Bcu Iasi/Central University Library

CU
IAS
I/C
EN
TR
| L z0.0 20
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
R Y
AR
IBR
IT YL
> SDearo
eo
$ Pro priotala: 2 Tfbă
ed ea
RS
VE
pflloicoir 4
L Iv
stia la €“i
i
d:
NI
:
Ei Ia
vu );
1. > :
"Sat an ca .$- V
LU
f. Tar
A
TR
EN
I/C
IAS
CU
CU
IAS
I/C
EN
TR
AL
UNIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
CU
IAS
I/C
EN
TR
ALU
NI
VE
RS
IT YL
IBR
AR
CU
IAS
I/C
EN
TR
AL
UNIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
CU
IAS
I/C
EN
TRA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
R
CU
IAS
I/C
EN
TR
ALU
ISTORIA
NIV
ER
FILOLOGIEI ROMÂNE
SIT
YL
IBR
AR
Y
RY
RA
DE ACELAŞI AUTOR:
Buc. 1885.
ELEMENTE TPURCESCĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
LIB
ivă, 1886.
IsLeLE. Studii de Mitologie comparat
ÎNCERCARE ASUPRA SEMASIOLOGIEI LIMBEL ROMÂNE.
de Universitate, 1887.
Operă, premiată
TY
DIOŢIONAR GERMANO-ROMÂN ŞI ROMÂNO-GERMAN,
|
1887 — 1889.
I
D'EMPRUNT OU LES JOURS DE LA
LES JOURS
RS
g, 1889.
VIEILLE. Tesă de doctoraţ. Paris-Leipzi
SmUDIU DIALEOTOLOGI C ASUP RA GRAI ULUI EVREO- -
|
GERMAN. Partea I. Buc. 1889.
E
LINGUISTIOA .GONTIMPORANĂ. Disc urs de deschidere
IV
ltat ea de
a cursului de Filologie comparativă la Facu
| -
Litere din Bucuresci, 1890.
UN
RAPORTURILE ÎNTRE GRAMATICĂ ȘI LOGICĂ. Sbu-

dit de Linguistică, generală. Prelegeri ţinute la Uni-
AL
versitate, 1891.
AuroRIi ROMÂNI MODERNI, IL ed. 1892.
IOAN ELIAD RĂDULESCU ca gramatic şi filolog.
TR
Conferinţă ţinută la Atenei, cu portret şi 4 anexe,

1892.
EN
Va apare succesiv:
ROMÂNISMUI DIN PUNCTUL DE VEDERE ETNOGRAFIC,
I/C
LINGUISTIC ȘI PSICOLOGIG: Vol. I Etnografia antică şi

modernă a Daciei (în preparaţiune). Vol. II Limba
şi dialectele ei în raport cu limbile su-
S
română
rori. Vol. III Literatura populară română în legătură,
IA
cu a popârelor învecinate.
CU
V-/ij vu
AR
pa
ISTORIA
,.
IBR
PILOLOGIRI ROMÂNE
ITYL
STUDII CRITICE
RS
VE
LAZĂR ŞĂINENU
I
UN
AL
TR
EN
I/C
BUCURESCI
EDITURA LIBRĂRIEI SOGECU &« COMP.
IAS
21 Ca i
1892.
Ar
d
MI 607853 psi
CU
B.C.U. IASI
RY
RA
LIB
TY
2 iii EST
I
RS
i Biblioteca Unlvers::.si laşi
i a4 12.300
E
0 oneoevoezaoaazaa
IV
36020. S'TPABILIMENTUL GRAFIC 1. V. SOCECU
UN
59, STRADA BERZEI, 59

AL
TR
EN
SI/C
IA
CU
AR
IBR
YL
MEMORIEI VENERATB
IT
MU
RS
VE
IIMoTrBIO CrpaRtIy
I
UN
AUTORULUI «ANALECTELOR» ȘI AL aPRINCIPIILOR>

| MAESTRULUI ILUSTRU CARE
A INAUGURAT STUDIUL IS17 ORIC AL LIMBEI ROMÂNE
AL
TR
SE INCIIINĂ
ACESTE «STUDII LILOLOGICE»
EN
I/C
IAS
CU
CU
IA
SI/C
EN
TR
AL
UN
IV
E RS
ITY
LIB
RA
RY
AR
IBR
YL
PREFAŢĂ
IT
RS
A lăuda pe d. Şăinenu, nu am trebuinţă,
căci dacă nu l-aş fi credut vrednic de laude,
VE
naş-fi primit a-i face acâstă prefaţă. Sint de-
parte totuşi de a m& uni cu unele din părerile
sale, mai ales cu o samă de apreciări,
I
bună-6ră
UN
despre d. Gaster sai despre d. Xenopol.

După mine, un singur articol al tîn&rului
d. Onciul, întemeiat pe .cercetări originale, pe
AL
cun6scerea primelor făntâne, pe o critică adevă-

rat sciinţifică, cântăresce mai. mult de cât cinci-
TR
şese-dece volume, lucrate tachigraficesce după

izvOre din a doua mână, fără ca sciinţa să facă
EN
în vre-o cestiune vre-un pas înainte. | a

D. Şăinenu mi-a fost elev. O spune el
I/C
însuşi cu plăcere, o spun şi eii cu mândrie. Mi-a

fost elev nu numai la Universitate, dar ce-va
IAS
mai mult: în acele co//ogaza. de-acasă, în cari

elevul vede pe profesor lucrând şi lucreză îm-
CU
VIII | PREFAŢĂ
AR
preună cu dinsul. Din capul locului n'am. putut
a nu recunâsce în d. Şăinânu o rară aptitudine.
R
pentru studii linguistice; acea aptitudine însă
LIB
avea nevoe de o direcţiune cu atât mai seri6să,
cu cât fusese deja atinsă prin înriurirea cea cu
TY
desăvîrşire nemetodică a lui Cihac. M'am silit
dară, şi cred a fi izbutit, a sădi în elevul mei,
I
pe de o parte admiraţiunea pentru câţi-va ade-.
RS
veraţi magistri ai Linguisticei contimporane, pe
prima linie Curtius şi Ascoli,
E iar pe de alta,
unele principii teoretice fundanientale, mai cu
IV
scmă :
10. A studia fenomenele. linguistice tot-d'a-
UN
una în legătură cu istoria;

20. A urmări tot-d'a-una fenomenele lingui-
AL
stice în circulaţiunea lor în graii. |

Fără ajutorul istoriei şi al circulaţiunii, lin-
guistul cel mai eminent se expune a „cădea în
TR
cele mai neiertate greșeli.

EN
B. P. HASDEU.
1 Septombre, 1892.
/C
SI
IA
CU
nis:ă
AR
Mz3do4up- n cte
R
INTRODUCERE
LIB
A trecut un. secol, de când părintele Sa-
vuil Klein de la Sad şi Marele Vistier al Prin-
ITY
i natulut Valachiei, Ianache Văcărescul, publi-
di
cară, la scurte intervale Și independent unul

de altul, primele lucrări gramaticale
RS
asupra
„limbei române. Anii 1780 și 1787, când apă-
rură „Elementele limbei daco-romane: și „Ob-
IVE
servaţiile asupra Gramaticei românesci“, sint
date memorabile în istoria filologiei romane,
"Din primul moment se accentusză un mod
UN
de a vedea fundamental diferit în cercetarea

materialelor limbei şi acestă, divergență se per-
AL
petuă în timp de un secol, constituind o ba-

rieră neinvinsă între dout direoţiuni gramaticale
TR
extreme.
Una se. afirmă mai întâi cu sgomot, reu-
EN
şesce, mulţumită unor apucături erudite, a câ-

ştiga o parte inteligentă a naţiunii şi, tocmai
in momentul când ajunge singură dominantă,
I/C
sucombă fără a lăsa vr'o urmă, Cea- laltă, cu o

înfăţişare maj modestă,
IAS
țrece la început aprope

neobservată, se contină |“în tăcere cu Eliad şi
Golescu, apoi, despreţuită cât-va timp, revine
CU
AR
X INTRODUCERE
iarăşi la ondre: presentul îîi aparţine şi e si-
R
gură de viitor. |
LIB
“Pe când Vacărescu, observator consciinţios,
se mărginesce la, înregistrarea obiectivă a fap-
telor linguistice, călăuzindu-se de usul, ce-l con-
TY
sideră ca unicul criterii în materie de limbă;
Klein şi urmaşii lui întroduc în filologia ro-
I
subiectivismului, împrospătând
RS
mână principiul
procederile analogiştilor antici şi adoptând ideile
filosofice ale secolului al XVIll-lea despre ca-
E
racterul artificial al graiului. |
IV
Acest mod de a vedea unilateral justifica
UN
în aparenţă ori-ce inovaţiune. Gramaticul, “din

simplu observator, devenea legislatorul suprem
al limbei, ce o putea reforma după placul sai
AL
vederile sale. De aci o tendenţă sistematică de

ameliorări din ce în ce mai radicale: cu cât
TR
gramaticul poseda mai multă erudiţiune, cu

atât mai îndrăzn6ţă devenea opera de tiansfor-
EN
mare linguistică. Lucrul ajunse acolo, în cât

evoluţiunea finală nu mai recunoscea punctul
/C
de plecare: lipsindu-i în cele: din urmă ori-ce

- măsură şi înlăturând cu tot dinadinsul ori-ce
SI
sprijin positiv, . clădirea, ridicată după vederi

IA
subiective, rămase planând în vid şi se spul-

bevă la prima clocnire cu realitatea,
CU
AR
INTRODUCERE XI
Considerând pustiirile şi confusiunile, cau-
R
sate de subiectivism în domeniul limbei, cel
LIB
mai mare gramatie al timpului modern şi al
tuturor timpurilor— Jacob Grimm —a condamnat
fără apel întrega gramatică subiectivă ca „un
ITY
pedantism fără sâmăn“ (eine unsigliche Pedan-
terei), care, lipsit de luminile evoluţiunii isto-
RS
rice şi ale filosofiei linguistice, se mişcă într'o
lume pur ideală şi n'are alt resultat
VE de cât a
impedeca libera desvoltare a graiului.
In cartea de faţă s'aii consacrat capitole
NI
speciale originii şi treptatei progresări a princi-

piului subiectiv, representat în filologia română
U
de şeola etimologică ardelână.

Fenomene de ordine istorico-politică i-ai
AL
dat nascere şi împrejurări sociale nefavorabile

ai contribuit ai da o direcţiune din ce în ce
TR
mai acută. Proveninţa şi existenţa-i seculară îşi

găsesc ast-lel până la un punct justificarea lor.
EN
Procederile-i extreme nu sint mai puţin

motivate faţă cu starea încordată: a lucrurilor
/C
din. tvecut, Ia
Dintre linguiştii occidentului, până la in-
SI
tâlul pătrar al secolului nostru, Hervas e sin-

IA
gurul, care declară fără înconjur originea ro-

mană a poporului şi a limbei nostre. Toţi cei-
CU
J
AR
XII INTRODUCERE
lalţi până şi Adelung consideră pe “ambele ca
R
amestecături slavo-romane. Trebuia dar pusă în:
LIB
lumină, şi într'o. lumină orbitore, latinitatea:
n6mului şi a limbei sale. Acesta explică exce-
sul de zel în studiile istorice şi gramaticale, în-
TY
ireprinse de. representanţii şelei etimologice.
Două bunuri nepreţuite aii resultat din în-
I
RS
delungatele opintiri ale etimologismului: alfa
betul latin, care prevalâză din capul locului (in
sinul acestei șc6le), şi studiul E istorie al limbei
naționale, inaugurat de Cipariă,
IV
figură venera-
bilă şi r&masă cu desăvirşire isolată chiar în
UN
mijlocul adepților sei. lilolog în t6tă puterea

cuvîntului, moderaţiunea şi. spornica activitate
(din nenorocire în mare parte atinsă de dog-.
AL
matism) a răposatului canonic formâză o con-

tinuă protestare în contra exceselor comise în
TR
domeniul limbei de predecesorii ŞI contim po

ranii sei,
EN
Tendenţa latinistă. are o analogie izbitore

cu direcţiunea inaugurată în Grecia modernă,
/C
câtre sfirşitul secolului trecut cam în acelaşi

timp cu Klein şi Şincai, de catre celebrul ele-
SI
nist Adamantios Korais (1748— 1833).

IA
Aceleași năzuinţe de regenerare naţională

şi aceeaşi precipitare de a demonstra Europei
CU
AR
INTRODUCERE XIII
directa continuitate şi transmisiunea. intactă a,
R
Elenismului îndemnară: pe ilustrul filolog. a .
LIB
efectuao restaurare formală a trecutului lin-
guistic.pPe când Serbia avu rara fericire de .a
poseda în Vuk Karagic un om de genii, care,
ITY
cel dintâi în orientul Buropei, a intrev&dut im-
portanța, folklorului şi a căutat să formeze din
RS
graiul popular trainicul substrat al unei limbi
literare; Korais şi şe6la. sa, înlăturând cu de-
„săvirşire limba poporului, :ajunseră la, creaţiu-
VE
nea unei idiome artificiale, care nu. mai era
nici elenă nici grâcă modernă, ci o mixtură
NI
dintr'ambele in dose neegale. Dacă formele gra-

U
maticale - şi vocabularul rămânea elene, apoi

sintaxa, adică sufletul graiului, era străină şi în
AL
casul cel ma! favorabil o imitaţiune superficială,

a Spiritului antic. Acestă stare de lucruri con-
TR
tinuă a subsista incă în Grecia Şi abia în tim-

pul din urmă s'ai arătat simptomele unei vi-
EN
gurose reacţiuni în favrea graiului popular.

O tendență pronunţată de latinisare a lim-
/C
bei se ivi şi in Franţa câtre mijlocul: secolului

al XVI-lea. Aşa numita Plefada urmărea rege-
SI
nerarea limbei şi a poesiei prin imitarea mo-

delelor antice:
IA
„Nos ancâtres — dicea, 'eroldul

Pleladey, du Bellay, în manifestul său de re-
CU
AR
XIV INTRODUCERE
formă, literară — ont laiss6 la langue si pauvre
R
et si nue qu'elle a besoin des plumes et des
LIB
ornements d'autrui“. Dar ca şi ajurea, cola
nu se mulţumi numai a slei din izvorul greco-
roman şi a îmbogăţi limba prin infusiune de
TY
elemente antice, dar pretinse încă a latinisa şi
forma n6oşă a vorbelor populare, trecând ast-
I
RS
fel cu vederea individualitatea limbei.
Precum latinisatorii noştri nu se mulţu-
meaii cu forme existente (ca aţă, luptare), con-
E
siderându-le ca vulgare şi: aspirând ale înobili (ros-
IV
tind şiscriindacia, luctare) ; totast-fel representanţii
UN
Pleiadei căutau a alunga vorbele reale „oiseux,.

venger“ substituindu-le forme pretins mai no-
bile „otieux, vindiquer“, dintre cari o parte,
AL
mulţumită unor împrejurări particulare, a pe-

sistat diferenţiându-se şi sub raportul semantic.
TR
Negreşit în secolul al XVI-lea sciinţa lim-

bei s'afla, incă în faşe, necutezând a eşi la lu-
EN
mină de cât în modeste, adesea necorecte, for-

mule de Tatăl-nostru, cari se continuă până
/C
la, începutul secolului actual. O istorie a filolo-

giei române nu pote trece cu vederea aceste
SI
prime gângăviri ale unei sciinţe, menite a a-

IA
junge la plină desvoltare abia în timpul nostru.

CU
AR
INTRODUCERE: | IV
lată pentru ce cartea de faţă se deschide

cu
R
cercetarea, cronologică de asemenea formule.
LIB
In ordinea normală a lucrurilor, poligloti$
a preces filologia, cunâscerea practică a limbi-
lor provenind din cause cu totul altele de cât
ITY
cele ce produc studiul lor sciinţific. Tera nostră
safla odinidră supt acest raport în condițiuni
RS
excepţional de favorabile. Cu' mult mai înainte
ca limba română să fie supusă unei cercetări
VE
„gramaticale, ea poseda poligloţi de mare va-
lSre, între cari Cantemir, principele-seriitor,. o-
NI
cupă întâiul rang atât prin cunoscinţele-i mul-:

tiple, cât şi prin viul interes, ce manifestă pen-
U
tru istoria şi limba română. |

inv&ţămintul din şeolele fanariote a fost
AL
mai mult o pedică seridsă de cât un element

de progres pentru cultura naţională.
TR
După capitolele consacrate primelor studii

gramaticale asupra limbei nostre şi după exa-
EN
minarea minuţidsă a ciferitelor sisteme de re-

formă linguistică, patronate de direcţiunea -eti-
/C
mologică, fonetică şi italienistă, trecem apoi în

revistă evoluţiunea lexicografiei române de la
SI
primele ei inceputuri până în present. „Ble-

IA
menite române in limbile străine“ formeâză o

CU
AR
XVI INTRODUCERE
complinire indispensabilă a ochirii critice .asu-
R
pra progreselor lexicografiei.
LIB
Un capitol final, cel mai vast dinte tote,
expune suma de muncă intelectuală, desfăşu-
rată în cursul ultimelor dou& decenii în diferi-
TY
tele ramuri ale filologiei române. Lăsând la o
parte lucrările secundare, menite a intregi sin-
I
RS
“tesa în amănuntele ei, sîntem în stare a releva
în tâte aceste ramuri câte
E una sai două pro-
ducţiuni de prima ordine, cari fac ondre sciin-
IV
ţei române şi permit a spera în viitorul ej.
In modul acesta ne-am încercat a presenta
UN
un tabloi pe cât s'a putut mai comprehensiv

despre fasele cele mai marcante ale filologiei
române. Cu spiritul imparţial am căutat a ne
AL
da semă de sistemele cele mai contradicătâre,

TR
de vederile cele mai originale în materie de

limbă. In cercetarea diferitelor manifestări şi
producţiuni filologice, ne-am călăuzit tot- d'a-una
EN
de principiul istoric, singurul care pote da o ex-

plicaţiune satisfăcătore unor fenomene de na-
/C
tură atât de variată. |

SI
Nu avem pretenţiunea de a oferi o Istorie

completă şi metodică a filologiei române, dar
IA
sperâm a nu fi tiecut cu vederea nici unul din mo-

mentele mai importante ale evoluţiunii sale istorice.
CU
R AR
LIB
ITY
LIMBA ROMÂNA IN OCCIDENT
| (1502 —1850) RS
VE
|. Formule de Tatăl-nostrut
U NI
„De pe la mijlocul secolului al XVI-lea până;

aprope de pragul secolului nostru, Linguistica
AL
a străbătut o peri6dă, .al cărei caracter. dile-

tantic primâză, aprope cu desăvirşire ori-ce
TR
preocupare serios sciinţifică. Activitatea-i.. se

manifestă, în r&stimpul acestei peridde, mai
EN
ales în compilare saii colecţionare de specimene

de limbi, cari tindeaii mai mult a satisface cu-:
/C
Tiositatea învă&ţaţilor de cât contribuiaii: la pro-

gresarea adevărată a sciinţei. Formula 'Tatălui-
SI
nostru servea drept substrat “tuturor acestor

IA
specimene. O idee preconcepută a dat impulsul

Şăinenu. — Din Zstoria filologict Române, 1.
CU
2 LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT
A R
şi a călăuzit, peste un secol şi jumătate, cer-
IBR
cetările de ăsemene natură: idea, că tâte lim-
bile se trăgeai dintr'un prototip comun, din
limba ebraică, care, după expresiunea; lui Ca-
YL
saubonus, avea de părinte pe însuşi D-dei, iar
de tălmaciu pe Moisi (Deus hajus linguae pater,
SIT
Moses vero imterpres eral). Acestă filiaţiune ne-
cesară a tuturor limbilor din cea ebraică a de-
venit fatală, pentru evoluţiunea, ulteridră a Lin:
R
suisticei — întocmai ca sistema lui Ptolomeii
VE
pentru Astronomie — impunându-i o seculară,
staţionare, până ce Leibniz o scâse din. acest
NI
cere vrăjit şi-l imprimă independenţa şi soli-

ditatea vederilor sale filosofice. |
LU
Dou& sint lipsurile inerente mai tuturor a-

cestor colecţiuni de 'Tatăl-nostru: imperfecţiunea
A
reproducerii, care resultă dintr'o necunoscinţă, .

TR
personală a celui mai mare număr din limbile

publicate, şi excluderea absolută—până la Her-
EN
vas şi Adelung—a analisei gramaticale. Cel din-

tâiu din linguiştii numiţi consideră t6te compi-
lările anteridre : drept vana curiosidad, iar cel
I/C
din urmă le numesce cu drepti cuvint „Dlosse

Curiositciten- Cabinettey*“ 1).
IAS
1) Cf. Adolung, Mithridales, vol. I, Apondico, unde dă şi

literatura respectivă.
CU
LIMBĂ ROMÂNĂ
AR
ÎN OCCIDENT - | 3
Cu tote acestea poliglotele de Tatăl-nostru
R
represintă, cum am Spus, aprope -întrâga acti-
LIB
vitate linguistică a celor din urmă, două secole
„Şi-ele nu pot fi twecute cu vedere de istoricul,
. care urmăresce fasele de evoluţiune ale Sciinţei
ITY
, limbei. Publicaţiunile de acestă
natură sint, pe
y de altă parte, forte cu greii accesibi
le. Preocu-
„pat de ataniă consideraţiuni,
RS
am credut folositor
a stringe intr'un mănunchiii părerile emise de
învăţaţi! linguişti ai Occidentului desp
re origi-
IVE
nea şi natura limbei şi a naţiunii. româ
ne. Sati,
in lipsă de păreri, probele de limbă— formulele
de 'Tatăl-nostru
UN
— ce. dinşii reproduce cu acâstă,

ocasiune.
|
Cea mai veche dintr”aceste probe,
formula
AL
publicată de Megiser, e anteridră „ Latălui-

nostru“ de marele logofăt Luca
Stroici, „cea
TR
dintâi încercare de-a serie cu litere latine“,

cum 0 numesce d. Hasdeu, şi ea merită deci a
fi
EN
pusă în fruntea monumentelor ca caracter

e latine.
Este, apoi, interesant a vedea, cum un
linguist de forţa - lui
I/C
Hervas, ascrie limbei ro-

mâne 0 posiţiune definitivă intre cele-lalte idio
me
neo-latine şi declară,
IAS
cu decenie inaintea înte-

meletorului filologiel romanice, nein
dol6sa sa o-
rigine (Catalogo, 180): Lingua latina matrice
CU
A R
de” dialelii valako, italiano, spagnuolo, francese
IBR
e portoghese . . . Il linguaggio valalo o moldavo
e Cialeito immediato della lingua latina e conser-
vasi puro mella Valahia, sebbene essa & circon-
YL
data da genti che parlano idiomi differentissimui,
quali sono îl turco, greco, illarrico, UNgaro e teu-
SIT
tonico.
Nu mai puţin interesant este a urmări sfor-
ţările ortografice de a reda, printr'un alfabet
R
insuficient, numerdsele nuanţe fonetice ale lim-
VE
bei române. Semnul d, bună-Gră, il găsim notat
cu de, ue, şi...
NI
Intăile colecţiuni de 'Tatăl-nostru confundă,

limba română (ivallachisch) cu
LU
cea walisă sati

walonă (avallisch, wallisisch, avallonisch, aucilsch,);
ba încă Megiser o gratifică cu acelaşi epitet ca,
A
şi limba chinesă (Chinische Sprach).

TR
Uim6ză, în ordine cronologică, principalele

dintm'aceste compilăni, cercetate din punctul de
EN
vedere special, care formâză subiectul acestui

studii.
I/C
Cel dintai, care a, utilisat formula „Tatălui-

nostru“ ca probă linguistică, e un German. din
IAS
Minchen, Johannes Schiltberger. Acesta intre:

prinse, intre anii 18394—1427 o călătorie prin
CU
AR
LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT | 5
Europa, Asia Şi Africa. EL străbătu

prin Unga.
R
ria şi Bulgaria, Valachia, 'Transil
vania şi Mol-
LIB
„dova, numită pe atunci Vala
chia mică. Cală-
torul notâză pretutindenea, loca
lităţile prinei- |
pale şi atinge în trâcăt despre limbile
şi obiceiu-
ITY
„rile poporelor, ce visita. Despre limba română
„mare de cât o idee vagă, consider
ând-o ca o
idiomă de o natură particulară.
RS
|
Iată pasajul privitor la țările Române Î):
„Am fost şi în Valachia şi în
IVE
două oraşe
principale, unul numit Agrich
(Argeş) Şi celă-
lalt turcesc (Bucuresci ?). Şi
o cetate numită
UN
Uebereil (Brăila), care-e aşegdată,pe Dunăre. A-

colo negustorimea are corăbii şi gali6ne, pe
cari transpârtă mărfuri din ţări
păgâne. 'Trebue
AL
încă sciut, că poporul din Valachia

Mare şi din.
Valachia Mică e de religiune creș
tină. Şi e] are o
TR
lunb ă particulară şilasă, să-i crâscă

părul Şi barba, .
lără a se tunde vro dată. Am fost şi în Va.
EN
lachia Mică şi în Arde]... Apoi e o cetate

I/C
1) Reisen des „Joh, Schiltberger aus Biinchen în

Luropa,
IAS
Asien und Afrita ton 129] bis 1127,

horausgegeben von Neu-
mann. Minchen, 1859, p. 92 şi
169: „Ich bin och gewesen in
der Wallachy und in den zwein
hoptstetten; cine pgenant A-
grich (Argeş), dio ander tirkiseh
(Bucuresci?). Und cin statt
CU
R
RA
de' dialetii valaho, italiano, spagnuolo, francese
e portoghese . . . Il linguaggio valalo o moldavo
LIB
e dialetto immediato della hngua latina e conser-
vasi puro nella Valahia, sebbene essa & circon-
daia da genti che parlano idiomi differentissimi,
TY
quali sono i turco, greco, ilhrico, ungaro e teu-
tonico. i
SI
Nu mai puţin interesant este a urmări sfor-
ţările ortografice de a reda, printr'un alfabet
ER
insuficient, numerosele nuanţe fonetice ale lim-
bei române. Semnul &, bună-dră, il găsim notat
IV
cu Ge, we, d şiy...
Intăile colecţiuni de 'Tatăl-nostru
UN
confundă,
limba română (avallachusch) cu cea walisă sati
walonă (ivallisch, wallisisch, avallonisch, wălsch);
AL
ba încă Megiser o gratifică cu acelaşi epitet ca

şi limba chinesă (Chinische Sprach). -
TR
Urm6ză, în ordine cronologică, principalele

dintr'aceste compilări, cercetate din punctul de
EN
vedere special, care formâză subiectul acestui

studii.
I/C
Cel dintâi, care a utilisat formula „Tatălui-

nostru“ ca probă linguistică, e un German din
S
Munchen, Johannes Schiltberger. Acesta intre-!

IA
prinse, intre anii 1394—1427 o călătorie prin

CU
AR
Europa, Asia Şi Africa. Bl străbătu

prin Unga:
IBR
ria şi Bulgaria, Valachia, 'Transilvani
a şi Mol-
dova, numită pe atunci Valachia
mică. Cală-
i torul notâză pretutindenea,
L
localităţile princi-
„pale şi atinge în trecăt despre limbile
şi obiceiu-
ITY
rile popdrelor, ce visita. Despre limb
emcaae
a română
mare de cât o idee vagă, consider
ând-o ca o
idiomă de o natură particulară.
RS
|
Iată, pasajul privitor la țările Române ]):
„Am fost şi în Valachia şi în
VE
două oraşe
principale, unul numit Agrich (Argeș) şi celă-
lalt turcesc (Bucuresci ?). Şi o ceta
NI
te numită
Uevereil (Brăila), care e aşedată pe
Dunăre. A-
U
colo negustorimea, are corăbii şi gali6ne, pe

cari transportă mărfuri din ţări păgâ
ne. Trebue
AL
încă sciut, că poporul din: Valachia

Mare şi din.
Valachia Mică, e de religiune creştină
. Și; e] are o
TR
limbă particulară şi lasă să-l er6seă păru

l şi barba,
fără a se tunde vro daţă. Am fost şi în Va-
EN
lachia Mică Şi în ArQ6]..... Apoi e o cetate

I/C
————————————
1) Reisen des Jol. Schiltberger aus Miinc

hen i 2 Furopa,
IAS
Asien und Afrita ton 1391 Viş 1127,

her ausgegeben von Neu.
mann. Miinchen, 1839, p. 92 și 160:
alch bin och gewesen in
der Wallachy und in den zwein hopts
tetten; cino genant A.
grich (Argeş), dio ander tărkisch (Bucur
escI?). Und cin statt
CU
R
RA
numită Sedscho/ (Suc6va), care e capitala, Vala-
chiei mici.“
LIB
Conrad Gessner sai Gesnerus (1515
— 1564),
bărbat de o erudiţiune universală,. fundatorul
TY
Zoologiei moderne şi al Istoriei literare, a re-
sumat cunoscinţele linguistice ale timpului în
SI
„Dhihridates, de differentiis linguarum tum ve-
terum, tum que hodie apud diversas nationes in
ER
toto orbe terrarum in usu sunt observationes“, a-
părută la Zurich, în 1555. In dedicaţiunea, cărţii
IV
el observă, că constatarea afinităţii linguistice nu-i
UN
un simplu obiect de curiositate, ci o parte in-

tegrantă a educaţiunii sciinţifice, că particularită-
țile graiului şi deosebirile limbilor merită s'a.
AL
tragă atenţiunea unui spirit cult şi filosofic.

„Gessner făcu întâia încercare mai însemnată a,
TR
gehaissen Ubereil (Brăila), dio liegt uff der tunow (Donau).

EN
Da haben die kocken (corăbii) und dice galein (gali6ne) dio

kofimanschatz bringen ir nidorleg von der heidonschaftt,
Rs
ist och ze merken das das volk in der prosson und in dor
I/C
cleinen
Wallachy cristenlichen glouben helt. Und habent ocl cin
bo-
sunder sprach, und lassent och all samt har und bart wochsen
und schnidens nymer niintz ab. Und bin gewosen
S
in dor clei-
nen Wallachy und ze sybenbirgen. ..... Dornach
ist ein
IA
statt haist Sedschoft (Sucâva), dio ist hoptstatt in dor

eloinon
Walachy.“
CU
AR
LIMBĂ ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT 7
unei colecţiuni de 'Tatăl-nostru (în număr de
IBR
29), închelând cartea cu. specimene din limba Ți-
ganilor şi a cărăitorilor. In privinţa originii şi
inrudirii limbilor, autorul : impărtăşesce ideile
L
greşite ale contimporanilor sei: ebraica numai
ITY
e limbă pură, cele-lalte simple degenerări sai
amestecături. Pe pagina 65 reproduce un Tatăl-
RS
nostru reto-roman (churweltsch), iar la pagina 69,
în lipsa unui specimen linguistic, ne dă urmă-
torea notiţă privitâre la ]6ra Românâscă:
VE
„Valachia perquam lata regio est, a, Tran-
Sylvanis, incipiens, usque 'in Euxinun protensa
NI
pelagus, plana ferme tota, et aquarum indiga:

|
U
cujus meridiem Iste:: fluvius excipit, septentrio-

nem Roxani occupant, 'quos nostra mtas Ru-
AL
thenos appellat, et versus fluvium Thira

n no-
mados Sceytharum genus, quos 'artaros hodie
TR
vocitamus. Hanc terram incoluerunt (quondam

Geta . . . Postremo Romani armis subacti ac
EN
deleti sunt, It colonia Romanorum eo deducta,

duce quodam FI lacco, “a quo Flaccia nuncupata,
.
I/C
Longo temporis actu, corrupto (ut sit) voca-

bulo, Valachia dicta. Srmo adhue genti
Roma-
IAS
RUS est quamvis mana ex parte mutalus, et

ho-
mini Ilalico vis intelligibilis. . .*
CU
R
RA
Hieronymus Megiser din Stutgard, cât-va,
timp profesor la Lipsca, mort în 1616, publică
LIB
Ja 1592 în Francfurt o colecţiune de specimene
linguistice sub titlu: „Specimen XL diversarum,
atque inter se differentium, linguarum et dia-
TY
lectorum, a diversis auctoribus collectarum, qui--—
bus oratio dominica est expressa“ (a doua edi-
SI
ţiune, Prancfurt, 1593).
Formula românâscă, a Tatălui-nostru se află
la Megiser sub N. XLI cu titlul „in der chini- ER
schen Sprach“ (confundând-o tu limba chinesă,
IV
de sub N. XLVI) şi sună ast-fel:
UN
Tatal nostru, cine esti in coriu,

Sfinciaskase numole teu,
Se vie imparacia ta,
AL
Su (şi) se fie voja ta, cum in ceriu asa pre pomuntu,

Puine nua do tote zilele, de-no noa astazi, (nostri,
Su ne jerta gresalele nostro, cum su noi jortam a gresitilor
TR
Su nu ne duce pre noi in kalo do ispitra (sic!)

Su ne mantujaste pre noi de reu, Amen.
EN
Alăturâm aci formula cea maj veche a Ta-

iesit cu' litere latine, aflată de q. Hasdeii
I/C
n „Corpul legilor polone“ de Sarnicki şi tipă-

rit la Cracovia în 1597, adică 5 ani după pu-
blicarea „specimenului“ lui Megiser, de care di-
S
teră în fond şi în formă:

IA
„Parintele nostru ce esti in ceriu, swin-

CU
4 | _
AR
Şi av a
1 Edhetcose numele teu: se vie inperegi

a ta, se fie
IBR
iipia ta, komu ie in ceru assa ssi
pre pemintu.
Silenia noastre segioase de noai
,
pa
_.
astedei. Ssi iarte
oae detoriile noastre, cum ssi
L
noi lessem de-
rniczilor nostri. Si nu aducze
pre noi in is-
ITY
te, ce ne mentuiaste de fitlanul.
Ke ie a ta
inperecia ssi putara ssi cinstia in
veczij veczilor.
RS
Amen.“ 1)
Claude Duret, „President î Moulins“,

VE
cum
se întituleză însuşi, scâse în 1619 la
Yverdon
0 volumindsă, compilaţiune, în: care
vorbesce
NI
despre vr'o 56 de limbi, neuitând

a pomeni
gralul animalelor şi-a paserilor:
U
»Lhresor de
I'Histoire des languss. de cest Univ
ers, conte-
AL
nant les Origines, Beautez, Perf

ections, Deca-
dences, Mutations, Changemens, Conv
ersions et
TR
Ruines des Langues.“ La paginile

842—844
Duret, trateză „de la langue des Walachiens“ :
EN
„Nicolas Chalcondile, livr, 2 de son Histo

irg des Tures
tient que le langage des Valaques semb
le de prime face
I/C
que c'est presue une mesme chose

avec celuy des Ita-
În
N 0
IAS
) A se confrunta aceste formule

şi cele do mat la vale
cu specimenele cirilice de „Tatăl-nos
tru“ din diferite opoce, re-
produse în Crestomatiu d-lui Gaster
I, 9, 32, 99, 41 și 53,
CU
R
10 | LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT
RA
liens, mais il est si corrompu, et se treuve finablement
“tant de difference de Pun ă Pautre que malaysâment se
LIB
pourroient-ils entretendre. Comme cela se soit peu faire
(woux usans presque du mesme parler, de mesmes
mours et forme de vivre que les Italiens, soient allez
prendre picd en ces marches-lă, je ne lay point encor
TY
entendu, et s'y n'ay trouvâ porsonne qui men sceust
rendre assez bon compte. 'Loutesfois le bruit commun
SI
est que co furent gents ramassez de divers endroicts,
qui y aborderent premicrement sans cependant avoir
ER
faict chose digne de mâmoire, no qui merite d'estre în-
ser6e cn la presente Historic. Au reste on voit ENCOr
IV
pour le joui'hui quw'ils ne different pas beaucoup d'a-
vec les Italiens, tant cn lcurs facons de faire quw'en
UN
leurs ustancilles, armcures, esquipages et vestemens,

qui sont presque uns ă tous les deux Peuples .
„Pour ce qui concorne leur origine et commencement
AL
il faut ontendre ce quwon appelloit ânciennement Dacie,

ctoit une grande âtendue de pays... L'empereur 'Tra-
jan Payant finablement subjuguce y transporta des.Ro-
TR
mains pour la repeupler et la reduit en forme de Pro-

vince. Mais du temps de Galicn et depuis soubs Aure-
EN
lian les barbares la reconquirent. Les Gothz aussi se

jetterent dedans: durant Vlmpire de Gratian, telloment
que de ce melange les Valachiens sont descendus, le-
I/C
quels. aajant confondu les meurs, fugons de faire et lan-

age des dessudils en ont fuict je ne sea quo d part
S
qui 2" vessemule plus de rien. Toutesfois ils usent aussi

IA
du parle Ruthenique et Slaxon ; pour le regard de leur

nom, on dit quo ce fut un Romain appelle Flaccus qui
CU
AR
LIMBĂ ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT: 11
leur donna premierement et que
IBR
de lă ils ont este dicts
Falachi ou Valachi: car les lettres de Pet V conso
nante
se changent facilement Pune en Vautre ... Iceux
tien-
nent la Religion Chrestienne selon lusage et tradition !
L
des Grees. Et m'ont guere est. cogneus sinon
depuis
ITY
Pan 1350 que Vempereur Charles s'estant voulu
atta-
quer ă cux y fit mal les besognes. Or combi
en que la
Valachie soit aussi appelâo Moldavie et que
ces deux
RS
noms soient le plus souvent confondus Pun pour
Pau-
tre, neantmoins îl y a, difference. . On divise encor
ces deux pays Wune autre sorte: celui qui est
en haut
VE
dovors Russio du cost& Occident est la Valac
hie, dont
la principale villo sappole Socavie (), “forte a. merveilles
NI
ct quasi inexpugnable. L/autro qui est le long des ri-

„Vages du pont Euxin... . est la Moldavie ou Bessa-
U
rabic., . 1) :
Andreas
AL
Hliiller prelucra, întrun mod critic:

colecţiunile existente in publicaţiunea apărută la
TR
') Intr'un articol publicat de A.A, Sandu

în „Revista Con-
timporană“ din 1873 (pag. 681—69.) sub
titlul „O pagină des-
EN
pro România dintr'v geografie imprimată la Paris

15434 în
(Recucil des diverses histoires touchant les situat
ions do tou:
tes regions et pays contenuz es trois partie
s du monde, nou-
I/C
velloment traduit de latin en: frangais),

figureză urmâătorea
notiţă:
n» + « Encoro pour le presont ilz usont
du langage ro-
IAS
main en cette contre, combien qu'il

soit si corrompu qu'ă
grand' peine le peuvent les Romains
mesme entendre. []z-
ont usage de lettros Tomaines, fois
qu'il y a quolques lottres
changees. ,
|
CU
R
RA
Berlin, în 1680, sub titlul: „Oratio orationum, $.
s. Orationis dominică versiones preter authen-
LIB
ticam fere centum, eaque longe emendatius quam
antehac, et e probatissimis auctoribus potius quam
prioribus collectionibus, jamque singula genuinis
TY
lingua, sua characteribus“. Pe pagina 58 găsim,
sub rubrica, „walisic“ (wallice), un Tatăl-nostru
SI
românesc reprodus în caractere latine, deşi tâte
cele-lalte
ER
s'află acolo în caracterele lor originale:
Parinthelo nostru cela co esti en tzori.
IV
Svintzascoso numele tcu.
Vie enperotziw ta.
UN
Facase voce la cum en tzer ase si pre puomentu,

Paeno noastre tza do satzioase da noam astezi. [tzilor nostri.
Si lase noa datoriile noastre, cum si noi so lasam datorni
Si nu dutze pro noi la inspitire.
AL
Tze ne mentueste pre noi de viclianul.
John Chamberlazynea publicat in 1715, la Am-

TR
sterdam, un volum in 40 coprindend 142 de Ta-

tăl-nostru, distribuite după continente şi ţ&Ii,
EN
reproduse în caracterele originale şi cu trans-

crierea latină: „Oratio dominica in diversas om-
I/C
nium fere gentium linguas versa et propriis

cuisque lingua characteribus expressa.“
S
Afară de formula „walică“ reprodusă după

IA
Muller, Chamberlayne publică alte două Tatăl-

nostru românesci, procurate lui. de. câtre „nobi-
CU
N
AR
LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT 13
lissimus D-nus Birndorfi, Ablegatus
IBR
Hungarize
et Transilvanie Ecclesiarum ad Augustis
simam
Nagne Britanie Reginam Annam.“
L
Aceste două formule „walachice“ figureză
intre cele „slavonice“ şi „moscovitice“ Şi sună
ITY
ast-iel:
RS
1. Tatul nostru esinje jesh in eserju.
Szvinczio sze numelje tou.
Sze vii Imparaczia ta,
VE
"Fii voja ta cum in cserju, asha shi pe pamuntul.
Punje nostru do tote zilelye da, noi astesz, [nostri.
Jarta greshalelye nostre cum shi noi . jartam a greshitilor
NI
Shi nu ducz pe noi inka, la ispitira

Shi mentujestho pe noi de roo. Amin.
U
2. Parintye nostru csela ese esh in esori,

AL
Svenczie sze numelyo tou.

Vii Imparaczia ta,
Facse sze voja ta cum in cseri asha shi
TR
pe pamuntul.
Punye nostru esaszechsio (!) da noo asztes
z. [esilor nostri,
Shi lasza noo datorilyo nostre cum Shi
noi laszam datorni:-
Shi nu ducs pe noi la iszpitira,
EN
E
Shi mentujeste pro noi de .hitljanul.
I/C
Hervas (Părintele Lorenzo) se născu la 1725

în Mancha spaniolă dintr'o familie nobilă. A stat
IAS
mult timp ca, misionar în America, de undere-

veni in 1707 la Cesena,
in Italia. El muri la |
Roma, în 1809, ca bibliotecar al Vaticanei. Spre
CU
14 LIMBĂ ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT
R
RA
a propaga religiunea creştină în Lumea-Nouă,
Hervas înv&ţă multe limbi americane şi fu: izbit
LIB
de diversitatea lor.. Cu ajutorul altor misionari
adună un mare număr de vocabulare, trecu apoi
la idiomele din cele-lalte continente şi-şi propuse
ITY
a îmbrăţişa, într'o operă grandi6să, istoria,
progreselor spiritului umenese de la începutul
existenţei sale fisice. Acâstă enciclopedie, scrisă,
S
maj întâi italienesce şi apoi tradusă, de autor în
limba-i maternă, portă titlul: „Idea del
verso, che contiene la storia della vita, dell
ER
Umi- -
IV
uomo, elementi cosmoegrafici, viaggio estatico al
UN
mondo planetario, e storia della terra“ şi apăru,

în intervalul de la 1778—1787, în 21 de vo:
lume in 40. | |
AL
Pe linguist îl intereseză ultimele 5 părţi ale

acestei opere monumentale, din care ne mulţu-
TR
mim a cita pe cele ce privesc mai d'aprope

acest, studii. |
EN
„Catalogo delle lingue conosciute e notizia

delle loro affinită, e diversită“, 1784 (tradus spa-
/C
niolesce: Madrid 1500—1805, 6 tomuri in 40)..

Tomul întâi conţine limbile americane, pe cari
SI
le reduce la 11 familii; al doilea cele din insu-.

IA
lele Marelui Ocean şi din continentul asiatic, sta-

bilesce familia limbilor malaese şi polinese Şi
CU
LIMBA ROMÂNĂ
R
ÎN OCCIDENT 15
RA
dovedesce înrudirea idiomelor familiei semitice ;
ultimele patru -tomură ivateză despre limbile - eu-
LIB
ropene. o |
Extragem din acâstă operă pasajele privi-"
!
i6re la națiunea şi la limba, română, servindu-
TY
i ne de ediţiunea, spaniolă, singura ce ne am pu-
tut-o procura:
I
RS
„Naciones y lenguas de la antigua Dacia que com-
VE
prehendia los paises que hoy se llaman Trans
ylvania,
Moldavia y Valaquia (II, 246 urm. şi 260 urm):
En
estos paises se hallan hoy cinco 'naciones
NI
diversas,
que hablan otros tantos lenguages diferentes, y
todos estos se hablan cn sola Transylvania,
LU
la qual
cs la Babel no solamente de las lenguas, sino
tambien
de las religioncs, pucs apenas hay secta
ceuropea “que
A
en ella no se halle. En los dichos paises hay

tres naci-
ones dominantes
TR
duc son la teutonica, hingara y va-

laca; se hallan poblaciones de esclavones,
y hayla
gente llamada favdona, la qual cs la
que commune.
EN
mente se lama gitana. La nacion valaca desciende de

colonias italianas y habla an lenguaje que es dialecto
lutino.
/C
|
„La lengua valaca cs" la mas extendida
en las tres
provincias «ue forinan la antigua Dacia.
SI
La dicha leu.
Jia con sus palabras y artificio gramatical
demuestra .
IA
cliramente ser dialecto latino. De la lengua

valaca hay
varios dialectos, mas todos ellos mucstran
su origen
CU
R
RA
del idioma latino, del que se han alejado mucho mas
que los dialectos latinos que se hablan en Italia, Fran-
cia y Espaiia, porque los valacos estan entre naciones
LIB
de muchos y diversos lenguages, porque han estado y
estan sujetos d algunas de ellas, y porque habiendo
caido en profunda, ignorancia han carecido del conoci-
ITY
miento y leccion de los libros latinos. Tantos motivos
de corrupcion como ha tenido el lenguage valaco, han
faltado en las naciones italiana, fiancesa y espafiola
S
para que se corrompisen sus respectivas lenguas, .que
son dialectos latinos como la valaca.
ER
„Collario dice sobre los dialectos valacos (|. 1, c.
19, p. 92): „El lenguage mas puro do los valacos se
IV
parece mucho al italiano: masel quc en las cosas sa-
UN
gradas usan principalmente los valacos biharienses, tiene .

„palabras iliricas, porque, si no me engafio, recibieron
de los iliricos la. religion y cl rito griego que observan
tenazmento.“
AL
„Juan Luci, en su historia de Dalmacia (Amste-

lodam 1666), tratando criticamente del origen, nombre
TR
y lengua de los valacos, pone (|. VI, p.-785) las pala-

„bras siguientes para que se conozea la afinidad de ella.
EN
con la latina: albu, ansu (! angelus), apa (aqua), ape

(apis), aogiut, arma, curu, barba, barbosul, bou, bunu,
buna, calul, caemp (campus), calla (calis), calliator (via-
/C
tor), caine, camassa, capul, ciclul, domnul, dutor (de-

bitor), erba, frat, fratia, [reul, fur, gaina, lume (lumen),
SI
lung, maive (! major), munte, nic (| nix), negro, Pament,

Pivul, YOSSsu,
IA
„Las palabras valacas que se acaban de poner

CU
R
RA
son totalmente latinas poco desfiguradas;
mas general:
mente en el valaco se desfiguran mas quc
| en italiano
LIB
„Y en el espăiiol y non tanto como en el fiance
s, Yo
: que entiendo bastante bien. estas lenguas y la
latina,
„con el conocimiento de estas quatro lenguas semej
an-
! tissimas a, la, valaca, no lego ă entender medianamente
TY
: los libros eseritos en cl valaco mas puro. Hay vario
s
dialectos valacos; los menos puros tienen muchas pa-
I
RS
„labras de los lenguages de los rusos y de los btilga
-
ros;... en Valaquia se habla lengua valaca, que
se
escribe con la letra de Bulgaria Yy los divinos oficio
s se
VE
celebran por los valacos en lengua eselavona.
|
„El hablar la nacion valaca dialectos latinos no
prucba absolutamente que descienda de la romana,
NI
0
latina, porque de cesta ciertamente no descienden la
LU
francesa, la espaiola, ni otros que hablan dialectos

la.
tinos tnicamente porque fudron dominados por los ro-
nanos que se valieron de la industria, no menos
que
A
de la dominacion, para introducir su lengua en las

na-
ciones dominadas. Los valacos, ă mi parecer, descio
TR
n.
den de los romanos 0 de los italianos, y de su descie
n-
dencia hallo ser convineentes las prucbas siguientes
EN
que reciben nucva fnerza del ser dialecto latino el len-

guage valaco.
„Los Valacos,
/C
dice Luci citado, no se dan el nombre

Valacos, sino el de Runenos,y se glorian de ser Ro-
SI
Manos ... La tradicion «que las naciones tienen

de su
Origen, es fundamento grande para probar este:
y al
IA
fundamento da prucba incontestable, cuando su origen

Săinenu.
CU
— Din storia filologie! Române. 9

R
RA
se declara por los nombres que ellas se dan ă sis mis-
“mos. Una nacion ne olvida jamas el nombre que ella se
LIB
da ă si misma. Los valacos, ântes del siglo XI, se da-
“ban el nombre de Romanos: este mismo nombre se dan
hoy, y hablan dialecto de la lengua romana. Istos
hechos certos prueban que es romana su desciendencia.“
ITY
„Saggio prattico delle lingue con prolegomeni
S
e una, reccolta di orazioni dominicali, in piu de
trecento lingue e dialetti“, 1787.
ER
Limbile sint dispuse după ţări şi după gradul
Jor de înrudire; oraţiunile dominicale sînt în nu-
IV
măr de 307, reproduse în caractere latine şi în
UN
soţite de o traducere literală şi de note grama:

ticale. Aplicaţiunea strictă a principiului grama-
tical, ca punct de plecare pentru judecarea dife-
AL
renţelor linguistice, e relevat aci pentru întâia,

Oră, şi merită -să reproducem cuvintele, în cari
TR
Hervas formuleză acest principii (p. 42 a edi-

ţiunii spaniole). Vorbind de publicaţiunile ana-
EN
l6ge anteridre, în cari probele lingustice ofe-

reaii simple materiale brute neînsufleţite de o
/C
analisă, sciinţifică, el dice:

„La noticia que del gran numero de estos se
SI
da, en dichas obras, servia mas para satisfacer

IA
4 la vana curiosidad, que para adelantar en las

ciencias; porque los lectores no podian formar
CU
R
LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT: 19
RA
concepto de la diversidad y carâcter de las
len-
„ Suas en que se pone la oracion dominical
sin
LIB
„ traduccion literal, que hiciese conocer la varie
dad
J de sus Palabras y artificio grammatical para, for-
„mar justa, idea de la diversidaq de las lengu
TY
as
y de las naciones :que las hablaban.“
Hervas publică între „dialetti latini“ trei for-
I
RS
„mule originale de 'Tatăl-nostaru, omiţend cele
îm-
prumutate din Chamberlayne mai sus reproduse.
Sub N. 262 o „orazione valaka“, ce a vă-
VE
dut-o întrun Breviar manuscris cu caractere,
ili-
rice, întitulat greco-valaco, în Biblioteca, Colegiu-
NI
lui Propagandei din Roma. Numerssele greşe

li
LU
de tipar fac acâstă Yeproducere. aprâpe

nein-
teligibilă, dar o retipărim întocmai spre a
da o
idee de absoluta lipsă de valbre Sciinţifică a
A
u-
nor atari probe linguistice:
TR
Tatulu nostru, karele osti ia ceriio,

EN
Sficzjetkzie numele tzu

Rie jepiczia ta,
lie voata ta, pre kum jeferio, sci
pinchita;
Pchinje noastri czjo de pururje dinto no
/C
ad astize,
Sci ne iapti noad grescalelo noastre,
prekum sci noi jertimi
grescezloră (nostri);
SI
Sci nu no duze pro noi jo cipeti,

Tene crijijesce de feli rzu.
IA
Nostim este, că Adelung, reproducend întoc-

CU
R
20 LIMBA ROMÂNĂ ÎN COCIDENTP
RA
mai acestă formulă atât de coruptă, îşi dă cu
părerea, c'ar fi „kutzo-walachisch.“ În urma unor
LIB
atari monstruosităţi tipografice, nu ne mai pote
prinde mirarea, când Megiser confundă formula,
română cu cea chinesă, inserând pe ambele sub
ITY
aceeaşi rubrică (vedi mai sus); nici când Hervas
declară că, cu totă cunoscinţa-i perfectă a limbi- .
S
lor romanice, nu ajunge „ă entender media-
ER
namente
los libros escritos en el valaco mas puro.“
Sub N. 263 o formulă nu mai puţin greşit
reprodusă, sc6să dinti'un Câslov tipărit la 1773
IV
şi aflat, în aceeaşi Bibliotecă. Ea sună, sait mai
UN
bine nu sună, ast-fel:

Tatel nostru, karele eszezy ia czelury,
Ofnicjekee numele” tu,
AL
Wie japricia tu,

Fie woja ta prekum in czeru, fsy pre pomianyt,
Pianni nostr czi depurupi dneo noao astzy,
TR
Szy ko iart noao hzo szaene noastre, pro kum szy noy ertm
hreszycylop noszczy,
Szy nu ne ducze pre noi in ispit,
EN
"-Czi no isbwiszeze del czel ru.
In fine, sub N. 264, o formulă, despre care

/C
dice c'ar fi primit-o din Moldova, unde se obi-

cinuesce şi pe care o reproduce şi Adelung sub
SI
titlu „moldauisch-walachisch“ :
IA
Tatul nostru, kare est in teherul,

Sfynzaskasi numele al tou,
CU
LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT
R
21
RA
"Sa vio imperazie ta,
Se fie woya ta com yn tscher ascia pe pemynt,
Pune nostru tschol den tote zilile dy nou aste,
LIB
Scho jart nou grischelele nostre, cum schi noi jartim grische
lor (!) nostre,
Scho no noi aduca yn ispity,
Jare matujet (!) pre noi den rue.
TY
Contimporan cu publicaţiunea lui Hervas se
I
făcu, după îndemnul lui Leibniz şi
RS
sub auspi-
ciile împărătesei Tcaterina, o colecţiune lexicală
coprindend un număr de cuvinte indispensabile
VE
(ca deus, celum, pater, mater, filius etc.), re-
date în mal tote limbile globului: Materialele, redi-
NI
jate de naturalistul Pallas, apărură la Peters-

burg, între anii 1787— 1789, în două mari volume,
LU
sub titlu: Linguarum totius 'orbis vocabulariu

comparativu. Opera neavend mai nici un inte-
A
res linguistic, ne mărginim a spune, că limba

TR
română (voloșski) ocupă al patrudeci şi şâselea

loc între limba albanesă şi cea ungurescă,
EN
S
Trecem în sfirşit la opera importantă, care
conţine sintesa, filologiei comparative de la ince-
/C
putul secolului şi care formeză linia de demar-

SI
caţiune între sciința empirică a limbei din tre-

cut şi cea istorico-comparativă a timpului nostru.
IA
Autorul ef, -Johann Christoph Adelung, născut

CU
R
RA
în 1734 şi mortla 1806, a consacrat întrega-i viaţă
studiilor de limbă şi a desfăşurat o activitate
LIB
surprindătore. El singur a ridicat limbei ga-
mane un monument lexicografic, care a recla-
mat,la alte naţiuni, sforţările unor Academii
ITY
intregi. Lucra neîntrerupt 14 ore pe gi. Celiba-
tar totă viaţa, Adelung avea obiceiii să dică,
că femeia sae masa-i de scris, jar copii sei cele
S
70 de volume, mari sai mici, ce publicase în
_cuvsul celor 72 de
sa slăbiciune era
ER
ani ai vieţii
posesiunea unei
sale. Singura
mari varie-
IV
“tăţi de vinuri străine: pivniţa sa, ce o bote-
zase Bibliotheca, selectissimu, conţinea patru- -deci
UN
de feluri.
Cu ajutorul publicaţiunilor lui Hervas şi
AL
Pallas şi a propriilor
sale cercetări, Adelung
începuse la 1806 a sc6te la lumină opera capi-
TR
tală, a vieţii sale: JMithridates, oder allgemeine

o Spraehenlsunde, din care nu apucă cu viaţa de
EN
cât primul volum, în prefața căruia el numesce

acestă operă „copilul cel mai mic şi probabil.
cel din urmă al Musei sale, pe care L-a ingrijit
/C
şi desmierdat cu îti gingăşia, de care obici-

SI
nuit are parte a se bucura copilul cel mai mic.“

Restul publicaţiunii fu ingrijit de Dr. Severinus
IA
Vater, profesor de teologie la Konigsberg (aju.

CU
R
RA
iat, între alţii, şi de către Wilhelm de Hum-
|
«|
' boldt) şi terminat, la 1817, în patru tomuri sati
+ ş6se volume.
LIB
Adelung adoptă, ca şi Hervas, divisiunea,
| geografică, ca principii de clasificaţiune ; descrie
TY
pe scurt originea, istoria şi structura, gramati-
„cală a fie-cărei limbi Şi dialect. Specimenele de
I
Tatăl-nostru imbrăţişeză aprâpe 500 de idiome;
RS
fie-care probă € supusă unei cercetări critice Şi
lexicale, după care se adaogă şi lista publica.
VE
ţiunilor linguistice privitore la acea limbă.
Sub numele da „romisch- slavisch“ sait „wa-
NI
lachisch“, Adelung (II, 723—738) ) aşcdă limba

română după familia idiomelor
LU
slave. Repetă,
în întroducere, pe scurt, cele dise de Thunmann
(vegi mai la vale), indoindu-se însă de aserţiunea
A
acestuia, cum că în limba română sar afla mai

TR
multe elemente traco-dace; împarte limba ro-

mână, în dou dialecte principale: unul, daco-
EN
Sail ungaro-român, dincâce de Dunăre, în Mol-

dova, Muntenia, Transilvania, Bucovina, Banat
şi Ungaria de Nord; şi. altul, traco-român, din-
/C
coio de acest Nuvitt in . "Diracia, Macedonia ŞI

SI
Tesalia, unde formeză „cea mai mare: parte a,

populaţiunii“
IA
Şi care idiomă e „&rober und

unreiner“, amestecată cu multe elemente alba-
CU
R
RA
nese şi grecesci; mai observă, că clasele no-
bile din Moldova şi Muntenia vorbesc grecesce
sai turcesce.
LIB
, Descriind „caracterul“ limbei române, rele-
vâză, unele modificaţiuni fonetice (patru == qua-
ITY
tuor, opt = octo) şi găsesce, în conjugarea ver-
bului, o pretinsă asemenare cu cea slavonă,
precum transformarea cons6nei finale k in €
S
şi d în z îi pare anal6gă cu cea rusă.
ER
Ca texte, Adelung publică, diferite formule
de Tatăl-nostru, -luate in parte de la predece-
IV
sorii să). |
UN
Intâia formulă o reproduce după Stiernhelm,

în prefaţa-i din ediţiunea lui Ulfila, care însă .
nu indică izvorul proveninţei sale (ea concârdă
AL
cu cea reprodusă mai sus după Andreas Miller):

TR
Pirinthele nostru cela, ce esti in tscheri,

Svintzasciăse numele teu,
Vie emperatzii ta,
EN
Facese voje ta, kum en tscher ase si pre pămentu,

Pine noastre tza siitzioase dă noaiă astezi,
Si lise noai datoriile noastre, cum si noi se liisem datornitzi-
lor nostri,
/C
Si nu ne dutze pe noi la ispitire,

Tzo ne mentueste pr noi de viclianul. Amen.
SI
A doua formulă e intitulatiă „dacisch-wala-

IA
chisch“ şi reprodusă din Biblia lui Şerban Vodă

CU
LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT
R
25
RA
(1688), după un exemplar aflat în „Biblioteca
regală. din Dresda.:
LIB
Tatiil nostru, tschel de tscherjuri,
Sphinzi6ski, se numelje teu,
Wijo emperetsia ta,
TY
Fije woja ta kume in tscherju assa schi prje pemintu ;
Pânje noastri tsche de toatje silelje dii no o noao îistiisi,
Schi lassii noao datoriile noastre, kum lassam schi noi da:
I
torniczilor nostri,
RS
Schi si nu nje dutschi prje noi în bântuialiă,
Yscho nje isbawjeschtscho prje noi de cel rău,
Răi a ta jaste emperetsia schi putierje schi slawa intru
VE
wijecze. Amon.
A treia formulă, calificată de „siebenbiir-

NI
gisch-walachisch“, e citată după „Ungarisches

LU
Magazin“ (|V, 195);
Tatel nostru, karele jescht in tscherju, |

A
Svinzaskă se nuiele teu,

Schi vie emperetzia ta,
TR
Schi fie voja ta cumu-i en tscherju ascha schi pre pemuntu ;

Puina noastre tscha de toate silelo de-ne noao astezi,
Schi ne jartene greschilele noastre precum schi noi jertem
EN
greschitzilor nostri,
Schi nu ne dutscho pre noi en ispirata (|),
Schi ne isbeveschte do tschel reu,
/C
Ro'i a ta emperetzia schi putăre schi slava den viitschi văt-

schilor. Amen.
SI
In adaosele şi indreptările la cele scrise e de

IA
Adelung asupra limbei române, Vater observă

CU
26 LIMBA BOMÂNĂ ÎN OCCIDENT
R
(IV, 407), că alt loc se cuvenea limbei
RA
ro-
mâne şi anume imediat după reto-romana, „als
eine eben solche, ihren ausgebildeten Schwe-
LIB
stern nachstehende, Tochter der lateinischen
Sprache“ ; că nu merită epitetul de „rOmisch-
slavisch“, de-6re-ce numărul
ITY
cuvintelor de o-
rigine slavă este „bey weitem. nicht : gross
genug“, structura-i gramaticală s'abate din con-
S
tră de la cea slavă şi analogiile observate de
Adelung
Vater
sint parte accidentale, parte
accentuâză apoi
ER nedecisive.
diferenţa . între dia.
IV
lectul daco-român Şi macedo-român; cel: din-
tai e atât de latin, în cât poesii întregi se pot
UN
traduce din italiana în română cu cuvinte Şi

terminaţiuni corespundătâre pur latine. In spri-
jinul acestei
AL
aserţiuni se referă la o poesie ro-

mâno-italiană 1), compusă de Korssi) (Crişan), ce
TR
o reproduce în paralel cu originalul italian:

Voi ochi, muritore stele, Voi occhi, stelle mortali,
Ministri perirei mele,
EN
Ministri dei miei mali,

S'insomnoânchenaretati Ch'in sogno ancor mostrate
Che murire mi optati; Che mio morir bramate ;
Inchisi, de me ucideti, Se chiusi m'ocidote.
/C
*
Deschisi, voi ce nu puteti? „porti, cho non farcte ?
SI
“-.
*) Vater o publică, împreună cu alte câte-va căpătate
de la Bopitar, în Proben deutscher Woll:smundarlen. Leipzig,
IA
1817, p. 93—104: „Gedichte in wallachischer oder daciseh-ro-

manischer Sprache“. |
CU
LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT?
R
27
RA
La pagina 414 impărtăşesce un 'Tatăl-nos
tru
moldovenesc din partea unui dragoman
la mi-
nisterul afacerilor străine din Petersbu
LIB
rg ; îl
reproducem din causa ortografiei sale:
Tatul nostru kare este n ischerul,
TY
Sphinziasky numelui tyu,
Fio npyryezija ta,
Fie voja ta, kum n tscherjul ascha
schi pre pemynt,
I
Pynja.noastry tseha, di purure dy
RS
ni nou astys,
Schi ni jarty nou greschelele noastr
e, kum schi noi Jertym
grescherilor (!) noastre,
Schi nu ne dutschi pre noi ntro ispyty
,
VE
Schi ni isbyweschte pro noi di tschel
Tyu,
Kum schi a ta josta, Npyryczija
schi si] a schi slawa, a wok
wekow. Amin.
NI
| Continuatorul lui Adelung mai

releveză,
vorbe române ca „alb, deget,
LU
vorbă, masă,
r6gă“ în raport cu italianele „bia
nco, ditto,
parola, tavola, pregat — ceea ce, după dinsu
l,
A
a dovedi .0 origine latină mai veche de cât

TR
formele celor-lalte limbi romanice. Acee

aşi causă,
ar explica modificarea unor sunete ca qu în p
EN
(apă, apă, opt, patru, lapte, piept. ŞI chiar

klept pentru qua, aqua, octo, quattuor, lac,
pectus),
/C
a lui | in r (moră = mola), modificări,

„cari nu afectâză cuvintele slave intrate în
SI
ro-
mâna. Postpunerea articolului Vater
o explică
ca 0 particularitate a limbei române
IA
provenită
dinti”o desvoltare propriă.
CU
—
AR
R
II. Scriitori şi istorici
LIB
Poetul german Martin Opitz, mort în 1689,
fu chemat din Silesia, în 1622, de principele
ITY
Gabriel Bethlen ca profesor de literatură la Aca-
demia din Belgrad. Acolo îi prii aşa, de bine, la
Zlatna, în cât celebră localitatea înti'o poemă
RS
cu acelaşi nume, unde într'altele descrie limba,
obiceiurile şi firea Românilor din Transilvania, :
VE
Italien hat selbst nicht viel von seinem Alten,
NI
Ingleichen Spanien und Gallia behalten:

Vie avenig dies lann dem Jimer cihulich scin,
So nahe sind verwandt allachisch und Latein,
LU
Da steckt manch' edles Blut in kleinen Bauernhiitt.en,

Dass noch den alten Brauch und Art der alten Sitten
Nicht ginzlich abgelegt. Wio denn ihr Tanz bezougt.,.
A
TR
Zar schlecht, doch witzig sind; viel denken, wenig sagen...

EN
„Italia însăşi n'a păstrat mult din vechime,

“precum nici Spania, nică Galia: cât de puţin ele
pot s&mena Romanilor, atât de aprope înrudită
I/C
e româna cu latina. Aci zace incă mult sânge

nobil în colibele ţărânesci, cari nu saii lepădat
IAS
incă, cu totul de vechile obiceiuri şi datine stră-

„bune, precum dovedesce şi hora lor..... Gmeni,
CU
R
_
RA
cari şi astădi portă încă haine după model ro-
man, cam proste; dar sint sfătoşi, se gândesc
LIB
mult şi vorbesc puţin...“ 1)
Acelaşi entusiasm se oglindesce în cuvintele
geografului german Hoffmann, când caracteriză
ITY
m me
pe poporul român şi limba sa: „Din amestecul

elementului, din care se trage poporul român,
m
RS
se desvoltă capete, cari-s clasice Şi ar putea
servi de model pentru geme; capete, cari Şi
inlăuntru ascund ceea ce arată în afară, căci ni-
VE
căirea nu întilnesci o inteligență mai repede, o
minte mai deschisă, o agerime mai mare, unită
NI
cu dibăcie în conduită, cum o arată Românul

LU
cel mai de rind. Acest popor, unit şi ajuns. la,

cel mail înalt grad de civilisaţiune, ar fi potrivit
Să stea în fruntea culturei intelectuale a ome-
A
Niril. Şi ca'să se implinâscă acesta, limba sa e

TR
atât de armonidsă şi de bogată, că ar fi potri-

vită pentru poporul cel mai cult de pe suprafaţa
EN
pămîntului... 3)
/C
Joan Lhunmann, profesor de eloquență ŞI

SI
:) Opitz, Deutsche Poimata. Danzig, 1623: pooma întitu- |

IA
lata „Zlatna oder von Ruhe des CGemâths“, |

*) Hoifmann, Beschreibung der Erde, p. 2074.
CU
AR
30 „LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT
filosofie la Universitatea din Halle, a fost primul
R
inveţat din occidentul Europei, care s'a ocupat
LIB
cu istoria şi limba Albanesilor şi a Vlahilor sait
Românilor macedoneni. |
In fruntea, disertaţiunisale
i. figureză, aceste
ITY
memorabile cuvinte: „Nouă 'Europeilor occiden-
tală nici un popor al continentului ce locuim
RS
nu ne este aşa, de necunoscut, în privinţa, ori-
ginii, istoriei şi limbei lor, ca Albanesii şi Vlahil.
VE
ȘI totuşi sînt: popore importante (Fanuptvoll;er),
popore vechi, pe cari ori-ce istoric ar trebui să
le cunâscă şi a căror istorie ar umplea o mare
NI
lacună în istoria antică şi modernă a Luropei.

LU
Dar ele nu jâcă acum vi'un rol insemnat, sint

popore supuse, sint nenorociţi —— şi istoricul e
adesea, tot aşa de nedrept ca şi omul de rin:
A
el despreţuesce pe cel ce nu-i norocos î),

TR
Thunmann constată, că Vlahii grăiesc a-

ceeaşi limbă, ca şi fraţii lor de dincâce de Dunăre,
EN
fiind însă amestecată cu mai multe elemente

grecesci. Reproduce apoi Abecedarul sat Proto-
I/C
piria lui Kavalliotis, protopop din Moschopolis,

IAS
) Thunmann, Untersuchungen zur Geschichte der ostlichen

curopiiischen Woller. Leipzig, 1174, p. 171 urm.: niiber die Ge-
schichto und Sprache der Albanesen und der Walachon“,
CU
R
LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT. 31
RA
„der gelehrteste unter seinem Volke“, care, subt
acest titlu, publicase, la Veneţia, în 1770, un
LIB
dicţionar de vr'o 1070 de vorbe latine, macedo-
române şi albanese (t6te în caractere grecesci),
insoţite de corespundătârele lor grecesci.
ITY
După Thunmann (p. 323), Vlahii ar fi w-
maşi ai vechilor "Traci amestecați cu alte popsre,
RS
jar limba lor o idiomă tracă, dar fârte împre-
surată de elemente străine, pe cari le repart
i-
s6ză, după propria-i socot6lă, în proporţiunile
VE
următore : aprope 1/ e latin, %/s grec, 2/s
gotic
şi restulde *%/s dinti”o limbă, ce are mare ana-
NI
logie cu cea albanesă.

LU
Franz Joseph Sulzer, născut în Elveţia, servi

in avmata austriacă ca căpitan şi muri în
A
Pitesci
la 1791. Chemat de câtre Ipsilante, pe la
TR
1776,
să ocupe o.catedră de filosofie Şi drept şi să
conlucreze la un codice de legi particulare pen-
EN
tru Divan, din cari misiuni insă Sa ales cu nimic,

el avu ocasiune a cunâsce de aprope starea
/C
lucrurilor în Munteria din a qoua jumătate a se-

colului trecut. Insuşindu-si limba Şi familiarisân-
SI
du-se cu traiul şi obiceturile teril, el “şi propuse

IA
a îmbrăţişa, intro vasta operă, viaţa poporului

român din punctul de vedere istorico-cultural.
CU
AR
Dar n'apucă să publice de cât partea geografică,
R
cea istorică aflându-se încă ca manuscript în
LIB
“timpul lui Engel 1).
Inspirat de filosofia secolului al XVIII-lea,
Sulzer apreţiază societatea nostră, cu scepticismul
ITY
„unui adept volterian.. Stilul săi prolix trădeză
asemenea o imitaţiune străină şi digresiuni de
RS
tot felul daii operei sale un caracter particular.
Alminterea, nici un. alt scriitor străin nu
VE
ne-a lăsat informaţiuni atât de abundante de:
spre starea n6stră socială, despre obiceiuri, da-
tini şi ceremonii, ca istoricul austriac. E.o scriere
NI
de cea, mai înaltă val6re sub raportul cultural,

LU
o lucrare în mare parte exactă şi solidă, şi epi-

tetul, ce-i dă, Engel (dus Sulzer'sche klassische
Buch), nu-i un simplu ornament. El şi Cantemir
A
formeză, unicele fântâne pentru o cundscere mai

TR
amărunţită a vieţii intelectuale a poporului ro-

„mân din ultimele două secole.
EN
Sulzer se consideră obicinuit ca autorul tesei,

reluată în timpul nostru de câtre Russler, despre
I/C
transmigrarea posteridră a, Românilor din Balcani.

Dar nu este exact, că el ar fi negând caracterul ro-
IAS
1) [, Chr. Engel, Geschichte der Aoldau und der W'alachey.

Halle, 1804, p. 541—56,
CU
R
LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENM 33
RA
manical limbei n6stre; din contră,el insistă a
releva originea, latină nu numai a limbei, dar
şi a,
LIB
obiceiurilor şi a datinelor românesci ; admite
însă,
"şi un contingent insemnat slavon şi ajunge
la con-
clusiunea, că Românii ar fi o amestecătură
ITY
de
» Romani şi de Slavi, în care însă elementu
l roman
„ preponderză 1). Introducerea slavismelor
4
,
in limba
RS
„ română Sulzer o explică forte ciudatşi anume pe
cale- matrimonială. Din lipsa caracteristică,
în roma-
nesce de vorbe romanice pentru noţiunile
VE
amor, a-
mare, represintate prin slavismele „dra
goste, iu-
besc“, el deduce teoria bizară (II, 61 urm.)
NI
despre
originea „amorâsă“ a elementului slavon.
Doritori
LU
de a poseda, femei slave, Romanii trebuiră

dinainte
să înveţe câte-va vorbe Slavong, cu cari
să în-
cânte pe iubitele lor Şi să
A
le pâtă declara ast-

TR
1) Sulzer, Geschichte des Transalpinischen

Daciens, ist das
der Walachei, Moldau und Bessarabiens
im Zusammenhange mit
EN
der Geschichte des ubrigen. Daciens

als cin Versuch einer all-
gemeinen dacischen Geschichte mit kritischer
Freiheit ent-
worfen. Des ersten oder geographis
chen 'Theiles. Wien, 1781,
/C
vol. II, p. 6: Ich streite den Walachen

ihre râmischo Abkunft
nicht ab... p. 53: Die Walachen . haben
romischo Gebriuche,
SI
romischo Sitten, eine romische Sprac

he; sie haben-aber auch
slavische Siiten, Sprache und Gebrâuche.
.. Sio sind also weder
IA
blosse Slaven noch rcine Romer,

sondern cin Gemisch von
beiden Vălkern, von welchen aber
das romische vorschlăgt und
den Vorzug hat“,
|
CU
Şăin6nu.— Din Zitoria filologiei Române,

2
AR
84 | LIMBA ROMĂNĂ ÎN OOCIDENT
fel amorul lor. „Căci presupun, adaogă cu nai-
R
vitate istoricul austriac, că sexul frumos al ve-
LIB
chilor Slavi -va fi posedat atâta pudore ca și
domnele de astădi, în cât nu ele 'şi vor fi oferit
mai întâi amorul bărbaţilor...“ |
ITY
Părerea lui Sulzer despre un compromis
romano-slavon al limbei române am v&dut-o îm-
RS
părtăşită mai sus de Adelung, care aduce în
sprijinul ei întreita dovadă .aparentă : elementul
VE
slavon, seriscrea cirilică şi orțodoxia. Şi cu tote
că continuatorul stu Vater a rectificat, încă în
NI
1817, acestă opiniune eronată, ea fu repetată

de Schaffarik în 1837, considerând pe poporul
LU
român ca un amestec de Daci, Romani şi Slavi 1).

Medicul german Andreas 1Volf, care călătorise
în diferite rinduri prin Moldova, povestesce că
A
ajungend pentru întâia Gră acolo, fu întrebat : Sci

TR
moldovenesce ? la care dinsul r&spunse: Românesce

sciii, dam moldovenesce nu sciti — şi fu tare sur-
EN
prins aflând, c'ar fi una şi aceeaşi limbă, dar

avend un număr de expresiuni tipice. Wolf şi
I/C
consacră câte-va pagini pentru enumă&rarea acelor

paralelisme munteno-moldovenesci, din caii re-
IAS
1) Schaftarik, Slarische „ilterthiumer, herausgez. v. Wuttke.

Leipzig, 1817, vol. 1, p. 92.
CU
R
LIMBA ROMĂNĂ ÎN OCCIDENT 35
RA
producem următârele: bâlciii—iarmaroc, doică
—mancă, porumb —popuşoiiă, iz
—mă
mintă, mu-
LIB
„ Şăţel— romoniţă, funie— frânghie,
gaur — bortă
ă,
„glu—mă şagă, felinar — fanar, zăpadă —omtt,
ur-
„ loiti— og6g, ţarcă —coţofană, diplă —lăuţă, olajă
ITY
—steclă, l6c— doftorie, fedeleş— barilcă,
năframă
— basma, truf — aş
fudul, lobeni — harb
ţă uz, pepene
RS
—zemos...1)
Un alt Elveţian de nagcere ca şi Sulzer, Cara
,
caracteriză ast-fel limba română îna
VE
doua jum&-
tate a secolului trecut: „La langue
Valaque et la
Moldave sont ă quelques mots:de diff
NI
erence la
meme. Cette langue dârive en grande
partie du
LU
latin, comme par ex. les mots putine, muine

, (pu,
vin etc., en partie du Sclavon ou russe
comme
sluga, prapadit etc. et du polonais comm
A
e vai-
voda. Il s'y est introduit d'ailleurs un
TR
certain
nombre de mots tures et tartares qui tous en-
semble forme un langage barbare et corrompu
EN
qui n'offre nulle energie, nul gout; et nulle

idee
absiraite, Les caractăres d'6eriture et: d'impres-
/C
sion sont en partie grecs, russes et tartares, Le

grec vulgaire est la langue polie de' la cour et
SI
IA
1) Wolf, Beitrăge zu einer statistisch-

des Fiirstenthums doidau, Hermanstadt, historichen Beschreibung
1503, p. 174—184.
CU
AR
36 LIMBA ROMĂNĂ ÎN OCCIDENT
R
des hospodars et des gouverneur's de province.
On y parle aussi litalien et.le francais; le prince
LIB
et plusieurs seigneurs du pays ont meme des
livres en cette derniăre langue ; les ouvrages de
ITY
M. de Voltaire 'se trouve entre les mains de
quelques jeunes boyarăs, et le gout des auteurs
francais ferait aujourd'hui un objet de commerce
RS
dans ces contrâes, si le patriarche de Constan-
tinople n'avait menace de la colăre du ciel tous
VE
ceux qui lisaient des livres catholiques romains
et particulizrement ceux de M. de Voltaire 5“.
NI
III. Romanişti şi Linguişti.

LU
Până la întâiul pătrar al secolului nostru, lim-

ba română era ca şi necunoscută în Europa oc-
A
cidentală. la impărtăşea sortea idiomelor balca-

TR
nice de a fi ignorată de câtre invăţaţii apuseni,

ba încă depreţiată şi privită ca un dialect slav
EN
pe de-a, întregul saii cel puţin slavo-roman, cum

o considera încă Schaffarik. Opintirile generdse
I/C
ale cărturarilor ardeleni rămâneai fără de. efect

asupra opiniunii curente din causa caracterului
IAS
| 1) Carra, Ilistoire de la Moldavie ct de lu Valachie, avec

une dissertation sur I'ctat actuel de ces deux provinces. Nouf:-
châtel, 1781, p. 195.
CU
LIMBA ROMÂNĂ
R
ÎN OCCIDENT 37
RA
"excesiv, ce direcţiunea latinistă imprima ten-
„ denţelor sale.
LIB
Aceeaşi sârtă, o încercă limba unui popor
„învecinat cu noi, despre care un.istoric literar
„se exprimă ast- fel: „Bulgarii erai „aşa de bine
ITY
şierşi de pe harta lumii, că învățații cei maj
serioşi ai secolului al XVIII: lea Şi chiar de la
" începutul
RS
secolului al XIX-lea, ai. ideile cele mai
confuse despre dinşii, despre limba lor, despre
istoria lor. In 1771, Schlotzer observă, că stu-
VE
diul limbei bulgare moderne ar procura pâte
câte-va date folositâre spre a determina, ce
NI
era
vechiul popor bulgăresc. Patriarhul studiilor slave
LU
moderne, Dobrowsky, n'avea nici o noţiune des-

pre limba bulgară şi credea, că ar fi un dialect'al
serbei; Kopitar, in 1815, scie doră atâta, că bulgara
A
are un articol, ce se pune la, sfirşitul vorbelor...

In
TR
1826 Scnaftarik credea încă, că Bulgarii nu

l0-
cuiesc de cât în regiunea, ce se intinde de la
EN
Balcani până la Dunăre, şi evalua numărul lor

la 600.000; iar, la 1848, în etnografia, sa slavă,
/C
el dă un specimen cu totul surprindător de bul-

găresce, Alţii credeat, că limba bulgară nu se
SI
mai vorbea, că dispăruse cu desăvirşire I.E

IA
') Pypin et Spasovic, Iistoire 'des litteratures

slaves, tr,
Denis. Paris, 1880, vol. 1, p. 144.
CU
AR
38 - LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT
”
Dacă ignoranţa era aşa de uimitore in pri-
R
vinţa limbei bulgare, representanta 'modernă a
LIB
“paleo-slavei, limbă, care posedă o importantă,
literatură medievală şi care a exercitat o mare
influenţă asupra popbrelor învecinate; dacă pen-
ITY
tru slavişti de frunte, ca IKopitar şi Schaffarik, ea
era 0 adevărată terra încoguita, apoi ce să mai
RS
dicem de limba n6stră, învăluită în faşele ciri-
lismului, lipsită de ori-ce cultură seri6să şi ame-
VE
ninţată a-şi compromite natura propriă de o
şcolă cu principii extreme? Dar idea propagată
„de acea şedlă, cu tote exageraţiunile sale, fiind
NI
adevărată, ea triumfă şi atrase încetul.cu ince-

LU
tul privirile inv&ţaţilor străini asupra acestui

membru răsleţit al trunchiului romanic. Dacă lui
Klein şi Petru Major le revine ondrea de a fi
A
luat iniţiativa şi de a fi propagat

TR
c'un zel, fie

şi excesiv, idea romanității, apoi romaniştilor .
din occident şi în special celor doi fundatori ai
EN
studiului comparativ al limbilor romanice, lui

Raynouard şi Diez, le datorim deplina recun6s-
I/C
cere a acestul principiu şi introducerea definitivă

“a limbei române in marea familie romanică.
IAS
Francois Ragnouard (1761 — 1536) e auto-

rul teoriei, după care provenţala ar fi tipul dia-
loctelor romanice, un fel de idiomă romanică
CU
R
LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT 939.
RA
| comună — langue romane— derivată din cea la-
tină, Pasajul, în care se ocupă cu limba română,
LIB
: este cel următor 1): „Soit par Peffet du hasard,
! soit par la force meme des choses, lidiome va-
, laque retint ou rencontra quelques-uns des prin-
ITY
„ Cipes 6l&mentaires, quelques-unes des formes es-
"„sentielles qui ont constitu6, d'une maniăre si
RS
__prâcise et si analogique, les langues de Pocci-
dent;, mais il crâa et accepta un plus grand
nombre de principes et de formes qui 6tablirent
VE
une extreme dissemblance entre cet idiome et
ceux de l'Europe latine. Il axriva alors pour.
NI
lidiome valaque ce qui serait infailliblement

LU
arriv6 pour chacune 'des langues de Europe

latine en Occident, si au lieu &'avoir eu un type
commun et primitif, elles s'6taient formâes iso-
A
lement de la corruption de la langue latine, et

TR
avait suplee des formes particulidres ou adoptâ

des formes accidentelles et diverses, que lin-
EN
fluence des idiomes -voisins aurait pu leur four-

niv. J'hâsite d'autant 'moins d placer l'idiome
/C
valaque porii les langues de Europe latine, que

s'il presente de nombreuses dissemblances dans
SI
IA
') Raynouard, Choiz des poisies originules des Troubadours.

Paris, 1816—1621, vol. YI, p. 67-68 din „discours prtliminaire“.
CU
AR
plusieurs des formes grammaticales 6l&mentai-
R
res, il en offre beaucoup moins dans les mots“.
LIB
Particularitatea cea mai marcantă, ce iz-
besce pe Raynouard, e posiţiunea neromanică
a articolului, asupra cărula vor reveni şi cerce-
ITY
tătorii ulteriori:
Bruce: White, care susține originea celtică.
RS
a, limbilor romanice, atwibue limbei române o
importanţă excepţională. VE „Le daco-roman ou va-
laque que sans la moindre exagsration nous
pourrions appeler la cl6 du probleme dont nous
avons entrepris la solution“ 1). In capitolul VII,
NI
consacrat unei analise a limbei române, observă

LU
despre Raynouard, că se află în erdre admiţend

postpunerea -articolului ca o particularitate spe-
cifică a limbei române, convins fiind că în limba,
A
italiană, articolul era asemenea postpus; dovadă

TR
fratello, care n'ar fi de cât radicalul frate cu

articolul lo/ Acest singur exemplu pâte arăta
EN
modul nesciinţific, cu care autorul procede în

deducţiunile sale.
I/C
Pe de altă parte, slavistul Kopitay (1780-

1844), făcend un studii comparativ asupra prin-
IAS
1) Bruce-White, Ilistoire des langues romanes et de leur

litteratuves depuis leur origine jusq Pau XI Vote sitele, Paris, 1841,
vol. I, p. 205.
CU
LIMBA
R
ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT 4]
RA
“cipalelor -trei limbi balcanice— albanesa, româna
şi bulgara — consideră, ca şi Vater (cf. p. 27), limba
LIB
„română ca „cea mai veche fiică a latinei,“ de-6re-
"ce posedă latinisme necunoscute limbilor surori (ca
mensa, ambulari, intelegere, albus, verbum...) şi
ITY
„Televâză ca o urmă a elementului autohton post;
„ punerea articolului în cele 3 idiome ale penin-
„“sulei, considerând câteşi trele aceste popâre ca
RS
Traci modernă. „Dintwaceste două popâre învu-
dite şi învecinate, unul
VE(Albanesii) a scăpat în
munţi forma şi materia limbei sale, celălalt (Va.
lachii), în văi, a adoptat cei drept materie ro-
NI
mană, dar turnată într'o formă propriă“ 1.

LU
După ce Lorenz” Diefenbach (1306—1881)

se mărgini a constata, într'un mod sumar, ana:
logiile fonetice și morfologice ale limbilor ro-
A
manice în raport cu cea latină, 2), Prideric Diez

TR
(17—94 1876) aşega definitiv limba, n6stră prin-

tre cele-lalte limbi romanice: „In sud-estul ku-
EN
:) Kopitar, Ueber die albanische, walachische und bulga-

rische Sprache în „Wiener Jahrbichern fâr Litteratur“, vol. XLVI
/C
(1829), p. 59 urm. reprodus şi în „ Kleinere Schriften, “ea. Miklo-

sich. Wien, 1875.
SI
2 Dicfenbach, Die jetstigen Domanischeu Schriftsprachen.

Leipzig, 1831, p. 50: „Die Sprache der Walachen ist wirklich
IA
10ManZ0.. Der Charakter der Sprache in Klang, in Bildung

der Rede ist dem der Schwestern ihnlich, aber minder gebildete.
CU
AR
ropei, dice Diez, pe ambele maluri ale Dunării in-
R
feridre, mai bine de 3 miliâne de 6meni grăiesc o
LIB
limbă, a cărei structură gramaticală şi elemente
lexicale dovedesc, că se trage din latina. Ori-cât
de amestecată şi de incultă (verwildert) ne apare
ITY
limba română, nu-i putem refusa un loc între
limbile culte (Schriftsprachen) romanice, atât în ve-
RS
derea posiţiunii sale externe, de-dre-ce e recu-
noscută într'o mare parte a teritoriului săi ca
organul statului, al bisericei şi al literaturei,
VE
cât şi sub raportul intrinsec din causa multor îră-
suri arhaice. O aşedâm imediat după cea ita-
NI
liană, pentru că s'apropie de acâsta printr”'o

LU
multiplă analogie“ 1). |

Resultatele imperfecte ale sciinţei occiden-
tale asupra limbei române până la mijlocul se-
A
colului nostru s'află ast-fel resumate de Schlei-

TR
cher în schiţa, ce consacră daco-românei: „A-

„cestă, limbă formeză, pentru a dice ast-fel, o in-
EN
sulă românisată în mijlocul poporelor neromâ-

nisate ale Dunării inferidre... Dicţionarul, flexiu-
I/C
nea, fonetica, tote acestea sint romanisate, dar

IAS
1) Diez, Grammatik der romanischen Spracheu. Boun, 1836—

1843, 3 vol.—Il ed. 1$856—60, vol. I, p. S9 urm. Cele dise de
Diez au fost apoi repeţite -in introducerea la „Walachischo
Mărchen“ de fraţii Schott. Stutgard, 1545, p. 13 urm,
CU
LIMBA ROMÂNĂ
R
ÎN OCCIDENT 43
RA
. Şi degenerate şi desordonate. Sonul e arbitrar
şi fără regule, flexiunea e imbibată cu elemente,
LIB
„ce nu ne întimpină în tipul general al idiomelor
vomanisate, şi dicţionarul e inundat co mulţime
de vorbe maghiare, germane, grece, turce Şi
ITY
, slavone“ 1).
Progresele realisate de la acea dată în stu-
diul limbei române se oglindesc în Gramatica,
RS
recentă a limbilor romanice de Wilhelm Meyer 2)
sait în Compendiul de filologie romanică a lui Gră-
VE
ber 5); şi printre promotorii acestor studii în Occi-
dent figureză în primul rind numele ilustre ale lui
NI
Miklosich şi Schucharăt, unul discipul al lui Ko-

LU
Pitar şi celălalt al lui Diez, ambii : continuând

cu succes tradiţiunile acestor mari maestri. Lu-
minile, ce aii revărsat publicaţiunile lor asupra,
A
originilor și evoluţiunii limbei române, aii con-

TR
tribuit în mare parte a inaugura a nouă epocă

in studiul istoric al limbei nâstre. In acelaşi
EN
timp, la nol în eră, numele sciinţific cel mai

/C
1) Schleicher, Die Sprachen Europa's în systematischer Ueber-

sicht. Bonn, 1850, p. 194.
SI
2) W, Meyer, Grammatil der romanischen Sprachen. Leip- .

zi, 1589 (in curs de publicaţiune).
IA
*) Grober, Grundriss der romanischen Philologie. Strass-

burg, 1888 (în curs de publicaţiune).
CU
AR
autorisat, ce răsună în cursul ultimelor două
R
decenie, e al d-lui Hasdei, ilustru istoric şi lin-
LIB
guist in acelaşi timp, care a, sciut să deschidă
căi noue în acest domenii! şi să îmbrăţişeze un
orizont necunoscut predecesorilor săi.
ITY
RS
VE
NI
A LU
TR
EN
I/C
IAS
CU
R
RA
LIB
ITY
POLIGLOȚI ROMÂNI
RS
—T—— ,
Ce însemnâză a fi poliglot? VE
In statele cu o populaţiune mixtă, ca Aus:
tria şi Turcia, nu-i mirare să dai peste 6meni
din popor, cari să grăiâscă 38—4 limbi. In ca-
NI
pitalele cosmopolite, ca Constantinopole, New-

LU
York sai Viena, s'află adesea simpli feciori,

cari cunosc un mare număr de limbi, ce le vor-
vesc cu multă uşurinţă şi îndemânare.
A
Pot fi” numiţi aceştia poligloţi?

TR
De sigur că nu. |
Spre a merita acest titlu trebue, ca cineva
EN
să pos6dă un grad -de cultură generală şi să

cunoscă întru câtva şi literatura acelor idiome.
/C
In principii insă, pote cine-va cunâsce

perfect două saii mai multe limbi?
SI
Respunsul depinde de sfera mai mult sai

IA
mai puţin vastă, ce se dă noţiunii „limbă“.

Capitalul lexical al omului din popor şi al
CU
AR
46 POLIGLOŢI ROMÂNI
claselor de jos nu trece peste 500 de vorbe, adică
R
cam atâtea câte conţine un text italian de operetă.
LIB
O pers6nă cultă nu întrebuinţâză, în viaţa-i
dilnică, mai mult de cat 3000 —4000 de vorbe. |
Nu s'a calculat 6re, că cele dou& mai profunde
ITY
şi mai enciclopedice cărţi ale umanităţii — Bi-
blia şi dramele lui Shakespear — enu trec peste
RS
vr'0 5600 şi 15000 de cuvinte......?
Şi cu tote acestea Thesaurus lingua grec
de Henricus Stephanus nu conţine mai puţin
VE
de 150000 de vorbe, iar Dictionnaire de la -lam-.
gue francaise de Littr6 vi'o 80000..
NI
Toţi aceia cani ai studiat istoria sai ge-

LU
niul unei limbi — lexicografi, poeţi saii scrii-

tori — sciii, că limba naţională e asemenea
"oceanului imens, care pote fi sondat,
A
dar nici
“odată aprofundat.
TR
=
Cu. cât cine-va se afundă mai adânc în stu-

„diul unei limbi, cu atât se lărgese perspectivele
EN
necunoscutului şi: distanţa de străbătut devine

intr'adevăr imensă.
I/C
Acesta ne explică, cum unul dintre cei

mai mari lirici italieni, Metastasio (1698—1782),
IAS
după o viaţă întregă consacrată cultivării lim-

bei sale materne, a putut susţine, câtre sfirşi-
CU
R
POLIGLOȚI ROMÂNI 4?
RA
„tul carierei sale, că încă nu cunoscea în de
[i
"ajuns limba italiană.
LIB
- Limbile clasice, deşi cristalisate, ca idiome
"morte, întrun cerc bine definit, deşi aprofun-
: darea lor a reclamat opintirile seculare ale celor
ITY
„mai distinse capete europene: unde-i filologul,
"care să fi pătruns în acelaşi timp adâncul graiu-
RS
lui grec şi roman, în cât aceste idiome să nu
mai albă taine pentru dinsul?
Apoi cu cât mai greii este a coprinde o
VE
limbă vie, care, aflându-se într'o continuă mo-
bilitate, sporesce mereii şi pe nesimţite mate- ,
NI
rialele sale şi lărgesce ast-fel până: la infinit

LU
orizontul coprinsului stă, |

Dacă dar este atât de anevoe a cunosce -
adânc o singură limbă — chiar şi mai ales pe
A
cea matemă — nu-i Gre o presumpţiune în

TR
crede, că cine-va pâte cunâsce perfect două saii

mai multe limbi?
EN
Atari cunoscinţe poliglote trebue dar re-

duse la adevirata lor proporţiune. Și, în a-
/C
cestă privinţă, avea dreptate bătrânul Tremblay

(Traite de langues. Amsterdam, 1709), când
SI
dicea: „Quand on nous dit qu'un homme parle

IA
un grand nombre de langues, comme le roi

Mithridates qui en parloit vingt-deux, ă ce que
CU
AR
Histoire rapporte: cela se doit entendre mo-
R
destement, c'est-ă-dire qu'il les parloit un peu“.
LIB
Este negreşit cu putinţă ca, după o „şedere
îndelungată într'o ţ6ră străină, cine-va să- -ŞI însuş6-
„>_scă pe deplin o a doua limbă, dar, departe de
ITY
“patrie, el va uita întm”aceea limba sa maternă,
a.
Afară de acâsta, poliglotia este mai mult
RS
-
-o aptitudine naturală şi un resultat al împre-
- N.
„Jjurărilor de cât o preucupare VE sciinţifică: cine
are ocasiune de a face călătorii dese sait a sta,
îndelungat în ţări străine şi a veni ast-fel în
* contact cu alte popore, pâte
NI
ajunge în stare a
se exprima curent şi a sci — mai mult sai
LU
mal puţin — cinci, şese şi mai multe limbi.

O atare cunoscinţă practică e însă cu to-
7
tul independentă de aprofundarea raţională a,

A
acelor “limbi. De aceea rar, forte rar, găsim în-

TR
trunite ambele aceste cunoscinţe — cea empi-

„Tică şi cea teoretică, cea poliglotă şi cea lin-
EN
guistică — într'una şi aceeaşi persână. Dintre

linguiști nu sar putea cita de cat doră pe
I/C
Wilhelm de Humboldt (176 — 1835),

7 care, mul:
țumită posiţiunii sale diplomatice (ca ambasador
IAS
succesiv la: Londra, Paris, Roma) şi unor că-

lătorii des repetate, dar mai presus de tote
unei stăruinţe neobosite, ajunse în posesiunea
CU
R
POLIGLOȚI ROMÂNI „49
RA
| practică nu numai a principalelor limbi culte,
„dar. a” limbei chinese şi chiar a unor idiome pe
LIB
„atunci cunoscute numai după nume, ca basca,
ca graiurile americane şi australiene.
De cele mai multe ori linguiştii cei mai
ITY
iluştri,cai dispun teoretic de un mare număr
de idiome, nu s'ar putea servi pentru scopuri
„practice de cât cu 2 sai 3 limbi şi cu sigu-
RS
ranţă de sigur numai cu limba lor maternă.
Ast-fel un Pott (1802—1879) utiliseză, în ope- E
vele sale, tâte limbile globului şi despre. dinsul
IV
Curtius a dis „că-l pare îngustă o împărăție,
UN
care se întinde peste o parte a [Europei şi a

Asiei“; un Miklosich (1813--1890) a îmbrățișat,
afară de întinsul domenii al limbilor slavice,
AL
totalitatea limbilor balcanice şi a studiat, cu de-a -
măruntul varietățile dialectale ale idiomelor ţi-

TR
gănesci; un Hasdeii, care cunosce profund lim-

bile slavice şi romanice și posedă un număr
EN
insemnat de alte limbi — pentru toţi aceştia

cunoscinţa teoretică a limbilor se întinde întrun
/C
cerc forte vast, pe când.cea practică se reduce

la dou€ saii cel mult la trei idiome vorbite.
SI
IA
“-ecend peste exemplele remarcabile de

poliglotie din antichitate, ca, regele Mitridate şi
CU
Şăinenu.— Pin /iovia Filelogiet hemâne. 4

AR
5O POLIGLOŢI ROMÂNI
regina Cleopatra, precum şi peste cele din timpurile
R
moderne, ca prodigiosul Pico de Mirandola, ne
LIB
vom opri numai la exemplul cel mai extraor-
dinar de poliglotie din epoca n6stră, la faimosul |
cardinal JMezzofanti. |
ITY
Născut la Bolonia în 1774 şi mort la Nea-
pole în 1849, el consacră întrega-i viaţă stu-
RS
diului limbilor şi, mulţumită unor strădanii co-
losale (nu dormea de cât 3 ore şi iarna studia
VE
t6tă n6ptea), ajunse câtre sfirşitul vieţii sale,
la virsta de 78 de ani, a vorbi până la 50 de
limbi şi dialecte, între cari și limba română.
NI
Despre acesta, din urmă ţinuse, deja în Iulie

LU
1815, o disertaţiune în Academia din Bolonia

întitulată „Limba română şi analogiile “sale cu
“limba latină.“ 'Tot în acâstă privinţă e intere-
A
santă o relaţiune a astronomului austriac baron

TR
de Zach, asupra eclipsei solare din Bolonia de

la 20 Septemvrie 18520, cu care ocasiune scrie
EN
următârele despre Mezzofanti :.

