I. C.

F I L I T T I

NEAMUL DOAMNEI NEAGA

ȘI

MĂNĂSTIREA ANINOASA
(AZI BUDA) DIN BUZĂU

INST. DE ARTE GRAFICE «BUCOVINA» I. E. TOROUTIU, BUCUREȘTI III

 I. C. F I L 1 T T I

4315

NEAMUL DOAMNEI NEAGA

Șl

MĂNĂSTIREA ANINOĂSA
(AZI BUDA) DIN BUZĂU

IN ST. DE ARTE GRAFICE CBUCOVINA» I. E. TOROUTIU, BUCUREȘTI IU

 Vlaicu I
NEAMUL DOAMNEI NEAGA din Rumceni și Cislău
vistier 1523—25; era 4" 1532 —35
= Neaga din Greci (Ilfov), Tătărăi sau Tăfărani, Săhăteni, Răi-
Ea trăia 1569; soră cu Stana a lui Ivăniș vornicul, fundatorii n Tisău

Bratu I Rada Doamna Vlad Maria Chera Vlaicu , Neaga (Mitroaia) Stanca sau Stana
era + 1555 = Vlad Vodă (Vintilă d|la paharnic din Cislău 1569, 1578 din Rumceni și iești înfiată de mătușa ei Stana a lui din Cislău 1570 din Țigănești 1585
Slatina) 1532—35 era + 1570 1570 era + 1585 Clucer 1555, din C 1570 Ivăniș vornicul; trăia 1600 4- 1589
Ei fac mănăstirea Brădef 11 4" între 1584- =Mifrea dm Hofărani, vornic4-1596 = Radu paharnicul (din Răzvad’)
Menedec sau Meledic ; = Anca, trăia7 Ei închină Tisăul la episcbpia Buzău 4- 1581-82
biserica din Aninoasa = Drăgușin din Hotărani (fără copii)

Bratu II Radu Staico Dragul Coadă Bogdan fiu Vlad Andrei Neagoe Chera a Neaga Doamna Preda I
1555 1555 4- 1582/3 1586 • 4- între 1614—1622 Vișa Neacșa
din Rumceni postelnic din din Cislău din Cislău postelnic din din I*a căsătorie
Săhăteni (din l-a căsătorie) fiica Stancăi
postelnic Rumceni 1570 1570 1570 = 1582 Mihnea Vodă (turcit.) din Rumceni
din Cislău și era 4H 1625 4- înainte de 1584 1577—1583 și 1585 -1591 cu moșie la Tătarul
stolnic 1601-2 (Prahova)
Țigănești 1588 4-1601. Ei refac mănăstirea era 4- 1614
era + 1613 Aninoasa (Buzău) = Mogoș logofăt
=Maria din Hofărani 1615

Stana Brațul III Vișa Doamna Drăgoi \ Stroe Pătrașco Neaga Preda Preda II
= loan vel eomis sora lui Bratu înfrățește din Săhăteni din Săhăteni 1627 1586 Safta Stroe
din Cislău din Tăfărani, Cislău, 4- 1623 îngropată
postelnic zis 1613, 1626 comis (țiifoa- inzbașa 1627 pe Mihalcea era + 1625 are nene pe era + 1614 Răzvad, postelnic 1613 nepot Doamnei
din Rumceni rea lui Mihnea vornic din Dumitru dm mitrop. Târgoviște Neagăi
nepot colateral de sânge = Preda din Poiana
turcitul ?) Pătârlage 1622 Căldărușani, al lui Socol clucer
trăia 1634 logofăt (Ialomița) armaș
din Cornățeni, 1628 =Sima din Păușeșfi 1619

Cafrina Parascbiva Stana Preda Dragul Gheorghe • t-.,. Negoifă

din Rumceni 16 4 5 postelnic 1650 llin Cislău logofăt 1634 zis „din Schei“ zis 1/faranu, postelnic 1650, paharnic 1661
cumnat cu I zbașa de roșii 1645, 1655 1656 vornic 1677, călugăr Nicolae 1684 când
Efrem iuzbașa in gropat Ia Bradu (Buzău) '2.^44 .ma"ast' Aninoasa la episc. Buzău
de roșii - Mana, fiica lui Nica vistier (grec)
Neacșa fiica lui Radu vel căpitan (T.c.)

Pafrașcu Udrea Mihalcea Matei

portar 1670 din Cislău paharnic 16624-1684 (din l-a căsătorie)
postelnic 1661 îngropat la Bradul trăia 1692
=llinca din Cornățeni
= Bălașa Vlădescu

Bratu Mihnea Dospina Stana Âncufa Sodica Ârghira Drăgan căsătorit întâia oară
nepot lui Petrașco — Radu Vasile — Mihai Păfârlăgeanu (din l-a căsătorie) clucer Neacșa
Campineanu 1700 logofăt fiul Iui Mihai eraȚ-1738 căsătorit a doua
iuzbașa oară cu Tudora Orăscu

nepoții Arghirei Păfârlăgeanu

Marica Radu
Sanda Ârghira Âncufa Bălașa din Cislău din Cislău,
face diată 1754 = Grigore Filipescu 1704 Barbu Merișanu = 1742 Ștefan Lamofescu Rumceni, Tăfărani
= Gheorghe „din clucer za arie după 1765 face diată 1738
țara Ghiurgiilor * =...... Carabulea, serdar fera 4- 1749
medelnicer 1736
era 4" 1750
Dinu
 NEAMUL DOAMNEI NEAGA
ȘI MĂNĂSTIREA ANINOASA (AZI BUDA)
DIN BUZĂU

Despre acest subiect am tratat încă de la 1925, într’un

articol publicat în «Revista arhivelor» . In urmă, săpătu­
rile d-lui Virgil Drăghiceanu la Buda, Lapoș și Tisău, în ju.
dețul Buzău, au făcut obiectul unei comunicări din Oct. 1931,
a d-lui lorga, la Academie, sub titlul: «Mormântul Doamnei
Neaga și neamul ei», publicându-se și inscripțiile de pe pie.
trele tombale găsite la Buda12). Abia în Fevruarie 1933, a
apărut, cu mare întârziere, fascicola pe Oct.-Dec. 1931 a Bu.
letinului Comisiei monumenteloi' istorice, cu studiul d-lui V.
Drăghiceanu: «Săpăturile de la Buda, Lapoș ,și Tisău». Am
avut, prin presă3), discuții, în care d-sa a avut dreptate asu­
pra unui singur punct și anume că pe una din inscripțiile
tombale, penultima literă-cifră slavonă din data morții, este
un cerf (d-sa întrebuințează termenul grecesc copa), care în-
somnează 90, ceea ce nu numai eu, dar nici d-nii lorga și
Stoica Nicolaescu nu observaserăm. Din parte-mi, ajunsesem
la aceeaș dată, pe altă cale.
Contribuții istorice n’au adus decât săpăturile de la
: Buda. Pe temeiul lor, dar mai ales al unor regește ale răposa­
tului general P. V. Năsturel, comunicate, mie de ginerele său,
d. N. Boicescu, revin asupra subiectului, putând înfățișa oare­
care contribuție nouă.
*
La 17 Ianuarie 1655, Constantin Vodă Șerban, întărind
lui Dragul iuzbașa mai mulți vecini din Cislău, jud. Saac (azi
Buzău), zice că-i erau «de la moșul său (na dedom si) Staico
1) Anul 1, Nr. 2, pp. 210—226.
2) Am prezintat unele lămuriri și rectificări în «Adevărul» de Miercuri,
24 Fevruarie 1932. Inscripțiile tombale de la Buda au fost publicate și de d.
Stoica Nicolaescu, în «Universul» de Marți 23 Fevr. 1932.
3) Un prim articol de critică am dat în «Adevărul» de Marți, 28 Fev.
1933. A răspuns d. V. Drăghiceanu în acelaș ziar, Miercuri 8 Martie. Am re­
plicat Vineri, 24 Martie. Ultimul cuvânt al d-lui V. D. a apărut în «Neamul
românesc», Sâmbătă, 8 Aprilie. Din cauza lipsei de obiectivitate și chiar de
urbanitate a adversarului, n’am continuat o discuție ieșită din cadrul știin­
țific.
 — 4 —

