ENOMNELOR

RY
RA
MAGNETICE

LIB
Voi. |

TY
SI
V ER
NI
LU
T RA
EN
/C

„MII Es
SI
IA
U

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA -

BC
 Physics of magnetic phenomena,
Vol. |

RY
usuna MarHuTHbiX AsneHuă *

RA
Toul

LIB
ITY
RS
i in rari

= “iîs 3 E
IV
UN

/ |
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

BC

BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI 125, 71 021

 RY
RA
LIB
PREFAȚA -

ITY
RS
„Magnetismul, unul din vastele domenii ale fizicii, este strâns
E
legai de progresul telmic actual al unor “importante ramuri ale.
IV
economiei. De câteva decenii, această ramură a fizicii cunoaște o
dezvoltare viguroasă, marcată de numeroase realizări eficiente și,
UN

în același timp spectaculoase, privind în special obținerea de noi

tipuri de materiale cu proprielăţi deosebite. ss
Andorul lucrării de fată, dr. Emil Burzo, de care mă leagă
AL

o îndelungală colaborare, a adus contribuţii. importante în solu-

Hionarea unor probleme ale fizicii fenomenelor magnetice, la
afirmarea creaţiei şiiinţifice şi tehnice românești în acest domeniu.
TR

Lucrările sale cu privire la magneiismul aliajelor elementelor de

tranziţie îl recomandă ca pe um specialist care îşi siăpîneşte deplin
mijloacele, recunoscut și aprecia la noi şi pe plan înternațional.
EN

Ducrarea de față reușește să trateze într-un mod unitar o

problematică deosebit de largă, structurarea materialului și în-
terprelarea fenomenelor purtând amprenta competenţei autorului.
/C

Sîni trecute în revistă o bună parte din reperele de bază ale

vastei bibliografii a subiectului, de la modelele solubile ale teoriei
clasice şi cuantice a magnetismului și pînă la experimentele cele
SI

mai revelatoare asupra naturii şi potențialului aplicativ al acestei

însuşiri speciale « sistemelor atomice în fază condensată.
IA

Debulînd cu o discuţie sistematică asupra încadrării magne-

tismului în raport cu eleclrodinamica și fizica atomică, lucrarea
U

pune în relaţie firească toate conceplele primordiale ale fizicii

acestui fenomen, ca magnetizarea de saturație, susceptivilatea,
BC

momentele magnetice elementare, anizotropia, structura de domenii

 ene mAg-
întreaga varietate de specim
și altele, raportându-le la gne lic i ca cristale
.feromagnetici, ferima

RY
etice — feromagnelici, anti par amagne-
sau microcristale, dia- şi:
masive, pături, subtiri, fire cturi
prezentării modelelor de stru
tici. Un loc însemnat revine e a aces-
male de construire și utilizar

RA
magnetice şi procedeelor for MOGro-
c-cuantică a proprietăţilor
tora pentru predicția statisti ode lor ava nsaie
tol este dedicui met
scopice. Un semnificativ capi “de rez ona nţă,
magnetice, ca metodele

LIB
de iîmvestigare a materialelor ”, core la-
e de anhiliare & pozitronilor
difracția neutronilor, tehnicil
grale şi diferenţiale.
țiile unghiulare perturbate inte la
asemenea cărți va contribui
Considerăm că apariția unei dezvoltarea

ITY
de specialitate, reflectând
îmbogățirea literaturii noastre inătate în - acesi
recentă a cercetărilor din ara noastră și din stră
ea bultutor
nd cu toată căldura Vucrar
domeniu. Lală de ce, recoma u de cer-
ortoni și imteresamt domeni

RS
celor interesaţi îm acest imp tehnologice.
ane, bogat îm aplicații
cetare al fizicii contempor VE
po
" AGAb: PROF. IOAN URSU
NI
A LU
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 A A

E. ta aia sc 2
n
C .
UVI:N-T-INAINI
te ji , i . : . : i» , i , ț
a ARIDE AIR a DES DORI II II A NAIN N I aa ia

RY
pe tipe ie poze tatea Pee pei p E fa? . : sd fe

RA
.

LIB
a, aa
a ez teuope ep ep pe, „i PP II
pi it ph d
„: Magnetismul reprezirită 'unul
i din : cele mai studiate . domenii -ale
fizicii.::Aceasta este 'o consecinţă firească a numărului mare. de -cercetări
finalizate anual, peste cinci mii; direcționate spre obţinerea, de noi:mate-

TY
riale imagnetice, cunoaşterea proprietăţilor: fizice:'ale' acestora, elaborarea,
de modele: care să justifice datele experimentale, :cît și. folosirea acestor
materiale în domenii tehnice de interes. ai !

SI
1. -Xxplozia: de. rezultate, specifică - acestui domeniu, face. dificilă cu-
prinderea în cadrul unei lucrări de sinteză a întregului volum de cunoștințe
acumulate: Ca atare, elaborarea lucrării a ridicat multe probleme legate
de: modul : de: structurare: a: materialuhii,.: cât şi de conţinutul acestuia.
Alături: de: rezultatele considerate astăzi clasice, -expunem și date obținute
recent, de mare interes în dezvoltarea sau clarificarea unor aspecte impor-
V ER
tante 'ale acestui vast capitol.al fizicii. Spaţiul limitat ne obligă. totuşi
să redăm
în mod 'sintetie doar o. mică parte din multitudinea rezultatelor
NI

existente. n .. .
e
: Dezvoltarea. industriei:: electrotehnice, electronice, : chimice, cît şi
a altor ramuri ale. economiei, se împletește strins cu folosirea materia-
LU

lelor imagnetice-.sau cunoaştere, fenomenelor: specitice -acestui domeniu.

De la, materiale magnetice moi sau magneţi permanenţi, la, procese. de
cataliză, sau de lu supraconduetibilitate la analiza comportării materia-
lelor. organice, fizica fenomenelor magnetice îşi găsește utilitatea. 1
A

«d În expunerea materialului am utilizat sistemul internațional] de uni-

TR

tăţi de măsură. Deoarece. majoritatea datelor experimentale, existente

în literatura de specialitate sînt date în sistemul CGS, în tabele am folosit
în paralel ambele sisteme de unităţi de măsură. |
EN

În primul volum al lucrării analizăm o varietate mare de probleme

ridicate de aria largă a fizicii fenomenelor magnetice. Pentru început
discutăm principalele rezultate obţinute în studiul cîmpurilor electrice
și magnetice, definind în acest context mărimile fundamentale folosite
/C

în magnetism. Trecem apoi în revistă formele de manifestare a magne-

tismului, reflectate în răspunsul substanţei la o perturbaţie. controlată,
produsă de cîmpul magnetic. În capitolul II analizăm modalităţile de
obţinere a cîmpului magnetic cît şi procedeele clasice de măsurare a: sus-
SI

ceptivităţii magnetice și magnetizării. În capitolul următor discutăm

originea. momentelor magnetice ale atomilor şi moleculelor cît şi efectele
IA

câmpurilor. magnetice sau electrice asupra stărilor energetice ale acestora.

Trecem apoi în revistă (capitolul IV) problemele puse de simetria crista-
lină şi simetria magnetică, analizind totdată efectele cîmpului cristalin
U

asupra comportării magnetice a ionilor în cristale. În capitolul V prezen-

tăm modelele ce descriu comportarea-materialelor dia- şi paramagnetice,
BC

în 'strînsă conexiune cu rezultatele studiilor experimentale. În ultimul

?
 oni.
capitol expunem modelele ce descriu ;masnetismul gazului de electr ate
doilea analizează comportare a mater ialel or. ordon
Volumul al
structuri triunghiulare, eli-
magnetic. (fero-, antifero-, ferimagnetice, cu

Y
blul de modele ce permit
coidale etc.). În acest context prezentăm ansam
e între diferitele descri-.

R
analiza teoretică a acestora, evidențiind conex iunil
unitar ă a aceste i complexe problematici.
eri, ca un prim pâs spre o analiză

RA
, anizo-.
Discutăm apoi aspectele de bază ale magnetismului tehnic tizare
tice, curbel e de magne
iropia, magnetostricţiunea, domeniile magne moderne de studiu
etc. Întregim expunerea prin prezentarea metodelor a magnetică a fil-
Anali zăm apoi compo rtare

LIB
a, proprietăţil or magne tice.
caracteristicile magne-
melor subțiri şi a particulelor fine. În final redăm RI
ţice ale materialelor frecvent folosi te în tehnic ă. . .:.
se adres ează un ei
sfere .
largi de citito ri : fizicie ni, chimişti,
“.-Tmerarea sau uzine;
cercetare.
ingineri ce își desfășoară activitatea în instituţiile de

ITY
ai facult ăţilor de fizică, chimi e şi celor din insti-.
studenţilor din ultimii ani ii conexe
în domen
vutele politehnice şi, în sfirşit, tuturor celor interesaţi
fizicii corpului solid. Sa a ae
» -Premizele ce austat; la baza, elabor ării lucrăr ii îşi au origineaîn cer-

RS
școlii de fizică, dez-
cctări le efectuate pe parcursul multor ani în cadrul
îi: port recunoştinţă
voltată şi condusă :de acad. prof. I. Ursu, căruia
pentr u intere sul: şi spriji nul acordat în. general,
şi îi aduc vii mulțumiri ării lucrării de
ul elabor
cît şi pentru 'sfaturile preţio
VE
ase primite cu prilej
. „ „i E -
faţă. E E , , .

sprijinul și inte-.
„ BXprim mulţumirile mele proi. dr. D. Barb pentru
mesc colegil or S. Adam,
resul manifestat în apariţia acestei cărţi. Mulţu
NI

ndesc u şi M. Vălean u pentru discuţiile.

Gh. Adam, M. Rogalski, L. Diama risulu i., Mul-
manuse
extrem de utile avute pe: marginea unor capitule ale escu pentru
LU

ân, şi M. Panait
ţumese de asemenea; lui T.. Nuţu,D. Zăvoi i şi dăctilo -
me de. gratică a: lucrări
ajutorul dat în realizarea unor proble au
grafierea manuscrisu lui. . - mii ast fi
SI
| i PE i. a fe
Si
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
CUPRINS

ITY
RS
]. „PROBLEME GENERALE ALE MAGNETISMULUI

II: Introducere . ae o...

E Sea ae...
12, Probleme de bază ale electrostaticii . . . 13
a. 13
1.2.1. Cimp : couilombian
IV
...... [o o...
. . .|
1.2.2. Cimpuri
[eee
e e... 13
electrice dipolare și cuadrupolare
. . ne eee ae ee.. .,
1.2.3. Medii dielectricepolarizate . 14
UN

16
1.3, Inducţia . magnetică . . .. . | Peae e
ea
| 13.1. Guvrent particular ....., d...
18
1.3.2, Inducţia magnetică. Fenaţiile Maxwell eee. 18
în magnetostatică «a
1.3.3, Potenţialul vector 18
AL

a N II DR 20
1.4. Intensitatea cimpului magnetic.
Magnetizare. . . . eee e oa.
1.441, Magnetizarea, Polarizarea magnetică .. 21
21.
TR

1,42, Intensitatea cîmpului miignetic. Curbe de

magnetizare ,
1.4.3, Condiţii de graniţă pentru inducția
22
magnetică B și intensitatea cimpului
magneti Bee
î. . . . | 27
EN

15. Potenţial sealar magnetic. Cimp de demag

netizare -..
1.5.1. Cotenţial scalar magnetic .
30
e
1.5.2. Cimp de demagnetizare "30
CN CR
1.5.3, Corecţii la valorile magnetizării 30
/C

32
L.6, Inducţia electromagnetică. Ecuațiile
Maxwell şi Lorentz. . ,
1.6.1, „Legea Faradaya inducției '33
. .: .. II Ia
1.6.2. euațiile Maxwell şilegea lui Lorentz RA 33
.
34
SI

1.6.3, „Imdueție electromagnetică

.
1.6.4... Energia cîmpului magne 35
tic staționar . .
1.7. 37.
IA

Circuite magnetice ...... d A IN a a i

1.7.1. Conceptul. de circuit magnetic . 37
eee Leea
1.7.2. Calculul unui circuit magnetic utilizînd magnc e... 37
ţi permanenţi ., Pee ea ea. .
U

1.8. 39
Mărimi caracteristice clectromagnetis
mului , .... eee
L.A. „Sisteme de unităţi .. e e... „41
BC

1.8.2, „ Natura tensorială a mărimilor magnetice

. . i
DDR “41
d. . „45
 . 46

Magnetostatica mantie E 48
e eee
1.9.

RY
îi magnetism 51
1.10. : Forme de maniiestare . . .. . ... ae
...
. ..
. cc.
Bibliografie

ÎN STUDIUI, PROPRIETĂȚILOR
CLASICE

RA
EXPERIMENTALE |
II. METODE |
MAGNETICI 52
S
.-- "0 NE 53
[[4. Introducere a. .. D e

LIB
Cim pur i mag net ice . . 53
II.2. ee...
. - - - - ee 34
41.2.1. Tipuri de bobine
us de bobine 58
1.2.2. Cimpul magnetic prod 007 ee...
ry. Efic ienţ a bobinelor + - - a... 60
112.3. Formula Fab .
c 61

TY
124 Metode dorice e a...
pulsatorii NI - d ee 62
1.2.5. Cimpuri a... .. a
tor i deî lux . îi 0007 d 163
11.2.6. Concentra a
. - - i. 65
Solicitări ale bobinelor ee...

SI
112.7. defier . cc. 70
1.2.8. Electroma sneţii cu miez tea cim pul ui sc...
mag net ic al ele ctr omagneţilor. Omogenita acd etate e 12
112.9. Cimpul ee

R
ie ga a
11.2.10. Bobine supraconductoare | . 73

Metode experimental
e. VE i 74
11.3. probei. » =
a ce acţionează asupra -80
"Dl, Metode ce măsoară forţ e
A
. - 83
11.32. AMetode de inducţie ee... pe
e: „e pie
e... co.
NI
ai ” Bibliografie
Ma |.
!
1 GNETICI
LOMLENTELOR MA . Ă
III. ORIGINEA i.
85
LU

20 . [a . a. . Aa
pu .
III
. .
i. ,
a
Introducere . cc... ae . - E 85
ALA. eee et
e. . . . Pi
Modele atomice
- e „85
VL2.. j .
deh idrogen e art „89
tata
RA

2: 111. 2.î. Ato mul a

ul cine tic al elec tronului e ... a a. 90
> 111.2.2. |Moment E „I. - 94 -
tronului N ADE .
Cc 311.2.3. Spinul elec mulţi clec țron i. : m a 96
a...
9A11.2.4, Atomul cu mai Ste PE a...
seltcoisistent,
NT

98
<Î11.2.5. Metoda cîmpului i. i.
spin orbi tă ze 101
S 111.26. Interacţia elec tron ului Aa
mag uei ie al 10
* TIL.3. Originea momentului Procopiu . a. e
tal. Ma agnetonul Bohu-
CE

ent ul ma gnel ic orbi cc. .. . „7103

e 111,3.1. Mom riu al elec tronului. e...
magnet ic prop mite „105
e II[.3.2.î Momentul tric asupra îatomului ee
e
pului mag net ic ş
şi elec „105
e I11.4. . Eieetele cîm a ap 105
în cimp magnet ic D c a
ITAA, Electronul IS
/

normal . - - - N 07 „1
9 TI.4.2. Efectul Zeeman Do
anomal ee 109
SI

Uz, Efectul Zeo man N Sa

tric. Efectul Stark ..... 110
ctronul în cimp elec
t IUL4.4, Ele ca o.
ui III .. 14
vectorial al atomul m.
IA

e II1.4.5. Modelul
S
Bibliografie E
ĂN MAGNETISM.:
ŞI APLICAȚIILE AC CESTEt
TEORIA GRUPURILOR
U

a
“1, CÎMP CRISTALIN
SIMETRIE MAGNETICĂ. 115
eh. a...
BC

- ae a. „115
|.
IV.1 - Introducere. - PIERE II i
“cristalină . cc... o... e e 145
Tv.2. Simetria . .... e e
despre grupuri
Noţiuni generale
1V.2.1.
 IV.2.2. Teoria reprezentărilor, grupurilor ... . ... , eee eee 117
IV.2.3. Grupuri punctuale .. i if. ee ea eee ee a. 122
I1V.2.4. Grupul rotaţiilor și grupul translaţiilur, . . o... , . AR . . .

RY
„. 131
1V.2.5.. Grupuri spaţiale . . .. minei eee mere IEI: e eee pupat e. . "132
_1V.2.6. Funcţii de bază . ..... o cc... jestree ea etaţre fa ae «136

RA
IV.3: “Simetria magnetică ANA ec 11139
IV.3.1. Inversia temporală . ....., Cai 7189
1V.3.2. Grupuri magnetice. . ial a 02142
IV.3.3. Reţele magnetice

LIB
ce 46
IV.3.4. Analiza reprezentărilor . . . . . . . 1... . . . . . . . . . .. . .. . . 150
LIRE - e tt er o:
1.4. Simetria și proprietățile fizice ai
ale cristalului île e... . . . | e. 155
1V.4.1.. 'Tensori de material și tensori fizici. ... .. înce e e ot e ate 0 '155

ITY
IV.4.2, Principiul Neumann. Simetria. intrinsecă... ie te. în ema. 156
IV;4.3, Principiul Neumann îîn spaţiu-timp. Proprietăţile dee transport. aia. 157
IV.4.4. Anizotropia magnetocristalină . ...:. .. îti te 158

RS
IV.5. Cimp cristalin. Probleme uenerale, aaa PRE 159
IV.5.1. Câmp cristalin ee aaa... SOD 159
IV.5.2. Teorema Kramers . . ce... eee ea ea e 162
1V.5.3. Efectul Jahn-Teller . cc... cc... .. eee.
VE „165
IV.5.4. “Distorsiuni cristaline în compuși magnetici , ci, 168
IV.6. Nivele energetice în cîmp cristalin î. . |... .. | nato... . . 169
NI

1V.6.1. Simetria hamiltonianului. Folosirea teorici grupurilor la analiza câmpului cristalin 169
IV.6.2. Calculul despicărilor date de „Cimpul cristalin folosind teoria grupurilor 171
1V.6-3. Nivelele energetice ale ionilor în cristale . . . . . o...
LU

|. |...
.. . | o. 178
IV.7, Ionii din grupele de tranziţie
3d și af. eee eo... Pa . | . . .'. 183
1V.7.1, Ionul Cu2+ în cîmp cristalin de simetrie cubică și tetragonală ..... 183
IV.7.2, Hamiltonianul de spin . . . eee me eo. . „190
RA

IV.7.3. Ioniai elementelor de tranziție 3]... a. . 1193

IV.7.4, Ioni ai păminturilor rare . î eee . | Ce. . „195
Bibliograție ..... oc... .. .. . eee. ... 2197
NT

V. e DIAMAGNETISM ȘI PARAMAGNETISM
Va. Introducere .. . . . 1 cc... |. î. . [cc . |. |. |..... €
CE

V.2. „Diamagnetismul a. . 19
V.2.1. Relaţia L.angevin pentru SecoptiVia Ca drama gnctică . . T59
V.2.2. Teoria cuantică u diamagnetismului. Calculul valorilor (2 îî [. . . . . | „202
V.2.3. Diamagnetismul ionilor . . cc . cc... eee. 206
I/

V.2.4. Diamagnetismul molecular . .. 1. 1... . . . . . . . . . ... 209

V.2.5. Constantellui e Pascal . . .-.-. cc..... aaa. 211
S

V.2.6.. Anizotropia susceptivităţii dizma gnetice a moleculelor oo ese e ee o se 913

V.2.7, "Corecţii datorită diamagnetismului ionilor . . . . [ . . .. Îc. . . .. 214
IA

V.3. Paramaynetismul. . . .. . . . . . . . ... 214

V.3.1 Probleme generale +. ee... Gi
U

V.3.2. 'Teoria elementară a paramagnetismului . .....

V.3.3. Teoria. cuantică a paramagnetismului . . . ... 221
BC

V.3.4. a ionilor
Comportarea magn etic pămînturilor
ă rare . . . . cc... .... 231
 e. o. Pt.
in cimp cristalin . .
ă a unui paramagnet
V-a. Susceplivitatea magnetic
a. . se
magnetice - - :

RY
VA. Expresia susceptivităţii A2+ -.
a ioni lor Prât şi
V.4.2. Comportarea magnetică tranziţie 3d... DRE
D aa
aionilor elementelor de
v:5. Comportareu magnetică eee
i. .]
lor . . .:-:-
Paramagnetismul molecule eee

RA
Y.6
c eee
c .
V. 6. Molecule biatomice ee
..
V.6.2. Molecule poliatomice e. a. î.. .
ă a nucleului, e
Susceptivitatea paramagnetic ee

LIB
VI. eee?
Bibliograție «e
CIRONILOR DE CONDUCȚIE
Vi. COMPORTAREA MAGNETICĂ A FLE
.. .. i.

TY
eee.
VI.1. Introducere -.:.. . o . |
liber și cvasiliher ec
lele elec tron ului ne. .- -.- -
VI.2. tali

PRO 0 Da Qi
- Mode

9 19
odie al rețelei cris
racţie, în potențialul peri
VI.3. „Gazul de electroni în inte

ID 9 39 IN Ci
SI
Brillouin -
VI.4. „Reţeaua reciprocă. Zone
VIA. Reţeaua reciprocă

_.
R
VI.42. Zone Brilouin , ds simetric ridicată în
zona Brilouin . . ...
--

Po
VI.43. “Clasificarea stărilor în punetele VE
VL4.4. Suprafeţe Fermi ... .. a...

SS
39
e .
electronilor de conducţi

Go
VL.5, Paraniagnetismul de spin al

5
9
- . ...
VL.5.1. Efectul cimpului magnetic . ţii paramagnetiie .
NI

9
Ia?
wo
vită
VI.5.2.. Metode de calcul al suscepti a susceptivităţii de spin . Cea. .

9
v1.53. Dependenţa de temperatură
IE d...

ID
>
=
LU

liberi o...
VL.6. Diamagnetismul electronilor a. ci. 2174
pra mişcării orbitale
VI6.1. Efectul câmpului ma getic asis A / 276
vI.62; Susceptivitaiea diamagnetică '279
: a metalelor reale
RA

VII. Susceptititatea magnetică i. 279

periodic . je:
reţelei şi a cîmpului etismului |
VL.7 „1. Infl uenţ a vibr aţii lor
imb şi corelaţiilor Goulonib
asupraa par ari agn
seh
VI72. Eiectul interacţiilor de .
.
NT

de spin . .
inet alel or real e . . .
ATL..3. “Dia mag net ism ul orbital al
ca... a... .
tal
VI.7.4. Paramagnetismul orbi mod el de „icn id Fer mi” a
VI.7.5. Susceptivitatea magnet
ică într-un
CE

. . - - 0:
exp erimentale
VI.8. Comparaţie cu datele a
Ma magnetică a.
de sep ara rea cont ribu ţiilor la susceptivitatea î . . .. ..
VI.8.1. Metode line . . - - - - a
i
icăa. metalelor alca
VI.8.2. Susceptivitatea magnet aliaje de tranziţi e - . ..
ică a unor metale şi
/

VI.8.3. Susceptivitatea magnet ale nob ile . . e

ică a uno r met
VI:8.4. Susceptivitatea masenel
SI

sf
en (4HvA) -
VI.9. Etectul de KHaas-van Alph
. .. .... e
IA

VI.10. - Rezonanți ciclotronică

. .
Bibliografie . . o.
Summary . . . ...
eee.
U

c
Contents .c
BC
 mu | PROBLEME GENERALE: | Da
„ol ALE MAGNETISMULUI

RY
RA
LIB
li Introducere

ITY
Ne propunem să trecem în revistă principalele rezultate obţinute în
studiul cîmpului electromagnetic, necesare. în înțelegerea naturii feno-
menelor magnetice pe care le dezvoltăm în capitolele următoare. Analiza,

RS
problematicii nu s-a putut face exhaustiv, cititorul interesat putînd
consulta lucrări axate numai asupra studiului simpurilor electrice şi
magnetice [1—17]. Structura, electronică a corpului solid o vom analiza!
VE
din punct; de vedere microscopie în „capitolul III. În acest capitol vom
discuta numai proprietăţile macroscopice ale sarcinilor electrice, ca valori
medii ale distribuţiilor microscopice de sarcină. Vom trece în revistă,
principalele: rezultate, considerînd. sarcinile electric
NI

fixe, pentru
e ca în
continuare să disc - utăm
magnetismul ca; efect al. mișcării acestor sarcini:
„Mult timp magnetostatica a fost tratată similar cu electrostatica.
LU

Analogiile observate au însă un caracter formal. În timp ce electrostatica,

implică, prezenţa unor sarcini electrice, magnetismulse dezvoltă plecînd
de la premiza, că.nu există „sarcini” magnetice libere. Proprietăţile mag-
netice ale materiei apar'ca rezultat; al sarcinilor electrice în mişcare, res-
RA

pectival curenților electrici. îi: i | |

E „În dezvoltarea, relaţiilor matematice, folosim sistemul internaţional
(SI) de unităţi de măsuîn ră,acord cu STAS 737 9-74. |
Am considerat util să arătăm că proprietăţile macroscopice ale unei
NT

substanţe magnetice pot fi de asemenea, obţinute plecînd de la cîmpul

electromagnetic creat de un sistem cuantic de particule. În final vom
trece succint în revistă principalele forme de manifestarea, magnetismului
CE

și reflectarea, acestora, în unele proprietăți macroscopice ca susceptivita:tea

magnetică şi magnetizarea. | E
I/

1.2. Probleme de bază ale electrostaticii

S

[.2.1, Cîmp coulombian

IA

Să, considerăm două sarcini electrice: punctiforme Q şi Q' aflate

în repaus, în vid, în poziţiile r şi respeetiv r”. Interacţiile între aceste
sarcini sint descrise de legea lui Coulomb
U
BC

13
 rțională cu produsul
afi rmă că for ţa de. interaeţie-F;; ieste “propo notat prin 20
Accast a pătratul distanţei: Am

RY
ers pro por ţio nal ă; cu:
sarcinilor şi inv ! ”
permitivitatea du ens itate a câmpului electric
E, definită
nd noţ iun ea de int
Introducî

RA
prin
(1.2.2)
FP„=EO,
| |

LIB
avem
1 p—r
a
Y' (1.2.3) |
Br) = —— 0 —|e—rPP
ameo

TY
nbiăn. Acesta
t de rel aţi a (1.2 .3) se numeşte cîmp couloi tatic scalar
Cimpul def ini enţial electros
lară, V(r) denumită pot
derivă dintr-o funcţie sca si
PERII , a , PCI

SI
| ,
DR o , AI
pt 7
'
i ai p ap
: er ra - pi
e
pi . .
. ”
|" Li
, Li
io 4
.
-
tie,
ţ
Ra
a
,
DER N
apt
, pa.
.. i A :
..
a PI
Pai ta
EREI

R
: |
e
. RERDE:
:
i ,
INI E,
unde: n n. CN TI IN Ia pa
NEI OA tir EU VE e IERI ei
DN A a NE ae (2-5)
Sia SRR că Pe R t aTa
II
pie) = 2 AE S OICI
3
Ia

ti Ra
"ATEo, AEZ
ui
NT
NI

ale:sarcinilor în raport
ace eaş i apr oxi maţ ie 2, dimensiunilor. miei îi exprimată în funcţie
În sar cin a, tot ală Q-poate
cu: distanţa între ace ste a»:
LU

„elecirice şi de densitate a de
den sitatea de a:boli
Saiaia sarciiii
'ă Ra , |
de.
aa
pe E 0 Da
DR
9Q
aa
a pi i ! 7

Si | a
-, j os AS.
Q= [. ps dv:+ s
Să ai SE:

e es = Al .:
RE Ra

a sar ein u-. elec iric RI

RA

:
suprafată . dS|.-.
DI d

seama că
E

ui coulombian, ţinind
pie DE
as
,
la. pro pri etă ţil e cîm pul hise este
Plecând de ei curbe înc
a int ens ită ții cîm pul ui. . electric în lungul 'un pot ded uce ecua-
circulaţi câm p conservativ), se:
NT

bia n este un
nulă (cîmpul coulom i DD E
ostaticii , i
țiile de pază ale electr
020)
Ro, a
CE

“(pp lui delimitat

(în interiorul jolumu-ca Au
re' sînt dis-
de suprafața S pe (1.2.1)
e TE = tribuite sarcinile),
/

lo. (în atară suprafeţei 5). -

SI

a. MII
II
IA

ED : pa)
aae RL,

şi cuadrupolare. .. -
2.2. Cîmpuri electrice dipolare DIE Io i:
U

Ă Et
aacoulombian reprezintă “una, din clasele.
o de câmpuri electro-
ioZĂI i
Oîmpul de cîmpul dipolar
BC

" O altă clasă este dat ă

.
?

sel or pun ctu ale şi de; semn contrar Q

statice ale sur
.

i: punctiforme, egale
”
-

cin
.

sar p = Ql
._'.

dou ă
de electric exeat de dipolul
-

câmp pro dus Cîm pul

(di pol ele ctr ic) .
aflate la distanţa 1
în punctul 0':— Fig. IL. poate: fi: calculat; dezvoltind. în: serie expresia
potenţialului V(rr). În: aproximaţia, dipolului punctual” Au <r Și -consi-
derînd. una din sarcini în: origine (Pi=0).avem: -. atat

RY
“He = LL
Are
[224 dr
75
“as -

RA
Sale

“în acord cu relăţia (1.2.8)-cîmpul electric

dipolar are componente după direcţiile:p: şi.
r deci este situat în planul (r, p).

LIB
Dacă sarcinile: electrice, au 0 distribuţie.
de volum e,(r”), diferită “de zero într-o 'Tegi- -
une finită a spaţiului, în: dezvoltarea, în serie
ai potenţialului V(r)
Ț
pot apare termeni
»
de Fig. 114. — Câmpul electric al
ordin mai înalt:decit cei reţiriuţi în analiza.

ITY
dipotului electric.
cîmpului dipolar. Permenul, gerieral al seriei de -
indice n, reprezintă cîmpul electiic 22 polar. Ne “vorh limita, în cele
ce urmează, la cîmpul cuadrupolar, (n = 2), de mare interes, în special
în fizica nucleară. Potenţialul : distribuţiei “de volum pu(2”) în acord cu.

RS
(L.2. 5 este
.. ..
, | re | | |
po... ...
VE
V(r) = — g Bir)) (w.. (1.2.9)
as : ' îmeeo v ler] e:
BEI | 4 | , | |
NI

Vor. analiza, cazul cînd în regiunea de integrare raportul +—-

ir] este mic,
x
deci distânţa, la: care determinăji potenţialul este. „mulţ. mai mare ca
LU

raza, distribuţiei. O funcţie continuă ji r Tr) se, , poate dezvolta în . Serie,

în: acord cu “relaţia, a i | i A
ri „ij je tu tei. E DO CI RE a IE A
zu , i a: dtpt Pra:

fe = ra pu A
RA

îs 13 „ij 3 iuti

n=0

deci. :, a
NT

V(r) = —_ Ş a) p(r') U(r, r”) dr”, (1.2.10)

„de <o =0 n! | |
CE

unde U“)(r,r') sînt ' nolinodme omogene de grad n în 2 (îi =1,2,3)..

“"În punctul definit de: raza: veotonre r e „(unde nu există sarcini);
Ye) şi U(r) satisfac relaţiile DE
I/

AV(r) =0; U(r,r)=0; S- —2 Aer, Tr”) =0 (L2.11)

S

n=0 ? ?
IA

Deaiei îi | |
Vera r')=0, | (212)
U

i
BC

cu condiţia ca gi să “flo forma:

1 din funcţii liniar independente,

%
 polinoame
teresează, - numai ' acelefun: eţi
„În. dezvoltarea 'Tui.- (e) ne 'in for mat e din i liniar
r'), omo gen e de gra d .n în Zu care sint . E Iei
Ut).(r, ecuaţia Laplace şi anume.

RY
independente şi sațisfac 8U() . (r 2)
po 1. pa CI a
r)=—. pi
UO(r,r)= U(r)
0
= — 3
Si
VU
) ii ă d _
rr), (1.2.13)

RA
|
a): i
(suncşia liniar. independentă ; este 'z;

LIB
A 2 I a
3: e i E
o
Aa ca a
elen) z= i (ai IE 3 ri | das, 03. E DRE
Si ai + i | | | 214)

TY
- 3 Pa 3
5 Aj - : i.
3 E . Cs.
4
[Vii
pia,
. E
pe),
1
-
(2 Dj — zayr[
2
ii
$ E : PERLE

, 7) i 'o0 z,U00, )
|MRS
cdi l
Se

SI
,

in de pe nd en tă, (2 di 133 5]
funeţia lin iar ndependentă | & &;
(înacest| caz amales be

R
|
Potenţialul distribuţiei este VE
fete) ao e ze a „rd
Y “7 -ș ,
CER “1

pa) =
ÎL 1 E ,
E
NI

| | |
(33: 1”
(,
|
7) (3 i — drd. i
LU

1 = du
ap e [e =) N ie DN h 2 |
> - B “
Ia zane inii puneti-
ţia (1.2 .15) xeprezintă potenţialul. sarc
Primul ter men -din. rela Uilt imul .ter men repre-
unde câmpului dipolar.
forme, iar al doilea coresp cuadrupolar.; Detinim. drept tensor al momen-
RA

zintă potenţialul câmpului - |

resia
tului euadrupolar exp
(1.2.16)
9, = ţ ot”) (3a0i 2; —.duj 79).
NT

|
Astitel a = Bag R2 |
CE

1. ] 31,9 (1.2.17)
Va= “Dame a : . ME ,
i en.
0
în: timp. ce momentul
me nt ul ele ctr ic dip ola r, defineşte o direcţie, a
ie Mo S a
un set de axe.
/

cuadrupolar, defineşte
SI

e:: ÎN aa
2.3.. Medii dielectrice polarizat
IA

:al elemen-
prin momentul electric
Definim polarizarea electrică P
erficială este “dată de
Polarizarea electrică sup
U

tului de vol um P = X. .
V „ii Na d
: | | Ă
BC

suprafaţă Ps= ÎS
tribuit. pe unitatea de
momentul electric dis

46.
 Un corp electric polarizat poate fi comparat din punct de vedere al
proprietăţilor fizice cu o distribuţie de volum pe, și respectiv de suprafaţa
Psp de sarcini electrice [1].

RY
Pro= = VPi poa (028)
„Am notat prin n normala la suprafaţa S.

RA
Să considerăm un sistem de sarcini Q = 20 deliniitat; 'dâ'o Supia-
faţă închisă S, situată în interiorul unui mediu dielectric. infinit. Pinînd
seama, -de sarcinile de. polarizare 92 ce „par po suprajaja închisă avem

LIB
En d8: == -0 4 O. i . (1.2.19)
cea.

ITY
mt
|

Delimitând saoinile' 9, prin suprafețele S, (care se presupun că nu au

porţiuni comune) Şi: ţinînd seama; de (1.2.18) rezultă, |

RS
Di 0,5 25.
Pn d8 +E | v
Pao,
i N
0 | |
(E ai20)
.
a , | J

| respectiv + îi | DR |
VE
NI

t-

Notind. inducția, deci ică prin D == E. + p. avem

LU

D= a (La.99)
4

Relaţiile (1.2.6) şi a. 2.22) au serariificaţii fizice foarte impor tante. Asttel,

RA

conform ecuaţiei (1.2.6) cîmpul electrostatic este un câmp. conser vativ,

în timp.ce relaţia, (1.2.22) exprimă faptul că acesta este un cîmp cu surse.
"Polavizarea, electrică P, depinde de cîmpul electric aplicat E.
Mediile dislectrice pot avea fie o polarizare permanentă îinităP chiar cînd
NT

acţiunea lui E, încetează, fie o polarizare P, prezentă numai în. timpul

acţiunii âmpului electric Ey.
CE

În medii anizotrope, dependenţa inducției de cimpul electric are

forma | IE |

o »: = 3 Eu E - (I.2.23)
I/

unde eu. este. tensorul. permitivitate.. E

Pentru medii izotrope. avem aa | Da |
S

N „= = a, i e (224)
IA

Am notat prin Xe susceplioitatea olaztri,ică,. "Putom serie că D= = "E, res-

U

pectiy , - a

ie = tt d „(1.2.25)
BC

„2— 0 92 ” 12
 Definim + permitivitate relativă... prin -: ...i pa ii
aaa ep ce : a e p ! oa
„ -([.2.26)
pi

= Ele Sl he
cat
i

RY
d „e ji

13. Inducția magnetică

i.

RA
a pa ate
Parta cdi

.3.1..Curent .particular:: . î: :: e aa et
„Zaza
tea
1
catae ata et Po tăi tri TE
„+ Pentru: a analiza, originea; fenomenelor -magnetice, Ampere intro-
ta

LIB
duce noţiunea de curent particular. Să considerăm o curbă închisă ([)
parcursă de curentul electric, de intensitate I (fig. 1.2).
Voni defintirept moment magnetic, m, al curentului,
mărimea a ie See

TY
Sar X Ar TIP AS: us. i Cre)
| RE i Pi Dă ia Pl - ai i
. d ea ÎS le [e pei

9 piti iti s ae
sia? ie

SI
Miceşorind dimensiunile ;circuitului; curentul I va creşte,

R
astfel încît atunci cînd ([) devine infinit de mic, cu-
rentul I poâie fi infinit de mare. Definim curentul par- VE
ticular elementar, curentul la care pe măsură scăderii
_ _ dimensiunii circuitului T,.I va creşte, astfel încît mo-
Fig E pacea mentul magneti m: al 'acestuia este constant.
Un asemenea curent particular elementar va pro-
NI

de curetul 1. şi
duce un cîmp magnetic h. Acesta însă/variază în timp
"cu poziţia. : sens: numai
„are
La, scară macroscopică valoarea medie” a
LU

B(r). | |
acestuia pe care o denumim inducție magnelică
îs, 7 a - i
| t+3 DIpi
1 2 za
pei a BP) = e ep OA zi i D8.2)
RA

. A . . N
mp - „ia Ai
pie hi ă Î pi
20 „- + ” .

e ai, Re ID RA IRI
past g.
art ta i ret
E a ț , Is
e di pp
e
de.r,-iar-T inter-
unde v reprezintă volumul ce înconjoară punctul definit
NT

mediere a... Volumu l :ales trebuie

vălul de .timp, (î) pentru care am făcut.
să înglobe ze, un număr coresp unzăto r. de:mare
să fie deştul de, mare încit; iii
de atomi, însă la seară macroscopică să fie relativ, mic. i,
CE

i et

că
Za

ti
EI

os ta
Pa

et
N pa Nae

gp
. .

ma
po tau

el lîn
„. pa

Ma xw
a. ii. pi

ţi le
EPIRI

va
!

.3.2. inducția. magn et ic ă. Ec

/

În 1820, la citeva săptămîni după ce Oersted a anunţaţ descoperirea

SI

ale curenților electrici, Ampere ''â' prezentat rezul- .

efectelor magnetice 6xprimate în limbaj .
tatele unor serii de experienţe ce pot fi-generalizate şi circuite
IA

două
matematic prin relaţia ce îi poartă numele. Considerind care acţio-
1.3, forța cu
(T.) gi: (T.) parcurse de curenţii Ţ, şi 12, figura
nează circuitul (T,) asupra circuit ului (I'.) are forma
U

(1.3.3)
BC

Ho 1,1.4 $ Al, X (dle X rue),

Fs2 =
ITI ral? |
Ar

19
Blementul de circuit dl, reprezintă un vector elementar tângent Ja, circuit
și orientat; în direcţia 'curgerii. curentului. -: io
Relaţia (1.3.3) este o relaţie stabilită experimental: și: într-o formă

RY
puţin modificată serveşte la definirea inducției magnetice B(r).
Notind
. , tă

RA
B„(r,)= C (1.3.4)
tri Ar ra ati

LIB
forţa de interacţiă între/cele două circuite;.
este: a Sit i gi ge tt

aL dl X Bar 035),

ITY
T,
'Ținind seama de definiţia, curentului, - ca
sarcină în mișcare, avem

RS
e

= Qi
Id O(L36)
| Fig, 1. 3 — Forţa de interacţie intre
.
A îi a Ioa două circuite electrice.
deci. VE
Fa — Q,lv x B„(r,)]. ” ” E (1.3.7)

'sub numelede legea Laplace, serveşte

-:* * Relaţia, (13.7), cunoscută:
B i
»

a, definirea mărimii
NI

IL.
Forţa de'tinteracţie F depindeEc de a raportul —E2.
pi
în mod analog
|
LU

pa

cu: legea Coulomb'“ce descrie interacţia, între două sarcini electrice.

Totuşi forţa de interacţie (1.3.3) diferă de cea electrostatică prin dependenţa
acesteia de forma, şi orientarea relativă a celor două circuite. o
Să vedem care sînt; proprietăţile de simetrie a, vectorulu i B (relaţia
RA

1.3.4).
(a) Sensul lui B coincide cu normala la planul spirei parcursă de
un curent electric. Un observator culcat pe cîmp, acesta intrindu-i prin
NT

picioare, vede sensul curentului ca fiind invers celui parcurs de acele

unui ceasornic. | : i
la
| (b) Vectorul inducţie magnetică este un. vector axial, invariant
CE

operaţia de inversie faţă de un centru dat.

la schimba.-
(e). Sensul vectorului inducţie magnetică, se inversează
rea sensului timpulu i. . De
formă mai
| Proprietăţile inducției magnetice pot; fi.exprimate într-o
I/

| E
elegantă cu ajutorul ecuaţiilor Maxwell . N

MI8/8)
4
S

e ONB
| (1.3.9)
IA

Ma i
ai | YXxB=uoij
Li
- -

j reprezintă densitatea curentului electric dată de

„unde
U

1 = q îns, (1:8.10)
BC

19
 pleacă; de la expresia
Pentru demonstrarea relaţiilor. (1.3.8) şi.(1.3.9) se
un punot situat în afara şi respectiv
inducției magnetice scrisă pentru

RY
consid erat. - . .: :: NE
pe. circuitul electric
1i Pi

.3.3. Potenţialul vector

RA
ia magnetică B
_ în multe cazuri este mai comod să exprimăm inducț

LIB
nem să arătăm că dacă sînt
cu ajutorul unui.potențial vector A. No propu este diferit de zero
şi V X B = uoj unde 'j
satisfăcute relaţiile 7B = 0 jurul origini i, atanci
» în
numai într-o regiune finită, delimitată de volumul
există un vector A, astfel încît
BIV%A 03

TY
aa 03

SI
3 potenţialului vector A(r).
Pentru aceasta vom construi-următoarea formă

R
A) = bo f 0) VE a. | (1.3.13)
Ra 47 Jo|r —r'| : Se

potenţialului vector satis-

"Nu este dificil de arătat că, această, formă a
NI
tibilă, de
face relaţiile (1.311) şi (1.3.12). Expresia (1.3.13) este suscep
în forma
modificări. Pentru noi este util de a; o serie [1]
LU

E
Ap) 2-20 [226I
[
a Xa
| |
x
„ T
|! ATB
|

A ) O 4 3 PA - ml « „. R
aiţia momentului magnetic (rel. 1.3.1), avem
RA

de defin
Pinînd seam
Ab) == em XI (7) (D846)
NT

şi respectiv . | a
|. (1.846)
CE

Boya ta | m Sa
formal cu relaţia; (1.2.8). La
Bxpresia de mai sus este analoagă
/

magn etic ă a unui curen t elem entar

distanță mare de circuit, inducția
ntul: magnetic, printr-o relaţie simi-
SI

se poate exprima, în funcție de mome ric, în funcţie de momentul elec-

lară cu cea obţinută pentru cîmpul elect atragem atenţia asupra naturii
ar să,
IA

trie al dipolului. Este însă neces

electric E derivă real dintr-un poten-
diferite a acestor câmpuri : a) Cîimpul
cţia
de dipol are expresia LE b) Indu
ţial scalar care la distanţă mare
U

| P „ :
| E
.

tul elementar pare să derive dintr-un

magnetică B la, distanţă mare de curen
BC

. mr
potenţial scalar —--
T

20
1.4. Intensitatea cîmpului magnetic. Magnetizarea

RY
4]. Magnetizarea. Polarizarea magnetică
"Să considerăm un material de volum limitat de o suprafață
S..
Acesta este caracterizat; prin „prezența” unui număr mare de circuite

RA
elementare ([,) cărora le sînt; asociate momentele magnetice m;. În ab-
senţa unui cîmp magnetic exterior H, pot apare următoarele situaţii :
a) momentele magnetice m, ale atomilor individuali sint orientate în mod

LIB
aleator şi'corpul va; avea un moment magnetic rezultant nul; b) momentul
magnetic al fiecărui atom este nul; c) materialul are o polarizare magne-
tică (momentul magnetic rezultant este diferit de zero). ,
"La aplicarea cîmpului exterior H,—în cazul (a)—atomii care au
momente magnetice diferite de zero țind să-şi alinieze aceste momente

ITY
paralel cu direcţia cîmpului exterior. În căzul (b) cînd fiecare atom are un
moment magnetic nul, cîmpul magnetic H, distorsionează orbitele elec-
tronilor şi astfel induce un moment magnetic finit. |

RS
Etectul cîmpului magnetic extern poate fi descris introducind no-
ţiunea de magnetizare. Prin definiţie magnetizarea M, reprezintă momentul
magneţic al unităţii de volum i | VE
M = (1.4.1)
do
NI

Vom defini, în strînsă legătură cu M, polarizarea magnelică B,;

B; = boMl. (1.4.1)
LU

| Să exprimăm potenţialul vector A(r) în funcţie de magnetizare

RA

Ar) = ——f M(r”) X 7) dv =

: |r — r'| a
SI Se | a (1.4.2)
“ 47 v

= e Y SIT) apr te $ M(r') Xr dsr.

NT

4 o |r—r'| 4 ']s |r —r'|

* Pentru interpretarea relaţiei (1.4.2) vom face o distincţie formală

CE

a curenților care produe magnetizarea

a) curent legat, de densitate i, denumit şi curent Ampere. Denu-
mirea, de curent legat provine de la faptul că nu poate îi separat de atom,
apărînd ca rezultat al mișcării electronilor şi nucleelor;
I/

b) curent de conducţie de densitate je.

Această împărţire are un caracter formal, deoarece la scară atomică,
S

nu avem motive să facem distincţie între j, şi je. i

'Permenul al doilea al relaţiei (1.4.2) tinde la zero dacă suprafaţa S
IA

“
este luată în afara materialului magnetizat (apare ca efect al curenților
de conducţie). Astfel potenţialul vector produs de curenţi legaţi este
U

- Ar) = Y Dao.
x Mir) o (1.4.3)
BC

o Y—lI

21
 ţi -
este i tii
Densitatea de:curent jp.a curenţilor:lega
N er (1.4.4)

RY
sed N
ari
Nae X Meet a pi ra
ai

curenților de. supra-

'Perinenul,Mi X n:este echivalent cu, o densitate ic -a
fa t ă A a

RA
pa PE
a iai N Pate ÎN
|

pa /
- |

(1.4.5)
.

ri
.

M.X n. Pa a e :
N [i =.
..

ceea Fi
NR: pi pe
oi it pa pi
et,
ti
LE
i tacaza
ei Daca ate ii
, iza
izat, ;(considerat
Inducţia magnetică totală, în + materialul magnet

LIB
a.evita etectel e de. demagn etizare).are. deci
de dimensiune infinită penţru
două componente . ii i i et
i , i Defecte poa
„i a n, yen, e tai
, N
AS e (I.4.6)
B = Bi FB poa V, X, A+YVX
pe
ia tata

ITY
ee
aride At.est e potenţ ialul veetor cel:altcurentului
jar, A". ap
al curențului real, Ce cute
legat. Rezult ă. imedi at. C Ă

+ În) = Boli! ii
"(TAT)
|pa7 X B= liesă etre cotei uta

RS
Daia te
Re
be de magnetizăre *
DD
tea cîm pul ui mag net ic. Gur
|.4.2. Intensita E
acord cu relaţia (1.4.7) si (1.4.4)
IV
"în
NI XB=b ,,
th a YXMa
oe )
(4|..8Sat
5 N
UN

respectiv
IX (E M)= ie - / p ) (1.4.9).
Da
IN EI el tie
o
ap
dai - pe
oi
.
„a.

,
AL

, DIS B are ca sursi

Vom introduce o nouă mărime H =-——:— NM care
_ h ă , .
' : H-o ,

ate j.). Funcţia vector Ii

- |. . . , ,

maumai curentul real. de. conducţie (de densit

TR

Este important de reținut

este denumită intensitatea câmpului magnetic.
niăsură. |,
că H şi M se exprimăîn aceleași unități de
| Xe e. (1.4.10)
Deci -
EN

Aplicind. operaţia V asupra relaţiei

(1.4411)
/C

A = Bu, Pe
NEI ta - , a ; , Si aa
RE . - : Ho
ÎN : ME

onentă, irotaţională, a lui A

rezultă JE = — YM. Există deci o comp |
o sarcină” magnetică.
pentru acele surse echivalente formal cu
SI

este rezul tatul . acţiun ii numa i a

“Intensitatea eîmpului magnetic - B apare ca efect al. curen -
curenților de conducţie. Inducţia magnetică izarea magnetică b; =
IA

cit şi a celor de polar izare . Polar

ţilor,de conducţie tică (B =
magne
= ui apare ca și contribuţia, magnetizării la inducția
bor Bi .. aa
atît B cât şi M (sau B,) variază în mod
U

| În interiorul mater ialul ui

ule. În consecinţă este impor-
rapid în regiuni aflate între atomi. sau molec
m diate în spaţiu şi timp. Media
BC

tant de reţinut că aceste: cîmpuri sint

22
 este luată după domenii sau eventual grupuri de mai mulţi atomi, volumul
„considerat; trebuind însă (la scară macroscopică) să fie mic. . ”
Comportarea magnetică, a unui material sub acţiunea cimpului

RY
magnetic exterior, poate fi analizată introducind, noțiunea de susceptivi-
tate magnetică x n „definită prin raportul ia = a î
TI A, |

RA
Ca urmare Si Pr
| | NM =—= XE, (D412)
i A B= = pp XH:. Pa (1.4127)

LIB
Relaţia intre “mărimile! M(B) şi respectiv H este în general compli-
cată pentru materialele care. “prezintă fenomene de ordonare magnetică.
Pentru substanţe diamagnetice Şi respectiv: paramagnetice (vezi “ş 1.10)
atit magnetizarea cît. :și; polarizarea magnetică variază, liniar cu: cimpul

ITY
magnetic: aplicat. mm - a a cei
”. În general, susceptivitatea magnetică > este. definită ca un tensor
de componente (da şi reflectă, proprietăţile de simetrie ale cristalelor.
Ca exemplu prezentăm în figura I.4 dependenţa de temperatură a Sus-

RS
ceptivităţii reciproce paramagnetice după O axă paralelă “i "și respectiv
perpendiculară y,, la axa e, aunui mondcristal de: disproșiu [18]. Se
observă că atit ui cît şi 4, diteră atit ca mărime cît Şi ca dependență E
de emperatură. - |
„+. De multe ori, în caracterizată; comportării, magnetice! a, inaeria-
IV
ielor, folosim. mărimile. 'susceplivitatea: magnetică, mudsică mas ȘI tespeotiv
Susceptivitatea niagnetică. molară, Amt: definite, „prin relaţiile SRR
ui pi
UN

A sa ID SI cae IN La i CL, ISI) Ă i , (L:4.13)

e. ” .
4
| , |
! Vom = Y% 4 (1.4.14)
AL

! | e

unde am notat; prin:e, densitatea, iar A pe ni, TABELUL Li

TR

este greutatea molară Prezentăm | în : Suscepaivitaleia “magnetică a unor materi-

tabelul I. 1 valorile susceptivităţii mag- „ale diamagnetice. şi paramaşnetice (la
netice pentru unele materiale” diâmag- e temperatura camerei)!
netice şi respectiv. pâramiagnetice poli- e
EN

cristaline ' [19]. „ate Metale, ul y

"La materiale le. “carei : prezintă, f e
nomene 'de 'ordonare' magnetică, sus- a) diamagnetice pi
/C

ceptivitatea, magnetică depinde de Hşi: “Argint - | —'24-10%

ca atare magneţizarea nu maiurmează .. .Bismut,'. - [..—16,6-10%
o relaţie liniară în H. Dependenţa de : Cupru . | 0,97.10%5. .;
este .! Mercur -. | — 3,2100:
cîmp. a magnetizării în acestcaz
SI

reflectată, în ' curbele de magnetizare. O : . 'Sodiu.:.-! |. 0251075 .

astfel de curbă tipică M = f(ID) este Ta
-b) paramagnetice - |-: A
reprezentată - în figura L.5. . .
IA

Susceptivitatea magnetică. într-un Aluminiu. -: 4142, + 1075

punct 0 'al curbei: este: reprezentată Magneziu +: ie 1,2+10% .
de panta dreptei: 00 ce leagă, originea Titan! 1,81.1074..
U

Pentru a simplifica scrierea vom folosi în cele. ce urmează notația X pentru susceptivi-
BC

tatea magnetică (omiţind indicele m).

23
 ij

-i MĂ |

RY
a pr ,

O 4

RA
5 : |
d: iu
5 | | L La |

LIB
“zi * „ ”

. "Ta50| | !

“300

ITY
2 275-300L— 3: 350, 375 =
25 IP Die Ip,
e Ia
i a
eee
NR - Temmretuk „ii Ca a e H
Fig. 1.4— Dependenţa de +emperatură at Fig LL 5 Curbă de. magnetizare.

RS
a : susceptivităţii “magnetice după axa . ..,
paralelă -şi. respectiv perpendiculară la: - e |
„axa e la un „Monoeristal de Dy. m Ps

cu puneti considerat Susceptivitatea

E magnetică inițială Xe "este! dată
de tangenta în origine la curba M =fi (H). Să; aşezăm "Toaiterialul într-un
IV
cîmp: magnetic de intensitate H, şi în jurul acestei valori'vom scădea și
creste câmpul, oscilaţiileîn amplitudine ale acestuia, fiind: AH. Ca urmare
UN

„rezultă; variaţii AM ale magnetizării. Detinim Susceptivitatea

. lăiferenţială
Xa(A )- prin raportul | / -
| ! |]
a(H) A | (I1.4.15)
AL

AH / .

Susceptivitatea, diferenţială nu coinelde cuu panta; tangentei la curba,

TR

M(B), decit în: cazul cînd -nu există 'histeresis. -

Din cele expuse, xeţinem că în materialele ordonâte magnetic mu
există o valoare. unică constantă a susceptivităţii magnetice. |
EN

Magnetizarea, 'M „creşte odată cu intensitatea câmpului magnetic

exterior H. Pentru valori ridicate a lui H, valorile magnetizării se modifică
puţin cu cîmpul, tinzînd spre .o valoare; caracteristică denumită magneti
zare la saturație Ms — figura I.5. i,
/C

-Magnetizarea depinde. atît de câmpul magnetic Exterior cât şi “de

direcţia, de acţiune a acestuia în raport -cu axele cristalogratice. Pentru
exemplificare prezentăm în figura 1.6 curbele de magnetizare la un mono-
cristal de ferită, de plumb. [20]. La intensităţi mici ale cîmpului exterior,
SI

“valorile magnetizării depind puternic de direcţia de acţiune a. acestuia.

Odată cu creşterea valorilor câmpului, diferenţele se estompează, magneti-
IA

zarea apropiindu- -se de valoarea de saturație. În. cazul cînd direcţia de

acțiune a lui H corespunde:cu axa €e,: magnetizarea la saturație se obține.
pentru intensități relativ mici a lui H. Această direcţie de acţiune a lui H
U

după care magnetizărea, se apropie rapid de saturație coincide cu aa. de

ușoară "inagnetizare. ,
BC

: ai

24
 A
o | ipi nta Taa92k-: |
Se
sE. |

RY
SS _ |
A Sa
“5 - II. cu | axa C pu
-..

RA
E 02600,
= CL GFe,0,-Pbo!* -

LIB
PE
ÎL nmat i: DS
0 _ !
05 ) l

ITY
1 M-a —
225 o
ue
'
: „ta
——— HL105 A/m]
,
fig. 1. 6. — Dependenţa:de cimp a magnetizării
la '“monocristalul PbO.6e.0;, pentru
E a ea

RS
„diferite. orientări ale cimpului exterior,
ICR

„ MagnetizareaM. este. definită ca momentul magnetic

de volum: Odată, cu Variația al unităţii E
temperaturii, numărul de atomi în unitatea
de volu .se modifi
m.că, Ca atare este mai convenabil a intro
duce noţiunea
IV
de. magnetizare, specifică sc, definită prin
e
i M
UN

a (14.16)
9
independentă, de variațde.
iilvolum
e ce apar ca, rezultat al modificării
temperaturii.
AL

at i | „
„ Yntroducînd în. (1.411) relaţia M ="y H avem: o.
|
Baa)
TR

unde . a a -
| Sha l+). sa
(0418)
EN

„Relaţia, (1.4.17 ) este valabilă numai pentru mediile izotrop

e. Pentru
un mediu anizotrop permeabilitatea u este o mărime tensori
Prin ţu componentele tensorului permeabilităţii ală. Notind
avem a
/C

Bu | (1.4.19)
Se definește permeabilitatea relativă u, prin raportul pt
SI

Sa Sa ko.
Ur = — =. A -
3% Ia
| I.4.20)
IA

a , , - „- N
( eo.
, 9 , | , E Ă |

unde PE reprezintă permeabilitatea vidului (po = 47-10-72 Hm).

U

Permeabilitatea relativă u, pentru materialele diamagnetice

Paramagnetice este apropiată de valoarea unu, deoarece Sau
valorile tipice
BC

pentru x sint de ordinul 10-5.. - Da

25
 _ Freevent, în tehnică, se preferă reprezentarea dependenței de cîmpul
magnetic exterior, a polarizării magnetice B,, mărimea ce caracterizează,
această comportare fiind -permeabilitatea u. Pentru materiale diamag-

RY
netice sau -paramagnetice .B, variază liniar. cu intensitatea câmpului mag-
ma. -' netie, Pentru materiale feromag-
A a „-. netice” această dependenţă. este

RA
A Ma „> “mai complicată. O curbă tipică .
saturatie „de măgnetizare 2 este reprezen-
„d. o TC tată, în figura 1.7 a [16]. Proba, |
= 7 | iniţial, nu a fost magnetizată.

LIB
= | i | Permeabilitatea relativă într-un
i Sa “punct de pe curba:-de magnetiza-
aL: » max, m Bi” mara B
a re este u,_= — = 79:10 —.

ITY
A] Ia Dependenţa - de cimp a
ff _ permeabilităţii relative pentru
| ft si i mi „eurba demagnetizare de mai sus
fu se'redatăîn figura I.7b. Curba

RS
% de magnhetizare are o pantă
ih „finită în origine;. definind per-
... meabilitatea Amițială pu. Permea-,
im BOO. i: E
gif ,""punde umax Văla POTes-
maximătângentei
bilitateapântei curba
2
IV
e | dusă dinorigine.
' de magnetizare
-$ 20ol- Polarizarea mag g dee va
UN

S “creşte la început repede cu

3 | creşterea intensității cîmpului
Sof e O i... ca apoiaceastă,
magnetie,pentru
Vi it 1 creşteresă fie "mai lentă. La
til valori H destul deridicate curba,
AL

sotii
0 5000... A "ivitinde spre _o':valoare: constantă
gi | „a mpolarizării, corespunzătoare
Fig. "1. 7.— Dependenţa de intensitatea cimpului ''saturajiei magnetice.
TR

magnetic a polarizării magnetice (a) şi respectiv

, Și :
Rezultatele experimentale
„ permeabilităţii relative (b). . p
+ arată că indueţia magnetică în
Ma
substanţe ordonate magnetic nu este în întregime determinată de intensitatea
EN

cîmpului:magnetic, dar că aceasta depinde şi de istoria” magneticăa probei.

Curba-de magnetizare,ireprezentată în figura 1.8, obţinută pentru o probă,
care iniţial-nu a; fost: magnetizată. se numește curbaide primă. magnetizare.
—
După ce s-a atins saturaţia, vom scădea intensitatea cîmpului magnetice
/C

figura 1.8. Cimpul de inducţie va descreşte însă mult mai puţin com-
parativ cu curba de.primă magnetizare. Pentru H ==.0 existăo valoare .
a inducției diferită de zero pe care o denumim inducția remanentă B,-
Pentru a anula, această inducție va, trebui să aplicăm un cîmp magnetic He
SI

denumit câmp coercitiv, de sens contrar cîmpului magnetic inițial. Dacă

H creşte în continuare în sens negativ, magnetizarea probei este de sens
IA

contrar celei inițiale, crescind la început mai rapid, iar apoi mai lent cu
cîmpul, -pînă la atingerea valorii d& saturație" —' Bs. Scăzind!' cîmpul de
U

. ' i . - “
... . , . pace ,
„ti Pre „a

-"'2) Denumim curbă de magnetizare dependenţa de intensita tea cimpului magnetic atit a
BC

fiindproporţionale. . vi. za .
lui M cit şi B, cele două mărimi

26
 la — Hama la valoarea 0, inducția, magnetică va, scade
pînă, la valoarea
—B,, se anulează la o:valoare a cîmpului H, şi creşte
la valoarea B;,
pentru H = Haas. Curba astfel obţinută se numește
curbă (ciclu) de his-

RY
terezis. N i
- i a
. a“
Îi . 4,

RA
în...

LIB
.
o.
on o
n

ITY
——
Epes
E RS
IV
Fig. 1. 8. — Ciclu de histerezis.

Să analizăm valorile permeabilităţii u considerind ciclul de his-

UN

terezis. de mai sus. La HI = 0 se'vede că u devine infinit.

Pe de altă
parte, cind B = 0,:u = 0. Rezultă deci--că valorile u au semnificaţii
numâi în cazul curbelor
de 'primă magnetizare. | a
In funeţie de mărimea cielului de histerezis vom clasifică, materia_
AL

„lele în: .
+. „2) materiale magnetice moice au un ciclu de histerezis mic ;
„.b) materiale: magnetice dure ce se caracterizează prin valori ridicate
TR

ale. inducție
i remanente şi cîmpului coercitiv.
:*- Pentru comparaţie: prezentăm în figura 1.9 ciclurile
- de. histerezis
pentru două materiale tipice din- grupele (a) și respectiv (b) şi anume
EN

un
aliaj de fier cu 4% at Si [21] si respectiv la aliajul SmCo; [22]. Ii
În tabelele 1.2 şi 1.3 redăm cîteva caracteristici magnetice ale unor
materiule tolosite uzual în tehnică.”
/C

a)

43, Condiţii de graniţă “pentru inducția magnetică B şi...

SI

». intensitatea cîmpului magnetic H . . . . -:

IA

, În definirea, intensității cîmpului magnetic, am considerat; un mediu

infinit, neglijind efectele curentului de polarizare de suprafaţă, de den-
Sitate |, =M xn. Relaţiile stabilite deja, le putem folosi în interiorul
U

sau în afara unui corp finit, dar nu în punctele situate pe suprafaţa; aces-
tuia. În această ultimă situaţie va trebui să ţinem seama, de curenţii
BC

de magnetizare de suprafaţă |. sau să adoptăm o procedură de a include

27
 .
sin

BT):

RY
Atiaj EeSi 17

RA
„manocțistatin i

LIB
6 4 2 2 4 6
n
„Alm 15105Ă.-

ITY
ta)
E RS 4.b)
IV
Fig. 1. 9. — Ciclu de histerezis, (a) la aliajul fier- siliciu [21]; (b) la compusul
po , SmCo; [22].
pa.
UN

TABELUL 1.2.
Materiale magnetice cu permeabilitate ridicată i
Valori earaeteristice [19] . ,
7

Poluri-. |
Permeabi- |. , 4 |
AL

| |
a : |Permeabi-|
litatea ia .
Zârea a] CamCîmp
| sai: : :| Tratament 7 ; magnetică ici
“Material” Eorma| te [20 Gs=3 litate _ -£ la | coercitiv
TR

=] :- max saturație | e"

IS (7)

/tier pur placă |recopt Ia | | |

EN

99,95 :950*C 5.000 | 180 000 2,15 4

permalloy 45 = recopt la | a | |
54,71% Fe, 45% Ni, 0,3%Mn |placă 1050*C 2500 | 25000 1,6 23,9
/C

permalloy '78 jrecopt la* 1

21,2% Fe, 78, 5% Ni, 0 »3 %hIn placă | 1050*C 8 000 100 000 1,07 4.
Mu metal - d recopt la” i | | ”
SI

15%te, 79%Ni, 5% Mo, placă |1300%C în: a Ra „:

0,3% Mn hidrogen „20 000 100 000 | ,0,65 4
IA

supermalloy a „|recopt la* a MC ;

15,7%Fe, î 9NIi, 5 %Mo, :: placă [1300*C în. -|:100000 |.800000 0,80 0,16. -
0,3 %:Mn.: hidrogen. ”
U

* răcire controlată sau câlire,

Obs. Valorile nuraerice, din tabel sint luate după Handbook of Chemistay and Physics r 19) şi exprimate în unităţi SI.
1A/m=a 477 10—3 Oecad, 0126 Oe,
BC

"1T 310% Gs,

 TABELUL 13.
Materiale înagnetice dure.
Valori caraeteristice : [19] în

RY
pi a | - Cimp | Inducţia Permea-
Aliajul O | "Tratament termie coercitiv | 'remanentă | . pilitate

RA
| H (Am) BAT) iniţială

AlnicoV „4... Răcit de 1a 1300€ în

8% AL, 14% Ni; 24%Co. | etmp magnetic,

LIB
| Sa
3% Cu, rest jier O | Ja '600:G -43,72103 1,25
Ainico I Răcit în aer Ia 1200*C
12% AI, 20
Ni, %
|
5%co, |. recopt la 700* „35,0+103 0,72 4,

ITY
rest fier : N Aa :.

Aliaj platin-cobalt | Călit în uleila 1200*C,

77% Pt, 23%Co recopt la 650*C 28,7.104 0,50 nl

RS
în relaţiile stabilite deja discontinuitatea, în M.
mai uzitait şi ca atare Ultimul procedeu este
îl vom folosi pentru a specifica e ondiţiile de. graniță,
pentru B şi H, la limita de separare a două medii. E
„€ -
IV
„ pad,
UN

P /] Fo A |

Fig. 1. 10. — Condiţii „de. graniță

A iu) E
> 2
pentru vectorii H și respectiv BB,
. B
NE Ha [al VI | Hu 2
AL

i
E „1

[lat
d
TR

Să considerăm un corp material cu permeabilitatea u

vid — figura I.10a.. Avem. așezat în
EN

Sandra = pasi (1.4.21)

/C

_- Presupunem că.în contur nu sînt curenţi ade văraţi (de conduc

ţie),
deci pai = 0. La limită, cînd At —0, avem
SI

Hu = Ha. ii. „(1.4.22)

IA

Componenta tangenţială a lui H este continuă la, suprafaţa

de separare
a două, medii. Corhponenta tangenţială a lui B este
discontinuă, deoarece
U

Bu
a,__ Ba
(14.23)
BC

Ho Me

29
 valorile u diferind mult de u,.pentru materiale feromagnetice. Disconti-
nuitaitea, componentei tangenţiale a lui, B se datorește polarizării magne-
tice prin curenţi de suprafâță..
Pentru a. determina condiţiile la limită pentru componentele nor-
a. hd

RY
male ale lui B şi H, ţinem, seama de relaţi YB =a0. Aplicînd teorema
divergenţei la suprafaţa. închisă, din figura I.10(b), în condiţiala limită
Al 0 avem .-.. e | Aa 4
m

RA
at
“
e aaa mmm min Bea Bi . a ae e enim
m ce ae ae e mea aaa ([4.:24)
ama
-
1
- PA DRE ae PNI pp il
Componenta normală a lui B este continuă la suprafața de separate a,
| i

mediilor. Componenta normală 'a lui H nu mai este continuă deoarece.

LIB
a Uo Han= Han Si po u- (1.4.25)

Rezultatul de: mai sus apare ca o consecință a: polarizării magnetice a

ITY
materialului, polarizare analogă formal cu cea discutată în electrostatică.
PR i . . . .
a tu, Daia E Aa

1.5. Potenţial scalar magnetic. Cîmp de demagnetizare

RS
a CCPet it e tut Dai IRI NI A

1.54. Potenţial:scalar'magnetic it ii ,
e
oi i pai
„ha Nii
VE
Să considerăm un corp magnetizat, de volum 9, limitat de su-
prafaţa S, într-o regiune a spaţiului unde densitatea de curent j. = 0.
În acest caz vom avea Sa |
NI

YI XHz0. | (1.5.1)
Relaţia (1.5.1). reprezintă condiţia pentru ca un vector, cînlp să provină
U

dintr-un- potenţial scalar VA, deci. a A A

AL

-.

Mărimea V, poartă numele de potenţial scalar magnetic.

TR

Plecînd de la relaţia (1.3.16) şi ţinînd seamă că dB = uodH se

poate arăta că [1]... i e a apa
fr m E Le MOI
Vu = 4z1 Ar) MEI do (1.5.3)
EN

Jslr—r'| 4 o |P —r'|
„a Ă da pa A Ă

cu rezultatele obţinute în electrostatică, putem

. . .

'Compazind această relaţie

interpreta M-n ca o densitate de suprafaţă de „sarcini magnetice”
/C

Dom ia —V'M ea o. distribuţie de volum pr a; psareinilor magnetice”.

Această comparaţie constituie desigur nnmai o echivalență formală. gi ..
p NR -- , . i
i
SI

1.5.2.: Cîmp de demagnetizare

IA

în cazul cînd există.o discontinuitate, la suprafaţa de separare a

două medii, va apare o densitate superficială, aparentă a magnetizării
U

dată de relaţia (1.5.3). Aceasta va crea un cîmp de sens contrar magne-

tizării iniţiale a probei, pe care îl. vom denumi cîmp de demagnetizare Ha.
BC

39
 Cu excepţia unor cazuri particulare,: forma, acestu
i cîmp este dificil de
exprimat analitic.
Cimpul magnetie în interiorul probei are forma.

RY
.
a
a.
a. ia H, = Ho — NM, + (LB)
unde N, este denumit actor de demagnetizare.

RA
n mt
me resraa ae cra emma n o moe mee e

Relaţia de mai sus cere ca,

proba să fie uniform magnetizată. Forma
potenţialului magnetice în
cazul magnetizării, uniforme în acord cu
(1.5.3). este

L IB
- = po ao e 0L545)
: Oiagre : dr vu |r i r'|, - ' .

unde am scos în faţa integralei magnetizarea.

AM, constantă,

ITY
Problema cîmpului magnetic într-un elipsoid afost
de Maxwell [23]. Acesta arată, că, determinar analizată încă,
ea, teoretică a potenţialului
magnetic scalar într-un corp magnetizat uniform
este matematic echiva-
lentă cu determinarea, cimpului gravitaționa

RS
l, într-un corp de aceeaşi
iormă, și de densitate uniformă, Astfel, dacă V,
este potenţialul gravi-
taţional al corpului de densitate uniformă 'p; poten
ţialul magnetic scalar
STIRE
după direcţia a, Vaz, al aceluiaSE
și corp estea — 0V- .
dacă corpul este uni-.
VE
x
form magnetizat, cu condiţia ca M = p. În" âceste” condiţi
matematică a acestuia ur corespunde cu primul termen i expresia
din relaţia. (1.5.3).
NI

In condiţiile în care magnetizarea JM: este uniior

mă,
funcţie pătratică, de coordonate. Din teoria potenţialului:V, rezultă,
trebuie să fie o
condiţie este îndeplinită [24] numai în cazul cînd că această,
LU

corpul este limitat de

suprafeţe de ordinul doi: Corpurile 'de forma'cea mai
generală, delimi-
tate prin suprafeţe! de isradul 'doi,: sînt elipsoiz
ii.
„_Kellog [25] prezintă metode de determinare a coeficienţilor
magnetizare No No şi Noe pentru. elipsoizi. Soluţii „comple de de-
RA

te, obţine
Osborne [26] şi Stoner '[27]. Osborne! [26] prezintă nomogr
calculul
ame pențru
coeficienţilor de demagnetizare ai elipsoizilor funcţie” de raportul
dimensiunilor;
Ni vom! reproduce acestă! nomograms, limitindu-ne la
NT

prezentarea, 'îh tabelul I:4, a unor valori reprezentative a coeficienţilor

de demagnetizare. - | e
„-. Coeficienţii Nas, Noy şi No, nu sint independenţi, interdependența.
lor putînd fi exprimată prin :relaţia
CE

|
e ee | a dai | N pa + N + No =L. DD (1.5.6)
Hi

„a + Să schițăm, modul în.care, folosind expresia potenţialului magnetice

/

Sealar V,, putem calcula cimpul de demagnetizare

considera o sferă de rază a aşezată în cimpul magnetic al unei sfere. Vom
SI

de intensitate II-.
coarece
IA

E | EH =.— V, Va Ne i | : - a ALO)
sa

și VB = 0 avem u VH = 0, rezultă că potenţialul magneti scalar satis-

U

lace ecuaţia Laplace |» i. i Na 4

1

CR Va Ras)
3
BC

3t
 TABELUL 14: i
Coejieienţi de demagnotizare

RY
Ş Raportul Bară | Elipsoid p - Elipsoid
lungime /diame tru alungit . turtit

0 oo | o | tu

RA
1 200| sa oa: | pata

LIB
2 14 «101: | , 1,735.10-1 |. 2364.10 E
5 4 10| 5,58 „0-2 1,248 10-1
10: | uzau0-z: | : 2,03; „102| 6.96 103, E

TY
IE 20 -0| 6417-1072. [i 6,75 100. - [069 o

SI
oo | oo Ă DE E PIE —

a
În, coordonate
200,
sferice, relația
ao e
ER
1B5isto
(1.5.8) poate: fi scrisă
ti 3,9 „103.
i
E
IV
- „i Ym ale e)
0Vs, 1 82 Ya:
„m? or | 0 ] msinz log? d,
UN

IER Se a Pia Pe f. ua pp pi E a „| 0)

| , NE i pi pat
ap 8
hi DIE
r sin 8 „29
(siind
d
Sa) pi
Je De
AL

Ca o consecinţă, a simețrici sidrice, Va nu “depinde de, „coordonata

azimutală 9.
TR

| Admiţînd, soluţii de: forma, Vu = : ZX, unde. "2 este funcție, numai
„de. r iar Yo funeţie. numai de d şi ţinînd seamă. de. condiţiile, la limiţă,
se, poate arăta că:
EN

ai -
/C

Cîmpul magnetic în interiorul. sferei este diminuat prin

i " A | . A i |

Z
. PI

com-
. . : . E . - - AM

parativ cu valoarea cimpului exterior Hy. „Coeficientul de demagnetizare

1... pe,
SI

în acest; caz este .Noi DE ce

IA

5.3. Corecţii la valorile magnetizării

U

Curba, de magnelizare. trâsată prin măsurători oxperimentale va

trebui corectată corespunzător efectelor de demagnetizare. Să consi-
BC

derăm curba de magnetizare determinată, experimental — figura I.Lla.

32 | !
 RY
PJ L-_—— P2

RA
LI B
0, | H

(a) (b)
Fig. I|. 11, — Corecţii datorită cîmpului de demagnetizare.

TY
Cimpul în interiorul probei,
la care este supu
H = H — NM. Vom duce dreapta 0” de s efectiv materialul este
ţia considerată, cîmpul magnetic ecuaţie NM. Pentru
aplicat este H, = PP, iar cîmp siţua.-

SI
demagnetizare.. AN»M = PP. ul de
Pentru a, obține curba real
va trebui să alegem ca, referinț ă M = Ju)
ă axele oblice 0” — 07. Trec

R
rectangulare se obţine curba înd la axe
din figura I.11b, care redă valo
ale magnetizării funcţie de cîmp rile reale
.
VE
Magnetizarea trebuie să fie para |
un cristal, aceastăpd ceri. nțăx e real . lelă, cu cîmpul exterior Ho. Pentru
izată dacă, Hy e pâralel cu o
direcţie
NI
LU

I.6. Inducţia electromagnetică. Ecuațiile Maxwell şi Lorentz

6.1 Legea Faraday a inducției
RA

T'enomenul inducției electrom

mare de date experimentale, este agnetice, pus în evidență, de un număr
NT

exprimat de legea Paraday a. indu

are asociază o forţă electromotoa cției
O în circuiţ re £ unei schimbări a fluxului
magnetic
CE

6 = — dp . (1.6.1)

„Este important
mentală, independentă, denu subl iniaţ că, această relaţie
/

poate îi obţinută, din alţe legieste o lege euperi-

experimentale și
SI

apare ca un rezultat al cons

ervării energiei.
Pentru a determina, forma, diferenţială
a legii scriem
IA

[ d
6 = p EQ = — ab d e
Dn d$
P di 1.6.2
U

di j, i ( )
unde (T) reprezinţă conturul
BC

închis (circuitul) ce mărginește

Parcursă, de fluxul %.. suprafaţa, S
o
| Ia
3 — ce 32
33
 Aplicînd teorema Stokes la curba închisă (IL) ce delinitează supra-
faţa S avem

RY
Lă

pa = | (97 x Es = — |d Bn 48, (1.6.3)

T Ss t Js

RA
de unde

Y x E = — i N (L64)

LI B
6.2. Ecuațiile Maxwell şi legea lui Lorentz

ITY
Vom trece: în revistă relaţiile obţinute de Maxwell într-un
caz mai general şi anume acela al dependenţei de timpa cîmpurilor
electrice şi magnetice. Pentru a analiza interdependența mărimilor B și IL

RS
şi respectiv E şi D, Maxwell introduce următoarele ipoteze: (1) Consi-
deră toţi curenţii închiși. Pentru aceasta admite că, curenţii de doscăr-
care se închid prin curenţi de deplasare în dieleciric de densitate ja.
(2) Legea Faraday a inducției are o valabilitate generală. Aceasta se
VE
poate aplica la orice contur închis situat într-un mediu oarecare.
Condiţia, (1) conduce 1a o, densitate totală a curentului i, dată de !
la = it a. | (6.5)
I
UN

Deoarece curentul este închis avem |

| . Via = Vi + Vie. | (1.6.6)

În acord cu (1.2.22) |
AL

OD _ 96, (1.6.7
Var =” 61)
TR

Pinînd seama de ecuaţia de continuitate

9 ,
EN

Yi + zi = 0, (1.6.8)

rezultă, că densitatea curenților de deplasare conform (1.6.7) este

/C

9D..
ja = —Z, 1.6.9
(1.6.9)
SI

Curenţii de deplasare apar şi în vid. Relaţia (1.6.9) mai poate fi scrisă

IA

9D
a fa 2 E
kr 9 = I.6.10
go a (
U

Ne propunem. să generalizăm relaţia (1.4.10) înlocuind i, prin densitatea,

BC

totală i, de curent, incluzind şi pe cel de deplasare.

24
 Avem astfel

XA ii + e CGI)

RY
Rezumind relaţiile obţinute avem
.
|

RA
XxE= 2,OB 9 OD
xp V x 2.
le + o (1.6.12)
VB =0, VD = p,.

LIB
La acestea se adaugă alte trei expresii ce leagă între
magnetice şi anume ele mărimile electro-

D=-E; B=uH; j=y£. (1.6.13)

TY
Aceste relaţii formează, sistemul de ecuații Mazwe
ll caracterizînd cîmpul
electromagnetic. |
Ca urmare a prezenţei unor discontinuități la supraf

SI
să luăm în considerare, . în plus, şi condiţ aţa, probei trebuie
iile de graniță. j
„În final menţionăm expresia forţei Loreniz,

ER
sarcinii electrice Q aflată în mișcare cu viteza ce acţionează 'asupra
v considerînd atâţ acţiunile
cimpurilor electrice E cîţ şi a celui de inducţ
ie magnetică B
7 E = Q(E +vxB). Sa (1.6.14)
IV
UN

.6.3/ Inducţie electromagnetică |

| Ne propunem să, discutăm două probleme
electromagnetică, și anume inductanţa şi inductipice legate de inducția,
AL

tanţa mutuală.
Inducţia magnetică, B(r.) a unui circuit
este liniar dependentă de geometria circui (T,) într-un punot r,
ţului (rel. (1.3.11) şi (1.3.13)).
TR

uo
Br) = Pour, 7 [
Ș AhA XX(r
(2 —r
—rp,
| dr Jr ra —r[3
Astfel pentru circuite rigide staţionare,
EN

modificările fluxului lui b(r.)

rezultă din variaţii ale curentului 7
ce străbate circuitul

449 (1.6.15)
/C

d AI d
- Dacă fluxul este proporțional
cu curentul Z, E este o constantă,
SI

Definim îndhictanță L prin

IA

L = | 1.6.16
. dZ d e
(
deci
|
U

pa op (16.17)
BC

at |

35
 "Pensiunea electromotoare indusă în circuit este proporţională şi de semn
contrar cu variaţiaîn timp a curentului ce îl străbate.
„Mai sus, am analizat cazul unui circuit izolat, unde fluxul de inducţie

RY
în circuit se datorește curentului ce îl străbate. Generalizînd, vom con-
sidera, n circuite ([,) parcurse de curenţii 1;. În acest caz variaţia fluxului '
în circuitul (T,) va fi influenţată de variațiile fluxului în toate circuitele (I;).

RA
_ea 49, Abu,
Pe a dby 1.618).
: dt 2 di ( )

LI B
SI
N

Dacă circuitele. sînt rigide, staţionare, modificările în fluxul de inducţie

Î, sînt determinate de variaţii în curenţii I, ce parcurg aceste circuite.
Astfel
dy _ dou d,

ITY
(1.6.19)
dt dI; dt
db
sînt constanţi; independenţi de 7, Pot

RS
În general coeficienții
| 3
exista şi situaţii cînd 7 depind de nelinearitatea
VE mediului magnetic

asociată cu configuraţia circuitului. | o

i . . j . . . |

Vom defini înductanța mutuală, My prin |

I
Mg
dr, ]
(1.6.20)
UN

Sa
Să considerăm cazul a două circuite staţionare, rigide (I,) şi (Le) în
i mediu” linear — figura 1.12. O parte
AL

Ir.) N din fluxul de inducţie produs de

LE - cireuitul ([,) va traversa circuitul (I,).
Vom nota acest îlux prin baz
TR

9i =( s, Busa5
12 052 = = (6.21)
EN

| = (0 x A)45, = Aa,
„ds T,
/C

sau:
fr
bi = bol fe î Ahdle (76.22)
Ar Jr jr, |ra—ral
SI

Fig. 1. 12.— Inducţia mutuală. Deoarece

IA

pa Pe a Ala
bo | | Ad (1.6.3)
di | di 4r Jr, Jr, |ra—r,| ”
U

Mp == „Ho. [AA (1.6.24)

BC

47 Ta T, Ira — DD |

„36
 Relaţia (1.6.24) este cunoscută sub denumirea,
a înductanţei mutuale. Calculul explicit a lui de formula Neumann
M,, este în general dificil,

RY
.6.4. Energia cîmpului magnetic staționar

RA
Să considerăm un sistem de conductori parcur
de densitateş,. Vom presupune că mediul magne și de curenţi electrici
tic este linear. Energia

LIB
totală a sistemului, înmagazinată în cîmpul
magnetic este definită prin

= — | BE do. i (L.6.25)

TY
Folosind relaţiile stabilite anterior rezult
ă

I,, = = Aj do = 9 AA (1.6.26)

SI
2 v 2 P f
Cum

ER
| N
b = d, Bas =$ (7 x A)dS = Aal, (16.27)
| S
IV
S T
/ .
pentru curenţi lineari avem - ia
UN

| | Wa = 2-70. Se . (1.6.28)
entru Sistemul de
“| .

circuite
/ .

considerat,
. .

energia,
| €

cîmpului
. “A

magnetic
. i

este
AL

Wa LD
=:

(Liga
TR

7. Circuite magnetice
EN

.7.1. Conceptul de circuit magnetic

/C

" Conceptul de circuit magnetic poate

Curent electric. Noţiunile care le fi introdus similar cu cel de
folosiţe în; electricitate, cum detini m sînt analoage formal cu cele
se vede dealtfel mai jos
SI

(1) Analog cu tensiunea, electrică U =

E dl vom defini tensiunea
e Jr
magnetomotoare Umm .
IA

a =$ MAL era)
U

Tensiunea, magnetomotoare este

BC

cerea fluxului O în circuitul magnconsideraţă responsabilă, pentru produ-

etic,

37
 (2) Prin analogie cu rezistenţa electrică, vom defini relucianta Pa

d Hal

RY
Rp — = Lan 2
(1.7.2)
p Ba as 9% |

RA
b fiind fluxul inductanţei magnetice ce parcurge cireuitul (IT). Deci

LI B
Um = PR. ÎI (1.7.3)

Relaţia (1.7.3) este analoagă cu legea lui Ohm. |

n cazul cînd B este uniform, efectuînd integrările în (].7.2) obţinem
1

ITY
R, =5? | ( I.7.4 )

unde 1 reprezintă lungimea, circuitului, S secţiunea transversală iar u

RS
permeabilitatea.
În cazul cînd circuitul magnetic este format; din mai multe tron-
soane caracterizate fiecare prin permeabilitatea vu, lungimea Î; și sec-
țiunea S&; Sa m.
VE
Ry = i, (1.7.5)
>, (4 S
I
UN

Vom defini permeanţa A, ca inversul reluctanţei |

A= ÎL 05, | (1.7.6)
: Rima l |
AL

Redăm în figura 1.13, schema unui circuit magnetic. Valoarea per-

meabilităţii magnetice pu a materialului din care este format circuitul
| este mult mai mare ca cea a mediului
TR

(aer) uo. Componenta tangenţială a

“ cîmpului de inducție este mult mai
mare în interiorul materialului cu
permeabilitate u (1.4.23).
EN

Liniile de inducţie au o conii-

guraţie analogă cu ale curenților
într-un conductor, închizîndu-se prin
/C

ele înşile. Un astfel de sistem destinat

să canalizeze fluxul de inducţie se nu-
meşte circuit magnetic. Un circuit mag-
netic, tipice — figura I.13—este iormat
SI

dintr-un întrefier (1), piesele polare

(2, 3), miezurile (4, 5) şi chiulasa (6).
IA

Fig. 1.13.— Circuit magnetic. Definim j lut util, iluxul ce străbate

| circuitul magnetic, schematizat în
figura 1.13 prin (a). În afară de acest flux util poate apare un flua de
U

dispersie, corespunzător liniilor de forță (b). Din cauza permeabilității

ridicase a materialului din care este format circuitul, fluxul util constituie
BC

partea cea mai mare din fluxul total.

1

38
 Să notăm prin S şi 1 secţiunea, Și respectiv lungimea traseului
în
circuit iar S şi l, secţiunea şi lungimea, întrefierului. Reluctanţa
totalăa
circuitului magnetic este -

RY
|

lo = (e pp E -). LI)
US Lo

RA
US | uo Il
Astfel, R,, este echivalentă, cu reluctanța unui „circuiţ omogen
” de lun-
gime 1 şi secţiunea, S, constituit dintr-o „Substanță”” cu
permeabilitate

LIB
efectivă ue

ue = LL (1.7.8)
1 + to.

TY
ol
Pentru valori mari u (u > ue) permeabilitatea, efectivă este

SI
He = Uo—> ; (1.7.9)
independenţă, de variațiile lui pu. Introducerea, unui întrefie
magnetice este utilăîn cazul cînd trebuie să avem ER
r în circuitul
o permeabilitate inde-
pendentă de intensitatea, cîmpului magnetic sau de tempera -
IV
tură.
UN

fo! Calculul unul circuit magnetic utilizînd magneţi permanenţi

| Ne propunem să calculăm inducția magnetică în întrefi
erul unui
AL

magnet permanent (de exemplu, confecţionat din

alnico 5). Să notăm
mărimile caracteristice întrefierului prin Bo Ho So
şi lo, în timp ce mări-
mile corespunzătoare magnetului propriu-zis sînt B,
H, S şi].
TR

Aplicînd relaţiile deduse în $ 1.4 la acest circuit magnet

ic, avem
Bo |
—l + Hl=0. (I.7.10)
EN

io
Fluxul magnetic în întrefier Po = BoSo poate fi
la, iluxul în magnet O = BS înmulţit cu un coeficient obţinut plecînd de
f, subunitar care
/C

ține seama, de pierderile prin îluxul de dispersie. În acest caz

|

Boo =f,BS. (1.711)

SI

Notina spe Be | (7.12

a 1 l S ?
IA

, , 0

avem | = —m PB, Po Ta3)

U

Ho
, Relaţia (1.7.13) ne dă, intensitatea, cîmpului magnetic
BC

inducția, magnetică B. Această relaţie, în planul funcţie de

(B, 11), poate fi repre-

'39
 zentaită printr-o dreaptă cu panta —n/uca cărei intersecţie cu curbade de-
magnetizare, ne dăpunctul de îuncționare P (fig. 1.14). Acest punct al
curbei se caracterizează prin faptul că tensiunea magnetomotoare dispo-

RY
nibilă cste egală cu tensiunea magnetomotoare necesară.
Prin analogie cu N, din relaţia (1.5.8) factorul se numeşte coefi-
cientul câmpului de demagnetizare şi este în mod obişnuit; subunitar.

RA
LI B
TY
Fig. 1.14. — Curba de demagne-
tizare pentru aliajul alnico 5.

R SI
o g E
O

a
O

„8
0 O

O:
<
9
“i
O
CN
VE 2
,

m3)
NR
(Joule
.
I,
HIA/m) BH
NI

Inducţia magnetică B, în întrefier, corespunzătoare punctului de

'funeționare, se determină cunoscînd valoarea B citită de:pe grafic. .
LU

Bo = f-B. 4)
0
RA

Eficienţa unui circuit magnetic trebuie corelată cu valoarea (BH max

a magnetului.. Punctul P de funcţionare trebuie astfel ales încît să cores-
pundă cu această condiție de funcţionare. Plecind de la, relaţiile (1.7.10)
NT

Și. (.7.14) avem

Bo = [E a bol BE), | | j (1.7.15)

CE

unde prin % şi v am notat volumul magnetului (SI) și respectiv al între-

fierului (990). |
/

În cazul cînd volumele » şi w, sint impuse constructiv, Bg depinde

de produsul (BH) caracteristic punctului de funcţionare P. În proiec:
SI

tarea circuitului va. trebui să alegem punctul de funcţionare P,, cores-

punzător valorii maxime (BH)aa. Acesta — experimental — se constată
IA

că se află.pe diagonala dreptunghiului construit pe laturile OH, şi OB,

(fig. 1.14). Punctul P, dă valorile B şi H, ce permit apoi calculul
secţiunilor optime ale magnetului, cu ajutorul relaţiilor (1.7.11) şi (1.7.13).
U

s=| era (16)

BC

0Ji

4
40
 Pentru un circuit folosind
„Deţi mag-
permanenţi unde este de dorit + B.
ca B să rămînă relaţiv cons

RY
aplică un cîmp de demagneti tant, se
zare mo-
derat, deplasîndu-se punctul
ţionare în P, —figura, 1.15. La de fune- -
încetarea,

RA
acțiunii cîmpului exterior,
P, se depla-
sează în P,. Maonetul se spu
ne
stabilizat. Dacă asupra, circuitu că este
lui acţio-
nează un cîmp magneticJI

LIB
de inţensi-
tate mai mică, decât diferenţa,
între intensităţile cîmpului HI p,—Hp,
corespun-
zătoare punctelor P, și P,,
la încetarea,
acțiunii acestuia, punctul de
funcţionare

TY
va fi P.. În aceste condiții polariza
magnetică se va deplasa în
rea, -H
lung [re
curbe de histerezis reprezent ul unei
ate prin

SI
linie punctată. Fig. 1.15. — Funcționarea “unui
magnetic circuit
cind se cere ca B = constant.

ER
/
/
I8. Mărimi caracteristice electromagnetismulu
18.1. Sisteme de unităţi
IV
UN

1 În electricitate și magnetism
Inăsură,, se folosese 4 sistemede unităţi
.de.
1) Sistemul internațional : de unități
2). Sistemul CGS (SI -
Bi, centimetru, gram, secu
nâă, și biot (Bi), numit
AL

și OGSem, în prezentare tridimension

Permeabilita.tea, ală , şi not at în trecuţ CGSu, (cu
vidului ca unitate electromagnetică,
Bi = 104). | independentă, ;.
TR

3) Sistemul CGS7r, centim

etru, gram, secundă şi
Numit și OGSes în reprezent franklin (Fr)
are tridim ensională şi nota în: trecut
0GSe, (eu permitivitatea, prin
EN

vidului ca, unitate electromagnetică, indepen-

dentă; 1 Fr
3-10 0).
/C

4) Sistemul CGS Gauss (simetric), centimetr

ȘI ho = u, gram! Şi secundă, în
(mărimi adimens ionale). Măr
Valorile numerice corespunzăto imile magnetice au
are sistem
cleotrice se scriu în sistemul CGS ului OGSBi în timp ce mărimi
SI

EFr. le
Principalele mărimi caracter
istice electromagnetismul
IA

Zentate în STAS 1317/9-74. ui sînt pre-

cea dată, în acest standard "Te rmi nol ogia, folosită în lucrarea, de
faţă este
Polarizaţie pentru care pre cu excepţia termenilor. de magnetizaţie şi
ferăm magnetizare şi res
U

In tabelul 1.5 definițiile unor pectiv

Prezentăm factorii de con mărimi electrice Şi magneticepol arizare. Redăm
versie între mărimile exprim . În tabelul L.6
BC

ȘI respectiv CGS-Gauss. ate în sistemul SI

41
 oțţonpur
RY 0 YUrUIIdop

“pened
nIŢBUL 2 (UIO[n00 Ţ 9p BOŢI7D90
; NINUL unau od ptIt [4 OIEIIANUIIAI
RA
9d "OA [ 3p COEIISUaŢUŢ NO 9114
0219 duo un 2100 uţ *dOIgozI IS

Ve Se p- BN el ui/-I
-ua3our0 nrpauu nun TOVEIATIIUILI2d
2p EIESIOASULIy
“eImed
Furţd
LIB
nIpur
Eţejezdus ego
Y Ve Sez_Ul ([UrO[n02
nIVUI 9 < poraoa1a o14onpul
O-IpIĂ ((UIOŢNnOd Ţ Sp 91179912 zul/')
XUI]
du
un
[nun
9Onpold
E BOȚIPao
3109 uUB0uI0
tiţonpuj
IT
NIouI [ 9p Ejejerdns o ad urIozțun
“veryed RS E SP
(92719312
PDQIIISIp NITOUI-qUIOȚNOI Ţ 3p 211] Ve Seul u1/%) nIauI 9d quro[n02 Ţ9$Ţ0J e2129nd) LIepIJIodns
-93[9 [MŢuduroul
PEIOIJIOĂNS
9p EICunuuI9ap
POȚIIOALD LIȘUZIICIOd
IV dp d
e ŢOŢIIDALD OIȘUZIILIOJ
“no nNINOUI [ NO
un-IVUŢ ULIOJIun IINCIIISIp nIYou
1659 UINIOA UN eItd
K ad
N
91179219 AIUZIIEIOd
= C[UrO[n02 Ţ 2p 21199912 [nudurou 5p
PILUIUII9IOp RAȚIŢIAIO LIjUZIIEIOd
Ve Seul zul/D nI3our AL
od cpuuo[noo
*Quto[nod Ţ 9p CUŢOIBS nd 3t9
-apouy (102 ţuun tIdnse UOŢAou Ţ
TR IP
2p EÂIOJ 0 LIDIOXD Ie D1Iv9 ud
-0u10 9[1)2212 MUNdUII POȚEIISUIIUL

Vo e_S*Bu-ul u/A nIoui 9d I104A 10

EN =. [O[UĂUIȚa LIIEIISUIUL
IS "puuny "3ţun Jo aŢitulJap
/C
10q
LOIIUNUIC “119
aŢiruIJoa
IS

UI bISOIĂXZI
baitilun

-u!S
DIŢULNUAC
9p Oe -UIjS
ou IEN
SI IX
IN[NUSNBUGLULOI)22[ 02psprooaua opedpuid I0[puuţanul ou IS ouimiun
IA
U

42
SI 1N1AdVL
BC
 "dur ap
29S9 RY
DINU 9p R$eJ
Oougtuu
Iesro Asuva
[nuaurour
ILIUAIIO
pup
RA
DUO 9s turxtur INIdn) : a1ţraAras

„43
“(O "E1S97 7 no ere3o pomoustu
oHonpur ap duo un-1ur “nou V . zul Yened nou C
LIB rodute
zu . 29 x ul=")
"UOŢALoU Ţ 9p urixeu
ur pouStur ŢUauozy
n[dno un
EIȚoIoXa Ie-S trnIpo vIduse “DIA
UJ enșIS “puouvurrad ezrzauStur Y
d102 nun [e 2rpoustur INŢUZDULOI
| *"Uoâ0uto
IT
onouâeur
“ned nou
but

duo UN-I1UI Beni

[ op PIESIOASULII
Bjeyerdns 0-1 [so Ţ

RS
1-V *g-AXS*
e gul
E TAL 12424 | spua = Q onouâeu XaI
op __dnoufeur roHjonpur InxurI
“(duo ap. omu od g[es
IV
-J9ASULII PUI SIoul op t7921Ţp)
Ypundas od nou [ 9p upuejsuo2
EZANA n9 plA ui usejdop av-s
UN
DIE
PUS
[$ (quuo[noo 7
no eorzou
ap
d102
POI1]99]0
nun
1-Vz-S*85 AL
2[S2] (a xAo=a
«
poroutur aţonpur
tIdnse
-I9XO
durţo
de
uozmou 7 9p
9129 uosouro
EÂIOȚ 0 ryo
orouŞtur
TR
[nun e orouSeu
"Iodure 7 op

tIțonpur
EN
(orțeualos 0) 12303 guoano un 9p
PINIEARIIS 9SHyosop aţoreadns țoun
= tate IS /C
u
«au
,
DIEOŢOUI073u3ciu SunjsuaL
AININIU02 [nduni t-op atuorţe3s
duiţo mun e gorpouseur bounjsua[

rodue
SI n
PONoUACUL 3UNISUII,
IA

S,
i
“duo op
IONUL tIțooap uz naour Ţ 9. U
tjut3sip ad radu ş 9p Porouâtuu . 2
opouseiu
DUNȚSU97 O FUŢUII272p a1t9 uoSouro
opouseu duo ap VOICIISUSIUL

V * „Ul nIzou 5d rodue IP H ţ H IN[NĂUIȚD POIEISUaUI BC

(2.1pnuap02) “s*r 1272q0,[
 *19Q9M
Ţ 9p 12107 npadord. ooueur
RY
XUIȚ un 2 9p IInțut[uŢ
p 9759 “rodue
“rodue p 7
9p bOŢLHSUAUI N2 ULISUOI ŢUdINI
Vp 31- atu HI — Auou I
aq
%

27 Ig Eleninur tțueonpul
a
DȚII919 NOII nun EĂULIONPUL RA
- Un 9p' SINOIEd PUII 2169 “UrIOJȚIII —_ ” T PiULIONnpuŢ
[ 9p Ejueourod
ITM2IŢ2 9p unijIod paun EÂULIANIOI
LIB
„LIuouy
: no „oryouSernu 3VeaS*r_SMez_ul |
:
sr
-
| __fruoqod nun
p
=
A
ar “ar Putna “1
“edit Ţ ap
Y -
BOTIOUSCUL DUNISU2I O ([NS IaqaA Ţ
9p Omouătul XI un 9p onpeq
IT aVoz_S* Sea
= ui
-PI9S IS O[OSIOASULII
2IUŢ ESuţIdno -
1unţţd9s tnop
“orpoufeu 31no
RS | H LIuay _2 = V
9
V Piuvourdd | “9
|
-IJ9 op TuniţIod poun eţurouIlog
'
VE -
—
—
NI ”
r
nun
r
— 17] = 47a u popou Su
TIIEIAŢIdaasns
.
ST
O uțuIIdop nou 9 rodut

—
"EIS27 Ț 2p a1ţonpuţ
.
— Ț
LU nuu
A
9/7
._0[*2p = 91

= în +7
07 |

YENI
Lou Iad
SALIAI “PI
m[npiA CoeIIIqeouIod
[ 9p OŢeSudu no opousuu z-Vez-S*BHeUu | cra] nou od £ruoy
durţo un 9109 uj dO170zŢ [$ uoâ
-“0UI0 NIpOul [nun POTeIIIBoUurI2A
TR i.= a E oneuqrauzaa
“eL
“mIou od rodute
CIILOICA PUlAE RUIIOJțun 9IţuzIoau
2_0[*p/r 9p.
m-V*_S* 3% IL , [So]
.
II 91 = a
EN "a Yoprouâtur orjuzravlod | “2
-Scul O 9p RIRUIULI9I9p CIjEZIILIOd
— azi /C
-
“qno NIuI
ULIOJȚUN
Di
MNGIIISIp
Ţ 9p LUNIOA un-I7uţ
JeIEĂ
Ă
DIou Vrr-uu ui/V
|
NIȚRUU ad Iodurv
N-a
—— —1v
AS
HI
Z. SI 2ŢĂ EZIȚOUS
,
EA
.
IL
Jodut
-0u1 2p
Ţ 9p o9ouătur [nyuour
PytuţurIa]ap -erjuzryouzeji
Ap = e
uIp
IA
| | IS "puuy “]ţun 10q orțrurJap 10q
U ,
oțilurroq
IS

|
boeuf

UȚ Epsoadxa urs dInunuoq op otita -wis

DOUŢI FIȚ

dațuunuoq
BC a
(21pnu1pu02) "9" 1112Q»,[ e
 „TABELUL 1.6

RY
“ Tabel cuprinzînd conversia mărimilor din
sistemul
CGS-Gauss în sistemul SI

” Sistemul

RA
Mărimea
| CGS Gauss | Sistemul SI

Cimp electric (potenţial electric

| E(V, U)
ace av, U)

LIB
scalar, tensiune electrică)

Inducţie electrică | e DD. dm

—D
€o

ITY
Densitate de sarcină (sarcină
electrică, densitatea curentului 1
Pol Q, i, P) | P= Po (0, î,P) :
electric, polarizare electrică) ' i | /4z €o

RS
Inducţie magnetică D Pai
— BD
Ho
IVE
_———

Intensitatea cîmpului magnetic ; A(A)

magnetizare *, | Vâzuo Ba)
/

Susceptivitatea dp DR
magnetică
UN

x ț.

| - Susceptivitatea magnetică E Amoi

| molară Amoi -102
L

ua
RA

.8.2. Natura tensorială a mărimilor magnetice

4

„ Inducţia magnetică B și intensit

atea cîmpului magnetic H satisfac
NT

relaţii distinete,. deci şi natura lor

este diferită, Intensitatea cîmpului
magnetic apare ca efect al curenților
B apareca efect atât al curenților de de conducţie. Inducţia magnetică,
conducţie cît şi al celor de polarizare
n sistemul CGS, în vid, pot apar .
CE

mărimi, existînd o identitate aparentă e confuzii în definirea celor două,

. Diterenţa, esenţială între mărimile
B și HI trebuie căutată în. natu ra lor tensorială,
Să considerăm relaţia; (I.4.10) —-
I/

VXH=je=pv, (1.8.1)
IAS

unde v/, viteza de deplasare a, densităţii

este un
de volum p,, a sarcinii electrice
vector conlruvarianţ,.
Ecuaţia, tensorială, corespunzătoare lui
cind cîmpul magnetic E este o mărime (1.8.1) este omogenă în cazul
variantă [28] lensorială antisimetrică dublu contra
U

3.
Ş 0 pu — pvi.
BC

î 0at. (1.8.2)

45
 Densitatea de energie magnetică (1.6.25) are o formă tensorială
simplă dacă B este un tensor antisimetrice de două ori covariant de com-
ponente B,. În acest caz

RY
Wa = ȘI Bye. (8.8)

RA
Relaţia (1.3.11) 7B = 0 are îorma .
| 9By 8B,y, 2By , | d :
Putina 1. ai ——2 =0. :, I.8.4
04. DA (

LIB
0x, + 2, + N

Forţa ce se exercită asupra sarcinii în mișcare (1.3.7) poate fi scrisă

PF, = 0), By vi, (L.8.5)

TY
unde Q este un scalar iar F, este un vector covariant.
| Folosind mărimile tensoriale definite mai sus, ecuațiile magneto-
statice sînt invariante tensorial.

