BC

UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
Y LIB
„d RA
RY
ANR

RY
A. LAMBRIOR

RA
LIB
Gramatica Bomină
Y
SINTAXA SIT
ER
NIV

de
LU

Gh GHIBÂNESCU
RA

profesor

| Ul
NT

De ii

TD a Nae a
CE
I/
IAS

IAȘI
EDITURA L.IBRĂRIEI ISR. KCPPERMANN
1893
U
BC

Freţul 3 leii 30 bani.

BC
UI
AS
I/ o. mamare
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
memo noa
SIT
Y LIB
RA
RY
——
a
 A. LAMBRIOR

RY
RA
A“ Gramatica Romină
Y LIB
SINTAXA
SIT
ER
| FE de

|
NIV

|
| „Gh. GHIBÂNESCU
LU

, ÎN
+ profesor
RA

e 0
NT
CE

j „e: a _ _ă
i si TGN
i : | , Ps , . 7 2 -

| a ” <T . „a
I/

: i .

; 1Aşi -
IAS

ip EDITURA LIBRĂRIE 1SR, “ RUPPERMANN

|| 189%”
U

! Preţul 1 leă 50 Dani.

BC
 Y
AR
IBR
YL
SIT
r
3 APR IY51i
ER
i mata ei ț
Fe
NIV

Gdo 73, Ie
na sm ( ba
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
PREFAȚA

SIT
In cimpul Sintaxci s-a lucrat mai puţin de cil intr-al
Mortologiei. Vederile gramaticilor nu să potrivese asu-
ER
pra multor chestiuni. Definitii greşite, împărțiri arbitrare,
vegule străine limbii noastre ni s-a dal să vedem, asa
că nu e mirare celui ce a predat cursul să vadă că elevii
NIV

ni pot analiza o frază populară romhească după regulele

inguste din carte; pare-că limba avem s-o făurim după
Sintasă, nu Sintaxa după firea limbei noastre.
Din modul cum am întocmit manualul nostru celi-
LU

lovul să va convinge de partea nouă introdusă, de sim-

plilicurea adusă și de apropierea regulelor de ccea ce
ne dă limba ca frază. Ici pe colea am întrebuințat o
RA

terminologie schimbată, nu atita ca afacere formală de

termeni, ci mal mult cu privire la fond. Din modul cum
vedem noi propoziţiunea, urmeaz? toate regulele date
NT

asupra ci. Am căutat a pune în legătură logica frazei

eu forma exterioară,şi a arăta care e raportul dintre
judecată și propozițiune. Aceleași vederi ne-aii călăuzit
CE

şi în AMon/ologie, căci noi credem că gramalica n-are

menirea de a ne învăța cuvintele a parte ce sînt, ci a -
pi le arăta în funcțiune. Aceasta însamnă că la fie-care
I/

pas trebue să facem amestec intre forma cuvintelor și

funcțiunile lor sintactice.
AS

Eram obișnuiți a face din cuvinte un fel de cntităși,

in loe de a vedea niște simple servitoare a ideilor, în-
"deplinind rind pe rind diferite roluri în limbă ca şi in-
UI

divizii în societate.
N-am dat loc în Sintaxă Perioadelo», de oare ce cele
BC

privesc stilul şi convine mai bine studiul lor în Stilistică,

 Y
AR
de cit în Sintaxă. Holul unef compuneri frumoase, e-

IBR
fectul și forța ce are o frază frumoasă nu ne invată
Sintaxa, căre să ocupă mat mult en bucătăria limbii,
anulizind fraza în loc de a ne da precepte de frumos,
ceea ce cade de drept in sarcina Stilistieei și htetoricel,

YL
Am crezut că e mal nimerit a da pentru Deprinderă
bucăţi întregi, rupte din autorii nostri clasici, de cit
fraumente de fraze; de oare ce elevul sineur va face

SIT
alegerea exemplelor potrivite regulelor învățate în loc de
ai le da de-a gata, „apoi are prilejul de-a celi o hu
cată întreagă, dea gusta farmecul frazei, ca trudlucătoare
ER
de idei și simțiminte și de a face astfel trecerea pe nezim:
țite de la analiza frazei,
-- parte anevoloasă și plicticoa-
si— la simlirea frumosului literar.
NIV

Am dat o schiță aproape compleetă despre Ortograrie

dezvoltind în mod istorie preceptele Ponetizmuli, sin-
puri cale practică si rațională de a scrie o limbă cu a
noastră cu o traditiune literară nu tocinut asa de pu
LU

ternică, cu o lleratură nu locul însa de Dosul si anal

ales cu tendință de a să intineri si impuleri prin cle-
ente populare,
RA

Schita literară despre Alfubetul (rece: Slar e un a

es, cel mal complect din cite Sa publicat pini acuma
prin diteritele manuale «de scvala.
NT

(ih. Uhibănesen
uşi, Siutlămiăriu mică 592,
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
TABLA DE MATERII

YL
SECȚIA 1,

SIT
CAP. |. Teoria propozițiunii

' 5
=

NI DD Ro CI DE DO pei
Vorbirea ca obiect al sintaxei $ 1—2
ER
Cuvint-lrază $ 3.
Cuvint idee Ş 4.
Propozilie-judecată $ 5—6.
NIV

Cerinţele logice ale propoziţiunii $ 7.

Propoziţiile ca înteles $ R.
Propozitiile ca lormă $ VW.
LU

CAP. II. Termenii din propoziţie

a). Propoziţii cu obiect
RA

Subiectul; prin ce să exprimă subiectul $ 10—11

Verbul $ 12 | ”
NT

Obiectul $ 13—14.
Obiectul intern şi externa $ 15. ,
Verbe tranzitive și nctranzilive $ 16.
CE

Prin ce să exprimă obicctul $ 17,

Obiect duplu$ 18.
Obiect indirect si prin ce să exprimi $ 19—20,
I/

») Propoziţii cu atribut
AS

Atributul $ 23—25, 16
UI

Verbele copulalive $ 26. 18

Felurile artibutului $ 27.. 19
BC
 Y
Complinirile

AR
Compliniri $ 23.

tu lo
yt9
Compliniri utributive și cireumstanţiale $ 20 —ăi.

IBR
CAP. IL. Prop. eliptice

YL
Propuzitile eliptice Ş î2= 6.
Propoziţiuni multiple $ 57-10,

SIT
CÂP. IV. Lrop. independente,

1) Prap. independente $ 4.
ER “q
he

|) Prop. coordonate zi subordonate $ 12

Intrebuinţarea sintactică a conjunețiilor Ş 45.

de me me ao e
NIV

Prop ccord. copulutive $ 16,

x...
. > disjunetive $ 17,

.
. > adverzulive Ş N.
Prop, subord. cauzale $ 1u— 0,
LU

> > caniliționule $ 5.

e
ZsIsig
, . temporule $ 52, ma
, > cumplelive $ Di—d7,
me
RA

, , concezive $ 5.
ae

, , comparative $ 20-00),
LI

> . linale S 61.

NT

Propoziţii concluzive $ 62, 5)

€). Propozitii incidente $ GB 67, 24
d). Propoziţii incize $ 65. 57
CE

CÂP. V. Determinarea numărului de

I/

propoziîi iu (raza
AS

Cum aflăm numărul propozitiunilor? $ GU 2:

i
>

Propoziţii sinonime $ 7, Go
UI

Prescurtarea și transformarea propozițiilor Ş u0

=!

-
-

Transformarea din activ în pasiv $ 76,

BC
 Y
SECȚIA ÎI,

AR
CAL. IV Sintaxa rominească,

IBR
Chestiile proprii sintaxei rominesti $D 77. 66

CAP. VII. Șivul cuvintelor.

YL
Locul termenilor din propoziție $ 78—s5,. GG
a). Locul verbului $ SB-—-8t. 69

SIT
LD) > subiectului $ R5—S7. 10
c). =» obicot, direet $ S8—93, 75
d). >» atributului $ 94-96. 77
ER
ej. o» obicel, indirect $ 07—98. 79
[) complinirilor si determinărilor $ 99, S1
8), > adicetivului epitet $ 100—101. | 92
NIV

h). arliculului $ 102, 8

i) > numoralului $ 105. 85
j) pron. posesive, dem. și nehotărite, s3
LU

m). > adverb, conjunc, și prepoz. $ 105-108 s4

Construcţiuni drepte și inverse $ 109. 85
RA

CAP. VIII. Acordul termenilor din propozitie.

Acordul dintre subiect si verb $ 110—115. 90
NT

> > subiect și atribut $ 116—120. 5

< altor termeni din propoziţie $ 121—-129. 96
CE

CAP. IX. Corespoudenţa timpurilor

Succesiunea timpurilor in prop. coord. $£ 130—133. 104

I/

> » » >» Ssubord.$ 134. 105

AS

CAP, N. Sintaxa propoziţiilor.

UI

Hecțiunea prepoziţiilor Ş 135—137, „108

Prepoziţiile a, la, în, de, cu, pe, pur, pentru $ 135-145 109
BC
 Y
PARTEA V. Ortografia.

AR
C AP. NI, Consideraţiuni uenerale £ 1-16 —1.4:7 121
CAP.

IBR
NIL. "emnele de punctuație & 1î5—157, 127
CAP. NIL. legale de ortografie fonetică £ 165— 172. 131
Srhiţă literară despre alfabetul yreco-slar $ 1—50. iul

YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
SINTAXA

YL
Secţiunea I.

SIT
CAP. I.
Teoria propozițiunii.
ER
Ş 1. Sintaxa să ocupă cu studiul propozițiunii, adică
NIV

"cu gruparea vorbâlor pentrua le face să exprime gindiri.

De pildă cind rostim cuvintele: toată, paserea, pe,
limbu, ei, piere, ni să deşteaptă in minte anumite idei,
LU

de ființi, acțiuni, însuşiri, relațiuni, etc. dar cînd aceste

cuvinte le rostim ka un loc formînd o unitate spunem
RA

atunci o judecată, anume că toată paserea pe limbu eă plerș.

Morfologia ne-a arătat ințălesul « parte al fiecărul
NT

cuvint: mai mult încă ea le-a grupat după funcțiuni.:

Sintaxa le va studia în grup, în propozițiune. .
$ 2. Gindirea nu să manifestă numai. prin vorbe,
CE

Omul are mai multe mijloace de a-şi exprima în afară

ideile lui. Așa e calea gestului, a 7imicei. O lovitură
I/

din picior spune mai mult de cit o frază; o clătinare

din. cap, o încrețire din sprincene, o chemare cu degetul
AS

spun adecă mai lămurit ideea de cit cuvintele. Un su-

ris, un oftat, un gemăt, un strigăt spun stările noastre |
UI

sufletești, mult mai desluşit și mai complect de cit vor-

pi
BC
 Y
AR
birea. Chiar tăcerea in multe cazuri spune destul de mult.
Totusi nimic din toate acestea nu intră în domeniul
propriu zis al Sintasel. Fa are în vedere vorbirea care

IBR
spune ide, sentinrute za acte de roință si lasă la o
parte bogatul material de strigăte si gesturi, prin care

YL
la nevoe ne spuneni gindurile si simţimintele noastre,
Aceste gesturi si strigăte singure prin sine ar forma
propoziţii intregi, dar neliinil material al vorbirii scapă

SIT
analizei logice. De pildă : răleu 2 mă doare capul ș oh?
ce nenorocit sint; pre? ce minunat lucru e ucestu și uf?
ER
mă încăduşșă fumul je i? du tere-i frumos ș hi hi? cam să
mor de ris. Aiel cuvintele ratei! oh? bre? up? i? hi hu!
NIV

nu întră în cercul sintaxel, de oare ce sentimentul de

care e cuprins sullelul nostru inainte de a îi exprimat
prin cuvinte, să manifestă in mol instantanea prin a-
LU

ceste mişcări și strigăte rellexe. Din contra analizăm

propozițiunile : mă doare eupul, ce nenorucit sint! ce
minunat ler e cesta 4 mă înddușe feunul 3 du barci
RA

frionos ș am să nor «de ris, de oare ce să exprimă prin

cuvinte anumite stări sufletesti,
NT

$ 3. Cuvinte-fpaze. Adesa ni-l de ajuns un singur

cuvint pentru a exprimi gincdiri întreul. Aceasta mal
CE

ales la copil. EI încep prin a mornăi unele sunete,

apol a inchega unele cuvinte, cu cari să servesc în exe
primirea de idel. Cind copilul zice ate el intelege multe,
I/

exprimă o propozițiune întreagă, Dar niel icest stadiu

AS

al vorbirit nu intră direct în studiul sintaxei. Cind

zicem că sintaxa să ocupă cu studiul propoziţiunil, in-
UI

țălegem vorbirea compleetă, elurd, deslusită și să ne spu-

nă prin cuvinte hotărite toată pindirea.
BC
 — 3 —

Y
$ 4. Cnmvînt-idee. Ori ce cuvint spune o idee. De

AR
pildă cuvintele apă, sobă, scoală, carte, gramatică ne
spun ideile conrespunzătoare, | „o

IBR
O idee poate fi exprimată prin mai multe cuvinte:
treme—timp, bostan—dovleac, colțun—clorap, cinste—o-
noare, tarză—curechiă, cușmă—căciulă, bravr—viteaz, să

YL
numesc cuvinte sinonime.
Din contra mai multe idei să pot exprima prin acelaș

SIT
cuvint, ca * rac, broască, brîă, coș, cucoș; să numesc
cuvine omonime. | _
lată cite-va: boboc, capră, cot, coastă, corn, coadă,
ER
cruce, cuc, culme, căţel, :cîrlig, chee, disc, fruute, furcă,
gură, înimă, lună, limbă, matii, napoleou, ochi, porumb,
NIV

pod, somn, aer, ureche, Aa

Ş 5. Propozițiune—judecată. Cind în mintea noa-
stră unim două idei, din care una de ființăși alta de
LU

acţiune, formăm o judecată. De pildă: capră şi zbeară,

formăm judecata capra zbeară. Dacă această judecată o
exprimăm prin cuvinte formăm o propozițiune ; de aceea
RA

zicem că Propozițiuneca este expimarea prin cuvinte a

unei judecăți,
NT

$ 6. Intre judecată și propozițiune nu e o legitură

necesară, Une-ori o judecată o exprimitm prin două saii
CE

trei propoziţiuni, alte-ori două trei judecăţi le exprimăm

printr-o singură propozițiune. De pildă: Carnea, care am
cumpărat-o azi din tirg, este de la vitele, care le-a cîndut
I/

mak alaltaeri Costandaki ; aici avem trei propoziţiuni și

AS

o judecată.
Din contra în” propoziţiunea aceasta : să iubesc ca mia
UI

cu cînele, avem sinteza a mai multor judecăți ; și anume:

BC
 4 —

Y
Gheorghe tubește pe Maria,

AR
Maria Iubește pe Gheorghe.
cum mița iubește pe cine

IBR
zi cinele Iubeste mila.
Vorbirea ar ingreula judecata, dacă ne-ar spune-v
de amănuntul. In toate avem actiunea comună

YL
Iubeste
cu î sublecte și 4 obiecte; ticind repede sinteza, o ex-
primăm numa o dată, și luind subiectele cele 2 dintii

SIT
ca cunoscute le exprimăm prin pron. reflexiv să, ce cu-
prinde în sine ? subiecte şi 2 obiecte, verbul îl punem
la plural : să îmbese; tur celelulte două propoziţitini com-
ER
parative le seurtăm în determinative module: si astfel
propoziţiunea : Să These cu cînele cu mița este expre-
NIV

Siunea a i judecătr. '

Analizăm : să subiect si obiect; arată reciprocul (unul
pe altul).
LU

ihese verbul propozițiunii, forma pronominală să In

dese (reciproc).
RA

ca mita cu cînelr determinare modală (comparativă):

Deprinderi. Să să dea în scris cite d propozițiunlcari
NT

să exprime mal multe judecăţi; si d propozitiuni, in cari

O judecată să să exprime prin două sai mat multe pro-
CE

pozitiuni.
$ î. Vorbirea vinein urma gindirii. Totdeauna cind
I/

vorbim gindirea apucă inainte, Tar vorbirea vine po

urmă, Fiind ustfel vorbirea nu are aceleasi legi ca gin-
AS

direa și udesca intre șirul judecății si al vorbiril nu e

potrivire. De pildă: Stefan Vula a bătut pe Matei Cor-
UI

viu la Bala, să poate zice şi: Materii Corin ua fost

bătut lu Daia de cătră Stefan Vodi. In amindouă ca-
BC
 9 —

zurile - este numa! o “schimbare de formă, pe cind jude-

Y
cata e aceea. si

AR
Cu toate acestea cerinţele logice si băgă în. samă în
alcătuirea propozițiunilor. Aşa ca'o propoziţiune să fie. -

IBR
bună să 'cere să îndeplinească aceste. condițiuni : a) ra- -
portul dintre ființăși acţiune să fie natuial, . şi
Jogic
posibil. De pildă : omul vorbește, şcolarul învață, copilul

YL
doarme ; maina crește copiii 6te. E nenatural a zice:
cînele vorbeşte, lupul moiăe, ci cînele latră, porcul grohtie,

SIT
vaca rage, buhaiul inugeşte, cucoșul cîntă. găina cîrte şi
colcodăcește, oaea behăeşte, capra 2beară, lupul urlă, ura
sul morăe, mița miaună, - motinul toarce, rața măcăește,
ER
calul nechează ete. ”
b). Subiectul să nu fie mai mare la înțăles ca verbul, -
NIV

„ci mai restrins. De pildă: Anul acesta [puţini] școlari

tor promoca, verbul zor promova nu să aplică” la toți.
școlarii, ci la puțini; de aceea ar fi rea propozițiunea
LU

formulată astfel : anul acesta scolarii vor promora, de

oare ce subiectul scolarii e mal mare „la înțăles de cit.
RA

"verbul vor promova.

Din contra în scolarii învaţă, subiectul ne spune mai
“puţin de cit verbul. ,
NT

6). Atributul să spună posibilul : cercul e rotund, am

sări! gardul ; la din contra e răii: cercul e patrat, am
CE

sărit Dunărea. a
Cerinţele formale ale propozițiuniă sînt rar” puţin in-
I/

teresante; aşa cercul ee patrat ca formă e bună, dar rea

ca înțăles.
AS

$ 7 bis). In povestiri și compunerile poetice găsim

adesa propoziliuni, unde sani verbul saii atributul spun
UI

lucruri nenaturale. De pildă:

BC
 — 6 —

Y
«lată, începu el a răcni ca un zmintit : toate Zuerurile

AR
mi să arată găurite ca sitişea și străeezii ca “pa cea
limpede ; deasupra capului miei răz că să rostogolește
soarele «dupui «leul, luna și stelele scufundate în marea,

IBR
copacii cu rirful în jos, ritele cu picloarele în sus și Oa
menit umblind cu capul între umere...

YL
Dar să vede că acesta-i vestitul Oehilă, frate cu Or-
bilă, căr primar cu Chiorilă, nepot de soră lut Pindilă
din sut de la Chitilă peste drum de ANimerilă, ori din

SIT
tirg de la Sălcaţi, mizgieş cu Căutaţi și de urmă uu=t
mar daţi... ER
„.. Cind vola (Păsări Lăţi-Luungilă) asa să lăţea «de tare
de cuprindea pămîntul în braţe; si altă dată asa să de=
şira si să lungea de grozav de ajungea cu mîna la lună,
NIV

la stele și la sare și cit VOIA de sus au prindea puiserile

din zbor, le răsucea pitul si le minca asa crude cu pene
LU

ț. ,
cu to tin „Hurap Albi de 1. Creangă).

Cind eram copilandru mergeam des la primblare.

RA

Prin Ulpil neguratici drumul în «deschideau,

Cupul miei ca un munte prin nori deea cărare,
NT

Su/lam şi-n atmosferă rulgerilr stinagcuni,

Atunci it plăcea loarte să mera la vinătoare
CE

[rs brațele mele încddușit aere,

Si prind din Fugi cerbi, ciute şi căprioare,
Era plăcerea meu,
I/

(Din „Urieşule C, Nearuţi),

AS

$ 5. Propoziţiile ca înţăles, Faptul pe care-l spune

vorbitorul nu i să preziută în minte în acerași stare.
UI

Il poate spune ca afirmure sat nrare, Ca îndviulă sat

BC
 -
mirare, ca dorință sat întrebare , de aică și propoziţiu- -

Y
nile vor fi. ÎN

AR
a). Afirmative pozitive, cind spunem hotărit că faptul
despre care vorbim să execută: Țăranul muncește și

IBR
trăește. E
b). Afirmative negative. DBoerul nu muncește și trăește,
c). Indoelnice (dubitative), o exprimăm prin adverbul

YL
poate. Ex: să vede că doarme ; tata poate că ca sosi cît
de curînd ; mgma poate că va fi dormind, de nu-? pe
afară.

SIT
d). Mirare. Să nu vină pînă acum! s-a i întimplat ceva.
"€). Interogatire : De unde zii, tu, oare, mindre căpitan? .
ER
Cine eşti? de unde eşti ?
Pe la noi ce rătăcoşti ?
NIV

£). Optatire, care arată o dorință, ca în blăstămuri și

în urări:
LU

Să n-am parte de părinți ! atîta bine'să am că!

S-ajungi mireasă, s-ajungi crăcasă
RA

Și casa casă, și masa masă

Și sinul leagăn de pruncuşori.
9). Imperatiră. (cerere, rugă, sfătuire): Eși afară; hai,
NT

du-te. Fugi de-acolea, vină-n coace

S Lasă-mă şi nu-mi da pace.
CE

Toate aceste înțălesuri ni le dait modurile verbului;

$ 9. Propoziţiile ca formă. Toate propozițiunile să
I/

reduc la două forme fundamentale: a) propozițiuni cu

AS

obiect : graba strică trena b) propozițiuni cu atribut:

Eu ţi-s omul; s-a ales an răă. ”
UI
BC
 — 8 —

Y
CAP. II.

AR
Termenii din propoziţiune.
a). Propoziţiuni cu obiect.

IBR
$ 10). Propoziţiunea este exprimarea unei judecăţi
prin? cuvinte. Ea spune un fapt, asa cum l-a conce-

YL
put vorbitorul. Faptul din propoziţiune îl spune verbul,
Pe lingă aceasta ori ce faptă are un 7ăptaş, 0 cauză,

SIT
o ființă care face acea lucrare, fie acea ființă reală saă
închipuită, Fiinţa ne-o spune nonele, ER
Numit Subiect terenul care ne spune fiinţa, verb
termenul care ne spune acţiunea. Subiectul și rerhul
sint termeni fundamentali în propoziţiune. De pildă:
NIV

SulIect Verb
Soarele străluceşte
LU

Vîntul su/lă
Leneşul «aleargă
Sem pul prăubeste.
RA

Forma acestor propoziţiunl e aceasta : S—e (5—).

Ş 11. Subiectul. Ca sublect putem lua în vorbire
NT

ori ce cuvint suit semn ideoarațic:

2). Subsfantie : Cinele lutră ş elecul învaţă,
b). „fdrretie e Dn e adiectiv i Bunul e substantiv,
CE

c). Pronune: fă lac, nu te.

4). Aumerala: Plecut-ain nouă din Vaslul.
I/

€). Ver în Infinitiv: a cui ca putea,

f). O propozițiune întreagă : Să cade să-l ajutăm ; să
AS

știe că-l răă,

2). Srmne iîdeogruțice: b e bemol, 37 e diez; ++, —,
UI

X, :, sint semne aluebrice ; te literă; vu e slovă ci-

rilică : ele.
BC
 — 9 —

$ 12. Verbul. In această funcțiune pot fi toate ver-

Y
_bele de orl-ce categorie: Vasile șede ; mama doarme ;

AR
Maricica împletește ; în tîrg sîut -cireşe ei am tieabă,
“votă moartea.

IBR
Nu formează, verbul -. propoziţiunil (predicatul) ver=.
—
bele a acea şi a oi luate ca auxiliare: TD enul a călcat
ten doă: tata ca pleca de sară âici a şi «a sint forme

YL
flexionare în compunere, şi şi-aii pierdut înțălesul. de
verbe propriu zise. Ele formează verbul propozitiunii nu-

SIT
mai în unire cu călcut şi pleacă, spunind unul trecutul, -
altul viitorul. A - |
Tot aşa : Știii că f-a fost lăsat vorbă pe Ion ..., aică
ER
- forma a fost. de la verbul « i e iarăși flexionară și for-
mează Perf. anterior compus e la verbul « lăsa; deci
NIV

nu constitue predicatul de cit în unire cu participlul lăsat.

$ :13. Obiectul. In o' propoziţiune ca aceasta :
LU

cierul sapă, spunem un fapt, dar nu hotărim „la ce a-

plică el acea. lucrare, de oare ce vierul poate săpa buru=
„ene, via, popușoi, șanț, ete. Cind însă vorbitorul vrea să
RA

arăte la ce să aplică fapta arătată prin verb, termenul .

care în propoziţiune arată tinta lucrării, în cotro să îni-
NT

dreaptă ea, să numeşte Obiect: zierul sapă via.

Subiect . Verb Obiect
CE

Graba strică : treaba.

Cinele -- *. alungă lupii.”
Cinele mușcă -pe trecători.
Vezeteul .. mină - caii.
I/

Școala face pe omul om, (cum)

altoiul - [face] pe pomul pom.
AS

Cine are carte are . parte -

Cine ştie carte are - patru ochi.
UI

Invătul . are, şi dezvăl,

Cel ce ai în mină o carte trebue să ştie co este cartea.
BC
 — 10—

Y
Forma acestor propozițiuul e 5. e. 0 ($—0).

AR
$ 1. Ubiectul în propozițiune arată raportul pasiv
faţă cu subiectul, care arată reportul actir, De pildă:

IBR
Chisiarcul trage clopotele ; aici actiunea pleacă de la
subiect (clisiarcul)şi să indreaplă cătră oblect (eloputele),
cari sufăr acțiunea trage, făcută de subiectul Crisiureul,

YL
Verbul care arată această lucrare îndreptată spre un
obiect să numește frauzitir.
$ 15. Obiect intern şi exteru. Adeza obiectul nu

SIT
spune ceva deosebit de verb. ci eo simplă pura/ruzare
a verbului. Cind zicem : serritoarea te pîne, obiectul pîine
ER
e numal unul din multele, ce le poate avea verbul fas;
să poate tăla fenaae, carne, rerdețuri cete. numim atunci
NIV

ohlect extevu. Din contra în propoziţiunl ca acestea ÎȘI

cîntă cîntecul, şt-a trăit traind, vblectele cântecul si tru=
iul nu spun ceva deosehit dle a cinta şir frăi. Acesta e
LU

obirchul intern. De pildă : Să moară 0 mie de morţi, ar

dormit un somn gel, doarme somnul de veci, can risat
un vis frumos, ame câlărit un cal aprig, joacă un joc
RA

frumos, îşi merge dvumul să, grozacă bătuee la bătut,

ele, ca în. Jatineste: pugnam prepare, videre Pisu,
NT

certainenu certare, serrire sereibuteni ; ereceşte tpar

nucegtiilar, | |
CE

$ 16. Au totdeauna îuvent nevoe de a spune oblec-

tul în propozițiune; de aceea și verbul are o duplă
funcţiune : cind are obiect e tranzitiv, cind n-are e ne
I/

tranzitiv :
AS

Netrauzitiv Taanzitiv
Ion plinge (după...) în pling păcatele, ît pling, săracul;
UI

plinpețiced pe roi;
Mama jăteşte (după...) jălese pre mam.
BC
 = UL — .

Vasile vîde (de...). _î rid si cinii ; rid pe Vasile.

Y
Toader strigă (de...) strig ajutor, strig sluga .

AR
Copilul umblă a umblat nouă mărişi nouă țări.
Pomul crește. - crese an copil de suflet.
Casa asta face 1000 lei Anr făcut un puli de mămăligă,

IBR
(drept dragul.
Tot.așa verbele : a încăța, a suna, a încurca, a în-
zia, a cînta, a da, a lrăsni, a prinde, a îngălbeni, a

YL
spori, a întîrzia, a urca; « sui, a cobori,” a sări, a. că-
lători, a alerga." ete. ect. |

SIT
Ş 17. Obiectul să exprimă prin aceste cuvinte:
a). Substătiv :: Capra sare masa, Yada: sare casa.
b). Pronume: l-a văzul mila sfintului ; ne-a coșit: în
ER
bătae.
€). Infinitir_ si. subjunetio, mai. ales cu verbele incou=
NIV

tize, care nu arată propriu zis acţiunea, ci numai în-

ceputul lucrării, De pildă: încep_a_drege colțunii ; nu
ştiii fese, nu ştiii coase; pot'face aceasta, isprăvesc de seris
LU

tema, volu să mov, vreaă să fac bine. :

Propoziţiunea ei zreaă să juc bine. o“ analizăm asa:
RA

eii subiect exprimat printr-un pron. “pers. eră verbul;

să fuc obiect verbal ;: bine obiect cerut de obicetul verbal
să fac,
NT

Tot aşa verbele : cuiez, îndrăznesc, învăţ, doresc, 0-

Disuuesc.
CE

Obs. Tot construcțiuni ca ucestea eraii în vechime şi

formele de azi: am scris şi.rolii scrie, cari spun trecutul şi
I/

viitorul, Aici verbele scris şi scrie, unul participiu, altul

iufinitiv eraii adevărate obiecte a verbelor ar, roTă (com-
AS

para am treabă: voii mouvtea). Cu vremea s-a ylerdut în- ,

țiilesul de obiect, și verbele am și toli, căzind din predi--
catire în auxiliare, aiîi ajuns a arăta nuanţe de timp, dec
UI

a avea funcţiune gramaticală nu sintactică.

BC
 . — 2 —

Y
„ $17bis. In legătură cu aceasta putem pune construcţia

AR
populară a o sumă de verbe, unde ele impreună cu obiectul
spun întreaga acţiune a verbului predicativ. De pilda:
daii foc=aprind, daă de știressinştiințez, a du șfară în

IBR
farăe=a vesti, dă cu ochit de mine = mă "vede, a da
'dosula dosi, a luca în visa ride, e duce dorul==a dori,

YL
a-l lua pe sus=a-l duce, a prinde ciudă pe cineva,=a uri,
a pune în gind ceva=a hotări. In propoziţiunea : am prins
chudă pe frate-mică, oblectul pe frate-mică nu-L regit di-

SIT
rect de verbul a prins, ci de am prins ciudă, unde
cludă e obleclul lut am prins,că si cum am zice: am
ER
prins un epure ; dar oblectul.să uneste asa de strins cu
verbul, că la un loc formează noţiunea predicatului :
NIV

am prins cul =urăse DE seca

$ 15. Ublect duplu. Unele verbe să „construezc cu
două obiecte : tout al persoanei și altul al lucrului (Cali
LU

tăți): cartea face pe oul om; (cum) altoiul face pe pomul

pom ; aicl om și pom arată calitatea obiectului, dec o=
biectul lucrului, faţă cu pe omul, pe pomul, oblectul per-
RA

soanel, ”
Tot aşa verbele: inrăf, roy, dai, las, vonesc, socot,
NT

țin, judec, prirese, urlu, cunosc, încă, declar, «m, proclam,

ale, întreb, consiter. De pildă: te socot om cum să cade:
CE

mid utlu nenorocit ; cetățeail an ales pr Caparencu deputat.

Analiză : cetățenii zubrect, exprimat printr-un sub-
“stantiv; aă ales verbul; pe Cafareneie, oblect direct, ex-
I/

primat printr-un nume propriu, de aceea are prepoziti-

AS

unei pre; deputat tot obiect direct, arată calitatea obl-

"ectulul perzoanet. |
UI

£ 19. Ubiect indirect. In propozitiunea aceasta:

Chelbosului scuţie de mărgăritar în trehue, cuvintele chrl-
BC
 — 13 —

Y
bosului arată -cui aparţine trebuința une scufii de măr-

AR
găritar. Determinarea aceasta a verbului o numim în
gramatică obiect indirect, de oare ce nu ne arată ţinta

IBR
lucrării, obiectul suferitor, ci raportul mijlocit între su
Viect și altă persoană. ă ”
Tot așa în propoziţiunea : fae frunză la cîni ; frunză

YL
arată obiectul” pătimitor, obiectul direct, Yar la cînă arată
raportul mijlocit prin obiectul direct, obrectul. indirect.
$ 20. Obiectul direct stă în cazul acuzatirului : vorba

SIT
vorbă aduce ; vrabia malată visează şi calicul praznicul;
iar obiectul indirect stă în cazul dațirului ; Să nu-ţi faci
ER
ție chip cioplit. Roagă-te lui Dumnezeii într-ascuns.
"8 21. Obiectul indirect să exprimă prin:
NIV

a). un nume în dativ: am povestit părinților D-tale

toată întimplarea. ”
“b). un pronume în. dativ: ţi-a luat apa de la moară.
LU

c). prin adeerbiale (nume în acuz. cu prepoziţie): am

spus la toată lumea să nu te primească. . -
d). Iufinitiv (subst.) : am _ajuns anu-crede.pe nimene. - -
RA

“Obs. Nu trebue a lua ca obiecte indirecte o sumă de

determinări modale,- cari arată instrumentul, comunitatea,
NT

scopul, cauza ete. De pildă: tai piata cu cuțitul (det.

modală, arată instrumentul) ; Plec la drum cu fată (det. -
modală, arată tovărăşia); “Am cumpărat popuşorii pentru gă-
CE

înă (det. modală arată scopul); A. rupt hainele pe dinsul

de ciudă (det. modală, arată cauza); Am primit o veste bu-
nă de la țară (det. de loc); Am. primit o scrisoare de la -
I/

Mavia (det. de loc) ete. ”

AS

$ 21 bis. O samă de verbe să construesc cînd cu 0-

biectul direct, cînd cu obiectul indirect, adesa. cu înțăles
schimbat : Popa pomeneşte la ictenie pe toţi morții ; şi:
UI

asară la întrunire s-a pomenit ceva și de tine; dar şi:

BC
 — 14 —

Y
cînd colo s-o pomenit cu lupul în căruță. 'Tol asa: discu-

AR
taă asară rorba asta: Inţăleptul "făgădueşte si prostul
trage nădejde; și discuta despre nemurirea surtetlui.

IBR
DEPRINDERE

YL
Să să arăte din următoarea bucată de lectur
ă toate
propozițiunile cu obiect ; tot o dată să să arăte

SIT
in fie
care propozițiune subiretul, cerbul, obiectul direct, indirec
t,
cum și prin ce sint exprimate .... .
ER
(Din Amintiri de 7. (rea),
NIV

Copil, copil, copil! veniţi, să vă Iele mama.—Si cind

"să uită fata, ce să vadă? Oarada să umpluse si pădu-
rea fojgăfa de-o mulţime de balauri și dle tot solul de
LU

jivine micI și mari; însă tare în credințăși cu nădejdea

la Dumnezeă, fata nu să sparie, ci le ia pe cite una
RA

şi le lă şi le ingrijeste, clt nu să pote mar bine.

Apol
s-apucă de făcut bucate, și cind a venit sfinta Duminecă
de la biserică sia văzut copiil lăuţf frumos si toate
NT

tre-
bile bine făcute, s-a umplut de bucurie; si după ce-a
sezut la masă, a zis fetel să să sue în por să-sI
CE

aleagă
de-acolo o udă, care a vrea ca şi să ȘI-o ele
ca simbrie;
dar să n-o deschidă pân acasă la tatăcsan. Fata să sue
I/

în pod şi vede acolo o mulţime de lăzi: unele mal vechi

şi mat urite, altele mar nouă si niul frumoase. Ea insă
AS

nefiind lucomă, îşi aleze pe cea mal veche si mal urită

dintre toate. &i cind să dă cu din jos,za
sfinta Dăminecă
UI

cam încrețeşte din sprineene, dar n-are în cutro, ei

bine-cuvintează pe fată, care ÎȘI Ta lada în spate și să
BC
 / Ă

— 15—

Y
întoarnă spre casa părintească - cu bucurie, tot pe dru-

AR
mul pe unde venise. Cind pe drum iată cuptiorul grijit
de dinsa era plin de plăcinte crescute și rumenite.... Și

IBR
minincă fata la plăcinte si minincă hă bine; apoi îşi
mai ia cite-va la drum si porneşte. Cind mai incolo
„numai iaca fintina grijită de dinsa, era plină pănă-n

YL
gură cu apă limpede cumîi lacrima, dulce și rece cum
il ghiața. Și pe colacul fntini erait două pahare de ar-
gint, cu care a băut la apă pănă s-a răcorit.: Apoi a

SIT
luat paharele cu sine și a pornit înainte. Și mergind mai
departe, iaca părul grijit de dinsa era incăreat de pere
ER
galbene ca ceara, de coapte ce crai, si dulci ca mierea.
“Părul văzind pe fată și-a plecat crengile-n jos ; şi ea a
NIV

mincat la pere şi şi-a luat la drum, cite i-a trebuit. De

acolo mergind mai departe, iaca să intilneşte şi cu că-
țeluşa, care acuma era voinică şi frumoasă, Yară la git
LU

purta, o salbă de galbeni, pe care a dat-o fetei ca mul-

tămită, pentru că a căutat-o la boală. Și de aici fata
RA

mergind înainte, a ajuns acasă la tată-săii. Moşneagul

- cind a văzut-o, i s-a umplut ochii de lacrimi şi inima
de bucurie. Fata atunci scoate salba, şi paharele cele de
NT

argint și le dă tatine-săit ; apoi deschizind lada împreună,

nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite şi turme de
CE

oi es din ea, în cit mosneagul pe loca întinerit văzind

atitea bogății ! Iară baba a rămas opărită și nu ştia cec
să facă de ciudă, -
I/

Model: Fata scoate atunci salba și. pahar ele cele de

AS

argint şi le dă tătîne-săă. "Avem 2 propozițiuni : Fata

atunci scoate salba şi paharele cele de argint ;- şi le dă
UI

tătine-săti. | .
BC
 — 16—

Y
1). Subiect. Luta espr. printr-un subst tantiv, verb scoute,

AR
obiecte directe: salba și paharele exprimate prin sub-
.stantive.

IBR
2). Subiect subinţăiles fată, verb dă ; oblect direct fe,
exprimat prin pronume, ce arată spre sultă şi pahare ;
obiect indireet : fătine-săă expr, prin substantiv:

YL
b). Propoziţiuni cu atribut.

Ş 23. Propoziţiunea
SIT
poate îmbrăca si o altă formă,
ER
cind verbul nu arată propriu zis - actul subiectului, ci
„ servește ca legătură dintre subiect și atributul săă. Ex 3,
NIV

"Țăranul este fulurător

aici prin verbul este stabilesc raportul intre țăran si în-

LU

sușirea lur: indurător.

Tot aşa: Socrat a fost nn înțălrpt ul Urecilo
; 'Tuci-
r
did'a fost unu istoric Grec ; Miron
RA

Costin u fost omorit

în 1692; Grigore Ureche cra spatar în 1633. Ziua de
mine va-fi frumousă ;* Stefan cel mare fu înmormântat:
NT

la Putna. Copilul ar fi drăguţ, “dacă ar [i useultător,

Ia ăzboeni Stefan vodă fusese fuzins,: dar victoria tot
CE

a lut rămase, Sint trecută intre premiante, ete, .

Ş 24. In firea atributului să cuprinde un îndoit în-.
țăles : “activ suă pasir, căci însușirea ce o va spune sad
I/

va fi o acţiune făcută de subleet, sad o stare de sule=

AS

rință pentru el.

Cind zie: ţăranul este îndurător,
UI

atributul îndurător, cuprinde în sine ideea de: cel cure

îndură, si pot zice țăranul îndură,
BC
 — 211 —

Tot așa cînd zie: - Copilul este ascultător, atributul

Y
"ascultătar are, înțăles de : -cel care ascultă, deci copilul

AR
ascultă.
Înţălesul activ al atributului ni-l dă sufixul or, oare,

IBR
care cuprinde în sine ideca activă.
In cuvinte ca: muncitor, lucrător, născătoare, ferar,
cărămidar etc. sufixele care, or, ar arată activul.

YL
Cind însă zic: țăranul este nedreptăţit
în atributul nedreptăţit. avem înțălesul pasiv, căci termi-

SIT
nația t arată pasivul actului, adică să nedreptăfește.
Obs. Nu totdeauna t și s arată pasivul, ci în foarte multe
cazuri activul ; asa lu formele verbale compuse cu auxili-
ER
arul am înţălesul e activ: am făcut, am fost dres, a-și
fi rupt, pe cînd la formele compuse cu auxiliarula fi e
pasiv : sint zicciustit, ești obosilă, î,
NIV

$ 25. „Propoziţiunile cu atribut observate mal de a-

proupe să pot reduce: la cele cu obiect, căci atributul
LU

spunind un fapt făcut saii suferit poate fi înlocuit cu

“un verb personâl.
"Cind în loc de:
RA

. "Țăranul este îndurător

zicem ”
NT

Taranii îndură, |
am 'construit o propoziţiune după tipul lui : cînele mușcă,
CE

care o putem întregi cu obiect:

Țăranul îndură ratele | -
I/

- Sai cînd în loc de: |

AS

"Țăranul este nedreptăţit

zicem * " ”
UI

“Țăranul să nedreptățește
13
BC
 Y
avem o propozitiune tot .ca cea dintăli, unde ideea pa-,

AR
sivă din atribut o exprimăm prin obiectul .pronominal să.
Deosebirea intre aceste două soruri de propoziţiuni

IBR
lăzind partea formuli—ar sta,în aceasta : că în constru-
irea cu atribut: generalizăm acțiunea subiectului dindu-i-v
ca caracteristică luf. ,

YL
Asa suma tuturor actelor de « îndura a taranului ne
îndreptățește de a-l da atributul de îndurător: tar

SIT
suma tuturor acielor de a fi necheptățit. ne duce "a-l. da
atributul de nedreptăţit, E
" Propoziţiunile .u atribut sinte mar ape merice ; Tar cele
ER
cu obiect mai „specifice. .