„Eclipsa anulată a sorelui a fost o curio-
I/C
sitate pentru noi și a doua curiositate fu Mezzo-

fanti. Acest bărbat extraordinar e întradevăr
IAS
un rival al lui Mitridate ; el vorbesce 32 delimbi!),

1 Ac6sta era, cum am spus, în 1S$20; de atunci Mezzofanti
îşi ma! însuşi un mare numtr de alte liimbl.
CU
R
POLIGLOȚI ROMÂNI 51
RA
„vii şi morte, în modul cum am să descriu. El
„se adresă câtre mine pe unguresce, şi cu un
LIB
compliment aşa de bine întors şi într”'o ungu-
rescă atât de excelenţă, în cât fusei coprins de
mirare şi uimire. Apoi îmi vorbi nemţesce, mai
ITY
întăi într'o bună saxonă, apoi în dialectele
austriac şi şvab, cu o corectitudine de accent,
RS
“care mă uimi în gradul cel mai înalt Şi mM&
făcu să, isbuenesc întrun hohot la gândirea con-
ivastului între limba şi
E
înfăţişarea acestui mi-
nunat; profosor. Apoi vorbi englesesce căpitanu-
IV
lui Smyth, rusesce şi polonesce. prinţului Vol-
UN
konski, fără pedică şi gâng ăvire, ci cu aceeaşi

volubilitate, cu care ar fi vorbit limba maternă,
dialectul din Bolonia... La un prânz la cardina-
AL
lul della, Spina, Eminenţa sa m& puse la masă

lângă dinsul. După ce vorbirăm în diferite limbi,
TR
pe cari le vorbea tâte mai bine de cat mine,

imi veni în gând ax adresa pe neaşteptate
EN
câte-va vorbe pe românesce. Fără şovăire Şi

fără de a se arâta mirat de raritatea dialectu-
/C
lui, ce scosel la ivâlă, poliglotul meii o luâ

inainte în acestă limbă şi atât de repede,
SI
în cât
tui silit să-l spun: „Binişor, binişor, d-le Abbate,
IA
nu v& pot urma; procopsela mea latino-romaă-

nesci e pe sfirşite“. 'Trecuse mai bine de 40
CU
AR
59 A POLIGLOȚI ROMÂNI
de ani, de când vorbeam acestă limbă, deşi o
R
sciam bine în tinereţe, când serveam întrun
LIB
regiment unguresc cu garnisona,. în Transilvania.
Profesorul mă informă cu acâstă ocasiune, că,
mai scia şi altă limbă, ce nu fui nici o dată în
ITY
stare a o inv&ţa, deşi avusesem mai bună.
ocasiune de cât dinsul, avend în regimentul
RS
mei Gmeni, cari 0 grăiaii. Acâsta era limba
"Țiganilor. |
VE
„Intrebai pe prinţul Volkonski, cum vorbea
profesorul rusesce şi-mi spuse, c'ar fi fârte -bu-
curos, dacă
NI
propriul s&ii fiii ar vorbi aşa de

bine. Căpitanul Smyth dise: Profesorul vorbesce
LU
englesesce maj bine de cât mine, corect Şi

elegant...
„D. Mezzofanti veni intro gi să mă
A
vagă,
la otelul, unde stam; din intimplare m& aflam
TR
ei însumi în visită la un alt călător, care sta

în același otel, baronul Ulmenstein, colonel în
EN
serviciul regelui Hanovrei, care călătorea cu

femeia sa. Mi se anunţă, d. Mezzofanti Şi, fiindu-i
I/C
singura pers6nă cunoscută, îl introdusei în so-

cietate ca, profesor şi bibliotecar al Universităţii.
IAS
El lua parte la conversaţiune, ce se făcea în

limba, germană ; şi, după ce continuă mult timp,
baronâsa, o germană fârte cultă, profită de oca-
CU
R
POLIGLOȚI ROMÂNI | 53
RA
;siune Şi mă întrebă la o parte, cum se faceSN
„ca un German să fie profesor şi bibliotecar în-
LIB
1
; tr'o Universitate italiană. R&spunsei, că d. Mezzo-

„fanti nu era German, ci un fârte bun Italian
» din Bolonia şi că nu eşise nici odată din acest
ITY
„oraş. Vă las să judecaţi uimirea societăţii intregi
şi explicaţiunile, ce urmară!“1)'
RS
Prin însăși firea lucrurilor era, n6stră tre-
buia să posâdă bărbaţi cunoscători
E de diferite
limbi. Pe când limba
IV
română nu era grăită de
cât de clasele de. jos ale poporului, aristocrația
UN
conversa în limba grâcă, iar în cercurile oficiale

alterna slavona -sait polona cu turca. Domnii
Şi boierii din trecut făcendu-şi educaţiunea la
AL
Constantinopole, în acel Babilon linguistic, mulţi

dintr'inşii vor fi profitat spre a-şi însuşi cuno-
TR
scinţa mai multor idiome. ă

Ardelânul Georg Kreckwitz constată, câtre
EN
Sfirșitul secolului al: XVII-lea, existenţa unor

numerdse elemente etnice în Moldova, enume-
/C
') Am extras acestă scrisâre din biografia

lu! Mezzofanti
SI
de C. W. Russel (The Life of Cardinal Mezzofanti.

London, 1858),
care a scris şi un memorii: introductiv asupra poligloţ
ilor an:
IA
tici şi moderni. Enumtrarea principalilor poligloţi

român! din
trecut va forma un curios pendant la memoriul învetat
ului
engles, care, bineînţeles, nici nu pomenesco de Români
CU
.
AR
54 - POLIGLOŢI ROMÂNI
R
rând ca locuitori Ruşi, Tătar, Poloni, Serbi,
Armeni, Bulgari, Transilvăneni (Unguri) şi mulţi
LIB
Tigani. . El observă, că fie-care din aceste po-
pore se deosibesce prin originea, limba şi reli-
ITY
giunea lor, deşi ei caută să imiteze în multe
pe Valachi, servindu-se asemenea de portul şi
de corupta limbă românescă.1) -
RS
Acest contact intim într'atâtea elemente
diferite era forte favorabil: pentru respândirea
VE
cunoscinţelor poliglote. Şi acâstă stare de lu-
cruri a durat mal până la mijlocul secolului ac-
NI
tual. La 1850,un profesor de limbi străine, Korn-

bach, care a stat mult timp la Iaşi, numesce
LU
Moldova „ţsra poligloţilor“. EI enumără limbile

curente şi familiare claselor culte din acel timp:
A
limba francesă, ce o sug odată cu luptele ma-

TR
mei; grâca modernă, care ţine de bon-ton; ger-

mana, ca limbă clasică şi ca organ comercial
EN
cu Austria; rusa, italiana, englesa, polona Şi

I/C
1) Kreckwitz, Beschreibung des ganzen Ionigreichs Ungaru.

Francfurt, 1685: „...„.Reussen, 'Tartern, Sarmaten (Polen), Ratzen
IAS
(Serben), Armenier, Bulgaren, Siebonbiirgen, Deutsche und

viele Zigeuner... Und diowaoil die Volker unterschicdlich, also
haben sie auch unterschiedliche Religionen, wiewohl sie den
Walachen in vielem nacharten, sich auch der corrumpirten ro-
manischen Sprache und Kleidung gebrauchen“.
CU
R
POLIGLOȚI ROMÂNI „55
RA
„turca, care se aude însă mai ales în jurul ve-
” chilor boieri.1)
LIB
In asemenea împrejurări nu e rar să în-
timpinâm şi în trecutul nostru poligloţi în totă,
puterea cuvîntului.
ITY
Un exemplu dintre cele mai remarcabile
ni-l oferă un fel de Mezzofanti român de la mij-
RS
locul secolului al XVIll-lea, despre care croni-
carul Neculcea ne-a lăsat o deseriere dintre cele
E
mai dramatice. E vorba de faimosul Spătar N.
IV
colae Milescu, poreclit „Cârnul“, care poseda o
prodigiosă cunoscinţă a tuturor. limbilor euro-
UN
pene: „prea învăţat şi cărturar şi sciea multe

limbi: elinesce, slavonesce, grecesce şi turce-
sce“, dice despre dinsul cronicarul moldovân.
AL
Pe lângă acesta, era şi unul dintre bărbaţii cei

mai învăţaţi al timpului săi: el aparţine —
TR
după expresiunea lui Picot 2) — istoriei literare

a Moldovei, Greciei, Rusiei şi Chinei.
EN
) Kornbach, Studien iiber franzisische und daco-romanische

/C
Sprache und Literatur. Loipzig, 1850, p. 154.

:) In excelenta-i monografie asupra Spătarului (Notice
SI
biographiqua cet bibliographique sur Nicolas Spatar Milescu,

Ambassadeur du 'Isar Alexis Mihajlovic en Chine.: Paris, 1882).
IA
din care extragem amănuntele do mal la vale. D. Picot su

tolosit mat ales do cercetările repaţite ale d-lui Hasdeu asupra
ilustrului Spătar al Moldover.
CU
AR
Născut în Vaslui pela 1625, Milescu se duse de
R
tinăr la Constantinopole, unde dobândi cunoscinţe
LIB
întinse în teologie, filosofie, istorie şi literatură.
Apoi 'şi continuă studiile în Italia, unde se
perfecţionă în sciinţele naturale şi matematice.
ITY
Intors în ţeră, ocupă diferite funcțiuni sub Va-
sile Lupu, Grigorie Ghica şi Ştefăniţă Vodă.
RS
„Intrând în relaţiuni cu rivalul lui Ştefăniţă,
cu Constantin Şerban, pe atunci în Polonia, ca
VE
să-i ajute a recăpăta domnia („ali scris nisce:
cărţi viclene şi le-au pus întrun băț sfredelit“),
NI
acesta descoperi însuşi lui Vodă manoperele gră-

„mMăticului sei. Drept pedâpsă, Domnul puse
LU
calâul de-i tăia nasul, de unde porecla de

Cârnul. |
A
Retras îm, Muntenia, incepu pe lângă Gri:

gorie Ghica ndue intrigi. De acolo porni la elec-
TR
torul de Brandenburg, unde un medic, folosin-

du-se de progresele rinoplastiei, izbuti a-i reface
EN
nasul: „au găsit acolo un doftor, de-l tot slo-

bozea, sângele din obraz şi-l boţea la nas şi aşa,
I/C
din- gi în di sângele se inchega, de-i ai crescut

nasul la loc de s'aii tămăduit.“
IAS
Pe la 16072 il găsim la Moscova, cerend

ospitalitate ţarului Alexe Mihailovici, care-l făcu
dragoman şi-i incredinţă ambasada câtre impă-
CU
R
POIIGLOŢI ROMÂNI 57
RA
“ratul Chinei. In 1676 ajunse la Peking, unde
"avu ocasiunea să înveţe limba, chinesă şi între-
LIB
ă prinse o descriere a Chinei după propriile sale
E însemnări. Ac6stă, descriere făcută în rusesce se
| păstir6ză, ca manuscript, în.bibliotecele naţionale
ITY
„din Petersburg şi Paris!).
El muri pe la 1714 în virstă de peste. 80.
RS
de ani. Literatura română îi datoresce un ade-
vărai, tesaur: întâia traducere întrâgă:a Bibliei,
cunoscută
E
sub numele lui Şerban-Vodă, în mâi-
IV
nile căruia cădend manuseriptul, făcu o mare
Şi frumosă, ediţiune in Bucuresci. la 1688, fără
UN
însă a pomeni numele lui Milescu. Cele-lalte

opere le a scris în latina, grâca, slavona şi mai
ales rusesce, între cai figureză un Dicţionar
AL
grec-latin-rusesc şi un tractat în limba rusă a.

supra, scrierii ieroglifice („Carte ieroglifică ieratică
TR
saii despre scrierea secretă, cum Egiptenii Şi

Grecii obicinuiaia întrebuința semne secrete şi
EN
embleme, zugrăvite 'şi nescrise, pentru a, arăta

inalta lor înţelepciuneşi sciinţă“).
/C
In cronica fragmentară (după 1670), atri-

buită Spătarului de către d. Hasdei, găsim
SI
nu
IA
1) Vedi De la Tobolsk: până la China. Noto de căltorie

de Spătarul Milescu în 1675, traduse după un text grecesc de
V. Sion, în Analele Acad. Rom., tom. X.
CU
AR
58 | POLIGLOȚI ROMÂNI
numai limpede exprimată originea romană comună
R
tuturor fracţiunilor Românismului din Dacia
LIB
Traiană, dar, ceea ce este şi mai remarcabil,
prima relațiune .în istroriografia n6stră despre
Românii din Macedonia. A trebuit un spirit
ITY
atât de comprehensiv ca al lui Milescu spre a
îmbrăţişa ast-fel membrele răsleţe ale nâmului
RS
românesc şi a întrevedea comunitatea prove-
ninţei lor: VE
„Vedem, că Românii din Ard6l, Moldovenii,
şi ceşti din ţera acesta, tot un nm, tot o limbă
fiind... Români înţeleg nu numai ceştia. de aici,
NI
ci şi din Ardel, cari încă şi mai ncoşi sint şi

LU
Moldovenii și toți câţi şi într'altă parte se află

şi cu acestă limbă fie şi cevaşi mai osebită, în
nisce cuvinte din amestecarea altor limbi, eră
A
tot una sint. Ci dar pre aceştia, cum dic, tot

TR
Româniîi ţinem, că toţi aceştia dinti”o fintână,

ai izvorit şi cură“.
EN
„Iar despre Macedo-Români: „Sint dară a-

ceşti Cuţo-Vlahi (cum ne spun vecinii lor şi încă şi cu
I/C
dintr'inşii am vorbit) 6meni nu mal osebiţi nică

in chip, nică in une obiceie, nici in tăria şi făp-
IAS
tura trupului de cât Românii aceştia, şi limba

lor românâscă ca a acestora, numai mai stri-
CU
R
RA
| cată, şi mai amestecată cu de câstă prosti gre-
„câscă şi cu tureâscă,...“1)
LIB
| Dintre Domnii ţărilor române acel vintură-
ţ6ră, cunoscut sub numele de Despot Vodă
(1561—15683), carele a, cuireerat o mare parte
ITY
„a Buropei spre a se făli la curţile suverane cu
" pretinsa-i genealogie, era un poliglot în adevt-
RS
„ratul sensal cuvintului „sciind — dice Nicolae
Costin (Cronice I, 433) — limba săsâscă, nem-
țescă, latinâscă şi românâscă“. Mai trebue a-
E
IV
dăogat grecâsca ca limba-i maternă şi turcesca,
pe atunci indispensabilă, în tot Orientul Europei.
UN
Contimporanul săi, Petru Cercel, era de

asemenea, versat în mai multe limbi şi poseda
perfect limba italiană, în care a compus şi ver-
AL
sui faimose pe acel timp.

Intre anii 1710—1711 tronul Moldovei fu
TR
ocupat de un bărbat, care pote fi considerat ca

cea mail mare glorie literară a Românismului
EN
din trecut.
Principele Dimitrie Cumtemi” — 1723)
(1663
/C
a fost nu numai un învăţat de frunte al tim-

pului s&u, dar cel mai mare înv&ţatpce l-a pro-
SI
dus până astădi țera nâstră. Ca poliglot, el pote

IA
') Cronicele Pomânici, cd, Cozălnicenu, Bucuresci, 1872,

vol. 1, p. 103, 107 si 11.
CU
AR
60. POLIGLOŢI ROMÂNI
fi puş alăturea de Milescu, pe care îl întrece:
R
încă în erudiţiune şi vastitate. In domeniul lim-
LIB
bilor orientale mai cu s6mă el a r&mas până
astăgi cunoscătorul cel mai profund şi, dacă
exceptâm întru cât-va pe Ienache Văcărescu,
ITY
Cantemir remâne unicul mare orientalist român.
Intr'atâta, de versat era învățatul Domn în
RS
literatura turcă, arabă şi persiană, în cât stilul
sei românesc pare a se resimţi de acâstă ini-
VE
fluenţă, străină. Modul seii de a scrie (mai ales
în „Istoria, ieroglifică“) trădâză un ce exotic şi,
NI
după afirmarea cunoscătorilor într'ale stilului

oriental, el ar fi o calchiare după gratul alego-
LU
ric al scriitorilor orientului.

Cantemir cunoscea vr'o 12 limbi: el vorbea
A
limbile orientale (ture6sca, araba, persiana), neo-

grâca, italana, russca şi francesa,; scia mai
TR
multe limbi antice (grâca, latina, paleo-slava)

Şi ascris în şese limbi diferite: română, latină,
EN
neo-grâcă, rusă, turcâscă şi persiană, |

In privinţa cunoscinţelor sale filologice, el
I/C
nu Sa ridicat, şi nu Sar fi putut ridica maj

presus de contimporanii sei. In Hronicul seu,
IAS
unde vorbesce adesea de multe lucruri străine

de istorie, s'află şi un pasaj ([, 83 urm.), din
care putem induce părerile sale despre filiațiunea
CU
R
POLIGLOŢI ROMÂNI 61:
RA
Jimbilor clasice: „...Care lucru de cât radele
„sârelui -mai albe şi mai chiar să vede, că limba,
LIB
“acesta latinâscă de astă-di odinecră au fost
hiresce elinâscă, şi limba elinâscă, maică, 6ră a
“Latinilor fiică să cunâsce. In locul a o mie de
ITY
“mărturii, pre unul numai vom aduce, pre Sca-
„liger, carele cu mari şi nâtede socotle etimo-
RS
loghicesci (adică tilcuitore de cuvinte) arată şi
dovedesce, precum t6te numerile, cuvintele şi
E
graiurile (verbele) latinesci ca nisce crengi dintr”o
trupină . şi ca nisce smicele dintr'o rădăcină,
IV
dintwacea, elinâscă răsar și se depărtâză Şi Ori:
UN
ce însămnâză virtutea cuvîntului latinesc, nu

din sine ci din cel elinesc însămnâză ce îns&m-
neză... lar lexicânele etimologhilor în mână, în
AL
carele binişor şi amănuntul cercetând pare-mi-să

şi 11 cuvinte hiresce latinesci în toti limba la-
TR
tinâscă nu va putea afla“.

Acest mod de a, vedea s'a, continuat şi
EN
după Cantemir. Unul dintre cel mai iluştri fi-

lologi ai secolului al XVIII-lea, olandesul Ruhn-
/C
ken (1723 — 1798) repeta încă galanta frasă:

lingatam latinam totam Dulchre mat is greaca
SI
Dulchram filiam esse..

IA
lată şi dout exemple otămologice, cari ne

CU
AR
62 „POLIGLOŢI ROMÂNI
| | |
aduc aminte de reveriile platonice despre Ori-:
c
R
ginea. cuvintelor:
LIB
» Theos, deus, Dumnegei, a căreia otimolo-
ghie cei mai învăţaţi o fac aşa: (deos, theos)
să dice, căcă lui ceva nu-i lipsesce saii pentru
ITY
„Găcă el tote tuturor dă, saii să tălcuiasce de la
graiul (verbul) Veda, adică că tote vede şi
RS
ochiului lui tote sînt supuse; sati jarăşi de la cu-
vîntul dzog, ce. se înţelege frică, spaimă, pentru
VE
căci.el este de temut şi de spăriat; iară de se
va duce cuvintul latinesc de la cel eolicesc (că
NI
şi cea eolicâscă limbă elinâscă este) Stos(!), carile

s6 scrie şi (tos, să aduce de la graiul tu, ce va
LU
să gică trăesc, căci Dumnedeii unul pururea

trăesce“.
„Homo, 0m,
A
vor cei maă curaţi etimologhici,

precum purcede de la cuvintul elinesc sue a-
TR
dică dobitoc insoţitoriii, sai într'alt chip de la

„nds de la, cuvintul Groros adică asemenea, sai
EN
de unde s& pâtă dice asemenea, căci după ase-

menarea lui: Dumnedeii este făcut omul.“
I/C
Atari fantasii, cari trec astă-di de rătăciri

copilăresci, erai pe atunci cuvintul din urmă
IAS
al filologiei şi exemple tot atât de curidse de

„mari şi nâtede socotâle etimologhicesci“ le pu-
tem găsi la representanţii cei mal iluştri ai
CU
R
RA
sciinţei filologice din epoca lui Cantemir. Acelaşi
lucru, şi pote încă cu mai mult drept cuvînt,
LIB
'se pâte dice despre erorile lui Cantemirîn do-
“meniul istoriei şi filologiei orientale, când aceste
aşa-numite „erori“ eraii tot atâtea „verităţi“
ITY
„pentru contimporanii Domnului român.)
Din contră, Cantemir avea idei solide des-
RS
pre originile naţiunii române şi cunoscea forte
bine, cum se va vedea mai jos, şi pe Românii
din Dacia Aureliană (HronicI, 52); „Românii
E
IV
din Dachia de astă-gi, cari. sînt Moldovenii,
Munteni) şi Ardelenii, sînt din n6mul hireşi -Ro-
UN
mani. de la Italia de la Traian : împăratul

aduşi.“ d
| Brudiţiunea poliglotă a lui Cantemir se vede
AL
şi din izvorele, ce le a consultat pentru scrie-

rea Hronicului seii. Acolo se citâză „poeţi, isto-
TR
Tic, filosofi“ latini, greci, leşi, unguri, boemi,

arăpesci, nemți, ruşi, perşi, turci.... în total vr”o
EN
153 de scriitori. |
Dintre istoricii români din trecut Cantemir
/C
e singurul, care, în opera-i etnografică asupra

SI
') A se vedea, în acestă privință, critica pe atât de.ne-

IA
drâptă pe cât de pretențissă facută sciinței orientale a lut

Cantemir de câtre baronul Hammer în Journal Asiatique
din 1824.
CU
AR
64 POLIGLOȚI ROMÂNI
Moldovei, consacră un capitol special limbei ro-
R
mânel).
LIB
Predecesorii sei in domeniul istoriogra-
fiei, Grigorie Ureche şi Miron Costin, se măr-
ginesc a constata romanitatea n&mului, oprin-
ITY
du-se în trâcăt şi asupra limbei. Astfel cel
dintâiu, în întroducerea la „Domnii ării Mol-
RS
dovei“ (după 1594), dice: „Limba saii graiul
nostru din multe limbi este făcut şi ne este
VE
amestecat graiul nostru cu al vecinilor de pen
pregiur, măcară că de la lim me tragem şi cu
NI
a lor cuvinte ne-i amestecat grajul“. Costin ac-

centusză,şi mai lămurit acestă origine în '„Des-
LU
călecatul dintâiii a Ţărei Moldovei“ (după 1662),

cap. VI: „Precum nâmul acestor ţări aşedate
A
de pe aceste locuri de Rimleni este izvorit“.

Şi ceva ma! sus: „Măcar că şi la istorii şi la
TR
. graiul şi străinilor, şi în de sine, cu vreme, cu

vecurile, cu primenele am dobândit şi alt nume,
EN
iar acel carele este vechii nume stă, întemeiat

şi înrădăcinat rămâne Români, cum vedem că
I/C
măcar că ne răspundem acum Moldoveni, lar

nu întrebâm: scii moldovenesce? ci scii romă-
IAS
nesce? adică rimlenesce (scis romanice? pre
1) Descriptio Jloldatid. Bucuresci, 1S72, partea III, cap.

IV: de lingua Molaavorum.
CU
R
RA
„limba latinâscă). Stă dar numele cel vechii ca
un temeiii neclătit... şi acestor ţări, adică, ţărei
LIB
'mâstre Moldovei şi țărei Muntenesci, numele cel -
“drept de moşie este Român, cum se răspund ŞI
acum cei din ţâra Ungurâscă şi Muntenii în
ITY
„ț&ra lor scriă şi răspund cu grai: Zera romă.
„mescă“. Şi tot aşa în poemai polonă (cântecul I):
RS
„In câteşi trele ţări poporul se fălesce cu nu-
mele de Romani şi nici se pâte îndoi cine-va,
cum că se trage din Roma.“
E
Invăţatul Domn, ocupându-se în special cu |
IV
originea, limbei nostre, începe mai întâi a ex-
UN
pune „cu candore“ cele două păreri.pe atunci

dominante în acâstă: privinţă, cari o derivaii
din latina sat italiana, şi arată tot-de-odată ar-
AL
gumentele principale ale partisanilor lor. |

Originea latină se sprijinea nu numai pe
TR
faptul, că ea s'a introdusîn Dacia cu mult mai

înainte de a se fi corupt în Italia prin. întâiele
EN
invasiuni barbare şi. prin conservarea străve-

chiului nume de Roman ca apelativ naţional,
/C
dar încă, pe argumentul, că limba română po-

sedă, multe cuvinte latine, ce lipsesc italianei:
SI
commincio: încep (incipio)

IA
bianco: alb (albus).

signore: domn (dominus)
CU
Şăinenu.—
Din Zitoria Filologie Române 5
AR
tavola: masă (mensa)
R
parola: vorbă (verbhum)
LIB
testa: cap (caput)
„caccia: vinat (venatio)...
Conservarea acestor latinisme se considera
ITY
obicinuit (cf. p. 27 şi,48) ca o dovadă de anteriorita-
tea elementului ]atin întrodus în Dacia, pe când is-
RS
toria demonstră, tocmai contrarul. Grober a arătat,
că se pote stabili o cronologie
VE strictă privitore
„la substratele vulgare ale limbilor romanice.
Sardinia şi Dacia formeză cele 2 puncte ex-
treme ale seriei provinciale treptat incorporate
NI
Imperiului: pe când dialectul sard a păstrat

LU
ceie mal multe arhaisme (guturala primitivă in-

tactă, consânele finale întregi), daco-romana,
ca, ultima, verigă în lanţul poporelor romanisate,
A
s'a format dintro latină vulgară, maj desvoltată,

TR
de „cât cea transportată, în timpul Republicei,

„în provinciile extra-italice (Galia, şi Ispania). Sub-
EN
stratul vulgar din Dacia avend un caracter maj

recent, putu lesne transmite unele elemente le-
I/C
xicale, ce aiurea sai se tocise printi”'o îndelungă

întrebuințare, sait fură inlocuite cu echivalente
IAS
mai concrete. Caracterul semi-literar al acestor

vulgarisme probâză introducerea lor posteridră,
pe când substituţiunile concrete din restul do-
CU
R
RA
| meniului romanic âii o înfăţişare mai populară
şi deci -mai arhaică.)
LIB
Cat privescea doua părere despre originea
italiană a limbei n6stre, ea ar avea drept te-
meiil identitatea în ambele limbi a auxiliarelor
ITY
(am, ai, are), a articolului şi a unor cuvinte
proprie italianei şi românei (ca şechiop=it. schioppo
RS
în raport cu claudus, cerc=it. cerco în raport
cu quzro etc.). |
In realitate, particularităţile pomenite 'şi
E
află o explicaţiune mult mai naturală în faptul
IV
unei comunităţi de origine, latino:vulgara servind
UN
de substrat ambelor idiome, cu tote diferenţele

secundare ca postpunerea articolului, relevată
de Cantemir. lar pentru existenţa unor vorbe
AL
speciale italiano-române se admitea ipotesa unei

importațiuni pe cale comercială de câtre Geno-
TR
vesi..., pe când ele nu sint de cât elemente

latino-vulgare, ce se regăsesc şi în cele-lalte limbi
EN
romanice.
/C
:) Cf. Grâber, Pulgăr-lateinische Substrate romanischer 1Pur-

ter in Wolfling, Archiv fur lateinische Lexicographie, vol. 1
SI
(1834), p. 204 urm. Acâstă explicaţiune se aplică şi paralelisme-

lor latine din dialectul daco-român şi macedo-român: luna-
IA
mesu (mensis), cuget-mintuese (minte), dou&-deci-yinyiţi .

(viginti), cer-demand, săruta-basia, frigurl-hievră (febris), pă-
mint-loc (locus) etc.
CU
AR
68 . POLIGLOȚI ROMÂNI
"Adevărul este că, în familia romanică, ro-
R
mâna şi italiana formeză un grup particular,
LIB
caracterisat printr'o serie de fenomene comune
de ordine fonetică şi morfologicăi). Alte ana-
logii importante cu dialecte italiene, în special
ITY
cu cel mai vechii dinti'însele, cu cel sard (ca
transformarea, caracteristică a grupurilor qua şi
RS
gua în pa şi ba) ar conduce la conclusiunea,
“despre transportarea în Dacia a unor contin-
VE
gente italice mult mai însemnate de cât per-
mit a admite inscripţiunile. Limba ar modifica,
NI
în acest cas, conclusiunea istoriei, dându-i o

mai largă accepţiune, şi ar completa ast-fel re-
LU
sultatele epigrafiei.
După ce expune aceste păreri străine, Can-
A
temir se sfiesce a enunţa o opiniune propriă,

TR
„nu cum-va amorul patriei să ne întunece ochii.

Şi să trecem cu vedere, ce luminile altora ar
EN
„putea vedea uşor“. El se mulțumesce dar a a.

firma — pe. lângă imprumuturi lexicale prin
contact comercial de la Greci, Turci şi Poloni—
I/C
existența în românesce a unor cuvinte necuno-

IAS
') 'Tiktin (ap. Grober, Grundriss der romanischen Philo-

logie. Strassburg, 18$8, vol. I, p. 439), care urmâză întru a:
cesta lui Diez şi Schuchardt: cf. Gram. der rom. Spr. 1, 89 şi
Vocalismus des Vulgirlateins III, 44,
CU
R
RA
„scute latinei şi limbilor învecinate, cari ar fi
rămas „ex antiqua Dacica“ şi fură întroduse în
LIB
graiul coloniştilor prin însoţirea lor cu femei
dace. Atari rămăşiţe autohtone ar fi: stejar, pă-
dure, heleşteă,, cărare, grăesc, . privesc, nime-
ITY
„Yesc.... adică, în fond, două vulgarisme latine şi
trei slavisme, pe lângă o vorbă maghiară şi alta
RS
de origine obscură.
“Tâte aceste afirmaţiuni îndoielnice le re-
produc apoi istoricii Fotino şi fraţii Tunusli
E
ca tot atâtea aserţiuni dogmatice, fără însă de
IV
a indica, locul proveninţei lor.1)
UN
Cantemir trece apoi la enumărarea dialec-

telor saii mai bine dis a provincialismelor, con-
statând că Muntenii şi Ardelenii tot o limbă ai
AL
cu Moldovenii cu uşre ' deosebiri ortoepice şi

lexicale, pe când Cuţo-Vlahii vorbesc mai stri-
TR
cat şi-şi amestecă limba cu vorbe şi chiar cu

proposiţiuni întregi grecesci şi albanese, păs-
EN
trând însă intactă - flexiunea latină a numelor

şi a verbelor. El observă, cu acâstă ocasiune, că
/C
mai curat se vorbesceîn centrul Moldovei îm-

prejurul Iaşilor, „pentru că Gmenii din părţile
SI
IA
1) Fotino, Istoria generală « Daciei, trad. Sion. Bucuresci, |

1859, vol. ], p. 127. — Tunusli, Istoria politică şi geografică a
evit Românesci, trad. Sion. Bucuresci, 1863, p.6,
CU
AR
70 POIAIGLOŢI ROMÂNI
acestea fiind mai aprope de Curtea domnescă,
R
sint mai culţi“; pe când cei de pe lângă Nistru
LIB
întrebuinţâză, multe polonisme, mai ales pentru
lucruri de ale casei, precum cei despre munţii
Transilvaniei se servesc de maghiarisme, Făl-
ITY
cienii amestecă vorbe tătăresci, lar Gălăţenii
vorbe grecesci şi turcesci. |
RS
Cantemir susţine, în fine, teoria în aparenţă,
paradoxală, cum că palatalisarea labialelor din
dialectul moldovenesc
VE
(ca ghine, châtră, chept,
nie etc.) ar porni dela o rostire specială din par-
tea, femeilor şi transmisă apoi de ele bărbaţilor:
NI
„Chiar şi partea femeiască din Moldova,

LU
observă Cantemir, are o pronunțare particulară,

şi diferită de a bărbaţilor. Aşa, de exemplu,
schimbă silabele li şi oi în gli, ca ghine, ghie;
A
pi în hi: Kiatră; mi iniţial în î: nie etc. Chiar

TR
dacă un bărbat se obicinuesce cu aceste rostili,

„cu greit se mai pote desvăţa de ele; Şi prin
EN
graiul sei dă pe faţă fără voia sa, că a stat

prea mult în braţele mă-sei: de aceea atari
I/C
Smeni se numesc în batjocură feciori de babă“.

„ Particularitatea fonetică, relevată de Cante-
IAS
mir, e întradevăr astă-di propriă dialectului mol-

dovenesc,; deși o întimpinâm încă, sporadic in
părţile muntse ale Transilvaniei (în ţâra Făgă-
CU
" POLIGLOŢI ROMÂNI 71
R
RA
„Yaşului) şi ale Munteniei (Prahova, Buzâi), şi o
regăsim mai ales în dialectul macedonen, în care
LIB
“palatalisarea labialelor este caracteristica gene-
rală a graiului. Strania explicaţiune a lui Can-
„temir aduce aminte, la prima vedere, de teoria
ITY
nu mai puţin curi6să a lui Sulzer (cf. p. 33) despre
; originea slavismelor române, a căror întroducere
RS
“nu sar datori altei cause de cât..... amorului.
In reâlitate însă, aserţiunea, Domnului ro-
mân este o dovadă despre caracterul
E exotic şi
posterior al acestei predilecţiuni pentru palatale.
IV
Palatalisarea, este, în principii, străină graiului
UN
daco-român în genere. In monumentele literare

din secolele trecute, -fie acelea din Moldova,
Transilvania saii Muntenia, chiar şi în cele cu o
AL
tendenţă, populară pronunţată, ea lipsesce cu de-

săvirşire. Dout-trei urme isolate la unii croni-
TR
cari moldoveni (ca, ie, hireş) şi dout-trei forme

sporadice în limba literară modernă (r&shirat,
EN
frânghie, furnică) confirmă tocmai 'suposiţiunea

unei întroduceri de tot târdie a particularităţilor,
/C
ce formâză astădi trăsura distinctivă a graiului

moldovenesc. Ceea ce d. Nădejde numesce „dia-
SI
lectul cu labialele schimbate“ 1) nu este la adică

IA
') 1, Nădejde, Istoria limbei şi literaturei române. Iaşi, |

1856, p. 5/—924,
CU
AR
POLIGLOŢI ROMÂNI
LD
=
de cât însuşi. dialectul macedo-român şi aceste
R
transformări tipice ai luat. de sigur nascere la
LIB
Sud de Balcani, unde le regăsim asemenea în
unele, dialecte grecesci moderne şi în special în
cel ţaconian. In Moldova însă ele sint o impor:
ITY
tațiune recentă, probabil din secolul al XVI-lea
aduse fiind acolo -de ciobani pribegi din Mace-
RS
donia, aşedaţiîn părţile muntose ale Moldovei.
„Aceştia se contopiră repede cu fraţii lor mol-
doveni, întipărind graiului local particularităţile
VE
dialectului importat. -
Cum
NI
că la răspândirea acestor idiotisme

fonetice vor fi contribuit şi femeile, numai, în-
LU
cape îndoială şi acâstă, împrejurare va fi făcut

pe Cantemir să admiţă o rostire specific feme-
jască a labialelor.
A
| Din Moldova ea sa propagat în

TR
regiunile
române învecinate, Bucovina! şi Basarabia, lar
„spre Sud în câte-va districte muntâse din Munte-
EN
nia. Şi ast-fel un şir de mici colonii macedo-

române, imigrate fără sgomot ca păstori în
I/C
Moldova, a contribuit a da graiului local o fisio-!

nomie particulară, care s'a întrodus numaj cu:
IAS
încetul şi s'a generalisat abia în secolul trecut.

Acest fapt explică în de ajuns reserva absolută!
a scriitorilor moldoveni din secolele XVI şi XVII
CU
R
POLIGLOȚI ROMÂNI | 73
RA
| faţă c'un fenomen încă flotant, care treptat Şi pe ne-
„simţite va ajunge mai târdii la deplină cristalisare.
LIB
„ Dintre bolerii, cari aii ocupat posiţiuni
înalte şi cari sai distins prin învăţătura lor,
ITY
: Costinescii şi în special Miron Costin (mort 1692)
“merită un: loc de frunte. El 'şi făcuse educa-
RS
ţiunea la şc6la din Bar în Polonia, unde, pe
lângă limbile clasice, îşi însuşi perfect polona
E
şi paleo-slava. Despre virtuositatea, sa în limba
IV
polonă şi despre cunoscinţele sale istorice dove-
desce poema-i despre Moldova, scrisă în acestă
UN
limbă, şi lista istoricilor leşesci, unguri şi latini,

pe cari i-a utilisat în scrierea cronicei sale.
„Mitropolitul Ungro-Vlahiei Antim Ivirânul
AL
(mort după 1716), originar din Iberia (numele gre-

cesc al Georgiei), deşi străin, ajunse însă prin me-
TR
vitele şi înveţătura. sa la trepta cea mai înaltă

a ierarhiei religi6se. Ca tipograf, el poseda ta-
EN
lentele unui adevărat artist şi cunoscea mal

multe limbi: limba lui natală, cea georgiană, .
/C
cea grecescă, cea turcă şi arabă, cea românâscă

şi cea slavonă!). 'Tipografia de la Rimnie, în-
SI
IA
1) Vedi Didahiile ţinute în Dlitropolia din Bucuresci de

Antim Ivirenul (1%09—1716) ed. Erbicenu. Bucuresci, 1888, p.
XA (notite biografice de rtposatul Ep. Melchisedec),
CU
AR
74. POLIGLOȚI ROMÂNI
fiinţată de dinsul, era bogată în caractere ciri-
IBR
lice, grecesci şi chiar arabe, cu care tipări în
1718 un Liturghiar pentru folosul creştinilor din
YL
Siria şi Palestina. Prima pagină a acestei cărţi,
fotografiată, de d. Picot!), pote da o idee de
frumuseţea, caracterelor orientale şi de execu-
IT
ţiunea artistică a tipogratului nostru. E curios,
RS
că acâstă publicaţiune în limba arabă, din
care se mai află câte un exemplar în bibliote-
IVE
cele din Viena şi din Paris, este, pare-mi-se,
prima, şi ultima carte tipărită în ţ6ră cu carac-
tere orientale.
UN
Uşurinţa, cu care Românul învaţă limbile

străine, a fost adese-ori relevată. Catre sfirşitul
AL
secolului trecut Sulzer (III, 9) ne spune, că a

cunoscut Români şi Greci, cari, numai din con-
TR
versaţiune cu ofiţeri austriacă şi ruşi, învăţaseră.

„în scut timp limba francesă şi germană. Ita-
EN
liana se introduse în Moldova încă de pe tim-

pul lui Cantemir şi se învăţa în familiile boie-
I/C
resci.
Pe la sfirşitul secolului trecut francesa
IAS
*) In Aotice bibliographique sur Pimprimeur Anthim AIvir,

Metropolitain de Valachie in Nouveau Melanges orientauz, Pa-
ris, 1886.
CU
R
POLIGLOŢI ROMÂNI 75
RA
ajunse la modă, în Moldova (e molțo în vo ga, dicea,
Raicevich în 1788) şi o vorbeai şi damele; pe
LIB
când, după Carra, ea era puţin cunoscută în
Muntenia, unde turca era organul cercurilor
aristocrate. 1)
ITY
Acelaşi Sulzer relateză, că „postelnicul
„Manu, Caragea, Lucaki, Saul, însuşi Domni-
RS
torul de estimp al Munteniei (Ipsilante) şi bei-
zadea Alexandru Mavrocordat, cum şi mai mulţă
alţi boleri vorbesc turca, italiana, şi francesa tot
VE
atât de bine ca şi limba lor maternă. Unii
dintr'inşii, şi dinti'aceştia farăşi Domnitorul Ip-
NI
silante, sciii şi latinesce şi pomenitul Lucaki,

LU
cumnatul decapitatului Domnitor Ghica şi îm-

puternicitul sei la cedarea Bucovinei, a lucrat
chiar, în timpul şederii sale la Braşov, la un
A
dicţionar în şese limbi: persian, arab, ture, grec,

TR
italian şi frances. Şi printre Români aşi putea

cita pe vistierul Văcărescu, pe tinărul Sturza,
EN
Racoviţă, Ştirbei, Campin6nu şi Pascali, mai

ales insă pe tintrul Balş din Bucuresci, care
/C
studiază acum torte sirguitor la Viena... toţi

SI
') Carra, /listoire de la Hloldavie et de la Vi alachie, II ed,

Xeufehatel, 1781, p. 226: „En Valachie la langue frangaise est
IA
peu connue. Les gens de condition parlent le turc ct c'est la,

langue de bel airă,
CU
AR
aceştia sînt prea bine versaţi în mai multe
IBR
limbi“. Da
Dintre pomeniţii boieri merită o deosebită
YL
menţiune Banul Jenăchață Văcărescu (1740 — 1799),
ultimul mare boier, care a sciut să conducă
afacerile politice .cu aceeaşi pricepere, cu care
IT
făcea să r&sune c6rdele patrioticei sale lire. Vă-
RS
cărescu era de o potrivă versat în .literatura
orientului ca şi a occidentului, istoric şi poet,
IVE
diplomat şi gramatic, şi mai presus de tâte pa-:
triot ilustru, care “şi lubia cu înfocaie ţ6ra şi
limba şi căuta a transmite şi urmaşilor. sei
UN
acâstă, nobilă iubire. |

In cursul Observaţiunilor sale gramaticale
Văcărescu are adesea ocasiune a-şi arăta cu-
AL
noscinţele sale poliglote. Ast-fel, bună-dră, cu

TR
ocasiunea verbului, face următârea interesantă

observaţiune (p. 59 ed. Rimnic): „Acum dar
arătâm, că limba românescă nu are orinduelile
EN
graiurilor (verbelor), ce are limba grecâscă

şi latinâscă, adică să aibă multe chipuri de
I/C
graiuri, cum aii aceste două, şi numere duale,

cum are limba grecă şi arăpâscă, saii grajuui
IAS
femeesci, ci urmză limbei talienesci şi celor-

lalte, ce sint asemenea aceştia, carele ai înce-
CU
R
POLIGLOŢI ROMÂNI | 77
RA
putul din limba, latinâscă şi izvorul din limba
grecâscă“.
LIB
Vorbind apoi de rostireea literelor, observă,
"(p.-97): „Jecajal Franţesilor .şiZ al Perşilor
(se pronunţă), Ș ca $ al Slovanilor şi al Tw--
ITY
cilor“.
Dar e interesant mai ales a vedea, cum
RS
marele bărbat avea o idee forte justă despre
raporturile limbei româneVE cu cea latină şi cu
limbile romanice: „Italienii, Franţesii, Ispa-
niolii.— gice el în Poeticai de la, sfirşitul Gra-
maticei — şi alţii, ce li se treage limba din limba,
NI
latinscă, co, nisce parale, precum şi acâsta, a, n6-

LU
stră- rumânescă.. |
Văcărescu este adevăratul întemeietor al -
Gramaticei şi al literaturei române: ca Ana»
A
creon românesc — cum il numesce Eliad —el

TR
a făcut, ca limba română „să câştige aripi

şi să sbore dimpreună cu fantasia“, ca întâiul
EN
gramatic naţional (Klein şi Şincai scriind Jati-

nesce), el a pus în serviciul limbei materne în-
/C
tinsa sa cunoscinţă de limbi străine şi mai ales

simţirea profundă şi delicată a naturei sale
SI
poetice.
IA
Dacă considerâm, că Văcărescu, publicând

Observațiile sale, n'a avut cunoscinţă de „Elemen-
CU
AR
78 . POLIGLOŢI ROMANI
tele“ lui Klein şi dacă ţineni mai ales s6mă de
IBR
originalitatea şi interesul sciinţific al lucrării, Ma-
rele Ban merită a ocupa un loc de frunte printre
YL
toţi aceia, cari s'au străduit a pătrunde adânc în
geniul limbei nâstre.
IT
RS
IVE
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
CU
R
RA
LIB
ITY
INVETŢĂMINTUL GRAMATICAL
RS
ÎN EPOCA FANARIOŢILOR
VE
(1711—4824)
NI
Nihil ex grammatica nocuerit, nisi

quod supervacuum est. ..; non o0b-
stant ho disciplina per illas eunti-
LU
-. bus, sed circa illas hwrentibus (1).

Quintilian, Instit. Orat. 1, 7.
l
A
TR
In ambele Principate, slavona devenise de

timpurii limba oficială a Curţii şi a claselor
EN
nobile. Fiii de boleri nu învăţa, după mărtu-

ria lui Cantemir, de cât acestă limbă şi întrun
mod curat empiric, cu scopul de a putea citi.
/C
şi înţelege cărţile sfinte, 'mai ales ale Vechiului

SI
IA
') „Nimic nu-l vătâmător în gramatică de cât superfluul,.. :

acesto cunoscinţe nu strică celor ce trec printr'insele, ci celor
cari s'opresc asupră-le.“
CU
AR
80 | INVEŢĂMÎNTUL GRAMATICAL
Testament. Inv&ţămintul gramatical era, neglijat
R
aprâpe cu desăvirşire din lipsa de gramatici
LIB
slavone. Un Gre-care Maxim Cretânul scrisese o
ast-fel de gramatică, dar, tipărităo singură dată,
la Moscova, ea devenise forte rară,
ITY
Cu întroducerea şedlelor grecesci odată cu
domniile lui Şerban Cantacuzen. şi Vasile Lupu,
RS
înv&ţămintul dascălilor greci ese rareori din fă-
gaşul empirismului grosolan spre a se ridica
la o înţelegere raţională a culturei elenice. Odi-
E
niGră, cărturarii Bizanţiului acordaii cea. mai
IV
mare importanţă părţilor elementare ale gra-
UN
maticei, accentului şi ortografiei, cari jocă un

rol” preponderant în didactica bizantină. Şi pre-
cum acei cărturari căutaii a imitaşi a-şi însuşi
AL
mai mult forma de cât spiritul clasicismului

elen, tot ast-fel, in şcolele grecesci din ţeră,
TR
gramatica ajunge treptat să absrbe întrega lor

activitate, preocupând minţile tinerimii din co-
EN
pilărie până la adolescență.

Extrema minuţiositate a, dascălilor locali în
în
/C
materie de bagateluri gramaticale — de supe-

vacud, după expresiunea lui Quintilian — con:
SI
tribui la o decadenţă din ce în ce mai mare a

IA
instrucţiunii. Nici vorbă nu pote fi de o apro-

fundare sistematică a monumentelor literare ale
CU
R
ÎN EPOCA FANARIOŢILOR Sl
RA
„Antichității, când mintea dascălilor se. perdea
în haosul amănuntelor şi când inteligenţa şco-
LIB
“larilor se tocea supt o povară atât de copleşi-
“tre şi de îndelungată.
Ce-i drept, la şedlele -domnesci din Bucu-
ITY
resci şi Iaşi, ati figurat ca profesori, mai ales
în cursul secolului al XVIl-lea adică în prima
RS
„peri6dă a înfiinţării lor, câţi-va bărbaţi instruiți,
ca filologul Cacavela (1670—1698), profesorul
ilustrului Cantemir Vodă. Şi mai târdii, în
VE
epoca fanariotă, aii funcţionat la aceleaşi şcoli
erudiţi ca Neofit, Lambru, Duca. ete. Dar ace-
NI
ştia erai numai câte-va excepţiuni în plurali-

LU
tatea mediocrităţilor şi a ignoranţilor, cari usur-

paii cariera, didactică. |
Ac6stă continuă degenerare a înv&ţămintului
A
grecesc explică faptul alminterea extraordinar,

TR
cum de n'a eşii din şeolele sale nică un singur

bărbat, care să fi contribuit la înaintarea stu-
EN
diilor elenice în Europa, nici un singur poet

însemnat, nici un singur orator.de vadă, nică
/C
un singur bărbat de sciinţă in adevăratul sens

al cuvintului. | |
SI
De la înființarea acestor instituţiuni ele

IA
devin cu totul grecesci, alungând din capul lo-

cului pe dascălii slavoni şi conservând acest
CU
Şăinenu. —, Din Istoria Filologiet Române, 6

AR
82 ÎNVEŢĂMÎNTUL GRAMATICAL
caracter exclusiv până la sfirşitul domniei Fa-
R
narului. Ele ai fost pote focare de lumină Şi
LIB
de patriotism pentru Greci, dar înriurirea lor
asupra culturei locale a rămas fără vr'o însem-
nătate apreciabilă. Primul rang în aceste şcâle,
ITY
iperbolic numite Academii, n'a încetat a-l o-
cupa limba gr6că, în al doilea rînd venea limba
RS
slavonă şi într'un mod subsidiar figura şi câte
un dascăl de „rumânie“, limba română servind
VE
numai acelora cari se destinati carierei ecle-
siastice. | Su
In a doua jumătate a secolului trecut a-
NI
ceste şedle par a fi decădut cu desăvirşire.

U
Scriitori străini şi naţionali deplâng starea mi-

„seră a învăţămîntului și lipsa de cultură seri-
AL
6să a, dascălilor greci. Ei sînt unanimi întru a

recunbsce modul
TR
pedantesc şi superficial, cu
care se instrula tinerimea şi cum subtilităţile
gramaticale cele mal migăldse făcuseră imposi-
EN
bilă ori ce aprofundare a geniului elen.

Faţă cu o condamnare atât de general îm-
I/C
părtăşită, sa ridicat în timpul nostru o voce,

care, făcend abstracţiune de mărturiile exprese
IAS
ale contimporanilor, se încârcă a reabilita învt-

țămintul fanariot şi a-i atribui o valdre peda-
gogică cu totul excepţională. Dacă lucrurile vor
CU
AR
IN EPOCA PANARIOŢILOR 83
R
fi fost. ast-fel în realitate, s'ar fi cuvenit s'aibă
„cele mai fericite urmări asupra desvoltării in-.
LIB
sirucţiunii grecesci şi succesele ei s'ar fi res-
fvînt negreșit şi asupra culturei naţionali. „Limba
ITY
grecă, ni se spune, se studia în perfecţie prin me-
„todul paratrasării în limba vorbitore, aşa că se
cultivaii ambele de odată. . . Limba latină prin
S
traduceri de ordinar în limba română, daăr Şi prin
diaii în paralel limbile

ER
traduceri în limba grâcă veche, aşa că se stu:
clasice. Limba francesă
IV
şi italiană se studiau a parte, pentru cari erai
profesori speciali“ 1).
UN
“D. Eibicânu, neobosit muncitor în dome-

niul culturei greco- române, a catalogat şi des-
AL
cris vr'o 90 manuscripte, în majoritate ma-

nuale de ale dascălilor greci. Cercetarea lor îi
TR
a sugerat, se vede, o apreciare atât de elogi6să

a activităţii lor didactice. Mărturisim însă în
EN
1) Erbicânu, Cronicarii Greci. Bucuresci, 1890, p. XXXVI.

Iată şi literatura chestiunii: Missail, Şcolele şi învățătura la Ro-
mană sub Tanarioţi în Bulet. Instr. publ. I.—Xenopol şi Erbi:
/C
cenu, Serbarea şcolară din Iași. -Acto şi Documente. Iaşi, 1885.

— Erbicenu despre 2/8. dascălilor greci în Revista Teologică
SI
din 1595, N. 2—12. — A. Xenopol, Istoria Românilor 1V, 640

urm. („Cultura grecescă“) şi V, 612 urm: („Invtţăminiul gre-
IA
cesc in epoca fanariotă“).—Urechia, Istoria Românilor. Bucu:

resci, 1891 şi mal ales importanta Introducere la Istoria Şc6-
ilor de la 1800—1564. Tom. 1. Bucuresci, 1892.
CU
AR
81 INVEŢĂMÎNTUL GRAMATICAL
totă sinceritate, că coprinsul acestor manus-
R
cripte, după chiar descrierea d-lui Erbicânu, e
LIB
departe de a justifica, importanţa didactică, ce
li se atribue. Ele sint menite, din contră, a
confirma, aserţiunile negative aleistoricilor străini,
ITY
ale unui Raicevich, Sulzer şi Wolf, cari ai stat
mult timp în ţările Române şi ai putut studia,
RS
la îndelete lucrurile şi pe Gmenii timpului; sati
ale Mitropolitului Moldovei Iacob Stamate, bir-
VE
bat instruit şi în curent cu progresele instruc-
țiunii din apusul Europei. Ei releveză, cu toţii,
NI
atenţiunea exagerată, ce se acorda minuţiilor

gramaticale şi Yarăşi cu toţii.se plâng de sârbida,
U
tratare a clasicităţii elenice.

In nămolul întreg de manuseripte, studiate
AL
de d. Enbicânu, nu s'află o singură operă, care

să se ridice .peste nivelul mediocrului, sai să,
TR
se distingă prin vederi originale. Ele sint în

cea mai mare parte aduceti, adaptări sai co-
EN
mentare gramaticale, în cari subtilitatea Spiri-

tului bizantin serbâză o nouă inviere.
I/C
Dar în sfirşit, dacă ne-am întreba: cari

sint scriitorii, filologii, istoricii, poeţii şi ora-
IAS
torii, bărbaţii dessciinţă, medici! iluștri, ce ar fi

trebuit să-i producă acâstă pretinsă cultură,
elenico-bizantină ?
CU
AR
IN EPOCA FANARIOŢILOR 85
La acâstă legitimă întrebare, d. Erbicânu
R
- văspunde prin următorul panegiric:
LIB
„Mai tote celebrităţile erudjite ale Grecilor,
somităţile sciinţifice, aicea "şi desvoltaii talen-
„tele lor, aicea, pe pămîntul românesc, semânaii
ITY
„ seminţa, patriotismului grecesc, cultivait spiri-
„tele tinere desvoltându-le dorul de patrie! Toţi
S
profesorii Academiei (din Bucuresci şi din Iaşi)
ER
erau învățați "în î6tă sciinţa clasică grâcă şi
studiaţi pe la una şi două din Universitățile
IV
din Occident. Nimic din ceea ce sciinţa timpu:
lui producea nu le era străin, ci o profesaii cu
UN
devotament în Academiile din Principate. Mulţi

din ei eraii câte de 2 ori doctori şi mai ales
în medicină şi sciinţă. Fruditul episcop şi filo-
AL
log Chesarie al Rimnicului a fost elev numai

al şeslei din Bucuresci, învățatul episcop Da-
TR
maschin, care scriea tot aşa de corect latinesce

ca, şi grecesce, studiase numai în Academia de
EN
aice. Ce să mai dic de Filipesci, Văcăresci,

Brâncovenesci, Florescă, Ghiculesci, Sturzesci,
/C
Golesci, Bălşesci etc., cari scrieaui limba grâcă

mai elegant de cât Grecii, după cum ne măr-
SI
turisesce renumitul profesor din Atena, Papari-

IA
gopol?*
Dar, înc'o dată, unde este opera literară
CU
S6 ÎNVEŢĂMÎNTUL. GRAMATICAL,
AR
sai sciinţifică, filologică sait istorică, prin care
R
se vor fi ilustrat celebrităţile erudite ale Greci-
LIB
lor, somităţile lor sciinţifice ? Din faptul, că multe
dintre familiile nostre boieresci scrieaii elegant
grecesce,nu putem conchide la o pricepere te.-.
ITY
meinică a literaturei antice. Şi acâsta cu atât
mai puţin, cu cât însăşi neo-grâca literară era
Şi este un product cu totul artificial, un compromis
RS
cărturăresc de forme antice şi moderne, un fel
de limbă macaronică, în care lipsea cu desăvir-
VE
şire spiritul original şi normal al evoluţiunii
istorice. Acest organ literar, ca şi întrega cul-
NI
tură, grecescă, locală, purta pe fruntea ei pece-

tea artificialului, a imitaţiunii, a mediocrului.
U
E destul a spune, că Ienăchiţă Văcărescu

AL
a trebuit să recurgă—cu t6ti multiplicarea pa-

rasitică a gramaticelor din şedlele grecesci—la.
TR
originale italiene spre a scrie ale sale „Obser-

vaţii“, şi că dacă, in „Băgările de sâmă“ ale
EN
lui Iordache Golescu apare ici colea formalis-

mul dascălilor greci—acâsta e mai mult în pa:
I/C
guba gramaticului munten.

Dacă ne transportâm în domeniul poesiei,
constatâm, ce-i drept, în primele n6stre com-
IAS
puneri lirice, o influenţă mitologică ca, directă

imitaţiune după poesia neo-grâcă. Dar nimeni
CU
AR
IN EPOCA FANARIOŢILOR 57
nu va, putea susţine, că acâstă continuă întro-
R
ducere a deilor Olimpului, în special a predilec-
LIB
tei Afrodita, contribue a da măcar o scânteie de
viaţă acelor lungi şi monotone stihuri erotice.
Şi dacă luâm în de apr6pe cercetare sis-
ITY
tema de educaţiune, ce înflorea în epoca fana-
„riotă, va trebui să recunbscem lipsa-i de ori-ce
„fond serios şi, ca o consecinţă naturală, com-
S
pleta sterilitate a resultatelor sale.
Iată, bună-dră, în ce mod ER nobilii fanarioți
îşi educau pe fiii lor. |
IV
Mai întâi, ei căpătati o spolală de gr6că-
UN
antică saii elinică; apoi dascălul grec era sub-

stituit cu unul frances, pe care îl luai cu pre-
ferenţă dintre Orleanesi saii Lyonesi, d cause
AL
de leur accent, dice istoricul Fanarului Zallony.

Une-ori, din vanitate sai ambiţiune, se
TR
mai învăţa şi limba turcă, dar pentru acâsta

era nevoe de o autorisare specială a Domnului,
EN
care o acorda cu multă greutate, de temă nu

cumva elevul s'ajungă dragoman împărătesc şi
/C
apoi să se urce chiar pe tron. Cu o perspectivă

atât de splendidă, hogea, sai dascălul ture era pri-
SI
mit în sinul familiei cu adevărat entusiasm, retri-

buit cu o sumă indecit mai mare ca a celor-.
IA
lalţi profesori şi inconjurat de cele mai mari ono-

CU
AR
'88 ÎNVEȚĂMÎNTUL GRAMATICAL
ruli. Dar greutăţile limbei turcesci desousta a-
R
desea pe elev, cu tâtă stăr uinţa » părinţilor Şi
LIB
strălucita perspectivă a viitorului
Instrucţiunea junelui fanariot din clasa no-
bilă se resuma ast-fel într'o cunoscinţă super-
ITY
ficială a limbilor gr6că, francesă şi turcă, fară
de a poseda vr'o idee despre istoria şi civili-
RS
saţiunea acestor popdre.
Şi acesta cât privesce educaţiunea parti-
„culară, cum se obicinuia în familiile nobleţei
VE
fanariote, =)
Cum că instrucţiunea publică grâcă din
NI
ambele Principate nu poseda o basă mai so-

U
lidă, o atestă mărturiile repetate ale contimpo-

ranilor, cari ai fost în posiţiune a cunâsce din
AL
propriă convingere starea socială a ţărilor Ro-

mâne din a doua jumătate a secolului trecut.
TR
II
EN
Italianul Del Chiaro, autorul Istoriei Re-

voluţiunilor Valachiei, care trăi mai mulţi an!
I/C
la Bucuresci sub Nicolae Mavrocordat (1710—

1717), compară. ţările Române din punctul de
IAS
1) Zallony, Issai sur les Phanariotes, Paris, 1830, p. 193.

CU
AR
ÎN EPOCA FANARIOŢILOR S9
vedere al transformărilor lor politice, cu două
R
corăbii.pe o mare furtunbsă, unde rare-ori 6me-
LIB
nil se bucură de linisce şi pace. Nici o epocă
la istoriei române n'a fost mai fecundă în
schimbări brusce ca cea fanariotă. Şi acele pe-
ITY
vipeţii variate ale Domnilor fanarioți stai în
' stiînsă legătură cu srta schimbăci6să a şedle-
S
„lor grecesci din Bucuresci şi Iași, cu înflorirea
sati decadenţa lor.
Pe de altă parte, spre
ER
a putea aprecia
IV
influența în bine, sai mai drept lipsa lor de
influenţă, asupra culturei naţionali, se cuvine a
UN
ne opri un moment asupra raporturilor dintre

„societatea grâcă şi cea. română şi a constata
ast-fel înriurirea desastrâsă, ce elementul fa-
AL
nariot a exercitat-o asupra spiritului naţional.

Dout-trei decenii numai după urcarea pe
TR
tron a Domnilor din Panar, pe la 1740, croni-

carul Moldovei Ioan Neculcea scriea aceste me-
EN
morabile cuvinte (Cronice II, 229): „Așa soco-

tese eii cu firea mea acestă prostă. Când o vrea
/C
D-deii să facă să nu mai fie rugină de her, şi

Turci în "Țarigrad să nu fie, şi lupii să nu mă-
SI
nânce oile în lume, atunce pote nu vor fi nici

IA
Greci în Moldova şi în Vera Muntenescă; nici

or fi boieri, nici or putea mânca aceste două
CU
90 INVĂEŢĂMÎN'TUL GRAMATICAI,
AR
ţări, cum le mănâncă; 6ră alt l6c n'a rămas
R
cu condeiul meii să mai pomenesc, ca să pot
LIB
găci. Pocul îl stingi, apa o iezesci şi o abaţi pe
altă parte, vintul când bate te dai în lături în-
tr'un adăpost şi te odihnesci, screle intră in
ITY
nuori, noptea cu intunerecul trece şi se face
iar la, lumină,ră la Grec milă, saii omenie,
RS
sau dreptate, sau nevicleşug, nici unele de a-
„cestea nu sint, sai frica lui D-deii. Numai când
nu pote să facă rău, se arată cu blândeţe, 6ră
VE
inima şi fivea îot cât ar putea, este să. facă,
_v&utate.“
NI
Ori cât de exagerate şi de generalisate sar

U
părea cuvintele bătrânului cronicar, trebue ca,

relaţiunile dintre Greci şi Români săfi fost deja
AL
pe atunci prea încordate spre a smulge din

inima lui Neculcea nisce strigăte atât de dure-
TR
rose 1). Cum că ele nu erai insă simple figuri

EN
„%) Că Noculcea nu era dominat de parţialitate, cum îl

acusă Vornicul Alecu Beldiman, dovedesc pasajele din cronica
I/C
sa, unde laudă pe Grecii iubitori de ţâră, bună-dră cuvin:

tele-i despre Spătarul Iordache Cantacuzino: „... măcar că
era Grec, om străin, dară era om bun; se punea tare pentru
IAS
păminteni la Domnie“. Aceeaşi severă nepărtinire o observă

Neculcea şi faţă cu bolerii păminteni egoiști şi cumpliţi, cari
„mâncaii aceste dout ţări.“
CU
AR
ÎN. EPOCA FANARIOŢILOR 91
iperbolice, o dovedesc însişi istoricii greci, cari
R
aii scris despre evenimentele epocei fanariote.
LIB
Mitropolitul Myrelor, Domnul Mateiii din
Pogoniana, în a sa Istorie a celor petrecute în
Târa Românâscă, de la. Şerban până la Gavril
ITY
Vodă, s'exprimă ast-fel asupra compatrioţilor:
„sti din România: „Voi, boieri greci, luaţi aminte
S
şi vă feriţi de nedreptate; nu supăraţi pe Români
prin nesăturata, vâstră» lăcomie;
ER
sărac, că D-deii e în ceruri şi ochiul săi e des:
nu sugeţi pe
chis asupra vâstră; nu vă bucuraţi la strinsu-

IV
rica Românului, că D-deii are ochi mulţi şi ne-
UN
dreptatea nu pâte scăpa nepedepsită de dinsul.

Cred, că tirăniţi pe bieţii Români şi nesăturata,
“vâstră lăcomie îi face de ai ură neimpăcată pe
AL
Greci şi nu pot să-i vadă nici zugrăviți; voi

trataţi pe Român ca pe un câine; de n'aravea
TR
drept, n'ar striga; dar fiind-că se plâng, ai cu-

vint, cum se vede. Incetaţi dar, părăsiţi-vă de
EN
nedreptăţi, ca să nu vă pedepsâscă Dumnedeii

cu pedpsa de veci. Bieţii Români ne nutresc
/C
şi ne respectă...., cată dar să-i lubim şi să-i o-

norâm ca pe nisce fraţi ai noştri.“
SI
Iar despre starea intelectuală şi morală a

IA
societăţii din secolul trecut arhiereul grec atinge

“în modul următor, adresându-se câtre Ioan A-
CU
AR
92 ÎNVEŢĂMÎNTUL GRAMATICAL
lexandru Vodă: „Deschide, Măria ta, prin milele
R
tale şcdlă, de unde să se respândâscă lumină
LIB
în ţera ta. Astă-di nu afli în acestă ţâră om
învățat, nu, nici preot, nici călugăr, nici arhie-
ei, nică laic, pentru că n'aii unde să înveţe
ITY
carte. Din nesciinţă apoi se nasc mii şi sute
de rele, se fac crime şi fără-de-legi mulţime....“ 1)
RS
Elveţianul Carra, deputat în Convenţiunea
Naţională şi mort pe eşafod în 1793, care trăi
la laşi pe la 1755, chemat acolo
VE
ca educatorul
copiilor lui Grigorie Ghica şi ca corespondent
fiances al cancelariei domnesci, fiind în posi-
NI
ţiune
a cunâsce d'aprâpe pe Fanarioţi, el 'apre-
U
ţiază ast-tel influenţa lor fatală asupra caracte-

ului românesc: „Leur caractăre (al Românilor) a
AL
646 en quelque fagon dâtourn6 de son penchant

ă la bont6; et si la simplicit6 de leurs moeurs a
TR
6t6 corrompue, on ne peut V'attribuer qw'aux Grecs

„qui, tels que des harpies infectes qui gâtent
EN
tout ce qu'elles touchent pour s'en emparer

seuls, viennent du fond de la Thrace et des
I/C
iles de l'Archipel d&pouiller les deux provinces

IAS
1) Pooma, istorică a Mitropolitului Matoii se tipări gre-

cesce la Veneţia în 1785. Ea fu tradusă românesce în Zesaur
de monumente istorice, vol. I, p. 335 şi 370.
CU
AR
ÎN EPOCA FANARIOŢILOR 93
et n'y laisser en sortant que des traces de:
R
„leurs vices et de leur cupidite.“ 1)
LIB
Mai mulţi scriitori străini, cari visitară sati
'se opriră în țările Române câtre sfirşitul seco-
ITY
"lului trecut, ne-ai lăsat informaţiuni destul de
"precise despre starea de pe atunci a instruc-
S
ţiunii în cele două Principate.
țera Românâscă ER
Ragusanul Raicevich, care a petrecut în
mai întâi ca doctor apoi ca se-
cretar domnesc a lui Ipsilante şi în sfirşit, între
IV
17892—87, ca agent austiiac în Bucuresci, avu
UN
ocasiune a studia, la faţa, locului starea lucruri-

lor din a doua jumătate a secolului trecut şi
a-şi forma 0 părere temeinică, despre dascălii
AL
greci.
lată judecata-i despre dinşii: „L modeni
TR
dottori Greci sono generalmente molto igno-

vanti e non si occupano tutta la lora vita che
EN
in minuzie grammaticale, senz' alcuna tintura

ne di scienze, ne di belle lettere, ne di gusto.“ ?)
/C
Ce importanţă exagerată se dedeai subti-

lităţilor gramaticale dovedesce faptul, că un das-
SI
1) Carra, Zlistoire de la Ioldavie ct de la Valachie. Neu-

châtel, 1781, p. 190.
IA
:) Raicevich, Osservazioni storiche, naturali e politiche în-

torno la Valachia e Moldavia. Napoli,.1788, p. 242.
CU
AR
94 ÎNVEȚĂMÎNTUL GRAMATICAL
căl grec celebru a scris un întreg quartant a-
R
supra părţii a IV a gramaticei lui Gazi. Acest
LIB
comentar filologic se tipări în Bucuresci, la 1768,
de către Ierodiaconul Neofit, omonimul aceluia,
a cărui gramatică în patru volume va provoca
ITY
mirarea lui Sulzer.
Intwadevăr, un călugăr de la biserica ZIă-
RS
tari din Bucuresci a posedat arta de a con-
pendia gramatica grâcă în patru volume in 40,
VE
„O gramatică în patru mari quartante! exclamă
istoricul austriac. Acuma, înţeleg, pentru ce
NI
Greciişi Românii studiază acestă limbă timp de

20 de anj....“ 1)
U
Cat privesce Moldova, avem mărturia con-

timporană a medicului sas din Sibii Andreas Wolff,
AL
care a trăit mai mulţi ani în Iaşi (după 1781)

şi a călătorit prin restul Moldovei. Sciind şi
TR
vomânesce, el s'a incercat a schița un tabloii

cultural al Moldovei, precum Sulzer îl făcuse
EN
pentru Muntenia.
I/C
1) Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens. Wien, 1788,

vol. III, p. 7. Acest călugăr pare a fi fost Neofit Oavsocavilitul,
profesor la şcâla din Bucurescl şi mort, 1780. Cf. asupră-l Erbi-
IAS
c6nu, Cronicarii Greci, p. ANVIII şi Revista Teologică III, 89.

Iată şi titlurile acestor două opere gramaticale: Qtodupou you
pearazijse eerparits-. „Tao ANroyurov Te gouczov 'ov îv Jormoreăuet
176$... Enpurs eds ro d. Tis Torez ueceruzi;s 0. Tags.
CU
AR
ÎN EPOCA FANARIOȚILOR 95
„„ Tată amănuntele, ce relatâză despre şeolele
R
domnesci din Iaşi şi despre dascălii greci de a-
LIB
colo. |
Șc6la consta din 8 încăperi, avend un ve-
nit de peste 30 de pungi. Pe lângă cei trei das-
ITY
căli greci (intâiul retribuit anual cu 5 pungi, al
doilea cu 2 şi al treilea cu 600 de lei vechi),
S
figura un profesor de latinesce, remunerat tot cu
600 de lei, adus din Germania
care nu trecea, în învățămîntul
ER sait Polonia şi
s&i, peste ele-
IV
mentele formale ale limbei. Obiectele predate
erati: citirea, scrierea şi calculul ; limba grecă (an-
UN
tică) şi cea latină, religia.

Pe dascălii greci îi caracteriză ast-fel:
„Abia poţi găsi vr'unul, care să scie citi cu folos,
AL
necum a comenta, pe vechii scriitori greci. Intre

profesorii din anul 1796 nu era nici unul, care
TR
să fi fost familiarisat cu geniul limbei gre-

cesci.“ 1)
EN
/C
1) A. Wolf, Deitrâge zu einer statistisch-historischen DBe-

schreibung des Tiărstenthums Doldau. Hermannstadt, 1805, p. 176
SI
urm. Compară la p. 174 caracteristica dascălilor particulari: ace

„seichto Kopfe, deren hochster Kunstorift sich dahin beschrinkt
IA
geringfigige Sachen mit lauter Tautologien und Pleonasmen

auszuschmiicken.... Lehrer, deren Kopf und Herz gleich leer
an Kentnissen und moralischen Fâhigkoiten sind.“
CU
AR
96 ÎNVEŢĂNÎNTUL GRAMATICAL
Metoda. lor era pedantescă şi însufla des-
IBR
gust. Şcolarii erai turmentaţi cu o grămadă
superfluă de subtilități şi de tautologii grama-
L
ticale, cu o tecnologie (etimologie) amărunţită şi cu
osintaxă obositore. Lecţiunile se predai s6rbăd şi
ITY
se învăţat mecanicesce pe din afară ca şi tra-
ducerile.
RS
El accentusză tratamentul cel crud al şco-
larilor şi viaţa imorală a profesorilor, cari, după
ce şi-au flecărit papagalicesce lecţiunile, vaga- -
VE
bundaii pe strade sai în cărcime.
Şi mai severă e judecata-i despre dascălii
NI
particulari, „al căror cap şi inimă sint de o po-

LU
trivă deşerte de cunoscinţe şi de aptitudini

morale, “
In fine, Mitropolitul Moldovei Iacob Sta-
RA
mate ne-a lăsat o interesantă relaţiune despre

starea de plâns a înveţămintului grecesc dintre
T
anii 1792—1803. Cuvintele eminentului bărbat

EN
concârdă din punct în punct cu apreciările nefa-

vorabile, ce toţi scriitorii străini ai emis asu-
I/C
pra caracterului superficial al institutelor de

cultură grecâscă. [El relevâză modul pur meca-
IAS
nic al instrucţiunii lor, timpul prea indelungat

acordat gramaticei şi cum acâstă zadarnică ri-
sipă de viaţă şi de muncă prejudicia orl-ce pro-
CU
ÎNVEŢĂMÎNTUL GRAMATICAL
AR
97
gres real al inteligenţei: „Până acum în şco-
R
„ lele n6stre se invaţă cu numiri şi cu canne (regule)
LIB
„şi cu mulţime de cuvinte, însărcinâna mintea,
ucenicilor şi poruucindu-le acele numai date lor
să citâscă, și ca papagalii să le înveţe de xost,
ITY
nimica cu totul sciind şi înţelegend din cele ce
învaţă, din care pricină mai 10 şi 12 ani în-
| bătrânese în gramatică ucenicii, în vreme când
RS
n6murile Europei tot acestă limbă (elină), mă-
car deşi le este străină, dar ca pre una ce le
IVE
este idrte trebuitore, atât mal cu lesnire o în-
vaţă, de cât noi, în cât în 5 ani pre cei mai
UN
adânci singrafi (autori) prea cu amăruntul în-

țeleg....... „ Cu ale lor -tehnologicesci birfeli. min-
tea, ucenicilor timpesc, prefăcend şi stricând ju-
AL
decata €].....“ 1)
TR
Resumând tote aceste informaţiuni răsleţe

despre instrucţiunea grâcă din epoca fanariotă
EN
— despre vr'o instrucţiune naţională nici vorbă

nu pote fi — constatăm, că înv&ţămintul gra-
I/C
matical juca un rol cu totul covirşitor în sfera

didactică a timpului; că acâstă îndelungă preo-
IAS
cupare cu gramatica grâcă avu drept resultat
') Roprodus în Uricariă III, 12 urm.

Şăinenu. — Din /itoria Filoloziet Române.
-)
CU
„îi
AR
9% „ÎN EPOCA PANARIOŢILOR
completa, neglijare a spiritului limbei şi o cu:
IBR
fundare din ce în ce mai adâncă în mărunţi-
şurile şi subtilităţile graiului. Metoda dascălilor
L
greci, spre a inculca în minţile tinerimii nenume-,
ratele regule gramaticale cu nesfirşitele lor a-
ITY
mănunte, era primitivă neumană, şi pedantescă.
Aceşti dascăli însiși, publică sait particulari — a:
RS
fară de câte-va excepţiuni isolate — eraii omeni
cu o instrucţiune maj mult de cât mediocră şi
VE
cu spiritul în mare parte pervertit de tradiţi-
unea cea falşă a înveţămîntului.
Şcolele grecesci nu numai că nai fost fo-
NI
lositore desvoltării spiritului naţional, ci ten-

LU
denţa lor vădită era tocmai de a năbuşi orl-ce

aviînt proprii, de a proscrie limba română şi a
acredita părerea despre incapacitatea ei întru
RA
- predarea sciinţelor. Acest curent anti-românesc

era încă atât de înrădăcinat în ultimii ani al
T
domniei fanariote, în cât a persistat încă câte-va

EN
decenii şi nu rareori a paralisat generosele o-

pintiri ale unul Lazăr şi Eliad pentru introdu-
I/C
cerea unei cultuii naţionale.

Dacă istoricul este plecat a atenua rigorile
IAS
acestei epoce nefaste şi a o presenta sub cu-

lori mal puţin intunecate in vederea a dous-
trei puncte lumin6se; dacă moralistul, ţinend
CU
AR
E VEŢĂMÎNTUL GRAMATICAL ÎN EPOCA FANARIOŢILOR 99
3 mii de caracterul general al societăţii din a-
R
lei timp, va putea scusa până la un punct
LIB
; scontaminarea firii românescă şi completa des-
bl a moravurilor; filologul însă nu va
putea îndestul regreta infuenţa desastrosă, ce
ITY
l::sedlele şi dascălii greci aii avut-o asupra spiri-
tului românesc, oprindu-l în mersul evoluțiunii
RS
sale şi împedicând peste un secol cultura limbei
şi a literaturei naţionali.
IVE
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
CU
R
RA
LIB
TY
DOI GRAMATICI MUNTENI
SI
IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU
ER—
ŞI IORDACHE GOLESCU
IV
Grammatica nocessaria pueris, jucunda
UN
senibus, dulcis scorotorum comes ct

qu vel sola omni studiorum wenere plus
habeat operis, quam ostontationis 1). :
Quintilian. Inst. Orat. 1, 4.
AL
Primele începuturi tipărite de Gramatică

românâscă, nu se urcă mai sus de ultimul pă-
TR
trar al secolului trecut. Nu-i dar de mult, de

când limba nostră era încă lipsită de ori-ce
EN
cultură gramaticală. Acâsta nu împedica ne-

greşit pe un Costin sait Neculcea de a scrie o
/C
vromânâscă n6oşă şi corectă, de re ce într'o

idiomă încă necultivată gramatica e în stare
SI
1) „Gramatica, indispensabilă copiilor, e o distracţiune la

IA
bătrâneţe şi o tovarăşă plăcută in singurătate; dintre tâte

sciinţelo ea. singură are mal mult fond de cât aparenţă.“
CU
7
AR
DOI GRAMATICI MUNTENI 101
latentă, identificându-se cu geniul însuşi al lim-
R
„bel, şi aşteptă prima ocasiune spre a se con-
LIB
„cretisa înti”'o serie. de formule dogmatice. |
| Dar ceea ce trebue să ne prindă mirarea
este, că în şcolele grecesci din ţ6ră se acorda
ITY
'0 importanţă covirşitore studiului gramatical,
care absorbea, întregul învățămînt. Cum dar un
RS
atare exemplu n'a inspirat mai înainte nimenui
idea de a supune şi limba maternă unui sche-
IVE
matism analog? De ce a trebuit să trâcă a-
prope un secol de la întroducerea fanariotismu-
Jui până la primele încercări gramaticale asu-.
UN
pra limbei române? Faptul însuşi, că acele în-

cercări apar într'o epocă, când domnia Fana-
rului s'apropie cu pași repedi de peirea ei, ar
AL
putea explica în de ajuns arrgia deşteptare a

spiritului naţional.
TR
Intw'adevtr, pretutindenea, elementul fana-

riot a fost un disolvant social şi el întrebuința
EN
tote mijlocele spre a desnaţionalisa poporele, în

sinul cărora se înculba. Aşa s'a intimplat în
I/C
Bulgaria, aşa s'a întimplat şi la nok. Năbuşind

ori-ce sentiment patriotic, grecisând societatea
IAS
inaltă, ei ai reuşit a face ca numele de Ro-

mân să ajungă de ocară şi bun de purtat nu-
mai de clasele şerbite şi reduse la ultima mi-
CU
R
102 DOI GRAMATICI MUNTENI
RA
serie. Tot omul cult inceta a fi Român, era şi
se silea a fi Grec prin disprețul si vădit pen-
LIB
tru trecutul şi limba naţională. Acesta îşi găsi
un refugiii mai ales la sate printre țărănime şi
TY
“în păturile de jos ale poporului din oraşe, pe
când clasele înalte se r&sfăţaii cu serbedele imi-
e
SI
taţiuni bizantine.
In timpul din urmă s'ai manifestat la noi
simptomele unui curent ER
favorabil epocei fana-
viote. Pruntaşii promotori ai acestor idei de
IV
reabilitare, d-nil Urechiă şi Erbicânu, ai strins-
şi scos la lumină un preţios material cultural
UN
menit a rectifica în multe puncte tabloul acelei

epoce, dar, după părerea n6stră, nu a-i reiînoi
AL
aspectul general.
S'a vădut, în studiul precedent, pe ce şu-
TR
bredă temelie se ridică recenta,apologie a Panarului.

Aci am voit a releva numai în trâcăt in-
EN
fluenţa desastr6să, ce a avut-o asupra limbei ma-

terne acestă pretinsă cultură elenico-bizantină,
care, în mâinile Fanarioţilor, devenise cel mai
/C
puternic mijloc de desnaţionalisare şi a explica prin

SI
acesta decadenţa seculară a spiritului naţional.

IA
Catre sfirşitul secolului al AVIll-lea o

sârtă mai bună pare -reservată ţării şi limbei
CU
AR
R
„române. O dată cu primele studii de limbă, în-
„treprinse simultan de: Klein şi Văcărescu, apar
LIB
„şi dou8 publicaţiuni etnografice privitore la Ţ&-
rile române — „Osservazioni“ lui Raichevich
(1788) şi „Istoria Daciei“ de Sulzer (1781)—de
ITY
o valbre solidă şi reală 1).
Sulzer mai ales, doritor de a imbrăţişa în
RS
opera sa t6te manifestările vieţii poporului ro-
mân şi a coprinde intrun singur cadru istoria,
IVE
geografia. etnografia, limba, şi literatura sa —
avu să întimpine mari greutăţi, nevoit fiind a
desfunda. el însuşi câi neumblate încă. In pri-
UN
vinţa limbei, şi în special a Gramaticei ro-

mâne, el ne povestesce, cum a căutat în tote
părţile să-şi procure una, dar îi a fost cu ne-
AL
putinţă, „de ore ce, dice dinsul (II, 151), nici

într'o singură şclă din intrega Moldova şi
TR
Muntenia nu sa pomenit de o gramatică ro-

mânescă“. După multe cercetări, primi în sfir-
EN
şit una de la un Gre-care Eustatevici, fost se:

cretar al episcopului neunit din Transilvania,
I/C
') Engel, Geschichte der Moldau und der W'alachey. Halle,

IAS
1804, p. 43: „Das Buch von Raicevich und das Sulzerische

Werk mit einander verglichen, berichtigen uns zu der Be-
merkung, dass wohl manche cultivirte Lindcr nicht genau,
als diese rohen Provinzen, geschildert sein durften.*
CU
R
RA
„un bărbat — adaogă istoricul austriac — de
cel mai bun caracter şi un cunoscător al mai
LIB
tuturor limbilor europene, mui ales al celor
slavice“. |
Acest Bustatevici sai Dimitie
TY
Eustatie
Braşovânul Âgurâză înti'adevăr ca autorul unei
gramatică românesci — prima cunoscută Şi r&-
SI
masă manuscript—ce ar fi întreprins-o din po-
ER
runca lui Constantin Mavrocordat, cum susţine
însuși în dedicaţiunea cărţii, spre a inlesni Ro-
IV
mânilor studiul gramaticei grecesci. Ba portă
acest titlu: „Gramatica românâscă acum întâi
UN
izvodită prin Dimitrie Bustatie Braşovânul, me-

thodos prea folositor şi prea trebuincios, întărit
cu pilde prea frumose, aşedată cu orânduslă
AL
dreptă şi izvodită în Bulgaria Braşovului (ţinu-

tul Şcheilor, o suburbie a Braşovului), anul
TR
1756, Septemvrie 1“.

In precuvintare Eustatie observă: „A t6-
EN
tel învățături inceputul este Gramatica, deci a-

ceea până, în c6sul de acum în rumânescul dia-
/C
lect lipsire ai fost ei“; iar în afierosirea sait

SI
dedicaţiunea, câtre . Mavrocordat adaogă: „Pre-

cum voinţa Inălţimei Tale de demult fiind spre
IA
aducerea întru fiinţă pre acest methodos in

dialectul Moldovenesc“.
CU
AR
R
Alminterea Gramatica lui Eustatie nu pare,
LIB
"a diferi mult de modelele grecesci, ce va, î a-
vut înaintea sa).
ITY
Evoluţiunea ulteridră a gramaticei române
se efectuză în două direcţiuni opuse.
Direcţiunea ardel6nă, erudită, istorică, “dar
RS
subiectivă, şi rigurbsă, representată de Klein,
Şincai, Maior, Cipariu şi Laurian... Ea e domi-
IVE
nată de o tendenţă latinistă din ce în ce mai
pronunţată, a cărei expresiune extremă 0 re-
presentă
. Dicţionarul elaborat -de r&posaţii Lau-
UN
rian şi Maxim. Luând nascere şi: mult timp

isolată în “Transilvania, ea se introduce câtre
AL
1) Manuscriptul de 137 de pagini s'află în posesiunea

TR
d-lui profesor Erbiccnu, care l-a şi descris pe scurt în publi:

caţiunea festivă: Serbarea şcolară din Iaşi. 1885, p. 251—255,
undo sc dă şi o bibliografie a pramaticelor românesci. La
gramatica lui Eustatevici face alusiune Wilkinson (Tableau
EN
historique, gcographique et politique de la Moldavie et de la

Valachie. Paris 1821, p. 120), când dice: „En 1735 Constantin
Mavrocordato, qui avait entrepris de remplacer dans les deux
I/C
principautes la barbarie par la. civilisation, fit, pour le jargon

qu'on parlait, une grammaire en caracteres tires du grec ct
de Vesclavon..... Il encouragea les habitants ă 6tudier lcur
IAS
langue suivant les regles de sa grammaire. .. “ Despre gra-

matica românescă a părintelui Macarie Arhimandritul (ms. în .
bibl. Acad.) după 177, cf. Urechia, Istoria Școlelor, p. 3+ nota
şi anexa respectivă.
CU
R
RA
mijlocul secolului nostru în România, în special
în Muntenia, unde, timp de aprope 3 decenii,
LIB
exercită o influenţă, absolută, asupra şcolei, că-
pătând un caracter din ce în ce mai arbitrar
şi mai străin de firea limbei naţionali şi pro-
TY
vocând, prin acest rigorism chiar, o puternică
reacțiune în favorea graiului popular. Cu tote
SI
acestea, el îi se datoresce iniţiativa unei orto-
romanică
ER
grafil latino-române, scoțând în relief o limbă,
ignorată de sciinţa europână sub
IV
vestmîntul slavon, cu care a îmbrobodit-o o
influenţă seculară. Şi tot şcâlei ardelene, în spe-
UN
cial lui Laurian şi Cipariu, îi revine meritul de

a fi indrumat la o cercetare rigurâsă a origi-
nilor limbei, cu tote că tocmai acesta ocupa-
AL
țiune cu trecutul avu drept resultat la dinşii

depreciarea evoluţiunii ulteridre şi mai ales a
TR
actualităţii.
Cat privesce introducerea alfabetului latin,
EN
el stă în strinsă legătură cu confesiunea, căreia

aparţineau Klein şi Şincai, adică cu catolicism.
/C
Numai în calitate de catolici, dinşii ai putut

aprecia importanţa culturală a unei asemenea
SI
reforme, punându-se în contact cu civilisaţiunea

IA
occidentală, şi — adăogâm — numai. ca atari aii

putut ei cuteza a o pune în lucrare. BE mai
CU
A
. 1
AR
mult de cât probabil, că in Ţâra românâscă o
R
atare tentativă ar fi fost pe atuncea calificată;
LIB
de eresie religi6să, slovele fiind nedespărţite de
tradiţiunea ortodoxă.
Nu mai pomenim că tâte încercările de
ITY
proselitism — ca, „Catechismul calvinesc“ de
Ştefan Fogaraş (1648) sai „Katekism kris-
RS
tinesc“ de Vito Piluzio (1677) — au început
cu întroducerea alfabetului latin; dar n'avem
IVE
de cât să privim la un popor vecin cu noi
spre a vedea un exemplu viu de acest ca-
racter confesional al alfabetului. Serbo-Croaţii
UN
formâză, acelaşi popor, grăiese aceeaşi limbă şi

singura deosebire între aceste două fracțiuni
isolate ale aceluiaşi “aglomerat etnie constă în
AL
aparenţă numai într'aceea, că unii scriii cu slove

Jar cel-lalţi cu litere, în realitate însă religiu-
TR
nea formeză adevărata barieră, care împedică

fusiunea lor definitivă. Şi, când la începutul se-
EN
colului, Vuk Karagic încercă o reformă timidă

a ortografiei sârbe, el fu acusat că tinde a dis-
I/C
truge tradiţiunea slavo-ortodoxă: adoptarea uni-

cel litere J părea protivnicilor săi o inclinaţi-
IAS
une către alfabetul latin, inseparabil de catolicism.

Şi la nol societatea. nu se va fi arătat:
mai puţin refactară unei atari inovaţiuni. Mai
CU
R
RA
întâi peste o jumătate de secol reforma Klei-
niană trece neobservată în "Tera Românâscă:
LIB
nici Văcărescu, nică chiar Golescu nu presimt
încă necesitatea de a se lepăda, de cirilica. Mul-
țumită spiritului plin de tact al lui Bliad, care
TY
adoptă şi simplifica, vederile ortografice ale lui
Petru Maior, reforma progresâză încet la înce-
SI
put, se impune apoi din ce în ce mai mult Şi
pe nesimţite, până ce,
după trecerea unei întregi generaţiuni,
ER
la un
ea
moment dat şi
se
IV
generalis6ză pe un teren de mult pregătit.
UN
Direcţiunea muntână mai originală, croită

de pe firea însăși a limbei şi prin acâsta de
un carâcter mai sciinţific, representată de Vă-
AL
cărescu, Golescu, Bliad... Cei dintâi doi în con-

tinuaţiune directă şi în strictă dependenţă, cel
TR
din urmă, combinând învățămîntul maestrului

său ardelen cu observaţiuni personale, ocupă
EN
un loc a parte şi merită un studii special.

Cât pentru tehdenţa italienistă, manifestată, de
/C
Eliad şi rămasă ca 0 veleitate isolată, ea pote

SI
fi considerată ca un simplu episod al curentului

general latinoman.
IA
Direcţiunea adevărat naţională şi sciinţi-

fică, care respecta geniul limbei) şi vicisitudinile
CU
AR
DOI GRAMATICII MUNTENI 109
ei sub influenţa, factorilor etnici, continuând a
R
fi cultivată de câţi-va, fruntaşi representanţi ai
LIB
cugetării române, reintră în drepturile sale, din
momentul ce curentul opus şi exclusiv se pră-
„buşi sub povara propriei sale exageraţiuni. Şi
ITY
astă-gi aceeaşi Academie, care a patronat, a-
cum dou decenii, opera lexicală executată,de
RS
latiniştii Laurian şi Maxim, a luat sub auspi-
ciile sale „Dicţionarul limbei istorice şi poporame
IVE
a Românilor,“ în care singurele aceste două
epitete ilustreză imensul progres, ce l-a reali-
sat filologia românescă în ultimul pătrar al se-
UN
colului nostru.
Î
AL
In anul 1787 apărură -de sub tâscurile ti-

pografice ale sfintei Episcopii a Rimnicului „Ob-
TR
servaţii sai Băgiul de s6mă asupra regulelor şi

orinduelilor Gramaticei Românesci, adunate şi
EN
alcătuite acum întâiii dă D-lui Ianache Văcă-

rescul, cel dă acum dikeofilax a Bisericei cel
I/C
Mari a Răsăritului şi Mare Vistieru a Prinţipa-

tului Valahiei“. a
IAS
In dedicaţiunea câtre episcopul Filaret au-

torul releveză caracterul particular al scrierii.
sale şi întăletatea, unei atari publicaţiuni: „Gra-
CU
R
RA
matica acesta sai mai bine să dic Observaţii
asupra idiotismii limbii nostre, în starea ce se
LIB
află acum după regulile gramaticesci, nu 6ste
de altă limbă, ce fiesce-care nu ai câte puţine
oramatici, ci 6ste de limbă rumdnescă, ce nu.
TY
are în starea ei nici una până acum: limba pa-
triei nostre, prin care cuvintâm, limba cu care
SI
ne închinâm marelui Dumnedei.... limba cu
care cuvintând petrecem vieţuirea acesta vre-
melnică şi nădăjduind dobândirea unei stator-
ER
IV
nice ne străduim a o câştiga.“ - |
Data publicaţiunii „ Observaţiunilor “ lui
UN
Văcărescu este cu şepte ani posteridră apariţi-

unii primei Gramatici românesci în ordine cro-
nologică, aceea a părintelui Samuil ISlein sau
AL
Micul, tipărită la Viena subt ingrijirea lui Şin-

TR
cai, în 1780, sub titlul de „Elementa lingu»

Daco-romana sive Valachice“. Dar influenţa ei
pare a fi r&mas isolată în Transilvania. [E pro-
EN
babil, că Văcărescu n'a cunoscut-o de loc sau

cel puţin va fi căpătat cunoscinţă despre dinsa
/C
cu mult mai târdiii. Intr'adevăr, pe de o parte

SI
Marele Ban avea deja gata lucrarea sa câtre

1780 — după afirmaţiunea lui Sulzer!) — iar pe
IA
Sulzer, Geschichte des Transalpinischen Daciens. Wien,

1781, vol. II, p. 151: „Der Grossschatzmeister von der
CU
AR
DOI GRAMATICI MUNTENI 11]
de alta, cunoscend-o chiar, pote n'ar fi gustat
R
imediat inovaţiunile ortografice şi lexicale ale
LIB
monahului ardelân. Văcărescu de sigur nici nu
se gândea pe atunci la posibilitatea unei orto-
grafii latino-române, cel puţin: idea unei atari
ITY
transcrieri nu se află nicăirea în scrierile sale.
Şi tocmai întâia întrebuințare a unei ortografii
RS
cu litere latine formâză meritul real al Grama.-
ticei Daco-romane, cu tâte că principiul strict
IVE
etimologic, care prevalâză din primul moment,
nu era de loc menit a o face acceptabilă. Cine
ar fi putut recunosce, acum o sută de ani, subt
UN
o formă exterioră aşa de alterată ca „siesse,

oct, dieci, demaniatia,.. .“ vorbele românescă co-
respundătore? P6te că acâstă complicaţiune e
AL
chiar motivul — afară de cel religios atins mai

sus — pentru care ortografia, latino-română n'a
TR
putut prinde rădăcină dincoce de Carpaţi, unde

s'a introdus abia câtre a doua jumătate a se-
EN
colului hostru.
Văcărescu avea dar tot dreptul să susţie,
I/C
că Gramatica sa e prima lucrare de acest fel

in 'Ţâra Românâscă,
IAS
Walachey, Herr Johann Wakareskul, hatto mich versichert

cine valachische Sprachlehre verfasst zu haben,
CU
R
RA
Intrând în cercetarea cărţii observâm, că
ea este împărţită în două părţi: întâia coprinde
LIB
în 10. secţiuni categoriile gramaticale, iar cea,
d'a, doua o serie de observări cu privire la ma-
teriile următore: pronunție şi ortografie, pro-
TY
sodie, construcţiune sai sintaxă şi poetică, saii
facerea de stihuri. |
SI
Sar părea din acâstă inşirare, că „Obser-
vările“
matică,
lui
pe
Văcărescu
ER
conţin o lucrare siste-
când ea se abate nu o dată de la
IV
tipicul tradiţional şi formâză, şi în acâstă pri-
vinţă, un contrast cu Gramatica lui Klein-Șin-
UN
cai, care e o strictă reproducere a schematis-

mului clasic. El se mărginesce în genere a trece
repede asupra materiei, a arunca mai mult o
AL
serie de „observaţii,“ dar adesea el se opresce

mai mult saii mai puţin, când are de relevat
TR
vr'o particularitate interesantă a limbei şi atunci

poliglotul se trădâză fâră de voe. Aprofundarea
EN
însă a părţilor cuvîntului va fi reservată celui

mai eminent dintre succesorii săi, lui Iordache
/C
Golescu. |
Iată mai întâi definiţiunea sciinței însăşi
SI
(pag. 13): „Gramatica ste meşteşugul "cuvin-

IA
tului, care arată construcţiul sait syndaxis a-

dică alcătuirea părţilor cuvintului şi ortografia,
CU
AR
N
cu care să potă, nescine a scrie bine şi meşte-
R
şugeşce. “ |
LIB
Cu alte cuvinte gramatica se mărginesce
exclusiv la sintaxă şi ortografie! De aci proba-
bil tractarea imperfectă, şi superficială a părţi-
ITY
„lor isolate ale cuvintului. Definiţiunea urmaşu-
“ui să Golescu nu este mai explicită.
(p. 67):
RS
„Meşteşugul, cu care ne învăţâm a alcătui şi a
împreuna slovă cu slovă şi cuvint cu cuvint
IVE
spre a vorbi, a seri şi a citi după candnele
unei limbi, s'a numit Grămatică. “
Cu cât mai clară şi mai sciinţifică în ace-
UN
laşi timp este definiţiunea lui Eliad, în Grama

tica-i din 1828: „Gramatica este un meşteşug,
prin care invăţâm să cunbscem o limbă ao:
AL
vorbi şi a o scri întocmai după. "însuşirile şi

firea, ei.“ |
TR
Seriind prima gramatică românescă, auto-

rul avu să întimpine din capul locului o mare
EN
greutate: nomenclatura, sciinţifică. Din ce limbă

să imprumute şi după ce criterii să, facă acâstă
I/C
imprumutare? Văcărescu pare mai mult a fi

ocolit de cât resolvat atari chestiuni. Pentru
IAS
Klein-Sincal lucrul nu avea atâta importanţă:

scriind în limba latină, o .terminologie consa-
crată li se oferea ore cum de sireși. Văcărescu,
CU
Şăinenu. — Din Phria Filologie! Române. 8

R
RA
familiarisat mai mult cu limba italiană. caută
a da o soluţiune practică chestiunii, adoptând
LIB
acâstă limbă ca normă generală pentru nomen-
clatura gramaticală 1. El conservă însă şi un
mic număr de termeni slavoni, cari se usitaii
TY
probabil în şc6lele de „rumânie.“ Inti'ebuinţarea,
SI
limbei. italiene era negreşit un mare neajuns,
întroducendu-se nisce forme contrare geniului
limbei nostre, şi trebue să ne mirâin, că un
spirit aşa de raţionabil
ER
ca Golescu a putut fi
IV
influenţat de metdda defectudsă a naintaşului
sti, continuând a aplica o parte din acea ter-
UN
minologie.
Nomenclatura slavonă e representaiă prin
glasnice şi . moplasnice sati vocale şi s;ons6ne;
AL
prin slovă şi slomnire „ce să dice silabă“, pe

TR
când conservă „dicerea saii termenul. care se

numesce la Greci lexis“ pentru vorbi isolată
'în oposiţiune cu cuvint, care îndică o intrâgă
EN
proposiţiune: „iar cuvintul 6ste o adunare dă

diceri înţelegere desăvirşită arătând. “
/C
O altă caracteristică a acestei nomencla-

SI
tură este, nu romanisarea ej, ci tendența de a

IA
') Influenţa limbei itallone se resimte şi în „Istoria Im-

p&raţilor Otomani“ de acelaşi scriitor. Acolo ne intiimpină ita-
lenisme ca sucesore, protețione, fatore, eroe, fortehi str.
CU
AR
0 însoţi cu echivalente românesci, cari ast-fel
R
„dau nascere adesea la formaţiuni bizare şi la
LIB
composiţiuni arbitrare 1). Acestă tendenţă de-
vine extremă, la, Golescu, pe când ea lipsesce
aprâpe cu desăvirşire la Eliad, care a popula:
ITY
„Tisat la noi o terminologie curat sciinţifică şi
modelată, conform spiritului limbei române,
RS
după tradiţiunea greco-romană.
Văcărescu distinge 9 părţi de cuvint: ar-
IVE
ticolul adică încheeve, nome adică nume, pro-
nome adică pentru nume, verbu adică graiu,
partiţipie adică părtăşire, proposiţione adică
UN
propunere, adverbu adică spre graiu, congiun-

ţione adică, legare şi interieţione.
Tot astfel figurâză categoriile gramaticale
AL
_Şi la Golescu, cu forte uşore modificări formale

(ca preposiţie, conglunţie şi interieţie).
TR
Pe lângă cunoscutele „generi saii nemuri“

(bărbătescu, femeescu, neutru saii de nici unul
EN
şi obştescu) Văcărescu mai enumără şi o altă

„specie generică numită „confuzu, care cu un
I/C
glas slujasce dă a să numi partea bărbătâscă

saii partea femeâscă, cum vulturul“ şi care în
IAS
1) Eliad critică şi ridiculiseză o atare tendenţă in Bibli- |

oteca portativă. Bucuresci, 1880, vol. I (Literatura critică), p.
14 urm.
CU
R
116 . DOI GRAMATICI MUNTENI
RA
realitate se confundă cu genul comun. Golescu,
de asemenea, reproduce un gen „confuz adică
LIB
întunecat.“
Cat de gresie şi complicată e une-ori ex-
ITY
presiunea autorului, o pote arăta pasajul urmă-
tor, unde e vorbă de nume subt ambele sale.
aspecte, articulat şi nearticulat:. „Furme sint 3:
RS
“mealcătuit pusu, alcătuit supus şi mai alcătuit
“prea supus (?)!*
IVE
Pe lângă numerele „singurit şi înmulţit“
(la Golescu: singuratic şi înmulţatic), ambii
guamatici enumără ş6se casuri, numite căderi,
UN
şi anume: Nominativd sai numitâre, Genetivă

adică nemuitâre (de la nâm ori gen, saii născă-
târe sai 'stăpânitore), Dativă adică dătătore, A-
AL
cusativă adică pricinuitore, Vocativă adică che-

mătore şi Ablativă adică aducătore (sai luă-
TR
tre).
Declinaţiunile, numite de dinşii, „induple-
EN
cări“, sînt în număr de două. Numele însuşi

„pote A sostanliv adică fiinţat -şi adjectiv adică
I/C
sprepus (Golescu: adăogat).