post., fiul Vladuhii pali., nepotul (vnuc) Vlaicului vistier din

Rumceni», după cum a dovedit cu cartea lui Vladislav Voevod
sin Vladislav Voevod (1523—5), cu a lui Moise Voevod (1529-
1530) . și cu altele posterioare «pentru această moșie (adică
mqștenire) de isat Cislău» ale căreia hotare se întind, înt’r’o
parte, «până la Colunița, la mănăstirea Doamnei Neaga» ’).
Așa dai-, cel mai vechi document înfățișat de Dragul
iuzbașa, la 1655, pentru moșia Cislău, era de pe vremea lui
Vladislav Voevod de la 1523—5, când trăia Vlaicu vistier din
Rumceni, proprietar în Rumceni și Cislău123).
Rumceni nu figurează azi în Dicționarul geografic al
României. Găsim Ruaceni, moșie pendinte de episcopie, în ju­
dețul Buzău, corn. J ugureni, la vre-o 20 km. spre sud de Cis­
lău. Pădurea de pe moșia Runceni este arătată ca formând un
trup cu pădurea Cislău. La 1806, Rumceni se numia și Boboci.
Astăzi Boboci face parte din corn. Tohani, cătunul Valea
Scheilor, tot în Buzău, la vre-o 5 km. de Jugureni.
Colunița, unde, la 1655, era mănăstirea Doamnei Neaga,
este azi necunoscută. Există numai Colmița, numele unui deal
’ din comuna Cislău. D-l Virgil Drăghiceanu pretinde, fără
vre-o dovadă "), că ar fi fost Buda de azi, unde d-sa a făcut
' rodnice săpături, 'la 6 km. de Cislău.
Comuna Cislău, tot în Buzău, cuprinde azi mai multe că­
tune, printre care: Buda, cu ruine, zise ale «palatului Doam­
nei Neaga», de curând cercetate; Âninoasa, foarte aproape de
.Cislău, cu ruine4) zise ale mănăstirii Doamnei Neaga și Cis-
lăul propriu zis, unde se află o biserică de mir, despre care
o tradiție, ce nu pare întemeiată, înregistrată de «Marele dic­
ționar geografic al României» spune că a fost zidită de Doam­
na Neaga, care a mutat aci pe călugării dela Âninoasa «schit
ce era aproape în ruine și care îndată s’a desființat, abia mai
cunoscându-i-se azi urmele». Mănăstirea Âninoasa, cum vom
vedea, exista nu numai la 1614, când Doamna Neaga își făcea
testamentul, dar și încă la 1752.
1) Stoica Nicolaescu, Documente slavo-convine, p. 244.
2) Un hrisov de ila 1523 al luil Vladislav Voevod arată insă ca proprietari
în Cislău pe Neaga, soția lui Oprea vornicul, cu fiii eâl și pe sora Neagăi, Neac-
șa, cu fiii ei, precum și pe stolnicii Vintilă și Șerban (St. Nicolaescu, op.
cit. p. 253). Neacșa și Neaga erau fiicele lui Vintilă Florescu, boer mare de
divan între 1478—1489. Vintilă stolnicul era nepotul lor de frate. Serban stol­
nicul era viitorul mare ban de la 1535—8, iar soția sa, Marga Craiovescu, era
nepoată de soră a Neacșăii și Neagăi. Cum a ajuns proprietar în Cislău Vlaicu
vistierul djn Rumceni, nu știu. Contimporan cu acesta era un Vlaicu clucer.
1526, 1532, apoi logofăt, căruia însă nu i se zice din Rumceni, fiu al lui Petru
post, și frate cu un Mihnea stolnic 1532. cu Arfa, Stanca, Neagoe popa și Badea,
Aceștia au moșie în Stănești, Berivdești, Drăgănești, Piscani (Muscel) și nu
trebue confundați cu boerii din Rumceni și Cislău (St. D. Grecianu, Șicul voe.
cozilor cu divane, p. 79. Stoica Nicolaescu, o. cit. pp 238—9. I. Filittii Biserici
fi ctitori. p. 48.
3) O. cJS. (3n extras) p 4
4) Ibid. p. 3.
 .. Un hrisov de la 1546, reprodus, din nenorocire, într’un
regest foarte insuficient1), Vorbește de o pricină, care fusese
pendinte încă la 1530—2, a unui boer Vlaicu, care ar putea
fi vistierul, pentru o moșie pe apa Bâscei, care ar putea fi
Cislăul, pentru că aci Basca se varsă în Buzău.
* • ’ *
De altă parte, între 1520—1532, trăiau frații Cazan și
Sabat, cu moșie la Greci (Ilfov), Tătarăi sau Tătărani (azi în
Dâmbovița, aproape de intersecția cu județele Ilfov și Pra­
hova), Bontești, Răzvad2). Fiice ale unuia din ei au fost su­
rorile: Neaga, soția lui Vlaicu vistierul din Rumceni, și Stan­
ca, soția lui Ivăniș vornicul. Despre aceștia din urmă vorbesc
mai multe hrisoave, care arată că acești unchi ai copiilor lui
Vlaicu vistierul, au fost fundatorii mănăstirii Tisău.
Un hrisov3) de la 1568 spune că Stanca și cu Ivăniș au
dăruit mănăstirii Tisău, moșiile Văleni, Năeni, Nișcov, Tă-
tărani. Alt hrisov 4) din 1586, spune că Stanca a lăsat Săhă-
tenii. Grecii, Tătărăii, Lungii și Frățeștii (azi Lunguieți în
Dâmbovița5), Bonțești și Răzvad, nepoatei ei de soră (adică
fiicei lui Vlacu Vistier) Neaga și soțului acesteia, Mițrea vor­
nicul, pe cari i-a luat «în loc de fii», neavând copii, exclu-
dând de la moștenire «alte surori ale jupâniții Neagăi (adică
alte fiice ale lui Vlaicu vistierul), sau rudenii ale lor». La 25
Aprilie 7101=1593, Alexandru Vodă (cel Rău) întărește jupâ-
nului Mitrea biv vel vornic, și jupânesii lui Neaga, mănăsti­
rea Tisău, pentru că li este de moștenire, înălțată de moșii
(unchii) Neagăi. Acum, Mitrea și Neaga închină Tisăul, cu
toate bucatele, moșiile și țiganii, la epscopia Buzăului, să fie
metoh6). Mitrea din Hotărani, care apare în divan cu dregă-
toria de comis la 1569, apoi, de la 1578, cu aceea de mare vor-
nic, a fost ucis la 1596 de Mihai Viteazul, căruia văduva.
Neaga, trebue să-i vânză moșia Grozăvești. Ea căzu apoi în
robie la Turci și pentru a se răscumpăra, se împrumută cu
200 galbeni de la boerul Chiriță Dumitrache Paleologu7). La
1) lorga, St. și doc. XI, p. 98.
2) St. D. Grecianu, Șirul vpevozilor, cu divane, p. 58.
3) Regest în fișele generalului P. V. Năsturel. De curând, in nr. de Ian.
Martie 1933, apărut abia în Marile 1934. al Bilet. Con. montan. ist., d. Dri
ghiceanu citează (pag. 44) acest doc., despre care a regăsit mențiune în notele
d-sale, dar bănuește greșit că Stanca a lui Ivăniș- vcrnâlcul ar fi fost o soră
a lui Vlaicu clucer.
4) St. D. Grecianu, Istoricul unei bătrâne moșii boerești, Grecii, -pp.
14—15.
5) I. C. FilitW, Așezământul cultural al mitropolitului Dositei F. p. 183
61 Arhivele statului', secția ist. ep:sc. Argeș, pachet 47 doc. 3 (fise q-ra!
P. V. Năsturel). Această închinare este confirmată Ia 10 Martie 7164=1656, de
Constantin Vodă Șerbân (Ibid. pachet 50 doc. 9). La Tisău. d. Drăghiceanu
n’a găsit decât un inel, cu numele unui Stoian.
7) G. M. lonescii. Istoria Cotrocenilor, 531. lorga, St. și doc. V. pp
612—613. „ ’
 — 6 —