SI
I.9. Magnetostatica cuantică
ER
Magnetostatica se bazează pe considerarea unei substanţe mag-
netice ca un ansamblu de curenţi. Este însă dificil de a considera analoge
un ansamblu de circuite magnetice cu o substanță magnetică anizotropă
IV
sau prezentind histerezis. _
Proprietăţile macroscopice ale unei substanțe magnetice pot îi de
UN

asemenea obţinute plecînd de la expresia cîmpului electromagnetic creai

de un sistem cuantic şi respectiv de la ecuaţia Sehrâdinger a unei pazticule
în cîmp magnetic [29].
Se poate arăta, folosind această metodă riguroasă, că o substanţă,
AL

magnetică se comportă ca un ansamblu de circuite (dipoli) atit din punct

de vedere al cîmpului pe care îl crează cât şi al acţiunii unui cîmp exterior.
În plus se regăsesc ecuaţiile lui Maxwell stabilite anterior pe baza analizei
TR

macroscopice. Să exemplificăm această afirmaţie.

Vom considera două ansamble de particule. (27) şi (2). Notăm prin
- 4May Ca Sa Şi TESpectiV hu, e, Şi Sy, masele, sarcinile electrice și spinii
particulelor a şi b din cele două ansamble.
EN

Vom presupune că nu are loc o acoperire între funcţiile de undă ale

particulelor din cele două ansamble, acestea interacţionind prin inter-
mediul cîmpului electric:E şi respectiv de inducţie B, create de unul
/C

din cele două ansamble. Potenţialul V al cîmpului electric E şi poten-

ţialul vector A al cîmpului de inducţie B creat de ansamblul (2) a cărei
stare dinamică este reprezentată de funcţia de undă Ya (r,, s,, î) în punctul
r, și momentul t au forma | |
SI

el) | E
1 Pol ( To St ——— | - 1.9.1|
IA

V(r., th) =—— C__-/ du, ( )

49 9 da. e a —To] : |

Ar 1) 22 54 am 092)
: |ra—rv| |
U

A[) (m Su, I— De)

BC

4T O Ja Ir —rl:
!
46
 Relaţiile (1.9.1) şi (1.9.2) sînt similare cu cele clasice
(1.2.9) şi respectiv
(I.3.13).
Am notat prin s, unul din vecţorii de bază din spaţiul

RY
spinului B.
Densitatea de sarcină, e este dată de produsul
e, We Y, unde

RA
Y (ri, Sp D=f e ( Ya (ri, si, t) II d? (1.9.3)
. bi
iar

LIB
To = (Pus S). |
Densitatea, de curent j, a unei particule b (rel. III.3.3)
prin [30] este definită,

ITY
e 6 d
Î, =
ie
ah
(PY XP: __ [ax
PE — Pi gp,)
|
S
— n "MpeĂ e.
VL
ax
pă PY + Soo
2my
x (piste).
(1.9.4)

RS
Densitatea de curent i, are două componente
mișcării orbitale şi respectiv de spin a electronilor. corespunzătoare
Partea orbitală În &
densităţii de curent j, se poate exprima cu ajutorul
din (1.9.4) / |
E
primilor doi termeni
IV
“i |
"= ze| Vă LL (pp — eA,) d (1.9.5)
UN

No

| | În relaţiile de mai sus A, este potenţialul vector al

nducţie creat în r; de către toate particulele exceptind cîmpului de
5, aparţinind
au nu ansamblului g. |
AL

Hamiltonianul clasic al unei particule într-un cîmp electr

omagnetic
este astfel construiţ încît particula considerată este supusă acţiuni
Lorentz (1.6.14). În aproximaţia nerelativistă, hamilt i forţei.
onianul cuantție
TR

al ansamblului (7) în potenţialul (A, V) creat; de ansamblul

Z are forma

2 = 0 Sa sV0) + 2mao (ra|. = cute)| — a, * teh s.Beo)|, (195)

EN

a | 2m a

unde termenul U reprezintă toate interacţiile particulelor

între ele sau
/C

cu forţe exterioare. |
| Se poate demonstra că densitatea, de curent j verifică ecuaţia
continuitate (1.6.8). Demonstrația de
este imediată [31]. 'Ținind seama de
definiția lui ţ rezultă
SI

Yi = - DE(a2P) — (oz)e we], (1.9.7)

IA

deoarece,
U

ape
O
= el(apr)—
—— PR
2 2 | —i
(pe r = DP oroen —— cere as
BC

ww — Pe PP = —[Y*(azW) (a7P)ePl (1.9.8

A?
 deci

e i 0Po | |
Y j + ——
FT =0. (
„(L9.9 )

RY
Se vede că demonstraţia nu face uz de proprietăţile lui V și A. Utilizind

RA
ecuaţia, de continuitate se poate arăta; analog cu analiza macroscopică
(clasică) — $ 1.6 —că B= YXA şi E= —YV, veritică ecuaţiile Max-
well macroscopice, B şi E fiind create de densitatea de curent j a parti-
sculelor considerare. „i | A

LIB
„Relaţiile care stau la baza magnetostaticii şi eleetromagnetismului
clasic se pot; deduce deci plecînd de la cîmpul electromagneţie al unui
ansamblu cuantic şi de la hamiltonianul cuantic într-un cînip exterior,
şi sînt justificări posterioare ale acestora. Astfel cimpul magnetic al

TY
unui curent macroscopice se obţine plecînd de la ansamblul cuantice de
particule cu care seamănă formal, iar calculul cuantic al forței magnetice
conduce la o expresie care poate fi identificată cu forţa Lorentz, la dis-

SI
tanţe mari comparativ cu dimensiunile particulelor. Calculul cîmpului
creat; de un sistem staționar într-un punct îndepărtat și al forței exerci-
tate de către un cîmp, exterior ale cărei valori variază puţin în volumul
ER
ocupat de particule, conduce la rezultate similare cu analiza macroscopică.
Aceste rezultate evidenţiază că un ansamblu de particule ailate într-o
stare staţionară, de exemplu un solid magnetic sau diamagnetice, parcurs
IV
sau nu de un curent electrice contţinuu, se comportă ca un ansamblu de
circuite elementare (,,dipoli”), aşa cum postulează mecanica clasică, fie
că sistemul este macroscopic, fie că este cuantic.
UN

Principalele avantaje ale metodei cuantice de construciiie a magneto-

staicii ar putea fi astfel rezumate : (a) este mai puţin empirică! Şi Con-
duce 12, definiţii matematice precise ; (b) leagă mai corect mărimile expe-
rimentale cu descrierea reală a comportării atomilor.
AL
TR

140. Forme de manifestare a magnetismului

Susceptivitatea magnetică 7 reflectă răspunsul materiei la acţiunea,
EN

cîmpului magnetic exterior H. în cazul substanţelor diamagnetice şi

paramagnetice, > variază liniar cu cîmpul aplicat și pentru o anumită
temperatură (în limita utilizării unor: cîmpuri magnetice de intensităţi
/C

rezonabile) este independentă de cimp. În cazul materialelor ordonate

magnetic nu există o valoare unică pentru sutceptivitate. Comportarea
magnetică a acestor materiale o vom caracteriza prin. magnetizare A sau
polarizare magnetică B,. E a]
SI

Studiile experimentale au evidențiat valori ale susceptivităţii

cuprinse între 10-6 şi 106. Valorile x, sint; adesea negative. Pe de altă,
parte "dependenţa de temperatura a magnetizării poate căpăta îorme
IA

extrem de variate. Mărimile + și respectiv M(B,) dau indicaţii privitor

la formele de manifestare a magnetismului. Ne propunem să prezentăm
succint tipuri de magnetism mai des întilnite şi reflectarea acestora în
U

dependenţa, de temperatură sau de cîmpul exterior a susceptivităţii mag-

netice sau magnetizării. N IN
BC

!
-. 49
 10.1. Diamagnetismul ! «

RY
Diamagnetismul reprezintă o formă de manifestare a, magnetis-
mului În care magnetizarea, este opusă; cîmpului magnetic exterior. Ideea
de bază în justificarea, acestei comportări constă, în aplicarea fenomenului
inducției electromagnetice la scară, atomică. Curenţii produși prin mișcarea

RA
orbitală a electronilor atomului — sub acţiunea cîmpului magnetic exte-
rior — se manifestă în acord cu legea lui Lenz, astfel încît să slăbească
iluxul extern. Mai precis exprimat, acești, electroni capătăo mişcare

LIB
de precesie, astiel încît vitezei unghiulare a mișcării orbitale i se adaugă
viteza unghiulară datorită, mişcării de precesie. Acesteia, îi va, corespunde
un moment magnetic suplimentar negativ. Ordinul de mărime a suscep-
tiviţăţii diamagnetice este de 10-5 — 10-56.

ITY
10.2, Paramagnetismul ,

RS
Susceptivitatea magnetică este pozitivă şi independentă „le cîmp,
avînd ordinul de mărime de 10-3 —10-5. Pot fi întâlnite cazuri cînd sus-
ceptivitatea variază cu temperatura, şi respectiv cînd aceasta este in-
dependentă de temperatură.
E
În primul caz magnetizarea sistemului se
datorește momentelor magnetice ale atomilor sau ionilor care interacţio-
IV
nează, slab. Energia de agitaţie termică conduce la o distribuţie aleatoare
în orientările acestor momente. Sub acţiunea unui cîmp magnetic exte-
rior, momentele tind să se alinieze, tendinţă, reflectată de apariţia unei
UN

mâgnetizări . induse, relativ mici. Cu creşterea, temperaturii, energia,

ÎN nea SR

termică, creşte ceea ce va face din ce în ce mai dificilă orientarea momen-

telor, conduciînd la, o dependenţă liniară de temperatură a inversului sus-
ceptivităţii (legea, Curie). Pot apărea şi alte forme de manifestare ale mag-
AL

netismului caracterizate prin faptul că acesta nu depinde de temperatură,

(în cazul electronilor de conducţie sau la paramagnetismul de tip Van
Vlecl). o |
TR

10.8. Feromagnetismul .,
EN

Un material feromagnetic se caracterizează prin faptul că momentele

atomice sînt aranjate paralel ca urmare a prezenţei unei puternice inter-
/C

acţii de schimb. Ca o consecinţă, în aceste materiale, poate apărea o va-

loare finită a: magnetizării chiar în.absența unui cîmp magnetic exterior.
Faptul că un corp feromagnetic are uneori în absența cîmpului magnetic
exterior o magnetizare nulă, poate fi justificat admiţind prezenţa unor
SI

domenii în care momentele sînt orientate paralel. Magnetizările rezultante

ale domeniilor, determinate de axele de uşoară magnetizare sînt astfel
IA

otientate încîţ; suma lor vectorială este nulă. Sub acţiunea unui cîmp
magnetic exterior H, aranjamentul de domenii poate îi modificat şi astfel
apare.o magnetizare apreciabilă. Cu creşterea temperaturii magnetizarea,
U

va scădea, -La temperaturi mai ridicate comparativ cu o valoare critică 7,

energia de schimb ce tinde .ă ordoneze momentele magnetice ale atomilor,
BC

este mai mică decit energia termică ; materialul trece în starea, paramag-

4—c, 32 o 49
 netică. Susceptivitatea reciprocă variază liniar cu temperatura (Legea
Curie-Weiss).

RY
10.4. Antiferomagnetismul o

RA
Se spune că un material este antiferomagnetic,: dacă o interacţie
puternică de schimb între momentele magnetice favorizează un aran-
jament antiparalel al acestora. Ca urmare a acţiunii cîmpului magnetic
exterior H, tendinței de inversare a orientării momentelor magnetice a

LIB
subreţelei antiparalele la cîmp, i se opune o interacţie de schimb puter-
nică, negativă ce acţionează între subreţele. Cu creşterea temperaturii,
ca urmare a agitației termice, magnetizarea va creşte pînă la o anumită
temperatură criţică 7, (temperatura Neel). Pentru 7 > 74 orientarea

TY
momentelor magnetice devine întîmplătoare şi inversul susceptivităţii
magnetice variază liniar cu temperatura.

SI
10.5. Ferimagnetismul o
ER
Ferimagnetismul se defineşte ca o ordonare antiferomagnetică la,
care momentele magnetice ale atomilor aranjate în subreţele antiparalel
orientate, nu se compensează reciproc. Apare o magnetizare rezultantă
IV
şi ca atare comportarea în domeniul de ordine este asemănătoare cu cea
a materialelor feromagnetice. Forma de dependenţă cu temperatura
UN

a magnetizării depinde de mărimea interacţiilor între şi în cadrul supreţe:

lelor magnetice. La 7> 7, inversul susceptivităţii magnetice prezintă
o dependenţă de temperatură de formă hiperbolică. --
AL

10.6. Metamagnetismul
TR

Spunem că o substanţă este metamagnetică, cînd aceasta prezintă

— sub acţiunea unui cîmp magnetic exterior — o tranziţie de la antifero-
magnetism la feromagnetism. Această formă de manifestare a magnetis-
EN

mului este întilnită la substanţele antiferomagnetice la care interacţiile

de schimb între subrețelele magnetice sînt destul de mici, astfel încît
cîmpul magnetic exterior poate inversa direcţiile momentelor magnetice
ale subreţelei orientate antiparalel cu H. Deasupra punctului Curie
/C

inversul susceptivităţii magnetice variază liniar cu temperatura.

SI

.10.7. Structuri magnetice speciale

IA

Studiile magnetice întreprinse au evidenţiat şi forme de ordonare

magnetică mult mai complicate ca cele descrise.pină în prezent. Menţionăm
structuri în spirale, conice, aranjamente triunghiulare de spin ete. Ordinea
U

magnetică se poate schimba odată cu modificarea temperaturii probei

sau a intensității cîmpului magnetic exterior.
BC

50
 BIBLIOGRAFIE

RY
„ V. Novacu, Eleclrodinamica, Editura Academiei, București, 1966,
„JI. R. Rerrz, F. J. Mironp, Fundations of Eleclromagnetic Theory, Addison-Wesley Pu-
blishing Company Inc., 1966.

RA
„E. M. Pucu, E. W. Pucu, Principles of Electricity and Magnelism, Addison-Wesley
Publishing Company Inc., 1960.
L. Exoes, The Classical Electromagnelic Field, Addison-WWesley Publishing Company, Inc.
1972.

LIB
„ K. KuUprmuLLen, Electricite Theorique et Applique, Ed. Dunod, Paris, 1959.
IE. W,. Cowan, Basic Electromagnelism, Academic Pres, New York, 1968.
E. V. Bonn, Introduction lo (he Electromagnetic Fields and Waves, Addison-W'esley. Pu-
blishing Company Inc., 1968.
J. C. AnnpEnsox, Magnetism and Magnetic Malerials, Modern Fleclrical Studies, Chapman
and Hall Ltd. London, 1968.

ITY
J. D. JAcKsoN, Classical Electrodynamics, John Wiley and Sons, New York, 1967.
. M. ABRAuAM, R. BECKER, The Classical Theory of Elcclricity and Magnelism, London, Blackie,
1932,
„ W. K. EH. PAnorskY, M. PuiLLirs, Classical Electricity and Magnelism, Addison-Wesley
Publishing Company Inc. 1955.

RS
„A. SOMMERFELD, Electrodinamics, Lectures on Theorelical Physics, JI, N, Y. Academic
Press, 1952, „. : /
„JI. A. STRATTON, Elcctromagnelic Theory, New York, Me Graw Hill, 1941. _ |
« R. Becken, Electromagnelic Fields and Interaclions, Blasdell, New York, 1964. |
/
+ J. D. Knavs, Electromagnetics, MeGraw Hill Book Company, 1953, E
„ L. D. LANDAU, E. M. Lirsirz, Electrodinamica mediilor continue, Edit. tehnică, 1908.
IV
« W. F. Bnown, Magnelostatic Principles in Ferromagnetism, North Holland Publishing
Company, 1962. i;
„ R. ALEONARD, P.: BoUTnoN, D. Bocu, J. Phys. Chem. Solids 30, 2277 (1969).
UN

« x*, JIandbook of Chemisiry and Physics, 5374 Edition 1972—1973 p.E. 109.
20. F/. PAuruENET, G. Rter, C. R. Acad, Sci. Paris, 249, 656 (1959).
AU, H. J. WiLuraus, W. Suockury, Phys. Rev., 75, 178 (1949),
29
H. ZysraA, J, Appl. Phys., 41, 4881 (1970).
23, J. C. MAxXxwELL, Trealise on Electricily and Magnelism, 3*4 Ed,., Oxford University Press
Oxford, 1891. e
AL

24, W. Tnomson, P. G. TaArr, Trealise of Natural Philosophy, 1, part. II, Cambridge Univer-
sity Press, Cambridge 1883.
+ O. KeLosa, Foundations of Polential Theory, Springer, Berlin, 1929, p. 192.
26, J. A. Osnonxe, Phys. Rev., 67, 351 (1945).
TR

27. E. C. Sroxen, Phil. Mag., 36, 816 (1946),

28. A. HERPIN, Theorie du Magnetisme, Bibliothtque des Sciences et Techniques Nucltaires,
Paris, 1968. !
29. P. Bournox, Ann. Phys., 2, 359 (1968).
EN

-
30, L. D. LANDAU, E. M. Lirsirz, Mecanica cuantică, Edit. Tehnică, București 1965 p. 445.
31. A. Messran, Mecanica cuantică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973, p. 136.
/C
SI
IA
U
BC

51
 METODE EXPERIMENTALE CLASICE
i. | ÎN STUDIUL PROPRIETĂŢILOR

RY
MAGNETICE

RA
LIB
TY
([.]. întroducera

În dezvoltarea fizicii fenomenelor magnetice, un rol deosebit l-au

SI
avut şi îl au studiile experimentale. Nu rareori necesitatea: interpretării
unor noi date a condus la elaborarea unor teorii sau modele care să per-

ER
mită înţelegerea, şi justificarea acestor, comportări. În plus, larga utilizare
în tehnică a masteriallelor magnetice face necesară o mai bună “cunoaştere
a proprietăţilor lor şi implicit; studii experimentale intensive.
IV
în cadrul acestui capitol ne propunem să prezentăm metodele
„clasice” de măsurare care vizează în special. studiul proprietăţilor mag-
netice macroscopice și anume susceptivitatea, magnetică, şi magnetizarea,.
UN

Odată cu dezvoltarea tehnicilor de lucru, acestora, li s-au adăugat metode

complementare deosebit de utile, ca metodele de rezonanţă (paramag-
netică electronică, feromagnetică, nucleară, rezonanță, gama) cît și! studii
prin difracție de neutroni, studii sub presiune, microscopie electronică,
AL

etc., care necesită aparatură cît şi tehnici de lucru relativ complicate.

Vom analiza aceste metodici. odată cu abordarea aspeetelor teorețice
ale problematicii respective. |
TR

Principiile de măsurare ale metodelor „elasice” „ se bazează iîn gene-

ral, fie pe măsurarea forței exercitate asupra probei situate într-un cîmp
magnetic neomogen, fie prin măsurarea inducției magnetice într-o bo-
EN

bină ca urmare a prezenţei probei. Modul de re alizare a instalaţiilor

experimentale este însă extrem de divers. Acest fapt este sugestiv redat
de prof. Bates [1]: „se utilizează aşa de multe aranjamente experimentale
în măsurarea susceptivităţii magnetice a lichidelor şi solidelor încît eşti
/C

tentat să crezi, că în acest domeniu, varietatea a constituit obiectivul

principal al cercetărilor”. Această diversitate a apărut firesc ca o conse-
cință a studiilor întreprinse privind mărirea sensibilităţii instalaţiilor,
a adaptării acestora la anumite domenii de lucru specifice, a extinderii
SI

gamei de temperaturi de lucru, a automatizării etc., conducînd în final

la o aparatură experimentală complexă.
IA

O problemă centrală în tehnica experimentală o constituie obținerea,

cîmpurilor magnetice cît şi configuraţia acestora. Cimpul magnetic con-
stituie mijlocul prin care se introduc perturbații controlate în material,
U

praprietăţile magnetice reflectînd comportarea probei supuse acestor

perturbații. Constituind o problemă de interes mai general fără a cărei
BC

cunoaștere, nu se pot aborda studii în domenii largi “ale fizicii, în prima

52. :
 parte a acestui capitol, vom discuta mai în detaliu unele probleme legate
de obținerea cimpului magnetic. a

RY
n partea a doua a capitolului vom analiza tipuri reprezentâtive
de instalaţii experimentale folosite în măsurarea susceptivităţii magnetice
şi respectiv magnetizării.

RA
11.2, Cîmpuri magnetice

LIB
Din punct de vedere istoric primul electromagnet a fost construit
în 1825 de Sturgeon [2]. Comparat cu realizările actuale ale acestui
domeniu, pare o jucărie. Totuşi, acestaa constituit punctul de plecare
în construcţia magneţilor, fără de care azi nu se poate concepe dezvoltarea,

ITY
multor ramuri ale fizicii. | .
„Pină în. 1930, în general, construcţia electromagneţilor s-a făcut
pe baze empirice. Dreyfus [3] realizind magneţii de 37 tone de la Univer-

RS
sitatea din Uppsala, discută pentru prima dată unele aspecte teoretice
ale problemei. De atunci calculele teoretice s-au dezvoltat paralel şi în
strînsă legătură cu realizările constructive.; Studiile teoretice şi experi-
mentale întreprinse stau în prezent la baza unor adevărate industrii,

mai variate tipuri, dimensiuni și performanţe.

E
ce realizează instalaţii: pentru producerea cîmpurilor magnetice de cele
|
IV
i
. , | ' !
i ,
UN

I.24. Tipuri de bobine

a În capitolul 1 s-a evidenţiat că H, cîmpul magnetic, este rezultatul
ay | ol
AL

acțiunii curenților de conducţie. Cimpul produs de o spiră H =

| | | AR!
sau de o bobină (care constructiv este formată din N spire înfăşurate
TR

în formă, de cilindru) este proporţional cu intensitatea curentului 1 ce o

străbate. |
Relaţia între intensitatea cîmpului magneticşi curentul de alimen-
EN

tare, depinde de forma constructivă a bobinei. Ne propunem pentru

început să examinăm tipurile constructive de bobine fără miez de fier şi
distribuțiile de curent caracteristice acestora.
Un tip de bobină obișnuit, este cel reprezentat în figura II.la.
/C

Aceasta este formată prin înfășurarea în jurul 'unui cilindru de rază 7,

şi lungime 1, a unui număr de X spire sau benzi, avind secţiunea constantă.
Acest tip de bobină poate fi folosit.în cazul cînd utilizăm atît tensiuni de
alimentare joase cit şi ridicate. Distribuţia densităţii de curent în bobină,
SI

este uniformă. Cimpul magnetic obţinut este mai mic — la aceeaşi putere
şi configurație — comparativ cu, alte bobine unde densitatea de curent
IA

este neuniformă. | Da Ea
O eficiență mai ridicată a bobinei se obţine în cazul cînd densi-
tatea de curent este mai mare în centrul bobinci, comparativ cu cea a
U
BC

W Eficienţa unei bobine se apreciază prin puterea disipată de aceasta în vederea obținerii
cîmpului magnetic II. | |

53
 extremităților. Constructiv aceasta poate fi realizată utilizind bobine
formate din benzi de grosime 1, lăţimea acestora, micşorindu-se spre
centru — figura 'IL.1b. Putem astfel obţine orice distribuţie axială a,

RY
densităţii de curent.
Bitter [4—7] realizează bobine în care densitatea curentului crește
în direcţie radială. O asemenea bobină este construită din discuri, de
diametru interior 2r, şi exterior 27, dispuse în forma unei elici, şi sepa-

RA
rate printr-un material izolator — figura II.1c — contactul făcîndu-se
doar pe porțiuni mici ale suprafeţei. i
Distribuţia densităţii de curent j, în cazul bobinelor Bitter, este

LIB
invers proporțională cu raza îi
Tr |
Î => N (II.2.1)

TY
unde 3, este densitatea de curent corespunzătoare razei exterioare r;.
Pe lingă o eficienţă mai bună, comparativ cu bobinele ce au o den-
sitate de curent uniformă, bobinele Bitter au avantajul unei construcţii

SI
rigide, permiţind o răcire mai eficientă; suprafaţa de contact cu lichidul
de răcire este mai mare. Bobinele de tip Bitter pot fi folosite eficient în
cazul alimentării la tensiuni: joase. În cazul folosirii tensiunilor ridicate

ER
„Şi respectiv valori scăzute ale densităţii de curent, grosimea discurilor
este mică. Deoarece grosimea stratului de izolaţie, în cel mai bun caz
rămine constantă cu creşterea tensiunii — factorul de umplere A definit
IV
ca raportul între volumul ocupat de discurile conductoare şi cel al bobinei
— va scădea şi în consecință va scădea şi eficienţa, bobinei. Astfel, la,
valori mici ale densităţii de curent, bobinele cu densitate uniformă a
UN

curentului, sint mai avantajoase. |

Bobinele de tip Gaume [8, 9] îmbină avantajele unor distribuții
axiale şi respectiv radiale ale curentului. Cum se vede în figura II.1d sînt
construite din discuri Bitter de grosimi diferite, ce se îngustează spre
AL

centru. Eiicienţa, acestor bobine, comparativ cu a celor descrise anterior

creşte. În exploatare apar însă anumite dezavantaje, rezultat al densităţii
de curent ridicate în centrul bobinei și problemelor puse de răcirea, acestei
TR

porțiuni.
Analitic, putem impune bobinelor condiţia, ca, să prezinte un maxim
de eficienţă, nefăcînd restricţii cu privire la geometrie. Vorbim în acest
caz de bobine cu distribuţie optimă a densităţii de curent 2.
EN

I1.2.2. Cîmpul magnetic produs de bobine

/C

Să considerăm o bobină ca cea din figura II.la ; să presupunem că

aceasta prezintă o simetrie de rotaţie în raport cu axa z.
SI

„ Cimpul magnetice H,(0) în origine poate fi calculat plecînd de la,

expresia potenţialului magnetic scalar. Situîndu-ne într-o regiunea spa-
țiului unde densitatea de curent j = 0, în acord cu (1.5.2)
IA

H, = — YVa = e | (II.2.2)
U

2
2) Aceste tipuri de bobine sînt denumite, în literatură fie bobine Kelvin
BC

[10], fie bobine

Maxwell [12].

54
 s — mi FA

RY
3 |

RA
[ban LO sa
NIN |
Hz z 11
———

LIB
„-1a) | | i

ITY
lb
(b)

RS
„disc conductor a

E
IV
UN

/ | 7/4 ))
! . strat izolator. disc
| „strat izolator . conductor
AL

[c) (d)d
Fig. 11.1. — (a) Schema unei bobine cu densitate de curent constantă. (b) Bo-
TR

bină formată din discuri de grosimi diterite.: (c) Bobină de tip Bitter. (d)
Bobină de tip Gaume.

Densitatea de curent j în secţiunea transversală este dată de

EN

ÎI = AIM , (1.2.3)
S l(7a — 7.)
/C

unde A reprezintă factorul de umplere

SI

A = Be =. (1I.2.4)
S, %
IA

S$, este secţiunea activă (ocupată de bobina) iar 8, secţiunea totală

a bobinei. Am notat prin N numărul total de spire.
Astfel :
U

Ho) = 2 Ta e+l 52 72
drdz. (1.2.5)
BC

Le up (72 + ape
55
 Integrind (1I.2.5) obţinem o expresie care conține un logaritm natural
sau o funcţie hiperbolică. |
H,40) = nr Pute, 8),

RY
(1I.2.6)
unde : | |
2 2912
Pula, 6) =-Pim Et PE — P sinh-i % — si-i )

RA
2 L+ (+ B2)2 2
(II.2.7)
B BI
iar | SR

LIB
a= 2; p= k, (0.2.8)
1 7 :

Relaţia geometrică, adimensională (1I.2.7) ce nu depinde de cîmp |

o vom numi factor de cîmp.

TY
'Pinînd seama de (1I[.2.3) avem
NI? NI
HO) = pr, = — e —Pu(a, p). II.2.9

SI
(0) 2lo(72 — 7.) (5) B(a —.1)r, | (e ”
Relaţia de mai sus exprimă intensitatea cîmpului magnetic funcţie
de numărul de amperi-spiră al bobinei, pentru configuraţia, geometrică
dată. Sa
ER
IV
Expresii similare cu (1.2.9) se pot obţine şi pentru alte-tipuri con-
structive de bobine. De reţinut este faptul că în ultimul caz densitatea,
de curent nu mai este constantă și ca atare în efectuarea calculelor va
UN

trebui să ţinem seama de dependenţa lui j de configuraţia bobinei.

Relaţia (1I.2.9) exprimă valoarea cimpului magnetic produs de o.
bobină, în origine. În construcţia bobinelor şi în utilizările acestora, frec-
vent este necesar să cunoaştem valorile cîmpului într-un punct oarecare
AL

al spaţiului ; în experienţe mai pretenţioase este necesar a preciza omogeni-

tatea cimpului produs de bobină. Expresii analitice pot fi obţinute prin
„metoda dată de Garrett [11], metodă ce se bazează pe dezvoltarea funcţiei
TR

cîmp, în serii de armonice sferice.

Conform cu (1.3.8) uoV7H =0, deci potenţialul magnetic scalar
satisface ecuaţia Laplace Y72V, = 0, cu condiţia ca densitatea, de curent
j = 0 în acea regiune a spaţiului. Potenţialul V,, poate îi exprimat prin
EN

Ya=Ş A„R*P, (cos 6), | (1I.2.10)

n=0
/C

unde P,„(cos 0) sint polinoamele Legendre de ordinul n, iar A, coeficienţii

ce urmează să îie determinaţi. Pentru a afla expresiile lor, proicetăm
relaţia, (11.2.10) pe axa z, deci luăm 0 = 0, R = 2. Polinoamele P„(cos 0)
au în acest caz modulul unitate, astfel că R"P,„(cos 0) = 2" deci,
SI

Va SA. | OIL)
IA

. _ n=0 - | . | |

Dezvoltînd V, în serie Maclaurin | i

U

Va = Ş Vin .. a (1I.2.12)
BC

n=0 Da

56
unde

RY
Vu = m (1I.2.13)
pl 0 s=0 .

şi compazind relaţia (1[.2.12) cu (1[.2.11), rezultă coeficienţii căutaţi

RA
(11.92.14)

LIB
Dezvoltarea pe care am utilizat-o în cazul lui V, poate fi folosită pentru
orice funcţie care satisface ecuaţia lui Laplace. Astfel

ITY
co LL 0"He
H, = „i La(cos 0). (II.2.15)
„20 a Con

RS
Expresia cîmpului magnetic axial este astfel determinată dacă cunoaştem
valoarea acestuia şi ale derivatelor sale în origine.
Similar se poate arăta [12] că derivatele lui H, pot îi determinate în
orice punot în cazul cînd se cunosc valorile lor în origine. E
În cadrul analizei de mai sus, Zijlstra [12] calculează cîmpul mag-
IV
netic H,(0) şi derivatele acestuia pentru bobine cu densitatea de curent
constantă. Acesta obţine:
UN

/ / H,(0) =
|
AF ;
O2H,(0) _ jA
a = Pee
| | s 2

911,(0) = Pa %H,(0) = ÎA Pa,

AL

(11.216)
d Ra 23 Ti
TR

unde

By = Bem eter PE (11.29.17)

2 LU B2)e |
EN

p,= 1] ml ce)
EEE CEE ara pr
/C

fa | Ad | i (b) (11.218)
26 (02 pepe (1 + pe
SI

PE [e
1
i ăla? 2 + 482B) _ 1
Lor 4. 15032 _ +] (e)
IA

3 | 3

B2(02 —- BP BAL 200 2

U

Funeţiile Fe pot fi găsite în tabele [10, 12].

Analizind relaţia (11.29.17) observăm că am regăsit expresia fac-
BC

torului de cîmp (1.2.7) dedusă anterior.

57
 1.2.3. Formula Fabry. Eficienţa bobinelor

RY
Puterea introdusă în bobină va fi folosită, pentru obţinerea cîmpului
magnetic, a cărei valoare în origine este H,(0) pentru ca apoi după ce
cîmpul magnetic devine staționar, să menţinem curentul de excitație
la o valoare constantă, corespunzător cîmpului dorit. Această ultimă

RA
situaţie corespunde cazului cînd energia electrică se transformă în energie
termică, prin efect Joule. EI
Este important să evaluăm această energie termică, dat fiind faptul

LIB
că, prin construcția bobinelor, căldura degajată va trebui “îndepărtată.
Pe de altă parte este necesar să evaluăm puterea cerută, în vederea, obţinerii
cîmpului magnetice dorit. |
Admiţind că bobina din figura II.1a este formată din N spire, den-

TY
sitatea acestora în secțiunea transversală va, fi

IN OY (11.219)

SI
AS (rar) rB(a—1)

ER
Luind un element al secțiunii transversale a bobinei, situat pe o rază
r de secţiune d$ = drdz, rezistenţa, acestuia va, fi

= pe prd,
IV
2rrÂN Dr N2
A(dS/dN) Ni B2(a—1 |
UN

de unde, integrind peste întreaga bobină

pap. 2 2 a2
PUD
DON pi araoo)
7 2

20
AL

ar (a)
Ținind seama că
TR

W=na (1L.2.21)
EN

şi folosind 1 din relaţia (1I.2.3) avem

VP _ ÎN (rg — ra) 2 = jAB(02 — 1)rzp. - (IL22

m
/C

N
—

Densitatea de curent j, este

SI

172 . 1/2
i=| LA ) | 1 | (II.2.23)
pri Ba” — 1)
IA

Vom defini ca factor al densităţii de curent Ju(«, 8)

U

Ju(a, = aa] | (1.2.24)

BC

rB(a2 —

58
astfel că
| 1/72

RY
3 = Ju(a, p)-L- (-) . (1I.2.25)
7 LpĂT |

Eliminind. densitatea de curent din relaţiile (1I[.2.25) şi (112.6)

RA
1140) = XPute, 2) Jula | W ) = 6, ta, | 2) 01.226)
] 12 172

LIB
pAr, PT |

Formula Fabry [13] exprimată matematic prin relaţia (11.2.26), stabilește

puterea, necesară obținerii cîmpului H,(0). Factorul G,„(a, 6) se numeşte
factor Pabry. Acesta depinde numai de forma geometrică a bobinei şi ne

ITY
dă indicaţii asupra puterii disipate în bobină, pentru atingerea cimpului
magnetic dorit.
Prin calcule similare se pot obţine relaţii de forma (11.2.26) şi pentru
celelalte tipuri de bobine descrise în $II.2.1, factorii Fabry fiind diferiţi.

RS
Vom nota aceste expresii prin G„(«, 6) în cazul bobinelor Bitter, Ge(a, 6).
în cazul bobinelor Gaume şi Ge(e, 8) pentru bobinele cu distribuţie optimă
de curent. Valorile G(«, 6) pot fi găsite în tabele [10, 12].
Vom examina eficienţa bobinelor, comparind valorile G(a, 6). Pentru
aceasta vom reprezenta, valorile lui G(a, 8) în funcţie de a, mărimea f
E
IV
fiind aleasă corespunzător maximului funcţiei — figura II.2. Se constată
o creştere a, eficienţei, odată cu îmbunătățirea distribuţiei densităţii de
UN

curent, bobina de tip Gaume apropiindu-se cel mai mult de cazul cînd
densitatea de curent ure o distribuție optimă.

| | A (2) bobine cu distribuție uniformă a

AL

' , densității de curent

(b) bobine cu discuri:
(c) bobine de tip Gaume
(d) bobinecu distribujie optimă a
TR

densitatii de curent
o 020 (d)
5 048 Ic)
EN

Fig. 11.2.— Factorul labry pentru 5

tipuri constructive de bobine. 046 (lb).

044
/C

012

OO
SI
IA

O problemă de interes în calculul bobinelor o reprezintă şi aceea a

densităţii maxime de curent fm ce rezultă în cazul unei distribuții date.
Din (II.2.6) şi (11.2.26) avem e
U

j = AO) 1 0 di) (AI.2.27)

BC

ma Tot) ra GB)
59
 Redăm curbele J(a, f)
trasate de Montgomery [10] — figura, II.3
(«, B

RY
— în funcţie de a, mărimea f,.ca şi în reprezentarea din figura II.2
fiind aleasă ca să corespundă maximului funcţiei G(a, 6). Cea mai efi-
cientă distribuţie conduce la valoarea cea mai mare a densităţii de
curent, în timp ce cea mai puţin eficientă, distribuţie la o densitate de

RA
curent mui mică. |
SOCTITȚITTȚITTTȚTTIŢ
TII

LIB
AȚI
G of] - —
ŢŢ=
30 — | |

TY
L N J Fig. II. 3. — Dependenţa lui J/G tunc-
% N o „A ţie de parametrul a. Notaţiile (a—d)'
20 >= pl au semnificaţia datăîn figura 11.2.

SI
L N a ÎI |
10 : — ZI —

ER
- N a b -

| oLu Li | la TITEI id, 7

1 2" 3: 4 5 -6 7 6 9.10
IV
. | d .. Ă | ” i _

Densitatea de curent poate scădea apreciabil cînd utilizăm bobine

j . ”
ES . . II A! - . . Si . t :
UN

compuse. Acestea pot fi consțituite, de exemplu, dintr-o pereche de

bobine concentrice.
AL

119.4. Metode de răcira

În acord cu relaţia Fabry (11.2.26), intensitatea cîmpului magnetic
TR

produs de o bobină depinde de puterea consumată. Puterea, disipată în

bobine generează căldura care va trebui îndepărtată prin conducţie și
apoi transfer la unlichid de răcire. Puterea, ce poate fi disipată în bobină
EN

este limitată de temperatura maximă pe care o poate atinge bobina,

irapusă în general de caracteristicile materialului de izolaţie. Geometria
bobinei cit; şi circuitul de răcire apar ca rezultat al acestei limitări [2,
10, 12, 14].
/C

Un rol esenţial în procesul răcirii îl au lichidele folosite. Acestea,

trebuie să realizeze a) un debit suficient în vederea evacuării căldurii ;
») să asigure un transfer de căldură corespunzător, pentru a limita varia-
țiile de temperatură în lungul stratului; e) conductivitatea termică în
SI

porțiunea între conductor şi peretele răcit, să fie cît mai mare. |

Utilizarea tensiunilor ridicate de alimentare impune, folosirea. unor
IA

agenţi de răcire cu proprietăţi izolante, (kerosen, ortodiclorbenzen etc.).

Proprietăţile de răcire ale acestor lichide sînt inferioare celor ale apei.
Faptul implică spaţii mai mari pentru răcire şi deci factor de umplere
U

mai mic, şi ca atare limitează utilizarea tensiunilor mari de alimentare.

„ Bobinele alimentate la tensiuni joase sînt cel mai des utilizate. În
BC

acest caz, lichidul de răcire folosit în mod obișnuit este Apa,

60
 Constructiv, modul de realizare al răcirii este condiţionat de cîmpul
maxim necesar. În cazul folosirii cîmpurilor de ordinul 8.104 A/m (10206),

RY
elementele de răcire sînt dispuse în exteriorul bobinei. Pentru puteri mari,
respectiv cîmpuri magnetice ridicate, răcirea este dispersată în interiorul
bobinei. Bitter[15] rezumă, pentru acest caz, tipurile constructive caracteris-
tice derealizare a răcirii — figura, 11.4. Procedeul (a) foloseşte spaţiile dintre

RA
conductori, lichidul de răcire circulind în jurul acestora. Al doilea pro-
cedeu (b) foloseşte conductori găurii. În cazul bobinelor formate din

LIB
LII.

e! ERAEE
[p tb)
conductor. „infășurat conductor găurit

ITY
Fig, II. 4. — Sisteme de. răcire ale
bobinelor: (a) lichidul de răcire
circulind în spaţiile dintre conduc-
MU

RS
tori ; b) răcire în interiorul conducto-
rilor; c) treceri axiale sau radiale
pentru lichidul de răcire; d) benzi
cu suprafeţe striate.
|
+
“| DISC
E d)
| BANDĂ
IV
|. ' râcire răcire râcire _mâcire
radioă axială axiala radiaiă
UN

disouri (c) se utilizează treceri axiale sau radiale ale lichidului de răcire.
| În sfîrşit, ultimul procedeu (d) foloseşte benzi cu suprafeţe striate şi cores-
|punzător acestora, răciri axiale sau radiale. Da
În cazul uţilizării bobinelor avînd puteri de pînă la 10%W, unde soli-
AL

citările bobinelor sînt relativ mici, neimplicînd în același timp condiţii

speciale de răcire, putem alege oricare din tipurile descrise (a—d). Pentru
puteri mai mari, tipurile (e) şi (d) par să prezinte anumite avantaje deoa-
TR

rece conduc la unităţi compacte, care să reziste la solicitări, realizind în

același timp şi răciri eficiente. - |
EN

II.2.5. Cimpuri pulsatorii

/C

“În acord cu relaţia Fabry (11.2.26) pentru obţinerea unor cimpuri

magnetice de ordinul 1,1.107 A/m (1,4.105 Oe), într-o bobină cur, =
=10-2 m (1 cm), A = 0,75, G(e, 6) = 0,18 şi p=1,8.104 Om (1,8.10-6
SI

Qem) este nevoie d puteri de ordinul 1010 W. Apar astie! dificultăţi

mari legate de răcirea bobinelor. |
IA

„ Aceste dificultăţi legate de eliminarea căldurii degajate prin efect

Joule, pot fi evitate în cazul cînd folosim bobineîn care cîmpul magnetic
est produs numai pe durate mici, de obicei de 'ordinul milisecundelor.
U

În timpul pulsului de putere bobina se va încălzi în mod adiabatie. Creş-

terea, temperaturii bobinei este determinată de relaţia, între energia disipată
BC

şi capacitatea sa calorică şi nu trebuie să depășească temperatura limită

61
la care bobina, se poate deteriora. Temperatura maximă a bobinei poate fi
evaluată din relaţia energetică,

RY
[ o(7)j2ăt < (op a7, (1.2.28)
to To

RA
unde (17) reprezintă rezistivitatea bobine, iar C('7) căldura, sa speci-
fică, ambele corespunzător temperaturii 7. Relaţia *(1[.2.28) exprimă
faptul că energia disipată într-un puls, care durează de la momentul to
la momentul ,, trebuie să fie mai mică decît energia calorică, pe care o

LIB
poate înmagazina bobina prin creşterea temperaturii sale de la, Tg la T,.
Din punet de vedere constructiv bobinele ce produc cîmpuri mag-
netice pulsastorii, diferă de cele ce produc cîmpuri statice, neavînd încor-
porate elemente de răcire. Bobinele cu densitate uniformă de curenţ uţi-

TY
lizează, în general conductori de cupru dreptunghiulari, izolaţi prin fibre
de sticlă, ansamblul fiind impregnat în răşini epoxidice [12]. În cazul
bobinelor Bitter se folosesc discuri spirale, comprimate, avind între ele
straturi izolatoare. Alegerea tipului de distribuţie este condiționată de.

SI
intensitatea dorită a cîmpului şi durata pulsului. Bobinele cu densitate
de curent neuniformă sînt folosite la obţinerea, cîmpurilor mai mari de
2.107 A/m (2,5.105 Oe).
ER
|
În timpul pulsului bobina se va, încălzi, rezistenţa acesteia crescînd.
„Ca, atare nu se poate da o soluţie generală a ecuaţiei integrale (11.2.28).
IV
Răcirea iniţială a bobinei va conduce la scăderea rezistenţei iniţiale a
înfășurării şi la creşterea capacităţii sale calorice. Ca o consecinţă, vom
putea obţine astfel cîmpuri magnetice mai ridicate. | |
UN

[|.2.6. Concentratori de flux

AL

Producerea cîmpurilor magnetice pulsatorii mai mari de 3,2107 A/m

(4105 Oe) necesită surse de energie, importante, în general consti-
tuite din baterii de condensatori, care ridică probleme deosebite. Se pot
TR

obţine cirâpuri ridicate prin comprimarea câmpului cu ajutorul unui explo-:

ziv, procedeu ce nu necesită puteri ridicate de alimentare.
Principiul de funcţionare al compresiei în cîmp este următorul [16].
EN

Considerăm un cilindru conductor de dimensiuni finite numit liner. Acest

cilindru este traversat de un cîmp uniform H,, paralel cu axa, cilindrului
— figura II.5. Notind prin S, secţiunea cilindrului, fluxul de inducţie
/C

în liner este
d, = UoSie (II.2.29)

Linerul este comprimat cilindric în cîmpul H,. Aceasta va conduce la o .

variaţie de flux în interiorul acestuia,
SI

dO() _
7 — 240 145, | (1I.2.30)
IA

unde I(î) este curentul indus, 2(t) rezistenţa circuitului, iar t timpul.
U

Notind prin L(t) inductanţa circuitului

BC

b(î) = LU) I(b). (II.2.31)

62 |
Relaţia (11.2.30) devine $;

RY
14) ALA)
ap PD an > __ 20I0). (UL232)
RS |

RA
În primă aproximaţie vom considera că
rezistenţa Z(t) este mică comparativ cu 0.

LIB
Această supoziţie este echivalentă cu faptul că,
pierderile de energie prin efect Joule, pot fi
neglijate în comparaţie cu lucrul mecanice de
comprimare. Integrind relația (1I.2.32) avem

ITY
TOOL) = 1 = 0 (11.2.33) / ] ] UA
Î, fiind fluxul iniţial. Relaţia (1I.2.33) arată
„i

RS
Fig.I1. 5. —: Concentratori
că iluxul de inducție este conservativ. Dacă de flux.
S(î) reprezintă secţiunea cilindrului în mo- /
mentul î, cimpul H(î) este |

. | H(t) =, Be
E
= Ha. | (11.29.34)
IV
/ S(?) Da
UN

Factorul a măsoară raportul de comprimare a cilindrului liner. Dacă

cl = 100 şi iniţial avem H, = 8.10% A/m (10508), cîmpul obţinut va, fi
H = 8-105 A/m (107 0e).
Cu această metodă se pot atinge cimpuri de 2-10 A/m (2,5.107 Oe)
AL

[17]. Metoda descrisă prezintă inconveniente legate de faptul că dispozi-

tivul experimental este distrus cu ocazia fiecărei experienţe. :
În 1966 Cnare [1$, 19] a propus o metodă mai elegantă de compri- -
TR

mare care nu necesită utilizarea explozivului. În interiorul unei bobine

ce realizează un cîmp magnetic se introduce o foiţă metalică uşoară care
ține loc de „liner”. Cînd curentul parcurge bobina, foiţa este sediul unor
curenţi induşi de sens opus. Prin acţiunea forţelor electromagnetice foiţa
EN

va fi comprimată şi la rîndul ei comprimă fluxul magnetic. Onare reali-

zează câmpuri de 1,6.10% A/m (2.10% Oe) utilizind o baterie de 136 kJ.
/C

[|.2.7. Solicitări ale bobinelor

SI

Una din cauzele ce limitează cîmpul maxim produs de bobină rezidă

în solicitarea acesteia, de către forţele electromagnetice, ce apar în timpul
IA

producerii cîmpului: În eneral, pentru calculul acestor forțe este necesar

să cunoaștem distribuţia cîmpului magnetic. Totuși, datorită calculelor
complicate, se utilizează metode aproximative, eficienţa acestor aproxi-
U

maţii depinzînd de felul în care considerăm distribuite solicitările în bo-

bină [10, 12, 14].
BC

Să considerăm o bobină formată din N spire — figura II.la. Energia

potenţială a unui element al secţiunii transversale a bobinei aflat în cimpul .

63
 de inducţie produs de restul bobinei, în acord. cu (I.6.29) este
AW, = 91,0, = = (IdN)O, (11.2.35)

RY
Notând prin M, inductanţa mutuală între o spiră și restul bobinei.
definită în (1.6.20) şi ţinînd seama, de expresia densităţii de curent (1I.2.3)

RA
ÎN = A CUL.2186),

LIB
rezultă | a | pu NR
(CW = 232 AS Me OULa.87)
AN

ITY
unde dS = dedr este un element de secţiune transversală a spirei. Notind
AN _ _ | SII
prin 2 = îs numărul de spire pe suprafața transversală unitară,

RS
AV, ja
M,. | (IL.2:38
“as E 1 - (UI )
IV
Energia potenţială pe unitate de arie a secţiunii transversale a bobinei
222. | Da i
|
UN

| i | (I1.2.39)
. MI.
. PP, = J
3
A
5
II . |
|
radial și axial sint | E DE | |
Forţele ce solicită bobina;
AL

Oa ___ 232 OU,

F, =— ,
Di Or Or |
TR

NE | Sa (IL.2.40)
0Womus ' ___ÎA? OM, |
PF, = — —: a
| 02 n 02.
EN

În acord cu (a. 6. 24) u, este proporţională, cu lungimea, cireuitului, ves-

pectiv în cazul unei secţiuni transversale date, cu “numărul de spire n -
/C

pe unitatea de suprafaţă. Forţele ce apar nu depind astfel de n. . .

Acest; mod de analiză a solicitării bobinelor este realizat de Tapitza
[20] şi Cockroft [21]. Ultimul trasează şi curbele de variajție a lui A în
funcţie de dimensiunile bobinei, şi poziţia radială a Spirei. .
SI

În calculul bobinelor se folosesc și alte metode de aproximare. [10,

14], eficienţa lor depinzind de modul de construcţie. ..
IA

Pentru obținerea de câmpuri magnetice ridicate, în construcția, de

bobine, se folosesc conductori cu. rezistență, mecanică ridicată ca aliaje
cupru-beriliu sau cupru-cadmiu. Interdependenţa, diferiților parametri
U

în proiectarea bobinelor este discutată de Bitter [22].

Redăm, după Zijlstra, [12] valorile tensiunilor. mecanice ce apar
BC

în cazul unei bobine cu 72/r, = 3 și generînd un cîmp magnetic de 3.107A/m

64 ” !
 (3,8-1050e). Tensiunea mecanică radială o, = 5.108 N/m2, este mai mare
ca, rezistența admisibilă a cuprului. Energia potenţială WV = 1(|2 BH =
= 5,6-105 J/m? este comparabilă cu energia, dezvoltată prin explozia

RY
trinitrotoluenului. |

RA
1.2.8. Electromagneţii cu miez de fier
Electromagneţii cu miez de fier constituie echipamentul cel mai

LIB
frecvent întîlnit în dotarea laboratoarelor. Pentru măsurători curente,
cîmpuri de pînă la 3,2-10% A/m (4101 Oe) sînt; suficiente pentru a carac-
teriza, comportarea magnetică a unor clase însemnate de materiale mag-
netice. Avantajul oferit de electromagneţii cu miez de fier constă în faptul
că la puteri mici se pot obţine cîmpuri magnetice mai intense, comparativ

ITY
„cu bobinele fără miez de fier.
Schema, de principiu a unui electromagnet este redată în figura
II.6. Bobinele B, și B, ce înconjoară piesele polare P, şi P, sînt dis-
puse cit mai aproape de întrefier în vederea evitării pierderilor de flux.

RS
Un sistem de reglare A, și A, permite apropierea pieselor polare la distanța
impusă de măsurători, asigurind astfel, corespunzător acestei distanţe,
cimpul maxim. VE
NI

/
LU

| Fig. 1. 6. Elcctromagnet,
RA

=
|
NT

17777 Ț stiti

Ă Menţionăm că prima construcţie a unui electromagnet de acest tip

ii aparţine lui Ruhmkorft [23], cu toate că acest tip de electromagnet
este denumit în mod obişnuit de „tip Weiss”.
CE

Am analizat în capitolele precedente contribuţia, la cîmp a bobine-

lor. Ne propunem în cele ce urmează să urmărim forma, pieselor polare şi
contribuţia acestora la cîmpul dat de electromagnet.
I/

Piese polare cilindrice

S

Să analizăm pentru început cîmpul magnetic dat de piese polare

de formă cilindrică avînd diametrulD = 21. Să considerăm
IA

un element
de suprafaţă — figura I1.7a— d$S = 2mrdr al pieselor polare: magnetizate
uniform, magnetizarea acestora fiind M. :
U

Potenţialul magnetic al acestei distribuții de suprafaţă — în acord

cu (1.5.3) — în punctul 0, pe axa 2, situat la distanţa e de faţa, piesei
BC

polare este

5 — 0.32
65
 22 _
7Z Z

RY
/

«| A. O , pt4
SIA /] | Di

RA
„4 ZA
la).
: -,

LIB
dz,
A

ITY
g.

0 —IIs iz

Fig. II. 7. —
lb)
Piese polare:
E RS
(a) cilindrice ;(b) conice ale căror viriuri coincid ; (e) piese
e
IV
polare ale căror viriuri nu. coincid.

i 7 = d, A as, | (11.2.41)
UN

ii - 4 + z| mi |
respectiv |
Da Yu N ( văr — JL [02 p a2e— a]. 2 (UL.2.42)
2 (72 + za) 2 :
AL

Plecînd. de la potenţialul magnetie scalar şi ţinînd seama de (1.5.2)

obţinem valorile cîmpului magnetic și a derivatelor acestuia în 0. Astfel
TR

H+(0)= M n — a | (1I.2.:3)
aere
EN

unde a, = —. | | | | ae
Eu i IN tai
: pa

Analog cu cazul discutat în $ 1[.2.2 cîmpul magnetic într-un punct

de polinoame
situat la, distanţa w de originea O, poate'îi dezvoltat în sericiai
/C

Să - ă : | î „a
Legendre în jurul lui O. ei

0H 1 2 92H,(0) UP
H, = H40) + (0) uP, (cos 0) + „(cos 0)-k,
“oa i
SI

| | Oz 2
| Ma | e i | (1.2.4)
a 1 03H(0) „ 1 04H,(0) Sa
IA

a Da. 43 “al P„(cos0 +aa Poriicăut al P,(cos 0Dr ..

+

Cimpul în întrefier va, fi dublu celui dat de (I.2.43), consecinţă

U

a contribuţiei ambilor poli. Dacă a = -— este mic, cîmpul în . centrul

BC

Ya „ -

66 |
 întrefierului, în acord cu (11.2.43) devine. | a Sa
H, = 2H(0) = M. (11.2.45)

RY
La valorile câmpului magnetic contribuie atit piesele polare cît şi
bobina. Contribuţia, maxim a pieselor
ă” polare la cîmpul în origine cores-
punde cu valoarea magnetizării la saturație a materialului (1I.2.45).
Dacă contribuţia bobinei este mai mare ca-cea. a: pieselor polare,

RA
rezultă o contribuţie negativă a acestora la cîmp. Potenţialul mag-
netic scalar al pieselor polare, în întrefier, este mai mic decît cel ce
caracterizează. cimpul produs de bobină. Este util. în acest; caz de a

LIB
alege astiel forma polilor ca să înlăturăm o parte a acestei contribuţii
negative și ca o consecinţă să crească cîmpul magnetic în centrul între-
fierului. * :
Să vedem care va fi forma pieselor polare care asigură o contribuţie

ITY
negativă minimă la cîmpul magnetic. -:

Piese polare conice

Să considerăm un element din volumul piesei polare do = 27 rărăz—

RS
figura II.7b. În acord cu (1.5.5) avem /

al uy (
ep] ja n a
= AL părea (a1 = ”
VE
Pa Uz paajia
ai ” . n. | DI , | , . o. N
pu al z7drdz (1.246)
NI

| a Pa pna 9 (72. 4- goI2 . Ă '

Contribuţia elementară AH, la, 'cîmpul axial este

LU

„2 __ Op? -
at, bo PI 22 aa, (11.2.47)
02 2 (rap e.
RA

Această contribuţie este pozitivă dacă r2< 222. Cum tg 6 = 1 trebuie

să fie mai mică decit V5, rezultă 0<54%44' unde 0 este unghiul sub care
NT

se vede inelul magnetizat din origine. Deci dacă se înlătură din miezul
cilindric porţiunea care corespunde la, 6 > 54%44', se obţine valoarea maxi-
mă a cîmpului ce poate fi dată de polii magnetizaţi uniform.
CE

„Să considerăm piesa polară; conică din figura. II.7b, avind unghiul
de viri 0, diametrul minim fiind 2r, iar cel maxim 2r,. Să evaluăm con-
tribuţia la, cîmpul magnetic în origine, presupunînd că magnetizarea JM
este constantă. Vom considera contribuţia părţii platea pieselor polare
(11.2.45) cît şi cea corespunzătoare a, porțiunii conice, a
I/

H2o(0) = 22,0) + 2H,4(0). (11.2.48)

S

Contiibuţia 7,7(0)se determină din (1L.2.43); unde a, = Ra iar cos 0=

IA

= (72 + 22)12
Asttel E ae
U

E Pa a. - Pe

o AI2a40) = 2 a—cos 0). 1 (01.249)

BC

67
 Contribuţia părţii conice la cîmpul axial este

RY
ar dz
_, (II.2.50)
dH„(0) = UA E
| 2 (72 + z2P
Deoarece îg 6 = [a avem a

RA
[Ta P d ' |
| i _ .
——— FUT

LIB
,
(1I.2.51)
,

Hţ0) = N ed = N cos sin20 În 2, |

T ) 2 ri E
„92 ( + i

tg20 !
Tr

l în întrefier va fi, — în cazul

ITY
Contribuţia perechii de piese polare la cîmpu
cînd vîrfurile polilor coincid —
|. (II.2.52)
H.9(0) = ia [a — cos 0)A+-cos0 - sin2 0 m Ei

RS
a | it,

intens cu cât raportul rr va, fi

Cîmpul magnetic H,(0) va fi cu atât mai
cîmpului magnetic sînt deter-
mai mare. Limitările în creşterea valorii
E
acestuia într-o anumită regiune
minate de condiţia privind omogenitatea
de realizare a experienţei.
IV
a, întrefierului, cerința impusă de modu l
lor polare nu coincid —figura
- într-un caz mai general cînd vixturile piesecomplicată. Cu notaţiile din
UN

are o formă mai

II.Te — cîmpul magnetice ry [23], este
figură, expresia câmpului magnetic, după Montgome | E Si
| .

sin2a, (cos? + sin, ctgo — C0s0getgaa) +

+. HA40) = 27 [10050
AL

| II.2.53)
COS 0 ctg 0o )
Pe : COSEC a -+- COSEC 0 — COS ca Ctg a -+
TR

+ cos, In | 4 ctgt;
Ta COSEC aa +- cosec 0, —. COS oa CS au - COS

formă, mai simplă de calcul a cîmpurilor pentru acest caz, este

O
EN

[23]: „Rep reze ntin d - relaţ ia (I1.2.53) pentru

sugerată de Montgomery
xapoarte? în funcţie de 6, d cimpurile
42=60% (un unghi uzualĂ ) şi diferite n Ti
e
/C

atare se
magnetice pentru D= constant, variază destul de liniar. Ca
3
aproximează relaţia, (1I.2.53) prin expresia
SI

20, — 60
E,(0) | = Aso) 1 e =) 01:2.54)
IA

lui magnetic dată de (II.2.52)

unde H,(0) corespunde cu valoarea câmpu .
U

iar valorile y sînt redate în figur a IL.

măsura în care relaţiile ce exprimă
__- O problemă de interes o constituie
BC

rmate experimental. Analiza efec-

valoarea cîmpului magnetic sint confi

68
_tuată asupra unui număr mare de magneţi [23] arată că pentru 85% din
cazuri, acestea sint în limita a + 4%. Deviaţiile observate în cazul celor-
lalți magneţi se. datorese contribuţiei jugului.

RY
2.07% [ i m Î

RA
18| “|

1,6p-X
xi ]

LIB
Fig. II. 8. — Dependenţa valorilor y de re/r,. -l —
” Sa | Mk, a= 60 g.
X
ES _
J
12k Xa]

ITY
j i ] l | ]
1012 16 20 24
r, /r,

RS
Forma pieselor polare în cazul unei distribuții
optime a magnelizării.
VE
Anterior am impus în calculul formei pieselor polare ca magneti-
zarea JM să fie constantă atât ca mărime cât; şi ca, direcţie. Să eliminăm una
din aceste constringeri, impunind doar ca |M| să fie constantă Şi să,
determinăm direcţia acesteia, astfel încît cimpul în întrefier să fie
NI

maim.
/ „Potenţialul distribuției în acord cu (1.5.5) este
LU

AV, = MR do. | | (II.2.55)

4mR?
T

Componenta axială a, cîmpului în direcţia 2 se serie

RA

dH, = A | BMR cos, AM cos.0 | d. . (II.2.56)

47 A Re |
NT

Motină prin 0 şi % unghiurile făcute de NR Mav

Şi M cu axa z, avem | r
MR = MReos(0—09) = MR(cosbeos0p— [777
CE

„—sin0sin0g).
Astfel R
I/

dH, — 1mR2 [(3cos20 — 1) cos6,—

S

— sin cos0 sin0o]do . (II.2.57) ş

NŢ

Maximul valorii H,.:va corespunde cu

IA

, | Fig. II. 9. — Calculul formei pie-

te __ 3sin 0 cos0 2.5 „selor polare pentru o distribuţie
5 Vom == 3cos20 — 1: (11.2.58) = optimă a magnctizării.
U

„Relaţia (11.2.58) ne precizează, direcţia, 00. pe care trebuie să o aibă

BC

în orice moment magnetizarea pentru a avea un cimp maxim. Relaţia

69
 v
se poate interpreta ca fiind raportul între o componentă radială şi respecti
axială a cîmpului magnetic,tg on = E Astfel distribuţia. optimă a

RY
2
distri-
magnetizării corespunzătoare câmpului maxim variază similar cu
r, discutat ă în $ (1.3.3).
buţia momentului magnetic al unui curent elementa
Pentru a realiza o distribuţie a cîmpului magnetice produs de piesele

RA
zează
polare asemănătoare cu cea descrisă de (1[.2.57), cîmpul ce magneti
relaţia (1.3.16). Deci în cazul cînd
polii trebuie să aibă forma dată de
polare va urma pe cea a bobinei, vom avea un
magnetizarea pieselor

LIB
cu
cîmp magnetic, corespunzător acestei distribuții optime. În acord
această idee propusă de Bitter [4], Cioffi [24] descrie un astiel de electro-
magnet ce realizează un cîmp corespunzător distribuţiei optime.
Piese polare care să asigure un gradieni

ITY
constant al câmpului magnetic
polare
Într-un număr mare de experienţe este necesar a avea piese
care să asigure

RS
va
II: He const; —(I1.2.59)
0a
E ă relaţie, după
în specialîn determinarea susceptivităţii magnetice. Aceast ile probei
condiţi a, ca toate porțiun
cum vom vedea în $ II.3, reprezintă
IV
y, să fie. supuse aceleia și torţe. vertica le. .. ...
aflate în planul daiă: de
. H,(, 0). este
„ Integrind (11.29.59), dependenţa de « a lui
UN

A Sare „(I1.2.60)

În presupunerea că H,(a, 0) variază invers proporţional cu lărgimea între

fierului 22 [25] avem a
AL

Ia (II.2.61)
Rs
| N 22 |
TR

unei relaţii
unde d este o constantă. Această presupunere stă la baza (11.2.6 1), obţinem
care exprimă pe 2 în funcţie de a. în acord cu (1I.2.6 0) şi

2 = d 1 CUL.2.62)
EN

| UZ a
a, cărei formă finală
Relaţia (1I.2.62) reprezintă o suprafaţă echipotenţială,
/C

cazuri particulare. Redăm

se modelează în cuve electrostatice [25], pentru
unui magnet produs de firma Brucker ce
în figura II.10 caracteristicile
realizează H, OI z
= const.
SI

Oda
IA

I[.2.9. Cîmpul magnetic al electromagneților. i

| Omogenitatea cîmpului:
U

omagnetului
într-o primă aproximaţie, cimpul în ântrefierul electr
BC

it din magnet izarea pieselo r polare și

este constituit din cîmpul proven

79
 (-10'8)72

RY
RA
LIB
ITY
2 20 30 40 0 5060
70 80 10 20 30 40 59 6) 70 80
4+1031n, | | (+103)m
Distanta (x)

RS
Ă aa: . , DII
Yig. EI. 10.— Caracteristica
unui elcetromagurt avind II = const,
IX

VE
cel generat de bobină. Configuraţiile celor două cîmpuri pot fi exprimate
prin dezvoltările (11.2.15) şi (11.2.44).
Reterindu-ne la cîmpul produs de o pereche de bobine, remarcăm
NI

că termenul n = 0, reprezintă un cîmp magnetic omogen. 'Pinind seama

de simetria îaţă de planul zy, rezultă că în dezvoltarea (11.2.15) vor fi
rezenţi numai termeni de ordin 271, par. Primul termen
oi care e
contribuie la
LU

neomogenitatea, cîmpului este „ Acesta poate fi corectat prin așc-

| Oa?
zarea, “perechii de bobine de rază r, simetrie faţă de" origine, la distanţa
220 = 7 [12]. Un asemenea aranjament este cunoscut; ca pereche de bobine
RA

Helmholz: Neomogenitatea cîmpului introdusă de termenul de ordinul

patru poate fi: redusă printr-o creștere uşoară a distanţei între bobine
comparativ cu 22. Omogenităţi mai bune ale cimpului pot fi obținute în
NT

cazul sistemelor formate din mai multe perechi de bobine așezate la

distanţe corespunzătoare, pentru a anula valorile deiivatelor cîimpului,
in origine. .::: ni E
CE

„-Din' cauza, simetriei perechii de piese polare:— analog perechii de

bobine — termenii impari din dezvoltarea (1I.2.44) vor'fi nuli. Neomoge-
nităţile câmpului introduse de termenii de ordinul doi şi patru pot îi reduse
micşorind valoarea lui a, =, respectiv a - raportului între distanța,
I/

între poli şi diametrul pieselor polare. NI |

S

Cîmpul magneticîn întiefier, nu poate fi privit însă ca o sumă simplă

a câmpului bobinei şi contribuţiei pieselor polare. Prezenţa miezului de
IA

fier poate perturba cimpul bobinei. Diserepanţa observată între omogeni-

tatea cîmpului calculată și cea determinată experimental apare ca efect
al influenţei reciproce a celor două surse ale cimpului magnetic.
U

" Omogenitatea cînipului total este sensibilă la poziţia, relativă a polilor

BC

şi bobinelor şi la raportul contribuţiilor la cimp a acestora. Cum contri-

71:
buţia, polilor depinde de intensitatea curentului, rezultă că și omogenitatea
va depinde într-o formă .complicată de curent.
În general vorbind, contribuţiile la cîmpul magnetice în întrefier

RY
(atit cîmpul produs de bobină cît şi de piesele polare) depind de I —
figura, II.11. Ciîmpul produs de piesele polare depinde de curentul prin
bobină, prin cîmpul magnetice generat de aceasta. Cu creşterea lui 1 miezul

RA
de fier va, trece din starea nesaturată într-o stare de tranziție pentru ca
apoi la saturație să contribuie la cîmpul în întrefier cu o valoare constantă,
independentă de curent. e | E

LIB
| me
tă so

ITY
contribuția
bobinei
Fig. II. 11. — Contribuțiile la

RS
_ pieselor
contribuţiapolare cimpul magnetic în întrefier.
-

E
IV
UN

240. Bobine supraconductoare | Ă

AL

| Materialele supraconductoare se caracterizează prin faptul că sub

o anumită temperatură, 7, au o rezistivitate electrică ce tinde la zero [26].
Lipsa, rezistivităţii electrice nu defineşte însă complet starea supraconduc-
TR

toare. Supraconductibilitatea este distrusă la aplicarea unui cîmp magnetic

critic H,(/1), care tinde la zero la, temperatura critică Ze. Cîmpul magnetic
nu este necesar a avea origine externă acesta putînd îi şi rezultatul trecerii
EN

curentului prin conductor..

În unele metale, starea supraconduetoare este caracterizată prin faptul
că în inţeriorul materialului, cîmpul de inducţie mediu este nul. Aceste
metale sînt supraconductorii de tip I. Liniile de curent. din. interiorul
/C

supraconductorilor de tip I sint „expulzate”, fenomenul fiind cunoscut sub

numele de efect Meissner. |
- Unele elemente şi majoritatea, aliajelor şi compușilor supraconductori
prezintă însă un efect Meissner incomplet și o tranziţie magnetică largă.
SI

Aceste materiale sînt cunoscute ca supraconductori de tip II.

Nu este în intenţia noastră de a discuta amănunţit probleme legate
IA

de supraconductibilitate, cititorul putind consulta lucrări monograiice

recente [29, 30]. Supraconductorii de tip II se caracterizează prin valori
ridicase ale câmpurilor critice. Ca exemplu în compușii Nbs(Al, Ge), NbsSn,
U

V.Ga şi VaSi [29] cîmpurile critice la 4,2XK. sînt de ordinul a (1,7—3,4)-

“107 A/m = (2-105 —4-105 Oe). La supraconductorii de tip II întreaga
BC

ca
secţiune este utilizată pentru “transportul curentului. Aceasta face

72
 aceste materiale să fie folosite pentru realizarea
de bobine supraconduc-
toare. Densitatea de curent ridicată (datorită deplas
ării curenților numai

RY
la suprafaţă) asociată cîmpurilor criţice Mici, elimin
ă supraconductorii de
tip I dintre materialele ce pot îi utilizate în tehnic
ă,
Problemele puse de construcţia unei bobine supra
de cele discutate în cazul bobinelor normale. În acest conductoare diferă,

RA
caz puterea nu mai
apare ca parametru şi deci nu e necesară o analiz
ă de optimizare ca cea,
discutată în $ (11.2.3.). Totuşi trebuie să reținem faptul
că materialele supra.-
conductoare sint în general scumpe. Pe de altă parte
energi a consumată cu

LIB
răcirea, bobinei este aproximativ proporțională cu volum
ul acesteia. În cazul
bobinelor supraconductoare procesul de optimizare
cimpului dorit cu o cantitate minimă de material constă în obţinerea,
supraconductor.
Cimpul magnetic şi densitatea de curent, nu mai
pendente acestea fiind determinate de caracteristicile sînt variabile inde-

ITY
majterialelor supra-
conductoare. Cunoaşterea variaţiei densităţii de curent
importantă, j neputind depăşi o valoare criţică, caract cu cimpul este
eristică materialului.
Comportarea materialelor a, putut fi îmbunătăţită prin
fir de cupru împreună cu firul de material supra înfășurarea unui

RS
conductor. Cuprul în
acest caz îndeplinește anumite funcţii care conduce
la, o mai bună stabili-
zare a bobinei : a) rezistivitatea este mai mică decât
a, materialului supra-
conductor aflat în stare normală şi căldura, degaja
tă (ca urmare a unei
VE
eventuale tranziţii la starea normală a: supracondu
ctoru
mică, cuprul scurteireuitind această porţiune; b) conduc lui) este mai
a cuprului fiind ridicată, căldura locală degajată, difuze tivitatea termică
după revenirea, la starea supraconductoare ; c) masa ază rapid, imediat
NI

cuprului conduce la
creșterea, capacităţii calorice a firului, astfel că (celela
egale) creșterea de temperatură este mai mică, lte condiţii fiind
LU

Un alt sistem de realizare a cablurilor Supraconduct

format din fire îmbrăcate în cupru şi sudate între ele. oare este cel .
Utilizind mai multe
fire paralele se poate îmbunătăţi: calitatea, înfăşurăsii,
deteriorarea unuia,
dintre fire nepericlitind buna funcţionare a cablului.
.
RA

În prezent” bobinele supraconductoare realizează,

1,2 :107A/m (1,5 :1050e). Utilizarea în tehnică,a, materi cîmpur i de
alelor descoperite
tecent avind atât cîmpuri cât şi temperaturi critice
ridicat
probabil la, creşterea, performanţelor bobinelor supraconducte, va conduce
NT

oare, limitările
părind impuse de solicitările la care acestea, sint supuse
.. |
Detalii legate de calculul bobinelor supraconductoare pot
„în lucrările [32—35] cât şi monografiile [2, 10, 12]. fi găsite
CE

E |

1.3. Metode experimentale

I/

În cadrul capitolului I am definiţ mărimile ce caracte

rizează com-
S

portarea magnetică, macroscopică a materialelor.

Ne propunem, ca o
continuare a acestor discuţii, să examinăm metode
IA

le utilizate pentru
măsurarea, susceptivităţii magnetice şi magnetizării. Vom
principiile de măsurare folosite cit şi unele instalaţii trece în revistă
tipice. î
După principiul fizic care stă la baza metodelor de măsura
U

pot îi clasificate în: a) metode ce determină forţa ce acţione re, acestea

ază, asupra,
probei ; b) metode ce măsoară, variaţia, inducției magnetice
BC

prezenţa probei. într-o bobină în

|

73
 măsoară forța ce acţionează asupra probei
1.3.1. Metode cs

RY
r aflat în punctul P(a, 9, 2) parcurs
Să considerăm un circuit elementa circuit
entul magnetic m asociat acestui
de curentul I — figura II. 12. Mom din jurul - circu itulu i. . este

RA
În spaţ iul
este exprimat; de relaţia (1.3.1). câmpul magnetic HI, de valo are
| prezent uitu -
acţi onea ză asup ra circ
constantă. Forţa ce Să
lui conform. cu (.35)-.

LIB
PulH x | dr. OO)
i pi

ITY
Dă Cuplul forţei E este n |

Cor xP lu Xa Xe = ua XII. + (I1.3.2)

RS
Dc să: presup uneA m apoi
20
că cîmp, ul: magnetic
Fig. 11. 12.— Forţa ce acționează de uitului nu e omogen.
--- îi CE acţionează în jurul circA(
asupra unui circuit. E A,HE EH.) atunci
a Dacă cîmpul în:0 este
| forma
9, 2) poate fi -dezvoltat în
IV
cîmpul magnetic în: P(x,

A (02) +( + (ke 073.3)

UN

e 02. Si E !
N Gy Sai i
Nae dz
SERaNI ! |

ă direcţiile şi z.
componentele cimpu ui dup
şi expresii similare pentru considerată. ca un ans amb lu de cure nţi
Fie o probă (care poate îi | Zm Se m. Că cele ai
AL

Sa
Oa C
i) căre i
R
mag net iza re este MN = Im) Presupune
elementar
a, de translație
ale prob ei. se află în punctele O şi P. Porţ
ă extr emit ăţi ţii câmpului va
TR

dou
, ca rezultat; al ' neuniformită
ce va acţiona asupra corpului a |
.... ..
avea componentele DI
[| 08,
do (3 : 0H, 0Ez A (I1.3.4)
Pe 2)
EN

po
p 2 0.
Ta = babi (Fpa—
|
E) =
mp loa Oy.
|
şi Du
şi expresii similare pentru = 0, TD, = 0 în cîmp omogen.
/C

“R em ar eă m că F, = 0, F,
yh zl .
a Cd
„LI = IM, ; IE
—— = ML; Da = ML. Avem
Țin înd sea ma P po
7
SI

1.3.5)|
7, = uqo | 40da | + 00. ,02dy up„Oa |
IA

F, şi h.
şi relaţii asemănătoare pentru rezultă .
n
U

Deoare ce H = — YYV
oa 9 DP og cc
BC

0y da dxi 9y da
dy

74
“Şi respectiv
“ca, “ap | e

30

RY
2. ; II.3.6”

Introducînd relaţiile (1.3.6) în (1.3.5) obţineni

RA
. | 9 | ”

Hu Figo, OH

LIB
da Oa 2a

și analog |
po 0,aa AA | + poor,
E + vor, _0y
E, 013.7)

ITY
SE 09 Oy |

Ni Pub, eo nod, Ea oa 2 UI o 2

RS
“ . “

Deoarece JM, =yH:= pymasHl, iar pv ==m VE masa probei, avem

„05, - 9H,
IE TI, = No mas (a. he H, —— + H, GH, ) (1.3.5)
. A 09. 0 da Mi
NI

Relaţia se poate serie sub o' formă mai concisă. - Se

LU

| 53 | i 1. . N 9... NE 9. SRI 0 o. | ARE a

i, Pe = bo mas | 7 (H)2 + 7 (2,2 + —— (3) a AI a
Si -9 | 0 „02 "Ca | m
RA

| 5
= —
L i „2 a] DIE a: . Set
Wrolh Y mas —— (H?) . . , (1I.3.9)
2 Lo
NT

Am reţinut nuimai expresia pentin componenta după a a forţei ae trans-

laţie, deoarece din cauza simetrici $i modului de construcţie a pieselor
polare, doar aceasta este de interes. Conform cu (1I:3.9) în:cazul cînd,
CE

i : ' . on
constructiv — (H2) este cunoscut, putem indirect, prin măsurarea, forţei
vu ” pi , Ea
Pa, să determinăm susceptivitatea magnetică masică, fana.
I/

"3, Distribuţii -ale'cîmpului magnetic pentru care, —— (212) = const: în

anumite zâne, pot; fi:obţinute fic dind o formă corespunzătoâr
S

pieselor
e
polare, formădiscutâtă:în $ (11.2,3), fie. folosind două bobine, una, pentru
IA

A PT HR Ri Va pu a
cimpul magnetice iar alta astfel construită încît: să asigure E
GQ .
consta
:

IE: it vz
ca în cazul echipâmentului destinat măsurării proprictăţiloi magnetice
U

folosind bobine, supraconductoare. a ga

Ca exemplu să calculăm forţa ce va acţiona
BC

asupra unei probe de

aluminiu avînd masa m = 1071kg (100 mg).. Susceptivitatea masică,

75:
 este prezentată în tabelul I.1. Dacă A E =.
mas a aluminiului

RY
cu electro-
— 1,14 101 (A/m)?/m (= 18 - 1% Oe2/em) valoare ce se realizează
ată în figura 1[.10, rezultă
magnetul a, cărei caracteristică este prezent
aparent ă de masă, măsura tă cu ajutoru l.
P, = 1,117 -10-5N. Modificarea

RA
balanței este m = Ta 12 -10-5kg (1,2 mg).
tă-
Redăm mai jos principalele metode folosite pentru studiul proprie

LIB
ților magneti ce. | | SS
it 'a) Metoda Faraday [31 ]esteprezen-
tastă în figura II.13. Probele sînt aşezate
ju pe platanul unei microbalanţe în întrefierul
' unui electromagnet ale cărui piese polare

ITY
sînt astfel construite încît să realizeze
H GH,
—const. într-o regiune relativ mare

RS
a, întrefierului. Forţa (11.3.9) ce acţionează
| IA în diferite puncte ale probei este constantă
— şi poate fi măsurată cu microbalanţa. Cu
IL N + această metodă se pot studia proprietăţile
E
magnetice ale materialelor diamagnetice,
IV
- paramagnetice” şi feromagnetice. -Introdu-
cînd un sistem de variere a temperaturii
probei, se poate. studia dependența de
UN

Fig. IL. 13. — Metoda Faraday. temperatură a lui x și M. Asigurarea unor

facilităţi în măsurarea temperaturilor, a
radienţilor acestora, a cîmpului magnetic, aforțelor cit şi cele implicate
de atingerea temperaturilor joase sau înalte, sau a celor legate de obţine-
AL

rea vidului, a condus la realizarea unor instalaţii extrem de complexe.

b) Balanța de translație de tip Weiss [38] este o variantă a celei descrise
mai sus — figura I[.14. Echipajul mobil este astfel suspendat încît să
TR

- "o Sistem de suşpensie

EN
/C
SI

Sistem . de
IA

Termocuplu
U

Încălzire i ls]
BC

proba

Fig. IL. 14. — Balanţă de translație de tip Weiss.

76: |
aibă, numai un grad de libertaite, după o direcţie perpendiculară pe cîmpul
magnetic. Forţa (II. 3.9) ce acţionează, asupra probei se echilibrează cu

RY
ajutorul bobinei de compensare, care exercită o forță P, — FI asupra unui
magnet mic fixat pe tijă şi aflat în interiorul bobinei (unde I este curentul
prin bobină). La echilibru F = F,, revenirea echipajului mobil în poziţia,

RA
iniţială, observîndu-se printr-un sistem de detecție optic.
În majoritatea cazurilor se fac măsurători relative etalonînd instalaţia,
cu ajutorul unei substanţe de susceptivitate magnetică, cunoscută x9e
Trebuie să menţionăm necesitatea, de a

LIB
E
efectua corecţii atît ca rezultat al diamag-
netismului echipajului mobil, în mod obiș-
nuit confecţionat din cuarţ, cât şi al efec-
telor cimpului: de demagnetizare $(1.5.2).

ITY
c) „Metoda Sucksmith -[39,40], prezen-
tată schematic în figura II.15 aiferă de
metoda Faraday prin sistemul de măsurare
a forţei ce acţionează asupra probei. Proba

RS
este suspendată de un inel elastic (bronz-
fostoros) al cărui diametru și secţiune de- ] |
pinde de sensibilitatea cerută de instalaţie.
Detormarea u a, inelului ca urmare a acţi- ) s
|
VE
unii forţei F,, esţe amplificată optic rig; 11, 15. — Metoda Sucksmith,
printr-un sistem de două oglinzi.
„„ Da aplicarea forţei P, după direcţia, verticală, deplasarea radială a
NI

unui punct al inelului este -

j = Tars
LU

( Osin0 + cos0-—- PIE (11.3.10)

unde este raza, inelului, 7, momentul de inerție al secţiunii inelului,

Z
RA

modulul de elasticitate al materialului şi 9 unghiul între raza de

lumină |
prin punctul P considerat şi orizontală.
Pentru 0=—90%,P va corespunde celui mai jos punct al balanței,
plasarea, de- -
acestuiau, fiind
NT

|
-0.2
= d98 far
3
(11.311)
.
CE

2 |

Deplasarea, 4 produce o rotaţie a razei de lumină faţă de tangenta,

la inel, în prima aproximaţie, dată de
I/

__ 1 du Par
—— —
0 cos 6, | (1I.3.12)
” 40 4Elu
S

care poate fi măsurată, Această rotaţie este proporţională cu susceptivi-

IA

tatea magnetică a probei.

Bozorth şi Williams [41] realizează o variantă a balanței, intercalind
în tija de suspensie o piesă elastică. Variante ale metodei Sucksmith în
U

ce
priveşte sistemul de detectare a forţelor sînt; descrise în literatură, [42].
BC

d) Metoda Gouy [43] măsoară susceptivitatea magnetică a, probelor

cilindrice suspendate într-un cîmp magnetic — figura II.16. Metoda
folo-.

77
 1. seşte piese polare cilindrice. Capătul probei: se
“află în centrul întrefierului (cîmp magnetic F,)

RY
_iar extremitatea în afara întrefierului (cimp
“magnetice H2). : - a n |
“Forţa totală ce va acţiona asupra probei;

RA
rezultă, integrînd relaţia. (11.3.9). i
i) e

II SE Ha CUI
Pf de voma (anana = nana) SE) arsa)

LIB
D= blat) E — 72): (3.14)

ITY
Notinil Lei S. secţiunea | tubului, volumul
Fig. II. 16. — Metoda . Gouy.

Li -U0L.3.15)
70052 — 2),

RS
unde % , reprezintă susceptivitatea magnetică a materialului ce înconjoară
“proba. De obiceiXe =0. a ae | i
Intensitatea cimpului magnetic, H,, în afara
poli, este foarte mică. Ca atare avem - |
E Ea |
. de
spaţiului delimitat.
a
IV
ia Lyon ee (0316)
UN

o
pe cai ua . „. DIR : a
""" Notînd prin. Am creşterea aparentă în greutate a probei HF, F gÂm,
g fiind acceleraţia gravitaţiei, obținem i.
AL

__ 2gAm:
EI IN a Mr
. 7

9 Di
Îi

OLT)
| SH yo
TR

“În relaţiile (113.16) şi (11.3.17) am-presupus că intensitatea.cîmpului

magnetic, la, capătul superior al probei, este nulă. Lungimea probei, 1, care
satisface această condiţie poate fi determinată experimental. În cazul
cînd H2 = 0, Am nu va depinde de lungimea, 1 a probei. Ca, atare vom face
EN

măsurători la diferite lungimi de probă, în vederea obţinerii valorii L

corespunzător situaţiei cînd Am = const.
„ „Metoda Gouy folosește o „cantitate de material. mai mare comparativ
/C

cu cea, necesarăîn cazul metodei Faraday, Pe de alţă parte probele trebuie

să fie omogene astfel încît acest sistem de măsurare se recomandă în
special în studiul proprietăţilor:magneti ce a lichidelor. Instalaţia nu poate
fi utilizată, decât în cazul materialelor . diamagneti ce sau paramasneti ce.
SI

Printre metodele folosite în determinarea susceptivităţii magnetice a

lichidelor. şi gazelor. menţionăm şi. cele .propuse de Quincke [44]. și
IA

Rankine [45]. Sa Ia a
î.
tate
i
p.
na

": “€);:Oore valorile

la dţii măsurate ale susceptivităţii magnetice . |
U

NR Ai Ii Da pi e „ pp fa
: 1: Impurități feromagnelice . .... e e ei ei ai
BC

-r*. Să notăm prin Mp magnetizarea în cîmpul H a impurităților feromag-

netice prezente într-o probă -paramagnetică (diamagnetică). Magnetizarea
!

78
 probei în cimpulH este |

RY
MI = 3 HA + Ma, i (II.3.18)
astfel că, | o e a
Ă D = Xrnas
up NHL OH -- m'Gruo CA

RA
(I1.3.19)
da dz
“unde m este masa efectivă a impurităţii feromagnetice iar op este.mag-
netizarea, specifică. Susceptivitatea totală dependentă de A este

LIB
/

u “ar
Vp Hz = az
1 UD |
— 3 —— [ont + m MBA)
| rsl 9] = X+ Q—rs
n Lă E U- 7? ( II.3.20 )

ITY
unde am notat prin 0 = ia MI ps Magnetizarea la saturație a impuri-
tății feromaenetiee, e a

RS
Analizînd relaţia (11.3.20) vedem că reprezentarea, susceptivității mag-
netice aparente în funcţie de 1/H, permite obţinerea valorii x, prin extra-
polare la 1/H — 0. Aceasta este obișnuit numită o reprezentare Iondo-
Owen [46] şi conduce la corectarea, valorilor. susceptivităţii ca urmare a
VE
prezenţei unor mici precipitate feromagnetice, cu condiţia ca H să fie
suficient de mare pentru a satura materialul feromagnetic. Prezentăm
în îigura 11.17 o dependenţă Hondo-Owen pentru sistemul V20; cu 10% mol
NI

Mo0O, [47].
LU

| | S_ 28. a T=46K
up Da
| ,; PE
g= 20EIp |
S 1825
RA

PC E Si , oo i T= 120K
Fig. II. 17. — Reprezentare ::5S$ 1,78 —
Hondo-Owen.
i
IT po |
ia i 0S9 | 00000 O T=296K
NT

0,92E 1 L N
a 172010 1
| „i , LR a i . , 4 i -4
NE | | "35 703 )lA/m]
CE

2. Corecţii datorită medinului, | |

Valorile măsuraţe ale lui x reprezintă în fapt diferenţa între susceptivi-
tatea probei şi a materialului al cărui volum este deplasat de probă,
I/

Astfel măsurătorile extrem de precise trebuie făcute în vid sau în atmosf

era
de heliu avînd în vedere că susceptivitatea magnetică a heliului
este
neglijabilă. .
S

|
- Utilizind două gaze, de susceptivităţi diferite, este posibil să determi-
IA

năm susceptivitatea probei, fără a cunoaște valoarea cîmpului. Notind

prin
P, şi P, forţele ce se exercită asupra probei, în cazul măsurătorilor efectua
te
în două fluide de susceptivitate >, Şi 3 avem De
U
BC

o a XI, (11.3.21)

79
 3. Corecţii datorită susceptivităţii magnetice a echipajului mobil:
Pentru măsurători asupra probelor paramagnetice și diamagnetice va

RY
trebui să ţinem seama de susceptivitatea magnetică a echipajului mobil.
Cum de obicei acesta se realizează din cuarţ, corecţia este diamagnetică.
N

RA
1.3.2. Metode de inducţie ȘI

LIB
Metodele de inducţie măsoară tensiunea indusă într-o bobină. de detec-.
ţie, urmare a modificării fluxului de inducţie (variind fie cimpul magnetic
exterior, fie poziţia bobinei. sau probei),Să examinăm unele tehnici de
măsurare mai reprezentative bazate pe acest principiu. |

ITY
a) Metoda de exiragere a probei din cîmp. |
» Această metodă de măsurare a fost propusă de Weiss [48] și dezvolta-
tă de Pischard [49], Weiss și Forrer [50, 51], Sadron [52] Fallot [53],
Pauthenet [54] și Barbara [55]. Schema principiului de măsurare este

RS
_O<Rs10a pu

profet Ș |
E DI
IV
. > Fig, 11.18. — Metodă de măsurare prin
| extragerea probei din cimp.
UN
AL

prezentată în figura II.18. Proba P este extrasă din centrul unui sistem
de bobine B, legate de galvanometrul balistice G. Cele două bobine B sint
TR

legate în opoziţie şi calculate astfel încît variaţia cimpului magnetic exte-

” rior să nu producă deviații în galvanometru. Acest montaj elimină influenţa,
fluctuaţiilor cîimpului magnetic asupra rezultatelor. |
EN

„F.e.m. indusă ca urmare a extragerii probei, în cele două bobine, diferă

ca valoare. Deviaţia galvanometrului proporţională cu această î.e.m ne dă
indicaţii privind magnetizarea materialului. . . NE
Circuitul de măsurare — figura 11.18 — este format dintr-un circuit
/C

de măsurare propriu-zis și un circuit secundar de etalonare, cuplat, inductiv

cu primul. Circuitul de etalonare permite determinarea constantei de pro-
porționalitate ce leagă deviația gulvanometiului de magnetizare, iuncţie de
parametrii. circuitului (sensibilitate). Sensibilitatea circuitului se reglează,
SI

modificînd valorile rezistenţelor montate în serie R, şi respectiv paralel R-,

cu galvanometrul. Pentru a ne situa sub valorile critice ale amortizării
IA

(pentru sensibilitatea maximă), rezistenţa bobinelor B, trebuie să fie ceva

mai mare ca rezistenţa exterioară critică a galvanometrului.
Magnetizarea, specifică este dată de a
U

= EL (i + e(20)18, (1I.3.22)
BC

mM.ă |

80
unde LE este o constantă ce ţine seama de parametrii invarianţi ai circui-
tului de măsurare, 8. reprezintă deviația galvanometrului ca urmare a

RY
,

întreruperii curentului I' în circuitul de etalonare. Termenul — ia în

A .. . ; A . - ZI . A

considerare parametrii variabili ai circuitului de măsurare, respectiv sensi-

bilitatea, utilizată. Am notat prin 5 deviația galvanometrului la extragerea

RA
probei din centrul bobinei de măsurare într-o regiune unde cîmpul magne-
tic este nul. Termenul [1 -+-e(H)] ţine cont de dependența de cimpul magne-
tic a pormeabilităşii aparente, reprezentind corecţia de imagine magnetică.

LIB
n cazul cînd utilizăm piese polare găurite, extracția făcînd-o axial,
corecţiile datorită imaginilor magnetice sint relativ mici.
Metoda, descrisă, se utilizează în special în măsurarea proprietăţilor
materialelor feromagnetice. Dacă în loc de electromagneţi, pentru produ-
cerea cîmpului, se folosesc bobine avind omogenitatea ridicată într-o

ITY
regiune relativ mare, sensibilitatea metodei crește. În acest caz metoda
poate fi utilizată şi-la măsurarea, probelor paramagnetice.
b) .Magnetometre | |

RS
Principiul instalaţiei de măsurare folosind magnetometre este redat
în figura II.19.a.: O pereche de magneţi în formă de ac, fixaţi de un echi-
paj mobil, astfel încît să producă cîmpuri orientate antiparalel, detectează, VE
NI

(,
LU

| i .

File, 11.19. a) Principiul de func- LL | ,

ţionare a instalaţiei folosind mag- Di
netometre; b) Magnetometru cu B 8, "
RA

_probă vibratoare, ia] P "] | Z

NR 7 Z
? / â, /
NT

| | N E —
a) SI (b) .
CE

modificările de flux ale bobinelor B, şi Ba. La trecerea curentului prin

bobine, acestea vor produce cîmpuri magnetice identice ce acţionează
asupra, celor 2 magneţi astfel că nu va avea loc o rotirea tijei de care sint
fixaţi. La introducerea probeiP în interiorul bobinei B,, cimpul magnetic
I/

produs de aceasta va fi diferit de cel produs de bobina B2, determinind o

rotaţie a echipajului mobil, detectată optic.
S

c) Magnetometrul cu probă vibratoare

IA

Ca o variantă a metodei de măsurare descrisă mai sus, s-au dezvoltat

şi tehnici în cate fie bobina [56], fie proba [57] execută o mișcare de
vibraţie. Vom analiza principiul de măsurare — figura II.19b —al unui
U

magnetometru cu probă vibratoare propus de Poner [57]. Proba P, execută

o mişcare de vibraţie într-un plan perpendicular pe cel al cimpului magnetic.
BC

Cimpul magnetic ce rezultă, ca urmare a magnetizării probei în vibraţie,

81
 va induce o tensiune în bobina de detecție B,. O a doua tensiune este indusă
în bobina Bz, ca urmare a mișcării de vibraţie a probei de referinţă P2.

RY
Proba P, ce urmează să fie măsurată şi proba de referinţă P, sînt
fixate de aceeaşi tijă, asttel încît amplitudinea şi faza. tensiunilor induse sînt
în legătură, directă, Prin acest procedeu măsurătoarea nu mai este sensibilă
la modificările în amplitudine, frecvenţă cît şi la instabilităţi mici ale

RA
cîmpului magnetic. : | Să e Sa
| Semnalul indus de probă este amplificat şi comparat cu cel al probei
standard P2, asttel că semnalul de ieşire este proporţional cu: magneti-

LIB
zarea probei. Aaa a Ie ALA a i Na a

d) Metoda utilizînd o punte de măsurare : -: Aa |

Această metodă este folosită în mod frecvent în experienţe de demagne-
tizare adiabatică, pentru măsurarea susceptivității magnetice.a unei sări

ITY
paramagnetice şi deci determinarea indirectă a temperaturii. În figura
11.20 prezentăm ' schema unei punți Hortsham utilizată în măsurarea
susceptivităţii [46]. Proba P este fixată rigid în centrul bobinelor. (primar

RS
și secundar) ce au inductainţa, mutuală, M,. Secundarul lui M, este îniășurat
mu i e. întrei secţiuni din care două sînt opuse la cea de-a
„sg: i... treia,'asttel.că inductanţa mutuală a întregului
TA] sistem este foarte mică. Acesta, este legat în serie
E
— cu o bobină M, şi o rezistenţă R, ambele variabile.
IV
Mo Mia R Prin modificarea temperaturii probei, induc-
| tanța mutuală M, se modifică proporţional cu
sP.. 7!
variaţia susceptivității magnetice, schimbarea reală
UN

depinzind de geometria bobinelor. Se efectuează

FR | măsurătoarea ajustind M, și R, pentru a compensa
AA = M,. Printr-o calibrare iniţială cît şi prin cunoaş-
g terea lui M, şi R, putem determina dependenţa.de
AL

A NG e temperatură a susceptivităţii magnetice:

Fig. 11.20. — Metodă utili- Suscep tivitatea complexă
px are forma, '
zind punte de măsură, ,
TR

| P | ==”, (II.3.23)
unde x' este componenta inductivă, compensată de M, iar x” componenta,
rezistivă, proporţională cu disiparea energiei, şi dă naștere la o deplasare
EN

de fază, compensată prin ajustarea; lui R.

Cimpul exteriorH trebuie să îie mic, pentru ea încălzirea probei (o H?)
să fie minimă. NE De - Die
/C

Puntea, se calibrează cu o sare paramagnetică avind susceptivitatea

magnetică cunoscută. Condiţia de echilibru este |
an | | , | | |
- , | ”
SI

o(Ma2— Mao) + i Ra— Rao) = C— op —iy') (11.83.24)

IA

unde M,, Ra şi Mao Rao, Sint valorile lui Ma și A cu și respectiv fără proba
standard, m masa iar A greutatea moleculară a prohei standard. Atunei -
U

i i ICR Di +

AU =0 2. | + (8.25)
BC

)
 Sensibilitatea detecţiei poate fi îmbunătăţită folosind un sistem de
bobine de detecție modificat [58]. Si

RY
e) Fluwmetre.
Pentru trasarea ciclurilor: de histeresis ale materialelor, în mod
obişnuit, se folosesc fluxmetrele. Proba P are formă de inel pe care sint

RA
infăşuraite, două bobine — figura, 11.21. Primarul va servi la magnetizarea
probei, variind cu ajutorul” unui potenţiometru curentul de alimentare.
Bobinajul: secundar este conectat la un element de integrare şi transformi

LIB
ITY
= i

Fig. II. 21. Fluxmetru,

RS
variaţia fluxului de indueţie B într-o modificare. a intensităii curentului.
Cele două valori ale curentului (prima proporţională cu H, iar a doua cu B)
VE
perinit trasarea ciclului de histeresis al materialului. Ciotti [59] descrie
un fluxmetru integrator de tip perfecționat.
Pentru. detalii privind metodele de măsurare magnetice, recomandăm
NI

lucrările lui Mulay [60] şi Zijlstra [12] care conţin o trecere, în revistă a
+ diverselor aspecte ale problematicii.
LU

BIBLIOGRAFIE
RA

1. L. F. Bares, Modern Magnetism, 4 Cambridge University Press, Cambridge, 1962. |

NT

2, D. J. Knoox, Laboratory : Alagnels, Philips Technical Library, 1968. |

3. L. Dnevrus, Archiv. Elektrotechn. 25, 392 (1931).
4. F. BITTER, Rev. Sci. Instr., 7, 479 (1936).
5. F. Birren, Rev. Sci. Instr., 7, 482 (1936).
CE

6. E. Birren, Rev. Sci. Instr., 8, 318 (1937).

7. F. Brrren, Rev. Sci. Instr., 10, 373 (1939).
8. E. Gavuer, J. Rech., Centre Natl. Rech. Sci., 9, 93, 247, 287 (1958).
9. F. GAumE, Iligh Magnelic Fields, John Wiley and Son Inc., 1962, p. 27.
10. D. Bnuce MoxTGOoMERY, Solenoid „Magnel Design, Wiley Interscience 1969,
11. M. W. Ganner, J. Appl. Phys., 22, 1091 (1951); Migh Magnetic Fields, MIT-Pr ess, Wiley
I/

and Sons New York 1962, p. 14.

12, EH. ZIILsTRA, Experimental Methods in Alagnelism, North IHolland Publishing Company,
S

Amsterdam 1967.
+ C. Fapny, Eclairage Electriquc, 17, 133 (1898).
[idt]

IA
n

. D. H. PARKINSON, B. E. MuLiaLL, The Generation of Jligh Alagnetic Ficlas, Plenum Press,

New York, 1967.
15. Iî. Burrea, Ţ/ligh Magnetic Fields, Wiley and Sons Inc., 1962, p. 85.
16. L. BesAngoN, Thtse WEtat Universitc de Paris-Sud, 1971.
U

17. A, D. Sananov, Uspehi Fiz. Nauk., 9, 294 (1966).

18. E. C. Cxane, J. Appl. Phys., 37, 3812 (1966).
19. E. C. Chance, Appl. Phys. Lett., 10, 111 (1967).
BC

20, P. ISAvrrza, Proc. Roy. Soc., A. 115, 658 (1927).