$ 26, Să. pol .consteui cu atribut si alte verbe; nn

NIV

numa verbul « 4, de oare ce nu stă în flvea ver-

bulul « fi de a servi ca copulativ, ci acciastă Zurțizure
de verb'copulatie ouă şi multe alte verbe luate mal
LU

ales in pasiv. In fie care atribut avem un readical verbal,

lesne saă grei de aflat în limba noastră. lată cite-va din
RA

acele verbe:
2 ajunge : Mosucmleit a ajuns ministru, prerret, mi mare
NT
=

a să arăta-: Fata asta si arată pricepulă la toate.

a «lerenisleriur nesuferit. ” . ,
CE

a eşi : : văru-mleu d eşsit unu văă de frunte,

a să alege “Tata sera ales Primar.
a muri: a “nușit jună,
I/
-

«să i Pominaul să aacaste pret,

neaște
AS

a să numi: Mă numese lon, să numeste Firlifus,

ca să sorpli: să xoceartr deştept de para foc ului.
UI

d să fuce ş-u făcut fată mare: su facut mort în prag sul.

a să uita s oamenii să uiti rrertoși si pelial ede mirare.
BC
 9 | .

Y
a vemâînea: am rămas trăsnit, uniait, mort ete. 7

AR
a teni;. Cartea meâ vine legată cu piele. i
"- Inelul ce ţi l-am „promis vine poleit cu aur,.

IBR
Casa noastră vine cu mult ai bine zidită de
, loit a voastră.
IC Armătura lor era ciolane

YL
ferecate; toți eraii călări. (Ţiganiada)
una e una, două sint mai multe ' (prov.)
Punga goală-i greu boală (prov.)

SIT
$ 27. Ințălesurile atributului variază:
Cind zicem: ţăranul este îudurător, nedreptăţit, igno-
ER
sant, nobil de caracter, spunem nişte însușiri, cari pot
varia la nesfirşit, atit după mine, care apreciez subiectul,
NIV

cit şi după firea subiectului, căci țăranul mai poate avea

-şi alte însuşiri : beţie, bigot, răutăcios ete. Insuşirea dar
care ne-o:spune âtributul în acest caz este întîmplătoare.
LU

Cind insă zic : țăranul e și el om, sati

„Cucosul eo pusere,
RA

. .

spun de subiect o însușire, caracteristică, strins legată

de dinsul, şi 'servindu- -ne spre definirea! lui.
NT

De. aceea : E
a). Cind atributul e exprimat printr-un nume, insu-
CE

șirea e dată “ca caracteristică.: " Cinele este aniral,

broasca este un batracian..
b). Cind atribnatul. e exprimat printr-un adiogtiv, "în-
I/

sușirea'este dată ca accesorie : lon'este cuminte ; Vasile e..

AS

harnic.
c). Cind atributul spune o posesiune, o determihare în
UI

spațiu, sai hotărire, cântițativă, vom.pune ca atribut un

E posesi», un demonstruliv sai numeral : ”
BC
 00 —

Y
„Casa este a noastră; cartea e « fratelui mică ;

AR
Ei-s acela ; <ista-i asta, măi bădică,
Evan șepte la părin, etc. ele.

IBR
Oh. Atributul exprimat prin pronume posesiv, caii un
nume În penetiv cu înțeles de posesrune, nu arată propriu
zis o culificare, ci un raport erterior. In:

YL
Calul este a? nostru

al nostru arată raportul erterior dc posesiune ea atribut,

jar nu 0 însușire proprie cululur,

SIT
d). Atributul exprimat prin purticipiă, Ta adesa după
el un deterninatie circomstanţial, si chiar obiect,
ER
il rupt în coș de foume (cauză)
il înort de but (scurt mort but)
NIV

lon e supărat pe Vasile,

Acei adiectivele verbale ; ruptă, mort-ă, supărat-ă, pits-
trindu-sI incă senzul specitie de cerb, reuese un oblect
LU

după cle.
RA

DEPRINDERE

Si să spună cite sint propoziţiunile cu atribut din

NT

următoarea bucată de lectură si care sint atributele

din
fie-care propozitiune.
CE

"CUCU, ” ”

Cucul e o pasere dintre cele

I/

mal minunate. E este de

mărime turturelei. Cfocul lui cătră virf este puţin tur=
AS

tit si partea de sus a lu puţin incoviată peste cea «de

jos. Pe spinare este cenuşiă, lar pe dedez supt alb si in
UI

curmezis cu verai albe de coloare inchisă. Picloarele

sint valbene,
BC
 e
.
21 —

Cucul e cunoscut prin cintecul săi monoton, dar plă-

Y
cut tuturor ca prevestitorul primăverii. El cintă șezind

AR
sau zburind pînă la începutul lui lulie, dar numai băr-
bătușul strigă cucu, mueruştele aii strigăt răgușşit, ciriitor. -

IBR
şi chicotitor. Fiind că “cucul are aripi și coadă foarte
mari, de aceea zboară bine,
Zborul săit este iute, dar el să.mișcă numai de la

YL
un arbure la altul. Să zice despre cuc că ar ajunge o
vristă de 25 ani. | | !

SIT
Cucul e o pasere ce iubeşte foarte mult singurătatea.
In Jurul săi: în depiirtare de-o. jumătate de oră nu su-
fere pe alt cuc. Cucul barbat petrece ascuns în ramu-:
ER
rile dese ale celor mai înalți arbori și de aici vizitează
în fie-care zi locurile sale de vinat de prin prejur. Cu-
NIV

cul este o pasere selbatecă, neliniştită şi furioasă. El este

foarte sfiicios şi nu vrea să aibă societate nici cu se-
menii săi, nici cu alte paseri ; ba ce e mai mult că nici
LU

chiar cu femeea sa n-are întilnire de cit foarte rar, Fi-

ind că nu, să poale. apăra. așa bine, celelalte paseri îl
RA

necăjesc și-l urmărese adesa. _

„(Din «Carte de cetire»i de Ion Popea). «
NT

Model de analiză. Cucul este o- pasere selbatecă,

neliniștită şi furioasă. Subiectul. cucul, exprimat * prin-:
CE

tr-un substanțiv ; verbul este, copulativ, o pasere atribut

exprimat printr-un subst. spune de subiect o însuşire
I/

caracteristică ; selbatecă,; neliniştită și furioasă, e&mpli-

niri de-a atributului. , .
AS
UI
BC
 .
t>
LE
.

Y
AR
COMPLINIRILE! .
.

£ 28. Compliniri. Cind vorbitorul voeste a hotări

IBR
mai bine gindirea sa, va lace ca fie-care termen din
propozițiune să lie specilicat în inţălesul să prin anu-
mite cuvinte; acestea Tai numele general de compliniri.

YL
De pildă: «Baba muri chiar în acea zi, si nurorile
despletite o boceau de ruta satul, Apol peste două zile

SIT
o îngropară cu rinste” mure şi toute femeile din sat și de
prin meleagurile vecine vorbea despre soacra cu trel
nurori și zicean : ferice de dinca
ER
ce-a murit, că are cine
o boci» (Creangă). ..
Os. 1). Propoziţiunile
NIV

simple, cum le-am daf pănă a-

cum, nu vin de cit foarte rar în'prutul vii. Vorbirea nu
cunoaste de cit propoziţiuni complecte ca formă, unde fire
care termen” e complinit, căci vorbind totdeauna de fapte
LU

conerete şi particulare. nu putem exprima aceasta în pro=

pozițiune de cit printr-un uz mare dn compliniri,
Ex: Pri nr exploatutori ui Oenelor de 'a Tirgul Oenn
RA

ati fost locuitorii Trotusnlut şi: a satelor din valea Oitu-

zului. ete, ete. | ”
"Să ne încercăm a tâlu din această propoziţiune termenit
NT

complinitori și vom vedea că propozițiunea unu poate să no

xiste, Asa să întimplă cu toate propoziţiunile din viul grai.
2), Denumiri de termen principali și seemulari sint fa
CE

cute mal mult prin spirit de sistemă, de cit să să bazeze

pe ceva real. Toţi termenii în propozitiune <înt de o po-
trivă de importanţi, căcr fie-care ajută ln exprimarea com=
plectă si potrivită a gindirel, |
I/

$ 20, Fie-care termen din propozițiune poate [i com-

AS

"plini : numim însă romplinire atributiră acea pusă pe

lingă subiret, obiect sad atribut, „si compținire circum-
UI

stuntială acea pusă pe lingă verb.

BC
 —93 —

* De pildă: “Un păstor tînăr, Țrumos la față, .

Y
"plin de măhnire, cu las duios

AR
Cinta din fue» jos zie verdeață
Supt umbra deasă de pomi stuf (OȘĂ..

IBR
Analizăm : avem: o- propuzițiune complectă : subiect.
„ Un păstor, exprimat printr-un substantiv ; : verb, cînta .
netranzitiv ; fină, “frumos la față, plin de măhnire,: a-.

YL
tibutive subiectului păstor; cu glus.dutios determinare de
„mod, jos pe revdeață, supt umbra: deasă de pom: stufos. ,
determinare de loc; din fier det. de 'mod (instrumentul),

SIT
$ 30. Complinirea atributiză determină. pre numele -
lingă care să pune a) prin .o însușire a lu proprie:
ER
Stefan "cel Mare a murit in 2 luli 1504 (7012).
b) prin o circumstanță de mod saă timp.
NIV

Un locuitor din Iluşi s-a împnuşeat ; Generaţia de la

1518 a fost celebră ; revolulianea d? la 1789 a se dim= *
bat fața Europii. Su
LU

c) prin o. rclațiune externă ca în:. a '

Sărăcia e vecinăA cu bucătăria plină. :
RA

Casa noastră a ars. . ,

„ Un'cine turbat a muşcat sluga zăru-mieă. -
NT

Omul acesta n-a greşit intru nimica.

. - A murit Vasile « 'Tudnxăi,
„Glumele nezinorate sint ca sarea din bucate, .
CE

.$ 31,: Complinirile circumstanțiale „spun o relaţiune

de Joc, timp, mod, cauză, scop etc. Ex.
I/

- Pe mulți prieterii în lume

NE li facem dușmani prin glume (instrumentul).
AS

"Cine totimereă (modul) vorbeşte.

„El la multe. să. greșește..
UI

Nu vorbi peste măsură (cantitate):

BC
 — 04 —

Y
Cu încetul (modul) să face oţetul,

AR
Stringe bani albi pentru zile negre (scop)
(loc) In pădure născut

IBR
(loc) In pădure crescut
(loc) „casă m-aduxe
Vătuf de ușă mă puse,
A fost-o dată (timp) o baba Şl-un mozneag.

YL
Era pe vremea hui Nastratin Mosgea. (timp).

SIT
DEPRINDEREER
Să să arăte cari sint eomplinirile atributive și circum
-
stanțiale din bucata de lectură de mar jos:
NIV

(Din Capra cu si csi de], Creangă).

e ȘI asa zicind pune poalele in brin, îs sullecă mie
LU

necile, atiță focul și s-apucă de făcut bucate. Face.ca

sarmale, face plachie, face alivenei, face pască cu zinin=
RA

tină și cu ouă şi fel de fel de Ducate, Apol umple

aroa-
pa cu jeratee si cu lemne putrezăloase, ea să ardă focul
mocnit. După asta aşază o lencă de nuele nutniat
NT

inţi=
nate și nizte frunzari peste dinsa : peste frunzari toarnă
„țernă și peste ţernă aşterne o rozojină,
CE

Apol face un
ecăuez de ceară anume pentru lup, Pe urmă luă
bucae
tele Ia foc să fearbă si să duce prin pădure să caute
pe
I/

cumătru-să și să-l poftească la praznic, Merge ea

cit
merpe prin codru, pină ce dă de-o prăpastie arozavă
AS

și
întunecoasă și pe-o tihârae dă cu crucea de lupa
UI

Și cum ospăta el, bf! cade tără sine în atoupi cu.

Juralee, căci scăuezul de ccură s-a topit si leasa de pe
BC
 — 95—

Y
- groapă nu era bine sprijinită ; nici mai bine, nică mai

AR
„răi, ca pentru cumătru ...... .

Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură,

IBR
că bine-o nai plesnişi adinioare cu cuvinte din scriptură.

YL
“CAP. II.

Propoziţiuni eliptice. ,

SIT
$ 32. Gindirea pentru a să exprima în afară n-are”
tot deauna nevoe de otormă complectă, care să-i spună
ER
„pănă în cele" mai mich amănunţimi părțile sale. După
cum un gest i-i de ajuns pentru a să manifesta și a fi înță-
NIV

leasă, tot așa vorbitorul poate face uz de un curiut numai,

cu care va spune totul. In cazul acesta cuvintul vine,
după ce gindirea s-a format în minte, căci natural gin-
LU

direa premerge vorba, și vorbirea n-are atunci “alt rol

de cât a da prin curtutul unic partea ezentială a gindi- |
RA

„răi, restul. înțălegindu-să lesne.

Noti. Nu putem admite că judecăţile, pe care propo-
NT

"ziţiunile le exprimă, pot fi eliptice, căci atunci nu s-ar

înţelege. Gindirea -instantaneii să formează, şi toL dea-
una e: complectă. Dacă am zice că propozițituuea e o
CE

judecătă ar trebui să zicem că şi judecăţile sint elipti-

ce; dar propoziţiunea e. numai exprimarea unei judecăți,
I/

exprimare 'care:'de multe or poate fi în forma ci știrbă.

eliptică
AS

Ex. : In «Cartea face pe omul om

UI

Cum altoiul pe pomul pom».

BC
 — 95—

Y
lesne 'substituim pe face in a doua pr ojozitiune,.

AR
. Omul <fiuţeşte locu), un locul pe cu. (prov.)
.

IBR
Sanatatea face banii
Ni banii ranataţea. (Prov.)

Omul face banii ,

YL
Nu banil pe om (Prov.) .

De și unul! zice; din minte puţină

SIT
CŞ-i scump la târiţă, și eftith la făină

dă, Nu trebue a merge cu substituirile până la

ER
extrem, Ideile subfuțelese în prupoziţiunile eliptice, fiind de
multe ori prea clare, am, facu râu, de” le-am substitui,
căci an călca în picioare lirea insăst a graiului. Ideea
NIV

subințăleasă, “tăcind parte integrantă din grupul de idei

exprimate, deci existind in mintea vorvitorului, de multe
LU

ori ne-o arată și limba prin formele el de dezinenţă de

CAZ Sah conjugare. : ,
be ex.: când zic: fugiți, a substitui pe re ar fi de
RA

prisos, căel terminațiunea i, cuprinde în sine ideea de per-,

soani IL plural (ro), ți nefiind de cil un vechile prouune
NT

personal (tasi) alipit si contopit cu tulpina verbală pâna

în asa ariul că sl-a perdut inălesul de sine stătător,
dar
CE

a păstrat clar raportul dintre fină st act, teemat ecea

ce-l necesar în alcătuirea unel propozitiuni.
I/

Cind zicem : No cfutăm facem un pleonasm adică o

repetire de prisos, tăcf pe noi nicl urată terminaţiunea
AS

"m. un vechlă pronume personal (masi).

UI

Notă. Limba romină păâstrind terminaţiunt ae numer

Si persoană în conjugare la timpurile simple. putem con=
BC
 — 97'—
+
Lă

juga fără ajutorul pronumelor personale, ceea ce e toc-

Y
mai și natural. | ,

AR
E răii dura conjuga .
„eu cint, tu cînți, el cîntă, no cîniăm, zoă cintaţi, ci cintă.'

IBR
ci. cint, cînţi, cintă, cîntăm, cîntaţi, cîntă. .
cintam, cîntai, cînta, cîntam, cintati, cînta
cîntiă, cinta, cîntă, cintarăm, cintarăță cintară

YL
cintasem, cintaseși, cintase. cintasem, cintaseți, cintase.
„rolă cinta, zei cinta, za cinta, vom cinta, etc. i.

SIT
“aș cinta, a cînta, ar cînta, am cînta, ați cînta, ar cinta.
să cîut, să cînți, să cînte, să cintăm,să cîntaţi, șă cînte.
Dar trebue să punem pronumele, căci e necesar, în:,
ER
ei să fi cîntat : * noi să.fi cintat
tu a voi R
NIV

'el 2 , ei „. .
căcă fără pronume forma compusă a verbului redusă la
LU

ună nu ne spune clar “raportul dintre persoană și act,

şi 1deea. ar fi confuză.
$ 34. De ordinar nu să dă numele de eliptice la a-
RA

cele propoziţiuni, cărora le lipsesc obiectul, atributul saiă

„ complinirile, căci acestea vin în propozițiune numar atunci |
NT

cind vorbitorul simte nevoe de a le pune pentru clari-

ficarea şi specificarea ideii. De pildă Maria scrie şi Ma-
CE

“via scrie tema, Gheorghe citeşte şi Georghe citeşte lec-

țiunea.
I/

„ $ 35 Soiul elipticelor le vedem mai bine în propoziţiu=

nile care servesc ca răspuns la cele intetogative.
AS

a) Eliptice de subiect ,
De-aș mal tragă cite-am tras .
UI

. Ei de tine nu mă las
BC
 — 935—

Y
Mărita-m-aș "mărita *

AR
Au știi pe cine-olă luu

Aci eliziunea subiectului e numal formală, căcl termie

IBR
naţiunile verbelor ne spun pronumele : «aș true, am tras,
arată pe e; Mărita-m-aș, mărita (i. d. m-aş mărita) ;

YL
nu știi, ol lua arată tot peeă, toate verbele fiind puse
în sing. pers. l,

SIT
Aceasta 0 observăm și in propoz. interogative, Cind
voim ca să stim acțiunea, ni se * răspunde numar prin
verb.: * | :
ER
Ex. Ce faci mosule ” n pirăă ?
— lu, car apă, fălul miei,
NIV

„Ce dregi acolo? — Cirpese niste rufe,

LU

Nu să'mpucă, cind să ucureă

Sa-i dai și urdă de curcă
RA

Cine să” Iutezte curind usteueste

Cine are mintea "ntreacă

NT

„În cearta altor” ae să buy.

Iucălecăl pe-o sea

CE

” ȘI ră sputset, Devonstre, asa

Stan căbeăl pe o prăjiuă
I/

ȘI FĂ spusri o mare minelună

AS

Aotă. Nu trebue a lua ca eliptice de subiect verbele

ca? fuaă, scapără, ninge, căci ele vsprună niste feno-
UI

nene naturale in acțiuni De pildă: Ziua ina, noap-

tea ninge, dimineata ninge fară. .
BC
 „= 99 —

Y
Sus la munte ninge, plouă -

AR
La Craiova pică rouă

b) Eliptice de rexb. Cind vorbitorul expune.într-un Şir

IBR
de propoziţiuni anumite idei, ce ai între ele o urmare
logică, să obişnueşte a să lăsa verbul, pentru a (i mai ex-
presivă gindirea ; tot aşa şi în proopoziţiunile compa atise,

YL
adversative, care capătă tărie tocmai prin eliziunea-
verbului. De ex. : 'Troncăneşte, ca o moară hodorogită.

SIT
Să „trăiţi, să'n floriţi
Ca merii, ca perii
ER
In mijlocul verii |
Ca toamna cea bogată
NIV

De toate îndestulată. - o. ,

Fiul să nunea '/izus, far făica I1ela.

LU

Cîmpul alb, oile negre

Cine le paşte, le cunoaște
Cine le vede nu e crede.
RA

Francejii sint de' statură înaltă ; trupul lor e bine for-

NT

mat; Faţa lor este albă; ochii înfocați și frumoşi, muș-

chii trupului cînjoși, mişcările membrelor foarte iuți,
CE

c) Eliptice de, subiect și de veb le găsim în propozi-

țiunile cu obiect şi în cele cu atribut:
- — Ce tai acolo ? — hirtie (i. d. ei tati)
I/

— Cum te mai li acum 2 — Mersi, bine (i. d., eă

AS

. , nă aflu) +

— Ce rang al voinic ? — rang de dorobanț (i. d.

UI

că cn)
BC

- +
”
 ” 90 —: .

Y
Observare. Gratul viii obiznueşte des aceate cliziuar, şi

AR
„am contraveni firiY luY, dacă la fie-care pas am căuta să
substituim lipsurile, Ex. Buna dimincața, sara bună, salee,
cu plecărtune, cu bine, o roe lună, mintenaş.

IBR
$ 36 Verbul c fi, putind forma și singur predicatul,
nu trebue a crede că atunci lipseste atributul,

YL
De ex. cind zicem : oala-l în bucăți, putem substitui
"pe afărmată, dar cind zicem,” .

SIT
Corubia e pe mure
Pămintul e în spreţiee
ER
Satul e «depuerle .
Acuni era. aici +
NIV

Frica-l din rară |

. „Am fust pe la coi .
. .
LU

. o

n-avem nevoe de a subințelege atributul, căcr aisi a-

vem propoziţiuni alcătuite după tipul lut «Cinele mușcă,
Capra zbeară, sati ca Cine-i acolo? Cu-nor este :Dum=
RA

nezeă. Nu-I in tot-deâ-una Pastele, (prov.) si um greşi

de am pune ca intregitor propoziţiunil
NT

Corabia e alătoare pe mare, pămintul e stătător în

spaţ ete, ete,
CE
I/
AS
UI
BC
 — 31 —

Y
DEPRINDERE' o.

AR
Să să analizeze bucata de mai j0s, spunindu- -să care

IBR
sînt propozițiunile eliptice.

(Din: <0 scrisoare perdută de [. Caragiale)

YL
. ACTUL I. SCENA VII.

Tiptiteseu, Ze. Ce tătaind indigiual.”

SIT
Zoe. S-a dus ? A văzut, Fănică ? AI auzit ? Şi Ghiţă
“nu: mai vine... Fănică, Fănică, „ne amenință .. o nenoro-
ER
cire ărozavă. : ,
Tipătescu.. Taci! vine ca-i E Ghiţă desigur.
NIV

Cetătunul. Siuga.
Zoe. Cine e ista?
LU

Tipătescu. Ce poftesti, D-ta?

Cetăţanul. E ?. — Eu sint alegător.
Tipătescu Cum te” cheamă ?
RA

- Cetăranul. Cum mă cheamă ? Ce trebue să spun cum

_mă.cheamă, vorba, e, sint alegător.
NT

„ Zoe. E turmentat.
Tipătescu. Dracul să-l ia! nu,e nimeni afară ; lasă .
CE

să-mi între aici toți nebunii, toţi beţivii. Aide, eși!

Cetățanul. Nu sint turmentat... Coana. Zoitica. Las că
I/

vă cunoastem. Mă cunoaşte conul * Zaharia de .la Li

Februar...'Nu e xorbă tinem la d. N. Caiâvencu, edin
AS

soțietate... dar vorba e... eu alegător,.. ei aproprietar...

ei pentru cine votez ? ”
UI

Zoe. Trimete-l, Fănică. dă-i drumul... e ameţit de tot.

BC
 — 32 —

Y
Tipătescu, Fit bun, cetăţene, du-te, Aldată anal vorbim

AR
Cetițunul, Dar” ce să vorbim aldată.
Zoe. A!

IBR
Cetățanul. Acu ce treabă avem ?.. Nu vă uitai la
mine că sint așa de... am făcut-o de oue de tot. Să vezi
D-ta cum a devenit la băutură... că a fost lată de tot.

YL
Tipiiteseu. FiL bun, omule, șințălege,..
Cetăţeanul. Et am uăsit o serisuare,

SIT
Tipăteseu. Zor. O serisoare !
Cetăţeanul. Da! A detale cătră Coana Zoiţica. Am gă-
sit-o ulaltaeri sara pe drum, cind eşam de la intruni-
ER
re... Fă-ţi idee... de alaltaeri sara pănă azi dimineața s-o
duci intr-un chef!
NIV

Tipăteseu" Mizerabile !
Cetăţennul. Nu mă zoudui, c-aumeţese,
LU

for. Lasă, Fănică, să vedem,

Cetăţanul, Lăsaţi-mă să vedeţi. Cind ant văsit-o de cu=
riozitute au deschis-o și m-am pus supt un fânar s-o co=
RA

teze bine,... si, haţ! pe lu spate, dl. Caţavencu... dă să

îmi-v Ta,
NT

Tipătescu. Zoe. Și... (sa luat=o?

Cetăţauul. Ah! Am băgut-oîn buzunar. Zice D. Nuoi
CE

«Asa ? fact parte din soțietatea noastră si primesti scrio

sori de de lu prefectul, cetățene, bravo — Zic. Ah! de
la prefectul. —Ziee, lam cunoscut slova... la arată-rni-0,
I/

— Doamne păzestes. la că diemi-o, ba că nu ţi-o dan;

AS

din vorbă în vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o

ţuică... Unu-două-trei... pe urmă dăci cu bere, dă-l cu
UI

vin, dă-i cu vin, dă-I cu bere... A făcut cinste d. Nae.

lun băut... ot ot lim băut.
BC
 Zoe Tipătescu. Dar scrisoarea ? unde e scrisoarea: ?

Y
Cetăţanul. Nu-striga ! O am la mine scrisoarea, da, |

AR
-0o am la mine.. Ehei ! D. Nae zicea că-mi dă 10 poli pe .
ea ; zic: nu trebue, “onorabile, parale, slavă Domnului...

IBR
aproprietar sint... alegător... vorba €.... eă... eii. pentru
„cine votez... Am perdut-o, am perdut-o...-.

YL
„ Propoziţiuni multiple.
nu este tot deauna exprimărea nu-
$ 37. Propoziţiunea

SIT
mai a unui singur fapt, a unei singure gindiri.—Ea poate .
să..exprime mai multe „fapte, mal multe gindiri, şi să fie
ER
tot numai una.
“Cind zicem: Omul să. naşte, creşte şi moare; Cele trei
NIV

acţiuni arătate prin verbele să naște, crește şi moare sint

strinse într-un mănunchiti prin subiectul omul, „care e
unul și acelaşi. In locul propoziției de "mai sus am pu-
LU

tea forma 0 proposițiune triplă :

omul să naşte,
RA

“omul creste, .
omul moăre;
NT

dar Bind că vorbire. esprimă | numai sinteza gîndirii, ea

ne arată pe cele 3 judecăţi: închegate într-o propozi-
CE

“ţiune, cu un subiect şi 3. verbe, --.-

“Tot aşa:
| Toate. trec și mor și pier (C. Coral)
I/

“Cuvintele în limbă să nasc, trăese și mor;

AS

i Dar cînd cumpăna ridică |

„Vede c-o parte-i mai mică - -
Muscă, cearcă,. chibzueşte E
UI

Și bine nu îimereşte, (A. „Donic))

” s ”
BC
 — 31—

Y
$ 38. In propozitiunile cu atribut găsim Yarăsi exemple

AR
de propozitiuni multiple : : -

IBR
Ex. Flacăra este strălucitoare, roșirtică şi vuistuitoare.
forinal aici am îi mai îndreptătiti a vedea numal o pro-
pozițiune, căci ni să pare a avea un singur verb: este;

YL
dar de oare ce in fie care atribut avem un radical ver-
bal, 9? avem tot 3 verbe

SIT
strălucitor == care străluceşte
roșictic == care roseşte
mistuitor == care mistue (consumă).
ER
deci putem reduce propozițiunea de mal sus la forma
NIV

Flacăra strălucește, roșeste si mister

Ş 39. Nu dăm numele de propozițiune multiplă de

LU

cit la cele ce ai rerbul sat atributul multiplu ; din con-

tra acele ce a suViectul sah obiectul multiplu sint tot
simple, căci nu e nici o deosebire între aceste propo-
RA

ziţiunl zi acele care ur avea subicetul sai cbiectul în

plural. :
NT

In traza : Băcţii să joacă prin grădină ; luati gama să.

nu rupă copacii; subiectul (huieţii) si oblectul (copacil)
CE

sint in plural, spun dar mat multe fiinţă, care fac lu-
crarea de a să juca ș totusi propozitiunea e una, Căci ace
I/

„tul e nul, saă anal bine zis aici avern exprimarea unei
sinteze de utile acțiuni similare cite sint persoanele din
AS

sublect, .
Dacă în loc de fraza de mal sus am zice: Jonică si
UI

Vasilică (i. d. băcţil) să joacă prin grădină ș luat sama

să nu rupă: persicul, zarzurul şi merisorul,.. (i. d. cope)
BC
 — 35 —

Y
în fond n-ar fi nici.o deosebire, căcă în amindouă cazurile

AR
subiectul și obiectul arată mai multe fiinţi ; să deose-
besce numai ca formă. Zicem că într-un caz avem
subiectul în plural, în altul avem subieit multipla.

IBR
Tot așa cind zicem:
Intriga, ura şi calomnia au virit înn mormint pe Aris=.

YL
tid, tață cu: Toate relele ai 'căzut pe capul lui Aristid,
unde în cazul întilăi avem subiect multiplu, în al doilea
subiect: în plural. A

SIT
In exemplul :. Copiii, cari ascultă pe mama și pe tata.
sint fericiţi, spunem” tot: aceea ca în «Copiii, cari ascultă
ER
pe părinti, sînt fericiţi», riumai ici avem obiect în plu-
ral, colo obiect multiplu. .
NIV

$ 40. În propoziţiuni putem avea multiple şi compli-

nirile atit cele cit şi
atributive- cele circumstanțiale și
totuși propoziţiunea să fie simplă.
LU

Lasă rîpe, răi, colnice (. Văcărescu)

RA

Vezi sărăcie, necaz, durere (Idem)

Văi, ponorîturi, prăpăstii, codri cei înfricoșați

NT

Gem de duioasa oftare a celor înspăimintali.

[| (A. Beldiman). -
CE

Adetăr, slară, cinste, putere

Sai bogăție, ei nu voesc;
Aceste toate drept o părere. DL
I/

Drept. nălucire le socotesc, (V. Cirlova)

AS

Obsevvare: Ar î a merge prea departe dacă într-o

propoziţiune ca aceasta: Vasilică, Ionel, Toderiţă şi Mi-
UI

hăiță aă găsit la vie un cuib-de mierlă în rădiul -.de

"lingă fintină, "două eniburi de ciocănătoare în livadă
BC
 — 36 —

Y
AR
şi unul de pricighitoare într-un măr de lingă cranii, am
vedea sinteza a LG propoziţiuni, saii și mal multe, câci nu
ni ră spune Ve cit un fapt: săsirea «de cuiburi săvirzit

IBR
de + persoane în locuri deosebite,

De analizat aceste rinduri : .

YL
Chiar pu ulitile lusului în tinerețele mele am vă-
zut ființă omenești purtind lanțuri la mini sat la pi=
cioare, ba unil chiar cocrue de fier aninate de frunte si

SIT
legate prin colane împrejurul aitulul: Băzăr crude, oxîn-
«diri la foame și la fum, închidere în închisori parlicu-
ER
Jure, aruncați gol în zăpadă sai în riur! înaheţate;
Apoi disprețul pentru sfintenia și legăturile de fanilie.
Pemeea luată de ta bărbat, fata răpită de la părinti, co=
NIV

piii rupti de la sinul născătorilor lor şi vestei si despăr=

fiți unii de alţii si cfeluf ca vilele la deosebiți cum-
LU

părători în cele putru colțuri ale lominiel. (Aici avem

obicete si compliniri atributive multiple).
San:
RA

Tiganii bocreşti constitucaii personalul de servitori în

curţile boerezti, bucătari, vizitei, rîndași, feciori în casă,
NT

slujnice, bucătărese, cusătorițe ete. (Aici avem multiplă

complinirea atributivă a oblectului, prin o enumerare
CE

de păril).
.
Sati : Ă
I/

la vornicia bisericească și epitropia învățăturilor

publice, . fu chemat in 1851 supt Gr. AL. Chicu, Nice
AS

Ghica, rărul domnului, patriot Injlacarat, spirit înalt,

partizan înfocat al reformelor sociule.... (aici avem mul-
UI

tiplă complinirea atributivă a subiectului),

(M. Cogălniceanu, Emanciparea ţiganilor).
BC
 — 37—

Y
AR
_DEPRINDERE.

Să să analizeze următoarea - bucată de lectură, ară-

IBR
tindu-să care sint propoziţiunile multiple, și anume ce
termeni. ,

YL
TIGANI.
„.„ Nu este privelişte mai deşanţată și mai originală

SIT
de cît a unei cete de Țigani la drum. Judele cu barbă.
albă și cu lața neagră merge pe un cal paj (pătat) îna-
ER
inte, îmbrăcat cu giubea roșie și încunjurat de 3. sait +
țigani bătrini ca și dinsul, serioă, * purtind giubele al-
bastre inchise. EI sint conducătorii caravanei şi! tot. o
NIV

dată sfatul, ce judecă și hotărăște cauzele și neînvoelele.

între ceilalți țigani. După dinşii - vin în şir mulţime de
LU

care inalte pline de copil, purcei, de foi, de zdrente,

“căci "Ţiganul nu poate fără zdrenţe. 'Ţiganul și zdrențele
sînt făcute unul pentru altul. Cu cit este giubeaua mai
RA

ferfelită, cu atita este ţiganul mai fudul, şi cînd îi trece

„părul prin căciulă, atunci îi pare că poartă coroană. A-
NT

"sa-i firea lui; îi place să-l bată vintul şi să-l ardă soa-
rele si ca să-și împlinească acea plăcere şă: desbracă a-
CE

desa oul pănă la brii.. Atunci să-l vezi cit, e de vesel, -

să-l auzi cum cîntă, cit îl ține gura parcă toată lumea
ealu. - | |
I/

La unele cete să văd biătrini girbovi culcati în căruțe,

AS

pirlindu-să la soare. Pe lingă ei urmează pe jos toată

familia, femei cu copii în brate, fete cu cofe albe în
cap, flăcăl trăgind urii după sine, cai, minzi, vaci, cîni,
UI

„toți bulucla un loc, toți răcnind, grăind, rizind, neche-

BC
 — 35 —

Y
zind, urlind şi umplind cimpii de un zaomot sălbatec,

AR
ce dă fiori. S-a observat că Tiganii aa fubire deosebită
cătră cal papi şi baltati, Aceasta incă e, un sceret al

IBR
gustului tigănesc, care nu să poate explica.
Pre cit sint ţiganil vrednici de privit in călătoriile lor,

YL
pre atitu sint curioase descălecările. lor,
Cum s-au așezat. aproape de vre-un oras sat sat, in

SIT
dată pureed barbaţi să vindă drimbe, covăţi, lăcăţi, fuse:
Țigancele bătrine să due să spună de noroc, să arunce
bobi, să dee cu clurul, sa să caute in palmă fetelor
ER
rominee pe la case. Flăcăii merg de joacă ursul prin
curțile boerilor, si numar nevestele rămin li corturi Ga
NIV

să gătească demincare, pe cind copiil lor ulcareă got pe

cimp jucind tananaua. Dar, cind să intore toll acuză,
atunci să auzi răcnete de copil, care -cer demincure,
LU

latrat de cin alungaţi de la ceaunul cu mămăligă,

necheze de cal adusi de la păscut, cintece de fe-
RA

mel bătrine și de fete” mari, care să intorc de Îa sutși

din luncă de lu cules de' fragi i stezi, certe, vaete, ho-
hote, chiote, sunete de cobze, de zeripce, de drimbe;
NT

toate acestela o Jaltă ridicindu-să în aer de o dată ca

fumul, ce eze de supt fie “care cort, Și puţin mal în
CE

urină cum a apuz sourele, cum scut stin= focurile parcă

nică n-ai anal lost, nici nu mal sint. O tăcere adincă
domneşte preste tot; oamcnil si vitele toti odihnesc, nus
I/

inal cinit să aud latrind la lună,

AS

(|, Ale raulei).

UI
BC
 — 39 —

Y
CAB,

AR
A) Propoziţiuni independente

IBR
$ 41. In cursul vorbirii, vorbitorul poate construi un
„şir de propozitiuni, intre care nu stabileşte nici o legă-

YL
tură alta, de cit aceea a șirului logic în dezvălirea ideii.
Fie care propoziţiune iși are existenta sa neatirnată de

SIT
- firea altei propoziţiuni, şi stă liberă ; zicem atunci că
propoziţiunile sint independente. * ER
Ex, Boerii a mari și a mici din Moldova eraii scutiţi.
de plata tuturor dărilor, atit pentru perscana lor cit şi!
pentru imobilul lor; mai aveai dreptul de scutire de dă-
NIV

rile publice pentru o sumă de contribuabili, supt nu-

mele de scutelnici, poslușuici şi hrisoroliți ; aveai drepa
LU

tul de a primi de la ocnele statului cantităţi mari de

sare ; alţii scuteait de vamă obiectele aduse din străi-
nătate pentru trebuinta lor. .
RA

(AL Cogălniceanu).
NT

Sau | , |
Povăţuitor nu crede, n-ascultă mîngiitor
Aleargă neștiind unde, vor liman, cer ajutor..
CE

. (44 Beldiman, Julnica 'Tragodie),

. -
Sau
I/

Vintul de sară suflă şi frunza înfiorează,

AS

Roua seninul varsă, verdeața reînoind,

Dealurile încunună, cîmpia încoronează
Și riul pe-a lui cale șoptește şerpuind. .
UI

- (Eliade Rădulescu).
BC
 — 40 =

Y
AR
Sai . ”
Hozezte răsăritul, muntele rubinează,
Inginat printre abur, dealurile inverzese,

IBR
iul adapă cimpul, ce roua însmăltează
hăcoarea dă viată si stelele albese.
. „o (ldem),

YL
Stefan să întoaree și din cornu-I sună,
Oastea Iu zdrobită de prin văr s-aslună;

SIT
Impla reîncepe, Purcit sînt oniţi,
Și s-abat ea spice de fieruri zdrobiți
(D Bolintineanu).
ER
„Asta-i lumea ! asta-i viaţa ! te-ar inalțat, te-ar mărit
Mai pre sus de-al făt tovarăși, al dat umbră, ai rodit
Dabijci Vodă şi mie peste unul și pol vac.
NIV

(Conal:i).
LU

Obsereare. In descriere și povestiri foarte des facem uz

de propoziţiunr independente, de vare:ce vorbitorul are pri
lejul si putinţa de a trece răpede de lu o parte a des=
crierit ja alta, firă a avra nevon de a face legătură intro
RA

propoziţiunr.

B) Propoziţiuni
NT

coordonate şi subordonate.

Ş Al. Propozițieni coordonate si suboridlonulr, Cind

CE

vorbitorul voeste a arăta o mal mare legătură între fapte,

propozițiunile, de şi independente, să.vor lega intre ele
prin anumite particule conjuutetice, [eonjuncțiueul, adeerbe
I/

conjunele și pron].
AS

Dim în acest caz numele de propoziţiuni indepen-

dente coordonate.
UI

Cind legătura devine din ce în mat strinsă si luce cu

intelesul unul fapt, exprimat printr-o propoziliune să de=
BC
 — 31—

Y
pindă de întălesul altuia, din altă propoziţie, raportul lor

AR
„va fi de subordonare, far propozitiunea zicem că va fi
subordonată. |
care leagă prin

IBR
Ş 43. lată particulele conjunciive,
coordonare sait. subordonare.
1) Copulativele : si . . . .

YL
2) Disjunetivele, și-și ; nică-nici, Sailt-sait: ori-ori ;
atat, veri-veri | , |

SIT
: Adeersativele,ci, dar, însă..
N Cauzalele, căci, că, pentru că, fiind că, de oare ce
de vreme ce, căci că... "
ER
5) Condiționulele : de, dacă să, a
6) Temporalele : cind, în vreme ce, pe cînd, atunci,
NIV

cum.
7) Lupozitivele : că.
3) Locale: unde, în care, de unde, pe unde.
LU

-9) Concesivele : cu toate că, batir, măcar, barim, de și...

10) Comparativele : ca, ca şi cum, precum, așa, chiar
RA

ca, cum şi
11) Finalele ; să, ca să, pentru a, dea. . .
NT

12) Concluzivele : prin urmare, deci, asa dar, cum ve-

deti. Î.. -
CE

13) Relatiiele :: care, ce.

| 14) „Adeerbele conjunctive, nu numai... dar si; atita...
"cit; mai mare... de cit; într-atita... în cit...
I/

“toate âceste particule conjunctive ai o duplă func-

AS

ţiune : coordonează şi suborilonează. Deci dar cind zicem

conjuncliune subordonătoare nu trebue a înțălege o spe-
cie deosebită dată unei particule legătoare, ci mai mult
UI

o functiune. In specie coordonează particulele copulatice,

BC
 — 40 —

Y
adeersutire, conchuzirele si cawzulele

AR
cînd arată antece-
dența, nu cauza eficientă.
Ş 4. Observind particulele conjunctive vedem că sint

IBR
cuvinte de toate speciile în funcţiune de conjunctiune
,
Primitiv adevăratele particule conjunctive ad fost: ră

YL
(quod) ; ca (quam), ce (quid),să (adr. i). Mal apol
limba
Romină a dezvoltat senzul “conjunctiv la vo sumă
de
alte forme compuse, ca : pentru că, fiind că; pentru

SIT
ce, «de reeme ce, de oare ce ; pentru cu i cu să;
apor la
adverbe le-ai dat funcţiune
ER conjunctivă, tot asa la verbe
şi la alte categorii de cuvinte; de aceea azi numărăm
in această functiune o sumă de locuţiuni formate închi-
pul cel mal curios, -
NIV

$ 45. 0 sumă de raporturi de suborlonare putem ză

le reducem la raporturi de coordonare ; așa cind zice.
LU

» Eu cam tades vede,

Că tu pe hotizor
RA

Aveul si pulusor
(al. Doniri).
NT

am putea deosebi propoziţiunea asa :

Ei cam ades vedeam că
CE

Tu pe botizor aveul si pufuszor

fiind mal drept a lua pe că, ca obiect al primei
propo-
I/

zitiuni, avind aici ințălesul de erpozitie, adecă cceasta, că

nefiind de cit un vechii pronume conjunctiv,
AS

indepli-
uind astăzi numal funcțiunea de “onjunetiune. Atunel
a doua propoziţie: Tu pe lotișor arrui şi puso e
UI

explicativa lut că adecă a lul «cesta, formind obiectul

"lozie al acunii,
BC
 — 43 —

Y
$ 46. Propoziţiuni coordonate copulative. . Raportul

AR
de coordonare copulativă ni-l arată numai și. -

Zhboară, zboară pănă cade

IBR
Si pe lemn verde nu șade

Ori să punepe o stincă,

YL
Și nici bea, nici nu mînîncă,
Unde vede apa rece
Ea o tulbură și irece.

