Studii, 32, Nr. 02, 1979 PDF

ACADEMIA
DE STIINTE
SOCIALE
REVISTA
SI POLITICE
A REPUBLICII
SOCIALISTE
ROMANIA
m.
Ili IC I
I
ONE
DIN SUMAR:
1
4
I
r
1' OLUL
(D 1 FIC AHD
Z 11 A 1 PARTIDULUI
C ETA III SOCIALISTS
_ -11 COMUNIST ROMAN IN ETAP
11U
-r
ILATEP I.. OLECAT
1
IN GECEORGRE TunoatIM
DIN ACTIVITATEA SECTIEI ROMANE A PARTIDULUI
I 9,
SOCIAL 1
DEMOCRAT DIN UNGARIA (1906-1918) ORGANIZATIE POLITIC
A MUNCITORILOR ROMANI DIN TRANSILVANIA (Ill
If. tic° I240
t
Ala 'L ET i
i'REGATIREAA:RNIDIA:fILITCPIEII:ETEDIE7scu
L
. , . JAMES J. FwasoL
1 I I
OR GAIN I Ai A I EI ROMANE
! I
iiiiiiiiii I .
tOri!T
I I
14 C. Pima
l'IINT %s GHIZA I
II
I.
I/I.
it12,
-OWN il ,..
PINA,REA CELLE DE AL XV-LEA CONGRIS INTERNATIONAL
t. TABt§kt, /III/
WI Iisl
.
01111A DE 6TIINTE ISTORICIIIIM01.0
Si. RUC UR:, if RRORIAL POLITICE ROMANE 'II N SPATIU
C.APP.,k , 0 IANO-PONT tiq' SECOLELE VIIIXI ,
1
:1
D
I
[ I RECE ZII
01 24 .
EIIRE T 'EPR 4 STE 'OR
i'l 11911
IBC ..TIN 13 IBIVO G 11
; IC
1 I I I I II I
TOMUL 32 1979
tEBRUARIE
I
www.dacoromanica.ro
EDITURA ACADEMIE!
I REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
ACADEMIA DE $1TINTE SOCIALE V POLITICE
A REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
SECTIA DE ISTORIE I ARHEOLOGIE
COMITETUL DE REDACTIE
ARON PETRIC (redactor responsabil); ION APOSTOL (redactor responsabtl

adjunct); NICMTA ADINILOME ; LUDOVIC DEMENY ; GHEORGHE I.
IONITX ; VASILE LIVEANU ; AUREL LOGHIN ; DAMASCHIN MIOC ;
TEFAN OLTEANU ; TEIIAN $TEFXNESCU ; POMPILIU TEODOR (mernbr1).
Pretul unui abonament este de 120 lei.

In (arA abonamentele se primesc la oficiiie po§tale, factoril po0a11
0 difuzorii de presA din intreprinderi 0 instituili.
Revistele se mai pot procura (direct sau prin po0A) 0 prin
PUNCTUL DE DESFACERE AL EDITURII ACADEMIEI,
Calea VIctoriel nr. 125, sector 1. 71021.
Cititorii din strMnAtate se pot abona adresindu-se la ILEXIM

Departamentul Export-Import presA, P.O. BOX 136-137. Telex
11226 Bucureiti, Str. 13 Decembrie nr. 3.
Manuscrisele, cArtile 0 revistele pentru

schimb precum ai orke coresponden(A
se vor trimite pe adresa Comitetului de
redac(ie al revistei REVISTA DE
ISTORIE". Apare de 12 ori pe an.
Adresa Redacjleil
B dul Aviatorllor, nr. 1
www.dacoromanica.ro
Bucure#I, tel. 50.72.41., 71261
STA
TOM 32, Nr. 2, 1
februarie 1979
SUMAR
GHEORGHE TUDOR, Rolul conducator al Partidului Comunist Roman In etapa edifi-
aril societatii socialiste multilateral dezvoltate 199
*
ALEXANDRU PORTEANU, Din activitatea sectiel romfine a Partidului Social-Demo-
. ....... . . . .......... .
crat din Ungaria (1906-1918) organizatie politica a muncitorilor romani din
Transilvania (I) . . . . .
JAMES J. FARSOLAS (S.U.A.), Rolul Eteriei tn pregatirea revolutiei de la 1821
211
231
*I
CONSTANTIN C. PETOLESCU, Contributii privind organizarea administrativit a Daciet
Romane 259
*
S. TABISALIEV (U.R.S.S.), tiinta istorica in R. S. S. Kirghlza. ,. 277
IN INTIMPINAREA CELUI DE-AL XV-LEA CONGRES

INTERNATIONAL DE STIINTE ISTORICE
$TEFAN OLTEANU, Structuri teritorial-politice romanesti in spatiul carpato-danublano-

pontic in secolele VIII XI 285
Probleme ale arheologiel romanesti in publicistIca stlintifica : S.C.I.V.A., nr. 1-4, 1978
(Liviu Marghitan) 309
DOCUMENTAR
PAUL ABRUDAN, Date noi cu privire la biltalia din 22 martie 1442 dintre ()stile lui
Iancu de Hunedoara si Mezid-bei 319
IOAN NISTOR, Instituirea sistemului modern de editura la tipografia din Blaj . 325
PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE

(STUDII DOCUMENTARE)
Cu privire la cronologia primilor voievozi al Moldovei (Stefan S. Gorovei) 337
VIATA STIINTIFICA
Sesiunea stiintifica Faurirea statului national unitar roman moment crucial in

lupta maselor populare pentru libertate si progres" ; Sesiune stlintifica consa-
REVISTA DE ISTORIE, Tom. 32, Ur. 2, p. 195 400, 1979.
www.dacoromanica.ro
196
crata celei de-a 60-a aniversari a Mirka statului national uni tar roman (Vasile Pd-
saild): Colocviu romano-olandez (Lucian Boia) ; A 10-a sesiune a Cercului de studii
pentru istoria relatiilor culturale din Europa centrala si de rasarit (Dan Ber(ndei );
Reuniunea Comitetului International de Sigilografie de la Bucurestl (Maria Do-
garu); Cronica 347
RECENZII
GH. I. IONITA, P.C.R. ?i masele populare,(1934 1938 ), ed. a II-a revazutii i adaugita.
Edit. otiintifica i enciclopedica, Bucuresti, 1978, 376 p. (Gh. I. Florescu) . . 361
, * * Rdscoala secuilor din 1595 1596. Antecedente, desfOurare si urmdri. Sub redactia
Benk6 Samu, Demény Lajos (redactor responsabil) si Vekov Károly, Edit. Acade-
miel R.S.R., Bucuresti, 1978, 336 p. (Paul Cernovodeanu) . . . . .
. 363
UTA B1NDREITER, Die diplomatischen und wiitschaftlichen Beziehungen zwischen
Osterreich-Ungarn und Rumänien 1875 1888 (Relatiile diplomatice i economice
intre Austro-Ungaria oi Romania 1875-1888), Wien-Koln-Graz, Hermann &Mi-
lano Nachf, 1976, 322 p. (Constantin Nulu, Gheorghe Nicolae Cdzan) . . . . 365
CHARLES OLIVIER CARBONELL, Histoire et historiens. Une mutation idéologigue des
historiens francais, 1865 1885 Privet, Toulouse, 1976, 605 p. (Lucian Boia) 373
REVISTA REVISTELOR
* * * Suceava". Anuarul muzeului judetean, vol. 1V, (Suceava), 1977, 340 p. (.5.tefan
Lemny ) 379
INSEMNARI
ISTORLA ROMANIEI: * * * Istoria Universitdfii din Bucuresti, vol. I, Tipografla

Universitatii din Bucuresti, 1977, 266 p. (R. Pdiusan); NICOLAE ANDREI,
GHEORGHE PARNUTA, Istoria trwdfdmintului din Oltenia, vol. I, Edit. Scrisul
romanesc, Craiova, 1977, 515 p. (Victoria Popovici); CONSTANTIN M. BONCU,
Scoala prahoveand. Secolele XX/X, Edit. didactica i pedagogica. Bucuresti,
1976, 194 p. (Gelcu Maksulovici); ONISIFOR GHIBU, Pentru o pedagogie roma-
neascd. Antologie de scrieri pedagogice. Ingrijirea editiei, tabel cronologic, biblio-
grafie, note si comentarii : Octavian 0. Ghibu. Studiu introductiv : conf. dr. Ion
Gh. Stanciu, Edit. didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977, 391 p. (Jacob Mdrza );
ISTORIA UNI ERSALA: Mica enciclopedie de politologie. Coordonatori stiintifici
dr. Ovidiu Trasnea si dr. Nicolae Kallos, Edit. politica, Bucuresti, 1977, 423 p.
(Alexandru .Bolintineanu) , * * Villes d'imprimerie et moulins d papier du XIV-e
au XV I-e siecles. Aspects economigues et sociaux, Credit communal de Belgique,
Bruxelles, 1976, 369 p. (Constantin Serban); EUGENIO GARIN, La cultura ita-
liana fra le ottocento e novecento anni, Laterza Editor!, Roma-Bari, 1976, 376 p.
(Nicolae N. Rddulescu) 383
BULETIN BIBLIOGRAFIC (Gefu Apostol) 397
www.dacoromanica.ro
TOME 32, N° 2,
février 1979
1
SOMMAIRE
GHEORGHE TUDOR, Le role dirigeant du Path Communiste Roumain it l'etape

d'edification de la société socialiste multilateralement developpee 199
*
ALEXANDRU PORTEANU, Aspects de l'activité de la section roumaine du Parti Social-
Démocrate de Hongrie (1906-1918), organisation politique des ouvrlers roumains
de Transylvanie (I) 211
JAMES J. FARSOLAS (S.U.A.) Le rOle de l'HétaIrie dans la preparation de la revolution
de 1821 231
*
CONSTANTIN C. PETOLESCU, Contributions concernant l'organisation administra-
tive de la Dade romaine 259
*
S. TABIVtLIEV (U.R.S.S.), La science historique de la R.S.S. Kirghize 277
EN L'HONNEUR DU XVe CONGRES INTERNATIONAL

DES SCIENCES HISTORIQUES
danubien-pontique aux VIII-eXI-e siècles ..... .

TEFAN OLTEANU, Structures territorial-politiques roumaines dans l'espace carpato-
. . . . . . .
Problemes de l'archéologie roumaine dans les périodiques scientifiques (S C IVA
285
no. 1-411978) (Liviu MorgIntan) 309
DOCUMENTAIRE
armées de Iancu de Hunedoara et Mezid Bey . . . . . . . . .....

PAUL ABRUDAN, Nouvelles données concernant la bataille du 22 mars 1442 entre les
ION NISTOR, L'institution du systeme moderne d'édition a la typographie de Blaj . . .
319
325
PROBLEMES DE UHISTORIOGRAPHIE CONTEMPORAINE

(ETUDES DOCUMENTAIRES)
Relativement a la chronologie des premiers voIevodes de Moldavia (lefan S. Gorovet) . . 337
REV1STA DE ISTORIE", Tom. 32, nr. 2, p. 195-400, 1979
www.dacoromanica.ro
198
LA VIE SCIENTIFIQUE
La session scientifIque L'édification de l'Etat national unitaire roumain moment crucial

dans la lutte des masses populaires pour la liberté et le progrks" ; Session scientifi-
que consacrée au 60-e anniversaire de la constitution de l'Etat national unitaire
roumain ( Vast le Pdsdila); Le colloque roumano-hollandais (Lucian Bola); La dixi-
erne session du Cercle d'études pour l'histoire des relations culturelles d'Europe Cen-
trate et Orientate (Dan Berindei); La reunion du Comae International de Sigillo-
graphie de Bucarest (Maria Dogaru) ; Chronique 347
COMPTES RENDUS
GH. I. IONITA, P .C.R. 1 masele populare ( 1934-1938) (Le Parti Communiste Rou-
main et les masses populaires 1934-1938), seconde edition revue et augmentée,
Editions scientifiques et encyclopidiques, Bucarest, 1978, 376 pages (Ch. I.
Florescu) 361
Rdscoala secuilor din 1595 1596. (La révolte des Sicules de 1595 1o96. Antece-
dents, déroulement et suites). Volume paru par les soins de Benkö Samu, Demény
Lajos (réclacteur en chef) et Vekov Karoly, Editions de l'Académie de la R.S.
de Roumanie, Bucarest, 1978, 336 p. ( Paul Cernovodeanu) 363
UTA BINDRE1TER, Die diplomatischen und wirtschaftlichen Beziehungen zwischen
Osterreich-Ungarn und Rumanien 1875-1888 (Les relations diplomatiques et
economiques entre l'Autriche-Hongrie et la Roumanie 1875 1888),Wien-Köln-
. ............... .
Graz, Hermann Bohlaus Nachf. 1976, 322 p. (Constantin Nufu, Ghcorghe N(colae
Cdzan)
CHARL ES OLIVIER CARBONELL, Histoire et historiens. Une mutation ideologigue
. 365
des historiens franfais, 1865-1885 Privet, Toulouse, 1976, 605 p. (Lucian Boia) . . 373
REVUE DES REVUES
* * Suceava". L'annuaire du musee departemental, vol. IV, (Succava), 1977, 340 p

(Stefan Lemny) 379
NOTES
HISTOIRE DE ROUMAN1E : * * * Istoria UmversItalii din Bucuresti (L'Histoire de

l'Université de Bucarest), vol. I, Typographie de l'Université de Bucarest, 1977,
266 p. ( R. Pdiusan) ; NICOLAE ANDREI, GHEORGHE PARNUTA, Istorta
invdfdmintului din Oltenia (L'histoire de l'enseignement d'Olténie), vol. I, Edi-
tions Scrisul romfinesc, Craiova, 1977, 515 p. ( Victoria Popoolci) ; CONSTANTIN
M. BONCU, Scoala prahoveand. Secolele X XIX (L'kcole du departement de
Prahova. X-e X IX-e siecles), Editions didactiques et pédagogiques, Bucarest,
1976, 194 p. (Gcicu Maksulovici); ON ISIFOR GHIBU, Penlru o pedagogie
romaneascd (Pour une pedagogie roumaine), Anthologie d'écrits pédagogiques.
Tableau chronologique, bibliographie, notes et commentaires : Octavian 0. Ghibu,
Etude introductive : maitre de conferences dr. Ion Gh. Stanciu, Editions
didactiques et pedagogiques, Bucarest, 1977, 319 p. ( Iacob Marza); HIS-
TOIRE UNII ERSELLE Mica enciclopedie de politologie (Petite encyclopé-
die de politologie) Coordonnateurs scientifiques dr. Ovidiu Träsnea et dr. Nicolae
Kallos, Editions politiques, Bucarest, 1977, 423 p. (Alexandru Bolintineanu) ;
* * * Vu/es d'imprimerie et moulins a papier du X IV-e au XV l-e sticks. Aspects
economigues et sociaux, Credit communal de Belgique, Bruxelles, 1976, 369 p.
(Constantin Serban) ; EUGENIO GARIN La cultura italiana fra le ottocento e
dovecento anni. Laterza Editor!, Roma-Bari, 1976, 376 p. (Nicolae N. RAdulescu) . . 383
BULLETIN BIBLIOGRAPHIQUE (Gelu Apostol) 397
www.dacoromanica.ro
ROLUL CONDUCATOR AL PARTIDULUI COMUNIST
ROMAN IN ETAPA EDIFICARII SOCIETATII
SOCIALISTE MULTILATERAL D E ZVO LTA TE
DE
GHEORGHE TUDOR
In conditiile edificarii societatii socialiste multilateral dezvoltate

pe pamintul Romaniei, in sistemul vietii politice si economico-sociale al
tuturor domeniilor de activitate, un loc central va continua A ocupe
partidul comunist.
Afirmarea partidului ca forta politica' conducatoare a societatii
este rezultatul unui proces legic al dezvoltarii noastre istorice, al intregii
activitati a partidului in conducerea luptei clasei muncitoare, a oamenilor
muncii din Romania pentru eliberare sociala si nationalà, pentru rastur-
narea regimului burghezo-mosierese si cucerirea puterii politice, pentru
edificarea societatii socialiste in patria noastra.
Supus, ca orice fenomen social legilor dialecticii, rolul conducator
al partidului nu cunoaste forme fixe, tipare date odata pentru totdeauna,
ci evolueaza permanent corespunzator conditiflor si sarcinilor fiecarei
etape.
Pornind de la aceasta cerinta, Congresele al X-lea si al XI-lea ale
P.C.R., precum si Conferintele Nationale din 1972 si 1977 au apreciat ca
in etapa actuala de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate
si a inaintarii Romaniei spre comunism, caracteristica esentiala a afirmarii
si cresterii rolului conducator a partidului o constituie integrarea tot mai
organic& a a,cestuia in viata societatii.
Cresterea si afirmarea rolului conducator al partidului sublinia
tovarasul Nicolae Ceausescu in Raportul prezentat la Conferinta Natio
pall, a P.C.R. din iulie 1972 trebuie sa se exprime in integrarea sa tot
mai organica in activitatea si viata intregii societati. Acesta este, dealtfel,
procesul dialectic in care perfectionarea activitatii de conducere va fi
urmata de disparitia treptatA a partidului in etapa istorica a comunismu-
lui multilateral dezvoltat".
Caracterul legic, obiectiv al cresterii rolului conducator al tarti-
dului prin integrarea sa organic& in viata intregii noastre societati este
1 Nicolae Ceaupscu, Romdnta pe drumul construirll socieldfti socialtste multilateral dez-

voltate, vol. 7, Edit. politicA, Bucure§ti, 1973, p. 505.
REV1STA DE ISTOR1E", Tom. 32, nr. 2, p. 199 209, 1979
www.dacoromanica.ro
200 GHEORGHE TUDOR 2
determinat in primul rind de complexitatea sarcinilor ce le ridica noua

etapa de dezvoltare a Orli. Astfel, infaptuirea in practica a unor obiective
componente ale etapei edificarii societatii socialiste multilateral dezvoltate
asa cum au fost formulate de catre Programul partidului, adoptat de Con-
gresul al XI-lea intre care : cresterea puternica a fortelor de productie,
pe baza cuceririlor revolutiei tehnico-stiintifice, dezvoltarea armonioasà,
proportionala a tuturor ramurilor economiei nationale, dezvoltarea in con-
tinuare, cu prioritate, a industriei socialiste, dezvoltarea intensivii, a agri-
culturii ramura de baza, a economiei noastre nationale, dezvoltarea
stiintei i invatamintului, in conformitate cu cerintele generale ale progre-
sului material si social, realizarea unei concordante cit mai depline intre
fort/de de productie si relatiile de productie si sociale, intensificarea
perfectionarea activitatii politice, ideologice si educative de formare a
omului nou, de afirmare in viata a principiilor eticii i echitatii socialiste,
accentuarea procesului de disparitie a deosebirilor esentiale dintre munca
fizica si munca intelectualà, precum si intre sat si oras, cresterea §i mai
accentuata a rolului clasei muncitoare in intreaga viata sociala, perfecti-
onarea cadrului organizatoric care sa permita participarea larga a maselor
populare, a fiecarui cetatean la viata politica', la rezolvarea treburior
obstesti, dezvoltarea democratiei socialiste, ridicarea nivelului general de
civiizatie al vietii materiale i spirituale a poporului s.a.s, evidentiaza
necesitatea integrarii tot mai profunde, mai organice a partidului, in viata
societatii ca modalitate fundamentala a cresterii rolului Eau conducator.
Pe de alta parte, fundamentarea stiintifica a conceptiei privind cresterea
rolului conducator al partidului prin integrarea sa organica In viata in-
tregii societati ca generalizare teoretica a experientei istorice si a ten-
dintelor devenirii sale reprezinta, totodata, un raspuns dat acelor opi-
nii care, desconsiderind particularitatile determinismului social, afirma
a pe masura avansarii edificarii socialismului rolul partidului, ca factor
politic, ar descreste, dupa cum demonstreaza caracterul eronat, subiectivist
al acelor teze care pretincl c rolul conducator al partidului n-ar mai fi
necesar, intrucit r prejudicia dezvoltarea sociala, impiedicind actiunea
libera" a legilor objectives.
Evident, ca, elaborind aceasta conceptie dialectica, revolutionara
de o deosebita' insemnatate teoretic i practica atit pentru evolutia sa in
conditiile etapei actuale, cit si in lumina exigentelor viitorului, partidul
§i-a definit cu deosebita claritate si liniile sale de dezvoltare, precum si
modalitatile practice care sa asigure cresterea rolului salt conducator in spiri-
tul integrarii sale organice in viata societatii.
In acest context, una dintre principalele modalitäti de integrare
organica a P.C.R. in viata societatii consta in aceea c in exercitarea func-
tiei de conducere politica ce-i revine, partidul s actioneze nu din afara,
ci din interiorul organismelor economice, sociale §i de stat, prin partici-
2 Programul Parlidulut Comunist Romdn de fdurire a socieldlit socialiste multilateral

dewoltate gi Inaintare a Romdniet spre comunism, Edit. politica, Bucuresti, 1975, p. 65-70.
Vezi Ovidiu TrAsnea, Integrarea tot mat organicd In via/a soctetillit tendinla fundamen-
(aid a crqterit rolului conducdtor al P.C.R., In Anale de istorie", anul XXI, nr. 2/1975, p. 126.
www.dacoromanica.ro
3 ROLUL CONDUCATOR AL P.C.R. 201
parea concreta a comunistilor la activitatea i viata social-economica, la

realizarea programului de dezvoltare a riI, in strinsa legatura cu masele4.
Pe aceasta baza, in perioada ce a urmat Congresului al X-lea,,P.C.R.
concentrat intreaga sa activitate, in vederea ridicrii pe noi trepte
a calitatilor politico-morale ale membrilor sad, in strinsa concordanta cu
dezvoltarea economiei nationale, cu transformarile ce au loe in structura
sociall a Orli, stiut fiind a in ultima instanta integrarea partidului in
viata societatii, cresterea activitatii i influenta sa in mase depind de acti-
vitatea pe care o exercita fiecare comunist in colectivul unde lucreaza,
0 mare insemnatate prezinta in aceasta privinta, cresterea numerica
calitativa a rindurilor partidului. Ca rezultat al politicii promovate de
P.C.R., a influentei i prestigiului sail in orase, al activitatii politico 111i
organizatorice desfasurate de organele i organizatiile de partid, la
31 decembrie 1977, acesta numara 2.747.110 membri, ceea ce insem.na 26,59
la suta din populatia activa a tarii6. Faptul ca in rindurile partidului se
aflau cei mai inaintati muncitori, Omni i intelectuali, constituie o garantie
ferma ca in toate colectivele de munch', P.C.R. este capabil sä actioneze
din interiorul organismelor sociale, sarsi afirme pretutindeni prezenta
vie mobilizatoare. In cadrul acelorasi preocupari ale P,C.R. in vederea
legarii mai strinse a membrilor sal de colectivele unde 1i desfasoara acti-
vitatea, de ceilalti oameni ai munch se situeaza i introducerea in Statutut
partidului a prevederii Ca, la intrarea In partid, fiecare s semneze indivi-
dual Angajamentul solemn", precum i hotarirea ca acest document
politic sa fie semnat de catre toti membrii de partid*.
In lumina acestor sareini, in cursul anului 1975 au fost organizate
in intregul partid discutii individuale cu membrii de partid i adunari
generale consacrate analizei activitatii comportarii comunistilor i semna-
rii de catre acestia a Angajamentului solemn". Aceasta actiune, de o mare
amploare ma cum a apreciat plenara C.C. al P.C.R. din aprilie 1976, s-a
soldat cu rezultate pozitive indeosebi pe linia integrarii fiecárui comu-
fist In viata social-economica" a intaxirii legaturilor partidului cu masele6.
Pe aceleasi coordonate ale ridicarii nivelului calitii membrilor de partid,
a transformaxii lor in promotori ai noului in colectivele uncle Ii desfasoara.
activitatea, de participanti activi la mobilizarea oamenilor muncii la tra-
ducerea in viata a liniei politice a partidului se inscrie i preocuparea P.C.R.
pentru ridicarea muncii politico-ideologice pe un plan superior. Atentia
exceptionall acordata de partid acestei activitati si-a gasit o pregnanta
expresie in programul ideologic formulat de plenara C.C. al P.C.R. din
noiembrie 1971 si de primul Congres al educatiei politice i culturii socia-
liste din iunie 1976. In lumina documentelor adoptate de aceste foruri a
fost reorganizat intregul sistem al invatiamintului politico-ideologic de
partid, in sensul el programele pentru toate formele de studiu, esalonate
pe o durata, de trei ani, au fost orientate spre integrarea organica cu nece-
Vezi Gh. Surpat : Imporlanja isloricd a Congresulul al Xl-lea al P.C.R. Documenlele sale
despre dezoollarea socieldlli socialisle, a bazei sale lehnlco-maleriale, in Anale de istoi ie", an XXII,
nr. 111976, p. 131-132.
5 Scinteia" nr. 11.070 din 24 martie 1978.
* Completarea Statutului P.C.R. cu aceasth prevedere s-a Mout de care Plenara C.C.
al P.C.R. din 18 decembrie 1974, C,Munca de partici", anul $JX, nr. 1/1975, p. 91).
Scinteia" nr. 10.474 din 24 aprilie 1976.
www.dacoromanica.ro
sitatile actualei etape de dezvoltare a societatii noastre, cu realitatile fie-

carui loc de munca. in aceeasi perspectiva a fost reorganizat invatarnintul
politico-ideologic U.T.C., precum si invatamintul politico-ideologic de masa,
pentru oamenii muncii care nu sInt cuprinsi in invatamintul de partid
si U.T.C., ceea ce a creat conditii propice pentru ca aproape toti membri
de partid, precum i un numar insemnat de oameni ai muncii, sa parti-
cipe intr-un fel sau altul la studiul organizat al documentelor de partid,
al politicii partidului. 0 contributie sporita la legarea activitatii politico-
educative de preocuparile concrete ale colectivelor au adus-o i cele 17 000
de puncte de documentare politico-ideologica, create in unitatile economice,
social-culturale si de invatamint in intervalul 1971-19777, precum si
cabinetele judetene pentru activitatea ideologica, si politico-educativa a
caror activitate a fost complet reorganizata in ultimii ani. in acelasi con-
text, al activitatii desfasurate de partid pentru formarea unui om nou, cu
o Inalt contiint i profesionalà, cu un profil moral-politic inaintat, cu o
atitudine avansata fat/ de munca, fata de interesele generale ale societatii
se inscrie i adoptarea de catre Congresul al XI-lea al P.C.R. a Codului
principiilor i normelor muncii si vietii comnnistior, ale eticii 5i echitatii
socialiste.
Existenta unei ramificate retele de organizatii ale partidului consti-
tuite in unitatile teritorial-administrative in intreprinderi si in alte unitati
economico-sociale reprezinta un alt element hotaiitor menit sa contribuie
la asigurarea conducerii de catre partid nu din afar* ci din interiorul orga-
nismelor sociale. In acest sens, merita a fi relevat faptul Ca la 31 decembrie
1977 structura organizatorica a partidului cuprindea 59.087 organizatii
de baza, ceea ce asigura ca pe intreg ansamblul tarii sa nu existe intreprin-
dere, institutie, colectiv iie munca fara organizatie de partid8. Totodata,
in conditiile etapei actuale rolul organizatiilor de partid s-a intarit consi-
derabil i ca urmare a diversificarii modalitatilor de exercitare a dreptu-
lui de control asupra activitatii conducerilor administrative*, in aplicarea
liniei politice a partidului, a hotaririlor si directivelor organelor superioare de
partid si de stat. Pe aceasta baza s-au luat o serie de masuri ca in cadrul
adunarilor generale de partid sa se poata cere de la cadrele cu munci de
raspundere, inclusiv de la directori i sefi de sectie informari asupra modului
in care indeplinese sarcinile izvorite din hotaiirile si directivele de partid
lfr de stat, creindu-se in acelasi timp conditii pentru ca fiecare participant
sa-si exprime nestingherit opinia in spirit critic si autocritic asupra tutu-
ror domeniilor de activitate din unitatea respectiva..
Tot in acelasi context al asigurarii celor mai bune conditii pentru
ca organizatiile de partid sa-si exercite functia politica din interiorul orga-
nismelor economice, sociale si de stat se situeaza, 5i perfectionarile aduse
dupg Congresul al XI-lea al P.C.R. structurii organizatiilor de partid de
la sate. Astfel, prin reorganizarea produsa ca urmare a hotaririlor plena-
7 Scinteia" nr. 10.978 din 6 decembrie 1977.

8 Scinteia" nr. 11.070 din 24 martie 1978.
* Potrivit statutului adoptat de Congresul al XI-lea al P.C.R. organizatille de partid au
drept de control asupra conducerii administrative din Intreprinderile de productie I comert,
1ntreprinderile pentru mecanizarea agilculturil, cooperativele agricole de productie, 1nstitutele de
cer cetAri i prolectAri, unitAtile medico-sanitare, scoli i facultati. (Congresul at Xl-lea al Partidu-
lul Comuntst Roman. 25-28 notembrie 1974), Edit. politicA, Bucuresti, 1975, p. 601.
www.dacoromanica.ro
rei C.C. al P.C.R. din iulie 1975 care a prevazut ea in mediul rural sa func-
tioneze eomitete comunale unice carora sa le fie subordonate toate uni-
t/tile economice si social-culturale de pe raza administrativ teritoriala a
comunei, a fost lichidatl fariinitarea fortelor de partid din mediul rural,
numlrul organizatiilor de baza sub 20 de membri reducindu-se cu peste
60 la suta. In acelasi timp, aceasta masura, a dus la schimbarea in mod
radical a spiritului si mentalitatii vietii de partid de la sate, contribuind
la intarirea raspunderii comunistilor fie ei cooperatori, medici, ingineri,
invatatori ori profesori la inflptuirea unitarl a politicii partidului, a
legilor statului, pentru dezvoltarea economica a loealitatilor rurale9.
0 anIt componenta, principal/ a integrarii organice a partidului in
toate domeniile vietii sociale asa cum a fost fundamentata stiintific
in Programul partidului si de documentele Conferintei Nationale ale P.C.R.
din decembrie 1977 si ale Congresului consiliilor oamenilor muncii din
industrie, constructii i transporturi din iulie acelasi an consta in aceea
el acest proces se realizeaza in practica, intr-o strinsa interdependentg cu
cresterea rolului clasei muncitoare in conducerea activitatii economico-
sociale, in realizarea programului partidului de dezvoltare a industriei
socialiste, a intregii economii nationale.
Abordind aceasta problema, de o mare actualitate pentru dezvoltarea
pe un plan superior a eonstructiei socialismului in tara noastra, tovarasul
Nicolae Ceausescu sublinia in Raportul prezentat la Conferinta Nationall
O P.C.R. din decembrie 1977 Nu este suficient numai sä afirmam in Pro-
gram si in hot/1.M acest principiu de baza al socialismului, se impune sa
cream si cadrul organizatoric corespunzator prin care clasa muncitoare
clasa conducltoare a natiunii noastre socialiste sa-si poatl spune
cuvintul direct, in toate problemele politicii interne si externe a tarii.
Numai astfel se va afirma cu putere, in practica, in vigil, rolul conduca-
tor al clasei muncitoare, iar partidul nostru Ii va indeplini in mai bune
conditii misiunea istoricl de organizator si conducator al luptei poporului
pentru constructia societatii socialiste multilateral dezvoltate i inain-
tarea RornAniei spre comunism"1°.
Militind pentru traducerea in viata a acestui principiu, deosebit
de important in etapa actuall, P.C.R. si-a indreptat, in primul rind, aten-
tia in directia asigurarii preponderentei elementului muncitoresc in rin-
durile sale stint fiind cá desi exprima, interesele intregului popor partidul
este si rarnine prin natura sa detasamentul de avangarda al elasei munci-
toare. Ca urmare a acestei preocupari permanente, a activitatii intense a or-
ganelor si organizatiilor de partid, ponderea elementului muncitoresc in rindul
P.C.R. a crescut continuu in etapa edificarii societatii socialiste multilate-
ral dezvoltate, acesta ajungind sa reprezinte la 31 decembrie 1977, 51,40
la suta din efectivul partidului11, fat/ de 44,351a sutil cit era la inceputul
anului 197112.
9 Ille Verdet, Cresterea rolului conducdtor al partidului sarcind cheie, holdritoare pen-
tru Infaptuirea marilor objective stabilite de Congresul al XI-lea, in Munca de partid", anul XIX,
nr. 11/1975, p. 26.
" Conferinfa Nalionald a Partidului Comunist Roman. 7-9 decembrie 1977. Edit. politicii,
Bucumti, 1978, p. 40.
" Munca de partid", anul XXII, nr. 4/1978, p. 19.
12 Idem, anul XV, nr. 3/1971, p. 13.
www.dacoromanica.ro
204 GREORGHE TUDOR 6
Pozitiv este i faptul, ca in toti acesti ani, in cadrul politicii de inta-

rire a rindurior partidului cu elemente muncitoresti s-a actionat spre
primirea in partid, in principal a muncitorilor din sectiile cheie care au
un rol decisiv in intregul proces de productie din intreprinderile i capaci,
-Wile de productie nou intrate in functitme i unde organizatiile de partid
simteau nevoia unui ajutor consistent pentru a-si spori forta de influen-
tare poIitico-ideologic i puterea de mobilizare a maselor, ea si din intre-
prinderile ce apartineau unor ramuri de baza ale industriei cum sint industria
constructiilor de masini si a prelucrarii metalelor, chimiei, industriei
usoare i intreprinderior de constructii-montaj, care in cursul ultimelor
cincinale au cunoscut cel mai Walt ritm de investitii. Aceleasi exigente
sporite, in ceea ce priveste asigurarea color mai propice conditii in vederea
cresterii rolului clasei muncitoare in etapa actuala, ca o premisa de baza
a realizarii integrarii tot mai organice a partidului in viata societatii s-a
reflectat si in politica desfasurata de P.C.R. in selectionarea, promovarea
gi educarea revolutionara a cadrelor. Drept rezultat al acestei griji, s-a
reusit ca la sfirsitul anului 1977 ponderea elementului muncitorese sic
reprezinte 74,5 la suta In aparatul de partid13 i sa fie majoritará in aparatul
de stat si al organizatiilor de masa.
Deosebit de pozitive pe linia perfectionarii in continuare a democra-
tiei muncitoresti, a cresterii rolului clasei muncitoare, al oamenilor muncii
in conducerea nemijlocita a economiei, a intregii vieti sociale s-au dovedit
fi masurile adoptate de Congresul consiliilor oamenilor muncii din iulie
1977, ca si de plenara organismului de conducere ale acestuia din 13 octom-
brie 1977, care au hotarit, intre altele A, se mareasca numarul muncito-
rilor si al maistrilor in consiliile oamenilor muncii din intreprinderile eco-
nomice si centrale, iar secretarul de partid sa indeplineasca i functia
de presedinte al Consiiului oamenilor munch". La rindul sau, plenara
Consiliului National al Oamenilor Muncii din aprilie 1978 actionind pe
acelasi principiu al perfectionarii cadrului organizatoric de participare a
clasei muncitoare la conducerea societatii a hotarit ca la ministerele eco-
nomice doua treimi din Consiliul de conducere al acestora sa fie muncitori
sau maistri din principalele centrale i intreprinderi subordonate, iar la
organele centrale si ministerele care nu au profil economic 0, existe acelasi
procent de muncitori i maistri recrutati din marile intreprinderi industri-
ale, de constructii i transporturim. Evident ca, asigurarea preponderentei
muncitorestiin cadrul partidului, in organele sale de conducere si in cele-
lalte organikme sociale a avut o influenta pozitiva atit asupra fizionomiei
P.C.R., precum si a raporturior dintre acesta i masele de oameni ai muncii.
In acest sens, s-au creat premise favorabile pentru ca activitatii partidu-
lui comunist, cit si a celei rprivind intregul mecanism al societatii roma-
nesti sa-i fie imprimate uncle din trasaturile caracteristice muncitorilor con-
cretizate in inalta constiinta revolutionara, spiritul de disciplina i organi-
zare, principialitate, consecventa i fermitate politica, receptivitate fata de tot
ceea ce este nou i inaintat, combativitate si intransigenta fata de lipsuri,
demnitate, spiritul de dreptate i echitate Fociara.
la Scintela" nr. 11.076 din 31 martie 1978.
" Congresul consilitlor oamenilor muncli din industrie, construcjii 1 transporturi. 11-13
iutte 2977, Edit. patted, Eucurti, 1977 l Schnteia" nr. 10.933 din 14 octombrie 1977.
11, Schntele" nr. 11.098 din 26 aprilie 1978.
www.dacoromanica.ro
Intre principalele cai de actiune pentru a asigura integrarea tot mai

organica a partidului in viata societatii se inscrie, ca o caracteristica def
nitorie pentru, etapa edificarii societatii socialiste multilateral dezvoltate,
preocuparea constanta pentru a imprima intregii sale activitati un
spirit revolutionar, combativ §i. militant. In acceptia pe care i-o dá parti-
dul nostru, spiritul revolutionar se asociaza organic cu principialitatea
partinica, cu stimularea noului, a1 indráznelii creatoare, a cutezantei in
gindire i actiune, cu asigurarea unei opinii de masa, combative, care 0,
impiedice instalarea unei atmosfere nesanatoase, a tolerantei fat/ de lip-
suri16.
Pornind de la faptul c/ un rol important in aplicarea in viata a aces-
tor principii il au cadrele revolutionare, militantii si conducatorii politici
P.C.R. a pus un accent deosebit in etapa actuala atit pe formarea unor
cadre cu o temeinica pregatire politic, ideologica 5i de cultura generala,
in raport cu nivelul cerintelor revolutiei tehnicoltiintifice contemporane
cit i cu perfectionarea continua a stilului §i metodelor de munca ale aces-
tora. In acest context trebuie relevat faptul ca' pe baza hotaririlor plenarei
Comitetului Central al partidului din februarie 1971, privind perfectio-
narea pregatirii cadrelor de partid, de stat §i ale organizatiilor de masa
in problemele conducerii activitatii economico-sociale, celei adoptate de
Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. in edinta sa din octombrie
1971 cu privire la organizarea Academiei pentru invatamint social-politic
si perfectionarea cadrelor de conducere Stefan Gheorghiu" §i a Legii
privind perfectionarea pregatirii profesionale a lueratorilor din unitatile
socialiste votata de Marea Adunare Nationala in sesiunea sa din martie
1971 a fost creat pentru prima data in taxa noastra un sistern unitar de
reciclare a cadrelor de partid, de stat, din economie §i din celelalte sectoare
de activitate.
Scopul principal urmarit de partid prin aceasta actiune a fost acela
de a inarma cadrele cu cele mai bune metode de cunoqtere profunda a
proceselor economice §i sociale din care sa fie excluse unele practici care se
facusera simtite in primii ani ai constructiei socialiste in Romania, cum ar
fi tendintele de voluntarism §i subiectivism, conceptiile automatiste potri-
vit carora existenta proprietatii sociale, a bazelor socialismului ar putea
asigura de la sine, in mod automat, fara prea marl eforturi dezvoltarea soci-
etatii spre cornunism, ca §i unele mentalitati care domneau in rindul unor
cadre care in activitatea lor rezolvau problemele actuale facind apel ade-
seori la trecut sau se eramponau de forme i metode anacronice".
Tot pe linia preocuparilor manifestate de partid in vederea insuOrii
de catre cadrele §i militanti revolutionari a principalelor probleme legate
de ,tiinta conducerii deosebit de utile s-au dovedit $i organizarea in luna
martie 1972, din initiativa secretarului general al partidului, tovarawl
16 Vezi Die Verdet : Dezvollarea creatoare a concepfiei cu privire la rolul qi locul partidului
In societatea noasträ, In Munea de partid", anul XXII, nr. 1/1978, p. 15.
17 Vezi mai pe larg, Me Rkluleseu : Dezvoltarea societälit socialiste si cerinlele perfecjiondrit
pregötirii cadrelor In problemele conducerii", In Lupta de elasa", anul LI, nr. 2/1971, p. 14-24.
www.dacoromanica.ro
206 GHEORGRE TUDOR 8
Nicolae Ceausescu, a unui colocviu privind problemele stiintei conducerii

societatii si apoi, in anii ce au urmat a unor seminarii pe aceeasi tema, la
sediul partidului cu participarea mernbrilor Comitetului Politic Executiv,
a ministrilor, primilor secretari ai comitetelor judetene de partid, sefilor
de sectii de la Comitetul Central *.a .18.
Un alt element important menit s contribuie la intarirea spiritului
revolutionar, a exigentei i combativitatii comuniste in toate domeniile
de activitate, ca o conditie esentiala in vederea integrarii partidului in
viata intregii societati 11 reprezinta preocuparea manifestata de P.C.R.,
pentru adincirea procesului de impletire mai strinsa a activitatii partidu-
lui cu activitatea statului si a celorlalte organisme sociale.
Continuarea acestui proces dialectic si necesar de impletire a activi-
tatii de partid cu cea de stat ale carei baze au fost puse prin milsurile adop-
tate de Conferinta Nationala a P.C.R. din decembrie 1967, mentinind,
desigur delimitàrile firesti intre atributul de detasament de avangarda
a partidului si a organelor de stat, carora le revin atributii, insarcinari
si functii specifice si care folosesc metode adecvate naturii si rolului lor
Ii au temeiul obiectiv, in conditiile etapei actuale in intarirea economiei
socialiste unitare, in ridicarea pe noi trepte a omogenizarii structurii soci-
ale si a unitatii moral-politice a poporului, in adincirea democratiei socia-
liste i participarea tot mai intensa a oamenilor muncii la conducerea vietii
sociale.
Pe planul activitatii practice, ca elemente definitorii pen tru adinci-
rea procesului de impletire a activitatii de partid si de stat caracteristice
etapei edificarii societatii socialiste multilateral dezvoltate se inscrie
constituirea unor organisme si structuri organizatorice care indeplinesc
in acelasi timp functii de partid si de stat cum ar fi Comitetul Suprem al
Dezvoltarii Economice i Sociale10, Consiliul Central de Control Munci-
torese al Activitatii Economice si Sociale20, Consiliul Culturii i Educatiei
Socialiste21, Consiliul Organizarii Economico-Sociale22, Comitetele pen-
tru Problemele Consiliilor Popu1are23 s.a. Priu natura si functiile lor, ase-
menea organisme sint foruri democratice, larg reprezentative, cu initiativa
legislativa bizuindu-se in principal pe concursul obstesc larg al membri-
lor de partid, ca si al celorlalti oameni ai muncii.
Actionind in spiritul aceleiasi conceptii P.C.R. adopta la Conferinta
Nationala din iulie 1972 principiul rotatiei cadrelor in sensul ca acestea
sa lucreze periodic, alternativ, in activitatea de partid. §i in aceea de stat.
Printr-o asemenea rotatie se realizeaza o mai profunda patrundere a spiri-
tului de partid in activitatea organelor de stat §i se imbunatatesc metodele
specifice de munca ale acestora, se liirge§te cimpul general de perspectiva
§i se imbogate*te experienta cadrelor24. La rindul sau, plenara C.C. al P.C.R.
18 Vezi Gheorghe Rana, Activitatea organizatoricd I exercitarea rolului conducdtor al
partidulut ln etapa actuald, In Era socialistA", anul LIV, nr. 611974, p. 8-9.
18 Buletinui Oficial al Republicii Socialiste Romfinia, anul IX, partea a II-a, nr. 1 din
28 martie 1975, p. 13-20.
28 Idem, anul VIII, partea a Il-a, nr. 8 din 28 decembrie 1972, p. 366-373.
21 Ibidem, anul VI, pattea I, nr. 108 din 21 septembrie 1971.
22 Ibid., anul IX, partea a II-a, in. 1 din 28 martie 1973, p. 21-23.
23 Idem, nr. 4 din 21 iunie 1973, p. 22-24.
" Conferinfa Nafionald a Parildulut Comunist Romdn. 19 21 tulle 1972, Edit. politicA,
Bueuresti, 1972, p. 538.
www.dacoromanica.ro
din noiembrie 1972, continuind procesul de adincire a irnpletirii functiei

de partid §i de stat la nivel local, inaugurat de Conferinta National& a
P.C.R. din decembrie 1967, a hotarit ca §i alte cadre de partid a indepli-
neasca functii de conducere in cadrul consiliilor populare*. Astfel, secre-
tarii cu probleme economice si cei ce raspund de problemele de propaganda
ai comitetelor judetene de partid si secretarii cu problemele economice §i
rel cu probleme de propaganda ai Comitetului municipal de partid Bucu-
cesti au fost desemnati sa detina functia de vicepresedinti ai consiliilor
populare respective25.
Generalizind experienta validata de viata, privind indeplinirea, din
anul 1967, de catre secretarul general al partidului a functiei de presedinte
al Consiliului de Stat si tinind seama de complexitatea deosebita a proble-
melor fauririi societatii socialiste multilateral dezvoltate, care impun
ridicarea pe un plan superior a conducerii unitare a vietii sociale si de stat,
plenara C.C. al P.C.R. din martie 1974 a recomandat instituirea functiei
de presedinte al Republicii Socialiste România26. Dind expresie vointei
unanirne a intregului nostru popor, Marea Adunare National'a a investit in
ziva de 28 martie 1974 ca intiiul presedinte al tarii pe tovarasul Nicolae
Ceausescu, cel mai bun fiu al poporului, eminent conducator, inflacarat
patriot, militant revolutionar si internationalist consecvent, omul care se
identifica pe deplin cu cele mai inalte aspiratii ale natiunii noastre socialiste.
In sfirsit, integrarea tot mai puternica a partidului in viata sociala,
impune, in acelasi timp si dezvoltarea continua a gradului de participare
nemijlocita si constienta a intregului popor la conducerea societatii, la
opera istorica de faurire a noii orinduiri sociale. Si acest lucru nu este
intimplator deoarece un asemeuea mod, de conducere permite fluxul con-
tinuu de idei si experienta de la partid spre mase si de la mase spre partid,
punerea tot mai larga in valoare a intelepciunii colective, a celor ce muncesc,
care se afirma ca adevarati coautori ai politicii partidului. Caracteristica
dialogalui intre partid si mase in conditiile edificarii societatii socialiste
multilateral dezvoltate, a reprezentat-o folosirea concomitenta a unor
forme care cunoscusera consacrarea in cincinalul 1966-1970, cum ar fi
vizitele de lucru ale conducerii de partid si de stat, dezbaterea publica a
unor proiecte de legi cu largi implicatii in domeniul politicii interne si ex-
terne ; consfatuirile si conferintele pe ramuri de activitate, cu aparitia
altor cai noi menite sit asigure o participare mai plenara pe plan national
a maselor de oameni ai muncH la dezbaterea si adoptarea celor mai impor-
tante hotariri privind dezvoltarea economico-sociala a tarii, politica inter-
nationala de pace si colaborare a Romaniei. In rindul acestora, pe primul
plan trebuie evidentiata instituirea in 1975 a Congresului consiliilor populare,
in 1976 a Camerei legislative a Consiliilor populare si a Congresului educa-
tiei politice si culturii socialiste, iar in 1977 a Congresului consiliilor de
conducere ale unitatilor socialiste, al intregii taranimi, precum si a Congre-
sului consiliilor oamenilor muncii. Important este si faptul ca pentru unele
Piná atunci acest sistem revolutionar de conducere cuprindea numai pe primli secretari
le nivelul judetelor, municipillor si oraselor, iar la comune pe secretarli organizatiilor de partid al
consiliilor populare judetene, or4,senesti si comunale.
" Scinteia" nr. 9337-9339 din 21-23 noiembrie 1972.
26 Buletinul Oficial al Repubilcli Socialiste Romfinia", anul X, partea a II-a, nr. 1 din
29 martie 1974, p. 12-15.
k
www.dacoromanica.ro
din aceste forumuri nationale, cmn ar fi Congresele agricultmii si eel al

consiliilor oamenior munch s-au constituit organe permanente de concht-
cere cu o larga reprezentare, respectiv Consiliul National al Agriculturii
si Consiliul National al. Oamenilor Muncii care vin s completeze in mod
fericit sistemul de organizare a conducerii societatii noastre socialiste pe
baze cit mai largi si dernocratice.
Pe aceleasi coordonate ale intensificarii dialogului partidului cii
poporul ea o cale importanta a insertiunii organice a acestuia in viata
societatii trebuie considerat rolul important care a fost acordat in etapa,
actual i problemei atragerii oarnenilor muncii Mra, de partid la viata
politica si obsteasca. Stäruind asupra insemnatatii principiale a acestui
proces, privit i prin prisma evolutiei viitoare a partidului in sensul ca
aceSta asa cum s-a stabilit de catre Programul P.C.R. va disparea odata
cu ridicarea nivelului de constiinta, a nemembrior de partid la nivelul
membrilor de partid, cu disparitia claselor si omogenizarea depling a socie-
Valli comuniste, tovarasul Nicolae Ceausescu, preciza : Trebuie inteles,
ca, nu putem deschide portile partidului pentru toti cei care doresc sI
intre in partid ; dar aceasta nu inseamna ca nu trebuie sii ne ocupam de
aceia, care, neputind deveni membri ai partidului, desfasoara o activitate
larga, sustinuta, in diferite domenii, aduc o contributie activa si impor-
tanta, la dezvoltarea, noastra,' generala,"27.
Pe aceasta baza, In anii din mma, au aparut o serie de cli de acti-
une pe care organele i organizatiile de partid le utilizeaza, in vederea
mobilizrii tuturor oamenior muncii indiferent de apartenenta politica
la realizarea importantelor obiective ale edificarii societatii socialiste
multilateral dezvoltate. Foarte utilà in aceasta directie s-a dovedit
organizarea pe ling/ unitatile economice din industrie si agricultura, ca.
urmare a hotaririi plenarei C.C. al P.C.R. din 20-21 noiembrie 1972, a
consiliilor de control muncitoresc asupra activitatii economice si sociale,
precum si a comisiilor pe probleme28. Formate din cele mai largi categorii
de oameni ai muncii, indiferent de apartenenta politica aceste orga-
nisme eontribuie in prineipal la cultivarea unei atitudini inaintate fata de
=Inca cit si la stimularea initiativei creatoare a oamenilor muncii in inde-
plinirea sarcinilor economice i sociale. La rindul lor, pe lIngit uncle organe
de partid la nivel judetean, municipal, orasenesc i comunal, indeosebi
dupa Conferinta Nationala a P.C.R. din decembrie 1977 au fost infiintate
grupe de nemembri de partid, care sint consultate, atunci cind se adopta
unele hotariri pe plan local, de larg interes ceta4enesc28.
Evident, ea din initiativa P.C.R. actiunea de atragere a nemembri-
lor de partid a fost extinsa i asupra unor activitati pe linie de stat sau
In diferite organe obstesti. Astfel, cu prilejul alegerilor de deputati in Con-
siliile populare municipale, orasenesti i comunale din 20 noiembrie 1977,
24 la suta din noii deputati ai eonsiiibor populare nu sint membri de par-
" Nicolae Ceau§escu, Cuotntare la Plenara Comitetului Central al Parlidului Cosnunts1

Roman din 22-23 inartie 1978, In Scintela" nr. 11.071 din 25 martie 1978.
0. Scinteia" nr. 9.337 §i 9.338 din 21-22 nolembrie 1972.
2 Munca de partid", anul XXII, nr. 411978, p. 21.
www.dacoromanica.ro
tid, ci cetateni care activeaza in consiliile locale ale Frontului Unitatii

Socialiste30. In acelasi timp, pentru a da posibiitatea unui numar mai
larg de cetateni de a participa la activitatea politic& si obsteasca, precum
si la traducerea in viata a hotarlrii sedintei comune a C.C. al P.C.R. si a
Consiliului Suprem al Dezvoltarii Economice si Sociale a Romaniei din
28-29 iunie 1977 privind reeducarea prin munca a persoanelor care comit
abateri si incalcAri de la normele de conviquire sociala si legile t&rii, la
propunerea P.C.R. Biroul Executiv al Consiliului National al Frontului
Unitatii Socialiste, in sedinta sa din 28 aprilie 1978 a stabilit ca cea mai
mare parte a mémbrilor comisiior locale ale F.U.S. sa fie formata din
cetateni nemembri de partid, crescind, totodata, in mod corespunzator,
numarul acestora in consiliile F.U.S.31.
W
infatisind unele din principalele forme si metode ale procesului
integrarii tot mai organice a partidului in viata societatii, este necesar
sa relevam ca, in spiritul legilor dialecticii, acestea evolueaza' si trebuie
perfectionate in pas cu schimbarile din viata sociala, cu obiectivele dis-
tincte ale fiecarei etape. Dar ceea ce I./mine fundamental, este faptul ca
acest proces revolutionar al integrarii tot mai organice a partidului in
viata sociala are o important& hotaritoare pentru continua ascendenta a
fauririi socialismului pe pamintul Romaniei, jalonind in acelasi timp,
perspectivele viitoare pe coordonatele carora se va exercita si va creste
rolul conducator al partidului in societate.
LE ROLE DIRIGEANT DU PARTI CONBIUNISTE ROUMAIN

A L'ATAPE D1DIFICATION DE LA SOCIET SOCIALISTE
MULTILAMALEMENT DtVELOPPEE
RESUME
Parallelement au passage de la Roumanie a l'édification de la société

socialiste multilateralement développée phase supérieure du socia-
lisme l'on a élabore un ensemble d'idées et de theories concernant la
place, les fonctions et les modalités d'accroissement du role dirigeant
du parti révolutionnaire de la classe ouvriere a cette étape historique.
Parmi la multitude de ces conceptions, les documents des X-e et XI-e
Congres ainsi que les Conferences Nationales du parti de 1972 et 1977
relevent que dans les conditions de l'étape actuelle la plus propice modalité
d'accroissement du role dirigeant du parti est constitué par son integra-
tion toujours plus organique a la vie de la société.
Partant de cette importante nécessité, l'article essaie de presenter,
de maniere succinte, les principales voies et méthodes par lequelles ce
processus fondamental est realise en pratique.
3° Conferinfa Nallonalei a Partidului Comunist Roman. 7-9 decembrie 1977. Edit. politicá,
Bucurqt1, 1978, p. 41.
31 Scinteia" nr. 11.011 din 29 aprilie 1978.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
DIN ACTIVITATEA SECTIEI ROMANE A PARTIDULUI
SOCIAL-DEMOCRAT DIN UNGARIA (1906-1918)
ORGANIZATIE POLITICA A MUNCITORILOR
ROMANI DIN TRANSILVANIA (I)
DE
ALEXANDRU PORTEANU
Sfir§itul secolului al XIX-lea i inceputul secolului al XX-lea repre-

zihtä o perioadA de dezvoltare accentuat& a mi§carii muncitore§ti i socia-
liste din Transilvania, atit pe planul actiunilor proprii de clasg, cit
in cadrul luptei generale a maselor populare pentru eliberarea social& §i
nationala, Problema national& se dovedea tot mai mult ca fiind principala
problem& a imperiului austro-ungar, ce va pecetlui in curind destinul
istoric al acestuia. Nivelul actual al istoriografiei rom&ne§ti indie cu cla-
ritate ca amplul proces istorie al luptei de eliberare national&, ce va cul-
mina prin actele politice ale anului 1918, nu poate fi inteles pe deplin
decit prin cunoa§terea detaliatä a rolului muncitorimii i afanimii, al
maselor populare, fAuritoare ale Unirii celei mari".
Asuprirea national& a majoritartii populatiei transilvAnene ro-
mânii, precum §i ins&§i structura national& a mi§clrii muncitore§ti din
Trans ilvania confer& o anumit6 complexitate i un specific propriu mi§-
&aril rnuncitore§ti din aceasta strAveche provincie romaneasca. Problema
national& face tot mai mult obiectul dezbaterilor in mi§carea muncito-
reasc& internationala, in cea din Austria §i din Ungaria ale c6rei conduceri
adopt& pozitii ce combateau asuprirea nationard, dar nu elädeau deplina
satisfactie luptei popoarelor asuprite, uu ajungeau la formularea autode-
terminArii acestora, ci preconizau dear di epturi limitate in eadrul unor
autonomii culturale sau teritoriale. Era conceptia austro-marxista elabo-
rata in programele P.S.D. austriac de la Brno (1899) 0 Viena (1903).
/n esenta, aceast& conceptie a fost adoptat6 §i de conducerea P.S.D.U.,
care, spre deosebire de P.S.D. austriac, va ajunge s'a se cramponeze de
obsedanta idee a integriatii teritoriale (a Ungariei istorice), atit de fah-
mentara din punct de vedere politic §i atit de odioas& in ochii §i in con-
§tiinta maselor populare de toate nationalitátile. Evidentierea deplina, a
acestor concluzii s-a produs ins& la eapatul unui proces istoric evolutiv,
care a maturizat toate contradictiile sociale §i nationale in primele aproape
doll& decenii ale secolului al XX-lea.
in cadrul micrii muncitore§ti acest proces s-a tradus prin na§terea
sectiilor pe nationalitAti ale Partidului Social-Democrat din Ungaria.
"REVISTA DE ISTORIE", Tom. 32, nr. 2, p. 211-229, 1979.
www.dacoromanica.ro
212 ALEXANDRU PORTEANU 2
Incercarile de injghebare organizatorica' proprie a muncitorior nationa-

litatilor sint precedate de pregatirea prealabila a aparitiei unor organe
de presa ale acestora, care a necesitat eforturi considerabile i indelungate.
In cazul muncitorimii romane, dupa primele incercari in acest Bens, care
dateaza Inca din 1898, abia in 1903 se reuseste aparitia gazetei socialiste
Adevarul", care s-a dovedit a fi nucleul in jurul caruia a prins contur
treptat organizatia politic distincta a muncitorilor romani din Transil-
vania, Banat, Crisana si Maramures, constituita ca atare prin congresul
de la Lugoj din ianuarie 1906. Din punct de vedere organizatoric i pas-
trind desigur proportiile §i specificul propriu, Sectia romana, a reprezentat
pentru proletariatul roman din Transilvania, ceea ce a reprezentat partidul
politic al clasei muncitoare din Romania pentru proletariatul din taxa
libera.
Sectia Romana a P.S.D.U. a mai %cut obiectul unor cercetari par-
tiale in istoriografia anilor 1950, care a formulat concluzii ce trebnie
reexaminate. Infiintarea Sectiei Române era rezultatul dezvoltarii proprii
a miscarii muncitoresti i socialiste romane din Transilvania, nu al initia-
tivei conducerii centrale a P.S.D.U. ; ea nu mai poate fi privita ca o expresie
a farimitarii luptei proletariatului pe nationalitati, deoarece, en toate
scaderile sale, Sectia Romana a fost cadrul in care s-a desfasurat miscarea
muncitorior romani. Orientarea gresita, a conducerii P.S.D.U. In problema
nationala arata e absenta sectiilor nationale ale partidului ar fi preju-
diciat intr-o masura mult mai mare dezvoltarea intregii miscari muncito-
resti a timpului, Sectia Roman/ a fost aceea care a organizat participarea
si contributia esentiall a miscarii muncitoresti i socialiste la Unirea din
1918. Analiza raporturilor cu conducerea centrala a P.S.D.U., a eforturi-
lor pentru asigurarea folosirii limbii romane in cadrul miscarii, a crearii
retelei de organizatii locale si evolutiei acestora, a problemelor dezbatute
la cele noua congrese, a legaturilor cu miscarea muncitoreasca si socia-
lista din Romania care nu mai pot fi apreciate ca avind un caracter
internationalist , a activitatii numerosilor miitanti i ridicarii de noi
cadre (multe nume putin cunoscute Inca), a relatiilor cu Partidul National
Roman, evidentiaza dezvoltarea generala a miscarii, realizarile si meritele
Sectiei Romane in cadrul acesteia, precum i unele limite sau scaderi ale
activitatii sale. Toate acestea permit nu numai o simpla reconstituire,
ci recuperarea unui domeniu inca putin cunoscut, permit sa se aprecieze
contributia Sectiei Romane social-democrate din Transilvania la lupta
intregii clase muncitoare din Romania.
Apelul de convocare a congresului de constituire pornea de la ideea

necesitatii unitatii de actiune a tuturor romanilor. Daca cele trei milioane
si mai bine de suflete romanesti, daca acestia toti ar voi s faca una, oare
s-ar putea face ceva daca nu s-ar intelege cu tot 'P. Era subliniata carac-
teristica principala a congresului ; spre deosebire de toate celelalte conarese
socialiste anterioare la care socialistii romani reprezentasera doar o parte
dintre participanti, de asta data se vor intruni intr-un eadru propriu, dis-
tinct, ver tine congresul roman deschilinit (deosebit n.n.) de acela a
celor(lalte) nationalitati din tara ungara. La acest congres se vor aduna
www.dacoromanica.ro
3 SECTIA ROMANA A P.S.D. DIN UNGARIA (1906-1918) (I) 213
numai romani i vor tine sfat in limba lor materna' ". Ordinea de zi a con-
gresului cuprindea lupta pentru votul universal, presa de partid, organi-
zarea economior (taranilor n.n.), darea de partid s.a. Se preconiza
alegerea a cite doi delegati din fiecare comuna unde existau aderenti ai
social-democratiei, Mai a se preciza modalitatea alegerilor in orase ei
intreprinderi ; numele delegatilor trebuiau comunicate organizatorului,
socialistului Stefan Miheli din Lugoj 1 Ion Cretu i§i intitula in mod sem-
nificativ articolul sau din Adevärul" Rolla romdnilor, cu aceeasi
finalitate mobiizatoare, in perspectiva apropiatului congres 2. In intentia
mobilizkii mai active a romanilor care simpatizau cu ideile socialiste,
apelul dadea exemplul dezvolthrii misckii in rindurile celorlalte natio-
dar comparatia era disproportionath i subaprecia insasi fortele
proprii ale miscárii socialiste romanesti din Transilvania.
Oricit de relativa sau chiar incetinita, datorith in primul rind unor
cauze exterioare, mentinerea constienta i indelungata a Transilvaniei
intr-o situatie de subdezvoltare economic i industriala de catre regimul
habsburgic, apoi pozitia gresita a conducerii centrale a P.S.D.U. fata de
problema nationala, din care decurgeau nemijlocit subaprecierea si fri-
narea miscarii socialiste in rindurile nationalitatilor asuprite cu toate
acestea, mnsäi evolutia miscárii muncitoresti a romanilor din Transilvania,
Banat (indeosebi), Crisana IOL Maramures a fost factorul principal care a
fdcut necesard la un moment dat organizarea corespunzdtoare proprie, iar
acliunea centrului a fost factorul secundar, favorizant. Ideea aceasta flu
apare cu suficienta claritate in documentele epocii, deoarece ea nu era
incurajata de conducerea centrala a P.S.D.U. ; aceasta era interesath in
subordonarea nu numai organizatorica a miscarii românesti, ci chiar In
cultivarea unui anumit complex de inferioritate, in exagerarea rolului ei,
al factoiului central in organizarea sectiilor nationale, care urmau sa
rdming intr-o dependen0 destul de mare si s6 fie avizate la sprijinul,
indeosebi material, al centrului, ceea ce nu era de natur5, a stirnula incre-
derea in fortele proprii. Cu atit mai mult deci, dezvoltarea miscarii munci-
toresti i socialiste In rindurile populatiei romane§ti transilvithene ramine
remarcabilA, afirmind tot mai mult rolul istoric ce revenea proletaria-
tulu i .
Referindu-se Ina la faza anterioarg a organizarii misca'rii munci-
toresti din Transilvania, in strinsa legatura cn dezvoltarea miscarii mun-
citoresti din intreaga noastra tarn, tovarasul Nicolae Ceausescu sublinia
in cuvintarea rostith la adunarea festiva consacrath aniverskii a 80 de
ani de la creai ea partidului politic al clasei muncitoare din Romania : Ca
pe intreg teritoriul Orli, ia amploare si miscarea muncitoreasca din Tran-
silvania. 0 expresie elocventa a spiritului politic revolutionar al proleta-
riatului din aceasta provincie este Murirea, in 1890, a organizatiilor social-
democrate"3. Caracteristicile generale ale miscarii vizau, de la inceput,
transformarea structurala a societhtii romanesti pe plan intern si extern.
Proletariatul devine tot mai mult purtatorul idealurilor celor mai revo-
1 AdevArul" (Glasul poporului"), 1905, III, nr. 11, 1 nov.

2 Ibidem.
3 Nicolae Ceausescu, RomtInia pe drumul construirii societäjii socialiste multilateral
dezvollate, vol. 8, Edit. politicil, Elucure$1, 1973, p. 261.
www.dacoromanica.ro
lutionare a?e maselor populare, exponentul aspiratiilor vitale ale intregu-

lui popor muncitor spre dezvoltarea patriei pe calea progresului, spre
faurirea unitatii nationale.... in contextul dezvoltarii generale arata
tovarasul Nicolae Ceausescu ... al schimbarior care au loc in ra-
portul de forte politice, lupta proletariatului are drept scop principal
eliberarea sa si a maselor muncitoare de exploatare i asuprire, capatind
totodat i un caracter national, patriotic, prin aceea ea tintea
la salvagardarea dreptului sacru al poporului roman de a se dezvolta de
sine statator".
In acest cadru au avut loc la Lugoj, in zilele de 24-25 decembrie
1905/6-7 ianuarie 1906, lucrarile primului congres social - democrat
roman din Transilrania, la care au participat 78 de delegati reprezentind
40 de comune si 9 organizatii locale. Lucrarile au reflectat stadiul organi-
zatoric si politico-ideologic incipient al miscarii, adoptind rezolutii dis-
tincte in problemele luptei pentru cucerirea votului universal, sprijinirii
gazetei Adevaml" (Glasul poporului"), organizarii taranimii in cadrul
sindicatului muncitorilor agricoli, organizarii politice a muncitorilor ai
cotizatiei de partid pe baza statutului stabilind convocarea
viitorului congres la Sibiu, in zilele de 25-26 dec. (stil nou) 1906. Cuvin-
tarile rostite la primul congres social-democrat roman transilvanean au
subliniat cu pregnanta importanta internationalismului proletar, a luptei
unite a muncitorilor de toate nationalitatile impotriva exploatarii si au
manifestat hotarirea socialistilor romani de a lupta impotriva burghe-
ziei proprii5: aceasta idee fundamentalà, indispensabila si definitorie
pentru orice miscare muncitoreasca, de clasä, nu era insa suficient de ela-
borata si nuantata in conceptia initiatorior congresului, care nu-si puneau
inca problema adaptarii ei la specificul social, politic, national al Transil-
vaniei acelei epoci. Din aceasta eauza, lucrarile congresului de la Lugoj
nu au luat Inca atitudinea critica, combativa, demascatoare, atit de nece-
sara, fata de asuprirea nationala. Cu toata insuficienta intelegere a pro-
blemei nationale, acest prim congres socialist romanesc reprezenta prin
el insasi un mare pas inainte al miscarii muncitoresti fi socialiste trait-
silvanene, marcind inceputul desprinderii miscarii socialiste a populatiei
majoritare din Transilvania, constituirea ei intr-o entitate politico-organi-
zatorica distincta, anticipind asupra insasi desprinderii Transilvaniei din
eteroclitul imperiu habsburgic si a incadrarii ei in componenta fireasca,
organica, a statului national roman unitar. Pozitiile teoretice profund
eronate si daunatoare in problema nationala, ale unor elemente din con-
ducerea centrala, a P.S.D.I.T. nu mai puteau fi sustinute de la tribuna
congreselor sectiilor nationalitatilor, decit cu riscul subminarii bazei de
masa a miscarii. Dezbaterea problemei nationale va continurt si se va
intensifica in cadrul general al miscarii muncitoresti, in cadrul micirii
muncitoresti internationale, prin delimitarea treptata a pozitiilor revolu-
tionare fata de cele nationalist-sovine, tocmai ca un reflex al intensifi-
carii luptei de eliberare nationald a popoarelor asuprite. Privita din acest
unghi, nasterea, constituirea cadrului organizatoric propriu al misearii
socialiste românesti transilvanene era un reflex al intensificarii luptei de
4 Ibidem, p. 257.
6 Adevfirul" (Glasul poporului"). 1906, IV, nr. I, 1 Ian.
www.dacoromanica.ro
3 SECTIA ROMANA A P.S.D. DLN ONGARIA (19013-1918) (I) 215
cliberare nationala ; ea nu mai poate aparea ca un trinmf al austro-marxis-

mului, cu atit mai putin ca o izolare sau farimitare daunatoare luptei ge-
nerale a proletariatului.
Manifestarea proprie, tot mai pronuntatä, inclusiv din punct de
vedere organizatoric, a miscarii muncitoresti a romamilor din Transilva-
nia, crea conditii favorabile afirmarii rolului ei activ in lupta de eliberare
social i nationala a poporului roman, dadea expresie elocventa marilor
nazuinte ale acestei lupte, corespundea pe deplin imperativelor majore
ale natiunii i thtodata etapei de dezvoltare a miscarii muncitoresti inter-
nationale, a carei caracteristica, surprinsa atit de precis in operele clasi-
cilor marxism-leninismului consta tocmai in formarea detasamentelor
proprii ale proletariatului fiecarei tari, fiecarei natiuni (epoca Internati-
onalei a II-a). Actiunea socialistior romani transilväneni nu era deci
intimplatoare, ea avea un caracter obiectiv, mai mult chiar decit ii puteau
da seama ei insii. Procesul amintit nu putea fi asadar limitat in cadrele
adesea atit de nefiresti si nedrepte ale statelor burgheze ale epocii, ale
marilor imperil oprimatoare de popoare, ci se corela in mod nemijlocit
cu ansamblul luptei tuturor fortelor progresiste, dominata de constru-
irea i desavirsirea statelor nationale moderne, unitare. Desigur ca nu
poate fi transpusa in domeniul miscarii muncitoresti intreaga structur'a'
problematica a miscarii de eliberare nationala, care era o cauza a intregii
natiuni, dar dad, crearea statelor nationale era in mod legic si obiectiv
drumul pe care mergea aceasta miscare, ea era insotita in mod inevitabil
de gruparea corespunzatoare a proletariatului, care nu putea merge pe
alte cäi. La rindul ei, aceasta grupare avea menirea de a afirma in viata
social-politica a fiecarui qat, punctul de vedere de clasar, revolutionar al
proletariatului.
In cursul lucrarilor congres,ului socialist roman de la Lugoj s-au
facut remarcate interventiile delegatilor Stefan Miheli (Lugoj) prese-
dinte al congresului , Than Cretu (Sibiu), Gustav Auerbach (Budapesta)
Petru Marincu (Berini), Lazar Bogorin (Orastie), Roca Vasile (Cara-
seu-Satmar). Nicolae Purcelus (Berini), Sirman s.a. Pe adresa congresului
au sosit telegrame din partea couferintei socialiste comitatense de la Beci-
cherecul-Mare, a unor socialisti din Sibiu, Resita s.a. Prima zi a congresu-
lui s-a incheiat cu intonarea Marseillezei" proletariatului roman, iar la
terminarea congresului participantii au cintat Marseilleza. Comitetul
ales de congres era format din : Gustav Auerbach, Than Cretu, Lazar Bogo-
rin, Petru Marincu, Vasile Roca, Stefan Miheli, Ioan Petcu (Sta-
mora), Iosif Bálaneanu (Resita), Petru Rimneantu (Saciz), Ion Moise
(Iclod) i Dalia Martin (Latunas)5.
Desigur ca problemele miscarii muncitoresti i socialiste romane din
Transilvania nu pot fi desprinbe, decit doar sub aspectul metodologic
amintit, de ansamblul miscarii muncitoresti, de lupta muncitorilor maghiari,
germani si alte nationalitati din aceasta straveche provincie romAneasca.
Nu e insa mai putin adevamt c problemele specifice ale muncitorior
de diferite nationalitati nu pot fi confundate intre ele, ca in numele uni-
Valli de lupta a proletariatuluica sarcina istorica obiectiv'a a acestuia,
nu pot fi lasate la o parte problemele specif ice amintite.
° Ibideni. In acela§i numar, articolul Incante tlicea un prim Mott, cu ref erld la botilrldle
congresului.
www.dacoromanica.ro
Prezenta activa a miscarii muncitore*ti i socialiste transilvanene

in ansamblul mi*carii muncitoresti a epocii *i in cadrul P.S.D.U., se mani-
festa in primul rind prin activitatea Sectiei r ománe a acestuia *i a secti-
unilor locale, prin actiunile intreprinse de comitetul social-democrat
pentru partile transilvanene" din cadrul partidului i prin organizatiile
locale comitatense (judetene), ora*ene*ti, districtuale (cercuale), conm-
Dale. Complexitatea sarcinilor *i raporturior stabilite rezulta t din con-
statarea c raportul comitetului transilvanean la conferinta de la Cluj din
19 decembrie 1905, nu aminte*te decit in termeni vagi mtitudinea exage-
rata *ovina a diverselor nationaliti i nici o data concreta referitoare
la muncitorimea romana7, care se afla in plinä efervescenta organizatorica,
in ajunul intemeierii unei organizatii proprii (cu atit mai mult in cadrul
aceluia*i partid). In acela*i timp insa, raportul conferintei comitatense
Bihor, din 22 decembrie 1905 mentiona starea inapoiata a conditiilor
culturale ale nationalitatilor din districtele Beiu*, Ale*d i Ceica . . .
incit nici chiar in conditiile celei mai depline libertati agitatoriee n-am
obtine rezultate (satisfacatoare n.n.)". Raportul arata ca in acete dis-
tricte nu s-au depus straduinte sa se faca agitatie . . .mai cu seam&
acolo unde maghiarii *i romanii locuiesc deavalma i chiar dacil n-am
reu*it s ci*tigam partea romaneasca a populatiei recuno*tea rapor-
tul pentru ideile noastre, am obtinut legaturi in multe locuri"8. Una
din cauze, apreciaza documentul, era reprimarea singeroasa a rascoalei de
la Ale*d, care a semanat team i ii tine deoparte de mi*care pe multi
frati romani ai no*tri eapabii sa gindeasca". In ceea ce prive*te activita-
tea nationala romaneasca din aceste districte, raportul organizatiei socia-
liste constata in mod semnificativ faptul Ca conducatorii de nationali-
tate de aici ne primesc straduintele nu cu vreo du*manie ci, dimpotriva,
mai curind cu simpatie". Raportul facea de asemenea precizarea ea in Bihor,
alaturi de organul socialist local, erau raspindite i organele centrale de
presa ale partidului, intre care *i Adevarur8. Spiritul luptei comune era
madar prezent in rindurile maselor muncitore*ti, romanii primind adesea
sprijin din partea tovara*ilor lor maghiari, germani sau de alte nationali-
tap gi eontribuind, la rindul lor, la intensificarea mi*carii muncitore*ti
*i socialiste.
Difuzarea gazetei Adevarul" ca organ de partid era mentionata
ea o sarcina importanta, generala *i la conferinta organizatiei P.S.D.U.
din comitatul Cara*-Severin10. Rezolutia acesteia In problema cotizatiilor
de partid repartiza 10% din Ku/110e incasate pentru Comitetul nationali-
tatilor. In comitetul de conducere au fost ale*i *i sociali*tii romani Stefan
Miheli, Drago* Gligor, *tefan Palinca* sa.".
Raportul Comitetului de partid al partilor transilvanene prezentat
conferintei de la Cluj din decembrie 1906, Rata ca nu cuprinde tinuturile
7 Documente din Istoria mIcárll muncitoresti din RomAnia, 1900-1909. Edit.. politica,
Bucuresti, 1975, p. 307 (Documentul In intregime la p. 306-313, tradus din limba maghiark In
original la arhiva I.S.I.S.P).
Idem, p. 315-316.
9 Ibidem, p. 318.
10 Adevarul" (Glasul poporului"), 1906, IV, nr. 12, din 17 iunie.
11 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
7 SECTIA ROMANA A P.S.D. DIN UNGARIA (1996-1918) (1) 217
Hunedoarei si Vali Jiului. Avind in vedere a sint locuite in mare parte

de muncitori romani, de aceste teritorii se ocupa tovarasii din Lugojc
care redacteaza gazeta de partid romaneascat Adevarulm2. Raportul
evoca memoria militantilor care incetaserá din viata in ultimul timp, intro
care Petre Dan din Cluj si Simion Grama din Reghin, subliniind meritele
kr: Avind limba materna romana, tovarasul nostru Grama a adus ser-
vicii s't in privinta organizarii muncitorilor romani"13.
Proiectat initial la Sibiu, cel de-al 11-lea congres al socialiptilor ro-
mtini transilvdnenti§i-a desfasurat lucrarile la Timisoara in zilele de 24-25
decembrie 190616-7 ianuarie 1907, cu participarea a 58 de delegati. Ra-
portul prezentat de G. Auerbach sublinia intre allele c'a' Adevarul",
stabiit la Lugoj, devenise foaie saptaminalà, organ politic (prin plata
unei cautiuni de 10 500 coroane). Congresul a salutat participarea lui I.C.
Frimu, in numele proletariatului din Romania ; sub pretextul ca este ceta-
lean strain, politia i-a interzis sa ia cuvintul. Numai prin interventia mai
multor delegati, Frimu a putut sa rosteasca un scurt cuvint de salut".
Delegatul conducerii centrale, de la Budapesta, a P.S.D.U., Kardos,
a pus in fata congresului, in termeni destul de ascutiti, ea o sarcina a mun-
citorilor romani, lupta impotriva nationalistilor romani, ocolind pro-
blemele specifice care decurgeau din dubla asuprire, seciala si nationala,
a poporului roman, a proletariatului si taranimiiromane din Transilvania".
Principalele probleme dezbatute la Congres s-au referit si de asta data la
votul universal, presa de partid, cotizatii (stabilite la 4 fileri pe sapta-
mina). Congresul a ales noul comitet conduator al sectiunii romeine",
format din : Sava S. Demian (Arad), Traian Novae (Timisoara), Petru
Marincu (Berini), Ioan Lupu (Resita) si Gustav Auerbach (Lugoj). Urma-
torul congres a fost stabiit a se tine la Arad. Atrage atentia faptul ca acum
apare pentru prima oara intr-un document oficial al miscarii, denumirea
de sectiune romana" pentru organizatia de partid social-democrata a
muncitorilor romani din Transilvania.
Congresul a primit mesaje din partea Comisiei generale a sindicatelor
din Romania, Partidului Social-democrat din Bucovina, din partea unor
muncitori socialisti din Blaj, Dej s.a.16. in cuvintul de inchidere a lucrari-
lor congresului, G. Auerbach releva importanta hotaririlor adoptate si
tinea in mod deosebit sa se adreseze lui I.C. Frimu : Tie tovarase din
Romania, iti zicem : du-te si spune fratilor de peste Carpati ce ai patit si ce
ai auzit aici. Spune fratilor din Romania cif, Ungaria nu este mult laudata
Vara' a libertatilor, ci este tara sugrumarii si a apasarii. Spune continua
vorbitorul fratilor el stam inaintea luptei crincene pentru introducerea
votului universal, care va planta aceasta lupta, fg in Romania, spune
tovaraOlor ca simtim cu voi. Sa traiasca social-democratia revolutionara
internationala !"17. Sub impresia profunda a celor auzite si traite la
congresul socialistilor romani de la Timisoara, I.C. Frimu a publicat
12 Kolozsvkl Munkás", 1906, IV, nr. 12, 15 dec.

13 Ibidem.
16 Adevkul" (Glasul poporului"), 1907, V. nr. 2, 13 ianualle.
28 Ibidem. Vezi si Docurnente..., p. 933, nota 77.
26 Adeviirul" (Glasul poporului"), V. nr. 2, 31 clecembrie 1906113 tanuarle 1907.
11 Ibidem, Intruniri organizate fn perioada imedtat urrnittoare congresulul (Ia Socodor,
CovAsint s.a.) v. nr. 4, 14/17 lanuarie.
www.dacoromanica.ro
218 ALEXANDRU PORTEANU
imediat dupa revenirea sa la Bucuresti, un amplu artieol in Romania

Muncitoare" dedicat congresului, evocind cuvintarea lui Tr. Novae care
amp de un ceas, intr-o logicá strinsA, puternica, energic i inflacarata,
a aratat teat& putreziciunea, toate nemerniciile, toate crimele faptuite de
clasa conducatoare"18.
Un izvor memorialistic recent descoperit contribuie la reconstituima
atmosferei anilor 1905 1906, a locului elementelor socialiste si muncitori-
mii romane transilvanene In cadrul miscarii muncitoresti a epocii. Este
vorba despre memoriile medicului socialist dr. .AratO Emil, intitulate
Amintiri din istoria m4thrii muncitoresti din _Lapp. Autorul memoriilor s-a
nascut In anu11885, a fost militant al P.S.D.U., apoi al Partidului Comunist
Ungar, atit In ilegalitate cit si dup eliberare. Dupa anul 1906, dr. Arabi a,
activat la Budapesta, apoi in alte functii, pastrind vie amintirea activitatii
sale lugojene. Memoriile amintite reflecta nu numai atmosfera epocii
ci i citeva aspecte importante ale activitatii socialistilor lugojeni, schitind
citeva portrete izbutite ale acestora. La o populatie de circa 16 000 oameni,
Lugojul avea, potrivit acestei marturii, aproximativ 800 de membri
ai P.S.D. Problema principala reflectata in memoriul mentionat este cea Sr
campaniei electorale din 1905, dinaintea congresului de intemeiere a Sectiei
romane a P.S.D.U., la care socialistii romani au participat desigur in mod
activ. Autorul mentioneaza propunerea de cartel electoral facuta socialis-
tilor de conducerea local& a P.N.R. i dezbaterile generate de aceasta.
Dr. Arató afirma in memoriile sale, in mod deschis, c. atit dinsul cit si
alti tineri militanti socialisti lugojeni (I. Oradean), nu aveau incredere in
oportunitatea ofertei, motivindu-si pozitia prin principiul luptei de claA si
prin grija de a nu dezorienta printr-un asemenea pact pe simpatizantii
romani mai putin avizati, iar nicidecum din alte motive. Din cauza sistemu-
lui electoral restrictiv i total anacronic, care apara interesele claselor
dominante, numarul alegatorilor socialisti din Lugoj era foarte restrins.
Evocind cu onestitate ttecutul, autorul arata ea liderii P.N.R. au promis
ea' in caz de reusita vor rezerva lui $t. Miheli un loc in consiliul orasenesc si
in eel comitatens. Rezultatul alegerilor a fost nefavorabil pentru alianta
dintre P.N.R. si socialiti, atit din eauza votului cenzitar, cit si din aceea a
binecunoscutelor abuzuri electorale, care au caracterizat intreaga istorie
politica, a Ungariei In timpul dualismului. Dealtfel, se poate adauga ca
insusi P.N.R.-ul se afla la un inceput de drum, Inca lipsit de experienta
marilor btälii electorale, caci abia la conferinta de la Sibiu, din ianuarie
1905 se adoptase programul noului activism". In lunile urmatoare s-au
intensificat intrunirile socialistilor lugojeni, la care participau un numar
crescind de romani, ceea ce reprezenta terenul si indiciul favorabil al
trecerii la actiuni organizatorice distincte pentru acestia. Conducerea
centrala trimetea oratori la aceste intruniri, cheltuielile de drum fiind
suportate de organizatiile locale ; era vorba numai de drumul de venire,
caci de obicei, cel de inapoiere se facea eu concursul politiei. Aceasta -a
devenit o practica atit de obisnuita, incit nici nu ne mai ingrijeam de
biletul de intoarcere", precizeaza dr. Arató. Organizatia de partid din
" Romania Muncitoare", 1906, II, seria a II-a, nr. 44, 31 decembrie.
" Arhiva Institutulul de istorie a Partidului Muncitorese Socialist Ungar. Documentui a
fost cercetat prin bunavolnla colegului dr. Kende Janos.
www.dacoromanica.ro
9 SECTIA TIOMANA A P.S.D. DIN IJNGARIA (1906-1918) (I) 219
Lugoj nu avea deeit putini bani la dispozitie, iar acestia erau necesari
pentru plata chiriei, a secretarului, a petrolului din lampa. Curatenia
eelelalte treburi le faceam noi insine"20. A fost intensificata difuzarea
71 AdevIrului" i activitatea general/ de propaganda, agitatie si organizare
a maselor. In organizatie s-au inteles diferite nationalitati. Colaborarea
intre noi a fost bung... In conducerea organizatiei de partid din Lugoj
limba oficiala era cea germana Romani n-au fost in conducere (e vorba de
organizatia P.S.D.U. n.n.). Noi de multe ori am pus problema cä ar fi
cazul sa inlaturam aceasta lipsa, dar nu am reusit" subliniaza dr. AratO
in rnemoriile sale. Dintre militantii socialisti romani, autorul acestor
memorii are cuvinte deosebit de calduroase pentru Stefan Miheli, a carui
tinuta imita pe Tolstoi si care, cu o minte foarte agera, vorbea bine limba
maghiara, romana, i germana, tinind discursuri admirabile in toate cele
trei limbi. Vorbea frumos, curgator si avea mare rasunet la ascultatori".
Traian Novae, reprezentantul sectiei române in Secretariatul P.S.D.U. pen-
tru sudul Ungariei, care flInCtiOna la Timisoara, este de asemenea in mod
pozitiv evocat. Dar cea mai interesanta figura a acestor pagini famine
aceea a lui Pompei Bujor (Pompejuz Géza), un agitator roman excelent,
a1 carui nume a dori sa fie eternizat. Era invatator diplomat, slab, inalt,
vorbea la fel de bine romaneste, ungureste, nemteste. La fiecare tirg de
taxa i saptaminal se afla acolo si improviza cite o adunare populara.
Cu cuvinte simple arata ce este socialismul. Era mereu urmarit de politic".
Datorita acestor merite, dr. Arató afirma despre Pompei Bujor : pot
declara ca in timpul acela el a fost agitatorul nostru cel mai bun, care a
reusit sa aduca mai multi oameni aproape de partid"21.
Ziva de 1 Mai a fost sarbatorita in anul 1907 prin mari adunari popu-
lar e, cu niii de participanti, la care socialistii romani au luat cuvintul anali-
zind situatia politica si sarcinile ce decurgeau din aceasta (de exemplu,
intrunirile de la Lugoj, Arad s.a.)22.
Dezvoltai ea continua a activitatii Sectiei romane aduce cu sine,
ca un corolar firesc, stringerea tot mai puternica a legaturilor cu miscarea
muncitoreasca din Romania. Than Cretu, unul din miitantii soeialisti
transilvaneni de frunte, trimetea in octombrie 1907 o important/ scrisoare
catre un grup de socialisti din Bucuresti, in care infatisa pe larg aspecte
din activitatea socialistilor romani din Transilvania. E vorba de o aerie de
intruniri organizate de acestia, dar mai ales de intensificarea propagandei
socialiste cu ajutorul materialelor editate in Romania i trimise pe diferite
cai Sectiei romane din Transilvania, Astfel, Cercul de editura socialista"
era in corespondenta cu t. Miheli din Lugoj. Publicatii socialiste ca
Romania Muncitoare" sau Viitorul social" erau solicitate in mod
expres de socialistii romani transilvaneni. Progresele activitatii lor se
faceau tot mai resimtite. loan Cretu mentioneaza ca a vorbit de mai
multe ori la intrunirile de la Brasov, prilejuite de greva zidarilor (impreuna
cu Tosif Ciser), de la Timisoara unde se tineau de doua ori pe saptamina
" Ibidem, p. 4-7, 8.

" Ibidem, p. 9.
" AdevArul" (Glasul poporului"), 1907, nr. 18-19, din 22-29 aprille/5-12 mai.
www.dacoromanica.ro
220 ALEXANDRU PORTEANTJ 10
rdinte ale muncitorilor romani la care ace*tia invatau cintece socialiste

de la Sibiu cu prilejul zilei de 1 Mai, de la Budapesta i Oradea. Am
venit la Oradea Mare impreuna cu tovarawl dr. Rozvan, care a fost i la
Stuttgart la congres, imi pare ca, tovara*ul Constantinescu a facut cuno*-
tinta cu el acolo. Avearn planul ca in Oradea sd facem centrul miscarii
románegi (subl. ns. A.P.), dar cum in acel ora* sint foarte putini romani
(muncitori u.n.), prin urmare lipseau oamenii aceia eu care trebuia
faci mirarea, am venit la Arad, ca aici in ora*, sint peste 14 000 de oameni
si aici urmeaza ca la cr5,ciun sa se tie al treilea congres socialist roman.
Acum pe duminica preciza Than Cretu in scrisoarea sa catre sociaIitii
din Romania formam sectiunea româneasca de partid i aici i aranjam
un cor cu cintece socialiste impreuna cu 0tabloul muncii* 9i toate acestea
pentru pregatirea congresu1ui"23. Scrisoarea anunta din timp cii la congres
va fi invitata i Uniunea socialista. din Romania, iar tovarapl Grigorovici
(fruntmul socialist bucovinean n.n) sintem siguri ca vine". loan Cretu
mentiona cii impreuna cu el, la Arad, se aflau, in afara lui S.Demian din
Arad, un tovara* bun cu numele de Nue Gheorghe, venit cu noi din
Oradea", iar din Sibiu vin Incii doi inei", impreuna cu dr. Rozvan, in
vederea pregatirilor pentru congres. Gazeta AdevIrul" urmeaza sii
apari ca organ politic saptaminal in Arad, nu in Budapesta ; pe cit se
vede un cimp de activitate avem cu totii" aprecia autorul acestei
scrisori 24.
Mari manifestatii pentru votul universal au avut loc la 10 octombrie
1907 in majoritatea orarlor transilvinene. La Arad insemnatatea zilei a
vrut sii o explice in limba romana tovarawl Cretu. Prefectul de politie
ins& nu i-a dat voie sii vorbeasca. Atunci tovarapl Szilágyi Kis, unul din
prerdintii adunarii, a anuntat cii duminica se va tine tot in interesul
clreptului de vot universal o adunare populara romana". La Sibiu a vorbit
in limba romina socialistul Galdean, la Timisoara Sava Demian, la Oradea
primul raportor a fost tefan Miheli, cuvintari socialiste romane*ti rostin-
du-se i la intrunirile de la Caransebe*, Brasov s.a.25.
Raportul pe anul 1907 al conducerii organizatiei social-democrate
din partile transilvinene", prezentat la conferinta din 12/15-13/26 decem-
brie de la Cluj, mentiona ca in cursul acelui an, in localitatile Transilvaniei
(rasa, Banat, Cripna, Maramure*), avusesera loc circa 70 mitinguri, a au
fost difuzate in afara organelor presei de partid zeci de manifeste *i
sute de afir, in zeci de mii de exemplare. Existau 85 de organizatii sindicale,
care cuprindeau circa 9 000 de muncitori organizati. Mirarea grevista a
luat o deosebita amploare 26. Anu11907 poate fi considerat *i in Transilvania
Ca un an de virf al avintului revolutionar din perioada 1905-1907. Ra-
portul amiutit trata intr-un paragraf distinct problema organizani muncito-
rilor de diferite nationalitati In organizatii profesionale. Am obtinut in
Transilvania asemenea progrese incit muncitorii de diferite nationalitati nu
prea cunosc deosebiri intre ei"27. Fata de intinderea i detalierea adesea
minutioasa a celorlalte capitole ale raportului, paragraful consacrat
33 Documente..., p. 622-624. Originalul se aIM la Arh. St, Buc., Fond DIrectia Politiei
41 Sigurantei generale, dosar 8511907, 1. 24-29.
24 Jbldem, p. 623.
Nepszava", 1907, XXXV, nr. 241, 11 octombrie.
" Kolozsvart Munkas", 1907, IV, nr. 12, 15 decembrie.
" Ibidem.
www.dacoromanica.ro
ti SECTIA 'ROMANA A P.S.D. DIN UNGARIA (1908-1918) (I) 221
nationalitatilor, tinind seama de ponderea acestora in mi*carea muncito-

reasca, apare insa insuficient : dar principala scadere o constituie limita-
rea organizarii muncitorimii nationalitatilor la nivelul organiza'rii pro-
fesionale. Sint de retinut totu*i progresele reale pe care le Mcea mi*carea *i
in privinta apropierii dintre nationalitati In scopul luptei comune. La
capitolul activitatilor culturale din raport, atrag atentia cele cinci prelegeri
despre dezvoltarea proprietatii, tinute de dr. Iuliu Pordea 28, intelectual
socialist roman clujean care se bucura de o deosebita apreciere in rindu-
rile miscarii (era dealtfel *i un participant activ al dezbaterilor sociologice
organizate de reteaua cercurilor radicale Galilei").
in acest cadru de avint al miscarii au avut loc la Arad lucrarile
celui de-al treilea congres al Seclieti române a P.S.D.U. (23-24 decembrie
190715 6 ianuarie 1908). Au participat 91 de delegati reprezentind 11 ora§e
§i 14 comune. Din Romania au fost prezenti la congresul de la Arad : dr.
Rakovski, Ioan Frimu, unul din intemeietorii noii mirari din Romania,
precum i tovarap Elena Carenin, profesoara, entuziasta propagatoare a
mi,carii socialiste feminine din Romania". Ordinea de zi a congresului a
euprins Fapte puncte : 1) raportul asupra miscarii ; 2) lupta pentru votul
universal ; 3) Organizatia politica *i economica cu subpunctele a)
organizatia politic, b) organizatia economical c) organele comitatense
locale, d) darea de partid ; 4) Presa miscarii ; 5) Alegerea comitetului de
conducere ; 6) Expularile din Romania *i 7) Propuneri 28. Congresul a
ales ca pre*edinte de virsta pe Teodor Oni*or din Blaj. Autoritatile au
interzis ca oaspetii din Romania sa ia cuvintul la congres, incercind MIA
succes sa, se opun i alegerii lui Oni*or. Salutul conducerii centrale a
partidului a fost rostit in limba maghiara de Eugen Rozvan din Oradea
care intre altele, a criticat ziarul national roman Tribuna" pentru supozi-
tia acestuia c, intrunirile congresulul socialist roman de la Arad ar insemna
o rnpere a sociali*tilor romani de partidul social-democratic central din
Budapesta. Alte voci de protest s-au alaturat lui Rozvan, subliniind ideea
luptei comune a muncitorilor de toate nationalitatile, infierind politica
oligarhiei maghiare i persecutiile antisocialiste din Romania 3° Raportul
asupra mi*carii a fost destul de succint i supus din aceasta cauza, unor
critici i completari din partea delegatilor (Epescu, Ossenkop, Taranu,
Mihut, Cretu, Ilie Turdo*ianu Ora*tie, Teodor Halmagean-Semlac).
Raportul arata, intre altele, faptul ea cel putin 10 000 din cei 70 000 mem-
bri ai sindicatului muncitorior agricoli sint romani, mentiona eforturile
facute In domeniul presei de partid i persecutiile la care a fost supusa
miscarea. 0 discutie vie s-a purtat intre Than Cretu, Aurel Cristea
Ioan Mihut in problema mutarii redactiei Adevarului" de la Budapesta
la Arad, congresul recomandind pregatirea conditiilor pentru mutarea
amintita. In problemele privind situatia din Romania, congresul a protes-
tat impotriva expulzarilor, care afectau in special pe muncitorii romani
originari din Transilvania *i a trimis Cuvintul sau de imbarbatare proleta-
riatului roman". Delegatii la congresul socialist roman de la Arad adinc
mi*cati saluta memoria fratilor tarani cazuti pe cimpiile Romaniei pentru
28 Ibidem.
28 Adeviirul" (Glasul poporului"), 1908, VI, nr. 1, 17 lanuarle.
" 'bittern.
www.dacoromanica.ro
222 ALEXANDRU PORTEANu 12
pamint i libertate". Congresul a reafirmat aderarea la programul si

statutele elaborate de conducerea centrala a P.S.D.U.31. Prin continutul lor,.
dezbaterile congresului al II1-lea al Sectiei romane a P.S.D.U. nu au reu*it
sá faca, progrese esentiale in aprofundarea problemei nationale, in clarif
carea sarcinilor ce decurgeau pentru mi*carea socialista din analiza celei
mai importante probleme care afecta viata intregului popor roman precum
si anacronicile structuri politice ale imperialui dualist. Comitetul general"
ales de congres Ii avea sediul la Arad *i era format din : Emanoil Epescu,
Pavel Buciumean, Laurentiu Boldur, Leon Muntean, Sava Demian,.
Silvestru Gruita *i loan Cretu. In calitate de controlori au fost ale*i
George Tereanu, loan Halmagean *i Petru Tiriteanu, iar in Comisiunea
de control de la Budapesta Aurel Cristea, Otto Ossenkop, Joan Mihut,.
George Boeriu, Virgil Coroiu. Dintre membrii Comitetului general a fost
ales Cornitetul Central Romdn al P.S.D.U., cu sediul la Arad, format din :
Sava Demian secretor, Silvestru Gruita easier i Pavel Buciumman notar..
Elementele noti care apar deci in organizarea *i titulatura Sectiei Romane
sint cele ale sediului. la Arad i denumirii organului conduedtor C.C.
Roman. Congresul a primit telegrame de salut *i felicitari din partea
muncitorilor romani din Budapesta, Uniunii socialiste, Comisiei generale *I"
cercului Romania Muncitoare, Comisiei organizatoare a sociali*tilor din
America, Ligii expulzatilor din Romania, din partea sociali*tilor din
Lugoj, Timisoara, din partea proletariatului din Bucovina 32
Seria intrunirilor socialiste romane*ti organizate in Transilvania
in anul 1908 poate fi exemplificata cu acelea de la OrAtie, din 2 februarie
(Ioan Herta, Iosif David, Toma Balanu organizatori, S. Demian
vorbitor) i Brasov din 19 aprilie, despre care presa socialista, scria :
O mare adunare romaneasca la care a luat parte intreaga muncitorime
roman/ din Brasov. Dupa cum vedem i romanii au inceput sa se de*tepte . .
Azi cauta sa se lumineze, caci vàd foarte bine ca, numai prin organizare
pot sali ajute soartei lor"64. Ioan Bobancu, Alexandru Sebelean *i Po-
povici organizatori, Emanuil Bobancu *i Koppandi oratori, au adus in
fata celor prezenti la intrunire problemele organizarii politice i econom ice,
ale votului universal, ale raspindirii Adevarului" i pregatirile pentru
sarbatorirea zilei de 1 Mai. Confuziile ideologice ce persistau in mi*care,
faceau ca vorbitorii, in intentia de mobilizare a muncitorimii, s repete
insistent ideea nu intru totul conforma realit4ii, potrivit camia burghezia
natiunii asuprite exploateaza masele in acelmi grad cu burghezia
maghiara. In etapa in care se afla dezvoltarea mi*carii socialiste române*ti
transilvanene se facea resimtita nuantarea acestei idei generale a .,ocialismu-
lui, transpunerea ei Ia realitatile societatii din Transilvania acelei epoci, in
cadrul unei conceptii proprii, de clasa, asupra problemei nationale.
Alte intruniri socialiste romane*ti sint urmate de constituirea organi-
zatiilor locale social-democrate romane. Astfel, la 17 mai 1908, in urrna
intrunirii la care a vorbit S. Demian, s-a ales comitetul de organizare din
31 Documente..., p. 654-656, 658-660.

32 Ibidem, p. 660-662.
33 Glasul poporului", 1908, II, nr. 3, 1 martie.
34 Ibidem, nr. 5, 1 mai.
www.dacoromanica.ro
13 SECTIA ROMANA A P.S.D. DIN uNGAR1A (190-1918) (1) 223
Pecica, Romana (Steva Petrisor, Iancu Tosca, Gavril Tacaciu, George

Cheyeresan, Teodor Brestiu, Nic. Apatean, Tima Tosca, Milos Tigul
George Pascu, Alex. Imbroane), iar la 24 mai, adunarea popular& din
Gaiu Arad (vorbitori Sava Demian si Emanuil lapa in limba romana
Csilag Bela in limba maghiara), s-a incheiat de asemenea prin constituirea
sectiunii romane locale a partidului social-democrat 65. 0- nou'a sectiune
romana a Partidului Social-Democrat" remarca presa socialist& ca, lua
fiinta la Sibiu in vara anului 1908. Comitetul acesteia era format din
George Baciu, Mihail Turian, Augustin Iosivas, Ioan Pop, Alexandru
Popa, Ioan Magdasiu i Than Crisan36. Se impune tot mai evident constata-
rea c pe masura dezvoltarii miscárii la nivel central sau local, cre§te
numarul militantilor, al numelor noi in organele de conducere. Cercetarea
atent i complet'a' a istoriei miscarii muncitoresti din Transilyania ofera,
numeroase elemente inedite si in aceasta directie, inca putin exploratk
a ridicarii si rolului militantilor miscarii.
in preajma intrunirii celui de-al IV-lea congres al Sectiei romane,
socialistul bucovinean George Grigorovici adresa o semnificativa scrisoare
lui Augustin S. Deacu, militant socialist din Dej, in care sublinia c simt&-
mintele de legatura de partid i neam insist& asupra mma cu putere de a v&
stringe personal miinile si a lua parte intr-un moment istoric atit de insem-
nat la dezbaterile congresului vostru". Dar intrucit mi s-ar pune si mie,
cum s-a intimplat cu tovarasul Rakovski anul trecut, piedici de a vorbi
catre tovarasii mei de idei si neam in limba noastra romana, m doboard
gindul c poate voi fi silit s aud din gura unuia din calaii oficiali ai natiunii
si clasei noastre proletare ca eu, ca roman si socialist, as fi un strMn in
mijlocul fratilor mei, tot romani si socialist si ca din cauza aceasta n-as.
avea drept s va vorbesc"47. Indemnindu-si tovarasii de peste munti la
intensificarea actiunior de organizare i mobilizare, Grigorovici mentiona
ca in Austria (din care facea parte §i Bucovina, potrivit impartirii
administrative a imperiului), votul universal era cucerit. Ideea dublei
asupriri apare destal de clar formulata in aceasta scrisoare (sinteti
robiti ca proletari si ca romani"), incepind s patrunda in presa socialist& si
in constiinta maselor.
Congresul al IV-lea al Se,ctiei románe s-a desfasurat in zilele de 27
28 decembrie 190819-10 ianuarie 1909. Autoritatile au tinut s incalce
din nou dreptul de intrunire, de asta data intr-un mod foarte gray, fiind
voiba de un congres. El fusese convocat la Arad, dar politia locala a
pretextat ca, nu are cunostinta de existenta unui partid social-democrat
roman si ca nu are nici traducator pentru a putea urmari desfasurarea
congresului. Atitudinea violenta a capitanului de politie a fost incuviintata
si de primarul orasului, ambii gindindu-se cii prin asta -vor face servicii
guyernului, care se va bucura de volniciile lor comise fata de muncito-
rimea romana a acestei nenorocite tari". Delegatii Si-au manifestat hotari-
rea de a tine neaparat congresul, protestind impotriva arbitrarului printr-o
demonstrate de stradl. Coloana delegatilor s-a indreptat spre o padure
de la marginea orasului uncle s-au tinut vorbiri infocate, aratind fara-
35 Ibidem, nr. 6, 5 iunie.

" Ibidem, nr. 7, 4 Wile.
87 Documente..., p. 809-810. (Originalul In arhiva ISISP.)
www.dacoromanica.ro
delegile comise din partea autoritltilor fatl de muncitorimea romana...

S-a amintit apoi despre evenimentele de la anul patruzeci si opt". Oamenii
politici maghiari sint aderenti ai timpurilor din evul mediu" arPita un
vorbitor. Intrunirea era urmaritI de politie (dovada, a aceasta nu ducea
lipsI de traducltori) ; participantii au revenit la Arad unde au luat hotAri-
rea de a muta sediul congresului la Timisoara si de a incepe lucr/rile
a doua zi 88. Ordinea de zi a congresului cuprindea : 1) Raportul comitetu-
lui asupra miscarii (a) secretar, b) easier, c) comitetul de supraveghere) ;
2) absolvirea comitetului ; 3) votul universal ; 4) Hotlrirea congresului
extraordinar ; 5) Presa ; 6) organizatia politic i economic/ ; 7) alegerea
comitetului ; 8) Propuneri 89. La Timisoara au fost prezenti 31 de delegati,
reprezentind 19 orase i comune, plus membrii comitetului, delegatul
eentrului i redactorul foilor socialiste românesti.
0 parte din delegati, dup/ incidentul de la Arad, s-au inapoiat in
localitltile lor, aderind anticipat la hot/ririle ee vor fi luate de congres.
Reprezentantul comitetului central al P.S.D.U., Carol Vantus, a subliniat
el muncitorimea nemaghiarl indoit trebuie 8/ lupte pentru cistigarea
drepturilor, pentruc/. e Inc i deschilinit (deosebit n.n.) persecutat/
subjugat/ intr-un mod barbar, pentru cl nu cunoaste limba rnaghiar/".
Dintre vorbitorii la congres s-au remarcat Aurel Cristea, 0. Olimpianu
<Timisoara), Silvestru Gruita (Mad), Petru Ponta (Timisoara), Augustin
S. Deacu, V. Maniu, Ioan Halmagean (Arad) Petru Marincu, Vasile Roca,
Geza Pompeius, Leon Muntean, Pavel Buciumean, Virgil Neda (Lugoj),
,tefan Cozma (Socodor). In problema presei socialiste romanesti s-a
inceput o discutie aprigl" Toti s-au exprimat ca foile noastre sA aparl
la Arad si sl se infiinteze cit mai in grab/ un secretariat". Relatarea
asupra congresului mentioneazI doar c delegatul centrului tovarlsul
Vantus a lArnurit chestia"40 dar nu precizeazI cum anume ; fapt este el
AdevArul" (Glasul poporului") a continuat s apara la Budapesta 5i cl
conducerea Sectiei române a P.S.D.U. tot acolo se afla.
Era evident el' conducerea central/ a partidului nu agrea ideea
transfer/1.H comitetului roman in Transilvania, in mijlocul maselor munci-
torimii romane. De altfel, noul organ de conducere ales de congres nici nu
mai poartà denumirea de Comitet Central Roman, ci pe aceea de Comitet
regnicolar (pe tarl n.n.), din care fAceau parte : Sava Demian, Emanuil
la/pa, Silvestru Gruita, Teodor Popovici, Than Halmlgean, Leon Mun-
tean i Aurel Cristea. In Comitetul de control au fost alesi : George Tarean,
Augustin Deacu i Vasile Maniu 41
.Accentul activiratii misearii muncitoresti transilvinene cade tot mai
mult asupra organizatiilor locale. 0 amplI relatare asupra activitEitii
cercului socialist românese de la Brasov, publicata in vara anului 1909,
arAta c/ aceast/ grupare era in1iintat5, de un an si jumltate (deci de la
inceputul anului 1908), fiind consideraa ca o parte a activit/tii partidelor
socialiste pe nationaliati (a Sectiei romane). In acest interval scurt s- au
so Adevdrul", 1909, VII, nr. 1, 16 lanuarie.