21. J. D. Cocrnorr, Phil. Trans. Roy. Soc,, 227, 317 (1928).

83
 22, F. Brrren, High Magnetic Fields, J. Wiley and Sons. Inc., 1962.
23. D. B. MonreouenY, High Magnetic Fields, JI. Wiley and Sons, 1962, p. 180.
24.

RY
P. P. Crorerr, High Magnelic Fields, J. Wiley ana Sons Inc., 1962, p. 202.
25, J. M. Ganzen, W. C. Henny, H. C. Horve, Canad. J. Phys., 38, 1595 (1960).
26. J. IKAMERLINGHU ONNES, Comm,. Phys. Lab. Univ. Leiden, 1334, 65 (1911),
27. V. L, GanzBunG,L, D. LANDAU, JETEF, 20, 1064 (1950).
28. A. A. ABRIKOSOV, J. Phys. Chem. Solids, 2, 199 (1957).

RA
29,. G. D. Cony, G. W. Wess, Critical. Rev. in Sol.. St. Science, 4, 27 (1973) și referinţe,
30. S. Foxen, E. J. MCNIFF, B. TF. MATTHIAS, IT, H. GEBALLE, R.H. WILL:ENS, E. ConENZ-
war, Phys. Lett., 31A, 349 (1970).
31. «*„ Properlies of seleciled superconduclive materials, NBS Technical Note, 724 (1972) şi

LIB
825 (1974). E
32. + „ Proc. of Int. Conf. on High Magnetic Fields, MIT Press, H. H. Kolm, B. “Las, F,
Site R. G. Mills (Editori), Wiley and Sons, New York, 1962.
33, R. W. Boom, R. S$. LrvinGsToN, Proc. IRE, 50, 274 (1962).
34, M. FE. Woov, Cryogenics, 2, 297 (1962).
35. E. J. Tuomas, C. D. Barcur, Cryogenics, 6, 10 (1966).

TY
36, P. DoNzE, Archives des Sciences, 22, '44 (1969).
37. M. FanaDaYy, Experimental Research, vol. LII, Taylor and Francis, 1855,
38. P. WErss, G. Fox, J. Phys., 1, (5), 274 (1911).
39, W, SucKsmITu, Phil. Mag., 8, 158 (1929).

I
40, W. SucasmIru, Proc. Phys, Soc., 170, 551 (1939),

RS
41, R. M. Bozonru, H. J. Wiurams, Phys. Rev., 103, 572 (1956).
42, N. LUNDQUIST, H. P. Myvens, Rep. Aktiebologet Atomenergy AE-64, Stockholm, 1962.
43, L., G. Gouvy, Compte Rend. Acad. Sci. (Paris), 109, 935 (1889),
44, S. Qurncre,.Ann. Phys., 24, 345 (1885); 34, 401 (18838).
45, -A. V. RANKINE, Proc. Phys. Soc., 46, 391 (1934). p-.
VE
46. F. Hepcock, Magnetic Properties of Weakly Magnetic "Metals, Semiconduelors and lheir
Compounds and Alloys, Curs Univ. Geneva, p. 52, 1970.
47, N. N. Ceauşescu, G. MIHALACHE, E. Bunzo, Rev. Roum. Phys., 18, 2577 (4979).
48. P. Werss, J. de Physique, 4, 473 (1905).
NI

49. M. PrscHARD, Rev. de Mâtallurgie, 22, 490 (1925). i

50. P. WeErss, R. FoRRER, Ann, de Physique, 5, 153 (1926). o . |
51. P. WeErss, R. FonneR, Ann. de Physique, 12, 279 (1929).
LU

52. Cu. SADRON, Ann. de Physigue, 17, 371 (1932).

53, M. FanLor, Ann. de Physique, 6, 305 (1936).
54. R. PAUTHENET, Ann. de Physique, 7, 710 (1952).
55. B. BARBARA, Thâse de 3*Me Cycle, Universit6 de Grenoble, 1968.
56, D. O. Smrrn, Rev. Sci. Instr.,, 27, 201.(1956).
RA

57. S. FoneR, Rev. Sci. Instr., 30, 518 (1959).

58. F. R. McKm, W. P. Wor, J. Sci. Instr., 34, 64 (1957).
59, P. P. Crorrr, Rev. Sci. Instr., 21, 624 (1950).
60. L. N. Muay, Magnelic Susceplibilily, Interscience Publishers John Wiley and Sons, 1963;
T
EN
/C
SI
IA
U
BC

84
 | în ORIGINEA MOMENTELOR
MAGNETICE |

RY
c

RA
LIB
IIl.1. Introducere

Y
"În cadrul acestui capitol ne propunem să trecem în revistă unele pro-
bleme generale ale teoriei atomice a fenomenelor magnetice [1—7].

IT
Vom analiza în prima parte structura atomului hidrogenoid, pentru ca
apoi, folosind metode de aproximaţie, să discutăm . structura atomului cu

RS
mai mulţi electroni. Ne vom referi în continuare la interacţia spin-orbită
şi tipurile de cuplaje ale mişcării orbitale cu a aceleia de spin. În partea, a
doua vom analiza, comportarea magnetică a atomilor ca rezultat al mişcării
orbitale şi respectiv de spin, a electronilor. În acest stadiu al discuţiei nu
vom considera cazul magnetismului nuclear. E |
ultima parte ne propunem să discutăm efectul cîmpului magnetic
IV
asupra stărilor energetice ale atomului considerind fie numai mișcarea
orbitală a electronilor (efect Zeeman normal), fie atit mişcarea, orbitală
UN

cât; şi cta, de spin (efect Zeeman anomal). Vom prezenta apoi un model
intuitiv, şi anume modelul vectorial, al atomului.
AL

ll|.2. Modele atomice

I.2.1. Atomul de hidrogen
TR

Atomul de hidrogen, avînd numai un electron, este cel mai simplu

atom, singurul pentru care ecuaţia Schrădinger se rezolvă exact. Electronul
EN

exterior interacționează electrostatice cu nucleul, prin intermediul unei

forţe ce depinde numai de distanță. În acest caz problema ce necesită
rezolvare este aceea, a două corpuri, nucleul de masă JM, şi electronul de
/C

masă 7. Ecuația Schrâdinger pentru cazul a două corpuri într-un cimp

de forţe V(r) se separă în două ecuaţii uniparticulă :
(a) ecuaţia ce descrie mișcarea liberă a centrului de masă;
(b) ecuaţia; ce descrie mişcarea, relativă a electronului în jurul nucleu-
SI

lui, şi care în cazul nostru are forma

— 2.
(III.2.1)
IA

; TA A+ vw] Vr) = Ev(r).

Am notat; prin r coordonatele relative ale electronului faţă de nucleu,
U

lar masa redusă M, prin

BC

1, ne, (III.2.2)
Mt me
85
 Ne pr opunem să determinăm funcţiile proprii V(r ) şi valorile proprii
€ ale energiei electronului în cazul unor atomi hidrogenoizi (Lit, Na?+ ete.)

RY
sau al atomului de hidrogen. În acest caz eleetr onul ;se mișcă în potenţialul
electrostatic
Ze? i
V(r) =— , (III.2.3)

RA
dee? | )
unde Z este numărul de protoni ai nucleului. R
'Transeriind ecuaţia Sehrâdinger în coordonate sferice, aceasta se

LIB
poate separa într-o parte unghiulară (ce depinde de 0 şi e) şi o parte
radială (ce depinde de r). Soluţiiile ecuaţiei (LIL.22.1) see poţ, serie .
i

TY
unde. | . De Di Isi Zi

i Ttaap05 9) > NpmgPP%(cos 8) og), + (IIT:2:5)

I
RS
reprezintă, soluţiile ccuajiei unghiulare. Am notat prin Xe, z constanta,
VE ,

de normaree pentru polinoaunele Legendare asociate p 7 (cos 0))

| pp az) -p E pi
NI

| i
-P 7 (cos0)=(1 — costpji E Pacos o, (IIL.2.6)
d(cos0):.. N RI
LU

lar |
1 .
Pa 49) = Taz exp (izzp0). e (IIL.2.7)
RA

| Se vede că partea unghiulară a iuncţiei de undă este căr

c Actâi izată prin
numerele întregi £ si m p care se numese numere > cuantice $și a căror semnifi-
T

caţie fizică o vom preciza, mai jos. o

EN

- Rezolvarea, ecuajţiei radiale, permite . deterrainaiea, iţi radiale

Z(r).a funcţiei, de undă a, electronului. Şi respectiv a, “valorilor proprii ale
energiei €., Ne interescază stările legaite ale. electr omului în atom, deci: vom
considera; cazul cînd €:= TIE, <. 0. a Sa |
/C

Se poate axăta că.

“me (22) gaz -) es (ez Ze dnr2s

SI

unde: zar AP) sînt polinoamele: Lagiguerre isdeinte,, care au ordinul (2-4+-/)—
IA

(2641) = afl DI
Meg Di i,
Am notat prin ai: =
U

iar p: = Sr ea ate
ne, : 109
Pentru M, = m, (masa electronului), „do = 0,529 -: 10'-1%m= 0,529 A.
BC

Măiimea ag se numeşte raza Bohr.

86
 Numărul cuantic principal a determinat din condiţia, ca partea, radială,
de undă să aibă; o comportare asimptotică corectă, are propric-
a funcţiei
| e

RY
tăţile : - Ia | 4 Aa
19, 2 este întreg; -. | Si
2%, a>f+1,.deci poate lua valorile 1, 2, 3,... |
Valorile proprii ale energiei atomilor hidrogenoizi, corespunzătoare stărilor
.

RA
legate . sînt:
Ze, | |
.. teal = (AII.2.9)

LIB
Sea?
|
“Valorile proprii ale energiei depind numai de z, deci sinţ degeneraite
după numerele cuantice 7 şi 2. Pentru fiecare z, £ ia valori de la 0 la z—1

Y
şipentru fiecare valoare 4; ze pVariază- dela —/ la -4-/. Degenerarea totală

IT
a nivelului de energie 64 este
Pe a , e i |

RS
3, (27+1) = 2 —1) +a =, (111.2.10)
/=0

E
Degenerarea după, mp. este caraclevistică . oricărui cîmp central de foirţe,
pentru care V(r) depinde! doar de distanţa faţă de centru. Degenerarea
IV
după £ este caracteristică câmpului coulombian. Ea se numește degenerare
„accidentală, deoarece, în mecanica cuantică, nu există nici un motiv ca
UN

o astfel de degenerare să se producă, ca urmare a prezenţei unor termeni

cnergetici perturbativi, pe care îi vom analiza în $ III. 4.
Energia, stărilor legate (1II.2.9) depinde de masa redusă JI, deci
de maţa nucleului atomice. Aceasta conduce la faptul că schema de nivele
AL

energetice diferă uşor între atomii hidrogenoizi. Aceasta determină dife-

renţe între îrecvenţele spectrale
TR

E —&
O aa N Lreir (= — a) (I11.2.11)
, Vi3 =
“ e (L-a ) z z4

şi a permis descoperirea deuteriului, a cărui masă nucleară JI, este dublul

EN

masei protonului [8]. . |

| Plecînd de la expresiile funcţiilor de undă proprii (I1I.2.5) putem
calGula probabilitatea dZ de a găsi electronul în spaţiul cuprins între 7 şi
/C

"+-dr, admiţinăd ca origine nucleul

AZ = | Vama ATi 0, 9) : de; | :
SI

unde do = r?rsindd0dg, reprezintă elementul de volum exprimat în

coordonate sferice. a
IA

Densitatea de probabilitate
' . :
z(r) = —, Tr
care precizează probabilita-
.

tea de a afla electronul în intervalul dr, descrește exponențial cu

U

distanţa r.' Distribuţia densităţii de probabilitate a electronului, poate îi

considerată similară cu un „nor electronic”. Mi
BC

Orice atom poate fi caracterizat printr-o regiune avînd energia cea

mai joasă, în care este localizat „norul electronic”. Această regiune de

87
 dimensiune finită apare ca o consecință a principiului de incertitudine
formulat; de Heisenberg. În această reprezentare, orbitele ce caracterizează

RY
mișcarea electronului în jurul nucleului în modelul Bohr-Sommerteld,
sînt înlocuite printr-o densitate de probabilitate a „norului electronice”,
Să analizăm succint comportarea funcţiilor Z pl?) Și Lt pe 9).

RA
De interes în magnetism sînt soluţiile ecuaţiei unghiulare (IL.2.5),
pentru / = 2. Acestea descriu comportarea electronilor din învelișul incom-
plet al elementelor de tranziţie 3d. Setul de funcţii obținute sînt date în

LIB
tabelul III.1, fiecare fiind normate la supraiiaţa unei sfere cu r == 1. Densi-
S,

TABELUL III.1
7
2.704

TY
A Li
15 Y2 15921

I
My = +2 Yzy = [| —— | sin?0sin29 = [| — xy

RS
ze E 47 r?

1
12 15
| 2V21
My = 42 Yaaop-= | — | sin? 0cos29 = [| —— | —(a2— 92)
VE
167% 16x |] r2
AL . 1 -
Ă Se [152 15y)21 i.
NI

MS i Ypg = (—] sin cos 0Osine =(— |] —yx

” Se 7 | 47 re
LU

Re 1592. 15 321
My = ki Ya =|— |] sin Ocos 0coso= ze
, , i 7 . 47 2
RA

15)
12 | 15)21
1
M=0 Ya = | —] Gcos20— 1) =(—]| —Q2—a2—y3)
167 167] rr?
T
EN

tatea de probabilitate este reprezentată grafic în figura III.1. Fiecare

supraiaţă reprezentată în aceste figuri este astfel construită încât lungimea,
razei vectoare, de la origine la un punct al suprafeţei, este proporţională cu
| 0, e)|?. Diagrame similare s-au obţinut și pentru / = 3 (electronii
/C

din învelișul 4f al pămînturilor rare) [9].

Valorile funcţiei Z„e(r) pentru electronii din atomul de hidrogen
sint date în literatură [3]. Devansind analiza din $III.2.4, prezentăm
SI

în figura III.2 funcţia: Z„e(r) x r, pentru o situaţie mai complexă și anume

a electronilor în ionul Mn2+[10]. Aceasta permite evidenţierea mai clară
a modului de comportare a lui Z„/(r) pentru diferite valori z şi £. Cu cât;
IA

a este: mai “mare, descreșterea lui Z(r) este mai lentă. Numărul
total al. suprafeţelor. nodale ale funcţiei de. undă totale a stării
V, cu z=a' este (2 —1), însă numai (2/—1—6). provin din Zr).
U

Restul apar din funcţia, pt (cos 0) şi deci tree prin origine. Y este deci
BC

întotdeauna zero la nucleu, cu excepţia stărilor cu /=A,.

88 -
L
 RY
RA
|

LIB
|
| |
Fig, III. 1. — Densitatea: de probabi-
litate corespunzătoare îuncţiilor
Y pap (6 9) pentru î=2,

Y
IT
E RS
IV
UN

|!
|.
AL

i Sa +2
Fig, III, 2. — Dependenţa de r (în uni-
tăți ap) a funcţiilor de undă radiale
PX Ryg(r) pentru electroni în ionul Mn2*
TR

10]. NE OF
EN

„2 " .

o 0 20
/C

lI.2.2. Momentul cinetic al electronului

Momentul cinetic este o mărime clasică. În mecanica cuantică opera-

torul corespunzător acestei mărimi se obţine plecind de la expresia
SI

= rXp'care se transcrie operatorial :

[0 aj [9 2)
IA

l = 9pe — 2Dy = — 0 (0 a op) = (sin 226? ctg 0 sea):

U

l = 2pz — pa = — îh (3 23) = ih (cos 9 2 -otgOsinga ,

BC

(IIL.2.12)

89
 le = pu — YDa == în (0 rain,

RY
de unde rezultă

l
[2 =— ft | (sin 0 5 )-+ IL % | (IIL.2.13)

RA
sin 0 90 90 sin20 9?

Funcţiile proprii ale lui Il? sînţ Ym A 0, e) și valorile proprii COres-

LIB
punzătoare sînt /(/4+1)% ai
PE 0, 0) = ACIDE pa 0, o). (111.2.1:4)
Analog, funcţiile proprii ale lui 1, sînt b m?)

TY
deci şi Tm i 0,9), iar valoarea
proprie corespunzătoare este

I
RS
(Ym 0, 9) = mph tm d 0, 9), (11[.2.15)

Rezultă că funcţiile de undă ale electronului în atomii hidrogenoizi

sînt funcţii proprii ale momentului cinetic total E şi ale proiecției momen-
tului cinetic pe axa de cuantificare 1. Numărul cuanţic Z introdus anterior
VE
se numește număr cuantic azimutal sau număr cuantice al momentului cinelie
orbital ; 2 „ se numeşte număr cuantic magnetic. | ț
NI

1.23. Spinul electronului | |

LU

Conceptul de spin a fost introdus în strinsă legătură cu momentul

magnetice intrinsec al electronului; cea mai convingătoare experienţă
RA

privind acest concept o constituie experienţa Stern-Gerlach. [11]. Un

fasei-
cul de atomi de argintce se află în starea fundamentală (£ = 0), trecînd
printr-un cîmp magnetic, se separă într-un număr de două
fascicule,
deplasările corespunzătoare ale acestora, vizualizate pe ecran, fiind
T

egale
şi de semn opus. Rezultatele acestei experienţe pot fi explicate postulind
EN

faptul că electronul posedăun momenţ magnetic propriu, ce se aliniază

paralel și respectiv antiparalel la, cîmpul exterior. Cum momentul magnetic
se datoreşte sarcinii în mișcare, electronul poate fi imaginat clasie ca o
mică, sferă, încărcată electric ce se roteşte în jurul propriei axe.
Mărimea:
/C

momentului magnetic de spin poate fi calculată din deviația

spotului
determinată experimental. Se constată că în starea, fundamentală atomii
de argint au un moment cinetic 1/2. . m
Explicarea, teoretică a, momentelor cinetice semiintregi a fost făcută
SI

prin ipoteza spinului electronic, a lui Uhlenbeck şi Goudsmit [12];

fiecare
electron are un moment cinetic propriu (spin) de mărimea 1/2 A. "Peoria
IA

spinului 1/2 a fost'dezvoltată

de Pauli [13] care asotiează - observabilei
spin un operator s. Prin ivoteză, operatorul s2 are valoarea, proprie unică
3 , , . ,
s(34-1) h* = Ie Componenta, s, a spinului are valorile
U

4 „
proprii,
.
presu-
puse nedegenerate, gh = 4 1/2 n. Astfel operatorii Pauli
BC

ai spinului ac-

90
 ționează într-un “spaţiu abstract bidimensional, în. care vectorii de bază
sint vectorii proprii Xa. | a

RY
7 Se = ala ID) Ea > Pas |
i | _ : E ! -- a ÎN E 0 (IL.2.16)

RA
i Saha S gh ha = E hhae
. -, . 9 .
| : a Pi „. Mn i

LIB
Ş Prin analogie -cu: numerele cuantice /, mp,:se introduce denumirile :
5 — număr cuantic de' spin şi a, — număr: cuantice magnelic. de spin.
Operatorii spinului ss, 3, 2, satisfac relaţiile de comutare caracteristice
momentului cinetic și, în plus, următoarele relaţii :

Y
i h?

IT
2 2 a .
Sa -F 9y 92 = 7?

(III.2.17)

RS
dpdy F Sud = 0; — Gydz Fr dy = 0; Dada + 9d-=0,
/
/
care arată Că 32 ap dz anticomută doi cite doi.
Forma. explicită a operatorilor spinului se exprimă
funcţie de matricele Pauli o( oz, o, 02) si
E în! mod uzual în
|
IV
s= 1/2 ho, (I1.2.48)
UN

unde expresia, matricelor o se obţine din relaţiile de comutare ale opera-

toriloij spinului : |
| i (e Ss): - u=[i -) i î = lo (111.2.19)
AL

Funcţiile proprii ale operatorilor s, în. spâţiul pidimeâsional al spinu-

TR

lui, se pot sorie de asemenea, în formă, matriceală, | |

= = . II[.2.20
EN

i, E): 2 .)

Existenţa spinului face ca starea dinamică a electronului să fie caracte-

rizată de : a) variabilele orbitale, r, b) variabilele de spin, a.
Într-adevăr, pentru un electron localizat în spaţiu în poziţia. T,
/C

iuncţia de undă va trebui să aibă două valori distinete, corespunzătoare

celor două valori posibile : ale proieiiei spinului + = h
SI

Sa “(e ia) ste

IA

Funcţia de undă completă a electronului se poate deci reprezenta ca-0

matrice cu două componente
U

v= (os) (= pna roz ara

BC

91
 care se poate descompune după cei doi vectori de bază din spațiul spinului.
Funcţia de undă completă a electronului se numește spinor cu două
componente.

RY
Teoria, spinului 1/2 a lui Pauli este o teorie nerelativistă care are un
caracter formal și admite existenţa spinului, dar nu explică originea lui.
Spinul este o proprietate a electronului de natură relativistă. Existenţa
unui moment cinetic propriu al electronului rezulţă; în mod firesc din ecua-

RA
țiile lui Dirac [14, 15] ecuaţiile de undă relativiste ale electronului. Aceste
ecuaţii se construiesc în analogie cu teoria Pauli. "Teoria nerelativistă
„reprezintă electronul printr-un spinor cu două componente (1[I[.2.21)

LIB
care verifică legile de transformare la, rotație ale momentului “cinetic 1/2.
Electronul relativist e reprezentat printr-o funcţie de undă cu mai multe
componente | |

TY
j
y=|2], (IIL.3.22)

I
RS
Vu
care satisfac grupul de transformări Lorentz. Funcţia, W defineşte complet
starea, dinamică, a, electronului în orice moment E (timp), deci trebuie să
satisfacă o ecuaţie de ordinul întîi în raport. cu. timpul /
IV
in 0X = JFpv,
UN

i (III.2.23)
di e | 5
unde 2» este hamiltonianul Dirac, pe care îl construim. Deoarece
ecuaţia
(11[.2.23) e relativistă, trebuie să aibă o simetrie formală între coordon
atele
AL

spaţiale şi coordonata, timp, deci ecuaţia, trebuie să fie de ordinul

înţii și
în raport cu variabilele spaţiale. În plus, pentru electronul
liber, 32,
trebuie să fie invariant la, translaţii, deci nu depinde de r. În acest
TR

caz
hamiltonianul va, îi de forma,
Sp = (ap + Am), | (III.2.24)
EN

unde p = —ihY iar a(az, cu az) şi B sînt operatori hermitici care

nează numai asupra spinului şi satisfac relaţiile : acţio-
/C

az = IL, cot ga = 0, i
, (GI = Dp2). O (XILL2.95)
Bl, 08 + Ba =0, |
SI

Aceşti operatori se pot reprezenta, în funcţie de masricele Pauli

şi matricele
IA

(1) =( ) (—1) (0 1) Şi (0)= (o. o); prin matrice (x4) :

U

[0 o 0 o) 0 o, (1
Ya = 3 Cy = - =
0
-Î =
2 (, :) Su . ” Lie
BC

(, :) > Sa | G, 0 P | (6 ) | (UI 2.20)

92 |
Se verifică ușor relaţiile următoare :
| Op
= — ÎX plz 3 Oy= —ÎOztz i Oz — Îdtzaty. (III.2.27)

Y
Conform reprezentării (111.2.26) a operatorilor az, ay, dz B, funcţia de undă
(III.2.22) a electronului va fi o matrice coloană cu N = 4 componente,

R
care se numeşte bispinor.

RA
Ecuația Dirac pentru electronul liber este atunci
[E,—cap — Bnec2]y = 0, (I1L.2.28)
dy

LIB
unde am notat €,=il ÎS

| În teoria Dirac, momentul cinetic orbital nu este o constantă a

mişcării pentru electronul relativist, aşa cum era pentru electronul nerela-
tivist a lui Pauli. În adevăr, comutatorul lui 1, cu 3£, este diferit de zero

TY
feo, li] = — iho(aapu — cupa) (III.2.29)
unde pz, py sînt componentele operatorului impuls : p = — ihV.

SI
Se poate defini un operator moment cinetic, care să fie o constantă a miș-
cării electronului. relativist A
|
Scăzînd (III.2.29) din (1II.2.30) obţinem
[2,Îl=0.
ER (III.2.30)
IV
o Ub, — e > io (ozpu — apa). IL.281)
UN

Pe de altă parte, avem |

N [25504] = — io, azay] = 2ioazp, — ap), (III.2.32)
unâi am folosit (III.2.27) şi (IIL.2.25). Rezultă din (III.2.31) şi (II.2.32) :
AL

Po de — 1] = 2 Ufo al [72 = |
. Î )
TR

sau utilizînd relaţia, (111.2.18)

EN

(Î2 _— z) Y = sv, | | (I11.2.33)

|

unde s, e operatorul proiecției spinului pe axa de cuantiiicare.

/C

Se vede imediat că
2 | pi
oz = 20, = az (—iazay)(—iazay)V= (I11.2.34)
SI

eg
IA

4
deci valorile proprii ale operatorului o, sînt zrgh = + 1/2 h ceea ce cores-
punde definiției spinuluiîn teoria Pauli. Din (111.2.33) rezultă :
U
BC

ÎV = bb + sv = (z2pt-229) LV, (1112.35)

_.93
 deci valorile proprii ale operatorului j,, care este proiecția pe axa de cuan-
tificare a momentului cinetic total j, sînt :

RY
ap = (ep + 23) h = (oz + 1/2) h. Se “ (IIL.2.36)

„Cele de mai sus, demonstrează, originea, relativistă a spinului elec-

RA
tronic, care apare ca o consecinţă directă a teoriei Dirac.

[[l.2.4. Atomul

LIB
cu mai mulţi electroni
În paxagraful precedent am analizat . atomul hidrogenoid: deseris
ca un sistem de două particule (electronul și nucleul) avînd sareini și mase
diferite. În cazul atomilor cu mai mulţi electroni, electronii formează un

TY
"Sistem de particule identice, care se pot înlocui unele cu altele fără să se
modifice starea tizică a, acestui sistem. Ecuația lui Sehrâdinger pentru un
sistem de n particule are forma A aa i

I
RS
(2-3
2) 9 (12 3 0) = EUL, 2 ccm) (IL287)
unde fiecare număr reprezintă coordonatele de poziţie şi spinul uneia, dintre
particule. Soluţiile / de interes ale ecuaţiei (III.2.37 ) sînt cele antisime-
E
trice, care îşi schimbă semnul la interschimbarea oricărei perechi de
argumente (sistem de fermioni).
IV
|
Vom scrie hamiltonianul 2Z în 'aproximaţia, cîmpului central, ca o
sumă a operatorilor Hamilton pentru fiecare electron în parte |
UN

o E(L,2,. n) = 4(1) + f(2) + d |

fi (n), (111.2.38)
iar funcţia de undă ca produsul funcţiilor proprii uniparticulă

VL, 2, ae 3 2) = Vas) Vaz(2) ... Va (2).

AL

_ (III.2.39)
Avem atunci |
E=Ca FE e... + a (111.2.40)
TR

unde
AD) Val) = Exa(1). OI 241)
Puneţia de undă antisimetrică V, (1,2, .. -2) pentru sistemul de electroni
EN

se exprimă sub forma determinantului Slater

Va(1.) Va.(2) ... Va„(72) |

/C

Val, 2, 12) = Ya) Va(2) .-- Vaa(0) |. (1.2142)

Ya (aa (2)- n an)
SI

Deci hamiltonianul Z nu are soluţii pentru care există mai mult decât un
electron în oricare dintre stările C19 Goe Om. Acest rezultat exprimă
IA

principiul de excluziune a lui Pauli : doi electroni nu.pol ocupa aceeași stare
cuantică individuală. | Sa a
Aproximaţia cîmpului central este punctul de plecare în studiul
U

atomilor cu mai mulţi electroni. În această aproximaţie se presupune că

fiecare electron al atomului se mişcă într-un potenţial Y() cu simetrie
BC

9A
sferică, produs de către atracţia nucleului şi respingerea celorlalţi electroni.
Acești electroni ecranează - cîmpul pur coulombian al nucleului, efectul
2 .

creseind cu distanţa, față de nucleu. Astiel V(r) este de forma —4 lingă

Y
TEg7

R
origine, se abate tot mai puternic de la forma coulombiană cu creșterea,
p2
lui 7 şi are forma — în zona asimptotică, deoarece scoajtorea. unui

RA
TE 07
| clectron transformă atomul într-un ion cu o sarcină pozitivă. Să
„vedem calitativ efectele acestui potenţial asupra nivelelor de energie

LIB
l ale atomului, prin comparaţie: cu atomul de hidrogen (unde potenţialul
este 7 pentru orice 7). Atomul de hidrogen are un număr infinit
TEgF
de nivele de ensrgie, caracterizate de numerele. cuantice z, £, zp..

TY
Atomul cu mai mulţi electroni va avea de asemenea, o infinitate de nivele |
de energie, deoarece pentru 2 mare, funcţia, de undă electronică este mică
la nucleu, astfel că numai forma lui V(r) în zona asimptotică este semnifi-

SI
cativă și această formă este, aceeaşi ca la atomul de hidrogen. Degenerarea
stărilor: cu acelaşi z dar avînd valori diferite, care apare la atomul de
hidrogen, se ridică în cîmpul central necoulombian V(r); deoarece elec-

ER
tronii cu f..mic pătrund aproape de nucleu, . unde V(7) e mai puternie
(negativ). Deci, pentru z dat, stările cu / mie vor ocupa nivelele energetice
inferioare. Degenerarea; după mp nu este înlăturată, deoarece V(r) ate
IV
simetrie sferică.
Stările electronului în cimp central vor fi specificate prin patru
numere cuantice : z, 6, ze pi 2 unde £ și pt p sînt aceleași ca la atomul de
UN

1
hidrogen, lar 723 = 3 indică orientazea, spinului. Număirul cuantice
*
principal. a păstrează aceeaşi definiţie ca, la atomul. de hidrogen, deci în
AL

aproximaţia cîmpului central: (Sa —l.

Conform principiului de. excluziune, un set; paiticular al acestor
pâtru numere cuantice corespunde unui singur electron. Deoarece cimpul
TR

central nu ridică degenerarea după 4 7 ra, electronii sint grupaţi în

pături, cu aceeaşi energie € „fi În fiecare strat fiind 2(2/ + 1) electroni.
Notaţia uzuală a, electronilor dintr-o pătură este cea; dată în spectroscopie,
EN

unde cele două valori corespunzătoare unui. strat z şi Z se indică printr-o

ciiră, respectiv printr-o literă, iar numărul de electroni în pătură printr-un
indice numeric. Dăm aici sucoesiunea literelor corespunzătoare valorilor
lui Z şi numărul maxim corespunzător de electroni în pătură.
/C

=0, LL 2 34 5,

DP d, J /
SI

2(2/-+-1) =2, 6, 10, 14, 18, 22.

Nivelele de energie ale straturilor Ep se așează inta o succesiune care
IA

Draetie este aceeași pentru toți atomii :i '

18, 25,
2 2p, 38, '3p, [4s, 3d], 4p „[5s, 4d], 5, [65, ij, 5), cp, [7s, 5f, 6d).
U

Nivelele grupate îîn paranteze drepte sînt foarte apropiate şi ordinea

BC

lor de succesiune poate varia de la un atom la altul. Întx- -un atom cu /

95,
 electroni, avemZ stări (22, £, m pi %29) distincte, ocupate, cu care formăm un
determinant Slater, adică definim o stare staționară a atomului. Energia,
acestei stări conform (III.2.40) este suma energiilor stărilor individuale, .

RY
deci poate îi determinată cunoscînd numărul de electroni de pe fiecare
pătură de energic €,, pe | |
Numerele de ocupare ale fiecărei pături definesc configurația atomului.

RA
Stările corespunzătoare aceleiaşi coniigurajţii sînt degenerate. Dacă v,
electroni ocupă pătura €,, care poate avea un număr maxim 9; de elec-
troni, se spune că pătura este completă, dacă v, = 9 Şi că pătura este
incompletă dacă v, < g,. Configuraţia fundametală a atomului se obţine

LIB
așezind electronii astfel ca să ocupe păturile în succesiunea, lor, începînd
cu pătura interioară. Poate păturile sînt complete, în afară de ultima, care în
general este incompletă, excepţie făcînd atomii care au Z=2 ;4;10;12;18etc.
La elementele cu Z=21 la 28, Z=39 la, 46, Z=58 la 70, Z="1
la 78 şi Z=90 la, 100, păturile interioare 3d, 4d, 4f, 5d şi respectiv

TY
5f
se completează după ce în prealabil electronii au ocupat păturile exte-
rioare. Acestea sînt cunoscute sub denumirea de elemente de tranziție
3d
(grupa fierului), seria a doua de tranziție (grupa paladiului), pământuri

I
,
rare, seria a ireia de tranziție (grupa platinei ) şi respectiv actinide.

RS
Importanţa acestor elementeîn magnetism se datorește faptului
că electronii din păturile incomplete, pot păstra în cristal un moment
magnetic permanent, fiind mai puţin implicaţi, în legăturile între atomi
sau ioni, ca electronii din păturile exterioare. Na
E
IV
N

III.2.5. Metoda
UN

cîmpului selfconsistent i
| | . | |
Ecuația Schrădinger nu poate fi rezolvată exact pentru un sistem
mai complicat ca atomul de hidrogen. În cazul atomilor complecș
i, avînd
mai mulţi electroni, problema esenţială; a aproximaţiei cîmpului central,
AL

constă în determinarea potenţialului acestui cimp V(r). Pentru aceasta,

se
folosesc două metode : metoda, semiclasică dezvoltată de 'Thomas [16]
şi
Fermi [17] şi metoda cîmpului seliconsistent propusă de Hartree
TR

[18]
şi Fock [19]. |
Vom discuta atomul cu Z electroni în aproximajţia Hartree, respectiv
cazul cînd nu luăm în considerare spinii electronilor, pentru ca în final
EN

să considerăm efectul momentelor de spin ale acestora asupra formei

potenţialului cîmpului central.
-
Pentru un atom cu Z electroni, ecuaţia, (III.2.37 ) are forma explicită
:
/C

| e? ” Ye p T.)= Cu(r P ,)
— Ze >
[5 (a
Az1 | 2ine “an Si 4reo|r, — rjl
£074/ Doze Y 19 Tae + +52),
SI

| (11I.2.43)
fiind deci o ecuaţie cu derivate parţiale în 3Z dimensiuni. În aproxim
aţia
cîmpului central, considerăm electronii independenţi, electronul & mișcîn-
IA

du-se într-un potenţial V,(r), datorat nucleului Şi celorlalţi electroni.

Energia stării fundamentale se poate afla alegînd o funcţie V dependentă
de un număr de parametri (a, az, ...), calculînd <V|32] 4) şi căutină
U

minimul mediei hamiltonianului în raport cu parametrii respectivi.

Funcţia,
Y se numește funcție de probă.
BC

96
 „În cazulde faţă vom alege funcţiade probă de forma

Who Tant) > d) (03) mate), CIT244)

R Y
toate fuoţiile fiina normate la, unitate. “Valoarea inedie a namiltoziazului
(1112.43) în starea (UL. 2. &4) este

RA
Cta
p2
<olael = 3, Ce) 2m, ie2)
veri)+

LIB
(12-45)
ask>j j
ua aa] teal,
a — 7]
laura) dr).

TY
Trebuie să alegem V(r,) astfel ca media hamiltonianului să corespundă
unui minimum. În final se obţin ecuaţiiile Hartree . --...::

SI
a,
Însa]o]
SA | Petr) ==
ER
UI :)
Damă popi! . ar »

zi clu) ae ua. 2.46)

IV
Aceasta, reprezintă, ecuaţia cu valori proprii. “pentru electronul
I:, aflat în ry, care se mişcă într-un potenţial Lasă datorat nucleului cît şi
UN

densităţii de sgroină a celorlalţi electroni N

: e. a
; Ve?
| Ptr) = — zei*)
AL

înepe! area d limes

Ip =
na RE , Pe,

Beuaiile (III: 2. 40) ropezirită un sistern de z ecuaţii integrale. eliniate,

TR

pentru Z funcţii V,(r +). Se alege şi energia potenţială care reprezintă aproxi-
mativ al doilea, şi al treilea termen din (111.2.46), se calculează funcţiile
V,(r) şi cu aceste funcţii de. undă se găsesc noi valori ale potenţialului
Pentru fiecare electron. Procesul continuă pînă cînd potenţialele devin
EN

seliconsisțtente, îin. sensul că intr oducerea lor în.

î ecuaţii conduce la XOprodu-
cerea, formei acestora, *
Principala aproximaţie în metoda Hartree este mediere ca Bottnjiaaului
/C

peste ; unghiurile direcțiilor r;.. Înlocuim variabilele r, prin r şi luăm:

V,(r) = (i V„(r). Astfel potenţialul selfconsistent devine central (sferic
dv
SI

Simetric).. Atunci funcţiile de undă, soluţii ale” ecuaţiei (III.2. 46),

pot exprima, ca 'produse ale unor. faneţii 'vadiale şi armonicelor: sfozice.
Energia €p asociată acestor tunoţii de undă se obţine înlocuind (1112.46) în
IA

(uL.2ă 45)

E = Celia =
U

= ee 53 (dt) Col
r,) dA ju DI (11.245)
BC

4.7 “99
e k>j j
=
7 — ce 32 97
 unde am scăzut termenii de interacţie electrostatică între electroni deoarece
în sumarea peste €, sint numărați de două ori. Energia atomului nu este
exact suma energiilor €,.. AIA Si

RY
Funeţia de probă (11[.2.44) nu ţine seama, de principiul de excluziune,
nefiind. antisim etrizată.În acord cu 'acest principiu, funcția de probă
trebuie să fie un determinant Slater (1II.2.42). Această alegere stă la baza

RA
metodei Hartree—Fock, metodă ce reface calculele metodei Hartree
pentru noile funcţii de undă. Ecuațiile Hartree-Fock conţin. faţă de
(111.2.46) un termen suplimentar care exprimă interacţiade schimb

LIB
[e
[ză ta]
Ze:
CelPE e?
tr, a)
i

(III.2.49)

TY
— Azi20 j7a
3) A aEI
ta)
cp.
dt) =
| i
(By .

I
RS
unde &;, ay Sînt stări din setul ce, ga;... a, iat j, E, conţin coordonatele
de poziţie şi de spin ale electronilor j, respeetiv-k. Ultimul. termen din
membrul stîng exprimă energia de schimb. Dacă acest; termen se neglijează,
se regăsesc ecuaţiile Hartree (III.2.46) notind, Va,(Î) E VAr)) și Val) =
= Vi(rn). Nivelele energetice obţinute cu
E ecuaţiile Hartree—Fock diferă
de cele date de ecuaţiile Hartrec cu 10—20%. e
IV
„ot !
UN

1.2.6. Interacţia spin-orbită “| a |

„ Rezultatele obţinute în aproximaţia cîmpului central se pot corecta
AL

adăugind la hamiltonianul (1II.2.38) doi termeni care au fost neglijaţi.

Primul termenul Y, exprimă diferenţa între interacţia electrostatică
reală între electroni şi interacţia medie considerată în aproximaţia cîmpu-
lui central pi pf Sa au
TR

bici NR 1
i 2 pi Ze SR
= £ — SP r- | III.2.:50
EN

. 1 AS Aa eo|r, — Try] | ( :) t. TR Sofa ” 4 - )

AL doilea termen .Y7,,| exprimă interacţia, între momentele i orbital Şi.dde spin
ale electronilor
.
/C

E Va Xăralase a CUTL2.81)
„unde 1; =r; X Ps e momentul orbital și s. = (h/2)or-este spinul electro-
SI

nului &. Funcţia E(r) se exprimă funcţie de potenţialul cîmpului central

V(r) prin relaţia, a
IA

ebl ad
5Er) (7) =.
Dance 7 Ar TII.2.52
(111.2.52)
U

N Interacţia, spin-orbită este un efect relativist. Ea apare ca o conse-

BC

cinţă a ecuaţiei Dirac. |

98 ă
 Notînd prin Je hammiltonianul atomului, cu corecţiile (II1.2.50) şi
(III.2.51) avem | Da Sa

Y
| - , „ Le = + VF Va (IIL.2.53)

R
- Corecţiile Y, şi 77, se analizează ca perturb aţii la hamiltonianul în
cimp central.' Stările corespunzăto are aceleiaşi configurații

RA
vor fi determi-
nate printre funcţiile proprii. al6 operatorilor care comută cu hamiltoni
anul
J, deci sint constante ale mi Şcării. Pentru atomul cu mai mulţi
electroni se
| întrodue operatorii: L = SI pi S= is, şi = LS, care 'satisfae relaţiile
Lpcuantice
= VIETI)

LIB
Su = VS(S+0) v şi Iu = VIOI. Numerele
magnetice în acest caz sînt Îl s;: N, şi ML). În "prezenţa ambelor
perturbații, singura constantă a mişcării electronilor este moment
ul cinetic
total: J(deoarece unghiurile care specifică orientarea, atomului
ca întreg şi
sint variabilele canonic conjug: ate componentelor lui J, nu apar

TY
nian). Problema se trătează mai simplu dacă una dintre în hamilto-
perturbații este
mult mai mare ca cealaltă,
„Cazul cel mai frecvent intilnit este yr 1>Y'2, care conduce la cuplajul

SI
cunoscut sub numele Russel-Saunders (sau cuplaj LS). În
prima aproxima-
ție, 72 se neglijează şi atunci L şi S_ sînt separat constante
ale mișcării,

ER
deoarece comută cu hamiltonianul. Stările sînt exprimate prin
combinaţii
Jineare de deterininanţi: Slater, care sînt vectori proprii ai lui
L2, S?, L,, Se.
Deci o stare va fi specificată prin (L, S, ML, M s). Datorită simetriei
a hamiltonianului în coordonatele spaţialeşi în spin, energia sferice
IV
nu depinde
de 1/., A[ş şi fiecare nivel are o degenerare de ordinul (2L+1)
(28 +1). În
continuare nu mai neglijăm pe.77 2 acesta îiind tratat: ca.o
UN

. perturbaţie
la JZ %, Atunci L și S nu mai sînt; constante:ale mișcării, ci numai J.
sti vor fi definite prin „vectori proprii „ai operatorilor
L?, S2, J2, J,.
Stările cu J diferiţi în reprezentarea (7/44) vor îi despicate.
de interacţia
“spin drbită,. : Deoarece energia nu depinde de J/, noile
stări.vor. fi 2J-+-1
AL

degenerate; Stările Russel-Saunders se notează în: forma

ALA,
»?
UR.
TR

unde în locul valorii lui Z se pune litera corespunzătoare.

Coniorm regulii triunghiului avem J = L+S, L+S—1
,:.., |L—8|.
EN

Cazul opus este 7,3%. Vom neglija Y în prima

Atunci hamiltonianul z2-+yr 2 Se separă într-o sumă de aproximaţie.
operatori. Hamil-
ton ale particulelor independente, aflate. în. potenţialul
V(r.)+ E(r) ls.
ingura constantă a mişcării electronului este. j, = 1, +
/C

sale vor fi caracterizate de (22442) în loc de (2/2 73), Ss, deci stările
că în absenţa pertur-
baţiei. Perturbaţia 17, va despica, coniiguraţiile lui 3Z.
În
neglijăm pe Y7,, care va fi o perturbaţie la £4+y7,. Fiecărecontinuare nu mai
i valori posibile
SI

a lui i, îi corespund valori proprii degenerate de (27

+1) ori. Stările cores-
punzătoare unei valori proprii sînt vectori proprii
ai operato
Acest: mod de. cuplaj al determinanţilor Slater pentr rilor j:, Ş2, J=.
IA

ua obţine vectori
proprii ai momentului total se numește schema de
cuplaj jj; .
Pa | i pr
cuplaj LS N aL
, = 5

2 (0I.2.54)
So == ÎS:
n
U

Ya J — L-+S,
S & po
a | ,
BC

pr e 7 E
cuplaj jj | E De | i CIL.2.55)
p 1 d =. ke

99
 Pentru atomii cu Z relativ. mic Y a>Y 2, tratarea în cuplaj LS este o
bună aproximaţie. Pentru Z mare însă importanţa termenului 75. creşte

RY
și acest cuplaj nu este întru totul justificat.
"Cuplajul jj nu există într-o formă pură. În cazul atomilor grei şi
foarte grei se observă tipuri intermediare. de cuplaje LS. Și jj..
Cuplaijul LS fiind cel-mai des întilnit, ne propunem să discutăm unele

RA
aspecte specifice. În acest caz L și S nu mai sînt; constante ale mişcării, ci
momentul cinetic total I = L+S. Şi. proiecția, lui pe axa 2.
i- În acord curteorema Wigner-Eckart în inţeriorul:; multiplicităţii J,

LIB
toţi operatorii: veetoriali au aceleaşi elemente: de matrice, pină la un taotor
multiplieaţiv. Deci în acest, Caz ij i
A a Ş E a AS DI ia - ara)

TY
Cum. bi. i a iapa tdi Da
Dire JI ISE IL 2218 | ati n

CV = 04 LL) — SD „ atauar)

I
RS
i :

Deoarece toate componentele, multipletutlui au aceleaşi valori L și 5,

poziţia, lor relativă în cazul componentelor vvecine va îi...
i a
Ş
at
| „Aer =
E Cp
ri Ia 28)
IV
! ! a a ! sa Să i „d LEI
xpresia (IL. 2. 58) constitaie regula interoalelor. a “tui Lună: i ata
UN

„Constanta A poate fi atît pozitivă cât: şi negativă. Dacă A > 0, cea

mai. mică, dintre componentele multiplotului este. reprezentată de nivelul
cu cel mai mic J,J = |L—S|, multipletul în acest caz numindu-se normal.
Dacă 1 < 0, cel mai: jos nivel va îiJ'= L+S multipletul fiind : inversat.
AL

Prezentăm mai.. jos : configuraţiile unor învelişuri 3d: incomplete.

Astfel stările fundamentale ale Ore șii Cos sînt:
TR

Oper î Fo 33, L = 3, S = = 5/2 I = = 3/2,

„Cos Bop 3, L 3,
= s== ap; 7 = op. Da
EN

Oonstatăin că în ultimul caz , momentele: magnetice sînt. mai mari,

rezultat al disimetriei între elementele care au nivelul completat mai: puţin
sau mai: mult. ca jumătate... Această comportare este reliefată în special
/C

în cazul elementelor pămiînturi râre, : unde momentele magnetice ale ele-

mentelor din, suberupa a doua: sint mai mari. ca cele din prima suberupă.
SI

Repile ui Dumă Da | ar

N umerele cuantice L și s' corespunziitoate tenmeiului fundamentat pot

IA

îi prevăzute de către regulile lui Hund::

„4. Spiniise aranjează astfel ca să dog o valoare, maximă, S compatibilă
însă cu principiul lui Pauli.
U

. Stările orbitale caracterizate prin numerele cuantice sint astfel

BC

ocupata, încit să dea un număr cuântie orbital L maxim, ţinîndu-se seama

de condiţia precedenti Şi de principiul lui Pauli.

100
 3. J'va fi egal cu | L—S|.dacă învelişul este umplut; mai
| puţin de
jumătate şi :L-+-S dacă aceasta este mai mulţ de jumătate.

Y
"+ Prima regulă poate fi justificată considerind corelaţiile ' între
troni. Pentru o valoare maximă a spinului corespunde elec-

R
o funcţie de undă
spațială antisimetrică în raport; cu ansamblul de electroni. Separarea între

RA
electron
i este maximă, energia de interâcţie reciprocă minimă, starea
acest caz fiind stabilă. în
| |
Pentru justificarea, regulii a doua vom considera, o pătură electron
caracterizată prin numărul cuantic/ ce poate avea maxim ică,

LIB
um 2(2/ + 1)
electroni. Pătura cu 2 electroni este completată mai puţin de jumătat
e.
După
LI
regula A) (1)AA $ N=, a
IE Ra E ai 'j aa LE
.
a
.-
tt
? it

TY
e SL CD i (Casat
)

la.
ip

e)
. -
SER , . E 7 RI . . E LI , ie ,:
A
tt tusa
î..
i
Vom considera situaţia simetrică corespunzătoare cazului de mai

SI
cind pătura 7 are 4 =2 (22+ 1) — sus,
electroni. Spinul acesteia va, fi
1/2 (22 + 1) cu spin își 1/2 2/4+1l—a2)eu spin |.

ER
i a. -
Momentul orbital va avea aceeași valoare L ca elementul
mentar, deci este suficient a înlocui electronii prin goluri comple-
este plin mai mult de jumătate. În alte cuvinte aceasta cînd stratul
este consecinţa
IV
interacţiiilor Coulomb care tinde să aliniese momentele orbitale între ele ,
însă interacţia, între spini este mai puternică,
UN

„A treia, condiţie este consecinţa, discuţiei anterioare și pentru, cele

două, condiţii
A < 0 'sau 450, J va avea valori |L—S| şi L+8,
binzind multipleţilor normali sau, inversaţi. , cores-
î a
: 7
es ae
eed . i,
ceea
:
r
Yy
AL

III.3. Originea momentului magnetic al. electronului .

4
TR

Momentul magnetic al atomului este în primul rînd asociat

lui cinetic al electronului. Mişcarea electronică, orbit momentu-
ală
va da naștere mo-
mentului magnetic orbital, iar mişcarea, de spin, unui
moment magnetic
EN

propriu al electronului: : : Pa FI i RI Da a a pr N pi

1.3.1. Momentul magnetic orbital. Magnetonul Bohr-Procopiu

/C

_ Considerăm mișcarea, orbitală a _eleetronului.. în jurul

atomului de hidrogen. Această mişcare a sarcinii nucleului
e este echivalentă cu
SI

un curent electrice de densitate E PO aa

IA

E he i e SE
e = 2 (Vata V Wet p Îi UD VVatmng)a (IIL.3 1)
ps: Me N
U

unde funcţiile Ym, sînt; date de relajia, (III.2.4).

BC

Vaz (1) ” = | Bar (r)Oz (0), (9). (III.3.2)

101
 Dacă funcţia V este reală, în acord cu (111.3.1) densitatea. de curent, e nulă,
Rezultă că densitatea, de curent va avea componente nule după 7 şi 6.

RY
Componenta nenulă a densităţii de curent (după direcţia e) va îi dată, de

ERIE “ine | ( ME cai O Vatmp

le (0) = Dana sin | We 3 — Vip — 35] .

RA
(1.3.3)
- . | i | - | = _he. at 2 N A N Se |

LIB
| „2mrsin0 ae
unde Ve, este dat de (III.2.4). Momentul magnetic orbital va fi deci
momentul magnetic al unui curent circular, de densitate j.(0), creat de

TY
mișcarea, orbitală a electronului. Vom calcula la început momentul magne-
tic creat de un tub de curent care circulă pe paralela 0, la distanţa 7 de
centrul0. În acord cu $I.3.1 notind S, = xr?sin? 0, suprataţa, mărgini-
|

I
nită de curentul circular, obţinem | | ii

RS
du (77) = Su a == Se i.(9) 45, == a„de 2 sin 045, | Vuza, 2 =
ae pa „ ” :
E
ae Slim Po. i e OILB4)
IV
UN

Am notat prin, dy= 277 sin0 d$, elemențul de volum al. tubului elementar
de curent. Ri i
Momentul magnetic total se obţine integrind momentele magnetice * lac.
mentare (III. 3, 4) peste întreg volumul în care se poate afla electronul
AL

a he | „a he
(222) = 24 | | Wat mg E do = m, E az = 012, (L.3.5)
RN e Je
TR

, e e E | -

unde am: ţinut seama că funcţiile Vnime sînt normaite la, unitate. în mod
uzual, expresia corespunzătoare lui m, = 1 se numeşte magneton Bohr-
EN

Procopiu
eh
Up = (III.3.6)
/C

2me

a cărui valoare iîn diferite sisteme

s de unităţi se prezintă, mai jos
SI | : GGS-=—Gauss..
SI

0,9273-10-20 Am? | 0,9273-10-20 erg/Gs

IA

Deci momentul magnetice orbital al electronului are valoarea

| e
u(224) = pp = — Il, (III.3.7)
U

2, Ma a
deoarece valorile proprii ale operatorului proiecției momentului cinetic pe
BC

axa de cuantificare 1, sînt zh (|22,| = 0,1,2,...).

192
 II13.2. Momentul magnetic propriu al electronului
. ! . : Ia pi ,

Y
= “ Existenţa unui moment magnetic propriu al electronului, asociat
spinului, egal cu

R
i

“pas, ri (II1.3.8)

RA
(i) e ,

„ postulată de Uhlenbeckşi Goudsmit, este'pusă în evidenţă riguros de

| teoria relativistă a electronului a lui Dirac. Ma |

LIB
Fie un electron relativist în cîmp electromagnetic. Ecuația de mişcare
se obţine din aceea a electronului liber (III.2.28) prin transformările
uzuale , Mt a PI „N ! i Ma
o
P-op—câ; €—Ey=c-—eV, (I11.3.9)

TY
deci ecuaţia Dirac a electronului în cîmp electromagnetic este - Pa |

SI
SL Si (Ep = caP — Buc?) => Di e (UIL.8.10)

ER
Avem ia 4 Ia a a . pi ÎN RI PE RR: -

(Ep + cab + Pc?) (Ey—caP —Binec?) V=

IV
= [6 — 3, P; — mei —c Ş, ds(EpPr—P:Er) —
pu ap - |
UN

| 9 |

[,., Cc Ş, (oa Pa Pa Faget Pa P)l=0, (11I.3.11)

- | IE RER? aa >
AL

unde 4, f' = z,y,e. Folosind relaţiile E = — 7V — OA și B =y XA

rezultă
TR

Ş, ca(ErPi: — Peer) =i — (aaxBa + ay, + &E,) (1II.3.12)

ae
i
EN

și apoi | Aa a a
. Ş, (opta PP + Op PP.) = Ş, oua P, Py — PP) —
/C

IE hak.
| | (111.3.13)
= ieh (ayBa + ouaB, + oza,Ba). |
SI

Pentru a, pune în evidență semnificaţia fizică a, acestor expresii vom presu-

pune energia relativistă de forma €'-+-muc?, unde €' este energia, nerelativistă.
IA

Vom admite că €' < m? şi vom considera, electronul într-o stare staţio-
nară, descrisă de funeţia de undă |
U

V(r) = 4 exp] zi (S dr) | “(UIL8.14)

-
BC

103
 Atunci se ajunge prin calcul la relaţia

(e —c3, Pi — mect)y = h2AV — 2ieh AYyY + 2m4(€' + ar) Y, (III. 3. 15)

RY
Înlocuind (III. 3, 12), (III.3. 15) ȘI5 (III.3.15) în (UL. 3. 11) Şi impărţind e cu
2m, obţinem

RA
- '2me
_A +(e rai
h2
AY| jt=
eh
Ia

LIB
i | ai NR “0IL.3.16)

=[-i (ase + aul, + ceB)— iC (apa, Babos B-baza 8) |

2,0 _2me |

TY
În membrul stîng avem operatorul energiei electronului nerelativist
în cimp electromagnetic, deci membrul al doilea conţine energia dipolului
electric în cîmp electric KE şi energia momentului magnetic în cimpul de

I
RS
inducţie B. Ne limităm la, expresia, energiei momentului magnetic. Clasic,
momentul magnetic p, aflat în cîmp de inducţie B are energia

"NB = uzBat Br pBe E (IL BAAT)

Notind : | A
IV
SI u, = 2Sp a eh G eh IE
” “2m,
Me “2me! |
UN

i
a |
a eh i. ek : | |
Uy = — jaga A = 0y CL A (III.3.18)
2me 21he
AL

i: ii u = — iaz Pl 2 ta,
i * “om, om
TR

unde „am ţinut seama de (LII. 2. 27), putem. scrie energia momentului
magnetic | | |
EN

E =—i Bob) =
/C

(III.3.19)
-_

— pa Pz j tu By Tr UB

Se vede că măriniile (III.3. 18) au semiiiticaţia, unui moment magnetic

SI

propriu al, electronului. Avem astiel... ta

, Ș Sa bă m . E MR Pag iu ;
IA

zi = cz — = un, e - E : _ (1IL.3.20)
2, *
U

unde am ţinut seama că valorile proprii ale lui G, sint 4-1. .

Rezultă deci, ca o consecinţă directă; a teoriei Dirac, existenţa unui
BC

moment magnetic propriu al electronului, a cărui proiecţie pe direcţia axei

104
de cuantificare este egală, în valoare absolută, cu. magnetonul: Bohr-
Procopiu. Putem serie conform cu (II[.3.18) i i ec.

Y
pg = A = (25) eg, e (UL8.21)

R
ura
ăi - e ' a ia e DIDI

RA
LIB
III:4. Efectele cîmpului magnetic şi electric asupra atomului
1.4.1. Electronul. în cîmp magnetic ce iai

TY
Hamiltonianul ce descrie mișcarea electronu
în lui:
cîmpul de inducţie
B, se obţine pornind de la expresia clasică - . -:
1

SI
BP = (pf +7 (XIL.4.1)
ne

unde A este potențialul vector al cîmpului de inducţie,

potenţială în cîmp electromagnetic (4 = eV) şi înlocuind impulsul p prin ER iar Z, este energia,
IV
operatorul impulsului:p =. — ih. Acest operator nu comută în general
cu vectorul A, care este o funcţie de coordonate. Hamiltonianul cuantic îl
putem serie astfel în forma,
UN

fr - „> -D2: . 2
| “ , e - Pi .
poli pa ba. (pA + Ap) + A2 + (UA)
| 2me 2me 2n 2
AL

Bcuaţia, 2 = Ey care dă valorile proprii ale operatorului (III. 4.2) este

ecuaţia, lui Sehrâdinger pentru electronul în cîmp magnetic
TR

“fe A ap Ch Ag a Î0k A + Dâ0) 9 e.

2m, (UIL43)
Mee Di js
EN

unde am înlocuit expresia operatorului impuls. Ecuația nu conţine termeni

energeiici suplimentari faţă de cei clasici, astfel că va putea fi folosită
numai la studiul efectului cîmpului magnetic asupra mișcării orbitale a;
/C

electronului. .
„ Beuaţia, se generalizează ușor pentru un atom cu mai mulţi electroni

(22a+ ehMe e Apt Me9 ȘI Aa 2Me%

+ Şi A) Ey, (IILA4)
SI

TR |
N ” | Ă : i „prd „. au) ca „t DI

unde am notat cu £, hamiltonianul atomului în absenţa cimpului magnetic.

IA

III.4.9. Efectul Zeeman normal

U

— ———
BC

Efectul Zeeman constă în despicarea nivelelor de energie ale unui

atom aflat; într-un cîmp magnetice exterior uniform. Considerind electronul

105
 în aproximaţia clasică, cîmpul. magnetic va modifica numai „nivelele; de
energie ale mişcării orbitale. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea

RY
de efect Zeeman normal. |
„ „Să considerăm un. atom hidrogenoid aflat în cimpul -de inducţie!
omogen B, paralel cu axa 2: B. = B, B. = B, =0. 'Ținind seama că
YA =0 şi neglijind în expresia hamiltonianului (III.4.3) termenul

RA
pătratic în potenţialul vector, mic faţă de termenul linear, obținem -

[- h> A 2 ar + el av) y=e pa CIAD)

LIB
dm Me

Influenţa. cimpului magnetic asupra atomului hidrogenoid este expri-

suplimentar

TY
mată deci prin termenul
, , ]. . E o Ni ÎN pi - ÎN ai |

iei pg = a (a — vai (III.4.6)

Me m 2 - Oy da

I
RS
| DE 9
: a Za —y PR — —
CI astfel
În coordonate sferice avem similar cu (I11.2.12)
. e Y L 9
E
ev VOILA)
IV
Boy
(- A ay + Om ea
Om 0]
UN

| . _ 8w i Ig: _ .

“Pinînd seama de (I11.2.5) avem = imp astfel că (III.£.7) devine

| 9 - -] |
!
(UIL.4:8)
C
e) Ep
- zi
LA
(-De 2) y=(e-
2 ,
AL

De
TR

lui €, fiind
Această ecuaţia este identică cu (1.2.1) deci €' = €,, valoarea
atomului hidro-
dată de (I1I.2.9). În acest caz valorile proprii ale energiei SO
genoid în prezenţa cîmpului de inducţie B sint
EN

„e , ps . . : ” : eh ” id pi LR . hi . : -
at Cm = E, — mi Ei B =€, — mp unB. a (I11.4.9)
/C

Cum 2, poate lua orice valoare întreagă între —/ şi /, fiecare nivel de

, se descompune
energie cu /, dat, degenerat în absenţa cîmpului magnetic ,
i , . eh , a
- cu a
energetic B. Diferenţa în energie
în 2/4-1 subnivele, distanţate | |
SI

| „de
este proporţională cu cîmpul B aplicat şi nu depinde de numerele cuantice
orbitală a nivelelor» atomice în
este ridicată.
că degenerarea
IA

si, . Se spune |
cîmpul magnetic.
Dacă o radiaţie este emisă printr-o tranziţie între două nivele atomice
în cîmp magnetic, vom avea DR
U

En _ Am trb =, — Ampt2E. -(UIL4.10)

BC

E h. E - he ” h a h Sa

106
Cu regula de selecţie pentru numărul cuantice magnetic : Am, = 0, +1
rezultă că linia spectrală de frecvenţă v,, în absenţa cimpului se despică
în 3 linii, câre constituie tripletul lui Lorenz.

Y
Din (I11.4.9) rezultă că un cîmp magnetic despică întotdeaună, un

R
nivel energetic într-un număr impar de subnivele. Experimental - 'se întil-
nese însă și descompuneri pare. Acestea se explică considerind în calcule

RA
existenţa spinului electronic. Despicairea, . nivelelor de energie ale atomului
de către. cîmpul magnetic, luînd în considerare spinul, este eunoscută sub
denumirea de efectul Zeeman anomal.
Relaţiile de mai sus rămîn valabile. pentru, un, atom cu mai mulţi

LIB
electroni, în acest caz: inlocuind a, Prin ML.

TY
-4-3, Efectul Zeeman anomal

" Hamiltonianul electronului cu spin s și moment, magnetic propriu

SI
Le = N s (contorm III.3. 21) în prezenţa unui cîmp de inducţie, conţine
Me . |

ER
doi termeni suplimentari comparativ cu relaţia, (I1I[.4.3)' şi anume ter menul
energiei de interacţie spin-orbită &(7)ls şi respectiv energia, momentului
magnetic pu, în cîmpul L, —p,B. Astfel (III. 4, 3) devine
IV
. 4

(-2 z Is + jeh ay ie ga + A2_p, B) y=€y.

UN

A. de Me. Ne 2me
| (UL. 4, 11)
[al unui atom cu mai mulţi electroni, îni ipoteza
În Găziil unui cuplaj
Rusfel- Saunders (avînd momentul orbital . total L = Dle şi respectiv
AL

spinul total S = Fise hauniltonianul (UI. 4. 4) are forma

TR

(2
a el pie = VpAr+ LS A2 +
Me 2m, % |

+
m y=ep e COIT49)
EN

Me i : DP o
Vom considera cîmpul omogen, cu VA=0 şi vom: neglija termenul
pătratie în potenţialul vector. 'Pinînd seama
/C

de expresia momentului
cinetic orbital total L = 5,1, =— ih re X Va obţinem
. ! k

| + 2) (+ 25) n] , =ey. (IIr.443)

SI

„2me |
IA

Ultimul termen din hauniltonian .este.micic faţă de £, pentru intensităţile

cimpului B care se pot obţine în mod uzual. Astfel, efectul cimpului magne-
tie se poate considera ca o per turbaţie a nivelelor de energie. existente în
U

absenţi cimpului. Vom distinge în continuare cîmpul magnetic. slab de

cimpul magnetic puternic, după cum ultimul termen este mie sau mare
BC

în comparaţie cu enerzia spin-orbită. Despicarea nivelelor :-de: energie

107
 ale atomului în .prezenţa unui câmp. magneti e puternic, se. niumește
efect Paschen-Back.

RY
În cazul câmpului magnetic slab, “cuplajul: spin-orbită, este. mai
puternic decit interacţia. momentelor. orbital. şi de spin în cîmpul B (orien- -
tat după: axa 2 Vom. serie „leci termenul perturbator : i,

RA
Ra ga LEI ti Pi ; it

„Cat
c. Ei

2 „i S)B = sata at: rs Jp omenie

"3 î iu to i

LIB
și vom folosi! funeţiile Droprii ale, li gi Şi, Ii Este convenabil să scriem
aceste funcţii în notația Dirac !
W = jazz), E 4. 15)

TY
i ra

unde 7 este numărul cuantic al momerituliii cingtie total, DA, este miri
cuantic magnetic total şi « include celelalte numere cuantice care, definesc

I
starea. În]Ditaa aprosimăţie â teoriei pertuirbăţiilor, deplasrea energetică

RS
Zeeman, este ; cita iti i acut

Ae== am PE)
a =ran TF S, lazi): „An446
2,
su DR pi
E at e in e saga
IV
Folosind teorema Wiener Bokart, avem
Ai i
i ,

o og de 4Bel am) = g Cagmilaz, OIL Aar)

UN

pro A ,

unde gș eşte elementul de matrice redus, care urmează a îi determinat. Ddei

AL

Sa dă 06 2 gb, E "cara. 15)

Ş i E DI Piiate
unde am introdus magnetonul Bohr-Procopit din (ari. 3. 6). Bocegin nive-
TR

lelor Zeeman, este E N

EN

Factorul g se nuuneșie faolor ul hui Lande. Pentru determinarea lui, vom

media operatorul I(I + S) :

dal
NUIS) lg) = Cada 2-8 E solo =
/C

EI a a | Ă Cr:4.20)
= SS +1)+ 156 +1) — IPL +1).
SI

Pe de altă parte avem

IA

S află | J Sai =5 Caz lă | az » Cozae' [JI + S| af), i

Mai
U

"== 5, caz lăl: sin ) gcoji Ils fm) = = 9 cn 32! am) > „CUL 4. 20)
BC

-2 RIL,
103 :
„unde am: folosit (IL 4, 1 ).: Din (UL d 20) ŞI (IL £. 21) vezultă deci.
ja e a ip p* ii
Da:

Y
MD PE LIU LD +56 Sr, “Gr. 4. 22)
DI RR AUI+D,

R
îi gat ai a

RA
Se vede din (III. 4. 19) și “au, 4, 20) că despiodirea Zeeman” a, nivelelor este
proporțională cu cîmpul magnetie Și, dacă gz+ 0 degenerarea nivelelor este
complet ridicată.
Factorul Land6 are valoarea, g = 1 dacă nu avem spin ($=0,

LIB
|J= 2) şi respectiv g = 2 dacă L=0,J=8.
x cazul cîmpului magneţic puternic, interacţia momentelor L şi S
cu câmpul, magnetic este mai. puternică, decit cuplajul spin-orbită,;. În acest
caz, despicarea, nivelelor este dată, în prima aprosimaţie. a teoriei perturba.

TY
țiilor de relaţia, |

ne zi | Cajal LeMe (L + 25)Blagn) = 2 Bag Li + | 28, agn) =

SI
Ve

a | a „(UIL4+28)

”
n
j ii
68 (AL 201 5) — Aita) Bi
me
po
ER : !
IV
Radiaia emisă într-o tranziţie intre dcuă nivele atokăice, îiîn cîmp magnetic
puternic, va avea frecvenţa
UN

aeee Adi: ars)bb,

y = Sr Aa -+2A3r
i 1.
arta. 24)
“ho
a ALA Ie Ti pi ut n E ai DODI EAI Ia Mu ti

TPiaziţiiile sisînt Dosibile între, stălui cu aceeași broictţie: ai spinaluii dgoi regula
AL

de selecţie este AM = 0. în consecință

PoE „2 (XITL4.95)
TR

EDD as PR IN DP o IRINEI

“Comparind. cu (111.4.10), remarcăm „că Și, în cazul cimpurilor magnetice

EN

Puternice. regăsim tripletul Lorentz. .

oa ti
/C

ILA4, Electronul ; în "cimp Slectric. Ereotul Stark,

gi pa pa. î i.

Hamiltonianul care deserie: mişcarea, sistemului de clecizoni : :ai ato-

mului, iîn cîmp electric exterior E, are îorma . a
SI
IA

ae e A
pi Ă

| +. a. ... 2me . N (TIL.4.26)

a te ai
U

unde ultiinul termen deserie acţiunea cimpului Glectric E asupra momentu-

lui dipolar p al sistemului. Cimpul electrice E introduce o simetrie axială,
BC

astfel că nu se-mai'conservă momentul cinetic total J:al atomului, ei numai

proiecția sa My pe direcţia cîmpului. Efectul: Stark constă în modificarea

109
 nivelelor energetice ale atomului de către cimpul E. Presupunind: acest
cimp suficient de slab, astfel ca energia suplimentară pe care o introduce în
hamiltonian să fie mică în comparaţie cu intervalele structurii îine, putem

RY
calcula efectul Stark cu teoria perturbaţiilor. Deoarece" elementele de
matrice diagonale ale momentului dipolar sînt identic nule, efectul Stark
este un eect de ordinul doi, „pătratie în cimp, de iorma

RA
| . | . SR | | E a , , - n... : - Ia -

i AE, = „azi, 7 3 orz, i tai (IL.4.27)

LIB
umde a este un tensor simetri ie de ordinul doi. Ana ales'a,xa,2 după direcţia
lui E. Valorile aţn caracterizează; nivelul nedespicât '€ şi depind de M 7 Pu-
tind fi considerate valori proprii ale operatorului! a Ph ai

TY
ați =: apr + Bare + a — 2 332). „ (XIL4.28)

I
RS
Din (II1.4.27) şi (111.4,28) obţinem mărimea efectului Stau.
2
16, — 2 lant 20| 35270 +0], E Ar a20)
IV
a
UN

unde a, reprezintă deplasarea totală a nivelului despica, deoarece, sumind

peste! toţi M,, al doilea, termen din parantezele mari se anulează.
În atomii hidrogenoizi efectul Stark nu este un efect de ordinul doi,
ci linear, din cauza degenerării. accidentale în raport, cu L a niv clelor ener-
getice iîn cîmpul pur coulombian, discutată iîn $ II. 2, SS
AL

4.5. Modelul vectorial al atomului

TR

Am văzut în par: agrabul precedent că atunci cînd asupra atomului

EN

"cţionează un cimp b, nivelele sale de energie sînt modificate,efectul acestui

cimp traducindu-se astfel prin ridicarea completă a degenerării.
O cale intuitivă de tratare a efectului cimpului magnetic asupra
/C

nivelelor de energie ale atomului o oferă modelul: vectorial. al atomului.

În acest model momentele cinetice orbital şi de spin sînt reprezentate prin
vectorii L și S, care se pot însuma după regulile algebrei vectoriale. .
Modelul vectorial consideră că vectorii L şi: S dau ca rezultantă
SI

vectorul 3, momentul cinetic total. Vectorii L şi S executăo mişcare de

prec osie în "jurul lui J, momentul cinetic total, invariabil. Acest model clasic
es completat cu următoarele corecţii de cuantificare : :
IA

a) vectorii L şi S nu sînt orientaţi arbitrar, ci pot avea doar acele direc-

ţii în spaţiu pentru care proiecţiile lor pe direcţia, de cuantificare 2 au
U

valori din şirul Mk (Mp=—Ip. -. 0... D), respectiv 4-1 [2h.

b) veetorul J, momentul siiotie total, are valorile proprii |I(J + 1), j
BC

undeJ = D412. FI poate avea 2J +1 orientări diferite în spaţiu, corespunză-

110
toare proiecţiilor Ei gh ( Mg J ) ale: lui J pe direcţia, de cuan-
tificare:z. --:.

Y
În figura, TI. 3. oxempliticăm. modul de. compunere a momentelor
cinetice ale. electronului, discutat mai sus. . Ş

R
Luînd în -considerare.:.și momentul : magnetic. nuclear ; Ha =
= gInna VIU +1), acesta poate. ti compus vectorial cu momentul

RA
cinetic total J, :obţinind în final momentul magnetic. al atomului
he =hy + ur p fiind numărul cuantic atomic ce poate lua valorile ::
p= II, JI d -—I:
—

LIB
Să consideră im, câ, o extindere a discuţiei. ae a
mai sus, cazul moleculelor biatomice. Momentul .
cinetic rezultant nu' mai este cuantificat, deci nu

TY
mai este constant, în timp. Cimpul: rezultant ca .:
urmare a prezenței a două centre. nucleare are 0 „-
componentă axială. Prin urmare se conservă numai $-=

SI
componenta momentului cinetic paralelă cu: axa A
moleculei. Această componentă . pe care o notăm
prin Ah "poate îi cuantificată. După cum LA] =
= 0,1,2,3, termenii moleculei vor fi notaţi prin 2,
TI, A; o, Starea. moleculei, similar cu. cea a atomi
lor o notăm prin. o -
ER fig. III 3. — Compunerea
IV
m momentelor cinetice.
Sti Ass
. „. ”
UN

unde S este” “morentiil total de spin “al. molecțlei, jar valorile permise
A+Z: sint. |
i] a ASA + 8 1, A —8|.
|; Elementele de matrice ale componentelor perpendiculare ale momen-
AL

tului orbital sînt exclusiv detipul AL, =+1, asttel că: matricea reprezentind
L, nu are elemente diagonale.
Hund [20, 21) evidenţiază două tipuri de cuplaje ale spinului cu
TR

momentul orbital :
a) Energia de:interacţie între spin şi momentul cinetie orbital este
mare comparativ cu cea între spin şi. momentul cinetic datorită rotației
EN

moleculei ca un întreg. În acest caz axa spinului este cuantificată, relativ la

Axa moleculei. , Cuplajul este de tipul prezentat, in figura, UI. 4 unde
/C

Fig.i 111.4.— Modelul vectorial

a: moleculelor: biatomice.
SI

a Ni |:
IA

O = A+E.reprezintă componenta, paralelăa momentului cinetic orbital

U

Şia£ spinului, iar 2 componenta paralelă a spinului care ia 25+1: valori

(—S8,.... +5);
BC

b) "Asupra cuplajului spin-orbită acţionează forţe centrifuge cauzate

de rotația moleculei. Axa spinului, în acest caz nu mai este fixată în raport

111
 | :)
cu axa, moleculei. Momentul cinetic al moleculei. (fără spin) este cuantificat
dind valoarea K rezultantă. Aduniînd vectorial K+-S, obținem momentul

RY
cinetic total J — figura, III.4b.: Acest tip de cuplaj este favorizat în cazul
numerelor cuantice de rotație mari, în special .la: molecule formate din
atomi mari unde multipleţii sînt înguști și cuplajul: magnetic poate fi ușor

RA
... Pentru atomul liber,. cele--2J + 1 orientări au aceeaşi energie, deci
nivelele de -energia respective sînt degenerate. Lia, „aplicarea: cîmpului
de inducție B, orientat după axa z, această degenerare se va ridica, diferi-

LIB
telor orientări posibile corespunzindu-le energii. diferite. Această descriere
corespunde deci efectului Zeeman, tratat cuantic în paragraful precedent.
Efectul Zeeman normal apare cînd spinul total al atomului este nul,
momentul magnetic atomic fiind în -acest caz proporţional cu, momentul
cinetic J.= 1(8= 0) deci p= gi

TY
Dei Dmepo
Momentul cinetic J precesează în jurul cîmpului de inducţie
şi energia, de
cuplaj, care conduce la ridicarea, degenerării
este - .::

I
e "ai ei

RS
unde JM. = 21 Le
EMB = Mu,
i

AXEL 4.80)
:

E e e
pp „Să considerăm, pentru ; ilustrare, tranziţia
E
—— Tm 0 între nivelele J, =1 şi J> = 2, despicate de
ȚITIIŢ IT 1 cîmpul de inducţie în cazul cînd spinul este nul—
IV
gura II
IIS EI IE „Se obţine tripletul lui Lorentz, cu o com-
UN

E 1] “ ponentă nedeplasată: (0) corespunzăoare. lui

Lg Li AM = 0 şi două componente laterale (7)'căre
00 piete
4 Va
i
2
„corespund tranziţiilor AM — + 1. Fiecare din
.... . 'Î-.

= |!
0 acestea este suma a trei tranziţii ale căror
. js. pd

| 1 “energii sintidentice::
AL

TOT My = —2—>M4p=1,
Fig: III. 5.—Tranziţia între. --. ou
TR

nivelele J,=1 şiJ,=2 des- M, = —1— Ma = 0, E

picate de, cimpul: extern, . apa ADR
(GSpinulestenuD, o: “ AM = 0 — Ma = Li
Avem în acest caz un triplet:normal. e,
EN

„ În cazul cînd atomul este caracterizat atît prin mișcarea orbitală cît
şi de spin a electronului, distanţa între nivelele Zeeman succesive pentru
cele. două stări nu mai e aceeaşi, descompunerea spectrului fiind mai
/C

complexă, Vorbim în acest caz de efectul Zeeman anomal.

Aşa.cum am analizat cuantic în paragraful precedent, apariţia,
efectului Zeeman anomal se datorește raportului giromagnetic anomal al
spinului electronic. În adevăr, din relaţiile (111.3.7) şi (III.3.8) :
SI

He 6. Hs e
IA

) i pi
L 2m, S e
se-vede că raportul giromagnetie de spin este dublul celui orbital. Momentul
magnetic atomic, în acest. caz, nu. mai este proporţional cu: momentul
U

cinetic total
ps Lp 2-S= 4 (L+25). e "UIT431)
BC

3 2me Mei. 2m N

112
 Energia de cuplaj magnetic va îi deci .......-..
ep
i (UIL4.82)

Y
_ = pB = 2me
(pe 25)

R
) n

E
—
i, ae |
Folosind: modelul-:veetorial al atomului ne propunem să analizăm

RA
nivelele energeîn. câzul cînd cîmpul aplicat B este slab şi respectiv
tice
| puternic. 3 sr, 7 | :
| Pentru un cîmp slab, energia de cuplaja atomului- cu cîmpul de induc-

LIB
ție este mică faţă de interacţia spin-orbiţă: Haimiltonianul' Zeeman Pz=
= 3 B(L + 2S) poate fi considerat |ca o perturbaţie, fiind suficient
Te 2.
astfel a calcula elementele diagonale ale acestuia (uşor de realizat; fo-

TY
losind modelul vectorial al atomului). În acest cază =L--Sva fi o
constantă a mişcării. Vectorul J vaprecesa în jurul lui B, unghiul 0 detinit
de cele două.direcţii fiind i

SI
cos 9 2 i | (1114.33)

Veetorii L şi S, ca şi vectorul -L-+-2S vor precesa în jurul direcţiei

figura III.3. ER
Din considerente geometrice simple, folosind modelul din figura III.3
i: a
lui J—
IV
se regăseşte valoarea (1114.23) a factorului Lande.
“Ca, o ilustrare a descompunerii nivelelor prin efect Zeeman anomal,
UN

coniderăm tranziţiile între nivelele 3$,(J,=1, In = 0,85,=1) şi 2Pa(J2=2,

In L1, 8z=1)— figura IIL.6. Speotrele emise sint; distanţate faţă, de linia,
cenţrală de 1, 2, 3 sau 4 ori jumătatea distanţei relative la tripletul normal.
Factorul Land6 gy poate explica, despicarea observată în acest caz,
despicare ce are un caracter mai complex. Dacă considerăm tranziţia
AL

optică J —J”, frecvenţa radiaţiei emise va îi . ă i

TR

Av „ne (gar -rgar A), AM

4

E sau Myg. (UII.4.34)

EN

Se constată astfel un număr mai mare posibil. de componente. comparativ

cu cazul cînd 8 =0. „ri a iat pu
Valoarea, factorului g nu e necesar să fie cuprinsă între = 1 ($=0)
şi gy = 2 (L=0). De exemplu în cazul cînd L>8 J=L—S se pot obţine
/C

valori mai mici ca 1. a E

“Dacă; cîmpul exterior B este puternic, energia de cuplaj (I1[.4.32)
"A

cu niomentul magnetic atomic poate fi mai mare ca energia de interacţie

SI

spin-orbită,. În acest caz vectorii precesează; independent în jurul vectorului

B, făcînd unghiuri 0. şi Os (0p 4 0s) — fisura III.7, Constantele mişcării
sînt Z, S, M., Ms, şi energia de cuplaj magnetic (I11.4.29) devine
IA

E=—uB = — uaB(ăl, + 2345).

A
..
U

Se pot obţine astfel (2L+-1)(25 1-1) nivelele (nu toate însă distinete),
BC

rezultat al despicării simultane a diferiților multipleţi corespunzind

aceluiaşi termen spectroscopie. i ” aa
113
8 — c32
 RY
RA
LIB
AM=1 AM=0 AM=-1. : i PER a Mă DI a at:

TY
g*. To g, mii e
rog 1
4,
Tig. 111.6. Despicarea nivelelor energe- “Fig. UI. 7. — Precesia
tice prin efect Zeeman anomal, vectorilor S şi L in jurul

I
EN lui B,.

RS
“Reîntilnim în acest caz efectul Paschen-Back, descompunere
teristică în general pentru multipleţii înguşti. În realita carac-
te, în cazul multi-
Pleţilor largi, cîmipurile exterioare B sint insuficiente pentru
a pune în E
evidență acest efect. a Se
IV
UN

BIBLIOGRAFIE. si Da „
i

AL

„E. V. SvoLskr, Fizică atomică, Edit. tehnică, București

oii

, 1953.
„A. Messa, Mecanica cuantică, 1 și ID, Edit. științific
ă, București, 1973.
I.. D. LANpav, E. M. LirscurTz, Mecanica cuantică,
Edit. tehnică, 1965.
L. 1. Scmrre, Quantum Mechanics, MeGraw Hill Book
Company, 1955.
TR

„.M. VastuU, Fizică leorelică, Edit. didactică şi pedagogic

ă, Buc. 1970.
„ S. Gasronowicz, Quantum Phys., John Wiley and Sons,
Inc. New York, 1974.
ID

„A. HERPIN, Theorie du Magnelisme, Bibliotheques

des sciences et techniques nucleaires,
Paris, 1968. | , ,
EN

„H.G. Vaey, F.G. BuICEWEDDE,: ,

G. M. Muheny, Phys. Rev.,'40, 1 (192)...
OP

„H. G. Faiepuay, G. R. Cnovrrs, D. G. FENERBACIHIER, J. Chem. Educ., 41: 351 (1954):

C. Brcnen, .J, Chem. IEduc., 41, 338 (1964). . . ,
po -
10. D..H. MARTIN, Magnetism in . Solids, The MIT Press,
1967. E E
/C

11. D. Sreny, W. GenLacn, Ann, Physik, 74, 673 (1924);

Z. Physik, 41, 563 (1927). -. Ioa
12. G. H. Unvenpecr, S. A. Gounpsuir, Physica, 5, 266 (192
; Nature
5) 117, 264 (1926);
Naturwiss,,
13, 593 (1995). . A e
13. W. PauLi, Z. Physik, 43, 601 (1927). i SE aa
14. P. A.M. Dac, Proc, Roy, Soc., A117, 610 (1928); Proc. Roy.. Soc., 4118,
SI

15. P. A. M.
351 (1928).
Drnac, The Principles of Quantum Mechanics, 4th cd. Oxtord U.IK.Clarendon,
1958. De | i
IA

16. [.. FI. Tnomas, Proc. Cambridge Phil. Soc., 23, 542 (1927).
17. 12. FEnmr, Atti Accad, Nazi. Lincei. Rend., classe sci. (is. mat,et
nat.,6, 602 (1927)
; Z. Physik,
48, 73 (1928).
18. D. HanrneE, Proc, Cambridge Phil. Soc., 24, 89 (1928).
U

19. V. lock, Zeit. Physik, GI, 126 (1938); 62, 795 (1930).
Ma
20. E. Huxv, Zeit. Physik, 36, 657 (1926).
BC

| | a
21. E, HUND, Zeit. Physik, 42, 93 (1937). -

114
 TEORIA GRUPURILOR ŞI APLICAŢIILE.
ACESTEIA ÎN MAGNETISM. _
IV. | SIMETRIE MAGNETICĂ.

Y
| CÎMP CRISTAUN | |,

R
RA
LIB
TY
IV; Introducere

„ue: Dat fiind rolul important pe care îl are simetria cristalină în magne-

SI
tism, ne propunem pentru început să rezumăm problemele de bază privind
această temă. Vom analiza apoi modul cum simetria cristalină se regăsește
în proprietăţile fizice ale cristalului. Introducind operatorul inversiei tem-

și proprietăţile magnetice. Vom

toare grupurilor clasice [1—16]. . a
ER
porule, vom analiza legătura între structura spaţială a unei reţele de spini
construi grupurile magnetice
Ma
corespunză-
IV
Definim cîmpul electrostatic cristalin, şiapoi analizăm aproximaţiile îo-
losite în determinarea potenţialului electrostatic. Discutăm teorema Rramers
UN

și efectul Jahn-Teller cît: şi implicaţiile acestora în analiza comportării *

magnetice a ionilor. Nivelele energetice ale ionilor în cîmp cristalin vor îi
disentate folosind atât-teoria grupurilor cit şi analiza clasică. Bxemplificăm
apoi această discuţie pentru ionii elementelor «de tranziţie 3d şi respectiv
AL

4f. O analiză de detaliu a comportării ionului Cu2+ are ca scop să contribuie

la o mai bună înţelegere a problemei. ă 4
Ei
,
TR

IV.2. Simetria cristalină

IV.24. Noţiuni generale despre grupuri
EN

- , Se numeşte grup G(4)o mulţime de elemente pentru care s-a definit

o operaţie de înmulţire astfel că sint satisfăcute [1-4] următoarele patru
/C

postulate : a a
- a) proprietatea -de închidere, ce afirmă că produsul oricăror două
elemente ale grupului este un element al grupului ; e
SI

__b) proprietatea de asociativitate. Dacă A, B, C sint elemente ale

erupului, avem | i | E |
IA

(AB)O = A(BO), UV)

e) există elementul anitate, E, astiel că pentru orice element -i

U

al grupului avem | | i
ABSA, o (N22
BC

PA
Pa .

115
 d) căpentru
astiel : - fiecaxe element
CI ae:4. al grupului,
ioni 'există,
SRR elementul
aia invers A-1,
Aaaa 7 vaz)

RY
i

Operația de înmulţire sau multiplicare, în genera

l este necomutativă,
AB 3 BA. Se numeşte grup comautativ sau abelia
n, acel grup pentru care

RA
operația de multiplicare satisface Și proprietatea
(AB = BA). de comutativitate
Numărul de elemente ale grupului GA) se numeș Ma
După cum numărul elementelor grupului este te ordinu l grupului.

LIB
finit sau infiniţ grupurile
sint denumite finite sau infinite.
Dacă un grup de n elemente poate îi generat dintr-
se numeşte ciclic. Aceasta se scrie un element, grupul
'

UAB ocara

TY
unden este ordinul: grupului: ciclic. Orice grup
ciclic este abelian, reciproca,

I
nemaifiind însă valabilă: cui ii pei ctiuitu e atei

RS
„+ Se'spune'că S'este:un subgrup al grupului Gdacă
„n :— orice ci:
A'eS, aparţine şi lui: Ge
„— Dentru orice A, B din £, prod AB us
aparţine'l
ul ui
E
„... — orice“A t S satisface cele'patru postulatale Si tie
e grupului. :
Teorema Lagrange stabileşte că ordinul g al'-or
icărui subgrup S'al
IV
grupului G este un divizor al ordinului 7 al grupului
G; adică = ka unde
UN

I: este un număr întreg. Numărul k se numeșteînidicele subgrupuluii S-în G.

in Fie 8 = (BP, AA, Ap „un subgrup'de ordin g al grujului mai
mare & de ordin ). Dacă elementul de G; dar Xe 8,
g- elemente (X, XA, XA,..., XA) se numeşte
atunci mulţimea, de
clasă asociată, la stânga a
grupului G în raport cu subgrupul S » determinat
AL

ă de elementul X. în:mod
analog se definește clasa asociată la dreapta consid
erînd! produsul SX.
Teorema Lagrange arată că pentru G finit, există
factorizarea în clase
asociate distincte ale lui G
TR

G=S + SI 874. SI (1V.2.5)

| SR
EN

ATI
Un aranjament în formă de tablou pătratio dînd rezult
țiilor de multiplicare AB se numește tablă de multip atele opera-
licare asociată, grupu-
lui. Principala proprietate a. tablei este că în fiecar
e linie..şi “coloană,
/C

un element apare o singură dată,

„Două grupuri cu aceeaşi tablă de multiplicare sînţ, denum | ri
ite izomorfe.
acest caz există o corespondență, biunivocă între eleme
Și respectiv A/, B', 0',... ale celor două grupuri, astiel ntele A,B,0,...
încit dacă AB = 0,
SI

atunci A'B' = 0” şi invers. Două grupurise numesc

lomomorfe dacă între
elementele lor există; o corespondenţă de tipul E A
IA

An A, 43...
Astfel dacă AB = 0, atunci produsul oricărui
U

As cu orice A4/.va.fi un
element al setului Q;, Homomorfismul reprezintă, o corespondență
mulţi la unul”. „mai
BC

Ia
116:
| “Două elemente A. şi: B aparţinind dacă există
lui. G se zic conjugate

“/
X e G, astfel că B=X-1 AX::Mulţimea tuturor elementelor conjugate două
cîte două constituie o clasă de echivalență. Dacă notăm. cu T mulţimea ele-

Y
mentelor aparţinind unei clase de echivalență atunci pentru orice element
A din G avem | | a

R
i AITA =. (1V.2.6)

RA
l G se poate
o clasă de echivalență. Grupucatiatic
„Blementul E este cel însuși iiea
iniotietideri ati cite
|iactoriza, CR a

(1Y.2.17)

LIB
INI | G=BA Pr
A PIE ă ii fiat a |
reia ua Pi CEL
IDR
CEPE
|V.2.2. Teoria reprezentărilor grupurilor

TY
A. Definiţii
ct Se
O mulţime de matrice, supusă operaţiei de înmulţire matriceală

SI
<T(4.), Fo(45),- - -s Fn(4n)y, care este homomorfă cu grupul (A, As, . - Ax)
se numeşte o reprezentare a grupului.: Mulțimea matricelor constituie un -

ER
grup în raport.cu operaţia. de înmulţire matriceală. În cele ce urmează ne
vom referila reprezentarea cu matrice pătratică, cu multiplicarea mairicelor
ca operaţie a grupului. Astfel, asociem o matrice T(A) fiecărui element „A
al grupului dat încit -
IV
Î TUAT(B = TUB), e e (0V2,8)
UN

1 lAcâste matrice satisfac tabla de multiplicare a grupului. Se impune,

cvidânt, ca a
TU = DB. (matricea, unitate). O (IV.2.9)
AL

__ Numărul. de linii. sau. coloane ale matricei. reprezintă dimensiunea

reprezentării. Dacă, fiecar diferă de celelalte, atunci cele două
matrice e,
TR

grupuri sînt izomorfe şi reprezentarea,se spune că este adevărată sau loială.

cazul reprezentării matriceale a grupului, transformările de simi-
litudine lasă ecuaţiile matriceale neschimbate. . Astfel dacă definim
EN

a Ta) 5 TUS, e QVaa0)

atunci | | Ma aie Se

T'(4) T'(B) = [S- T(4)S][S- T(B)8] = S- T(4) T(B)S =

/C

Sei Si a a (LV.2.11)
= S-A T(ABS = TAB) -
: „e : ' ph
SI

şi deci masricele transformate I” formează o reprezentare în cazul în care

mastricele I formează o reprezentare. Cele două reprezentări se zic echiva-
IA

lente. - Si
Reprezentarea (TI) se numește reduotibilă, în cazul cînd există o .
reprezentare echivalentă, în care fiecare matrice are forma,
U

ȚU = 6 2) (TV.2.12)
BC

, i „ « „a : iii
. '

117
 Se zice că reprezentarea T a fost redusă la, reprezentările
A şi B. În caz
contrar, reprezentarea [se numeşte ireductibilă. E
Reprezentarea. este: complet reductibilă dacă . Deta

RY
IE | TU = "| (1V.2.13)

RA
„Reprezentarea, este imitară, dacă,
pentru toți iavem

LIB
E AF A, = A, A; — E. (LV.2.14)

O reprezentare reductibilă se poate scrie ca o sumă directă de repre

zentări ireductibile Te m. RI ÎN II
Mae
Aer

TY
ba

pp
T= Bar,
pei
Da (ÎV.2.15)
.

SI
ua Ă | îi pa Dora i EN i i i
undea; arată de cite ori este cuprins TU) în T. :
:
.. ..€
sa

E Iara
„Vom. vedea în ŞIV.5 că numărul de reprezentări ireduct

ER
ibile este legat
direct de numărul de nivele energetice distincte.ale
unui ion într-un cîmp
cristalin de simetrie dată. - : aa
Ca e
a
IV
„i: B. Leme şi teoreme în teoria reprezentărilor grupurilor
„Să rezumăm unele teoreme importante, din teoria, repreze
UN

grupurilor iinite. ntărilor

| . Sa
| 1. LBMĂ. Orice reprezentare a grupului G cu matrice ai
nanţi sînt nenuli, este echivalentă, pînă la 'o transformare căror determi-
de similitudine,
cu 0 reprezentare unilară. | i
AL

„2, LEMA lui Schauwr. Orice matrice care comută cu

reprezentări ireductibile trebuie să fie o matrice constantă toăte
(adică
matricele unei
al matricei TD). Dacă există o matrice neconstantă cure să coniuteuii multiplu
,: cu toate
TR

matricele: reprezentăriiîreductibile, reprezentarea este redustivilă,

„aceasta nu eaistă, reprezentarea este ireduetibilă. iar dacă
Da Da .
3. LEMĂ. Date fiind două reprezentări ireductibile ale
aceluia şi grup
EN

TU(4.) de dimensiune 1, şi TE (4;) de dimensiune 1, și

dacă există o malvice
dreptunghiulară AI, x 1.) astfel încât
/C

MATOA,) = TO (4) 4, (1V.2.16)

pentru orice i (i = 1,2, ...,h), atunci
— dacă 1, 1 1, M=0,
SI

. -
— dază |, = lo său MU =0 sau | M|z0.:
În ultimul caz, M are o inversă şi
IA

TA) > 37 PoA)ar | (Y.2.17)

U

și cele două reprezentări sinţ echivalente.

BC

118,
 „.. Pe baza lemelor menţionate mai sus, se poate cea mai
demonstra.
importantă teoremă a teoriei reprezentării și anume ieorema de ortogonali-
tate. Acea următoarele :. ..
afirmăsta

RY
Dacă considerăm toate reprezentările unitare, - ireductibile, neechiva-
lente «le unui grup, ahunci |

RA
Ş ro (BD) TWD) = FA 3,4 Buz dup (IV.2.18)

LIB
unde sumarea după R se face după toate elementele grupului, E, Ax An
iar 1, este dimensionalitatea lui PU. De aici rezultă că numai sumele pătra-
telor modulelor elementelor de matrice sint diferite de zero

TY
a a TE = et (TV 2419)
| | R bi, a a
e

SI
"Acestei teoreme îi putem da o interpretare geometrică. Spaţiul ele-
'

meitelor grupului este un spaţiu vectorial de dimensiune h în care axele

ER
sau componentele sint specificate de elementele grupului R= E, Ag, ...An-
Atunci L( (2) este coinponentă unui vector specificat prin indici : indicele
reprezentării î şi indicii u, v specificind linia şi coloana din matricea de
reprezentare. "eoremă de ortogonalitate afirmă că toţi aceşti, vectori sint
V
reciproc ortogonal în spaţiul h- dimensional.De aici se poate trage o 'conclu-
zic pimportantă.. Numărind, acești. vectori „ortogonali. găsim Zi, unde
NI

indicele i:pareurge toate reprezentările ireductibile distincte. Dar, cum niu-

mărul maxim dewvectori ortogonali în spaţiu h-dimensional este 7, rezultă
LU

ZE < h: Se demonstrează că intotdeauna, este valabilă egalitatea -»-

a ra a N : .
(TV 2.90)
E DD Ea a
SR hp
RA

adică suma pătratelor dimensiunilor 1; ale reprezentărilor ireductibile este

e SEE
egală cu ordinul grupului.
T

„__G. Caracterele reprezentărilor.

EN

Urma unei matrice este invariantă la o transformare de similitudine

şi de aceea, o utilizăm pentru a caracteriza reprezentările. Definim caracte-
mul reprezentării j ca fiind un set de h numele o e. E
/C

Ș a
O (Da 0 (Az), n. 7 (An) 4

-unile
SI

. „0 = DrTO0 (D= TAB). 2 (UV220)

IA

„. Deoarece reprezentările matriceale ale tuturor elementelor din. aceeași

clasă de echivalență sînt legate prin transformări de similitudine, invarianța
U

urmei arată că toate elementele din aceeaşi clasă de echivalență au acelaşi

BC

caracter. Notăm prin 0(0,) caracterul clasei de echivalență CA.

119
 Prezentămciteva relaţii importante privind caracterele reprezen-
tării: | | aa Ea 5 o i aie

Folosind teorema de ortogonalitate, relaţia (1V.2.18) şi punînd u=y

RY
și-a = 6, şi sumind peste ce şiuobţinem . :: ...
1

J „(5 (R) 3) (R)=

RA
h Sg. (IV.2.22)

Caracterele formează, deci un set de vectori ortogonali în spaţiul elemente

-
lor grupului. | | i i

LIB
Dacă ij. zei
ri
i

Da NO DD Ph ta e (TV2.93)
R

TY
deci suma pătratelor modulelor caracterelor unei reprezentări ireducti
bile
este egală cu ordinul grupului. |
„__„Colectînd elementele grupului
. după clase de echivalență, pentru

SI
care 3/(R) este acelaşi e i ei
pt
dăi

|. 5 ji (04) 5 (04) Na
ER sa.

undeX, este numărulde clemente din clasa, de echivalență 0; Surnarea;

= dp . (IV.2.24)
IV
făcindu-se acum după clase de: cehivalenţă,. Deci caracterele diferitelor
reprezentări! ireductibile formează de asemenea, 'ziri sistem de vectori)
orto-
UN

gonali, în spaţiul vectorial, în care axele sînt indicate-prin 0, și nu prin,

|
elementele, R. . ta i Da a e
Deoarece numărul: de vectori reciproc ortogonali. nu poate. depăși
dimensionalitatea spaţiului, rezultă că numărul reprezentărilor ireductibile
nu poate depăşi numărul claselor. de echivalență. Se poate arăta că
AL

numărul
reprezentărilor ireductibile este egal cu mumărul claselor de echivalență
ale
grupului. -.-i, i RE Să -) Da
TR

Se poate demonstra următoarea relaţie

45 (0) a (0) = Sar. o (IV.2.25)

EN

Su , : , . E We Ă Ă „ Ă A

Relaţia (1V.2.25) nu conţine informaţii noi, însă este..utilă pentr

con-
struirea tablei de caractere.
/C

D. Tabla de caraclere
SI

„O tablă de caractere are următoarea structură, : prima, linie conţine

clasele de echivalență precedate de N x» Numărul de elemente din
clasă,
prima coloană conţine reprezentările ireductibile,
IA

iar în tablă sînt

caractere /(0,). (ex. tabelul IV.9.) | o
„_.; De multe ori este de dorit; să; obţinem tabla, de caractere fără a:
cita matricele reprezentării. Folosind cîteva reguli mai. simple,
expli-
U

care apar
ca o consecință a analizei de mai sus, este posibilă constituirea
tablei de
BC

caractere. : | | | !

120
 — Numărul reprezentărilor ireductibile este egal cu numărul claselor
de echivalență ale grupului: Numărul de clase poate fi găsit calculind ele-
mentele conjugate cu ajutorul tablei de multiplicare a grupului.

RY
„= Dimensiunile 1, ale reprezentărilor ireductibile sînt determinate
de > 1 = h, care conduce la o soluţie unică în cele mai multe cazuri. Pentru
clasa identitate, urma matricei reprezentării este [,. Astfel, este determina-

RA
„tă prima coloanăa tablei (BP) =. Deoarece. avem întotdeauna; o repre-
: zentare unidimensională, îîn care fiecare element al. grupului: este reprezen-
tat de unitate, putem completa totdeauna prima linie cu x (0x)=1.

LIB
— Liniile tablei trebuie să fie ortogonale şi normate la hi, cu factorii
de pundere N, numărul de eleniente din Cr.

67 (Op) 70 (Ca) Na = h dag (IV .2.26)

TY
— Coloanele tablei trebuie să fiee ortodonale șişi “nornatăi la ze Ă
i E: 7 (0) to)

SI
(0) îmi 1 aaa)
— Blementele
ana 3 sînt legate prin
V ER Nu

a N, 70) (03Ne Oa) == 3 Cin N, (on, :(0228)

NI

Ai: a er ra barete a ti
unde Oi sint constante actinite: pr in expresia ce suv crează Piptipieareă,
LU

claselor
00
.
i a. p.. SRI ți
0a aYI Oizi G- vi au (FE220
Ra . , tr Pt FER
ui ' , , MI
cai pi, .. i, ,
RA

Primele tei reguli sint în mod obișnuit suficiente pentru a scrie

tabla de canaeterey dar ultimele: două facilitează pr ocesul de control,
T

i pi. “Descompinerea. reprezentărilor reduclibile

EN

ă Garacterul: namei. veprezentătri reductibile este suma caracterelor

veprezențtărilor : ireductibile - coniponcite, d. “Aceasta rezultă imediat,
presupunînd că reprezentarea se poate pune în formă bloeo printr-€ o trans.
/C

iormare; de similitudine, Deci e a ee mm -

=
ti i
3 APD
3 :
_ vaio a... .
SI

unde y oste caracterul lui T jar a, arată de cite ori apare [U) în T.
„Deoarece 7U(R) formează un. sistem. de vectori. ortogonali, doi cite
IA

doi; coeficieriţii a, ai dezvojtării pot ti determinaţi, iuînd! produsul scalar

cu +(R). Rezultă astfel, i Da ti
U

ay= = 2 ga (2228) = pa aro, (0). (1V.2.31)

BC

h “R K.