SIT
" (Doina, Turturica)

- Notă, In textele vechi găsim în lacul lui și, conjune-

ER
țiunea. slavonă î, mai ales. cînd. săt lega două cuvinte
nu două propoziţiuni
NIV

- Ex: Vasile 7 loan i Iftodi sin” Măricăl etc.

$ 46 bis..a) Nu tot deauna şi arată raportul de co-
ordonare copulativă, ci un raport : de adăugire la ceva
LU

spus. mal înainte.

“Tu pe botișor
RA

Aveal, și puluşor

Aici și este pus între verb și subiect, termeni cari

NT

nici odată nu să leagă între ei prin partieule, ci arată

un raport cantitativ, că între multe altele, ce avea vul-
CE

„pea pe botişor, era și „putusorul'

. Sau «să futîmplă şi la noi lucruri de acestea»
b). Cu și in romineşte arătăm diferitele nuante, ale
I/

gradelor de ele
AS

: ou este mai înalt de cit jusie

Gheorge este și mai înalt
UI

| Toader este și mai inalt

pănă cînd zicem Neculai este cel mai înalt.
BC
 — 44 —

Y
_$ 47 Propoziţiuni coordonate disjunetive. Cind vor-

AR
bitorul nu voeşte a-și spune direct gindirea, să mulţe=
meşte a o lăsa să să înțăleagă din modul vorbirii sale,

IBR
punind in alternativă umindouă stările ideil : pozitivă
sait negativă.
In propozitiunile disjunclive afirmativa e la mijloc :-

YL
Ex. Ia, în calea ma-i nici pe-a mea, nici pe-a ta,
—nu-i nici aşa, nicl aşa; il asa și asa,

SIT
Nici nu plouă, nici nu ninve, ci cum îi mal ră,
Nici una, nici alta:
ER
Şi una și alta;
Sati pe a mea, sati pe-a ta,
Ori vorbeste, cum ţi-l portul
NIV

Ori te poartă, cum ti-i vorba,

$ 15. Propoziţiuni coordonate adversative. Cind două

LU

idei ce le spunem nu să potriveze ele în de ele, ci sint

în contrarietate, propozituneu care va exprima acea i»
dee va fi adrersatiră. și particulele de lezâtură vor fi
RA

ci, dar, însă ; -

Și mozulul îl plac toate,
NT

Ir să le rouză nu poate (Prov.)

Cul nu-l place să trăeiscă ca zăina la moară, dar
CE

Nevola îl face să trăcască ca vitelul la otaş, că

Nu e după cum vrea omul, ri după cum poate (Prov.)

$ 19. Pr. subordonate cauzale.

I/

Cauza in Propozi-
iune o arătăm prin conjuctiunile: cel, că, pentru că
AS

de ereme er, căci câ din pricină că, ex cind ete,

Cauza este în sine 0 erplicatiră a faptului spus în
UI

propoziția principală. Explicarea să face în două feluri:

a) cind secundara arat motivul si răspunde la în-
BC
 zinozat
trebarea pentru ce: a fost pedepsit, fiind că era

Y
: î-
„b) cind arată urmarea, . cauza fiind cunoscută

AR
. ”
ind că e vreme frumoasă ne tom primbla.
făcut în viața
„Las să sufere, că i se cuvine ; „multe a

IBR
acum l-a venit toate de hac. L-a osîndi D-zei,
lui, dar
că mult m-a amărit

YL
.
$ 50. Cind ptopozitiunea cauzalti nu ne spune cauza
E
eficientă, de la carea plecat un fapt, şi a cărui urmare să
fărăă a ne gîndi la
vede, ci numai antecedența în timp;

SIT
N
| aport de cauză ; pulem lua propozițiunile ca indepen-
alta.
dente coordonate, 'căcă le enunțăm neatirnat una de
ER
Avem atunci propozițiuni consecutive : să leagă prin
particulele: de aceea, pentru aceea.
NIV

Ex. Vin cocostîrcii ; să face numal de cit creme fru-

| moasă, IL nour, de acea mă dor încheeturile.
Maria E
LU

A trecut Sintă
cu pălăria. Sa cu
N-ar ce ace
RA

caz antecedenta nu numai că nu ser-

" Obsertare În acest
par
- veşte ca cauză propoziţiunii de a doua, dar amîndouă
a aveaae ceași cauză : Ex : A trecut Piutilie Călătoru l, să duc
NT

şi rindunelele, Aici ducerea rindunelelor nu depinde de Pia-

tilie Călătorul (27 Luli), ci de schimbarea anotimpului, că
” începe a veni toamna, .
CE

| s 51. Pr. subordonate condiţionale. | Condiţiunea o

o...
arătăm prin conjuneţiile, dacă, de, cînd, numaă să, cari
I/

să construesc.
AS

a) Cu: Indicativul, dacă. luăm ideea: de acţiune în min-

tea noastră ca hotărită : e
“Dacă ești (ver: fi) de treabă îţi fac Gu volii face) în-
UI

datorirea, dacă nu nu, i a |

BC
 — 46—

Y
b) cu optatirul și subjunctieul, cind ideea de acţiu
ne

AR
e ipoletică, adecă numal în mintea noast
ră în stare de
- hotărire sai de dorinţă. In acest caz condi
ția fiind strins

IBR
legată cu dorința, limba a unificat acest
e «ouă stări ale
acțiunii. exprimindu-le prin ucecasi formă
(aș mere).
Ex : Dacă să lace; bine ; dar, ce te faci, ducă

YL
nu să
poate ? ” a
Obserrare: In

SIT
limba veche romintască condiţia să exe
prima şi prin conjuneţia srie=daci
Să veţi hi iîmblindu în tocmealele meule ..,
Să aro hi fost==de ar fi fosu (1560),
ER
Cu vremea să şI-a perdut înţălesul de condiţional, și a
ajuns a să construi numat cu subjunctivul ;
Să diergeţi însemna pentru cel vechi Dacă mergeţi.
NIV

Să pare că n păstrat înţăleaul de condiţional în perfec

şi perfectul tul
anterior al subjunctivului: Ex, 1 lăzam în
pace numa! bună
st fi făcut vre-o ispravă. Ce n-aş fi dat,
să A
LU

fricut ceva!

ȘI în adevăr cind ne gindit la hotărirea, care

trebuea
să fi precedat o acţiune din trecut, holări
RA

rea era ca o
condiţie pentru indeplinirea faptului.
NT

EX 2 sigter- l-aş i scăpat se moarte. să fi sărit la mo-

micut în apă.
Au mi-ar ji post cinlă să mă
CE

1 ocărit prnlru o gres

şulă a mei, dur asa pr Sfinta cdveptate să puţi PUŞI U
Mi-ar fi părut chiar răă, să fl eşit ef înaintea
tau.
I/

>
ş ol bis. In propoziţiunile ipotetice să păstrează
o legă-
AS

tură strinsă între timpurile verbelor. Dacă în prima

propo-
ziţiune să pune prezentul condiţionalului tot el
trebue să
UI

fie și în a doua; la din contra în amindouă

să pune
per. condiţionalulul ; de pildă: Aș face, de-arfi cu cale;
BC
 — 47 —

Aş fi mers, dacă ar fi fost cu cale; Dacă mă duceam

Y
la pomană, căpătam și eăi un coluc. |

AR
$ 52. Prop. Sabordonate tempor. Ciicumstanţa de timp.
o' exprimăm prin adverbele conjunctive cînd (quando),

IBR
cum ((quum), pe cînd (dum), în vreme ce (dum), după ce -
(postquam), îndată "ce (simulatque), mai îuainte de

YL
(antequam), pănă cînd (quousque, quod), și ne arată sai
o simultaneitate sait o succesiune : cum a ajuns a casă
ani aflat cel întăi de nenovocirea căzută asupra noastră. -

SIT
Și eram la moșu,
Cind cînta cucoșut,
ER
Sintaxa nu e uniformă în toate propoziţiunile lempo- -
“zale, şi depinde mult de la senzul, cum luăm noi ra=
portul între fapte. Ex: |
NIV

Cînd să pune, face tre abă.

Cind s-ar pune pe lucru, ce treabă n-ar face!..
Cind ai să te-apuci* de "lucru ?
LU

„Cînd arată şi alternativa 2. cînd întră, cînd ese ; cite

o dată. scrie, cite o dată cetește; cum mînîncă să culcă.
RA

Cind să întăreşte prin adverbele atuncă și acum. .

N
NT

Propoziţiuni subordonate completive ,

8 53. -Inţălesul subordonatelor completive e mai mare:

CE

ele procură verbului cînd subiectul, cînd obiectul. ”

a). Propozițiunea completită cr raport.de nominativ,
I/

numiti subordonată subiectivă. . Avem aceasta cu ver-

bele unipersonale sait propoziţii impersonale : trebue să
AS

fac, să .cade să: mînîncă ; să șede să te odihneşti, să.

ştie că-i un răi; e adecărat c-a murit; să vede că-i
UI

mort bat, etc:

BC
 — 45 —

Y
b). Propoziţiuuca completiră cu raport de ucuzutir nu-

AR
mită subordonată obiectivă. Ele sint de două felu;
a) subordonate obiective directe si b) subordonate o-

IBR
biective indirecte.
Ş 51. Subordonate obiective directe. In propoziţiunile
completive trebue să luăm în samă verbul din propozi=

YL
țiunea principală ; căcl le putem construi cu subjunetiv
sat indicativ, după cum lu ideea în mod alirmativ

SIT
sui indoclnice,
Aşa verbele : 1). simfese, gindesc, stii, cred cer după
ele ci cu ind. și să, că să cu subjunetivul,
ER
Știe să înrîrtească suruburile ; simtese Că ntor jap
«desc să Jur; gîndesc că-i bine i cred că vine > cred că
NIV

va face, Văd că să răzbieiă rremra,

2). Acele cure arată o tendință, o voință în senz
general : rog, cer, poronerse, doresc, roese ete, cer «după
LU

ele subjunctivul cu să, cu să: doresc să trăcucă, roese

să murifi, rugaţi-ră să AţI sănătoși, cer să mă ajute ș
RA

porocesc Să iusă, mă rog ca să-l cite.

& 50. 0 sumă de verbe, ca: spun, cred, răd, zic,
NT

ete. cer după ele conjuncția că să nu cu înţăles, de

cauză, ci ca să crăte obiectul asupra cărula aplicăm
această
CE

acţiune: .

văd cd ești om cinstit

spune cd l-a dat afară,
I/

cred că nu-l tocmul asa, cum zic.

+
AS

Aci putem lua pe că ca obiect a primei propoziţiuni,

explicindu-l prin pronumele deterimninativ: uceusta, cum
UI

și În adevăr este, căci conjuncția cd vine din pro-

numele quod, (co, cd).
BC
 — 49 —

Y
Propoziția din inceputul poveștilor

AR
Ci-c-a fost o dată o babă şi-un moşneag
o analizăm asa:

IBR
Zice că, u fost o dată o babă şi un mosneag; adică,
„Zice aceasta: a fost o dată o babă şi un moşneag.

YL
$ 56). Sub. obiective indircețe. După verbele care
arată bucurie, supărare. rușine, teamă, uimire să pune
subordonată completivă cu să cînd e subjunetivul,cu ce

SIT
cînd e Indicativul: mi-i rușine să-ți spun pe față şi
de-a dreptul cum « fost corbu ; mă mir că n-a venit;
ER
de ce n-a venit, că unu vine ; mă tem să nu pățască ceva.
-$ 57. Pr. subordonată complelivă după adiective şi
NIV

adverbe de intensitate exprimă . acțiunea atributului din

principală, întărit prin adverbele intensive afîţ, așa; este
aşa de strîmt că n-ai încotrp, (în cît n-ai încotro), are
LU

atîta noroc că nu-l poate duce.

Adesa subordonata completivă adaugă la obiectul din
principală un raport, care: determină cu mai multă
RA

precizie :
spune lumea că ar fl trăind ră; ei din contra i-am
NT

văzut eă trăesc destul de bine.

Aici subordonata complectivă că trăese destul de bine,
CE

precizază înţelesul obiectului >, |

In acest rol poate fi şi un gerundiu: l-am auzit Ș0-
potind, da» nu ştii ce-orfi orbit.
I/

$ 58. Propoziţiuni sub. concesive. Ideea de îngăduială

AS

o arătăm prin conjuncţiunile: de şi, cu toate că, barîm,

macar că, batîr ; și să construese cu Ind. și Subjuncti-
UI

vul, saii cu coniuncțiunile dacă, cînd întărite cu chiar :

chiar dacă, chiar cînd, chiar de.
BC
 — 50—

Y
Acum să-ți «luă ceca ce-mi cel

AR
Batir să-mi dai zere er.
Măcar si-l da? drumul o țiră.
De şi e soure, dar î-ro soare cu dinți.

IBR
Au i pfuc chiar dacă s-av purta bine.

$ 59. Pronoziţiuni sub. comparative. Putem stabili

YL
asemănare între două obiecte de grad egal sai deosebit.
Cind obiectele comparate să află pe acecași treaptă siut

SIT
corelative, Iar ordinea în care le așezăm e indiferentă;
îndată insă ce primul termen de comparatiune e pus pe
o treaplă superioură, termenul ul doilea e strins unit de
ER
cel dintili, ca să nu-l poată lua locul. De pildă:
de-ar fi şi harnic pe cit e de cuminte ș € eri cu Cru
NIV

unul ; cum îi ceaunul așu-i și fute lui; dar este și mut

și de cum îl crezi,
Particulele de legătură variază după natura intenzie
LU

vulul din prima propozitiune; zi sint acestea 3 de ci, cu,

pe cit, «de cum, cum; apol adverbele corelative :
RA

atit de—ca, cui: sint tot atit de cuminte cu vri si care

«din clas.
num căzut om atit de ubraș cun
NT

ești d-ta.
tocmai, astfel, așu—cu și, după 2
este format ru si lătini-său,
CE

să poartă asa cun poale,

după sac si petecul : după Turc și pistolul,
I/

atit-cit : iţt dai [atita] cit vrea (pot.

cu rit mal—cue atit mul 2 cu rit înilța-te-vei cu atita te
AS

vei snteri,
cu cit esti pus pri sus cre catitea să ÎL ut
UI

surrit.
mai, dez sint oa multi de 100,
BC
 - 51 —

Y
$ 60. In decomun prop. comparativă o exprimăm

AR
eliptic, putind-o lua în analiză ca termen al propoziției.
nu ca propozitie a parte.

IBR
Merge cu un zis; ride cu prostul mamii Măriucăi
Şede ca cîinele în car. E siret ca vulpea.
Analizăm : Sub. (el); verb merge; ca un urs, deter-

YL
minare de mod în comparatie,
"$ 61. Propoziţiuni sub. finale. Exprimăm scopul prin

SIT
subjunctiv sai infinitiv cu prepoziţie. Particulele să şi
a sint cele mai proprii pentru a exprima. scopul, fie
ele singure, fie compuse, ca să, pentru ca, pentru a, dea:
ER
une ori punem și pe de cu imperativ.
„ Du-te de-ți ia, ce-ţi trebue. |
NIV

Cinsteşte pe tatăl tăii și pe mama ta, ca să-ți fie ție bine.

Merge să să lupte.
LU

Am făcut ca să nu te mai aud bodogănind.

Bani albi pentru zile negre.
Obs. Ardelenii obisnuese pentru de a în loc -le pentru
RA

a; tot așa sună azi şi pentru cu să în loc de ca să.

$ 62. Propozițiuni concluzive. In concluzive avem
NT

raport de coordonare, si-l arătăm prin particulele deci,

așa dar, prin urmare. Inţălesul concluzivei stă în
CE

cele ce s-au zis mai înainte.

„.; deci e vinovat,
I/

„..; așa dur ne-am înțeles.

„.. 3 Prin urmare să ne punem pe lucru,
AS

„.„ Să pregătiră deci şi porniră,.

„„.. Iată dar cum stă lucaul,
UI
BC
 Y
AR
DEPRINDERE

IBR
(Din Moș Xechifor Coţcarul de |. Creangă).

De slumeţ. glumeţ era Mos Nichifor, nu-i vorbă, dar

YL
de multe ce dăduse paste dinsul să făcuse cam hursuz,
Băbătia lur de la o vreme incoace, nu știi ce avea,

SIT
că incepuse a seirţii, ba ce-o doare cecu, ba c-o doare
ceea; ba l-a făcut de năjit, bu că Ta făcut de ursită,
ba că T-a făcut de plinsori si tot umbla din babă în
ER
babă cu descintece şi cu oblojele în cit lur Mos Nechifor
acestea nu-l prea venea la socoteală, şi de aceea acum
NIV

nici o dată nu-f erat boi acasă ; ha chiar să făcuse bu-

clucaş, hărţăgos și de tot hapsin, cind sta cite două, trel
zile pe lingă casă, în cit beata băbusea lut cra bucuroasă
LU

une-ori și răzbueurouză iu sulletul er să-l vadă cum l-a

vedea urnit de-acasă,
RA

Să vede că inox Nechifor era făcut pe drumuri, căci

cun eşia afară la drum, parcă era altul; nu mal sta din
pocnit cu biciul, de suguit
NT

cu toti drumetii pe câţi îl în-

tilnea și de povestit despre toate locurile însemnate, pe
unde trecea.
CE

Intr-o dimineaţă Mercuri, inainte de Dumineca mare,

moş Nechifor dexclocălase căruța si-o ungea, cind numar
lacă să trezeşte la spatele lui cu jupin Strul, negustor
I/

de băcan, iruri, phileală, sulimeneală, boca de păr, chi-

AS

cluzuri, peatră vinătă, peatra sulimanulul saă peatră

bună pentru făcut alilie de obraz, salcie, fumuri si alte
UI

otrăvuri.

— Muni dimineaţă, moz Nechifor !

BC
 — 53—

Y
— Bună să-ţi fie inima, jupine Strul. Da cu ce trea-
bă a venit pe la noi?

AR
— In noră-mea vrea să meargă la Piatra. Cit să-ţi
dai ca să mi-o duci?

IBR
— Apoi fără să ne zbatem, jupine Strul, mi-i da șel-
sprezece lei, un irmilic de aur și ți-olii duce-o, ştii colea

YL
ca pe palmă.
— AI să laşi cu 9 lei, moș Nechifor și te-a mai cin-
sti şi fecioru mieii la Peatră.. D-ta, moş Nechifor, ești

SIT
om purtat, știi mai bine de cit mine; dar totuși te rog
să mii cu băgare de samă ca să nu-mi prăvăli nora!
ER
— Dacă doar nu-s harabagii de eri de alaltaeri, ju-
pîne Strul. Am mai umblat ei c-o mulţime de cucoane,
cu maice boeroaice și cu alte fețe cinstite şi, slava Dom-
NIV

nului! nu s-aii plins de mine. Ia! numai cu maica Ev=

lampia desăgăriţă din Varatic am avut și ei o dată o
LU

leacă de clenciii, că ori unde mergea. avea obicelii să-și

lege vaca dinapoia căruţii, pentru schivirnisală ca să
aibă lăptişor la drum ; și cu asta îmi aducea mare su-
RA

părare, pentru că vaca, ca vaca, îmi irosea ogrinjii din

căruță, ba cite o dată rupea leuca, ba la deal să smun-
NT

cea. de era cit pe ce să-mi gitulască epuşoarele, Şi ei,

cum îi omul la necaz, îndrăzneam să zic: Măicuţă, de
CE

ce ești scumpă la tăriţe si eftină la făină? Ea atunci

să uita galiş la mine şi-mi zicea cu glas duios: «lan -
taci D-ta, moș Nechifor, taci, nu mai striga atita pe
I/

biata văcușoară pentru că ea, mititica, nu-l vinovată cu

AS

nimic. Părinţii pusnici din Sfintagură mi-ai dat canon

să mininc lapte numai de la o vacă ca să nu îmbătri-
UI

nesc degrabă; şi dă, ce să fac? trebue să-i ascultăm că

sfinţiile lor știi mai multe de cit noi, păcătoasele.
BC
 54 —

Y
Model de analiză. Sa vede că moş Nechifor era ficut

AR
pe drumuri, căci cum eșia afară la drum parcă era al-
tul; nu mat sta din pocnit cu biclul,,de suguit cu tor

IBR
drumeţii pe ciţi il intilnea și de povestit despre toate
locurile însemnate pe unde trecea.
Să vede că Moș Nechifor era făcut pe drumuri; avem

YL
2 propoziţiuni : să vede principală ; că Moș Xechifor ceru
făcut pe drumuri, subordonată sublectivă, serveşte ca
subiect

SIT
verbului să vede luat in pasiv. Subiect Mos Ne-
ehifor, termen propria, verb era, atribut Jăcul arată ra-
port pasiv pe drumu»E determinare de loc.
ER
Căci cum eșia afură la drum, purcă cra altul, avem
2 propozitiuni : căci parcă era altul, subordonată cau-
NIV

zală, cum eșta afură la drum subordonată temporală.

Subiect (el) ni-l spune terminația verbului era, altul u-
tribut ; parcă arată o stare de indoială, faţă cu atributul
LU

altul dat subiectului, «7, adică lur mos AXtehiror,

Vu mal sta din pocnit cu biciul, de perguit cu toți dru-
meții pe ciți în întilneu, si «de potestit despre toate locu
RA

rile însemnate pe unde trecea, Nu mul stu propoziţie

principală ; subiect el, verb nu mai sta, netranzitiv ş de-
NT

terminări mordale avem : din pvenit eu biciul, de saaguit

cu toți drumeţii, și de povestit despre toate lacurile în-
CE

semnate ; Tar pe câți îi intiluea, și pe venele trecea sint

prop. complimentare a terminilor drumeții si locurile
înseninate.
I/
AS

C). Propoziţiuni incidente.

UI

$ 63. Adesa subordonata să referă numnat la un ter=

men din propoziţiune, i cărul inţălez îl determină ș in
BC
 — 595—

Y
acest caz propozițiunea secundară o numim incidentă,
și îndeplineşte același rol ca şi o complinire atributivă:

AR
Incidentele să :eagă de termenul determinat prin relati-
vele, care, ce (pe care, în cure, de care).

IBR
Omul, care mbătrineşte, pune pae şi-l pirleşte
Am văzut și noi casa, cave-ai cumpărat-o zilele trecute,

YL
$ 64. Incidentele să referă:
a). La subiectul propozitiunii. Ex:

SIT
Pomul, care să usucă, să tae, si în foe s-aruncă.
Ideea ce spui nu-i i nimerită.
Aci propozitiunea care să usucă €e supt dependenta
ER
numai a subiectului, pomul, a cărui înțăles il dezvăleste;
să poate deci lua ca complinire a subiectului :
NIV

Pomul uscut să taie şi-n foc s-aruncă.

b). La otiectul propozițiunii.
Am trecut în not o girlă, cure era tare lată şi adincă.
LU

Aici propozițiunea : care eva lare lată și “adîncă are

raport numai la obiectul propoziţiunii, gîrlă, a cărui în-
RA

țeles îl determină. |
€). La 0 complinire: Intre boerii lui Ieremia Mo-
NT

ghilă era şi Nestor Ureche, tatăl lui Gr. Ureche, ca-

rele a scris Cronica firii pănă la Aron Vodă.—Am dat
CE

într-o fintină, care eru părăsită ;—Am ajuns la o fintină,

ce era plină ochiă de apă ;—A plecat. la ceasul, care-at
zis ;—Am fost pe locul, de unde izvorăște Bistrița —Să
I/

fugi de locul, unde să adună cei răi.

In amindouă cazurile, incidentele sint ca paranteze
AS

intercalate în corpul propoziţiunii principale, cu titlul.

de complimentare a termenului pe lingă care staă puse.
UI

$ 65. Une ori incidenta să referă la o propoziţie în-

BC
 — 5b —

Y
trează, cind nu cuută a determina un anumit termen al

AR
propoziţiunii, ci să referă la ideca din propoziţiune. În
asemenea caz e numal o formulă copulativă, şi să lougă

IBR
prin ceeu ce: Spui că u făcut el «cesta, ceea
ce nu-mi
vine să cred ; m-am încercat să-l îuduplec, ceea ce nu
să putu.

YL
$ 66. Cind relativul care, cine, cel ce, e în funcţiun
e
de substantiv, arem propozițiune sube d. sublectivă :

SIT
Cine să grăteşte să pripeste ; aie cine să poate doscom-
pune in acela care, si am putea analiza asa : ucelu, cure
să grăbeşte, să pripește, unde care să răbeşte e inci-
ER
denta complimentară ce subrectulu acela. Vorbirea înză
pentru a fi mal vione și expresivă a scurtat propozi
țiunea,
NIV

$ 67. Baportul de şebordonrere și de incidență

să cu-
noaște după cum secundara să referă la verbul propo=
zitiunii, sui la alt termen.
LU

Ceea ce să referă .la verbul din principală stă

ca
mod, ca cnuliție, sat ca circumstuuțiă a acţiunil.
RA

Ceea ce să referă li sublect sun obrect stă ca califi-

cutie sat determinatix erteriur.
NT

Obs. Pentru ușuvință iu analizi vom utiliza termenir

de ciremustanțiale pentru subordonate, și de complimen=
tare pentru iucideute.
CE

Model de analiză. Prista, cure șederea de-o purte, văzu

peatra, care căzuse cu 2umul, muiedfoni În Dori
că i-a
I/

scăpat silele şi să pinten ce să Jaciă ca să lasă

afară,
AS

Prislea văzu pentru, mulțumi lui Dzcă, și să indea,

propozițiuni independente, principale ; care sedea de-o
parte, complimentară subiect Prista, care căzuse cu
UI

=yomot complementară obiect patra ; că I-a scăpat

zi=
BC
 Y
lele subordonată de cauză ; ce să facă subordonată com-

AR
pletivă ; ca să Iasă afară subordonată finală.

De analizat următoarea bucată de lectură să să spu-

IBR
nă care sint complimentarele.

BACON.

YL
Cancelarul Bacon, care fu unul dintre cer mal vestiți
filosofi şi barbaţi de stat ai' Engliterei, era un om cu

SIT
multe merite pentru țara sa, dar modest. Regina Elisa-
beta, care cutriera pe atunci ţara, voi să vadă casa mo-
ER
destă de la ţară, care şi-o clădise Bacon înainte de în-
nălțarea sa la rangul de cancelar, şi care n-o mal mă-
rise de atunci.— «Casa d-tale, e prea mică», zise regina,
NIV

care era mirată de acest lucru.—<Doamnă, zise Bacon,

casa mi-i destul de mare pentru mine, dar Majestatea
LU

ta m-ai făcut prea mare pentru dinsa»,

D). Propozițiuni încise.

RA

$ 68. In povestirile amestecate cu dialog pentru a

NT

arăta persoanele vorbitoare obişnuim o sumă de propo-

ziţiuni, care n-ai nici un amestec cu şirul ideilor din
CE

dialog ; pentru aceea le numim incise.

De pildă: Trahanachi. Stăi, să vezi... la Caţavencu...
Cum întru să scoală cu respect și mă pofteşte pe fotel.
I/

'«Venerabile» în sus, «venerabile» în jos. Imi pare răă că

zice el, că în totdeauna am ţi-
AS

ne-am răcit împreună,

nut la D-ta ca la capul judeţului nostru ...» şi în sfirșit
o: sumă de delicateţuri ... Fă serios zic: <Stimabile, m-ai
UI

chemat să-mi arăţi un docoment, arată docomentul!»

BC
 — 3 —

Y
zice: «Alice teamă, zice, că o să fie o lovitură dureroast

AR
pentru D-ta și ar fi trebuit să te pregătese mal dinainte,
d-ta un barbat așa de, si așa de» si Tar delicateţuri.

IBR
Zic tar: Stimabile, al puțintică răbdare, docomentul..
EI Tar. «că de, damele...> Să vezi Deta unde vrea să
mă aducă miselul !.,

YL
(Din « Scrisoarea Peridută>),

SIT
CAP, V,

Determinarea
ER
numărului de propozițiuui in frază.

$ 69. Aceeași idee o putem spune după voce într-o

NIV

propoziţiune saă în mar multe, Numărul propoziţiunilor

nu atirnă dar de numărul ideilor, ci de formna exteri=
vară, De pildă : ideea exprimată prin propoziţiunea: un.
LU

[ur urcunoscut fura noaptea merele coupe «din mărul

cel
de aur din grădina împăratului re, O putem exprim
a si
RA

printr-un sir mal mare de propoziţiuni, în care fie-car

e
termen determinativ poate fi lărgit intr-o propoziiune
;
si anume: unu fur, a căvul nume
NT

era necunoscut, /uru

în cursul nopții toate merele, care cra mai coaple, din
mărul de aur, ce să alla în grădina împăratului
CE

roş.
Aici am dezvoltat ideea de mal sus în prapoziţiuul,
în cari determinativele le-am schimbat n propoziţiunt
I/

întregi ;
nrcunoscul
AS

în d cărui nur cra necunoscul,

cur pbe » care cra mul coapte,
din yrălină > ce să ala în grădină,
UI

Ideea e tot uni: furarea mierelor, dar ca formă

avem
3 propoziţiunt,
BC
 — 59 —

$ 70. In deosebirea propozitiunilor trebue să avem în

Y
vedere forma, căci dacă am căuta să facem uz de lo-

AR
gică la fie care pas am da de nepotriviri între idee și
forma sub care să exprimă acea idee.

IBR
Vom cunoaşte că într-o frază avem atitea propozitiuni
cite sint verbele puse în moduri personale.
Ori ce propoziţiune are- subiect, verb, obiect sai atribut;

YL
fiind asttel ori unde vom gisi îndeplinite aceste cerinți,
vom aveao propozițiune, fie că înţălesul e de un simplu

SIT
determinant.
Ex: Pomul, care să usucă, să tae și în foc să aruncă ;
aici care să usucă formează o propozițiune, de oare ce
ER
avem trei termeni: Subiect care pron. conjunctiv, ce caută
spre antecedentul săi Pomul, verb usucă, să obiect;
NIV

verbul e în forma pronominală cu întăles pasiv. Intreaga

-

propozițiune e complimentară a subiectului pomul ca și

cum am zice: Pomul uscat să tae și în foc să aruncă;
LU

ande uscat e atributivul subiectului, și fiind un partici-

piii pasiv, cuprinde în sine ideea de să usucă.
RA

Rolui in propoziţiune a unul atributiv ca şi a unei

complimentare e de a specifica ințălesul termenului de-
NT

terminat, şi a-l face să convie verbului: aşa în fraza de

mai sus nu ori ce pom să tae, ci numai pomul uscat sai
CE

care să usucă. | .
$ 71. De și regula tormală zice că vor fi atitea propo-
ziţiuni cite verbe in mod personal, totuși sint o sumă de
I/

cazuri, cind de şi avem verb în mod personal, nu consti-

tue o propoziţiune aparte, ci exprimă numai un termen
AS

secundar. De pildă : Omul cum să cade "să cunoaşte pe

deasupra. aică cun să cade este complinirea atributivă
UI

a subiectului omul. sai : această faptă e cum să cuvine,

BC
 — 60 —

Y
cun să curine e atributul. In: 1-0 femee cum trebue,

AR
cum trebue e complinirea atributului femee,
$ 72. Adeza obiectul propoziţiunil e un verb în sub-

IBR
„junctiv saă Iujinitie cind verbul propoziţiunil are inţă-
lesul incoativ. De pilda: îi copil de patru unt şi nu
poate încă vorbi; omul but chiar să crea să mearcă

YL
drept și nu poale merge ; aici vorbi e obiectul verbal
a lul poate; Tar să marargă și merge sint obiecte verbale

SIT
a ul să ereu și nu poate,

Us, Vezi $ 17. e. ER

$ 73. Propoziţiuni sinonime. Cit priveşte forma
propoziţiunilor no! putem aduce cele mar mari schim-
NIV

bâri fără ca ideea ză sufere ceva ; aceasta din cauză

că intre propozitiune și judecată nu-I o legătură strinsă.
Judecatii ce o exprimăm prin propozițiunea : „Maria
LU

este cleră silituare. 0 putem zice și prin forma negativă:

+
Maria ut este rleră lenesă ; nic c numal 0 schimbare
de formă, ideea însă e aceeași,
RA

ficem că umindouă propozițiunile sint sinonime la

înțătes,
NT

$ 7î. Prescurtarea şi transformarea propoziţiunilor.

P'ropoziţiunile le putem reduce la simpli termeni, după cum
CE

aven nevoe sai ne vine mal la îndămină. În repulă

generală fie care propoziţiune subordonată să poate
reduce
in termenul corespunzător din propozițiune, Prin trans=
I/

formare propoziţiunile prine ipale pot deveni secundare,

AS

Iar cele secundare să pot schimba din una în alta,

Asa:
a). Nlordonatele sublectire le reducem la sublecte
UI

schimbind verbul intru-n derivat verbal (Infinitivul

scurt
sat intrez cum și adlectiv verbal) :
BC
 — 61 — /

Y
Să ştie că la 1881 s-a Proclamarea regatului Ro-
mâniel (subiect) s-a făcut în

AR
proclamat vegatul Romîniei,
1881.

| E bine a fi cuminte (subiect).

IBR
E bine să fii cuminte.
Cine este bogat are mulți Bogatul are mulți prieteni.
prieteni.

YL
Le mai putem zice şi asa :
Stim din Istorie că lu 1557 s-a făcut proclamarea

SIT
Hegatului Romîniei (subord. obiectivă directă). |
"E bine cînd cineca-ă cuminte (subord. temporală). .
Cit eşti bogat ai prieteni mulți (subord. temporală).
ER
b).. Subordonatele obiective să reduc la adevărate o-
biecte directe saii indirecte, 'schimbind pe verb într-un
NIV

substantiv. verbal, infinitiv orl gerundiu.

Am auzit c-a murit ni Am auzit de moartea

LU

iiuică-ta. . mâne-ta (o. ind.).

Dorim să fii fericit. | Dorim Fericirea ta (0. dir).

RA

Am văzut că mergi bine Te-am văzut mergând bine

cu învățătura. cu învățătura, (complinire
| atrib. a obiectului te).
NT

Nu te plinge că oame- | Nu te plinge de răutatea

CE

nii sînt răi. 1 oamenilor (0. ind.).

Le mai putem transforma și așa: Moartea mini-ta um
auzit-o cam tirziă (0b. dir.), Fericirea tu e și dorința
I/

mea (subiect), N-ai a te plînge de răutatea oumenilor.

AS

(0b. dir.).
c). Iucidentele complimentare să pot reduce la simple
UI

compliniri atributive, lăsînd pronumele și verbul copu-

Jativ, Tar atributul răminind ca complinire atributivă,
BC
 — 60 —

Y
Omul care este iconom, Omul iconom ştie prețui

AR
știe preţui parava. paraua.
Barca, care este bătută Rarca bătută de raluri

IBR
de valuri, lesne să îneacă, | lesne: să îneacă.
Cind incidenta nu e construită eu atribut, ci cu obiect,
atunci verbul din mod personal îl punem în participiu,

YL
in gerundiă saă îl inlocuim printr-un udiectiv verbal
cu
sufixul or.

SIT
Copilul, care ascultă, e! Copilul aseultător e tubit.
Iubit, ! ER
Mama, cure îşi omvară Mama omorindu=șt co-
copilul e un monstru. „pilul (omoritoare de copil
e un monstru,
NIV

D-zeii pedepseşie pe cei | D-zeă pedepseşte pe cel ne

ce nu ascultă porețele lut. | ascultători de porețele sule,
LU

Mal pot fi transformate si astfel :

Părinţii Tubese pe copiii "ascultători (ob. direct
)
E un adevărat monstru mina, cînd își omoară
RA

copilul
(subord. temporială). Cel ce nu ascultă potețe
le ba J-zeă
să va pedepsi (subord subrectivă).
NT

4). Pr, subordonate circumstanțiale să schimbă în

de-
terminării punind verbul din subordonată în “eruudiu,
CE

saă inlocuindu-l prin o locutiune,

Pe cînd lumea cşiu cu! Moara de foc s-a aprins
intierea s-a aprins moara | pe timpul eşirii cu înrierea,
I/

de foc.
AS

N-iun putut scrie tema, Fiind bonare n-am putut

pentru că am fost bolnav. scrie tema,
sa:
UI

Boala m-a făcut să vre pot serie tema,

„irderea morii de foc a fost pe vremea esiril cu
învierea,
BC
 — 63—

Y
+ 8 75. “In graiul popular găsim o sumă de propoziţi-
uni, cari ai rolul de determinative. De pildă:

AR
Fugea de-i pîriaii călcăile (în loc de tare).

IBR
Impăratul își întinse hotarele, pe unde a înțărcat dra-
cul copiii (in loc de departe).
Nu știa ce are, parcă a apucat pe D-zeit de-un picior

YL
(în loc de zesel).
" Era asa de strălucitoare de-ți lua ochii (în loc de fourte).

SIT
"Era asa de calic că n-ucea după ce bea apă.
Era așa de ră că să tei poala și să fugi.
"E prost de dă în gropl.
ER
N frecut prin ciur și prin dîrmolă (pătit).
Unde dă D-zeii să cadă o asemenea tiflă peste mine.
NIV

(noroc).
Apoi expresiuni ca acestea:
LU

I-ntr-o atveche, îi lipseşte o doagă ; calcă "n străchini.

$ 76. Transformarea din activ în pasiv. Aceeași
RA

idee o putem spune supt două forme: actiză şi pasiră.

după cum ne vine mal lesne în vorbire. De pildă:
NT

Părinții cresc copiii putem zice şi copiii să cresc de pă-

rinți și copiii sînt crescuți de părinți. Regula transfor-
mării o putem formula aşa: ca să transformăm 0 pro-
CE

pozițiune din activ în pasiv, luăm verbul din activ şi-l

punem în timpul şi modul corespunzător din forma pLro-
I/

nominală cu înțăles pasiv, sau îl transformăm într-o

propozițiune cu atribut.
AS

Ciobanul paşte oile (activ).

UI

Oile să pase de cioban (pasiv).

Oile sînt păsrute de cioban (prop. cu atribut).
BC
 — —
6014

Y
Prin această transformare subiectul din activ devine

AR
obiect indirect, iar obiectul direct devine subiect în pasiv.

Tot așa: Popa ceteste stilpii

IBR
Sfilpit să cetese de popă
Stilpil sînt cetiţi de popă.

Obs. Deosebirea dintre propoziţiunI ca: AStilpil să cetese

YL
de popă și Still stut cetiți de popă e că în cea dintită
să arată paavul în ucţiune (să cefexc), Tar în n doua pa-
sivul ca stare rezultată din o ucţiune unterivară (sînt cetiți).

SIT
Analizâm : ,
Stilpii să cetese «de popă. Sub, stilpir, exprimat prin=
ER
tr-un substantiv în plural, nasc. nom. plural, articulat ;
verb să crtese, formă pronominală cu intăle= pasiv
; o-
NIV

biect indirect «dr pupă arată raportul activ, locul de

unde
pleacă -ucţiunea de a crt stilpii.
Stilpit sînt cetiți de papi. Sub. stilpit ; verb sint,
co-
LU

pulativ, eetiţi atributul, exprimat prin purticiplu cu

înţă=
les pasiv, de pri, obiect indireut,
RA

DEPRINDERE
NT

(Din „tintiri din epilărie de 1. Creangă).

CE

„+ Între scolari eram si ci, un băet prizărit, rusiuo

z
și lricos si de umbra mea, Și cea dintăl scolări
ţă a fost
Smărândita
I/

popi, o zaitie de copil ageră la minte și

așa de silitoare de intrecea mma[ pe toţi băeţii si din carte
AS

și din nebunir. Insă părintele mat în toată ziua

da pe
la scoală şi vedea ce să petreces.. ȘI ne pomenim întru
UI

uni din zile că părintele vine la scoală si ne aduce

un
scaun not și lun si după cea întrebat de dascăl,
apoi
BC
 — 05 —

a pus nume scaunului Culul Bălan şi l-a lăsat in școală.