" Documente..., p. 937.
44 Adevárul", 1909, VII, nr. 1, 16 ianuarle.
41 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
15 SECT1A ROMANA A P.S.D. DIN UNGARIA (1906-1918) (I) 225
tinut peste 80 de sedinte saptaminale. Presa socialista româneasca se

bucura de o deosebita atentie la Brasov (se difuzau circa 170 exemplare
regulat ; numai la fabrica Codlea" se difuzau 20 numere). 0 biblioteca
volanta, bine inzestrata, cu brosuri procurate de la Romania Muncitoare",
era frecventata asiduu de muncitorii romani. Nivelul cultural al activitatii
acestora s-a ridicat. A fost organizata, cu mult succes o reprezentatie cultu-
rala cu drama Tesatorii" a lui Hauptmann (jucal in fata a peste 500 de
spectatori 42). Prin toate acestea, preciza relatarea avem mari sperante
in gruparea de la Brasov, care cu timpul va deveni un centru de pro-
paganda, româneasca".
Cel de-al V-lea Congres al Sectiei romdne a P.S.D.U. a fost convocat
la Brasov in zilele de 26-27 decembrie 1909/8-9 ianuarie 1910, cu o
ordine de zi similara congreselor precedente 43. Au fost reprezentate 29
comune si orase prin 42 de delegati, plus 16 delegati brasoveni, in total 58
de delegati. Numarul acesta se va parea unora mic, insa nou'a, care
cunoastem imprejurarile i greutatile prin care trece i cu care se lupta
miscarea social-democrata romana din Ungaria, apoi ne indestuleste acest
mic numar"44. Rezolutia in problema presei, adoptata de Congres, indruma
muncitorii romani din cliferite sindicate sä ceara acestora ca In locul
organelor presei sindicale, tiparite in brain, maghiara sau germana, s li se
trimita foile socialiste romanesti Adevarul" i Glasul poporului",
care publicau pentru muncitorii romani i articole sau stiri din viata
sindicala. in privinta luptei pentru votul universal apare un element nou :
inscrierea in rezolutie a grevei generale ca metoda de lupta. 0 serie de
precizari mai detaliate se faceau FOL in problemele organizatorice. Astfel, in
fiecare comitat locuit de romani urma sa fie ales un comitet comitatens
insarcinat cu organizarea sectiunior locale. Cotizatia saptaminala era de 6
fileri (dintre acestia 3 reveneau comitetului central, 2 comitetului comi-
tatens, iar unul sectiunii locale). Telegramele adresate congresului
erau semnate de sectiuni locale romane (Arad, Budapesta), de militanti
de frunte ca dr. Eugen Rozvan sau Gustav Auerbach, de alte organizatii
ale P.S.D.U. (Timisoara), de grupuri de socialisti roma/1i din Dolova,
Murani (Than Muntean), Rudaria (David iutta i sotii"), Mocerk
(tefan Negru, Iancu (1albaza, Samson Jura, Sp. Bihoi, Jura Chirila,
Ion Arbolescu, Vasile Herla, Martin Bobeica, George Sancutia, Nicolae
Negru )46 a. In Comitetul regnicolar" au fost alesi : Aurel Cristea,
Ioan Mihut, losif Ciser, Otto Ossenkopp, Ioan Vitelar, George Boieriu
i Than Flueras, iar in comisiunea de control : Spiridon S. Calu, Than
Budean, Pavel Buciumean si George Gradinar 47. Congresul a marcat un
nou pas important in dezvoltarea miscarii socialiste a muncitorilor romani
43 Ibidem, nr. 8, 15 august. In organizarea serbarli un rol deosebit a revenit socialistu-
lui George Gradinar, kir din distributia plead de teatru au Neut parte tovarillii Cristea,
Zarnoveanu, Iancu, Buta, Rusu, Neguti Stefanescu, Katolic, Decanu, Girnet, Piticar, Nistor,
Sfetea, Zavici, Damian, Petrescu, Bratfaleanu, Gal, tovaraple : Galin, Ungarth, Kachler,
Pernea, Tocescu, Butmillolu I.a.".
43 Ibidem, nr. 12, 17 decembrie.
" "Adevärul", 1910, VIII, nr. 1, 16 ianuarie.
" Ibidem, nr. 1, 16 ianuarie ; nr. 2, 18 februarle. Glasul poporului", 1910, IV, nr. 2, 1
f ebruarie.
" Adevarul", 1910, VIII, nr, 1, 16 lanuarle.
" Glasul poporului", 1910, IV, nr. 2, 1 febtuarie.
www.dacoromanica.ro
226 ALEXANDRU PORTE ANU 16
din Transilvania, organizati din punct de vedere politic in cadrul sectiei

romane a P.S.D.U.
Un amplu apel catre muncitorii si taranii români din Transilvania era
dat publicitatii de Comitetul regnicolar roman al P.S.D.U.", indata
dupa constituirea sa, chemind masele muncitoare ale natiunii romane
asuprite s hipte in cadrul miscarii socialiste pentru cucerirea votului
-universal, in vederea apropiatelor alegeri, la care socialistii romani inten-
-tionau sà candideze in citeva circumscriptii românesti. Conducatorii
miscarii socialiste românesti din Transilvania supraapreciau insä i ei
votul universal, ca si majoritatea exponentilor social-democratiei epocii.
Adresindu-se taranilor, apelul mentiona marea nedreptate a repartizarii
.sarcinilor fiscale, aratind ca. in timp ce o familie magnatil de talia Ezter-
hazy-lor, proprietara a 500 000 lanturi de pamint, platea 1-1,50 coroane
impozit pe un lant, taranul din Ardeal sau Banat platea, pentru mica lui
suprafata, cite 10-12 coroane anual. Era amintità importanta mi,care a
emigrarilor, explicata ca un elect al mizeriei maselor 45.
Aplicind hotdririle congresului de la Brasov, comitetul de conducere
al Sectiei române trece la organizarea conferintelor comitatense. Prime le
conferinte au fost convocate la Lugoj si la Orastie. Ordinea de zi era
asemanatoare cu aceea a congresului, adaugindu-se un punct specific
politica comunala si alegerea comitetelor comitatense 4°. Ziva de
1 Mai a inceput sa fie serbata prin mobilizarea mai intensa a maselor. La
Orastie care devenea un centru important, atit al miscarii nationale,
cit si al miscarii socialiste romanesti , au vorbit Aurel Cristea si loan
Herta, Iosif David, iar secretar a fost Ioan Olteanu. La miting au participat
circa 2 000 persoane, inclusiv o parte a burgheziei si intelectualitatii
romane" cum mentioneaza presa socialista maghiara centra165°. Cu acelasi
prilej a fost infiintata organizatia local romana de partid. La demonstratia
de 1 Mai de la Timisoara au lost rostite discursuri in limbile romana
(Tr. Novae), germana (Horovitz Alfred) si maghiara (dr. Roth Otto)5'.
Conferinta comitatensä de la Timisoara a socialistilor romani a reunit
60 de delegati reprezentind 14 localitati. Au vorbit Traian Novae si Pavel
Buciumean 52.
Stringerea continua a legaturilor dintre miscarea muncitoreasca
romana de pe cele doua parti ale Carpatilor este ilustrata atit prin iutruni-
rea i scrisoarea Sectiei romane din iunie 1910, de protest contra persecuta-
rii lui D. Marinescu, I.C. Frimu si Gh. Cristescu, de salutari incurajatoare
45 AdevArul", 1910, VIII, nr. 2, 18 februarfe.
69 AdevArul", 1910, VIII, nr. 4, 15 aprilie.
so Nepszava", 1910, 8 mai.
51 Ibidem. In comitetul organizatiei locale de la Orfistie au fost ales! : losif David, Ilie
Metea, Die Florea, loan JelmArean, loan Popescu, Tome Budol, Vasile Cujeran, Joan Olteanu,
loan Carasca, iar in comisia de control : Ioan Herta, Adam Olteanu, loan Buduran. Componenta
numeroasi a organului conducAtor local indicA existenfa anal numdr important de mernbri qt
simpazanji ai migarti. In vol. de Documente din istoria miscArii muncitoresti din Romfinia",
1910-1915, p. 144, unde se reproduce artIcolul din Népszava" care relateazA Intrunirea de la
Orlistie, se traduce In mod gresit denumirea ora.sului, prin aceea de Sighisoara. Confuzia vine de
la numele OrAstlei In limba maghiarA : Szásivaros (Sighisoara Se numea in tmgureste Seges-
via). Facem cuvenita Indreptare. , .
52 AdevArul", 1910, VIII, nr. 6, 19 lunie. In comitetul comitatens au fost alesi Traian
Novae, Iosif Corcan, Dimitrie Stoica, Ioan Cornean, Trifu Costa, Victor Babut, Damian Petrovici
II Pepa Vinte.
www.dacoromanica.ro
17 SECTIA ROMANA A P.S.D. DIN UNGARTA (1808-1918) M 227
pentru intreaga miscare 5 3, cit mai ales prin pozitia de principiu exprimata
in articolul Confederalia balcanied. Cu prilejul infringerii eleetorale a
romdnilor din Ungaria, publicat de Romania Muncitoare", in care se
aprecia ca in cursul luptei, statornicia masei alegatorilor intrecea sacrifi-
ciul de putere si de muncl al conducatorilor . . . Ciomagul, baioneta, teroarea
si coruptia au facut ca alaturi de romani s cada infrinta intreaga muncitorime
ungureasca". Democratia din Ungaria era reprezentata de partidele nationa-
litatilor si de partidul social democrat, iar lupta nationala nu poate fi decit
o lupta democrata". Autorul facea o reusita analiza a mecanismului dublei
asupriri, ajungind la concluzia ca, spre deosebire de elementele instarite,
muncitorul ndseut i crescut in leagdnul limbii nalionale, care nu poate
pärasi, in majoritatea cazurilor, locul nasterii sale si caruia mijloacele nu-i
permit a urma cursurile scoalei oficiale, se simte AAR strimtorat in exerci-
tiul drepturilor sale. El se vede lovit de o indoita exploatare, economica
si sociala arata articolul. Aceasta din urm 11 lipseste de mijloacele
necesare (scoala, obiceiurile, legile) cu care ar putea usura greul celor
dintii".. Autorul exagera ins atunci cind considera c cheia reusitei luptei
nationale a romanilor din Transilvania sta in succesul miscarii socialiste
maghiare i ca sprijinul Romaniei libere pentru romanii din Ungaria nu
poate da rezultate. De fapt, scopul articolului amintit era de a schita o
paralela intre situatia din Balcani i cea din Austro-Ungaria, de a atrage
atentia asupra pericolului expansionist habsburgic si a ajunge astfel la
concluzia uti1it4ii confederatiei balcanice, idee raspindita in miscarea
socialista a timpului, dar care nu corespundea conditiilor objective. Dintre
elementele demonstratiei, insa, merita a fi retinute cele referitoare la
structura politica a Austro-Ungariei. E un intreg sistern care prezideaza
actiunea de stat a Austriei, sistern caruia Ii corespunde de minune
politica de deznationalizare a statului unguresc. Ambele sisteme decurg
din tendinta spre cucerire a imperialismului. Atit este de periculoasa
actiunea imperialisrnului austriac, inch in extinderea lui nu se poate sa
nu atinga insasi libertatea de actiune a statului roman, odata cu supre-
matia ce o va capata asupra peninsulei Balcanice"TM.
Datorita raspindirii ziarului Romania Muncitoare" in rindurile
muncitorilor romani din Transilvania, articolul amintit a atras luarea
aminte cititorilor de peste munti asupra complexitatii i interactiunior
miscarii de eliberare social i nationala.
Principala problema in viata de organizatie politica a Sectiei romane
a P.S.D.U., in cursul anului 1910, a ramas aceea a a infiintarii i consolida-
rii sectiunilor locale. Comitetul regnicolar", explica intr-un articol din
Adevarul" Pentru ce am infiinlat sectiuni romdnegi ale Partidului
Social-Democrat din Ungaria?, mentionind c existau sectiuni locale la :
13rasov, Sibiu, Blaj, Alba Julia, Orastie, Pecica, Pincota, Socodor, Timi-
soara, Lugoj, Resita i Rudaria ". La stringerea legaturilor dintre muncito-
55 Romilnia muncitoare", 1910i 10 iunie.
" Ibldem, 30 mai.
" Ibldem.
56 AdevArul" 1910, VIII, nr. 7, 15 lulie. Este eronatA inclicatia autorlior volumului de
Documente..., p. 187, referltoare la sectia romfinr din Oradea, documentul care urmeadi
infatisind o attá problemA.
www.dacoromanica.ro
3 c. 838
rii roma.'ni din Romania i cei din Ungaria a contribuit i eonstituirea,

la 26 octombrie 1910 a grupului muncitorilor socialist din Romania"
la Budapesta care si-a elaborat un statut propriu de functionare 57.
Lucrdrile celui de-al VI-lea Congres al Sectieironiline a P.S.D.U. s-au
tinut la Sibiu la o data intrata In traditia miscarii, in zilele de 25-26 decem-
brie 1910 /7-8 ianuarie 1911. Darea de seam& prezentata de PaVel
Buciumean preciza ca in decursul ultimului an au fost infiintate 28 sectiuni
locale s-au tinut 6 conferinte comitatense, 105 adunäri populare din
care 35 au fost oprite de autoritati. Nu s-a reusit Inca editarea saptarainala a
Adevarului" ca foaie politic, dar numarul abonatilor a crescut cu Inca 300,
iar presa socialista romineasca era cerut i trimisa tot mai mult la sindica-
te. Se adaugau cele 150 000 exemplare de foi volante, 45 000 apeluri,
8000 de afise. Pentru toate acestea nu ne-a uitat nici procuratura"
mentiona raportul. Foaia volanta Ouvintul grofilor", editata in zeci
de mii de exemplare, a fost confiscata partial, iar lui AureI Cristea i s-a
intentat un proces de presa. Athrel Cristea a mai avut un proces de presa 58
pentru articolul Portugalia republica" publicat in Adevarul" (nr. 10,
din 16 octombrie). Raportul financiar prezentat de Ioan Vitelor arata c&
veniturile Sectiei pe anul 1910 au fost de 637 coroane si 46 fileri, cheltuie-
lile de 496 coroane si 81 fileri restul fiind de 140 coroane si 65 fileri. Punctul
referitor la organizatia politica a fost expus de Otto Ossenkop care a
propus reducerea cotizatiei de partid de la 6 la 4 fileri pe saptamina.
Dreptul de vot universal, egal, direct si secret era tratat in referatul lui
S. Demian, iar problema presei de &are Aurel Cristea, care a aratat ca
intentia de recrutare a circa 800 de abonati noi nu a reusit, apreciind
situatia presei socialiste romane transilvänene ca nesatisfacatoare, dar
exprimindu-si speranta in imbunatatirea ei. Raportul nu omitea s preci-
zeze c unele lipsuri le reveneau chiar acelor membri ai miscarii ce se tin
mai constien0 (0 care) nu si-au implinit datorinta si n-au luat in considerare
apelurile acute de noi in interesul foilor noi, iar la critica foilor ocupa
locul prim. E bung critica care e adevarat critica : sá ne implinim dato-
rinta i apoi sá criticam"59. Referatul asupra luptei contra clericalismului
si a reuniunilor meseriasilor romani din Ungaria a fost infatisat de Pavel
Buciumean. Dintre rezolutiile adoptate de congres mentionam pe cea
care preconiza intrarea in lupta a socialistilor romani transilvaneni pentru
patrunderea in administratiile comunale. In problema religiei, congresul
cerea :1) dezlipirea bisericii de stat, 2) stergerea impunerii religiei in sea,
3) secularizarea mosiilor clericale si 4) religia lasata ca chestie privata".
Demn de atentie este si faptul ca pentru alegerea noului comitet au fost
depuse doua liste de candidaturi, una a tovarasilor din Budapesta (socia-
lista romani de acolo n.n.) oficialá, iar a doua lista sectiunii din
Lugoj. Dar fiindca s-a primit propunerea asupra presei a merge la Lugoj
si dupa o scurta discutie, tovaräsii din Pesta retrag lista oficiala, astfel se
primeste lista sectiunii din Lugoj, cu urmatorii tovarasi : Sava S. Demian,
Joan Budean, Ioan Farcas, I.S. Herineanu, loan Trifan, Nicolae Petrut,
67 RomAnia Muncitoare", 1910, 28 noiembrie.

" AdevArul", 1911, nr. 1, 22 lanuarie.
" Ibidem.
www.dacoromanica.ro
19 SECTUA ROMANA A P.S.D. DIN UNGARLA. (1906-1918) (I) 229
Pompejus Geza Banatanul"60. In comitetul de control au fost alesi : Traian

Novae, Alexandru Andrei, Dumitru Minea. Se observa si de asta data
aparitia unor nume noi la nivelul conducerii, alaturi de militantii consacrati.
Congresul a fost salutat prin telegramele Federatiei romfine a muncitori-
lor romani socialist organizati din America de Nord" semnatá de
secretarul general Axente Gherman, muncitorilor romani din Berlin,
Paris (in numele lor semneaza Joan Necsa), Budapesta (George Budean),
Erie (Bela Tohati In numele sectiunii romane social-democrate din Erie,
Pa") si Hellena Montana (Nicolae Cristea in numele muncitorilor organi-
zati"). Telegrama muncitorilor romani americani era insotita de o scrisoare
pe care preciza redactia Adevarului," n-o putem da publicitatii,
pentru ca nimerim la procuror"61. Prin continutul sail politic, Congresul
al VI-lea al Sectiei romane era o noua dovada asupra cresterii amploarei si
insenanatatii miscarii muncitoresti si socialiste in rindurile romanilor din
Transilvania.
Comitetul regnicolar" ales de Congres adreseaza maselor muncitoare
romane apeluri pentru sarbatorirea zilei de 1 Mai 62, in scopul sustinerii
fondului de agitatie"63 , sau in vederea intensificarii mobilizarii maselor 64.
ASPECTS DE L'ACTIVIT DE LA SECTION ROUMAINE
DU PARTI SOCIAL-DAMOCRATE DE HONGRIE (1906 1918),1
OR GANISATION POLITI QUE DES OUVRIER S ROUMAIN S
DE TRANSYLVANIE
RESUME
La creation de la Section roumaine du Parti Social-Démocrate de
Hongrie (janvier 1906) était le résultat du propre développement du
mouvement ouvrier et socialiste roumain de Transylvanie et non point
celui de l'initiative de la direction centrale du P.S.D.H. ; elle se saurait
entre consider& non plus comme une expression du morcellement de la
lutte du proletariat, par nationalités, car en dépit de ses insuffisances,
la Section roumaine a constitué le cadre de deroulement du mouvement
des ouvriers roumains. L'orientation erronée de la direction du P.S.D.H.
dans la question nationale révélait que l'absence des sections nationales du
parti aurait nui dans une mesure beaucoup plus grande au développement
du mouvement ouvrier de Pepoque. Les rapports avec la direction centrale
du P.S.D.H., les efforts visant a assurer l'utilisation de la langue roumaine
dans le cadre du mouvement, la creation du réseau d'organisations locales
et revolution de celles-ci, les problemes débattus par les neuf congrès, les
rapports avec le mouvement ouvrier et socialiste de Roumanie, Pactivité
des nombreux militants et l'affirmation de nouveaux cadres de la Section
roumaine (de nombreux noms peu connus encore), les relations avec
le Parti National Roumain, les limites de Pactivité deploy& par la
section etc., sont analysée dans l'étude.
6° Documente..., p. 199-200.
61 Ibldem, p. 200-201.
62 AdevArul", 1911, nr. 4, 15 aprille.
63 Ibidem.
" Ibidem, nr. 10, 15 octombrIe.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
ROLUL ETERIEI IN PREGATIREA REVOLUTIEI
DE LA 1821
DE
JAMES J. FARSOLAS
(Universitatea South Carolina, S.U.A)
Mikicarea greceasca de eliberare national, care a inceput in a doua.

jumatate a secolului al XVIII-lea f}i. care a ajuns la maturitatea sa prin
izbucnirea insurectiei din 1821, a fost rezultatul a doug cauze corelate :
una, decaderea continua a Imperiului otoman iar a doua, crqterea con-
FAiintei nationale a grecilor, in special in rindul intelectualitatii grece§ti §i Iii
clasa burgheziei negustore§ti, in plina formare.
Declinul puterii Imperiului otoman a inceput la sfir§itul secolului
al XVII-lea i s-a accelerat cu rap iditate in secolele al XVIII-lea §i al XTX-lea,,
cind marile puteri europene Rusia, Austria, Anglia §i Franta
au ajuns direct angajate in peninsula Balcanica §i in problemele interne-
ale imperiului. Mai mult, razboaiele ruso-turce din secolul al XVIII-lea
inceputul secolului urmator, revolutia franceza §i in special razboaiele-
napoleoniene au contribuit foarte mult la slabirea imperiului otoman
in Balcani.
Puterea sultanilor a fost §i in continuare subminata de cre§terea
con§tiintei nationale printre nationalitatile supuse din imperiu. Dintre
popoarele balcanice grecii au preluat initiativa in aceast& directie.
Rede§teptarea nationala greaca a fost la rindul ei rezultatul rein-
vierii vietii economice in lumea greceasca. In secolul al XVIII-lea in Grecia
a avut loc o expansiune economic& care a fost stimulata de clauzele favora-
bile pe care Rusia le impusese sultanilor in diferitele tratate ruso-turce-
incheiate la sfirtlitul räzboaielor dintre cele doua puteri. Profitind de stipu-
latiile acestor tratate, negustorii greci au dezvoltat afaceri comerciale tot
mai largi in regiunea Marii Negre i in Mediterana.
.Revolutia franceza i razboaiele napoleoniene au contribuit i ele
considerabil la cre§terea economiei grece§ti, negustori greci preluind
comertul i schimburile mediteraneene i dominind porturile maritime-
ale Europei de sud, ca urmare a blocadei continentale impuse de Napoleon
Angliei.
Consecinta direct& a acestei reinvieri economice a fost crearea unui
non mediu intelectual in rindul grecilor i formarea unei noi forte politice
burghezia greceasca , care va juca un rol proeminent in lupta Of/
eliberare nationala.
,,REVISTA DE ISTORIE", Tom. 32, nr. 2, p. 231-258, 1979
www.dacoromanica.ro
232 JAMES J. FARSOLAS 2
Scopul central pe care aceast forta politic/ propunea era rlsturna-

rea dominatiei otomane, cucerirea independentei i formarea unui stat
national grec liber. Pentru realizarea acestei misiuni tinlra burghezie
greac-a a creat o organizatie secret/ Filiki Eteria. Eteria a fost intemeiatá
in orasul Odesa, in sudul Rusiei, in toamna lui 1814 de cltre trei negustori
greci : Nicholas Skoufas, Emmanuel Xanthos i Athanasios Tsakalof 1, In
acelasi an in care a fost organizatl Eteria, diplornatii europeni se reuneau
in Congresul Ce la Viena asumindu-si sarcina de a crea o noir./ ordine,
pentru a stabili pacea pe continent , dupd anii furtunosi ai revolutiei franceze
si ai rAzboaielor napoleoniene.
Congresul de la Viena, insl, ca i toate cele care i-au urmat, i-a
dezamagit pe greci, desi aceasta nu i-a impiedicat sA-si urmáreascl scopu-
rile, in speranta realizarii lor si a eliberärii Greciei.
Dcziluzionati de irdiferenta monarhiilor crestine, fondatorii Eteriei
au inteles á grecii nu aveau nimic de asteptat de la ele si el bazindu-se
=mai pe eforturile si resursele lor ii vor putea, in cele din urml, realiza
eliberarea nationalI de sub stgpinirea Imperiului otoman.
0 astfel de actiune indrizneatd, totusi, parea de neconceput in acel
moment chiar pentru cel mai optimist observator, deoarece sansele de
succes ale unei revolutii grecesti pgreau destul de indoielnice i foarte
reduse. Nici climatul politic si nici cel diplomatic din Europa nu favorizau
planurile grecilor de organizare a unor mictri revolutionare in Imperiul
otoman. De fapt, nici una dintre marile puteri nu era dispusä sa. sprijine o
revolutie care intentiona crearea unui stat national. Chiar i Rusia, con-
siderata, protectoareh supusilor crestini din Imperiul otoman, nu era prea
dispus s sprijine planurile grecilor. Imparatul Alexandra I, care la
inceputul domniei inclinase spre liberalism, se consacrase acum in intre-
gime luptei pentru p6strarea principiilor legitimiste i conservatoare,
prin intermediur sistemului Sfintei Aliante, i suprimlrii mischilor
revolutionare din Europa de dui) infringerea lui Napoleon.
Celelalte principale puteri, Anglia, Franta si Austria erau inc./ si mai
ptj inclinate sa sprijine cauza greceascA. Anglia si Franta erau interesate
1 Despre rolui i activitatea Eteriei in pregAtirea revolullei din 1821 vezi lucrArile lui
Ioannis Ffflircn, L'okimion istorikon pert tis Filikis Eterias (Eseu istoric despre Fink( Eteria),
Nauplion, 1834; idem, Dokimion istorikon pert tis Ellinikis Epanastaseos (Eseu istoric despre
revolutiile grecesti), Atena, 1859, vol. I si II; Sakellarlos G. Sakellariou, Ftikt Eteria, Odesa,
1909; Takis Ch. Kandiloros, Filiki Eteria, Atena, 1926; Emmanuel Xanthos, Aponimonevmata
peri Its Filikis Eterias (Memorii eespre Filiki Eteria), Atena, 1845; E.G. Protopsaltis, Filikt
Eteria, Atena, 1964; Tasos Vournas, Filiki Eteria, Atena, f.d. ; Andrei Otetea, Tudor Vladimi-
rescu ;i miscarea cteristd In Tarile rorn6noti, 1821-1822, Bucuresti, 1946; Rem, Tudor
Vladimirescu ;i revolufia din 1821, Bucuresti 1971; Idem, Eteria: f." xuld cincizect de ant de la
Intemeterea ei, in Studii" XVII, nr. 6 (1964), p. 1237-1252; Idem, L'Hetairie d'il y a centi
cinquante ans, In Balkan Studies", VI, nr. 2 (1965), p. 249-284; Nestor Camariano, Despre
organizarea si activitatea eteriel in Rusia inainte de rdscoala din 2821, In Studii 1 materiale de
lstoiie modernA", vol. II, Bucuresti, 1957 ; Documente privind istoria Romdniet. Rdscoala din
1821, vol. IV, Bucuresti, 1959-1962 ; G.L. Ars, Tainoe obcestvo Plat Eteria" (Organizatia
secretA Filiki Eteria), Moscova, 1965; Idem, Etertskoe dotzenie v Rostt (Miscarea eteristA In
Rusia), Moscova, 1970 ; Karl Muidelssohn-Bartholdy, Die Hetaerie, Historische Zeitschrift"
XVI (1864); James J. Farsolas, Greek-Rcmanian Relations in Historical Perspective The
Revolution of 1821 in the Rcrnanian Principalities (Relatille greco-romilne in perspectiva istoricA :
revolutia din 1821 in principatele run Ane), Ph. D. Dissseitatia University Microfilms, Ann
Arbor, Michigan, U.S.A., 1974.
www.dacoromanica.ro
3 ETERIA IN REVOLUT1A DE LA 1821 23
in mentinerea relatiilor prietene§ti cu Poarta §i evitarea unei schimbari in

situatia politica a Imperiului otoman.
Franta urmase traditional o politica' turcofila fi. dupa restaurarea
monarhiei franceze a lui Ludovic al XVIII-lea era greu de a§teptat sa
sprijine mi§carile revolutionare din Europa.
Anglia, pe de alta parte, era hotarita sa mentina status quo-ul Imperiu-
lui otoman 0 sa se opun& desmembrarii lui, care ar fi lovit in interesele sale
economiee §i militare in Mediterana §i in Orientul Apropiat.
in sfir§it, Austria nu dorea deloc A sprijine o revolutie greceasca in
timp ce ea ins50 suprima mi§cari nationale in interiorul imperiului san.
Guvernul austriac nu accepta nici mIcar sa recunoasca existenta unei
natiuni grece§ti in Imperiul otoman. Dupa cum spunea Metternich, nu
exista o natiune greack nu exista nici alte nationalitati recunoscute in
Imperiul otoman, cu exceptia turcilor"2.
De0 sultanul necredincios" nu a fost invitat la marea reuniune
cre§tina de la Viena, monarhii Europei admiteau totu§i importanta ches tiu-
nii orientale. In opinia lor, pastrarea integritatii teritoriale a imperiului
otoman era in conformitate cu sistemul balantei de forta" pe care ei o
inscrisesera in intelegerile kr.
Perspective le de succes ale unei revolutii nu erau prielnice nici
printre greci, in Grecia propriu-zisk §i nici printre cei din diaspora. in
interior, agitatia revolutionara descrescuse dupa incercari indelungate §i
fa'ra succes de a scutura stapinirea otomana, in a doua jumatate a secolu-
lui al XVIII-lea. Energicul sultan Mahmund al II-lea, in timp ce-§i consolida
propria sa putere, era decis sa zdrobeasca orice mi§care potential primej-
dioasa guvernului central al imperiului.
De asemenea, multi greci de seama, care se aflasera in capitalele
Europei in timpul anilor critici anteriori revolutiei grece§ti, considerau
§ansele de succes ale unei revolte impotriva imperiului otoman foarte
reduse §i premature. Multi dintre ei devenisera nu numai suspicio0 §i
ezitanti fata de planurile Eteriei, ci §i repro§au conducatorilor ei §i metodele
lor conspirative. Ei sustineau ca regenerarea politica a grecilor trebuia
precedata de o regenerare intelectuala. Cu alte cuvinte, educatia grecilor
trebuie sa fie, dupa parerea lor, prima necesitate, inainte ca ei sa obtina
independenta 3.
Insá secolele de stapinire otomanI, convinsesera pe multi greci,.
in special tinara burghezie comercialá, ca nu mai puteau a§tepta. Principiile
§i idealurile revolutiei franceze 0 razboaiele napoleoniene au avut o mare
influenta asupra grecilor, care incepusera treptat sa-§i indrepte privirile
spre Franta pentru eliberarea lor de sub turci. Cultura franceza, ideile
iluminismului §i rationali§tilor fusesera introduse printre greci de catre
fanarioti in secolul al XVIII-lea §i au predominat in cea rind mire parte a
secolului al XIX-lea. Limba francezI a fost mijlo3ul prin care grecii au
intrat in contact cu ideile filozof ice §i §tiintifice o3cidentale. insa nu tot i
2 Filimon, Dokimion epanastaseos, I, p. 2 ; Xanthos, op. cit., p 3.

3 In ptimul rind" scria Capodistrias nol trebule sit educilrn pe greci fi pe urma 4
cream Grecia". Filimon, Dokinsion eterlas, p. 123 ; Protopsaltis, op. cit., p. 9 13.
www.dacoromanica.ro
grecii imp6rt6§eau principiile revolutiei franceze. Existau persoane de

-vaz& care simteau o puternicä aversiune fatà de revolutia francez6,
pe care o considerau prea radicalit iar apelurile ei revolutionare le trezeau
teama, deoarece intelegeau el in eventualitatea unei revolutii §i-ar fi
putut pierde propria lor pozitie social-economic& pe care o detineau.
Totu§i, multi greci salutaserit revolutia din Franta §i actiunile lui
Napoleon. Stinga" revo1utionar6, care incepuse cu Rigas §i continua cu
Eteria, imbati§a ideile §i principiile revolutiei franceze. Programul stingii
/fradicale" tintea nu numai spre realizarea aspiratiilor nationale grece§ti ci,
deasemenea, spre eliberarea popoarelor balcanice in general, fara a exclude
din planurile lor teoretice cu privire la viitorul sistem politic §i teritorial din
Balcani pe locuitorii turci, chora ii s-ar fi permis s Ii exercite depline
tlrepturi politice in cadrul unei republici pan-balcanice.
Eteria continua astfel traditia lui Rigas §i a revolutiei franceze. In pro-
gramul sau era prodamat principiul nationalitAtii §i ideea eliberärii de
sub stApinirea otomanA. Scopul Oa principal era crearea unui stat national.
Fondatorii si concepuserA un plan care avea in vedere unirea tuturor §i a
telor mai buni §i bravi compatrioti [greci]", care vor actiona singuri spre
implinirea a ceea ce sperasefa in zadar timp de atit de multi ani din partea
bunlvointei monarhiilor cre§tine", eliberarea poporului lor de dominatia
cotomanl 4.
Este interesant de observat aici c& scopul ca §i compozitia national&
a Eteriei in stadiul ei formativ se limita exclusiv la greci. Cuvintul singuri
indica faptul c& participarea stráinilor era exclusa,. Societatea apela numai
la greci §i, astfel, ea intea, mai intii §i inainte de toate, la emauciparea
propriei ei tali. Mai tirziu totu§i, programul ca i scopul §i compozitia sa
s-au modificat sensibil, iar societatea a cap&tat in peninsula balcania un
rol cosmopolit, extinzinduli activitatile dincolo de limitele comunitltii
grece§ti §i incercind s realizeze uniunea tuturor fortelor revolutionare
ale cre§tinilor din Turcia europeaná pentru triumful pacii asupra semi-
lunii" §i izgonirea turcilor din sud-estul Europei print r-o revoltà general& a
-tuturor popoarelor balcanice 5.
Eteria era organizat/ potrivit structurii societatilor secrete de la
inceputul secolului al XIX-lea §i sem&na modelului societätilor carbonare
§i masonice. In timp ce a adoptat multe reguli §i norme de la franernasoni,
ea nu era, in niei un fel, o sectie a societátiilor masonice, in ciuda faptului cil
multi eteri§ti, inclusiv Xantos, unul dintre fondatorii säi, ca §i fratii
Ipsilanti, erau francmasoni. Eteria a imprumutat de la aceste asociatii
secrete numai acele reguli §i principii care puteau fi aplicate realit6tii
grece§ti 6.
Initierea in Eteria era insotit& de un jurAmint solemn, menit sit
asigure loialitatea §i devotamentul initiatului ea §i pastrarea secretului
organizatiei. Indatoririle de baza, ale unui nou membru erau acelea de a fi
tredincios Greciei, de a fi un patriot zelos, un om bun §i virtuos ; de a nu
apartine nici unei alte organizatii secrete ; de a se fi angajat, prin juramintul
clepus, sa-§i dedice viata §i averea eliberarii Orli sale. Noii membrii nu
Xanthos, op. cll., p. 3.

G.G. Gervinus, Insurrection et riglnirailon de la Grece, Paris, 1863, vol. I, p. 147.
Filimon, op. cit., p. 142.
www.dacoromanica.ro
5 ETERIA IN REVOLUTIA DE LA 1821 235.
tiau aproape nimic despre natura i scopul societatii secrete. Nu mai.

membrior de grade mai inalte li se spuneau adevaratul scop i planul de
organizare. Daea, cu greu, careva dintre membrii si avea vreo idee mai
clara despre ceea ce se planuia, aceasta contribuia pur si simplu la raspindi-
rea credintei ca societatea era o conspiratie gigantica, mult mai puternica.
de fapt decit era ea in realitate. Unui nou membru i se cerea sa contribuie la
fondul societatii potrivit resurselor sale financiare i rangului pe care-I
primise in momentul iuiierii. Eteria a folosit, ca si francmasonii, diferite-
simboluri, nume, cuvinte §i alte mijloace de comunicare, care se deosebeau
de la un rang la altul 7.
Eteria a folosit de asemenea initial mai multe ranguri ierarhice. eel
mai inalt grad includea o mina de greci de seama care detineau diferite-
poziii cheie in Hypertate Arché sau Autoritatea Suprema. Aceasta ,,in-
vizibiin Arche" aparea ca un grup care includea mai multe nume ilustre,.
intre alii pe imparatul rus Alexandru I, contele Ioannis Capodistrias,.
domnul rii Românesti Ion Caragea i altii, desi in realitate aceste per-
soane nu aveau nimic de a face cu societatea secreta 8.
La inceput, Arche §i-a stabiit sediul la Moscova, insa mai tirziu gi-a
transferat locul la Odesa, in sudul Rusiei. De acolo ei mentineau legaturi
cu diferite orase din Rusia, din principatele românesti si din provinciile
Imperiului otoman prin utilizarea agentilor itineranti, numiti apostoli,
care calatoreau peste tot locul pentru a recruta noi membri. In timpul
primilor doi ani (1814 1816) mai putin de zece greci au fost initiati in Eteria.
Totusi, in ciuda numanilui mic de adepti devotati, societatea a fost
de la inceput amenintata de membrii propriului sau organ central, care au
dezvaluit secretele organizatiei guvernului rus. Nicholas Galatis, tinar ii
entuziast membru conducator al Arche-ului, s-a dus la Petersburg in
decembrie 1816 i i-a spus lui Capodistria ca, era agent al unei societati
secrete al carui scop era eliberarea Orli lor de sub dominatia otomana. El
i-a cerut daca ar fi dispus s preia conducerea societatii.
Capodistria a fost evident turburat si si-a exprimat surprinderea gi
indignaiea la auzul unei astfel de nesabuinte i primejdioase actiuni.
El 1-a sfatuit pe Galatis sa-i informeze pe leaderi sa abandoneze planur ile lor
conspirative. In acelasi timp, el a comunicat vestea primejdioasei afaceri'''
tarului, si i-a cerut sa aranjeze libera iesire din Rusia a tinarului si a
colaboratorilor sad 9.
Imparatul Alexandru s-a aflat el insusi intr-o dilem. Desi respingea
urzelile lor revolutionare, el arata totusi simpatie grecilor. El era dornic,.
dupa cum spunea, s contribuie la ameliorarea starii grecilor, dar pe baza
tratatelor existente si a acordurilor cu sultanul. El 1-a sfatuit adesea pc-
7 Ibidem, p. 142 ff.., 170-174 ; Filimon, Doklmion epanastaseos, I, p, 137-138 ;
Protopsaltis, op. cit., p. 247-248 ; Athanasios Xodllos, I eteria ton filikon kai ta prota symvanta,
ton 1821 (Etetia amicilor sl cele dintil intImplArl din 1821), Atena, 1964, p. 103-105, 107-110
Rdscoala din 1821, vol. IV, p. 32-46. 0 traducere a juramtntului eterIstilor in limba englezA a
lost publicatA in John L. Comstock, History or the Greek Revolution, Hartford. Conn., 1853,.
p. 143, nota.
8 Filimon, op. cit., p. 144-177 ; Thomas Gordon, History of the Greek Revolution, Londra,
1832, vol. I. p. 42-44.
9 Xanthos, op, cit., p. 6 ; Filimon, op. cit., p. 181-184.; Idem, Dokimion epanastaseos, I ,.
p. Ioannls Capodistrias, Aperçu de ma carriere.publique depuis 1793 jusqu'a 1802, in Sbornik
russkovo istoriceskovo obcestva", III (1866), p. 215-220. . .
www.dacoromanica.ro
Capodistria si re Alexandru Ipsilantis, aghiotantul slu, sA arate prudentA

§i rAbdare ori de cite ori ciii indemnau s'a porneascA räzboi contra Portii.
Lumea are nevoie de pace" i-a spus el lui Capodistrias. Noi o putem,
realiza doar prin unirea tuturor guvernelor europene". El 1-a reasigurat,
desi In termeni care erau mai curind evazivi i descurajatori, cA era dispus
oil sprijine cauza greceascA InsA excluzind o interventie ruseascA in aface-
rile interne ale Imperiului otoman 1°. 0 asemenea atitudine corespundea
politicii duplicitare a lui Alexandru I. Oscilind intre teamA de revolutie
sentimentele sale progrecesti, el a permis lui Galatis sa, meargl in Moldova
Nsi 1-a asigurat de protectia rusA.
Deziluzia pe care au incercat-o Eteristii dupl refuzul lui Alexandru I
si al lui Capodistrias de a le sprijini planurile le-a redus entuziasmul dar
nu i-a Impiedicat sA-si extindA activitatea ping In provinciile indepArtate
ale imperiului otoman. Nicholas Skoufas, liderul Eteriei i o minte politicA
ascutitA considera posibil a organiza si duce la bun sfirsit o insurectie
generalA in Balcani in cooperare cu sirbii i bulgarii. in 1817 conducAtorii
Eteriei au intrat in contact cu Karagheorghe, faimosul veteran al
revolutiei sirbesti din 1804 si cu Hadjimichalis Delianis si Demetrios
Vatikiotis 11.
Eteristul George Olimpiotul, dregator in garda domneasca uin Bucu-
resti si participant la revolta sirbeascA, a discutat planul revolutionar en
Karagheorghe i 1-a sfAtuit pe acesta sA meargA in Serbia si sA, ia puterea
principelui Obrenovici. Grecii, pe de altA parte, trebuiau sA, se revolte
Karagheorghe "Irma sA dea sprijin revolutionarilor greci. In cele din urmA,
conduatorul sirb a depus jurAmintul Eteriei i s-a angajat sA fie credin-
cios i s colaboreze cu grecii impotriva dusmanului lor comun 12. In iunie
1817 Karagheorghe a trecut pe teritoriul Serbiei ins6 n-a scApat atentiei
auto ritAtilor. Pasa de Belgrad a fost informat i i-a cerut printului Obrenovici
sA-1 aresteze pe bAtrinul luptAtor. Obrenovici, dornic s scape de adversarul
säu a aranjat astfel lucrurile incit oamenii sgi 1-au asasinat miseleste
pe Karagheorghe 13.
Moartea lui Karagheorghe a fost o grea loviturA pentru interesele
Serbiei i pentru cauza greceascA. Pentru Serbia, deoarece el a reprezentat
intotdeauna o permanentá amenintare pentru turci ; i pentru Grecia
deoarece el ar fi putut da un considerabil ajutor in lupta imediatl impo-
triva Portii 14. Eteristii 1-au abordat atunci pe printul Obrenovici si au
Capodistrias, op. cit., p. 238.

Pentru participarea btilgarilor la Eteria vezi NikolaI Todorov, La participation des
bulgares a l'insurrection hetairiste dans les principautés darublennes, in Etudes balkaniques",
1964, vol. I, p. 69-26 ; Idem, Filiki Eterita I bilgarite (Filiki Eteria l bulgarii), Sofia, 1965,
Cf. Filimon, Eteria, p. 186.
12 Filimon, Dokimion epanastascos, I, p. 7-10 ; Vournas, op. cit., p. 187 ; Grigoire Yar-
schitch, L'Europe et la risurrection de la Serbie, ed. 2-a, Paris, 1917, p. 377-379; M. Th. Laska-
ris, Elltnes kui servol /arta tous apeleftherolikous aflon agoras (Greci I sirbl In timpul luptelor
de eliberare), Atena, 1936 ; Notis Botzaris, Vision balkaniques dans la preparation de Pinsurrec-
i ion grecque (1789 1821), Geneve, 1962, p. 87-90 ; Nestor Camarlano, L'activiti de Georges
Olympios dans les princtpautIs routnaines avant la revolation de 1821, Revue des etudes sud-est
europOenres", II, to. 3-4 (1964). p. 433 ff.
Fillmon, op. cit., I, p. 7-8 ; Lascarls, op. cit., p. 69-70 ; I.P. Liprandi,Vospomfnanika
.(Meinorii), In Flusskii Arhiv" IV (1866), p. 1398 ; Gervinus, op. cit., I, p. 149-150.
1( Filimon, op. cit., I, p. 9-10.
www.dacoromanica.ro
7 ETERIA IN REVOLUTIA DE LA 1821 237
incercat sa-1 atraga intr-o noua aliantn, insa el a ezitat sa se alature unei
societati revolutionare care-i putea periclita propriul s'au viitor politic 15.-
Ca urmare a esecului de a cistiga sprijinul sirbilor, conducatorii
Eteriei au inteles a trebuiau s se adreseze direct propriului lor popor. .
Skoufas a tras concluzia ca nu era nici posibil i nici oportun pentru Arche
sa mai ranaina in Rusia, unde devenisera deja cunoscuti guvernului si a
decis s transfere sediul organizatiei in Imperial otoman, preferabil in
Grecia unde ei puteau incepe misiunea initierii. in martie 1818 Arche a
parasit Rusia si si-a stabilit statul sau major la Constantinopol, inima
imperiului 16
Transferarea principalului centru de operatiuni in capitala imperiu-
lui a reprezentat o noun perioada de crestere i extindere a activitatii
Eteriei. Mai malt, Skoufas a laxgit Arche-ul, din micul grup de oameni
intr-un larg comitet central. El a redactat o listn de doisprezece reprezen-
tanti numiti apostoli i i-a repartizat prin Grecia si Balcani 17.
Aceasta non/ inovatie organizatorica care a fost o creatie exclusiva
a perspicacitatii politice a lui Skoufas, a marcat o noua faza in selectarea
cadrelor societatii. Ea chema la abandonarea vechiului concept prin care
pozitiile cheie trebuiau detinute de persoane distinse, cu o bine asezata
baza, socialà, politica si economica si la introducerea unui nou sistem de-
plasare a oamenilor devotati, capitani, negustori, secretari i intelectuali in
posturile de comanda a organizatiei. In cele din urma s-a decis apoi sa se
mute sediul Eteriei in Peloponez, unde se planuia sa inceapa revolutia.
Insa acest ultim proiect nu a fost niciodata dus la indeplinire. In iulie 1818
Skoufas a murit pe neasteptate, dupa o lunga boala.
in primii ani de viata ai Eteriei, Skoufas a fost forta animatoare i.
adevaratul conducator al Arch e-ului. Modest dar increzator totusi, el,
poseda calitatile unui conduchtor, taria morall i curajul esentiale pen-
tru pAstrarea unitatii societatii in ciuda enormelor dificultati i dezamagiri-
lor cu care el si confratii sal au fost confruntati. De fapt, supraviewirea
Eteriei in timpul primilor ani ar fi fost difici1, daca nu imposibila, fara
perseverenta lui Skoufas, fara hotarirea i devotamentul sau !pentra
eauza societatii, pe care el a pilotat-o aproape de unul singur 18.
Ping, in 1818 Eteria a Meat putin progres, in parte fiindca'sediul saar

fusese in Rusia, departe de centrul vietii grecesti. Prin mutarea organiza-
tiei la Constantinopol si crearea comitetului central de coordonare a intre-
gii activitati a miscarii revolutionare numarul membrilor- sodetatii a
erescut cu citeva mii si influenta ei s-a intins in peninsula Balcanica 18.
17n factor important care a contribuit la dezvoltarea Eteriei a fost crearea
eforiilor, adica a comitetelor de control ale caror principale functii erau
de a administra si de a supraveghea celulele locale, pentru a intrr,duce.
19 Ibidem, p. 11, 140.
" Filimon, Dokimion eterias, p. 187-188, 190-191 ; Kandlloros, op. cit., p. 188-190.
17 Filimon, op. cit., p. 192-211 , Kandiloros, op. cit., p. 189.
19 Filimon, op. cit., p. 161, 194-196. Cf. Kandiloros, op. cit., p. 192-201.
19 NumArul precis al membrilor Eteriei nu este cunoscut, insb pe la inceputul anulul 1821,
numbrul lor a crescut la citeva mil de membri. Cf. Kandiloros, op. cit., p. 326, 336, 385
M.A. Ubicini, Letters on Turkey, Londra, 1856, voI. I, p. 92.
www.dacoromanica.ro
ordinea i disciplina in organizatie i pentru a dirija mai eficient resursele

ei financiare. Prima eforie a fost organizat6 in principatele române in
orasul Galati, iar curind au fost create eforii i la Bucuresti, Iai, apoi Ia
Constantinopol si in alte orase din imperiu 20 Mai mult, fondurile Eteriei
au crescut substantial. Aceasta s-a realizat prin crearea unei alte asociatii,
.Societatea comerciall greceasa de binefacere". Ea a fost fondatl la
Iroscova de Emanoil Xanthos ii ali eteristi ca un paravan al adeváratei
organizatii secrete. Scopul sàu, pretins, era s/ infiinteze scoli in Grecia,
el tipareasel carti, st trimitl studenti greci la universitltile din Europa
.occidentara, ins*/ paragrafe secrete ale statutului contin prevederi care
indicti faptul c principalul tel al acestei societlti era de a colecta fonduri
.care sl fie folosite pentrueliberarea patriei iubite". Folosind denumirea
de societate de binefacere" conducltorii Eteriei puteau sa. deghizeze
lisor adevaratul obiectiv pentru care erau adunati banii. Oamenii confun-
dau de obicei cele doul asociatii si adesea nu stiau de organizatia secretl 21
Dezvoltarea i extinderea Eteriei a fost in mod deosebit vizibilI in
rindul grecilor din Rusia, principatele dunárene si din diferite parti ale
imperiului otoman. in Rusia, majoritatea grecilor s-au allturat Eteriei
si au sprijinit-o material sau in alte feluri. Succesul su acolo a fost atribuit
in primul rind faptului c activitatea ei s-a desfaeurat fa'rl mune piedici
din partea autoriatilor rusesti care tolerau societatea i permiteau membri-
lor sad sl-si desflsoare liber activitatea de recrutare a unor noi membri, in
special in orasele din sudul Rusiei 22.
De asemenea Eteria a flcut pasi mari E}i in rindul grecior din principa-
tele dunarene, unde comunitatea greceascl era de departe cea mai
numeroas'a. Grecii veniserl in principate incepind din secolul al XVI-lea.
La inceputul secolului al XVIII-lea domniile Tàrii Romlnesti si ale Moldo-
vei au fost incredintate grecilor fanarioti din Constantinopol pe care
sultanul i-a numit pe tronurile celor doul principate. Bucurestii i Iasii au
devenit importante centre de cultur elenic. Greaca a devenit limba
oficiall la curtea Orli in timp ce sistemul de educatie superioarA a ajuns
aproape exclusiv sub indrumarea unor invltati greci. Academiie domnesti
de la Bucuresti si Iasi au contribuit si ele la renasterea national./ greceasc/.
Profesorii greci predau in aceste institutii de invl' t/Mint superior si le
loloseau ca tribune pentru r/spindirea sentimentelor patriotice i propaga-
rea ideii de libertate printre toti studentii, deci i printre greci. Multi
profesori, invatatori, negustori si preoti sprijineau cauza Eteriei i i se
allturaserà. Majoritatea studentilor care studiau la academiile domnesti se
00 Filimon, op. cit., p. 236-238.

Xanthos, op. cit., p. 34-35 ; 220-239 ; Kodelos, op. cil., p. 7-10 ; Vezi Filimon,
Mokimon epanastaseos, vol. I. p. 27-28, 175-177 ; Nicholas Ypsilanti, Memoires, Atena (1901),
T. 27-36.
22 Este semnificativ faptul cá Eteria nu a avut mare succes In recrutarea de noi membri
sprintre grecil care tthiau In Imperiul habsburgic. Cu toate di in Viena i alte orase tthia o mare
.comunitate greceasca, numärul membrilor Eteriei era aid aproape neglijabil. De fapt, nici unul
dintre intelectualii greci case trälau in capitals imperiului nu a stiut despre existenta Eteriei
-pInA la 1820. Aceasth situatie se datora faptului CA politia secreth austriath 11 urmArea pe toll eel
care erau considerati revolutionari 1 aresta pe aceia care se angajau in activitAti revolutionare,
pe teritoriul Imperiului habsburgic. (veal K. Koumas, Istoria ton anthropinon prazeon apo ton
arheotaton chronon eos ton ineron mas (Istoria faptelor oamenilor dela cele mai vechl timpuri
tpinA In allele noastre), vol. XII, Viena, 1832, p. 597 ; Ypsilantis, op. cit., p. 39.
www.dacoromanica.ro
inscrisesera in armata Eteriei i formau faimosul Bata lion sacru". La

inceputul lui 1821 Principatele romine an devenit centrul activitatii
eteriste 23.
La fel de important a fost faptul c agentii Eteriei care erau trimiSi in
diferitele provincii ale Imperiului otoman n-au intimpinat dificultati in
formarea de noi prozeliti pentru cauza Mr. Ei au imprastiat printre greci
zvonul a se bucurau de sprijinul Rusiei i c organizatia Mr era condusa
de catre o mare autoritate, invizibilul i misteriosul Arch6" care era lasat
sa se creada ca, nu era altul decit imparatul Alexandru I al Rusiei si minis-
trul sm de externe, Capodistrias, grec de origine, desi nici unul dintre ei nu
avea nimic de-a face cu societatea secreta 24. Insa grecii care se aláturau
Eteriei credeau a in spatele ei se afla Rusia. Convingerea Mr despreames-
tecul Rusiei in miscarea eterista a crescut i ca urmare a faptului c grecii
care serveau drept consuli rusi in diferite crap din Imperiul otoman erau
aproape toti initiati in secretele organizatiei i actionau in realitate ei
insisi ca agenti 23.
Nu era totusi nimic neobisnuit lxi presupunerea c Rusia va sprijini
cauza greceasca. Grecii priveau catre Rusia ortodoxl pentru eliberarea Mr
de sub jugul turcesc, mai ales din pricina religiei Mr comune si a legaturilor
culturale comune care se dezvoltasera in timpul ultimelor secole ale Imperiu-
lui bizantin. In realitate, strinsele rebaii religioase i culturale dintre
greci i Rusia, au continuat chiar i dup./ caderea Constantinopolului
sub turci. Mai mult, cind Rusia si-a asumat rolul de protector al supusilor
ortodocsi din Imperiul otoman ca urmare a fazboaielor pline de succes
ale Ecaterinei cea Mare impotriva armatelor turcesti in a doua jumatate
a secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX-lea, grecii si-au
indreptat atentia catre tarul rus i 1-au privit ca pe aliatul Mr natural si
eliberatorul predestinat al credintei Mr. Pentru ei, notiunile de natiune si
credinta au devenit identice i strins legate intre ele. Eteristii foloseau
aceasta credinta populara in eliberarea de catre rasa blonda" rusii
si au cistigat astfel multi sprijinitori pentru cauza lor.
insa dezvoltarea Eteriei a prezentat doul probleme cruciale : teama
de tradare i nevoia unui conducator. Cresterea enorma a numarului
membrilor i maniera libera si adesea lipsita de grija in care se recrutau
noii membri au ajuns s'a alarmeze conducerea. Exista teama ca tradarea
sau dezvaluirea planurior Eteriei catre autoritatile otomane ar putea
inevitabil avea Mc dad, nu erau luate masuri urgente pentru remedierea
situatiei 28.
" Vezi Ariadna Camariano-Cioran, Academille domnefti din Bucuresti $i Iasi. Bucuresti .
1971.
" Vezi C.M. Woodhouse, The War of Greek Independence, Londra, 1952, p. 44.
" In mai multe ocazii etertstil au intrebuintat servicille postai rusesti pentru expedierea
corespundentel lor. (Vezl in aceast4 problemii Tasos Vournas, Syntomi istoria its Ellinikis epa-
nastasios (Scurta istorie a revolutiei grecesti), Atena if.d./ p. 67 ; cf. Friedrich von Gentz,
Deplches inadites de chevalier de Gents aux hospodars de Valachie pour servir a l'histoire de la
politique europeenne (1813-1828), Paris, 1877, p. 142.
" Se pare ca un agent grec. Asimakis, a divulgat secretul Eteriel ambasadorului englez la
Constantinopol care, la rindul sau, a Instiintat despre aceasta Poarta otomanii. Vezi Pouqueville,
Histoire de la ragenaration de la Grace, Paris, 1825, vol. IL p. 400-401.
www.dacoromanica.ro
240 JAMES J. FARSOLAS 10k
Poate si mai imperativa era problema alegerii unui condueator care sa

preia comanda miscarii revolutionare i sa, inlocuiasca anonimatul in-
vizibilei Arché". Conducerea Eteriei considera prudent sa incredinteze
comanda suprema a organizatiei lor unui om cal e, in virtutea rangului
social si reputatiei publice, ar fi putut cistiga adeziunea grecilor si i-ar fi
putut conduce la libertate. Intre diferitii candiclati care posedau aceste
calitati, Capodistrias, ministrul de externe al Rusici, era considerat cel mai
potrivit pentru acest post. .Astfel, pentru a doua oara, Eteria a trimis
pe unul dintre reprezentantii sai, pe Emmanuel Xanthos, la Petersburg,
pentru a-1 intreba pe Capodistrias daca era dispus sa-si asume eonducerea
miscarii revolutionare 27 Xanthos i-a spus c avind in vedere cresterea
inrolarilor i extinderea activitatii revolutionare, o revolta impotriva
imperiului otoman era irninenta. El 1-a implorat c, daca, nu consimtea sa
conduca lupta, grecii vor ajunge victime ale discordiei interne ori ale
represiunilor turcesti.
Capodistrias a fost pus intr-o serioasa dilema. In ciuda convingerii
sale ca sosise momentul supunerii Imperiului otoman la o chirurgie radicala,
el nu era totusi dispus sa imbratiseze programul unei organizatii revolu-
tionare. El nu a pierdut nici o clipa pentru a preveni o criza imprudenta,
deoarece credea Ca, grecii nu erau gata sa dobindeasca independenta politica
nici c situatia diplomatica a Europei ar fi fost favorabila eauzei gre-
cesti. El i-a spus lui Xanthos ca el nu putea nici s accepte oferta, nici nu
dorea sa-1 amestece pe imparatul rus in conspiratiile revolutionare. 0
asemenea actiune, explica el, ar expune guvernul rus fatit de aliatii europeni
8i ar produce frictiuni intre suverani. El 1-a sfatuit pe Xanthos ca eteristii
sa renunte la planurile lor i sa astepte un moment mai prielnic. El a
adaugat totusi, in termeni mai curind aprobativi decit descurajatori, ea
daca' conducatorii stiu alte mijloace pentru atingerea telului lor, ei
le-ar putea folosi si a el le doreste ca dumnezeu sa-i ajute"23. Refuzu/
lui Capodistrias, desi fa:cut cu un ton politicos si conciiant, era o indicatie
clara ca guvernul rus nu era dispus sa sprijine revolutia greceasca.
Dupa ce Capodistrias a respins rugamintea lui Xanthos, aeesta din
urma a luat contact cu Alexandru Ipsilanti, fiul fostului domn al rf Aril
Romanesti, Constantin, si a incercat sa-1 convinga, s devina conducator.
Dupa o serie de intilniri i discutii, el a acceptat in cele din mini apelul
lui Xanthos FA, in aprilie 1820, a fost proclamat locotenent general (Genikos
Epitropos) al Eteriei 3°.
Alegerea lui Ipsilanti pentru a conduce organizatia patriotica nu
era lipsita de o anumita semnificatie. El fusese general in armata rusa si
era aghiotant al irnparatului Alaxandru I. Era tinar, entuziast i devotat
cauzei eliberarii Greciei de sub stapinirea otomana. El intrunea respectul si
sperantele grecilor pentru indrazneala i curajul cu care-i sacrifica cariera
averea si familia pentru cauza tarii sale. Grecii venerasera putini oameni
atit de mult, inaintea revolutiei de la 1821, ca pe Ipsilanti. Ei vedeau in el
omul destinat sa-i elibereze de.secolele de sub dominatia strain'a. Cu scrisul
27 Filimon, op. cit., p. 220-225, 252-253 ; Idem, Dokimion epanastaseos, I, 28-31.
28 Didem, p. 253 ; William P. Kaldis, John Capodistrkts and the Modern Greek Slate,
Madison, Wisc., 1963, p. 12-16.
29 Xanthos, op. cit., p. 16 ; Filimon, Dokimion epanastaseos, colt I, p. 30-31.
30 Filimon, op. cit., vol. I, p. 31734 ; Idem, Dokimion eterlas, p. 254, 268 si urmAtoarele
Räscoala din 1821, vol. IV, p. 332 si urmAtoarele.
www.dacoromanica.ro
11 ETER1A tN REVOLUT1A DE LA 1821 241
ci ProcIamatiie sale el inspira inimie si mintile preotilor de taxa 0 ale

diaconilor, ale kleftilor (haiducior) si notabililor, ale negustorilor,
marinarilor si capitanilor de nave. El avea norocul de invidiat de a fi
ethnegertis, primul grec care-si chema poporul la arme §i la lupta pentru
libertate.
Numirea lui Ipsilanti a fost primita cu foarte mult entuziasm
optimism de catre greci. Era foarte raspindita credinta ca el devenise
leaderul Eteriei cu consimtamintul si aprobarea imparatului Alexandru si a
lui Capodistrias. Zvonul nu era lipsit totusi de un oarecare temei. Istoricul
grec Philemon a afirmat c Ipsilanti s-a intilnit atit cu Capodistrias, cit ci
cu imparatul Alexandru si a discutat eu ei planurile lui, inainte de a se
retrage din serviciul Rusiei 31 Curind dupl numirea sa, Ipsilanti 1-a informat
pe Capodistrias despre decizia lui de a conduce Eteria, iar cel dintii nu a
facut nici o incercare de a-1 descuraja de la asumarea conducerii ei, i nici
nu 1-a impiedicat s obtina un pasaport de calatorie in strainatate pe
motivul nevoii de a urma o cura de sanatate 32 j cind Ipsilant i 1-a intrebat
pe Capodistrias daca Rusia va sprijini lupta grecilor, daca nu cu trupe
oel putin pe plan material, el i-a dat de inteles ca este suficienta prezenta
citorva mii de insurgenti in Grecia pentru ca Rusia s intervina imediat si sg,
trimita ajutor financiar, arme §i vase" 33. S-a afirmat ea imparatul rus,
de asemenea, 1-ar fi asigurat pe Ipsilanti ea daca revolta izbucneste in
Grecia, cazacii mei vor alerga in sprijinul lor"34.
Unii istorici au considerat aceste afirmatii drept pure nascociri ale
lui Nicolae Ipsilanti, fratele lui Alexandru, care a relatat aceste episoade in
memoriile sale in incercarea de a justifica actiunile fratelui su si care au
influentat in operele lor pe istoricii de mai tirziu. Este sigur c memor iile
lui Nicolae Ypsilanti sint confuze si adesea imprecise insa nirnen i nu poate
nega faptul c fratele sau, Alexandra, a incercat in mai multe ocazii sa
obtina ajutorul imparatului Rusiei 0 a ministrului Oa de externe pentru
miscarea greceasca. Mai mult chiar, trebuie subliniat ca guvernul rus a
fost la curent cu activitatea Eteriei in sudul Rusiei i ca agent ii rusi au
furnizat importante informatii autoritatilor centrale. Ipsilanti a iesit
probabil din serviciul Rusiei in ideea ca aceasta tara Ii va sprijini pe greci
odata ce o revolta impotriva Turciei ar fi izbucnit in Balcan i.
Cu toate acestea, nici tarul Alexandra i nici Capodistrias nu 1-au
incurajat pe Ipsilanti ci pe greci sa se revolte in contra Imperiului otoman.
Desi guvernul rus era banuit de a fi in spateIe miscarii grecesti, nu ex istrt
nici un motiv sa; se creada c revolutia a intrat in planurile lui Alexandra in
aceasta perioada. Nu exista nici o dovada pentru a sustine afirmatia ca
atit imparatul cit c i ministrul sail de externe i-au promis lui Ipsilanti
ajutorul rusesc, nici chiar o interventie implicita a Rusiei, in problema
greeeasca. Dacl Ipsilanti si-a fault astfel de sperante and a preluat conduce-
rea Eteriei, aceasta poate arita doar ignoranta si lipsa lui de intuitie cu
" Vezl FilImon, Dokimion eterias, p. 275-277 §i nota (a); Alexandre Soutzo, Histoire de
la rivlolution grecque, Paris, 1829, p. 32-37.
32 Capodistrlas, Apergu, p. 255-257 ; Patricia Kennedy Grhnsted, The Foreign Ministers
of Alexander I, Berkeley, Calif 1969, p. 258 f.
33 Ypsilantis, op. cit., p. 85-86 ; FIllmon, Dokimion epanasiaseos, vol. I, p. 32.
6. Soutzo, op. cit., p. 37-38 ; Filimon, op. ch., vol. II, p. 75-76; Grimsted, op. cit.,
p. 258-260.
www.dacoromanica.ro
2,42 JAMES J. FARSOLA.$ 12
privire la situatia diplornatica europeand. Capodistrias nu era numai

inapotriva aventurii lui Ipsilanti, ci era in acelasi timp constient C o
asemenea actiune nu putea trezi un raspuns favorabil din partea imparatu-
lui rus care era obligat sa se opunaoricarei revolutii. Capodistrias era deja
convins c o revolta a grecilor in acel moment nu ar fi putut reusi i ar fi
putut chiar s fie spre dezavantajul lor 35. Este semnificativ faptul et
deosebirile ideologice dintre politica conservatoare a Rusiei si aspiratiile
nationale ale revolutionarilor greci au devenit si mai evidente cind i s-a
oferit conducerea Eteriei lui Capodistrias si cind el nu numai ca a refuzat-o
ci in realitate i-a condamnat chiar activitatea intr-o serie de scrisori
adresate unora dintre grecii de vaza, indemnindu-i sa se abtina de a se
alatura societatii secrete.
Impäratul Alexandru, pe de altà parte, nu dorea o revolutie nationala
ci doar o ridicare locald care i-ar fi dat un motiv sa intervina in problemele
interne ale Imperiului otoman. Eteria, totusi, a urmarit sa incurajeze
izbucnirea unui razboi ruso-turc i actiunea sa pentru o revoltä pan-
balcanica in principatele dunarene urmarea exact acest lucru. Daca
conducatorii societatii planuiau s lanseze o revolutie prin chemarea lui
Ipsilanti in fruntea grecilor in lupta lor pentru eliberarea ei au ales sa faca.
acest lucru cunoscind bine ca, nici una din marile puteri nu-i va sprijini
pe greci, nici chiar imparatul rus, in ciuda faptului c ei lasasera lumea s.
creada c'a era aliatul Mr.
Cu toate acestea, este adevarat ca in calitatea sa de general in armata
rusa si de aghiotant al imparatului, Ipsilanti i-a facut pe multi dintre
sprijinitorii sM sa creada ca puteau conta pe ajutorul rusesc. Ca si Skoufas
succesorii sM, el ar fi apelat la iroparat si la Capodistrias pentru sprijin
moral si diplomatic in cauza greceasca. insa ar fi o greseala sa se creada ca.
autocratia ruseasca privea cu ochi buni o miscare eterista. .Acest lueru o
dovedeste faptul ca cei dintii rusi cu care grecii eteristi au intrat in contact
in 1820-1821 erau membri ai organizatiilor liberale din sudul Rusiei
care mai tirziu au fost cunoscuti sub numele de decembristi. In timpul
fazei pregatitoare a revolutiei grecesti, Ipsilanti i eteristii au stabilit
strinse relatii cu Iiberalii rusi din sud 36. Este de asemenea caracteristie
faptul Ca in timpul faimoaselor procese ale decembristilor, tinute imediat
dupa revolta lor wag, din 1825, majoritatea acuzatilor au raspuns catego-
ric si deschis anchetatorilor taristi c ei doreau sa darime iegimul tarist
fiindea era nepatriotic si fiindca tin sprijinise revolutia greceasca 37.
Pe scurt, activitatea i planurile Eteriei nu se pot interpreta ea fiind
inspirate, puse la cale i ghidate de catre imparatul Alexandru si Capodistrias.
35Grimsted, op. cit., p. 259.

86 Vezl LF. Iovva, Iuzinte dekabristt I greceskoe nattonalno-osooboditelnoe clatzhente
(Decembristli de sud i miscarea de eliberare na(lonalA rteaca), Kisinev, 1963 ; ldem, Bessarabtla
greceskoe nationalno-osvoboditelnoe daizente (Basarabia l miscarea de eliberare nallonalA greaca)
Kisinev, 1974 ; AR, Etertstskoe dtvirente, p. 245-296.
" Gb !anis Kordatos; Istorta tts neoterar Ellados (Istorla modernA a- Greciel), Atena,.
1957, vol. IL- p. 307-308.
www.dacoromanica.ro
13 ETERIA I.11 REVOLUTL4 DE LA 1821 243,
pin. contra, intregul curs al. miscarii revolutionare grecesti in faza ei

pregatitoare a fost determinat de Eterie, care a fost nu mama ci moasa
revolutiei de la 182138.
Cu numirea lui Ipsilanti in postul de locotenent general al Eteriei,

perioada de conducere colectiva" s-a incheiat i anonimatul invizibilei
Arche" a apartinut din acel moment trecutului. Mai mult, alegerea lui a
avut importante rezultate in dezvoltarea i extinderea organizatiei secrete.
Ipsilanti a reorganizat structura interna i compozitia societatii, a redus
sau a modificat diferitele ei ranguri, a schimbat procesul de initiare al
noilor membri, a controlat resursele financiare, a intarit rolul eforiilor, a
numit noi ofiteri in pozitiile de comanda si a purtat o largá corespondenta
on conducatori de seama i comandantii miitari din zona Balcanilor.
Au fost trimii emisari In intreg imperiul otoman i mii de greci din toate
clasele i grupele sociale episcopi, fanarioti, prelati, intelectuali, bancheri,
negustori, armatori, marinari, oficiali locali, capitani ai armatorilor,
capitani klefti s-au alaturat conspiratiei secrete.
Insa problema imediata care preocupa atit pe Ipsilanti cit i pe Ete-
risti a fost cea a razboiului dintre Poarta si puternicul stapin provincial Ali
Pasa, Leul din Ianina". Ali era unul dintre ultimele pasale turce care
stapineau un intins teritoriu, mergind din nordul Albaniei pina in Epir, in
nord-vestul Greciei. El era in conflict cu guvernul central de aproape
douazeci de ani. In februarie 1820 sultanul Mahmud al II-lea a hotarit sa
pun& capät insubordonarii lui Ali si i-a cerut sa se prezinte in persoana
inaintea rnarelui su stapin. Ali a sfidat insa ordinul si a fost declarat rebel.
Mahmud a trimis imediat trupe impotriva lui, pentru a zdrobi puterea
pasalei rebele. Lupta dintre fortele lui Ali si armata sultanului a continuat
necurmat in ultima parte a anului 1820 si la inceputul lui 1821.
Tocrnai rebeliunea lui Ali impotriva sultanului a fost cea care a
grabit izbuenirea revolutiei greeesti in 1821. Ipsilanti i eteristii au profi-
tat de conflictul dintre adversari i au intensificat pregatirile. Au fost
trirnisi emisari la curtea de la Janina pentru a lua contact cu grecii din
serviciul lui Au sau chiar cu pasa Insui. Eforturile lor au condus la inscrie-
rea in conspiratie a mai multor greci, intre altii a lui Asimakis Krokidas,
un negustor bogat i trimis personal al lui Ali la Constantinopol. Grecii de la
curtea lui Ali 1-au convins pe acesta ca se putea baza pe poporul grec in
lupta impotriva sultanului. El le-a raspuns cit daca grecii colaboreazá cu el
ei ar putea ajuta la prabusirea imperiului otoman. In cele din urma, Ali,
le-a promis avantaje politice i crearea unui stat autonom grec sub protec-
tia sa daca ei il vor ajuta impotriva sultanului.
In aeeste imprejurari, eteristii 1-au privit, desi cu suspiciune, drept
liatul lor natural impotriva Portii. Ei au considerat conflictul ea momentul
38 Filimon, Dokimion epanastaseos, I, p. XXXVII; Protopsaltis, op. cit., p. 14. Pentru
opinii diferite in aceastA problemfi vezi Otetea, Tudor Vladimirescu i mlscarea eteristd, p. 115 ;
Idem, Tudor Vladimirescu st revolufia din 1821, p. 10, 163-178 ; Istoria Romdniei, Bueuresti,
1964. vol. II, p. 862-867. Alexandre Despotopoulos, La Revolution grecque, Alexandre Y psilantis
et la polltique de la Russie, in Balkan Studies", VII, No. 2 (1966), P. 395-410 ; ARS, Eteriskoe
dvizenie, p. 17-19, 251-256, 293-296 ; Grimsted, op. cit., p. 226-227.
" Vezi Demetrios J. Farsolas, The Greek Revolution in the Principalities as seen by Alexan-
der Puskin, In Neo-Hellenika", II (1975), p. 101-103 si notele bibliografice ; Gordon, op.
cit., I, p. 88.
www.dacoromanica.ro
244 J AMES J. FARSOLAS 14
prielnic pentru grabirea pregatirflor si lansarea revoltei plänuite hnpotriva

Imperiului otoman. tn aceasta privinta leaderii Eteriei i-au prezentat
lui Ipsilanti trei planuri alternative de actiune. Primul, cunoscut ea pla-
nul general, prevedea inceperea revoltei in Grecia de sud (Peloponez),
uncle era planificat sa mearga Ipsilanti si s preia comanda fortelor grecesti.
Eteristul Parraivos a fost desemnat sa mearga in Epir s coordoneze
operatiile grecior cu Ali-pap. Planul mai prevedea ca era necesar ca
sirbii, muntenegrenii, albanezii, bulgarii i romanii sa fie si ei atrasi in
lupta antiotomana. S-a sugerat ca ostilit4ile s inceapa in Serbia, unde
sultanul ar fi fost fortat sit trimita trupe, in timp ce grecii s-ar fi revoltat
in Grecia i ar fi obligat astfel Poarta s lupte simultan pe douà fronturi.
In ce priveste principatele dunarene, ele urmau de asemenea s devina
parte a miscarii de eliberare din Ba1cani. Se anticipa c nucleul armatei
insurectionale din Moldova si Tara romaneasca, constind mai ales din
garda princiara condusl de capitanii Olympios si Sava ea si fortele
pandurilor, sub comanda lui Tudor Vladimirescu se vor alatura i ele
revolutiei 0.
Al doilea plan, numit constantinopolitan, prevedea capturarea flotei
otomane ancorate in portul Constantinopol de catre vasele de razboi
grecesti din insula Hydra si din Insulele lonice. Se astepta de asemenea ca
vreo cincisprezece mii de locuitori greci ai capitalei a ia i ei parte la
insurectie. Misiunea Mr era sa dea foc orasului, s ocupe instalatifle militare,
sit aresteze, eventual, chiar pe sultan. Scopul acestui indraznet plan era sa
dezorganizeze, sa paralizeze i s produca confuzie in rindurile inamicului
si astfel s grabeasca. eliberarea Greciei 41.
In sfirsit, al treilea plan, intocmit de Sava la Bucuresti, acorda o
mare importanta pregatirii militare i organizatorice a insurectiei in
diferitele regiuni ale Peninsulei Balcanice. Se stipula c era absolut necesar
ca revolta greceasca sa fie urmata, de o ridicare in Serbia si c o colaborare a
bulgarilor, muntenegrenilor, albanezilor i chiar a turcilor, care erau
nemultumiti de sultan, va spori sansele de succes ale miscarii revo-
lutionare 42.
Atit planul general cit i eel prezentat de Sava puneau mare accent
pe colaborarea sirbilor i bulgarilor, desi primii trebuiau s joace de departe
rolul eel mai important in lupta iminenta
Romanii nu au primit toata atentia in nici unul din planuri. Prin -
cipatele erau privite mai mult ca baza de aprovizionare in flancul de nord
aJ Imperiului otoman i ea un centru de concentrare a fortelor eteriste
cind ele ar fi fost gata s treaca prin teritoriul Mr. Importanta lor a crescut
totusi &are sfirsitul lui 1820 si In primele luni ale lui 1821 cind Eteria s-a
decis sa lanseze actiunea revolutionara din Moldova.
Din punct de vedere teoretic, planul general si eel prezentat de Sava
erau impresionante, destul de realiste 5 practice si totusi aplicarea lor le
facea dificile, daca nu imposibile. Cit despre planul constantinopolitan,
el era atit impracticabil cit i nerealist. Capturarea Constantinopolului
din interior si distrugerea flotei otomane din afara era o sarcinii, dificilit
si nu se putea concepe a fi duse la bun sfirsit de catre o mina de greci in
44 Filimon. op. cit., p. 47-56.
Ibidern, p. 59-68.
42 Ibidem, p. 77-81.
www.dacoromanica.ro
15 ETERIA IN REVOLUTIA DE LA 1821 245.
chiar inima imperiului. in consecintA, executarea oricArui fel de plan

militar a cerut un studiu i o analizA atentA.
Avind in vedere multimea argumentelor i opiniilor privind natura
iminenta a luptei, Ipsilanti a decis s'A reuneascA un consiiu de rAzboi pen-
tru a discuta diferitele propuneri i pentru a se ajunge la un consens asupra
viitorului curs al miscArii revolutionare. In octombrie 1820 cei mai de
seamA eteristi s-au adunat intr-un consiliu la Ismail, si au luat in discutie
dou`a chestiuni precise : 1) SA meargA sau nu Ipsilanti in Peloponez
2) Era momentul ca insurectia sA fie grAbitA sau nu'?
Asupra acestor importante probleme membrii consiiulni erau
impartiti in dou6 grupuri : radicalii i moderatii sau conservatorii. Majori-
tatea delegatilor la intilnire, constind in special din radicali, 1-au asigurat
pe Ipsilanti c populatia Greciei, mai ales cea a Peloponezului, era gata BA se
ridice la tome la cea dintii chemare. Ei 1-au indemnat s profite de ocazie
si sá inceapl fArl aminare revolta plAnuitA. imprejurArile, subliniau
radicalii, faceau imposibilA aminarea oricarei actiuni, iar revolta lui Ali
Pasa din Janina le oferea ocazia nimeria sA inceapA insurectia impotriva
Imperiului otoman. Ei insistau ca operatiile sA inceaprt in Peloponez,
unde puteau dispune de o fortA miitar i puteau ataca garnizoanele
turcesti rAspindite in diferitele o rase in care stationau 43.
Factiunea din consiliu mai moderatA si mai conservatoare insA 1-a
prevenit pe Ipsilanti c orice incercare de revoltA trebuia precedatA de
pregAtiri minutioase. Membrii ei au argumentat ct pregAtirile militare
erau in Peloponez practic inexistente, ca, cei mai influenti notabili locali si
armatori nu erau in favoarea unei rAscoale imediate dacd Rusia nu sprijinea
eauza lor ; c fortele militare erau neantrenate i prost echipate ; CA muni-
thle, annele, pulberea si alte mat eriale erau insuficiente ; ca printul sirb
Obrenovici nu era dispus s inceapA o revolta in tara Ea ; i cg, in sfirsit,
rascoala lui Ali Pasa din Ianina trebuia exploatatà cu grijä avind in vedere
faptul ca bAtrinul luptAtor putea E g so dea de yartea sultanului i sA-1
informeze despre planmile Eteriei pentru a se salva pe sine. Ei sugerau
ca cel mai potrivit lac pentru lansarca insurectiei erau principatele
romAnesti, unde Eteria putea obtine provizii si organiza o fortA militar
Mai mult, ei sustineau cA dad), ievolta ar fi izbucnit in Moldova si Tara,
Româneascg, Poarta ar fi fast obligatà sA trimita trupe la frontierele de nord
ale imperiului, in timp ce grecii, profitind de aceastA diversiune, ar fi
folosit arantajul cleat si ar fi putut incepe insurectia in Peloponez. InsA
daeA revolta incepea in Grecia, aratau ei, sultarml putea usor sa imprAstie
citeva mii de rebeli, in scurt timp, i astfel sa inabuse revolta pe uscat i pe
apa, de la inceput, in ciuda rebeliunii lui Ali pasa 44.
Ipsilanti n-avea incredere in factiunea conservatoare, care dorea
aminarea inceperii revolutiei i continuarea unor pregatiri si mai sisterna-
tice. El nu avea de asemenea incredere nici in argumentele delegatilor
radicali ce invocau uriasul avint din Peloponez dar continua s'a irnpArtà-
seasca credinO, lor ca revolta trebuia sA inceapA in Grecia. In cele din urmA
el s-a alaturat majoritrttii radicalilor din consiliul de razboi care a fost de
acord ca pregatirile trebuiau continuate cu rapiditate ; cia insurectia trebuia.
13 Midem, p. 82-84, 211-215, 220.

" Ibidem, p. 75.
www.dacoromanica.ro
246 JAMES J. FARSOLAS 1,6
inceputa intr-un interval de doua luni ; a, in sfirsit, Ipsilanti trebuia sa

mearga in Peloponez sA cheme pe greci la arme impotriva Imperiului
turcesc.
insa in cinda deciziei consiliului de la Ismail de a incepe lupta In
Grecia, Ipsilanti a schimbat pe neasteptate planul initial de a pleca in
Peloponez si, in schimb, a hotarit sa dea semnalul revoltei, in principatele
dunarene45. La 24 octombrie 1820 el a trimis eteristilor de frunte scrisori
cu noile instructiuni. in scrisori el le explica a abandonase planul de a
merge in Peloponez, a se hotarise sa, lanseze ofensiva impotriva Imperiu-
lui din principate si di, deschizindu-si cale prin teritoriul inamic, spera
sa ajunga in Tracia, Macedonia ri Grecia de sud".
in aceeasi zi el a trimis scrisori comandatilor miitari din princi-
pate, Olympios, Farmakis 11.1 Caravias informindu-i ca insurectia urma a&
inceapa din provinciile romanesti pe 14 noiembrie 1820. Lui Caravias i-a
ordonat A ocupe capitala Moldovei, Iasi, in timp ce Olympios si Farma-
kis aveau instructiuni sa organizeze lovitura de stat la Bucuresti, sa ras-
toarne administratla existenta, sa-1 aresteze pe domnul Alexandru Sutu,
care se opunea planurilor Eteriei, si sá instaleze un guvern provizoriu
compus din boieri romani. Ipsilanti a adresat o scrisoare si printului Obre-
novici, in care dezvaluia hotarirea sa de a incepe insurectia pe 14 noiem-
brie si cerindu-i sa-si inarmeze sirbii si sa-i izgoneasca pe turci din taxa.
Catre sfirsitul lunii, adauga el, fortele eteriste vor trece prin principate
si se vor uni cu trupele sale.
Ce 11 determinase pe Ipsilanti sa schimbe pe neasteptate planul
adoptat la consiliul de razboi de la Ismail I Mai multe motive 1-au indem-
nat sa procedeze astfel. Mai firth, el pretindea ca existenta Eteriei si a
planurilor ei secrete, devenise cunoscuta guvernului otoman. Assimakis,
un informator grec E;4i probabil domnul muntean Alexandru Sutu, care
fusese abordat de Eterie dar refuzase sa adere la cauza ei, furnizasera in-
formatii utile Portii despre activitatea societatii. Sultanul primise de ase-
menea FAiri despre miscarea grecilor de la ambasadorul englez pe IWO,
Poarta, lordul Strangford, care, in schimb, obtinuse informatii demne de
incredere de la Ali pasa din Ianina (a carui duplicitate i-a inselat atit
pe eteristi cit si pe sultan) despre planurile grecilor de a organiza o insu-
rectie in capitala, de a distruge flota si de a-1 captura pe sultan insusi.
Pe baza acestor informatii, Ipsilanti a decis prompt ca aranjamentul
initial trebuia abandonat. Multi ani mai tirziu el scria :
Am fost informat din surse sigure a Poarta avea cunostinta de
conspiratie si primejdia era iminenta. Am fost prin urmare obligat
sa dau semnalul revoltei prin invadarea celor doua principate, si,
atragind atentia Portii asupra acestei regiuni, sa permit astfel pro-
vinciilor grecesti sa' se pregateasca [pentru revolutie1"48.
In al doiea rind, arhiepiscopii si notabilii din Peloponez jucasera
un rol important in hotarirea lui Ipsilanti de a schimba proiectul initial.
Puternica clica de bogati proprietari impiedicasera pregatirile de revolta
" Ibidem, p. 86; Rizo Neoroulos, op. cif., p. 279.
" Ibidem, p. 232-233.
47 Ibidem, p. 233-235, 237-238.
44 Scrisoarea lui Ipsilanti altre tarul Nicolae din 2/14 lanuarie 1828, in Filimon, op. cit.,
vol. II, p. 227.
www.dacoromanica.ro
in Peloponez. Nu te grad sapleci In Peloponez", Ii scrisese eteristul Paparri-

gnpoulos lui lpsilanti, fiindca acolo lucrarile sint in totall dezordine.
Provincia Mane, in special, e in stare de alarma din cauza uciderii unni
ef local"45. Cei mai bogati dintre notabiii din Peloponez ezitau In legatura
.cu revolutia, fiindcb, ei posedau averi, putere §i situatii in Imperiul otoman.
Ei sperau sa elibereze Grecia nu printr-o insurectie armata ci cu ajutorul
puterilor europene, In special al Rusiei. Fara siguranta c intreaga mi§care
-era sprijinita de catre tar, ei nu sprijineau cu toata inima planurile Eteriei".
In al treilea rind, Ipsilanti a fost incurajat in modificarea planurilor
sale de actiune de catre prietenul sau, generalul Mihail F. Or lov, comanclan-
tul armatei ruse de pe Prut, caruia-i dezvaluise intentia sa §i 11 intrebase
daca va colabora cu grecii la trecerea armatei sale in Moldova. Se presu-
punea ca o asemenea actiune va implica indirect Rusia, §i c sultanul va
face o incursiune in principatele dunarene, astfel c razboiul dintre Rusia
§i Poarta va deveni inevitabil. In acest caz, eteri§tii trebuiau sa lupte de
partea ru§ilor iar mi§carea lor urma s capete implicit sprijinul Rusiei
prin amestecul ei direct. Insa cooperarea anticipata nu s-a materializat
niciodata. Or lov a fost denuntat guvernului rus pentru asocierea sa cu
Ipsilanti §i a fost curind dupa aceea rechemat la Petersburg51.
In cele din urma, Ipsilanti §i-a modificat planurile fiindca era sigur
a va gasi in principatele dunarene u.n teritoriu fara armata turceasca
In el ; o clasa boiereasca era aici pregatita, prin cultura sa de factura greaca
§i legaturile sale de string, rudenie cu familiile fanariote de seama, st
imbrati§eze cauza Eteriei ; o eurte cu un print greco-fanariot, impreuna
cu un grup de mari boieri, care puteau avea o mare influenta asupra roma-
nilor, determinindu-i sari ajute pe greci ca pe ni§te frati cre§tini ; un sistem
de Walla educatie faimoasele Academii domne§ti de la Iasi §i Bucure§ti
impregnat cu cei mai buni profesori ai elitei elenismului, care conside-
rau pe Daci" ca pe sprijinitorii naturali ai elenismului, iar Bucure§tii
Nona Atena" a Greciei ; o garda domneasca (mercenari cunoscuti sub
numele generic de arnauti), care numarau cam patru mii de oameni, bine
echipati, inarmati §i càlri, i sub comanda unor ofiteri eteri§ti de searaa ;
ormele §i ora§elele romfine§ti, locuite de negustori greci, proprietari de
pravalii, preoti, §i invatatori ; §i, in sfir§it, o administratie care era plina
de oameni fideli cauzei eteriste §i gata sa sprijine recrutarea de voluntari
§i colectionarea de provizii §i arme52.
Insa, din nou, in ultimul moment, insurectia fixata initial s inceapa
pe 14 noiembrie 1820 in provinciile romane§ti a trebuit aminata pentru
a doua oara §i data impinsa in primavara lui 1821.
Abandonarea proiectului initial §i decizia de a transfera cimpul de
operatii militare din Peloponez in principatele dunarene a avut repercu-
siuni considerabile asupra orientitrii ideologice a mi§carii revolutionare.
al Ibidem, vol. I, p. 86.

40 Ibidem, p. XXXV XXXV I ; Idem, Dokimion Eterias, p. 265 267.
Ibidem, vol. I, p. 87-88; Vezl de asemenea ARS, Eteristkoe doizente, p. 279-283.
82 Otetea, Tudor Vladimireseu ;I migarea eterista, p. 127-128 ; N. Iorga, Un apdrafor
al saraeilor Domini( Tudor" din Vladimir?, Bucurelti. 1921, p. 40-41.
www.dacoromanica.ro
248 JAMES J. FARSOLAS la
Factiunea radicall nu a reupt s infaptuiasca decizia consiliului de raz-

boi de la Ismail si a cedat presiunii adversarilor si. Actiunea lui Ipsilanti,.
pe de alta parte, a dat satisfactie grupului moderat si conservator care-1
indemnase s schimbe planul initial si sl lanseze insurectia in principatele
romane. Mai mult, ipsilanti, acceptase prea repede rapoartele locotenenti-
lor sai care folosisera nu numai informatii exagerate ci incercasera chiar
sa-i sugereze ca totul era gata pentru asaltul final impotriva puterni-
cului Imperiu otoman. In cele din urma, revocarea planului deja anuntat
dovedise ea revolutia nu se putea face doar prin simple ordine i dispozi-
tii ci prin pregatire atenta, planificare i organizare a fortelor revolutio-
nare.
Problemele centrale care 1-au preocupat pe Ipsilanti in lunile ce au
urmat dupa consiliul de razboi au constat din relatiile sale cu conduca-
torii sirbi i bulgari i pregatirea propriu-zisa a revolutiei in principate.
In ce priveste re1aiile eu sirbii, Eteristii Ii abordasera cu mai multe
prilejuri. In vara lui 1820 ei au intoemit un plan de colaborare in apro-
piata lupta impotriva turcilor si 1-au prezentat printului Milos Obreno-
vici. Conducatorul Orb a raspuns la initiativa aceasta fara Ina a se angaja
fata de planurile lor 3.
La sfirsitul lui octombrie in acelasi an, din nou Ipsilanti a trimis o
scrisoare lui Milos cerindu-i Sil participe la o actiune concertata intre greci
si sirbi impotriva turcilor, care se luptau de citva timp cu puternicul Ali
Pasa din Ianina. Printul sirb nu a raspuns insa niciodata i nici nu stim
daca el a primit scrisoarea. Apelul lui Ipsilanti nu a dus la nici un rezul-
tat si el a fost de aceea fortat sa-si abordeze planul de a lansa revolta
impotriva Portii catre jumatatea lunii noiembrie 1820.
Cu toate acestea eteristii au continuat negocierile cu Mio, sperind
Inca sa-1 atraga in lupta antiotomana. Avind aceasta idee in minte, Ipsi-
lanti a pregatit un tratat de alianta cu sirbii in decembrie 1820. Tratatul
a fost redactat de Ipsilanti insusi si a fost prezentat lui Milos spre ratifi-
care. El este semnat de Ipsilanti in numele Greciei si al provinciilor con-
federate si aliate", in timp ce din partea Serbiei el urma A, fie semnat de
catre Milos, de voevozii sirbi (crezii) i de Care notabili. El stipula, intre
altele, o alianta, durabila, si indivizibila" intre cele doua popoare i o acti-
une reunita in lupta impotriva Imperiului otoman, actiune prevazuta s'a
inceapa in timp de trei luni 54.
Cea mai imp ortanta clauza a aliantei era articolul IX. El consemna
Cil cele doua, parti nu vor inceta niciodata lupta cu dusmanul religiei lor
si al lumii ci numai cind independenta va fi restaurata in provinciie
confederate si aliate". Este interesant de observat aici Cil formularea
provinciile confederate si aliate" indicil telul larg al Eteriei in Balcani si
se refera desigur la viitoarea organizare a statelor balcanice pe baza unui
sistem confederat de natiuni. El sugera de asemenea c programul Eteriei
enema la emanciparea tuturor popoarelor balcanice aflate sub stapinirea
otomana si la crearea de state independente.
In scopul ratificarii tratatului de alianta de catre Milos Obreno-
vici, Ipsilanti 1-a delegat pe trimisul san _Aristides Papas sa se duca In
53 Ibidem, p. 92-93, 251-254 ; Rdscoala din 1821, vol. IV, p. 58-59.

" Ibidem, p. 99, 117-119 ; Lascarls, op. cit., p. 77-85 ; Yakschltch, op. cit., p. 420-421g
www.dacoromanica.ro
Serbia si s incerce sa obtina aprobarea printului sirb. La sfirsitul lui

iamiarie 1821 Aristides a ajuns la Bucuresti i, obtinind scrisorile de re-
comandare din partea Eteriei catre Milos si catre Tudor Vladimirescu, s-a
indreptat catre Oltenia. Vladimirescu, care intre timp chemase in Oltenia
la revolta, 1-a primit cu caldura pe agentul eterist f}i i-a pus la dispozitie
pe un trimis al sau, capitanul Dimitrie Girbea, pentru a-1 ajuta sar treaca
pe teritoriul Serbiei. Aristides a incercat s treaca unarea insa a fost
arestat de garnizoana turceasca de pe mica insula Ada-Kale, torturat si
apoi decapitat. Hirtiile sale au fost inminate pasei de Vidin care insa a
intirziat trimiterea lor la Constantinopol atit de mult incit documentele
au ajuns acolo abia dupa ce revolutia izbucnise dejam.
Incercarea de a incheia o alianta cu Serbia esuase evident si toate
eforturile ulterioare de a obtine ajutorul i cooperarea sirbilor n-au dat
nici un rezultat. Milos nu a urmat exemplul conducatorului roman Tudor
Vladimirescu de a-si chema poporul la arme impotriva turcilor. El era
precaut, destul de ezitant in a accepta apelul eteristior, din mai multe
motive. in primul rind, momentul in care Ipsilanti 11 abordase pe Milos
coincisese cu acela in care o delegatie sirba se afla la Constantinopol incer-
cind s obtina de la sultan titlul de print ereditar pentru el. Milos nu putea,
in nici un caz, sa piarda o asemenea ocazie si nici sa-si pericliteze propriul
sau viitor politic pentru cauza greceasca. Milos era probabil constient ca
planul eterist pentru o alianta militara cu tara sa era cunoscut autorita-
tilor otomane si trebuia in consecinta sa fie precaut in discutiile sale cu gre-
cii. In al doilea rind, este de conceput faptul c'a Milos era convins c rivalii
sai sirbi emigrati faceau parte din organizatia eterista, complotind impo-
triva lui. Era de aceea hotarit sa previna orice incercare de a fi rasturnat
de factiunea rivala a clanului Karagheorghevici inainte de a intra in
alianta, cu grecii. in al treilea rind, el era destul de sceptic in legatura cu
rolul Rusiei in cazul unei revolte a supusilor crestini impotriva sultanului.
El credea ca imparatul rus nu va interveni pentru ei i lupta lor va sfirsi
printr-un esec. In sfirsit, Milos a inteles ca Serbia nu-si vindecase Inca
ranile de pe urma vicisitudinilor razboiului si ale revoltelor de dupa 1804
ti ca resursele sale pentru o noua confruntare cu Imperiul otoman pareau
comparativ mai putin promitatoare56.
Eforturile Eteriei ue a cistiga ajutorul bulgarilor nu s-au materia-
lizat nici ele. Inca In 1817, grecii il insarcinasera pe hulgarul Hadjimi-
chalis Delianis cu organizarea i pregatirea bulgarilor. Din nou, in 1820,
conducatorii eforiei constantinopolitane au venit in contact cu un alt
bulgar, Stoian Teodorovici Tzalioglou si au incercat s obtina cooperarea
sa. El le-a promis totusi c dad, Milos va trimite zece mii de sirbi in Bul-
garia pentru a intari fortele revolutionare de acolo, el ar putea sa ridice
pina la zece mii de bulgari gata sa se alature revolutionarilorlgreci57.
66 Neroulos, op. cit., p. 281-282 ; Lascaris, op. cit., p. 84-85 ; Filimon, op. cit., vol. II,
p. 119-120 si vol. II, p. 90-91.
" Vezi D. Djordjevic, Revolutions nationales des peoples balkaniques 1804 1814, Belgrad,
1965, p. 41-42 ; Botzaris, op. cit., p. 140-142 ; Spyros D. Doukatos, Sheseis ellinon meta servon
kai mavrorounion kata tin elliniktn epanastasin 1823 1826 (Relatille Grecilor cu Sirbil 1 Munte-
negrenil in timpul revoluliel grece§ti ...), Thessaloniki, 1970, p. 16-19.
67 FIlimon, op. cit., vol. I. p. 313-317.
www.dacoromanica.ro
250 JAMES J.. FARSOLAS 20
Dar nici bulgarii i nici sirbii nu vor ridica annele in momentul In

care revolta va izbucni in provinciile românesti §i insurectia in Peloponez.
Incercarea lui Ipsilanti de a asigura sprijinirea br s-a prabusit si toate
eforturile sale tsi ale Eteriei de a-i cistiga pentru cauza Mr, in cele
din urma, au ()pat. Sirbii, ca §i bulgarii, vor ramine in afara miscarii revo-
lutionare din principatele dunarene ea §i din Grecia.
Pentru Ipsilanti, chestiunea vitala a ramas thtusi pregatirea revolu-
tiei in principate §i atitudinea romanilor fall de miscarea eterista. In ce
prive§te Moldova, Eteristii §i-au desfasurat aici activitatea fara multe
restrictii. Catre sfir§itul lui 1820 administratia superioara din aceasta
provincie intrase in miinile Eterktilor. Postelnicul Iakovakis Rizos-Nerou-
los, dregator de frunte al Divanului din Moldova, era initiat in treburile
societatii din 1819 §i un an mai tirziu el reusise sa-1 inscrie in Eterie pe
domnul Moldovei, Mihail Sutu. Initierea acestor doua persoane le-a oferit
eteri§tilor o puternica baza de actiune In aceasta provincie 58
Odat en atragerea domnului moldovean, Eteria incepuse o serie
de consultari cu el privind organizarea §i pregatirea insurectiei in Moldova.
Insa la intilnirea cu secretarul lui Ipsilanti, Sutu a ridicat imediat pro-
blema viitorului domniei, a viitorului principatelor si a rolului Rusiei, o
data revolta izbucnita 59 .
In privinta viitorului principatelor dunarene, Ipsilanti le rezerva
Rusiei ca o recompensä" pentru sprijinirea luptei grecilor pentru libertate.
Remarcind sacrificiile Rusiei iii numele principatelor si planurilor sale
ambitioase In regiunea Balcanilor, Ipsilanti conchidea c cele doua pro-
vincii trebuiau luate de puterea protectoare" si transformate intr-un
bastion al vastului ei imperiu"8°.
Ipsilanti calculase evident sa rasplateasca pe rusi sacrificind princi-
pateleromâne§ti. 0 asemenea actiune, totusi, nu era de natura sa obtlna
aprobarea multor boieri romani care ar fi preferat continuarea suzerani-
tatii turcesti ca o alternativa la dominatia rusa. Pe de alta parte, o res-
trinsa partida rusofill, din rinclul categoriei marilor boieri, ar fi salutat
anexarea tarii Mr la imperiul rus, deoarece ei considerau ca, mai devreme
sau mai tirziu, in marsul sàu catre Constantinopol, Rusia ar fi inghitit-o
inevitabil.
In legatura cu soarta domniei, Ipsilanti nu 1-a incurajat pe Sutu
cu sperante si aspiratii false. El i-a spus c nu ar trebui sa astepte nici o
recompensa din partea Rusiei pentru serviciile lui, recunotin i recom-
pens5, putind astepta doar din partea Greciei, pentru al carui viitor el
isi sacrificase intreaga sa avere. El a mai subliniat c atunci cind Grecia
Ii va cistiga independenta, el ar putea renunta imediat la tronul Xfoldo-
vei. Care dintre patriotii nostrii care-si iubeste tara ar dori sa conduca
58 Filimon, op. cit., vol. I, p. 35, 171, 179-181 ; Xanthos, op. cit., p. 113,-115.
" Filimon, op. cit., vol. I, p. 269-272.
° Ibidem, p. 296-297.
www.dacoromanica.ro
21 ETERIA 211 REVOLUTIA DE LA 1821 25.1
in ri straine i a nu se bucure de fructele dulci ale Orli sale libere, de

onorurile si recompensele acordate cu recunostinta bravilor si luptatori
pentru virtutea, calitatile i serviciile lor ? "61.
Convins si in acelasi timp flatat, Sutu a admis a el nu intrase in
Eterie pentru foloase personale si C aderase la cauza ei din patriotism
si c intreaga sa avere se afla la dispozitia societatii 62
Insa, dupa ce Moldova devenise un teren prop ice de propaganda
pentru eteristi si in provincia vecina a Tarii Romanesti s-a desfasurat
aceeasi activitate febrila. Capeteniile de vaza ale garzii domnesti din
Bucuresti se alaturasera Eteriei i erau gata sa-si plaseze trupele sub co-
manda lui Ipsilanti. Pe de alta parte, o mare parte din administratia pro-
vinciei, fusese cistigath de eteristi. Pe scurt, Tara Romaneasca si Moldova
fusesera cistigate, in parte, catre sfirsitul lui 1820, pentru cauza eteristilor63.
/n sfirsit, alte trei probleme ar trebui luate in consideratie cind se
are in vedere planificarea, organizarea i pregatirea miscarii revolutionare
in principatele romane, anterior izbucnirii ei in 1821 : mai intli, atitudinea
boierilor locali fata de miscarea greceasca, in al doilea rind dispozitia Ora-
nilor romani si in al treilea rind pozitia conducatorului roman Tudor Vla-
dimirescu.
In ce-i priveste pe boieri, multi dintre ei imbratisasera cauza organi-
zatiei secrete. Proeminente, intre altele, figural' numele lui Grigore Brin-
coveanu, Grigore Ghica (viitorul domn al Tarii Romanesti), Barbu Vaca-
rescu, Iordache i Alexandru Filipescu, Grigore Baleanu, Nicolae -Pad,
rescu, Costache Nasturel-Herescu, Alexandru Ghica, Constantin Samur-
cas, Iordache i Nicolae Rosetti-Roznovanu, Alexandru i Grigore Stur-
dza, Iordache Bals ca si multi dintre membrii clerului inalt din princi-
pate. Ion Ghica, cunoscutul scriitor si participant la revolutia de la 1848,
scria multi ani mai tirziu c mull boieri erau aproape toti membrii ai
Eteriei grecesti. Parola lor era ciubue i opinca"".
Multi boieri i clerul inalt sprijineau planurile societatii ori aratau
simpatie planurilor sale insa singurul nume mentionat in corespondenta
eteristilor a fost cel al lui Grigore Brincoveanu. Cataloagele cu numele
membrilor Eteriei, publicate de istoricii greci, nu inregistreaza totusi nici
numele sàu, nici numele altor boieri romani, nici chiar pe cel
al 'Iui Tudor Vladimirescu. De fapt, nu gasim aici nici numele unor
eteristi de frunte, care au adus marl servicii organizatiei si nu
intilnim nici persoane de alte nationalitati, ca de pilda pe sirbul
Karagheorghe sau alti patrioti bulgari care au facut pate din organizatie.
Nu trebuie uitat, totusi, c aceste liste sint incomplete si nu includ chiar
pe multi dintre grecii care s-au inrolat in Eterie. Mai mult, scopul initial
ci obiectivele societatii s-au largit in mod treptat, iar apelul ei nu s-a limi-
tat doar la greci. Principiul de unul singur", expus in programul fondato-
rilor, a trebuit sa fie modificat si de la o organizatie restrinsa, de elita si
" Ibidem, p. 295-296 ; Rdscoala din 1821, vol. IV, p. 112-115. cf. ARS, Eteristskoe
dvijenie, p. 290 nota.
" Fillmon, op. cit., vol. I, p. 285-292.
63 lbidem, p. 91-92, 247-248, 251-252 ; Xanthos, op. cit., p. 106.
" Ion GhIca, Scrisort cdtre V. Alexandrt, Bucurestl, 1976, p. 63 si urmAtoarele.
www.dacoromanica.ro
conspirationala, Eteria a ajtms sa, capete un rol tot mai larg in Balcani,
la 1821. Trebuie prin urrnare ea presupunem Ca nu numai Brincoveanu
a aderat la planurile organizatiei ci §i alti boieri romani. Cazul boierului
moldovean Iordache Rosetti-Roznovanu este in acest sens ilustrativ. Nu
exista, nici o dovada, a afilierii lui la societate ins5, un indiciu intimplUor,
ca acela oferit de copia unui juramint de initiere eterist gasit in hirtiile
sale aratl ca, el a fost probabil un simpatizant al acesteia. Este de asemenea
semnificativ de notat a atunci dud Ipsilanti a intrat in Iasi, el a contri-
buit cu generozitate la fondul socieatii oferind 10 000 de ducati olandezi
§.1 plasind la dispozitia sa 300 cai ".
Ce i-a indemnat pe boierii romani sa, se allture scopurilor societatii
grece§ti 7 Ratiunile care i-au determinat sa, se alature cauzei acesteia sint
mai mune. In primul rind, ei erau dornici sa, scape de unele stipulatii im-
puse de Poarta, §i care, in virtutea dreptului de preemtiune pe piata
interna, le afectau interesele economice §i impiedicau dezvoltarea noilor
forte de productie din agriculturá fij manufactura.
Mai mult chiar, negustorii bogati, cunoscuti sub numele de Lipseani,
(cei mai multi greci, evrei, armeni, germani din Transilvania) erau anga-
jati in operatiuni de banca, colectarea de taxe agricole, constructii de vase,
imprumuturi §i altele, bucurindu-se de drepturile extrateritoriale prevazute
de capitulatiile impuse Portii prin tratate. Ei erau exceptati de la impunerile
de taxe §1 de la jurisdictia local in timp ce erau indreptatiti la anumite
privilegii comerciale. Regimul capitulatiilor (care a durat pinl in 1858,
cu unele modificari), impreuna, cu dreptul de preemtiune al Imperiului
otoman pe piata internA impiedicau deci dezvoltarea unei clase mijlocii
locale. Negustorii romani angajati in comert erau nemultumiti fata de
competitorii stradni, in special greci, care monopolizasera, activit6tile eeo-
nomice din Principate §i din porturile Dunarii §i /Orli Negre. Abrogarea
regimului capitulatiilor §i eliminarea controlului strain asupra economiei
locale au devenit dezideratul tuturor romanilor care se ocupau cu comertul
§i doreau A dispuna, de marfurile lor pe o piata, libera, f5r5, concurenta
puternica a antreprenorilor straini §i obstructia monopolului turcesc. In
al doilea rind, boierii s-au asociat la mi§carea eterist5, deoarece sper au
reci§tigarea vechior privilegii ale celor dou5, principate, in primul rind
dreptul de a avea un domn roman, care fusese hnAzit, de la inceputul seco-
lului al XVIII-lea, de catre sultan grecior fanarioti de la Constantinopol.
In al treilea rind era raspindita, credinta a Ipsilanti devenise capul mi§-
Orli grece§ti cu aprobarea §i consimtAmintul Rusiei §i ca imediat ce grecii
vor lansa atacul impotriva Imperiului otoman, trupele ruse§ti vor trece
hotarul Moldovei §i le vor veni in ajutor. Boierii romini ajunsesera, con-
vin§i de faptul ca, mi§carea greceascl avea nu numai sprijinul tarului rus
§i ca. ea tintea de asemenea la eliberarea tuturor cre§tinilor din Balcani
de sub stapinirea turceascl. Sint caracteristice cuvintele boierului moldo-
vean Rosetti-Roznovanu care scria citiva ani mai tirziu, dupa ce revolta
avusese loc :
22
RNsii ne fIcuserl pe toti A intrarn in Eterie. Ei ne spuneau : Noi
eintem romanii de azi. Toate popoarele supuse din Orient i§i vor redobindi
" Vezl Rfiscoala din 1821, vol. IV, p. 32-46.

www.dacoromanica.ro
23 ETERIA IN REVOLUTIA bE LA 1821 253
libertatea i vor inflori sub umbra maririi noastre . . .". In 1821, ele-
mentele de razvratire aduse in WI de nisi i de Eterie au atins punctul
-de maturitate ; un singur sentiment, acela de a sfarima un jug nesuferit
insufletea toate popoarele crestine supuse sultanului"66.
Acestea au fost cu siguranta motivele care i-au indemnat pe boierii
români sa se asocieze cauzei Eteriei grecesti. Boierii, totusi, doreau s'a
scuture suzeranitatea Porta nu printr-o revolta popuIara, ci cu ajutor
strain. Bazati pe aceasta speranta, ei au sprijinit Eteria, in timp ce ceilalti
1-au urmat pe Vladimirescu.
Printre Omni a precumpanit un alt sentiment. In starea lor de opre-
siune feudal i exploatare, orice schimbare era binevenita. Ei detestau
stapinirea otomana in special fiindca era asociata cu un sistem adminis-
trativ si social apasator i ineficace. Ei Ii urau pe stapinii lor, romani si
greci, insa erau inclinati s li se alature lor i printilor lor in lupta pentru
scuturarea dominatiei straine. In plus, amintirea administratiei bunicu-
lui i tatalui lui Alexandru Ipsilanti in principate, respectiv Alexandru
si Constantin voda, care fusese caracterizata printr-o anumiM toleranta
si spirit de echitate i-a indemnat si ea pe taranii romani s urmeze mis-
eareia eterista67. Zelul i entuziasmul pe care ei 1-ar fi putut arata fata de
Ipslanti si cauza Eteriei ar fi putut avea rezultate importante daca ei
nu ar fi fost insa ignorati de la inceput. Desi Ipsilanti a intentionat sI
aboleasca serbia in Moldova si elibereze pe Omni de servitutile feu-
dale, el a cedat totusi presiunii elementelor fanariote din conducerea ete-
riei ca i opozitiei boierilor i clerului inalt, abandonind solutionarea pro-
blemei taranesti. El s-a limitat doar la sustinerea independentei politice,
fara a le oferi un program de reforme sociale. T'aranii totusi, au inteles
lupta pentru independenta ca un mijloc de eliminare a obligatiilor feudale,
reducerea poverii taxelor, abolirea drepturior i privilegiior clasei boie-
resti. Insa pentru a obtine sprijinul i loialitatea taranilor era nevoie sa ii
se promita, satisfacerea cererilor lor imediate, s li se asigure libertatea, sI
li se garanteze o usurare de exploatarea boierimii i impunerile statului si
nu numai o usurare teoretica de dominatia otomana, deoarece in mintea
taranului roman tirania turceasc'a reprezenta doar o prelungire a oprimarii
boieresti i fanariote. Din aceasta cauza ei au ramas nereceptivi la che-
marea lui Ipsilanti i eteristii greci au ajuns sa depinda doar de sprijinul
nobilimii si al clerului inalt68.
In sfirsit, cea mai importanta problemä care i-a preocupat pe pro-
ducatorii Eteriei, anterior izbucnirii revoltei in principate, a fost atitu-
dinea lui Tudor Vladimirescu fata de miscarea greceasca. Odata ce insu-
rectia trebuia s inceapa in principate, colaborarea lui Vladimirescu cu
fortele grecesti trebuia asiguratä. Ea era considerata o chestiune vitall
deoarece el si trupele sale de panduri ar fi constituit o garantie pentru
66 Hurmuzaki, op. cit., vol. XVII, p. 401.
" Edward Bianquiere, The Greek Revolution: Hs Origins and Progress, Londra, 1824,
p. 56-57.
" In ce privete pozilia lui Ypsilantis fata de rezolvarea problemei tarAne.,ti, vezi Iako-
vaky Riros-Neroulos, Histotre moderne de la Grice, Genéve, 1827, p. 289-290. Cf. George Finlay,
A History of Greece, Londra, 1877, vol. VI, p. 116-117 ; Filimon, op. cit., vol. I, P. 325 si vol. II,
p.78 79 ; Oletea, Tudor Vladimirescu, p. 182 183.
www.dacoromanica.ro
romani c prezenta lui Ipsilanti si a armatei sale in tara lor era aceea a,
unui aliat i prieten, c fortele grecesti vor trece doar prin teritoriul lor
§i vor merge sa elibereze Grecia i cg, in final, romanii vor beneficia de pe
urma luptei lui Ipsilanti impotriva Imperiului otoman i ii vor dobindi
independent&
T. Vladimirescu a venit pentru prima oarg in contact cu activitatea
revolutionarg a Eteriei in principate Inca din 1819. In primavara acelui
an, George Olympiotul i doi a1ti Eteristi, Gregorie Dikaios si Ion Farma-
kis, au schitat la Bucuresti un plan care prevedea organizarea unei revol-
te generale in Grecia continental& Tudor Vladimirescu era de asemenea
amestecat in planurile conspirative ale celor trei eteristi. Acesti trei eteristi
au semnat o intelegere care stipula c revolutia trebuia s inceapg la o
data stabilita ; ca, 0Iympiotul trebuia s comande armata in principatele
romane i c Farmakis si Dikaios trebuiau sa meargg In Grecia s pregg-
teasel miscarea revolutionarg. Intre timp, conducerea societatii a fost
informata de planurile secrete ale celor trei eteristi din principate si a in,
vestigat intreaga chestiune. Pe cind Anagnostopoulos, un membru al
Arché-ului, 1-a intrebat pe Olympiotul despre situatia din provinciile
romanesti i forta militara pe care o putea avea la indeming in cazul unei
insurectii acesta din urma a rgspuns ca el avea sub comanda sa numai
300 de oameni, indeosebi sirbi, bulgari i greci, insa a el putea s ridice
o fortg de 5 000 de soldati. El a mai adgugat c exista i o forta, de panduri
romani, Insg era inactiva de citeva timp. In cele din wing el i-a dezvaluit
lui Anagnostopoulos planurile secrete pe care le intocmise cu asociatii
sgi, discutiile pe care le avusese cu Vladimirescu i aranjamentul scris,
incheiat cu conducgtorul roman69. Istoricul grec Ion Philemon, care rela-
teaza, episodul, observa ea :
Consecintele acestei conspiratii au fost insurectia armata, si formi-
dabila miscare a lui Vladimirescu care s-a prezentat ca un apgrator
al poporului asuprit Impotriva boierilor i guvernului. Olympiotul
a redactat o intelegere cu Vladimirescu privind problemele locale,
fgra totusi a-i dezvalui nimic secret despre Eteria ori planurile ei
din Grecia"".
Philemon nu a publicat textul intelegerii dintre Olympiotul i Vla-
dimirescu, care se referea la problemele locale" si nici nu a fgcut nici o
mentiune privind natura acestor chestiuni locale. De asemenea, afir-
matia a Olympiotul nu i-a dezvaluit lui Tudor secretul Eteriei poate fi
pusa sub semnul intrebgrii. Putem presupune ca acordul dintre cei doi
conducgtori cuprindea stipulatii importante. Chiar Philemon admite el
intelegerea dintre Tudor si Olympiotul era in 1821 necunoscutg romanilor
care nu au putut intelege in acel moment originea miscgrii lui Viadimi-
97
rescu"71.
Desigur c acordul lui Olympiotul cu Vladimirescu a prevazut poate
unele baze ale colaborarii lor ulterioare in revolta din principate. Totusi
Eteria a considerat importanta cooperarea cu românii i s-a bazat pe spri-
jinni pandurilor lui Tudor Vladimirescu in lupta iminenta de eliberare de
" Ibidem, p. 248.