Pronumele e împărţit în: personal sait do-
IAS
ânditoriii, positiv sau adeveritoriii, demonstra-

tiv saii arătătorii, relativ sai dăosebitoriii, dă
qualită (acest fel), d& diversită sait dă felurime
CU
AR
7
(altu), dă generalită (veri-care) şi d5 quantită
IBR
saii d8 cătăţime.
Alminterea şi nu mai puţin confusa e di-
YL
. visiunea, pronumelui la Golescu, care distinge 8
aspecte sai „închipuiri“ : primitivă adică pa-
sona, demonstrativă adică arătătore, relativă
IT
„adică aducătore, pătimitâre (cum: m, t6, să),
RS
conjuctivă adică câştigătore sati dobânditore
(îmi etc.), îndoită (cum mie, îmi), derivativă
IVE
saii posesoră adică stăpânitâre, adeveritore (cum
însu-mi).
Spre a completa terminologia nominală,
UN
adăogâm cele 3 grade de comparaţiune (positiv

sai puitoriii, comparativ sai alegătorii şi su-
perlativ sau covirşitoriii).
AL
Expresiunile italiene abundă: asolut, sos-

TR
tanță, sojet „adică prochimenul, cum dic Grecii“

și dovedesc completa dependenţă a autorului
EN
de nomenclatura gramaticilor italieni. La Go-

lescu însă ea este pur şi simplu transmisă şi
I/C
une-ori modelată după a lui Văcărescu.

Acestă, înriurire străină este însă numai
IAS
exteridră. Fa nu împedică pe gramatic a ţinea

smă de particularităţile idiomel naţionali şi a -
căuta să le scotă la ivelă, deşi stilul săit su-
CU
R
RA
feră adesea de prolixitate şi lasă de dorit în
privinţa clarităţii. Nu trebue insă uitat, că el
LIB
avea de luptat cu o materie încă rebelă şi ne-
încercată până la dinsul.
ITY
Iată, bună-6ră, cum s'exprimă cu privire
la articol .(p. 21): „Articolii, cu tote că la al-
cătuirea lor ar trebui - dă apururea să se pue
RS
înaintea nomelui şi pronomelui, dar la limba
nOstră nu să urmeză aşa, ci aii r&mas idiotism
IVE
saii însuşire a limbii dă a să pune unii înain-
tea nomelui şi pronomelui, Yar alţii in urmă
după căderi. Insă cu t6te acestea şi acestă uu-
UN
mare, de să şi vede în Greşi-care chip, fără re.

gulă dăsăvirşită, dar şi acestă neregulare pă-
AL
zesce. canbne la tote locurile.“

La verb constatâm mai întâi divisiunea,
TR
verbului în transitiv sau strămutător, ativ sau

lucrător şi pasiv sau pătimitor.
Modurile
EN
(sau cum le numesce Văcărescu

„modele“) sint în umăr de 5: Indicativ& adică
arătătore sai hotăritore, Imperativă (la Go-
I/C
lescu şi comandativă) sat poruncitore, Otativă

adică rivnitâre (la Golescu: urâtore), Conglun-
IAS
tivă sau adăogătore (la Golescu: supuitore=

supositivă) şi Infinitivd adică nesăvirșitâre şi
nehotărâtâre. La acestea Golescu mal adaogă
CU
AR
DOI GRAMATICI MUNTENI | 119
IBR
încă, 4 varietăţi modale şi anume: Desiderativă,
sai Condicionelă adică rivnitâre, îndoitore (Du-
Ditativ, cum „voit fi mâncat“), Voitore (Final
YL
„ea să mănânc“) şi Pricinuitore (Causativ, cum
„ca să mănânc“).
IT
'Pimpurile la Văcărescu în număr de 6:
Presente (la Golescu: adică următor sai dă
RS
faţă), Preterit perfetu (pasatoperfet adică săvii-
_şit), Preterit iperfetu (Preteritiperfet sai Pasa-
IVE
topertet adică nesăvirşit), Preteritu ideterminatu
(nehotărit: am mâncat), Trapasatu perfetu
(Prapasat perfet sai Pluscvampeafet adică co-
UN
virşit) şi. Poturu sai Viitoru. Golescu distinge

Preteritiul de Trecut '(am fost mâncat).
AL
Conjugarea verbelor e la Văcărescu almin-

terea, distribuită, de cât se obicinueşce astădi.
TR
Şi dinsul, ca și Golescu, ca şi Bliad, admite 4

clase de verbe, dar fie-care diferă întru carac-
"terisarea lor. Despre conjugarea l-a nu încape
EN
v”0 deosebire: ea se termină. în are sai 4;

întra l-a Văcărescu pune verbele în cre cu
I/C
penultirnu, scurtă, sau .cum se exprimă dinsul,

cari ai „oxia mai inainte de slomnirea dă la
IAS
sfirşit“ ta mergelre), a facelre], a dregelre], Go-

lescu pe cele în e, indiferent lung sau scwut,
iar [Eliad consideră de a doua conjugaţiune ver-
CU
R
120 DOL GRAMATIGI MUNTENI
RA
bele. în şre; şi într'a III-a figureză, după Văcă-
escu, cele. în. re şi în îre, după Golescu nu-
LIB
mai cele “în 1 şi după Eliad cele în ere cu pe-
nultima scurtă ; (cum se admite şi astă-Qi); în
fine, într:a..
IV-a, Văcărescu aşâdă verbele. în
ITY
ere cu penultima lungă, sai cari au „oxia la
slomnirea dă la. sfirşit“(a vedălre], a tăcălre], a
RS
zăcălre]), Golescu pe cele în î şi Eliad pe cele
în. ere cu penultima lungă, care, în gramaticele
IVE
moderne, aparţin conjugării a II. *
In. privinţa verbelor neregulate autorul ob-
servă (p. 81): „Graiuri fără regulă noi avem
UN
prea puţine şi nu pâte dice nescine, că avem

d6r puţine, căci ar fi adică tote fără regulă,
dă vreme ce, după ce am arătat buna orindu- .
AL
ială â graiurilor, şi p& aceste furme şi înjugări

st va furma tâte graiurile. Sciui starea, ce aii
TR
alte limbi şi încă cele mal mari asupra gralu-

rilor anomale, cum scii şi câţi scii şi-mi vor
EN
da, dreptate, după ce vor cundsce limba n6stră.“

Cu acestă ocasiune Văcărescu nu. uită a
I/C
pomeni particularităţile provinciale, ce constată.

la unele verbe anomale, ca „a.. vrea sau a pu-
IAS
tea“: (p. 82): „Aceste două graiul în. prinţipa-!

tul. Moldovei s& pronunție cu regulă . (adică:
vreu, pot—în loc de muntenesce:; voii, pocii).
CU
AR
DOI. GRAMATICI MUNTENI 121
IBR
şi nu sînt anomale. Şi măcar că n'am avut
norocul până acum să merg înti'acea lăudată
eparhie, dar dă întilnire, ce 'am. avut cu fraţii
YL
Moldoveni aici, am băgat 'ssmă;:că -la multe
grajuri dă ohbiceiit păzesc “regula gramaticescă,
mai cu scumpătate...: La “alte graiuri păzesc şi
IT
Rumânii Ardeleni regulele: gramaticesci,. cui:
RS
„lucru“ die nu „lucrez“ şi altele. stii:
Spre a sfirşi cu verbe, mai relevâm “încă!
IVE
următorea. observaţiune linguistică asupra. ca-
vacterului alternativ nominal şi verbal al Infi-
nitivului
(p. 85): „T6te Infinitivele cu articolul
UN
a să fac grainice (verbale) nume obştesci. Sint

însă cu adevărat mode Infinitive cu articolul d,
măcar că acâsta o obicinuesc şi alte limbi a o
AL
face, şi italienâscă, franţuzâscă, lâtinâscă şi

încă şi muma tuturor, cea grecâscă“.
TR
In „Observările“ nu s'află nici. o singură

EN
regulă, de fonetică; în locul lor se dai diferite

regule de pronunțare. “Acelaşi lucru sar putea
I/C
constata la toţi gramaticii noştri cei vechi, la

cari preocupăi!” ortografice: şi ortoepice absorb
IAS
tot interesul. Cele câte-va observaţiuni fonetice

din Gramatica lul Klein-Şincai (ca intunecarea
vocalei atone sai diftongarea lui e şi 0) sint
CU
R
122 „DOI GRAMATICI. MUNTENI
RA
făcute mai mult în vederea citirii şi a serierii.
LIB
Dintre regulele ortoepice, date de Văcărescu,
relevâm numai pe cea relativă la distincţiunea
între cele două sonuri întunecate (p. 97): „d,
ITY
acâsta 6ste cum am dice e; d, acesta 6ste cum
am -dice i: însă şi d şi d nu facese, ci face
mal grosă pronunția d (văd, văzduh şi nu vez-
RS
duh; dar se amestecă amindoao: vădu, vede);
şi-d.nu face i, ci lar mai grosă pronunția
IVE
(pâste, până, pântece), dar ar se amestecă cu
i. (piste piste, şi şi, dă di).“
In privința ortografiei cirilice, Văcărescu
UN
“s'a încercat a întroduce 6re care ordine în a-

cest haos, fără a izbuti pe deplin. Eliad recu-
AL
nâsce în prefața Gramaticei sale (p. XIX) o-

pintirilei în acâstă direcţiune: „Vrednicul de
TR
pomenire d-lui Marele Ban Ioan Văcărescul, al

doilea scriitor de Grămatică românescă, des-
EN
tulă ostenslă a simţit şi şi-a pus totă silinţa

să afle acest; obiceiii (tradiţiunea ortografică) şi
să-l puie în regulă, dar singur n'a putut să-l
I/C
afle din pricina celor mai sus dise (adică din

causa infinitei diversităţi a ortografiei cărţilor
IAS
cirilice)... şi, după cum singur 0 mărturisesce,

nici cei următori nau putut să urmeze reguli-
lor sale.“
CU
AR
IBR
|
Din 'vegulele de prosodie şi de poetică, ce
|
|! Văcărescu consideră ca o parte integrantă a
|
| | Gramaticei, nu vom cita de cât acest pasaj,
YL
care învedereâză părerea autorului. despre înru-
„ direa şi filiaţiunea limbilor romanice: „Italianii,
IT
Franţesii, Ispaniolii şi alţii, ce li se trage limba
din limba, latinescă, ca nisce pâraie, precum şi
RS
acâsta a nostră rumânâscă, nau obicinuit a
face stihuri pă numere, cu picidre (ritmice, me
IVE
trice) ca Grecii şi Latinii, şi eu nu bănuesc a
fi pricina alta de cât neaverea, de multe slove
glasnice..
UN
Activitatea filologică a lui Văcărescu nu

AL
sa mărginit numai în alcătuirea Gramaticei;

el a lucrat şi la un Dicţionar, ce numerdsele
TR
ocupaţiuni ale înaltului demnitar şi om de stat

îl vor fi împedicat a duce la capăt. La acâsta
face el însuşi alusiune la sfirşitul prefeţei din
EN
„Obser văi: pe ŞI ei farăşi m'aflu în osirdie,

ca, să aduc, de voiii avea viaţă, şi un Dicţio-
I/C
nar la, vedere.“ Dar neuitate, ca şi testamen-

tul literar al ilustrului patriot, vor r&mânea
IAS
cuvintele, cu cari dinsul iînsoţesce urarea adre-

sată viitorilor muncitori în câmpul filologiei
române: „lar de nu mt voii învrednici (e vorba
CU
R
RA
de publicarea Dicţionarului), las clironomi şi pe
"fiii mei cei trupesci şi pe fiii mei gramaticesci,
LIB
ca, să clironomisâscă dragostea, rivna şi silinţa
mea cea pentru binele, cinstea şi folosul sim-
patrioţilor şi a patriei.“
ITY
Din nenorocire, strădania Marelui Ban nu
avu nici un efect asupra generaţiunii următâre, .
RS
ceea, ce dovedesce, că sămința, fusese aruncată
pe un teren încă nepregătit. Avem în acestă pri-
IVE
vinţă două mărturii preţidse, în cari se de-
plânge părăsirea deplină a înv&ţămintului, gra-
„matical. |
UN
Reproducem mail întâi cuvintele istoricului

Fotino: „Cu tâte că de câţi-va anl unul din cei
dintâi boieri păminteni, Marele Ban loan Văcă-
AL
rescu, bărbat demn, dotat cu învăţătură şi cu

TR
practică şi înavuţit cu genii, a compus 0 gra-

matică în limba acâsta, cu regule pentru dif-
tongi, cu tecnologie (etimologie), cu exemple
EN
pentru sintaxă şi cu ortografie; dar din causa

acelora cari 'aii putere, ca să lucreze însă nu
I/C
şi zel patriotic, acâstă gramatică n'a servit la

nimica; şi mail toţi astădi invaţă a citi şi a
IAS
scrie numal prin practică.“ 1)

1) Istoria generală a Daciei, trad. Sion. Bucuresci, 1859, vol.
IT, p. 127.
CU
+
AR
)
IBR
Iar poetul Paris Momulenu, în interesanta
„prefaţă, ce precede ale sale „Caracteruri“ (1826),
' aduce astfel omagiile sale memoriei b&trânului
YL
gramatic (p. 54): „Incă şi de o gramatică am
fost forte lipsiţi în limba, n6stră până în dilele
IT
. vrednicului de laudă boier Enăchiţă Văcărescul.
„Acest vrednic de pomenire aii dat întâi n6mu-
RS
lui gramatica la lumină; dar în urmă cinea
îmbrăţişat rivna, ca -să-i fi pus ostenelile în
IVE
lucrare? Nimeni nu s'aii aprins de acestă rivnă,
Ci l-au lăsat ostenelile în nebăgare de s6mă.
Lucrul cel scump sait socotit .ca cel mai de
UN
nimic... Când vedem, că nimeni nu i-ati urmat

și pociii dice, că, de cei învăţaţi nici s'aii vădut
AL
nici s'au citit acâstă Observaţie, ce ne face a-

supra limbei n6stre, ci nesocotite ostenelile e-
TR
voului, stai risipite aicea, şi colo prin mâinile

şi casele cele prostatice, cari nu se pot folosi
EN
din lumina lor. Dar va veni vremea şi la noj, ca

să ne arate, cât sintem datori ţărinei acestui
boier...“ | | |
I/C
II
IAS
Un interval de peste o jumătate de secol des-

parte încercarea gramaticală a Marelui Ban loan
CU
R
126 DOL GRAMATICI MUNTENI
RA
Văcărescu de cartea cu acelaşi titlu a Vorni-
cului Iordache Golescu: „Băgări de s6mă asu-
LIB
pra canbnelor gramaticesci,“ care apăru, la
1840, în tipografia lui Eliad.
Inti'ambele aceste opere cade „Gramatica
ITY
vomânâscă“ a lui Eliad, publicată în 1827, a
cărei prefaţă, conţine vederile. cele mai solide,
RS
ce Sai emis până atunci, despre cultura şi per-
fecţionarea limbei române. Faţă cu acestă lu-
IVE
crare sistematică, opera Vornicului Golescu ni
se presentă, ca un fel de anacronism; totul în-
tr'insa e menit a ne surprinde: tractarea hao-
UN
tică a materiei, menţinerea lucrurilor învechite,

coloritul arhaic al întregului până la format şi
hârtie. Şi cu tote acestea, acest quartant de
AL
253 de pagini e plin de informaţiuni preţiose

TR
şi cu totecă pune adesea la grea incercare răbda-

rea cititorului, îi reservă însă şi multe surprin-
deri.. Este, de alminterea, firesc lucru a invtța
EN
multe de. la un aşa adânc cunoscător al firii

şi limbei naţionali, de la harnicul culegttor
I/C
al proverbelor şi anecdotelor populare. !)

IAS
1) Pilde, poriţuiri i cuvinte adevtrale și poreşti adunate

de D-lui Vornicul Iordachi Golescul, fiul răposatului Banul Radu
Golescul—manuscript voluminos (427 de for), analisat de Lam-
brior în Convorbiri literare VIII (1874), 66 urm.
CU
AR
DOI GRAMATICI MUNTENI | „127
IBR
Născut în a doua jumătate a secolului tre-
„cut, probabil în Bucuresci, şi mort în 1848 la
"Orşova în virstă ca de 80 ani, Golescu s'a în-
YL
„deletnicit o viaţă de om a observa şi inregis-
tra particularităţile graiului. Bun cunoscător al
IT
limbei elene, formalismul dascălilor greci din
tinereţele sale n'a r&mas fără de influenţă a-
RS
Supră-i. d
In timpul publicaţiunii acestor „Băgări de
IVE
sSmă“, adică către anii 18830 — 1840, ortografia
vomânscă trecea printi”'o periddă de transi-
țiune. După simplificarea, alfabetului cirilic de că-
UN
tre Eliad urmă, o latinisare a sa parţială, ce

produse o adevărată confusiune în spiritele con-
AL
timporanilor, cari nu mai scieaii cărui sfint să

se închine şi gravitaui într'abele sisteme orto-
TR
grafice. Acestă stare de lucruri o relevâza Go-

lescu în a sa „Inainte-cuvintare“: „Şi la scri:
s6re fac ore-cari deosebiri scriind unii cu slo-
EN
vile cele vechi rumânesci, alţii cu slovile

latinesci şi alţii prefăcendu-le în chipul slovelor
I/C
rusesci, iar cei mai mulţi o amestecitură din

tâte.“ Şi ca unicul remedii, autorul propune
IAS
un congres pan-românesc, la care să fa parte

inveţaţii filologi din tâte provinsiile române „şi
cu toţii într'o glăsuire ar canonisi şi gramatica
CU
R
128 .- „DOI GRAMATICI MUNTENI
RA
şi slovele obştesci, silindu-se ca şi cuvintele să
LIB
Je aducă şi slovele să le asemăneze cu cele la-
tinescă.... Şi aşa în scurtă, vreme ne vom înţe-
Jege unii cu alţii, .toți cei ce grăim acâstă
ITY
“limbă şi ce vom serie întrun colț de loc, se
va, audi în tâtă, întinderea, acestei limbi.“
„ Golescu şi-a .impărţit opera în diferite sec-
RS
țiuni, consacrate fie-care studiului părţilor CU-
vintului, ortoepiei, ortografiei, sintaxei şi ultima,
IVE
„de poesie pe scurt.“
Cum se vede, acâstă împărțâlă a materia
UN
lului gramatical are mare analogie cu a lui

Văcărescu, care l-a servit în genere ca model
şi l-a împrumutat în special mai totă nomen-
AL
clatura italiană. | |
In acestă din urmă privinţă — a termino-
TR
logiei gramaticale — cartea lui Golescu constitue

un adevărat; regres în raport cu Gramatica lui
EN
Eliad, care a sciut să dea o excelentă soluţiune

importantei chestiuni a nelogismelor sciinţifici.
I/C
Dar şi tractarea complicată a materiei însăşi,

acele divisiuni şi subdivisiuni nesfirşite par a
fi mai mult nisce reminiscenţe, dacă nu o imi-
IAS
taţiune intenţională, a procederilor gramaticale

din şedlele fanariote de cât resultatul unor me-
ditaţiuni personale. Acea lipsă desăvirşită de
CU
AR
DOL GRAMATICI MUNTENI 129
IBR
ori-ce metodă sciinţifică, de. ori-ce sistemă, a-
„parţine mai mult trecutului scolastie de câţ epo-
„cei, în care apărură, „Băgările de s6mă.* |
YL
Terminologia este dar în. cea mai mare
parte identică cu cea întrebuințată de Văcă-.
IT
vescu, după cum s'a arătat mai: sus într'0 se-
rie de paralelisme. Ne vom mărgini dar numai
RS
a stabili, întiu ce difer ambii gramatici.
Golescu caută a însoţi pretutindenea ter-
IVE
menii technici cu unul sait mai multe echiva-.
lente române: „litere adică slove, vocale adică
glasnice sait sunătre..., diftongi adică dout
UN
sunătâre sati două glasnice. Din slove s% fac

silabele adică slovenirile, din sloveniri s% face
AL
termenul adică dicerile, cuvintele; din cuvinte

să face discorsul adică vorba“. Acâstă din urmă,
TR
definiţiune e mai bine formulată la Văcărescu,

care observă strict deosebirea intre vorbă (=le
mot) şi cuvint (=la parole), întocmai ca şi Eliad
EN
(Gram., p. 2: Dicerile, când după regulă st

unesc una cu alta, fac cuvintul sait proposiţia).
I/C
La nume Golescu . deosibesce G semne:

nm, chip, formă, număr, cădere şi declinaţie
IAS
saii înduplecare. | o.
Prin chip dinsul înţelege cele 2 categorii
Şăinenu. — Pin storia Filologie. Române. 9'
CU
R
RA
nominale (substantiv şi adjectiv), lar forma o
consideră ca „neimbinată“. (simplă) şi îmbinată
LIB
Oli COMpusă.
La verb sai graiji enumără 8 semne: cu-
get, chip, formă, număr, faţă, mod sait modă,
ITY
timp şi conjugaţie saii conjugare.
Sînt de tot curidse definiţiunile, ce auto-
RS
rul dă despre unii din aceşti termeni. Ast-fel
cugetul (personal sai fără persână) se împarte
IVE
în 3: activ, pasiv și neutru. Chipul graiului se
imparte în 2, adică in chip după inţeles şi în
chip după glas; la chip „după înţeles“ privesc:
UN
cele sufletesci graiuri (iubesc, mi-e dor), cele

trupesci (bat, fac), cele de fapte bune (iînvâţ,
sfătuesc) etc. La chip „după glas“ sînt de2 feluii
AL
adică chipernic şi tras: „chipermnic“ (primitiv),

cum fac, mănânc; cel „tras“ (derivat) are 2
TR
inchipuiri, adică cuvintelnie (nominal) cum „a-

fumă“ din cuvintul „fum“ şi glasernic (onoma-
EN
topoetic) cum „vijăi“ din glasul „vij“.

I/C
Abstracţiune făcend de caracterul scolastic

al acestui formalism, părţile cuvintului ai fost
IAS
supuse în opera lui Golescu unei cercetări în-

tadevăr aprofundate şi minuţidse. Acesta este
şi unica parte, ce ar putea fi şi adi consultată
CU
AR
DOL GBAMATICI MUNTENI 131
IBR
cu folos. Spre a dovedi interesul, ce autorul -
acordă amănuntelor, vom desprinde câte-va
fragmente din capitolele consacrate preposiţiunii
YL
şi adverbului.
Relativ la preposiţiune observă (p. 177):
IT
„Mai sînt şi alte propuneri, cu care să slujasce
vistieria, cum:
RS
bez, ce însemnză, „afară dă“, adică cum am dice
o dăosebire, căci ne slujim cu acea propunere, când
IVE
vrem s& dă&osebim unele lucruri din altele cu o pres-
curtare, cum când dicem „aceste tâte sînt bez cele-
Jalte“ în loc să dicem aceste tâte sînt afară d cele-
UN
lalte;
sud, ce arată pe un dregător în ce judeţ, este şi
ob, ce arată pe un săten din ce sat este, cum când
dicem: „ispravnic ot sud Vlaşeat, în loc să dicem
AL
ispravnie în judeţul Vlăscii şi „loan otăNegoesci“ îîn

loc să dicem Ioan din satul Negoescilor; |
TR
otam, ce arută pe un sătân,că tot dintr'acel sat

este, din care sînt şi cellalţă săteni, pentru cari s'a
EN
vorbit mal nainte, adică în loc să dicem : „loan ot Ne-

goesci, Marin ot Negoesci, Gheorghe ot Negoesci“, dicem
pre scurt: Ioan ot Negoesci, Marin otam, Gheorghe 0-
I/C
tam, cu care „otam“ scăpâm de acele dese pome.-

niri şi proforiri a Negoescilor;
IAS
prez, ce însemnzi „dincolo, peste,“ cum când

dicem „judeţele ot prez Olt, în loc să dicem judeţele
cele de peste Olt;
za, ce st pune în loc dă „dă,“ cum „logofăt za
CU
R
RA
vistierie.şi clucer z'aghie“ în loc dă logofăt dă vistie:
rie, clucer dă agie;
LIB
DO, ce însemneză preţul unui lucru, cum „po
talere dece dă lude“ în loc dă pă câte talere dece dă
lude şi .„po talere cinci stinjănul.“
ITY
Relativ la adverb (p. 181):
„Unele din spre-graturi să pare că nu însemnâză
RS
nimic, însă prin tăcere are bună înţelegere Şi s& obici-
nuesc la, vistierie spre scurtarea vorbei, cum sînt a-
cestea, adică:
IVE
vel, ce arată pre cel ce este în slujbă, cum când
dicem „Vel Vistier, Vel Spatar, Vel Logofăt“ în loc
st dicem Vistierul, ce s'află acum în Slujbă ş.a. as.;
UN
biv,-ce arată pre cel ce a fost odată în slujbă,

cum când dicem „biv Spatar şi biv Vel Spatar“, în
loc să, dicem Spatar, ce a fost mat înainte în slujbă ;
AL
sin, ce insemnâză „fii“, cum în loc să dicem

Gheorghe fiul Radului, dicem mai pe scurt „Eheorg she
TR
sin Radu“ ;
zet, ce însemneză „ginere“, cum în loc să dicem
Gheorghe ginerele Radului, dicem „Gheorgghe. zet
EN
Radu“;
Dra, ce însemneză „frate“, cum în loc să dicem
Gheorghe
I/C
fratele Radului, dicem „Gheorghe brat

Radu“;
EMC, ce însemneză „nepot“, cum „Gheorghe
IAS
vnuc Radu“. |
Golescu acârdă, ca Şi predecesorul săii, o

CU
AR
DOI GRAMATICI MUNTENI. 1833
mare atenţiune
IBR
regulelor ortoepice şi intră în
nisce amănunte, ce ne aduc aminte celebra lecţi-
une ortoepică din Bourgeois Gentilhomune.
YL
Judece însuşi cititorul după aceste câte-va
specimene (p. 69):
IT
„4 să glăsuesce cu gura dăschisă, as&mănându- “se
RS
glasul, ce scâtem când ridem;.
e cu gura dăschisă, „eşind glasul ca când ar fi
cine-va mănios;
IVE
i cu buzele dăschise, eşind un glas dulce prin
virful limbei, printre dinţă, cum strigam, când minâm
caii din gură;
UN
| 0 cu gura d&schisă, glasul: rotund din buze, cum

strigâm, când poprim boii din gură;
u cu gura deschisă, glasul prin buze prelung,
AL
cum fac lupii, când urlă, însă glasul cel din urmă al
urletului, saii cum facem, când sgornim păsările, însă
TR
glasul cel dintâi al sunetului... ;

d cu gura dăschisă, suflând din gâtlej un glas
“gros, cum strigâm, când cârmim boii din gură la o
EN
parte în drepta, imboldindu-t cu boldul, insă glasul cel

dintâi al strigării;
I/C
d, asemenea ca d, însă cu glas mai gros, cum

face praştia, când o învirtăza şi cum face boul, când
sberă.“
IAS
Puținele observaţiuni .fonetice sint curat -

empirice, fiind o constatare pur şi simplu a
CU
R
184 DOI GRAMATIOI MUNTENI
RA
faptelor fără a trăda o câtuşi de superficială
înțelegere a procederilor limbei. Ast-fel ni se
LIB
spune (p. 81), că „a se schimbă în e ca la
masă, mese“ ş. a. De acelaşi caracter grosolan
sînt şi regulele de derivaţiune, mărginindu-se
TY
la o simplă observare mecanică. Aşa, de pildă,
regula următore cu privire la formarea nume-
SI
lor verbale (p. 116): „Nume grainice să fac. a-
R
dăogându-se la unele gyaiuri 7e, cum aduna-re
VE
din a aduna, dure-re din a durea.“
Cat privesce domeniul foneticei propriii-
NI
dise şi în special formațiunea vorbelor cei din-

tâl gramatici ardeleni se ridică mal presus de
U
un atare mecanism şi dovedesc adesea 0 cu-

noscere intelizentă a transformărilor linguistice.
AL
Trebue să adăogâm însă, spre a fi drepţi, că

limba latină, care le servea pretutindenea ca,
TR
tip, limbă cu o înaltă cultură gramaticală, le

inlesnea, mult o atare sarcină. Şi dacă punctul
EN
lor de :plecare n'ar îi fost greşit—acela d'a ve-

dea în limba română o latinescă stricată şi deci
/C
tendenţa. de a-i reda vechea regularitate — re-

SI
sultatele străduinţelor lor ar fi fost mult mai

durabile şi mult mai fecunde.
IA
“Dim capitolul, ce Golescu consacră orto-

'grafiel cirilice, :reproducem următorul pasaj rela-
CU
R
DOI GRAMATICI MUNTENI . 135
RA
tiv la mult discutata şi încă neresolvata ches-
tiune-a lui u final (p. 191): „Mai înainte să
LIB
obişnuia dă să punea un u mut la, tâte cuvin-
tele la sfirşit, la câte adică să sfirşesc in slovă,
neglasnică, care nici că să glăsuia vr'odată, de
TY
"aceea s'a şi lepădăt nefiind -trebuincăos, ca să
nu s& mai scrie în zadar, cum mănânci în loc
SI
d5 mănânc, facii în loc dă fac şi facendii în
ER
loc 68 făcend. Insă când după cuvintele acelea,
S'adaogă încheetură (articol) sait pronume, a-
IV
tuncă acel % mut se schimbă în u, cum acestui,
facendu-ne, rogu-te.“
UN
Golescu atinge în trecăt şi transformările

provinciale ale vorbelor, atribuindu-le o causă,
AL
destul de curiosă, ca să merite a fi reprodusă,

(p. 199): „Unii pă & il schimbă în e, cum în
TR
loc d& dă gic de şi în loc dă pă, dic pe. Alţii

pă î il schimbă în î: în loc dă şi dic şi, în loc
EN
dă: din qic din. Aceste schimbări socotesc, că

curg din pricina străinilor, ce.nu pot glâsui
I/C
A
nică d nică î, şi Românii, luându-se. după ei, aii
schimbat o slovă într'alta. “ |
S
Ciudată explicațiune într "adevăr, cu tote

IA
că nu pare a îi lipsită de.un arunte de ade- -

ver, intru cât cultura literară a unei limbi con-
CU
.
136
R
DOI GRAMATICI: MUNTENI
RA
tribue, sub influența idiomelor străine Şi înru-
dite, a rotunji formele şi a le uniformisa, In
LIB
casul de faţă însă, tocmai formele deschise (a-
„fară, de dân) sint cele primitive, iar cele în-
tunecate sint provincialisme posteridre.
TY
Tot aci se raportă următârea observațiune”
generală asupra varietăţilor dialectale sai maj
SI
bine dis provinciale ale limbei române (p. 209):
„Limba
R
rumânâscă nu să vorbesce tot întrun
fel în câte ţări să obișnuesce. acestă limbi ci
VE
cu Ore-ce dtosebire, cum în ţâra moldovenâscă -
la multe cuvinte în loc dă p st slujasce cu fe,
NI
adică Românii dic picior, piept iar Moldovenii

U
chicior, chiept; şi în loc d& a să Slujasce cu e,

adică unde Românii dic şase, şaple, Moldovenii
AL
ic şese, şepte şi alte asemenea. Şi în ţâra ar-

delenâscă, multe graiuri neregulate vor să le
TR
facă regulate, adică Românii die mănânc jar

Ardelenii „mânc“ şi iarăși Românii dic forte,
EN
pote, lar Ardelenii „forte, pote“ Ş. a. as., ce

se asemănă cu limba grecâscă cea veche, ce
/C
se vorbia în multe deosebiri cum doricesce,

colicesce, ionicesce şi aticesce. Pentru care fiind-
SI
că. nam avut norocirea a petrece inti"aceste

IA
țeri cu îndelungare, spre a putea aduna Şi im-

preuna aceste deosebiri, remăne a implini a-
CU
AR
DOI GRAMATICI MUNȚENI 137
costă, lipsă alţi iubitori de învăţătură dintr'acele
R
țări.“ |
LIB
Cum se vede şi aci, punctul de vedere e
tot empiric, pornind de la graiul muntenesc ca
ITY
de la un tip comparativ, pe când tocmai el
oferă în unele casuri o evoluţiune formală po-
steridră. Dar dorința exprimată de Golescu
RS
na fost încă împlinită de cat în parte. Şi
agi încă sintem departe de a poseda un re-
IVE
pertorii: sciinţific al formelor dialectale romaă-
nesci. [Este curios de a constata, că nici Go-
lescu, nici Văcărescu, nu bănuese existenţa
UN
dialectului macedoncn3), pentru a nu mai vorbi

de cel istrian, revelat sciinţei mult mai târdiu.
Şi în acestă
L
privinţă le sint superiori grama-

RA
ticii ardeleni, cari posed un orizont linguistic

mai vast şi-deci un punct de comparaţiune mai
temeinic.
T
|
Dar acolo unde Golescu remâne fără s6-
EN
măn nu numai faţăcu aceştia dar chiar şi în

I/C
IAS
:) Cu tote că la no! Cantemir, încă în 1714, vorbi despre

dinsul şi un profesor de la Universitatea din Haile, Thun-
maun, încă în Lc4, publică în apusul Europei primele scirl
despre istoria și limba Românilor din Macedonia (ef. p.30 şi 69).
CU
R
RA
raport cu predecesorul săii, este bogăția de in-
formaţiuni sleite din firea însăşi a limbei, nu:
LIB
merâsele materială acumulate din observaţiuni
personale mereii repetate. Despre acâsta d do-
TY
„vadă la tot pasul lucrarea nesistematică, dar
fecundă, dar plină de originalitate, a Vornicului.
Iată una din multele observaţiuni intere-
SI
sante, cea privitore la forma ' diminutivală a
R
numelor proprii (p. 120): „Unele nume atât să
VE
schimb, făcendu-s& mângăitre, în cât nu să
pot cunosce, din ce nume să trag, cum Iordache
NI
din Gheorghe, schimbându-se din Gheorghe

Gheorgache, din Gheorgache Gheordache, din
U
Gheordache Iordache—şi Cănuţă din Radu, pre-

AL
făcendu-se din Radu Răducanu, din Răducanu

Răducănuţă: Cănuţă, în cât la numele Cănuţă
TR
nici o slovă aii mai r&mas din Radu, de unde

să trage şi alte multe asemenea, care sint la
voinţa omului să le schimbe după mângăierea.
EN
şi r&sfăţarea, ce va face numelui. Din numele

Ioan am găsit nume mângăitore 15 adică: Ioan,
/C
Ionică, Ioniţă, Niţă, lonaşeu, Ianache, Iancu,

SI
lene, Iencii, lenăchel, lenăchiţă, Ivan, Ivancea,

Oancea, Oncea.“
IA
In genere nici un gramatic român n'a a-

cordat; diminutivelor o atenţiune atât de minu-
CU
AR
DOI GRAMATICI MUNTENI | 139
R
ți6să ca Golescu. Cel mai complet repertoriii
de sufixe diminutivale, ce
LIB
cunâscem, îl conţin
„Observările“, în care ocupă aprâpe 3 pagini
in 49 (p. 121—123) şi anume: 31 de sufixe
ITY
bărbătesci, 27 femeiesci şi 19 neutre.
Ne gribim însă a observa, că şi aci enu-
mărarea e cu totul empirică, așa că, acelaşi su-
RS
fix (primitiv saii analogic) se presintă sub dou&-
trei forme diferite. Dar chiar cu acâstă restric-
IVE
țiune, lista lui Golescu coprinde cel mai bogat
materia] privitor la acâstă, parte a domeniului
nominal.
UN
Activitatea filologică a, lui Golescu nu s'a,

- mărginit numai în alcătuirea Gramaticei; afară,
L
de pomenita colecţiune paremiologică, el pro-

RA
iectase, ca şi Văcărescu, publicarea unui Dic-

ţionar. Despre acesta vorbesce Eliad în prefața.
Gramaticei sale, unde apreţiază, tot de o-dată
T
EN
valbrea lucrărilor lui Golescu (p. III): „Oste-

nelile cele nepregetătâre a a-lui Marelui Vornic
Gheorghe Golescu va “mai desăvirşi şi lumină,
I/C
limba şi mai bine in Gramatica şi Dicţionarul

său prin cercetare cu deamănuntul, ce face păr-
IAS
ților cuvintului.“ Si mai la vale (p. XXXIII):

„D-lui gătesce asemenea o Gramatică şi un
Dicţionar Românesc, prin a cărora dare în ti-
CU
R
* 140 DOI GRAMATPIOI MUNTENI
RA
par. va mai păşi limba încă câte-va, trepte că-
tre desăvirgire“. 1)
LIB
Neobosit cultivator al spiritului popular,
Golescu se silesce a prinde din viul grai în-
TY
suşirile caracteristice ale limbei şi ale firii naţionali.
El se pricepe a preţui şi una şi alta după adevărata
SI
lor valdre înti'o epocă, când totul părea a se
R
conjura în contra geniului amindurora. In anul
VE
apariţiunii „Observărilor“, iperlatinismul, după,
un traiti de peste o jumătate de v6c, fu ridicat
NI
de cărturarii ardeleni la rangul de sistemă

şi terenul părea potrivit pentru o codificare
U
definiţivă. In TȚâra Românâscă el rămase până

atunci neobservat, dacă n'a fost isnorat cu
AL
desăvirşire. Cel puţin în cartea lui Golescu

TR
nu se vede nici o urmă a curentului ardelen.

Nică în publicaţiunile lui Eliad până la acea
dată —în special în Gramatica sa—nu se simte
EN
vr'o înriurire apreciabilă a acelor tendenţe ex-

cesive, cu tote că dinsul pare a fi cunoscut mai
/C
tâte producţiunile şcolei etimologice.

SI
IA
1) Acest Dicţionar, remas manuscris, s'afla în 1874, după

afirmaţiunea lul Lambrior, în mâlnile fiului sti Alexandru
CU
Golescu, r&posat în urmă. Undo so va fi aflând astă-dI?

AR
DOL GRAMATICI MUNTENI | 141
Trâcă numai
R
un decenii şi lucrurile vor
lua un aspect cu totul diferit: iperlatinismul
LIB
se
va vedea, instalat şi în "lâra Românâscă, unde
va tinde a câştiga cât mai mulţi aderenţi, jar
ITY
Bliad se va afla tocmai în toiul preocupărilor
sale de italianisare.
Din acel moment limba. poporului va că-
RS
dea din ce în ce mai mult prada subiectivis-
mului şi, chemat sait nechemat, fie-care va
IVE
căuta, să-i smulgă ceva din mândreţea ei firâscă
şi s'o îmbrobodâscă în scutecele înguste ale pe-
dantismului.
UN
In acest sens cartea bătrân ului Golescu

formză un fel de baricadă, în care şi-a găsit
L
un adăpost provisoriii limba încă neştirbită a

RA
poporului, până ce îi va fi îngăduit să 6să

iarăşi la lumină în producţiunile neperitâre ale
geniului naţional.
T
1
EN
i
i
i
I/C
IAS
CU
R
RA
LIB
TY
ŞCOLA ETIMOLOGICĂ ARDELENĂ
R SI
VE
CURENTUL LATINIST
Populus in sua potestate, sin-
NI
guli in illius... Ego populi consuetu-

dinis non sum ut dominus, at illo
U
mese est. Ut rationi obtemperare de-

bet gubernator, gubernatori unus-
quisquo in navi, sic populus rationi,
AL
nos siuguli populo. 1)

Varro, do lingua lat. IX, 6.
TR
Consecința imediată a deşteptării sentimen-

tului naţional este o preocupare din ce în ce
mai seri6să, un statornic şi vii interes pentru
EN
limba, marturul cel mai sigur şi cel mai resis-

/C
1) „Poporul depinde numa! de sine, individul depinde

SI
de popor... N'am dreptul a impune usul mei poporului, dar

poporul are dreptul a mi-l impune pe al stu. Precum cârma:
IA
clul ascultă do rațiune şi cel din corabie ascultă do cârmaciu,

tot ast-fel poporul se supune rațiuni! şi fie-care individ popo-
rului“.
CU
AR
SAU CURENTUL LATINIST 143
tent al originilor unui popor. Romanitatea, lim-
R
bei nostre n'a dispărut nici-odată din consciinţa,
LIB
nemului: cronicarii şi scriitorii din trecut o a-
fimmă la fie-care pas, dar numai în trâcăt şi în
termenigenerali (cf. p. 64). Alfabetul cirilic, sub care
ITY
limba română se infăţişâză de la începutul isto-
viel sale literare, masca Gre-cum caracterul ei
RS
romanic şi, părea a da dreptate acelora dintre
inveţaţii occidentului, cari o considerati ca un
IVE
dialect slav sait cel puţin slavo-roman. O ast:
fel de părere era mai ales împărtăşită şi pro-
pagată de câtre duşmanii naţionalităţii n6stre,
UN
cari căutaii s'o exploateze in folosul cause lor.

Faţă cu aceştia era dar nevoe de o acţiune e-
nergică şi continui şi in scrierile inv&ţaţilor ar-
L
deleni de la sfirşitul secolului trecutşi din pri-

RA
mul pătrar al secolului nostru ne întimpină

a-
desea răsunetul acelei polemice despre originea
T
limbei şi a naţiunii române,

EN
| E
Era lucru firesc, ca acestă mişcare să se
manifeste mai intai în Ardei, un medii mai
I/C
accesibil calturei occidentali, unde unirea cu Bi-

serica catolică era un fapt de mult implinit.
IAS
Studiul aprofundat al limbel latine prin acest

contact cu Apusul Europei, starea de decadenţă
a poporului: în raport cu gloria sa antică Şi
CU
1-44 ŞCOLA ETIMOLOGICĂ ARDELENĂ
R
RA
mai presus de tote contestarea unei origini
străvechi însuflară câtor-va apostoli ai Româ-
LIB
nismului transcarpatin idea de a contribui la
ridicarea n6mului prin cultivarea istoriei şi a
limbei naţionali. |
ITY
„Istoria devine atunci nedespărţită de limbă,
şi una completâză opera . celei-lalte. Istoricul
“Şi gramaticul se combină în aceeaşi persână, şi
RS
resultatele ambilor sînt inspirate de aceeaşi
tendenţă patriotică: a dovedi, cu ajutorul aces-
E
tor două elemente, conservarea neştirbită a, na-
IV
țiunii şi puritatea neatinsă a limbei române.
UN
ŞI de Gre-ce una din causele, ce pricinuiaii

intunecarea acestei stări de lucruri, era grafia
străină, primul pas va fi înlocuirea cirilicei cu
AL
alfabetul latin şi tendenţa de a, înjeheba, înti”un

tipar cam strimt sonurile specifice românesci.
TR
De aci numerbse sisteme ortografice, cari se

deosibesc mai mult prin varietate de cât prin
EN
soliditate, o problemă de alminterea, ce nici

„Până astă-di nu şi-a găsit o soluţiune definitivă.
I/C
In privinţa limbei insăşi cărturarii arde-

leni, spre a pune mai bine în evidenţă latini-
S
tatea ei, căutaii a o desbăra de. tâte ingredien-

IA
tele străine şi fondului latin ast-fel obţinut a-i

aplica principiul radicalismului etimologic. Acesta,
CU
AR
SAU CURENTUL, LATINIST 145
insemna, nici mai mult nici maj
R
puţin de cat
a asimila formele actuale ale limbei,
LIB
resultatu]
unei lungi evoluţiuni istorice, cu cele
respective
clasice şi a, învedera pe acestă cale perfecta lor
corespondenţă.
ITY
Limba devenea, în acest mod maj. romană,
„Mal pură, mai perfectă,
RS
Negreşit, o asemenea tendenţă, ori-cât de
generosă să, fi fost pornirea ce
a inspirat-o, e
VE
tot ce pote fi mai opusă desvoltă
rii naturale a
&rajului. Dar un atare mod de
a vedea, se im-
pacă forte bine cu teoriile dominante
NI
ale seco-
lului trecut,
LU
Intr'adevăr, intregul secol al XVIII-lea,

este
stăpânit de credinţa perfectibilităţii graiului.
Ideologiy timpului, cari consider
RA
ati limba ca un
mecanism inventat, de om, admi
teaii posibilita-
tea unei ameliorări
T
maj normale a, structurei

sale, a unei perfecţionări maj raţi
EN
onale a amă-.
nuntelor, intocmai ca “ori-ce altă
inven țiune a
omul ui, bună-6ră 0 maşină s ai un câsornie.
I/C
După anumite idei preconcepute se putea

dar
crea o limbă artificială, ce se credea
preferabilă,
IAS
celei reale. In puterea gramaticului

sta a co-
vecta saii a reforma limba vorbită
Și, pornind
de la un pretins tip de perfecţiune,
a declarao
CU
Şăinenu. — Din Zstoria Filologie! Române.

10
RY
146 ŞOOLA ETIMOLOGICĂ ARDELENĂ
RA
limbă corectă saii barbară, fără a ţinea, s6mă
de evoluţiunea ei istorică. In loc dea explica le-
LIB
gitimitatea formelor actuale, gramaticul-pedant
părea, a, crede, că gramatica e anteridră limbei -
şi deci dinsa trebue să se conformeze cu vede:
TY
vile sale. Subiectivismul se substitui raţiunii
istorice şi el trată limba ca un adevărat des:
SI
pot. In acest cas gramaticul, departe de a fa-
vorisa, stăvilesce desvoltarea naturală a limbei.
ER
In loc: de a se inspira dinti'însa şi numai din-
trînsa, €l aspiră din contră a-i impune pro-
IV
priile sale păreri.
UN
Asemenea vederi ai dispărut de mult, din

domeniul positiv al sciinţei. Limba e o facul:
tate a omului, ce apare odată cu dinsul şi se
AL
desvoltă treptat. livoluţiunea-i inconscientă merge

„paralel cu progresele inteligenţei sale. Nu stă
TR
în putinţa omului a crea o limbă, nici a o în-

drepta, după un' anume tipic. Fie-care epocă,
EN
dacă, nu fie-care secol, lasă în limbă urmele in-

fluenţei sale. Nică una din aceste epoce nu pote
/C
fi luată ca normă, după care ar trebui să se

modeleze limba v6âcurilor următore. A da gral-
SI
ului un caracter absolut staționar este a-l con-

IA
damna la o perpetuă sterilitate. Cu atât mai

mult riscâm a ajunge la o creaţiune chime-
CU
RY
SAU CURENTUL LA TINIST 147
RA
Trică, când cutezâm a ne atinge de tiparul în-
Suşi, în care cugetarea şi-a concentrat expresiu-
LIB
nea-j naţională.
lată care a fost rătăcirea şedlei etimolo-
gice, în durata-i de peste un secol, de la Klein-
TY
Rincal până la Laurian şi Maxim.
Adoptând, bună-6ră, cum o face represen-
SI
tantul cel mai moderat, al acestei şcâle, 'se-
colul al XVI-lea ca
ţiune istorică a graiului românesc,
ER
punctul final de
considerând
evolu-
limba, acestui secol ca tipică pentru desvoltarea

V
ulteridră,. se admitea implicit, că poporul nostru
NI
a fost coprins de o letargie tri-seculară şi ast-

U
fel limba a rămas cu totul stabilă. Şi să se

observe bine, că acâstă împrospătare a trecu:
AL
tului nu privia numai forma, nu constituia o

Simplă variantă grafică: transcrieri arhaice ca
TR
nece, prein, cuvente, liertat etc., n'ar fi avut

Nici O urmare seridsă. Reforma ortografică sta
EN
în strinsă legătură cu reforma linguistică: una

prepara terenul celei-lalte.
/C
Nu numai că vorbele curat române erai

presentate subit o formă neobicinuită, nu nu-
SI
maj că se substitula elementelor străine, dar

IA
populare, latinisme adi neînţelese de majoritatea

naţiunii, dar sintaxa originală era, asemenea sa;
CU
RY
148 ŞCGLA ETIMOLOGICĂ ARDELENĂ
RA
crificată şi înlocuită c'o imitaţiune externă a
fraseologiei clasice: de aci caracterul grecii şi
LIB
țâpân al stilului latinisător. |
Ca, dovadă, că nu scris6rea sai ortografia,
ci însuşi temelul limbei era adevăratul obiect al
TY
şcolei etimologice, o arată în deajuns ultima-i fasă,
când se rupse cu desăvirşire ori-ce legătură cu
SI
desvoltarea propriă a limbei naţionali şi când
ER
gramaticul-ortograf se transformă întrun refor-
mator radical şi intransigent.
Acâstă şcolă tindea în cele din urmă a surpa
IV
puntea,ce permite transiţiunea de la limba la-
UN
ţină (vulgară sait clasică) la cea română şi, să-

vind peste lungul interval ce le. desparte, a fu-
siona întrun singur graiii două limbi diferite
AL
în timp şi în spaţii. Şi acestă, totală reinviere

a unor forme de mult dispărute devenea, condi-
TR
ţiunea, absolută a orl-cărui progres linguistic.

Intwun asemenea cas procederea, fiind contrară
EN
firii adevărate a lucrurilor, n'a putut pro-

duce de cât resultate artificiale de o durată
/C
efemeră. |
sant a constata, efectul produs pre-
SI
E intere
tutindenea. de aceeaşi causă,
IA
Aceeași predilecţiune pentru arhaisme s'a

ivit în diferite timpuri şi deja Quintilian 0
CU
3
RY
RA
combătuse cu temeinice argumente: „A con-
serva vorbe, ce nu mai circulă şi ait eşit
LIB
din us, observă dinsul, este un fel de im-
pertinență şi pretenţiune copilărâscă în lucruri
mărunte..... Ar fi aprope ridicul a se prefera
TY
limba vorbită odinidră celei ce se grălesce a
cuma. Acâstă limbă arhaică este ea re alt-
SI
ceva de cât vechiul us de a vorbi“.1)
Cam în același timp cu ivirea etimologis-
mului în Transilvania
ER
un curent analog își face
„drum în Grecia. Eruditul Korais este iniţiatorul
V
acestor idei de restaurare a trecutului lingui-
NI
stic. El se încârcă a reînvia arhaismele, a

da
U
precădere formelor artificiale şi dă ast-fel

primul impuls la inaugurarea acelui stil maca-
AL
Tonic, care sună ca un fel de parodie a limbei

populare. Până astădi în Grecia limba literară
TR
e curat convenţională, un compromis de forme

antice şi moderne, pe când graiul . „popular se
EN
consideră încă nedemn a servi de interpret idei-

lor inalte.
/C
') Quintilian. Instit. Orat. 1, 6: „Abolita

SI
atquc abrogata -
retinere, insolontize cujusdam est, ot frivole în parvis jactan-
tice..... Nam fuorit pene ridiculum malle sermonem quo locuti -
IA
sint homines, quam quo loquantur. Et sane quid est aliud

vetus sermo, quam vetus loquendi consuetudo.“
CU
RY
150 ŞOGLA ETIMOLOGICĂ ARDELENĂ
RA
I
Curentul latinist apare în Transilvania pe
LIB
la, sfirşitul secolului trecut, odată cu prima în-
cercare gramaticală asupra limbei n6stre, cu
„Elementele“ părintelui Samuil Klein sai Micul,
TY
scâse la lumină de Şincai 1). |
Care-i: părerea ambilor autori asupra limbei
SI
române ?
ER
Cimba română e o „corupţiune“
laţine clasice (in' prefața din 1805:
a limbei
corrupta
IV
romana sive latina). Acest mod de a vedea,
care ne întimpină şi in istoria celor-lalte limbi
UN
romanice ?), se află expus în capitolul Grama-

ticei daco-romane, unde se trateză despre de-
vivarea vorbelor româmesci din cele latine. A-
AL
colo ni se dă regula infailibilă, că n'avem de

cât „a strica“ vorbele latine, spre a căpăta
TR
„forma corespundătâre românâscă: „Voces lati-

EN
1) Elementa linguae daco-romanae sive valachicae Compo-

sita a Samuole Klein de Szad, S. Ordinis Basilii M. etc. locu-
/C
pletata vero ct in hunc ordinem redacta a Gcorgio Gabriele

Sinkay ejusdem Ordinis AA. LL. Phil. et SS. Theol. D. Vin-
SI
dobonac, 1780 (V4+100). A doua ediţiune, 1805. Cf. asupră-l

Papiti-arian în Tesaur de Jlonumente istorice 1, 81—106.
IA
2) Puchs, Die romanischen Sprachen în ihrem Verhciltniss

zur lateinischen. Halle, 1819, p. 21 urm.
CU
RY
RA
nas sic corrumpe, ut fiant daco-romane sive
valachicae...“ | |
LIB
Din capul locului se vede dar indicat în-
i”und mod forte clar, că misiunea viitore a
gramaticului este a realisa, o apropiere din ce
TY
în ce mai desăvirşită între formele actuale ale
limbei şi între prototipul lor, aşa, cum el se o-
SI
glindesce în limba unui Cicerone sai Virgiliu.
El nu se da înapoi înaintea perspectivei de a
crea un abis între limba grăită de un n6m în- ER
treg şi întiuna meşteşugită şi cunoscută unui
V
mie număr de admiratori ai trecutului. Ba încă
NI
se admise ca indispensabilăo asemene ruptură

bruscă între limba literară şi cea populară, mo-
U
tivând-o cu rii înțelâsa dicătre a lui Quinti-

AL
lian (£, 6): „Aliud esse latine, aliud grammatice

loqui“, ce o spune însă mai mult ironic în contra
TR
despotismului de atunci al gramaticilor. Se uita, că

un proces identic de radicală transformare îl în-
EN
cercaseră, in timpul retorului roman, analogiştii

antici, cari, prin mijloce artificiale de uniformi-
sare, căutaseră de asemenea a săpa o prăpastie
/C
intre gramatica lor şi limba reală, şi cum a-

SI
tari opintiri extreme aii fost combătute şi în

cele din urmă paralisate de adversarii lor ano-
IA
malişti.
CU
RY
152 ŞCOLA ETIMOLOGICĂ ARDELENĂ
Mai mult încă.
RA
Aci, nu numai tendenţa era greşită, dar
însuşi punctul de plecare era cu desăvirşire
LIB
" falş, întru cât nu latina clasică, ci idioma
vui-
gară servise de substrat atât limbei române
cât şi celor-lalte limbi romanice. E de mirare,
TY
că acestă premisă neintemeiată, acest proton
Dsovdos a fost în genere
SI
adoptat de câtre re-
presentanţii etimologismului până, la Cipariu.
de Klein şi Șincai. ER
Dar să revenim la „Elementele“ publicate
IV
Intâia ediţiune din 1780 n'a rămas fără
de influență asupra contimporanilor. Oculistul
UN
german Molnar de Miillersheim, mai tărdiu pro-

lesor la Universitatea din Cluş şi cunoscut prin
relaţiunile sale cu revoluționarii Horia şi Cloşan
AL
(1784), o prelueră nemţesce opt ani maj târdii

TR
(1788) şi o apreţiază ca „ein schiitzbares Werk€.

Scriitorul austriac Sulzer s'a folosit de dinsa cu
Gre-cari reserve fundate în a sa „IStorie a Da-
EN
ciei transalpine“ (II, 154 urm.) şi înriurirea- Ă

se resimte şi în Gramatica românescă a lu Ă
/C
Radu 'Timpea, „directorul ŞcOlelor neunite naţio-

SI
nalicesci prin marele Prinţipat al Ardălului“, din

1797. | |
IA
« Iată cum judecă acest din urmă meritul

CU
)
RY
RA
celor doi autori ai „Elementelor Daco-romane“
in interesanta prefaţă a Gramaticei sale: „Dom-
LIB
nul Ioan Molnar, doftor şi profesorde tămădui-
rea luminii ochilor, în cartea sa de Economia
Stupilor şi în Gramatica nemţâscă-rumânâscă,
TY
dară mai virtos inta sa Retorică, ce cât de -
curind va eşi din tipar, şi 0. Păr. S. Klain de
SI
la Sad cu desluşirea Bibliei românesci, cu 'Teo-
logia moralicâscă, cu Jus Nature sai Indrep-
ER
tarea Firii, cu Gramatica Daco-română, din Viena:
sint aceia cati ait adus şi aduc acum r6de și
V
mlădiţe limbei românescă, curățind prin multele
NI
cărţi, cai le-ati dat şi le dat la lumină, totă

neghina,
U
ce coprinse limba, nostră, silindu-se şi

de acum inainte din cât va fi cu putinţă « o
AL
apropia de ovighinalul ci. Insă aşa ca şi cărţile

bisericesci bine să le inţelegem“.
TR
Care este acest „orighinal?“%

S'a vedut, că pentru Klein: “Şincai şi pen-
EN
tru urmaşii lor punctul de plecare e latina cla-

sică, în loc de acel sermo rusticus, care, prove-
nit din priscu lalinitas .ca şi sermo urbanus sai
/C
forma literară, a incercat apoi o desvoltare cu

SI
totul independenti: pe când una rămase sta:

ţionară şi ore-cum cristalisată în forme stereo-
IA
tipe, ce se transmiteaii pe cale educativă şi li-

CU
RY
terară, cea-laltă participă la perpetua mobilitate
RA
a ori-cărui graiii în circulaţiunea-i plină de viaţă,
îndepărtându-se ast-fel din ce în ce mai mult
LIB
de idioma savantă, de latina clasică. A reduce
dar pe una la tipul celei-lalte, era o întreprin-
„dere pe.atât de lipsită de temeiă, pe -cât de
TY
pericul6să în consecinţele sale. .
Intr'adevăr, evoluţiunea unei limbi nu se face
SI
conform unul şablon literar sati clasic, ci fie-care
ER
idiomă urmeză pe o cale particulară şi potrivită,
cu geniul ei. De aceea un principiii atât de ar-
bitrar,
IV
ca cel inaugurat de şc6la etimologică,
n'a putui să producă, odată, pus in aplicaţiune,
UN
de cât resultate desastr6se Şi să împedice libera,

desvoltare a grajului. i | |
Inainte de a constata
AL
r&spândirea acestei
tendenţe de uniformisare, să citâm încă, acest
pasaj din prefața Gramaticei
TR
lui Timpea, în
care autorul pare a presimţi pericolul unei pLo-
cederi atât de artificiale (p. VI): „Cu grei
EN
este
şi va fi a aduce limba acesta — cea, românscă—
în curățenie şi orighinalul ci, adică în
limba ve-
/C
Chie rumâmnescă sati âmlenescă ; edici de-ar

aduce
cine-va în curățenie, ar fi tocmai latinescă
SI
şi îta-
lionescă şi cel ce ar învăța românesce aşa
lim-
IA
pede, care nu este Român, cărţile bisericesci

nu
CU
RY
RA
le ar putea înţelege, nici vorba obştescă de acum
obicinuită ; Romrinaul neînvăţat încă socotesc c'ar
(ice, că-i schimonosesci limba părintăscă“
LIB
Ne vom încerca de a urmări pas cu pas
treptata desvoltare a curentului latinist, de la
TY
intâiele încercări încă timide ale lui Klein-Şin-
cal pânăla consecințele extreme din „Tenta-
men criticum“
SI
şi până la absolutismul „Dicţio-
nariului“ şi al. „Glosariului“ academic.
Prima aplicaţiune ER
a, principiului de acomo-
dare a presentului linguistic cu trecutul ori-
V
ginar o face însuşi Timpea, când susţine în a-
NI
ceeaşi prefaţă (p. VIII): „Nici să te miri, iu-

bite cetitoriule, căci am schimbat sai scurtat
U
unele cuvinte, care până acum intr'alt chip sai

AL
r&spuns, căci în orighinalul limbei n6stre mai

întâi aşa sai r&spuns, trâgendu-se -de la lati-
TR
nesce; de pildă sore (lat. sol) în loc de soare,

omeni (lat. homines) nu oameni, duo (lat. duo)
nu doao şi altele.“ | o
EN
Acestă procedere are, cum se vede, un carac-

ter cu totul mecanic. Se şterg particularităţile
/C
cele mai marcante, cari. ai făcut în cursul se-

SI
colelor din latina vulgară o idiomă românescă,

şi naţională, şi în loc de a ţinea semă de spi-
IA
ritul limbei, se sacrifică evoluţiunea-i normală

CU
RY
156 „ ŞOGLA ETIMOLOGICĂ ARDELENĂ
RA
unor vederi subiective şi eronate. Păcend ab-
stracţiune de t6te schimbările şi. influenţele et-
LIB
nice, la cari fusese expusă limba, se trece cu
buretele peste întregul acest proces al timpului
şi se redă grajului o pretinsă formă primor-
TY
dială....
O formă ca soare este românâscă, iar nu
SI
latină, şi nu pote fi românâscă, de cât exclusiv
subt acâstă formă: de la vulgar-latinul sole
ER
până la românescul soare ai trecut secole şi a
fost cu neputinţă ca, într'un răstimp atât de
IV
indelungat, o limbă vie să nu se modifice: ea
suferi, subt indoita influenţă a mediului şi a,
UN
elementului etnic, tote acele schimbări, fatale

în evoluţiunea ' istorică a unei idiome, cari a
AL
întipărit limbei române o fisionomie particulară,

şi-i au dat o propriă individualităte în com-
TR
plexul celorlalte limbi romanice. In singura

vorbă soare se oglindesce o parte din vicisitu-
EN
dinile graiului românesc: în cele 2 modificări,

cari o îndepărteză de forma“ iniţială, residă
caracterul ei propriii naţional. Cele 2 schim-
/C
bări fonetice — rotacisarea lui 7 şi diftongarea

SI
lui o — sint înti'adevăr caracteristice pentru

limba n6stră şi necunoscute limbilor surori. Ele
IA
cad în epoca de formaţiune a limbei române.

CU
“>
RY
RA
In special amplificarea sai refracţiunea lui o —
ca şi a lui e în ea — contribue a-i da acea în-
LIB
fățişare a parte, care o deosibesce de restul
grupului romanic. A dice dar sole în loc de
soare, este a ne întârce cu secole înapoi şi a
TY
ne transporta întrun alt medii climateric; a
dice sore în loc de soare, este a rosti o formă,
SI
ce n'a r&sunat pote nici odată la audul popo-
ruluj român. |
Dacă 'Limpea, după exemplul lui Klein-
ER
Şincai, se mulţumesce c'o formă ca sore, lor-
V
govici face, în ale sale „Observaţii“, un pas
NI
mai departe în direcţiunea radicalismului lati-

U
noman (p. 18): „Am descoperit, că înti'unele

vorbe învăluite în gr6sa negură a necunoscinţei
AL
regulelor gramaticesci s'au schimbat unele li-

tere mai moi în mai aspre, precum în loc de
TR
sole Qicem sove, pentru sale sare, pentru salire

sărire. Care schimbare o judec a fi stricătore
EN
limbei nostre: 1. pentru că aşa schimbare a, li-

terelor e inpotriva Normei; 2. prin aşa schim-
/C
bare limba s'a mai micutelat la cuvinte... We-

legiuivile schimlărei acesteia si din însa, limba
SI
nostră se arată in vorbele cele composite: de

la salire dicem sultare, nu: „sartare“, de unde
IA
CU
RY
RA
însă pronunția n6stră nu rabdă schimbarea să-
mire din salire“.
LIB
Şi acesta _o”susţine unul. din capetele cele
mai judici6se ale şeGlei ardelene, „un linguist şi
filosof adânc“, cum îl califică Papiii-Ilarian. Mo-
TY
dificările ingvitabile în cursul desvoltării unei
limbi das nisce 1, schimbări nelegiuite“ şi in-
SI
trega, argiimentare pornesce de la o pretinsă
Normă, care spzriînvirtesce întrun cere viţios
perpetuii. Ac64ty/
tinapliterară,
ER
Normă s'a vădut, că este la-
feat&) la adkă vorbind, n'ar fi după
IV
( o-„țeche românescă“.
UN
AL
Ci lolgecar delân, “car pare a poseda

solide espre origine limbei române,
TR
înteputul Românilor
EN
ialog, ce figureză în
Buda (1825), se elu-
cAsza, ch; stidnea:
/C
de unde se trage începutul

ţesătlrei] limbei, care adi în gura Românilor se
SI
? Lh) acestă, intrebare Nepotul mai adaogă,

sxisti, două păreri: una,
IA
că limba româ-
1I6pcă, | limba, latină stricată, şi scădută de la
CU
9
RY
RA
fl6rea limbei latine; cealaltă, că erai două
limbi, una grăită de popor şi alta de învăţaţi.
LIB
Unchiul respinge prima părere — cea ad-
misă de Klein, Şincai, Iorgovici şi mai târdiiide
alţii—pe cuvintul că (p. 63): „limba poporului
TY
Romanilor celor de demult vecuesce până a-
stădi în gura Românilor noştri.“ Dar pe când
SI
latina vulgară, transportată în cele-lalte provin-
cii, s'a alterat prin contact cu populaţiuni indi-
gene, în Dacia ea rămase ER
neatinsă, 'de-6re-ce,
după părerea autorului, populaţiunea de baştină
V
a fost cu desăvirşire exterminată, ast-fel că (p.
NI
69): limba. romană toti e limba romană, care

fu alcătuită de latina poporană.
U
Şi mai explicit iși expune Petru Maior

AL
părerile sale in Disertaţia pentru inceputul lim-

bei românesci“, inserată în a sa „Istorie pen-
TR
tru inceputul Românilor în Dacia“.

Iată pasajul în chestiune (p. 236): „Limba
EN
românescă e acea limbă latinâscă comună, care,

pe la începutul sutei a doa, era în gura Ro-
manilor şi a gror Italianilor. De-6re-ce limba
/C
latinâscă. era coihună după vremea eşirii Ro-

SI
manilor din Italia la Dachia, cumplite schim-

băi aii mai suferit în Italia, urmeză că limba
IA
romdnescă e înai curată liinba latină a poporu-

CU
RY
RA
lui roman celui vechii, de cât limba italienescă
cea de acum.
LIB
| Elementul slavon e, ce-i drept, representat ;
dar el nu s'a atins de „țesătura limbei ro-
mânesci cea din lontru“, şi uşor ar fi „de s'ar
TY
învoi Românii spre aceea a scote cuvintele de
la Slavonă şi a face curată limba românescă.“
SI
Petru Maior are meritul necontestat de a
îi intrevădut originea vulgară, iar 'nu literară,
ER
a limbei române. Acâstă vedere justă îl con-
duce însă la o conclusiune din cele mai para:
IV
doxale. Pe când pentru predeceşorii sei latina
literară nu era
UN
de cât „o vechie românâscă“,

Maior, identificând înti'un mod arbitrar limba
română cu latina vulgară din: epoca Republicei,
AL
o consideră pe cea dintâi anteridră . evoluţiunii

literare Și. conchide, că româna e mama, limbei
TR
latine. EL impinge acestă identificăre “Dără în-

ti”ăcolo, în cât; susţine, că, ulii Cesar vorbea
EN
romdniesce cu soldaţi sej.. j- i

Pe ce se Das6ză, insă, O asemene fantastică
equaţiune?
/C
SI
1) Douttrel exemple formalo din vechea latină (ca oinos

==unus, dvonus== bonus) arată imensa distanţă, ce separă cele
IA
dout evoluțiuni paralele—sermo urbanus şi sermo rusticus -—

de originea lor comună, de prisca latinitas.
CU
)
RY
RA
Să relevâm unul singur din argumentele
sale, şi anume natura, articolului definit: -post-
LIB
punerea articolului ar fi preitalică, dar prepu-
nerea-i la Italieni o influenţă, . germanică. Emi-
ţend acestă ipotesă, nedemonstrată şi nedemon-
TY
strabilă, ajunge la conclusiunea neașteptată (p.
243): „Măcar că ne am deprins a dice, că
SI
limba românescă e fiica limbei latine adică cei
corecte; totuşi, de vom vrea a grăi oblu, . limba,
TOMÂNESCĂ e. mana, limbei. celei „Jatinesci, “
ER
Lucru curios! 'Loemai acâstă natură carac-
V
teristică a articolului românesc, prin originea-i
NI
preromană şi neitalică, vorbesce în contra: ipo-

U
tesei favorite a, istoricului, că elementul roman

a r&mas neatins în noua sa patrie.
AL
| Principiul romanităţii limbei române, de-

parte de a fi fost fecund iniţiatorului stu, l-a
TR
condus la un mod de a vedea diametral opus

istoriei şi etnologici.
EN
După P. Maior, ajungem la prima publica-

/C
ţiune linguistică a reposatului Laurian î), la Zeu-

SI
5) A. 'Treb. Lauriani, Tentamen criticum în originem, de-

ritationem et formam linguae Nomanicae în utraque Dacia tigen-
IA
tis vulgo Valachicae. Vindobonu, 18:40 (LÎXSVIII-+296). Cr.

Schuchardt, Vocalismus des Vulgărlateins III, 7—8.
CU
Şăinenu. — Din Zitoria Filologie! Române. 11

RY
162 ŞCOLA ETIMOLOGICĂ : ARDELENĂ
RA
tamen criticum, după Papiii Ilarian „cea mai
îndrăzn6ţă, cea mai adâncă, cea mai filosofică
LIB
cercetare de limbă, ce posedă limba română.“
Păcat numai că materialele elaborate în acestă
filosofică, cercetare aparţin, nu limbei române,
TY
ci unei limbi ideale,.a cărei gramatică şi voca-
bular autorul se silesce a le reconstrui pe 'cale
SI
inductivă. |
Autorul atribue limbei române — dacă pu-
ER
tem numi ast-fel idioma Tentamenului — acelaşi
caracter de seculară imobilitate, ce o admitea
IV
deja P. Maior. De la secolul al XII-lea, ba chiar
UN
din epoca lui Traian, limba n'a încercat v1”0o

- modificare în forma ei (p. LV): „Multo certiuş
est propriam lingu&, inde jam a duodecim se-
AL
culo (mai jos: a Trajâni temporibus)in hodier-

num diem, mutatam non esse formam, excep-
TR
tis barbarismis per commercium cum undique |

circumdantibus .vicinis nationibus introductis,
EN
qui quamquam în ipsam grammaticam formam

nullum exercuerint influxum, tamen lingue pu-
/C
ritatem sat spurcaverunt.“ |

Acâstă lipsă de alteraţiuni sensibile re-
SI
sultă, după Laurian, din analisa dialectului daco-

IA
român şi macedo-român. Barbarismele din vor-

birea, dilnică ar dovedi în de ajuns, prin măr-
CU
”)
RY
RA
ginirea lor teritorială, originea lor posteridră.
Afară de aceste barbarisme cu o circulaţiune
LIB
mărginită, limba însăşi n'arfi suferit nică o modi-
ficare fundamentală. Prin urmare, spre a resta-
bili limba în puritatea, şi genuitatea ei,. trebue
TY
nu numai să omitem t6te vorbele străine, fie
ele cât de vechi, dar și pe ea, însăşi s'0 recon:
SI
struim, aşa cum va fi sunat aproximativ în tim-
pul lui 'Praian sai cel puţin în secolul al XII-lea
— ceea-ce şi face saii cârcă a face autorul. ER
Vrând a da Europei culte o idee de limba ro-
V
mânâscă, reproduce formula 'Tatălui-nostru în 4
NI
variante, din cari, ne mulţumim a cita, prima

formulă,
U
cele-lalte fiind, aprâpe identice (p.

LVII): |
AL
Palve nostru, qui esci 1 celi, sanctifice-se

nome teu;, aclvenia regnu teu; fia voluntatea ta,
TR
assico in celo et in tera, pane nostra guotidiana,

da nobe adie; et remilte nobe debite nostre, assico
EN
et noi remittimu a debitori nostri; et nu ne în-

duce in tentutione, vero ne libera de malai.
Acest specimen de limbă —probabil din se-
/C
colul XII — a fost obţinut prin inducţiune. Ca

SI
reconstrucţiunea unei fase dispărute după ve-

deri subiective (varianta se potrivesce mar bine |
IA
cu cea siciliană), specimenul ar avea tot interesul

CU
R
RA
unei curiosități linguistice, dacă autorul însuşi nu:
şi-ar face ilusiune, că reproduce, în 'loc de o
LIB
limbă pur ideală, un exemplu din „lingua Ro-
mana vulgo: Valachica“. Ca, dovadă că o ia
drept atare, probâză şi primele sale exemple
ITY
sintactice. (p.- 213): unu pupillu pectinatu — una,
sageita ' acutita— due: vergine' petite — patre meu e.
forte morbosu etc., etc. a
RS
Şi aci avem ocasiunea de a constata, că
nisce principii fecunde şi originale, ca recon-:
VE
struirea, prototipurilor şi continuițatea dialec-
tală (ef. p. LVIII: dialectul sard formâză tran-
NI
siţiunea, la cel spaniol şi dialectul piemontes la,

cel frances), cari abia după dou-trei decenii ne
U
întimpină, în lucrările unui Schleicher sati As-

AL
coli, rămân sterile, puse în serviciul unor idei

preconcepute. Ceea-ce în scrierile lui Şincai,
TR
Iorgovici şi Maior era încă o încercare Gre-cum

Sfilosă, o vedem aci aplicată pe o scară întinsă,
EN
şi ridicată la rangul de sistemă. Dar împin-

gend-o până la ultimele consecinţe, ea îşi găsi
propria, condamnare
/C
in resultatele obţinute. Tot

urcându-se de la un tip linguistic la altul, au-
SI
torul nu simţi, că terenul îi scapă şi se po-

meni ast-fel planând înti”o regiune ideală, care
IA
CU
RY
nu mai avea cu cea reală de cât o analogie a-
RA
prope imperceptibilă.
LIB
Cipariii, prin vastele sale „cunoscinţe mai
ales în domeniul literar: al: trecutului, . pte: fi
considerat ca representantul : prin excelenţă al
ITY
etimologismulu. EI i-a imprimat o:nouă direc-
ţiune şia inaugurat, studiul istorie al limbei
RS
nostre prin cercetarea amărunţită a monumen-
telor graiului. Dar, rămas străin de progresele VE
linguistice ale secolului, el a luat sub patrona-
Siul său teoriile vechei. filologii, care recunâsce
gramaticului
NI
autoritatea de a întreprinde o re-

staurare formal
şi lexical
ăă a limbei naţionali.
LU
În loc de a vedea în limbă opera inconseientă

a naturei umane, care nu pâte fi radical modi-
ficată de cât odată cu firea însăşi a naţiunii,
RA
Cipariii împărtăşesce credinţa secolului al XVIII-lea

despre o perfecţionare artificială a graiului. Şi
T
o ast-fel de periecţionare gramaticul o zăresce

EN
întrun trecut mai mult sai mai puţin înde-

părtat. -
/C
Sa vedut, că pentru Laurian punctul de

plecare incepe cu secole înainte de âpariţiunea
SI
primelor monumente literare; Cipariu pornesce

IA
de la, insiși aceste monumente şi caută a reda

CU
166 ŞOOLA ETIMOLOGICĂ ARDELENĂ
R
RA
formelor actuale înfăţişarea lor arhaică şi uni-
formă. „A:reduce limba la una forma mai 0-
LIB
mogenia, mai primitiva : iată, principiul suprem
al acestei tendenţe. Pentru diînsa acţiunea con-
tinuă a timpului, a progresului asupra transfor-
ITY
mărilor limbei este ca şi cum n'ar exista. In-
fluenţa seculară a elementului etnic trebue să
dispară înaintea voinţei energice a gramaticului
RS
„de a reînsufleţi mortele, uitatele, paresitele
forme, cuvente şi semnări; a lepăda slove-
VE
nisme. . . şi în locul lor a, pleni cu termeni
luaţi, când alte funtâne ne vor lipsi, dein dia-
NI
lecte romane, a togmi cele ' împromutate dupe

formele şi esemplele, ce ne înfacisieză structura
U
limbei, jar nu dupe liusioretatea buzelor, dupe

AL
placutul orechielor.“ 1)
C'un
cuvint, gramaticul devine cea mai
TR
înaltă autoritate, care decide în ultima instanţă

şi cu o severă rigurositate, ce-i bun Şi ce-i răi
EN
în materie de limbă. Nimic nu p6te resista, unei |

asemenea jurisdicţiuni : nici evoluţiunea nor-
/C
mală şi inconscientă a graiului, nici progresele

culturei, nici exemplul marilor scriitori. For-
SI
IA
5) T. Cipariu, Principii de limvă i d SI Ă

1666, p. 1 şi 5.
;şi de e s scriptură.
tura. Blaj,
CU
RY
mele moderme n6oş românesci,
RA
mai mlădiose Şi.
mai sonore, apar în ochii sei ca contrare struc-
turei limbei: lui îi trebuesc forme ţepene şi
LIB
gredie, iar nu cele uşore la rostire şi plăcute
la aug. Pironit în făgaşele trecutului, gramati-
ITY
cul, împovărat de erudiţiune, devine incapabil
de a apreţia progresele actualități.
Cipariă, după Petru Maior, şi: în oposiţiune
RS
cu gramaticii anteriori, are meritul . de a fi ac-
centuat originea vulgară a limbei nostre. EL e-
VE
mite cu acâstă ocasiune părerea, că limba ro-
mână ar fi de origine mai veche de cât cea
NI
“latină (p. 82): „Noi nu putem suferi să ne

Qică, că limba n6stră s'a schimbat sati corupt
LU
din latină, când după dreptate se cădea a dice,

că latina s'a schimbat depăriându-se de la fo7--
RA
mele vechi latine, cari sint şi ale nostre, şi a-

propiându-se către cele grecesci“ (ef. p. 160).
Exagerările etimologice ale predecesorilor
T
sei, mai ales ale autorilor Lexiconului de la

EN
Buda, găsesc întinsul un apreţiator dreptşi

sever, care ridică o energică protestare in con-
/C
tra acelor procederi excesive, ce ameninţaii a

compromite seriositatea înv&ţaţilor noştri ina- -
SI
intea areopagului Sciinţei. occidentali (p. 234):

IA
„Când latinomanii veniră. la derivarea etimolo-

CU
168. „+ ŞOOLA ETIMOLOGICĂ: ARDELENĂ
R
RA
gică din:limba latină cu cele cumnate, se fe-
ceră de risul lumii literateşi al străinilor chiar
LIB
Şi celor mai moderați, cari le replicară,că Ro-
mânii nu ai destulă cunoscinţă de: principiile
filologice, sait că le lipsesce simţul istorico-mo-
ITY
ral. Asertele lor, derivând slava mai bine din
salva al Latinilor de cât să recunâscă, că e cu-
rat, slovenesc, şi că imperatorii Romanilor
RS
ai
vorbit chiar românesce către legiunile romane, ..
se păruă în ochii învă&ţaţilor Buropei
VE ca o bă-
taie de joc de totă istoria, şi filologia clasică.“
Nimic nu pote dovedi mai bine sterilita-
NI
tea etimulogismului de cât acestă muncă fără

preget a unui Cipariă. Gramatica, în care el
U
depuse resultatul îndelungei sale activități, a

AL
fost uitată a doua di după, apariţiunea ei 1. Când

părerile trecute fură sistematisate şi presentate
TR
subt o formă dogmatică, atunci eşi la, ivâlă

con-
trastul între teoriile expuse şi sciinţa secolului
EN
şi reacţiunea deveni iresistibilă. Dar din acest

naufragiă al ideilor subiective, una singură
va,
persista
/C
şi va constitui gloria viitore a ilustru-

SI
') Gramatica limbei vomâne, vol. [ (Analitica) 1869, II

(Sintetica) 1877 şi un Supliment la partea sintetică,
(Despre limba
IA
română) 1878. Despre primul volum ef, amărunţita

recen- .
siune a d-lui Burla în Convorbiri Literare Y US71), 12 urm.
CU
RY
lui filolog :
RA
aprofundarea limbei actuali prin
studiul minuţios al. faselor trecutului. Şi din a-
cest punct de vedere „Principiile 'de limbă“
LIB
(1866), ca şi „Analectele literare“ (1858), prin bo-
găţia informaţiunilor şi absenţa, ori-cărul dogma-
„__tism, ati exercitat
ITY
o acţiune fecundă asupra evo-
| luţiunii filologiei române.
RS
In acelaşi timp, când Ciparii codifica în
opera-i gramaticală principiile etimologismului
VE
în privinţa formelor limbei, alți doi represen-
tanți ai acestei şcole întreprinseră şi duseră
NI
grabnic la capăt codificarea materialului ei le-

xical. Principiile eraii şi mai rigurâse, şi mai
LU
absolute.
Intr'adevăr, cu grei s'ar putea aus aiu-
RA
rea un exemplu analog de grandisă rătă-

cire 1). Autorii, cari luară asupră-şi acestă uriaşă
întreprindere, erau negreşit
T
departe de a pre-
simţi, că, impingend subiectivismul până la ul-
EN
/C
) Nici-unul din Dicţionarele anteriore, publicate de Aca-

demnil naţionale, ori cât de unilaterale să fi fost ele în alegerea
SI
materialelor literare, nu s'a abătut într'atâta do la usul co-

mun, de la limba existentă: Vocabulario della Crusca (612
IA
merge cu preferenţa pentru limba arhaică până a exclude

din prima-l ediţiune pe Tasso, dar extremul el purism res:
CU
R
RA
timele sa limite, vor aduce, mai mult de cât idte
combaterile adversarilor . lor, prăbuşirea între-
LIB
gului edificii, la a cărui înălțare munceau d'a-
prope o sută de ani atâţia bărbaţi vrednici: de
laudă. Ceea-ce n'ati reuşit a. face protestărileîn nu-
ITY
mele sciinţei şi consciinţei, aii săvirşit-o ca prin far-
mec Dicţionariul şi Glosariul Societăţii academice.
RS
Când aprâpe întregul avut intelectual al
poporului s'a vădut pus la index in numele unui
pretins purism şi când .vorbelor pline de viaţă,
VE
şi de simţire li se substitui nisce aglomerate de
sonuri,ce nu vorbeaii nici Minţii nică inimei, se
NI
putu crede un moment, că o asemene rătăcire

va avea cele mai grave urmări. Dar concepţiunea
U
era atât, de unilaterală şi forma, subit; care 6a. fu

AL
presentată naţiunii, atât de bizară, în cât seriosi-

tatea, cea mai înaltă capătă o înfăţişare hazlie
şi
TR
printre rindurile celor dou& gr6se volume.

paria
intrevedea mutra zimbitore a, lui Pepelea,
care a-
EN
runcă un văl de crudă ironie asupra plăzmuirilor

pecta fondul limbei; Dictionnaire
/C
de: PAcademie frangaise

(1694) urmăresce negreşit un „beau
francais“, dar tinde a o-
feri „un ensemble â peu prâs dâfini
tif ae: notre vocabulaire, de
SI
nos locutions, de nos tours, daprăs

la pratique commune...
Nu mai vorbim de Diccionario de la. lengua castillana (1.726)
IA
care pare a realisa tipul cel maj perfect al unei opere colec-
tive de asemenea natură.
CU
RY
SAU CURENTUL LATINISI 171
artificiale şi asupra întregului acest arsenal de eru-
RA
diţiune pedantescă, |
"Arma teribilă a ironiei a dat lovitura de
LIB
graţie şcâlei etimologice. Riătăcirea, seculară, care
coprinse minţile cele mai harnice ale învăţaţilor
ardeleni, a cădut copleşită sub povara propriei
ITY
sale exageraţiuni.
Dacă acţiunea etimologismului s'a, consumat,
RS
pentru tot-d'a-una dincâce de Car paţi, el continuă
a exercita rigorile sale în locu-i de baştină, în Tran-
VE
silvania. Afară de puţine excepţiuni, else oglin-
desce încă în stilul cărturarilor ardeleni; dar a-
NI
colo el nu s'a mărginit numai asupra societăţii

culte din ora şe, ci s'a, întins ca o pecingine, aşa că
LU
dascălul de la ţ6ră şi preotul din sat îşi aştern

ideile înti”'o limbă străină prin concepţiunea, şi for-
ma-i de adevărata fire a graiului naţional. -
RA
Ceea-cea contribuit mai ales la acâstă tristă

stare de lucruri este stilul macaronic al diarelor şi
T
al revistelor din Ard6], asupra, căruia s'a atras în

EN
diferite rinduri atenţiunea, ca asupra unui pericol,

ce ameninţă individualitatea, însăşi a naţiunii. Dar
/C
şi acolo trebue să recunâscem simptomele unei a-

meliorări lente şi inevitabile şi timpul nu este de-
SI
parte, când etimologismul. îşi va fi trăit traiul

IA
chiar şi în centru de proveninţă şi de expansiune.

—
CU
R
RA
LIB
i
ITY
TENDENTA ITALIENISTĂ
RS
———
IOAN ELIAD RĂDULESCU

VE
7
Trebue a se învăţa şi a se cerceta

NI
limba românescă şi geniul ci şi pentru

acesta este destul o băgare de semă
luminată şi fără prejudecăţi şi un pa-
U
ralelism al limbilor, ce ai relaţie cu

dînsa, |
AL
Eliad, Gramatica, pref. XXX.
Ioan Eliad Rădulescu a fost o natură en-

TR
ciclopedică. Nimic din ceea ce constitue înce-

putul unei mişcări literare şi sciinţifice ma r&-
EN
mas străin activităţii sale. Canâ percurgem

lista nesfirşită, a operelor sale, rămânem surprinşi,
/C
nu atât de varietatea preocupărilor, cât mai

ales de împreunarea bizară a materiilor celor
SI
mai diverse. In cariera-i. îndelungată de peste

IA
o jumătate de secol, silit find a întimpiria

nevoile cele mai urgente. ale instrucţiunii unei
CU
RY
TENDENȚA ITALIENISTĂ i 173
RA
generaţiuni întregi, el ne apare succesiv ca das-
căl, ca poet, ca traducător, ca publicist, ca cri-.
tic, ca, filolog, ca cugetător, ca organisator de
LIB
instituţiuni culturale, pentru a nu mai vorbi
de rolul s&i ca bărbat de stat şi ca revoluţionar.
ITY
De aci caracterul multiform al publicaţiu-
nilor sale, cari încep cu cărţile didactice cele
mai elementare, de la Abecedare şi Aritmetici,
RS
spre a se ridica la cele mai înalte concepţiuni
poetice şi filosofice, la Lamartine şi Lord
VE
Byron, la Dante şi la Biblicele sfinte.
Afară de acâstă fisionomie proteică 4 acti-
NI
vităţii lui Eliad, “el însuşi ne apare subt un

aspect cu totul deosebit în cele două epoce
LU
caracteristice ale vieţii sale, Catre anii 40, un

proces radical se Săvirşesce în modul săi de a
RA
„vedea în privinţa limbei române şi acestă schim-

bare totală a părerilor sale anteridre se înti-
păresce în tote produdţiunile de mai tardiu,
T
chiar şi mai ales în cele poetice. Până

EN
la acea
dată, Eliad se ser vă, în scrierile sale, de o limbă
vigurosă, şi plină de originalitate, de un “stil
/C
incisiv şi ncoş românesc, care constituia o par-

SI
ticularitate a talentului său literar. In urmă, el

se lasă în voia unor chimere filologice, căutând
IA
a săvirşi o apropiere din ce în ce mai mare, care

CU
R
174 'TENDENȚA ITALIENISTĂ
RA
merge adesea până la identificare, între limba
română,-şi cea italiană. | i
LIB
P6te că ocupaţiunea cu poeţii .italieni, în
special cu Tasso, va fi sugerat autorului prima
idee a unei atari comparaţiuni. In „realitate,
ITY
tendenţa italienistă a lui Eliad nu formeză de
cât un episod al procesului de latinisare a lim-
RS
bei, care, inaugurat în Transilvania câtre sfîrşitul
secolului trecut, s'a perpetuat la noi până mai.
VE
de-ună-di. Stabilind o legătură, intimă între am-
bele aceste tendenţe, ele se limpedesc şi se
NI
„completâză reciproc, aşa că părerea, italienistă,

la “prima vedere subită şi inexplicabilă, apare
U
ca un fragment dintr'o cugetare sistematică,

care pute fi urmărită de la prima ei încolţire
AL
până la ultimul el refugii.

TR
I
EN
Eliad şi-a concentrat părerile filologice în

prefața Gramaticei scosă la lumină în 18281). -
/C
Acâstă prefaţă de 34 de pagini formâză o mo-

nografie de o adevărată importanţă literară, şi
SI
IA
1) Gramatica românescă de I. Eliad, dată la tipar cu chel-

tulala D. Cuconului Scarlat Roset. Sibil,. 1827 (XXXIV, 136).
CU
RY
TENDENȚA ITATIENISTĂ 175
RA
pote da o idee, cu ce talent Şi pricepere auto-
rul trata şi resolva, chestiunile cele mal deli-
cate de limbă.
LIB
Gramatica românescă se .pâte considera
ca fructul învățămîntului sei asupra limbei
naţionali. Ca prima carte metodică de acest fel
ITY
la noi în ţeră, de-6re-ce lucrarea anal6gă a lui
Văcărescu este mai mult un şir de „observaţii
RS
saii băgări de semi“ asupra gramaticei româ-
nesci de cât o operă sistematică, ea are
VE o deo-
sebită însemnătate şi a servit de model tutu-
ror gramaticelor ulteridre.
NI
Autorul e în curent cu tot ce s'a scris

inaintea sa asupra acestei materii şi pome- -
LU
nesce cu laudă mai ales pe ilustrul săi pre-

decesor: „Marele Ban Ioan Văcărescu a stă-
RA
tui cel dintai in Tera Românâscă, ce a des- :

chis drumul Românilor spre cultura limbei şi
pe urmă a lăsat ca o dâtorie fiilor şi: ne-
T
poţilor sei cercetarea şi îndreptarea limbei.

EN
Scumpă trebue să fie pomenirea lui la toţi Ro-

mânii 1...%
/C
El citeză în trecăt şi pe gramaticii şcolei

SI
ardelene, dar influenţa. lor asupra 'lui Eliad

cade înt”0 epocă posteridră publicării Grama-:
IA
ticei sale.
CU
R
176 TENDENŢA ITALIENISTĂ
RA
Una din chestiunile, ce au. preocupat pe.
primii noştri gramatică, chestiune, căreia şi
LIB
Eliad îi acârdă cuvenita atenţiune, este pro-
-blema, complicată a ortografiei, in haosul căreia
fie-care s'a încercat, zadarnic a întroduce 6re-
ITY
cari norme. Chiar şi astă-di problema e de-
parte de a fi resolvată şi publicaţiunilorro-
RS
mâne moderne li se pot aplica din punct în
punct vorbele autorului (p. XVII): „S'aduceni
inainte tote ediţiile cărţilor şi vom vedea, că
VE
nici-una nu se asâmănă cu cea-laltă în orto-
grafie, ci din potrivă că, fiesce-cine a, scris, după
NI
cum îl s'a părut fără nică o regulă şi -fără

U
“nici un obiceiii (tradiţiune ortografică).“ -

„Ceea ce contribuia încă la acest haos orto- -
AL
grafic, era un număr de caractere duble, cari

serveaii în mare parte numai a îngreuna, vechiul
TR
alfabet cirilic. Eliad a încercat cel dintâi .0

veformă ortogralică în acest sens, eliminând
EN
caracterele superflue şi reducend alfabetul la

strictul necesar. Acâstă reformă timidă, care.
/C
servi de normă ortografică, după publicaţiunea

Gramaticei, pare a nu se fi săvirşit fără o
SI
-crâncenă oposiţiune, - ; n
IA
Ortografia a pasionat spiritele în tâte

timpurile şi Eliad se v&du . nevoit a între-
CU
RY
TENDENȚA ITALTENISTĂ 177
Dbuinţa -în contra: adversarilor sei arma
RA
efi-
cace a ironiei, ce scia. s'o mănuiască cu
atâta
dibăcie. Protivnicii ori-cărei reforme ortografic
LIB
e
recurgeaii, într'adevăr, une-ori la, argumente
de
natură puţin filologică. Cine sar aştepta, bună-
Gră, de a vedea asociată religiunea. cu orto-
ITY
grafia ? Cine ar putea crede; ca un preot să se
iacă vinovat de ateism, fiind-că. a distribuit alfa-
RS
betul cirilic alminterea de cat în ordinea tradi-
ţională ? Şi cu tste acestea,
VE aşa ceva s'a în-
timplat părintelui Nicolae Manii, teolog abso-
lut şi protopop, care, tipărind în 1826 o orto-
NI
epie latină-română,- nemţâscă, Şi ungurâscă, în

care disposiţiunea literelor e făcută după înlesni-
LU
vea pronunțării, fu desfăimat cu numele de ra-

ționalist şi de ateii, de-dre-ce a stricat; rindul
slovelor. După cuvintele Evanghelistului : „Li
RA
sint alfa şi omega“, adică, începutul şi sfirşitul,

părintele Manii, dacă era, creştin adevărat, ar fi
T
trebuit să puie pe alfa în capul slovelor şi pe

EN
omega, la sfirşit . .
Fenomenul nu este isolat. In tâte ţările
/C
obscurantismul bănuesce un spirit de revoltă în.

transformările cele mai simple. E curios, că în
SI
acelaşi timp şi intro ț6ră vecină, în Serbia, |

IA
acelaşi adversari ai progresului făcură, dintr”o

Şăinenu, — Pin ftoria filologie! Române. „12
CU
TENDENŢA ITALIENISTĂ
R
178
RA
problemă ortografică o chestiune de înaltă tră-
dare. Marele reformator al ortografiei şi al limbei
LIB
literare serbesci, Vuk Stefanovic Karagic (1787—
1864), a întimpinat aceeaşi oposiţiune şi încer-
cările sale de reformă fură denunţate .ca o ade-
ITY
vă&rată crimă. A răsturna regulele ortografiei
însemna în ochii adversarilor sei a ataca tradi-
Imprumutarea din alfabetul
RS
țiunea . ortodoxă.
latin a literei j era denunţată ca o irădare -na- -
jională şi autorul fu acusat a se fi vindut Ca-
VE
| tolicismului. |
Când dar până şi raționalismul se amesteca
NI
in ortografie, Eliad avea totă dreptatea a lua,

în rîs acel conservatism fanatic şi a. pleda pen-
U
tru o reformă cump&tată,. Căci, în asemenea

AL
cas, ironia produce o convingere mai repede

şi mai generală de cât gecimi de argumente
TR
sciinţifice. In lupta-i neobosită în favârea idei-

lor progresiste, Eliad a recurs nu o dată la a-
EN
câstă armă, dinaintea căreja piereaii ca o

nălucă prejudiciile trecutului. Avut-a el însă
/C
tot-Va-una dreptate ca în casul de faţă?

[ată ceea ce nu cutezâm a afirma, de-6re-ce
SI
sublectivismul, când mare alt temeiii de cât

temperamentul personal, este, faţă cu ideile
IA
tradiţionali, nu mai puţin expus rătăciriă.

CU
RY
TENDENŢA ITALIENISTĂ 179
RA
II |
LIB
Ortografia, odată, îndreptată pe calea unei
reforme, raţionali, r&mâneai încă două che-
stiuni, cari aii preocupat pe Eliad în diferite
ITY
rinduri şi cărora se încârcă a le da o nouă
formulare în prefața Gramaticei şi într'o altă
prefaţă,
RS
nu mai puţin importantă, ce precede
Vocabularul de vorbe străine. Aceste două che-
stiuni, în privinţa cărora timpul nostru tinde
VE
la o soluțiune definitivă, dacă, cum-va n'a rea-
lisat-o, “sînt: nomenclatura sciinţifică, ca ele-
NI
ment de îmbogăţire a vocabularului, şi pro-

LU
blema purismului, ca un mijloc :de perfecţio-

nare a limbei.
Pe la sfirşitul secolului trecut învățatul
RA
profesor bănăţân Paul Iorgovici a publicat la

Buda o cărticică „Observaţii la limba româ-
T
nâscă“, exclusiv consacrată mijlâcelor, cum s'ar

EN
putea îmbog ăți limba din fondul latin pentru

crearea unei limbi literare şi a unei nomen-
/C
laturi sciinţifice. Pe lângă lucruri contesta-

bile şi eronate, inevitâbile pentru acea epocă,
SI
lucrarea, lui Iorgovici e plină de observaţiuni.

IA
interesante şi sugestive, de vederi sănătose

CU
R
180 TENDENȚA ITALIENISTĂ
RA
pentru înavuţirea vocabularului românesc. Pă-
rerea, sa se reduce la acâsta: spre a putea în-
LIB
zestra, limba.cu expresiuni noue corespundătore
nouelor trebuinţe, n'avem de cât a recurge la
vorbele latine ca la un prototip de derivaţiune.
ITY
Ast-fel, posedând deja în limbă vorba atingere,
m'avem de cât a trage din acelaşi izvor deri-
RS
vaţiunile literare contingent, contaci, contagios etc.
Acestă procedere lexicală, care a ajuns
astă-di un adevăr banal, era o reformă îndrăz-
VE
n6ţă pentru contimporanii lui. Iorgovici şi dinsul
presimte, că încercarea-i de a crea o limbă li-
NI
terară vă întimpina oposiţiune din partea mul-

U
tora, dar speră, că viitorimea va sci să se folo-

s6scă de indicaţiunile sale. „Să nu gândâscă
AL
cine-va — observă judicios autorul (p. 72) — că

eii umblu să lepăd din limba nostră cuvintele
TR
cele străine; căci mie bine este cunoscut, că

nică o limbă nu e 'să nu fe amestecată cu
EN
cuvinte străine. hit am percepu Ă

tră este forte scurtă, de cuvint, Dour că ie
/C
resc a înmulţi limba nostră cu cuvinte luate din .

vorbe de rădăcină (radicale) a limbei nstre
SI
şi aşegate după regulele şi proprietăţile din

IA
însăşi limba n6stră trase... Dacă nu vor plăcea

CU
RY
„ PENDENȚA- IPALIENISTĂ 181
RA
Românilor de acuma, am nădejde, că se vor
afla între. următorii noştri“.
LIB
Încercarea de a realisa o nomenclatură
sciințifică era în acel timp de o însemnătate
capitală şi de dinsa depindea, desvoltarea in-
ITY
„telectuală a n6mului nostru. Intr'adevăr, una
din credinţele cele mai generale la începutul
secolului actual, credinţă împărtăşită, şi de câtre
RS
boierii cei mai pati ioţi, era. pretinsa incapacitate .
a limbei române pentru materii sciinţifice.
VE
Nu susţinea re încă Mitropolitul Iacob
Stamate, în raportul sti despre starea, învăţă-
NI
miîntului din Moldova (1792—1803), că, „„..dască-

lul epistimurelor (sciinţelor) se cere a, fi Bin...
LU
Şi nu se tângula Vornicul Alecu Beldiman, în

prefaţa-i la Istoria lui Numa Pompilie (1820), că
RA
după „glasul obștei este cu neputinţă a „scrie

ceva într'o limbă necanonisită şi lipsită de
tot, meşteşugul gramaticesc... 24
T
EN
„Şi acesta era obiecţiunea cea mai serisă,

Cu care "Pra, a intimpinat la început generâsa
iniţiativă a lui Gheorghie Lazăr.
/C
Ast-fel stând lucruţile, ne putem explica

SI
interesul, cu care Eliad revine mereii asupra

chestiunii, căutând prin cuvint şi prin faptă a
IA
CU
R
182 TENDENŢA TTALIENISTĂ
RA
„prepara terenul pentru deplina realisare a unei
nomencelaturi sciinţifice. |
LIB
Să urmărim dar ideile emise de Gînsul,
diferite ocasiuni, asupra importantei probleme a -
neologismelor.
ITY
“In prefața Gramaticei, autorul exprimă deja.
idei forte judicidse: în acest sens. Ca şi lorgo-
RS
vici,el recomandă recurgerea la limba latină
şi la limbile surori, VEde la cari putem împru-
muta, cu încredere numirile şi termenii de sciinţă..
Dar — şi in acesta putem recunbsce inteli-
NI
gența deştâptă a gramaticului nostru — Eliad

nu uită a releva şi abusul creaţiunilor artifi-
U
ciale printi'un fel de exces de zel în materie

de purism şi a face câte-va, indicaţiuni raţio-
AL
nale pentru românisarea

normală a termenilor
technică. |
TR
Se scie, intr'adevăr, până la ce exage-

raţiuni împinse mai târdiii Pumnul şi adepţii
EN
sei acestă substituire a neologismelor prin for-

„maţiuni proprii din fondul existent: filosofia.
/C
devine la dinsul „sciemint“, logica, „cugetămint“,

psicologia „sufletămint“, gramatica „limbăminti,
SI
istoria, „timplătură“, istoricul „timplăturist“ ete.

