Omului invidios să nu-i spui niciodată bucuria ta!

-Părinte, de unde vine invidia? Cum e cu omul invidios?

-De la diavol vine, de unde din altă parte?! Ce vă spuneam eu până acum? Toţi cei care se duc
la biserică, toţi cei care se mărturisesc, toţi cei care se scoală noaptea la rugăciune, fac lucruri
bune. Dar cel mai mult contează să ne păzim şi să nu osândim. De ce tot zic eu să nu
osândim? Pentru că o să observaţi şi frăţiile voastre că patima osânditului o au îndeosebi
oamenii cei invidioşi…

-Dar ne putem apropia de cei invidioşi? Putem să-i îndreptăm?

-Putem să ne apropiem de ei, dar cu grijă, căci toţi acei care au invidie în suflete sunt oameni
foarte periculoşi. Să ţineţi minte de la mine: omului invidios să nu-i spui niciodată bucuria ta!
Spune-i doar scârba ta, numai supărarea pe care o ai. Că, dacă îi spui scârba ta, el se va linişti.

-Aşa îi liniştim, văzându-ne întristaţi?

-Aşa, aşa… Adică să nu ne bazăm pe aceia, să le spunem doar necazurile noastre… Exact.
Ţine minte aşa: să nu te jeluieşti niciodată la omul invidios, căci cu nimic nu te va ajuta.
Pentru că omul invidios nu te poate ajuta, căci în el sălăşluieşte un duh necurat, nu Duhul lui
Dumnezeu. Cine are Duhul lui Dumnezeu, are dragoste, are milă, iartă, e iubitor si milos.
Omul invidios nu are nimic din toate astea.

Fabian Anton
Extras din „Convorbiri cu părintele Proclu Nicău – pustnicul din Munţii Neamţului”

Pr. Rafail Noica: „Cer Domnului să vă întărească în zilele astea…”

17 IULIE 2019

Sa stiti ca vadit sunt ultimele vremi. Si Apostulul Ioan spunea acum 2000 de ani ca erau.
Erau, in samanta, numai ca astazi, ceea ce era de necrezut candva cand se citea
Apocalipsa si alte prorocii, este tehnologic realizabil. (…) Infricosatoare sunt, dar daca
Dumnezeul nostru se zice atotputernic, in zilele astea vom vedea ce inseamna
atotputernic si cerem Tie, Doamne, sa ne arati lucrul asta, daca noi vom traversa acele
perioade. Sunt infricosatoare, dar nu vom deznadajdui caci milostiv este Dumnezeu si
mare este Dumnezeu. (…) Atacurile si navalele care vin asupra omului sunt inca de
acum deja de necomparat cu cele ce erau inainte. Spunea cineva aseara, un Prea Sfintit
parca, ca in viata noastra, in ultimii 30 de ani lumea a devenit de nerecunoscut. Asa e …
si se schimba pe ceas ce trece!
O maica imbunatatita, Sebastiana, pe care Domnul a luat-o acum cativa ani, de prin regiunea
Timisoarei, de pe undeva (…) spunea unui parinte pe care il cunosc eu: „Parinte, vremi ca
astea n-am apucat. Am cunoscut razboiul, am cunoscut foamete, am cunoscut prigoane, dar
vremi ca astea n-am mai vazut.Ieri – zice – mi-au trebuit patru ceasuri ca sa citesc un acatist.”
Intelegeti putin de ce vi se duce mintea si nu ramane la rugaciune, in biserica sau in chilie?
Da, suntem pacatosi, dar sa stiti ca nu e numai pacatul nostru. Sunt si alte lucruri pe care nu le
putem dovedi, dar va spun asta ca marturie a unora mai batrani si care au cunoscut alte lumi.
Deja si eu ma vad ca un martor al unei alte lumi pentru cei care astazi au 30 sau 20 de ani si
mai putin. Iar parintele nostru a fost si martor al lumii inainte de primul razboi mondial (…) si
mi-a spus ca dupa aceea n-a mai fost niciodata acea pace de care isi amintea in tineretile lui,
acea asezare a lumii care se simtea. Dupa primul fratricid mondial s-a ridicat harul de pe
pamant si n-a mai venit. Dupa al doilea fratricid mondial a fost si mai rau si prin anii ‘70 ne
zicea: „Daca va mai veni un razboi mondial credinta pe pamant va deveni cu neputinta“ (…)