" Ibidem, p. 248-250.
n Ibidem. p. 250.
www.dacoromanica.ro
sub stapinirea otomana72. In cele din urma, planul Intocmit WI cuno§tinta

condueerii Eteriei, n-a fost de nici un folos. Din contra, el a indicat a me-
todele secrete Fli conspirative pentru indeplinirea planurilor revolutionare
erau ineficiente, a izolata, initiativa individuala nu putea aduce rezulta-
tele dorite §i a era nevoie de o pregatire atenta, prin planificarea §i orga-
nizarea mirarii revolutionare.
In lunile care au precedat revolta, numele lui Vladimirescu a figurat
alaturi de alti conducatori miitari din Principate. Astfel, in planul intoc-
mit de catre eteristul Anagnostopoulos in septembrie 1820, Vladimirescu
era inclus printre alti 5 Khiliarchs (comandanti) din Tara Romaneasc6,73,
In timp ce planul general prezentat la consiliul de la Ismail o lima mai
tirziu, la articolul XIII, referindu-se la provinciile românesti, stipula ea
fortele miitare de sub conclucerea lui Olimpiotul qi Sava in cooperare cu
pandurii lui Vladimirescu §i trupele de bulgari, sirbi, FA albanezi vor ocupa
Moldova s,i Tara Romaneasca Impreuna cu fortele de pe Dunare74. Con-
ducatorul roman era astfel gteptat a joace un rol important in miwarea
revolutionara din principate. Ar trebui thtu§i subliniat a relatiile lui
Vladimirescu cu Eteria nu au fost prea dare anterior stadiului pregatirii
revoltei. Se §tia doar ca el a intrat in corespondenta en Ipsilanti caruia,
exact Inaintea intrarii In Moldova, Tudor Ii trimisese un mesager la Chi-.
ginäu, purtind cu sine importante scrisori, de§i continutul lor ne-a ramas
necunoscut75.
Ipsilanti, de asemenea, trimisese 50 000 de franci lui Olympiotul,
Sava §i Vladimirescu, bani care ne dau motive sa credem ca Eteria dadea
o considerabila atentie capeteniei române. *i, poate, cel mai semnificativ
element din relatiile lui Vladimirescu cu Eteria a fost faptul ca atunci cind
s-a fixat ca In Tara Romaneasea revolta sa inceapa imediat dupa moartea
principelui Alexandru Sutu, In ianuarie 1821, Eforia eterista din Bucumti
I-a considerat pe Tudor ea omul cel mai potrivit sa preia comanda mi§carii
§i sa dea semnalul ei In Oltenia'".
Toate acestea ne conduc la Intrebarea daca Vladimirescu era sau nu
eterist. Problema a fost multi ani dezbatuta de catre istoricii care au in-
cercat sa dovedeasca sau 0, infirme apartenenta sa la aceasta organizatie
secretA77. Majoritatea au inclinat sa creada ca el a fost, intr-adevar, ini-
n Cf. Nestor Camariano, Les relations de Tudor Vladimirescu avec l'Hetairie avant la
revolution de 1828, In Balkan Studies", VI, No. 1 (1965), p. 147-152 ; Idem, Planurile re-
uolulionare ale eteristilor din Bucuresti g colaborarea lor cu Tudor Viadimirescu. fn Studii", XX,
No. 6 (1967), p. 1166-1169.
73 Filimon, Dokimion Eterias, p. 271-272.
74 Bias Fotinos, Oi athloi Us en Vlahia Ellinikis Epanastaseos to 1821 etos (Izb fnzile revolu-
tiei grecesti In Tara RomâneascA In 1821), Leipzig, 1846, p. 6. Lucrarea a fost tradusa In limba
romanA sub titlul Tudor Vladimirescu fl Alexandru Ypsilanti in revolufiunea din 1821, Bucuresti,
1877. Vezi 0 George Laios, Anekdotes epistoles kai engrafa tou 1821 (Scrisori si documente ne-
publicate din 1821), Atena, 1958, p. 54.
78 Aricescu, op. cit., p. 89.
73 N. Iorga, Izvoare contemporane asupra misarii lui Tudor Vladimirescu, Bucuresti,
1921, p. 356 ; Fotinos, op. cit., p. 5 ; Filimon, Dokimion spanasiaseos, vol. I. p. 114.
" Nici greci 0 Wei istorici romani nu au furnizat evidente conclusive care 01 dovedeasal
dad( Vladimirescu era sau nu initiat in Eterie. Toate argumentele lor sint mai curInd bazate pe
marturil circumstantiale sau deductive decit pe documente istorice. Pentru varietatea de opinil
1n aceastA probleml vezi, printre alte lucriiri, Fotinos, op. cit., p. 135 ; Filimon, op. cit., vol. II,
p. 165-167 ; Sp. Trikoupis, Istoria Hs Ellinifis Epanastaseas (Istoria revolupel grecesti),
www.dacoromanica.ro
tiat in Eterie in timp ce altii au respins orice legatura intre eI i aceasta.

Deosebirile de opinii slut justificabile deoarece nicaieri, in intreaga co-
respondenta a eteristilor, nu exista nici o mentiune ca Tudor ar fi intrat
in societate. Mai mult, lipsa unor surse de prima mina, a contribuit si ea
la existenta acestor diferite interpretari si opinii in rindul istoricior. Pen-
tru acest motiv data intrarii lui Tudor in societate i masura in care el a
fost sau nu initiat potrivit normelor i regulamentelor prescrise prin sta-
tutul Eteriei ramane inca o problema discutabila.
Ceea ce este totusi cert este a Vladimirescu a aderat la cauza Eteriei,
-ca multi alti boieri români, in ideea ca Ipsilanti i grecii aveau sprijinul
Rusiei. El nu ar fi ridicat probabil poporul la revolt/ daca Eteria nu
ar fi reusit sa-1 convinga de existenta acestui ajutor rusesc. Asa cum
scrie, accentuind, un contemporan, Poate ea Vladimirescu i-a detestat
pe greci si pe straini, dar nu aceasta 1-a determinat sa-si cheme poporul la
arme, asa cum pretind panegiristii, ei planurile rusesti si mina lui Pini
iconsulul Rusiei la Bucurestirm. Eteristii 1-au asigurat ca armata rusa
sub comanda generalului Wittgenstein va intra in principate si ct mi4-
earea romaneasca se putea inarma spre eliberarea tarii79. In sfirsit, Tudor
ii boierii români doreau sa se alature grecilor in marea cruciada impotriva
turcilor numai in ideea ca, in timp ce grecii vor trece prin tara, inaintind
spre sud, spre a lupta cu turcii pentru eliberarea Greciei, ei vor putea in-
cerca sa-si realizeze propriile lor teluri imediate, adica eliminarea regi-
mului fanariot i restabilirea domniilor pamintene si redobindirea contro-
lului asupra functiilor administrative, care fusesera uzurpate de domnii
fanarioti i oamenii lor. Pentru Tudor si boieri, cauza rornaneasca avea
de departe o valoare cu mult mai mare decit obiectivele si aspiratiile
grecesti.
In cele din urma Vladimirescu a luat contact cu doi eteristi, Olympio-
tul i Farmakis si a semnat cu ei un acord probabil la inceputul lui Ianua-
rie 182180. Intelegerea stipula si definea obligatiile celor trei comandanti
miitari, tactica i strategia pe care miscarea revolutionara trebuia sa le
urmeze. Totusi, acordul nu avea caracterul unei aliante intre Tudor si
-ed. 5-a, Atena, 1925, vol. I, p. 32 ; Alexandre Soutzo, Histoire de la revolution grecque, Paris,
1829, p. 76 ; Neroulos, op. cit., p. 284 ; Gordon, op. cit., vol. I, p. 112, 140 ; Gervinus, op. cit.,
vol. I, p. 180-181 ; Aricescu, op. cit., p. 39 ; A.D. Xenopol, Istoria romdnitor din Dacia Traiand,
Bucuresti, 1930, vol. X, p. 43-73 ; I.C. Filittl, Frdrnintdrile polltice ;I sociale in principatele
.romdne de la 1821 la 1828, Bucurestl, 1922, p. 19-27 si notele bibliografice ; Idem, Tudor Via-
dimirescu (Rostul rdscoalei lui), p. 1-8; Otetea, Tudor Vladimirescu ;I miscare eteris'd,
p. 115, 136 ; Istoria Romdniel, Bucuresti, 1964, vol. III, p. 872 ; N. Iorga, lordachc Olim-
piotul vinzdtorul tut Tudor Vladimirescu, In Anal. Acad. Rorn.", sect. ist., ser. II
(1916), vol. XXXVIII, p. 454-455 ; E. Virtosu, Despre Tudor Vladimirescu i revolu-
fia de la 1821, Bucuresti, 1947, p. 12.14 ; Camarlano, Planurile ale eteristilor din Bucu-
re?ti ;i colaborarea lor cu Tudor Vladimirescu, Iii Studli", XX, nr. 6 (1967), p. 1163-1175 ;
Idem, Les relations de Tudor Vladimirescu avec l'Hetairie avant la revolution de 1821, in Balkan
Studies", VI, nr. 1 (1965), p. 139-164; N. Adánlloale, Boierit si rdscoala condusd de Tudor
Viadimirescu, Bucuresti, 1956, p. 75 si urrmItoarele; Al. Vianu st S. Iancovici, 0 lucrare ineditd
despre miscarea revolujionard de la 1821 din Tort& Romdnesti, Stu Studii", XI, nr. 1 (1958), p. 83 ;
Rdscoala din 1821, vol. V. p. 273.
79 Iorga, Un cugeldlor politic moldovean din secolul al XIX-lea, Stefan Scarlat Ddscdlescu,
In Anal. Acad. Rom", sect. 1st., ser. III (1932), vol. XIII, p. 52.
79 Iorga, Izvoare conteznporane, p. 233.
80 Otetea, Legdmintul tut Tudor Vladirnirescu NO de Eterie, In Studil", IX, nr. 2 3,
(1956), p. 126-133; Rdscoala din 1821, vol. I, P. 191-194.
www.dacoromanica.ro
cei doi eteristi i nici acestia nu apareau ca reprezentanti ai Eteriei. El era

semnat de trei comandanti miitari care cadeau de acord s fie credinciosi
unei asociatii care nu este specificata in document creata in scopul
eliberarii lor de sub jugul apasator al barbarilor", o aluzie evidenta la
dominatia otomana. Documentul nu indica faptul c acesta era un act de
initiere a lui Tudor Vladimirescu la Eterie, deoarece un astfel de document
nu ar mai fi fost necesar a fi incheiat daca el ar fi fost admis anterior in
organizatie. Acordul era mai mult o reconfirmare a intelegerii lor mutu-
ale, avind ca scop eliminarea unor posibile rivalitati i intrigi intre ei, pen-
tru a impiedica oricare dintre partile contractante de la dobindirea unei
prea mari puteri personale. Olympiotul observase probabil mindria lui
Tudor ca roman si caracterul lui independent fg determinindu-1 s incheie
un astfel de acord semnat sub juramint socotea ca intareste increderea,
reciproca, diminueaza posibilitatile de defectiune sau tradare i asigura
colaborarea celor trei comandanti in apropiata lupta impotriva Imperiu-
lui otoman. Intelegerea arata de asemenea ca Tudor a tratat de pe picior
de egalitate cu eteristii si c astfel el si-a asumat un rol important in mis-
carea revolutionara, in principate.
Curind dupa incheierea acestei intelegeri, Vladimirescu a semnat,
la 15 ianuarie 1821, un acord i cu marii boieri Grigore Brincoveanu
Grigore Ghica si Barbu Vgcarescu, toti membri ai Divanului, intelegere
in care se stipula a Tudor va ridica poporul la arme, c boierii Ii vor acor-
da sprijinul kr si vor conlucra pentru binele comun, c ei vor colabora
puind toata siinta la cele ce va cere aceasta delicat'a pornire"81.
Acesti boieri erau cn siguranta la curent cu planurile eteristilor
care gindeau 0;0 elibereze tara de dominatia straina. In aceasta conjunc-
tura ei au incheiat acordul cu Tudor in credinta a daca grecii vor scutura
jugul turcesc, boierii romani vor putea de asemenea deveni stapini in tara
kr si vor scapa de grecii fanarioti. Semnificatia acestui al doilea acord era
aceea ca el stabilea baza pe care se puteau reuni toate fortele patriotice
in lupta comuna impotriva dusmanilor din interiorul tarii i pentru redo-
bindirea drepturilor si privilegiilor principatelor, inclusiv restabiirea
domniilor pamintene.
La scurt timp, la 18 ianuarie 1821, pe neasteptate, domnul Tarii
Romanesti Alexandru Sutu a murit. S-a zvonit ca a fost otravit de pro-
priul sau doctor, care era implicat in planurile secrete ale Eteriei82. Moartea
domnului muntean, conjugata cu conflictul dintre Poart5 i puternicul
Ali pasa din Ianina, le-a oferit eteristilor prilejul s lanseze revolutia pe
care o planuiau, deoarece scaunul de domnie al Tarii Romanesti ramasese
vacant i numirea unui nou domn pe tronul acesteia ar fi fost anulata pen-
tru un timp, iar interregnul ar fi creat un moment propice pentru a pro-
voca o ridicare interna in principate si pentru a raspindi apoi insurectia
In intreaga Peninsula Balcanica.
Astfel, dupa mai mult de cinci ani de planuri, organizare i pregatire
a mile/1.H revolutionare, Eteria s-a decis in sfirsit sä preia initiativa 8 i sa,
porneasca actiunea impotriva Imperiului otoman. In timpul acestor ani
Eteria a reusit s inregimenteze un mare numar de greci, de toate catego-
82 Rdscoala din 1821, vol. I, p. 196.

82 Fotlnos, op. cif., p. 3, nota.
www.dacoromanica.ro
rine, pe cind mai multi sirbi, români si bulgari au aderat si ei la caliza sa.
in ciuda deziluziei cu care Eteria a fost confruntata in faza initiala, ea
si-a aflat un conducator in persoana lui Ipsilanti si perioada conducerii
colective" a luat sfirsit, anonimatul invizibilei Arché" devenind astfel o
problemä ce apartinuse trecutului. Odata cu numirea lui Ipsilanti chesti-
unea colaborarii interbalcanice a devenit un obiectiv central in programul
Eteriei. Diferitele plamiri militare elaborate inainte de izbucnirea revoltei
au aratat prioritatea pe care elementul balcanic a avut-o pe agenda Eteriei.
Sarcina cea mai urgenta, aceea a incheierii unei aliante militare cu Serbia
nu a avut rezultatul asteptat, iar Milo§ a ramas indecis. Ezitarea printului
sirb de a coopera cu eteristii greci impotriva turcilor era concludenta pen-
tru faptul ca colaborarea interbalcanica devenise in realitate dificila si
incepuse, desi Meet, sa slabeasca. Ea mai indica de asemenea ca principiul
fiecare pe contul sau" tindea sa devina un factor important in miscarile
nationale din Balcani in decenille urmatoare ale secolului al XIX-lea. in
cele din urma, Ipsilanti hotarise sa inceapa insurectia in principatele
dunärene, in timp ce, simultan, se a§teapta sa izbucneasca o revolta gene-
rala la Constantinopol, iar grecii din Peloponez sa o urmeze.
Alegerea principatelor române ca loc de baza In lansarea rdzboiului
impotriva Imperiului otoman a fost o victorie a factorilor conservatori,
de orientare fanariota, din interiorul Eteriei. Decizia s-a luat probabil la
insistenta lor, iar Ipsilanti a avut motive sa creada ca aceasta era 'mica
alternativa pentru o campanie, care sä poatä avea succes, impotriva
Portii. Ea implica de asemenea ca se spera ajutorul rus si ea atit grecii
cit si românii isi vor atinge astfel obiectivele, eliberindu-se de sub stapi-
nirea otomana. Succesul sau esecul revolutiei in principate a depins de
acesti doi factori : de interventia rusa de partea insurgenWor si de atitudi-
nea si dispozitia romanilor de a colabora si sprijini lupta de eliberare a
grecilor. Aceste doua elemente n-au functionat conform asteptArilor si
de aici intreaga miscare in principate a fost condamnata la esec.
LE ROLE DE L'HETAIRIE DANS LE PRAPARATION

DE LA RkVOLUTION DE 1821
MSUME
S'appuyant sur une ample documentation, l'étude analyse la genèse
de l'Hétairie, les rapports du mouvement de liberation nationale du peuple
grec avec les autres peuples des Balkans et surtout avec les Roumains.
On relève en même temps le contexte international dans lequel fut
déclenché le mouvement révolutionnaire grec de 1821, ainsi que le renie-
merit par la Russie de l'insurrection hétairiste, ce qui a constitué un
puissant facteur qui a attenue les debuts et l'amplitude du mouvement.
L'auteur a utilise une vaste bibliographie étrangère, ainsi que les
résultats des plus récentes investigations effectuées sur les événements
de 1821 par l'historiographie roumaine de plus vieille ou de plus récente
date.
www.dacoromanica.ro
CONTRIBUTII PRIVIND ORGANIZAREA
ADMINISTRATIVA A DACIEI ROMANE
DE
CONSTANTIN C. PETOLESCU
Mult vreme s-a considerat cä intreg teritoriul de la nord de Dunare

cucerit de imparatul Traian a format, initial o singura unitate admi-
nistrativa provincia Dacia (atestata pentru prima data de diploma
militara de la Porolissum din 11 august 1061) , impartita la inceputul
domniei lui Hadrian in doua provincii (Superior §i Inferior), apoi din noul
sub .Antoninus Pius (prin anii 158-159) in trei (Porolissensis, Apulensis,
Malvensis)2.
Descoperirile epigrafice din ultimele doul decenii au modificat insa
complet datele problemei3. Totusi, desi aceste documente aduc informatii
noi, analiza lor ridica tot atitea probleme. Ele pot fi intrucitva lamurite
numai prin urmarirea dislocarii unitatilor militare de pe cuprinsul intregii
Dacii4.
Este stint c, Inca inainte de a se constitui la nord de Dunare o
provincie, o parte din paminturile dacice intrasera deja sub stapinirea
Romei. Astfel, Cassius Dio afirma ea in schimbul eliberarii lui Longi-
nus, Decebal cerea lui Traian sa-i cedeze tara pina la Istru" (LXVII,
12.2). Se pune problema de care teritorii este vorba, cind i in ce conditii
au trecut ele sub stapinirea romana.
Unele date ne da in acest sens papirul Hunt5. In acesta se arata ca
efective din cohors I Hispanorum veterana ptingenaria se aflau trans Danu-
1 CIL (Corpus Inscription= Latinarum), XVI, 160 = IDR (Inscrlptiile Daclei Rornane),
I. 1).
2 Pentru discutla mai veche a problemel, vezi C. Daicoviciu, La Transylvanie darts ran-
lignite, Bucuresti, 1945, passim; M. Macrea, In Istoria Ron-fanjet, Bucuresti, 1960, p. 352 356.
3 Este vorba de descoperirea, In anul 1957, a diplomei militare de la Palamarcia (R. P.
Bulgaria). datatti 13 decembrie 140, privind trupele provInclei Dacia Inferior (AnnEp, 1962,
264 ; IDR, I, 13). in urma analizel acesteia, prof. B. Gerov ajungea In anul 1959 la concluzia
c5 pe timpul lui Traian. Inainte de reforma administrativA de la Inceputul domniei lui Hadrian,
Muntenia, sud-estul Transilvaniei l estul Oltenlel au apartinut provinciei Moesia Inferior.
Cu acestea. au intrat In discutie I alte teritoril aflate In afara arcului carpatic vestul Oltenia
si Banatul : dada au apartinut provinciei Dacia sau Moesiei Superior. Ulterior, alte douA di-
plome mIlitare, descoperlte la Gherla, datate 2 iulle 133 (IDR, I, 11) si 10 august 123 (IDR, I, 7),
arata ca provincia Dacia Porolissensis a fost creat5 nu In 158-159, cum se credea, ci mult
mai devreme, inainte de anul 123.
4 Dintre studille mai importante privitoare la orgardzarea Daciei romane, vezi M. Ma-
crea, Organizarea provinctei Dacia, AMN (Acta Musei Napocensis), III, 1966, p. 121 150 ; idem,
Viata in Dada romand, Bucuresti, 1969, p. 29-94. Cf. si I. I. Russu, IDR, I, p. 16 22.
5 Textul in Izvoare privind istoria Romdniel (Fontes ad historiam Dacoromaniae peril-
nentes), I, Bucuroti, 1964, p. 468 471.
REVISTA DE ISTORIE" ,Tom. 32, nr. 2, p. 259-276, 1979
5 c. 838 www.dacoromanica.ro
260 CONSTANTIN C. PETOLESCU 2
vium, cu specificarea intra provinciam deci in cadrul provinciei, Piro-

boridavae in praesidio §1 Buridavae in vexillatione. Desi datarea acestui
papir nu este mai precis68, nu ramine indoiala ca teritoriul cu localiatile
amintite se aflau in stapinirea provinciei Moesia Inferior cel mai tirziu
in anii 105-1067. De altfel, sapaturile de la Drajna de Sus au aratat el
acest castru dateaza din intervalul dintre cele doua razboaie dacice ale
lui Traian8. De asemenea, participarea lui Laberius Maximus, guvernator
al Moesiei Inferior prin anii 101-102, la luptele contra dacilor (Cassius
Dio afirma ca acesta a capturat pe sora lui Decebal si a ocupat o forti-
ficatie dacia) (LXVIII, 9,4), poate fi o dovada cá aceste teritorii, deci
si sud-estul Transilvaniei, au fost ocupate de romani Inca dupa primul
razboi dacic al lui Traian8.
Anexarea altor teritorii ale Daciei, dupa rAzboiul din 101-102,
reiese si din alt pasaj al lui Cassius Dio (LXVIII, 9,7) : Dupa ce rindui
acestea i rasa oaste la Sarmizegetusa, punind garnizoane si in restul
tarii, el se intoarse in Italia"1°. Fara indoiala ca textul se refera in primul
rind la Banat si vestul Olteniei (despre a caror ocupare efectiva In acest
timp avem i alte probe in primul rind construirea marelui pod peste
Dunare, la Drobeta). Cei mai multi istorici sint de parere Ca aceste teri-
torii au intrat atunci in componenta provinciei Moesia Superioru dupa
cum celelalte teritorii de la sud de Carpati apartineau Moesiei Inferior
(v. mai sus).
Mai recent 12 s-a facut insa observatia interesanta ca o serie de uni-
täti militare auxiliare, atestate la anul 100 in Moesia Superior13, nu mai
apar intr-o diploma a aceleiasi provincii datata intre anii 103-10714:
ala I Claudia nova miscellanea 0. 12 cohorte I Antiochiensium, II Brit-
tonum millidria c. B. p. f., III Brittonum, I Creturn, II Gallorum Mace-
donica, V Gallorum, I Flavia Hispanorum milliaria, II Hispanorum, V
Hispanorum, I Thracum c. B., VI Thracum, I Vindelicorum milliaria
c. .R.'5. Probabil c ele reprezinta unitatile din armata Moesiei Superior
care au that parte la operatiunile militare din Dacia" deoarece, cu
6 Discutia asupra acestuia, ibidem, p. 167.
7 Vezi si D. Tudor, Oltenia romand 4, 1978, p. 153 155.
8 Gh. Stefan, Dacia", XI XII, 1945,-1947, p. 141 142.
9 M. Macrea, AMN, III, 1966, p. 135 ; Sintem de pdrere cd teritoriile ocupate in cursul
primului rázboi dacie de armata Moesiei Inferior sub conducerea lui Laberius Maximus in
estul Daciei, unde trupele romane s-au mentinut probabil l dupd incheierea pdcii, sint tocmai
teritoriile dacice anexate provinciei Moesiei Inferior".
10 0 amplii discutie asupra acestui pasaj, la H. Daicoviciu, in vol. In memoriam Cons-
lantini Daicooiciu, Cluj-Napoca, 1964, p. 111-116 ; cf. N. Gostar, AIIA (Iasi), XIII, 1976,
p. 63 si urm.
11 Cf. C. Daicoviciu, in Istoria Romdniei, 1, 1960, p. 308 ; C. Daicoviciu D. Protase,
AMN. I. 1964, p. 172 : partea de vest a Olteniei fusese atasatd Moesiel Superioare incd de la
sfirsitul primului rdzboi dacic (102), impreund cu teritoriul Banatului i cu o ftsie din sud-vestul
Ardealului (Tara Hategului, In spetA)" ; M. Macrea, AMN, III, 1966, p. 133 ; idem, Viaja in
Dacia roman& p. 37 38.
12 N. Gostar, Mc. cit., p. 64-65.
23 CIL, XVI, 46.
11 CIL, XVI, 54.
11 N. Gostar, Mc. cit., p. 65, notele 87 99.
16 'Elude dintre ele (cohortele I Antiochiensium, I Cretum, II Hispanoruni, III Britto-
num; IDR, II, 14, 103-105) au participat si la lucrArile de la Drobeta (castru si pod) in per--
oada dintre cele cloud rAzboaie dacice ale lul Traian.
www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 261
exceptia a dou5, dintre ele (cohortele I Antiochiensium §i III Brittonum),

aceste uniati apar §i in diplomele provinciei Dacia din 17 februarie i 2
iulie 11017. In teritoriul ocupat stationa probabil inca de atunci legio IV
Flavia Felix, probabil §i legio XIII Gemivan. Este posibil ea aceste efective
sl se fi aflat sub condueerea acelui vir consularis cgzut in captivitate in
Dacia, la care face aluzie Cornelius Fronto19: situatia ni se pare mai pro-
babilan decit apartenta administrativ-militarl a teritoriului de sud-vest
al Daciei la Moesia Superior indiferent dac5, el reprezenta un dis-
trict militar"21 sau o provincie in curs de formare"22. Aceasta ar ex-
plica, de altfel, de ce Banatul §i vestul Olteniei mi au apartinut (cum se
va vedea mai departe) dup6 anul 106 provinciei Moesia Superior, ci,
impreunA cu cele nou anexate dup6, moartea lui Decebal, aveau s alcgtu-
iascsa provincia Dacia in vreme ce alte teritorii au rAmas pe mai departe
In cuprinsul Moesiei Inferior, pe tot timpul domniei lui Traian.
Oricum, cel mai tirziu la 11 august 106, dupI infringerea definitiva"
a lui Decebal, provincia Dacia era constituitA. Diplome le militare, una cu
aceasa dat5,23, alte doua din 17 februarie24 §i 2 iulie 11025, aratA, c primul
guvernator al Daciei era D. Terentius Seaurianus". El purta titlul de lega-
tUs Augusti pro piaetore; deoarece in Dacia se aflau eel putin dou5, legiuni
(/V Flavia §i XIII Gemina), el era un vir consularis, deci numit dintre
fo§tii consuli, dup5, regula cunoseuta% pentru provinciile imperiale. De0
nu este atestat epigrafic, se considersa, prin analogie cu alto provincii, cli
el era ajutat de un procurator Augusti, de rang ecvestru, cu atributii fi-
nanciare27.
Crearea provinciei Dacia de calre impAratul Traian reprezina prima
etapiti In organizarea administrativil a Daciei romane.
Se pune acum problema care este teritoriul ce a intrat in componenta
provinciei Dacia i, legat5, de aceasta, situatia teritoriilor anexate in
perioada dintre cele doult razboaie dacice ale lui Traian.
Mu lt' vreme s-a crezut ca Banatul a apartinut, pita la inceputul
domniei lui Hadrian, Moesiei Superior25. Ulterior, pe baza analizei mate-
17 CIL, XVI, 57, 163 (=-- IDR, I, 2-3).

is N. Gostar, foe. cit., p. 64.
19 Vezi Fontes .. I, p. 532. Cf. N. Gostar, loc. cit., p. 60 g urm.
20 Cf. toate argumentele i incercarea de identificare a acestui vir consularis, la N. Gostar,
loc. cil., p. 61 si urm.
21H. Daicoviclu, loc. cit.
22 N. Gostar, loc. cit., p. 67-68.
23 CIL, XVI, 160 (IDR, I, 1 ).
24 CIL, XVI, 57 ( =-- DIR, I, 2).
25 GIL, XVI, 163 (DIR, I, 3).
26 Despre acesta, A. Stein, Die Reichsbeamten von Dazien, Budapesta, 1944, p. 9 10 ;
Macrea, Viola in Dada romand, p. 32-34.
27 Vezi M. Macrea, op. cit., p. 31.
28 Cf. C. Dalcovidu D. Protase, AMN, I, 1964, p. 172-174 : Desigur ca, dupa 106
(data cind se constitute provincla Dacia), nu mai putea ráminea atasat Moesiel Superloare sud-
vestul Transilvanlei sl Mel Banatul, ambele teritorit inglobindu-se acum In provincla Dada
constituit6 in interiorul arcului carpatic. Din terltoriul Banatului coltul sud-estic al acestuia,
anume zona dintre Cara§ I Cerna (cu linia Palanca, Arcidava-Várádia, Teregova [Porta Orien-
tails], Domasnea, Plugova, Mehadia si Dierna-Orova), a putut ràmine 1 pe mat departe, Pm-
preun3 cu Oltenia de vest, la Moesia Superior (sau Inferior), cad la constituirea Dacia Inferi-
www.dacoromanica.ro
rialului epigrafic atestind activitatea legiunii IV Flavia la nord de Dun Ire,

s-a ajuns la concluzia c Banatul a apartinut provinciei Dacia29. De ase-
menea, diplomele amintite din anul 110 atestá citeva unitti auxiliare,
care i§i aveau garnizoana in Banat30.
S-a remarcat, totodat6, c alte dou uniti auxiliare, apartinind
armatei noii provincii, i§i aveau locul de garnizoan'a in dou5, importante
castre din vestul Olteniei : cohors III Campestris la Drobeta31 §i cohors
IV Cypria la Bumbe§ti32. Ele reprezintl dovada c vestul Olteniei, ea E;4i
Banatul, a apartinut provinciei Dacia33.
Care a fost, dupg anul 106, situatia celorlalte teritorii dacice, cele
anexate provinciei Moesia Inferior t
In aceastl privint6, date noi ne-a furnizat diploma militarg de la
Palamarcia (R.P. Bulgaria), datatl 13 decembrie 14034; aceasta mentio-
neaz'a in provincia Dacia Inferior 13 corpuri auxiliare (1 numerus, 3 alae
risi 9 cohortes). Editorul diplomei, prof. Boris Gerov (Sofia), constata el,
dintre acestea, zece fácuser5, parte din armata Moesiei Inferior33, una s-a
constituit in Dacia36, iar dou Amin necunoscute ea provenientA". Des-
coperirile epigrafice aratI ea' eel putin zece dintre ele stationau pe Olt
(v. mai departe), uncle probabil se stabiliserá ineä din perioada cuceririi
Daciei. Ele nu apar in diplomele provinciei Dacia, din anul 110, in care
sint cunoscute numai formatiuni auxiliare venite din Moesia Superior
§i Pannonia ; totodata nici o unitate auxiliarg din armata provinciei
Dacia nu las'O. vreo urma, epigraficl' pe linia Oltului38. Dimpotriv6, se con-
stata ca% trei dintre unitAtile mentionate in diploma din anul 14039 apar
oare 11 vedem cA face parte dupA Patsch si Stein din aceasta noua provincie dacia" ;
M. Macrea, AMN, III, 1966 : ... teritorille din sudul Daciei, aproape de DuriAre, anexate la
Moesia Superior Inca dui:4 primul razboi dacic ... au putut 'Amine In hotarele aceleasi pro-
vincil l dupd constituirea provinciel Dada".
23 D. Protase, Legiunea 1111 Flavia la nordul Dundrii si apartenenfa Banatului si 011eniei
de vest la provincia Dacia, AMN, IV, 1967, p. 47-70.
" Astfel, cohors I Crelum lasA urrne la Palanca (IDR, 1111, 6), iar cohors I Vindelico-
rum (IDR. III , 110) la VArAdia (ulterior este atestatA la Tibiscum; IDR, 1111, 137, 253-254);
cohors II Hispanorum este atestatA fn 108 la Virset (CIL, III, 6273 = IDR, III, 106); cohors
V Gallorurn a stationat la Pojejena (IDR, III, 11, 23).
24 IDR, II, 44 (Inscriptie funeral-A a sotiei unul centurion al acestel cohorte), 45 (Ins-
criptie funerara a unui beneficiarius tribuni ); N. Gudea, in Akten des XI. Internationalen
Limeskongresses", Budapesta, 1977, p. 236, fig. 6/7 (stamplIA COH III CAMP). Un tribun al
acestel cohorte apare i fntr-o inscriptie probabil de la Napoca (M. P. Speidel, Apulum, XV,
1977, p. 631-633).
32 IDR, II, 179.
33 D. Tudor, Oltenia rornand 3, Bucuresti, 1968, p. 163; idem, Oltenia romand 1978,
p. 15 5.
31 B. Gerov, Kllo, 37, 1959, p. 196-210 ; Anngp. (Annbe gpigraphique) 1962, 264;
IDR, I, 13.
36 Aide I Asturum, I Claudia Gallorum Capitoniana si I Hispanorum i cohortele I Bra-
caraugustanorum, I Flavia Commagenorum, I Hispanorum veterana, II Flavia Bessorum, II si
III Gallorum.
36 Vesillatio equltum Illyricorum (atestatA de diploma din 22 martie 129; CIL, XVI,
75 = 1DR, I, 10), transformatA In numerus equitum Illyricorum.
37 Cohortele I Augusta Nervier Pacensis Brillonum milliaria si I Tyriorum sagillariorum.
38 C. C. Petolescu, SCIV, 22, 1971, 3, p. 415-417.
84 Cohortele I Bracaraugustanorum, II si III Gallorum.
www.dacoromanica.ro
5 ORGANIZAREA DACHA ROMANE 263
in anul 114 intr-o diploma cu trupele provinciei Moesia Inferior". Boris

Gerov a ajuns astfel la concluzia, acuin unanim acceptata, ca de la anul
106 si ping la crearea Daciei Inferior, partea de est a Olteniei, impreung,
cu coltul sud-estic al Transilvaniei, au apartinut ca organizare adminis-
trativ i aparare militara Moesiei Inferiorn.
Deci, inainte de reforma administrativg, a imparatului Hadrian
din anii 117-118, teritoriul Olteniei era impartit intre provinciile Dacia
(vestul Olteniei) si Moesia Inferior (estul Olteniei)". Linia de demarcatie
propusa de B. Gerov pe Jiu este contestata de alti istorici, care incling,
a crede ca Oltenia intreagg a intrat in competenta guvernatorului Moe-
siei Inferior".
Indata dupa moartea lui Traian, au loc la Dungrea de jos eveni-
mente grave ; noul imparat, Hadrian, a stat chiar in cumpana sa aban-
doneze Dacia". Cind a auzit de atacul sarmatilor si roxolanilor scrie
unul din autorii biografiilor imparatilor a trimis inainte armatele, iar
el s-a dus in Moesia"". Acum, noul imparat indeplineste dou'a' acte impor-
tante unul de ordin administrativ (Pe Marcius Turbo, care guvernase
ca prefect Mauretania, 1-a decorat cu insemnele prefecturii si 1-a facut apoi
guvernator al Pannoniei i Daciei""), altul de ordin diplomatic (Cu re-
gele roxolanilor, care se plingea de micsorarea stipendiilor, dupa ce a
cunoscut cum staulucrurile, a stabilit legaturi pasnice"47). Aceasta misiune
exceptionala a lui Q. Marcius Turbo isi gaseste confirmarea in doua impor-
tante documente epigrafice din anul 123 : diplomele militare de la Gherla"
si Covdin", amintind citeva unitati militare din viitoarea provincie Dacia
Porolissensis si din Pannonia Inferior din efectivele carora se acordase
unor veterani honesta missio de catre ilustral guvernator cavaler.
4° CIL, XVI, 58.

Remarcabild spare sl observatia lul C. Daicoviciu, AISC, II, 1933-1935, p. 250,
nota 1, care, in contextul dIscutdrii unei teorii a lui Ritterling (vezi mai departe, notele 56 59),
mai adaugd : intrebarea care s-ar putea pune in aceasta chestiune a Olteniei e aceea dacd,
ping la crearea provinciei Dacia Inferior, a apartinut Daciei sau dacii nu cumva, provizoriu,
fusese atribuitd Moesiei Inferioare (cel putin partea rdsdriteand, far cea apuseand, Moesiei Supe-
rioare)?".
49 Vezi si D. Tudor, Oltenia romand 4, p. 154 155.
44 AMN, I, p. 172 ; cf. sl C. si H. Daicoviciu, AMN, III, 1966, p. 75. Pentru aceasta
nu poate fi insd hotdritoare nici existenta unor detasamente din leglunile Moeslei Inferloare
In vestul Olteniei (legio I Italica la Drobeta, legto V Macedonica la Bumbesti l RAcari), venite
aid pentru lucrAri la o data nedeterminata, citd vrerne avem i situatia contrard (astfel, legiu-
nile IV Flaoia si X Gemina sint atestate la Sucidava, iar XIII Gemina la SlAveni) (pentru
bibliografie, IDR, II, p. 264).
" Mai nou, prezentarea problemel la I. I. Russu, Dada $i Pannonia Inferior In lumina
diplomei militare din anul 123, Bucuresti, 1973, p. 36 si urm.
44 Scriptores Historiae Augustae, Vita Hadriani, 6,6.
46 Ibidem, 6, 7 : Marcium Turbonem post Mauretaniam praefecturae infulis ornatum
Pannoniae Daciaegue ad tempus praefecit.
4.7 Ibidem, 6, 8.
" IDR, I, 7.
" IDR, I, 7 a.
www.dacoromanica.ro
tTimind sirul evenimentelor, biograful lui Hadrian aminteste in

continuare de atentatul consularilor, dupg care adauga : a incredintat
guvernarea Daciei lui Turbo, acordindu-i titlul de prefect al Egiptulni,
ea sg aiba mai multa autoritate, si a venit la Roma"50. (impgratul ajunge
la Roma la 9 iulie 118). Acum, Q. Marcius Turbo indeplineste reorgani-
zarea Daciei despre care Ta fi vorba mai departe dupg care plead,
la Roma, fiind numit prefect al pretoriului. Cu aceasta ocazie, la Sarmize-
getusa i se consacrg o inscriptie51.
Reforma administrativg de la inceputul clomniei lui Hadrian repre-
zinta a doua etapg in organizarea administrativg a Daciei romane.
Trei diploma militare, datate toate 29 iunie 120 si descoperite Ia
Porolissum52, Casei53 si Romanasi54, atesta existenta la aceastg data a
provinciei Dacia Superior, guvernatg de Iu lius Severus. Simpla menti-
une a Daciei Superior presupune existenta concomitentg F,;i. a provinciei
Dacia Inferior, atestata, epigrafic ceva mai tirziu, la 22 martie 129, de dip-
loma militara de la Grojdibod55.
Muhl vreme s-a considerat ca Dacia Superior cuprindea Banatul
si Transilvania, iar Dacia Inferior Oltenia. E. Ititterling56, urmat de C.
Daicoviciu57, a sustinut insg ea Daciei Inferioare Ii apartinea si teritoriul
de sud-est al Transilvaniei, cu castrele de pe aceasta portiune a Oltului.
Reactia negativg a lui D. Tudor58 la aceasta teorie a dus la o vie disputg58,
incheiatg, se pare definitiv, numai dupà descoperirea diplomei de la Pala-
marcia. Pe baza analizei dislocarii acestor trupe, s-a ajuns la o noua parere
despre organizarea acestei provincii80.
Trupele Daciei Inferioare sint cunoscute din cele doua diploma amin-
tite81 : cea de la Grojdibod, din 22 martie 129, si cea de la Palamarcia,
din 13 decembrie 140. Unitatile militare din diploma din 129 (vezillatio
equitum Illyricorum, ala I Hispanorurn i 4 cohorte : I Hispanorum vete-
rana, II Flavia Numidarum, Il Flavia Bessorum f3i III Galloricm) apar §i
in diploma din 140. Thmele epigrafice atestind prezenta lor se repartizeazg
astfel pe localitati :
5° Vita Hadriani, 6, 7, 3 : Roman, venit Dacia Turboni credila, Mato Aegyptiacae

praefecturae, quo plus auctoritatis haberel, ornato.
CIL, III, 1162 (= ILS, 1324); vezi IDR, Illy p. 149-150.
51
AnnEp, 1959, 31 (= IDR, I, 5).
52
" CIL, XVI, 68 (= IDR, I, 6).
" C.C. Petolescu, Latomus, XXXIV, 1975, 4, p. 1020-1023 ; idem, SMMIM, 7-8,
1974-1975, p. 89-91.
" CIL, XVI, 75 (= IDR, I, 10).
56 RE (Real Encyclopädie der Klassischen Altertumswissenschaft), XII, col. 1719
1720, s.v. legio.
57 C. Dalcoviciu, AISC (Anuarul InstItutului de studii clasice, Cluj), II, 1933-1935,
p. 249-253; idem, Dacia", VIIVIII, 1937-1940, p. 315-316.
" D. Tudor, Granifa de nord-esl a Daciei Inferior, RIR (Revista istoricA romAnA), XIV,
1944, p. 157-165.
52 C. Dalcoviclu, La Transylvanie dans l'anliquilé, 1945, p. 95, nota 1.
80 Cf. C.C. Petolescu, Inlinderea provinciei Dacia Inferior, SCIV, 22, 1971, 3, p. 411-422.
IDR, I, 10, 13.
62 CIL, III, 1633, 11 0 8074, 1 a-b.
www.dacoromanica.ro
7 ORGANIZAREA DACIEZ ROMANE 265.
ala I Asturum, la Hoghiz62 i Borosneul Mare63 ;

ala I Claudia Gallorum Capiton,iana, la Slavenim, Borosneul
Mare65 i Reci66 ;
ala I Hispanorum, la S1aveni67 ;
cohdrs I Bracaraugustanorum, la Bretcum i S1aveni69 ;
cohors I Augusta Neroia Pacensis Eilittonum milliaria, la Stol-
niceni7° ;
cohbrs I Flavia Commagenorunt, la S1aveni71, Romula72 si Eno -
sesti (Acidava)73 ;
cohors I Hispanor um veterana, la Stolniceni74, Bivolari76 i Bretcun ;
cohors II Flavia Bessorum, la Cincsor77, Olteni78, Stolniceni7°
Birsesti8° si RucAr81 ;
cohors II Flavia Numidarum, la Feldioara" ;
cohors III Gallorum, la Ionestii Govorii83 i Hoghiz".
Ramin pina acurn necunoscute garnizoanele urmItoarelor unitati :
cohors I Tyriorum sagittariorum, cohors II Gallorum §i vexillatio equitum
Illyricorum (devenita inainte de anul 140 numerus equitum Illyricorum) 85.
Boris Gerov este de parere c sud-estul Transilvaniei a rama3 in
continuarelegat de teritoriile sud-carpatice, care apartinusera pina la incepu-
tul domniei lui Hadrian Ntoesiei Inferior, amna devenite Rola Inferior.
Dar mai recent LI. Russu afirtnA Ct o data cu crearea Daciei Saperior cas
trele de pe linia Oltului transilvanean au intrat in componenta acestei
63 Z Szekely, Muzeul Regional Sfintul Gheorghe, Almanah 1879-1954, Tirgu Murel,

1955, p. 26 ; LI. Russu, Dacia, N.S., I, 1957, p. 361-362.
" IDR, II, 525.
65 Z. Szekely, SCIV, II, 1963, 1, P. 164-165 ; cf. ins4 N. Gostar, ArhMold, IV, 1966,
p. 181.
66 Z. Szekely, Materiale i cercelfiri arheologice, VI, 1959 P. 198 ; cf. N. Gostar, loc. cit.
67 IDR, 11, 526.
68 CIL. III, 8074, 9 ; SCIV, 2, 1951, 1, p. 292.
IDR. II, 527.
79 IDR, II, 560.
71 1DR, II, 528.
72IDR, II, 382.
73 IDR, II, 531.
74 Fontes..., I, p. 468-471 (vezi nota 5); cf. IDR II, p. 55 4.
75 IDR, II, 582.
76 SCIV, 2, 1951, 1. p. 292.
77 C. Daicoviciu, AISC, II, 1933-1935, p. 253.
78 Z. Ssékely, Materiale, VIII, 1962, p. 338 ; cf. N. Gostar, ArhMold, IV, p. 178-179 si
p. 180 cu nota 49.
79 IDR, II, 561, 562.
80 IDR, II, 571.

87 IDR, II, 607.
62 1. Pop, SCIVA, 26, 1975, 2, p. 289-292.
83 IDR, III, 535.
84 C. Daicoviciu, Dacia", VIIVIII, 1937-1940, p. 315-316.
65 Probabil cd ele iI aveau garnizoana in aceeali zonil, cum s-a dovedit ml de multi ani ca
cohors II Flavia Numidarum (nota 82) ; eventual §i numerus Illyricorum este atestat la Hoghiz
(Geza Bak6, SCIVA, 26, 1975, 1, p. 141-145).
www.dacoromanica.ro
provincii, abia la siirsitul dcmniei lui Hadrian sau la inceputul celei a lui
Antoninus Pius revenind Daciei Inferior86.
in 1966, N. Gostar facea observatia Ca unitatile Daciei Inferior
au fost localizate in sud-estul Daciei, in special pe cursul inferior al Oltu-
lui i pe Oltul transilvan "87. Pe de alta parte, in 1971, autorul acestui
studiu, urmarind situatia trupelor auxiliare mentionate de documentele
epigrafice din Oltenia si Banat facea constatarea ca nici o trupa auxiiara
din cele stationate in vestul Olteniei i estul Banatului, in aceasta prima
jumatate de secol, nu lasa nici o ulna epigrafica pe frontiera Oltului, nici
nu apare in diplomele Daciei Inferior din anii 129 si 140 e.n. In masura in
care se pot sesiza, dislocarile acestora au avut loc in cuprinsul Banatului
si Daciei intracarpatice. Dimpotriva, trupele din estul Olteniei si bud-
estul Transilvaniei nu au fost triinise nici in garrnizoana, fuel pentru
lucrari militare in castrele din vef,tul Olteniei ; toate dislocarile acestora
s-au facut in cadrul frontierei O1tului"88. Ajungeam astfel la concluzia
ca, dupa refoinia administrativa de la inceputul dcmniei lui Hadrian,
vestul Olteniei a continuat sa ramina pe mai departe la fosta provincie
Dacia, devenita, acum Dacia Superior. in schimb, Dacia 4ferior moste-
nea vechile teritorii nord-dunarene ce apartinusera Moesiei Inferior
(e th1 Oltcniei si d - I 1 Transilvaniei, rprobabil faril Muntenia
Tamara libera, in intregime sau in cea mai mare parte)88.
0 proba scrisa ca vestul Olteniei a apartinut uneia si nu celeilalte
dintre cele doug Dacii nu exista. Este firesc deci a accepta ca imparatul
Hadrian a lasat Dacia in vechile ei limite, schirnbindu-i numele in Dacia
Superior° ; din teritoriile dacice ale MoesieilInferior a cleat o Luna provin-
cie. Denumirile de Superior §i Ivferior date celor doua Dacii sint in rapoit
cu cursul Dunarii (ea si cele doua Moesii, cu care fac pandant). De altfel,
teoria apartenentei fniregii Oltenii la Dacia Inferior este o reminicenta a
vechii pareri despre o Dacie traiana cuprinzind lurk teritoriile romane
" IDR, I. p. 20. Discutia porneste de la o inscriptie de la Hoghiz, pusA mpAratult I

Hadrian de un detasament din legiunea XIII Gemina (CIL, III 953. G. Daicoviciu, Dacia".
VII VIII, p. 316, propunea a se citi numele cohortei III Gallorum ; dar 1.1. Russu, AIIA Cluj,
XVIII, 1975, p. 50-52, preferA lectura din CIL). Prezenta unul detasament din legiunea XIII
Gemina (dacA numeralul XIII este cel corect in fotografia retusatti publicatA in 1975), se poate
explica mai degrabA prin colaborarea trupelor Daciei Superior la lucrari militare in aceasta
parte a Transilvaniei la inceputul domniei lui Hadrian. Este greu de crezut cd acest teritoriu a
apartinut sub Traian Moesiei Inferior, sub Hadrian Dade! Superior, sub Antoninus Pius Dacia
Inferior (revenind, intr-un fel, la situatia de pe timpul lui Traian), tar de la Marcus Aurelius sA 'I
trecut din nou la Dada Superior (acum devenitA Dacia Apulensis).
87 ArhMold, IV, 1966, p. 183.
88 SCIV, 22, 1971, 3, p. 417.
Pentru problema Munteniei In epoca romanA, vezi R. Vuple, Dacia", N.S., V. 1961.
p. 365-393 ; D. Tudor, Oltenia romanhl4, p. 162-164.
99 Este, de alifel, semnificativ cä locuitorit o denumesc in continuare provincta Dacia
(CIL, III, 1455,1458 ;ILS, 9487 Anngp, 1933, p, 249), cind ii onoreaza guvernatorii cu inscriplil ;
sub numele de Dacia Superior, o intilnim numai In diplome (documente de caracter juridic,
emise la Roma).
www.dacoromanica.ro
9 ORGANIZAREA DACEEI ROMANE 267
de la nord de Dunare care ar fi fost divizatg de impgratul Hadrian dupg

tipare medievalem.
Ca terminus ante quem pentru aceste reforme administrative e3te
data diplomelor militare de la Ca8ei, Porolissum qi Bomâna8i92 (29 iunie
120), prin care se acorda cetgtenie arcalilor palmirenieni din Dacia Supe-
rior : Palmyrenis sagittariis ex Syri(a) qui su,nt in Dacia Superiore sub
Iulio Severo civitatem dedit iis quorum nomina subscPipta sunt.
La putini ani dupg aceasta, alte doug diplome, de la Gherla 8i Oov-
din, datate 10 august 123, atestg existenta unei a treia provincii : Dacia
Porolissensis93. Se acceptg unanim el acest nou act adininistrativ a avut
loc numai dupg 29 iunie 120, prin desprinderea teritoriului situat la
nord de Aries i Mure8 al Daciei romane94. in adevgr, sim.pla lecturg
a diplomelor din 120 ar argta, a8a cum s-a afirmat de mai multe ori,
eg arca8ii palmirenieni se aflau deja la Porolissum ; c acesta, im-
preung cu intreg nordul Daciei, fgceau parte din cadrul teritorial-militar
al Daciei Superior 95.
La Porolissum, arca8ii palmirenieni sint atestati printr-o serie de
monumente ep igraf ice".
Problema se pune ins& pentru CI8ei 8i RomAna8i, unde nici un alt
document epigrafic nu atestá prezenta arca8ilor palmirenieni. In aceste
castre an stationat alte unitgti militare : cohors I Britannica milliaria
c. R. equitata in primul 97, §i cohors I Hispanorum pia fidelis in celglalt99.
Explieatia aeestei situatii este el diplomele respective nu au fost pierdute
sic titulari " ci de urma8ii lor ; de avantajele acordlrii cetgteniei benefi-
ciau 8i ace8tia dintre care nu putini ImbrAti8au tot carierea armelor :
fie in unitatile in care serviserg pariatii lor, fie in altele. Acesta este 8i
eazul urma8ilor veteranilor atestati de diplomele de la 29 iunie 120, care au
intrat in eohortele ce-8i aveau garnizoanele la CI8ei i Românmi. Analogi-
ile nu lipsesc : diploma unui veteran din ala I Siliana, cu garnizoana In
Gilguic*, a fost descoperitg in castrul de la Buciumi'91, unde stationa cohors
II Nervia Brittonum milliarial"; la Breton, unde stationa cohors
I Bracaraugustanorunz'", a fost descoperitg o diplorng militarg din anul
" Cf. H. DaiCON kill, 0 ir ote:d privind intinderea Daciei Inferioare, Steaua", nr. 4,
1,bruarie, 1972, p. 27, urmat de D. Tudor, Oltenia romand 4, 1978, care nu sint de acord cu punctul
de vedere sustinut de noi in SCIV. 22, 1971, 3, p. 411-422, raminind la pa'rerea Ca Oltenia
intreagd a aparlinut Daciei Inferior.
92 Citate supra, nolele 52 54.
1'3 IDR, I, 7-7 a.
" C. Daicoviciu D. Protase, AMN, I, 1964, P. 171.
96 Ibidetn, p. 175-176 ; IDR, I, p. 19-20.
" 1.1. Russu, AMN, VI, 1969, p. 173-174 (cu bibliografia).

97 C. DalcovIciu D. Protase, AMN, I, p. 168-169 (cu bibliografia).
99 Ibidern, p. 169.
99 C.C. Petolescu, SCIVA, 25, 1974, 4,p. 602, nota 55 ; idem, Latornus, 34, 1975, 4, p. 1023 ;
idem, SMMIM (Studil i materiale de muzeografie si istorie militarA), 7-8, p. 91.
100 C. Daicoviclu D. Protase, AMN, I. p. 167 (cu bibliografla).
101 IDR, I, 21.
us Despre aceasta unitate : C. Daicoviciu D. Protase, AMN, I. 164, p. 169 170.
103 D. Tudor, Oltenia romand 4, p. 332.
www.dacoromanica.ro
92, eliberara unui soldat din classis Flavia Moe3icaw4 (este greu de afirmat
cl aid ar fi stationat un detasament din flota dun/reanl, i incS la anul
92 !). Nu se poate sustine, deci, pe baza celor doug diplome, cA, la 29 iunie
120, la CAsei i Românasi ar fi stationat arcasi palmirenieni05.
Problema se poate pune la fel si pentru diploma de la Porolissum.
AceastA indoia15, porneste de la descoperirea a dung diplome mili-
tare din anul 126 la Tibiscum, prin care se acorda cetatenia Palmyrenis
sagittariis qui sunt in _Dacia Superiore sub Iulio Severo106. Exprimarea
aproape identicI cu cea din diplomele din 120 minus ex Syri(a) aratI
cl In situatia trupei nu a intervenit nici o schimbare dupI 120. Cu acelasi
titlu, Palmyreni sagittarii, aceastl formatiune etnicA, apare si intr-o in-
scriptie de la Palmyra din anul 1411". Uncle se aflau, deci,palmirenienii
la 120, la Porolissum sau Tibiscum I
Mai de curind s-au afirmat urmkoarele : Unitatea auxiiar Pal-
myreni sagittarii era cunoscutg, in Dacia din a. 120 (DiplD VVI), in zona
de nord (Porolissensis, dupg, a. 123), de unde o parte din trupI este mutatI
la Tibiscum ; din ea se va dezvolta Numerus Palmyrenorum Tibiscensium'
Este posibil insI a avea i situatia invers'A : din palmirenienii stationati
la Tibiscum, o parte A' fi fost mutati mai tirziu, dup5, 126, la Porolissum.
Pentru aceasta idee pledeaz1 faptul c i alte unitki auxiliare, aflate pe
timpul lui Traian in Banat, au fost mutate ulterior pe granita de nordl".
Se poate admite astfel cgi si diploma de la Porolissum a fost adusl si pier-
dutg mai tirziu, de un descendent al titularului acesteia, inrolat eventual
chiar in unitatea de palmirenienin°. Pentru un interval mai indelungat
intre data emiterii diplomei i cea a pierderii, pledeazI si faptul c prin
constitutio imperialA din 29 iunie 120 s-a acordat cetatenia unor arcasi
p almirenieni pe cind ine5, se aflau sub drapelln.
104 CIL, XVI, 37 (= IDR, II, 25).

199 Cf. C. Daicoviciu D. Protase, AMN. I, p. 175 : ... Palmyrent sagittarii ex Syria,
a cAror garnizoanA era de la inceput Tarolissum ( mai pulin probabil COei)" (sublinierea pentru
textul din parantezA ne apartine).
196 IDR, I, 8-9.
197 Annp, 1947, 169.
199 IDR, I, p. 97 (la nr. 8).
1C9 Astfel, cohors I Brittonum milliaria, atestatA la inceput la Dierna (IDR, IL1, 52),
avut ulterior garnizoana la Porolissum (N. Gudea, SCIVA, 28, 1977, 1, p. 129-134) ; ala I I
Pannoniorum, atestatA mai tali la Palanca (IDR. 1111, 5), a stationat mai tirziu la Gherla (D.
Protase, SCIV, 19, 1968, 2, p. 339-344) ; de asemenea, cohors II Hispanorum (IDR, II1, 106),
probabil i ala I Tungrorum Frontoniana (IDR, II 11, 107), atestate la Vlrset pe timpul lui Traian,
apar mai tirziu tot In Dada Porolissensis, prima la Bologa (N. Gudea, AMN, IX, 1972, p. 414
415), cealaltA la Ilisua (C. Daicoviciu D. Protase, AMN, I, 1964, p. 167-168).
no Pentru situatia ce ne preocupA, un caz asemAnAtor este cel al diplomei de la RAcari,
4in timpul lui Antoninus Pius, din care aflAm despre acordarea cetAteniei Mauris eq(uit((bus )
et pedit (ibus )? qui sunt in Modsia Sup[er (tore) sub... (IDR, I, 29). In acest castru, descoperi-
rile epigrafice aratA cA a stationat un numerus de Mauri (IDR, II, 168). Sltuatia este identicA
celei de la Porolissum ; 1 totusi, nimeni nu a afirmat vreodatA cA la data emiterli diplomei
lui Antoninus Pius, o parte din Oltenia (cea de vest), cu castrul de la RAcari, s-ar ii aflat In cadrui
teritorlal-militar al Moesiei Superior. Probabil, si in acest caz, cA un descendent al titularului
.diplomei amintite a fost inrolat ulterior In formattunea de Mauri stationatA In castrul de la
RAcari (v. nota 99).
111 Pentru motivele acordArii cetAteniei, v. nota 113.
www.dacoromanica.ro
11 ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 269
Pentru situatia trupei de palmirenieni, tinkle informatii noi poate

Meg furniza reluarea unei inscriptii de la Palmyra din timpul lui Auto-
Mulls Pius112:
T. AtXto[v kincepxov T v ]
'ev Hapailaacp 'ens Cevoyrk-]
pas Aotxtccq [xce]Tc[L]Xeypiv
ToE6Top ot &Tv') Tor) npeno[u]
ockoi5 okEt[XX]ou TELIillic
[xCcinv]
Datarea inscriptiei nu lasg, dubii113. Ea a fost inteleasg, de cei mai

multi in sensul cg, T. Aeliss..., prefect al arcasilor palmirenieni, aflati la
Porolissum in Dacia Superior, a fost cinstit de subordonatii si prin ridi-
carea unei statui in patria lor, la Palmyr
FireascI la data publicárii inscriptiei (anul 1941) si unanim accep-
tatg,, intregirea r. 2 3 : 'Ey Ilapataacp [T-71; CogoTi]pacq Acocias
a pus pe epigrafisti in dificultate dup aparitia diplomelor de la Gherla,
care atestI existenta Daciei Porolissensis nu de la sfirsitul domniei lui
Antoninus Pius, cum se credea ping, acum mai putin de doug, decenii, ci
mult mai devreme : una la anul 133115, alta, mai recentg,, chiar la 123116.
Explicatiile i propunerile noi de intregire a lacunei din rindurile respec-
tive Amain nesatisfIcgtoare117.
Deocamdatg, ne multumim a atrage, iar5i, atentia asupra r. 4 5
ale inscriptiei : o Cote) Tole' 1cp6T[ou] cc6Toi3 okEi.[AX]ou. Aici, prin
vexillum trebuie inteles, ca si in alte cazuri, vexillatio118. Dar faptul
et palmirenienii se aflau la Porolissum sub Antoninus Pius in vexi-
llatione, ar argta cg, ei nu veniserg aici de multg, vreme. Deci la 29
iunie 120 incg, nu se aflau pe frontiera de nord a Daciei romane (cf. mai sus).
Afirmatia din inscriptie (dacg, intregirea 'Ey HapoXE[aay Tijs avoni]pocc
Accztccq este cea adevgratg,) poate fi deci o eroare de redactare a lapicidu-
lui care nu a inteles prea bine (ca i noi astlzi) cg,, de fapt, un steag de
arca?i din Dacia Superior fuseserii aduvi la Porolissuin sub Antoninus
na H. Seyrig, Syria, 22, 1941, p. 231 (AnnEp, 1947, 170).

113 H. Seyrig, loc. cit. ; T. Aelius... porte le prénom et le gentilice d'Antonin le Pieux ;
c'est sans doute une creature de ce prince, qui a du recevoir le droit de cite précisément pour
exercer le commandement dont il s'agit ici et son inscription se place done entre 138 et 159".
no Bulletin Epigraphique, 1941, 156 : préfet des archers stationnés a Porolissum en
Dacie Superieure" ; 1.1. Russu, AMN, VI, 1969, p. 173.
115 Annp, 1962, 255 (= IDR, I, 11).
no IDR, I, 7 (cf. si 7 a).
117 Probabil cA este totusi o eroare de redactare (vezi i LI. Russu, Dacia fi Pannonia
Inferior..., p. 60) ; s-a mai propus ca in locul cu pricina sA se citeascA eventual 'enczpXLac Aoaciocc
(N. Gostar, A 11A (Iasi), XI, 1974, p. 304), sau cA - paq ar fi terminatia unui adjectiv la gradul
comparativ (C.C. Petolescu, Dacia", N.S., XX, 1976, p. 300).
118 Vezi R. Saxer, Untersuchungen zu den Vexillationen der romischen Kaiserheeres
von Augustus bis Diokletian (Epigraphische Studien, 1), Köln-Graz, 1976, p. 141, s.v. vexillum =
vexillatio (indice) ; AnnEp, 1972, 572. La fel pare a intelege lucrurile si H. Devijver, Proso-
pographia militiarum equestrturn quae fuerunt ab Augusto ad Gallienum, I, Louvain, 1976,
p. 53-54, nr. 18, privitor la caricra lui T. Aelius. : praefectus numeri vel vexillationis
Palmyrenorum Porolissensium sagittariorum".
www.dacoromanica.ro
Pius149. Ulterior, din ace§tia se va forma numerus Palmyrenorum Poro-

lissensium120.
Dar in acest caz, diplomele de la 29 iunie 120 nu mai pot fi dovada
c'a la acea data nordul Daciei se afla in cadrul provinciei Dacia Superior ;
ele nu mai pot fi invocate drept terminus post guem pentru crearea Daciei
Porolissensis. De aici decurge posibilitatea de a fixa data constituirii aces-
teia din urnfg, intre inceputul domniei lui Hadrian (dup5, incheierea misi-
unii lui Q. Marcius Turbo) i 10 august 123 (de cind dateaz5, cea mai
veche atestare a Daciei Porolissensis).
Se pune astfel problema daeg, cele trei Dacii (Inferior, Superior
§i Porolissensis) nu sint mai degrabá creatii concomitente ale impAra-
tului Hadrian (inainte de 29 iunie 120)121.
In cele ce urmeaz, ne vom ocupa pe scurt de rangul guvernatori-
lor provinciilor Daciei122.
Dacia Superior a fost condusá, in continuare, de un legatos Augusti
pro praetore, de data aceasta de rang pretorian (vir praetorius), deoarece
in provincie se afla o singuth legiune (X/1/ Gemina). El era ajutat, pentru
probleme financiare, de un procurator Augusti, din tagma ecvestth.
Celelalte doua Dacii (Porolissensis i Inferior) aveau in fruute
cite un procurator Augusti, de rang prezidial, tot din tagma ecvestth. Se
consider c acesti procuratori depindeau de legatul Daciei Superior,
sau c acesta ar fi avut o ascendent4 fath de cei doi.
0 situatie deosebith in titulatura guvernatorului Daciei Inferioare
este athtath de o inscriptie de la Caesarea (Mauretania)123 : T (ito)
Fl (avio) T (iti) fil(io) Palatin(a) [Prisco C(aio) GalloJnio Frontoni
Q (uinto) _Mlarlicio Turboni pr[ , pr]oc(uratori) pro
leg (ato) provinc[iae] 1 Mauretan(iae) Caes(ariensis), [pro ljeg(ato)
et praef(ecto) prov(inciae) Dac[iae] / Inferioris, pro . . . proc(ura-
tori) XX heredi[tat(ium)] 1 provinciae [Syriae Palaesqinae, proc(ura-
tori) ad ce[nsits...Madar, in cariera sa, T. Flavius Priscus C. Gallo-
nius Fronto Q. Marcius Turbo a fost, intre altele, [pro l]eg (ato) et prae-
fectus ) prov(inciae) Dac[iad Inferioris. Data cind si-a exercitat aceasth
misiune in Dacia este nesiguth : Syme propune anul 142 Sall 143124, in
timp ce Pflaum inclina' mai mult spre anul 157'25.
Acest titlu nu mai este cunoscut din alta inscriptie ; guvernatorul
Daciei Inferioare 1-a primit numai in aceasth Imprejurare deoarece in pro-
vincia sa au fost aduse efective din legiuni. InseamnAscrie H.G. Pflaum
c'a faptul de a comanda trupe legionare este considerat mai important
112 La Porolissum stationau numai o parte din acesti arcasi (cei din primul texillum).
Probabil cea de-a doua formatiune se afla la Oplatiana (Zuturu) ; din aceasta se va forma n(u-
merus) P(almyrenorum) 0(plallanens(um) (despre acesta, 1.1. Russu, AMN, VI, 1969, p. 174).
122 Despre acesta, LI. Russu, AMN, VI, p. 173-174.
121 De altfel, este improbabll ca dupA reforma admInistrativA din 118-120, sii fi avut loc,
la scurt timp, intre 120-123. altA reorganizare.
122 M. Macrea, Viala In Dada romand, p. 30 si urrn. (passim).
123 Anntp, 1946, 113.
124 Studii Clasice, III, 1961, p. 131.
122 H. G. Pflaurn, Les earrieres proeuraloriennes equeslres sous le Haut-Empire romain, I.
Paris, 1960, p. 375.
www.dacoromanica.ro
13 ORGANIZAREA DACIEI ROMANE
271
decit de a guverna militar provincia Dacia Inferior71126. Pflaum aratl cg,

titlul procurator pro legato nu echivala cu procurator pro legato Augusti
pro praetore; noi remarcgm c diferite exemple aratI c6, titlul de prole-
gato nu priveste de boo pe legatus Augusti pro praetore, ci numai pe legatul
de legiune"127; titlul era o fictiune lega1 pentru a fi evasilegat de legi-
une". Deoarece, deci, functia sa echivala cu cea de legat de legiune, in-
seamná el' in provincie au fost aduse efective avind numeric valoarea unei
legiuni. Faptul cg, guvernatorul de rang ecvestru al Daciei Inferior a pri-
mit derogare" pentru a putea comanda elective din legiuni este o dovad&
cä el nu depindea de legatul Daciei Superior. in cazul unei asemenea sub-
ordonki, dacg, aceste efective ar fi venit din Dacia Superior, guvernatorul
acesteia (care comanda probabil ii legiunea XIII Gemina) ar fi fost de
drept si comandantul unor asemenea efective dislocate in Dacia Inferior ;
dad, erau aduse din alte provincii, efectivele respective din Dacia puteau
atinge valoarea a doul legiuni, atr6gind astfel modificarea rangului lega-
tului Daciei Superior, care ar fi trebuit s deving, vir consularis ceea ce
nu s-a intimplat decit dup .a. reforma administrativA din 168/169 (cf. mai
departe).
Deci, analiza inscriptiei din Caesarea Mauretaniei mai degrab6 in-
firma ceea ce este, de fapt, o simpl ipotez5,, acceptatI totusi unanim ca un
adevk absolut. Este de fapt, si aceasta, o reminiscent6 a vechii teorii
despre existenta unei Dacii traiane unitare, impktitl in dou'a provincii
sub Hadrian, apoi in trei sub Antoninus Pius128. De aceea, sintem de pg-
rere c procuratorul Daciei Inferior nu depindea nicidecum de legatul
Daciei Superioare129, i probabil aceeasi era situatia cu procuratorul Da-
ciei Porolissensis.
in timpul impkatului Marcus Aurelius, in 168/169 a avut loc cea
de-a treia si ultima reorganizare administrativ5, a Daciei romane. Ea a
lost dictat6, de motive de ordin militar si strategic : pentru a face fata,
cu forte unite, pericolului sarmatic i germanic de la Dunkea mijlocie130.
Acest proces s-a petrecut in vremea guvernkii lui M. Claudius
Fronto131. Acesta, dup5 ce a fost mai intii legatus Augustorum pro prae-
tore Moesiae Superioris, a primit, in a doua jum5tate a anului 168 sau cel
mai tirziu la inceputul celui urmkor, comanda a dou6, provincii : legatus
Augustoru,m pro praetore Moesiae Superioris et Daciae Apulensis. Dup'a'
moartea lui Lucius Verus, intimplatl in februarie 169 (ea reprezentind
un reper cronologic), Fronto poarta titlul de legatus Augusti pro praetore
126 Ibidern, p. 378. Aceasta ar intüri 4i ipoteza ca, dupä reforma lui Marcus Aurelius,
legatul legiunii V Macedonica era i comandantul trupelor auxillare din Dacia Porolissensis ;
ve7i nota 149.
122 Ibidem.
129 Vezl nota 2.
129 Fatä de interpretarca jut II.G. Pflaum, apare de neintelcs afirtnatia lui D. Tudor,
fnlenia romand 4, p. 159, cind vorbeste de raporturile dintre legatul Daciei Superior i procuratorii
celorlalte douä Dacii: se pare Ca in momenta in care se cerea o concentrare a fortelor militare,
until dintre ei lua titlul de prolegaio, ea sa poatii dispune de toate fortele armate ale provinciel
Dacia".
130 Vezi, pentru desfasurarea evenimentelor. M. Macrea, Viata In Dacia romand, p. 61
.st urn.
121 Despre reforma administrativ3 din anul 169, vezi M. Macrea, AMN, III, 1966, p. 145
1 19 ; Idem, iala din Dacia romand, p. 63 69 ; C. si H. Dalcovklu, AMN, IV, 1967, p. 73-81.
www.dacoromanica.ro
provinciarum _Daciarum, apoi din nou legatus Augusti pro praetore pro-
vinciarum Daciarum et Moesiae Superioris simul135. Num/rul acestor
provincii este precizat in titlul guvernatorului dintr-o inscriptie de la Ulpia
Traiana Sarmizegetusa : legatus Avgusti pro praetore trium Daciarum et
Moesiae 2uperioris133.
Au existat numeroase discutii privitoare la hotarele provinciilor
Daciei. Majoritatea istoricilor sint de pIrere el Dacia Superior a devenit
Dacia Apulensis, far/ nici o modificare teritoriall ; Dacia Inferior a luat
numele de Dacia Malvensis; Dacia Porolissensis a r/mas cu vechiul ei
teritoriu i nume134. In sprijinul acestui punct de vedere (susVmut cu
ardoare, timp de aproape patru decenii, de D. Tudor, indeosebi), al/turi
de numeroase argumente logice133, exist i o serie de documente epigra-
fice concludente, puse din nou in valoare in ultimii ani : inseriptia celebrI
de la Sevilla, care onoreaz/ pe Sextus Iulius Possessor136, alta de la Thes-
salonic137, in sfirsit, o a treia din Caesarea MauretanieP38.
Adeptii teoriei contrare (C. Patsch, urmat de A. Stein si C. Daieo-
viciu) sustineau c/ Dacia Apulensis ar fi ap/rut prin unirea Daciei Superior
cu Dacia Inferior, iar Dacia Malvensis s-ar fi creat pe un teritoriu nou, in
Banat (sau in vestul acestuia, dup5, teoria sustinutI nu de mult de C. 0
H. Daieoviciu)133. Se consider /. ea o reform/ administrativ/ a implieat
neap/rat modificari teritoriale, altfel ar fi fost o simpl/ schimbare de
numoo.
In realitate, reforma administrativI a lui Marcus Aurelius a constat
in urm/toarele :
ridicarea rangului guvernatorului, numit iari dintre cei care
exercitaserl consulatul (vir consularis ), ca urmare a aducerii in Dacia,
la Potaissa, a unei a doua legiuni, V Macedonica;
132 CIL., VI, 1373 (= 31640) (= ILS, 1048).

133 CIL, III, 1457.
134 Vezi mai sus, nota 94.
135 Vezi, astfel, M. Macrea, Via/a..., p. 69 (NouA ni se pare totusi cA situatia din timpul
liii M. Claudius Fronto exclude poslbilitatea ca intre Dada Apulensis 1 Moesla Superior sfi se fi
interpus o altA provincie, anume Dacia Malvensis, cum ar trebui sA admitem in ipotcza ca pe
aceasta o localizAm in Banat") ; C.C. Petolescu, SCIV, 22, 1971, 3, p. 422, nota 109 (Unit
istorici au incercat sfi demonstreze crearea unel marl provincii Dacia Apulensis, prin contopirea
provinciilor Dada Superior i Dacia Inferior. In aceasta sltuatie insA, proeuratorul Dacief
Apulensis ar fi trebuit sA facii parte din categoria ducenarii-lor, cad atributille sale erau min/
duble : procuratorii Daciei Superior... si Daciel Inferior... fuseserA centenarit. Or, procuratoru 1
Daciei Apulensis era tot un centenarius").
136 CIL. II, 1180 ( ILS (Inscriptiones Latinae Selectac), 1403) ; cf. D. Tudor, Oltenia
romand 4, p. 189-194.
137 CIL, III, 13704 (= ILS, 9009) ; cf. I. I. Russ% AIIA (Cluj), XVII, 1974, p. 11 45.
132 CIL, VIII, 9381 (= ILS, 2763); cf. M.P. Speidel, Dacia, N.S., XV II, 1973, p. 169
177.
134 C. 0 H. Dalcoviciu, AMN, IV, 1967, p. 73-81 ; C. Dalcoviclu, AMN, VII, 1970,
p. 125-130.
140 AMN, IV, p. 79 : In acest caz (4:lac4 nu s-ar fi facut modificari teritoriale parante-
za ne apartine), rezultA ca anul 168 nu aduce nicl o modificare teritorialA fatA de perioada ante-
rioarA, totul reducindu-se la o simplA schimbare de nume ; e greu de admis cA in timpul rAzboaie-
lor marcornanice Marcus Aurelius se ocupa de asemenea a reorganizAri 9, cu Olt mai mult cu cit
vechile denumiri dalnuisera citeva decent'. Intl* care sapte ani si sub domnia ha". De fapt
esenta reformel imparatulul filozof este alta uniformizarea denumirli provincillor Daclel (dupá
capitalele lor), acum chid cele tret Dacit formau un organism unitar (acesta fiind adevAratul sens
al reformel). .
www.dacoromanica.ro
15 ORGANIZA REA DACIEI RomANE 273
unirea Daciior, ping atunci separate, intr-un organism militar

administrativ unitar, avind in frunte pe legatus Augusti pro praetore
rium Daciarum, numit i consularis Daciarum trium.
De altfel, in interiorul unui organism administrativ i militar unitar,
schimb5zi teritoriale nici nu-si aveau rostul ; a avut loc totusi o extindere
a limitelor stapinirii romane, prin reanexarea vestului Munteniei, probabil
pe timpul lui Commodusm, precum si a vestului Banatului, cel putin par-
tea de nord a acestuia, cu linia MuresuluP42.
Guvernatorul general al Daciior era dublat de un procurator Augusti
Daciae Apulensis, cu atributii financiare ; in caz de vacanta a legatului,
el era si loctiitor al acestuia (agens vice praesidis )143. Ca intindere terito-
ria15,, Dacia Apulensis cuprindea fara indoiala teritoriile care apartinuserg
Daciei Superior, adica vestul Olteniei, Banatul, o parte din Transilvania
(WI partea de nord, care tinea de Dacia Porolissensis, i cea de sud-est,
a Daciei Inferior).
Dacia Malvensis era probabil aceeasi ca intindere cu Dacia Inferior :
estul Olteniei, sud-estul Transilvaniei i, desigur, vestul Munteniei1".
Guvernatorul sau era ales tot din tagma ecvestr5,, fiind un procurator
Augusti, avind deopotriva atributii financiare i mi1itare145. Aceasta ex-
plica i titlul de praeses ce-1 poarta intr-o inscriptie de la Thessalonic146.
Asa cum arata Pflaum, acest titlu devine curent catre mijlocul secolului
al III-lea, de cind dateaz i inscriptia in discutie : titlul de praeses se
impune pentru a designa pe toti guvernatorii de provincii. Termenul de
procurator dispare atunci succesiv in fostele provincii ecvestre . . .11147.
Dacia Porolissensis s-a pastrat in vechiul ei teritoriu, adica la nord
de Aries si Mures148. Procuratorul ei avea probabil acum numai atri-
butii financiare, iar comanda trupelor auxiliare o avea legatul legiunii V
Macedonica, aflata la Potaissam.
141 Unele probleme privind limes transalutanus: D. Tudor, Oltenia romand 4, 1978, p. 253 -2-
257.
142 Pentru linia Muresului In epoca rornand, C.C. Petolescu, in Studien zu den Militargrenz
Horns, II, KolnBonn, 1977, p. 367-372.
u8 M. Macrea, Viala..., p. 64.
144 Se afirma adesea, filrA a exista insA o probá scrisA, cA sud-estul Transilvaniei a trecut,
cu ocazia reorganizaril administrative din timpul lui Marcus Aurelius, la Dada Apulensis ; vezi
astfel, M. Macrea, AMN, III, 1966, p. 149. Cf. insà, idem, Viala. . p. 67 : Nu slim care va fi
lost soarta teritoriultd din estul Transilvaniei, de la Angustia pina la Caput Stenarum, care
inainte apartinuse Daciei Inferior. El a putut rAmlne mai departe la Dada Malvensis, asa cum
am putea presupune, i cl a fost transferat, cu prilejul reorganizarli celor trei Dacil din timpul
lui Marcus Aurelius, la Dacia Apulensis. Nu dispunem deocamdatA de vreo dovadA peremptorie
intr-un sens sau altul. Noi inclinAm totusi mal degrabA sA credem cA amintitul teritoriu din
estul Dacia a rhmas mai departe la Dacia Malvensis".
"5 Idem, p. 66 ; D. Tudor, Oltenia romana 4, p. 161-162.
144 CIL, III, 13704 (= ILS, 9009). I. Piso, Revue roumaine d'histoire", XII, 1973,
p. 1013 : les deux tribuns dédierent l'inscription h Cassianus non pas en tant qu'officiers,
subordonnés au procurateur, mais comma ses Ills. Ceux-ci pouvaient exagerer l'Importance de
leur pere, surtout gulls ne poserent pas l'inscription en Dacia, mais a Thessalonike" vezi insd
observatiile la care trimite nota urmAtoare.
147 H.G. Pflaum, Les procurateurs equestres sous le Haut-Empire romain, Paris, 1950,
p. 114-117 ; vezi, idem. Les carrieres procuratoriennes equestres sous le Haul-Empire romain, III,
1960, p. 1067.
142 Cf. nota 94.
144 M. Macrea, AMN, III, 1966, p. 149, Vezi i nota 126.
www.dacoromanica.ro
In aceasta situatie au ramas cele trei Dadi ping, la retragerea sta-

pinirii romane.
Teoria expusa in acest studiu are in vedere o schema" mult mai
simplificata a fazelor i continutului reformelor administrative privind
provinciile Daciei romane ; ea pleaca de la analiza documentelor epigra-
fice i nu de la pareri preconcepute.
CONTRIBUTIONS CONCERNANT L'ORGANISATION

ADMINISTRATIVE DE LA DACIE ROMAINE
RESUMÉ
La Dacie n'a pas été créée des le debut comme une province unitaire ;
son organisation administrative a parcouru plusieurs étapes.
Un diplôme militaire du Porolissum, du 11 aofit 106 (CIL, XVI,
160=IDR, I, 1), atteste l'existence a cette date de la province de Dacia ;
mais comme l'atteste Panalyse des documents épigraphiques elle comprenait,
seulement une partie des territoires annexes par les Romains : l'Olténie
(la moitie d'ouest), le Banat, la majeure partie de la Transylvanie (sans la
partie du sud-est). La province de Dacie était dirigée par un gouver-
Deur legatus Augusti pro praetore, de rang consulaire (vir consularis)
vu qu'en Dade se trouvaient deux legions (IV Flavia et XIII Gemina).
D'autres territoires l'est de POlténie, le sud-est de la Transylvanie (le
Pays de Fagaras et le Pays de Birsa), la Valachie et le sud de la Moldavie,
annexes apres la guerre de 101-102, relevaient de la province de Moesia
Inferior. Cette situation a duré seulement sous le regne de Trajan.
Les événements des années 117-118, au debut du regne d'Adrien,
ont déterminé de nouveaux changements dans Porganisation et l'adminis-
tration de la Dacie ; cela représente la seconde &ape de ce processus.
Le territoire de Valachie fut alors abandonné dans son ensemble ou dans sa,
majeure partie. Les territoires qui avaient appartenu a la Moesia Inferior
ont constitué ime nouvelle province, Dacia Inferior (l'Est de POlténie, le
sud-est de la Transylvanie, éventuellement aussi l'ouest de la Valachie).
En échange, l'ancienne province de Dade est devenue sous le regne de
Trajan Dacia Superior (attestée pour la premiere fois le 29 juin 120 ((IL,
XVI, 68 =-- IDR, I, 5 ; AnnEp, 1959, 31 --= IDR, I, 6). Parallelement
(ou peu de temps apres) l'on crea, de la partie nord de la Dacie de Trajan
(du territoire situé au nord des rivières d'Arie et de Mure*), une nouvelle
province (Dacia .Porolissensis attestée comme telle dans le diplôme du
10 aofit 123 ; IDR, I, 7). Le gouverneur de Dacia Superior était toujours
un legatus Augusti pro praetore, cette fois-ci nomrne parmi ceux qui avaient
exercé seulement les fonctions de préteur, car dans cette province
il n'y avait maintenant qu'une seule legion (XIII Gemina). Chacune des
deux autres Dacie (Inferior et Porolissensis) était dirigee par un procurator
Augusti ayant des attributions militaires et financieres.
La troisième &tape dans Porganisation de la Dacie romaine date des
années 168-169, soit du temps de l'empereur Marc Aurele. Alors, les trois
Dacie furent placées sous la direction d'un gouverneur unique, legatus
www.dacoromanica.ro
17 ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 275
Augusti pro praetore trium Daciarum, denomme également consularis.

Daciarum trium ; il était un ancien consul (vir consularis), car maintenant
il existait a, nouveau en Dacie deux legions (XIII Gemina et V Macedonica).
C'est pourquoi, les denominations des provinces aussi connaissent des
changements : Dacia Inferior devient .Dacia Malvensis ; Dacia Superior
devient Dacia Apulensis et Dacia Porolissiensis conserve son ancienne
denomination. Mais nous n'avons aucune confirmation du fait qu'a l'époque
se seraient produites aussi des modifications territoriales entre ces unites
administratives de la Dacie pour la premiere fois unitaire. En dehors
du gouverneur general, chacune de ces provinces était dirigée par un
procurator Augusti, ayant notamment des attributions financieres. Mais en
cas d'absence du gouverneur general, le procureur de Dacia Apulensis
était aussi le suppleant de celui-ci (agens vice praesidis) ; celui de Dacia
Malvensis semble avoir eu également des attributions militaires.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
STIINTA ISTORICA IN R.S.S. KIRGHIZA*
DE
S. TABISALIEV
vIcepresedinte al Academiei de t.iinte a
R.S.S. Kirghize, membru corespondent
al Academiei de still* a R.S.S. Kir-
ghize ; doctor in stiinte istorice,
profesor
Istoricii din U.R.S.S., intre care si cei din Kirghizia Sovietica

acorda o mare atentie intaririi rolului stiintei istorice in opera de dezvol-
tare a colaborarii internationale si a schimburilor culturale, a legaturilor
prietenesti cu Wile socialiste, propagind succesele si realizarile bor. Astfel,
in eadrul cursurilor de istorie moderna si contemporana ale faculthtilor cu
profil umanistic din institutele republicane de invatamint superior, ca k4i la
lectiile de istorie din scolile medii si scolile speciale se studiaza trecutul
istoric-cultural al popoarelor din Europa centrala si de Sud-Est, legaturile
lor cu popoarele Uniunii Sovietice, lupta lor pentru eliberarea sociala si
nationala, experienta constructiei socialiste in aeeasta zona europeana,
precum si realizarile in domeniul economiei si culturii in perioada edificarii
noii societhti socialiste.
Aniversahle semnificative si alte evenimente importante in viata
poporului roman prieten, ea de exemplu victoria revolutiei populare si
proclamarea republicii sint larg popularizate in R.S.S. Kirghiza. /n
orasul Frunze si in alte orase ale R.S.S. Kirghize se organizeaza cu
participarea Asociatiei de prietenie si legaturi culturale cu strainatatea,
expozitii fotografice si de carte, se tin lectii si dezbateri.
Un canal efectiv pentru mai buna curoastere intre popoarele noastre
este schimbul de literatura stiintifica, precum §i. de alte scrieri, realizat
intre Biblioteca centrala stiintifica a Aeademiei de stiinte a R.S.S. Kirghize
si marile biblioteci ale im titutiilor stiintifice din R.S. Romania.
Un factor efectiv de intarire a legaturilor culturale intre popoarele
tarilor noastre este schimbul reciproc de delegatii. In Kirghizia s-au aflat
deja o serie de reprezentanti ai ceicurilor stiintifice din Romania. 0 insemna-
tate certa in dezvoltarea cooperarii culturale sovieto-române, in stabili-
rea unor contacte nemijlocite intre savantii romani si kirghizi a avut si
ultima intilnire (1-4 septembrie 1978) in capitala Kirghiziei Sovietice
orasul Frunze, prilejuita de cea de a sasea conferinth a istoricilor sovietici si
Referat tinut de autor la canferiula istoricilor sovietici si români care a a vul loc
la Frunce, in septembrie 1978.
REVISTA DE ISTORIE", Tom. 32, nr. 2, p. 277 284, 1979

www.dacoromanica.ro
278 S. TABI$ALIEV 2
romani in cadrul lucrarilor Comisiei bilaterale a istoricilor din U.R.S.S .

Republica Socialista Romania.
Tematica dezbatuta la aceasth conferinth Gindirea progresista din
Ilusia si Romania in a doua jumcitate a secolului al XIX-lea inceputul
secoluluial XI-leafactor important de apropiere dintrepopoarele noastre
a permis s extindem cautarile pentru a distinge izvoarele adinci ale
legaturilor de prietenie dintre popoarele noastre in perioada de dezvoltare
impetuoasa a gindirii democratice si a miscArii revolutionare, atit in Rusia,
cit si in Romania.
Oaspetii romani au facut cunostinth cu locurile i edificiile de seama
ale orasului ce poarta numele comandantului de osti apartinind garzii
leniniste M.V. Frunze ; au vizitat muzeul memorial M.V. Frunze, au
fost la Expozitia realizarilor economiei nationale a republicii, au flout
eunostinta cu activitatea unui sovhoz, au vizitat sectiile unor uzine,
Universitatea, laboratoare stiintifice i amine studentesti. Aid, in
Kirghizia, noi, istoricii, am simtit cum poporul faureste o istorie noua a
spus presedintele partii romane a Comisiei de istorie, membru al Comitetu-
lui Central al Partidului Comunist Roman, membru corespondent al
Academiei Republicii Socialiste Romania, profesorul tefan tefanescu.
Realizarile poporului kirghiz, intr-o perioada istorica scurtä, sint minunate
ti demne de admirat.
Locuitorii orasului Frunze ne-au aratat cu mindrie monumentul lupth-
torilor pentru triumful revolutiei, care s-a dezvelit solemn in aceste zile si
monumentul Prieteniei popoarelor. Ideea internationalismului, a prieteniei
intre popoare este foarte puternica In tara noastra ; noi am simtit aceasta
la fiecare pas.
Impresioneaza amploarea cercetarilor stiintifice pe care o desfasoara
institutele Academiei Kirghize de stiinte. A fost placut sa vizitam expozitia
pe care au organizat-o lucratorii bibliotecii stiintifice a Academiei de stiinte
din Kirghizia, uncle printre altele, au fost expuse lucrarile lui V. Malinschi
Marxism-leninismul i problema agrara", T. Ionescu Istoria arh itectu-
rii in Romania" si alte lucrari recente ale cercetatorilor din domeniul stiinte-
lor sociale".
Participantii la conferinta' an fost salutati de presedintele partii
romane a Comisiei, profesorul *t. $tefanescu, si de conducatorul a.i. al
parch sovietice, A.M. Samsonov, membru corespondent al Academiei de
tiinte a U.R.S.S., care au subliniat importanta intilnirii istoricior celor
doua taxi pentru extinderea si intarirea colaboeirii stiintifice romano-
sovietice.
Au prezentat rapoarte stiintifice, din partea oamenilor de stiinta
romani prof. D. Hurezeanu, George Muntean, D. Berindei, Gh.
Ionita ; din partea cercetatorilor sovietici vicepresedintele partii sovie-
tice in Comisia istoricilor U.R.S.S. i R .S.R., doctorul in stiinte istorice
V.N. Vinogradov, doctorii in stiinte istorice V.I. Grosul, A.I. Manusevici
altii, din partea istoricilor kirghizi presedintele Academiei de stiinte
a R.S.S. Kirghize, membru corespondent al Academiei de stiinte a U.R.S.S.,
K.K. Karakeev, academicianul B.D. Djanghercinov i vicepresedintele
Academiei de stiinte a R.S.S. Kirghize, S.T. Tabisaliev.
www.dacoromanica.ro
:3 MINTA ISTORICA 11/ R. S. S. KIRGRIZA 279
Dupa cum se f}tie, inainte de Marea Revolutie Socialist./ din

,Octombrie, Kirghizia era una dintre cele mai indepartate teritorii coloniale
ale Rusiei tariste, un tinut extrem de inapoiat din punct de vedere eco-
nomic si cultural uncle aproape nu exista o intelectualitate, unde lipseau
.oamenii de stiinta si, se intelege, nu existau conditii pentru dezvoltarea
§tiintei.
Nu este de mirare c cu toata istoria bogata multiseculara a poporu-
lui kirghiz i Kirghizstanului, ea a ramas de fapt necunoscuta lumii si
stiintei europene. In cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea cind
Kirghizia a inceput sa fie cercetata de savanti rusi, au venit aici si o serie
de calatori din Europa apuseana. Multi dintre ei erau ins& adepti ai unor
-conceptii ideologice burghezo-nobiliare, incercind sa demonstreze caracterul
,,firesc" al inapoierii i lipsa de perspectiva a popoarelor din Asia de mijloc,
inclusiv a kirghizilor. In scrierile lor, care trebuie folosite cu un foarte
pronuntat spirit critic, kirghizii nici nu se numeau cu denumirea etnica
proprie. Astfel, kirghizii erau numiti ofensator kara-kirghizi", semintiile
salbatice kirghize, buruti". Kirghizia era pentru savantii burghezi
doar o notiune geografica.
In istoriografia oficiala rusa se denatura constient istoria tinutului
§i a poporului kirghiz iubitor de libertate, se infrumuseta politica coloniala
a tarismului, orientata spre atitarea invrajbirii nationale.
0 alta grupa a savantilor patriei noastre, exploratori i orientalisti,
a lasat un material faptic bogat, desi fragmentar, privind istoria i etnografia
poporului kirghiz, un material valoros sub raport istoric, desi in el se
,eludeaza problema claselor si luptei de clasä. Lucrarile lor, in primul rind
lucrarile academicianului V.V. Bartold, mai ales lucrarea sa Kirghizii
(1927) au adus o anumita contributie care a ajutat istoricilor sovietici in
studierea trecutului istoric al poporului kirghiz.
Marturiile cele mai valoroase pentru generatiile urnatoare ne provin
de la reprezentantii inaintati ai tiint1ei rusesti, savantii exploratori in
persoana lui Semenov-Tiansanski, Prjevalski, Fedcenko, Severtov si
aFtii cercetãtori, care au dezvaluit, primii, diversitatea naturii i bogatiile
inepuizabile ale acestui tinut muntos. Multumita lor, trecutul istoric
al Kirghiziei a fost facut cunoscut luinii prin intermediul limbii ruse.
Dar studierea cu adevarat tiinific i sistematica a istoriei Kirghiziei
a inceput numai in conditiile puterii Sovietice, cind in sirul altor trans-
formari sociale care au avut loc in tinut, s-a realizat si lichidarea
analfabetismului, aproape generalizat i revolulia culturala.
De aceea e deplin justificata afirmatia c istoriografia Kirghiziei,
ea si intreaga ei stiinta, este vlastarul Marelui Octombrie, o parte compo-
nenta efectiva a stiiatei sovietice, fundarnentate pe poziiile trainice ale
marxism-leninismului.
Pentru ca sa atinga ins/ nivelul actual, istoriografia R.S.S. Kir-
ghize a trebuit s parcurga un drum complex de dezvoltare. A fost necesar
inainte de toate, sä se pregateasca contingentul cadrelor de istorici. Inc/.
in anii 20 au inceput a se creeze in republic/ primele nuclee ale unor
institutii stiintifice. La inceputul anilor treizeci s-a deschis facultatea
de istorie pe linga prima institutie superioara de invatamint din Kirghizia
Institutul pedagogic. Concomitent se realiza pregatirea istoricilor In
scolile superioare din orasele centrale ale U.R.S.S. i din alto republici.
www.dacoromanica.ro
280 S. TAB I$ALIEV 4
In anii 40-50 s-au creat facultati de istorie in institute, inclusiv in

TJniversitatea de stat din Kirghizia, si institute speciale de cercetare
stiintifica Institutul de istorie a partidului de pe linga C.C. al Partidului
Comunist din Kirghizia filiala a Institutului de marxism-leninism
de pe linga C.C. al P.C.U.S. (din 1951) i Institutul de istorie al Academiei
de stiinte a R.S.S. Kirghize (din 1954, iar inainte, incepind cu 1943, fune-
Vona institutul de limba, literatur i istorie a filialei kirghize a Aeaderniei
de stiinte a U.R.S.S.). In aceste institute se desfasoara astazi in republica
principalele cercetari in domeniul istoriei civile si a istoriei partidului.
Ca urmare a masurilor adoptate s-a reusit ca intr-o perioada scurta
sa se rezolve problema cadrelor. La mijlocul deceniului sase noi avem deja
cadre calificate. Astazi republica dispune de forte de creatie puternice.
in Kirghizia detasamentul istoricilor dispune de 7 academicieni i membri
corespondenti, peste 30 de doctori si 200 de eandidati in stiinte, un numar
mare de colaboratori tiintifici i aspiranti. Avem, in afara de aeesta, o
mare rezerva. In republica, i dincolo de hotarele ei invata peste 1000 de
studenti-viitori istorici. Numele unor istorici ea B. Djamghercinov, S. Ilia-
sov, K. Karakeev, L. Jsembaev, A.G. Zim i altii sint larg cunoscute in
tara noastra.
Pentru dezvoltarea cu succes a stiintei istorice era necesar ea, laolalta
err rezolvarea problemei pregatirii cadrelor, sa se foloseasca specialistii in
modul cel mai cuvenit, sa. se orienteze eforturile lor spre rezolvarea sarcini-
lor actuale i prioritare, s se organizeze judicios cereetarea stiintifica,
sa se asigure o planificare corespunzatoare a muncii.
Daca am urmdri linia de dezvoltare a stiintei istorice in Kirghizia,
vom observa &á din anii 20 ping, spre mijlocul deceniului al saselea a avut loc
procesul de stringere i studiere a diverse izvoare scrise, folcloriee, sau
cu caracter material, s-au inventariat, astfel, multe aspecte ale unor
vestigii etnografice si arheologice, s-a trecut la ordonarea surselor de
arhiva, publicarea de date statistice, la realizarea unor culegeri de docu-
mente, de studii, precum si la intocmirea unor lucrari monografice.
Concomitent se studia intens istoria luptei oamenilor muncii din Kir-
ghizstan pentru instaurarea si consolidarea puterii Sovietice in tinut,
pentru realizarea transformarilor soeialiste in economie, cultura, In viata
social-politica a oamenilor munch din Kirghizstan ; s-a desfilsurat o
insemnata munca pregatitoare pentru crearea unor lucrari de generalizare
consacrate istoriei popoarelor R. S. S. Kirghize.
Prima lucrare de sinteza dedicata istoriei republicii in perioada
sovietica XV ani ai R.S .S. Kirghize a aparut in anul 1941. Consecutiv
s-au editat o serie de culegeri jubiliare in anii 40 prima jumatate a ani-
lor 50 care au reprezentat trepte pe ealea elaborarii primei mari luerari
de generalizare Istoria Kirghiziei (in doua volume, 1956). Realizata de &are
colaboratorii Institutului de istorie al Academiei de stiinte a R.S.S. Kir-
ghize, in colaborare cu istoricii din Moscova si Leningrad, aceasta luerare a
reflectat rezultatele principale ale realizarilor istoriografiei Kirghiziei
pina la Congresul al XX-lea al P.C.U.S. In urmatorii 12 ani s-a reusit sa se
realizeze Inca doua editii in 1963 si 1968 care au primit de asemenea o
inalta apreciere a cercurior stiintifice. De altfel ultimei, celei de a treia
editii (in doua volume si trei carti) i s-a decernat premiul republican de stat
pentru stiinta i tehnica pe anul 1970.
www.dacoromanica.ro
5 STIINTA ISTORICA IN R. S. S. KIRGHIZA 281
Perioada ultimelor douit decenii se caracterizeaza printr-o mare

amploare a lucrarilor de cercetare stiintifica, patrunse de ideile congreselor
de partid si ale principalelor hotaiiri ale C.C. al P.C.U.S. privind pro-
blemele ideologice. Istoricii republicii au studiat mai profund si multi-
lateral problemele contemporaneitkii, acordind atentia principala istoriei
constructiei socialiste si comuniste in republica. Este caracteristica, de
asemenea , i folosirea mai larga a izvoarelor documentare i arhivistice,
nkuinta istoricilor de a gindi mai adinc mostenirea teoretica leninista si de
a infatisa mai viu rolul creator al maselor in constructia socialista si
comunista din republica.
In acesti ani a fost editata luerarea Studii privind istoria Partidului
Comunist din Kirghizia, o serie de alte monografii si lucrari, abordind nu
numai istoria poporului kirghiz, ci si a altor popoare ale Kirghizstanului
Sovietic, precum §i relatiile lor cu alte popoare i tari invecinate. S-a
realizat publicarea unor culegeri de documente i materiale.
Spre sfirsitul anilor 60 istoricii nostri s-au inclus in examinarea unor
probleme de ansamblu ale Uniunii Sovietice, desfasurind studierea
complexa a unor probleme actuale. in legaturä cu aceasta s-au in-
tensificat leggturile istoricilor (inclusiv ale etnografilor si arheologilor)
cu filozofii, economistii, lingvistii si istoricii literari, iar, intr-o anumita
masura, i cu reprezentantii cercetatorilor din domeniul stiintelor naturii
(in special in ce priveste analiza descoperirilor arheologice) care lucreaza
in institutele republicii sau ale republicilor veeine din Asia de mijloc
din Kazahstan.
Se intelege, pentru elaborarea unor ample lucrari de generalizare era
necesar sa se umple golurile unor perioade putin studiate in special din
perioada tirzie a feudalismului, sa se rezolve unele prodeme, aflate in
discutia specialistilor, pe baza metodologiei marxist-leniniste. Acesta a
fost un proces complex de crestere a stiintei istorice in republica, a cgrui
devenire s-a realizat prin depasirea vechilor conceptii burghezo-nobiliare
despre dezvoltarea popoarelor ; dealtfel chiar unele evenimente din primele
decenii ale puterii sovietice in tinut au fost tratate necorespunzkor. De
aceea in anii 50 a fost organizata o mare expeditie complexa arheologica-
etnografica kirghiza cu participarea istoricilor, antropologilor, etnografilor
§i arheologior din republica si din alte institutii stiintifice ale U.R.S.S.
Lucrarile ei s-au incheiat in 1956 printr-o sesiune consacrata etnogenezei
poporului kirghiz si editarea a 5 volume de lucrari ale expeditiei. Au fost de
asemenea organizate o serie de conferinte stiintifice i dezbateri ample cu
participarea istoricilor de seama din tara : despre eposul Manas" si pro-
blema caracterului miscarilor nationale din Kirghizia In cea de a doua
jumatate a secolului al XIX-lea si Ia inceputul secolului al XX-lea etc.
Toate acestea au creat posibilitatea sit se traseze recomandki §tiinti-
flee si o linie unitara justa privind astfel de probleme importante ale poporu-
lui kirghiz din trecut ca geneza sa, intrarea de bung voie a poporului
acestui tinut muntos in componenta Rusiei, problema care se trata anterior
ea o cucerire obisnuita, consecintele istorice progresiste ale acestui eveni-
ment hotaritor in viata poporului kirghiz, gindirea sociab i dezvoltarea
Culturii poporului kirghiz la sfirsitul secolului al XX-lea, privite in lumina
tezei leniniste a existentei celor douig culturi democratice si.reactionare
www.dacoromanica.ro
282 S. TABISALIEV a
in fiecare cultura nationali4 miscarea de eliberare nationala, clasele

lupta de clasa in societatea kirghiza din perioada de dinaintea Math
Revolutii Socialiste din Octombrie.
De asemenea, in anii 50-60 una dintre cele mai importante si
fertile perioade din activitatea istoricilor republicii s-a reusit Ca pe
baza metodologiei marxist-leniniste, pe baza prelucrarii unor materiale
arhivistice fit i a unor izvoare bogate sa se rezolve asemenea probleme
stiintifice importante din istoria Kirghiziei, tinind de perioada sovietica a.
dezvoltarii sale ca : legitatile i particularitatile victoriei Revolutiei din
Octombrie in Kirghizia ; eroismul de mash si patriotismul oamenilor
muncii in asiii rázboiului civil si ai marelui Razboi de Aparare a Patriei,.
in lupta impotriva basmacilor si a burgheziei sätesti, s-a fundamentat,
sub raport teoretic, procesul de formare a Partidului Comunist din Kir-
glaizia, a Comsomolului si a sindicatelor, precum si formarea statului
sovietic Kirghiz ; s-a analizat multilateral si s-au lamurit caile de lichidare
a inegalitatii de fapt a poporului kirghiz in anii cincinalelor antebelice
(industrializarea i colectivizarea, revolutia culturala, rezolvarea problemei
nationale i consolidarea natiunii socialiste kirghize etc.).
Se cuvine in acelasi timp sa mentionam ca drumul evolutiv al stiinte-
lor sociale in republica, inclusiv al stiintei istorice, a fost dificil si complex..
In perioada constituirii istoriografiei kirghize se simtea lipsa unor cadre
calificate i experienta in organizarea muncii stiintifice de cercetare, nu
exista o baza documentara suficient de larga, de materiale si instrumente
de lucru de sinteza, de date statistice documentare verificate. Toate aces-
tea s-au repercutat negativ asupra dezvoltarii stiintei istorice. De aeeea in
tratarea unor probleme concrete si-au facut loc, uneori, in unele luerari
greseli metodologice, teoretice i politice. Comitetul Central al Partidului
Comunist din Kirghizia a supus criticii la timpul cuvenit greselile din
scrierile unor oameni de stiinta, greseli ce Ii gaseau expresia in tratarea.
necorespunzatoare a tezei leniniste privind autodeterminarea nationala,
in supraaprecierea trecutului istoric, in denaturarea istoriei actuale
poporului kirghiz. Organele de partid au orientat, atent §i cu rabdare
eforturile oamenilor de stiinta, in vederea inlaturárii greselilor comiNe si a
directionarii eforturilor spre abordarea unor probleme majore.
Congresul al XVI-lea al P.C. din Kirghizia (1976) a trasat sarcnai
istoricilori altor cercetatori din domeniul stiintelor sociale sä ridice
necontenit nivelul cercetarilor vizind probleme actuale ale dezvoltarii
sociale, in special problemele invataturii marxist-leniniste despre natiune si
relaiile nationale, ale intaririi continue a colabordrii reciproce in toate
domeniile vietii economice si spirituale.
In 1977 an jubiliar al Marii Revolutii Socialiste din Octombrie
istoricii republicii, indeplinind hotaririle congresului al XXV-lea al P.C.U.S.
si al XVI-lea al Partidului Comunist din Kirghizia, au editat o serie de
ample monografii printre care : K.U. Usubaliev, Prietenia popoarelor
cucerirea noastrii inestimabilei; Leninismul rnarele izvor al prieteniei fi
mnfratirii popoarelor ; Sub steagul prieteniei popoarelor; K.K. Karakeev,
Marele Octombrie fi ?tulip in Kirghizstan, K.K. Orozaliev, Prin cola_
borarea freileascet spre Comunism, J.S. Tatibekov, Natiunea kirghizei
socialistii in etapa actualei, B.D. Ciimilova, Istoria intrecerii socialiste in
www.dacoromanica.ro
STIINTA ISTORICA IN R. S. S. KIRGIDZA 283
industria kirghizci, V.M. Ploskih, Kirghizii i Hanatul Kokand, precum

culegerea de documente Victoria Marii Revolulii Socialiste din
Octombrie in Kirghizia.
Multumita organizarii unor numeroase expeditii stationare i perio-
dice, inclusiv expeditii complexe, s-a adunat un foarte bogat material
arheologic, numismatic i epigrafic, etnografic i antropologic, precum si
in alte domenii ale cunoasterii istorice imbrAtisind istoria popoarelor din
Kirghizia din cele mai vechi timpuri pin/ in zilele noastre. S-au fAcut
primii pasi deplin reusiti in domeniul istoriografiei, al studiului izvoarelor
i al bibliografiei istorice arheologice si etnografice din republic/. S-a
desfAsurat de asemenea, mai ales de catre cadrele didactice ale institutiilor,
de invatamint superior, cercetarea unor probleme care exced studiul
fenomenului kirghiz, imbratisind istoria U.R.S.S. i istoria universala'.
in etapa actual/ s-a extins considerabil diapazonul cercetarilor de
istorie in republic/. Istoricii nu se mai limiteaz/ la problematica nationala ;
ei au inceput sa abordeze probleme mari avind o insemn/tate unionald.
Aceste cercetAri se desfasoara in colaborare cu reprezentantii altor stiinte
sociale. Astfel, in anul trecut istoricii din Kirghizia au participat activ la
elaborarea monografiei colective Poporul sovietic constructor al comunis-
nrulni. Astiizi aceast/ lucrare este una dintre putinele in U.R.S.S. in care
se tiateazd multilateral aspecte istorice, social-economice, politico-ideologi-
ce, culturale etc. ale formArii i dezvoltArii comunitatii sociale si interna-
tionale a oamenilor sovietici. Lucrarea a fost elaborata pe baza materiale-
Ion conferintei unionale care a avut loc in orasul Frunze in 1977.
Istoricii Kirghiziei participa cu succes la lucrAhle unor manifestAri
stiintific unionale sau internationale. Ei sint antrenati astazi la elaborarea
unor lucrari de generalizare privind istoria popoarelor Asiei de mijloc si
din Kazahstan, la intocmirea unei lucrari monografice privind rolul
lui V. I. Lenin in destinele istorice ale popoarelor din aceasta regiune.
Aceata lucrate va oglindi rolul si activitatea lui Lenin si a P.C.U.S. in
conktiuctia socialist/ din regiunea Asiei mijlocii si a Kazahstanului, va
infAtia modul in care se traduc in viata principiile leniniste ale constructiei
de qat si de partid, i va arata insemnAtatea international/ a experientei
ciiii necapitaliste de dezvoltare spre socialism a republicilor orientului
sovietic.
Istoricii din R.S.S. Kirghiz/ abordeaza in momentul de fata pro-
bleme ale Marii Revolutii Socialiste din Octombrie, ale istoriei luptei
oamenilor rnuncii pentru constructia societatii socialismului dezvoltat in
republicile Asiei de Mijloc i Kazahstan.
Printre altele se desfAsoara, munca de pregatire a unei lucrari de
ansamblu privind istoria Kirghiziei in timpul celor trei revolutii ruse in
care e va arat a acuitatea problemei nationale in imperiul rus i la periferiile
sale, se va caracteriza rolul lui V.I. Lenin in elucidarea problemei nationale
si lupta bolsevicilor leninisti in fruntea maselor muncitoare din Kirghizia
pentru libertate social/ si national/ In revolutiile burghezo-democratice,
pentru victoria puterii Sovietice in Kirghizia.
Este de asemenea in curs de elaborare problema Destinele istorice pi
legeiturile reciproce ale poporului kirghiz en Rusia i cu popoarele din Asia
ie mijloc i Kazahstan (see. XIX).
www.dacoromanica.ro
284 S. TABISALIEV 8
Cercet'atorii cant& s dezvaluie izvoarele istorice, radacinile si

formele legAturilor politice, economice si culturale ale poporului kirghiz
cu Rusia i cu popoarele vecine din Asia de mijloc, caxacterul progresist
din punct de vedere obiectiv al includerii voluntare a Kirghiziei in com-
ponenta Rusiei.
Una dintre sarcinile cele mai importante ale istoricilor este, de
asemenea, studierea procesului de inflorire i apropiere a natiunilor in
taxa noastra, in anii Puterii Sovietice, in special in perioada constnictiei
societátii socialiste dezvoltate. S-a intreprins deja o munch fructuoas& in
aceast1 privintg ; acum, istoricii, laolalt& cu fiozofii i econornistii,
abordeazI o gam& larg& de probleme vizind unitatea dialectic& a raportu-
lui national-international in modul de viat'a sovietic in conditiile con-
temporaneit&tii.
Rezumind expunerea succintl pe care am Mcut-o, putem sit afirrnant

cá istoricii din R.S.S. Kirghiza", activind in fluxul general al istoriografiet
sovietice, sint antrenati la elaborarea unor probleme actuale, avind o
mare insemn'atate teoretic i practicA socialg. Analiza profund'a a factori-
lor i evenimentelor locale, generalizarea experientei istorice acumulate de
diferitele popoare ale patriei noastre comune, legate prin vechi fire de
prietenie, prin lupta comun& de eliberare national& si socialà, de construire
a socialismului i comunismului, in uniunea feateascl a popoarelor primei
tali din lume care a construit socialismul, are nu numai o important&
primordial& in educarea oamenilor sovietici, ci si o mare insemn&tate pen-
tru oamenii muncii din toate
Acestea sint astazi, in mare, principalele repere ale gindirii istorice
din R.S.S. Kirghiz& si situatia stiintei istorice din republica, aceasta e
problematica de baz& la care lucreaz'a istoricii din Kirghizia, rdspunzind
sarcinilor care decurg din hotaririle Congresului al XXV-lea al P.C.U.S. gi
al XVI-lea al Partidului Comunist din Kirghizia.
LA SCIENCE HISTORIQUE DANS LA R.S.S. KIR GHIZE