moartea ei, lăsă încă o avere destul de însemnată, pentru ca

să se iviască procese între nepotii colaterali ’).
*
Din doc. ce preced rezultă că Vlaicu vistierul din Rum-
eeni și Cislău, a avut de la soția sa Neaga din Greci. Săhă-
toni, Tătărăi sau Tătărani etc., sora Stancăi a lui Ivăniș vor­
nicul, pe Neaga a lui Mitrea vornicul, cunoscută sub numele
de «Neaga Mitroaia» și alți copii.
Avem documente care ni arată cine au fost ceilalți copii
ai lui Vlaicu vistierul și ai Neagăi.
La 28 Iulie 7063=1555, Pătrașcu Vodă cel Bun, dă 1 2)
boerului jupân Vlaicu clucerul și cu nepoții lui, feciorii fră-
ține-său Brațul, anume Radu și Brațul și feciorii Vlaicului,
anume Vladul și Andrei, să li fie satul Țigănești, de pe Bu­
zău, pentru că li este de la bătrânii Domni, cumpărat de la un
Stoica. Vlaicu clucerul și cu nepoții s’au părât înaintea Dom­
nului cu Milmea (din Bădeni) pârcălabul, care zicea că are
și el jumătate din Țigănești. Domnul constată că moșia a fost
de baștină a lui Vlaicu clucer, dar că tatăl Mihnii a lepădat
500 aspri lui Vlaicu clucer, în silă. A jurat Vlaicu (pe atunci
nu era clucer) înaintea lui Vintilă Vodă (1532—5) cu 12 boeri.
Mihnea nega acest jurământ și susținea că Vintilă Vodă a
atribuit satul lui Vlaicu, pentru că «i-a fost cumnat». Acum
Domnul dă lui Mihnea lege 24 boeri, dar el nu poate să jure
și Țigănești rămân lui Vlaicu. Acești Țigănești sunt Ursoaia
de azi, unde se află o biserică de lemn, făcută între 1783—1792
de monahul Teodosie, fratele mitropolitului Cosma Popescu 3).
dar pe care locuitorii o socotesc mult mai veche, în amintire,
poate, de alta anterioară.
Din citatul hrisov, reiese că unul din copiii lui Vlaicu
vistierul, și deci o soră a lui Vlaicu clucerul, a fost soția lui
Vintilă Vodă de la 1530—2. Această informație nouă45), cred,
în istoriografia noastră, este confirmată de un alt regest, fără
dată6), în care se spune că Vlaicu clucerul a dat mănăstirii
dela Aninoasa, moșia Țigănești «partea jupâniții Neaga
(mama lui Vlaicu), precum au dat Neaga, cu fiica ei (una din
surorile lui Vlaicu), Doamnei Rada și jupâniții Chera de zes­
tre». Rada este arătată ca soție a lui Vlad Vodă Vintilă, în po­
melnicul de la Govora6). Astfel se explică de ce Vlad Vintilă,
care este numit de la Slatina și care avea moșie la Fălcoi, în
Romanați, a fost fundatorul mănăstirii Brădetul-Menedec, sau
1) Vezi mai jos.
2) Acad. rom. pachet 108, doc. 33. Regest în fișele g-ral P. V. Năsturel.
3) I. C. Filitti, O lămurire despre mitropolitul Cosma Popescu și schitul
Ursoaia din Buzău, p. 7.
4) Am comunicat-o, pentru prima oară, în articolul din «Adevărul» de
Miercuri ,24 Fevruarie 1932. Se găsește apoi, fără a se arăta izvorul, la d.
Drăghiceanu, ceeace am relevat în „Adevărul” de Marti 28 Fevr. 1933.
5) In fișele râpos. St. D. Grecianu, în volumul Alandala. II.
6) Stoica Nicolaescu, o. cit. p. 11.
 - 7 -

Melodic, din Buzău ’). D-l Drăghiceanu a înțeles greșit că ar

fi vorba de mănăstirea Bradul din acelaș județ1 2).
La 20 Noemvre 1556, Neaga din Rumceni (văduva lui
Vlaicu vistierul) se prezintă la Domn cu fiul ei, Vlaicu clu­
cerul și-i dă Cislăul, căci a cinstit-o și hrănit-o, prin țări străi­
ne, înlăturând din această moșie pe fiii lui Brațul3), răpo­
satul ei fiu.
La 9 Ianuarie 1569, moșia din Țigănești este întărită de
Alexandru Vodă lui Vlaicu clucer și surorii sale Chera4). In
acelaș an, Neaga (probabil tot mama lui Vlaicu clucer) mai
cumpără în Cislău de la un Vlad și un Udrea, nepoții unei
Neaoșa de acolo5).
Așa dar, doc. citate până aci, ni arată următorii copii
ai lui Vlaicu vistierul din Rumceni și ai Neagăi: Rada, soția
lui Vlad Vodă Vintilă; Brațul, care era mort la 1555; Neaga
Mitroaia, a lui Mitrea vornicul ; Vlaicu clucerul, Chera.
Au mai fost și alți trei, Vlad, Stana și Maria.
Din hrisovul de la 1655, citat la începutul acestui studiu,
se vede că Vlaicu vistier a avut un fiu Vlad paharnicul. La.
1570, Alexandru Vodă întărește moșie la Cislău, pe deoparte
fiilor lui Vlad (care era deci mori la acea dată), anume Staico,
Dragul și Coadă, iar pe de altă parte, lui Vlaicu clucer din
Rumceni și surorilor lui. Stana și Maria67 '».
Despre Stana sau Stanca, cunoaștem un hrisov ') de la
9 Ian. 1588, prin care Mihnea Vodă întărește dania făcută
mănăstirii Aninoasa, a unor părți din moșiile Țigănești și
Cislău, de către Stana, cu soțul ei Radu paharnicul, poate din
1) St. D. Grecianu, Genealogii documentate, II, pp. 402—3 (act. din
1535).
2) O. cit. p. 4 și 13. Pentru Bradul, la cele scrise în «Biserici și ctitori»,
p. 4, am adăogat în «Adevărul» de Marți, 28 Fev. 1933, că cel dintâi ctitor a
fost Vlad spătarul din Bădeni, 1494, strămoș prin femei al boerilor Gândești
3) I. Minea și L. Boga, Cum se moștemau moșiile in Țara Românească.
1, (1933) p. 78. Acad. rom. Creșterea colecțiilor, 1906, p. 94.
4) C. Giurescu, Despre boeri- p. 44, nota, după originalul de la Arhivele
statului. La St. Nicolaescu, o. c. 281, în loc de sora, este soția, ceea ce trebue
să fie o greșeală de tipar. Altă întărire pentru Țigănești, lui Vlaicu clucer și
surorii sale Chera, da 1574, în urma unui proces cu Mihnea din Bădeni, (Arh..
Statului Episc. Buzău, pachet 35, doc. 6, regest în1 fișele g-ral P. V. Năsturel)
Chera din Rumceni este amintită într’un hrisov de la 1578 (Grecianu, Genea­
logii. II, 243).
5) Fișe g-ral P. V. Năsturel.
6) C. Giurescu, Despre boeri, p. 53. iorga, St. și doc. V. p. 642. Creș­
terea colecțiilor Acad. rom. 1906. p. 95. Pe la 1572 trăia și un Vlaicu logofăt,
fiul Mihnii pârcălab, care era însă din Piscani, Berivoești, etc. (supra p. 4, m. 2)
«Bulet, comis, mon. ist.» XXIV (1931), p. 16. I. C. Filitti, Biserici și ctitori, p. 48,
Grecianu, Genead, doc. II, 442. De aici altă confuzie pe care a făcut-o Gion (Ist.
Buc. p. 722) citat și de St. D. Grecianu (o. cit. 364), care nu explică de unde
vine eroarea. Altă confirmare, dela 1579, la Iorga, St. și tioc, XI. p. 98 (dar
trebue citit «Coadă», în loc de «Colțea»).
7) Arh. Stat. Episc. Buzău, pachet 35, doc. 8 (fișe g-ral P. V. Năsturel).
Acad. rom. «Creșt. col.» 1910, p. 125.
 — 8 —