121
 „i „Odată determinaţi coeficienţii a,, descompunerea, reprezentării re-
duetibile T.în reprezentări ireductibile este imediată '- Ia

RY
Tr Baurd, Ea Ri '(1Y.2
.32)
a La e j pr

Ficeare reprezentare reductibilă a unui grup! poate fi descompusă

RA
în mod unic, în reprezentările sale ireductibile. Menţionăni;
fără demon-
straţie condiţia necesară şi suficientă pentru ca, o reprezentare.să fie ire-
ductivilă Da IE a

LIB
SaR AR) AD) = tu SE (1V:2.33)

TY
IV.2.3. Grupuri
Mai |
punctuale
tu i
„iu
past

Vom prezenta în mod succint grupurile punctuale ce descriu siste-

SI
mele cristalografice. Pentru început vom analiza, cîteva, probleme generale
privind grupurile punctuale [4]. -
ER
A. Operații elementare şi notarea grupurilor. punctuale.
IV
Grupurile punctuale au ca elemente rotaţiile proprii și improprii
consistente cu simetria de translație a reţelei cristaline. Se pot imagina
trei tipuri de operaţii elementare, prezentate în tabelul IV.1. Din acestea,
UN

numai două sînt operaţii elementare, a treia exprimîndu-se în funcţie. de

celelalte două, o i o a
Notaţia Schoenflies (S), folosită de matematicieni, pune în evidenţă,
rotaţiile proprii şi reflexia. Inversia, în acest caz, se obţine ca o rotaţie
AL

de unghi z şi o reflexie în raport cu un plan perpendicular pe axa de rotaţie

XNotaţia internațională (IL) folosită în special în cristalografie, pune

TR

în evidenţă rotaţiile proprii și inversia. Reflexia printr-un plan se obţine ea

m Si „0 rotaţie de unghi'z în jurul
TABELUL IV.1 „unei axe perpendiculare pe
EN

ari L Să „plan, urmată de: o :inversie.

aa HE Notaţia "Notaţia” „Se noteazii prin 7 (anirror)
Operația | .. Schoenflies (S)' |internaţionată
(1) SAU Z. , EI
>. În ambele notații, rota-
/C

- | țiile proprii sînt operaţii ele-

Rotaţia proprie Cc, „n _mentare. |
Rellexia 8 | mo _ Rotaţiile improprii se
Inversia Sa 1 obţin
SI

făcînd produsele de
- . mai jos şi notind:
Cao = S, ($), cu excepţia S$,.= o respectiv ni = n(I) unde s este inversia.
IA

n cazulîn care grupul are o axă principală, în notaţiile (S) avem :

6, — plan de reflexie perpendiculară pe axă (orizontal), Da
3, — plan de reflexie într-un plan vertical, care conţine axa,
U

„Ga — plan de reflexie diagonal (faţă de un o, existent), care conţine

axa şi bisectează fiecare rotaţie.
BC

|
122
 Corespondenţa dintre cele două sisteme de notații este redată în
tabelul alăturat

RY
B. Proiecția stereografică Roţaţii proprii |__Rotaţii improprii
W| s DIS
Modul cel mai clar de analiză a si- =
metriilor unui grup punctual constă în 1 | C, 1 Sa

RA
urmărirea mișcării unui punct Tepre- „2 | Ca. 2=m | o
zentativ pe suprafaţa sferei, ca și.cum . 3 | Ca 3 Sg1=s5
fiecare element al grupului (rotaţie, 32 | C3t=C2| 32 | S

LIB
inversie etc. )se aplică pe sferă: Deoarece 4 C, 4 Sp1=si
reprezentările tridimensionale sînt greu 4, | Cri=C0 | 43 Ss
de realizat, se folosește o proiecţie bi- 6 | Ce 6 SgI=s3
univocă a punctelor de pe sferă pe un 6 | Cg1=Cg 65 S3

TY
plan, care se numește stercogramă.
Stereograma se construieşte astfel : se poiectează fiecare punct de
pe emisfera nordică pe un plan ecuatorial, astfel că toate liniile de proiecţie
au ca centru polul sud . Polul nord , se foloseşte ca punct de proiecţie pen-

SI
tru emisfera sudică. Punctele de pe emisfera nordică se notează prin semnul
x, iar cele de pe. emisfera sudică, prin O.

ER
Stereograma are proprietatea că punctele aflate pe un cerc al sferei
(nu neapărat diametral) se reprezintă ca un cere pe plan.
În reprezentarea grupurilor punctuale prin stereograme se fac urmă-
toarele convenţii: -... /
V
a) Simbolurile pentru axele de rotaţie de ordinul 2, 3, 4 şi 6 sînt:
NI

o) A, DI, 53
'.) Liniile ] Sine reprezintă plane de reflexie. Toate celelalte ele-
mente de simetrie sint reprezentate prin linii întrerupte.
LU

6) Un punct oarecare şi respectiv toate punctele simetrice cu acesta,

sint reprezentate prin X şi respectiv O. Numărul punotelor echivalente
este egal cu ordinul grupului. -
d) Nu există o convenţie de reprezentare a inversici. se specifică
RA

gr upurile care conţin inversia ca element...

C. Cele 32 de grupuri: punetuale

T

Vom prezenta stereogramele grupurilor, conform cu notaţiile Schoen-

EN

îlies. În paralel sînt pr ezentate și simbolurile în notația internaţională (1).

Construcţia stereogramelor se poate face de la simplu la complex, prin
adăugarea de noi elemente la grupurile anterioare. |
/C

1) Există 5 grupuri avind o singură axă de ordinul n, grupurile

C, — (numerotate de la 1 la 5, fig. Iv. la).
2). Alte 5 grupuri au în plus un “plan de reflexie orizontal, notate 0,
(numerotate dela 6 la 10). Pentru n par avem simetrie de inversie (fig. IV.1b).
SI

3) 4 grupuri pot fi obţinute din grupurile 1) prin adăugarea unui

plan de reflexie vertical (grupurile 0,,, numerotate de la “11 la 14).
Apar cu una în minus (4 comparativ cu 5) deoarece, pentru C, care
IA

nu are axă, noţiunile vertical” şi orizontal” nu pot îi distinse

(0. = 0) — figura IV.lc.
4) Alte 3 grupuri au rotații improprii (Sa = Ono. Grupurile S,,
U

numerotate de la 15 la 17). Numărul de trei este determinat de faptul

că $, transformă pe 0, în Oa iar Ss = 0so, transformă pe 03 în 03,—
BC

figura IV.1d.

123
 RY
RA
LIB
PI E ” :
pu,
, | Fig. 1V.1.a pt ar.

TY
SI
ER Pt ea ap i
Ci Cani Cani i Cei
. 4 . ipac . 6 ,
IV
. 2 ”

Fig. IV.1.b , |
UN
AL
TR

Să SE FI Cu
i . e Caypi3ma,:
mr. tn Cai 2mm
EN

. | ; „i Ă a ep Pad ” sa E +

IRI E Fig. IV.i.e

$ ate i

3
2 , a . „i Zi : pi ” - A
di .. pe ! EI ph „i ” i ÎN .. pa | a ; a ă )
/C

| ASA i Ni, : E ARI N po EN a

po”
SI

SS So
SE
IA

Ss, A E î1Se13
Aa

i e Fe IVI,
U

po Ia
pt o. EL
.
i.
BC

124:
 RY
RA
LIB
o x

Sif NY Sa Sa
O 7 N / N

TY
D,,222 D, , 32 D, ;422

SI
V ER
NI

- = pt 4 7 ,
| Dan i Mrim Sau Dapibm2 0. Lan iama, SQU Den santa SC
LU

PR , -. pa
222 m 2 2. 6.22
în Min Ti m m îm m m
4

Fig, IV.1.t
T RA
EN

a C ojx _ i
/C

Fig. IV.1.g me
SI
IA
U
BC

125
 RY
RA
LIB
TY
“Fig. INI.

SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI

0;m3m sau
lb = 2
IA

în Î Ta
b) .
U

Tig. IV. 1.j. — Grupurile punctuale. Se redau notaţiile

(S) cit și
(1), ultimele în formă concisă și completă.
BC

126
 5) 4 grupuri pot fi obținute adăugind o axă de ordinul2 :perpen-
diculară pe axele de ordinul n ale primelor 5 grupuri 1). (Grupunile Du.
numerotate de la 18 la 21) — figura IV.le.

RY
6) 4 grupuri (Du) pot îi obţinute adăugind o 'axă de ordinul 2:
perpendiculară pe axa de ordinul n, la cele5 grupuri Cu, — figura 1V.1f.
Prin alitugarea axei de ordinul2, grupul 0, se transformă în 0, și ca...
atare apar 4 grupuri.

RA
Grupurile D, 'se obţin din D, printr- o reflexie în planul orizontal
(numerotate de la 22 la 25).
, 7) Bixistă2 grupuri Dad (numerotate 26, 27) ce pot fi obţinute adău-

LIB
gind grupurilor %, o axă de ordinul2, perpendiculară pe axa de ordinul
n — figura IV. Ig. Apar doar două „Srupuri
: deoarece din .$, se obţine:
astiel. D,. E
Grupurile tuecite în revistă, în,
î număr de 27,, sînt simple, avind o:
axă principală, celelalte axe fiind perpendiculare pe aceasta. Alte 5 gru-

TY
puri, care "urmează, ! (numerotate de la; 28 la 32) nu au o singură axă
principală, ci au o axă de ordinul 3, situată echidistant faţă de trei. axe
de ordinele 2 şi 4, perpendiculare între ele.

SI
_Să examinăm respectivele grupuri : iai
-8) Grupul” rotaţiilor proprii ale totnaedrului (D)— figura IV.lh.

ER
9) Grupul complet ale tetraedrului (14) se obţine adiiugind la PD
planele de reflexie — figura IV.1h.
10) Un grup (T7,) ce se obține din 7 adăugînd simetria de inversie,
dâr îu planele de reflexie ale lui T. Tetraedrul însuși nu are această
V
simetrie — figura I1V.li.
11) Grupul rotaţiilor proprii ale octaedrului (cubului) (0) ce consti,
NI

din axe e ordinul + perpendiculare între ele — figura IV.1).

12) Grupul cubic complet (0,), ce se obţine adăugînd inversia la O
LU

sau 'T, Ț figura 1V.1lj. .

Bstle util să tabelăm grupurile punctuale, după compatibilitatea lor
cu diferite sisteme cristaline.
Sînt 7 sisteme cristaline, definite în funcţie de proprietăţile oxupului
RA

translaţiilor. Date fiind trei translaţii. independente a, b, e (care nu sint

neapărat translaţiile primitive a, az, 83), mărimea vectorilor (a, b, c)
și unghiurile între aceștia a(b, c€), P(e, a) şi (a, b) determină sistemul
cristalin. |
T
EN

— cubie a=v=c, a=B ==

i „.. — hexagonal E
a=b£c, a=B= TRiv „2
= E
/C

= tetragonal a=bzoe, a=B=y= =, |

| on 7 şi p—a
SI

trigonal
i a=b=0c, eBay,
—
” _ por Spofa
IA

_— ortorombic a z , c, a=fp=y= =,
U

— monoelinie a z b+e, == ÎL z B,
BC

triclinie ase aLBzy

—

127
 „„„...Labelarea grupurilor punctuale (tabelul IV.2), după compatibilitatea,
cu sistemele cristalinese face așezind pe linii: . e
— prima, linie: grupurile ciclice notate cu 2; ..,..
„_—a doua linie:

RY
grupurile ciclice notate cu ş;.: .
1;— a treia linie: . .. grupurile cu.plan de rețlexie orizontal, -no-

RA
— a patra linie: ': grupurile cu plan de reflexie vertical notate
Aa an; o | i
— a cincea linie: - - grupurile ' obținute “adăugînd un “plan d

LIB
o i xeflexie vertical lui m notate nm; vii.
i: — a şasea linie: grupiirile'cu'axe de ordinul 2 perpendiculare
i E pe axele de ordinul n, notate cu n2;:- i
1 — a şaptea linie: -:. ..
- grupurile cu-plane de reflexie orizontale şi
i je a Na . 7, - ,
.

TY
ata
aa -
. E ie U“ LS Da pa tt .
„iu, -YVertieale-şi o:axă-de
ordinul, n, notate. —-
a ă a NM
un TABELUL INA pa

SI
Compatibilitatea grupurilor punetuale cu sistemele cristaline. : .-.
a... : te, a tre ae tut
E. a

ER
Ă ” sc tevi d
poi!" [" Monoclinie | ii: >: . [ii : a te
ap ere A Fr
Triclinic Trigonal ; | /Tetragonal | Hexagonal 2, Cubie .
it. 4 Ortorombie | pia i
E N E IEI RENI Dr ar ata
IV
n 1 3 4 ia 23.
Doe pm ei gu po tt n [33 ="m3
UN

ei a Ira i aie Pata CR EP a

n: i iii 2: a ta 6 2 |
ipm (= m) —m (= 6) ema)
Mi Moi ia
tt aa Țeeei i [ua
nm (= m) 2mm 3m dm i |, O6mm. |.-(=m3)
AL

e poa ai Pt a a IE
nm i fa |], =2mm) |. tm. 0 0 om “|: -. Gm2 cu ti :43mi.!
. ÎN arzi: | | i. ee E
Îi 3 i ui apa ir tl
TR

ai a eta at ea [e i a, ai
n2 (2) 292 - 32 499
ea
622
[pane
482
i.

iri
n _ zi 6
— (= 2mm) mmm - |= (= 6m2) _
EN

mm es 2 M3m
i - mmm mmm

Ultima coloană (care conţine sistemul cristalin cubic) începe cu grupul

„23 făcind aceleaşi” schimbări. asupra lui pe care le-am făcut asupra lui 7
/C

în liniile succesive. Coloanele tabelului dau sistemul cristalin cu care

grupul respectiv e compatibil, excepţie făcînd grupurile! din: paranteze ce
implică o simetrie mai înaltă (sau se repetă), introduse pentru a urmări
modul de construcţie. *- . :
SI

pa ”
D. JMatrice generaloare
IA

| Unele din operaţiile de simetraleie:

unui grup punctual, sînt inde-
pendente, celelalte elemente ale grupului obţinindu-se din ele prin multi-
plicare (în sensul teoriei grupurilor). Să exemplificăm ; aceasta, consi-
U

derind grupul 6/m (04). Acesta

-
are 12 operatori de simetrie,
BC

1, 1, 2 da E Sat Ik Gb (1V.2.34)

128
Notind matricele corespunzătoare prin (1), (1), (2) ete. se poate verifica,
faptul că doar trei matrice sînt independente

RY
;

00 E a
D=] o — o; =] o —_ o];

RA
L.0 0 _1] - 0 0 1
_ (1V.2.35)

LIB
[aa 3 o
Na 2, | |
ra
(-+32)
e
= _V3
pi
_ 1” Q

TY
0 1]. a ai
„lu
i Sa

SI
Restul de nouă matrice ale reprezentării pot îi obținute ca produse ale
celor trei. Operatoriide simetrie 1, 2, şi + 3, constituie generatorii grau

ER
pului punctual 6/m. Matricele corespunzătoare independente, (IV .2.35),
într-o reprezentare dată, se numesc matrice generatoare. Se
„Niei unul din cele 32 de grupuri punctuale nu are mai mult de patru
matrice generatoare. Pentru toate cele 32 grupuri punctuale se pot alege
V
10 majrice generatoare distincte, cu care să se formeze seturi de matrice
NI

generatparo pentru fiecare grup puncţual. ..

E E| „Indicii reprezentărilor
LU

— Reprezentările unidimensionale au următorii indici: A dacă

caracterele elementelor CE sînt (4-1), pentru orice K; B dacă caracterele:
lui.CE sînt (—1)E pentru orice E. .: :: EI îi ii
RA

»_— Dacă-grupul are mai mult decît; o reprezentare A. sau B, atunci

acestea se indiciază cu 1 şi 2 după cum caracterul este +1.sau —1 în
coloana. reprezentînd : as E
T

„2).o:rotaţie proprie sau improprie în jurul unei alte axe de rotaţie

decit cea principală. De exemplu pentru grupurile :D, o :reprezentare»
EN

aro indicele.
1, dacă caracterul lui.
05 în jurul axei a este +-1 și 2 dacă
este —1;.. PI DD a a pi A i a:
b) reflexia într-un plan :vertical. De:exemplu: în grupurile. C,, o're-.
/C

prezentare are indicii 1 sau 2 dacă caracterul lui este. +-1 şi respectiv —1.
— Reprezentările bidimensionale sînt indicate prin B. .. N
— Reprezentările tridimensionale sînt uzual indicate cu 7.
— Dacă grupul conţine elementul (inversia), care este o clasă prin
SI

el însuşi, apare un indice suplimentar astfel:

g dacă caracterul lui5 este 41,
IA

u dacă caracterul lui i este —1. e |

Dacă grupul conţine o, indicele este un apostrof : un singur apostrof
dacă caracterul este +1 și respectiv apostroi dublu dacă caracterul este —1.
U

În magnetism, se pref
în general
eră; notaţiile lui Bethe în :T,: În
tabelul IV:9. prezentăm tabla de caractere a, grupului 0, evidențiind
BC

totodată corespondenţa între notaţiile Mulliken şi: Bethe.: a

d-c,32
129
 "FE. Grupuri produs direct. Reprezentări și caractere
Considerăm două grupuri G, şi G,, conţinind numai un element

RY
comun, elementul identitate
Ga = BE, As, As, Any (ha elemente),

RA
G, = E, Ba Ba... Bu, (hu, elemente).

Setul de elemente obținut prin multiplicarea tuturor elementelor

LIB
lui G, cu toate elementele lui G, va forma un grup, dacă şi numai dacă
toate elementele lui G, comută cu toate elementele lui G,. Acest srup este
numit grup pr odus direct a lui G, şi G, şi se notează cu Ga XG,. Se poate
demonstra, că setul de elemente G, x G, satisface proprietățile grupului

TY
($IV.2.1).
Produsul direct al matricelor reprezentărilor ireductibile ale gru-
purilor componente poate forma o reprezentare ireductibilă a, grupului

SI
produs . direct. Produsul direct al matricelor A şi B este matricea A xB
"ale cărei elemente sînt toate produsele unui element din A cu unul din B.
Indicii se vor dubla. Elementul obţinut din A, By se notează (AX B)u,p

ER
unde primii indici apar înaintea virgulei. Faptul că aceste matrice produs
direct au proprietăţile cerute de multiplicarea grupului, decurge din comu-
tativitatea multiplicării obişnuite a matricelor şi operaţia, produs direct.
IV
Astfel dacă T'(4,) reprezintă pe A, în reprezentarea ireductibilă 1 a
grupului G, şi T"(B,) reprezintă pe B, în reprezentarea ireductibilă m a
grupului G,, atunci matricele produs direct Dm(4Be) date d de | |
UN

pax (4; B.) — 0) x r*(8, h | | (IVY.2.36)

formează, O« vegrezantare a. grapului Ga X Gu.

AL

„Dacă sînt ce reprezentări ireductibile în grupul G, şi a reprezentări

ireductibile în grupul: G,, atunci există; eX d reprezentări ireductibile
în grupul produs direct G,XxXG,. -
TR

Structura claselor de. echivalență şi a caracterelor se obţine din cla-

sele de echivalență și carâcterele componeritelor, deoarece elementele din
G, comută; cu elemetele din G,. Deci numărul claselor de echivalență din
EN

G,, XG, este produsul între numărul claselor de : echivalență din G, şi

numărul claselor de echivalență din G,, în concordanță cu numărul re-
prezentărilor ireductibile în grupul produs direct.
Caracterul oricărui grup produs direct este produsul caracterelor
/C

repr ezentărilor Componente

lex AB)= : rexuţa, Bha.u = 5 Told, du Po(B)y =

SI

i i
| (V.2.37)
IA

=> Doar) [5 TO zi] =- pata) LB).

U

Relaţia (UV.2 37) ne permite să explicităm tabla de caractere a oricărui

grup, care poate fi exprimat ca produs direct de două grupuri, cunoscînd
BC

tablele de caractere ale grupurilor mai mici din care este compus.

130
 Dacă se formează. o nouă reprezentare nm dimensională, aceasta,
trebuie să fie în general reductibilă într-o suznă de reprezentări ireductibile.
Avem deci [x TO = Sasu [W. Aceasta înseamnă că dacă matricea

RY
k
TO(R) x TUO(R) este adusă la forma bloc, matricea TW(R) apare de a
ori pe diagonală, Utilizind relaţia standard de descompunere a reprezen-
tărilor, putem găsi pe as. Deoarece |

RA
(BR) = „(R) JOB) = > A: VOB), (1V.2.38)

LIB
avem

dis = = Ş ZR) zAB) p0*(B)=

LR "
Ai (LV.2.39)

TY
| = v N
q 100) p0(0.)
:
xE*(0,).

SI
ER
IV.2.4. Grupul rotaţiilor şi grupul translaţiilor
A. Grupul rotațiilor | | |
V
Aceștaa. este un grup continuu, abelian. Toate reprezentările sînt
NI

argintii Elementele grupului se notează prin C(e), unde e este |

unghiul rotației. Notăm prin (e) reprezentarea a n-a a grupului. Pentru
acest grup avem y |
LU

C(eu) C(o2) = Ce. + e2) sau Tha) (02) = Tolo. + go), (1V.2.40)
RA

iar elementul unitate este : C(2mr)=0(0) respectiv T((2mz)= I((0) =1.

Condiţia (1V.2.40) conduce la T((q) = exp (Eug) iar exp (10,2xm) = 1
de unde Im = in, unde.n este un număr întreg şii=V—l.
Astiel
T

. | i | Ie
| Toto) = exp (în9). (TV, 241)
EN

B. Grupul translaţiilor
/C

Grupul translaţiilor este un grup ciclic, avind elementul generator !.

La. (1V.2.42)
SI

na = (tra = a —ma. | (1V.2.43)

IA

Grupul translaţiilor devine finit punînd condiţia la limită

im = — Wa =, o (TV944)
U
BC

unde îxa este elementul unitate:

131
 „„ Reprezentările ireductibile se obţin asociind fiecare din cele x rădă-
cini aleo unităţii: elementului generator la

RY
„Tip = exp ami ir
; Ti Ă = [es, ( 2xir = n .. e ( PU- IV.2.45
AI i a pi

RA
RI pa
P= 1, 2... N —]1.

Notăna Na =, unde L reprezintă dimiehsiunea, cristalului. considerat,

Tep

LIB
jar nd = Ga. Vom defini E = = —, unde valorile K corespund în mod
biunivoe cu ș. Atunci
TB = exppita). (1.V.2.40)

TY
Funcţiile care se transformă după PE satisfac relaţia
P, br(2) = TO Oa(2), (1V.2.47)

SI
unde P,, este un operator de proiecţie (translație) —$IV.2.6.
Sau. PR . a

ER Se !

br(2 + a) = Pr(2) exp (ifa)..

i AI NE .

.
' TR

O—O(1V.2.48)
IV
Ecuația (1V.2 19) este saiistioută de funcţiile Bloch O.
UN

DD br'= Uite) exp» (Ea), - a iul (TV |2.49)

unde or |
Pa 1 Vale +'a) = Ua(0).
AL

Relaţiile de mai sus demonstrează ieorema Bloch care afirmă; că funcțiile

proprii-ale' unui: hamilionian cu:simelrie de translație. pot fi exprimate. prin
TR

relația (LV.2.49).
Sc spune că rețeaua, oristalină are simetri ia, de tr amslaţie, dacă există
vectorii de translație primitivi a, az, as, astfel încît fiecare punct al
EN

reţelei poate fi generat din orice alt punct printr-o translație de forma

U(a5 Mo 73) = Mi Fr Modat hoaai O: "(IV.2.50)

/C

unde n, na şi n sînt numere întregi. Mi |

„Se poate demonstra următoarea teoremă : singurele rotații proprii
posibile, consistente cu simetria de translație sînt 0, unde n = 1, 2, 3, 4,6.
SI

IV.2.5. Grupuri spaţiale . ...

IA

A. Refelele Bravais
U

În analiza proprietăților magnetice ale solidului, se consideră că

BC

acesta, într-o primă aproximaţie, are o simetrie de: translație perfectă.

132
 Alegind un punct arbitrar în spaţiu, mulţimea tuturor punctelor
echivalente cu acesta, obţinute prin operaţii de translație se numeşte
reţea.

RY
„Hamilionianul rețelei are simetrie perfectă de translație dacă există
vectorii primilivi as; Da, aş astfel că forma hamiltonianului rămâne invari-
„antă cînd este exprimată funcţie de x--t în loc de x, unde t = na, knsas +

RA
HaRa (Ar 25 Po ȘI n sint numere întregi). Deci, dacă hamiltonianul este
definit într-o celulă primitivă, a reţelei, acesta este determinat oriunde în
„reţea, prin. efectuarea tuturor translaţiilor t. Alegerea celulei primitive
în reţea este arbitrară (de exemplu paralelipipedul a,, az, az). Cea mai con-

LIB
venabilă alegere este celula Wigner-Seitz, care pune în evidenţă simetriile
de rotaţie ale reţelei.
Cele 32 grupuri punctuale sînt; consistente cu simetria de translajie.
Rețelele se pot clasifica după grupurile punctuale ce acţionează în jurul

TY
unui punct al reţelei și care păstrează reţeaua, de puncte echivalente, inva-
riantă. Cea mai generală reţea, este cea invariantă la acţiunea lui 0,
şi Bz. Reţeaua, însă e invariantă la 0, doar dacă aceasta satisface unele

SI
restricții şi anume : aa. = asag = 0. Această reţea, este invariantă şi sub
acțiunea lui Cin; Ca. Făcind o astfel de analiză, "pînă la epuizarea celor
32 de grupuri punctuale, se obţin 14 reţele distincte cunoscute sub numele

| i
V ER
de rețele Bravais. Aceste reţele se reprezintă prin celulele Jor primitive —
figura, IV.2. Repetarea, fiecărei celule de un număr mare de ori conduce la
construirea întregii reţele. NI
| Se poate întimpla ca acceaşi mulţimede grupuri punctuale să lase
invariante mai mult decit o singură reţea, Bravais. De exemplu, trei rețele
NI

Brăvais : cubice simplu (cs), cubie cu feţe centrate (efec) şi cubie cu volum
cehtrat (eve) sînt; lăsate invariante de cinci grupuri: 7, 7, Ta, O şi Oi.
Cele 14 reţele Bravais pot fi încadrate în 7 sisteme cristaline după
LU

cum se vede în figura IV.2. Celulele elementare prezentate în această fi-

gură, sint convenţionale, nefiind întotdeauna şi celule primitive. Aşa
cum am reliefat în tabelul IV.2, acestea pot fi însă mai bine corelate cu
grupurile punctuale. În sistemul lriclinie există un singur tip de reţea cu
RA

o celulă elementară primitivă (:P). În sistemul monoelinie sint două tipuri

de reţea din care una cu celula primitivă (P) şi alta cu celulă conven-
țională, neprimitivă, cu baze centrate (0). În sistemul ortorombic există o
T

rețea cu celulă primitivă (P), o reţea cu baze centrate (0), o reţea cu

volum centrat ([) şi, în sfîrşit, o reţea cu feţe centrate (7). Sistemul
EN

tetragonal poate avea o celulă primitivă în formă de prismă pătrată dreaptă

(P) cît și o reţea tetragonală cu volum centrat (I). În sistemul cubic întil-
nim 0 reţea, cubică simplă (es sau P) o reţea cubică cu volum centrat; (eve
/C

sau I) şi o reţea cubică cu feţe centrate (efe sau 7). Sistemul trigonăl
are de obicei o celulă primitivă romboedrică (R) iar în sistemul hezagonal,
celula convențională este o prismă dreaptă cu baza un romb cu unghiul
de 60” (P). Reţeaua în acest caz este primitivă. |
SI

Grupul punctual care conţine simetria maximă la rotaţie şi reflexie

a, sistemului cristalin, se numește grup punctual holosimetrie al sistemului
IA

;
sau holoedria rețelei Bravais respective. -

B. Operaţiile de simetrie ale grupului spaţiul

U

Cu toate că simetria unei reţele cristaline poate fi deserisă în funcţie

de axele de rotaţie proprii şi improprii, de ordinul n, ca nu poate fi com-
BC

plet specificată prin acestea, deoarece deplasările finite ale reţelei, para-

133
 RY
RA
CUBIC
a=b=c
a=B=Ţ=1T/2
cubic P

LIB
TETRAGONAL

TY
a=bzc
XA =3= 1/2

iai
tetragonal P

SI
ORTOROMBIC

ER AZ
XI
a+bic
= (= p=N/2 =
IV
"ortorombic P “ortorombic C
UN

MONOCLINIC
ajbic
d= t=TI12 7 [
AL

monoclinic _P
TR

“T RICLINIC
azbic
cifiir:
EN

triclinic P.
/C

TRIGONAL
a=b:c

G= 02% € ZII 2
SI

HEXAGONAL
a=bzc |
IA

d=0=1/2, y = 2113
trigonal R | “ hexagonal P

- Fig. 1V.2. — Reţele Bravais. -

U
BC

134
lele: cu direcţii particulare, sint tot operaţii de simetrie pentru cristalul
infinit considerat. Astfel, operaţiile de simetrie punctuală trebuie com-
pletate cu cele obţinute prin combinarea acestor operaţii cu translaţia

RY
ca şi prin înseși translaţiile. Mulțimea operaţiilor de simetrie asttel for-
mate caracterizează simetria spaţială completă a cristalului. Deoarece
succesiunea a două operaţii de simetrie este tot o operaţie de simetrie şi

RA
fiecare operaţie are un invers care e tot o operaţie de simetrie, operațiile
de simetrie tormează un grup, denumit grup spaţial.
Orice cristal se construieşte pe una din rețelele Bravais, aranjind
colecții similare de atomi în jurul fiecărui punct al reţelei. O astfel de

LIB
colecţie de atomi formează un solid finit, avînd simetria unui grup punctual.
Enumerarea, sistematică a tuturor simetriilor aranjamentelor periodice
ale colecţiilor de atomi distribuite în jurul punctelor reţelei conduce la,
230 de grupuri spaţiale distincte.

TY
» Operaţiile de simetrie ale grupului spaţial sînt : |
— operaţiile grupului punctual : rotații proprii, reflexii şi inverşii ;
— translaţiile; o
— două operaţii compuse: rotația elicoidală care constă dintr-o

SI
rotație proprie în jurul unei axe de ordinul 1, 2, 3, 4, 6 împreună cu o
translație de-a lungul axei de rotaţie şi reflezia de alunecare ce constă în

ER
reflexia dintr-un plan împreună cu o translație de-a lungul planului.
„La operaţiile compuse, translaţia trebuie să fie astfel încât pentru
două aplicări suceesive/ale operaţiei de reflexie de alunecare sau pentru 2
V
aplicări succesive a operaţiei de rotaţie elicoidală, unde n e ordinul axei
de rotaţie, efectul total al operaţiilor să fie un element al orupului 7 al
NI

translaţiilor în reţeaua Bravais.

| Grupurile spaţiale se împart; în două categorii după operaţiile de
simetrie ce le conţin: |
LU

| |.— 73 grupuri simorie, care au ca elemente numai operaţiile punctuale

şi translaţiile. |
: — 195 grupuri nesimorie care conţin axele elicoidale sau plane de
alunecare. Acestea pot fi obţinute înlocuind o parte din (sau toate) axele
RA

de rotaţie sau planele de reilexie prin axe elicoidale, respectiv plane de

alunecare, | - |
O operaţie generală de simetrie a grupului spaţial se notează !R|T)
T

unde R este o operaţie a grupului punctual şi r esteo translație, care nu

aparţine în mod necesar grupului 7 al translaţiilor reţelei:
EN

Da
Operatorul (R|r! se defineşte prin. :
RIOX= RX ([V.2.51)
/C

Produsul elementelor grupului

Siza 1 BIT X = (Sr) (RX — 1) = SRX — Sr, — To: (LV.2.52)

SI

deci . . ... . . .

AS ra Bl) = (SRISU LT. „ (1V.2.53)

IA

Elementul unitate este 1E|J0).

Elementul invers
U

A (Rl = (R-| — RI, (1V.2.54)

BC

ceea ce se poate verifica ușor cunoseînd elementul unitate.

135
 Odată introdus acest; îormalism, vom căuta să definim îîn mod rigu-
TOS - grapul spaţial. tie i
„Se numește grup spaţial i mulţămea operator ilor: (Biz care lasă

RY
releaua dată invariantă. Grupul punctual R, corespunzător lui7, se obține
punînd: r = 0, în toate elementele lui g,
"Poate elementele luiZ de forma (|) constituie grupul tamslaiilor,

RA
notat prin 7. Am notat prin tun vector de translație de forma t =
= Mau A- Pop + Ngag:: 7 este un subgrup invariant al lui 7.

ial (Big Rr) — = (Rm) (BIO (Ra -R- zi =

LIB
| Ia | | va. 55)
= ta 2) RR) — BR + m) = (280,
“unde Rt este tot un vector de translație, deci (E| Rt! aparţine:lui 7.

TY
Grupurile simorfe, la care 7 =. t, au ca elemente produsele fiecărui
element al unui grup punctual R cu fiecare element al grupului translaţiilor
reţelei Bravais, 7. Dar nici în acest caz, 7. nu este:produsul. direct al

SI
grupului translaţiilor cu' grupul punetual. respeotiv, ceea, ce se vede din
necomutaiivitajtea, e :

ER
“AZI (RIO) = (al și tz) (z0. = d Ry.
Dezateă Te an. suberup invariant, să analizăm. grupul factor | 9I7
(1V.2.56)
IV
ale- cărui elemente sînt formate din 7 şi clasele asociate lui 7 în raport
cu 7 (la stînga saula dreapta) care rezultă din înmulţirea ui 7 cu ele-
UN

mente ale. lui 7 care. nu aparţin lui 7. i .

o]
= FA ZIRIOI-+ ZIR]O) +... + 7fn, o: vas)
AL

unde R, Ri Ry... sînt transformări de simetrie Durnetuale. se vede

că pentru grupurile simorie grupul“ factor: 7/7 este izomorit cu grupul
punctual. Aceasta e adevărat şi pentru grupurile nesimortfe.:
TR

Deoarece reprezentările ireductibile ale grupului factor sint de ase-

menea, reprezentări ireductibile ale grupului însuşi, am arătat că, în acest
caz, reprezentările ireductibile: ale lui R sînt de asemenea, reprezentări
ireductibile ale lui Ş. Se demonstrează [5] că toate reprezentările: ireduc-
EN

tibile ale oricărui grup spaţial de acest; tip simplu s6 pot obţine din repre-
zentările ireductibile ale grupului, punctual corespunzător şi reprezentările
ireductibile ale grupului translaţiilor. : *
/C

|V.2:6. Funcţii de bază

SI

„Operatorii de simetrie utilizaţi în mod obișnuit în fizică, de exemplu

operători ii de rotaţie şi reflexie, pot fi formal priviţi ca acționind asupra
IA

vectorilor, pentru a genera alţi vectori în acelaşi spaţiu. Un vector în spa:

ţiul tridimensional poate fi definit într-un sistem de coordonate determinat
de trei vectori reciproce ortogonali numiţi vectori de bază (e). Acţiunea, unui
U

operator R asupra vectorilor de bază (e) se poate scrie

Re) = (0)T(B), (1V.2.53)
BC

)
 unde T(R) este o matrice care reprezin
ţia (1V.2.58) definește matricea repr tă pe R în baza de vectori (e). Rela-
D(2) este egală cu numărul vectorilezen tării lui R. Dimensiunea matricei

RY
or de bază ai spaţiului. A
„Referindu-ne la grupul operatorilor
face aceeaşi tablă, de multiplicare R, putem afirma, că T(R) satis-
ține, reprezentarea grupului alegînd ca, şi R. Se poate arăta că putem ob-
o bază (e) Şi că putem obţine.repre

RA
tări echivalente printr-o transformare zen-
liniară a vectorilor de bază, ;.;. ..
Descrierea, multor fenomene
în fizică; se face prin funcţii
ca de exemplu funcţiile proprii utilizate în meca de vectori;
nica, cuantică. 'Prebuie

LIB
deci să definim anumiţi operator
i P, care acţionează; asupra
satisfac tabla de multiplicare a îuncţiilor şi
operatorilor FR, „Aşa cum vectorii
sint utilizaţi pentru obţinerea, de
reprezentărilor grupului R, treb bază
folosim funcții de bază pentru obţi uie să,
nere
lor: rezidă în faptul că în mecanica a reprezentărilor lui P,. Importanţa,

TY
funcţii de bază pentru reprezentări cuantică funcţiile proprii formează,
nianului, le ireductibile ale grupului hami
ri . lto-
St Se
'Se poate defini, în general, un

SI
unei funcţii arbitrare f(|a5).: operator P1 care acţionează, asupr
a a,
a o NE

ER
IO
Pa(flz)) = PT u2) lo),
: . 4 aa
a (TV.2.59)
unde R este un element, al grup
/ |
V
.

ului
există un spaţiu care este caracter . Pentru orice grup de operatori P,
izat de un set complet de funcţii d,,
NI

astfel că acţiunea, oricărui operator

o nouă, funcţie care este o combinaţ P, asupra uneia din funcţii produce
ie liniară a setului iniţial Să
LU

. . 1 _ ă :
”

PO = 50, ră (PR),
Îsi (I1V.2.60)
|
RA

CR

unde 1 este iiumărul funcţiilor în

setul d, iar T&(2) reprezintă, coeficie
dezvoltării. Matriceal putem scri
e nţii
a |
T

- Pad) = (â) re(B), OYasa)

EN

unde (%) = (0, 0....) este un vector

cste o matrice linie în spaţiul funcţiilor și IT? (2)
ce reprezintă pe P4 utilizînd
funcţiile de bază; %,.
/C

Toate reprezentările ireducti

astiel încît acestea, pot îi clasific bile:.au seturile lor de funcţii de bază,
ate în acord cu reprezentarea
se formează o bază, i pentru care
Aa
Introducind indicele j pentru reprezentare, put
SI

em scrie
? urbe.
IA

PRO = 504 Ti, (8),

(IV.2.62)
. Pi p . | , e bă -

unde Di este funcţia, k în setul

U

n cazul cînd avem o reprezentarede. funcţii de bază pentru, reprezentarea, j.

avînd dimensiunea 1, trebuiesă ave
un seţ de. funcții 'de bază (una, m
BC

zentării), “pentru fiecare coloană a, masricei

repre-
aie

137
 Coetficienţii T4,„(R) cu u, variind de la 1 la 1, (numărul de funcţii
din set) formează coloana 7; a matricei reprezentării T:(R). Prin urmare
o funcţie poate îi clasificată prin reprezentarea ireductibilă pentru care

RY
aceasta este una din funeţiile de bază şi prin coloana reprezentării matri-
ceale, în acord cucare se transformă la acţiunea, operatorului Pa.
Fiind dată o funcţie arbitrară, ne punem problema de a construi

RA
funcţiile de bază pentru o reprezentare ireductibilă particulară. Pentru
aceasta vom defini un operator 0ju o î
Ş | | 3 | N

DE l : CE A

LIB
Ox = Şi Tir (BB) Pa. 0 (V2.63)
Se poate arăta că i Dă Aa i a
Or Ph =, e (OV 264)

TY
Acţiunea lui 04 asupra funcţiei de bază aparţinind reprezentării
ireductibile 3 şi coloanei K a matricei de reprezentare produce o altă
funcţie aparținind coloanei u, din aceeaşi matrice de reprezentare. Deci,

SI
fiind dată o tuneţie de bază putem genera setul complet de funcţii care
formează o bază pentru T/(R). | |

Ti (D= 7,
ER
"Dacă yu, = IE şi reprezentarea j este unidimensională, atunci

o (CV2.65)
IV
unde JI (R) este caracterul reprezentării ja lui R şi. operatorul (IV.2.63)
UN

devine i = E Ma a |
9: = ŞI (8) Pa: (IV.2.66).
R
L

Orice funcţie poate fi folosită pentru a forma o reprezentare şi poate

RA

fi considerată ca funcţie de bază. Funcţiilede bază ale reprezentărilor

ireductibile vor fi în practică combinaţii liniare de funcţii obţinute prin
acțiunea lui P, asupra unei funcţii arbitrare (acţiunea lui P, produce
funcţii de bază, dar nu în mod obligatoriu funcţii de bază pentru repre-
NT

zentări ireductibile). o
O funcţie arbitrară, /, va putea fi deci scrisă
CE

n | P= YO (I1V.2.67)
a il - ARE aa
/

unde c reprezintă numărul reprezentărilor ireductibile ale grupului Pa

iar 1, dimensiunea reprezentării j. |
SI

Sub acţiunea operatorului Ol asupra lui F' se obţine

IA

| e 4 , i
Oz P = Oa ŞI Şi Pr =0i, (1V.2.63)
= . j=al "Kali A ” -
U

Ma
-

| Relaţia, de mai sus evidenţiază, faptul că Olea este un operator de

BC

proiecție.
a

138
 Plecînd de 12 o funcţie arbitrară P și utilizînd relaţiile (TV.2,68) şi
(1V.2.64) putem obţine funcţiile de bază pentru toate reprezentările
ire-

RY
duetibile ale grupului. Evident, trebuie însă cunoscută matricea,
reprezen-
tării, deoarece 0: implică; cunoașterea lui I'(R).
„_ Încazuleînd este cunoscut numai caracterul reprezentării, vom defini

RA
operatorul 0; :
i
Oi = $
i;
Ox =
l :. .
— Tir (R) Pa. (IV.2.69)

LIB
Ă, £ PI > 9 ”
Folosind relaţia, (1V.2.68) avem

OP = : VI = 9), 0 UW2.10)
fi SR

ITY
1

unde &! este o funcţie care aparţine numai reprezentării ireduetibile j.

Funcţia O! însăși nu eate o funcţie proprie de bază pentru
reprezentarea ş.

RS
Efectul lui P, asupra lui b! este - RI a a en
7
.

PRO = Pr ŞI O= E 0! Pi(B) =
pp i
a Sa
IV
/ ia | (TVR)
UN

| po = 59 ŞI Tir (B)=
| , ip,
Şoc, |
u A... N e

undei Pb! reprezintă, o funcţie care. este o. combinaţie liniară a, setului

de funcţii %. | i
AL

V3. Simetria magnetică

TR

IV.8.1. Inversia temporală - Ia

EN

„.. Descrierea geometrică a reţelei cristaline, în $IV.2.4, consideră

medie temporală a, poziţiilor elementelor componente ale cristalu o
/C

în continuă mișcare. În cazul cînd apare însă'o mișcare

lui, aflate
relativă,: la scară;
microscopică, a acestor elemente, cu o medie
temporală diferită de zero
aceasta, reprezintă un fenomen de repetare a; structurii cristali
este inclusă în descrierea, geometrică a, reţelei. Astfel, cristale ne care nu
SI

magnetic
le ordonate
(fero-,
feri-, antiferomagnetice) prezintă o distribuţie
regulată
IA

a momentelor magnetice, care constituie un fenome

n de repetare de tipul
celui descris mai sus. Descrierea, geometrică a
reţelei, în aceste situaţii,
nu mai constituie o reprezentare fidelă a cristalului,
U

Grupurile magnetice
au fost. studiate încă în 1930 sub denumirea,
de „grupuri 4-dimensionale ale spaţiului 3-dimen
BC

sional” atît din interes pur

matematic cît și din interes cristalografie. Inversia, temporală
7 era, inter-

139
 pretată ca un operator .câre schimba, valoarea unei coordonate capabile
din alb. în. negru şi invers [6].
să ia două.valori,. sau care schimbă culorile,
Termenul de grup magnetic.a fost introdus de Landau şi Litschitz [7]

RY
care evidenţiază importanţa, acestor. grupuri pentru clasificarea, şi analiza
cristalelor ordonate magnetic. a
e.

RA
LIB
TY
îi Fig, IV. 9. — Reţea: cubică cu. volum centrat.:.:
NEI IRI N N a Co i,

SI
DIR E N N ea ia
ristalele dia- și paramagnetice nu posedă reţele ordonate ale momen:
telor magnetice și sînt simetrice în timp (invariante la inversia, temporală,

ER
care inversează direcţia, spinilor). Pentru aceste cristale descrierea, geo-
metrică a reţelei reprezintă fidel sistemul-fizie. . =:
Cristalele ordonate magnetic prezintă o magnetizare spontană deci
riomentăl magnetţie mediat peste mai multe celule cristaline este diferit
IV
de zero. Aceste cristale nu sînt simetrice în timp, deoarece inversia tem-
porală schimbă sensul maghetizării spontane. Deşi operatorul 7 al linver-
UN

siei temporale, singur, nu este un operator de simetrie, combinaţia lui Z

——
cu un operator, spaţial poate fi operator de simetrie. | |
„"Sărconsiderăm 'câ exemplu o reţea; eve, pentru ' care:o translație a
) - EI SR
rețelei, cu “, constituie o operaţie de simetrie — figura IV.3a. Dacă
L

momentele magnetice ale atomilor sint dispuse ca în figura IV.3c (sau,

RA

alternativ, dacă atomii sînt colorați în negru şi alb, figura IV.3b), atunci
translaţia, Ea nu mai este o operaţie de simetrie. În schimb translaţia
NT

OP compusă cu inversia temporală (inversia, momentelor saua culorilor)

este o operaţie de simetrie. | a |
_. Proprietăţile magnetice ale cristalelor avînd simetrie magnetică pot
CE

fi descrise extinzind discuția din $IV.2.5 pentru a include şi inversia,

temporală. Pentru 3 construi simetria cristalului! la inversia; temporală,
va trebui-să arătăm cum acţionează inversia temporală în spaţiul spinului.
(Vom considera, în cele ce urmează, pentru a simplifica, discuția, că momein-
/

tul magnetic este datorat spinului). . e

„Operatorul. inversiei temporale 7 se serie în spaţiul spinului ca o
SI

matrice (2 X 2) ii
IA

pa Ia ! Tu

De (Ta) | (1V.3.2)
Ta n E Aaa

iai N UZa aa
U

Operatorul 7 este antiunitar [4], deci o i

BC

D=VE, i (0V8.8)
140
 unde. U-e un operator: unitar ioarecare idr IT este.
operatorul. conjugării
complexe. Forma explicită a lui:.7. se scrie: punind unele.
condiţii asupra,

RY
observabilelor. sisteniului car6 se inversează; în “timp.
- Deoarece spinul:--e
asociat . unei puteri! impar: a timpului, vom cere. ca valoar
ea, proprie a
spinului să fie de:'semn: contrar:în starea, inițială v faţă
de. starea inversaiă
To. „Dacă e: e operatorul: Spinuhui (vezi și SIL 2 avem

RA
: .
i e cet t
Li » : .
7 pede ee Cel
ip pt
4 4 BR

(d, 5y) = — (4, o7y) = (7, m-a cyp) za

LIB
= — (UV, Tio7y); — 7 „este antiunitar,

(o sp)” =— (7 T- „ST — - conjugarea completă

pr [ | | . Pa i:

ITY
(4, “o = — [E z- 1op, — - observabila, e zeală, cra
deci. E a i . m . DE : : Si Pie. a A - i
: a Pie
iu LO = — sr; ue == SUE ji Dor === -s0R, ii

RS
et, a pi miti, di | "A 3
de aici: e ei ca capre N ă aaa NE aa pr mal
j Dag E i i e “avaa)
Proiectind (V3, 4) avem a
IV
ăi mi : Da, 7= = Tei Us, = a; Va == — a:U.i i „Ya. 5)
UN

nonţa (1V.3.5) sînt satisfăcute dacă înzim U = — ioy deci nt ia

| | = io,E , „(Yi G)
AL

pi! i ij „. .

Am obţinut astifel forma lui T, eouaţia Sr 3. :2) pentru

oobservi de spin.
formă moatriceală, L
TR

nssa | [ut -[
= [iEa) (va)
EN

ii = “0 , ge sa 4
LE

Astfel acţiunea operatorului 7 asupra stării. vintersehi

/C

bă | Wa |2 şi Vf,
deci inversează spinul. |
plus, transformarea Cv. 3, 6) aplicată spinorilor de
spaţiul. Sspinului, corespunde. unei transformări reprez râng 1 în
entind inversia,, tim-
Pului, î (Zi = —i). aplicaţă tensorilor de rang 1 în spaţiu
SI

sional. Deci (1V.3.6) şi transiormarea, Ti = —t plus l-timp 4-dimen-

conjugarea complexă
sînt echivalente.
IA

„Pentru cristalele nemagmetice, care sînt; simetrice

la, inversia, “tempo-
rală, 7 este un operator de simetrie suplimentar
care. se poate aplica,
impreună cu operatorii. obișnuiți de simetrie spaţial
ă.
ordonate magnetic, 7 nu este un operator de simetri Pentru cristalele
U

ale lui 7 cu operatorii spaţiali pot duce la operatori e, dar combinaţii

de simetrie. Operatorii
BC

de simetrie ai cristalelor ordonate magnetic sînt

deci
ralizate în spaţiu-timp ; problema, este 4- dimensiona transiormări gene-
lă te
 Din punct de vedere fizic, prezintă interes numai transformările
care se” pot reprezenta prin inversia timpului, printr-o transformare pur
spaţială sau prin aplicarea succesivă a unei transformări spaţiale combi-

RY
nată cu o inversie temporală..O rotaţie în planul generalizat definit de o
axă spaţială și axa timpului nu are sens fizic. Astfel, deși problema este
4- dimensională, operatorii de simetrie spaţiu-timp se "Dot reprezenta prin

RA
“simboluri care corespund operatorilor de simetrie spaţială, 3 -dlimengionali,
sau produselor acestora cu 7. )

LIB
IV.3.2. Grupuri magnetice,
Lund în considerare inversia, temporală, există trei tipuri posibile

TY
de grupuri [15, 6, 8]:
1. ordinare: grupurile punctuale R Şi grupurile spaţiale, În viitor
vom nota acestea prin $, specificind pe parcurs atirmaşiile care aint vala-
bile numai pentru grupurile punctuale.

SI
2. Gri: acestea, constituie grupurile în care inversia, temporală este
operaţie de simetrie a sistemului. Corespunzător fiecărui grup punctual

ER
sau spaţial ordinar, există un -grup gri, care se poate aorie
2 + Tg. a (1Y.3.8)
IV
3. Aw- -negru. Grupurile alb-negre sînt acelea în care T însuşi nu
e operaţie de simetrie, dar jumătate din operaţiile grupului sînt compuse
din Z şio operaţie a unui grup puneţual sau spaţial ovdinar, Acestea se
UN

pot scrie : - II a i
H + mg — - (Y.3.9)
unde 7 este un subgrup al lui €.
L

„„ Gurpurile gri şi alb- -negre, se numese grupuri Shubnikov după numele

RA

celui care a introdus ideea, inversiei temporale î în studiul grupurilor pune-

tuale şi spaţiale [8]. Grupurile gri se
TABELUI. 1V.3 . folosesc pentru studiul cristalelor dia- şi
NT

Grupuri Shubnicov punctuale și spaţiale paramagnetice, Grupurile „alb-negre Se

distincte : : | „numesc grupuri magnetice şi sint adec-
vaste studiului cristalelor ordonate mag-
- Tipul Nr. de | Nr.de pâtie. În tabelul IV.3 se prezintă tipuri
CE

grupului etate a CH "de grupuri Shubnikov punetuale. și: spâ-

| ţiale distincte. Aceste grupuri permit
DN _--.. descrierea în mod' adecvat a proprie-
1. Ordnar ':-+ | 32 [ :230: tăţilor magnetice ale cristalelor:
/

Mbinearu e j bi "Să considerăm ca exemplu Stiuo-

SI

tura, cve,' descrisă, geometric de grupul

“TOTAL. , |. 1122 | 1651. punctual clasic m3m(0,), care conţine
IA

ae o | „următoarele operaţii. de Simetrie :

îi 90) a (8) aa)

U

90) i a(a8) 313)

BC

unde 9, 4 șii respeetiv, 3 indică numărul de. operaţii echivalente, Ă

142
 Axele de ordinul 4 sint paralele cu direcţiile (100), [001], [010].
Acestea sînt şi axe de ordinul 2. Axe
de ordinul 2 sînt și cele 6 axe para-
lele cu direcţiile. [110] cum este OB. Axelede ordinul

RY
3 sînt în număr
de + şi sînt paralele cu direcţiile [111], (00) — figura, IV.4. Deoarece

RA
AZ a .Q
1
i
|

LIB
a Î
Fig. IV. 4. — Structura “CVe, descrisă
de grupul punctual m3m(0,).

ITY
RS
cristalul are un centru de inversie (0), fiecare
axă de rotaţie este și odă
de rotaţie-inversie. pr, -
„Să considerăm ca, exemplu
Pentru acesta 7 este operaţie de simetrie, alături
cesiul,
E care este un
metal diamagnetic.
de operaţiile grupului
IV
punctual. Grupul Shubnikov adecvat descrierii
acestuia este 0, + T0,.
„În
cele ce urmează vom face următoarea notație. Da
operație spaţială de simetrie, element al Unui că
G este o
UN

grup punctual sau spaţial %,

operația compusă TG se va nota.
a o
mea Ge (1V.3.10)
Pentru cesiu, dacă 1 e operator
AL

de simetric, la, fel este n = n. Dacă îi

este un operator de:simetrie, la fel și n = Za.
=

taline nemagnetice. (gri) m37m, care are următ Cesiul aparţine clasei cris-
oarele operaţii de simetrie:
TR

1 902) 4(23) 3(4,

LT 90) 28) aa,
EN

1 902) s(z3) 3,
92) (d) (ad,
/C

Să considerăm fierul ce cristalizează

de asemenea într-o reţea, eve,
în schimb este feromagnetic. În acest
caz 1 nu este o operație de sime-
trie. Dacă spinul fiecărui atom este paralel
continuare axă de ordinul 4 și de ordinul 2, darcu Oz, atunci axa Oz e în
axele Oz şi Oy sînt axe
SI

de ordinul 2 numai cînd rotați a se compune cu inversia temporală.

torii de simetrie permiși sînt : Opera-
.
12,
IA

,
1 0, a, ,
U
BC

LE
 Antiteromagneţii pot îi deserişi de grupuri aparţinind ambelor tipuri (gri
sau alb-negru).Să analizăm,în cele ce urmează cazul cromului, care
are o structură,cve şi poaţe fi, considerat într-o primă. aproximaţie ca un

RY
antiteromagnet normal (cap. VIII). Atomii de crom din colţurile cubului au
spinii paraleli cu Oz, iar atomul central are spinul antiparalel cu Oz:
La prima vedere 1 nu e operaţie de simetrie. Dar, în reţeaua completă,
nu se pot; distinge atomii din colțurile cubului de cei din centru. Reţeaua

RA
inversată în timp.e identică cu cea, inițială dacă e translataită pe direcţia
[111] — figura IV.4+ — 0Q:— pe o lungime egală cu jumătatea diagonalei
cubului. Considerind simetria “punctuală a reţelei, translaţia nu face

LIB
parte din operatorii de simetrie. Atunci 7, inversia, temporală, este
operator de: simetrie,- pentru grupul cristalin: Simetria, -punotuală spaţiu-
pun etual nemag natie
timp va, fi descrisă. de grupul
MR

TY
Operatorii de simetrie spaţio-temporală corespund rotajiilor spaţiale
proprii şi improprii şi produselor aestora cu 7. Dacă 7 se înlocuieşte

SI
cu operatorul unitate 1, operatorii de simetrie spaţio-temporală devin
operatorii grupului clasic

ER
| Se = 1, Su S,, e Sa a i ii i

IE Eee
Operatorii sirăetriei spaţio-temporale potîi deci aleşi numai din mulţimea,
Soy Sas - - :> Sas din mulţimea IS, 78, -. ., TS, sau 'din ambele. Deoarece
IV
operatorii simetriei spaţio-temporale formează un grup,
avem! două cate-
gorii de grupuri de simetrie spaţio-temporală : o
UN

— dacă 75, = 7 e operator de simetrie, grupul simetriei spâţio-

temporale va conţiae toate cele. 2(n + 1) elemente $,, S,, ..., 8, și TSu,
18 . .. Sa. ÎN , ,

_— dacă 78 = T nu e un operator de simetrie, aitunei' grupul tre-

L

buie să includă operatorul unitate Sp ='1 şi cel puţin n alte elemente,

RA

alese din mulţimea $,, : .., Sa şi TS,, . - 3 DSa, astfel ca să includă fiecare
indice 1,..., n cel(puţin o dată. : + - Sa
Grupurile din prima, categorie diferă de grupurile punctuale clasice
doar prin faptul că au pe T ca element în plus. Acestea sînt
NT

grupuri
nemagnetice (gri) şi se notează ', dacă grupul clasic este 7.
Grupurile din a doua categorie sînt grupuri magnetice.
„ Pentru a determina operatorii de simetrie ai fiecărui grup magnetic,
CE

trebuie să vedem care din operatorii clasici $,, S2, . . ., $, apare singur și
care în combinaţie cu 7. Dacă, 7 nu apare de loc, grupurile magnetice
se reduc la cele 32 grupuri punctuale clasice. Dacă apare 7 se obțin grupuri
magnetice, suplimentare (58). Să urmărim modul de construcţie al unui
/

grup magnetic, plecînd de la un. grup clasic...

SI

Fie $, operatorii de simetrie ai unui grup; clasic (undeg ia toate

valorile permise pentru grupul 7), fie $, operatorii de simetrie magnetică
IA

ai grupului suplimentar magnetic, ./, corespunzător, și S, = 7S, unde

toți S, sînt de tip S, şi toţi S, sînt deutip 7$,. Deci
U

Sp Sa, Se DY,
_ (1V.3.11)
BC

Ss. Se. |

144
 JMulţimea de indici h şi. i se exolud reciproc, adică operaţiile Sa Şi Se
nu se pol obține una din alia, deci: nu există indici comuni. Dacă, i și h
nu s-ar exclude. reciproc, atunci ar exista cel puţin un î. astiel ca

RY
Ă Se DS (UV82)

RA
Dăcă veste ordinul luiS, (Sy =1) atunci: i.
. | !
iii
a pete a .

S, Sp — TSB = 158) =-7, Re (1V.3.13)

LIB
Dar. 8, şi 87.1 sînt elemente ale grupului
./ deci şi $, Si-1 = 7 trebuie să
fie element al grupului, ceea ce nu se poate pentru. că: ./ „este un grup
magnetic: o. O
_ În consecinţă'grupul magnetic ./ se obţine din Ş miiltiplicînd unele

ITY
din elementele $, prin :7 și restul prin -1 (operâtorul unitate). Produsul
a două elemente de tip S,:esteo operaţie de tip $,; nu poate fi de tip
T$,. Deoarece $, şi S, formează un grup (./), produsul oricăror două
elemente de tip S, trebuie să aparţină mulțimii elementelor $,, deci această

RS
mulţime e un subgrup al lui 7. Acest subgrup H al lui ./ (şi al lui 7)
conţine acele elemente ale lui.£ care se multiplică cu1 (şi nu cu TD),
Pentru construirea lui 1 trebuie cunoscut H. Identificarea suberupurilor
H, ale lui 7 este uşuratăde teorema: .... ... .
E
e
Un subgrup E al unui grup. este um subgrupde indice 2 dacă și numai
IV
dacă. pentru două elemente oarecare G, şi Ge, şi: neaparţinând hu, H,
G, fi 9 um element.al lui H. Pentru demonstraţie ţinem seamacă
UN

9 = A+ (9-—B), a
e (DV84)
AL

„„ AVecesitatea. Presupunem că ./ este .grup și arătăm că indicele lui

H în Ş este 2. Fie St un element particular al mulţimii. P(2:— H). Formăm
TR

produsele SS, şi S? S, ale lui S? cu toate elementele grupului /. : Deoarece

1 e un grup finit, toate produsele sînt diferite şi:pot fi puse în cores-
pondenţă biunivocă cu elementele grupului .//. Produsele de forma S? $,
EN

nu pot aparține lui H pentru că au forma 7$,. Produsele de forma S$, S?=—
= 18 718, = 80 S(72 = 1) "nu: pot 'apârţine lui TP(9 — H). Deoarece
numărul total de-produse de ambele forme este egal cu: numărul elemen-
telor grupului /, înseamnă că cele d6 forma S? S$, se pot pune în cores-
/C

pondenţă biunivocă cu elementele mulţimii. (9 —.H):. şi cele de forma,

S? S, pot fi puseîn corespondenţă biunivocă.cu elementele subgerupului.H.
Aceasta are loc numai dacă numărul elementelor subgrupului H este. egal
„cu numărul elementelor mulţimii P(? — M). Deci indicele subgrupului
SI

H în 7 este 2.
Suficienţa. Dacă indicele subgrupului H în este 2, atunci MU =
IA

= H+ 2(9 — H) este grup. Elementele mulţimii .:M au evident -pro-

prietatea de asociativitate. Deoarece numărul elementelor mulţimii este
finit, nu este necesarsă demonstrăm. existenţa elementului unitate și a
U

elementului invers," Petru a arăta, că JM este grup trebuie demonstrat;

doar că mulţimes;J£ este închisă faţă de operaţia de multiplicare a două
BC

elemente ale. acesteia,:Fie: S?: un' element particular “al suberupului H.

145
 Formăm produsele tuturor elementelor lui
Z cu Sh. Produsele de forma,
S S$,se pot pune în corespondenţă biunivocă
cu elementele subgrupului H.
Produsele de forma S? S, se pot pune în cores
pondenţă biunivocă cu ele-

RY
mentele mulţimii (7 — H). Fie S, un eleme
nt aparținind mulțimii (7—H).
Devarece indicele lui H în £ este 2, număr
ul produselor de forma, SS,
este egal cu numărul produselor de îorma
S$,. Deoarece S? S, aparţin

RA
mulțimii (£ — H), înseamnă că SS, aparţ
in subgrupului H(pentru că
Si 81 + S98, epuizează -elementele gruplui $).
EI
Să vedem care sînt produsele. posibile Ps

ale mulţimii M: ale perechilor de elemente

LIB
IS
— Produsele a două elemente S, sint eleme
nte ale subgrupului H ;
— Produsele unui element S, cu un element S,
aparţin lui 7(7 — pH );
„_— Produsele rămase, între două; elemente
cu produsele a două elemente SS deci aparț S; sînt ident ice (R2 = 1)

TY
in lui H. a
„Deci produsul. oricăror, două elemente
ţimii, deci M e grup. din JI e un element al mul-
_ | E |

SI
Nu toate subgrupurile lui7 de indice: 2 dau
magnetice. Grupul 4 = H + T(9 — H). însă naştere la grupuri
nu'e-un grup magnetic dacă
printre elementele mulţimii (£ — H )_ exist

ER
ă un operator de ordin impar.
Pentru: demonstraţie considerăm un S, e
(7 —.-H) de ordin impar. DacăS,
corespunzător ar fi operator de simetrie
magnetică, atunci Si? = 7” Sy=7
ar fi şi el operator de simetrie magnetic
ă, ceea ce nu se poate.
IV
Există doar trei operatori de ordin impa
1 aparține mereu lui FI, deci nu: poate r: 1, +3, —3. Din aceştia |
îi
trebuie înlăturate doar grupurile care conţi în mulţimea (£ — H). Deci
UN

n operaţiile 7(+3) și 1(—3).

În concluzie, construirea tuturor grupu
rilor magnetice corespunză-
toare unui grup clasic se face astfel:
____— pentru orice clasă cristalină particular ,
ă, un grup de simetrie mag-
L

netică e identic cu grupul punctual clasic

£ și se notează 4 ;
'— celelalte grupuri magnetice se obţin
RA

grupu formînd din toate sub-

rile posibile de indice2 şi înlocuind. toate elementele S, ale lui 4
care aparţin luiA prin $, = S,; - aa Da
"î — în fisena înlăt
l ură toate grupurile /= H+ 7(g —
NT

care există un S, care poate fi identifi H) pentru

cateu (+3) sau cu (—3).,
Un grup spaţial clasic și grupurile magne
tice construite din acesta,
pornind de la toate subgrupurile sale de
indice 2, formează familia grupului
CE

respectiv. | o ă Sa
» Grupurile magnetice (reţele magnetice)
care aparţin aceleiaşi familii
sint izomorfe, ceea ce implică faptul
că au aceleaşi reprezentări ireducti-
bile ca şi grupul clasic al familiei.
/

Se
SI

IV.3.3. Reţele magnetice

IA

Rețelele: magnetice se obţin din reţelele crist aline clasice prin pro-
U

cedeul obișnuit de construcţie a grupuril

or magnetice, căutînd subgrupu-
rile de indice 2 ale grupului spaţial clasic.
BC

Există însă şi un criteriu alter-

146 a
nativ bazat pe faptul că două seturi de trei translaţii primitive generează.
aceeaşi reţea dacă și numai dacă există o matrice unimodulară întreagă,

RY
(adică o matrice cu elemente întregi, al cărei determinant este +1 sau —1),
care transformă un set în altul. Cu acest criteriu se demonstrează că orice
grup spaţial are șapte subgrupuri de indice 2. Dacă translaţiile primitive.
ale reţelei 7 sînt a,, ap, a, atunci translaţiile primitive: ale celor. șapte

RA
subgrupuri pot fi alese astfel : |

2a, 8» 2 dap + az ax

LIB
E N 2, 2, a 202 2 + 33; a

e | | Ap 82 223, 223, 83 -t- ay a

ITY
-, Da

pan a, + az, aka.

„Cu aceste suberupuri, construim grupurile magnetice după regula

RS
cunuscută p
/

Zu = H+ E 7-8, o (W315
|
IV
unde am notat prin H unul din cele șapte subgrupuri.
De exemplu pentru primul subgrup, reţeaua magnetică constă din
UN

translațiile | .

| îm noa npag A (1V.3.16)

|
AL

şi din translaiile compuse cu inversia temporală

T[(2n, + 1) ai + noa + mag] PIZ — EH, (Va)

TR

CU 72; 722, ha întregi arbitrari.

Pentru al patrulea subgrup; subreţeaua magnetică constă din tran-
EN

slaţiile simple. |
2 a + Na d, + 2.) + ha a, < H (IV.8.18)
/C

şi din translaţiile compuse cu inversie temporală

SI

T[(2n, + 1) a + ha (aa + 22) + na 23] <— T(7 — HI). (1V.3.19)

IA

Reţeaua magnetică este deci univoc caracterizată de oricare trei

translaţii primitive ale subgrupului său de translaţii simple. Ca şi la gru-
purile magnetice, cele 14 reţele Bravais clasice sint un caz particular de
reţele Braivais magnetice. În plus există 22 de reţele magnetice Bravais,
U

deci în total sînt 36. de reţele Bravais magnetice. Aceste reţele sint prezen-
BC

tate în figura IV.5 (a-f). Cercurile pline şi goale indică translaţiile simple
Şi respectiv cele compuse cu inversia temporală șşi anume :linia, care uneşte

147
 două.cercuri pling sau două goâle e: o trans
lație.
un cerc plin și unul gol e o translație cu inver simplă ; linia, care unește
sie'.temporală. 'În- originea,
coordonatelos-a,
r desenat; un cere gol. Săgeţile indică trei
translații primi-

RY
tive care generează ' întreagă, reţea, "Rețelele - âparţ
sînţ aşezate pe aceeași linie orizontală (fieca inînd aceleiași familii
re linie reprezintă; o familie).
Notaţiile reţelelor magnetice pleacă de la. cele
folosite pentru. a des-

RA
crie reţelele cristaline. În figura IV.5 s-au dat notajiile
chowski [6] iar în paranteză cele dațe de propuse de Ope-
Belov [8, 13].. Notînd prin a, b,c
și s translaţiile primitive după direcţiile
arbitrară, simbolurile P, 0, 1, £, JR repre , Y, 2 și respectiv o: direcţie

LIB
zintă tipul de reţea magnetică,
jar indicele tipul de teţea Bravais pe
care:aceasta -s:a
, construit [6]. De
exemplu P2, este o reţea, magnetică cu
celula primitivă (a, bd, c) construi-
tă pe rețeaua, Bravais (24; bd, c). .Pe.reprez
intă.o rețea magnetică cu celula,
primitivă obţinută din rețeaua Bravais
cu celulă cu baze centrate (0).

TY
Pr este o reţea, magnetică cu celula. primi
tivă construiţă, pe reţeaua Bra-
vais cu celulă cu feţe centrate (P). Pr
este o reţea, magnetică cu celula,
primitivă obţinută din reţeaua Bravais
cu celulă cu volum centrat (1).
Pai, a-o este 0 reţea magnstică:cu celula

SI
: primitiv(a, ă d, e) obţinută din
rețeaua Bravais cu celula, primitivă (a +0,
reţelele magnetice construiţe pe reţele a—d, o). Similar se notează

ER
IVBravais de tip 0, F, 1, R.
L UN
RA
NT
/ CE
SI
IA
U
BC

“Fig IV5p e, a
148
 BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL

Fig; IV.5:4.
P.(Ca)

UN
+

vw
IV
E RS
Pr (Fs)

ITY
LIB

149.
RA
RY
 RY
RA
LIB
Rao ss, ac! 4

TY
o

SI
Pzc(P. )
Fig. 1V. 5. — Reţele
e.
magnetice ale
| ER
structurilor: a) triclinie,
f.
b). monoclinie
IplPi]
IV
rombic, d) tetragoral c) orto-
+) trigonal și hexagoral şi î) cubic,

IV.3.4. Analiza reprezentărilor

UN

| |
O altă tratare a legăturilor între structura
spini și proprietăţile sale magnetice a fost spaţială a unei reţele de
propusă de Bertaut [9—10].
L

Această teorie pleacă de la, hamiltonianul

de interacţie a spinilor, luînd
în considerare numai
RA

termenii de ordinul doi (model Heisenberg,

„capitolul VII) |
XP —2 3 Fulrr)Sur) Sir); (îj
= 29,2). (DV3.20)
NT

rr';ij
În limbajul teoriei grupurilor, analiza, lui
în modul următor : Spinii sînt vectori axiali Bertaut se poate formula
, iar hamiltonianul de inter-
acţie se serie în funcţie de vectorii care forme
CE

ază, baza reprezentărilor ire-

ductibile. Hamiltonianul trebuie să fie invar
iant la operaţiile de simetrie
spaţială ale grupului cristalografie respectiv
şi la inversia spinilor (inversia
temporală). Toţi invarianţii de ordinul doi
care formează hamiltonianul
sint produse de doi vectori de bază, aparţinind
/

consecinţă construirea hamiltonianului (care aceleiaşi reprezentări. În

dă proprietăţile magnetice)
SI

se face determinînd : (a) elementele de simet

reprezentărilor ireductibile, (€) proprietăţile rie independente, (b) baza
de trânsformare ale vectorilor
bazei la acţiunea operatorilor de simetrie,
IA

(d) invarianţii. de ordinul doi

care formează hamiltonianul de interacţie
al unei structuri date.
Metoda propusă de Bertaut este dezvoltată
fenomenologică, a, spectroscopiei Raman. În , in analogie cu teoria,
U

spect
sideră mici deplasări 449 Vi, 20, ale atomilor echiv roscopia Raman se con-
alenț
cum se transformă acestea, sub acţiunea unei opera i şi se pune problema
BC

ţii a grupului (punctual

150
o
sau spaţial) Z. Se obţine, astfel, un set de ecuaţii, lineare în deplasări,
care în forma. matriceală, se scriu

RY
Ca = (00 (1V.3.21)

RA
unde (u) e vectorul coloană format cu deplasările a, ti; W Și (0) eo
matrice pătrată. Matricile transpuse (0,,) se multiplică la tel ca şi operaţiile
grupului , deci dau naştere unei reprezentări T a grupului. Calculind
urmele (caracterele) matricelor (C,) se poate preciza din tabla de carac-

LIB
tere ce reprezentări ireductibile sînt conţinute în TI. Cunoscind ce
xeprezentări ireductibile sînt active în efectul Raman, se constru-
iese combinaţii lineare ale deplasărilor care se transformă după reprezen-
tările ireductibile de interes. Aceste combinaţii se numesc vectori de bază

ITY
ai reprezentării ireductibile în teoria grupurilor sau moduri de vibrație în
limbajul fenomenologice. Analog procedează Bertaut în „analiza repre-
zentărilor” cu diferenţa că vectorii polari (deplasările u) se înlocuiesc cu
vectori axiali (spinii S) iar vectorii de bază ai reprezentărilor ireductibile

RS
se vor numi „moduri magnetice” în loc de moduri de vibraţie. Aceste
moduri magnetice sînt structuri magnetice care sînt posibile într-o simetrie
dată,
Determinarea, invarianţilor de ordinul doi ai hamiltonianului, echi-
E
valentă cu determinarea modurilor magnetice, conduce deci la determi-
IV
naxea structurilor magnetice consistente cu o simetrie dată a reţelei. Gru-
purile magnetice, aşa cum sint tratate în literatură, dau o clasificare
bazată, pe considerente matematice [11]. Avind o structură cristalină dată,
UN

cu o anumită distribuţie de spini, îi atribuim grupul magnetic adecvat.

„ Analiza reprezentărilor conduce în final tot la o clasificare a structurilor
magnetice posibile într-o simetrie dată.
Bertaut; construieşte modul magnetic adecvat; plecînd de la analiza
AL

structurii concrete. Acesta nu prezintă o teorie generală ci o metodă de

construcţie, ilustrată prin 'exemple pe diferite structuri [10, 12, 13].
Să considerăm ca exemplu structura de tip perovskit AB0, (unde .
TR

A = Fe, Or, Mn iar B este un element pămint rar). Această structură

aparține grupului spaţial ortorombic Pbnm (D25)
(a) Elementele de simetrie independente. Acestea se prezintă în tabe-
EN

lele internaţionale pentru cristalografie [14]. Atomii A ocupă poziţiile (4b)

[a P ap
/C

(40) (3 0, 0); (3 0, =) ) (o a) 3 (o; 3 0).

Spinii şi reţelele lor Bravais se vor numerota1, 2, 3, 4. Aceste poziţii

SI

sint centri de inversie. :

Atomii B ocupă poziţiile (4c)
IA

1 1 3
„ta (an); (zi); (area);
1 3
U

2
1 1 +y,—].
1
BC

& a te)
151
 Spinii. acestora, se Yor numero
ta 5, 6, 7,.8. Parametrii a,.y sînt
deci deviaţiile lor de 1a Zero; pe figu mici şi
ra 1V.6, se neglijează.

RY
2

/|! 7

|
i "4 El 7 . n

RA
A.

A
:

„155 SaS6 S3S7: S, Se

4

| : , | 7 a FP. <+ + Pt
= cd | le iC
A
4 ia = at

LIB
n of — a i. + —
Sa RI NR 5
— !
7
Co (-2a.):
.
ii
.
, PR . „ . . “] po.
6.
,
a p
:

i
y

TY
1 | 1ș 4 ) y
7
|
5
2?

SI
/

"Fig.
a; (-a.V/2 )
ER
IV,.6.— Structura. de: tip" perovskit..:.
m,
|
IV
„Cea mai generală, poziţie este (8qj
- .: ia
UN

|.
a [Il a
i
st

1
4

(d)ă(a, y, 2); (G 1.
ata); 1
( Wa +2

tata
L

.
RA

„+ Elementele de ' simetrie.

: operind asupra unui punct (2, independente (generatorii) sînt cele care
7, 2) generează toaţe celelalte
NT

valente'ale poziţiei generale. Gene puncte echi-

ratorii pot fi planele de simetrie d; n, m
care notează grupul spațial. Este
preferabil ca, cele 3 operajții să fie
rotaţiile
dlicoidale 3, (în ( z, - 0), 5,
CE

în (3 Y, as centrul de inversie1 în
punctul 1. Ati RE a IE Si
„_ (P) Veotorii de bază. Spinii $,-(j i
plicat la aplicarea, operațiilor 2,, =1,2 ,.. -» 8) se transformă com-
2, 1. Se caută, atunci combinaţii
/

de vectori care se transformă liniare

în ele însele la, acţiunea acestor
Considerăm separat grupelede operatori.
SI

atomi (4) Și (B) care conţin

spini $,. Vom putea forma cu 4 cite patru
spini următoarele! combinaţii ; *
IA

| | IPS SS sii
i | i (rv-aaa)
U

1) Pentru coordonatele poziţiilor

atenţi însă la diferenţele vom păstra notaţiile uzuale din
cristalografie £, Ş, fiina
BC

în s emnificaţii comparativ
cu notaţiile introduse anterior,

152 4
care ia valoarea maximă pentru un aranjament feromagnetic al spinilor, și

RY
G = 8, — S2 + 8 — S,

CS +85—S5,2s, (VI.3.23)

RA
A = S, — 8, — 8, + |
care iau valori maxime pentru aranjamente . antiferomagnetice.

LIB
Cei 4 vectori E, G, C, A formează baza, reprezentărilor ireductibile.
Schema lor este dată în figua IV.7.

ITY
Fig. IV. 7. —'Schema de „dispunere
": a. spinilor.: ae

RS
o spin+ O spin- !
_ (0) Pr oprietăţile de transformare'se determină acţionină cu operatorii
E
Da 29, Şi 1 asupra coinponentelor 2 W z ale vectorilor bazei: Ca, exemplu
IV
UN

5, art, z (Siz Îmi See + Sa — Sa) — Saz Îi Saz + Saz În S=—6, (1V.3.24)

deoarece 3, aduce pe 1 in 4 şi pe 2 în 3 fără a schimba semnul com-

poljentei -z a Spinului, i, | Ci
AL

' Za G, = Ba Sa — Su + Su = a, (LV.3.25)
TR

deoarece , sohinâhă dendinul compăentei Ja spinului. e

În tabelul IV.4 se prezintă, proprietăţile. de transtormaire. ale. xvecto-
rilor bazei lui (A), la operaţiile dz
2 2. S-a omis Î care nu schimbă sem-
nul Şi mută pe L 2, 3 4 în ele insele sau în poziţii echivalente.
EN

“TABELUL IVA( A).

/C

Operatori

„Vectori da 2dy
: „i z y | = „Zi | y | z
NE ,
SI

i; Y iu Pi

Ri ok — — ar |
IA

C — ++ + — „ok
A + — — + — tr
U

Pentru atomii în poziţiile (8) vom forma, baza r, GC Ape cu aceleași

operaţii de simetrie 2, 3, “1 şi vom obţine aceleaşi combinaţii, doar că
BC

indicii 5,'6, 7;:S vor înlocui pe 1, 2, 3, 4; În tabelul IV.5 se prezintă

153
 proprietăţile de transtormare. În tabel apare Î, deoarece
odată cu trecerea,
lui 5în 6 şialui 7în 8, această operaţie schimbă semnul
unor componente
ale vectorilor bazei.
|

RY
TABELUL IV.5 (8)
*- Operatori

RA
Vectori 22 | du i
eye yja zu

LIB
Fer ||| 1-la la la
Gp|r || —|a—a -|— |—
Cp |- |r + a aaa la
Apa a = a === 12

TY
(d) Invarianţii. Se construiesc invarianți pentru . fiecare din
cele
două subreţele. Invarianţii lui (A) se construiesc cu tabelul
IV.4, din
care vom alege componentele care se transformă, în acelaşi

SI
mod.
Vom numi reprezentare o mulţime de proprietăţi de transformare
date. De exemplu proprietăţile de transformare ale lui C, sub
acţiunea,
operaţiilor 3,, 3, 1 se pot serie (— + +), adică 0, schimbă
'sub acţiunea, lui 3,,: în timp ce sub acţiunea lui 5, şi 1. îl păstrea
rece Î nu 'schimbă semnul nici unui vector de bază, avem
ER semnul
ză, Deoa-
doar patru
posibilităţi, deci patru seturi de proprietăţi de transformare, adică
IV
patru
reprezentări
TU +), Ta
UN

+), N + D= — +
În tabelul IV.6 am aranjat pe aceeaşi linie componentele vectorilor
de bază care aparţin aceleiaşi reprezentări.
L

| Hamiltonianul trebuie să fie in-

TABELUL 1V.6 variant
RA

la inversia temporală, și deci

UER "trebuie construiți invarianţii de ordinul
Reprezentările vectorilor bazei lui (A? doi, care se obţin ca produse de două
_ componente care se transformă după
Tr .
NT

Aa | Gy | Ce. aceeaşi reprezentare. NE

Ia (+ —+) Ha | Cy! Ga Pentru reprezentarea [,, spre
Is (— ++) | Ca | Tu | 42. exemplu,.există șase produse
T, (——+) GA E
CE

- £ Sa „.G 42, F?, GA, AF, PG

care sint invarianţi, adică nu schimbă semnul la aplicarea operaţiilor de
simetrie. . E Ş
Semnificaţia fizică a invarianţilor este următoarea. Dacă interacţiile
/

de schimb între spini sînt izotrope, va apare doar unul din modurile
SI

pure F, G, C sau A. Atunci hamiltonianul se va reduce la pătratul unuia

din acești vectori, înmulţit cu un coeficient. În prezenţa interacţiilor anizo-
trope, vor apărea amestecuri cu celelalte
IA

moduri, unul dintre acestea

fiind predominant. Analiza tabelei reprezentărilor arată că modul pre-
dominant se poate amesteca; cu cel mult încă două moduri, dar niciodată
cu toate celelalte trei: De exemplu, dacă G, e predominant, acesta, se
U

poate amesteca doar cu modurile ce aparţin lui T;, adică A, Și /+, deci
nu se poate amesteca cu un mod C, în poziţiile (A) ale fierului.
BC

154
 Invarianţii subreţelei (B) se construiesc din tabelul IV.5. Vom
avea opt reprezentări T,, date în tabelul IV.7. Să considerăm ca, exemplu
reţelele fierului în LaFeO,, NadFe0,, HoFeo,, ErFeOs, (ca, şi: de altfel

RY
alte ortoferite ale pămînturilor rare) ce |
aparţin tipului G. Conform cu tabelul TABELUL IV. 7
IV.6 feromagnetismul, reprezentat de

RA
7, PF, poate fi asociat; respectiv cu Neprezentările vectorilor bazei lui (B)
G,, G, (feromagnetismulF, nu se „poate
asocia cu tipul G al reţelei). T(+++) . . C,
Pentru HoFeO, şi ErFeO, se arată Iz(+ — +) Ps | Cu

LIB
prin difracție de neutroni că G, este Is(-tth) | GIB:
o bună aproximaţie la temperatura Sai + t) G „| fe
camerei. Din tabelul IV.6 se eviden- 14 ) poz
. = N . Te (+ Îi —) * * A,
țiază că feromagnetismul slab al acestor

ITY
. . . T, (— + —) ... . G,
compuși poate apărea doar pe direcţia p(---) 4, | 6 ,
2 (deoarece /, aparţine aceleiaşi repre-
zentări ca şi G,). Aceastas- a confirmat prin măsurători magnetice.

RS
Măsiurător ile experimentale au arătat că între 60 şi 80 K HoFe0,
şi ErFeO, prezintă un feromagnetism slab pe direcţia a. Experiențele
prin difracție de neutroni vor trebui să arate existența componentei G,.
Se poate deei construi un hamiltonian E
ap = pp ji +pp bb 024 207,70, +4, Fr,
IV
[|] | | (IV.3.26)
UN

tdrmat din invarianţii de ordinul doi adecvaţi acestei structuri.

IV.4. Simetriași proprietăţile fizice ale cristalului |

AL

1V.41. Tensori de. material şi tensori fizici |

TR

O anumită proprietate fizică a cristalului este definită printr-o relație

între două sau mai multe mărimi fizice măsurabile, particulare, asociate
cristalului. Deoarece. cantităţile măsurabile sînt. .de obicei tensori (sau
EN

componente ale unor tensori) cele mai multe proprietăţi fizice ale crista.
lului vor fi reprezentate prin tensori.
Dacă cristalul este supus unei influenţe, reprezentată de tensorul
i; ape in CATE dă naştere unui efect fizic rezultant, reprezentat prin tensorul
/C

Cici „„ atunci o relaţie lineară între influenţă şi efect defineşte un

tensor de material d; 15 îns îm În, Îx*** În
SI

Ci, îsi îm Ci ici

d dp dn Îi dee în e (IV.4.1)
IA

Tensorii i i; ine în ȘI 6; sşuucim SE Numesc tensori fizici (de cîmp) iar

di inci în dp ++ în SC numesc tensori de proprietate (de material).
a
Dacă, la 0 transformare a; axelor de coordonate, legea, de transformare
U

a tensorului este dată de

BC

= Lip lia lar [nu C pare --u3 (1V.4.2)

dija---n

-155
 atunci .tensorul: se nimeşte
(
„ii! Dacă „legea,
polar Şi este invăriant
m 'la invergia, spațială,
de:transformare este: o e ji iu

RY
Cjain = e] ip la lar „i Ina par - » :a Si i
E E ICI IDEI Da Ea
(V.4.3)
, E cp ,
“unde |e| =:-+1: este determinantul, matricei (e) de,țr

RA
i
anstormarea coordo-
naţelor, atunci tensorul se numeşte aid. i
De exemplu E, D sînt. 'tensori (vectori) polari în timp ce
a

sint tensori (vectori) axiali, aşa cum aim menţionat în B, H,

capitolul:I.

LIB
Dacă cunoaştem caracterul polar sau axial'al tensorilor
fizici, putem
preciza, caracterul tensorului: de material: îi AI
= dacă e, și i; «4, Sint ambii polari sau axiali uned;ini
esțe polar ; | | n
își în
a PE IER Pt ză

TY
—. dacă, QC; i este polar iar ia, este axial (sau invers)-'atunci
d; î,e-d este axial. E | DOD
II Ia
aaa |
a Raţionâmientul de mai sus se face după regula produsului, (de
tipul

SI
(—1)'X (—1) = (41)) și se extinde la cazul cind. două sau mai
influenţe. acţionează şimultan asupra cristalului. multe
a
Astfel tensorul' permitivităţii dielectrice e, este "polar (cu
polari). Tensorul permeabilităţii magnetice Up este tot polar cu 'D, E
axiali, | Ş . |
B, H ER
IV
|
m i) ,
IV.4.2. Principiul. Neumann., Simetria intrinsecă: ri IN
UN

Orice proprietate fizică a cristalului rămâne invariantă la fiecare

raţie de simetrie cerută de grupul punctual al cristalului. Astfel, ope-
pentru un
tensor polar, la o' rotaţie de : coordonate, componentele“
se: transtorină,
L

conform cu ecuaţia (IV.4;2). ;. a 4

RA

Pentru ca, tensorul polar de material să fie invariant la acţiunea;

ror operaţiilor de simetrie ale grupului cristalin respectiv 'tutu:
(aşa cum cere
principiul - Neumann) "componentele: di... trebuie să: satisfacă, relaţia,
NT

p..€

pf : 2 tn Cijnaeen = Gip' Gjqg Orr e... « Onu doar . . "u9 d Pa: i . (1V.4.4)
spe

unde c e matricea corespunzătoare unei operaţii de simetrie particu

lare
a grupului -puncetual. Vom avea un număr de relaţii (IV 4.4) egal cu riumăru
CE

l
de operaţii de: simetrie independente ale. grupului punctual.
„Pentru un.tenşor axial,. relaţia; analogă lui (1V.4.4) se. serie
/

Cin. --n = | G| 9ip Ojq Op .. , Onu doare ue | (1V.4.5)

SI

Vom avea, şi în acest; caz atâtea, ecuaţii cite operaţii de simetrie

indepen-
dente;sînţ.e n Si aa
IA

| Ca, o consecinţă, tensorii axiali de rang par. și tensorii polari de rang

impar şe anulează. identic pentru grupurile punctuale care conţin inversia
ÎI ca operaţie de simetric. . a
U

O altă formulare a principiului Neumann afirmă că într-un efect

nu. poate apare nici o asimetrie care nu există deja în cristal, sau în intlu-
BC

156 a
enţa externă, exercitată asupra cristalului; sau. în combinaţia, lor. Deci
nici o asimetrie nu se poate manifesta.prin ea însăşi în forma unui tensor
de material,. dacă ea nu există deja î în cristalul care are proprietatea res-

RY
pectivă. Ca o consecinţă rezultă că spaţiul liber. tr idirmensional este izoiir0p
ca şi complexul spaţiu-timp. i
În plus faţă de simetria, impusă de struotura cristalină, un tensor

RA
de material poate avea simetrie întrinsecă, adică natura, fizică a proprie-
tăţii pe care o deseri6 poate face ca unele din componentele sale să fie egale
sau legate linear. În acest caz, componentele (ij... Se pot reduce ca
număr ;; această simpliiicare suplimentară se numeşte particularizare

LIB
|.

IV.48, Principiul Neumann în spațiu- timp. Proprietăţile

i “de transport

ITY
4, ( .
; LEAR i |

_ Pentru.o sitmajie fizică, descrisă de 3 'coordonâte Spațiale și una

temporală, principiul Neumann afirmă că, singurele direcţii - preferate în
spaţiu-timp, sînt cele introduse de. cristal şi de influenţele « exercitate

RS
asupra lui [15, 16]. a
În. cazul - sistemclor. neadiabaiice, ontropiai. sistemului nu rămine
constantă, atunci există o direcţie preferată intrinsecă, a, timpului, direcţie
E
pentru care entropia, sistemului crește. De aici-nu rezultă că operaţia de
inversie temporală ește inadmisibilă. Aplicată unui tensor de proprietate,
IV
acţiunea, inversiei nu e o acţiune fizică ci o schimbare a descrierii eveni-
mentelor exprimată, funcție de coordonata. (î) cu una exprimată funcţie
UN

de coprdonata,. (—t). Aceasta reprezinţă deci studiul ordinii cronologice

verse a acelorași: evenimente. .
“Ga exemplu
pi să considerăm ..un: curent electric, de. densitate i care
„curge” într-un cristal sub acţiunea câmpului €electric E. Tensorul rezistivi-
AL

dăţii Pu+ este dat de

E pp OV)
TR

. , 4

Rata producerii - entropiei

-la temperatura 7 este “i La inversia
timpului sensul lui j e inversat, în timp ce E nu, deci rata, producerii
EN

entropiei este negativă, în loc de pozitivă, ceea ce corespunde unei situa-

ţii fizice imposibile. Cele două direcţii ale timpului nu sint echivalente și
principiul Neumann nu se mai aplică. | |
/C

+ Astfel în procesele dinamice, în care entropia sistemului se schimbă,

principiul Neumann, nu se aplică în spaţiu-timp, deoarece există o direcţie
preferată intrinsecă a timpului .care trebuie luată în considerare exact
ca orice altă asimetrie, care poate apărea, de la, cristal sau de la, intluenţ ele
SI

ce se exercită asupra lui.

Pentru fenomenele statice, rata de producere a entropiei este zero
IA

Și cele 2 direcţii ale timpului sînt echivalente astfel că, în timpul real ca
Și în cel invers, entropia sistemului, se conformă. cerinţei. termodinamice
de a nu scădea niciodată.
U

Să analizăm mai în detaliu, aplicînd principiul Neumann, simetria,

spaţiu-timp a tensorilor .de material, care reprezintă fenomene statice.
BC

Cerinţa, ca tensorul de proprietate static să fie invariant sub acţiunea

157
 tuturor operaţiilor de simetrie spaţiu-timp ale unui grup magneti
c poate
îi formulată matematic, după cum. urmează :
„ 1) Pentru un grup nemagnetic (pentru un cristal dia- sau paramag|
-
netic) matricea, fiecărui element $, al grupului operaţiilor spaţiale

RY
se in-
troduce în locul lui S$ în relaţia 5 Da

ipac = BioSpa Sie eee Se doar cm (UVAT)

RA
pentru tensorii polari, şi | = LL
din = 8! Sep Sia Sir + + Sau doar

LIB
e -u (IV.4.8)
„pentru tensorii axiali. În plus, 7 e un operator de simetrie,
deoarece
talul este simetric în timp. Prin urmare, pentru cristalele nemagne cris-
toţi tensorii antisimetrici în timp se anulează identic. Forma, tice

TY
tensorilor
diferiţi de zero pentru acest caz se prezintă în tabele [15].
|
2) Pentru grupurile magnetice ordinare, %, în relaţiile precede
se poate folosi orice element S$. 7 însă nu e un operator de nte
simetrie.

SI
Forma tensorilor se prezintă în tabele [15].
a
3) Pentru grupurile magnetice adiţionale (alb-negru), /, trebuie
făcută distincţia nu numai între tensorii polari şi axiali ci şi între
simetrici şi antisimetrici în timp.
„ Tensorii invarianţi la inversia temporală se numese
timp ce aceia care schimbă, semnul -la inversia temporală
ERtensorii
Di |
a-tensori, în
se numesc
IV
c-tensori. Se e a
- Deoarece operatorul $, = 7S$,, urmează că, pentru 7-tensori:
Ea
cele tuturor elementelor de simetrie S, si 8, pot fi înlocuite îni matri-
UN

mod direct
în ecuaţiile de mai sus. Aceasta, este echivalent cu folosirea,
tuturor|'$, a
lui £ în aceste ecuaţii, astfel că, forma î-tensorilor pentru grupuril
e aceeași cu a tensorilor pentru grupul clasic e /
g. | |
Pentru c-tensori, ecuaţiile precedente se pot folosi numai pentru
L

operatorii de simetrie $,. Operatorii S, se folosese înlocuind

matricele
RA

lui $, în ecuaţiile
| Ai jt..-n = (—1) Sp Sia Sir ... Sau do:r ... tt (1V.4.9)
NT

pentru tensorii polari, şi

Cijt..-n — (—1) | S | Si Si Sr ... Sau doar . .. u9 (1V.4.10)
CE

pentru tensorii axiali, factorul (—1) exprimînd inversarea. c-tensorilor sub

acțiunea inversiei temporale. Forma, tensorilor.pentru grupurile magnetice
adiţionale „/: se poate obţine deci prin înlocuirea operaţiilor. de simetrie
în cele patru relaţii precedente. Aceasta. este sintetizată în tabele, pentru
/

grupurile magnetice punctuale [15]. : |

SI
IA

IV.4,4. Anizotropia magnetocristalină

Magnetizarea cristalului depinde de direcţia” după care acţionează
U

cîmpul magnetic exterior, H, — figura 1.6. Se poate presupune în conse-

cință, că energia liberă a, cristalului conţine o componentă, care depinde
BC

'
158
numaide direcţia maghetizării spontane şi care este minimă pentru cazul
cînd e paralelă sau antiparalelă cu axa de uşoară magnetizare. Această
componentă se numește energie de anzitropie magnetocristalină. Pentru un

RY
cristal saturat (cu un singur domeniu) densitatea de anizotropie magneto-
cristalină, Ea se poate dezvolta formal în serie |

RA
Ca = dia, + bisaay -k Disney + Digi 0400 P.. (IV.4.11)

unde «, sînt cosinuşii directori ai magnetizării relativ la-un sistem carte-

zian de coordonate. Energia €, depinde de forma cristalului (ŞI.5) şi ex-

LIB
presia dată mai sus se aplică la o formă sferică. Pentru alte forme:se
adaugă la energia liberă, energia de demagnetizare, plus expresia (1V.4.11)
a energiei de anizotropie magnetocristalină. - |
Versorul vectorului de magnetizare are componentele a, care re-

ITY
prezintă componentele unui vector c-axial. Densitatea de energie Ea e un
scalar adevărat (polar) astfel că tensorii de material b;, bir Bin de rang
impar sînt c-tensori axiali, iar tensorii de material bi, bit borimn de rang
par sînt î-tensori polari. Anizotropia magnetică e o proprietate statică,

RS
deci nu există direcţie preferenţială în timp, 7 e operator de simetrie, |
/
deci c-tensorii sînt nuli. În acest caz avem /

Wa =
? -
Vuygoaj —- Dinu Qi& Ox
p. ț E
—k Dijntnin Xa Ym n «=
|
+ (1V.4.12)
IV
. / SI axa a
Forma tensorilor b; , Bizz Dism e determinată de proprietăţile de simetrie
Ă a a 69 EI imn -
ale cristalului și de simetria intrinsecă...
UN

|. “['Pinînd seama de simetria particulară a cristalului relaţia (IV.4.12)

poate fi simplificată. De exemplu, anizotropia magnetocristalină a cris-
thlelor hexagonale din clasa 6/mmm, neglijind termenii de ordin superior,
se poate scrie Ne | | o
AL

| | Ca = Ho + Ka sin20 + Ka sint, |o TV418)

unde 0 este unghiul între axa hexagonală şi direcţia magnetizării

iar Io;
TR

K, şi Ka constantele de anizotropie.
EN

IV.5. .Cîmp cristalin. Probleme generale

IV.5.1. Cîmp cristalin
/C

La introducerea unui ion în reţeaua cristalină, acesta este supus la

interacţii deosebit de complexe, ca de exemplu interacţii rezonante cu
ionii vecini sau interacții de natură electrică sau magnetică, În cele ce
SI

urmează, vom considera, acţiunea sarcinilor electrice înconjurătoare. In

cazul cînd ionul se află-la distanţe întilnite uzual în cristale faţă de ionii
IA

vecini, acesta, va simţi o respingere datorită electronilor asociaţi cu restul

cristalului şi o atracţie din partea nucleelor ionilor vecini. Aceste efec-
te pot fi reprezentâte printr-un potenţial electrostatice sau în alte cuvinte
U

printr-un cîmp electrostatic cristalin (CEO). Prezenţa cîmpului electrostatic

cristalin modifică, în general, nivelele de energie şi funcțiile de undă ale
BC

ionilor liberi..

159
 Determinarea mărimii potenţialului electrostatic este o
plicată. Cea mai simplă, aproximaţie folosită este modelul problemă com-
sarcinilor punctuale
[17]. Acest model, în. prezent, constituie singura cale în
care CEC poate
fi calculat riguros. În practică această; aproximaţie,

RY
poate fi rar. justificată,
Totuși are meriţul de a reliefa, o realitate. fizică, cea,
a modului 'în care
CEO acţionează asupra, stării spectroscopice a ionului
liber.
+ În analiza comportării ionului în cristal, se pleacă de la un hamilt
o-

RA
nian, ce are următorii termeni : -
„8) Hamiltonianul ionului izolat. Folosind, notaţiile obișnu
este ite acesta,
Cu Da _ Da Sa

LIB
Pon =! Pi —, = < ” 7 | < Te
j 2me (LV.5.1)
$ 47 eg Pi îi 47 E9 Pi | |
„..b) Cuplajul spin-orbită

TY
IF so = Ş, ! [oja l, O: by l, l, FC 0; o]. . (Iv.5.2)
e ÎR A Ia : SI

SI
Am notat prin 1, operatorul momentului,
. mentului de spin al electronului Ie Şi Gan, Dx cinetic, o, operatorul mo-
Şi 6 constante. Adesea. este posi-
bil de a înlocui £;, prin 1 LS (cuplaj Russ

ER
el-Saunders). În acest caz o
definește stări cu L, S și moment cinetic
total J definit, cu proiecția M, a
lui pe direcţia 2, o
c) Cuplajul spin-spin n |
IV
Pup =. Ș [ss Pet)
Sp Se. .3tra5, (e 2) s)] i tiiitrv.5:
ia3)
UN

3 da ,
7%: .
Tg: ae îi , a
o: Tin | .
IL, ] |
d) Interacţia hipertină magnetică | a
(07 = 2uotiptv Ş, [e — Se)I + (5ra Se)
s4) IDD) + E 3tr,) sI] (1V.5.4)
L

” * Lai &
ra bari
7$
RA

unde ux este magnetonul nuclear, g factorul

Landâşi I operatorul momentu-
lui cinetical nucleului.
Funcţia 3(r,) notează,
care conduce la deplasarea Knight; în solid interacţia,de contact Fermi,
e.
NT

e) Interacţia hiperfină electrică (interacţia cuadrupolară nucleară)

a —00 e ș [ra
22 5 IER [ -

er1) |
| « ȘI > |

(1v.5. 5)
.
CE

Sreg Î(2I + 1) $ Tr TR po
“unde Q este momentul cuadrupolar electric defini
t în (1.216).
1, £) Cîmpul cristalin . .: a
Aaa Me a
/

= 3, eVe(r,)..: E „(LV.5.6)
4
SI

g) Interacţia, cui cîmpul magnetic exterior (Zeeman) este dată prin

IA

| op Duo up Și (+r 25). av)

Contribuțiile termenilor
U

c), d) şi e) sînt mici coinparativ

cu a celor-
lalţi termeni ai hamiltonianului. . Astfel, cuplajul spin-spin
contribuie
BC

prin 10-% — 10-24 joule (1—10-1- em-1), interacţia IE prin 10-35

joule
150
 (10—2 em-4) iar interacţia cuadrupolară 2/e prin 10-27 joule (0-4 em-).
Ca atare, într-o primă aproximaţie nu vom analiza acești termeni, mici

RY
faţă de energia Zeeman (10-23 joule), energia, spin-orbită şi cea cores-
* punzătoare cîmpului cristalin (110-12—10-2 joule) cit şi IF ion (1017—10-18
joule). Pentru comparaţie, menţionăm că energia termică este Is =

RA
= 1,38-10-% 7 joule. |
Analiza, de mai sus este o aproximaţie valabilă numai în cazul cînd
funcţiile de undă ale electronilor ionului au un grad mic de acoperire cu
vecinii. În cele ce urmează, nu vom discuta, efectele covalente [18].