RESUME
L'article represente le compte rendu présenté pax l'auteur au cours

de la session de la commission mixte des historiens roumains et soviétiques
qui a eu lieu dans la ville de Frounze en septembre 1978.
Apres avoir montre que l'histoire de la Kirghizie a commence 4
'etre étudiée et connue pendant les annees du socialisme, on présente les
principales realisations obtenues dans les domaines de l'enseignement
historique, de la recherche scientifique historique et de Parcheologie.
En conclusion, on precise les principales directions et orientations de
développement de l'historiographie kirghize dans les années a venir,
orientations découlant des decisions du XXIT-e Congrès du P.C.U.S. et
du XVI-e Congrès du Parti Communiste de Kirghizie.
www.dacoromanica.ro
IN INTIMPINAREA CELUI DE-AL XV-LEA CONGRES
INTERNATIONAL DE $TIINTE ISTORICE
STRUCTURI TERITORIAL-POLITICE ROMINESTI

IN SPATIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC
IN SECOLELE VIII-XI
DE
"I'EFAN OLTEANU
Dupa,' cum se cunomte, medievistica romaneasca a obtinut in ultima

vrerne rezultate importante in cunoasterea mai aprofundata, a comunitatii
de viata de pe teritoriul Romaniei la cumpana dintre cele doug milenii
ale e.n., drept urmare a unor insistente cercetari in contextul carora
arheologia medievala dovedit din nou capacitatea de a raspunde §i
problemelor de ordin social si uneori chiar politic.
Dar daca problemelor economice mai cu seama, ii s-a acordat o mult
mai sustinuta atentie, intr-o deplina concordanta, evident, cu importanta
Mr, dar i datorita faptului c cercetarea acestora a beneficiat de existenta
unui material documentar concret mult mai bogat, studierea altor aspecte
cum ar fi cel al structurior teritoriale §i politice din cadrul societatii
romanesti din perioada mentionata a ramas, oarecum, la periferia cerceta-
rii, penuria izvoarelor informative constituind cauza fundamentala a
acestei
Acumularea, in ultima vreme mai ales, §i mai cu seam*/ prin investiga-
ii arheologice intense, a unui relativ bogat material documentar referitor
la a§ezarile omene0i de pe teritoriul Romgniei in secolele VIIIXI
(mentionam aici, pe linga articolele publicate In diferite periodice §i
culegeri de specialitate, aparitia unor monografii elaborate in urma
indelungatelor cercetari asupra unor a§ezari din epoca precizata) ofera
posibilitatea studierii structurilor teritorial-politice, a procesului de
organizare teritorial i politica, din cadrul societatii noastre dintr-o epoca
de cea mai mare insemnatate pentru istoria medievala a Romaniei, o
adevaratg placa turnanta" a dezvoltarii societatii romanesti din epoca
timpurie a feudalismului nostru.
Evidentierea celor mai importante componente ale acestor structuri,
a peisajului rural indeosebi, in masura in care acestea se oglindesc in
cercetarile efectuate, define§te cu toata claritatea aportul sensibil al unor
asemenea fenomene istorice la dezvoltarea vietii sociale, iar studierea Mr
contribuie in mod substantial la cunoWerea mai detaliat a societatii
REV1STA DE ISTORIE", Tom. 32, nr. 2, p. 285..308, 1979
www.dacoromanica.ro
286 $TEFAN OLTEAN U
omene§ti din acea vreme. Tipurile de structuri teritoriale (asezari rurale

fortificate sau deschise, cetati, complexe monastice, a§ezari cu caracter
urban, porturi etc.), sistematizarea" teritoriala cu principalele zone.
economice : vatra satului cu constructiile aferente i terenurile folosite in
scop agrar, modul de dispunere a locuintelor (concentrate sau dispersate),.
fenomenul demografic din contextul mezarilor, gradul de marime al unei
asemenea structuri teritoriale sint citeva dintre problemele de major&
importanta de la cumpana dintre cele doua milenii ale e.n. asupra carora
arheologia medievala in special, prin cercetarile de pina acum, incearca, sa se
opreasca cu insistenta, nu fara a recunoa0e, insa, complexitatea §i dificulta-
tile de cercetare ale problematicii de mai sus in sta4Vul actual, cind posi-
bilitatile de investigare, sub raport metodologic, int Inca destul de
limitate. Ne referim, in special, la faptul c putine a*ezari sint cercetate
in intregime pentru a ne putea da seama de fizionomia generala a acestora,
precum §i la dificultatile de identificare a fenomenelor sociale i politice cu
ajutorul investigatiei arheologice, realitati care impun serioase rezerve,
mai cu seama in generalizarea unor asemenea fenomene la nivelul intregu-
lui spatiu românesc.
Cu toate acestea, rezultatele notabile obtinute pina in prezentk
indeosebi in urma cercetarii integrale i partiale a unor objective arheolo-
gice, indreptatesc incercarea de a schita fizionomia unor structwq teritoriale
acolo unde aceasta este posibil i unde datele de care dispunem sint deja
bunuri §tiintifice ci§tigate care au intrat in circuitul de specialitate.
In acest cadru se inscrie i o alta, problema deosebit de interesanta
care face obiectul studiului nostril, cea a raportului dintre structurile-
teritoriale §i procesul de organizare politica pe teritoriul Rornaniei ; exis-
tenta complexelor teritoriale, a concentrarilor de a§ezari pe o anumita,
suprafata de teren implic existenta unor forme de organizare
a unor legdturi intre modalitatea de concentrare, de grupare a acestora si
tipul de organism politic existent : jupanat, cnezat, voievodat sau tara in
secolele VIIIXI pe teritoriul României, caci, precum se §tie, populatia,.
numarul ei este acela care da mai intii statului posibilitatea existentei
sale 1. Pretutindeni acolo unde se constata insuficienta factorului uman,.
slaba sa prezenta bub forma structurilor teritoriale, dispersiunea sa,.
acolo evolutia procesului de organizare statala nu dep4e0e cadrul unor
forme inferioare de organizare poIitie 2.
In aceasta lumina, importanta studierii structurilor teritorial-poli-
tice pentru cunoa§terea mai aprofundata a societatii noastre intr-o epocl
inca putin intrata, in conul de lumina al istoriei ne apare in dimensiunile
sale reale; se poate spune pe drept cuvint ca asemenea forme de organi-
zare teritorial-politica nu fac altceva decit s reflecteze manifestari ale
modului de productie al societatii respective, atit sub aspectul social-eco-
nomic, cit §i sub cel politico-juridic. Este ceea ce afirmau deosebit de
sugestiv cu multa vreme in urma unii dintre renumitii cercetatori ai pro-
1 M. Reinhard, Histoire et demographie, in Revue Historique", vol. 203, 1950, p. 194 195
2 M. Reinhard, op. cit..; cf. *t. Pascu, in Populatie i societate. Studii de demogralie istoric&
Cluj, 1972 ; $t. Stefhnescu, Demografia, dimensiune a istoriei, Timiwara, 1974 ; M. Bulgaru,
Populafie i dezoollare economic& Bucuresti, 1975.
www.dacoromanica.ro
3 STRUCTURI TERITORIAL-POLITICE ROMANESTI (SEC. VIII-X1) 287
eesului de dezvoltare a societatii omenesti : proiectiuni pe sol ale forme-

lor sociale" 3.
Analiza tipurior de structuri teritoriale de pe teritoriul Roma--

niei la cumpana dintre cele doua milenii face necesarg precizarea ca la
baza diferentierii acestui proces de organizare teritoriala a stat, totdeauna,
criteriul economic in primul rind si eel social-politic. Departe de noi gindul
ca Inca din acea vreme avem de-a face cu asezari omenesti deplin distincte
chiar §i din punctul de vedere al continutului lor economic ! Procesul de
diferentiere, de specializare a acestora era incg firav, continutul de
preocupari ale locuitorilor asezarilor in cauza fiind destul de divers si
numai in anumite cazuri unele indeletniciri (in afara celor agrare) puteau fi
predominante, fapt care anunta inceputul indepgrtat al asezarilor cu
caracter urban. De aceea, fondul economic al unor asemenea structuri
teritoriale avea un caracter mixt, principiu care a guvernat, dupg cmn o sa
constatam mai jos, in aceea vreme si chiar dupa aceea, destul de accentuata
uniformitate a peisajului acestor asezari. Cu toate acestea se observg uncle
deosebiri care permit reliefarea mai multor tipuri de structuri ca, de pildd,
asezari rurale deschise, inclusiv cele agrar-pastorale i pescaresti, miniere,
asezari fortificate, asezari cu caracter urban, portuare, complexe monastice.
Cercetarile de ping acum au demonstrat el cel mai raspindit tip de
asezare 1-a constituit cel rural, satul romanesc al secolelor VIII XI pus
in evidenta de bogata investigatie arheologica din ultimele doua decenii.
Peste 600 de sate grupate in complexe teritoriale de marimi diferite impin-
zeau intregul teritoriu al Romaniei, fiind rgspindite in toate formele de
relief. Dintre acestea mai mult de jumatate au fost cercetate prin sondaje
sau sapgturi arheologice sistematice. Uncle au fost integral cercetate,
cele mai multe fiind partial investigate. Asa, de pilda, au fost sapate
integral sau aproape integral, asezgrile ca cele de la Dridu, Bueov, Strati-
lesti (in Tara Romaneasca) Comana de Jos, Filias, Simonesti (in Tran-
silvania), Dodesti, Raducaneni, Suceava (in Moldova).
Numeroase asezari au fost cercetate partial (multe dintre ele Inca in
curs de cercetare) ca cele de la Tirgsor, Vadu Sapat, Verbita, Radovanu,
Obirsia Noul, *irna etc. (in Tara Romaneasca), Izvoare, Baiceni, Spinoasa,
Brasauti, Lozna, Valea -Seaca, Epureni, Murgeni, illincea (in Moldova),
Dervent, Capul Viilor (in Dobrogea), Dabica, Taga, Bratei, Cristur,
Archiud, Noslac, Gornea, India (in Transilvania si Banat) si Inca multe
allele. Rezultatele obtinute prin cercetarea acestor mezari ne dau posibili-
tatea reconstituirii, partiale, evident, a peisajului rural, a fizionomiei
unui sat, din acea epoca de rascruce a dezvoltgrii societatii romanesti.
0 prima constatare se refera la aspectul general al asezarii, remarcin-
du-se lipsa, in genere, a fortificatiilor acesteia. Erau sate deschise, absenta
sistemului de aparare artificial fiind suplinita, in parte, prin pozitia geogra-
3 Georg Simmel Rtiumliche, Projectionen sozialer Formen, in Zeitschrift für Sozialwissen-

schaft, 1903, caiet V. p. 287 si urm. ; apud Lucien Febre, La terre et révolution humaine, Paris,
1922, p. 78 ; cf. H. Stahl, Contribullt la studiul satelor demilmase romdnesti, vol. I, Bucuresti,
1958, p. 79.
www.dacoromanica.ro
288 $TEFAN OLTEANU 4
fick asezárile fiind situate, in cea mai mare parte, pe prornontorii, pe

boturi de deal, pe terase apkate natural din doug, sau trei pIrti 4.1
De un interes stiintific deosebit sint observatiile referitoare In
zonarea cu caracter economic a suprafetei locuibile, la compartimentarea
teritorial& a diferitelor obiective rurale, consecinte ale procesului de
teritorializare a comunitItii de viat/ respective, in cadrul caruia elementul
fundamental il constituie vatra satului, cu constructiile pentru locuit, cu
anexele i dependintele corespunatoare, cu grAdini, livezi si chiar teren
pentru agriculturá, fapt de o importantá aparte pentru intelegerea procesu-
lui de aparitie a proprietatii private funciare, a raporturilor de aservire,
probleme asupra cgror vom reveni in cele ce urmeazl.
Analiza fenomenului de distribuire a locuintelor (cu dependinte si
anexe) in cadrul vetrei satului, flcut5, pe baza cercethrilor de la Dridu5,
Bucov 8, Str&ulesti 7, Dodesti 8, Suceava 8, Simonesti 1°, Fi ", Comana
de jos 12 etc. a prilejuit evidentierea unor aspecte economice si sociale de
majorl insemnAtate pentru cunoasterea sociefatii noastre rurale din
secolele VIII XL
In marea lor majoritate, i in conditii geografice variate, locuintele,
fie cI e vorba de cele adincite, fie de cele de suprafatI, erau dispuse in
cuiburi" de cite 3-4 la nunar, ordonindu-se, oarecum, in siruri, spa-
iile dintre de formind adevIrate ulicioare de acces 13. La Dridu, de exemplu
cele aproape 30 de locuinte esalonate in decursul secolelor VIII XI 14,
precum i cele 16 locuinte din asezarea Bucov-Rotari, cele aproape 50 din
cea de-a doua asezare de la Bucov-Tioca15, cele 20 de locuinte de la Dodestio,
48 la Filim, 26 la Simonesti, circa 20 la Taga, peste 20 la DIbica, 8 la
4 Interceptarca in siipaturd a unor gropi de pari perechi, doub cite doud, de dimensiuni ce
snerg de la 0,20 m la 0,30/0,40 m., situatie Intl load la $irna jud. Prahova, ar putea indica, even-
tual, traseul unel ingràdiri a satului pe latura amenintath a asezdrii (vezi raportul de cercetdri
arheologice de la *irna pe anul 1977, in ms, la tefan Olteanu, de la Inst. de arheologie).
5 E. Zaharia. Sapaturile de la Dridu. Contribulie la arheologia f t istoria perioadei de formare
a poporului roman, Bucuresti, 1967.
6 M. Comsa, Cultura materiald veche româneascil, (Asezarile din secolele VIII X de la
Bucov-Ploioti), Bucuresti, 1978.

7 Cercetari P. Panait, de la Muzeul de istorie a Municipiului Bucuroti.
D. Teodor, Natives and Slays in the East-Carpathian regions of Romania in the 6ii lOth
centuries, in Relations between the autochthonous population and the migratory populations on the
territory or Romania, Bucuresti, 1975, p. 167.
9 §t. Olteanu, .antterul arheologic Suceava, in Materiale l cereetari arheologice",
vol. VI, p. 687-695.
10 M. Rusu, Avars, Slays, Romanic population in the 6U1 Sth centuries, in Relations
between the autohlhonous population and the migratory populations on the territory of Romania,
Bucuresti, 1975, p. 140.
11 Ibidem.
Ibidem.
" Vezi mai cu seamd la Bucov-Rotari j Bucov-Tioca (M. Comsa, op. cit., p. 11, fig. 4
9i 5), precum si la Dodesti (D. Teodor, op. cit., p. 167.)
14 E. Zaharia, op. cit., pls. 1.
15 M. Comp, op. cit., p. 14, fig. 4, 5.
16 D. Teodor, op. cit., p. 167 ; idem, Teritoriul est-carpatic In veacurile V XI e.n.,
Iasi, 1978, p. 102 si urm.
www.dacoromanica.ro
5 STRUCTURE TERITORIAL-POLITICE ROMANESTE (SEC. WU-XI) 28g
Archiud, 6 la Nos lac 17, 4 la Brkguti 18, 4 la Suceava " etc., datind de
asemenea, din perioada suE-mentionatg sint dispuse in cuiburi" de cite 3-4
case la un loc, intre cuiburi" rezervindu-se spatii intinse, situatie care
face ca asezarea, satul respectiv s ocupe o mare suprafatg de teren.
La Ilidia, de pildg, satul din secolele VIII XI se intindea pe o suprafatg
de peste 2 ha. Numkul cuiburilor" variazg de la asezare la asezare. In
medie s-a constatat existenta unui numgr de 4-6 asemenea cuiburi"
cam de fiecare asezare. Trebuie precizat c5, cifra de, aproximativ, 20 de case
care formeazg satul se referg la o duratg de 2-3 secole, deci citeva generatii,
timp in care activitatea de constructie a locuintelor a fost destul de dina-
mica, multe din locuinte suferind refaceri esentiale ping la construirea lor
din nou pe, aproximativ, acelasi loc. Cele doug sau chiar mai multe faze
constructive observate cu prilejul cercetkilor, de pildá, la Dridu, la Bucov
sau in alte pkti se referg, de bung seamg, la acest proces de permanent
dinamism sub aspect constructiv, proces comun atit societkii medievale
cit si celei moderne sau contemporane. Aceastg realitate izvorit5, din
raporturile familiale existente in cazul locuintelor-cuiburi (algturi de casa
parinteaseg s-au construit locuinte ale membrilor familiei separati in
familii individuale prin cgsgtorie), precum i tendinta manifestg de a se
construi de la o faz5, la alta locuinte de suprafata, mai numeroase, mai
inclpatoare (situatie concludentg constatat5, la Bucov-Tioca, de pilda :
17 locuinte de suprafatá in secolul al X-lea, fao, de cele circa 5-6 locuinte
din secolul VIII si inceputul secolului urmátor i fao, de cele 9 locuinte-
de la finele secolului IX si inceputul secolului al X-lea"), reprezintg dovezi
incontestabile ale existentei uneia i aceleiasi unitki teritoriale, a aceleiasi
comunitki omenesti care a continuat sa, se dezvolte sub raport demografic,
de la o etapg la alta, prin fenomenul de mire" (a familiilor nucleu), de
populare a spatiului liber din cadrul vetrei satului 21
Observam mai sus cg prezenta unor zone si objective cu caracter
economic in cadrul vetrei satului ridicg, prin functia, rolul si apartenenta
lor social-economicg, probleme de un interes deosebit pentru intelegerea
procesului de aparitie a proprietkii private, funciare chiar, si de aici a
consecintelor din domeniul relatiilor de productie din sinul societkii de pe
teritoriul tgrii in secolele VIII XI.
Este vorba, mai intli de toate, de un fenomen de clarg individualizare
a gospodgriilor euprinzind, pe ling5, locuintg, anexe, dependinte, mijloace si
unelte de productie. La Dridu, la Bucov, la Strgulesti, la Sirna, la Suceava,
la Dodesti, la Dgbica, la Filias si in alte multe asezki cercetate, asemenea
17 M. RUM op. cit., p. 140 ; Z. Szekely, Sdpdturile cfectuate dc Muzeul din Sf. Gheorghc,
1967 1970, in Materiale, X, p. 221.
78 V. Spinel, D. Monah, Afezarea prefeudald de la Br4duji, in Memoria Antiquitatis",
II, 1970, fig. 1 ; idern, ,antierul arheologic BrdOuli jud. Neamf (1969), in Materiale X,
p. 262-263.
18 St. Olteanu, $antierul argheologic Suceava, in Materiale, VI, p. 687 695) (planul
asezarii).
20 M. Comp, op. cit., p. 14, fig. 4 ; o situatie asern5nAtoare se constata si la Ddbica
la finele sec. IX se inregistreazA un nunar de 10 locuinte de suprafatä (M. Rusu, op. cit., p. 140).
n Este posibil ca in cazul locuintelor singulare constatate in cadrul unor asezäri sa fie
vorba de imigrAri de indivizi din alte obsti sau sate, fapt care ar indica stadiul evoluat de dezvol-
tare a structurii sociale din cadrul asezärii respective.
www.dacoromanica.ro
290 $TEFAN OLIMANU
fenomene se concretizeaza prin descoperirea unor gospoda'rii individuale

compuse din casa de locuit, anexe pentru vite, cuptoare de utilitate casnica
construite in imediata apropiere a locuintei, depozite de gropi de cereale,
precum §i unelte de productie, agricole in primul rind : brazdare, cutdte de
plug, coase, seceri, cosoare etc. Planul a§ezkii de la Dridu, de pildk este
concludent in aceasta privinta ; se observa cum, celor 4-5 locuinte care
alcatuiesc un cuib" le corespund, in genere, cite un cuptor de utilitate
icasnica §i groapa humuitI" corespunzatoare 22.
Un proces de individualizare, in sens de apartenenta la fiecare
gospodarie in compargie cu cele colective, se constata i in cazul uneltelor
de productie folosite in agriculturI ; brazdarele descoperite la Bazga-
liklucIneni 23, la Pogonesti-Vaslui 24, la Racari-Dolj 25, la Grumezoaia 28,
la Garvan 27, la Capidava 28, la Mánastirea-Liwov 29, la Surdule§ti 30,
la Ciurelu 31, la D'abica 32 etc., cutitele de plug de la Pogonesti-Vaslui 3 3,
Dabica ", oticurile de la Floreni, Dode0i, Avere0i 35, coasele de la Tupi-
lati, Dbiea 38, secerile de la Cirja, Dode0i, Copa, Raducaneni 37, Dridu,38,
etc., cosoarele de la Dode0i, Fedeti, Bogdana, Dabica 39, sapaligile si
ramele de hirlet de la Dode0i, Spinoasa, Fundul Hertii, Poiene§ti §i
din alte a§ezari dovedesc, Ma% putinta de indoialk proprietatea individuala
a acestora la nivelul fieckei gospodkii rurale din a§ezkile in care s-au
facut asemenea descoperiri 41 Alte cercetki demonstreaa, ca paralel cu
aceasta proprietate individualI asupra mijloacelor i uneltelor de produc-
-tie, exista §i o proprietate colectiva asupra acestora, cea a comunitatii
rurale, a ob§tii sate§ti, dupa cum probeaza depozitele de unelte agrare
22 E. Zaharia, op. cit., p. 14, pl. 1 ; a se vedea cuptoarele de la VAdeni-Murgeni, Epureni,

DAnesti, Dulceanca, $irna, DAbica, Ileana-Podari, Alexandria etc. (Gh. Coman, Instalalii pen-
tru foc In aserdrile culturii Dridu In sudul Moldovei, In Danubius", 1970, P. 165 si urm.;
$t. Olteanu, Raport asupra sdpaturilor arheologice de la .5irna-Prahova (ms).
23 Gh. Cornan, Contribufie la cunoasterea vielii agrare din Moldova In perioada secole-
lor V-XII, in Ialomita. Studii i comunicAri", vol. II (sub tipar).
24 Ibidem.
22 V Canarache, Unelte agricole pe teritoriul Republicit Populare Romdne In epoca veche,
in SCIV", 1950, nr. 2, p. 103 si urm.
Gh. Coman, op. cit.
" Gh. Stefan i colab., Dinogefia, I. Bucuresti, 1967, p. 58 62.
28 Gr. Florescu i colab., Capidava, Monografie arheologicd, vol. I, Bucuresti, 1958,
p. 141 si urm. ; Materiale", V, p. 575, fig. 8 ; VIII, p. 694.
22 D. Teodor, Contribufii la cunoasterea culturii Dridu pc teritoriul Moldovei, in SCIV",
1968, nr. 2, p. 265, fig. 24/10.
" Materiale", V, p. 702-706.
Materiale" , VII, P. 660.
32 Cercetbri M. Rusu de la Inst. de istorie i arheologie din Cluj-Napoca ; idem, Cetatea
DAbica, Acta Muz. Nap." 1969, p. 177 si urm.
33 Gh. Cornan, Contribufii..., in op. cit.
34 Informatie M. Rusu.
32 Gh. Coman, Contribufii, ... in op. cit.
3° Gh. Coman, Contribufii, in op. cit.
" Materiale", VII, P. 726.
38 Materiale", VIII, p. 664 ; E. Zaharia, op. cit., p. 135-149, 163-165.
32 Ibidem.
40 Gh. Coman, op. cit.
Importanta unei asemenea realitAti a lost subliniatA de K. Marx care arAta c.1 existenta
.proprietAtii private asupra uneltei de productie presupune deja o nouA treapta istoricA (Forme
premergdtoare, 1956, p. 34 -36).
www.dacoromanica.ro
7 STRUCTURI TERITORIAL-POLITICE ROMANEETI (SEC. VIII-XI) 291
descoperite pe cuprinsul t&rii, de pild5,, cel de la Dragosloveni 42, Birlogu 43,

Curcani, Radovanu " etc. Explicatia unor asemenea situatii rezid& in
procesul de organizare a productiei in deplinl concordant& cu stadiul de
organizare social& a comunitkii de viatl din acea vreme ; este vorba,
asadar, de proprietatea colectivá asupra uneltelor agrare, numgrul acestora
indicind m&rimea obstii respective 45.
Cele 7 pluguri existente in depozitul de la Dragosloveni, numlrul lor
mai mare din depozitul de la Birlogu sau mai mic din cel de la Radovanu,
indicai, credem, ordinea de m6rime a celor trei comunitki de obste unde
s-au Mcut descoperirile amintite.
Mai dificil de documentat este, insl, existenta proprietgii individuale
funciare la cumpina dintre cele doll& milenii. Se pare c5, argumentul
logic potrivit elruia atita vreme cit exist& proprietatea individual& asupra
uneltelor si mijloacelor de productie, a productiei insesi, a animalelor de
mune& 46, a anexelor si dependintelor din gospodlrie, trebuie 0, admitem si
existenta unei propriet4i funciare individuale incipiente este confirmat
de unele observatii arheologice. Este vorba de constatarea fAcut5, in unele
asezIri, de pi1d6, la Suceava si Tirgsor, cu privire la caracterul social si
juridic al suprafetei de teren din vatra satului pe care era construitá
locuinta cu anexele sale si, evident, cu livada si grldina corespunzItoare.
Atit la Suceava cit si la Tirgsor s-a observat o revenire succesivl pe vechea
vatra, de sat, dupl perioade de 10-15 ani, a locuitorilor din secolele VIII
XI, revenire care, in cazul unor locuinte, s-a repetat, se pare, de 3 ori 47.
Exactitatea refacerii locuintelor pe vechile temelii demonstreazg a e
vorba de aeeeasi familie si, deci, de existenta propriet&tii private asupra
loeului de cas5, si a suprafetei corespunzItoare din vatra satului. Deplaskile
constatate se explic& prin sistemul de exploatare temporarg a terenului
arabil mai en seam5,, in zonele deluroase unde solul arabil mai Farm isi
epuiza, prin cultivare, destul de repede rezervele nutritive, el urmind a fi
p&iasit pentni a da posibilitatea refacerii acestora.
Pe de alt5, parte, prezenta familiilor Mstar (ale copiilor) in imediata
apropiere a farniliei nucleu, formind acele cuiburi" de locuinte, reprezint5,
dovada propriet&tii individuale initiale a suprafetei de teren din vatra
satului pe care s-au construit casele copiilor desprinsi din familia nucleu,
in baza dreptului de mostenire. Institutia mostenirii unor bunuri, a transmi-
siei lor prin mostenire, documentatl arheologic si in cazul mestesugului
42 M. Comsa, Gh. Constantinescu, Depozitul de unelle si arme din epoca jeudal-timpurie

do-operit la Dragosloveni (jud. Vrancea) In SCIV", 1969, nr. 3, p. 425-439.
43 I. Nania, Sdpáturile de la Birlogu (jud. Arges), comunicare la cea de-a treia sesiune
stlintificA anualA a Muzeelor, dec., 1966 ; idem, 0 importanid descoperire din perioada feudalismu-
la i limpuriu ..., In Studii si comunicAri, Pitesti 1969, p. 119.
" M. Comsa, E. Gheannopoulos, Unelte ;1 arme din epoca feudal-timpurie descoperite la
Itadovanu (jud. Ilfov.), In SCIV", 1969, nr. 4, p. 617-620 ; M. Cornsa, G. Deculescu, Un
dpozil. . . , SCIV", 1972, nr. 3, p. 467-471.
45 St. Olteanu, Agricultura la est si sud de Carpall In sec. IX XIV (I), in Muzeul
National, I, Bucuresti, 1974, p. 52-54.
46 A se vedea In aceastA prIvinta instrumentele de marcat vitele descoperite in sApAturi, fapt
care indicA existenta proprietAill private, individuate (in sens de gospodArie) a vitelor.
43 St. Olteann, Sdpiiturile de la Suceava, in Materlale", VI, p. 689-690.
www.dacoromanica.ro
7 . :18
olkitului sau al altor ramuri mestesugaresti 48 atesta, fr Indoia1, existen-

ta proprietatii private, asemenea institutie constituind o categorie a unei
orinduiri sociale in care s-au format deja mici familii separate monogame"49.
In aceeasi ordine de idei, existenta spatiilor libere intre cuiburile de
locuinte, folosite i ca teren arabil, in cazul asezkii de la Ilidia aceste
spatii fiind destul de mari 50 , permite formularea unor ipoteze de lucru
privind problema relatiilor de productie din cadrul comunitatii respective.
Este posibil ca tocmai asemenea suprafete arabile s fi devenit proprietati
private funciare, prin apartenenta lor la gospodkiile existente, iar feno-
menul de instrainare a proprietatii private funciare sa se fi produs, inainte
de toate, in limita acestei suprafete.
Exemplele citate mai sus sint concludente, dupa pkerea noastra,
in a admite existenta in cadrul tipului rural de structura teritorial5, din
secolele VIII XI pe teritoriul Romaniei a unor forme de proprietate in
masura s, defineasca continutul social-economic al raporturior din cadrul
procesului de organizare a productiei : proprietatea colectiva, Cu rol prin-
cipal, a obstiisatesti, atit asupra fondului funciar al comunitatii (terenul ara-
bil din afara vetrei satului), inclusiv asupra padurii, islazului, apelor, cit ii
asupra uneltelor de productie importante (unelte agricole) ; posesiunea
individual)", a lotului agrar distribuit periodic si apoi cu caracter permanent,
din fondul colectiv ; proprietatea privata cu rol secundar asupra mijloace-
lor i uneltelor de productie i asupra unor loturi arabile din vatra satului,
toate cele trei forme coexistind in vremea la care ne referim. Desi cu rol
secundar, existenta proprietatii private va conduce cu timpul la fenomenul
de spargere a solidaritatii de obste, facilitind procesul de aparitie a raportu-
rilor de aservire in cadrul societatii ronAnesti, evidentiind, astfel, insemna-
tatea deosebita a acestei forme de proprietate in transformarea structuri-
lor sociale al,
Aminteam mai inainte ca la inceputul evului mediu romanesc,
procesul de specializare, de diferentiere era Inca destul de firav pentru a
putea conferi unor asezki rurale o fizionomie aparte. Diviziunea sociall a
muncii, desi se manifesta cu oarecare intensitate atit in suprafata cit si
48 Este vorba de aparitia in aceasta vreme a practicii de stampilare" a obiectelor produses

in special a ceramicii, practicA prin care se poate controla transmisia din tall in flu a acestui
mestesug, mostenirea lui din generatie in generatie (M. Comsa, Cu privire la semnif lea/la marcilor
de olar. . In SCIV", 1961, nr. 2, p. 291-297 ; idem, Cullum p. 95 ; P. Diaconu, D.
Vilceanu, Pdeuiul lui Soare, Celalea bizanlind, vol. I, Bucuresti, 1972, p. 131-136.
" V.I. Lenin, Opere, vol. I, p. 150.
" Din totalul aez5rilor rurale cercetate pia in prezent, reiese cA in marea lor majoritate
aceste asezari se prezentau sub forma unor grupari de locuinte in cuiburi", intre acestea crein-
du-se mart spatii libere. Existau, insa, i asezari ca, de pilda, cea de Ia Comana de Jos, unde
locuintele erau dispuse compact, cash lingA casa. Ideca Ca asemenea sate or apartine satelor de
pastori, nu credem ca poate fi confirmata ; o asemenea dispunere a locuintelor ar tine mai degraba
de conditiile de teren in care acestea sint amplasate.
51 Fata de treptele evolutive parcurse de comunitatea de obste germanA stabilite
de K. Marx, comunitatea de obste de pe teritoriul României din secolele VIII X1 se afla intr-o
fazA de dezvoltare superioarA, in sensul ca pe lingA proprietatea coiectiva asupra intregulul fond
funciar obstesc, l pe linga dreptul de posesiune individuala a pamintului arabil, forme caracte-
ristice obstel satesti In prima fazA de dezvoltare, in cadrul comunitAtii romanesti i1 Meuse
aparitia i proprietatea privatA funciarA intr-un cadru limitat, este adevarat (K. Marx, Forme
premergatoare. . Bucuresti, 1956, p. 14).
www.dacoromanica.ro
9 STRUCTURI TERITORIAL-POLITICE EOMANESTI (SEC. vrtI-xl) 293
adincime, totu0 nu reuise sa dea o coloratura specifica arzarii, sa creeze o

structura teritoriala aparte. Productia me§te§ugareasca semanifesta cu des-
tula vigoare in cadml satelor romane§ti de la cumpana dintre cele dou'a'
milenii, dovada stind numeroasele vestigii descoperite care o atesta 52 ;
comparativ inS cu caracterul puternic agrar al economiei meazilor,
ea nu putuse imprima, in mod precumpanitor, pecetea sa, incit s creeze un
peisaj teritorial specific mWe§ugaresc. Din cercetarile de ping, acum nu s-a
observat existenta unor sate intregi specializate in diferite ramuri de pro-
ductie, in afara unui singur exemplu care 'Amine, deocamdata, o exceptie 53.
Din aceasta caua, consideram ca nu se poate Inc vorbi de un tip de
structura teritoriala diferit de cel rural prezentat mai sus. Acest lucru se
poate sustine, insa, cu mai multe §anse de izbinda, in cazul mezarilor
miniere din acea vreme, ai caror locuitori se indeletniceau cu valorificarea
unor bogatii ale subsolului trii, indeletnicire cu adinci radacini in trecutul
acestui pamint.
Este vorba de mezari situate in preajma ocnelor de sare, a depozite-
lor metalifere, ai caror locuitori participau la exploatarea acestor bogatii
naturale. Gruparea acestor a§ezari §i a cimitirelor din secolele VIII XI
in jurul salinelor de la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocnele Mari,
Uioara 54 etc., precum i aglomerarea mezarilor pe vaile riurior aurifere
reprezinta un argument concludent al procesului de specializare in cadrul
indeletnicirilor de valorificare a substantelor minerale utile. Din nefericire,
nici in aceste cazuri nu putem preciza peisajul specific unei asemenea
mezari, deoarece investigatia arheologica de pina in prezent nu ne permite
s-o facem.
In schimb, un tip de structura teritoriall distincta 1-au constituit
fortificatiile, ale caror functii (cel putin in cazul unora dintre ele) dep4eau,
dupa cum o sa vedem in continuare, cadrul unor simple intarituri cu rol
defensiv.
Investigatia arheologica a demonstrat ;c5, incepind, aproximativ,
din secolele VIIIIX 55 se constata existenta pe teritoriul Romaniei,
a unui numar relativ mare de fortificatii realizate In cea mai mare parte
din pamint §i lemn. Au fost puse in evidenta fortificatiile prevazute cu
§ant §i val de aparare de la DabIcal Biharea, Moresti, Sirioara, Moigrad,
52 $t. Olteanu, C. Serban, Mestesugurile din Tara Romdneascei i Moldova In evul mediu,
Bucuresti 1969 ; St. Pascu, Mestesugurile din Transilvania pInd In sec. XVI, Bucuresti, 1954 ;
$t. Olteanu, Valorificarea ininereului de rier pe teritoriul Romdniei, In decursul oremurilor, (ms).
5 3 Este vorba de descoperirea la Valea Seaca-Birlad a unei asezdri formatii din 20 locuinte,
dintre care 17 reprezintS ateliere de preiucrare a osului 1 cornului, asezare ce dateaza din sec. al
IV-lea e.n. End la verificOrile de rigoare si fn lIpsa altor exemple asemOnátoare, cazul in sine
ramine o exceptie (V. Palade, Atelierele pentru prelucrat piepteni din os dirt sec. IV e.n. de la
Valea Seacd-BIrlad, in Arh. Moldovei, IV, p. 261 si urm.).
" Cazuri concrete, cimitirul de la Noslac unde s-au ingropat lucrAtori de la ocna de sare
de la Uloara, precum i asezArile de la Ghelar, Teliuc, Mita, Baia de Fier, Ftodna (informatie
M. Rusu Cluj-Napoca).
65 linele cercetAri recente par a acredita ideea el in citeva cazuri, exceptind teritoriul
Dobrogel i Olteniel romane (la Porumbenii Mid, Moresti, Bilciuresti) ar ft existat asemenea
structuri teritoriale in perloada anterioarä, secolele VIVII (veil, de pita., FlacOra" 23 februarie
1978, si Comunicarea lui DV. Rosetti cu prilejul anIversOril a 400 de ani de existenta a localitatii
Buftea, 20 decembrie 1977 ; unii le-au atrIbuit gepizilor (M. Rusu, Note asupra rela(illor culturale
dintre slavi i populalia romanicd din Transilvania, sec. VI X, in Apulum" 1971, p. 725, unde
discutd aceastO problemS).
www.dacoromanica.ro
294 IFTZTAN OLTEANII 10
Fundul Hertii, Dersca, Tudora, Orofteana, Cobila, Ibane§ti,Mircea Voda,

Voine0i, Pescari, Or§ova " etc.
Cetatile de la Biharea, Zárand, Tudor Vladimirescu, Pincota etc.
sint de cimpie mezate pe lunca, fiind prevazute cu cite un singur §ant si
val de aparare. Altele, ca cele de la Moigrad, Sirioara, Bulci, Sona, Cluj-
Manastur, Ibane§ti, Tudora, Voine§ti, sint fortificatii palisadate cu val,
de pamint 0 intarituri de lemn. In fine, citeva ca cele de la Fundu Hertii,
Dersca, More§ti, Dabica au mai multe valuri de pamint §i §anturi de apg,
rare inglobind o suprafata de teren mai intinsa. Cetatile de la Slon 57,
Comana, Breaza 0 Moldovene§ti sint cetati din piatra zidite in tehnica
bizantina 58.
0 particularitate a acestor fortificatii, evidentiata de observatiile
prilejuite de investigatia arheologica, o constituie faptul ca in jurul lor, in
imediata lor apropiere, fiintau mezari rurale alcatuind impreuna un
complex teritorial. Asemenea situatii sint concludente la Dabica, la Sirioara,
la Moldovene§ti55, la Cluj-Mana§tur 60, la Bucov 81, la Slon 62, 0, se pare, §i la
Dersca, unde cercetarile sint in curs de efectuare Tinind cont de constata-
rea ca in cadrul acestor fortificatii, conditiile de locuire difereau de cele
din mezarile rurale obisnuite (au fost scoase la iveala vestigiile unor
locuinte mai spatioase : 16 m. p. la Dabica, veritabile palate" la Mircea
Voda etc., inventare bogate de podoabe, bijuterii, monete bizantine i
carolingiene, ceramica sma1tuita ornamentala, arme), fiind vorba, evident,
de o categorie sociall suprapusa, putem presupune existenta unor raportuii
sociale intre acest grup social 0 cel reprezentat prin locuitorii satelor din
jurul fortificatiei. Dealtfel, o asemenea fortificatie care juca rolul centru-
lui de convergenta, al unei intregi zone rurale nu putea fi conceputä fara
existenta unui hinterland de sate prin munca carora se realizau, in cadiul
raporturilor incipiente de aservire, functiile social-economice ale acesteia.
58 M. Rusu, The autochtonous population and the Hungarians on the territory of Transyl-
vania in the tih centuries, In Relations between. . ., Bucuresti, 1975, p. 204 s1 urmAtoarele ;
M. Petrescu-Dimbovita, Dan Gh. Teodor, V. Spinei, Les principaux résultals de fouilles arheologi-
gues de Fundu-Herfii, in Arch. Polski, XVI, 1971, p. 363 si urm. ; D. Teodor, Natives and Slays. . .,
in Relations between. . ., Bucuresti, 1973, p. 168 si urm. ; D. Teodor, Sdpdturile arheoloyice
de la Dersca, comunicare la cea de-a XII-a sesiune de rapoarte arheologice, Bucuresti, 9-11
martie, 1978 ; M. Rusu, Cetatea DerbIca, in op. cit. ; idem, Cetatea Moigrad $ Porfile Mesefului.
in Sub semnul lui Clio, Omagiu acad. prof. .5lefan Pascu, Cluj, 1974, p. 26E sl urm.
" M. Comp, Cerceldrile de la Slon fi importanfa lor pentru studiul relafiilor feudale la
sud de Carpafi, In Studii $ i materiale privitoare la trecutul istoric al jud. Prahova, II, Ploiesti,
1969, p. 21-29.
68 M. Rusu, op. cit., ; D. Teodor, op. cit. ; M. Rusu, Note asupra relafillor culturale dinire
slavi f i populafia rornanicd din Transilvania (sec. V I X ), In Apulum" IX, 1971, p. 725 cu toatn
bibliografia problemet ; $t. Ferenczi, Cerceldrile de la Bulci-Arad, comunicare la cea de-a XII-a
sesiune stiintificA de rapoarte arheologice, Bucuresti, 9-11 martie, 1978 ; M. Rusu, R. Heitel.
M. Zdroba, Cercetdrile de la Tudor Vladimirescu Arad, comunicare la cea de-a X II-a sesiune
stiintifien de rapoarte arheologice, Bucuresti, 9-11 rnartle 1978 ; I. BlAjan, Sdpdturile de la
Sinmicldus corn. $ona, comunicare la cea de-a XII-a sesiune stlintlfica de rapoarte arheologice.
Bucuresti, 9-11 martie 1978.
68 Mei asezarea civiln se situa la poalele Dealului CetAtil.
88 Asezarea ruraln se afla pe terasa din josul fortificatiei, fUnd contemporanA cu cea de-a
doua fazA de fortificatie din sec. al X-lea.
'31 Desi cetatea propriu-zisA n-a fost 1ncA cercetatA, se pare di ea se afla pe botul de deal
din apropiere ; se observA cum cele trei aseznr1 de aici polarizau in jurul acestel fortificatii in
secolul al X-lea.
(2 M. Ccrnsa, Cc) celdrile de la Slor in cp. cit. p. 21Z9.
www.dacoromanica.ro
11 STIVUCTURI TERITORIAL-POLITICE ROMANESTI (SEC. vrai-xl) 295
Asemenea fenomen intilnit in acea vreme si in cadrul societatilor

vecine sau rnai indepärtate de teritoriul României 6 cu antecedente
chiar la nordul Dunkii 64, prezinta o semnificatie social-politica aparte,
complexele teritoriale respective avind rol de resedinte ale capeteniilor
unor formatiuni politice, de centre ale organizatidor teritoriale. Incepind
de la finele secolului al IX-lea, asemenea realitati nu puteau scapa autorilor
unor scrieri de epoca. Scrieri mai vechi din secolele IX X folosite de
Anonymus In cronica sa pomenesc de existenta in cadrul celor trei organisme
statale (ducate) din Transilvania a unor resedinte fortificate, a unei organi-
zári militare bine inchegate, indeplinind functia de aparare a statului, a
cáror structura definea o non*/ epoca. Autoritatea lui Menumorut, pe de
alta parte, depasise stadiul unei simple puteri militare, ea extinzindu-se si
asupra persoanei §i a pamintului supusilor bor. Fortificatia de la Biharea
constituia resedinta voievodului Menumorut, cea de la Dabica sau cea de
la Cluj-Man./Our indeplineau functia de resedint/ a voievodului Gelu,
iar cele de la Keve-Cuvin, Pescari sau Orsova aveau functia de centre
politice ale lui Glad 65. La sud de Carpati un rol asemanator era indeplinit
de fortificatia de la Slon, precum si de cea de la Bucov 66 ; marturiile
scriitorilor bizantini atesta prezenta si a altor asemenea resedinte fortificate
Ia nord de Dunare, unde rezidau conducatorii unor organisme politice
teritoriale 67 Cereetarile arheologice efeetuate Ia Chirnogi (in zona
Oltenitei) au scos la iveala vestigii foarte semnificative (olane, ceramic*/
smaltuita etc.) pentru a presupune existenta si aici a unui centru teritorial
cu functii asemanatoare celor prezentate mai sus 68 Pe teritoriul Dobrogei,
G3 B.G. Fedorov, Rezultatele $l problemele principale ale cerceldriilor arheologice din sud-
vestul U RSS referiloare la primul milentu al e.n., in SCIV", 1959, nr. 2, p. 392 si urm. ; idem,
Descoperirile arheologice din R.S.S. Moldoveneascd privind mileniul I al e.n., in Studii l cercetari
stiintifice", Iai, Istorie, 1957 (fasc. 1), p. 159 si urm. ; K. Buczek, Z badan nad organlzacya
grodowa w Polsce wczesnofeudalnej ; problem terytorialnosa grodow kasztelanskich, in Kwartalnik
Iiistorycny", 1970, nr. 1, p. 29 (rez. fr.) ; Mate Sul6, Approche scientifique et methodes de recherches
des habitats autochtones sur le territotre illyrten, in Posebna izdanya", Tom. XXIV, Sarajevo,
1975, p. 9 si urm. ; A. Kralovansky, Istoria timpurie a Albei Regia In lumina sdpdturilor arheolo-
gicc (1. maghiara), in Alba Regia. Annales Musel Stephani Regis, 1974, p. 305 ; G. Duby, R.
Mandrou, Histoire, Paris, 1968, Tom. I, p. 47 ; G.B. Fedorov, reneauc I paaewnue Ocoaa.eauama
u apeettepycososonacenemus ,Efuecmpoecno-Hpymcnoso Avaic0ypettua e IX XII, in lOyascuo-
Bocmotataa Eepona e anoxy 03oaanua.4a, Chisinau, 1973, p. 42 si urm.
" Justinian trimite o solie la anti fagacluindu-le cetatea Turris aflata in stinga Dunarii
impreuna cu teritoriul din jurul el" (Procopius din Caesarea, Despre rdzboaie, in Fontes Histortae
Daco-Romanae, vol II, Bucuresti, 1970, P. 445).
" Scriptores Rerum Hungaricarum, ed. Szentpetery, vol. I (Anonymus, cap. 11, 19, 51) ;
cf. G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriet romdnilor, vol. I, Bucuresti, 1934, p. 64-65.
Existenta mai multor centre ale puterii politice in evul mediu nu trebuie sa ne surprindA.
In conditiile de atunci, autoritatea politica era nevoita, pentru indeplinirea sarcinilor ei, sA se
deplaseze in cadrul teritoriulul pests care stapinea, avind doua, trel sau chiar mai multe centre
de resedintd.
66 M. Comsa, Cultura, p. 146.
. au venit la dinsul (la impartatul Bizantului) din Constantineia si din alte fortaret.e
ridicate dincolo de Istru, soli..." (Fontes Hts(oriae Daco-Romanae, vol. III, Bucuresti, 1975,
p. 141).
68. M. Simpetru, D. Serbanescu, Ceramica de tip urban din afezarea medievald de la
Chirnoyi (jud. Ilfov), In SCIVA", 1975, nr. 2, P. 255-257.
www.dacoromanica.ro
inscriptia de la Mircea Voda din 943 amintind pe Un jupan Dimitrie 89,

precurn §i cea de la complexul monastic de la Basarabi mentionind pe un
alt jupan Gheorghe la finele secolului al X-lea " reprezinta dovezi indiscuta-
bile ale proeesului de organizare teritorial-politica, conducatorii acestor
organisme rezidind in fortificatii ea cea de la Mircea Voda sau din alte
parti. Acela§i rol este posibil sä fi indeplinit, pe teritoriul Moldovei,
fortificatiile cereetate de la Dersca, Fundu Hertii, i altele ca cele de la
Mare : Licostomo i Cetatea Alba.
Abordind problema re§ediatelor conducatorilor loeali am anticipat,
de fapt, o noua structura teritoriala, a§ezarea cu caracter urban floarea
cea mai frumoas'a a evului mediu" dupa expresia lui IC. Marx 71 Perioada
secolelor VIIIXI reprezinta, din acest punct de vedere, etapa de
plamädire a implinirilor urbane pe teritoriul Romaniei, centrele-re§edinte
ale autoritatii politice locale constituind una din caile importante prin
care au luat na§tere ormele medievale de pretutindeni. Cercetarile din
ultimul sfert de veac au putut surprinde, In unele cazuri, procesul de
cristalizare urbana, un rol important in aceasta privinta avindu-1 acele
sedii ale conducatorilor organisrnelor teritoriale. Reprezentind nuclee de
polarizare a activitatii, economice in primul rind, din intreaga zona,
asemenea centre au concentrat in ele elemente din cadrul economiei de
transformare §i din. domeniul schimbului in special, in legaturd eu nevoile
mereu erescinde ale populatiei din alezare. Acest fenomen a conferit
a§ezarii un peisaj aparte, care-1 deosebea de celelalte tipuri de structuri
teritoriale amintite mai sus. Fara a infra aici i acum in detalii privind
problema cristalizarilor urbane pe teritoriul României, arnintim, doar,
ea pe intreg teritoriul Orli se aflau in secolele VIIIXI a§ezari care
prezentau ca particularitate o anumitl tendinta de dep4ire a nivelului
rural obi§nuit, mai cu seama prin perspectiva imediata, de dezvoltare a lor ;
problema definirii acestor a§ezari constituia, tocmai din aceasta cauza,
o mare dificultate, in destule cazuri incertitudinea atribuirii denumirii de
sat sau ora fiind evidenta chiar §i pentru martorii oculari care le-au denumit
cu notiuni de civitas, forum, oppidum, tirg, pentru a reda cit mai exact
continutul lor real (la 1068, de pilda, Dabica era denumita in documente
urbs, iar la 1030 un alt centru politic religios i cultural, Cenadul purta
aceea§i denumire). tirile scrise cit i cercetarile efectuate in trei wadi
de pe teritoriul Dobrogei, a§ezari care s-au dezvoltat Incepind din seco-
lele IX X 72, au permis reconstituirea, In buna masurl, a imaginii acestora,
69 C.C.B. (Eugen Comsa, Damian Bogdan, P.P. Panaitescu), Inscripfia slaoä din Dobro-
gea din anul 943, in Studii", IV, 1951, nr. 3, p. 122-128 ; vezi si Romanoslavica", Bucuresti,
1958, p. 104.
" I. Barnea, t. StefAnescu, Din isloria Dobrogei, vol. III, Bucuresti, 1971, p. 212.
71 IC. Marx, Capitalul, vol. I, Bucuresti, 1960, p. 714.
72 Cronica rusA Povest vremennth let", mentioneaza existenta la DunArea de Jos in
secolul al X-lea a nu mai putin de 80 de orase", dintre care numai clteva, desigur, se situau in
Dobrogea, restul aflindu-se, se pare, in sud-estul i estul Bulgaria. Yncepind de la Silistra el
pinA la varsarea DunAril, pe malul drept al bAtrinului fluviu se Insirau mai multe asezAri ce
prezentau atribute ale vietil urbane : Axiopolis (CernavociA), Capidava, Hirsova, Troesmis,
Dinogetia-GarvAn, Arubium (Macin), Noviodunum (Isaccea), Tulcea, Licostorno, Cetatea MbA,
la care se adauga PAculul lui Soare.
www.dacoromanica.ro
13 STRUCTURI TERITORIAL-POLITICE ROMARESTI (SEC. VIII-XI) 297
evidentiind atit aspecte de ordin economic cit i pe cele de ordin ediitar

sau de alta natura.
Relatarile unei eapetenii politico-administrative, cuprinse in cunoscu-
tele note ale toparhului grec", din jurul anului 1000, sint deosebit de
semnificative. Aceasta capetenie rezida intr-o fortificatie ridicata pe locul
unui vechi castru in ruina, special amenajat pentru a adaposti pe toparh"
cu familia, rudele i fortele sale militare (circa 300 de ostasi). in scurt
rastimp, in jurul acestei fortificatii s-a stabilit o populatie diversa, care,
la rindul ei, s-a fortificat prin saparea unui sant de apgrare menit s-o
protejeze de atacurile barbarilor". Asadar, intreaga asezare se compunea
din prima incinta destinata locuirii conducatorului politic si o a doua
incinta unde loeuia populatia de rind, caci acum spune toparhul
era locuit orasul intreg, iar fortareata era pregatita sä ne scape de la mare
primejdie"73.
Relatarile cuprinse in aceste insemnari au fost confirmate de cerceta-
rile arheologice. Sugestive in acest sens sint constatárile acute la Dinoge-
tia-Garvan, Pacuiul lui Soare i la Capidava 74. Asezarea de la Garvän era
alcAtuita dintr-un mare complex teritorial format din doug parti : centru
fortificat in care rezidau virfurile aristocratiei feudale, laice i religioase,
ridicat in secolul al X-lea pe locul fostei cetati romano-bizantine, i aseza-
rea de jos, civila care se intindea la sud si vest de cetate alcatuind o sub-
urbie". Dupg o ampla curatire i nivelare a terenului, a fost ridicat, mai
intii, nucleul fortificat, in jurul caruia s-a asezat o numeroasa populatie
venita in etape succesive din centre mai mult sau mai putin departate ; la
inceput aceasta populatie s-a asezat in imprejurimile imediate ale incintei
cetatii, apoi, pe masura popularii acestui spatiu, s-a stabiit §i in zone
mai indepartate.
Situatii asemänatoare s-au constatat si la Capidava i Pacuiul lui
Soare. Incintele, construite din piatra in acelasi secol X, urmeaza aproape
exact traseul vechii incinte romane, in cazul Capidavei ; in ele si in jurul lor
s-au construit locuintele virfurilor sociale si ale populatiei de rind. klerita,
de asemenea, atentie unele observatii referitoare la prezenta unor
elemente de urbanistica medievala, cum ar fi, de exemplu, dispunerea
sistematica, paralel cu axul lung al asezarii, a locuintelor. Intre diferitele
siruri compacte de locuinte s-au lasat spatii libere, alcatuind ulitele sau
strAzile necesare comunicatiei. Se constata chiar i crearea unor zone
specializate in activitatea mestesugareasca in care s-au amplasat, cu
precadere, mijloace marl de productie i unele objective economice (cuptoare
de ars ceramica, ateliere de fierarie i mestesugäresti in general etc.)
acestea situindu-se in special in suburbie", adicl In zona din afara
incintelor.
Activitatea de transport pe apg a produselor rezultate din exploata-
rea salinelor mai cu seama, eit si a marfurilor negustorestiin general, a dat
73 Fragmentele toparhulul gree se gásesc in editiile de la Bonn: Leonis Caloensis Histo-
riae. . . e recensione C.B. Bashi, p. 496 sl urm. ; vezi si in ViizantiskI Vremennih, IV, 1951,
p. 42 si urm.
74 A se vedea monografille : Dinogetia I. Asezarea feudala timpurte de la Bisericufa-
Garvan, de Gh. Stefan si colab., Bucuresti, 1967, p. 14, fig. 5 si p. 376 ; Capidava.
Monografie arheologica, de Gr. Florescu i colab., Bucuresti, 1958, p. 135-152 ; Pacuiul
lui Soare. Cetatea bizantina I, de P. Diaconu si D. Vllceanu, Bucuresti, 1972, p. 59 0
urm.; P. Diaconu, S. Baraschi, Pacuiul lui Soare, vol. II, Bucuresti, 1977.
www.dacoromanica.ro
nastere unor noi strueturi teritoriale : asezarile portuare. Stirile documen-

tare mentioneaza existenta pe traseul unor ape ca Muresul, Tisa
sau Olt, a unor puncte de vama, a plutelor i ambarcatiunilor cu ajutorul
carora se transporta sarea extrasa din Transilvania si Tara Româneasca.
Dar imaginea unei asemenea asezari ne scapa in prezent, singurele observa-
tii care s-au Mout in aceasta privinta fiind cele din zona portuara de la
Pacuiul lui Soare. Aici au fost deseoperite instalaii1e portuare, diferitele
amenajari in vederea acostarii navelor de transport in scopul descarearii ;:i
inearcarii de produse-marfuri 75.
in fine, viata monahala raspindita pe intreg teritoriul Orli a dat
nastere structurilor teritoriale de tipul complexelor monastice. Cunoa§tem
ping, in prezent complexul monastic de la Basarabi-Murfatlar datind din
secolele XXl, monument cu totul original in care, comunitati omenesti
eterogene si-au dus viata in conditii vitrege ale vremii de atunci 76
Din cele prezentate pina aici, rezulta ca societatea româneasca de la
cumpana dintre cele doua milenii ale e.n. se infatisa cu o structura, teed.
riall variata, constind din asezari rurale, asezari miniere, fortificatii ci
rol i functii de resedinte ale autoritatii politice locale, asezari de earacter
urban, orase-porturi, complexe monastice, realithti care-i confereau
caracterul unei societäti sedentare, statornice, angajata deja pe eoordona-
tele implinirior medievale. Rezultatele cereetarilor la care ne-am leferit
mai sus au evidentiat o structura sociala complex& in cadrul càreia rela-
tiile de productie evoluau catre relatii specifice noii epoci : cea feudala.
Dar imaginea acestei societati ar famine mai putin edificatoare daeä
n-am asocia la aceasta si semnificatia politica a complexelor teritoriale,
daca n-am aduce in discutie i problema raporturilor intime dintre baza
teritoriala a acestor complexe teritoriale, a confederarilor intersätesti s;i
dintre organizarea lor social-politca, despre care va fi vorba in eele ce
urmeaza.
Remarcam cu alt prilej161/16, capacitatea realitatilor paleoclemografice,
a demografiei cantitative, a concentrarilor demografice dintr-o anumita
epoca istorica, de a raspunde unor probleme de ordin politic a earor impor-
tanta sporeste considerabil daca ne referim la ineeputurile organizarii
statale a poporului roman.
Este un lucru indeobste cunoscut faptul cä fenomenul de grupare
populatiei constituie un fenomen intrinsec fiintei omenesti, tot atit de
vechi ca i societatea Insài, izvorit din sentimentul de siguranta pe care-1
emana, gruparea oamenilor, atit in ceea ce priveste produetia propriu-zisa
cit si in vederea aparärii in comun fata de stihiile naturii sau impotriva
dusmanior de orice fel care le-ar primejdui viata. Fara indoiala, cã factorul
geografic joaca si el un mare rol, pozitiile geografice favorabile desfasurarii
activitatii omenesti fiind din plin solicitate. De aiei tendinta formarii
complexelor teritoriale, a concentrarii populatiei, a constituirii de grupari
de asezari mai mici sau mai mari, in functie de cresterea densitatii popu-
latiei, de interesele materiale ale oamenilor, de evolutia procesului de
716 P. Diaconu, D. Vilceanu, op. cit., p. 37 0 urm.; P. Diaconu, S. Baraschi, op. cit.,
vol. II.
76 I. Barnea, $t. tefAnescu, Din istoria Dobrogei, vol. III, Bucur. §ti, 1971, p. 180-233.
isbis St. Olteanu, Realitaft demografice pe teritoriul Transilooniei In sP-olete III X,
In Revlsta de Istorle". 1975, nr. 12.
www.dacoromanica.ro
13 STRUCTURI TERITORIAL-POLITICE ROMANESTI (SEC. vIII-X1) 299
organizare intern a acestor complexe teritoriale. Astfel, fenomenul de

grupare teritoriala, de concentrare a diferitelor structuri teritoriale
reflectind gradul de organizare politica a epocfi, capata si mai mult in
consistenta, el producindu-se mai deplin O. din ratiuni de stat (adunarea
contributiei supusilor, usurarea actiunii de descoperire i urmarire a
raufacatorilor, posibilitatea de constringere a tuturor locuitorilor in vede-
rea participarii la apararea comunitatii etc.)77.
Cartografierea celor peste 600 asezari omenesti din secolele
de pe teritoriul României evidentiaza existenta mai multor grupari sau
complexe teritoriale de marime diferite, care dau masura sporului sensibil
de populatie din spatiul carpato-danubiano-pontic la limita dintre cele
cloud milenii ale e.n. pe de o parte, iar pe de alta gradul atins de procesul de
organizare politica de la formele lui inferioare la cele calitativ superioare,
rolul si insemnatatea raportului populatieorganizare politica in maturiza-
rea vietii noastre de stat de la inceputul evului rnediu. Cu toate rezervele
ce se impun datorita dificultatilor de cercetare 78, a reiesit un important
numar de asezari omenesti masate sub forma unor complexe teritoriale
sau concentrari demografice raspindite pe intreaga suprafata a trii, ofe-
rindu-ne o imagine revelatoare pentru aprecierea gradului de organizare
politica a populatiei românesti din secolele VIII XI.
0 prima grupare alcatuita din 15 asezari se situa in nordul Moldovei
intre Prut i Siret in judetul Botosani 79. De remarcat ca in aceasta grupare
au fost identificate mai multe asezari fortificate cu sant si vM de pamint
care au functionat in decursul secolelor VIII XI. La unele dintre ele,
de pilda, la cea de la Fundu Herta an fost descoperite trei rinduri de
valuri si santuri de aparare corespunzatoare a trei epoci cronologice,
fapt care presupune indeplinirea rolului ei de fortificatie pe o perioada
destul de lunga ".
77 Amplificarea acestui fenomen, anume inter\ entia antoritAtii politice in procesul de
grupare a satelor In vederea unei mai bune evldente §i de aici a contributiei fiecArui locuitor in
interesul obesc este exprimatA cu deosebitA claritate de un document de la inceputul secolului
al XV111-lea ; la 1719 hotarirea administratiel din Oltenia prevedea : sA se adune oamenii din
pAduri" uncle se stabiliserA cu scopul de a scapa de contributia fiscalft (documentul dtat
la H. Stahl, Contribulii, vol. II, p. 15).
79 In legAturA cu identificarea a*ez:Irilor din vremea pomenitA, cu garantia incadrArli lor
cronologice, consemnam destule dificultAti care ne invitA la prudentA 1 rezervA In aceastA pri-
vIntA. Este adevArat cft multe dintre a§ezArile depistate au fost cercetate prin sApAturi arheologice
sistematice. Existil InsA unele wzArl care au fost incadrate in perioada secolelor VIII XI pe
baza unor cercetArl de suprafatA mai mult sau mai pulin amAnuntite. FatA de acestea am
manifestat rezerva corespunzAtoare, mai cu seamA acolo uncle materialele documentare descope-
rite nu prezintA garantia autenticitfitli descoperiril lor in contextul unor wzAri de epocA. Tot ap,
fatA de acele rnateriale care n-au certitudinea deplinA asupra conditillor stratigrafice in care au
fost descoperite l a locului lor de provenientA s-a impus o dozA de prudentd justificatii
in utilizarea bor.
79 D. Teodor, Le haul feodalisme sur le territoire de la Moldavie a la lumiere de donruses
archeologiques, fn Dada, 1965, p. 325, 0 urm. ; M. Chisvasi-Com§a, Unele concluzli istorice pe baza
ceramicil din secolele VI XII, In SC IV, 1957. nr. 1-4, p. 271 ; Materiale V, p. 490 ; SCIV, 1970,
nr. 3, p. 512; D. Teodor, I. Mitrea, Cerceldri arheologice In asezarea prefeudala de la Lozna-Doro-
hoi, in Arheologia Moldovei, IV, p. 280 0 tirm. ; N. Zaharia, M. Petrescu, E. Zaharia, Asezdri
ornenesti din Moldova din epoca paleolitica plod in sec. al XV III-lea, Bucurelti, 1970, p. 114
si urm. ; SC IV, 1955, nr. 1-2, p. 289-291 ; ibidem, nr. 3-4, p. 897 ; Analele 0.i1nti1ice ale uni-
versitAtii din 1ai, istorie, 180, 1955, p. 1-2.
0 N. Zaharia, M. Petrescu, E. Zaharia, Asezdri, p. 287 ; SC1V, 1970, nr. 3, p. 512 ; D. Teo-
dor, I.e haut feodalisme, in Dacia, 1965, p. 325 0 urm.
www.dacoromanica.ro
300 $TEFAN OLTEANTI 16
0 mare concentrare de populatie cu o mare densitate s-a constatat

in zona delimitata, in general, de cursul inferior al Jijiei i Bahluiului si de
riul Prut, corespunzator eentrului actualului judet Iasi. Pe o suprafata cu un
diametru de, aproximativ, 50 km se insirau peste 30 de asezari, in general
deschise 81. In partea de nord-vest a acestei grupari se profileaza o alta de
mai mica intindere si densitate mai sdizuta atingind linia Siretului, totali-
zind circa 10 asezari 8 2.
In partea de sud a podisului moldovenesc intro Prut i riul Birlad,
cuprinzind partea sudica a actualului judet Vaslui i partea nordid a
judetului Galati, se constata, de asemenea, o mare concentrare de asezari,
cu o mare densitate, numarul asezarilor in mod cert datate prin cercetari
sistematice, sondaje sau sapaturi de salvare, depasind cifra de 50 83 ;
numarul lor este insa de departe mult mai mare, de sute de asezari, dad,
lua'm in consideratie s,d asezarile depistate prin cercetari de suprafata, ; ca si
in cazul gruparii mari precedente, i aceastä grupare se circmnscrie in
cadrul unei suprafete poligonale de circa 2500 km p ".
Intre cele doug mari concentrari demografice, cea din zona ieseana si
cea din zona birladeana, se insira mai multe mici grupulete de asezah
formate din citeva sate rasfirate pe cursul unui firisor de apa 83; intre
ele parca detasindu-se, printr-o mai mare densitate, un nucleu alcatuit
"
din peste 10 asezari Un nucleu asemanator se constata si in zona
81 N. Zaharia, M. Petrescu, E. Zaharia, Mezdri . . p. 220 ; D. Teodor, Contribujii

. . In SCIV 1968, nr. 2, p. 238 ; Al. Andronic, E. Neamtu, Cerceldri arheologice . . , .
in Arheologia Moidovei, II III, p. 409 ; A. Nitu, D. Teodor, Raport. . In Materiale, V, p.

490; D. Teodor, Contribujii in SCIV, 1968, nr. 2, P. 238 ; D. Teodor, Em. Zaharia, Sondajele,
n Materiale, VIII, p. 35 si urm.
82 Acestea shit urmAtoarele : Conteati, Cotnari, Cirjoaia, Cucutenl-BAlceni, VlAdiceni,
PAuaeati-Popeati, Baltati, Oboroceni, Scheia, Doljeati ; bibliografie : D. Teodor, Contribuiti, in
SCIV, 1968, nr. 2 ;N . Zaharia, M. Petrescu, E. Zaharia, op. cit., p. 285 al urm. ; Dacia, 1969, p. 525.
83 Perleni, Banca, Bozia, Giuicani, I. Giurcani II, Mein, BogclAneati, Raiu-VAdeni, Hoija,
Zorleni, Prodana, Birlad I, Birlad II, Podu Pietria, Epureni I, Epureni II, Murgeni, Rinzeati,
Popeni, Bursuci, Bir1d1eti, MAluateni, SArAteni, LAteati, Igetl, Cirja, Puricani, Aldeati, Spineni,
Bldablinesti, Bereati, Tutcani, Blageati, I, BlAgeati II, DrAguaeni, \Weal, Comaneati, Balin-
teati I, Balinteati II, Roacanl, Cavadineati I, CavadIneati II, Virlezi I, Virlezi II, BAneasa,
Bujoru, Mindreati, BAlen1 (vezl bibliografia mai importantA : SCIV, 1961, nr. 1, p. 142 ; SCIV,
1970, nr. 3, p. 512 ; Gh. Coman, Cerceldri. . in SC IV, 1968, nr. 2, p. 287-312 ; D. Teodor, Contri-
la/a, . in SC IV, 1968, nr. 2, p. 239 ; Gh. Coman, Cercetdrt. . ., in Arheologla Moldovel, VI,
p. 287 ai urm. ; D. Teodor, Unele probleme. . tn Carpica, II, 1969 ; I. Dragomir, Sdpdturile. .
fn Materiale, VII, P. 151, 160 ; idem, Sdpdturile, In Materiale, VI, p. 455, 469 ; M. Matei,
Sdpdturile, In Materiale VII, p. 616-646 ; N. Zaharia, M. Petrescu, E. Zahaila, op. di.,
" A se vedea in special Gh. Coman, Cercetdri arheologice,. . .in SCIV, 1969, nr. 2 ;
idem, Cercetdrt . . in Arheologia Moldovei, VI ; N. Zaharia, M. Petrescu, E. Zaharia, op.
cit., p. 309 ai urm.
85 A se vedea, spre exemplu, aaezArile de la Dolheati, Arsura, I, Arsura II, Arsura III,
Arsura IV, M. Kogdlniceanu, cele dintr-o altA grupare asemiinAtoare ; Grumezoala, Hurdugi,
Guaitei, Stuhulet, precum l altele ; ca bibliografie a se vedea mai cu seamA D. Teodor, Con-
tribufii, In op. cit.; Gh. Coman, Cerceldrt, In op. ctl. ; Idem, Cerceldrt arheologice. . in op.cit, ;
N. Zaharia, M. Petrescu, E. Zaharia, op. cit., vezI 1 alte asernenea mid grupAri pe hartA.
86 Bereasca I, Bereasca II, Valea SeacA, Bereasca, Viipara, Brodoc, Vaslui, Tanacu,
Cieteati, Curteni ; bibliografie : Gh. Coman, Cercetdri. . In SC IV, 1969 nr. 2, p. 288 al urin. ;
D. Teodor, Uncle probieme . . In Carpica, 1969 ; Gh. Coman, Cercetdri . . in Arheo-
logia Moldovei, VI, p. 280 al urm. ; N. Zaharia, M. Petrescu, E. Zaharia, op. cit.;
M. Petrescu, E. Zaharia, Sondajul . . ., in Materiale VIII, p. 47 al urm. ; D. Teodor, Sdpd-
turile . . , In Mat eriale, IX, p. 325.
www.dacoromanica.ro
17 STRUCTURI TERITORIAL-POLITICE ROMANESTI (SEC. VIII-XI) 301
Galatilor intre cursurile inferioare ale Siretului i Prutului, alcatuit, de

asemenea, dintr-un numar de 7 asezari 87
Intre Siret si Carpati, asa cum aminteam mai sus, situatia din punctul
de vedere al concentrarilor demografice nu se prezinta, in stadiul actual
al cercetarilor, in conditii dare. Asezarile, atitea cite ele au putut fi identi-
ficate pina acum, apar insirate i risipite de-a lungul vailor sau apelor,
Melt concentrarea lor ca in zona podisului nu mai esteposibila. Din aceleasi
motive, nici densitatea locuirii nu mai este asa de mare ea in tinutul
dintre Prut i Siret. Asa, de pilda, in zona Sucevei se semnaleaza, doar trei
asezari la mari distante una de alta 88 ; o situatie asemanatoare se constata
si in zona Vrancei cu prelungirile sale spre sud 89 , si, de asemenea, la
varsarea Oituzului in Trotus, prelungindu-se pe Valea Oituzului pina la
jonctiunea cu asezarile din Transilvania 90 Doar intre cursurile inferioare
ale riurilor Bistrita si Moldova si intre Siret se observa o grupare de 10 ase-
zari ceva mai adunate 91
Teritoriul Dobrogei prezinta o singura mare aglomerare de asezari in
numar de 18, insirate de-a lungul vaii Carasu intre Cernavoda i Constanta92.
IR rest, cu exceptia unui nucleu mai mic format din 6-7 asezari situate
in imprejurimile Ostrovalui si ale Pacuiului lui Soare 93, celelalte asezari
depistate se insiruiese fie de-a lungul Dunarii, fie pe tarmul Marii Negre
sau pe mahil lacului Razelm ".
Pe teritoriul àrii Românesti, situatia demografica prezinta multe
aspecte asemanatoare cu cea din Moldova. *i aici intilnim marl concentrari
de populatie de zeci de asezari, alaturi de care fiintkaza mici nuclee
alcatuite din citeva asezari, sau chiar asezari singuratice (datoritä, evident,
87 Tu1uee8ti 1, Valea lui Tuluc, Tulucesti II, Vinatorl, GAS. $endreni, Sendreni, Galati ;
bibliografie : M. Brudiu, Cercetdrt . . in Materiale, IX, p. 511 j urm. ; N. Gostar, Sdpd-
tunle . . in Materiale, VIII, p. 506 ; N. Zaharia, M. Petrescu. E. Zaharia, op. cit.
88 Suceava, M1hetI, Bogata (SC IV, 1962, nr. 1,p. 214 ; T. Martinovicl, St. Olteanu, .Fanti-
erul Stumm, in Materiale, VI, p. 677-692 ; I. Nestor st colab., antierul arheologic Suceaoa, In
Materiale, V, p. 607).
82 Dragoslovenl, Balotesti, Cimpineanca, Oreavu I, Dumbraveni, Oreavu II (M. Comp,
Gh. Constantinescu, op. cit ; I.Mitrea, Cercetarile de la Clmpineanca, In Stud!! si Cercetari
(Ulm, Baca% 1974).
22 Ripile-Gura Vail, Malu, Oituz, Florestl (D. Teodor, Con(ribufii, in SCIV, 1968 nr. 2, P.
239 ; N. Zaharia, M. Petrescu, E. Zaharia, Aserdri p. 365).
21 Davideni, Väleni, Poiana-Dulcesti, Moldoveni, lzvoare-Bahna, Iteti, Beresti-Bistrita,
Costip, Brasautl, Platra Neamt (M. Florescu, V. Capitanu, Cerretdri arheologice . . fn Arheo-
logia Moldovel, VI (1969), p. 216 ; SCIV, 1970, nr. 3, p. 513 ; I. Mitrea, Cercetdrt arheologice.
In Studii i cercetari tiinifice, pentru ist. fil., Back', 1972, p. 33, si urm. ; idem, Asczare a, In
Carpica, 1973-1974, p. 55 si urm. ; V. Ursachi, Sapciturile arheologice . . in Materiale, IX,
p. 265 si urm. ; I. Mitrea, Raport comunicare la Institutul de Arheologie, Bucuresti, 1976.
22 Seimenii Mid, Cernavoda, Piscul, A. Saligni, Cochirleni, Mircea Voda, Satti Nou,
Castelu, Caput Villor, Gales'', Constanta, Faclia. Tibrinu, Medgidia, Basarabi, Valea Smelt,
Valul lui Traian, Poarta Alba (B. Mitrea, antterul . . in Materlale, VII, p. 555 ; I. Barnea,
Ceramica . in SC IV, 1962, nr. 2, p. 366 ; idem, Murfatlar si Niculifel, in SC IVA, 1975, nr. 1, p. 95
IIurm. ; Dada 1968, p. 436 ; A. Radulescu, N. Hartuchl, Cimitirul, Constanta, 1967 ; E. Comp,
Citeva descoperiri . . in Materiale, IV, p. 326 si urm. ; E. Condurachi i colab., 'antierul
Histria, fn Materiale, VI, p. 299-300 ; idem, .antterul . . in Materiale, IV, p. 69 si arm. ;
D. Berclu, S. Morintz, Sopäturile, In Materiale, V. p. 108).
93 Oltina, Galita, Gfrlita, Canlla, Pacuiul lui Soare, Coslogenl, Dervent.
" Nalbant, Babadag, Murighiol etc.
www.dacoromanica.ro
lipsei cercetarilor sistematice). Ca si in Moldova, in zonele de ses, de cimpie

in general, asezarile sint concentrate si cu o densitate destul de mare, pe
cind in zonele colinare si premontane, asezarile sint destul de rare ;i
rasfirate.
Incepind de la est cMre vest, notam o mare grupare de populatie in
zona Br5ilei intre cursurile inferioare ale Buzaului i Calmatuiului i intre
Dunare. Peste 25 de asezari sint raspindite pe o suprafata de peste 2 500
km. p., densitatea fiind insa mai scazuta deeit in cazul celor din Moldova 95.
Pornind in susul Dunarii, constatam o mare aglomerare de asezari
cu o densitate sporita, situate intre Calarasi i Mostistea. Aproximativ 30 de
asezari sint concentrate pe o suprafata ce nu depaseste 1 500 km p 96.
Mai la vest, intre Dunare i riul Arges, pe o supratata ce masoara in
lungime cam 25 km se inregistreaza prezenta a 15 asezari ceea ce inseamna
o densitate destul de mare 97, iar mai la vest, mergind ping la varsarea
riului Telemman in DunAre, o alta grupare de peste 10 asezari ocupa o
suprafata de teren ceva mai mare ", deci cu o densitate mica.
0 zona dens populata era cea cuprinsa intre apa Colentinei si
Dimbovitei (actuala zona a Bueurestiului si a imprejurimilor sale). Un
numar de 18 asezari grupate pe o suprafata de 300-400 km p, plaseazzi
aceasta concentrare de populatie in plina cimpie munteana ".
Intre Vedea si Teleorman cercetarile an evidentiat doua zone mai
populate : una intre cursurile superioare ale celor doua ape, in care sint
atestate 5 asezari adunate pe o mica suprafata 100 ; alta situata in. zona
95 Praporgescu, Baldovinesti, BrAila, Pietroiu, Sibleanu, Gemenele, Constantinesti,

LAS Dunfirea, Stefan cel Mare, Avintul, Rimnicelu. Maralol, Dedulesti, FlllpetI, FAurel, Lisco-
teanca, Viziru, Tufesti, Spiru Haret, Cornu Malului, Chiscani, Tichilestl (N. Hartuche, Reper-
tortul . . in pregAtire pentru tipar ; F. Anastasiu i N. Harluche, Cercetdri . . in Dan
bins, I, 1967, p. 19-39 ; ibidem, p. 137-178 ; Dada, 1969, p. 527).
96 Potcoava, Gfiunosi, Cunesti (douA), GrAdistea (sase) Rasa, Andolina (cinci), CIocAnesti, N A-
rAsti (opt), Valea Argovel, TAriceni, Sultana, Dorobantu (C>rcelAri arh ologice efectuate de Eugen
Comp, In pregAtire pentru Materiale XI ; B. Mitrea, Sdpdturile, in Materiale, VII, p. 531-537 ;
Materiale VIII, p. 688).
97 Spa Itov, Ulmeni, SAlcioara-Curcani, Valea Popii, Renie, OitenIta, Chirnogi, CAscloa-
rele, Radovanu, Thusanca, Hotarele, CrivAt, Mironesti, Prundu, Greaca (S. Morintz, B. lonescu,
Cercetdri. . ., in SC IV, 1968, nr. 1, p. 95 si ; B. Mitrea, C. Preda, Sdpdturile, in Materiale,
V. p. 180 ; SCIV, 1973, nr. 4, p. 667-669 ; B. Mitrea, C. Deculescu, Unele descoperiri. .., in SC IV,
1966, nr. 3, p. 543, M. Comp, E. Geannopoulos, Uncle, in SCIV, 1969, nr. 4,p. 617-621 ; SCIV,
1970, nr. 3, p. 511 ; SCIVA, 1975, nr. 2, p. 241 s1 urm.).
98 Izvorul, Gogosari, TAtesti, Malu Rosu, Slobozia, Ghizdaru, Giurglu Port, FrAtesti,
Sf. Gheorghe, Olnacu, Gostinu (D. Berciu I colab., Sdpdturile, In Materlale, VII, p. 294 ; B.
Mitrea, Uncle probleme, in SCIV, 1967, nr. 3, p. 443 si urm. B. Mitrea l colab., Necropola, in
Materiale, IX, p. 329 si urm. ; SC IV, 1970, nr. 3, p. 512 ; Al. PAunescu, Gh. RAdulescu, M. Ionescu,
Sdpdturtle, In Materiale, VIII, p. 135 si urm. ; B. Mitrea, C. Preda, SdpItturile, In Materlale, V,
p. 180 ; Dacia, 1969, p. 528).
99 Glu1est1 DdinAroaia, Alba, Pantelimon, LAmotesti, GAIbinasi, Vasllatl, Cucueti-Suditi,
CucuietI-Moara, Glina I. Glina II, Bragadiru, Vltan I, Vitan II, Buftea, Piata de Flori, BAneasa,
Mogosoaia (Materiale, VIII, p. 769-770 ; I. Ionascu l colab., $antierul, In Materiale, VII, p.
657 si urm. ; S. Morintz I colab. .antierul, In Materlale, V. p. 647 ; SCIV, 1959, nr. 1, p. 154 ; P.
Panait, Obseroafii, in Cercetdd arh. in Bucurestl, p. 140 ; Idem, Sdpdturtle, In op. cit., p. 111 ;
SGIV, 1970, nr. 3, p. 518-519 ; V. ChiricA, R. Popovici-BaltA, Cercetdri, in Mate/tile, X, p.
358 si nrm.)
100 Birlogu, Burda, Mlroi, Surdulestl, MozAceni (I. Nanla, in Materiale, V, p. 702 706 ;
I. Spiru, Aero.t..., In Materlale, V, p. 700).
www.dacoromanica.ro
19 STRUCTURE ifrarroRTAL-ForzrIcz ROMANE$TI (WC. via-xi) 303
inferioaril a celor dou'a ape, cuprinzind 7-8 asezari rgspindite pe un

teritoriu mai intins 1".
La vest de riul Olt, as,4eeiri1e descoperite sint rgspindite pe o mare
suprafatI ce acoperá intregul teritoriu de sud al Olteniei, Welt aspectul de
concentrah masive de populatie asa cum se intilnesc in Moldova sau la est
de Olt, aproape a dispare. Totusi se observá si aici unele mici nuclee
alatuite din citeva asezari care se grupeaz1 pe o anumitl suprafatá mai
restrinsä de teren. Ma, de pildà, in zona Corabiei vreo 6-7 asezgri par s6
indice acest lucru 102, precum si grupajul mai mare din zona Craiovei,
circa 10-15 asez'ari 03 De asemenea, se circumscriu in acest context
cele 7 asezari din zona Calafatuluil" si alte 6 in cea a Drobetei-Turnu
Severin 105.
Ca si in Moldova, jumátatea de nord a Munteniei si Olteniei se
prezintA, slab populatà, lipsind grupárile demografice constatate in partea
de cimpie, in general, a spatiului teritorial mentionat. Se intilnesc, este
adevarat, si aici, unele asezilri, dar ele sint sporadice si izolate, situatie
datorat5,, probabil, acelorasi cauze pe care le-am analizat la timpul potrivit.
Retin, totusi, atentia nucleul de 4-5 sate din zona Bucovuluil", pre-
cum si cele 3 asezari din cea a Rimnicului Vilcea 107 sau a Slonului 108
In zona Buz5ului, cercetilri cu totul recente au evidentiat existenta a
peste 20 de asezilri concentrate mai cu searng, in partea sud-estic 5. a
orasului 109.
Teritoriul Banatului apare, de asemenea, slab populat. Se detaseazsa
oarecum doled, nuclee mai importante sub aspect demografic : 10 asezaxi
situate in general pe Duna're, intre Oqova si Moldova Nou5,, precum si
101 Dulceanca, Sfintestl, Olteni, Alexandria, PAuleasca, Fintinele, Zimnicea (B. Mitrea,
C. Preda, Sapdturile. . . in Materiale, V p. 175 ; Materiale, VI, p. 251-262 ; Materlale VII,
p. 213 ; SCIVA, 1976, nr. 2, p. 247 si urm. ; Materiale, VII, p. 507-509 ; SCIV, 1967, nr. 3,
p. 514 si urm.).
102 ArmAsestii de Sus, Zvorsca, Potelu, Obirsia, CostIsa, Orlea, Celei (0. Toropu, 0.
Stolca, Descoperiri, in Materiale, IX, p. 491 si urni. ; D. Tudor si colab., Sucidava V , in Materiale,
VII, p. 484; 0. Toropu, Romanitatea, Craiova, 1976).
103 Brabova, $tiubel, Vela, Braniste, Cirna, MArAcinele (trei), Galicinica (dota), Peri-
soru, Plopsor, Verbita, Verbicloara, Cornu, Virtopu, Izvoarele, BAIlestI (Cralova) (0. Toropu, 0.
Stoica, op. cit., p. 491 st urm. ; 0 Toropu, C. Volcu, Not descoperiri, in SCIV, 1971, nr. 4 ; Gh.
Bichir, Cerceldri, in Materiale, V, p. 278, 280 ; D. Berciu, Sapd(urile, In Materlale, VI, p. 90-91 ;
0. Toropu, Romanitatea, Craiova, 1976).
104 Bast, Tunari, Clupercenil Vechi, Golenti, Basarabi, Maglavit, Cetate (SC IV, 1969,11r. 3
p. 438, si urm.).
105 Balta Verde, Gogosu, Ostrovul, Hinova, $imian, Drobeta-Turnu Severin (D. Berciu,
Stipnturile, In Materlale, V, p. 529 si urm. ; D. Berciu, E. Comsa, Siipaturile, in Materlale, II,
p. 468, 488).
106 Bucov I, Bucov II, Bucov III, Vadu &Vat (M. Comsa, Sdpaturile, in Materiale, VII.
p. 541 si urm. ; idem, Cultura, p. 13 sI urm. ; Gh. Diaconu, in SCIVA, 1978, nr. 2, p. 291-300,
101 Suseni, Racovita, Stolniceni.
10 Slon, Oltenl (M. Comp, Cercetárile de la Sion . . ., in op. cil., p. 21-29)
Ift Pietroasele, Pletroasa MicA, Dara, Tornestl, AlbestI-Smeenl, Caragele, Gura Cilaului,
Izvorul Dulcc, SArata Monteoru, Salcloara, Suditi-GerAsenI, MihAllestl, BuzAu, Posta ClIngiu
etc. (V. Drimboceanu, Descoperiri arheologice . . ., comunicare la cea de-a XII-a sesiune de
rapoarte arheologice, 9-11 martle, 1978).
www.dacoromanica.ro
cele 6 asezari insirate ye Bega in zona actualului oras Timisoara. In rest

mai apar citeva asezari izolate, situate fie pe apa Timisului, fie in zona
miniera a Ocnei de Fier 110.
Pe teritoriul Transili aniei, ineepind de la vest catre est, se constata o
mare concentrare de popilatie in partea de nord-vest a Transilvaniei,
situata, aproximativ, irate Crisul Reuede la sud, Sorties la nord si Futile
Mezesului la est ; spre vest giuparea amintita, alcatuita din peste 25 de
asezarim, depaseste limitele teritoriului Orli.
La sud, intre Crisul Ath si Mm es, earn in zona Aradului s-au identificat
pima, in prezent un numar de 10 asezari pupate mai cu seama pe linia
Muresului, de o parte si de alta a riultti 112
Centrul Transilvaniei se prezenta mai bine populat, densitatea
asezarilor fiind mult mai mare decit in vest, mumarul acestora ajungind
la 45113. Cea mai mare concentrare, peste 25 asezari, s-a dovedit a fi in
110 M. Comp, Uncle date cu privire la Baneful de sud ..., in In rnaroriam Couto r lint
Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 93 ; Fl. Medelet, I. Bugilan, Clteva puncte arhcologice ..., in 'I ibis-
cum, 1974, p. 87 si urm. ; St. Matei, I. Uzum, Celatea de la Pescari, In Banatica, II, 1973, p.
143 si urm. ; 0. Radu, In Materiale, X, p. 147; Banatica, H, p. 408; III, p. 366-367.
111 zalau, Moigrad (M. Rusu, Cetatea de la Moigrad st Porfile Mezesului, in Oniagiu acad.
prof. Stefan Pascu, Cluj, 1974, p. 265 si urm., ; M. Rusu, The prefeudal cemetery of Noslac
(V I - V II conturies, In Dada, 1962, p. 283, 700-725; M. Comp, Unele date privind regi-
unite din nord-vestul Romdniet In secolele V- IX, In Centenar Muzeal Oradea, 1972, p. 209 si
urm.), Nusfaldu (M. Corna, Sdpdturile de la Nusfaldu (r. Simleu, reg. Oradea), in Materiale,
VII, p. 519-520 ; ldem, Unele date, In op. cit., p. 209 si urm.), Satu Mare, Medias, Baia Mare,
Oarta (M. Comp, Uncle date . p. 209 si urm.), Biharea, Oradea, Salca (M. Rusu, V. Spo-
iala, I. Galamb, Sdpii(urile arheologice de la Oradea-Salcea, in Materiale, VIII, p. 159 si urm. ;
M. Comsa, Uncle date . p. 209 si urm.), Suncuius, Fabrica de Bere, Berea-Bihor, (Atlas,
Valea lui Mihal, Sacuieni, Galospetteu, Salacea (N. Ghidiosan, 0 necropold din feudalismul
timpuriu descoperild la Sdlacea, In SCIV, 1969, nr. 4, p. 611-615), Tauteu (M. Comp, Uncle date
p. 209 si urm.), Irina, Santau, Unimat, Sacaseni, Tásnad, Solnoc-Crasna, Culciu Mare (M.
Rusu, In Relations between the autochthcncus pcpulaticn at d the migratory pcpulatict S.
Bucuresti, 1975, p. 134 si urm).
113 SiclAu, Siria, Arad, Sfnpetru German, Seitin, Ciala, Cenad, Glogovat, Feinac, Viadi-
miresco (M. Rusu, Note asupra relaiiilor, In Apulum, IX, 1971 ; M. Rusu, The autochtonous, in
Relations between, Bucuresti, 1975, p. 215-217).
118 Soporu de Cfmpie (D. Protase, I. Tigara, .5'antierul arheologic Soporul de Cimpie r.
Turda, reg. Cluj, In Materiale, VI, p. 391-393 ; D. Protase, antierul arheologic, Soporul de
CImpte r. Turda, reg. Cluj, In Materiale, VIII, p. 527 si urm.), Ciumbrud (I. Ferenczi, Sdpaturile
de salvare de la Ciumbrud, In Materiale, VII, p. 191; A. Dankantis, I. Ferenczi, Saphturile
arheologice de la Ciurnbrud, r. Atud, reg. Cluj, in Materiale, VI, p. 607-610), Moresti (K.
Horedt, Sdpdturile de la Morestt, r. Tg. Mures, regiunea Autonomd Maghiard, In Materiale,
V, p. 85, 88 ; idem, &Intierul arheologic Moresti, In Materiale, VI, p. 181), Someseni (M. Ma-
crea, Necropola slava de la Somesent, r. ft reg. Cluj, In Materiale V. p. 519 si urm,), Sirloara
(SCIV, 1964, nr. 4, p. 564), Turdas (I. Nica, N. Blajan, Lin cimitir de inhumalie din sec.
VIII de la Turdas, jud. Alba, In Acta Musel Napocensis, X, 1973, p. 642 si urm.), Seica Mica
(K. Horedt, V ölkerwanderungszettliche Funden aus Siebenbiirgen, fn Germania, 25, 1941, p. 124),
Cugir (K. Horedt, Ceramica skald din Transilvania, tn SCIV, 1951, nr. 2, p. 198), Dorolt,u (St.
Ferenczi, fn Acta Musei Napocensis, VII, 1970, p. 560-573), Ciunga (I. Nica, M. Blajan, op.
cit., p. 652), Teina (I. Berciu, Descopertri din epoca feudald limpurte In raionul Alba-Iulia, In
Materiale, IV, p. 350-357), Laz, Pianul de Jos (I. Berciu, op. cit., p. 336, si urm.), Oena Sibiu-
lul (D. Protase, Cimitirul slay de la Ocna Sibiulut, in Omagiu P. Constantinescu-lasi, Bucuresti,
1965, p. 153-156), Gustaita (Th. Nagler, Vorbericht fiber die Unterschungen in Harnmesdorfer
Graberfeld aus der V tilkerwanderungszeit, In Forschungen zur Volks-und Landeskunde, 14,
1971, nr. 1, p. 249 si urm.), Moldovenesti (K. Horedt, Ceramica ..., In SCIV, 1951, nr. 2,
p. 200), Noslac (M. Rusu, The prefeudal . . .In Dacia, 1962, p. 283), DAbfea (St. Pascu, M. Rusii,
V. Pintea, P. Gyulai, Cerceldrile arheologtce de la Ddblca, In Sesiunea de comunicari a Muzeelor
de istorie, 1964, vol. II, Bucuresti, 1970, p. 157 si arm.), Sibiu, Boarta, Apddul de Sus, Oil-
www.dacoromanica.ro
21 STRUCTURI TERITORIAL-POLITICE ROMANESTI (SEC. VIII-X1) 305
zona Alba Iu lia, la sud de linia Tirnava-Mures. Spre nord intre Mure§ si
Somesuri densitatea asezarilor este ceva mai scazuta), numarul acestora
nedepasind cifra de 20.
Estul si sud-estul Transilvaniei apar populate de asezki ce se gru-
peaza, in patru nuclee mai importante.
0 prim a. grupare alcatuita, din peste 10 asezki se situeaza intre
cursurile superioare ale celor doll/ Tirnave 114.
Un numar de 7 asezki au fost identificate la izvoarele Muresului si
Oltului, insirate pe firul apelor 115
Cit priveste sud-estul Transilvaniei, se constata, o grupare a popu-
latiei in dou/ nuclee mai deosebite ca densitate, ambele situate in zona
Birsei. Una (peste 10 asezki) se situa in centrul actualului judet Covasna,
asezarile insiruindu-se pe malul sting al Oltului cu prelungiri pe valea
Bretcului 116 A doua (8 asezki) se situa in zona Brasovului cu impreju-
rimile sale 117.
In sfirsit, trei asezki recent descoperite in zona FIgarasului ar
putea, eventual, sl indice o grupare demografic/ de o anumitI maxime si
in depresiunea cuprinsl intre riul Olt §i Carpatius.
Sintetizind cele arltate pIn aici cu privire la amplasarea comple-

xelor teritoriale din secolele VIIIXI de pe teritoriul Itomâniei, in func-
tie de numarul asezarilor si de mIrimea suprafetei teritoriale ocupate de
o asemenea grupare, obtinem o situatie deosebit de sugestivI pentru. deter-
minarea, ipoteticI, a orga,nismelor politice existente in acea vreme. Sub-
liniem si aici faptul c. sintem in fata unor ipoteze de lucru generate de
realitItie din teren, in mIsurI sI sugereze feeunde interpretki in contex-
tul raportului populatie-organizare politic. Potrivit, deci, criteriilor de
mai sus, am obtinut trei categorii de concentrki demografice : a) cele care
totalizeazI intre 20 si 60 de a§ezIri, fiecare grupare cuprinzind o suprafatI
teritoriala intre 2 000 si 5 000 km p ; b) cele intre 10 si 20 a§ezIri cuprin-
nic, Petresti, Sebes, Deva, Blandiana, TArtAria, Alba Iulia, Teius, Vintul de jos, Cugir,
Turda, Ghlrbom, Cluj, Taga, Singiorgiul de Mures, Tirgu Mures, Borsofeld (Z. Szekely, Cerce-
tari arheologice . . in MaterIale, VI, p. 189 ; K. Horedt, Voleoodatul de la Blilgrad-Alba
lulia, in SCIV, 1954, nr. 3-4, p. 494-498).
114 Porumbenii Mici, Porumbenli Mari, Betesti, (Z. Szekely, Sdpäturile arheologice de
la Porurnbenli Mici, r. Cr(sturul Secuiesc, In Materiale, VI, p. 523 sl urrn.; Went, Cercetdri .
in Materiale, VIII, p. 25 sl urm.), Cristur, Filias, Slmon.sti, Bezid, Medisor, Eliseni, &Masud-
Vetca, Odoriri, (Z. Szekely, Sdpäturile . . in Materiale, IX, p. 297 si urm.; idem,
Raport . . . , in Sesiunea de contunicAr1 a Mnzeelor de istorie, 1964, vol. II, Bucuresti, 1971,
p. 144 si urm.).
114 SincrAlent, Mlercurea Clue, Pauleni, Racul, Gheorghienl, LAzarea, Delnita (Z. Szekely,
Sdpaturile . . In Materlale IX, p. 297 si urm.; idern, Connznicare la sesiunea de rapoarte a
Inst. de arh. din Bucuresii, februarie 1973).
116 Ozun, Reel, Sf. Gheorghe (douA) GhidfalAu, ZAbala, Anghelus, Cernat, Lutoasa,
Polan (Z. Szekely, Cercetdri . . In op. cit,, p. 199 si turn., idem. ; Sdpäturile . . in
op. cit., p. 297 si urin. ; Idern., Raport . . ., in op. cit., p. 144 sl urm.; E. Zaharia, In Dacia,
1971, p. 286; M. Rusu, Note . . ., In op. cit.).
117 Harman, Sinpetru, Rodbav I, Rodbav II, Brasov, Cristian, MAgura Codlei, Fel-
dioara (E. Zaharia, In Dacia, 1971, p. 236 ; M. Rusu, Note In op. cit.; idetn, The autohthonous,
fn Relations between, p. 215-217).
116 Este vorba de asezArile de la Breaza, Comana de Jos sl FAgAras (cercetAri I.
Glodariu).
www.dacoromanica.ro
zind o suprafatit de teren intre 500 j 1 500 km p c) grupkile alcAtuite din

3-8 a sezAri cu o suprafala de pin& la 500 km p de fiecare complex teri-
torial.
Din prima categorie face parte un numk de 10 asemenea grupki
teritoriale : in zona Botosanilor, a Iasului, a Birladului pentru teritoriul
Moldovei ; in zona Carasu pentru teritoriul Dobrogei ; in zona Br/ilei, a
Buzäului i ClIkasilor pentru teritoriul rii Romanesti ; in zona Biha-
rei, Alba Iulia i Clujului in Transilvania.
Din a doua categorie fac parte 11 grupki mai mici situate in zona
Vasluiului, Cotnarilor i Bacaului pe teritoriul Moldovei ; in zona dintre
Arge i Dunke, a Giurgiului, a Bucurestilor, a Craiovei, pe teritoriul Trii
Rom/nesti ; in zona dintre Orsova si Moldova Veche, a Aradului, in zona
cursurilor superioare ale Tirnavelor, in zona Birsei pe teritoriul Transil-
vaniei i Banatului.
Din ultima categorie fac parte peste 15 mici nuclee de sate : in zona
Vrancei, in cea a Galatilor, a Bucovului, a Slonului, a Ostrovului, a R.Vilcea,
in zona cursurilor inferioare ale Vedei i Teleormanului, a Calafatului,
a Corabiei, a Drobetei-Turnu Severin, a Timisoarei, a Fkkasului, in zona
izvoarelor Oltului si Muresului, a Brasovului etc.
Evident cl situatia prezentatl reflect& stadiul actual al cercetkilor ;
este posibil ca investigatia ulterioar& s sporeascl numkul asezkilor din
unele grupki prezentate mai sus (si prin aceasta sa, se incadreze intr-o
categorie superioar64, sg, scoat& la ivealà noi grupki mai mici sau mai
mari acolo unde in starea de astki apar pete albe" pe harta intocmitl ;
avem ins& certitudinea c pornim in cercetarea noastrl de la un minimum
pe care realitatea istoric& ni-1 oferk deocamdati, minimum care nu poate
fi thgh.duit.
Dac5, aceste realitki demografice sint de necontestat, problema
fundamental& care se pune este aceea a interpretkii acestor realitki sub
raport politic ; cu alte cuvinte in ce masurA putem identifica aceste concen-
trki demografice cu organisme politice mai mult sau mai putin cuprinziir
toare intr-un continuu proces de organizare politic& internà.
Tinind cont de raportul intim dintre fenomenul de concentrare
teritoria1 i procesul de organizare politic& a grupkilor dernografice,
nu este deloc hazardat s se identifice asemenea complexe teritoriale en
organisme cu caracter politic, comunitki omenesti care evoluaserl cltre
o anumitA structurg politick cAtre un anumit stadiu de organizare stataliL
Aceasta cu atit mai mult cu cit cercetkile au dovedit o deplin& corespon-
dent& intre realitkile demografice din Transilvania secolelor VIII XI
gi existenta celor trei voievodate românesti mentionate de Anonymus"9.
Acesta pare sa. fi fost, potrivit rezultatelor obtinute pin& in prezent,
stadiul procesului de organizare politic& pe teritoriul României la eumpl-
na dintre cele don/ milenii un important numk de organisme politice
diferentiate intre eleprin aria geograficA pe care o cuprindeau i prin nive-
lul organizkii lor politice. AlAturi de organisme mai cuprinzkoare de tiput
$t. Olteanu, Realikni demografice pe teritoriul Transilvaniet In secolele VIII X,

in Revista d. istorie", 1975, nr. 12.
www.dacoromanica.ro
23 STRUCTURI TERITORIAL-POLITICE ROMANEM (SEC. vrt-::..) 307
tkrior voievodatelor, existau i unele grupkri politice mai mici atit ea

suprafatk teritorialk at 0 ca evolutie a structurii lor social-economice si
politice, amintindu-ne de cele din epoca anterioark.
Intrebarea care se pune, dupk cele constatate ping aici, este de a
defini caracterul organizkrii politice al acestor organisme. Apartin aceste
organisme politice sfirsitului orinduirii anterioare (adick orinduirii genti-
lice), sau inceputului noii epoci de dezvoltare a societktii omenesti de pe
teritoriul Romaniei din sec. VIIIX (cea medievalk)? De la inceput
socotim cá trebuie exclusk apartenenta, prin structura lor, a acestor for-
matiuni la orinduirea anterioark, indiferent de forma organizatorick pe
care ar imbrkca-o. Ne conduce la aceasta, analiza structurilor economico-
sociale ale comunitItii de viatk de pe teritoriul carpato-danubiano-pontic
care pune in evidentá o societate deosebitk, in aspectele sale fundamentale,
de cea din cadrul formatiunii social-economice anterioare120. Fiind vorba,
deci, de o societate in care incepuserk sk se cristalizeze, dupg, cum am
vkzut mai sus, relatiile de aservire, in care clasele sociale, chiar clack ele
nu erau inck suficient de bine conturate, constituiau totusi o realitate, mai
cu seam& in sec. X XI, structura politick a organismelor constatate,
continutul lor institutional analizat mai sus, ne conduc la concluzia defi-
nirii caracterului lor drept organisme statale in curs de maturizare. Lipsa
formei politico-administrative centralizatoare, a unei autoritAti centrali-
zate, nu trebuie inteleasit ca incompatibilk cu existenta statului ca forma.
de organizare politick. Dack la structura lor interioark adkuglm, in cazul
unor asemenea organisme, suprafata teritorialk sensibil de mare depksind
4000 km p nimeni nu se mai poate indoi de caracterul statal al acestor
tári, voievodate etc. Constituirea lor reprezinta, dealtfel, una dintre cele
mai insemnate etape ale procesului indelungat de organizare politica a
comunitktilor de vialk de pe teritoriul României de la formele inferioare
de organizare, acele uniuni teritoriale de mica cuprindere, la organismele
statale de tipul tkrilor si voievodatelor in secolele VIII XI ki de aici la
statele feudale independente de la mijlocul secolului al XIV-lea, ca forma',
superioara de organizare politica, comparativ cu eele din etapa precedentä.
Aceasta evolutie ascendenta de organizare politica a fost consecinta dez-
voltarii continue a structurilor economice i Eoeiale ale comunitktii de vial&
de pe teritoriul României, evolutie inregistrala atit in(adincime (continut
institutional) cit si in suprafalk (extindere telitoriala). .Aceste dunk coor-
donate majore ale procesului de organizare statala se concretizea7a in
etapa urmatoare, secolele XIXIV, mai cu searna in ultima ei pai te
(sec. XIIIXIV), cind se maturizeaza structurile economice i sociale
din cadrul societatii romanesti i chid, drept consecinta a consolidkrii
raporturilor feudale, asistam la un proces de unificare teritoriala, prin
intelegere sau prin forta, la nivelul provinciilor noastre istorice ; eliberarea
de sub dominatia straink, obtinerea independentei, devin acum sarcina
majork a clasei conducktoare a acestor state.
120 $t. Olteanu, Etapele procesului de formare a statelor ftudale romdnoti, In Revista
de Istorie", 1977, nr. 1.
8c. 838 www.dacoromanica.ro
308 STEFAN OLTEANU 24
STRUCTURES TERRITORIAL-POLITIQUES ROUMAINES