Răzvadr) șî eu nepotul ei S-taico. Radu paharnicul, sau ceaș.

nicul, murise însă la 1581/2, înmormâhtându-se la Buda de'
azi123), iar;văduva lui se remăritase, căci încă de la 1585, moșia
Cifclău se, întărise jupâniții Stana a lui Drăgușin banul j.
Avem astfel opt copii ai lui Vlaicu vistierul din Rum-'
ceni, Cislău și Țigănești, trei fii și cinci fiice.
*
Vlaicu clucer, cum am văzut, era singurul în viață încă
din fiii lui Vlaicu vistier, la 15834). Era mort însă la 1586,
căci un doc. pe care l’am citat, din acel an, nu mai menționează
decât surori ale lui.
Căsătorit cu o Anca, a avut mai mulți copii. Unul din
ei, Neagoe, a murit la 1582/356*), înainte de părinți, ca și alți
patru fii nenumiți®). Doi dintre ei ar putea fi Vlad și Andrei,
menționați în hrisovul citat de la 1535. Cei patra fii nenumiți
au fast astrucați în mormântul tatălui lor, la Buda de azi, și
Anca li pune piatră la 1587/87). Clucerul Vlaicu a avut și fiice,
pe Chera, Mușa și Neaga.
Un hrisov din 27 Mai 7194=1586, al Mihnii Vodă Tur.
citul, dă jupâneselor Chera și Mușa, fetele lui Vlaicu clucer,
satele Dichisești și Săpăteni, iar alte sate și țigani să fie ale
Predii, feciorul lui Neagoe,. nepotul Vlaicului clucer, pentru
că așa a așezat acesta la moartea lui8). Nu știu nimic de Che­
ra și de Mușa, fiicele lui Vlaicu clucer, nici de nepotul său de
fiu Preda. Ei par să se fi stins fără posteritate. A rămas nu.
mai fiica Neaga, soția lui Mihnea Vodă, mai apoi Turcitul,
Domn între 1577—1583 și 1585—1591.
1) Nepotul de fiu al lui Radu, Preda post; din Tătărani, este calificat,
la 1628 de nepot al lui Socol pah. (apoi mare clucer, f 1653), fiul lui Drăghici
din Cornățeini și al Irinii din Răzvad. Au amândoi parte în Răzvad și sunt
amândoi «dintr’un sânge» (doc. la d. George D. Florescu). Este curios însă
că Răzvadul aparținuse și soacrăi lui Radu ceașnicul.
2) lorga, Mormântul Doamnei Neaga, p. 2.
3) Acad, rom «Creșterea colecțiilor», 1906, p. 95.
4) Hurmuzaki, — lorga,, XI, p. 820. lorga, Mormântul, p. 4.
5) St. Nicolaescu, în «Universul», 23 Fevruarie 1932, a citit pe piatra
tombală data 7031-—1523. lorga, o. cit. p. 2, a transcris 7121 = 1513, iar în
cifre arabe a scris 7201 (1693) probabil un lapsus. Din parte-mi am opinat că
era greu de admis ca Neagoe să fi murit cu 70 sau 60 de ani înainte de tatăl
său, și am propus dalta 7091 = 1582/3 («Adevărul» de Miercuri 24 Fevruarie
1932). Această dată a fost apoi cea înfățișată de Drăghiceanu (o. cit...). Ceea
ce, ca și N. lorga și St. Nicolaescu, uitasem, era că litera-dfră slavonă cerț,
care reprezintă 90, a avut și forma penultimei litere-cifre de pe piatra tombală.
Nedumerit deci de această formă, ceream o nouă examinare. Drăghiceanu a
reamintit, documentat, această formă a lui cerț slavon, întrebuințând însă, nu
știu de ce, termenul grecesc de copa («Neamul românesc», 8 Aprilie 1933). Este
singurul punct asupra căruia a avut dreptate în discuția dintre noi.
6) lorga, o. cit., p. 3, relevă mențiunea, la 1585, a unui «cumnat al lui
Mihnea» (Hurmuzaki-Iorga, XI, 830). Poate fi vorba însă și de soțul unei șui
rori a lui Mihnea Turcitul.
! 7) lorga I. c.
8) Arh. Stat, Episc. Buzău, pachet 73; doc. 2 (regește g-răl P. Vi
Năsturel).
 — 9 —

Căsătoria, proectatâ încă din Sept. 1581, sa făcut in Iu­

nie 1582 ‘). Cea dintâi' mențiune despre Doamna -- mai exactt
fost Doamnă — Neaga este din 14 Ianuarie 1584). Se afla 123
atunci în exil, la Rodos, Cu soțul ei °) și revine cu el în a doua-
dbmnie,' lă 1585. 1 - - , ' .
Mihnea Vodă n’a fost multă vreme credincios tinerei
sale soții. Intr’o șcrisoare din 15 Fevruarie 1587, numește pe:
Doamna sa Neaga și pe «din inimă fiu din rodul Domniei
mele, tânărul Io Radul Voevod»4), dar altă scrisoare, din Bu­
curești, a unor rude ale Domnului, despre mama lui, din 31
August acelaș an, lămurește că Domnul avea deja doi fii cu
numele de Radu: unul, fiu al Doamnei (adică al Neagăi), era
«ceva mai mare de trei ani» — deci se născuse la 1584, — celalt
era din «altă femee», «dar Doamna îi vrea tot binele»5). Acea
«altă femee», era Vișa. Nu știu ca până acum să se fi arătat:
originea ei. Cred că numai la ea se poate referi un act, dat la
1655 de Constantin Vodă Șerban lui Radu logofăt Dudescu,
ca să-i fie «satul Futești, partea socrului său, Vladului log.
Rudeanu și tot acolo partea Brațului comis., care parte a fost
dăruit jupâneasa Via da pe Doamna Vișa, sora Brațului comis;
șl iar să-i fie partea Brațului comis, tot la Futești, care parte
a fost dat-o zestre Murgeștii Doamnei Vișăi, pentru că această
parte... a fost a Doamnei Vișii..., apoi când a fost la nunta;
Brațului comis, ea a dăruit pe fratele ei cu aceste moșii... 6)>>
Un Bratu care să se căsătoriască pe vremea Vișei, adică în
pragul sec. XVII-lea, și apoi să devie comis, nu poate fi de
cât acela care într’adevăr se întâlnește cu această boerie, în
divane, la 1613 și 1626. Dar acesta, cum rezută Sin fișele ră­
posatului St. D. Grecianu, era și el din neamul Doamnei Nea­
ga, nepot de văr bun al acesteia. Dacă ipoteza se adeverește.
Mihnea și-a luat țiitoarea din chiar neamul soției sale.
Sărmana Neaga se înclinase înaintea capriciilor soțului
ei; era prețul gloriei de a fi Doamnă. Nu știu dacă ai ei,
cum crede d. Drăghiceanu, vor fi fost acea fată și doi băeți,
morți tineri, afle căror oseminte s’au găsit într’un mormânt,,
fără inscripție, de la Buda7).
Desamăgită astfel repede, tânăra soție jicnită, își în­
dreptă gândul spre Cel dela care vine toată mângâerea. Un
hrisov din 4 Mai 1589, vorbește de moșia de la Aninoasa «de'
moștenire a Doamnei Domniei mele, Doamna Neaga, de la
1) lorga. o. cit. p. 4. St. Nicotaescu, Doc. slauo-romăne, p. 281, fără ară­
tare de izvor.
2) lorga, Contribuții la ist. Munteniei. Extras din «Analele Acad, române»/
1896» p. 38.
3) Ibid.. 57. > 1 Vî
4) Ibid., 3®. Cf. ibid. 70.
5) Ibid-, 81.
6) Acad. rom. pachet 125, doc. 19 (regest>g-ral P. V. Năsturel). /
. 7) Drăghiceanu, Săpăturile, p. 11,
 - 10 —