IA
Pumnul scrise chiar un manual de filosofie popu-

lară, fără a întrebuința un singur neologism;
CU
RY
TENDENȚA ITALIENISTĂ 183
RA
dar culmea naivităţii era, credinţa autorului,
„că şi cel mai de pe urmă țăran necult va,
LIB
fi în stare să pricâpă şi să înţel6gă“ acea gali-—
matie de vorbe bizare şi inaccesibile chiar spe-
cialistului. 1)
ITY
Eliad ne dă sfaturi folositâre, cum să ne
ferim de asemenea, rătăciri.
El consideră ca necesare împrumuturile
RS
lexicale din limbile străine, dar vorbele noue
trebue să se infăţişeze în haine românesc.
VE
Precum Romanii, Italienii şi Francesii ai mo-
dificat cuvintele străine potrivit cu geniul lim-
NI
bilor lor, tot aşa, .şi noi, vrend a românisa ex-

presiunile neologice,va trebui să o facem con-
LU
form cu geniul şi natura limbei nâstre. Eliad

se ridică, cu acâstă ocasiune, în contra antipa-
RA
tiei publicului pentru întroducerea nomenela-

turei radicali, antipatie naturală pentru orl-ce
T
inovaţiune în materie de limbă. Se

EN
O dificultate şi mai mare, în privinţa

romanisării, oferea forma verbelor străine, cari
/C
îmbrăcaii tot atâtea aspecte, câte sint şi pro-

vinciile române. Ast-fel unul. şi acelaşi verb,
SI
IA
1) Sbiera, Arune Pumnul, Voci asupra vieţii și însomnâtăţii

lui. Cernăuţi, 1889, p. 283.
CU
R
184 | TENDENȚA ITALIENISTĂ
RA
de pildă public, suna în gura. 6menilor culţi din
acea vreme, când ca publicarisesc, publhcuesc,
LIB
Dublicăluesc,: când ca publiez saii pubhcez, după
cum predomina elementul grecesc, unguresc sai
frances. Eliad recomandă a se respecta, şi aci
ITY
geniul limbei.
Inti”un articol „despre limba românâscăt,
RS
posterior Gramaticei sale, liad releveză din noii
importanţa unei limbi literare şi necesitatea de a
VE
recurge la limba-mamă, ca la un izvorde îm-
bogăţire a vocabularului. 1
NI
Intr'o serisdre din 1836, adresată lui Co-

stache Negruzzi, el revine asupra materie!,
U
expunend criteriile, după cari sa condus în

alcătuirea unei limbi literare şi sciinţifice. In
AL
privinţa acestei din urmă el a procedat în-

tun mod analitic, iniţiându-se treptat în di-
TR
feritele sciințe şi familiarisându-se cu termi-

nologia respectivă. Cât de solide erai ideile
EN
sale şi in acestă privinţă, ne dovedesc următorele

cuvinte, cari ar putea constitui argumentul cel
/C
mai puternic în contra tendenţelor ulteridre ale

lui Eliad în materie de inovaţiune îinguistică:
SI
„Am vrut să-mi fac termenii, ce-mi trebuiau

IA
şi nu am întreprins un Dicţionar, căci scopul

meii ma eva, ca să vii mechemat: de nimeni şi să
CU
RY
RA
mă fac “legiuitor, după al mei, capris, al unei
„Vimbi, pe care nu 0 cunosceaum de cât în general
de la părinţii mei, cari o învățase şi nai în-
LIB
văţat şi: pe mine mecanicesce.“
Nu cu mai puţină prevedere şi pricepere
ITY
„a păşit Eliad la perfecţionarea dicţiunii poetice,
ce o numesce aşa de bine limba inimei şi a
sentimentului. Dacă el însuşi ar fi rămas credin-
RS
cios acestor principii atât de sănătâse şi de raţio.
nale, apoi generaţiunea următore ar fi fost;
VE
scutită de multe rătăciri şi abateri.
Din nenorocire, a doua juimbtate a carierei
NI
sale este în perpetuă contragicere cu trecutul,

şi exemplul şi autoritatea marelui bărbat deteră
LU
mai târdiu un fel de sancţiune temporară teoriilor

celor mai paradoxale.
RA
Din programa excelentă, ce bliad își trase

pentru cultivarea limbei, nu lipsesce de cât un
T
singur element, dar cel mai important pote,

EN
când e vorba de constituirea definitivă a limbei

naţionali, elementul popular, care ce-i drept pe
acea vreme abia începuse a apare chiar şi în
/C
occidentul Europei. Dacă Eliad ar fi putul cu-

SI
n6sce atunci şi acea comoră, nesecati, care se

numesce literatura populară, şi a iîntrevedea.
IA
nem&surata el importanţă, pote că nestematele

CU
R
RA
geniului popular. l-ar fi fermecat în coprinsul:
lor şi l-ar fi oprit din calea rătăcirii. Din ne-:
LIB
norocire, când lucrul devenise cu putinţă, când
Alexandri scosese la lumină comorile îndelung
tăinuite, Eliad rupsese deja firul: trecutului Şi
ITY
„apucase pe o cale, ce era să devie fatală, sieşi
şi limbei române.
RS
Cu mult înainte, în scris6rea către Q. Ne-
gruzzi, el pare a fi presimţit sârtea, ce aştepta,
VE
limba naţională, menită fiind a cădea prada
sistemelor filologice celor mai arbitrare, şi pre-
disese in cuvinte profetice deplina sterilitate a
NI
unor transformări radicale, cari făceau tabula

U
rasa şi de trecut şi de present şi se înfăţişati

ca '0 pretinsă anticipaţiune a viitorului: „Să fi
AL
început de la un Dicţionar, după, a mea păr ere, nu

era bine; căci era să se “adune câţă-va neîn-
TR
cercați în limbă şi să pună nisce pravili, cari

cel-lalţi să le păzâscă cu paguba, lor, iar legiui-
EN
torii după o mai lungă experienţă să se căâscă

de ce a făcut, să schimbe Dicţionarul, după ce
/C
lumea i-a învăţat odată rBU, adică după cea

stricat pe biata tinerime cu legiuirea lor cea
SI
eşită dintr'un cap fără judecată şi experienţă“. -

IA
Atrebuit peste 4 decenii de opintiri demne

de o causă mal bună, pentru ca predicerea, lui
CU
RY
RA
Eliad-să devie. fapt şi — ironie a, sârteil — ca
însuşi autorul lor să contribue la o mai grabnică
LIB
realisare a, temerilor sale. O ultimă expresiune
Şi-ati găsit ele în Dicţionariul şi în Glosariul Aca-
demiei n6stre, opere, cari, prin tendenţa lor de
ITY
a impune o limbă ideală, -s'aii condamnat prin
însuşi excesul opintirilor lor şi ait murit de propriă.
inaniţiune. A fost necesară o experienţă atât de
RS
durerdsă spre a reveni la punctul de plecare: a
cultiva limba, nu pe calea, teoriei, ci în elementul
VE
ei vital, prin studiul monumentelor trecutului şi
prin exploatarea minei nesecate a, sufletului po-
NI
.pular.
LU
III
RA
In timpul acesta, adică câtre anii 1840,

cade şi tendenţa lui Bliad de a da limbei ro-
mâne o formă, cât se pâte mai asemănată cu cea
T
italiană. In anul al III-lea al Curierului de ambe-

EN
sexe), apare un Paralelism între limba română

şi cea italiană, întâiul manifest al autorului în
/C
acestă, direcţiune, prin care Eliad tinde astabili,

SI
') In numbrul 53 al Curierului românesc din 1839, se

IA
află un dialog întrun ttran român şi unul italian, în care se

agită deja identitatea celor două limbi romanice.
CU
R
188 _ TENDENŢA ITALIENISTĂ
RA
că „aceste două limbi saii mai bine dialecte
sint una şi nai altă deosebire de cât aceea cea
LIB
putut face cultura în cea italiană prin autorii
sei...“ Ă
Cu alte cuvinte, singura, diferenţă, într”aceste
ITY
două limbi, alminterea d'aprâpe înrudite, e pur
şi simplu, că una posedă o literatură, iar cea-laltă
RS
nu; şi prin urmare, n'avem decât a face un pas
înainte şi a ne însuși VE prin imitaţiune acestă li-
teratură, . |
Dar atunci, ce să facem pe de o parte cu
insuficiența vocabularului românesc, iar pe de
NI
alta cu ingredientele străine, cari o îndepărtâză

U
de la o completă apropiere cu cea italiană?

„> Nimie mai simplu, după părerea autorului:
AL
să căutâm a reproduce într'o fidelă calchiare

forma literară italiană, jar străinismele de tot
TR
felul să le înlocuim numai de cât cu echivalente

de origine latină. |
EN
Şi ca să dea exemplul, Eliad se pune a tra-

duce succesiv pe representanţii de frunte ai
/C
geniului italian, pe Dante, 'Tasso ete. într”o

ast-fel de limbă perfecționată, aşa de. perfecţio-
SI
nată, în cât autorul însuşi recunâsce necesitatea.

IA
imperi6să a unor vocabulare explicative. Astfel,

anul al V-lea al Curierului conţine traducerea
CU
RY
TENDENEA IPALIENISTĂ 189
unui cântec din Gerusaleme liberata cu inevi-
RA
tabilul vocabular, în care se explică cititorului.
vorbele prâspăt întroduse în românesce ca:
LIB
adorare, afidare, aggirare, albergo, altiero,
arnese etc.
ITY
Acelaşi ultim an (1844) al Curierului,contrast
interesant cu anii precedenţi, care începe cu
vorbele „câţi din domni literați vor bine-voi a-şi
RS
publica, vr'un articol prin acâstă, f6ie, îl va scrie
cu litere romane“, conţine şi un „Vocabular de
VE
vorbe de origine romanăşi necesarii la curățirea
şi cultura limbei române.“
NI
Spre a da o idee de modul, cum kBliad

înţelegea, în acea, epocă italianisarea limbei, fie-ne
LU
permis a reproduce. primele două versuri din

sonetul lui Pindemonte asupra mormintului lui
RA
Petrarca (Curier III, 85):
Quando rimbomberă YPultima tromba,

T
Che i piu chiusi sepolcri investa e sforra.... .

EN
adică: „Când va răsuna trimbiţa de apoi, care

izbesce şi deschide cele mai închise morminte...
/C
. . U a . . . (
sint ast-fel traduse pe românesce:

SI
Quând va rtsbumba ultima, trumbă, [desforră...

IA
Quare quclo mal închise inorminte investe şi

CU
R
RA
Prin publicarea, Paralelismului î) autorul nu
vojesce numai a arăta, că româna, şi italiana ai
LIB
| aceeaşi gramatică — ceea, ce n'are nevoe a fi
demonstrat — dar că ambele se coimpletâză reci-
proc. Eliad atribue anume limbei române un
ITY
caracter mai arhaic, mai. primitiv de cât cea
italiană: „Pentru că nici Românul nu-şi va
Gunbsce limba bine, de nu va cunâsce par-
RS
ticularităţile italianei, nici Italianul. va fi în stare
a cundsce nici limba antică a Italiei, nici poeţii
VE
sti, de nu va cundsce tipil acestor autori, cari
se păstreză mai bine în dialectul nostru.“
NI
Principiile, pe cari se basa o ast-fel de asi-

milare a limbei nbstre cu cea italiană, eraii
U
atât de puţin sciinţifice; modul de a le: pune

AL
în aplicaţiune atât de arbitrar, în cât, pentru

TR
1) Paralelismul între dialectele Român şi Italian, sai, Forma

ori Gramatica acestor două dialecte (cu litere Jatine). Bucuresci,
EN
1841. In partea I a Paralolismului, Eliad expune materia, adică

reproduce un mic vocabular de cuvinte de întâia necesitate;
Jar într'a II se mulţumesce a înşira elementele gramaticale
a celor două limbi. Interesant este a constata că, cam în același
/C
timp cu Eliad, Italanul Carlo Cattaneo'şi scrise disertaţiunea:

Del nesso fra lu lingua valaca e Pitaliana (Alcuni scritti del dr. C.
SI
Cattaneo. Milano, 181G). -- Analogiile fonetice, gramaticale şi lexi-

calo între colo doub idiome le relevâză cu metodă şi cu sciinţă
IA
d. Frollo, in opusculul „Limba română si dialectele italiene“. -

Brăila, 1869. ”
CU
RY
TENDENȚA ITALIENISTĂ | 191
fericirea, autorului, tendenţa italienistă se pierdu
RA
în haosul de sisteme filologice ale timpului, spre
a serba, trei-geci de ani mai târdiii, o renascere
LIB
efemeră sub pana unui profesor italian din
Bucuresci.
La concursul publicat în 1869 de Socie-
ITY
tatea academică pentru o gramatică română, pe
lângă, lucrările r&posaţilor Cipariu şi Circa, se
RS
presentăşi un concurent, Spinazzola, care pro-
puse o mustră de limbă VE literară românâscă, ca,
să fie acceptată de Români. Acâstă mustră
merită a fi reprodusă ca un epilog la tendența
NI
'de italianisare a limbei şi ca 0 dovadă până la

ce consecinţe absurde pote conduce o părere
LU
neîntemeiată:
„Lu studiu de le literature Greca e Latina
facilitandu-ne lu studiu de la, literatura Italica,
RA
Gallica, Ispanica, ne avea incoratua collaborare,

cu le nostri pauci facultati, a la elevaţiune de
T
lu edificiu literariu de la Romania et medita-.

EN
_Vamu supra lu modu de incepere le lucubraţiuni

nostre primordiali, per indicare a li Romani lu
/C
mediu meliore de purificare et amplificare la

“lingua Romanica...“ : E
SI
IA
1) Anulele Academică Române. Seria I, tom. IL (1869), p. 160.

CU
R
192 TENDENȚA TTALIENISTĂ
RA
Curios este, că în comisiunea academică,
pentru cercetarea manuscriptelor figura şi Eliad,
LIB
promotorul ideii italieniste, iar raportorul Maxim
apreţiază ast-fel mustra profesorului Spinazzola;:
„Veri cât să ţinem la originele nostre romane
ITY
şi italice, tot şi nu putem nici avem voia şi
competenţa de a face pe poporul român să re-
RS
nunţe la individualitatea, sa caracterisată mai
vîrtos prin limba sa“.
VE
IV p
NI
Mai r&mase încă o problemă, care s'a agitat

şi se agită încă Ja noi: chestiunea purismului
U
în materie de limbă!). |
AL
Să ne punem mai întâi întrebarea prea-

labilă: In principii, pâte fi o limbă reformată,
TR
îndreptată, purificată?
Sa cregdut mult timp în posibilitatea lu-
crului.
EN
La, Italieni şi la, Francesi, Academiile

luară asupră-şi dreptul şi responsabilitatea de
a legifera în domeniul limbei. Dar e destul a,
/C
spune, că cele dou& mai bogate şi mai energice

SI
limbi ale Europei, englesa, şi germana, n'au pur-

IA
') A se vedea interesanta conferinţă a d-lul G. Ionescu

Gion, Cum vorbim. Bucuresci, 1891.
CU
RY
TENDENȚA ITALIENISTĂ 193
RA
tat nici o-dată juoul unei: Academii. Faim6sa
Academie francesă aduse incontestabil câte-va, |
LIB
bune servicii limbei naţionali în privinţa fineţei
şi regularităţii, dar ea îi răpi energia Şi sponta-
neitatea. Şi cât de severe şi de pedantice erai
ITY
une-ori decisiunile sale, pâte aăta faptul, că unul
din membri sej, doctrinarul: Royer-Collard, a,
ameninţat cu demisiunea, dacă Academia va
RS
admite în Dicţionarul săi vorba baser...
Reflexiunea jscă un rol atât de secundar,
VE
pentru a nu dice nul, în desvoltarea,. limbei, în
cat Parlamente sait Constituante nai ce căuta
NI
în domeniul ej. O limbă nu se pâte reforma

ca o Constituţiune. Inconscienţa şi spontaneitatea,
LU
fiind condiţiunile esenţiale ale unei limbi fru-

m6se şi bogate, o limbă reformată şi fasonată
RA
va fi din contră caracterisată printr'o lipsă de

mlădiere, printi”o coustrucţiune gresie şi con-
T
fusă. . Ne
EN
„Dar scriitorii cei mari ai naţiunii nu pot

avea 6re nici dinşii o acţiune decisivă asupra
limbei? Să se observe, că aceşti mari scriitori
/C
nu inventâză substanţa graiului, care aparţine

SI
poporului, ci dau numai limbei fixitatea, sime-

tria şi demnitatea: inspirându-se din geniul
IA
limbei, ei o intipăresc cu geniul lor. Dar, în de-

CU
Şăin6nu. — Pin Zitoria Filologie! Române. | 13

R
194 | TENDENȚŢA ITALIENISTĂ
RA
finitiv, acţiunea marilor talente e neînsemnată
în raport cu acţiunea colectivă a poporului. Şi
LIB
fiind-că graiul e reflexul societăţii întregi, el va
suferi tâte schimbările şi transformările socie-
tăţii însăşi. |
TY
In limbă Sa depus succesiv tot ce a agitat
întregi de generaţiuni. In diferitele ei
SI
şiruri
stratificări s'a cristalisat ecoul vicisitudinilor
externe ale poporului, r&sunetul marilor desastre
ca şi al marilor victorii, contactul etnic şi urmă-
ER
secular şi influenţele.
IV
vile-i inevitabile, jugul
străine, gemetele trecutului şi speranţele viito-
UN
rului. |
A face pe terenul limbei o deosebire ne-
cesară între elemente romane şi elemente străine,
AL
este tot aşa de puţin legitim. ca şi aplicaţiunea

unui atare criterii în domeniul social. Ambele
TR
elemente aii fost primite întrun mod incon-

scient şi cele străine aii încetat a fi astfel, din
EN
momentul ce s'aii incorporat vocabularului na-

ţional, din momentul ce ai prins rădăcină, în
I/C
spiritul poporului. Si când acele pretinse străi-

nisme numără 0 existenţă secularăele , devin -
S
mărturii preţi6se, docu ment e cultur ale, : pagin e

IA
istorice din viaţa naţională, A te lepăda de

-dinsele este a rupe tot atâtea file din istoria
CU
RY
TENDENŢA ITALIENISTĂ i 195
RA
nemului tăi, este a smulge din sufletul popo-
rului tăi ceea ce a devenit o proprietate inalie-
LIB
nabilă a fiinţei sale. A crede in posibilitatea
unei alungări grabnice şi forţate, după sfaturile
cărturarilor, a unor elemente, ce trăiesc de se-
ITY
cole în mintea Românului, este a nu cunâsce
desvoltarea naturală a, graiului.
Negreşit, multe din vorbele vechi şi străine
RS
aii tost inlocuite, de la regenerarea nâstră na.
ţională, cu echivalente moderne de o circulaţiune
VE
din ce în ce mai generală; dar acâstă trans-
formare .n'a' fost opera gramaticilor saii a pe-
NI
danţilor, ci consecinţa, inevitabilă a, progresului,

procesul fatal al timpului,
LU
care, odată cu moâi-

ficarea condiţiunilor sociale, a imprimat şi limbei
pecetea revoluţiunilor sale.
A
Prin urmare, storțările cărturarilor şi ale

TR
pendanţilor de a purifica o limbă după vederi

subiective este o intreprindere avortată . din
EN
capul locului. Voința individuală r&mâne para-

lisată, acolo unde decisiunea nu pote emana de
/C
cât de la popor, de la, întrega societate. Indivi-

dul— fie acela şi un Cesar — trebue să dispară
SI
inaintea voinţei suverane a naţiunii, inaintea

acestui Proieii cu sutimi de mil de capete,
IA
care procede intr'un mod instinctiv şi nimeresce,

CU
R
196 TENDENȚA. ITALIENISTĂ
RA
prin chiar acâstă spontaneitate colectivă, pe ade-
v&rata cale a evoluţiunii sale normale.
LIB
De aceea problema delicată a purificării
limbei reclamă o pricepere, o lărgime de ve-
deri şi un tact rar, tot; atâtea calități, ce mai
TY
tot-d'a-una ai lipsit puriştilor. O precipitare pe
un teren atât de alunecos nu pâte duce de cât
SI
la o completă ignorare a condiţiunilor psicolo-
ER
gice şi istorice, subt a căror înriurire se să-
virşesce desvoltarea treptată a limbilor. |
IV
In prima periddă: a carierei sale, Eliad
procedase şi dinsul întrun mod instinctiv şi
UN
conform bunului s&ii simţ, fără tese a priori

şi fără tendenţe reformătâre. De aceea activitatea
sa literară dintre anii 1828 — 40 fu spornică
AL
şi folositâre. Câtre sfirşitul acestei peri6de încep

TR
să încolțâscă in mintea -sa idei preconcepute

din ce în ce mai autoritare de reformă lin-
guistică, care. 'şi află întruparea în reveria
EN
italienistă, pendant la, curentul latinoman, pe

atunci încă isolat în 'Transilvania,
I/C
Simptoma italienistă, trase după sine ten-

denţa purismului, care căpătă un aspect din ce:
S
în ce mai neinduplecat. Spre a, putea procede

IA
la o alungare în massă a vorbelor vechi de

„origine străină, trebuia mai întâi s'âvem altele
CU
RY
„ PENDENŢA ITALIBNISTĂ 197
RA
in locul lor de origine latină; şi pentru acest
„scop, adică pentru a, face cunoscute tinerei genera-
LIB
E ţiuni acele echivalente, Eliad publica, un Vocabular,!) .
în prefața căruia, adresânduse tinerimii, se în-
cerca a motiva legitimitatea procederii sale (p.
ITY
XXVII): „Vouă, copii, vă fac cunoscute vorbele
străine şi e al vostru dea le facesă nu se mai
audă, nici în scrierile vostre, nici în gurile vâstre,
RS
nici în casele v6stre, când veţi fi odată bărbaţi
şi taţi de familie...“
VE
Argumentele sale sînt de natură pur su-
biectivă şi nu arare-ori ivonia servă, drept unicul
NI
mijloc de convingere. Din când în când mai

întrevedi pe judiciosul apreţiator de odinidră,
LU
când, în loc de a legifera, se mărginesce la o

simplă constatare a firii lucrurilor.
A
| Dar, ce-l de făcut cu-vorbele vechi, cari aii

TR
prins rădăcină adâncă în limba populară ? Autorul

crede a putea tăia nodul gordian prin simpla
lor eliminare şi înlocuire.
EN
Eliad nu aruncă o condamnare generală

asupra tuturor vorbelor vechi străine, cl face
/C
SI
1) Vocabular de vorbe străine în limba română, adică slavone,

unguresci, turcesci, nemţesci, precesci cete. Bucuresci, 1817.
IA
Precuvintarea forte importantă aro singură 48 de pagini, iar

Vocabularul 50.
CU
R
RA
excepţiune în favârea celor ce exprimă 0 da-:
tină, o dregătorie, „vorbe, ce aduc aminte un
LIB
loc, o ţeră, o epohă“, dar e neîndurător pentru
vorbe ca slavă, cinste, slobodenie, milă etc.,-.
cari, dice dinsul, ne degradă... E
TY
O confusiune a vorbelor străine din diferite -
epoce — iată defectul principal al procederii re- -
SI
formatorului nostru. In zelul. săi de a purifica
ER
limba, el trececu vederea vorbele de mult. iden-
tificate cu geniul limbei, confundându-le cu îm-
prumuturi recente şi de o existenţă provisoriă.
IV
In fond, chestiunea se reduce la menţinerea
UN
exclusivăa vorbelor de origine romană. Tot ce

nu trădeză o asemene origine, trebue alungat,
înlocuit.
AL
Dar în ce mod?
Iată, câte-va specimene:
TR
basma: năsariu, muciniă, hnteii; (de şters)

sudariu; (de gât) strofiu,; viciu, flustru; chior,
EN
uniochiii; chel, poriginos; clopot, campana; la-

povită, gericidiă; logodnă, sposaliţiii ; mândru,
I/C
superb, fier, altier etc.

Nota umoristică caracteriză, mai multe din
S
articolele Vocabularului. In unele dinti'însele

IA
ironia ţine locul argumentelor Şi în casul acesta,

discuţiunea devine superfluă,;.în câte-va însă
CU
RY
E TENDENȚA ITALIENISTA 199
29390)
RA
hmorulse jâcă pe un fond de adevăr şi atunci
efectul este ivesistibil.
LIB
[00G3I2AuN
Îi
H
Chestiunile cele mai importante din domeniul
ITY
| | pia
limbei române— problema, ortografiei, îmbogățirea

j
materialului lexical, formarea unei limbi literare şi

sciinţifice, purificarea graiului —aii fost îmbrăţişate
RS
de mintea ageră şi hamică a lui Eliad. Dacăn'a
nemerit tot-d'a-una pe adevărata cale, a sciut
VE
însă să întipărescă fie-căreia, din aceste chestiuni
originalitatea spiritului sti. In unele dintr'însele
NI
acţiunea, sa a fost durabilă şi fecundă, în altele

variabilă, şi trecătore,. dar neobosită, dar bine-
LU
- făc&tore. Eliad a împlinit rolul adevăratului ini-

țiator iîntr'o periodă decisivă a istoriei nostre
A
contimporane. Activitatea-i fără preget, entu-

TR
siasmul vocaţiunii sale, infocata-i iubire de pa-

trie, tote acestea fac dinti'insul una din figurile
cele mai impunătore din epoca renascerii nostre.
EN
Dacă Eliad nu este părintele literaturei ro-

mâne, cum a plăcut câtor-va entusiaşti să-l
/C
numâscă, apoi el merită un titlu mai serios şi

mai legitim: de a fi fost iniţiatorul şi factorul de
SI
căpetenie în opera de regenerare a societății

IA
n6stre. A contribui la lepădarea definitivă a

CU
ITĂ LIENISTA
R
200 PENDENŢĂ
RA
cirilismului -şi a face din limba naţională un
interpret demn al civilisațiunii, a accentua ast
LIB
[cl originea romană şi a iniţia clasele culte
in comorile literare ale Apusului — iată aspi:
vaţiunile şi țelul nocurmat al opintirilor sale. A
ITY
(i reuşit a transforma aceste năzuinţe gene-
Elia d
rose in fapte—iată titlul de glorie al lui
RS
inaintea posterităţii!
VE
NI
LU
T RA
EN
S I/C
IA
CU
RY
RA
LIB
ŞCOLA FONETICĂ BUCOVINENĂ
ITY
RS
ARUNE PUMNUL
VE
Consuctudo certissima loquendi ma:
utendumeuo plane sermone, ut
gistra,
a est 1).
numano, cui publica form
NI
an. Insti tut. Orat. I, 6.

Quintili
a da limbei
Dacă, şedla etimologică tindea
LU
oul mai puţin arhaic, sail

un aspect mai mult
ilustrului cj re:
a întrebuința cuvintele
RA
—pentru
da o formă mai primitivă,
presentant — „a
ciua ast-fel o apro-
mai omogeniă“, spre a efe
T
ei literar cel mai

piere armonică cu stadiul
EN
cu forma-i primordială;
vechiii, dacă nu chiar
la uniformisare, dar de
şc6la, fonetică, ţintea tot cedere cu
/C
ceea-ce reclama 0 pro

0 altă natură,
SI
a ne
sigur, de care se cuvine
„Usul e maestrul cel mai |
IA
sotvi întocmai ca de o monedă, co circulă.“

CU
202 COLA FOSEPICĂ RUCOVINENĂ
R
RA
t
totul opusă. Pe când una se raporta la trecu
con-
şi transporta asupră presentului resultatul
e
statărilor sale, cea-laltă pornea de la actualitat
LIB
am-.
şi impunea leg) conforme viitorului. Scopul
elor acestor tendenţe era, înlăturarea divergen-
ITY
ţelor formale, resultatul necesar al - diferitelor
stiu culturale ; şi spre a putea realisa 0 ase-
menea ideală concordanţă, una recurgea la o (a-
RS
tinisare extremă, Yar cea-laltă la o românisare ex:
tremă a întregului material al limbei.
VE
Rațiunea intrun cas şi intr'altul era Ana-
saii progresivă, dar ori-cum 0
Jogia, regresivă
NI
falsă analogie.
Intadovtr, fie-care limbă, spre a se con-
LU
stitui definitiv, trebue să trâcă printi”o epocă de

elaborare saii de formaţiune organică, când ele-
RA
mentele eterogene se contopesc întrun tipar

potrivit cu natura particulară a fie-cărui popor.
T
Atunci funcţionâză aşa numitele legi fonetice sati

EN
mai bine dis mecanice, cari, fiind resultatul unor

factori fisiologici, operâză intr'un mod incons-
I/C
cient, general, absolut. Dar aceste legi subsistă,

numai atâta, cât timp dureză şi causele, ce le
S
ai produs. Cu alte cuvinte acţiunea lor e mMău-

IA
ginită în timp şi în spaţii: alte epoce, alte me-

dii — alte legi fonetice.
CU
BUCOVINENĂ 203
RY
ȘCOLA FONETICĂ
cavi presidă la for-

Aşa dar legile fonetice,
RA
un caracter temporar $i
maţiunea limbilor, au
ce întipăresc grajului for-
provisorii şi, după
LIB
încetâză a mai fi în vigore. A
ma-i tipică, ele o
pentru epocele posteridre este
Je genaralisa
ca şi a face cu
ev6re tot atât de manifestă
ITY
(erârea şeâlei eti-
totul abstwacţiune de dinsele t
or modificate sub
mologice) şi a reda vorbel
primordială.
RS
ă,
înviurirea lor o pretinsă form
la aceleaşi
Căutând a supune neologismele
modificat vorbele
schimbări de sonuri, cari ai
VE
şesla fonetică se expunea lu
n6oşe şi populare,
abilă ca a celei
o rătăcire nu mal puţin vegret
NI
luţiunea ambelor
etimologice. Şi de aceea evo
dar într'o direc-
LU
presintă o perfectă, analogie,

intrun mod iso-
ţiune opusă. Urmărind fie-care
'corespundător până la ultimele
lat principiul
RA
extrem . al desvoltării
sale consecinţe, punctul
se pomeni coincidând cu texmenul final al ac-
T
ţiunii lor.
EN
logiei române mai

Introdus în domeniul filo
/C
a şi etimologismul —
intai ca formulă grafică—c 0
înainte de tote la
păşi
SI
principiul fonetic
radicală) a-
vemaniare (întâi exteridră, apoi
logismelor în ge-
IA
termenilor de sciinţă şi a neo

CU
204 E ŞCOLA FONETICĂ BUCOVINENĂ
R
RA
nere. Acâstă remaniare adopta ca tip transfoi-
marea normală a elementului popular al limbei
LIB
actuali, precum principiul istoric căută mai în-
tâi un adăpost în limba literară din secolul al
XVl-lea. Dar în ambele casuri moderaţiunea
ITY
servi drept simplă transiţiune câtre un rigo-
vism din ce în ce mai pronunţat. .
Precum şcsla latinistă părăsi în cele din
RS
urmă cu desăvirşire terenul realităţii şi se re-
tugiă în colânele unul dicţionar clasic; tot ast-
VE
fel fonetismul declară în ultima-i fasă, că limba
nGstră, literară şi sciinţifică se pote lipsi de în-
NI
tregul capital de vorbe “technice şi de termeni

LU
speciali, cari nu :iîncetâză de a alimenta tâte

imbije culte, de 6re-ce fondul popular existent
e îndestul de bogat și susceptibil de continuă
RA
inavuţire spre a putea subveni şi satisface din

sine şi prin sine însuşi numerosele trebuinţe in-
T
telectuali.
EN
De aci introducerea unei terminologii ori-

ginall, a cărei extremă risurositate trase şi de
I/C
astă dată după dinsa propria-i condamnare.
|
S
IA
Să cercetâm acum mai cu de amăruntul cele

dou& aspecte ale fonetismului bucovinsn.
CU
RY
SCOLA FONETICĂ BUCOVINENĂ 205
a face cunoscinţă
RA
Dar mal întâi se cuvine
cu idea generală, a procederii sistematice a lui
Pumnul,
LIB
O asemene concepţiune sumară a fonetis-
mului o aflăm în următorele rinduri din al seii:
„Indreptariui cel mai nalt în “orbirea, scrierea
ITY
și formarea limbei românesci (1850)“: „Cugetă
bine adică după legile cugetămintului (logicei);
RS
răspică, fie-care cugetare prin cuviht anumit şi
fie- -care referinţă de cugetare (idee secundară)
VE
prin fermă anumită; jar de n'ai cuvint şi formă
pentru vre-o cugetare şi pentru vI'e-0 referinţă de
NI
cugetare, formezd-le cmân dată ; scrie cum Vol”

pesci; însă vorbesce, scrie şi formeză fie-care
LU
cuvint, aşa ca să fie regulariii, uşor de rostit şi

dulce sunătoriii...
RA
„Sar putea părea cui-va, că noi am trecut

cu vederea analogia, jeare este regula cea mai
shînsă în formarea cuvinitelor ; nici de cum, ci
T
noi acâsta am luat-o în regularitate; din causă

EN
că regularitatea este însuşi organismul limbei,

regularitatea în formarea cuvintelor din rădăci-
/C
nile lor şi scoterea văgăcinilor din cuvintele

SI
descrise este organismul cel din lontru, lar or-

ganismul cel din afară stă în regularitatea
IA
schimbării finalului cuvintelor și „a ţeseturei cu-

CU
R
206
RA
vintelor în judecăți drepte. Pentru aceea nere-
gularitatea în deducerea cuvintelor din rădăci-
LIB
nile lor este rumperea organismului celui din
lontru al limbei, ia neregularitatea în strămu-
tarea finalului şi în esetura cuvintelor este
ITY
rumperea organismului ei celui din afară. Insă
dacă se rumpe organismul Gre-cărei fiinţe, a-
RS
tunci ca este morbosă; chiar așa este şi limba,
cându-i este organismul vupt, adică cind este ne-
regularie.... .
VE
„lată, pentru aceea se cere, ca să se pă-
z6scă regularitatea in deducerea şi strămutarea
NI
cuvintelor, ba încă să se aducă la regularitate

LU
pe cât se pot şi acele cuvinte, care poporul, nea-

jungend la consciinţă chiară despre organismul
limbei, |ie a format şi strămutat fără nici 0 7e-
RA
ulii... Prin acest îndreptariii saii principiu ne

inălţâm peste tote provincialismele şi particu-
T
larităţile, şi de-l vom urma cu toţii, vom a-

EN
junge în rostirea şi scrierea cuvintelor la atni-

formilatea, care o cere însăşi unitatea limbei“.
I/C
Iat'o formulată indestul de limpede ten-

denţa reformatorii a lui Pumnul. Citaţiunea de
S
mai sus este tot de o dată un exemplu intere-

IA
sant, ce ilustrâză forte bine acea categorie de

teoreticiani, cari doresc a supune mersul incons-
CU
RY
207
anumit şablon
RA
cient şi progresiv al limbei unui
că intre desvol-
invariabil. Ei par însă a uita,
”o maşinală ame-
tarea normală a :gratului şi înti
LIB
e ca, între Te-
liorare distanţa e tot aşa de mar
“flexiune şi spontaneitate.
presus
ITY
subiectiv se crede mai
Gramaticul
colectivitate a poporului, care singu-
de imensa
urmă în
rul e chemat a-şi spune cuvintul din
RS
pâte să îngădue ca
materie de limbă; nu, el nu
turbure simetrica
un „profanum vulgus“ să-l
VE
a can6nelor sale și ia asupră-şi a
concordanţă
armonia chiar acolo, unde „poporul nu
restabili
NI
despre organis-
ajunse încă la consciinţă chiară
crede dator a-i
mul limbei“. E], gramaticul, se
LU
şi a salva ast-fel
prescrie un drum mai drept
ului.
regularitatea armonică a grai
tă severă au-
RA
Pe ce se întemeiază însă acâs

prin ce-şi motiveză dinsa decisiu-
toritate şi
| |
T
nile sale? al
e categoric : firul conducetor
EN
Răspunsul
gramaticului şi raţiunea oricărei evoluţiuni lin-
uniformitatea, cun cu-
guistice e „regularitatea,
/C
vint analogia.
SI
ă atât
Saibă însă analogia înti”adevăr o forţ
ca aceea
de covirşitore în formațiunea limbilor
IA
CU
R
208 COLA FONETICĂ BUCOVINENĂ
RA
ce-i atribue şesla fonetică, cum nu mai puţin cea
etimologică?
LIB
Adi n'avem de cât a transcrie o justă ob-
servaţiune a celui mai ingenios filolog roman.
Ne place a cita pe gramaticii antici, când dinşii
ITY
S'află pe calea adevărului. Și de astă dată cu
atât mai mult, cu cât cuvintele lui Quintilian
RS
se potrivesc de minune pentru rolul abusiv, ce
principiul: analogiel a jucat şi jocă, încă (deşi luată
aci în alt sens) chiar în şeola linguistică con-
VE
timporană. Un abus şi mai strigător îl exel-
cită analogia în domeniul filologiei greco-romane
NI
şi el va fi inspirat vetorului antic aceste Judi-

LU
ciose cuvinte: „Să ne aducem aminte, că ana-

logia nu, pote fi o regulă universală, fiind-că ea
însăşi se contr aglice în multe casuri... Causa e,
RA
că analogia nu s'a coborit din cer în moment ul

plăsmuirii: omului spre a-l învăţa să vorbâscă,
T
ci ea fu descoperită după graii şi după de-

EN
terminarea desinenţelor vorbirii. Analogia nu

se întemeiază dar pe rațiune, ci pe exemplu;
I/C
ca nu-i deci legea graiului, ci resultatul obser-

vaţiunii, aşa că analogia n'are altă origine de
S
cât usul“ ]).

IA
Quintilian. Institut. Orat. 1, 6: „Meminerimus non per

omnia duci analogia posse rationem, cum sibi ipsa plurimis
CU
RY
ŞCOLA FONETICĂ BUCOVINENĂ 209
Apoi analogia, concepută chiar în modul
RA
cel mai larg posibil, nu este singurul factor
de evoluţiune al limbey. Alăturea şi anterior se
LIB
manifestă, pe lângă principiul comodităţii, in-
- fluenţa civilisațiunii în continua ei mobilitate,
acţiunea, evenimentelor externe şi al contac-
ITY
tului cu alte popâre. Fie-care din aceşti factori
multipli lasă asupra limbei urme neşterse, de
RS
cazi trebue neapărat să se ţie semă în studiul
ei istoric,
VE
Să velevâm câte-va fenomene de analogie
fonetică şi lexicală, aşa cum le-a practicat Pum-
NI
nul şi şe6la sa. |

“Ca exemple de prima categorie alegem su:
LU
fixele mânt şi turme. |

FPonetistul, observând că Jatino-vulgarele
cooperimentunm, juramentum, ligamentum, pavi:
RA
mentum etc. ai devenit vomânesce acopere-

mint, jurămint, legămint, pămint etc., sai mal
T
sufixul montun sa românisat în

EN
pe scurt că
homi.
in locis repugnot... Non enim cum primum îingerentur
/C
analogia domissa caelo formam loquendi dedit: sed inventa

nes
quid quo:
est postquam loquobantur, et notatum in sermone,
SI
non ratione nititur, sed oxemplo;

quo modo cadoret: itaque
est loquondi , sed observat io, ut ipsam analogi am nulla
IA
noc lox
ros aliam fecerit quam consuetudo.“
Din /storia Filologie! Române. 1-4
Şăin6nu.—
CU
R
210 ŞCOLA FONETICĂ BUCOVINENĂ
RA
mânt, în virtutea unei procederi de falsă analo-
oie, el a întins acâstă transformare proprii for-
LIB
maţiunilor de baştină şi asupra vorbelor noue
Şi recente: el dice dar evenemînt („nu eveni-
ment, că-i Jătinesce“), despărţămint („departa-
ITY
ment e dis frâncesce“), frângămînt („nu frag-.
ment“), vegemint, regulămint, fundămînt, etc.
Am dis falsă analogie, şi lată pentru ce.
RS
In vocabularul limbei române de astăgi s'aii
juxtapus dou păture lexicali, cari represintă
VE
dou& momente decisive din viaţa poporului
NI
român,
Una formâză vorbele populare, cari consti-
LU
“tmesc fondul însuşi al limbei, cară îl dat un ca-

racter latin şi o fisionomie propriă romanică.
Acestă, papură primitivă datâză o dată cu ră-
RA
dăcina însăşi a limbei şi aparţine epocei de trep-

tată închegare a graiului naţional: ea încercă
T
tote acele modificări fundamentale, ce caracte-

EN
risă elementele n6oşe şi cari modificări incetară

din momentul fixării definitive a organismului
I/C
limbei. De apr6pe un milenii, vorbele acelei pă-

tun ai rămas neschimbate în trăsurile generale
S
şi distinctive ale foneticei lor şi ele se Vor

IA
mânţine ast-fel cât timp va dura şi limba 10-

mână. | !
CU
RY
FONETICĂ BUCOVINENĂ 211
SCOLA
ntă,
Pătura cea-laltă, de origine cu totul rece
RA
nost ru con-
e consecinţa culturală a primului
enă. Elemen-
“tact serios cu lumea romanică apus
LIB
bularului la-
stelei fură direct împrumutate voca
din limbile francesă şi italiană.
ţin sati luate
adaptate cu spi-
Ele ati trebuit negreşit să fie
ITY
ritul limbei naţionali, dar forma Jor internă T6-
ale cuvintelor
mase intactă. Modificările fonetice
RS
de peste opt
populare ne mai fiind îm vig6re
uenţă asupra
secole, ele nu mai aveai nici o infl
atăt mai mult,
VE
elementelor recente. Şi acesta cu
în realitate străine graiu-
cu cât ele ai rămas
nouă cu idei
NI
lui popular, vepresentând. o lume

noue.
LU
fost primite
Pe când vorbele populare aii
nicaţiune orală,
prin contact direct şi prin comu
împrumutului indi-
RA
cele cărturăresci se datoresc

Unele sint resultatul
rect şi pe cale pur literară.
, cele-lalte opera
instinctiv al: maselor populare
T
i.
conscientă a reflexiuni) individual
EN
între cele două ca-

Odată raportul lămurit
şi literare — funda-
tegorii de vorbe— populare
/C
diferite şi cu totul independente unele

mental
înţelege şubreda argumenr
SI
de altele, vom putea

cu ocasiunea sufixului TURE.
“tare a fonetismului
IA
cât de superficială a putut

Observaţiunea
CU
912 SCOLA FONETICĂ BUCOVINENĂ
R
RA
constata, că grupul latin final fionem se trans-
formă românesceîn ciune şi acâsta în tâte vor-
LIB
bele primitive: ast-fel plecăciune, închinăciune,
rugăciune, înţelepciune, Yertăciune etc. Neţinend
s6mă de caracterul eminamente popular al a-
ITY
cestei transformări, Pumnul se iîncârcă a 0 ge-
noralisa, aplicând-o tuturor neologismelor cu a-
RS
celaşi grup final: de aci forme ca năciune, pu-
săclune, obsărbăciune, ocupăciune etc.
După acelaşi calapod de falsă analogie s'aii
VE
plăzmuit formele: artichiii, dechinare, ţirmuriciune,
obiept, cărăpteriiui, căritate, stavăr etc., cari re-
NI
floctâză neologismele articul, declinare, termina

LU
țiune, obiect, caracter, calitate, stabil.

îti modul, cum Pumnul işi desvoltă pă-
rerea în] acâstă privinţă: „Despre forma sune a
RA
urmat multă dispută intre Români. Unii adeciă,

neinvețându-şi limba după limbământul (gramatica)
T
ci, ci numai de la părinti sai, pote numai de la

EN
“serbitorii), nu înţeleg însămnătatea formelor şi

de aceea, întrebuinţâză o fârmă lucrăţivă (ac-
I/C
1) lar unu din chimerelo -şcolel subiective: ca şi cum

S
sramatica ar fi antoridră limbei şi dinsa ar fi învăţătârea-l.

IA
naturală, po când ca nu faco în realitate de cât a constata

procederilo gralulul transmis do la părinţi ca o propriotato
inconsciontă şi inalterabilă,
CU
RY
ŞOOLA "FONETIGĂ BUCOVINENĂ 213
sai Şi
RA
tivă) în loc de una pătimiţivă (pasivă)
intors; ei dară, nesciindu-şi limba, vreii să în-
trebuinţeze forma 7e în loc de iune şi în loc
LIB
de re iar tot re, adecă să răspice şi pătimi-
țivitatea şi lucrăţivitatea tot cu o formă. Unii
vor să întrebuinţeze de în loc de ine şi să dică
ITY
aflare în loc: de aflăciune, stricare in loc de
stricăciune; sait formaţie în loc de formăciune,
RS
ocupaţie in loc de ocupăciune, nație in loc de
năciune.... La acestea obsârbim următorele:
VE
De când sau tipărit cărţi în limba românâscă,
se află întinsa forma dune cu însemninţa ară-
NI
tată mai sus, carca pren altă formă nu se

pote r&spica;, aşa dară, astă fârmă în pri-
LU
vinţa timplimintală (istorică) a limbei, este o

“proprietate a ei, născută înainte de timpurile
RA
timplăturale cunsciute ; cărţile cele vechi romă-

nesci, scrise chiar în limba poporului, sint pline
forma ie, ca in ocupaţie,
T
de astă, fârmă. Iar

„este forte tinerică, ea se trage cam de la anul:
EN
1894. încâce, pe când începură Rominii a scrie

_vomânesce mai cu de adinsul şi, nesciind for-
/C
mele limbei sale, căci le şterseră fătălităţile tim-

SI
purilor den capul lor, ait început a lua f6rma

ie în loc de îune.... | |
IA
„Ocupaţie nu sună mai plăcut, nici mai

CU
ŞCOIA FONETICĂ BUCOVINENĂ
R
214
RA
frumos ca ocupăciune: ca să ne. convingă
cine-va despre acâsta, ar trebui să între a-
LIB
dânc în simţămint (estetică) şi să ni spună,
ce-l frumosul şi plăcutul în sine, ca aşa, apli-
când acele legi eterne, neschimbavere, la, for-
ITY
mele ie şi dune, să, ni arate, că una r&spunde
acelor legi, iar acea-laltă nu. Insă dumnialor nu .
RS
prea umblă prin ţinutul simţămintului, căcă a-
tunci ar dice ca noi, că frma je este mai ne-
plăcută pentru urechea Românului de cât une,
VE
pentu că forma îe, dedusă de la zăcutul (tema)
dic&mintelor (verbelor), cuntrăgice atăt firii lim-
NI
bei române şi urechii Românului dedate cu limba

LU
română cât şi ssmninţei, ce ar trebui. să o aibă...

"Ohiar de aceea în limba românâscă fârma 1e este
şi neplăcută şi urită, deşi, in sine cugetată sai
RA
d6ră în alte limbi, pote -să fie fiumâsă... Nu

„numai naţia, chiar şi naţional şi naţionalitate
T
sint de tot neromânesci: românesce bine este

EN
numai năciune, năciunal, năciunălătate, unde

despre fie-care sunet se pâte da cuvint deplin
I/C
din legile cele universale ale limbei, sub carile

stai tote cuvintele ci, şi ne înfăţişeză o regulă-
S
rătate miravără, carea îndeşert o cauţi în alte

IA
limbi, căci n'o afli.

„Deci forma ie in loc de iune este tinerică,
CU
RY
BUCOVINENĂ 219
SCOLA PONBPICĂ
este cuntrădicățivă firii limbei,

în limba română,
RA
şi in
urechii române, chiar s&mninţei sale
limbei,
urmă chiar şi însăşi ea este o rană
LIB
acee a nici
infiptă de fiii cel neprecepuţi, de
sciii limba,
limba însăşi, Dică Românii, cari "și
nu o sufăr, ci se ingreţoşeză de cu ca de 0
ITY
ranăa, limbei sale, ca de o pată a sufletului
năciunii sale, înfiptă intr'insul prin noseiinţă.“
RS
e din a”
Am reprodus cea mal mare part
acestul sutix din
“eumentarea lui Pumnul asupra
VE
două motive. |
înc'odată
Mai întâi, fiind-că ca oglindosce
mal bine procederea arbi-
NI
şi cum nu se pote
care, în loc de
iară a gramaticului subiectiv,
LU
se învirtesce
a se mărgini la constatarea faptelor,
versale, eterne
perpetuii într'un cerc de legi „uni
țione, ciune şi
Şi heschimbavere“ ; apoi rostirile
RA
spre a representa
ție a devenit ore-cun tipice,
re şi. între Mo-
contrastul între .sisteme doctrina
T
inconscient ele-
dul, cum scie poporul a-şi asimila
EN
|
mentele externe ale limbei sale.!
oduc ere a-
Ce influenţă nenorocită avu intr
/C
cole, 0 a-
cestor reforme nesăbuite în cercul
;Puţine cuvinte
testă poetul Petrino in ale sale
SI
în Bucovina“
despre corumperei limbei române
IA
Ne mulţumim a releva următorul. pasaj

(1869).
CU
216 SCOLA FONETICĂ BUCOVINENĂ
R
RA
(p. 9): „Băieți români din tote părţile Buco-
vinei cerceteză gimnasiul din Cernăuţi, unde se
LIB
propune limba română. Ei vin vorbind romă-
nesce, vorbind cum se vovbesce în tote ţările
locuite de Români, şi se întorc, vorbind cum
ITY
nu-i mai înţelege nimeni. Bi se întorc filologi
chiar atunci, când ar fi studiat numai o clasă
RS
de gimnas, fiind-că filologia a devenit la noi o
D6lă, de care se umple omul cel mai sănătos.
din momentul ce calcă pe pragul vre-unei şcoli
VE
“din Bucovina, unde se propune limba română.“
In fragmentul citat se manifestă tot de-o
NI
dată un noii principii, de o natură mult mai

LU
radicală, şi care urmărea nici mai mult nică

mai puţin de cât înlăturarea totală a nomen-
claturei neologice şi înlocuireai prin formaţiuni
RA
echivalente din fondul însuşi al limbei.

T
EN
II
I/C
Autorul tendenţei de generalisare a feno-

menelor fonetice, nesatisfăcut se vede de pro-
S
pria-i procedere, ajunse în sfirşit la convingerea,

IA
că limba română e destoinică a corăspunde mul-

tiplelor necesităţi intelectuale, fără a, fi nevoe să
CU
RY
COLA PONETICĂ BUCOVINESĂ 217
vecurgă la izvorul greco-roman sait măcar la,
RA
limbile surori. |
Şi acesta pentru nisce motive atât de bi-
LIB
zare, în cât ne provâcă a le atinge măcar în
trecăt.
In tractatul stii despre „Formăciunea cuvin-
ITY
telor românesci“ (1859), Pumnul expune mai
întâi cele două direcţiuni dominante pe atunci
RS
în domeniul limbei şi adică: purişti radicali
(„pureşti vădăcinali“, cum îl numesce), cari ciutaii
a înlocui tote vorbele străine cu latinisme saii cu
VE
echivalente romanice, şi conservativi („ruginiţi“),
cari doreaii mânţinerea absolută a statului-quo
NI
linguistic. |
LU
Apoi autorul continuă ast-fel: „Noi vrem

să urmâm drumul de mijloc şi ne ţinem de în-
din cuvintele străine să sco-
RA
dreptariul următor:
tem numai acelea din limbă-ne, carile cuntrăgic
fivii limbii nostre, şi acelea cari nu răspică cu-
T
getinţa, ce sar cuveni să o răspice; pentru că

EN
-
cele întaje strică firea limbei n6stre, precum sint
blagoslovenie, slugă, slujbă, isnovă $. a, Jar
/C
cele-lalte sint mincinose, precum sint mai toţi (ăr-

marii sciințiali (termenii technic)), d. e. grăma-
SI
tică, etimologie, filologie, filosofie, logică, meta-

IA
fisică ş. a,, carile însemnă sciinţa literelor, a

CU
R
RA
rădăcinelor, iubirea vorbirii, iubirea, înţelepciunii,
sciinţa minţii sati a vorbirii, sciinţa, pestefir6scă;
LIB
—când ar trebui să însemne: sciinţa limbei, a
firii cuvintelor, cercetăciunâa limbei, fiinţa, sciin-
ţel, a cugetării, a cunoscinţei, carile românesce
ITY
Sar (ice: limbămint, vorbămint, sciinţă Jimbis-
tică, sciemint, cugetămint, cunosc&mint. Din a-
cestea urmeză neapărat, că noi avem trebuinţă
RS
de î mai produce cuvinte şi forme sait a le îm-
prumuta, atât pentru cugetinţele nostre şi Te-
VE
" ferinţele lor, pentru carile n'avem cuvinte şi
forme, câţ şi în locul cuvintelor şi formelor,
NI
carile trebue să le scâtem din limbă-ne, pen-

LU
tru că-i strică ființa.“

Şi mai la vale, vorbind de sufixul mânt -
atins mai sus: „Prin astă fârmă se pot face in
RA
limba românescă toți ţirmurii sciinţiali cu mult

mai bine şi mal răspicătiv de câtin tote cele:
T
lalte limbi. Deci noi insemnâm unii, după, cari

EN
apoi se pot forma şi cela-lalţi fără, Nici O greu-

tate: literemint (abecedariii, bucovnă), întrebă-
I/C
mint (catehism), limbămint (gramatică), vorbă-

mint (etimologie), aşedămint limbariit (sintaxă),
S
scriemint (ortografie), rostemint (prosodie), nu-

IA
mărămînt (aritmetică), măsurămint (geografie),

timplămint (istorie), descriemint pămintal (geo-
CU
RY
ȘCOLA FONETICĂ BUCOVISENĂ 219
RA
grafie), firemint (fisică), sciemint (filosofie), cuge-
tămint (logică), cunosc&mint (metafisică), simţă-
mint (estetică), pretindemînt (luridică), cuvene-
LIB
mînt (etică), credemint (dogmatică), propunemint
(metodică), spirămint (psicologie), cântămint (poe-
(astro-
ITY
tică), cuvintămint (retorică), stelămint
nomie) etc.“ 1)
Autorul se încercă chiar a pune in apli-
RS
caţiune teoriile sale, scriind un „manual de filo-
sofie poporală“ în acest Volapiick de un noi
VE
gen, scos din fondul însuşi al limbel. Privitor .
la acâsta, unul din discipulii sei şi editorul ope-
NI
LU
lo am scos din
1) Acestă citaţiune ca şi cele precedente
te şi fragm entar e ale Jur | Pumnul , publicate de
scrierile mărun
„ron Pumnul . Voci asu-
D-nul Ioan al lut G. Sbiera, în carteal:
RA
p. 199, 254, 21.

pra vieții şi însemnătăţii lui. Cernăuţi, 1889,
un curs de literatura ro:
Tntwacelo scrieri mărunte figureză şi
272-802) diferitele păreri
mâneâscă, în caro autorul expune (p.
T
ce şi al limbei romiine, emise

despre începutul limbilor romani
EN
uard, Bruce-
de înveţaţi străini şi păminteni: Kopitar, Rayno
scu, Lauria n și Cipariu:
White, Diez. Petru Malor, loan Maiore
dortre l adepţi în Bucovi na, nu găsi
Ciunismul, afară de
/C
or
reposatul profes
în România do cât un singur partisan, pe
sa (1878) nenită „a aduce so-
Ir. Cirea, caro credea gramatica
proble mele grama-
SI
desleg ând câte-v a din

cietăţii un folos real,
şi radica lismul stii discu-
ticale, provocând prin originalitatea
stabil ind adevtr ul oblept iv...*
IA
siunt binefăcâtore şi, ca resulta t,

CU
R
RA
relor sale mărunte observă (p. 383): &,.. nu
fără, durere de inimă, dicea Pumnul, că mult se
miră, cum de 6menii nu-şi desvâltă, graful din sine
LIB
insuși şi nu-l feresc de străinisme şi de impes:
triţare, căci acâsta, n'ar fi aşa, de greii, de dre-ce
ITY
cl a scris tâtă filosofia românesce, fâră de a
intrebuinţa nici un cuvint străin, aşa că şi cel
mai de pe urmă ţăran necult este în stare să
RS
pricpă şi să înţelâgă, (sancta, simplicitas |!) cele
ce le va audi şi citi“. VE |
Din tote acestea resultă, că Pumnul nu
numai că n'a pătruns în desvoltarea firâscă a
NI
limbei, dar a trecut-cu vederea importanţa, ter-

jenilor technici pentru istoria civilisaţiunii. Ne-
LU
ateşit, terminologia iniţială nu mai corespunde

Stării actuali a lucrurilor; dar acesta dovedesce
RA
evoluţiunea treptată şi confinua progresare a

sciințelor, așa că minunata lor desvoltare de as-
T
tăgi a lăsat cu totul departe umilele lor înce:

EN
puturi. Și tocmai acest fapt este de o însemnă-

tate nespusă pentru istoria omenirii,
Grecii ai fost iniţiatorii umanităţii euro-
I/C
pene în domeniul culturei, ei ai transmis lumii

moderne geniul investigaţiunii Şi deci limbei elene
S
îl revine
IA
ondrea a servi pentru tâte timpurile

CU
RY
ŞCOLA FONETICĂ BUCOVISENĂ 221
RA
ca organul progreselor spiritului omenesc. lia
oferă mijlocul de a concentra între un termen
expresiv şi susceptibil de o circulațiune univer:
LIB
sală momentul iniţial şi final, epoca de nascere
şi de perfecţionare a unei sciinţe sai arte.
Și tot ast-fel în imensul domeniii al des-
ITY
coperirilor moderne, la care aii participat tote
poporele culte, fie-care dintr'insele pote reclama
RS
dreptul de iniţiativă şi a impune, odată cu idea
nouă, şi momenclatura originală. In acest mod
VE
se perpetuă partea legitimă a, fie-cărul factor în
marea operă a culturei umane.
NI
Dar este o consideraţiune de o ordine Şi

mai înaltă.
LU
Respectându-se originalitatea ideilor şi a

invenţiunilor, nu numai că poporele se achită
RA
ast-fel -de tributul de recunoscinţă datorită ge-

niului omenesc, dar un bine incalculabil, un folos
imens resultă din acâstă generalisare a nomen-
T
claturei technice: ea întreţine comunitatea cul-

EN
turală a, popsrelor, stabilind o reţea de comu-

nicaţiune intelectuală mult mai repede şi mult
/C
mai eficace ca aburul şi aerostatul. Numai dinsa,

SI
tace posibilă, transmiterea instantaneă şi benefi.

ciarea imediată la bunurile culturale, scutind
IA
CU
292 ŞCOLĂ FONETICĂ BUCOVINENĂ
R
RA
de pipăiturile nedumerite, de încercările multi-
ple, indelungate şi penibile, prin cai au trecut
iniţiatorii lor. Impărăţia nemărginită a sciinţei
LIB
nu cunsce nici graniţă, nici provincii. Ca unica
condiţiune a progresului, organul ei imediat tre-
ITY
bue să r&sune ca 0 parolă pretutindenea înţe-
l6să în vastul domeniii al cugetări].
Curiosa idee a lui Pumnul t-a fost pote
RS
sugerată de completa maghiarisare a termino-
logiei sciinţifice de câtre Unguri, ceea ce con-
VE
tribui a-l isola şi mai mult de restul civilisa-
țiunii europene. Şi dacă tendenţa-i de extremă
NI
vomânisare ar fi găsit aprobare, ea ar fi putut

deveni, la rindul ei, un obstacol insurmontabil
LU
pehtru progresarea culturei naţionali.

Din fericire, tâte aceste exageraţiuni îm-
RA
pinse la extrem purtai chiar in sînul lor un

antidot puternic şi iresistibil: bunul simţ, care
T
n'avea nevoe de astă dată nici măcar să pro-

EN
teste, de Gre-ce încercarea, rămasă în stare de

concepţiune personală, muri înainte de a fi tre-
I/C
cut în domeniul faptelor. Ba nu posedă astădi

de cât interesul unei curiosităţi istorice ca tâte
acele idei subiective, cari, aprâpe de un secol.
S
se perindeză pe câmpul filologiei române, fară

IA
CU
RY
ŞCOLA FONETICĂ BUCOVINENĂ 293
RA
de a avea alt efect de cât a produce o coniu-
siune momentană, şi a peri apol cu sunet spre
a nu se mal întorce 1).
LIB
ITY
RS
VE
NI
LU
T RA
EN
1) Ne permitem a faco odată pentru tot-d'a-una obser-

/C
vaţiunea, că în aprecierea activităţii filologice a unor bărbaţi

atât do însemnați ca Sincai, Mator, Laurian, Cipariu şi Pum-
SI
nul, am avut în vedere exclusiv sistemele lor de reformă lin-

guistică, lăsând cu totul la o parte meritele lor personale şi
IA
rolul lor de factori culturali în istoria renasceril poporului

nostru.
CU
R AR
LIB
PRIVIRE CRITICĂ
ITY
RS
LEXICOGRAFIEI VE ROMÂNE
Etymologia continet in se multam eru-
ditionom.... Jam illa minora, in quibus ma-
NI
xime studiosi ejus rei fatigantur, qui verba
paulum declinata, varie et multipliciter ad ,
veritatom reducunt, aut correptis aut por-
U
rectis aut adjectis aut dotractis, aut per-

mutatis litteris syllabisvo. Indo pravis în-
Boniis “ad fodissima usquo ludibria dila-
AL
buntur. 1)
Quintilian, Institut, Orat. 1, 6.
TR
Ca şi primul representant al şeolei grama-

ticale ardelene, Samuil Klein, ca şi primul re-
EN
presentant al şedlei gramaticale muntene, Ienă-

) „btimologia reclamă multă erudiţiune.... Nu vorbesc
/C
de acele cercetări mărunte, în cari se consumă mal ales unii

amatori pasionaţi do etimologie, cari recurg la diferite expe-
SI
diente spre a reduce vorbele puţin alterate şi cari pentru a-.

cest scop fac scurte literele şi silabele lungi, sait lungesc pe
IA
cele scurte, adaogă, eliminâză sati chiar schimbă, Acesta de-

genorâză la spiritele falşe în bagatele cu totul păcătâse.“
CU
RY
ASUPRA LEXICOGRAFIEI ROMÂNE 295
RA
chiţă Văcărescu, mai toţi continuatorii lor ai
fost în acelaşi timp gramatică şi lexicografi 1).
LIB
Ast-fel, bănăţânul Iorgovici, odâtă cu ma-
nifestul s&ii pentru crearea unei limby literare,
îşi propuse la sfirşitul secolului trecut a pu-
ITY
blica şi un Glosar, care să conţie echivalente
latine pentru vorbele străine aflate în limbă, un
S
fel de premergător al Glosariului academic:
„Ei aflu, dice dinsul. (Observaţii,
spre folosul limbei n6stre
n6stră în locul cuvintelor acestora (străine) aşa
ER a întroduce
p. 28), ati
în limba
IV
cuvinte, cari sint în limba cea veche (latină)
UN
aşedate de Gmenii cei aleşi; cari cuvinte eii le

am pus în Dicţionarul mei, ce-l voii da în ti-
“par iu,
AL
Pe un plan mult mai întins şi utilisând

2 j.
„vechea, literatură bisericâscă (în special Biblia,

TR
Dosofteiii şi Psaltirea) consiliarul bucovin6n Bu-

dai Delânul lucră mai “mulţă ani până în 1818
EN
la, alcătuirea unui Lexicon românese-nemţesc,

/C
SI
1) Dospre începuturile manuscrise ale lexicografici ru-

mâne din secolul al XVII-lea şi al XVIll-lea a se vedea Has
IA
deii, Cuvente den Bătrâni 1, 259 urm. şi Raportul d-lul Nic.

Densuşanu despre misiunea sa istorică in Ungaria şi Transil-
vania, în Analele Academie, Seria II, tom. II (1881), p. 103.
CU
Şăinenu. — Pin storia Filologiei “Române. , „19

226 | PRIVIRE ORITICĂ
AR
rămas manuscris. 1) Cunoscinţele . multiple -ale
R
autorului: le dovedesc cele, 14 tabele, în cari
LIB
vorbele românescă. sînt clasificate după origine.
Negreşit, tratarea materialului are un caracter
cu totul rudimentar, dar idea, insăşi a unei a-
ITY
tari clasificaţiuni este interesantă, într'o epocă,
când contimporanii sei nu vedeai în limba
naţională de cât originea exclusiv romană, când
RS
elementele străine erai saii ignorate sai incor-
porate vocabularului latin. Budai-Del6nu dis-
VE
tinge cuvinte slavice incetăţenite la Români
(tabela ]), cuvinte române împrumutate de la
NI
Greci (VIII), cuvinte române cari se găsesc şi

U
la Unguri (LX), cuvinte române de origine go-

tică (X), cuvinte române cari se găsesc şi la
AL
Albanesi (XI), cuvinte române de origine in-

certă (XII). După aceste împrumuturi, autorul
TR
imparte materialul de baştină latin după urmă-

t6rele. puncte de vedere: cuvinte române de o-
EN
rigine latină, cari în italiana Şi francesa nu se

găsesc (Îl), cari se găsesc la Italiani şi nu la
/C
Latini (III), cari se găsesc la Francesi (IV), cari

se găsesc la Spanioli (V), cari altă semnifica-
SI
IA
1) Manuscrisul de 518 pagini in 40 se păstrâză, în Bi-

blioteca Museului din Bucurescl.
CU
RY
RA
ţiune ai la: Români şi alta la. Latini şi: Italieni
(VI), cari nici la Latinii clasici, nici la Latinii
LIB
din evul-mediu, nici la Italieni se. găsesc şi to-
tuşi sint latine (VII), cuvinte din latinitatea
medievală întrebuințată de Români (SII).
ITY
» Boierul munten Iordache Golescu, adâncul
cunoscător al graiului popular, a consacrat a-
semenea un timp îndelungat pentru stringerea
S
materialelor unui Dicţionar românesc: „Acest
prea, învăţat boieriii, ER
ne spune
faţa Gramaticei sale din 1848 (p. XXVII),
Bălăşescu în pre-
IV
crâză pâte de 30 de ani şi la un Dicţionar ro-
UN
mâmnesc etimologic. Tâtă lumea română doresce

cu nerăbdare să vadă acâstă comoră atât de
preţi6să pentru limba română.“
AL
„d
Din nenorocire, acâstă lucrare, ca şi colec-
ţiunea-i paremiologică, zace încă nepublicată şi
TR
nu S'află nici măcar la adăpostul unei sigure

conservări, transmisă fiind de la un urmaş la
EN
“altul al familiei Golescilor.

/C
1
SI
Direcţiunea Jatinistă, după ce întipărise

tendenţele sale din ce in mai pronunţate in lu-
IA
crările gramaticale şi îilologice ale unui Klein,

CU
298 2 PRIVIRE CRITICĂ:
AR
Şincal şi Iorgovică, îşi 'găsi o sistematisare -mai
R
vastă în: Lexiconul, în patru limbi de la Buda D.
LIB
Inceput de iniţiatorul însuşi al şoolei etimolo-
gice, de Klein, el fu continuat şi înavuţit în
ţimp de peste trei decenii de diferiţi .colabo-“
ITY
ratori, în- primul rînd de câtre. Petru. Maior, au-
torul părţii etimologice şi altractatului ortogra-
E .
RS
fic din fruntea cărţii.
"In privinţa materialului! lexical, „autorii ai
întrun mod eclectic, întroducenă, pe
precedat
VE
lângă numerdse maghiarisme. locale, şi un nu-
măr de turcisme răspândite :mai ales. în Mun-
NI
tenia. Cele vr'o 10000 de vorbe ai fost culese

U
din diferite ţinuturi între anii 1780—1825. Ca

materiale culese . pentru prima Gră într'o ase-
AL
mene întindere, Lexiconul Budan a făcut e-

pocă şi de la dinsul se datâză inceputul lexico-
TR
grafiei române moderne.

—— Cut si aniiiăinte de aparifiunea sa, epis-
EN
copul Făgăraşului loan Bobb publică în 2 to-

muri la Cluş, în 1822, al săi „Dicţionariu ru-
/C
SI
1) Lezicon românesc-latinesc-ungurese-nemţesc (Lexicon va-

lachico-latino-hungarico-gormanicum), care de mat multi autori
IA
în cursul a trideci şi ma! multor ani Sati lucrat, Buda, 1825.

D. N. Donsuşanu a aflat in biblioteca episcopiei din Oradea
„Dictionarium valachico-latinum“ al lui Samuil Klein din 1801.
CU
RY
mânesc, lateinesc şi unguresc“,. destinat, cum dice
RA
în. prefaţă, „4 se procopsi în limba latină şi un-
gurâscă“, Pe când admite în corpul Dicţionarului
LIB
neologisme şi nume proprii, autorul exilâză vor-
bele populare nelatine într'un apendice de la
sfirşitul. tomului al II-lea, o procedere, ce o.
ITY
va, imita, mai tardiu Societatea academică cu.
al ei Glosariiă.
S
Deşi dar Lexiconul de la Cluş este „cel
ER
dintâi într'aceâstă formă“, autorii celui de. la:
Buda aveaii dreptate să susţie, că „ai intrat în-
IV
tr'o cale. grea, pre carea mai nainte nimenea
„nu îmblase.“ Intr'adevăr, disposiţiunea, celui din
UN
„ urmă are un caracter mai sciinţific, mai meto-

dic, şi superioritatea sa, resultă mai ales din
AL
_bogăţia-i relativă. El a dat îndemn lui Kopitar

a vorbi mai întâi despre originile n6stre şi Diez
TR
a sleit dntr'insul cunoscinţele sale asupra limbei”

române. o
„Ceea ce interesâză mai ales pe istoricul
EN
limbei e ortografia latino-română şi principiile

de derivaţiune stabilite de P. Maior, cari s'ait
/C
bucurat mult timp de o specială favâre pe

SI
lângă cărturarii ardeleni.

Mobilul, ce a îndemnat pe predecesorii săi
IA
şi pe autorul însuşi a înlocui cirilica c'o tran-

CU
290: 2 PRIVIRE ORITICĂ
AR
este ast-fel expus: în al săi dia-
scriere“ latină,
dialog, ce.
log pentru începutul limbei "române,
R
79). - „Până .
urmeză :tractatului sii ortografic (p.
LIB
cari le
vor serie Românii cu slove “chirilicesci,
întrebuință Sărbii cu Ruşii şi cari cu acea'vi-
ca cu totul să
ITY
clenie sînt băgate intre Români,
se stingă limba română, nici o-dată nu vor fi
vederbse cuvintele latine în limba română. Cu.
RS
atata funingine ai acoperit boieresca lor faţă
şi ca într'o n6gră, capsă iără speranţă de scă-
VE
pare amar le ţin închise! De câte ori mi s'au
întîmplat mie, de indoindu-mă de vr'un cuvint
NI
re latinesc este; cât l-am scris cu slove sai

litere latine, îndată cu strălucireîi se v&du la-
U
tina lui faţă şi părea că ride asupra mea de

AL
bucurie, că l-am scăpat din. sclavie şi din cali-

cele chirilicesci petece.“ - - - |
TR
Ortografia şi regulele etimologice fori meză

cheia, cu ajutorul căreia „cele ascunse a rădă-.
EN
cinei cuvintelor .se deschid“. Acâstă Ortografie

română d. Ar. Densuşanu o numesce „cea mai
sistematică, mai adâncă şi chiar genială cercetare
/C
din acel timp asupra foneticei“: . Vom vedea, in-

SI
tru cât faptele indreptăţese un asemenea elogii.

IA
1) Ar, Densuşanu, Istoria limbei şi literaturei române. Iaşi,

1885, p. 209.
*
Su Se i |
CU
RY
| Vorbind despre sonurile obscure, P. Maior
RA
observă, că Românii din Dacia Aureliană nu
posed sonul â (ă), ci numai peă (4), şi car
LIB
fi uşor a se desvăţa de cel dintâiii şi ceilalţi
Români: „facile dediscere possent etiam Va-
lachi veteris Dacie sonum â“. Căutând ori-
ITY
ginea acestui son particular, după autor, ţărilor
române de dincâce de Dunăre, Maior îl consideră ca
S
un obiceiii contractat din dilnica, citire a cărți-
lor slavone,
cominercium
la care se adaose
ER
„quotidianum
limitaneorum Valachorum cum vi-
IV
cinis Russis“, pe când Macedo-Românii, cari
mai adoptat literele cirilice nică limba slavă
UN
„„ în biserică, nu-l posed.

Intvebuinţarea variabilă a lui a mai ales
AL
Sa sfirşitul vorbelor și înlocuirea”! la mijloc cu

4 Sai n în vechile monumente ar face să se
că a nu desemna, înainte de secolul ul
TR
cr6dă,
XVIII-lea, sonul de astădi şi autorul asigură, că
în tinereţele sale n'a surprins nici o-dată in
EN
gura, bătrânilor pe d, ci numai pe ă.

„Atribuind lui x o proveninţă recentă, Maior
/C
consideră din contră pe 4 ca originar din Italia

SI
asem&nându-l cu e din here, care, „după Quinti-

ian, nu-i; „neque e plane neque i“
IA
CU
232 „PRIVIRE ORITICĂ
AR
„E de prisos a adăoga, că: ambele aceste
ipotese m'aii nici un temeiu plausibil, precum
R
nici afivmaţiunea prematură, că Românii. mace-
LIB
deneni nu cunosc pe ă. a
" Din contră, interesantă e. părerea, că
transformarea latinului gu în pp, transfor-
ITY
mare familiară dialectului osc, ar proveni de la
colonişti, aduşi în Dacia din Italia şi P. Maior
RS
o consideră pote cu drept cuvint ca „una ex
proprietatibus dialeciorum vetustissimae
VE lingu&
romana. =
Trecend la formularea regulelor de deriva-
NI
ţiune, procederile autorului, prin caracterul lor

arbitrar, ne transportă în timpurile cele mai
U
întunecâse ale etimologismului, ne aduc aminte

AL
de reveriile Kratyliene saii de fantasiile .etimo-

logice din secolele trecute. Definiţiunea ironică,
TR
ce Voltaire dedea despre etimologia din timpul

s8u— „une science ou les voyelles. ne valent
rien ct les consonnes peu de chose“—se aplică
EN
din punct în punct la derivaţiunile coprinse în

Lexiconul Budan. Dacă insistâm ceva mai
/C
mult asupră-le, o facem spre a accentua carac-

SI
terul lor negativ şi a da o serie de exemple

IA
CU
RY
„ASUPRA LEXICOGRAFIEI. ROMÂNE 233
caracteristice pentru -acâstă, aberaţiune : etimolo-
RA
gică ridicată la rangul de sistemă 1). | |
Iată: un exemplu de aferesă: DBricina -a
LIB
lat. „facinus“ detrita syllaba fa et prafixa
prepositione pre, quia ad hoc, ut sit causa, de-
"bet antefacere sive prwagere.
ITY
„De sincopă:. crac ab ital. „cavalcione“
drag a lat. „diligo“ (converso 1 in r et iina),
S
grozav ab ital. „grossolano“, taina ab ital. „ta-
citurnită“, quia secreta sunt tacenda.
De epentesă: poruncescER ab antiquo lat.
IV
„porceo“, quod significat prohibeo.
De metatesă: slibesc a lat. -„solvesco“,
UN
quia. cum. quis debilitetur et enervatur, vires

resolvuntur ; nisi majis deducere ab. „ex-labesco“
| slăvese 4 lat. „salve!“ forma salutandi, hono-
AL
randi, vel a lat. ex et gr. stâdfere, Teligio, re-

TR
veratio: est igitur slăvesc quasi religione sive

EN
1) Intâlul dicţionar etimologie al limbei francose de M6-

nage (Origines de la langue francaise, 1650) ţine s6mă numa!
de sens şi admite, sub raportul formal, transiţiunile cele mal
/C
imposibile; falmoâse sînt la diusul formele ipotetice interime-:

diare—ex. haricot din latinul faba: *fabarius, "fabaricus, "fa:
SI
baricotus, *faricotus, *haricotus. Şi cu tâte acestea, inzestrat

co adevtrată divinaţiune, 70%g din etimologiilo lul M6nage ai fost
IA
recunoscute şi admise de Diez în al s&i Dicţionar etimologic

„al limbilor romanice.
CU
234 PRIVIRE CRITICĂ
AR
reverentia prosequor; slovă a lat. „syllaba“;
R
slugitor, mutato e in u, rin 4, vin g, proinde
ex dictione „servitor“ factum est; nisi -velis
LIB
deducere ab ex-lugeo , cum servi semper lu-
geant ; prost a „pastor“.
ITY
Dacă în tote aceste derivaţiuni tratarea
elementului formal pare o curată parodie a
bunului simţ, pentru a nu mai vorbi de sci-
RS
inţă, apoi ce să mai gicem în privinţa, elemen-
tului semantic ? Un singur exemplu dintre cele
VE
mai sus citate: „slujitor“ derivă din. noţiunea
„a jeli“, de re-ce slugile se bocesc intr'una!
NI
Să mai reproducem dou&-trei specimene

etimologice: biruesc a lat. „vires“, quia viribus
U
vincitur; corabie a lat. „arca“ per metathesim

AL
et figuram auctionis quia producitur syllaba

bie; drojdii a lat. „de et restat“, gătesc a gr.
TR
x«raozevilw Der apocopen et antithesim mutato

c ing more solito; dominus pro antiquo dubenus, |
EN
unde natum apud Valachos jupân; măhramă a

lat. „membrana“, haiduci a lat. „rhabduchi“....
/C
SI
In acest mod nu numai 'slavisme, dar şi

vorbe curat maghiare şi turcesci se consideră,
IA
de origine romană. Tendenţa laudabilă a lui

CU
RY
ASUPRA LEXICOGRAFIEL ROMÂNE 935
Petru Maior ca şi a contimporanilor sei de u,
RA
învedera cu ori-ce preţ latinitatea limbei n6stre
şi a revendica ast-fel în favorul ei atenţiunea
LIB
învăţaţilor apuseni, depăşind măsura, ajunse la
resultatul contrar. Acest exces de zel, în ma-
ITY
terie filologică, aruncă, discredit asupra produc-
țiunilor întregei şcle ardelene şi deducţiunile
lor istorice — spre a m& servi de expresiunea,
S
energică a lui Cipariii — „se părură în ochii
învăţaţilor Europei ca o bătae
istoria şi filologia clasică.“ 1)
ER de joc de toti
IV
UN
Şi
Aprâpe o jumătate secol trecu de la pu-

AL
blicarea Lexiconului Budan până la elabora-

rea, proiectului de Dicţionariii şi de Gilosariii
TR
al limbei române din partea Societăţii aca-

„demice. ?)
EN
5) In „Disertaţia pregătitâre la Dicţionarul românesc

(—latinese—elinesc)“ de G. Papadopol, publicată în Curierul
/C
do ambe sexe IV, 53—61, află şi un capitol consacrat la o

privire asupra lexicografici române, care însă nu conţine de
SI
cât o critică soveră a Lexiconului Budan.

2) Dicţionariul limbei române după însărcinarea dată de
IA
Societatea academică română, elaborat ca proiect de A. 1.

Laurian şi 1. C. Massim. Tom. 1, Bucur. 1871, tom. II (cola-
CU
236 „= PRIVIRE CRITICĂ
AR
_- Cei doi autori, însărcinaţi cu - executarea;
primului proiect, posedaii în teorie, ideile cele
R
mai înaintate despre. misiunea lexicografului şi
LIB
dinşii 'şi propuseră a o îndeplini pe scara, cea mai:
vastă şi după progresele din urmă ale sciinţei..
ITY
„Dicţionariul, ca tesaui al limbei—ni se spune
„Prefaţione“— caută, sub pedâpsă de a fi de
puţin folos, să coprindă limba în totul săi, să:
RS
îmbrăţişeze nu numai forma aşa numiţă clasică,
ci tote cuvintele şi construcţiunile de cuvinte,
VE
nu numai câte se află scrise în veri-ce epocă a
limbei, ci şi câte se pot culege din viul grai
NI
al poporului, destul numai ca acele cuvinte şi

combinaţiuni de cuvinte să fie corecte şi conforme
U
cu geniul limbei. Numai aşa se dă adevărata,

AL
fisionomie a limbei, numai aşa lucrarea lexico-

grafului este ce se cade să fie, adică un op
TR
artistic plin de viaţă. Din contră, precum mârtă:

z
EN
boratori: I. Hodoș şi &. Bariț), 1876.— Glossariii, care coprinde

vorbele din limba română străine prin originea sati forma
lor, cum şi cole do origine îndol6să, după însărcinarea dată
/C
do Societatea Academică română, elaborat ca proiect de A.

T. Laurian şi 1. C. Massim. Bucur, 1871. — Cf. N. Quintescu,
SI
Prolectul de Dicţionar al Societăţii academice în Convorbiri

Literare IV (1870), 350 urm.: articolul conţine o serie de ju-:
IA
dici6se obsorvaţiuni privitâre la reformele lexicale propuse do

autori! Proiectului. '
CU
RY
ASUPRA LEXICOGRAFIEI „ROMÂNE 237
RA
şi fără: înţeles este imaginea unui om, în care
"pictorul n'a, sciut da caracterul acelei persone,
LIB
tot aşa, de puţin interes vă, avea limba dinti”un
dicţionariă, în care nu se:vor produce t6te ca-
racterele esenţiale ale limbei“.
ITY
Ori-ce om de sciinţă 'ar. putea subserie cu
cugetul deplin acâstă frumâsă definiţiune a me-
nirii lexicografului. Ce
S
Ea ne pote arăta principiile sănătâse, de
de Dicţionariii.
ER
cari se conduceaii în teorie autorii proiectului
O aplicare :-consciinţi6să, a ace-
IV
stor principii ar fi avut :de efect resultate du-
UN
rabile şi fecunde. Din nenorocire, tendenţele unei

şcoli rigurose. şi subiective, cărela aparţineaii
(în prima linie eminenţii” latinişti Laurian şi
AL
O Maxim, contribuiră la inţunecarea şi nimicirea

unor idei atât de solide şi de progresiste. Ni-
TR
căirea nu se constată un antagonism mail izbi-

tor între concepţiunea şi desăvirşirea unul plan
EN
ca in opera acestor vrednici bărbaţi, a căror

muncă, desinteresată şi indărătnică ar fi meritat
/C
9 sGrte mai bună,

Pornind de la excelenta idee de a îmbră-
SI
țişa totalitatea graiului românesc în multiplele

IA
sale varietăţi după timp şi spaţiă, dinșii ne

deteră în practică un ce fără de nume şi fără
CU
PRIVIRE CRITICĂ
AR
238 a
e, cari
de formă, o adunătură de elemente bizar
R
waă nimic comun nici cu vechea limbă... româ-,
sai pro-
LIB
nâscă, nică cu divergenţele dialectale
vinciale ale poporului român. Şi te coprinde 0
adevărată jale, v&dend atâta putere. de muncă
ITY
visipită în vînt şi orbirea sistematică de a în-
locui cu deşarte şi sclipitore pod6be mărgărita:
RS
rele graiului românesc.
De unde însă acest contrast, acestă strigă-
tre contradicere între teorie şi realitate?
VE
Lucrul s'explică uşor, dacă ne aducem a-
minte de exageraţiunile şedlei etimologice 1). După
NI
adepţii acestei şcole, poporul nostru a rBMas,

U
în lungul răstimp de la colonisare până la de-

finitiva constituire a n6mului, neatins de vro în-
AL
fluenţă din afară. Numerosele elemente . etnice,

cari sai ciocnit în diferite timpuri cu Românii,
TR
sar fi stins fără a lăsa vr'o urmă. Şi chiar a-

EN
1) Acâstă şedlă găsi un apologist postum în pers6na

Cav. de Puşcariii (cf. ale sale „Considoraţiuni asupra timpului
şi spaţiului.“ Buda, 1878) şi un adept entusiast în do curind
/C
reposatul Sim. Mangiuca, ale cărui studii limbistice sai o

sută de etimologii revendicate (in Familia d. 1883) împrosp&-
SI
tară pentru un moment principiile arbitrare ale etimologis:

mului: vedi de acelaşi Daco-romanische Sprach- und Geschichts-
IA
forschung, | 'Theil. Oravicsa, 1891, o traducere completată a

studiilor anteridre. Cf. şi Silaşi, Penascerea limbei românesci în
xorbire şi scriere, învederată 'și apreciată. Blaj, 1879.
CU
RY
RA
cele popbre, cari ai dus un traiti secular la 0-
laltă cu dinşii, ar fi avut o înriurire atât de
puţin însemnată, în cât nu
LIB
merită atenţiunea
istoricului şi a filologului. Cun cuvînt, poporul
nostru s'a putut complet sustrage acţiunii ine.
ITY
vitabile a factorilor etnici, atât din lăuntru
cât şi din afară, atât în vechime cât şi în evul
medii, spre a da lumii un exemplu unic în
S
istoria, civilisaţiunii despre o desăvirşită isolure
etnică, despre o transmitere ER
intact tă a limbei
şi a culturei antice: — „imaginea fiicei Romei
IV
eterne aşedată de mama pe ripele bătrânului
UN
Danubiui“,
lată dogma istorică a iperlatinismului.
Transportată pe terenul limbei şi aplicată
AL
cu acea îngustime de vederi, ce caracterisă tâte

utopiile, ea, conduse la o consideraţiune tot atât
TR
de. unilaterală a elementelor ei constitutive:

„Singurul criterii, care caută să conducă pe
EN
« lexicograful român, este şi nu pote fi de căt 1o-

mamnitatea, cuvintelor în formă ca şiin materie“;
/C
—şi „un dicţionariii român, demn de acest nume,

caută, să coprindă tâte cuvintele, t6te formele
SI
Şi construcţiunile de cuvinte curat romanice,

câte vre una dată s'au scris şi câte mal ales
IA
CU
PRIVIRE ORIPICĂ
AR
9240
se aud în gura, poporului român din tote păr
R
țile, pe unde sortea a aruncat pe Români.“
LIB
Vorbele însă, cari nu se bucură de privi-
legiul romanităţii, cari datâză din diferite epoce
şi documenteză viaţa culturală a poporului
ITY
nostru, se vor arunca înti'un Glosariii, „unde
vor figura ŞI. vorbele de origine nesigură, cari
RS
“ai lipsă „de a trece prin purgatori iul unor mai
lungi şi minuţiose discuţiuni. “
Să nu se cr6dă, că autorii ienoreză impor-
VE
tanţa istorică a vorbelor străine, dar o înlătură
şi, “tot invocând „starea de astădi. a. sciinţei
NI
limbistice“, recurg la ocoluri spre a combate

U
legitimitatea împrumuturilorde mult romanisate :

— „acestor parasite, cari nu pot de cât sufoca
AL
avborele român şi împedeca regulata şi perfecta,

luj desvoltare.“ |
TR
Dacă li se obiecta, că nu. există popor. în

lume, care să nu se fi împrumutat de la alţii,
EN
că nu s'află limbă fără vorbe străine, că ele

denstă tocmai mişcare, viaţă, cultură; că e un
/C
sacrilegiii a scâte din limbă nisce vorbe, cari

coprind atâtea trăsuri vii din viaţa poporului;
SI
că, dacă limba e un mijloc de înţelegere şi de

IA
comunicare a ideilor, de ce să înlocuim vor-

CU
RY
ASUPRA LENICOGRALIEL ROMÂNE , 241
bele străine bine înțelese de popor
RA
cu altele ne-
înţelese?..
La atari intrebări juste Şi temeinice,
LIB
pu-
riştii lexicografi cred, că „aceste Şi alte asc-
meni vorbe n'ar merita nici un r&spuns, dacă
am prepune
ITY
măcar, că vin din una rea cre-
dinţă. Sinten insa deplin convinşi, că cei ce
le gic, nu şi-aii dat t6tă luarea aminte la una
S
cestiune aşa de importantă, şi că dacă ajung
la conclusiune
este, că nu
atât
aii considerat
de
ER
puţin
lucrul
fundată,
destul
causa
de a-i
IV
fund şi pre tote feţele luj.“
Şi după o înşirare de frase spre a dovedi
UN
„imposibilitatea, istorică, diametral opusă faptelor,

(că „în domeniul vieţii intime, în religiune, în
AL
„politică, .în administraţiune, în legislaţiune, în

ocupaţiunile de îdtă diua şi de tâtă ora, în tot;
TR
ce atinge mai dlaprâpe pe om, veri-ce limbă

cultă cu grei şi forte rar a lăsat să pătrundă
EN
şi să prindă rădăcină vorbele străine“; — argu:

mentarea se. închejă c'un period ciceronian:
„Propuneţi dară, cât veţi vrea, fără loc şi fără .
/C
temeiii, exemplele altor limbi la imitarea Ro-

SI
mânului; speriaţi-l de asemenea, cât veţi vrea,

cu pretinsul atentat, ce prin expulsiunea vor-
IA
belor străine ar comite asupra vieţii sale isto-

CU
Şăinenu. — Din /sforia Filologier Române. 16

249 PRIVIRE CRITICĂ
AR
rice: cu nimica, dară cu -nimica nu-l veţi aduce
să, respecte străinismul neraţional, care.îi suge.
R
şi-i s6că cea mai bună vină a vieţii sale...; Că
LIB
prin curățirea limbei române de străinisme sar
„şterge preţiâse urme din viaţa mult iincercatei. -
ITY
nostre naţiuni, ol de acâsta să nu ne temem
prea mult: căci plagele, ce sai adus limbei
n6stre, sint aşa de profunde, loviturele, ce-i
RS
S'aii dat; sint aşa de grave, în cât, veri cât de
mari ar fi adoperaţiunile VE nostre spre a le vin-
deca, totuşi vor rămânea ici şi colo Gre-cari ci-
„catrici, Gre-cari vinătăi pre fiumosa, faţă a a-
NI
cestei nobile şi graţi6se virgine a Italiei !“

Cel dintâii lucru, ce izbesce la r&sfoirea,
U
Dicţionariului, e enorma massă de vorbe însem-

AL
nate c'o steluţă şi cari represintă, după autori,

neologismele intrate după 1830. In realitate
TR
însă ele sint în cea mai mare parte grecisme

"și latinisme, cari nică odată n'ai figurat şi nici
EN
odată, nu vor figura în vr'o limbă cultă a Eu-

ropei. Intw'adevăr, multe dintw'însele sînt ne-
cunoscute chiar şi limbilor romanice
/C
şi autorii
nai făcut alt-ceva de cât a despula primul
SI
dicţionar latin şi a-l încorpora pur şi simplu

vocabularului românesc.
IA
Curios este, că stilul

din prefața, Dicţionariului nu conţine nici unul
CU
RY
RA
din acele. pretinse neologisme, introduse „În
interesul istoriei limbei“; ba din contră, acâstă,
prefaţă e destul
LIB
de clar şi de bine scrisă,
cum se p6ie vedea din citaţiunile nâstr
e! Nu-
mărul acestor meteori lexicali este atat
de
ITY
covirşitor, în cât, dacă le-am lăsa la o pute,
ar rămânea din cele 2864 de pagini ale Dic-
ţionariului o simplă fasciculă.
S
Cât privesce vorbele, ce sai aflat in us
ER
inainte de 1830 şi cari se aud în gura Roma-
nilor din, tâte părţile, ele nu figurâză sub
IV
forma lor actuală, ci subt; aceea a prototipuri-
lor lor latine (acia, aciarii, acietu, adică, aţă, oţel,
UN
oţet etc.).
A Cu alte cuvinte, Dicţionariul r&posaţilor
AL
_) Lamrian şi Maxim nu conţine, drept; vorbind, nimic

românesc nici ca formă nici ca, fond şi nu pâte fi
TR
considerat; de cât ca o ediţiune românâscă a unul

vocabular latin. Ast-fel fiind, credinţa, autorilor
EN
„că efecte din. cele mai salutare pentru binele na-

* țiunii nostre ai să resulte din publicarea, cât mal
neîntârgiată a lucrării lor“ a rămas un piu desi: :
/C
derium şi acesta tocmai pentru binele naţiunii

SI
române.
IA
Glosariul este important mai mult ca o

colecţiune de materiale de cât ca un repertoriii
CU
944 PRIVIRE. ORITIGĂ
AR
sciinţific. Nici aci nu ne întimpină citaţiuni din
scriitorii vechi sai moderni, ca şi: cum n'ar
R
exista, nici o urmă de literatură naţională. Eti-
LIB
mologiile sînt adesea simple reproduceri după
Lexiconul de la Buda. Slavismele sînt tratate
ITY
în articole speciale, în cari discuţiunea sai mai
bine dis contestarea originii slave ja uneori
proporţiuni neobicinuite. Polemica e îndreptată
RS
mai ales în contra lui Miklosich şi acâsta în
ir”'un mod, care desfide nu numai sciinţa, dar
VE
şi bunul simţ. Compară-se, de pildă, câte-va a-
ticole numai din litera B ca bălan, ban, bob,
NI
boiar, buiac, buruiană etc., spre a se vedea cu

„câtă seriositate autorii parodiază adevărata sciință
U
etimologică, reducend-o la o serie de suposiţiuni

AL
fantastice.
Iată, bună-oră, un fragment din lunga dis-
TR
cuţiune despre originea vorbei bob: „Invăţatul

Miklosich pretinde, că cuvintul ax fi venit Ro-
EN
mânilor prin Slavi şi anume din slavicul bobă ;

mărturisesce însă tot-de-odată, că cuvintul e im-
/C
prumutat de Slavi din lat. faba... Dar în limba,

slavică cuvîntul există rătăcit şi - singuratic, pre
SI
când în limba românâscă, se vede insoţit de o

IA
familie numerosă: acestea sînt probe, că cuvin-

tul este plantă de sol românesc. Ce e drept,.
CU
RY
RA
cuvintul e anevoe de redus la una vorb
ă latină...
Şi mai întâi lătinescul faba, după legil
e gene-
LIB
_Tale ale foneticei românesci, ar fi căutat să se
facă: fava, faua, faa, fa.... In loc de a
trece
prin transformările generale, cari ar fi adus
ITY
completa lui peire din limbă (confundându-se
cu
Imperativul de la facere), cuvintul faba la Daco-
Români pare a se fi transformat în moa spe-
S
cial (dar la Macedo-Români
ER
fava), aşa că fu
putut să trâcă în 5... şi ast-fel .cuvintul să ia
forma baba, apoi, spre a înlătura ambiguitatea,
IV
boba, prin schimbarea lui o în a, cărula în fine
UN
sa dat şi forma masculină bob cu insemnare

specială....“*
AL
Ca etimologie, opera răposaţilor Laurian Şi

Maxim .stă pe aceeaşi trâptă cu Lexiconul de
TR
la Buda, cu tâte „că în acel interval de o jum&-

tate secol, ce le desparte, .sciinţa limbei a
EN
făcut progrese uriaşe Şi cu tâte că autorii pre-

tind a fi urmărit progresele, ce a făcut Ixico-
/C
grafia în aceşti din urmă any, şi de a fi calchiat;

lucrarea lor după cele mai bune modele de dic-
SI
ţionare, cari s'au elaborat după principiile stabi-

IA
lite în urma acelor progrese.

Ca bogăţie de materiale şi ca execuţiune,
CU
246 PRIVIRE ORITICĂ
AR
proiectul de Dicţionariui constitue un adevărat
R
regres. şi ar fi putut aduce cea mai mare pa-
LIB
gubă studiilor.de limbă, mai ales în străinătate,
unde lumea e obicinuită a se încrede orbesce
Dicţionarelor academice, dacă, din capul locului
ITY
acea operă, unică în analele lexicografiei, n'ar fi |
întimpinat cea mai formală condamnare din par-
tea romaniştilor. 1) | |
RS
La noi în ţ6ră apariţiunea proiectului de
dicţionarii trecu aprâpe . neobservată şi avu
VE
chiar un efect salutar în sens negativ. Tot ar-
Ditrarul şi fantasticul, ce şcâla etimologică acu-
NI
mula de aprope un secol asupra limbei române,

U
se înfăţişă de astă dată subt o lumină atât de

intensivă, în cât; şi cei mai creduli înțeleseră,
AL
că a sunatîn sfirşit ora fatală pedantismului

secular. Dicţionariul fu oraţiunea funebră a iperla-
TR
tinismului. p
III
EN
| C'un an mai înainte de apariţiunea Dicţio-

nariului academic, Cihac publică, la Francfort,
/C
SI
1) Vedi Schuchardt, De Vorthographe du roumain în

Romania, II, 72.—Nu puţin au contribuit la surparea edificiu-
lui otimologic şi satirole literare de Hasdei („Orto-Nero-
IA
dia“), de Alexandri (Dicţionar. grotesc), de Odobescu (lista de

bucate in Pseudokynegetikos) etc.
CU
RY
ASUPRA - LEXICOGRAFIEL ROMÂNE 247
RA
întâia parte a, Dicţionarului săi etimologic, co-
prindend elementele latine ale limbei române în
LIB
raport cu cele-lalte limbi romanice!).
Prima impresiune, ce-ţi lasă, lucrarea r&po-
satului filolog, este cu adevărat binefăcătore.
ITY
"„Met6da sciinţifică, care reclamă înainte de tâte
o scrupuldsă, atenţiune a stării adevărate a lu-
crurilor şi absoluta înlăturarea subiectivismului,
S
este aci pentru intâia Gră riguros observată
într'o operă lexicală ER
românescă. |
Disposiţiunea e strict etimologică, grupând
IV
subt o singură rubrică întrâga familie a cuvin-
UN
tului românesc. Etimologia latină e urmată apoi

de completa serie a paralelismelor romanice.
Dacă, însă, comparaţiunea cu restul grupului
AL
romanic e mai mult sait mai puţin satisfăcătore, se

simte tare lipsa elementului dialectal românesc, in
TR
special absenţa macedo-românei aduce o scădere

însemnată: Dicţionarului şi-i răpesce una âin tome-
EN
liile cele mai trainice. Negreşit, lucrările asupra grat-

ului român din Macedonia erau în acel timp cu
/C
„totul: defectudse şi rare, dar lipsa-i nu r&mâne

mai puţin păgubitore sciinţei.
SI
1) A.'de Cihac, Dictionnaire Vel mologie daco-romane. Ll6-

IA
ments latins conpares avec les autres langues romanes. Franc-

fort, 1870 (XII, 832).
CU
248 “ PRIVIRE GRITICĂ .
AR
O altă lacună şi mai simţitore încă, care
R
până la un punct ar fi putut contrabalanţa pe
LIB
cea dintâi, e nefamiliarisarea autorului cu
vechea literatură românâscă. Acâsta rămâne cu -
atât mai regretabil, cu cât o mulţime de lati-
ITY
nisme, şi dintre cele mai importante, ce ne în-
timpină în vechile monumente, ai dispărut cu
RS
„desăvirşire din limba modernă, sai cel puţin
accepțiunea lor a fost radical modificată.
Cihac citâză, ce-i drept, intre izvorele sale Psal-
VE
tirile de Coresi şi de Dosofteii, dar pare a nu
le fi utilisat de-a dreptul, mărginindu-se la
NI
câte-va citaţiuni de puţină importanţă.