Y
In altă zi ne trezim că iar vine părintele la şcoală cu

AR
Moş Fotea, cojocarul satului, care ne aduce ca dar de
şcoală nouă un drăguţ de bicisor de curele împletite fru-

IBR
mos şi părintele îi pune nume Sfîntul Neculai, după
cum este și hramul bisericii din Humulesti. Apor pofteşte
pe moș Fotea că dacă i-or mai pica ceva curele bune

YL
să mai facă din cînd în cind cite unul si cam mai gro-
suţ, dacă să poate... Bădiţa Vasile a zimbit atunci, Iar

SIT
noi scolarii am rămas cu ochii holbaţi unii la alţi. Si
a pus părintele pravilă şi a zis: că în toată Simbăta să
„să procitească băeţii și fetele, adecă să asculte dascălul
ER
pe fie care de tot ce a invătat peste săptămină și cite
greseli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva, iar
NIV

Ja urma urmelor de fie-care greșală să-i ardă scolarului

cite un sfinta Neculai... Atunci copila părintelui, cum era
sprințară și plină de incuri, a bufnit de ris. |
LU

Păcatul ei, sarmana ! la poftim de încalecă pe Bălan,

jupineasă, zise părintele de tot posomorit, să facem po-
RA

cinog sfintului Neculai cel din cuiii Și cu toată stăruința

lui moş Fotea şi a lui bădița Vasile, Smărăndiţa a mîn-
NT

cat papara și pe urmă sedea cu minele la ochi şi plin-

gea ca o mireasă, de sărea cămeșa de-pe ea. Noi cind
am văzut aşa, am rămas înlemniţi, dar părintele ba azi
CE

ba mine aducind pitaci şi colaci din biserică a împărțit

Ja fie-care de ne-a îmblinzit și-treaba mergea strună:
I/

băeţii schimbati tabla în toate zilele și Simbăta procitania,

AS
UI

3)
BC
 — 506 —

Y
AR
Secțiunea II,

CAP. VI

IBR
Sintacsa Rominească

YL
$ 77. In Sintaxa propriu zisă a limbil Romine ne vom
ocupa cu aceste chestiuni:

SIT
a) Sirul curinteloi în propuoziținne,
b) „Icordul termenilor «lin propoziție.
€) Corespuendezta tin pierit,
ER
d) Sintaru prepositiunilor nu atit ca cestiune propriu
zis de Sintaxă, pre cit ca afacere de le.ric, dar intere=
NIV

santă de-a o cunoaste prin varietatea nesfirzit de mare

a întălesulul ce an prepoziţiunile în fază cum și a c0=
loritului frumos, ce dana limbil:
LU

CAP VII,
RA

A). Șivul envintelor.

NT

$ 73. În cursul vorbirii noastre, dacă căutăm

a îmn-
părtăși celor care ne axcultă anumite idei, ne
vom sili
CE

totdeauna a incepe de la o idee cunoscută, ca

asa să
poată urmări mar lesne sirul gindiril
noastre, căcr la
din contra am fi neințălezi,
I/

Aşa dacă vorbim de războlul de la 1377

dintre Husi
AS

și Turc putem incepe povestirea în 3 chipuri e

î) Dacă povestirea acestul războlă să va face în Is-
toria lusilor să va incepe asa : Dușii uă încins
UI

pr Turci
Îu războiul «din 172,
BC
 — 67—

Y
b) Dacă această povestire să face în Istoria ''ureilor

AR
şirul va fi acesta: Turcii aă fost învinşi de uşi în
xdzboiul din 1877, |

IBR
c) Dacă în fine povestirea acestui războiu îzi are lo-
cul în istorisirea răsboaelor dinire Huşi și "Turci, ideea
de războiu va veni întiiu si sirul va fi acesta:

YL
Războiul dintre Ruși şi Turci din IS77,
Aceeași idee va fi dar cind la începutul, cînd la ur-
ma propozitiunii, fără ca ideea, ce să exprimă prin a-

SIT
cea propozițiune, să sufere ceva din aceasta.
$ 79. Cuvintele in trază să aşază după consideraliuni
ER
pur formale, ce privesc rea limbii.
Limbile, care să bucură de o bogăţie de dezinente
NIV

cazuale, vor avea o mai mare libertate în modul de

construcțiune al frazei ; cuvintele nu vor fl silite a urma
numai un anumit sir, ci vor ocupa ori ce loc in cor-
LU

pul frazei, fără a să aduce vre-o jisnire întălesului a-

celei propoziliuni. ”
Limba noaslră -ltominească nu are acest caracter.
RA

Aceasta o putem vedea foarte bine în modul cum

declinăm :
NT

$ 80. La declinare noi avem puține forme de caz, iar

intălesurile multiple ce ai acele forme: sint mai mult o
CE

funcțiune sintactică, de cit pur gramaticală. In romi-

nește n-avem de cit 2 formede caz : cazul drept și cazul
oblic ;
I/

a) Masculinele și neutrele aa numal două forme, una

AS

pentru singurit și alta pentru înmulțit.

Caz dr. (un) Soeru, domn. cuseru, teatru; clruan. nume, celeste;
UI

Caz oblic (unui) Socru, domn, cuscru, teatru, drum. nume, cleste,
Gaz dr. (unii) Soeri. domni,cuseri, teatre, drumu, nume, cleşte.
Caz oblice V. (unor) Xoeri, iomni, cuseri, teatre, drumu”, nnme, cleşte,
BC
 — 68 —

Y
b) Femeninele ne prezintă 2 forme la singurit

AR
si una
la înmulţit,

IBR
Caz drept (op casă,saltea, para, zi, carte. parte
Caz oblic (unei) case, sultele, parale, zile, cărți, părti
Caz drept (unele) case, saltele, parale, zile, cărti, părti

YL
Caz oblie (unor) case, saltele, parale, zile, cărti, părti
$ SI. Lipsa de forme uramatieale de caza adus e

SIT
schimbare in modul de orinduire a cuvintelor în frază,
4) Neavind lormă deosebită pentru Nominatir și „teu=
ER
zatic. u căror luncliune sintactică e cu totul deozebită.
că unul, uominaticul, arată raportul de zubiect, altul. ee
cuzaticul, raportul de oblect, a trebuit în acest cuz ca
NIV

limba să recurgă la alt mijloc, anume să pună cuzul o

biect «după cerb,
LU

Ex. Omul sfințezte locul, nu locul pe om

Aici nu putem cunoaşte după nimic formal, care ar
fi subiectul,
RA

care obioctul, de oare ce locul are aceuuz

tormă pentru cazul subiect și cazul obiect; numat locul
ce-l ocupă fie care cuvint ne spune că în primul caz
NT

locul e obiect, far în al doilea subiect.

b) “Tot asa pentru cazul Genrtir și dati
a e,
CE

căror fune=
țiune sintactică este Jarăâsi deosebită : Genetivul servind
in propozitiune pentru exprimarea raportulul de atri-
I/

but sai complinire atributiră EX : feartea este« lui ou ;

Şi Cartea lui Ion s-a plerdut), tur dativul pentru expri-
AS

marea raportului de obiret indirect zis și al persoane,

(Ex: Am spus Jlorilor frumoase; am adus lu Vasile
UI

un cadoii). După formă neputind deoxebi aceste 2. ca-

zur rămine deosebirea după locul din lrază : genelivul
BC
 — 69 —

Y
săă va pune în deobşte pe lingă subiect saii obiect pentru

AR
a-l complini, Yar dativul pururea lîngă zerb.
Ex.: Cartea lui Vasile am dat-o lui Gheorghe.

IBR
Copiii frăține-mieăi a adus azi o mare bucurie tatălui
dor. Fata împăratului « zis și Fată a zis împăratului.

YL
$ S2. Din cele spuse ne putem convinge că legea,
care ocirmueşte fraza rominească este ::a da obiectului
mui totdeauna locul după verb iar pe subiect a-l pune îna-

SIT
intea rerbulăă,
ER
a) Locul verbului.

$ S5. Limba romină nu obișnueşte nici odată a pune

a
NIV

“verbul la urma propoziţiunii, de cit doar în înversiznă poe-

Zice. In de comun verbul stă la mijlocul propoziţiunii
pentru a stabili legătura între cei doi termeni pururea
LU

în antiteză ; subiectul si obiectul, sait între subiect și a-

tribut
RA

Ex D-zeă a scos pre Adam din ralii.

Eva înșelă pre Adam,
NT

Tot omul e nemulțămit de ceea ce are. etc.

In textele vechi găsim raze construite cu totul de
CE

altmintrelea. De pildă:

Cititorului si de ostenință iubitorului, bucurie !

I/

Cinstite şi de trudă Iubitorule cetitor; iată trei, spre

AS

a sufletului dulce gustare ți să intind mescioare, In cea

dintăit dară ale lumii, adecă'a trupului nebunie şi rele,
UI

sulletului stricătoare şi de tot omoritoare fapte; şi îm-

protivă a înţăleptului adecă asufletului ințălepciune, cu-
BC
 — fu —

Y
noztință și spre lumeştile, să nu zic trupeştile desfrinate

AR
pofte, infrinare, oprire și părăsire să cupri
nde,»
(Din Diranul Lume d D. Cantemir 1693).

IBR
Sail ;
Şi Vodă Dragoş cu mult bine si cu mare
dor părinte
Cum cărulaş are hi ani pateu huni, și zule
trel domniea

YL
tânu, și la bătrinetă sosit hiind de ani 87 svorăzit dea-
tes şi să la domnie pusă fâtu-so Ştefan Vodă ce si Sus
zicui.

SIT
ȘI cu atare steamat si datini tinusă noastră moșie
si cu multu bine hălădue pân acmu cu a Sintul
ul Dum=
nezeii grație și duperă. (Din [zeul luă Clancaă).
ER
Sai
Alu I=us născutul, asa era. lozodită au
muma lut
NIV

Marica lu Iosif. mainte nu se adunase,

uflăse aibindu-se
în mate de Duhul sfint, losif barbatul
ci derept fu zi nu
vrea Îi să 0 oblicească, ce vrea furis
să 0 lase ca, acia
LU

el cugetă, tată ingerul Domnului ivize

in somn răi,
(Tetraevanghelul Voressi),
$ Și. În formele compuse de timp
RA

și mod să obisnu-
este inversiunea, cind participlul e
pus întilă și auxi=
liarul pe urmă, mai ales în purzil si
NT

în dictate,
ati-te-ar para focului. Lancer dracul, să mă te.
Zisu badea ce-a veni.
CE

„Miner=cor săracii si Să ror sdhiuu !

lar cite odată intre auxiliar și participlu
avem compli-
I/

nirei
Ex. Fe aspru pedepsit călcâtorul
AS

de lege
b). Locul Subicctului.
UI

$ NO. Subivctul ocupă locul iintitii în propuzițiroaile

ai matire,
BC
 — 1 —

Y
N
Ex. : Cascatul dintăiii cere căpătăiiu

AR
Cine alege. culege
Cine ştie carte are patru ochi

IBR
Toată lumea are nare
Numai Popa n-are nare
Mihnea încalecă, calul săit tropotă,

YL
Fuge ca vintul
Urlă păduvile; tişie frunzele,

SIT
Ceme pămîntul.
Fug legioanele, zbor ca cavalele,
Luna “dispare
ER
Cevul să-ntunecă, munții să clatină
"Mihnea tresare,
NIV

Fulgerul scintee, tunetul bubue,

Calul săii cade;
LU

Demonii riseră . .
(D. Bolintineanu, Mihnea şi Baba)
RA

Limbele, cari obișnuese a pune mai des subiectul în

capul propoziţiunii, sint mai clare în sintaxa lor.
Subiectul își schimbă locul, mai ales în propoziţiu-
NT

nile ipotetice (interogative şi optative).

CE

$ 86. Propoziţiuni interogative. De ordinar aici gă-

sim mai des inversiunea, adecă subiectul ocupind locul
după verb, în capul frazei fiind .sait obiectul, sail verbul.
I/

Ce-a păţit tata ?2—Nimie

AS

A fugit răul ?—Las că l-oiii prinde e.

UI

De multe ori însă numal prin o întonare deosebită

scoatem înțălesul de interogativă la o propozițiune cu
BC
 Y
şir normal, mal ales cind la intrebare unim și o

AR
mirare
naturală.

IBR
Să poate! Aoi să facem de acestea ? le
rească-ne sfintul,
$ 87, Propoziţiuni optative.

YL
In acest soră de pro-
Pozițiuni domină mare libertate in
modul de asezare a
subiectului ; mal des vine după verb, dar îl găsim şi

SIT
inainte, ba chiar şi separat de verb prin o sumă de
compliniri atributive : ER
Slavă Domnului că te mar văd și e odată |
Trăcască regele în pace si-n onor
NIV

Acum orl nicl odată croesteţi altă soarlă

La care să să-nchine și cruzir tăi dusmani
De fulgere să peară, de trăsnet, de
LU

pucioasă,
Ori care s-ar retrage din ploriosul
loc
(Andrer Mureşanu)
RA

(ls. ln petiţiile oficiale să pune :

Eă subwmoatul Lon Vuzlue, de profesiune agricultor,
NT

domiciliat in comuna Vastul, dexp, . rin cu onoare a cere..

.
Ce poate ințălepciunea, ce poate și
biata niute,
CE

Cind prăpăstir priveze ochit şi:napol

si înainte?
(Conahi)
I/

Să moară bătriuul, ce fruntea înclină,

Ce plinge trecutul de anl „obosit ;
AS

Să moară si robul, ce-n lanturi

su=pină
Să moară fot omul eu satlei zdrobit)
UI

$ Ș7 bis. In propozitiuinile incise,

sublectul stă tor
“eat «după verb :
BC
 — 73 —

Y
Zis-a Domnul ucenicilor săi: Lericiți cei săraci cu

AR
Duhul, că acelora este împărăția cerurilor ; — Cit cei pe
minz, zise lupul ? — Preţul stă scris supt potcoava pi-

IBR
ciorului drept din dărăt, răspunse iapa; .

c). Locul obiectului direct.

YL
$ 88. Substantirul ca obiect. legea generală, care do-
mină fraza rominească, cere. a pune obiectul după verb,

SIT
căci el arătind antiteza subiectului, pasivul faţă cu acti-
vul, trebue să ocupe locul după verb.
Limba veche latină obișnuja a pune obiectul înain-
ER
tea verbului.
Deus coelum et terram creavit,
NIV

(D-zeii a creatcerul şi pănântul)

$ 89. Iată locul ce.ocupă opiectul în propozitiunc:

LU

a), Obiect, verb subiect (0..V. 5)

Pocaţa asta ţi-a dat-o tatăl tăă ;
(. Văc.)
RA

povață dă sfinta fire

b) Obicct, subiect, cerb. (0. s. V).
Pre Adam D-zeii l-a izgonit din raiii,
NT

construcţie. e foarte rară, căci odată o-

dar această
biectul pus în capul propozitiei vine inversiunea su-
CE

biectului la urmă.
c) Subiect, obicet, verb. (S. 0. V.)
I/

Vorba vorbă aduce (Prov.)

AS

Cerul slava ta voeste (|. Văc.)

d) Subiect, rerb, obicei. (5. v. 0).
UI

Capra sare masa,

lada sare cusa. (Prov.)
BC
 — 74 —

Y
e) her, Subiect, obivcl (Vs

AR
0.).
Daţi-nur, daţi-ml valea verde,
Unde plerule

IBR
Omul nesvele gîndiri (Pepuraţeanu)
[) Terb. obiect, subicet (v. 0.3
5)
Învată carte bietul cmi-tale 9

YL
$ 90. Pronumele ca ohiveţ, Pro
numele ca obiect e mat
strins legat de verb in jurul

SIT
căruia să pune, cind intinte,
cind în urmă
mă «duc, te lausi, să duce ; ete. ete,
ER
În Homineşte pron, personal
are 2 forme la acuzativ :
pe mine, mă; pe tine, te; pe sine, să, iar limba
noastră
NIV

foarte adeze le intrebuințază

pe amindouă, dind o con=
strucțiune pleonastică +
Auzi-ue pe noi, Doamne,
LU

Văzindu-l pe el la nevoe, nu
l-a ajutat,
lată formele de la Actzativ :
RA

Sinapaerit
2). pe mine pe tine
NT

pe sine peel, ca,

b). ină — te să il
c). I- ln- so
CE

-l, o
|
Dnutțit
pe noi pe _vul pe ei, ele
I/

-— ne — vă — 1 le
AS

neo v- |- le
Ș 91. Aproape fin care
iti CON lormă are o deoseb
UI

strucțiune, ceea ce dă un
cosorii adevărat Tonmineze
zel, Ele stind totdeauna fra-
lină verb au o conslr
uctiune
BC
 — 50 —

Y
variată cu formele personale, și numar cu infinitivul și

AR
gerundiul își păstrează o construcțiune fixă.
a) Formele de acuzativ mă, te, să ocupă locul îna-

IBR
intea verbului în formă reflexivă.

Ex. mă mir, te mină, să miră.

YL
ne mirăm, vă miraţi, să miră.

sati după verb la imperativ:

SIT
hată-mă crucea să mă bată
bată-te vina drace de copil...
bată-? toaca să-l bată.
ER
b). Formele scurte să. întăresc cu formele lungi, cari
NIV

aii o constructie foarte variată :

Ex: Li-mă, mamă, pe mine,

Pe mine mă Î& eee cc
LU

Mă Jă mem pe mine, au. pe tine.

c) Formele m- te- s- ]- să pun inaintea auxiliarului
RA

în formele compuse de conjugare. şi numai o să pune

după verb :
NT

m-a răzbit foamea, dar, a răzbit-o foamea

te-a rupt în coş, dar, a rupt-o în coş
CE

s-a'ntrecut de şagă — a ntrecut-o cu șaga

l-a trimes să să primble ;—a trimes-o la mă-sa
I/

d) Cu gerundiu pron. în acuzativ staii după verb

AS

mă
le :
văzîndu- i să, după care putem putem pune formele lungi
UI

-0
BC
 — bb —

Y
iar cu infinitiv pronumele să pun intre prepoziţia a

AR
si red:

a mă rusina

IBR
a fe crede
a să duce
a-l urma

YL
a o ajula
a ră sfădi

y2

SIT
Pronumele de acuz, și dutir (ob,
7.

direct și in-
direct) an o mare libertate în construire
ul, fată cu verb
putindu-=ă pune inainte ati pe
urmă ; cind sint alăturea,
ER
pron. de dativ precede pe cel
de acuz. fiind atit ina-
intea verbului cit şi după verb.
NIV

EN. oi de dă dă-mi-le
mi le-a dat «datu-miele-a
mi le va da da mi-le-va
LU

Us. În gratu găsim şi forme de ncextea :

RA

fa cură pui-te şi suiete du

şi unde vi fa prins si ui l-a
bătut
fi l-a prins :—daremi=te
NT

fi loa gasit 3 pănâc niste

Până nu miste vedeam
Vude
CE

mă culeam dormeam

$ 95. Verbul cu olicet. Sint o sumă de propoziţiunt,

unde avem ca oblect
I/

un verb, aceuzti mar alex in era

Jul poporului, cum şi in prop
ozitiunele cu verbe iucua-
AS

ice. Verbul ca oblect să va

pune în infinitic, san în
subjunetie, dacă nu si în participiu cu le,
UI

ML pot spune fecfiu

MU Și fese, nu stiă cocse ,
BC
 ;
încep să țes pinză ; așțept să prind un epure

Y
că-
ispriăivese de. dres colțunii ; m-apuc de spălat

AR
meşele etc. |
rindul săit
Verbul construit ca obiect, cere şi el la

IBR
ile, i.
obiect; De pildă: cind încep a-l apuca. frigur
mal mamilă re dee.

YL
d) Locul atributului

care spune
$ 94. Atributul în propozitie e termenul,

SIT
lui, cine este, ce însușire are etc.:
de subiect starea
Ce mi-i bun că tata a fost Domn și că nu-s0m; Ma-
ER
pia este silitoare, ia» Prosa-i cam leneşă.
rea șa,
Atributul msi poate spune și obiectului însuși
NIV

anei și
atunci cînd verbul cere două obiecte: cel al perso
mare, nu
cel al lucrului, ca de pildă: acum te-ai făcut
ul lucrului
mai merge ca cu copiii. Aici mare este obiect
LU

lui. Dea-
spunind despre te, obiectul persoanei, însuşirea
cum e cu refe-
ceca trebue să observăm la atribut după
RA

rință la subiect sait la obiect.

Atunci şi acest corb sărman
lar Aquilă s-ar face
NT

Și orl-ce Romin ar fi Jioman,

. Mare-n războiii şi-pace !
(1. Văcărescu)
CE

$ 95. Atributul subiectului. Deosebim : a) cînde con-

ctruit cu verbul a fi saii similarele lui ($ 26), atribu-
I/

după verb, moi ales cind su-

tul să pune în deobşte
AS

biectul e exprimat.
Sint Român şi sint oștean
De-a *mpăratului “Traian
UI

(Sentinela Romină;
BC
 — 735 —

Y
„Jiul e ste uu viză al Rom
iniei
Ceull ăul este cel mal inal

AR
t munte, din Car-
Ciucle
paţil Moldovei
este un animal credinclos,

IBR
InversiunI găsim doze mal ales în versur
i:
Lacrimi sînt ori ce *us
pine

YL
Ce exulă un trist cint,
Un vor. o compăţimire,
lin regret, o dezpărtire,
Un adio... lacrimi sint

SIT
(Th. Nerbiâneecu),
Puțin erai la număr ostașii Ramini
el,
(D,
ER
Bolintineanu)
b) “Tot aşa cind atributul
e exprimat printr-un adicetiv
Sai participiu; aşa e firea
limbii ltominu,
NIV

sint sănătos, sint rviute

sint nenorocit ete,
LU

Dar
și inveziunr ca:
sănătos sint, cotuie sint
, cel i uîni am, dator nu
RA

sint, nimene n-are cu

mine nitnica, nici că
nici nu-mi pază de Nas cu nimentva ;
t asă,
NT

Abătut mat este!

(rit să fie numele tă
Istraele,
Dleăsteămeat ză fii ca
luda,
CE

Ol. In 1. latina
“ra din vvutra „ atribu
tr-un participlu tul exprimat prin-
să punca iouiutea verbnl
tus uţ st i lundu=
I/

stem, es, ra, sters, cstis,

sunt
AS

Pe cind nor construim :

sint sintem
UI

CȘU lăudat (â) sinten

Iuda (te)
este
sint
BC
 — 19 —

obiectului, numit şi obiectul lutcru-

Y
$ 96. Atributul
lui. (cf. $ 18).

AR
a) Verb, obiect, atribut. Cartea face pe omul o.
Cum altoiul pe' pomul pom.

IBR
b) Obiect, cerb, atribut, mai ales cu pronumele.
l-a numit învăţător cu titlu de suplinitor.
m-a făcut mama frumoasă.

YL
e) Locul obiectului indirect.

SIT
& 97. Aici să cuprind obiectele cerute,
a) de verbe tranzitive
ER
I-am făcut lui Neculai o sotie. Am spus muci cum
stă chesta. La venit lesin cind a auzit:
NIV

b) de verbe netransitive.
îmi îmblă horhăind toată noaptea ; frumos îfi șede
ne-a cintat cucul în-fată ;
LU

e) de verbe în pasiv, sati de participii luate ca atribut.

Sa pedepseze de lege toti acei ce strică linistea.
RA

Este un călcător de“ lege ; -aceasta e o călcare de lege.

D-zei este ertăto» de păcate, rugați-vă pentru el ca să
NT

fie ertat de toate păcatele lui. !

Toată averea s-a” vindut de creditori,
CE

a
$ 98. Obiectul indirect să construeşte in mod deosebit
după cum e: !
I/

a) Un Substantiv să pune după verb, fie inaintea sai

în urma ob. direct,
AS

<Și îngerul Domnului a venit în vis și a spus lui

Iosif să ia pe Maria şi pe prunc și să fugă in Egipet... |
UI

ceia ce și făcu Iosif, “ ii

BC
 — 80 —

b).

Y
Un pronume personal. La bogăţia de forme, ce
ne dă pr, personal de dativ. cor

AR
espunde varietataa con=
strucțiunii. lată formele:

IBR
Singurit In mulţit
mie ţie sie lut ei
nl
NOUĂ vouă lop
Vi si -i ne vă

YL
mi- (Î- le
și- Î- ni Y-
îm îti li
îsi i
Pron. de dativ să construeze pleonastie cu si cele de

SIT
acuzativ Ex:
Pinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă
astăzi...
și nu ue duce
ER
pre noi în ispită. Mie îm dă o carte,
jar fie v lase,
a) Formele -oui, fi, - și, ci le găsi
NIV

m după gerundiu, sari

intre prepozitia a și Infiniti +
luindu-și ziua lnnă s-a
du=. a-ţi face răi, nu vreaă,
LU

b) Formele si-, [i-, si-, î- le găsi

m inaintea formelor
compuse în conjugare
mi-a scos sufletul omul acesta
RA

ne-a tras o stintă de bătae,

Și-a trint piclorul
I-a venit ră.
NT

I'-a probozit deajuns si de riunas,

€) Formele îmi, îşi, îşi, îl ș le găsim
inaintea formelor
CE

simple de conjugare :
iti fac
ini făceam
I/

im făcul
im lăcusem, etc,
AS

Us, Construcţiunea lor să deosebeaiîn limba

era în limba veche veche. Nu
rominească forma îi, ii, ÎI, îl în
UI

locul lor era forma scurtă mi, fi, =si, <îș caro «ă puneau
tot deauna în urma verbului,
BC
 — 31—

Y
plecu-mnă capul supt Evanghelie.
balu-mi joc de tine.

AR
placu-ți ori ou.
facu-nii treabele mcale

IBR
„_Alai apoi formele acestea n-uii desprins de verb şi s-a
aplicat după conjuncţiunile, ce precedaii verbul,
cîndu-mi caut de treabă, mă lasă liniștit.

YL
Cînd a venit vremea a începe propoziţiunea cu ele, din
enclitice s-aii întărit cu. sunetul organie î şi aii putut sta

SIT
siogur înaintea verbului.

f). Locul complinirilor şi determinărilor.

ER
$ 99. Complinirile atributive stau totdeauna în jurul
NIV

termenului determinat. Ele la un loc cu numele de-

terminat expiimă în mod complect și specificat cercul
noțiunii acelui termen. De pildă: Cei mai însemnați bo-
LU

eră din Jași eraă poftiți în ziua aceea la masă la Mi-

tropolitul Iacob Stamati.
RA

Analizăm : Subiect Voeri, verb erai, atribut poftiți.

Restul sint compliniri şi determinări, din care cei mat
NT

însemnați din Iaşi specifică înţălesul subiectului boeri

şi la un loc formează cercul logic al subiectului ; jar
CE

în ziua aceea, la masă, la Mitropolitul Iacob Stamati sint

determinări a atributului poftiți, formînd la un loc cer-
cul logic al predicatului.
I/

Put fi şi inversiuni poetice și retorice:

AS

A zilei mele cupă să sparse încă plină. (Eliad).

„ile turnurilor umbre peste ziduri stait culcate
(Gr. Alexandrescu),
UI

6
BC
 — s9 -

Y
AR
8). Locul adicetivului epitet.

„$ 100. Limba romină tinde a da adrectivulur epitet

IBR
mal tot deauna locul după substantiv; aceasta mar
ales in proză, și atunci cind adiectivul ne spune 0 în-

YL
sușire ezenţială : /teroluțiu franeză , Data de aramă
Limba romînă, dar iata femee ! o bună gozpodină ; un
om muncitor ; un Diet om nevoez.

SIT
In poeţi găsim o mare variaţie in construcție :
Galbăn ca făclia de gulbănă ceară
ER
Ce-aproape-1 ardeu
be-o scindură reche aruncat alară
De somnul cel veşnic, Liroza acum zăcea.
NIV

Obs. Intrebuinţarea multor epitete e un caracter deo=

rebitor a limbil poetice și populare faţă cu cea prozaică
şi
LU

științifică, Poetul face uz de multe incersittul, punind a=

dtectivul epitet înaintea numelui toemar pentru a face
im-
presia mal vie
RA

e. Şi acoase dor bant vefezi din rechea ua pungă.

dar În decomun în nccnstă intovărăsire
NT

de substantiv cu
ndfectiv cel pus la urmă capătii tonul oratoric
; el fiind în-
tonnt va avea o itmportință mal mare,
CE

Domnul Stefan, vite uz mare, ce-a dat groazii prin păgint

Locaș sfint creștinitățil astăzi vrea să facă dar,
(Alexandri Altarul mănăstirii Putna)
I/

__$ 101. În cite-va cazuri să schimbă ințălesul

AS

vorbit
după locul adrectivulul :
sara bună si
UI

buna sara
ziua Vund si buna ziua
bun bălat si un bărat bun
BC
 — 33 —

Y
h). Locul articulului.

AR
$ 102. In limba romină avem articulul substantizal
totdeauna post pus :

IBR
Tatăl, tata, socrul, șerpele
afară de numele proprii mase. la cuz oblic, saii acele

YL
luate ca nume proprii :
duă Ion, lui Vodă, lui D-zeii și D-zeulu, lui popa și

SIT
popii, luă tata şi lateă.
Obs. Limba veche romînească punea art. prepus chiar
la numele proprii femenine:
ER
ei vieției, ci Sareei. ei Îariei, ei Ciolpăneasei
Celelalte articule: adiectiral, pronominal, numeral îşi
NIV

aii anumit locul lor înaintea n::melui determinat,

al nostra ; ale tale dintru ale tale.

cea căciulă ; Ștefan cel Mare
LU

un om; 0 ţigancă; niște ploduri.

i).- Locul numeralului

RA

$ 103. Numeralele să pun de ordinar inaintea numelui

NT

— Bună ziua, măi Istrate

— Șepte pui de rață, frate. ,
Ordinalele să pun după nume, ca adiectivele:
CE

premiantul întîi ;. văr primar. Carol Întîiă, tocmai ca

Mihai Sturza. Alex. cel Bun, Mihai Viteazul, Ștefan cel
I/

lare,
AS

j). Locul pron. posesive, demonstr. şi nehotărite,

UI

$ 104. Aceste pronume aiio duplă tuncțiune : ca sub=

stantive şi ca adieclive. In cazul întilă ele vor putea for-
BC
 — 84—

Y
ma subiectul, obiectul saă atributul si vor intra în re-

AR
gula generală a localizării acestor termeni. Ex:
Ale tale dintru ale tale, ţie aducem de toate și pentru toate.

IBR
„AI noștri ai învins în luptă pe ai roștri,
„Icesta e hoţul de pănubuz.
„Ista-I asta, măi bulică

YL
Acum, să vedem, care pe care?
Ma duc la cincea, să-i spun cera,
In al doilea caz ele luindu-să ca adiective le vom:

SIT
găsi ca compliniri atributive, şi vor ocupa locul de re-
gulă după numele determinat, arare ori însă si inainte.
ER
Ex: Omul acesta nu e vinovat cu nimica (acest om).
IȘI răsplăteşte păcătele sale (ale sale păcate.
Odilmneşte, Doamne,sulletele adorimiţilor robilor fă?
NIV

m). Locul adrerbului.

LU

$ 105. Adverbul tinde a să pune pe lingă verb, a-

RA

dlectiv sau alt adverb. Adverbele ai o indoită funcţiune

sintactică: sint conjunețiuny, cint leagă propozițiunile în-
tre ele si să pun în capul propoziţiunilor ; sint adeerbe
NT

cind servese ca determinări circumstanţiale ; atunci să

pun în jurul verbului. De pildă:
CE

„lcola, unde razele soarelul te-a încălzit mal într

și stelele cerului ţi s-aă arătat eu blinda lor lumină
acolo unde pentru prima dată mama ta Iubită te ador-
I/

anca cu dulei sărutări şi te legăna cintindu-tl «nani,

AS

acolo € patria ta.

Ie uscat, ca si pe mare
UI

ȘI pe Jos tu esti călare

(|. Văcârescu)
BC
 — 835 —

Y
n). Locul conjnncţiilor.

AR
$ 106. Conjuneţiunile să pun totdeauna în capul pro-
poziţiunilor, cînd sint subordinate ; dese ori le găsim şi

IBR
după al doilea cuvînt ; mal în lăuntrul propoziţiunii nici
o dată.
In prop. coordonate, nu punem tot deauna conjuncţia;

YL
dar e necesară între 2 termeni în antiteză:
Pe moarte sai pe viaţă ; eii și cu tine : tu și cu dinsul ete..

SIT
0). Locul prepoziţiilor.
ER
$ 107, Prepoziţiea să pune totdeuna înaintea nu-
melui formind adeerbiale sati cuvinte compuse. Limba
NIV

romînă nu cunoaşte punerea prepoziţiunei după nume,

cum făcea latina în anumite cazuri : vobiscum.
Ex : calcă a popă; s-a dus la țară; vine din tirg;
LU

vine de la vie; staii în casă ; vine de vreme ; etc.

$ 108. Obsercări generale. Din cele înșirate pănă acum
RA

ar reeşi că în definitiv o mare libertate stă scriitorului

âe a întocmi fraza cum va voi dînsul. Intrînd însă mai
de amăruntul în cercetare vedem că lucrul nu stă tocmai
NT

aşa. Vorbitorul trebue să ţie samă 'de natura limbii, căci

dinsa tinde inconştient la o repularitate adeşa ori impusă
prin lipsurile de formă. Cu cât formele sînt mai variate! -
CE

cu atita şi construcţiunea e mai liberă ; şi dacă ne referim

la termenii propoziţiunii vedem că sub. şi obiectul sînt mai
circonscriși în locurile co trebue să ocupe, de cit determi-.
nările şi complinirile,
I/

- În genere însă ţare că şirul cuvintelor varează după

AS

importanţa ce o dă vorbitorul unuta saii altuta din ter-

meni, cu scopul ca vorbirea-să-t fie mai înțăleasă.
„$ 109. Construcțianea dreaptă şi iuversă. Termenul
UI

ezenţial în propoziţiune e subiectul ; apoi terbul, prin.

BC
 86 —

Y
care stabilim legătura de antiteză cu obiectul, Acest șir

AR
constitue construcțiunea dreaptă, şi o găsim mal des în
propoziţinni a/firmatire.

IBR
Cind vorbirea noastră ne traduce în afară sentimen=
te de dorinţă, hotărire, condiție, îndoculă, cerere, ete.
șirul cuvintelor în frază nu va mar fi cel normal, ci
alt

YL
termen chiar secundar va lua locul intiră ; zicem că a-
tunci avem construcțiune înrersă, Aceasta o găsim mal

SIT
des la poeţi, căcr ei uzează de cele mar multe încersitul,
De pildă, in propoziţii interogative, vom avea in cap
acel terinen, despre care voim să avem un răspuns
.
ER
2). Subiectul. Cine este Domnul?—Un om de increde
re.
b). Verbul. Ce fac copiit ?—să joacă,
NIV

€). Obiectul. Ce mininel acolo ?-—vișine,

d). Determinativul. Unde ar fost, răule ?—]a joacă.
LU

DEPRINDERE
RA

(Din laşi în IS4l de V. Alexandri)

Ori și din
NT

care parte vine străinul la lași, vie despre

Dunărea, despre Prut, san despre Siret, i să infăţis
ază
de departe o panoramă măreață și vrednică de
CE

a trage
toată a lul luare-aminte, Pe coastele unor dealuri
miel, ce
să întind pe malurile Vahlurului, și în faţa altor
dealuri
acoperite cu păduri si cu vir romantice, el vede
I/

o adu-
nătură curioasă de case mari, ce par a fi clădite
AS

unele
deasupra altora, si de turnuri bisericesti ce răsar
printre
ele ca niște catareuri nalte intr-un port. Acele
palate
UI

fară arhitectură cunosculă, carele, precum am ZIS, Sa

inănă că să acaţără între ele pe spatele lor, sint cea
BC
 — 87 —

Y
mai vie icoană a ambiţiei locuitorilor lor, și acele tur- :

AR
nuri numeroase, ce să ridică în văzduh, par ca niște u-
rieși, ce ar căta la ei cu multă mirare şi cu mare milă.

IBR
Cu toate aceste introlocarea lor produce un efect plăcut:
străinului, și oraşul întreg, înşirindu-să în amfiteatru
deasupra frumosului șes a Bahlurului, formează un ta-

YL
bloii original și minunat cu zidirile sale albe, cu mulți-
mea sa de acopereminte în fer alb ce lucesc ca ogliazi
sub razele soarelui, și în sfirșit cu tot farmecul unei po-

SIT
litii ce are două fețe, una orientală și alta evropenească.
Alăturarea acestor două caractere deosebite, care do-
ER
vedeșşte atit de mult înriurirea Evropei asupra unei părţi
dintre Romini, partea bogată şi privilegiată, și lupta ne-
NIV

contenită între ideile vechi şi nouă, nu era nici de cum.

tipărită pe faţa capitalei noastre cu ciți-va ani mai în
urmă. Atunci ea purta o fizionomie mai mult orientală;
LU

însă de cind spiritele aă inceput a să dezvăli la razele

civilizaţiei, o mare prefacere s-a ivit în toate,. o schim-
bare răpede s-a săvirşit atit in gusturile cit și în obi-
RA

ceiurile acelei mici părți a societăţii romineşti, de care

am pomenit. Hainele lung și largi ai dat rind straelor
NT

mai strimte a Europei; șlicul s-aii închinat dinaintea

pălăriei ; ciobotele roșii și galbene aii dat pasul încăl-
CE

_ţămintelor de vacs ; divanurile late s-aă cioplit în for=

mă de canapele elegante, şi în urmarea tuturor a-
cestor noutăţi și a ma! multor alte ce s-aii introdus cu.
I/

moda, casele ai: trebuit negreşit să priimească o formă.

AS

străină şi potrivită cu natura ideilor de astăzi. Ele aă:

început a să supune regulelor proportiei, a să impodobi
UI

cu coloane, cu terestre largi şi luminoase, cu balcoane:

desfățate; ai început a eşi în fața ulitelor, părăsind
BC
 — 58 —

Y
fundul ogrăzilor, de unde să ascundeaă mal inainte

AR
, a să
îngrădi cu ostrete de lemn sat de fer, dărimind
jos
zaplazurile și zidirile acele tari, care le da un acer
de

IBR
cetăți; ai inceput, intr-un cuvint, a să ridica pe pla-
nurl elegante și plăcute ochilor.
- Aceste zidiri nouă formează partea evropienească

YL
a
Orașului. Cit pentru cea orientală, ca este reprezentată
prin o mulţime de hardughil vechi, n: ute, strimbe, mu-

SIT
cede, cu păreţii afumaţi Și crăpati, cu ferestrele mici
şi
chloare, cu odăile ofligo: 156, cu oarăzile mari și
pustii,
cu grădinile pline de buruene selb: ice, şi cu
ER
ziduri
groase prin prejur. Culburi de buhne, locuintr de
stahir,
ce te înflorează, și unde ţi să pure că vezi
NIV

zăcind cite
un matuf nirbov, cu ghigilic pe frunte, cu
mătănii în
mină, și care hircieşte, ocărind necontenit citeva
țivance
LU

stremţoase ce stai dinaintea Iul,

Mar adausze la acest tabloi citeva clopotniţe rutunde
saă cvadrate, fără stil cunoscut, citeva cizmele cu in
RA

scrieri greceşti și turceşti, vel avea o idee destul de

limurită despre acea parte. ata iilor pe care
o numeze
NT

orientală, ncavind alt cuvint, ca s-o botez mat bine.

Acum amestecă-le pe toate la un loc în
închipuirea
CE

ta, aruncă-le ca nişte jucării dinaintea ochilo

r Mă, și
de vel produce un tot neregulat si ncobicinuit,
atunci
vel dobindi o icoană adevărată a politie! noastr
I/

e, si te
vel încredința că nu este oras în lume alcătuit de mal
AS

multe contrasturi. lasi este un teatru curios,

decorat cu
palaturi și bordee lipite împreună ; actori lu sint
luzul
UI

și sărdeiu : Tur comedia ce să joacă în toată

ziua pe
scena lu poartă deosebite titluri, precum :
BC
 — 359—

Y
«Cine-i mare, îi și tare ; cine-i mic, tot nimic.

AR
eŞlicul şi cu pălăria, saiă idei vechi şi ideile nouă.»
"Un bătrin onorat care a fost faţă la multe intimplări
în îndelungata lui viaţă, a făcut observarea aceasta:

IBR
«că Romiînul e ca ceara, şi că primește foarte lesne
toate întipăririle, ce-i lăsa vremea.—Rominii, zice el, să

YL
fac turci cu turcii, franceji cu francejii, engleji cu en-
glejii. EX astăzi poartă frace strimte și ciripese Donjour
bonsoir, pentru că așa-i moda. În vremea 'Turcilor ei

SIT
purtati cealmale și făceaă temenale, zicind hojghcoldum,
safaghioldum. Sub Domnii greci, ei îşi incărcaii capetele
ER
<u șlice, și din gelebimu nu te scotea. Cine ştie, de-or
veni Hinejii în țară, dacă ei nu s-or face mandarini și
NIV

dacă nu s-or numi Cing-ching-tung=f07»

laşii samănă foarte mult cu un bcer îmbrăcat în

LU

haine scumpe și încunjurat de ţigani cu stremțe. Cen-

trul săii așezat pe zarea unui deal, este compus din case
mark şi frumoase, în care domneşte luxul, cînd dimpo-
RA

trivă mahalalele lui împrăștiate pe coastele acelui deal,

sint alcătuite mai mult din bordee acoperite cu stuh,
NT

unde zace sărăcia. Capul poartă coroană și picioarele

sint goale !
CE

BAHLUIUL
I/

Meditare mlăștinoasă
AS

Adeseori, departe de-a lumii triste valuri,

Cu pasuri regulate eii măsur al tăii pod,
UI

Bahlui ! Jocaş de broaqte! rîil tainic. fără maluri,

Ce dormi chiar ca un pașă pe patultăii de glod.
!
BC
 — 90—

Y
Trecut-aii, zic cu jale, a tale negre unde,

AR
Precum trece poetul cu inima-I de foc.
—Ba, n-ar trecut, stăpine, atunci nasu ral
reapunde,
Eu le simţesc prea bine, căci mă cirnes
c din Ioel,

IBR
Cind luna să iveşte, cînd soarele upune;
A tale dulci concerturi îmr place să le-asc
ult ;

YL
Îmi place s-aud glasul a broaștelor nebune
,
De și a lor prochimen mă nsurzeşte mult
!