Observ ca ceea ce numeam credinta a falimentat de multe ori in viata mea pana cand am
inceput sa o vad ca nu o am si asta este o caracteristica a epocii noastre nu numai a lui Stan
Patitu‘ care va vorbeste, adica “crezi ca…” si te trezesti ca… “nu”; este ca si cum stai ferm cu
picioarele pe ceva solid, pe scanduri solide si cineva-ti pune o cravata pe dupa gat, cade
scandura de sub tine si te trezesti ca asta-i un streang… Iertati-ma, dar asta este ce vrea sa faca
vicleanul cu noi. Insa asta e partea intai a cuvantului parintelui Siluan: TINE-TI MINTEA IN
IAD! Nu-ti inchipui ca lumea asta e altceva. Sa fim seriosi si sa fim treji! Dar… NU
DEZNADAJDUI e partea a doua. Dumnezeu, care m-aude acuma, puternic este sa ne crute de
acel streang si de acel “chepeng” care cade de sub picioare.

Dar, Doamne, pazeste-ne, ca… asa cum mai multi au spus si aseara si azi: ispitele sunt mai
cumplite azi. Nu numai mai cumplite, ci si mult mai subtiri, mai nebagate in seama. Crezi ca
esti un credincios si te trezesti ca reactiile tale sunt reactiile necredinciosului. Credinta ta te
falimenteaza, te tradeaza. (…) Nu e cazul de a deznadajdui… Cand observam lucrurile astea e
cazul sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu; dar as zice mai mult: e cazul sa ne bucuram.
(…) E vremea sa ne bucuram cu intristatoare bucurie, dar undeva o bucurie tainica poate
exista daca avem mai multa credinta si mai multa intelegere incotro mergem: e Dumnezeu! E
lumina nefacuta care e langa mine, in mine undeva si ma lumineaza si ma arata cat de pacatos
sunt (…)
Cer Domnului sa va intareasca in zilele astea, zile de cernere, zile foarte dureroase, cumplite,
infricosate – „tine-ti mintea in iad” – dar si… “nu deznadajdui” – zile de un deosebit har. (…)
Intr-o lume care astazi, in bloc, masiv, aluneca permanent si tot mai mult catre tot ce este
aparent indulcitor – oh, ce amar este pacatul, cu ‘dulceata’ lui cu tot, dar ne pacaleste cel
viclean daca suntem prosti…! – catre pacatul care se afiseaza ca etica a societatii permisive,
cum se spune in Apus (…) – nu are mai mare valoare faptul ca, de bine de rau, noi, prostii, ne
lipsim de atatea lucruri „dulci” pe care ni le-au dat tov. Freud si altii, care ne-au invatat sa
facem ce vrem… Merci, ‘tovarase’ Freud, eu fac ce vreau. Dar nu-i mai valoroasa alegerea
noastra azi, decat odinioara? Dumnezeu stie cu cat mai valoroasa, dar sunt si prorocii care ne
incurajeaza. Deci, sunt zile de un deosebit har si as vrea ca Domnul sa ne dea acea deosebita
lumina, deosebita nadejde pe care ne-o da prin cuvantul Sf. Siluan, prin acel „si nu
deznadajdui” (…)

Sa profitam de de aceste zile despre care proroceau parinti in trecut ca sunt cumplite si, in
acelasi timp, ca multi ar fi dorit sa fie impreuna cu noi, sa se nevoiasca cu noi in zilele
noastre. O, Doamne, da-ne lumina sa invatam cum sa ne nevoim, cum, in ce fel sa profitam de
vremea asta cumplita si minunata in care suntem. Durere mare – durerile sunt legate de
nastere. Toata durerea cred ca este o nastere. Deci, Doamne, ce nastere ne rezervi noua pentru
zilele noastre? Invredniceasca-ne Domnul sa o vedem si pe aia.

Extras din Conferinţa susţinută la Mănăstirea Râmeţ

Sursa –  rafailnoica.wordpress.com