DANS L'ESPACE CARPATO-DANUBIEN-PONTIQUE
AUX VIIPXP SIACLES
RESUME
Utilisant un riche materiel documentaire, provenant pour la plu-

part de l'investigation archeologique, l'auteur de Particle soumet au &bat
un problème presque guère étudie jusqu'à present pour les VIII° XI°
siecles, a savoir celui des structures territorial-politiques sur le territoire
de la Roumanie a la croisée des deux millenaires de notre ère.
L'auteur relève l'existence dans le cadre de la société roumaine
l'époque d'un paysage varie en tant que structure territoriale, consistant
en agglomerations rurales pour la plupart non fortifiées, agglomerations
minières, fortifications au role et aux fonctions de residence de l'autorité
politique locale, agglomerations en cours d'urbanisme, ports, ensembles
monastiques, réalités qui lui conférait le caractere d'une societe seden-
taire, stable, deja engagée sur les coordonnees des realisations médievales.
Les donnees utilisées par Tautenr mettent en evidence l'existence
de plusieurs formes de proprieté, inclusivemet de celle fonciere privée,
engendrant des rapports d'asservissernent Modal.
L'existence de telles structures socio-territoriales pose le probleme
du stade d'organisation politique de celles-ci, vu le rapport intime entre
ces agglomerations territoriales et- la forme d'organisation politique.
Les cartes des VIIP XI° siècles mettent en evidence un grand
nombre de concentrations démographiques identifiées a des organismes
politiques différenciés entre eux -par l'aire geographique qu'ils couvraient.
La structure politique de ces organismes, ainsi que leur contenu institu-
tionnel démontrent que c'était la des organismes étatiques en voie de ma-
rissement qui evolueront au milieu du XIV-e siècle, atteignant la forme
supérieure d'organisation étatique, notamment celle des Etats féodaux
inclépendants.
www.dacoromanica.ro
PROBLEME ALE ARHEOLOGIEI ROMANESTI
IN PUBLICISTICA STIINTIFICA :
S.C.I.V.A., NR. 1 4, 1978
Publicatie de inalt inut tiintific i un binemeritat prestigiu

cistigat pe parcursul a 28 de ani de neintreruptg aparitie, S.C.I.V.A. valo-
rifick rezultatele cercetkilor arheologice intreprinse pe tot mai numeroa-
sele santiere arheologice din Romania.
Asemenea tuturor oamenilor muncii din tara noastra, de toate natio-
nalitaitile, care au adus un vibrant omagiu tovargsului Nicolae Ceausescu
cu prilejul implinirii a 60 de ani de viat i peste 45 de ani de activitate
revolutionarA, sirevista cercetkorilor istoriei strAvechi i vechi a patriei si
poporului roman, dedie6 primului Presedinte al Republicii Socialiste
Romania pagini in care evoca, activitatea fructuoara pe care o desfaisoara,
marele fiu al Romaniei aflat in fruntea partidului i statului. In editorialul
Oinagiu tovarciplui Nicolae Ceawescu, cu care se desehide sumarul numku-
lui 1 (ianuariernartie), se releva, deosebita clarviziune a presedintehri
Nicolae Ceausescu in abordarea problemelor cemplexe ale dezvoltkii
rii noastre, precum si in studierea istoriei. Aprecierile i concluziile sale,
tezele teoretice de mare insemrkate, formulate in numeroase euvintki
lucrki, au dat rodnice impulsuri cercetarii temeinice a istoriei patriei,
contribuind substantial la clarificarea unor probleme de baza,
Programul Partidului Ccmunist Roman cart a' teoretic6, ideologica
si politick, elaborat sub nemijlocita indiumare de o inestimabila, valoare a
Secretarului general al Partidului, prezinta, re baza unei profunde analize
materialist-dialectice si istoriee problematica complexI a istoriei patriei
noastre. Cuprinzatoarea expunere din acest document este in acelasi timp
un indium ator pentru eercetkile din dcmeniul istoriei Romaniei.
Multiplele vizite de lueru intreprinse de tovar4ul Nicolae Ceausescu
in judetele 1,iiiii au inclus in dese rinduri objective care se leaga de trecu-
tul indej artat al istoriei noastre, objective devenite in zilele noastre
ogoate fet tile ale cereetkii arheologice indreptate spre tot mai buna cu-
noastere si pretuire a trecutului multimilenar. Urrnind indemnurile
indicatiile tovarasului Nicolae Ceausescu cercetatorii din domeniul arheolo-
giei si istoriei veehi, se conchide in articolul omagial, depun toate eforturile
pentru ea rezultatele muncii lor s5 corespund5, pe deplin marilor realizki
si exigente ale societkii noastre, sS, raspund5, pe deplin cu tot mai multe
mkturii ale continuitAtii de viata, ii cultura scoase la lumina, in vasta arie
carpato-danubiano-pontica.
Sumarul celor patru numere apkute In acest an, asemenea celor
din anii precedenti, este structurat in rubricile Stuclii", Discutii",
REVI STA DE ISTORIE", Tom. 32, nr. 2, p. 309-318, 1979
www.dacoromanica.ro
310 AL XV-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE STIINTE ISTORICE 2
,,Materiale si cercet'ari arheologice", Note arheologice" si Recenzii",

fiecare insumind de la un trimestru la altul un numar variat de materiale.
In prima rubricl inceputul studiilor il face contributia lui Eugen
Comp Probleme privind cercetarea neo-eneoliticului de pe teritoriul Roma-
niei, in care autorul expune rezultatele obtinute in cercetarea epocii res-
pective, de cItre arheologii romlni pe parcursul unei jumátati de secol.
Se conchide ca.' populatiile neolitice de pe teritoriul Romaniei au ajuns pe
baza unei evolutii locale, independente, pe o treapta, inalta de dezvoltare
pentru perioada respectiva. Onaul de pe aceste meleaguri, cu civiizatia
sa, a jucat un rol important in transmiterea spre vest, nord si est a cuceririor
vremiiagricultura si eresterea incipienta, a animalelor Ca si a unor
produse locale. De acelasi autor mai senanalam in numa,rul al 3-lea, arti-
colul Unele probleme privind populagile de steps din nord-vestul Mdrii
Negre, din perioada eneolitieci pinci la inceputul epocii bronzului. Sint aduse
in discutie rezultatele ultimelor sIpaturi arheologice intreprinse in aria
de fIspindire a etapei Cucuteni A 4, precum si periodizarea diferitelor
categorii de morminte cu ocru prin analizarea trIsIturilorbor caracteristice.
Revenind la numIrul 1 al revistei S.C.I.V.A. tomul, 29, mai consem-
]Am studiile Datarea prin Ci4 a etapei Cucuteni A, de Dan Monah, si Cu
privire la raporturile culturii Tei cu unele culturi ale epocii bronzului in Bal-
cani, de Valeriu Leahu. In primul dintre materiale se aduc marturii cu pri-
vire la exactitatea datIrilor cu carbon 14, apreciindu-se ea, eel putin
in cazul asezIrilor de tipul Cucuteni A, rezultatele analizelor cu 014 nu
contrazic cronologia relativl stabilita, prin procedeele traditionale, ci dim-
potriva, o confirma, si o nuanteaza. Cit priveste articolul senmat de experi-
mentatul cercetator V. Leahu, acesta reprezinta, o contributie important4
la studiul genezei geto-dacior. In temeiul unor indelungi si meticuloase
investigatii arheologice asupra culturii Tei, a locului si rolului pe care-1
avusese aceasta in contextul epocii bronzului balcanic, se constata cä
istoria purtItorilor culturii Tel constituie o marturie semnificativa a vita-
litItii si spiritului creator de care au dat atita dovadI tracii carpato-da-
nubieni. Triburile Tei", asezate durabil si in sectorul nord-estic al pe-
ninsulei Balcanice, printre populatii cu o alta fizionomie etno-culturala, isi
paJstreaz a. nealterat, pina, in momentele finale ale evolutiei lor, caracterul
propriu si se afirmaJ de-a lungul intregii lor existente ea factor aetiv sti-
mulatoriu.
Tot sub semnItura lui Valeriu Leahu, dar de data aceasta in colabo-
rare cu George Trohani, e inserat in numlrul al 4-lea, articolul Doud mor-
minte de ccildreti nomazi din cimpia Teleormanului. Cele doua vestigii sepul-
crale apartin, in conformitate cu natura inventarului ce insotesc schele-
tele, unor pecenegi. Datarea respectivelor morminte corespunde celei de-a
doua jumatati a secolului al XI-lea. Cu toate ca, autorii nu se preocupl in
mod expres de veacurile asa-zisului mileniu intunecat, au procedat la stu-
dierea acestor morminte situate in pozilie secundara in cadrul unor tumuli
ridicati intr-o perioada mult mai veche.
Al patrulea, si ultimul studiu din numa,rul apitrut in trimestrul I,
Cercetdrile dela Ipotclti (jwl. Olt) (Observalii asupra culturii materiale au-
tohtone din secolul al VI-lea e.n. in Muntenia) este si el o colaborare semnata,
www.dacoromanica.ro
.3 AL XV-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE FrLINTE ISTORICE 311
de Pare Roman FA Suzana Ferche. Cu acest prilej slut aduse la cunostinta,

o parte a rezultatelor investigatiilor arheologice intreprinse la
Ipotesti, de unde, asa cum bine se cunoaste, au fost recuperate vestigii
deosebit de pretioase privind o epoca, asupra ckuia cercetarea impunea
-eumularea unor cit mai ample marturii pentru reconstituirea cadrului vie-
ii social-economiee a populatiei autohtone din secolele VVI e.n. de pe
teritoriul Munteniei. Dar, fapt deosebit de frapant, in perimetrul cercetat
pe mall sting al Oltului au fost descoperite o succesiime de culturi i ori-
zonturi culturale incepind cu epoca neolitica, continuind apoi cu urme
din epoca bronzului, din secolul al III-lea e.n., din secolul al VI-lea si in
fine, din epoca feudala. Fragmentele ceramice ulterioare secolului al III-lea
prezinta, in totalitate un caracter net roman provincial. Fondul predo-
minant romanic al urmelor de cultura materiala apartinind nivelului
arheologic din secolul al VI-lea e.n. nu pare influentat de o serie de elemente
culturale de provenienta slava (anti si sclavini). Tipurile ceramice, in
covirsitoarea lor majoritate, sint derivate din cele dacice .5i provincial
romane, iar transformkile produse in mod inerent prin evolutia istorica,
a societatii locale au generat aparitia unui facies cultural nou definit ca o
cultura romanica de caracter rural. Asezarea de la Ipotesti se inscrie in
repertoriul arheologic in cadrul statiunilor apartinatoare etapei cele mai
timpurii din indelungatul proces al cristalizarii poporului roman in vatra
daco-romana de la nordul Dunarii de jos.
La aceeasi rubrica, a Studiilor" in numarul al doilea apriie
iunie se afla contributiile Cupele cu decor in relief de la Crdsani ?i Copu-
.zu, de Niculae Conovici ; 0 formatiune statald la Dundrea de jos la sfirsi-
tul secolului al XIV-lea, necunoscutdpind in prezent, autor Petre Diaconu
§i materialul din finalul grupului, Contribufii numismatice la localizarea
Chiliei bizantine, de Octavian Iliescu.
Articolul lui N. Conovici este o meritorie contributie la cunoasterea
culturii materiale getice, si anume, cupele cu decor realiefat. Se stabileste
detaliul c intre asezkile de la Crasani si Popesti, aceasta din urma fiind
prezumptiva Argedava, au existat relatii de schimb, ce sint relevate prin
prezenta in nivelul de locuire de la Crasani a cupelor deliene" produse
la Popesti. Mai mult decit atit, se face afirmatia ea' dava" de la Crasani,
ca producatoare de imitatii dupa cupele deliene elenistice, s-a inspirat
intr-o oarecare masura din modelele cetatii regale" de la Popesti.
Dar fara nici o Indoiali, contributia lui P. Diaconu, aduce date cu
totul inedite referitoare la elucidarea amarumtului numismatic relativ hi
monedele cu monograma lui Terter si cu acvila bicefala, despre care Fe
cunoaste cii n-au apartinut nici lui Gheorghe Terter I si nici vreunui alt
tar bulgar. In urma unor minutioase studii, cercetatorul bucurestean a
stabilit cii piese numismatice de acest gen sint proprii regiunii Pacuiul
lui Soare Silistra, unde e de presupus existenta unei formatiuni statale
conduse prin a doua jumatate a secolului al XIV-lea de un anume Terter.
Intr-adevar, arata autorul, Cronica de la Mesembria, coroborata cu un
pasaj din Chronicon breve de Graecorum imperatoribus, sustin impreuna
existenta, la Dristra a unui anume Terter fiu al lui Dobrotici.
Nu trebuie trecuta cu vederea nici incercarea de localizare a Chiliei
bizantine, facuta de Octavian Iliescu in temeiul descoperirilor numisma-
t ice. Concluzia emisil e aceea ca asezarea cu caracter civil, Chilia, era situata
www.dacoromanica.ro
312 AL XV-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE $TIINTE ISTORICE 4
la 20 kiometri in amonte de Lycostomion, pe o insula formata din

doua ramificatii ale bratului cu acelasi nume.
In cel de-al 3-lea numb' atrag atentia doua studii cu subiecte de Mo-
rrie straveche : Complexe de locuire musteriene descoperite in a,sezarea de la
.Ripiceni-Izvor (jud. Botopani) ii unele consideralii privind evolulia tipviui
de locuinfci paleoliticei, de Alexandru Paunescu i Mezoliticul de la Ostroput
Corbului, o nouil apezare de tip Schela Cladovei, de Florea Mogosanu. in
primul material sint aduse In discutie aglomerarile de pietre de calcar aso-
ciate cu resturi de oase de animale i vetre de foe, surprinse in cinci niveluri
musteriene de la Ripiceni-Izvor. Pe baza acelor resturi de cultura materiala
se incearca, si dupa opinia noastra, cu reale sanse de exprimare a reali-
Valli istorice, reconstituirea adaposturilor concepute i realizate de omul
paleoliticului mijlociu.
Analizind prin prisma noilor descoperiri arbeologice yestigiile pro-
venite din cercetarile anterioare intreprinse la Ostrovul Corbului, F. Mogo-
sanu aduce o serie de date suplimentare. Se specifica cà tendintele de neo-
litizare erau o realitate in cadrul culturii Schela Cladovei, tendinta care a
ramas insa neimplinita prin patrunderea peste purtatorii acestei culturi
a grupurilor de populatie care erau deja in faza neolitica. Asadar, incepu-
turile dezvoltarii unui neolitic re teritoriul Romaniei, ye baza tmui fond
uman local mezolitic sau epipakolitic este aetualmente un fart re deplin
confirmat.
Tin amplu si consistent studiu din srmarul numnului al 3-lea este
Observalii in legeiturci cu rucrinrile cccronice dintre crapcle inaliciale pi
satele situate in imprejurimile acestora (Rcalitahi din 'ara Roncincaseii
0 Moldova), de Mircea D. Matei. Autorul subliniaza ea in Dacia prin exis-
tenta oraselor romane EC creasera conditii rentru ca evolutia ulterioara a
acestora s urmeze o cale asemanatoare cu aceea a celorlalte centre urbane
din Europa centrala si vestica, dar datorita unor conjuncturi istorice dife-
rite petrecute la Dunarea de Jos, serararea rr est esugurilor de op icultura la
nivelul intregii societati s-a petrecut en intir ziere. PInà in secolul al XrV-lea
evidentiaza M.D. Matei relatiile econcmice dintre masele medie-
vale romanesti i satele din imprejurimile remijlocite lor imbraca doua
aspecte si mime : satele situate in nemijlocita apropiele a oraselor supor-
tind direct influenta centrelor urbane slut o oglinda a rilmului de dezvol-
tare a acestora ; satele situate la disiante mai marl. de 7-8 lm de orase
au ramas in acel veac in afara unor Estfel de influente orasenesti. 0 modi-
ficare a acestor raporturi s-a prcdus in buna 111hIla in secolul al XV-lea
cind se constata arheologic o adincire fara precedent a srecializarii unora
dintre mestesugari, prin desprinderea din meseria de baza a aetivitatilor
desfkurate pe o singura linie de prcductie. Totusi i dupa acest avint al
mestesugarior e posibil ca in anumite rrivinte situatia sa fi persistat dato-
rita motivului c o parte din acele produse nu constituiau Inca o necesi-
tate curenta in viata satelor. Dar, re parcursul timpului, orasele i satele
din Tarile Romane au stabilit cbiar din secolul al XV-lea legaturi
mereu mai complexe. Consecinta acestui fapt s-a manifestat prin consi-
derabila largire a zonei de influenta a oraselor medievale ale Tarii Roma-
nesti si Moldovei. Sub obladuirea culturii orkenesti in plina afirmare
fost grabit i procesul formarii culturii romanesti medievale, filcInd sa
dispara cu desavirsire 'deosebirile zonale din cuprinsul aceleiasi tari.
www.dacoromanica.ro
-5 AL XV-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE $TIIINTE ISTOMCE 313
De acelasi autor, mai mentionam Nivelul prenzuptin de la Curtea

domneascci din Suceava, articol inserat in prima rubrica a numarului 4
al revistei recenzate. Alaturi de acest material evocator al celor mai vechi
urme arheologice medievale in cetatea de scaun a Moldovei, rubrica stu-
-diilor mai contine Inca, citeva titluri : Atelierul de la Mitoc-Valea Izvorului
0 locul mi in cronologia paleoliticului Romaniei de Maria Bitiri si Marin
-Circiumaru ; Noi date privind depozitul de la Cioclovina de Ioan Emödi
exemplu de perseverenta in cercetarea unui depozit de bronzuri despre
care se presupunea a se cunostea totul ; Illirii in Dacia romand in lumina
epigrafiei de Dumitru Protase ; Contributii privind realitlifile din nordul
Moldovei in secolul al IV -lea in lumina cercetárilor dela .1iipiceni de Alexan-
(fru Paunescu ; Elemente timpurii ale culturii romanice de la Tiroorul
vechi de Gheorghe Diaconu, precum i Consideratii istorico-geograf ice asu-
pra alsezdrilor inedievale din depresinnea piemontand Riiddufi (sec. XIV
XVII) de Emil Emandi.
Rubrica Discutii", prin materialele a caror subiecte sint realmente
obiectul unor comentarii, ii justifica' pe deplin prezenta in sumarul revis-
tei..Dovada grijii cu care sint selectate temele de discutii o avem in insusi
faptul ca, se prefera in doua din cele patru tomuri s figureze doar un sin-
gur material care insa, este realmente in concordanta cu titulatura rubricii
in care figureaza. Fara nici o indoiala cel mai activ sustinator al rubricii
este eruditul epigrafist 1.1. Russu, sub a carui semnatura figureaza trei
materiale. Cu verva stiistic care-i caracterizeaza scrierile, dar mai ales cu
penetrantul spirit de observatie, in Despre Inscriptiile din Ungaria (II),
aduce corective i intregiri de texte epigrafice care sapaserg" din vedere
autOrilor volumului. Recenzentul clujean face precizarea ca' §i in cazul
partii secunde al corpusului ungar de inscriptii, s-a aplicat vechiul sis-
tern de repartizare §i expunere a monumentelor epigrafice MIA ea autorii sI
aibil in vedere, decit intr-un singur caz relativ insignifiant, criticie i obiec-
tiile ce s-au adus primului volum aparut in 1972. Continuind procedura
adoptata initial in prezentarea iuseiipiilor, arata 1.1. Russu, rar se ofera
vre-o transcriere integrala a textului latin, lectura si intregirile fiind lasate
mai mult in sarcina si competenta cititorului. In aceeasi ordine de idei,
mai sint sesizate o serie de neconcordante" intre ceea ce se poate citi din
inscripiile redate fotografic ca ilustratie, i transliterarea de catre epigra-
fistii budapestani a acelorasi texte. Corective de asemenea factura sint
aduse la nu mai putin de 15 nume de persoane, denumiri care dacsa sint
altfel citite decit In volum, pot sit aibit o importanta hotaritoare in atribu-
irea din punct de vedere etnic a personajului inscris in textul latin.
In cel de-al II-lea material ce poarta semnatura lui 1.1. Russu, inti-
tulat Elemente traco-getice in inscriptiile grecegi din Roma (Partea II-a),
ap cum deducem din precizarea asezata, in partea finall a titlului, este o
continuare a unui material anterior. Prin desprinderea din marele grup
al credintelor proliferate in lumea romana a fondului ideatic al credinte-
lor specifice neamurilor din aria carpato-danubiano-balcanica, cunoscute
sub demimirea generica de neamul tracic, sesizeaza elemente de atare
origine etnica chiar in capitala marelui imperiu al Caesarilor. Constata
ca piesele sculpturale de cult sau funerare pe care se intilneste scena Cava-
lerului trac" exista in cadrul monumentelor antice din Roma, inga numarul
ior este restring. Dar tocmai aceasta raritate a lor reprezinta pentru noi o
www.dacoromanica.ro
314 AL XV-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE STXINTE ISTORICE G
elocventa dovacla cit marile mase ale traco-getilor din Moesia si Dacia,
ca i cele din sud-estul peninsulei Balcanice fiind foarte receptive la pro-
cesul de romanizare au sfirsit prin a se romaniza nu numai la Roma, Ita-
lia §i imperiu, ci §i in locurile lor de bastina.
Cea de-a treia contributie a autorului din Cluj-Napoca, aparuta üì
numarul pe cel de-al patrulea trimestru al anului 1978 este, ma cum e Ae
asteptat, tot un analitic epigrafic, consacrat de data aceasta textelor antice
din Dacia. In Incriptiile Daciei in L'Année Epigraphique ( 1974) face o
serie de remarci §i observatii cu competenta unei indelungate activitati
in materie.
La aceasta rubrical in numerele trimestrelor doi si trei, sint prezen-
tate cite doug materiale pe care le vom enumera pastrind ordinea in care
sint publicate in cele (Iona numere de revista. Petre Roman in Modtf Wirt
in tabelul sincronismelor privind eneoliticul tirziu ofera puncte de vedere
originale, dar temeinic sustinute prin argumente stiintifice, cu privire ia
o perioada istorica a carei durata si infaptuiri pe planul progresului hocie-
tatii nu sint Inca pe deplin elucidate.
Urmeaza apoi Citeva obserratii privind procesul de romanizare (1 n le-
giiturei cu cartea lui Marcel Bénabou), observatii judicios si pertinent concepute
de Nicolae Gudea. Cu deosebita, grija de a nu savirsi conform expresiei
autorului, interpretari nedorite", supune unei analize de fond §i forma
continutul studiului lui M. Bénabou, editat la Paris in 1976, in care
arheologul francez abordeaza problema romanizarii. Referitor la acest
fenomen petrecut in egala mantra in toata lumea romana i chiar in o
parte dintre tinuturile imediat invecinate, lucrarea lui M. Benabou, emite
pareri ce nu pot fi sustinute de realitatile istorice ale lumii antice aflate in
granitele imperiului roman. Cu toate ca, M. Bénabou marturiseste ci inten-
tioneaza sit prezinte intr-o perspectiva noua istoria Africii in epoca romana
§i modalitatile de rezistenta la romanizare, precizind in mod expres ca va.
aduce la lumina fata obscura a acestei istorii, N. Gudea remarca detaliul
cit telul acesta se uita" pe parcurs, iar din aceea ma-zisa fata obscura",
mult si cu orice pret cantata, nu se lumineaza aproape nimic, ci dimpo-
triva se intuneca" ceea ce au luminat deja altii. Nu se da o definitie a roma-
nizazii, iar evenimentele care au contribuit sau au putut sit contribuie la.
perturbarea in zona a pacii romane" sint ridicate la rang de rezistenta,
exagerind totul pentru a se arata gravitatea fiecarei mi.,;cari in parte. Atari
interpretari, dacit ar fi luate ca etalon de comparatie in privinta modului
in care a avut loc romanizarea in Africa, nasterea i existenta popoalelor
si limbilor neolatine ar fi un miracol inexplicabil, o afirma pe buna drep-
tate cercetatorul clujean.
Raminind in aceeasi tema de larg interes a romanizarii, Gheorghe
Bichir in Date noi cu privire la romanizarea Munteniei releva ultimele le-
zultate ale cercetarii arheologice romanesti. Subiectul 11 constituie materia-
lul din asezarea de secol e.n., recent investigata in partea de ford
a Cimpiei Romane, la Matasaru, judetul Dimbovita. Chiar de la primele
descoperiri de fragmente ceramice s-au reliefat concludente marturii in
privinta influentelor romane in modul de confectionare a ecipientelor din
lut ars. Aceste date, la care se adauga un consistent fond de vestigii de
vadita influenta a civilizatiei romane provenite de la Maldar, Scornice§ti,
Vulture§ti (toate in judetul Olt) si de la Udeni (judetul Teleorman), vor-
www.dacoromanica.ro
'7 AL XV-LEA CONGRES INTERNATIONAL IA. STLINTE ISTORICE 315
ben limpede despre romanizarea Munteniei. Cit de vechi sint radacinile

acestui complex fenomen, ne-o spun aceleasi sapaturi arheologice care
confera date concrete apartinatoare cronologic anilor domniei lui Traian,
sub care teritoriul de la est de Olt a facut parte din provincia Moesia
Inferior. Fara indoiaTh c prezenta textelor scrise in limba latina, con-
stind din inscriptii incizate pe fragmente ceramice, este relevanta. Intre
aceste modeste dar interesante inscriptii" e consemnat textul inscris pe
partea inferioara a unei farfurii din lut, descoperit in localitatea Socetu,
comuna Stejaru, judetul Teleorman : AVRELIVS SILVANVS FECIT
PATAELAM BONAM (Aurelius a facut aceasta farfurie buna). Acest
text, mentioneaza, autorul, d posibilitatea sa se constate c aici lucra un
olar cu numele de Aurelius Silvanus, nume sub care se poate ascunde
fie up dac romanizat, sau un veteran ori un olar venit din alta parte a
imperiului roman, care si-a practicat meseria alaturi de mesterii autoh-
toni. E6entialul consta in aceea ca el isi practica ocupatia intr-o asezare
din Muntenia, in mijlocul unei populatii despre care trebuie s presupunem
cli stia latineste, altfel incizarea textului pe respectivul recipient nu-si avea
ratiunea. /ntregul lot al vestigiilor de cultura, materiala provenite din aria
de la estul limesului transalutan, demonstreaz c populatia getica din
acet-te locuri aflate temporar in componenta imperiului roman, dar conti-
fluti ,:upravegheata de autoritatile imperiale, se gasea in secolele
e. n. in plin proces de romanizare.
IIIII
De un aspect aparte pentru problematica abordata de revista, dar
Intel esant prin datele furnizate, este colaborarea Aspecte i probleme
privind istoria veche a Chinei de Mircea-Petrescu Dimbovita si Sebastian
Moi intz. In calatoria de documentare facuta de cercetatorii romani in
Republica Populara Chineza, au luat contact cu o multitudine dintre preo-
cupLrile arheologilor din tara vizitata. Principalele rezultate obtinute de
cercetatorii trecutului istoric indepartat al Chinei ilustreaza ea epoca neo-
Mica isi are inceputurile prin mileniul al VIII-lea i.e.n. i ca aceasta mare
etapil istorica a fost precedata de o perioada caracterizata prin unelte
inicrolitice ce fac trimiterea fie la paleoliticul superior fie la o epoca mezo-
lit ica propriu-zisa. Se remarca, avintul deosebit pe care 1-au luat cercetArile
arheologice in anii puterii populare, salt ilustrat prin descoperirea i stu-
dierea sistematica a circa sase mii de statiuni, fava de cele 200 de asemenea
objective ce erau cunoscute anterior anului 1949. Cit priveste metalurgia
bronzului spre deosebire de Europa, in China sint mult mai frecvente vasele
din acest metal, in timp ce uneltele sint mult mai rare. Durata acestei
epoci este considerabila daca, tinem seama c imbratiseaza intervalul deli-
mita de secolele XVIIVI i.e.n. Veacurile V III i.e.n. corespund
primei epoci a fierului i totodata perioadei de formare a orinduirii feudale.
Intre materialele ce figureaza in cadrul rubricii Materiale si cerce-
taxi arheologice" o buna parte se preocupa de civilizatia traco-getilor in
diversele sale faze si forme de manifestare. Ioan Németi semneaza artico-
lul Descoperiri de la sfir?itul epocii bronzului in zona Careiului in cadrul
earuia sint prezentate asezarile recent descoperite la Andrid, Breveni,
Cehaluti, Curtuiuseni, Foieni, Piscolt, situate in zona Careiului. Materialul
ceramic recoltat prezinta un proces de hallstattizare i impreuna cu unel-
tele specifice epocii respective intaresc pe de-o parte ideea continuitatii
elementului local tracic subliniind ca geneza geto-dacilor are la baza masa
www.dacoromanica.ro
316 AL RV-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE STIIINTE ISTORICE
populatiei autohtone ce faurise civiizatia bronzului carpato-dunarean.

In numarul al doilea, loan Andritoiu prezina Cimitirul de incineratie din
epoca bronzului de la Deva, ritual funerar ce s-a perpetuat de-a lungul
intregii existente a geto-dacilor. Faptul ca necropola de la Deva se numara
printre putinele descoperiri care s-au studiat sistematic (pina in prezent
se cunose numai sase necropole de incineratie pe cuprinsul tarii noastre, apar-
tinatoare epocii bronzului), constitue motivul unui interes cu total aparte.
Ea se evidentiaza in primul rind prin caracterul unitar al ritului funerar,
Bind o dovada a unitatii civilizatiei tracice anterioare inchegarii neamului
geto-dac.
Stefan Dania, se ocupa in acelasi numar secund, la aceeasi rubrical
de Prime le scipeituri arheologice in necropola de epocit Latene de la Fin-
tinele, localitate unde s-a identificat una dintre cele mai mari necropole
celtice din Europa rasariteana. Alaturi de alte categorii de materiale arheo-
logice, aceasta necropola a furnizat tipuri ceramice pe a caror prezent/
se pot trage concluzii in privinta originii unor tipuri de vase specifice
autohtonilor daco-geti. Consemnam aici, spre exemplificare, o ceasca de o
forma aparte, a carui tip face legatura intre cestile hallstattiene tirzii si
cele dacice de tip clasic, vorbind deci i prin limbajul ceramicii de autoh-
tonismul poporului nord-dunarean ce-si faurise in secolul I i.e.n. primul
stat independent 0 unitar.
Persistenta fondului cultural al daco-getior in epoca romana e
ilustrata de colaborarea Cavaleritraci descoperiti la Sei lapu de Sus, judetul
Hunedoara, redactata de Adrian Andrei Rusu si Victor Eskenasy inserata
in numarul al IV-lea, 0 aduce date inedite cu privire la o recenta
descoperire de factura" autohtona intr-o zona, relativ invecinaa II1piei
Traiana Sarmizegetusa, unde antichitatile care s vorbeasca de localnicii
daci sint greu sesizabile din multimea urm.elor de cultura material/ de
neta provenienta romana.
Revenind la celelalte articole ale rubricii respective, mai consemnam
in primul numar prezentarea Descoperiri arheologice din secolele III pi
IV e.n. la Izvoru Du lce, comuna Merei, judetul Buzau de Marius Constan-
tinescu. Asezarea apartinuse carpilor si se inscrie printre cele mai vestice
prezente ale acestei populatii pe teritoriul Munteniei. Inventarul asezarii
consta dintr-o serie de obiecte ce 10 gasesc bune analogii in materialele
arheologice provenite din castrul de la Pietroasa fA din necronolele acestui
obiectiv militar roman. Concluzia ce o desprinde autorul este aceea ca
statiunea de la Izvoru Du lce, se dateaza larg in secolul al If-tea e.n. si
a facut parte din asezarile direct subordonate castrului, fiind locuita de
producatori care asigurau produsele agricole i mestesugaresti necesare
pentru intretinerea garnizoanei iJ a populatiei civile ce locuia lin in-
cinta, marii fortificatii de la Pietroasa i in asezarea civil, pendinte
de aceasta.
Aparent putin semnificativa, descoperirea i studierea unui put,
se inscrie ca un material plin de semnificatii in sumarul nurnarului de pe
trimestral al treilea. Dovada ne-o conferl Vasile Palade in Un put din
www.dacoromanica.ro
AL XV-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE STIINTE ISTORICE 317
secolul al IV-lea e.n. la Ghermilnesti, comuna Banat, judqul Vaslui. Ana li-
zind cu atentie fiecare detaliu i fiecare obiect, dintr-o modesta descope-
rire se pot trage concluzii din cele mai utile si convingatoare. Astfel idea-
titatea sistemului de constructie a putului de la Ghermanesti-Banca, datind
din secolul al IV-lea e.n. cu cel geto-dacic de la Ciolanestii din Deal aduce
dovezi inedite cu privire la caracterul etnic autohton al populatiei crea-
toare a culturii denumite Sintana de Mures. Prin perpetuarea peste secole
si a unor forme ceramice traditionale, fragmente de vase sesizate in interiorul
fossei, la care se adauga insusi sisternul de construire a putului, si el de
veche traditie, se face trimiterea la o populatie care nu putea sa fie decit
de origine locala. Cu alte cuvinte spus, putul de la Ghermanesti, impreuna
cu tot ceea ce s-a recuperat din depunerile din interiorul sau, formeaza
un nou gen de marturie en privire la continuitatea neintrerupta a populatiei
autohtone pe teritoriul Orli noastre, iar materialul arheologic salvat ofera,
din punct de vedere etnografic, marturii elocvente referitoare la indeletni-
ciri i tehnici de lucru necunoscute pina la aceasta data, pentru se-
colul al IV-lea e.n., cum este confectionarea cosurilor din scoarta
de arbori, a fringhiilor din fibre vegetale, meserii specifice unei popu-
latii sedentare.
Vigurozitatea culturii populatiei de origine geto-daca din cimpia
Ialomitei, e pusa in evident:), de cei doi autori, Crisan Museteanu si Radu
Lungu, in colaborarea Noi descoperiri sarmatice din judeful Ialonzifa,
cuprinsa in sumarul rubricii pe care o prezentam, din numarul 311978.
Cei doi cercetatori arata c o serie din piesele existente in mormintele sar-
znatice prezentate in articolul citat, reprezinta Meg indoiala confirmarea
odata in plus, a puternicelor influente pe care le-a suferit cultura materiara
a roxolanior in contact cu populatia autohtona. Un detaliu deosebit II
avem in descoperirea de la Ostrov-Regie, efectuata in preajma locului unde
se presupune existenta canabae-lor legiunii a XI Claudia. Prin aceste mar-
turii exist a dovada ca, in cadrul trupelor romane existau i sarmati folositi
ca mercenari, nefiind deci in nici un caz vorba de o masiva patrundere a
acestei semintii intr-un teritoriu intens populat de geto-daci.
Din numarul de la fine de an, remarcam la rubrica Materiale i cer-
cetari arheologice", articolul semnat de Nicolae Gudea si Ovidiu Bozu,
Descoperiri mithriace la Pojejena (jud. Carap-Severin), in care sint atestate
noi marturii privind cultele i credintele conglomeratului de popoare din
imperiul roman, vestigii aparute in sud-estul Banatului.
Nu incheiem inainte de a remarca in numarul al doilea, evocarea pe
care G. Popilian o face cu prilejul celei de-a 70-a aniversari a profesorului
Dumitru Tudor, unul din cei mai proeminenti cercetatori ai Daciei romane.
Activitatea pedagogica prodigioasa a fost intregita si de o sustinuta si
stralucita activitate stiintifica recunoscuta atit in taxa cit i peste hotare.
Contributiile profesorului Tudor cuprind cele mai importante capitole din
istoria noastra, atestarea continuitatii de viata de-a lungul mileniilor ji
romanizarea geto-dacilor, pas de covirsitoare importanta in procesul ge-
nezei poporului si a limbii romane.
www.dacoromanica.ro
318 AL XV-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE STIINTE ISTORICE 10,
Rubrica Note arheologice", prezenta in fiecare din cele patru

numere, insumeaza opt descoperiri arheologice de mai mica insemnatate,
dar cu unele referiri la problematica majora a istoriei vechi a RomAniei.
Mai semnificative ni se par Stela funerarii en inscriptie de la Album's-
Major, de Vasile Moga i Ruxandra Manta, i Noi descoperiri epigrafice
de la In Mani (jud. Harghita), de Székely Zolan ambele din numarul
al treilea.
Sint consemnate In numerele doi i trei, disparitia a doi regretati
cercetatori, doctorul docent Gheorghe Cantacuzino §i savantul de tali&
europeana Vladimir Milojöi6.
In fiecare numar paginile de recenzii, cu care se incheie revista,.
prezinta un buchet de noutrvti aparute in tara i in afarit, comentate 1st
interpretate intr-o maniera stiintifica de inalta tinuta.
Livin Marghltan
www.dacoromanica.ro
D OCUMEN T AR
DATE NOI CU PRIVIRE LA BATALIA DIN 22 MARTIE
1442 DINTRE Cql`ILE LUI IANCU DE HUNEDOARA
1I MEZID-BEI
DE
PAUL ABRUDAN
Numirea lui Iancu de Hunedoara, impreuna cu fratele sau mai

tinar, in functia de ban al Severinului, in noiembrie 1438, avea loc in
conditiile cresterii pericolului expansiunii otomane asupra 'prior Romane
i Ungariei, si la citeva luni dupa prima mare expeditie' de jaf condusa de
sultanul Murad al II-lea (1421-1444) in Transilvania2. incredintind
aceasta demnitate unui Wean care se consacrase carierei armelor, regele
Albert al Ungariei (1438 1439) voia sa stavileasca repetarea unor asernenea
pustiitoare expeditii otomane i sa asigure pacea regatului la hotarul de
sud.
Dindu-si seama de gravitatea pericolului turcesc si apreciind cu toata
ra,spunderea investitura primita, Iancu de Hunedoara va organiza paza
cetatilor Severin, Gureni, Or§ova si Mehadia, si va obtine primele succese-
in luptele cu otomanii, care atrag atentia asupra vitejiei si talentului sau
militar. Participa la expeditia pregatita de regele Albert impotriva otoma-
nilor, pentru a indeparta primejdia ce ameninta Belgradul, in vara anului
1439, rarninindu-i credincios acestuia atunci cind oastea se destrarna.
Iar apoi, revenit in cetatea Severinului, are mai multe ciocniri cu tarcii,
uneori aparind malul sting al Dunarii, iar alteori organizind el insusi ata-
curi locale in rindul garnizoanelor turce0i de pe malul opus.
/n imprejurarile politice interne si internationale ce au urmat dupa
incetarea din viata, la 27 octombrie 1439, a regelui Albert, Iancu de
Hunedoara a dovedit, pe linga InsuOrile de militar §i inalte calitAti de om
politic. Cind gruparile nobiiare, minimalizind pericolul expansiunii oto-
mane, si-au divizat fortele sprijinind-o fie pe regina vaduva, Elisabeta si
pe fiul sau Ladislau Postumul, fie pe Vladislav I, candidat la tronul Un-
gariei, banul de Severin 1-a sustinut pe acesta din urma. 0 asemenea pozi-
tie avea in vedere interesele majore ale statului. El era convins ca numai
un rege autoritar va fi in masura sa puna capat dezordinei ce domnea in
-tara §i sa, concentreze toate eforturile in directia opririi inaintarii o§tilor
turce0i spre centrul Europei.
1 Cea dintli incursiune turceascii in Transilvanla si Tara BIrsei se pare cA dateazA de
pe la 1395. Cf. G. Gilndisch, Die Tilrken Einfalle in Siebenburgen bis rur Mille des 15. Jahr-
hundert, in Jahrbücher für Geschichte Osteuropas", II, 1937, P. 404-407.
2 Fr. Pall, .tiri noi despre expedilitle lurcesti In Transilvania In 1438, in Anuarul Insti
tutului de istoile din Cluj", III (1958-1959), p. 17-22.
, REVI STA DE I STORIE", Tom. 32, nr. 2, p. 919 324, 1979
www.dacoromanica.ro
320 DOCUMENTAR 2
Comportarea sa in fruntea trupelor partidei regelui Vladislav I, in

lupta cu fortele gruparii adverse, i-a adus, pe linga demnitatea de ban al
Severinului, si pe acelea de voievod al Transilvaniei si comite al Tirnisoarei,
dupa cum si o serie de domenii in Hunedoara.
Trimis de noul suveran A reorganizeze apararea Belgradului, dupa ce
asaltul condus de insusi Murad al IT-lea asupra acestei puternice cetati
suferi un esec, Iancu de Hunedoara si-a consacrat eforturile unui asemenea
scop. Sub ingrijirea sa, pina, la sfirsitul anului 1440, au fost reconstruite
zidurile cetatii, intarit sisternul de aparare, transformind Belgradul intr-o
fortareata care va bara timp de aproape un secol inaintarea ostilor turcesti
spre TIngaria.
Revenit in Transilvania pe la inceputul lui 1441, noul voievod se
preocupa insistent de organizarea si intarirea oastei, inch in toamna acelui
an a fost in masura sa, patrunda pe teritoriul sirbesc ocupat de turci, cu
intentia de a pune capat incursiunilor otomane in jurul Belgradului si pe
valea Savei. Atacat la reintoarcere de Ishak, beiul de Semendria, Iancu
de Hunedoara reusi sa, infringa fortele dusmane, pe care le urmari pina
aproape de Semendria, producindu-le mari pierderi3. Aceasta victorie ii
aduce voievodului transilvanean nu numai o bogata prada de razboi, ci
si o binemeritata faima.. Meritele sale militare au fost recunoscute si de
regele Vladislav 1, care ii va sarbatori izbinda la Buda, ii daruieste noi
paminturi in Hunedoara si printr-o scrisoare ii va aduce multunairi.
Infringerea suferita de oastea otomana in apropiere de Semendria il
umplu de minie pe sultan. Murad al II-lea, hotarit sag pedepseasca pe
cel care se incumetase sa loveasca si sari nimiceasca Wile puse sub cornanda
beiului Ishak, elabora planul unei mari expeditii in Transilvania. Dar cum
pentru moment Wile sale erau retinute in alta parte, sultanul anticipa
expeditia planuita, cu o alta condusa de Mezid, beiul de Vic lin.
Organizata Inca in cursul iernii, expeditia care cuprindea vreo
12.000 de oameni4, a trecut Dunarea pe la Nicopole si, urmind drmnul
pe valea Oltului, navali in Transilvania pe la mijlocul lunii mantle 14425.
Oastea dusmana Inainta pe la Turnu Rosu si patrunse pe valea Mure-
sului, in timp ce o parte a ei asedie Sibiul, oras bine fortificat, care va reusi
sa reziste si de data aceasta, dupa cum rezistase si in cursul atacurilor
otomane din anii precedenti6.
Grosul fortelor invadatoare se apropie de Alba Tu lia, si cum oastea
lui Iancu de Hunedoara nu era Inca adunata, 11 Infrinsera pe acesta la 18
martie, in batalia de la Sintimbru7. In acea lupta cant si episcopul Gheorghe
Lepes impreuna en multi altii, in timp ce voievodul transilvanean reusi
81 scape din incercuirea inamicului. Fara a se descuraja, Iancu de Hune-
a A. Bonfinlus, Rerum hungaricarum, decada a III, cartea a IV, p. 309.
5 D. Prodan, 500 de ani de la moartea tut Iancu de Hunedoara, in. Studii si cerceUri de
istorie", VIII (1957), nr. 1-4, p. 12.
5 Stefan Pascu, Rolul cnezilor din Transiloania tn lupia antiotomana a lui lanai de Hune-
doara, bs Studil si cercetiri de istorie", VIII (1957), nr. 1-4, p. 46.
a Primul atac turcesc impotriva Sibiulul a avut loc in 1432. Cf. Emil Sigerus, Chro-
nik der Stadt Hermannstadt, Sibiu, 1930, p. 3; Nicolae Lupti, Celatea Siblului, Edit. Meridiane,
Bucuresti, 1966, p. 24.
7 D. Prodan, op. cit., p. 12; Mihail Dan, Romania g tradigile luptei armate a intregului
popor, Edit. militarä, Bucuresti, 1972, p. 51.
www.dacoromanica.ro
3 DOCUMENTAR 321
doara a trimis curieri in toate partile taxii, care purtau o sabie insingerata,
semn al chemarii generale la oaste. Bonfinius relateaza c Iancu a adu-
nat osta§i din sate fg orme, a poruncit secuilor sà ia armele i pe toti, Omni
§1 ora§eni, i-a silit sa slujeasca, la oaste, spre mintuirea ob§teasca"8.
Inferior numerice0e, Iancu i ai sad, in a§teptarea ajutoarelor, se
inchisera in cetatea Albei Iulii, iar turcii se raspindirá prin imprejurimi
dupa prada. Dupg, vreo doua zile, ace§tia din urma, continuind jaful 8i
pradaciunile, incepura a se retrage spre sud.
La scurt timp dupa retragerea otomana, voievodul Transilvaniei
primek;te ajutoare din comitate, §i in mod deosebit din Cluj, Turda, Tir-
nave, Hunedoara, carora li se alaturara secuii §i sa0i condu§i de judele
regal Anton Trautenberger. In fruntea acestor forte, Iancu porne*te in
urmarirea lui Mezid-bei, care intre timp ajunsese la Sibiu, uncle Ii mezase
tabara. La vestea apropierii voievodului Transilvaniei, turcii s-au organi-
zat pentru lupta.
In legatura cu locul bataliei dintre otile lui Iancu i Mezid-bei,
desf4urata la 22 martie 1442, care nu a fost mentionat in documentele
vremii, au fost emise mai multe ipoteze. Colonelul T. Nicolau afirma cit
lupta dintre cele doua armate s-a dat intr-o localitate din apropierea Sibi-
ului"9: Teodor Popa vorbe.,te de lupta de la Sibiu". Academicianul D.
Prodan nu-8i insup*te acest punct de vedere, §i spune c. peste vreo cinci
zile dupa infringere (lupta de la Sintimbru n.n.), pe aproape de Alba.
Julia, Iancu lovi zdrobitor oastea turceasca, o fugari pina departe"11.
Cu acela§i prilej, Stefan Pascu large*te aria locului unde a avut loc bata-
ha, afirmind c Iancu aduninduli o noua arrnata a reu§it sà zdrobeasca
oastea turceasca intre Alba Iulia i Sibiu"12. Camil Mure§an, referindu-se
la aceasta,' lupta, scrie ca. locul ei n-a putut fi stabilit ping, acum in mod
sigur. Mai probabila pare ipoteza c s-ar fi desfa§urat aproape de Sibium3.
In comunicarea sa, intitulata Caracterul popular *i multinational al
oastei lui Iancu de Hunedoara In luptele contra turcilor", Mihail Dan,
citindu-1 pe Lajos Elekes", afirma c oastea lui s-a marit pina la 15.000
de oameni i Iancul-a putut infringe pe Mezid-beg in bittalia dela Sibiu"Th.
Emil Sigerusn 8i G. D. Teutschn, vorbind despre aceasta batalie, o locali-
zeaza inaintea eeteitii Sibiului, dar MI% a specifica daca acel loc este in par-
tea de sud, sud-est sau In partea de vest a mezarii. .Autorii lucrarii Isto-
rie militara romaneasca", aparuta' in cursul anului 1973, localizeaza lupta
la inzediat vest de Sibiu, in dreptul satelor Sacel i Cristian"18, pe cimpul
dintze ora i Cristian.
9 A. Bonfinius, op. cit., decada a IV, cartea a V. p. 311.

9 COI. T. Nicolau, loan Huniade Coroin, Bucurestl, 1925, p. 43 si urm.
Teodor Popa, loan Corwin de Hunedoara, Hunedoara, 1928, p. 81 si urrn.
21 D. Prodan, op. cit., p. 13.
12 *fan Pascu, op. cit., p. 46.
23 Camil Muresan, lancu de Hunedoara, Edit. stiintifien, Bucuresti, 1968, p. 76.
14 Lajos Elekes, Artniia Guniadi, tn Acta Academiae Scientiarum Hungariae, vol. f,
fasc. 1, Budapest, 1951, p. 43-44.
15 Mihail Dan, op. cit., p. 51.
16 Emil Sigerus, op. cit., p. 3.
12 G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbiirger Sachsen, vol. I, Sibiu, 1925, p. 144.
18 Istorie militard romdneascd, Edit, militarii, Bucuresti, 1973, p. 64.
www.dacoromanica.ro
32 2 DOCUMENTARE 4
Parerea noastra in problema locului uncle all avut loe luptele clintre
ostile lui Iancu de Hunedoara si Mezid-bei este urmatoarea : batalia de la
22 martie 1442 s-a dat linga Sibiu ; primele lupte desfasurindu-se in partea
de vest a orasului, intre Sibiu si Cristian, urmate de lupta finaIn ce s-a
.consumat la sud, sud-est de oras, pe cimpul dintre Sibiu si Selimbar.
Consideratiile noastre in sustinerea acestei opinii sint :
1. Zona dintre Cristian si Sibiu, eu o intindere in lungime de 8 km
si in latime de 3 km, cuprindea o lunch' inguata, marginita la sud de mlas-
tini si dealuri a caror inältime variaza intre 433-472 m, acoperite cu
paduri, iar la nord de dealuri si paduri. Rezulta c terenul teatrului de
operatii, unde locul deschis avea forma unei pungi, in spatele careia se
afla cetatea asediata a Sibiului, nu-i avantaja pe turei.
Dispunerea ostilor otomane intr-un asemenea loc ar fi constituit
o greseala elementard dill punct de vedere tactic. Intr-o asemenea situatie.
.Mezid-bei ar fi avut in spate forte inamice cetatea Sibiului, grupul de
prizonieri i robi, care le-ar fi ingreunat manevra si eventual s-ar fi putut
nni; de aqemenea, mi$carea si lupta ar fi fost stinjenite de prada de raz-
boi, ce s-ar fi aflat tot acolo. Ocuparea unei astfel de pozitii, limita la mini-
mum orice posibilitate de retragere din partea oastei otomane, deoarece
aceasta avea in fata fortele adversarului (Iancu de Hunedoara) ; in stinga,
spre sud, terenul mlastinos de-a lungul vaii Cibinului, lacurile Sibiului,
dealurile impädurite si padurea Dumbrava ; in dreapta, spre est, dealurile
si padurile de linga Sibiu ; in spate, cetatea Sibiului.
A alege un astfel de teren insemna ca turcii si-ar fi dispus trupele
intre doua focuri. Or, Mezid-bei, bucurindu-se de avantajul de a fi sosit
primul in zona viitoarelor operatii militare, si care se astepta sa fie atacat
de oastea lui Iancu, oricit ar fi fost de increzator in fortele proprii, nu
putea s treaca cu vederea Un asemenea fapt esential alegerea terenului
unde sa-1 intimpine pe adversar. De altfel, din cauza terenului in forma de
punga, luptele purtate la Sibiu in epoca medievald s-au desfasurat in par-
tea de sud, sud-est a orasului.
In acelasi timp trebuie s tinem seama c Mezid-bei nici nu putea
lasa ostile lui Iancu sd se apropie fara lupta de Sibiu, si cetatea asediata
sil se afle intre fortele sale si ale voievodului transilvanean. /ntr-o asemenea
situatie, asediul s-ar fi dovedit fàr sens, cetatea avind posibilitatea de
a-si uni fortele cu ale inamicului.
2. Daca batalia s-ar fi desfasurat pe lunca dintre Sibiu si Cristian,
cei cazuti in lupta ar fi fost inmormintati chiar acolo. FiMd vorba de un
astfel de eveniment, care a amenintat gray populatia locala, toponimia
1-ar fi inregistrat. In realitate, pe tot terenul la care ne referim nu exista
nici o forma de relief care sa, pomeneasca de evenimentele petrecute in
acea vreme. Dar, exista, in schimb un asemenea toponimic in cealalta
parte a orasului, pe cimpul dintre Sibiu si elimbar Movila turcului"19.
Este i acesta uh argument a lupta finala s-a desfasurat in acest loc.
Pe baza celor relatate mai sus, opinam c batalia din 22 martie 1442
a inceput la vest de Sibiu, pe locul numit Hula Cristianului, i a conti-
nuat la sud, sud-est de oras, pe terenul unde la 28 octombrie 1599 se va
desfasura i lupta dintre ostile lui Mihai Viteazul si Andrei Báthory.
" Arhivele Statului Sibiu, fond Brukenthal, cota Z. 1-7, nr. 243.
www.dacoromanica.ro
5 DOCUMENTAR 323
Dupa p5rerea noastr5, Mezid-bei *i-a dispus o*tile astfel : avan-

garda la vest de Sibiu, pe botul de deal de la Hula Cristanului ; ceva
mai in spate deta*amentul format special cu misiunea de a-I captura
sau omori pe Iancu ; iar la 1,5-2 km in urma o parte din forte, apre-
ciate de el ca suficiente pentru a-I opri i infringe pe voievodul transil-
vanean ; in timp ce majoritatea oastei otomane, prada de razboi §i robii
se aflau in tabara de la sud, sud-est de Sibiu, intre ora i elimbár. Acolo,
pe valea Sapunului i Sebe*ului, se afla un teren intins, cu o suprafata de
aproximativ 42 km p., spatiu suficient pentru mezarea taberei i dispunerea
trupelor manevrarea acestora i introducerea lor, eventual, in lupta. Padu-
rile Dumbrava, Valenberg i *opa, situate in zona, constituiau locuri im-
portante de adapostire i mi*care mascata a trupelor otomane.
Din punct de vedere tactic o asemenea solutie 'Area sA-i avantajeze
pe turci, dindu-le posibilitatea, ca folosind o parte din forte, sa-i opreasca,
pe atacatori inca inainte de a ajunge la Sibiu *i astfel sá mentina pe mai
departe asediul asupra cetatii, de a executa manevrele necesare, asigurin-
du-le totodata cäile de retragere la nevoie spre Turnu Ro*u *i apoi pe valea
Oltului, in Tara Romaneasca.
Cu privire la desfa*urarea bàtliei, apreciem ca, aceasta a inceput
prin ciocnirea celor doua avangarzi la Hula Cristianului.2° Suferind pierderi,
avangarda otomana, s-a retras, *i atunci a intrat in actiune deta*amentul
de spahii, special constituit de Mezid-bei cu scopul de a-I captura sau
ucide pe neinfricatul voievod, episod narat de cronicarii vremii Than
Thuróczi *i Anton Bonfinius. Turcii, lovind cu putere gruparea transilva-
neana formata din 500 calareti greu inarmati (catafracti), de sub comanda
lui Simion Kamonyai eel care purta armura lui Iancu de Hunedoara
*i calarea un cal de aceea*i culoare cu al voievodului , aceasta din urma
a suferit insemnate pierderi. Cind rindurile sale au inceput sa, se clatine
*i Kamonyai a dant ucis21, a intervenit Iancu de Hunedoara cu grosul
fortelor, angajind lupta cu oti1e lui Mezid aflate pe linia a doua. Sub
puterea loviturii oastei lui Iancu, turcii au inceput sa se retraga, iar cind
dupa primele succese voievodul Transilvaniei a introdus in lupta i rezerva,
in liniile otomanilor a inceput panica *i dezordinea, care s-au generalizat
*i in tab:Ara de pe cimpul dintre Sibiu *i Selimbkr.
0*tile otomane, in retragere, urmärite de acelea ale lui Iancu de Hune-
doara, au ajuns in tabara de la sud, sud-est de Sibiu, unde a avut loc lupta
hotaritoare *i faza finala a bataliei. Acolo, cu toata panica i dezordinea,
turcii s-au aparat cu inver*unare timp de citeva ceasuri. Dar o data, cu
moartea lui Mezid-bei, rezistenta lor a inceput sa scada, o*tenii otomani
ineercind sa scape prin fuga.
Concomitent, aparatorii asediati in cetatea Sibiului au reu*it sa
rupa cercul inamic i, printr-un atac puternic, sa ajunga la locul unde se
aflau captivii ardeleni. Apoi, impreuna cu ace*tia au atacat flancul drept
al fortelor otomane, in timp ce oastea condusa de Tanen le lovea din fata
*i flancul sting. Aceste actiuni combinate au dus la nimicirea unei insem-
nate parti din rindurile armatei invadatoare, chiar pe locul taberei, pe cind
20 Istorie milltard romdneascd, Edit. militarA, Bucuresti, 1973, p. 64.
21 Gh. 8incai, Hronica romdnilor, torn. II, Iasi, 1853, p. 3. Preluind aceste fapte din
cronicile lul Georgius Fabriclus si Anton Bonfinius, el spune cd in rzbo1u1 acesta au cAzut . .
Simon Kemeni, pre carele 1-au fost imbriicat Huniadi in hainele sale, schimbindu-le cu ale lui,
ca sA nu se cunoascA de turci".
www.dacoromanica.ro
9 r. 88
324 DOCUMENTAR 6
cavaleria usoara transilvaneana urmArea fortele inamice scapate din lupta,

care in fuga cailor se indreptau spre defileul Oltului. Printre numerosii
morti lasati de inamic pe cimpul de lupta se afla i comandantul oastei
turcesti, Mezid-bei si fiul acestuia22.
Urmarite de invingatori si in deosebi de detasamentul In fruntea caruia
se afla Basarab, fiul lui Dan al II-lea, resturile oastei otomane se indreptará
spre Turnu Rosu, suferind o serie de pierderi in luptele purtate In munti.
Aceasta victorie, a Ord, veste s-a intins cu repeziciune, a avut o
semnificatie majora, prin aceea a a demonstrat posibilitatea nimicirii
cotropitorilor prin mobilizarea maselor populare la lupta, marindu-le incre-
derea in fortele proprii. In acelasi timp, a creat premisele mntririi frontului
antiotoman printr-o alianta intre Transilvania si Tara Româneasca, careia
i se va alatura si despotul sirb Gheorghe Brancovici, in fata pericolului
turcesc comun. Victoria in lupta de la Sibiu a insemnat, totodata, prelu-
diul altor glorioase MOM purtate impotriva ostilor turcesti Ia Portile de
Fier ale Transilvaniei i Ialomita, in vara i toamna aceluiasi an, care 11
vor determina de Iancu de Hunedoara sa treaca de la forma luptei de
aparare, combinata cu puternice riposte ofensive, la forma luptei ofensive
impotriva Imperiului otoman.
Dupa incheierea victorioasa a bataliei, din porunca lui Iancu de
Hunedoara, sibienii au adunat, pe locul teatrului de operatii, cadavrele
ostenilor turci, peste care au pus pamint, ridicind astfel, in plin cimp,
intre Sibiu si e1imbàr, o movila careia i-au dat numele de Der Tiirken
Hugel" (Movila turcului). In urma bataliei cle la 28 octombrie 1599, des-
fasurata pe acelasi loc, sibienii au adunat mortii de pe cimpul de lupta
tot la Movila turcului", acoperindu-i cu taring si extinzind forma de teren
amintita. Cu toate ca din acel an, singuratica movila era si Movila tur-
cului" si Movila lui Mihai", prima denumire, prin vechimea i semnifi-
catia sa local, s-a dovedit mai persistenta, avind o mai mare pondere in
traditia acestor meleaguri.
lzvorita dintr-un moment de grea incercare pentru sibieni, precum si
pentru Voievodatul Transilvaniei, denurnirea de Movila turcului"23, tran-
smisa din generatie, in generatie, a intrat adinc in toponimia localk fiind
inscrisa in actele oficiale ale autoritatilor, dupa, cum 0 in lucrarile cartogra-
fice pina in primele decenii ale veacului nostru, in timp ce denumirea de
Movila lui Mihai" s-a folosit mai rar i numai oral. Incepind cu anul 1925,
cind la 15 noiembrie, deasupra movilei s-a inaltat o troita, care sa amin-
teasca peste secole de batalia de la Selimbar din octombrie 1599, forma
de teren ca loc cu o dubla semnificatie istorica, a capatat si in scris denu-
mirea corespunzatoare : Movila turcului" i Movila lui Mihai"34.
Marturie a unui trecut glorios i exprirnind o realitate istorica, doua
mari batalii victorioase purtate la un interval in timp de un secol si juma-
tate, de ostile celor doi renumiti voievozi Iancu de Hunedoara i Mihai
Viteazul movila de pe cimpul dintre Sibiu si elimbar constituie un
simbol al eforturilor comune din partea inaintasilor români, maghiari,
germani si de alte nationalitati in lupta impotriva cotropitorilor stra-
ini, pentru unitatea, independenta i prosperitatea patriei.
22 Camil Muresan, op. cit., p. 78.
23 Alte bAtálil cu turd, de o asemenea amploare I desf Aprate pc acest teren, 0 de la care
movila sã-si tragá numele, n-au avut loc.
24 Arhivele Statului Sibiu, fond Astra, Muzee i monumente, cota 292, 249, Corespondenta.
www.dacoromanica.ro
INSTITUIREA SISTEMULUI MODERN DE EDITURA.
LA TIPOGRAFIA DIN BLAJ
DE
IOAN NISTOR
Tipografia din Blaj s-a intemeiat pe tiparnita care a functionat la

Alba lulia in timpul principatului ca tipografie mitropolitana. Acest vechi
focar de cultura, §i-a incetat activitatea Ind din zilele mitropolitului
Atanasie, garnitura de litere cu intregul complet recuperabil fiMd aduse
la Blaj prin grija episcopului Inochentie Micu in jurul anului 1738. Toate
eforturile vrednicului vladica de a reactiva tipografia au ramas zadarnice,
teascul fiMd mult prea invechit *i impropriu pentru a fi repus in functiune.
Decretul imparatesei Maria Tereza din 23 noiembrie 1746, prin care
se oprea aducerea pentru biserica unita, din Ardeal i Ungaria, de carti
tiparite in Tara Romaneasea i Moldova, a pus totodata cu acuitate pro-
blema tipa'ririi eartilor necesare romAnilor din Transilvania. Chestiunea
a intrat in atentia vicarului general episcopesc Petru Pavel Aron, viitorul
episcop, el insu*i scriitor ecleziastic fecund, care nu a precupetit osteneara
sau sacrificii materiale pentru a restaura tipografia.
Ate Henri tipografic incepe sa functioneze intre anii 1747-1750,
actiune la care i-a avut aportul vicarul Gherontie Cotore, i care s-a
realizat prin stra,dania tipografului Dimitrie Pandovici. Acest cunoseut
mester al artei tipografice a lucrat in 1737 la Rimnic, in anii 1742-1743
la Bucure,ti, revine in 1745 la Rimnic, ca de acolo sa tread, muntii spre
a veni la Blaj.
Nurnit episcop la 28 februarie 1752, Petru Pavel Aron se ingrije§te
de reinnoirea utilajului tipografiei. Este adus in acest scop din Moldova
un priceput meter pe nurne Sandu, care a purees la turnarea de slove noi.
Prin munca acestuia cit .i prin ajutorul primit de la tefan Páldi Székely,
tipograful Colegiului reformat din Cluj, instruit in Olanda, i de la Mihail
Beeskereki care a condus tipografia Seminarului episcopal din Oradea,
tipografia este restaurata, episcopul Aron cheltuind pentru aceasta o
mare surna de bani din averea proprie. intre anii 1754-1756 tipografia
incepe sa functioneze in aceasta forma modernizatal compararea tipari-
turilor anterioare §i a eelor de dupa, aee§ti ani oferind sensibile diferente
tipograficel.
1 Privitor la inceputurile tipografiel de la Blaj, cf. Vasile Popp, Disertafie despre tipogra-
f tile romdnoti in Transtivanta si tnvecinatele fart, de la Inceputul lor pind In vremile noastre, Sibiu,
1838, p. 38-50 ; Tim. Ciparlu, Acte $ i fragmente . . . Blaj, 1855, p. 56 ; $ematismul veneratu-
lui cler al Arhidiecezei metropolltane greco-catoltce române de Alba hula ;I Fagdra; pe anul . . .
1900. Bla, [f. ad, p. 668-669 ; Augustin Bunea. Eptscopii Petru Paul Aron ;i Dlonistu Novacovici
,
REVISTA DE ISTORIE,", Tom. 32, nr. 2, p. 325-335, 1979
www.dacoromanica.ro
326 DOCUMENTAR 2
Inca de la inceput tipografia blajeana a scos de sub teascul ei

bocoavne, catehisme, ceasloave, psaltiri, molitvelnice, lucrari care in
cea mai mare parte aveau prin destinatie o utilitate didacticg, fiind dedicate
elevilor Blajului i colilor din satele Ardealului. Important si semnifica-
tiv de relevat este faptul ca arhiereul prin rivna si stgruinta caruia s-au
deschis la 11 octombrie 1754 scolile din Blaj Petru Pavel Aron a
considerat de datoria lui, ca o sarcing de cea mai mare urgenta a misiunii
ce-i revenea, punerea in functiune si modernizarea tipografiei spre a servi
bunului mers al invatgmintului i scopurilor educatiei, cele doua evenimente
care au loc In aceeasi perioada fiind in strinsa leggturg unul cu celalalt.
In acest fel tipografia blajeana a ajuns s joace un important rol in istoria
culturii romgmesti din secolele XVII1XIX.
Episcopul Aron este constant in sprijinirea invatamintului prin
izvodirile tipografice necesare, i consecvent crezului sáu privind rolul
lurninator al tipografiei. Acest lucru este reliefat cu pregnanta si in Testa-
mentul sau, aprobat de Maria Tereza prin rescriptul din 20 iunie 1765, prin
care lasa tipografia adusa in cea mai bung, stare unei institutii scolare,
Seminarul diecezan pe care 1-a fundat, si care s-a deschis in 1758. Ulterior
impgrateasa prin decretul din 6 iunie 1768 da acestei tipografii privilegiul
de a tipari pentru poporul i clerul transilvanean2. Asadar tipografia ma-
jeana de la inceputurile sale este pusa sá slujeasca scopurile educationale
ale constelatdei scolare a micii Rome", si a scolilor sgtesti care vor tune-
Vona in numar din ce in ce mai mare.
In sprijinul activitgtii tipografice a venit i imprejurarea ca demni-
tatea de prefEct al tipografiei a foq detinuta de cei mai eruditi cgrturari
ai Blajului. Astfel Timotei Cipariu a indeplinit aceasta responsabilitate
limp de 30 de ani Mire 1833-18633. Numit de episcopul Ioan Lemeni là
conducerea tipografiei care a clecis a o scoate din starea ei de pronuntata,
degradare, la care a ajuns dupg 82 de ani de functionare, dispunind toto-
data a fie mutata din chilia intunecoasä intr-o sail mare si luminoasa,
Cipariu primeste fondurile necesare pentru restaurarea ei. Intelegindu-si
misiunea si apreciind starea deplorabila in care se gasea tipografia, care a
functionat in intregul rdstimp asa cum a fost lasath de episcopul Aron,
Timotei Cipariu o inzestreaza cu litere noi incit ea se putea compara cu
oricare alta din tara. Cipariu a si pus tipografia ping la 1836 in stare ca sa
poatä concurge dupa, impregiurarile din acea epocg cu ori care alta din
aceasta tara, ceea ce se poate proba cu frumosul numar de cgrti si do
doug ziare aparute in aeea tipografie ping, in 1848"4.
Evenimentele din timpul revolutiei de la 1848-1849 au adus mari
pagube i stricaciuni tipografiei, incit chiar Cipariu, prefectul ei, a fost
nevoit sa-si tipareascg citeva editii din cartile sale scolare la Sibiu.
Blaj, 1902, p. 308, 352-361; Alexandru Lupeanu, Cdhluzcz Blajulut, Blaj, 1922, p. 97
99 ; Alex. Lupeanu-Melin, Xilografii care au lucrat In tiparntfa cea veche din Blaj 1750-1800,
Blaj, 1929, p. 11-15 ; Ioan Georgescu, Tipografta Seminarulut din Blaj, tn Boabe de griu"
1934, 5, nr. 1, p. 1-31; Mimeo Tomescu, Istoria carpi romdnelti de la Inceputurt !Ana tn 1918,
Bucuresti, 1968, p. 99-100; Zsigmond Jak6, Inceputurile tipograf let de la Blaj, tn Sub semnul
lui Clio. Omagiu acad. prof. Stefan Pascu, Cluj, 1974, p. 492-503.
2 Sematismul veneratului cler . . p. 668, 644.
3 Ibidem, p. 669.
4 Georgie Bergin, Parli alese din istoria Transilvaniei, vol. 1, Sibiu, 1889, p. 612. Cf.
loan Georgescu, op. cit., p. 4.
www.dacoromanica.ro
3 DOCUMENTAR 32 7
0 forma noua ii d tipografiei urmasul i prietenul lui Cipariu, cano-

nicul academician loan Mien Moldovan, care s-a aflat la conducerea ei
intre anii 1877-1879, ea fiind deja la 1878 aranjata peste masura bine,
asa incit anevoie are pereche"5.
Restaurarea i reorganizarea tipografiei Man Micu Moldovan a rea-
lizat-o cu ajutorul tipografului W. Krafft din Sibiu. Cu aceasta ocazie tot
materialul vechi a fost inlaturat i inlocuit cu utilaje noi, cu care erau in-
z3strate tipografiile inoderne, achizitionindu-se o presa care pe zi tiparea
10.000 de exemplare, incit acum in privinta frumusetii lucrului si a pre-
turilor va putea concurge cu alte tipografii"5. Odata cu ridicarea noii
tipografii an fost intemeiate i organizate si o compactorie i o 1ibrarie7,
Joan Micu Moldovan fiind asadar i intemeietorul librariei din Blaj5.
Aceste compartimente reprezentau noi i importante eiemente comple-
mentare activitatii tipografice, cu un rol tot mai insemnat in viata scolara
si culturala a Blajului si a Transilvaniei.
Libraria a fost mult solicitata Inca de la inceput, avind in veder e
numarul tot mai mare de elevi care frecventau eoliIe Blajului. In. 1882
asa cum ne relateaza Jacob Radu libraria Seminarului desfacea manuale
scolare pentru toate intituii1e colare din localitate, fiind amplasata
intr-o camera in parterul Seminarului si condusa de profesorul de teologie
religiune in gimnaziu, Simion Micu"5.
Stimulata de avintul miscarii ideologice si politice, de dinamica impera-
tivelor culturale, activitatea tipografica primeste un ritm accelerat si o
orientare noua. Dupä 1848 numarul cärtilor imprimate o perioada de timp
se dubleaza aproape in fiecare deceniu. Aceasta coplesitoare sporire a
numárului de carti tiparite este insotita de insemnate schimbari in ceea
ce priveste continutul i orientarea activitatii tipografice.
In conditiile in care literatura si stiinta româneasca se gaseau intr-o
faza de puternica dezvoltare, se depun in acelasi timp mari eforturi pentru
traducerea i tiparirea in limba romana a scrierilor straine reprezentative
pentru acea epoca, precum i pentru adaptarea manualelor scolare straine,
la conditiile realitatilor i evolutiei colii noastre. Pe acest tarim s-an
evideatiat Ion Heliade Radulescu, Gh. Asachi, Gr. Plesoianu, G. Seulescu,
I.D. Negulici, Ion Ionescu de la Brad, Al. Gavra Timotei Cipariu etc. In
acelasi timp cartea originala era sustinuta de Heliade, Asachi, Negulici,
7i promovata cu inflacarare de M. Kogalniceanu, N. Balcescu, A. T. Laurian,
A. Papiu Ilarian".
Intrucit alaturi de cartile de cult, cartile din literaura didaetica
constituie o coordonata esentiala in productia tipografica a Blajului, vom
incerca sa amintim pe cele mai reprezentativen.
5 loan Georgescu, op. cit., p. 4.

6 Foala scolasteclt", 1877, 5, nr. 5, p. 40.
7 Ibidem, 1878, 6, nr. 16, p. 128.
loan Georgescu, op. cit. p. 4.
lacob Radu, Cum am cunoscut Blajul. Mss. la Arb. St. Cluj-Napoca, Fond Blaj-scolare,
nr. 10.
" Mlrcea Tomescu, op. cit., p. 134-137.
11 Pentru literatura didactiat tiparita in aceast'd perioadI, cf. Ioan Georgescu, op. cit.,
uncle aceasta este detaliat redatA.
www.dacoromanica.ro
328, DOCUMENTAR 4
Pentru invathnintul primar se remarca : bucoavne 6 editii, abece-

dare (elementare) 8 editii pia, la 1900, carti de citire (legendare) 6 editii
pina la acelasi an". Se adauga la acestea indragitul Abecedar i piese de
lecturd de Munteanu-Precup in mai multe editii, Catehismul anonim care
in 1893 avea 5 editii, Istoria biblic pentru inceputuri din care Timotei
Cipariu scotea in 1859 editia a doua. Demne de amintit sint i manualele
lui Ioan Micu Moldovan : Istoria Ardealului pentru colile poporale (1866),
Istoria patriei pentru polite poporale (1875), Istoria Ungariei pentru fC0-
lile poporale (1878, 1885), Geografia Ardealului pentru pcolile poporale
(1866, 1870, 1875), Geografie pentru 9cotile poporale (1878, 1882, 1895).
care Ina dupa aparitie au fost oprite de guvernul maghiar".
Invatamintul secundar beneficiaza de o literatura didactica mai
restrinsa, dat fiind faptul c i numarul acestor scoli era foarte redus, dar
chiar si ao anevoie se puteau tipàri astfel de carti, aparitia lor necesitind
mari eforsuri. Acestui nivel de invatamint Ii sint dedicate in principal
lucrarile : Gheorghe Sincai, Catehismul eel mare cu intrebdri pi rdspunsuri
(1783), Timotei Cipariu, Elemente de poeticd, metried pi versificatiune (1861)
9i Compendiu de gramatica limbei romdne (1862), reeditarea ambelor lucrari
fiind interzisä de catre autoritati; Alexandru Grama Elemente de istoria
bisericeascd universald pi particulard a romdnilor (1879)".
Invkamintul superior românesc din Transilvania a fost reprezentat
pinä in 1859 de Seminarul teologic, devenit Seminarul arhidiecezan. Pentru
teologii acestuia T. Cipariu a scris Elemente de filozofie (dupa W.T. Krug),
vol. I (1861), vol. II (1863), iar Alex. Grama, Istoria universald a besericei
de la inceputul ei pind in zilele noastre (1881)th.
Tot de sub teascurile acestei tipografii au fost scoase periodicele cu mare
rasunet si mare rol in revolutia de la 1848 sau in viata scolilor : Organul
luminarei" (1847-1848). Organul national" (1848), Invatatorul poporu-
lui" (1848) si Foaia scolastica" revista pedagogica redactata intro 1873
1876 de Stefan Pop, intre 1876-1879 de Ioan Micu Moldovan si intre
1883-1886 de catre Than Gherman".
In a doua junatate a secolului al XIX-lea se produce un reviriment
in ceea ce priveste conditiile noi in care se tiparese si difuzeaza cartile,
in care este organizata si conceputa scoaterea lor la lumina tiparului. Car-
tea in aceasta perioada se raspindeste tot mai putin pe calea prenumeran-
tilor, i odata cu cresterea din ce in ce mai accentuata a cerintei de slova
se vinde tot mai mult prin librarii al caror numar sporeste. Cartile edi-
tate intr-o provincie circula in toate tinuturile românesti prin intermediul
librarilor i carturarilor. Paralel cu actiunile tipografilor editori carturari,
se constata initiative editoriale ca intreprinderi ce investesc capital in
vederea fructificarii lui. Unii librari intreprinzatori in loc sa se inscrie ca
12 Onisifor Ghibu, Din istoria literaturit didactice rotndnesti, In Anatele Academiei

Romine", serla II-a, tom. XXXVIII, 1915-1916. Alemorille Sectiel literare. Bucurestt, 1916.
13 Ioan Georgescu, op. cit., p. 9-10.
14 Ibidem, p. 11-12.
12 Ibidem, p. 14-15.
26 Arh. St. Cluj-Napoca Fond Blaj-scolare, n.. 538, p. 3 ; loan Georgescu, op. cit., p. 4,28.
www.dacoromanica.ro
5 DOCUM'ENTAR 329
prenumeranti, initiaza editarea eartilor mai des solicitate. Apar acum pri-
mele biblioteci" colectii de carte de profil mai ales prin activitatea
editoriala a lui George Ioanid, C. Boghici, R. Orghidan, I. M. Riureanu,
Joan V. Socec etc.".
In cadrul acestei tendinte generale de inscriere a tipografiilor pe coor-
donatele unei activitati editoriale moderne, se produc sensibile mutatii
0 in organizarea §i functionarea tipografiei de la Blaj.
Dupa restaurarea tipografiei de c6tre Timotei Cipariu §i dupa dis-
trugerile suferite in anii revolutiei, autoritatile §colare ale Blajului cer
Guberniului s5 sprijine prin fonduri special destinate tipArirea manualelor.
Astfel in Protocolul conferintei profesorilor din 22 mai 1852, unde, luindu-se
in dezbatere planul de invatamint pe anul §colar 1852/1853, s-a elaborat
un proiect in cadrul caruia se cerea : Mai incolo ca acela§i Ina lt Guberniu
sa se indure a lua supt parintescul sáu razim 8i ajutorire . . .tipa-
rirea cartilor scolastice, cari se ar compune ori traduce de cAtre respectivii
profesori . . ."18.
Chestiunea fondurilor pentru tipArirea c&rtilor de §coa15, constituia
intr-adevär o problem& acuth, a carei rezolvare efectiv& s-a obtinut numai prin
elaborarea §i aplicarea acestor statute (vezi anexa), de§i s-au cautat mai multe
solutii in timp §i s-a incercat rezolvarea ei pe mai multe cai. Prima dintre
acestea a fost instituirea de catre Nicolae Simu aradanul decedat
li, 5 iunie 1842, a unei fundatii care in scurta vreme a ajuns la 12.000 flo-
rini, valuta. austriaca, §i pe care a destinat-o tiparirii de jurnale sau carti
romane§ti, incredintind administrarea ei Capitlului din Blaj18. De asemenea
dup:1 infiintarea sa in 1861, Astra urrnare§te problema cartilor de §coala
acordindu-i o mare atentie, cautind sa-i stimuleze pe autori prin susti-
nerea cu mijloace financiare a tiparirii acestora2°.
Cum insa aceste mijloace i posibilitái erau insuficiente, iar fondurile
alocate de autoritati erau mici §i se acordau cu multa greutate, dup& nume-
roase insistente si interventii autoritatile §colare austriece §i austro-
ungare inteleginCI s sprijine cit mai putin aceste activitati sistemul
preconizat prin statute venea sS, imbunatateasca situatia. Stabilirea §i
instituirea fondurilor din care sint acoperite cheltuielile de tipar §i dreptu-
rile de autor pe principii juste : importanta lucrarii, originalitatea ei, urrna-
rindu-se i criteriul stimuiativ, scotea aceasta activitate de sub semnul
incertitudinii §i a ineficientei.
Statutele i sistemul pe care acestea II introduc, realizeaza in acela§i
timp un salt considerabil in ceea ce prive§te forurile §i competentele de
aprobare. Daca inainte aprobarea tip5ririi o d&dea episcopul, dupa o
cercetare prealabila a lucrarii ce o facea personal sau o dädea spre exami-
nare altui prelat, acum o (la un organ de specialitate avizat §i competent,
interesat in publicarea cartilor de valoare atit de necesare invatamintului.
Restaurarea tipografiei §i organizarea sistemului de editura, inteme-
erea 1ibrniei i compactoriei, reprezenta pe de alta parte reactia cartu-
" Mircea Tomescu, op. cit., p. 139-141.
29 Arh. St. Cluj-Napoca, Fond B1aj-sco1are, an 1852, p. 2.
29 Nicolae Albu, Istoria scolilor ronuinesti din Transiluania Intre 1800-1867. Buctnesti,
1971, p. 67.
20 Onisifor Ghlbu, op. cit., p. 272-273.
www.dacoromanica.ro
330 DOCUMENTAR 6
rarilor români si incerearca lor de a duce ea si in urinä cu un secoldesigur

in alte conditii si pe alte coordonate, ,in planul culturii si al sco-
Iii lupta politicl nationalA, tipografia blljean/ constituind un bastion
insemnat in acest front.
Faptul se impunea cu atit mai mult cu cit instaurarea regimului
burghezo-mosierese in Romania si a dualismului austro-ungar in Transil-
vania a frinat mult aetivitatea tipografieä, noile regimuri nefiind intere-
sate a faspindeasel larg cartea in mase. In aceste conditii numlrul tipit-
riturilor a scázut de la 2 400 titluri in anii 1860-1870 la 700 titluri intre
anii 1870-188021.
na sá inregistreze succesul scontat a rämas si incerearea autori-
tatilor maghiare de a solutiona pe o cale proprie problema cArtilor de
coard, in ehiar primul an durd dualism. Astfel in 1868 ministrul instructi-
unii publice din Ungaria, baronul Etitvös Iosif a instituit o comisie speeialä
care a studieze problema manualelor seolare, comisie care a stabilit eine
sit elaboreze eärtile si in ce spirit, ministerul urmind s asigure publicarea
bor. Cárti le au apIrut in limba maghiarä fiind apoi traduse si in celelalte limbi
printre care si in limba romanA. Dacl in original aceste eArti au fost elabo-
rate la un nivel corespunator, in limba rom/nä ele au iesit in conditii
mult inferioare, mare parte din problemele tratate fiind strline vietii spi-
rituale a romanilor si nu puteau sa atra022. Statutele ineearca si reusesc
sá inláture aceste efeete, cartile si editiile care apar la Blaj dupl, 1877
fiind indreptate si inavutite"23.
In urma transformArilor suceesive si a renovIrilor aduse, tipogra
fia Seminarului din Blaj, allturi de cea arhidiecezaril din Sibiu, ajunge
sl joace in bun'a parte, in Transilvania, rolul pe care in Tara Romlneascil
1-a jucat Tipografia Colegiului national Sf. Sava, care incepe sä luereze
in 1839, devenind tipografie si editurl scolarl de stat24.
Abordind problema efectului concret pe care statutele 1-au avut in
activitatea tipografica bljeanà, obieetivat/ in numlrul si calitatea carti-
lor de scoala,, constatam eá acesta se face simtit ehiar din anul elaborárii
respectivului act. Inc*/ in 13 martie 1877 Foaia scolasteea", al clrei
redactor r/spunator" era Joan Micu Moldovan anunta ea de la inaugu-
rarea sa, in tipografie vor intra Apostolul, iar aläturea vor merge unele
clrti sco1astice"25 Dupä citeva luni, in preajma inceperii anului scolar
1877/1878, Foaia" recomanda scolilor librlria Tipografiei din Blaj pentru
procurarea eArtilor necesare instructiei scolare. Atrage indeosebi atentia
asupra clrtilor iesite din editura noastrl"". Un an mai tirziu, aceeasi
publicatie unde Ioan Micu Moldovan era acum proprietar, editor si
redactor", anunta el librlria Tipografiei Seminarului din Blaj poate oferi
17 titluri de cárti bisericesti i 24 titluri de elrti §colare semnate de Timotei
Cipariu, Basiliu Ratiu, Silvestru Nistor, Alexandra Grama, legate s-au
brosate si alte tiplrituri27. De altfel acest organ al invat/mintului roma-
Mircea Tomescu, op. cit., p. 138.

22 Onisifor Ghlbu, op. cit., 284, 287-288.
" Thidem, p. 292.
" Mircea Tomescu, op. cit., p. 141, 144.
" Foaia scolasteci", 1877, 5, nr, 5, p. 40.
se Ibidem, nr. 16, p. 128.
" Ibidem, 1878, 6, nr. 16, p. 128.
www.dacoromanica.ro
7 DOCUMENTAR 331
nese din Transilvania ii face un merit din a anunta in mod frecvent

constant cktile tipkite si puse spre vinzare.
Prima dovadä de altminteri a punerii in aplicare a statutelor o avem
dintr-un act semnat tot de mitropolitul Joan Vancea, la trei zile dup.&
elaborarea statutelor. Este vorba de scrisoarea pe care mitropolitul o
adreseaza; lui Ioan Micu Moldovan, prefeetul tipografiei, cerind In legatura
cu lucrarea Elemente din constitutiunea patriei, prelucrafa de profesorul
Teodor Petrisor pentru coli1e elementare greco-catolice din arhidieceza.,
ca autorul 81 fie chemat i intrebat dacá este de acord a i se tipki
cartea, pe cheltuiala fondului Seminarului arhidiecezan cu conditiile de
remuneratiune prescrise prin statutele proiectului #edarei cartilor la tipariu*
aprobate de acest Consistoriu metropolitan... 9/ 28.
Reorganizarea fcut i sistemul instituit au stimulat in mod direct
si efectiv aparitiile de ckti i manuale, numkul acestora la o cercetare
fie si numai sumarA crescind considerabil29. Avintul editorial al Bla-
jului determiná pe factorii de conducere s ia mburi pentru a populariza
progresul inregistrat. La cererea lui loan Micu Moldovan, mitropolitul
Vancea aprobA la 6 octombrie 1877 ca productele iesite in editura Tipogra-
fiei seminariale sI se anunte in modul uzitat din partea altor editori
Faptul este in mod convingator ilustrat de situatia pe care o intoc-
meste la 6 august 1884 Simion Micu, succesorul lui Than Micu Moldovan
là conducerea tipografiei, din care rezult5, el dintr-un numk de
52 ckti, majoritatea scolare, tipkite intre 1816-1884, un numk de 28
deci mai mult de jumätate sint tipkite intre anii 1877-188231.
Pentru co1i1e poporale spre exemplu, unele ckti sint scoase I noi
si noi editii astfel : Elementariu pentru clasa anta»ia a $coalelor poporali de
Solomon-Munteanu apare in a IV-a editie in 1877 ; a V-a in 1878 ; a VI-a
in 1880 ; a VII-a in 1883 ; a VIII-a in 1889 ; a IX-a in 1890 ; a XII-a
in 1898 si alte editii in secolul XX32. De asemenea Legendariu i esercitia
de limba pentra clasa a II-a peoalelor poporale de Stefan Pop, iese in editia
a II-a in 187$ ; a III-a in 1885 ; a IV-a in 1889 ; a V-a in 1894 ; a VI-a
in 189933.
Situatia cartilor tipkite dupA, 1877 pentru invItamintul secundar
este si mai edificatoare. In numai doi ani acestea au ajuns sä reprezinte
un procent insemnat din totalul cktilor aflate in uz, din totalul de 34
folosite in 1879 la liceul din Blaj, un numk de nouä manuale erau tiparite
dupl 7 iulie 187734.
Inviorarea activiatii tipograf ice, posibilitatea pe care o .are tipogra-
fia de a satisface tot mai mult nevoile scolilor atesti, le stimuleaza, pe acestea
sa solicite un numar din ce in ce mai mare de manuale. Astfel, notarul
cercual Demeter Lakatos din Dobra so1icit tipografiei seminariale la
4 martie 1879 un numk de 60 de ckti de scoa1a,35, inváta,torul dirigent Ioan
" Mb. St. Cluj-Napoca, Fond loan Mien Moldovan, activitate tipogralleá, nr. 612.
" loan Georgesen, op. cit.
3° Arb. St. Cluj-Napoca, Fond loan Mien Moldovan, activitate tipografia, nr. 597.
" Ibident Ifn.]
" Onisifor OWN', op. cit., p. 226.
" Didem, p. 348
36 Arh. St. Cluj-Napoca, Fond loan Mien Moldovan, activitatetipeigrafic5; nr., 452.
36 Ibidem, nr. 419.
www.dacoromanica.ro
332 DOCUMENTAR 8
Decan din Cut (judetul Alba) cere la 4 decembrie 1879, 50 de carti38,

invatatorul primal. George Maior din Reghin scrie la 8 noiembrie acelasi
afl dupa 43 de manuale", iar protopopul Munteanu achita la 2 mai, cele 93
manuale scolare achizitionate de la tipografie38. Demersuri de acest fel
face i protopopul Ioan Moldovan din Catina (jud. Cluj), care cere la 11
noiembrie 1879 un numar de 15 manuale si globul terestru39, ea si inväta-
torul Stefan Cadaru din Dates (azi Dataseni jud. Mures), care solicita la
15 noiembrie 1879 un set de manuale". Spre tipografia blajeana se indreapta
in acelasi timp scrisorile altor dascali i intelectuali en rosturi educative
In reteaua scolilor românesti din Transilvania : protopopul loan Oltean
cere la 24 februarie 1878 un numär de 20 exemplare abecedare pentru
scolile protopopiatului Ciceul Cristurului (azi Cristestii Ciceului, jud. Bis-
trita-Nasaud)41, parohul Titu Moldovan din Archiud (jud. Bistrita-Nasaud)
cere la 9 februarie 1879, 28 carti de scoa1a42, profesorul gimnazial dr. Vasile
Lucaciu din Satu Mare viitorul conducator in miscarea memoran-
dista cere 16 carti seolare la 17 octombrie 187943, parohul Ioan Lászlofi
din Zlatna solicita la 20 septembrie 1879, 21 de carti seolare 44, iar
Teodor Domsa, parohul i directorul scolii din Pintic (Dej) cere la 19 noiem-
brie 1879 un numar de 52 carti scolare 45. Foarte multe cereri sint adresate
in aceasta perioada din toate partile Transilvaniei pentru un numar mai
mic de manuale.
Posibilitttie tipografiei din Blaj de a asigura manuale scolare pen-
tru scale românesti, i disponibilitkile create pentru a acoperi cit mai
bine nevoile in acest domeniu, slut reflectate si in donatiile pe care Con-
sistoriul mitropolitan le face unitatilor scolare din Transilvania. Astfel
la 14 octombrie 1879 sint donate parohiei greco-catolice din Tirnaveni pe
seama Oficiului arhidiecezan, 20 de manuale scolare". In aceleasi conditii
çimn aceeasi zi se dau scolior din tractul Catinei, a Sinmktinului de Cimpie
si a Cojocnei cite 10 exemplare din fiecare carte pentru scale poporale 0,
de donatia respectiva beneficiind la 11 noiembrie 1879 si scolile din tractul
Sonfalaului (azi Cornesti, jud. Cluj )48, ca la 13 decembrie 1879 s6, fie rin-
dul scolilor din tractul protopopesc al Blajului, care in acelasi mod sint
36 Ibidem, nr. 423.

37 Ibidem, nr. 453.
33 Ibidem, nr. 464.
39 Ibidem, ur. 493.
49 Ibideme nr. 546.
41 Ibidem, nr. 571.
42 Ibidem, nr. 685.
43 Ibidem, nr. 687.
44 Ibldem, nr. 688.
46 Ibidem, [f.n.1
" Ibidem, nr. 526.
47 Ibidem, nr. 528.
" Ibidem, ni. 529.
www.dacoromanica.ro
9 DOCUMENTAR 333
inavutite cu carti esite din editura tipografiei"49. La 23 decembrie 1879

atentia Consistoriului este indreptata spre scolile din tractul Bistritei,
carora de asemenea li se daruiesc cite 10 exemplare din fiecare manual
cit i spre cele apartinind tractului Uioarei (Ocna Mures) care primesc
100 de manuale scolare51. Scoala din Filpisul Mic (jud Mures) este dotatd
la 29 noiembrie 1879 cu 18 manuale52, ca i alte scoli carora Ii s-au trimis
in mod direct cArti de sward, fara sa se mai treaca prin filiera tractelor
protopopesti.
Este lesne de observat c avintul editorial al Blajului in aceastd
perioadd a devenit remarcabil in anul 1879, cind dupii greutatile inerente
inceputului i trecerea timpului necesar pornirii lucrului pe noul fagas,
efectul organizarii instituite prin statute se face cu evidenta simtit.
Actiunea de restaurare i modernizare a tipografiei, de intern eiere a
librariei i compactoriei de catre Ioan Micu Moldovan coincide in timp cu
aprobarea statutelor pentru editarea manualelor i lucrarilor literare nece-
sare eolilor, toate facind parte din efortul mare de a reorganiza tipografia
pe baze moderne, avind o conceptie limpede despre editurd.
Statutele care, socotim ca au fost concepute si elaborate de catre
acelasi carturar, _loan Micu Moldovan, eminent om de scoala, animatorul
neobosit care s-a dedicat cu ddruire si devotament ridicrii invatamintului
romanesc nu au fost retinute de istoriografie, ele nefiind consemnate
in lucrarile special destinate tipografiei din Blaj. Prin cuprinsul sáu acest
act cu caracter normativ are in vedere pe ling/ tiparirea propriu-zisa,
atit fazele anterioare : cenzura, competentele de aprobare pe comparti-
mente, sistemul de selectionare a lucrarilor (anuntare, concurs), procedura
de prezentare a operelor, termenele fixate autorilor, stabilirea fondurilor
din care se efectueaza plata cheltuielilor, obligatiile autorilor privind
corectura, revizuirile i imbunatatirile necesare ; cit i cele posterioare
tiparirii : stabilirea drepturilor de autor dupd originalitatea si valoarea
stiintifica a cartii, intinderea ei i editia respectiva, termenele de achitare
a onorariului, procentul pe care tantierna 11 reprezinta din pretul cartii,
conditiile in care autorul isi pierde drepturile banesti, tinerea conturilor ii
administrarea veniturilor fondurilor respective, modul de distribuire a
manualelor ; constituind dovada cea mai concludentd a noii orient/1.i.
Tipografia blajeana se numara prin aceasta organizare judi-
cioasa unde activitatea tipografica este pug in termenii concreti ai unor
norme precise , printre primele ateliere tipografice de la noi din tara,
care i.i instituie un sistem propriu, temeinic organizat de editurd, pkind
cu indrazneala pe calea unei eficiente i sustinute activitAti editoriale
moderne.
45 lbidem, nr. 531.

65 Ibidem, nr. 532.
51 Ibidem, nr. 527.
" Ibidem, nr. 530.
www.dacoromanica.ro
334 DOCUMENTAR 10
ANEXA
Nr, 2097 1877
ST A TUTE ENTRU EDARFA MAMJALELOB 1 APARATELOR LITEBARE

LA INSTITUTELE DE NA ATAMINT DIN ABLIIDIECEZA GlIECO-CATOLICA.
DE ALBA 1ULIA j FAGABAS
1. La institutele din Arhidieceza numai acele manuale i aparate literare de lipsa la

instructiune se pot folosi, cari sunt aprobate de Prea Veneratul Ordinariat athidiecezan.
2. Aprobare se da numai dupa cenzurare meritorie care se face : a. pentru cArtile
teologice, precum va decide Ordinariatul arbidiecezan, din caz In caz.
b. pentru cele gimnaziale prin Confeiinta gimnaziaM.
c. pentru cele pedagogice i destinate scoalelor poporale prin Comisiunea scolastica
arhidiecezana.
3. Manualele i aparatele literare se pregAtesc prin respectivil profesori, sau prin con-
curs scris in forma sa.
4. Operatul " de cenzurat se prezenteaza pentru Facultatea teologicii i Gimnaziu la
directoratul respectiv, pentru pedagogie I scoale poporale la presedintele Comisiunii scolastice.
Primitorul ingrijeste ca cel mult in trei luni de la prezentare san de la termenul con-
cursulul sA se decidA asupra lui.
5. DacA cenzura aflA de bun operatul, directorul, respectiv presedintele comisiei 11 ina-
inteazA la Ordinariat, respectiv Consistoriul arhidiecezan spre aprobare. Asemenea si in cazuri
dubie spre decidere finalA. Operatul necorespunzAtor se restituie autorului.
6. Operatele aprobate se cdau pre spesele unuia din fondurile arhidiecezane L rAmin pro-
prietatea respectivului fond, sub conditiunile specificate mai jos, iar autorul cind nu s-a fAcut
intre dinsul I fondul respectiv altA invoiali, primeste onorariul st tantlemele" statorite intru
aceste statute.
7. Fondul destinat anume pentru edarea manualelor i aparatelor necesare la instructiune
In institutele arhidiecezane, este fondul Tipografiei seminariale arhidiecezane, iar incit acesta nu
ar ajunge, se poate efectua spre scopul amintit :
a. pentru cele teologice fondul Seminariului arhidiecezan
b. pentru cele gimnaziale fondul basilitan
c. pentru cele pedagogice j poporale fondul scolastic arhidiecezan.
Baca fondul tipografiei va prospera prin edarea cartilor scolastice, el va concurge spre
crestei ea fonduhil scolastic arhidiecezan, in masura ce se va statori la timpul
8. Autorul opului aprobat l edat pre spesele cutArdi fond, primeste onorariul I tantiema
atit la prima editiune, cit si la cele subsecuente 66.
9. Onorariul se computA dupA numarul literelor intru una coalti tipArita si al coaleior in
op. Coale se computA de 40.000 litere.
La prima edifiune pentru primele 10 coale autorul primeste pentru fiecare coala, dacA
opul este :
a. original, de la 25 pinft la 30 florini,
b. In parte original, de la 15 pinli la 20 florini,
c. traducere sau compilatie de la 10-15 florin!.
Daca opul este mai mare de 10 coale, ta fiecare decadA subsecuente onorariul scade cu
cite 10%.
63 Operatul in sensul de opera, lucrare.

64 Tanlierna, este remuneratia pe care o prirneste cineva In procente dupa pro:ant
nnel intreprinderi.
44 Subsecuente, In sensul de urmatoare.
www.dacoromanica.ro
I1 DOCUMVNTAR 335
La edifiunea a ll-a qt urmedoare, autorul primeste totdeauna jumAtate onorailul stabilit

pentru prima editiune.
Autorul face corectura tipografla, revlzuirlie 1 tmbunatatirile necesare fArii alta reboni-
Mare.
10. Onorallul se numAra autorului de cAtre fondul editoriu In doua tate egale, una indatii
dupii aparitiunea opului, iar a doua chid se va fi petrecut jumatate editiunea.
11. Tantiema autorului face 10% din pretul de vinzare scAzut cu spesele brosinaril si
benefIclul llbrarului. Fondul respectiv o numArA autorului cu finea fiecarui an dupii numftrul
exemplarelor petrecute.
DacA dintr-un manual de scoala inti-un an nu s-au vindut cel putin 10 exemplare, auto-
nil pierde dreptul sAu la tantiemA.
12. Autorul mai primeste in dispunerea liberA a sa 2 exemplare din editiunea fAcutA.
13. Despre editlunile fAcute pe spesele fondului basilitan seminarial sau scolastic (7), pre-
fectul tlpografiel seminarlale duce computu separat, i la finea fiecArui an asterne ratiuni de
una data cu cele despre fondul tipografiei, i administreazA venitele la fondul respectiv.
14. Elevii de la oii ce institute din Arhidleceza sunt datori a depune la Inmatriculare,
pretul manualelor l aparatelor prescrlse pentru clasa pre care se Insert'.
Singur numai mizeria documentati scuteste de la indatorirea aceasta.
Din sedinta consistorlalA tlnuta in Blaj la 7 tulle 1877.
loan Mitropolitu 66
Arhivele Statulul Cluj-Napoca

Fond Blaj-scolare, anul 1877.
le Mitropolitul loan Vancea de Buteasa (1820-1892)
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE
(STUDII DOCUMENT ARE)
CU PRIVIRE LA CRONOLOGIA PRIMILOR VOIEVOZI

AI MOLDOVEI
PasionantA prin toate implicatille sale, istoria primelor decenil de existenta a statului
feudal moldovenesc constituie, de un veac i mai bine, un subiect de cercetAri si dispute. Gene-
ratie dupA generatie, istoricii romani au cercetat aceasta perioada, s-au lovit de aceleasi greu-
tAti de informatie si au cautat sit le depAscascii. Prin stradania ficcAruia. s-a mers macar cu un
pas mai departe, chiar i printr-o gresealA, daci ea a dat prilej altora sA o releve i di pro-
punA o solutie nouA, mal bunA decit cea precedent&
In cercetarea acestei perioade, izvoarele putine i cu informatii nu Intotdeauna
directe obliga la o strinstl analizA, la stoarcerea" lor pinA la cea din urma sugestie pe
care o pot ele of erl. Toate informatiile i sugestiile astfel obtinute alcAtulesc un adevArat
sistem, in care modificarea unei part! poate sA atragA modificarea Intregului. De aceea,
cercetarea l reconstituirea acestei perioade nu se poate face prin simpla alAturare a unor con-
cluzli mai vechi sau mai noi, prin selectarea unor afirmatii ale altor autori i punerea lor cap
la cap. Trebuie de recurs, de fiecare data, din nou la izvoare, de incercat o noua intelegere a
lor tinind seama, fireste, de concluzille i sugestille of erne de cercetArile anterloare pentru
ca, anahzindu-se sistemul propus anterior, sa se arate ce se poate pastra din el, ce nu se poate
i pentru ce nu se poate pAstra. In felul acesta, cunoasterea i inttlegerea veacului XIV
moldovenesc va progresa cu fiecare studiu nou ce I se va dedica.
Pentru studierea intemelerii statului feudal moldovenesc act cu care incepe cronologia
voievozilor moldoveni ai veacului XIV beneficiem, azi, de concluzille stabilite intr-o lucrare
de importanta exceptional& despre Maramuresul acelei vremil. Cunoasterea organizarii Mara-
muresului, a structurilor si a mecanismelor sociale i politice de acolo usureaza mult intelegerea
celor petrecute in Moldova. In plus, sugestii pretioase au fost formulate pentru intelegerea nuan-
tata a fenomenului descAlecatului" insusi : un an al descdlecatului" poate ft cAutat numal
clad{ prin acest termen se intelege statorniclrea in Moldova a unor feudall maramureseni ca
reprezentanti ai regelui angevin, [ . . .], asa cutn a fost cazul pentru Drago i pentru urmasii
sal".
Dar aceastA carte a fost dedicatA Maramuresului, subiectul ei privea Maratnuresul si
doar tangential Moldova ; prin urmare, autorul ei nu si-a propus sa studieze in chip special
pioblemele istoriel Moldovei In veacul XIV, ci numai In mAsura in care ele constituiau prelun-
girt ale unor probleme maramuresene. Pornind de la faptele stabilite si de la sugestille fertile
aflate In aceastA carte deschizatoare de drumuri not in Intelegerea unei intregi perioade din
istoria noastra medieval& am intreprins o cercetare special& atit de IntInsal pe cit o Ingaduie
Izvoarele, asupra unor aspecte ale procesului de constituire a statului feudal moldav, inchegind
acel sistem care mi s-a pArut cä rezultA cu toate articulatille SL motivatiile sale, in cronolo-
gla i genealogia volevozilor, In politica lor externA etc din analiza l confruntarea izvoare-
lora.
Radu Popa, Tara Maramurqului In veacul al XI V-lea, Bucuresti, 1970.

1 Ibidem, p. 241.
a Expus, lntr-o prima forma, In Drago f i Bogdan, tntemeietorii Moldovel, Bucuresti,
1973 ; aspectele de cronologie In studiul Indreptdrt cronologice la istoria Moldovei In veacul
al XIV-lea, in Anuarul Institutului de Istorie A. D. Xenopol", Iasi, X, 1973, p. 99-120 ;
noi contributil am prezentat In cele doull referate din cadrul doctoranturii, sustinute la 18.X.
1973 (Acliunile tut Drago i Bogdan pentru Intemeierea statulut feudal Moldova studiu cri-
tic asupra izvoarelor) 0 la 16.XII.1974 (Relaiiite Moldova cu Polonta si Lituania In a doua
jumdtate a secolulut al XIV-lea interpretari i ipoteze); aspecte secundare", dar cu impli-
R.EVISTA DE ISTORI E, Tom. 32, or. 2, p. 337 345, 1979
www.dacoromanica.ro
338 STUDU DOCUMENTARE 2
Cu surprindere am constatat, insA, cà intr-o lucrare foarte recentA4, in care un numAr

de pagini este consacrat istoriel Moldovei in veacul XIV6, sistemul cronologic pe care 1-am pro-
pus si care a intrat, totusi, In circulatie6, acceptat, chiar, de unii cercetAtori7 nu I se face
onoare nici mAcar de a fi combAtut I El este, pur i simplu, ignorat, studiul In care a lost
expus (tipArit la Iasi, in 1973) nefiind nici mAcar citat I AceastA carte, dedicatA unela din peri-
oadele cele mai interesante din istoria Moldovei, va duce cel putin in ceea ce priveste veacul
XIV nu la consolidarea unor idel, ci la mentinerea unor confuzii8, intr-un chip pe care-1
socotesc nejustificat. CAci, dacA fapte care privesc istoria economicA, politicA, socialA,
religioasA etc pot cApAta interpretAri felurite (de exemplu originea suzeranitAtil polone, emiterea
primelor monede, stabilirea capitalei s.a.), in schhnb cronologia nu poate fi supusA acelorasi
variatii de interpretare.
Cu convingerea cA once rationament poate avea fisuri, pe care o discutle le-ar putea
pune In evidentA, InfAtisez din nou, mai detaliat, argumentele in baza cArora am restabilit
cronologia voievozilor moldoveni din veacul XIV. Unul sau altul din punctele acestui sistem
coincid cu acelea propuse de cite unul din predccesori ; in cele ce urmeazA, insA, nu voi face
apel la asemenea autoritAti fiind convins cA jurAmintul in verba magistri aduce mai intotdeauna
ponoase si mai rar foloase ci numai la textele pe care se IntemeiazA studierea istoriei Moldo-
vei din veacul XIV.
I. Se poate contest(' existenla unui Dragos ca voievod al Moldovei? intrebarea se pune,
intrucit primul capitol al cartii are chiar acest titlu : A fost sau nu Dragos voievod al Mol-
dove ?". Un rAspuns categoric nu se dA, socotindu-se cA activitatea lui Dragos a cArui
traditie a avut la bazA o baladA de ospetie" Intllnita la romAni i maghiari"6 e necunoscutA,
Bind InvelitA In negura unci traditii tirzii"10.
E adevArat cA nu avem, pinA acum, nici o mArturie contemporanA despre Dragos 51
despre activitatea sa ; dar, In cursul intregului Ev Mediu romAnesc, sint nenumArate cazurile
cind existenta unor persoane nu este atestatA documentar la vremea cind au trAit, ci abia
mult mai tirziu, sl totusi nimeni nu le-a contestat existenta I MA limitez la un singur exem-
plu : Trifan Ciolpan, cAruia In septembrie 1538 boierii moldoveni adunatl la BAdeuti i-au
Incredintat sarcina de a-1 imblinzi" pe Soliman Magnificul, venit atunci cu ostile in Moldova11.
Existenta i activitatea sa nu sint atestate de texte contemporane, ci de texte tirzli, din
secolul XVII : existenta sa e confirmatA de un document din 19 februarie 1607, in care e vorba
de urmasii sA111, iar activitatea sa e relatatA de cronica mi Grigore Ureche (mort In 1647) nu
insA si de cronica lui Macarie, contemporanul evenimentelor. Cu toate acestea, nimAnul nu
i-a trecut prin minte sA conteste fie existenta lui Trifan Clolpan, fie rolul Indeplinit de cl in
1538, pentni considerentul cA izvoarele contemporane tac asupra tut I
Pentru a se contesta existenta lui Dragos Indiferent din ce familie a fAcut parte ca
voievod al Moldovei, se aduce argumentul cA numele sAu nu este Inscris In pomelnlcul de
la Bistrita i nici mentionat In actele interne, care Incep sirul domnllor Moldovei cu Bogdan
1"11. Argumentul pare logic si convingAtor, Dar trebuie sA nu pierdem din vederc carac-
catii Insemnate, am prezentat in comunicArlle : Contribulii la gencalogia Musatinilor in ream!