U
[i curios, că pe când autorul se ţine în

curent cu publicaţiunile străine, el trece alăturea
AL
şi de acele opere filologice române, cani i-ar fi

fost indispensabile. Ast-fel e, bună-dră, lucrarea
TR
capitală a lui Cipariu „Principiile de limbă

(1866), care conţine într'altele şi o listă de la-
EN
tinisme vechi românesci (ca meserâre „milă“,

aua „strugure“, descende „pogori“, destinge
/C
„deosebi“, bia „dragă“, gintu „n6m“, dursre,

incende etc.), cari tote lipsesc la Cihac.
SI
N'are cine-va de cât să compare litera A,

IA
una din cele mai bogate în .latinisme, la Dicţio-

narul lui Cihac şi la Marele Btymologic al d-lui
CU
RY
ASUPRA LEXICOGRAFIEL ROMĂNE 249
RA
„Hasdeu, spre a constata enorma disproporţiune,
ce a resultat pe de o parte dintro consultare
LIB
completă, a izvorelor şi dintr'o regulată utilisare
a dialectologiei, pe de alta din ignorarea acestor
„două elemente indispensabile.
ITY
Din causa acestor două importante lacune,
cari adesea se identifică — graiul vechii! roma-
nesc şi cel macedonân — derivaţiunile lui Cihac
S
păcătuesc nu arare-ori şi din punctul de vedere
ER
semantic, lipsindu-i transiţiunile treptate ale
semnificaţiunilor, şi mai cu s6mă sub raportul
IV
fonetic. Sintem într'adevăr surprinşi a regăsi in
UN
„Dictionnaire daco-roman“ unele apucături: eti-

mologice familiare Lexiconului Budan.
A ignora pe terenul limbei este adesea un
AL
mare merit şi modestul „nescio“ ar trebui să

A
fie, la timpul oportun, .una din virtuțile lexico-

TR
gratului. Dorinţa de a explica tot şi tte, adesea

şi inexplicabilul, conduce la arbitrar şi la des-
EN
“considărarea principiilor elementare ale sciinţei

etimologice.
/C
Obscurul lipsesce în car tea lui Cihac. Limba

română, atât de bogată în taine şi enigme eti-
SI
mologice, pare a nu poseda mistere pentru din-

sul. EI se încercă a lămuri tâte: bună saii rea,
IA
explicaţiunea e dată. Ast-fel, cu t6tă prudenţa

CU
"250 E " PRIVIRE CRITICĂ
AR
şi metoda autorului, sai mai bine gis în ciuda
R
metodei sale, vechiul -etimologism reapare din
LIB
când în când cu arbitrarele sale consecinţe.
Ac6sta se pote vedea mai ales in partea I]
a Dicţionarului lui Cihac, consacrat elementelor
ITY
străine ale limbei române şi apărut după un
interval de dece ani!).
Elementele latine, ca o materie adesea, tra-
RS
tată, şi mai uşoră, ofereaii mai puţine casuri de
rătăcire ca elementele străine atât. de coniplicate
VE
şi de anevoidse. Dar cu cât terenul se lărgea,
cu atât modul săi de a, vedea părea a deveni
NI
mai' unilateral. Necunoscend de cât fasa actuală

a limbei române, aşa cum ea sună în Moldova,
U
locul de nascere al autorului, neţinend nici o

AL
s6mă de luminile dialectologiei şi mal presus

tote nepreocupându-se de valârea cuvintelor în
TR
circulaţiunea lor—cum a constatat-o d. Hasdeti—

Cihac ajunse la o conclusiune eronată despre
EN
valdrea relativă a elementelor constitutive ale

limbei române. |
/C
După o statistică superficială, şi greşită chiar

SI
1) A. de Cihac, Dictionnaire «Petymologie daco-romane.

El6-
ments slaves, magyars, turcs, grocs- -moderme et albanais.
IA
Yrancfort, 1879 (XXIV, 816). Acâsta a doua parte.

obţinu, în
anul următor, premiul Volney de la Institutul
Fr anciei.
CU
RY
RA
sub raportul curat numeric (multe din etimolo-
giile autorului neresistând unei critici serise),
el stabilesce proporţiunea acestor elemente în
LIB
modul următor: 4/5 latin, 2/5 slav şi */s maghiar,
ture, grec şi albanes; sai şi mai precis: vr'o
ITY
500 de vorbe (radicale) latine, 1000 de slavisme,
„300 turcisme, 180 grecisme şi restul vorbe ma-
ghiare şi albanese.
S
Determinarea geografică a pr ovincialismelor
lasă asemenea
maghiarismele
de
citate
dorit.
ER
şi culese
Multe,
din
bună-cră,
'Transilvania
din
IV
(după Lexiconul de la Buda) sînt cu desăvirşire
necunoscute limbei populare şi literare din Ro-
UN
mânia; de asemenea, numerdsele moldovenisme

ai un caracter cu totul local şi, ca atari, nu
pot figura fără distincţiune alăturea, cu acele
AL
elemente pan-românesci, ce constituesc fondul

TR
graiului naţional. i
Pe de o parte, porţiunea originală a fie-
în materie lexicală, aşa numitele
EN
„cărei limbi
onomatopei şi vorbe istorice, precum şi forma-
fondul existent sad după concepţiuni
/C
ţiunile din
proprii, nu ne întimpină o singură dată în tot
SI
Vocabularul lui Cihac. 'Tot ce trădeză. origina-

litatea, spiritului naţional în domeniul limbei, lip-
IA
sesce acolo, ca şi cum n'ar exista. Pe de altă

CU
252 | PRIVIRE CRITICĂ
AR
parte, posibilitatea ca o vorbă românâscă să fi
R
pătruns în dialectele slave învecinate este a
LIB
priori exclusă, aşa că multe românisme slavi-
sate trec drept împrumuturi de origine esenţial
slavonă. E |
ITY
Mania împrumuturi lor lexicale o. vedem
împinsă aci până la extrem: până şi onomato-
RS
peile trebue să recunoscă pretinse prototipuri
aduse din idiomele cele mai disparate. |
Elementul slavon, ca cel mai important,
VE
ocupă partea cea mai întinsă a volumului al
II-lea. Din nenorocire, tocmai acestă parte, cu
NI
tâte lucrările auxiliare anteridre, este cea maj

U
problematică in resultate, cea mai slabă ca me-

todă linguistică, cea mai reacționară ori-cărui
AL
principii de fonetică şi de semantică, pentru a

nu mai vorbi de lipsa totală a ori-cărei vederi
TR
istorico-culturali. |
Spre a se putea aprecia raportul covirzitor
EN
între materialul îndoielnic sai falş şi cel positiv

din acâstă parte, vom aduce un singur exemplu.
/C
Sub litera A se consacră câte un articolspecial

la vr'o 20 de cuvinte, t6te reputate ca slavisme.
SI
Intr'acestea figureză insă vorbe ca: abia, aciuez,

IA
adie, agriş, aindine, alen, alivancă, altiţă, An-

drea, apestesc, astruc, aţipesc— cari n'ai nimic
CU
RY
ASUPRA LEXICOGRAFIEI ROMÂNE | 253
a face cu limbile slavice; altele ca „aglica,
RA
aidoma“ sint de origine obscură; iar, printre cele
rămase, figurâză numele unei stofe „(a)damască“,
LIB
care pote deriva de-adreptul din italianul da-
masco, un localism ardel6n almar „dulap“, care
Yarăşi nu-i un slavism ca şi „amuniţie“ sai
ITY
„arendă“ .... Şi ast-fel, dintre cele vr'o 20 de
slavisme rămân positive numai: agneţ, te-
S
men technic bisericesc, împrumutat de litur-
ER
gica, slavă din latinesce, şi arapnic, care pare a
fi o vorbă tătărescă... adică, în termen medii,
IV
cea mai mare parte din deducţiunile făcute
sînt diametral opuse principiului etimologiei —
UN
- adeverului. |
| Nu rămâne dar mai nimic sai mai bine
chiar nimic din litera A. -Şi e natural să
AL
„dis
nu r&măie nimic, fiind-că, iniţialul A ni nu
o
TR
există la Slavi. |
Negreşit, cele-lalte litere nu ofer, sub ra-
portul etimologiilor, asemenea reduceri la ultima
EN
expresiune; dar, vrend a releva pornirea câtre

slavisare a autorului, am ales un exemplu ca-
/C
racteristic. | a
SI
Gruparea elementelor sub rubrice, consti-

tuind familii de cuvinte, este în partea I co-
IA
modă, şi sciinţifică; în cea-d'a doua aglomeratele

CU
254 _- PRIVIRB CRIPICĂ
AR
lexicale devin: inextricabile şi adesea, nu: presintă
R
nici o analogie cu vorba :din capul grupului.
Ast-fel sint, sub aceeaşi literă A: amuţ sai as-
LIB
mut, unde se trimite la vorba „smintesc“, “şi
„aromesc“ cu referenţă la „mijesc“ !
ITY
Şi, înainte de tote, nicăirea nu ni se indică
izvorul direct al 'slavismelor române. A porni
de. la paleo-slava e logic, dar a înşira apoi fără
RS
discernămiînt seria formațiunilor paralele din .
diferitele idiome neo-slave,VE pote fi practic, nu
însă sciinţifie saii istoric.
Tot r&mâne deschisă întrebarea: de unde
NI
provin slavismele române, de la Bulgari, Slo-

veni, Ruteni, Poloni? |
U
A susţine, că ele aii fost împrumutate din

AL
„presque tous les dialectes slaves“, cum o face

autorul, este o imposibilitate istorică. Românii
TR
n'aii venit în contact direct de cât cu Bulgari,

Sloveni şi Ruteni, mai puţin cu Poloni şi
EN
mai de loc cu Ruşi. Cele cate-va .vorbe

rusesci de ordine militară sai administrativă
/C
sint recente, în cea mai mare parte dispărute,

şi nu pot suferi o comparaţiune cu cele-lalte.
SI
elemente slavone propriti-dise.

IA
Determinarea proveninţei directe a împru-

muturilor slave este cu atât maj interesantă,
CU
RY
ASUPRA LEXICOGRATFIEI ROMÂNE 255
cu cât ele —ca şi slavismele maghiare

— posed
RA
un mare interes linguistic, păstrând criteriul cel
mai important al clasificaţiunii idiomelor neo-
LIB
slave, anume rinismul saii nasalismul, de tim-
puriii dispărut din slovena şi bulgara, dar con-
servat în polona (ca şi în litfana). Aci din noii
ITY
se resimte lipsa elementului comparativ dialectal,
în special macedo-român, singurul în stare a
S
decide însemnătatea istorică a acestor vechi
împrumuturi.
ER
Dicţionarul lui Cihac e: f6rte bogat in mol-
IV
Qovenisme; din contră, muntenismele sint, slab
representate şi în genere, îndată ce ese din locu-i
UN
natal, se simte inexperienţa autorului pe un

teren neexplorat.
$ Şi cu tote aceste lipsuri, lucrarea r&posa-
AL
“tului lexicograf rămâne o operă de valore, intru

cât — o repetâm — pentru întâia Gră limba ro-
TR
“mână se presintă aci (mai ales în partea 1) în

realitatea ei vie şi nebântuităde vederi subiec-
EN
tive. Critica străină, fără, a trece sub tăcere

lacunele-i grave, a sciut să aprecieze meritele
/C
unei întreprinderi labori6se şi fecunde)). |

SI
1) Despre partea I cf. Rosler, Ueber Cihac's Diet, Vetym.

daco-romane. Viena, 1870. — Despre partea II: Jagi€, Archiv
IA
fir slavische Philologie IV (188), p. 637—G47 şi în Deutsche Lat:

CU
256 “PRIVIRE CRITICĂ
AR
In ţâră, afară de câte-va cuvinte elogiose
R
din partea, d-lui Maiorescu şi unele observaţiuni po-
lemice de d. Hasdeii!), Dicţionarul lui: Cihac
LIB
ma deşteptat tot interesul, ce-l merita. Cumpă-
nind defectele şi calităţile sale, acesta operă va '
ITY
marea acel moment decisiv în analele lexico-
grafiei române, când s'a părăsit pentru tot-d'a-una
era teoriilor subiectiveşi a sistemelor arbitrare
RS
în materie de limbă. Sub acest raport, studiul
Dicţionarului lui Cihac VE pote fi interesant şi
sugestiv2).
NI
Dar o perspectivă grandidsă, menită a lăsa,

U
în umbră şi uitare tote încercările lexicale ante-

AL
teraturzeitung |, 2; Dietonbach, Die rumănische Sprache în îhrer

elhnologischen Bedeutung în „Ausland“ din 1880, No. 5; A. Dar-
TR
mesteter în Necue Critique din 1880 I, 375; Boucherie în Revue

des langues romanes din 1880, No. 1—3; Morâil în Academy A.
Ian. 1880 şi în Athenccum d. Martie 1880; Herrig's Archiv f. das
EN
Studium der neuern Spr. u. Jilt. LXIV, 108 şi Gaster în Latte-

raturblatt f. rom. u. germ. DPhilologie I, 111. i
) Maiorescu în articoiul „Literatura română în străină:
/C
tate“ în Conv. Lit. AV, 363 urm. şi. Hasdei în Suplement la.
tomul I din „Cuvente den Bătrâni“ (1880): conspectul contro-
verselor.
SI
*) Ca expresiune do recunoscinţă întru memoria lu! Al.

Cihac (inort 29 Iulie, 1887), fie permis autorului! acestor rinduri
IA
a raporta, că lectura asiduă a cărţii sale I-a inspirat întâlul

îndemn a se ocupa cu studiul istoric al limbei române.
CU
RY
RA
Tire, sa deschis filologiei române în :1884,
când, prin generosa iniţiativă a M. S. Regelui
şi sub auspiciile Academiei Române, d. Hasdeii
LIB
a luat asupră-şi a îmbrăţişa intu”o vastă sintesă
vicisitudinile cuvîntului românesc în timp şi în
ITY
Spaţii. .
Autorul „Istoriei critice a Românilor“
şi al „Cuventelor den Bătrâni“, iniţiatorul stu-
S
diilor istorice şi linguistice in ţera nostră, cel
ce a lăsat pe tote terenurile vastei sale activi-
ER
tăță urmele unei puternice originalității unită cu
IV
o incomparabilă cunoscinţă a izvorelor, era ci
şi chemat a, întreprinde execuţiunea unui „Lty-
UN
- mologicum Magnum Romanie“, destinat a con-

(ine „limba istorică şi poporană“, de la primele
AL
monumente cunoscute până la producţiunile ac-

tuale ale Musei populare!). |
TR
Căutând .a întruni calităţile superiore ale

operelor monumentale de Henricus Stephanus şi
EN
Ducange, ea trase in sfera sa, şi elementul po-

pular, aacest copil vitreg al Dicţionarelor NAțio- .
/C
5 Zztupmologieuma Magnum Romaniae. Dicţionarul limbei

SI
și cu
istorice şi poporano a Românilor lucrat după dorinţa
ro-
cheltuiala M. S. Regelui Carol 1, sub auspiciilo Academici
Amurţesc) , 1886;
IA
mâne de B. P. Hasdeu. Bucurescl, tom I (A —

tom. II (Amuşi—âu), 1892.
Şăin6nu. — Din Istoria Filologict Române. 17
CU
ROMÂNE
258 PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA LEXICOGRAFIEI
AR
nale, ce nu-l cunosc încă marile lucrări ale
şi Littr6. Restabilind şi continuând
R
unui Grimm
pe de o parte tradiţiunea linguistică, inaugurată de
LIB
Văcărescu, Golescu şi Eliad, opera naţională a
d-lui Hasdeii este pe de altă parte premergă-:
curind sai
ITY
iorea importantelor reforme, ce mai
mai târdiui îşi vor face drum în lexicografia
europână. |
RS
VE
U NI
AL
TR
EN
/C
SI
IA
CU
RY
RA
LIB
ITY
ELEMENTE ROMÂNE
a
S
IN
LIMBILE STRĂINE
—————
ER
IV
Cercetările făcute până astăgi asupra voca-
UN
Dularului limbei române sai mărginit a stabili

împrumuturile lexicale din idiomele : popârelor
învecinate. In urma unor asemenea studii, exe-
AL
cutate în condițiuni mai mult saii mai puţin

sciinţifice, posedem enumârarea aproximativă, a
TR
elementelor străine, cari ai contribuit la îmbo-

găţirea. graiului românesc. -.
EN
Cercetări în sens invers, adică despre exis-

tenţa românismelor în limbile circumvecine, abia
/C
a fost începute.
învederat că, dacă Românul a împru-
SI
„Este
de la alţii, el, la rindul săi, a dat cu
mutat
IA
împrumut creditorilor sej. Aceste împrumuturi

CU
ELEMENTE ROMÂNE
AR
260
„mutuale între popâre sint cu atât. mai inevi-
R
tabile, cu cât ele se fac înti”un mod inconscient;.
LIB
Ca resultat fatal al raporturilor etnice, recipro-
citatea, în atare cas, există . şi nu pote a. nu
exista. Interesul nu stă atât în preponderare ea
ITY
sai echilibrarea datoriei lexicale, cât mai ales
în faptul insuşi al acestei reciprosităţi.
RS
Iatr adevăr, pe când importul şi exportul
de cuvinte de la o naţiune la alta e unul din
constante fapte linguistice, cantitatea
cele mai
VE
elementelor împrumutate variază după diferite
împrejurări de natură accidentală, ca gradul de
NI
cultură, ca intensitatea contactului etnic, ca in-

U
fluenţă provisoriă sait permanentă. Un exemplu

instructiv în acâstă privinţă ni-l oferă idioma,
AL
"țigănescă: pe când vocabularul român conţine

4—5 cuvinte ţigănesci de puţină importanţă,
TR
'Piganii au împrumutat din românesce un mare

număr de vorbe pentru noţiuni indispensabile.
EN
Numai un studiii comparativ făcut asupra

unui mare număr de limbi ar putea determina
/C
adevărata causă a imprumuturilor etnice, în ca-

sul când nu-i în joc nici un moment social sai
SI
cultural. Pentru ce, bună-dră, îşi insuşesce 'iga-

IA
nul din România expresiunile românesci primd-

vară şi tomnă. pe când pentru noţiunile corelative
CU
RY
IN LIMBILE! STRĂINE 261
„vară“ şi „iarnă“, el se servesce de vorbele
RA
n6oş ţigănesci: mălai şi dvend? |
Lucrul devine şi mai semnificativ, când con-
LIB
statâm acelaşi fapt în sub-dialectul evreo-german
srăit în România. Evreii români aii imprumutat
de asemenea, cuvintele primăvară şi tmnă, dar
ITY
„cele-lalte anotimpuri ei le exprimă prin ge
manismele inter şi Sommer.
S
Care să fie dar motivul unei atari prefe-
venţe saii procederi lexicale?.
ER
Poporele primitive nu poi concepe de cât
IV
schimbările de temperatură cele mai bătttore
la ochi, de aceea; anotimpurile erai la început
UN
numai în număr de două: vara şi iarna. Acestă

stare de lucruri se oglindesce în familia indo-
comună pen-
AL
europână, care posede o expresiune

tru primăvară, vară şi iarnă, dar nu şi pentru
îl observă Tacit şi pentru
TR
tomnă. Acelaşi. lucru

Germanii cei vechi, că, dinşii ignorâză anotim-
nomen ac bond 1noran-
EN
pul din: urmă (aactumni

tur). De aci resultă, că primăvara şi tomna sint
divisiuni secundare şi târgie şi caracterul lor
/C
posterior explică, împrumuturile respective; pe

“când vara şi iarna. ca noţiuni. esenţiale şi pri-
SI
mitive, îmbracă pretutindenea, vestmintul naţio-

IA
na] şi indigen.
CU
ELEMENTE ROMÂNE
AR
262
Acest singur exemplu pote da o idee de
R
importanţa etnografică a împrumuturilor lexicale.
LIB
Ele aii o deosebită însemnătate mai ales pentru
limba nâstiă, care a fost explorată până acuma
înt”o singură direcţiune,în aceeaă avutului ei |
ITY
străin, în a capitalului împrumutat, pe când
puţine sint încă cercetările făcute spre a cons-
RS
tata, urmele limbei române în vocabularul naţiu-
nilor, cari aii venit în atingere cu poporul nos-
tru. Aflarea acestor urme ar forma o reacțiune
VE
binefăc&tore în contra exagerărilor comise în di-
recţiune contrară şi ar restabili întru cât-va,
NI
cumpăna în transacţiunile culturale ale popore-

U
lor din sud-estul kuropei.

Scopul nostru este a atrage de o cam dată
AL
atenţiunea asupra unui câmp de - studii aprope

încă neexplorat şi a releva puţinele lucrări în;
TR
treprinse în acâstă nouă direcţiune, încercări,

cari portă în sine meritele şi lipsurile primului
EN
pas înta”o carieră abia deschisă. | |

/C
SI
IA
Singura lucrare sistematică, ce s'a publicat

până astădi, e monografia d-lui Edelspacher asu-
CU
RY
IN LIMBILE SLRĂINE 263
RA
pra elementelor române în limba maghiară 3).
E. mai mult:de cât probabil, că noue cercetări
anal6ge ar spori încă contingentul i dar ceea
LIB
ce he oferă d. Edelspacher e de ajuns pentru a
constata influenţa, ce a exercitat-o limba n6stră
ITY
asupra Ungurilor din diferitele provincii ale re-
gatului învecinat. Autorul susţine, ce-i drept, că
tâte sai mai tâte împrumuturile de asemenea
S
natură ar fi mărginite la anume localităţi, re-
presentând tot atâtea provincialisme,
căpătat un drept de cetate în limba
ER ce Nail
literară.
IV
Acâstă aserţiune este însă exagerată, de Gre-ce
mai jos enumerate figureză
UN
multe din vorbele

în dicționarele maghiare. Dar admiţend-o chiar,
acâsta nu scade valdrea, lor etnografică, intru
AL
=
nyeleben (Elc-
;
;
2) A, Edolspachor, Rumun elemel: a magyar

române în limba maghiară) publicat în Rovista linguis-
TR
mente
vol. NII, Posta,
tică a Acadomiei unguresci „Nyelvtudomâni“
a V, 120; Noumann în
1875.—Cf, asuprăil Sayous in Romani
IV, 182 şi Uijfalvy în
Zeitschrift f. vergl. Sprachuviss. Neue Folgo
EN
2. Schuchardt în
"Revue de philologie et Velhnographie II, 221—92
român elemeih ez (asupr a olementolor
studiul săi A magyar nyelv FR:
: maghia ră),y public: at -
în „Magy ai Ne Nyelvor'
romanice în limba
/C
e aprof undat e elemen -

"din 1889, p. 385 urm., supune unei analis
adică vorbel e roman ice ce so află în
tele magyaro-romane,
SI
putacii butuc; ca
unguresce (ca, buta: span. boto, rom. but
ca csâmp: it. ciampo, rom.
csonka : ital. cionco, rom. clung;
IA
Unguri i le-ai căptta t prin mijlocirea limbel

ctump) şi pe cari
române.
CU
264 _ ELEMENTE ROMÂNE
AR
cât caracterul lor eminamente popular, fie şi
R
local, e o dovadă îndestulătore despre înriurirea
LIB
mutuală a ambelor popre. IE
Românismele în limba mmagiitară sint im-
portante şi din alt punct :de vedere. Pe :când Ă
ITY
aiurea împrumuturile din limba română se mă
ginesc la o anumită sferă — viaţa pastorală —
şi privesc exclusiv lucruri materiale, aci ele ne
RS
revelâză o serie de noţiuni, cari, afară de or-
"dinea intelectuală şi morală,
VE aparţin cercului
intim al familiei şi se ramifică în diferitele do-
menii ale vieţii sociali. |
NI
_D. Edelspacher enumără 124 de vorbe ro-

U
mânesci intrate în unguresce, dintre cari peste

100 sînt incontestabil de origine rOmânsâscă.
AL
Printre aceste românisme primul loc merită

să-l ocupe noţiunile verbale cu atât mai intere-
TR
sante, cu cât ele se rapârtă la idei abstracte şi

intelectuale.
EN
Ast-fel sint :
cine minte adică ţine minte;
/C
__dreptăl cu înţeles de „a purta proces: de

la drept;
SI
entyindl, a închina; |
IA
ajeheszil, a necăji ; o
szhepil, a scăpa;
CU
RY
ÎN LIMBILE STRĂINE 265
RA
szokotdl, a socoti |) ;
„szufldl, a sufla; |
şi alte câte-va, cari apar în composiţiune cu
LIB
preposiţiuni maghiare, ast-fel: |
beszpurkdl. adică a spurea (be, prep.);
ITY
„ feloprihu,. a opri (fel, prep.);
Apoi vin calităţile şi însuşirile de ordine
fisică şi morală: | |
S
borbdt „sprinten, sirguitor“ adică bărbat;
ER
kope „sburdalnic“ adică copil (kopely);
muia, mut;
IV
năr6vas „şiret, vicl6n“ adică nărăvaş;
UN
- 3 Vorba, trecu pe deoparte la Unguri, Yar pe do alta la

( Ruteni, la cari păstră sensul primitiv „a păzi suii îngriji de
AL
__ site“ (sokotiti, pascere). 'Permenul aparţine probabil sferei pas-

torall şi ca expresiuno clobânâscă (Rosler îl puno în logitură
cu paleo-slavul skoti „vită şi bani“) fu răspândit cl do Jomânl
TR
în Ungaria şi Galiţia. In vechea limbă românâscă socotesc avea

sensul general „a îngriji“, aplicat la vite sati la Gmeni. In Pra:
turmol“, .
vila .lui Vasilo Lupu clobanul se numesce „socotitoniul
EN
„duhovnici i socotitori de
ar în a lui Matei Basarab (p. 78)
Jocuri se châmă“ (ef. pastor, aplicat preoţilor evangelici); dar
general în prima Pravilă (p. 7): „de va socoti un
si cu sens
/C
şi-l va crâsco“... Sensul de „numtraro Sau calcu-:

om un pom
„cu cuni-
Jare“ a resultat din cel primitiv în urma daraverilor
SI
somnificaţiune
părarea saii vingarea vitelor, şi de lu acâstă
materială sau tras alte dout ideale: „â presupune Și
|
IA
insemna
„a reflecta“, intocmai precum samă (lat. examen)
tot-d'o-dată „numtr, socotâlă“ şi „atenţiune, reflexiune.
CU
266 ELEMENTE ROMÂNE
AR
nerod, mjegra „Scheş“, murga. „murg“, rojb
R
„roib“, rosca „roşcovan“ etc., la cari. se pot
LIB
adăioga substantivele abstracte ca, gerscdva adică
gălcâvă, szecsita „secetă“ etc. |
Numai un contact intim -pâte produce îm-
ITY
prumuturi de verbe şi de adjective, de dre-ce
o atingere supeificială şi trecătâre se manifestă,
număr de substantive
RS
prin întroducerea unui
dinti”o sferă exclusiv materială. Ast-fel, cu tote
că tureismele nu-s puţin representate în voca.-
VE
bularul român, ele n'aii de înregistrat în limba
nici un verb.
n6stră, nici o noţiune intelectuală,
NI
O convieţuire nu mai puţin intimă dove-

U
dese noţiunile luate din cercul familiei ca ur-

mătorele:
AL
ficsor adică, fecior;

uszhkura, CUScru ;
TR
mosuly „moşul“ şi masa „m6şă; pă
nandis, nănaş,
EN
nyepota şi matusza (acesta din urmă din

latinul amuta cu sufixul usia: cf. cătuşă din
/C
catus) ; myirely „mirele“, myirdsza „mir6să“,

nunta, zesater „zestre“ şi szurdta „surată“, velr]săr .
SI
adică, verlilşâră şi verje „verie, rudenie“ (ambele

IA
de la „văr“ din latinul verus se. consobrinus,

de unde macedo-rom. cusurinu, care, în privinţă
CU
RY
ÎN LIMBILE STRĂINE | 267
RA
semantică, se pâte alătura de spaniolul germane
din germanus:sc. frater). |
LIB
In urmă vine materialul lexical, care se
rapârtă la, sferele cele mai. variate, la diferitele
domenii ale naturei, la ocupaţiuni, la obiecte
ITY
de prima necesitate.
_Relevâm mai întâi pe cele ce aparţin păs-
toritului : | E
S
csobin şi paliuldr adică păcurar;
kaskaval, urda, "neringya

ER
col saii ţol, kacsulya, koszok şi zabun;
„merindă“ şi ho-
IV
ddly, odaie; | |
Duhay sai buhaiul, kecel „căţel“,
UN
berbecs,
Hărlam, miora etc. ; şi încă câte-va animale, afară
“de cele pomenite, ca: cincar sait ţinţar, hertica
AL
„cărtiţă; furka, bilial, moca sai mâţă etc.

La agricultură se raportă:
TR
lkopăcs, kacsin „coc6n“, kapica „căpiţă,

mălă sai mălaiti şi semanca, semință.
EN
Apoi câte-va plante: ardil „ardeii“, alahor

sai alac, bisziok, busuioc, guraszira „colastră“
şi musacol, muşăţel. |
/C
La, sfirşit înşirâm pur şi simplu pe urmă-

SI
orele de diferite categorii, menţionând numai

IA
pe cele importante:
csercsely, „cercel“, csimpolya cimpoiii“, gurd,
CU
m.
268 ELEMENTE ROMÂNE |
AR
golonc „glonţ“, kovrics, haruca „căruţă“, hetran
R
„catran“, lompina|, cumpănă“, hurelye, limdnyj,
marfa, matdse „mătase“, palacsinta „plăcintă“,
LIB
paliura, pirkorics „pricolicit“, Dutvegdly „putre-
gaiii“, ramase „rămas, rest“, fokdny „tocană“,
ITY
vdpor adică vapor ş. a.
_Negreşit, nu tote aceste românisme dateză
din aceeaşi. epocă şi cronologia lor se pote întru
RS
cât-va stabili după legile fonetice ale limbei
maghiare. VE
Cea mai mare parte dintre românisme ai
intrat în unguresce subt o formă dialectală pro-
NI
priă Banatului. Caracterul dominant al vocalis-

mului bănăţân —muiarea lui e — il regăsim în
U
mail tâte aceste împrumutui: cf. mintye, ku-

AL
relye, meringya (merindie), nyepota, nyegra, nye-

kezsil, entyinâl etc. |
TR
Spiritul: limbei unguresci, ca şi al întregu-

lui grup linguistic caracterisat prin armonia vo-
EN
calică, nu îngădue dubla consonanţă la începutul

vorbelor şi caută a o evita prin intercalarea;
/C
unei vocale. Ast-fel, împrumuturi ca golonc

(glonţ) sai palacsinta (plăcintă) trebue să fie maj
SI
vechi de cât verbe ca trankdl (trâncănesc) sait

szkepdl (scap), cal nu observă acâstă lege fo-
IA
netică,
CU
RY
RA
„Accentul e un criteriu nu mai puţin deci-
-siv pentru epoca imprumuturilor: vorbele cari
LIB
“ati păstrat accentul românesc (ca ârdâl, paku-
lăr), sînt mai recente de cât cele ce au fost
supuse intonaţiunii maghiare (ca alakor, men-
ITY
teni etc.).: o
„Mai observâm încă, că sonul caracteristic
al limbei române—d—e redat unguresce obici-
S
mnuit prin e: gercsăva, gergelice (gărgăriţă), ke-
tran etc.
S'a v&dut, că ordinile
ER|
de idei, ce repre-
IV
intă aceste românisme, sint îndestul de felu-
vite spre a răspunde aserţiunii lui Hunfalvy,
UN
“că vorbele împrumutate de Unguri din româ-

(nesce s'ar referi exclusiv la viaţa pastorală 1);
AL
şi dacă nu ating sfera politică şi religidsă, ele

nu sint mai puţin variate şi caracteristice.
TR
De alminterea, Hunfalvy nu face de cât a re

EN
3 Hunfalvy, Die Rumiinen und ihre Anspriiche. Wien, 1882,

1881, p. GT:
p.223—925. Vedi şi Die Unyarn oder. Alagyaren. YVien,
române.. . Ac6stii |
„Nu găsim în limba maghiară elemonte
/C
române dovedesc o dar incontest abil, că din-

absentă de vorbe
de 'iiisa, şi în 'Pransilv ania do astădi ma existat Romă-
câce
SI
nismul în secolul [X—XI“, Cf. şi Xenopol, Ieoria lui Roesler,

cap. VIII: limba. Adăogâm cu părere de roi, că tot co Sus-
IA
limba maghiară
ţine autorul în privința românismelor din
e lipsit de orl-co basă sciinţif ică.
CU
ROMÂNE
R
270 PLEMENTE
RA
peta, conelusiunile premature, la cari ajunse E.
delspacher în citatul sei studii. După ce sus
LIB
ţine, că „atingerea antericră a celor dou& popore
ma, fost nică aşa de intimă nici aşa de impol-
tantă ca astădi“, observă în privinţa calităţii
TY
insăşi a vorbelor împrumutate (p. 116), că „ele
nu figurâză, nici în sfera, politică şi religiosă, NiCĂ
I
in genere în sfera, factorilor culturali mai înalţi
RS
şi că majoritatea românismelor duc o viaţă no-
madă în limba maghiară. “
VE
Vocabularul limbei maghiare abia a înce-
put a fi scrutat din acest punct de vedore. El
NI
reservă probabil constatări ulteridre, cari vor

U
infirma nisce userţiuni atât de generale. De a-

câstă natură sint de pildă, ingenidsele observa-
AL
ţiuni ale d-lui Hasdeii cu. privire la originea

cuvintelor mdântuesc (at. mantum : cf. scap din
TR
capa „manta“) şi alac din Magnum Etymologi-

cum. Atari cercetări vor revendica în favorea
EN
limbei româme o serie de vorbe considerate ca

maghiarisme şi cari figurâză subt acâstă rubrică
/C
în Dicţionarul lui Cihac.

Aci ar fi locul să vorbim şi despre Saşii
SI
din Transilvania, cari ai dus un traiii secular

IA
impreună cu Românii, aşa că multe din credin-

CU
R
ÎN LIMBILE STRĂINE
-!l
9
RA —
ţele lor se regăsesc la Saşi 1). Dialectul lor gen-
man trebue să conţie de asemenea urmele a-
LIB
cestei convieţuiri. N'avem insă nici o scire în
acsstă privinţă.
ITY
II
| Toţi etnografii aii relevat puterea de resis-
RS
tenţă a Românilor. Nici unul din popbrele în-
vecinate n'a, putut să-l absorbă; din contră,
crescerea lor e constantă şi în paguba elemen-
E
IV
tului străin. Ei sînt înzestrați co forţă rară
UN
de expansiune, mulţumită ocupaţiunii lor de

căpetenie —- păstoritul. Ca, ciobani, Românii pri-
begeaii din păşune în păşune şi acestei porniri
AL
îi datoresce poporul nostru puternica sa expan-

siune între Marea Adriatică şi Marea Negră.
TR
Pe lângă crescerea, vitelor se adaose facerea

brânzei şi negoţul caravanelor (turma cu sens
EN
de „caravană“ în Serbia şi Muntenegru). Vorbu

brânză (sub forma brenţa „caseus valachicus“
şi aprope
/C
întrun document ragusan din 1357)

întrâga terminologie ciobănâscă sa împrăștiat
SI
1) In basmele săsesci culese de Haltrich, Deutsche Woll:s-

IA
multe
miirchen aus dem Sachsenlande, 4 ed. Wien, 1885 se află
de origine românescă.
CU
R
272 | : BLEMENTE ROMÂNE
RA
în munţii: Carpaţi şi în ţările invecinate prin
migraţiunile Românilor în Alpii Dalmației şi în
LIB
Carpaţi. -
Acâstă migraţiune, începend încă din se-
„colul al XII-lea, porni în două direcţiuni opuse.
TY
Una pătrunse mai întâi în Serbia, şi de aci
spre Nord în ţările locuite de Croaţi până la
I
RS
"Triest, lăsând în urma, lor diferite colonii (ca
în Istria orientală şi în insula Veglia), cari până
astăqi,. deşi slavisate, dovedesc prin limbă, ori-
VE
ginea lor român6scă.
Alta apucă spre Nord-estul Luropeişi în-
NI
fiinţă, în Galiţia un şir de colonii numite „ro

U
mănesci“ (Woloska, Walachowka, "Wolochy),

cari, isolate, se contopiră cu Ruteni, dar lăsară
AL
despre existenţa lor urme în toponimia Gali-

ţiei, în graiul Rutenilor, în costumul şi în dati-
TR
nile Huţenilor.
Miklosich urmăresce înt1”0 importantă mMo-
EN
nografic, căreia îi datorim Şi datele de mai sus,.

aceste migraţiuni pe de o parte în Istria, Croaţia,
/C
şi Serbia, iar pe de -alta în Galiţia, Polonia,

Rusia, meridională, apoi în. ţâra Cehilor, Mora-
SI
vilor şi Slovacilor 1).

IA
1) Miklosich, Ueber die Janderungen der Rumunen în den

Dalmatinischen Alpen und den Narpathen. Wien, 1880.
CU
R
ÎN LIMBILE STRAINE 219
RA
Grupâm în tabloul următor elementele cio-
bănesci împrumutate din terminologia romă-
LIB
n6scă şi cari sint comune mai tuturor popo-
relor slave saii slavisate: |
bacza „baciu“, la Poloni; bata, la Moravi
ITY
şi Slovacă; | |
brenca, la Sebi; biyndza, la huteni;
RS
brendza, la Poloni; brynza la Slovaci,;
del „d6“, la Seri, dil, la Ruteni; del,
la Slovacă ca nume de E munte, precum „mă-
IV
gura“ în Galiţia;
| frula „fluer“, la Serbi; fujara, la Rutoni;
UN
flojara, la Huţâni; fuiarka, la Poloni; e

glag „châg“, la Moravi; glieg, la huteni;
( klag, la Poloni; |
AL
_) merinde, la Ruteni, merenda, la Slovaci;

_Dutera „vas de făcut brânză“ (putină), la
TR
Ruteni; putyra, la Poloni şi Slovaci; cf. gie-

lata, (a Poloni) şi geleta (la Slovac) din „Să-
EN
I6tă ;
struga „cir6dă mare“ (stiu) la Serbi;
/C
strunga, la Slovaci ; |
„taiistăt, la Ruteni; taneystra, la
SI
taystra
Slovacă;
IA
turma „cavavană“ la Serbi şi la Ruteni;

Şăinenu. — Din Istoria filologie! Române. 18:
CU
R
RA
turma „turmă“ la Poloni; turmar „cărăuş“
Croaţia ; ă
LIB
urda, la Ruteni; horda, la Poloni; urda,
la Slovaci; |
vatra, la Slovacii; .watra, la Poloni; vatra
TY
„fo (ef. lat. focus) la Ruteni (vaterka „vatră “);
Zentica „jintiţă“, la Ruteni; Zenczyca, la
I
Poloni; Zincica, la Slovadi. 3
RS
Afară. de nomenclatura pastorală comună,
mai avem de înregistrat urmele isolate lăsate
VE
de Români în vocabularul acestor popore.
In limba sevbă: beşika, balega (cf. bale),
NI
katun (katunar, Katunişte) „regio pastoria“,

kukuta, kustura, Klisura „strîmtâre“ (clausura),
U
faca „faţă“, luşija „leşie“, urlati „urlu“ ete.

AL
In limba slovacă: drac „balaur“; cf. mol-

danky „bucium“ (=moldovenesc) etc,
TR
In limba rutenă: arhat (argat) „lucrător

cu luntrele de pescari“, cara şi carina „ţ6ră,
EN
ț6rină“, dzer „zer“, korkobe€ „curcubeu“, ma-

la), part „noroc“ (parte), sap „sapă“, sokotiti
/C
„pasc“ (socotesc), trembyta „trimbiţă“, vatah,

Zenepyn „$n6pân“; — buna, bunyka; mMoşa
SI
moşul, muşia (la Rutenii din Bucovina);—bow-

har „boar“, bukata, cara „glâtă“ (ţeră), fa-
IA
carnyj făţarnic“, fijin „fin“, foja „eracă“ (f6te),

CU
R
IN LIMBILE STRĂINE
DO
—l
RA
folos, frembija „frânghie“, harmasar, kapestra,
karuca „căruţă“, kiptari „pieptar“, lew „lei“,
LIB
lok, malaj şi mamalyga, putere „putere“ (pu-
ternyi „putermic“), putnia (putină) „vas de
ITY
lemn pentru adăpat caii“, rypa, samanaty „a
s&mâna“, stympyrati, tiar chiar“, urytnyi
„urit“, ware „re“, venit -„folos“ 1).
RS
Cum se vede, elementele românesci din
rutâna sînt importante şi numerdse. [le de
sigur ar “putea
E
fi considerabil sporite, exploa-
IV
tându-se în acâstă privinţă colecţiunea etnogra-
fică întreprinsă de societatea geografică rusă,
UN
care a trimis, acum 20 de ani, o misiune sci-

_înţifică dirijată de Ciubinski pentru explorarea
AL
teritoriului rutân. Lucrările (Trudy) ai început

Sapară de la 1872 şi îmbrăţişeză întregul ma-
TR
terial etnografico-statistie a regiunii meridionale

a Rusiei. Acâstă, publicaţiune întradevăr mo-
EN
numentală este de o importanță capitală şi pen-

tru folklorul român ?).
/C
1) Pe lângă aceste elemente lexicale, nume do muntă, |

Ro-
păduri şi rîuri în Galiţia: ca Măgura, Negrowa, Lungul,
SI
Kapul; ' şi nume de sate: ca Akryszo ry, Fereskul,

tundul,
etc. culese do Kaluznjacki ap. Miklosich, IWande-
Strymba
IA
rungen, p. 25 urm,
ekspedicii v za-
2 Trudy etnograficesko- statisticeskoj
Petersburg, 1872—"17, şi anume:
CU
padno-russkij kraj, 6 vol.

R
RA
Dintre poporele slave, nică unul n'a venit
cu Românii în atingere mai intimă şi mai în-
LIB
delungată ca Bulgarii. Pe lângă acâsta, s'află,
sate in. Bulgaria şi Serbia, mai ales pe malurile
Dunării, locuite aprâpe numai de Români. Limba |
TY
bulgară trebue deci să fie forte bogată în ro-
mânisme din diferite epoce; din nenorocire,
I
RS
vocabularul bulgar n'a fost încă nici măcar CO-
dificat, necum supus unei cercetări sciinţifice.
VE
Vom face dar numai câte-va indicaţiuni culese
din monografia lui Miklosich asupra vorbelor
străine în limbile slavice 1):
U NI
Materiale (suporstiţiuni, eresuri, formece, ghicitori şi proverbe);

AL
II Basme; III Calendar popular (erodinţe, obiceluri şi cân-

teco privitore la diferite dilo); IV Sărbători ' și Datini (la nas-
cere, botez, nuntă, înmormiîntare etc.); V Cântece (de dra-
TR
gosto, casnice, satirice ctc.) şi VI Obiceiuri juridice şi Elemente

etnico (Bvroi, Poloni. şi alto naţionalităţi neruteno).
1) Miklosieh, Dic P'remdwărter în den slavischen Spr achen.
EN
Wien, 1867.—0f. Jirecok, Geschichte der Bulgaren, p. 115, unde

so citâză do asemonea câto-va românisme. Intrun articol „le
m6canisme grammatical peut-il s'emprunter ?“ publicat do Brâal
/C
în Alemoires de la Socicte de Linguistique, vol. VIII, 2. 191—192

(1890) Mohl adaogă câte-va exemple instructive din bulgăresce.
SI
El identifică, după Miklosich, unele colective bulgare cu desi-

nenţa pluralului românesc în uri, şi rapârtă vocativele sărbo- -
IA
bulgare în -le la vocativele-românesci întrebuințate cu articol

ca omu-le! Mal adăogim diftongil ea şi oa, trecuţi de la Ro-
mâni la Bulgari, la Ţigani şi la Slovaci.
CU
R
IN LIMBILE STRĂINE 2717
RA
Cer (cerrus), disagi, kapacina, kapistra (la
boi), karuca şi kavucar, furka şi furkulica, guşă,
LIB
lega „credinţă“, lişija, maj (adv.), masa, pala:
Tia, placinta, porta, pazitor, puj şi puika etc.
„Şi mai săracă în informaţiuni ne aflăm faţă
ITY
cu limba albanesă şi neogrecă, asupra cărora
limba n6stră —-în special dialectul macedo-român
RS
— a trebuit să influenţeze prin indelungul con-
“tact al elementului românesccu aceste popore.
Asupra acestui punct important n'avem nici
E
IV
măcar o simplă indicaţiune ?).
Spre a termina cu popârele din peninsula
UN
balcanică, ar trebui să pomenim ceva şi despre

vomânisme în limba turcă; dar nici aci nu sin-
mai norocoşi și, cu tâte că există o scurtă
AL
(tem
-) monografie despre elementele slave, maghiare
TR
şi române în vocabularul turcesc — ultima lu-

crare a lui Miklosich—ea e cu totul imperfectă
EN
1) D. Irbicânu, în Cronicuriă greci (Buc. 1888), p. XII

(ca
ecă
notă, pomenesco de câte-va. românisme în limba necogr
povaie otc.); dar d-sa uită, că acestea aparţin stilului croni-
/C
dea,
e atât do a-
carilor, tar nică de cum limbei grecescl. Acâsta
despre ispră- -
dovtrat, că vistierul Stavrinos insoțesce pooma-l
SI
do potmes his:
vile lui Mihaiti Vitezul (cf. Legrand, Recueil
Paris, 1877) cun mic vocabular de
toriques en grec vulgaire.
IA
Tijs Dhegias),
„lopra Blagea : Ca Zâura ( puratza zoi pertos
Miouzirera (= bucate „avere“), Tgrioa
Nalagococdes (Naei?agic),
etc.
CU
(01 3 drraozia Tis Biazius)

R
RA
Şi abia aținge chestiunea. Ca o curiositate re-
levâm faptul, că autorul ei.n'a putut descoperi
LIB
„de cât un singur cuvint românesc în limba,
turcă
— masa-— ce-l regăsim la Sărbi şi la Bul-
gari. 1)
I TY
RS
III
VE
Ne-a mai rămas să vorbim despre trei po-
pre, cari de secole trăesc pe solul patriei
NI
n6stre şi ale căror vicisitudini istorice presintă

o analogie izbitâre: Armeni, Evrei şi Tigani.
U
Câteşi trele ale lor idiome aii fost influențate

de limba română, dar în proporţiuni neegale,
AL
ce corespund probabil stării sociale şi intelec-

tuale a fie-căruia din aceste popâre. Le vom
TR
cerceta treptat după gradul acestei influenţe.

Tiganii ait încercut o înriurire covirşitore
EN
şi România fiind unul din principalele popa-

suri ale acestui n6m pribâe inainte de a se
/C
fi r&spândit în Europa, idioma lor este ca Şi

SI
IA
1
) Miklosich, Die slavischen, magyarischen und vununischen
Elemente îm tiirlischen Sprachschatze. Wien, 1889.
CU
R
IN LIMBILE STRĂINE 279
RA
imbibată de elemente românesci. Şi acest capi-
tal lexical ei l-ai purtat cu dinşii în lungile
LIB
lor colindări prin tâte ţările europene. Inti”o
lucrare capitală, Miklosich urmăresce aceste cu-
ITY
treerări ale graiului ţigănesc de-alungul Europei
și constată, că unele românisme definitiv în-
trate în limba Romilor (cum se numesc cei
RS
însişi), ai fost transportate până la punctul ex-
trem al migraţiunii Țiganilor în Europa, până
E
în Spania. Intr'adevăr, în sub-dialectul ţigano-
IV
spaniol regăsim vorbe ca, ceriii, iert, lume, plaiii
şi altele de aceeaşi importanţă semantică. 1)
UN
După materialele adunate de ilustrul sla-

„vist ne vom încerca a da o idee de importanţa
AL
(împrumuturilor ţigănesc, alegend 'cu preferinţă

- colecţiunile lexicale făcute în provinciile odini-
TR
Gră românesci, Basarabia şi Bucovina. |

Aceste împrumuturi pot fi grupate după
EN
următorele categorii: |
Corpuri şi fenomene cosmice: cerii, stă,
fulgerili, tunili (tu-
/C
cureubâii, nouri; aier, roătă),

net), untunerecu (cf. galbăn, albastru);
SI
din sfera politică şi militară: ympyratu şi

IA
1) Miklosich, Ueber die Mundarten und die YWanderungen

1872—"18, vol. 1], p. $2 şi passim-
CU
der Zigeuner Europ's. Wien,

-
R
280 - ELEMENTE ROMÂNE
RA
ympyrat6sa, moşiya, ryzboiii şi bataliya, 6ste
şi oştân, oraş şi cetate, turnu, săjata,;
LIB
din sfera, religi6să: pomana şi bodaprostia
(cu sens de jertfă“), nunta etc.;
momiţă,
TY
nume de animale: lei, şerb (cerb),
Mâţă, şoricu; gultuiru (vultur), rața, cocostire;
I
brâsca, scoica, topirlă (şopirlă);
RS
noţiuni relative la timp : primăvara, tmna,
dimineţa, târdii, sadauna, (tada=una
totd.), pe
VE
“urmă, lung, des, scurt etc. precum şi numele
unor dile ale săptămânii ca luyi (luni) şi nu-.
NI
meralul cinci-deci ;
noţiuni privitbre la. spaţii: câmp, munte
U
(cu sens de „stâncă“), plaiu „munte“, marea,

AL
lac, pâriii, izvor, golbură (holbură), mal, ieza-

tură etc. ; |
TR
unelte. indispensabile 'iganului: amnariii,

iasca, Iyulyauă, cosă, tocilă, puci6s, zmâlă etc.
Vorbe române cu sufixe țigănesci şi anume:
EN
adjectivele: luminimi „luminos“, ascuţin „as-

cuţit“ ; substantivele: judekesiii „judecător“, ym-
/C
prejuralesco „imprejurime“ ; verbele: judekin

SI
„judec“, bukurisailem „mă bucur“, tristosem

„m& întristez“ etc.
IA
TPOte acestea înti'o listă de 80 de vorbe

peste tot. Numai din formula ţigănâscă a Ta-
CU
R
IN LIMBILE STRĂINE . 281
RA
tălui nostru, aşa cum ea sună în Bucovina, re-
LIB
levâm următrele românisme şi locuţiuni întregi
românesci: ceri, sfinţit, împărăţia, pe voya,
yertesar, în kale de ispită...
ITY
Dar influenţa nu se mărginesce numai la
vocabular, ci 'Ţiganul a sciut a-şi însuşi modul.
de a vedea şi de a cugeta al Romanului. Bas-
RS
mele şi cântecele ţigănesci, culese în Bucovina
şi publicate de Miklosich (în vol. 1V), conţin
motive şi forme românesci. Intâiul basm e in-
E
IV
titulat „înşiră-te, mărgăritari“ şi începe cu „dul
sfeţi (=feţi) logofeţi“ ; în cel d'al doilea figurcză
UN
eroii legendari Parau-kaşt şi Parau-ol-bari, o tra-

ducere literală după „Frânge-lemne şi Sfarmă-
AL
pâtră“, şi Dinele ca genii rele femeesci; cel

d'al patrulea întitulat „Nazdravanu“ reproduce
TR
formula iniţială a basmului românesc: phenem

ka, sas ek impăratu „Spun că era un împărat
EN
(ci că era un.. )“; cel Val decelea e întitulat

„Petri Fet-frumost.
/C
In fine, ca o ultimă analogie, eroul cunos-
“cutei legende despre mânăstirea Argeşului portă

SI
nu-
şi la Tiganii din Turcia (Miklosich III, 12)
un pod
mele de Manole, dar acolo e vorba de
IA
însă din
ca şi în tradiţiunea grâcă. In nici una
CU
Pa
R
RA
tradiţiunile respective la cele-lalte popbre nu
figurâză un meşter cu numele de Manole 1).
LIB
„" Din contră, Tiganii, din causa stării lor de:
gradate, m'aii transmis vocabularului român de
cât un număr infim?) de vorbe şi acestea de-
ITY
notă în special însuşiri nefavorabile. |
Atari ţiganisme sînt:
RS
ciurdesc în loc de „fur“ aplicat în special
VE
1) Vegi studiul moti Legenda meşterului Manole la Grecii
modernă în Convorbiil lit. ANII, 669—682.
NI
) Curat absurde şi fantastice sint următorele aserţiuni

făcute de străini în acâstă privinţă. Un re-care Kohl (ap. Pott,
LU
„Zigeunor“ I, p. VII nota) pretinde despre Românii din Tran:-

silvania, că dinşii, având mat mult a face cu Tigani, ai îm-
prumutat de la ei „o mulţime de vorbe pentru lucruri şi fapte
RA
necuviinci6so“. Iar cunoscutul ţiganist. frances Bataillard (în

„Les derniers travaux rolatifs aux Bohâmions dans PEurope
orientale“ în Revue critigue din 1870, II, 191—218) susţine la p.
T
179 nota: „Un roumain trăs intelligent m'assure (observation

fort importante si elle so vârifio ploinement) que tous les -
EN
termes do.mâtier en roumain, sauf innovations râcentos bien

entendu, sont empruntâs au bohâmien“. E de prisos a adăoga,
că nici unul nici altul nu citâză vro probă — din motivul că
/C
o atare nu există. Nu mal puţin absurde sint cele scrise de

Baronzi (Limba română şi tradiţiunile el, p. 21) despre ţiga-
SI
nisme în românesce. Esto adevărat însă, că ţigănâsca formâză

un contingent important în iimba cârâitorilor din România
IA
ca în gralul hoţilor din întrâga Europa: vorbe hoţesci ca gagii,

nstâpân“, mol(ete) „vin“ sai love(le) „bani“ sînt de acâstă ori-
gine; cf. Hasdoi, Principii de Linguistică, p. 44,
CU
R
RA
Țiganilor: din €orao „fur“, la. participitt: Zordo,
de unde verbul românesc;
LIB
cală, „gâde“ din kald „negru, ţigan“ : calaii
recrutându-se mai ales dintre Tigani;
Denga „drac“, vorbă familiară cu deosebire
TY
în Moldova, de la benga, numele ţigănesc al
diavolului ;
I
RS
_Dbards „ciocan mare şi greii“: vorbă ţigă-
n6scă din bară „mare“ etc.
VE
Mai adăogâm şi sufixul adjectival ţigănesc
enghero (cf. herongero din hero „c6psă“), care
NI
S'anină la unele vorbe spre a le da o înfăţişare

ridiculă: suflengheru (suflet), fofengheru (luc6-
LU
fBrul dimineţii), bostromengheru (originea şi in-

( semnarea obscure) etc.
-) De aceeaşi origine sint în sfirşii vorbele:
A
rudar „ţisan aurar“, dirvar „ţigan lemnar“,

TR
puradei, „prune de ţigan“ (cf. danciă şi dân-

căucu), tanana „joc ţigănesc“, şandrama... pe
EN
când, din contră, expresiuni relative la viaţa

țigănâscă (ca sălaş, şatră,. aie, vatră, glude, vă-
/C
taf, bulubaşa, etc.) ai pâtruns din românesce în .

SI
graiul Romilor.
IA
Sub-dialectul evreo-german din România a

împrumutat de asemenea o serie de românisme
CU
R
- 284 _ BLEMENTE ROMÂNE
RA
forte întrebuințate şi cari în majoritatea, casuri-
lor nu posed echivalente germane. Din punctul
LIB
de vedere fonetic sonul caracteristic oa se re-
duce în evreo-germana la o, iar silabele că şi
gă se resolvă în ke şi ghe (ca şi în unguresce).
ITY
„ Yerbelor române li se anină desinenţe ger-
„mane: skap-en „a scăpa“ (skap-e, skap-est, skap-
RS
et...) etc. |
Termeni importanţi VE ca primăvară şi tâmnă
(tomnă), ca nepot, ţăran (cu pluralul germani-
sat: ţăren-er) ai intrat definitiv în acest graii,
ca şi numele animalelor: aricii, berbec, cioră,
NI
(coră), maimuţi(ă), măgar, brâscă (broske) etc.

LU
Câţi-va termeni de grădinărie ca: porumb .

saii păpuşoii, caisă şi zarzzără, dude, pepene Şi
strugur, c6jă (koje) şi săminţă etc.
RA
Şi următorele pentru noţiuni de diferits ca-

tegoril : bordei, cântar (lcânter, cu accentul gei-
T
manic), cleşte, craiti „desfrinat“, dram (dram din

EN
drăm, cu umlaut), dulap, gârlă (gherlă), han (di-

minutiv germanic: chând]), labă, magazie, moşie,
/C
oca (6kă), perdea (pard6), potedvă (potkovă), şanţ,

talpă, tavă, tavan, vatră etc. 1)
SI
IA
1) Mal pe larg despre acâsta în al meu Studii dialeclo-

logic asupra graiului cvreo-german. Bucuresci, 1889, p. 75—78.
CU
R
ÎN LIMBILE STRĂINE 28b
RA
In îne Armeiii, cari se aşedară în Mol:
dova încă înainte de secolul al XIV-lea, nu s'aii
LIB
putut sustrage nici dinşii unei influenţe seculare,
cu tâte că eu nu trebue să fie considerabilă din.
causa caracterului exclusiv şi al traiului isolat;
TY
al acestui n6m. Acâsta explică şi lipsa desăvii-
şită a armenismelor în limba română. Din po-
I
RS
vivă, în limba armână ai intrat mai multe ro-
mânisme, cum 0 constată profesorul Hanusz în-
VE
tun interesant. studii despre graiul Armenilor
din Galiţia.
NI
| Cele mai multe dintrinsele aparţin regnu-

lui animal: berbegi, cerb, giunc, lepur, kokoveika,
LU
„mundzul, mâţa. |
| Importante 's verbele admise numai sub
A
forma lor participială în unire cu un auxiliar

TR
armân: ferit şi grăbit (Hilalui); oprit, păzit, scă-

părat şi suterit, (-- anelui); — şi cele câte-va ad-
EN
jective: urit, vestit, sgrăcit... |

Armen era la noi odinidră sinonim cu ne-
gustor, comerclul fiind ocupaţiunea principală a
/C
„Armenilor. E interesant a regăsi în grajul lor.

SI
câţi-va termeni comerciali ca: negustor, bolt(ă),

bani... apoi expresiuni ca: domna, curtan (curten),
IA
cumnat, gluruit, făgăduială...

In fine, seria de vorbe: arutuir (arătură),
CU
R
286 „ELEMENTE ROMÂNE IN LIMBILE STRĂINE
RA
brad, fag, siug, shindă, krangă, butuk; dzer
(zer),malaii, samakis; koma, pintin, karar (că-
LIB
rare), porta, prund, paurav (părâil), furculiţă, nămă
(numai)... D,
ITY
Aceste însemnări repedi asupra elementelor
române în limbile străine presintă un mare in-
RS
teres etnologie şi asemenea, studii vor contribui
la o mai drâptă apreciare
VE a influenţei, ce a
exercitat-o limba română. asupra idiomelor în-
vecinate şi asupra graiurilor, cari lrăesc în mij-
NI
locul ei. Când se va trage bilanţul general al

împrumuturilor etnice, se va vedea, că spiritul
LU
român n'a fost nici mal puţin darnic în bogăţia

sa, nici mai puţin larg în puternica-i expansiune
ca poporele, cari ai izbutit a-şi afirma indivi-
RA
dualitatea şi a lăsa urme însemnate în evolu-

ţiunea sa istorică, | |
T
EN
/C
SI
IA
') Hanusz, Sur la langue des Armâniens polonais. Cracovie,

1886, citat și reprodus după d. Hasdoi „Armeni! în România“
în Resista Nou, An. IIL (1890), p. 128—135.
CU
R
RA
LIB
I TY
RS
“STAREA ACTUALĂ A FILOLOGIEI ROMÂNE
VE
OCHIRE RETROSPECTIVĂ
NI
LU
(1870—1892)
A
TR
Ne vom încerca a resuma în paginile ui-

mătore, de natură mai mult bibliografică, acti-
vitatea filologică din cursul ultimelor două de-
EN
cenii, atât din ţâră. cât şi din străinătate, rela-

tivă la Români. Cuvintul „filologie“ e luat aci
/C
în accepţiunea-i cea mai largă, aşa cum ea fu

SI
aplicată de Boekh pe terenul clasicităţii greco-

romane şi de fraţii Grimm în domeniul limbilor
IA
germanice. In acest sens, filologia iîmbrăţişeză

viaţa unui popor în principalele manifestări ale.
CU
288 "STAREA ACTUALĂ
R
RA
inteligenţei sale şi se identifică până la un punct
cu cultura sa, care coprinde pe deo parte limba
LIB
şi literatura, lar pe de alta moravurile şi arta
naţională. | .
Dintre toţi aceşti factori intelectuali, limba
ITY
e cel mai important, întru cât, servind celor-lalţi
de organ expresiv, ea face posibilă existenţa lor.
RS
In: jurul limbei dar şi al imediatei sale expie-
siuni, al literaturei, trebue să se concentreze
opintirile filologului. Nu se pâte cere de la din-
VE
sul aprofundarea egală a tuturor acestor factori;
dar cunoscinţa lor generală îi este indispensabilă
NI
pentru apreciarea, producţiunilor literare ale tre-

LU
cutului. | . |
Inti”un cadru astfel limitat şi împărţit în
trei secţiuni principale (Limba, Literatura şi
RA
Cultura propriii disă) vom expune munca desfă-

şurată, în cei din urmă 22 de ani, în variatul
T
domenii al cugetării române. i

EN
Ac6stă ochire retrospectivă asupra mişcări:

filologice în cursul unui sfert de secol ar putea
/C
presenta, cu tâte lacunele-i inevitabile, un tabloii

plin de interes, constatând progresul real, un
SI
progres însemnat în .raport cu trecut, în diferi-

IA
tele ramuri ale desvoltării nostre intelectuali.

CU
R
A FILOLOGIEI ROMÂNE 2859
RA
Dar. mai întâi cată să facem cunoscinţă cu
izvârele . bibliografice şi periodice din ultimele
LIB
două decenii.
După Bibliografia cronologică u lui Iarcu,
TY
care merge până. la :1870, nu posedem nici o
lucrare seri6să asupra bibliografiei române din
I
ultimul pătrar al secolului. Lipsa-i pote îi intru
RS
cât-va suplinită prin publicaţiunea periodică a
lui Degenmann (1879—1889),
VE continuată de li-
brăria Socec, şi prin dou& bibliografii parţiale
de d. I. Popescu; în special prin câte-va mono-
NI
grafii de natură istorică, datorite d-lor Xenopol

şi N. Densuşanul). .
LU
In străinătate, Revista pentru filologia ro-
') Cartea, lui Iarcu se pâte completa cu Biblio-hronologia

A
.]
română de Codrescu în Buctumul român din 1875—1876. 1. G.
TR
Popescu, Trei ani din literatura română (187-4—1516). Indice

bibliografic al cărţilor publicate românesce în Romiinia şi străi-
nătate între anil 1874, 1875, 1876. Bucuresci, 1877 şi șise ani
EN
din literatura români. Catalog general do cârţile române publi-

cate în ţ6ră şi străinătate do la 1 Ianuarie 1874 până la Iulie
1879. Bucuresci, 1879. — D. Xenopol în Buletinul Rovistel
/C
istorice din Paris, începend do la 1881 până la 1590 (tom.

XV, 439—446; SIX, 145—158; XXV, 374—391; INVIII, 377— -
SI
398; XXXII, 369 u.; NSXV, 3492—361 şi NLIII, 878—39)),

d. N.
analiseză publicaţiunile istorico apărute in România; şi
IA
face în Rominische Rovue (din 1586 şi 1891) o

Densuşanu
revistă bibliografică a cârţilor române de literatură istorică
dintre anii 1882—1889. .
CU
19
Şăinenu. — Pin storia Filologie homâne
R
290 . STAREA ACTUALĂ
RA
manică, a lui Grober a publicat succesiv: de la,
apariţiunea,- ei (1876—18390) un Suplement Dbi-
LIB
bliografie anual, în care limba română e destul
de bine 'representată mai ales în primii ani,
mulţumită informaţiunilor directe procurate de
ITY
„dr. M. Gaster. Ceva analog oferă astădi Indica-
torul (Anzeiger, 1883...) bibliografie pentru
RS
limbile şi literaturele romanice de Ebering.
După Archivul pentru Filologie şi Istorie a
VE
lui Cipariii (1867—1872), singurele reviste spe-
ciale, exclusiv consacrate sciinţelor filologico-
NI
istorice, ati fost: Columna lui Trajan pentru

Istorie, Linguistică şi Psicologie populară (1870— :
LU
1853) sub direcţiunea d-lui Hasdeii şi Revista,

pentru Istorie, Archeologie. şi Filologie (1882— .
RA
1887) a d-lui Tocilescu 1).

Revistele astădi existente se ocupă numai
incidental cu sciinţele speciale. Intr'acestea me-
T
rită a fi citate în primul rind şi după ordinea

EN
apariţiunii lor următârele: Convorbirile Literare.

(1867 u.) sub redacţiunea, d-lui Iacob Negruzzi,
/C
3) Despre vol. [II al Columnel: ef. Syrku în Archiv f.

SI
slav. Phil. VI, 423—426 şi despre 'vol. VII: Schuchardt în Zoit-

schrift f. rom. Phil. 1, 481. — Despre Rovista d-lui Tocilescu:
IA
cf. Gaster în Literaturblatt pe 1883, p. 112—114; W. Meyer în.

Zeitschritt f. rom. Phil. din 1884, p. 140; Tiktin in Literatur.
blatt din 1886, p. 167 şi Conv. Lit, AVI, '323—04,
CU
R
A FILOLOGIEI. ROMÂNE 291
RA
-
Revista Nouă (1888 -u.) dirijată de d. Hasdeii
LIB
şi Archiva, sciinţifică şi literară din Iaşi (1890 u.);
la, cari trebue să mai adăogâm Analele Acade-:
miei Române (1867 u.) |
TY
Despre cele-lalte publicaţiuni periodice, de
dincoce şi de dincolo de Carpaţi, se pâte con-
I
sulta, (până la 1887) excelenta monografie biblio-
RS
grafică, a d-lui A. Pop (1888).
Principalele reviste străine pentru studiul
VE
limbilor romanice — ca Romania (1572 u.) din
Paris, Revista lui Grober (1876. u.)—precum şi
NI
Archiva pentru filologie slavă de Jagic (1875 u.)

încă se ocupă din când cu limba română şi
LU
cu cârță vromânesci.
A
IL. LIMBA
TR
Studiul serios al limbei române se pote

EN
face numai în paralel cual celorlalte limbi ro-

“manice şi după principiile sciinţei comparative
a limbilor. Filologia română este astfel insepa-
/C
'vabilă de filologia romanică, care 'ea însăşi se

SI
inspiră de la resultatele generale ale nlologiel

IA
comparative.
Pe când limba nâstră nu posedă încă. nică
o lucrare specială relativă, la idiomele romanice
CU
292 STAREA AOTUALĂ
R
RA
în genere, Linguistica are deja o mică literatură,
representată prin publicaţiunile d-lor Hasdeu Şi
LIB
Şăin6nu!), |
O catedră de filologie comparativă. la. Uni-
versitatea din Bucuresci a fost înființată în 1878
ITY
pentru d. Hasdeii, titularul ei actual; cea de
limbile romanice, ocupată de d. Frollo, urmă
RS
după un scurt interval; o catedră de fi
lologie românescă rămâne încă o chestiune a,
VE
viitorului.
NI
A. Gramatica
LU
Primul volum din „Cuvente -den Bătrâni“

(1878), opera capitală a d-lui Hasdei, a pus basa
RA
Gramaticei istorice române. El coprinde limba

vorbită între 1550—1600, conţinend texturi
T
(acte şi fragmente) şi glose slavo-române, - în

EN
') Hasdeu, Principii de Filologie comparativă. Bucuresci,

1875; Principii de Linguistică, 18S1 şi Studii de sciinţa limbeă în
/C
Columna pe 1882: cf. (despre Principi! de Linguistică) Baudouin

de Courtenay, Programma lekcij. Kazan, 1881.—Şăinânu, Lin-
SI
guistica contimporană. Bucuresci, 1890 şi Raporturile între Gra-

matica şi Logica, 1891: cf. Sayco în Acadomy d. Noemvrie
IA
1594, Raoul de la Grasserie în Mus6on d. Noomvrie 1891,

Comsa în Revue philosophique d. Martio 1892 şi Odobescu în
Revista pedagogică, N. 2.
CU
R
RA
reproducere diplomatică, şi însoţite de un aparat
critico-exegetic, care pâte servi de model; apoi
LIB
un specimen de dicţionar etimologie al limbei
române şi în sfirşit ediţiunea critică a cele! maj
TY
vechi cronice existente. Importantele chestiuni
de - ordine fonetică, morfologică şi etimologică,
I
agitate saii resolvate de autor, capătă o nouă
RS
valdre prin observaţiunile lui Schuchardt, con-
semnate în Suplementul volumului!). VE
_ Meritâsele studii fonetice ale răposatului
Lambrior, despre vocalismul român şi despre
NI
labialele în graiul popular”), ai fost urmate de

LU
5 Cf. G. Meyer în Augsb. alle. Zeitung d. 1879, N. 49;

A. de Gubernatis în Nuova Antologia d, 1878, p. 790; Cihac
în Conv. Lit. d. 1880, N. 3—4 şi în Roman. Studien 1V,
A
141—184 ; Jarnik în Der Osten d. 1878, N. 414; Gastor în Zeit-

TR
schrift f. rom. Phil. LV, 468—476 şi în spocial Schuchardt,

Uber Hasdews altrum. Texte u. Glossen în Suplomont (1880)
Ja tomul I din Cuvente.
EN
2) Lambrior, L'E bref en roumain în Romania d. 188,

Essai de phonstiquo roumaine în Romania d. 1880-81, Notes sur
les labiales en roumain populaire, ibid. 1885 (articole resumate
/C
de d. [. Nădejde în Contempor. 1, 495 u.); Indroptariu, studii

filologice în Conv. Lit. XV şi Introducorea la Carto do citire,.
Iaşi, 1882; IL od. 1890: cf. Gaster în Zeitschriftf. rom. Phil. II,
SI
190 şi 493; Romania d. 1888, p. 631; “Tocilescu în Rovista II,

191 şi 1. Nidojde, (Cartea de citire) în Contompor. I, 70t—69
IA
şi Din lucrările inedite alo lul Lambrior în Contempor. VI,

336—50 (Mote la elementele latino din Dicţionarul lui Cihac) şi
CU
VII, 273—85 (Note la Cartea-l de citire). — VedI şi Georgian,

294 - SPAREA AOTUALĂ
R
RA
ale d-lor Gaster şi Ţiktin, primul asupra gutu:
ralei şi despre stratificarea, elementului latin?)
LIB
cel d'al doilea, despre evoluţiunea unor -diftongi
şi influenţa sibilantelor asupra. vocalelor înve
cinate, precum şi frumosele-i studii asupra. vo- |
ITY
“calismului român, cari. formeză întâia parte
dintro gramatică istorică a limbei nstre?);
RS
apoi lucrările romaniştilor străini Mussafia)şi
,
VE ,
"Essai sur le vocalisme roumain, prâced6 d'une 6tude historique

et critiguo sur le roumain, "Bucarest, 1876: cf. Romania VI,
NI
147; Kuhn's Zeitschrift IV, 183 şi I. Nădejde în Contempor.

I, 448 —45. — 1, Nădejde, Studil sciinţifice asupra limbel
LU
române (fonetică) în Contempor. II, 98u. şi 'Paverney, Pho-

nâtiquo roumaine (Le traitement de tj et du sufixe ullum
en roumain) în Etudes romanes dâdi6es ă Gaston Paris, p.
28'7—978.
RA
1) Gaster, (Zur rumiinischen Latitgeschichto) Die Guttu-

vale tenuis. EHalle, 1878: cf. Romania VIII, 134; Stratificarea, ele-
mentulut latin în limba română în Revista d-lui Tocilescu I,
T
17—32 şi 345—856 şi Die nichtlateinischen Eleinento im Rumii-

EN
nischon în Grober's Grundriss f, rom. Phil. 1, 406—415.

2) 'Piktin, Stadien zur rumânischen Philologie. Leipzig, 1884:.. |
cf. Romania d. 1884, p.19£; Literarisches Centralblatt d. 1884,
/C
-p. 1058; Gaster în Deutsche Litoraturzeit. d. 1884, p. 1758 și

Conv. Lit. AVIII, 208—210; Der Vocalismus des Rumiinischen
SI
în Zeitschrift f. rom. Phil. > XII şi Die rumiinische Sprache

în Grober's Grundrissf. rom. Phil. I,.438—4G1.
IA
| 3) Mussafia, Zur rumnischen Vocalisation. Wien, 1868: cf.

Liter, Contralblatt d. 1869, N. 32.
CU
R
A FILOLOGIEI ROMÂNE - 295
RA
înainte de toţi Miklosich!), care a dat prima
sintesă fonetică a celor trei dialecte române.
LIB
Tote aceste opintiri vor prepara terenul pen-
tu o tratare istorică a limbei. Dar .chiar de pe
TY
acuma putem privi cu mulţumire la distanţa,
enormă, ce desparte empirismul trecutului de
„- metâda severă a foneticei actuale, aşa cum ea
I
RS
fu inaugurată, acum v”o dout-deci de uni, de
“ilustrul Ascoli în studiile sale asupra dialectelor
VE
_reto-romane.
.. După opera eramaticală a lui Cipariii (1569),
NI
încercare sistematică, în stilul vechei şedle, urmă

întrun mod raţional elaborarea materialelor
LU
preliminare, pe temeiul cărora se va putea sta

bili, înti”o di, după legile Linguisticei contimpo-
A
'zane, evoluţiunea treptată a graiului românesc.

TR
In loc de o construcţiune apriorică a lim-

“bei s'a revenit ast-fel la :procederea experimen-
tală pe scara cea maj întinsă. Şi dacă ridica-
EN
„Tea întregului edificii rămâne încă într”o per-

spectivă depărtată, investigaţiunea e cel puţin
/C
) Miklosich, Beitrăge zur rumunischen Lautlehre. 1—Y:

SI
Wien, 1881—1883: cf. Graster în Deutsche Literaturzeit. d. 1882,

- p.1012 şi d.1883, p.1227; Cihac în Literaturblattd.1882, p. 110—114;
IA
- Jagi6 în Archiv f. slav. Phil. VI şi VII; 'Lechmer în Interna-

Cf. despre
tionale Zeitschr-"f. verg]. Sprachwiss. 1, 2. 469—471.
Bogdan în Revista Nouă II, 111—115.
Miklosich (nort în 1590)
CU
z
R
296 - STAREA ACTUALĂ
RA
îndreptată de astă dată pe calea adevărului şi
a sciinţei.
LIB
Afară dar de încercări elementare, cari
îmbrăţişeză întrun mod sumar întregul dome-
niii gramatical ), nu avem de o cam dată a.
ITY
înregistra de .cât o serie de monografii, între
cari figureză mai ales „Contribuţiunile la fone-
RS
tica dialectelor române“ (1881) de Miklosich şi
„Studiile relative la filologia română“ (1884) de
VE
Tiktin. Ambele aceste eminente lucrâri, scrise
fiind în limba germană, atraseră din partea ro-
maniştilor asupra limbei
NI
n6stre o atenţiune din

ce în ce mai meritată, căreia se datoresce lo-
LU
cul însemnat, ce fonetica-i ocupă în recenta

Gramatică comparativă a limbilor romanice de
Wilhelm Meyer.
T RA
"Pe terenul ortografiei nu ne mai întimpină

EN
acele sisteme diametral opuse, ce domnea odi-

niGră între şcola etimologică şi cea fonetică:
/C
SI
3 Nădejde, Gramatica limbei române. Iaşi, 1834: cf. Ro-

mania d. 1885, p. 170 şi Pompiliii în Conw. Lit, XVIII, 38;
IA
Istoria limbei române. Iaşi, 1887: cf. Roman în Conv, Lit. XXI,
919—930. — 'Tiktin, Gramatica română, Iaşi, 1891: cea mai
bună carte asupra materiei.
CU
R
RA
ambele de o potrivă de imposibile tocmai prin
extremul lor contrast.
LIB
Cestiunea pare a fi
intrat în fasa moderaţiunii, când o conciliare:
va deveni posibilă intre etimologismul tempe-
TY
rat, patronat de Academia română şi obligato-
iti în învățămîntul public, şi între fonetismul
I
raţional, aşa cum a fost formulat în manualul
RS
de ortografie română (1889) de Tiktin.
Inaugurată întrun mod VE sciinţific cu „Des-
pre scrierea limbei române“ (1874) de d. Maio-
rescu, cu Indreptariul (1882) lui Lambrior și
NI
mai ales-cu studiul filologico-critic al d-lui Frollo!),

problema ortografică a trecut peste peri6da-i de
LU
fierbere şi de transiţiune spre a se apropria

de o soluţiune definitivă. La acâsta va contri-
A
bui şi studiul istoric al diverselor aspecte, ce

TR
1) Frollo, O nouă încercare de soluţiune a problemului orto-

grafic. Bucuresci, 1875: cf. Graft în Rivista di filol. romanza
EN
II, 323. Despre sistemele ortografico până la 1870: cf. Cipariti în

Principii de limbă şi do scriptură. Blaj, 1864, p. 278—392 şi în
al sbă Archiv, p. 563 u. („Gramatiştii şi ortografiştii români“),
/C
Vegi încă Picot, la Socist6 littârairo do. Bucarest ot Jortho-

graphe da la langue roumaine în Revuo de Linguistiquo, II
SI
şi III; Schuchardt, de Porthographe du roumain în Romania

II, 79 u.; Gaster, Originea alfabetului şi ortografia română. Bu-
IA
curesci, 1885 şi Ghibănescu, Grafia cirilică la Romani. Botoşani,

1888: cf. Xenopol în Archiva d. Iaşi 1, 363 u.
CU
298 STAREA AOTUALĂ
R
RA
a primit grafia latină suprapusă : alfabetului
cirilie £). | i |
LIB
Cât privesce morfologia sai partea formală
a limbei, afară de materialele adunate de Ci-.
pariu în „Principii de limbă“ (866) Şi resumate -
ITY
de Mussafia, nu putem semnala de cât unele
studii isolate, întregul acest domenii fiind aprope
RS
vergur de 0 lucrare sistematică şi fundamen-
tală 2). e
Acelaşi lucru, şi într'un grad încă mai
VE
simţitor, se pâte dice despre lexiologia saii for-.
marea vorbelor, unde un început serios rămâne
NI
încă de facut 5). | Ie

LU
1) Ionaşeu, Sistemele ortografice cu litere latine. Focşani, .

RA
1889: cf. Xenopol în Archiva d. Iaşi 1, 238,

*) Mussafia, Zur rumiinischen Formenlehre în Jahrbuch
f. rom. u. engl. Litt. X (1$69); 'Tiktin, Un fenomen morfologic
T
în Conv. Lit. XIII (1879), p. 294 u. şi Cârţii sait Cârţer? în

EN
Archiva d. Iași 1, 666 u.; 1. Nădejde, Declinaţiunea cu 2 casuri

în românosce în Contempor. II, 571 u. şi O formă veche
* păstrată la Istrieni IV, 744 și 944; W, Neyer, Dio schwache
Perfectbildung im Rumiinischen în Zeitschrift f. rom. Phil. IA,
/C
244 u.;. Bumbac, Dic Conjugation în Rumânischen in ihrem

Verhăltniss zur lateinischen. Czernowitz, 1884 şi Raica, Rolul
SI
principiului analogie pe terenul. flexiunii române. Ploesci, 1890,

2) Quintescu, De deminutivis lingua romanice.
IA
Berlin,
1567; Stefurea, Sufixe latine în Convorb. "XI, 217 u. şi
Sufixe române XII, 144 u.; Jarnik, Pripona eali v rumunştive .
CU
.
)
-
un 2290/|A
R
„A FILOLOGIEI ROMÂNE „299
IT, ar area
RA
In sfirşit, lacune nu mai puţin numerdse
resintă sintaxa, pe terenul căreia nu s'a. stu-
LIB
mpa234
ajdiat până astăgi de cât Genul î) şi mai ales

Articolul. “Caracterul metatetic al acestui din.
„
3
La —_
iStiumă a, preocupat pe toţi scrutătorii limbei
TY
n6stre;, studiul cel mai vast se datoresce d-lui
- Hasdei 2). | |
I
RS
în Listy, p. 40— 50: cf. Tiktin în Conv. Lit. AVII, 9208;
VE
Hasdeti; Istoria unul sufix romanie (ame) dispărut din limba,
« română în Columna d. 1882, p. 480 şi 570; do asemenea, su:
fixele şi prefixele în Magnum Etymologicum. — Ca lucrări
NI
model pentru formarea vorbelor pot servi cele doub opero ale
lui :A. Darmestetor, Zraite de la formation des mots composis dans
la langue franqaise comparâs aux autres langues romanes ot au
LU
"latin. Paris, 1875 şi De la creation actuelle des mots nouuveauz

( dans et; des lois qui la regissont, 1877.
la langue francaise
1) Gruber, Studii asupra genului elementelor latine în ro-
A
_
* mânesce în comparaţie cu cele-lalto limbi romanice. Iaşi, 1884.
TR
La acâsta so pâre alătura monografia lui W. Meyer, Schicksale

_ des Iateinischen Neutrums. : Halle, 1883, caro țino s6mă şi do
“limba. română... NR
EN
2: Hasdeu, Le typo syntactique hoiho illo illo bonus ct

o
sa parentăle în Archivio glottol. ital. III, 3. 420—441 (subt
609—687:. Reduplicarea şi
formă amplificată în Cuvento II,
/C
f. rom.
triplicarea articolului definit): cf, Gaster în Zeitschrift
Phil. 1V, 184 şi Cihac în Rom. Studien IV, 131 u. Vedl incă.
des
SI
Obâdânars, Irarticlo dans la langue roumaine în Revue

d. 1884, p.133—152 şi Une forme do lart. roum.
langues rom.
Caix,
qui se met dovant les subst. et les-adj. în Miscellanea
IA
Schuster, Der Vestimmte Artikel îm Rumdnischen

p. 209—2915.
CU
ACTUALĂ
R
300 STAREA
RA
Din contră, Semantica limbei române a fost
obiectul unei opere speciale, încoronate de Univer-“
LIB
sitatea din Bucurescă 1). | |
De aci resultă, că singurele părți ale Gra-
maticei române, ce ai fost cultivate până astădi,
TY
sint studiul semnificaţiunilor şi în special al
sonurilor limbei. Acest din urmă mai ales a
I
RS
ajuns la un înalt grad de precisiune, mulţumită
unor cercetări aprofundate şi executate în con-
diţiunile sciinţifice cele
E mai rigurâse?).
IV
und Albanischen. Hermannstadt, 1883: cf. Jarnik în Literaturblatt
UN
d. 1884, p. 75; şi 1. Nădejde, Articolul hotărit şi întrebuința:

rea lul în dialectul istrian în Contempor. IV, 674 şi 681. —
Hasdei, Un principiu estetic al Sintaxei române în Columna
d. Iulic, 1883: cf. Tiktin, Zur Stellung der tonlosen Pronomina
AL
und Verbalformen im Rumâănischen în Zeitschr. f. rom. Phil.

14, 590, — Pentru studiul procesului de transiţiune al limbilor
romanico de la starea sintetică la cea analitică: cf. Clairin, Du
TR
Genitif latin et de la preposition „de“. Etude de syntaxe histo-

riquo sur la dâcomposition du latin et la formation du-fran-:
Gais. Paris, 1880.
EN
Pi ') ăinânu, Incercare asupra Semasiologieă limbei române,

Studil istorice despre transiţiunea sensurilor. Bucuresci, 1887:
cf. Gaston Paris în Romania XVI, 631 şi H. Korting în Liter.
/C
Contralblatt d. Ian. 1889; Notes sur le vocabulaire roumain

(Jidovil, 'Lătari! sai Uriaşii) în Romania XVI, 494—501.—
SI
Vedi încă Lambrior, Cuvinto de reverență la Români în Conv.

lit. XV, 205 u. şi Ceva despre Conjunctivul românesc în
IA
Revista d-lui Tocilescu 1, 37—44, |

”) Despre importanţa limbei române pentru fonetica şi
accentuaţiunea latină: cf. Burla, despre pronunţarea lui s în
CU
R
RA
B. Lexicosrafie
LIB
_ Activitatea pe terenul lexicografiei române
a fost mai sus caracterisată în trăsurile ei ge-
TY
nerale, dela Dicţionarele de Cluş şi Buda (1825)
până la Cihac (1880) şi Hasdeii (1886), al cărui
SI
Magnum Etymologicum inaugureză o eră nouă
R
în cercetarea originilor cuvintului românesc.
VE
Aci vom intra numai în câte-va amănunte
privitâre la elementele constitutive ale limbei
române. |
NI
In examinarea fondului ei latin ne izbesce

U
“înainte de tote o particularitate remarcabilă :

cel nu cunbsce o graniţă geografică între diferi:
AL
„tele provincii ale Daciei, constituind elementul

Dan-românesc al graiului în oposiţiune cu
TR
elementele străine, cari, tote, sint mai mult sai

mai puţin familiare unui anumit teritorii (ma-
EN
în Rovista d-lui 'Tocilescu I, 17—82 şi despre

/C
„limba română
lat. terminate În
accentuaţiunea formelor contrase alo subst.
-ium 1, 331—336 ; Ar. Donsuşa riu, Din Vocalisn uul latin şi
ius şi
SI
1882: cf. Nădojde în Contompor. II, 174.

român. laşi,
atorul lui Corssen pe acest teren,
— Scelmann, continu
IA
limpegi rea canti-

a utilisat mat întâi limbile romanice pentru
che des Latein
tăţii şi a accentului vorbelor latine în Ausspra
istorisc hen Grundsă tzen. Heilbro nn, 1885.
nach phuysiologisch-h
CU
R
302 2 | STAREA ACTUALĂ
RA
ohiarismele în Ard6l, slavismele în dialectul
“istrian Şi în România, turcismele în România,
LIB
grecismele în Gialectul macedonân).
Pe lângă stratul latin şi accidenţele etnice
să se trecă cu. vederea
TY
posteridre, nu trebue
substratul autohton, elementul ante-roman. Pu-
inele resultate positive, în privinţa aşa numi:
I
RS
telor motive etnologice, se datoresc perspicaci-
tăţii şi erudiţiunii d-lui Hasdeii, care căută a
întemeia cu argumente E solide simplele indica-
IV
țiuni ale unui Miklosich şi Schucharât asupra
influențelor indigene, cercetări reluate în timpul
UN
"din urmă de câtre Asicoli. In diferite rînduri

d. Hasdeu a revenit asupra acestei grele pro-
bleme şi de ună qi şi-a dat ultimul cuvint
AL
„asupra raportului complicat dintre strat şi sub-

TR
strat. Ori-care ar fi sârtea acestor măreţe ipo-

tese, ele vor avea meritul de a fi aruncat pri-
EN
mele licăriri în orizontul întunecat al originilor

naţiunii române. 1). ,
/C
1) Hasdeu, Originile păstoriei (elemente dacice) în Co-

SI
humna d. 1874, N. 5—9; Pragmente pentru istoria limbei române,

Elomente dacice. Bucuresci, 1876; Cuvente den Bătrâni I, 270 ue
IA
şi Strat, şi substrat. Genealogia poporelor balcanice în Re:

vista Nouă, Anul V (1892), p. 5—97.
CU
R
A FILOLOGIEL ROMÂNE 303.
RA
Dialectul latin vulgar, transportat în Dacia,
LIB
deveni în acest noii mediii un dialect provincial
„traco(daco)-latin sati romanic. Deşi sciința na
reuşit până astădi a, fixa diferenţele locale ale
TY
limbei latine, dar un graiu răspândit pe un te:
ritorii atât de vast a trebuit, prin însaşi firea
SI
lucrurilor, s'aibă numerâse variaţiuni dialectale.
şi din cercetările lui
R
Acesta, resultă învederat
Grober asupra subştratelor
VE latino-vulgare ale
_vorbelor romanice (1884), pe basa cărora sar
putea stabili diferențele cronologice ale latinei
NI
populare.
Pe de o parte, un studiu aprofundat al ra-
U
porturilor între limba română şi dialectele -ita-

AL
liene, cari aparţin în special gr upuluă sard, ar pune

probabil într'o nouă lumină caracterul provin-
TR
cial al latinei-vulgare transportate în Dacia şi.

ar complini ast-fel datele incomplete, ce ne
EN
sat epigrafice con-

procură mărturiile istorice
timporane (cf. p..68).
/C
Pe de alta, “elementul . latin al limbei

pare a nu proveni pe de a, întregul din aceeaşi
SI
epocă. Tratarea diferită a unor deşinenţe iden-

un-
tice ca în musc(u)lus. şi masculus sai în
IA
pro
gtula şi: lingula indică diverse peridde de
medievală n'a
CU
„venință. De asemenea, latina

STAREA ACTUALĂ
R
304
RA
fost încă exploatată în folosul vocabularului
românesc, precum nici latina eclesiastică, care
LIB
formâză o parte însemnată din terminologia |
nâstră bisericâscă (cf. botez, biserică): elemente
ca duminecă, de pildă, arată asemenea sub ra. -
TY
„portul fonetic o proveninţă latină posteridrăl).
Analogiile limbei române cu italiana, pro-
I
RS
venţala şi valona ai fost relevate în câte-va
monografii de mediocră importanţă?)
E
IV
1) Lipsa do studil in acest sens asupra elementului latin
în limba română se simte mai ales citind opera recentă a
UN
lut Korting, Romanisches TPorterbuch, Padeborn, 1891. Cihac, în

primul volum al Dicţionarului săi daco-român, nu ţine s6mă:
nici de latina vulgară, nici de cea medievală, nici de elementul
AL
romanic posterior, când venirâm în raport cu popârele neola-

tine din occident. Acest din urmă de mare importanţă cultu-,
rală, suprapunndu-se peste vechea pătură a fondului latin,
TR
avu do resultat un proces identic (neterminat încă la noi), ca

în celo-lalte limbi romanice, creând un strat paralel de-vorbe
populare sati primitivo şi vorbe literare sati posteridre şi pro-
EN
ducând ust-fel cunoscutul fenomen al dubletului, care ar me:

rita o specială cercetare, luându-se ca model monografia lui
Brachot, Dictionnaire des doubleis ou doubles formes de la langue
/C
francaise, Paris, 1868. — Vedi şi Hasdeu, Ghioc şi sglăvoc.

Un dublet greco-latin în Columna pe 1882, p. 372—379 (cu iin-
SI
dicarea literaturei asupra dubletelor).

2) Frollo, Limba română şi dialectele italiene. Brăila, 1869 :
IA
cf, p. 190. — Body, Les affinit6s du patois wallon ou roman

liegeois avec lo roumain în Revue du monde latin III (1884),
1. 54—69. — Vidal, Fiudes sur les analor gies linguistiques du
CU
R
RA
„Cea mai timpurie şi cea mai îndelungată
dintre influenţele străine, cea slavă, a jucat în
LIB
constituirea, definitivă a graiului naţional un rol
“identice cu al elementului germanic în limbile ro-
TY
manice din occidentul Furopei. Pe când însă
acolo organul intelectual continuă a fi latina,
SI
la noi tradiţiunea romană se întrerupse şi-l se
substitui paleo-slava: De la începutul secolului
R
al XVI-lea începe literatura, VE traducerilor biseri-
cesci, dar dinainte se pot constata, urme de
limbă naţională, ca nisce oasis risipite în mijlo-
NI
cul documentelor oficiale, în aşa, numitele glose

“slavo-române, cari se urcă până la 1348, pre-
U
cum şi în cele câte-va împrumuturi mai vechi

AL
ale unor dialecte slave din terminologia pasto-

““vală românâscă.. |
TR
Afară de elementele populare pe deplin

asimilate din slavona, se inaugură din secolul
al XVI-lea şi pote dinainte, adică odată cu tra-
EN
/C
Cihac, Câteva cu
roumain et du provencal. 'Aix, 1885,.— Vedi
în Conv. Lit. X, 26—32 : cf. Columna d. 1816,
vinte din Rabelais
SI
între limba românâscă

p. 235; şi Pr. Dam6, Studiu comparativ -Îrances
la Dicţio narul româno
și provenţală în întroducerea
u.). Cf. Roque-
IA
Buciu mul român d. 1876, p. 207

(reprodus şi în
ture du midi de lu France.
" Perrier, La Roumanie dans la littâra
Paris, 1881. 9
CU
, , | | 20
Şăin6nu.— Pin Jstoria Filologie! Române
4
R
306 - SDPAREA AOTUALĂ
RA
ducerea cărţilor bisericesci, întroducereaîn limbă
pe cale curat literară a unui mare număr de
LIB
slavisme mai ales pentru ideile abstracte, cari
" lipseai graiului popular. Importaţiunea; avea,
une-ori de motiv simpla nepricepere saii como-
TY
ditatea, traducătorului. Aceste împrumuturi, din
necesitate sai înlesnire, atât de dese în monu-
I
RS
mentele teologice ale timpului, îşi aii negreşit
importanţa, lor culturală, dar ele nu pot consti-
“tui o parte integrantă E
a vocabularului naţional
IV
şi în tot casul nu pot fi confundate cu impru-
muturile populare propriii-dise făcute direct prin
UN
contact imediat cu n6mul sloven.

Ast-fel, o cercetare sciinţifică asupra ele-
mentului slav va trebui neapărat Să distingă o
AL
împătrită pătură în vocabularul limbei române:

TR
un fond popular, datorit atingerii imediate Şi

al cărui: termen final s'ar putea pune aproxi-
mativ în secolul al XII-lea; apoi elementul ofi-
EN
cia], care dateză de la prima nâstră organisare

politică şi administrativă, începând cu secolul
/C
al XIV-lea şi elementul literar din epoca pri-

SI
melor traduceri; în sfîrşit, un număr de rusisme

aduse de ar matele Tusesci cu ocasiunea ocupaţiuni-
IA
lor provisorii ale fostelor Principate şi cari ai dis-

CU
R
RA
părut odată cu acestea, lăsând câte-va urme în
LIB
scriitorii contimporani.
Premiterea acestor consideraţiuni era ne-
cesară, sprea accentua caracterul defectuos al
TY
„lucrărilor existente şi lipsa lor de val6re sciinţi-
fică pentrua se putea deduce dinty'iînsele conse-
SI
cinţe de importanţă etnologică.
După listele “incomplete şi superficiale ale
R
unui Ginkulov, Stephan, Schmidt şi Popovici 3),
VE
"ajungem la prima monografie seri6să, asupra
elementului slav de Miklosich 2), care; deşi
NI
forte incompletă, a rămas până astădi cea mai

acest sens, de rece partea
U
bună lucrareîn
espectivă, din Dicţionarul lui Cihac nu denotă,
AL
.)
gramna-
Nacerlanije pravilăi valacho-moldavsl:oj
TR
Ginkulov,
e). "Petersburg, 1810.
tii (Schiţă, de regulele Gramaticel român o listi, do
1'74—200, conţine
Apendicele la Crestomatie, p.
— Stephan, Lin/luss des
EN
român esee.
slavisme întrebuințate.în
Ostrowo, 1859. —W. Schmidt,
Slavischen auf dem Walachischen.
Az Erdely Muscum (Muscul
Slavisches im Rumunischen în
Jahr und seine Tage, în Meinung
/C
Ardelsn) din 1867 şi în Das

ens. Hermanns tadt, 1866
und Brauch der Rumănen SicbenbirgSpra chelement im Rumă-:
Excurs îbor das slav.
SI
(p. 52—66: — S. Popvvici,

imie).
“ nischen — dar numai privitor la topon
în limba română, în Glasnik din Bolgrad,
sărbo-slave
IA
Vorbe
sârbă, d. 1867, p. 830—08.
organul Societăţii de literatură Rumunischen.
2) Miklosich, Die slavischen Ilemente în
's Zeitschrift 1, 282—989.
CU
Wien, 1862: cf. Diofenbach in Kuhn

R
306 " SDAREA AOTUALĂ
RA
un progres şi în unele. privinţe îi . este .chiar
“inferidră. In acâstă primă lucrare a mare
LIB
lui slavist, “privitore la limba română, el
admite -după Kopitar un element mixt (traco: .
iliric şi latin) în constituirea „naţionalităţii ro-
TY
mâne şi constată, că particularităţile de limbă
comune idiomelor balcanice trebue reduse la
I
RS
influenţa. elementului „autohton.
De la 1862, când. apăru monografia
lui Miklosich, până astădi E nu se făcu nici un
IV
pas înainte într'o materie atât de importantă.
Aci, mai mult ca ori unde, se simte. necesitatea
UN
unei lucrări definitive din. caus a

însemnătăţii
capitale a factorului slavon pentru desvoltarea
Cu întrodu-
AL
intelectuală a poporului nostru.

cerea studiului limbilor slave în înv&ţămintul
TR
„nostru universitar e de sperat, că se va aplana

calea unor viitore cercetări mai conforme cu
progresele sciinţei.
EN
Influenţa ungară, deşi neînsemnaată în ra-

port cu cea slavonă, se resimte deja în primele
/C
SI
1) Hasdeu, Limba slavică la Români până la 1400 în

Tralan d. 1870; Baudouin de Courtenay şi dialectul slavo-turanic
IA
din Jtalia. Cum s'au introdus slavismele ? Bucuresci, 1576: cf.

Leger în Rovue critique d. 1876, p. 410. — G. Panu, Inriurirea
slavonă în Conv. Lit. VI, 193 u. îi | |
CU
R
RA
monumente ale limbei („hitlân“ in vechile foi-
LIB
mule de Tatăl-nostru), dar e de natură mai
mult teritorială. Elementul maghiar a fost cel-
cetat în diferite rinduri mai ales de seriitori
TY
unguri ca Jerney, Hunfalvy şi Alexics?), dar
fără succes. Cihac' nu fu mai fericit ca prede-
SI
cesorii sei. In timpul din urmă apăru prima
monografie scrisă românesce asupra chestiunii”).
R
Aci autorul se încârcă a face alegerea provin-
VE
cialismelor de elementele curat populare, dar
nu atinge nimic despre fonetica împrumuturilor
NI
nică despre importanţa, lor culturală.