moși strămoși ; arată că acolo se afla o biserică de lemn., fă­

cută de acei înaintași «pe cât au avut puterea», dar care «s’a
învechit și dărăpănat și văzând Domnia mea și Doamna Dom­
niei mele..., ne-am învrednicit și am făcut și zidit... biserică
de piatră... și i-am dăruit satul Cosainul», pe care l’au cum­
părat').
Așa dar, biserica de la Aninoasa, a fost numai refăcută,
de piatră, de Doamna Neaga, în locul celei de lemn a moși­
lor ei. Putem preciza.
Intr’adevăr, un hrisov de la 1742 al lui Mihai Vodă Ra-
coviță pentru episcopia Buzăului, spune că schitul Aninoasa
a. fost făcut de Vintilă Vodă12), Domnul de la 1532—5. Am vă­
zut însă că soția acestuia, Rada, era sora lui Vlaicu clucerul,
tatăl Doamnei Neaga. Un hrisov de la Mihnea Vodă, din 27
Mai 7094 = 1586, ni spune că Chera (sora lui Vlaicu clucerul
și a Doamnei Rada) lăsase la Aninoasa partea ei din Țigă­
nești și că tot acelei mănăstiri îi lăsaseră Vlaicu clucer și fra­
ții lui, părțile lor din moșia Poeni3).
De altă parte, inscripția de pe piatra tombală din bise­
rica de la Buda, unde a săpat d. Drăghiceanu, pusă la 1587/8
pe mormântul lui Vlaicu clucer și al fiilor săi, spune că aceas­
tă. biserică a fost făcută de Doamna Neaga, cu prilejul aces­
tor dureroase pierderi4), a tatălui și fraților ei. A fost însă
numai refăcută și aceasta, căci, cum am relevat d. Drăghicea­
nu 5), se găsesc în ea și morminte de la 1581/2, pe când Vlaicu
clucerul trăia.
Documentele nu vorbesc însă decât de Aninoasa, nici­
odată de Buda. La 1588 Stana, sora lui Vlaicu clucer și ne­
potul ei Staico, făceau, cum am văzut, o danie la Aninoasa.
Soțull Stanei, Radu ceașnicul, mort la 1581/2, este însă în­
gropat la Buda de azi. La 8 Aprilie 7098=1590, Mihnea Tur­
citul dă mănăstirii Aninoasa moșie în Despicați, partea aces­
tui Radu paharnic, pentru că această moșie a fost a lui Radu
de moștenire, iar el a dat-o zestre fiicei sale, Vișei, apoi a pus
însă moșia zălog, iar Vișa a răscumpărat-o și a dat-o la Ani-
noaisa, unde a strămutat oasele maicii sale Stana6).
Pentru completarea indicațiilor documentare de până
aci, asupra persoaneJor care s’au îngropat la Aninoasa, pe
când Doamna Neaga mai trăia, adaog încă una. Un hrisov
1) St. Nicolaescu, o. cit. 285. Grecianu, l. c. II. 364. Cosainul nu figu­
rează în Marele Dicționar geografic, dar se vede, dintf’un act dela 1752, că
era o parte din Cislău (M. Eoncescu. Genealogia familiei Lămotescu. pp,

2) Arh. StJaJt. Episc. Buzău, pachet 13i, doc. 9 (regest g-ral P. V.

Năsturel).
3) Acad. rom. .pachet 108, doc. 25 (regest g-ral P. V. Năsturel).
4) lorga, Mormântul, p. 3.
5)^ G cit., p. 6.
6 Arh. Stat, secția istorică, episc. Buzău, pachet 32. doc. 4 bis (regent
g-ral P. V. Năsturel).
 — 11 —

al Iui Mihnea Turcitul de la 8 Ianuarie 1588, păstrat în trans-

criere defectuoasă1), vorbește de o monahie Elișafta, care a
dat niște moșii și țigani, pentru sufletul lui Vlaicu clucer și
pentru acelea ale fiilor ei, Preda, Neagoe, Oprea și Radu,
ale căror oase Ie-a strămutat la mănăstire. Alt hrisov de la
30 Septemvrie 7100=1591, spune că Doamna Neaga și călu­
gărița Elișafta aveau împreună satul Estăul, pe care-1 cum­
păraseră2). Cine a fost această monahie Elișafta și ce le­
gătură de rudenie avea cm neamul Doamnei Neaga, nu știu.
Mi se pare că din documentele ce preced rezultă că Buda
de azi, unde a săpat d. Drăghiceanu, trebue să fie Aninoasa
de altă dată, iar ruinele pe care d-sa le-a cercetat, să fie ace­
lea ale mănăstirii moșilor Doamnei Neaga, refăcută de aceas­
ta. Numai unele din morminte au pietre tombale cu inscripții,
care să ni șpue pe cine acoperă. Adeveriți din neamul Doam­
nei Neagăi, sunt Vlaicu clucer, cu patru fii, alt fiu al său,
Neagoe și ginerele său Radu ceașnicul. Radu postelnicul mort
la 7090=1581/2. nu poate fi, cum a propus d. Drăghiceanu3),
cel care se afla la Brașov în 1575, pentru că acesta era frat'e
cu Danciu, amândoi din boerii Brâncoveni, a trăit și după
1581/2 4), și n’avea de ce să fie îngropat la Buda de azi. Nu
pot identifica pe Tudor logofătul mort tot la 1581/2, nici pe
Oprea aga, mort la 7093=1584/5. Ivan postelnicul, mort în
vremea lui Ștefan Vodă (Surdul), la 1591—2, nu poate fi ma­
rele vornic Ivan Norocea din Pitești, ginerele lui Mircea Cio­
banul, cum a propus d. lorga56 ), căci acest Ivan, fost mare
logofăt încă de la 1564, a murit- cu rang de vornic la 1596. Un
Ivan postelnic se găsește însă în misiune în Ardeal lai575®).
Cât privește mormintele fără lespezi, încercările de
identificare făcute de d. Drăghiceanu7), n’au nici un temei
documentar. Din documentele ce am citat se vede că la Ani­
noasa au fost aduse oasele Stanei, sora lui Vlaicu clucerul și
soția lui Radu ceașnicul. precum și acelea a pat'ru fii ai mo­
nahiei Elișafta.
*
In Fevruarie 1591, Mihnea Vodă, pierzând a doua oară
1) Iată regestul transcris de g-ral P. V. Năsturel, după Condica episc.
Buzău, III, pag. 391 bis: «sfintei —, să-i fie Brebul și Râioși <— și jupânesii
lui Anca, sălașe dc țigani, că a venit înaintea D-niei mele Anca — de a dat
pentru sufletul clucerului Vlaicu — care se numește monahia Elișafta și pentru
sufletul feciorilor ei, Preda, Neagoe, Oprea și Radul, de i-au mutat— de unde
au fost mai înainte îngropați și i-au adus la suszisa sf. mănăstire».
2) Acad. rom. pachet 126, doc. 195 și Arh. Stat, secțlia ist. episcopia Bu­
zău pachet 92, doc. 8 (regest în fișele g-rad P. V. Năsturel). Ispravnic ai hriso­
vului este iMilhai vel postelnic, viitorul Mihai Viteazul.
3) O. cit. ,p. 10.
4) 1. C. Filitti, Banatul Olteniei și Craioveștii, p. 32—-3 și 41—2.
5) lorga. Mormântul.
6) Hurmuzaki — lorga, XI, 813.
7) O. cit. pp. 8, 10. 11, 12.
 - 12 —