SIT
O! dar, atunci în peptu=mI simt inima
că raltă,
Ca la un glas do frate Yubit şi așteptat,
Cici gingasele broaște sint duler poeţi
de baltă,
Precum mulţi poeţi gingașY sint broaște
ER
de uscat,
NIV

CAP. VIII.

II. Acordul termenilor din propozițiune.

LU

$ 110. Prin faptul că cuvintele în

propoziţiune stai u-
Jăturea, spunind una si acceasi idee,
limba stabileste în-
tre ele anumite legături pentru a spun
RA

e în mod mal clar

ideea. Toţi termeni din Jrază stat
supt atirnarea di-
rectă a ideil. Să stabileste acord
NT

intre următorii terment

din propoziţiune : Subrect Şi zerb; subie
rt si atrihut,
$ 111. Acordul dintre Sublect şi
verb. Intre SubIee-
CE

tul si Verbul din propoziţie să stabileşte

acord de număr
ȘI persoună ; la subiect în singurit
vom avea verb în sin=
gurit ; la subiect în plural vom avea
I/

verb în plural, nu
pentru că unul sai altul e singurit
san plural, ci pen
AS

tru că în minte ni să prezintă ideca

de unitaţe sati plu-
ralitate. ldeca de ființă fiind una sad mal multe în min=
UI

tea noastră, no extindem această stare

de unitate sad
pluralitate si la actele sule cum
și la insusirile sale,
BC
 — 91 —

Y
Scumpul mai mult păgubeşte.

AR
Leneșul mai mult aleargă
Bogaţii vor sărăci şi vor flămânzi.

IBR
$ 111, La propoziţiile multiple să vede şi mai bine că
acordul termenilor din frază să face după ideea, ce do-
mină fraza, lar nu că termen depinde de termen:

YL
Știi că Toader, Gheorghe și Vasile ai fugit astă
noapte din arest,

SIT
Aci avem subiect multiplu, spunîndu-ne de 3 persoane
de Toader, Gheorghe şi Vasile, cari aii făcut aceeași
acţiune : de a fugi. |
ER
Propoziţiunea dar ne dă sinteza. a trei fapte, a trei
judecăți, săvirşite de 3 inși. Ideea de Subiect fiind în
NIV

plural, verbul care ne va arăta acţiunea cu raport la

trei, spusă numai o.dată, va îmbrăca forma. pluralului,
făcînd acordul după: idee, nu după formă:
LU

Tot aşa în
Varlaam, Dosoftei şi Veniamin ai fost fruntașii cei
RA

mal aleși ai bisericei Moldovene ; sai în loc de:

Xasile, Grigore şi lon ai fost cei mai iluștri părinți
ai bisericei ortodoxe, putem zice Sfinţii rer-Ierarh...
NT

$ 112. Acordul în persoună să face şi mai lesne. Ter-

minaţiunea verbului în forinele simple de conjugare ne
CE

va spune care-i subiectul : iar în cele compuse.ne va

spune flexiunea auxiliarului. Cind subiectul e un sub-
I/

stantiv tot-deauna zerbul stă în persoana a treia.

AS

văz, vezi, vede, vedem, vedeţi, văd

am, al, a, ! 7 |
văzut.
UI

am, aţi, ai
ei crez, tu crezi, tata crede.
BC
 — 93 —

Y
Ois. Numai formele că, tu sint adevă
rate pr, perzonale,
căci dialogul nu cunoaşte de cit

AR
2 persoane ; pers, III e
mal degrabă un demonstratie, cum
îl si Ta limba,

IBR
$ 113. Cu substantivele colective
acordul să face în
două feluri, după cum domină în
minte ideca de uni=
tate sau pluralitate:

YL
$ 114. Cind în sublect stan două
pronume perzo-
nale de persoane deozebite, dacă
sint persoanele [şi 1
verbul să pune în persoana | plura

SIT
l, de-I a II si III ver-
bul să va pune în persoana II plura
l,
Fă și cu tine am făcut pozna
ER
Tu și cu dinsul aţi făcut solia,
Aceasta iși are o duplă explicare:
a) că vorbitorul in-
NIV

cepe vorba de la dinsul, cind are în

faţă persoana II;
sati de la persoaua II faţă. cu a III,
b) prin oriaina
terminațiunilor în plural, “căci m
(pers. 1 plural) cu=
LU

prinde în sino pe că și tus ți (pers

. II pl.) cuprinde
pe tu şi d
$ 115. Numele colective exprimă supt
RA

forma singularulul
un tot de ființi saă lucruri : Ex, pădu
re e un fot de ar-
bor ; naţiune, popor, neam, € un tot de
NT

indivizi: cireudă,
turmă, herghelie arată un fot de animale,
ete. ete. A
cum dacă verbul să referă la tot să va
pune in singurit,
CE

totul fiind luat ca unitate; dacă însă

ne referim la părti
îl vom pune la plural.
Societatea omenească a evoluat inco
I/

ntinuă de la sta-
rea primitivă şi sălbatică la cea de astăz
i,
AS

Poporul ca un singur om s-a ridicut și șI-a cerut drep-

tul săi.
UI

Toată turma s-a inceat,

S-uă răscumpărat o mulţime de robi.
BC
 — 93 — '

Y
O mulţime oameni ati fost azi la biserică; și

AR
O mulţime de lume a fost azi la biserică.
Obs. Aceste regule speciale ale acordului nu să potrivesc

IBR
în totul și pentru gratii, unde adesa formele singuritului per-
soanel III, să potrivesc și pentru persoana III plural. Apoi
analogia la verbe a lucrat cu totul în afară de cerinţele a-
cordului. Numai în limba literară ţinem samă de cerinţele

YL
acordului și de aceea respingem ca populară construirea su-
biectului plural cu verb în singular, Ex.

SIT
Bucate este ;... Apele cele mai însemnate ale Romi-
nici este;..
Totuși construim propoziţiuni de acestea cînd subiectul
ER
de și în plural dar îl luăm ca singurit, mai ales în pro-
poziţiile de analiză, unde n-are înţăles material. De pildă:
NIV

Copiii ascultători sînt iubii, |

Copiii este subiectul.
ascultători este complinirea atribulivă.
LU

sînt este verb.

iubiți este atribut.
RA

$ 116. Acordul dintre subiect și atribut. Intre subiect

si atribut să stabilește un acord de gen, număr şi caz,
care va fi saii nu pe deplin luat în samă, după cum a-
NT

tributul este exprimat printr-un name (subst, adiectiv

sait particip) sait printr-un pronume, și după cum cuvin-
CE

tul are saii nu forme deosebite de gen.

Ex : Rodică, să fii mireasă (acord n. s. î; n. s. £)
I/

Şi casa casă și masa masă (n. s.f; n. s. f).

AS

Și sinul leagăn de pruncușori (acord nom. sing. neu-

tir. ; n.s.n.)
“Socrat « fost un înţălept al Grecilor (acord n. m. s ;
UI

n. m. 8).
BC
 2 91 —

Y
Jominia este Regat (acord. n. î. s; n. n. s)

AR
Bucureştii sînt capitala Romîniel acord, n. m, pl; n. f. s.)
Bucureșii este oraș frumos (acord. n. m, pl; n. n.s),

IBR
$ 117. In propoziţiile multiple atributul Ia forma plu-
ralului, făcind acordul după ideea de pluralitate, ce-o a-

YL
vem în minte.
Stefan cel Mare, Petru Hureş şi Vasile Lupul uă fost
Domunil Mollorei.

SIT
Aci la toți acești î inși li să dă un atribut comun:
Domnil, căci limba nu să opreşte a exprima la lie care
ER
ins însușirea <a, ci găsindu-le deopotrivă, le face sin-
teza contopindu-le in una si exprimă atributul prin
NIV

tr-un cuvint, dar supt forma pluralulul.

Vedem dar că dacă în minte este ideea de pluralitate
atributul =ă va pune în plural, de si subiectele vor fi
LU

puse in singular. sat deandoasele dacă în ninte este

ideea de unitate atributul să va pune în singular de și
RA

subiectul vu îi în plural.
Floreştii e un sat în ţinutul 'Tutovel.
NT

Cinstea și onoarea e același lucru

$ 115. Variaţiunea de acord dintre sublect și atribut a-
CE

tirnă de la cuvintul prin care-I exprimat atributul si de la

formele lu flexionare. Avem două soluri de acord:
I/

a) cord purfect : să face in gen, număr si caz,

Vidin e o pusere, Cinele este crediuctos, Vulpea e ri-
AS

cleună ; lon este mare si tare.

b) acord imperfect : să face numal în gen, sati caz,
UI

sad număr, sui de loc,

ușii aă fost cupitala Mollorel. lon este cu cap; Va-
BC
 Y
sile.e de treabă; Lucrul acesta e al mamei ; Țara Romi-
nească e a noastră a Romînilor ; Lume era ca la o mit;

AR
La întrunire fost-a multă lume, dar prostime era mat
multă. preuţi numai vr-o doi, trei, negustori iarăși pu-

IBR
țină,şi din cei mai de samă nimene.
Analizăm : Cinele este credincios. Subiectul cînele, gen.
masc. număr sing. caz Nom. ; atribut credincios, masc.,

YL
sing. Nom. ; acord perfect.
Iașii ai fost capitala Moldovei. Subiect, Iașii, pl. masc.

SIT
Nom. ; atribut capitala fem., sing. nom ; acord impertect.
$ 119. Nu toate cuvintele din limbă, ati forme deose-
ER
bite pentru gen şi număr ; unele sint epicene; altele aii
numai pluralul sai singularul (nume materiale, nume
geografice) ; altele ai. numai o formă de gen. Acordul
NIV

tine samă de toate -acestea și lipsa de formă nu strică

nimic acordului.
LU

Crucea e “semnul creștinătății ([. s. n.=n. s. n)

Biserica €- lăcașul lui D-zeii (£. s. n.n. s n)
RA

Vaca e un animal domestic (î. s. n.==n. s. n)

$ 120. Cind atributul să referă la 2 subiecte de gen
NT

deosebit, de va fi.masc. si fem. atributul să pune în mas-

culin, de va fi femenin şi neutru să pune in femenin:
Ex. : Vasilică, și Măriuca au fost bătuţi (nu bătute) de
CE

tatăl lor. -
Şi bărbatul și femeea ait fost chemaţi (nu chemate) la
I/

judecată,
Această eonstrucțiune să esplică nu că doar genul
AS

masculin e mal nobil de cit cel femenin, ci că încă din

limbele vechi masculinul avea o terminaţiune forte, era
UI

genul tare în gramatică, căci să spîijineu pe consoane,

BC
 — % —

Y
pe cind genul femenin avea terminaţiuni slabe, formate

AR
din vocale.
$ 121. Acordul altor termeni din propoziţiune. Nu

IBR
numai subicetul, cerbul și atributul să acordă unul cu
altul, ci atit subrectul, verbul cit si atributul pot îi de-
terminate în înțălesul lor,

YL
Cea intii specificare a subrectului e atributul; far 0=
Vleztul e specificarea verbului ; formal nu să stabileste

SIT
nici un acord intre verb şi oblect.
Complinirile și determinările să acordă cu termenii,
la care să reteră. Vom avea dar acord
ER
între subiect si
complinirea sa atributivă, între atribut, oblect și com=
plinirile lur atributive, în fine între complinirile atribu-
NIV

tive și ori ce alt nume, în funcțiune de determinare

verbală.
LU

$ 122. Acordul dintre subiect şi ctriluticul săă, Numim

. Li . . . . . 4

atributiv al subiectului termenul din propozitiune, cure

specitică inţălezul =ublectulur, Ex. :
RA

Scolarul silitore fubit de profesori.

NT

Aici silitor specifică inţălesul subicetului Scolezrul, ei

asa speriticat să-T putem da atributul de rubir, De alt-
CE

mintrelea propozițiunea
Scolarul e înbit de profesori
nu e bună, de oare ce sublectul spune
I/

mat mult de cit

atributul. ,
AS

Ca utributiv-al subiectului ni să dă cind un nuIne,

cind un adiectiv, participlu, pronume, numeral, gerune
UI

dlu, adfectival si adverbiul ete, ete.

Acordul va varia după aceste stări.
BC
 — 91 —

Y
Vom avea acord perfect, cînd atributivul să va acorda în

AR
„gen, număr şi caz, fie el substantiv, adiectiv saă pronume."
Mai adesa găsim acord necomplect ca formă, fie că:

IBR
cuvintul dat ca atributiv n-are toate flexiunile de gen
şi număr, fie că avem o perifrază, de care des face uz
limba romînă, |

YL
$ 121. Atributirul substantiv să acordă în număr și caz,
Jar în gen dnpă putință. Să dă și numele de apozițiune
acestui atributiv substantiv.

SIT
La subiect în singurit, atributivul substantiv în singu-
rit și invers.
ER
Traian, împăratul Romanilor, a supus Dacia
-- Cuza Vodă a improprietărit pe săteni în 1864.
NIV

La Subiect în Nominativ, atributivul va sta in Nomina=-

tiv, iar cind bubiectul stă în Vocativ, atributivul Substan-
LU

tiv să va pune în Vocativ, numai dacă are formă dis-

tinctă ; de altmintrelea să pune în Nominativ. |
RA

Domnule Ministru, Cucoane Gheorghe.

In gen, de oare ce nu toate substantivele ai forme
NT

compleete, acordul e mai greii de făcut,

Orașul Iașii ; Tirgul Ocna; Turnu Măgurele, Balta
CE

Liman, satul ipatele elc. etc.

$ 122, Atribulivul adiectiv. Să mai numesc și adiec-
live epitete ; aici acordul e pevfect, moţiunea de gen a-
I/

vind-o cele mai multe adiective, afară de cele terminate

AS

în e.

Sfinte D-zeule, Sfinte Tare ;

UI

loan Botezătorul ; „lpostolul Pavel

Frunză zerde; om înțelept ; animal domestic etc. ..
BC

1
 — 95 —

Y
AR
$ 1293. Aeributicul pronume, Pronumele în functiune
de adiectiv să acordă cu sublectul in gen, momăr și caz,
acolo unde nu lipsesc formele cazuale.

IBR
Ex, Omul acesta şi acest om.
Omului acestuia ; femeii areștera.
Dar o samă de pronume, ca posesirele, perzindu-si

YL
formele de caz, acordul nu să poate face__perfect,

Fratele mică i Am spus fratilor roștri

SIT
Fratelui mică Îrafir roștri

Tot aşa si relativul cel ce, care nu indeplinesc toate

ER
cerințele formale ale acordului.
Pronumele posesive să acordă cu cuvintul, ce numeste
NIV

posesiunea, Iar nu cu al persoanei posesoare ; are dar un

acord pur formal: case mea (bărbătesc şi femeesc);
cărțile mele (bărbăteze şi lemeese sinaurit).
LU

$ 12. ttributirul numeral, Numeralele n-ai toate

forme deosebite de gen; acordul dar si aci îl avem a-
RA

colo unde forma ajută ; alifel determinarea să face mal

mult după idee.
NT

Un om — o femee
Uni om — un-i femei
CE

Doi-două ; trel-trele ; zece-zeci ; sută, mie; sutecmii-

milioane.
Cit priveşte pe ordinule aici limba de uzi ne dă forme
I/

deosebite de limba veche, care era mul corectă

AS

ul patrulea (vechIu al patrul)—a patra

al optulea (vechiă al optu)—a opta.
UI

$ 125. „Itributivul participiu şi gertouliu, Participlul

BC

şi gerundiul fiind derivate verbale si cu funcţiune de

.
 — 99—

Y
adiective sint și ele supuse legii acordului, şi anume:

AR
participiul contopit în totul cu adiectivul, avind mo-
țiune de gen, far gerundiul rămănind cu tormă invaria-
bilă şi-a păstrat mai mult senzul de verb, şi să ia ca

IBR
adiectiv cu formă fixă, adică ca un adrerb,.
POD

Copacul uscat să tae şi în foc să aruncă

YL
Fruzele uscate să scutură de. vint.
Omul dorind multe nici una nu îndeplineşte,

SIT
Omul dorito» de multe . ..,
Omul, care doreşte multe, . , ER
$ 126. Deosebirea dintre partitipiii și gerundiii ca a-
_ Aributive e că participiul cere după dinsul determinare,
NIV

pe cind gerundiul cere obiect direct, indirect, sai chiar

subordonată completivă. De pildă:
Văzindu-l om detreabă m-am încrezut într-însul.
LU

Auzind fata Impăratului că mărul de aur îl are băetul

din casa argintarului, să rugă -de tatăl săii să i-l aducă
față la curtea împărătească ; ceea ce să şi făcu,
RA

Obs. După senz gerundiul determină pe subiect prin o

NT

circumstanţă de cauză, scop, timp sai loc şi lesne poate fi

transformat în o subordonată Je cauză, scop, timp sai loc,
CE

$ 127. Atributivul exprima tprintr-un geneti» sai aduer-

dial (locuţiune cazuală) nu îndeplineşte cerințele acor-
dului. |
I/

Genetivrul esprimă aceste relațiuni :

AS

a) de posesiune : Ion a lut Petru, vaza omului, slava

cerului ;
UI

b) de cauză și efect. Autorul cărții. izbăvitorul de pă-

cate, lumina soarelui;
BC
 — 100—

Y
AR
€) de parte la tot: păhar de apă, societatea negustori
lor, începutul spectacolului ;
d) de calitate : omenia omului, muncile Iadului,

IBR
El mat poate fi exprimat şi prin prepozitiunea de, ceea
ce găsim des in zicători şi texte vechi,

YL
E bine să star la colţ de fară si la mijloc de masă,
Mănăstirea de Jistriţa ; La mijloc de Țarigrad.
2) Atributivul exprimat prin adverbiul nu e supus le-

SIT
gilor acordului. Limba Rominăîn neputinţă dea exprima
calitatea tot deauna prin adrective curate, obisnueşte pe-
ER
rifraza : Ia Substantivul și în unire cu prepoziţia arată
însuzirea,
NIV

Mobilă de Zemun, nu lemnoasă

Cui «e zier, nu fieros
Mere de aur, nu aurii
LU

Prepoziţia cere substantivul în acuzativ, si astfel con-

struit nu variează în formă nici după gen, număr sati
RA

cuz, răminind fix.

3) AMributivul poate determina subiectul si prin o cir-
NT

cumstanță de loc san de timp. lorma fiind fixă ; nicl o

urmă «le variaţiune în acord:
CE

Pomul din grădină <a uscat,

Oamenii «de demult cra mal vinjos de cit cel de azi,
Treaba de azi n-o lăza pe mine,
I/
AS

Os. Din cele spuse asupra acorduli vedem că limba

satirfaen uumal in fuurte miră măsură evrintele lomiee, A
desa în lipsă de formă ne mulțămim cu ceea ce ni să dă,
UI

fără n fi jignit înţelesul. ldrca puvernenză fraza iu u-

cordul sâi în ceen ce formează inima frazel (Subiect, verb,
atribut) ; pentru rest limba urimează
BC

alte legt pur formale,

 — 101—

Y
AR
DEPRINDERE
(Din 0 preunblare la munți de V, Alexandri).

IBR
— «Acum or fi mai douăzeci de ani, pe vremea
cind
ai intrat Turcii în Moldova ca să dee goană volinti
ri-

YL
lor; eii eram vinător de munte, şi pot zice fără
fală că
în tot ocolul Bistriţii nu să găsea alt Romîn mai
verde
și alt chitaş mal

SIT
sigur de cît mine. Atunci să mă fi
Văzut, cînd mă iveam pe virful unui munte, cu pletele
în
vint, cu pieptul gol, cu faţa rumănă și cu durda
pe u-
ER
mere ! 'Loți, care mă cunoşteaii nu mă chema altfel de
cit Păunașul codrilor, voinicul voinicilor. Atunci să
mă
NIV

fi văzut cind dam de urma unui cerb, sait a unui

urs,
cum săream din stincă în stincă, pe la guri de prăpăs-
ui adinci ; cum întram singur fără frică în vizunia
LU

fearelor sălbatece. Acum însă nu sînt de nimică ; capul

mi s-a făcut alb, puterile mi-au slăbit; și aştept moar-
tea din 7 în zi, din ceas în ceas. Facă-să-n vocea Dom-=
RA

nului! Călugărul îşi făcu cruce. La 1821 ei mă însu-

rasem, și trăeam mulțămit de soarta mea. Nevasta-mi
NT

era cea mai frumoasă femee de la munte; pare că o

văd incă după atița amari de ani, cu părul ci negru ca
CE

pana corbului şi lung pănă la călcăe, cu ochii săi muri

şi veseli, cu fața ci albă, cu trupul săii nait și mlădios,
Sărmana Elenuţă, sărmana
I/

Elenuţă ! . . . cum îi ridea

Ochii, cind mă zărea pe deal, intorcindu-mă acasă cu
AS

vinatul de-a umere ! cum alerga ca degrabă înainte-mi

ca 0 pasere voioasă ! cit imi creştea mie inima-n piept,
UI

auzind glasul ci! Dumnezeit s-o erte, căci bune zile am

petrecut, cit am trăit cu dins
BC
 — 109—

Y
AR
«Călugărul, zicînd acestea, ţinti ochil în Jos și stătu
putin afundat în ginduri ; tot trupul lut părea impetrit;
vremein VreIne pro-

IBR
numal buzele i să mișca, şi din
nunţa cu un glas slub: bune zile, bune zile. In «firzit
cl să trezi si sări de-o dată pe picloare, tulburat, a-

YL
prins; părul i să zburlise pe cap, minile-l tremuraii,
muschii obrazului i să incordaseră.»
«Intr-o zi, răcni călugărul, Iată că mă intorc acasă

SIT
de la vinat, si păsese casa pustie, caut, strig nevusta,..
nime; es afară, mă duc la vecini să-I întreb; casele
ER
lor ca și a mea craii părăsite. Alerg ca un nebun în
toate părţile, chiul prin munte, . . muntele singur îmi
răspunde. In stirșit dai peste un biet cloban, care îmi
NIV

spune că pe la amează au trecut prin sat o mină de

Ture. Atunci inima m-a povăţuit, mă arunc turbat pe
LU

urmele cailor, ajung intr-o dumbravă pe malul Bistri-

țci, si de o dată aul râcnetele nevestel mele. Sărmana
<ă zbătea cu desperare în braţele unul ture neleghuit?
RA

Intr-o clipă, fără a şti ce fac, slobod puseu si văd pă-

ginul zvircolindu-să în singe. Cenlalii trei tovarăzi al lul
NT

sar la iartavane, dar nu le daii vreme, ci mă izbese În-

tre el ca un le turbat, și fac proască cu stratul pustii.
CE

Pe care-l ajungeam era mort; pare că-i văd pe tus-

patru lungit la pămint, unul cu fălcile strămutate altul
cu capul stărămat! Priveam la ereu o mulţărire crud,
I/

rideam ca uni nebun, și strigam în gura mare: atm ucis

AS

păginii 1... dar mă inselam ș toţi nu muriseră ; unul din

el cra numal auneţit.>
UI

«Trel zile după acea întimplare, mă păseam cu ne

vasta în căsuta meu, Afară era întuneric, de nu-ti puteai
BC

zări mina; nici o stea nu strălucea pe cer, şi bătea un

 — 103—

Y
vint rece, care șuera printre crăpăturile uşii. Elenuţa

AR
era îngrijită, și din vreme în vreme își fiicea cruce. Eă
însu-mi mă simțeam neliniștit, căci o presimţire uricioasă
mă tulbura. De-odată auzit în depărtare urletul unui

IBR
lup şi nechezarea spăriată a unui cal. Luăi degrabă puş-
ca şi vrui să es, însă Elenuţa mă opri, zicindu-mi:

YL
Nu te duce, bărbate, nu te duce, că-mi vestește inima a
răă ; nu mă lăsa singură. Dar ei n-am ascultat-o şi am
eşit, Ah! blăstămat să fie ceasul în care am trecut

SIT
pragul uşii ! căci de ședeam acasă nu mi s-ar îi întim-
„plat ceea ce vă povestesc acum »
ER
«Două ceasuri am alergat pe cimpi după glasul lupu-
lui, cu dorință de a-l găsi; dar cu cit mergeam spre
NIV

dinsul, el să depărta; insfirşit negăsindu-l, m-am întors

spre casă. Ușa era deschisă, și înlăuntru să auzia un
vaet slab ca de om care moare. Intru și văd pe biata
LU

nevastă lungită jos la pămînt, plină de singe, și dindu-și

duhul. >
«Atunci durerea m-a turbat, desperarea m-a făcut
RA

nebun și nu-mi aduc altă aminte din ceasul acela, decit

cuvintele cele de pe urmă a Elenuţei: De ce nu ai şe=
NT

zut cu mine, Uheorghe ? îmi zicea sărmana, că poate a-

cum ei n-aș muri. Bine îţi spuneam că inima-mi pre-
CE

vestea de răi !.. . Cum te-ai dus, peste puţin a întrat

aici unul din acei patru Turcă, care ai ucis, cind m-ai
scăpat ; s-a uitat la mine cu ochi de feară, şi fără milă
I/

a tras cu pistolul în mine. Ah! Gheorghi, de ce nu m-ai

AS

ascultat ? Acum vezi că-mi dai: sufletul. Rămii sănătos

dragul miei ; nu uita pe Elenuţa.»
UI

Călugărul. plingea şi să bocea ca un copil, povestin=

du-ne moartea femeii lui ; iar după ce să linişti puţin,
BC
 Y
el luâ în mină pistolul,. ce ne mirase atit de mult și

AR
urmă asa: .
«Lingă trupul Elenutel am găsit pistolul acesta; cl

IBR
a răpit viața nevestei mele, el mi-a răpit şi norocirea
mea ! lată dece-l păstrez, Iar nu pentru tălharibe
Sfirşind, bătrinul eşi Iute din chilie ; pasurile lui să

YL
auziră sunind pe lespozile din ogradă si să perdură în
depărtare, Am aflat a doua zi că el a petrecut noaptea

SIT
rătăcind ca o nălucă pe malurile Nistriţor ș. e. |.
ER
CAP, IX

Corespondenţa timpurilor.
NIV

vu
$< 128. Verbul are cea mar boală întrebuințare în
»
limbă ; el e inima limbii. Cu dinsul formăm nor orl-ce
LU

propozitie. Nu putem studia verbul numar din punctul

de vedere a! formelor de conjugare, lără ca să nu a-
RA

mestecăm și priviri sintactice. Cf. Mor/ologia, cap. XIX,

($ 235-270),
NT

$ 129. Verbul spune acfienea: fără verb n-avem

propozițiune, cum fără ideea de acţiune nu putem forma
judecăţi. Starea cum ni să prezintă în nunte ideea de
CE

acţiune să referă mul mult la propoziţiune, de aceea

studiul formelor de timp şi nod nu atit ca formă gra-
I/

maticală cit ca înțăles cade de drept sintaxel,

Tot in propozițiune verbul e tranzitie sad netrauzitie
AS

uctic, pusir, reflerie sa reciproc,

Ş 130. Corespondenţa timpurilor. In vorbire lezim
UI

verbele asa cum ni să prezintă faptele în minte: de

aici urmează că succesiunea timpurilor in diferite pro-
BC
 — 105—

Y
poziliuni atirnă de succesiunea ideilor în minte, In de

AR
«comun să observă aceleași timpuri în amindouă propo-
ziţiunile, saii după cum înţălesul cere ; şi în succesiunea,

IBR
timpurilor ideea guvernează fraza romînească.
Ş 131, Suce. timpurilor în prop. coordonate. In
propoziţiuni omogene verbele stai în acelaşi timp, căci

YL
tocmai în aceasta stă faptul concordării.
a). Propozițiună copulatice și disjunetive. Verbul va
sta în ori ce timp saii mod, după cum ni să prezintă

SIT
ideea în minte; Așa în: tace și face (Ind. prezent); nici
mu bea, nică nu mînîncă (Ind. prez.), să merg, să nu
ER
„merg nu ştii cum să fac! (subj.) aș merge și n-aș merge,
că mă ține o leacă de treabă (cond.), Fugi de-acolea,
NIV

vină ncoace, lasă-mă şi nu-mi da pace (Imperativ) ete.

b). Propozițiuni aduersative: nu-ţi face nici o treabă,
ci mai răi fe-ncurcă (Prez. Ind.);—asta nu mai tra
LU

discuţie, ci era chiar sfadă (imperfect). A fost cînd a

fost, dar acum nu mai este (Prez. şi 'Trec.). Azi e zicu
soare, mine însă va fi nor saii ploae (Prez. viitor).
RA

multe-aș face, dar nu pot. -

$ 132. Suce. timpurilor în prop. subordonate. Aici
NT

varietatea e mai mare, dar tot ideea va guverna fraza,

căci vom pune în secundară verbul în timpul corespun=
CE

zător ideei din minte.

a). Prop. cauzale. Verbul in prop. cauzală va fi în
prezent, saă trecut după cum ne prezentăm no! în
I/

minte acţiunea ; plinge că i-l frig, plinge că i-i foame

AS

(Prez. cu durată), plinge că l-a dătut (Perf.), am văzut eri

că copilul D-tale plîngea, din cauză că să bătuse cu băetul
UI

Marandei (perf. anterior).

b). Prop. condiționale. .Propoziţiunile conditionale
BC
 — 106—

Y
sînt prin firea lor ipotetice, şi dar vom pune verbul în

AR
acele forme de timp sait mod, după cum nisă prezintă
acțiunea. Pe lingă modul condiţionalului, să intrebuin-

IBR
țază Indie. si Subjunctivul cu conjunceliile să, de, ducă,
Dacă facă, fă, nu mă-ncurea cu Yorbu.
De făcea?, erau bun făcut.

YL
Dacă a făcut, nu-I Dimică, dar să mat mat faci.
De-t face mul degrabă, n-ar Îi răi,
Ce-a fi dac-oră muri, nu piere lunea cu mine.

SIT
Să știi, [iaşi Juce.
Să fi stiut nu cra mare lucru să-ți fac,
Să fi putut, ȘI fi cenit cu dragă inimă,
ER
Ols. In limba veche să obişunen să cu Indie. şi Optat,
unde azi avem «le sai dacă: Nă ceţi fi umblinedu—să va
fuce aceasta răsărind soarele, pre moarte să să judece; —stă
NIV

as mesge, ar fi bine.

c). Propoz, temporale. Acţiunile în timp sint saă

LU

simultane saă sutecesire ; aceasta 0 arătăm şi prin for-

mele de timp, care arată anterioritatea, cum si prin par
ticule ca î cu, cînd, după ce, pe cînd, atunci— cînd :
RA

Cind cine zmăul, azeirle buzduganul de trer poste de

departe.
NT

Tatăl nostrum podu vostru, cind te rgea, holorogeu.

A plecat cum a sosit; s-a dus cum ce mincat, dar sec
dus cum a cenit arată și modul,
CE

A-I sosit după ce s-a cules via.

Cind rencam a casă, bătuse deju 12 ceasuri.
bătea chiar atunci 12 ceasuri,
I/

era aproupe să bată ceazul 12

Nă iți gata că nu să ştie ceasul, cind fiul omului va rea.
AS

Vol fuce cind olt reni, după ce rolă veni, cum rol
reni,
„Îş juca şi ei cînd aș şti.
UI

d). Propaziţiună completice ; cle să lenuă cu cd, Ver-

bul in subordonată să pune în timpul, care convine idei:
BC
 — 107—

Y
ești bun pentru treaba asta.

AR
| era mai nimerit altfel.

pa
Eu cred că sa: fost, dar nu ştii sigur.
a - loci fi destoinie. : i

IBR
„n-ar fi văi să Yei pe minecă afacerea.
Nu numai în subordonată variază timpul şi modul, ci

YL
in principală.
m.
“n

„Aș crede că ar fi mai bine, cum zic ci.

A-aș fi crezut-în ruptul capului să-mă faci aceasta.

SIT
Atunci in adevăr volă zice că-mi eşti prielen.

e). Prop. locale. Aceeasi regulă : verbul din subor-

ER
donată stă mai totdeauna în acelaşi - timp ca şi cel din
principală, sai mai bine cum cere înțălesul :
NIV

Unde nu-i foc, fum nu ese,

De unde am plecat şi unde am ajuns!
Unde dai şi unde crapă. . - E
LU

M-a îngropu unde a îngropat şi pe tata.

Mă duc unde-a da sfintul şi norocul.
d), Prop. concesive. Vom pune în secundară trecu-
RA

tul sait viitorul după cum îngăducala să rapoartă la tre-

cut saii viitor:
NT

Nu mi-ai făcut nici o ispravă, de și fi-a fost în mini.

Nu mă duc, măcar fie ce-a fi.
CE

lată, vezi; eii îți fac, cu toate că nu ai meritat,

(nu meriţi, ac merita!).
Nu mă duc la grădină, de și aud că za fi destul
de frumos.
I/

| Cu toate că ra fi vremea urită, novoca mă va

AS

scoate din casă.

g). Prop. finale. Modul subjunetiv ecel: mal propriu

UI

pentru prop. finale, care să leagă :cu-conjucţia să; să

obișnueşte şi Infinitivul cu a, de a, pentru a, dar infi-
BC
 — 108 —

Y
nitivul neformind propoziţie a parte, constitue un ter-

AR
men secundar și anume un determinativ de scop.
Vin la şcoală să învăţ carte ; mă duc Să mul înec;

IBR
Trebue a lupta pentru a ajunge la ţintă.

YL
CAP. N.

Sintaxa Prepoziţiilor

SIT
$ 133. Prepoziţiile zu o bogată întrebuințare în lim
ba romină, mal ales prin faptul că plerzindu-să termi-
ER
naţiunile de caz şi neputindu-să arăta raporturile de
circumstanțe prin forme cazuule s-au inlocuit prin pe-
NIV

rifraze. (Vezi „Morfologia Ş 834—359),

Ori ce prepuziţie cere cazul acuzatie, afară de citeva
LU

care cer genelivul, ca în uintea, înapola, contra, împotriva,

«supra cete.
$ 187. Inţălesul prepoziţiilor e foarte variat; cu ele
RA

formăm deosebite locuţiuni adevărat rominesti, cari daă

colorit special limbii. Deosebitele înţălezuri ale prepozi=
NT

țiilor e afacere de lexic, totuși e bine a ni le aminti şi

în sintaxă,
CE

$ 135, “Toate prepoziţiile ai fost primitiv adverbe de

loc ; prin extenziune de întrebuințare s-a ajuns a în
semna și timpul ca durată de spaţiu ; și tirzii de tota
I/

să exprima și circumstanțele de mod, ca unele ce sint

AS

mal abstracte, Cind zicem : si-a pus în gind să mi o-

moare ; în qînd arală propriu zis locul, dar senzul e
UI

abstract, nu material ca în pun în pod, pun în traistă.

Ne oprim numal asupra acestor prepoziţii : u, la, de,
«le lu, din, în, cu, pre, pur (pro).
BC
 — 109 —

Y
$ 136. A (ad) o găsim în multe compuse vechi; acolo,

AR
aici, aiurea, amurg, asară,—azi a pierdut din întrebu-:
ințare, înlocuindu-să . adesa cu la, de-a

IBR
A arată: Locul: 'mă duc a casă, vin de-a casă; a
ajuns a casă ; ei rămilii q casă.
2). Modul. Calcă a popă, a lua a mină, merge a lene.

YL
ia aminte, anume, face a vreme ră, mirosă a brinză;
mirosă a vin, pute « fum, trage « calicie, nu-i e bine,
urlă a pustii.

SIT
3). Arată raporturi de .caz: Domn a toată țara Mol-
dovei, boerii a mari și a mici; — nici frate a frate va.
ER
folosi, nici părinte a părinte, nici bogat a sărac. (Varl.)
„4). Prețul : am vindat. 100 kile griii a 70 lei kila;
NIV

20 ocă zahar a 1:20 oca fac 2% franci.

5), Inaintea Infinitivului și-a pierdut întălesul de pre-
pozitie: răminind numai o simplă. particulă,-ce ne arată.
LU

Infinitivul: încep « crede; mă fac. forte de «a-ţi proba;

a întrat în casă fără u zice vre-o vorbă.
6). In compunere ca prefix: aduc, alin, adăp, apun,
RA

aleg, aprind, afund, acopăr, alung, adun, abat, aţin:

$ 137. La (illac) a luat în rominește mult din între-
NT

buințarea lui a, și a căpătat funcțiunea de prepoziţie

supt influența slavonului na, La arată: |
CE

1). Locul atit ca miscare, cit și ca ședere: stupit.la

furcă, n-are apă la moară, şed-la: vie, mă duc le vie,
mă scobor la vale, mă suiti-Za deal, merg la lasi, la
I/

Husi, am lost la Bucureşti, stai la tară, deosebit de

AS

stai în țară. Aa
2). Timpul atit ca moment cit și ca durată : le toamuă,
UI

la necaz, la miînic, cînd vom veni la.anul; la paştele

calului, Za sfintul Aşteaptă; Ja Sinzănii ;- de la Severin
BC
 — 110—

Y
la Dorohoi. Veniţi la mine, vitele pleacă Ja păzune, o

AR
aplicat la carte,
3). Scopul exprimat prin construcţiune de loc : gindesc

IBR
la voi, osindit la moarte, ca și: inchis la Ocnă ; la ce
mi-l bună ? a trage la ţintă, a ajunge le scop. *
+). Modul: merge lu trap, nu-mi vine la socoteală,

YL
capul le dreapta şi la stinga, mars; spune-mi lu ureche,
merge la pus, l-am pus la cale.

SIT
5) aport de caz (dativul): tace frunze Za cint, te-
am spus fe toată lumea ; n-ajunge mincarea le atiţia
ER
oameni ; fii loc le lume să între; du-te la dracu (dra-
culul), nu ţi-i rușine la obraz (obrazulul).
6), Ca determinativ pe lingă unele adiective ca : mare,
NIV

„mic, eftin, scump, lung, scurt, bun, râă : om mare lu

statură si bun la băutură; scump le tărițe şi eflin la
făină ; lemeile sint lunul lu plete și scurte le minte;
LU

mic fa stat;—era Ștefan vodă nu mare le stat; scurt la

vedere, răi la inimă, alb fe prele.
RA

$ 135. De aro cea mul bouată întrebuințare cum zi

cele mal multe inţălesuri. Inţălezul vecin a fost ideea
NT

de sesborire și de îndepărtare. De arată,

1), Locul, atit simplu cit și în compunere de le, din,
CE

de a: vin de ta-ţară, plec «din ţară, Sultanul de Maroc;

șede de-a dreapta Tatălur.
Cu ințălezul de miscare să construezte de cu verbe,
I/

care arată apropierea saă îndepărtarea, neplăcerea, rex-

AS

pingerea aplicată la fapte morale: nimene nu tuze de

bine, cinele nu fuge de colaci, ne apropiem de oraș, ne
îindepărtăm de sat, ne deosebim de vol, ne apărăm de
UI

hoţi, ascund toate celea de frica tălharilor.

9). Timpul: de curind, sculatul de dimineaţă și în-
BC
 — 1 —

Y
suratul de tinăr nu strică, lasă pe de sară, să plecăm

AR
de cu noapte; vinul e de an, copilul e de doi ani. Prin
această construcțiune arătăm şi calitatea ; cînd zicem:

IBR
vin de anal trecut, arătăm prin timp calitatea; vinul
din 1882 a fost foarte -bun ; de trei zile incoace gura.
nu-ți mai tace. (Timpul ca durată).

YL
3), Alodul (chipul): trebue să fac de roe de neroe; mai
mult însă să pune cu: cu chii cu vai; cîntă din cap,
din piept; merge de-a mina. am cutrierat țara de-a

SIT
lungul şi de-a latul (in lungiș şi-n curmeziş).
"49. Materia din care e făcut ce-va: stofă de lină, o
ER
babă bătrină cu dinţii de lină ; sită de mătasă ; din ţin-
tar harmasar ; face din negru alb, din cioban Vodă.
NIV

_5). Partitivul după numele care arată măsura : dă-mi

un păhar de apă, am cumpărat o ocă de carne, minincă
si din comind ; par că-i din găinele noastre ! am cum-
LU

părat: o cutie de chibrituri; să zice însă și un pahar

cu “apă, o cutie cu chibrituri, cînd. voim aarăta ce con-
ţine acea cutie. Așa cind zicem :: am băut o garafă de
RA

vin, de arată partitivul, că adică numal o garafă, nu

mal mult ; cind însă zicem această garafă e cu vin, a-
NT

vătăm că n-o mai putem întrebuința la alte cele.

6). Scopul, ce-l arătăm şi prin spre, pentri ; con-
CE

strucția lui de în înțăles de scop este una din cele mai

frumoase. De pildă : la o gospodărie trebuesc: oale de
mincare, fund de tăiat carne, balie de spălat cămeși,
I/

cofă de adus apă, putină -de apă, masă de bucătărie,

AS

masă:de sofragerie;, garală de apă, de vin, de oţet, de

gaz, masă de făcut aluat, etc. Tot aşa: carte de cetire
UI

(aleagere), masă de scris, fată de măritat, lăsat de sec

BC
 — 10 —

Y
(secului), moară de apă, cine de vinat, undiţă de prins

AR
peşte.
7). Cauza : moare de crudă, galbin de frică, mort de

IBR
betie ; il mort de foame; şi în țara noastră poate muri
cine-va de foame, face haz de niicaz ; te rog de un lucru;
a scos lacrimi de bucurie,

YL
3. Perzoana activă în propoziţiun! pasive : căruta era
trasă de -i telegari, Dacia a fost cucerită de Tralan.