In cercetarea influenţei orientale asupra
U
vocabularului nostru, va trebui iarăşi specificat

AL
succesive. Existenţa de urme cu-

_) elementele-i
TR
în Oriont). Poşta,
1) Jerney, Keleti utazisa otc. (Călbtorio (Limba
lvy, A rumun nyelv
EN
1851, vol. I, p. 141—151. — Hunfa

listă roprodusă şi în Die
română). Peşta, 1888, p. 106—121,
iiche . Wien, 1883, p.:925 u. — Alexics,
Runânen und ihre Anspr limba
în
(ilemente maghiare
Magyar elemek az olâh nyelben
/C
şi Rosler, Das Magyarischo im

română). Peşta, 1888. — Cf.
en. Leipzig, 1870, p. 34'7—952.
Ruminischen în Rumiinische Studi
SI
arilor în Conv. Lit. V, 183

— Slavici, Studil asupra Maghi
u. şi Not şi Maghiari! VII, 216 u.
IA
limba română. Bucu-

2) Mândrescu, Plemente unguresci în
resci, 1892.
CU
ÎN
R
310 STAREA ACTUALĂ.
RA
" manice a fost relevată în timpul din urmă 4),
Vorbele turcesci propriii dise sînt tote -de ori-
LIB
gine vulgară sai Lurco- tatară (cum o arată
forma lor), pe când imprumuturile arabo-persiane -
transmis indirect prin intermediul Turcilor.
TY
Sau
Elementul otoman a. fost obiectul unui studii,
publicat în 1885 de autorul acestei cărți ?).
I
RS
Materialele acumulate în acest interval: permit
a spera, că o nouă ediţiune va putea mai bine
corespunde exigenţelor sciinţifice. E
IV
Blementul grecesc a rămas până astagi cel
mai vitreg tratat din tote. Lucrările existente
UN
de Rosler şi de Cihac nu pot satisface nici mă-

AL
1) Hasaei, Sur les €ltments tures dans la langue roumaine.

Bucuresci, 1886. Atari studii aii devenit posibile prin publi-
TR
carea Vocabularului cumanic păstrat în Biblioteca Marciană,.

din Veneţia: Gâza Kuun, Codex Cumamicus, Bibliothecă ad
Templum Divi Marci Venctiarum (c'o întroducere de 104 pa-
EN
gini). Buduposta, 1880: cf. W. Radloff, Zur Sprache der Ko-

manen în 'Pechmer's Zeitschrift I, 377 u:
| 2) Săinenu, Elemente turcesci în limba română. Bucuresci,
/C
1885: cf. Tiktin în Litoraturblatt f. rom. u. germ. Phil. VII,

468. — Vodi încă Rosler, Die griechischen und liirhischen Bestand-
SI
teile im Numiinischen. Wien, 1865:. cf. Gaster în Columna din

1876, p. 521—524; şi Miklosich, Die tiirkischen Elemente în den
IA
siid-ost und ost-europiiischen Sprachen. I—iI. Vien, . 1884 şi

Nachtrag,. I—II, 16588—1890: cf. Korsch în Archiv f. slav.
Philol. VII, 637 u. | "
CU
R
RA
car cerinţele cele mai modeste. Acesta este cu
atât mai regretabil, cu cât influența grâcă ri-
LIB
valiseză în importanţă culturală cu cea slavă.
Ar trebui însă înainte de tâte a se distinge
TY
epocele când ai intrat în limbă diferitele ingre-
diente şi.a se fixa criteriile lor cronologice.
SI
sai bizantină a lăsat urme
Grâca, medievală,
“insemnate şi caracteristice 2), cari difer de gre-
R
cismele întroduse mai târdii (în secolul al
VE
XVI şial XVII-lea), precum aceste din urmă se
deosibesc de elementele provisorii aclimatisate
NI
| în. epoca Pamnarioţilor. Şi aci dar se constată

succesiunea, relevată deja la influența slavă: .
U
pătura populară se suprapune lu strat

(peste
AL
urmeză 0 inundare
_Joficial şi literar, după care
de elemente transitorie.
TR
Flementul grec a lăsat urme în diferitele

domenii ale vieţii intelectuale: dreptul, religiu-
EN
nea, şc6la. Imtrâga legislaţiune românâscă, de

la Pravila lui Vasilie Lupu până la codicele
origine bizantină: de aci "un
/C
Calimah, e de
SI
e
ÎN
po lângă Giosariul lui Ducange,
1) Pentru modio-greca,
ului Sophokles, Greel;
IA
opera capitală e Dicţionarul american

. .. rau a Vor si
Byza ntin e Perio ds. New- York şi
Lexicon of the Roman and
Leipzig, 1898.
CU
R
312. STAREA AOTUALĂ
RA
număr de expresiuni juridice de proveninţă
Srecă. Sa
LIB
Nomenclatura: teologică se resimţi cam în
acelaşi timp de o însemnată înriurire grâcă, de.
unde în terminologia bisericâscă, română un strat
TY
de vorbe grecesci paralel c'unul anterior slavon.
Dacă învățămîntul grec a fost mai mult
I
RS
dsastros de cât binefăcător, el însă a îmbogăţit
vocabularul românesc cu o întrâgă nomencla-
tură, de ordine culturală. E De aceea grecismele
IV
întroduse pe cale literară (prin traduceri) ai
o mare însemnătate pentru istoria civilisaţiunii
UN
n6stre.
Printr'o lucrare sciinţifică - s'ar pune toi.
de o dată capăt unor ipotese imposibile ca cele
AL
ce admit supraviețuirea în limba n6stră a unui

element greco-pelasgic, sati —ceea ce revine cam
TR
la acelaşi lucru—cari cred în posibilitatea exis-

tenţei în românesce a unor elemente elene din
EN
epoca romană 1). | |

/C
1) Cf. G. Ioanid, Disertaţiune asupra adevăratei origină a

limbei daco-române în strinsă afinitate cu limba pelasgico-elenă,
SI
Bucuresci, 18$2.—D-nil Xenopol şi Erbicânu urcă raporturile

între Greci şi Români până la colonisare. In primul volum
IA
din a sa Istorie a Românilor (p. 170 u.), d. Xenopol enumără, ca

elemente elene r&maso doa coloniile asiatice grecesci, următ6-
velo: martur, papură, tufa... (restul pâte fi omis). Criteriul e
CU
R
RA
Cum se vede, studiul elementelor constitu-
LIB
tive ale limbei române presintă încă profunde
şi multiple lacune. Importanţa lor mai presus
de îndoială va cresce în proporţiunea pDrogre-
TY
sului realisat în tratarea lor.
'O istorie a limbei române nu va fi posi-
SI
bilă, de cât după ce vor exista lucrări temeinice
asupra fie-căruia din. aceste elemente. Cei, în
R
realitate, o istorie a limbei de cât expunerea
VE
metodică a. diverselor influenţe succesive şi spe-
cificarea acţiunii lor în opera de constituire a
NI
limbei naţionali ? De aceea, în starea actuală a

o asemenea, întreprindere ar fi cu totul
U
„studiilor,
( prematură 1).
AL
) so formo
antica rostire a lui » ca u. D-sa uită însă, că numero
TR
nă în dialecte grecesc i modern o (povozeze

anal6ge ne întimpi
190065, 4c0U 05, TOVUTV VOT. [PUB
> O. ACUŢ + Tep) şi do
şi protinsole vorbe
la unul din aceste dialecte provin de sigur
EN
Cei mai distinşi filologi moderni greci, Chatzi-

elenico-asiatice.
ă supravl oțuirea în
dakis şi Psicharis, contestă, în tesă genoral
Asa numitele arhaisme
neo-grâcă de forme dialectale antice.
/C
analogice posteriore.
fonetice nu-s adesea de cât formaţiuni
de gramma ile historique nco-
In-casul nostru, Psicharis (Essai
caistor ogen şi provenit
SI
grecque II, p. LVIII) conside ră pe „=u

gutural. 5
prin influenţa labialei sat a unui c de d.
asupra limbel romano
IA
'1) Excelentele „Cugotă ri

şi 409) conţin o fru-
G. Vârnav-Litânu (în Conv. Lit. VIII, 366 de vedere
despre desvoltarea limbei din punctul
m6să schiţă
CU
literar. p
R
314. STAREA ACTUALĂ
RA
Două mai ales sint lipsurile, ce caracterisă
Jucrările
de acâstă categorie: delimitarea teri-
LIB
torială în privinţa circulaţiunii (la elementele
străine) şi în special factorul istorico-cultural.
şaii momentul cronologic. Aceste. dou criterii
TY
nu pot fi îndestul recomandate viitorilor inve-
“stigatori în acest domeniii. 1)
I
RS
1) Studiul sciinţific al limbei române, din causa olemen-
VE
telor sale de natură multiplă, este unul dintro cele mal ane-
voi6so şi reclamă, spre a [i făcut cu succes, cunoscinţa măcar
clementară a idiomelor învecinate. De acoca enumerâm aci
NI
câte-va din mijlâcele comparative, pe lângă filologia romanică

(Enciclopeaii de Kărting si Grober, Gramatici de Diez şi W. Meyer,
LU
Dicţionare de Diez și Korting) şi cea slavă in general (Miklosich,
p
Gram. compar. a limbilor slave, 1852—1876, Lexicon palao-
. slovenicum, 1862-1865 şi Dicţionarul etimologic al limbilor slave,
1886; şi ca primă introducere manualul lui Leskien, coprindând
RA
o gramatică paleo-slavă, texte şi un glosar, II ed. Weimar,

1836) :
- Pentru limba bulgară: Vymasal, Die bulgarische Sprache.
NT
Wion (Hartleben); Bogorofi, Dictionnaire bulgare-franţais. Viena,

1871 şi Dictionnaire franţais-bulyare, 1873.
Pentru serba: Parcid, Grammaire serbo-eroate, trad, p.
E
Fouvrier. Paris, 1877 şi Baragic, Lexicon serbo-germanico-lati-

/C
„mun. Viena, 1852 (cu multe explicaţiuni etnologico:istorice).

Pentru albanesa: G. Meyer, Albanesische Grammatili.
SI
Leipzig, 1885 şi Jtymologisches lorterbucl, der. albanesischen

Sprache. Leipzig, 1891.
IA
Pentru neo-grâca ca studii introductiv: C. Wied,

Die neugriechische Volksprache. Wien (Hartleben) şi Legrand,
Dictionnaire grec-franţais. Paris, 1886; apol Psicharis, Essai de
CU
FILOLOGIEI ROMÂNE 315
R
"A
RA
O parte integrantă a Vocabularului, Ono-
mastica sau studiul numelor proprii, în special
LIB
Toponimia sai nomenclatura locală, e departe
incă de a atrage tâtă atenţiunea, ce merită.
După Dicţionarul topografic şi statistic al Ro-
TY
mâniei de Frunzescu (1872), important pentru
materialele sale dar presărat cu etimologii arbi-
SI
trare, d. G. LI. Lahovary întreprinse a -publica,
în Buletinul Societăţii Geografice (1886 u.), Ma-
terialul pentru a servi la facerea unui DicţionarER
istoric şi geografic al României. Aceeaşi Socie-
IV
historique neo-grecque, vol. I—II. Paris, 1886—1889 şi
Grammaire
UN
Skarlatos Byzantios, Lezicon elenico-yrec. III cd. Atena, 1874.

Sprache.
Pentru limba maghiară: Gorg, Die ungarische
Bariţ, Dicţiona r ungaro- român. Braşov, 1869
Wien (Hartloben) şi
(Gramatica limbei ungare. Ciuş, 1869).
AL
Wien
Pontru cea turcă: Wicd, Die tirlische Sprache.
Dictionn aire ture-fra neais. Paris, 1862.
(Hartloben) şi Mallouf,
măr-
TR
Am fi putut înşira o lungă. bibliografie, dar ne-am

intenţional la cârţile recente, do natură mai mult
ginit
i pen-
practică şi elementară, cum e colecţiunea de gramatic
Leipzig) sub
EN
tru limbilo' vil editato do Hartleben (Wien, Post,

pentru
titlul colectiv: Die Munst der Polyglottie, forte nimerito
o primă întroducere. — In străinătate, limba şi literatura ro-
la SŞeola de
/C
mână sint oficial predate numai la Paris (d. Picot

Petersb urg (d. Syrku la Universi-
limbi orientale vit) şi la St.
d. Weigand s'a fixat ca docent la Lipsca şi
SI
tate). Alminte rea,

d-nil:
dintre cel-lalți cunoscttori al limbei nostre se numără
Ascoli şi Ive în Italia, Schuchardt şi Jarnik în Austria, Meyer:
IA
Libko şi Itudow in Germania, Nyrop în Danemarca, Monnier

şi 'Tavernoy în Franţa.
CU
R
316 STAREA ACTUALĂ
RA
tate a mai publicat şi o serie de monografii
geografice asupra diferitelor judeţe ale ţării, cele
LIB
mai multe însă lăsând de dorit în privinţa ot
dinii şi a met6dei. Into interesantă monografie
„Nomenelatura topică a judeţului Vilcea“ (1885)
TY
Dr. Gaster.se încercă a fixa câte-va criterii is-
torico-fonetiee pentru elucidarea nomenclaturei
I
RS
geografice române, până astă-di vast câmp de
suposiţiuni fantastice, unde fie-care se crede da-
tor a-şi spune cuvintul în loc de a pune umărul
VE
la, adunarea, materialelor înseși.
Etimologia reclamă multă sciinţă, şi o dosă
NI
Gre-care de divinaţiune, care nu-i dată fiesce-că-

LU
rula, pe când inieligenţele cele mai modeste )

pot fi utilisate pentru acumularea metodică a
faptelor 1).
RA
Pe terenul pur etimologie al limbei sau în-

cercetarea originii cuvintelor, contribuţiunile cele
NT
mai importante se datoresc d-lor Hasdeii (în

E
/C
5 Ca elemente comparative pot servi, în asemenea cer:

cotări, cele dout-trei monografit de Miklosich relative la nu:
mele personale şi localo: Die Bildung der slavischen Personen-
SI
namen. Wien, 1860; Die Bildung der Ortsnamen aus Personen-

namen, 1865 şi Die slavischen Ortsnamen aus „Appellativen. I—II,
IA
1872—1874.—Pentru nomenclatura geografică a Transilvaniei:

cf. Lenk v. Vrauenfeld, Siebenbiirgens Lezicon. i vol. Wien, 1829.
CU
R
RA
ani ai Columnei, apoi în Magnum Ety-
diferiţi
mologicum Romanie), Cihac (în Convorbiri Lite-
rare şi în Dicţionarul daco-român) şi Şăinenu
LIB
(in Elemente turcesci şi în Semasiologia limbei
române). |
TY
În genere însă, sub raportul etimologic,
plivit
osorul limbei române a fost până astădi.
SI
de
abia pe de mărgini, pe când interiorul săii ascun
incă multe cărări neumblate, numerâse colţuri tâi-
nuite, unde va putea ER
r&sbate numai spiritul divi-
perfecționate
natoriti înarmat cu instrumentele
IV
e
ale sciinţei viitore, pe când multe dintrinsel
UN
vor rămânea pentru tot-d'a-una sustrase privi-

vilor serutătore ale eruditului ?).
C. Dialectologia
AL
Importanţa gralurilor populare pentru limba

ată.
naţională nu mai are nevoe a fi demonstr
TR
rme-
Ele pot suplini întru câi-va lacunele inte
diare in epocele de evoluţiune linguistică, des-
EN
voltarea lor în spaţii mergând paralel cu aceea

în timp. în special pentru studiul istoric al lim-
/C
bei nâstre dialectele ai o valâre neprețuită şi

SI
cf. Cihac
Dv) Veqi si Burla, Studii etimologice. Iaşi; 1880:
Lit. XIV, 998—9 302; şi Săinâ nu, Notes sur lo vocabu-
în Conv.
IA
şi XVIII (1889) şi Dicţionar

laire roumain în Romania, XVII
româno-german. Buc. 1889.
CU
318 STAREA ACTUALĂ
R
RA
fără “ajutorul lor un asemenea studii ar fi cu
neputinţă. |
LIB
Intr'adevăr, limba n6stră literară nu pâte
fi urmărită monumental de cât până în seco-
lul al XV-lea şi este puţin probabil, că desco-
TY
peririle ulteridre vor da cu mult înapoi acâstă
limită. Intervalul secular până la ivirea prime:
I
RS
„lor monumente il putem încă surprinde în gral-
urile macedonân şi istrian, mai ales în cel
dintâi. Limba vechilor monumente nu. diferă
VE
esenţial de cea de astădi şi fără luminile dia-
lectelor nu sar putea: dar urmări procesul de
NI
treptată formaţiune a graiului românesc, |

LU
Intemelată acum vro 20 de ani de câtre"

Ascoli, prin: ale sale „Studii ladine“ (1873), dia-
lectologia romanică inaintă cu paşi repedi. Pe w-
RA
mele maestrului păşi mai întâi Gartner, cola-

boratorul lui Miklosich în adunare de materiale
NT
istriano-române, a cărui Gramatică reto-romană

(1883) e un monument de răbdare şi un model
E
de precisiune dialectologică. Astădi, studiile dia-

/C
lectali ai organele lor speciale în Italia şi în

Franţa, unde se constată, mai ales în timpul din
SI
urmă o vie mişcare pe acest teren 1).

IA
:) Ascoli, Archicio glottologico italiano, Milano, 1873:

_Pltalia dialettale VIII, 9S...— Gilli6ron, Revue des Patois gallo-
CU
R
RA
Prima condiţiune şi cel mai mare merit al
ori-cărei lucrări dialectale este fidelitatea, repro-
o fidelitate absolută, fără amestecul pe” .
LIB
ducerii,
sonalităţii şi neinfluenţată de . vederi teoretice
sati de scopuri imediate !). Din nenorocire, la
TY
no, mult-puţinele scrieri publicate de Români
macedoneni păcătuesc tocmai în contra acestei
SI
vegule elementare a dialectologiei.-In loc de a
tinde la o scrupul6să reproducere a realităţii,
ER
tte acele încercări par inspirate de dorinţa unei
apropieră între macedo-româna şi limba literară.
IV
Fle nu sînt dar reflexul adevărului, ci al unor
UN
aspiraţiuni momentane şi individuale. Un pa-

triotism râi-înțeles a condus şi aci la resultaie
prejudiciabile şi in contradicere cu adevărata
AL
sciinţă. | |
"Din acest punct de vedere oramaticile mMa-
TR
cedo-române publicate de Maxim (1862) şi Ata-

EN
Paris, 1887 şi Cledat, Revue des Patois. Recucil trimes-

romans.
triel consacr6 â W6tude des patois et anciens dialectes romans
do la Franco ct des râgions limitrophes. Paris, 1887. |
/C
1) Pentru transcrierea exactă a sonurilor dialectale se

la:
- pâto adopta sistema grafică aplicată de Ascoli la sonurilo
SI
dino (Archivio I, p. XLII), care sistemă e mal puţin compli-

cată de cât aceca a lul Bihmer, adoptată de Gartner în
IA
Gramatica-l reto-romană. A se vedea şi transcripţiunea forte

metodică a lu! 'Tiktin în île sale Studii.
CU
320 | . STAREA ACTUALĂ
R
RA
nasescu (1864) sint lipsite de ori-ce valdre ca
traducerea Evangheliei (1881) sai ca cărţile de
LIB
citire de Taşcu Iliescu (1885) şi Bagav (1887).
Materialele adunate de Petrescu, T. Iliescu Şi
răposatul Obedenar 1), preţidse ca coprins, sînt
TY
de asemenea redate inta”o transcriere nesciin-
țifică.
I
“Ca, studii lipsite de mania inovaţiunilor,
RS
dar fără mare precisiune sciinţifică, se pot cita
cele de Gr. Silaşi, 1. Nădejde şi St. Mihăilânu 2), -
VE
şi, pentru completarea bibliografiei, mai însem-
nâm încă câte-va publicaţiuni de ocasiune 8).
NI
i
LU
') V. Petrescu, Mostre de dialectul macedo-român, I—II. )

Busme şi poesil populare culese şi traduse (traducerile n'aii va-
lore). Bucuresci, 1880—18s2; '. Iliescu, Pgcriveta... traduite en
RA
dialecte mac6do-roumain. Montpellier, 1882, apol câte-va basme

şi poesil populare, transcrise do răposatul Obedenaru şi ast-
fel publicate do Academia Română sub titlul: Zezte macedo-
NT
române, Basme și poosil populare do la Cruşova, publicate

după manuscrisele ovriginalo de Prof. I. Bianu. Bucuresci,
1891: cf. Romania XX, 623.
E
:) Silaşi, Studii asupra dialoctului macodo-român para-

lel cu cel daco-român în Transilvania,
/C
Fola Asoc. transilv, d.

1874, p. 89u.; Nădojde, Dialectul macedonân în Contempora-
nul II, 708 u.; Mihâilânu, Studii asupra dialectului Românilor din
SI
Macedonia. Bucuresci, 1889: cf. Picot în Romania NA, 185.

3) Urechia, Album macedo-român. Bucuresci, 1880.—I'ră-
IA
tilia întru dreptate, Gazeta Românilor do peste Balcant (1880)

Şi Alacedonia, Rovista Românilor ' din peninsula balcanică.
CU
A FILOLOGIEL ROMÂNE 321
R
RA
In genere, graiul macedonân, deşi de mult
cunoscut; filologilor noştri, a fost însă neglijat
LIB
aprope cu desăvirşire. Tot în şeolă străină tre-
* Due să mergem spre a învăţa particularităţile
veale ale dialectului, de când mai ales câţi-va
TY
invățaţi străini se ocupară mai de aprpe cu
dinsul şi-l făcură ast-fel accesibil sciinţei.
SI
Lucrarea răposatului Ioan Maiorescu „Ltine-
var în Istria
ER
şi Vocabular istriano-român“
a inaugurat înti”un mod demn la noi în ţâră
(1874)
studiul dialectului istrian, sait mai bine dis l-a scos

IV
la lumină, l-a revelat filologilor noştri, cari nici
UN
nu bănuiaii înainte existenţa sa. Acestă unică!

opintire seriosă din pute-ne pe câmpul dialec-
tologiei romane & rămas la noi cu totul isolată,
AL
dar ea, afla un continuator în Dăvbatul ilustru,

căruia limba şi etnologia română îi datoresc
TR
atâtea descoperiri. Eminenta monogrăfie a lui

Miklosich „Cercetări române“ (1881) oferă pri-
EN
mele materiale positive pentru studiul celor 2

dialecte, macedo-român și istriano-român 1),
/C
2) Miklosich, Rumanische Untersuchungen. Istround Ma-

SI
cedo-Rumunischo Denkmăler. 1—]I. Wien, 1881—1882: cf.

.
Jarnik în Litoraturblati d. 1889, p. 1146—152; Gaster în Dou-
IA
d. 1882, p. 1012 şi în Rovista d-lul

tscho Literaturzoitung
Tocilescu [, 233u.; Jagit în Archiv:f. slav. Phil. VI, 195, 300
şi Bianu în Columna: d. 1882, p. 232—235.
CU
Din Istoria Filologie! Române | 9]

Şăin6nu. —
RY
829 | STAREA AOTUALĂ
RA
O nouă eră se deschise pentru macedo-ro-
mâna cu studiile d-lui Weigand, june romanist,
LIB
care a visitat. în dou& rinduri locuinţele Româ-
nilor de peste Balcani. Materialele adunate în »
acele călătorii formară până acum obiectul a
ITY
două importante publicaţiuni dialectologice. L
de sperat, că meritosul autor va întreprinde în
curind o lucrare definitivă, despre graiul şi folk-
RS
lorul fraţilor noştri de peste Dunăre).
In acelaşi timp primele sciri asupra istriano-
E
românei, date de Ascoli şi continuate de Maio-
IV
rescu, aii fost completate prin cercetările lui
UN
Gartner, Ive şi în timpul din urmă de Wei-

gand 2); dar viitorului îi rămâne încă, reservată,
o exploatare completă a oralului istrian. /
AL
Notiţele etnografice privitore la Macedo-

Români ai fost restumate, în 1875, de d. Picot
TR
1 G. Woigand, Die Sprache der Ol „pmpo- -TValachen nebst

EN
oinor Einleitung iibor Land und Louto. Loipzig, 1888 (cu 25 de

poesil populare): cf. G. Meyer în Zeitschrift f. rom. Phil. SII,
545-549; Picot în Romania XIX, 168—171; Liter. Centralblatt
/C
d. 1879, N. 48; Tiktin în Archiva d. Iași I, 4170—4'77 şi Bianu

în Rovista Nou I, 439.— Vlacho-Aleglen. Bine cthnographisch-
SI
historische Untersuchung. Leipzig, 1892: cf. Litor. Centralblatt

d. 1892, N. 21. Despre prima călătorie a autorului, o dare de
IA
s6mă în 'Ţâra Nouă III, 717—'725.

2) Ascoli, Saggi critici I, 53—79 (cf. Urochia, Discurs
despre asemtnarea dialectului friulan cu limba română. Bu:
CU
R
în Revista de Antropologie din Pâris. Lucrările
RA
ulteridre de d-nii N. Densuşanu Şi Dame (1877),
Popilian (1885) şi Pencovici (1885) sînt
LIB
lipsite
de valdre 1). Asupra Românilor din Istria
Bie-
dermann ne dă câteva amănunte interesante
2).
D. Caragiani, care prepară o operă istorică
ITY
specială asupra Românilor din peninsula balca-
nică, a publicat primele poesil macedo-române
RS
în Convorbirile Literare din 1869. “Neobositul
etnolog român d. Burada VE a publicat; asemenea,
poesii populare, cântece de mirologhii (bocete), pre-
NI
curesci, 1869); Gartner ap. Miklosich; A. Ivo, Il dialotto ve-

„gliotto (din insula Veglia) în Archivio glottol. ital. IX, 1,108
LU
şi 2.128: cf. XV. Moyer în Zoitschr. f, rom. Phil. X, 599; GQ.

Woigand, Nouvelles rechorehos sur 16 roumain dWlIstrio în Ro- -
mania SXSIL (1892), p. 240, |
A
1) Picot, Les Roumains de la Hactdoine. Paris, 1875: cf,

Sayous în Romania V, 120 şi Neumann în Kuhn's Zeitschrift
TR
IV, 182.—N. Densuşanu ot Tr. Dam6, Les Roumains du Sud.

Bucarest, 1877. — Popilian, Românii din peninsula balcanică,
Bucurosci, 1885 și Poncovici, Românii . din Aacedonia şi din
EN
muntele Atos. Impresiuni de călttorie (toxtul în româna şi

-macedo-româna). Bucuresci, 1885.— Cf. şi Un Valaque du Pinde,
les Grecs, les Valagqnies, les Albanais ct Vempire ottoman. Bru-.
/C
xelles, 1886. |
>) Biedormann, Dic Romanen und île Verbreitung în
SI
Oesterreich. Graz, 1877, p. 19 u.—Cf. Urechia, Xotiţă despre Bi-

Vliografia Istrică şi a Dalmației. Bucuresci, 1878 şi T. G. Dju-
IA
vara, Istria, Dalmația şi Friul în Suplement la Bibliografia lui

__Degenmann d. Martie, 1883. ”
CU
RY
Sa STAREA ACTUALĂ |
RA
cum şi datinile la nunţi ale poporului român
din Macedonia în Convorbiri (1882) şi în Revista
LIB
d-lui "Tocilescu. Dar până astădi nu posedem încă
o! colecţiune cât de mică de cântece saii basme
macedo-române în transcriere exactă şi cu con-
ITY
servarea, intactă a coprinsului.
Tată un câmp de spornică activitate pen-
RS
tru tinerii Macedoneni, cazi tree prin şedlele-n6s-
tre şi cari, întorşi în patrie, se. află la izvorul
însuşi al folklovului balcanic. Ambiţiunea lor cu
E
adevărat patriotică ar trebui să tindă la păstra»
IV
rea, neştirbită a bunurilor transmise ale nâmului
UN
şi a respecta cu religiositate, în fixarea, lor prin

scris, tiparul inteligenţei naţionale. Când dre. se
va ivi pentru Românii din: Balcani un Pitră sai
AL
măcar un Ispirescu ori un Marian, care să scie

preţui scumpătatea moştenirii şi să se6ţă la lu-
TR
mină comorile sufletului popular, ascunse acolo

de atâtea secole! i
EN
Cat privesce varietățile provinciale ale. da-

/C
'co-românei, ele sint atat de puţin divergente

şi se rapârtă mai mult la vocabular de cât la
SI
forma vorbelor. Singura excepţiune o form6ză

IA
graiul din Moldova, care, în tratarea consonan-

tismului, aduce izbitor cu macedo-româna.
CU
R
„_» Almintrelea,.. diferenţele sînt neînsemnat
RA
e
şi sînt de natură a surprinde pe un terito
rii
atat de vast, mai vast de cât al vechei Dacie,
LIB
Pentru grajul bănăţân şi pentru cel serbo-
român (Românii din Serbia ai emigrat din Mun-
tenia şi anume din Oltenia, cum. dovedesce dia-
ITY
lectul lor) avem două monografii de Picot ; pentru
graiul Românilor din munţii Apuseni broşura,
RS
d-lor Frâncu şi Candrea asupra rotacismului
la Moţi şi Istrieni (1886),iar pentru cel al Ro-
VE
mânilor Bihoreni un important articol de Pompilii.
Colecţiunile de poesii populare de d. Canianu
NI
Şi d-şora Sevastos încârcă pentru intaia ră a
„reproduce particularităţile fonetice ale gratului
LU
moldovenesc, precum „Opincarul“ (1881) d-lui

Jipescu pretinde a reda graiul Prahovenilor de
A
pe lângă Vălenii-de-munte. 1)
TR
1) Picot, Documents pour servir î Pitude des dialectes Tout

maines (Extrait do la Revuo do Linguistiquo ct do Philologie
EN
comparâe V). Paris, 1873: cf. Romania III, 124; Chants des
Noumains de la Serbie. Paris, 1889: cf. Iorga în Archiva d. Iaşi
I, 868—3— 71.
Hasdeu, Vorsul Cotrânţel do P.:Furdur. Speci-
/C
men do gralul Românilor din munţii Abrudului în Columna

d. 1877, p. 181—187.—Frâncu și Candrea, Românii din munţii
SI
Apuseni (Moţii). Buc. 1888 (intrâga partea II o consacrată gral-

ului Abrudenilor şi Moților, complotând datelo broşurel ci-
IA
tato).—Pompiliu, Gratul românesc din Biharea în Conv. Lit. d,

1886, p. 993—1022. — I. Nădejde, Probă do limba de pe
CU
RY
326 " STAREA AOTUALĂ
RA
" Lucrări seri6se asupra varietăţilor provin-
ciale, considerate din punctul de vedere fonetic
LIB
şi lexical, sînt preţiose materiale pentru stu-
diul limbei. Aci ar fi locul de insistat mai ales
asupra importanţei vocabulârelor locale. Cule:
ITY
gerea vorbelor, ce circulă în anumite provincii
saii localităţi, ar trebui să se facă într'un mod
RS
sistematic şi complet. Numai după ce se vor
întreprinde asemenea cercetări pe o scară în-
tinsă şi metodică, ne vom putea forma, o idee
E
de tesaurul nesecat al limbei n6stre.
IV
Şi în acâstă privinţă d. Hasdeu a dat primul
UN
impuls, adresând (1884) institutorilor şi preoţilor

din întiâga ţâră un Cestionar pentru adunarea
datelor privitore la limba română şi r&spunsurile.
AL
învăţătorilor din tâte colţurile Românismului

formâză una, din părţile cele mai preţidse din
TR
al s&i Dicţionar istoric şi poporan al Romă-

Nilor.
EN
/C
Someşul col Mare în Contempor. II, 656; Despre dialectul

moldovenesc, ibid. II] şi 1V; Limba Moților VI, 451—58.-—-E. Gran,
SI
Grajul Românilor din Stlagiui do lângă Someş în Contomp.

VII, 66—71 şi Dilibran, Probă de limba de la Cohalm (cânte-
IA
cul Mioriţel cu obsorvaţiuni de I. Năde:de) VII, 72—76. — Gr.

Sima al lui Ioan, Materialuri de limbă (din Ard6]) în Rovista
d-lui Tocilescu II, 181—185.
CU
R
RA
II. LITERATURA
Unul din fenomenele cele mai naturale în
LIB
istoria graiului e ridicarea la rangul de limbă
literară a unui dialect favorisat prin împreju-
rări de ordine politico-socială. Limba literară
ITY
T&sare ast-fel dinti”o ramură a trunchiului po-
pular, care continuă a subsista şi a cresce alătu-
RS
rea de dinsa: una percurgend ca, şi înainte o
desvoltare normală şi inconscientă, cea-laltă, că-
pătând o formă
VE
statornică şi măestrită subt
influenţa, voinţei şi a, spiritului omenesc.
NI
“In istoria literaturei se pote asemenea con-
„Stata un ast-fel de curent paralel: fie-care cu
LU
trăsurile sale distinctive, fie-care cu izvorele

sale de -inspiraţiune, fie-care cu mersu-i pro-
gresiv.
A
Ei
TR
Unul, anterior, e representat prin-crea-

ţiuni colective, cari nu cunosc nici nume nici
EN
timp, respirând acea spontaneitate, ce caracte-

risă adevăratele producţiuni ale închipuirii po-
pulare; ele ofer posibilitatea a pătrunde în viaţa -
/C
intimă a poporului, a cunosce păsurile şi bu-

SI
curiile sufletului set. |

Celă-lalt , posterior „e representat prin
IA
„creaţiuni individugle, în cari se reflecteză mai

CU
RY
328 - SAREA AOTUALĂ
RA
ales personalitatea şi epoca autorului; ele dai
mijlocul a judeca înălţimea intelectuală, la care.
LIB
aii ajuns unele individualităţi superidre şi iso-:
late în marele complex al naţiunii.
Aceste dou curente urmeză obicinuit pe”
ITY
un drum paralel. Nu arare-ori însă, se întimplă
o apropiere provisoriă, într'ambele și ca con-
secinţă, firâscă o mutuală influențare. i
RS
Pe de o parte, fantasia poporului, vecinie
setosă, după noue izvore, recurge la elemente
E
din sfera literaiă, ce le transformă şi adapi6ză
IV
potrivit cu firea şi vederile sale; pe de alta, |
UN
poetul-artist caută în natură şi în poesia popu-

lară un izvor de intinerire pentru o imagina
ţiune saturată “de impresiunile unei lumi con-
AL
venţionale. Ast-fel, câte-va, din cele mai gingaşe

flori din lirica iuli Alexandri şi Eminescu ai
TR
răsărit din solul poesiei populare.

In producţiunile poporului se pot ast-fel
EN
distinge două elemente caracteristice:

"unul oral, constituind aşa numita literatură
/C
populară nescrisă, care trece din generaţiune

în generaţiune (dacă nu de la un popor la altul)
SI
şi sbâră din gură în gură, primind variaţi-

IA
uni şi modificări după loc şi timp;

altul scris, reflexul unei lumi străine, care,
CU
R
răsfrângendu-se prin prisma minţ
RA
ii populare,
se întipăresce pretutindenea,
cu culdrea naţională
Şi, din -acâstă causă, pâte exercita o
influenţă
LIB
retroactivă asupra elementului oral,
Bogăţiile literaturei orale se pot înfăţişa,
sub vestmintul poesiei şi al prosei.
ITY
|
Sub raportul poetic ele pot fi: sau
efu-
siuni imediate ale inimei, traducându-se în
doine,
RS
hore şi bocete; sait răsunet îndelungat al
eve-
nimentelor, ca baladele populare ; sai expre-
VE
siunea religiosităţii ca în colinde, ori al super-
Stiţiunii ca în descântece; sait, în fine, depr
in:
NI
deri de limbă, metaforică, ca ghicitorile,
Sub raportul prosaic ele pot fi: sau plăs-
LU
muiri născute pe câmpiile înflorite ale închi-

puirii, ca basmele, legendele şi tradiţiunile; sait
A
resultatul experienţelor vieţii, ca snbvele. Şi

TR
proverbele. Aci se mai pote adăoga, pe lângă,

obiceiuri şi datini, totalitatea credințelor şi a -
EN
eresurilor, cari constitue metafisica, populară.

/C
A. Folklore
SI
Complexul acestor producţiuni sufletesci

IA
ale poporului formâză literatura populară pro-

CU
RY
330 STAREA ACTUALĂ ! -
RA
priu-disă sau foll;lore („sciinţa poporului“), cum
a fost numită în Englitera c'o expresiune ge-
LIB
neralisată pe continent. E o sciinţă eminamente
germană, creată în mare parte de fraţii Grimm
şi cultivată apoi de un număr imens de spe-
ITY
cialişti, cari explorară sub raportul psicologic
t6te popârele universului. Comparaţiunea, şi elu-
RS
cidavea materialelor adunate din tote părţile
lumii deveniră obiectul unei sciinţe speciali (şi
dînsa numită tot follore), E cea mai importantă
ramură a etno-psicologiei, care are astădi or-
IV
ganele ei particulare în lnglitera, Franţa, Italia,
UN
Germania etc. 7)
AL
2) Cel ma! important dintminselo e Folh-lore Journal,

editat do Societatea folklorică din Londra (în care figurâză băr-
baţi ca, 'Tylor, Lang, Ralston ctc.), vol. I—VII, 1878—89; aceeaşi
TR
Sociotate a publicat şi 25 volume preţi6se („Publications“) do

literatură populară (între cari: Jones and Kropf, Magyar folk-
tales şi Consiglieri-Pedroso, Portuguese folk-tales); Rovista
EN
fu continuată sub titlul de: Zrolk-lore „A guarterly Roview of

myth, tradition, institution and custom“, vol. I—I[]. London,
1890—1892.
/C
Im Franţa apare Melusine „Rovue de mythologie, litt6-

rature populaire, traditions ot usages, publi6 par Gaidoz et
SI
Rolland“, tom. I—VI, 1878—1892, o dati, cu alto dou reviste:

Revue des traditions populaires, tom. I-— VII. Paris, 1886—1892
IA
şi La Tradition „Revuo g6n6ralo des contes, l6gendos, chants,

usages, traditions ct arts populaires, dir. p. Biâmont et
Carnoy“. Paris, 1887 u.
CU
R
RA
Dintre cei ce se ocupă la noi cu adunarea,
de materiale folklorice merită a se cita în pri-
mul rînd sf. sa părintele FI.
LIB
Marian, care
şi-a câştigat pentru literatura populară a Bu-
covinei aceleaşi merite ca medicul Pitrd pentru
folklorul Siciliei. De la d-sa,
ITY
ca cel mai com-
petent dintre toţă, aşteptâm prima lucrare se-
ri6să asupra mitologiei daco-române.
RS
D. G. Dem. Teodorescu s'a distins atat ca
culegător consciințios VE cât şi ca erudit folklo-
rist prin studiile sale asupra proverbelor Şi CO:
lindelor române.
NI
In Italia, după Rivista di letteratura popolare (dir. da

LU
Pitro e Sabatini. Roma, 1877—"179) urmă Archivio per lo stu-

dio delle tradizioni popolave, dir. da Pitrd o Salomono Ma-
rino. Palermo, 1882- 83. 'Tot medicul Pitră, caro pote fi con-
A
siderat ca cel mal harnic muncitor po acest toren, a publicat,

întro ani! 1870—1888, 17 volume din Biblioteca delle tradizioni popo-
TR
lare siciliane (vol. I—IL canti popolari, IML studi di poesia

pop., IV—VII fiabe, novollo e racconti, VIII—NI proverbi, XII
spettacoli o feste,. XIII giuocchi fanciulleschi, XIV usi o co-
EN
stumi, credenze o pregiudizi; XV—XVII fiabo o legende)o ade-

vărată Enciclopediv folklorică, |
In Spania: Antonio Machado y Alvarez, Biblioteca de
/C
las tradiciones populares espaiiolas. Madrid, 1881—86, 11

vol.
(vol. I Intoduceion y cuentos pop. esp. p. A.M, y Alvarez;
SI
vol. A Cuentos pop. de lstromadura por Sergio Hernandes

de Solo).
IA
In Germania, po lângă „Zeitschrift f. Volkerpsychologie

(1859...)“ din Berlin, apare la Lipsca, dola 1888,0 Zeitschrift fir Vol.
CU
RY
RA
„DD. Buradaa explorat, din punctul de ve-
dere etnologie, tote ţările locuite de Români,
LIB
culegând pretutindenea preţidse materiale de
folklore. | | | |
„D. Pop-Reteganul, invăţător în Transilvania,
ITY
desfăşură, asemenea -o stăruitâre activitate în
domeniul literaturei populare ardelene. |
RS
Studiile de folklorism pe o scară compa-
rativă torte întinsă ati fost întemeiate în era
E
nâstră de câtre d. Hasdei prin volumul al.
:3
II-lea din Cuvente den B&trâni, care coprinde li-
IV
teratură scrisă a poporului român în raport cu
UN
terlunde, editată de Wockonstodt (vol. 1: Kainăl, Logendo şi

basme din Bucovina; Jarnik, Basme, cântece şi proverbe al-
AL
banocse).
Ca .publicaţiun! colectivo ma! însemnâm: Les litteratures
populaires de toutes les nations (traditions, I6gendes, contes,
TR
chansons, provorbes, dovinottes, superstitions), XXIA volume,

1881—1890, Paris, Maisonnecuve (vol. IV : Maspâro, Les contos
populaires do l'lEgypto ancienne,' 2 ed. 1889; XV: Vinson,
EN
Folk-lore du. pays basque; mal tote cele-lalte sint consa-

crato folklorulu! diferitelor provincii francese : Bretania, Nor-
mandia; Picardia, Gasconia otc.) şi Collection de contes et de
/C
chansons populaires (Leroux: vol. I Legrand, Contes pop;

grocs, recucillis et traduits; III Dozon, Contes pop. albanais;
SI
V Loger, Contes pop. slavos ; VII Basset, Contos arabos; VIII

Carnoy, Contes francais).
IA
Despre Folklorul poporelor sluvo din cursul ultimilor

13 ani: cf. Pastrnek, Slavistische Bibliographie. Supplemont-
band zu Archiv f. slav, Phil. XIII. Borlin, 1892, p. 271—3825.
CU
R
literatura sa nescrisă.
RA
Pentru prima, Gră se car
cei6ză aci pe de o parte influența, covirşitore
a
bogomilismului asupra celor
LIB
mai vechi tex-
turi literare (măhăcene şi bogomilice), studiate
după, -originea şi filiaţiunea, lor cu para
lelismuri
ITY
străine; pe de alta, se urmăresce propagarea
Şi inriurirea ideilor ereţice asupra,
unor ele-
_mente orâle ale literaturej populare (ca
cânte-
RS
cul despre Cucul şi Turturica sati Povestea
nu-
merelor). Suma, enormă de fapte Și de idei,
VE a-
cumulate în acest volum, una, din pioducţi
unile
cele mai remarcabile ale folklorului europân, a
NI
avut cele mai fericite urmări prin întroducerea,

la noi a unul spirit maj sciinţilic şi a unei me-
LU
tâde mai severe în asemenea studii, 1)

După acâstă, operă fundamentală, d. de.
A
Gaster se încercă a imbrăţișa întregul ma-

TR
terial al literaturei populare scrise Şi nescrise 2).

') Hasdou, Cărţile poporane ale Românilor în secolul
al
EN
XVI-lea şi legătura lor cu literatura poporană coa nescrisă.

Studii do filologie comparativă. Buc. 1879: cf. Romania IN,
'347; Cihac în Literaturbiatt 1, 265 şi 364;- şi în special Ves-
/C
„ solofsky, Pazyskanija v oblasti russkago duhovnago stiha (Cer-

cotări in domeniul versului spiritual rusesc). VI—N (461 pp.)
SI
-Petersburg, 1883.
*) Gaster, Literatura populară română. Buc. 1883: cf.
IA
Nyrop în Romania XIV, 149 u.; Picot în Rovuo critiquo d.

1885, 111410—1417; Rudow în Zeitsehr. f. rom. Phil. XV (1891), p.
258— 9266, |
CU
RY
884 " STAREA : ACTUALĂ -
RA
Pe când d. Hasdei revelâză existenţa celor
mai vechi monumente -.religisse de: oiigine 'ere-
LIB
tică, d. Gaster îşi îndrâptă, atenţiunea. asupra
diferitelor producţiuni folklorice de natură ro-
mantică, etică şi. religiosă, analisând pe fie-care
ITY
dintr'însele, indicându-le originea şi părţile con-
stitutive, accentuând pretutindenea acţiunea, ele-
mentului literar asupra; producţiunilor orale şi
RS
stabilind ast-fel o teorie originală despre pro-
veninţa basmelor. D. Gaster dispune de o mare
E
erudiţiune şi adâncai cunoscinţă a literaturei
IV
“manuscrise române i-a permis a scote Ja lu-
UN
mină o mulţime de fapte în sprijinul vederilor

sale personale, adesea îndrăzneţe, dar pretutin-
denea motivate. Bogăția amănuntelor (cartea co--
AL
prinde un total de Gl producţiuni folklorice ro-

mâne) face dinta”însa o mină de informaţiuni pentru
TR
acâstă ramură a literaturei naţionali.

Inaltul interes, ce folklorul începe să in-
EN
spire şi în ţâra nostră, a îndemnat pe d. Hasdeii

a-i consacra anul acesta (1892) cursul său. de
/C
filologie comparativă la Universitate, precum mai.

înainte în Revista-i „Columna lui Traian“ reser-
SI
vase etno-psicologiei un loc de căpetenie şi

IA
precum în Magnum Etymologicum articolele follk-

lorice sînt tratate cu o deosebită predilecţiune.
CU
R
Acelaşi an a; vădut:lanoi
; apariţiunea, unei
RA
re-
„viste speciale.;de. literatură populară, subt inteli-
genta, direcţiune -a d-lui Artur Gorovei. 1)
LIB
1. Literatura populară nescrisă
Cântece populare
ITY
Cei doi întemeletori ai filosofiei istoriei, Vico
Şi Herder, atrăgând cei dintai atenţiunea asupra,
importanţei
RS
credințelor poporului Şi a poesiej
populare, deveniră iniţiatorii unei preţi6se
vamure a etnologiei, ai folklorului.
VE Opera lui
Herder „Glasurile popsrelor în cântece“ apăru
în 1778 şi abia după trei decenii vădu lumina
NI
prima colecţiune de poesii populare germane

LU
„Cornul minunat al băiatului“ (1806). 'T'recură,

alte trei decenii pină să se simţă în Italia nece-
sitatea, unei atani colecţiuni: în 1841 'Nommaseo
A
publică, cântecele populare toscane, pe când abia

TR
1) Sedttorea. Rovisti pontru litoratură şi tradiţiuni po:

pulare. bălticeni, 1892 (până în Iulio; 5 numere). Creând, un
EN
centru pentru producţiunile folklorico; so va pune captt infi-

„nitel lor împrăştieri prin: diare şi reviste inaccesibilo şi cu
totul necunoscute. D. Gorovei ar “aduce un adovărat servicii
folklorului român, deschidând în Şedttore o rubrică specială
/C
pentru înregistrarea bibliografică a numerâsolor contribuțiun!

de literatură populară risipite în diferitele publicaţiun!I porio-
dice anteri6ro: Sar obţino ast-fel un material considerabil,
SI
în maro parto şi po nedrept cădut în uitare. “Lot do o dată a-

tragem atenţiunea editorului asupra importanței legendelor
cosmogonico sai a oexplicațiunilor populare despre fenome-
IA
nelo naturot (constelaţiuni, eclipse, cutremure otc.), în pri-

„vinţa cărora ne aflâm într”'o ignoranță aprâpo completă.
CU
RY
336 STAREA ACTUALĂ
RA
în 1856 apăru în Franţa O culegere. de poesii
populare normande de Beauderepaire.
LIB
In peninsula balcanică, din contră, şi anume.
la Serbi, mulţumită lui Vuk Ia Karaăic, poesia po-
pulară O timpurie.
se bucură -de o îngriiie Acesta
ITY
publică la Viena, mai întâi în 1814 şi apoi de-
finitiv în 1823, cea mai importantă din colecţiu-
RS
nile europene de poesii populare, cari avură un
„mare răsunet; dincolo de graniţele Serbiei şi do-
bândiră admiraţiunea lui Gothe?). In acelaşi timp
E
IV
1) Vuk _Raraţit, Sărbske marodue _pjesme [Poosii populare
UN
s6rbosci]. Toipzig şi Viona, 1853-04, 3 volume, al IV-lea apăru

od.
în 1833; II ed. augmentată, 6 vol., Viena, 1841—1865; ultima
Belgrad, 1887u. Traducere gorm. do'Talvj (IL ed. Leipzig 1853,2vol. )-
şi Kapper (1852, 2 vol); traducoro francosă do Dozon, IL! popee
AL
serbe, Chants populairos h6roiquos... traduits sur los originaux ”

avec uno introduction et dos. notes. Paris, 1888] și Kuhat,
Juzno-slovjensle narodne popjevle (Poesii populare sud-slavico).
TR
4 vol.in 4% Agram, 1879 —1883 (o colecţiune de 1600 cântece fidel

reproduse din diforito provincii iugo-slave).
Urmâză bibliografia cântecolor populare privitore numal
EN
la popâreie învecinate și la cele romanice.

Colo din Bulgaria (şi în special din Macedonia) au fost | cu-
lese do fraţil Miladinov, Bălgarski mnarodne pjesni (Cântece po-
/C
pulare bulgare). Agran, 1861; IL cq. Sofia, 1891; şi Dozon,

Chansons populaires bulgares inădites, publides et traduites, avec
SI
une introduction, glossaire ct notes. Paris, 1875; cf. Rosen,

iiber-
Bulgarische Vollsdichtungen, gesammelt und ins Deutsche
IA
tragen. Loipzig, 1879 şi Die Balanhajd ulen, 1818. In timpu:

din urmă Şapkarev a publicat, sub auspiciile Ministorului bul-
gar do Culte, cea mal volumin6să colecţiuno do cânteco bul-
CU
A FILOLOGIEI ROMÂNB | 337
R
cântecele populare Slecesci
RA
săsiră în Faurie]
(1824) Şi în Kind (1828) doi entusiaşti apreţiatori.
Tot lui Vuk îi datorim primele
LIB
poesii po-
pulare române, adunate de dinsul
în călătoria-i
prin Muntenia, Transilvania Şi Bama
t, ce le pre-
dase în-1823 lui Asache, pe când
ITY
se aflati a:
mindoi la Viena. Atâţ poesiile cule
se de Vuk
cât şi cele adunate în 1822 ae insuşi Asache
RS
sat prăpădit în urma focului din Iaşi în 1827.
găresci sub titlul: Prostonarodna Vălyarshi
VE poesia ili bălg. nar,
Djesni.. Sofia, 189i, 1460 pp. în şâpte cârți
(Cartea I—II cântece
religiose, ill—IV politice, V—vI publice și
private, VII da-
tini, obiceluri şi supeistiţiunl),
NI
'
Cântece grecosci: Passow, Carmina populuria Greacciae
_vecentioris. Lipsia, 1860 şi Legrand, ecueil de chansons
LU
popu-
laires greeques, publices ct trad. pour la prem. fois. Paris, 1874,
Poesii populare albaneso ati fost culese de G. de Rada,
Rapsodie dun poena albanese, race. nello colonie del Napole
tano
A
e tradotte. lironze, 1866 şi de Jarnik (ct. D. 33). | |

Poesii populare tureesci cu traducere germauă
TR
ati fost
publicate do 1. Kunos în vol. II—I1L d. Zeitschrift fâr die
unde des Morgenlandes. Wien, 1883 şi 1889.
EN
Pentru Rusia: Kirojevsky şi Bessonof, Colecţiune de poesiă

populare rusesci (rusesce), 10 părţi. Moscova, 1862 — 1878; Ralston,
The Songs of the Russian people, as ilustrativo of slavic mytho- |
/C
logy and russian social life. London, 182 şi Rambaud, La

Russie cpique. Etude sur les chansons hcroiques de la Russie,
trad. ou analysces pour la premitro fois. Paris, 1876. — An-
SI
„tonovi6 şi Dragomanov, Istoricesliju pjesni malorusslago navodna

(Cântece istorico ale poporului ruten). 2 vol. Kiev, 1574 —15:
IA
cf. Hasdeu în Columna pe 1876, p. 25931; Golovacky, Ciân-

"tece pop. ale Rulcnilor din Galiția şi Ungaria orientală (rutenesce),
CU
Şăinenu. — Pin storia Filologie! Române | 92

RY
338 STAREA ACTUALĂ
RA
Primul culegător efectiv de cântece naţio-
nale e Anton Pann,. care pâte fi considerat cu
LIB
drept cuvint “ca părintele folklorului român. In
diferitele broşuri din „Spitalul Amorului“4) s'află
ITY
4 vol: Moscova 1878 (2600 pp.); şi în special vol. IV şi V din
colecţiunoa etnografică a lui Clubinski (cf. p. 275)
Pentru Litfani: Leskion und Brugmann, Litauische Volks-
RS
lieder und Mârchen, Strassburg, 1882 şi Juşkovit, Lieburişhos
dajnos (Doine litfano). 3 vol. Kazan, 1882.
Pentru Unguil publicaţiunile Societăţii Kisfaludy: Er-
E
d6lyi, Nepdalol: îs mondul: (Poesil populare şi legende). Pesta,
1846—49, 3 vol; apol Arany şi Gyulay, Magyar xeploellesi
IV
gyiijtemEny (Culegere de pocsil populare ungare). Pesta, 1872,
2 vol. (1111 pp. în 4 divisiuni: mistere de Crăclun şi de Bobo:
UN
tâză, balade, cânteco şi poveşti); vodi şi Ludwig Aignor, Uu-

gavische Volksdichtungen tibersotzt und eingeleitot. Pest, 1873;
far pentru cele săsesci: Schuster, Siebenbiirgisc h
- săichsische
Poll:slieder, Hermannstadt, 1865. =
AL
Pentru Franța: Rolland, Pecueil de chansons populaires

(de la France) avec les mâlodies. Paris, 1883; cf. Schefllor,
TR
Die franzosische Vollsdichtungy und Sage. Leipzig, 1583—84 (cap.

IL: bibliografia folklorică francesă). |
Pentru Italia: Canti e racconti «del popolo italiano. Pubbl.
EN
per cura di 'Comparetti cd A. d'Ancona vol. I—VII. Torino,

1870—179 (vol, V: Canti popolari istriani, race. ed. annot da A.
Ive; VI: Novelline popolare).
/C
| Pentru Spania: Fr. R. Marin, Cantos populares espaiioles,

recogidos, ordenados y illustrados, 5 vol. Sevilla, 1882—83.
SI
Pentru Portugalia: Braga, Cantos tradicionaes do poro

portugatez, 2 vol. Porto, 1584.
IA
| Pentru Reto-Romani: Flugi, Die Volkslieder des Tngadin.

Strassburg, 1873.
) A, Pann, Spitalul Amorului sai Cântălorul Dorului
CU
R
cele
RA
dintâi cântece (de lume) din Muntenia, pe cari
Alexanâri le-a intercalat may târdiu în propria
sa colecţiune.
LIB
In Moldova, după 1840, Alecu Russo, en-
tusiastul admirator al spiritului popular, şi mal
ales Alexandri
ITY
cutrierară munţii spre a culege
poesii populare. Ilustrul poet nimeri acolo izvorul
său de inspiraţiune şi ast-fel geniul poporului
RS
îi vesplăti generos ostenelile întru adunarea
nestematelor sale. Resultatul acelor excursiuni
VE
muntene fură „Baladele adunate şi îndreptate“
(1852—1853) şi „Poesiile populare ale Români-
NI
lor“ (în Suplementul la România literară din

1855), în cari se incorporară cântece muntene
LU
din Anton Pann şi poesii populare din 'Transil-

vania şi Banat, comunicate poetului de Ioan
A
Popescu. Acâstă primă ediţiune avu o primire

TR
căldursă, în ţeră şi găsi o apreciare elogi6să în

EN
Buc. 1850—51, 6 broşuri; II cd. 1852. — Ale sale „Poesil deo-

sebite şi cântece de !ume“ (1831) conţin „unele culese de alţii,
altele originale“, far „Poesi! populare“ (1846) sint compuneri
/C
“personale. — Importanta este: și O Ședătore la Teră saii Căle-

toria lui dloş AW. Buc. 1851—52, doub broşuri (conţin
întraltele câte-va bocete, admise în colecţiunea Alexandri).
SI
Vediîncă de acelaşi: Cântece de stea. Buc. 1830. Despre colinde și

IA
cântece de stea manuscrise : cf. Gaster în Revista d-lui Tocilescu

II, 2. 313 u.
CU
RY
340 STAREA ACTUALĂ
RA
străinătate, mulţumită traducţiunilor germană,
francesă şi englesă, făcute după acestă ediţiune!).
LIB
A doua ediţiune completă „Poesii populare
ale Românilor culese şi întocmite“ (1866) diferă.
de cea dintâi prin fond şi prin formă.Intervalul de un
ITY
deceniii,ce le departe,poriă caracteristica curentului
dominant. Era o vreme, când Asache făurea la
RS
balade populare din timpul lui Decebal şi S&u-
Jescu plăzmuia la cronici medievale.
Pe terenul limbei
E
o şeolă erudită tindea, la
IV
o restaurare a trecutului după vederi subiective.
Un spirit de remaniare în alt sens invoca în
UN
domeniul folklorului argumente de natură istorică

saii mitologică.
AL
“Primul culegttor de poesii populare din

Ard6l?), d. At. M. Marienescu, nemulţumit cu
TR
D Kotzebuc, Rumânische Vollspoesie. Jassy, 1853 (Rudow,

Riu, Volkslieder. Leipzig, 1887: cf. Bogdan în Conv. Lit. XXII,
..84—89). — Bullades ct chants populaires de la Roumanie. Rocue-
EN
illis et trad. p. Aloxandii avec une introduction par M.A.

Tbicini. Paris, 1858. — Greonville Murray, he songs and le-
sends of Itoumania. London, 1859.
/C
2) Dospre variantele colecţiunil Alexandri: G. Dem.

“Peodorescu, Petrea Creţu polcanul, lciutarul Brăilei. Buc. 1884;
SI
despre elementele: constitutive: M. Schwarzfeld, Poesiă populare,

Colecţia Alexandri, sau cum trebue culese şi publicate cântecele
IA
populare. Iaşi, 1888: cf. Cosma în Conv. Lit. SNIII, 141—152;

'Diktin în Archiva din Iaşi I, 82—84; Picot în Romania XIX,
G17u. şi Rudow în Zoitschr, f rom. Phil. A1V, 935—149. Pe cât
CU
R
rolul de culegător, vecurse la o serie de înârep-
RA
tări („poesii... culese Şi corese“), cari altera
esenţa însaşi a, poesiei populare (prin întro
ducere
LIB
de neologisme ca rege, aratru, belu, sigil).
Pre-
cum serbul Verkovi“ adulmeca pe Orfeii în
cântece bulgăresci, culegătorul ardelân descoperea
ITY
,
„ietişore sabin6se“ (fecidre sabine) în Colindele
române publicate de dinsul. (1859) şi anunța
RS
câți-va ani mai târdii, „mari descoperiri“ de.
divinităţi antice în basmele române.
La Alexandri
VE
remanierile din a doua edi-
țiune sint inspirate de motive estetice. Gustul
NI
şi personalitatea poetului nai rămas străine de
dinsele. Ile aii fost făcute de sigur cu intențiunea
LU
de a atrage şi mai mult atenţiunea lumit culte;

dar, sub. raportul psicologiei populare, ediţiunea
A
cea, dintâi rămâne singura autentică.

TR
idea, planul lucrări! şi munca

N
desfăşurată sînt demne de

ST
laudă, pe atăta trobue să protestâm în contra tonului suficient

şi polemic, ce respiră monografia autorului, ca şi r&spunsul:
EN
pV. Alex. sau Meşterul drege-strică şi apărătorii sei“ (Cralova,

1889). — Despre valorea estetică a colecţiunil Alexandri:
Malorescu:în Conv. Lit. 1, 301—308 şi Vârnav Litânu, ibid...
/C
VI, 405 —416. De alminterea, într'o scrisâr

a o
lui Alexandri câtre
d, Prof. Crăciunescu, autorul cârţii „Lo peuple roumain dW'aprăs
SI
ses chants nationaux“ (Paris, 1874), poetul declară însuşi c'a

întrodus modificări în a IL ediţiuno: „J'ai fait pour quelques
IA
unes de ces pobsies ce qw'un joaillier fait pour des pierres

„_ prâcieuses. J'ai respect le sujot, le style, la forme... Loin de
CU
RY
9342 STAREA ACTUALĂ
RA
Condiţiunea esenţială a oră-cărei culegeri de
folklore e fidelitatea reproducerii ca coprins (sin-
LIB
taxă) şi ca formă (fonetică): de aci importanţa
transerierii exacte a rostirilor locale. Acâstă scru- .
pulositate e necesară maj ales la cântece, cari
ITY
trebue reproduse cu tâte variantele, cu indicarea
Jocalităţilor şi însoţite de ariile sai melodiile
RS
respective. Nu posedem încă până astădi -0
colecţiune, care să corespungă tuturor exigenţe-
lor folklorice. Relativ cea mai bună e a d-lui
E
G. Dem. Teodorescu (1885), singurul din Mun-
IV
tenia, care, după Anton Pann, s'a ocupat cu o
UN
asemenea, culegere.
Prima, colecţiune de arii populave române
se datoresce lui H. Ehrlich „Cântece şi jocuri
AL
române“ (Iaşi, 1850), al căror Album apăru la

Vienaîn acelaşi an. Pe acâstă cale păşiră apoi
TR
cu succes d-nii Burada (Almanah musical pe

1876 şi 1877) şi Vulpian, în a sa Poesie popu-
EN
“Jară pusă in musică, o culegere din tote ţările

române (1880). |
/C
„ Cântece din Moldova ai cules, după Ale-

SI
les avoir urraugdus conformâment au gout moderne, je les ai

IA
conservâes commo des bijoux d'or que jaurais trouves couverts

de rouille ct aplatis. .J'en ai fait disparaitre les tăches
et leur ai
vendu leur 6clat primitif“...
CU
R
xandri, Caranfil „culese şi corese“ (1872), d-şora Se-
RA
vastos (1888) şi Canianu (1888), cei doi din urma
exacţi şi consciinţioşi!).
LIB
In Transilvania, ai ocu pat, după Marienescu,
„cu acesta, ramură a tolklorului: Pompiliă cu cele
din valea Crişului (1870),
ITY
Jarnik şi Bărsenu
(1885), Pop Reteganul (1885), Frâncu şi Candrea,
(1858), Ştefan Muntânu (1891) şi S. C. Mân-
RS
drescu (1892), acest din urmă cu cele din co-
mitatul 'Durdei 2). VE
1) Caranfil, Cântecele populure de pe vulea Prutului, culese,
NI
corese și adunate. Huşi, 1872: cf. Xenopol în Conv. Lit. V,
209. — Sevastos, Cântece din Holdova. Tuşi, 1888. — Canianu,
LU
Poesii populare. Doine culese şi publicate întocmal cum se dic.

Iaşi, 1888: cf. Bianu în Rovista Nouă 1, 9280.
2) At. M. Marionoscu, Poesia poporală. Colinde culese şi
corese. Poşta, 1859; II cd. Buc. 1861; Poesia poporală. Balade
A
culese şi corese. I Peșta, 1859; 11,1867; Sua Maghilor s.

TR
- Cântece la mnascerea Domnului Is. JIristos. Bisorica-Albă, 1875 şi

| Novăcescii, 30 balade populare din Carpaţi (dintre cari ? în
Columna pe 1882). Ci. şi P. Băncilă, Culindele Crăciunului şi ale
EN
Pascilor, adunate, îndreptate şi întocmite. Sibil, 1875. — Pom-

piliă, Balade populare române, adunate. Iaşi, 1870. — Jarnik şi
Bărsânu, Doine şi strigături din Ardel, date la ivâlă (cun
/C
important glosar folkloric de Jarnik): Buc. 1885: cf. Romania

SV (1886), p. 278; Buchholtz în Herrig's Archiv f. d. Studium
SI
der neuern Spr. u. Lit. LAXNVII, p. 453 şi Rudow in Zoitschr.

f. rom. Phil. XIV (1890), p. 228—935,. — Pop Reteganul, Zran-
dafiri şi Viorele. Poesil populare, culese şi ordinate. Braşov,
IA
1885; II ed. Gherla, 1891 şi Cine nu scie striga, citescă cartea

CU
RY
344 STAREA ACTUALĂ
RA
- Poesii populare din Bucovina ai fost culeşe
de eminentul folklorist - local, părintele S. FI.
LIB
Marian (1878), precum cele din Dobrogea (1880)
ai fost publicate de d. Burada 4). 'Tot d-lor
Burada, şi Marian se datoresc cele dintâi colec-
ITY
ţiuni de bocete și descântece din tâte provin-
ciile române?).
RS
asta, adică Chiuituri, de cari strigă feciori! în joc, adunate din
popor. Gherla, 1891. Acelaşi harnic culegitor posede încă ine:
E
dită -o colecţiune de 5022 poesil populare: cf. raportul 'd-lor
IV
Bianu, Gion şi Slavici în Anal. Acad. XII (1899), p. 163u.
Frâncu şi Candrea, Nomânii din munţii apuseni (Aloţib. Buc.
UN
1888 (Partea 1V). — Stefan Muntenu, Doine şi Strigături,

culese din gura soldaţilor români din ţ6ra Arddlului. Braşov,
1391. — C. Mândrescu, Literatura şi obiceiui poporane din co-
muna Ripa de jos, comitatul Muroş 'Purda, publicate. Buc. 1892.
AL
1) Marian, Poesii poporule din Bucovina. Balade române,

culese şi corese. Botoşani, 1869; II ed. Poesii poporane române,
TR
„adunate şi întocmite. 2 vol. Cernăuţi, 1873—75 (L Balade; II

Doine şi Horo). Cf. și ]. Sbiera, Colinde, Cântece de stea -şi
urără la munţi. Cernăuţi, 1858. — Burada, O călătorie în Do-
EN
brogea.: Iaşi, 1880.

Să so mal adauge, că poesii populare din diferite loca-
lităţă s'a publicat şi se publică nu numal în reviste principale,
/C
dar şi “în reviste de a doua mână şi chiar în diare de pro-

vincie (ca Gazeta sătânului d. Rimnicu-Sărat, 1883 u., Gazeta
poporului: d. Pemişora 1884 u. etc.), cari rămân astfel în
SI
mare: parte necunoscute sati inaccesibile.

) Burada, Datinile poporului român la înmormintări (cu
IA
+3 de bocete). Iaşi, 18S2: cf. Gaster în Deutsche Literaturzeit.

d. 1583, p. 1780 u. — Marian, Descântece poporane române, cu-
CU
R
„Primul studiu „asupra cântecelor po-
RA
pulare române se datoresce r&posatului
Ale-
xandru Hasdeii, care publica ruse
sce în „Mesa-
LIB
„gerul Europei“ (Vestniku Evr
opy) Gin 1833:
Cântecele populare ale Moldovei
sub raportul
istoric, despre cari scrise în 1840 Şi Costache
ITY
Negruzzi. în Dacia literară de Cogă
lnicânu. In
Muntenia meritul de a fi atras mai
întâi aten-
„ţiunea asupră-le revine d-luj Odobes
RS
cu.
Despre însemnătatea poesiei populare
şi despre
| caracteristica ei ati scris d-niă Graf,
VE Schuchardt,
Hasdeii şi A. Franken. Sub raportul vechimii
şi al respândirii lor, .d. Hasdei a supu
s unei
NI
vaste cercetări comparative cântecul „Cucul şi

Turturica“ şi „Povestea numerelor“.
LU
Multe pa:
gini din Literatura populară a d-lui Gaster sint
„de asemenea consacrate diferitelor genuri
A
de
„„Poesie populară, căutând a demonstra dâsa
în-
TR
! riurire a producţiunilor nuvelistice asupra lite-

raturei. nescrise a poporului 1),.
EN
les, Sucuvu, 188 (Colecţiunea coprinde şi cele adunato

de G.
Stulescu. Literatura indicată se completeză cu cele
7 doscân: :
/C
tece, publicate de preotul Al. Popescu din Cernica

în Tera
Nouă II, 687—692 şi cu descântecele din Segitorea
(1892),
SI
p.57 u. etc.).
1) Cf. Cogălnicenu, Dacia literară I (1840), p. 450 şi C.
IA
Negruzzi, Cântece populare a Moldaviei, ibid. p. 191 —134. —

CU
RY
346 STAREA ACTUALĂ
RA
Elementul religios al poesiei populare, co- |
lindele, a fost cercetat în diferite rînduri de
şi Gaster 1); pe
LIB
Schuller, Mangiuca, Teodorescu
Oqobescu, Cântece poporane în raport cu ţsra, istoria şi da- .

ţinele Românilor în Scrieri 1, 179—192 şi Rbsunete ale
ITY
Pindulu!l în Carpaţi (Diochiul, Năluca, Mira, Moş- Ajun) 1,
193—236. [Cf. 'Pocilescu, Poesia poporană a Românilo r în F6ia
Societăţii Românismul IL. (1870); Silaşi, Românul în poesia
RS
sa poporală, studil asupra tuturor ramilor poesiel poporale
române în Transilvania (Fola Asociaţ. Transilvane p. lit. rom.
şi p. cultura pop. român) d. 1876—1877 şi Insemnătatea lite-
E
rature! române tradiţionale, ibid. 1875, N. 3—5; Dobre $tefă-
nescu (invă&ţător din comuna Grindu), Studii asupra literaturei
IV
populare în Lumina pentru toţi, vol. III—IV. Buc. 1887 şi
1888 (superficial); M. N. Săulescu, Poesia populară la No-
UN
mână şi la câte-va din poporele vecine. Conferinţă. Cralova,

1881). — Graf, Della poesia popolare rumena în Nuova
Antologia XXX (1875), p. 5—38: cf. Prollo în Columna
d. 1876, p. 186—139. — Schuchardt, Ritornell. und 'Terzine.
AL
Hallo, 1875: cf. Hasdeti, Poesia poporană italană şi „frunză

verde“ de Schuchardt în Columna d. 1876, p. 139—143. —
TR
Hasdeii, Poesia poporană serbă şi bulgară în Columna d.

1877, p. 249—966 şi Doina, originea poesiei populare la Ro-
mâni în Columna d. 1882, p. 894—406 şi 519—535. — A.
EN
Franken, Rumănische Vollsdichtungen. Danzig, 1888 (41 pp. in

40), studiă menit « servi do introducere la volumul seu de tra-
duceri. din poesia populară: Rauncinische Voll:slieder und Ballade.
/C
Danzig, 1889.
1) Schuller, Roliudu. Eine Studio iiber rominische Weih-
SI
nachtslieder (după colecţiunea Marienescu). Hermannstadt, 1560.

— Mangiuca în Călindariă pe 1889, p. 1—+18. — 'Teodorescu,
Noţiuni despre Colindele Române. Buc. 1889. — Gaster, Colinde
IA
şi cântece populare inedite în Revista d-lui 'Tocilescu I, 2.

318—3836 şi 11, 99-—110.
CU
A FILOLOGIEI: ROMÂNE | . 347
R
când elementul ei istoric, baladele,
RA
aşteptă incă,
pe dibaciul muncitor, care să scie să al6gă mo-
mentele etnice şi locale subt invelişul lor com-
LIB
plex.
Intm'adevăr, pe când doinele şi horele ţiş-
nesc d'a dreptul din inima poporului şi nu
ITY
pot presenta de cât elemente de comparaţiune
antropologică, baladele nu sînt une-ori de cat
RS
localisări poetice întrun anumit cere etnologic.
In peninsula balcanică mai ales un import şi
export de materiale
VE
folklovice dintr'o ţâră în-
tr'alta s'a putut opera in regiunile limitrofe prin
NI
caracterul lor de Dbilinguitate.
Cercetările în acest sens sînt însă înconjurate
LU
de mari greutăţi şi ai nevoe de multă precau-

ţiune spre a nu cădea în afirmaţiuni premature
A
sai chiar contrare realităţii. De aceea prudenţa

/
TR
“vecomandă, deocamdată, afară de casuri sigure,

simpla constatare a analogiilor, mai ales la po-
„pârele 'din aceeaşi periferie teritorială1).
EN
/C
1) Vegi Şăinânu, Legenda meşterului Manolo la Grecil

SI
moderni în Conv. Lit. NXII, 669—682. Cf. Arhim. Ghenadie

Enăcânu, (Din istoria bisericâscă a Românie!) Meşterul Alanole
IA
şi Petru Movilă. Buc. 1882 şi Forstenheim, Janoli, Rumdni-

sche Voll:ssage. Wien, 1884.
CU
RY
RA
Sub raportul estetic, poesia nostră populară.
a fost cercetată de d. Cireş, lar sub acela al -
LIB
versificaţiunii de d-nii Xenopol şi Rudow 1)...
In fine, o frumosă caracteristică a DOporu-ii
lui român după cântecele sale.(1874) conţine
ITY
cartea francesă. a d-lui Prof. Crăciunescu, .pe
când :d. Philippide: s'a încercat a deduce: din
poesia populară starea socială a popor ului român
RS
din trecut?).
E
IV
Poveşti populare
UN
Trecem acum la basme sai poveşti.

Deşi încă de la 1697 Perrault publicase
basme fiancese subt o formă literară („Contes
AL
de ma, măre !'Oye“), literatura poveştilor începe

cu anul 1812, odată cu publicarea basmelor
TR
1) V. Cireş, Consideraţiună estetice «supra poesiei populare

EN
române, Focşani, 1888: cf. Sehwurzfeld în Archiva d. Iași ],

816 — 620. — Xenopol, Incercări asupra versului român în
Conv. Lit. IX, 105 şi 127; Rudow, Verslehre und Styl der ru-
/C
- amcinischen Voll:slieder. Leipzig, 1886.

2) 1. Cratiunesco, Le peuple roumain Vapres ses chants
nationauz. Paris, 1874. Cf. Dora d'Istria, La nationalit6 rou-
SI
maine d'apres les chants- populaires în Revue de deux Mondes

d. Martio, 1859, — A. I. Philippide, Caracterul, proprietatea şi
IA
familia (I după poesia populară, IL după actelo.publice). Iaşi,

1881: cf. Xenopol în Conv. Lit. AV, +75.
CU
R
germane
RA
de câtre fraţii Grimm 9). 'Precu un in-
a terval destul de lung, până ce poporele culte să
„„înțel6gă, folosul şi importanţa
LIB
culegerii acestor
“comori. e
[i ia
—.——
ITY
1) Gebriăder Grimm, Ninder und * Ilausmcâchen, Berlin,
vol. I 1812, II 1815; XX cd. 1885; vol.:11['1822
(conţinând
materialul comparativ), IIL ed. 1856. a _
RS
Ca şi la cântece, no mărginim a cita literatura compara
-
tivă a basmelor numa! relativ la popârelo învecin
ate şi la
celo romanice,
Basme serbesci at publicat Vuk Tarasit [Srbsle nurodne
VE
pripoujetle (Poveşti populare scrbesc!). Viena, 1853, II-cd.
1870;
trad. germană co protaţă de Grimm: Vollsmiirehen der Serben,
gesammelt u. herausg, v. Vuk, ins Deutsche iibers. v. cessen
NI
Tochter Wilhelmine, nebst cinom Anhang von mehr als

1000
serbischen Sprichwârtorn, Berlin, 1851. Cf. Mijatovics, Serbian
LU
Foll:-lore, Popular tales selected and translated. London.

1874]
şi Krauss, Sagen und Iiărchen der Siidslaven zum grosscn 'Îhceil
aus ungedruckten Quellen. 2 vol. Leipzig, 1881.
A
Pentru Bulgaria: Şapkarov, Bălyarsli mnarodni prikazli

“ (Basme populare bulgare din Macedonia). Filipopole, 1585.
TR
Vedi
şi Jagic, Aus dem sidslavischen Mirehenschatz în Archiv
f,
slav. Phil. |, IL şi V; cf, Syrku, ibid. VI, 130—133.
EN
Pentru Moravia: IKulda, Joramwsl:e ndirodui pohddli, pocesti,

2 vol. Praga, 1875. Basmo rutene de Giltebrandt, A/alorusslija
slkazki. Petersburg, 1878 (292 numere) în colectiunea etnografică |
do: Ciubinski.
/C
| |
Pentru Rusia: Marea colecţiune a lut Afanassict, Narod-
nija vusshija skazki (Povești populare rusesci), 8 părţi. Moscova,
SI
1863 (coprinde 330 basme, unele cu câto 5 variante).

Ralston,
Russian folk-tales. London, 1873 (trad. fr. de Bruyere
IA
. Paris, 1874)
şi SV. Goldschmidt, ussische Airchen, Leipzig, 1883.
Basme grecesci şi albanese :. Hahn, Griechische und alba:
CU
RY
850 STAREA ACTUALA
RA
Cei dintâi, cari se îndeletniciră cu stringe-
vrea, basmelor române, şi anume cu cele din Banat,
LIB
mesische Hărchen. 2 vol. Leipzig, 1864 (cele grecesci traduse
după textul editat de Pio, Contes populaires grecs. Copenhaga,
1879) şi B. Schmidt, Griecluische Dirchen, Sagen und Vollkslieder.
ITY
Leipzig, 1877,
Basme maghiare de Stier, Ungarische Dliirchen u. Sagen
(aus der Trdilyischen Sammlung). Berlin, 1850 şi Ungarische
RS
Voll:smiărchen (aus Gual's Nachlass). Pest, 1859: cf. Ludw. la:
tona, Allgem. Charakteristik des magyar. Folklore in Ethno-
graph. Mittheilungen Ungarn's 1 (1880), p. 4 u. şi Zur Lit.u.
E
Charakteristik des magyar. Folk). în Zeitschr. f. vergl. Litera-
turgesch. d. 1887, p. 14—46.
IV
Basmo săsesci de Haltrich, Deutsche Volksmirchen aus
dem Sachsenslande in Siebenbiirgen. LV od. Wien, 1885.:
UN
| Basme ţigănesc! de Miklosich în vol. IV din AMundarten

und Vanderungen der Zigeuner.: Wien, 1812—80; şi pentru cole
din Transilvania: Wlislocki, 2lărchen und Sagen der Transile.
Zigeuner. Berlin, 1886; acelaşi: Mâirchen und Sagen der Bu-
AL
owinaer und Siebenbiirger Armenier. Aus eignen und fremden

“Sammlungen iibers. Hamburg, 1891.
TR
Basme turcosci au fost publicate în limba maghiară de.

Kunos (Pesta, 1887, cu traducere germană în Ungarische
Rovue din 1888 şi 1889).
EN
| La poporele romanice colecţiunile celo mai importante

sint: Cosquin, Contes populaires de Lorraine compares avec les
contes des autres provinces de France et des pays ctrangers. Paris,
/C
1886, 2 vol.; Comparetti, Novelline pop. ilaliane, publicate ed

ilustrate, 2 vol. Torino, 1875; Pitră, Piale, novelle e raccouti si-
SI
ciliane. 4 vol. Palermo, 1875 şi Novelle popolare toscane. Firenze,

1885; Maspons y Labros, Cuentos populars catalans. Barcelona,
1885; Coelho, Contos pop. portuguezes. Lisboa, 1819 şi Schneller,
IA
Diirchen und Sagen aus Wălsch-Lyrol. Insbruck, 1867 (basme

reto-romane).
CU
A FILOLOGIEI ROMÂNE
R
351
RA
tură, doi Germani |), fraţii Schoti (1845). Abia
în 1862 publică Nicolae Filimon primul basm
munten („Românul
LIB
năzărăvan€ devenit „Omul
de pâtră“ la Ispirescu) în fâia Tăranul român
a d-lui I. Ionescu, unde.apărură mai întâi şi
ITY
câte-va basme de Ispirescu, întrunite
într'o
broşurică, din acelaşi an sub titlul de „Basme
Şi.
Poveşti populare“. Din acel moment
RS
dateză
activitatea, neobosită a modestului şi talentatulul .
culeg&tor-tipograf?). VE
*) Artur u. Albert Schott, Yalachische Mcirchen,
NI
mit cinor
Einleitung iiber das Volk der Walachen und
einem Anhang
zur Brklirung dor Miirchen. Stuttgardt u. 'Măibingen, 1845,
LU
(Originalele române ale acestor basme bănăţe

ne de D. Mira
în Columna d. 1870); cf. Kohler, Bemerkunge
n zu Schott's
Wal. Mărchen în Wolf, Zeitschrift £. deutsche
Mythol. u. Sit:
A
tenkunde II (1855), p. 110u. — Veqi şi Fr. Obert,

Ruminische
„Mărehen (10) gesammeltu. iibortragen, în Eugen
TR
v. Trauschen-
fels, Magazin f, Geschichte, Literatur u. alle Denk-u
, Merk-
wiirdigkoiten Sicbenbiirgens. Kronstadt, 1859, vol.
I, p. 112—1291,.
2) IIL cd.: Legende sai Basmele Românilor, ghicitor
EN
i şi
provorburi cu o introducere de B.P. Hasdeu, adunate
din gura
poporului, scrise şi date la lumină de un culegăto
r-tipograf.
„Buc. 1872, partea 1; 1874, partoa II, - fascicula I; 1876,
/C
partea
II, fasc. II. Ediţiunea definitivă d. 1882; „Legende sai Basmele
Românilor, adunate din gura poporului de P. Ispirescu“
SI
nu con:
ţine tote basmele ediţiunilor anteridre: cf. Moratti în Archivio
per le tradizioni pop. I, 784 u. şi Gaster în Revista d-lul To-
IA
cilescu I, 238 u.; şi Basme, snove şi glume. Cratova, 1832, —

Traducere germană de d-na Mite Kremnitz, Rumanische Aldr-
CU
RY
STAREA ACTUALĂ
LD
09
Ot
RA
In Muntenia publicară colecţiuni, în acelaşi
d-nii PFundescu, Arsenie, N.
LIB
timp -cu Ispirescu,
D. Popescu, Măldărescu şi D. Stăncescu, a cărui
mare: colecţiune de basme merită aprope, prin:
ITY
consciinţiositatea reproducerii, să stea, alăturea
„cu cea de Ispirescu !).
In Moldova, .adâncul cunoscător al graiului
RS
“popular, răposatul Crenga, a scris mai multe
poveşti, cari umplu întâiul volum din ediţiunea E
IV
chen. Leipzig, 1882: cf. Benfey în Magazin f. dio Lit. des Ausl.
1882, p. 228—231; Ralston în Academy d. Sept. 1858; Fligier
UN
în Archiv f. Anthropol. d. 1883, p. 2041 u.; Gaster în Rovista

d-lui 'Pocilescu I, 239. — Mawro, Roumanian fairy-tales and le-
gends. London, 1581: ct. Saturday Review d. 1831, p. 142.
2) [. C. Pundescu, Basme, poesii, păcălituri şi ghicitori,
AL
adunate ... cu o întroducere despre literatura poporană de

B, P. Hasdeu. Buc. 1867; IL ed. 1870; III cd. 18573. — 1. MN.
TR
Arsenie, Noua colecţiune de basme saă istor iă populare. Partea 1,

ed. [(?); cd. IL Buc. 1874; partea II, ed, I, Turnu-Măgurele,
1874. Cf. Noua colecțiune de basme şi ghicitori ale Iomânilor
Calendarul
EN
şi explicarea viselor. Pitescl, 1871. — N. D. Popescu,

basmelor. Bucur. 1874—1835., — I[. Măldărescu, Din Şodători,
Pasme, culese ... Buc. 1859. — D. Stâncescu, Basme culese din
popor. Bucur. 1885; IL cd. (completă) 1892. — M. Gorjan, Ro-
/C
mânul glumeţ. Basme, legende, tradiţiuni populare. Buc. 1874.

Afară de acesta, basme se mal publicară prin Columna lui
SI
'Pratan, Convorbiri Literare (de Slavici, Pompiliii ctc.), Familia

din Pesta, Sedotorea de Vulcan (Pesta, 1875), Târa Nouă ctc.,
IA
în Biblioteca populară a “Tribune: cf. Bogdan în Conv, Lit,

ÎNXIII, 1071. 1078. Vedi .încă CO. Hinţ, Basmele Românilor.
Braşov, 1879, N. 1—12 şi Biblioteca copiilor, N. 1—20.
CU
R
recentă a scrierilor
RA
sale (1890). Basme din Ar-
d6l aii fost publicate de Stănescu şi Pop-R
ete-
ganul, iar cele din Bucovina e Sbiera D).
LIB
Din punctul de vedere al exactităţii, Ispi-
vescu ne pare superior lui Crânga, ale cărti
poveşti nu sint adesea de cât combinaţiuni
ITY
peu-
sonale, cusătură la un loc de diferite basme
isolate, de unde o lungime nemăsurată ca în
RS
„Harap-Alb“, basm unic ca, întindere pe terenul
folklorului. VE
Acise presintă firesce' întrebarea: în ce
mod se pâte obţine o conservare fidelă a Co:
NI
prinsului la basme ?
| Adevărul este, că basmul oferă o mare
LU
greutate în privinţa reproducerii. Pe când la

cântece “melodiile ajută, memoria,. poveştile n'a
şi nu pot avea
A
o redacţiune fixă: doi inși nu

“ povestesc
TR
nici odată un basm în același mod

şi chiar aceeaşi pers6nă nu-l povestesce de dout
EN
1) E. B. Stănescu Aradanul, Prosa poporală. Poveşti, culese

/C
şi corese, tom. Î, broşura I. 'Temişidra, 1860.— 1. Pop Rotoga:

nul, Z'oveştă ardelenesci, culese din gura poporului. Braşov,
SI
1886—88, 5 broşuri şi Cârţile sătenului român (1882 şi 1886).—

Sbiera, Povești poporale românesci, din popor luato şi poporului
date. Cernăuţi, 18986. ”
IA
Şăinenu. — in Zstoria Filologie! homâne 99

CU
RY
854 STAREA ACTUALĂ
RA
ori întrun fel. Condeiul neputend urmări re-
pediciunea vorbei, sintem nevoiţi a întrerupe
LIB
pe povestitor şi atunci totul e pierdut: el se
încurcă şi nu-și mai pote relua firul.
Un culegător italian, Imbriani, a recurs din
ITY
acâstă causă la stenografie în reproducerea bas-
melor florentine (la Novellaja fiorentina, 1871);
RS
dar o asemenea procedere nu-i practicabilă din
causa puţinei răspândirii a acestei arte.
Singurul mijloc rămâne dar tot memoria,
E
luându-se note la istorisirea repetată a basmului. |
IV
R&posatul Ispirescu compara diferitele redacţiuni
UN
ale aceluiaşi basm povestit de diferite persone,

alegea şi cernea părţile, ce-i părea mai potrivite
şi reconstruia ast-fel întregul. Eşit din rîndurile
AL
poporului şi crescut în mijlocul săi, el se iden-

tificase cu vederile şi simţirile sale, cu instinc-
TR
tul şi gustul popular. Și cu tote acestea, Gre-care

cultură literară şi. natura de artist se oglin-
EN
desc întru cât-va şi în basmele publicate de

dinsul : ele au un stil şi un mare merit literar.
/C
Poporul nu vorbesce nici aşa de frumos, nici

aşa de bine; dar fondul, formulele şi locuţiunile
SI
stereotipe aparţin gralului popular. Ispirescu are

IA
tot de o dată grija a indica tot-d'a-una locul şi

CU
R
persona, de la care a, audit
RA
basmul, ceea ce nu
face nici o dată Crânga.
Din punctul de vedere Sciinţifie nu pose-
LIB
dem încă nici o colecţiune de basme române cu
indicarea paralelelor comparative şi Academia
Română a fixat
ITY
un premii pentru un „Studii
„asupra basmelor române în comparațiune cu le- -
gendele antice şi în legătură cu ale poprelor
RS
învecinate şi ale tuturor poporelor romanice“.
Limba metaforică a basmelor VEnostre a
fost studiată de d. Prof. Jarnik înta”o monografie
interesantă 1), |
NI
Materialele mitologice din aceleaşi basme

„mai fost încă sistematic cercetate. Un bun în-
LU
ceput îl făcu d. Marian în 18792. D. Ar.

“ Densuşanu a căutat să limpedâscă un punct
A
=
TR
=
> 9. U. Jarnik, Sprachliches aus rumănischen Voll:smâvchen.
N
So
Wien, 1877: cf. Graft în Zoitsehr. f. rom. Phil. II, 893 u. şi

Gastor în Zoitschr. f, osterr, Gymnasien d. 1878, p. 654. |
EN
2 5. FI. Marian, Mitologia daco-română în Albina Car-

paţilor III, 9—18 bulaurii, 31—49 spiriduşul, 5i—56 şolomo-
naril; 86—89 moroil ... Din opera lu! At. Marienescu, Cultul:
/C
păgân şi creştin (Buc. 1834), nu apăru de cât tomul 1, coprin-

dend „sărbătorile şi datinile romane vechi“. Cf. încă Ar. Don:
SI
„suşanu, Studil asupra poesici populare (Elementul mitologic)

“în Analole Asociaţiunil transilvane. Sibir, 1866, p. 132—153 şi
IA
N. Donsuşanu, Scrutări mitologice la Român! în Familia IV,

(1868), p. 199 u.
CU
RY
356 “ STAREA AGTUALĂ
RA
obscur al mitologiei române şi: d. G. Dem.
Teodorescu a scris despre miturile lunare. Au-
LIB
torul acestei cărţi a grupat şi cercetat, întrun
studiii comparativ, ginele rele după credinţele :
poporului român 2.
ITY
Legenda, Dochiei sai Bilele Babei a fost de
asemenea, obiectul unui studiii folkloric, în care
RS
acelaşi autor se încârcă a o urmări la tâte po:
porele şi a distinge elementele-i antropologice şi
istorice de cele
E
artificiale şi de origine literară, 2),
IV
(dinte un
UN
D Ar, Densuşanu, Somo Sancus şi Sâmbele

descântec de durerea ochilor) în Columna d. 1882, p. 136 u.—
Peodorescu, Miturilo lunare în Conv. Lit. XXIII, 3 şi 110. —
Şăinânu, Ielele. Studii do mitologie comparativă. Buc. 1886.
AL
Ca olemento comparative: Grimm, Deutsche Mythologie,

IV cd. 3 vol. Borlin, 1875—78; Politis, Neoe?/prezj MuYoloyia,
2 vol. Atena, 1871; Hanusch, Die Wissenschaft des slav. ÎMy-
TR
“ thus: Lomberg, 1842 şi Schwenk, Dythologie der Slave, IL ed.

Frankf. 1854 (ambelo învechite, dar bogate în materiale).
2) Săin6nu, Logenda Dochici şi Dilele Babel în Convorb.
EN
Lit, XXII, 193—920 şi mai complet în tosa do doctorat a au-

torului: Les Jours Vemprunt ou les Jours de la Vicille. Paris—:
Leipzig, 1889. Despre tote acestea n'are nici o idee d. Bu-
/C
ţur6nu, caro (Archivad. Iaşi II, 270—285), fără a cundsco datele

elementare ale chestiunii, so aventurâză în cercetări folklorice,
SI
considorând legenda Dochiei ca „o baladă de 2000 de ani“

(pe când nici o literatură populară din lume nu posedă balade
IA
istorice mal vechi do 4—5 secole) şi credând a fi descoperit

întinsa „înc'o dovadă la stăruința Românilor din Dacia“
CU
R
Alte studii folklorice
RA
se datorese d-lor A.
Papadopul: Calimach, Gaster ete. 1
Legendele zoologice, în special cele relative
LIB
„la paseni, ati fost culese de d. Marian,
care a
Publicat şi un studii asupra Botanicei popu
lare
române, despre a căreia însemnătate scrisese
ITY
în
1874 răposatul Mangiuca 2).
RS
1) A. Pap. Calimah, Dunăroa în literatură şi în
tradi-
țiuni în Anal. Acad. Rom. ser. II, tom. VII, 2. 309—377
VE : cf,
Millenhoff, Donau- Dunavi.- -Dunaj în Archiv : slav, Phil.
I,
280—299 şi Jagic, Dunaviă- Dunaj in dor slav. Volkspo
esic,
ibid. p. “9099—384. — Gastor, Dio rumânischo Condomnatio
NI
uvo în Zeitschr. f. rom. Phil. III, 399 u.; Das tirkischo
Zuckungsbuch (Trepotnic) in Rumănion, ibid, IV, GG: cf.
Ar-
LU
chiv f. slav. Phil. V, 469; Scholomonar în Archiv VII, 281

—90;
Ţiganii co şi-au mâncat biserica în Rovista d-lui 'Pocilose UI,
489 — 475 . şi Cluber-Vodă mâncat do guzgani, ibid. 1, 2.
185—191: cf. Papadopul- Calimah, Ciubâr-Vodă în Conv. Lit.
A
_d. 1882, p. 285—9%5,

TR
2) Marian, Ornitologia populară română. Cernăuţi, 1883,

2 vol. şi Botanica poporană română în Albina Carpaţilor d.
1879 şi 1880. — Sim. -Mangiuca, De însomnătatoa botanicel
EN
române in Familia X (1874), p. 512 şi 686: cf, IIasdoti în Co-

lumna d. 1876, p. 859. — Academia Română a fixat un premiii
pentru „0 Botanică populară română din punctul de vedere al.
/C
credințelor, datinelor şi literaturei populare, avându-so în ve-

dere adunarea cât so pote mal bogată a: materialului“, Veqi
SI
încă Dr. Brândză, Limba botanică a ţăranului român în Co-

lumna po 1882.
IA
Ca elemente comparative pot sorvi cele 2 opero de

Gubornatis: 2Iythologie zoologique ou les 16gendes des animaux,
CU
RY
RA
Dous-trei cuvinte despre exegesa folklorică.
Interpretarea mitică a basmelor, .conside-
LIB
rate de fraţii Grimm ca substraturi” („ca minu-
nate şi ultime ecouri“) de mituri străvechi, este
astăgi cu desăvirşire compromisă prin mania de
ITY
a dibui în fiinţele din basme tot atâtea divini-
tăți (fraţii Schott, cari aplică acâstă sistemă
RS
de interpretare la basmele române, descoperă
până, şi în Păcală urme divine). Sistema diame-
E
tal -opusă de exegesă istorică, teoria migra-
IV
ţiunii sai a importaţiunii, inaugurată de Benfey,
după care basmul e o proprietate exclusivă a
UN
Indiei, de unde.pe cale orală sai literară sa

răspândit abia în epoca istorică peste lumea
într6gă, deşi numără încă mulţi partisani, nu
AL
pâte fi insă admisă în generalitatea ej. Basmele

nu pot fi atribuite unei singure ţări sai unei
TR
singure epoce: ele sint in parte o moştenire

străveche, dar multe ai putut fi plăzmuite şi
EN
pe solul naţional. Fondul primitiv comun pro-

/C
trad, p. Regnaud, 2 vol. Paris, 1874 și MA too gie des plantes

SI
ou les l6gendes du regne vâg6tal, 2 vol. Paris, 1878—82;

în special: Rolland, Faune populaire de la France (Noms sul.
IA
gaires, dictons, 'proverbes, l6gendes, contes et superstitions).

6. vol. Paris, 1877—83 (vol. II oiseaux sauvages, VI oiseaux
domestiques).
CU
A FILOLOGIEI ROMÂNE | 359
R
RA
vine din identitatea spiritului omenesc, care
explică ast-fel analogiile izbitâre intre basmele
poporelor celor mai depărtate.
LIB
O teorie nouă, basată, pe criterii de natură
antropologică şi representată de Tylor şi Lang,
ITY
explică incidentele Şi tipurile basmelor prin idei
şi credințe dintr'un stadii "primitiv de civilisa-
„ țiune. Pe langă acestă, supravieţuire a culturey
RS
” preistorice, Tylor pune în relief, ca factor al
creaţiunilor mitice, şi animismul,
VE acea pornire
fir6scă a copilului şi a selbaticului de a însufleţi,
de a antropomorfisa,. întreg a natură 1).
NI
Aci. mai menţionăm şi teoria d-lui Gaster

despre originea modernă, și literară, a basmelor,
LU
anume desvoltarea lor din nuvele şi povestiri,

în cari poporul a introdus un element fantastic
A
TR
Dat
=
1) Benfoy, Pantschatantra. Piinf Biicher indischer Puboln,

Mirchon u. Erzăhlungen, iibors. mit Einleit. u. Amnerk. 2 vol.
EN
Leipzig, 1869 şi Orient u. Occident in ihren gegenseitigon Bo-

ziehungen, Mittheilungen u. Forschungen, vol. I—III. Gottingon,
1862—66. Cf. Gesta Domanorum ed. Oostorley. Berlin, 1872, cea
/C
mal vecho colecțiune de poveşti şi legende mediovale. —

Andrew Lang, Custom and Ay. London, li cd. 1885 şi Lu
SI
Mythologie traduito p. Parmentier. Paris, 1886. — Tylor, e-

searches into the early history of manlind and the dereloyment of
IA
civilisation. London, 2 ed. 1870 și La Cizilisation primitive, tr.

fr. 2 vol. Paris, 1876 —78.
CU
R
360 STAREA ACTUALĂ
RA
şi supranatural, imprumutat saii din vechile cre-
dinţe saii din scrierile apocrife. |
LIB
In timpul din urmă, d. Hasdeu a expus,
într'o serie de prelegeri universitale, o nouă
teorie despre formațiunea basmelor. După d-sa,
ITY
explicaţiunea elementului antropologic sai a
miraculosului din poveşti o pâte da numai vi-
RS
sul, care, asemenea basmului, nu cunsce nici
timp nică spaţiu. Ast-fel într'ambele aceste ele-
VE
mente, deopotrivă caracterisate prin fenomenul
miraculosului, n'ar exista nici o deosebire esen-
țială, | |
NI
Ceea ce rămâne de făcut folkloristului, în

U
starea actuală a studiilor, e a se mărgini la

simpla constatare a paralelelor şi analogiilor
AL
între basme, fie că o asemenea comparaţiune

se întinde la un mare număr de popâre etero-
TR
gene, spre a face ast-fel să reâsă caracterul. an-

tropologic al fondului sait al urdelei, al tipurilor
EN
sau al motivelor (cari pot fi reduse la un mic nu-

măr de formule, după Hahn 40); fie că cerce-
/C
tătorul se limitză într'un anumit teritoriii etnic,

spre a sete la ivâlă forma particulară, inci-
SI
dentele şi locuţiunile stereotipe, cari variază

IA
CU
R
361
RA
de la un popor la altul, constituind elementul
național al basmului 1).
LIB
Trecem repede asupra, celor-lalte varietăţi
de literatură orală,
ITY
In domeniul legendelor populare nu avem
„de înregistrat de cât un interesant volu
m de
RS
d. Urechiă şi publicarea, câtor-va, legende inedi
te
(din vieţile sfinţilor) de dr. Gaster?); în acela a]
E
tradiţiunilor populare diferite scrieri de Fr
IV
Miller, Schuller, Stamate şi Marian 3); în fine
UN
1) Cei do! mai adânci cunoscători în Europa al

litoratu-
“ relor populare, în special al basmelor la tâto poporele
, sint :
Reinhold Kohler din Weimar, care, do la 1861, n'a
încetat a
AL
provedea cun aparat comparativ colecţiunilo mai însemna

te
de basme; și Folix Liobrecht (adi r&posat), caro întruni o parte
_din articolele sale în Zur Volrsl:unde. Alto und neuo Aufsitz
ş
e.
TR
Heilbronn, 1879. La aceşti dot mar adăiogâm şi numole lul

Emmanuel Cosquin, a cărui colocţiune do Basme din Lorona
(1836) pâto fi considorată ca achisiţiunoa coa mal importantă
EN
a folklorului actual.
*) Urechia, Legende române; adunate şi adnotate. Bucuresci,
1890. — Gaster, Legende inedite in Rovista d-lul V'ocilescu II,
/C
335—352 (Viața sf. Aloxic, omul lu! Dumnedou), p. 629—6145

(viaţa sf. Evstatio Plachida) şi III, 89—)12 (viaţa sf. Macarie
SI
Rimlânul).
3 Pr. Miller, Siebenbiirgisehe Suen. Hermannstadt, 1857;
IA
II cd. Wien, 1885. — Schuller, Uver einige merluziirdige Volts.