seimul, pornia la Constanținopol, cu soția sa legitimă Neaga

și cu Vișa. Era pregătit pentru moravurile de harem; nu-i de
mirare că s’a și turcit îndată, de teama urgiei împărătești. •
De astă dată, Doamna Neaga socoti că paharul amară-:
cfumlnr era plin și că tipsia și perspectiva vreunei alte dom­
nii. Ea iși părăsi soțul, care rămase cu Vișa'). La 1595, găsim
pe. Vișa la Veneția, cu fiul ei Radu, cu frați și surori ai aces­
tuia — negreșit tot din Vișa — și Mihnea. Vodă anunța fiu-
lui său Radu: «află că ai doi frați»*2), evident născuți în ha­
remul Turcitului.
De Doamna Neaga nu știm nimic până la 1600, când o
aflăm la Muntele Athps, unde pune să se facă o cruce de lemn
împodobită cu aur, pe care o dăruește mitropolitului Teofan.
In inscripția de pe crace e calificată «țarița»3).
De sigur că după moartea lui Mihnea Turcitul (în Oct.
1601) 4), când nici o considerație politică n’o mai putea reți-’
nea între străini, Doamna Neaga se va fi întons repede în
hu'ă, cu fiul ei Radu. Acesta trebuie deosebit de celălalt Radu,
fiul Vișei, care a domnit în mai multe rânduri, în amândouă
principatele, între 1601—1626. Argumentele pentru această'
deosebire au fost aduse de d. Iorga5).
. Avem, mai întâi, scrisoarea citată, de la 1587, în care se
vorbește de cei doi Radu, unul fiul Neagăi, celălalt fiul Vișei.
Apoi, avem pomelnicul întocmit în 1626 de Alexandru Vodă
Coconul, care numește pe tatăl său Radu Mihnea și pe buni­
cul său Mihnea, împreună cu Vișa. nu cu Neaga6).
împotriva acestei deosebiri, pare a sta un document din
1613, de la Radu Vodă Mihnea însuș, prin care întărește niște
cumpărături ale «mumei Mării sale. Doamnei Neagai»7). Dar,
această expresie se explică foarte bine prin scrisoarea de la
1587, care spune că Doamna Neaga «vrea tot binele» fiului
Radu, pe care .soțul ei îl avea de la altă femee. Apoi, Doamna
Neaga era mamă vitregă a lui Radu Vodă Mihnea, și fața de
bunăvoința' ei, îi putea conveni Domnului «o numiască
«mamă»; cadra bine cu noua lui situație; îi dădea o aparență
de legitimitate8). Tot astfel, altă dată, Mircea fiul Mihnii
Vodă cel Rău, numia «maică» pe muma sa vitregă, Voica 9).
1? Iorga, Contribuții, 1 c„ 101.
2) Ibid. Cf. articolul lui S- Zotta, în «Revista Arhivelor», I, pp. 136—7
șl recenzia de Iorga, în «Revista istorică». X (1921) pp. SI—1.
3) «Arhiva istorică», I, p. 181.
4) Iorga, Z. c. p. 108.
5) Ibid. p. 101. ,
6) Grecianu, l. c. II, p. 365.
7) Ibid. p. 364. , "
8) Hrisovul din 15 lari. 1652, în care Negoită Tătăranul este ntunit
fful Predei post, ot Tătărani, nepotul Doamnei Neagăi, maica Radului Voevod
(Grecianu, l. c. II, p. 265) se explică în același chip. De altfel și Radu fiul
Neagăi era «voevod», ca fiu de Domn.
9) Doc. slavo-rom.. publicate de I. Bianu, 1931, p. 221 (anul 1509).
 — 13 -

' Dar, încă un argument că Radu, fiul Neagăi, nu este ace-

laș cu Radu Vodă Mihnea, este testamentul din 12 Septemvrie.
1614 al Doamnei Neagăi, prin care închină la mănăstirea Ani-
noasa, pe care o rezidise din temelie, «toate moșiile», precum
și Cislăul, luat schimb de la nepotul ei Preda (TătăranuD
Această danie a întregii averi, dovedește că Radu, fiul Nea­
găi, murise la acea dată, când domnia Radu, fiul Vișei, care
putea deci finea Neagăi locul fiului pe care-1 pierduse.
Deși diata Doamnei Neaga nu enumera anume moșiile,
pe care ile lăsa Aninoaisei, putem reconstitui, măcar în parte,
din documente ulterioare, din ce se compunea averea Neagăi..
Mai întâi, însăși moșia Aninoasa, pe care se aflase biserica
veche de lemn12); apoi, parte din moșia Cislău, pe care o luase
schimb de la nepotul ei Preda Tătăranul; parte din moșia
Rumceni, pe care o cumpărase la 1613, de la rudele ei, Anca
a lui Stoica din Cislău (deci Stoica murise), și fiul acestora
Stroe3); vii în dealul Tohanilor (tot în părțile Rumcenilor)
și în Prosca4) (tot în plaiul Tohanilor).
La. 1613, Doamna Neaga încercase să atace vânzarea mo­
șiilor Frățești și Lungi, făcută de «mătușa ei», Neaga MD
troaia, când căzuse în robie la Turci. O judecase chiar fiul ei
vitreg, Radu Vodă Mihnea, dar «a rămas cinstita Doamna
Neaga de judecată dinaintea Domniei mele și dinaintea di­
vanului domniei mele»5).
La 1622 Doamna Neaga nu mai trăia. Intr’adevăr, în
acest an, Radu Vodă Mihnea spune că răposata maică-sa (vi­
tregă), Doamna Neaga, când a fost la ceasul morții, a mai
adăogat la Aninoasa, morile de la Băncești6). (Acest nume
fee întâmpină azi în comuna Valea Teancului și în comuna
Lipia, din Buzău).
Este neîndoios dar că Doamna Neaga trebue să fi fost
înmormântată în ctitoria neamului ei și a ei. de la Aninoasa.
Nu din cauza unei inscripții neclare de pe un inel găsit în
săpăturile de la Buda7), ci fiindcă, pe temeiul argumentelor
ce am adus, Isocotesc că vechea Aninoasa trebue să fie Buda
de azi, sunt de acord cu d. Drăghiceanu că unul din mormin­
tele de aci va fi al Doamnei Neaga.
- . * .
1) Grecianu, l. c.. II, p. 364. Același, fișe inedite (Tătărăi), textul
testamentului.
i 2) Actul de la 1613 este menționat în altul de la 1752 (la M. Ton-
cescu 1. c.).
3) Act citat din 1589.
4) Grecianu, Genealogii, II, p. 364. A fost acolo un schit, azi biserică
de mir (Marele dicționar geografic).
5) Grecianu, ibid., 366. ■- „
■: 6)’ Ibid. «Rev. de ist. arheol. filol.» XI, 285. Așa dar, Doamna Neaga
n’a murit «după 1623», cum scrie d. Drăghiceanu, o. c., p. 12.
. 7) Drăghiceanu, o. c. 12. D-Sa mărturisește într'o notă, Ia finele studiuluil
că «descifrarea inelelor» o datorește «desemnelor făcute de d. pictor I. Mlhall»
 - 14 —