SIT
$). Ca determinative pe lingă unele adiective ca bun,
răă, lule, tare, gros, plin: bun de cap, Iute de pielor,
răi de treabă, gros de obraz, plin de plod, bun de aură,
ER
capabil de răle.
10). laporturi de caz (genetiv) mal ales în textele
NIV

vechi ; Tubirea de patrie, la colţ de ţară, la mănăstire de

Poiană (Pobruta).
LU

11). În comparative cu cât: îl mal mult plăcută de cit

irutmoază ; Iar pe linză numerale să pune de : 20 de oa-
nen[, 0 sută de ler ; de două ori două face pulru,
RA

12). Arată condiția : de mi-i pune pe-un cărbune; de

aici are funcțiunea de conjunetie,
NT

13). În compunere ca prefix de are o mare întrebu-

ințare : deprind, deleg, deduce, depun, dezic, deochi, de=
CE

mincaţă ; apol cu prepoziţii: fără de, atură de, aproape

de, departe de, inainte de, dincolo de, dincoace de ; din,
de la, dintru, despre, după, de cătră, de cu, des de, de
I/

«după,
AS

$ 139. Cu (cum) arată:

1). torărăzie, comunitatea de
prietenie sai de duzumănie : m-am împăcatcu văru-nleii;
am fost la teatru cu familia Sulleţel; m-iun luptat tozată
UI

noaptea cu gindurile ecle urite ; am vorbit în vis cu

morţii ; Ștelun Vodă a purtat războae cu Turci, cre
BC
 - 113 —

Y
Tătarii, cu Polonii şi cu Ungurii ; par-că vorbeşti cu surzil.

AR
2). Instrumentul: m-am ars cu un chibrit; m-am tă-
iat cu o custură. Nici cu acul nici cu sula.

IBR
3). Chipul : vorbeşte cu mare greutate rominește; .mă
plec cu capu-n jos, Am primit cu plăcere vestea tri-
measă ; mă gindesc cu durere la timpul trecut: cu mare

YL
ce l-am urnit ; te înseli cu te miri ce.
4). Măsura: Sora-mea e mai mare ce un an; Iar

SIT
frate-meit e mai mic cu dor. Doi şi cu doi fac patru ; am
vindut cu pret bun.
5). Determinativul faţă cu un nume, formind adver-
ER
biale modale : om cu cap, băiat cu minte, cloşcă cu pul,
vacă cu lapte, cutie cu chibrituri, păhar cu apă.
NIV

Obs. In vorbire cu să luptă cu de, luîndu-să unul drept

altul. Aşa mulţi zic: dă-mi un pahar ci apă, acolo uade
poporul zice de apă: o cofi de apă, o putină de apă. Stricăm
LU

frumuseţii limbil căutînd a Întroduce rațiunea acolo unde

poporul a procedat în mod natural și inconştient, Vorbirea
dă-mi o garafă cu vin în loc de vin e tot așa de su-
RA

cită ca și ciad zicem pune pălăria pe cap, în loc de în cap,

romineşte astfel fiind construcţia, nu cu francezul sur la
lâte, și tocmai în aceste mici particularităţi conzistă inge-
NT

niul fiecăril limbi,

6). In compunere cu variază cu “con, com, cuprinde,
CE

culege, cunosc, convocare, compune, combate, cuvint, cu-

minte ; de cu vreme, de cu noapte, de cu sară,(de unde
numele propriu Decusară), arătind timpul.
I/

$ 140. în (în-en) arată: 1). Locul: ca stare și miș-

care : stai în pat de trei zile; mă duc în tirg, mă suiii
AS

în pod ; ci-I în mină nu-i minciună.

2). Interiorul şi exteriorul în determinarea de loc:
UI

am făcut o bubă în git, n-are nici ciobote în picioare;

inel în deget, pălăria în cap, stă cu căciula în cap.
BC

8
 — 114—

Y
Obs. în cu înţălea de loc arată că not ne aflăm în lă-

AR
untru, luînd locul ca cera voluminos, în care noY putem
întra. De nici înțălesul md duc a casă şi mă duc în casă;
mă duc în tirg, si l4 tirg, mă cuc la vie şi în vie; mă

IBR
intorc în ţară și lu ţară. Vorbirea pune căclula pe cap e
neromincască,

YL
3), Timpul ca durată: în anul 1877 a fost războiă;
să slădese ca țizanil în toate zilele, în totdeauna,
1). Chipul e strigă în gura mare, îţi tac în cludă;

SIT
umblă în bobote; umblă numar în mătăsuri, umblă nu-
mai în birjă. ER
5). Neope În dur aţi luut, în dar să dati; a sărit
lumea îatr-ajutor.
6). Măsura e Păratul mreă întrece pe-al d-tale în multe:
NIV

în purtări, fn învățătură, ete etc.

7). Cu verbe ca: u prefuce, a schimba, «a crede, a să
LU

încrede î Isus a prefăcut la Cana Galilei apa în vin

Calipzo a schimbat pe Ulise din om în porc; Hesgele
Midas pe tot ce punea mina să prefăcea în aur; Crez
RA

intr-un D-zeă, tatăl a tot țiitor; Croz în Tatăl, în Fiul,

si în Duhul sfint; m-am înerezut în tine, si cind colo
NT

mal dat de zminteală,

Ș), În compunere în joacă un rol precumpânitor,
CE

Limba azi chiar face un uz mat mare de cit în trecut,

În la forma în în neolovizme, Tar îm, îm în cuvintele
unde avem labiale : ucred, întorc, a înşeua ș îubăt, în
I/

part ; inducțiune, iuvențiune ; impozant, important.

AS

Obs. In neolonisme în are înţălea negativ; inactiv, în-,

ofensiv, inodor, incolor, insipid.
UI

.
$ 1&l. Pe (per). Din prepoziția latină per a csit pr,
pre; pi si pă dialectale. ta arată.
BC

.
 — 115—

Y
1). Locul ca stare şi mișcare: merg pe mare și pe

AR
uscat, mă uit pe şes, pe fereastră pe hoarnă.
_2). Timpul ca durată şi ca distribuliv : i-am dat aru-
mul pe 2 zile; cîştig cite 3 iranci pe zi. Vodă are leafi

IBR
de un milion 500 mii franci pe an, ceea ce face cite
125000 franci pe lună sait cite 4167 lei pe zi saii cite

YL
174% lei pe ceas; pe vremea lui Ciubăr şi Papură vodă.
3). Chipul: muşcă pe furiș, merge pe dibuite, mă due
pe gici, bea pe nemîncate ; pe de rost, pe dos, pe față ;

SIT
socotesc pe metri și pe stinjini, pe kilograme și pe oi.
14). Scopul, cauza, jurămintele : mă jur pe cinste și pe
ER
onoare, strici orzul pe gişte, nu da vrabia din mînă pe
cea din par, mă jur pe D-zeu. S-a pus pe băute și pe
NIV

mincate, s-a așezat pe somn, lasă toată nădejdea pe

mine. | ”
5). Mijlocul mai ales în graiă : am trimes vorbă pe
LU

cumătru ; ţi-am trimes o scrisoare pe lon Vezeteul.

6). Raportul pasiv al obiectului direct, cînd luăm în
vorbire obiectul ca cunoscut: lubeşte pre tatăl tăă şi
RA

pre muma ia.

7). In compunere: prefac, prevăd, prepun. presupun,
NT

petrec, preling (pirling), pedosnic.

$ 142. Par (pro) s-a păstrat numai în parced ; pre-
CE

tutindenea pro s-a înlocuit cu pentru și drept: îi Ya

unul pentru altul, sai unul drept altul.
„$ 143. Pentru luind locul lui pro arată: 1). Inlocu=
I/

irea: du-te pentru mine, bate-te tu pentru fratele tău ;

AS

2). Scopul ca folos: mincăm pentru a trăi, nu trăim

pentru a minca ; să luptă pentru patrie, omul e făcut
UI

pentru năcaz, 3). Cauza : pentru asta a fost toată prica;

fac. pentru ochii lumii, fac pentru fală,
BC
 — 116 —

Y
Obs. Celelalte prepoziţiuni le lăsăm pe ama Dicţiona-

AR
rului, ca să le arăte iaţălesul si intrebuinţarea.

IBR
DEPRINDERE

(Din «O primblure lu munți» de V. Alexandri).

YL
Toader şi Mărinda

SIT
In satul Mircezii de pe Siret era un biet copil ca de
vro ÎS uni, fără nici o rudă, care să fi avut cea mai
ER
mică grijă de el; acest bălut să numia "Toader și slujea
de văcar satului. "Toată ziua clov petrecea pe cimpi
NIV

cu vitele ce ducea la piscut, si sara cind le intorcea în

sat, sărmanul copil să culea unde putea, cind într-un
cozer, cind într-un zămnie părăsit, cind supt un copac,
LU

căci n-avea nici masă nic casă,

Cum să mijla de ziuă, Toader să scula deurabă, Îi
RA

arunca sucmanul pe umere şi să ducea în cimpl cu flu-

erașul la gură și cu măcluca subsuoară; acolo, după
NT

ce da vitele lu farbă,el să întindea la pămint si cinta din

Hluer toată ziua și toată noaptea, pentru că nic un flăcaa
din sat nu vola să să amestece cu dinsul, saă de zi
CE

să apropia vre unul de el, o făcea numat pentru ca

să-l ele în ris. Lia horă nime nu-l indemna să între in
I/

joc, si măcar că era cel mal frumos dintre toţi flăcăi,

nic o fată nu să uita la el, pentru că era
AS

sărac, pentru
că n-avea cămeșă cu altițe şi pălărie cu mărgele.
Intr-o zi de primăvară, cum sta “Toader culeat pe tar-
UI

bă, Iată că vede o fată fugind cătră cl, şi după dinsa

O vacă neagră ce-o alunga. Cit pe ce cra să o ajungă.
BC
 — 117-

Y
pe biata copilă, cit pe ce era s-o ele în coarne, cînd

AR
"Toader, sărind într-o clipă, să aruncă cu măcluca ina-
intea vacei și o izbi atit de tare în lrunte, în cit pe loe

IBR
„ca pică amețită jos,
Sărmana fetică era mai moartă de frică; inima i să
bătea dei să cutremura pieptul, și de-abea să putea răsufla.

YL
Poader alergă iute la un pîrăă aproape, aduse apă rece
in pumni și-i stropi fruntea; încet, încet copila să li-
niști şi își veni în simţiri,

SIT
In vremea asta 'Toader să uita la ea cum era culcată
pe iarbă, şi simţi de o dată că să tulbură sicăisă
ER
bate și lui inima mal tare de cit altă dată. Nu să putea
dumeri el ce era pricina ; insă nu-și putea intoarce ochii
NIV

de la fată, și din vreme în vreme ii venea să ofteze

fără voe.
Avea dreptate să să tulbure bietul 'Toader, pentru că
LU

Mărinda (aşa să numea copila) era cea mai frumoasă

fată” din sat ; ea avea şeisprezece ani, părul negru ca
pana corbului şi fata albă ca omătul, gurita mică si
RA

ochii mari, plini de foc! ca mai avea și un trup mlă-

dios ca o salcie, glasul dulce ca un glas de păsăruică,
NT

și cind să impodobea dumineca cu flori pe cap, cu sal-

bă la sit, cu catrințe nouă și cu cămeșă subțire cusută
CE

cu altite de liv, toate fetele să făceau slute de ciudă și

toți flăcăii îi săreau în cale pentru ca să. șuguiască cu
ea... lar cind Alărinda juca la horă, moşnegii îşi tră-
I/

geau barbele privind la dinsa, babele o sărulaă care de

AS

care, jar flăcăii să apucaii la bătae, pentru că Mărinda

juca și cu trupul și cu inima, și nici să cunostea locul
UI

unde călca piciorul ei. „Avea dar dreptate Toader să

nu-și poată întoarce ochii de la dinsa.
BC
 — 118—

Y
AR
—- Cum ţi-I Mărindo?.. a zis el peste puţin. Eu să
vită la el cu nişte ochi, ce-l pătrunseră la inimă si-i
ăspunse :

IBR
— Mur bine acum, Toader. Slavă Domnului, c-ai să-
rit de m-ai scăpat; căci de nu erai pe-aici, acum aşi

YL
îi fost moartă,
— Să ferească Dummnezeă ! strigă "Toader, oțărindu-să:
mal bine să mor ei... tot nu-s dle vr-o treabă .un

SIT
biet văcar fără tată, fără mamă; dar tu. Mărindo, tu
ai neamuri ; pe tine te Iubeze lati sătenii : mini, polmini,
ER
tei inărita „.. te-l mărita«..
— Nu vrei să mă mărit așa dezrabă, si măcar că
NIV

păn-acuin m-ati cerut multi, dar nu m-ai indemnat ini-

ma s-aleg pe nic unul din el.
— Nici măcar pe lon tihiurcă ? intreba “Toader,
LU

— lon Gihlureă 3. Și cine-l lun Ghiureă, de mă în-

trebi de cl, ca si cind ar fi Făt-Frumos ?.. Ce 7. pentru
că are mai multe of si mal multi bol decitaltii, socoţi
RA

că numai de cit trebue săel Tuă de bărbat ?

—- D-apol el s-a lăudat că-ţi este drag, si că n-are
NT

de cit ză te cec pentru ca să mergi după dinsul.

—- Minciuni a spus, mineluni a spus el. lon Uhiurcă
CE

il un ticălos, un minclunos,
Zicind acestea copila să scula în picloare de minie, zi
ochil i să umplură de lacrimi. "Toader cu bucurii pe
I/

fată să apropie de dinza, 0 luă de mină si cut să o

AS

impace. După puţină vreme fata incepu a ride, si toate

iură uitate,
UI

Ceasurile tree răpede intre do tineri, cind incep a

simți drugozte unul pentru altul, si să vede că Mărindia
BC
 — 119—

Y
şi Toader aveai multe taine a-și spune, pentru,că mai

AR
să făcuse noapte, cind ei să întoarseră în sat.
A doua zi, Mărinda să trezi cu pofta de a culege flori,

IBR
și să porni îndată la cîmp, dar nu ştii cum să rătăci,
că nimeri jar lingă Toader, și în urmă iar înoptase, cind
aii apucat amindoi drumul spre sat.

YL
A treia zi, Mărinda își aduse aminte că în oare-care
loc îi prăpădise un cercel, si alergă îndată ca să-l gă-
sască : însă nezărindu-l nicăiri, îi veni în cap să meargă

SIT
să întrebe de el pe 'Loader? Toader nu găsise cercelul,
dar propusese Mărindei să-l caute amindoi prin cîmp ; €i
ER
l-ai căutat așa de mult, în cit să făcuse iar sară cind
a fost ca să vie acasă.
NIV

Așa, în toate zilele Toader și Mărinda găsiaii pricini

de a să întilni. „Cit erai ei de fericiți atunci! cu cită
dragoste să uita unul la altul! cu cîtă plăcere Mărinda
LU

asculta pe 'Toader cintind din îluer doina dela munte!.

Amiîndoi erait aşa de pătrunşi de mulţămirea ce gustaii
că nici nu gindeait la vremea viitoare ; nu gindeaii că
RA

nimic în lume nu e mai nestatornic ca norocul!

Intr-o zi, lon Ghiurcă, unul din fruntasii satului, care
NT

de mult căuta să să însoare cu Mărinda, a zărit pe

aceasta împreună cu “Toader, şi îndată a alergat în sat
CE

de a inştiințat pe părinţii fetel. «Veniţi, le zise el, de

vedeţi pe Mărinda cea cuminte cum să drăgostește cu
vacarlul satului, ea care să fudulea cu ceialalți flăcăi.»
I/

Părinţii Mărindei, împreună cu vr-o cill-va bătrini să-

AS

teni, călăuziți de Ghiurcă, ait alergat cu grabă şi au

văzut în adevăr pe copilă culcată pe iarbă lingă Toader.
UI

Din ceasul acela soarta lor își schimbă fața, şi toată

fericirea lor să stinse !.. Mărinda, ocărită de tatăl săti
BC
 — 920 —

Y
şi de mama sa, fu închisă zi și noapte in camara casel

AR
lor, și Toader fu alungat din sat ca un răi,
Bietul copil văzind că nu mal avea nici o sperare de
a mal vedea pe draga lui Mărindă, veni la lași și să

IBR
scrise la oaste.
Peste trel luni după silnica ci despărțire, Maărinda fi-

YL
ind ertată de părinti, să primbla pe margina luncii, care
este pe malul Siretului. Ea era cufundată în ginduri
triste, căci gindea, sermana, la Toader. De tre[ lunt

SIT
nu
auzize nimic despre el si nu stia ce să făcuse,
"Voemal atunci o ţigancă bătrină şi stremţoasă ei din
ER
luncă și veni drept la ca cu mina întinsă, zicindu-:
dă-ml o părălută, draga mea, că de trei zile n-am min=
NIV

cat şi mor de foame; dă-mi o părăluță că ti-oră căta

în calindă și ți-ola spune xorţit »
Mărinda căută colțurile năframel, ce purta în mină,
LU

dar văzind că nic unul nu era inodat, dezlega salba de

la git, scouse un bănuţ din cu si îl dede țiaitucel.
— Na, babă, il zise ea; dar te rog săorml cauţi
RA

în
oglindă si să-mi sput undei lubitul miei,că de trel luni
nu l-am văzut,
NT

Țiganca scoase îndată din sin o cutie mică de plumb,

ce avea în lăuntru o oglinploară, deschise capacul si,
CE

cătind în ca, incepu a descinta. După citeva minute ca

să intoarse cătră fată si-I zise cu plus tulburat :
— Mindrul tăă să atlă acum departe de aici, într-un
I/

tiru mare, mare cit nouă zeci și nouă de zate, unde sint
AS

case nalte de domni si de boceri muri; acolo-l mindrul

tad.
UI

- Dar oare socoll că l-olă mal vedea ? întrebi Ma

rinda.
BC
 — 12 —

— O dată numai l-ii zări, draga mea, şi apoi nu l-ii

Y
mai vedea.

AR
— De ce, mătușă ?
— Pentru că s-a pus o ceață neagră deasupra o-

IBR
glinzii, cînd mă uktam în ea. Dar de vrei să m-asculți,
“fata mea, să fugi de el, să nu-i mai eși în cale.
Zicind acestea băirina să făcu nevăzută în luncă, iar

YL
Mărinda rămase cu ochii plini de lacriini. 'Loată ziua ea
gindi la vorbele ţigancei, făr a le putea întelege ; toată

SIT
noaptea ea întoarse în mintea ei fel de fel de planuri
de întilnire cu “Toader, și în sfirșit hotări a fugi in
noaptea viitoare de la casa părintească, și a să duce
ER
prin toate tirgurile ca să caute pe iubitul ei.
A doua noapte, cam să culcară părinții ei, Mărinda
NIV

puind citeva lucruri de trebuinţă intr-un sac mic, eși

pe furiș din casă, și după ce-și fiicu trei cruci apucă
drumul spre 'Tirgul-Frumos.
LU

Ceriul era plin de stele și luna plină de lumină. Mă-

rinda sprijinită de sperarea că va vedea încurind pe
RA

Toader, merse cu un pas repede din sat la luncă, trecu

podul Siretului, lunca Telușului şi pădurea Strungăi, și
NT

ajunse în zori de zi la margina Tirgului-Frumos.

Acolo ea să opri vre-o cinci zile, alergă prin toate u-
CE

litele, întrebind despre "Toader ; însă toate cercetările sale

fură zădarnice. Fără dar a mai pierde vreme, copila să
porni spre lași, şi a doua zi dimineaţă capitala Moldo-
I/

vei i să arălă cu toată pompa ce o împodobește... cind

AS

o vede cineva de departe.

Mirarea ei a fost mare, cind a văzut acea adlună-
tură de case mari, ce să înalță una deasupra alteia, cind
UI

a zărit clopotnitele bisericilor, şi mai ales cind a a-

BC
 — 192—

Y
AR
uzil acel vuct fără nume, care ese din sinul orasului
ca dintr-o răsuflătoare a fadulul,
Maârinda a stătut putin si s-a pătruns de frumuseţa

IBR
panoriunei, ce inlățizuză poziţia capitalei noastre, și pe
urmă a întrat în ca,

YL
Nu am trebuință să mal spun, ce virlej o apucă pe
biata copila, cind să văzu de-o dată pe ulițele lasulul, în
mijlocul îi sute de oameni străini, ce trecea pe linoâ

SIT
dinsa, in hăul acel de răenete, de ţipete, de urlete, de
pocnete si de hodorogiri de trăsuri. Fa care nu crize
ER
nici o dată din satul ei, care nici putea să-si închipu-
ască ce este un lire mare locuit de mil de oumeni,
ochil ei să puinjinizeră. urechile tiulati si inima i să
NIV

bătea de spaimă.
Copilu mergea tot inainte fără a sii unde să duce,
LU

si să uita necontenit la toţi pe care it intilnea, cu spe-

rire că va da cu ochil de Toader, Ajunginil la poarta
pulatului criminalicese, ea inzemniă o mulțimede trăsuri
RA

si de persoane pe jos, carele să indrept spre Copoii;

să luă zi ea după dinsele și peste putin trecu bariera
NT

Podului Verde zi să găsi în cimpul Copoulul,

Acolo, nu departe de Prăvărie, eran adunati toti o-
CE

stazii de lu cazarmă, imbrăcall in unitormii cea de pa

radă, si stati cu toţii insirati pe linie zi cu armele în
mini. Pedestrimea si călărimea împărțite în deusebite
I/

cele, sta gala a purcede pentru ca să treacă pe dina=

AS

intea comiundanţilor, zi tot poporul ce-l privea astepta

cu nerălulare ca să înceapă marsul. Deo dată un glas
UI

puternic răzună, dind semnalul de pornire: soldatii pue

seră armele la umere, și tobele incepură îi bate. Pedes-
BC

trașii trecură cu un pas reguli, si în urmăele să ins

 — 123—

Y
intară călăreții, mîndri, voinici ca nişte adevăraţi Ro-

AR
mini cu sulițele lor nalte în a cărora virf filfiia stegu-
şoare jumătate roșii și jumitate albastre.

IBR
Mărinda, perdută printre popor, să uita cu mirare și
cu luare aminte la soldaţi, și de o dată, tipind cu des-
perare. pică la pămînt leşinată. Sermana ! ea zărise în

YL
mijlocul călăreţilor pe Toader, pe dragul ei !..
Ciţiva oameni, ce să găsiai lingă dinsa ai sărit să-l
deie ajutor, şi cu mare greii ait adus-o în simțiri; dar

SIT
ce tolos, nenorocita să trezi nebună ! In zădar toți căutau
s-o liniștească cu vorbe blinde ; Mărinda să uita la ei
ER
cu ochi sălbuteci, și pe urmă incepea a ride, saii sta
puțin de asculta, ca și cînd i-ar fi grăit un glas din altă
NIV

lume, ş-apoi să apuca zimbind a juca hora. Aceasta

era toată nebunia ei. Numai din vreme în vreme biata
copilă incepea a plinge şi a să boci, zicînd : «Ah! 'Toa-
LU

dere, 'oadere, ce-ai făcul !»

Așa să sfirşiră dragostele Mărindei și a lui Toader;
RA

aşa să împliniră proorociile ţigancel. Copila muri peste

„doi ani la Golia, în casa nebunilor, iar "Toader nici o
dată n-a ştiut nimică din cele ce s-au întimplat.
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
PARTEA vV.

SIT
ORTOGRAFIA

| GAP. NI.
ER
Consideraţiuni generale.
NIV

$ 14. Practica scrierii unei limbi a precedat cu mult

studiile gramaticale, Nor Nominii am inceput a serie
în romineşte pe la 7500 si ceva, și desubla la 1780 ao
LU

pare cca intii gramatică rominească a lul ti, Sinealr

Flementa linguue Duco- homanur în Transilvania, si a ul
RA

Fnăchiţă Văcărescu la 1797 în Muntenia. Timp dar de

200 de unt şi mal bine Bominil ai seris fără să aibă
NT

idee de Gramatică, nict de terminologia ci incureată, si

totusi ud fost scriitori fruntasi ca Miron Costin?
Ş 145 Cum at seris omis în acest timp 2 Nu încape
CE

nici o indolală că Hominii ah seris casa cun seaui

priceput, cum le-a sunat cuvintul la ureche, și după
I/

cum cunoștințele literare a cărturarului îl făcea «destolnie

a pomăzui serisul limbil noastre cu fasoane grecesti și
AS

slavoneşti.
In adevăr cine cercetează munuseriptele vecii și tis
UI

șăriturile observă o inriurire directă preacă si slavonă

in tendinta de a scrie cuvintul ; dar n-a fost ceva gene=
BC
 — 125—

Y
ral, ci fie care diiac scriea după moda greacă saii sla-

AR
vonă, întru cit era tare în acele limbi.
De aici acea libertate mare la scriitorii noştri din îre-
cut, care fără pic de conştiinţă că ar greşi contra unor

IBR
regule gramaticale, care nu existaii, dădeait loc pe
--0o scară întinsă formelor dialectale, aproape așa cum e-

YL
vaii prin satul unde să scriea zapisul. Și era un bine.
Cerinţa logică a scrisului era satisfăcută, căci la ce alta
ne foloseşte scrierea, de cit: de a ne comunica idei în

SIT
mod clar şi ușor prin semne văzute. Să ne închipuim că
următoarea frază : Vai de mine şi de mine! Ce să fac?
ER
unde să mă duc? De-a veni mă bate hăt şi bine, și
asta-mi mai trebuește acum 7 nu-s destul de bătută de cel
de sus 7 care așa cum am scris-o e înțăleasă de 'orj
NIV

cine puţin iniţiat în secretul scrierii, această frază zic

am scrie-o cu slove cirilice; vor înțălege-o mai puţin,
LU

Yar dacă am serie-o fără vre-un semn grafic încurcala

ar fi destul de mare; De pildă: Vaidemine.șidemine.ce
sămăfac,undesămăduc.deavenimăbutehătșibine.șiastamimait
RA

rebueşteacum.nuseădestuldebătutădeceldesus.
Și cind ne închipuim că aşa a fost într-o vreme ne
NT

prinde mirarea. Între cărţile noastre vechi găsim una

Codicele Poroneţian (Apostolul de la Voroneţ), care s-a
CE

scris aşa; şi acea carte s-a cetit multă vreme prin bi-
serici, de la 1550 pănă la 1733, cînd un sirguitor ceti-
tor a crezut-o că e netrebnică, poate tocmal din această
I/

pricină.
AS

Cu vremea cărturarii s-a deprins. A văzut cum a

scris altul, şi aşa a scris și el, de şi nu chiar întocmai.
UI

Scrierea e un fapt de imitație, și prin trecere de vreme .

s-a format o tradiţiune în scris, care a căutat să să în-
BC
 126 —

Y
trupeze în tendințe de reglementare a scrieril; cind ?

AR
Cu o sută de ani Inainte dea apărea cea întită grama-
tică. In 1653 Dosoftei în lași si în 1688 Mitrotan şi cu

IBR
trații Greceni in Ducurezti căutară a reglementa serierea
sunetelor luf & şi î, Acesti cărturari at hotăriţ a să
serie ă cu 4 şi îcu în mijlocul cuvintelor, far cu pla

YL
inceput. Tipăriturile bisericeşti at ţinut mul? puţin
această normă in tot secolul al XVIII-le.

SIT
Cind vine banul Enăchiţă Văcărescu și reglementează
in corp de regule (iramatica limbil Romineşti exista o
,
practică a serierii limbil Romine, de care char autorul
ER
gramaticii a trebuit să să țină. Gramatica dar s-a
mărginit mal mult a studia limba ca limbă, Iar nici de
NIV

cum ca scriere.
Intre scrierea unel lim si yramatica aceler limbr
n-ar trebui să lie legătură ; Serierea a precedat grama-
LU

tica, si dar tendința ce să manilestă azi dea supune

scrierea limbii unor regule gramaticale e desminţită prin
RA

istoricul faptelor, Prlementurea ortosrației nt trebue să

stea în legătură cu regqulele gramaticale. Mosul de a serie
o limbă e un fapt de convențiune,
NT

Contrurlul z-a intimplat si să intimplă. Odată ce căr-

turarii noştri ai inceput a studiu limba si a formula re-
CE

gule sramaticale, s-a pus pe tapet cestiunt străine de

firea limbir. Intila gramaticii noştri an avut a serie limba
I/

cu litere latine, apol at căutat a proba latinitatea noa-

stră prin forma vizibilă ce vom da cuvintulul seris : a-
AS

cezte preocupări an schimbat de odată lucrul, Ne-am

trezit cu nenorocitele sisteme ortografice, datorite pe de
UI

o parte detectuozităţii alfabetului latin, pe de altă parte

inriuririlor străine ca scriere, Ungurească, Lermană, Po-
BC
 — 197—

Jonă, Italiană,-Latină ete. Şi de undepănă unde toti

Y
scrieail liniștit cum să rostea, cit timp era scrierea

AR
moldovenească, acum bătăi de cap pentru a croi sisteme.
Pe cită vreme să seriea cu slovă veche, toți erai de

IBR
acord în a scrie :BaS5%1lA, MAUKAHA, NAMAHT, dar cind a
„venit să să sevie cu litere latine s-a schimbat lucrul:
alții re

YL
unii ai scris: cediendu, mancaudu, pamentu,
dendă, meincândit, pămentă, altii pământ, mîncînd, văzînd.
“ In scurt noi în scrierea de azi a limbii noastre avem

SIT
o duplă inriurire: tradițiunea veche scripluristică a căr-
turanilor ce xcrieaă cu sloze, și injluența cărturerilor la-
tiniști, întrupată în vegulele „lcademici şi răspîndită în
ER
public prin şcoală.
Azi de și nu putem separa ortografia de gramatică. to-
NIV

tuş o sumă din precepiele fonetizmului să sprijină nu pe

regulele izvorite din gramatică, ci pe încoială ; Tendința
e ca această învorală de a ne scrie fonetic limba să fie
LU

împărtășită de. toți cărturarii, ori care le-ar fi vederile

ce vor Îi avind în domeniul gramaticii.
RA

Nici odată nu să va unifica ortoyrafiu prin regulele

deduse din gramatică, ci numai prin o înroială tacită,
NT

care să ca primi de public munai întru cît acea scriere

va fi simplă, uşoară și clară.. Economia muncii trebue
CE

să ne-o «dea mai ales scrierea unei limbi. -

I/

CAb. XII.
AS

Semnele de punctuație.

Ş 146. Semnele de punctuație ajuti la claritatea fra-:

UI

zei scrise.
BC
 — 125—

Y
FE, mai greii de căpătat claritatea în scris de cit în

AR
vorbire, aceasta din cauza semnelor cu care ne scriem
limba şi pe care trebue să le invătăm,

IBR
Cind vorbim facem pauze, necesare pentru a inspira
aer în plămie. Adesa orl pauzele le fucem nu tocmal u-

YL
colo unde punem semnele de punctuație, ci în altă parte.
Cu o simplă răsuflătură dascalul de la biserică celezte
vu pigină din psaltire, dar in scris nu merge tot așa,

SIT
De aici urmează că reaulele punctuiiţier nu să *prijină
in totul pe pauzele din vorbire.
ER
$ 117. Semnele de punctuație absolut necesare sint
acestea : puntul (.), rirgula (), punt-rirgula G).
NIV

Afară de acestea să mar întrebuințază în corpul Ira-

zel alte semne grafice,cu care ajutăm lu claritate, Două
LU

puncte (), ghilimele zise şi semnele citării (, ... *), linivara

(-), paranteza [(..)], steluțe (EP) saă munarrele Q2: etc),
semnul întrebării (2) si al mirării ).
RA

Bătrinil noştri mul cunoştea spiritele *) si accentul

(), de care azi nu facem uz mar de loc.
NT

$ 1415. Puntul. Pantul e cel mar vechii semn; des

întrebuințat in inscripțiuni, și aproape sinsurul cunoscut
CE

în textele vechi medievale. El să punea după fie-care

cuvint în înseripţiuni, sad după grupuri de cuvinte în
documente. 'Pirziă a ajuns a să pune numai după ispră-
I/

vitul unef fraze.

AS

Astăzi întrebuințăm puntul în aceste locuri: a) Cind

isprăvim o frază : Cine umblă după dor epuri nu prinde
UI

nici pe unul. b) după cuvintele prescurtate : Subs. Adj.

Pr. pers, v. mase, fem. n. pl. Perf, ant. Prez, Ind.
BC
 — 199—

Y
Perf. Subj. Ger." Int. Imperf. etc. p. f. p z.o0. (primește

AR
felicitări pentru ziua onomastică).
$ 128. Virgula s-a născut din puntul prelungit în
scrierea de mină. a) Ea să pune pentru a deosebi propozi-

IBR
țiunile unele de altele : Cinele, care latră, nu mușcă ; b)
Vocntirulca adresă îl punem între 2 virgule. Veniţi, răilor ;

YL
«) tot asa şi prop. incize : N-ar fi răi, a zis-popa Smin-
tină, să lie bine: a) Atributivul apoziţional îl deosebim
prin virgulă. Stefan cel mare, Domnul Moldovei, a.

SIT
"mnurit la. 1504. |
$ 129. Punt-cirgula (și să pune în frazele simetric
ER
alcătuite, spre a arăta o mai mare deosebire între o
propoziţie si alta: Limba Română formează același trup
cu limba latină ; e același organism, modificat însă prin
NIV

întroducerea «de elemente nouă ; în fine aceeaşi limbă, care

în lungul săă traii a luat o față deosebită.
LU

Intebuintarea pant zirgulei e foarte capricioasă și grea,

şi nu toti scriitorii o ştii corect pune unde trebue; unii
pun virgula unde trebue pus punt-virgula, alţii din contra.
RA

$ 130. Două punte le punem cind facem enumerațiu-

nea părților după cuvinte ca adică, anume, următoarele,
NT

acestea, de pildă, de. exemplu și altele. :

spele Pomăniei sînt acestea : Prutul, Siretul, DBuzei,
CE

Dimbociţa, OU, „iii etc. Fie de ex.: fracțiunea 2/, să să

transforme în fracțiune zecimală.
Două punte să mal pun şi după verbe ca 2ice, spune
I/

în- stilul direct. Numim stil direct vorbirea altuia citată .

AS

asa cum s-a zis în persoana | saă II. Totdeauna cînd ci-
tăm vorbele altuia neştirbit. intrebuințăm două punte.
UI

De pildi: Este o vorbă care zice : «tot păţitu-ă priceput>,

O dată cu două punte întrebuințăm în citaţie şi ghi-
BC

.9
 — 130 —

Y
lemele (< >), care să pun cind după 2 punte vineo

AR
enumeratiune.
Aotă. În cărţile vechi ahilemelele să tipăreaii cu ros.

IBR
"$ 151. Linioara să intrebuințază în cursul frazei,
cind aducem un cuvint sai o propozițiune, ce neure de
cit incidental legătură cu cele spuse în frază. De pilda:

YL
Conjugarea în a u fost conjugarea vie și a tras după
sine—eccl puțin la geruudhi—ecrdele de conjugarea în

SIT
Ei € :
Pe lingă acestea linioara să întrebuinlază ca semn
ortografic în scrierea unor cuvinte ca : du-te, font, acd-a,
ER
na-țl-0, mi-a, r-a, s-a, l-a a-l comă, l-as, căzindu-l,
dar mi-te, pină-mi-te ;
NIV

cind simtim nevoe

$ 132. Parantezu să întrebuintază,
de a da esplicațiuni formale unui cuvint, ca în frudu-
LU

ceri şi în terte matematice.

Adeza paranteza să înlocuezte cu serul = sati prin
conjuneția Sua.
RA

$ 153. Steluţa vu întrebuintiun cint facem note Sa text;

asa avem textele clasice, si compunerile cu caracter sti-
NT

inţilic. In locul steluţel să pune crucea (|) saă cifrele,

mat mici de cit corpul rindulul. Stela, crucea, za
CE

cita ne îndreaptă în josul puginel: în textele vechi ex-

plicările erau date in dreptul rindului.
Ş 1. In propoziţiunile esclamnative și interogative in-
I/

trebuințâm semnele (? 0). Semnul întrebării (7) cuprinde

AS

„adesa în sine mirarea şi ironia, și mul Îl pun alăturea

cu semnul esclumaţiel (217): Semnul esclamativ conving
tuturor propoziţiilor ipotetice.
UI
BC
 Y
AR
CAP. NI

IBR
Regale de ortografic.

$ 135. Sistemul fonetic ca ortografie e foarte simplu

YL
și îndemănatec. EL ţine samă de uzul vorbirii culte și
ici pe colea de tradițiunea scripturistică; nu ține de fel
samă de devirare, ci pentru fie care sunet din graiul

SIT
cult admite o singură literă.
$ 136. “Toate sunetele pentru care avem litere în al-
ER
fabetul latin le scriem cu acele semne:

vama, barbat, cojoc, drum, ernatic, fum, gard, hotru,

NIV

izmă, jder, miros, negură, osana, plapomă, rum, somn,

tremuvave, uscut, vie, zilografie, New-Jork, zi, zid
LU

Zarzar.

$ 137. Pentru sunetele, cari nu găsim semne în al-

RA

fabetul latin, luăm anumite litere, si prin semne con-

venționale le dăm valoarea sunetului rominesc ($ 26).
Sistemul fonelie admite aceste litere : ă, î, ș, ţ.
NT

$ 188. ă pentru 4 în toate cuvintele, unde să rostește

CE

a in graiul cult, afară de formele dialectale: râd, cărți,

rămiă număr, supăr, învăţ, adecăr, capăt, păr, păcat,
împărat, mădură, îndărăpt, mă, ră, să să, nouă, rouă,
I/

ouă ; dar topoare, popoare, cosoare; lorme ca: zăce,

zăi, sint moldoveneşti ; forma literară e zece, zeă, u-
AS

văsc, tîrdsc.
UI

Obs. Scrierea lui & cu £ nu să admite în sistema fo-

netică.
BC
 i

Y
AR
$ 139. î pentru « și „A în toate cuvintele, unde să
rostește î (.p) în gralul cult, afară de formele dialectale:

IBR
pînc, cîne, mînă, stină, fintină, smîntină, it, git), sîntu
curîut, cîut, mormint, mâncind, lăudiul, răzînd, fugind,
bind, putind, mergind, lind, cind, cit, atit. stilp, gind, Deo

YL
mîn, rînd, hârtie, lină, dind, stind, bitind, făcând, râul,
în, împărat; întbul, încută, întreb, omorit, ocărit, urit.
Sint dialectale formele : ces, masi, și. ze, cînd, frunze

SIT
in los de casă, presă, si, ze, Zid, frunză.

(Obs, Scrierea lul î cui,. i și dune primită în als

ER
tema fonetică.
NIV

$ 140. Diftongil ea, oa să scri totdeuuna ca diftong

eu, oa (13, 4, 04, Wa), acolo unde graiul ni-i dă in
flexiune ; leg-leeaă, cer-ceară, urmezetrmucuză, drept
LU

dreauplă, șters-ştearei, inor-mnare, mortuare, soare,

doare, ciuară, poartă, cocă, frumos- frumoasă, aro,
RA

rol-roului ; vedeam, credem, făceam, pline, Puse,

băteal ; curtea, partea, mintea, pălureu, dreptatea j=ri-
NT

fca, stea, eu, necer, căleea, sureea, Măsuri, cete prea,

rea, pulea. a redea a mâne, |
CE

Sint dialectale formele ste, răfi. rii, care ne dat e

sai d in loc de ra; tot asa sperii Unerpeinu), er cele
(vedea) șosr si sușă (sosea).
I/

()hs, Serierena ÎnT er si reuşi d sint respinse, cr

AS

mari greşeli, în nistema fonetică.