LIB
» Folosind aproximaţia cîmpului cristalin, putem distinge următoarele
situaţii : |
2) Iron > £, > o, deci atunci cînd cimpul cristalin este interme-
diar. Această situaţie caracterizează ionii metalelor de tranziție 3d.
Funcţiile de undă ale ionului liber în reprezentarea (LS M s) constituie

ITY
un bun punct de plecare. În acest caz despicările nivelelor de energie ale
ionului liber sînt considerate ca perturbajii.
b) from e >Fso, potenţialul cîmpului cristalin nu mai este o

RS
perturbație mică comparativ cu interacţia electron-electron, io. În acest
caz este convenabil a se considera funcţii de undă formate din orbitalii unui
electron în potenţialul cîmpului cristalin — cîmp cristalin „puternic.
Interacţia, electron-electron despică „configuraţia”? ionului în cîmp erista-
E
lin, analog ca în cazul ionului liber. Dacă cîmpul cristalin este destul de mare,
regulile lui Hund își pot pierde valabilitatea, şi starea fundamentală a
IV
ionului poate fi caracterizată prin un spin anormal de mic. |
0) ion > so > Me, cazul cînd înteracția spin-orbită este pulernică
UN

(cîmp, cristalin slab). Această situaţie caracterizează ionii elementelor de

traniiţie 4f. În analiza cîmpului cristalin, se pleacă de la setulde funoţii de
undă a ionului în reprezenţarea, (LSJ11,). Cimpul cristalin este considerat
ca o perturbaţie, . . -. Da
AL

În cazurile de mai sus, în final, se-pot considera, atit interacţia,

Zeeman. cit şi celelalte interacţii mai mici, ea perturbații. În figura IV.8 am

„EŢ. j
TR

| de so
10%
EN

2 — kaT_, — =
/C

Fig. IV. 8. — Mărimea relativă a diteri- 2. ăso A

- ților termeni ai hamiltonianului -. 10 -
” (1V.5.1— 1v.5.7).
SI

PA 4,
3 l—
IA

(a) | lb)
U

reprezentat mărimile relative ale unor termeni ai hamiltonianului

BC

comparativ cu energia Zeeman. Se poate vedea că pentru elemente detran-

Ziţie 3d—fig ura IV.Sa—cuplajul spin-orbită este mai mic cu două ordine de

161
 mărime faţă de cimpul cristalin. Momentul orbital, în acest caz, este
înghețat”. Separarea nivelelor energetice de către cîmpul cristalin este
mare, astfel. că numai nivelele corespunzătoare energiei mai scăzute sînt

RY
ocupatela temperatura, mediului ambiant. Deci pentru a determina valo-
rile momentelor magnetice, într-o primă aproximaţie, este suficient a
cunoaşte nivelul cel mai jos. Determinarea factorului de despicare spectro-

RA
scopică g ne poate da, indicaţii asupra despicării nivelului orbital de către
cîmpul! cristalin. o Sa E RO
În cazul ionilor din grupa 4f, câmpul cristalin poate conduce 1 despi-
carea multipletuluii. stării fundamentale, ridicînd parţial degenerărea de

LIB
ordinul (2/41). Ca rezultat, la temperaturi joase poate apare o abatere
„de la o lege de tip Curie, deoarece diferenţa între nivele este de ordinul
energiei termice 1,7 — figura. IV.Sb. Cimpul cristalin .tiind mai mie
decit cuplajul spin-orbită nu poate acţiona asupra acestuia.

TY
Înainte dea intra.în analiza problemelor de bază ale cîmpului
cristalin vom trece în revistă unele teoreme cu caracter mai. general,
teorema, Jramers şi efectul Jahn-Teller. . i

SI
IV.5.2. Teorema Kramers : .
TEOREMA KRAMERS ER
[19] stabilește că în cazul sinuui sistem format din
n elecironi asupra căruia nu acționează un câmp mâgnetic, nivelele energelice
IV
vor fi cel puţin dublu degenerute în cazul când n este impar. Pentru n par pot
să existe nivele nedegenerale. . | a i
UN

„„ Wigner [20] evidenţiază că această teoremă este legată de o proprit-

tate importantă de simetrie a sistemelor cuantice aflate în cîmpuri electrosta-
tiee pure şi anume invarianţa la operaţia de inversare a timpului, problemă
deja discutată în ŞIV.3.1. Operatorul inversiei temporale P.pentru un elec-
L

tron, are forma dată de (1V.3.7). Pentru un sistem conținînd n electroni

operatorul 7 se poate serie N Da a i
RA

T= în cp --- Gu. (1V.5.8)

„ Pentru a demonstra teorema Kramers va trebui să arătăm că dacă
NT

V(r, c) este o funcţie a hamiltonianului ZZ(r,p, 6) corespunzînd unei

valori proprii €, W' = TV este de asemenea o funcţie proprie a lui
(er, — p, — 6) corespunzind aceleiaşi valori proprii €. Funcţia V a siste-
CE

mului avind 2 electroni se poate serie

V(rao e = Pas Ge: :92) = II, Pas--o, (ri. Pa) 70. . A), (1V.5.9)
s; PI „i
/

unde 04,..., depinde numai de coordonatele de poziţie iar (9, numai

SI

de spin, sumarea, făcîndu-se după toate valorile posibile ale lui sc.
Forma explicitată a lui v' este
IA

VI 7 op.ne cm ŞI Dao, (Ea + -ta) p(00- » - plen =

Bi 9%; ”
U

(1V.5.10)
BC

| = 3, (—1)* Pa... —%, (1, .. Ta) (5) . e (m,

9 .

162
 unde '

RY
pe
a (UV.511)

La relaţia de mai sus am ajuns ţinind seama de faptul că ic, acţionind

RA
asupra lui 7(%), lasă funcţia V' neschimbată; dacă c, = 1/2, sau îi schimbă
i 1
- a: -- a:
ză cuo multiplicare cu (—1)2. k
——0
semnul dacă a, = —1/2, fapt ce echivalea

LIB
Acţiunea operatorului inc... pu va fi echivalentă cu o multiplicare
sf
= 5
k
cu (—1)2 5= |
Pentru a demonstra teorema Kramers va trebui să arătăm că «

ITY
şi V, pentru un sistem cu număr par de electroni, sînt liniar dependente.
Pătratul operatorului inversiei temporale pentru acest sistem este

72: = (Î? cp.

RS
Ga) = (—1). (IV.5.12)
Presupunind că vV' şi sint linia dependente avem
E
ÎPS Do 548)
IV
a fiinfl un număr complex o |
UN

] | 1*,y = Ty' = Tau — a Ty=|aky. (IV.5.14)

Este astfel necesar ca | | | | |
AL

N la]? = (—1) >0. i | (1V.5.15)

TR

Relaţia de mai sus este îndeplinită numai în cazul cînd n este par.
Pentru n impar, V' şi V sînt liniar independenteşi stările energetice sînt
degenerate.
EN

„+ În afară de implicaţiile. acestei teoreme în analiza cîmpului cristalin,

apar consecințe importante și în comportarea magnetică a, ionului. Astfel,
pentru ca un nivel cuantic să posede un moment magnelic permanent, acesta
/C

trebuie să fie degenerat. Aa

În acord cu teorema, Kramerş, sînt posibile stări nedegenerate în cazul
cînd p este par. În acest caz v şi V! sînt liniar dependente. Nu vom pierde
din generalitatea analizei considerîndu-le egale, V=V.
SI

wW= (= Dracu za e AP)

IA

A. (1Y.5.16),
a % Car ia |
U

Teorema este demonstrată în cazul cînd

BC

(VE m) 0, e (UV517)
163
 unde m este operatorul momentului magnetic. Deoarece m este dat de
suma 4 două contribuţii : orbitală și de spin, va trebui să arătăm că în
amindouă, cazurile '(IV.5.17) este satisfăcută. Vom demonstra, aceasta

RY
pentru contribuţia orbitală mg

"5

Mo Sup Xp. (IV.5.18)

RA
ia RR

Reţinem că m este imaginar fiind în acelaşi timp și un operator auto-

LIB
adjunct. Deoarece mg nu operează asupra părţii spinoriale a'funcţiei de
undă, aceasta fiind ortonormată, avem

<VE, mob) =y, (o... 10 Doji::0, da» din=

TY
|
SS po
n | ” (1V.5.1.9)

SI
= d, p(- D_g... —0ş 10 Da... o, d . .. dz,
9 ” i

ER
deoarece (0). y(9) — Sa. Cu - Si
Ținind seama de considerentele menţionate mai sus, schimbarea lui
» .

W(—a:) eu V(o4) implică o multiplicare cu (—1) &=i*. Astfel 250

IV
CU, mot = Z(—1$ Da. e, îto D_a..
co, da da =
UN

| E | (1V.5.20)
= Z(—1) (0-a... 3, în9 Pa... o, da... Ta
L
RA

unde = — + 5, aşi am utilizat proprietatea lui mg de afi autoadjunct.

k=al
u IA AR DE Ș ” ! "n
Deoarece mg este pur imaginar avem m = — ntg. Dacă n este par Ş; o
NT

- Rl

| Za. So | |
este un întreg şi (—1)%=1%— (—1) i=1*, Rezultă astfel din (IV.5.19) şi
(I1V.5.20) e Se | ic
CE

| (VE, mo) = — CV, aro 0, (1V.5.21)

teorema, fiind demonstrată, în cazul prezenţei momentului orbităl. Asemă-
/

nător se poate arăta că relaţia (1V.5.17) este îndeplinită şi pentru contri-

SI

buţia, spinului la momentul magnetic m, = ŞI o,.

îl .
IA

_-Ca, exemplu de manifestare a teoremei Kramers în magnetism, men-

ţionăm cazul ionilor Pr3+ şi Nd3+. Astfel în cazul Nd3+ care are un nuniăr
impar de electroni, nivelul fundamental vafi cel puţin un dublet și 1a
U

OK. va avea un moment magnetic finit. Pentru un număr de electroni

par (Pr5+*), nivelul fundamental este un singlet și momentul magnetic
BC

la OK. este nul — $V.4.2. |

164
IV.5.3. Efectul Jahn-Teller
Orice complea > neliniar ocupînd am nivel energelic avînd o degenerare

RY
electronică — excepiind degenerarea Iramers — este mestabil la distorsiu-
mile care ridică în ordinul unu degenerarea. A
În demonstrarea, ' teoremei, Jahn și Teller [21] au folosit “teoria,

RA
perturbaţiilor. Deși în cazuri practice acest mod de abordare a problemei
s-a dovedit cel mai eficient, pentru o mai bună înţelegere fizică vom uti-
liza teorema, Hellman-Peynman [22, 23]. o e
„Să considerăm un ansamblu de nuclee caracterizate prin vectorii

LIB
de poziţie R„(a =:1, ..., 4), înconjurate de n electroni aflaţi în poziţiile
ri(î = 1, ..+ 1). Potenţialul instantaneu văzut de electroni este P(R,, r,).
Putem considera două contribuţii la acest potenţial : partea statică care
depinde numai de poziţiile medii ale nucleelor și o parte dinamică care

ITY
este dependentă de deplasările nucleelor R, în raport cu poziţiile medii.
Deoarece :5R, nu prezintă transformări simple la, operaţiile corespunzind
grupului de simetrie al sistemului, vom alege combinaţii liniare ale acestora,
care se transformă conform cu reprezentările ireductibile ale grupului.

RS
Vom denumi aceste coordonate qp coordonate normale. N
„Putem exprima potenţialul în care se mişcă electronii printr-o
serie de puteri în qp. Limitîndu-ne la primul termen al dezvoltării! avem
, :
V(de ri) = V(0,r)-+ YI de a
E | , 9V p - 2,
(1V.5.22)
IV
; . / 9V(ri) 8 - B ; ,
Deoarece Y(0, r;) este invariant, a se transformă în același fel ca și gg.
, |
UN

| În aproximaţia de ordinul anu, se presupune că numai mișcările

atbmilor din imediata, vecinătate contribuie la V(qg, r,). Conform cu teo-
rema Hellman-Feynman, forţa generalizată, Fa acţionind asupra nucleului
unui atom în sensul de a creşte coordonata normală gg este
AL

E, =— 0407000, 31, 2, cup 00323)

0qp o
TR

unde |; defineşte starea, electronului. |

În cazul cînd Fp nu este nulă pentru o anumită configuraţie nucleară,
aceasta, este nestabilă și spontan va fi distorsionată, pînă P, se anu-
lează [24].
EN

Teorema Jahn-Teller stabilește că dacă |; este o stare degenerată,

cînd gg = 0, în (1V.5.23) există elemente de matrice nenule pentru unele
valori gp(f 1). Acest fapt poate fi dovedit, folosind teoria, grupurilor
/C

punctuale. Pie G grupul de simetrie ce caracterizează complexul

considerat în situaţie statică. Funcţiile de undă O, formează o reprezen-
tare I, a acestui.grup. Coordonatele normale se vor transforma, în acord
7 Li
cu reprezentările ireductibile ale grupului G. Atunci 2)
SI

se. transformă,
a
în acord cu o reprezentare ireductibilă Ip. Asemănător
IA

(0,0V(r
0-10 = fot r) OV(r
CO (Rar) de say (IV.5.24)
_
B
se transformă ca și TXxIpxI,;=
U

Iu.
BC

-2) prin complex înţelegem un ansamblu de atomi.

165
 O teoremă generală demonstrează că orice integrală: de .forma
$ Pu(răz, unde F, se transformă ca şi reprezentarea ireductibilă
I,, este

RY
nulă, exceptind cazul cînd IT, este reprezentarea identică IT. Dacă elemen-
tul. de 'matrice (1V.5.24) nu se anulează: identic, atunci. produsul
Te XTg XI, va conţine reprezentarea identică IT, ceea ce implică faptul

RA
că reprezentarea, ireductibilă 1 trebuie să fie conținută: în I$. Dacă TI,
este reductibilă (starea O, este degenerată), atunci TI? va, conţine una
sau mai multe reprezentări ireductibile Tep F To. Dacă, coordonata, Nor-
mală qp se transformă .ca una, din aceste reprezentări ireductibile; atunci

LIB
nu există. nici un rnotiv de simetrie care să implice. = 0. În acest caz,
cristalul se va distor siona pină ce este, atinsă o stare de echilibru la o va-
loare finită gg... .. a:
„Deoarece relaţia (IV. 5. 23) este valabilă numai
- pentru tuneşii de

TY
undă electronice exacte [25] greu de obținut îîn practică, metoda descrisă
prezintă, dezavantaje. Putem adăuga şi faptul că în definirea lui. Pg, ire-
buie să alegem funcţiile electronice astfel încît elementele de matrice nedia-

SI
gonale. „coj970d.9, să fie nule. Astfel de funcţii. se poti. „construi
de
pentru fiecare qp dată, însă nu au un
ER caracter general,
valori gg care se transiormă ca alte componente ale aceleiași reprezentări
ireductibile.
chiar pentru acele
IV
Metoda care elimină aceste inconveniente face uz de teoria pertur-
baţiilor. Electronii din: complexul considerat îi vom împărţi în: activi,
care ocupă orbitalii degeneraţi și participă în mod activ la efectul Jahn-
UN

Teller, ȘI pasii care tormează învelişuri închise, legături covalente ete.

Astfel în 'cazul metalelor de tranziţie, electronii activi sînt electronii d
sau doar o parte din aceștia, în timp ce electronii ocupind orbitalii s: şi 2
sau cei ce contribuie la liganzi sînt pasivi.
L

| Limitindu-ne la o discuţie în ordinul unu a teoriei perturbaţiilor,

RA

hamiltonianul corespunzător electronilor pasivi (negslijind eefectele anar-

monice) este ” “d
a

i pg = +. B ah a ” )
| ( (V.d.25
NT

5
st
cu valori proprii. i
CE

pa SS hop (nt) ng = 0, Lp 2... O(TYL5.26)

RI

Acest spectru de energie este alterat prin considerarea interacţiei

/

Jahn-Teller. Prezenţa electronilor „activi: conduce la o contribuţie la

SI

hamiltonian -
"4 4 : :: . , - E: - , '
IA

Pa =, + CALN RE (IV.5.27)
B 2dg |
U

unde am notat prin J,, hamiltonianul corespunzător situaţi ici statice (dp=0).
Presupunem că J£, are o valoare proprie € degenerată de g ori, funcţiile
BC

proprii ale acestuia transformindu-se în acord” cu reprezentarea ireducti-

166
 bilă T,. Hamiltonianul electronilor este o matrice g X g ale cărei elemente
de matrice (în ordinul unu în qg) sînt

RY
3 = Ey + Ş, ( %; o
OV)
d, D ds (1Y.5.28)

RA
G

unde ( d, ave) | :) și 105, Ip sînt substătri ortonornăate ale lui

LIB
| “| 2q 8
2V(r,)
T,. Dacă, de Şi ———— se transformă ca și componenta % a) lui Te şi (2
g
conţine Te în acord CU teorema Wigner- Lelkart avem

ITY
7 d, 7(r.)
9V(r) 2) = Ar, (£ T; : |
(1V.3.29)
N Oda a 0,0, 0,

RS
i a. * ÎN ” 7 , . - / -

unde Ang = ( TD, | r) este o măsură a euplajului electron-

- a Op i E a Să
. | Lo 9V(r)
2V(
reţea. În acord cu (IV.5.29), dacă: Ip = T d, = A9 8;
IV
/ | _0dp
în acest caz apare o deplasare dar nu o aiedre. Tep lo;
9
UN

m 2 de) =0, centrul lui T, nu este deplasat (în ordinulunu in q)

| Vdg
Riu că cel puţin una din valorile proprii ale lui (UV. 5. 28) descrește
iniţial liniar, cu creşterea lui dp.
AL

Hamiltonianul sistemului întreg luat în considerare este

= + 9. - (1V.5.30)
TR

|
Elementele de matrice ale acestuia vor fi
EN

(7 ' |
JW =€5,y + zepă. + e câ d) 5 + Co] “e looda | (1V.5R 31)
58|
/C

Expresia (1V.5.31.) reprezintă hamiltonianul în ordinul unu, pentru cfec-

„tul Jahn-Teller. Ultimii doi termeni definesc o suprafaţă potenţială în spa-
țiul dp. Prezenţa, termenilor liniari în gg arată că minimul acestui potenţial
SI

nu este în origine. Teorema Jahn-Teller este astfel: demonstrată și pe

această cale. . :
IA

Datorită lipsei de spaţiu, nu vom putea aplica teorema Jahn-Teller

la un exemplu concret. Cititorul interesat poate consulta lucrarea de sin-
teză, a lui Sturge [26]. Cazul ionilor de tranziţie 3d aflaţi într-o simetrie
U

octaedrică cu energia termenului fundamental dublu degenerată (Cu?+,

Ni+) a fost; analizată în lucrările [27—29]. Importanţa. efectului Jann-
BC

Teller în magnetism va îi studiată în paragraful următor.

167
 V.5.4. Distorsiuni cristaline în compuşi magnetici

RY
În unii compuşi. magnetici, poate fi observată o distorsiune
spontană a cristalului. Cristalul avînd simetrie ridicată (cubică sau
trigonală) la 7 >7,, unde 7, este temperatura Curie, va avea
o simetrie mai scăzută la temperaturi mai joase. Astfel compușii

RA
de tipul spinel avind ionii Cu?+ sau Mn3 dispuşi în poziţii oeta-
edrice, se deformează de la simetria cubică la cea, tetragonală (c/a 31).
La temperaturile de tranziţie, c—a = 6% pentru spinelul CuFe,O,

LIB
și
-15% pentru Mnj0,. Mecanismul distorsiunii depinde de specia de ion -
implicată. Kanamori [30] analizează cazul în care nivelul electronic orbi-
tal al structurii cristaline nedistorsionate este dâgenerat. Această COMpor-

TY
tare este rezultatul efectului Jahn-Teller în cristal [31 —33].
Nivelul energetic cel mai scăzut alionilor Cu2+ sau Mn?+ în structuri de
tip spinel este dublu degenerat (în cazul cînd cristalul este nedistorsionat;).

SI
Acesta, este despicat în două nivele ca urmare a distorsionării crista-
lului. Energiile €, și €. ale celor doi orbitali — figura, IV.9 — variază liniar
cu distorsiunea tetragonală q3. Structura avînd simetria, cubică nu poate fi

ER
stabilă la OK. La temperaturi destul de înalte ne aşteptăm ca să existe
o simetrie cubică stabilă a reţelei. În acest caz va fi disponibilă o entropie
mai mare în structura, nedistorsionată, comparativ cu cea distorsionată.
IV
| În compușii menţionaţi mai sus, temperatura de tranziţie a structurii
cristaline nu coincide cu temperatura tranziţiei magnetice. În acest caz, în
ordinul unu, cuplajul spin-orbită tinde la zero în nivelul orbital degenerat Şi
UN

astfel sistemul de spin considerat nu depinde de schema, de nivele orbitale.

oxizii antiferomagnetiei ai elementelor de tranziţie 34, Mn, Fe, Co sau Ni,
distorsiunea cristalului, apare la temperatura de tranziţie [34]. Peste tempe-.
ratura Nâel, 7, acești compuşi prezintăo structură cristalină de tip cefe. Sub
L
RA
NT

Fig. IV. 9. — Dependenţa energiilor

CE

4, stărilor orbitale cele mai joase ale ionilor

Cu2t sau Mn3t de distorsiunea tetra-
gonală.
/
SI
IA

T cristalele de MnO şi NiO se contractă ușor în lungul uneia din direcţiile

[111] şi devin romboedrice. Structura cristalină a FPeO devine de asemenea
romboedrică, sub temperatura, de tranziţie, direcţia după care se alungește
U

fiind tot [111]. Structura cristalină a CoO devine tetragonală,. Distorsiunea,

BC

în FeO și CoO este de ordinul 10-2, în timp ce în MnO şi NiO este de ordi-
nul 10-3. A .
1

168
 În compuşi ce au ioni de Cu2+ sau
jos orbital în structura, nedistorsion Mn3 în poziţii octaedrice, cel mai
ată este dublu degenerat şi în acest
nivel nu există, cuplaj spin-orbită.

RY
Kanamori [30] arată că introduc
un spin fictiv pentru a specifica, stări ind
le orbitale degenerate, problema poat
ti considerată, analog cu problemele e
magnetice, analiz îndu-se astfe] disto
siunile „,feromagnetice” și cele „ant r-
iferomagnetice”. Tranziţia de la strue

RA
tura, distorsionată la, cea, nedistorsion -
ată, este de speța întiia pentru prima
și de tipul doi pentru ultima, ,
| |
_ În compuşi ca, PeO, 000, .nivelul
orbital cu energia, cea, mai joasă

LIB
a Re?+ sau C0o2+, în cristalul nedistor
sionat, este triplu degenerat, în acest
nivel -este prezent cuplajul spin-orb
ită. Distorsiunea, depinde astfel de
raportul. dintre mărimea, cuplajului
spin-orbită şi mărimea, termenului
corespunzător efectului Jahn-'Teller
. _ | | _
Compusul CuCr,0, prezintă o distorsi

ITY
deasupra temperaturii de tranziţie magn une tetragonală cu ca <1,
în poziţii tetraedrice şi nivelul ener etică [35]. Ionii Cu2+ sînt situaţi
getic cel mai jos, al orbitalului este
triplu degenerat. Efectul Jahn-Teller
în acest caz este destul de puternie
ca să. depășească, contribuţia cuplajul

RS
ui spin-orbită,
/
IV.6. Nivele energetice în cîmp cristalin E
IV.6.1. Simetria hamiltonianului. Folosirea teoriei
IV
grupurilor
la analiza cîmpului cristalin
UN

f. / amiltonianul (IV.5.1) — (1Y.5.6) poate fi exprimat

ca
| 2
AL

SE
= — A+y
2me
- (IV.6.1)

unde primul termen reprezintă operatorul

TR

bează ceilalţi termeni consideraţi. Lapla energiei cinetice iar 7. înglo-

cianul A2 este invariant la toate
transformările ortogonale ale sistemului de coordonate, respectiv la, rota-
țiile și inversiile grupului de rotații. tridimensi
EN

simetria lui JZ este în esență determinată onal 0(3). În consecință,

operatorul energiei unui electron al atomului de vY - Astfel, dacă J£ este
de hidrogen, energia potenţială;
a electronului are simetria, sferică; ȘI Z£ este
invariant la grupul 0(3).
/C

Dacă JZ deserie comportarea unui electron în

cristal, acesta, va fi invariant
la, transformările de simetrie ale cristalului.
Să consi |
derăm un operator Pr, ce cores
coordonate R, pe care îl aplicăm asupra, ecuaţ punde unei transformări de
iei Se hrâdinger
SI

| PA(
IA

v) = Pr(€v).
De aici i | _
(Pa Pa) (Pa 9) = EPa 9,
U

Sau a |
BC

| |
Pai) =EPay, o (Tva)
169
 E |
unde -.
E Par a Pa FPal, a (0V6.8)

RY
este hamiltonianul, după transformarea de coordonate. Dacă Pr. este
ales astfel încât J£” =, adică hamiltonianul este invariant la acţiunea
_ |

RA
lui PP, avem Me SE NE

.
Pa = Poe IE NE
UV6A)
5

LIB
"Rezultă astfel că £ comută cu toţi operatorii lu acţiunea, cărora este
invariant, o. ae i
Setul tuturor transformărilor R, care lasă sistemul invariant
formează un grup. Setul transformărilor corespunzătoare Pa lasă hamilto-
nianul sistemului invariant şi constituie de asemenea un grup. Cele două

TY
srupuri sînt izomorte.și le: vom nota prin același simbol G. Grupul G este
denumi grupul de simetrie al hamillonianului sau grupul ecuaţiei Sehro-
dinger.:: e o Da Sa

SI
Relaţia. de comutare (LV.6.+) evidenţiază că dacă y este o 'fancţie
proprie a hamiltonianului, atunci Pay este o funcţie proprie cu aceeași

ER
valoare proprie € ca şi funcţia v. În cazul cînd aplicind operatorii grupului
G asupra unei funcţii proprii v se pot obţine toate funcţiile proprii cores-
punzătoare valorii proprii En, degeneravea . se numește normală. Dacă nu
se întîmplă aceasta,fie că degenerarea nu e cunoscută corect din experienţe,
IV
fie că există simetrii ascunse care o explică. po o
Funcţiile de undă ale stărilor staţionare ale “sistemului referitoare
UN

la acelaşi nivel de energie formează un sistem de funcţii de bază pentru

o anumită reprezentare a grupului. Această reprezentare esie iroductit i de
În acest mod, fiecărui nivel de energie a sistemului îi corespunde o anumită
reprezentare ireduclibilă a grupului său de simelie. Dimensiunea acestei
'veprezentări determină multiplicitatea degenerării nivelului considerat,
L

adică numărul stărilor distincte de energie dată. Fiind dată reprezentarea

RA

ireductibilă, sînt determinate toate proprietăţile de simetrie ale stării

respective, adică comportarea acesteia la diferite transformări de simetrie.
_-* Să presupunem că sistemul fizic este supus acţiunii unui cîmp exte-
NT

rior (perturbaţie). Ne. interesează în. ce măsură poate conduc :. aceaştă

e
perturbaţie la, despicarea nivelelor degenera
,
te. iai
Dacă simetria câmpului exterior este aceeași sau. de ordin mai înalt
CE

decit simetria, sistemului neperturbat, atunci simetria hamiltonianului

perturbat JE = 94 Y coincide cu simetria operatorului neperturbat o.
În acest câz nu se va produce nicio despicare a nivelelor energetice dege-
„nerate. | i | | Si
/

Dacă însă. simetria perturbaţiei este inferioară simetriei sistemului

lui Y.
considerat, neperturbat, atunci simetria lui 3 va fi dată de simetria
SI

bilă a grupului de
Funcţiile de undă care realizau reprezentarea ireducti
şi repreze ntarea grupului de simetrie
simetrie al operatorului 2 vor realiza
IA

îi reductibilă,
al operatorului perturbat £, dar această reprezentare poate
ceea ce înseamnă despicarea nivelului degenerat.
Rezumind discuţia de mai sus, putem spune:
U

1. Aplicajiile cuantice ale teoriei grupurilor se bazează pe faptul că

ecuaţia Schrâdinger a sistemului fizie (atom, moleculă) este invariantă
BC

faţă de transformările de simetrie ale acestui sistem.

)

170
 2. Dacă P, este un operator de simetrie aparținind unui
care comută cu hamiltonianul 3, și dacă VW. este o grup G,
funcţie proprie a lui JP,

RY
coresp unzind valorii proprii €,, atunci Pay, este o funcţie corespunzind
aceleiaşi energii. Da
_8.. Setul de 1, funcţii degenerate v, ce corespund energie |
i €, formează,
iuneţii de bază pentru o reprezentare ireductibilă [„

RA
dimensională TW). a,
grupului G de operatori de simetrie care comută cu 32.
Dacă, setul de funcţii
este ortonormat, reprezentarea este unitară.
+. Numărul nivelelor energetice este egal cu numărul repreze
ntărilor

LIB
ireductibile ale sistemului fizic cu simetaia dată, -
5. Pină la o transformare de similitudine, reprezentarea
corespunzind fiecărei valori proprii a lui J2 este unică, grupului G,
„__6. Degenerarea nivelelor lui 32 este dată de dimensiunile |
reprezen-
tărilor ireductibile ale.lui G. !- a
e

ITY
- 7. O perturbaţie poate ridica degenerarea cu condiţia ca
includerea
ci în hamiltonianul 3Z să reducă simetria, grupului de'operatori care
comută
cu J. ME
Gradul de degenerare rezitlual, este determinat cu acuratețe

RS
teoria grupurilor, deoarece nu e implicată nici o aproximaţie prin
de perturbaţie.
Totuşi, pentru a calcula mărimile despicărilor sau ordinea nivelel
necesar să cunoaștem perturbaţia.:În cazul atomilor în cristale or este
E , perturbaţia,
este în primul vind cîmpul cristalin.
|
IV
'

Aa |
IV.6.2. Calculul despicărilor date de cîmpul cristalin folosind
UN

I] teoria grupurilor . |
| |
„Folosind teoria, grupurilor, vom analiza cazurile. câmpului cristalin,
intermediarși slab ($IV.5.1) în scopul de a găsi nivelele energetice
AL

degenerarea lor. și
ă Ie a |
A. Câmp cristalin intermediar
TR

În acest caz, despicarea dată în cîmpul cristalin este intermediară

între energia spin-orbită și separarea L—S în atomul liber. Se realizează
EN

astiel cuplajul Russel- Saunders şi L și S sînt numere cuantice (aproximativ)

bune. | ”
Deoarece cîmpul cristalin afectează numai mișcarea orbitală a
electronilor, aceasta va reduce degenerarea orbitală 2L-+1, dar va
afecta,
/C

degenerarea de spin numai indirect pe calea interacţiei mai slabe spin-orbită.

Pentru. început; vom.ignora spinul electronic,
| Pentru a ilustra modul de calcul al despicărilor date de cimpul cris-
talin intermediar vom considera un cristal în care ionul în discuţie
SI

este
înconjurat de un octaedru de ioni negativi. În acest caz (vezi 1V.6.30) avem
IA

po (2 pi ai 3pi
) e 0V68)
U

„ Simetria, este descrisă astfel de grupul 0,. Vom considera însă numai
BC

cele 24 rotații proprii ale grupului O deoarece introducerea inversiei

S2(0, = 0xX Se) nu aduce nimic nou. a N

171
 Să considerăm un termen atomice de moment cinetic orbital L.
Cele 2L--1 armonice sferice Y, care sint degenerate în spaţiul izotrop,

RY
formează o bază pentru o reprezentare pe care o numim. I'P, sau folosind
notația, introdusă de Wigner, D.. a
al Caracterul reprezentării rotației de unghi « este dat [1—4] de
aa . |
relaţia, AR:

RA
AD (op 0 „lira Ss TV.6.6)
sa(3)
7 (0) ! , (= .

LIB
sin | —
pi

Folosind această, relaţie, putem alcătui tabla de caractere pentru repre-

zentările reductibile ale grupului, Din relaţia aceasta deducem caracterele

TY
rotaţiilor conținute în grupul O: o |

„PD (02) = (7) = (—1)

SI
î e | pu L= 03.
pe (03) > pe ( - ) -]
ER or e
5, . ..
IV
L = 2,

(IV.6.7)
—1,

|
1, L= 0, 14 5
(09 = ve | =)
UN

2 —1, L=2,3,6,7,...
Deoarece armonicele sferice de ordinul. L formează o bază pentru
reprezentarea grupului tuturor rotaţiilor, atunci aceasta formează o bază
L

şi pentru grupul finit de rotajţii 0. De fapt, problema constă în a descom-

pune reprezentarea reductibilă 0(3) în reprezentări ireductibile corespun-
RA

zătoare grupului 0. | Ea
Pentru aceasta, avem nevoie de caracterul lui D. şi de relaţia
(IV.2.32), după care descompunerea este dată de Se
NT

. Dr, = 3, a;l; E o (1V.6.8).

,
37
CE

unde a, este dat de (IV.2.31) cu h = 24

a = = N 79 (0a) JP(02). ps ALV.6.9)

/

, Pz; N . ai , ” . ' ,
SI

Prezentăm în tabelul IV.8 tabla de caractere pentru D., cu:L

cuprins între 0 şi 4. În acord cu expresiile (1V.6.7) calculind coeficienții
IA

a, găsim:
Da = T,, deci D, nu se poate descompune deoarece este unidimensională ;
D, = Tu. Starea P(L = 1) nu este despicaită de cîmpul cubic;
D, = Tok Tg. Da trebuie să se despice deoarece nu există în grupul
U

O reprezentări ireductibile cu dimensiunea 5. Această descompunere

arată, că starea D (L = 2) este despicată în două nivele, degenerate de
BC

două şi respectiv trei ori în cîmpul cubic; i Să

4

172
 Da = Ta+-I+ Ii. O' stare F este: despicată într-o
stare nedegenerată și
două stări triplu degenerate ; a
D= TAXI + IT + T.. Starea G este despicată e

RY
într-o stare nedegene-
rată, o state dublu degenerată şi două stări triplu degene
rate, E

RA
TABELUL 1V.8
Tabla, de caractere (DL) . pentru reprezentările (2L+1)-dimensto- |
a nale ale primelor armonice sterice Yă. e

LIB
E | 80, | 3C,| 60, | GC

De, = TI, 1 1 1 1 1
D,=T, 3.

ITY
0. |.—1 [—1 1
Da =I+I; 5 |-—1 1 1 |—
Do Ta T+ Tei 7 1 al i |
/ D= Tr T+T+T, 19| o |

RS
4 „.

În majoritatea, cristalelor există o abatere de la

simetria cubică, în
Poziţia ocupată de ionul magnetic. Problema poate
fi analizată; printr-o
metodă analoagă cu: cea, utilizată mai sus.pentru grupul
grupuri mai mici. Rezolvarea mai rapidă a problemei
E0, dar folosind
poate fi obţinută,
considerind problema în etape. Astfel calculăm mai întîi
IV
lelor energetice ale'ionului date de reprezentările ireduct despicările nive-
ibile ale grupului
cubice, și apoi calculăm despicările adiţionale mai mici
ale acestor repre-
UN

zentări în câmpuri de simetrie mai joasă.

Sa i
„Am văzut că starea cu L = 2 se despică în Tş+I,
în cîmpul cubic O.
Ba presupunem acum că octaedrul ionilor ce produc
e cimpul cristalin este
istorsionat printr-o alungire după o axă de ordinul 3.
Aceasta reduce si-
metria derotaţie
AL

la grupul Da, care este un subgrup al lui

despicarea adițională a, nivelelor 3 şi 15, trebuie să descoO. Pentru a găsi
reprezentări în raport cu subgrupul Diaz). mpunem aceste |
Pentru determinarea cveficienţilor a, ai descompunerii, vom
TR

tablele de caractere ale grupurilor De și O — tabelul folosi

IV.9. Comparind
tablele de caractere ale celor două grupuri, se vede că
reprezentările uni-
EN

TABELUL 1V.9 ”
Tablele de caractere pentru reprezentările ireductibile ale gyrupu-
„rilor D, şi O
/C

0 | E | 20, | 30, | D, E | 20, | 3c,

SI

A, T, 1 1 1 1, 1 1
Aa T | a 1 | 1 1 |-—1
E
IA

T, 2 | —1 0 2 | —1 0
T, T, 3 O l-a
Te T, 3 o | 1
U

Și bidimensionale .I,, TI, şi DT, sînt de asemenea, reprezentări ireductibile

ale lui Da. Nivelele de energie corespunzătoare, nu se mai
BC

Tea, de la simetria cubică.

despică la abate-
- |

173
 . Deoarece nu există reprezentări tridimensionale. ale lui Dao, [i şi Ta
trebuie să se despice. Astfel II Ta şi s>ls4+I,. Deci fiecare nivel
triplu degenerat în cîmpul cubic, se despică într-un nivel dublu degenerat

RY
şi unul nedegenerat dacă apare o. distorsiune trigonală în.lungul unei axe
de ordinul trei a lui 0. |
Evident, este imposibilă cunoaşterea ordinii nivelelor fără a cunoaște

RA
cel puţin semnul cîmpului perturbaitor. Asemenea informaţii pot fi obţinute
printr-o aproximaji'e, chiar și grosieră, a potenţialului cîmpului cristalin. Prin
metode de perturbaţie: se pot găsi raporturile despicărilor produse de un
S

LIB
potenţial dat (ca raportul (Is) — (a) pentru L = 3) chiar dacă mărimea,
e(T4) — €(T2) tiv.
cîmpului este cunoscută numai aproxima

B. Câmp cristalin slab; grupuri cristaline duble |

TY
Cîmpul cristalin este slab comparativ cu cuplajul.spin-orbită. Astfel
momentul cinetic total (incluzînd spinul) J, este un număr cuanţic (aproape)

SI
bun. Dacă există un număr par de electroni, J = |L+-$| trebuie să tie
întreg, (2J-+-1). va fi impar și. putem. afla despicările exact după același
ca în cazul cînd am considerat numai momentul. cinetic orbital. Le.
ER
procedeu
1: În cazul cînd avem un număr impar de electroni, J este semiintreg,
(2J +1) este par şi reprezentările grupului de rotaţie nu mai sint date de
armonicele sferice. Prin folosirea conceptului de.grup oristalin dublu, se
IV
pot obţine în acest caz rezultatele dorite. aa
“Relaţia (IV.6.6) care dă caracterul unei rotații estelvalabilă atît
UN

atunci cînd momentul cinetic total J este întreg cât şi cînd este semiintreg,
Pentriv'rotaţiile de unghi « putem deci scrie

*_“sin(J + 1/2) a (IV46.10)

ala)
L

o sin(a[2).
RA

Vom considera, o rotaţie de unghi (4-+27)

sinȚ( + 1) (a + 23] (192% (0). Iv.621)
NT

7 „(arâz)
Kaka) = sin(a/24-7) ..
CE

Aşadar, pentru J semiintreg caracterul reprezentării are două valori.

O rotaţie de 2z.ar trebui să lase totul neschimbat, pe cind în cazul de faţă

O 4a 2) = Yoo). (1V.6.12)
/
SI

" Pentru J semiîntreg avem însă

(IV,6.13)
IA

(a e 47) = fata),

astfel că reprezentările acţionază ca şi cum identitatea, este o rotaţiede 47.

U

în scopul dea analiza această situaţie pentru J semiintreg, va trebui să facem

supoziţia fictivă după care cristalul revine în el însuşi numai după o rotaţie
BC

de unghi 4= şi are proprietatea că R? = E însă RZA... :

174
 - Acest grup lărgit conţine de două ori mai multe element
cel original şi este denumit grup cristalin dublu. Grupul e decît
dublu
multe clase decît cel original, însă nu în mod necesar de două are mai

RY
deoarece
ori mai multe

ZAROD)=140) 0 „(IV.6.14)

RA
Ca, urmare RO,și 0, pot să, aparţină unei aceleiași clase de
lenţă. Acest lucru e posibil dacă şi nunai dacă există o altă axă echiva-
de ordinul 2
perpendiculară pe cea considerată. . o.

LIB
: Să considerăm cazul grupului dublu octaedric 0". Acesta, este format
din 43 elemente : 24 ale grupului O, iar alte 24 obţinute din combina
rea. lor
uk. ' a
Faţă de cele 5 clase ale grupului O, în acest caz, ţinînd seama
(1V.6.14) nai avem și clasele R, RO, RO,. Deci trebuie să adăugă de

ITY
reprezentări ireductibile și 24 elemente. Acest fapt poate fi realizat m 3
cu teorema de. dimensionalitate (1V.2.20), păstrind cele în acord
5 reprezentări
ordinare ale lui O0(T,... [3) şi adăugiînd trei noi reprezentări
IT, IL, şi Ts de
dimensiuni 2, 2 și respectiv 4.

RS
| !
n construcţia tablei de caractere a lui O' sintem avantaj
aţi de
strinsa înrudire existentă între 0! și 0... Siaia Da
Pentru început, putem găsi caracterele tuturor reprezentărilo
E r
„mormale” - [Tunate ci Su
i ARA) = 44),
IV
PI

(1Y.6.15)!
UN

unde A este orice element al grupului asigurind ortonormarea între linii.

În veprezentările cu dublă valoare luăm
,
„i 1 , „ PE -
..
i
-: . ; a.
a VRAD) MA) o 06.16)
AL

fapt ce asigură ortonormarea, între coloanele -R Şi FE. | dă i

Vom lui conform ecuaţiei (1V.6.14) z(R0,) = x(02) = 0. În cazul
cînd nu
TR

există axe 0, perpendiculare, astfel cs, RO, şi 0, să fie în aceeași clasă,

argumentele de mai sus nu mai sînt valabile și XC) = — z(02) z 0.
Pentru J întreg, Ky( RO) = Xy(0) şi caracterul este . ortogonal pe
caracterele tuturor reprezentărilor ireductibile noi cu două valori.
EN

Des-
compunerea se face în întregime în reprezentări cu o singură valoare şi
se
lucrează ca și cînd grupul nu ar fi dublat. Pentru J semiintreg am văzut
că 1y(R0) = — X3(0) pentu rotații arbitrare. Caracterul va fi ortogon
al
/C

pe acela al reprezentărilor simple şi descompunerea, este în întregime în

"xeprezentări duble (T6, TI, şi [4 pentru 0'). Evaluînd caracterele pentru J
semiintreg cu relaţia (1V.6.10) obținem rezultatele din tabelul
IV.10.
pentru ionul liber. | îi |
SI

_ Otilizînd aceste rezultate în formula standard de descompunere

găsim că: i
IA

Di — Is 3 Dap > Te 0, + Te

Daf, Doe Te
U

2T (1V.6.17)
BC

Dn > T, + Tg,

175
 x ivelele cu J =1/2
= sau 312 sinţ nedespicaite într-un cîmp cubic. Nivelul cu
= 5/2 se despică într-un dublet şi un cuadruplet ete. Notăm că reprezen-
tările Te» 3 şi [e sînt de dimensiune pară, deci mai mare ca 1. În consecinţă

RY
TABELUL 1V.10 ..

| a

RA
3C,+ |60,+ N

LIB
1 = (=
1 7 19
— -) V/2:|- ia —,
2 2 2 2
IE ( 39 i | | 3 1u
D RIL
03 +0 || 10922, 2... | o 0. | 0 lo y= 2, ii

TY
, e ţ. 2 2 : RI , 2:-2 2

0| 5
0[I=—— [5 13
... |-V2WVa[9=—, >...

SI
2 2 [i | „2 2 ].

toate nivelele sînt cel puţin dublu degeneraite.. Acest rezultat obținut

ER
pentru momente cinetice totale semiîntregi (număr impar de electroni)
este adevărat în cimpuri electrostatice cristaline de orice simetrie, deoarece
constitue o consecință a invarianţei la, inversia temporală, după cum
IV
am văzut în $ IV.5.2 (teorema Kramers).-- |
UN

"O, Introducerea efectelor de spin în cazul câmpului mediu |

"În $ IV.6.2A am neglijat efectele de spin şi am găsit numai struotura
nivelelor orbitale. Peste degenerările evidenţiate de această analiză se
suprapune o degenerare suplimentară de spin de ordin (2$-+1). Dacă
L

introducem acum cuplajele spin-orbită şi spin-spin astfel încît spinii să

RA

poată simţi simetria reţelei prin intermediul mişcării orbitale, apar efecte
de ordinul doi care pot ridica parţial degenerarea, de spin. Putem evalua,
această ridicare a degenerării introducind reprezentările produs direct,
NT

bazate pe produse de funcţii orbitale şi de spin. |

„Să considerăm despicarea termenului “P în cimp. cristalin cubic,
Starea orbitală Ps see despică în . | -- „
CE

D= Ta + T a (0V:648)
Fiecare din: aceste reprezentări o vom combina cu reprezentaitea Dan = Ts
/

a spinului (S$.=— 3/2). Folosind relaţia, (1V.2.39) pentru descompunerea

SI

reprezentărilor produs direct, găsim |

IA

Ta X Tes = T 8 Pa |
Ta X Te = Te + Iş +25, - (IV.6.19)
U
BC

I; X Ts=T$+ IT, +21.

176. Ă
Rezultă deci, că nivelul T» își menţine degenerarea, de ordinul 4, pe cînd
nivelul IT, se despică în 4 nivele distincte de degenerări 2, 2, 4 şi 4. În figura
IV. 10 prezentăm structura de nivele a termenului îF în cîmp cubic de

RY
diferite intensităţi, comparativ cu cuplajul spin-orbită. În paranteză sînt
date degenerările nivelelor..

RA
DL ICI
i “Fo/a(10) Te 12) br
all o |

LIB
Sg , N
ra
Da [ ÎN

i I: | : „ Na fa (4) 277

r, (2);/ »
, E /

ri E

ITY
i ami Di [7 (2) cal

i . “Fa (8) m (4)

RS
E
„dl /
N
SU 4
D Sa [e (4)

. Ip a“ ÎNC a SE [6 (2) N 4
4
F(28) v. si 15 (12
——
E Tg (a) > 5 (12)
ia IS | ra (4) "a pi
IV
A NOPa 206) OT /
iN SI = _f7 12] Da
UN

Na
N, |
| V

| A
AL

“Fa (06) To (4) Tla

TR

“atom liber atom liber cuplaj LS cuplaj LS cimp

Ii cuplaj LS puternic slab cristalin:
EN

| | cîmp cimp
cristalin cristalin -
puternic
/C

slab
€ ine de diferite intensității
Fig. 1V.10.— Despicările ni velelor 4F în cimpuri cristal
comparativ cu cuplajul spin-orbită.
SI

D. Cîteva conchizii
IA

Degenerarea şi despicarea nivelelor ionilor în cîmp cristalin pot îi

aflate cu precizie din considerente de teoria grupurilor. Ordinea, energetică
U

și
a nivelelor nu poate fi aflată decît recurgînd la teoria perturbaţiilor
BC

cristalin.
estimării (chiar grosicre) ale câmpului
11 — c 23
172
 În analiza cîmpului cristalin folosim unele simplificări :
a) Am |
presupus că ionul se află într-o stare de ionizare definită.
b) Interacţia ionului cu. vecinii săi poatefi exprimată cu ajutoru
„potenţialului electrostatic clasic. l

RY
aa a
c) Funcţiile de undă ale ionului nu se acoperă cu funcţiile de undă
ale vecinilor. Acestea, înseamnă că funcţiile de undă perturbaite
ale ionului
în solid, pot fi exprimate ca o combinaţie liniară de funcţii ale ionului
liber.

RA
În realitate funcţiile de undă ale atomului introdus în solid
au tendinţa,
de expansiune şi practic ne aşteptăm să apară o acoperire a acestor
a. Da-
torită acestui fapt un număr însemnat de date experimentale nu
pot fi
explicate prin modelul electrostatic. În aceste cazuri se apelează la

LIB
mai complexe cum ar fi teoria orbitulilor moleculari. În forma, cea teorii
mai sim-
plă, iuneţiile de: undă ale complexului (ioni + vecini) pot fi
scrise ca o
combinaţie liniară
de orbitali atomiei

TY
V=o+ Yu gi (1V.6.20)
1 .

SI
Funcţiile e caracterizează atomul central, în timp ce e, sînt cele ale veci-
nilor. Funcţiile y se transformă după reprezentările ireductibile ale grupului
punctual al complexului, care nu este în mod necesar același cu grupul
punctual al ionului central.
ER , | Poe
Se poate arăta că funcţiile e se transformă după reprezentările
ireductibile ale grupului -punetual al ionului central -ca şi în cazul
IV
modelului cimpului cristalin. Modelul cimpului . cristalin, este limita teoriei
orbitalilor moleculari, în cazul unui grad mic de acoperire (a, mic), adică
în sisteme caracterizate prin legături ionice. Meritul modelului cimpului
UN

cristalin îl constituie faptul că funcţiile de undă sînt selectate în acord

cu
simetria grupului punctual al ionului central. |
L

IV.6.3, Nivelele energetice ale ionilor în cristale

RA

În determinarea nivelelor energetice ale ionilor în cristale va trebui să

analizăm forina potenţialului cîmpului electrostatic cristalin. În orice vecină-
NT

tate cristalină, se poate estima cîmpul şi potenţialul lingă ionul considerat.

În acest scop, se presupune că electronii ionului magnetic (pentru care se
neglijează efectele de ecranare datorate păturilor exterioare complete)
se află într-un potenţial efecțiv care înlocuieşte efectul sarcinilor înconju-
CE

rătoare, deci Sa A
AV = — o(r), „(IV.6.21)
unde e(r) este densitatea, de sarcină în poziţia r. | i
/

Neglijind acoperirea funcţiilor de undă ale ionului magnetic cu cele

SI

ale ionilor vecini, rezolvăm ecuaţia, (1V.6.21) în vecinătatea ionului magne-

tic. Deci | a
AY =0.
IA

| (1V.6.22)
Aceaştă, ecuaţie are soluţii de forma, a o |
U

Ym = 5 Şi Am nt, o). „(0V.6,28)

BC

ma Piz —h

178
 În cazul cînd folosim modelul sarcinilor punctuale, avem

RY
Vo) = EI — 5 Ş q; pn pn Pa [cos (rp r)], (1V.6.24)

unde

RA
ia:
Pute (cp |
= pa dr
BOI IE 00,9)
| 7 m
Tipe). Vas
7 =

LIB
Folosind relaţiile (1Y.6.23) — (1V.6.25) obţinem

A =
LL (1) ŞI gr i (0 op). (IV.6.26)

ITY
cg(2n + 1) j

So marea 'după 3, ar trebui să parcurgă, toţi ionii din reţea, dar de obicei
su si mează doar pentru vecinii din prima sferă de coordonaţie.

RS
Funcţia ce reprezintă potenţialul, reflectă simetria punctuală a,
“reţelei cristaline, în sensul că trebuie să fie invariantă la operaţiile grupului
punctral corespunzător. Cu cit simetria este mai scăzută, cu atit în dezvol-
tarea, lui (1V.6.23) vor apare mai mulţi termeni. Prather [36] face o sinteză
E
a acestor termeni corespunzător diferitelor grupuri punctuale.
IV
„Cea mai convenabilă expresie pentru Y(r)o obţinem cînd axele
alese sînt axe de simetrie ale grupului punctual. În dezvoltarea relaţiei
(1V.6.23) trebuie să ţinem seama de unele reguli generale [17]:
UN

la) V(e) trebuie să fie real, deci V(r, 6, o) = V*(r, 0, e). De aici rezultă

- na An (—1)n
= An, | (IV.6.27)
AL

b) Simetria lui V(r) impune anumite condiţii, reducînd astfel numărul

termenilor A. Dacă, de exemplu, există un centru de inversie în cristal,
avem
TR

Vl 0 0) = Vira—09+a). | (LV.6.23)
EN

De aici, se deduce, că pentru n impar A? =0.

c) Dacă 2 este o axă de simetrie de ordinul n, potenţialul va conţine ter-
meni "cum = —n...ku. , |
d) Elementele de matrice pentru 2 > 2m sint nule şi ca atare dezvoltarea lui
/C

V o vom limitala aceşti termeni. Astfel pentru ionii elementelor de tranziţie

-3d, vom avea termeni corespunzători lui n = 4, iar pentru grupa 4,
termeni pînă la n = 6. Termenul corespunzător lui n = 0, poate fi omis,
deoarece avind o valoare constantă, are semnificaţia unei deplasări a tuturor
SI

nivelelor energetice, cu aceeași valoare. |

„În funcţie de simetria reţeleiîn (IV.6.23) apar funcţii de undă avind
IA

simetriile | | 5 | |
m'= 0 axială , |m| = tetragonală,
U

[m] = 2 rombică , |m| = 6 hexagonală.

BC

|n] = 3 trigonală,

179
 Neinsistînd asupra dezvoltării relației (1V.6.23), redăm expresi
a potenţia-
lului cristalin în cazul simetriilor cubice, octaedrice şi tetraedr
ice, în
coordonate sferice şi respectiv carteziene

RY
V = Di Y4(6, e) Je LX4(6, o) + Xi* (0, ș)l-+
| aia 3

RA
(0V6.29)
+ De [ze $) — |czue, e) Xe*(0, dp

LIB
respectiv | | Ea
= | (otto) — Dr] Di taste +

TY
| (1V.6.30)
„15 24 a 2 2 15 |
+ 7 (22 pia? 24-72 pi 4 pj2pi A 22 4 A p2 gi) — 47 )

SI
unde coeficienţii D;, D;, 04 şi Dg sînt daţi mai jos .
Di ci
ER Pe Do -- D;

256 ar | —35
IV
Simetrie cubică IL.
| “8 75| —56 q
i LL. e | A;
27 £9 /= R5 |. 187 ep R3 “99 i3z Ri 9r ep R?
UN

- Simetrie 7 gr 35 gg 3 qrâ 21) gq

octaedrică. 129 /= R5 167 5 R5 3e9 132 R2 8re RN?
Simetrie. a p 7 qrî |
L

35 gg d qm. |. —28 gg
tetraedrică "27en Rs |. 36 | sein |
RA

Se vede că cea mai importantă, contribuție la Y o au termenii de

gradul
patru. Coeficienţii 04(.D,) diferă ca semn depinzîndde faptul că
simetria
NT

este cubică, eve sau octaedrică. Această schimbarede semn conduce

inversare în ordinea nivelelor
la o
energetice, şi deci la o comportare dife-
rită a ionului în cele două tipuri de simetrii. |
Două din ipotezele simplificatoare în care au fost deduși
CE

coefi-
cienţii 04 şi De din tabelul
de mai sus pot fi depășite [37]. Astiel, potenţia-
lul (1V.6.30) poate fi modificat încât să includă efectul de ecranare
„electronilor de condueţie în metale (în [37] se consideră al
un potenţial
coulombian ecranat). În al doilea, rînd, proprietatea de invarianță
/

a poten-
țialului cîmpului cristalin la, grupul punctual holoedric al reţelei
permite
SI

obţinerea unei expresii în care contribuţiile vecinilor echivalenți sînt

manifest egale. Acest rezultat permite sumarea, potenţialului peste
oricâţi
„ioni vecini cu efort de calcul minim. Rezultatele obţinute în [37] pentru
IA

compușii cubici arată că ambii coeficienţi C, şi Ds din (LV.6.30) sînt

daţi
de îapt de produse dintre coeficienţii standard din tabelul de mai
sus şi
niște factori numerici multiplicaţivi care depind numai de structura,
U

cristalografică a, compusului (factori de structură geometrică, ai coeficie

nţilor
BC

de cîmp cristalin). Sa
180 .
 * Valorile obţinute pentru factorii de structură geometrică, YŞi Pai
unor compuşi cubici sînt date mai jos pentru potenţialul coulombian
Mă |

RY
(1V.6.24). +

Simetrie octaedrică | Simetrie cubică Simetrie tetraedrică

RA
cub simplu NaCl | eve CsC1 diamant | . ZnS

F, 0,887 1,022 | 0,486 | 1,460 | 1,0417 | 0,89%

LIB
Pg | 0704 |: 1,319 1,119 | 0,884 | 0,916 | 1,087
Următoarele concluzii sint imediate: . |
— factorii de structură geometrică disting între caracterul ionic

ITY
(ex. CsCl) sau metalic (eve) al unui compus de coordinaţie dată ;
— contribuţia factorilor de structură geometrică la modificarea
rezultatelor teoriei cîmpului cristalin depinde de compuşi. Astfel dacă
pentru compușii cu coordinaţie tetraedrică rezultatele rămîn practic

RS
neschimbate, pentru cei cu coordinaţie cubică ele se modiiică într-o măsură,
apreciabilă. E |
- Termenul perturbator, datorită cîmpului cristalin, este dat de

N
j
|
|
IP = >, qiVu
E (1V.6.31)
IV
7

unde sumarea după î se face pe păturile electronice incomplete, cimpul

UN

ristalin afectind păturile interioare doar în ordine mai înalte ale teoriei
perţurbaţiilor. o
În calculul nivelelor energetice ale ionului în reţea, o importanţă
deosebită o prezintă obţinerea elementelor de matrice ale hamiltonianului
AL

perturbator J£, între stările ionului liber. Matricele astiel formate pot fi
diagonalizate pentru a găsi nivelele energetice şi funcţiile proprii ale ionului
în cîmpul cristalin. Se pot folosi următoarele metode :
TR

Aletoda integrării directe [38]. Funcţiile de undă ale ionului liber sint;
dezvoltate în stări implicind funcțiile de undă V, ale unui electron pe care
acţionează termenii corespunzători 7, din hamiltonianul (1V.6.1). Ele-
mentele de matrice, în coordonate polare, se reduc la o sumă de termeni
EN

de forma

| ora 8, 9.) 7” Fr (ru 0 e) Ora 0, 0.) do. (1V.6.32)

/C

Partea unghiulară a acestor integrale se poate evalua ușor, dar în schimb

partea radială 2(7) de obicei nu se cunoaşte. Pentru rezolvarea problemei
SI

se ia ca parametru
= ( (Zr) 72 ar, (1V.6.33)
IA

valorile <> calculindu-se teoretic. Pentru ionii păminturilor rare,

U

aceste valori au fost calculate de Freeman şi Watson [39]. O discuţie”

privind limitările numărului de elemente de matrice diferite de zero este
BC

dată de Hutchings [17].

181:
 Aetoda operatorilor echivalenți [40]. Aceasta,
convenabilă în evaluarea elementelor de matri apare ca o metodă mai
atunei cînd starea fundamentală a, ionulu ce ale potenţialului cristalin
i în cimp cristalin este bine se-
parată de stările excitate. Metoda. reprezintă

RY
o aplicare a teoriei Wigene-
Eckart” [41]. Regulile ce stau la baza aceste
i metode pot fi sintetizate
astfel : . | .
Elemente
le de matrice ale unei expresii J(z, y, 2)
de un anumit grad

RA
sint proporționale cu elementele de matrice
ale unui operator similar în
care 3, 7, şi 2 sînt înlocuiţi prin Ji, J, și J,.
Petit ai ține seamade faptul
Că Ja, J, şiJ, nu comută, produse ale lui
z, 17 Și 2 se înlocuieşe prin expresii
conţinind toate. combinaţiile posibile ale

LIB
lui
mărul total de combinaţii. Astfel acest oper Ja, J, și J, împărţite. la nu-
ator prezintă aceleaşi proprie-
tăţi de transformare la, rotații ca şi potenţialu
l. Metoda, conduce la 0 Sim-
pliticare considerabilă a calculului elementelor
„Să ilustrăm metoda, prin citev de matrice ale potenţialului.
a exemple : DI

TY
Sr) 09 BPI +1] = ap 0505,
r lee %. Sa e
5

ae

SI
d (2 — i) = ay Cr
i
ER (OG)
' aa , ag

„Da (20 — 62392 + 4) 1.

By <) 3 (J; +J1)=
,
pr05 O),
ll

Il)
4
IV
Sans ada,
UN

a“.

Dacă avem de exemplu de calculat; elementele de matrice ale. sumei

>, (825 — 12) între două stări, putem serie
Se
L

2
RA

ALSIILi Ş, (82 — 19) 181, =

= ap (2 (SII! 10392 — ITI LS II».
NT

Factorul multiplicativ , este o constantă numerică

depinzind de numărul
cuantic orbital al electronilor în pătura incompletă
Z, 2 numărul acestora,
CE

și J. Constanta se notează prin By pentru termen

ii de gradul patru şi %y
pentru termenii de gradul sase.
Folosind datele din tabele [17] în cazul unui cîmp cristalin.
de sime-
trie cubică avem . . - |
/

pi = Cip, Gr [02 +504] — e (1%) [02—21 04],

SI

(1v.6.36)
respectiv
IA

, Să
JL. = Bt [09 + 504] + Ba [09— 21 04], (Y.6.37)
Pentru cazul general avem | |
U

i
H= BO. „ (DV.6.38)
BC

182
 IV.7. lonil din grupele. de tranziţie 3d şi af. -

RY
| Cimpul cristalin poate influenţa mult comportarea. magnetică a
ionilor în cristale ; această comportare în multe cazuri diferă de aceea a
ionilor liberi. Pentru exemplificare vom analiza ionul Cu?+ în cimp
cristalin de simetrie cubică cît şi tetragonală. Vom trece apoi în revistă

RA
comportarea: ionilor elementelor de tranziţie 3d cît și a unor ioni ai pămintu-
vilor rare. Vom folosi metoda clasică la analiza comportării ionului Cu 2+
în timp. ce comportarea celorlalţi ioni 3d cît şi a ionilor păminturilor

LIB
are o vom discuta calitativ utilizind teoria grupurilor.

IV.7Ă. lonul Cu2* în cîmp cristalin de simetrie cubică

ITY
a

„şi tetragonală | |
A. Câmp cristalin de simelrie cubicii

RS
Tonul Cu2* „simte? un cimp ce are simetria aproape cubică de
exemplu în SOAMg -5H20 [15,.42, 44]. Confivuraţia iundamentală a acestui
ion este 349, deci are o gaură în banda 3d. Această stare poate ti descrisă
cu ajutorul unei funcţii de undă unieleetronică, „reprezentind tuneţia de
undă a „săurii”, În starea fundamentală [= 2 și S= 1/2, deci această
E
IV
stare in absenţa'unei perturbații este degenerată de (2L-+-1)x 25+1)=
— 10-ori. Hamiltonianul poate îi scris
/ = | | RE
UN

ă IP = AX, + eV. (n) — 25, (1V.7.1)

J

unde 1 este pozitiv.

AL

| Să considerăm ionul într-un cîmp cristalin de simetrie cubică.

Folosind relaţia (1V.6.23) avem.
TR

Var) = an In (0,9). (VL 7.9)

n, m
EN

Proprietăţile de simetrie ale vecinătăţii sint incluseîn Yar) prin

tuneţiile Yn(9, e) şi în componentele matricei lui V.(r) prin integrale impli-
cînd produsul a trei armonice sferice. Elementele de matrice ale lui
/C

V;() pot fi evaluate utilizind relaţiile [15]

. , ! . 1/2
( Vu Ye Vu do = (e nani ! C(ninong ; 000),
Maam3) C(nuhana
E 4 (2na + 1) | |
SI

| a (1V.7.3)
unde 0 sint coeficienţii Clebsh-Gordon. Aceşti coeficienţi sint diferiţi
IA

de zero numai pentru o

U

Na E Nk No at ha — Lp ch. ha — hal,
BC

Ma = Mk Ma.

183
 Indicii 1 şi 3 se referă la funcţiil
e de undă d (pentru electronii 3d,
= N3=2) iar indicele 2 la, armononi n =
cele sferice din dezvoltarea, lui
n (1V.7.2), singurii coeficienți Ver).
(SIV. 6.3). Din cauza, simetriei ridi A" nenuli sînţ A$; Ai şi Azi
cate a octaedrului acești coeticienţ

RY
sint independenți. Astfel (1V.6.29 i nu
) a

Vă) = Ari | YA(0, e) + |E20 9) + Tito, 2] (UV7.4)

RA
Elementele de matrice ale lui Vu(r) sînt SAL,
Omiţind scrierea, numerelor cuantice As | Var) | LR U.

LIB
bune, avem AR
CUL Vale) | My = i
Sa îi _(Y.7:5)
= 49 f 2247) 6 an | PL | Y2(0, e) + > [Y:0,

TY
9) Pit (6, orar do.
Puncţiile de undă normate ale stări

SI
i d sînt,
Qui = 20) Yu (9, 9).

ER
(1V.7.6)
Elementelede matrice nenule als lui (24, |eY, (0
sint |
IV
e 40| V.10) = — 6 Dg es E 21V.|
| +2 =—Dg, E
(1V.17.7) |
e LIV] 1 = 4 Dag CE ZILE 2) = sa,
UN

unde :

Dg = eA3 <t)
——, 1V.7.8
| | 237/e | (
L

Stările şi energiile proprii în prezența

potenţialului
RA

cubic sînt
W-2 — (di? —
m Qi?) | Mae
„p=a|
NT

pt = pa PE = Eo + 4Dg, pre = (Dy2 + Da?) E=Eo—6Dq.

Să |
CE

| | j2 |
VI= bt i | (IV.7.9)
| Ma

Am notat prin Ep energia ionului liber

Cu2+. o
„Se vede în figura IV.11 că starea 2D a,
în două stări, una, triplu degenerată I (4) iar ionului Cu2+ este despicattă,
/

alta dublu degenerată, Ta(e).

Funcţiile de undă sînt combinaţii liniare ale
SI

tabelul III.1 — care se transformă, una în alta armonicelor sferice —

simetrie cubice: În forma cînd se aplică operaţiile de
-normată acestea sînţ; |
IA

3 ay; 3 ya; 3 ze
| Bai F id, (IV.7.10)
U

pe-a; |
Eta 3
— sp,
BC

184
Cauza, degenerării rezulţă imediat, introducind relaţiile (1V.7 .10) în expresia,
lui V.. Apare astfel că cei doi orbitali e(T,) sînt echivalenți: geometric ca

RY
dealtiel şi cei trei orbitali i (15).

Sam
+4Dq(3)x2 (rş)

RA
2>,yz.
| A
-2 01) x 2 (FL x
2ol5)x 2 A 5 y

LIB
+2 2-11 )x2 (ru)
22% 2_.,2._,2
26, Dal2)x2, (n3i x
y
(73)
4

ITY
22

In Ă ionteY Îiont eVeteVr

RS
„Fig. 1V, 11. — Despicarea stării 2D a ionului Cut în cimp de simetrie cubică.
/
/
Ordinea, nivelelor depinde de tipul coordinaţiei, octacdrică şi res-
E
pectiv cubică. În primul caz, figura IV.4, ionul O” este înconjurat de 6 ioni
tormînd un octaedru, în timp ce în cazul al doilea, ionul O de cătreS ioni,
IV
formînd un cub. În ambele situaţii simetria de rotaţie este aceeaşi, însă;
ordinea, nivelelor este inversată. Energia, cea mai joasă corespunde poziţiei
UN

în care separarea între distribuțiile de sarcină electronice avînd acelaşi

semn/ este maximă.
| Distribuţia, densităţii de sarcină în planul oz pentru armonicele
cubice ay și a? — ş2 este reprezentată, în figura IV.12, Pe aceeași figură
sint dispuși şi ionii vecini ce ocupă poziţia octaedrică. „Gaura d poate fi
AL

privită ca o sarcină pozitivă, starea (b) este mai stabilă comparativ cu

p
TR

«
EN
/C
SI

Î
IA

a) - lb).
Fig. IV, 12. — Distribuţia densităţii de sarcină în planul zoy corespunzătoare
U

armonicelor (xy) și (22—y2).

BC

starea (a), deci nivelul cu energie mai joasă va îi Ta. Situaţia, va îi inver-
sată în cazul unui ion care are un electron în învelișul 3d (ca V3+). Poziţia

185
 nivelelor energetice ale acestuia este echivalentă. CU : schimbar ea semnului
cimpului cristalin. |

RY
B. Cimp cristalin de simetrie tetragonală

Cimpul cristalin în jurul ionului Cu2+ nu este însă exact cubic, octa-

RA
edrul ce înconjoară acest ion fiind deformat. Această, deformaţie este
rezultatul efectului Jahn-Teller (ȘIV.8. 3) care conduce în. cazul de faţă
la o uşoară alungire a octaedrului în lungul uneia din axele. de ordinul

LIB
„patru, pe care o considerăm drept axa 2. În plus faţă de potenţialul cubic
Var), ca rezultat al distorsiunii, vaapare un potenţial Vr(r) avînd simetria,
tetragonală. Deoarece distorsiunea, lasă vecinătatea, ionului Cu2+ invariantă
la invezsie, Ve(r) nu va conţine armonice sferice impare. Deoarece se păs-

TY
a . ..
trează invarianţa la rotații de unghi Tao. . A .
3 în jurul axei 2, sînt permise numai ..
armonicele sferice cu], = 0, 4-4. Astfel

SI
Yar) = 402 re (6, 2). E i | vaz)
ER
Stările. proprii în irezăiiţa 7)r), date de relaţiile UV. 7. 9), nu condiie. la
elemente 'de matrice. nediagonale ale lui Va(r), astfel că ele rămin stări
IV
proprii Şi în prezenţa, lui Vale), fiind însă, deplasate i în energie. :..
"Blementele de matrice pot; fi obţinute din - |
UN

CUL Vote) A) = A$ 0 pu x mia

ra |
L

= 43 02) (=) 0(222 ; 21,041) 0(222

; 000)..
RA

Mee TE |
NT

Folosind tabelele de coeficienţi Clebseh-Gordon se obţine

APIA pa,
2
CE

pet Va pap OVI)

/
SI

ra
221 W7 2 2
IA

un de -
U

A = 3e 40ae ) E |
BC

186
Nivelele de energie şi funcţiile de undă în prezenţa lui Vz(r) sînt

— 0z)2) LJa1

RY
E = Co + Eo4Da— q ZA;
2
3 A Y pre=(0p
(d

RA
E ” 1

c = Cot tDg +A: pai

= Di,
i (1V.7.13)

LIB
€ = Eo—6DI—
Ai pi rd)
2 2 49 -2 l

E = 6 — 60 + A; 0 = 09,

ITY
Schema de nivele energetice este prezentată în figura IV.12. Dege-
nerarea orbitală a fost ridicată pentru nivelul I, acesta fiind despicat

RS
în două nivele de energie. Nivelul I; a fost despicat în două nivele din
care unul este dublu degenerat. ”
P entau ca degenerarea să fie complet ridicată, trebuie ca deformația
E
să aibă o simetrie mai căzută decit cea tetragonală, de exemplu ca aceasta,
să fie ortorombică.-Nu vom analiza însă această situaţie care poate fi
IV
tratată în mod analog cu distorsiunea tetragonală.
UN

|. CL Interacţia spin-orbită
Notăm că în starea fundamentală, degenerarea orbitală a fost
ridicată de cîmpul cristalin tetragonal, însă nivelele de energie ale ionului
rămîn dublu degenerate datorită spinului. Valoarea medie a momentului
AL

cinetic orbital pentru starea fundamentală (proporţional cu momentul

orbital al stării) este nulă. Aceasta este de așteptat pentru ostare nede-
generată; orbital. Cînd valoarea medic L este zero pentru o stare, momentul
TR

orbital este „îngheţat”. În starea fundamentală ionul nu poate avea

o contribuţie orbitală diagonală la momentul magnetic. Vom vedea
însă că există totuşi o contribuţie nediagonală orbitală la starea funda-
EN

mentală a momentului magnetic.. | |

Şă; considerăm în cele ce urmează efectul cuplajului spin-orbită.
Pentru aceasta este necesar să includem în mod explicit dependenţa,
de spin a stărilor proprii ale hamiltonianului
/C

= i Vin) + ear) (1V.7.14)

şi astfel să evaluăm elementele de matrice ale lui Za = — MS.
SI

7, nu e diagonal în reprezentarea pe câre 0 utilizăm, deci va

produce o hibridizare a funcţiilor de undă ale nivelului fundamental cu
IA

funcţiile de undă ale nivelelor excitate.

WE? ? = p2, 2 — =)
Stările noi obţinute le vom nota prin 2 2 9 ?
U

a PI IN... IL
BC

el
+2 3 Wa), V=I, =) ȘI 9-3 )

187
 Elementele de matrice diferite de zero ale lui —ALS implicând iunc-
țiile de undă |V+?, =>) și pt? 7) ale stării îundamentale degenerate

RY
se pot obţine seriind că

— IS = — (2 Sr BL sr) (0V.7.15)

RA
«a

și atilizină proprietăţile operatorilor J: ţ(JU[,) =

LIB
VI FII LILI șI, Aa +1). sai
Rezultatele pentru L = 2 şi 8 = 1/2 sînt:

TY
( 3, Z — MS a =) ==

SI
Ci | Ars ș = ai pn

„av. 7, 16)
e

(9
2
LE
|

2 —. ALS WaER — =
9. = “i? d
IV
| . 1 IN | 1 !
(9 pre,, — || as Ypn
2LN aa,
“ja
UN

„Deoarece
CI . a
nu există elemente
Ri „
de matrice
:
între
i
funcţiile
o .
wi, >
2
L

9
| +2, — 2 ale stării fundamentale degenerate, se folosește, teoria
RA

perturbaţiilor în scopul scrierii encr giilor stărilor fundamentale perturbate

în ordinul doi, în — LS Şi Fmnoţiile de undă, în ordinul: unu: Se obţine
astfel [18] i
NT

= | gpr2
| E | Y- 5,
! hp o a = Ea sa
| Sa (UV 717)
CE

| | = A A ca _ 2N
2 d ME uapl £
Ip : Dre
+ E-2 —Sa vo 2 T E
Ea —— Ea?
Ga '2
/

iar a | e |
SI

i CI „XJ
* El = Era— — |
Se Sa Eo2— Ea Ea — Ema ,
Dai (1V.7.18)
IA

Da 2 x
Cop = Ea — A — 2
E-2—& Eu
U

Am notat prin E E-2 Era E —a energiile stărilor p+2, V-2, ti, YI,
BC

date de (1V.7.13). |

188
 Funcţiile de undă |v, IN Şi |V, — 3 nu mai sintstări proprii ale
-. păi 1 . 1 . A x . ..

ă a

RY
lui $,, deoarece comutatorul [$,, — ALS]+0. Energiile Ea şi €_a ale îunc-
ţiilor de undă degenerate Vi! şi v-1 sînt aceleași și starea fundamentală;
rămîne dublu degenerată.

RA
Includerea interacţiei spin-orbită nu a ridicat dubla degenerare
a stării fundamentale a ionului Cu?t. Această degenerare este prezisă
de teorema Kramers ($IV.5.2).

LIB
D. Efectul Zeeman

În cazul în care asupra sistemului acţionează un cîmp magnetic H,

haimiltonianul ionului Cu?+ nu mai este invariant la inversarea timpului .

ITY
Degenerarea stărilor | şi |W_a2) dată de relaţiile (1V.7.17) va fi înlă-
turată de cîmpul magnetic extern. Hamiltonianul Zeeman 37, este

RS
E, = o up LL + 25) H =
(IV. 7.fu
== Ho0 balta + 252) “ + 2uo bal De -FaS E + Z2 ho ua L +
IL 28 )H
IV
unde m t = Hat in,
„Despicarea stării fundamentale poate fi evaluată prin teoria per-
UN

thubaţiilor. Vom diagonaliza ecuajia, seculară 2 X 2 datorită lui 3£,, obți-

ută din stările neperturbate va Și V_ a. Elementele de matrice diferite
e zero date de. (VL) în ordinul unu în interacţia spin- -orbită
AL

sînt
4
Va | VW) ==uou (era)
TR

Ch | VĂ oo E — E]
A
(alora va)= — ho up E (1 + a) (1V.7.20)
EN

2 2 E +2 .9 —

Cage 2)= (o attlY = oa (1 +).

/C

Determinantul ecuaţiei seculare este

SI

Ip 4Ă
ti) —| A
z(a + a)
IA

ho ha | + C-2 — E
“ e vo a Ea — Ea
I
O

? ,
U

to up H* ( + Ca e ) — Hou He ( + a) — €
dl > C+2 . E-2 — Ea
BC

(1V.7.21)

189
 Notind :

RY
Ca — Era E
. „(IV.7.22)
d = 21 | + a)
4) N iCa E

RA
| | . a U E-2 — Ea E RI RR
aven | SR: “a

LIB
Ju ko up II, — 2€ Ji bo ta (Ha — iH)Ă NE
1=0. (V.7.23)
. Ho Ho (Ha + iH,) - —9 Ho Ha H,—2€

TY
Energia Zeeman este |

SI
€ = + Va sin? 0 -+ gi Cos? 0 Ho Un II, (1V.7.24)

ER
unde 0 este unghiul dintre cîmpul magnetic aplicat şi axa 2.
„Experiențele de rezonanță paramagnetică pentru: ionul Cu2+ în
SO,Cu.H,O conduce la valori 9 = 2,4 şi g, = 2,06. Aceste valori sînt în
acord cu datele obţinute din măsurători magnetice. Valoarea gy = 2,4
IV
evidenţiază că contribuţia momentului orbital este. departe de a fi negli-
jabilă și că, în acest caz calculul perturbativ pe care l-am făcut ny poate fi
UN

considerat decît ca o primă aproximație. cer

„Explicaţia faptului că guy şi g, nu sînt egale stă în faptul dă, în
această limită, starea fundamentală nu mai este nedegenerată orbital
și analiza -de faţă nu este valabilă. Ca urmare a interacţiei spin-orbită,
partea orbitală a momentului magnetic nu mai este complet îngheţată.
L

Comportarea de mai.sus ilustrează modul cum anizotropia cristalului dă

RA

naştere la o anizotropie în comportarea magnetică.

NT

IV.7.2. Hamiltonianul de spin

Calculul stării fundamentale şi al nivelelor de energie ale ionului
CE

paramagnetie în cîmp cristalin incluzînd interacţiile spin-orbită, spin-spin,

hiperfine şi de-tip Zeeman poate fi formulat într-un -mod care este con-
venabil pentru interpretarea datelor experimentale. Ca rezultat vom
obține un hamiltonian efectiv care este un polinom în operatorii spinului
/

electronic cît şi ai spinului nuclear. În cele ce urmează vom considera

numai contribuţiile electronice.
SI

| Metoda hamiltonianului de spin a fost introdusă de Pryce [44]

și dezvoltată de Abragam și Pryce [45]. Aplicațiile metodei la ionii. meta-
IA

lelor de tranziţie 3d sînt date în unele lucrări [46, 47]. |

Să considerăm un spin fictiv S ale cărui componente sint:
U

FO 110
SI = 2 Sa ua 1190 „(IV.7.25 _
BC

| (1 d): |,
“i ): S ) (
190
Cu ajutorul acestui operator de spin efectiv, putem introduce conceptul de
hamiltonian de spin. Hamniltonianul Zeeman (1V.7.19), pentru ionul Cu2*
în acest caz poate fi scris în forma

RY
32, = po ue [0 S + gale Si + IL SI (IV)

RA
Calculul energiei de perturbaţie într-un cîmp magnetic, dirijat:
după o direcţie axbitrară, se reduce astiel la determinarea valorilor proprii:
ale hamiltonianului de spin (1V.7.26).

LIB
Hamiltonianul de spin (1V.7.26) seris pentru S= 1/2, poate Li gene-
valizat în cazul unui spin arbitrar, S. În cele ce urmează nu vom deduce:
forma, hamiltonianului, limitindu-ne la a analiza rezultatul final.
“În cazul ionilor de tranziţie 3d, contribuţia principală la momentul

ITY
magnetic provine de la spin. Termenul următor care dă o contribuție
orbitală la momentul magnetic, legată de spin prin intermediul interacţiei
'spin-orbită, apare în ordinul doi în hamiltonianul perturbator, fără a,
epuiza toţi termenii de ordinul doi. Se pot calcula astfel, termenii în 20,

RS
HI: şi AH ai acestui hamiltonian. Rezultatul poate fi seris- sub forma unui.
hamiltonian de spin, valabil pentru un spin S, arbitrar [48] a cărui
energie. pină în ordinul doi este E
E
IP = o + 2uo td 5 dd) St E Aug Si Sjuo o Aug Hu Hp (UV.1.27)
IV
din core am neglijat diamagnetismul învelișurilor complete cit şi cel al
UN

elfetronilor exteriori. Sumarea s-a făcut după indicii muţi î,j = a, y, &
| "Am notat prin S” spinul efectiv. În relaţia (LV.7.27) termenul al
pâtrulea, este termenul paramagnetie indus de cîmpul exterior.
Pensorul A, este real, simetric și pozitiv definit
AL

i
ay geLILI
ht 95
, Co. ID
ij = ape (IV2.28)
TR

7 Er — Eo

suinarea fiind făcută asupra tuturor nivelelor | v/> de energie €,, cu î z 0

Am notat prin | Yo) nivelul fundamental de energie Co.
EN

Momentul magnetic aferent stării fundamentale este

2 2up(Sy — MA 85) + 2uz Aug Ha (V.1.29)

/C

ip = =

Primul termen reprezintă momentul permanent, prezent în cazul cînd cimpul

este nul. 2up S”e momentul datorat spinului, iar termenul — 2up Ady
SI

este momentul. permanent provenind din momentul orbital, prin

cuplaj spin-orbită. Al doilea termen reprezintă un moment paramag-
IA

netic indus de. către cimpul extern. Acesta provine din deplasarea diferi-
telor nivele orbitale de către cîmpul magnetic. Este oarecum analog cu
momentul diamagnetice indus ca urmare a rearanjării orbitelor electro-
U

nice sub influența cîmpului exterior. în multe materiale puramagnetice

momentul paramagnetie indus este mai mare ca momentul diamagnetice
BC

indus. Apare astfel o constantă pozitivă drept corecție la legea Curie.

191
 Introducem. tensorul factorului de despicare spectroscopică

RY
iz = 2(5ip — Myg). (LV.7.30)
Momentul permanent, este astfel dat . de

RA
TU = ua 9 Bi. | - (1V.7.31)

LIB
Dacă nivelul 3d este plin mai mult de jumătate sau mai puţin
de
jumătate atunci ? este mai mare sau mai mic ca, zero. Dacă se iau
ca axe
de coordonate axele principale ale tensorului Ap, termenul g este diagona
l
şi este mai mic ca 2 şi respectiv mai mare ca? după cum nivelul

TY
3d este
completat mai puţin şi respectiv mai mult de jumătate.
RE
Termenul 24, $+ 8; este responsabil, pentru deplasarea nivelelo
r:
multipletului de spin, în absenţa, cimpului exterior, sub influenţa cupla-

SI
jului spin-orbită. Pentru H = 0, avem aa

E" = Co — MAS.
ER
Expresia —24, 54 S, este în general complicată. Să considerăm
o (TV.82)
IV
o situaţie mai simplă cînd vecinătatea ionului admite o axă de simetrie
de ordinul 3, 4 sau 6. În acest caz A, = Aj Ass
2 Ay = A,. Cele-
lalte componente ale tensorului sînt nule. Utilizină identitate
UN

= S(S + 1) —
a S2 ++ S2 =
8?" expresia —224,, SS se reduce la, l

(A — Ap) S2 — 88" + 1) RA, (1V.7.33)

L
RA

care: mai poate fi scrisă în forma, |

— 85 + 1) (A + 24.)-+ DIS? — 2 S"(8"+ 1): (1V.7.34)

NT

unde
CE

D= (A — Ay).
Primul termen din (1V.7.33) reprezintă o deplasare constantă, în jos,
/

a nivelelor multipletului de spin, în timp ce termenul al doilea, corespunde

la o despicare a acestor nivele. Deoarece S are valori proprii J/ș, cu Ms =
SI

= 8, 5 — 1... —S, valorile proprii -ale lui (1V.7.34) sînt DM3+ con-
stant. i
IA

Pentru ionul Cu2+ nu observăm această despicare, deoarece $ = 1/2,

iar Ms =+-1/2 şi DU3 este acelaşi pentru ambele componente. O des-
picare în cîmp nul apare numai dacă $>1... Da
U

O contribuţie la hamiltonian avînd aceeaşi dependență de S:,

poate proveni, din interacţia, spin-spin între electroni, deoarece distri-
BC

buţia spaţială a sarcinilor electronice este anizotropă, astfel că energia,

192
de interacție magnetică între momentele lor de spin depinde de orien-
tarea spinului rezultant. În asemenea, cazuri, contribuţia este încorporată
în coeficientul D al hamiltonianului de spin.

RY
RA
IV.7.3. loni ai elementelorde tranziţie 3d
Ionii din grupa de tranziţie 3d, în starea, fundamentală au un mo-

LIB
ment orbital 0; 2 sau 3. În limbaj spectroscopie, ionii liberi sînt deci în
stările S, D sau F. Nivelele energetice sînt bine separate de CEC, astfel -
încît proprietăţile magnetice depind de
natura nivelului stării fundamentale. Să (Da)

ITY
analizăm calitativ, modul de populare a +6 |
nivelelor energetice şi dispunerea, nivelelor "3 (2i
în cîmpul cristalin. În figura IV.13 pre- e
zentăm nivelele energetice ale: ionilor în 1; (3)

RS
coordinaţie octaedrică. Nu vom considera, 442
cazul cîmpului cristalin puternice, deci legea, — P2 (1)
lui Hund este valabilă și spinul are o valoare — 3d2;3d7 ——
E r3(3)
„maximă, pentru configuraţia electronică; Z5 r (3)
dată. În figura/ IV.13 nivelele despicate
IV
“
sînt notate prin.reprezentarea, ireductibilă | IS pr (3)
aj grupului cubic I, la care corespund
UN

34:3d2 2 *
acestea. Separaţia între nivele este dată d rs (3]
în unităţi Dg. Ordinea, nivelelor se inver- rai)
sează în cazul simetriei cubice (tetra- +
edrice) — Tabelul IV.1L — discuţia cali- Ca rs .(3)
AL

e , . 3d*:3d
tativă a acestui mod de comportare fiind N 6
aceeaşi ca în cazul ionului Cu2+. Simetria, - 312)
TR

spațială a lui Iş şi I; este aceeaşi cu a |

stărilor to. şi e. Folosim simbolurile TI, Id 7, (1)
pentru ionul luat în ansamblul său, în timp Fig. IV. 13. — Modul de dispunere
EN

ce €, Și î2, se referă la stările electronilor a nivelelor energetice în cazul: unei

. . coordinaţii octacdrice.:
imdependenţi. |
3d! (Ti3+), Electronul ocupă unul din orbitalii tz. Starea funda-
/C

mentală este un tripleti. Spinul S$=1f2.

La, creșterea numărului de electroni în învelișul 3d, în acord cu
legea lui Hund, se vor ocupa nivelele cu spin „în sus”, ca urmare a fap-
tului că energia, de interacţie între electronii 3d este mai mare ca energia,
SI

ce separă nivelele î,, şi e.

3d*(Ti?+, V3+). Vor îi ocupați doi dintre cei trei orbitali î.,, starea
IA

este un triplet, ce diferă însă de cel precedent S=1. |

342 (V2+, Cr3+). Orbitalii 4, sînt ocupați de electroni cu spin 1/2
U

fapt ce conduce la o stare de singlet orbital $=3/2. |

3df (Cr>+, Mn3*) Orbitalii iz, sînt ocupaţii de electroni cu spinul 1/2.
BC

Conform regulii Hund al patrulea electron va ocupa un orbital e.

193
 ” s £ |
—
e —I (61 (6) d (e) si (a) , „rai zIsq 3 G zl sb£,
_ 0 le] (OI (6)*.7 i e _
o RY —
VII
0
TE (EI
(e)
(OI
(DEI
(er (4 ++zIN "Ie £ 1 sDe
RA VII
„eler
Z
ZII]
(DEI
(DEI
(€)I
(er i
__
"TITI
ele
LIB
“| (EI
Is
(er
(e)
(ea | —0
OY
+00 216,7 e ze :bE
alu Y
Y Ş
ze
- z( (er
(e)
IT OI
(65.1
(6)
(01
(8) +02| ta 3 Z G o pe
IT € RS
(DI (OI (1)____ [ursul “eat 2/5s3 _0 zIs spe
Ţ. €
(er VE
(ZI , o _ — IEspe
zI€
AȚA
ZO
1
(er
(ZI
|
NI(e)
(8) eul +61) Ce 7 G
ÎN
STII ze! (ekr
) Y
(ESI (er

3
LU
() „reuN 2/67 e zle. cpe
eler
.
zi
J
(E
z
(e)
p
RA
el) +ză
„; .9 (Dea (EIv N
vi 1 (er (e

3
(er (2) +A
NT „27 e Ț „pe
— 0 (er (DI CE /
-
0 ze
(9
| (CI. (etI
(8) PA “el dea,
SI z cr pe
z— ZII | (1 (XI IA

"194
Pleșa epuny | | ROHpot193 PIIIPILPO ELEIIAIO PLEVUaUIEpUunI
U
5 VAILIS
nnuad /
| Des PII(UND
9IȚeuȚp100)
94 tUIp1005
TI

ore19u932q
"AI INTIOVL.

1NUOI LOIC)S TŢ PA PE
BC
INUOŢ
Deoarece există două modalităţi de ocupare, starea fundamentală este
un dublet 8 = 2.

RY
3d5 (Mn2+, Fe5+) Blectronii avînd spinul paralel ocupă toţi orbitalii,
astiel încit starea fundamentală este un singlet, de simetrie orbitală,
sferică, cu S = 5/2. E |
| În cazul cînd ionul are mai mult; de 5 electroni, aceştia vor ocupa

RA
orbitalii 42, Şi e, în mod similar cu analiza de mai sus, spinul acestor elec- .
roni fiind însă opus, deci dirijaţi „în jos”. Astfel în cazul configuraţiilor
3dS și 3d?, starea fundamentală va fi un triplet orbital, pentru 345 un

LI B
singlet orbital, iar pentru 34? un dublet orbital.
Stările corespunzătoare ionilor din această grupă sînt S, D, F..
Stările S nu sînt perturbate, în aproximajţia de ordinul unu, de către
„cîmpul cristalin. Stările D sînt descompuse în I; şi I a căror poziţie

ITY
relativă depinde de simetria considerată, Un ion în starea F, aflat într-un
cîmp cubic, are multipletul orbital (degenerat de 7 ori) descompus într-un
singlet și două stări de triplet. Proprietăţile magnetice ale acestor ioni
depind, în mod esenţial, de nivelul fundamental.

RS
IV.7.4. loni ai pămînturilor rare
Si J
VE
Păminturile rare se deosebesc unul de altul prin numărul de elec-
troni pe pătura 4f, de la zero la lantan la 14 în luteţiu. Toate elementele
au ca trăsătură comună, structura electronică a xenonului şi doi sau trei
NI

eleștroni exteriori (6s2 sau 5d6s2). Interacţia Coulomb între electronii 4f

este mai puternică decit interacţia spin-orbită și ca atare există un cuplaj
LU

dejtip Russel- Saunders.

În cazul ionului liber, ce are simetrie sferică, fiecare nivel este
degenerat de (2J + 1) ori. Așezind ionul în cristal, ridicarea degenerării
va depinde de simetria punctuală a cristalului. Cunoscînd caracterele
RA

operatorilor de simetrie comuni atit lui 0(3) cît și pentru subgrupurile

acestuia asociate simetriei punctuale a ionului, putem cunoaște despi-
carea nivelelor ionului considerat. |
NT

Să discutăm cazul azotaţilor dubli ai pămînturilor rare [49]. În

aceste sisteme ionii de pămînt rar ocupă poziţii avînd simetria punctuală
Ca şi deci
CE

110) =2I +1. (1V.7.35)

Rezultatele experimentale au fost interpretate considerind un cîmp
cristalin, dominant, de simetrie mai mare ca cea cubică. Singurul grup
I/

care are simetria mai înaltă ca cea cubică este simetria icosaedrică [50],
despicarea nivelelor în acest cimp fiind ilustrată în figura 1V.14 pentru
S

J = 6. Cimpul de simetrie icosaedrică este uşor distorsionat la simetria,

suberupului său 0. Degenerarea mare a nivelelor este astfel ridicată
IA

parţial prin acţiunea potenţialului VA corespunzător lui 0.

Corelaţiile între reprezentările ireductibile ale unui grup punctual
şi reprezentările altui grup punctual de simetrie mai joasă au fost tabelate
U

de Koster şi colab. [51] şi Wilson şi colab. [52].

În granaţii păminturilor rare cîmpul cristalin are o simetrie pre-
BC

dominant cubică 0,, cu o uşoară distorsiune la simetria ortorombică sau

195
 tetraedrică [54— 56]. Să . considerăm, de exemplu, scăderea simetriei
de la 0, la 0. Potenţialul cîmpului cristalin pentru simetria 02, implică
9 parametrii distincţi. Astiel în analiza problemei este avantajos a con-

RY
sidera pentru început numai acele componente ale potenţialului Ca,

RA
LIB
Fig. IV. 14. — Despicarea nivelelor în
cîmp cristalin de simetrie icosaedrică,

ITY
RS
ioni-liberi . cimp pur cîinp rezidual
icosaedric : Cv |

E
comune potenţialului: cubic şi a determina parametrii: cîmpului cubic,
pentru a reproduce trăsăturile esenţiale ale spectrelor observate. [Efectele
IV
câmpului rezidual Ca pot îi considerate apoi ca o perturbaţie la câmpul
cubic.
UN

| Reprezentările grupurilor de simetrie punctuală pot fi utilizate ca

numere cuantice. bune pentru a nota nivelele cimpului e kistalin, deoarece
dacă simetria, punctuală este bine definită nu apar interacţii ale cimpului
cristalin între stări aparținind la diferite reprezentări ireductibile, chiar
atunci cind aSLI My nu mai sînt numere cuantice bune, reprezentările
AL

ireductibile rămîn numere cuantice bune.

Prin aplicarea unui: cîmp exterior, H, degenerarea, poate fi ridicată
parţial sau. în întregime. Deoarece perţurbajia produsă de cîmpul magne-
TR

tic este mai mică ca cea produsă de cîmpul cristalin, este avantajos de -
a, calcula elementele de matrice ale lui (L + 2$), utilizind funcţii de bază
pentru a descrie nivelele cîmpului cristalin. Deci întii vom diagnoliza
EN

matricea energiei cristalului şi apoi folosim vectorii proprii ca funcţii

de bază pentru calculul despicărilor magnetice. Notăm prin | far IT)
vectorul : de bază a stării cimpului cristalin, unde -
/C

IfY xD) = a fi SLI MD +0 If DI). (LYr.7.36)

Să vedem în ce condiţii elementele de matrice corespunzînd energiei
Zeeman sînt diferite de zero. Vom considera atît componentele pazalele
SI

Bi =to hp Ha (L-4+28,) cît și cele perpendiculare 3/2, = Ho bol Le + 2 2) He

ale energiei Zeeman. |
IA

<f v 27, |(Ze + 252) fr T>,

(1V.7.37)
Pr 97] (Da + 289) fi va.
U

Elementele de matrice nenule vor fi acelea pentru care nivelele

câmpului cristalin vor prezenta o despicaire, în ordinul unu, în prezența
BC

cîmpului magnetic. |

196;
 _Să considerăm simetsia Da în care (L, + 28.) se transformă ca LI»,
în timp ce (IL, + 28) ca ?2[;. Pentru un număr par de electroni, reprezen-
tările sînt toate reale. Produsele reprezentărilor ireductibile ale lui Day

RY
cu 1I, şi "Ig sînt :

1[, X Ia =il3, 1I, X 2[5 = 25,

RA
17, X 17, = TXT, =

LI B
IT XII = Ta X 25 =,

Ta X Aa =, Ta X Ss = "Te
2T, X 11, 27, 275 X 21, = TIT +,
“Il

ITY
27 XII =2T TXT Tg ITI
Pentru efectul Zeeman paralel nu apar elemente de matrice cuplind
stări aparţinind la aceeași reprezentare unidimensională. Există însă ele-

RS
mente de matrice nediagonale ca acelea cuplind starea 1, cu 1[, sau 1I3
cu il. Aceste stări corespund la diferite nivele ale „câmpului cristalin,
separate între ele, perturbaţia lor reciprocă fiind mică. Pot să nu existe
VE
elemente de matrice cuplind stările .aparţinind la 27; cu acelea ale lui
Te Blementele de matrice între stările aparţinînd la, aceeași reprezentare
bidimensională nu vor tinde la, zero, în mod necesar, şi ca atare degene-
NI

rarea acestor stări va fi ridicată, nivelele ?2I, şi 2I$ despicîndu-se.

-Elementele de matrice diagonale vor tinde la zero, pentru efectul
ta

Zee perpendicular şi deci nu apar despicări în ordinul unu al stărilor

LU

215 şi 21%.
în sulfatul etil de holmiu [33, 57] starea, fundamentală este nivelul
2T, următorul nivel fiind 1, al 1,2 10-22 Joule (= 6 em-1). Degenerarea
nivelului 21, va fi ridicată prin "efectul Zeeman paralel, însă nu apar
RA

perturbații reciproce. ale nivelelor 1I, şi 214. Nivelul 27, nu va fi des-

picat în ordinul unu prin efectul Zeeman “perpendicular. Deoarece va,
cupla cu nivelul 1[, ne așteptăm a prezenta o despicare în ordinul „doi,
NT

ca urmare a apropierii nivelului 11, [57].

Modelul menţionat nu poate “zi utilizat cînd componentele repre-
zentărilor multidimensionale nu sînt reale deoarece produsele compo-
nentelor nu vor îi în mod necesar reale. Pentru grupuri simple, se poate
CE

arăta că dacă operatorul tensor de interes se transformă ca ?I,, elemen-

tele de matrice ale acestui operator între o stare transformîndu-se ca 3I,
și alta ca *I, vor fi nule dacă produsul PI, X EI,x*T, nu conţine repre-
zentarea, identitate 1Ţ,. Pentru grupurile duble produsul 5T, X *T, trebuie
I/

„să fie antisimetrizat pentru ca produsele componentelor r eprezentărilor

să fie reale. O discuţie de detaliu a acestei probleme este dată de unii
S

autori [53, 58, 49].

IA

BIBLIOGRAFIE
U

G. Ya Lvunansur, The Application of Group Theory in Physics, Pergamon Press, 1960.

BC PB

„ M, Sacus, Solid State Theory, New York, McGraw-Hill Book Co., Inc., 1963,
A, WV. Josur, Elemenis of Group Theory for Plhysicists, New Delhi, 1973.

197
 4, L. M. Fanicov, Group Theory and iis Physical Applicalions, University ot Chicago Press,
1966.
5. G. F. Kosren, Solid Siate Physics, V, Editor Seitz and Turnbull, Academic Press Inc.,

RY
1958.
„ W. Opecnowskr, R. Guccroxe, Magnetic Symmelry in Magnetism, Ed. Rado and Suhl,
MIA, Academic Press Inc., 1963.
» L. LANDAU, E. M. Lrescinrz, Statistical Physics, Addison-Wesley, 1958.

RA
„A. V. SnuBxmov,
OPEN

N, V. BeLov, Colored Symmeiry, Pergamon Press, Oxford, 1964,

E. FE. BenrAur, Acta Crystallogr., A24, '217 (1968). SI
„ E. F. BERTAUT, Spin Configuralions of Ionic Siructures : Theory and Practice, Magnelism,
JI, Id. Rado and Suhl., Academic Press Inc, 1963.
11. W. Ovecuowskr,
NE

LIB
J. Phys. (Paris), 32, C1-457! (1971).
12, E. E. BERTAUT, Ann. Phys., 7, 203 (1975). s
”
13, E. T. BERTAUT, J. Phys. (Paris), 32, C1-462 (1971).
14. * « International 'Tables for Crystallography, Kynoch Press, Birmingh
am, England, 1932.
map mt

15, R. Brnss, Symmelry and Magnetism, North Holland Publ.

Company, 1964,
16. P. CRACKNELL, Applied Group Theory, Pergamon
Press, 1968. -

TY
> PIE

17: T. Hurcurnâs, Solid State Physics, 16, 227 (1964).

18. + J. ZEIGER, G. W. Pnarr, Magnelic Interactions in Solids, Claredon Press,
Oxford, 1973.
19. A, KnamEens, Proc. Amsterdam Acad., 33, 959 (1930).
20. WraxEn, Nachr. Akad, Wiss. Gâttingen, Math-physik KI, 546
(1932).

SI
21. „A. JAN, E. Teura, Proc. Roy. Soc., A1G1, 220 (1937). .
22. « HELLMAN, Quantechemie, Deiticke, Leipzig 1937 p.
287.
23, „Pe FEYNMAN, Phys. Rev., 56, 340 (1939).

ER
24, D. Lens, H. L. Farscu, J: Chem. Phys., 28, 1116
(1958).
-25, M. L. BENsTON, B. IKIRTMAN, J. Chem. Phys., 20, 1116 (1958).
26. M. D. Sruncer, Solid. State Physics, XX, Editor Seitz ana Turnbull, Academic Press
Inc 1967.
IV
27, U. Oprm, M. H. Pace, Proc. Roy. Soc., A238, 425 (1957). -
28, A. D. Lun, C. J. BALLHAUSEN, Ann. Phys., (N.Y.), 3, 304 (1958).
29. W. Morrirr, W. 'Tnonsox, Phys. Rev., 108, 1251 (1957).
UN

30. J. INANAMORI, J. Appl. Phys., 31, 14S (1960).

31, J. B. Goonpexouau, A. L. LoeB, Phys. Rev., 90, 391 (1955). - |
32. (|. B. Goopenouau,
|
Phys. Rev., 100, 564 (1955).
33, J. D. Duxirz, L. E. OncEL, J. Chem, Phys. Sol., 3, 20 (1957).
34, T. NAGAMIYA, I. YosnrDA, R. KuBo, Adv. Phys., 4, 1 (1955).
AL

35. S. MryAnanA, H. OunNIsar, J. Phys. Soc. Jap., 12, 1296 (1956).

36. ]. L. PRATHER, Atomic Energy Levels in Crystals, NBS Monograph No: 19, 191.
37. S. Ana, Gu. Apa, A. ConcrovEr, Rev. Roum. Phys., 22, 38 (1976).
38. B. BLEANEY, K. W. H. Srevens, Rep. Progr. Phys., 16, 108 (1953).
TR

39. A. J. FREEMAN, R. E. WATsox, Phys. Rev., 127, 2058 (1962).

„40, K. W. Srevexs, Proc, Phys. Soc., (London), A65, 209 (1952).
41, de ex. A. R. Edmonds, Angular Momentum in Quantum Mechanics, Princeton University
Press, Princeton N.Y., 1957. N ” :
EN

42, D. M. BacauLey, J. H. Garrrrrs, Proc. Roy. Soc., A201, 366: (1950).