CU
R
RA
cărticelele de sn6ve ale răposatului Ispirescu,
căruia se datoresce şi prima colecţiune de jocuri
LIB
de copii?).
Anecdota populară a devenit un gen literar
mulţumită talentului narativ al d-lui Speranţia,
ITY
care se pricepe a răpi poporului comora-i de
sagen der Rumânen. Hermannstadt, 1857 şi Iloster Argisch,. Bine
RS
Volkssage. Urtext, motrische Ubersetzung, Erliuterungen, 1858.
— Stamate, Pepelea sai trădiciună năciunale românescă. Iaşi,
1853. — $. FI. Marian, Tradiţiuni populare române. Sibil, 1818.
VE
Elemente comparative: Gebriidor Grimm, Deutsche Sagen,
2. vol. Berlin, 1816—183; IL cd. 1866.
1) Ispirescu, Sndve saă poveşti populare, adunato din gu-
NI
rile celor ce scit multe. Buc. 1873, broş. I; 1874, broş. II;
IL ed. 1879: cf. -Gaster în Magazin f. dio Lit. des Auslandes
U
d. 1879, N. 38—839 şi Literaturblatt f. rom, u. germ. Phil. 1,

3831 u. — [Corniceu satelor. Buc. 1870; Baican, Palavre şi anec-
AL
dote, 1882; Vartic, O sut şi una de mică istorii şi anecdote amu-

sante, cele mai multo culeso din gura ţtranului nostru român,
1383; D. Stâncescu, Snove sati glume populare. Bucuresti,
TR
1892]. — Anecdotelo populare ale lui Anton Pann, întitulato:

„Năsdrăvăniile lui Nastratin Hogea“ (1 ed. 1853), sint traduse
din turcesce: cf. „Les plaisanterices de Nasr-Eddin Hodja, trad,
EN
du ture par Decourdomanche“ (Bibliotheque orientale elzovi-

rienno), — Despre ciclul aventurelor comice ale lui Păcală:
Hinţescu, Intimplările lui Păcală. Braşov, 1876 şi Dulfu, De ale
/C
luă Păcală (în versuri) în Revista Nouă d. 1890 u. — Ispirescu,

Jucării şi jocuri de copii. Sibil, 1885: cf. Rolland, Rimes et jeuz
SI
de Venfance. Paris (vol. XIV din Les littâratures populaires, ed.

Maisonneuve). Ved! incă Lambrior, Jocurile copiilor in Conv.
IA
Lit. IX, N. 1; Ghibănescu, De-a mijârea în revista Gheorghio

Lazăr II (1888), p. 27 u. şi Pitis, Jocuri de petrecere (in Schoii)
în Revista Nouă I, 231—236.
CU
R
3683
RA
idei şi de simțită, spre a le îmbrăca, într'
o haină,
țerân6scă, simplă Şi încântătore 1).
LIB
Cât privesce proverbele române, după
„culegerea fundamentală a lui Anton Pann
(distribuite subt anumite rubrici), numai d.
ITY
Hinţescu, un libr . germ
ar an din Braşov, s'a ocu-
„Pat cu acâstă ramură, permiţendu-şi însă o
serie de modificări şi alterări, cari sint
RS
cu atat
mai regretabile, cu cât stilul lapidar şi lacon
ie
al proverbelor nu sufăr cea mai Mică schi
E
bare. Păcat că importanta colecţiune de ]ică-
m-
IV
tori şi Anecdote — „Pilde, poveţuiri i cuvinte
UN
adevărate şi poveşti“ — a, Vornicului Iordache (to-

lescu (după, ordinea alfabetică şi cu tilcuirea
alăturată) Ma fost incă publicată, pe când nu
AL
mal puţin preţi6sa, colecţiune de „icători po-

TR
iat
SOON
1) Th. Sporanţia, Anecdote populare. Buc. 1839 și Alte

anecdote populare, 1892: cf, Vlăhuţă în Rovista Nouă II,
p. 74—78 şi M. Schwarzfeld, O ochire asupra anecdotelor
EN
pop:
„rom. (schiţă bibliografică) în Şoditorea I, 129 —184. — Intere-
sante studii folklorice sar putea face asupra clemontolor ct-
nice coprinse în anecdotele şi snâvelo româno: Unguri, Greci,
/C
Evrei şi mal ales 'Ţigani, vecinica ţintă a satirol populare. Cr.

Pop-Roteganul, Țiganii. Schiţă istorică. Blaj, 1856 (aut. a consultat
SI
poesia, populară şi. anocdotele, dar a neglijat izvorele istorico

române); Sehwarzfold, Anecdote populare române cu privire la
IA
Lorei. Buc. 1889 și Zoreii în literatura populară română, 1892;

CU
R
864 " STAREA AOTUALĂ
RA
pulare“,. începută de Ispirescu, a r&mas neter-
minată î).-
LIB
Cu adunarea ghicitorilor saiu.a cimiliturilor
5 A. Pann, Culegere de proverburi sai Povestea vorbei de
ITY
prin lume adunate şi farişi la lume date. Buc. 1847; IL ed. în
3 tom. 1852—53. Prima ediţiune o suporidră sub raportul fide-
lităţii, dedrece. într'a doua multe proverbe ai fost versificate.
RS
— Hinţescu, Proverbele Românilor, adunate şi edato. Sibii, 1877:
cf. Conv. Lit. X, 478 şi în special G. Dem. Teodurescu, Cerce-
târi asupra proverbelor române. Studii critic şi bibliografic.
VE
Buc. 1877. — Despre colecţiunea lui Golescu vedi Lambrior
în Conv. Lit. VIII, 60—83; Ispirescu în Rovista [, 222 u. —
Praduceri : Vizoly, Sprichacărter des rumănischen Volles, gesammelt
NI
und iibers. Pancsova, 1893: cf. Pitră în Archivio III, 2. 309;

şi Mawver, Proverbele Românilor (comparate cu cele englese,
U
franceso și germano: autoroa nu cunâsco po A. Pann, mărgi-

nindu-se a le culego din viul grai). London—Buc. 1882: cf.
AL
Gaster în Revista I, 240.

Pentru studii comparative: Roinsberg-Divingsfold, Sprich-
acărter der germanischen und romanischen Sprachen, vergleichond
TR
zusammengesoetzi. 2 vol. Loipzig, 1875 şi mal ales Wandor,

Deutsches Sprichicorterlezicon. Ein Hausschatz fir das doutscho
Volk. Leipzig, 1867—18$0, opera capitală în domeniul pare
EN
miologie!;. cf. încă Dal, Poslovici russlago maroda (Provorbolo

poporului rus). 2 vol. Potorsburg, 1879 (operă monumentală,
coprindând peste 20000 do proverbe dispuse în grupuri) şi în
/C
special, din causa influenţe! spiritului oriental asupra paremio-

logioi române: colecţiunea do proverbe turcesc! (cu trad. germ.
SI
şi fr.), publicată do Acadomia orientală din Viena, Osmanische

Spriclucârter. Wien, 1865; sau Alille et an proverbes turcs, re-
cueillis, trad. ot mis en ordro p. Decourdomanche (Bibliothăquo
IA
orientale elzevirienne). Ma
CU
R
365
RA
S'aii ocupat Ispirescu, Bulgărescu, Sima al luj
Ioan şi în timpul din urmă 4.]. Gorovei 1)
LIB
Psicologia populară
ITY
Obiceiurile, datinile şi credinţele popu
lare
formâză una din părţile cele mai înse
mnate ale
RS
folklorului. Importanța lor pentu
originile şi
trecutul naţiunilor e învederată. Obiceiurile sint
forte stăruitâre: E
ele persistă şi după ce sai
modificat ideile
IV
poporului și chiar după ce ele
sai pierdut cu desăvirşire. Asemănările întie
UN
datinile poporelor genealogicesce fundamental

diferite s'explică din motive psicologice; natur
a,
umană, fiind pretutindenea aceeaşi, unele apucă
AL
-
turi se regăsesc în tote zonele, ork-unde popsrele
TR
sas
=
SON
1) Ispirescu, Pilde şi ghicitori adunate do... Buc. 1880.

— Bulgărescu,
EN
(Din jurul votre) Ghicitori culeso do...

1887: cf. Ghibănoscu în Gheorghie Lazăr II, p. 99105.— Buc.
Gr.
Sima al lu! Ioan, Ghicitori, întrobări şi r&spunsuri, frământ
ări
de limbă. Sibii, 1885 (N. 16 din Bibliote
/C
popular
caă a Tri-!
bune)). — Gorovei, Cimilituri în Scedâtoroa I, 22 u.
Ca elemente comparativo: Rolland, Devinettes ou Enigmes
SI
populaives de lu France. Paris, 1878; Novakovit, Srbsl-e 2aq0-

nete (233 pp.) Belgrad, 1879 și Marinov, Bălgarsli narodne
IA
gatanki (777 do numere). Sofia, 1879.

p
CU
R
366 STAREA ACTUALĂ
RA
s'află pe aceeaşi trâptă de cultură, saii în aceleaşi
condițiuni de traii.
LIB
De aceea trebue să păşim cu multă preve-
dere în : asemenea cercetări delicate şi, ţinend
s6mă de influenţele etnologice, să evitâm de
ITY
_o potrivă tendenţele extreme, fie în direcţiunea
iperlatinistă, fie în cea. slavomană.
RS
Nu posedem încă nici o lucrare completă
asupra, vieţi! etice a poporului român. Monografii
VE
şi articole parţiale se datoresc lui Schmidt, Sion,
Hasdeii, Teodorescu, Marian, Lambrior, Mangiuca,
NI
Ep. Melchisedec, Stânescu, Ghibănescu, Baican,

Pitiş şi Ion6nu!).
U
AL
1 XV. Schmidt (profesor la gimnasiul din Sibil), Das Jahr

und seine Tage în Glaube und Braucl, der Rumiinen Siebenbiirgens.
Ein Boitrag zur Kenntniss des Volksmythus. Hermannstadt,
TR
1866. — Sion, Datini do Anul noii în Revista Carpaţilor I (1560),

p. 49—51. [Missail, Datinl sai moravuri naţionale în Ateneul
Român I (1866) şi Datinile, obicelurile şi tradiţiunile poporului
EN
român
în foiţa giarului Pralan d. 1870, N. 1 u. (Sentimentul
uniri! al rase! şial patrie! la Român!)].
— Hasdeu, O notiţă isto-
rică medicală în Rovista sciinţifică d. 1873, p. 324—26 (o com-
/C
paraţiuno a I6cusilor băbosci cu îndicaţiunile medicale din

Pliniă). — G. Dem. Teodorescu, Incercări critice asupra unor
SI
credinţe, datine şi moravuri ale poporului român. Buc. 1814. —

S. FI. Marian, Datino, credinţe şi moravuri în Albina Carpaţi-
IA
lor I (cocoşul, şedători) și II (pluguşorul, St. Vasile, vergelul)

şi în Familia XIV (boil); acolaşi, Cromatica poporului român.
“Buc. 1882. — Lambrior, Obiceiuri şi credinţe la Români în
CU
A FILOLOGIEI
R
ROMÂNE 367
RA
In vederea, importanţei excepţionale a acestei
materii, Academia Română a fixat un
premiii
LIB
subiectului : „Psicologia, şi Metafisica popu
lară
română, după literatura, populară,“ E
Fie-care din principalele fase ale vieţei o-
ITY
Conv. Lit. IX, 2—9 (cumotriile) şi 151—155 (înmormintă-
rile). — Mangluca, Călindariii ulian, gregorian şi poporul
român
RS
po 1882. Oraviţa, 1881 (pe 1888. Braşov, 1882: cu
disertaţiuni
ale autorului despre serbătorile păgâne şi creştine,
obiceluri şi
datini ale Rom. 'din 'Iransilv.). — Ep. Melchisedec, Literatu
ra
E
religi6să populară în Conv. Lit. XIV 290 u. (cf. Sofia
Credinţe Teligi6so la Români în Contompor. 1V, 660
Nădojde,
IV
u.)— Stă.
nescu, Obiceiuri la Bobotâză în Conv. Lit, ANI, 348—356 şi
Ghibă-
nescu, Rusaliile sai Ruliile în rovista Gheorghio Lază
I (1887),
UN
r
p. 107 şi 144.— Baican, Obiceiuri la Română. Buc. 1881 şi Vorbe
bune (bineţe) întrobuinţate la Români şi adunate, 188 — Pitiş,
.
Serbarea junilor la Pasci (în Schei) în Revista Nouă
II, 178
şi 299; Dospre strigol, strige, ibid. III, 194 u.; Şisto, pricolicit
AL
i
necuratu, ibid. 391 u. şi Ştof. Negooscu, Crodinţo populare
în
Lumina pontru toţi IV, 473 și 518. —G. 8. Ion6nu, JMica
co-
TR
7 lecţiune de superstiţiile pop. rom. (dcosobite credinţo şi

obicolur])
adunate de.... Buzău, 1888 [cf.. conforinţelo d-lor G. Gluvăra .
(Superstiţiun! la Români şi la diferite poporo, 1885) şi C. Arion
EN
(Prejudicii, 1886)] şi Lupaşcu, Jedicina Vabelor. Adunare de

descântece, reţete do doftorii şi vrăji! băbesci. Buc. 1890: veqi
M. Lupescu, Medicină pop., bâlele principale cunoscute do popor
/C
și chipul cum lo lecuesc babele în Şedătorea (1892), p. 1bu.

şi Suporstiţii do acelaşi, p. 17 n. — Tocilescu, Doscântece şi
superstiţiuni din plalul Prahova în Revista III, 381—92. De
SI
asemenea, articolele respective din Magnum Etymologicum.

Pentru studil comparative: Karagic, Ziot i obicaj narodna
IA
sriskoga (Viaţa şi obiceiurile poporului sirb). Viena, 1867. —

* Sanders, Das Vollsicben der Neugriechen, dargestelit u. erklărt
CU
aus Liedern, Sprichwortern und Kunstgedichten. Marinheim,

R
368 STAREA AOTUALĂ
RA
menesci.— nascerea sait botezul, nunta şi mortea
— e întovărăşită: de datini şi obiceiuri carac- -
LIB
teristice. Numai cele privitore la nuntă aii fost
obiectul a două lucrări fundamentale, de d. Marian
Şi de d-şora Sevastos, ambele încoronate de Aca-
ITY
demia Română 1); datinile poporului la înmo-
RS
1844; B. Schmiat, Volksleben der Neugriechen und: das hellenische
Alterthum. 1 'Lheil. Leipzig, 1871
VE şi Dossios, Der Aberglaube der
heutigen Neugriechen. Freiburg, 1878. — Reinsborg-Diiringsfeld,
Festhalender aus Bihmen. Zur Keonntniss des Volkslebens und
Volksaberglaubens. Prag, 1862 și Das festliche Jahr. Loipzig,
NI
1863. — Wuttke, Der deutsche Vollsaverglaube der Gegenaart.

Zweite neue Bearbeit. Berlin, 1869; Maury, La magiect Pastro-
logie dans Pantiquuită et au moyen ge ou 6tude sur les super-
U
stitions paionnes qui so sont perpetusos jusqu' â nos jours.

Paris, 1860; IV ed. 1877 şi Krauss, Sitte und Brauch der Siud-
AL
- slaven, nach heimischon godruckten und ungedruckten Quellen,

Wien, 1885. Cf. do acelaşi: Siidslavische Pestsagen, Wien, 1883;
TR
Si dslavische JHezensagen, 1884; Bauopfer bei den Siidslaven, 1887.

In privinţa formecelor la Tigani: Leland, Gipsy sorcery and
fortune telling, illustr. by numerous incantations, specimens of
EN
medical magic, anecdotes and tales (271 pp. in 4%). London,

1891. In genere Andreo, Lihnographische Parallelen und Ver-
gleiche. 2 vol. Stuttgart, 1888—90.
/C
1) E. Sevastos, Nunta la Români. Studiii istorico-otno-

grafic comparativ. Buc. 1889 şi Marian, Nunta la Română. Studiu
SI
istorico-etnografic comparativ. Buc. 1890.—'oi din partea d-lui

Marian vor apare în curînd două opere capitale, editate do Acado-
IA
mia Română: una Inmormântarea la Români (în curs do publica:

ţiuno), tar cealaltă despre Wascerea la Români. Cu elo so
vor umplea două din lacunele -celo mai importante alo
CU
A FILOLOGIEI
R
ROMÂNE 369
RA
miîntări au fost studiate de d. Burada (1889),
pe când cele de nascere şi de botez ai rămas
LIB
încă aprâpe neexplorate. Academiei Române îi.
revine şi aci ondrea iniţiativel: ea fixase pentru
1892 un premiii relativ la „Nascerea şi înmor
-
ITY
mîntarea la Români, datine şi credinţe.“
Aci mai atingem și despre datinile juridice
ale poporului — obiceiul pămîntului — cari în-
RS
cepură a se publica prin iniţiativa q- lui Hasdei,
dar încetarea Revistei d-sale puse capăt sedterii
la lumină a acestor
E
materiale preţidse
IV
pentru
cunoscerea vieţii intime şi particulare a ţăranu-
UN
„Tui român]).
folklorului nostru. — Cf, Hillmer, Volksthiimlicher Glaube und

AL
Brauch bei Geburt u. Taufe în Siebenbiirgen. Ilerm. 1887 (ține

s6mă, şi de obiceiurile locale române). Pentru studil compara:
p-tivo: Reinsberg-Diiringsfeld, Ilochzeitsbuch, Brauch u. Glaubo
TR
j dor Hochzoit boi den christlichen Volkorn Europa's. Leipzig,

1871 şi Gubornatis, Storia comparata di usi mnuziali in Italia e
presso gli altri popoli indo-europei. Milano, 1869. — II. Ploss,
EN
Das Weib în der Natur: und Vălkerlunde. Anthropol. Studien,

II ed. 2 vol. Loipzig, 1887 şi Das Mind în Brauci und Sitte der
Volker, IL ed. 2. vol. Berlin 1683.
/C
1) Hasdeu, Cestionar pentru adunarea 'obicelelor juridice

ale poporului român în Analolo Acad. X (1877) şi obicerele
SI
juridice ale poporului român (r&spunsurilo învăţătorilor rural!

Climescu, Cuipăn şi Petrov în Columna d. 1832). — Academia
IA
Română a premiat în 1882 o lucrare specială: „Ltranul român

- (disertaţiuno usupra stării salo sociale, morale, politice şi
CU
Şăinenu. — Din Zstoria Fi ilologiey Române "9j

N
R
370 . | STAREA ACTUALĂ
RA
2. Literatura populară scrisă
LIB
Literatura scrisă a poporului datâză dela
anul 1807, când Gorres publică „Cârţile populare...
germane“, întroducend primul divisiunea între
ITY
literatura, orală şi cea scrisă, ambele constituind
obiectul folklorului. Abia în 1854 apăru o carte
RS
anal6gă în Franţa de Ch. Nisard 3).
economice în România în trecut şi în present)“ de d. Gr. GG.

VE
Tocilescu, lucrare r&masă încă inedită şi care se va completa
cu alta propusă tot de Academia: „Igiena ţeranuluă romăn.
Locuinţa, încălţămintea şi îmbrăcămintea. Alimentaţiunea în
NI
diferite regiuni ale ţări! şi în diferite timpuri alo anului.“ —

Cf, Spiridon Popescu; Credinţa ţăranului român despre şcâla şi
LU
“efectul ei în Archiva d. Iași II, 323—29 şi Gr. 1. Alexandrescu,

Legile şi moravurile, ibid. III, 317—335. Vedi încă Burada,
Despre crestăturile plutaşilor pe cherestele şi alte semne dove-
RA
ditâre de proprietatela Români. Iaşi, 1880 şi Despre crestăturile

şalgăilorpe droburile de sare în Rovista d-lui Tocilescu V, 173.
Elemente comparative : Grimm, Deutsche Rechtsalterihiimer.
T
Gottingen, 1828; III ed. 1881. In special Bogisi, Obiceiurile

juridice ale Slavilor, 1867 şi Obiceiurile juridice ale Slavilor me-
EN
idională. Agram, 1874. Cf. Fedor Demelit, Le droit coutumier des

Slaves meridionauz d'aprăs les recherches de M. Bogişic. 1.Paris,1877,
1) Gorres, Die teutschen Volksbiicher. Heidelborg, 1807 şi
/C
K. Simrock, Die deutschen Volksbiicher, gesammelt und in ihror

urspringlichon Echtheit wieder horgestellt. Frankf. 13 vol,
SI
1845—1867., — Ch. Nisard, Jlistoire des livres populaires ou de la

literature du colportage depuis lo XVe siocle jusqwen 1852, II
IA
ed. 2 vol. Paris, 1864. |

Pentru studiul comparativ: John Dunlop, ZZistory of Fiction
(Istoria Pantasiei), III ed. London, 1815; trad. germană: Ge.
CU
R
RA
Două opere capitale asupra cârţilor popu-
lare române se datoresc d-lor Hasdeu şi Gaster,
LIB
fie-care studiându-le dintr”un punct de vedere
diferit şi completându-se întrun sens unul pe
altul (cf. p. 339). | |
ITY
Cu o erudiţiune incomparabilă, disimulată
plinti”o expunere clasică, d. Has
deii iluminâză
RS
un teren încă neexplorat şi, prin
originalitatea ve-
derilor, ridică cercetările sale
folklorice la înă]-
țimea, unor fenomene culturale de pri
VE
ma ordine;
NI
schichte dev Prosadichtungen oder Geschichte

Romane: der
Novellon, Miârchen ete. iibortragen, verm
ehrt u. mit ausfăhr-
LU
lichen Anmerkungen versehen v, Folix

Liobreocht. Borlin, 1851.
— Rowin shki, Pusslija narodnija lartinli
(storia, cârţilor popu-
laro ilustrate şi a foilor volante
în Rusia). Potersburg, 1881,
î vol. toxt (3144 pp.) Şi un atlas
A
do 474 foi in folio în 4 vol.

(vol. 1 poveşti şi snove cu 209 tabel
e; IL. fot volante istorice,
TR
“caricaturi Şi portrete ; III legende

şi icone ; 1V noto şi adaose ;
'V. conclusiune Şi registru detailat).
— A, Vessolovsky, Iz istorii .
literaturnago Obşceniju vostol-a s zapad
a (Din istoria raporturilor
EN
literare între orient Şi occident),

St, Potorsburg, 1872 (tra-
tâză dospro poveştile ciclului salom
onic şi despre legendelb
occid entale ale lut Morolf Şi Merlin). — Gaster, Lectur
/C
«reclo-slatonic es on
literature and its relation to tho
folkloro of
Europe during theo middle ages.
London, 1887: cf. Romania
SI
AVI, 175 şi Apocrifele în litera

tura română. Conferinţă. Buc.
1881; Il Physiotogus rumeno odito
cd illustrato da M, Gaster
IA
in Archivio glottol. X, 273 u, Şi Die rumiinisch

en Miracles de
Notre Dame. in Caix, Miscellanea di filolo
gia e linguistica,
Florenţa, 1886. E
CU
R
372 | STAREA ACTUALĂ
RA
la rîndul său, d. Gaster, 'ajutat de un' aparat
bibliografic . surprindător. şi care nu se opresce
LIB
înaintea, literaturei manuscrise, caută a slei cu-
noscinţele nostre: asupra unei materii atât de .
- bogate şi de importante.
ITY
“Cărţile populare române sint de origine
slavo-bizantină, venite la, noi d'a dreptul din Ser-
RS
bia sau Bulgaria, arsenalul, unde se făureaii
armele de propagandă ale sectelor eretice medie-
VE
vale.
„Cea maj celebrii dinti'insele — doctrina
NI
dualistă a bogomilismuluit) -— întemeiată definitiv

în secolul al X-lea de un popă bulgar numit
LU
Irimia sai Bogomil, se respândi în curind nu

numai în. ţările slavice şi în peninsula, balcanică,
RA
“dar şi în occidentul Europei, în Italia şi Franţa

meridională, unde dete nascere cunoscutei sectea
T
Albigensilor. Spre a căştiga clasele de jos ale

EN
poporului, ereticii bulgari puseră în circulaţiune

o. întregă literatură poetico-religi6să de cârţi
apocrife, apocalipsuri şi pseudo-evanghelii, tote
/C
SI
1) Despre bogomilism: cf. E. Golubinski, Scurtă descriere

istorică a DBisericcă ortodoxe la Bulgari, Serli şi Romdnă (rusesco).
IA
Moscova, 1871, p. 154 u. (trad. rom. de Caracicovânu. laşi.

1879) şi A. Lombard, Pauliciens, Bulgares ct Bons Ilommes. Gc-
nova, 1879. N
CU
R
378
RA
prelucrate după gustul şi aplecări
le masselor şi
împodobite cu poveşti fantastice meni
te a captiva
LIB
închipuirea lor. Inti'însele poporul.
găsea o solu-
țiune simplă, naturală şi poetică a mist
erelor re-
ligiunii. şi ale vieţii: de aci farmecul
iresistibil şi
ITY
influența citirii lor asupra diferite
lor genuri
de literatură orală, mai ales cântece (colinde)
şi basme.
RS
|
Câte-va, din aceste apocrife bogomilice, ca L
legenda lui Avram (a.
VE 1600) sau Apocalipsul
apostolului Pavel (a. 1550), se numără printre
cele mai vechi monumente
NI
ale limbei române.

Dar bogomilismul nu s'a mulţumit numa
i a
LU
propaga doctrina prin mijlocul apocrifelor Ve-

chiului şi Noului Testament, el'a recurs Şi la
popularisarea producţiunilor fantasie
A
i orientale,
devenind ast-fel intermediarul într
e două lumi.
TR
, Dintr'aceste poveşti orientale, transmise

prin
traduceri slave după originale bizantin
e, merită,
EN
a ocupa întâiul rang istoria fabulosă

a lui Ale-
xandru Macedon — Alexanâria —
epopea unui
/C
Pseudo-Callisthenes, care produse în

occident un
întreg ciclu de romane eroice şi fecu
SI
ndă în orient
imaginaţiunea poporului, lăsând remi
niscențe în
IA
basme şi tradiţiuni populare. De la Bulg

ari Ale-
xandria trecu în secolul al XV-lea la
Serbi şi. de
CU
R
RA
la dinşii în România (0 redacţiune . paleo- slavă
sa scris în 1562 la mănăstirea „Nemţului) Şi
LIB
în Rusia. | -
Cel mai vechii text român al Alexandriei.
a fost publicat în parte de d. Bianu; o ediţiune
ITY
critică a; diferitelor redacţiuni şi un studiii com-
plet asupra importanţei cărţii populare pentru
RS
folklorul român rămâne încă de făcut. Elementele
comparative formâză o întrâgă literatură, din
VE
care ne mulţumim a cita cele mai recente două
publicaţiuni, apărute în acelaşi an, de Paul
NI
Meyer pentru redacţiunile occidentale şi de Vesse-

lofsky pentru izvorele Alexandriei sârbesci, tipul
LU
imediat al diferitelor traduceri românesci1).

RA
| 3) Bianu, Codex Neogoianus. Cârţi poporane române

(Alexandria, Fl6rea darurilor şi Rojdanicul) scrise do Popa Ion
T
“ din St. Petru la 1620, în Columna d. 1883, p. 321 u. (publica-

EN
ţiunea s'a întrerupt cu încotarea Rovistel).

P. Moyer, Alexandre le Grand dans la literature frangaise
du moyen-âge, tom. I (texte), tom II. (histoire de la l6gendo).
/C
Paris, 1886 (Bibliotheque frangaise du moyen-âge) şi Vesse-

lofsky, 12 istorii romana i povesti (Din istoria romanulul şi a
nuvelei). Materiale şi cercetări. I Peridda greco-bizantină. II
SI
Perida slavo-romană. St. Petersburg, 1886--88 (conţine me-

tamorfoselo creştine alo romanului grec, analisa şi cercetarea
IA
izv6relor Aloxandrici sărbesci).

CU
A PILOLOGIEI
R
ROMÂNE 375
RA
B. Monumente istorico-literare
LIB
Istoricul literar român nu se pote dispensa
anu se familiarisa de aprope cu nisce opere capi-
tale ca cele de Krek, Krumbache
r Şi Pypin.
ITY
Cei doi dintai au produs adevărate
monumente
de erudiţiune asupra literaturelor slav
e Şi bizan-
tină, cel din urmă întrunesce o bogăţie
RS
rară de
informaţiuni într'un cadru eminamente literar 1).
Citirea, acestor admirabile
VE cărţi ar produce pâte
O reacțiune în contra modului nesciinţific, cum
s'a tratat până astădi la noi istoria,
literaturei.
NI
Adevărul este, că terenul nostru liter

ar, în spe-
cial al trecutului, este încă aprâpe
LU
cu desăvii-
şire lipsit de tote acele lucrări prelimin
are, mo-
nografii, studii critice şi cercetări
biografice,
A
TR
1) Krek, Linleitung în die slavische

Literaturgeschichte.
îi
Akadomische Vorlesungen. Studien und!

kritischo Streifziige.
EN
IL ed. Graz, 1887, — Krumbacher, Geschichte der byzant

Literatur von Justinian bis zum Ende
inischen
des ostrâmischen Roi-
ches (527—1459), Miinchen, 1891 (vol.
XI din Iw, Miiller”s
/C
Handbuch der kKlassisehen Altertumsw

issenschaft). — Pypin
Şi Spasovit, Istoria slavjaushih literat ur (Istoria literaturelor
SI
slave), 2 vol. Petersb. 1879—1€81 ; trad,

germ. completă de
Traugoit Pech în 3 tom. sai 2 vol. Loipzi
g, 1850—1888; tr.
francesă a | volum (literatura bulgară,
IA
strbă, croată, rutenă)

do E. Denis. Paris, 1881.
CU
R
376 STAREA ACTUALĂ. |,
RA
cari singure pot forma substratul unui edificiii
durabil al literaturei naţionali 1).
LIB
Un început serios însă s'a făcut.
| “Vechile nostre monumente literare aii în-.
ceput, să iasă iarăși la lumină (unele diatr'insele
ITY
o văd. chiar pentru întâia Gră) şi Academia Ro-:
mână a scăpat de peire şi uitare acele mucede
RS
pagini pierdute în praful bibliotecelor. şi cari,
publicate conform cerinţelor sciinţei moderne,
VE
formâză astă-di marturii cei mai venerabili ai
Cuvîntului românesc.
NI
Vom trece în revistă principalele monu-

mente din secolele AVI şi XVII, insistând a-
LU
supra acelora ce sai publicat; în condițiuni

satisfăcătore.
Ca, şi aiurea, am trecut şi noi mai întâi,
RA
în editarea critică a textelor, printr'o fasă de

pipăituri şi nedumeriri, până ce am nimerit.pe
T
EN
1) Dintre manualele do istoria literaturel române, acela

de d. Prof, Ar. Densuşanu (laşi, 1835) este cel mai întrebu:
ințat în $c6lo; din nenorocire, afară do unele teorii estetice
/C
personale, partea relativă la istoria limbei nu corespunde re-

sultatelor actuale alo sciinței fonotice: cf. Malorescu în Conv.
SI
Lit. XIX, 193—209 şi Bogdan, ibid, 678—696. Excolentă este

cartea d-lui Philippide, Introducerea în istoria limbei şi literatu-
IA
vei române (1888), prima încercare consciinţidsă asupra mate:

riei: cf. Romania XVIII, 199; Lit. Centralblatt a. 1888, N.
51 şi Bogdan in Revista Nouă II, 159.
CU
A FILOLOGIEI ROMÂNE.
R
377
RA
calea cea bună. Numărul ediţiunilor
cu adevărat
critice a, început; să crâscă, Şi la noi.
Reprodu-:
LIB
cerea diplomatică a textului a
devenit irepro-
şabilă, dar se simte incă lipsa unor
studii com-
parative şi mai ales a Glosarelor,
fără de cari
ITY
vechile carți nu pot aduce tot. folosul cerce-
tătorului.
RS
Inceputul literature culte se
confundă la
Noi, ca la tote popsrele europene,
VE cu traduceri
de câţi sfinte. In primele epoce literatura, are
ast-fel un caracter cu totul
reproductiv şi de
NI
„aceea presintă un interes mai

mult linguistic
LU
de cât literar.
Două sint izvârele, din cari se
adapă tra-
ducerile n6stre bisericesc: paleo-slava
şi g&reca,
A
ambele organe autorisate ale orto

doxismului.
TR
De aci două influenţe Succesive în

constituirea
primelor n6stre monumente literare.
EN
„Cea, dintâi, de. un caracter pron

unţat sla-
von şi aprope intrâcă de ordine teol
ogică, du-
/C
rGză până la sfirşitul secolului

âl AVII-lea,
Traducerile din acest restimp
SI
sint în cea mai

mare parte :servile, ţinându-se strict,
de Sintaxa,
IA
originalului, adesea, confuse, une-ori

neinţelese,
CU
R
378 a STAREA ACTUALĂ
RA
“Mersul încătuşat al cugetării religi6se se dega-
i6ză treptat. numai de povara literalităţii.
LIB
Nu într'insele trebue căutată originalitatea
erafului sai vro urmă de naționalism: ca co:
prins, .ele reflectâză o altă lume; ca formă, ele
ITY
sint o imitaţiune prea fidelă a unor idiome cu
desăvîrşire străine spiritului limbei nostre. Ic6na
RS
adevărată a graiului naţional trebue căutată în
actele. oficiale saii parţiculare, VE scrise de Gmeni
diri popor, în documentele limbei vorbite con- |
timporane; şi peste un secol în literatura n6oşă
NI
şi originală a cronicarilor, dintre cari unii (şi

în. primul rind Costin şi Neculcea) şi-au turnat
LU
ideile întm”un tipar de o culdre populară pro-

nunţată, sintaxa lor avend acelaşi curs firesc şi
aceeaşi mlădiere caracteristică ca şi în produc:
RA
țiunile spiritului popular.

Acest spirit însuşi, cu fonduii de idei, cre-
T
dinţe şi simţiri, se mânţinu în vechea, sa basă

EN
și păşi pe o cale propriă, fără însă de a se:

putea sustrage acţiunii factorului religios. Ală-
/C
turea de acest spirit eminamente naţional se

SI
desfăşâră, ast-fel o literatură dogmatică, secu-

lavă, de natură mai mult reproductivă, dar
IA
brăzâând cu urme adânci mintea, poporului.

Dintu”aceste monumente religi6se, două maj
CU
R
379
RA
ales exercitară, o mare influenţă
asupra desvol-
tării n6stre intelectuale ; Psa
ltirea şi mai ales
. Evanghelia, una reservand
LIB
O limbă poetică fan-
tasiei şi cea-laltă, preparând
o limbă, literară,
viitorului, un organ intregului
Românism („ne-am
ITY
silit, deîn cât am putut, să izv
odim aşa, cum |
să înţel6gă toţi“, dice traducăto
rul Noului-Te-
stament de la 1648).
RS
|
Ast-fel s'explică numerdsele
traduceri ale
acestor cârţi favorite VE Şi seria, . monumentelor
nostre literare se inaugur6ză, pe de o parte cu
Psaltirea Şcheiană Şi cu cea de
NI
Coresi (1577),
„Jar pe de alta cu Apostolul de la, Voroneţ, cu
Noul Testament de Coresi (1562)
LU
şi cu Evan-
Seliarul din British Museum (157
4).
Pe lângă curentul ortodox, în
A
genere do-
minant, se furișcză, printr”o nesciinţă îngădui-
TR
re, câte-va, producţiuni de origine apoc

rifă şi
“eretică (cf. p. 878), cari, prin cara
cterul lor ar-
EN
haic, îşi Ya asemenea locul printre cele maj

vechi monumente ale limbei şi literaturei ro-
/C
mâne.
„Nu din ignoranță, ci prin viol
entă impu-
SI
nere, izbutiră în parte tenden

ţele de proseli-
IA
tism în Transilvania, cărora

se datoresce im-
pulsul la tipărirea primelor cârţi românesci.
CU
R
RA
După lungi opintiri se săvîrşi o parţială Uniune
(1700) cu Biserica catolică. Ea avu mai târgiii
LIB
de efect renascerea Românismului ardelân prin .
accentuarea caracterului romanic al limbei. şi
al n&mului.
ITY
Cu ivirea influenţei grecesci, care se simte
în tot cursul secolului al XVIII-lea, teologia
RS
cedâzi o parte din teren dreptului, istoriei, ba
chiav şi o primă operă filosofică I) se arată:
1698.
VE
„Divanul lumii“ de Cantemir din
Spiritul român se emancipeză ast-fel trep-
din sfera exclusiv teologică. Varietatea
NI
tat
preocupaţiunilor merge crescând şi câtre sfirşi-
LU
tul secolului răsar primele rade ale unei au-

rore poetice, care, deşi influenţată încă de poe-
sia neo-grâcă, nu despreţuesce însă musa popo-
RA
rului („T'urturica“ de Ienăchiţă, Văcărescu). Peste

câte-va, decenii, odată cu scuturarea jugului
T
fanariot, şi cu ciocnirea bine-făcătâre cu civili-

EN
saţiunea, occidentală, un orizont noii se des-

chide poesiei române, care se adapă succesiv
/C
| 1) Dacă cum-va nu trebuo considerată, ca atare „Inv&-

SI
ţăturile lu! N6goc-Vodă câtre fiul sii Teodosie“ (1654), intere:

sante şi sub raportul folkloric prin întroducerea în corpul
IA
cârţii a romanului oriental-bizantin Varlam şi Ioasaf, falmos

prin înalta-i moralitate şi. frumusețe: ni rocută a pildelor
sale.
CU
A FILOLOGIEI. ROMÂNE
R
381
RA
la izvorul romanic 1) şi la''al poesiei populare,
revenind ast-fel la punctul -ei de plecare. --,
LIB
Intrâga, literatura română din epoca, slavo-
grecă era aprâpe necunoscută, pe la mijlocul secolu-
lui actual. Autorii Lexiconului Budan (1825) par
ITY
incă a nu bănui existența ei şi când la 1858
adâncul cunoscător al. vechilor monumente, ră-
RS
posatul canonic Cipariii, publică prima colec-
ţiune de fragmente arhaice, „Analectele literare“
produseră, efectul unei adevărate revelaţiun
VE
i.
Abia după două decenii şi în urma resultatuluj
latal cu proiectul de Dicţionariă, Academia Ro-
NI
mână însărcină o comisiune, compusă din d-nii

LU
Hasdeii, Odobescu, Bariț şi Sion, care să

publice un număr de scrieri vechi,
menite a,
servi de basă revisuirii acelui proiect
A
de Dic-
ţionariui 2).
TR
|
|
/
EN
) Cf AI. Demetrescu, IPinfluence de la langue et de lu

litterature franţaise en Roumanie, Lausa
nne, 1888 şi Xenopol,
Inriurirea francesă în România. Buc.
1888.
/C
) VegI Analele Acad, XI (1878), p.

216—9220. Lista co-
prinde 37 de autori vechi Şi no, şi între
col din urmă fiu.
r6ză” (lucru curios!) Ioan Eliad
SI
Rădulescu şi Colecţiunea
le-
gilor do Bolorescu. Dintre cel + membr
i al cormisiunii, d.
Hasdeu luâ asupră-şi a edita Psaltirea
IA
lul Coresi, d. Odobescu

Pravila de la Govora, d. Bariț Catohismul
calvinese şi d. Sion
Divanul lul Cantemir.
CU
R
382: STAREA ACTUALĂ
RA
Iniţiativa se luase înainte cu publicarea
operelor lui Cantemir,. scriitor ilustru, "dar în-
LIB
semnat mai mult prin importanța-i sciinţifică
de cât literară. Din nenorocire, pe de o parte:
de marele învăţat, ca
ITY
operele scrise românesce
Divanul lumii şi Istoria ieroglifică — spre a nu
pomeni de cât acestea —nu s'aii făcut în con-
RS
diţiunile unei ediţiuni critice ; pe de alta, ope-
ra-i capitală, „Eronicul
VE Moldo-Vlahilor“ (| ed.
1835), n'a fost coprinsă, între operele lui Can-
temir şi a rămas ast-fel inaccesibilă, |
NI
După un şi de asemenea încercări infruc:

tudse, Academia Română dete impulsul la re;
LU
producerea raţională a vechilor monumente prin

ediţiunea critică a Psaltirii lui Coresi de d.
RA
Hasdeii (1881), căruia se datoresce şi publica-

rea parţială a Evangeliarului din British-Museum..
T
Cele două mai. vechi monumente ale limbei ro-

EN
mâne, rămase manuscrise şi descoperite în timpul

din urmă, ai fost publicate succesiv: Apostolul de -
la Voroneţ de d. Prof. Ion al lui G&. Sbiera
/C
(1885), care l-a însoţit cun studii și un voca-

SI
bular, ainbele lăsând de dorit; Psaltirea $Şche-

ană de d. Prof. Bianu (1889), care edită (1887)
IA
CU
A PILOLOGIEI
R
ROMÂNE "888:
RA
şi Psaltirea in versuri de Dosoftei
ii, însoţind-o
c'o excelentă întroducere !). | .
LIB
. Două opere monumentale ale literaturei
teo-
logice din secolul al XVII-l
— Vieţ
ea ile Sfinţilor
de Dosofteiii (1682) şi traducerea Bibliei de Mi-
ITY
lescu (1688) — ambele de mare importanţă cul-
turală, reclamă de mult onorea meritată a unei
reproduceri,
RS
spre a face ast-tel accesibile sciin-
ţei aceste două comori ale limbei şi ale vieţii
etice a poporului român, VE
O parte. importantă a. vechei literaturi,
Oronicele, aştâptă încă pe editorul consciinţios
NI
Şi în curent cu critica textelor.

LU
Prima ediţiune a Letopiseţelor,

publicată
in 1852 de r&posatul Cogălnicânu, are aceleaşi
merite ca şi prima ediţiune a poesiilor popu-
A
lare de Alexandri: ambele a avut o influenţă, -

TR
i
.
1) Asupra odiţiunil Juj Coresi : cf. Mussafia

EN
în Deutsche
Literaturzeit. d. 1882, p. 571 W; Gaster în Litoraturblatt a,
1881, p. 257 şi Xenopol in Revu
e historiquo din 1882,p. 150.
— Bvangeliarul în Columna, pe
1882 şi 1883.— Despre Codicele
/C
Voronsţian: cf. Wiln. Meyer în Literaturbla

tt d, 1886, p.
147 u.; Bogdan în Conv, “Lut, XX, 77 u.; “Creţu
în Rovista
SI
d-lul Tocilescu III, 8. 145—158; 1. Nădejde,

neț în Contompor.
Mş. de la Voro-
II, 299 u. şi Din ce vc să
132 u.; şi Bumbac în Aurora Româ fio? ibid. III,
IA
nă I, N. 16.—Despro Psal.
tirea Şchelană: Romania XIĂ,
493 şi Iorga în Archiva d. Iaşi
I, 759—761.
CU
R
384 STAREA ACTUALĂ
RA
pine-făcătore şi ai servit de izvâre pentru re-
întinerirea limbei literare. A doua ediţiune a,
LIB
Oronicelor (1872 —74), făcută peste două decenii,
eva, în privința fidelității, un pas înapoi ca şi a.
doua ediţiune a poesiilor populare. Prima edi-
ITY
ţiune, deşi nu critică, remâne şi de astă dată
singura, autentică. |
RS
_D. Hasdei şi mai ales d. Tocilescu ai in-
dicat în diferite rinduri lacunele ediţiunilor e-
E
xistente, insistând în acelaşi timp asupra crite-
IV
viilor unei publicaţiuni sciinţifice 1). Conservate"
în numerâse copil, tote posteridre, e nevoe ina-
UN
inte de tâte a se precisa filiaţiunea diferitelor

manuscripte şi a se reconstui, din acele di-.
verse redacţiuni, textul originalului pierdut, care
AL
apoi trebue publicat însoţit de tote variantele.

Cea mai veche din aceste cronici—a lui
TR
Moxa— a fost publicată de d. Hasdeu, care

EN
2) Hasdeu în Archiva istorică III (1867), p. 34 (despre IL ediţ.:

a Lotopiseţ elor do Cogălnic6nu) şi Columna po 1872, p. 270u.
/C
(despre cd. II a Cronicelor). — Tocilescu, Columna d. 1876, p.

385—419 (Cum s'a publicat Cronicele române?) şi în a sa Re:
SI
vistă, 41, 241—288 (Cum sint publicate Cronicele române?) şi

II, 464—600 (Cronica, lui Huru): cf. Philippide, Cronica lul
IA
Huru în Conv. Lit. XVI, 215—258.—Xenopol în Conv. Lit. VI,

219—2989. Vegi incă G. Ionescu Gion, Elementul pitoresc în cro-
picele vomâne. Buc. 1881 şi Geografia în cronicarii români, 188.
CU
AR
sc6se la lumină (1884)
R
Şi “ultima CTONiCĂ Yo-
mână din epoca Fanarioţilor. D. Picot sa
LIB
mărginit, în a sa ediţiune (1879) a cron
icarului
Ureche, a reproduce textul din Letopise
ţele lui
Cogălnicânu, dar l-a însoţit c'un comentar isto-
ITY
Sic de mare merit, Lditarea operelor lui Miron
Costin, întreprinsă cu atâta zel de d. Prof.
RS
Urechia, a rămas neterminată 1). |
După fundamentala lucrare a d-lui Hasd
eu
VE
asupra cronicei putnene (1466 —1559),
model
de ediţiune critico-exegetică 'a unui document
istoric, relevâm
NI
ca studii asupra cronicarilor,

pe lângă importantele cercetări critice
despre
U
cronicele române de d. 'Mocilescu mai sus

men-
ţionate, înti”'altele, contribuţiunile la biogr
AL
afia
cronicarului Gr. Ureche de aq. Sbiera,
studiul
TR
1) Picot, Chronique de Aloldavie dopu

isle milieu du XIV-o
siocle jusqu'â Pan 1594. 'Texto roumain on:
caracteres slaves
EN
avec traduction francaise, notes „historiques

. Paris, 1879 (Pu-
blication de VEcolo des langues orientales
vivantes): cf. Xe-
nopol în Rovue historiquo t, XXIV,
p. 345u.— V.A. Urechia,
/C
dliron Costin. Opere complete, t. I—I1,

după mss. cu variante
şi note cu o recensiuno a tuturor codicilor cunoscuţi până
SI
astă-dI, bibliografic, biografia lut Miron

Costin, un glosar lu-
crat do L. Şăinenu, portrete, facsimile
diverse. Buc. 1886—
1888: cf. Xenopol in Revuo historiquo t.
IA
XXXV, 359—360 şi
ALIII, 889—390. (Vocabularul arhaic şi
idiomatic incetâ cu
tipărire la litera 'T),
CU
Şăinenu. — Din /sroria Filologic! Române 25

AR
STAREA AOTUALĂ -
886
cronică anonimă,
d-lui Prof. Urechia despre 0
R
etările d-lui 'To-
atribuită Spătarului Milescu, cerc
LIB
ui GrONiCar .
cilescu despre persona _pseudonimul
asupra cro-.
Zilot, şi în special excelenta lucrare
până, la Ureche de 4. I.
nicelor moldovenesci
ITY
| N -6
Bogdan 1).
Interesante pentru istoria limbei sint - şi
ra
RS
aşa numitele monumente slavo-române, asup
cărora ai scris în timpul din urmă Hasdeii,
Kaluzniacki, Novakovic, Sokolov, r&posatul epis-
VE
cop Melchisedec şi mai ales junele nostru sla-
vist, d. IL. Bogdan2). |
NI
LU
| 1) Hasdoi, Archiva istorică III, 6—34 (6 pp. textul po-

Ureche,
lon cu traducere şi 28 pp. comentarul). — Sbiera, Gr.
Contribuiri pentru o biografi e în Analele Ac. Rom. Noua ser. V.
RA
Urochia în Rovista d-lui Tocilescu II, 65—82.— Tocilescu, Scrie-

rilo inedite ale lui Zilot Românul în Revista V, 58—64. —
I. Bogdan, Vechile cronice moldovenescă până la Ureche. 'Texte
T
slave, traduceri şi note. Buc. 1891: Cf. Bianu în Revista Nouă

IV, 483. |
EN
| 2 Hasdeti, O pagină din istoria tiparului la Români în

sec. XVI, în Columna po î876, p. 193 u.—Kaluzniacki, Docu:
mento bulgaro-valahe în Archiva din Lemberg, 1878 (60 .pp-)
/C
— Novakovit despre un Liturghiar valaho-bulgar din 1507 în

Starino d. 1878, p. 207—208. — Hasdeu şi Sokolov, Psaltirea |
SI
din Muncaciă din sec. XV în Sbornikul lui Lamanski 'd. 1883,

p. 450—468.—Ep. Melchisedec, Memorii despre Tetravanghelul
IA
lui Ştefan cel Maro de la Homoru şi Tetravanghelul Nitropo-

litului Grigorie do la Voroneţ, ambele mss. în Analele Ac:
Rom. IV (1883). — Bogdan, Câte-va manuscripte slavo-române
CU
R
t
RA
„In domeniul vechiului drept român nu
posedem încă nici o ediţiune.: sciinţifică a mo-
LIB
numentelor n6stre juridice. Cele publicate sînt
sai nesatisfăcătore, sai urmăresc pur şi simplu
scopuri practice. Lacuna este cu atât mai sim-
TY
ţitore, cu cât vechile Pravile n'a rămas fără
de influenţă asupra culturei naţionali 1).
SI
_D. Pic a studiat, într'o monografie spe-
ţiunea bizantino-slavă ?).

V ER
cială, raporturile dreptului român cu legisla-
NI
din Biblioteca imperială d. Viena în Analolo Acad. XI (1889)

- şi Cinci documente istorice slavo-române din Archiva Curţii
LU
imper. de la Viena, ibid.: cf. Xenopol în Archiva I, 601; Glose

slavo-române într'un ms. slav d. secolul XVI în Conv. Lit,
XXIV, 797—152; O Evanghelie slavă cu trad. rom. d. sec.
XVI în Conv. Lit. XXV, 33—40 şi Mss. slavo-române în Chiov,
A
ibid. 503—511. Tot d-lui Bogdan îl se datoresco descoperirea

TR
uns! cronici medievale bulgăresci, izvorul slav imediat al cro-

nicarului oltân Moxa: „Ein Boitrag zur bulgar. u. serb.
Geschichtsschreibung“ în Archiv f. slav. Phil. XIII, 481—536.
EN
1) Pravila bisericâscă cea mică de la Govora (1610), ed.

„ Acad.. Buc. 1884.—Pravila lul Vasile Lupu (1646), ed. Sion. Bo-
toşani, 1875: cf. Columna d. 1876, p. 40—47.— Indreptarea Le-
/C
gil (1652), ed. (Blaromberg). Buc. 1872. Toto acesto pravilo

sint coprinse în tomul III din Colecţiunea de legluirilo Româ-
“miel vechi şi nouă (Buc. 1875) do Bujorenu.
SI
| 2) Pic, Die rumiinischen Gesetze în îhrem Nexus mit dem

yzantinischen und slavischen Recht. Prag, 1886 (trad. fr, de au-
IA
tor. Buc. 1887): cf. Xenopol în Rovue historiquo î. XXV,

p. 353 —336. p
CU
“STAREA ACTUALĂ
AR
388
In general, puţine opere s'aii scos încă Ja
R
lumină din vechea nostră literatură. . Cât de
LIB
multe rămân inedite şi “cunoscute abia după .
nume, se pote vedea din meritosa Crestomatie
română (1891) a d-lui dr. Gaster, “fructul unei
ITY
stăruinţe îndelungate. Ea coprinde extracte din
100 de manuseripte şi aprope din tot atâtea cărți
RS
tipărite. Introducerea la acâstă operă, plină de
vederi originale şi fecunde, este resultatul unei
lungi experienţe şi al unei intime familiarisări
VE
cu monumentele literare ale trecutului. Schița
gramaticală şi mai ales Glosarul se disting prin
NI
exactitatea cea mai minuţi6să. După preţiosele

LU
„Analecte“ (1858) ale lui Cipariiiî), acestă Cre-

stomatie română va servi mult timp ca un
cunscerea vechei nâstre litera-
RA
izvor pentru
turi 2),
Ca monografii filologico-literare se pot cita
T
EN
1) Cartea, de citire a r&posatului Lambrior e în cea mai

/C
maro parto o reproducere din Analectele literare.

2) Gaster, Crestomatie română. Texte tipărite şi manus-
SI
crise (sec. XVI:—XIX), dialectale şi populare, cu o întroducere,

gramatică, şi un glosar româno-frances. Leipzig, 1891: cf. Picot
IA
în Romania XXI (1891), p. 113—119; G. Weigand în Zeit-

schr. f. rom. Phil. XVII (1892), p. 265-268 şi Anzeiger, N. 1
d. Indogerm. Forschungen her. v. Brugmann u. Streitberg.
CU
R
889
RA
studiul d-lui Creţu despre întâiul Praxiii sat A-
postol românesc, tesa d-lui Lupul Antonescul
LIB
“asupra limbei şi literaturei române din vecul
al XVl-lea şi cea a d-lui Gr. Constanti-
nescu, importantă pentru exegesa, celei mai ob-
TY
scure opere a lui Cantemir, a Istoriei iero-
glifice Î).
SI
Ca, biografii, repetatele cercetări ale d-lui
Hasdei asupra poliglotului Milescu, utilisate de
d. Picot în frumosele-i ER
notițe (biografice şi bi-
bliografice) asupra ilustrului Spătar al Moldovei,
V
precum. şi asupra mitropolitului Antim Ivirânu;
NI
„diferitele studii biografice despre interesânte

LU
Aguri culturale de dincolo şi de dincoce de

Carpaţi — Şincai de Papiii-llarian (1869), Lazăr
de Poenaru (1871), Samuil Klein de Bianu (1877),
A
Petru Maior de Marienescu (1883), Veniamin.

TR
(Costache de Vizanti (1881) şi Eufrosin Poteca,

de G. Dem. Teodorescu (1883)— şi, mal presus
EN
de t6te, biografia. mitropolitului Grigorie 'Pam-

blac de r&posatul episcop Melchisedec, căruia se
/C
- 1 Creţu în Revista d-lui Tocilescu III, 29--57. — Despro

SI
lucrarea d-lui Lupul- -Antonoscul: cf. Xenopol şi Liktin în Ar-

chiva d. Iaşi IL, 244—951. — Gr. Constantinescu, Vraja între
IA
Căntemirescă, Cantacuzimesci şi Drâncorenu. Ia$y, 1889: cf, Xe:

nopol în Archiva d. laşi 1, 477—418.
CU
SDAREA ACTUALĂ
AR
390 -
mai datoresc biografiile Mitropolitului Filaret
R
0 impoi-
II şi Episcopului Dionisie, precum şi
LIB
tantă cercetare despre lupta Bisericei . orto-
doxe cu tendenţele proselitiste ale Reformei,.
pe când d. Vîntul a studiat efectele :Caiolicis-
ITY
'mului asupra Românilor din Ard6l?). |
RS
Viaţa, faptele şi ideile lui Neculaiă Spătar
1) Hasdeu,
din Milesci în Traian d. 1870 şi în Columna din 1872.—Picot,
1883: cf.
Notice biographique sur Nicolas Spatar Milescu. Paris,
VE e sur Pimprim eur
Conv. Lit. XVII, 478; şi Notice bibliographiqu
1886. Cf. Didahii le (Predic ele) ţinute în
Anthim AIvir. Pamis,
Mitropolia din Bucuresci de A. Ivirânu (1709—1716), ed. Erbi-
NI
cânu. Buc. 1888 (cu notițe biografice de Ep. Melchisedec):

cf. Bianu în Revista Nouă I, 200 şi studiul răposatului Ep.
LU
Melchisedec asupra tom. II al Didabhiilor în Anale X, I—29, —

Papii-Ilarian, Viaţa, operele şi ideile lui G. Şincai. Buc. 1869. O
nouă, odiţiune a Cronicei sale se făcu de d. Tocilescu, 3 vol.
Buc. 1886.—P. Poenaru, George Lazăr şi Şedla română. Buc. 1881-
RA
Cf. Gârbea, Cuvint d. 30 Iulie, 1822 în Rev. d-lui Tocilescu I,

357—68 şi Vizanti, Abecedarul lui Lazăr, ibid. 461—69.1. Bianu,
Viaţa şi activitatea luă Samuil icul. Buc. 1877.— At. M. MNarie-
T
nescu, Văaţa şi operele luă Petru Maior. Buc. 1883: a III ed. a.
EN
Istoria pentru începutul Românilor. Gherla, 1883.—Andreiu Vi-

zanti, Fragment din istoria civilisaţiunii Românilor. Veniamin *
Costache, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei. Epoca, viaţa şi
/C
operele sale (1763—1846). Iaşi, 1881: cf. Xenopol în Revue

historique XIX, 152 şi Conv. Lit. XV, 476; despre acelaşi mi-
SI
tropolit Erbicânu, Istoria Mitropoliei loldoveişi Sucevei. Bucur.

1888 (coprinde, p. XL—LXXVI, biografia documentală a lui V.
Costacho).—G. Dem. Teodorescu, Viaţa şi operele luă Eufrosin
IA
Poteca (1786—1859). Buc.. 1883.— Melchisedec, Viaţa şi operele

Mitropolitului Gr. 'Tamblac (6. 1369—1450). Buc. 1884: cf. Xe
CU
A FILOLOGIEI ROMÂNE: 391
R
RA
Vechea nâstră literatură, r&mâne încă o
carieră vastă, deschisă, viitorilor cultivatori ai
LIB
trecutului literar. Studiul ei, inaugurat cu atâta
succes de Cipariii şi continuat pe o scară mai
întinsă de d. Hasdeu, câştigă un teren din ce
TY
în ce mai solid, mulţumită mijlâcelor, de cari
dispune astă-di muncitorul. Negreşit, multe mo:
SI
numente r&mân încă de publicat, dar mai multe
încă de fixat şi de limpegit. Critica şi inte
pretarea, textelor vor ER
trebui să ocupe pe viitor
un loc din ce în ce mai însemnat în domeniul
V
filologiei române. |
NI
LU
nopol în Revue historique d. 1885, p. 3983—94; Biografia prea

sf. Dionisie Roman, episcop de Buztui, 1881; Schițe biografice
«lin viața Ditropolitulhiă Ungro-Vlahieă Jilarel 11, 1886 şi Bise-.
A
mica ortodoxă în luptă cu Protestantism şi Caluinism în seco-

„ul-al SXVillea. Buc. 1890: cf. Xenopol în Archiva d. Iaşi II
TR
| 167—170.—Vîntul, Unirea Românilor din Transilvania cu Jise-

"/ mica romano-catolică. Buc. 1889: cf. Xenopol în Archiva d. laşi,
I, 598 u. Veqi şi Bariț, Biserica română. în luptu cu hetorma-

EN
Zur
ţiunea, (fragment istoric) în Anale VIII (1875) şi Crişan,
Geschichte der hirchlic - Union
hen * der ominen în Sicbenbiirgen
aumter Leopold IL. Hermannstadt, 1852. Despre Catolicism în ţi.
/C
pile române: cf. Bianu, Vito Piluzio, documente inedite din

Ni |
. Archiva Propagandei în Columna pe 1882.
SI
literară
Cât privesce lucririle de biografie şi do critică
sasi estetică relativă la seriitoril din secolul al XIX, se pot
IA
Notiţele bibliografice din cartea mea: „Autorii Români

consulta
„Modernă, ed. II. Buc. 1892.
CU
399 STAREA ACTUALĂ
AR
HI. „CULTURA PROPRIU-DISĂ
R
LIB
Supt acestă rubrică generală vom grupa
diferitele materii, cari nau intrat în preceden-
tele două divisiuni. Primul loc în acest; cere
ITY
complex îl va ocupa Etnografia, sciinţă vastă,
dintre care unele ramuri sati constituit în sci-
RS
inţe speciale (ca folklorul); apoi vor urma, I3to-
ria (politică şi culturală) şi Archeologia.
VE Vom
insista mai mult asupra etnografiei (în special
balcanice), care a format obiectul studiilor nostre
NI
în timpul din urmă, şi vom îrece repede asupra

celor-lalte două, oprindu-ne numai asupra pro-,
LU
ducţiunilor mai importante, şi presentând ast-fel

“in trăsuri esenţiale activitatea desfăşurată pe
RA
aceste două terenuri. | .

Tratarea sumară a acestei ultime părţi va
putea găsi o complinire în. lucrările a doi spe-
T
cialişti: pe de o parte, în menţionatele dări-de-

EN
s6emă ale d-lui Xenopol în „Revue historique“

din Paris şi în Archiva sciinţifică şi literară
/C
din Iaşi; şi pe de alta, în “revista, bibliografică

SI
a literaturei n6stre istorice, ce d. Nic. Densu-

şanu a inserai-o în „Românische Revue“ „din
IA
Viena.
CU
R
3983
RA
A. Etnografia,
LIB
Sciinţă, relativ recentă şi care, întru cât
privesce popsrele din peninsula balcanică, abia
a început a fi cultivată, 4).
TY
Complicajţiunea diferitelor elemente etnice,
SI
cari ati umplut succesiv văile Dunării, atrase de
timpuriti curiositatea învăţaţilor occidentali, dar
fără
Academiei
să aibă de
Române
resultat ER vr'o
îi revine onorea
V operă durabilă.
de a fi dat
NI
1) Lejean, Ethnographie de la Turquie de IP Europe. Gotha,

„1861 şi Vambâry, Das Tirlenvoll; in seinen ethnologischen und
LU
ethnographischen Beziohungen. Loipzig, 1885. — Kanitz, Do-

nau- Bulgarien und der Balkan. Historisch-geographisch-ethno-
graphische Reisestudien aus den Jahron 1860—75, III cd. 3
A
„Vol. Leipzig, 1882 şi Serbien. Historisch-ethnographischo loise-

„studien aus den Jahren 1859—68, IL ed. Loipzig, 1877. : Ved!
TR
şi Jirecek, Das Pirstenthum DBulyarien, seino Bodongestalt,

So
Natur, Bevălkerung, wirthschaftliche Zustiinde, goistigo Cultur,

Ştaatsverfassung, Staatsverwaltung und noueste Geschichte.
EN
Mit 42 Abbild. u. eine Karte. Wion, 1891. — Cf. Noumann,

Die Volker des sidlichen “Russlands in ihrer geschichtlichen
Entiwvickelung. II od. Leipzig, 1855; Hunfalvy, Lihnogra-.
/C
phie von Ungarn, tbers. v. Schwickor. Pest, 1877 (prescurtat

“în Die Ungarn oder DMagyaren. Wien, 1881) şi Vambâry,
SI
Der Ursprung der Magyaren. Leipzig, 1882. — Unul din statele

cole mai bine studiate sub raportul etnografic o Austria:
IA
Czornig, Eihnographie der dsterreichischen Dlonarchic. Wien,

1855—57, 3 vol.; şi în special cele dout publicaţiuni colectivo:
„
CU
SAREA. ACTUALĂ
AR
394 |
pe acesi
impulsul la prima lucrare considerabilă
R
_
teren. - |
LIB
Incă din 1871 ea instituise un premii din
a po-
fondul Odobescu pentru un memoriu asupr
a
porelor, cazi ai locuit ţările Române d'a stâng
ITY
Dunării mai înainte de cucerirea acestor ţări
de câtre împăratul 'Trajan. Şi peste G ani Aca-
„Dacia
RS
demia încoronă, elaboratul d-lui Tocilescu
înainte de Romani“ (1880), operă de o erudi-
ţiune colosală, adevărată enciclopedie etnografică,
VE
Die Liinder Oesterreich- Ungarns, herausg. v. Umlauit. Wien,
NI
1880—84, 13 vol. şi Die Volker Oesterreich- Ungarns, ethnographi-

sche u. culturhistorische Schilderungen. Wien u. Teschen,
LU
1881—85, 12 vol. (I—1V Schobber,. Sehwicker u. Egger: Die:

Deutschen, V Hunfalvy: Magyaren, VI Slavici: Ruminen, VII
Woif: Judon, VIIL Vlach: Ceho-Slaven, IX Szujski: Polen u.
Ruthonen, X Schumann u. Stare: Slovenen u. Croaten, XI
RA
Stefanovi& : Sorben, XII Schwicker: Zigeuner). Vedi şi Die

Oesterreich-ungarische Monarchie în Wort “u, Bild. 15 vol. Wien,
1886 u. ”
T
Opere do otnografio generală: Peschel, Văllerkunde, VI

EN
od. Leipzig, 1885; Fr. Miulor, A4lg. Ethnographie, | ed. Wien,

1879; Ratzol, Volkerhunde, 3 vol. Leipzig, 1885. — Bastian,
Der Aensch în der Geschichte, 3 vol. Leipzig, 1860; YWWaitz-Ger-
/C
land, Anthropologie der Naturuiller, G vol. Jeipzig, 1859—1871

( vol. a IL ed. 1876), Lubbock, Les Origines de la Civilisation,
SI
Paris, 1877 şi Tylor (cf. p. 859); Spencer, Descriptive Sociology.

G vol. London, 1873 şi Principes de Sociologie, 2 vol. Paris,
1878. — Vei Zeitschrift f. Bihmologie, herausg. v. Bastian,
IA
Hartmann, Wirchow etc. Berlin, 1869 u. şi Revue VEthnologie,

dirigce p. Hamy. Paris, 1882 u.
CU
A. FILOLOGIEI ROMÂNE
R
„895
RA
care resumă tot; ce s'a scris in diferite epoce
asupra vechilor popâre balcanice şi care mult
LIB
timp va forma basa tuturor cercetărilor asupra,
etnologiei şi în special asupra antichităţilor scite
şi dace 4).
TY
Mai înainte, între anii 1863—1871, apărură
lucrările răposatului Rosler şi ale lui 'Pomaschek
SI
privitore la etnologia primitivă a popsrelor du-
nărene. Publicate succesiv
miei din Viena, ele trateză pe de o parte des-
ER în buletinul Acade-
pre caracterul istorie al elementului autohtori,

V
iar pe de alta, despre unele datini străvechi ale
NI
popârelor balcanice ?).

LU
Scurt timp după acâsta, d. Hasdeii examină

în a sa „Istorie critică“ (1875) relaţiunile
lui Erodot şi Ovidiu cu privire la vechea Dacia
A
„şi.în două monografii ulteridre aflăm mai. tot

TR
) .
EN
2) Tocilescu, Dacia înainte de Romani. Buc. 1880 (Partea

IL Geografia antică a Daciei; II Etnografia Dacie)) : cf. Xenopol
în Revue historique XIX (1882), pp. 153—158 şi în Conv. Lit.
/C
XV, 285.
2) Diferitele studii ale lui Rosler despre Goţi și Daci st
“află reunite în Rumâinische: Studien., Untersuchungen zur ăltern
SI
Geschichte Rumăniens. Leipzig, 1871. — 'Tomaschek, Brumalia

a. Rosalia nebst Bemerkungen îiiber den bessischen Volkstamm.
IA
Wien, 1869: cf. Miklosich, Die Rusatien. Ein Boitrag zur slavi-
* schen Mythologie. Wien, 1864.
CU
AR
396 .. | STAREA AOTUALĂ.
ce scim până astăgi despre câte-va elemente
R
Gepidi şi Cumani. In
etmice posteridre, Goţi,
LIB
p. 302)
timpul din urmă d-sa ne-a dat sintesa, (cf.
ei balca-
" vepetatelor sale. studii asupra etnologi
nice 1). | Se
ITY
„Un seriitor belgian, d. Van den Gheyn,
.re-
s'a încercat să grupeze resultatele generale
RS
e
lative la popore dunărene, fără însă a aduc
un material noi şi fără a cunâsce lucrările
d-lor Hasdeii şi Tocilescu >,
VE
NI
Studiu
1) Hasdei, Dina Filma, Goţil şi Gepidiă în Dacia.
şi Origini le Craiove i (1230—1 400).
istorico-linguistie. Buc. 1877
o
LU
Buc. 1878 (Oltenescele. Craiova, 1884).

2) Van de Gheyn, Les populations danubiennes. Etude
dethnographie compar6e. Bruxelles, 1886: cf. Papadopul-Cali-
mah în Analole Ac. Rom. XI, 1. 18 şi Hasdeii, ibid. 20—21. —
RA
ions
Cât privesco publicaţiuriea d-lui Leon de Rosny, Les populat
danubiennes. La patrio des Romains d'Orient. Etudes ethnogra-
phiqucs, g6ographiques, historiques, Sconomiques et litt6raires.
T
Paris, 1882—85, text in 40 şi atlas in folio (150 fk.), ea are

EN
mal mult un aor do reclamă de cât de sciinţă. E un studii

făcut sub raportul caracterului etnic, care ar depinde, nu de
limbă şi do tipul fisie, ci de sentimentul, ce-l are poporul
/C
despre viitorul sâi social, despre situaţiunea sa politică, ete.—

Lucrările lui Fligier (Boitrige zur Ethnographie Kleinasiens
und der Balkanhalbinsel. Breslau, 1875; Beitrige zur vorhisto-
SI
rischen. Volkerkunde Europas, 1876; Zur prehistorischen - Eth- -

nologio der Balkanhalbinsel u. Italiens. 2 Theile. Wien, 1877;
IA
Lthnologische Entdeckungen im Rhodope-Gebirge. Wien, 1879)

trobuesc utilisate cu multă precauţiune, autorul având o mare
CU
R
A FILOLOGIEI ROMÂNE „897
RA
“Pentru peridda cea mai obscură a istoriei
şi etnologiei române — pentru epoca confusă
LIB
a invasiunilor barbare — nu posedem încă o
scriere analdgă cu „Dacia înainte de Romani“.
Academia Română, spre a vedea umplută o la-
TY
cună, atât de importantă, a propus de mai mulţi
ani un premii pentru „Istoria Românilor de la
SI
Aurelian până la fundarea Principatelor.“
ER
O întregă literatură s'a îngrămădit, în cursul
ultimelor două decenii, în jurul grelei probleme
despre existenţa medievală a. poporului nostru.
V
Rosler, publicând în 1870 „Studiile române“,
NI
„ sgândări din noi o chestiune, suscitată acum un

LU
secol de Thunmann şi Sulzer. De la apariţiunea

acelei opere capitale, care află în Tomaschek
mai întâi un adversar şi apoi un -partisan con-
A
Vertit, teoria remigraţiunii ajunse la „Ordinea,

TR
|gilei. In contra ei se ridicară Jung şi Pic intr'o

EN
pornire câtre arcaisare, atribuind unor tradiţiuni sau cântece

de origine relativ modernă o antichitate fabul6să.. In ultima-l mo- .
/C
nografie (Thracici res în Mittheil. der anthropol. Gesellsch. in

: Wien d. 1883, Neue Folge II, 128—135) Fligior corcoteză otno-
SI
genia Românilor cu ajutorul tradiţiunilor despre uriași şi a

cântecelor (ca păunaşul codrilor etc.). Vedi şi Burla, Post-aui
IA
Dacil de origine celtică? în Conv. Lit. XXII, 999 şi XXIII, 44.u.

z
CU
..-
R
398 STAREA ACTUALĂ
RA
“serie de publicaţiuni forte importante şi spriji-
nind cu succes teoria continuității).
LIB
:
1) Rosler, Rumâănische Studien. Leipzig, 1871: cf. Gaston Paris
I;
ITY
în Romania [, 238 și II, 470;. Jagi€ în Archiv f. slav. Phil.
Tomaschek în Zeitschri ft f. dstexr. Gymn. d. 1872, p. 141—157;
Sybel's histor. Zeitschrift pe 1882, p. 475; Xenopol în Conv.
Lit, IX, 159 şi 220. — 'Tomaschek, Zur IKunde der Hămushalb-
RS
insel. 'Topographische, archiiologische und ethnographische
Miscellon. Wien, 1882. — Jung, Die Anfânge der Romiinen.
Kri-tis phische Studie.. Wien,
ethnograch 1876 şi în special
VE
Romer und Romanen în den Donauliind ern. Historisch -ethnogra-
phische Studien. Insbruck, 1877: cf. Gaston Paris în Romania
VII (1878), p. 608—619; 'omaschek în Zeitschrift f. osterr.
NI
Gymn. d. 1877, fasc. VI; Biidinger în Jenaer Literaturzeit. d.

1877, N. 14; Horzberg în Sybel's hist. Zeitschrift, Neue Folge
LU
II, 552; Liter. Berichte aus Ungarn d. 1877, fasc. II; Gaster
în Zeitschrift f. rom. Phil. 11, 470—73; Xenopol în Conv. Lit.
X, 236 şi Maniă în Anal. Ac. Rom. X. — Pi6, Uever die Ab-
A
stammung der Rumănen. Leipzig, 1880: cf. Jung în Mittheil. des

Instituts f. Oster. Geschichtsforschung LII, 2; Biedermann în
TR
Gott. gel. Anzoigen, d. 1881, 11; Sybel's histor. Zeitschrift

XLYVI, 549 u. și: Maniuă, Memoriu despre mişcarea literară
istorică în România şi în străinătate, urmată în decursul
EN
anilor 1880—81, în Anale IV (trad. germ. de Broştânu. Leipzig,

1885: cf, Jung în Deutsche Literaturzeit. d. 1886, p. 17).
Vodi încă Pi6, Zur rum„ungar. Streit/rage. Skizzen zur îltesten
/C
Geschichte der Ruminen, Ungar u. Slaven. Leipzig 1886.

Popescu N., Zractat istoric asupra origincă şi continuității Românilor
SI
în Ducia până la 1300. Blaj, 1879.—Tamm, Ursprung der Rumănen.

Fin Beitrag zur Ethnographie Siidosteuropa's. Bonn, 1891:
IA
cf. Lugoşanu în Rovista Nouă IV, 118 şi Xenopol în Archiva

d. Iaşi LII, 887—890.— Monţionâm aci şi scrierile polemice ale
Jul Hunfalvy: Ungarn und Rumiinen în Liter. Berichte aus.
CU
R
RA
Abia după 15 ani, apăru la noi în ţâră prima
scriere, în care, folosindu-se de literatura ante-'
LIB
ivi6ră şi cu o serie de noue argumente, d. Xe-
inopol se încârcă a combate teoria improspătată
| de Rosler. Lucrarea eminentului nostru istorie
ITY
“a contribuit a deştepta şi la noi un interes
mai viii pentru asemenea studii şi ei îi revine
RS
meritul a fi pus în evidenţă talentul unui june
IVE
" Ungar d. 1878, p. 224—236: cf. Mangold în Sybel's histor.
Zeitsehr. d. 1879, p. 313; Ruminische Geschichtsschroibung
în Lit. Ber. aus Ung. d. 1878 II, fasc. 8: cf. Magazin f. die
UN
Liter. des Ausl. d. 1879, N.1; (Gr. Silaşi, Apologio. Discusiuny

. filologice şi istorice maghiare privitâre la Români. I. P. Hun-
talvy, Despre cronica lui Şincai. Cluş, 1879); d rumun nyelv
(Limba română). Budapest, 1878 (coprinde o cercetare compa-
AL
rativă a dialectului daco- şi macedo-român); Le peuple roumain

ou vdlague. Etude sur son origine ot celle de la langue
qu'il parle. 'Tours, 1880 (Extrait des comptes-rondu du Congrăs
TR
/'t&nu a Vienne p. la Soc. fr. dW'archol. en Soptombre 1879);

Die Rumiinen und îhre Anspriiche. Wion, 1883: cf. Mittheil. der
k. k. geogr. Gosellsch. XVII, 3 şi 165; Burla, d. Paul Hun-
EN
falvy şi teoria lui Rosler în Revista d-lui 'Locilescu 1, 283—207

şi II, 89—98; Neuere rscheinungen der rum. Geschichisschreibung.
- Wien, 1886: cf. Literar. Centralbl. d. 1887, p. 985; Xenopol
I/C
în Revue hist. XXXV, 347—583 şi Romiânischo Rovue II,

354 u. — Cf. asomenea Râthy, Az oldh nyelv €s nemzet megala-
l:ulâsa (Originea limbel şi a naţionalităţi! române). Budapest,
IAS
1888: cf. Ungar. Rovuo d. 1888, p. 46—56 şi Buletinul Soc.

geogr. rom. IX. (1888), p. 221—24, răspuns la Goldis, Latini-
“tatea limbei române (unguresce). Arad, 1850 şi Pascuţiu, Ori:
gimea Românilor şi latinitatea limbcă române. Arad, 1881.
CU
R
400 STAREA AOTUALĂ
RA
scriitor, d. D. Onciii, a cărui critică asupra teo-
riei rosleriane pote fi considerată ca una din
LIB
cele mai meritâse contribuţiuni într'o chestiune
atat de mult agitată). |
ITY
Despre puterea de expansiune a Românilor
şi migraţiunile lor spre răsărit şi nord, pornind.
RS
parte prin Alpii Dalmației până în Istria şi
parte prin munţii Carpaţi, relateză scrierea lui
Miklosich, care credea a fi găsit patria primitivă
VE
a poporului. nostru la sud de Balcani. Pe de
altă parte, Tomaschek a urmărit întinderea
NI
Românismului balcanic până departe în Orient?).

LU
1) Xenopol, Teoria lui Rosler. Studii asupra stăruinţei

Românilor în Dacia Tralană. Iaşi, 1884: cf. Oncit în Conv. Lit.
A
XIX (1885), p. 60 u.; I. Nădejde în Contempor. VI (1877), p.

317—335 si N. Densuşanu în 'Ţ6ra Nouă d. 1886, p. 40—82;
TR
1V, Moyer în Zeitschr. f. rom. Philol. d. 1884, p. 143;— trad.

francesă : Les Roumains au moyen ge. Une €nigme historique. Paris,
1885: cf. P. Meyer şi Tavorney în Romania XIV, 141 şi 581;
EN
Ch. Bâmont în Bibl. do VEcole des Chartes d. 1886, p.145—155.

:) Miklosich, Ucber die VVanderungen der Rumunen in den
dalmatinischen Alpen und den Karpathen. Wien, 1879: cf.
/C
Ive în Romania IN, 320—328. — Lechnor (Die Ruminen in

Istrien în Petermann's Geogr. Mitthoil. d. 1885, p. 294 u.)
SI
consideră pe Istriano-Români ca o rămăşiţă autohtonă roma-

nisată a ramurei ilirico.— Despre Huţ6ni: cf. Kollberg, Pokucie.
IA
Krakow, 1883.— Tomaschek, Zar Kunde der IIiimaushalbinsel.

Wien,
1882 (cap. IV: Vlahii din peninsula calcidică, capitol tradus
în Conv. Litor. XVI, 446 u.).
CU
A FILOLOGIEI ROMÂNE.
R
| 401.
RA
Cu etnografia modernă a popbrelor balcanice,
decă şi cu a Românilor, sa ocupat răposatul Die-
LIB
fenbach, fără însă a slei din izvore directe, din
care causă informaţiunile sale relative la ţâra
n6stră sint superficiale şi adesea cu totul e-
ITY
ronate!). o. a
Dintre ţările române, cea mai bine explorată
RS
„sub. raportul etnologie este Transilvania, mulţu:
mită, .excelentelor publicaţiuni ale d-lor Slavici,
Frâncu şi Candrea. Operele acestora pe de o parte
IVE
asupra Românilor din Ard6l, Ungaria şi Buco-
vina, iar pe de alta asupra Românilor Abrudeni
UN
: sai Moţi sînt producţiuni solide şi consciinţiose,

cu cari se pote făli etnografia română”). |
AL
2) Diefenbach, Die Voll:sstâmme der europciischen 'Liirhei.

Frankfurt, 1877: cf. Schade în Wiss. Monatsbliitter V, 2 Şi
d. 1878, N. 25; şi în spocial
TR
Kirchhof în Jen. Literaturzoit.

/ Vălterhaumnde Osteuropa's insbesondere der Himushalbinsel und
j dei untern Donaugebiete. 2 vol. Darmstadt, 1880: cf. Fligior
p. 2 şi Conv.
EN
în Magazin fiir die Litor. des Aus]. d. 1880,

Lit. XIV. . Sa |
2 Slavici, Die Rumiinen în' Ungarn, Siebenbiirgen und der
| Bulonwina.: Wien, 1881 (vol. VI din Dio Volker Osterreich-Ungarns);,
I/C
cf. Jung în Deutsche Literaturzoitung d. 1881, p. 1627; Augsb.

_allg. Zeitung d. 1881, Beil. N. 1%; Globus d 1881, N. 17;
Magazin f. die Lit. des Ausl. d. 1882, p.silu.; Liter. Contralbl.
IAS
4. 1882, p. 482; Fligier în Archiv f. Anthropologio XIV, 446 și

'P. Maiorescu în Conv. Lit. AV, 363 u. — Frâncu şi Candrea,
cu 10
Românii din munţii apusenă: (loţii). Scrioro etnografică
Istoria Filologie! Române... „190
CU
o Şăinenu. — Din
N
AOTUALĂ
R
“402 STAREA
RA
Despre Românii din imperiul Austriei şi des-
pre cei din Istria tratză Biedermann, după ce
LIB
Gun decenii înainte Ad. Schmidt explorase
munţii bihoreni, adunând tradiţiuni toponimice |
şi superstiţiuni locale”).
ITY
D. Burada a întreprins adesea călttorii în
ţările locuite de Români; d-sa a visitat pe rînd
Macedonia, muntele Atos şi Asia Mică, Istria,
RS
Dobrogea şi Basarabia, studiând pretutindenea
graiul, obiceiurile şi cultura locală. E Diferitele-i
_velaţiuni sint tot atâtea preţi6se adaose la
IV
UN
ilustr. Buc. 1888: cf, Lugoşanu în Revista Nouă I, 438 (Opera, |

e împărţită în 5 părţi: I coprinde descrierea topografică, a
datini
munţilor apuseni, IL gralul Abrudenilor şi al Moților, III
AL
Cf.
şi obiceluri, IV cântece şi poveşti, V amintiri istorice).
Borgnor, Sicbenbiirgen. Eino Darstellung von Land und Leuten.
un capitol în Conv. Lit.
TR
- Loipzig, 1884 (din care sa reprodus

XX, 826—37: în ţâra Moților). Vedi şi Mrs. Gerard, The land
beyond the forest. Facts, figures and fancies (Tera dincolo de -
London, 1880: cf. Lugo-.
EN
păduri. Fapte, figuri, curiosităţi), 2 vol.

şanu în Rovista Nouă IT, 280. :
1) Bicdermann, Die Romanen und îhre. Verbreitung în
I/C
Oesterreich. Innsbruck, 1877: cf. Liter. Centralbl. d. 1877, N. 48;

„Nuova Antologia d. Dec. 1877; Gott. gel. Anzeigen d. 1878,
p..1224 şi Jen. Literaturzeit. d. 1878, p. 168—171. Cf. Sanmi-
S
niatolli, Dio Romanen der dster. ung. Monarchie, reprodus şi

în Rominische Rovue II (1886), 400 u.— Schmidt, Das Bihar-
IA
gebirge. Wien, 1863.

CU
R
4083
RA
cunoscințele n6stre etnografice asupra Romaâ-
nismuluit). i |
LIB
Pe Românii din Bulgaria i-a deseris Jirecek,
care s'a ocupat şi cu aşa numiții Mauro-Vlahi;
despre Românii din Serbia a vorbit d. Picot,
ITY
cu ocasiunea, publicării câtor-va, poesii populare
culese în mijlocul lor; d. Nic. Densuşanu a ra-
RS
| portat; despre o colonie macedo- română aşedată,
în 'Transilvania 2).
Cu situaţiunea. geografică, E economică şi so-
cială a Dobrogei saii ocupat Peters, Hogguer şi
IV
Nacianu 5).
UN
| Despre diferitele elemente etnice convie-

ţuitore în România nu posedem încă nici o
» Burada, O călttorie în satele moldovonesel din gu-
AL
bernia Kerson în Conv. Lit. XVII, 281—291; O călătorie la

Românii din muntele Atos în Revista d-lui Tocilescu I, 389—
TR
408 (ef. şi p. 844) şi O călătorie în satele românesci din Istria,

/Buc: 1892,
) 2) Jirecek, Călătorii în Bulgaria, trad. do Bogdan în Conv.
EN
Lit. XXIII (1889), p. 97—109 şi Die Vlachen und Maurovlachen

în den: Denkmilern v. Ragusa. Wien 1879; Picot (cf. p. 321);
“of. Ep. Melchisedec, O excursiune în Bulgaria, în Rovista d-lul
Tocilescu IV, 501 u. şi V, 113 u.; N. Densuşanu în Columna
/C
d. 1877, p. 266—270,
3) Peters, Grundlinien zur Geographic und Geologie der
SI
Dobrudscha. 2 vol. Wien, 1867—68. — Hogguor, Informaţiuni

asupra Dobrogei. Starea ei de astădi, resursele şi viitorul cf,
IA
trad. d. fr. Buc. 1879. — Nacianu, La Dobroulja cconomiquc et

sociale, son pr6sent, son pass6 et son avenir. Paris, 1886.
p
CU
R
404 " SDAREA ACTUALĂ
RA
lucrare. sciinţifică generală. Sub raportul tole-
ranţei religi6se, d. Hasdeii a tratat despre Pro-
LIB
testanţi, Catolici, Mahomedani, Lipoveni şi kvrei.
Cu Armeni şi Lipoveni s'a ocupat şi răposatul :
ITY
episcop Melchisedec 1). |
'Piganii, cel mai important" dintmaceste ele-
mente sub raportul psicologic, ai format obiectul
RS
unui şir de scrieri, incepând de la, Cogălnicenu
şi Vaillant până la răposatul Barbu Constanti-
E
nescu şi Miklosich, căruia, se datoresce opera.
IV
fundamentală şi definitivă asupra acestui popor
UN
nomad 2).
Istoria toleranței religidse în România, Il ed.

2) Hasdeti,
în Revista Nouă [I],:198 u.
AL
Buc. 1865 şi Armenil în România,

edec, Lipo-
(ef. Litfani în 'Tralan d. 1869, N. 45).— Ep. Melchis
venismul, adică Schismaticil saii Rascolnicii şi oreticii ruseșci
TR
şi izvâre naţionale române. Buc. 1871 şi

după autori ruşi
Analele
- Inseripţiunile bisericilor armenesc din Moldova în
Dan, „drmenii orientală
Acad. Rom. Soria II, vol. IV.— Pr. Dim.
EN
1891; cf. Ghibănescu în Archiva d. laşi. _

în Bucovina. Cernăuţi,
III, 899—402. ,
M. de, Tisquisse sur Phistoire, les maurs ek
2) Copalnitehan
/C
la langue des Ciyains. Berlin, 1827 şi Vaillant, Zlistoire de vrais

Zi-
bohemiens. Paris, 1857. Dupi opera capitală a lui Pott, Die
SI
Ethnogr aphisch -lingui stische Un-

geuner in iuropa und „Asien.
tersuchung. Halle, 1844—15 (cu supliment do Ascoli, Zigeune-
Litudes sur les Tschinghianes
IA
risches. Halle, 1865) şi a lui Paspati,

ou Boh6miens de Pempire ottoman. Constantinople, 1870 —
ajungem la publicaţiunea monumentală a lui Miklosich, Ueber
CU
die Mundarten und VWuanderungen der Zigeuner Turopă's. XI

Y
AR
„A FILOLOGIEI ROMÂNE 405
e
Despre Ungurii din Moldova sait Cângâi a
R
scris Ballagy, iar cu trecutul Evreilor pămînteni
LIB
„s'a îndeletnicit d. Schwarzfelăd, pe când autorul
acestei cărți a studiat graiul lor local, accen-
tuând influenţa limbei române asupră-i 4).
ITY
„ Serieri generale: (în genere superficiale) a-
RS
părţi. Wien, 1872—1880 (1 Elemente slave în dialecte ţigănesci,
U Contribuţiuni la gramatica şi vocabularul dialectelor ţigă-
„nesci, II Migraţiunile Țiganilor, IV—V Basme
VE şi cântece
ţigănesci din Bucovina, VI Contribuţiuni la cunoscerea dialoc-
telor ţigănesci din Galiţia şi Serbia, VII—VIII Comparaţiunea
dialectelor: ţigănesci, IX Fonetica lor, X Formarea temolor,
NI
XI Lexiologia şi XII Sintaxa), care se complotâză cu lucrarea
aceluiaşi: Beitrăge zur Kennimiss der Zigeunermundarten, IV părţi.
"ien,: 1874—"78 (U—IL Monumentele cele mat vochi alo limbol
LU
țigănesci, III Elemente ţigănesci în limba hoţilor din Europa,

„IV Dovegi din dialecte ţigănesci despro patria indiană. a
Tiganilor şi epoca migraţiunil lor). —.In special dospro gralul
RA
şi: cântecele Țiganilor din România: Barbu Constantinescu.

Probe de limbă şi literatura Țiganilor în România (Basme);
Buc. 1878 şi Poesia pop. a Țiganilor din România în Columna,
NT
d. 1878.— Despre Tigani! din Transilvania: Wlislocki, Die Sprache

der transilvanischen Zigeuner. Leipzig, 1834 şi Vom wandernden
: Zigeumervolle. Bilder aus dem Leben der siebenb. Zigouner.
E
Geschichtliches, Ethnologisches,: Spracho u. Poesie. Hamburg,

1890. — "Despre Ţiganii din Bucovina şi Basarabia: Miklosich,
/C
'în opera citată.

Ungurii. în Moldova, roprodus în Buletinul
SI
| 1 Ballagy,
Soc. geogr. rom. X (1889), p. 80—90. — Schwarzfeld, „Ochire
asupra istorică Ivreilor din România do la început până la
IA
asupra Isto-
mijlocul acestul vâc. Buc. 1887; Lrcursiuni critice
în România, 1838 şi Momente din Istoria Lwreilor
pică: Evreilor
în România, 1889. — Şăin6nu (cf. p. 28%).
CU
N
R
406 STAREA AOTUALĂ
RA
,
supra României s'aii publicat "de câtre Henke
Beaure şi Mathorel, Ed. Mirbeau, Fileck de
LIB
Wittinghausen, Samuelson, De Fontpertuis,
' Bergner, Amante Bruto şi D-şora Walker 5.
se dato-
ITY
| Un important studii etnico-politic
resce d-lui D. A. Sturdza 2).
In genere, cunoscinţele nostre . etnografice
RS
asupra țărilor române propriă-dise, pentru a
“nu mai vorbi de cele-lalte ramuri răsleţite ale
E
Românismului, sînt încă neîndestulătore şi ne-
IV
sigure. Societăţii n6stre geografice îi incumbă,
UN
2) Henke, Rumiinien. Land und Volk in geogr,, histor.

ct
statist. und ethnogr. Bezichung. Leipzig, 1877. — Beaure
Mathorol, la Roumanie. Paris, 1878. — Eq. Mirbeau, Un nouveau
AL
Royaume, la Roumanie. Paris, 1881. — Filek v. Wittinghausen,

Das onigreich Rumănien, Il ed. Wien, 1881. — Samuelson,
Roumania past and present. London, 1882. — De Fontpertuis,
TR
la Roumanie. 1852. — Borgner, Rumiinien. Eino Darstellung des

Landes und der Leute. Broslau, 1887: cf. Lit. Centralbl. d.
1877, p. 1404; Doutscho Rovuo IV, 377; Nord u. Sid XLIV>
EN
136; Magazin fir Lit. des Ausl. d. 1888, p. 715—720 şi I.

Negruzzi în Conv. Liter. XXI, p. 8837—839.— Amante Bruto;
La Rumenia. Roma, 1888. — Walker (Mis.), Untrodden paths în
I/C
Roumania (Cărări neumblate în România). London, 1888: cf.

Lugoşanu în Rovista Nouă II, p. 240.— Vegi şi Aurelian,
Țera nâstră. Schițe istorico-economice asupra României, IL od.
S
Buc. 1880: cf. Sion în Conv. Lit. IX, 198—201; şi Obâdânare,

IA
La Roumanie cconomique. Paris, 1876.

2) D. A. Sturdza, Europa, Rusia şi România. Studiu etnic
CU
şi politic. Buc. 1590.

R
RA
a lua iniţiativa, şi a imita în acâstă privinţă
pe sora ei din Moscova, a cărei expediţiune
LIB
etnografică dirijată asupra Rusiei meridionali a,
explorat în câţi-va ani întregul teritorii rutân
şi a scos la, lumină adevărate tesaure de folk-
ITY
lore şi abundante informaţiuni de etnologie
locală (cf p. 275).
RS
O sistematică explorare a Olteniei şi a
Banatului, cele două centri primitive ale
Românismului, reservă de sigur
E o comoră ne-
IV
bănuită, încă de bogății etnologice. Printu”o ase-
menea întreprindere societatea n6stră geografică
UN
ar aduce contingentul cel mai însemnat pentru

o cunâscere mai adâncă şi o apreciare mai
drâptă â poporului nostru din Jocurile-i de baş-
AL
tină, peste cari n'a trecut încă suflarea nivelă-

târe a civilisaţiunii occidentale 1).
TR
B. Istoria -
EN
o vie mişcare s'a, manifestat în ultimele

două decenii pe terenul istorie. Același proces
/C
de evoluţiune normală, ce l-am constatat cu

SI
1) Cele doud scrieri istorice asupra Temişdrel de Bohm

şi Schwicker (Geschichte des Temeser Panats, 2 Vo:. Leipzig, 1860
IA
şi Geschichte des Temeser Banats. Pest, 1872) se ocupă numai

“incidental cu Români, deşi el au format şi formceză majoritatea,
Jocuitorilor Banatului.
CU
R
RA
ocasiunea limbei, îl observâm şi aci. Marile
colecţiuni de documente se. înmulţesc, monogra-
LIB
fiile' speciale încep să se arate şi numai pe basa
lor va fi posibilă o reconstrucţiune sintetică a..
ITY
“trecutului 1). |
Incepend de la impor tanta Archiva istorică
a României (1865—67) de d. Hasdeu, preţi6să
RS
nu mai puţin sub raportul limbei şi al vechilor
instituţiuni ca şi sub al istoriei, şi de la Tesau- .
E
ul de Monumente istorice pentru România:
IV
(1862—64) al r&posatului Papiă-Ilarian până la
recentele Acte şi documente relative la Istoria
UN
') Istoria popârolor cireumvocino find de o impoitanţă

capitală, recomandâm aci, po lângă operele clasico de Zeuss
AL
(Die Deutschen und ihre Nachbarsteimme. Miinchen, 1837) şi

Schaffarik (Slavische Alterthiimer, horausgegebon von Wuttke,
2 vol. Leipzig, 1844), următârele scrieri recente: Jirecek, Ge-
TR
schichte der Bulgaren. Prag, 1876. — Sayous, IHistoire gântrale

des Ilongrois, 2 vol. Paris, 1872—76. — Krones, Mandbuch der
Geschichte Cesterreichs, mit besonderor Riicksicht auf Lânder, -
EN
Volkerkundo und Kulturgeschichto. 5 vol. Berlin, 1876—79. —

Rambaud, Jlistoire de la Russie, 3 ed. Paris, 1884. — Herzberg,
Geschichte Griechenlands seit dem Absterben des antiken Lebens
I/C
bis zur Gogenwart, £ tom. Gotha, 1875-79 şi Geschichte der

Byzantiner und des osmanischen Reiches bis gegen Ende des
S
XVI Jahrhunderis. Berlin, 1883. — Pentru istoria Turciei: ope-

relo lut Cantemir (Istoria imperiului otoman, 2 vol. Buc. 1886),
IA
Hammer (trad. fruncesă, 15 vol. Paris, 1835) şi Zinkeisen

(Geschichte des osmanischen Roiches in Europa, 7 vol. Ham-
burg, 1810—63).
CU
R
RA
renascerii României (1853—59), sc6se la lumină
de Prea, sf. sa, Ep. Ghenadie şi de d-nii D.A.
LIB
şi: D. C. Sturdza (1888), contribuţiunile docu-
mentale n'a încetaţ a se succede la diferite
intervale 1).
ITY
„Dintraceste publicaţiuni istorice, monumen-
tala colecţiune Hurmuzache merită a ocupa
RS
primul rang. Mulțumită liberalităţii Academiei
române, ea este menită a îngloba mărturiile
autentice, din diferite
E
epoce şi de la diferite
IV
popsre, privitore la viaţa istorică a poporului
român 2).
UN
Utilisarea, documentelor locale pentru isto-

“ricul instituţiunilor urbane a făcut-o mai întâi
AL
- 5 Menţionâm dintmacestea, colecţiunea necritică, dar to-

tuşi importantă, a d-lui Codrescu: Uricariul, coprindător de
TR
hris6ve, anaforale și alte acte d. suta SV—XIA atingttoro la

(Moldova, XV vol. Iaşi, 1852—1889: cf. Xenopol în Rovue hist.
“XIII, 384—85..Do asemenea, consiliarul bucovin6n Wickon-
EN
Hauser m'a încetat: până la. mortea sa (1862—90) a so ocupa

cu istoria, documentală a mănăstirilor moldovenesc! (Moldoviţa,
Solca, Voroneţ, Putna, Rădăuţi ote.): cf. Xenopol În Archiva
/C
din Iaşi|, 747—851. o

2) Documente privitâre la Istoria Românilor, vol. L—VILşi
SI
IV suplimente. Buc. 1880—91: cf. Biedermann în Gott. Gel.