UI

$ îl. [” tinal să serie aculo unde să rosteste, fie in-

ireg, lie junătătit, si atunci îl insemnăru cu i Soern,
BC

membru, acru, jugastru, teatru, pupitru, mgru. alhastru,

 — 133 —

Y
ajlu, pentru, cuscru, amblu, umplu, aspru ș oă, boă, leă,

AR
alei, tăă, săi, ai. t-aă, sui, fată, moi, teii, cimpoiă,
răsteii, bordeă, platii, călciiă, pulii ; ochiă, unchii, trun-
-chiăi, vechii,

IBR
Sint populare forme ca: ochi, curechi, vechi, puy, căl-
câi j—omu, calu, caru, jupânu, domnu, care în grai sînt

YL
articulate, în loc de omul, calul, jupînul, domnul, carul,
U final jumătăţit sii notează cu semnul scurtării : le,
pe cînd cel medial jumătătit, ce intră în diftongii cres-

SIT
«cători nu să notează cu semnul scurtării: ouă, rouă,
ziuă, "pină, nouă ; steua, mărgeaua etc,
ER
Obs. Scrierea lui 4 mut final ca 2 jumătăţit e respinsă
-cu totul în scrierea fonetică,
NIV

Ş 112, Tot cu semnul scurtării să va însemna şi 7,

atit final cit și la începutul și la mijlocul cuvintelor,
LU

cînd să pronunță ca jumătate : oameni, domni, copii,

bună, cărți, piirți, oi, nod, miei, ai, oi, auzi, cînți, socrii,
nunţi j—iud, tar, iarnă, Yapă, iarbă ; rob, șoim, taină,
RA

uită, piept, mi-ai dat, Ţi-a spus, E intreg în cuvinte ca :

negri, socri, cuseri, ceri. afli, umpli, umbli.
NT

Sint populare rostiri ca rerdi, credi, pierdi, cedi ; unde

trebue pus e. |
CE

$ 143. Sunetul reprezentat prin litera îs să va serie

totdeauna cu j iar nu şi cu i; ? joc, jug, judecată, june,
I/

jupân, jurumînt, în loc de gioi, glos, giumătate,

144. Sunetele reprezentate prin slovele vechi k, r,
AS

+, 4 să vor scrie cu literele latine ce, g, și anume: vor

reprezenta vocâlele i, r înainte de a,o, «, ă, î, vor fi
UI

palatale inainte de e,-i, lu, ie, ea : cine, cir, cenușă, ci-

BC
 — 194 —

Y
readă, ciuc! cină, ceepă, ces, cercel, civcirlie, cioban,

AR
ciută, ciur, cioc, clomp; — en, ginere, spireulă, ger
cană, mergi, roi, gram, Crbugiă 3,

IBR
9 ? !/ ? ? 9

Obs, I şi e după c s« în cuvinte ca cioc, reus, rrură,

saii în gioc, glos, gioi forme moldovenești, nu e de ciLun

YL
semn prafic pentru a da valoarea lut vu ; așain rio “usc)
sînt :5 sunete gi (palatală) o (labinlă) « (dentală); tut usa
în cioc (088) avem 3 sunete ci (palatali) e (abiulă), e

SIT
(velală).
Cind insă semnele c€ și ș trebue să reprezinte sunetele
velale K, 7, înaintea vocalelor £, îi, să vor serie ch, dh,
unde Ji nu să rosteste: chingă, hindă, chitanţeă, cheltu-
ER
cală, răchită, clăar, ochii, ghem, yheură, junghi.
NIV

Ş 145. Sunetele reprezentate prin slovele cirilize m,

4, 5 să vor scrie totdeauna cu ș, f, 2; din aceste ze
originar latin, tar ș, f sint literele latine, moditicate în
LU

valoarea lor prin semnul diacritic, sei [): yerpe

șină, șură, ușor, călușeri, cos, grosi, roşt,cusi, «și, Iași,
Darbosi j—ţel, țintă, ţia aţi, toți, morți, lati, cărți, păr,
RA

fap, lăpușă ; crezi, verzi brazi, rosi, lăzi, crezi, căzîned,

rîncezi, sarbezi, zeă, Zi, Zn, rază, orez. zero, Zimbru,
NT

zăloq, 2, zăplaz, sure, zer, botez, ratei i—huerrz, bu

crezi, btereuză, formează, = razi,
Duminraziă azil, poezie,
CE

muzică, teză, cucarmă, sinteză, analiză, nazală, şilozoir,

francez, «a riza; ce zricni, <burda, zrircoli, zarul caz înli,
2qlolii, «desbute,
I/
AS

Os, Serierea lul 2 cu 7 si e între doru Vocale e ese

pinsi ca rea în sistema fonetică ; nu serie 2 cu 7 pentru că
n-udmite derivarea, nu scrie cu x căci ete un frunuzsm ș
UI

limba romină nea schimbat nici odată pn «intre două vocale

CI A tisu,
BC

$ iti, Sunetele reprezentate în ali. căritae prin pr sia

 — 135—

Y
vor scrie numai “cu și, chiar în flexiune: cunoşti, cu-

AR
moaște ; puşti, pește, știință, muşti, înfloresc, . în Horești,
înfloreşte ; vovbește, omenește, clocoește, 1omînește, tur-
ceşte, rusește, lutinește, București, Ploești, Vinefești, Tlo-

IBR
vești, Albotești j— Ștefan, ștergar, aştept, aşternut, deștept,
Pirgorişte, oişte, mirişte, capiște, toporiște, siliște, Silişteuă,

YL
Obs. Serierea lui iţi cu se e respinsă în sistema fonetică,
ca fiind fapt de dericațiune. Să serie însă cu se acolo unde
să vorbește: grisrior (mintina), scenă (Wenz), sciziune,

SIT
Seiţii ; _

$ 147, Literele latine y, ph, th, qu, k, arsă serie nu-

ER
mai în numele proprii străine : Kant, Byron, “Thiers ;
Quintilian, Phaethon, Aquarium, Ralium; nu să scrie
NIV

însăîn numele comune de și neologisme, ca: fermone-

tru; tipografe, filosofie, teatru, ortografie, filozofie. îpo-
tezi, cantitate, chilomelru, chitanță.
LU

148. Consoana « si mănţine și în sistema fonelică

pentru a reprezenta «nnetele compuse cs și şz, acolo .
RA

unde practiea a îndatihat această scriere, Jerxes, lezi-

con, exametru, exumrn, expediție, Alexandru, axă, lux,
NT

exemplu, există.

Os. Despre întrebuinţarea liniuții și apostrofului vezi

CE

Morfologia $ 22.

& 149. Literele muri să pun: a) la începutul frazei

I/

si după punt. b) la începutul fie cărui vers ; c) la nu-

mele proprii: lon, Maria, Ghiţă, d) în adrese. Domnule
AS

Președinte, D-le Director.

UI
BC
 Y
AR
DEPRINDERE

IBR
Soacra cu trei nurori.
(Poveste de |. Creangă)

YL
Era o dată o babă, care avea trel lectori nalit ea ni-
ste brazi si tauri de virtute, dur slubI la minte.

SIT
O răzăşie destul de mare, casa bătrinească cu toată
pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite si multe paseri
alcătului gospodăria bavel. Pe lingă acestea mat avea
ER
strinse și părăluțe albe pentru zile ncare ; căcr leua pa-
Taua en zece noduri si tremura după ban.
NIV

Pentru a nu răzleti feclorii de pe linuă sine mal dură

încă două case alăturea, una la dreapta si alta la stina
celei bătrinesti. Dar tot atuncea luă hotărire nestrămu=
LU

tată a ținea focforil și viitoarele nurori pe lingă sine

— în casa bătrinească— şi a nu orindui nimic pentru
RA

împărțeală pină aproape de moartea sa. Asa făcu; sil

ridea inima babei de bucurie, cind gindea numal cit de
NT

fericită are să fie ajutată de leclori si mingitată de vii-

toarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: «Voli
privishea nurorile, le-orit pune la lucru, le-oli struni și
CE

nu le-o lăsa nici un pas a cşi din casă, în lipsa fe

clorilor mel. Souerâ-mea—fie-l țărna usoarăl— asa a fă
I/

cut cu mine. Și bărbalu-mică —Durmnezeri să-l erte 1—

nu s-a putut plinge că l-am înşelat, sit iam risipit
AS

Casa jus ale și cite o dată erai bănueli .. si inf proboe

zeu. dar acum scai trecut toate 1e
UI

TPustrei fecloril babei umbla în cărăusie si cistigat

mul bani. Celul mat mare îf veni vremea de insurat,
BC
si baba simțind asta, umbla val virtej să-i găsească mi-

Y
reasă ; şi în cinci, şese sate, abia, abia putu nimeri una

AR
după placul ei: nu prea tînără, naltă și uscăţivă, însă
robace şi supusă. Feclorul nu. eşi din hotărirea malcă-

IBR
sa, nunta să făcu şi baba își luă căimeşa de soacră ; ba
încă. netăiată la gură : care iînsemnează că soacra nu
și să tot cirtească de toate

YL
trebue să fie cu gura mare
celea.
După ce s-a făcut nunta. feciorii s-aii dus în treaba

SIT
lor, ia» nora rămase cu soacra. Chiar în acea zi, călră
sară, baba începu să pue la cale viața nurori-sa. Pen-
tru babă, sita nouă nu mai avea loc în cuiii. De ce
ER
mi-am luat cleşte ? Ca să nu mă ard, zicea ea. Apoi
să sue iute în pod şi scoboară de acolo un ştiubelii cu
NIV

pene rămase tocmai de la răposata soacră-sa, niște chite

de cinepă şi vre-o două dimerlii de păsat.
— Tată ce am gindit cit, noro, că poţi lucra noptile.
LU

Piua-i în căsoaea de alăture, fusele în oboroce supt pat,

Jar furca după horn. Cind te-i sătura de strujit pene,
RA

vei pisa malalit ; și cind a veni bărbatu-tăă de la drum,

vom face plachie cu costițe de porc de cele afumate,
din pod, și Doamne, bine vom minca ! Acum de o dată
NT

pină te-i mal odihni, ia furca în briă și pină mini di-

mineată să gătești fuioarele aceste de tors, penele de
CE

strujit şi malalul de pisat. Ei mă las puţin că mi-a

trecul. ciolan prin ciolan cu nunta voastră. Dar tu să
I/

stii că ei dorm epureşte : și pe lingă iști doi ochi mai

am unul la ceafă, care șede pururea deschis şi cu care
AS

văd şi noaptea şi ziua, tot ce să face prin casă. AI în-

iăles ce ţi-am spus ?
UI

— Da, mămucă, numai ceva de mincare ...

BC
 — 198—

Y
AR
— De mincare ? O ceapă, un usturolii si 0 bucată
de mămăligă rece din poliţă, sint destul pentru o ne-
vastă tinără ca tine... Lapte, brinză, unt şi ouă de-am

IBR
putea sclipui să ducem în tirg ca să lucem ceva purale;
căci casa s-a mal îngreulut c-un mincăti si că nu vrei

YL
să-mi plerd comindul.—Apol cind inseră, baba să culeă
pe pat, cu faţa la părete, ca să n-o supere lumina de
la opaet, mul dind a inţălege nurori-sa că are s-o pri-

SIT
vigheze ; dar somnul o cuprinse indată, si habar n-avea
de ce tuce noră-za. Pe cind soacra horăla dormind ER duză,
blajina noră migăla prin casă ş cs la strujit pene,
acuși îmbudla tortul, acusi pisu mălaiul si-l vintura de
buc, Și dacă Enache să pune pe gene-i, ca indată lua
NIV

apă rece şi-şi spăla faţa ca nu cum-va 5-0 vadă nea-

dorinila zoacră şi să-T bănneiaseă, Asa să munci blata
LU

noră pină după miezul nopţii ; dar despre ziuă, sonmul

o dobori, şi adormi si ea intre pene, caere, fusele cu
tort si bucul de vmnalati, aha, care să culeasze o dată
RA

cu săinile, să sculă cu noaptea-n cup şi incepu a trinti

si a plesni prin cusă, în cit Dlata noră, cite de-abia a
NT

țipize, de voce, de nevoe, trebui ză să scoale, să sâtule

mina <oacrel si să-l arăte ce-a lucrat, lucet, incet nora
CE

s-u dat la brazdă si baba cra mulţiunită cu alegerea ce

a făcut, Peste cite-va zile cărăușil coseze, si linăra ne-
vastă văzindu-st bărbăţelul, anni ul din cele năcazurit
I/

Nu trece mult și baba pune la cale și pe feclorul cel

AS

mijlocii ; și-zi Ja un sutlet de noră întocmal după chi-

pul și uzemânarea colet dintili: cu deozebire nuimal că
UI

aceasti era mai în vristă si ceva incrucisală ș dar [ue

de hurnică,
BC

După nuntă, feclorii să duce farăzi la cărăusie si uu-

 — 139—

Y
orile rămin Yar” cu soacra a casă. După obicelă, ea le

AR
dă de lucru cu măsură, şi cum inserează, să culcă, spu-
ind nurorilor să fie harnice și dindu-le de grijă ca nu
cumva să adoarmă, că le vede ochiul cel neadormit.

IBR
Nora cea mai mare tălmăci apoi celeialalte despre
"ochiul soacră-sa cel a tuate văzător, zi așa una pe alta

YL
să îndemnaii la treabă si lucrul eşia girlă din minele lor.
Iară soacra huzurea de bine. Dar binele— cite-odată —
așteaptă și răi. Nu trece tocmai mult și vine vremea

SIT
de insurat și feciorului celui mic. Baba însă voia cu ori
ce chip să aibă o troită nedespărțită de nurori... de a-
ER
ceea şi chitise una de mai înainte. Dar nu-i totdeauna
cum 'să chiteste, ce-i și cum să nimereșşte. Intr-o bună
dimineaţă, feciorul mamei îi şi aduce o noră pe cuptor.
NIV

Baba să scarmănă de cap, dă la deal, dă la vale, dar

n-are ce face ; și de voe, de nevoe, nunta s-a făcut, si
LU

pace bună. |
După nuntă bărbaţii din noii să duc în treaba lor și
nurorile rămin lar cu soacra acasă. baba iarăsi le dă
RA

de lucru cu măsură, și cum vine sara, să culcă după o-

bpiceiii. Cele două nurori văzind pe cea mai linără co-
NT

dindu-ză la treabă, îi zic: da nu te tot codi, că mă-

muca ne vede. |
CE

— Cum ? et o văd că doarme. Celei de treabă e

aceasta ? Noi să lucrăm și ca să doarmă ?
— Nu căuta că horăcște. zise cea mijlocie, mămuca
I/

are la ceafă un ochii neadormit, cu care vede tot ce

AS

facem, şi apoi tu nu ştii cine-i mămuca, n-ai mincat

nici o dată moarea ei. -
n-am mincat moarea ci?.,
UI

— La ceafă ?... vede toate?

BC
 — 140 —

Y
Bine că mi-am adus arminte.. dar ce mincăm Nol, fe-

AR
telor—hăr ?
— Ea răbdări prăjite, dragă cumnătică... lar dacă eşti

IBR
fămindă, Ia și tu o bucată de mămăligă din colțariit și
cu niște ceapă și miînincă.
-— Ceapă cu mămăligă ? D-apol neam de neamul med

YL
n-a mincat așa bucate. Da slănină nu-I în pod? unt
nu-l 2 ouă nu-s?

SIT
— ba sint de toate, ziseră cele: două, dar sint ale
nămucăl,
— Fă cred că tot ce-r a mămucăi e şi al nostru, și
ER
ce-l al nostru e și al ci. — Fetelor, hărl s-a trecut de
șagă. Vol lucrati, că eii mă duc să pregătesc ceva de-a
NIV

mincării : știi, colea, ceva mal omenește : si acuzi vă

chem si pe vol.
— Doamne ce vorbă (I-a cșit din gură! ziseră cele
LU

două. Vrei să ne-aprindem pue în cap? Să ne zvirlă

baba pe drum ?
RA

— Las, dacă va durea capul. Cind v-a intreba pe vor

să dati vina pe mine zi să lăsaţi să vorbeze cit pentru
toate.
NT

— Apoi dar... dă!.. fa cum stil; numal st nu ne

huzi si pe noi în belea,
CE

— lar, fetelor, tăceti gura vă mearuă ; că nu-i bună

păcea zi mi-l druvă gilecava, Si ese cintind :
I/

Vat săracu omu proat,

AS

bun odor lu cacă a fut!

Nu trece nici un ceas la mijloc, si-un cuptioriă di

UI

plăcinte. ciți-va put pirpiliti în frizare si prăjiţi în unt,

o străchinva» de brinză cu smintină si mămăliguta eraâ
BC
 — M41—

Y
gata. Apoi iute chiamă și.pe celelalte două în bordeiă

AR
și să pun la masă cu toatele.
"— Hat fetelor, mincaţi bine și pe Domnul lăudaţi, căi

IBR
ei mă răpăd în cramă s-aduc şi un cofăel de vin ca
să meargă plăcintele acestea mai bine pe git.-
După ce-ati mincat şi-aii băut bine, le-a venit a cinta,

YL
ca rusului din gura girliciului.
„Soacră soacră, poamă acră| „Esi afară

SIT
„De te-ai coace cît te-aY coace,: „Ca o pară;
„Dălce tot nu te-i mai face... „Întri-n casă
„De te-L coace-un an ş-o vară „Ca o coasă
ER
„Tot ești acră şi amară „Sezi în unghiu
„Ca un junghiu“,

Și-aii mincat și-au băut și-ai cintat pină ai adormit

NIV

cu toatele pe loc. Cind să scoală baba în zori de ziuă,

ia nurori dacă ai de unde. Ese afară spăriată, dă încolo,
LU

dă pe dincolo și cind intră în bordeii,ce să vadă : Pene

împrăștiete pe jos, fărmătuni, blide aruncate în toate
cufăelul de vin răsturnat, ticălozie mare |...
RA

părțile,
— Da ce-i acolo? strigă baba inspăimintată !
Nurorile atuncă sar arse în picioare; și cele mari
NT

încep a tremura ca varga de frică, i lasă capul de

vuşine. Iar cca cu pricina răspunde =: - |
CE

"— Da bine, mămucă, nu ştii c-aii venit tătuca și cu

mămuca şi le-am scos un 'cofăel de vin; de aceea
ne-am chefăluit şi noi o leacă. la chiar mai dinioarea
I/

s-aii dus.
AS

— Și m-ai văzut cuserii cum dormeam ?

* — D-apoi cum să nu te văză, mămucă ?
UI

- — Si-apoi 'de ce nu 'm-aţi sculat ? mînca-v-ar ciuma,

să vă miînince! ” ” o
BC
 — 139 —

Y
— D-apor dă, mâunucă, fetele aceste ai spus că d-ta

AR
vezi tot: și de accea am gindit că d-ta esti minioast
pe tătuca zi pe miunuca, de nu te scolf, Și cl eran isa

IBR
de măhuiţi
in cit nu le-a ticnit mincarei,
— lei lasă, ticălouselor, că v-oiă dobzala ei de acu
inainte,

YL
Și de atunci nurorile n-aă mal avut zi bună în casă
cu baba. Cind îşi aducea ea aminte de pulcile cele na-

SIT
dolenee si boghete. de vinizorul din cramă, de risipa
ce s-a făcul cu munca c€1, și c-ai vărut-o cuscril dor-
mind așa lafilută, cum era, crăpa de crudă si rodea in
ER
nurori, cum roade cariul in lemn.
Să lehămetesiseră pină şi cele două de guru cea rea
NIV

a babei; şi cea mar tinără găsi acum prilej să-I facă pe

obraz și să orinducască tot o dată şi mostenirea babei
prin o dieută ne mal pomenită pină atunci și lată cum:
LU

—— Cumnuateler, zize cu într-o zi, cind să atlau sin=

zure în vie. Nu putem trăi in casa aceasta, de n-om
RA

face toate chipurile să scăpăm de hirca de babă.

— LI cum ?
— Să faceţi cum v-or invăta câ şi habar Să n-aveţi.
NT

— Ce să facem ? întrebă cea mal mare.

— la dăm busta în casă la babă, si tu s-o el de
CE

cinepa dracului și s-o trăsneşti cu.capul de păretele cel

despre răsărit, cit îl putea; tot așa să facl si tu cu ca
I/

pul babe de păretele cel despre apus, si apoi ce T-oră

mal face e veţi vedea vor.
AS

— D-apol cind or veni al nostri ?

— Atunci vol să vă faceti moarte-n popuz0l, să nu
UI

spuneți nici lae nici bălae, Oră vorbi ea şi cu dinsil și

las dacă va ti ceva.
BC
 — 45 —

Si înduplecară și cele două, întrară cu toatele în casă,

Y
Tuară pe babă de păr şi-o izbiră cu capul de păreti pină

AR
i-l dogiră. Apoi cea mai tinără fiind mai sugubață de
cit cele două, trintezte baba în mijlocul cazei, şi-o ră

IBR
mintă cu picioarele, şi-o ghigoseşte ca pe dinsa ; apoiîi
scoate limba afară, i-o străpunge cu acul şi i-a pre-
sură cu sare şi cu piper asa că limba indată să umflă

YL
și biata soacră nu mai putu zice nici cîre! şi slabă și
stileită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte. Apoi

SIT
nurorile, după sfătuirea celei cu pricina, aşezară baba
într-un așternut curat, ca să-și mal aducă aminte de
cind cra mireasă; şi după aceea începură a scoale din
ER
lada babei valuri de pinză, a-si da ghiont una alteia și
a vorbi despre stivlică, toiag, năsălii, poduri, paraua din
NIV

mîna mortului, despre găinele ori oaea de dat peste

groapă, despre strigoi și cite alte năzdrăvănil înfiorătoare;
Da şi de întrecut, s-o
LU

în cit numai aceste erati de ajuns,

vire în groază pe biata babă.
lată fericirea visată de mai înainte, cum s-a împlinit!
RA

Pe cînd să petreceaii acestea, Yacă s-aud scirțiind

nişte cară : bărbaţii veniaii. Nevestele lor le es întru în-
NT

timpinare şi după sfătuirea celei mar tinere, de la poartă

s-aruncă în gilul bărbaţilor și încep a-i lua cu vorba și
CE

a-i dezmierda care de care mai măgulitor, .

— Da ce face mămuca ? întrebară cu toţii de- o dată,
cînd dejugaii. boii.
I/

_— Mămuea, le luă cea mar tinără vorba din gură,

mămuca nu face bine, ce face; are de gind să ne lese
AS

sănătate, sărmana. |
— Cum ? ziseră bărbaţii inspăimintați, scăpind răste-
UI

ele din mină.

BC
 — 144 —

Y
— Cum ? la sint vre-o cincl șese zile, de cind a fost

AR
să ducă vițeil la suhat și un vint răă pesemne ui dul
peste dinsa, sermana !... Elele T-aă luat gura si picloarele»

IBR
Fiil să răpăd atunci cu toţiI in cază la patul mine-sa;
dar bata babă era umilată cit o bute și nici nu putea

YL
blezti macar din gură ; simţirea inse nu sto plerduse
de tot. Și văzindu-I șI miscă puţin mina si arătă la
nora cea mare și la păretele despre răsărit, apoi arată

SIT
pe cea mijlocie, si păretele despre apus. pe urmă pe
cea mul tinără și jos in mijlocul
ER casei ș după ucecu de
abia putu aduce putin mina spre gură și îndată căzu
intr-un lesin grozav,
Toţi plingeaii si nu să putea dumeri despre semnele
NIV

ce face mima lor. Atunci nora cea linără zise, prefă-

cindu-să că plinge si eu: ,
LU

— Da nu ințelegeți ce vrea mărmura ?

— Nu, zizeră el, ,
— Biata mămuca lasă cu limbă de moarte: că lu
RA

tele cel mare să fa locul si casa cea despre răsărit ; cel

mijlocii cca despre apus : Tar nor ca mezini ce sintem
NT

să răminem aici în caza Vătrineuscă,

— Că bine mal ziel tu, nevastă, răspunse hărbatu- sări,
CE

Munci ceilalti ne mat avinl încotro sovăi, diata rermitse

bună făcută.
Baba muri chiar in acea zi și nurorile despletite, o
I/

oceaii de vuea sutul. Apor peste două zile o ingrupară

AS

cu cinste mare zi toate femeile din sat si de prin me -

leacurile vecine vorbeuii despre soacra cu trei nuroriși
UI

zice : lerice de dinza ce-a murit, că stiii că are cine

boci !
BC
 Y
AR
POVESTE ȚĂRĂNEASCĂ

„(Din Legende și basmele Tominilor de p. Ispirescu).

IBR
A fost o dată ca nici o dată, etc.
A tost o dată un împărat. El avea trei feciori. Cind :

YL
fu la ceasul morții, işi chemă feckorii și le zise:
Feţii mei sint cu sufletul la gură, precum mă vedeti,

SIT
un lucru numai vă ceiii: în cele trei nopți după în-
“mormintarea mea, să-mi păziti mormîntul cite unul din
ER
voi.
-- Cum auzi făgăduiala din gura feciorilor săi, căscă
gura și-și dete sulletul. a
NIV

Gătire să făcu de ingropăciune, mă rog, ca la moar-

tea unul împărat, și cu mare alaii și jale fu pus la
odihna de veci.
LU

Feciorii, cari ştiait ce glăsuise tatăl lor, cind îi eși su-

fletul, să puse de pază, în noaptea dintiăii feciorul cel
RA

mai mare a împăratului.

“ Pindi el ce pindi, şi în puterea nopții, pe cînd şi a-
NT

pele dormeaii, să pomeni fiul de împărat cu un oare cine

că vine şi vrea să dezgroape pe mort. Nici că e de
gindit a-l fi lăsat feciorul de împărat să facă o așa ne-
CE

legiuire, fâră de cit să luă cu dinsul la luptă.. Și lupte-

se, și lupte-se, pină cînd începu să cînte cucoșii, acel
I/

“cineva peri ca o nălucă. i

“A doua! noapte, feciorul de impărat cel mijlociu păti
AS

ca şi cel mare. vi
Cind să întilniră că, să vorbiră să spue fratelui lor
UI

celui mic păţenia lor și 'să-l îmbie a primi ca unul din

.
Le
BC

10
 — 146 —

Y
AR
ci, pe care îl va alege cl, să-l insoţască in nouptea, cind
va avea să păzască dinsul, de teamă, să nu să răpue,
ca unul ce era mai linăr.

IBR
Dară feclorul cel mic al impăratului nici nu voi să
asculte de unele cu ucostea, ci zize.

YL
Duce-mă-voiii singur, căci trebue să [i stiut tata ce
zice, cind ne-a poroneit să păzim cite unul singur.
Și ast-lel, cum veni sara, să duse la locul

SIT
de pindă.
Și de oare-ce știa ce-l aşteaptă, el îsi lut cu dinsul
armele și să găti bine de luptă. Pe la imtezul nopțel să
ER
pomeni și el cu cineva că vine, Vru el să intrebuinteze
armele, dar unde îl diudu ăla pus; căci el să arătă ca
o vedenie cșind ca din pămint, si să luară la trintă.
NIV

Lupta fu crincenă, căci duhul necurat,—dul necurat era

cel ce venea să dezgroape pe impăral—isi pusese taule
LU

puterile ca să dovedească pe fiul cel mai mic al impă-

ratulul. Vezi că duhul știa că de nu va putea nici a
treia cară să izbutească, apol trebuia să-si mute gindul;
RA

nu mai putea cadecă să-l dezgroape, nici la amin. Fie

însă că și bătatul nu să lăsa mal pe jos. Si cum 3pu-
NT

seiă să luptară pe capete ; dară luptă nu glumă, Curpei

sudorile de pe fiul împăratului șiroac, si nu să da ne
CE

tozului nici cit. Lupta ţinu—și o luptă de moarte-— pină

despre cintători, Cum să auzi cocosul, duhul peri cau o
nălucă, dară şi bălatul căzu jos de ostenit. De mal ţi=
I/

nea lupta numar cit al aţița un foc s-ar fi murat și cine

AS

ştie ce să intimpla. Cum căzu fiul de împărat pe

mor
mintul tătine-săă, acolo şi adormi. Atit cra de rupt
de
UI

oboseală.
Cind să deşteptă, ce să vedeți d-voastră 2 Soarele ră-
sărize de mult și să urease ca de trol sulite, Ce Se
BC

să facă
 — 141—

Y
1? Să să intoarcă acasă, ziua-n amiaza mare, să trea-

AR
că prin oraș aşa înarmat de sus pină jos, îi era rușine;
să rămie acolo, nu să putea.

IBR
Ce-1 veni lui în gind, că numal o luă rara, rara, că-
iră o pădure ce era pe-acolo pe-aproape, ca să-şi pe-_
“treacă ziua cu vinatul, și mai cătră sară să să întoarcă

YL
„a casă. Şi asa mergind el prin pădurea aceea, îl apucă
«gindurile. EL cugetă, ca ce să fie pricina de le-a zis
tată-sătt să-i păzască mormintul în cele trei seri de-a

SIT
rindul. i ,
asa, fără să ştie nică el unde merge, și
Şi mergind
ER
cu gindurile duse să pomeni că pierde poteca și nu mai
ştie unde merge. Dă în sus, dă în jos, drumul nu-l mai
NIV

găsea. Mai să intoarse în dreapta, mii la stinga; ași!

în loc să îasă la lumină, el să rătăcea și mai mult.
Dibuind prin codru, şi cercetind să dea peste potecă,
LU

eşi la un luminiş, și acolo în mijlocul luminișului ză-

eșia
veşte un loc mare şi pe foc o cracatiță, din care
RA

„un feliti de glas, dar făra să ştie el ca ce să fie.

mai
Stete locului și mai ascultă. Auzi ca şi întilă. Să
Să
uită o dată dară nu văzu pe nimeni. Ce să facă ?
NT

ca ce dra-
-să ducă acolo, nu-i da meșii, căcă nu ştia
dru-
.covenie să fie aia. Atunci întinse și el arcul, dete
CE

mul săgeții, și, trance! lovi în capacul crăcătiţei, și îl

„dete jos. |
începu a hiiui,
I/

Intraceeași clipeală, toată pădurea

„de-ţi lua auzul, și de-o dată să arată înaintea lui șapte
AS

pedep-
zmei, îl înconjoară, pune mina pe el, cum să-l
drumul Agerului pămîntulu i,
:sască, pentru ce să dea el
UI

în crăcătita aceea.
„pe care el l-a fost închis
să-l ju-
Unul zicea să-l tae, Altul să-l spinzure. Altul
BC
 x

— 115—

Y
poae de vii. Ai în fel de fel de chipuri să-l chinu=

AR
Jască pină l-o omori. lară cel mal bătrin dintre dinşit
zise să-l lase cu viaţă, căci cine ştie la ce le-o [i și el

IBR
bun, poate că va izbuti el să le fure qre fata unul im=
părat, după care umblau cI să o răpească, si nu puteau,

YL
Fata aceasta să afla inchisă de tată-săă intr-o cusă,
ale cărei uși eraă inchise, 'Tată-să o dată pe anu lăsa
descutală, și atunci, la o uză sta de pază un cucoy, si

SIT
la ceenlaltă era un clopotel; și nu putea nimeni să să
apropie, căci, cum punea cineva pictorul pe praa, ori
ER
clopoțelul să trăgea. ori cocoşul cinta.
Fiul de impărat să făgădui că va cerea și el, si așa
il lăsară zmeil vin. EI să duse binisor, si pină a nu
NIV

pune pictorul pe praz, întinse mina fără să-l simtă nici

măiestrele, apucă cocoșul de git si i-l răsuci,de nu mat
LU

zise nici pis! apel deschise usa incetizor, trecu la ecea=

laltă usă, fură clopotelul, și să intoarse de spuse zmeilor,
să intre unul cite unul, că cl îl aşteaptă la usă, pe din
RA

năuntru,
Zfaneil îl ascultură orbiţi de licomia ce aveati cI să
NT

pue mina pe fată. Şi apor, de! de zmel, zinel ; de voi-

nici, voinici, dară să vede câ crai cam nătăllei, de
CE

ascultară la gura băiatului să între după dinsul cite unul,

cite unul; căcr fiul cel mic al împăratului sta acolo
înăuntru cu paloșul în mină fără să ştie zmeil, si cum
I/

intraă, el, harşt ! le lua capul și îl trăzea cu totul în

AS

cămară. Făcu unuia, făcu la dor, pănă la al sezelea,

Dracul de zmăn cel de-al septelea, pe semne că el nu
era tocmat atit de nătăllete, căci purceă-l spuse dracu la
UI

ureche, ce prăpăd li să păteste acolo înăuntru, că nu-l

veni să intre si fugi,
BC
 — 149—

Pălatul aşa de încet şi ușor lucrase, în cit fata nu

Y
simţi nimic. Ea dormea dusă în pat, lără să aibă vr-un

AR
Dabar. Atunci și el să apropie de tată, și — dreptul lui
dumnezeii ! nici că mai văzuse pănă atunci așa frumu-

IBR
sete—ii. luă inelul ce avea în degetul cel mic și mara-
ma de pe față. Cu uceste două lucruri să intoarse el
acasă la fraţii săi, fără să le spue ceva, din cele cei

YL
s-aii intimplat,
Tatăl fetei, împăratul, carele ştia că umblă nişte zmei

SIT
să-i răpească copila, nu mai putu de bucurie, cînd îi
văzu măcelăriți. Și cu socoteală că de-acum înainte fata
îi va fi scăpată, puse să să strige prin toate răspintiile
ER
cetăților din lume că, cine va fi acel viteaz care a răpus
pe zmei, să să înfățişeze ca să-i dea fata după dinsul,
NIV

și jumătate împărăția.
Nu trecu mult şi fată că vine la împăratul un tigan
urit si buzat, și negru, ciuma nu. alt ceva, şi spune că
LU

el a omorit pe zmei. Şi ca să incredințeze pe impăratul

de spusele lui, îză arătă cu miîndrie satirul plin de singe
RA

şi hainele stropite EI îşi umplusese satirul și hainele cu

sînge de la un cal al săi, stătut de bătrin şi plin de
NT

tecnefes, cu care nu mai avea ce face, și-l ucisese ca

să-i Xa pielea.
Impăratului nu-i prea venea la socoteală să aibă gi-
CE

mere pe un ţigan, dară fiind că apucase de-și dedese

cuvintul, voia acum ca să si-l lie. Şi pină să să facă
I/

logodna, pofti pe ţigan la o masă pe care o dădu îm-

păratul pentru mintuirea fic-sel de zmei. Țiganul sedea
AS

Ja masă pe șepte perne şi de-a dreapta împăratului.

- Pe cind mincaii ei acolo și să chefuiaii iată că vine și
UI
BC
 — 150 —

Y
feciorul impăratului cel cu izbinda, şi de-abia, de-abia.

AR
isbuti să intre ca să vorbească împăratului.
Intrind in masa împărătească, fiul împăratului începu

IBR
să laude pe cel ce făcu izbinda, şi să heretisască pe
impăratul de scăparea fie-sel de la rele.
— Ei am omorit pe zmei, zise țiganul fudul, fudul.

YL
Ce socoți tu băete, cit m-am mal luptat!
— Asa o fi, verişcane; dar mie pare că tot nu-mi

SIT
vine a crede ca tu să fi făcut o asa ispravă,
— Ce staţi de mal ascultati la birfelele majicului sta?
slujitori ! daţi-l afară !
ER
—- Ol o! voinicule, inai încet, mar încet, te-ai prea.
grăbit; nu e de nusul tăă o asemenea hbucătică! Ca să
NIV

te credem că tu al făcut o asa vitejie arată-ne vre-un

semn, care să ne scoată din bănulală,
— Dar mal semn ca satirul și hainele mele cele stro-
LU

pite cu singe, ce mul poltezti ?

— Celsce a făcut o asemenea vitejie nu crez să fi
RA

fost așa de usurel, în cit să nu fi luat vreun semn, cu

cure să-si dovedească fapta,
— Ce mai așteptată, slujitori? Dal afară pe smintitul
NT

asta, carele vine să ne strice chelul,

— la mal stăt o lecută, voinice, îl zise atunci si îm
CE

păritul, carele ascultase cum nu să intelegea cel la cu

vinte. Cum cam dai tu să să inteleagă, par-că ar veni
la prochimen,
I/

-— Li socotesc mărite impărate, că cel ce au făcut o

AS

ietnenei vitejie, nu crez să să fi culcat pe urechea aia

și să Îi stat numar aşa cu degetul în gură, după cea
UI

ucis pe zinel și sea văzut stăpin pe cămara unde dur=

BC
 — 151—

mea împărăteasa, trebue să fi luat: el vrun semn cu

Y
cure să dea la iveală vitejia lui.

AR
Pe cînd vorbea feciorul împăratului, pernele săreai
una cite una de sub țigan. Pe semne tot siciia pe scaun

IBR
de neastimpăr și de frică pentru mișelia ce făcu.
Iară fiul de împărat, incă vorbind, scoase marama și
inelul ce luase fetei din deget.

YL
— Aoleo ! astea sint ale mele, zise și fata, și mi-a
perit în învăhmișala cu omorul zmeilor.

SIT
„— N-a perit, domniţă, îl răspunse fiul de împărat ;
eii ţi le-am luat, după ce am ucis șase zindi, şi-mi pare
răi că ini-a scăpat și cel de-al șaptelea.
ER
Atunci impăratul resuflă de bucurie că a scăpat cu
fată curată pe fie sa de o însoţire, ce nu-i veaca de loc
NIV

Ja socoteală. ”
Si înfruntînd pe ligan după cum i să şi cădea, po-
ronci de aduse doi armasari ncînvăţaţi, legâ pe ţigan de
LU

coada cailor și împreună cu dinsul si un sac de nuci.:

Apoi dete drumul armăsarilor de se duseră în lume, și
RA

ce
unde cădea nuca, cădea și bucăţica din ţigan, pină
nu să mai alese nici praful de el.
Apoi să făcu gătire de nuntă pentru feciorul de îm-
NT

gă-
părat cel viteaz cu fala cea frumoasă ca o zină. Și
tindu-să, şi ziua de mult sosind, porniră . cu toții la bi-
CE

serică. Lumea după lume să luaser ă după dinşii să-i

și
petreacă la biserică. Impăratul și împărăteasa, mirii,
rudele lor erai în' căruțe ferecate numai în aur.
I/

Cînd fură aproape şi mai aveaii numai ciți-va pași

AS

să facă pină la biserică o dată să auzi o vijiitură groz-

nică, și numai fată că zmăul de-al șaptelea dă năvală
UI

peste dinşii. O dată plesni dintr-un biciă, şi toate că-

BC
 Y
ruțele să făcură stane de piatră, firă numal impăratul

AR
şi mirii scăpară. Pe mireasă o inhătă smeul de mijloc,
o răpi dintre al săi, să înălță în aer şi să făcu nevăzu
t
cu fată cu tot.

IBR
Toţi rămaseră bulmăciți de Spuimă, Iară ginerele
să
supără mal cu asupra de cit toți. [șI musca minele
de

YL
supărare cum de n-a putut el să pue mina si pe
acest
blăstâmat de zmăti să-l onoare, căci lată acum ce ne-
ajuns îi făcu.

SIT
"Ce să facă acum ? fără logodnica lui nu putea
să ră=
mie ; să să ducă să o caute: dară unde ? Să frăminta,
ER
bietul și nu scia cum s-0 nirnereuscă mal bine. În cele
din urmă să hotări, ca or ce o îi, să fic, el să să ducă
să-ȘI caute scrisa,
NIV

Să cercă bietul tatăl fetei să-l oprească, ca

să nu să
răpue și dinsul în desert; dară laba, nu
fu cu putință
LU

a-l opri; și-o pusese el în cap, și căla să

să ducă, 137
luă deci niţele merinde cu dinsul și plecă.
Esind la cîmpie, luă drumul de-a lungul
RA

zi aide, alde,
trecu păduri si văr, trecu pustiuri, dumbrăvi, munti
vălcele pină ce ajunze lu un colru
mare, mare, fâră
NT

căpătilii. Orbăcăind el p-acolo prin dezis, dete de o po-

iană, Acolo în porană sedea cineva la foc. “Focmat şi
CE

el își isprăvise merindele şi să duze drept la omul ce

sedea la loc. Acela cum îl văzu, il cunozeu,
şi incepu
si-l mulțumească că l-a seoz din “hiarele
I/

zminlui. Pasa
mi-te era Agerul pămintulul.. Acolo trăca el.
AS

Stătură ei ce stâtură de vorbă, să

intrebară de ala
sAnătăil, îs spuzeră păzurile, și apoi
feclorul de Îmmpăe
UI

rat zise:
— Acum mă due să-l caut locodajea
pe care l-a
BC
 — 153—

Nu știi tu, vericule, în cotro să fi șăzind

Y
răpit-o zmăul,

AR
spurcatul ?
— Cam grei lucru este ce vrei tu. Și et te-ași sfă-:
tui mal bine să-ţi cauţi de treabă, și să lași în naiba şi

IBR
zmăii şi tot, că poate să-ți ripue viața.
— Să vede că şi tu nu înţelegi, îi răspunse voinicul, -
că firă de logodnica mea nu mai pot trăi, sint hotărit

YL
a mă duce după dinsa și dincolo de lumea asta, și ori
voiii izbuti să-mi ai soția, ori imi voii fringe și ei

SIT
junghetura umblind după dinsa.
- Atunci Agerul pămîntului văzind aşa, îi spuse că zmăul
dară mumă-sa, că e
ER
nu este tocmai, tocmai de temut,
o vrăjitoare de n-are căpătiii, şi pe ea trebue s-o o-
moare mal intilit. Apoi îl îndreptă pe unde să meargă
NIV

ca să ajungă la casele zmăoaicei şi ce să lacă ca să

pue mîna pe odorul ce căuta el,
Atita voi să ştie feciorul de împărat, și după ce primi
LU

de la Agerul pămintului cite ceva de ale gurii, porni,

si să duse, și să duse, pină la hotarele zmeilor. Și ca
RA

să nu ne pierdem vremea de geaba inșirind greutăţile

ce întimpină bietul fecior de împărat în cale, să vă spuiit
NT

cum a ajuns şi cum și-a izbindit.

Aci dacă ajunse făcu tocmai pe tocmai cum îl invă-
CE

ase Agerul pămîntului.

Drăcoaica de mumă a zmăului dormea numai la nă-
mieză, cînd suarele stă în crudă. Și cînd veni fiul împă-
I/

ratului, și stătu la poartă, ea tocmai adormise, călindu-i

slujnica sa. Această slujnică, şi ea tot răpită era
AS

în cap
viţă de boeriil.
Stind el acolo și uitindu-să la cotoroanța de babă cum
UI

îi căuta în cap, fata aceasta îl zări. Eli făcu semn.