43. IK. YosnrpA, Progr. Theor, Phys., 5, 1047 (1950). |
44, M. H. L. Payce, Proc. Phys. Soc., A63, 25 (1950). |
45. A. ABRAGAM, M. H. L, Pnyce, Proc. Roy. Soc., A205, 133 (1951).
/C

46. K. D. Bowens, J. Owex, Repts. Progr. Phys., 18, 304 (1955).

47, D. J. E. INGRAM, Spectroscopy al radio and microwave frequencies, Butterworth Scientific
Publications, London, 1955. |
48, M. H. L. Payce, Nuovo Cimento, 6, 817 (1957).
49. B. R. Juno, Proc. Roy. Soc. (London), A232, 458 (1955).
SI

50. F. IKLEIN, The Icosahedron, Dover Publication,. New York (1950).

51. KosrEn și colab., Properties of the Thirty-Two Point Groups, MIT Press, Cambridge, Mas-
sachusetts, 1963.
IA

„92, WILSON şi colab., Afolecular vibralions, MeGraw-Hill Book Company, 1955.

53, B. C. WynounxE, Spectroscopic Properties of Rare Earth, Interscience Publishers, 1965.
54, R. L. Wurrg, J. P. ANDELIN, Phys. Rev., 115, 1435 (1959).
-.
55. K. A. Wiroxensnerm, RR. L. Wiuurre, Phys. Rev. Lett., 4, 123 (1960).
U

56. R. PappALARDO, Zeit, Physik, 173, 374 (1963). ”

57, J. M. Baxken, B. BLEANEY, Proc, Roy. Soc. (London), A245, 156 (1958).
BC

58. G. „]. IKosren, H. SrArz, Phys. Rev., 113, 445 (1959).

59. H. Srarz, G. F. IKosren, Phys. Rev., 115, 1568 (1959).
 V DIAMAGNETISM ŞI
* | PARAMAGNETISM

RY
RA
LIB
VA. Introducere

ITY
Vom considera, în cadrul acestui capitol, răspunsul unui ansamblu
de atomi, fie lipsiţi de moment magnetic permanent, fie avînd momente
magnetice ce nu interacționează la acţiunea unui cimp magnetic exterior.
Vom obţine expresia susceptivităţii diamagnetice atit în analiz

RS
clasică, cît şi cuantică, pentru ca apoi să trecem în revistă diamagnetismul
ionilor si moleculelor. |
Considerind un sistem de ioni ce nu interacționează, vom deduce
VE
expresia susceptivităţii paramagnetice folosind atit tratarea clasică cit
şi cea cuantică. Vom analiza apoi efectul cimpului cristalin asupra
comportării paramagnetice a ionilor. Exemplificăm analiza teoretică cu
datele obţinute din studiul ionilor elementelor de tranziţie 3d și al ionilor
NI

pământuri rare. În final discutăm paramagnetismul moleculelor Şi suscep-

tivi atea paramagnetiei a nucleului.

Tu:
LU

Zr
/
7.

pag
V.2. Diamagnetismul

A =
RA

aa
V.2.1. Relaţia Langevin pentru susceptivitatea diamagnetică

aere
NT

În capitolul I, am văzut că răspunsul substanţei la acţiunea unui

cîmp magnetice exterior este deosebit de complex.
Să, considerăm, pentru început, în detaliu efectul diamagnetice. Acest
CE

efect; este o consecinţă a fenomenului inducției electromagnetice la seara,

atomică. Sub acţiunea cîmpului magnetic exterior, apare o moditicar
a „curentului electric”, rezultat al mişcării orbitale a electronilor atomului
(ionului). Cimpul magnetic, rezultat al acestei modificări, acţionează în
/

sensul de a micşora acţiunea cimpului magnetic exterior, fiind deci opus

SI

acestuia. Momentul indus diamagnetice este orientat antiparalel cimpului

exterior şi deci negativ.
IA

Diamagnetismul apare ca o reacţie universală a tuturor substanțelor

aflate sub acţiunea un ui cimp exterior. Pentru acele sisteme unde atomii
(IONII an i raoraent rezulta Dl, Tinagrietisenl constitue principalul
U

răspuns la acţiunea, cîmpului exterior.

La substanţele în care atomii au un
„omeni rezultat penmanonţ, diamagnetismul este mascat; de alte efecte
BC

mult mai puternice, pe care le vom analiza în capitolele următoare

199
 Să considerăm, pentru început, un atom hidrogenoid cu un electron
"exterior, ce se află în potenţialul electrostatie V = —a Zlel al nucleului
TrEgP

RY
Şi în cîmpul magnetic exterior ud = B, descris de potenţialul vector A,
“Hamiltonianul 32 al sistemului este format din termenul reprezen-
2
tind. energia, cinetică P »un termen de interacţie: coulombiană, eV,

RA
2m,
un termen de cuplaj paramagnetie al electronului cu cimpul “magnetic
exterior — p-A și un termen de cuplaj diamagneiic al electronului

LIB
me
cu sara exterior A2
zi, |

TY
A e 62
PP = + eV———p-A + A? (V.2.1)
Ie | Me 2me

SI
Să examinăm termenul ultim al hamiltonianului 42, = = A?
i me

ER
2 _ 2 o IE
| a A A2 = (e xB)= B2 92 sin? ?, | Va)
| Me 87mMe | 8me | |
IV
unde am folosit relaţia, (I.3.11). Am notat prin O unghiul intre vectorii
DB şir.
UN

- Emergia, diamagnetică a electronului în cimpul exterior va ai dată

de media, statistică a lui 224, peste poziţiile posibile ale electronului
AL

_ u3 2 v2ain2 =
(Y.2.3)
TR

O) m Ir sia 00) do
1 | 02 2 p2 2 a 2. , d
EN

Am notat prin »(r) probabilitaitea, de a găsi electronul la, distanța

* de nucleu. Deci [1]
/C

IE „270
ca = fug Ep reține notare sin0d0ț de =
| 827 o o
(V.2.4)
SI

= E văr).
IA

12m,

Susceptivitatea diamagnetici este |

U

| Xa.
1 0207Pa)
1 HE
to.
Ga, )
ca V.
BC

Z—— =— Po) | V,2.5)

200
 | În cazul cînd considerăm un sistein în care există N atomi pe m3
de substanţă, fiecare atom avind Z electroni

RY
ja = — Sb a ZN. (2.6)
: Ghe

RA
Notind prin N, numărul de electroni pe m3, N, = ZN, avem

LIB
2

ja ao N (V.2.17)
6m, |

„Relaţia (V.2.7) este cunoscută sub numele de ecuaţia Lan gevin

ITY
pentru susceptivitatea diamagnetică, corectată de Pauli [2] ca urmare
a unei erori numerice. În relaţia (V.2.7) (72 reprezintă secţiunea trans-
versală a unui atom sau molecule.
Notind prin b înălţimea”: volumului ocupat de către moleculă,

RS
avem

/| N 3
a ( V.2.8 )
VE
/ ,

Ținind seama, de relaţia (V.2.6) rezultă

NI

| / DN ,
| pg cuo
— —Ș, 1,
LU

| Xa m D ( V.2.9 )
| | | | |
Deoarece a = 5,9-10-5Â (59-10-25 m) și b = 10 A (10-%m)
- e
RA

avem | | |
da — 510-583, (V.2.10)
NT

Conform cu relaţia (V.2.10), susceptivitatea diamagnetică crește

liniar cu sarcina nucleară. O asemenea, relaţie este aproximativ satisfă-
CE

cută pentru serii de ioni ce au structuri electronice asemănătoare —

figura V.1. Se remarcă o creștere pronunţată a susceptivităţii în intervalul
Z = 10 la Z= 18, aceasta fiind probabil legată de o creștere mai
pronunţată a razei ionice.
/

Valorile susceptivităţii diamagnetice sint relativ mici și cuprinse

SI

între —2-10-5 şi —6-10-4.

Înainte de a analiza rezultatele teoriei cuantice, să discutăm, ple-
IA

cînd de la relaţia (V.2.10) condiţia în care se poate obţine un diamag-

netism perfect (a = —1). În principiu această condiție ar putea fi gatis-
făcută pentru
o valoare Z = 105, ceea ce ar implica existenţa unui atom”
avînd un volum V = 10343, dacă considerăm 1 electron pe A. Un ase-
U

menea atom” nu poate fi întilnit în natură,

BC

O pereche de doi electroni avind spinii opuși („pereche Cooper”)

poate ocupa într-un metal un volum de 10243. O înmănunchere de 105

201
 perechi de acest tip poate conduce la xy,= —1. Diamagnetismul periect
poate fi deci observat la materiale supraconductoare.

RY
mol!
wo[-

o
(uem/mol)l- 417.103m3/k

ZI

RA
50

i
LIB
40
Fig. V, 1, — Dependenţa susceptivităţii
30 diamagnetice de sarcina nucleară, Z
ionică

TY
20
Susceptivitalea

SI
10

ER
O 10 20 30 40 50 50
Numărul de electroni Z
IV
V.2.2. Teoria cuantică a diamagnetismulu..
UN

Calculul valorilor <r2 | ]

În elaborarea teoriei cuantice a diamagnetismului, pentru un ansam-

AL

blu de electroni nedegenerat, Van Vleck [3] obţine următoarea expresie

a susceptivităţii (V.3. “37 )
TR

Ne? y, m [22-92 azz2) exp (- e)

ja = C uo n, , zi
Ip TD
(V.2.11)
4me Cnjrm
EN

el ia)
ex

Dacă momentele diamagnetice nu interacționează, între ele, 'se poate

/C

folosi principiul de stabilitate spectroscopică [3] care afirmă că 4? + = =

= E a Deci
| | i cu)
SI

zzaa | 72| zafa ex

IA

po X. o! | y ) x (- lp
Xa = Ne
6me 5 (57) N
n, fi p:T | i (V.2.12)
U

_ Ne? > uo (>.

BC

6me

„202
Am obţinut aceeași relaţie ca și în cazul analizei clasice făcute în para-
graful precedent.
Electronii în atom sînt aranjaţi în pături, situate la distanţe 7, de

RY
nucleu. 'Ținind seama de această dispunere, susceptivitatea magnetică
poatefi scrisă,
Z
Xata > — iGa A D.î)
Ne” no
V.2.1 |

RA
(V.2.13)

Din relaţia (V.2.13) se vede că susceptivitatea magnetică, depinde

LIB
numai de distribuţia electronică radială. Deci pentru calculul valorilor
Ja» va trebui să estimăm (72). Să trecem deci în revistă procedeele de
calcul ale lui 42. |
(1) Plecind de la funcţia, de densitate electronică radială p(7), îuneţie

ITY
ce descrie comportarea electronilor din sistem, [4] avem

45 = fr p(77) do =| 472 dr 72p (7). (V.2.14)

SI

RS
Y(r)
Deoarece p(7) = ae ? unde Z(7) este funcţia de distribuţie radială a
Arp? VE |
probabilității, avem. /
/ — 2
= a Ko. fr: Z(7) dr =
NI

/ | - | (V.2.15)
| ee (elaar,
LU

' Oe

unde Z(r) este funcţia de undă radială care descrie toţi electronii atomului
RA

(ŞIII.2.1).
___(2) Plecind de la funcţia de undă radială Z,(r), pentru fiecare pătură,
electronică [5], obţinem
NT

az (at) 2,(7) 4x92 dr

paste 3], „(V.2.16)
. — „Ve“

6m, fa: (0) Zr) dn rar |

CE

unde am notat prin f, numărul de electroni aflaţi în pătura ş.

Valori exacte ale susceptivităţii diamagnetice sînt greu de obţinut
/

în prâctică, deși în principiu mecanica cuantică permite calculul distri-

SI

buţiei electronice. Pentru un atom hidrogenoid însă, aceste distribuții

pot fi obţinute în mod exact. În acest caz, un electron, sub influenţa,
sarcinii nucleare 4+Ze, are o distribuţie pătratică medie dată de
IA

LL 2 722 — ea!
A+ 1)—ă (V.2.17)
(72 = az |
U
BC

unde am notat prin a, raza Bohr.

4
293
-
 Relaţia (V.2.17) poate fi extinsă la alţi electroni, prin -considerarea
ecranării sarcinii nucleare de către electronii interiori, respectiv prin
introducerea constantelor de ecranare, în relaţiile stabilite deja.
În cazul'cînd analizăm comportarea funcţiei de undă radiale atomice,

RY
departe de nucleu, nodurile acestei funcţii (ȘIII.2.1) pot îi neglijate [5, 6].
O aproximaţie bună pentru funcţia de undă radială a unui electron, o
prezinţă forma asimptotică |

RA
2(r) = pal exp ar] e | E Se (V.2.18)
| za Sg

LIB
Relaţia (V.2.18) reprezintă deci o':formă, asimptotică 'a funcţiei de undă
hidrogenoide de număr cuanţie z*, sarcina nucleară ecranată fiind (Z—o).
Slater [5] stabileşte reguli pentru determinarea, lui z2* iuncție de numărul
cuantic adevărat z şi "pentru estimarea sarcinii nucleare ecranate (Z— o).

TY
Se evidenţiază o concordanţă satisfăcătoare între valorile experimentale și
cele calculate ale susceptivităţii dacă se folosește un număr cuantic efec-
tiv z* şi o valoare pentru o astfel încât să se obţină o potrivire între

SI
Valorile calculate ale energiei şi cele obţinute experimental. Mai jos pre-
zentăm relaţia între numărul cuantice adevărat şi cel efectiv „*

gaz
2
2
ÎL. 2.
1 9? 87 ER
3 8, 31.
4.
4
;
5?
42
6
.
IV
. , |

„ Regulile pentru determinarea, sarcinii efective (Z— o) par a fi mai com- -

UN

plicate. Pentru aceasta recomandăm consultarea lucrărilor originale ale

lui Slater [5] şi [7].. e ]
Utilizarea tuncţiilor de undă ce' descriu comportarea, asimptotică,
Şi care dau contribuţia cea mai importantă la valorile Xa conduce la o
estimare rezonabilă a susceptivităţii. înlocuind (V.2.18) în relaţia (V.2.16)
AL

se obţine în final ” o | |

0 nt ret0
TR

i e 1 a " i

Ne2 Ho "0.2.19)
Xa > — map Al (Z=o.)2
EN

„_ Oonsiderind electronii s şi p ca grupuri separate în evaluarea con-

stantei de ecranare, Angus [8] îmbunătăţeşte concordanța vălorilor
calculate x, cu datele experimentale.
/C

O altă, metodă de calcul al valorilor Şi (1,52 pleacă de la funcţii

de undă unielectronice în aproximajţia Hartree [9] sau Hartree-Fock [10].
Metoda Hartree neglijează energia de schimb a electronilor, dependenţa,
energiei de momentul cinetic orbital şi, deşi acestea pot fi luate în consi-
SI

derare prin corecţii la funcţiile de distribuţie calculate, neglijarea lor la,

începutul problemei dă naştere la erori, ce „cresc pe măsură ce numărul
IA

electronilor din atom este mai mare. |

Comparaţia, între valorile calculate şi datele experimentale, poate fi
analizată cel mai bine în cazul gazelor inerte. Acestea au contiguraţii
U

electronice relativ simple care nu sint prea mult perturbate de către cim-
purile atomilor vecini. O sinteză a unor valori calculate comparativ cu
BC

datele experimentale [11—15] este prezentată în' tabelul V.1. Metodele

204
 RY
RA

295
LIB
ITY
>= -
| ec'rv | eee | vro orz cz'z1 ere Tv 1s'e [27] 21ctn21:9
16'ec | oezp
[6] omor)
- — —
99 | 8z'ce
— 6L'07
zv | Z0'zz
RS Spa
s"17
1801
9T'L L8.
9'8 Ge'z
F6T:
06'1
VS" LOT] 2eInol)
Y6'78
VE LS ce'z s8'1 ; [sI] oYeInoLto
ZE'09
zp'SG
0'8r
Ip
€s'6€
OL'9€
Le
z'67
crez
ere
G'81
c'61
NI SL
— — — — [syl mnuomriodsai
8c'ea p'0p z'ae Z0'sg aa'vG PS'6L p'8 LU - CL'9 — —
167
[Er] peyuouo der
[er] peguotuio dz
—
—
—
—
—
—
—
—
917
ez
ez'61
e'sr
196
Le'8
RA c9'/
999
0Ț'z
ge 881 [ar] eguourodxzr
NT
s-01
[otu/gtu
9-01 8-01 5-01
| 1oua/uroan | potu/eui | [otu/uron
e-0T'
TOuIX/ cui
a-0r
[ow/uon |
8-07
ouM/gui
| 8-07
[otu/uon
8-01
10tU%/ cul CE
9-01
[ou /uran
/
!
UOUIN UONĂȚIII
X —)
(lor

Uo3IV: UOIN
opaouţ I0pozeb o[e orerou d2puroze optitțAndoosns

UTILI
SI
TA 10TAAVL
IA
U
BC
 teoretice de calcul menţionate în tabel implică variante ale procedeelor
"de determinare ale lui (2 descrise mai sus. Se constată o concordanță,
rezonabilă între datele experimentale şi valorile calculate în majoritatea,
analizelor teoretice.

RY
V.2.3. Diamagnetismul ionilor

RA
- Calculul teoretic al susceptivităţii magnetice a ionilor este similar
cu cel descris în paragraful precedent pentru atomi. Măsurătorile expe-

LIB
rimentale permit în acest caz determinarea susceptivităţii totale, a unei
molecule 4, unde
Lor = Xan tF Xeaty (V.2.20)

TY
reprezintă suma susceptivității magnetice a anionului X,, şi respectiv
a cationului Xa. o
Există, cîteva metode de separare a celor două contribuţii. Să ana-

SI
lizăm succint această problemă : |
(1) Joos [21,.22] evidenţiază că la atomii şi ionii hidrogenoizi, în

ER
ipoteza unui. model atomice Rutherford-Bobhr, razele orbitelor electronice
sint invers proporţionale cu numărul atomic al nucleului ionului, pe care
se află electronul considerat. Susceptivitatea, diamagnetică este astfel
proporțională cu inversul pătratelor numerelor lor. atomice. Această
IV
relație este valabilă pentru ioni avînd structuri electronice similare.
Pentru halogenuri alcaline avem următoarele perechi de ioni, fiecare avind
UN

o configuraţie electronică asemănătoare gazului inert

|
(Na+ F-)—Ne; (K+0l)—Ar; (Bb+ Br-)—Kr; (Ost 1-)—Xe.
AL

Joos sugerează că susceptivitatea magnetică, a acestor ioni poate fi obţi-

nută împărțind susceptivităţile moleculare măsurate în soluţii, conform
cu regula de mai sus. Luind ca exemplu KCI, contribuţiile ionilor K+ şi
TR

CI- la susceptivitatea KOl sînt în raport de 1/192 la 1/172.

Metoda de mai sus nu ţine seama, de ecranarea electronilor păturilor
„ exterioare de către electronii interiori, primele dind contribuţia majoră
la susceptivitatea diamagnetică. Astfel +, este supraestimată în cazul
EN

cationului și subestimată în cazul anionului. O estimare mai precisă a

susceptivităţilor este dată de raportul I__, — Î _— undez şi z*
| Z— o (Dr—ok
/C

sint sarcinile nucleare, iar, o și o* constantele de ecranare obţinute

prin metoda Slater. În acest caz avem |

XD | (2.21)
SI

Xeat — X ar
> (Tan) +. 3, Crza> .
IA

(2) În vederea obţinerii valorilor 'susceptivităţii ionice ge presupune

că, în soluţii, ionii nu interacționează între ei şi nici cu solventul. Astfel,
de exemplu, măsurind susceptivitatea soluţiilor de HCL în apă, putem
U

determina susceptivitatea Cl-. Notind prin e concentraţia soluţiei, în

acord cu legea Wiedemann a aditivităţii susceptivităţii avem căsotat+
BC

+ (100 — '0) X solvent = 100 X soluţie .

206
În ipoteza că susceptivitatea protonului H+ este nulă; putem determina
contribuţia Xa. Ultima supoziţie pare însă falsă în majoritatea cazurilor
[23] deoarece indicele de refracție al apei se modifică, prin prezenţa io-

RY
nilor în soluţii şi corespunzător trebuie să se modifice și susceptivitatea
magnetică. Deşi acest efect pare mic la sistemele conţinind ioni pozitivi,
ale căror dimensiuni sînt mici, metoda în principiu rămine discutabilă,
deoarece susceptivitatea anionilor nu poate îi măsurată în mod direct.

RA
O problemă interesantă o constituie dependenţa susceptivităţii
diamagnetice de starea în care se află ionii (în solid sau în soluţie).
Pentru o sare complet ionică ne așteptăm să fie diferențe mici în

LIB
comportarea magnetică în stare solidă sau în soluţie. Acest fapt, este
dealtfel evidenţiat experimental. Lee [24] stabileşte relaţii între valorile
susceptivităţii ionice calculate prin măsurarea susceptivităţii magnetice
a soluţiilor şi cele rezultate prin analiza, sistemelor solide corespunzătoare.
Diferenţele dintre rezultate par datorate polimerizării solventului. "Potuşi

ITY
analiza datelor experimentale arată că aceste diferenţe stabilite de Lee
pot fi datorate atit polimerizării cît și erorilor experimentale [7, 25].
(3) O altă grupă de metode se bazează pe analiza datelor magnetice
făcută.de Pascal și colab. [26] asupra unui număr mare de compuși orga-

RS
nici. Acesta, stabileşte că datele experimentale pot îi descrise prin relaţia,
Lie = Şi mata + în /(V.2.92)
unde 2, este numărul de atomi
VE
din moleculă, cu susceptivitatea atomică
“us Și 20 constantă a cărei mărime este determinată de tipul de legătură.
a atomilor în moleculă. Susceptivitaitea atomică nu este valoarea cores-
care face:
NI
punzătoare ionului liber ci o valoare caracteristică atomului
pârte dintr-o moleculă. Printre variantele acestei metode de determinare
a Isusceptivităţii magnetice a ionilor menţionăm :
LU

| (a) Trew [27] a utilizat datele lui Pascal folosind o regulă de pro-
porţionalitate, aplicabilă lo, ionii halogenilor. Dacă X „ reprezintă suscepti-
vitatea atomică teoretică pentru atomul covalent, +p susceptivitatea
“atomică experimentală a acestuia yo; susceptivitatea ionică teoretică
RA

atunci xp susceptivitatea ionică experimentală este obţinută din relaţia

a = L Trew [27] utilizează metoda, teoretică, Slater, pe care o consideră,
[ (n
NT

cea mai satisfăcătoare. Nu justifică însă utilizarea regulii de proporţionalitate

(b) Fâex [28] consideră că prin adăugarea sau scoaterea, unui elec-
mon din învelişul exterior al atomului de halogen nu se perturbă distri-
buţia de sarcină a electronilor prezenţi, astfel că susceptivitatea ionilor
CE

halogenilor se obţine prin multiplicarea valorilor atomice (homopolare)

prin 8/7. Datele astiel obţinute sînt în destul de bună concordanţă cu
cele determinate prin alte metode. În plus faţă de presupunerile menţionate
mai sus, metoda consideră că doar electronii din învelișul exterior con-
/

tribuie la diamagnetism, fiecare electron avind contribuţii egale.

SI

pe
S-au mai dezvoltat şi alte metode de calcul al valorilor Aa bazate
studiile efectuate de Pascal şi colab. Cititorul interesat poate consulta,
lucrările [14, 25]. În general metodele din această grupă depind de mode-
IA

Jul teoretic folosit; ca şi de unele presupuneri arbitrare. Aceste presupuneri

nu sînt fundamentate şi ca atare valorile obţinute pentru susceptivităţile
U

ionice sînt aproximative.

Prezentăm în tabelul V.2. valorile susceptivităţilor magnetice
BC

ale unor ioni halogeni și alcalini.

207 .
 RY
RA Ss
LIB
9 | Lev
| N
|ae-—leoe— [ea
| Grer—
azi |
zi
—
[og]
[oz]
z'p VeL0—
TY -6'19— | vs—|'9e— zor T'8 — [97]
vw —'
y'e
SI
|o88:0—
088'0—
er— |z6e—lzre- . z'ez— ot |ms =]: 15].
s'a —
ER | zue— | ce-l
|ocp=:
ez—
coe—:
ear— zar
z10— G'91— Ep
s'8 —
IV 9'zp— |6'ee—|ssz— |6'zz—
|vz=: [zz “uzi
să
UN N | ta
| 5] E | 5 es a i | 58.
iz |] îs [ial 53 | îs [EAL [ăsl să SE
ED, E YI -I
TR -Ja
[se] şujreare 15 proBoreg şaor ur oopuoj OtinI EN
apdoosns
-DD
-
sI
GA "IN1IaVL /C
SI
IA
U

208 .-
?
BC
 O problemă, de interes o constituie modul cum este verificată, legea,
aditivităţii susceptivităţii diamagnetice a ionilor. Veiel [31] a propus
o:
metodă grafică. Ilustrăm aceasta pentru halogenurile alcaline în stare

RY
solidă. Admiţind ca punct de referinţă Br reprezentăm pe orizontală,
susceptivitatea bromurilor, iar pe verticală susceptibitatea diamagnetică
a halogenurilor de potasiu —.figura V.2. Valorile Susceptivităţilor celor-

RA
bip NE KE __RbF____csF

LIB
LiCL_[NOCl Ikct |RbCl CsCt
Fig. V.2. — Verificarea legii aditivităţii
susceptivităţii diamagnetice a ionilor. . :
? : “|liBr ÎNaBr |KBr_[RbBr___JCsBr

ITY
RS
- Csl
LiL__|Nal ||! a
/
lalte halogenuri alcaline pot fi reprezentate în acest sistem de axe, dite-
renţele între valorile șusceptivităţilor fiind date de coordonatele punctului
VE
considerat. Datele_ experimentale sînt luate după Brindley şi Hoare
[32—34]. Din figura V.2 rezultă că, pentru halogenurile alcaline, devia-
ţiile de la, legea aditivităţii nu sînt mari. Rezultate asemănătoare s-au
NI

obţinut și pentru alte sisteme [25] ca halogenuri alcaline în soluţii, halo-

g6nuri alcalino-pămîntoase în stare solidă, şi lichidă ete.
Rezultatele de mai sus par să indice că distribuţia electronică în
LU

jurul diferitelor, tipuri de ioni, în compuși cu aceeaşi structură, cristalină

este aproximativ aceeaşi, indiferent de ionul cu care formează compusul.
Apar deviații de la legea aditivităţii în special pentru sărurile ușoare.
Compuşii alcalino-pămîntoși prezintă deviații mai mari de la, legea, aditi-
RA

vităţii. Nu poate constitui o surpriză prezenţa unei deviații de la aditi-

vitae, deoarece este evident că pătura, electronică exterioară a ionului |
este într-o oarecare măsură distorsionată ca urmare a acoperirii parțiale
NT

a funcţiilor de undă cu cele ale vecinilor. Lipsa unor măsurători suficient

de precise nu permite însă a trage concluzii clare asupra acestei probleme.
CE

V.2.4. Diamaghetismul molecular

În cadrul teoriei clasice a diamagnetismului nu poate fi discutată,
/

susceptivitatea diamagnetică a moleculelor ce conţin mai mulţi atomi.

În principiu, analiza cuantică a lui Van-Vleck [3] prezintă o soluţie
SI

completă, a problemei. În acord cui aceasta, susceptivitatea diamagnetică

a moleculei fără moment electronic de spin rezultant, este (V.3.48)
IA

| Xa
_— ==
Ney
a ) (ri) +
2
3 Nuo X, eee
| Caz 0 oz) 2 (V,2.23)
U

unde (o |u? |"> reprezintă elementul de matrice nediagonal al momentului

cinetic al sistemului, iar E! — €!P reprezintă diferență de energie între
BC

stările |a) şi |a').

209
 Depinzind de mărimea relativă a celor două contribuţii susceptivi-
tatea poate fi pozitivă (paramagnetism slab) sau negativă (diamagnetică).
Elementele de matrice. (2 |u9|2> sint nule doar în cîmpul nuclear

RY
de simetrie sferică — situaţie care apare numai la atom — deci termenul
al doilea, din relaţia (V.2.23) nu este niciodată nul în cazul moleculelor.
Calculul ţeoretic al susceptivităţii magnetice a moleculelor consti-

RA
tuite prin legături covalente este dificil, deoarece funcţiile de undă ale
electronilor în moleculă sînt, greu de calculat. în detaliu, iar pe de altă
parte relaţia, Langevin nu poate fi aplicată în mod exact:la un sistem
multinuelear. În sisteme poliatomice nu există numai o singură axă de

LIB
precesie. Ca atare dacă nucleele sint considerate fixe, originea axei
poate fi luată în centrul de greutate al nucleelor, deoarece contribuţia
cea, mai mare la susceptivitatea, diamagnetică este dată de electroni exte-
_ziori. O altă aproximaţie ce pare mai bună constă în a alege ca axa de

TY
precesie să treacă prin nuclee (pentru electroni interiori) şi respectiv prin
linia care leagă. nucleele din moleculă pentru electronii exteriori.
Pentru calculele teoretice ale susceptivităţii s-au folosit iuncții
moleculare sub forma, de combinaţii liniare de orbitali atomici

SI
de undă
sau funcţii de undă atomice Hartree-Fock. Susceptivitatea moleculară
a fost obţinută: a) cu ajutorul teoriei perturbației; b) ca aplicaţii ale.

ER
principiului variaţional ; (Distincția între aceste .două, metode este oare-
cum artificială) ; e) metode ce utilizează informaţii experimentale adiţio-
nale privind magnetismul rotaţional al moleculei. -
IV
Majoritatea, calculelor efectuate se referă la, molecula !de hidrogen.
_O sinteză a vâlorilor teoretice obţinute este prezentată în ţabelul V.3.
Se constată că în general concordanța cu valoarea determinată experi-
UN

Să TABELULV.3
AX
AL

Valorile susceptivităţii magnetice ale moleculei de hidrogen.

după IIameka [35] (n unităţi X0)

Metoda ” Funcţii de a
TR

' a undă

Funcţia orbital molecular Coulson [36] | 136] 4,9375

EN

Funcţia orbital molecular Wang 137] 137] „5,0419

Funcţia orbital molecular Rosen [38] [38] |: 4,9950
/C

| |
Procedeu variaţional în care funcţia trial con-
mag- |
” ţine termeni proporţionali cu cimpul
netic. [39] | | o [36] 4,95. |

. | 137] 5,19
SI

Idem:: .

Calcul variaţional cu funcţii de undă James- |

Coolidge dezvoltat în coordonate eliptice și
IA

conținînd cîmpul magnetic [40] . (11) . 5,1348

Centrul moleculei este luat ca origine a poten- |

U

țialului vector [42] | i [37] 3,30

E a |. 5,00
BC

Valoare. experimentală N

“0 za — 0,79242.10—6 uem/mol = — 9,9528.10—7 m?/kmol

LN

210
 mental este bună. Se poate deci conchide că relaţia (V.2.23) conduce la
o estimare teoretică corectă a susceptivităţii magnetice a oricărei mole-
cule cu condiţia ca ambii termeni să fie evaluaţi corect. În cazul sistemelor

RY
mai complicate ca H> lungimea calculelor constituie un impediment serios
în estimarea teoretică a susceptivităţii diamagnetice. În tabelul V.4.

RA
TABELUI, V.4

Susceptivitatea molară ealeulată și valori determinate experimental

LIB
Molecula
4 d Na Na “ Tr, Cal -
Br HO-

[43] [14] (415) [45] | 145] [45]

ITY
3 108 — — 6
Susceptivi- m /kimol-10 17 30,930, — 19 —51,1
5 —'73,93,9 l—16,1

tatea

calculată uem/mol:1075 | —13,539 — 24,6 | —15,14 — 40,67 | —58,8.141—12,8%

RS
m3/kmol-1078 | —15,1 —15,1 — 50,5 —90,-14 /|—16,28
Valori VE
experimentale) „opmol:10-5
2,
| —42 12 [i 02 | —64 11206
,
!

Autor [12] [12] [12] [12] | [46,17]

NI

/ / *) valori medii; (1) valore obţinută la 20 C

LU

| prezentăm unele valori calculate ale susceptivităților moleculare. Ca şi în

cazul moleculei de hidrogen concordanța cu datele experimentale este
satistăcătoare.
RA

Teoria, clasică ca și cea cuantică nu evidenţiază o dependență de

temperatură a susceptivităţii diamagnetice. Datele experimentale exis-
tente în literatură privind această problemă, sint sintetizate mai jos [14]:
a) În cazul gazelor diamagnetice nu se evidenţiază o dependetnţă
NT

de temperatură măsurabilă a susceptivităţii magnetice.

b) În lichide nepolare dependenţa, de temperatură a susceptivităţii
diamagnetice este mică, cu excepţia punctelor de topire sau solidificare.
CE

c) În măsura în care este cunoscută susceptivitatea, magnetică a,

lichidelor polare şi solidelor, în majoritatea cazurilor, prezintă variaţii
sub 1% într-un interval de 50 grade. Coeficientul caracterizind aceste
variaţii este pozitiv. Modificările în susceptivitatea magnetică par dato-
/

rate unei uşoare redistribuiri a densităţii electronice ce contribuie la for-

SI

marea, moleculelor.
IA

V.25, Constantele lui Pascal

U

Ca urmare a unor măsurători efectuate asupra unui număr mare

de compuşi organici și anorganici, Pascal și colab. [26] evidenţiază că
BC

datele experimentale pot fi descrise prin relaţia (V.2.22).

211
 “Valorile de bază pentru constantele lui Pascal 7, se obţin plecând
de la elemente simple. De exemplu constanta, pentru Cl este jamătate
din susceptivitatea molară a Cl. Se analizează apoi. modificarea sus-

RY
ceptivităjii magnetice prin adăugarea de grupe organice.
La prima “vedere metoda pare empirică, în special ca rezultat al
introducerii parametrului 1. Nu poate însă să fie negat succesul acestei
metode, în estimarea susceptivităjii magnetice mai ales cind alte metode

RA
mu permit aceasta.
În tabelul V.5. prezentăm. unele valori ale constaiătelor Pascal.
Folosind datele din tabel să estimăm de exemplu susceptivitaea, molară

LIB
a O-H5Br
X cana =(-—2 XT54— 5 x3, 68— 38,43-+5 15). «10-8 = —66,76- -10-em9ficmol ==
| = —53, 1-10-6 uem/mol, -

TY
TABELUL V.5

Valori selectate alo constantelor Pascal Uz

SI
| _] Susceptivitate magnetică Susceptivitate magnetică

ER
Element Element i
, „|uem/mol 1075 | m3/kmol 108 uem/mol 105 | m3/kmol 10”8 .

H Si — 2,93 — 3,68 Br _—30,6 1| '—38,43. -

IV
C — 6,00 — 2,54 I — 44,6 — 56,0
UN

lanţ deschis — 5,55 — 6,97 S —15 i]

inel - — 4,61 — 5,79 | Se —23 | :.—28,90

O (alcool, eter) o — 461 — 519| B — 7 | — 879
AL

O(aldehidă, cetonă) + 1,72 + 2,16 Si —20 | —25,12

F 2 —. 6,3 — 791 | PP —26,3 | —33,03
CU | —2041 .—25,25 Ast3 —21. | —26,38
TR

unde am considerai valoarea 3, pentru legătura C= Br de 5,15 -10-2m3/xmol

(4, 1 10% uem/mol)
tabelul V. 6. Valoarea, astfel calculată concordă cu
EN

cea obţinută experimental de —53,3 .

TABELUL V6 10-56 uem/mol (—67: -10-&m2/kmol).
Valorile X, pentru diferite tipuri de legături |: . Metoda presupune că suscepti-
— : - vitatea moleculară este dată de suma
/C

pu de Susceptivitatea diamagnetică . termenilor diamagnetici avînd mă-

legătură nem /mol 10-60 m? /kmol -10-8 „Timea similară, CU cea obţinută
Si pentru atomii individuali şi a unor
SI

termeni paramagnetici indepen-

C=C + 5,5 + 6,91 denţi de temperatură, ce apar ca
C=C-C=C| 106 +13,31 rezultat al lipsei unui centru unic
IA

ON=N | + 1,85 + 2,32 de forță (paramagnetism de tip Van

C=N-— + 8,15 410,24 Vleck).
C=Br + 4 + 5,15 O discuţie de detaliu a constan-
U

—C=N „+ 0,8 + 1,0 telor lui Pascal a fost dată de Bhat-

Benzen — 14. — 176. nagar şi Mathur [48] în timp ce ta-
BC

Ciclohexan + 3,0 . - + 3,77 ele şianalize critice ale acestora pot

4 .

212 :
 fi găsite în lucrări de sinteză [49, 50]. În multe cazuri metoda Pascal dă
rezultate confirmate experimental.
Unele studii şi-au propus să justifice teoretice metoda Pascal. Astfel

RY
Gray şi Cruikshank [51] leagă constantele Pascal de susceptivităţile ato-
mice teoretice, corecţia constitutivă fiind parte din paramagnetismul de .
tip Van Vleck independent de temperatură. Metoda constă în esenţă în
compararea datelor experimentale cu valorile susceptivităţii magnetice

RA
calculate teoretic; Multe particularităţi sînt prezentate de Clow [52].
Mai recent Baudet [53] și Pople [54] au obţinut rezultate interesante în
estimarea valorilor teoretice ale constantelor Pascal. '

LIB
Măsurătorile magnetice au fost efectuate şi în scopul de a studia,
efectul închiderii inelelor aromatice asupra, susceptivităţii [55]. Diterenţa,
între susceptivitatea diamagnetică a compuşilor cielici saturați aa și
a lanțurilor deschise Xaes saturate, corespunzătoare, poate fi datorită :

ITY
pierderii a doi atomi de hidrogen; ruperii a două legături 0C—H; for-
marii unei legături 0—0; distorsiunii posibile ale simetriei tetraedrice,
modificării distanţei legăturii C—0C cete. .. |
Moditicările în susceptivitate menţionate pot fi descrise prin relaţia,

RS
|
.. Xela = Xaos — 2kur. + pe (V42.24)
Corecţiile constitutive, A - [50] sînt” următoarele :
VE
Tipul de ]anţ A | D DP O
NI
| ÎpiCGSI uempmol = ÎL 3,05 —. 0,98 0,86.10-6;
| [. APIS mopemol = 5,16 3,84 — 1,23 1,08.10-8
LU

Petru date suplimentare privind constantele lui Pascal recomandăm

consultarea lucrării lui Selwood [14].
RA

V.26, Anizotropia susceptivităţii diamagnetice a moleculelor

NT

În substanțe gazoase amorfe sau policristaline, experimental, de-

terminăm o valoare mediată a susceptivităţii diamagnetice. Pentru mono-
cristale conținînd grupe .moleculare, măsurătorile magnetice evidenţiază
CE

o anizotropie a susceptivităţii diamagnetice provenind din aranjamentul

„Spaţial anizotrop al legăturilor. | |
„O anizotropie magnetică însemnată poate îi observată în grafit,
compuşi aromatici ete. De exemplu susceptivitatea magnetică paralelă
/

la axa hexagonală a grafitului este de 40 ori mai mare decît cea măsurată
SI

după o axă perpendiculară la aceasta. Rezultatele măsurătorilor efectuate

pe antracen și nattalină sint prezentate în tabelul V.7.
Unii autori [56, 57] au explicat anizotropia diamagnetică a grafi-
IA

tului ca, și a compuşilor aromatici, atribuind un oarecare grad de liber-

tate mişcării electronului în cicluri. Se presupune că curenţii” diamag-
netici, în compuşi aromatici, nu sînt limitați numai la atomii indivi-
U

duali, ei cireulind de la un atom la altul în orbite relativ extinse în jurul

BC

inelelor aromatice. Aplicind relaţia Langevin se estimează că raza, efectivă,

medie (7) a orbitei în benzen și derivații acestuia, calculată din valorile

213
 TABELUL V.7

Anizotropia susceptivităţii unor monocristale [14]

RY
Susceptivitatea magnetică după axele principale
X plan “2 plan | Ja plan
Compusul

RA
m2/lumol- 108| uem/mol :10%6 | m5/kwmol 108 | uem/mo1-10”6 | m?/kmol:10%8 | uein/mol:10”6

Nattalină | —70;3 —56 —183,9 —146,4 | Ss 96,2 — 76,6

. | ” . : | . . Bă

LIB
E : . ” j . : . ît . !

Antracen —94,8 —75;5 —266 —211,8 — 129,24 —102,9

experimentale ale susceptivităţii diamagnetice după direcţiile Daxalele

la, inelele aromatice este de (0,7—0,78) A(. -10-1%m) iîn concordanţă, cu rezul-

TY
tatele studiilor prin raze X.
Teoria semiempirică a lui. Pauline [57] presupune că doar o parte
din electroni contribuie la anizotropie. “Asttel din cei 42 electroni în ben-

SI
zen, numai 6 dau o contribuţie anizotropă şi. anormal de mare la sus-
ceptivitate.Funcţia de distribuţie a probabilității pentru aceşti electroni

ER
este mare numai în două regiuni în formă de inel, una deasupra, iar alta
sub hexagonal atomilor de “carbon. Plecind de' la acest model de distri-
buţie electi:onică, valorile calculate ale susceptivităţii magnetice con-
cordă rezonabil cu datele experimentale. Metoda lui Pauling este echiva-
IV
lentă cu calculul efectului magnetic al curenților induşi într-o reţea avînd
forma şi dimensiunile moleculei. -
UN

London [58, 59] şi Brooks [60, 61] au dezvoltao teorie a anizo-

tropiei diamagnetice în . compuși aromajici bazată pe inătezele calitative
de mai sus. |
AL

V.27. Corecţii datorită diamagnetismului ionilor

TR

În determinarea susceptivităţii magnetice va trebui să ţinem seama

de corecţiile impuse de diamagnetismul ionilor. Prezentăm în tabelul V.5
valorile medii ale susceptivităţilor diamagnetice ale ionilor [62]. Acestea,
EN

pot fi utilizate cu suficientă precizie pentru scopuri practice și anume

evaluarea termenilor de corecție la susceptivitatea totală a sistemului.
/C

V.3. Paramagnetismul
V.81. Probleme generale
SI

Să considerăm un ansamblu de momente magnetice care nu inter-

IA

acţionează. "Un cîmp magnetic extern va acţiona asupra acestora avind

ca efect orientarea momentelor după direcţia, cimpului. Ca urmare va
apare un moment paramagnetic constant orientat în lungul direcţiei
U

de acţiune a lui H.
Prima lege cantitativă ce a servit la, elaborarea unei teorii atomice
BC

a paramagnetismului a fost dată de P. Curie în i 1895. Acesta, evidenţiază

„214 e
 RY
£'9
e“T1
e
6
RA sil
cula |
z'08
PIg
ov
„2
zile |
vida
7'9€
vp
67:
eg
vii
oile
9
926
16
SI
20
=ND
&
G“87
1'69
eo
es
LIB
vru
e1021,
|--L'eg
G'ee
07
LE=—
cl
clid
|! SEG
viza "|
zp
os
zile
le
£I'0
z'8v
L'0
op
54)
foaa
I'62
I“SŢ
92

€9
ZI
VI

202
90
940,
ITY
9'zz
PIE
L'TE

sI
ce
9%

v+Pde |
Plx |
24 dd

G'E
879
S'z9

GIL
Ye
OS

eul
01
01

sp
z'cp
6'87

9
9
ec

s1€l
ia
91
628 0 20, z'ee RS 87 z+ d 921 OT zl VIE d CE ed
VI
G'ez
zi
61
aL |
cala |
S'78
LE
zp
0€ VEetOd
Oa
Ţ'er
€'c9
CI
cs
sul
1
s*0
z'0P
v'O
ze
20
aL
97
s“8T
PI
e
at
15
| sar
e
Ţ
Y
NI od
“ed
G“ez
|. so
GI
Le
c+ OH
SHI
vp
Gy
ce
GE
e-0a
du
T'00
[ez
9L
05.
PUS
zUS
se
923
LI
SI
s+S0
9+SO+
1“07
0
LU 9
0
? JE
+H
cz'0
z'0P
30
ze
cd
cuv
1'eG
687
05
ez
e ulS+ |
auWS+ | z'ap
p'9€ 67
e
+SOx |
c+S0* |
17
8'8
RA 07
L
c+P9-
329
z'0s
N ȚA
& 0P
09
„NV
eJOSV .
z'sp
ec'[
9€
Ţ
z-fO!S
VIS
g'ee
Ter
vp
Ii
z+SO+ |
-HO
LOL
92
e
OI
NT c4t5)
ode
I“p9
a
d
9
eFOsv.
s+SV
T'P9
e“pe
18
pr
z2109s
„2098
T'ET
ISI
ZI
ZI
2-0
eINe |
£'9r
Ser
er
TI
2x02
2
CE ET
cz
i 6
/zi
c4SV
culY.
£9 e 90S Ț'eg 07 + PN Ț'ez 07 cal [“0€ e za 0 Va
TOI 8 7409 i 6 UN | 92 za za 1*0€ SI
Vg. „âv
s-07- 9-07 uo[ s-0r- 07: vor 8-01: 7] 3-97: 10[ s-0[*
IA 9-0T- ao“
Otu/gut | SD") uton [ouu âN/.tu| SD won [0uM/eur [SD ut LOU13/ pu S99 un U
(197.—) aopuor opt oopoufeuurp
=

open doosug BC

A să
SA "NI VL

a
O ——
 *pompouSemeIrd 10[U0Ţ ţe 1postU [NuUsi4duSetue!p XULIdISE UUĂIEJOLUIV e
927
921
RY OI
Or
+uUZ
Leu ap
£'09 2 8p
_9
z-9S
ps |_r'eg
9.
0g
G
ON
„EN
9'cd
G'ez
8'er

sI
6Ţ
IT
ka
pila
24 N0x
926
“cz
RA sr
0 ,
c+TĂ, | -97I
z+A. VI A:
YI 2,1S
c+AS
97 OT
PPI | our
ON
FEN
T'ST
6'8£
ZI
ŢE_
40
+S9
T“SI
“91
CL
er
LIBe+ă
9+ AM
86
z'08
8.
0p
c:50%s | er'o
-10S 89
Ţ'0
a. 90
2+N s'e
£'9
€
"e
219
'9410x
- 67 GI aril, |- Lb TY se z-C0S Ter ZI a Ox T'OT 8 p4ăDa
z“0p
sg

6'86 A
ge
Iv

prâl, | SET
+A, |
Aa |
8€ SI I
€ v+S
9.S P' IG
6'87
ZI
€z
PO
cz OWx
8'eȚ
881 i
TI e lDa
criQa
L'zP
e p +A ER
9'zz
4 se
81
z-S
+0, |
G'8€
se
IE
€
2 0I+
2 Na
92
T'SI
OŢ
ZI
2400x
5400
88
921
L
O
v+-A, |
cr, |
687
972
ez
"SI
ca IV
piliia |
e
TOT
y
8
9UAe
7 UN
zi
Z'0p:
ve
ze
201
01
881
6“e7
SŢ
6Ț
ZA
-s+h
947.
"ST
TG
GL
UN
cs |
20
91
927
OI
PI
eu
z+UIN
s'a
L'Ze
.G
LA
3419
-ID
- L“Ge.
Pb
92
ce
+
+a |
1'07
se 87
91 9+0+
40 |
8'€
PIZ
AL
£
LI
z42IN
eh
VIZ
vez 07
ZI 94009
04004
- 8'48 9% c+-N | 0'ar 9% “e49ta | SL0 TR
90 gi 947 zG 2+PD
9“zz
6'8£
ST
16
extLa | 167
e+IL. |. z'ce
05
87
Cu
ps |
T'sz
Or
0z
e
cat
EN
+
TOT
_u'0b
e
ve
00
2509
LO Pe IL sp ce oda 1'e7 07 oil* /C Pb ce -SND
s-01- 9-01 - uo[ e-0T- 9-01" UOL a-0T+
SI
10Ui/ctu [SD un [0owuy/puu | SD5 won LOUI/ eu
9-0T-
SDD uou
UoŢ
.
“s-0Ie
LOUu/etu
s-0r-
SD5
IA
un
VOI

216
(21070109) "SA 1N01AAYVI,
U
BC
că susceptivitatea materialelor -paramagnetice variază invers proporţional
cu temperatura, |

RY
pe
4 | ( V.3.1 )

RA
Această relaţie apare ca un rezultat al studiilor experimentale efectuate
asupra soluţiilor unor săruri paramagnetice şi asupra oxigenului gazos O,.
__- Pentru a elabora teoria cantitativă a paramagnetismului, Langevin

LIB
[63] consideră un sistem de atomi (ioni) independenţi, fiecare avînd
momentul magnetic p,. În stare gazoasă, substanţa va consta în mod real
din atomi independenţi. În stare lichidă sau solidă, aceasta este consti-
tuită din ioni. Ionii sînt legaţi prin forţe electrostatice de natură cou-
lombiană. În discuţia noastră nu voim ţine seama de acestea şi nici de

ITY
complexitatea atomului. Modelul este dezvoltat de Brillouin [64] care
ia în considerare cuantificarea spaţială. Ulterior Van Vleck [3] elabo-
rează teoria cuantică a paramagnetismului.

RS
Pentru început vom: analiza modelul teoretic, pentru ca apoi să
trecem în revistă comportarea magnetică a ionilor elementelor pămînturi
rare și a elementelor de tranziţie 3d. În final vom discuta comportarea
paramagnetică a unor, molecule. VE
/
/ . '

V.3,2. Teoria elementară a paramagnetismului

NI

|.
Să considerăm răspunsul ansamblului de momente la acţiunea
LU

cimpului magnetic, neglijind efectele cîmpurilor electrice care acţionează

asupra ionilor. Modelul, cum deja am menționat, își propune să anali-
zeze efectul cîmpului H asupra unui „gaz perfect” de ioni magnetici.
RA

Pentru a obţine expresia susceptivităţii magnetice este necesar a

cunoaşte energia stărilor permise şi natura distribuţiei la echilibru termic.
Corespunzător unei valori date J a momentului cinetic total sînt
(2J + 1) stări, fiecare caracterizate printr-o valoare diferită a numă-
NT

rului cuantic magnetic My;

MI, =I, (Ie U=0, —d.
CE

Energia unui moment magnetice în cimpul extern H este dată de

Em = hota 9 A A. (V.3.2)
/

Introducînd parametrul adimensional

SI

a = Ho bad JE (V.3.3)
IA

Ip DP
avem
U

E e la. | (V.3.4)
BC

217
 "Deoarece ionii sînt independenţi, adică nu interacționează, distari-
buţia acestora pe diverse stări de energie, la echilibru termic, este dată
de statistica Maxwell-Boltzmann. Astfel, probabilitatea P, de a găsi

RY
ionul dat în starea i este. dată de

P E NI

RA
' d exp(—&:/hp T) AER (YV.3.5)

Să presupunem că sint N ioni pe volumul unitar şi că tomul j

LIB
are un moment u, în direcţia câmpului magnetic. Magnetizarea, sistemului
va fi
MU = Su VP; = Şi Nous II Pa 03.6)

TY
de unde t

3 X Xg Up ÎL exp (— Elo IT) |

SI
ML
e
=
SeatD
— |
(3)3.7

sumarea făcîndu-se după toate Stările î,

Folosind relaţia (V.3.3) şi ţinind seama că sumarea
ER după COTres-
IV
punde cu sumarea de la M,=Jla M I=—d. |
avem | |
UN

y gi uz My sate = )
=
AU = SI Şi exp (2222 3.8):
(V.3-5)
AL

Ap-I VL J

Magnetizarea 'de saturație este

TR

M(0) = Ng, uz J, e (V.3.9)

EN

astfel că (V.3.8) devine | | | |

| M = M(0) Bu(a), | (Y.3.10)

/C

unde By) este funcţia Brilouin

J
1 y Îl cxp( 2)
SI

B()= J
i 5, exp :
în yW
(V.3.11)
IA

M=-J | J

Să notăm
U

| J ],
Z(a) = Si exp (==), (V.3.12)
BC

Mp J ,

218
deci,
J — 1]

RY
| Za) = exp (737) + eo [ a) Pi
(V.3.13)

RA
+ exp (== 2) + exp | = 2)

LIB
Aceasta reprezintă suma unei progresii geometrice avind termenul
de bază exp | — LL .
? J
Vom nota

ITY
w a
Za) 2(2) = cpexp | [——|—) —| coexp | [———|-) LLw
= asa (2); 73.14
(V.3.14)

RS
iar e /

Zu(a)= Za(2) Z(2) = exp = ri VE2) — exp (- 2 ri 2) =

i (V.3.15)
2
= 25 ( III 2)
NI
| / | 2J
Punoţiia Brillouin By(2) poate îi serisă
LU

| 197 In Z |
(V.3.16)
B(2) = (2). — in Za),
Z(a) 0 Oda
RA

“Pinind seama că Z(a) = 0 avem

Za)
NT

By(2) 2
= 33 [im
[: Zi?
Za) | — az2 timUn Zatz)
za) — Inm Ze(2)].
z
CE

Efectuind calculele, se obţine

, |
CIA L om 2 Iti Lt Lo W317)
B, (2)
2 2J 2 2
/

, . M(0)£
SI

în câmpuri normale și la temperatura camerei raportul e

Ă 22 “a

este mult mai mie ca unitatea. Numai la temperaturi joase şi cimpuri

IA

ridicate, sistemul se apropie de saturație, adică atunci cînd energia

potenţială a ionului, în cimp magnetic ug[(0)H, devine comparabilă
cu energia cinetică de vibraţie sau translație a acestuia. Estimarea
U

ordinului de mărime al celor doi termeni reliefează că doar la tempe-

ratura heliului lichid uH1]/(0) poate fi egal cu Ip și deci să observăm
BC

saturaţia. |

219
 Trebuie să remarcăm că, în cazul sistemelor mai puţin diluate în
ioni magnetici, apar deviații însemnate de la previziunile teoretice.
Valoarea maximă a intensității de: magnetizare se obţine pentru
NM = M(0) = NguzJ deci cînd funcţia

RY
Brillouin tinde spre valoarea uni-
tate. Asemenea, efecte de saturajţie pot fi observate la temperaturi foarte
Joase și cimpuri ridicate, deci | pentru valori. Ro HM(0) mari,
- ha

RA
Na |

7 ss |
. | A |
S= 7/2 (Gt*)

LIB
„BP
.C
O
= sk
*Q
3

TY
S=5/2(Fe3*)
| ,
P
Magnetizare

Fig. V. 3.—Efecte de saturare în cimpuri

SI
ridicate și la temperațuri joase pentru
(79)

" "7 săruri conţinind ionii de Gq3t, Fest

S=3/2(Cr3*) | şi Crât,
2 (X 0 1,38. K _ |

ER
A 200 K
X 300 K
1 0 421 K —
IV
!] !
o | | |
0 10 20 30 40 IE |
UN

H/T:10"2 |0e/grad) N | | | |
*(79,6 A/m grad) . Si

“În figura V.3, redăm rezultatele măsurătorilor asupra unor săruri .

AL

diluate magnetic [65], la temperaturi joase şi în cîmpuri magnetice ridi-

cate. Se constată o bună concordanţă între valorile calculate în acord
cu relaţia (V.3.10) şi datele experimentale. O o
TR

Analizăm în cele ce urmează câteva, cazuri particulare.

a) Limita cîmpurilor -magnetice slabe
În cazul cînd H — 0 deci şi 2-0 avem
EN

linaa B(0) = ZF
II
a,
/C

deci
i i AL bo N II +1),
N TED
SI

Notind. Lc |
IA

Si tă 93 J(I + 1) = uz
avem | - ,

pa bob 73.18)
U

3lp D SI
BC

relaţie ce exprimă legea Curie.

220
| b) Limita clasică a gazului paramagnelic de dipoli independenţi
Această limită o putem obţine punind J—oo.
În acest caz

RY
lim B,(2) = ctha — — = Ia),
Jo
(Y.3.19)

RA
unde L(a) este funcţia Langevin [63]. Această funoţie exprimă depen-
denţa, de temperatură a magnetizării reduse ]1/M(0) pentru un „saz” clasic
de atomi independenţi.

LIB
V.3.3. Teoria cuantică a paramagnetismului

ITY
În paragraful precedent, în deducerea relaţiei Curie am presupus
că acţiunea cîmpului magnetic exterior va avea ca efect doar orientarea
momentelor magnetice. În realitate acesta, va afecta, şi nivelele energetice

RS
ale stărilor atomului [3, 66]. Pentru a lua în considerare toate aceste
efecte "vom deduce expresia susceptivităţii magnetice considerind hamil-
tonianul complet al sistemului. În acord cu relaţia (III.4.11) neglijind
cuplajul spin-orbită, hamiltonianul unui atom avînd i electroni și aflindu-
VE
se în cîmpul magnetic HI este dat d
/ a
/
(- h2 A, + ich ieh
NI
IP = A IF VĂ, +
| >, 2m, i 2m, id 2m,;
(V.3.20)
LU

/ „02
dm,
A? — =
pr, Hol) -+ a,
RA

cu notaţiile deja precizate.

În cazul cînd cîmpul magnetic este dirijat după axa 2 avem

1 1 a
NT

"A, = — hol Ap = duh; A, =0. (V.3.21).

CE

Pinînd seama și de expresia momentului cinetic orbital

l, = —îhr, XI,

avem |
/

e = Si — asia aibe
2 72
(at + d
o
+a. (03.22)
SI

3 L 2m, =- 8m,
IA

Ne propunem să găsim nivelele energetice asociate hamiltonianului (V.3.22)

Deoarece problema nu poate fi rezolvată în mod exact vom folosi teoria
de perturbaţie Rayleigh-Sehrdinger. Astfel hamiltonianul (V.3.22), îl
U

vom scrie în forma

BC

PP = + EA + BP +... (V.3.23)
221
 unde JP, este partea, neperturbată. Seria de perturbajţie a iost dezvoltată
după puterile cîmpului magnetice H.
Vom nota :.

RY
p_ Di
= > Zn +,

RA
A = both = to 3 DR SI (V.3.24)
Li SE

LIB
[E
= 3, Se (22 + 32).

TY
Analog cu (V.3.23) vom dezvolta în puteri ale lui H, energia pentru o
stare particulară, |

SI
Em == Ep] + H 20 + H2 e - .. „(%.3.25)
|
—

ER
unde e reprezintă valoarea proprie a naoiltonianului pentru cazul cînd
cimpul magnetic exterior este nul (E = 0)...
Funcţiile de undă corespunzătoare
IV
m E Ş nf
(V.3.26)
UN

Energiile e, sint legate de termenii Zy şi VW, (7 = 0, 1, 2) prin

ecuaţia Schrâdinge» | |
AL

IE Van = Engm Vagme 8.27)

O a ——.

Utilizînd proprietatea de ortogonalitate a funcţiilor de undă şi egalind

TR

coeficienţii puterilor lui H obţinem |

EN

cu = e, + H Caru | | pn) + H? [fm || za > +

e
„(V.8.28)
+ Cj Z aa | laiza) Cauza | Pa | 22 7'aa |
/C

?
njuzu jam e), TE m

unde
SI

(njni| Iei |n f'a' > = ( Ve Pi Vo jrme do, (V.3.29)

IA

reprezintă elementele de matrice ale lui 2£; legind stările [227229 şi [za >.
U

Expresia energiei (V.3. 29) este obţinută pentru stări energetice

nedegeneraite. Aceasta poate fi însă generalizată pentru a lua în consi-
BC

deraire şi stări energetice degenerate.

222
 | În acord cu relaţia, (V.3.25) valoarea medie a momentului magnetic,
în direcţia cîimpului exterior, pentru o stare dată a energiei este

RY
. . 9 "am ' )
oz Ur 22722 > =— Cate = E — 2HE ja a... (V.3.30)
=> în ă N o !
iee

"Pinînd seama de „elaţiile 74.24), (V.3.28) și (V.3.30) avem

RA
: . 0 pa e NI

Coja | us |uz > = Cajal ue ura) + 2 | Cozla pro) —

njmzrj'w Cr pm — Cum

LIB
A (V.3.31)

— E Cam ŞI,7 SE (ai -+ 92) bin)

; Ci bo
dm,
(a 2 :
|
Din relaţia (V.3.31) rezultă că momentul magnetic total pg este compus

ITY
dintr-un moment magnetic permanent, un moment indus paramaenetic
și un termen diamagnetic (negativ). Ultimii doi termeni se anulează cînd
“cimpul magnetic este zero. | |
de electroni în ansamblu, asttel

RS
Vom presupune o concentrație
încît electronii ce contribuie la momentul magnetic se află într-o stare
nedegenerată, deci urmează statistica Boltzman. La prima vedere s-ar
părea că această condiţie limitează tipurile de materiale 1a care se poate VE
aplica modelul. În fapt, singurul caz în care statistica Boltzman nu poate
fi utilizată este cel al metalelor. Susceptivitatea magnetică în acest caz este

pp
NI

d:—
Sf mim) eso — e)
, | = "zu
Ş exp (- d)
ZI = (V.3.32)
LU

|
uz
pl

Pinînd seama, de (V.3.25) vom dezvolta în serie exp (- e) ,

RA

BR

reţinînd doar termenii.în puterea întii a lui HN

_[_ Cr) | 5 (- | 0) 77 |
__ Exim Y.3.33
NT

exp ( |] exp hp 1 Il
înlocuind (V.3.33) în relaţia (V.3.32) avem
CE

o E EU II Ce
ŞC | haz luja) E E za les - tal (V.3.3-1)
ine (e E)
_ nuj
/

TO | PU af
SI

njm

Pinind seama de relaţia (V.3.30), magnetizarea sistemului este

IA

2 | e H E,

„(Y.3.35)
U

N = NS Ş, i __ Cm
0) 7
II x (- Să
(0)
BC

um Ip op lia

223
 În absenţa cimpului exterior momentul magnetic este nul, deci
4

” | CU) ex E), . 11-90 . e0, _ 0

RY
3, aja p — a = a oul Us |227a22 5 Sp af Ni . |

Reţinînd: termenii în ordinul unu în H şi folosind relaţia, (Y.3.35) avem

RA
. 4 Ș N (0) .
Ş, | (€(,) __ 2%, eso [- St

LIB
nuj Ip! Io T. aL

. . | __ nzjm te .

Ae Ra !
sau Ie | | | ,

TY
,
= _aN ii 5 IE 513% | 3 Pet
Pg
| Cezar laapa) l?
- —

SI
A Xp - lp'P ) pr

|— o Iargara le baza e
ER
9 | 5, og — (V.3.37)
njmtn' j'ai . En Îi Car pre |

pp
— Se pop gta + Ta e,
IV
| 4
dim] ese (- pi
e nzm
Ia i | | Ip
UN

În cele ce urmează vom presupune că |

. Cum — Era > Ip pentru a
AL

Z n, ” (V.3.38')

Coja | pa 2729 = 0 în afară ce cazul cird Em — Enpm < pl

TR

a | (V.3.38”)
Relaţiile de mai sus detinese.un set; de nivele energetice zz a căror separație
EN

în energie este mare. În fiecare din seturile z separaţia în energie între

nivelele descrise prin indicii z, zi, z”, pe, ... este mult mai mică decît
li. Această condiţie nu ia în considerare regulile de selecţie care în
general interzic existența unui element de matrice legînd două nivele în
/C

starea normală; (setul de nivele de energie minimă) exceptind modificări

particulare în indicii 3 şi a (deci e mai puţin restrictivă decât condiţiile
analizate în cap. III). Indicii z, z, ze pot fi identificaţi cu numerele cuantice
respective (cap.III). Aceasta, conduce la 0 scădere a generalităţii, deoarece
SI

z Şi cînd sînt definite în mod general, implică fiecare mai mult decît un
număr cuantic. Indicele 2 poate fi identificat cu numărul cuantic cores-
IA

punzător J1,, care specifică orientarea spaţială a momentului cinetic al

atomului. Să |
U

Si , | (0) 1 _ |
Să notăm | 3, exp (- i) | = A. Vom separa elementele de ma-
G
BC

trice care leagă numai nivelele de energie din starea normală de acelea ce
"37 . . B "e. . “

224
!
 leagă nivelele
din stare normală și din stări excitate punînd (/ | 9,| j'ai y=
= Cajal us az unde k = a, y, e. Deci

RY
3 = NA
= Ho ŞI
Șaptea
Imi ln) Pe
[EXn]
(- —
Ip fm Ip!

RA
— 24 pg Şi IS P0) e (- e, ) „
0) .
dm,j'm' E — Cere Ip

LIB
| , o , a (0
-- 2NAu Ş, | (az | pă |z7'z2)| exp | — Cn —
- mn dim Cp — Cam vB
nta ,

ITY
(0)
— E hoNA Ș, Co Jfa | Ş, (274
| 4 njm
€y/3) | 7 222 > exp Sa
e ) (V.3.39)
i Ip!

RS
Pentru simplificarea relaţiei de mai sus, vom grupa convenabil diferiţii
termeni [3]. Astfel | VE
RR . , , o) |
j

alea) exp (- : num ) +

To = 3 oxV Au Sa
nf

|
> Can ama
NI
Ip T

|
N !

(Y.3.40)
| /
. . PE (01 .
. E 4 | (faza | Mr i 112221) 2 exD
LU

__ n fam

o
! E 20Anja Cf
(0) SP „bp
pa]
. 7 , .

Vom nota
RA

a . 0)nana 0)
Zap — al:
mi
7.

Pui
Deoarece (70 [Mr Jazz) este conjigatul lui (Jora 9ur| În) Și are
NT

aceeaşi mărime

| Ca | Var |Zoz2)|? _ O ) |
CE

DT = —2NA 1 — exp(—a)] exp | — —

- “ro | ap pi : l:o'P
(V.3.41)
/

și respectiv
SI

2NAug | A
To i = — al = ICCZ 7 | | Dar nl| 722209]?
DI X
IA

(V.3.42)
| a
2 (3
- _ Di
0)ajun )
y.
U

x | at Ş = 0.besp| Se )
BC

unde am dezvoltat exp (—a) după puterile lui aq.

15 — c, 32 225
 „Neglijind termenii care conţin puterile lui a mai mari sau ogale cu 2,
avem a e
(0)

RY
Ta = AA bo | nl Du am) cal e) +
a
| le 7 .

| | (V.3.43)
E

RA
iĂ :
Capra
a . MR
| Dr
aa
| Zaza) |? exp |
— Se)
2
“hp
| .
1, ; . . A i „i . IER

Ţinind seama de aceasta, expresia susceptivităţii magnetice este

LIB
:7 .
;
Wau a RI N cm

= e Da 7) so (- i

TY
; A - , a [Cafe | u? |22'7"2"> E MN NE e i.
AP oNAi, ȘI le exp (- Sei) = 03)

SI
. |. . DP
- fan j'm E - Ca

îl e? Eu NA (-El )
pie )
3 ((22 + Inji exp — ar

ER
am, ÎI cezml d,
unde am simplificat notaţiile, şi anume: |
— Deoarece [El — Em |< af am omis indicii 2 în factorii expo-
IV
nenţiali. Aceasta are semnificaţia .că: o. schimbare în orientarea, spaţială
a momentului magnetic al atomului (ion, moleculă) implică o 'energie ce
UN

poate fi neglijată, în comparaţie cu hp... | j

— 'Ținind seama de condiţia (V.3.38') am eliminat indicii fn pia,
în expresia energiei aflată la numitor. Pe:de altă parte regulile de selecţie
pentru z şi zz impun ca €4,m — E “îm Să aibă aceeaşi valoare, indepen-
AL

dentă de z, 2 şi respectiv, zi, ze. -

„ Aşacumam menţionat anterior, contor cu principiul stabilității spec-
TR

iroseopice avem :: Ş, | az za | Ga] aj "za pp x | ga | y, a; | ui 772 De 3

2 ' e i=ă, Wa 2

a fiind orice mărime fizică cuantificată, sDafia 'Pinînd cont de aceasta

rezultă |
EN

SI
( - ——
ap
aaa
VS
Ade
A |SR
| 3 772 AR Milut) 7 jexp + |—+
/C

92. Zt0) E
i 12 Ş open
|Cozfzz2 lue ze > eso(- nfi) _ (V.3.45)
Îsi, Em — Eu af . Aa
SI

e2 e; !
— 2 $, Carja | roaga) exp (- Tia7/.) = TD, Da Ya
e njm .
IA

- Primul termen, 7, „de frecvenţă joasă” este asociat cu diferențe

mici între energiile. stărilor implicate. Acesta poate îi seris într-o formă
U

mai concisă gind seama că

Sal le = Si Cal Rl) me IS e BD | jo)

BC

fs . "a 7: ÎI .. . .
!

226
 Pătratul momentului magnetic, Vi, fiind independent de orientarea spa-
țială,. vom putea elimina indicele z, astfel că

RY
|
Ţ=
NA
AEho 192| dex (-
(0) =
= 7 GI) | 357) =

RA
| fe (V.3.16)

LIB
3? - Si]:
CR ar?B
> exp ( Ip

unde (A?) este media pătratică statistică a momentului, 9 respectiv

ITY
media în timp alui 9? pentru o stare dată (4: | mediată după toate stările
normale posibile. Relaţia (V.3.46) regăseşte legea Curie, dedusă în
pavagraiul precedent folosind metoda clasică.
| Termenul al doilea al relaţiei (V.3.415) de frecvență înaltă, 7, aso-

RS
ciat; cu diferențe mari între energiile stărilor implicate poate îi simpli-
ficat utilizînd regula sumei pentru intensităţile liniilor spectrale [67, 68]
care afirmă că lie ue! z' j'ai >]? este independentă de indicii și a.
VE
Astfel
pa
II | |

2 | Ca| 0 | 25|? (0)

Ta = = NAy LI 1 S exp (- S) _—
NI
|
pl gta d ei -eo Ă ll
| . o (V.3.47)
LU

Î 22 di eg
CelorAP
Ii = 3 ho man
RA

Ultimul termen 7, reprezintă contribuţia termenului diamagnetice ex-

plicitat prin relaţia (V.2.12). |
În final avem
NT

> NO |,+ 2 Au Ş, |Enluo

To) ja)
op _ _Xo2uo „e
03). (Y.3.18)
3lp 3 mzn Gr — En Ge
CE

În acord cu relaţia (V.3.48) susceptivitatea magnetică este suma, contiri-

buţiei părții de joasă frecvenţă și a acelei de înaltă îrcevenţă a suscep-
tivităţii paramagnetice plus susceptivitatea diamagnetică.
/

Plecind de la relaţia generală (V.3.418) ne propunem să analizăm

unele situaţii tipice. Pentru început vom considera cazul cînd intervalele
SI

intre multipleţi sînt fie foarte înguste, fie foarte mari comparativ cu &47.
Vom discuta apoi cazul cînd energia între multipleţi este comparabilă
IA

cu hp. | SIR

1. Intervale între multipleţi mici comparativ cu hp

U

_ Vom presupune că atomul are un cuplaj de tip Russell-Saunders.

BC

In acest caz vectorii momentelor cinetice de spin şi orbitale sint constanţi

în mărime, dar nu și în direcţie. În absenţa unui cîmp exterior, momentul

227
 cinetic rezultant L + $ va fi constant atât în direcţie cît şi în mărime.
Vectorul L + 28, de interes pentru magnetism, nu'va fi o .constantă a
Mişcării ca urmare a precesiei lui L şi S în jurul lui J. Aceasta poate fi

RY
evidenţiat îîn figura V.4.. Componenta dbe a ui L + 25, „peipendiculară la I
A
A

RA
LIB
Fig. Y. 4, — Cuplaj de tip Russeil-
„i „ Saunders. |

TY
SI
ER 3

nu va îi constantă în direcţie, dar - va fi constantă în mărime pentru

.
IV
J de mărime dată, deci valoarea sa medie în timp va fi zero. Blementele
de matrice nediagonale 'ale momentului magnetic sint cele asociate cu
UN

precesia lui L şi S în jurul lui Ş. Astfel pu = uz (L + 28) este diagonal

pentru toate numerele cuantice, cu excepţia lui J şi M,. Sp
La, intervale între multipleţi mici faţă de kP elementele vectorului
moment magnetic pu sint în întregime de tip SM, adică de frecvenţă joasă.
AL

Ca atare contribuţia la, susceptivitatea magnetică a termenului al doilea,

din relația (V.3. 48) este nulă. |
| În lipsa componentei de înaltă îvecvenţă nu „există nici o distineţie
TR

între M şi p, deci avem |

(2 = (ase + L2 + 4(LS))us. Dă (V.3.49)

EN

Deoarece factorul de distribuţie Boltzmann pentru cazul în cliscu-

ție poate îi neglijat, media: produsului <L S> poate fi luată egală cu zero
/C

într-un cîmp foarte puternic, unde L şi S sint cuantificate distinct faţă

de axa cimpului. Dacă mediem :după toate orientările posibile nu
există o corelaţie între direcţiile lor. Mai mult, media statistică a acestui
produs este invariantă la intensitatea cimpului magnetic Şi deci .se anulează
SI

pentru orice cîmp în cazul cînd-se anulează; pentru un cîmp foarte puternic.
În alte cuvinte, energia termică kpT fiind mâre, rupe cuplajul snip-orbită.
IA

În acest caz primii doi termeni din (V.3.49) sint matrice diagonale
avind valorile proprii 485($+1) us şi UL + Dp5- Asttel expreesia suscep-
tivităţii magnetice “devine |
U

= „Măbă bo 458 ++ LL + 1 8.50)

BC

pl . cu
E

228 :
 2. Intervale între multipleți mari comparativ cu IaT

RY
Dacă intervalul de energie între multipleţi este mare comparativ
cu kg, componenta cu energia cea mai joasă, corespunde cu starea nor-
mală. Elementele de matrice a lui p sînt de tipul de înaltă ireevenţă,
„numai dacă AJ =0. Astfel J poate îi identificat cu indicele iar indi-

RA
cele poate îi omis. Partea de joasă frecvenţă a lui M este componenta,
paralelă cu momentul cinetic rezultant J şi astfel nu implică precesia,
rapidă a lui L şi S$ în jurul lui J. Fiind ocupată doar starea fundamentală,

LIB
ne limităm doar la corecţia de ordinul întîi a energiei, corecţia în ordinul
doi fiind practice neglijabilă. Din (V.3.36) avem

oN 5
Slehe
|eE] exp
o(-IT )] N
E Coazăl
> Ju rop- J

ITY
_
E uola'l Ş jeni, E! ) Hop 2J +1

RS
| / (V.3.51)
“4 J

Cum 5, Ny= JJ + 1) 2I + 1)/3, avem

—J ,

Ju N |
VE
4
pă Si %yIto Hovi II(JI +1)+1). V.3.52
(V.3.52)
!
NI

Relaţia (V.3.52) este caracteristică pentru un multiplet larg ideal, în

are! nivelul de energie cel mai de jos este complet izolat. Este greu de
LU

presupus că un asemenea nivel ar exista singur. Ca atare va trebui să

luăm în considerare cel puţin încă un alt nivel de energie, corespunzinăd
stării excitate şi care va contribui la susceptivitatea magnetică. Intervalul
de energie separind starea normală de stările excitate este prin definiţie
RA

mare, astfel că contribuţia la susceptivitate: va îi independentă de tem- -

peratură.
Deoarece condiţia a. < hv(J,) — hv(Ja) nu e riguros îndeplinită,
termenul al doilea, din relaţia (V.3.48) nu mai este nul și dă o contribuţie
NT

mică la susceptivitaie, comparativ cu primul termen.

Permenul 7, = — Nu o Si tt
bee din relaţia (V.3.18) are ca
CE

i ! i n'fEn En
origine clementele de matrice legînd stări a căror diferenţă în energie
este mare. Astfel, în acest caz apar elementele de matrice diferite de zero
între |JJL,> şi (+1). Deoarece implică numai L și S$, în cuplajul
Rusell-Saunders, nu apar elemente la alţi termeni care să tindă la zero.
/

_J, este diagonal în termenul stării fundamentale, în cuantificarea J 24),

astfel că elementele de matrice relevante sînt |
SI

Bosnt CI b14, [1] JL) 0W.8.53)

IA

Griffith [69] evaluează elementele de matrice

U

17 Le IA) = JAI 1, == PIE (2 — 36,

BC

(V.3.514)
229
 unde
| | 1 A

RY
FU) = ZIS FL +1 —90] [2 — (SD
Coreoţia, de ordinul doi €; la energia nivelului este

RA
| he, păzi e) a: i]

LIB
Ținind seama de (V.3.54) avem | i
(2) ____Thouă [e + 1 — MSI PUI +1) (J2 — MP)
o 4J(4J2 — 1) AI + 1) | AJ -

TY
(V7.3.56)
Energgia E?) depinde de J,, numai prin prezenţa, termenului în a 3. Astfel

SI
e (2) | _&
SE) ,

ER cel E7)
> ($
ka — 262 ) exp (— Tal
în evaluarea susceptivităţii magnetice y=N IV (0 n

ținem Seama de relaţiile :. i |

127 +1; 5383 = + D027 + Dă. (V.3.57)

UN

Ag JJ - IE .
În final avem a îi o
2 Nbobi | FI) PU) | cra
AL

G(2J:4+ 1) Liv +1;J) hi; J— 1)

TR

Contribuţia 7:la susceptivitate. nu depinde de temperatură. Putem iden-

titica partea independentă de temperatură a susceptivităţii 'cu contri-
buţia componentei. lui L + 2S perpendiculară la J, deoarece o modifi-
care în mărimea lui be implică elemente de matrice legînd, stări a căror
EN

diferenţă în energie este mare. În atomi cu multipleţi largi comparativ

cu ls starea normală, în mod obișnuit; este dată de energia, Pcorespunzind
unui maxim sau minim al lui J. Din definiția lui P(J) se poate vedea, că în
/C

acest caz fie primul, fie al doilea termen din relaţia, (V.3. 58) se vor anula.

3. auttipleți avînd lăr gimea compar abilă cu PE |

SI

Să considerăm că W, atomi, din ansamblul de N atomi, se află

în starea normală descrisă prin numărul cuantice J. Contribuţia fiecărui
IA

set de atomi N, la susceptivitatea magnetică este dată de

7
— Sai)
ulu,
LN, ay,
o
CY.3.59) x
U

vB
BC

unde. N OC = Ta.

230
Distribuţia între stările normale posibile este dată de statistica 'Boltz-
40)
mann. Numărul de atomi Ny(2J + 1) expl — unde 2J-+1 apare

RY
ca urmare a existenţei, A,(2 +D valori posibile ale i Ep J pentru fiecare J.
Astfel .

RA
Sr
” "L+si
Si 2
a 2
a, exp (2)(9)
N = NILS dj i:
ep B
3, N A | JL+ 5 2
k
(2J.+ l)exp (-

LIB
5,
J=|L-s, AR A
(V.3.60)

Pentru a explicita relaţia trebuie să cunoaştem valorile intevvalelor multi-

ITY
pletului care în mod obișnuit se obţin din date experimentale și din expre-
sia intervalelor de energie Ae = — AI(J+1)h2. În mod normal acestea

RS
pot fi estimate. [T0—7 2] în acord cu relaţia /

5,82 (2L + 1)(£— o)i |

A = VE (V.3.61)
e 23L(L+1) (2L+1)

Valorile Ac astfel obținute nu coincid, în general, exact cu cele deter-

NI
minate experimental. De exemplu, în cazul ionilor Eu? şi Sm3+ sint cu
aproximativ 10% mai mari. Totuşi pot fi utilizate cu destul succes în
caleulul suseeptivităţii magnetice.
LU

V.3.4. Comportarea magnatică a ionilor

RA

" pămînturilor rare

Relaţiile teoretice stabilite în $ V.3.3 pentru susceptivitatea para-
NT

magnetică, pleacă de la ipoteza că ionii ansamblului nu interacționează,

deci pot; fi consideraţi ca liberi”. Această situaţie poate fi întilnită la
gazele '“monoatomice paramagnetice. Susceptivitatea magnetică a vapo-
rilor este însă greu de măsurat cu precizie, ca urmare a “dificultăţilor de
CE

a obţine o presiune de vapori suficient de ridicată, pe care în același

timp să o cunoaştem exact.
Modelele teoretice: dezvoltate anterior, pot fi testate, ca atare, în
acele sisteme în care ionii pot; fi consideraţi ca aproape liberi. Aceste sisteme
/

“pot; fi de exemplu săruri paramagnetice aflate în stare solidă (în special

SI

hidraţi): sau soluţie. În acest caz ionii paramagnetici: consideraţi pentru

studiu sînt cei ai elementelor pămiînturi rare. Comportarea magnetică a
acestora se datorește electronilor 4f, situaţi în interiorul ionului şi deci
IA

bine ecranaţi de păturile complete 5s şi 5p.

_ Măsurătorile experimentale efectuate astipra sărurilor pămiînturilor
rare, evidenţiază pentru majoritatea ionilor o comportare apropiată de
U

cea așteptatăîn cazul cînd sînt liberi. Această comportare poate îi observată
BC

analizind tabelul V.9. Cu excepția, ionilor Bu2+ şi Sm*+, valorile calculate

de Hund [73], în ipoteza că intervalele de energie între multipleţi sînt mai

Ri | 231
 mari decit „7, coincid. cu valorile obținute experimental. Număru
l de
magnetoni Bohr ue a fost determinat din dependenţa de tempera
tură, a
susceptivităţii magnetice în acord cu relaţia 3 kp 0

RY
ue =
"Nuou
Ipoteza lui Hund presupune că ue este independent de temperatură,
deci modelul este valabil cînd momentul efectiv este identic cu momentul

RA
permanent al ionului. | II
SA
a
t
TABELUL V.9

LIB
Comportarea magnetică a ionilor pământurilor rare

Număr | Moment efectiy teoreticlMoment efec-

TY
“ de | Starea (up) "| av (ud
Ionul | clec- S L| J fundamen- - _B
troni | tală . | her= VanVleck- Experimental
4f Aa =97 VIU FD] Franck

SI
La3t 0 0 |o| 0 .|:s9 | 0 0 0

ER
Cost 1 112| 3 |.21 |2Fsp 2,54 2,56 2,4—2,7
Prat 2 1 |5|.4 |:*4, - 3,58 „| 3,62 3.4—3,6
Nast 3 32 |6| 41la | 4Iop 3,62 3,68 3,5—3,7
Pm3*
IV
4 |. 2.16] 4. 51, | 968 2,83 . | — E
Sma*. 5 15215] 20 | e: | - 085 i; | 1,55 |1—1,7
Lust | 6 3 13| o LI OA "0. | 3,40 | 86.
UN

Gd3T; But 7 712 10| 312 | 857,2 7,94. 7,94 7,98 |

Tb3t 3 3 [13| 6 LA CĂ 9,72 9,70 9,0—9,
Dy3t 9 552 | 5] 7412 | Insp 10,6 10,50 |10,5—10,8
Ho3t 10 2 16| 8 | 51 _ 10,6 10,60 |[10,3—10,5
AL

Ers* 11 372 | 6 |--74a | Asa - | 958 -. 9,6... [94-96

Tm2t 12 1 15| 2714 7,56: 7,8. | 7,2—7,6
Yps* 13 | 112[3| 31. | 2Fz/2 4,53 4,50 441—4,6
TR

Lut. |-14 | o |ol|o. 159 | 0. 0 0

„.. În cazul ionilor de samariu şi europiu calculele lui Hund nu deseriu

EN

corect datele experimentale, valorile teoretice astfel obţinute fiind mai

mici. Hund [73] şi Laporte [74] au sugerat că în această, situaţie intervalele
de energie între multipleţi nu sînt cu foarte mult mai mari decât pl.
/C

Aşa cum se vede din figura V.5 separaţia între componentele: cu valorile
J minime este mică comparativ cu la deşi lărgimea, „intregului” multiplet
este considerabil mai mare decit; fa 7. La, ionul de europiu intervalul între
SI

componentele multipletului cu energia cea mai scăzută este numai 1/21

din lărgimea totală. Valoarea corespunzătoare pentru samariu este 1 [55 [3]
Pentru comparaţie, în aceeaşi figură sînt reprezentate situaţiile întâlnite
IA

în cazul ionilor de praseodim şi terbiu. Intervalele de energie între nivelele

cele mai de jos, în aceste cazuri, reprezintă o fracțiune apreciabilă (5/11 în
U

Pr și 6/21 în 'Tb) din lărgimea totală a multipletului. Aceasta justifică; de

altfel, pentru acest ultim caz, concordanța datelor experimentale cu calcu-
BC

lele lui Hund. . Sa

4

232 -
 În cazul ionilor Bu3+ Şi Sm3* va trebui să folosi
m relația (V.3.60)
ce ţine seama, de faptul că lărgimea, intervalelor între
multipleţi este com-
parabilă cu 37.

RY
|

RA
15/2— „2

13/2— 6—

LIB
G——

Si A o
Tig. V. 5. — Schema nivelelor de energic 1t/2— 5
,
pentru
E a unii ioni ai păminturi lor rare. 5
N A 5
—

ITY
972——

—— 3—— 10kaT8
Ă 7/2 ZI T=300K
Ie asa jo 26

RS
Su 5, 7 7
VE Prât O Sm3t Eu3t O Ţpa+

Pentru a calcula susceptivitatea magnetică va trebui să] evaluăm con-

stanta, de ecranare! o din rel. (V.3.61). Din datele obţinute prin studii de
NI
raze X şi din măsurători magnetice se admite că valoarea o este cuprinsă
între 33—34. Van Vleck [3] a calculat forma, explicită pentru susceptivi-
tatea magnetică a Eu și Sm, plecind de la, relaţia (V.3.60). Acesta, obţine
LU

rmătoarele relaţii :

Eu: (mon =
RA

__, 0,1241 244+-(13,52—1,5)exp(—2)4+-(67,52—2,5)exp(—32)-+ (1894-—3,5)exp(—62)

aL „ L-+3exp (—2) + 5exp (—32) + 7 exp(—62) + ...
NT

(V.3.62)
Sm : “rol = «
CE

_ 0,1241 2,149 4+3,67 +-(42,997+-0,82)exp(—79)-+(1-49y—0,3 3)exp(—169)-k...

y 3--4 exp (—79) + 5 exp(—16 9) + .... j
(V.3.63)
/
SI

unde şi y sînt 1/21 şi respectiv 1/55 din lărgimea întregului multiplet

raportat la 7. ai:
IA

Utilizind, de exemplu, valoarea o = 33.se obține un momenţ; efectiv

pentru ionul Sm3+ de 1,55 up iar pentru Eu3+, 3,40 up. Aceste date sînt
în concordanţă cu valorile obţinute experimental, tabelul V.9.
U

În figura. V.6 prezentăm dependenţa de temperatură a susceptivi-

BC

tății magnetice în cazul Eu 2+ și Sm 3+. Acestea diferă mult de o comportare

de tip Curie sau Curie-Weiss. Se constată o concordanţă bună a datelor

233
 experimentale. cu valorile calculate de Van- Vlecl: [3]. -Pentru samariu
apare.un minim al susceptivităţii la, temperațura Tratas !unde.

RY
Toia = 0,0628 (Z — oi. | (V.3.64)
Pentru o = 34 aceasta corespunde la Tin = 386E.

RA
3 31

LIB
19+- > 80
> O .
af E
p9 70 Na
m e 17p e be
e | aaa Iig. NV. 6. — Dependenţa

TY
E > de temperatură a suscepti-
> 15p „= 607” vității magnetice a ionilor
şL £ Izu2* și Sm3t. Prin linie
E ab "e plină s-au trasat relaţiile

SI
s | „550 (V.3.62) și (V,3.63).
2: F Ş.
Taul Suob-

ER
9 L A ICE !
E e .
2 Lu i * iară pm BOL a A
200 400 . 600 | 200; 400 600. | a
i . Temperatura. AK) „7.+ Temperatura (K)- a
IV
. i Rae i a , . L SI
LR ME
UN

: Momentul otoctiv în cazul curopiuilui tinde la zero, pe măsură e ne

apropiem de 7 = 0K. Aceasta nu înseamnă că Susceptivitatea, paramagne-
tică a europiului se anulează la zero absolut. Pentru componenta cea mai
de jos a multipletului europiului, J este zero, astfel că primul termen din
AL

(V.3.60) va tinde la zero, în schimb termenul al doilea N, ay este anormal

„de Mare. r
O curbă ilustrativă ia “modului cum “modelul '“Hund și. respectiv Van
TR

Vleck şi Frank [80] descriu datele experimentale obţinute în cazul ionilor

“pămînt rar este prezentată în: figura V.7. Considerarea unor intervale în
energie între multipleţi comparabile cu 7 pentru Eu3+ şi Sm3* îmbu-
EN

nătăţeşte prezicerile modelului. Hund:

/C

12
40
SI O.

Fig. V. 7. — Valorile momentelor mag- *

netice ale ionilor păminturilor "rare,
)
OO
IA

Prezicerile modelului Hund şi Van

(a

Vleck sint reprezentate prin linie plină

PF

” şi respectiv linie întreruptă.

Het
U
N

73156578 91011
BC

pi Numărul electronilor
” 4f

234
 V.4. Susceptivitatea magnetică a unui paramagnet în
cîmp cristalin

RY
V.4.1. Expresia susceptivităţii magnetice
Vom considera în cele ce urmează substanţe diluate magnetic, unde

RA
interacţiile de schimb pot îi neglijate şi unde deviaţiile de Il, legea Curie
sint consecinţa numai a prezenţei cîmpului cristalin. |
„Dacă despicările nivelelor de energie cauzate de cîmpul cristalin
sint mici comparativ cu 47, susceptivitatea, magnetică în absența cîmpului

LIB
cristalin

C
2 li= . „40
V.4.1

ITY
poateîi scrisă sub forina, unei serii de puteri [75,76] greu convergente

RS
7 RP
papi tat 1 ( (Va )
VE
„Calculul coeficienţilor în dezvoltarea (V.4.2) implică un volum mare
de muncă, în măsura în care numărul termenilor seriei de puteri (V..4.2)
crește. |
Într-o formă condensată, relaţia (V..2) poate fi scrisă
NI

0 | |
i | SR (V4.2%)
LU

Am notat prin 0(7) o funcţie ce depinde lent; de temperatură.

Să adăugăm energiei nagnetice a momentului (V.3.2) şi termenii cores-
RA

punzători cîmpului cristalin şi cuplajului spin-orbită. Hamiltonianul se

scrie |
X = grota (9 HD) + e + Zi (V.+.3)
NT

cu valorile proprii €y. |

Pentru început vom neglija în expresia (V.4.3) termenul Ze.
“În acest caz avem [77]
CE

Z= Și exp (- Ey ) =
| J, Ia
/

(FL CP 1 (ED -9iusbi ll? „ra

= 1 =EP az 7 a re < YD ) —
SI

du (2J +] + 2127? 6 13,73 . 2, Tm:

IA

— DENS fe Ie fede + 099 + (V.4.-4)

GH, 73 | | |
U

unde am presupus H orientat după axa 2. Am notat prin €(J) valoarea

medie pentru multipletul J calculată, fără factorul exponențial Boltzmann,
BC

adică pentru 7 = co. Deoarece sensurile de'rotaţie la dreapta sau stinga

235
 sint la fel de probabile, valorile medii, de tipul de mai sus, „ multiplicate pr in
puteri fără soţ a lui Hg vor îi nule. -
“"Ținind seama că: (aboy = (bca) = Ceaby

RY
ini <J2 = J(J +1), (V.4.5)

RA
A J, 1 i E i 3 PUR LI ati 2 -

Ba “a II ri ID (az

LIB
(Va, 6)

. Deoarece J2 + I3+J2=J(J +1), susceptivitatea, magnetică

TY
a materialelor policristaline 7 = Jesafe
e be nu are termeni în
1/72. Din (V.4.6) se vede că, în general, legea, Curie (V.3.18) este regăsită

SI
pentru < 1.
Vp
Lipsa termenului în1] T: în expresia; susceptivităţii la materiale

ER
policristaline poate fi demonstrată prin considerente de dimensiune [77].
- Înainte de, a exemplifica, teoria, dezvoltată mai Sus să, analizăm condi-
țiile în care poate apare un termen de forma 1/72 în : expresia, susceptivi-
IV
tăţii magnetice a policristalelor. ij
a) Intervale între multipleţi mici comparatii cu IT în acest caz
UN

este prezent un termen 1/'72, chiar în lipsa cîmpului cristalin, pentru un

sistem diluat magnetic, format din atomi la care multipletul spin-orhită
este mic comparativ cu hp.
| „Neslijind termenul Xe din hamiltonian, avem
AL

"pa biata ET 42809 SĂ + VA)

TR

Reţinînd termenii pînă la 1/73 din dezvoltare, obţinem

ANT(L-+ DB5:0). (V.4.8)
=i _ Nuobă [o[r ra avrase i
EN

3lp
/C

b) Sisteme cu simetrie necubică,.

Această situaţie apare în materiale policristaline diluate magnetic
în care mulțimea, sau colecţia, de stări care au factori Boltzmann cu pondere |
însemnată nu au simetrie cubică. Valorile u2 + us +2: nu mai sînt
SI

egale pentru toate substările mulţimii de stări. Redistribuirea între diieri-

tele substări dă naştere la un termen în 1/72. Un exemplu de asemenea
IA

comportare este cel al sulfatului etil de ceriu la temperaturi joase, unde

cîmpul cristalin este axial [77].
Există un număr mic de date ce relevă prezența unui termen în
U

1/72 în expresia susceptivităţii magnetice pentru anumite. direcţii, şi că

acesta este nul pentru materiale policristaline diluate magnetic. Măsură-
BC

torile experimentale sînt dificile Și implică o alegere judicioasă a materiale-

236 Ă
 lor. Dacă despicările cimpului cristalin nu Sint mici, măsurătorile trebui
efectuate la temperătiuri ridicate, peria ca seria; (V.4.2') să conveargă şi
în acest caz susceptivitatea este mică și greu de măsurat precis. Pe' de altă

RY
parte dacă despicările sînt miei şi măsurătorile pot fi făcute la temperaturi
joase, apar complicaţii ca urmare a interacţiilor magnetice, dacă sistemele
nu sînt foarte diluate magnetic. Astfel, analiza, prezenţei unui termen în

RA
1|7? poate îi făcută mai bine la ionii în stare S (Mn2+, Fezt, Gq3+).
Prezenţa unui termen în 7-2 conținînd potenţialul cîmpului cristalin,
„Yespectiv interacţia spin-orbită implică o susceptivitate dependentă de
alegerea axelor de coordonate. Notind susceptivitatea, după axele principale

LIB
Prin 73; X2 Și ya anizotropiile susceptivității u—y0; xa—Xa ar trebui să
varieze ea 1/72 cu condiţia cu 7 să fie suficient de ridicat.
| Prezentăm mai jos rapoartele valorilor 1/7; şi ale anizotropiilor
susceptivității paramagnetice corespunzătoare temperaturilor 7, = 300 ;

ITY
194,5 şi respectiv 90 K, la Mn(NH,).(S0,), -6H.O [78]

1:22 JI Xa X1— Xa

RS
LIZA : 11,3. N 1; 26 :11,9 1 :2;3 :9 VA

Concordanţa,
este destulde bună cu toate erorile experimentale 6e
pot apare.
VE
Tonul Mn2*+ este în starea S. Susceptivitatea sa magnetică ar urma
legea Curie, atit tivp cit nu există un amestec prin interacţia, spin-orbită
cu alte stări avind J = 5/2. Rezultatele de mai sus evidenţiază că acest
NI

amestec este mai important decît cel cauzat de cimpul cristalin, care ar
.
da o/ comportare diferită de cea observată.
LU

| , 7

V.4.2. Comportarea magnetică a ionilor Pr** şi Nd**

RA

Măsurătorile magnetice efectuate asupra sărurilor paramagnetice

conținînd ioni Pr*+* şi Nd3+, evidenţiază o dependenţă liniară de tempera-
tură a susceptivităţii magnetice pentru 7> 100 K. Momentul efectiv de-
NT

terminat corespunde cu valoarea caracteristică ionului liber. Pentru tem-

peraturi mai mici ca 100 X, apar deviații de la liniaritate ce pot fi atribuite
efectelor cimpului cristalin [3,79].
CE

“Starea normală a Pr*+ este 3H, (L=5, S=1, J=4). Prima stare
excitată J = 5 se află la 4,16-10-2 Joule (2100 cm-!) de cea fundamentală
şi ca atare în calculul susceptivităţii nivelele mai înalte ale multipletului
pot fi neglijate. |
/

Starea, normală a Nd2+ este 1Igja (2=6, S= Sg — 2] Prima stare

SI

a. a.

excitată ( =) se află la 3,57 -10-% Joule (1 800 cm-1) de cea fundamen-

IA

tală. -
" Folosind teoria: grupurilor se poate analiza modul de descompunere
U

a nivelelor de energie (cap. IV). Să considerăm comportarea ionilor P3+ =

= Pr3+, Nd3+ în. compușii P2(S50,)3-8H,0 unde simetria cîimpului. cristalin
BC

este aproximativ cubică, i

237
 „Cele 9 nivele ale ionului Pr2+, degenerate în ionul'liber sînt descom:
puse într-un, cîmp cristalin de simetrie cubicăîn singletul T,, dubletul
I,
tripletul „4 și .T$ — figura V.S. Penney și Schlapp [80]au calculat depen-=

RY
RA
„Fig. V..8., —

LIB
Nivelele. de. tnergle ale
“ionilor Prâ+ și. Nd2+ in cimp cristalin de ,
"simetrie cubică,
+

pa.
pn

TY
Pr .. -Nqd3* al

SI
denţa, de temperatură a susceptivităţii :magnetice adiiţind pentru ionul
Pr** un cîmp cristalin de simetrie cubică. În realitate simotria, cristalului

ER
este mai scăzută, deși componenta dominantă este cea, cubică, |:
Admiţind pentru Z, (V.4.4) expresia, a Să

DĂ tt Ah oa E CV4:9)
IV
UN

susceptivitastea, magnetică calculată în acord cu relaţiile delvoltate în

$ V.4.1., descrie bine rezultatele experimentale, figura V,9a,

3 IA a a DI :
AL

E 3
& | E.
El. SA
g pi
TR

EN
„Es
..
'g ! RT
ee,
ST, i
EN

dk S4F.
era E. E e:
/C

5 Se „Pr21S0,238H20 - 2 | / "Nd21S0,128H,0
009
= 1

200300”:
1 Lo

Z
1

100.
1

200
1 î

300
n Temperatura [K) i Temperatura (K)
SI
IA

Fig. N. 9. — Dependenţa de temperatură a susceptivităţii magnetice aa

a „a: compușilor P(S0,)s*8H,0O cu P = Pr NA: cir
U

": . „În prezenţa unui cîmp cristalinde simetrie cubică cele 12 nivele de-
BC

generate ale ionului Nd*+* sînt descompuse în' dubletul T, și doi cuadru-

38
 pleţi TI. şi TE — figura V.8. Starea fundamentală a. ionului este un
dublet Ira mers ce nu poate fi descompus de cîmpul cristalin. Pentru cim-
puri cristaline de simetrie mai scăzută, fiecare din cuadrupleţii TU şi T$

RY
vor fi descompuși la rindul lor în cîte doi dubleţi Kramers.

z |

RA
2
1
= %
E 12[- ”

LIB
P_ E
e PR
| m
Fig, V. 10. — “Dependenţa de tempera-
iz 19
=
e
tură a susceptivităţii magnetice după 3 8 Xu
direcția perpendiculară și respectiv para- E e

ITY
lelă la axa e, la un monocristal de sulfat E gl- |
etil de prascodim. 3 |

- ee n af
9

RS
: i „XR 2P h , , ' /

s (1 | N INI
VE O . 100 „200. 300
N, i A „1 Temperatura AK
„.. Caleulele cfectuate, în maniera ' descrisă în $ Vl considerând un
cîmp cristalin cubic evidențiază” o concordanţă bună cu datele experimen-
NI

țale; fisura V.9b. Diferenţa în comportarea magnetică a ionului Pr2+

Ri Nas? constituie o Yeflectareca teoremei ISramers, “analizate în capito-
LU

Pontru analiza comportării magnetice a monocristalelor - s-au

folosit metode mai rafinate.de calcul bazate pe aceleaşi principii. Ca exem-
plu prezentăm în figura V.10 valorile suseeptivităţii: la un monoecristal
RA

sulfat; etil de praseodim măsurate paralel şi perpendicular la axa cristalului '

[81] comparativ cu curbele teoretice calculate de Elliot şi Stevens [82].
Abaterile de la legea, Curie, li temperaturi joase apar deci ca rezultat
NT

al efectelor cîmpului cristalin. În general, calculele efectuate privind despi-

carea în cîmp cristalina funcţiilor de undă 1f, dau valori : de ordinul lui
2 -10-21 Joule (102cm-1); Acesta. corespunde la o energie &„T pentru o
temperatură de aproximativ 140K. Se vede că această valoare coincide
CE

cu cea la care apar deviații ale susceptivităţii magnetice de la o relaţie de

tip Curie. .
/

V.5, Comportarea magnetică a. ionilor elementelor de

SI

- tranziţie sd
IA

Proprietăţile magnetice ale ionilor din grupa, elementelor de tranziţie

3d depinde de cîmpul cristalin îîn care aceștia sint introduşi. :
Într-o primă aproximaţie, stările S nu sint perturbate de un cîmp
U

cristalin cubic. Starea D se descompune într-un dublet IT și un triplet

T, —'figura V.11. Simetria spaţială a acestora este aceeaşi cu a stărilor e,
BC

şi respectiv î-, (aceasta din urmă referindu-se la stările electronilor indo-

239
 pendenţi). Poziţia relativă a, nivelelor T, și
considerat. Aceasta, se inversează cînid-se trece.T, depinde de tipul ionului
i
i
|
1

de.la, un. ion la, ionul com-

i

plementar (de exemp lu 34! la 3d*);sau se' trece de la un ion la, altul.
: 4 ,
al cărui

RY
pa pe
P3

RA
m

LIB
„e I fs vă
Fig. V. 11. — Diâgrama nivelelor: energetice,
respectiv F în cimp cristalin aproape cubic. Seale ionilor în 'starea Dşi
prezintăși descompu-

TY
nerea nivelelor fundamentale Ti, și:I'5 ca urmare a prezenţei unor com-
ponente ale: cimpului. cristalin de simetrie mai joasă.
1 ” i

jumătate de înveliș este

SI
complementară 34 la 3q6) — (34: la 3ăt sau
figura, IV. 13. a
"Într-un cîmp de simetrie mai scăzută nivelul

ER
singleţi, în timp,ce Iş se despi I, se despică în doi
că într-un singlet T; și un dublet 17? — fi-
gura Vll. a |
» Un ion în starea F, aflat într-un. cîmp. cubic | |
, are multipletul orbital
IV
(de 7 ori degenerait) despicat; într-un. singlet T,
şi doi tripleţi T şi 15. Tri
pleţii [+ şi [3 vor fi despicați la rîndul lor
de cimpul cristalin de simetrie
octaedrică — figura V.11. Pentru ionii 342 Şi 3d7 starea
UN

T4, în timp ce pentru configuraţiile 343 şi , funda.mențală este

33, nivelul fundamental este
singletul: [4 De
„_ Multipleţii:T4, T, Ts, nu pot fi identificaţi cu un E
-număr cuantic al
momentului cinetic. Penţru [e multiplicitatea orbitală, L = 3 este des:
AL

compusă de cîmpul.cubic, iar T3, 15, rezultă din desco

mpunerea. lui L = 2,
| „ Susceptivitatea, magnetică a sărurilor elementelo
a fost mult timp. analizată, considerind prezenţa r de tranziţie 34
TR

numai a spinului. Această,

analiză e. valabilă doar dacă; nivelul fundamental
este T,, T, sau Ta (fapt
observat, de exemplu, la, ionii Fest, Mn3+, Cu2+)
„ componenta necubică a cîmpului cristalin — tabelul. V.10- — şi dacă
este mare comparativ cu
EN

interacţia spin-orbită,.. . a Sa 5
„+ In analiza :comportării magnetice a a ionilor .3d
aproximajia folosi-
tă în mod obișnuit constă în presupunerea că porţiun
ea cubică a cimpului
cristalin este mare comparaiiv cu interacţia, spin-or
/C

bită, dar că aceasta,

este mai importantă decit abaterile de la, simetria, cubică
lin. Se pleacă deci, cu stări orbitale în cîmp de a cîmpului crista-
simetrie cubică, fără a,
considera -interacţia spin-orbită. Dacă starea, fundamentală
momentul orbital nu e complet îngheţat şi poate fi repreze este TI, sau. [,
SI

ntat prin matrice

3X3, care diferă printr-un factor y de acela al stării
L =. Interacţia
spinului cu acest. moment intern al. multipletului I, sau IT, generează;
IA

nivele om
an de energie denumite nic
pseudoma
ulţipleţi,
alii aa [83]Ran (ce ca
au un, factor y
„î..:Să analizăm elementele de.maitrice interioare tripleți
U

lor T,, IT, sau în

alte cuvinte să ne ocupăm numai de proiecția pe trei: substăr
i particulare,
BC

În acest; caz, exceptind un factor. de proporţionalitate,

componentele
4

240
 TABELUL V.10

Ionii elementelor de tranziție dd

RY
Număr! , Moment efectiv (up)
Tonul elec- " Starea NE Teoretic Experimental:
troni [fundamentală — , ,

RA
sa | “| ner=9y VIU | per=9V
ss +3)
Ţi3t, at 1 Da | 1,55 1,73 : | 1,7

LIB
at 2 Ra | 1,63 | 2,83 2,8
V2t, Crt, Matt] 3 | AFapa „0,77 3,87 3,8
Cr2f, Mn3* 4 5Dg 0,0 1,90 4,9
Mt, IEeat 5 Ss | 5,92 „5,92 5.9

ITY
Irez+ G 5, 670 4,90 5,
Co2t * 7 +Fo9y2 6,64 3,87 18
Ni2t 8 ap 559 i 2,83 3,2
Cu2t 9 2Dsp | 3,55 1,73 1,9

RS
Cut, Zn2+* 10 50 0,00, 0,00 diamagnetice

vectorului moment cinetic orbital astfel proiectat (12, L,, L,) sînt aceleaşi
cu acelea ale : vectorului moment cinetice pentru o stare atomică p. Expri-
VE
mînd momentul cinetic în unităţi î avem [84].
TI — DL iv ete. LE + DE+IE = 2£. (V.5.1)
NI

Vhlorile *- corespunzătoare sînt; |

| DIE PT FI;
LU

3 21 (Y.5.2)
Y == zu:
RA

Valoarea — = obținută pentru FI, caracterizează ionul Co3+(d? 17)

numai dacă există un cuplaj Russell-Saunders puternice; în realitate

NT

cîmpul cristalin va amesteca aceasta cu PI, şi astfel se reduce |y|. În

cazul limită cînd cîmpul este foarte mare comparat cu interacţia R—S,
valoarea y este —l. | |
CE

"La, includerea spinului, scrierea funcţiei de undă în mod explicit

poate fi în multe cazuri evitată ţinind seama că problema, găsirii combinaţii-
lor liniare proprii este echivalentă cu compunerea momentelor cinetice
orbital şi de spin în starea p. Stările rezultate pot fi descrise prin numărul
/

cuantice J' care ia valorile

SI

I* = IS—1], 8, 8+1.
IA

"“ Yom denumi J! număr cuantic pseuduintern, deoarece nu este o

măsură a momentului cinetic adevărat. Energia spin-orbită este datăde
U

i Ep = 2-77” + D — (5-1) —21, 0.53)

BC

241
16 — c. 32
 unde 1 reprezintă constanta multipletului atomic obișnuită. Nivelele ener-
getice, în absența cimpului magnetic exterior sînt degenerate de (2J' + 1)
ori, degenerarea fiind redusă prin interacţia cu alte stări cînd J'>1.