Schitul de la Âninoasa «a fost multă vreme sub chiver­

niseala ctitorilor», ni spune un act din 1752 1). Din acelaș act
vedem că cel dintâi ctitor chivernisitor a fost Preda post, din
Tătărani. Acesta este cunoscut în doc. ca «nepot» ai Doamnei
Neaga23 ). Intra’devăr, una din surorile lui Vlaicu clucer și
deci una din mătușile Doamnei Neaga, anum Stana, sofia lui
Radu ceașnicul, de cari am vorbit, a avut pe lângă două fiice ’),
un fiu Preda din Rumceni, zis stolnicul. El se întâmpină cu
această boerie în divanul lui Simeon Vodă Movilă la 11 Apri.
lie 7109 = 16014) și era mort la 1614, când Doamna Neaga își
făcea testamentul. Căsătorit cu Marica, fiica lui Drăgușin
banul din Hotărani5), Preda stolnicul a avut o fică. Safta,
moartă la 1623 și un fiu, tot Preda, postelnic acesta, zis din
Tătărani, care trăia la 16276), cunoscuți ca «nepoți ai Doam­
nei Neagăi» 7). Erau nepotii ei de văr bun. Este evident că al
unuia din cei doi Preda a fost inelul găsit în ruinele de la
Buda și pe care unii au citit Preda «postelnic», iar alții
Preda «stolnic»8). încă o dovadă că Buda de azi trebue să
fie vechea Âninoasa, unde fără îndoială se vor fi îngropat
«chivernisitorii» ei.
La moartea Doamnei Neaga, între 1614—1622, trăiau
însă și alți nepoți colaterali ai ei, în afară de acești descen­
denti, ziși «din Tătărani», ai mătușii ei Stana, sau Stanca.
Erau descendentii altei mătușe, altei surori a lui Vlaicu
clucer și a vomicesei Neaga Mitroaia, descendentii Măriei.
Aceasta, fără sot cunoscut, a avut un fiu, Bogdan, zis din
Săhăteni, care la rându-i, a avut un fiu Pătrașco și o fiică
Neaga. Aceasta singură mai trăia la 1625, când încerca și ea,
cum încercase la 1613 Doamna Neaga, să revendice din ave­
rea vornicesei Neaga Mitroaia, dar nu obținea nici ea câș.tig
de cauză9). Această «Neaga din Săhăteni» este arătată de un
hrisov de la 1627 ca vară a lui Preda și a Saftei, feciorii lui

1) M Toncescu, l. c.
2) Act dela 1628, la St. D. Grecianu, Cronica lui Radu Grecianu, pp.
344—5.
3) Una, Vișa, de care vorbește un act de la 1590, pe care l’am citat;
alta, Neacșa, după cum rezultă dintr’iHi hrisov de ia 1615, :în regest printre
fișele inedite ale lui St. D. Grecianu: o Neacșa, cu moșie la Tătarul (Prahova)
și cu mamă Stana. a avut fiu pe un Stroe «nepot Doamnei Neaga».
4) Hrisov p. mănăstirea Ostrov, la Arh. St. episc. Argeș, pachet 70 bis.
doc. 6, orig. slav, și copie de Florea ierei, la Acad. rom. pachet 75, doc. 171
(regește g-ral P. V. Năsturel).
5) Grecianu, Genealogii, I, pp. 104—5.
6) G. M. lonescu, Istoria Cotrocenilor, p. 536.
7) Stoica Nicolaescu, o. c. pp. 282—3.
8) lorga, Mormântul, p. 1. — V. Drăghiceanu, o. c. pp. 10 și 15.
9) I. Bianu, Doc. românești, pp. 100—101, 104. «Creșt. col. Acad, rom.»
1912, p. 96. In Creșt. col. pe 1910 p. 125 s’a înțeles greșit doc. din 1581—2:
Pătrașco din Săhăteni n a fost frate cu Neaga Mitroaia. ci cu Neaga din
Săhăteni.
 — 15 —

Preda stolnic din Rumceni, nepoti (vnuți) jupânesii Stancăi,

sora Neagăi Mitroaia ')•
Alți nepoți colateralii ai Doamnei Neaga mai erau, la
moartea ei, descendenții, despre care vorbește hrisovul de la
1655, citat la începutul acestui studiu, ai lui Vlad paharnicul,,
fratele lui Vlaicu clucerul.
Dintre nepoții ei colaterali, Doamna Neaga a desemnat
prin testament pentru a «chivernisi» mănăstirea de la Ani­
noasa, pe care ea o retacuse de piatră, pe Preda postelnicul
«ot Tătărani».
*
Preda poselnicul din Tătărani a avut și el un fiu, pe
Negoiță, zis Tătăranu.
Acesta, la 1651, era paharnic și căsătorit cu Marica, fiica
lui Nica vistierului. La 1654 dobândește un hrisov pentru
satul Tătărani «fost de moștenire lui Preda postelnicul Tătă-
ranul, tatăl lui Negoiță paharnic, nepotul Doamnei Neagăi,
dela mătușa sa Neaga vorniceasa Mitroaia și dela Vlaicu clu­
cer, tatăl Doamnei Neagăi, încă din zilele bătrânului Alexan­
dra Voevod»123). La 25 Aprilie 7164=1656, alt hrisov întărește
lui Negoiță paharnicul ot Tătărani niște moșii ce au fost
«ale Mitroaiei vorniceasa, moașa (mătușa) Predii stolnic, ta­
tăl Predii postelnic, moșul (bunicul) lui Negoiță paharnic» 45).
La 1675, Negoiță, tot paharnic, avea un fiu, Matei6). La 1677
era vornic6). El s’a căsătorit a doua oară cu o Neacșa 7), fiica
lui Radu vel căpitan «boer din casa, lui Matei Basarab» 8).
La bătrânețe, Negoiță s’a călugărit sub numele de Nico-
lae monahul și s’a desfăcut de o bună parte din averea lui 910 11
).
La 30 Iunie 1684, împreună cu fiul său Matei'6), închină la
episcopia Buzăului mănăstirea Aninoasa, cu toate moșiile ei ")•
1) G. M. Idnescu, o. c. 536. La 1625 erau ctitori la Snagov, de o parte
Neaga, fiica lui Bogdan din Săhăteni, de altă parte Preda post. Tătăranul, ca
nepoți ai Neagăi Mitroaiei.. cari dăruiesc Snagovului parte din moșiile ei de la
Greci iși din jud. Săcueni (St. D.. Grecianu, IstorfJcul unei bătrâne moș'i, p. 18).
Cu voia lor vinde atunci mănăstirea moșia Greci lui Papa vel vornic, dela
care pornește astfel cunoscuta familie Grecianu d:n Muntenia.
2) C. Giurescu, Despre boeri, p. 105 nota. Nica vel vistier între 1594—
1610, vel log. 1613—1618, era grec. Dela soția sa Păuna a avut fii pe Preda.
Pătraseu șii Maria, dtftori la Prodromu la 1614 (Lampridf, Epirotice, VI. p. 161.
«Biserica ort. rom.» a. 23, p. 278). La 1594, Nica dobândește moșie la Corcova.
în Mehedinți.
3) St. Nicolaescu, o. cit., p. 282.
4) Arh. Statului. Episc. Buzău, pachet 37, doc. 14 (regest g-ral P. Vi
Năsturel, care nu dă numele moșiilor).
5) Acad, rom., «Creșterea colecțiilor», 1910, p. 138.
6) I. C. Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino. p. 115.
7) Acad, rom., I. c„ act. din 1680.
8) Fișe oeneral P. V. Năsturel.
9) La 1685 vinde Ini Constantin Brâncoveanu, viitor Domn, moșia Tă­
tărani (St. D. Grecianu, Cronica lui Radu Grecianu, p. 264).
10) Este o dovada că nlti pretinșii fi: ai lui N»qoiță, anume Dumitrasco
și trei fete (act din 1680 în «Creșt. col.». 1910, p, 138) erau copii vitregi, din-
tr’o primă căsătorie a celei de a doua soții a lui Negoiță.
11) St. D. Grecianu, Genealogii, II, p. 365. — Actul citat dela 1752.
 - 16 -