Anzeigen d. 1880, p. 801; Loserth în SybeVs histor. Zeitschr.
IA
L, 383 u.; Xenopol în "“Rovuo histor. XXV, 381 și XLIII,

379-— 83.— Hurmuzache, Fragmente zur Geschichte dev Rumdinen,
'5 vol. Buc. 1878—86: cf. Xenopolîn Conv. Lit. XV, 475—79.
CU
R
410 “ SDAREA AOTUALĂ
RA
în ar
şi cu succes răposatul Ep. Melchisedec,
noscutele două monografii: „Cronica Huşilor“
LIB
şi „Oronica Romanului“ (1875), ambele
(1865)
de mare valre istorică ca şi cartea lui W.
Sucevei sai Notiţele despre
ITY
Schmidt asupra
oraşele Botoşani şi Berlad, datorite d-lui Al.
Papadopul- Calimah D,
RS
D. Prof. Răşcanu a însoţit; cun bun co-
istorie (1877) publicarea unui intere-
mentar
sant document cultural
E de la Grigorie Ghica
Voâă, din 1776 despre lefile şi veniturile boie-
IV
rilor Moldovei.
UN
D. Hasdeii întreprinse, acum două decenii,

),
a publica, o „Istorie critică a Românilor? (1874
prea vast spre a nu
AL
concepută pe un plan
covirşi puterile unui singur om. Ea se opri la
concepţiune a au-
TR
primul volum şi din mărâţa

torului rămase un torso grandios. Dar ea nu
puţină influenţă asupra studiului
EN
exercită mai
istoriei naţionali prin introducerea unor prin-
I/C
1 Cf. despre Cronica Hușilor: Xenopol în Conv. Lit. IV,

373—81. — VW. Schmidt, Suczawas Denlaviirdigheiten von der
S
ersten historischen Kenntniss bis zur Verbindung der Bukowina

mit Gsterreich. Ein Stick Stidte-Chronik und moldauischer
IA
Geschichte. Czornowitz, 1876. — Papadopul-Calimah, Notiţă

despre oraşul Botoşani. Buc. 1883 şi Notiţă despre oraşul Birlad.
CU
Buc. 1889.
R
A FILOLOGIEI ROMÂNE 41]
RA
cipii mai rigurâse în tratarea unei materii atât
de importante D.
LIB
Cel mai meritos dintre discipulii maestrului,
d. Tocilescu, după diferite scrieri privitâre la
„istoria modernă a Românilor ?), pare a se fi
ITY
oprit cu. preferinţă la peri6da cea mai veche a
Daciei şi în special la epoca dominaţiunii ro-
RS
„mane, care, mulţumită descoperirilor sale epi-
grafice, ni se înfățişeză astădi subt o nouă E
lumină 5).
IV
1) Hasdeu, Istoria critică a Românilor. Buc. 1875: cf. G. Panu
UN
în Conv. Lit. VI şi VII şi Studiul istoriei la Români VII, 297 u;

“Tocilescu, Doi istorici (G. Panu şi P. Cernătoscu). Buc. 1874;
Şoimescu, Domnul Hasdeă şi Radu Negru. Studii istoric. Buc. :
1875. Lucrarea aceluiaşi (Istoria generală a Românilor din amîn-
AL
două Daciile, 3 vol. Buc. 1889) ca şi cea de Chobapei (Istorie

critică a Românilor, vol. |. Buc. 1881) nau altă importanţă de
cât titlul lor: cf. amărunţita recensiune a d-lui Xenopol în
TR
Archiva. din Iaşi I, 815—349 şi (despre Chobapci) acelaşi în

(Conv. Lit. X, p. 852—55.
2) 'Tocilescu, Petru Cercel. Studii istoric. Buc. 1874 (cf.
EN
Esarcu, Petru Cercel. Documente descoperito în Archiva Vone-

ției. Buc. 1814); Nicola: Bălcescu. Viaţa, timpul şi operele sale,
1886 (cf. Xenopol în Conv. Lit. X, 71—73); Domna Stanca, 1377
/C
şi Familia luă Mihai Vitezul. Analisă critică, 1880. Mal pome-!

nim aci şi excelentele-i manualo do Istoria Românilor (Istoria
SI
| Română, 1885; Manual de Istoria Română, 1886), despre caro

cf. Bogdan în Conv. Lit. AXIS, 1062—67.
IA
3 “Tocilescu, Iaschriften aus Rumiinien. Wien, 1819; In-

schriften aus der Dobrudja în Archeologisch-epigraphischo
' Mittheil. Wien, 1882 (p. 1—52) şi 1831 (p. 1—24) şi Monumente
CU
po
R
412 STAREA AOTUALĂ
RA
Dintre monografiile istorice velevâm pe ur-
şi origi-
mătorele, cari se disting prin metodă
LIB
logică
nalitate; le enumărâm dupe ordinea crono
a subiectului tratat. Da
Studiul d-lui R. Rosetti: despre invasiunea
TY
Slavilor şi formarea naţionalităţi. române şi
despre Statul bărlădân; critica, d-lui L. Bogdan
SI
asupra celui mai vechiii document slavo-român
R
(d. 1134), aşa-numita, diplomă bârlădenă, şi în-
neautenticitatea ei;
VE
cercarea de a demonstra
aprofundatele cercetări ale d-lui Onciii asupra, în-
temeietorilor ţărilor române (Radu Negru, Dragoş
NI
şi Bogdan) şi asupra chestiunii lui luga Vodă).

LU
l—I.—
epigrafice şi sculpturale din Dobrogea în Revista, vol.
descoper ite în 'Transilv ania.
Vedi încă Popa, Zablele cerate
A
Bucuresc i, 1890. -
1) NR. Rosetti în Revista Nouă II, 837 u. şi 4641.;
TR
Bogdan, Diploma bârlădână. O încorcare: de critică diplomatică

slavo-română în Analele Acad. Rom. Seria II, vol. XI; cf.
Asen din 1192 în Conv.
EN
de acolaşi: Diploma lu! Ioan Caliman

Lit. XXL, 449—58 şi XXIV, 147—49 şi 15 din titlul Domnilor
români, ibid. XXIII, 721—38. — Onciu, Dragoş şi Bogdan fun-
în Conv. Lit. XVIII,,253 şi 304
/C
datorii Principatului Moldovei

(ef. Picot, Pableau. g6n6alogiquo do la famille de Dragoş în
Revista d-lui 'Pociloscu V, 310—18); Chestiunea lui Iuga Vodă,
SI
ibid. XX, 266—18; Radu Nogru şi Originea Principatului

'Tărei Românesc, ibid. ISXIV şi XXV. Cf. Două disertaţii despre
IA
începutul Moldove! şi ţ&rilor române, daro de s6mă de Bogdan

în Conv. Lit. XXIV, 538—551 şi I[. Nădojde, Intemeierea Prin-
cipatului Moldovei in Contempor. II, 904.u.
CU
AR
A PILOLOGIEI ROMÂNE 418
Dintre scrierile speciale, apărute în ultimele
R
două decenii. şi privitâre mai tote la istoria,
LIB
nostră modernă, citâm : Originile istoriei române,
operă postumă de Ubicini, şi excelentul resumat
al d-lor: Picot şi Bengescu despre epoca lui
ITY
Alexandru cel Bun. După epopea istorică a lui
Bălcescu, editată, de d-nu Odobescu, apăru mono-
RS
grafia r&posatului pastor 'Teutsehlinder asupra
lui Mihaiu Vitezul şi a d-lui
VE Tocilescu despre
D6mna Stanca, soţia eroului de la Călugăreni 1).
„Cel mai mare eroi al Moldovei, Ştefan cel
NI
Mare, n'a găsit încă un istorie demn e un

„subiect, atât de grandios 2),
LU
1) Ubicini, Les Origines de Phistoire roumaine. . . toxte

publi6 par Bongesco. Paris, 1886: cf. Xenopol în Rovue hist.
XXXV, 3856—58. —: Picot et Bengesco, Alexandre le Bon,
RA
Prince de Moldavie. Fragment d'une histoire de la Moldavie

depuis les origines jusqu'ă la fin du XV sicele. Vionnc, 1882:
CE. Conv. Lit. XVI, 360—62. — N. Bălcescu, Istoria Românilor
NT
sub Mihaii Vodă Vitezul. . .„cu o precuvîntaro şi note do

A. I. Odobescu. Ed. Il. Buc. 1887. — Toutschlindor, Jichael
der Tapfere. Ein Zeit- und Oharakterbila aus dor Geschichto
E
Rumiăniens. Wien, 1879: -cf. Xenopol în Conv. Liter. XIV,

41—49.— Veqi şi Szadeczky, DMihdly Havasafăldi Vajda Erde .
/C
Iyben (Mihaiă, Domnul Munteniei, în Ard6l). Budapest, 1882.—

“Pocilescu, Dâmna Stanca, soţia lul Mihaiă Vit6zul. Buc. 1877.
SI
2) Esarcu, Ștefan cel Mare. Documente descoperite în

Archivele din Veneţia. Buc. 1874. Ct. Bianu, Ştefan col Mare.
IA
Căte-va documente din Archivul do Stat de la Milan în

Istorii
Columna pe 1883, p. 80—47 şi în special vol. III din
- d-lui Xenopol. . _ -
CU
R
414 STAREA AOTUALĂ
RA
Două bune lucrări, de d-nii Căprescu şi
se ocupă pe de o parte cu
Constandinescu,
LIB
relaţiunile dintre Mateiu Basarab şi Vasile Lupu,
pe de alta cu vrajba între Cantacuzinesci, Can-.
temirescă şi Brâncovânu; şi un studii important
TY
al d-lui AJ. Papadopul-Calimah despre Gheorge
Ştefan Vodă. Ocupaţiunea austriacă a Olteniei
SI
a, fost descrisă pe basa nouelor documente de
|
R
“4. O. Lugoşanu Î).
talent asupra po-
O carte scrisă cu
VE mult
liticei fiancese în Orient e Ludovic al XIV-lea
NI
şi Vasile
LU
1) Căprescu, Relaţiunile dintre Mateiii Basarab

Lupu. Bucuresci, 1889: cf.. Ghibănescu în Archiva d. Iaşi |,
690—295. — G. Constantinescu, Vrajba între Cantemiresci, Can-
tacuzinescă şi Brâncovenu (1688—1705) cu o întroducore şi ex-
A
Si plicaro a adovărului cuprins în Istoria ieroglifică a principelul

TR
- Dim, Cantemir referitâre la subiectul descris. Bucuresci, 1888:

cf, Xenopol în Archiva din Iaşi |, 477. — Vegi încă Petrovici,
Inceputul politici musesci în Principatele române. Buc. 1889 ;
EN
Mihalcea, Nemul Cantacuzinescilor do la aşedarea lui in Ţările

vomâne până la domnia lui Serban Cantacuzen. Buc. 1889:
of. Ghibănescu în Archiva din Iaşi |, 479—80; şi Tanovicânu,
/C
Inceputul Cantacuzinescilor în ţările române şi înrudirea lor

cu Vasile Lupu în Archiva din Iaşi II, 14—43. — Al. Pap.
Calimah, Gheorghe Ştefan Woevod, Domnul Dloldovei (1656—68).
SI
Bucuresci, 1886. — Lugoşanu, Oltenia sub ocupaţiunea austriacă

(1717—1739). Buc. 1889: cf. Xenopol, Oltenia sub Germani în
IA
Archiva din Iaşi III, 1—13.

CU
AR
şi “Constantin Brâncovânu. de d. G. Jonescu-
R
Gion î. |
LIB
O serie de importante volume, publicate
de venerabilul academician d. G. Bariț, se ra-
portă la evenimentele cele mai importante din
ITY
istoria, Transilvaniei în ultimele două secole 2).
„Revoluţiunea lui Horia (1784) a fost scrisă
RS
pe basa, documentelor oficiale de d. N. Densu-
şanu, iar cea de peste munţi în 1848 ded.
Gh. Adamescu. Revoluţiunea lui Tudor de la
VE
1821 a fost povestită de câtre d. Aricescu.
Amintirile din pribegie de d. loan Ghica ca şi
NI
" Scrisorile din exil de Eliad aruncă multă lumină,

LU
asupra revoluţiunii muntene de la 1848 şi a

capilor ei.5).
RA
5 Gion, Ludovic XIV şi Constantin Brâncortnu. Buc.

1884: cf. Xenopol în Revue historique! SXVIII, 379—382 şi
olitica francesă în Orient în Conv. Lit. XV, 85—91; şi Urechia,
NT
politica Franciei cu România sub Ludovie XIV, AV şi

XVI. Conferinţă. Buc. 1884.
2 Bariț, Părţi alese din Istoria Transilvanică pe .200 de
E
ană în urmă, -3 Vol. - Sibiu, 1889—92: cf. Xenopol în Archiva

/C
din Iaşi II, 547 u. Vedi încă Puşcariu, Documente pentru limbă .
şi istorie. Braşov, 1889: cf. Lugoşanu în Revista Nouă III, 199.
| 2) N. Densuşanu, Revoluţiunea lui tloria în Transilvania
SI
şi Ungaria. Buc. 1884: cf. Xenopol în Rovuo historique NAVIII,

382—90 (Cf. Odobescu, Moţii şi Curcani. Buc. 1878). Veogi de
IA
acelaşi; Raport despre o misiune istorică în Ungaria şi Tran-

silvania în Anale Ac. Rom. Seria II, t. Il şi Monumente pentru
p
CU
R
416 STAREA AOTUALĂ
RA
Un interesant episod din istoria modernă
stu-
a României (Cestiunea Trandafilof) a fost
LIB
a
diat de d. D. A. Sturdza, pe când d. Pap
dopul-Calimah a făcut un tabloii exact despre
administraţiunea lui Kisselef 1).
TY
Râzboiele istorice dintre Români şi Turci
şi înriurirea lor asupra ţărilor române formeză
SI
obiectul a două volume de d. Xenopol (1880), pe
R
când luptele Românilor în vâzboiul din urmă
Văcărescu (1887).
de -d.
VE T. C.
ai fost descrise
Dintre diferitele peri6de ale istoriei române,
secolul al XVIII-lea, epoca Panarioţilor, pare a
NI
se bucura în timpul din urmă de o specială fa-

LU
vre pe lângă istoricii noştri. D. Prof. Urechia i-a |

consacrat o operă voluminsă (în curs de publica-
ţiune),d. Brbicenu a desmormiîntat o întregă litera.
A
TR
.cu,
Adames Revoluţiunea
Istoria Țării Făgăraşului. Buc. 18—35
de peste munţi în 1648—49. Buc. 1892; cf. Şterca
Românilor
u,
Şuluţ de Cărpeniş, O lacrimă ferbinte. Braşov, 1877.— Aricesc
EN
, 1874 (vol. Il
Istoria Revoluţiunii române de la 1521. Cratova
ative): ci. Tociles cu, Două Memori ! înedite asupra
Acte justific
Mişcării române do la 1821 în Rovista II, 382 u. — I. Ghica,
/C
din pribegie după 1818. Buc. 1890 şi Eliad, Scrisori

Amintiri
din Ezil, ed. Locustenu. Buc. 1891: cf. Aricescu, Corespondenţa
secretă şi acte înedite ale capilor revoluţiunil române .de la:
SI
1818, 3 broşuri. Buc. 1874—15.

a (1843—44) în Revista
IA
uneilof
. Trandaf
1) Sturdza, Chesti
Nouă [, 241—259 şi Pap. Calimah,. Generalul Pavel Iisselef în”
Moldovaşi Tera Românâscă. Buc. 1887,
CU
AR
tură, didactică şi analistică și d. Ionescu: Gion
R
a schiţat - într”o serie de animate tablouri fi-
LIB
gurile cele mai mare ante din acea epocă de
agonie a Românismului?).
„Unul dintre cei mai meritoşi
ITY
muncitori în
„domeniul istoriei greco-române e d. Emile Le-
grand, profesor de limba neo-grâcă la, Şedla de
RS
limbi orientale din Paris. Mai tâte publicaţiunile
sale conţin contr ibuţiuni importante pentru VE istoria
nostră, căreia, aparţin şi o serie de opere speciale.
In ale sale poeme istorice relative la Prin-
NI
cipatele dunărene (1877), figurâză un cântec

asupra morţii lui Mihail Cantacuzen, precum şi
LU
Isprăvile lui Mihaiu Vitâzul de Vistierul Stavri-

nos. Urmă după aceea ediţiunea, tradusă şi co-
mentată, (1880) a Efemeridelor Dace de Daponte.
RA
In a'sa „Bibliotecă grâcă vulgară“ (1881),

d-sa publică, şi comenta Istoria lui Mihaii Vi-
NT
tâzul de. Palamede, compusă în 1607 la curtea

E
„d Urechia, Istoria Românilor, (până acum) 2 vol. Buc.

/C
1891 şi 1892. — Erbicânu, Cronicarii Greci, cari ai scris despre -

Români în epoca Fanarioţilor. 'Textul grec şi traducere ro-
mână, precedat de o Întroducere, istoricul Academiei grecesci
SI
domnesci din St. Sava în Bucuresci şi do notițe biografice

asupra vieţii cronicarilor . . . Buc. 1890. — Gion, Din epoca
IA
Yanarioţilor. Studil şi Cercetări. Buc. 1891. Cf. [. Slavici,

Epoca PFanarioţilor după documentele Hurmuzake în Conv.
„Lit. SII, 325 u. 7 |
CU
Şăin&nu. — Din storia Zilologiel Române | 97

R
418 STAREA ACTUALĂ. .
RA
cnâzului Vasile din Ostrov, şi istoria. Valachiei
iana
de Mitropolitul Myrelor, Mateiu din Pogon
LIB
te,
(1601—1617); apoi lunga poemă a lui. Dapon
o mină preţi6să de documente pentru istoria, .
Greciei şi a României din secolul al XVIII-lea,
ITY
precum şi alte două scrieri ale aceluiaşi (despre
investitura lui Ioan Mavrocordat Vodă şi de-
RS
serierea Daciei); în urmă (1888), corespondenţa
Domnilor Gin Valachia, şi Moldova cu patriarhul
VE
Terusalimului, Hrisant Notara (1684— 1730),
In cele din urmă, în colecţiunea de documente
|
privitore la istoria medievală şi modernă a Greciei
NI
(1889), acelaşi neobosit muncitor publică două

LU
biografii ale lui Despot Vodă scrise de” Sommer

şi Graziani *).
RA
Recueil de. pomes historiques en grec vul-

1) E: Legrand,
relatifs ă la Turquie ot aux Principautâs danubiennes,.
gaive
NT
Urechia în Anal.
publi6s, traduits et annot6s. Paris, 1877: cf.
Epheme rides Daces ou Chroni que de la guerre
Ac. Rom, X. —
4 ans (1736—8 39) par C. Dapont os, publise , traduite ei an-
do
E
glossaires,
note. Paris, 1880 (tom. 1 Texte; I—IIL trad. fr.,
grecque vulgair e. Paris, 1881 (tom. II con-
/C
index). — Biblioth ăqgue

unul călugăr
ţine într'altele: Grajdul, dialog satiric în potriva
lui Palame de şi Istoria Mitro-
român de Neofit (1692); Istoria
SI
tom. III: Grădin a nurilor , poemă de Dapont e;

politului Mateiu;
de acelaşi ; Descrie rea
Investitura lui Mavrocordat, povestită
IA
Constanti-
Daciei de acelaşi). — Gentalogie des I/avrocordate de
nople et autres documents concernant cette famille. Paris,
1886: cf. Xenopol în Revue hist. XXV, 315—t7. — Lpisto-
CU
R
RA
Tn fine, d. Xenopol, după o viaţă labori6să
consacrată istoriei naţionali, şi-a propus a co-
LIB
„prinde întrun tabloii general vicisitudinile vieţii
externe a poporului nostru. Execuţiunea acestei
opere meritâse înaintâză, cu paşi repedi şi cura-
ITY
giul de a o fi întreprins în starea actuală a
studiilor nostre istorice, precum şi talentul de
RS
a da formă, culdre şi viaţă întimplărilor trecute,
laire grec ou Recueil de lettres adress6es. pour la plupartă
E
Chrysanthe Notaras, patriarche de J6rusalom, par les princes
IV
de Valachie et de Moldavie. Paris, 1888. — Deus Vies de Jacques
Basilicos, seigneur de Samos, marquis do Paros, compto pala:
UN
tin et prince de .Moldavie, Pune par Jean Sommer, VPautre

par A.:M. Graziani, suivies de pidces rares ot indditos.
Paris, 1889: cf. Xenopol în Archiva d. Iași ], 366—68
şi Lugoşanu. în Revista Nouă III, 200. — Menţionâm încă
AL
“Sathas, Bibliotheca greaca medii vi. 6 vol. Paris, 1872—'6G

(vol. III: Cronica lui Daponte [trad. românesce în Columna
pe 1876 gi 1877] şi Biografiile bărbaţilor iluştri 1700—1784
TR
de Daponte şi Vieţile erudiţilor greci do Procopio): cf.

Papad.-Calimah, Corcetâri filologice despro România în hov.
(Contemporană d. 1877 şi în Conv. Lit. XVIII şi Daro do s6mă
EN
despre scrierea lui Atanasie Comnen Ipsilanto „Ekklesiastikon

kai politikon biblia XII“ (Constantinopole, 1870) în ce privesco
pe Români, în Anal. Acad. Rom. II, 427—5935, Cronica lui Da-
/C
ponte (1648—1704) şi Catalogul istoric'al 6menilor însemnați

din secolul al XVIII-lea de acelaşi s'află traduse şi în Cioni-
SI
caviă Greci (Buc. 1890) de d. Erbicânu, Iar Isprăvile lui Mihaiii

Vitezul de Stavrinos (analisate de Eug. Predescu în Magazin
IA
istoric I, 251—276) și Istoria Mitropolitului Mateiu au fost

traduse '4o Maxim în Zesaur de Monumente istorice 1, 973—290
şi 827 —384.
CU
7
R
420 STAREA AOTUALĂ
RA
re-
“merită să atragă autorului admiraţiunea şi
as-
cunoscinţa n6stră. Volumele apărute până
LIB
l
tădi sînt negreşit de o val6re inegală: în primu
se simte încă Gre-care inexperienţă întru cât.
singurele capabile a
ITY
privesce faptele linguistice,
limpedi epoca, originilor, şi! cercetarea incom-
pletă, a izvorelor, dar terenul devine din ce în
RS
ce mai solid şi fără reservă trebue lăuda ca-
pitolele istorico-culturale, cea, mai frumâsă podobăa
VE
Istoriei d-lui Xenopol. Ba va contribui la vul-
garisarea, cunoscinţelor . istorice şi de numele
NI
autorului va rămânea legată iniţiativa de a fi

concentrat întrun focar năzuinţele şi aspiraţiu-
LU
nile n&mului românesc şi a fi redat 0 nouă

viaţă clipelor celor mai importante din exis-
RA
tenţari milenară 5.
Una din pinţile cele mai însemnate a isto-
NT
riei nostre culturali, instituţiunile, mail avut

parte încă de o tratare sciinţifică. Afară de
articolele d-lui Xenopol, publicaţiunile apărute
E
sînt întipărite de diletantism şi superficialitate.

/C
SI
2) Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană. 5 vol.

IA
Bucuresci, 1888—92 ([ Istoria veche; II şi III, Istoria medio;

cf. I. Nădejde în Contempor. VI,
IV şi V, Istoria modernă):
2. 317—35 și VII, 2. 182 şi 235 u. ,
CU
R
A PILOLOGIEI ROMÂNE 491
RA
Ar î timp. a se acorda mai multă, atenţiune
unui subiect atât de interesant ca organisarea,
LIB
politică E socială din trecutul poporului ro-
mân 1). | | |
Din contră, un alt factor cultural, şcola, a
ITY
fost în timpul din urmă obiectul. unor seri6se
„preocupaţiuni. Pe când d. Erbicenu a făcut din
RS
epoca Fanarioţilor o „provincie“ a sa, explo-
rând-o în tote sensurile co adevărată predilec-
ţiune şi scoțând la ivâlă
E numerâse documente
IV
culturale, d. Prof. Urechia şi-a propus a îmbrăţişa
_ înta”o publicaţiune voluminsă istoricul şc6lei
UN
„române de la începutul vâcului- nostru. E o

preţissă colecţiune de acte, documente Şi în-
formaţiuni privitâre la treptata formaţiune a
AL
aședămintelor nâstre de cultură. - Introducerea

TR
i) Xenopol, Studil asupra vechilor nâstro aşedăminte în

PConv. Lit. VII, 178 u. şi Cultura naţională, ibid: 1, 159 u. —
EN
N „Brezoianu, Vechile Instituţiună ale României (927 — 1860) Buc.

"1882: of. Gaster în Literaturzeitung V, 556. — N. Blarenberg,
Zssai compare sur les institutions, les lois et 3 meeuras de la
/C
Roumanie depuis les temps les plus recul6s jusqwă nos jours. .
Buc. 1887 şi Supplement, Eclaircissoment ct annexes, loponse
Xenopol în Revuo hist. SXAV,
SI
a deux contradicteurs, 1888:

358—59; Revue politique et littâraire XIV, 216 i Popovicl în
Cf. Calmuschi, Principalele dări ale
IA
Conv. Lit. XX, 662—688.

Moldovei şi Ţeriă. Românesci mai ales în secolul al XVIII-lea.
* Vasluii, 1891.
CU
r
po
R
492 STAREA ACTUALĂ
RA
generală din fruntea operei e o excelentă
schiţă despre evoluţiunea anteri6ră a şcolei ro-
LIB
mâne b).. |
Dintre scrierile privitâre la istoria biseri-
câscă imenţionâm, din causa importanţei lor
ITY
culturale, publicaţiunile Prea sf. sale Ghenadie
- Craiovânul şi în special ale d-lui Prof. Erbic6nu.
RS
Printre studiile de valdre, ce figureză în Re-
vista teologică „Biserica ortodoxă română“
(1875 u.), se numără tot cele de Erbicsnu şi
VE
de răposatul Ep. Melchisedec).
NI
LU
şi Erbicânu, Serbarea şcolară din Iaşi. Acte şi

1) Xenopol
Documente. Iaşi, 1885: cf. Bogdan în Conv. Lit. XIX, 185—790.
1885 — 86)
— D.. Erbicânu 'analis6ză (în Rovista Teologică d.
, continu ând
RA
mss. şi documentele relative Ja cultura grecâscă

ă“
cercetările în Istoria Mitropolie! Moldovei şi în „Biserica ortodox
de la 1877 u. (cf. p. 83). — Urechia, Istoria Ședlelor do la
1800—1864, vol. I. Buc. 1892. — Vedi încă, Apostolul Mărgărit,
NT
Şcolelo române de peste Dunăre în Conv. Lit. VIII, 235 u.;

Burada, 'Şcolele române din Macedonia în Conv. Lit. SĂI,
72—83 şi Cercetări asupra şcolelor române din Turcia. Buc.
E
1888: cf, Xenopol în Archiva d. Iaşi 1, 859—3602. Cf. Chas-

/C
siotis, ZPinstruction publigue chez les Grecs. Paris, 1881 şi

capitolul „Invăţămîntul gramatical în epoca Fanarioţilor“ din
SI
cartea de faţă.
2 Ghenadie, Mitropolia Ungro- Vlahiei. Condica sfintă.
IA
Buc. 1886. — Erbicânu, Istoria Mitropoliei Doldovei şi Sucevei.

Buc. 1888: cf. Lugoşanuîn Conv. Lit. XXIV, 272—75 şi Bianu
în Revista Nouâ II, 80.
CU
R
RA
Ea C. Arheologia -
LIB
„Im domeniul antichităţilor naţionale d. Odo-
bescu e representantul cel mai de frunte. Ini-
ITY
țiatorul studiilor archeologice în țâra n6stră,
d-sa a publicat un şir de lucrări anticare, cari
fac autoritate în acestă materie.
RS
Incă dela 1860, d. Odobescu atrase aten-
ţiunea asupra, antichităţilor E naţionale, relevând
într'o serie de raporturi oficiale importanţa
IV
oddrelor bisericesci şi făcend în acelaşi timp in-
UN
ventarul manuscriptelor şi al vechilor cărţi aflate

prin mânăstirea Bistriţa,
După Notiţa asupra antichităţilor României,
AL
apărută la Paris în 1868, d. Odobescu şi-a în-

„dreptat atenţiunea asupra obiectelor de orfău-
TR
rărie ale Museului nostru, în special asupra faimo-

?sului Tesaur de la Petresa („Cloşca cu pul”),
EN
care, upă o serie de studii preliminare, deveni

obiectul unei opere volumin6se (întreruptă din ne-
norocire), lucrarea cea mai remaicabilă, ce a.
/C
„produs la noi până astăgi sciinţa archeologică.

SI
“Tot a-sa a dat primul impuls pentru adu-

relative la antichităţile locale
IA
narea datelor
| printrun Cestionar adresat institutorilor primari.
CU
R
RA
şi învăţătorilor rurali. Din numerbsele lor r&s-
punsuri d. Odobescu a grupat într'o monografie
LIB
pe cele privitâre la rămăşiţele antice din judeţul
Dorohoiii, -oprindu-se asupra misteriosului: Tesaur .
de la Conţesci (descoperit pe la 1811 întrun.
ITY
mormînt de pe malul Prutului), şi la antichită-
țile din judeţul Romanați. |
RS
Diferitele chestiuni de archeologie şi de artă
naţională atinse în a sa Istorie a Archeologiei se
VE
completâză cu diversele avticole de archeologie
preistorică dintre anii 1869—1878 şi ne înfăţi-
NI
s6ză, un tabloii aprope complet de starea actuală,

a acestor. studii 3).
LU
D Enumerâm după ordinea lor cronologică scrierile şi

RA
“ studiile archeologice alo d-lui Odobescu: Despre odârele, mss.

şi cărţile tipărite aflate în :mânâstirea Bistriţa din judeţul
Vâlcea în Rovista Română I—II, 1861—62, unde apărură şi
NT
Câte-va re la Snagov. — Notice sur (les Antiquitis de) la

Roumanie. Paris, 1868. — Noţiuni preistorice din România În
Compte rendu du Congres d'Anthropologio et d'Archâologie
E
prâhistorigues de Copenhague d. 1869. — Cestionar şi izvod

de întrebări, la care se cere a se da rtspunsuil în privinţa
/C
vechilov aşeqăminte (cotâți vechi, tabere, silişti, măgure sau:

movile), ce saflă în diferite comune ale României. Buc. 1871.
SI
— Rămășițele antice din judeţul Dorohoii în Mon. Of. 4.1881.

Despre un vas do lut cu numele lui Decebal în Columna din
IA
1872; Fumuri archeologice scornite din lulele preistorice în

Columna d. 1873; Artele din România în periodul preistoric în
Columna d. 1874 şi Studil critice asupra Tesaurului de la Pe-
CU
.
R
RA
Un numismat de merit, d. M. C. Sutzu,
după o scurtă descriere a monumentelor antice
LIB
ale Dobrogei, a publicat în Revista d-lui 'Toci-
lescu'o serie de studii despre Tesaurul de la
Turnu Măgurele (descoperit în 1880), despre
ITY
lanţul de aur de la Grădiştioră şi Lesaurul din
Maramureş. In acelaşi timp un: june german,
RS
care a trăit în ţeră, d. Schucharat, a cercetat
“valurile dobrogene şi şanţurile din partea sud-
“estică a Daciei, pe când. d.
E Teohari Antonescu
a studiat, după indicaţiunile d-lui Odobescu,
IV
unele monumente antice descoperite în regiunile
UN
“" Istrului Î).

AL
trâsa în Columna d. 1876—77. — Istoriu Archeologici. Studiu

introductiv la acâstă sciinţă. Buc. 1877: cf. Hasdeti în Columna
4. 1877, p. 68—81. — Antichităţile din judeţul Romanați în
TR
Analele Ac. Rom. d. 1877. — Cununa mare din Tesaurul. de lu

Novo-Cercase. Buc. 1879. — Le Tresor .de Pelrossa. Ilistorique.
P Description. Etude sur Yorfovrerio antiquo. I. Paris, 1886
EN
(Acest I volum n'a fost încă pus în circulaţiune). — o maro

“parte din monografiile citate saflă “reproduse în Scrieri lite-
mare şi istorice. ale lui A. I. Odobescu. 3 vol. Buc. 1887 (Cf. Bi-
serica episcopală de la Curtea de Argeş şi legenda meşterului
/C
Manole. II, 499—517), Vedi încă în Archiva d. Iaşi I[, 385—299:

Capul de poi întrebuințat ca ornament simbolic în antichitate.
SI
1) Sutzu, O privire asupra trecutului Dobrogel în Conv.

Lit. xv, 60 şi 115; 'Tesaurul de la Turnu- N, în Rovista 1,
IA
i>=—16; Lantul de la Grădiştioră 1, 282—292 cf. Valul Jul

Praan II, 179. — Schuchardt, Die rămischen Grenzivălle n
CU
p
|.
R
496 STAREA AOTUALĂ
RA
Ou antichităţi locale s'ait ocupat d-nii V. |
Dimitrescu, N. Beldicânu, Gr. Buţurenu etc.,
LIB
pe când d. N. Gabrielescu a dat o privire
generală asupra monumentelor naţionale LD, |
R&posatul episcop Melchisedec şi d. Toci-
ITY
lescu ai adus cele mai importante contribuţiuni
de epigrafie (slavo-)română ?).
RS
der Dobrudscha în Areheol.-epigr. Mittheil. 1, 87—113 (Conv.
Lit.
VE
XX, 407—16: Schuchardt, Cum se descoperă un val roman)
şi Wălle u. Chausseen im siidl. u. &stl. Dacien, ibid. 202—32.
mi-
Antonescu, Cultul Cabirilor în Dacia. Studii archeologic şi
NI
tologic. Buc. 1889: cf. Xenopol în Archiva d. Iaşi II, 501—505.

1) Dimitrescu, Museul Severinuluă saii Antichităţile judeţuluă
LU
Mehedinţi. Soverin, 1881; Istoria oraşului Severin," 1883; Note

“asupra. monumentelor, ruinelor şi locurilor istorice însemnate
d. judeţul Mehed. în Rovista d-lui 'Locilescu I, 162—177; cf. Po-
pilian, 'Petatea, ibid. 475—77. -- Beldicânu, Antichităţile de la
RA
Cucutenă. Schiţă arehoologică. Iaşi, 1885: cf. I. Nădejdo, An-

tichităţile de la Cucuteni în Contemp. IV, 587, 671 şi Gr. Bu-
NT
țurânu, Notiţă asupra săpăturilor şi corcotărilor făcute la Cu:

cuteni în Archiva d. Iași I, 257—71. — Gabrielescu, Privire
generală asupra monumentelor naţionale şi mijlocul de a impe-
E
deca, distrugerea lor. Iaşi, 1889: cf. Xenopol în Archiva din

Iaşi I, 9360. |
/C
| 2 Melchisedec, Notiţe istorice şi archeologice adunate de

la 48 de mânăstiri şi biserici antice d. Moldova. Buc. 1885: cf.
SI
Xenopol în Kevuo hist. XVIII, 3835-87; O visită la câto-va

mânăstiri şi biserici antice din Bucovina în Revista d-lui To-
IA
cilescu 1, 245—81 şi Ii, 47-75; Inscripţiunea de la mânăstirea

Râzboleni în Conv. Lit. XVI, 365 u.; cf. Marian, Câteva in-
scripţiuni şi documente din Bucovina, 1885. — 'Tocilescu, Ra-
CU
R
RA
Despre pictura, religi6să ati scris r&posatul
Cogălnicenu şi Enăcânu; despre arta naţională
LIB
Verussi şi o primă revistă artistică „ Analele
Architecturei“ apare de la 1890 sub redacţiunea
d-lui Socolescu 4). i
ITY
D. “Tocilescu a, consacrat Bisericei de la
Curtea, de Argeş o monografie specială, a cărei
RS
execuţiune artistică e demnă, de acest măreț
monument architectonic al ţărei nostre 2).
E
Musica naţională a fost cultivată în primul
IV
rind de d; Burada. In Almanahul săi musical
din 1876 d-sa vorbesce despre întrebuinţarea
UN
musicei în. unele obiceiuri vechi ale poporului

român (ca în cântece religidse sai profane, jo-
cul 'căluşarilor) ; iar în cel din 1877 trateză
AL
despre danţurile şi instrumentele de musică

TR
portul unei misiuni epigrafice în Bulgaria. Buc. 1878; Inscrip-

ţiunea pe patrafirul de la Stănesci, 1876 şi Raporturi asupra
câtor-va mânăstiri, schituri şi biserici din t6ră în Anal. Acad.
EN
Rom. Ser. II, tom. VIII.

DM. Cogălnicânu, Colecţiune de modeluri de pictură re-
ligiosă de dascălul Radu Zugravu în Revista d-lui 'Tocilescu
/C
1, 33—36. — Enăc6nu, Iconografia Biscricei ' ortodoxe române.

Buc. 1887.— Verussi în Conv. Lit. IX, 10 u.; cf.Dela Vrancea,
SI
Salonul Ateneului în Revista Nouă II, 59 și 63.

-2) Tocilescu, Biserica episcopală a mânăstirii Curtea de
„Argeş. Buc. 1887. Cf. Const. St. Bilciurescu, Mânăstirile şi bi-
IA
” sericile din România cu mici notițe istorice şi gravuri, cu-

“lese . . . Buc. 1890.
CU
p
p-
„STAREA. ACTUALĂ
R
428
RA
“ale Românilor. Pe o scară şi mai întinsă sa
încercat d. Vulpian să aplice musica, la poesia
LIB
n6stră, - populară din diferitele provincii TO-
mâne ).
Unicul representant al Numisrhaticei TO-
TY
mâne e d. D. A. Sturdza. Posesor al unei pre-
ţi6se colecţiuni de monede şi . medalii române,
I
RS
dăruită: agi Academiei, d-sa a căutat în diferite
rînduri .a generalisa şi la noi, printr”o serie de
importante monografii, resultatele obţinute în
VE
acâstă ramură a archeologiei naţionale. 'Tot
o lucrare specială
NI
d-lui Sturdza se datoresce

asupra portretelor Domnilor români 2),
LU
Printi?o neobosită activitate pe” terenul

archeologiei şi în special al epigrafiei, d. 'Toci-
A
TR
1) Despre Almanahurile musicale alo d-lui Burada: cf.

Xonopol în Conv. Lit. X, 441 u.; Vulpian (cf. p. 82).
2) D. A. Sturdza, Numismatica română. Conferinţă, 1878;
EN
Memoriă asupra Numismaticel române în Anal. Ac. Rom. X,

155—72; Bibliografia Numismaticei române XI, 105-165; Noud
descoperiri asupra Numismaticel române, ibid. Ser. II, t. VIII;
/C
Despre importanţa Numismatice! române în" Conv. Lit. XII,

101 şi 107; Uebersicht der AMiinzeu und Dedaillen des Fiirstenlums
SI
Rumănien. Wien, 1874: cf. Hasdeu în Columna d. 1876, p.

45—46 şi Xenopol în Conv. Lit. IX, 405—407. Cf. de acelaşi,
IA
Dfemoriii asupra portretelor Domnilor români. Buc. 1815. —

Vegi şi Papadopul - Calimah, Despre moneda do argint aceea
în Conv. Lit. XVIII, 104—109.
CU
R
A FILOLOGIE ROMÂNE 429
RA
lescu Şi-a câştigat un nume autorisat în eră şi
în străinătate. Mulțumită străduinţelor. sale,
LIB
Museul nostru naţional s'a înavuţit cun număr
insemnat de monumente epigrafice şi sculpturale,
în primul rînd din Dobrogea.
ITY
„Tot acolo, 'la Adam-Klissi, d-sa avu feri-
cirea a descoperi în timpul din urmă ruinele :
RS
unei cetăţi. romane „Tropaeum Trajanum“, pe
lângă care s'află monumentul colosal, ridicat în
VE
anul 108 de. marele împărat în memoria cotro-
pirii Dacilor. a
| Monumentul circular,
NI
avend înfăţişarea unui

turn împodobit cu sculpturi, era de mult cu-
U
noscut, dar. rămase neexplicat.: D. 'Locilescu,

întrepringend un şir de săpătuul. (neterminate
AL
încă) în jurul. şi în apropierea monumentului,

află urmele unui vechiii oraş, care luase deju
TR
în epoca lui Traian numele însuşi al monumen-

C tului. Sculpturele aflate se raportă, mal tote, la
EN
“expediţiunile lui Traian şi ofer puncte de com-

paraţiune cu basso-reliefurile Columnei din
/C
Roma. | | | |
Aflarea castrului de la Adam-Klissi, care
SI
a produs o mare sensaţiune în lumea în

IA
văţată, promite. a fi una din descoperirile

CU
z
[N
R
4380 STAREA ACTUALĂ A FILOLOGIE ROMÂNE
RA
cele mai importante ale archeologiei contim-
_porane 1). |
LIB
Ne pare bine a putea încheia acestă privire
retrospectivă asupra activităţii nostre intelec-
tuale în cursul unui sfert de secol cu înregistra.
TY
rea unei fapte sciinţifice atât de insemnate,
care: deschide o perspectivă mai fecundă pentru
I
RS
viitorul sciinţei, române şi permite a spera din
parte-ne la o participare din ce în ce mai
VE spor-
nică, la, progresele culturei generale.
NI
A LU
TR
EN
/C
SI
2) “Tocilescu, Das Trajanische Siegesmonument v. Adam-

Klissi în Bulettino delInstituto archeol. VI (1891), fasc. | şi
IA
Castrul Tropaeum Trajunum de la Adam-Klissi. Buc. 1892. O

publicaţi une ilustrată va fi consacrat ă descrierii monumen tului
CU
triumfal.
R
RA
LIB
ITY
RS
- ADAOSE ȘI INDREPTĂRI VE
P. XIV. Cele două caracteristice ale Reformei linguistice încer-
NI
cată de PleYada — composiţiunile şi derivaţiunile artificiale

— ne întîm-
pină şi în istoria limbei române. Famâsele composiţiuni în stil omeric
U
din versurile exametre ale lut Dubartas, contimporanul Plefadet: Apollon

porte-jour, Hermes guide-navire, Mercure &chelle-ciet, invente-art.... îşi
AL
află un pendant în formațiunile analâge ale riposatulul Aristia: min-

tagerul Jote, brațalba Junone, ambeclaudu Vulcan, pedeveloce Achile...
lar specimene de frovignement ca «verve-verver-verveinent> ne aduc
TR
aminte de <limbă-limbariii-limbămînt> şi cele-lalte mijloce de îmbogi-:

_ţire a limbei, preconisate de Pumnul şi şcola sa.
(C - Nil novi sub sole !
EN
Limbă francesi avu, în acelaşi secol, şi af sci c<italianiscurs»,

pe cari îi Ya în riîs, într'o serie de dialoguri francese italfanisate, ilus-
trul elenist Henricus Stephanus. i „a
/C
P. 5 notă. Cf, Schiltberger , Reisebuch... nach- der Niirnberger

her. mit Erklărungen, Lesarten, Worterverzeichnissen etc.
Handschrift,
SI
+. Langmantel. Stuttgardt, Lit. Verein, 1885.

P. 9 notă. Cf. Hasdeii, Cavente den Dilrâui, tom. II, p. 115
IA
şi 413 (formule de Tatăl-nostru).

P. 31. Cf. Leake, Mesearches în, Greece. london, ISI, p.
'363—403: of the wallachian and bulgarian languages,
CU
p
p-
R
482 ADAOSE ȘI INDREPTĂRI
RA
„66, rîndul 6: citesce 41, în loc de 48.
= 72. Cf, Gaster, Crestomatie voniână. Introducere, p. CVIII u,
LIB
+ P. 77, rîndul 17: Cuvintele lui Eliad se refer direct “la străne-
potul Marelui Ban, la poetul Iancu Văcărescu.
P. 86, rîndul: 13: citesce fruntea-t, în loc de fiuntea el.
P. 143, rîndul 19. Cf. Murgu, IViederlegung der Abhandluug.+
TY
Faveis. dass die IValachen nicht rămischer Abhkunj! sind... und Deweis
dass die Walachen der Rămer unbeziveifelte NWachkămmlinge sind. Ofen,
pro latinitate linguae valachicae sive.
1830 şi Schuller, Argumentorum
I
RS
romariae epicrisis. Cibinii, 1831.
P, 227, rîndul 11. N. Bălăşescu, Gramatica românâscă peniru Semi-
Sibit, 1848, conţine (p. NI—NNN) o Istorie pescurt a literature!
nariă.
luY Eliad.
gramaticale românesci, în mare parte după prefața Gramaticet
VE
P. 238, nota 1. Partea IL din cartea luY Silaşt, Gherla, 1881.
fi-
-P, 246 notă, Menţionata bucată umoristică a d-luf Odobescu
NI
gureză în ale sale ScrierăUL, 337—341 sub titlul de <Prânzul academic».

P. 257 notă. Cf. recensiunea lut Putnoki, reprodusă în cUnga-
în Literaturblatt f. rom. u.
LU
ria> d-lul Moldovan N. 5 (1892) şi “Fiktin

germ. Philologie VIII (18$S6), p. 33 u. a
P. 307 notă. Dela Gramatica română-rusă a lut Toader Sholeru (Iaşi,
apărură în Rusia diferite lucrărY gramaticale asupra limbel _ro-
1779)
A
mâne, importante pentru exactitatea reproduceri! : Stefan Margella, Gra-

şi tipărită de departamen-
TR
matică rusască și românescă închipuită de...

tul obşteștel învățături în rusesce şi românesce, 3 vol. Petersburg,
1827. — Ginkulow (cf. p. 307). — Doncev, Cursul primitiv ae limbă 7o-
,
EN
mânăscă, 2 părţi, Kişineii, 1869.

P. 318 notă, Cf. Lundell, De l'âtude des dialectes în 'Techmer's
Internationale Zeitschrift 1, 305 u.
/C
| P. 326 notă. Adaogă: Valda, Material jargon de dialect stlagian

în Tribuna VII, 83 u.
P. 329, rîndul 10. Adaogăi : saii expresiunea eroismului ca în
SI
cântece hatducesct.
, 340, rindul 6: citesce «esfarte în loc de «departe,
IA
7 341, rindul 13, Despre Marienescu: cf. Ar. Densuşanu în

«Aventuri literare> (Buc. 1551), p. 17—24.
CU
P. 342, rîndul 13. Primul culegător de aril române a fost Rou-

R
- ADAOSE ŞI INDREPTĂRI 433
RA
schitzki :: 42 Chansons et danses moldaves, valagues, grecs, et turcs,
traduit, arrangâs. Iassy, 1834 (dup cum mă asigură d, Burada), apoi
urmară Ehrlich și Miculi. Cf. Berdescu, Ari? zaţionale române, 14 caete.
LIB
P. 343, nota 1. Adaogă: [. Florentin Pop, Câzrece vornicesel
despre gile din bătrâni. Bărlad, 1870, |
P. 343, nota 2. Adaogă: Iosif Vulcan, Pole române. Buda-
ITY
pest, 1877. — T. Daul, Colinde şi cântece populare. Arad, 1890. —
Bărsescu, Cizcl-decă de colinde. Braşov, 1890.— O mie doue, slrigături
„şi chinitură, culese de mal mulţi învăţători zeloşi. Braşov, 1892. — O
însemnată colecțiune de poesii populare din Transilvania de d. 1. G. Bi-
RS
bicescu va, apare în curînd.
P. 344. Adaogă: Simionescu, Legende și cântece populare culese
în Basarabia. Petersburg, 1889. VE
P. 353, nota 1. Adaogă: T. Daul, PoesiY mafionale, Poveștile
Bihorulaă şi flori de la câmpie. Arad, 1891 (apărut-aii ?)
P. 367, nota. D. Pop Reteganul anunţă în Familia din Pesta
NI
(1892, p. 549) publicarea apropiată a unei 'voluminâse colecţiunt (50

c6le) de «Datini şi credinţe poporale», coprinend în ale ct 5 părți
U
întrega viaţă etică a poporului român din Ard€l.

P. 376 notă. Cartea d-lui dr. Rudow (Geschichte des rumănischen
Schrifitums bis zur Gegentvart. Wernigerode, 1892) nu împlinesce con-
AL
diţiunile unet tratărt sciinţifice a materie! : cf. a mea recensiune în Re-

vista Nouă V. (1892), N. 6—7.
TR
382, rîndul 17. Adaogă: Evangeliarul din British Museum,

P.
ranscris de d. Gaster, va apare în curînd, cu introducere şi glosar,
PD _P.: 388, nota 2. Despre Crestomatia d-lul Gaster: cf. încă
EN
(augsburger Ale, Zeitung, Beilage d. 15 Ian... 1892.

389, rindul 2. Adaogă: Const. Pop, al AVI/-lea.
Vecu l Limba
N P.
Galaţi, 1592. St. Dinulescu, Aofife «despre wrapa
şi literatura română.
2 broşuri,
/C
scrierile Afitropoliţilor Varlam și „Doso/heiti. Cernăuţi,

și
1885—86.: | ,
P. 393, nota. Adaogă: Pauli, Description etAnographigne «des
SI
1862 (în folio) şi Petermann, Die ee

peuples de la Russie. Petersb. 54 a Geogra
1878 (Ergănzungsheit N.
Russlands. Gotha,
IA
graphie
phische Mitteilungen).
ia Române 98
CU
şăinenu.— Din - Filologie!

Istor
N
CU
IA
SI
/C
EN
TR
ALU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
R
R
RA
LIB
ITY
RS
TABLA MATERIILOR VE
PREFAŢĂ de B. P. Hasdei (VII—VIII).
INTRODUCERE (IX—AVI).
NI
Consideraţiuni diametral opuse În cercetarea materialelor limbei

- (IX).— Caracteristica iniţiatorilor gramaticei române (X; cf. 112),—
U
Explicaţiunea istorică a principiului subYectiv (XI).—Lumini şi umbre

(XUI).—Korais şi tendenţele direcţiunii eleniste (NIII).—Plelada fran-
AL
cesă şi pornirea-l latinisătâre (XIV).— Inceputurile Linguisticel şi for-

mulele de Tatăl-nostru (XIV). — Expunerea raţională a coprinsulu! aces“
Procederea urmată în asemenea cercetări (AVI),
TR
tei cârţi (XV).—

LIMBA ROMÂNĂ ÎN OCCIDENT (1—44). |
— “ Formule de Tatăl-Nostru (1—27).
[ ” Caracterul şi activitatea Linguisticel dela mijlocul secolului al NVI-
EN
lea până la începutul secolului nostru (1).—Lipsurile inerente formulelor de

Tatăl-nostru (2).— Importanţa lor relativă pentru istoria limbei (3).—Scirile
confuse despre limba nostră (4).—Schiltberger şi relaţiunea-Y privitore Ia ţă-
/C
rile române (5).—Gessner şi notiţa-l istorico-geografică (6). — Megiser

şi întâlul 'Tatăl-nostru românesc (8).—Claude Duret despre limba Va-
SI
diferite for-
lachilor (9). — Andreas “Miller şi Chamberlayne reproduc
linguistice
mule de Tatăl-nostru (12). — FHervas şi publicaţiunile sale
— Imperfec-
IA
— Părerile-l despre națiunea şi limba români (15).

Up.
limbei nâs-
" ţiunea reproducerilor sale (19).— Adelung şi caracterisarea
slavo-romană (26).
tre (22).—Vater rectifică originea z
CU
R
*
436 | TABLA. MATERIILOR
RA
Scriitori şi istorici (285—36). sn pici iz
i Hofimann
Opitz şi poema-l Zlatna (28).—Entusiasmul geografulu
- Sulzer. şi opera-l iştorică”
LIB
şi Macedo-Ro mânii (30).
(29).—'Thunmann
(31).— Teoria sa despre originea slavismelor” române (33). — Carra
trecut (35).
despre limba română de la sfirşitul secolulul
Romanişti şi linguişti (36 — 44). Ra
TY
Paralelism
Sciinţa occidentală în raport cu limba nstră (36).—
secolului (37). — Meritul primilor ro-
cu starea Bulgariel la începutul
despre limba română (39).— Bruce-Whit e și
manişti (38).—Raynouard
I
studiază compa-
originea celtică a idiomelor romanice (40). — Kopitar
RS
fix6ză definitiv limba n6stră în
rativ limbile balcanice (41).—Diez
eicher despre daco-româ na (43).— Progresele
grupul romanic (42),—Schl
realisate de la mijlocul secolului nostru (43).
VE
POLIGLOŢI ROMÂNI (45—7S8).
vorbei poliglot (45).— Diferenţiarea-l de lin-
Precisarea sensului
române (50). —
NI
guist (48).— Mezzofanti şi studiile sale asupra limbeY

etnologia Moldove! în secolui al XVII-lea (53). —
Kreckwitz despre
cunoscinţe le sale mul-
Spătarul Milescu, vfaţa-l politică, călătoriile şi
LU
de limbi (59).—Can temir, ca po-

tiple (55).— Despot Vodă, cunoscitor
(60).— Părerile sale filologice (61). — Despre ori-
liglot şi orientalist
-i
ginea limbel române (65). — Proveninţa-t latină (66). — Proveninţa
A
elemente dacice (69). — Divergenţe le-y

italtană (67; cf. 190).—Pretinse
lor
dialectale (69). —.Particularităţile graului. moldovenesc şi originea
TR
recentă (70).—Antim Ivirenu ca artist şi poliglot (73).— Sulzer despre

(75). — lenăchiţă Văcărescu, ori-
poteri! poligloți din "Țera Românescă
EN
entalist și gramatic (76).

INVEŢĂMINTUL GRAMATICAL SUB FANARIOŢI (79—99)-
Caracterul general al învăţămîntului grecesc din eră (50). —
/C
exclusivistă și decadenţa-l totală câtre sfirşitul secolului tre-

'Tendenţa
cut (81).—D. Erbicenu, apologist al culturei fanariote (83). — Argu-
mente fără valore positivă (S5). — Influenţa sterilă a spiritului gre-
SI
— In-
cesc în domeniul gramatical şi poetic al limbeY naţionale (86).
(87).—Mar turi indigen! şi străini despre
IA
strucţiune a nobilului fanariot

desastrâsă a Fanarului (59). — Raicevich şi Sulzer despre
înrîurirea
din
dascălii greci din Muntenia (93).— Wolff despre şcâlele şi dascălii
CU
Moldova (94).—Mitropolitul Stamate dă o nouă confirmare mărturiilor

R
TABLA MATERIILOR | 487
RA
anteri6re (96).— Consideraţiuni finale! asupra resultatelor învăițămâîntuluY
grecesc (97). 0 intinseie e
LIB
DOI GRAMATICI MUNTENI (100—r41).
Coincidenţa - primelor încercări gramaticale cu peri6da finală a
domnie! fanariote (101).—Sulzer despre lipsa desăvirşită de pramatict
naţionale (103).—Eustatie, primul autor al unef gramaticii manuscrise
ITY
"(uo4). — Direcţiunea gramaticală ardelână, lipsurile şi meritele cr
(105).— Introducerea alfabetului. latin în legătură cu Catolicism (106;
cf. 178.)—Direcţiunea gramaticală muntână, caracterul şi representanţi!
RS
sel (108).—lenăchiţt Văcărescu, primul gramatic naţional (110). —
Contrastul < Observaţiilor» cu Gramatica daco-romană (112). -— No-
menclatura sciinţifică la Văcărescu (113).—Elementele-Y constitutive şi
VE
bizareria echivalentelor technice (114). — Influenţa itallană numal su-
perficială (117). — Distribuirea conjugărilor la Văcărescu, Golescu şi
"Eliad (1 9).— Particularităţile provinciale (120).—Fonetica înlocuită cu
NI
ortografia şi ortoepie (121); — Opintirea zadarnică a luf Văcărescu de

a sistematisa ortografia cirilică (122). — Părerea-l despre înrudirea lim-
bilor romanice (123). — Istoricul "Fotino despre activitatea luf Văcă-
U
rescu' (124).— Poetul Momulnu deplânge părăsirea învtțămîntului gra-

matical (125). Caracterul general al <Băgărilor-de-semt> de Golescu
AL
(126).— Confusiunea sisteinelor ortografice (127).—Urme despre forma-

lismul: dascălilor grect (128).— In terminologia gramaticală, autorul Ya
părţilor cuvîntului (130).
TR
de model pe Văcărescu (129).—Aprofundarea

— Regulele ortoepice la Golescu (133).— Caracterul empiric al obser-
— vaţiunilor sale (134). — Explicarea rostirilor locale (135), — Relevarea
— Pre-
varietăţilor provinciale (136).—lBogăţia-Y de. inforinaţiun! (138).
EN
[
—pararea unu! Dicţionar (139). — Activitatea spornică şi binefăcătâre a
„lut Golescu (140). n | | |
ŞCOLA ETIMOLOGICĂ ARDELENĂ (142—171).
/C
Originea ci istorică (143).—Purismul în domeniul istorie! şi al limboY

(145).—
(1 44).— Secolul aIXVIII-lea şi credinţa-I în perfectibilitatea gratului
SI
opusă 1novaţiunilor artificiale (1.40).— Erorea

Sciinţa modernă diametral
şcâlet etimologice (147).—Expresiunea-l extremă (148).— Tendenje ana-
IA
-16ge în antichitate şi în Grecia moderni (149; cf. XIII). — Limba ro-

a celei latine (150).— Gramatica abstrasă nu din
mână o «corupţiune>
limba reală, ci dintr'una ideală (151). — «Elementele limbef daco.ro-
CU
N
R
438 - PABLA MATERIILOR
RA
autorilor (153).— <Orighi-
mane> (152).—Radu Timpea despre meritul
— Caracte rul mecani c al procederii eti-
halul» limbeY române (153).
asupra linibel (156).
LIB
Influenț ele timpul ui şi mediul ui
mologice (155).—
—P. Mator, representan-
— Iorgovici despre schimbările fonetice (157).
aţiune a-i pe terenul limbei (159).—
tul purismului istoric (1585.—Aplic
şi paradox ele gramat icului (160). — Limba română
Meritele istoricului
ITY
Tentam enului (162). —
mama celet latine (161). — Laurian, autorul
iul de reconst rucţiun e a tre-
Imobilitatea. seculară a gralului şi princip
—Expre siunea ultimă a etimol ogismu lui (164)-
cutului linguistic (163).
unii istorice (165). —
— Cipariii ca representantul de frunte al direcţi
RS
(166). — Dogmat ismul sublect iv în
Predilecţiunea-l pentru arhaisme
secolul ui (168). — Codific area lexical ă a limbeY
- oposiţiunea cu sciinţa
ariul și Glosariul So-
după aceleaşi principit extreme (169). — Dicţion
E
etimol ogică cade victima proprie! sale:
„cietăţi! academice (170).—Şc6la
IV
exagerări (171).
TENDENŢA ITALIENISTĂ (172—200).
UN
.— Indoitul
Caracterul enciclopedic al activităţii lul Eliad (172)
— Gramati ca-l române scă (175).
aspect al părerilor sale filologice (173).
ri! et (176). — Religi unea şi ortografia
— Reforma ortografică şi adversa
cf, 106).—I orgovic i şi <Observa ţiile» sale (179). — Importanţa
(178;
AL
(182). — Români-
nomenclatureY sciinţifice (181),— Ideile sale asupră-I
— Procede rea lut Eliad în formarea unei
sarea neologismelor (183).
(185). — Tendenţ a de italfani-
TR
limbi! literare (184).— Lumini și umbre

cu vocabul are explicative
sare (187). — Traduceri de clasic! itaenY
limba română şi italană (190; cf. 67). —
(188).— Paralelismul între
nea purismu lui (192).—
EN
Epilog la tendenţa italtenis tă (191). — Chestiu

Caracterul inconscient
Rolul Academiilor în reformarea limbei (193).—
tive ale graluluY (194). — Cultura, factorul capi-
al elementelor constitu
a lui Eliad
tal al revoluţiunilor linguistice (195). — Pornirea treptată
/C
El nu distinge între împrumu turi

câtre .un purism extrem (196). —
(198).—Rolul seit de iniţiator în epoca de regenerare a
SI
vechi şi noue
societăţi! n6stre (199).
ŞCOLA FONETICĂ BUCOVINENĂ (z01—223)-
IA
fonetice
Caracterul distinctiv al şcâlei etimologice şi al celei
a ambelor (202).— Erorea principi uluY fonetic (203).—
(201).—Raţiune
a lul Pumnul
CU
Treptata sa evoluţiune (204). — Procederea reformatoriă

R
TABLA MATERIILOR 439
RA
(205).—Se atribue un rol exagerat analogieY (207).— Factori! multipli
de evoluţiune linguistică (209).—Falsă analogie (210). — Vorbe popu-
LIB
lare şi literare (211). —-Românisarea analogică a ncologismelor (212).
—. Argumentarea lui Pumnul (213). — Consecința reformelor fonetice
(215). — Lepădarea totală a termenilor technici (217; cf. 182).— Im-
portanţa lor pentru : istoria civilisaţiunil' (220). — Binefacerile nomen:
TY
claturei sciinţifice (221). — Durata efemeră a inovaţiunilor luf Pumnul
(222). , |
PRIVIRE ASUPRA LEXICOGRAFIEI ROMÂNE (224—258).
SI
Glosarul lu! Iorgovici (225). — Lexiconul lut BudaY-Delenul
(226).— Dicţionarul lu! Golescu (226). — Autorii Lexicânelor de Buda
derivaţiune (232; cf. 167).—Exemple de

ER
şi Cluș (227).— Principiile etimologice ale luf P. Malor (230).— Ori-
ginea 'sonurilor obscure (231).—Caracterul arbitrar al regulelor sale de
fantasil ctimologice (233). —
|
IV
Societatea academică şi prolectele e! lexicale (236). — Contrast între
teorie şi realitate (237).— Dogma istorică a iperlatinismului (238). —
UN
- Aplicaţiunea-i pe terenul limbei (239).—Criteriul romanităţii (240). —

Fraseologie în loc de argumente (241).— Numărul covîrşitor al neolo-
gismelor (242).—Importanţa relativă a Glosariulul (243).— Sterilitatea
discuţiunilor etimologice (244).—Opera lexicală sub raportul sciinţifie
AL
(245).— Resultate pur negative (246).— Dicţionarul lut Cihac, calităţile

'şi lacunele sale (247). — Neutilisarea veche! literaturi (248).— Impor-
tanța ignorăripel terenul lexical (249). — Conclusiunt greșite de sta-
TR
tistică verbală (250).—Localisme şi creaţiuni originale (251). — Mania

împrumuturilor şi tratarea nesciinţifică a elementului slav (252). — E-
(254).
xemple de slavomanie (253). — Lipsă de, consideraţiun! istorice
EN
| [N
relativă u« lucrării lut Cihac (255).—Etymologicum Magnum

__— Val6rea
Romani (257). |
86).
ELEMENTE ROMÂNE ÎN LIMBILE STRĂINE (259—2
/C
sub
Reciprocitatea' împrumuturilor lexicale (259).—Ea variază
Exempl u de importa nța lor :
xaportul cantităţii şi calităţi! (260). —
SI
acestui studiii (262). — Edelsp acher despre

etnografică (261),— Scopul
rul lor multiplu (264).—
românisme în limba maghiară (263).— Caracte
tea contactului etnic
IA
Noţiuni verbale (263). — Alte urme de intimita

ogia acestor împrum utury (268). — Conclusiunile autoru-
(266).— Cronol
— Infirmarea lor prin cercetări ul-
lui pripite şi insuficiente (269).
CU
7
R
440 TABLA MATERIILOR
RA
poporului ro-
teri6re (270). — Forţa de resistență şi de expansiune a
mân (271)..— Migraţiunile sale în nord-ves tul şi nord-est ul Europei
LIB
(272).— Terminol ogia ciobănes că (273). — Urme isolate în limbile po-
me în bul:
pârelor învecinate (274).— Insemnătatea lor (275).— Românis
balcanice
gara (276). — Lipsa informaţiunilor pentru cele-lalte idiome
a limbei române asupra elemente lor etnice indigene
(277). — Inrîurire
ITY
(278).— Românisme în gralurile țigăinesci (279). —- Categoriile acestor
Țiga-
împrumuturi (280).—Influenţe asupra spiritului țigănesc (281).—
în limba română (282). — Românisme în gralul evreo-german
nisme
în gralul armen (285). — Interesul etnologie al
RS
(284). — Românisme
cercetărilor de asemenea naturi (286).
X% STAREA ACTUALĂ A FILOLOGIEI ROMÂNE (287—430).

E
Ce sens dâm vorbe! «filologie» (237).—Importanţa acestel expu-
neri retrospective (288).—Izv6re bibliografice „şi periodice (289).
IV
|. LIMBA (291—326).
linguistică în ro-
UN
Studiul istoric al limbeY (291), — Literatura

- mânesce (292).
A. Gramatica (292—300).
„— <Cuvente den Bătrân!» (292). — Studiile fonetice de Lambrior
AL
(293).— Lucrările filologice ale d-lor Gaster, Tiktin, Mussafia şi. Mik-
losich (294).— Importanţa metodei experimentale (295). — Monografil
ri-
importante (296).— Problema ortografică şi soluțiunea e! (297).—Ste
TR
litatea domeniului morfologic şi lexico grafic (298) .— Puține le studi? sin-

tactice (299).— Operă specială asupra semanticel române (300).
EN
B. Lexicografie (301—317).
Caracterul fondului latin (301). — Elemente ante-romane (302).
— Cronologia stratelor latine (303). — Analogiile limbel române cu
/C
graturile din aceeaşi familie (304). — Importanţa cleinentuluY slavon

' (305).—Stratificarea sa (306).—Insuficienţa lucrărilor existente (307).—
- Lipsa de progres în acest domeniii (308).— Elementul maghiar şi tra-
SI
tarea-I nesciinţifică (309).—Influenţa orientală (310).— Elementul grec,

stratificarea şi importanța-l culturală (311).— Vederi unilaterale (3:2).
IA
— Importanţa capitală a elementelor constitutive ale limbei (313).—

l.acunele cercetărilor anteridre (314). — Noimenclatura topică (315). —
CU
Studit pur etimologice (316).

R
TABLĂ MATERIILOR 44]
RA
„0. Dialectologie (317—326). : ,
_ Insemnătatea studiilor dialectale (317). — Progresele dialectolo-
LIB
giei (318). — Regulele e! elementare şi modul nesciinţific al publica-
țiunilor indigene (319). — Bibliografia materiei (320). — Meritele lu!
Ioan Maforescu și Miklosich (321). — Studiile d-luf Weigand (322). —
„_ Materiale etnografice (323).—Câmp vast pentru cercetări ulteridre (324).
TY
— Varietăţi provinciale şi studiile respective (325).— Importanţa voca-
bularelor locale (326).
II: LITERATURA (327—391).
SI
Indoitul curent în domeniul literar (327). — Caracteristica pro-
ducţiunilor populare (328).— Varietăţile lor prosaice şi poetice (329).
A. Folklore (329—374).
ER
„ Literatura-t periodică (330).—Folklorişti român! (331).— Opera
capitală a d-lui Hasdeii (332; cf. 371).— Cercetările d-lui Gaster (333).—
IE
IV
“Interesul crescând pentru asemenea studii (334).
UN
1, Literatura populară nescrisă (335—369).

Cântece populare (335—348).
Iniţiatorii folklorului europen (335). — Meritele lu! Vuk IKaragi€
şi literatura poesiilor populare la popârele circumvecine (336) — Vuk
AL
şi Asache, .primii culegători de cântece românesci (337).— Anton Pann,

părintele folklorului naţional (338). — Alecu Russo şi Alexandri (339).
—- Intâta şi a doua ediţiune a poesiilor populare de Alexandri (340).
TR
— Remanieri în tâte direcțiunile (341). — Colecţiunt de cântece din

Muntenia şi de ari! populare (342). — Colecţiuni din Moldova şi din
pr Transilvania (343). — Colecţiuni din Bucovina și din Dobrogea (344).
EN
ÎN Studit asupra poesiel populare române (345. — Cercetarea eleinentului

).
— Elementul ci istoric şi dificultatea investigaţiuni! (347). _
religios (346
estetic şi etic (348). —
_— Elementul
/C
| Poveşti populare (3485—365).

“Primil culegători de basme şi literatura poveştilor la poporele
SI
balcanice (349). — Schott şi Ispirescu (351). — Colecţiunt de basme

Ispirescu
(352). —- Greutatea reproducerit lor (353). — Procederea lu!
IA
- (354). — Elementel e mitologice ale basmelor (355). —- StudiY relative

şi botanica populară (357). — Exegesii folklorică: sis-
(356).— Zoologia
(359).—
tema mitică şi istorică (358).— Teoria antropologică şi literari
CU
N
R
4492 PABLA MATERIILOR
RA
— PublicaţiunY în dome-
Procederea în starea actuală a studiilor (360).
ta popular ă (362). — Colec-
niul legendelor populare (361).— Anecdo
(363).— Colecţiuni
LIB
cu literatu ra compar ativă
ţiuni de proverbe române
”
de ghicitori (364).
Psicologia populară (365—370).
Monografii asupra
Importanţa datinilor şi a credințelor (365).—
ITY
— Fasele solemn e ale vieţi! (368). — Obicetul
eticet populare (366).
piniîntului (369).
„2, Literatura populară scrisă (370—374).
RS
cu indicarea litera-
Primele cercetări asupra cărţilor populare
respect ive ale d-lor Hasdeii şi Gas-
ture comparative (370).— Operele
Bogomi lismul şi apocrii ele biblice (372). — Popu-
ter (371; cf. 332).— E și recente le publica-
larisarea poveştilor orientale (373). — Alexandria
IV
țiunY asupră-i (374).
B. Monumente istorico-literare (375—391).
UN
Lipsa de cercetări solide în domeniul literar (375).— Academia

monumente (376).— Influenţa literară
Română şi editarea vechilor
ui (378). — Rolul Psal-
slavă (377).— Graiul cărturarilor şi al poporul
irea literatu re! naţional! (379).—E-
tirit şi al Evanghelici în constitu
AL
a spiritul ui român (380). — Ignoranţa trecutului

manciparea treptată
(381). — Primele ediţiuni
nostru literar în prima jumătate a secolului
de Cogăln icânu (383).——Lacunele
critice (382).— Publicarea Cronicelor
TR
ediţiunt şi studit critice asupra cronicelor (385).—

el (384).— Diferite
juridice (357). — Cresto-
Monumente slavo-române (386).— Monumente
(338). — Monogra fit istorico -literare şi
matia români a d-lut Gaster
EN
ce (359).— Critica şi interpr etarea textelor (391).

studil biografi
II]. Cultura propriii disă (392—430).
de cercetări şi carac-
/C
Procederea nâstră în acâstă ultimă sferă
terul sumar al indicaţiunilor date (392).

SI
A. Etnogralfia (393—407).
(393). — «Dacia
Literatura etnografică a poporelor învecinate
“Tocile scu (394). — Cercet ările lul Rosler,
IA
înainte de RomanY> de d.
Van den Gheyn şi
Tomaschek şi Hasdeii (395). — I-ucrările d-lor
remigraţiunil şi a continuităţi! cu bibliografia
Rosny (396). — Teoria
(399).—Expan-
CU
respectivă (397).— «Teoria luY Râsler> de d. Xenopol

R
PABLA MATERIILOR 443
RA
siunea Românismului câtre nord: și sud (400). — Scrierile etnografice
„ale d-lor Slavici, Frâncu şi Candrea (401). — Călătoriile d-luf Burada
LIB
(402).—Românii. din Bulgaria şi din Serbia (403).— Elemente etnice
din România (404).— Publicaţiuni generale asupra României (406).—
Misiunea, societăţii n6stre geografice (407).
B. Istoria (407—422).
TY
Publicaţiuni documentale (408). — Colecţiunea Hurmuzache
(409).— < Istoria critică> de d. Hasdeti (410). — Cercetările epigrafice
ale d-lui Tocilescu (41 1). — Monografil istorice în ordinea lor crono-
SI
logică (412).— Scrieri speciale relative la istoria română (413).— Isto-
ricul revoluţiunilor şi al răzbâYelor (415).—Secolul al XVIII-lea (416).
ER
.. — Publicaţiunile d-lut Emile Legrand (417).— «Istoria Românilor» de
d. Xenopol (419).—Instituţiunile naţionale şi tratarea lor nesciinţifică
(420). — Cercetările d-lor Erbicânu şi Urechia despre şcblele române
(421).— Scrieri eclesiastice importante sub raportul cultural (422).
IV
C. Archeologia (423—430).
- Activitatea archeologică a d-lul Odobescu (423).—StudiY asupra
UN
monumentelor şi antichităţilor locale (425). — Cercetiri despre musica

naţională (427). — Scrierile d-luk Sturdza despre numismatica română
(428).—D. Tocilescu şi descoperirile sale archeologice (429).
" Adaose şi îndreptări (431—433).
AL
Tabla materiilor (434—443).

“Indicele numelor propri! (445—455).
TR
EN
[N
/C
SI
IA
CU
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
E RS
ITY
LIB
RA
R
R
RA
LIB
TY
INDICE DE NUME PROPRII
SI
Adamescu, 415,
Adelung XII, 2,
416.
21—25, 34.
ER
Bagav,
Baican,
320.
362, 366, 367. :
IV
Afanassief, 349. Bălăşescu, 227, 432.
Aigner, 338. Bălcescu, 413.
UN
Alexandrescu (Gr. ].), 370. Ballagy, 405,

Alexandri, 186, 246, 328, 339, 340, Bâncilă, 343.
341, 383. Bariț, 315, 381, 391, 415.
Alexics, 309. . Baronzi, 282,
AL
Ancona (d'), 338. „Bărsnu, 343.

Andree, 368. Bărsescu, 433.
Antim (Mitr.), 73, 389, 390. Bassct, 332.
TR
Antonescu, 425, 426. Bastian, 394.

_Antonovit, 337. Bataillard, 282. |
“Apostol (Mărgărit), 422. Baudouin de Courtenay, 292, 308.
EN
“Arany, 338. Beauderepairc, 336.

Aricescu, 415, 416. Beaure, 406.
Arion, 367. "Beldicânu, 426.
/C
Aristia, 431.
Beldiman (Alecu), 90, 151.
Bellay (du), XIV.
„Arsenie, 352.
SI
Bemont, 400,
Asache, 337, 340.
Ascoli, 164 295, 302, 315 315, Benfey, 352, 358.
IA
Bengescu, 413.
„319, 322, 404.
Berdescu, 433.
Atanasescu, 319.
Bergner, 402, 406.
* Aurelian, 406.
CU
7
R
448 INDICE DE NUME PROPRII
RA
Bessonof, 337. Burla, 168, 300, 317, 397, 399:
Buţurânu, 356, 426.
Bianu, 320, 321, 322, 343, 344
LIB
374, 382, 486, 389, 390, 391, 413: Cacavela, Sr.
Bibicescu, 433.
409: Calmuschi, 421,
Biedermann, 323, 398, 402,
Candrea, 325, 343, 401.
Bilclurescu, 427. .
ITY
Canianu, 325,
343.
Blaremberg, 387, 421.
Cantemir XVI, 32, 59—71, 74 79,
Blâmont, 330.
Bobb, 228. Sr, 137, 380, 382, 389, 405.
Căprescu, 414. ”
RS
Body, 304.
Bogdan, (1.), 295, 376,383, 386, 403,
Caracicovânu, 372.
Caragiani, 325:
411, 412, 422;— (G.), 340, 352.
Bogişi€, 370, Caranfil, 343.
E
Bogoroft, 314. Carnoy, 330, 335.
IV
Băhm, 407. Carra, 35, 75 92.
Bâhmer, 319. Casaubonus, 2.
UN
Boterescu, 381. Cattaneo, 190.

Boucherie, 256. Cercel (P.), 59. -
Brachet, 304. Cernătescu, 411.
Chamberlayne, 12, 19.
Braga, 338.
AL
Brândză, 357. Chassiotis, 422.
Brlal, 276. Chatzidakis, 313. |

Chebapci, 411.
TR
Brezolanu, 421.
Broştenu, 398. | Chiaro (Del), S8.
Bruce-White, 40, 219. Cihac, 247—256, 270, 293» 295, 301,
304, 305, 307 310, 317, 333:
EN
Brugmann, 335.
Bruto, 406. Ciparii XII, 105, 106, 165 — 169,
Bruyere, 349. 191, 219, 235, 248, 290, 295,
297, 298, 381, 388, 391.
/C
Buchholtz, 343.
Budat-Delenu, 225-—227. Circa, 191, 219.
Budinger, 398. Cireş, 348.
SI
Clubinski, 275, 338 349:

Bujorenu, 387.
Bulgărescu, 365. Clairin, 300.
IA
Bumbac, 298, 384. Clcdat, 319.

Burada, 323, 332, 342, 344 369,
Codrescu, 259, 409.
Coelho, 350.
CU
370, 402, 40 » 422, 427, 4353:

R
INDICE DE NUME PROPRII 447
RA
Cogălnicenu „59, 345, 385 385 Diefenbach, 41, 256, 307, 401.
„404, 427. Diez, 38, 41, 42,43, 685,219, 229, 314.
Comparetti, 338. 350.
LIB
Dilibran, 326
Comşa, 202. Dimitrescu, 426.
Consiglieri-Pedroso, 330. Dinulescu, 433.
Constantinescu, 389, 414;—(Barbu) Dionisie, 390.
TY
404, 4095. | Djuvara, 323,
Corssen, 301. Dobrowsky, 37.
Cosma, 340. Doncev, 432,
SI
Cosquin, 350, 361. Dora d'Istria, 348.
Costache (Veniamin), 389, 390. Dossios, 368.
Costin (N.), 59;—(Miron)64, 73, 100, Dozon, 332, 336.
378, 385.
Crăciunescu, 341, 348. ER
Dragomanov,
Dubartas,
Duca, Sr.
431.
337.
Crânga, 352, 353: 355,

IV
Creţu, 383, 389. Ducange, 257, 31,
Crişan, 391. Dulfu, 362.
UN
Curtius, 49. Dunlop, 370.

Czărnig, 393. Duret, 9.
Ebering, 290.
AL
Dai, 364. |
Damă, 305, 323. "Edelspacher, 263, 264, 270.
Dan, 404. Egger, 394.
TR
Daponte, 417, 418, 419. Ehrlich, 342, 433,

Darmsteter (A.), 256, 299. Eliad, 77, 98, 108, 13 115,119, 120,
PDaul,. 433. 122, 126, 128, 129, 139, 140, 141,
EN
A _Decourdemanche, 302, 362, 364. 172-200, 258, 3S1, 415, 416, 432.
“Degenmann, 289. Eminescu, 325.
Delavrancea, 427.. - Enăcenu, 347.
/C
Demeli€, 370. Engel, 32, 103.

Demetrescu (Al.), 381. Erbicenu, 73, 83, Ss, 85, 94, 102,
: Denis, 37, 375:
SI
103, 277: 312, 390, 416, 4175 419,
Densuşanu (N.), 225, 228, 289, 421, 422.

323, 355 392, 400, 403, 415;— Erdâlyi, 335, 350.
IA
376, 432. Esarcu, 411, 413.

"(Ar.), 230, 301, 355:
59, 418. Eustatevicf, 103, 104, 105.
„ Despot-Vodă,
CU
p
R
INDIGE DE NUME PROPRII
448
RA
Gilliâron, 318.
Fauriel, 337.
Giltebrandt, 349.
Filaret (Mitr.), 390.
LIB
Ginkulov, 307, 432.
Filimon, 351:
Gion, 192, 344 384, 415, 416, 417:
Fligier,. 352, 396, 401. Gluvara, 367.
Florentin (Pop) 433. Goldis, 399.
Flugi, 338.
ITY
Goldschmidt, 349.
Fontpertuis, 406. 86, 108, 112, 113, 114
Golescu,
Forstenhaim, 347: 116,117, 118, 119, 120, 126
115,
Fotino, 69, 124:
364. |
RS
227, 258, 363,
Frâncu, 325, 343, 401.
— 141,
337: „.
Golovacky,
Franken, 345, 346.
346. Golubinski, 372.
'Frollo, 190, 294, 297; 304 Girg, 315.
Frunzescu,
150.
315. E Gorjan, 352.
IV
Fuchs,
Gorovei, 335; 365.
Fundescu, 352:
Gărres, 370.
UN
Gâthe, 336.
Graff, 297, 345 346; 355:
Giaal, 350.
Gabrielescu, 426.
Gran, 326.
Gaidoz, 330: Grasserie (R. de la), 292,
AL
Gârbea, 390. Grazziani, 418.

318, 319, 322, 349 356,
Gartner,
295, Grimm XI, 258, 287, 330,
9, 256, 290, 293, 294
Gaster,
358, 362, 370.
TR
297, 299, 310» 316, 321333 334 Grăber, 43, 67; 6S, 290, 291, 303
339: 344 345, 346, 351, 3521 355, 314.
|
357, 359 361, 362, 364 371 383, Gruber, 299.
EN
388, 398, 421, 432, 433 Gubernatis, 293, 357; 369.

Georgian, 293: Gyulay, 338.
Gerard, 402.
/C
Gerland, 398.
Hahn, 349, 360.
Gessner, 67.
Haltrich, 271, 350.
SI
Geza Kuun, 310.

Hammer, 63, 405.
Ghenadie, 409, 422.
Ilamy, 394.
IA
Gheyn (Van den), 396. Hanusch, 356.

366, 367,
Ghibănescu, 297, 362, 365, Ilanusz, 285.
414.
Ilartleben, 315.
CU
Ghica (loan), 415; 416,

Y
AR
"INDICE DE NUME PROPRII 440)
Hartmann, 394. Jagic, 255, 291, 295, 321, 349, 357,
R
Hasdeii (Al.), 345; —(B. P.), 5, 44, 398,
49, 55, 57, 225, 246, 249, 250, Jarnilk, 293, 29$, 300, 315, 321,
LIB
256, 257» 258, 270, 282, 286, 290, 332, 337 343, 355.
291, 292, 299, 300, 301, 302, 304, Jerney, 309.
308, 310, 316, 325, 326, 332, 334 Jipescu, 325.
Jirecek, 276, 393, 403, 408.
ITY
337, 345, 346, 352, 357 360, 366,
369, 371, 381, 382, 384, 385, 386, Jones, 320.

389, 390, 391, 395, 396, 404, 405, Jung, 397, 398, 401.
410, 425, 428, 431. Juşkevic, 338.
RS
Herder, 335.
Hervas XII, 2, 3, 13, I4—I5, 19, Kainal, 332.
"20, 21, 22, Kaluzniacki,
VE 386.
Herzberg, 398, 408. IKanitz, 393.
Hillmer, 369. IKapper, 336.
Hinţ(escu), 352, 362, 363, 364. Karagic XIII, 107, 175 314, 336,
NI
". Hoffmann, 29. 337: 349 307.

Hogguer, 403. Katona, 350.
LU
Humboldt (W.), 23, 48. IKavalliotis, 30.

Hunfalvy, 269, 309, 393, 394 398. Kind, 336.
Turmuzache, 409. Kirchhof, 401.
| Kireev sky, 337.
RA
arcu, 289. Klein IX, N, XII, 35, 77, 75, 103,

Iliescu, 320. 105, 106, 110, 112, 113,121, 147,
150, 152, 155; 157, 159. 2244, 227,
NT
__Imbriani, 354.
loanid, 312, 228, 389, 390.
_Ionaşcu, 298. Kohler, 351, 361.
367. Koltberg, 400.
E
“ Tanenu, 366,
Ionescu (1.), 351.
- Kopitar, 20, 37, 35 40, 41 413
/C
210, 229, 305.

lorga, 325, 383-
164, 179- IS, Korais NIIL. 149.
Jorgovict, I5D 159,
Korsch,
SI
310.
182, 225.
353, Ixsrabach, 54.
Ispirescu, 228, 324 351, 352,
Kâros, 26.
IA
354, 362, 364, 365. Kârting(G ), 30.p 314; —(1Î.), 300.

Ive, 315, 322, 338 400.
Kotzebuc, 340.
" Tvirenu ; v. Antim. 90
CU
,
„Şăinenu.— Din Istoria p “ilologic! Române
N
R
PROPRII
450 INDICE DE NUNE
RA
.Krapss; 349, 368. Lundeli, 432.
Lupaşcu, 367.
Krek, 375.
LIB
Krekwitz, 53. Imupescu, 367.
Kremnitz (Mite), 351. Lupul (Ant.), 389.
Krones, 4058.
Kropf, 330. Wlachado, 331.
ITY
Krumbacher, 375. Mator, 38,105, 108, 1585—161, 162,
Kuhac, 336. 164, 167, 219, 228, 229-235, 389,

ulda, 349. 390. |
RS
Nunos, 337, 350. Malorescu (1.) 219, 321 ;—(T.) 256,
297, 341, 376, 401.
Lahovary,. 315. Măldărescu, 352.
" Lambrior, 126, 140, 293, 297, 300, E Mândrescu, 309, 343..
Mangluca, 235, 340.
IV
362, 364, 306 355.
Lambru, Sr. Mangold, 399. |
Maniii,: 177;—31$, 357, 306, "367.
UN
Lang, 330, 359:

Margella, 432. ”
Langmantel, 431.
Laurian, 105, 106, 109, 147, 161— Marian (FL), 324, 331, 344 355
164, 165, 169, 2360—2406. 357, 361, 362, 366, 36$, 420.
Marienescu (At.), 340, 3431 346, 355,
AL
Lazăr, 98, 181, 219, 389, 390.

Lealc, 431. 389, 390, 432.
T.echner, 400. Marin, 338.
TR
I.&ger, 308, 332. Marinov, 365.

Masplro, 332.
Legrand, 277, 314, 332, 337, 417,
418, 419. . Maspons, 350.
EN
Lejean, 393.
Matei (Mitr.), 91, 415, 419.
Leibniz, 2, 21. Mathorel, 406. "
Maury, 368.
Leland, 368,
/C
Leskien,..314, 338. Mawer, 352, 364.

Liebrecht, 361, 371. Maxim, 105, 109, 147; 169, 192,
236—246, 319, 419.

SI
Littre, 46, 258.

lombard, 372, Megiscr, 3, 4, 8, 20.
Melchisedec (Ep.), 73, 366, 367,
IA
Loserth, 409,
Lubbock, 394. 3856, 359, 390, 391, 403, 40,
Iupoşanu, 395, 402, 406, 414,415, 410, 422, 426.

CU
410, 422. Menage, 233.

Y
AR
Metastasio, 46. 295, 300, 301, 320, 325, 383,:
R
Meyer (W.), 43, 290, 296, 298, 299, 400, 412, 420, 426; -— (Sofia), 367.
Neculcea, 55, 89, 90,
LIB
314,315,3 323, 353, 400; —(G. 293, : 100, 378.
314, 322 ;— EP. ) 374 400. Negoe-Vodă, 380,
Mezzofanti, so, 53—55. „Negoescu (Ștef.), 367.
Miculi, 433. | Negruzzi (C.), 184, 345; —- ([.), 290,
Mihăilenu, 320. 306...
ITY
„ Mihalcea, 414. Neofit, Sr, 94.
Mijatovich, 349. Neumann, 263, 323;— 393.
Miklosich, 41, 43, 49, 244, 272, Nisard, 370.
RS
276, 277, 279, 281, 296, 302, 307, Novakovic, 365, 386.
308, 310, 314, 316, 318, 325, 350, Nyrop, 315, 333.
„395, 400, 404. VE
Miladinov, 336. Ovedenar, 299, 320, 406.
Milescu, 55—58, 386, 389. Obert, 353. ,
Mira, 351. | - Odobescu, 246, 292, 345, 346, 381,
NI
Mirbeau, 406. | 394, 413, 415, 423, 24 425, 432.
"Missail, 83, 366. Oesterley, 3509.

LU
Mitridate, 6, 22, 49, 59 „Onciii, 400, 412.

M5hl, 276. Opitz, 28.
Molnar, |152, 153.
Momultnu, 125. Pallas, 21, 22,
RA
Monnier, 315. Pann (Anton), 335, 330, 3.42, 362,

Moratti, 351. 363, 364.
Morfil!, 256, Panu (G.), 308, qi.
NT
Du Moxa, 384, 387. Papadopol (G.), 335.

Miller, (A), 11, 12, 24 er), 361, +10,
i
Papadopul: Calimah, 357, 396,
4
5 394. 414, 416, 419, 428,
E
Miillenhoff, 357. Papii-llarian, 150, 158, 1602, 389,

/C
“Muntenu, 343. 390, 408..

Murgu, 432. Parcic, 314.
SI
Murray, 340. Paris (Gaston), 300, 395.

Mussafia, 294, 298, 383. Pascuţiii, 3099.
IA
Paspati, 404.
Passow, 337.
N acianu, 403.
294, - 296, Pastrnck, 332.
Nădejde U. ) 7 293,
CU
R
„42
RA
Putnoki, 432.
Pauli, 433:
Pech, 375. Pypin, 37; 375.
LIB
Pencovici, 323.
Perrault, 348. Quintescu, 236, 295.
Peschel, 394.
Quintilian, 79, 80, 100, 142, 145,
149, 151, 201, 208, 224.

Petermann, 433:
ITY
Peters, 403:
Rada, 337.
Petrescu, 320.
Radloff, 310.
Petrino, 215.
Ralca, 298.
RS
Petrovici, 414.
Raicevich, 75, 84, 92, 103.
Philippide, 348, 376, 384.
Pic, 387, 397, 398: Ralston, 330, 337, 349, 352-

Rambaud, 337, 408.
Picot, 55 74 297; 315 320, 322 E Rășşcanu, 41.
325, 333, 340, 385: 388 359, 403
IV
Ratzei, 394.
412, 413 39, 40, 219:
Raynouard, 38,
Pio, 350,
UN
Pitiș, 362, 366, 367.

Regnaud, 358.
Reinsberg-Ditringsfeld, 364. 368, 369.
Pitră, 324, 331, 350, 364.
Ploss, 369. Râthy, 399. |
Rolland, 330, 338, 358, 362, 365
Poenaru, 389, 390.
AL
Roman, 296.
Politis, 356.
Roque-Ferrier, 305.
Pompiliii, 296, 395, 343; 352. Rosen, 336.
291 ;—(Const.), 433.
TR
Pop (A.),
Rosetti, 412.
Pop-Reteganul, 332, 343, 353 363,
433- , Rosler, 32, 255, 309, 310, 395-397
399; — 398, 399.
EN
Popescu ($.1.), 2839;—(L.),

(Spiri- Rouschitzki, 432.
(AL), 3455—(N. D.), 352;— Rowinsli, 371.
don), 370 ;—(N.), 395. 433:
Rudow, 315, 333. 340, 3it3» 345,
/C
Popilian, 323, 426.

“ Popovici, 307, 421. Ruhnken, OI,
Poteca, 359, 390.

Russel, 53.
SI
Russo (Alecu), 339.

Pott, 49, 282, 404.
Predescu, 419.
IA
Psicharis, 312, 314. Sabatini, 331.

431: Salomone Marino, 321.
Pumnul, 182, 201 —223,
Puşcariii,
Samuclson, 406.
CU
235, 415.
Y
453
AR
Sanders, 367.
Slavici, 309, 344, 352, 394, 401
R
Sandu, 11. 417.
Sanminiatelli, 402. Socec, 289.
LIB
Sathas, 419. | Socolescu, 427.
" Sayce, 292. "Sokolov, 386.
Sayous, 263, 323, 408. Sommer, 418..
” Sbiera, 183, 219, 344, 353, 382, 385. „Sophokles, 311,
ITY
Schade, 401. Spencer, 394.
Schaffarik, 34, 36, 37, 38, 408. Speranţia, 362.
Scheffler, 338. Spinazzola, 191, 192.
RS
Schiltberger, 4, 5, 438. Stamate (Mitr.), 84, 96, 97, 1S1
Schleicher, 42, 164. Stamate, 361, 362,
Schlătzer, 37. Stănescu, 353; — 366, 367.
Schmidt (W.), 397, 366, 410;
VE
— Stăncescu, 352, 362,
(B.), 350, 368;—(Ad.), 402. Stare, 394.
Schneller, 350. Stavrinos, 417, 419.
NI
Schobber, 394. Stefanovic, 394.
Schott, 92, 351, 358. Stefurea, 98.
Schuchardt, 43, 68, 161, 246, 263, Stephan, 307.
LU
290, 293, 297, 302, 315, 345, 346; Stephanus (Ilenricus), 46, 257, 431.
_—425, 426. Stier, 350.
Schuller, 346, 361, 432. Stroici, 3, $
RA
Schumann, 394. Sturdza, 406, 409, 416, 428.

Schuster, 299, 338. Sulzer, 31—34, 71; 74, 75» Sh 9.
Schwarzfeld, 340, 348, 363, 405. 103, 110, 152, 397.
NT
Schwenk, 356. Sutzu (I1.), 425.

Schwicker, 394, 407. Syrku, 390, 315, 549.
G Seelmann, 301. Szadeczky, 412.
E
Săulescu, 340, 345;—(O1. N), 346. Szujsli, 394. |

343, 368.:
/C
_Sevastos, 325;
Șăinenu, 252, 284, 292, 300, 310,
Silaşi, 238, 320, 346, 399, 432.
Sima, 326, 365. 317: 347, 356, 385, 391, 405, 433.
SI
Simionescu, 433. Șapcarev, 336, 349.

Şincai NIII, 77, 105, 106, 110, 150,
Simrock, 370.
IA
381; — 357, 406. 159, 164, 228, 389, 390.

„Sion, 57, 366,
315. Şoimescu, 4i!.
" Skarlatos,
CU
454
R
" INDICE DE NUME PROPRII
RA
Ştefănescu (Dobre), 340.
Şuluţ, 416.
LIB
Talwy, 336, 349. Văcărescu (len.), IX, X,.60, 75, 76,
Tamm, 398. 86, 103, 108, 109— 124, 126,.
Tanovicânu, 414. 128, 129, 137, 139, 175, 225: 255,
ITY
Taverney, 294, '315, 400. 380;—(Iancu), 432.— (1. C.), 416.
Techmer, 295, Vaida, 432.
Teodorescu, 331, 340, 342, 346, Vaillant, 304.
RS
356, 364, 366, 389, 390. Vambâry, 493.
“Teutschlinder, 413. Vârnav-Litenu, 313, 341.
Thunmann, 23, 29, 30, 31, 137, 397+ Vartic, 362.
Tiktin, 68, 290, 294
299, 300, 310, 319, 322, 340, 389,
296, 297, 295, E Vater,
Verussi,
22, 25, 26, 27, 34
427.
41
IV
432. Vesselovsky, 333, 371» 374
Vico, 335.
UN
Timpea, 152, 153, 154, 155, 157.

Toader (Sholeru), 432. Vidal, 304.
“Focilescu, 290, 293,346, 367, 370, Vimazal, 314.
384, 385, 386, 390, 394, 395, 396, Vinson, 332.
411, 413, 416, 426, 427, 428, 429, Vîntul, 390, 391.
AL
430. | Vizanti, 389, 390.

Vizoly, 304."
...
Tommaseo, 335.
TR
Trauenfeld, 316. Vlah, 394. -

Tomaschek, 395; 397; 398, 400. Vlahuţă, 363.
Tremblay, 47. Voltaire, 36, 232. !
EN
Tunusli, 69. | Vulcan, 352, 433.

Tylor, 330, 359, 394: Vuipian, 342, 428.
/C
“Țamblac, 389, 390. Waitz, 394.

Walker, 406.
SI
U vicii, 340, 413. Wander, 364.

Ujfalvy, 263. Weckenstedt, 332.
IA
Umlauft, 394. Weigand, 315, 322, 38.

Ureche (Gr.), 64, 385. , Wesselovsky, v. Vess.
102, 105, 320 Wickenhauser, 409,
CU
„Urechia (V.A.), 53,

Y
AR
Wied, 314, 315. 312, 343, 348, 381, 383, 384, 385,
R
Wilkinson, 105.
387, 389, 390, 391, 392, 395, 398,
Wirchow, 394, .
LIB
399, 400, 409, 411, 413, 414, 415,
Wittinghausen, 406. 416, 418, 419, 420, 421, 422, 426,
Wlislocki, 350, 405. | 428.
Wolff, 34, 84, 94, 95, 96;—394.
Wsălflin, 67.
ITY
. . Zanony, 57, SS.
“Wuttke, 368, 408.
Zeuss, 408.
Zilot, 385, 386,
Xenopol, 83, 269, 289, 297, 298, Zinkeisen, 408.
RS
VE
NI
LU
»>X<
RA
E NT
/C
SI
IA
CU
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
E RS
ITY
LIB
RA
R
CU
IA
SI
/C
ENT
RA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RAR
Y
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
E RS
ITY
LIB
RA
R
CU
IA
SI
/C
ENT
RA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RAR
Y
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
E RS
ITY
LIB
RA
R
CU
IA
SI
/C
ENT
RA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RAR
Y
CU
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY

Bcu Iasi/Central University Library

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bcu Iasi/Central University Library

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CU

RAPORTURILE ÎNTRE GRAMATICĂ ȘI LOGICĂ. Sbu-

Conferinţă ţinută la Atenei, cu portret şi 4 anexe,

LINGUISTIC ȘI PSICOLOGIG: Vol. I Etnografia antică şi

59, STRADA BERZEI, 59

AUTORULUI «ANALECTELOR» ȘI AL aPRINCIPIILOR>

despre d. Gaster sai despre d. Xenopol.

cun6scerea primelor făntâne, pe o critică adevă-

şese-dece volume, lucrate tachigraficesce după

în vre-o cestiune vre-un pas înainte. | a

însuşi cu plăcere, o spun şi eii cu mândrie. Mi-a

mai mult: în acele co//ogaza. de-acasă, în cari

una în legătură cu istoria;

stice în circulaţiunea lor în graii. |

cele mai neiertate greșeli.

cară, la scurte intervale Și independent unul

de a vedea fundamental diferit în cercetarea

petuă în timp de un secol, constituind o ba-

şesce, mulţumită unor apucături erudite, a câ-

sucombă fără a lăsa vr'o urmă, Cea- laltă, cu o

țrece la început aprope

iarăşi la ondre: presentul îîi aparţine şi e si-

în aparenţă ori-ce inovaţiune. Gramaticul, “din

vederile sale. De aci o tendenţă sistematică de

gramaticul poseda mai multă erudiţiune, cu

mare linguistică. Lucrul ajunse acolo, în cât

de plecare: lipsindu-i în cele: din urmă ori-ce

sprijin positiv, . clădirea, ridicată după vederi

subiective, rămase planând în vid şi se spul-

Considerând pustiirile şi confusiunile, cau-

speciale originii şi treptatei progresări a princi-

de şeola etimologică ardelână.

dat nascere şi împrejurări sociale nefavorabile

mai acută. Proveninţa şi existenţa-i seculară îşi

Procederile-i extreme nu sint mai puţin

tâlul pătrar al secolului nostru, Hervas e sin-

gurul, care declară fără înconjur originea ro-

lalţi până şi Adelung consideră pe “ambele ca

mijlocul adepților sei. lilolog în t6tă puterea

matism) a răposatului canonic formâză o con-

domeniul limbei de predecesorii ŞI contim po

Tendenţa latinistă. are o analogie izbitore

câtre sfirşitul secolului trecut cam în acelaşi

nist Adamantios Korais (1748— 1833).

Aceleași năzuinţe de regenerare naţională

directa continuitate şi transmisiunea. intactă a,

dintr'ambele in dose neegale. Dacă formele gra-

maticale - şi vocabularul rămânea elene, apoi

casul cel ma! favorabil o imitaţiune superficială,

tinuă a subsista incă în Grecia Şi abia în tim-

gurose reacţiuni în favrea graiului popular.

bei se ivi şi in Franţa câtre mijlocul: secolului

nerarea limbei şi a poesiei prin imitarea mo-

„Nos ancâtres — dicea, 'eroldul

formă, literară — ont laiss6 la langue si pauvre

Pleiadei căutau a alunga vorbele reale „oiseux,.

mulţumită unor împrejurări particulare, a pe-

Negreşit în secolul al XVI-lea sciinţa lim-

mină de cât în modeste, adesea necorecte, for-

la, începutul secolului actual. O istorie a filolo-

prime gângăviri ale unei sciinţe, menite a a-

junge la plină desvoltare abia în timpul nostru.

lată pentru ce cartea de faţă se deschide