RY
- "Acest procedeu a fost elaborat şi utilizat de Griffith [85] pentru-a
simplifica, calculul susceptivităţii magnetice în cîmp cristalin perfect cubic.
7 -" Dacă intervalele de 'energie în pseudomultipletul -spin-orbită sînt
atit de mari încît nu e necesar a considera decît componenta cu energia

RA
cea mai scăzută a pseudomultipletului şi reţinînd numai termenul Zeeman
Şi cel necubic al câmpului cristalin, în'dezvoltarea susceptivităţii magnetice
a materialelor policristaline nu va apare un termen în 1/72. , 3

LIB
Comportarea pseudomultipleţilor într-un cîmp perfect cubic, foarte
puternic, apare ca.o variantă a comportării descrise de relația (V.4.8)
În acest caz vom înlocui L(L+1) prin 2* 2. Aceasta este evident, ca-urmare
a faptului menţionat deja, că exceptiînd factorul +, un pseudomultiplet.
este echivalent cu.un multiplet obişnuit (L=1). .

TY
Ciîmpul cristalin influenţează atît comportarea magnetică cît şi
anizotropia magnetică. Prezentămin tabelul V.11 unele valori tipice ale

SI
TABELUL VAL Li

ER
„_ Anizotropia. magnetică a ionilor - elementelor de tranziţie 3d
ANII II i a ARI PR ra RI a

Yonul „Starea: ia, Sarea. -. ii „Anizotropia, ic ..

IV
: Yo ! !

Crat q2; AF Cr(NH,)(C.0, a *3EH0 | 0,25 |

UN

Mn” d5; 6$ Mn(NH,)2(S0,),-6H,0 - ia gag: | Si

Fest d5; '€s Fek,(C20,);* 3H0 |. 0,20 |
le?” ds; 5D | FeK(SO,:6H0 16
Co2* q?;. AF CO(NH,),(S0,)2 * 6H,O 30
AL

Ni2t q3; 3 Ni(NH,)2(S0,2- 6H20 |! 1,5

Cu2t d; 2D Cu(NH,(2(S0,), * 6H,O 20

anizotropiei pentru ioni ai elementelor de tranziţie 3d. Se admite că, varia-

TR

ţia neregulată a anizotropiei se datoreşte prezenţei cimpului cristalin avind

o simetrie aproape cubică [79]. Pentru ionii elementelor de tranziţie 3d;
potenţialul cristalin cubic este mare comparativ cu interacţia spin-orbită,
EN

astfel că într-o „primă aproximaţie se poate considera o problemă Stark

pur orbitală ($ I111.4.4). Se po
"- Anizotropia “Mică a, stării S, apare ca urmare a faptului că îuncţiile
/C

de undă au în acest caz o simetrie sferică și.ca atare anizotropia este cau-
zată de efecte de perturbaţie, de ordin mai înalt, ale interacţiei spin-orbită.
„Dacă, pentru ioniiîn stare D sauF, nivelele I,.sauI; sînt nivele
fundamentale, ne aşteptăm la o anizotropie ridicată, deoarece tripletul
SI

este descompus de componentele necubice ale cimpului cristalin, simetria,

cubică putînd apare numai dacă toate nivelele sint egal populate (ZT = 00).
Dacă I, este nivelul fundamental anizotropia va fi mică, deoarece
IA

funcţiile de undă orbitale T, nefiind degenerate nu poartă un moment orbi-

tal. Aceeaşi situajţie este evidenţiată și dacă starea fundamentală este TI,
deoarece stările TI, cubice, deşi degenerate, sint prin excepţie lipsite de
U

moment orbital. | |
„Să analizăm comportarea magnetică a ionilor 3d plecînd de la nivelul
BC

fundamental al acestora. |

242.
 este um singlet -
a) Nivelul fundamental
. „i

Dacă starea fundamentală a ionului este S, distribuţia de sarcină

doar abateri mici de la aceasta, ca

RY
are o: simetrie aproape sferică. Apar
“urmare a cuplajului spin-orbită. Anizotropia factorului de despicare spectro-
scopică este mică, deviind cu aproximativ 1073 de la valoarea g = 2 —
tabelul V.11 (ionii Mn?* sau Fe**). | | | Se

RA
„Dacă. nivelul „Ie. este nivelul fundamental (ca de exemplu Ni”
într-un câmp cristalin de simetrie octaedrică), momentul orbital este aproa-
orbital
pe în întregime „înheţat”, anizotropia este relativ mică. Momentul
o
axe elemente de matrice nenule între I» şi tripletul [, şi deci poate apare

LIB
cuplajul între Te şi T; rămîne izotrop, ani-
conțribuţie orbitală. Deoarece
5.
zotropia are o valoare apropiată de cea evidenţiată la ionii în starea ;
Deşi există un număr par de electroni, nu apare efectul Jahn-Tel ler
vecinătatea tinde să aibă o simetrie cubică. |

ITY
mic
Considerînd un cimp cristalin, predominant cubic, cu un termen
rombic ă |

= 5 Dat + ir 2) + at By — 4+B, 00:54)

RS
Ni”+.
Schlappşi Penney [87] au analizat comportarea magnetică a ionului a
că în prezenţ a numai a compon entei cubice
Susceptivitatea magneti VE
cîmpului cristalin, în ordinul unu, are forma
Da i | Si

|. 5Da] SD
“
NI

pp * sk
aAA aa DN B , .
x relaţie ce descrie
LU

Deci într-o primă aproximaţie avem 7 = + “pi.

rtarea magnetică a
corect; datele experimentale, ca de exemplu compo
NiSO, -7H.0. |
configuraţia de(Cr3+) complement: ă ionului d7,
RA

Pentru ionii ce au
magnetică este mică
cuplajul spin-orbită este mic şi ca atare anizotropia în stare S. Apare
e cu cea observ ată lu ionii
şi de același ordin de mărim magne tice. Schlapp
un decuplaj al' spinului, confirmat prin măsurători
NT

a magne tică a Cr3+ considerind

şi Penney [87] au analizat comportare i avind energii mai
n singlet şi doi tripleţ i ultimi
starea, 4F despicată într-u .
înalte. Momentul magnetic al ionului Cr3+ este .
CE

AN _
= Uspin (= 10Dq ) (V.5.6)
he
/

ă este mică, susceptivitatea

.. Deoarece constanta de cuplaj spin-orbit nte) de la valoarea uipin:
SI

maghetică va, devia doar uşor (cu citeva , proce

: descrisă bine de funcţia
În acelaşi timp, apropierea de saturație este .
V.3.
Brillouin pentru ş = 2 şi $ = 3/2 — figura
IA

b) Vivelul fundamental este un dublei

ionilor avind confi-
Xivelul fundamental poate fi un dublei în cazul a Cuzt (d?) a fost
U

a, magne tică
ouraţiile 3d2 şi respectiv 3d:. Comportare
cele două. componente ale
BC

deja analizată în capitolul precedent. între

243
 dubletului I'3 (Tş şi respectiv I4”) nu există elemente de matrice ale lui £,.
Pentru a justifica contribuţia orbitală va trebui să luăm în considerare
tripletul 1. i a e |

RY
Cimpul cristalin de simetrie tetragonală va, descompune dubletul IT, în
singleţii [3 și I4$'. Deoarece prin efect Jahn-Teller se poate "produce o
deformaţie a vecinătăţii, anizotropia magnetică â ionului este mare. Anizo-
tropia magnetică, deşi importantă, variază puţin cu temperatura; de-

RA
oarece energia de separație între nivele 'este mare comparativ cu kb.
_ Ionul Or2+ are configuraţia electronică 3d1($=2). Într-un cîmp de
simetrie cubică nivelul orbital degenerat de 5 ori, poate fi despicat prin

LIB
cuplajul spin-orbită într-un dublet şi'un triplet chiar dacă, cum e cazul
pentru ['3; nu există nici un elem de ent
mairice a lui L în nivelul fundamen-
tal. | N DR a A IE A a a a a a re
Dacă separaţia în energie între nivele nu. este mare - comparativ
cu 4» ne aşteptăm ca momentul! efectiv: să depindă

ITY
de temperatură.
e) Nivelul fundamental este un iviplet
' sa

Sa
Nivelul fundamental triplet poate fi atît nivelul T, cît şi nivelul I,.
Nivelul T, provine dintr-un termen F, în timp ce nivelul IT; provine din-

RS
tr-un termen D.
„.*: În figura YV.1L prezentăm schema nivelelor în cimp cubic şi respectiv.
descompunerea: adițională a, nivelului fundamental prin perturbaţia produsă
VE
de un cîmp cristalin trigonal sau tetragonal. Pentru a evidenția gradul: de
degenerare, nivelele sint reprezentate uşor distanțat. În interiorul triple-
tului fundamental momentul orbital are elemente de matrice nenule, astfel -
NI
că este de așteptat o contribuţie mare orbitală la; momentul magnetic.
Dependenţa de temperatură;a susceptivităţii magnetice a sărurilor
avind ioni Co?+ nu urmează o relaţie de tip Cuvie, momentul efectiv
LU

depinzînd de temperatură. Nivelul T,, triplu degenerat; în cîmpul cristalin

de simetrie octaedrică este despicat ca urmare a unei uşoare distorsiuni de la
această, simetrie cît şi “prin cuplajul spin-orb avînd '6' ită,
nivele aflate în
intervalul de energie 4-10-% Joule (2 000 em-1). Deoarece Ep 4-10-2
RA

Joule: (200 :cm-1)::la temperatura; camerei, această schemă de-nivele, ar

"putea, justifica, comportarea observată experimental.. -.. Die
: În figura V.12. prezentăm valorile momentelor efective 'ale ionilor
NT

metalelor .de tranziţie. 3d:: Liniile: verticale reprezintă dispersia datelor

7[
CE

6
Aer ÎAia )
_W BI

Fig. V. 12. — Momentele magnetice

/

ale ionilor elementelor de tranziţie

SI

3d. Am notat prin I valorile obținute

pentru piocVL(L+ + 4S(S+ 1),
N

prin II cu V4S(S+ 1) iar prin III

|
IA

ag PI
—

1 2 34 56 7-59
O
U

-_ Numârul electronilor
3d.. n
vâ* v3+ v2* ci2%Mn2% pa20 Co2+ Ni2f Cu2+"
BC

Ţ;3* Ce MA3* Fe3* : . i

experimentale. Momentele magnetite ale ionilor, : determinate în sistemele
diluate magnetic, sînt în acord cu discuţia; de mai sus. SI
Complecşii de.tip cianuri ai metalelor de tranziţie formează o clasă,

RY
specială. Cimpul cristalin este puternic, legăturile nu mai sînt pur ionice,
ci au un caracter parțial covalent.. Comportarea magnetică, este mai UȘOr
interpretată acceptind:că despicarea de cimpul cristalin a stărilor orbitale

RA
este aşa de mare încît devine comparabilă cu interacţia între electroni.
Ca rezultat starea, cu energia cea mai joasă este starea în care: numerele
cuantice de spin L şi S$ nu mai iau valorile caracteristice. ionului liber.
De exemplu cei 5 electroni ai ionului Fe. în KsFe(0N),nu au L = 0: şi

LIB
S = 5/2 ca în:ionul liber ci L = 2 şi 8:= 1/2 în scopul ca ionul să ocupe
starea, cu momentul orbital avind energia; cea mai joasă. Sa
Kotani [89] a calculat momentele magnetice ale ionilor de tranziţie
3d în aceşti complecși, în ipoteza unui cîmp. cristalin de simetrie cubică.

TY
Simetria reală este însă mai scăzută decit. cea cubică. Kămimura [90]
studiază dependenţa de temperatură a momentelor efective şi a factorilor
9, presupunând că cîmpul cristalin are o componentă majoră cubică şi o
componentă mică tetragonală sau trigonală, obţinînd relaţii mai generale.

SI
Prezentăm în figura V.13 rezultatele calculelor lui Kotani [89] şi Rami-

ER
ÎN : - iai E
- p. . te ” .
,
„i ia

Pa pi , pc .
| , 1
IV
SU 12
N / . : 10

Fig. V.13. — Dependenţa de tempera- m.

UN

tură a valorilor u2, la compusul O g — Kamimura 1901

- IEsAIn(C9e Valori experimentale [88] și .:. = |:i mm =,Koteni' [89] -
cbrbe calculate de Kotani [89] şi Rami- „5 , I exoeriment . NE-.
„is __— 0xperimental
mura [90]. că
a
AL

: NI Pi i

d a SEI AI „0 100 O :::200. . 300

TR

“ tii : pi iu _-. Temperatura (K]- -. .:

mura [90] comparativ cu datele. experimentale -[88] la compusul

EN

KMn(O0N)s . Rezultatele sînt în concordanţ ă satisfăcăto are. Considerar ea

unui câmp cristalin de simetrie mai scăzută îmbunătăţe şte acordul cu
rezultatel e experimen tale. AIE ,
/C

V.6. Paramagnetismul moleculelor

SI

V.6.1. Molecule biatomice.

IA

ț4

Singura componentă a momentului cinetic, care se conservă, este

cea, paralelă Ia, axa moleculei (vezi $ I11.4.5). Elementele de matrice ale
U

componentelor “perpendiculare ale momentului cinetic orbital electronic

sînt de tip AL, = + I1,astifel că matricea reprezentînd L, nu are elemente
BC

diagonale. Contribuţia la susceptivitatea, magnetică a acestei componente

245
 apare că, rezultat al perturbaţiei asociate cu intervale de energie mari între
stări și deci contribuie printr-un termen mie independent de tempera
tură,
pe care, pentru început, îl vom neglija. Deoarece corisiderăim compone
nta,

RY
lui L, vom lua Li proporţional cu A: și nu cu A(A FI
| În analiza comportării magnetice vom considera, două cazuri limită,
|
şi anume intervale între multipleţi mici Şi respectiv mari, comparativ
cu: &pT. a

RA
Aa Ma Die RIN:4 Re Da
șî 1. Intervale între maultipleţi. înici comparativ CUT; Blementele de
matrice ale spinuluii vor fi de frecvenţă joasă: deoarece: :singura mișcare
a
vectorului spin faţă de „zestul':: moleculei esteo precesia în jurul axei!

LIB
moleculei a cărei frecvenţă este corelată cu intervalele între nivelele mulţi-
pletului. Această mişcâre trebuiesă corespundă, la, stări de energie sepa-
râte prin intervale de energie mici, deci nu există, elemente de matrice le-
gind stările normaleşi excitate 'şi deci termenul: paramagnetie indepen-
dent de teinperatură este nul. '.; Ia Da

ITY
e
„. “Pătratul părţii de frecvenţă; joasă a. momentului este ...

a COS Hop Va)

RS
Deoarece (SL> = 0, în cazul multipleţilor înguşti putem considera,
același factor Boltzmann pentru fiecare stare normală, astfel componen-
tele în care sensul lui 5 este același sau opus lui A au aceeași pondere
VE
, .
Deoarece (S2 = S(8+1) iar (LD: = A avem !

== a
Îtobi assSSD A A Vaa)
V.6.2
NI

Relaţia (V.6.2) se aplică la ambele tipuri de cuplaj ale momentelor Unghiu-

LU

lar și de spin descrise în $III.4.5 [91]. . | i

2. Intervale între multipleți 'mari comparativ cu k,T. Cuplajul în
acest caz va fi de tipul descris în figura III.4a, deoarece distanţele între
multipleți sînt foarte mari comparativ cu distanţa dintre diferitele nivele
RA

de energie de rotaţie şi această separație este în mod obișnuit mai mică

decit &,T. În acest caz, al multipleţilor largi, numărul cuantic 5 implică în
stare normală numai o valoare, care dă energia cea mai mică.
NT

Pătratul părţii de joasă frecvenţă a momentului asociată cu. modi-

ficări miei de energie, este astfel identică cu pătratul componentei paralele
a momentelor de : spin și orbital combinate, deci (u5= (A + 25) uz.
CE

Pinînd seama de aceasta avem a ae

„= HobE
A (A + 23),
N) 2

0.6.3)
Sp. i II AR
/

Moleculele cu un număr impar de electroni sînt paramagnetice.

SI

Moleculele biatomice cu număr par de electroni, au stările normale 15 Şi

sint diamagnetice. Doar cîteva molecule ,„,pare”? în stare gazoasă,
la tempe-
ratura camerei sint paramagnetice. Acestea includ gazele biatomice O, şi
IA

» NO şi gazele poliatomice NO,.şi 010... |. a

„Cu ajutorul ;metodei. orbitalilor moleculari s-a ârătat că starea, nor-
mală a.0, este 25. Aceastaa, fost confirmată prin examinarea, spectrului
U

de bandă [92] şi prin măsurători magnetice [93 |. Deoarece stările 5 au o

structură fină de multiplet „(de ordinul 16-10-23 Joule (10-46V) vom
BC

"246 | : ă
considera, nivelele de energie ale Os ca un multiplet: cu intervale înguste
- -
Astfel putem folosi relaţia -(V.6.2) cu:8 =:1'şi A=0.Seobţine Sa

RY
„o
„= Saboti 7.0.4)
3kpL

RA
unde , reprezintă numărul lui Avogadro. m
în bună
Momentul efectiv determinat teoretic (ur = 2,83 up) este
experimental ue = 2,85 up. [93].
concordânță cu valoarea - observată

LIB
o'relaţi e de tip Curie, pentru tempera-
Susceptivitătea reciprocă: urmează,
turi mai mari de = 140K [94,95]... a
da informaţii
" “Studiul comportării magnetice a oxidului de azot poate
r, teoretic e, deoarec e ' în. acest” caz lărgimea
asupra valabilităţii, modelelo dubletul
ă 'a NO este
dubletului este comparabilă cu „7. Starea normal

TY
următor
211,Ja care este separat prin 2,4 -10-% Joule. „(0,015 ev) de niveluşi'l:anume
de
”
2IIsp, energie 'comparabilă, cu pf la temperatura camerei târmper a-
toni Bohr la
4 -10-2 Joule (0,03 eV). Numărul efectiv de niagne

SI
(V.6:2)
turi. vidicate este 2, valoare "obţinută, introducind 'în' velaţia
turi foarte
S=1f'si A= 1. Relaţia asimptotică (V.6.3) valabilă la tempera —1]2, A = 1).
(5
ER
joase evidenţiază că momentul magnetic efectiv este nul
enţa de ' temper atură 'a - suscept ivităţi i la
Pentru a ânaliza depend ate; cores- .
temperaturi intermediare este necesar a face calcule mai complic
cu “ks, relaţiile
punzător cazului! lărgimii “multipletului, comparabil
IV
de țempe-
asimptotice considerate anterior fiind valabile doar,în domeniul 'âtorii
perasturiextreme. Vân Vleck [3] urmînd teoria dezvoltată, pentru
UN

cu 1: T obţine
fiibtri, cînd lărgimea multipletului AC, este comparabilă
A _ aia ta N N
m Da E:
- exp(- 2) + a exp 2 076.5)
aa
a [L+ exp(—r)] Sa Să
AL

DR a a ai |
unde
mA, Da e
TR

sl a

Concordanţa între prezicerile xelaţiei (Y.6.5) şi Qatele experimentale

a
EN

[95—97] este bună — figura V.14. |

E Si a i
/C

punctul de tierbere-A
SI

Fig. V.14. — Dependenţa de i

temperatură” a: momentului 2 4H-
Prin linie plină
IA

efectiv la. NO.

s-a reprezentat relaţia (V.6.5). =: |
„d '

Ea
U

0 1 ÎI
0 50 100 150 200 250 300 350
BC

Ne Temperatura (K)

„247
 „ Măsurătorile de susceptivitate magnetică asupra
au evidenţiat că sultul biatomie S2 are de asemenea vaporilor de sult
starea fundamentală,
%5[98,99].

RY
|

V.62. Molecule poliatomice

RA
În molecule. biatomice componenta, perpendiculără,
a momentului
orbital este de frecvenţă, ridicată, deci asociată cu
elementele de matrice,

LIB
legînd stări a căror diferenţă în energie este mai mare
decit 4,7. Aceasta,
apare ca un rezultat al teoremei Kramers care stabile
ște că existența unui
moment magnetic mediu (atom, ion sau moleculă)
în absenţa unui cîmp
magnetic exterior, implică existenţa, a, cel puţin două
stări cu aceeaşi ener-
gie (degenerate). În moleculele biatomice există o'

ITY
degenerare de ordinul
doi asociată cu faptul că, sensul de rotaţie în jurul
axei
esenţial, deoarece stările Q şi respectiv — O dau aceeaşi moleculei este ne-
energie (neglijind
efectul mic al distorsiunii de rotaţie). Ca atare molecu
lele biatomice pot
avea un moment magnetic orbital constant asocia

RS
t cu componenta
paralelă a, momentului cinetic orbital. a
În moleculele poliatomice nu există o axăde simetrie
a
Să se conserve momentul cinetic şi ca, atare nu poate în jurul căreia
să apară acest tip
VE
de degenerare. În unele situaţii nucleele se pot aranja
„Zinte un grad înalt de simetrie. Dacă . ar apare o degene astfel încît; să pre-
rare orbitală, dato-
rită simetriei ridicate, în acord cu teorema. Jahn-Teller
molecula, se va de-
NI
forma, în scopul de a, ridica, degencrarea.,
a
n stări normale, la moleculele poliatomice, în mod
elementele diagonale nule ale momentului magnet obișnuit există,
ice orbital. Deoarece
LU

intervalele între multipleţi sînt mari comparativ cu

Ip, elementele nedia-
gonale ale momentului orbital vor fi de tipul de „frecv
enţă înaltă”.
Paramagnetismul moleculelor poliatomice sau săruri
netie poate fi de două tipuri: lor diluate mag-
RA

|
1) Aolecule cu spin vezultant. În acest caz 0. Structura de S Z
multiplet va, fi în general îngustă deci în intervale
mici comparativ cu
k»T. Aceasta apare ca, urmare a faptului că momentul
NT

orbital mediu este

nul. i o |
Susceptivitatea magnetică este deci. |
4N bou (8 +1),
CE

2 Koln lay 2 —_ Neue, 1?

Po
Ap
sp bo i Coe
N -
a, (n (V6:6) V.0.6

termenul al doilea, apărind ca un efect rezidual mic

/

al elementelor nediago-
nale ale momentului orbital (de tip înaltă frecvenţă).
SI

Moleculele poliatomice impare prezintă, o dependenţă

a, susceptivităţii magnetice de forma (V.6.6). Conco de temperatură
rdanţa cu datele
IA

experimentale a, fost verificat pentru 010, [100] şi

NO, [101]. - a
2. JMolecule fără spin rezultant. Situaţia aceasta (S=0)
în mod obișnuit; la, molecule pare. Susceptivitaitea, magnet este întilni tă
ică, este dată de
U

X„2 ol <u| u0]| 25 2 Ne? Lo

=—N
BC

— PD, V.6.7
3 ho d E? eo 6m, < > (

248 1
 Molecula este diamagnetică sau paramagnetică depinzind de mări-
mea, relativă a celor doi termeni. De exemplu N20O este diamagnetice [3].

RY
Susceptivitaitea magnetică a V,O; și MoO, este mai mare ca zero, XV, =
=—"15 *10-8m3/lkmol (60-10-6 uem/mol)[102] şi respectiv 156-10-8m3/kmol
(125-10-6 uem/mol) [103]. Susceptivitatea magnetică a WO3 este Awo,= —
—31,5 *10-8 m?/kmol (—25-10-6 uem/mol) [104]. | a Mi

RA
-Remarcăm faptul că primul termen din relaţia (V.6.7) este domi-
nant. Acest termen, în molecule este întotdeauna diferit de zero, ca urmare
a faptului că elementele de matrice (2 |u? [> sînt nule doar într-un cimp

LIB
nuclear avind simetrie sferică (întîlnit la atomi). Cîmpul nuclear întilnit
la, molecule este mult mai complex şi ca atare termenul paramagnetie nu
poate fi neglijat. e . |

TY
V.7. Susceptivitatea paramagnetică a nucleului
13
Nucleul axe un spin ] şi ca atare un moment magnetic 4 =

SI
=
„Lelă
(n o IU +1) unde 7, este masa protonului și 9, factorul giro-
2mp

ER
magnetic nuclear. | |
Similar cu modelul vectorial al atomului. discutat anterior, vectorul
I se combină cu J pentru a obţine vectorul F rezultant şi aceasta, produce
IV
o structură hipertină. e
Comportarea magnetică a nucleului poate fi analizată similar - cu
cea, a ionului. În acest caz diferenţa între nivelele energetice hiperiine .
UN

«te mică, comparativ “cu BT, exceptind regiunea de temperaturi joase.

Guplajul lui 1 şi J este mic, astfel că aplicarea chiar a unui cimp magnetic
mie decuplează aceşti vectori, şi ca atare contribuie în mod independent
la susceptivitate. Astfel susceptivitatea magneticăa nucleului este
AL

pp No gi IU+L) un - A:
PPE A (V.7.1)..
3l:p | | A
TR

Am notat prin up, magnetonul Bohr nuclear. | |

Ca, urmare a diferenţei mari între masa electronului şi cea a protonu-
lui (= 10-2) susceptivitatea, magnetică a nucleului va fi de 10% ori mai
EN

mică, decît cea, electronică. Ca atare aceasta poate fi în mod obişnuit

neglijată chiar faţă de susceptivitatea diamagnetică. Totuşi, la tempera-
turi joase, 7, este comparabil cu Zatae | De |
Măsurătorile efectuate la temperaturi foarte joase asupra hidrogenu-
/C

nului în stare solidă [105] au permis determinarea valorii momentului

magnetic al protonului, valoarea obţinută fiind în acord cu măsu ătorile
efectuate prin alte metode. î
SI
IA

BIBLIOGRAFIE.
U

M. Peren, Gu. Apa, Physique de la Malicre Condensee, Note de curs.

„W, PauLi, Zeit. Physik 2, 201 (1920). ,
SID

Magnelic Susceplibililies, Oxford University

„J. H. Vax Veck Theory of Electric and
BC

Press, 1932.
4. E. C. Sroxen, Proc. Leeds Phil. Soc., 1, 48-1 (1929).

249
 J. C. SLaren, Phys: Rev.:,:32, 349 (1926) ; Phys. Rev., 36, 57 (1930).

Oa
C. ZexeR, Phys. Rev., 36, 52 (190)... A
'D. E. G. Wruuraus, The magnetic prop rlieș of maller, Longmans, 1966.

RY
CN
„XV.
R.„ AnNcus, Proc, Roy. Soc., A136, 569(1931). : .: iti .
9, D. R. Hanrneg, Proc. Cambr. Phil. Soc., 24, :89 şi 111 (1938); Repts. Progr. Phys,, 11,
113 (1946), a Ma Ra
10. V. Fock, Zeit. Physik, 61, 126,(1930) ; 62, 795 (1930). .- e i
11. A. P. Wrurs, L. G. Hecron, Phys. Rev., 23, 209 (1924).

RA
Phys. Rev.; 24, 418 (1924),
12. G. G. HavEnNs,.Phys. Rev., 48, 992 (1933), 'î.: Ea m
13. I. E. MANN, Z. Physik, 98, 548 (1936). -. : ţi. E p
14, P. W. Sewoov, Magnelochemistry, Interscience Publishers,.Inc., New, York, 1956, p. 72.
15. L. ABONNENC, C. R. Acad. Sci. Paris, 208, 986 (1939)... a Ă

LIB
16. L. PAULING, Proc. Roy. Soc. (London), A114, 181 (1927). aa
17, IX. UMEDA, J; Fac. Sci. Hokkaido Univ. Ser. 11,39, 246 (1949). i
18. B. W. WonsLey, Can. J. Phys., 36, 289 (1958).
19. L. M. Sacus, Phys. Rev., 124. 1283 (1961).
20. R. P. Hunsr, M. KAneLus, T. P. Das, J. Chem, Phys., 36, 2786 (1962).
21, G. Joos; Z, Physik, 19, 347 (1923). „, a |

ITY
22, G. Joos, Z. Physik, 92, 835 (1995)... 7 : =
23. P. WErss, J. Phys, Rad., 1, 185 (1930); C. R. Acad. Sci. Paris, 190, 95 (1930).
24, F. H. LeE, Science, 104, 1931 (1946). a ,
25, W. R. Myerns, Rev. Mod. Phys., 24, 15 (1932).
20 .. P.Sci.PascaL.

RS
Ann. Chim. Phys., 19, 5 (1910) :23, 289 (1912); „24, 218 (1913); C. R. Acad.
Paris. 147, 36, 242, 742, (1908); 148, 413 (1909) ; 150, 1167 (1910); 152, 862, 1010
(1911); 156, 323 (1913); 158, 37 (1914); 173 144, (1921); 176, 1887 (1923); 177, 765
(1923); 180, 1596 (1925).
127. N. G. C. Taew, Trans. Faraday Soc., 37, 476 (1941).- VE
28. G. Fox, C. R. Acad. Sci. Paris, 190, 481 (1930). .-. | :
29, V. G. C. Tnew, S. F. A. Husaix, Trans. Faraday Soc., 57, 223 (1961).
30. L. M, Sacns, Phys. Rev., 124. 1283 (1961). a
31. V. VEreL, Ann. Physik, 24, 697 (1935): |
32. G. W.'BarxbLey, Phil. Mag., 11,.786 (1932),
NI

i, cu
33. G.: WV. BaixpLey, F. E. HoAnE, Proc. Roy. Soc., A152, 342 (1935)... |
34, G. W. Baixpoev, F. E. HoanE, Proc. Roy. Soc., A159, 395 (1937), Mea DE
35. H. F. HAMERA, Rev. Mod, Phys., 34, 87 (1962).
LU

| | | |
36. C. A. CouLsox, Trans, Faraday Soc. , 33, 1479 (1937). m i
37, S. Wax; Phys. Rev;, 31,579 (1928), .. .
38. N. RosEex, Phys. Rev., 38, 2099 (1931).
39, J. TILLIEN, J. Guy,C. R. Acad. Sci. Paris, 239, 1203 (1954); 239, 1283 (1951); 240, 1402
(1955).
RA

i a
40. E. ISHIGURO, S. KorpE, Phys. Rev., 94, 350 (1954).
41. H. M. JAMES, A. S. CooLipsE, J. Chem. Phys., 1, 825 (1933). E
42, J. H. VAN VLecK, A. FRANK, Proc. Nath. Acad. Sci, USA, 15, 539 (1929).
43, “H. F. HAMERA, J. Chem. Phys., 34, 366 (1961).
NT

44, “J. V: BoNET, A. V. BusunovIricu, J. Chem. Phys., 21, 2199 (1953)...

45, C..Counry, C. R. Acad. Sci. Paris, 249, 2740 (1959), ,
46, A. Prccann, A. DEvaub Arch. Sci. Pnys. et Nat./5/, 2, 455 (1920).
47; A..Avr Ann. n,
Physik, 18, 593 (1933). _ -
CE

48, S. S. BuATNAGAR, K. N. MATUR, Physical Principles and A pplicalions of Alagnetochemisiry,

„+ Me. -Millan and Comp. Ltd., London 1935. .....
49, F. W. Gnay, J. FARQUHARSON, Phil. Mag., 10, 191 (1930). :
50. A. PAcAULT, Rev, Sci., 92, 465 (1944) : Rev. Sci., 86, 38 (1948).
51. F. W. Gnay, J. H. CnurksuAxk, Trans. Faraday Soc., 31, 1491 (1935).
/

52. A. Cow, Trans. Faraday Soc., 33, 381 (1937). . |

53. J. BAUDET, J. Chim. Phys., 58, 228 (1961).
SI

„ A. PopLE, J. Chem. Phys., 37, 53 și 60 (1962).

„ «]. FARQUIARSON, M. V. C. SAsTar, Trans, Faraday Soc., 33, 1474 (1937).
IA

E. Hucner, Z. Physik, 82, 632 (1933).

i
L. PAULING, J. Chem. Phys., 4, 673 (1936).
„ E. LoxDox, J. Phys. Radium, 8, 397 (1937).
U

„ F. LONDON, J. Chem. Phys., 5, 837 (1937).

H. Bnooks, J. Chem. Phys:, 8, 939 (1940).
BC

„ H. Baoons, J. Chem. Phys., 9, 463 (1941). .

2. W. IKemu, Z, Anorg. u. Angew. Chem., 244, 377 (1940) și 246, 347 (1941).
]
250
 63, P. LANGEVIN, Ann, Chim. Phys., 5, 70 (1905).
64. A. BRILLOUIN, J. Phys. Rad., 8, 74 (1928).

RY
65, W. E. Henny, Revs. Mod. Phys., 25, 163 (1953). E |
66, J. H. VAN Veck, Phys. Rev., 31, 587 (1928).
67, "M. Bonn, W. HEISENBERG, P. JoRDAN, Zeit. Phys., 35, 605 (1926).
68. P. A.'M. Drinac, Proc. Roy. Soc., A111, 281 (1926).
Press, 1961.
69. J..S. Gnrerrru, The Theory of Transition Melal Ions, Cambridge University

RA
70. S. A. Gounsmir, Phys. Rev. 31, 946 (1928).
Ti, W::HEISENBERG, P. JORDAN, Zeit. Phys., 37, 263 (1928).
University
72, E.'U. Coxnox, G. H. SHoRTLEY, The Theory of Alomic Specira, Cambridge
Press, 1931. _

LIB
73, F. HUND, Zeit. Phys., 33, 855 (1925).
74, "O. LaronrE, Zeit. Phys., 47, 761 (1928). Oxtord
Inlroduclion to Phase Transilion and Crilical Phenomena,
75, “H, E. STANLEY,
”
.
" University Press, Oxford, 1971.
76. ; G. PaAuL, H. E. STANLEY, Phys. Rev., Bă, 3715 (1972).
77, i J. H. VAN VLecE, Physica, 69, 177 (1973).

TY
78. II. S. KnsuNAN, A. MOoKHERII, A. BosE, Phil. Trans. Roy. Soc., 238, 125 (1939).
_ e Ne '
79. J. H. VAN VLEcK, Phys. Rev., 41, 208 (1932).
80. W. G! PENNEY, R. ScuLaPb, Phys. Rev., 4], 194 (1932).
]. Van oen HANDEL, J. C. HupsE, Physica, 9, 225 (1912). |

SI
sI;
82. R. J. Euiorr, I&. W. H. SrevENs, Proc. Roy. Soc., A219, 387 (1953).
53, ]. H. VAN VLecK, Physica, 26, 544 (1960).
A. ABnAGAM, M. PnycE, Proc. Roy. Soc., A2dă, 135 (1951).

ER
81.
85, J. S. Gurerrru, Trans. Faraday Soc., 54%, 1109 (1938).
86. J. H. VAN VLeck, Disc. Faraday Soc., 26, 96 (1958).
87, R. ScuLaPr, W. G. PESNEY. Phys. Rev., 42, 666 (1932).
+ 88. A. H. CooKE, Îl. J]. DUFFUS, Proc. Phys. Soc., AG8, 32 (1955).
IV
:89, M. IKOTANI, J. Phys. Soc. Jap., 4, 293 (1949).
= 90, H. IKAMIMURA, J. Phys. Soc. Jap., 11, 1171 (1956).
91. E. HuLL, I. H. VAN VLeck, Phys. Rev., 32, 250 (1928).
UN

x
„92, R. S. MULLIKEN, Phys. Rev., 32, 880 (1928).
| a
93. IE, „BavEen, A. PIccARD, J. Phys. Radium. 1, 97 (1920). -
Amst, Acad, 32, 1329 (1932).
H. R. Woryeza, C.W. Covpoorse, E. C. WrensMA, Proc.
95 R. SroeseL, Ann. Phys., 10, 393 (1931).
33, 1119 (1930).
96|E. C. WrensMA, AV. J. DE Haas, W. H. Cave, Proc. Amst, Acad.,
a a
I. AninONL, P. Scuz nea, Zeit. Phys, 58, 749 (1929). .
AL

97,
9, L. NteL, C. R. Acad. Sci. Paris, 194, 2035 (1932).
58, 52 (1962).
99. “J.A, PoULas, C, H. MassEN, P. VAN DER LEEDEN, Trans. Faraday Soc.,
"
100. N. W. TaxLon, J. Amer. Chem. Soc., 48, 854 (1926).
TR

101. G. G. HAvENs, Phys.'Rev., 41, 337 (1932).

102, J. Rocu, C. R. Acad, Sci. Paris., 250, 2167 (1960). . |
103. J. E. WED, G. Honsr, Berichte Deut. Chem. Gos,, 48, 105 (1965).
104. E. Bunzo, L. Srăxescu, D. UNGUR; Sol. State Comm., 18, 537 (1976).
B. LASAREV, L, Supxikov, Phys. Z., URSS, 11, 445 (1937).
EN

105.
/C
SI
IA
U
BC

251
 VI. | COMPORTAREA MAGNETICĂA .
> | ELECTRONILOR DE CONDUCŢIE . .

RY
DP .

RA
LIB
VI.i. Introducere

ITY
O mare parte din. metale sînt diamagnetice sau slab parama
În vederea, discutării proprietăților magnetice ale acestor gnetice.
rezuma pentru început unele trăsături ale „modelelor sisteme , ' vom
-ce stau la. baza,
descrierii comportării electronilor de conducţie în metale
[1—12].: -

RS
Un metal poate fi considerat ca un sistem cuantic formât
tronii (de conducţie) în interacţie cu restul ionic al atomilo din elec-
r.. Energia aces-
tui sistem se obţine rezolvînd ecuaţia Sehrodinger
VE |
| | Fu=ev, 7 Aa (VI.1.1)
unde funcţia de undă v depinde atit de coordonatele electro
nice r, cât; ŞI
de cele ionice R,. Aa - | | a
NI

Rezolvarea, ecuaţiei (VI.1.1) pentru un sistem ce: depind

număr de variabile este posibilă numai în cadrul unor aproxim e de un mare
ajţii drastice.
Mai întii,în cadrul aprozimaţiei adiabatice [1] se separă
LU

mișcarea particu-
lelor uşoare (electronii de conducţie) de cea. a particulelor
grele (ionii).
Pentru rezolvarea, ecuaţiei obținute pentru electroni
trebuie folosite în
general metode de teoria mai multor corpuri. Problema, poate
fi simpliti-
RA

cată în aprozimaţia “umielecironică, piesupunind că „fiecar

e electron se
mișcă într-un potenţial efectiv creat de ceilalţi electroni cît
şi de ionii
ailaţi în poziţii fixe. e Se
Analiza comportării magnetice a metalelor pleacă; în genera
NT

la modele simple, dat fiind complicațiile matematice l de

ce apar ca urmare
a considerării tuturor interacţiilor. De aceea, în $VI.2 vom trece
în revistă
prezicerile modelelor ce consideră electronii liberi şi respectiv cvasili
beri.
CE

În paragraful următor vom prezenta o descriere mai riguroasă a, compor

tării
electronilor în metale. Vom defini apoi reţeaua, reciprocă, exemplificîn
modul de construcţie a zonelor Brillouin Şi respectiv a, suprafeţelor Fermi.d
Pe baza modelelor menţionate, vom analiza, proprietăţile magnetice
ale „gazului de. electroni”. Exemplificăm apoi, modul în care rezultatele
/

experimentale pot fi deserise folosind modelele teoretice dezvoltate.

SI

În final vom examina, comportarea, oscilatorie a susceptivităţii dia-

magnetice la temperaturi joase (efectul de Haas-Van Alphen) cât și infor-
IA

maţiile privind proprietăţile ansamblului de electroni pe .care le obţine

m
prin rezonanţă ciclotronică.
U

VI.2. Modelele electronului liber şi cvasiliber

BC

Teoria clasică a electronului liber. dezvoltată, de Drude [13] și Lorenz

[14] consideră un corp metalic ca fiind alcătuit din atomii (ionii) sferici

252
 se „gazul
aşezaţi ordonat în nodurile reţelei cristaline, între aceştia aflindu-
a agregat ului cristalin .
de electroni”, eliberaţi” la; formare

RY
Pentru ca electronii, consideraţi liberi, să rămină în volumul
> A u A

barieră.
corpului metalic, se presupune că la suprafaţa metalului există o
de potenţial de înălțime W > Em = = Ip, consecinţă a unui strat; elec-

RA
al metalului.
imonic dublu de dimensiuni atomice. Astfel, modelul energetic
de potenţi al” de
se poate reprezenta simplificat sub forma unci „gropi legi
utilitat ea la explica rea unor

LIB
adincime TV. Acest model şi-a dovedit nz,
fundamentale, ale stării metalic e ca legea :Ohm, legea - Wiedma nn-Tra
ea dru-
totuşi s-a dovedit insuficient în anumite cazuri şi anume la estimar i cit
mului liber mijlociu, a depende nţei de tempera tură a conducti bilităţi
și a susceptivităţii paramagnetice a gazului de electroni etc.

TY
folosind.
. În acest model, structura „gazului de electroni” se apreciază
bazează pe supoziţi ile:
funcţia de distribuţie Boltzman. Aceasta se
este constan t ; 2) particul ele au o energie
1) numărul total al electronilor

SI
t în
constantă ; 3) în aceeași celulă din spaţiul fazelor, poate fi localiza
fiecare particu lă poate fi identi-
acelaşi timp orice număr de particule ; 4)
şi impulsul.
ficată în orice moment avînd determinate atât coordonatele cît
Modelul euamtie [15] introduce două ipoteze
înlăturarea contradicţiiîntre
tale. În această situaţie
lor previzi
numai o mică
unile
parte din
ER
teoretic e
principi
şi
electron
datele
ii
ale

de
ce permit
experim
conducţ
en-
ie,
IV
istică” pot absorbi
care au viteze apropiate de o anumită valoare caracter Această,
energie şi deci contribui la conductibilitatea, electrică şi termică. |
Pauli.
UN

afirmaţie este o conseci nţă a principi ului exeluziu nii al lui

în echilibr u
|... În studiul distribuţiei electronilor liberiîn metal aflaţi
cu reţeaua, ipotezel e 1) şi 2) rămîn valabile . Ultimel e două sînt infir-
termic
i şi ca atare
naste de proprietăţile specifice sistemului cuantție de fermion fazelor
element ară din spaţiul
AL

tvebuie reformulate. Astfel : 3") Într-o celulă

ipoteză ce apare ca rezul-
pot exista simultan cel mult; două particule, identifi caţi
al lui Pauli. 4) Elsctro nii nu pot fi
3 tatal principiului excluziunii a
coordon atelor și a impulsu lui. Distanţ
TR

în orice moment prin valorile

10-10 m. Întrucît lungime a de
medie între electronii „gazului” este de
ipoteza tratării
undă De Broglie asociată acestora este de ordinul 10-? m, |
clectronilor ca nedistin ecţi apare justific ată, i
EN

conduce la
Renunţarea la cele două ipoteze ale statisticii clasice,
cuantice și anume
utilizarea unei funcţii de distribuţie proprie statisticii
irac. Probabi litatea ca o stare avind energia
funcţia, de distribuţie Fermi-D
/C

€ să fie ocupată , este dată de

19) = E: (< l:p— Se - |. | (VI.2.1)

SI

Ei

ea de volum și
în supoziţiile de mai sus, numărul de stări pe unitat
densit atea de stări a gazulu i de elecironi este
pe unitatea. de energie; adică
IA

o am, sp DR | | E Da
”
(E) = a [e ) EP me”. | (VI.2.2)
U
BC

și a legii de
Cunoaşterea densităţii de stări a gazului electronic cit
în metal, permit e determ inarea concen traţiei
distribuţie a electronilor liberi
233
 purtătorilor de sarcină, X, în funcţie de temperatură.
La cehilib
numărul de electroni în unitatea de volum, AX, avind energia ru termic, -
între € și

RY
€+dE este:
a a 1 aan, suo iq |

x = JE) m(e)de= > (3) ( E - (VI.2.3)

RA
i e (Sat) +1
! In? bă i

NA

Relaţia (VI.2.3) poate fi dezvoltată în serie, pentru domenii"

LIB
temperatură. specifice de
Expresi ile obţinute evidențiază că gazul electronic va, îi
degenerat la temperaturi T< ce. “Pentru cupru, temperatura Fermi
i * . Ii Vp po A
: -. . . ”

definită prin. 1, = a

ITY
= 8:10: K, iar. pentru | aluminiu 4-101K.
:, | |
Condiţia corespunzăţoare -existenței „gazului electronic” degenerat
indeplinită chiar la temperaturi de ordinul 103 K, de este
aceea toate tempe-

RS
raturile pînă la, punctul de. topire potfi considerate temper
aturi ,,joase”.
Teoria electronului liber reuşeşte să explice multe din
macroscopice ale crisțalelor. Există însă alte proprietăţi proprietăţile
ale solidelor pentru
care teoria electronului liber nu poate da explicaţii. Aceasta VE
nu justifică, de
ce anumite elemente chimice formează prin cristalizare
izolatori, iăr altele
conductori sau semiconductori, de ce electronii se compor

D=
tă în cîmp electrice
sau magnetic ca și cum-ar, avea, .o masă efectivă, diferit
ă, de masa, electro-
NI

nului liber, de ce este necesar uneori ca purtătorilor de

sarcină din cristal
să li se asocieze o sarcină pozitivă. Aceste probleme au
pututfi rezo vate,
prin luarea în considerare a interacţiei electronilor cu reţeau
LU

a periodică.
„Să analizăm mișcarea, electronului într-un spaţiu în
aranjare periodică de potenţiale echivalente (ioni) separa care avem o
te între ele prin
constanta de rețea „a... i N pu
Soluţiile ecuaţiei Schrădinger (VI.1.1), în cazul existenţei potenţ |
RA

lului periodic, sint funcţiile Bloch [16] (rel. 1V.2.49) . ia-

. |
| tu) = Dute) esp (ile), ee OIL 24)
NT

unde -Uy(r) este:o funcţie ce depinde,în general, de vecto

rul.de undă
|, şi care este periodică în z, y, 2, corespunzător periodicităţii
. reţelei.
Considerînd interadţia
cu potenţialul periodie.-al reţelei, se poate
CE

: Li

XI -
ii

că electronului a.îi este

- vi ..

gi
: .

,
. 29 2

ho
. . .

arăta,
. -

asociată o energie €= —-—, unde vecto-

vul de propagare k, diferă de valoarea, corespunzătoare unui model
de electroni liberi kp. i, o
/

„Legătura între energia electronului ce apare prin intermediul vec-

SI

torului de propagare l şi cea corespunzătoare. modelului.

ce consideră
electronii liberi poate fi exprimată printr-o ecuaţie transcendentă,
[9],
apărind discontinuități în energie corespunzătoare valorilor la
IA

= n.
* Spectrul energetic al electronilor ce se mișcă sub influenţa unui
potenţial periodic este - caracterizat prin benzi permise, separate prin
benzi interzise. Numerele de undă, ale electronului
U

'ce corespund discon-

tinuităţilor energiei sînt date de NT relație care exprimă ecuaţia Bragg
BC

:
2d sin 0 = n. Lărgimea benzilor de energie depinde de libertatea, relativă

254
 Pg DiA |
i a .
i E , , poa
o

ă a electro-
pe case 6 au electronii în cristal: pe măsură, ce energia cinetic
nului este mai mare, banda, energetică este mai largă.
. - |
: În spaţiul k vor apare suprafeţe de discontinuitate.

RY
lui de undă,
În modelul electronului liber, viteza de grup a pachetu a.
a acestui
care deserie electronul în mișcare este egală cu viteza clasică nu mai este
“În cazul deplasării într-un potenţi al periodi c, această relaţie

RA
t parabolică
valabilă. Deoarece relaţia energie-impuls nu este neapăra viteza
nici un motiv să consid erăm
aproape de marginea benzii, nu avem clasică,
lui.de undă asociat ă electro nului, egală cu viteza
de grup a pachetu
forme rewtoniene a mișcării, la care să,

LIB
a, acestuia şi deci păstra uneirea
asociem electronului o masă efectiv ă constantă. Un calcul simplu evidenția
ă este dată de !
ză că masa efectiv

= (V1.2.5)

TY
d2€/d12
la marginile
| În acord cu relaţia, (VI.2.5) masa efectivă nu e constantă
compli cată de Ii, consec inţă a. de-
benzii de energie, aceasta, fiind o funcţie

SI
i de impuls. .: ae
pendenţei neparabolice a energie forța aplicată
Pentru cazul tridim ension al, propor ţional itaite a între

ER
e m. . :
și acceleraţia rezultantă este dată de tensorul masei efectiv
i

ap 1; 1: 9% | (VI.2.6)
IV
/ m h2 Oh -
UN

|nde i şi j sînt indicii coordonatelor carteziene. . ..

VI.3.. Gazul de electroni. în interacţie, în potenţialul periodic

AL

al reţelei cristaline
TR

[17, 15].
Să considerăm interacţiile de schimb între electroni
rezulta tul utilizăr ii unei funcţii de undă
Matematic, aceste interacţii sint exprim ată
exeluzi unii a lui Pauli, funcţie ce poate îi
impusă de principiul
EN

Sa Sa
sub forma unui determinant Slater..
forma
Ecuația Hartree-Fock aplicată la un metal monovalent 'are
e incit
dată, de (III.2.50). Admitem că miezurile ionilor sint astfel aranjat
caz funcţiile
formează o distribuţie uniformă de sareini pozitive. În acest
/C

proprii ale ecuaţiei (III.2.50) sint undele plane |

VW (r) = 02 exp (îkr,). (VI.3.1)

SI

nice este de
Acest fapt are semnificaţia că distribuția sarcinii electro anu-
al doilea și al treilea din (III.2.50) se
asemenea uniformă. Termenul
IA

m distribuite
lează reciproc, deoarece reprezintă efectul unor sarcini unifor
În acest caz ecua-
și de semne contrare (ale ionilor şi respectiv electronilor).
ţia (III.2.50) are forma
U

e2
BC

iar) =€Ew (ro). (VI.3.2)

2ime
|- Lt > (te j)] d e97y | tate)
— rer,
255
 Relaţia (VI.3.2) conţine, alături de termenii -caracterisțici unui electron
considerat liber, şi un termen ce include interacţiile de schimb între
electroni. Rezolvind (VI.3.2) obţinem energia, electronului E, în banda de

RY
conducţie. Aceasta este dată de Să DR Io
e, = LA (2 | Li Si 3
3

he h ) OVL.3.3)

RA
2me 8r2eg Ilp

Diferenţa între energia cea, mai mare, €,. şi c6a mai mică, €, a electronu-

LIB
lui, determină lărgimea, părţii pline în banda de conducţie.:.. . |
La 0 X, aceasta este e a
hc e? |
Er —Eo = + ——. (VI.3.4)

ITY
| 2m,. 47ceg

Primul termenal părţii din dreapta a relației (VI.3.4) reprezintă,

contribuţia, Harteela lărgimea, benzii. Se poate arătacă în aproximaţia

RS
Hartree-Fock (HP) lărgimea benzii este aproximativ dublul celei obţi-
nute prin aproximaţia Hartree. | Ie a
Prezicerile modelului Hartree par să descrie mai bine rezultătele
experimentale decit modelul HE, deoarece primul neglijează efectele
VE
rezultate prin considerarea, principiului excluziunii al lui Pauli câţ şi
a
corelaţiilor Coulomb (efecte ce se compensează). Neineluderea, corelaţiilor
Coulomb, în aproximajia HF evidenţiază rezultate nerealiste şi 'în ce
NI

priveşte densitatea, de stări. Astfel, densitatea, de -stări corespunzătoare

„energiei date de (VI.3.3), considerină că suprafeţele de energie sînt
izo-
trope, este
LU

| |
- NE ol? (ACN
RS IE |
VI.3.5
A€) 22 (35) E ( )
RA

Deoarece SE ţinde la —oco cînd k— Rp» densitatea de. stări la suprafaţa

: | |
Fermi desereşte la zero. O asemenea predicţie contrazice evidenţa experi-
NT

mentală obținută prin studiul paramagnetismului de spin sau al căldurii

specifice electronice, mărimi ce depind de forma curbei (€). |
„. Energia gazului de electroni în aproximaţia Hartree are o. origine
CE

pur cinetică, deci se exprimă similar ca în modelul considerind electronii

liberi La 0 K energia medie a;unei particule este . =
, 3 2 . E ă

(Ep) = (VL.3.6)
/

9 2me „. |
SI

„unde factorul 3/5 apare ca, rezulta; al medierii valorilor [;? după o sferă.
„Energia, medie Fermi poate fi scrisă şi în forma, i Se
IA

3h2
(Epy = 9 3 (VI.3.7)
107m%2r3
U

da 1. a
Frecvent, în expresia. energiei
OR
BC

unde 4 = (2 ) Și lip= ——. se introduce

4Yo * . .

256 | |
 parametrul. adimensional 7, A E

m m 101.3,8)

RY
ii (o - E Ia

unde ag'este:raza Bohr, definită în SII. 2. Valorile tipice ale lui *, pentru

RA
densități: metâlice reale sînt 1,8<<r;<5,6.
Frecvent energia olectronului
i getiie
în bandă se »expritnii în unitatea denumită, ay dhberg, R, (x == > dorise —

LIB
o 2,176. 10au] Dia E = e i

; SEE |

TY
- 22 E a
i.
a Pa d.
CN
“ o. p.
en = 3 poi
50213 | ,
Ip i
„- .. | | pe
VL89) |

ENRII , - . . ÎI i .
ED e. maia
vii i

SI
Energia medie, rezultat al interaeţiilor de schim) între elegttoni este

„2—A, e, (e , , k)=
ER
Be 096 ;1 071.340)
„a 6)
a

-16n “2702 0, : e ; șa R Ati

Bnergia Ftarinto- rock pentru o panticuli are “deci forma:

IV
E o SE
ua = | ză 9810) o NL)
UN

DR Ia 75 UE DN A a pu ȘI
|
| „rm modelul Sommertfeld [15] al electronului liber, electronii se mişcă
în mod independent, mișcarea acestora nefiind corelată. Ca atare ne putem
AL

imagina o densitate de sareină.. uniformă. Considerarea, interacţiilor de

schimb reduce probabilitatea ca: doi electroni avînd spini paraleli să se
apropie. În acest caz putem descrie un electron dat ca fiind. inconjurat de
TR

o „gaură” sferică corespunzătoare distribuţiei electronilor cu spin paralel,

cwposeută şub denumirea, de gaură Hermi. Corelajţiile introduse în 'acest
mod sînt; „accidentale”, în sensul că acestea sint o consecinţă a princi-
EN

piului “excluziunii al lui Pauli şi nu a interacţiilor coulombiene între

electroni. Mişcările” electronilor cu spin antiparalel nui sînt corelate jar
corelaţiile între electronii cu spin paralel sint exagerate.
/C

Intoducînd interacţiile Coulomb între electroni, miscarea, acestora!

nu mai poate fi considerată independentă și ca atare nu mai putem folosi
_aproximaţia unielectronică. Ideal ar îi ca; electronii să fie descriși printr-o
funcţie de undă ce depinde de coordonatele tuturor electronilor şi care în
SI

final să conducă la o valoare medie exactă € a energiei electronului [18]

Ă E = Ep + E, Tr Co (Y1.3.12)
IA

unde €. este energia de corelație a electronului şi reprezintă diterența între

energia totală € şi energia Hartree-Fock Zp+ G,. Ne vom limita în cele
U

ce urmează la o analiză fenomenologică a acestei probleme. *

Interacţiile Coulomb între electroni, corespunzătoare unor densități
BC

metalice, sînt puternice. Totuși, frecvent prin neglijarea acestor inter-

acţii. obţinem rezultate în bună concordanţă cu datele experimentale,

17 —c. 32 257
 Această aparentă contradicţie, poate îi evitată deseriind ansamblul de
electroni ce interacționează puternic în cristal, ca un Hohid Fermi. Landau

RY
[19—20] defineşte ca excitaţii elementare în lichidul Fermi, cvasielecironii,
fiecărui electron corespunzindu-i un cevasielectron.
Vom presupune că starea fundamentală a unui sistem ideal, dă naș:
tere la stârea fundamentală a unui sistem real; stările proprii ale siste-

RA
mului ideal transformîndu-se în stări proprii ale sistemului real, pe măsură,
ce interacţia - creşte. Să
Să adăugăm la starea fundamentală ideală un electron de vector

LIB
de undă k(k >), pe urmă să introducem interacţia;.. Obţinem astfel 0
stare proprie a sistemului real, spunem că am adăugat la starea funăa-
mentală reală un cvasielectron de vector de undă li. Ovasielectronii
interacționează slab între ei şi ca atare analiza problemei celor N elec-
troni poate fi aproximată prin problema pusă de N funcţii de undă uni-

ITY
electronice. Pe de altă parte, interes .vor prezenta numai acei cvasielec-
troni a căror energie se află lîngă nivelul Fermi şi care au timp de
viaţă lung. | | | Aa
În afară de aceşti cvasielectroni, mai apar şi excitajii colective ale

RS
electronilor denumite plasmoni [21]. Această noţiune a fost; introdusă prin
analogie: cu excitaţiile elementare ale plasmei. Spre deosebire insă de .
plasmă unde densităţile de electroni sint în jur de 1018/m2, densităjile
VE
de electroni în cazul metalelor sînt în jur de 10%/m3. Ansamblul format
din sarcini pozitive (ionii) şi respectiv negative (electronii) tinde să rămină
în stare neutră, consecinţă a acţiunilor de ecranare a electronilor mobili
şi în plus aceştia pot realiza, ca un întreg, oscilaţii colective, în jurul stării
NI

de echilibru.
| Oscilaţiile plasmei pot; fi deserise ca mișcări colective organizate ale
LU

electronilor, determinate de partea de rază lungă a interacţiei, Coulomb

şi au forma unor oscilaţii longitudinale oarecum asemănătoare cu undele
sonore. Lungimea de undă minimă pentru oscilaţiile plasmei este de
ordinul dublului distanţei dintre electroni. Această lungime, definește
RA

un număr de undă maxim kk, = (1—2)Ă-1. Oseilaţiile plasmei nu pot fi

excitate de electronii din interiorul sistemului. În adevăr, considerind
cuantic problema, acestor oscilaţii, energiile posibile sint | n + 7 ho unde
NT

w,„ este frecvenţa plasmei. Energia necesară excitării oscilatorului

la starea următoare 20, este mai mare ca energia cinetică maximă a unui
CE

electron, la temperaturi normale. Astfel, pentru multe scopuri, ca de

exemplu calculul căldurii specifice electronice etc., energiile pentru cro-
„area plasmonilor (oscilajiile cuantificate ale plasmei) pot îi neglijate, fiind
de ordinul 10-1% Joule. | |
/

Considerarea, oscilaţiilor plasmei în modelul electronului liber con-

duce la următoarea valoare pentru energia medie de corelaţie a electro-
SI

nului provenind din interacţiile cu rază mare de acţiune

ema (488pr 40860 pe +09 a, vaza

IA

-
U

unde f = he „
ip
BC

Să considerăm în continuare cevasieleetironii care interacţioneazi

prin intermediul forţelor Coulomb ecranate. Raimes [18] deduce urmă-

258 | |
 toazrea formă pentru potenţial

Pin) = — — exp(— ra), (VI.3.14)

RY
unde >, reprezintă raza de ecranare şi este aproximativ egală cu Ig, numărul

RA
de undă maxim al plasmei. Pentru densități metalice, raza de ecranare
del Â, astfel încît într-o primă aproximaţie interacţiile de rază mică |
de acţiune pot fi neglijate. Aceasta explică de altfel în mare măsură efi-

LIB
„ciența modelelor. ce nu iau în consideraţie interacţiile între electroni.
Evaluarea efectului interacţiilor Coulomb ecranate permite esti-
marea, energiilor de corelaţie a electronului €.,,, de rază mică de acţiune.
În ordinul doi al teoriei perturbaţiei [22], se obţine

TY
Cara = (—0,0254 + 0,06261n B — 00063762) R. (VI.3.15)
Valoarea, lui f a, fost dedusă de Pines printr-un procedeude minimizare

SI
a energiei Ecrm. | |
Ba 04072. „2 CVL.3.16)

ER
înlocuind valoarea lui 6 dată de (VI.3.16) energia de corelaţie este [22]
E. = Cer] Ecrs = — (0,101 — 0,031.în 7, + 0,00057,) E. (VI.3.17)
IV
O analiză detâliată a problemei [23] conducela o valoare uşor diferită
UN

pentru Ec IE | Me
(VI.3.18)
ÎN / E, m —(04115 — 0,0311n 7) R..
| Relaţiile obţinute sînt valabile în cazul valorilor 7, tipice densității
AL

metalice, în zona de temperaturi medii. ae

Considerarea termenilor energetici €. conduce la densități ale. stă-
rilor la suprafaţa Fermi şi lărgimi ale benzii în concordanţă rezonabilă,
TR

cu datele experimentale. a
1
EN

VI.4. Reţeaua reciprocă. Zone Brillouin

VIL4I. Reţeaua reciprocă |
/C

Am definit o reţeu ($IV.2.5) prin mulţimea tuturor punctelor echi-

valente cu un punct arbitrar din spaţiu, obţinute plecînd de la acesta prin.
operaţia de translație
SI

T(72 Ma 3) =Tr(0,0,0)+t (VI.4.1)

IA

unde t = Muay + Hoâa + Maas.

Relaţia, (VI.4.1) definește o reţea Bravais simplă, care conţine un singur
atom pe celulă. Pentru a trece la reprezentarea în spaţiul (k) va trebui să
alegem un set de vectori de bază (e, €2, 63)
U

a a a Cc, = opa Xa
BC

C = Om A2 X da ; C= op Su. X dz (VI.4.2)
a(a2 X33) au(a2 Xa3) au(a2 X as)
259
 Aceasta, permite scrierea în spaţiul k, a unei relaţii similare cu (VI.4.1):

RY
k + KR = FF Up,Fr ao —F 1a€3. | | (VI.4.3) |

Potenţialul electrostatice V(r) satisface condiţia de periodicitate

a reţelei - |

RA
Vor) = V(e + mas F hoăo + sas). îi _ (VL)

m
LIB
Bste convenabil a se scrie acesti potenţial sub forma, anei serii Tou-
rier, dezvoltată după vectori K ai reţelei reciproce

ro = 5 Vaexp (kr); OK = 30, kr Uoeg -F Usa. (VI.4.5)

ITY
tii, 12; ic]

V, fiind coeficientul Fourier asociat punctului K al reţelei reciproce. Se

poate verifica uşor că rel. (VI.4.5) este compatibilă cu condiția, de perio-

RS
dicitaite.
“Transformata Fourier a factorului de modulare al funcţiei de undă
Bloch, U„(r), poate îi exprimat în forma |
„Vai (r)= 3%
VE
exp (—iKr), | | (VI.4.6)
WWata a
i i
astfel. că funoţia de undă devine
NI

Vl,r) = ŞI, brexp LS al, | 43)

10pti stia
LU

Să considerăm: probabilitatea, cai. potenţialul reţelei să provoace o

tranziţie de la starea inițială a electronului v(k,,)= exp (az) la o stare
finală a ke) = exp (îl). Aceasta este dată de |
RA

Y
(ep) Pe) (ra) e. VT4,8)
NT

Înlocuind expresia lui V(r) din (VI.4.5) în (VI.4.8) avem

CUI
Y (0tk))= Ș Taţ esp — il — 7 — KheJăr. (VI-4.9)
CE

Va, ta, 43

Partea, dreaptă a ecuaţiei este diferită de zero numai dacă |

/

AR = ip — lg E=0 o 2VT410)
SI

Relaţia (V1.4.10) reprezintă O regulă de selecţie impusă de simetria de

IA

translație a rețelei. Un electron poate fi exeitat de către potenţialul periodice

al reţelei, numai . dacă impulsul stării exeitate diferă de cel al stării îni-
iale, printr-un: vector al reţelei reciproce (în unităţi 2). Condiţia de con-
U

servare a energiei are forma

Ie, K = ZIP. i VIL413)
BC

260
 Relaţia (VI.4.11) reprezintă un it de pelane (unul pentru fiecare triplet
1 %ay 4) în spaţiul reţelei rec proce.

RY
VI4.2. Zone Brilouin

RA
Unui anumit set de valori (4, 42, 13), deci unui ordin de reflexie
dat îi va corespunde în reţeaua reciprocă conform cu (VI.4.11) un anu-
mit set de plane de discontinuitaite a energiei. Acest set de plane delimi-

LIB
tează un volum în spaţiul k, în care punctele interioare constituie stările
electronilor pentru ordinul de reflexie u. Punctele de frontieră, corespund
la acele valori pentru care momentul electronului se anulează. Volumul
din spaţiul k, ce corespunde unui anumit ordin de reilexie u se numeşte
i

TY
zonă Brillouin.
' Adunarea, vectorului de undă k al electronului, la vectorul de trans-
laţie K (cf. cu VI.4.3) are ca efect modificarea funcţiei de undă Bloch cu
factorul exp (îKr). Acest factor are periodicitatea, reţelei și: poate fi

SI
introdus în funcţia modulaitoare U„(r). Cum translajia nu produce modiii-
cări ale formei funcţiei de undă a electronului, va îi suficient să studiem

continuitate, constituie prima zonă Brillouin..

reţelei Bravais conţine
ER
proprietăţile electronului numai în cadrul celulei elementare a rețelei
inverse numită zonă redusă. Această zonă 'delimitată de plane de dis-
s
|
atomi,
|
atunci!
IV
Dacă celula elementară a
o reţea poate fi deserisă de un'set de vectori
UN

/ BDT ma kr nada Fe ho (VI.4.12)

unde r( reprezintă poziţia, diferiților atomi din celulă

AL

TD = UA tr Vita Fr Was. : (VI.4.13)

coeficienţii V sînt determinaţi de

TR

în dezvoltarea Fourier (VI.4.5),

Vr= 3, Vaexp(iKro)), | (VI.4.14)

EN

i=1. |

unde - ”
Kr$) = 20004 + 10206 + Usb). (VI.4.15)
/C

Pentru cazul particular în care atomii din celula, elementară sint de acelaşi
tip, coeficienţii Va, = Ux Şi deci
SI

Va = UnSm (VI.4.16)
|
unde
IA

Sm = Şi exp [2zi (AU + atad, A 1a20:)], (VI.4.17 )

i=1 !
U

este denumit factor de structură. |

BC

- Se poate întîmpla ca pentru unele plane, date de (VI.4.11) factorul

de structură să se “anuleze. În acest caz planul pentru care Va, =0

261
 nu va mai reprezenta un plan de discontinuitate al energiei şi deci acesta,
nu va mai putea îi încadrat printre suprafeţele ce” delimitează zona redusă.

RY
Zona redusă poate îi obţinută prin următorul procedeu : a) se de-
termină toate planele de discontinuitate posibile, în conformitate cu
(VI.4.11); b) se selectează acele plane al căror factor de structură este
diferit; de zero şi a căror intersecţii închid cel mai mic volum în spaţiul k.

RA
LIB
%
pa

Vu
„Y
—
“ka
.

ITY
A

(a)

RS
Fig. VI.1. — Zonele Brillouin pentru: (a) reţea cubică simplă; (b) reţea cubică €cu volum
centrat ; (e) reţea cubică cu feţe centrate; În fiecare caz, literele indică notaţiile uzuale ale
punctelor șși liniilor de simetrie ridicată ale zonei Brillouin.
VE
“În reţeaua cubică simplă (es) există. un singur atom pe celula, ele-
mentară. Factorul de structură este egal cu unitatea pentru toate planele.
Planele de discontinuitate ale energiei vor fi cele 6 plane (100)
NI

stai sf); stem) pe

LU

a | _,

şi delimitează un cub cu latura, 2 _ figura, VI.la.

RA

| a
Reţeaua cubică cu feţe centrate. (efec). conţine - în celula elementară
cubică patru atomi, vectorii din celula, elementară, ce îi reprezintă avind
NT

componentele
a
rata) =0,0,0); (d 0); | (o 13=, );1 (31 0,7)1
CE

Zona redusă este limitată de 8 d a thai Eh; +, = SE

| a
/

la, distanţă de origine de —IX! = —36 plane (200) Eh; Ah;

a.
SI

th, = i: la, distanţa —>A IEI 20

Intersecţia, acestor plane delimi-
a
IA

tează un octaeăru iranciiat — figura VI.lc.

Reţeaua, cubică cu volum centrat (eve) conţine în celula, elementară
doi atomi definiți de vectorii de deplasare, avind
U
BC

1 1-1).
(ua Vp 0) = (0, 0, 0) ), (3: 2? =)

262 | | |
 Zona Brillouin va fi în acest caz un dodecaedru rombie — figura VI.lb —
a, cărui feţe sint date de intersecţia a 12 plane (100)

RY
Eh= 20 behgehe =2E 3 hp 25, (VLA419)
4 ” WU i WU

RA
care se află la distanţa IRI = 3/2 ae origine.
| a

LIB
VI.4.3. Clasificarea stărilor în punctele de simetrie ridicată în
zona Brillouin | |

TY
În vederea caracterizării zonei Brillouin, vom' analiza modul de
clasificare al stărilor în punctele de simetrie ridicată ale acestei zone.

SI
Notăm prin (R|r) o operaţie de simetrie a grupului spaţial, BR
fiind o operaţie a grupului punctual şi z o translație, care nu aparţine în

ER
mod necesar grupului 7 al translajiilor rețelei ($IV.2.4). Pentru reprezen-
tările ireductibile ale grupului spaţial Z, putem alege drept vectori de
bază funcţiile Bloch. Acestea sînt invariante sub acţiunea lui 7, astiel
încât vom considera numai efectul operaţiilor grupului punctual R.
IV
Fie V(k,) un vector de bază al unei reprezentări ireductibile ale lui
7, unde l, este un punct general în zona Brillouin. Să construim, ple-
UN

cînd de la acesta, restul reprezentării. Operatorul R acţionind asupra

lui (l,) va genera funcţiile V(k,). În presupunerea, că k, este un punct
general în zonă, fără proprietăţi de simetrie, vectorii k, vor avea valori
diferite. Aceştia formează un set avînd simetria. grupului punctual
AL

(ŞIY.2.3). Se poate arăta [25] că W(k,) formează o reprezentare ireductibilă.

Discuţia de mai sus nu e valabilă pentru acele puncte din zoha
Brillouin pentru care k, sint identice, ca urmare.-a unor operaţii ce lasă
TR

l, neschimbat sau transformă Ii, într-un vector echivalent. Dacă elemen-

tele de simetrie lasă invarianţi vectori de undă particulari, acestea consti-
tuie subgrupul vectorilor de undă. Funcţiile V(l,) formează o bază a sub-
EN

grupului Ik, cunoscută sub numele de mica reprezentare.

Clasificarea stărilor în centrul zonei Brillouin depinde numai de
grupul punctual al cristalului. Pentru clasificarea stărilor în alte puncte ale
acestei zone este necesar de a considera şi natura reţelei Bravais. . .
/C

În reţeaua cubică simplă (es), de exemplu, în zona Brillouin pot

fi distinse puncte particulare (R, M, X, T) şi linii particulare (A, S, 7,
5, Z, A) — figura VI.L.
SI

Reprezentările ireductibile ale acestor puncte sint date în tabele

[17, 24, 25]. |
IA

În interiorul unei singure benzi, reprezentările grupurilor punctuale

corespunzătoare. liniilor şi punctelor particulare nu sînt complet indepen-
dente. Stările care pot să existe într-o singură bandă se numese compa-
U

tibile; Principiul după care pot îi determinate aceste stări este următorul :
„„Lipul de simetrie în lungul axei trebuie să fie conţinut în tipul de simetrie
BC

la capătul axei”. Seturi complete de relaţii de compatibilitate în lungul

axelor de simetrie și la capetele axelor sint date în tabele [17, 24, 25].

263
 Ra pen dt

/
VI.4.4. Suprafeţe Fermi

RY
În paragrafele precedente am evidenţiat modul de construcţie al
zonelor Brillouin. Deoarece numai electronii apropiaţide suprafaţa Fermi
interacționează cu cîmpul exterior, ne interesează graniţele distribuţiei

RA
Fermi. Nu vom analiza în detaliu această problemă, exemplificînd doar
discuţia la suprafeţele Fermi ale elementelor din grupa I-a a tabelei
periodice. | i a
Metalele alcaline (Li, Na, K, Rb) cristalizează într-o reţea cve.

LIB
Cei N electroni de valență umplu jumătate din volumul primei zone. Să
presupunem că o parte din spaţiul primei zone Brillouin, umplut cu
electroni, este delimitat de o suprafaţă Fermi aproape sferică, de rază
1/3 : : 3
medie pr = = ) m 1,242 ri unde y, = 2| Zr este volumul do-

ITY
7 a a
decaedrului rombic. Distanţa minimă între sfera Fermi ideală și limita mini-
mă a. primei zone Brillouin Ap este „i | |

RS
Ap = E] — pa 04.Th
2 a | a
VE
La metalele alcaline, potenţialul efectiv nu este mare, astfel că
suprafaţa Fermi nu va fi mult distorsionată. Totuşi raza sferei Fermi nu
este destul de mică încît distorsiunea suprafeţei de energie să fie neglija
bilă, la distanţe mici de zona de graniţă. Aceste deviații se manifestă în
NI

forma a 12 prelungiri — figura VI.2a. |

LU
RA

Fig. VI. 2. — Suprafeţe Fermi : (a) me-

tale cve, (b) metale cfc, -
NT

(a) Da '(b)
CE

-Notind prin Smoz Și Smtn ariile maxime și minime ale suprafeţei

Fermi ce trec prin centrul zonei Brillouin, anizotropia suprafeţei este
—=
SO
2,
Baa PB Valorile raportului
portii ——g sînt
Sint [26]
[26
/
SI

Metalul Na K Rb Cs

ea 0,2 0,6 0,7 14.

IA

Creșterea anizotropiei, cu numerele atomice, în metalele alcaline, reflectă

U

creşterea potenţialului efectiv ca urmare a unor forme mai complicate

ale structurilor atomice. Anizotropia suprafeței Fermi în general este
BC

mică şi deci aproximarea prin suprafeţe Fermi sferice, conduce la erori

mici, |

264 .
 Masa, efectivă a, electronilor mă în metale alcaline trebuie să fie apro-
piată de masa electronilor liberi me. Măsurătorile experimentale conduc
la, valori apropiate de ne, ne = (10 — 1,2) me | |

RY
Metalele nobile Cu, Ag şi Au cristalizează într-o reţea cfc. Prima
zonă, Brillouin este un octaedru trunchiat. Acesta este umplut pe jumătate
de
cu electroni. Distanţa între sfera Fermi ideală şi distanţa minimă

RA
centru a suprafeţe lor octaedrul ui diferă, numai prin 9,8%. Potenţial ul
efectiv în cazul acestor metale este mai mare ca în cazul metalelor alca.-
line. Ca, urmare suprafaţa Fermi situătă lingă centrele feţelor hexagonale
de
este distorsionată mult mai puternic. Aceasta constă într-un sistem

LIB
sfere denumite porţiuni „umflate” legaie prin „gituri” [27], acestea fiind
i
situate după direcţiile [111] — figura VI.2b. Cu creşterea numărulu
suprafaţ a Fermi este mai complica tă ca urmare a creşterii lui
atomic,
V,, şi deci a diametrului „gitului”. |

TY
Pentru alte metale, forma suprafețe i Fermi este mult mai complicată,
comparativ cu cazurile analizate. Modul general de construcţie a supra-
29].
feței Fermi poate fi urmărit consultînd lucrări de specialitate [17, 28,

SI
de spin al electronilor de conducție
ER
VI. 5. Paramagnetismul
VI.5.. Efectul cîmpului magnetic |
IV
Să considerăm'un ansamblu de N electroni liberi aflaţi în volumul ”, .
supuși acţiunii potenţialului constant al reţelei. În stare paramagnetică,
UN

sus
cele două benzi ale metalului, corespunzătoare electronilor cu spin
- |
i şi respectiv jos (|) vor fi populate în mod egal, avind fiecare
VI.3. 'Ținind seama că energia unui electron avind
electroni — fisura
AL

8=0 , B+0
TR

Fig. VI. 3,— Efectul cim-

pului magnetic asupra unui
EN

metal aflat în stare para-

magnetică. E9
|| za
/C

la) „1b) [c).

"momentul magnetice up (ce conţine semnul sarcinii) în cîmpul de inducţie
DB este usB, energia electronului avind spinul paralel (ţ) la cîmpul exterior
SI

B va, scădea, în timp ce a celui cu spinul antiparalel (|) la cimpul B va

crește prin AC = upB— figura VI.3b. Din punct de vedere energetic
IA

“este preferabil ca unii electroni cu spinul (|) să-și modiiice orientarea

— figura VI.3c. Va apare astfel un exces de electroni ce au spinul paralel
la, cîmpul magnetic. Ansamblul va prezenta astfel o magnetizare, pro-
U

porţională cu diferenţa între numărul de electroni N şi N, ce ocupă

cele două benzi.
BC

N = us NN) OVIL5.1)
265
 "Numărul de electroni ce au energiile cuprinse între € Şi (€ + de),
este n(€)f(e)de, unde prin f(€) am nota funcţia de distribuţie Fermi-
Dirac, iar prin n(€) densitatea de stări: Astfel

RY
1 Ep i . | |

Mb
L

n(E-uzB) f(€)de, | (VI.5.2)

RA
ie o
N = 20 mE—uB) 555
fie). | îs
"VL.5.3)

LIB
Factorul 1/2 apare din faptul că densitatea, de stări (€) trebuie luată în
unul din cele două subnivele (corespunzător spinului Ț şi respectiv |).
Numărul total de electroni este

ITY
N= NN, (VI.5.4)
iar magnetizarea, ' | |

RS
MU = ha [ [n(€-+ uaB)— n(€ —uzB)]f(€) de. VE (VL.5.5)
0 .

Prin definiţie (ŞI.4) susceptivitatea, magnetică „ este dată; de 3 = lim LU

.. | | ia | Z=0
AvemSi deci
NI

a L3a 2 (7 [te usB) — ate

ne
e
PoE) f(e)de —
a| |
A ln H [n(E-+usB)
LU

a
poi [e
(SFON(E)
ROdE .
ra de. |
| (NL.5.6)
OL5.5
RA

Relaţia (VI.5:6) poate îi integrată prin părți. Astfel |

Ep _ Ep Of(€) _ - _
_ 2
2 = tată | |lne), $ 16) “ge de ]-
NT

= popă [ne ae i OLS).

CE

Susceptivitatea magnetică a unui „găz de electroni” liberi degenerat,

mai poate fi calculată, plecînd și de la, energia liberă a, sistemului, % [30,31]
/

dată de Sa - a a
$ = Whole + 9, - (VI.5.8)
SI

unde : | o |
|a a „== e i _(YL.5.9).
ai Er -
IA

( )
iar e | Ri e a
0 = —h51 ŞI n - + exp (e — & )) | (V1.5.10)
U

s ke , .
BC

„sumarea făcindu-se după toate stările energetice s.

. Ă 4

266
 Energia totală a electronului €P este suma contribuţiei energiei
în bandă €W şi a energiei magnetice € = upB |

RY
EP = EP + upB. | OVLBI1)
Pînă acum am considerat o densitate de stări a gazului de electroni

RA
„de forma: n(€) = a,€? (rel. VI.2.2). Vom analiza în cele ce urmează
: cazul mai general cind
(VI.5.12)

LIB
Ma
În această situaţie, conform. cu (VI.5.10)

TY
= — ta DO 1n (1 + expla—(€P + kaB)ko TI de —
0

SI
ha P (AS) ma + exp[a—(€— usB)/kaT]) 4€. (VI.5.13)

ER
“0
Notînd ă
-P - & = îi O0L.-14)
IV
| 8== qi mp 1 (In[i 1 exple — 2 + 8)1+
UN

+ In [1 + exp(a — 2 — de „OVL.5.15)
AL

Relaţia VI 5.15) poate fi simpliticasă ţinînd seama, de faptul că

în In [i - (a —— aja LUP== o __ai a =

TR

2” ex
i 1 > al, exp(z—a)+l î

= TF, zale%). ( VI.d.16

9 )
EN

pa 1

Deci |

— aut Earl t P) = Pta

„(fBP |
OTTB)
DIA
/C

Magnetizarea este . Aa
| pr o
IL = — =A
925
7 ),
(28 = —A(oz99 YI.
_(VI.5.18)
SI

Deoarece .
IA

set E) = (n + DP(5), (YI.5.19)

avem | a e |
U

Mu =— — E(aa = DP Ala
“2 ua + E) — Pa(a—6)], (VL.3.20)
BC

. OH a,T,v “a

267
 În cazul valorilor Bf mici, putem dezvoita în serie relaţia (VI.5.20) .
şi astfel

RY
M = anunt
(ho DH Pia), (YI.5.21)
respectiv. |

RA
7 = homo
7) Pio). (VL.5.22)
Relaţia de mai sus are o formă asemănătoare cu (VI.5.6)..

LIB
i n

VI,5.2. Metode dz calcul al susceptivităţii paramagnetice

ITY
În determinarea valorilor susceptivităţii „gazului de electroni”
degenerat, din relaţiile (VI.5.6) sau (VI. 5. 22) puter utiliza următoarele
metode

RS
(a). Folosind - tabelele cu tiracţiile <"f(2) calculate de MeDougal
şi Stoner [32] pentru n=1/2 şi Rhodes [53]. pentru n = 1, 2, 3 se de-
termină valorile x din (VI.5.6).
VE
(b). Relaţia (VI.5.6) se dezvoltă în serie Taylor. în jurul lui €p.
Această aproximaţie este valabilă pentru| ip(0) d) <> 1. Se obţine ..
NI

ptatte) ÎL +7 pre] E 9019) (129 | 11.328)

LU

d (e) CE | 5 de? 6 9 ) | (A)

Relaţia (VI.5.23) prezice o dependenţă de temperatură a susceptivităţii
RA

proporțională cu 2, în cazul temperaturilor joase. Semnul termenului

în 172 depinde de »(€) şi derivatele sale. Stoner arată că acest coeficient
„este negativ pentru benzi simple de forma 1(€) = QC" şi pozitiv dacă
NT

nivelul Fermi este situat la sau lîngă un minim în curba de densitate a

stărilor.
În cel mai scăzut ordin, relaţia (1.5.23) se scrie
CE

X = Vokân(€r)- E VT.5.24)
Pentru un metal tipic, densitatea de stări este 1047 Joule-L. 'Ținind seamă
/

Că up=—9,27.10-24 Am? Și uo = 4710-7 H/m avem x = 2,2.10-5, valoare

SI

ce redă ordinul de mărime al susceptivităii magnetice a metalelor,

determinată experimental — tabelul I.1.
IA

(c). Metoda Kriessman-Callen [34] utilizează o expresie aproxima-

tivă în relaţia (VI.5.6), pentru f(€). Deoarece susceptivitatea magnetică,
nu este sensibilă la detaliile funcţiei f(€, Er, 7), o vom înlocui printr-o
U
BC

2) Pentru a evidenția dependenţa iuncţiei de distribuţie de €, Er şi T o vom nota, spre

deosebire de paragraful precedent, prin f(€, Er, T)

268 | |
funcţie analitică care păstrează. trăsăturile: principale ale lui f(€, Er, T).
Funcţia nou aleasă f,(€, Er, 1) — figura VI.4 — poate îi descrisă prin

RY
1 pentru € <Ep — 2,77 ka,
1 (i __ 6 — Er ) pentru Ep —2,1TlpP<€ <Ep+ 2117 IT,

RA
Ju(&: Er 1)= 2 2,11 pl
10 pentru € > Ep + 2,77 e.
(VI.5.25)

LIB
î, LE, E.T)

TY
._————.—._——
f(EEFT)

.
Fig. VI. 4. — Aproximaţia IKriess-

SI
man-Callen a funcţiei de distribuţie.
Panta dreptei a îost alcasă astfel
încit ariile haşurate, algebric să se

ER
anuleze,
—
—
—.

] | 1 L_ a
hr
SĂ

IV
=! 3 2 1 0. 1 Vă 3
/ i. €- Er
| -277 ( PRE ) 2,77
UN

înlocuind f.(€, Er, T) în relaţia (VI.5.7) avem

| | | 7 E pt 2,77 kgT
AL

1
X —= Hoip
ouă | a(€
n(€) E)
555 deCO ( VI.5.26 )
Ep 2717 ET
TR

respectiv
4 = oua (1(€7)) ass: (VI.5.27).
EN

Susceptivitatea, magnetică este proporțională cu valoarea medie a lui 1(€)

într-un interval de energie de lărgima 5,55 kg centrat pe E= Er.
Pe de altă parte în cazul cînd cîmpul exterior are valori mici (B —0),
relaţia (VI.5.4) devine
/C

co

N =$ a(€) f(€, Er, Păc. (VI.5.28)

—00
SI

Deoarece N nu depinde de temperatură

IA

( I/u(€, Er T)—f(6, €r(0),0)]de=—0. (VI.5.29)

U

În acest caz Ep se află iîn intervalul 5,55kp7, interval dispus simetric

faţă de €7(0)
BC

Ep(0) — 217 af < Ep < Er(0) + 2,177 ha. (VI.5.30)

269
 Vom introduce în cele ce urmează noţiunea, de densitate integrată a stărilor
W numărul total de stări corespunzător unei direcţii a spinului, aflate
în intervalul €p(0) şi € -

RY
ME Eno)
= ( Ept0) mlenae: vs)

RA
În figura VI.5 am reprezentat curba, de densitate a, stărilor 1(€) cal-
culată în cazul cuprului [35, 36]. Pe figură sînt notate poziţiile nivelelor

LIB
Fermi €$'” pentru unele metale de tranziţie : Ti, V, Cr, şi Mn: Am notat
prin n, numărul total de electroni în benzile sişi d. Densitatea integrată,
a stărilor W(€, €+(0))— figura VI.5 — este o funcţie ce depinde într-o
manieră, mai regulată, de €, comparativ cu »(€).

ITY
nțe)i

RS
„Pie e. [0)) VE Fig. VI. 5. — Curba de densitate a stă-
AF rilor, pentru cupru, calculată de Slater și
: Krutter [35, 36]. Se indică poziţia rela-
tivă a energiilor Fermi pentru alte metale
de tranziţie. Am notat prin ne numărul
NI
electronilor (s+ d).
LU

Ti YVY. Cr Mn.
] L ) l m.
RA

he= 4 5.6 7 E

Pentru o curbă n(€) dată, se poate obţine relativ uşor densitatea

integrată a stărilor, ţinînd seama. de relaţia evidentă
NT

ME EMO) (E, Eat0)— Eno), + Ex(0)); — (YL5.32)

CE

Expresia (VI.5.29) care determină valoarea energiei Fermi Ep, poate fi

reserisă într-o îormă mai convenabilă. După integrarea prin-părţi rezultă,

(Pie eo Lileser, 7)—fleser(0),0)]de—0. (VLă35)

/
SI

— 00

Explicitind funcţia liniarizată f,(€, Er, 7) în acord cu (VI.5.25) avem

IA

| Wier, Er(0)) 5, 55 az = 0. | (VI.5.34)

U

Energia Fermi este determinată prin condiţia ca valoarea medie

BC

a curbei de densitate integrată a stărilor, într-un interval 5,5547 cu

„centrul în € = €p să fie zero. Să

270 .
 Să, urmărim modul de calcul al susceptivităţii magnetice în aproxi-
majţia de mai sus. Vom considera cunoscute energia Tformi la 7 =0,

RY
Er(0) şi densitatea de stări p(€). În acest; caz:
(1) Se construiește curba de densitate integrată a stărilor rie,€<r(0)).
(2) Se determină energia Fermi Ex, la temperatura, T. Pentru aceasta

RA
deplasăm intervalul 5,55 ID îîn lungul axei pînă intersectează o arie nulă,
algebric sub curba re, Er(0)) — figura VI.6. Centrul intervalului . este
în acest caz Er(1).
|

LIB
| q
(€) Ti V Cr

A
3

TY
=
SI

Fig. VI. 6. — Ilustrarea geometrică SI Sg

SI
a procedeului IKriessman-Callen. ALB

SpA
RAah le |
|
a
RE etoio (ole; m! ER Ar)
N
E
IV
= | /555 BT | ,
| T10009c
UN

(3) ) Valoarea medie 1(€) în acest interval, multiplicată prin, 2uou

reprezin ă susceptivitaitea, magnetică, - calculată „X
d ' .
| Aiirinoea, ark poate fi ușor corelaţă cu datele experimentale fiind
AL

totodată de interes în precizarea sensului fizic al construcţiilor geometrice

descrise mai sus. Dependenţa cu temperatura a susceptivităţii “magnetice
provine din două surse distincte. |
TR

2) Variația cu temperatura a lărgimii distribuţiei Fermii (5, 55 Ip)

şi în consecinţă a intervalului de mediere în relația (VI.5.27).
b) Variația cu temperatura a energiei Fermi Er('7) care determină
EN

centrul intervalului de mediere. Dependenţa de temperatură a lui Ep

este dată de relaţia (VI.5.34).
| . „d
Vom analiza influenţa ambelor mecanisme asupra valorilor =%..
/C

Pentru aceasta vom diferenţia ecuaţia (VI.5.27)

Şid = SEE
2uou3
DRE p:E2411| la D) — CE) asia |+
SI

1 (Ep + 2411 ka T) —a(€ — 2,11ha7) dee

IA

2 —— VI.5.35
% tată |” 5,55 ha |az (%4.5-35)
unde (Ep 4 2,71k»1) reprezintă media, celor două valori la cele două
U

capete ale intervalului,

BC

(Ep k 2 1127) == == Imlez-+2, Thin) + mer —2 Ti ta) (VI.5.36)

271
 Mărimea, Se este dependentă, de forma curbei de densitate a

RY
stărilor. Diferenţiind (VI.5.34)

Er _ op mp W(Er + 27ThaT €r(0)) + W(Ep — 2;1ThaT, Er(0))

RA
a7 Wep + 2,1Th57, Ep — BTT)
_(YL.5.37)

LIB
. Relaţiile (VI.5.35) şi (VI.5.37) pot fi interpretate geometric. Pentru exem-
plificare vom considera cazul titanului şi vanadiului.
Contribuţia corespunzătoare lărgimii distribuţiei Fermi este

ITY
-[_dx
o a Zob
02 (aria dfe | | VI.5.38
(32) 5,552 ( lo) _ |
unde (aria dfe) este determinată, de "(€) şi dreapta care uneşte extremită-

RS
țile intervalului. În funcţie de curbura lui p(€), contribuţia considerată la
dependenţa de temperatură a susceptivităţii magnetice poate îi pozitivă,
(titan) sau negativă (vanadiu) — figura VI.6. Analizind relaţia (VI.5.3$)
VE
se :desprind două, concluzii semnificative | : az
1) Contribuţia lărgimii intervalului la este proporţională cu
NI

Ț. a | |
| 2)Mecanismul considerat conduce la o creştere cu vormperatiura a lui
LU

+, dacă Er(0) se ailă lingă un minim a lui p(€) şi respectiv o scădere dacă,
En(0) se află lingă un maxim al curbei de densitate a stărilor.
Folosind notaţiile din figura .VI.6 termenul implicînd variaţia cu
temperatura a energiei Fermi, contribuie prin
RA

(az)
1] =2 op AD= te anta p
dreptei de h . aVI.5.39
5.39)
NT

unde i o E |

Ar — 555 pp AAaa De rL540)

CE

d? | „aria A + aria B Sa

Dacă prin creșterea, temperaturii, €p va îi deplasat în sensul creșterii

. | . da i a dy
/

lui 4(€p), acest mecanism va aveao contribuţie pozitivă la valorile Ami )

SI

, ” . C
în timp ce dacă creşterea, temperaturii conducela o deplasare a lui Er
în sensul scăderii lui »(€,) această contribuţie. tinde. să devină negativă.
IA

La temperaturi joase această contribuţie este întotdeauna, negativă [34].

Multe calcule teoretice ale susceptivităţii de spin pleacă de la ipoteza
că densitatea, de stări la nivelul Fermi are o formă parabolică n(€)=a€'
U

($VI.2.1). În calculul susceptivităţii- magnetice în $VI.5.1 am considerat;

BC

o formă mai generală a densităţii de stări n(€)= a„€". unde a, este o con-
stantă şi n un multiplu al lui 1/2. Woblfarth [37] analizează cazul cînd
 banda are o formă rectangulară (n = 0). Elcock şi colab. [38] extind
studiile la, benzi de forma n(€)= 9, a„€”. Calculul expresiei susceptivităţii

RY
magnetice pentru acest caz constituie un. exercţiu util.

RA
VI.5.3. Dependenţa de temperatură a susceptivităţii de spin

LIB
Folosind modelul Kriessman şi Callen [34], pentru a discuta semnul
coelicientului de temperatură a susceptivităţii, s-a ales un interval de
temperatură de 1000*C0. Semnul lui 2 este evident dacă contribuţiile

TY
date de (VI.5.38) şi (VI.5.39) sînt fie pozitive fie! negative. În
caz contrar va trebui să facem o analiză de detaliu a mărimilor lor relative.
Vom examina, în cele ce urmează, dependenţa de temperatură a
susceptivităţii magnetice la Ti, V şi Cr. Ia

SI
După cum se vede din figura VI.6, în cazul titanului, deplasarea
lui €, într-un interval de temperatură de 1 000*C, este foarte mică, deoa.-
rece ariile de sub curba W(€, €r(0)) sint aproape egale. Din mărimea rela-
vivă a celor două maxime ale lui n(€), rezultă că €, va îi deplasat uşor
spre dreapta, respectiv "direcţia de scădere a valorilor (Ep).
ER Aceasta va,
IV
conduce la. descreştereă lui +. Contribuţia datorită lărgimii intervalului
este pozitivă şi mare. Mărimea, relativă a acestei contribuţii, comparativ
cu aceea, corespunzătoare deplasării lui € este de ordinul 80 : 1. Conchidem
UN

astfel că/ susceptivitatea magnetică a titanului va crește cu temperatura.

Aral comportare este în concordanţă cu datele experimentale — figura
VI.7 Ze
7
AL

e
e] 5.0 Ti
ul
TR

> 4.0k
3 -
& 3.0 il l i 1 i
& 200 500 1000 1409
E T(*c)
EN

Fig. VI. 7. — Dependenţa de tempera- 9 s0

tură a susceptivităţii magnetice la mcta- 5 ask =
lele Ti, V și Cr. =
a 200. 600 1000 1400 1600
/C

a T (*C)
>
VW
41k Cr
. 39;
SI

37F
2005001000 1400
- Tec) .
IA

În cazul vanadiului constatăm că amindouă mecanismele discutate,

dx
U

dau contribuţii negative la semnul lui , sugcrind descreșterea sus-

d
BC

ceptivităţii magnetice odată cu creşterea temperaturii în acord cu datele

experimentale — figura, VI.7.
273
 - Pentru crom, problema este mai dificil de analizat. Ambele contri-
„(Azi [d . axa |
buţii | 7 ŞI ( a] au aproximativ aceeaşi mărime, însă în timp ce

RY
i d. >» -

“primul termen este pozitiv, al doilea este negativ. Valoarea calculată a

raportului celor două contribuţii este de 1,06 sugerind că în cazul cromului
o

RA
„X, ar creşte cu temperatura.
Metalele a căror susceptivitate paramagnetică creşte cu temperatura,
au primit denumiea de grupa plus ( 2 > 0) iar pe de altă parte cele

LIB
| îs
| Ă

pentru care (3% < 0) fac parte din grupa minus (vezi $VI.8.3).