X/ l' (Comisia de HeraldicA, Genealogie i Sigilografie, Bucuresti, 13.1\7.1972, rAinasa in
manuscris) ; Les armoirtes de la Moldavie et de ses princes rivants (X I Ve X V P slides) (la a)
X I-lea Congn s International de Genealogie l Heraldicii, Liege, 1972, BOMA in Recueil du
11-e Congres International des Sciences Genkalogiques et Heraldiques", p. 263-270) ; Cu privire
la data aniterii primelor monede moldovenesti (la Societatea Numismatica RomAnA, Bucuresti,
1976, In curs de publicare in anuarul Muzeulul Judetean din Suceava).
4 N. Grigoras, Tara Romdneascd a Moldovei pind la tefan cel Mare (1359 1457 ), la,i,
1978.
6 Ibidem, p. 15-78.
6 Cf. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Romdnilor, vol.2, Bucuresti,
1976, P. 39-
' 7 Florin Constantiniu, Premisele a pariliei statelor reudale romdnesti, ln Studil sl articole
de istorie". XXVI, 1974, p. 10 ; Krista Zach, Orthodoxe Kirche und rumanisches Volksbewust-
sein im 15. bis 18. Jahrhundert, Wiesbaden, 1977, p. 42-44.
in afara acelora pe care, incepindcu titlul, le provoacA ea insAsi L.
9 N. Grigoras, op. cll., p. 19-20.
10 Ibidein, p. 20. . .-
Cc
Grigore Ureche, Letopiselul Tdrii Moldovei, Bucuresti, 1958.
12 D. I. R., A, 2/XVII, nr. 106, p. 89-90.
12 N. Grigoras, op. cit., p. 20 ; v. i p. 18.
www.dacoromanica.ro
3 STUDII DOCUMENTARE 339,
ternl textelor invocate. in adevar, pomelnicul de la Bistrita a lost pornit, la 1407, nu ca un pomel-
nic al unei institutli (pomelnicul domniei Moldovel), ci ca un pomelnic al domnitorilor pe care
i-a dat Moldovei neamul lui Bogdan I 'Ana la Alexandru cel Bun ; el este un act de fami-
ne, si acest caracter I I-a pastrat 'Ana la mijlocul veacului urmator (fireste, doar In ceea ce pri-
veste capitolul voievozilor I). Cit despre actele interne" invocate, ele se reduc la un singur
document, anume cel din 7 ianuaric 1403, prin care Alexandru cel Bun a dAruit Mitropoliei Moldo-
vei douli sate pentru siinatatea noastr l pentru sufletul sfintraposatilor domni de mai inainte",
Bogdan voievod, Latcu volevod, Petru voievod, Roman volevod si Stefan voievodn. In acest
document, lipsa lui Dragos si a lui Sas e fireasca : nu putea face Alexandru cel Bun o danie pen-
tru pomenirea acelora prin a caror alungare strAmosul sat' Bogdan obtinuse Moldova I Din acest
text lipseste i Iuga voda, ceea ce a permis, uneorl, concluzia ca Alexandru cel Bun II considera
uzurpator dar nu s-a observat cA Iuga apare, totusi, in pomelnicul de la Bistrita, alAturi de cei-
lalti domni at Moldovei, binecinstitori" i sfintraposati" I Explicatia e simpla : luat" de Mir-
cea eel Batrin in 1400, luga mai trAia Inca la 1403, ceea cc a impiedicat mentionarea lui in acel
an intre sfintraposatii domni de mai inainte" ; mort Intro 1403 si 1407, numele salt figurea-
za in pomelnicul de la Bistrita. 0 alta deosebire mai e intre document si pomelnic : in acesta din
urma se afla si misteriosul Costea" voievod, care lipseste din document. Dar si in acest cai_
explicatia mi se pare la fel de simpla si de logica : documentul din 1403 da numele celor care au
domnit; in pomelnic, insii, a fost trecut i Costea", care nu domnise, dar care era veriga de
legatura intre Bogdan I si Roman 1, tatAl lui Alexandru cel Bunn.
A existat, insd, si un pomelnic In care se aflau numele Dragosestilor: pe vremea lui Neculce,
in secolul XVIII, la biserica Sf. Treime din Siret, slujba religloasa se oficia intru veacinica
pomenirea a domnului Dragos voda"". Apoi, cind Stefan cel Mare a ordonat alcatuirea cronicii
sale de curte probabil pe la 1473" In fruntea voievozilor moldoNeni ai veacului XIV a
fost pus Dragos. E cazul sa ne intrebAm ; slujba religioasd de la Siret si cronica tnt $tefan cet
Mare se puteau intemeia pe fictionl personaj al unei balade de ospelie"?!
SA mai aditugam bogAtia de amAnunte aflate In folclorul bucovincan, cu referire la Dra-
gos si Sas. 0 Intreaga literaturA populara s-a creat In jurul unui personaj fictiv ? I Secole in sir,
marele poet anonlm, poporul, a celebrat in creatia sa faptele inchipnite ale unui personaj care,
dacA nu a fost existent, i-a lost cel putin neprieten? I Ar fi dincolo de orice logicA.
Nu exista, clupa parerea mea, nici un motiv pentru ca Dragos sA fle sters din lista vole-
vozilor Moldovel In veacul XIV. El a lost voievod al Moldovei, in acelasi sens ca volevozil
din Maramures, ca atitia voievozi din Transilvania, dar nu a fost l domn. De asemeni, nu-1
putem omite pe Sas voievod, care nu numai di a iesit" din Maramures, dar a fl rdmas in
Moldova: diploma din 2 februarie 1365, asupra carela voi reveni imediat, aratA cA, alungat din
Moldova, Bale si-a pArAsit acolo sui earl parentes" l aceeasi diploma il aratA ca fiu al lui Sas
(.,strenuus vir Balk, filius Zaaz")" deci Sas e unul din cel care au ramas in Moldova.
Pentru filiatia Dragos-Sas, reamintesc existenja herbulul polonez Drag-Sas, Intemeiat
de Stefan, unul dln fiii lui Sas ; numele herbului, Impreuna cu traditiile populare i cu menti-
unea cronicii anonime Dupa el [Dragosk a domnit fiul sau, Sas volevod"" mi se par
argumente mai mult dectt suficiente. Dar problema aceasta nu are importanta in rindurile de
fata, unde urmArim cronologia acestor personaje ca voievozi ai Moldovei.
II. Asadar, dud incepe domnia" tut Drago vodd? Cronica anonima da anul 1359.
Printr-un tel de consens unanim, alimentat de documentul din 20 ma rtie 1360, despre care va fi
vorba mai Incolo, s-a considerat CA acesta trebuie sa fie aunt venirit tut Bogdan I, deci anul
14 D.R.H., A, I, nr. 17, p. 24.
26 Pentru o altA identificare a lui Costea, cf. Serban Papacostea, La Inceputurtle stalului
moldovenese. Considerani pe marginea unut nou izvor necunoscut, in S.M.I.M., VI, 1973,
p. 43-59.
26 Constantin C. Giurescu, Valoarea istorica a tradinilor consemnate de Ion Neculce, in
volumnl colectiv Studii de folclor si literatura". Bucuresti, 1967, p. 475.
27 §tefan S. Gorovei, Biserica de la Voloval si mormintul lui Dragos voda, in Mitropolia
Moldovei l Sucevel".
28 I. Mihalyi de Apsa, Diplome maramuresene, Sighet, 1900, p. 56 si in editia notia a
actului, D.R.H., D, 1, nr. 43, p. 80 (pe care o vom cita in continuare) ; vezi, insA, N. Gri-
goras, op. cit., p. 21 : Sas . . .s-ar pArea cA acesta nu a iesit niciodata din Maramures", in
eantraziceret cu p. 1S: hit Bale I-au camas In Moldova parintil . . .".
" Cronicile slavo-romdne -din sec. XV-- XV I, Bucuresti, 1959, p. 14 ; sublinierea inl
apart ine. - -
lo Repet : Dragos trebuie socotit doar voievod. nu si domn (gospodar), titlu care implied
suveranitatea, dar nu existA un alt termen, pentru a desemna .rostul san in frtintea Moldovei,
declt tot domnie, voievodat riscind sA fie inteles In enstiI teritorial.
www.dacoromanica.ro
340 STIP= DOOIRMENTAREI 4
chid s-au sfirsit nu clnd au Inc.. put domniil DrAgoseslilor I Iar cai 6 ani ai austora
(Dragos 2 ani, Sas 4 ani, conform tuturor vechilor cronici) ar trebul sil inceapA, in acest caz, in
1353. Documentele atestA, pentru anii 1352-1353, pregAtiri maghiare pentru campanii antitA-
tare si s-a socotit cA aceste documente, puse in legAturA cu corectarea" cronicii anonime,
ar marca inceputul domniei lui Dragos. Trecind in revistA problema aceasta, Radu Popa observe
cA nu existA temeittri pentru contestatea datei de 1352 1353"21, adaugind cA anui 1352 se
aflA in cronica moldo-polonA, data 1359, din celelalte cronici If iincli corectatA in 1352 cu flumA-
rdioarea anilor de domnie"22.
Ce temei se poate pune pe cronologia veaculul XIV, asa cum o gAsim in cronica ano-
nimA i in derivatele ei?
Trebuie sA observAm, mai intii, ca nu se pot lua in discutie decit cronica anonima, cro-
nica moldo-rusA i grupul Plana (Putna 1, 2 si traducerea romAneascA), intrucit cronica scur-
ta" i cca moldo-polonA sint incomplete in privinta duratei domniilor)23. In prima din cele trel,
durata domniilor de la Dragos la Alexandru cel Bun perioada care in toate cronicile luale In
discufie ar trebui sa se cuprinda intre 1359 i 1399 insumeazA 44 de ani, in a doua 48 de
ani, iar in a trela 46 de ani. Diferentele provin din faptul cii se inregistreazA durate diferite
la Bogdan I fie 4 anl (Putna, dar si cronica modo-polonA 1 cea scurta"), fie 6 ani (cronica
anonimA i cea moldo-rusa) i la Petru I fie 12 ani (numai in cronica anonima), fie 16 (in
toate celelalte). Rezumind, iata duratele acestor domnii ale veaculul XIV : Drago 2 ani, Sas
4 ani, Bogdan I 4 ani (varianta B1) sau 6 ani. (varianta B2), Lalcu 8 ani, Petru I 12 ani (vari-
anta 131) sau 16 ani (varianta P2), Boman I 3 ani, Stefan I 7 ani, luga 2 ani.
Incercind, acum, sa corectim" anul 1359 prin numaratoarea anilor de domnie", vom
obtine in functie de cele trei totaluri pe care trebuie sA le scadem din 1399 fie 1355
(pentru cronica anonimA), fie 1351 (pentru cronica moldo-rusA), fie 1353 (pentru grupul Putna) I
Dar acele trei totaluri nu pot ft scazule din 1399, pentru bunul motiv cil data de 23 aprilie
1399 ca inceput al domniei lui Alexandru cel Bun este o eroare flagrantd a cronicilor: cu data
de 28 noiembrie 1399 existA un document de la luga vodA24, in timp ce primul document autentic
de la Alexandru cel Bun e din 29 iunie 1 40025. Concluzia se impune de la sine : trebuie modificat
anul, mentinind, insA, data de zi si de lunA, pentru motivul ca lui Alexandru eel Bun i se acordA
o domnie de 32 (recte, 31) ani i 8 luni. Aceste 8 luni, stiut fiind ca Alexandru moare in decembrie
1431 (sau la 1 ianuarie 1432), duc, automat, la concluzia ca domnia i-a inceput intr-un aprilie,
care nu poate 11 decit aprilie 1400.
Asadar, corectarea" lui 1359 prin numarAtoarea anilor de domnie" ar (rebut sa porneascd
de la 1 400 l, in acest caz, am avea in functie de cele trei totaluri (44, 48 si 46 ani) 1356,
1352 si 1354 1 Aceasta, insd, numai cu condtfia ca duratele domniilor, asa cum sint inregistrate
mai sus, sA fie corecte. Ori, conditia aceasta nu e valabilA, cel pufin pentru domnia lui Stefan
I si pentru cea a lui Iuga vocid, cazuri in care cifrele cronicilor (7 i, respectiv, 2 ani) sint In
evidentA contrazicere cu mArturlile documentelor contemporane : astfel, numAritoarea inversA"
a celor 9 ani at lui Stefan I si Iuga, fie ca ar porni din 1399, fie ca ar porni din 1 400, duce
la un inceput imposibil 1391 sau 1392, cind domneau Petru I si apoi Roman I I De altfel,
cum se stie, si cum vol ariita si in rindurile urmAtoare, Stefan J. a domnit nu 7, ci doar 5
ani, bar Iuga vodA citeva luni, un an conventional (1399-1400), ceea ce face ca cele trel totaluri,
prin care ar trebul corectat" anul 1359 cu numaritoarea minor de domnie", sA fie micsorate
cu cite 3 ani. In acest caz, 41, 45 si 43 ani scazuti din 1400 dau anti 1359, 1355 si 1357.
JaIL prin urmare, e ani se obtin, prin simple combinatii cronologice, pentru venirea lui
Dragos : 1351, 1352, 1353, 1354, 1355, 1356, 1357, 1358 0 1359 I Evident, pe calea aceasta nu se
poate obtine un rezultat acceptabil. k vechile cronici avem doar un schelet al cronologiei veacului
XIV ; el trebule, insA, corectat in citeva puncte, intrucit, in urma numeroaselor transcrieri, au
intervenit evidente eror120. Aceste corectAri nu se pot face la intimplare, ci numal tinind seama
de datele oferite de documentele contemporane, cu care mArturiile cronicilor trebuie confrun-
tate la tot pasul, pia la elirninarea totala a aparentelor contraziceri interne.
Pinii aid, o concluzie se poate stabil! : 1359 nu reprezintd anal venirli lui Drago in
Moldova.
III. De ce nu se poale admite, insd, anul 1359 nici pentru venirea Int Bogdan I in Moldova7
21 Radu Popa, op. cit., p. 242.

22 Ibidem, nota 14 ; sublinierea iml apartine.
22 Cf . si tabloul alcAtuit de G. Clhodarn, Tradifia letoptsefelor st informafta docwnenlard
despre luptele politice din Moldova In a doua jumalate a secolului al XI V-lea, In Armand Insti-
tutulul de Istorie I Arheologle A. D. Xenopol", Iasi, V, 1968, p. 19.
24 D.R.H.. A, I, nr. 9, p. 11-13.
24 Ibiclem. nr. 10, P. 13-15.
24 V. ,1 C. Clhodarn, op. ca.. p. 20.
www.dacoromanica.ro
5 STUDII DOCUMENTARE 311
Stim ea atuncl cind Bogdan si fiii sai au parasit Maramuresul, mosiile lor, in frunte cu
Cuhea, au fost confiscate de rege i därulte fillor lui Sas", iar $tefan, nepotul de frate al lui
Bogdan, a fost inlocuit, in functia de voievod al romfmilor din Maramures, cu Bale ; diploma din
2 februarie 1365, care consemneaza toate acestea, arata ca jeluitor pe strenuum virum Balk,
filium Zaaz, voyvodam nostrum Maromorosiensem"28. (S-ar putea crede ca $tefan murise ; \TOM
vedea imediat ca el era Inca in viata).
Ori, un document emis de cancelaria regala maghiara la 24 iunie 1360 arata ca, la acea
data, nimic din toate acestea nu se petrecuse : Stephanus, filius Ige, woyvoda noster Maromo-
rusyensis, dileclus nobis et fidelis"29, cere 1 obtine, pentru el si pentru fratele sAu loan, confir-
mare a hotarnicici mosiei Cuhea, facuta la 1353. Tcxtul acstci hotarnicii, cu data de 14 mai 1353,
a fost transcris in documentul din 1360, pastrindu-se, astfel, numal sub forma acestui transumpt,
dupa care a si fost editat". In hotarnicia din 1353, se mentioneazá Dealul lui Maxim, unde hota-
rul pamintului stapinit de 5tefan si Joan se desparte de paminturile sau moiile voievodului
Bogdan, unchiul lor" (a terris seu possessionibus Bogdan woyuode, patruelis ipsorum")".
Transcrierea acestui pasaj, neschimbat, In documentul din 24 iunie 1360 nu lasa loc
decit pentru o singura concluzie : la data cind s-a obtinut confirmarea hotarniciei din 1353,
adica in iunie 1360, Bogdan era Inca la Cuhea, cad, in caz contrar, s-ar fi Mut, intr-un chip
oare care, mentiunea ca vecinil lui $tefan si Ioan erau, acum, Balc i fraiii sail
S-ar putea replica : da, dar acestia nu erau, inert, stapini la Cuhea, pentru ca actul
care i-a pus In stapinire nu dateazil decit din 2 februarie 1365. Raspunsul vine de la sine : actul
din 1365 recunoaste plecarea tainicii a lui Bogdan si a fiilor sal In Moldova (clandestine
recedentes"); ori, Bogdan trecut deja la 1359" in taina in Moldova, tara pe care o rupe
de coroana maghiara ca sa o piistreze pentru sine, i, in acelasi timp, mentionat ca stapin
la Cuhea, este o imposibilitate. Gael, odatil trecut in Moldova, universis litteralibus instru-
mentis, pro eisdem Bokdan et Mils suis, super prenotatis possessionibus emanatis, cassatis, an-
nichilatis et in irritum revocatis"33.
Ceea ce nu a prejudiciat, Insli, stapinirea lui $tefan I Ioan la Cuhea : In septembrie
1365, documentul acestora din iunie 1360 a lost prevazut cu un nou sigiliu ; nota adaugata
cu acest prilej aratil cA §tefan si loan traiau, iar cel dintli nu mai era nici voievod de Maramu-
res, nici dilectus et fidelis" : pro predicto Stephano, filio Ige, et lohanni, fratri suo"33.
SA rezumam, deci : la 24 iunie 1360, Bogdan era inca stapinul unei parti din mosia
Cuhea, iar nepotul sau de hate, $tefan, era voievodul romanilor din Maramures ; la 2 februarie
1365, posesiunile maramuresene ale lui Bogdan erau date in stapinirea fiilor liii Sas, dintre care
Bale e acum voievod de Maramures, in locul lui 5tefan, care e incil in viata in septembrie 1365.
Nici o altii concluzie nu incape, dupii parerea mea, cu privire la fixarea momentului
cind Bogdan a plecat po ascuns din zisul nostru regat al Ungariei in suspomenita noastra
lard moldoveneasca, pe care cautii sA o pastreze in paguba Majestatii Noastre" (cum zice re-
gele Ludovic) : evenimentld s-a petrecut intre primduara anului 1360 fi iarna 136411365.
IV. Dar la aceastd concluzie se ajunge si prin restabilirca duratei domnitlor din ueacul
XIV. in lista cronologica a acestor domnii, cuprinsa in vechile cronici, se afla repet
inevitabile erorl de transcriere si am aratat ca, inlaturind aceste erori, nu mai existil contra-
ziceri interne". Cum s-a vazut, intre informatiile diferitelor cronici exista un dezacord in pri-
vinta domniel lui Bogdan (varianta B1 = 4 ant ; varianta B2 = 6 ani) si a lui Petru I (varianta
Pt = 12 ani ; varianta Pg = 16 ani) ; in rest, pentru celelalte domenil de dupa Bogdan I se
dau, in toate cronicile, 8 ani pentru Latcu, 3 ani pentru Roman I, 7 ani pentru 5tefan I
si 2 ani pentru Iuga vocla.
Analizind stirile acestea, se constata usor existenta unor neconcordante intre ele ui
documentele contemporane in ceea ce priveste domnille lui 5tefan I si higa voda, dar ele se
corecteaza de la inceput si fad+ nici o dificultate, intrucit domnio celui dintii se termina in 1399
(indiferent daca pe cimpul de lupta de la Worskla sau altminteri), iar inceputul acestei domnii
nu se poate plasa aitcindva decit in 1394, de vreme ce la 6 ianuarie 1395 5tefan I era deja
pe tromil Moldovei, dobindind cu ajutorul regelui polon, cfirula atunci Ii fagaduia supurn re".
27 Documentul din 2 februarie 1365, loc. cif. (D:R.H., D).

29 lbidem, p. 80.
29 I. Mihalyi de Apsa, op. cit., p. 45 48.
" Ibidem, p. 30-32 ; D.H.R., C, X, nr. 193, p..213-216.
31 D.R.II., C, X, p. 214, 215.
22 D.R.11., D, I, p. 81.
33 I. Mihalyi de Apsa, op. cit., p. 47.
" Stefan S. Gorovel, Indreptdri cronologice (citat supra, n. 3), p. 113-115.
22 M. Costachescu, Documente moldouenesti inainte de' .5lefan.cel Mare, II, p, 611-615.
www.dacoromanica.ro
DECI, domnia lui Stefan I nu a durat 7 ani (7 ani i jumatate), ci numai 5 ant ( poate 5 ani si
jumAtate), Intre 1394 si 1399, iar pentru Iuga nu ramine decit perioada 1399 23 aprilie 1400.
Ca urmare, domnia de 3 ani a lul Roman I amine sa fie fixata in 1391 1394, de unde re-
zultA anul 1391 pentru sfirsitul domniei predecesorului su, Petru 138.
Pentru aceasta domnie, a lut Petru I. avem cele doua varlante 12 si 16 ani ; cifra
corecta mi se pare a fi aceasta din urmit, I lata pentru ce : in primul caz (varianta P1 = 12
ani), domnia lul Petru I s-ar plasa Intre 1379 si 1391, tar cea a predecesorului sat', hatcu
cdruta toate cronictle it dau 8 ant ar cadea In 1371-1379; ori, din corespondenta papalft se
deduce ca Latcu domnea Inca de pe la stirsitul anului 1369, cad la 24 tulle 1370 papa Urban
al V-lea seri% de la Avignon, despre dorinta domnulni Moldovei de a imbratisa catolicismul37.
Deci, reconstituirea cronologica bazata pe varianta P1 se loveste de mArturlile unui document
contemporan, a carui autenticitate nu a fost niciodatii contestata.
Mergind mai departe, dacii am admite, totusi, in varianta P1, domnia lui Latcu
vocia in 1371-1379, cea a liii Bogdan I ar trebui fixata fie in 1367-1371 (varianta B1 = 4
ani), fie in 1365-1371 (varianta B2 = 6 ani), ceea ce din nou nu se potriveste cu inforrnatille
documentelor contemporane in spetA, cu cea care rezultA din diploma din 2 februarie 136538
si care nu ingaduie sa se fixeze inceputul domniei lul Bogdan I nici In 1365 si nici cu atit
mai putin I in 1367.
Sintem, astfel, constrinsi sa admitem ca singura variantd corectd e P2 = 16 ani, ceea
ce inseamna ca durata domniei lui Petru I s-a pastrat corect in cronicile derivate din cronica
anonlma, nu, insa, si In aceasta din urma, uncle o confuzie explicabila paleografic intro
EY (16) st IN (12), a facut sa se pastreze o cifra gresita. Iar dad+. asezam acesti 16 ani intro
1375 si 1391, nu se mai naste nici una dintre nepotrivirile semnalate mai sus pentru varianta
I31 domnia de 8 ani a lui Latcu voda cade intre 1367-1375 (perioacia in care se cuprind
toate tlrI1e, azi cunoscute, despre Latcu ca domn al Moldovei), tar domnia lul Bogdan I ra-
mine sa o fixam ori intro 1361 1367 (varianta Bg = 6 ani), ori intre 1363-1367 (varianta
B1 = 4 ant). Fie in 1361, fie in 1363, inceputul domniei tut Bogdan I se plaseazd in aceeasi pert-
oadd care rezultd ;i din analiza documentelor maramuresene: 1360 1364.
V. Dirdre acesti doi ani 1361 st 1363 am socotit cit cel de-al doilea are toate temeiu-
rile pentru a fi acceptal ca Inceput al domniei lui Bogdan I. Aceasta alegere se intemeiaza pe trei
considerente : primul rezulta din analiza diplomei din 2 februarie 1365, al doilea din analiza im-
prdurArilor externe, de la marginile Moldovei, iar al treilea din cercetarea cronologlei perioadei
anterioare tut Bogdan.
a) Diploma din 2 februarie 1365 arata ca, la o data anterioara, Bokdan voyvoda et sui
filii", fulgerati de diavol, dusmanul neamului omenesc", trecusera pe ascuns In Moldova, pro-
vocind o luptii grea cu Dragosestil ; in urma acestei lupte, au scapat cu viata Bale, Drag, Drago-
mir l Stefan, fiii lui Sas, care, insd, a rdmas in Moldova, ca st alte rude ale lui Bale. Parlisindu-1
pe acestia in Moldova suis earls parentibus et quamplurimis cognatis . . .in eadem terra
. . . relictis et postpositis" Balc s-a refugiat sub ocrotirea regelui Ludovic, oferindu-i serviclile
(de terra nostra Molduana .in regnum nostruni Hungarie advenit, sub sinu nostre dilec-
cionis"). Regele caracterizeazA slujba de pina la 1365 a lui Bale prin cuvintele immensissima
sua servicia" l da diploma pentru a rasplati aceste servicii I alte merite prea vestite. dobindite
in slujba regelui, pentru cresterea onoarei l puteril sale, et specialiter in dicta terra nostra
Molduana", de unde plecase greu rAnit, odatit cu moartea cruda a unora dintre fratii sal, dintre
cei mai apropiati si a multor slujitori38.
In timp ce Bale 1st slujea regele, aducindu-i Immensissima servicia", Bogdan si fiii sAt
se stradutau" sa pastreze Moldova (,.in nostre Maiestatis contumeliam moliuntur conservare")4°,
ceea ce corespunde cu stirea pastrata In cronlca arhidiaconului de Tirnave, conform careia regele
a incercat de mai multe on sa-1 combata pe Bogdan et quamvis per exercitus ipsius regjs
[Lodowicij saeplus impugnatus extitisset. tamen. . ."41.
Il Admitind informatia pusa l circulatie la noi de P. P. Panaitescu, i anume ca la

tnceputul anului 1392 veneau Inca la Gracovia eurierii lui Petru voda cu scrisori" (Mircea cel
Bdtrin, Bucuresti, 1914, p. 233). am putea presupune ca Pant I si-a sfirsit viata si domnia in
decembrie 1391, poate chiar In ultimele zile.
" Hurmuzalci-Dermusianti. Documente, I, 2, p. 160-161.
" V. in acest text.
D.R.II., D, I, p. 80.
4° Thidem. p. 81.
at Textul la J. G. Schwandtnor. Scriptores rerum hungaricarum, I. Viena, 1766, p. 317.
www.dacoromanica.ro
'7 STUDII DOCUMENTARE 343
Rezulta ca plecarea lui Bogdan in Moldova nu avusese loc In vremea imedlat anterioard
cmiterii diplomei din 2 februarie 1365 : trecuse ceva timp, Dragosestii (Bale si fratii sal) dobin-
iseril functil l prestasera servicil in regatul lui Ludovic, iar acesta din urma se convinsese ca
Bogdan nu va renunta la Moldova avusesera loc, prin urmare, incercari de recuperare a Mol-
dove!, incercari esuate, la capatul carora regale a trebuit sit recunoasca iesirea Moldovei de sub
stapinirea sa. Faptul nu mai era, la 2 februarie 1365, foarte recent, dar nici atlt de Indepartat
daca s-ar fi petrecut la 1361 incit regele sa fi lasat sa tread patru ani pina la consemnarea
lul prin rasplatirea lui Bale si a fratilor lui.
Analiza imprejurarilor la care se refera actul din 2 februarle 1365 ingadule dupa
parerea mea ca anul 1363 pentru lesirea lui Bogdan din Maramures sa alba mai multi sortl
de a fi exact, deck anul 1361.
b) De altfel, anul 1363 are si un puternic suport in imprejurari de politica internationala :
pe de o parte, Ludovic cel Mare era antrenat In conflictul cu imparatul Carol de Luxemburg,
iar pe de aka parte, Warn erau in conflict cu lituanienii. Inca din decembrie 1361, Ludovic
aderase la o alianta indreptata impotriva Imparatului romano-german ; loan de Tirnave inre-
gistreaza si el (cap. XXXV al cronicil) razboiul .,contra Carolum imperatorem", carula i s-a
pus capat prin pacea de la Brno, inchelata la 10 februarie 1364. In partea cealalta, dincolo de
hotarele rasAritene ale Moldovei, marele duce Olgierd al Lituaniei zdrobea puterea tatarilor, eli-
berind Podolia, prin lupta de la Apele Albastre (Sinjaja Voda), care, dupa cea mai recenta
cercetare a avut loc In anul 1363 (poate chiar sfirsitul anului 1362)42.
Astfel, daca in 1361 Ludovic putea sa reactioneze prompt si cu folos contra lul Bogdan,
iar tataril ar fi putut profita de situatia creata in Moldova prin alungarea Dragosestilor,
oceste reacjii nu mai erau posibile In 1363, ceea ce mA determina sa cred ca Bogdan a putut
(1 a trebuit) sa profile de aceasta noua cumpanire a fortelor intre care se afla Moldova. Luptele
amintite de loan de Tirnave au putut avea loc in cursul anului 1364, cad in anul urmator, incA
de la 5 lanuarie regele Ludovic lI Indreptase privirile in alte directil, lansind proclamatia impo-
-triva lui Vlalcu voda al Taril Romanesti", iar mai apol pornind spre Balcani, in ceea ce a fost
sugestiv numita aventura balcanicir", in care si-a consumat fortele pina in 1370".
Diploma DrAgosestilor, data la 2 februarie 1365 la o tuna dupa ce se proclamase raz-
WW1 cu VIalcu nu e decit una din dovezile ca Ludovic renuntase, pentru moment, la o redo-
bindire a Moldovei pe calea armelor, fara sa renunte, insa, la pretentiile de suzeranitate asupra
ei".
VI. Cdtre anul 1363, ca an al veniril tut Bogdan in Moldova, ne Indreaptd si analiza peri-
oadei anterioare. Vol rezuma, ale!, aceasta analiza, carela i-am consacrat mai multe pagini pind
acure.
Perloada anterloara domniei lui I3ogdan I corespunde cu cea a domniilor lui Dragos
si Sas, carora cronicile le acorda, in unanimitate, 2 i, respectiv, 4 ani. Acesti 6 ani ai domni-
ilor lui Dragos si Sas s-ar plass fie in 1355-1361, fie in 1357-1363 (in functie de anul pe care il
atribuim venirli lui Bogdan si pe care 1-am subliniat). Dar, ca an al venirii lui Dragos in Mol-
dova, nici 1355, nici 1357 nu se potrivesc cu datele oferite de documentele contemporane ;
aceste documente contln unele stiri putine, e drept, dar destul de precise referitoare la
luptele antitatare din zona noastra : ullimele menfinni despre aceste luptedateazd din 1352 1354.
" Jan Sjrkora, recenzie la : Romas Batura, Lituania In lupta popoarelor Impotriva Hoardei
de Aur. De la invazia hoardelor tut Bahl pInd la lupla de la Sinie Vody (in limba lituaniana),
Vilnius, 1975, in Revista de istorie", 9/29, 1976, p. 1440.
45 Hurmuzaki-Densusianu, Documente, I, 2, p. 92-93.
" C. Clhodaru, op. cit., p. 22.
45 Cf. Marla Holban, Contribufli la studtul raporturilor dintre Tara Romdneascd i Ungaria
(rolul tut Benedict Himffy In legaturd cu problema Vidinului, In S. M.I. M., I, 1956, p. 7-59.
" Cf. studlul, de Informatie foarte bogata si de o logica fArA repros, al istoriculul
stins, din nefericire, prematur, In chiar anul publicarli sale, Jan SSrkora, Pozilia internatio-
nald a Moldovei In limpul tut Lajcu; lupld pentru independenfa 1 afirmare pe plan extern, in
,,Revista de istorie", 8/29, 1976, p. 1135-1151. La aceeas1 concluzie Moldova independenta
ln timpul lui Latcu voda am ajuns in studiul despre Relajiile Moldovei cu Polonia i Lituania
In a doua jumdtate a .secolului al XIV-Iea, prezentat ca referat la doctorantura la 16.XII. 1974
(ramas In manuscrls ; un exemplar depus la Rectoratul UniversItatil Al. I. Cauza" din Iasi).
" Stefan S. Gorovel, Indreptdrt cronologice . . .toc. cit. p. 103-105, 119-120 ; Acli-
unite tut Dragos i Bogdan pentru Intemelerea statului feudal Moldova (referat la doctoranturA
ramas ln manuscris un exemplar depus la Rectoratul Unlversitatil Al. I. Cuza" din Iasi).
www.dacoromanica.ro
La 8 aprille 1352, se anunta cA regele Ludovic cerusegentes levare contra canes Tartaros""
Intr-un termen foarte scurt (15 zile). La 13 mai 1352, papa Clement al VI-lea adresa episcopilor
de Gnezno, Cracovia si Bratislava o scrisoare referitoare la tAtari gens perfida Tartarorum,
in tenebris ambulans, carensque lumine Catholice veritatis" cerindu-le sa ajute pe regii celor
trei tart (Polonia, Ungaria si Boemia) in lupta contra tatarilor".. in acelasi an, la 13 iulie, la cere-
rea regelui Ludovic, acelasi pontif i-a cedat o parte din veniturile bisericil catolice din Ungaria
pentru organizarea unei mari expeditii impotriva tatarilor". Confirmind libertatile Brasovului,
la 28 martie 1353, Ludovic fAcea si mentiunea unei expeditii in partite orientalt", la care gin-
dea sA participe el 1nsusi : si nostram maiestatem ad partes orientates personaliter exercitutn
ducere contingat"51. Despre luptele regelui Ludovic cu Mara in 1352 si 1354 se gasesc stiri si
in douA cronici contemporane : cea a lui Matteo Villani, asupra cArela am mai atras atentia" si
in fragmentul minoritului Ioan, inclus In Chronicon DubnIcense". Dupd 1354, documentele nu
mai amintesc conflicte cu Marti : In 1355, Ludovic cel Mare trimite in ajutorul ducelui Albert
de Austria trupe care vor lupta tocmai in Elvetia", far In 1356 redeschide rAzbolul cu Venetia56.
dupa ce, In august, fusese indemnat de papa sa pornesca Impotriva sirbilor". In fine, la 11
august 1357 papa 11 felicita pe regele Ludovic pentru cA idolatras Tartaros ab ipsius regni tui
finibus in manu forti et excelso brachio coangustans"". Cu alte cuvinte, alungarea tdlaritor din
Moldova era, la vremea aceea (1354-1357 ), un fapt implinit". Aceasta insearnnA cA venirea
lui Dragos si domnia sa ilustratA tocmal prin lupte contra tatarilor, lupte a caror amintire a
rAmas foarte vie In folclorul bucovinean trebula sA-si aibli inceputul cu un anumit numAr
de ani inainte de 1354-1357.
BAnuind cA In cea mai veche cronica s-a produs o eroare paleografica la inregis-
trarea duratei primelor domnii moldovenesti, am presupus CA lui Dragos trebute sA-1 acordAm
o domnie nu de B(2) ani, ci de (7) ani. tar lui Sas nu (4) ani, cl (9) ani. (Trebule (Acuti
precizarea a, Intre aceste cifre, conluziile sint cele mai dese In documentele noastre media-
vale). Atunci, domniile Dragosotilor insumeazd nu 6, ci 16 ant. FAcind numArAtoarea inversa"
(de la inceputul domniei lui Bogdan, care trebuie sA coincidA cu sfirsitul domniei lui Sas), vom
avea fie 1345 1361 (pentru varianta B2), fie 1347 1363 (pentru varianta Br). OH, mull 1345
nu reprezinta decit Inceputul campanlilor antitatare expeditia lui Andrei Lackffy a porilit,
din secuime, la 2 februarie 1345 luptele urmind si in 1346. Abia In 1347, inaintea plecAril lui
Ludovic In Italia, s-a reinfiintat episcopia Milcoviel. Acest fapt std dupd pdrerea mea in
legdtura cea mai strinsd cu venirea lui Drago. Legatura logica 0 necesarA intre faptul de naturi
religioasa si cel de naturA politica dar cit de mare era deosebirea 1ntre ele, la vremea aceea? 1
a lost, de altminteri, sesIzata si acceptata si de alti istorici".
Acesta este rafionamentul in baza cdruia am propus restabilirea cronologiei veacului
XIV astfel: Drago; 1347 1354 ; Sas 1354 1363 ; Bogdan I 1363 1367 ; Lalcu 1367 1375 ;
Petru I 1375 1391 ; Roman I 1391 1394 ; .51efan I 1394 1399 ; luga 1399 1400.
*
Ce reprezintd, fn cadrul acestui sistem cronologic, anul 1359? Mentiunea cronicil anonime
despre venirea lui Dragos voievod in 1359 si inceperea domniei lid ill acel an nu concorda,
cum am arAtat, cu adevaratul inceput al domniel lui Dragos. Atunci? Atunci, dezlegarea ne-o
45 Hurmuzaki-Densusianu, Documente, I, 2, p. 22.

42 Gustav Wenzel, Magyar diplomdcziai emlékek az Anjou-korból, II, Budapesta, 1875.
p. 429.
52 Hurmuzaki-Densusianu, Docurnente, I, 2, p. 25-28.
" Ibidem, p. 31.
tefan S. Gorovel, Indreptdri cronologice . . ., loc. cit., p. 108-111.
52
53 Asupra caruia am prezentat o seamA de consideratii in referatul Acfiunile lui Drage);
;i Bogdan . . ., cit.
" Chronicon Dubnicense, in: M. Florianus, Ilistoriae Hungaricae fontes domestici, II, 1884.
p. 166 -167.
" Nagy képes világtortenet, sub redactia lui Henryk Marczali, VI, 1904, p. 534.
" Hurmuzaki-Densusianu, Dorumente, cit., p. 39-41.
57 A. Theiner, Vetera monumenta historiae Hungartam sacram illustrantia, II, Roma,
1860, p. 33.
" Pentru toate aceste fapte, vezi si B. }Roman, Gli Angtoini di Napoli in Ungheria, Roma,
1938, unde cronologia luptelor cu tataril din Moldova este sensibil apropiata de cea pe care am
propus-o, bizulndu-ma, insA, si pe indicatille cronicilor moldovenesti.
" N. lorga, Istoria romdnilor, III, Bucuresti, 1937, p. 205 ; C. Cihodaru, Constituirea
statului feudal moldovenesc f 1 lupta pentru realizarea independenfei Int, In Studil si cercetliri
stiintifice", istorie, lasi, 1/XI, 1960, p. 71.
www.dacoromanica.ro
9 STUDII DOCUDAENTARE 345
da documentul din 20 martie 1360, prin care Ludovic cel Mare a rasplatit pe Dragos de Giulesti
si fiii sal pentru meritele lor, dobmdite prin diverse servicii aduse Coroanei, specialiter autem
in restauratione terre nostre Moldauane". Ce se intimplase in Moldova, incit sa fie necesara
o expeditie pentru restaurarea" suzeranitatii regelui Ludovic? Ne spune aceeasi diploma, in
continuare : mai multi romani se razvratisera, parasind calea datoratei credinte fata de Coroana,
iar Dragos de Giulesti ii readusese in supunere plures Olachos rebellantes, a via debite
fidelitatis deviantes, luxta suam industriosam virtutem ad constantem fidelitatem regie corone
observandam, vigili cura ei indefessa solicitudine roducendo . . ."6°. Nimic mal mult nu arata,
nimic mai mult nu poate sa sugercze documentul din 1360 ; nici vorba de plecarea lui Bogdan,
care, asa cum am aratat mai in urma, era Inca in Maramures in lunie 1360. Asadar, o rdscoald a
romdnilor din rdsdrilul Carpalilor s-a produs in acel an 1359 si pentru inabustrea ei va fi fost
trimis un corp de oaste asa cum altele vor fi trimise, dar fãrá acelasi succes, impotriva lui
Bogdan in cadrul caruia s-au ilustrat in chip deosebit Dragos de Giulestl si fill sai. Din lega-
turile pe care Bogdan le va fi stabilit cu acesti olachi rebellantes" din rasaritul Carpatilor, a
rezultat sprijinul pe care el 1-a capatat in momentul trecerii sale in Moldova, sprijin grape
caruia a putut intemeia independenta noului stat romanesc.
.lefan S. Gorovei
" D.R.H., D, I. p. 76.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
NT I A T A STIINTIFIOA
SESIUNEA TIINTIFICA FAURIREA STATULUI NATIONAL

UNITAR ROMAN - MOMENT CRUCIAL IN LUPTA MASELOR
POPULARE PENTRU LIBERTATE I PROGRES"
In zilele de 28-29 nolembrie 1978 la Muzeul de istorle a partidului comunist, a miscarii
revolutionare 1 democratice din Romania s-au desfAsurat lucrarile seslunil stiintifice cu tema :
Fdurirea statului national unitar roman moment crucial in lupla maselor populare pentru
libertate si progres", organizatA de Academia Republicil Socialiste Romania. Academia de sti-
inte sociale i politice, Academia Stefan Gheorghiu" i Institutul de studii istorice si social
politice.
La lucrArile sesiunii au luat parte membri l membri supleanti ai Comitetului Politic
Executiv al C.C. al P.C.R., membri al C.C. al P.C.R. si al guvernului, reprezentanti ai unor
institutil centrale i organizatil de masa, oameni ai muncil din intreprinderi, academicieni, pro-
fesori, cercetAtori, student!, activisti de partid, particlpanti la evenimentele de acum 60 de ani,
militari ai fortelor noastre armate.
I n sedinta plenarA de deschidere din 28 noiembrle 1978 dupA Cuvintul de deschidere rostit
de prof. dr. docent Mihnea Gheorghiu, presedintele Academiei de stiinte sociale i politice,
membru corespondent al Academiei Republicil Socialiste Romania, au fost sustinute urmatoarele
comunicAri Lupta pentru unitate permanentd a istoriel poporului romdn de acad. Stefan
Pascu, presedintele Comitetului national al istoricilor din Republica Socialista Romania :
Alba Julia In constiinta poporului roman. De la Mihai Viteazul la 1918 de Nicolae Hurbean,
priin-secretar al Comitetului judetean Alba al P.C.R. ; Rolul clasei muncitoare in jdurirea
statului national unitar romdn, de losif Banc, membru al Comitetului Politic Executiv
al C.C. al P.C.R., secretar al C.C. al P.C.R. ; Aderarea populatiei maghiare si germane la Marea
Unire din 1918, de prof. dr. losif Kovacs, prorector al Universitatii Babes-Bolyai", Cluj-
Napoca, prof. dr. docent Carol Gollner, membru al Prezidlului Academlei de stiinte sociale
el politice ; Formarea statului national unitar opera a maselor populare, de Stefan Voitec,
inembru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., vicepresedinte al Consiliului de Stat.
In continuare, lucrArile sesiunil stlintifice s-au desfAsurat in douA sectii. In Sectiunea I
intitulatA Premisele si temeiurile care au dus la desavirsirea statului national unitar roman"
nu fost prezentate comunicarile : Ideea unitatii fn gindirea si actiunea marilor conducdtori de
lard si de osti in mil mediu, de conf. Eugen StAnescu, Universitatea Bucuresti, membru cores-
pondent al Academiel de stlinte sociale i politice ; Tardnimea forta sociald de bazd in apd-
rarea unhlatti si neatfrnArti Wit fn evul mediu, de prof. dr. Stefan Stefanescu, membru al Pre-
zidiului Academlei de Stiinte Sociale si Politice, membru corespondent al Academiei R.S. Roma-
nia ; Miscarea culturald din Transiloania si rolul ei in lupta pentru Unire, de conf. dr. Pomplliu
Teodor, Universitatea Babes-Bolyai", Cluj-Napoca ; Crearea statului national romdn modern,
preludiul marii uniri din 1918 de dr. Dan Berindel, cercetAtor principal la Institutul de isto-
rie Nicolae Iorga" ; Proclamarea independentei premisd a desdoIrsiril unild(ii nationale ci
de slat a Romdniei, de general-maior Ilie Ceausescu, doctor in istorie ; Ideea unitatit si continu-
fMtii poporulut romdn In gindirea socialistd romdneascei, fnainte de primul rdzbot mondial, de Ion
relea, vechl militant al miscAril muncltoresti din Romania, dr. Vasile Nicolae, cercetAtor prin-
cipal la Institutul de studil istorice si social-politice ; Caracterul reactionar al dualismulni austro-
ungar si lupta de eliberare pentru autodeterminare nalionald a popoarelor asuprite, de dr. Augustin
Deac, cercetAtor principal la Institutui de studii istorice si social politice, membru corespon-
dent al Academiei de *Uinta soclale l politice, dr. Apostol Stan, cercetAtor principal la Insti-
tutul de istorie Nicolae Iorga" ; Lupta maselor populare romdnegi In contextul miscdrii popoa-
relor europene pentru autodeterminare national& de dr. Gheorghe Zaharia, director adjunct al
Institutului de studil istorice i social-politice, membru corespondent al Academiei de *Uinta
sociale i politice, dr. Gheorghe Unc, sef de sector la Institutul de studii istorice si social poli-
.,RE11STA DE ISTQRIE", Torn. 32, nr. 2, p. 347-359, 1979

www.dacoromanica.ro
348 vIATA $TnNTIFicA 2
tice; Participarea .Romdniei la prirnul rdzboi mondial fi problema realizdrii unitdlit nalionale de
col. Constantin Caziinisteanu, sef de sector la Centrul de studil si cercetdri de istorie l teorie
militard ; Mdrafti, Mardfoli, Ottuz marea epopee din vara anului 1917, de g-ral It. (r) Emillan
Ionescu, participant la lupta de la Martisesti ; Impletirea luptei de eliberare sociald fl nalionala
In mifcarea muncitoreascd din teritoriile subjugate Inainte de 1918, de dr. Ion Iacos, cercetator
principal la Institutul de studii istorice si social politice, dr. Ladislau Fodor, cercetator principal
la Sectorul din Cluj-Napoca al Institutului de studii istorice l social-politice ; Permanenla legd-
turilor economice, politice ;i culturale intre vechea lard i Transilvania, premisd a desdvirfirit
statulut nalional unitar, de prof. dr. Victor Axenciuc, Academia 8tefan Gheorghiu", membru
corespondent al Academiei de stiinte sociale l politice, prof. dr. Damian Hurezeanu. Academia
8tefan Gheorghiu", membru corespondent al Academiei de stiinte sociale 5i politice ; Par-
ticiparea femeilor la Infaptuirea marelui act al Untrii din 1918, de Maria Groza, vicepresedinta
a Consiliului National al Femeilor, Maria Ciocan, secretard a Consiiiului National al Femeilor ;
Ideea uniidlii $ i neatirndrit romdnilor in opera marilor cdrturari, de prof. dr. Zoe Dumitrescu-
Busulenga, vicepresedinte al Academie de stlinte sociale l politice, membru corespondent
al Academiei R.S. Romania ; Solidarizarea tntregului popor roman In jurul actulut istortc al
Unirti din 1918, de Nicolae Mihalache, secretar al ComItetului municipal Bucuresti al Partidului
Comunist Roman ; Marea Adunare de la Alba lulta reflectald Zn presa romdnd de epocd, de Ion
Clopotel, fost ziarist la Romanul" din Arad ; Rolul mifcdrii muncitorefli ft socialiste tn Infrip-
tuirea marii Unirt de la 1918, de Florian Tandsescu, cercetator la Institutul de studli isto-
rice si social-politice, Virgil Smircea, secretar responsabil, revista Anale de istorie" ; Contri-
bulia romdnilor de peste hotare la Infiiptuirea Unirii, prof. dr. Aron Petrie, director adjunct, Insti-
tutu] de istorie Nicolae Iorga", membru corespondent al Academiei de stiinte sociale ai
politice, dr. Florin Constantiniu, cercetator principal la Institutul de istorie Nicolae Iorga".
In sectiunea a II-a intitulata : Consecintele l semnificatia actuala a actului istoric de
la 1 decembrie 1918" au fost prezentate comunicarile : Marea Unite dirt 1918 f l confirmarea ei
pe plan international, de cord. dr. Ion Ardeleanu, director adjunct, Muzeul de istorie a partidului
comunist, a miscarii revolutionare l democratice din Romania, membru corespondent al Acade-
miel de stiinte sociale l politice, conf. dr. Mircea Musat, Academia de Studii Economice ; Refor-
mete democratice Infaptuite in Romania In primii ant postbelici, conf. dr. Ion Agrigoroalei.
Universitatea Al. I. Cuza" Iasi, dr. Ion Saizu, cercetator principal la Institutul de istorie si
arheologie A. D. Xenopol" Iasi ; Unificarea politicd ft administrattvd a Romantei In anti
1918 1923, de lector dr. Ion Scurtu, Universitatea Bucuresti, dr. Gheorghe Buzatu, cercetator
principal la Institutul de istorie i arheologle A. D. Xenopol" ; Actul istoric al Unirii din
1918, reflectat In arid, prof. Ion Frunzetti, membru al Prezidiului Academie de stiinte sociale
si politice, vicepresedinte al Uniunii Artistilor Plastid ; Oglindirea Zn Muzeul Unirit din Alba
lulia a luptei poporului roman pentru unitate $i tndependenla, de dr. Gheorghe Anghel, direc-
tor, Muzeul judetean de istorie Alba Iulia, Nicolae Josan, muzeograf principal la Muzeul judetean
de istorie Alba Iulia ; Partidul clasei muncitoare, principala forld pentru apdrarea inlereselor
rnajore ale poporului romdn, a unitdlii t independenlei nalionale, de prof. dr. docent Titu Georgescu.
prorector, Universitatea Bucuresti, membni corespondent al Academiei de stiinte sociale
ai politice, conf. dr. Gheorghe Ionitii, Universitatea Bucuresti ; Unitatea nalionald fi integri-
tatea teritoriald in politica externd a Romdniei, de dr. Eliza Campus, Institutul de istorie Nicolae
Iorga", col. dr. Dumitru Tutu, sef de sector al Centrului de studil l cercetdri de istorie ci
teorie militara ; Lupla unitd a oamenilor muncii romdni, maghiart, germant i de alle nalionali-
tali impotriva fascisrnului, pentru apararea unitdlii, independenlei ;i integrildjii Romantei, prof.
dr. docent Ladislau Banyai, vicepresedinte al Academiei de stiinte sociale l politice, membru
corespondent al Academiel Republicii Socialiste Romania, dr. Mihai FAtu, cercetator principal
la Institutul de studil istorice si social politice ; Lupta maselor populare Impotriva dictatului
fascist de la V iena i a terorit fascisto-horthyste, de Nicolae Minel, redactor sef adjunct, revista
Magazin istoric", dr. Ion Spalatelu, activist la Sectia presa l radioteleviziune a C.C. al
P.C.R. ; Afirmarea unildlii ;i independenlet nalionale In anii revoluliet democrat-populare i ai
socialismului, de dr. Ion Enescu, activist, Sectia relatil externe a C.C. al P.C.R., conf. dr. 8te-
fan Lache, Academia Stefan Gheorghiu" ; Victoria insurecliet nalionale armate antifasciste $i
antiimperialiste din august 1944 eveniment crucial In tstoria Romantel, de col. Constantin
Nicolae, director adjunct Centrul de studii l cercetari de istorie t teorie militard, col. lie
Petre, specialist in istorie militará ; Edificarea socieldlti socialiste multilateral dezvoltate teme-
lie a suveranitalii pi independenlet Romania, de prof. dr. Florin Balaure, prorector la Academia
8tefan Gheorghiu", prof. dr. Nicolae Petreanu, Academia Stefan Gheorghiu" ; Participarea
oamenilor muncii, fdrd deosebtre de nalionalitate, la intreaga actiollate economicd, politica pi cul-
turald a (digt, la conducerea Romaniel socialiste, de dr. Elena Florea, cercetãtor principal la Ins-
titutul de stiinte politice si de studiere a problemel nationale, Iosif Boda, secretar stiintific la
Institutul de stiinte politice si de studiere a problemel nationale ; Suveranttatea l independenta--
www.dacoromanica.ro
3 VIATA $TIINTIFacA 349
oalori fundamentale ale politicii P.C.R., de conf. dr. Victor Duculescu, Academia Stefan
Gheorghiu", dr. Cristian Popisteanu, redactor sef, revista Magazin istorlc" ; Dezuollarea liberd
;i independentd a popoarelor cerinfd obiectivd a contemporaneifàfit, de Vast le Gliga, adjunct
al ministrului afacerilor externe.
In *edint a plenara de inchide re a sesiunii stiintifice din 29 noicmbrie 1978 au fost susti-
nute urmatoarele comunicarl : Lupta poporulut roman pentru unitate, independenla f t suverani-
late in opera presedintelut Republicil Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, de I. Popescu-
Puluri, directorul Institutului de stud!! istorIce 1 social-politice ; Procesul de constituire ;i afir-
mare a statelor nationale In epoca contemporand, de prof. dr. docent Man Ceterchi, vicepresedinte
al Academiei de stiinte sociale 3 politice, membru corespondent al Academie! R.S. Romania ;
Unitatea f i frafia oamenilor muncit, fard deosebire de nafionalitate forfa motrice a progresului
Romdniei contemporane, de Janos Fazekas, membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al
P.C.R. viceprim-ministru al Guvernului R.S. Romania Educarea ;I formarea tinerei genera fii
in spiritul patriotismului socialist, al idealurilor de unitate $i independenla national& de Ion
Traian Stefanescu, prim-secretar al C.C. al U.T.C. ; Politica externd a Romdniei socialiste, factor
de promovare a principillor unitatit independenfei si egalitdfii suverane a statelor in viata interna-
tional& de Stefan Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.,
ministrul afacerilor externe ; Dezvoltarea armonioasd $i in ritm susfinut a tuturor judefelor fdrii
in anti socialismului, de Stefan Mocuta, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al
C.C. al P.C.R. prim-secretar al Comitetului Judetean Cluj al P.C.R.
Cuvintul de inchidere a lucrbrilor sesiunii a fost rostit de Leonte Rautu, membru al Comi-
tetuhii Politic Executiv al C.C. al P.C.R., presedintele Conslliului de conducere al Academiei
tefan Gheorghiu".
SESIUNE TIINTIFICA CONSACRATI CELEI

DE-A 60-A ANIVERSARI A FAURIRII STATULUI NATIONAL
UNITAR ROMAN
inscrisa in serla de manifestetri dedicate fauririi statulul national unitar roman, moment
de la care sarbatorim 60 de ani, in ziva de 24 noiembrie 1978 a avut Mc in Academia Stefan
Gheorghiu", sesiunea de referate consacrata acestul eveniment memorabil.
Organizata de catedra de istorle a patriei si a Partidului Comunist Roman, la sesiune
au participat cadre didactice, cercetatori si student! de la Institutul pentru pregatirea cadrelor
in problemele conducerii social-politice, Institutul de stlinte politice si de studiere a problemei
nationale l Facultatea de ziaristica.
in deschidere a luat cuvintul profesor doctor Florin Balaure, prorector al Academiei
Stefan Gheorghiu". Reunitmea a continuat cu sustinerea comunicarilor : Semnifica fia actului
istoric de la 1 decembrie 1918 in opera teorelicd a secretarului general al partidului, tovard$ul
Nicolae Ceausescu, de prof. dr. Nicolae Petreanu si Iancu Constantin, student anul III ;
Lupla pentru unitate permanenfa a istoriei poporului romdn, de asistent univ. Pasaild Vasile ;
Mi;carea muncitoreascd f t fdurirea statului national unitar romdn, de prof. dr. Damian Hure-
zeanu ; Fliurirea socield fit socialiste multilateral dezvoltate cadru de afirmare plenard a nag-
unit noastre socialiste, de conf. univ. Mocanu Constantin ; Participarea oamenilor muncii,
fdra deosebire de nafionalitate, la intreaga activitate economic& politicd sj culturald a Orli, la
conducerea Romdniei socialiste, de cercetator dr. Elena Florea si lector Iosif Boda ; Suveranita-
tea $i independenfa, valori fundamentale ale politicii P.C.R.", de conf. dr. V. Duculescu.
Lucriirile sesiunii au continuat apoi pe sectiuni, unde s-au prezentat urmatoarele
comunicari : Linirea farilor romdne in timpul lui Mihai Viteazul, reflectatd in congiinta poporu-
lui romdn, de Lupulescu Dumitru, student anul III ; Participarea Romdniei la primul rdzboi
mondial ;i problema realizdril unildtti nationale, de Cautisan Gheorghe, student anul III ; Con-
textul international al realizdrit Untrii din 1918 de conferentiar dr. Se ftiuc Ilie ; Mi;carea cultu-
rald din Transilvania $i rolul et In lupta pentru Unire, de Pop Gheorghe i Panait Aurelian, studenti
anti! III ; Participarea populafiei bdndfene la faurirea statului national roman, Zn ajunul Adu-
närii nationale de la Alba Julia, de Klein Ion, student anul III ; Contribufii clujene la mi;carea
de eliberare national& pentru unirea Transilvaniei cu Romania, de Pascal Vasile, student anul
111 si Farms IrMa, student anul III ; Rolul maselor populare din judeful Salaj, in procesul
www.dacoromanica.ro
350 viATA VrIINTIFWA 4
infdpluirit unildtii nationale, de Gal Pavel, student anul III ; Presa ft lupta pentru fdurirea
statului national unitar roman, de asistent univ. Rodica Serbanescu si general maior Constan-;
tin Antip, Lupta romantlor din strdindlate pentru desduirsirea unificdrit nationale, de lector dr.
Gh. SbarnA, Reflectarea luptei pentru desdvtrsirea unitatit nationale In presa sibiand de Nico-
lae Achim, student anul III ; Partidul Comunist Roman promotor al luptei impotriva perico-
lului fascist, pentru salogardarea independentei, unildfii si suveranitdfit nalionale, de prof. univ.
dr. Nicolae Petreanu ; Crearea statului national unitar aspira fie legitima a na fiunii romane, de
cercetAtor M. Arsene; Edificarea socteldlii socialiste multilateral dezvoltate ternelie a suverani-
tdfii fi independentei .Romaniet," de lector univ. Elena NAstase.
In sectiunea a II-a s-au prezentat urinAtoarele comunicAri : Dezvoltarea industriet
romanesti In primele cloud decenit dupd formarea statului national unitar roman, de Moldoveanu
Gh., student anul IV si Bucur Stefan, stud nt anul IV; Formarea statului national unitar
operd a maselor populare, de cont.. univ. dr. Vasile Avramescu ; Aderarea la actul untrii,
reflectata tn presa nationalitatilor conlocuitoare, de Karin Astrid-Berwanger-Flelssenauer ;.
Unirea din 1918 si confirmarea ei pc plan international, de lector univ. dr. Stelian Popescu ;
Semnificatia fauririi statului national unitar roman, de conf. univ. Gh. Moldoveanu ; Lupin
maselor muncitoare impotriva exploatdrii capitaliste si a monopolurilor imperialiste, In perioada
interbelicd, de lector univ. Ion Coman ; Caracterul antifascist fi antiimperialist al insurectiei.
din august 1944 de conf. univ. Mocanu Constantin ; Independenfa si suveranitatea idealuri
implinite ale na fiunii noastre socialiste, de cercetAtor dr. Eugenia Stefan, Presa Romanic(
socialiste in slujba untlàf tt, independentei fi suveranitdjii nafionale, de conf. univ. George
lonescu ; Reparlizarea teritoriald a fortelor de productie, premisd a dezvoltdrii armonloase a
tuturor judefelor tarii, de lector univ. Stelian lordache ; Rata Malta a acuinuldrit, opflune-
politicd fundamentald pentru progresul economico-social al Romaniei socialiste, de lector univ.
dr. Victoria Puglia ; Afirmarea independenfet f t suveranitilfii statelor internationale, de Costea
Paraschiva, student anul IV ; Politica externd a Romaniei socialiste, factor de promovare a
principiilor independentei ft egalitdfii suverane a statelor In viata internafionald, de conf. univ.
dr. Traian Negulescu.
ComunicArile prezentate In plenul sesiunii 1 pe sectiuni au scos in relief ideea luptel
pentru unitatea nationala ca permanenta a istoriei poporului roman, unirea din 1918, rezultat al
luptei maselor populare.
S-a subliniat rolul pe care clasa muncitoare, socialist!! 1-au avut in infAptuirea statului
national unitar roman, Imbinarea luptei nationale cu cea pentru drepturi democratice. Tot-
odatA, sesiunea a constituit un nou prilej de a evidentia rolul Partidului Comunist Roman in lup-
ta pentru unitate, independentA pentru rezolvarea problemelor sociale, economice l natio-
nate, realizAri infAptuite dupA 23 august 1944.
S-a reliefat contributia de inestimabilA valoare teoreticA a tovarAsului Nicolae Ceausescu
in studiul istoriei, a ideli de unitate a romanilor, concepte subliniate de asemenea in Programul
partidului nostru.
Cuvintul de inchidere a fost rostit la sectia I-a de prof. univ. dr. Nicolae Petreanu si la
sectiunea a II-a de prof. univ. dr. Damian Hurezeanu.
Vasile Pdsdild
COLOCVIII ROMINO-OLANDEZ
!rare 8-12 noiembrie 1978, s-a desfAsurat la Cluj-Napoca un colocviu romano-olandez,
axat in principal pe teme de istoriografie. Din partea olandezA, au fost prezenti profesori de la
Universitatea din Utrecht (Z.R. Dittrich, F.W.N. Hugenholtz, A.P. van Goudoever. J. van
Goor), un grup de student! de la aceeasi universitate (L. Kamerbeek, K. Kraan, J. Jonge-
jans, W. van Straalen, J. Hoens), precum si Karina de Kort, lector de limba olandezA la Unt-
versitatea din Bucuresti. Din partea romanA au participat mai multe cadre didactice ale Uni-
versitAtil din Cluj-Napoca, in frunte cu acad. Stefan Pascu i citiva invitati din Bucuresti
(prof. Aron Petrie, lector Stelian Brezeanu, lector Lucian Bola) si din Iasi (prof. Gheorghe
Platon).
Colocviul a lost deschis de acad. Stefan Pascu, care a subliniat importanta intrunirli si
necesitatc a unei strinse C laborAri stiintifice romano-olandezt . S-au prezentat apoi urmAtoarele
comunicAri (in limbile francezA, englezA I germanA) :
Aron Petrie, Fdurtrea siatulut national unitar roman In istoriografia rnodernd Ftcon-
temporand din tam noastrd. A fost o trecere in revistA detaliatA a atitudinii istoricilor romAni
(cu sublinierea, mai ales, a contributiilor lui A.D. Xenopol si N. Iorga) fatA de problema
rii statului national ; s-au fAcut numeroase referiri i la realizarile istoriografice ale ultimilor anit
www.dacoromanica.ro
5 VIATA STIINTIFICA 3M
Z.R. Dittrich, Stadiul actual al cercetifirilor est-europene In Olanda. 0 prezentare de

ansamblu, foarte utilA pentru istoricii romAni, a realizarilor colegilor olandezi intr-un domeniu
deosebit de important pentru nol. 0 detallatA bibliografie, in completarea textului comunicArii,
care a fost impArtit participantilor, ilustreazA bogAtia contributiilor pe care le-au adus istoricii
olandezi. mai ales in ce priveste istoria rusA i sovieticA si a altor popoare slave. In prezent, se
contureath un interes tot mai mare pentru RomAnia, evidentiat si de colocviul la care ne referim.
Pompiliu Teodor, Sladiul actual al cercetdrilor privitoare la istorla iluminismului.
Intr-o expunere de facturA eseisticA, remarcabilA prin bogAlia i varietatea informatiei, autorul a
trecut in revistii, dintr-un unghi comparativ, principalele tendinte si concluzii ale specialistilor
din diferite tAri, inclusiv din RomAnia si Olanda.
F.W.N. Hugenholtz, Johan Iluizinga i sludiile medievale In Olanda. 0 analiza foarte
interesantA a evolutiei istoriografiei olandeze in secolul nostru. Huizinga, spirit universal, de
mare originalitate, asemAnAtor oarecum cu N. Iorga, este infatisat in antitezA cu Otto Oppermann,
seful unei scoli de medievisticA cu metode riguroase, in sensul german. In jurul acestor don&
personalitäti este organizatA expunerea, care urmAreste evolutia medievisticii olandeze pinA in
prezent, stabilind I unele raporturi cu scolile istoriografice germana, francez i englezA.
A.P. van Goudoever, Studiul Europei rdsdritene In secolul XX In Olanda. Dupa ce a
prezentat principalele institutii i publicatil axate pe studiul istoriei Europei rAsAritene (este
anexatà i o lista bibliografica detaliatA, cuprinzind i lucriiri despre RomAnia), autorul s-a
referit in mod deosebit la cloud probleme : analiza reactiilor presei olandeze fatA de evenimentele
din Rds Arit la sfirsitul primului razboi mondial si infAtisarea unor noi materiale de arhivii,
foarte interesante, privitoare la relatiile internationale ale socialistilor romAni (in special la
activitatea lui Gristian Racovski). In incheiere, se subliniazA necesitatea unei mai strinse
cooperAri romAno-olandeze pentru deplina elucidare a acestor probleme (este cunoscutA impor-
tanta Amsterdamului ca centru de studii privind istoria miscarii socialiste internationale).
J. van Goor Unele considerajii privind originea i sfiritul imperiului colonial
olandez. Autorul a prezentat istoriografia acestei probleme, a cArei cercetare s-a intensificat in
anii din urmA, precum l o schema de ansamblu, foarte utilA pentru ascultAtorii romAni, a evolu-
tiei sistemului colonial olandez, fiicind l unele consideratii proprii asupra cauzelor care au dus,.
clupd 1900, la criza imperiului, apoi la destrAmarea sa.
Li iu Maior, Preocupdri ale istoriograf iel romeine cu privire la istoria monarhiel habsbur-
glee. Autorul a trecut In revista lucrArile pe care le-a considerat mai importante referitoare la
Transilvania si la miscarea nationala romAneascA de aid, la monarhia habsburgica in ansamblu,
si la raporturile dintre popoarele acestei monarhii.
Gheorghe Platon, Problema romdneascd i problema oriental& Implicajii i interferenj, .
Prin prisma problemei orientate, autorul a prezentat o intreaga cpocd din istoria romAneascii,
culminind cu unirea din 1859 si rAzboiul de independentA din 1877-1878.
C.B. Weis, Persistenja reformelor olandeze din 1848. Comunicarea prezentatA, in lipsa
autorului, de prof. Dittrich, a scos in evidenta insemnatatea reformelor din 1848 pentru istoria
modernA si contemporanA a Olandei, structura constitutionala stabilitA atunci pAstrindu-si ia
&.eneral valabilitatea i astAzi.
Lucian Boia, Isloriagrafia romdnd hare cele cloud rdzboaie mondiale. S-a subliniat,
aspectul national al acestei istoriograili, preocupArile de istorie universalA, precum l interesul
sporit pentru problematica social-economica. Comunicarea a fost urmatA de o vie discutie,
profesorii i studentii olandezi arAtindu-se Indeosebi foarte interesati de activitatea si opera
lui N. Iorga.
In lncheierea colocviului. acad. Stefan Pascu si prof. Z.R. Dittrich au rostit scurte cuvin-
lark subliniind importanta celor discutate l oportunitatea continuAril unor asemenea intruniri.
Colocviul poate fi apreciat ca un succes deplin i ca un bun punct de plecare pentru intensifica-
rea colaborarii romAno-olandeze in domeniul cercetArii istorice.
Lucian Boia
A 10-A SESIUNE A CERCULUI DE STUDII PENTRU ISTORIA

RELATIILOR CULTURALE DIN EUROPA CENTRALA
DE RASARIT
Intre 26 septembrie l 1 octombrie 1978 a avut loc la Salzburg cea de-a 10-a sesiune de
lucru a Cercului de studil pentru istoria relatiilor culturale In Europa centrala si de rAsArit din
Luneburg (R.F.G.). La lucrAri au luat parte peste 40 de specialisti din Austria, Egipt, Polonia,
www.dacoromanica.ro
32 VIATA STUNTIFICA 6
Republica Democratä Germana, Republica Federalä Germania, Romania, Ungaria si Uniunea

Sovietica. Din Romania au luat parte Carol si Elisabeth Gil liner si Dan Berindel.
Printr-o laborioasä activitate Cereal de studii din Luneburg a supus succesiv dezbaterii
in anti precedenti o varlatá problematica menitä a duce la cunoasterea diferitelor aspecte ale
realitatilor social-culturale in Europa de centru l rdsarit, precum l la studierea lor comparata.
De data aceasta, tema sesiunii au reprezentat-o CAllitorille i descrierile de calatorie ca izvoare
ale cercetarii relatiilor culturale". Dupa cuvintul introductiv al profesorului Hans Wagner,
fost rector al Universitatii Salzburg si al doctorulul Heinz Ischreyt, zelosul animator al Cercului
-din Luneburg, trei comunicari au analizat cadrul general al problemel tratate. Gert Robel a pre-
zentat un interesant studiu sintetic asupra calatoriilor, infatisind itinerarlile, categoriile de
calatorl, obiectivele lor, in oarele referitoare la dilator! etc. Albrecht Timm a urmarit in comunica-
Tea sa transferul tehnologic prin calettoril, iar Harald Witthdft si Rainer Elkar au cercetat
modalitatile si costul calatoriilor. Celelalte comunicari au avut menirea sa prezinte aspectele
diferite ale problematicii grupate pe tari sau pe exempla singulare. B.I. Krasnobaev a prcz ntat
ghiduri de calãtorle ruse din secolut XVIII, iar Hans Rothe a analizat calatoriile de studiu in
Rusia anilor 1830-1865. E.A. Dudzinskaia s-a ocupat de calatoria liii A.I. Koselev in Germania
sl Austria, Hans Grabmiiller de calatoria in Rusia din 1843-1844 a ltd Haxthausen. Norbert
Oel lers de impresiile ruse ale lui Johann Gottfried Seume, iar Antonin Mestan de cMatoria in
Rusia a lui Dobrowsky. A.S. Mylnikov a analizat cultura slava in Imaginea calatorilor straini
la sfirsitul secolului al XV III-lea si in prima jumAtate a secolului al XIX-lea.
Un grup de comunicari a fost consacrat Poloniei, Ungariei i Austrial. Gerard Ko7ielek a
prezentat Starile" asupra Poloniei ale lui J.J. Nausch. Hans Georg Werner scrlerea lui Hhne
.Asupra Poloniei" iar Eug nimz Klin a urmarit cálatoriile lui Odyniec si Mickiewicz prin Germa-
nia. Eva Balász a analizat calatoriile formative (Bildungsreise) ale unor ina,hlari, in limp ce
Wolfgang Martens a prezentat relatarea de calátorie in Germania si Elvetia a austriacului
Friedrich Nicolai, Harold Heppner a informat asupra calatorillor in Turcia ale liii Hammer-
Purgstall, Werner Bauer a relatat asupra scrisorilor" lul Franz Kratter despre Galitia (1786),
iar Herbert Zeman si Wolfgang Neuber au urmarit ecoul la calatorii germani al literaturii aus-
triece de provincie.
Cele doua comunicari românesti s-au referit la Descrieri ale Transilouniet, Moldovei si
Tdrii Romdnoti In prima junuitate a secolului al XI X-lea ca izvoare pentru cercetarea r laliilor
.culturale In Europa de Sud-Est (Carol Gifillner) i Caldloritle boierului romdn Constantin Golescu in
Europa centrald si occidentald (Dan Berindei).
Discutiile au fost animate, dezbatindu-se pe larg tema calatoriilor in cea de-a doua jum.1-
tate a secolului al XV III-lea si in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Autorii comunicarilor.
.ca I participantii la discutii, au insistat indeosebi asupra semnificatiilor sociale i asupra informa-
tiei oferita de relatarile de calatorie pentru un larg evantai tematic. Aria geografica a dezbaterii
a cuprins Germania, Austria, Italia, Polonia, Rusia, Ungaria si prin comunicarile romanesti
tdrile romane.
Un numar de intrebari au fost puse prof. Carol Gollner in legatura cu comunicarea sa,
iar comunicarea subsemnatului referitoare la relatarile de calátorie ale lui Dinicu Golescu a
stirnit un evident interes concretizat intr-o serie de intrebarl l interventil puse de prof. Hans
Wagner de la Universitatea din Salzburg, dr. Heinz Ischreyt de la Luneburg, prof. Wolfgang
Gesemann de la Universitatea din Saarbriicken, prof. Edgar Hosch de la liniversitalea din
Marburg, prof. Antonin Mestan de la Universitatea din Freiburg, conf. E.A. Dudzinskaia de Ii
Institutul de Istorie din Moscova al Academiei de Write a U.R.S.S., dr. Harald Heppner de 1
Institutul de Istorie de la Graz, prof. B.I. Krasnobaev de la Universitatea din Moscova. Litre-
baffle l interventille s-au referit la pozitia lui Dinicu Golescu in problema agrara h nentuali
paralela cu calatorul rus Koselev, la dreptul de calatorie al boierilor in perioada fanariota, la
fanarioti i Ideile de reforma, la pozitia lui Dinicu Golescu fata de diversele confesiuni relk,ioase,
la atitudinea sa fatft de Wilhelm Tell si fata de J.J. Rousseau, la contributia sa la imbogatIrea
fondului lexical al limbli romane, la patriotismul sàu i la atitudinea fata de Mihai Viteavul. f
raspunsuri au fost accentuate unele aspecte ale problemei tratate si in special ideea de imitate
la romani, dezvoltarea procesului de faurire a statulul national, pozItia tolerantft fata de con-
fesiunI i nationalitati a romanilor, atitudinea inaintata a lui Dinicu Golescu fata de idr'ile
progresiste orh manila personalitati pe care le evoca In comparatie cu contemporanli shi, dia
aceiasi categorie sociald, din alte tari etc.
Atit Carol Gtillner, cit $ i Dan BerIndel au luat de mai multe orl cuvintul, cel din urma
referindu-se la comunicarile prof. dr. Hans Rothe si ale cont. univ. L-A. Dudzinskaia st aducind
completári legate de ampla relatare de cillatorie a lui Anatoll Demidov, de calatorlile efectuate de
straini la Dundrea de jos In prima jumatate a secolului al XIX-lea ; de asemenea. a evidentiat
www.dacoromanica.ro
7 VIATA 5TUNTIF.LCA 353
comparatiile ce pot fi facute intre relatarea lui Golescu, cele ale lui Koselev i Szechényl din
punctul de vedere al orientdrii Si pozipilor social-politice.
Reuniunea stiintifica de la Salzburg, inscriindu-se in cadrul sesiunilor de prestigiu organl.-
zate de Cercul de studii din Ltineburg, a marcat o importanta manifestare atit in privinta comunith-
rilor prezentate, cit mai ales a concluziilor generalizante i comparatiste ce au putut fi degajate
din dezbatere.
Dan Berindei
REUNIUNEA COMITETULUI INTERNATIONAL

DE SIGILOGRAFIE DE LA BUCURESTI
!are 27 29 septembrie 1978 s-au desfasurat in Bucuresti lucthrile reuniunii Comitetu-
lui International de Sigilografie, organism creat in 1959 pe lingd Consiliul International al
Arhiveior in vederea dezvoltaril stiintei sfragistice si a rezolviirii unor activitali practice vizinct
conservarea i folosirea izvoarelor sigilare.
Reunind specialist'. din (Anglia, Belgia, Canada, Franta, India, Israel, Italia,
Norvegia, Olanda, Republica Federald Germania, Spania, Romania, Sudan, S.U.A., U.R.S.S.),.
Cornitetul International de Sigilografie a desfasurat o sustinuta activitate menith sd atragii
at entia asupra caracterului fragil al sigiliilor 1 asupra pericolelor care le ameninth si sa slimuleze
cercethrile avind drept scop determinarea valorii istorice, juridice, diplomatice 5i artistice pe
care o au vestigille sfragistice.
Reuniunea de la Bucuresti s-a deschis in ziva de 27 septembrie in prezenta reprezentanti-
lor unor prestigioase institutit de culturii, ai presei, radioului si al revistelor de specialitate.
Dupd ce Ionel Gal, director general al Arhivelor Statului, a rostit cuvintul de salut,
iar Yves Metman, presedintele Comitetului, director la Arhivele Nationale din Franta, a marcat
succint, in alocutiunea sa, progresul inregistrat de stiinta sigilografica i contributia româneasth
in acest domeniu, s-au vizionat cele cloud expozitii organizate cu acest prilej.
Expozitia nationala, intitulatit Sigilografia si diplomatica romaneascd" a reunit cele mai
interesante i expresive documente validate cu sigilii, emise in cancelariile romanesti de-a lungul
anilor menite a demonstra c vestigiile sfragistice rare, cazurile exceptionale de validare, confirmd.
odata in plus faptul ca sigiliul reflecta direct sau indirect, complexitatea proceselor sociale, uni-
versul relatiilor dintre persoane i colectivitäti in diferite epoci istorice.
Participantii la festivitate s-au oprit indeiung asupra exponatelor selectate de D.G.A.S.
ilustrind legatura dintre diplomatith l sigilografie, reprez native totodatd pentru modul in
care aceste marturii speciale ale trecutuiui istoric ilustreath problemele esentiale ale istoriei
poporului roman. Pentru a se evidentia interesul pe care-1 au izvoarele sigilare romanesti in cer-
cetarea istorith s-a organizat totodatä o expozitie de carte cuprinzind studiile de sfragistica
romaneasca elaborate mai bine de un secol de reprezentantii de seamii ai stiintei romanesti.
B.P. Hasdeu, D.A. Sturdza, V.A. Urechia, P.V. Nasturel, C. Moisil, A. Sacerdoteanu, E.
Virtosu etc.
Cu prilejul reuniunii de la Bucuresti, Comitetul International de sigilografie si-a realizat
un vechi obiectiv : acela de a organiza o expozitie internationald de sigilografie. Constituita
prin participarea arhivelor din Franta, Belgia, R.F. Germania, Anglia, Olanda i Spania,
aceasta originala expozitie a cuprins mulaje sigilare (redate la dimensiuni identice sau apropiate
de original, ori märite pentru a permite surprinderea detaliilor), fotografii l planse colorate
realizate de elevii unor scot' generale st scoli de arta' din Paris demonstrind in ansamblu rolul
sigiliului ca izvor istoric si importanta sa ca manifestare de arth.
Pe ordinea de zi a reuniunii s-au aflat : I. probleme de interes general cum sint : a. ela-
borarea unui manual International de sigilografie menit a contribui la stimularea interesului
arhivelor din diferite tan pentru pastrarea, Inventarierea si valorificarea izvoarelor sigilare ;
b. editarea unel publicatil periodice proprii in care ComItetul sd insereze pe de o parte cIrcularele
si indicatiik seen tariatului, pe de and parte sä facd cunoscute rezultatt le circctdrilor
Intn prinse de membril sal ; C. masurile ce se impun pentru grabirea aparitiei suplimentulul la
bibliografia internationala de sigilografie ; d. cooptarea de not membri l crearea unel retele .
de membri corespondenti care sii asigure transpunerea in practith a recomandärilor Comitetului.
Un alt punct inclus pe ordinea de zi, dezbateri pe tema Tehnicilor si a publicatiilor not
avind la bath izvoarele sigilare", a prilejuit un util l interesant schimb de parer! asupra lucthrilor
de sigilografie ce se edIteath in diverse tar!. Prin interventia lor delegatil DIrectiei Generale a,
www.dacoromanica.ro
354 WATA VrIINTIFICA 8
Arhivelor Statului la lucrarile reuniunii au evidentiat preocupárile acestei institutil pentru

introducerea i regasirea in calculator a datelor privind izvoarele sfragistice si au prezentat
.oaspetilor straini unele liste cu regasiri tematice (in domeniul sfragisticel romanesti) realizate cu
ajutorui echipamentului electronic.
Comunicarile stlintifice sustinute de membril Comitetului au facut posibila cunoaste-
rea unor noi aspecte privind evolutia sigilografiel in ärHe pe care le reprezentau astfel : 1. Yves
Metman (Franta), Corpusul sigiliilor franceze din evul mediu ; 2. Andree Scufflaire (Belgia),
Sig Wile ecleziaslice din epoca medie i contemporana ; 3. Vey Mestdagh (Olanda) Sigiliile biserici-
Jor reformate din Tarile de Jos ; 4. E. Ginner (R.F. Germania), Sigilille ecvestre In Germania
de sud-est ; 5. M. Borrie (Anglia), Catalogul sigiliilor de la Public Record Office (acesta a prezentat
totodata o recenta achizitie de sigilli Mcuta de institutia de mai sus) ; Maria Dogaru (Romania).
Sigillile de tip iconografic utilizate de domnitorit Tarii Romdnesti.
Filmul Restaurarea documentelor" (incluzind 1 aspecte privind activitatea de recon-
di tionare a sigiliilor) a suscitat un viu interes, in cadrul discutiilor ce s-au purtat pe marginea
acestel reusite actiuni, facindu-se propunerea de a se realiza un film referitor la evolutia sigiliilor
Si masurile ce se impun pentru conservarea acestor izvoare speciale.
In cadrul activitatilor reuniunii Comitetului au fost cuprinse i unele vizite. A fost apreciata
vizita I discutiile ce au avut loc in ziva de 28 septembrie la Academia de stlinte sociale i politice
unde s-a evidentiat importanta intensificarii activitatil de valorificare a izvoarelor sigilare in
folosul istoriei si al altor discipline auxiliare. Cu acest prilej prof. univ. dr. $tefan $tehinescu,
directorul institutului de istorie N. Iorga", a propus editarea unui Corpus al sigiliilor romdnesli.
publicatie asteptata de specialisti, care trebuie sa imbogateasca cit de curind bibliografia istorica
Tomilneasca.
Tot in ziva de 28 septembrie s-a facut o vizita la sediul Societatil Numismatice Romane
si la Muzeul de Anti al R.S. Romania prilej de a se scoate in evidenta tezaurul artistic romanesc.
In ziva de 29 septembrie a avut loc deplasarea la Brasov. Primul popas a fost facut la
Filiala Arhivelor Statului Ploiesti unde a fost organizatã o expozitie avind la baza izvoare sigilare.
In continuare au fost vizitate muzeele N. Grigorescu" I Iulia Hasdeu" din Cimpina l unele
monumente din orasul Brasov. S-au bucurat de un interes deosebit primirea participantilor de
catre primarul municipiului Brasov si vizita ficuti la sediul Filialei Arhivelor Statului din
acest oras, unde arhivistii au selectat l expus cele mai expresive izvoare sigilare ilustrind originea
-comuni a locuitorilor din vechea Dacie l permanenta luptei pentru libertate I independenti.
Reuniunea Comitetului International de Sigilografie tinuta in Capitala tiril noastre,
ca urmare a dezvoltirii stiintel sfragistice romanestl, a marcat (dupi cum au apreciat si oaspetii
straini) un pas nou in activitatea acestui organism international. Contribuind la realizarea unui
eficient schimb de pared intre speciaIiti, reuniunea a constituit totodata un prilej de a se evi-
dentia importanta izvoarelor sfragistice rominesti, parte integranta a patrinaoniului cultural
na tional.
Maria Dogaru
CR ONICA
In zilele de 13-14 octombrie 1978 s-a desfasurat la Baia Mare, In cadrul manifestarilor
prilejuite de implinirea a 2050 de ani de la crearea primulul stat dac centralizat si independent.
a 60 de ani de la desavirsirea statului national roman unitar, Sesiunea de comunicari stiintitice
Existenti, continuitate l unitate nationali. Contributia Maramuresului la infaptuirea acestor
.eleziderate fundamentale ale poporului roman".
In sedinta plenari dupi Cuvintul de deschidere rostit de dr. Gheorghe Pop. secretar
al Comitetului Judetean Maramures al P.C.R., au prezentat comuniciri : dr. Alexandru Porteanu,
Institutul de istorie Nicolae Iorga", Bucuresti , Conti-160a miscarii revolufionare, socialiste,
In Infaptuirea Uniril ; dr. Tancred Bfinateanu, Muzeul satului si de arta populara, Bucuresti.
Elemente de unitate In cultura populard romilneasca ; dr. Gheorghe Zaharia, Institutul de studii
istorice SI social-politice al C.C. al P.C.R., Bucurestl, Imprejurarile internalionale In care s-a
produs dictatul fascist de la Vlena, din 30 august 1940 ; dr. Mihal Fatu, Institutul de studii istorice
51 social-politice al C.C. al P.C.R., Bucurestl, Trisaturt ale regimulni de ocupajte hortista asupra
nord-vestului Transilvaniel, 1940 1944 ; prof. uni v. dr. Teofil Hagan, Universitatea Babes-Bolyai,
luj-Napoca- Independenfd st socialism..
www.dacoromanica.ro
9 v1ATA w1INTIFICA 355
In continuare, lucrArile sesiunii s-au desf4urat pe seetif ; la sectia de istorie veche l medle
au prezentat comunicdri : Mariana Marcu, Muzeul judetean Bra§ov ; Locutrile din poterile din Tran-
silvania tn presi prolo-istorie ; Carol Kacso, Georgeta Iuga,Muzeuljudetean Maramure§, Baia Mare,
Noi descoperiri arheologice In judejul Maramures privind existenta traco-dacilor ; dr. Alexandru
Vulpe, Institutul de arheologie, Bucuresti. Considerafii cu privire la rdspindirea getodacilor ; Grigore
I Iold4, Sighetu-Marmatiel, Considerafii privind Maramuroul In timpul lut Burebista; Nandor
Katz. Sighetu-Marmatiei, Un document maghiar, inedit, de la Inceputul secolului al XIX-lea,
despre populalia daco-romand a Maramuroulut ; Valeriu Achim, Muzeul judetean Maramure§,
Baia Mare, Dr. Ioan Mihalyi de Apsa sustinlnd vechimea si continuitalea romdnilor maramureseni
(Sighetu-Marmatiei 1889 ).
Sectia de istorie modernd §i contemporand : dr. Liviu Botezan, Institutul de istorie ,
Cluj-Napoca, Act iuni revolufionare cu caracter antifeudal pe teritortul judefului Maramuro In
primduara anului 1848 ; loan Sabdu, Arhivele Statului, Filiala Bala Mare, Aspecte ale revoluftei
de Ia 1848 1849 In actualul jade/ Maramuro, In lumina documentelor oremil ; Ion Dordea,
Arhivele Statulul, Filiala Cluj-Napoca, Din activitalea despdadmIntulut Viseu lza, al
A.S. T.R.E.I., pentru pastrarea fiinfei nationale ; loan Prahoveanu, Muzeul Bran, Cdrturari ai
Brasovului, de origine maramureseand, luptdtori pentru unitatea nationald ; Ioan Rusu Sardteanu,
Arhivele Statului, Filiala Blstrita Ndsdud, Din lupta pentru unitate nationald a romdnilor din
linuturile ndsdudene ;I bistritene Intre anii 1859 1918 ; dr. George Protopopescu, Muzeul de
istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Aspecte din activitatea lui Vasile Lucaciu pentru formarea
statulut national unitar roman ; Luana Popa, Muzeul judetean Brapv, Dr. Vasile Lucaciu
In documentele din Arhiva muroenilor.
Sectia de Etnografie, Artd populard i Folclor : dr. Boris Zdercluc, Institutul de cercetdri
etnologice I dialectologice, BucurWi, Arhilectura populard rnaramureseand, expresie a vechimii
continuitAtii ; dr. TAnase Filip, Institutul de invdtdmint superior, Baia Mare, Chestionarele
folclorice ale liii loan Pop Reteganu i Petre Dulfu, pentru culegerea folclorului maramuresean ;
loan Top, Delia Bratu, Muzeul etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Cultura populard
maramuroeand ;i chestionarele clujene ; Silvia Zderciue, Muzeul satului 0 de artd populard,
BucurWi, Cromatica ceramicii maramuroene, unitate si specificitate ; 14 octombrie 1978, Istorie
veche §i medie : dr. Radu Popa, Institutul de arheologie, Bucure§ti, Cercetdri interdisciplinare
privind trecutul Maramuresului ; Mircea Gherman, Muzeul judetean Brasov, Consideratit asupra
conducerii voievodale romdnoti din Maramuro, In secolul al X IV-lea ; Viorica Ursu, Muzeul
judetean Maramure§, Baia Mare, Un document inedit prtvind relajtile Chioarului cu farile romdne
In evul mediu ; Adalbert Balog, Arhivele Statului, Fillala Baia Mare, Aspecte ale relafillor eco-
nomice si social-culturale Intre Maramures si Moldova in primele decenii ale secolulut al XVIII-
lea ; Titus Furdul, Biblioteca Academiel, Filiala Cluj-Napoca, Contributil la cunoasterea circula-
liei tipdriturilor romdnesti vechl in zona de nord a Transilvaniei ; dr. Liviu Ursutiu, Biblioteca
Academia R.S.R., Filiala Cluj-Napoca, Orasul Baia-Sprie In lumina conscripliel de la 1780 ;
dr. Ioan Bota, Liceul Gheorghe *Meal", F1ore01, Cluj-Napoca, Maramuroul vatrd strdveche
a viegii rominesti.
Istorie modernd i conteinporana : dr. Ion Iaco§, Institutul de studii istorice 0 social-
politice de pe linga C.C. al P.C.R. Bucure§ti, Vasile Lucaciu si unitatea nattonald a romdnilor,
1917 1918 ; Gen. m (r) Victor Popescu, Satu Mare, Momente istorice f i personalitAti legate de
infaptuirea statului national unitar romdn (memorit, evocare); Vasile Cdpilnean, Arhivele statu-
hii, Filiala Bala Mare, Maramuresenii partictpanti activi la infilptuirea actului unirit de la I decem-
brie 1918 ; Ghcorghe Gal, Baia Mare, Untrea Transilvaniei cu Romdnia in lumina dreptulut
international ; Romulus Felea, Societatea de §tiinte IstorIce, Filiala Abrud, Personalitalea dr.
Vasile Lucaciu evocatd de scriitorul Alexandra Ciurea ; dr. Gheorghe Bodea, Institutul de studil
istorice i social-politice de pe linga C.C. al P.C.R., BucurWl, Maramuroul In lupta pentru
et iberarea st independenfa OM, 1940 1944 ; dr. Petre PuKa0u, Institutul de invdtdmint superior,
Oradea, Maramureseanul Petre Dulfu, cintdref al Unirii din 1918 ; Gavril Abrihan, Muzeul
Brukenthal, Sibiu, Ideea unitAtit naftonale oglindild In artele plastice; Gheorghe Todinca,
Muzeul maramuresean, Sighetu-Marmatiel, Activitatea antifascistd f t antirevizionistd a maramure-
senilor oglinditd In ziarul Graiul Maramuresului" (1932 1936 ) ; Traian Ursu, Muzeul Judetean
Maramure§, Baia Mare, Monumentele recunostintei.
Etnografie, ArtA Populard 1 Folclor : Sabin Sainelic, Janeta Ciocan, Muzeul judetean
Maramurg, Baia Mare, Traditte, unitate si continuitate exprimate In expozitia de etnografie si
arid populard a Muzeulut judefean Maramures ; loan Chi§-Ster, Institutul de invdtAmint supe-
rior, Baia Mare, Fenomene de tradifie st inovafte In cultura populard chtoreand ; Mihai ;
Muzeul maramurean, Sighetu-Marmatiei, Rituri de initiere tn zona etnograf led MaramureS;
11 c. 838 www.dacoromanica.ro
356 VIATA STIINTMCA 10
loan Chioreanu, Baia Mare, Muzica ordseneascd, dovadd a vechimii poporului roman pe aceste
meleaguri ; Pamfil Bilt, Biblloteca judeteanA Maramures, Baia Mare, Dovezi de vechime ;t
continuitate la poporul roman oglindite In crealia spirituald oral&
hi zilele de 20-21 octombrie 1978 au avut loc la BacOn In organizarea Comitetului

judetean Bacau de culturA j educatie socialistA, a Muzeului judetean de istorie 1 artA BacAu,
a Casei corpuhii didactic BacAu, a Comisiei de rAspindire a cunostintelor stiintifice Bacáu i a
filialelor din Baciiu a SocietAtilor de stiinte istorice si filologice lucrArile sesiunii stiintifice dedicate
implinirii a 60 de ani de la fOurirea statului national unitar romAn".
Dupà cuvintul de deschidere rostit de Gheorghe Rosu, prim secretar al Comitetului
judetean Baal' al P.C.R., presedintele Consiliului popular judetean au prezentat comunicari :
20 octombrie 1978, prof. univ. dr. Gheorghe Platon Iasi : DesdvIrsirea unitalii de stat
dominanta politicii romanesti In a doua junuitate a sec. al XI X-lea fi tnceputul sec. al X X-lea ;
conf. univ. dr. Mircea Musat Bucuresti, Socialistii romani In fruntea luplei pentru Unirea
din 1918" ; prof. dr. Vasile Netea Bucuresti, Organizarea si semnificafia istoried a Marii
Adundri Nalionale de la Alba lulia ; conf. univ. dr. Ion Ardeleanu Bucuresti, Infapluirile
maselor populare din 1918 fi recunoasterea lor internafionald.
21 octombrie, conf. univ. dr. Vasile Cristian Iasi, Epoca Unirii In istoriografia strbina;
dr. Dionisie Vitcu Iasi, Repere In diplomafia Unirii (1849 1859 ); dr. Ioan Caprosu Iasi.
De la ideea unitafii de neam la constiinfa nafionald ; prof. Vasile Florea Baran, Contribufia
societafii culturale Astra la dezvoltarea constiinfei unilaf ii nafionale ; conf. univ. dr. Dumitru
Rusu, Marea Unire din 1918 si miscarea socialistd ; dr. Ion Toaca Bucuresti, Aspecte ale
solidaritatii socialistilor din armata germand fi bulgard, cu lupla poporului roman pentru elibe-
rarea si Intr girea neamului ; dr. Gheorghe Buzatu Iasi, Iusii fi Marco Unire din 1918;
dr. Mihai Dogaru Bucurcsli, N. forga militant neobosit pentru Infapluirea idealului uni-
Iola nafionale ; conf. univ. dr. Ion Agrigoroaiei Iasi, 1918 si noul cadru al evolufiel economice
romanesti. Doctrine si implintri ; dr. Gh. Florescu Ja1, Desbvirsirea unitafii nalionale
expresie a voinfei Intregului popor roman ; prof. dr. Alexandru Andronic Iasi, Evenimentele
din Romania din 1918 reflectate In istoriografia sovielicd ; conf. univ. dr. Ion *t. Baku-
Ploiesti, Probleme ale reglementdrii munch In Declaralia de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918;
prof. Ioan Mitrea Bacdu, De la unitalea spafiului de formare a poporului roman la untlat a
etno-teritoriald a statului national roman; prof. Marin Cosmescu BacAu, Efervescenfa social-
politied din perioada luplei pentru descivIrsirea unildfii nafionale, oglinditd In opera scriitorilor
bacduani ; prof. Mihal Rachieru P1oieti, Contribufia intelectualilor prahoveni ii realizarea
Marii Uniri din 1918 ; prof. Elena Artimon Bacau, Aefiuni ale romanilor din emigrafie in
sprijinul desdvIrsirii unitdfii statale; prof. Dumitru Zaharia BacOu, Activitatea 101 Simian
Mindrescu pentru realizarea Unirit din 1918 ; prof. dr. Ioan CiutA BacAu, Mar a Unir In
consliinfa bdcduanilor.
In ziva de 16 noiembrie 1978 la Oradea a avut loc sub egida Comitetului de culturA si
educatie socialistA Bihor sesiunea de comunicari Oameni din Bihor mornente, institutii,
personalitAti".
Dupd cuvintul de deschidere rostit de prof. Ioan Chira, presedintele Comitetului judetean
de culturd i educatie socialistA au prezentat comunicdri : dr. Gheorghe Suciu Dezvoltarea
social-economica a municipiului Oradea In anii socialismului ; prof. univ. dr. Teodor Pop st
conf. univ. dr. Ecaterina Dcliman, Politica nalionalb a Partidului Comunist Roman in lumina
realizdrilor din judeful Bihor ; Alexandru Porteanu, cercetator principal la Institutul de istorie
Nicolae lorga", T iron Albani militant pentru Unire ; Robotos Imre scriltor, Tabert Geza
Nicolae Bocu, profcsor, Din viafa i activitalea lui lite Cristea in miscarea muncitoreascd din
Romania ; Joan Bradu, profesor, Traian Minas, preocupdrile sale privind viola economicd fi
social-culturald bihoreand ; Joan Cardos, profesor, Biblioleca judefeand Alexandru Roman"
Viorel Faur, muzeograf principal, seful sectiei de istorie la Muzeul TArit Crisurilor din Oradea,
Exigenle ale cerceldrit locale In contextul istoriografiei nafionale ; Ersilia Geordes, profesor,
Culegeri de folclor muzical bihorean In perioada (1944-1978 ); *tefan Rördsi. Aspecte ale pro-
blemei nafionale in conceplia si activitalea lui Eugen Rozvan ; Constantin MAlinas, profesor.
Biblioteca judeteana, Preliminarii la Catalogul carfit vechi romdnesti tipdrite la Oradea ; dr. Petre
Puscasu, lect. univ. la Institutul de invAtAmint superior Oradea, Georgiu Popa, un valoros dascdl
www.dacoromanica.ro
11 VIATA $T1INTIZICA 357
biliorean (1811 1897 ) ; Titus L. Rosu, profesor, Profesorul Than Buteanu de la Behr; ; Stelian
Vasilescu, redactor la revista Familia", dramaturg, Rola( lui losif Vulcan fi al revistei Familia"
f n promovarea teatrului ca o tribund de lupla pentru unilatea de col-Wit:4d a romanilor.
In zilele de 2-1-25 noiembrie 1978 s-au desfasurat la Arad in organizarea Academiei de

stiinte sociale i politice, a Coinitetului judetean Arad al Partidului Comunist Roman, al Comitetu-
lui judetean de cultur i educa tie socialista lucrarile sesiunii jubiliare de comunlcarl i referate
Aradul trecut, prezent i viitor".
In sedinta plenarã au prezentat comunicari : Andrei Cervencovici, prim secretar al Comite-
tului judetean Arad al Partidului Comunist Roman, presedintele Consiliului popular judetean
Cuvint de deschidere Vizttele tovardsului Nicolae Ceausescu In judeful Arad momente hotarl-
foare In viola si activitalea organizaftei judelene de partid, a tuturor oamentlor muncit arddeni
Stefan Voicu, vicepresedintele Acadetniei de stiinte social-politice Salutul din partea prezidiu-
lui Academiet de startle sociale si politice ; dr. Martian Fuciu, prim secretar al Comitetului muni-
cipal Arad al P.C.R., Municipiul Arad pe trepte de istorie ; dr. Ioan Horatiu Crisan, cercetator
principal la Institutul de istorie i arheologie din Cluj-Napoca, 2000 de ant de la intemeierea Ziri-
davei ; dr. RAzvan Theodorescu, director adjunct la Institutul de istoria artel, Confluenfe culturale
In primul ev media romanesc si spafiul aradean ; Valea Nicolae, participant la adunarea de la
Alba Mil, Anul 1918 In amintirite unui participant la actul Unirii ; Liviu Derban, prim-vice-
pre}edinte al Consiliului popular al judetului Arad, Aspecte ale sistematizarit teritoriale si moderni-
zarit centrelor urbane si rurale ale judefului Arad Ora in anul 1990 ; Gheorghe Berbecas, munci-
tor I.V.A., membru in Consiliul National al oamenilor munch, Oarnenti muncii arddeni parti-
fi autogestiunea unitufilor economice ; Iosif Kocsik, presedintele
ci pan/i activi la autoconducerea
Consiliului judetean al oamenilor munch de nationalitate maghiara, Participarea oamenilor
muncii faru deosebir e de nalionalitate la intreaga vtald economic& sociald $i politica a judefului Arad ,
In continuare, lucrarile s-au desfasurat pe sectiuni. Prezentam mai jos comunicarile
prezentate in sectiile cu tematica istorica : Sectiunea I. Continuitatea milenara a poporului roman
pc meteagurile aradene : Vasile Boroneant, cercetator la Muzeul de Istorie a municipiului Bucu-
resti, Considerafii asupra istoriet stravechi a judefului Arad In lumina noilor cerceldri de la
Zubrani, Conop si Cladova ; dr. Mircea Rusu, cercetator stiintific principal la Institutul de
istorie i arheologie Cluj-Napoca, Rolul tracilor din partea de vest a Romaniel ; Mircea Barbu,
muzeograf Arad, Dacii in zona Aradului ; Alexandru Roz, profesor Arad, Ziridava fi Aradul
dr. doc. I. I. Rusu, tnembru corespondent al A.S.S.P., consultant stiintific la Institutul de istorie
si arheologie di Cluj-Napoca, Romani:area in zona de vest a tarn ; Sever Dumitrascu, directorui
Muzeolui Tarii Crisurilor din Oradea, Dacii liberi din Crisana pe baza noilor observant de la
liia trio : dr. efan Ferenczi, scf de sectie la Muzeul de istorie a Transilvanici, Considerafii
pra lim sului roman din Dacia de vest ; Mircea Zdroba, nutzeograf Arad, Cerceldri arheologice
I refeudale din zona Aradului ; Eugen GlHck, profesor Arad, POrfile arddene in secolele IX Xl
in lumina izvoarelor istorice ; Avrarn Andea, asistent universitar la Universitatea din Cluj-
Napoca, Romanii In secolele IX XI In lumina cronicilor maghiare ; Andrei Caciora, director
al 1. ilialei Arad a Arhivelor statului, Cnezatele st volevodatele romartesti in parfile Aradului ; Ioan
Porovici, Arltivele Statului Arad, Aspecte privind razboiul condus de Gheorghe Doja pe Valea
Mizresului ; Gheorghe LInevschi, muzeograf Arad, Mihai V iteazul si Aradul ; dr. Geza Kovacs,
profc or, Arad, Aspecte din demografia Aradului pina In sec. al X V III-lea ; Mircea Popa, cerce-
ta tor stiintific la Institutol de lingvistica din Cluj-Napoca, Aradul fi iluntinismut romanesc ;
Oc avian Mmdrut, cercetator stiintific la Institutul de stiinte psihologice si peclagogice din
13,1 uresti, C ostaraii asupra unor topice din judebd Arad.
Sectiunea II. Aradul in lupta pentru independenta si unitate nationalä." : dr. Costin
Fenesan, Ione! Gal, Dir. General al Arhivelor Statului, Meirturii din fondul arhivistic nafional
privind istoria Aradului ; Gheorghe Ionita, conferentiar la Universitatea Bucurestl, Lupta
poporului roman pentru unitate, independenfa si suveranitate In opera proedintelui Republicii
Socialiste Romania, lovardsul Nicolae Ceausescu ; Otto Grefner, muzeograf, Arad, Aradul in
revolufia de la 1818 ; Maria Bucur, profesoara, Arad, Ecourile in zona Aradului ale unirit din 1839
fi ale independenfet din 1877 ; Doru Bogdan, muzeograf, Arad, Sprijinul acordat de Romania
luptet de eliberare naftonala din Transilvania ; Mircea Timbus, Arhivele statului, Congresul
nallonalitafilor asuprite din imperial auslro-ungar din anti( 1895; Gheorghe Unc, sef de sectie la
Institutul de studii istorice si social-politice Bucuresti. Contribulia miscarii muncitoroti $i
socialiste la faurirea statului nafional unitar roman ; Nitcolae Kiss, muzeograf principal la Muzeul
judetean Arad. Carol Leuger fi Ludovic Mocsary, prieleni ai poporului roman ; dr. Vasile Popean-
ga, profesor, Arad, Rolla scolii din Transilvania In pregatirea generafici unirii ; dr. Alexandru
www.dacoromanica.ro
358 WATA $T11/4TIMA 12
Porteanu, cercetätor stiintific principal la Institutul de Istorie N. lorga" Bucuresti, Colabora-