BC
 - 154—

Y
Fata puse binisor capul babei pe o pernă, și veni numal

AR
de cit la leciorul de impărat să vadă ce voeste,
Și după ce să ințeleseseră lu cuvinte, fata il băgă
într-o cămară și acolo il învătă cum să facă, după ce

IBR
el îi fâgădui că o va scăpa și pe dinsa de robia zimăoaulcel,
Baba cloanța, mama zimăului, zise ea. are darul să

YL
nu moară cit va fi cada (tocitoarea) ce stă ici după ușă,
In ea sint o mulțime de suflete, zi cind s-ar intimpla
să 0 răpue cineva, ea dă fuga zi soarbe din sulletele

SIT
închise în cadă, și cistigă putere și viată din nori,
Fiul împăratului pină să să scoale baba. să apucă de
ER
îngropă cada în pivniţă.
După ce să deşteptă baba și auzi că nescine a venit
si vrea
NIV

să să intilncască cu dinsa, să dusă numal de cit

în cămara, unde astepta fiul împăratului ș vezi că acolo
voca să vorbească ea cu cel ce venea la dinu,
LU

Aoleo ! era să uit a vă spune că in curtea zinăoicel

era de jur imprejur pari intipţi în pămint, si in fie-care
par cite un cap de om din cel ce il trăgea aţa li moar-
RA

te si ÎL impingea păcatele să-r calce hotarele. Numal

unul mal rămăsese fară «de cap, si acela strica bauber:
NT

cap! cap!
Nu e vorbă, fiul împăratului o can Dă zase pe minecă
CE

de irică, dară îmobărbătat de futa, slujnica babe, iSI

luă inima în dinţi zicind : ver mai căpăta si tu cap la
IN0șil îi verzi, ori la pastele cailor,
I/

Viind baba la dinsul, incepu să-i vorbească cu niste

AS

praiuri mmieroase și ademenitoare, de ar fi =upnrs uta stita

pe ce volnic de ar fi fost. Fiul inpăratului stia la ce
UI

si si astepte, si sta si el pata de luptă. Incă vorbind

buhu ză făcea că nu ti ce căuta prin cusă, si luind
BC
 să schimbă
niște ițe ce eraii agățate într-un cuiit. O dată

Y
în mînă. Atunci
într-o catană (oștean), cu sabia goală

AR
nică o clipă şi mai
şi fiul împăratului, fără a mai zăbovi
îl tăe capul, ră-
iute de cit al gindi, scoase paloșul şi

IBR
intătase fata.
tezindu-l de nouă ori. Vezi că asa il
sirea prin casă
„Aturisita de babă așa cu capul rătezat
tele, ca să le
de colo pină colo căutînd cada cu sufle

YL
și crăpă .
soarbă, şi dacă n-o găsi, căzu jos
voinicului
După aceea fata din casă a babei arătă
e zmeului, și îl

SIT
fii de împărat calea ce ducea la casel
învăţă ce să facă şi acolo.
frică drept
Şi ajunsind la locuința zmăului, merse liră
ER
căci ziua zmăul să
la cămara unde şedea logodnica sa,
ducea la vinat, de unde să intorcea tocmai sara.
NIV

de bucurie
Fata de împărat cum il văzu, nu mai putu
în ce îi
Pină una alta, el o rugă să intrebe pe zmăiă
la curtea
stă puterea, fară fiul de impărat să intoarse
LU

„babei şi mase acolo peste noapte.

stă pu-
Venind zmăul acasă, fata îl întrebă unde îi
cindu-
RA

terea ? E] il trase o palmă ca la urlați . Ea, prefă

s-a iuţit
să a plinge și a fi bolnavă, zmăul să căi că
slă în
şi îl spuse o minciună. Puterea mea, zise el,
NT

stilpul portii.
A doua zi spuse lui Făt-frumos, şi el nu crezu. Fata
CE

ea,
prefcindu-să măhnită că nu ştie în ce îi stă puter
l ii spuse
păţi insă ca şi de rindul trecut, apoi zmău
I/

încă o minciună.
Dacă văzu fata că fiul de împărat nu crede,—vezi că
AS

Cind veni zmăul

ştia el ce ştia,—ea să făcu bolnavă.
fată în pat. Să duse el
a treia zi de la vinat, găsi pe
UI

am căzut la pat
s-o întrebe ce are, şi ea ii respunse;
BC
 — 136 —

Y
de întristare, pentru că tu tălnueşii de mine în ce stă

AR
puterea ta. Zincul trase fetei și de astă dată o caleavură
de auzi cinil în Glurglă, Atunci ca să prefăcu asa de

IBR
bolnavă, în cit zmăul crezu că o să dea mina cu MIOar=
tea. Și căindu-să de ceeu ce făcuse, și voind s-0 min-
gic, îi spuse drept.

YL
Puterea mea, zise el, stă intr-o scro: fă, caro să lăva-
lește cit e ziulica într-o lăcovişte de lupte dulce. Acea
lăcovizte

SIT
nu este tocmal departe de aci. In seroafă este
un epure, in epure o prepeliţă, si în prepelită sint tref
verinl. Aceasta este puterea meu,
ER
Aita voi şi tata să stie,
Cum să făcu ziuă si zmăul ză duze la vinat, Tată că
NIV

vine și fiul de impărat să cerceteze despre cele ce uflaze

fata de la zmăă, căci dorul de a-si vedea cu un veas
mal inainte logoduiea a casă, nu-I da rănaz să zăbhuvea-
LU

scă mal mult. Fata ir spuse tot ce află, din fir pină in
ată ; fară el plecă numai de cil. De milă, de sil, luă
el și niște merinde ce-l daze fata ; dară lul nu-l ardea
RA

de mincare,
Merse, merse și Iară merse. Merindele
NT

să sfirşi, EL
merse voiniceşte pină ce indezeară ajunse lihnit de foa=
inc, și setoz, de să ferească Dumnezeii, într-un codru,
CE

unde dete de o colibă. Intră inăuntru si găsi un om orb

ce-sI minca mămălizuța cu lapte dulce. Să apropie si
cl binisor, fără să prindă de veste orbul, si mincă pină
I/

ce-si momi foiumea oarecum. Orbul băgă de samă că

AS

prea să sfirgeşte curind legumi de pe masă. Să miră.

EI stia că de altă dată îl cra de ujuns mâncarea ; de
UI

astă dală însă nu să săturase, Inţelese el că trebue să

să joace vr-o drâcie la mijloc. Atunci întrebă :
BC
 — 157—

Y
_— Cine este de-mi ajută la mincare ? De este om bun

AR
fie bine venit, far de este om răă, să să depărteze, că
nu va fi bine de el.

IBR
_— Om bun, moşieule; sint călător, şi pînă una alta,
aș vol să găsesc ce-va de lucru. |
_Unchiaşul cel orb primi bucuros să între la dinsul in

YL
slujbă, Il pune să-i ducă turmulița de oi la pășune ;
dară avu grijă a-i spune să nu care cum-va să treacă
peste hotarele moşiei lui, pe locul scroafei din lăcoviștea.

SIT
de lapte dulce, că va fi vai de capullui, și va pierde şi
oile. -
ER
Fiul împăratului să făgădui că va asculta de cuvintul
orbului ; dară chiar în ziua dintăi trecu, și oile păscu
NIV

iarba cea mare și moale ca mătasa ce să afla pe moşia

scroafei cu nesal. Cind veni sara a casă, laptele ce de-
teră oile [u de ajuns pentru amindoi, și încă și rămase.
LU

Orbul să minună şi zise fie-sci să să fu după dinsul a

doua zi şi să vază d-a minune ce face argatul.
Cum plecă cu oile argatul în dimineața următoare,
RA

fata ficu precum îi zisese tată-săă. E se 'duse drept ca

pe ciripie, tocmai pe moşia scroafei cu oile la pășune.
NT

Fata să sperie, dar să piti şi tăcu din gură, să vază ce

să va intimpla.
CE

„Ce să vedeti d-voastră ? Unde veni seroala cu o falcă.

în cer și cu una în pămint, şi năvală la argatul orbu-
lui să-l sfășie,. şi mai multe nu. Fiul împăratului sta
I/

țanţoş cu paloşul în mină, și să luară la luptă ; și

AS

lupte:se, şi lupte-se, pină ce amindoi obosiră de abia să

mișca, | |
UI

„An zisă seroafa :

— Dac-ar fi cineva să-mi dea niţel listar de trestie
BC
 — 195 —

Y
AR
si un ciob de lapte din lăcoviştea meu de lapte dulce,
ți-asi arăta eu cum să cutezi tu a-l călca hotarele.

IBR
— Dac-ar îi cineva să-mr deu si mic unu colac să
„imbuc, şi o bărducă de apă de izror să beau, ți-ast au
răta si că ție cine sint că, zise și fiul împăratului.

YL
Cind, Iaca fata mosneazului cclui orb, cure privea la
lupta lor, că vine si dă fiului de impărat să imbuce co=
lacul, ce și-l luase cu ca, ca să aibă ce mincu la pindă,

SIT
și fuga să răpezi de-I uduze și o bardacă de apă de lu
izbor. Flăcăul mincă şi bău, și prinzind putere, răzture
ER
nă pe zcroală, să puse călare pe dinsa, si-l tăe capul.
Apoi o spintecă și îngriji să nu scape epurele. Puse
NIV

mina pe dinsul si spintecind si epurele, prinse prepelita,

si scoţind din rărunchil prepelitei cel trei verml, îi băuă
in sin după ce le suci niţel agiturite.
LU

Intoreimlu-să Ja unchiaz îșI luă ziua bună de lu orb

si de la fată, spuindu-le că în curind va alla despre
RA

dinsul, zi intr-un suflet să întoarse la curtea zmăului,

Aci dacă ajunse îşi schimbă vestmintele, să făcu dot
tur, şi iucepu a striga:
NT

L.eacuri de vinzare, leacuri!

Zmeul cum auzi, trimise de-l chemă, că lul nu-i prea
CE

era bine. De cite-va zile, găinea asa lincezind. Nu-l era

toţi boil acasă, vezi bine, că puterea lui să alla acum!
in sinul fiului de impărat. Să imbolnăvise,
I/

Dacă veni fiul împăratului si îl întrebă zmăul de poate

AS

să-l facă sănătos, pretăcutul dolor îl spuse că să va

insănătosa, ducă să va seălda în lapte de cepe. Zimeul
UI

poronci numaul de cit și i să făcu o bre din laptele epe=

lor lui, pe care le pusese dinxul de le mulse. Cind în-
BC
 1359 —

Y
tra în bae zmăul, fiul impăratului răsuci puţin giturile

AR
vermilor, iar zmăul o dată sări in sus, zicind:
Acuma mi-i bine ca și cind eram la sinul mamei.

IBR
Şi dind doftorului daruri scumpe, îl pofti la masă,
Vezi că zmeul nu cunostea cine era doltorul. Ospătindu-
să şi stind ei la taifas, fiul împăratului întrebă pe zmăii:

YL
De ce treabă sint bicele alea ce le ţii atirnate fie-care
în cuiul său pe păretele din fund?

SIT
— Cu unul răspunse, zmăul. dacă voiii plesni o dată,
toate turmele mele să fac o nucă. Dacă voiii plesnicu
al doilea, toate coprinsurile mele să fac un măr. Iară cu
ER
al treilea bici cind plesnesc la spetele oră cărui lucru,
îl schimbin stincă de piatră, și cind plesnesc cu el în
NIV

fată, să desface făcutul, și vine la adevărata lui fiinţă

lucrul împetril.
Cum alla despre asta fiul împăratului eși afară și suci
LU

de tot giturile vermilor, iară zmeul crăpă îndată.

Apoi luă bicele, plesni cu unul și toate turmele și
RA

cirezile zimăului să făcu o nucă, pe care o băgă in sin;

şi plesnind cu altul toate coprinsurile zmăului să schim-
bară într-un măr, pe care Iarăşi îl băgă în sin. Și lu-
NT

îndu-și logodnica, să duse la orb, dară nu-l mai găsi,

căci murise ; lui deci cu dinsul pe fată și mergindla
CE

curţile babei, luă şi pe fata ce slujea zmăoaicei și să

“întoarse cu toatele acasă la impăratul socrul lui.
I/

Şi mergind în fața carălor și cailor care rămăseseră

stane de piatră, de cind răpise zmăul pe fata împăratu-
AS

lui, plesni de trei ori în tata lor și să făcură la loc cum

erai în ziua cind mergind la cununie ei şi toți cei de
UI

prin căruţe. .
BC
 — 160—

Y
Cele două fete ce le adusese cu sine fiul de impărat,

AR
le dete de neveste fraţilor lur.
Și să făcu o nuntă înfricosată, d-alea impărătescile,

IBR
cum samăn nu mai avu pe fata pămintului, si să ficu
0 veselie de o ținură minte cil trăiră locuitorii aceleL
împărăţii.

YL
Am fost zi et acolo și am văzut toate chelurile, căci
de n-as îi fost, de unde aşi [i stiut cut să vă povesteze.

SIT
O linaură scurtă pe la nasul cui n-ascultă,
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
SCHIȚĂ LITERARA

YL
despre

SIT
Alfabetul greco-slav (tirilic).

$ 1. “Toate cărțile romineşti pină la 1860 s-ait scris

ER
cu un alfabet deocebii de acesta cu care scriem azi,
»ărinții nostri îl numea xerisoare Moldorenească : li-
NIV

teratii i-aii zis c//abrt cirilie, seriitorii mal noi îl nu-

mese alfabetul greco-slar, numire mai corectă, |
$ 2. Alabetul ereco-xlar a fost făcut mai întiite
LU

pentru popoarele Slave din Moravia, si lirzie vreme

după aceea l-ai întrebuințat si Pominii în scrierea căr-
ților și actelor oficiale.” De aceca dinsul ne prezintă o
RA

bogătie de slove, care nu eraii tocmai necesare cărtura-

vului romin în scrisul limbil sale, dar conveneai tre-
NT

buinţelor limbii slave pentru care a fost făcut.

$ 3. Intregul alfabet cuprindea aceste 42 de slove:
CE

A (az), li (buchi:, fi (vide), [ (glagole), A, (dobru),

5 (iest), îh (ivite), S (dzelo), 3 (zemle), II (ij, l (),
HE (cacu), A (liude), AM (meslite), ÎL (nașu), O ton),
I/

Il (pocoi), P (riţi), G (slovă), "T (tlerdu), Oy (ucu),

AS

(p (ler), X (hier), 6) (ob, I[L (şte), II (ţi), “ (cervu),

III (a), Ie (ion), 10 (iu), II (ia), A (ea), Ti (eacu),.
UI

l (în), ll (ori), (us), 3 (esi), Y (psi), "0 ((tita),

Y Gita), II (era), A O.
BC

n
 — 3152 —

Y
$ 4. Cea mat mare parte din aceste slove sint grece,

AR
si anume 2% la număr: AB A ES RA A
O N prob ps pă w. Caracterele

IBR
nu era cele cursive de mină, ci cele uaciale, cu catre
să seria pe platră în iuxcripţiuni.

YL
la aceste 24 litere s-a adăozat reztul
mat de slove,
cari erati cunoscute slavilor supt numele de rune, și
CALE CPA Ry De A o RA i

SIT
la acestea cărturarii nostri a adaus și er îceste slove:
1 si s-a suit nutni “rul
ER la 12 de sluve,

Asa dar alfabetul gpreco-slar e o umestecăluri de cu=

grece (24), rune slave (15) si semne născocile
-vactere
NIV

de bhomint (2).
£ 5, Numele ce poartă slovele din ullubetul greco-
slav cuvinte întregi. cu înțăle= în limba slavă, loc-
sint
LU

mat după cum literele grecești poartă nume cu intăle=

ae, buehiza lao,
“in limba feniciană si ebraică. Au:
reli=u vedea. lagul=avorbire, dobru bun, ie stut=aeste,
RA

= pămint,
zeml i îjerzcare, edcos tit, liw-
juretecztraiil,
din-
di=oameul, mislete=uindiți-vă, nazal nostru, auz
NT

sul, pneotsorăposat, riți=rit, Slură=c uvint, frerdme=tare,

grecesti
ucuzdoctrină, errrusaverme, “Tot asa literele
CE

, darea
“insamnă : cedapes=bo, n ascitsă, secrete
cezsatimă, aa=tuliz, Vara
usă, etidorafereastră, Da
mină, za za ceza palmă, Pen tdi, et ape,
serpe, zace
I/

srapeşle, caucezastilp, ontzpovezochiu, zetată, prez

AS

cap, ete. ele.

£ 6. Slovele cirilice s-ar compilat în suta a ÎN după
la Moravt de
UI

Crizt, cînd cu propuzarea crestinismului

politice
câtră fratii Metodiu si Kiril (566), Imprejurările
Moravici, să
ale acelel vremi au făcut ca fastire, reaele
BC
 — 163—

Ciril
ceară misionari de la Constantinopol. Metodiu și

Y
și
merg în Moravia, fundează biserici de rit oriental

AR
lim-
capătă învoirea de a celebra serviciul leturgiei în
ca limbi
ba slavă,de și pină atunci nu să rocunoşteaii

IBR
sfinte de cit Ebraica, (ireaca și Latina.
Cărţile traduse pentru Moravi s-ait întrebuintat și
şi de la Sud, cari să crozti-

YL
pentru Slavii de la Nord
pe atună (Ruşii la 888 şi Bulgarii la 865).
nară tot
$ 7. Rominii fiind în comunitate politică cu Bulgarii,

SIT
cu cari formară cele două impărăţii, primiră influența
culturală bulgărească, şi să slujiră în biserică tot de limba
ER
lucru care a durat şepte secule. Mai mult încă
slavonă,
cele
fură influențați şi politiceşte aşa că cancelaria din
întrebuința limba slavonă ca limbă
NIV

mal vechi timpuri

oficială.
politice
Noi Rominii am primit influintele culturale și
LU

cari luînd
de la Sud, căci acolo eraii Bizentinii, de la
Bulgarii modelul, am luat și noi de la Bulgari.
și
$ 8. Dar dacă noi am avut limba slavonă în stat
RA

de
în biserică nu însamnă că am primit şi creștinismul
co-
la Bulgari. Rominii eraii creştini încă de pe vremea
NT

ri erai O su-
Jonizării Daciei, de oare ce printre lesiona
de
mă de creștini. Probă e limba, care ne dă o sumă
dacă
CE

cuvinte biseriseşti latinești, ce nu le-am fi avut,

at.
Bulgarii ar fi tost ccă dintăi, care să ne fi creștin
ă, cruce. allar,
Asa avem cuvintele : creștin, D-zeă, biseric
I/

sînt, mormânt,
lege, păgin, păcat, drac, popă, păreaseni,
.
toacă, septămînă, ajun, crăciun, Sîmbătă, Dusalii
AS

e la Romini e una
Cestiunea vechimii bisericii creştin
din cauza
din cele mai grele şi mai puţin cunoscută,
UI

„lipsurilor de izvoare.
BC
 — 161—

Y
$ 9. Sint false părerile unor istorici ca D. Cantemir,

AR
care zic că noi Rominil am scris cu litere latine pină
la 1138, si numar după Sinodul de la Florenţa am în-

IBR
ceput a scrie în limba slavonă zi cu slove cirilice. A-
semenea e falță și notița une Cronici bulvăresti, care
zice că introducerea slavonismului la nor ar fi din 1185

YL
supt Petru si Asan. Inriurirea s-a făcut pe incetul si s-a
estins numar asupra păturii de sus, a boerilor si a ele-

SIT
rulul superior. "Tăranul romin n-a învăţat nic o dată
slavonezte ; a primit cuvinte multe slavone, dar nic o
ER
dată n-a vorbit slavonezte. Chiar cărturarii crai ral
Slaviști, dovadă avem scrierile lor pline «le rominizme
mal li fie-care pus.
NIV

Mănăstirile noastre intemeindu-să de călugării veniți

de la vestita mănăstire iile, a împrumutat serviciul bul-
LU

ăresc, cu limbă si cu cărti bulgărești. Voevozii nostri

organizind statul după modelul bulsărese și bizantin a
introdus in cancelarie limba buluară. Boerii, cari erat
RA

vamenit politici al timpului era siliţi să înveţe limba

sluvonă, ca limbă diplomatică, de și erati multi poale
NT

cari nu știa «de cit Hominezte. Poporul romineze însă

lipsit de toate aceste bunuri piumintesti n-avea nici un
CE

motiv de a-si uita limba sirămozacci: de aceea ela

păstrat lunba latină nestirbit, cu schimbările fonetice
fatale,
I/

Nu e lipzită de temelii părerea, care susține că cle-

AS

untul domnitor din tură de la nol (Vodă si boeril) fi»

ind venit din afară (descălecarea) a zulus cu sine și
pravtica cuncelariel cu limba slavonă, ceca ce bizerica
UI

de mult praclica prin aceste locul.

$ 10. Cele mai vechi documente interne date din
BC
 — 165—

Y
cancelaria gospod sint în slavonește; cele mai vechi

AR
manuscripte și cărți bisericești, cu care să sluja în bise-
rica noastră, sint scrise în slavonește. A trebuit să trea-
că sute de ani ca sărmana limbă romină să înceapă a

IBR
fi scrisă de unii cărturari slabi în slavonește.
în tot timpul de la 1850—1660 cancelaria domnea-

YL
scă a dat acte numai în slavonește; cele rominești apar
rare cătră slirzit : numai citeva zapise de vinzare, scrise
de cărturari săteni, le găsim scrise în romineste.

SIT
Cel mai vechii text tipărit romineşte e Zetraeranghe-
lul lui Coressi (1560), pină atunci toate cărțile eraii
ER
slavone, și ai continuat a fi unele pină la 1730, de la
care dată nu mai găsim nici o carte tipărită în sluvo-
NIV

noşte.
Ş 11. Cărturarii noștei chiar cînd scriait documente
slavone aveati nevoe de a serie cuvinte rominești. ca:
LU

nume de persoane, de tirguri, de sate, de hotărnicii ;

erai dar siliti a nota sunete rominești cu slove cirilice.
Dar limba romină poseda unele sunete proprii ei, pen-
RA

tru care nu să găsiaii slove corespunzătoare slavone. De

aici nevoea de a schimba la unele valoarea fonetică, iar
NT

pentru alte sunete a combina semne nouă,

$ 12. lată pe scut cite-va schimbări şi combinări
CE

nouă. Pentru unele sunete alfabetul cirilice oferea cite

<louă semne: asa:
Pentru î erai n (ije) i ((); pentru o erai o (on w (ot);
I/

pentru u eraii o, 5, y apoi veneaiio sumă de diltongi

AS

cari înereuiaii scrierea: "E, a, 14, îa. Cărturarii nostri

n-aveaii nici o normă in scrisul acestor sunete; să pă-
UI

zeaii cite-va regule în mod practic, luindu-să și în acea-

sta după Slavi și după Greci.
BC
 — 166 —

Y
AR
Pentru sunetul =, care sună în două chipuri în gura
Hominului, cărturarii nostri =— nu toţi, ci mar mult cer
din Moldova—aii luat semnul s, ce era ca cilră la Slavf

IBR
si l-a intrebuințat pentru notarea sunetului dur moldo-
venezc (> din zi, zice, D-zeă, ce sună ca dzâ, zice ete.

YL
Pentru sunetul u (4) lar nu să găsia semn in alfa-
betul greco-slav : pină cind acest semn 4 să intre în
intrebuintare obstească, cărturarii noștri (diecit, pizerii,

SIT
logofeţii si uramaticil) a intrebuintat Pe FO SLGR
(lg, ihSpina), ER
In fine pentru sunetul 4 sia (d si 7) lar nu era semn
anumit ; în lipsă de semn cărturarii nostrit at luat slo=
vele cirilice 4 si a, care sunati in slavonezte una ca a,
NIV

alta ca o, si după multe dibucii au ajuns câtră 1G83—

1655 a să hotări în parte scrierea lu 4 pentru d, Tar
LU

i lul a, pentru î. din care au format pe .p pentru îini-

iul, si medial "Timp de sute de ani sunetele d ŞI Sati
seris unul pentru altul cu aceste sluve 4. d BR
RA

Ș$ Io. Nu putem dar vorbi de ortouralie lisă în serie

erei veche cu slove, Scriitorii de acte private serieati
NT

cum putea, de uccea et ne dat adeza cuvintele supt

lorma cum să rosteati. Multi aveati in vedere orlozralia
CE

slavonă, alţii pe cea areacă ș așa unii luinduesă după

Slavi scria cuvintul futee WBAAME, ca și GAMA, cure a
dal rală : alui seriei dolor Aacp, luindu-să după
I/

Hvanacie scris si slprbenacie,

AS

Totusi in mod practic păstra următoarele ruzule

a). Ori ce o inițial era scris cu i A Wfat WApA 3
serul
UI

ÎNSĂ "POATA Și "TATA £ MAPA Si IAA.

b). Cind veneati «dot î unul după altul, scria în nu ui,
luindu-ză după
BC

Crect si Slavl,
 năs-
ait cup NU cu A (ius),

Y
c). Ori ce? inițial îl seri rez ent a pe
n deosebit. .p rep

AR
cocind pentru aceasta sem |
î în si în,
ente și spirite laindu-
Scrisoarea veche avea acc

IBR
$ 14%. i
Ele era
A; oypma' wii,
să după greci: Wit, W'pui SU |
mat mult ca podoabă căpătată prin imitație.
Asa:
aveai și valoare numerică.

YL
$ 15. Slovele mai
1 s = 20 c = 200
a= = 3800
= 2 a = 30
400

SIT
m 10 ov =
r=ă = 500
u = 50 dp
„= y = 600
= d 5 = 60
10 V = 100
ER
s= >=
7 n = 80 w == 800
= pp = 900
„= 8 y = 90
p = 100 za == 1000
NIV

e= 9
i = 10
Fi; Fi, Ni a... Jar de la 20—
De la 10—920 să scria ai,
LU

100 asa RA, BB, Ha FA ete. cească;

e să urmează norma gre
In sirul slovelor ca cifr Nu-
luate de la grecă aii şi valoarea
și numai slovele
RA

pentru cari grecii aveaii semne

merică, afară de 3, Y, W
(90) și sampi (900).
deosebite Tuă (6), Coppre
e a mers pină cătră
NT

-$ 17. Imsemnarea cifrelor cu slov

uința pe o scară întinsă
1730, cind încep a să întreb
riptele de la finele veacu-
CE

cifrele arabe. “Toate manusc

de tabla lui Pitagora am-
lui trecut cuprind file întregi oră
era o nevoe simțită pentru
plificată, ceea ce arată că
I/

numerelor cu
a cunoaşte însemnarea
ce cărturar de atunci
ă prin documente. Aşa gă-
AS

cifre. Greseli găsim o sum

1841 arept. 181%; Ol drept
sim scris 181 drept 1801,
a lui 0 (zero) cra lucru.
19 ete., întrebuințarea exactă
UI

pu tocmai usor.
BC
 — 153 =

Y
* Cifrele arabe erai insa cunoscut
e ici pe colea

AR
mult
mal înainte. Aşa pe pacetea lui Vasil
e Lupul găsim seris
în cifre î653 alăturea de anul vechii 7142 (SpA).

IBR
$ 17. Bătrinii nostri socotea
anii de la Adam, nu de
la Cris. Aşa în eronicaril noștri
si în toate documen-
tele găsim ani vechi de la Adam
. De pildă Vasile [ue

YL
pul să sui pe tron în 7142
în April şi domneşte pină
7161 April. De la Adam Pină la
Crist at trecut 5308

SIT
anl: scăzind din anii de mat sus
ne vine lbisi—165ă,
timpul domniei lui Vasile vadă
,
Calculul cu anul noă civil de
la Crist s-a început de
ER
pe la 1760; mal initinte vreme
să punea alătureu a
nindoi anii, de pildă: «de la zidirea lume 7165.iar
NIV

de la Crist 1660,,
$ 15. In scrierea veche să întrebuintzut des Prescir=
tările și azvirliturile pe deasupra
:
LU

crai anumite litere,

care să scriu pururea deasupra : aceasta Să numea
scriere cu cepdeer: De pildă +
RA

E 1 ,
HIAE” ww E
Toiepa kw [Parau Bucura "rh un v
Mu
UI
PA Fe asa n efurraf II Cuaunue u Aaaa NV
av? Mere cr uee
NT

P HU h L LU
"TE Hera a IuTE pp ve TERNI poPu” capi A
CE

1 Perseu! as mec x an a orpe as aut a.

Apol cuvintele sa scr nule unite la
un loc, tinind
nai mult socoteală
I/

de unitatea lozică a (razede cil

de cea arumaticala a cuvintul
ui, De pilda:
AS

HOVASIAC FETPSIVArapăeoye Per

s oper 5. Aura ni:pE Aaa
Papa AStipoy moapr atace (Cosdice
le Voronetiun ),
UI

$ 19. După o practică de

Vreo 500 de an a sericeril
limbit noastre cu slove, cărturar
ii sri ajun= lao simpli:
BC
 — 159 —

Y
ficare a alfabetului prin înpuținarea slovelor. Așa în scris

AR
de unde în textele vechi găsim mai des pe n (ije)in loc
de i (i), s-a ajuns prin veacul al XVIII a să înlocui pe
o scară întinsă cu î, reducîndu-să în scris la i; apoi din

IBR
două semne s şi 5 cărturaril aii început a părăsi slova
3, mai ales că era în întrebuințare mai mult la Moldo-

YL
veni. Din cei doi 9 (9 și w) wnuera un semn necesar,
de oarece în limba romină vocalele n-aii cantitate pro-
sodică, ci de accent, și cărturarii noștri întrebuințat a-

SIT
desa unul pentru altul. Mai lăsînd și diftongii, cari în-
greuiai scrierea, s-a ajuns a să simplifica alfabetut de
ER
la 42 slove la 33 și apoi la 29.
Așa banul Enăchiță Văcărescu în Uramatica sa tipă-
NIV

rită la Bimnic în LS dă 33 de slove: 4,8, 6,14,

E, ÎS Re A A Pe Ca Te e Pa Ye Be ăi
Mă Pt, "ind la o parte următoarele
LU

slove: n, hi, 4, E, RR, 5, 0. "adu (iolescu și

Eliade Rădulescu reduc apoi la 29 slove, lăsind afară
pe 1, &; 4, Y, care reprezentaii sunete prisoselnice: ii
RA

să putea scrie cu i pretutindenea, iar celelulte 3 repre-

zentaă sunete duple : a=ţr; 3=rc, ne.
NT

Eliade Rădulescu a admis aceste 29 de slore, cari mai

apoi aii trecut şi în Gramaticele nouă scrise cu litere:
CE

AR BT de E În Sa Be A 0 PG S, j,
Na o Me 1 BR.
$ 20, Alfabetul redus” de Eliade Rădulescu la 29 de
I/

slove era foarte îndemănatec şi să putea serie cu el cit

AS

să poate de fonetic limba. Pentru fiv-care sunet era o

slovă deosebită și fie care putea scrie lesne, mai ales că
UI

n-avea a-si bate capul cu sisteme de ortografie, modul

de a scrie limba fiind atunci anal, nu mai multe ca az.
BC
 — 10 —

Y
lată care este transcrierea exactă a slovelor din alfa-

AR
betul redus de Eliade: a==a, Beb, Bat, regi, ad,
E=c, ii=], Îsi, sz=z, sc, Al, Mm, Nu, oza0,

IBR
Hp pr, cs, ri, su, pf, gh, pet, muze,
M=>s, ist, A=ă, d pi, ut.
$ 21. Alfabetal

YL
mixt. Cu miseările sociale săvirșile anul
intiiă peste munţi (revoluţia lut Iloria) si apoi în ţară
la noi (revoluția lui 'Tudor), și cu nouele curente literare

SIT
iscate mal întilii tot peste munti prin scolile create pe
la 1759, a venit ideea intrebuinţării pe o scară mut ins
tinsă a literelor latine. Mulţr din cercetătorii limbil noa=
ER
stre iz tipărise scrierile lor cu litere, si cu o ortonratie
cit să poate de elimologică pentru a proba latinitatea
NIV

limbi noastre. Dincoace de munti cu IS20 a inceput

a să simţi 0 nouă miscare. Curentul de peste munţi
să
inzădise si la nor prin profexorii
LU

veniti de aculo ; Tar

prin inlluenţa occidentului multora le-a venit dorul de
a scrie limba romină cu litere, Lupta a fost grea, căci
RA

eritii prejuditii literare si trecerea nu s-a putut face de

a dată. Hăposatul Neofit Serihbun a suferit suraunul
NT

la Mănăstirea Neamţului (1810) pentru ca îndrăznit să

tipărească pe la 1897 un «Catehizin» cu litere latine,
$ 22. Duchile cele mal multe erai urite: să prea sătu-
CE

re lumea cu cele: inlocuirea partială cu litere cra ne-

cesară, De aiel a urmat că in curs de vreo 20 de ant s-a
I/

intrebuintat un alfabet amestecat, impestritatcu slove și

litere, și mal toate tipăriturile de prin deceniul al IV-lea
AS

si Velea al sccul. actual sint serize cu zeest altui,

În
scuală tot acest altubet să preda, si numa
UI

bicerica și
cancelaria mal păstrase obicelul ale a serie cu alfabet
cirilice pur, făcindu-să din ce în ce nepotriveală între
BC
 = 31 —

Y
scoală, ziare, veriste—ca scriere„— și între biserică și 0-

AR
ficiu,
Sa luăm cite-va exemple de prin cărţile tipărite pe

IBR
atunci, supliniind. literele latine.
d, 5 de pr a Xe n Be AP 0 pile
7, 5, EU, 3 ete. “Arh. Rom. 1800, Ed. 1).

YL
a, 8,1, de, PN e he RA 200,220, 1, pi S
ESB SU, (Mag. ist. 1845. vol. n
o 5 A 2, 0 p,

SIT
„Edi, N PX,
cr, S, 6, Sa A piu (storia “Moldovei de poat
Manolaki Drăghici. 1857. lasi).
ER
De și cele mai multe remăsese, dar li se rotunzise
forma, devenind mat ronde, că mai-mai nu să cunoşteaii.
NIV

Asa p (Lita) nu mai avea forma aceasta ci: era p latin

cu valoare de r; c (slovă) semăna perfect cu c alin,
păstrind însă valoarea de s.
LU

Dar cu asemenea rotunziui în formă și înlocuirii de

slove cu litere ajungem la alfabetul latin.
$ 23. "Trecerea de la alfabetul cirilic la cel latin-
RA

Urme de scriere cu litere latine să găsese de mult la

Romini, Cu inceputul seculului al XIX-lea practica
NT

scrierii cu litere latine s-a lăţit mai tare, mai ales de

la 1850 în coace, pină cînd în 1860 Domnul Al.I.
CE

Cuza, prin ministrul săi]. Ghica dă ordin de a să

serie numat cu litere, alungindu-să din cancelarie slova
Cărţile bisericeşti abia acum aii început a să
I/

cirilică.
tipări cu litere latine, crezindu-să mult timp aceasta a fi
AS

o erezie.
$ 24. Dar această trecere de și făcută prin ordin dom-
UI

nese, în urma curentului din societate, totuși a dat na-

ştere la o multime de greutăți, cari aii ridicat discuțiuni
BC
 — 102—

Y
amarnice, și a împărțit si impărţeşte lumea noastră

AR
cultă in două tabere opuse.
$ 25. Voind a să serie limba rominăcu litere latine,

IBR
alfabetul latin nu dădea atitea semne, cite sunete pro-
nunțate și clare avea limba romină. De aici fel de fel
de
sisteme «dle a scrie aceste sunete

YL
speciale rominesti, sis-
teme care și astă-ză sint în luptă. De la etimolozismul
exagerut al lui Laurian si pină la fonetizmul pier
u lut

SIT
Pumnul, scriitori! noștri s-a invirit intr-un cerc vicios
in care conluziunea si eclectismul cel mal mire domină,
si din această incurcală nu să prevede un viitor trainic
ER
de cit fonctismului literar bu zut pe trumtitiuueua literară,
$ 26. Redactori revizter «Magazinul Istorie: în (843
NIV

după multă trudă si nâduf <cu ajutorul lut Dumnezea și

cu intelegerea Rominilor ijunz a curăţi scriptura dle cirlie
spele cele uvite cirilice, și u reminea lu literele cele
LU

curat
rominesti» scriind : ae, ai, ce, ci (4, he, a che, eli
(re, ke); î, 4 lungă, 4 scurt: sce, pi: si: ; aliturea
RA

cu schimbări lesne de făcut, ca a lul ș, i A dit

Ve hi A min piete. De sizur că modul lor dea
NT

serie aceste sunete n-a fost primit de tot, dar era un

paz lăcut. Sunetele originale şi clare nu le-a discutat
CE

niinenea, ci toată cearta su mărginit uupra sunetelor

reprezentate prin slovele 4 a, ar 3. tie (1
$ 27. Practica de pină acum a sericrit cu litere a admis
I/

scrierea UD a, 0 e cu st urc, rămininl în dise

cuțiune numal sunetele 4, d
AS

3, fără a uta si pe
paraziticul $ linul mut,
Incă de pe la ÎN55 redactorii revistei elominia lite
UI

rară» în frunte cu V, Alexandri ad inceput a intre-

buinta pentru „pa si a pei în toate locurile. După aceea
BC
 — 113—

Y
mulți alţi scriitori ai întrebuințat în scrierile lor pe î,

AR
Şi dacă ceea ce să începuse în mod liniştit nu s-ar f
conturbat de etimologiști, și s-ar fi admis de toți scrii-

IBR
torii, an fi fost scutiţi de o mulţime pe discuţiuni ste-.
rile şi pedantice, |
Mai indărătnic.a fost 4, care a rămas cel din urmă»

YL
ca reprezentant al sunetelor obscure ăşi î.
In cit despre % final, cestiunea lui supusă și astă-ză
diseuţiunil Academiei, priveşte mai mult ortografia ca

SIT
sistemă, de cit grafia limbii. U final e pentru mol 22
strămoș venerabil, cea murit, şi ori cît îl rom îmbalsana
ER
nu să ca mai mișca, căci a pierdut rața” în viul graiă
al poporului (T. Maiorescu).
NIV

Ş 28. Sistemele ortografice: Etimologismul, fone-

tismul. “ Cu primirea literelor latine în scrierea limbii
romine și ideea de a să scrie sunetele limbii
s-a născut
LU

noastre neschimbat cu semnele, ce ni le dădeu alfabetul

latin. Dar limba romină în decurs de 1800 de ani su-
RA

ferise schimbiri mari ; pierduse unele sunete, dezvoltase

altele nouă, și nu să găsea pentru toate sunetele semne
corespunzătoare în alfabetul latin. De aci se născu ideea
NT

scrierii limbii noastre în mod etimologic. saii al derirării,

sistem care n-a fost practicat în trecut de Romini, de cind
CE

își scriiei limba, Nu s-a tinut samă de evoluțiunea

limbii, şi s-a văzut de-o dată scrisă limba romină cu
quare, «ue, quell, pane, mana, sciu, fontana, oret, facia,
I/

ete. forme de care e plin «Tentamen Crilicum> a lui

AS

A. 'Treb. Laurian. unde nu e de cit o limbă imaginară

rominească, Dar acesta era sistemul etimologic pur, care
UI

exagerat în Laurian, s-a temperat. în Cipar prin cer-

cetarea ştiinţifică a vechilor texte romineşti, iar mai în
BC
 Y
urmă Academia l-a părăsit în totul restrinuindu=să în

AR
marginile etimologismului romin, principru pe care să
bazează toată ortoutafia stabilită în 1851.

IBR
$ 29. Paralel cu aceste sisteme s-a născut și sistemul
„fonetic, care nu este de cit continuarea modulul de a scrie
cu slove al străbunilor noştri. Exaaerat în Pumnul, (eInp-

YL
turariul romineze») ce serică a, sui, Cea, ex:
raciune, sitar, cip, eine, ete. întărit cu vechile tente

SIT
rominesti de «Junimea» de la lași, sustinut stiintifice de
răposatul Lambrior și de adepţii seoalel Iul, astăczi e
pe cale de a triumfa, formind sistema grafică a limbi
ER
noastre literare. La aceast sistem an conluerat foarte
mult scriitorii moldoveni, cari fără pretențiune de six
NIV

temă, ci asa nelormind scoală, cum zice (ih. Sion, aă

avut bunul simţ de a nu tortura bata limbă rominezeă
LU

«lupă cine ştie ce sistem, ci a scrie usa, cum si bătrinil

Nostri îi scris-o, pâsirind tradiția lite reră e seri vii
la Jumâni, crea ce e ponlul Tone lizunului literar,
RA

$ 30, lată echivalența literelor faţă de slovele, ce re

prezentati sunete derivate: 4, 27, d ip Up 9 și 5:
NT

1=ă, afară de mollovenisme.

A di în toate locurile, fără: a să avea în vedere
CE

derivarea,
tf, ș,
w—șt în toate Jocurile, fară a lua in samă derivarea,
I/

de e ar sai st,
AS

3, S=2, lăsinduscă d zi = între 2 vocule,

UI

FINE
BC

ama aa -. 2
[cca a
fiice
le,
to
d?
. ir
“ay
LL]

[ |? PA a
t Pa Ni Hota. şj
i ÎN "4 t h
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 PA

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
NS

IBR
în -
ÎN?
Pg ti i,
Card
+ 4 i

N ,
Sa

YL
Sa

IN EDITURA LIBRARIEI KUPPERMANN

SIT
Al. Lambrior. Gramatica limbel homine, co-
rectulă si pusă în curentul proaramului de til.
ER
Ghibănescu Profesor. Etimolosia. Ed 1, 1593. 2

E
ldem Sintaxu
Buţureana

—
Vasile. Introducere în Stiintele lizivo=
NIV

naturale, pentru uzul clase | secundare, Fuditia

II. 1593. Șt,
Dr. X. Leon. Elemente de Zovlozie pentru uzul
clase u Il-a Gimnaziale. Ediţia 1, 1803,
LU

3
D-r. A. Leon Caâliuza Zooloaului, inleznind stu
diul Zooloziei. pentru clasa a I-a gimnazială, ISU 4
RA
NT
CE
I/
AS
UI

lui. =Tipo-Litogratia H. tiollair,

BC

Strula Primărie,
 | i |
: _
:
i
(
p.

Y
€
ii
7

AR
!

“
s,
|
, pf
-, , _ ,

IBR
*
”
-
e
,
i
ÎN .

YL
.

'

SIT
7
Lă

“
„ . | |
ER
i
=) ,
7 !
ii
NIV

| !
LU

ĂI
_ ,

i:
iz
|
|
RA

; 1
„ N
ă !

ri

Biblioteca n
NT

7.

ipi „Fac. de Filol., Filos., Psih. Ped, Ist-

CE
I/

ba
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y