ITY
VL6.. Diamagnetismul electronilor liberi
VI.6I, Efectul cîmpului magnetic asupra mişcării orbitale -

RS
„Să analizăm efectul cîmpului exterior asupra mişcării de translație
sau orbitale a electronilor de conducţie. Efectul diamagnetice al mișcării
VE
„electronilor de conducţie este cunoscut sub numele de diamagnetism
Landau, | - a Da
Diamagnetismul electronilor liberi se datorește efectelor cuantice
ale mișcării lor. Nu poate fi prezis corect în statistica clasică [39]. Sus-. .
NI

ceptivitatea diamagnetică a sistemului. de electroni liberi poate îi deci

analizată numai în cadrul mecanicii cuantice. e |
LU

| Neglijind efectele spinului, discutate anterior, hamiltonianul unui

electron în cîmpul B constant, descris prin potenţialul vector A. este
RA

= a (p — AY. (VI.6.1)
e

Să presupunem câmpul de inducţie B dirijat după axa 2. Alegem pentru

NT

potenţialul vector etalonarea

A,=05 — Bo
A, 4,0, (VL622)
CE

“ Introducînd valorile (VL.6.2) în relaţia (VI.6.1) avem

IP = Do 0tpa — Bo + pi br) (VI.6.3)

/
SI

- Bcuaţia Schrodinger
IA

2m€ |
8
(3,
—
ie 1
—— BBora
+ t 2 020 02
td
—p==0 1I (VI.6.4 CVL64)
U

admite soluţii de forma | | Sa

BC

V(z, g, 2) = O(a)expți(y e k2)]. - | (VI.6.5)

274 :
 înlocuind (VI.6.5) în ecuaţia (VI.6.4) şi simplificind avem

RY
h? 420 1 121 |
— Îl, — eBa! O = — ———- 10. (VI.6.6
2me dx? + 2me P “ | (e | a)

RA
" Măcind transformarea

hI,
D= — hu , (V 1.6.7)

LIB
| eB

rezultă | |
72 2 2p2 7 272
he 09 1 £ B 20 = (e hc; ) d, (VI.6.8)

TY
2m, dai 2me ă 2me

Ecuația, (VI.6.8) reprezintă ecuaţia unui oscilator armonic. Valorile proprii

SI
permise ale energiei sint e o

ER o OVL6,9)
]22
Eur = + non +)
me
IV
unde n este un număr întreg iar w. este definit prin
/
UN

o = PB (VI.6.10)
po | Me

şi prez frecvenţa de rezonanță ciclotronică. Aceasta este dublul îrec-

AL

venţei Larmor.
Să urmărim semnificaţia fizică a acestui rezultat. Pentru: aceasta
e B.
ne imaginăm electronul ca descriind o elice în jurul cîmpului de inducţi
TR

a, elicoid ală este conseci nţa faptulu i că electro nul are atit o com-
Mişcare
ră la
ponentă a vitezei paralelă la cîmpul magnetic cît şi una perpendicula
entă nu este afectat ă de cîmp. Mișcare a liniară
aceasta. Prima compon
EN

h 23
are o energie cinetică €. = în timp ce mişcarea circulară este
2me
Nivelele
cuantificată şi descrisă de funcţia de undă a oscilatorului armonic.
posibile de energie sînt date de [::0]
/C

e, = ho, ( ES ) = (2n + DupB. (VI.6.11)

SI

Aceste nivele sînt denunite obişnuit nivele Landau.

bidimensional,
IA

Sistemul pe care îl descriem reprezintă deci un sistem

de energie ale
perpendicular la cîmpul exterior. În acest sistem nivelele
Nivelele cvasi-
electronului care înainte erau cvasicontinue devin discrete.
astiel degene-
U

continue la aplicarea unui cimp bb, colapsează devenind

rate. Ca exemplu, nivelele aflate în intervalul
BC

Ag, = (0 + 1usB — [2(n — 1) + IlupB = 2upB, (VL.6.12)

275
 vor avea aceeaşi energie. Schematic această comportare este : reprezen-
tată în figura, VI.8. Nivelele ce au energia cuprinsă intre O și 2upP, vor
avea energia; uyB.

RY
Să caleulăm numărul de stări energetice cuprinse în intervalul p,
Şi tp, -+ dp.) pentru un n dat. Dacă energia în acest sistem bidimen-

RA
sional este €, = Pia
“Y_ atunci numărul de stări este.
m
“A4ATDay
Guy = Pra (PrUD dPa MEA
(VI.6.13)

LIB
8 sŞ |
|
o B=0 B+0
Ep — NINE, TI

ITY
Fig. VI. 8. — Colapsarea nivelelor
| Aa E: i — „de: energie -in prezenţa cimpului de
SN
z II “înduicţie b. |

RS
<
u

238 VE .

Am notat prin + valorile lui p în planul z, y. Deoarece psp y= La Pia) =

2
NI

= mA€ = 2m.Bup, ţinind cont că | p = ,Nk rezultă | |

E
a(ejde > ea dr: | (VI.6.14)
LU

Deoarece |
t Ea - . —
eh 3
RA

e 2
avem îi DI |
| Ia eB | - | _
i m(e)de = 0 Clize (VI.6.1.5)
NT

, TI ' „7, i
CE

VI.6.2.. Susceptivitatea diamagnstică

Avind în vedere analiza făcută în $VI.2, deducerea corectă a expre-
siei susceptivităţii diamagnetice se face folosind statistica, Fermi- Dirao.
/

"'Ţinînd seama de (VI.5.8), avem

SI

E = Nes — hp? [neon + exp (*)] de, '(VI.6.16)

IA

0 | Vp

unde p(€)d€e reprezintă densitatea de stări date de (VI.6.15). Notind

U
BC

(e) = = ja n(€)d€, (VI.6.17)

0

276
 a stărilor, și integrind prin părţi relaţia (VI.6.16)
densitatea integrată .
avem |

RY
= Ney — zf e (1.5.5)
la |
oo Sa” i

RA
În acord cu OT. 6. ali și (VI.6.15),.

LIB
re) = 26554, d (V1.6.19)
|
E G. 13 rezultă

TY
Din

+ (om[€ — (an +1 JuzBli e (NI.6.20)

DP, =
o

SI
|
astfel că
— (oii. ++ lusBue CNL.6.21)
na-
ER
ţ
2%.5 Tâm.p6
s-

pină la o valoare maximă n la .

însumarea, în CVA 6. 21). se face de la n =0
IV
respectiv . ns 3 — A, Pentru
care radicalul prezăntăi valori zeale,
UB
UN

, e = E. 4= lol
vom nota: Er = Er
! sibiplificare | 2upB 2usB | 2upB
| cu
/

Integrind prin părţi în (VI.6.18), găsim - | | pl

AL

ai] ae,
— 1-2) ad E p(*
= Ney —0$. s(e
TR

g
00 în de'
(VI.6.22)
EN

lan s €' — 2 .
unde sumatea, se face pentni valori de la n =0

Am notat prin O |
/C

=
| 3/2
g — _16me turP)v. „(0V1.6.23)
"8re2h5
SI

este greoaie. Vom urma

| Rezolvarea matematică a relaţiei (VI.6.22) 3/2
IA

> (e'-— n — i poate îi

calea dezvoltată de Poierls [41, 42]. Suma
Oouzant şi Hilbert [45]
calculată cu ajutor formulei Poisson dată ds
U

(VI.6.21)
00 “+00 -
2 (3) exp (—ila)da.
BC

Ş 2(n) = A Ş: m”.
270 1 Zoo 00 it
sa =00

277
 „În cazul nostru.

RY
ei e 1 321 o: 2r(e- 2 | - 1 3/2
n == Sl. >] exp(—ilz)da.
2 ( 2 ) „27 Si [e 2r 2 ) | pl |
| (VI.6.25)

RA
Punînd = + 1 și luînd complex” conjugata, | avem ii .
T | Sa

LIB
Lu Ss
ERĂ pa 2 L-. - AIR
3 = Ş (e — n — : = „dl —1ţ (€' — a exp (mita).
n=0 . — 0 IRA

ITY
Or. 6. 20)
Să, evaluăm (VI.6.26).. a |
a) pentru = 0 | | |

RS
5 |
3, = -ţ te. — apr ae — 2) = ze 7, ONL627)
„b) pentru 1
VE
0 vom. introduce notei a? = a
i! | ai ' | i ein i A | , , | | | d ,

o =.exp(2mil€”) ţ Datexp(—2rile2)de=
NI

0 Ş |
i - ! Pt
LU

|
__ exp(2zile”)
azil
că
ţ z2ă[exp( —2xilz2)].
ata cu
Integrînd. prin părţi | INI Ii E Ei ua
RA

i za 1/2 sll2 -
„gi îi oxp(2nil€!
EXp(2r IE")
Iota
IE) [e îxp(-= 2mile?)
a ' iu.
-j 2 3otexp( aril g-, i - AI:
=
Ea

“aril “ j 0 9 ” | |
NT

132 . |
|
= = E = + Ra
za 7Ţ1
$, 27 aer —2xilz?)).. „(VL.6.28)
; i f | ,
CE

Integrină din nou prin părți | NL:

13 erp. gri/2
i Sp = — e C 5€ iii — Besptezile”) ( exp ( —2rile?)dz. (VI.6.29).
/

2ril O Si 8282
SI

Termenul ultim din expresia (VI.6.29) este important numai la temperaturi

scăzute şi cîmpuri înalte. Această: comportare oscilaorie 'o vorh discuta
IA

în $VI.9. În cele ce urmează vom omite din discuţie contribuţia, oscilatorie

Ia Suscaptivitatea diamagnetică. Astfel
2 erp [en sem =
_2, gin
sn S—
EP
U

+3 = 5 + x (20 —1) | S—
(zar, gap 5 16
BC

iz
| m
| excepţie
Ti
I=0), '
-
(VI.6.30)
'278 .
deoarece
.
e a - 2
l=+oo (
(—1) 1 = 7

RY
3,

lao - 0 p 6:
„excepţie 1==0)

1. DI pa
RI (VI.6.22) este

RA
liberă & a sistemului, în acord cu
Energia
2 is gr! d... a e — es : -l Pi
o
,
+a e
a
—00 [Les 4 S—l—— exp | ———
Şes he lee
— Ne
ai

LIB
pare
AVI.6.31)
a,de faptul că în .
Pentru evaluarea relaţiei (VI.6.31) vom ţine seam la. Integrind

TY
pB < 1 iar Er >
domeniul temperaturilor „joase” Erl2u | Se
relaţia (VI.6.31), pentru €' = EA avem

SI
3 = Nes + 20 ese + ear. o CVL6.82)

Partea dependentă de, cîmp & relaţiei (VI.6.32) este ER

IV
€ „==
H a 3 Ci? PEpa B2i n(€Er) „a
a 4 (VIL6.38 )
.
UN

şi , respectiv susceptivitaitea, 'diamagnetică a : sistemului

Madnetizarea

DN IP
A ilu Bleph
AL

(Y1.6.34)
TR

3 kouăn(Er) o „(VI:6.35)
X =
EN

de (VI.3.2): Susceptivitatea
unde 1(€z) în cazul benzii parabolice este dată susceptivităţii :. de spin
(—1/3 ) din valoa rea
diamagnetică reprezintă î a
-Dirac.
păramagnetice obţinută uţilizind statistica Fermi
/C

.
VI.7. Susceptivitatea magneticăa metalelor reale
SI

VI.74. Influenţa. vibraţiilor reţelei şi a cîmpului periodic:

IA

, se datorește existenţei
Diamagnetismul electronilor de „conducţie
U

i în cazul metalelor reale

nivelelor de energie €, = (27 +1) Buy. Totuş
de valori diserete ale energiei, daito-
probabil că nu există un asemenea set;
BC

elect ronil or este pertu rbată de vibraţiile reţelei.:

rită faptului că mișcarea
„279
 Perioada, de rotaţie a unui electron aflat într-un cimp de inducţie:
de 10-17 (103 Gs) este de ordinul 3.10-19s. Timpul mediu între două
ciocniri este de ordinul 3.10-145. În intervalul de timp corespunzător între

RY
două ciocniri consecutive, .electronii se rotese destul de puţin. Energiile
individuale ale electronilor și ionilor ce vibrează nu. pot fi. definite,
ca, urmare a interacţiilor între ioni şi electroni, decît în limita unei

RA
DR RILI | IRI
anumite incerțitudini
ee „e po „:
Putem obţine
- Sa
exact numai
RR

m
energia totală a
N
electronil
| BE
or | și ionilor. În locul nivelelor de energie discrete, €,, vor apare
, - J : ,

LIB
PR | pe h, .. _ : î SS
„benzi de energie avînd lărgimea de ordinul — . Să presupunem că forma,
N . i ,
benzilor de energie este dată de e(2), funcţia avind maximum în origine
(2 = 0) şi
: LR ACR i ;
| Da Ma

ITY
j .
i
: RI [a i E IE ' Pa IE : put

$ — 00 pda =. i OLAA)

RS
E ” NE E BE | -. ph. E

Funcţia o(z) tinde repede;la, zero în cazul cînd ' > 2. Pentru =->c0o
(2) axe caracteristicile funcţiei, delta, 3(2). | fate VE II , i

Se poate însă arăta, că dacă hp T>—

A N u pu | 9 h
, vibraţiile reţelei nu vor afecta
ÎN . 5 .. . i . |

pi - e , a „- !
diamagnetismul electronilor liberi, regăsînd' expresia Landau a suscepti-
NI

vitaţii diamagnetice [44]. | |

„„ Considerînd rețeaua cristalină, în ecuaţia, Schrădingei: OILd) Va
LU

trebui să introducem energia, corespunzătoare potenţialului periodice V (7)

În acest caz este destul de dificil a, calcula, expresia susceptivităţii mag-
netice [45—50].
„Deoarece efectul potenţialului periodic, este echivalent cu a intro-
RA

duce o masă, efectivă m*, relaţiile obţinute, pentru susceptivitatea dia-

magnetică a electronilor le vom modifica în mod corespunzător, înlocuind
m. prin m*. În paragrafele . următoare. vom. discuta mai în detaliu
NT

această problemă. E
Am considerat o tratare simplificată a efectului cîmpului magnetic
asupra. mişcării orbitale considerînd. numai efectele diamagnetice.: Pentru
CE

meţale cu benzi ;ce nu au .caracter s, parţial. umplute, mişcarea orbitală

contribuie de asemenea, la, susceptivitatea:paramagnetică a, sistemului [51]
şi ca atâre va trebui considerată.
/

VI72. Efectul interacţiilor de' schimbşi corelaţiilor “

SI

poa a tea Li

„Coulomb asupra -paramagnetismului; de. spin

IA

În $VI.5 am dedus expresia susceptivităţii- paramagnetice a gazului

de electroni liberi. Să urmărim modul în care interacţia electron-electron
U

modifică valoarea, paramagnetismului de spin al electronilor. Ne aşteptăm

BC

ca termenul de schimb considerat; în 'analiza Hartree-Fock să: conducă la,

oicreştere a lui x,-peste valoarea, corespunzătoare unui model de electroni
: i]

280.
 liberi deoarece energia de schimb creşte pe măsura creșterii numărului
"de electroni cu spini paralel. Corelaţiile Coulomb de rază mare.de acţiune

RY
conduc la, o tendinţă opusă, deoarece acţionează ca să reducă ciştigul în
energie asociat; electronilor avînd spinul paralel. Corelaţiile Coulomb
de 'rază mică de acţiune. între electroni cu spin opus, reduc de asemenea
susceptivitatea de spin, deoarece alinierea spinilor descrește contribuţia

RA
la, energie a; electionilor: cu spin antiparalel. Energia electronului în pre-
zenţa câmpul ui
de inducţie B. este exprimată prin relaţia (VI.5.11). În
plus" faţă de aceasta va trebui să, considerăm termenii 'energetici cores-

LIB
punzători interacţiilor de schimb €, cît. şi energiei 'de -corelaţie €. ale
electronilor. Ia Ie DR e | De
Sampson şi Seitz [52] au analizat influenţa interacţiilor asupra 'sus-
ceptivităţii de spin. La temperaturi diferiţe de zero aceştia obțin pentru
susceptivitatea magnetică, Xa, relaţia, at Da

TY
pa, i

- Lo 02)

SI
Să (0 Xa .ă e : i „.

unde +: reprezintă susceptivitatea, ansamblului” în cazul cînd efectele de

ER
schimb şi corelaţie sînt neglijate. Într-o altă formă |

za. E a E. „1.3 )
IV
:; X 1214 ) | | (
UN

unde mărimea (1 — Ix) se numeşte factor de amplificare.

va Diamagnetismul orbital al metalelor reale

AL

După ce Landau [40] a analizat diamagnetismul electronilor liberi,

TR

Peierls [44] a discutat efectul potenţialului periodic al reţelei cristaline

și a obţinut expresia susceptivităţii diamagnetice pentru o relaţie de dis-
persie a energiei, €,() diferită de cea a electronilor liberi
EN

9*€, ) Hi - se,0 ÎS
0*E,La 9 — „Î ( OR,
2
Ap = E j
dl
| Oz O
zi 48xthuo >
| VL)
/C

unde f(€,) este funcţia de distribuţie Fermi-Dirae. Relaţia (VI.7.4) este

cunoscută şi sub numele de formula Landau- Peierls.
începînd cu anul 1950 apar două tendințe principale în dezvoltarea
SI

diamagnetismului orbital. Prima, ia în considerare efectul interacţiilor

multieleetronice şi a potenţialului clasic al impurităților asupra electro-
nilor liberi. Interacţia Conlomb între electroni este discutată de unii autori
IA

[53]. Kanazawa şi Matsudaira [54] folosind metoda funcţiilor Green şi

corespunzător cu dezvoltarea densităţii ridicate a energiei de corelaţie, au
obţinut următoarea formă pentru susceptivitatea diamagnetică .
U

OVLT5)
BC

ÎL =1+ mpa] a
XL Gaz LL 2m |: -

2831
 unde 47 este diamagnetismul Landau iar r, şi'a sînt date de relaţiile (VI.3.8)
ŞI (VI.3.7). aa pe i , DEI A |
io | . E o
„+“ Tani [55] a discutat în.:detaliu interacţia,, electron-fonon: Dingle

RY
[56] a examinat efectul potenţialului impurităţii:asupra, diamagnetismului
orbital, evidențiind că acesta este neglijabil în metale... -. a
„i. “A doua tendinţă constă în analiza, efectului ':potenţialului periodic

RA
în cristale perfecte.. Perturbaţiile datorate cîmpului magnetic au elemente
de matrice între benzi şi astfel susceptivitatea diamagnetică, orbitală nu.e
determinată numai. de o singură.bandă. Acest fapt a fost observat; experi-
mental [57]. S-a căutat [58, 59] să'se obţină o expresie exactă,a suscepti-

LIB
vităţii ţinînd seama de efectele între benzi.Hebborn şi Sondheimer . [60]
obţin o formulă completă, rezultate echivalentcu e aceasta fiind: relatate
şi de alţiiautori [61, 62].: Fukuyama şi XKubo [63] prezintă o interpretare
"a diamagnetismului în bismut ca efect:al interacţiei între: benzi în prezenţa,

ITY
unui cuplaj spin-orbită puternic. Această analiză se bazează pe descrierea,
prin unde Bloch a electronilor, deci o problemă unielectronică, într-un
potenţial al reţelei perfect periodic. Fukuyama [64] dezvoltă un model
ce consideră interacţiile între electronii Bloch, şi o aranjare aleatoare a

RS
atomilorîn rețea, OO. Ia a Sa
“ Coreeţiile la formula Landau, rezulţat al utilizării teoriei mai multoi:
corpuri, par a fi mici la sisteme metalice [65]. Expresia obţinută pentru
susceptivitatea diamagnetică este - Di
VE
IER i | ap = Xa (| + Ba), i] 1 .(VI.7.6)
unde +, este valoarea, susceptivităţii diamagnetice în cazul cînd am negli-
NI

jat interacţiile de schimb şi corelaţiile între electroni. Ca, rezultat al stu:

diilor teoretice, au fost estimate valorile f,. O sinteză a adestor valori
LU

o prezentăm în tabelul VI.1. |

E PI E N „n “TABELUL VILA pie at ai :

Valorile caleulate ale coetielenţilor Po ecuaţia (1.2.6) Ă

RA

metal i i Ti Na | [i ae] cs
NT

ing i 322 n 3,96 var [ii 5,18. | „5.7 e

| Referinţă a] 0.017 | 0016 | - ojo15 |. 0,015 | 0,014
CE

N [66] * o] 0014 | osoz2 | o:010 | 0,009 | 0,008

[67]. .| 0,023 -| 0,024:|. .,0,025: | 0,025 |. :0,025
/

[68] -. | 0,101 10,256 0,554 0,687, - 0874

SI

[54] Pe
0,300 | 0,392 0,510 0,551: 0,604. |
| . Rezultatele
„| tinuta da i 'a)5) prin considerarea potenţialului Coulomb
x ccranat;
Sp ,
IA

obținute de [66) funcţia Thomas-Ferrai. .

. : " .. .
i ai LL II

VI.7.4. Paramagnstismul orbital :

U

.::: =:
BC

În analiza susceptivităţii magnetice, am considerat într-o primă

aproximaţie că paramagnetismul se datorește în întregime spinilor ne-
. |

282
 perechi ai electronilor. În acest stadiu al discuţiei nu am considerat contri-
buţia mișcării orbitale şi a interacţiilor spin-orbită. ”

RY
Kubo şi Obata [69] exprimă susceptivitatea paramagnetic ă 47 &
metalelor de tranziţie ca suma a trei contribuţii: de spin (7), „orbitale
(2) şi respectiv a cuplajului spin-orbită (40) De

RA
Ma Se that so. (VI.7.7)
Ş
Mori [51, 70] extinde calculele precedente, incluzind şi efectul interacţiilor .
de schimb. Folosind structura, de benzi determinată la Pdşi Pt, se anali- .

LIB
zează, dependenţa de țemperaturăa susceptiviţăţii magnetice. . . |
O expresie generală a susceptivităţii magne tice asocia tă cu mişca rea
orbitală; a electronilor în metal, în cîmp magnetic uniform a fost obţinută
de Hebborn şi colab. [61,71]. Evaluarea numerică a acestei expresii compli-
cate,-pentru orice metal particular, implică o cunoaștere în detaliu a valo-

TY
rilor proprii ale energiei electronului și a funcţiilor propriişi este ca atare
imposibilă. Bazat însă pe observaţiile anterioare [51, 69, 70] că anumiţi ter-
meniîn expresia, susceptivității sînt dominanţi, Place şi Rhodes [7 2] obţin o

SI
expresie pentru. susceptivitatea orbitală X? a electronilor d considerind
electronii din bandă puternic legaţi. Relaţia obţinută este echivalentă cu

ER
expresia dată anterior de Subo şi Obaita [69]. | a po
Unii autori au încercat a analiza diferitele contribuţii la
. A
susceptivi-
tatea, magneticăa metalelor de tranziţie. Aceste analize dau valorile nume-
IV
rice ale contribuţiei 7, cea mai mare parte a acesteia fiind asociată, în
mod obişnuit, cu: termenii orbitali discutaţi. Analizele sint oarecum ambi-
sue, existînd diferenţe în:estimarea acestei contribuţii orbitale.
UN

i Ey

VI7.5. Susceptivitateă“ magnetică. într-un model”.

AL

“de „lichid Fermi” mu

| Considerind un model de ;,lichid Fermi” s-a, dedus dependenţa de
TR

temperatură a susceptivităţii magnetice. Richards [73]şi Beal-Monod şi

colab. [74] au evidenţiat o dependenţă pătratică de temperatură.
_* Misâwa [75, 16] şi Barnea [77] justifică maximul observat în depen-
EN

denţa de temperatură' :a susceptivităţii într-un “model de lichid Fermi.

Proprietăţile magnetice 'ale unor metale şi aliaje sînt analizate folosind
acest model [75—78]. m a |
Xojima şi Isihara [79 ]arată că aplicarea modelului „lichidului Fermi”
/C

_
la; metale avînd benzi d este 'discutabilă. Pentru energia Fermi, sau 7 se
folosesc mărimi efective (notate prin asterisc). Susceptivitatea magnetică
“este dată de Pe
SI

1 (4) lns2[0;5 (în 7%) — 0,0132 In zi]

pg ANTI), Da
IA

EI a DI a AVL78)
„unde 15 este susceptivitatea, efectivă la :0 K. Temperatura Fermi efec:
U

"a

0
BC

depindeaide s = - a
răi Tyga
tivă PE ÎN (da 18 |
. TŢ

283
 VI8. Comparaţie cu datele experimentale.

RY
VI.8.1. Metode de separare a contribuţiilor la: : susceptivitatea
magnetică a Ne

RA
„... Măsurătorile experimentale ne dau intormaţii asupra, susceptivităţii
magnetice totale a materialului studiat. Aceasta reprezintă suma contri-
- buţiilor paramagnetismului de: spin >;, a paramagnetismului “orbital

LIB
Şi celui rezultat din cuplajul spin-orbită
70, al diamagnetismului miezurilor
ionilor4, şi al electronilor x, i a
Riot fa ho ih Lai a VL.)
Ca. o consecință:a, acestui fapt, nu se poate rtaliză; „0 'compăraţie. directă

ITY
între contribuţiile câlculate la susceptivitatea magnetică şi valorile experi-
mentale corespunzătoare. EC „4
Ra
La metalele alcaline: (în special Na, şi Li) unde miezul ionului este

RS
mult mai mie ca volumul atomic, iar cuplajul spin-orbită este neglijabil,
termenii x şi xs, pot fi 'omişi. Pentru aceste situaţii se poate determina
direct contribuţia paramagnetismului de spin. a
„” -. Sehumaeherși Sliehter [80]'au propus o metodă; de separare a, suscep-
VE
tivităţii paramagnetice utilizînd tehnica, rezonanţei magnetice. Procedeul
ține seama, de faptul că linia de absorbţie paramagnetică provine numai -
de la momentul magnetic de spin al electronilor de conducţie. ..:; e
NI

Să considerăm expresia susceptivităţii :magnetice complexe + (6)

| Z(0) = ro) igo) (VI.8.2)
LU

Kronig şi Kramers [81] bazaţipe unele presupuneri privind. localizarea,

singularităţilor în planul complex, deduc următoarea, relaţie între x! şi x,
relaţie ce are un caracter de generalitate o. i; i. i
RA

doo = 24 92
Io)— 3 ae zoo),
: e 0I.8,3)
IN Da _ a IE pi pa.
NT

: i, e a
„Expresia (VI.8.3) evidenţiază, că. susceptivitatea, statică ' (0) este
proporţională cu aria aflată sub curba de absorbţie. 'Utilizind. tehnica, de
rezonanţă, absorbţia depinde.de cîmp, aceasta, fiind . importantă numai în
“vecinătatea, rezonanţei. Astfel, +"'(c) este important numai în apropiere
CE

de frecvența o =yB.... ia a |
„..- În presupunerea, că; susceptivitaiteă, magnetică la, frecvenţa infinită
este nulă, avem, . SE ae gi Na |
/

2 (0AB,
70) = =] Ap(VI.8.4)
SI

E IN : Ă ip „OR 0... - .

unde amînlocuit do =yd8B. a e |

IA

„> ” Suseeptivitatea paramagnetică de spin poate fi evaluată în cazul

cînd cunoaștem .:yaloarea; absolută a absorbției, deci cînd aceasta este
calibrată. Calibrarea absorbției poate fi însă evitată, prin măsurarea cu
U

acelaşi aparat; a absorbției nucleare. Dacă păstrăm ex constant, în cazul

BC

nuclear, folosim cîmpuri exterioare de ordinul 0,1 T (103 Gs) care diferă
mult faţă de valorile caracteristice absorbției electronice 10-21 (10 Gs).

284
 „+, Susceptivitatea nucleară statică este dată de relaţia lui Hundt
(V.7.1) ie |

RY
I(U+1) -, 2
An = XaXa (0)
”) , — 0) = X n 2 bor ÎNUNa
ah N ao Ban = o nd,
a ( Z” n dB.

RA
| | IE (VI.8.5)
Divizind relaţiile (VI.8.4) şi (VI.8.5) avem A

Ia far az

LIB
i aa (VI.8.6)
| Ya Ja dB

5 ' | i

TY
Putem evalua deci susceptivitatea de spin măsuriînd aria curbei de absorbție
de rezonanță, calibrată faţă de aria cunoscută în cazul nuclear. |

SI
În afară de procedeul descris mai sus, mai putem utiliza şi o metodă,
de determinare a paramagnetismului de spin, bazată pe metoda rezonanţei
nucleare. Acesta este rezultatul observaţiei că deplasarea Knight, este

ER
proporţională cu | (0) [2 4, unde v (0), reprezintă valoarea medic” a densi-
tăţii electronice la nucleu, avînd energiile apropiate de nivelul Fermi.
Deoarece | (0)|2 poatefi calculat teoretic cu suficientă precizie, măsu-
IV
rînd deplasarea Knight, se poate evalua susceptivitatea paramagnetică
de spin. i Ia o Ia
|
UN

pe

wa2 Susceptivitatea magnetică a metalelor alcaline

AL

Să urmărim pentru început evoluţia modelelor teoretice de calcul

ale susceptivităţilor magnetice. e !
Susceptivitatea diamagnetică de tip Landau [26] în modelul de:
TR

electroni liberi are forma |

o o OVLS)
A 2 Tr |
EN

echivalentă cu relaţia (VI.6.35) unde am înlocuit densitatea de stări

n(€) = 3N/2er. Pentru electronii în rețeaua cristalină, Peierls [44],a
/C

calculat susceptivitatea magnetică utilizind o:funeţie de undă în aproxi-

maţia legăturilor tari. Expresia obținută reprezintă suma, a trei termeni

LX at atIo na VI,8.8)
SI

unde +, este susceptivitatea magnetică -a unui atom izolat

. multiplicată,
IA

prin numărul de atomipe volumul unitate, +, un termen fără semnificaţie

fizică, iar x, se reduce în cazul unei benzi de formă simplă, la, relaţia, Landau
unde s-a înlocuit m, prin: m$. “Totuși, pentru metale simple, .apro-
U

ximajţia, legăturilor tari nu este cea mai potrivită. Wilson [82] analizează.
diamagnetismul electronilor studiind matricea, de densitate ca funcţie
.de
BC

cîmpul-magnetie. Hebborn şi Sondheimer [60] au calculat forma completă

a, susceptivităţii magnetice pe o cale complicată, Majoritatea complicaţiilor,

285
 în metoda lor, sînt cauzate de lipsa de periodicitaite a termenilor magnetici
perturbatori în hamiltonian, termeni ce dau naştere la elemente de matrice

RY
singulare în funcţia de partiție. Pentru a simplifica metoda, [61) ulterior,
s-a “considerat efecţul unui cîmp magnetice periodic, variind uşor în spaţiu,
tăcind ca, în final, perioada acestuia, să tindă la infinit.
- Kjeldaas şi Kohn [83] au folosit; un model ce pleacă: de la o masă;

RA
efectivă generalizată, luînd în considerare termenii |lk—ky| pînă în ordinul:
patru. Rezultatul lor e limitat însă ca, utilizare deoarece consideră cazul.
electronilor aflaţi în apropiere de virful sau fundul benzii. Metode asemă-

LIB
"- mătoare de calcul ale susceptivităjții au fost utilizate şi în. alte lucrări
"[84—86]. Se consideră că.acţiunea cîmpului magnetice asupra benzii are
două efecte. Unul conduce la. modificarea treptată a parametrilor de
bandă. Al doilea constă în divizarea benzii într-o serie de stări discrete.

ITY
Benzile devin în acest fel renormate sau dependente de cîmp. Plecînd de la
aceste benzi renormate s-a putut calcula susceptivitatea în cîmp nul:
Din cauza, complexităţii. problemei; exeeptind lucrarea, [53 nu: s-au putut
realiza, estimări: numerice.

RS
.Samoilovici şi Rabinovici -[87] calculează susceptivitatea diamagne-
iică, a electronilor într-un model cvasiliber. Printr-un procedeu asemănăitor
s-a obţinut. expresia, susceptivităţii. totale. a. . metalelor utilizind. aceeași
aproximaţie a: electronului. cvasiliber, [88,89]. ..
VE
| Papadopoulos Şi Jones [90] dezvoltă, o. metodă plecând de la propa-
gatorul. electronilor ce se mişcă într-un potenţial periodic, în cîmp magne-
tio. Propagatorul este" exprimat prin serii ale transformatei Fourier a de-
NI

viaiiei potenţialului de la, mediă lui. Rezultatul obținut este utilizat la

calcularea densităţii stărilor electronilor de conducţie în metale alcaline
“pînă la, ordinul doi în cîmp şi în potenţialul eiectiv corespunzător. .
LU

Prezentă în tabelul VI.2 valorile susceptivităţii de spin ale Li și N ţ.

Colings [97] studiază dependenţa, de temperatură a susceptivităţii
magnetice la Li, Na, K, Rb şi Os între 78 K și 293 K, comparind. rezultatele
RA

cu valorile calculate. folosind! un model în care dependenţa; de temperatură

a, susceptivităţii este atribuită modificărilor parametrilor. reţelei cristaline.
Cu titlu de exemplu, menționăm că modificările susceptivităţii magnetice
în acest interval de temperatură sînt de —1,3 %, +4,4%, +02 %, —2,5%
NT

şi.—12%, corespunzător elementelor Li, Na, K, Rb şi Cs.

Modelele teoretice au fost elaborate într-o" mare varietate de presu-
puneri. Astfel, Isihara şi colab. [68, 98] calculează susceptivitatea magne-
CE

tică a metalelor alcaline prin dezvoltarea în serie a funcţiei de partiție

în cîmpuri magnetice mici. În comparaţie cu modelul Pines [18], acest
- model nu'are parametri liberi, masa, efectivă putînd fi determinată din
alte experienţe. Modelul lui Pines a fost dezvoltat de Shimizu [92]. Inde-
/

pendent Silverstein [96, 101] a calculat susceptivitatea de spin utilizînd

SI

teoria; Brueckner-Savada [99]. Ambele teorii folosesc aproximația fazelor

aleatoare (AFA), diferind doar în detaliu. Rezultatele calculelor comparativ
cu datele. experimentale pentru Li și-Nasint prezentate în tabelul VI:3.
IA

- Valorile “1. sînt calculate din funcţiile de undă Hartree-Fock exacte

petru Nat şi corelate pentru Lit. În tabel sînt cupr inse şi valorile estimate
în : modelul ':slectronului liber (m m) cât Și corespunzător masei în
U

bandă goală”: (masa, efectivă; incluzind numai: . efectele reţelei şi poten-

țialele: Hartree). 'Valorile date în -[100, 68] sînt calculate. considerind masa
BC

efectivă m*.: În timp. ce însă în lucrarea [100] se “utilizează” masele efective

goale”, Isibara Şi Tsai: [68] folosesc:o masă efectivă obținută din măsu-

286
 TABELUL VI.2
Valorile susceptivităţii de spin ule metalelor Li și Na?

RY
U.M. Li Na Modelul

RA
(uem/em?) *108 1,17 0,64
.Model de electroni liberi [91]
_(S1)-106 14,70 8,04

LIB
(uem /em5) 105 5,3 17 Model de electroni liberi ce con-
sideră corecţiile de schimb și
(SI)-106 66,57 21,35 corelaţii [52]
(uem/em3) *106

TY
1,87 - 0,85 După modelul dezvoltat de
Pines [18
(SD-100 23,49 10,68 ines [48]

SI
(uem/em?) 108. , 2,12 „0,97
— [92]
(SD-io . 26,63 "12,15 ,
(uem/cm3) *106

(SI)-10€
|
.
—
2,08 4+0,10

:26,12+41,26
—
0,954+0,10.

11,93+1,26
— ER Comparaţie
RMN [80],
între RPE şi
IV
(uem em?) :10€ / 1,134+0,10 Comparaţie între RPE şi
UN

RMN [93]
(SI) -105 14,194-1,36
! |
(ulem em?) -105 1,984+0,10
Studiu RAMIN [91]
AL

(SI) 106 “| 24,874+1,26 î

(uem /em3) 106 1,964-0,10 1,05-+0,10 _ Ea Sa
Măsurători RPI: [95]
TR

(SI) -105 24,624 1,26 13,19+1,3 i

(uem/ecm?) -105 1,95 0,43 ,

[96]:
EN

(S1).10% 24,49 5,40.

2) Valorile X adimensionale în sistemul internaţional sînt notate “prin (SI) $I.4 | , ;

'rători de căldură specitică,valoare

v ce implică eorecţii ale efectelor mai
/C

multor corpuri [101].:Se prezintă de asemenea şi rezultatele. obţinute,

cu modelul de mai sus, folosind mase efective corecte [102]. Pentru com-
pâraţie se redau Și rezultatele calculelor [83, 90] care: includ structura, de
SI

bandă dar ignoră efectele „mai multor corpuri”.

Este dificil de evaluat modelele teorețice, dat fiind valorile mici
ale susceptivităţilor diamagnetice ale metalelor alcaline şi implicit erorile
IA

în măsurarea, acestora. “Pare evident însă că în cazul sodiului modelele

teoretice estimează valori care concordă bine cu datele experimentale.
În cazul litiului erorile experimentale sînt -mari şi ca atare este dificil de tras
U

concluzii. p A
În final am dori să menţionăm şi lucrările teoretice ale lui Overhauser
BC

[103] privind forma şi proprietăţile poienţialelor de corelaţie şi schimb în

gazul de electroni. |

„287
 RY * (e) 8640 ==2u/94u
(7) sprr==2u/2uu
RA “1681 A92P “minyerțuozod CPOON 01.
"[06] tpura ap 279371 „II:
"1€8] gpurq op 230978 „01:
(007] urquioțnoo ze +9
*(en) 960-212”
LIB *(2N) 00“ =] Pa
(1) 991 ==2u/2r
[ZOr]. <[89] uerquionoo-ze5 +6 du
.
2
.

UD zeu fa
1I0q![ ȚUOI103i9 2p I2pPON «Ss
4 ȚI2QH[.IU01300]2 3p 19PON sy
ITY “(EN)
(PI) LUP,
„1891

131= 2/2
*

"(86]
Uerquo[noo Ze șp

'391 „8 *99u3pa027d B[HIOJeA up snpad s€.

"[<6] “33% «7
“(L6) “pă 1
EL * II OT - +6 RS +9 +L = “9 +G pi *€ *0

SI 08 ti oinuriqo
el

ŢU!S opeşuouuodxa OHOIEA

LÎUrIoJoy
d VE zoo |. 927 | seo |ocrF | s81F |
19'7 — 6975— | 68'e— | 6s'e— | 98'0—
| mec] 826—| NI 987—| az'e—| vr'e— | 9z— lorer |oez = 901 (18)
. :
807'0— | PIz'0— |
Di i
t6'0— | 2z'0— | saz'0—|
A —
| z00'07F| -;
sez'0—| 157'0—|8az'0—
Da
LU |61z'0—|
_
vI0F | z0'0F
RE
ez0— | zz'0—.
,
|oroF
[cor
|.
leroF A
-.[-86%0. | p0r-(euro on)
"EN
2 | . -. e900F|. |.
RA
107F | sărF [ez [ar |.” |.
t6'7— LES | £6%0— | 66'0— | see— | ss] 6se—| rse—| zz6—| NT Os | veL'0—. [097 |.9e'ec: - 90T- (IS) 1
cez'0—
.
| zez'0— | v40'0— | 6r'0— | 690—|
2 |s00coF
0er'o—[- r6'0—|goz'0—|493'0—]
| oo
z00— |
|zo00t
900—
CE |oror
[967
[oo |
l-987
/ 2 :
|: ş0T: (etuo/ton)
[|
=
) o
,
=
>y
PA
[EUOUI
1% ET
Dcza
SI
10%
N
Sa
.
-
: 3 , -odxa | 9N9102L |. reusuurro da | IA
CN 15 YI O VopuGeur orrjuporadord U
BC

288
ETA "IN IIEVL
"VI8.8. Susceptivitatea magnetică' a unor metale şi aliaje

RY
| de tranziţie | a Aa
Atomii elementelor din grupele de tranziţie au un înveliş interior
incomplet și ca atare ne aşteptăm ca benzile corespunzătoare să fie parţial

RA
pline. Aceste benzi sînt relatiy înguste și au o densitate de stări ridicată,
_
în consecinţă, ne aşteptăm la valori ale |maselor efective — m
>1.

LIB
„„. Prezentăm în tabelul VI.4 valorile susceptivităţii magnetice: totale
ale unor metale din grupele de tranziţie 3d, 4d şi 5d [104] cit şi coeficienţii
m ia i O TĂBELUL VIA „a
pf

TY
Susceptivităţile magnetice 'la unele metale de tranziţie
din grupele 3d, 4d: și: 5d la tem-
„1 Peratură camerei . ; pa

“se | m |v la m | ze Co Ni

SI
>. 10%uem/mol 315 153 253 180 529

-.10%S1)
are
264
ob
180,9 | 353,5 | 3126 | sos5
lololo
ER | |
IV
|- ; | Ei m, ” IN - Mo Te Ru Rn .| Pa
UN

X..106uem/mol 2,15 | 122 195 89 |.270-- “43,2 su 567,4

1.10%) | [106 108,9 | 251;4 | 1188 | 397 | 65,4 | 167,9 | 803,7
ar. lloloaylo || o ll
AL

La Pre [ma | wil ne | os li. | pu.

TR

7 .10Suem/mol: | 118 | "75 fas | 59 - "676| oo. 25,6 201,9

1.10%S1) | c5ua 691 | 1774 | 764| 95,7 | 17 [| 376 | 378
EN

ar o kw O lo lo lol
ce descriu variaţia cu temperatura a susceptivităţii, magnetice [105].
/C

Un număr mare de studii analizează comportarea magnetică a unor ele-

mente de tranziţie şi aliajelor acestora. Aceste studii au în vedere determi-
narea val orilor susceptivităţii magnetice de spin X, ; orbitale X, şi contribu-
ției Ăs p entru metale şi aliaje, avînd structura, efec, cve Şi he.
SI

Shi mizuși colab. [105] au analizat comportarea magnetică a unor

metale şi aliaje de tranziţie, plecînd de la densitatea de stări. determinată
IA

într-un mod semiempirice din datele de căldură specifică. la temperaturi

joase. În p lus faţă de susceptivitatea, paramagnetică de spin se evidenţiază
„un efect al interacţiilor de schimb (efect al cîmpului molecular) e cit
U

şi. un termen paramagnetic constant. , De e

BC

" Xubo şi Obata [69] au obținut-o expresie pentru susceptivitatea,

paramag netică în metale, considerind aproximajţia, legăturilor tari cât şi
funcţii de undă unielectronice.. Susceptivitatea, paramagnetică, în acest;

19 — c. 32 | | 289
 caz este rezultatul a trei contribuţii 34; Xeşi xr::Moti [51] extinde relaţia,
precedentă pentru a include şi efectul cîmpului molecular, Acesta exprimă;

RY
susceptivitatea în forma următoare i i
i : , ? - 4
« în. Se a „+ . . a . e. , B mg
ILIA .h du
i ț ja
4 - 4 . II PI “ 1 Nisa NB: “i

Da ea sg met).

RA
ee Tea 089)
Fi e e 9. pa , i, | | .

__Plecînd. de la, structura, de bandă calculată anterior. se analizează

LI B
variația cu temperatura a. susceptivităţii. magnetice la metale” şi 'aliaje,
folosind un singur parametru, «,. coeficientul câmpului molecular. Prezen-
tăm ca exemplu, în figura VI.9, variația cu temperatura a susceptivităţii
magnetice calculată în cazul Pd [51] comparativ cu datele experimentale
[106]. Adoptinăd „valori :rezonabile ale coeficientulii “cîmpului *molecular

TY
se evidențiază o concordanţă calitativă; cu: datele experimentale. Valorile
a evaluate de diferiți autori [105, 107] prezintă; o mare împrăştiere.

SI
| | “e Lia
| ” 4 t Na

5
_'80
g
E so
i

I ER aa
| PR
CE
„Fig. VL 9... — Dependenţa de tempera-:
.
IV
3 “tură a susceptivităţii magnetice a Pad.
20 a | „Puncte experimentale
9]. experimental | ia culate. şi valori „Cical-
UN

a 20f- SE —ZZ RI a - a
o 1 L NIN OI _ |
„i 500 ":1000 1500;,.2000.. .:: o i S
T KI
AL

În metale şi aliaje ale elementelor de tranziţie se constată prezenţa,

unor contribuţii x; xso Şi X, dependente de temperatură. Valorile x, şi i
TR

sint aproximativ egale. Pentru structuri cristaline identice și acelaşi nu-

măr de electroni (3+-d) pe atom, x pentru metale de tranziţie 3d este în
general mai mare, descrescînd în ordinea 4d şi. 5d. În vecinătatea, unui
minim al curbei de densitaite a stărilor această ordine este inversaită.
EN

__“În tabelul VI.5 prezentăm valorile +, calculate de Place și Rhodes

[72] comparativ cu datele experimentale x, cea mai mare parte a lui Ye
fiind asociatăcu, termenul orbital. Concordanţa între aceste. valori este în
general bună. Valori selecțate pentru „x, io: și. 71:sînti prezentate în
/C

tabelul VI.6. În principăl s-au folosit „datele din lucrările lui Mori [113].
Aceste! rezultate sînt în. Concordanță acceptabilă ;cu valorile relatate. şi
de alţi autori, pi qp
SI

| „Analiza rezultatelor experimenţale Şi teoretice, sugerează [107] o

metodă de abordarea susceptivităţii paramagnetice, pentru aliaje 34-44,
4d—5d sau 34—5d' avind structura coc. Electroiiii de eonducţie „văd”
IA

efectul! mediu' al “interacţiilor: spin-oibită 'ale: metalelor 'de tranziţie con-

stituente, astfel că vom ădopta media valorilor 'acestora corespunzător lă
compoziția Qată, ou
U

.
Studiul efectelor interacţiilor electron-fonon asupra susceptivităţii
paraimagnetice ale metalelor:de tranziţie [114] evideriţiăză că 7, și 3, în
BC

general nu 'sînt influențatde

e âcăstt interaeţii. În cazul cînd există inter-
acţii spin-orbită, valorile x, xi şi so potîi modificatede aceste interacţii.
'290
 TABELUL VI.5!
Comparaţie între estimările teoretice ale lui 5 şi

RY
cele din datele experimentale [72]
d
material Ai 10% 9 | .
Xe*10 6 .
„Referinţe
uem/mol uem/mol pentru e

RA
„i „21| tos]
161 [105]

LIB
vV 183. = 178 [105]
160 1109]
176 [110]
Nb 128 : 115 [105]

Y
N 25 [111]

IT
Pad. 46 30 II)
i ap: [105]

S
Ta 102 98 [105]

'
| 113.
58—67
„96
ER [112]
[105]
IV
- TABELUL .VIL.6. ..
(X 105 uem/mol)
UN

i Valorile 75 “7503 fs pentru' unele metale şi aliaje de tranziţie

| : ! Nr. de: i Î. | , ACR Nr, de : | |

"| Metal. : | electroni], .:i 7," x Xso. | Metal. | electroni: | 7, d Xa
(s+ |. a E i (s4-d) a
AL

Pd! 10. ă 53.57 "85 —19 pt i 10 los 134 |:—40:

TR

Rh 9 | 472 sania]
—24 lie. 9 64-67] 107477] —39
_PaRh 18% „0,82 5764 95 | 21. Palr 20% oa “loa 142 39
EN

PARI 35% 965 | 60-66 | 103 220 [Pare 50% 9,51 - |6a65 152. 49
PARh 50% 9,50 | 56-66: 110 | —21' pate 69%|: 9,31 56-64] 156 —a1
/C

PAR 759% 925.| 67403]. 143 | 27 |ptAu 5% 1085 lori 105153 —27
pag 230|. 10,23 | 47-53 72 | —20 PiAu50% 10,5 __ Jos] 941| —34
SI

PdAg fa 10xt sr 59| —13 PiîAu 74% 10,74 35-41 30 | —21

“Paag 49%] 1040 | aocscl . şi | aa] i

IA

Valorile corespunzătoare în SI: A ol: .10—3 m2/rmol.

U

VI.8.4. Susceptivitatea. magnetică -aa, unor „metale nobile“ 5 N

BC

Utilizind modelul! teoretic :dezvoltat;: de Hebborn-Sondheimer [60], -

Takahashi-Shimizu [5] au . caloulat;” susoeptivitavtea de Spin Și totală la
Cu, Ag şi Au. - ta pui
Tr, a, , PE Ina

291
 ___* Rezultatele acestor studii" comparativ cu datele experimentale sint
prezentate în tabelul VI.7. Remarcăm un acord rezonabil între aceste
valori. |

RY
VI.9. Efectul de Haas-van, Alphen (dHvA) |

RA
În anul 1930, studiind proprietăţile magnetice ale nui monocristal
de bismut, la temperaturi soizute, de Haas și van Alphen [116] observă ă
TE N
IS

LI B
SN,

“TABELUL VI7.
Valorile calculate și determinate experimental peniru 'susceptivităţile magnetice 5 şi ot
ale Cu, Ag şi Au
Cu | a Ag: | . Au

TY
ani] SI |. SI L "SI
(uem/em?) : 105 106 (uem/em*) . 10% 105 (uem/cm3) - 106 106

SI
+, 1,34 | 16,83] : 0,82: | 10,30 | + 1,02 | 12,81
apa cale. |. O—0,60 | —754 | —341-: [42,83 | O —5,03 — 63,18
ip EXP. —0,177 [9671 „1.90 ER "1—23,86 „274 — 34,41
IV
că, susceptivitaitea magnetică variază periodic cu cîmpul aplica Studiile
ulterioare efectuate asupra unui număr mare de metale Şi aliaje evidenţiază
UN

că acest fenomen are un caracter: mai general.--

Principalele trăsături caracteristice oscilaţiilor în magnetizaze pb fi
sintetizate astfel : a) oseilaițiile sînt mai „îngrămădite” la cîmpuri scăzute,
fapt ce evidenţiază că sînt uniform periodice în B-1; b) frecvenţa, oscilajii-
AL

lor depinde de orientarea. cîmpului faţă de axele cristalograifice ; ; 6) ampli-

tudinea oscilaţiilor creşte: cu intensitatea, cîmpului magnetic cit. şi cu
- scăderea, temperaturii.
Independent de studiile experimentale, Landau [40] arată că magne-:'
TR

tizarea unui metal poate prezenta variaţii periodice cu cîmpul, consecință

a cuantificării energiei electronilor în cîmp magnetic. Analizele teoretice
ulterioare [117, 118] s-au limitat la cazul cînd. energia electronilor sau
EN

găurilor depinde pătratic de impuls, deci la suprafeţe Fermi de gradul doi.

Majoritatea, metalelor prezintă însă suprafeţe Fermi complicate şi nu pot
fi descrise considerind suprafeţe de gradul doi. Onsager [119] a analizat
/C

comporţarea metalelor avînd o suprafaţă Fermi arbitrară. Pe baza unor |

argumente semiclasice, cu caracter de generalitate, acesta, evidențiază că
oscilaţiile AHvA pot; avea o periodicitate care este legată de un minim al
suprafeței Fermi, normală la cîmpul exterior. Lifshitz şi Kosevici [120]
SI

confirmă aceasta, formulînd totodată o expresie cantitativă pentru ampli-

tudinea oscilaţiilor. Shoenberg [121] analizînd oscilaţiile AHvA în metale
IA

nobile, conchide că contribuţia diamagnetică la magnetizareă probei

variază proporţional cu B-1. Pippard [122] iundamentează teoretic aceste |
U

observaţii. Pe baza studiului termomagnetic şi AHvA în beriliu [123, 124]

se postulează existenţa unei strucţuri de domenii,.adică a unui:diamagne-
BC

tism. neuniform.:: Se analizează formarea unor. asemenea domeniiîn pre-

supunerea, că electronii se mișcă în cîmpul H-+-M(r), unde r este poziți &.

292
 electronului considerat [125—127]. Cititorii interesaţi pot consulta luera-
rea, lui Gold [128] sintetizînd date experimentale prin efect dHvA.

Y
Înainte de a analiza termenul oscilatoriu din relaţia (VI.6.29) neglijat
în $ VI.6.2, vom prezenta, o descriere intuitivă a originii fizice a oscilaţiilor

R
_magnetizării. Să considerăm mișcarea electronului liber în cîmpul de in-
ducţie B. Această mişcare este deserisă de relaţia Lorentz

RA
= (Îi E) = — eve xB, | . (VI.9.1)

LIB
undev, = do/dh. | Si SE a
În acord cu relaţia de mai sus, consider înd electron ul ca o particulă
semiclasică, în spațiul reciproc, acesta se va mişca în jurul unei orbite
formate prin intersec ţia suprafeţ ei de energie constan tă .€(k) cu planul
normal la B. Mişcarea corespunzătoare a electronului în spaţiul: real poate

TY
fi obţinută prin integrarea relaţiei (VI.9.1)
—, rX|B = — (ko), | VL9.2)

SI
unde k, reprezintă constanta de integrare. pu
la B

ER
„ Proiecţia orbitei electronului în spaţiul r, pe planul normal
are aceeaşi formă ea orbita în spaţiul k excepti nd factorul de multi plicare
eB . e: Ie at aaa
— şi o rotaţie pu 3: Ca urmare, în căzul secţiunilor închise prin supra-
IV
d
In
faţa, Fermi, orbita considerată în spaţiul r va fi de asemenea închisă.
A ._ *
*' A . .
. . / .

cu regulile de cuantif icare Bohr-S ommert eld :

UN

acprd.
| . a d-păa = | (kk — e B)ădr = (n + vp)2rh, (VI.9.3)
|
unde 7, e un factor de fază nedeterminat și care pentru electronii ce urmea-
AL

ză o lege de dispersie pătratică este 1/2.

'Pinînd seama de (VI.9.2) şi (VI.9. 3) avem
27 h
TR

4 rX dr pa dr = (n + 77) — (VI.9.4)

| | Da
relaţiile (cap. I)
EN

Gonsiderind

B ne x dr) =20%; a ao | (YL.9.5)

/C

d = (n +7) 2 — tu + -) 4 Si | L.9.6)
avem

permise prin care

Relaţia (VI.9.6) evidenţiază că numai acele orbite sînt
SI

flux „ Ariile orbi-

fluxul O este un multiplu al cuantei fundamentale de „e ia
|
IA

telor permise în spaţiul r sint S$, = b/B

8, = (n + x) ELag e (VI.9.7)
U

" eB
| a E BY?
BC

SE prin înmulţire cu (3) ,

iar în spaţiul k, acestea pot îi obţinute LV
.

293
 Condiţia, cuantică Onsager [119] pentru orbitele permise în spaţiul k este
a
PS o [eBl
=(2 =) (n o 4-74) homeB

RY
iii adi (n) (V1.9.8).
Ariile descrise nu depind deci de vectorul de undă Ik în
(presupus dirijat după axa 2 ). Stăril direcţia, câmpului B

RA
e permise în spaţiul k sint reprezentate
DINO -. . pa
prin tuburi a căror
.
secţiune diferă prinai AS, =:„2meB =.
În' timp ce aria,
: i Î NES
secțiunii normală la cîmp pentru orice tub, este

LI B
constantă, forma, secţiunii
* esteîn general variabilă, Forma secţinii 'este invari
antă în lungul tubului
numai pentru suprafeţe de energie de gradul: doi. Energia; este aceeaşi
pentru fiecare punct k al unei orbite date, iar în cazul
cînd k, este constant,
partea 'orbitală a, energiei este cuantiticată în . „nivel
e. Landau”. Energia,

TY
totală a, electronilor depinde deci:de cîmpul de indu
cîmpul aplicat, nivelele Landau au poziţii diferit cţieB. În funcţie de
e îaţă de nivelul Fermi —
figura; VI.10. Contribuţia; maximă va, ăpare în
cazul cînd nivelul Fermi

SI
1:
E

ER
aa: to
„Nivel i
| Landa; PN ( ae: (n+1)- : ” nr)
— -, Fis. VI.;10.
.. , , > Poziţia
ha - nivelului. Fer-
E
„Fnms= _In+ 1)Pirineii —az1)
A m... — ÎN: | ap:
|it mi 2
comparativ cu nivelele Landau.
; N .
i 0 — n —
IV
a Mie o „
coincide cu un nivel Landau, în timp ce7 valoarea min
e : | DEI

punde cazului cînd nive imă a, energiei cores-

lul Fermi
UN

ocul intervalului din- se află situat în mijl

tre două nivele Landau. Energia totală a gazului
de: electroni văriază în
mod periodic cu cîmpul de inducţie.
„„.. Revenind la discuţia anterioară, ($ VI.6 |
), într-o primă. aproximaţie
am neglijat; termenul oscilatoriu din relația (VI.6.29
). Folosind notajţiile
AL

precedente avem O a
i | i E a

Xe — or =1! —8e xp (2ril €”) re

TR

a ÎI EI A
| exp (— aril) dz. (VI.9.9)
La temperaturi scăzute și cîmpuri B mari,
contribuţia la, suscepti-
EN

vitatea magnetică a acestui termen nu mai poate

îi neglijată, conducînd
la apâriţia, unei componente oscilatorii.
RE
„Deoarece Er> 2us B, limita, de integrare în (VI.6.
rată infinită [129]. Avemastie 27) poate fi conside-
/C

po eso ere) (=23 i) „71:9 .1010)

SI

Bu = ri [ (VI.9.

fica
Utilizinăd statistica Fermi-Dira
|
pa Daulece
IA

2)
|
i na a (— ) 162 e pr „soli TE az x
U

o d [ (Oe a, | (VL911)
BC

i se: |*e| =) Je:

1
294
 Evaluarea relaţiei (VI.9.11) prin metoda rezidurilor, conduce
la 29]

Y
| a | . m LEp 7
Bari |

R
| _ Să mik (usB) - au os] | E
Sua = 8 nl A(—D PhD.

RA
| E un B |
_
IE Sai CI a: a (VL912)

LIB
Contribuţia, termenului: oseilant la susceptivitatea magnetică este :
1 903 | | aaa
RR = = 3 a | | (V1.9.15)
o. | | ! | | - | Pua

TY
este
i „Din relaţia, (VI.9.13) se observă, că amplitudinea, oscilaţiilor
a [Pyr . , a ap a
determinată de [sa (a 2)| „ Dacă valorile = sînt ridicate, Aga devine

SI
valoarea
neglijabilă. Astiel, doar la temperaturi scăzute şi cîmpuri ridicate

ER
contrib uţia terme-
acestui termen devine semnificativă. Pe de altă parte
Cos A unde
nului. 1 = 1, domină în valorile Xa: 'Permenul .oscilant pi
IV
A i . B
: i '
i i€ | -Ț i,

axată că oscilaţiile sînt inverse în: cos (B!). Perioadaaoscila-

” ” '. , .
to. A. . . A
. Dodi ” .

„RIP
/ !

o =
, ji T

A
UN

p u aa
|. i
| ţiilor corespunde cu, „Er .=.2, deci contribuţia maximă la energie este
| »B. | 4

|
| dată cînd nivelul Fermi Er va coincide cu un nivel Landau. care nivelele
„„.* Am considerat în discuţia noastră un caz ideal în
AL

Landau vor
Landau au forma unei funcţii delta. În metalele reale nivelele
ciocnirilor,
fi lărgite ca urmare a timpului de viaţă finit al stărilor, datorită potenţialul
a orbitelo r electron ilor prin
TR

ridicării degener ării magneti ce

în cristale. Se
reţelei şi efectelor provenind din prezenţa dislocaţiilor rezultat
consideră că forma acestor nivele -este-lorentziană ($ VI.7.1). Caexponențial
al lărgirii nivelelo r Landau, amplitu dinea, oscilaţi ilor scade
EN

prin
[130] exp(ec-27 > ) „Lemperatura .Dingle” peste acfinită
/C

To = Tha (V1L.9.14)

unde T este jumătatea, lărgimii curbei lorentziene.

SI

erabil
În metalele feromagnetice 3d oscilaţiile AHvA sînt consid ă
rtare este deter minat
mai mici comparativ cu alte metale. Această compo ilor pazax] Par
ivităţ
IA

- printre altele de valorile ridica te ale raport ului rezist

“me consecinţă a
șii'de' valorile ridicate ale masei efective cielotronice ronice pe seama
prezenţei benzilor 3d înguste cîtși amplificării maselor ciclot a
U

enormării masei eleetron-fonon. o Ferm i-a

ețelor
Referinţe privind studiul prin efect 'dHvA a supraflui Gold [128,
BC

diferitelor metale pot fi găsiteîn lucrările de sintez ă ale

= | |
131, 132].
„5295
 VI.10. Rezonanța ciclotronică Di ii
În prezenţa unui cimp de inducţie unif

RY
se mişcă urmînd o traiectorie elicoidală orm B, un electron liber
, axa, elicei fiind orientată după
direcţia cîmpului de inducţie. Mișcarea
electronului într-un plan perpendi-
cular la cîmpul 'de inducţie este inde
pendentă de mărimea, cît şi direcţia,

RA
vectorului viteză ce caracterizează
mişcarea, electronului. Relaţia
B
Oe = E C e trebuie considerată cu ambele
semne, găurile rotindu-se CU în sens
e

LI B
opus, faţă de electroni. La, aplicarea, unui , Su .
cîmp electromagnetic Oscilatoriu,
perpendicular la B, avînd frecvenţa, Oc;
Se pot induce tranziţii între două
nivele Landau apropiate (An = +1),
în experiențe de rezonanță ciclo-
tronică măsurîndu-se absorbția radiației
„..... Analiza teoretică a, fenomenului electromagnetice în probă.

TY
de rezonanţă, ciclotronică a fost
făcută [133—135] încă înainte de realiz
area, primului studiu “experimental
asupra germaniului [136]. În perio
ada următoare au fost efectuate
roase cercetări. Lax [137] sintetizează, rezul nume-
tatele unor studii de rezonanţă

SI
ciclotronică; în semiconductori în timp ce Walsh: [138]
studiile. efectuate: asupra, metalelor. Recen rezumă în special
t, Koch [139] trec în 'revi
e. stă

ER
cele mai importante probleme ale.
acestui domeniu. .. Sai
| La, metale, cîmpul de radiofrecvenţă este ecran
de suprafaţă. În: domeniul microundelor 'strat at la o distanţă mică
ul pelicular este.de ordinul
10-îm. În același timp raza orbitei electronului 7,
IV
în; domeniul corespunzător. de f rec = vlo = 10-5 m
ven :: Adînc
ţă. imea
. - strat ului pelicular
este mult mai mică decit raza tipică
corespunzătoare rezonanţței ciclo-
UN

tronice sau drumului liber mijlociu

1, al electronului. Ii | ÎN
„ Pentru această situaţie Azbel şi Kaner
poate fi observată în cazul cînd cîmpul de [140] sugerează 'că rezonanţa,
la suprafaţă. Reterindu-ne indueste.
cţorien
ie tat paralel
la, figura, VI.11,-să urmărim ” modul cum
„rezonanţa. În timpul fiecărei perioâde apare
AL

corespunzătoare | rezonanţei, ciclo-

E N = Dia

SED
if pu - a
TR

ti pa . : IDR
x
EN

Fig, VI, 11.— Rezonanţa ciclotronică în

- metale, «
/C
SI

: , SIO
IRI IDEI
IA

„tronice.un. electron inter N E gi

acționează, cu cimpul de radiofrecvenţă un timp
scurt corespunzător trecerii acestuia prin
stratu
apare dacă electronul realizează fiecare trece l pelicular. Rezonanţa, va,
re prin stratul pelicular. în
U

fază cu cîmpul de radiofrecvenţă. Dacă

i e
« = ct rezonanța va apare la,
cimpuri B.=
A i. ă
BC

. , 7
— w şi respectiv ”
. . - 3 B MR
e. Rezonanţele
. : , , A
la'—
s

e sinţ denumite
LR x i
i]
296.
rezonanțe subarmonice, deoarece frecvenţa de rezonanţă ciclotronică
a fiecărei armonici este o:subarmon ică a frecvenţei constante r.î. .

Y
“Dacă direcţia cîmpului de inducţie face un unghi cu suprafaţa meta-

R
Jului, o mare parte din electroni (exceptind o tracţie de ordinul — avînd

RA
viteza w3 în direcţia cîmpului) părăsesc adincimea peliculară după primă
perioadă de revoluţie. Dacă cîmpul B este paralel la suprafața metalului,
majoritatea, electronilor se reîntore în stratul "corespunzător 'adincimii
peliculaie 5, după fiecare perioadă de, revoluţie. Stratul pelicular joacă

LIB
același rol ca Şi „gapul” în ciclotron. i |
„Perioada mişcării poate fi exprimată prin

„(YI.10.1)

TY
Da D=6 aa = ddie ,
J: <«B | (08/0k)
ude vectorul. de undă k se află în planul normal la cîmpul B, presupus

SI
dirijat după direcţia z. Să notăm prin AS, aria cuprinsă între două orbite
ce au aceeaşi valoare Ii fiind însă separate printr-un interval / de energie
A€E. În acest caz avem „|

j T az! ER ATA VL10.2)

I

= | e BAG
IV
/

Deoarece conform cu figura VI.12

UN

7
pa
AL

Fig. VI. 12.:— Orbite în spaţiul k pen-

tru valori constante Hz.
TR
EN

i ATA; = AS, | „(VI.10,3)

„avem Se
/C

79 | ,
:

TD = OS | a VL04)
eB 0€ A E
SI

a SI 1 e
"Pinînd seama de îaptul că A (3) = —
e B ms
IA

2
mE = Oe. | (VI.10.5)
U

„2x06. |
BC

Relaţia (VI.10.5) serveşte pentru determinarea valorii masei ciclotronice

|
a electronilor.
297
 Energia Fermi în metale este de or dinul
Tranziţii posibile: au loc în vecinătatea, supra - 0,8 :10-15, Joule -( dev).
feţei. Fermi, masa, ciclotronică
determinată cores punde deci la acei electronice au

RY
Pentru o lege de dispersie diferită de cea, pătr atică ener gi a apropiată de Ey.
traiectoria,
în spaiiul reciprooc nu mai'este un: cerc sau o el ipsă, electronului
ce corespund conservării energiei electr onului fiind descrisă; de ecuaţii
în cîmp magnetic constant
Şi respectiv a componentei impulsului

RA
D= Îke după, direcţia,
„ Absorbţia de putere se dator eşte tuturor B.
contribuţiilor
țiunile prin. suprafaţa Fermi, respectiv de orbit d ate, de 'sec-
e. Unele din acestea au însă
contribuții dominante și sînt denumite „orbite
extremale”. Intuitiv putem

LI B
înțelege această comportare considerind că în
apropiere de extreme, faza,
variază lent, rezultind un semnal net de la,
aceste orbite. Contribuțiile
orbitelor neextremale pot conduce la, interfer
enţe, ' anihilindu-se reciproc.
Formele liniei de rezonanță ciclotro
orbite extremale (maxime sau minime) nică pentru diferite tipuri de

TY
în vecinătatea, rezonanţei au
fost calculate de Chambers [141]. a N
„_ Rezonanţa cielotronică în cupru a fost studiat ă în
Pentru exemplificare” prezentăm în figura detaliu [142—144].

SI
VI.13 unele curbe tipice de
rezonanţă în cazul cuprului, direcţia cimpului B
e orespunzind cu direcţia,

ER
POTI NT Y
crtL
m, = 138me
IV
2
a
x
"a

EA
UN

Fig. VI. 13. — Semnale de rezonanţă

ciclotronică în planul [110] al unui mono-
cristal de cupru. - Deviaţii mici de
la paralelism o = 0%40/ şi respectiv
f =09407
AL

9=1%40' modifică forma semnalelor,

4,
TR

* “f =19407
t =670Hz T=4,2K
Ai Lat a i L A. L
-0 05! i 15
BT)
EN

PI IRA
e CI Sa
[110] a cristalului. Se observă mai multe armonice. -
În cazul cînd cîmpul B
nu este periect paralel la suprafaţă, curbele de rezonanţă
ca, urmare a; electronilor ce se mişcă în lungul cîmpului. sînt modificate,
/C

cielotronice de unghiul e, pe care cîmpul îl face Dependenţa masei

cu axele cristalografice
“furnizează informaţii ce pot clarifica, geometria
suprafeţei Fermi obținute
prin studii de Haas-van Alphen.
SI
IA

„BIBLIOGRAFIE
„t
U

1. Cn. CONSTANTINESCU, Gu. CroBAnv, Bazele fizicii solidului şi aplicaţii, Centrul de multipli
_al Universităţii București,- 1974. care
„2. P. W, ANDERSON ; Concepts in solids,
BC

Benjamin, 1963.
3. B, Donovan, Elementary theoriy of melals, Pergamon, Pr
4, W. A. HARRISO ess.. 1967, |
N, Solid state theory, McGraw Hill, 1970.

"298 |
 University Press, 1936.
„N. F..Morr, H. Jones, Theory ofproperties of metals and alloys, Oxford
a 9 şa
Press, 1955
„R.E. PeIERLs, Quantum theory of solids, Oxiord at the Clarendon
Adaison-Wesley Publishing
J. D. PATrERSON, Introduction to lhe theory of solid state physics,

Y
Ma
Company, 1971
. A
„II. R. Rerrz, Solid State Phys., 1, 2 (1955).

R
1963,
M, Sacus, Solid state theory, MeGraw Hill Book Company Inc.
1961.
10, 3. M. ZIMAN, Principles of the theory of solids, Cambridge University Press,

RA
.
11, G. PRO'TOPOPESCU, Teoria electronică a melalelor, Editura Academiei, 1973.
12. A. H. Wiusox, Theory of melals, Cambridge University Press, 1953.
14. P. Danube, Ann. Phys., (Leipzig) 1, 566 (1900).
14. H.A, LonENZ, Proc. Acad. Sci. Amst., 7, 438, 585, 684 (1904 și 1905)..

LIB
15. A, SOMMERFELD, Zeit. Physik, 47, 1 (1926). ,
16. 17. Bocu, Zeit. Phys., 52, 555 (1928).
17. C. KirTEL, Theorie quantique du solide, Dunod, Paris, 1967:
18. D. Prxes, Sol. Stat. Phys., 1, 368 (1955).
19. IL. LANDAU, JETE, 3, 920 (1956).
|
20.. L. LANDAU, JETE, 5, 10 (1957). PI

TY
1966, vol. 1
21. D, Prxes, P. NoziEnEs, Theoryof quanlum liquids, Benjamin,
p. 72, 1967...
22 „B. Donovan, Elementary theory of melals, Pergamon Press, | PE
a |
23, P. NozinEs, D. PINEsS, Phys. Rev., 111,442 (1958).
24, of Brillouin zones and electronic states în crystals, North-Holland Publis-
H. Joxts, The theory

SI
“
... 0 a
hing Company—Amsterdam 1960...
Press, 1960, cap. VI.
25, V, HEIxE, Group theory in quanlum mechanics, Pergamon
26. D. SnoexBenG, Proc. Roy. Soc., A281, 62 (1964).

ER
27. A. 33, PrePaRD, Phil. Trans. Roy. Soc., A250, 325 (1957).
a
28. ww. A. HannisoN, Phys. Rev., 118; 1190 (1960). : 1975.
melals, Mir Publishers, Moscow,
29. N, B. BRANDT, S. M. CuuDINov, Eleclronic structure of
n |
30. E. C. Sroxen, Proc. Roy. Soc., A165, 372 (1938). 1936,
alloys, Oxford Univ. Press,
IV
H. JoxES, Theory of propertie s of melals and
31, N. L, Morr,
PR „
d . A , IE
p. 204.
Phil. Trans Roy. Soc., A2397, 67 (1938).: :
32. J. McDouGaLL, E. C! Sronen,
n
UN

33, P. RnopEs, Proc. Roy. Soc., A204,:396 (1950). .

837 (1954).
34.- C. J. IKnressMAN, H. B. CALLEN, Phys. Rev., 94,
„VA. M. IKRUTTER, PhyS. Rev., 48, 664'(1935)..
„I.C. Suaren, Phys. Rev., 49, 537 (1936). !
„E. P. WonLraARTH, Phil. Mag., 42, 374 (1951).
Roy. Soc., A221, 53, 1953.
38. IE, W.. ELcock,; P. RnopEs, A. TEVIOTDALE, Proc.
AL

; J. Phys., 2, 361 (1921). a Bu

39, J. H, Van LEEUWEN
.
J. H. VAN Veck, Nuovo Cimento, Suppl. VI. 857 (1957). N
. i a
40, L. LANDAU, Z. Phys., 6%, 629 (1930).
at the Clarendon Press, 1955, p. 155.
R, E. BEIERLS, Quantum lheory of solids; Oxtord
TR

41.
principl es of magnetis m, J. Wiley and Sons, 1965, p. 217.
42. A. HI. Monnusu, The physical
of mathemal ical physics, Interscience Publishers, New
43, R. CounaANr, D. HILBERT, Methods
York, 1953 p. 76. , - ?
44, R. E. PerenLs, Zeit. Phys., 80, 763 (1933).
EN

45. P. J. Haneen, Proc. Phys. Soc., A68,. 874 (1955).

46. L. Oxsacen, Phil. Mag., 43, 1006 (1952)... - |
47. G. E. ZiLBERMAN, JETE, 32, 296 JETE,
(1957).:
29, 730 (1955)..
48, 1. M; Laescurrz, A. M. Iosevicr,
/C

49. Y. YAFET, Phys. Rev., 115, 1172 (1939). : -

50. W, Koun, Phys. Rev., 115, 1460 (1959).
51, N. Mor, J. Phys. Soc. Jap.» 25, 72 (1968). E
58, 633 (1910).
52. ]. B. SAmvsoN, F. Serrz, Phys. Rev., A67, 464 (1964).
53, N. Ii. Mancu, B. DoxovAN, Proc. Roy.15, Soc.,
SI

273 (1956); 17, 1 (1957).

_H, KANAZAWA, Progr. Theor. Phys.,
111, 455 (1958).
]. G. Fuercuea, D. C. LAnsox, Phys, Rev., E
a. .
G. WENTZEL, Phys. Rev., 108, 1593 (1957).
IA

54. EH, KANAZAWA ,N. MATSUDAIRA, Progr. Theor. Phys., 23, 433 (1960).. „ |
.
55. S. TAnI, Progr. Theor, Phys., 2), 1157 (1960). a
(1952).
56. R. B. DINGLE, Proc. Roy. Soc., A2I11, 517
57. D. SuoxpenG, M. Z. UDDIN, Proc. Roy. Soc,, A156, 687 (1936).
U

-
58. A: H. Wisox, Proc. Cambridge Phil. Soc., 49, 292 (1953).
” | a
59. IE. N. Avams, Phys. Rev., 89, 633 (1953). Sol.,
BC

Phys. Rev. Lett,, 2, 150 (1959); J. Phys. Chem.

60. 3. IE. HeBBoRN, E. H. SONDHEIMER, i
| | a a
13, 105 (1960). P.-L. STILES, J. Phys. Chem, Sol., 25,
J. M. LUTTINGER, EH, SoxpuBIMER,
61. J. E. HEBBORN,
299
 443 (962);E.1. BLounr, Phys. Rev.,
126, 1636 (1962); L. AM. Rorn, Phys.
(1966); G.H. WANnNIER, U. N.
UpADHAYA, Phys. Rev., 136, AS03 Rev. 145; 434
:62, S. ICHIMARU, J-Phys, Soc. Jap.;.20, (1964)
520 (1965), IN .
63. H. FuxuvAmA, R. Kusno, J. Phys.

RY
Soc. Jap., 28, 570 (1970).
64. H. FUKUYAMA, Progr. Theor, Phys.
65. J. E. HeBnonxn, N. H, Mancu, Adv. 45, 704 (1971). IER
Phys., 19, 1975 (1970).
66. H. P. Srnou, K. N, PATnAK, Phys. Rev,,
B11, 4246 (1975); Au
67. A. K. RayacopaL, J. A. Raru, Phys..
Rev., AG, 1245 (1972).

RA
68. A. ISIHARA, J. T. Tsar, Phys. Rev.,
B4, 2380 (1971). : ,
69. R. KuBo, Y. OBara, J. Phys. Soc. Jap.;:
11,
70, N. Mont, J. Phys. Soc. .Jap.; 20, 1383 (1965) 547 (1956). - Ri
. . ÎN SI
71. J. E. HeBBonn, C. M. PLacE, Phys. Stat, AI
Sol., (b) 51, 359 (1972). SR

LI B
72. C. M. PLacE, P. RnopEs, Phys. Stat. Sol. E
(b), 47, 475 (1961)..: ast
73. P. M. RicuAnos, Phys. Rev,, 132,
1967
74. M. T. BEAL-Monob și colab., Phys., Rev., (1963). e ÎN
20,.929 (1968). . .
75, S. Mrsawa, Phys. Lett.,, 32A, 153 și i
541 (1970); Phys. Rev. Lett., 26, 1632 (1971)
76. S. MrsawA, K. KANEMATSU, J. Phys. .
F6G, 2119 (1978)... .
77. G. BARNEA, J. Phys., F7, 315 (1977) e

TY
; Phys. Rev., B17, 405 (1976). .
78. E. Bunzo, D. P. Lazăn, Sol. St. Comm.
, 18, 381 (1 976), ....
78. D. Y. Koma, A. ISTHARA, Sol. St.
Comm.
80. R. T. Scuumacnen,C. P, SLicuTER, Phys. , 18, 355 (1976), :
Rev., 101, 58 (1956).
81. H. A. KRAMERS, Atto. Congr. Fiz. (Como a

SI
); 545, (1927); R. Krânig, J. Opt.
547 (1926) ; A. Annaaaum, The principles Soc. Am,, 12,
ofthe nuclear resonance, Oxtord Unive
Oxford, 1961. rsity Press,
A DI Ia
82, A. H. Wrsox, Proc, Cambridge Phil. - p

ER
Soc, 49, 292 (1951).:....-
83. T. KJELDAAs, W. Koux, Phys. Rev,,
105, 806 (1957). ;.......
84, L. M. Rorn, J. Phys. Chem. Sol., 23, 433 (1962),
85. E. 1. Bounr, Phys. Rev., 126, 1636 .
(1962). : PE Ea
-86. G. H. WANnIER, U.N. UpapnaYyA; Phys.
Rev.,:136, A803 (1964).--.,
IV
87. A. G. SamorLovicr, E. Ya, RaBrnovicr
, FIT, 5, 778 (1963).
88. M. L. Gassen, Phys. Rev., 134, A1296 (1964) Ca
89. . a ,
P. K. Misuna, L. M. Roru, Phys. Rev.,
177, 1089 (1969).
UN

90. G. J. PApApoPouLos, A. V, JONES, J. Phys., a a

F1, 593 (0971),
„91, W. PAuLr, Ann. Physik, 4l, 81 (1927).
92. M. Suruzu, J. Phys. Soc. Jap., 15, 220 SR :
(1960). . . ae ]
93. R..T. ScuumAcuER, W. F. VEcusE, J. Phys.
Chem. Sol., 24, 297 (1963).
94. Ch. RyLen, Phys.. Rev, Lett., 5, 10 (1 „*
960) ; H.'S. Gurowsky, B..R. McGanvey
Phys., 20, 1472 (1952); W,D. KNIGuT, Sol. , J. Chem,
AL

95. R. Hecur, Phys. Rev., 132, 966

St. Phys., 2, 105 (1956). Da
(1963).. ....-. Eta Ei
96. S. D. SrLvERsTEIN. Phys. Rev., 130,
1703 (1963). .- :...
97. E. W. Cornes, J. Phys. Chem.
'Sol., 26, 949 (1965). |
TR

98; A. ISIARĂ, DAVID Y. KosrmA, Phys.

Rev., B11, 710 (1975). a
99: W. A. BRUECGKNER, K. Sawana, Phys.
Rev., 112,328 (1958)... Aa
100. J. G. FLercnen, D. C. Lansox, Phys. „
Rev., 111, 455 (1958).
101. S. D. SrvERSTEIN, Phys. Rev.,
128, 631 (1962). _: ”
102. M. A. Prureas, J. W. MeCLune, Phys:
EN

Rev., B6, 2051 (1972). . a

103. A. W. OvennAUSER, Phys. Rev., B10,
4918 (1975) ; Phys. Rev., B2, 874 (1970) ;
B4, 3318 (1971); J.K. Durr, A. W. OvERH Phys. Rev.,
AUSER, Phys. Rev., Bă, 2799 (1972). .
104. * * + Ilandbook of Chemistry and Phys.,
531 Edition 1952—1953p. E 109—E 114.
105. M. SurmIrzu, T. TAKAHASHI, A. ICATSURI, J.
/C

Phys. Soc..Jap., 17, 1740 (1962) ; 18, 240 (1963

:D. P. VAN OsrENBunG, D. J. Lam, M. Srami );
zv, A.'IKATSUKI, ' J.. Phys. Soc. Jap., 19, 17.44
| (1963) ; M. SuIMIZU, A. KATSUKI, J. Phys,
Soc. -Jap., 19, 1856 (1964); A. IKATSUKI,
M. Surmrzu, J. Phys. Soc. Jap., 21, 279 (1966);
M: SuIMIzu, A. IKATSURI, K. Omonr,
J. Phys. Soc. Jap., 21, 1922 (1966),, i E
a e
SI

106. F. E. HoanE, J. C. MArrews, Proc. Roy. Soc.,

212A, 137 (1952).
107, N. Monr, J. Phys. Soc. Jap., 26, 926(1969).
Se . |
108, A. M. CosToxN, A..C.: Gossanv, V. JACCARINO,
IA

Y. YAFET, Phys. Rev.. Lett,, 9, 262 (1962).

109. J. BUTTERWoORTII, Proc. Phys. Soc, 93, 71.(1964
). .. .: E a
- 110, D. O. vAN Osrennuns, D. J. LAm, H, D. Taaer,
D. W. Pnacut, Phys. Rev., 135, A455 (1 964).
111. J. A. STEITCHIK, A. C. Gossann, V. JACCARINO,;
Phys. Rev., 136, A1119 (1964). i
U

112. A. Nanarir, A. T. TaomnoLo, Phys. Rev., 139,A794(1965)

, -. ::
113, N. Mont, J. Phys. Soc. Jap., 29, 366 (1970).
BC

114, N. Monr, J. Phys. Soc. Jap., 31, 359 (1971).

115. Y. TAKAHASUUL, M:Suimizu, J. Phys., Soc. Jap., 31, 1612
(1971). .

300
116. W. J. DE Haas, P. M. vAN ALPHEN, Commun. Kamerlingh Onnes Lab. Univ.. Leiden 208 d,
212. a (1930) şi 220 d (1933),
117. R. Perenrs, Zeit. Physik, 81; 186 (1933).

Y
118. M. BLACEMAN, Proc. Roy. Soc. (London), A166, 1 (1938).
119. L.. OxsacEen, Phil. Mag., 43, 1006 (1952). .

R
120. 1. M. LrrscuuTz, A. M. Kosevrcr, JETE, 29, 730 (1955).
121, D. SnoenxBena, Phil. Trans. Roy. Soc., A255, 65 (1962).

RA
122, A. B. Preranb, Proc. Roy. Soc, A272, 192 (1963).
123, JI. M, CoNDoN, Phys. Rev., 145, 526 (1966).
„M. H. HALLORAN, F. S. Hsu, Bull. Am. Phys. Soc., 10, 350 (1965).
125. M. YA AzBiL, JETF Pisma, 5, 282 (1967).
126. IL. A. PaIvonoTsRIN, JETI" Pisma, 5, 280 (1967). ,

LIB
127. H. 1. Leg, M. P. GREENE, J. JJ. QUINN, Phys. Rev. Lett., 19, 428 (1967).
128, A. V. Gov, Sol. State. Phys., 1, 39 (1968).
129. J. H. VAx Vraca, Nuovo Cim. Suppl. vol. VI, 3, 857 (1957); ref, 42 p. 224.
130. BR. B. DixaLe, Proc. Roy. Soc., (London) A211, 517 (1962).
131, A. V. Gov, J. Low Temp. Phys., 16, 3 (1974) și referinţe. |

TY
132. «*, The Fermi surface, Editori W. A. Harrison și M. B. Webb, Wiley, 1960.
133, J. DoRFMANN, Dokl. Akad. Nauk SSSR, 81, 765 (1951).
134, R. B. DINGLE, Proc. Roy. Soc., (London), A212, 38 (1952).
135, W, SnockLeY, Phys. Rev., 90, 491 (1953).

SI
136, G. DaEssELIrAUS, A. F. Kw, C. KIrrEL, Phys. Rev., 92, 827 (1953),
Acade-
137, B. LAX, J. G. MavnorpEs Sol. State Physics, 11, IZditor F. Seitz and D. Turnbull,
mic Press, New York 1960. : | ”
and Bre-
138. W, M. Wars, Sol. State . Physics, 7, Editor J. F. Cochran și R. R. Hacring Gordon

ER
/
ach, New York, 1968. ! |
139, J. E. Koch, Atomic Energy Review, 12, 675 (1974).
140, M. Ya AzZBEL, BE. A. KineR, JETE 32, 895 (1957) ; J.Phys. Chem. Sol.6, 113 (1958).
1. R. G. CirAMBER$, Proc. Phys. Soc. (London), 8, 305 (1965).
IV
1t2, A. F. Kre, D.N. LixiieNoena, T. W. Moon, Phys. Rev., 124, 359 (1961).
143 J. FE. Kocu, RA. SraopuING, A. F. Ko, Phys. Rev., A133, 240 (1964).
1, p. Gow, G. Warsnucu, Phys. ISondens. Mater., %, 200 (1969).
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC

301
 PHYSICS OF MAGNETIC
„ PHENOMENA

R Y
Abstract | VOL. 1

RA
LIB
TY
Dhis book is a well-documented analysis of the complex topie of
magnetism, treated in an original manner. Magnetic phenomena are discuss-

SI
ed from both theoretical and experimental standpoints with special
emphasis on their physical analysis. Moreover, theoretical models are
- iustrated by representative data. Macroscopic and microscopic theories

ER
are analysed by means of classical methods or quantum mechanics treat-
ment. 'Phroughout the book, the author uses the international system ot
units. CI
IV
The range oi problems covered by the first volume is very large.
he basic aspects of electromagnetism are presented first. Emphasis is
UN

also placed on the tensorial nature of magnetice quantities. he response

of matter to a controlled perturbation produced by the magnetic fieldis
summărized. The methods and appropriate equipment; used to obtain
magnetic fields (coils, iron. core magnets, superconducting coils, etc.) are
presented. The author also deals with the procedures used to measure the
AL

magnetization and magnetic susceptibility. The discussion of the magnetic

moments, of atoms and molecule s by the analysis of the ef-
is followed
fects ot the magnetic fields on their energy levels. |
TR

Crystalline and magnetic symmetry covers a large part of the book.

Stress is laid on'the use ot group theory in the analysis of 'crystalline field.
and its effects on the magnetic behaviour of ions, among which 3d and 4f
EN

transition metal ions are treasted in greater detail. The validity of the
models which describe the magnetic behaviour of diamagnetic and para-
magnetic. substances is discussed in connection with the existing experi-
mental data. 'The last chapter enlarges on the diamagnetice and paramag-
/C

netic. behaviour of the electron gas. Experimental results are compare

with theoretical predictions.. : i |
,
SI
IA
U
BC

303
 RY
RA
LI B
Ss

TY
SI
IL GENERAL PROBLEMS OR THE MAGNETISU

1.
L.3,
| "Introduction
PRR Pa
Fundamental Problems oi ileetrostaties ee
L2.1, "The Coulomb Field. ....,.
ai oa
ER ae ee...
a. .
13
13
IV
eee ee are e e era o... 13
1.2.2, „. Dipolar and Quaarupolar Electric Fielas me e ie me eee ea el 14
1.2.3, „ Polarized Dielectric Media Peace aa ae ae ee ea
UN

16,
1.3. - Magnetic Induction . , . E DI e, . i. NE 18
3 Peculiar Current Rai eee 18
1.3.2. " Magnetie Induction. The Mazăre ein inAa ţpetostaties mea 18
AL

1.3, 3. The Vector Potențial . ae. pe ee 20

TA. “The. Intensity oi Maynetie Field. Magnetizatlon, - o . .. 21
L4.1, Magnetization. Magnetic Polarization - it e aaa 21
TR

1.4.2, -. The Intensity of Magnetic Field. Ma gnetization Curve . pt 22

„L4.3.. The Bound Conditions for the Magnetic Induction DB and the. Intensit ot the
Magnetic Field N: ee a 97
EN

15. “Scalar Potential. Demagnetizing FIGIA . AR . LL . E . . i . Nr . . _ 30

1.5.1. Magnetic Scalar, Potential , ae AER A ee a. a. , 30
15.2, Demagnetizing Field ea a aaa eee ate 80
/C

1.5.3, „„ Correetion for, Magnetization Values, e ete ea 32

I.6. Flectromagnetie Induction. Maxwel/'s and Lorentz's. Equations. i 33
1.6.1. Faraday's Induction Law ..... î et o . | în . . . | 33
SI

[.6.2. Maxwell's Equations and Lorentz's Law î eee ee. | |. [| . . ... 34

Ţ.6.3. Electromagnetic Induction . .. . . . 1. |. .. . . . . .. . .. 35
1.6.4. The Energy of the Stationary Magnetic Ficld î. . [ . 1. . |. |. . |. . . . .
IA

37
1.7. “Magnetic Circuit .. cc... cc... în... |... . .. 37
I7i. The Concept oi Magnetic Circuit . . cc... . Î 1. |...
. .. 37
U

1.7.2, Computing of a Magnetic Circuit using Permanent Magnels . . . . . .. 39

I.8. Eleetromaynetie Magnitudes e...
BC

41
1.8.1, Unit Systems eee eee ee ee aaa ae aa. .| 41

304 -
I.8.2. The Tensorial Nature ot Magnetic Ma gnitudes . îÎ[ . |. |. |..... RR 45
1.9. Quantum Magnetostaties eee... î. . . 116

Y
1.10. The Manifestinq Forms oi Maymnetism . . .. e... .: 48
References . .:. . 1. 1. . cc. | . . ce. [n [| [. |... o... 32

R
RA
II, CLASSICAL METHODS IN TIIE STUDY OF MAGNETIC PROPIENTIES

II.1. Introduction . . . . . 1. . . . .c. . .. [ cc... . . [. . n...

. . .. . 52
II.2. Magnetic Fields eee eee eee... „53

LIB
li.3.1. Types of Coils. . . . . ee eo. | [. [ . . . . . .. î.. | 53
11.2.2. Magnetic Field Produced by Coils ee eee eo. |... .. .. .. . | Bd
1.2.3. “The Fabry Relation. Efficiency of Coils . . . . . . | . [. . |... . .... . . 58
1.2.4. Cooling Methods e e eee 60
. . . . . . . . .. ... . . . . . ... .... . 61

TY
][.2.5. Pulsed Fields . . . cc.
II.2.6. Flux Concentrators. . . e 1. 1... . . [ . [| |... .... 62
112.7. “The Mechanical Stress ot Coils a... Po... eee at 63
11.2.8. Iron Core Electromagnets . . . o... e 65

SI
I1.2.9. The Magnetic Field of Electromagnets. The Homo gencity ot We Field . a... 70
I1.2.10. Superconductiny Coils . . . . . . . .. . ..
i. în... ... 72

ER
11.3. Experimental Methods... eee eee... „/ 73
]1.3.1. Methods for Measuring Ie Force Actingon the Sample . . . . .. ... SR 74
1I[.3.2. Induction Methods |. Ce. eee... . | INI 80
IV
References . . . =; eee... . ... |... . ... .. .. 83
/
. cc... .. RI 85
UN

III. ORIGIN OF THE MAGNETIC MOMENTS

imi
A eri
ulntroduelion Eu .
... oc... . |cc...
. ... o. |. [| . |. . .. . .
... . „855
III.2. AtomieModels . . eee . s$5

MIrda. The Hydrog en AtOM 1 eee eee... s5:

AL

1J1.2.2. The Angular Momentum oi the Electron eee o. [ |. |. . |... ... . s9

11I.2.3. The Electron Spin . . cc. ce eee ae... .. rc. 90
[II.2.4. The Many-Electron Atom . . . cc. cn ee eee... ... o. 94
TR

Seli-consistent Method . . . . . . . Ce... .| i. . 96

I11.2.5: The
I1T.2.6. The Spin-Orbit Intrraction . ... . . . ..... eee 98
III.3. “The Origin oi Elcetron Magnetic Moment. . . . . .... ........ . 101
EN

111.3.1. Orbital Magnetic Moment. The Bohr-Procopiu Masneton . . . . . . . „101

I11.3.2. The Electron Magnetic Moment . e e... ce me. -103
ot Magnetic ani Electrice Fields on the Atom
The Elicet . . . . . . e î . . . . 105
11.4.
/C

171.4.1. The Electron în the Magnetic Field . . . . . . . ca... .. o... 105

. . 1... . . . . . . . . . . ... .... „ 105
111.42. The Normal Zeeman Effect .
.. . . eee a tes 107
111.4.3. The Abnormal Zeeman Effect
111,.4.4. The Electronîn the Electric Field. The Stark Eltect o e o . . . . ... 109
SI

111.4.5. The Vectorial Model.of theâtom . . . o... . . . |... .... „110

References , . . e. + ... .. . .
|... .. |... î[ . . . .t. . . . ... a. Id
IA

IV. TIE GROUP THEORY AND IIS APPLICATIONS IN MA GXETISM.

MAGNETIC SYMMETRY. CRYSTALLINE FIELD
U

IV.1. Introduction . . e. . cc... .. Ce... A 5

IV.2, : Crystalline Symmetr ce eee eee eee. . î.. .. 5
BC

IV.2.1. General Nolions on Groups . . . sc... . . . .. . ... ae ba. 115,

305
„_1V.22. The Groups Representation Theory . ..
IV.2.3. Point Groups . cc ee e
1V.2.4. The Rotation Group and the Translation Group. ... oo e

RY
ee e o | [e
1V.2.5. Spatial Groups... cc aa ... ....
1V.2.6. Basic Functions ...... i. .. î..
IV.3. Magnetie Symmetry ea

RA
1V.3.1. Temporal Inversion n cc a...
IV.3.2. Magnetic Groups . Sa
IV.3.3. Magnetic Lattices . seu > Sare

LI B
IV.3.4. Representation Analysis. . o. a
IV.4. Symmetry and Physical Properties oi the Crystal . DID III
IV.4.1. Material and Pnysicâl Tensors .:.,.i î IE - , RE
IV.4.2. The Neumann Principle. Intrinsic Symmetry : îi. ae.
IV.:4.3. The Neumann Principle în Time-Space. Transport Properties . Da

TY
IV.4.4. Magnetocrystalline Anisotropy . :;. îi a. - . | .. - .
IV.5. Crystalline Field. General Problems ee oc
e e. . |... RR

SI
IV.3.1, Crystalline ; Field . oa eee aaa tea mie na aie i
IV.5.2. The IKramers Theorem Pe aaa eee pa
1V.5.3. The Jahn-Teller Efect... cca

ER
aaa ee
IV.5.4, Crystalline Distorsions in, Ma gnelic Compounăs, . Ii a. | |
IV.6, Eneryy Lev els in Ceystalline Field” . N î[ . |. . 1. ... . . DEI E
IV.6.1. The Hamiltonian Symmetry. The use ot „Group Theory. in the Analysis ot .
IV
Crystalline Field <a... le. 169!
IV.6.2. Computing oi Splittings by the Crystalline, Field Using the, Group. Theory 17
UN

IV.6.3. Energy Levels of Ions in Crystals . . . î.. .. .. .. . . ... 178 |

. .... i
1V.7. 3a and 4f Transition lons . . . o ea e oo o | | |...183|[satele
1V.7.1. The Cu2+ Ion în Cubic and Tetragonal Field î.. . . ... o. „183|
o . . . ..
1V.7.2. The Spin Hamiltonian .. . .. ... o eee 190
ee ee fane ee ee ea
IV.7.3. The 3d Transition lons . .
AL

n ce eee ete eee e meet e de „193

IV.7.4. The Rare Earth lons . . . ..... ee... tm tone io... „195
References... o ee oa eee ao. [cc] co . |. cc... | 197
TR

V. DIAMAGNETISM AND PARAMAGNETISM |

Vii. Introduction ....... era
EN

V.2. Diamagnetism ..... DIR i.

V.2.1. The Langevin Relation for Diamagnetic Susceptibility „. ae ae,
V.2.2, Quantie Theory of Diamagnetism. Computing oi SE) Values .: i
/C

V.2.3. Diamagnetism of lons . . . cc... ia ee eta de atat

V.2.4. Molecular Diamagnetism . . cc... ee ete aie etate i
V.2.5. “The Pascal Constants . . . . cc... ae o ea te eta o.
V.2.6.' The Anisotropy of the Diamagnetic Snsceptibiltty oi Moleciiles ene ara o |.
SI

V.2.7. Corrections due to Ion Diamagnetism . . . cc... i îi.

V.3. Păramagnetism |» ANR a. . ..
IA

V.3.1. General Problems .*....... ee me ae ee mea ee.

V.3.2. "The Elementary Theory oi Paramagnetista eee eee ee ee
V.3.3. The Quantic Theory of Paramagnetism ....... d... . . ..
U

V.3.4. The Magnetic Behaviour of Rare Earth lons ..... ee aa...

V.4. Magnetic Susceptibility of a Paramagnet
BC

în a Crystalline Field .. ......,

V.4.1 The Expression of Magnetic Susceptibility . . ci
 .V,4.2. "Magnetic Behaviour of Pr3t and Ndt Ions. . . . . . . . . . ......

Vă. Magnetie Behaviouroi 3a Transition Metal lons . . . . . Cao.

Y
lv.6. Molecular Paramagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .

IV.6.1. Diatomic Molecules . s . . . . . . . .. . . . . . . . . . .... . .. . . .

R
E

IV.6,2, Polyatomic Molecules . . . . . . . . .. ... ......... . ..

RA
IN.7.
] Paramagnetic Susceptibility oi the Nueleus . . . . « î . . . ...- .
: . . . . . . . . ......
. . . . . nces
Refere . . . .. .. ... ........
|
VI. MAGNETIC BEHNAVIOUR OF CONDUCTION ELECINONS

LIB
VI,1. Introduct . . . . .
. ... ion . ...... eee ea...

IVI.2. Free and Quasi-Free Electron Models . . . . . . . . . . . . .. ..... e

-NI.3, Electron Gas in Interaction în the Periodice Poiential oi Crystalline Lattice . . .

TY
VIA. Reciprocal Lattice. The Brillouin Zone . . . . . . . . . .. ......
„VI.4.1. Reciprocal Latţice . . . . . . . . . . . ... . .. . .. .. . .. .....
'IV42, The Brillouin Zones . . . . . . . . . . . . . . .. .. ..
...... .,

SI
VI.4.3. Classification of the States in High Synameley Points of the Brillouin Zone
VI. 44 The Fermi Surfaces . . e e cc. . . . . .. . .. ..... eee... .. .

ER
The Spin Paramagnetism oi Conduction Elcetrons . . . . . . - i. / .
NL5
NL. The Effect of the Magnetic Field. . d. . . . . .. .. .. ...
„VI.5,2. Computing ]Methods oi Parama gnetic Susceptibility . < . . . . .......
IV
VI.5.3. Thermai Variation, ot Spin Susceptibility . . . . În... ... .
Diamagnetism of'Free Electrons . .:. . . . î. |... . . . .. ....
IVI.6.
UN

....... .
VI.6,1. Effect oî Magnetic Field on the Orbital Motion .|...
SG 2| Diamagnetic Susceptibility . e... . ..... . . . .. .. ... ....

1.7. Magnetic Susceptibility oî Neal Metals . . . . DC . . . . . .... ....

. . .. ..
and of Periodic Field . . . . o...
Influence of Lattice Vibrations
za.
AL

VI, The Effect of Exchange Interactions and Coulomb Correlations on te Spin

eee i.
' Paramagnetism
.. î. . .t. .. . . . ..
VI.7.3. Orbital Diamagnetism oi “Real Metals î. |...
TR

VI.7.4. Orbital Paramagnetism e - e o... ... .. |... . .....

. ...
VI.7.5. Magnetic Susceptibility in a “F ermi Liquid” Model . . . . . . .
Comparison with Experimental Data e cc cc... ......
VI.8.
EN

„VI.8.1. Methods for Deter mining Various Contributions to Magnetic Susceptibility

V1.8.2. Magnetic Susceptibility oi Alkali Metals . . .. . .. .. . .. .. ....
VI.8.3. Magnetic Susceptibility of Some Transition Metals and “Their Aloys Î. . ..
/C

"1.8.4. Magnetic Susceptibility of Some Noble Metals . . . e. o. o... .....

Alphen [ifect ... . . . . . . . . . . . . . . . ... .
VL. "The De ILaas-Van
..
„VL.10. Cyelotron Nesonance . . . o... cc... eee...

Bibliography « e... ..... înece ae ete a eh cc...

SI
IA
U
BC

307
 Y
AR
L IBR
ITY
RS
VE
NI
LU
RA
NT
CE
I/

Redactor: “MaRIA CHESA

'Tehnoredactor : MeLuş TUREAC
IAS

Bun de tipar 17.VII. 1979. Tiraj 2940 ex. Format 16/70 X 100.
Coli de tipar 19,25. !
C.Z. pentru biblioteci mari 538(021) = 59
U

G.Z. pentru biblioteci mici 538

BC

c. 32 Întreprinderea poligratică „Informșțtia”

str. Brezoianu nr. 23—25
!
București
 Y
AR
IBR
L
ITY
RS
VE
NI

Erată
LU

| |
| ș Tindul se va citi:
în loc de:
Pag. sau
” formula
RA

(IV.6.1) şi
A? A
169
15 de jos
NT

Da(32)
173 2, 5, 7 şi 9 de jos Dao)
N „..= Yi Bn Or „= Si Br Or
182 (1V.6.38) nm
CE

Fizica fenomenelor magnetice

I/
IAS
U
BC
 RY iezi
DI it
RA m
e
2 m:
op.Pit
a:
eva

m
dama

_.
sea o DA
en pri razi
a

,
2
“.
8
a.
= iză

0 a 3
Copae/ Tea
'
a das
i te, A
LIB : , . -
y Pa . ati văii e
po Se ce rea Ţaga e die - ph : + [i
2
sii End aide goi) ada: „a , EN Lat
A si . : . : ” Ă - ”
s
S,
rai , ,
TY Ă Mai
piietoigi
a

RI
ae e a
3.
se Au:
az
SI MÂMT ea
ER
ape
- .€, pr -.
_
EL DMA Poe coa IFR ant
CU
=
Carp
|
Fii
ca pt
xy
e
IV
UN
na
a e
a
a

AL
an cra razna TR
EN Pr ire ge
sa
/C
Sa
SI
*.,
aa,
«

IA
Po ee
U
Dam
Ai zau e
BC