rea romdno-strbd in lupta impotriva dualismulut austro-ungar, factor milt) de eliberare nalionald ;
Ioan Don, cercetAtor principal la Muzeul de istorie a partidului comunist, a miscArii revolutionare
at democratice din Romania, Arddenit participanti la Marea Adunare Nationald de la Alba
lulia ; Nicolae Rosut., directorul Muzeului judetean Arad, Vasile GoId1 gindirea social-po-
litica ; dr. Augustin Toda, profesor, Arad, Platforma economicd a ziarului Romdnul" din Arad
in lupta pentru desdvIrsirea unitdtii nationale ; Ioan Clopotel, participant la unire, Bucuresti,
Aradul In anul 1918 ; dr. Gheorghe Oancea, conf. unlv. la Universitatea din Timisoara, Misca-
rea muncitoreascd din Arad, prezentd activd in lupta poporului roman pentru infdptuirea statului
national unitar roman; dr. loan Ardeleanu, director adjunct al Muzeului de istorie a partidu-
lui comunist, a miscaril revolutIonare l democratice din Romania, Maria Musat, cercetAtor
principal la Muzeul de istorie a partidului comunist, a miscarii revolutionare 1 democratice din
Romania, Lupta P.C.R. pentru suveranitate, independent& integritate teritoriald in perioada
interbelicd ; Victor Catavei, muzeograf, Arad, Aniversdrile Uniril la Arad; Filip Geltz, ilegalist
P.C.R. Bucuresti, Mtscarea antifascistd in rindurile populatiei germane din Banat ; Eduard
Ivanoff, muzeograf, Arad, Lupta Aradulut impotriva dictatulut de la Vlena ; colonel Andrei
Enache, comandant, Scoala de subofiteri Lipova, Luptele de la Pdults.
*
In ziva de 25 noiembrie 1978 a avut loc la Oradea sub egida comitetului judetean
Bihor al Partidului Comunist Roman 0 a Consillului de educatie politica si al culturii socialiste
al judetulul Bihor, Simpozionul consacrat aniversAril a 60 de ani de la desAvIrsirea unitAtii de
stat a Romaniei cu tema : Lupta maselor populare pentru fAurirea statului national unitar
pentru libertate l progres".
Dupl Cuvintul de deschidere rostit de Gheorghe Blaj, membru al C.C. al P.C.R., prim
secretar al Comitetulul judetean Bihor al P.C.R., au rostit comunicari : dr. Alexandru Porteanu.
cercetAtor stiintific principal la Institutul de istorie Nicolae Iorga" Bucuresti, Temeiurile
istorice ale unildfii nationale romanesti ; conf. univ. dr. Gheorghe Ionita, Bucuresti, Lupin
necurmatd a poporului roman pentru independenld f i stweranitate in concepita P.C.R., in opera
tovardsului Nicolae Ceausescu ; Csucsuja Istvan, cercetAtor la Institutul de istorie Nicolae
Iorga" Bucuresti, Pozifia nafionalitdfilor conlocuitoare Pia de Unire ; Viorel Faur, Momenle
ale luptei romlintlor din Crisana pentru unitate; prof. Ioan Golban, Lupta maselor populare din
Bihor impotriva dictatului de la Viena; prof. univ. dr. Teodor Pop, Institutul de InvAtAmint
superior Oradea, Manifestarea plenard a capacildtii creatoare a natiunit in condi/tile faurirti
societatii socialiste multilateral dewoltate ; Iosif Mastei, vicepresedinte al Consiliului de control
muncitoresc de pe lingA Comitetul judetean P.C.R. Bihor, Bihorul In pas cu dezvollarea economico-
sociald a Wit.
*
In ziva de 1 noiembrie 1978 a avut loc, la Tg. Mures, festivitatea dezvellrii statuii
ecvestre a lui Avram Iancu, strAlucit reprezentant al luptei poporului roman pentru libertate
socialA l nationalA, unul din conducAtoril de frunte al revolutia de la 1848 din Transilvania.
Au participat Nicolae Veres, prim-secretar al Comitetului judetean Mures al P.C.R.,
presedintele Consiliului popular judetean, Aurel Duca, vicepresedinte al Consiliului Culturii si
Educatiei Socialiste, reprezentanti al organelor locale de partid si de stat, ai unor organizatii
de masa 1 obstesti, mil de oameni al muncii, romani i maghiari.
Statula ecvestrA a lui Avram Iancu este opera sculptorului bucurestean Florin Codre.
Dezvelirea monumentului marelui luptAtor pasoptist se inscrie In seria actlunilor organizate
In cadrul Festivalului National Clntarea Romania" In anul and sArbAtorim Implinirea a 130
de ant de la revolutia burghezo-democraticA din tArile romAne, a 30 de ani de la nationalizarea
principalelor mijloace de productie 0 60 de anl de hi formarea statului national unitar roman.
Despre semnificatia evenimentului au vorbit acad. Stefan Pascu, prof. dr. doc. Julius
Moldovan, presedintele Comitetului judetean de culturA at educatie sociallstA, criticul literar
Hajdu Gyozo, presedintele Consiliului judetean al oamenllor muncii de nationalitate maghlarA,
redactor sef al revistel Igaz Szo", Ille Ciorba, secretarul comitetului de partid al Intreprinderii
,,23 August", Szabo Nicolae, cercetAtor principal la Centrul de stlinte sociale din Tirgu Mures.
Vorbitorii au evocat personalitatea lui Avram Iancu, sublinlind insemnAtatea actiunilor desfAsu-
rate sub conducerea sa In ansamblul luptelor duse impreunfi de romAni, maghiari i germanl In
timpul revolutiei de la 1848 din Transilvania.
www.dacoromanica.ro
13 viATA STriNTIPICA 359
*
In cea de-a doua jumatate a lunli octombrie, efectuind o calatorie in Republica Federala
Germania, Austria si in Berlinul de vest, Dan Berindel, vicepresedinte al Consiliului stiintific
al Institutului de Istorie N. Iorga" i secretar al Comitetului National al Istoricilor din R.S.
Romania, a tinut mai multe conferinte. La Universitatea din Mainz a vorbit la 17 octombrie
despre Reoolulia din 1848 In Wile romtlne, la Universitatea din Berlinul de vest a conferentiat
despre Legdturile revolulionartlor romdni cu mipcarea democratictl f i socialistd europeand In cel
de-al doilea sfert al secolului al XI X-lea, far la Viena, In cadrul Institutului Austriac Est 0 Sud-
Est European a prezentat, la 24 octombrie, conferinta Cultura nalionald f t slat nafional. Roznelnia
In secolul XIX f 1 la Inreputul secolului XX.
*
In ziva de 12 decembrie 1978 in fata comIslei de doctorat a Facultatii de istorie-filozofie a
Universitatil Bucuresti a avut loc sustinerea publica a tezei de doctorat Interesele economice
ale Franiel in bazinul Mdrii Negre pi al Dundrit de jos In perioada 1859 1883 elaborata de
Traian Ionescu.
Lucrarea cuprinde urmatoarele capitole : Cap. I, Franta in a doua jumatate a secolului
al XIX-lea" ; Cap. II, Legaturile economice i politice ale Frantei cu Imperiul otoman" ;
Cap. III, Relatiile economice ale Frantei cu Bulgaria, Serbia si Rusia" ; Cap. IV, ,,Interesele
economice ale Frantei cu Romania in perioada 1859-1883".
In afara acestor capitole lucrarea mai cuprinde Introducere", Incheiere", Concluzii"
si Bibliografie".
Comisia de doctorat a fost alcatuita din prof. univ. dr. Stefan Stefanescu, decan al Faculta-.
tii de istorie-filozofie presedinte ; prof. univ. dr. doc. Titu Georgescu, conducator stiintific ;
conf. univ. dr. Nicolae Ciachir, dr. Paul Cernovodeanu, dr. Constantin Serban, membri.
In unanimitate comisia a acordat lui Traian lonescu Utlul stiintific de doctor tn Istorle
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
R ECE NZ II
GH. I. IONITA, P.C.R. i masele populare (1934 1938), ed.a II-a, revAzuta
Ii adAugitä, Edit. §tiinific i encielopedied, Bueureti, 1978, 376 p.
Putine lucrAri de istorie contemporana a cum subliniazA autorul, ace5ti ant au consti-
RomAniei slut reeditate. Aceasta stare de tuit una dintre cele mai bogate perioade
fapt se explicA, in parte, prin aceea cA procesul ale ilegalilAii in actiuni de masd dirt istoria
prospectiunii documentare si al formulArit partidului $i a mi$cdrii noastre muncitorWi. .."
concluziilor privind aceastA perloadA n-a (p. 9). IntrebArile la care I5i propune sA rAs-
fost incA pe deplin inchelat. Astfel, unele pundA Gh. I. IonitA prefigureazA dimensiunile
lucrAri resimt consecintele acestei circumstan- exacte ale unei cercetArl monograf ice consacra-
te, care, odatA cu trecerea anilor, impune tA deja ca o lucrare de referintA. Ele sint,
lArgirea sferei de documentare, in functie de inainte de toate, reflectiile istoricului con-
noile informatil introduse in circuitul stiintific, fruntat cu realitAtile trecutului romAnesc,
operatie care atrage dupA sine, de cele mai conturate in urma analizei obiective a unor
mune ori, adincirea sau nuantarea unora fenomene i evenimente a cAror gravitate nu
dintre concluziile sau interpretArile deja mai comportA nici o discutie. Simpla lor
acreditate. Orice lucrare devine cu timpul prezentare este in mAsurA sA justifice aceastA
tributarA unui anumit stadiu al cunoasteril afirmatie. Autorul se intreabA, odatA cu noi
Istorice, fapt pentiu care, la un moment dat, dealtfel, cum a reu5it Partidul Comunist
RUA a piercIe nimic din valoarea sa initialA, RomAn, scos in afgra legii la scurt timp dupA
este obligatA sA suporte urmArile unei inevita- fondare, sA depAseascA toate greutAtile caracte-
bile degradari", in raport cu progresul firesc ristice ilegalitatii 5i sA se impunA In fate tArii
al istoriografici. De accea, in cele mai multe ca singura organizatie politicd victorioasA?
cazuri, o reeditare incumbA aducerea la zi" Ce considerente, 5i de ce ordin, au permis
a cArtii respective, atit in domeniul surselor acestui partid sA grupeze atitea forte politice,
informationale. c t si in cel al reformulArii care au activat alAturi sau sub conducerea sa ?
unor judecAti de aloare, daca aceastii din Care a fost evolutia relatiilor stabilite de
urin i interventie se impune. Numai asa, P.C.R. cu masele largl populare? Care au
credem, o lucrare polte si meritd a fi re- fost premiscle ce au permis clasel muncitoare,
editatA. tArOnimii, intelectualitatii i elementelor
Ne vom referi in cele ce urmeaza, la o patriotice provenite din diferite categorii
carte aflat5 la a doua editie, revd:uta II sociale, insufletite de acela5l ideal, sA evolueze
addugild, dupd cc, la prima aparitie, fusese in sensul abolirii unei societAti revolute,
distins5 prestigios cu Ufl premiu acordat de impunind apoi un alt curs intregli istoril a
C.S.C.A. Gh. I. lonitA, autor a numeroase RomAniei? Autorul ll propune sA elucideze
volume, studii 5i articole de istorie contempora- toate aceste virtuale neclaritOtt, incercind sA
n5, recunoscut pentru perseverenta cu care dep55eascA rAspunsurile stereotipe, conformiste
abordeazA, de fiecare datO, teme dintre cele sau hiperbolice, exalate de numeroase scrieri
mai importante ale istoriografiel romAnesti, a
extins 5i aprofundat problematica lucrArli de istorie, publicate in strAinAtate. AceastA
publicate in 1971, dindu-ne, de aceastA optiune initialA instituie, din capul loculul, o
datA, o nouA editie, care elucideazA Intru discutie dialecticA, antidogmaticd, a problema-
totul subiectul luat in studiu. Dealtfel, ticil abordate. Dealtfel, o asemenea IntreprIn-
acesta a si constituit unul dintre rationa- dere era nu numai o indatorire consubstantiala
mentele reeditArii cArtii discutate. In primul explorArii oblective a trecutului romfinesc, ci
rind, insA, aceastA circumstantA a fost si o obligatie istoriograficA, reclamatA de
reclamatA de necesitatea cunoasterii cit mai
exacte a raporturilor Partidului Comunist faptul cii, nu o d.atA, lucrArile publicate dincolo
RomAn cu masele populare intre 1933 anul de granitele tArii al care pretind a clarifica
eroicelor lupte muncitoroti i momentul diferite aspecte ale istorlei noastre contempora-
instaurArii dicta turii regale, intrucit, asa ne se IndepArteazA de rigorile specifice cercetA-
REVISTA DE ISTORIE", Tom, 32, or. 2, p. 361-377, 1979
www.dacoromanica.ro
362 RECENZIII 2
rii, transformind dezbaterea in apriorism, apol, structura sociala a taranimii, devenith o

denaturind fondul problemei studiate pen- forta pclitica remarcabila, insistind asupra
tru a acredita concluzli arbitrare, eronate. miscarilor taranesti din anti 1934-1938 si a
Dintru inceput, Gh. I. Ionita si-a propus ma mobilizaril populatiei satelor In alegerile
abordeze tema in ansamblul ei, fara a eluda parlamentare din decembrie 1937. AlAturi de
situatiile inextricabile ce au intervenit uncori muncitorl si Oran!, intelectualii patrioti au
in activitatea atit de complexa si cuprinza- reprezentat o prezenta activii in cadrul
toare desfasuratA de Partidul Comunist Roman miscarii democratice si antifasciste din Roma-
intre anti 1934 si 1938. Autorul aduce argu- nia, caci, asa cum remarca Mihail Sadoveanu,
mente peremptorli prin care probeaza forta aceasta categorie socialA s-a afirmat si in acei
politica a acestui partid, conferita de faptul ca ani pe linia de progres pe care au urmat-o
dintre toate gruparlle componente ale sistemu- intelectualli din toate timpurile" (p. 128).
lui partidelor politice romanesti, aceasta era In continuarea lucrarli, autorul insista
singura care reunea in rindurile sale constiinte asupra activitatii organizatillor democratice,
politice si nu politicieni itineranti, pentru indrumate si influentate de Partidul Comunist
care puterea constituia o adevarata monoma- Roman, subliniind di prin intermediul acestora
nie. Analiza pertinenta Intreprinsa in paginile partidul Intretinea o permanenta legatura cu
acestei lucrari I-a permis autorului sa conchida masele. 0 forma concreta si eficienta de mobi-
cu justete si responsabilitate, ca experienta lizare a diferitelor partide si grupari politice,
partidului comunist, dobindita in perloada de raliere pe o platforma comuna, a constitu-
1934 februarie 1938 in organizarea si it-o realizarea a numeroase acorduri democrati-
conducerea luptel de masa, a constituit unul ce, antifasciste, sub auspiciile si conducerea
dintre elementele principale ale experientel directa a Partidului Comunist Roman. Actiuni-
cu care miscarea revolutionara din Romania a le prin care s-a Incercat crearea Frontului
contribuit la tezaurul miscarii comuniste popular antifascist, precum si realizarea, In
Internationale privind realizarea unui larg 1935, a acordurilor de la Bacia si Tebea sint
front de luptil impotriva exploatarii capitaliste, doar citeva dintre manifestarile evidentlate
a fascismului, pentru democratie si pace" In aceasta- directie.
(P. 9). Un loc important In lucrare este rezervat
Studiul in discutie incepe cu stabilirea prezentaril manifestatiilor si a demonstra-
locului si a rolului Partidului Comunist Roman tillor de strada, cu caracter antifascist, organi-
in ansamblui vietil politice romanesti din zate In diferite centre muncitoresti, atunci
anli 1934-1938, precizindu-se, bineinteles, cind tam Intreaga era in picioare, lar N. Iorga
care a fost linia politica si tactica urmata de rostea acel apel profetic si mobilizator : fere--
aceasta formatiune politica in intervalul te-te popor al meu, caci marl primejdii ti se
aratat. Sint astfel refacute, In Unit generale, pregatesc..." (p. 134). Toate acestea au
cadrul international si cel economic si politic prefatat, cum era si firesc, actiunile de masa
romanesc, caracteristice anilor ce au premers organizate in vederea apararii independentel
si apoi au urmat crizei economice din 1929 si a suveranitatil patriei, opuse revizionismu-
1933. Urmarind procesul consoliciarli organiza-
torice a Partidului Comunist Roman, autorul lui fascist. Afirmindu-se Imp otriva propagandei
releva limitele activitatii sale, inerente impre- revizionist-revansarde, accentuata mai ales
jurarilor In care multe directive erau formulate dupla instaurarea lui Hitler la putere, poporul
de organisme straine, dezinteresate de realita- roman, constient de pericolul ce ameninta
tile romanesti. Amestecul din afara si ignora- Europa, a militat cu consecventa pentni
rea activitatil desfasurate de acest partid au salvgardarea pacil, ridicindu-se cu hotarire
favorizat aparitia greselilor, ale caror conse- Impotriva acelor forte care, sfidind vointa
chile s-au repercutat asupra evolutiei de unui continent, vor declansa in cele din urmA o
ansamblu a Partidului Comunist Roman. noua conflagratie mondiala. ReferIndu-se la
Cu toate acestea, fortele politice comuniste au toate acestea, Gh. I. Ionita evidentiaza
Impus si respectat In activitatea lor un punct faptul ca Romania s-a numarat intotdeauna
de vedere just, realist, care raspundea staril de printre Mlle care au actionat, atit pe plan
lucruri existente in tara, intelegind, In acest intern, eft $i pe plan extern, Impotriva orica-
sans, sil colaboreze cu celelalte forte politice ror manifestari revizioniste, aducIndu-si con-
romanesti. Dealtfel, In toata perioada, partidul tributia, prin intermediul unor organisme
comunist a militat pentru realizarea unitatil nationale sau Internationale, precum si prin
organizarea unor demonstratil, manifesta-
de actiune a clasei muncitoare, a caret forta tii etc. antirevansarde, la lupta generalA a
numerica a crescut, reclamind deci recurge- intregii lumi civilizate impotriva unor forte
rea la nol forme de organizare si solidarizare. oarbe, decompensate, conduse de instinctc
0 preocupare asemanatoare a fost Indreptata
si In directia atrageril tiaraninill, alaturi de ancestrale razboinice, distrugatoare.
clam muncitoare, In vederea faurirli aliantei Ca o confirmare indubitabila a adeziunii
muncitoresti-taranesti. Autorul investigheaza, fortelor democratice la linia politica preconi-
www.dacoromanica.ro
3 RECENZIII 863
zata de Partidul Comunist Roman intre 1934 Roman, a miscarli revolutionare 1 democra-
si 1938, autorul relevá succesele electorate tice din tara noastra, In preajma instaurarii
obtinute de acestea In Intregul interval dictaturli regale. Un rezumat i un indice
discutat. Sint, astfel, Infäti5ate, rind pe rind, general, intotdeauna utile cititorului, comple-
orezenta l rezultatele dobindite de diferite teaza aceastii lucrare a caret documentare
organisme democratice In consultarile electo- Impresioneaza, atit prin diversitatea surselor,
rale parlamentare sau administrative organi- eft prin bogatia informationala.
zate intre 1933 si 1937. Se insistii asupra Purtind pecetea adevarului, paginile acestei
participarli Ligil Mundt la alegerile din de- cart! ni se releva ca un insemn al responsa-
cembrie 1933, a succesului fortelor democra- bilitatii, al perseverentel si al spiritului critic,
tice in alegerile partiale din februarie 1936, profesate cu consecventa de autor. Toate
facindu-se numeroase referiri la confruntarile acestea sint in masura sA con,fere lucrarli
electorate admlnistrative-comunale sau ju- investitura noutatii interpretative, pen care
del ene. se ajunge, neindoios, la judecati de valoarea
Se cuvine, totodatil, a fl subliniata con- celor formulate in volumul de fata. Puteni
tributia autorului la relevarea atitudinil conchide, asadar, cii Gh. I. lonit.a, staruind
internationaliste a fortelor democratice din asupra intrebarilor de la care a plecat, nu ne
Romania, care au sprijinit, de-a lungul anilor, propune un rispuns oarecare, ci unul reclamat
cu convingere i perseverenta, lupta anti- si Invederat, in acelasi timp, de adevarul
fascIstä din diferite tar europene. Autorul ti istoric.
hacheie demersul sáu tiintific cu o succinta
prezentare a activitatil Partidului Comunist Gh. I. Florescu
Rdscoala secuilor din 1595 1596. Antecedente, desfdpeare

nondri, sub redactia Benito Samu, Demény Lajos (redactor respon-
sabil) §i Vekov Károly, Edit. Acaderniei R.S.R., Bueure0i, 1978,
336 p.
Impozanta nionografie dedicata rascoalei seculesti in perioada amintitii, organizarea

secuilor din 1595-1596, antecedentelor teritorial-administrativa a teritoriului secuiesc,
urmarilor sale, reunind colaborarea a 12 cu- sistemul militar i organizarea armatei la
noscuti cercetãtori i apreciate cadre didactice secui, rilscoala din 1562 si efectele negative
universitare sub redactia prof. Samu Benkö, ale reprimarii ei, in sfirsit ecoul miscarilor
dr. Lajos Demény I Karoly Vekov, se infilti- sociale secuiesti In rindurile populatiei roma-
seaza ca un diptic tratind premisele social- nesti I sasesti din Transilvania. In aceasta
economice si politice ale miscaril l apoi cadrul prima parte a monografiei se evidentiaza in
desfasurarli si insemnatatil el. cuprinsul celor 7 capitole constitutive particu-
In inspiratul Cuoint Inainte prof. dr. laritatile prezentate de societatea secuiasca,
$tefan tefanescu releva ca scopul monografiei avind ca nucleu de baza socio-economic si
a constat din definirea unei directii de cerce- administrativ satul devalmas, apoi structurile
tare care sa conduca la o mai buna Intelegere institutionale pornind de la organizarea
a ansamblului de fapte istorice, sä omagieze o administrativa in scaune i atributiile prin-
pagina din hronicul luptelor eroice pentru cipalilor dregatori in raport cu autoritatea
libertate l demnitate desfasurate pe acest centrala i comunitatea celor guvernati, in
pamint". cele din urma organizarea militara a secuilor,
Incepind cu analiza situatiel internationale popor inzestrat cu virtuti razboinice aparin-
a tarilor romane si a pozitiei lor in cadrul du-si cu strasnicie libertatile i constituind o
antagonismului existent Intre Habsburgi, adevarata forta de soc" a armatei feudale
poloni I otornani in a doua jumétate a secolu- transilvane, unde slujeau ca pedestrasi (da-
lui al XVI-lea, autorii1 urmaresc, rind Pe rind. rabani, puscasi etc.). Se face apoi o analiza
In partea I a lucrarti, evolutia societatii temeinica a cauzelor care au generat puternica
riiscoala din 1562, in contextul situatiei poli-
tice foarte complexe a principatului de peste
1 Conf. univ. dr. Gamil Muresan, prof. Garpati, vasal Portii otomane dar rivnit In
univ. dr. doc. Zsigmond Jáko, arhivistii
Liviu Moldovan 51 Antal Pal, dr. Akos Egyed. aceea5i masura de Habsburgi i teren de con-
dr. Lajos Demeny. dr. Andras Magyari 51 fruntare intre acesti doi vrajmasi, contradic-
dr. Kéroly Barbath, dr. Pavel Binder si title de clasa din rindurile secuimii impartita
dr. Zoltan Székely. In fatal f clase antagoniste opunInd In
www.dacoromanica.ro
364 RECENES 4
primul rind nobilimii taranimea si ostasimea scoate In relief structura economica si

libel% Infruntarea cu puterea central:1, In sociala a satukii seculesc, categorlile de oameni
sfirsit represiunea salbatica, ce, tn afara a liberi si situatia tariinimii aservite, si In
numeroase victime, a dus la suprimarea sfirsit drepturile si obligatiile acestel comuni-
vechilor libertati ale secuilor de rind si la UV. In Incheiere, se fac citeva consideratii
aservirea lor In mare masura. in sfirsit, dupil teoretice deosebit de interesante cu privire la
cc se insista asupra stärii de efervescenta unele probleme ale conceptiei marxiste despre
sociala si de nemultumire latenta domnind in istorie si rascoala s-cuilor din 1595 1596.
rindurile secuimii dupa 1562 si pima la 1595, Din examinarea structuril lucrarii anali-
aceasta cautind sa-si recucereasca drepturile, zate, se poate constata caracterul ei innoitor,
se inregistreaza si ecourile prezentate de competenta cu care a fost abordat sub
framintarile secuiesti In rindul populatiei multiple aspecte un sublect atit de com-
romanesti majoritare dar supusa discrimina- plex, efortul deosebit al autorilor pentru o
rilor sociale si religioase precum si a paturi- documentare cit mai exhaustive si o tratare
lor mijlocii sasesti din mediul urban. teoretica corespunzatoare, monografia consti-
A doua parte a monografiel alcatuita din tuind, In cele mai multe privinte, o certa
cinci capitole2 trateaza mai irtli foarte aml- reusita.
nuntit cauzele noii räscoale din 1595 1596, Din analiza atit de pertinenta a societatii
chid principele Sigismund Bathori in fate secuiesti din secolul al XVI-lea in componentele
amenintarii turcesti este silit sa apeleze la sale socio-economice, politice, organizatorice
capacitatea militara a secuilor, spre a parti- si militare, In cadrul Iucrarii analizate lipseste,
cipa la campania de eliberare a Tarii Roma- Irma, dupa parerea noastra, o dimensiune si
nesti aláturi de oastea lui Mihai Viteazul, anume aceea a universului spiritual In care a
acordind, sub presiuni, actul de libertáti evoluat aceasta comunitate. in monografie se
din 15 septembrie 1595, retractat apoi fn de- face abstractie de aportul adus de seculme la
cembrie urrnator de Dieta ; se insista apoi tezaurul cultural al Transilva niei, de fra minta-
asupra izbucnirii miscaril si a carnavalului rile el pe plan confesional si ideologic, de
singeros" din iarna anului 1596 adica a acte- aderarea el partiala la Reforma sI de opozitia
lor salbatice de Itiabusirea in singe a tulbura- manifestatii feta de influentil cleric' iezulti,
rilor, pustiindu-se sate intregi si executindu-se, atotputernici la curtea principelui Sigismund
farii mita, bravi ostasi care isi varsasera singele Bathory. Aceasta lacuna s-ar fi putut inlatura
In luptele impotriva turcilor. Crunta prigoana prin includerea si a unui scurt capitol privind
a secuilor de rind de care Bathoresti si elementele de suprastructunl detectate in
nobilimea din jurul lor le-a fost insft fatala. rindurile societatii secuiesti In epoca Umanis-
caci In timpul fulgerãtoarei campanii a mului. De asemenea, constatam lipsa until
/al Mihai Viteazul din toamna anului 1599 indice, care ar fl ajutat pe cititor sa se orlen-
in Transilvania, voievodul, cu un adinc simt teze mai lesne in cuprinsul cartii, cit si absenta
politic, dupa ce a Intärit vechile llbertatt ilustratillor, ce ar fi facut mai sugestivil
ale secuilor, si-a atras de partea sa masele lecture el.
secuiesti si a dobindit o binemeritata izbinda.
In alte capitole se urmareste apoi atitudinea in ceea ce priveste unele completari pa
adoptata fata de semi de diferiti principi ai care am doll sa le aducem monografiei,
Transilvaniei, dui:a Mihai Viteazul si pima la acestea se rezumii la citeva marturil din
Gabriel Bethlen, aratindu-se ca acestia s-au izvoarele straine asupra participarli secuilor la
ferit de a mai repeta greseala fatala a lui campania din 1595 In Tara Romaneasca si la
Sigismund Báthori de a li se impotrivi si a-1 rascoala lor dln iarna urmatoare. Astfel,
persecuta, cautInd, dimpotriva, sa le respecte cronicarii turd Mustafa Selaniki, Mehmed
drepturile si sa-i atraga de partea lor, In bin Mehmed si Ibrahim Pecevi subiiniaza
luptele grele duse ImpotrIva imperlalilor. Se vitejia ostasilor secul In luptele din 1595 si
mai aminteste apol de evolutia slnuoasil a aportul pedestrasilor din rindurlle lor la
raporturilor cu secuii avute de urmasul cucerirea cetatli Glurgiului, confirmind astfel
lui Mihai Viteazul, Radu Serban, care In stirile din sursele maghiare 3.
general a cautat sa-si WA aliati pe acesti vaj-
nici militarl, In pofida politicil sale pro- Totodata, unele mentlunt interesante privt-
babsburgice. Uzi ultim capitol foarte bine toare la cauzele rdscoalel din 1595 96,
,documentat si bazat pe relevante date statistice desfasurarca si reprimarea ei se intilnesc si In
scrisorile a dresate la 5 ianuarie si 2 mantle 1596
2 Autorl : Dr. Lajos Demény, dr. Constan-

tin Rezachevicl, conf. univ. Lstván Imreh 8 Cronici turcesli privind fdrile rorndnc
si cont. univ. József Pataki. Janos Fazekas, (sec. X V rniflocul sec. XVII), (ed. M. Gubcglu
membru al Academiei de Stiinte Sociale si si M. Mehmet), Vol. 1. Bucuresti, 1966.
,Politice a Republiell Sociallste Romania. p. 373-374, 420-423, p. 502-504.
www.dacoromanica.ro
5 RECENZII 365
marelui duce al Toscanei de cdtre mercenarul era, Totowa/New Jersey (S.U.A.), 1972,
italian Coshno Capponi4. XII + 348 p.
In sfirsit, o serie de date generale prIvitoaro. Avem de asemenea de semnalat faptul ca do-
la societatea seculasca, la istoricul i organiza- cumentele privitoare la rAzboiul taranesc din
rea ei in a doua jumittate a secolului al XVI-lea 1514 prezentate ca inedite la p. 132 134 Inca-
se mai intilnesc la misionarul iezuit Ferrante pitolul Dale noi despre rdscoalele 3ecuiefli dirt
Gaped 5 sl la protonotarul apostolic Giorgio secolul al XVI-lea i ecoul lor in rindul popu-
Tomasio. laliei romdnesti si sdsesti din Transilvania
De asemenea in capitolul privitor la situa- (autori dr. P. Binder si dr. Z. Székely) au fost
ia Internationale a tärilor romAne pinA la publicate anterior de Costin Fenesan, Parti-
1600 de altminteri excelent serfs, cu o ciparea Brasooului la indbusirea rdscoalei
remarcabila viziune de a nsamblu ere dem cA fdreinesti din 1,514 in Transilvania in Anuarut
autorul (cont. univ. Camil Muresan) s-ar Institutului de istorie i arheologie", Cluj-
putea ref eri in introducere si la clasica lucrare Napoca, XIX (1976), anexa, p. 287 290,.
a lui Fernand Braudel, La Mediterrannie et le doc. I V.
monde mediterraneen a l'epoque de Philippe II In concluzie, cu toate deficientele semnalate
(ed. a II-a), vol. 1 II, Paris, 1966 iar pentru care nu altereaza substanta i continutul
comertul englez in Marea Baltica (p. 24) la acestei lucrAri inchinate in limba romAna.
recenta lucrare a istoricului polonez Henryk unui moment asa de important din istoria
Zins, England and the Baltic in the Elisabetan secuilor salutam cu bucurie aparitia unuf
atare volum ce arunca atitea lumini not si
deosebit de semnifIcative asupra trecutului
4 Cdleitori stráini despre farile romdne, unei nationalitAti care s-a infratit adeseori ii
vol. III, Bucuresti, 1971, p. 512 si 514. luptele ei pentru afirmare, cu romAnii.
5 Ibidem, p. 99 101.
Ibidem, p. 669. Paul Cern000deanu
UTA BINDREITER, Die diplomatischen und wirischaftlichen Beziehungen

zwisclzen Osterreich-Ungarn und Rumiinien 1875-1888 (Relatiile di-
plomatice i economice intre Austro-Ungaria i Rom'imia 1875 1888)7
Hermann BOhlaus Nachf, Wien-Köln-Graz, 1976, 322 p.
Dupii cum marturiseste i autoarea, scopul intrucit i monarhia, la rindul ei, considera
acestel interesante lucritri a fost acela de tendin tele de expansiune ale Imperiului ta-
a lamuri unele afirmatil sau teze ale isto- rist drept cel mai mare pericol pentru consoli-
riografiei contemporane din Europa dar 9 darea pozitlei sale economice, dar mai ales
din America in legaturA cu evolutia relatiilor politice in Europa centrala, central-rAsari-
romAno-austro-ungare in deceniile 8 si 9 teana si de sud-est. Autoarea nu este de acord
ale sec. al XIX-lea. In ultimii 25 de ani preo- cu afirmatia cA apropierea RomAniel fatit de
cuparea pentru clarificarea acestor probleme Puterile Centrale s-ar fi realizat la initiativa
a fost destul de crescutA indeosebi in rinduri le Ini Bismarck, apropiere finalizata prin inche-
unor istorici austriecl, precum Z.B.J. An- ierea pactului secret cu Austro-Ungaria din
dritsch, D. F. Gotz, A. Krausnecker, E. R. v. 1883, asa cum se sustine in numeroase lucrAri
Rutkowski, S. Wischall i altii. Dar aprecl- Insistentele diplomatiei vieneze prin acti-
erile lineare, adesea unilaterale, ale acestora unile intreprinse de contele Andrassy, acele
nu converg cu punctele de vedere exprimate de din scurta perioadA ministeriala a lui Haymerle
autor, care, utilizind o documentare mai continuate, cu aceeasi asiduitate, de K al-
largA, desprInsA din cercetarea arhivelor noky au constituit o politica deliberata
vieneze, ale unor arhive particulare din Ger- prin care Austro-Ungaria urmarea sA sprijine
mania, precurn si a unor fonduri arhivistice Romania in lupta sa pentru emancipare poli-
aflate in Romania, a ajuns la concluzii mai ticd, s-o scoatA de sub influenta Rusiei si in
realiste, mai objective si mai apropiaLe de felul acesta s-o capaciteze pentru o aliantii
adevitrul istoric. defensivd anti-rusa. Conventia comerciala
Uta Bindreiter tine sa argutnenteze, spre intre Austro-Ungaria si Romania inchciata la
deosebire de alti istorici austriad i germani, 10/22 iunie 1875 constituie, pentru autor,
ca Austro-Ungaria a avut interese sit sustina o dovadA peremptorie a intereselor economice
politica de emancipare a Romilniel fata de ce legau cele douA ; dar Uta Bindreiter
Turcia dar I fajil de presiunile Rusiei tariste, dA o mai mare importantA valorii sau sensului
www.dacoromanica.ro
366 RECENZIIE 6
politic al acestui act : o incercare de eludare In politica europeand din acea vreme si
a prevederilor Conventiei de la Paris 1 un mai putin prin prisma procesului oblectiv
prim pas spre emanciparea Romaniei de sub al constituiril natiunilor in Europa, proces
tutela imperiului otoman. De la aceasta con- aflat in plinA desfasurare atit in central cit
ventie si de la o Intelegere in problema Dun Aril si In pantie central-rAstiritene si de sud-est
raminea un drum scurt spre o alianta politica ale continentulul.
care ar fi contribuit la crearea unul spatiu Aceasta nu insemneazA cA autortil omite
de sigurantA intre Rusia i Monarhie, precum tendintele de unitate deplind exprimate de
si laatenuarea tendintelor iredentiste ale presa vremii (Romanul", Revista Carpati-
romanilor din Transilvania si Bucovina. lor" din Bucuresti sau Dada" infiintatii
in dorinta de a demonstra aceste teze in 1861 la Iasi) in primii ani ai domniel lui
-autoarea acorn, in cercetarea sa, o mai redusa Cuza, sau preocupArile diplomatlei Princi-
atentie unor aspecte care nu pot fi ignorate patelor privind situatia din Transilvania,
dacA ne referim la conditille concret istorice sau contactele pe care Romania le intretinea
in care au evoluat relatiile romano-austro- cu Banatul si Bucovina ; Viena pArea ingri-
ungare ; in primul rind nu trebuie uitata ten- jorata si de tratativele pe care Al. I. Cuza le-a
dinta de autodeterminare a popoarelor din purtat cu emigratia ungarA l polonezA. Erau
monarhie care crea mita neliniste Viend ; masuri I actitml care fiecare in parte si toate
riu se pune doar problema panslavlsmului sau impreunil vizau, in perspectiva, independenta
a iredentel romane de pilda ; se pune In ace- tarn (p. 19). Autorul mentioneaza, intre
easi mAsura problema tendintelor separatiste altele, incercarea pe care o face diplomatia
ale Ungariel fala de Austria. in aceste con- austriacA de a ajunge la o imbunAtAtire a
ditil, monarhia dualista era avizatil, totusi, relatlilor cu Principatele, aco:dind atentie
la sprijinul Germaniel a care! politica promova si respect lui Al. I. Cuza cu ocazia vizite i
niste teluri proprii, in sensul cA nu dorea o sale din septembrie 1860 la Constantinopol.
tulburare a echilibrului" european creat AceastA pozitie a fost de altfel InfluentatA
dupa 1871. Austro-Ungaria, pe de alta parte, si de atitudinea pe care au adoptat-o cu acest
nu putea renunta nici la alianta celor trei prilej Turcia, Franta si Anglia fata de domni-
imparati pentru a nu leza orgoliul t intere- tor. Insarcinatul cu afaceri al Austriei, Ludolf,
sele Germaniei in Europa si nici susceptibi- a privit cu mai multi! intelegere. dupA aceastd
litatea Rusiei. intilnire, necesitatea unificarli administra-
Ca urmare, diplomatia austro-ungara tive si politice a celor doua principate (p. 21).
nu putea sa depAseasca anurne limite in rela- Cele doua intelegeri de mai mica impor-
bile cu Romania, Tara cu o pozitie strategica tantA incheiate in timpul lid Cuza cu Austria,
recunoscutA de toate puterile europene dato- nu au condus la reglementarea relatlilor di-
rita asezArii sale intre cele trei imperil, cu des- plomatice intre cele cloud parti. Propunerea
tule probleme de ordin social si politic in inte- domnitorului de a se deschide o reprezentanta
rior. Aceste limite mai erau determinate si de diplomatica la Viena, respectiv la Bucuresti,
faptul cA Romania urmArea, la rindul sAu, a fost respinsA de Rechberg ; dar el intentlona
sA-si realizeze strategia sa politica prin desA- sil reglementeze aceastA situatie prIntr-un
virsirea unificarli statului national. contact direct cu Francisc losif intentle
ConsecventA acestei intentii, Uta Bindrei- ce nu s-a mai putut materializa (p. 26).
ter face in partea IntroductivA (p. 2-41) o Cursul relatiilor romano-austrilce (austro-
incursiune succinta asupra relatiilor intre ungare) nu s-a modificat nici in prim!! ani de
Austria (Austro-Ungaria) l Principatele domnie ai printului Carol, intrucit Austria
Unite (Romania) litre anii 1859 1874. FarA s-a pronuntat impotriva alegeril sale ca domn
a neglija divergentele uneori destul de al Romaniei nu doar pe considerentul cA ar fi
adinci care au caracterizat relatille roma- promovat interesele Prusiei la DuaAre, dar
no-austriace din aceasta perioadA, autorul Carol era cunoscut drept un zelos potrivnic
insist& cu precAdere, asupra punctelor de al Austriei".
contact care au condus la o apropiere intre in conditille anului 1866 cind era ame-
cele douA tArl. Poposind asupra unor momente nintatA chiar existenta monarhiei, diplornatia
mai importante ale procesului de fAurire a austriaca, pentru a-I cistiga pe Napoleon III de
statului national roman (Unirea din Ian. partea sa (impotrlva Prusiei desigur), ar ft
1859 a Moldovei cu Tara Romaneasca ; Con- fost de acord chiar cu o eventualA proclamare
ferinta de la Paris din aprilie-septembrie a independentei RomAnie1 (p. 27). Interventla
1859 ; Relatille Austriei cu Principatele Austriei n-a reuslt sA impiedice candidatura
Unite intre 1859 1861), autorul prezintA lid Carol ; deghlzat, el va trece prin Elvetia
corect pozitia Austriel fatA de aceste event,- spre Romania ajungind, in mai, la Bucuresti.
mente, unele cu sens revolutionar in istoria Romania n-a privit err ochl buni pactul
poporulul roman. Dar punctul de vedere aus- dualist. Campania pentru sustinerea intere-
triac este exprimat mai mult prin prisma selor romanilor din monarhir purtatA pe
locului si rolului pe care si-latribuia monarhia diverse cal prin presA (RomAnul" si Per-
www.dacoromanica.ro
7 RECENZIII -367
severenta"), prin actiuni de informare, prin niei) tare anii 1840-1868, scoate in evidenta
mAsuri de apArare etc. a adinclt divergentele lirnitele In care se Incadra aceasta datoritA
intre Romania si Austro-Ungarla ; momentul statutulul juridic al celor douA tad stabilit
culminant al crizel I-a constitult publicarea de Regnlamentul organic, Intr-o mAsurA de
CArtii Rosii" de cAtre guvernul de la Viena, Conventia de la Balta Liman si apoi de Con-
in nolembrie 1868, prin care Romania era ventia de la Paris din 1858. Situatia de depen-
acuzatA cA tulbura pacea l cA are o atitu- denta nu permitea Principatelor o politicA
dine dusmAnoasA fatA de monarhia dualistA economicd l vamalA care sA asigure prote-
(p. 30). In aceste conditil, Carol a stAruit pe un- jarea productiel nationale l realizarea unor
gA Francisc Iosif pentru normalizarea relatillor venituri mai substantiate, venituri ce s-ar fi
prin acceptarea unei reprezentante diploma- reflectat si in progresul general al Principa-
tice la Viena 1 respectiv la Bucuresti, propu- telor. AceastA situatie explicA l mAsurile pe
nere ce a fost acceptatA la 24 decembrie 1868. care guvernul din 1866 le-a luat in politica
Dr. Ludovic Steege, om politic cunoscut, vamahl in vederea redresArii financiare a
devenea primul reprezentant diplomatic roman Romaniei : taxa de import a fost maritA de
la Viena. Acesta din urmA insA avea sA simtA la 5 % si 7 % ad valorem (si asa destul de
rezistenta cancelarului Beust care, acuzind modestA) ; la mdrfurile care intrau prin por-
guvernul roman de tendinte pan-romanesti turile dunarene s-au mai adAugat 0,5 %;
(grossrumanischen Tendenzen), il continua iar pentru anumite mArfuri destinate Turciei
vechea sa optIcA antiromaneascA. se percepea 0,5% ad valorem taxa de tran-
Autorul sustine cA prima cotiturd vizi- zit. In schimb a fost Incurajat exportul : dacA
bilA, pozitivA, in relatiile Romaniel cu Austro- in 1865 taxa de export s-a redus de la 5 % la
Ungaria se poate urmAri in perioada anilor 4%, dupd 1866 ea a scAzut continuu, ajungind
1869-1874. La sfirsitul anului 1869 Francisc- in 1869 doar la 1% (p. 45). Autorul aratA
losif, In drum spre Egipt uncle urma sA se alte mAsuri locale pentru inviorarea corner-
deschidA traficul pe Canalul Suez face tului in anil 1869-1870, din care protec-
o escalA la Virciorova unde este prima de tionismul vamal (uneori deghizat) iesea la
M. KogAiniceanu ; in anii urmAtori interesele iveald. Noua lege vamalA a fost discutatA de
pentru un schimb comercial organizat devin Camera i Senat In luna mai 1874 fiind accep-
mai evldente la ambele pArtl ; Incepe si coope- tate) cu o majoritate absolutA (49).
rarea, prin firma Offenheim in constructia Initiativa pentru o conventie cornercialA
de linii ferate in Romania ; Romania parti- intre Austro-Ungaria i Romania apartinea
cipA in 1873 la expozitia economicA mondiald Romaniei. InsA inainte de a se accepta des-
de la Viena cu exponante din domeniul eco- chiderea tratativelor de cAtre contele Andrassy,
nomic! agrare (p. 40). Toate aceste manifes- Turcia, aflind despre aceste intentii, trimi-
tAri vor conduce la o apropiere intre acele tea o notA circularA marilor puteri (24 sept.
cloud state, vAdindu-se din ambele pArti 1873) prin care protesta Impotriva semnArii
dorinta de reglemerttare a schimburilor unei eventuate conventii comerciale cu Roma-
comerciale. nia ; guvernul otoman motiva punctul sAu de
AlAturi de interesele economice, sustine vedere afirmlnd cA recunoasterea independen-
autorul, se adaugA l interesul politic al Roma- tei economice a Romaniel ar grab! recunoas-
niel de a gas! in Austro-Ungaria un sprijin terea independentei politice (p. 55). Cu toatA
concret la incercArile de desprinderea el de opozitia Turciei, la care s-au raliat Franta
sub tutela imperiului otoman l la obtinerea si Anglia, la insistenta lui Andrassy, Berlinul
independentel de stat. Astfel ll fac loc tra- Petrogradul (alianta celor trei Imparati)
tativele Intre reprezentantil celor douA tan au notificat guvernului turc acordul celor
care vor duce, In final, la incheierea conven- douA puteri, pintru incheierea unei conventii
tiei comerciale din 1875. economice directe intre Or! dependente st
Perioadel acestor tratative i Incheieril alte tart.
Conventiei romano-austro-ungare (10/22 iunie In acest sens, tratativele Incepute IncA in
1875) le este consacrat un capitol dezvoltat primAvara anului 1874 au fost concretizate
(Cap. I. p. 42-100) In care Uta Bindreiter intr-un protect de conventie, elaborat de o
realizeazA o sectiune pe orizontalA I pe ver- comisie mixtA romano-austro-ungarA In zilele
ticalA foarte reusitA pe verticalA, disecind de 26-28 lanuarie 1875 la Viena. Unele
in toate detaliile i In adincime continutul divergente (art. X, dacA intelegerea sA poarte
conventlei, cu toate implicatiile sale econo- titlul de tratat sau conventle etc.) s-au reluat
mice ; iar pe orizontalA evidentiind ratiunile in intilnirea din 1-21 martie 1875, ajungin-
sale politice 1 economice, implicatiile pe care du-se la un consens In innie 1875 cind a si
aceastA Intelegere le-a avut In viata politicA, fost semnatA conventia.
in relatille diplomatice dintre cele douA tAri. PusA In discutia parlamentului roman,
Retrospectiva pe care autorul o face conventia, alcAtuitA din 22 articole l citeva
asupra politic!! vamale a Principatelor (Roma- anexe a stirnit furtunoase dezbateri. Opozitia
www.dacoromanica.ro
368 RECENZII 8
liberala a atacat vehement contimitul con- o confirmare a acestei independente. Strinsa

ventiei considerindu-1 antinational" i acu- ca intr-un cleste intre Rusia tarista l hive-
zind guvernul conservator de lipsa de fermi- riul otoman. Romania trebuie sk caute un
tate, de subordonarea intereselor economice sprijin la vecinul din vest.
politice ale Romaniei intereselor Austro- Pentru Austro-Ungaria conventia comer-
Ungariei. Pledoaria ministrului de externe, ciala cu Romania insemna un nou capitol
V. Boerescu care a pus accent pe aspectul in politica externa a Monarhiei. Desi nu era
importanta politica a conventiei in sensul prea interesata in independenta Romaniei,
ca libertatea economica constituia un pas dupA esecurile suferite in tendinta de a incor-
spre recunoasterea independcntei depline pora Principatele, cea mai realista solutie in
a RomAniei a convins pe deputati, Conven- a crea un bastion impotriva tendintelor
tia fiind votatA cu o majoritate zdrobitoare expansioniste ale Ruslei tariste era aceea de
(p. 88). asigura o hotaritoare influenta politica in
Consiliul imperial al Austro-Ungariei a regiunea Dunarii de Jos printr-o dependenta
luat in discutie conventia in februarie economica a Rornfiniei feta de Austro-Un-
1876. Majoritatea guvernamentala motiva garia. Conventia cornerciala dupa autor
semnarea ea o necesitate imperioasa de a constitula pe de o parte un act de curaj al
asigura pozitia economica a monarhiei in unui stat vasal care urmarea sa se elibereze
Romania, intrucit prhr politica vainala adop- de sub dominatia otomana, pe de alta parte o
tata de aceasta din urma se punea sub semmil masura realistk politica a unei man puteri.
intrebarii influenta economica a statului De retinut este si faptul ca s-au respectat
dualist la Dun Area de jos. Opozitia in schimb principiile comertului liber, iar clauzele con-
neunitarA in manifestarile ei acuza gu- ventiei, cel putin formal, porneau de la prin-
vernul ca a rupt cu vechea politick orientala a cipiul tratamentului egal (p. 99).
Monarhiel, aceea a mentinerii integrItatil In realitate cel mai avantajat dintre cel
Imperiului otoman ; conventia aducea prea doi parteneri a ramas Austro-Ungaria. in
multe avantaje unui stat vasal cum este timp cc produsele industriale ale monarhiel
Romania, orientare care poate avea urmarl ii &eau in Romania o plata de desfacere
serioase pentru Monarhie. Avantajele mate- sigura stinjenind astfel dezvoltarea unci
riale sint pentru Austro-Ungaria extrem de industrii nationale, exportul de produse
reduse l unele prevederi sint neclare. Opozi- agrare rornanesti spre Austro-Ungaria a
tia ccrea respingerea conventiei sau cel putin ramas la cifre de afaceri scazute, fiind nevoit
aminarea acceptarii ei. Alta grupare a opozijiei sa infrunte i concurenta produselor din alte
sustinea ck avantajele ramin doar de partea tari agrarc. Aceasta inseamna ca Austro-
Romaniei. Guvernul n-a reflectat asupra Ungaria a beneficiat atit politic cit l econo-
consecintelor economice ; el s-a condus mai mic de pe urma incheierli conventiei. Desi
mult dupa ratiuni politice urmarind consoli- din punct de vedere economic Romania a fost
darea Romaniei, pentru ca la caz de nevoie dezavantajata de conventia incheiata, insem-
sa gsseasca un sprijin in ea (p. 94-95). Pusa natatea acesteia consta in incercarea reusita
la vot, conventia a fost acceptata cu 145 : 13 ; de emancipare a Romaniel de sub tutela
la 20 mai 1 iunie 1876 a avut toe schimbul otornana, un pas inainte in dezvoltarea rela-
de documente ratificate, care precizau ea tiilor sale Internationale care, in final, vor
intrarea in vigoare a conventiei va avea loc conduce la Independenta politica (p. 100).
la 1 iulie 1876. Autorul analizeaza, in continuare (cap.
In finalul acestui capitol, autorul dupa II. p. 101 165), relatiile romano austro-
ce prezintk opiniile unor istorici i oameni ungare In perloada anilor cuceririi indepen-
politici romani (C.I. Baicoianu, Titu Maio- dentei statale si a recunoasterii acesteia de
rescu, Nicolae Iorga, Ion Moga), precum Ci puterile europene (1876-1879). Dupa ce
opiniile pe care lc sustine istoriografia austriaca prezinta viata politica internA In a nii 187:3 76,
cu mutatiile respective in conducerea desti-
(Adolf Beer, Karl Granberg, Herbert Mates nelor Romania (caderea guvernulul Lascar
ri istoricul american Frederick Kellog) cu Catargiu, preluarea frinelor politico de
privire la importanta conventiei ii mar- coalitia liberala etc.), autorul staruie asupra
turiseste concluzille personale (p. 99-100). pozitiei guvernului roman In preajma 5i In
Uta Bindrciter sustine ca aceasta intelegere timpul rAzboiului ruso-turc si a atitudinil
nu trebuie tratata, in principal, sub aspectul lui Andrassy fata de incercarile Romaniei de
ei economic care a adus si prejudicii Roma- a obtine independenta pe cale diplomatica.
niel ; importanta deosebita a conventiei Referindu-se la politica de neutralitate
rezida in sernnificatia sa politicS. Pentru absoluta", Uta Bindreiter arata CA ea a deve-
tinand stat romanesc, precizeaza autorul, nit mai activA dupa rascoala bulgarllor st
care In afara relatiilor externe era practic intrarea Serbiei i Muntenegrului in razboi
un stat independent, intelegerea cu o mare impotriva Turciei, deci In primAvara anului
putere cum era Austro-Ungaria insemna 1876 (p. 113 sl urm.). Dupa incercArile till
www.dacoromanica.ro
9 RECENzia 369
M. Kogalniceanu de a obtine independenta bell!" (p. 123). Ambiguitatea politicii monar-

pe cale diplomatic& incercAri care au esuat, hiei era evident& Andrassy, care sfatuia
in vara anului 1876 conducerea guvernului guvernul roman sd-si mentind neutralitatea,
este preluatd de I.C. BrAtianu. La externe, nu garanta, sub nici o forma, un sprijin efec-
in locul lui KogAlniceanu este numit N. Iones- tiv In cazul incAlcaril ei de o terta putere.
cu, tin convins adept al politicii de neutra- In conditiile In care trebuia sA se incheie
litate absolutd" asa cum o afirmd si in discu- conventia cu Rusia, guverul roman a consi-
tia cu Ca lice, consulul general al Austro-Un- derat uti1A o consultare a Vienei. Andrassy
gariel la Bucuresti. dind un rispuns foarte vag, tinea sa mentio-
Contrar vederilor lui N. Ionescu, primul neze cd guvernul sau nu se va opune intrdrii
ministru I.C. Brdtianu considera oportund armatelor rusesti, dar nu va fi de acord cu
iesirea din neutralitate a Romaniei si alinierea un regim de ocupatie, cu o administratie
pozitiei taril cu aceea a Austro-lingariei si ruseascd sl cu nici un fel de anexiuni. Cu aceas-
Rusiei. Aceastd convingere 1-a determinat sd tA ultima tatonare inainte de semnarea con-
accepte Inv itatia guvernului rus de a se intilni, ventiei cu Rusia, guvernul roman a ajuns la
in sept. 1876. la Livadia ; era de fapt si o concluzia a trebuie sd actioneze mai ferrn,
contrabalansare a vizitei pe care o Meuse dupA interesele proprii, intelegind, din nou,
Bratianu lui Francisc Iosif si Andrassy la ca marile puteri isi vdd, in primul rind, de
Sibiu in august acelasi an. Se pare cd BrAtianu interesele lor.
detinea uncle informatii cu privire la intlIni- Conventia semnatd la 4/16 aprilie 1877
rea de la Reichstadt, deoarece inainte de a de Dimitri Stuart din partea Rusiei si M.
pleca fn Rusia, impartAsea lui Bosizio, vice- K oanicea nu (reintrat in guvern, inlocuindu-1
consulul Austro-Ungarlei la Bucuresti cd pe neutralistul N. Ion scu) din partea Roma-
vizita la Livadia n-ar avea vreo semnifica- niei, nu a fost aclusil la cunostinta Vienei
tie politic& dar cA Romania va merge cu acea
putere care nu-i ameninta existenta, intru- decit spre sfirsitul lunii, dupa ratificarea ei
cit nici una din puterile semnatare a OM de ciitre camerele legislative. Semnarea conven-
de la Paris (1856) nu i-a oferit vreo garantie ; tlei a produs o impresie nefavorabild in cer-
exprimindu-si credinta cA Austro-Ungaria curile politice ale Austro-Ungariei. Ziarul
este binevoitoare, el isi manifestO totodatd Nene Freie Presse" considera actul un afront
regretul cd nu i s-a promis nimic Romanlei la adresa monarhiei habsburgice ; in Ungaria,
(p. 116). unde razbolul Rusiei se bucura de putind
La inapoierea sa de la Livadia BrAtianu simpatie, s-a ajuns la demonstratii in favoarea
n a mai informat pe Calice asupra rezultate- Turciei. Pozitia rezervata a Austro.-Ungariel
Jon intrevederii de la Livadia ; el constata doar I-a determinat pe M. Kogalniceanu sO impAr-
efectul acestei cAlAtorli asupra opinlei publice tdseasca lui Zwiedenek (noul consul general
din tar& Refuzul marilor puteri de a analiza al Austro-Ungariei la Bucuresti) cd semna-
sitnatia Romaniei la Conferinta puterilor rea conventlei putea fi evitatA dacA guvernul
garante convocata la Constantinopol In decem- de la Viena ar fi intervenit energic pentru
brie 1876, a incitat si mai mult opinia publicd garantarea neutralitAtil Romaniel de care
din Romania. Se adaugd si conflictul cu pri- toate puterile Europei ; izolarca la care a fost
vire la modul cum era tratatA Romania impinsA Romania a determinat guvernul
(drept provincie privilegiata") In cuprinsul roman sA actioneze in consecinta. In acelasi
constitutiei turcesti din 1876. La initlativa sens se pronunta si I.C. Britianu cind declara :
lui Carol, In noaptea de 17 spre 18 ianuarie Les grand s Puissances ne voulant pas reg-
1877, intr-o sedinta comunA a Camera si ler notre situation, par rapport du passage
Senatului s-a discutat si problema unel even- des russes, nous nous sommes vus dans la
Wale conventll en privire la trecerea trupelor nécessité de la regler nous memes ; on l'a
rusesti peste teritoriul Romanlet impotriva d'ailleurs reconnu a Vienne". (p. 126-128).
Turciti ; majoritatea participantilor s-au de- Atitudinea decisa a guvernului roman de
clarat de acord cu conventia (p. 122).
a obtlne independenta pe orice cale, a creat
Adeptii politicii neutralitAtil absolute" starea de rAzbol Intre Romania si Turcia.
reactioneazii energic si Incearca rAsturnarea
guvernului. Concomitent ei tatoneazd, din Dupd proclamarea inclependentei, la 9 mai
nou, sprijinul Austro-Ungarlei. Intr-o con- 1877, Romania era constientd ea' ea va fi
vorbire cu Andrassy, in februarie 1877, loan nevoltd sil si-o consfinteasca pe cimpul de
Bdlaceanu ii declara cA guvernul roman s-ar loptA.
opune intrdrit trupelor ruse dacA din partea Austro-Ungaria a adoptat o atitudine de
Austro-Ungariei ar exista cca mai mica spe-
ranta de a acorda sprIjin Romanlei. Respin- rezervd fatal de proclamarea independentei
gind aceastA idee, Andrassy preciza cd Aus- Romaniel. Contele Andrassy sustinea cd inde-
tria nu va trata nicicind o trecere a trupelor pendenta nu era indispensabilA Romaniei si
rusesti peste teritoriul Romaniel drept casus a hotartrea definitivd a monarhiei va depinde
www.dacoromanica.ro
370 RECENZIII to
de rezultatul razbolului si de atitudinea pe la Berlin (p. 159). Se stie cA prin acceptarea

care Romania o va avea pinA atunci. de cAtre impAratul Francisc losif a agentu-
La Gongresul de la Berlin, Austro-Ungaria, lui diplomatic al RomAniei Ion BAlAceanu la
ca i celelalte marl puteri, a acceptat schim- la 9/21 septembrie 1878, in calitate de trimis
Hale teritoriale cerute de Rusia Romania, extraordinar I ministru plenipotenttar al
dar rAceala intervenitA in relatiile romano-
iuse a oferit Austro-Ungariei posibilitatea Romania, Austro-Ungaria a fost prima mare
sa se apropie mai mutt de Romania, aratA putere care a recunoscut independenla Roma-
autoareal. niei, fapt scos in evidenta si de Uta Binctrei-
Uta Bindreiter se opreste, apoi, asupra ter2.
perioadei destul de digitate de dupa Gongresul Austro-Ungaria a jucat o anumitA perioadA
de la Berlin, in care diplomatfa romanA a un rol de mijlocitor Intre Romania si manila
luptat cu dirzenie pentru a obtine recunoas- puteri occidentale, dar in urma presiunilor
terea independentei Romania de mantle IW Bismarck, Andrassy a trecut de partea
puteri ca Germania, Anglia, Franta si Italia. puterilor occidentale, sfAtuind" guvernul
DupA cum se stie aceste tan, la sugestia Ger- de la Bucuresti sA satisfacA pretentille Germa-
maniei, conditionau recunoasterea indepen- niei, in ceea ce priveste rAscumpArarea cAilor
dentei tArii noastre de indeplinirea articolului ferate. Andrassy, scrie U. Bindreiter, a res-
44 al Tratatului de la Berlin, privitor la acor- pins ideea unui demers colectiv al puterllor
darea drepturilor de cetatenie tuturor locultori- occidentale pe lingA guverul roman in ches-
tor de altA credintA religioasA, in primal rind tiunea indepliniril articolului 44, intrucit nu
populatiel evreiesti. In lucrare se aratA cà voia sA impartA cu nimeni simpatia de care
rezolvarea acestei cerinte a tratatului de la se bucura Monarhia habsburgica in Romania.
Berlin era dificilA pentru guvernul roman, Aid trebuie insA arAtat faptul cA dacA Andra-
datoritA implicatiilor de ordin social, st Ina- ssy s-a declarat ostil unui demers colectiv
inte de toate economic (p. 153). Austro-Un- al puterilor la Bucuresti, in schimb a recurs,
garia s-a arAtat binevoitoare fata de trimiterea la presiuni dure asupra guvernului roman,
unui reprezentant diplomatic la Bucuresti, amenintindu-1 cu rechernarea ministrului
constientA fiind de importanta RomAniei in Austro-Ungariel la Bucuresti, dacA puterile
cazul unui conflict cu Rusia (p. 154). occidentale vor conchicle ea Romania n-a
indeplinit articolul 44 al Tratatului de la
Autoarea subliniazA faptul cA i guvernul Berlin3. Amenintarea cu rechemarea minis-
Marii Britanii I-a propus lut Bismarck sA trului Austro-Ungarlet era singura realA,
recunoascA impreuna independenta Romania care putea sA pericliteze gray situatia inter-
imediat dupA Gongresul de la Berlin, dar can- nationalA a RomAniei, deoarece puterile occi-
celarul german a refuzat (p. 156). Interesanta dentate nu aveau alte mijloace de presiune
este remarca istoricului vest-german Martin asupra Romania. Andrassy i-a repetat lul
B. Winkler, citat de Uta Bindreiter, dupA V. Boerescu, ministrul de externe al Roma-
care introducerea de cAtre Bismarck a unei niei, in cursul vizitei la Viena cA nu poale
noi conditii, neprevAzutA in tratatul de la sA se despartA de celelalte puteri, cA va sub-
Berlin, pentru recunoasterea independentel scrie ceea ce vor subscrie i ele"4. Autoarea
Romaniei i anume rascumpArarea de cAtre mentioneazA In continuare, tratativele difi-
guvernul roman a cAilor ferate romAne de la
consort iul Bleichro der-Ha nsema nn, a fost
primul pas pe care 1-a fAcut guvernul german 2 Vezi i Gh. N. Cazan si I. Gheorghiu,
pentru a acorda sprijin politic capitalului Acliunea politica a guvernului roman pentru
german In strAinAtate. Pozitia Germaniel punerea in aplicare a hotartrilor Congresului
era totui slabA, pentru cA independenta de la Berlin privind independenfa 1?omdniel,
Romaniei fusese inscrisA in douA tratate Inter- in culegerea Din lupta poporului roman pen-
tru independenja. Coordonator Ioan Scurtu.
nationale, tar Austro-Ungaria, Rusia i Turcia Universitatea din Bucuresti, Facullatea de
aveau deja, din toamna anului 1878, minis- Istorie, 1977, p. 188.
tri plenipotentiari la Bucurestl, fapt ce atesta 8 Vezi Arhiva Bibliotecii Centrale de
recunoasterea independentei Romania inainte Stat (B.C.S.) fond BrAtianu, paachet LVI II 1,
de indeplinirea articolului 44 al tratatului de copia notei contelui Andrassy din 21 iulie/
2 august 1879 adresatA contelui Hoyos pen-
1 V. si Constantin Nut.u. Semnificalia tru a fi adusA la cunostinta guvernului roman
proclamarli independenjet Romania tn rela- sl Haus-Hof-und Staats archiv Wien, P.A.
fille románo-austriacc, In culegerea de stud!! XVIII, Rumaniem, Liasse I 1878-1879
Din lupta poporului roman pentru indepen- Judenfrage, Anerkennung Rumanians f.
denjä. Coordonator Joan Scurtu. Universi- 252 253.
tatea din Bucuresti. Facultatea de istorie, 4 Arhiva B.C.S. Loc. cit. dosar 3 Viena
Bucuresti, 1977, p. 182-183. 8 august 1879.
www.dacoromanica.ro
11 RECENZA 371
die romano-germane care au dus la rAscum- regat sa fie adus la realitate". U. Bindreiter-
pArarea de cAtre guvernul roman a cailor aratA cA termenul romanesc nu este totuna
ferate si la recunoasterea independentei Roma- cu pretexte" cum a apArut In traducerea
nlei de cAtre Germania, Marea Britanie pi francezA a Mesajului Tronului, chiar Hoyos
Franta, la 8/20 februarie 1880. sesizind posibilitatea unei greseli de traducere
Conte le Andrassy, considerat prieten al (p. 213), InsA, aclAugAm noi, ministrul Austro-
Romaniel, s-a retras de la conducerea Minis- Ungarlei la Bucuresti n-a facut nimic pentru
terului de externe cezaro-craiesc In octombrie aplanarc a incidentului, din contra, I-a all-
1879, dupA ce §i-a pus pecetea pe aproape tat pe Kalnoky. Non/ ministru de externe,
patru decenii de politica externa austro-un- scrie autoarea, a arAtat romanilor cA nu le
gara, prin Incheierea aliantei cu Germania. acceptA pretentille i demonstratille amonilui
In scrisoarea trimisa de contele Andrassy propriu iritat (p. 217). Lucrurile ar pArea
principelui Carol al Romaniel, acesta 11 chema IndreptAtite deed ar f i vorba de samavol-
pe domnitor sa se alature Austro-Ungariel nicii" si pretentii". Insusi U. Bindreiter
Germaniei, Intrucit interesele Romaniel a aratA cal dupA 1878 limitärile impuse imp or-
ale Monarhiel de Habsburg ar fl identice (p. tului de vite din Romania, de guvernele de
165). Este de remarcat, deci, interesul pe care la Viena i Budapesta, motivIndu-le prin
cercurile conducatoare de la Viena ii manifes- existenta unor focare endemice de pesta
tau fatii de atragerea Romaniei In sfera poll- bovina, lucru neadevArat, au sporit cu fie-
tico-militarli a imperiilor centrale. Tinara care an pInA la interdictie totalA de la 1 ianua-
cercetatoare austriaca prezinta In eiteva rin- rie 1882. AceastA hotarire a adus marl pagube
dun foarte sugestive programul de politica crescAtorilor romani de animate, lovind gray
extenia sud-est europeanA al noulul ministru una din ramurile de bazA ale exportului
de externe al Austro-Ungariei, baronul Hay- roman.
merle : MAsurile adoptate de guvernul de la Viena
El era de Were cà Austria ar trebui, s-au datorat cererilor guvernului ungar,
mai !nth, sA includA statele balcanice In sfera exportul de vite din Ungaria In Germania
sa de influenta economica dependenja lor scAzInd de la 38 milioane guldeni in 1877 la
politica ar urma, apoi, pe o cale naturalA, 4,18 milioane in 1881, ca urmare a mAsurilor
nefortatA. PAtrunderea economica in Bal- protectioniste adoptate de guvernal german
caul, cu ajutorul Dunk.% a fost punctul prin- (p. 183-184). A fost o Intimplare fericitA,
cipal al programului politic extern al lui Hay- scrie U. Bindreiter, cA guvernul austriac a
merle. El continea InsA i greseli intrucit gAsit In existenta unor epizootil In Romania
facea si se simtA prea puternic superponderea un motiv plauzibil pentru interdictia impor-
Austriei asupra statelor dunarene si de aceea tului de vite din aceastA arA, inlAturind con-
ele s-au lndreptat de la Inceput Impotriva curenta romana de pe pieta austro-ungara
Monarhiel (p. 204)". Privite sub acest report (p. 184-185). Declaratia guvernului roman
ne apar mult mai dare insistentele i preten- din februarie 1881, conform careia in Romania
line Austro-Ungariel din an!! 1878 1883 de nu existau cazuri de pesta bovinA n-a fost
a-si institui dominatia la Dunarea ie jos, luata in seamA (p. 186). La aceasta s-au adau-
Intre Portile de Fier si Galati, pe partea din gat pretentille Austro-Ungariei asupra DunArii
marele fluvlu In care Austro-Ungaria nu era de jos, pe care guvernanti de la Viena voian
riveranA. Cu atit mai legitima apare, deci, s-o transforme pe tot parcursul intr-un fluviu
pozilia fermA a guvernului roman de respin- austriac. Incercarea, destul de modestA, a guver-
gere a pretentlilor Austro-Ungariei. nului romAn de a protesta fatA de o astfel de
Noul ministru de externe al Austro-Un- stare a lucrArilor a fost reprimatA in mod
gariei, contele Gustav Kalnoky si-a luat functia brutal de Kalnoky, iar euvernul roman silit
In primire Ia Inceputul lunii decembrie 1881, sa-si ceara scuze. Kalnoky a fAcut o demon-
fn plina desfAsurare a incidentului intre Roma- stratie de politica de mare putere fatA de un
nia i Austro-Ungaria provocat de unele cuvinte mic stat vecin.
considerate jignitoare la adresa Austro-Unga- In ceca ce prieste combaterea pretenti-
riei din Mesajul Tronului la deschiderea Cor- ilor Austro-Ungariei de dominatie la DunArea
purilor legiuitoare ale Romaniei din 15/27 de jos, U. Bindreiter redA punctele de vedere
noiembrie 1881. Incidentul este relatat In mod Indreptalite exprimate de trei specialisti
veridic (p. 212 218). Kfilnoky a considerat contemporani german! in drept international's
un pasaj din Mesaj In care se vorbea de inchi-
derea granitelor Austro-Ungariei pentru im- 4 F. Dahn Dundrea §i Romdnia publicat
portul vitelor din Romania subt cuvint de In traducere In Telegraful" din 17 si 18
epizootie" drept un act lesit din comun si august 1883 st. V. (Donau und Rumanien,
nen: na t" (herausfordernder, u nversch m- Berlin 1883); F. Geffken Die Donaufrage,
ter Akt) care nu putea fi trecut CU vederea si Berlin, 1883 ; F. von Holzendorf Ruinaniens
ocazia nu putea fl scapatA" pentru ca micul Urerreehle an der Donau, Leipzig, 1883.
www.dacoromanica.ro
372 RECENZLI 12
care considerau pretentiile austriace central.: de intelegerea necesitAtii sale" (p. 237). Dupii
.dreptului international, dupA principiul cA un parerea Utei Bindreiter, tratatul secret de
stat nu poate pretinde altui stat sA-i acorde aliantA al Romaniei cu Austro-Ungaria din
interese speciale in limitele teritoriului sAu. 30 octombrie 1883, la care a aderat in aseeasi
Prin rezistenta sa fatá de tratatul de la Londra zi si Germania, a avut o importantA mai mare
Romania nu-si apAra decit dreptul sAu si, pentru Romania, in sensul asigurarii pAcil
in acelasi timp, principiul liberei navigatii In sud-estul Europei, diminuArii divergente-
pe Dun Are (p. 223). lor intre Austro-Ungaria 1 Romania, renun-
Rezistenta Rominiei, se spune in lucrar,.., tarn la aspiratiile Austriei in chestiunea Du-
care s-a ridicat cu succes nu numai impotriva nArli de jos (p. 237). Sintem de acord cu autoa-
Austriei, el impotriva intregii Europe, 1-a rea, pinA Intr-un anumit punct, noi conside-
invAtat pe Kalnoky ca o tensiune continua rind tratatul Austro-Ungariel cu Romania de
intre Monarhie i Romania ar impinge-o maxima importantA sipentru cea dintii6.Autoa-
negresit pe aceasta din urmA in bratele rea constatA cA tensiunea In relatiile dintre
Rusiei. Prin tratatul din octombrie 1883 cele douA tan provocatA de situatia romanilor
acest pericol a fost inlAturat si pretul pentru transilvAneni, n-a putut fi inlAturata prin
aceasta, adicA renuntarea de care Austria tratat, inregistrindu-se doar o anumitã ate-
la dominatie asupra Dun Aril de jos, n-a fost nuare a el (p. 237). Desigur, dar de scurtä
pentru Kálnoky prea mare". (p. 225). durata, cAci la inceputul deceniului urmAtor,
In capitolul consacrat aderdrii Romaniei intensificarea prigoanei nationale in Transit-
la alianta Puterilor centrale aflAm parerea vania a pus sub semnul intrebArii innoirea
autoarei despre imprejurArile in care s-a pe- aliantel Romaniei cu Puterlle Centrale.
trecut acest eveniment, nu fdrA a lua cunos- Relatiile economice austro-ungaro-romane
tint& de alt incident diplomatic intre Roma- ocupA locul cuvenit in lucrarea Utei Bindrd-
nia si Austro-Ungaria, survenit in urma ter. S-a mai evidentiat in recenzia de fata
toastului rostit de senatorul Petre GrAdis- importanta politica pe care a avut-o con-
teanu, persoanA neoficiald, la Iasi, la incepu- ventia comercialA romano-austro-ungarA din
tul lunii iunie 1883. cu prilejul dezvelirii 1875-1876 pentru Romania, insA dezavan-
statuii lui Stefan cel Mare, in fata actualului tajele economice au iesit la ivealA din primil
Pa lat al Culturii. Guvernul roman a fost din ani al aplicArli ei7. In afara limitarii importu-
nou nevoit sA-si cearA scuze pentru cuvintele int de animale din Romania, autoritAtile
rostite de P. GrAdisteanu. Atitudinea lui austro-ungare au adoptat mAsuri restrictive
Kalnoky este apreciatA de U. Bindreiter sl asupra importulul de grine din tara noastrA.
drept durA, toastului lui GrAdisteanu acor- In acelasi timp exportul produselor fabricate
dindu-i-se o atentie prea mare (p. 231). Dar, din Austro-Ungaria in Romania lovea in
continuA autoarea, trebuie sA se recunoasca mod catastrofal industria romaneascA in curs
cA metodele lui Kalnoky de tratament" apli- de dezvoltare, provocind o indreptAtita nemul-
cat Romaniei erau pina intr-un anumit punct tumire in rIndurile cercurilor capitaliste
indreptatite, intrucit micul regat 81-a aparat romane interesate. In Camera deputatli luau
cu fermitate pretentiile" sale (Anspriiche), deseori cuvintul Impotriva conventiei corner-
in problema DunArii (p. 231). Deci, concluzia : dale si a efectelor el In Romania cerind de-
daca un stat mic se apArA in fata pretent,illor nuntarea conventieI. in sedinta Camerei de-
de dominatie din partea unei marl puterl. putatilor din 10 martie 1885 Mihail Kogalni-
el trebuie pus la punct? Aid era necesar ca ceanu a interpretat guvernul pe margi ie
autoarea set precizeze cA acesta era felul de a politicii economice a Romaniei, 1.C. BrAtianu
gindi al lui Kalnoky. avind scrioase temeri pentru mentinerea Li
Momentul ales de Bismarck pentru pro- putere a guvernnlui prezidat de els.
punerea largirii Ugh de pace" adresata Vie- Uta Bindrelter se referA pe larg la trata-
nel a fost determinat de accentuarea diver- tivele comerciale austro-ungaro-romane de
gentelor ruso-austriace in Balcani, In chesti- la Viena, Budapesta i Bucuresti din perioada
unea prezentei ruse in Bulgaria (p. 231)6, ianuarle 1885 mai 1886, avind drept scop
divergente privite cu neliniste la Bucuresti. lncheierea unel noi conventil comerciale, in
Bismarck a propus includerea Romania in ocul celei care avea sa expire la 1 iulie 188(1.
aliaMA, dar El null fAcea nici o iluzle des-
pre adevAratele simtliminte ale Romaniel
WA de Austria : tratatul dorit de Romania Ibtdent p. 193
n-a fost determinat de sentimente prietenasti, ci 7 Vezi i Gh. N. Cazan Evoluffa reluf iilor
economice romdno-austro- u rtgare (1878 14,Sb
in Revista de istorie" tom 28,(1975). nr. 3,
5 Vezi i Gh. N. Cazan Tratalul secret de p. 365-384.
aliarqa tntre Romdnitt i Anstro-Ungaria 8 Haus-Hof-und Staatsarchiv, Wien. P.
( 1883) In Revista romaná de studii Inter- A. XVIII. Rumanien 19. Berichte I. 32,
nationale" Anul VII. 1(19) 1973 p. 175 194. Bucuresti, 11 mantle 1 885.
www.dacoromanica.ro
13 RECENza 373'
Tratativele n-au avut efecte pozitive, intre cele clonal parti, conchide Uta Bindreiter
cele cloud tari izbucnind un razbol vamal (p. 260).
(pina in 1891) care aproape a desfiintat rela- Autoarea 5i-a stabilit ca limita a cercetil-
tille comerciale intre Romania l Austro- rii In tema propusa schimbarea dP guvern din
Ungaria. Autoarea respinge punctul de vedere primavara anulul 1888, cind indelungata
al economistului austriac de la inceputul seco- guvernare liberala sub preedentia lui I.C.
lului nostru, dr. Karl Granberg, conform Bratianu, a fost inlocuitd prin conservatorii
canna tratativele de la Bucuresti ar fi esuat junimisti i apoi de catre conservatori. Limita
din cauza arogantei si sovinismului roma- anilor 1875-1888 este mai mult decit justi-
nilor" (p. 259). ficata pentru o teza de doctorat.
l'ta Bindreiter scrie ea economia roma-
neasca a suferit pagube importante in deceniul Lucrarea prezentata cititorilor din tara
in care s-a aplicat conventia comerciala cu noastril se impune prin seriozitatea cercetarii,
Austro-Ungaria, iar nazuinta (Romantei prin oblectivitate tiintificã, respectarea ade-
n.n.) de a incheia un nou tratat care sa-i asi- varului istoric. Stagiul de documentare in
gure exportul fãrà piedici, ca I sprijinirea Romania i-a permis autoarei sa foloseasca
productiel nationale era de la sine Inteleasa izvoarele i luerarile românesti, punctele de
ri trebuia sal fie Matti in considerare de la In- vedere exprimate de autorii romani. in ace-
ceput de partea austriacd". Dar ea nu numai last timp lucrarea Utei Bindreiter contribuie
cd a ignorat aceste cerinte indreptatite, dar la cunoasterea unui capitol important al rela-
a mers mai departe decit posibilitatile din tiilor romano-austro-ungare in tarile de ex-
trecut" (p. 260). Restringerea de catre Ro- presie germana. Desigur, ca aparitia unor
mania a articolelor de import pentru care se lucrari stiintifice riguroase, cum este cea de
acorda clauza natiunli celei mai favorlzate, feta, nu face declt sa bucure pe cititorii din
ca i imposibilitatea pentru Austria de a largi Romania.
importul de animale din Romania fdrd a
aduce prejudicil economiei nationale a Un- Constantin Nufu,
f,ariei au Meat Imposibild intelegerea Intro Gheorghe Nicolae Cdzan
CHARLES-OLIVIER CARBONELL, Histoire et historiens. Une muta-

tion ideologique des historiens fran9ais. 1865-1885, Privat, Toulouse,
1976, 605 p.
Lucrarea hit Charles-Olivier Carbonell, nell deschide un drum, si acesta este un merit
profesor la Universitatea din Toulouse, ani- de netagaduit.
mator entuziast al cercetarilor de istorie a Al doilea merit esential sta in conceptia
istoriografiei in Franta, are un dublu merit. generala a lucraril, In metodologia urmata.
Ea acoperd mai Intii un gol, In contextul unei in aceasta privintd, deosebirea feta de cer-
5coli istorice care s-a remarcat prin abordarea, cetarile anterioare este radicala. Lucrarile
intr-o maniera noud, a unel marl varietati clasice (E. Fueter, Geschichte des neueren
de probleme, dar s-a interesat relativ putin Historiographie, 1911 ; G.P. Gooch, Histoi y
pina acum de studiul evolutiei stiintei istorice. and Historians in the Nineteenth Century,
Succintele sinte7e mai vechi ale MI G. Monod, 1913 ; H.E. Barnes, A History of Historical
C. Jul Han, L. Halphen, completate prin Iti- Writing, 1937 ; J. W. Thompson, A History
crari mai noi semnate de G. Lefebvre (No- or Historical Writing, 2 vol. 1942, lucrarea
tions d'historiographie moderne, 1946, noun amintita a Ini G. Lefebvre etc.) puneau prin-
editie 1971, sub titlul La naissance de l'his- cipalul accent asupra operei istoricilor priviti
toriographie moderne), H.-I. Marron (in individual, cu deosebire asupra marllor is-
L'histoire et ses methodes, sub redactia lui Ch. torici. Chiar dupa ce istoria a inceput sa de-
Samaran, 1961), J. Ehrard si G. Palmade \Tina (si scoala francezd ilustreaza cel mai
(L'Histoire, 1964) sint departe de a acoperi bine aceasta directie) interpretare a evolutiei
intreg cimpul istoriografieilfranceze 5i univer- colective, inteleasa in spirit sociologic, isto-
sale ; istoricii americani, englezi, germani s-au ria istoriografiei a continuat sa se concentreze
dovedit mult mai interesati de acest gen de asupra faptelor individuale, personalitatilor.
cereetari. Studiind In amanunt o perioada Reinnoirea istoriei nu a mers mina in mina
restrinsã, dar esentiala pentru evolutia isto-
riografiei franceze (cu atit mai mult en cit cu reinnoirea stiintei despre scrierca istoriei.
este privitfi In strinsä legatura eu traditia 0 expunere de ansamblu remarcabilii, patrunsa
istoriografica anterioard, precum i cu reali- de multe idei originale, a publicat, In 1974,
zarile ulterioare), cartea lui Ch.-0. Garbo- Pierre Channu, intr-o sectiune a carpi sale
www.dacoromanica.ro
374 RECENZVE 14
Histoire, science sociale; un accent important 1874, ponderea lucrarllor de istorie in totalul
este pus Insa si de data aceasta asupra istori- productiei de carte din Franta a fost de 8,4%
cilor de seama i operelor lor majore. 6,9%, 6,7%, 7,9% si (cota maxima, atinsa
Se poate afirma deci, ffira exagerare, cd in 1874) 10,1%. Istoria se plaseaza astfel
Ch.-0. Carbonell a avut curajul sa rupa cu pe locul II, filnd depasita, cu mult, de lite-
O intreaga traditie i sa prezinte o opera con- raturil (32,1% in 1874). In general, procen-
ceputa intr-un spirit cu adevarat nou. Desigur, tul ce revine operelor isorice a rams stabil
conceptia l metoda sint bine cunoscute, apar- pe parcursul secolului XIX: 8,9% in 1820,
tin vont de la Anna les", dar pentru prima 8,3% in 1830, 9% in 1840, 9,6% in 1850,
data se Incearca aplicarea kr in domeniul 9,4% In 1860.
specific al istoriel istoriografiei. Dezbatind Mergind mai departe In timp, in 1763 si
probleme fundamentale de metodologie, pro- 1764, istoria ocupa 10% si 12%, deci o pozitie
punind o abordare notia si soluil not, lucre- comparabila i chiar usor superioara. Cobo-
rea in discutie poate fi considerata una dintre rind cu Inca un secol, procentul este mult mai
cele mai importante publicate de istoricii mare : 24,8% pentru cartile imprimate la
francezi in anti din urma. Paris in anti 1643-1645, sau 16,7% deal
Autorul propune mai intii citeva criterli facem abstractie de istoria ecleziastica. Deci,
metodologice. Intelegerea scrierilor istorice In sub aspect statistic, ar fi gresit sa socotim
contextul mental al fiecarei epoci, studiul secolul XIX ca secol prin excelenta al istorici.
operelor sub toate aspectele (politic, filozo- Aceasta ocupii un loc Insemnat si faptul
fic, religios etc.), abordarea tuturor nivelelor este de retinut , dar 15i diminueaza totusi
istoriografice (de la productia academia ponderea in comparatie cu secolele anterloare
pina la traditia populara), definirea scolilor (totusi, 1ncepind din jurul anului 1870, arata
si raporturilor dintre curente, legatee produc- autorul, atunct cind istoria tinde sa devina o
tici istoriografice de realitatile social-econo- Olin% cu reguli precise, detasindu-se de lite-
mice, politice, culturale, etc. lata citeva ratura, sporeste mult rolul ei in cadrul soci-
dintre cerintele majore ale unel anchete com- etAtilor stiintifice din Franta, precum st in
plete. Perspectiva urmeazd a fie sociologic& mediul universitar). Credem insa ca la toaie
iar metoda in primul rind cantitativa, statis- aceste consideratil, strict statistice, s ar putea
tic& Cercetatorul are obligatla ,,de a nu adauga un argument in favoarea rolului jucat
neglija nici o opera, nici un istoric . . .A de istorie In secolul trecut. Acesta poate fi,
numara si a masura tot ce poate fl numarat eventual, considerat un secol al istoriei"
si masurat in istoriografie . . .este regula nu numai In virtutea cantitatii de opere
de aur a istoricului istorlografiei. Aceasta istorice publicate, ci i, sau poate chiar in
este valabil pentru opera (format, numar prhnul rind, printr-o anume conceptie. men-
de pagini, pret, tiraj, dimensiune cronolo- talitate. Secol al marilor schimbari, al revo-
gica l dimensiune geografica) ca si pentru lutiei industriale i efervescentei nationale,
i stork (virsta, avere, localizare) . . .Metoda al conceptiitor evolutioniste despre lume si
statistica apare deci ca un instrument nece- societate, a impus o anume gindire istorie8,
rar de cercetare i explicate . . .Ea implica (inclusiv In alte stiinte, de pilda in stiintcle
recenzarea tuturor operelor, tuturor istorici- naturit), un sentiment al trecutului, al per-
lor j deci o definite i o delimitate a operei spectivei in timp, al vesnicei transformari,
istorice si a istoricului. Program ambitios, Pe atitudini pe care epocile anterioarc le avuse-
care progresele tehnice In domeniul exploa- sera in mult mai mica masura. Istoria a fost
tarii informatiilor numerice . . .11 permit folosita totodatit, mai mult ca oricind, ca
a 11 realizat Intr-un ritm din ce in ce mai arma de lupta politica, nationala ; exemplul
popoarelor asuprlte din Europa centrala si
rapid" (p. 64-65). 0 asemenea metoda:se rastriteanii, al romanilor, In primul rind, este
cere a fi aplicata, pentru inceput, la o peri- edificator in aceasta privinta. Ceea ce dove-
oadA restrinsa (ceea cc 41 face autorul), la deste ca, alaturi de elementele cantitative,
studiul unui curent sau monografia unei absolut esentiale fart indoiala, exista si as-
reviste. Avantajul este ca prelucrarea infor- pecte calitative, mai gnu de masurat cu pre-
matiel poate fi considerata exhaustivA, tar cizie, dar care merita salt gaseasca locul in
concluzile se sprijina pe un fundament sta- orke interpretare.
tistic ferm. In continuare, autorul trateaza doment-
Dupa prima parte, metodologica, urmeaza
ile istoriei". Baza statistica o constitute tot
perioada 1870-1874, pentru care a intreprins
o sectiune consacrata istoriel In genere, pon- un calcul complet. In acest interval de 5 ant
deril I domentilor ei. Este cunoscuta afir- s-au publicat in Franta 1884 lucrari de isto-
matiaca secolul XIX a lost secolul istoriel". tie. Pe primul loc se afla istoria religioasa,
Autorul incearca sa vada daca ideea rezista cu 377 lucrari, in mare majoritate consecrate
unei demonstratii cantitative. In anii 1870 crestinismului 1 (97 %),1 si a nu me catolicis-
www.dacoromanica.ro
15 RECENZZ 375
mului (93%) si cuprinzinci cu deosebire priveste geografia istorlografIcA", autorul

vieti de sfinti (aproape 200 de lucrari). Este a realizat, pe baza prelucrarii datelor, un mare
un gen puternic partizan si lipsit de metoda numar de harp sugestive, detaslnd regIunile
stiintifica : de remarcat Insli raspindirea sa, subdezvoltate" din punctul de vedere al
.ceea ce ilustreazii pozitille pe care biserlca cercetarii istorice (Bretania, Mine% Masivul
;I vechea mentalitate le mai detineau In Fran- Central etc.), precum i zonele de activitate
ta din prinaii ani ai Republicii a III-a. Deose- intensa, localizate mai ales In nord, In primul
bit de raspindIte slut sl publicatiile de docu- rind Parisul. Principala cauzii a acestui deze-
mente 251 lucrdri, de cele mai diverse chilibru este de ordln social-economic, opozitia
tipuri sl de valoare stiintificd foarte inegala. dintre o Franta bogata i alta saraca. Con-
Istoria locala (392 lucriiri) este, de asemenea, trastele regionale stabilite de Ch.O. Carbo-
Soarte caracteristica ; 2/3 se refer% la Istoria nell completeaza cercetarile efectuate In aceas-
diferitelor asezari rurale, autorii Hind preoti, ta dIrectie de numerosi istorici francezi In
nobill, proprietari funciari, institutor! etc. anti din urma. Ideea unei Frantz omogene a
Urmeaza arheologla l Istoria artei, cu 180 disparut In fata realitatii : un adevarat
lucrari (doar 20 tratInd zone din afara Frantei). mozaic social-economic si cultural.
Se publica 1 Istorii universale", trei Intro- Interesant l faptul, demonstrat de autor,
prinderl da acest gen Hind In lucru in peri- cii Intr-o FrantA pe care ne-am obilnuit sa o
oada discutatá. Se constata, in acest domeniu. consideram tipic burgheza, clerul i nobili-
un triumf al europocentrismului", cu c1t mea realizeaza Inca, in jurul anului 1870, o
ne indepartam de Franta ponderea acordata buna parte a productiei istoriografice. Intre
diferitelor popoare I civilizatil Hind tot mai 1866-1875, au publicat cel putin o lucrare
mica. Niel un progres din acest punct de istorica 164 de clerici, a msea parte din numa-
vedere, uneori chiar un reigns, feta de opera rut total al istoricilor ; la rindul lor, nobilii
lui Voltaire, Essai sur les moeurs, In care se reprezinta un procent de 15 sau chiar 20%.
Incercase pentru prima data, Insii pe baza In rest, eel care scriu istorie sInt arhivisti,
unei informatil fragmentare, largirea cadrului profesorl, in majoritate universitari, zia-
istoric la scare lumil intregi. Intre timp, docu- risti, avocati, ofiteri etc. Autorul realizeazel
mentatia devenise mult mai bogata, iar cu- o statistica completa, pe profesiuni i categorii
noasterea globului mai completa. Aparenta sociale.
contradictle este just explicata de autor prin In continuare, In a patra parte a lucrarii,
sentirnentul de superioritate, mergind (Ana se incearca definirea princlpalelor scoli isto-
la dispret, pe care cuceritorli occidental! al riografice. Cei trei principali istorici ai Vremii,
lumii U aveau fata de popoarele subjugate Taine, Renan si Fustel de Coulanges sint
sau pe cale de a fi supuse. Singura civilizatie declarati falsi sefi de scoald", autorul pro-
evoluata era considerata cea europeana, In nuntindu-se, consecvent metodei sociologice
primul rind cm vestica. Ultimul loc II ocupa adoptate, impotriva explicaril evolutiei isto-
In preocuparile vremii filozofia istoriei : doar riografice prin realIzarile marilor Istorici".
5 lucrari, mai putin de 0,3%. Fara a nega influenta de ansamblu exercitata
A treia parte a cartli se refer% la islorici. de acestia, Ch. O. Carbonell considera cii In
Autorul incearca mai Intl! o demografie i o realitate el nu au format o Koala, nu au im-
geogra fie istoriografica. Cerceteaza virsta pus un sistem precis de cercetare, o conceptie
istoricilor, ajungind la concluzia Ca media bine definita, nu au avut discipoli fideli. Au
acesteta era in 1875 de 51 de ani, cei mai fost mai curind spirite izolate decit reprezen-
numerosi relativ Hind specialistii de 57 si tative.
61 ant. Interesant faptul ca istoricii trecuti Care sint insa principalele scoli? Mai Intii,
de 70 de ani sint mai multi ca totalitatea celor demonstreaza autorul, o scoala calolicd,
care au sub 35 de ani (100 fata de 85). 22 reprezentata prin Revue des questions his-
sint chiar trecuti de 80 de ani, un grup la fel toriques" (fondata In 1866), marcata printr-o
de numeros ca cei sub 30 de ani. Virsta conceplIc provIdentialista a istoriel si avind
inaintata a multora se explica 4 prin faptul tendinte monarhiste, legitimiste. Multe din
ca, Intr-o vreme cind rigoarea stiintifica era studlile publicate reprezinta o apologie a
Inca aproximativil, o serle de istorici isi Ince- bisericii catolice I monarhiei. Capitolul con-
pusera Men cariera, provenind din alto do- secret acestei moll educe o interesanta con-
menii de activitate. Exista istorici profesio- tributie la cunoasterea mentalitatii sectoarelor
nisti, ()amen! de alta meserie care scriu isto- conservatoare sau reactionare ale societal!!
de, precum l rentieri lipsiti de ocupatie, franceze In ultimele decenii ale secolului tre-
care ig gasesc in istorie o activitate intelec- cut. Istoriografia arunca astfel o puternica
tualli. Virsta realizarii primei opere variaza lumina asupra ideologiei t intereselor de clasa,
de la 19 la 80 de ani I Femeile, In numar de scopurilor politice urinal-Re.
21, reprezinta sub 2 % din numarul total al Autorul se refera apoi la problema existentei
istoricilor, fapt explicabil prin situatia lor unel golf poziltufsle. Defineste cu claritate,
generala In viata culturala a epocH. In ce dupa parerea noastra, In chip extrem de
www.dacoromanica.ro
376 RECENZI3 16
just, esenta conceptiei pozitiviste. Multi istorici republicana i liberalA. Ch.O. Carbonell
Inteleg astAzi prin istorlografie pozitivistA ceea considerA cA l aceastA scoala, In ciuda decla-
ce este de fapt scoala criticA, metodicA, cris- ratiilor de principiu, este la tel de subiectiN A,
talizatA spre sfirsitul secolului trecut, o scoa- In feint ei, ca si prima. Republicani i protes-
IA care In realitate este complet opusa pozi- tanti in majorltate, dupA cum ceilalti erau
tivismului. Pozltivismul reprezintA o con- catolici i monarhisti, istoricii seolii metodice
ceptie de asamblu, o filozofie, cu originea In interpreteazA trecutul tot prin prisma intere-
opera lui Auguste Comte. in ce priveste isto- selor kr specifice. Pretentia obiectivitatli
rte, doctrina acestuia si a discipolikr sal urma- absolute, apartinInd curentului critic de la
rea o abordare sociologic/I neevenimentialA sfirsitul secolului trecut, nu a fost decit o Iluzie.
si stabilirea unor legi riguroase ale evolutiel. Cu sau fArA vointa lor, istoricii apartin pre-
Aceasta este scoala pozitivistA (lucru arAtat zentului, se definesc in raport cu o Ideologie
foarte clar Inca In sinteza lui Fueter) i nici- sau alta.
decum curentul care s-a remarcat prin abuz Subiectivismul istoriografiei epccii este
de naratiune evenimentialA I prin negarea subliniat si mai apilsat de autor In a cincea
oricArei filozofii a istoriei. Definind deci in sectiune a cartil, care discutA despre istoricii
mod corespunzAtor pozitivismul, autorul ajunge istoriei imediate". Sint prezentate atitudinile
Insa la concluzia cA o asemenea scoalA practic diverse, dar egal de subiective, fata de marile
nu a existat In Franta. Singura lucrare nota- evenimente contemporane, cum sint rA7boiul
biM, spre sfirsItul secolului XIX, este consi- din 1870-1871 si Comura din Paris. Trate
deratA cartea lui Louis Bourdeau, publicatA aceste consideratii ideologice asupra istorio-
In 1888, L'histoire et les historiens. Essai cri- grafiei contribuie substantial la intelegerca
tique sur l'histoire considérée comme une sci- stArilor de spirit din Franta acelei epoci.
ence positive; Intr-adevAr o opera foarte A sasea l ultima parte a lucthrii trateaza
interesantA, cu tendinta unei istorii totale, problema raporturilor istoriografiei franceze
neevenimentiale, concepute sociologic, trA- cu cea germana. Un punct de vedere acceptat
sAturi care anuntA, uimind uneorl prin moder- In general de istorici este cel al influentei
nismul lor, scoala de la Anna les". Dar o deosebite pe care scoala istoricA germana a
singurA carte nu poate inseamna o scoalA. exercitat-o, mai ales in a doua jumatate a
Sintem In general de acord cu demonstratia secolului trecut, asupra istoricilor din diferite
autorului, credem insA cA ponderea pozitivis- tAri, inclusiv din Frank. In centrele universi-
mului a fost totusi ceva mai mare. Fara a tare germane, istorlografia a devenit mai
vorbi de o scoald, de principii ferme si accep- Inainte ca acest proces sA se fi cristalizat in
tate de mai multi istorici, un spirit pozitivist celelalte culturi europene o profesitine bine
dIfuz, in parte cu origlnile In opera lui Comte, distinctA, cu reguli severe de cercetare. Scoa-
dar generat de Intreaga atmosferti tiintifica la metodicA", dupA terminologia an t orulul,
a epocii, de teortile evolutioniste, a existat sau scoala criticA" s a manifestat in formele
cu sigurantA. De ce nu 1-am incadra aici si sale cele mai depline in contextul istoriogra-
pe Take, pe care autorul 11 izoleazA In chip fiei germane, exereltind o anumItA innurire
absolut? De ce nu, si opera tirzie a lui Quinet, sl In afara ei (si in Romania, marii istorici de
La creation, patrunsa de un naturalism evo- la sfirsitul secolului trecut, Xenopol, Onciul,
lutionist? Nu este o scoalA, dar este o stare de Bogdan, au fost influentatl de concep(ille si
spirit. Autorul considerA cA Bourdeau nu este metodele scolii germane).
pe deplin original, ariltind Ca idei apropiate La o analiza mai at nta insa i acesta
se intilnesc si la Voltaire. Sintem de acord, este meritul aulorului si al metodei statistice
si tocmai aceasta ne pune in fata unei conti- folosite modelul german, farA indoialA real,
nuitAti (multa vreme fragila, dar totusi reala) Ii pierde mutt insA din presupusa-i atot-
in istoriografia francezA, ceea ce, poate, ajutA puternicie. Factorii esentiall al evolutlei cul-
la o mai bunA intelegere a fenomenului colil turale, inclusiv istoriografice, se doNedesc
de la Annales", a extraordinarului prestigiu a fi cei interni. Situatia traducerilor este
pe care aceasta 1-a dobindit in istoriografia semnificativA : in deceniul 1866 187a ele
fra ncezA. reprezintA sub 1% din intreaga productie
Asadar, in lipsa unei scoli pozitiviste reale, editorlalA franceza. DacA ne referim la isto-
ceea ce ramine in fata colii catolice, si in rie, cifrele sint si mai modeste : 52 de traduceri
opozitie cu ea, este scoala metodicd, repre- din 665, ceea ce inseamnA mai putin de 8%
zentatA prin publicatia Revue historique" din total. Este drept, din acest total modest,
(InfiintatA In 1876) si condusA de Gabriel in frunte yin lucrArile germane ; este ins5
Monod. Renuntind de data aceasta la nein- vorba doar de 21 de titluri, un ritm de douA
crederea sa Rita de rolul marilor istorici", carti anual. lmpresia care se degaja este mal
autorul incepe printr-o micromonografie, mult a unei indiferente fatd de mult discuta-
foarte bine documentatA, despre viata i acti- tul model" german. in ce priveste orientarea
vitatea lui Monod, subliniindu-i originile pro- recenziilor (o altii sursA pentru stabilirea
testante, studiile in Germania, conceptia sa gradului de Interes pentru productia stlinti-
www.dacoromanica.ro
17 RECENZIII 377
fled strAinA), aceasta diferA in raport cu publi- numarul discipolllor slut lucruri importante,
catiile luate In consideratie. Revue des ques- dar ele nu spun intotdeauna totul. Autorul
tions historiques" este foarte nationalistA, Uncle spre anularea galeriei marilor istorici,
publicind putine recenzii de lucrAri strAine, aratind totodatA pe bunA dreptate
in timp ce Revue historique" acordA aces- cd numeroase idei dezvoltate de ei nu sint
tora mai mult spatiu decit productiel istorio- In fond originate, fiind preluate de la gindi-
grafice franceze, rccenzind cu deosebire lu- Wit mai vechi sau intilnindu-se In aceca$i
crAri germane. Problema realA rAmine insa mAsura si la alti contemporani. Aceasta nu
cea a asimilAril rezultatelor tiintitice, obti- mic$oreaza insA rolul marilor personalitliti,
nute de partea cealaltA a Rinului, de istoricii al cfiror merit a fost adesea de a fi dat form&
francezi. Cercetarea statisticd a referintelor vigoare i prestigiu unor idei ixistente dour
bibliografice existente in lucrArile vremii difuz, lipsite de viata ce le-o poate insufla
poate da un raspuns precis $i nuantat ; con- marea creatie. Se creeazA intotdeauna cu
tributiile germane skit uttlizate masiv in unele materialul existent, ceea ce Intr-un sons limi-
domenii (de pildd istoria antichitAtii), dar teazA, dar nu scade cu nimic meritul creato-
sint complet absente In altele. 0 altA statistic& rului.
cea a tnisiunilor $tilntifice franceze in strAi- 0 ultimA observatie ; autorul, Wind sta-
natate, dovede$te din nou cA interesul pen- tistica profesionala i socialA a istoricilor,
tru Germania era departe de a fi exclusiv, evitd in cele din urmA sA acorde epitetul de
in multe situatii neocupind nici primul loc. burghezA" istoriografiei epocii. Este adevArat,
-Concluziile lui Ch. 0. Carbonell, nuantate, multi istorici (dar totusi o minoritate) silt
se rezumA in cele din urmd la afirmatia cA preoti si nobili, iar majoritatea celorlalti re-
mai curind decit de imitatie, raporturile prezintA o intelectualitate fAra o bazA econo-
istoriograf ice franco-germane de acum o mica solida de tip capitalist. Trebuie tinut
sutil de ani sint de competitie". Ceea cc ne seama insA de faptul ca raporturile ideologiei
intereseaza insa in primul rind este metodolo- cu baza materiald nu sint brutale, mecanice,
gia foarte riguroasà, propusfi de autor, in cise cer concepute intr-un sens mai larg.
spiritul unei istorii strict cantitative, pentru Un fapt este sigur : oamenii din popor, mai
definirea gradului de influentA $i de imitatie precis proletarii, nu aveau incA acces la viata
in contextul contactului intre doua istorio- istoriografica, iar atitudinea anticomunarda
grafi!. generala a istoricilor vremii ilustreazA aceastA
lata, in linii generale, structura cArtil situatie. in rest, oricare ar fi varietatea ori-
principalele ei concluzii. Dupa cum se vede, ginilor, conceptiilor, oricare ar fi exceptiile
inoNatia principala constA in viziunca socio- de tot feint, rezultanta principalA credem cA
logicA $i metoda cantitativd aplicate istoriei nu putea fi alta decit burghezA, in acord cu
istoriografiei, domeniu abordat pina acum
intr-un spirit destul de traditionalist. Sintem
ideologia dominantA a vremii.
Gonsideratille noastre $i-au propus sli
l
convinsi cA metodele 1solutiile propuse nu nuanteze o ancheta istoriografica strict can-
vor ramine fArA urindri asupra cercetArilor titativd, care poate oferi mult, dar nu totul.
ce se vor intreprinde de acum inainte. Nici o ruetodA, nicl o carte nu ofera totul.
Credem ins& in acelasi timp, cA abordarea Meritul lui Ch. 0. Carbonell este insA de a fi
cantitativA, mai ales cind este vorba de do- oferit Intr-adevar foarte mult $i, prin nouta-
meniul atit de fin al istoriei ideilor, nu rezolvA tea demersului sliti, prin indrAzneala vede-
chiar totul, Nivelarea sociologica este indis- rilor exprimate, de a fi deschis calea unor
pensabila in prima parte a anchetel, apoI insd dezbateri ce vor contribui cu sigurantA la
ea se cere nuantatA prin consideratii calItative, innoirea metodelor de cercetare in domeniul
mai greu de exprimat cifric. Ne gindim, de Istorlografiel. Cartile care stimuleazA InseamnA
pildA, la soarta totu$i ingratA, pe care auto- mult mal mult decit acelea, aparent perfecte",
rul o rezervA marilor istorici". La Cite anti- care nu dau nWere la nici un fel de discutii.
que reprezintA o simpla unitate numeric& Lucrarea pe care am prezentat-o apartine,
la fel ca orice opuscul lipsit de valoare, ceea Bra indoiala, prima categoril.
ce nit impiedicA insa cartea lui Fustel de Cou-
langes sA insemne cu adevArat ceva, greu de
definit pe cale statistic& Tirajul cArtilor sau Lucian Boia
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
REVIST A REVISTELOR
* , Suceava". Anuarul muzeului judetean, vol. IV, [Suceava], 1977,

340 p.
Continuind, sub titlu nou, seria de Studii tatie istorica, autoril au evldentiat evolutia
si maleriale, Muzeul judetean Suceava aduce, idealului de independenta, In functie de con-
prin anuarul pe care 11 prezentam, o noua ditiile interne si de conjunctura internatio-
contributie la cunoasterea istoriel si a culturil nala specifica Heckel epocl. Ei au surprins,
din aceasth parte a Orli. Este o realizare re- In acest sens, patru etape generate de : 1
rnarcabila in raport cu numerele anterioare migratiunea popoarelor (sec. IVXIII);
(aparute in 1969, 1971 si 1973), atit In ceea ce 2 aparitia, dezvoltarea si decaderea domi-
priveste continutul i varietatea cercetari- natiei otomane in Balcani si sud-estul euro-
lor, cit si In privinta tehnoredactarli unde pean (sec. X IV XVIII); 3 razboaiele
comitetul de intocmire a volumului a maid- austro-ruso-turce pentru aceasta zona (sfir-
festat mai multa exigenta. In felul acesta, situl sec. XVIIIinceputul sec. XX); 4
Anuarul se recomanda ca un volum ingrijit noile conditii ale epoch contemporane (dupa
si aträgator ce aduna interesantele contri- primul razboi mondial pina in zilele noastre).
butii ale cercetatorilor (cadre universitare, Aprecierile desprinse din cercetarea temei
muzeografi, profesori) din orasul si judetul sint, Mra indoiala, interesante, desi autorii
SuceaNa. ar fi putut urmari continuitatea i originea
Cuvintul inainte, scris cu caldura de dr. idealului de independenth Inca din zorli isto-
Mircea \lusat, evidentiaza calitatile volumu- riei poporului roman, Mil sa ignore traditia
lui, precizind sensul studiilor de istorie locala, luptel pentru libertate mostenith de la stra-
care, ca in cazul de fatil, se denumesc locale mosii daci. In studiul urmator, Vasile Miron
numai datorita simplului fapt cA slut rezul- aduce noi date referitoare la razboiul pentru
tatul m or colectk e de specialistl dintr-un independenta (Mdrturii documentare privind
oras al thrii". Ele depasesc inst1 cadrul unel contribufia judejului Suceava (a dobindirea
zone sau alteia a Orli devenind de interes independenfei de slat a Romdniei, p. 25-54),
national, atit prin elementele de inedit pe analizind aportul locuitorilor din fostul judet
care le aduc in circuitul istoriografic cit sl Suceava (partea care n-a fost rapita de Impe-
prin sublinierea sau dezvoltarea unor conclu- riul habsburgic in 1775), cu resedinta la Fat-
zii ale istoriei nationale in ansamblul ski" ticeni. Documentele publicate, in mare parte
(p. 7). Subscriind la aceasta apreciere, avem inedite, provin din Arhivele statului Bucuresti
In vedere si locul aparte pe care Tara de Sus rl Suceava l ilustreazd aspecte interesante
I-a avut de-a lungul secolelor (mai ales in in legatura cu efortul material si uman depus
timpul stapinirii straine), rol care obliga la de intreaga arS pentru inlaturarea dominatiei
o cercetare mai nuantata a acestei zone, in straine.
strinsä legatura insa cu istoria nationala. Restituiri documentare interesante de
Retictrele de studii si articole anunth o data ace asta, In legatura cu rascoala din 1907
varietate larga de preocupari, suficient de semnaleaza I Octav Monoranu alaturl de
expresive pentru a intelege rivna stilntifica loan Cocuz (Momente ale rdscoalei din 1907
a cercetätorilor suceveni. in judejul Suceava. Ecouri in Bucovina, p.
La capitolul aniversdri, Anuarul cuprinde 55-64). Cercetind presa bucovineana I arhl-
trei articole. Cel dintii, serfs de Octav Mono- vele interne, autorii evidentiazd solidaritatea
ranu, directorul Muzeului, i Mihai Iaco- populatiei din teritoriile aflate vremelnic
bescu, are un profit editorial si constituie o sub ocupatie straina cu marea cauzli a tarti-
ampla sintezii a luptei seculare dusa de po- nimil riisculate. Taranul nostru (din Buco-
porul roman pentru cucerirea I mentinerea
independentel sale (Independenfa o aspi- vina n. St. L.) e frate bun cu taranul
ralie vitald i permanentd in istoria romdnilor, moldovean arlita ziarul Vointa Poporului"
p. 9-24). Avind la baza ideile directoare ale din 16/7 aprilie 1907. Acelasi trecut, acelasi
Partidului nostru si o consistenta documen- nevoi 11 leaga, si eine loveste in until, loveste
IIREVISTA DE ISTORIE" Torn. 32, nr. 2, p. 379-382, 1979

www.dacoromanica.ro
380 REVISTA REVISTELOR 24
si in celdlalt, I durerea unui [a] trebuie sd o Mai mull, analiza intreprinsA de apreciatul
simtA i celdlalt" (p. 63). cercetAtor revitalizeazA intr-o lumind noud
Ponderea cea mal mare in alcAtuirea conceptia strAlucitului savant despre un
Anuarului o reprezintd find cercetArile gru- oarecare adaos (subl. n. St. L.) de populatie
pate sub titlul studii de istorie. Dragomir romanicA sud-dundreand la cea numeroasd,
Popovict inventariazd l claseazA descoperi- deja existentA, fn nordul fluviului. Nu avem
rile, in mare parte intimplatoare, de topoare de ce ne fen scrie N. Ursulescu, interpre-
de silex din judet.ul Suceava 1 Neamt, sem- tindu-1 pe D. Onciul In a afirma cu tante,
nalind interesul pe care acestea il pot repre- aldturi de rolul latinitAtil carpatice i pe acela
zenta p ntni ceercetarea stiintificd ( Noi des- al latinitAtit balcanice-dundrene, Intrucit,
coperiri de topoare de silex din jade ful Sucea- inainte de venirea slavilor, bulgartlor sau
va si Neamf , p. 65-73). PArerea lui, intemeiatd ungurilor, acesta a fost teritoriul firesc, uni-
pe urmArirea caracteristicilor tipologice ale tar, al Intregil romanitAti orientate" (p. 101).
topoarelor descrise, este cd acestea pot fi FArd intentia de a ne situa pe pozitii ad-
socotite not dovezi materiale ale culturii verse, dimpotrivd, ImpArtdsim sincer ase-
amforelor sferice (p. 71-72). Aprecierca se menea idei, credem cd argumentarea strinsA
dovedeste interesantd, fiindcA, pind in presi ingenloasd a autorului ar fi cdpdtat un plus
zent, nu au fost descoperite asezdri ale grupei de consistentA prin depAsirea stadiulul oare-
estetice a culturii amforelor sferice. Identifi- cum teoretic" de rezolvare, printr-o cerce-
carea pe care o sugereazd autorul trebuie tare multilaterald.
coroboratd insd credem noi unor dovezi Continuind strut studitilor de istorie, sem-
mai complexe, data fiind marea varietate naldm aportul sectorului de medievisticA.
circulatie a pieselor amintite. Mircea Ignat, M.D. Matel si Emil I. Emandi publicA rezul-
cercetdtor pasionat al istoriei vechl pe melea- tatele campaniel de sdpdturl arheologice din
gurile sucevene, semneazd pretioase Contri- 1975 la curtea domneascA (Observa fii asupra
buf ii numismatice Icr istoria dacilor din nordul stratigrafiei unlit clornnoti de la Suceava ,
Moldovei In .secolele I I III e.n. (p. 75-91). p. 105-118) 0 stabilesc citeva concluzii de
Din analiza materialului numismatic de fac- pret. Astfel, dupd pdrerea lor, lucrdrile de
turd romand in perioada respectivd, cercetd- mare amploare de la curtea domneascd da-
torul sucevean desprinde urmAtoarele fapte : teazA din tImpul lut Alexandru cel Bun, si
poputatia din aceasta zond a avut legaturi nu al lui Stefan cel Mare, cum s-a crezut in
relativ intense cu lumea romand ; etapele mod gresit, iar constructia de lemn, desco-
de penetratie a monedei romane sint aceleasi peritA in urma sApAturilor anterioare, este
ca i In restul spatiului est-carpatic ; in ter-- inscrisd de el printre primele initiative dom-
toriul cercetat, nu este cunoscut fenomenul nesti. Aceste constatdri, addu, ate celorlalte
de ascundere a tezaurilor monetare (p. 78). observatii privind stratigrafia orasului, intre-
Ultima constatare Ii prilejuieste lui Mircea gesc, in chip substantial, cunostintele noastre
Ignat consideratii interesante pe marginea despre societatea I cultura Moldovei inainte
raporturilor dintre populatia autohtond M de Stefan cel Mare. Deosebit de activ in cer-
lumea romand, opinia lul fiind cd neacumu- cetarea istoriel orasului Suceava, In evul
larea de monedd romand se datoreste foarte mediu, Emil I. Emandi revine cu Inca un stu-
probabil, unor facton de naturd pointed, diu (observa fil de geografie istoricd privind
care faceau ca populatiile de aici sd nu pri- ocolul orasului Suceava, p. 119 130), in care
meascd, in cantitAti marl moneda romand si, isi propune sd infAtiseze unele probleme le-
in primul rind, stipendii, sd le fie limitate gate de localizarea, disparitia i schimbarea
posibilltAtile de jaf, de mercenariat I asa denumiril unor sate din ocolul orasului Sucea-
mai departe" (p. 81). In anexd, remaredm un va, ca sl implicatille sociale ale acestul proces.
util Catalog al descoperirilor monetare din Perioada cind nordul Moldovei a cunoscut
judeful Suceava. stApinirea habsburgicd este reprezentatd prin-
in cadrul acelorasi materiale de istorie tr-o singura lucrare scrisA de Lazdr Ureche-
veche, remaredm studiul lui Nlcolae Ursu- (Situafia Mod (amintului romdnesc din Buco-
lescu despre Concepfia lui Dimitrie Onciul vina in perloada administra liel militare aus-
referitoare la forrnarea poporului romdn, in triece. 1775 1786, p. 131-143). Autorul,
lumina actualelor cercetdri despre contextul subliniazd evolutia netntreruptd a invAtdmin-
cultural de tip Dridu (p. 93-104). Pretuitor tulul romAnesc din aceastA parte a Orli, corn-
al operei marelui istoric pornit de pe melea- Mind ideea care atribuia stApiniril habsbur-
gurile sucevene, Nicolae Ursulescu ajunge la gice merite exagerate In culturalizarea popu-
concluzia cA rezultatul cercetdrilor arheolo- latiel. Par nedrepte find observatiile pe mar-
ginea cArtii lui I.V. Gora, nvdfdmintul ro-
gice devine concordant cu rezultatul ce se mdnesc In finutul Sucevel. 1775 1918, Bucu-
obtine printr-o minutioasA interpretare a resti, 1975) despre care se afirmA cd n-a
izvoarelor sense, a toponimiel l traditlei asa epulzat toate Informatille existente" (p. 132).
cum a fAcut-o odinloard Onciul" (p. 101). Aceasta In conditHle In care Lazdr Ureche
www.dacoromanica.ro
si-a interneiat aprecierile pe Q singura tutor- La capitolul muzeologie, Alexandrine Ignat

matie de arhiva, In timp ce I.V. Gores a prezinta activitatea si realizarile Muzeului
umblat timp de sapte aid la arhivele scolare din Suceava de la Infiintare pina azi ( Mu-
din judetul Suceava ( zeul din Suceava opt decenii de activitate,
Pe coordonatele valorificarii operei lui P. 289-300) iar Floarea Parascan ne ofera
D. Onciul, in care s-a mai inscris un studiu impresii placute din activitatea profesionala
anterior, dr. Mihal Iacobescu releva intr-un (Rolul muzeului Ciprian Porumbescu" in
stil placut citeva aspecte ale gindirii marelui educarea patrioticd i esteticd a publicului,
istoric (Dimitrie Onciul $i filosofia istoriei, p. 301-308).
p. 145-154), evidentiind indeosebi elemente- In note, Vasile Chirica si Marcel Tanasache
le care si-au dovedit valabilitatea pina comenteaza o recenta descoperire periegetica
astazi. ( Un brdzdar de plug din corn de cerb descope-
Istoria contemporana este reprezentata rit la Dolhasca, Jud. Suceava, p. 309-311)
prin douà studii de riguroasii conceptio si bine lar Paraschiva Victoria Batariuc, citeva
documentate, datorate lui loan Cocuz (Aspec- obiecte de inventar funerar din secolul XV
te ale luptei maselor populare din judelul (Citeva piese provenite dintr-un cimitir medieval
Suceava, conduse de Parlidul Comunist Roman, de la Suceava, p. 313-316).
pentru refacerea economicd. 1944 1947, Anuarul cuprinde, in ultima parte, cronica
p. 155-167) si dr. Petru Russindilar (Con- sapaturilor arheologice din judetul Suceava,
tributia organiza fiilor P.C.R. din judeful in perioada 1972-1976, prezentata de Nicolae
Suceava la in fdpluirea actului istoric al Ursulescu I Mircea Ignat (p. 317-324) si
na fionalizdrii din iunie 1918 P. 169 180). instantaneul muzeistic, Din viata muzeelor
Binevenita in directia valorificaril tradi- sucevene,cu urmdtoarele articole : Galeria
tiilor culturale din aceasta zona este rubrica oamenilor de seamd" din Fdlticeni, de Eugen
Din istoria culturii sucevene. Ion Negura Dimitriu (p. 325-326); Fondul memorial-
rememoreaza aid citeva aspecte din activi- documentar Nicolae Labir, de Nicolae
tatea Societatil pentru culture literature
1 (Arlan (p. 327-329); Reprofilarea muzeului
romana in Bucovina (p. 181-190), prof. M. etnografic din Rddduli, de Lucia Stroescu
Carausu evoca pe fnaintasul folcloristicii si (p. 331-332); Muzeul de ftiinje naturale ;i
etnografiei românesti, S.F1. Marian ( Simeon- cinegelicd Vatra Dornei, de Conine Ignat si
Florea Marian, Schild biografica, p. 191-204), Doina Zaharia (p. 333-334); Expozitia
Mihai Lazar, pe terenul unor preocupari mai Oameni i locuri din Tara de Sus". Galeria
vechi, analizeaza alte aspecte ale Revistei de arid a oraqului RdclOuti, de Marina Ileana
politiee (Din istoricul preset sucevene Re- Sabados (p. 335-336); Colaboratori ai
vista politicd" preocupdri culturale, p. 205 muzeutui, de Ileana Sutac (p. 337-340).
213), Eugen Dimitrin reconstituie perloada
falticeneand a pictorului Baesu ( Perioada
ralticeneand a pictorului Aurel Beiqu. Con-
trib u (t i biograf ice, p. 215-219), Nicolae Dupa cum se poate vedea din numbrul
Carlan examineaza citeva manuscrise de mare de titluri, ca si din continutul studiilor,
real interes ale lui Nicolae Labis (Un vis articolelor II notelor, Anuarul muzeului Jude-
intrern pi" Nicolae Labi. Rdsfoind manuscri- jean se recomanda ca o publicatie de valoare,
sul poetului, p. 221-235), Marina Ileana prin densitatea informatiei pe care o vehicu-
Sabados prezinta eolectia sculptorului Ion leazii, prin bogatia ipotezelor, sugestiilor si
Irime cu de la Falticeni (p. 237-239), contributiiior puse de autori in discutie.
tar Octavian Nestor cerceteaza un fenomen Este acest Anuar i un exemplu de constiinta
al liricii folclorice din Bucovina, ( Valori profesionala, fiindca, in cea mai mare parte,
etnice in estetica liricti de dor din Bucovina, autorii sint cadre de specialitate de la Muzeul
p. 211-250). judetean sau de la Institut (Mircea Ignat,
Semnalam, in continuare, ca o Nina Nicolae Ursulescu, Mihai lacobescu s.a.) care
realizare, rubrica de documente, in care shit participa cu doua sau mai multe lucrari, In
valorificate citeva piese inedite : Un document rivna de a cerceta si de a face mai bine cu-
de epocd despre coarnele pentru tortura robilor, noscute pagini din istoria l viata culturala a
de hugen Dimitriu (p. 251-254), Mdrturii Tara de Sus.
inedite despre Berta Gorgon, de Paul Leu Rdmin insá de facut citeva ImbunnAtiri in
(p. 255-258), Scrisori inedite: Orest Tafrali alciltuirea volumului ce trebule s raspunchl
catre Vasile Ciurea, de Eugen Dimitriu tuturor exigentelor stlintifice.
(269-262). Considerdm, mai Intii, cà criteriile care au
Sub alt generic, medalioane, dr. M. taco- stat la baza grupáril actuale a materiel slat
bescu $i M. Ursulescu schiteaza viata si opera prea putin dare. Articolul despre colectia
unor personalitati marcante din trecutul sculptorului Ion Irimescu se incadreazet mai
Bucovinei ; Ion I. Nistor (p. 263-277) si. bine in rindul preocupärilor de muzeologie,
respectiv, Tudor V. Stefanelli (p. 278-287). lar studiul despre situatia InvaltdmIntului
www.dacoromanica.ro
romAnesc din Bucovina corespundea rubricii studiilor, neglijentele In acest sens Mid
de istoria culturii, de vreme ce linvAMmIntul abundente. Majoritatea materialclor prezintA
este parte componentA a culturii. Materialele aparatul critic In subsolul paginilor In timp ce-
de istoriografie referitoare la Dimitrie cfteva distoneazA, preferind indicarea biblio-
Onciul si incluse la studit de istorie ar grafiei In final ; formulele idem, Ibidem, op.
fi apArut mai potrlvit dacA ar fi fost grupate cit. shit folosite adesea inconsecvent (p. 14 ,
impreunA (eventual chiar la medalioane n. 20 ; p. 62, n. 44-48 ; p. 194, n. 2, 3 ;
care ar putea constitui o rubricii mai largA p. 228, n. 4-6 ; p. 241, n. 1 2, etc.) ; ordinea
si mai exigentA, poate cu Mini Comemo- indicarii edituril, localitatil si anului pentru
rdri ), pentru a se evita confundarea istoriel diverse lucrAri este inversatA chiar in cadrul
ca stiintA) cu istoriografia. aceluiasi articol (p. 17, n. 29 ; p. 201, n. 10 ;
Prea putine articole de muzeologie (a se p. 295, n. 38-39, etc.) ; apar frecvent titluri
corecta la p. 289 titlul, cu majuscule, MrA indicatille de rigoare ale aparitiei lor
muzeologie") pentru o revistA de profil, (p. 55, n. 1 ; p. 57, n. 14, 20 ; p. 156,
totusi, muzeistic I Note le din viata muzeelor n. 1, 7 etc.) ; lipseste un consens In folosirea
constituie o bunA initiativA, In parte InsA semnelor diacritice (p. 131, n. 13, 191 ; p. 203,
deranjatA de interpretarea Intre capitolele de n.1 ; p. 305, n.4,etc.) ; Toate acestea reprezinth,
muzeologie si din viata muzeelor a unor note desigur, imperfectiuni mArunte sl, semnalin-
arheologice I In sfirsit, vorbind de structure du-le, n-am intentionat A diminuAm insemnA-
volumului ne alAturAm opiniei cA un grupaj, tatea ultimului numAr al publicatiel muzeului
cit de modest, de recenzii (de preferintA
axate pe evidentierea unor lucrAri interesante judetean din Suceava. FlindcA, in ansamblu
mai ales pentru aceastA zonA) este indispensa- privit, volumul reprezintA o sumA de con-
bilA pentru profilul unel publicatii angajate tributil ce se impun a fi valorificate do in-
in dialogul stlintific. treaga cercetare istoricii.
Credem totodatA cA autorii si comitetul
de intocmire a volumului trebuiau sA manifeste
mai multA grijA pentru modul de adnotare a 51efan Lemny
www.dacoromanica.ro
INSE MN AR I
ISTORIA ROMANIE1
* * Isloria Univerghilli din Bucurqti, Lucrar a cuprinde douA pArti, delimitate

Vol. I, Tipografia UniversitAtii din Bucu- intre ele de actul infiinthrii UniversitAtii
resti, 1977, 266 p. bucurestene (1864). Partea veche, dupA o
privire de ansamblu asupra Invathmintului
din evul mediu in tara romAneascA, se opreste
Aparitia, sub semnittura until colectiv asupra activitAtil, intinse pe mai bine de
format din reputati profesori 1, a primului un secol si un sfert (1694 1821) a Academiei
volum al lucrArii Istoria UniversitAtii din domnesti. MeritA sA fie remarcatA, ca un
Bucuresti, tratind perioada de la inceputuri adevArat model de cercetare serioasA, perti-
pin& in 1918, se constituie intr-un adevArat nentA, critica izvoarelor efectuath In legaturA
eveniment cultural si editorial. Contribuind la cu data infiintArli acestei scoli superioare.
lArgirea orizontului de informatie despre Nu mai putin interesante sint tratarea
trecutul InvAtilmintului superior bucurestean,
lucrarea are meritul de a reliefa rolui Uni- aducind in parte elemente noi - a con-
-tinutului
versitatii, asa cum sublinia prof. dr. George disciplinelor predate sau evidentle-
rea atitudinii reprezentantilor claselor domi-
nante - domn - marea boierime, cercurile
Ciucu, rectorul UniversitAtil In al sAu Cuvinl
inainle, ca forth activA In lupta pentru ecleziastice - fata de Academie. Desi cursu-
democratie, desAvirsirea unitAtii nationale II rile cAdeau uneori sub influenta ideilor mistice,
independentii", precum i prin atasamentul la far limba de predare era greaca, prezenta in
ideile noi promovate pe plan cultural-stiintific. rindurile corpului didactic a unor profesori
Ea pune in acelasi timp intr-o meritatA lunilnA bine pregAtiti in filozofie i tiintele exacte a
figurile multor &sail i studenti al presti- contribuit ia pregAtirea rationalistA temeinica.
gioasei Institut ii. a tinerilor absolventi. Mai zAbovim asupra
Volumul de fata este primul dintr-o serie a trei aspecte i anume primul,
: di la Bucuresti
de trei tomuri (al doilea cuprinzind istoricul au studiat tined din diferite categoril sociale,
liniversitAtii in per/ oada interbelicA, iar in ciuda barierelor de clasA ale vremil (se
al treilea tratind perioada constructiel so- ajunge la peste 320 de fii de mestesugari si
cialiste). Volumul cuprinde Intr-o per-
spectiva largd g a dincitA prin pune--
rea In valoare a unor noi izvoare si ma-
negustori in 1816) ; al doilea, cA portile colii
au lost deschise atit pentru romAnii din afara
teriale de arhivA -
momentele esentiale
din trecutul UniversitAtii.
hotarelor TArii RornAnesti, cit i pentru sud-
dunitreni si al treilea, cä coala a format
primele seril de cArturari autohtoni, Intre
care retinem pe IenAchith VAcArescu, Dinicu
I Autorii volumului sint : prof. univ. dr. Goleseu, I. Heliade EAdulescu, Eufrosin
doe. Ion Ionavu : Academia domneascd ;1 Poteca i multi altii.
Colegiul Sr. Sava" din Bucuresli ( 1694
In continuare autorul area cu IndreptA-
1864) ; lector univ. Ion Sendrulescu Uni-
versilalea din Bucurefli 1864 1877 ; prof. univ. tire cA marile prefaceri social-economice de
dr. Constantin N. Velichl :coordonator ; Univer- la Inceputul secolului trecut, reflectate pe
silalea din Bucuresii 1878 1918 ; lector univ. plan cultural si ideologic, ca i nevola de-
dr. Maria Totu (perioada 1878-1885) ; lec- cadre pentru aparatul de stat i viata eco-
tor univ. dr. Florenta Preda si asistent univ. nomicA, au impus crearea InvAtAmintului
Aneta Boiangiu (perloada 1885-1895); asis- superior In limba romAnA. Prima reusith,
tent univ. dr. Liuba Iancovici (perioada apartine lui Gheorghe LazAr, de numele
1895-1900) ; conf. univ. dr. N. Ciachir el
prof. Victor TAnAsescu (perioada 1900-1918). cAruia se leagA Inceputurile scorn de la
Au mai colaborat : D. Almas, Al. Vianu, I. Sfintui Sava. Infruntlnd greutati mate-
Gheorghiu, Ligia BArzu, Silvia Ioanid, V. riale i evenimente potrivnice, Koala a
Dupoi, Zoe Petre si Clara Asproiu. devenit o prezenth activA In constlinta
,,REV1STA DE ISTORIE", Tom. 32, nr. 2, p. 383-395, 1979

www.dacoromanica.ro
381 INSEMNARI 2
contemporanilor (intre elevi, N. Balcescu constituic i accentul pus pe corelarea invaldrii

-si I. Ghica). teoretice cu practica.
Revolutia de la 1848 a reafirmat en Ulric De-a lungul intregii perioade cercetate
principiul invatamintului in limba nationalä, invatämintul universitar bucurestean a lure-
lapt reflectat si in reforma din 1850, im- gistrat progrese notabile, in special prin
portanta pentru ea a diversificat profilul largirea continua si imbogatirea cu noi cu nos-
invatamintului superior (inginerie, drept). tinte a disciplinelor predate, ca si datorita
Anil imediat urmatori marcheaza aparitia apreciabilei competente a corpului didactic.
facultatil de litere, apoi a invatamintului In aceastä epoca s-au afirmat o adevarata
superior medical. Intiletatea l apoi pondezea pleiada de eminenti profesori. In acest sens,
mai mare acordata studiilor juridice, ince- este reliefat faptul ca o mare parte a specialisti-
pind cu deceniul id aselea, arata autorii lor reputati in diferite domenil de activitate
.ilustreazrt efortul burgheziei noastre pentru an fost cadre didactice ale Universitatii
inlocuirea dreptului feudal cu dreptul de bucurestene. Sa-1 mentionam numai pe jun--
clasgt burgheza". Trebuie cvi lentiata, si til G. Costaforu, V. Boerescu, C.C. Anon,
sublinierda elementelor de continuilate a I. Tanovicea nu, istoricii Alex. Odobescu,
colii romdnesti intr-un moment, inceputul V.A. Urechia, Gr. Tocilescu, D. Onciul.
celei de a doua jurnatati a secolulul trccut V. Parvan, N. Iorga si C. Giurescu, geo-
de pregnanta inoire : traditiile vechii Academii grafii S. Mehedintl si G. Vahan, filologil B.P.
doinnesti, ca si ale scolii lui Gheorghe Lazar se Hasdeu, 0. Densusianu, I. Bia nu, I.A. Ca n-
regasesc, prima, in Facultatea de Mere si drea, filosofii Titu Maiorescu, C. Dimitrescu-
in Facultatea de stiinte.
filozofie, ccalalla, Iasi, P.P. Negulescu, psihologii i socio
Partea consacrata perioadei Universitatii logii D. Draghicescu, D. Gust', C. Radulescu-
(1864 1918) trateaza ca probleme : infiinta- Motru, matematicienii Spiru Haret, D. Ema-
rea i organizarea acesteia, organizarea studi- nuel, C. Gogu, Gh. Tileica, Tr. Lalescu,
ilor, baza materiali, conducerea Universita- N. Coculescu, fizicienii sl chimi til Ern.
tit, cadrele didactice, studentii i institutiile Bacaloglu, C. Istrati, Dragomir Hurmuzescu,
anexa. Infiintarea priu decretul lui Al. I. Guza G.G. Longinescu, geologii Gr. Stefanescu,
la 4 iulie 1864 a Universitatii bucurestene, L. Mrazcc, naturalistii D. Voinov, D. Brandza,
consfintea de fapt realitatea unirii intr-o Gr. Antipa, Em. Racovita, medicii Carol
singura institutie sup rioara de lnvatamInt Davilla, V. Babes, Gh. Marinescu, I.
a celor trei facultati existentc deja : drept, Cantacuzino, Toma lonescu sl C.I. Parhon.
stiinte, litere (se vor adauga in 1869 Facultatea Nume ca acelea ale WI N. lorga, eel mai fe
de medicina si in 1881 Facultatea de teologie). cund dintre marii istorici ai acestui secol,
Pe plan organizatoric, legea din 1861 stabilea Gheorghe Tit cica, deschizatorul unor no'
atributiile organelor de conducere ale Univer- orizonturi gindirii geometrice sau Gbeorghe
sitatii Si facultatilor, stipuia inamovibilitatea Marinescu, autonil unor lucrarl fundamentale
profesorilor, preciza conditille de admitere a in neurologie, au depasit de mult fruntariile
studentilor in Universitate si modul de tarn sl se 1nscriu la loc de frunte fn cadrul con-
repartizare a burselor studentesti. Legea a tributiel românesti la imbogatirea tezaurului
uniformizat la trei ani durata studiilor uni- universal de cunoastcre. Despre nivelul una-
versitare, (cu eNceptia studiilor de medicina) nim apreciat al cursurilor tinute de corpul
läsind libertate facultatilor sa-si dab oreze profesoral este de altminteri graitor 9 faptul ca,
regulamente spviale in ceea ce privea profilul in ciuda relativei Inapoieri economico-sociale a
si ponderea obiectelor de studin, numarul de tarii noastre in perioada cercetatd, diplomele
profesori etc. Prin a nsamblul prevederilor el, eliberate de Universitatea bucuresteana erau
legea a fost o realizare progresista, corespunzii- recunoscute In marea majoritate a statelor
toare nivelului la care se afla atunci invatamin- u mii.
tul nostru. In deceniile unnatoare, marcate 0 bogata informatie, multe elemente i t,c-
de o sensibila dezvoltare generala a tarii, de dite sau putin cunoscutc aduce capitolul
perfectionarea orga nizarii insti tu tional- consacrat studentilor. Sint prezentatc evolutia
a dministrativa, s-au semnalat nutneroase lor numericd pc ansamblu i pe facult.iti,
incercari de actualizare a acestei legi, esuate, inlesnirile l piedicile puse accesului la call-
din cauze diferite, pind in 1898, cind este tatea de student, asezamintele sociale studen-
adoptat proiectul lui Spirit Haret. Acum testi. Alaturi de acestea, ca o componenta
inseparabild l necesara in conditiile societatii
apare Senatul universitar, cu scopul manifest capitalistc romdnesti, apare act i itatea so-
de limitare pc cit posibil a ingerintelor gu- cial-politica a studentilor, desfasurata pe o
vernamentale, se reglementeaza durata sesiuni- arle mult mai larga, care depasea obiectivele
lor de examene si numarul cursurilor obligato- limitate pe care si le propuneau, de regula,
riu de frecventat, se instituie burse din bugetul statutele diferitclor organizatii studentesti.
statului. Un punct pozitiv al acestel legi 11 Este remarcat faptul ca studentimea a luat
www.dacoromanica.ro
3 INSEMNA.RI 385
pozitie fald de marile probleme care frAmintau Ei au selectionat i ierarhizat sursele utilizate
viata politicd romitneased la sfirsitul secolu- precizind i fixind numeroasele probleme
lui XIX si inceputul secolului XX rdzboiul referitoare la rolul scolii In diverse epoct
de independentd. problema nationald, misca- istorice.
rea socialistd, rdscoala din 1907 si problema Investigatiile autorilor pAtrund In adinci-
tdrdneased, rdzboaiele balcanice. Cel mai me, analizind fenomenele socio-economice,
adesea, tineretul studios s-a situat pe pozitii religioase, politice, care au avut interferente
juste, inaintate. Sub influenta ideilor socialiste cu Invdtdmintul.
si a miscdril muncitoresti, asociatille studen- Mai reiese din volum cA invdtdmintul din
testi an condamnat vehement, prin cuvint si Oltenia s-a Incadrat In ansamblul general al
actiune, nedreptAtile generate de societatea dezvoltdrii scolii romdnesti, al evolutiei sale
burghezo-moiereascd, au demascat jocul permanente. Datoritd modului de desfdsurare
politicianist al partidelor oligarhice pentru a fenornenelor ce inconjurau scoala, aceasta a
a tragerea studentimil In manifestatil natio- devenit un factor activ inscriindu-se creator
naliste nesemnificative sau retrograde. in viata spirituald a poponilui nostru.
Lucrarea cuprinde i o prezentare succintd Autorii au meritul de a fi patruns l privit
a institutillor anexd ale UniversitAtii ; Bi- invdtdmintul din Oltenia In dezvoltarea sa
blioteca, Muzeul de stlinte naturale, Muzeul istoricd, insistind in primul rind asupra unor
de antichitali, Gnidina botanicd, Scoala de probleme mai putin cunoscute, cum sint, de
aplicatie a Facultdtii de stiinte, Scoala normald pita inceputurile inaepdrtate ale invdtdmintu-
superioard, Seminarul pedagogic, si Ob- lui, organizarca scolilor sdtesti, a scolilor
sers at orul astronomic. In Incheiere esta parliculare.
publicatd o lista a fostilor rectori si se dd un Lucrarea este structuratd in cinci part!,
in 'ice general. materialul fiind judicios dozat. Prima parte
Aparitia primului torn al Istoriel Univer- este dedicatd urmelor strAvechi de culturd
itaIj Bucuresti, lucrare colectivd oe aleasd din Oltenia incadrate in istoria patriei. Sint
tinut5 stiintificd l bucurindu se de conditii mentionate aici cercetdrile arheologice din
grafice deosebite, meritil salutatd cu toatd ultimele decenii, care au contribuit substantial
tAldura. Rohil unor investigdri de arhivd la imbogdtirea patrimoniuthi cultural national,
minutioase si ale unei bibliografii foarte inclusiv si al Olteniei.
bogate, lucrarea este in acelasi timp un meritat Este atestat faptul cd se cunostea scrierea
act de restituire a valorilor trecutului nostru cu litere latine i grecesti incd din secolul I
cultural si stiintific. In ce nepriveste, asteptind i.c.n.Cultura din Oltenia in epoca daco-romard
cu nerdbdare iesirea de sub tipar a celorlalte e de asemeni interesantd pentru acest subiect
cloud, volume, ne exprimdm pdrerea c5 este prin numeroase inscriptii sdpate in piatrd, pe
nimerit5 elaborarea unor lucrdri aserndnd- cArdmizi, sau imaginile cu scene scolare;
toar^ si pentru alte asezdminte cu traditie. acestea constituiau dovezi puternice ale
existentei unui proces de invdtdmint.
R. Pdluan Sint, de asemenea, deosebit de interesante,
prin ineditul materialului folosit, subcapitolele
NICOLAE ANDREI, GIIEOBGHE PAR- care marcheazd evolutia culturii in Oltenia in
NUT A, Isloria invdfdininlulai din Oltenia, secolele IV XIII, XIV XV XVI si XVII.
vol. I, Edit. Scrisul romdnesc, Craiova, Odatd cu aparitia si difuziunea religiei
1977, 515 p. crestine in Oltenia este constatabild organiza-
rea unor diferite forme de invdtdrnint, cel
La finele anului 1977, a vAzut lumina putin pentru pregAtirea cadrelor bisericesti.
tiparului un documentat volum consacrat N. Andrei si Gh. Pdrnutd subliniazd cd
istoriei inviltdmintului din Oltenia. Lucrarea in Oltenia (in secolul XIII) au existat scoli
se impune ca o monografie de tinutd si bine slavone; de asemenea in Banatul Severinului
intocmitd, in care istoria invdtantintului din pe lingã cancelaria banului. Existau aci, prin
Oltenia se impleteste cu istoria Mellor sl a urmare, incepind cu secolele XIII oameni
curentelor pedagogice. care cunosteau mestesugul cititului i al
Autoril, profesorul emerit Nicolae Andrei, scrisului. Existenta unui insemnat numAr de
directorul liceului Nicolae BAlcescu" din documente privitoare la interneierea i inzestra-
Craiova l Gheorghe PArnutd, apreciat 5i rea mAndstirilor reprezintA, de asemenea,
cunoscut cercetAtor al istoriei InvdtAnfintului pretioase dovezi ale culturii din Oltenia In
romdnesc, au depus un substantial efort de perloada respectivd. Ele constituie, in acelasi
cercetare consultind materiale de arhivd din timp, principale izvoare pe baza cdrora
Arldva istoricd centrald, din arhivele locale, cunoastern istoria vremurilor de Inceput
diferite manuscrise elaborate de copistil ale Tani Romftnesti.
mAndstirilor oltene (aflate in prezent la Capitolul II al primei pArti se deschide cu
I3iblioteca Academiei R.S. Romfinia) etc. cultura olteand in secolul al XVIII-lea. hi
www.dacoromanica.ro
186 INSEMNARI 4
aceasta perloadd au luat filntA nuineroase CONSTANTIN M. BONCU, coda praho-

scoll atilt In orase si in mediul rural, activitatea veand. Secolele X XIX, Edit. didactied si
didacticA l cea tipograficA cunosc o InsemnatA pedagogicA, Bucuresti, 1976, 194 p.
dezvoltare, aici activeazA o seamA de cdrturari
patrioti. Un merit al lucrArit este faptul cd Dupd Indelungi ani de cercetare i depistare
ilustreazA amplu, documentat, legtura con- de documente, profesorul ploiestean Constantin
tinua si neintreruptA, Intre romAnii din cele M. Bonen a elaborat mai multe lucrAri de
trei principate, fAcutA de invAtAtori, profesori sinteza, dintre care amintim pe cea referitoare
si publicisti. la Contributil la istorla petrolului romfinesc",
Partea a doua $1 a treia shit afectate apArutd In Editura Academiet Republicii
invAtAmintulul din Oltenia In primele decenii Socialiste RomAnia in anul 1971. Cu meti-
ale secolului al XIX-lea. Sint prezentate, pe culozitatea ce-I caracterizeazA, aplecindu-se cu
larg I documentat Koine particulare ri pastune g discernAmint asupra descifriirit
scolile nationale, profesorii, baza materiald sensurilor documentelor de istorie privitoare
mobilier), populatia scolard ; colile la trecutul coIil prahovene, C.M. Bonen a ela-
de fete, continutul invAtAmintului ; programe- borat l o interesantA monografie asupra
le scolare; examenele scolare, orarul, sistemul uneia din cele mai de seamA institutii de
de notare, manualele scolare ; materialul instructie 1 culturd, invAtdmintul romAnesc.
didactic. Partea a patra este dedicatil invd- Cu toate cd ea se limiteazA la perimetrul
Idmintului de la sate din Oltenia in deceniul judetului Prahova, prin bogatia de informatii
premergAtor revolutiet de la 1848. Din aceste si modul de expunere a lor constitute o contri-
pagini reiese cd scolile sAte$ti din judetele butie meritorie la Inchegarea acelei lucrdri de
oltene cunosc in acest timp o perioadd de prop ortli despre istoria InvAtAmintului din
avint I Inflorire. tara noastrA, aflatA de mind vreme in pregAti-
Un subcapitol este afectat profesorilor re. Cele opt capitole ale earth, Intitulate
scolilor normale, indatoririlor profesorilor ml sugestiv Stiinta de carte in judetul Prahova
invAtAtorilor, metodelor de Invdtamint folosite in secolele X XVIII. Primele scoli". (Cap. I),
in scolile oltene, bibliotecilor scolare. .,*coli in Prahova in a doua jumAtate a secolu-
Partea final:i a lacrdril trateazli despre lui al XVIII-lea st la inceputul secolului
Scoala din Oltenia si revolutia de la 1848". lui al XIX-lea". (Cap. II), InvAtdmintul
Se scoate In relief de cAtre autorti monograftel, prahovean intre anii 1821 1831. " (Cap. III)
rolul deosebit de important al scolilor na- cu subcapitolelc Activitate militantA pen-
tionale infiintate In capitalele de judete, ai tru un invAtAmint national" si troll prahove-
caror dascali si-au cunoscut bine menirea, ne in deceniul al III-lea al secolului al XIX-
multi devenind luptAtori fideli al revolutiei. lea", InvdtAmintul urban intre Linn 1832
Toti au hiptat pentru a face din scoalA o 1848". (Cap. IV) cu patru subcapitole, InvAta-
puternicA institutie In viata poporului. Pagini mintul public la sate intre anti 1838 1848".
remarcabile sint dedicate participArli InvdtAto- (Cap. V) cu doud subcapitole, invdtAmintut
rilor l profesorilor din aceastA parte a tArii, la prahovean intre anti 1849-1859". (Cap. VI),
revolutia de la 1818. cu patru subcapitole, Spre O instructie . . . la
Din paginile cArtii si ale bogatului material Indemina tuturor" (1859 1865)", (Cap. VII),
care o ilustreazA, cititorii vor avea prilejul sA cu sase subcapitole, Aspecte din viata si
cunoascA l sA se convinga de faptul cd Oltenia activitatea dascalllor prahoveni". (Cap. VIII),
se Inscrie In patrimoniul cultural al tArii cu o sint conclu dente pentru slrguinclozitatea auto-
bogatA i valoroasA zestre. rului in cercetarea documentelor si a lucrdrilor
ImbrAtisind un spatiu foarte larg de thnp cu refertri la sublectul tratat. DacA primele
din anti IndepArtatelor Inceputuri eroice ale informatil, ca de exemplu cea mai veche
neamului nostru si pina in mtjlocul secolului dovadd cunoscutA pInd acum despre stiutorii
al XIX-lea lucrarea pune In evidenta de carte de pe aceste meleagurl, atestatd de un
numeroase si semnificative pagint luminoase fragment dintr-o inscriptie cu litere chirilice
ale culturil romAnestl. Monografia, care in descoperitA la Bucov, in apropiere de Ploiesti,
Intregul et reprezintA un semnificativ act de ar data din secolul al X-lea, sau aceea cd
culturd, beneficiazA In plus de o frumoasA cunoscAtori al scrIsulut" ar fl atestati de
tinutA graficd, ceea ce ne determind s-o documentele emise de primele cancelarii
considerAm ca o veritabild reusitA a Edituril domnestI din Tara RomAneascA, precum §i de
Scrisul RomAnesc. existenta la Tirgsor a numerasi negustori
hied de la inceputul secolului al XVI-lea, sint
In inchelere ne exprimam dorinta sa discutabile, contlnind un coeficient de proba-
vedem realizate l urmAtoarele volume ale bilitate destul de mare, cele cu privire la
istorlei InvAtAmIntului oltean, pe care autorit
ni le promit In cuvintul introductiv. prImele scoll din judetul Prahova sint mai
precise, mentionindu-se anul 1582 pentru
Victoria Popooici satul Boldesti i zapisul din 30 lunie 1676 pen-
www.dacoromanica.ro
25 DiszAINARI 387
tru satul monenesc Ogretin de pe Valea Telea- din istoria scolllor transilvAnene, si 9 meda-
jenului. Demne de evidentiat slut grafIcele lioane ale unor personalitAti, care id-au pus
de sintezA cuprinzind numarul scolllor si al ele- viata si activitatea lor In slujba scolii romA-
vilor pentru diferite etape ale invAtArnintului neqti. Din materialele care alclituiese prima
prahovean pe parcursul secolului al XIX-lea. parte a sectiunii. materiale care se impun
Votocopii dupA programa scolii primare nr. 1 atentiei cercetAtorilor mai ales sub aspectul
din Ploiesti, datatA 1859. dupA Schitze viziunii interpretative si nu sub aspect do-
din istoria patriei urmate de istoria Ploesci- cumental., ne-a atras atentia Scoala romil-
loru ..." tiparite de loan Stoicescu la Ploiesti, neascd din Transilvania si Ungaria Dezvolla-
In anul 1880, sau Extractu din istoria rea ei isloricd f i silualla ei acluald
romAnilor" de Basiliu Dragosiescu tipAritii (p. 33-51). Initial studiul a fost publicat
tot la Ploiesti in anul 1874, si altele, vin sA la Bucuresti, In anul 1915, de-a lun gul a 103 p.,
Intregeasca in mod fericit documentarea sub pseudonimul G. Sima. Pornind de la
cititorului asupra temel expusa de autor. considerentul just cA fiecare cetatean al
De mentionat a in vastul material biblio- neamului romAnesc trebuie sA cunoascA
grafic citat figureaza si lucrAri ale cercetAtori- istoria Intregului popor, indiferent de spatiul
lor locali, dintre care remarcAm pe cele ale cronologic si geografic de desfAsurare, cu atit
profesorului de istorie Nicolae I. Simache, mai mult in contextul fierbinte al primului
ctitor al muzeografiel prahovene contempora- rAzboi mondial, 0. Ghibu urmAreste evolutia
ne, precum si ale profesorulul de limba romAnA scolli romAnesti din Transilvania si Ungaria si
Constantin M. Ripeanu, doi regretati cunosci- situatia ei in momentul redactArii studiului.
toil reputati ai istoriei acestui judet cu vechi Autorul si-a ales ca puncte de reper : I. Grddini-
traditli culturale. le de copii si II. Invdleimintul primar. in
Consemnam cartea profesorului Constantin partea a doua a studiului, cu referiri concrete
M. Boncu printre reusitele lucrAri de acest la scolile romAnesti de la 1868 (an care in-
gen, indemn si pentru alti cercetAtori, mai registreazA legislatia scolarA cu privire la
ales dintre cei tined, de a se apiece cu aceeasl obligativitatea invAtamintului primer) si pinA
pasiune asupra intocmiril de monografii In timpul primului rAzboi mondial. 0. Ghibu
locale, deosebit de utile pentru redactarea realizeazA o pertinentA analizA a articolului de
de sinteze de diferite probleme din trecutul lege XVIII din 1879, prin care s-a declarat
neamului nostru. obligatoriu invAtAmintui limb!! maghiare in
toate *collie prirnare. Acestea ar ft trebuit sA
Gelcu Maksulovici fie, in conceptia autorului patriot. adevArate
pepiniere de culturA nationalA". Legea
funestA din acel an, una din numeroasele
actiunl de opresiune nationalA, venite dln
ONISIFOR GHIBU, Peniru o pedagogic partea guvernului de la Budapesta, a deviat
romdneasco. A ntologie de scrieri pedagogice. scoala primarii romAneascA de la functiile ei
Ingrijirea editiel, tabel cronologic, bi- firesti, educative si formative, distrugind
bliografie, note g comentaril : Octavian orice sentiment national din cadrul procesului
0. Ghlbu. Studiu introductiv : conf. de InvAtAmint.
dr. Ion Gh. Stanciu, Edit. didacticA si
Dintre cele 9 medalioane dedicate de
pedagogicA, Bucuresti, 1977, 391 p. 0. Ghibu acelor luceferi ce strAlucesc pe
firrnamentul neamului", medalioane care poar-
tA pecetea unor scrieri aniversare, ne-a atras
Un non pas in valorificarea superioarA a atentia acela consacrat lul Gh. LazAr, care,
mosteniril spirituale datorltA savantului si In conceptia autorului, a fost un dezrobitor
patriotului Onisifor Ghibu (1883-1972) Il de nearn". Redactat cu prilejul aniversArli
eonstituie recenta antologie dupi o parte dln a 100 de ani de la moartea dascAlului ardelean,
serisorile sale pedagogice, adunate sub titlul Gh. LazAr il apare lui 0. Ghibu nu numai ca
Pentru o pedagogie romdneascd. TipAritA la un intemeietor al fnvAtAmintului national in
un interval relativ scurt, dupA editia din 1975 Tara RotnftneascA, el ... marele rerormalor
a monumentalei lucrAri Din istoria liieralutli al iniregii Well nalionale romeinesii, prin
didaelice romdnesti, antologia contine o serie culturii si prin politicA" (p. 139).
de articole eau studii eare ne demonstreazg. Prima sec(iune din antologia lui 0. Gitibu
fiecare in parte si toate la un loc, ()Muffle cuprinde, pe ling cele douil articole mentiona-
primului titular al catedrei de pedagogie de la te mai sus, si alte interesante contributil ca
Universitatea din Cluj-Napoca eu privlre la acelea cu privire la InvAtAmintul din Buda-
seoalli, stiinta pedagogiel si educatiel pesta, Universitatea Dade! superloare dia
IntitulatA Coniribufil la isioria scant Cluj, starea InvA(Amintului romAnese dupil
romdnesti si a pedagogiel (p. 31-149), prima 5 aid tit aa unirea din 1918, legAturile pedago-
sectinne a editiel ineumeasii 7 articoie avind gic. ale Transilvanici cu Bucovina (1911
ea planets de retering difertte momenta 1914). semaificalla numtenirii pedagogic. da-
www.dacoromanica.ro
ta S. sas
388 UlgoaehlAhr
torate lui J. Fr. Herbert si, In fink, observe- lui 0. Ghibu cu un grup de pedagogi bucureS-
title critice asupra invdtAmintului sl educatiei teni, prefata la impresionanta lucrare Pro-
In Romania sub regimul antonescian. La legomena la o educalie romdneascd, raportul
toate acestea trebuie sA mai adAugdm meda- dintre Universitatea romAneascd din Cluj si
lioanele dedicate lui D. BojincA, A. Brain, pedagogia nationald a vremil, puncte car-
C. Diaconovici-Loga, Spiru C. Haret, N. Iorga, dinale" asupra unei conceptii romAnesti a
V. Ondiu, P. Pipos si Al. Roman. Designr educatlei, o confeslune a pedagogului ardelean
ed o analizil criticd a bliallografiel de data mai asupra gindirii, evolutiei 5i activitAtii sale
recentA despre acoti dascáll ar fi pus si mai pedagogice.
bine in lumind valoarea medalioanelor care Din schitarea problematicii sectiunii a
poartd pecetea personalitatii pedagogului trete nu trebuie sA =item, sub nici o formA.
patriot 0. Ghibu. mentionarea listel cu temele de lucrAri de
Partea a doua a editiei contine alte mate- seminar sau de examen, propuse de profesoruf
riale pedagogice, diverse ca problematicA clujean studentilor. Aceste teme poarta
finaIitate practicA. Din eadrul acestci secti- amprenta moduluI de gindire a studentilor
uni, intitulatd de editor : Pedagog-organt:a- dar ne contureazA i o parte din personalitatea
tor de scoald: idei didactice si metodice orien!a- profesorului, chiar o parte din optiunile sale
rea prioritar educativd a tnvdldmdrituhrt in domeniul cercetdrii pedagogice sau istoriel
(p. 151-250) se impune atentiei cercetAtori- pedagogic! g invdtAmintului, inclusiv con-
lor mai ales substantiala contributie stlinti- tributia romAneascA a domeniulul, continutui
tied Incireptar melodic. Redactatd In momentul InvAtdmintului, didactica I metodica si,
In care 0. Ghibu indeplinea functia de inspec- in fine, efortul sAn intelectual pentru contura-
tor al scolilor confesionale ortodoxe din rea unel pedagogii romAnesti.
arhidieceza Sibiului, lucrarea se contureazd, Ne intereseazd, in acest cadru, din con-
prin tesatura ei de idei, ca o veritabild operd textul ultimei sectiuni, doar Punctele cardinale
de pedagogie i metodicd. AvInd la bazA un pentru o conceplie romdneascd a educafiei.
plan sistematic, autorul prezintA problemele Aid, afirmd 0. Ghibu cd pedagogia nu tre-
esentiale in ceea ce priveste instructia si buie sA fie neapdrat o stiintd in sensul strict
educatia, raportate la realitAtile transilvAnene. al cuvintului, pentru cd ea presupune mai
Sectiunea a doua poate fI inteleasa, in ales trAire i actiune. Din aceastA lucrare
toatd complexitatea ei, dacA nu insirdm, desprindem, de fapt, firul rosu al conceptiei
chiar i numai cu titlu informativ, restul pedagogice a profesorului : caracterul na-
contributiilor pedagogice adunate sub acest tional al educatiel i faptul cd numai pe baza
generic. Ne gindim in aceastd ordine de idel la unor minutioase analize a specificului realitdti-
acea privire asupra situatiei scold romdnesti lor poporului romAn se poate porni in lansarea
din Transilvania anului 1911, dialogul auto- unor teorii pedagogice juste.
rulul cu invAtatorii ardeleni, observallile Lectura valoroasei antologii continind
dureroase dar realiste asupra inspectillor la uncle scrieri pedagogice (din cele 550 titiuri
scolile de stet din Transilvania (martie stiintifice) datorate profesorului 0. Ghibu
aprilie 1920), propunerile pentru o mai build a avut drept rezultat contactul cu o conceptie
indrumare a iiteraturii didactice de toate pedagogicA inaintatd, Inchegata pe baza unor
gradele, planul" dupd care trebula alcAtuitA o temeinice studll in tard si in strdinAtate,
beetle, ideile cAlAuzitoare asupra activitAtii pornind de la relatille romAnesti ale pedago-
Serninarului pedagogic unIversitar Gh. La- giel i educatiel din Transilvania dinaintea
zar" din Sibiu si carnetul model de practicd primulni rlizbol mondial. asa dupd cum
pedagagicd a unui practicant. subliniaza i conf. univ. dr. Ion Gh. Stanciu
Pentru constituirea unei pedagogli romd- In consistenta prefata a volumului. Deed
nesti (p. 251-356) este titlul celei de a trela cercetAtoril problemel sau chiar pasionatii
sectiuni din antologia consacratA lul 0. Ghibu. din domeniul istoriei invatamintului i pedago-
Ultima sectiune se axeazA pe o problematica giei noastre vor don sa cunoascA intr-adevAr
deosebit de interesantd care Ilustreazd, prin originalitatea concepti I pedagogice a lui 0.
chestiunile de Cercetare incidse, cit se poate de Ghibu, vor trebui ad realizeze o paralelA cu
graitor, opiniile avizate ale lui 0. Ghibu In opiniile i preocuparlle altor savant! romAnl,
directia alcAtuirli unei peclagogil romAnO11. care si-au spus cuvintul, nu o datA, In chestiunl
Retinem, In acest sens, articole ca ncelea de educatie i pedagogie naIona1. Ne &dire
despre o noud reorganizare a invAtAmIntului in acest sens, la S. Mehedinti, 1.C. Petrescu,
primer romAnese, menirea supremA a Muzeu- losif J. Gabrea, G.G. Antonescu s.a. Cu
lui -pedagogic din. Bucuroti, pledoaria con- sigurantA cA viitoarele antologil, care vor
vingAtoare a autandui pentru a blbliotecA putea valorifica alte aspecte din motenirea
tineretului- din scollle' seeundare, dialogul cultnrald datoratA liii 0. Gillian, vor realize o
www.dacoromanica.ro
7 INszmNAar 389
0 mai adincti cercetare conaparativa, in sensul Intelege adevaratele dimensiuni ale atributu-
unor repetate antologli i trimiteri la concep- lui acordat savantului Onisifor Ghibu : mili-
Oile aceStor reprezentanti de frunte ai stlintei tant pentru o educatie nationala.
pedagogice romanesti dintre cele douli rilz-
boale mondiale. Caci numai In acest caz vom Jacob Marza
ISTORIA UNIVERSALA
** Mica enciclopedie de polilologie, coor- politice romanesti. Valoarea acestor pozitii st

donatori stiiritlfici dr. OVID IU TRASNEA conceptii rezultã din intemeierea lor pe teoria
si dr. NICOLAE KALLOS, Edit. socialismului stiintific dezvoltata i bubo-
politica, Bucuresti, 1977, 423 p. gatita creator de Partidul Comunist Roman
In importantelc documente ale sale, in lucra-
Publicarea unei lucrari de referinth de rile secretarului general al partidului,
tipul unei mid enciclopedii in domeniul tovarasul Nicolae Ceausescu. In aceasta
politologiei d expresie stadiului tot mai Irian lumina au fost concepute i expuse conceptil,
de dezvoltare a stiintei politice In tara noastra idei si doctrine politice, au fost criticate
ca i al cadrului institutional, didactic si de cu argumente stiintifice cele retrograde 51
cercetare de care aceasta dispune. Dupa cum se prezentate cu Intelegere opinii progresiste
subliniaza in Argumentum", prin care ale unor autori din occident. In acest fel,
coordonatorii enciclopediel prezinta o serie de scopul urmärit de autori de a se inserie in
consideratii privind scopurile i modul de dezbaterile ideologice contemporane a fost pe
alcatuire al acesteia, locul tot mai impor- deplin atins. Se cuvine relevata de asemenea
tant pe care stiinta politica il ocupa in discipli- selectarea adecvata, dupä criterii stiintifice
mete sociale In tara noasträ este determinat a termenilor inclusi in Enciclopedie. TinInd
atit de perfectionarea continua a conduceril seama de specificul lucrarii, ponderea prin-
stiintifice a societatii socialiste cit si de cipala o ocupa ideile, conceptele, doctrinele si
cresterea necontenitã a participarii oameni- unele institutli politice. S-au evitat In general
lor muncii la conducerea treburilor politice Cl interferente cu dictionarele speciale politice,
obstesti. FArá indoiala, ridicarea neintrerupta economice i diplomatice publicate la noi,
a constiinIel socialiste, a nivelului ideologic si neincluzindu-se termeni referitori la event-
politic al oamenilor muncii, lfirgirea orizontu- mente, fenomene, situatil, procese politice, si
lui lor stlintific si cultural implica de asemenea oameni politic]. Fireste, o delimitare stricta
asigurarea unui statut proeminent stiintei intre termeni cu caracter exclusiv politologic
polltice. Pe linga valoarea ei teoretica, de CI termeni cu caracter sociologic, fllozofic,
generalizare a datelor gindirii socialiste re- juridic sau desemnind anumite situatii nu era
volutionare, de participare la dethaterile posibila, cu atit mai mult cu eft, prin Insasi
ideologIce contemporane, *Uinta politica este aria de cuprindere a stiintei politice, termino-
direct si stens legatá de practica constructiei logia acesteia nu poate avea in numeroasc
socialismului in tam noastra. cazurl un caracter specific, exclusivist.
Preocuparea autorilor a fost intotdeauna
Sub toate aceste aspecte, elaborarea Cl aceea de a desprinde aspectele de ordin
publicarea Micii enciclopedil de polilologie politologic al unor termeni care apartin et
constitute o contributie pretioasa la raspindi- altor domenii. Pentru aceleasi consideratii nl se
rea cunostintelor de politologie Intr-un larg pare potriviti i includerea unor tertheni
cerc de cititori. Marea majoritate a notiunilor fundamentali privind viata politica intern.).
cuprinse sint Intr-adevdr destinate nu mimai internationald necesara spre a oferl cadrul
specialistilor i cercethtorilor de spccialitate Cl faptic general pe care sd cladeste politologia.
In diverse domenil ale stlintelor sociale, in-
clusiv stiinta istoriei, ci i marelui public 0 prima categorie de termeni asupra
forma clara a expunerii facilitind intelegerea carora ne vom opri, Intr-o sumara trecere In
sensului notiunilor tratate. revista a continutului Enciclopediei, shit sel
Totodata, colaborarea intre reputati specia- referitori la concepte fundamentale ale stiin-
115ti 0 de Ina lta competenth din Bucuresti, Iai si tei i practicii politice revolutionare, esa
Cluj-Napoca au imprimat lucrarli o Inalta tinuta cum au fost dezvoltate, Imbogatite i aplicate
stlintifica. Articolele cuprinse in Enciclopedie la conditiile specifice ale tarii noastre datorita
depasesc de cele mai multe ori simple explicare gindirii creatoare. a partidului i secretaru-
a intelesului si continutului termenilor pe lui salt general, tovaräsul Nicolae Ceauseseu.
care ii contine, aducindu-se aproapc de fiecare Printre acestia mentionam urmatorii termeni,
data precizári el contributil stiintifice, argu- cu tijiul de exemplu : bard J suprastruct4ri,
nientindu-se pozitille I conceptille stiintei clasa sociala, cornttnism, co/101114A de el.
www.dacoromanica.ro
390 INSEMNARI
constiintA socialistA, critic t antocritica, contract social, echilibru de forte, fabianisni,

democratia socialistil (si democratia popu- falangism, fiziocratie, iacobinism, luminism.
lara), dictatura proletariatului, formatiune so- poporanism, teocratie, tomism) o sintezA a
cial-ec onomica, leninism, lupta de clasa, doctrinelor politice semnificatIve in diferite
marxism, miscarea comunista si miscarea epoci istorice. Este consacrat astfel un spatiu
muncitoreascii internationala, natiune, po- important (p. 187-222) gindirii democrat-
porul muncitor unic al societatii comuniste, revolutionare in tarile romane, si gindirii
sistemul mondial socialist, socialism, socialism politice a revolutiei burgheze din Anglia,
stiintific, societate socialista multilateral dez- a revolutlei burgheze din Franta si a revolu-
voltata, statul socialist si suveranitate. tiei nord-americane precum t gindirii politica
In acest context se hiscrle si este un din Grecia antica, din Roma republicand,
merit deosebit al Enciclopediel articolul ca si celei islamice, ebraice, chineze, egiptene,
consacrat Doctrinel Ceausescu", denumire indiene etc.
prin care opinia publicA internationala Pe ling& articolul cu privire la gindirea
desemneaza conceptla politica a Partidului democrat-revolutionara in tarile romane, in
Comunist i statului socialist roman, a secrete- cadrul caruia sint evocate conceptille revolu-
rului general al P.C.R., presedintele R.S.R. tionarilor din 1848, un interes deosebit pen-
Nicolae Ceausescu. eminent om politic si de tru istorici ii prezintA i articolul referitor la
stet, personalitate marcanta a vietii politice continuitatea populatid dacice, romane si
Internationale" (p. 136). romanesti pe teritoriul locuit astazi de romani.
Dat flind caracterul sau unitar, doctrine In cadrul articolului sint sintetizate argumente-
Ceausescu este prezentatA sub ambele sale le stiintifice intemeiate pe atestari arheologice
componente imbratisind in egala masurA si istorice care dovedesc continuitatea romanA
politica interna l cea internationala (p. 136 dupii abandonarea crucialA a Daciel in anul 271
144). Retinem In primul rind caracterizarea al erei noastre.
generala a conceptiei presedintelui Romaniei. In Mica enciclopedie de politologie figureaza
Pornind de la caracterul autentic al socialismu- el o serie de termeni deseinifind institutil ri
lui tiintiic, prin excelentA antidogmatic si sisteme politico-juridIce l raporturile dintre
receptiv la nou, doctrina Ceausescu, se subli- politica i alte fenomene ale suprastructurii,
niazA pe drept cuvint in Enciclopedle, postu- ca de exemplu sistem politic, sistemul politic
leazi i realizeaza dezvoltarea sa creatoare al Republicii Socialiste Romania, stet, parti-
elaborind rAspunsuri problemelor noi, specifice cipare politica, monarhie, drept i politica.
epoch contemporane. precum si politica si morale. Pe linga termeni
Este relevat caracterul original, cutezator, consacrati unor tehnici de cercetare precum :
refractar fata de orice inchistare si dogmatism analiza cantitativa, analiza cauzahl, analiza
al doctrinei Ceausescu, intransigenta sa feta de conceptualii, analiza contextualA, analiza
ideologia burgheza, exprimarea de catre aceasta functionala, analiza matematicA i altele, se
doctrinfi a socialismului Stiintific creator aplicat gasesc definitil l explicatii cu privire la
la conditiile concrete ale Romania si ale lumil constituirea unor discipline cum sint : ireno-
contemporane. Plasind doctrina Ceausescu in logia, cercetarea asupra pacit, studiind top
cadrul gindirii social-politice romanesti se factorli ce infra In joc in organizarea soclalA a
evidentiaza faptul ca aceasta valorifica, in umanitatii 5i decid asupra razboiului 01
spirit revolutionar, cele mai bune traditii pAcii i polemologia, denumire data studiu-
ale gindirii social-politice rocianesti, ri- lui stiintific al rAzboaielor ca fenomene sociale.
dicindu-le pe o treapta superioara pre- In domeniul vietii internationale, evocat de
cum si capacitatea et de generalizare constituirea acestor discipline, lucrarea recce-
istorica a trecutului i prezentulul imbinata cu zatA contine Inis-adevAr termeni fundamentall
puterea de previziune. de scrutare lucida referitori la politica si relatille internationale,
a viitorului. in continuare sint infatisate diplomatie l drept international public,
laturile fundamentale ale doctrinel referltoare autodeterminare i hegemonism, noua ordine
la procesele de fAurire a societatii socialiste economicA si politicA internationalA, organize-
multilateral dezvoltate, la democratia so- tie internationalA etc.
cialista, la natiunea socialista, la etica comu- in spatiul restrins al unei recenzii nu poste
nista si umanismul revolutionar, la trecerea fi dosigur reflectatA Intreaga bogiitie de
spre comunism, precum si, pe planul politicil notiuni si a continutului diverselor articole.
externe, analiza stlIntifica fAcuta sistemului Ceea ce autorii au reusit sA intreprindA consti-
international l factorilor ce-1 determina tute o prezentare echilibratA a ideilor concepte-
evolutla, conceptIlte si initiativele Romaniei lor si institutillor caracteristice sistemulul ci
socialiste pc arena internatlonala. gindiril politico din tarn noastrA, precum th
Ian alt merit al Enciclopediei este de a tele specifice stlintei politico In general ea
oferi, pe lingA nuinerosi termeni consacrati preocuparea constantti de a familiariza pe
unor curente, sisteme I tactici politica (de cititori en cote mai noi date din acest domentn.
exemplu : blanquism, bonapartism. cartism, Antoril an remit sA clarifice astral conceptele
www.dacoromanica.ro
9 INSEMNARI 391
fundamentale ale stiintei politice in con- de hirtie precum, i unele notiuni fundamen-
sonanta en cerintele specifice dezvoltArii tale relativ la mestesugul tiparulul In acea
teoretice I ideologice ale politologiei in vreme, cunostinte foarte necesare specials-
climatul de efervescenta innoitoare din RomA- Ulor care studiazA diferitele aspecte ale acestei
nia socialistA, in mod corespunzAtor cu indica- probleme in lucrAri monografice. Folosind
iile 91 orientkile adresate frontului ideologic din plin materialul de arhivA (registre urbane,
In documentele de partid si in lucrArile tovarA- insemnnAri de famille,) din fondurile centrale
sului Nicolae Ceausescu. ale oraselor Augsburg si Ulm, P. Amelung
FArti a pierde din vedere dificultAtile (Der Ulmer Buchdruck im 15 Jahrlwndert,
inerente unei prime incercAri originale de a Quellenlage und Forschungsstand) stabileste
sintetiza, sub forma concisA i specificA unui data aparitiel primelor tipografil in aceste
dictionar, rezultatele obtinute de polito- orase insistindu-se mai mult asupra aceleia
logia romfineascA i atitudinea el fatti de din Ulm prin datele interesante relativ la pro-
sisteme, idei si doctrine politice din trecut # venienta utilajului, la materia primA utili-
prezent, apreciem cit Mica enciclopedle de zatA, la forta de muncA, la bunAstarea patro-
politologie se recomandA ca o lucrare de certA nului, la productia de carte. In privinta hir-
valoare nu numai pentru literature de spe- tiei se atestA cA aceasta provenea din Reut-
cialitate din România, ci si pentru cea mondia- lingen si din Urach In procent de 80 % restul
1A. Este motivul pentru care ar fl de dorit ca fiind adusA din Fraaa si Italia. Cit priveste
lucrarea sii fie tradusA Intr-o limbl de clrcula- lucrAtoril, acestia erau prin excelentA din
tie internationaM. sudul Germaniei.
Reluind o probleml abordatA In urmA cu
Alexandru Bolintineanu
un deceniu, L. Desgraves (L'introduction de
l'imprimerie dans le sud-ouest de la France
jusqu'a la fin du XVI-e siecle) stabileste
In studiul sAu mai multe etape In istoria
introduceril tiparulul i rAspindirii lui in eele
** , Villes d'imprimerie et moulins d papier 31 orase din aceastA parte a Frantei) (de ex.
du XIV-e an XVI-e siecle. Aspects econo- 1474-1500, 1501-1550, 1551-1575, 1576
1600) apoi urmAreste conditiile istorice ale
miques et sociaux, Bruxelles, Credit prezentei tipografilor itineranti germani a
communal de Belgique 1976, 369 p. francezi in aceastA regiune. In fine pe baza
Collection Histoire Pro Civitato, serie materialelor de arhivA reuseste sA identifice
en 8. la Toulouse, Poitiers, Limoges, Bordeaux nu-
mele patronilor acestor ateliere, productia
Lucrarea de fatA pe care o prezentAm de carte, $i provenienta utilajului. DacA
cuprinde actele colocviului international tinut stirile pentru secolul al XV-lea sint incA
in toamna anului 1973 la Spa (Belgia) al putin numeroase cele pentru secolul urmator
8-lea de acest gen organizat de Comitetul abundd prin material faptic fapt care a
de istorie al Centrului cultural de Credit permis autorului sd ilustreze i unele aspecte
comunal din Belgia avind drept temA sociale # economice ale problemei. Datele
Orasele tipografit si mori de hirtie In secolele sale relativ la tipografi sint insolite de ample
Xl V X VI, manifestare stiintificA menitA date biografice (de ex. pentru Claude Gar-
nier, Jean La More, Louis Rabier, Pierre,
sA preintimpine implinirea unei jumAtAti de # Jerome Raultln); de un deosebit interes
mileniu de la introducerea tiparului in TArile sint datele relativ la continutul cartilor tipA-
de Jos. Cum era si firesc in volum figureazA rite, la stabilitatea tipografilor, la numArul
programul acestui colocviu, lista participan- de carp (de ex. citeva sute de titluri). Din cele
tiler (55 speciali5ti : bibliotecari, cercetAtori citeva anexe rezultA cA in secolul al XVI-lea
stlin(ifici, arhivisti, cadre didactice universi- pe primul Mc se situa orasul Toulouse cu
tare etc. din 13 %Art europene) precum #
801 titluri, apoi Poitiers 587, Bordeaux 366,
La Rochelle 363.
alocutiunile rostite la deschiderea lucrArilor Se stie ea primul tipograf din Koln sta
de profesorul F. Vercauteren, si M. Liebers Inceput activitatea In 1466 dar S. Corsten
din comitetul de organizare, In fine cele 16 (Ulrich Zell als Geschaftsmann) ni-I prezinti
comunicAri prezentate Insolite de discutiile pe acesta drept un om de afacerl in sensul
purtate pe marginea Mr. cA ne aratA modul cum acesta ca patron a
Seria comunicArilor Incepe cu cea prezen- folosit sumele de bani rezultate din practi-
carea acestui mestesug ((Id bani cu dobindA.
tatil do M.A. Arnould (Considerations preli- Investeste bani In utilaje, achizitioneazA bu-
minaires) In care sint precizate atit carac- nuri imobile pentru a-i aduce o rentA anualA).
terul prin excelentA urban al centrelor tipo- In felul acesta personajul analizat ne apare
grafice din evul media a eel rural al mortlor ca un exponent al patriciatulul local.
www.dacoromanica.ro
392 INSEMATARI 10
Tot asa cu privire la pAtrunderea tiparului a celor mai insemnate piese din acest catalog.
in Italia se gtie cA el s-a datorat tipografilor Diferita de a celor dol este cercetarea lui
germani (de ex. la Venetia). Cercetarea lui L. J.Hellinga ( Problems about technique and me-
Balsamo (Imprese tipografiche in Emilia thods in a fifteenthCentury printing house (Nico-
nel secolo XV aspetti economici) ne dezvAlue taus Ketelaer and Gherardus de Leempt, Utre-
faptul cA la Ferrara au activat tipografl cht 1473 1475) care desvAluie unele inovatil
francezi tar la Bologna si-a desfasurat activi- tehnice in tipArirea de incunabule l anume
tatea o asociatie localA pentru tipArirea de prin practicarea diviziunil munch In cadrul
carti ai cArel membrii erau italieni (1474). tipAririi aceleiasi cArti in sensul cA la un titlu
Mai mult se aratA cA acest patronat coiectiv de carte lucrau dot tipografi impartindu-si
avea si functil editoriale. Dar la Bologna se coalele de hirtie dupA un calcul prestabilit,
stie ca au mai functionat in aceastA vreme pentru ca in final acestea sA fie cusute in fas-
tipografil create de tipografi germani numai cicolA si nu coalA cu coalA ca pina atunci.
CA ele aveau foarte curind sA fie preluate de InteresantA este de asemenea cercetarea lui
!nester! autohtoni. Cercetarea lui L. Balsamo L. Giliesen ( Contribution a l'arheologie du
se extinde i asupra activitAtii tipografiilor liere incunabule) in care sint subliniate cunos-
de la Parma $1 Modena asupra aroma se dau tintele profunde de matematicA pe care le
stiri relativ la fondul de carte imprimat si posedau in acea vreme tipografii (notiuni de
provenienta hirtiei. geometric, algebra) menite sA-i ajute sA punA
AlcAtuit cu prilejul celui de-al 5-lea cen- in pagini textul manuscriselor in asa tel ca
tenar al introducerli tiparului in Polonla sA se pAstreze o proportie logicA intre spatiul
studiul lui J. Pirozynski (Cracow, the Center tipAriti cel alb. Autorul este cons ins cA ace4ia
of Polish Fifteenth and Sixteenth Century foloseau cu usurintA in acest scop instrumente
in Printing ) pune in discutie locul unde s-a de geometrie, cind fAceau aceste calcule.
afiat primul atelier tipografic in Cracovia, 0 categorie de articole si comunicAri se
relateazA date noi despre inceputurile aces- referA la evolutia tiparului in diferite tAri
tuia (capitalul investit, forta de muncA, atl- europene ca de ex, Portugalia. Spania de est,
materia primA, lucrArile tipArite). Re- TArile de Jos, Ungaria. Uncle din ele se axeazA
zultA astfel cA activitatea tipografiei a cunos- numai pe procesul do imprimare ca de ex. in
cut o perioadA de inflorire in vremea Reformei. studiul lui M.S.Guedes ( Lignes de force de
Pc lingA cele relative la tiparul in Cracovia in l'imprimerie portugaise au XV I-e siecle) unde
stndiu sint date, informatii i pentru eel din problema este privitA in ansamblui ouropean.
alte oraso (Lvov, Wilno, Poznan, Torun) ale Autorul mai constatd cA dat Hind existenta
cAror cart! erau difuzate cii predilectie in proprietatii regale asupra atelierelor tipogra-
regiunile din sudul l vestul continentului. fice majoritatea materialelor tipArite au cgrae-
Spre deosebire de alti participant! la COICCN iu ter oficial (fiind ordonante, coduri de legi, regu-
P. Cccksham (Les testes monetaires irn primes lamente, discursuri politice, tratate asupra
sous le regne de Philippe le Beau si-a monarhiei, evocarea unor evenimente politice).
indreptat cercetarea asupra acelor tipAri- ExemplificArile inserate in text sint insotite
turi relativ la afacerile monetare (ordonante, de ease tabele din care rezult.1 ca intre 1193 sl
tarife, cArti de cursul monetelor, instructiuni 1640 au fost tipArite 358 titiuri din care 60 °,
relativ la particularitAtile monetelor) adicA aveau acest caracter. Tot numai la atelierul
actele oficiale menite sA reglementeze circu- tipografic se referA si J. Veyrin-Forrer (Les
latia monetarA in Franta. Studiul este insotit premiers ateliers typographiques parisiens )
de o analiza a acestor tipArituri cu tabele, care care analizeazA activitatea numai a patru din
reflectA in special raspindirea lor in acea vreme cele 60 si anume : Sorbonne, Le sold! d'or,
Deosebit de importante sint acele arti- Pierre Caesaris si Le soufflet vert, surprinzind
cole despre incunabule studiate din mai multe la fiecare din ele date despre provenienta hir-
puncte de vedere. Asa de exemplu H. Roloff tiei, a utilajului, forma literelor, aspectul
(Der Gesamtkatalog der Wiegendrucke) se gravurilor, ortografia textelor, numArul car-
referA la catalogul general al acestora alcatuit tilor imprimate ; de un real folos fiind cele
la Biblioteca de Stat din Berlin, care insumeaza 10 ilustratii care reproduc pagini din aceste
tipArituri.
aproape 8 000 titluri (cu amAnunte asupra 0 strinsi legAtura intre morile de hirtie
metodei folosite pentru descrierea lor). tipografil din erase se face in alte douA
J. Kotvan (Wiegendrucke, die in Bratislava studii l anume unul apartinind lui 0. Valls
gedruckt) arata cum a fost alcAtuit catalogul i Subira (L'influences de l'imprimerie sur
inciinabulelor din Slovacia prin Universita- la fabrication du papier en Catalogne pendant
tea din Bratislava, care dupa o munca de un les XV-e et XVI-e siecles) In care pe baza
deceniu s-a lncheiat avind 1258 titiuri. Au- materialelor din arhivele din Barcelona este
torul acestuia din urmi insereaza si o amplA prezentatA o imagine asupra activitAtii mori-
hibliografie asupra problemei si di o descriere Icor de hirtie din Spanla de est In secolele XII
www.dacoromanica.ro
11 INSEMNARI 393
XVI a carer productle s-a exportat o vreme stia cá In acest oras aceasta ar fi numal din
in Italia, Franta 1 Belgia. apoi o imagine 1587. Lipsa aparatului critic la studiul de
asupra dezvoltarli literaturli spaniole in ace- falA nu ne permite sa afiAm sursa istoricA a
iai perloacia. Af lam de ex. cA in prezent se acestel
cunosc 2542 de opere ale trubadurilor, di din Materialul din volumul de f MA este foarte
secolul al XIII-lea au aparut scrlitorii pro- util celor care studiazA cultura orAseneascA
fesionisti, (cfirora li so dau ample date biogra- in evul media precum l evolulia mestesugurilor,
lice) ca primele tiparituri catalane dateazA a micilor intreprinderi artizanale la scarA
din 1473-1474, a tipArirea cArtilor In secolul europeanA. Desigur cA atit participaMii la
al XV-lea se fa cea pe bazA de contract, a hirtia colocviu eft i specialitIi fn aceastA problema
provenea atunci din Italia dar 1 din Cata- ar fl avut mult de cistigat &al s-ar fi interesat
lonia. Tratind aceleasi probleme aflAm din si de cercetArile din RomAnia reiativ la aceas-
studiul lui M. A. Arnould (Quand sont appa- tá problema stiind faptul cl la nol in 1508
rus les premieres moulins a papier dans les s-a introdus tiparul si a la acea data era sin-
anciens Pays Bas?) cA prima moara de hirtie gurul loc din sud-estul Europei unde functiona
a aparut in Flandra In 1389 la Malimont o astfel de intreprindere. De asemenea se mai
ling Lille dar cA ea n-a putut functiona prea stie ca atelierul tipografic de la Tirgoviste
mutt timp deoarece productia ei a fost puter- avea sa fie mutat dupA citeva decenii in seco-
nic concurata de cea din import adusA din lul al XV I-lea la Brasov unde s-au tiparit
Germania si Italia. 0 altA cauzA ar fi fost g cArti in limba romana, ca in Transilvania mai
prea marea dezvoltare ce s-a dat industriel erau centre tipografice la Orastie, Alba Iulia,
textile. In fine autorul arata cA abia in secolul Sebes. Abrud etc. In fine ca productia de
al XV I-lea morile de hirtie In Plandra au luat carte din cele douA tari romanesti s-a rAspin-
un mare avint. dit in cele trei tAri romanesti deci I In Moldova
Ultima cercetare apartine lui G. Borsa tot In secolul al XVI-lea dar i In secolele
(Druckorte und Papiermahlen des 15 und 16 urmatoare, constituind una din dovezile exis-
Fahrhunderts in Ungarn) care dupa o scurta tentei puternicllor legaturi culturale intre
introducere istorlograficA asupra problemei romanli aflall de ambele versanturl ale Car-
arata cA in Ungaria tiparul a lost introdus In patilor.
1473 la Buda, desi alti specia/isti afirma CA
data poate fi decalata cu dol-trei ani mai ina- Constantin .5'erban
inte. In expunerea Sri autorul arata apoi ce
extindere a luat acest mestesug in Ungaria
In secolul al XVI-lea cind sint identificate 30
de ateliere din care 21 in partea de nord ml GAR IN EU GEN 10, La Culture italiana
vest a tarii si numai 9 in partea de vest. Prin- Ira' le ottocento e novecento anni Roma-
tre cele din estul Ungariei sint incluse si cele Bari, Laterza, Editori 1976, 376 p.
din Transilvania (de la Brasov, Sibiu, Cluj,
etc.) desi se stie cA dupA 1526 Ungaria ince- Constituirea statului unitar Italian cu capi-
teaza sa mai existe ca stat pe harta Europei tala la Roma a constituit fàrà indoialA un
st ca Transilvania este un stat autonom In evenlment de o deosebitA importanta nu numai
rindul celorlaite state de pe continent, care pentru istoria Italiei ci i pentru cea a intregii
intretine relatii diplomatice cu multe sta- Europe. Se poate spune ca de atunci, in istoria
te europene. DupA calculele autorului din cele Italiei a inceput o noua epocA i ca intelectualii
800 titlurl de carte tipArite in Ungaria in italieni din cadrul celui de-al doilea Rlsorgi-
secolul al XV I-lea 206 provin de la Cluj, mento care este consideratA Rezistenta
116 de la Debretin, 119 de la Brasov, 96 al lupta antifascistA, 1i dau seams cA intreaga
din Bartield, 55 din Tyrnau, 35 din Sibiu istorie moderna i contemporanA a Italiei ii
etc, cu alte cuvinte 2/3 din partite estice are radAcInile in primul Risorgimento. D esi
ale. Ungariei (inclusiv Transilvania adicA a avut l destule parti negative, avintul re-
544 si restul de 266 din vestul aeestei tari volutionar, lupta pentru mentinerea institu-
care fusese de fapt impartita intro Austria tiilor culturale, dorinta de libertate i drep-
si Imperiul otoman. 0 stire mai interesanta tate, se regAsesc in noul curent, in revendica-
se reierd la recenta publicatie Res litteraria rile luptAtorilor pentru unitatea i liber-
Hungariae vetus operum impressorum 1473 atea Hand. In 1858 la Londra, Mazzini scria ca
1600" un valoros catalog privind fondul gindirea trebuie sa fie libera i inviola-
de carte tiparit in Ungaria in perioada men- bila, iar indivizii sint sfinti ca l drepturile
tionata. In privinta morilor de hirtie persistA lor la viatA, libertate, progres, muncA, asociere.
aceeasi carenta I anume sint citate 1 cele Societatea in care un singur om nu poate
din Transilvania de la Brasov (1546), Cluj gasi de lucru, trebuie sA fie consideratA o
(1563) si Sibiu (1573) care procurau totodatA societate vinovatA. Sfinte sint i natiunea
hirtie si Tarn Romanesti I Moldovei. In pri- utnanitatea, prin umanitate intelegindu-se
vinta Morn de hirtie de la Cluj pinA acum se asoclerea dintre natlunile libere E egale, inde-
www.dacoromanica.ro
394 MSEMNARI 12
pendente In ceea ce priveste viata internai- ga Europa si in special de cele din Franta,
onal i progresul comun. Cauza nationala a Anglia si Germania. Este epoca in care s-au
nal lel este aceeasi cu a celorlalte natiuni dez- constituit ca stlinte multe discipline, in spe-
membrate. Miscarea populara italiana nu se cial cele istorico-filologice. Autorul, trece
localizeaza el se extinde in cadrul geografic al in revista, apoi, activitatea unor importanti
tuturor popoarelor care au aceeasi soarta oameni de culturil italieni, care au jucat un
si care-si pot dobindi libertatea si independen- rol de seamil in dezvoltarea culturli italiene
ta numai pe calea armelor. Intr-un articol si universale. Incercind sa actioneze in asa
din 13 octombrie 1858 Marx subliniaza caracte- fel !heft cultura sa nu devia apanajul unel
rul abstract al acestei afirmatil, Mazzini nesco- clase privilegiate, cercurile progresiste flo-
lind in evidenta conditiiie reale, dar simtind rentine militau pentru o cultura apolitica,
pulsul revolutionar al Itallei dornice de liber- deschisii tuturor curentelor moderne care se
tate. Analizind infringerea revolutlei de la manifestau In Europa inceputului de secol
1848 din Italia, Carlo Cattaneo, eroul celor XX. Odatil cu instaurarea fascismului in
"Cinque Giornate" din Milano, sublinia fap- Italia, mice incercare de democratizare a
tul al era nevoie de o tensiune revolutionarii culturil este inabusita, iar reactille la aceastil
mare, pentru a se putea face fata unei situatii politica nefasta de sugrumare a libertatii
atit de critice. El a sustinut necesitatea unel de gindire, devin din ce in ce mai numeroase.
actiuni revolutionare capabile sA rastoarne "Gaetano Salvemini i societatea italianii
vechiul sistem, contrazicind in felul acesta a epocii sale" este titlul unui alt capitol al
teoriile pacifiste franceze care sustineau ca volumului in care autorul trece in revistä
independenta Italiel poate fi obtinuta numal begata activitate a omului de cultura ita-
pe calea maturizarli politice, a transformarli lian, profesor la Universitatea din Florenta,
lente, progresive a structurilor sociale. In socialist, prigonit de fascist( i nevoit sä se
1888 Antonio Labriola sustinea de asemenea refugieze la Londra I apoi in S.U.A. Este
ideea dobindirii independentel pe scara euro- autorul a numeroase scrieri dintre care se
peana, nu pe cale pasnica cl pe cea a transfor- remarca Revolulia francezd §i Scrieri asupra
marilor revolutionare. Roma lnsemna pentru problemei zneridionale.
el triumful statului modern si al ideilor de Editura Laterza i jumatate de seco/
libertate, constiinta i gindire in chiar inima de cultura italiana", prezinta in cadrul cul-
lumli catolice. Villari scria, acum un secol, turd italiene, rolul, locul i activitatea pres-
di adevarata libertatc i unilate nu se poate tigioasei institutii de cultura, de la inceputul
obtine decit atunci cind mizeria i nedrep- secolului nostru pina la sfirsitul celui de-al
tatea sociala vor disparea, iar Risorgimen- doilea razbol mondial. Editura Laterza re-
toul va inceta in felul acesta sá mai fie tradat. prezinta stindardul luptei pentru apararea
Acestea au constituit in mare citeva conside- libertatii I drepturilor democratice Impotriva
ratil pe care autorul carpi, le prezinta in docu- fascismului. Este scoasa in evidenta colabo-
mentata sa introducere. rarea dintre Laterza si Croce. Acesta din urma
In primul capitol este prezentat Institu- porneste de la revizuirea totala a valorilor
tul de studii superioare din Florenta oras traditiel italiene. Ca si De Sanctis i Spaventa.
considerat pe bunä dreptate capitala culturala Croce alaturfi noului curs al istoriei Italie!
a Italiel infiintat In 1860, Impreunä cu pro- unite, propria metoda de studiere a istoriel,
blemele majore pe care le ridica invatamintul culturii i constiintet istorice si a raporturi-
superior In general si cel din Italia. In special. lor istoriei Italiei cu istoria celorlalte Ian euro-
Autorul face de asemenea o scurta trecere In pene. Italia anilor 1848-1849, 1859-1861,
revista a invatamintului din Italia, incepind 1870, a scos In evidenta forte si aspecte nol.
cu Florenta anului 1321. Intr-un apendice Ca si Spaventa si De Sanctis care au prezen-
este prezentata viata si opera unuia dintre tat o altá Italie incepind din secolul al XVI-
cei mai mart istorici i filozofi pe care I-a lea pia in secolul al XV II l-lea, o Italie adesea
avut Italia : Felice Tocco. Infrintil i umilita de marile puteri europene.
Capitolul urmator intitulat Un secol de Croce incearca o reevaluare a intregil istorli
cultura la Florenta, de la Pasquale Villari a Italie!, punind la dispozitia italienilor o
la Piero Calamandrei", prezinta cultura flo- biblioteca ce documenteaza existenta validi
rentina dintre 1860 si 1960. Odata cu !alma- a acelei Rani care a pus bazele unirli i mij-
tarea Institutului de studil superioare, se loacele pentru a se forma o noua culturi care
naste la Florenta o puternica miscare cultu- sii se insereze in cadrul culturii europene si
raM in cadrul careta se intilnesc multi oameni universale. Prin sfaturile 0 sugestiile date lui
de cultura din intreaga Italie. La Florenta Laterza, Croce a savirsit o opera de directl-
so formeaza un tineret studios care va duce
mai departe aspiratiile i bogata mostenire onare a culturii itallene, de educatie natio-
culturala italiank Printre oamenii de cultura nalk axata pe reelaborarea i reinnoirea isto-
care activeaza la Florenta se Intilnesc multi riel i culturii italiene, de la Dante Incoace. Lsto-
ce shit legati de cercurile culturale din Intrea- ria civilizatiel italiene poate II regasita in
www.dacoromanica.ro
13 trisEmNARI 39
colectii ca Biblioteca de cultura modernA", vechi combatant). A fost de asemenea director

Glacial filozoliel", Scriltori al Italiei". In al importantelor reviste Leonardo" si La
cadrul acestor colectil poate ft regAsitA arhiva Nuova Italia". Anumite aspecte ale filozo-
culturil nationale italiene, maestrii non Ita- Bei italiene de dupa razboi" i 15 ani dupri
lii, ltalieni sau straini, cititi l Inte lest razbol (1945-1960)", sint capitole in care
Intr-o noua perspectiva. Desi a avut unele autorul, prezentind evolutia diferitelor cu-
limite, activitatea de directionare spirltuala rente filozofice italiene l prezentind acti-
a Renal, de educare patrioticA, pe care a vitatea principalilor sal reprezentanti, accen-
avut-o Croce, se poate caracteriza ca Bind tueaza ideea necesitatii colaboraril intelectu-
condusA cu o deosebitA luciditate sl perfectil alllor la edificarea unei societali nol. Ei tre-
coerenta. AlAturi de lupta antifascistilor si a buie sA contribule la redarea sensului 1 consti-
celor din RezistentA (un Gobetti sau un Gram- intei a ceea ce este si poate fi omul in cadruI
sci), trcbuie subliniata i activitatea lui Croce unel societAti interesate sa faca totul pentru
care a salvat continuitatea vietii intelectuale om si care sa fie intemeiata pe cu totul alte
italiene si a preparat cadrul noil culturl ita- principii decit cea dinainte. Intelectualii
Ilene postbelice. antifascisti Inteleg sa recistige terenul pier-
In capitolul Luigi Russo si culture ita- dut, reluindu-si locul in societate i fAcindu-si
liana dintre cele douil razboaie" este relie- simtita prezenta In toate domeniile activita-
fat rolul omului de culturA Italian In cadrul (II culturale.
miscaril culturale italiene interbelice. Russo Un indice de nunie completeaza acest
este autorul a numeroase lucrAri, dIntre care instructiv l interesant volum necesar tuturor
se detaseazA : De Sanctis fi cultura napoli- celor care studiaza aceasta perioada a culturii
land, G. Verga, Machiavelli, Portrele ;i desene italiene, atit de bogata in evenimente majore.
istorice, .Nasterea fascismului (mArturia unui
Nicolae N. Rddulescu
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
BULETIN BIBLIOGRAFIC
I. LUCRARI TEORETICE, SINTEZE, GENERALITATI
BLAGA, LUCIAN, Fiinfa istoricd, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1977, 291 p.

BOIA, LUCIkN, Mari istorici ai lumii, Bucuresti, 1978, 224 p.
CE1NOYODEtNU, PAuc, Revista istoricd romand. 1931-1947, Bibliografie criticA, Edit. stiintifici
si eaciclopedicA, Bucuresti, 1977, 175 p.
, * Economia Romaniei socialiste In opera presedintelui Nicolae Ceausescu, Edit. politick
Bucuresti, 1978, 518 p.
GIURESCU, C1NSTANTIN C., Di Nu C. GIURESCU, Scurld istorie a romanilor penlru lineret Indeosebi,
Edit. stiintificA si enciclopedick Bucurestl, 1977, 424 p.
LOGORECI, ANrox, Thc Albanians, Victor Gollancz Ltd., London, 1977, 230 p.
* Memoriile secfiei dc 11infe islorice, seria IV, tomul I, 1975-1976, Edit. Academiei
R. S. Romania, 1978, 223 p.
PAscu, TEFAN, LIVIU MAIOR, Culegere de ieste pentru isloria Romaniei, vol. I, Edit. didactica
si pedagogicA, Bucuresti, 1977, 325 p.
* * Pentru colaborare st Infclegere internafionald. InUlniri i convorbiri ale Presedintelui
Republicii Socialiste RomAnia, Nicolae Ceausescu, cu sefil de stat ai Greciei,
Kuweitului, Turciei, Belgiel si Luxemburgului in perioada martie- octombrie 1976,
Edit. politick Bucuresti, 1977, 379 p.
PETRISOR, VASILE, LELIUS MINDROIU, Calafal. Trepte de istorie, Scrisul romAnesc, Craiova, 1977,
356 p. + 16 p. II.
* * R ports XIV th International Congress of Historical Sciences, vol. II, III, Arno Press,
New York, 1977, 1388 + 2176 p.
* * Sub semnul prieleniei frdfesti romano-sovielice, Edit. politica, Bucuresti, 1977, 239 p.
II. ISTOR1E I ECHE

CASSIUS, DIO, Istoria romand, II, Traducere si note A. Piatkowski, Bucuresti, 1977, 663 p.
KoLicov, L.V., Finalinyj palcolit I mezolit Jufnoj i Vostoenoi Priballiki, Izd. Nauka, Moskva,
1977, 215 p.
KORABLEV, I.S., Gannibal, Izd. Nauka, Moskva, 1976, 399 p.
ROMAN, PETRE I., IOAN NEMETI, Cultura Baden In Romania, Edit. Academiei R.S. Romania,
Bucuresti, 1978, 159 p. cu 78 pl.
STAERMAN, E.M., V.M. SmituN, Rabslvo u zapadnyh provincijah Rimskoj Imperii v I-III vv,
lid. Nauka, Moskva, 1977, 211 p.
Ill. ISTORIE MEDIE

GAREN, CLAUDE, Les peuples musulmans dans l'histoire medievale, Damas, 1977, 493 p.
GONSTANTINESCU, RADU, Moldova si Tara Romaneascd In vremea 1141 Petru Rares. Relafii politice
si militare (1527-1546), D.G.A.S., Bucuresti, 1978, 271 p.
CouLtr, NOLL, Les visites pastorales (Typologie des sources du moyen Age occidental, fasc. 23),
Brepols, 1977, 85 p.
DEMENY, L tjos, A székelyek es Mihaly Vajda, (1593-1601) (Secuii si Mihai Viteazul), Kriterion
Konyvkiadó, Bakarest, 1977, 161 p.
DuiaAs, FLORI Vs, Carle veche romaneasca in Bihor, sec. XV I- XV II. Catalog, Oradea, 1977,
203 p. + 45 il.
DUTU, ALEXANDRU, Romanian Humanists and European Culture. A contribution to Comparative
Cultural IIistory, Bibliotheca Historica Romaniae, Edit. Academiei R.S. RomAnia,
* * Filipo Brunelleschi: l'uomo e l'arlista, Firenze, 1977, 119 p. -I- 8 pl.
GENIGOT, LEOPOLD, La loi (Typologie des sources du moyen Age occidental, fasc. 22), Brepols,
1977, 55 p.
GIUEBSON, PHILIP, Les monnaies (Typologic des sources du moyen Age occidental, fasc. 21),
. Brepols, 1977, 49 p.
,,Revista de istorie", Tom 32, nr. 2, p. 397-399, 1979

www.dacoromanica.ro
398 BVILETIN BIBLIOGRAFIC 2
* * * Magnae Moraviae Fontes Historici, V, Indices, Universita J.E. Purkyne, Brno, 1977,
187 p.
MAsrrov, N.A., Jutnyj Ural VIl-XIV vv., lzd. Nauka, Moskva, 1977, 187 p. + XXVIII pl.
* * * Miasta doby feudalnej w Europie srodkow-wsehodniej (Orasele din Europa central-rasari-
teana In epoca feudala), Warszawa-Poznaa-Tortua, 1976, 325 p.
NEAGOE, MANOLE, Problema centralizdrii statelor feudale romdnesti Moldova fi Tara Romdneascd,
Scrisul RomAnesc, Craiova, 1977, 273 p.
* * Petru Flares, redactor coordonator Leon Simanschi, Edit. Academiei R.S. Romania,
PRILIPPART, GUY, Les legenfliers latins el autres manuscrits hagiographiques (Typologie des
vv sources du moyen Age occidental, fasc. 24-25), Brepols, 1977, 138 p.
PIscvLINA, K.A. Jugo-vostoenyj Kazahstan v ceredine XIV -negate XV I vekov, Izd. Nauka,
Moskva, 1977, 287 p.
RADU, PETRU, DIMITRIE ONCIULESCU, Contribujit la istoria InvaldmIntulut din Banat /And la
1800, Edit. Litera, Bucure.01, 1977, 135 p. + 16 pl.
FlOcic, PETER, L'ordinamento degli archivi &wall di &woke sotto Amedeo VIII (1398-1451),
Roma, 1977, 156 p.
VotARsico, LA. E., Naselenie Rossit o konce XV II - nalale XV III veka, Izd. Nauka, Moskva,
1977, 247 p. + 17 h.
WARREN, W.L., Henry II, Eyre Methnen, Londra, 1977, 693 p.
* * * Ziemia I ludzie dawnej Polski (Pam1nturile i oamenii Poloniei de alta data), Wroclaw,
1976, 211 p.
IV. ISTOR1E MODERNA
ARGESANU, FLORIAN T., CONSTANTIN UCRAIN, Tripticul vilejlet romdnesti. 1877 - 1878 ; 1916 -
1918 ; 1944-1945, Edit. sport-turism, Bucurcsti, 1977, 207 p.
BERINDEI, DAN, CSUCSUJA, ISTVAN, 1877. A filggethensigi hdboru es Erdelyi (Razboiul de inde-
pendenta i Transilvania), Politikal Konyvkiado, Bukarest, 1977, 238 p.
CazINIsTEANII, CONSTANTIN, MIHAIL E. IoNEscu, Rdzbolul neatIrndrit Romdniet. Imprejurdri
diploma/ice st operalii militare 1872-1878, Edit. stiintillca i enciclopedica,
Bucure.01, 1977, 327 p.
CEAUSESCU, general maior dr. ILIE, COI. dr. VASILE I. MOCANU, prof. univ. dr. ION CXLIN, Drum
de glorii. Pagini din eroisrnul armatet romdne In rdzboiul nostru pentru Inde pen-
denfd, Edit. Scrisul romAnesc, Craiova, 1977, 316 p.
COMM, CONSTANTIN, 1877-1878, Rdzboiul nalional st popular al romdnilor pentru indepen-
denjd deplind, Edit. politica, Bucuresti, 1977, 211 p.
CORIVAN, N., Lupta diplomaticd pentru cucerirea independenfet .Romelniet, Edit. stiinti-
fica i enciclopedica, Bucuresti, 1977, 189 p.
* * * Diplomajia romlind In slujba independenlei, Edit. politica, Bucuresti, 1977, 270 p.
+ 14 pl.
EMEC, V.A., Olerki oneinej politikt .Rossii v period pervoj mirovoj vojny, Izd. Nauka, Moskva,
1977, 368 p.
* * Familia. Corespondenle de la Pleona, Texte selectate, note si comentarli, Stellan Vast-
lescu, Edit. Facla, Cluj-Napoca, 1977, 250 p. + 13 fig.
ILIINA, N.G., Kolurnbija: ot kolonii k nezavistmostt (1781- 1819), Izd. Nauka, Moskva, 1976,
323 p.
LUNCAN, I., W. MARIN, I. MUNTEANU, GR. OANCEA, Independenla Romdniel. Partici pdri
bdndtene, Edit. Facla, Timisoara, 1977, 158 p.
MAIOR, LIVIU, Transilvania si rdzboiul pentru independenfd ( 1877-1878), Edit. Dacia, Cluj-
Napoca, 1977, 202 p. + 12 pl.
MARICA, GEORGE EH., Studti de Istoria f l sociologia culturti romdne ardelene din secolul al
XIX-Iea, vol. I, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1977, 310 p.
NETEA, VASILE, Muntit Apuseni. Muzeu istoric si pantheon al poporulut romdn, Edit. Sport-
turism, Bucure.sti, 1977, 212 p.
NEUPOICOEY, V.I., Krestljanskij vopros v Litye vo otoroj trett XIX veka, Izd. Nauka, Moskva,
1976, 311 p.
ORNEA, Z., Curentul cultural de la Contemporanul", Edit. Minerva, Bucuresti, 1977, 445 p.
* * * Revolutia de la 1848 -1849 din Transilvanta, vol. I, 2 martie - 12 aprille 1848, Institutul
de 1storie si arheologie Cluj-Napoca, Edit. Academiei R.S. Romania, Bucuresti,
1977, 511 p.
www.dacoromanica.ro
3 BULUTIN HTIBLIOGRAFIC 399
* * La rivolution industrielle dans le sud-est europiea - X IX s. (Rapports presentés au colloque

International de la Commission de l'AIESEE sur l'histoire sociale et économi-
que), Institut d'études balkaniques, Sofia, 328 p.
STOF.AN, GHEORGHE D., IoN G. PANX, Epopeea independenfei Romdniei 1877-1878, Edit.
Dacia, Cluj-Napoca, 1977, 365 p. + 24 pi.
SZABAD, GYöRGV, Hungarian political trends between the Revolution and Compromise
( 1849 1867 ), Aladérnal Kiado, Budapest, 1977, 184 p.
TUCA, FLORIAN, Trtunghtul eroic. MdrdstiMdreisestiOiluz, Edit. JunImea, Iasi, 1977, 159 p.
Vi..XoEscu, CRISTIAN M., Uniformele annatel romdne de la Incepulul secolului al XIX-lea pind la
victoria din mai 1945, Edit. Meridiane, Bucuresti, 1977, 169 p.
V. ISTORIE CONTEMPORANA
BAUsioxr, MAURICE, Marea conjurafie Impotriva lui Hitler, Edit. stiintificA sl enciclopedicii,
BOODENICO, M.L., ZELENIN, I.E., Sovhozy S.S.S.R. Kralkij istoriceskij ocerk (1917-1975) Izd.
politiceskoj literatury, Moskva, 1976, 278 p.
DIMA, ROMULUS, Contribufii la studierea misedrit muncitoresti dirt Oltenia, Scrisul romenesc,
Craiova, 1977, 248 + 8 p. 11.
a , Drang nach Afrika. Die koloniale Expansionspolitik und Herrschaft des deutschen
Imperialismus in Afrika von den Anfangen bis zum Ende des zweiten Weltkrieges,
Akademie Verlag, Berlin, 1977, 370 p.
, * a L'economia italiana nel periodo fasctsta, Societe editrice ii Mulino, Bologna, 1976, 448 p.
* * a Istorija vneinej politiki S.S.S.R., tom. I (1917-1945 gg) II (1945-1976 gg), Izd. Nauka,
Moskva, 1976, 519 p. + 678 p.
KierrEscu, Cosrul C., Relafiile valutar-financiare internafionale, Edit. stlintificA si enciclopedice,
PLASARI, NDREGI, SHYORI BALLVORA, La tulle de liberation du peuple albanais contre les occupants
fascistes itallens et les traltres, avril 1939 -
septembre 1943, Tirana, 1976, 590 p.
MIHAI, SEBASTIANA, AL. FirtEscu, ION PATRA§CU, File dirt istorta Inodlamtntului comercial
craiovean 1877-1977, Scrisul rominesc, Craiova, 1977, 263 p.
a a , Mezdunarodnye otno.fentjy i ondnjaja politika S.S.S.R. Istorija f sovremennosti, Izd.
Nauka, Moskva, 1977, 326 p.
NEWMAN, SIMON, March 1939. The British Guarantee to Poland, Oxford, 1976, 253 p.
Noouhans, HENRI, MARCEL DEOLIAKE-Fouciit, Histoire de la Resistance en France, de 1940 d
1945, Editions Robert Laffont, Paris, 1976, 710 p.
a a Oktomort i Balkanite, Izd. Nauka I izkustvo, Sonja, 1977, 267 p.
* 4, La politigue, les mesures el les resultals alien's dans le ddaeloppement de l'apres-guerre des
Républigues les moins avancees dans le progres economigue el de la province socialisle

autonome de Kossovo, Beograd, 1977, 126 p.
PUHA, ELENA, Umanism romdnesc. Coordonale ale secolulai al X X-lea, Edit. Junimea, Iasi,
1977, 245 p.
SrXwescu, M.G., Depun marturie ln fafa istortet. Ttmotel MaHn militant fi publicist comunist
( 1891 1931 ) , Edit. Junimea, Iasi, 1977, 192 p.
a Studies on the History of the Hangarian Trade-Union Movement, Akadémiai Made.,
Budapest, 1977, 307 p.
ZAHARIA, GissoRoxE, Insureclia nafionald armatd aretfasctstá 01 antiimperialistd din august 1911,
Edit. 01114111a i enciclopedici. Bactirestl, 197.7, 126 p.
Gelu Apastol
www.dacoromanica.ro
REV1STA DE ISTORIE publicA In prima parte studii, note i comunicArl
originate, de nivel stiiniific superior, din dorneniul Istoriei vechi, medil, moderne
si contemporane a RomAniei i universale. Itn partea a doua a revistel, de informare
Stiintil sumarul este completat cu rubricile : Probleme ale istoriografiei con-
temporane (Studil documentare), Viata tiintifIcA, Recenzii, Revista revIstelor,
rnsemnArl, Buletin bibliografic, In care se publicA materlale privitoare la manifes-
Uri stiintifice din WA l strAiniitate sl shit prezentate cele mai recente lucrAri
si revIste de specialltate apArute In tarA l peste hotare.
NOTA CAME AUTORI
Autorli shit rugail sA trimita studiile, notele i cornunicarile, precum

materlalele ce se IncadreazA In celelalte rubrici, dactilografiate la douA rinduri In
trei exemplare, trimiterile infrapaginate fiind numerotate In continuare. De
asemenea, documentele vor fi dactilografiate, iar pentru cele In lImbi strAine se
va anexa traducerea. Ilustratiile vor fi plasate la sfirsitul textulul.
Numele autorilor va fi precedat de initialA. TitlurIle revistelor citate In
bibliografie vor 11 prescurtate conform uzantelor Internationale.
Autoril au dreptul la un numAr de 30 de extrase.
Responsabilitatea asupra continutului inaterialelor revine In exclusivitate
autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.
Corespondenta privind manuscrisele, schimbul de publicatil etc. se va
trirnite pe adresa Cornitetului de redactie, B-dul A viatorilor nr. 1, Bucuresti.
www.dacoromanica.ro
REVISTE PUBLICATE IN EDITURA ACADEMIEI
REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
REVISTA DE ISTORIE
REVUE ROUMAINE D'HISTO1RE
STUDII $1 CERCETARI DE ISTORIE VECHE $1 ARHEOLOGIE
DACIA. REVUE D'ARCHEOLOGIE ET D'HISTOIRE ANCIENNE
REVUE DES ETUDES SUD-EST-EUROPENNES
ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE SI ARHEOLOG1E CLUJ-
NAPOCA
ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE SI ARHEOLOGIE A. D.
XENOPOL - IASI
STUDII $1 CERCETARI DE ISTORIA ARTEI
- SERIA ARTA PLASTIC.k
- SERIA TEATRU-MUZICA-CINEMATOGRAFIE
REVUE ROUMAINE D'HISTOIRE DE L'ART
- SERIE BEAUX-ARTS
- SERIE THEATRE - MUS I QUE - CINEMA
www.dacoromanica.ro
LUCRARI APARUTE IN EDITURA ACADEMIEI
REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
NICOLAE STOICESCU, Vied Tepee, 1976, 280 p., 20 lel.

ION POPESCU-PUTURI, acad. ANDREI OTETEA (sub redactia) Documente privind
marea ascoald a taranifor din 1907, 573 p., 38 lei.
, * * Independenta RomAniei, 1977, 526 p., 39 lei.
* * , Arta 51 literatura In slujba independentei nationale, 1977, 238 p., 28 lel.
IONEL GAL (coordonator), Independenta RomAniei, Documente, vol. I, 1977, 420 p.,
33 lel.
STEFAN PASCU a.a. Documenta Romaniae Historiea, D. Re lain Intre Virile Rom Ane,
vol. 1(1222-1456), 1977, 527 p., 39 lei.
PETRE DIACONU, SILVIA BARASCHI, Peen lul lui Soare. Apzarea medievald (se-
colele VIIIXV), vol. II, 1977, 201 p. + XXVIII plan§e, 36 lei.
Acad, ANDREI OTETEA, PAtrunderea comertului romAnesc In eircultul international
(In perioada de trecere de la feudalism la capitalism), 1977, 168 p., 11 lel.
GHEORGHE CRISTEA, Contribulli la istoria problemei agrare In Romania. InvoleIlle
agricole (1866-1882), legislatie si aplieare 1977, 169 p., 11 lel.
LEON SIMANSCHI, (redactor coordonator), Petru Harm 1978, 328 p., 20 lel.
LUCIAN BOIA, Relationships between Romanians, Czechs and Slovak (1848-1914),
1977, 159 p., 12 lei.
, * , RAscoala secullor din 1595-1596, Auteeedente, desfAsurare §i mink], 1978, 336 p.,
19 lei.
FLOREA MOGOSANU, Paleoliticul din Banat, 1978, 152 p., 11 lel.
PETRE I. ROMAN, IOAN NEMETI, Cultura Baden In Romania, 1978, 159 p., 18 lel.
MARIA COMSA, Culture materialA veche romAneased (A§ezArile din seeolele VIII%
de la BueovPloie5ti), 1978, 181 p., 30 lel.
PETRE DIACONU, Les Coumans au Bas-Danube au Xl-e et X H-e alleles, 1978, 158 p.,
8,25 lel.
ION HORATIU CRISAN, Burebista and his time, 1978, 253 p., 22 lel.
ALEXANDRU DUTU, Romanian Humanist and European Culture. A contribution
to comparative cultural History, 1977, 196 p., 12 lei.
MIHAIL KOGALNICEANU, Opere, IV, Orator le II, Partea IV (1874-1878), 1978, II
662 p., 49 lei.
OLIMPIU MATICHESCU, Rabociaia solidarnosti v Rumfull (1921-1944gg) 1978, 232
p., 11 lei.
RM ISSN CO :1870
43 856
L. P. Luton-nava- e. 53b
www.dacoromanica.ro
I
Lei 10

Studii, 32, Nr. 02, 1979 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studii, 32, Nr. 02, 1979 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA

EIIRE T 'EPR 4 STE 'OR

ARON PETRIC (redactor responsabil); ION APOSTOL (redactor responsabtl

Pretul unui abonament este de 120 lei.

Cititorii din strMnAtate se pot abona adresindu-se la ILEXIM

Manuscrisele, cArtile 0 revistele pentru

IN INTIMPINAREA CELUI DE-AL XV-LEA CONGRES

$TEFAN OLTEANU, Structuri teritorial-politice romanesti in spatiul carpato-danublano-

PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE

Cu privire la cronologia primilor voievozi al Moldovei (Stefan S. Gorovei) 337

Sesiunea stiintifica Faurirea statului national unitar roman moment crucial in

ISTORLA ROMANIEI: * * * Istoria Universitdfii din Bucuresti, vol. I, Tipografla

BULETIN BIBLIOGRAFIC (Gefu Apostol) 397

GHEORGHE TUDOR, Le role dirigeant du Path Communiste Roumain it l'etape

EN L'HONNEUR DU XVe CONGRES INTERNATIONAL

danubien-pontique aux VIII-eXI-e siècles ..... .

armées de Iancu de Hunedoara et Mezid Bey . . . . . . . . .....

PROBLEMES DE UHISTORIOGRAPHIE CONTEMPORAINE

REV1STA DE ISTORIE", Tom. 32, nr. 2, p. 195-400, 1979

La session scientifIque L'édification de l'Etat national unitaire roumain moment crucial

REVUE DES REVUES

* * Suceava". L'annuaire du musee departemental, vol. IV, (Succava), 1977, 340 p

HISTOIRE DE ROUMAN1E : * * * Istoria UmversItalii din Bucuresti (L'Histoire de

BULLETIN BIBLIOGRAPHIQUE (Gelu Apostol) 397

In conditiile edificarii societatii socialiste multilateral dezvoltate

1 Nicolae Ceaupscu, Romdnta pe drumul construirll socieldfti socialtste multilateral dez-

REV1STA DE ISTOR1E", Tom. 32, nr. 2, p. 199 209, 1979

determinat in primul rind de complexitatea sarcinilor ce le ridica noua

2 Programul Parlidulut Comunist Romdn de fdurire a socieldlit socialiste multilateral

parea concreta a comunistilor la activitatea i viata social-economica, la

sitatile actualei etape de dezvoltare a societatii noastre, cu realitatile fie-

7 Scinteia" nr. 10.978 din 6 decembrie 1977.

Pozitiv este i faptul, ca in toti acesti ani, in cadrul politicii de inta-

Intre principalele cai de actiune pentru a asigura integrarea tot mai

Nicolae Ceausescu, a unui colocviu privind problemele stiintei conducerii

din noiembrie 1972, continuind procesul de adincire a irnpletirii functiei

din aceste forumuri nationale, cmn ar fi Congresele agricultmii si eel al

" Nicolae Ceau§escu, Cuotntare la Plenara Comitetului Central al Parlidului Cosnunts1

tid, ci cetateni care activeaza in consiliile locale ale Frontului Unitatii

LE ROLE DIRIGEANT DU PARTI CONBIUNISTE ROUMAIN

Parallelement au passage de la Roumanie a l'édification de la société

Sfir§itul secolului al XIX-lea i inceputul secolului al XX-lea repre-

Incercarile de injghebare organizatorica' proprie a muncitorior nationa-

Apelul de convocare a congresului de constituire pornea de la ideea

1 AdevArul" (Glasul poporului"), 1905, III, nr. 11, 1 nov.

lutionare a?e maselor populare, exponentul aspiratiilor vitale ale intregu-

cliberare nationala ; ea nu mai poate aparea ca un trinmf al austro-marxis-

Prezenta activa a miscarii muncitore*ti i socialiste transilvanene

Hunedoarei si Vali Jiului. Avind in vedere a sint locuite in mare parte

12 Kolozsvkl Munkás", 1906, IV, nr. 12, 15 dec.

imediat dupa revenirea sa la Bucuresti, un amplu artieol in Romania

" Ibidem, p. 4-7, 8.

rdinte ale muncitorilor romani la care ace*tia invatau cintece socialiste

nationalitatilor, tinind seama de ponderea acestora in mi*carea muncito-

pamint i libertate". Congresul a reafirmat aderarea la programul si

31 Documente..., p. 654-656, 658-660.

Pecica, Romana (Steva Petrisor, Iancu Tosca, Gavril Tacaciu, George

35 Ibidem, nr. 6, 5 iunie.

delegile comise din partea autoritltilor fatl de muncitorimea romana...

so Adevdrul", 1909, VII, nr. 1, 16 lanuarie.

tinut peste 80 de sedinte saptaminale. Presa socialista româneasca se

din Transilvania, organizati din punct de vedere politic in cadrul sectiei

rii roma.'ni din Romania i cei din Ungaria a contribuit i eonstituirea,