. Prin această închinare, intrau în stăpânirea episcopi«i

Buzăului daniile făcute Amnoasei, atât de .Doamna Neaga,
^cât^i de rudele ei, din moșiile lor de baștină de la Țigănești
■și Cislău, .\ ; x
Proprietatea episcopiei de Buzău se întindea astiel acum
pe o mare parte din averea de altă dată a boenlor de la Rum-
ă?eni-Cislău-Țigănești.
Matei Tătăranul nu lăsă decât o fiică. Neaoșa, măritată
cu o rudă depărtată, Drăgan clucerul, din ramura de la Cis­
lău a aceluiaș neam. Acest Drăgan era, într’adevăr, fiul unui
Mihalcea paharnic, adeverit la 1662—7 și mort la 1684, îngro­
pat în ctitoria de la Bradu a boerilor Gândești, care și el era
fiul lui Dragul logofătul din Cislău, a căruia filiațiune din
\ lad paharnicul, fratele lui Vlaicu clucer, o arată hrisovul de
-la 1655, citat la începutul acestui studiu1).
Astfel, prin căsătoria Neacșăi Tătăranu cu Drăgan din
Cislău, se uniră două ramuri, scoborâtoare deopotrivă din
Vlaicu vistierul din Rumceni, de pe la 1523-—5.
- Acești soți avură un fiu, Radu. Apoi, murind Neacșa,
Drăgan se căsători a doua oară și avu o fiică, Maria. Aceasta
«cobora deci și ea, despre tată, din neamul boerilor de la Rum-
ceni-Cislău, dar nu mai scobora, ca fratele ei vitreg Radu, și
din ramura «de la Tătărani», a aceleiași familii. Drăgan era
mort la 1738, când fiul său Radu își făcea diata, pentru a
muri și el puțin în urmă, pe când episcop al Buzăului era
Metodie (1741—8).
Se folosi episcopul de împrejurarea că sora vitregă a lui
Radu era o copilă nevârstnică, pentru a atinge două scopuri;
a revendica partea din moșia Rumceni câtă se mai aflase în
stăpânirea lui Radu2) și a scăpa episcopia de amestecul nea­
mului ctitoricesc în administrarea mănăstirii Aninoasa.
1) Iată actele priviitcare la descendența lui Vîliald paharnicul: Doc. citat
din 1570 numește trei fii ai lui' Vlad pah.: Staico. Dragul și Coadă, cart! au părți
în moșia Ciislău, pe când aîte părți erau ale lui Vlaigu clucer șii ale două surori
ale lui. Alt document citat, dfin 1587—8, arată că Stana, sora lui V’a:icu dever,
împreună cu nepotul ei Staico, au dat la Aninoasa părțile lor din Cislău și Ți-
găcerH. Ta 1622, fiul Iu® Staico si al Ancăi din Cislău, anrime Stroe, înfrăSse
pe Mihalcea vtori, vornicul din Pătârlage (Cândescu) (lorga, St. și doc. XL
p. 99) La 1634 Matei Voevod întărește lui Dragul log. din- Cislău și unchiului
său Stroe. părțile ce li rămăsese din Cislău («Creșt. Col.» 1906, p. 97). Ace-
laș Domn, la 1645, poruncește să se decsehiască ce au dat și ce n’au dat la
Aninoasa din moșiile Cislău si Țigănești, moșii și strămoșii lui Dragul iuzbașa
za roșii, și ai unchiului său Stroe din Cislău «ce au fost de rudă cu moșii Iui
Neagoe, post, dh Tătărani (lorga, St. st doc.. XVI, .p. 72). In fine« des­
cendența, la 1655, a Dragului iuzbașa din' Cislău, din Staico post, fiul lui Vlad
pah. și nepot lui Vlaicu vistier din Rumceni, este adeverită prin hrisovul citat
din 1655. Dragul iuzbașa dela 1655 a avut un fiu, ,ne Miba’^a, adeverit la 1667
(«Rev. de ist. arh. și filol.» XI p. 290; XII, pn. 27—8: XIII, p. 54) si acesta
pe Drăgan clucerul și surorile acestuia (Fișe St D. Grecianu).
__ 2) Peripețiile pridnij sunt arătate într’un act de la 1752, reprodus de
M. Toncescu, o. cit. pp. 46—51.
 — 17 —

Metodic pretindea că moșia Rumceni se cuvenia întrea­

gă episcopiei, pentru că ar fi fost cuprinsă în diată prin care
Doamna Neaga își lăsase, la 1614, întreaga avere la Aninoasa,
deși dania nu menționa anume și această moșie.
Pretindea că dacă, totuși, boerii Tătărani rămăsese, până
la defunctul Radu, în stăpânirea unei părți din Rumceni,
aceasta trebuia explicat prin împrejurarea că, având, muită
vreme Aninoasa sub chiverniseala lor, vor fi Împresurat mo­
șia, iar de la închinarea Aninoasei către episcopie, împresu-
rarea va fi fost tolerată și mai departe, din considerație pen­
tru «scăpătăciunea ctitorilor, pentru pomană», așa că aceștia
«au stăpânit din neam în neam până la Radu».
Argumentația părintelui Metodie ar fi fost exactă, dacă
moșia Rumceni ar fi aparținut întreagă Doamnei Neaga; dar
aceasta n’avusese decât o parte din această moșie și pretenția
lui Melodie trebue să se fi întemeiat deci, în mod abuziv, pe
indivizia în care se vede că urmașii lui Vlaicu vistier din
Rumceni rămăsese, după vechiul obicei, pe această moșie. Fo-
losindu-se că nu-i sta împotrivă decât o copilă, reprezintată
prin niște epitropi cari, probabil, au fost ușor câștigați, Me­
todie puse stăpânire pe întreaga moșie Rumceni.
La 1742 însă, Maria din Cislău se mărita, de pe puterea,
de acum a neamului ei, cu un boernaș, Ștefan Lămotescu, care
dobândi mai târziu boeria de vel clucer za arie. Acesta intră
în judecată cu episcopia Buzăului, pentru revendicarea mo­
șiei Rumceni.
El susținu, și cred cu drept cuvânt, că moșia Rumcem
nu s’a stăpânit nici odată — înțelegem întreagă — de mănăsti­
rea Aninoasa și că n’a ieșit niciodată din neamul boerilor
Tătărani. Așa dar, zicea Lămotescu, ca vechil al soției sale,
moșia se coborâse cu drept la Neacșa Tătăranca, mama lui
Radu, iar averea acestuia, în lipsă de alte rude, se cuvenia
surorii sale vitrege de tată, Măriei Lămotescu.
Cazul acesta de revendicare de moștenire era prevăzut
în glava 274 din pravila lui Matei Basarab: «De va muri fe.
cior isau fată... și nu va avea părinți... și nu va avea moș, nici
moașă... și nu va avea frați de un tată și de o mamă și va
avea alt frate, care va fi de un tată și de două mame, atunci
îl moștenește frate-său».
Pe acest teren se punea, cu tot temeiul. Marica Lămo
tescu. Tot ce se putea discuta, era dacă moșia Rumceni fusese
ori nu cuprinsă întreacă în dania Doamnei Neaga. In această
discuție, lupta între Lămotescu și episcopul de Buzău, care
probabil trăgea voită confuzie din starea de indivizie, era
inegală. Maria Lămotescu pierdu moșia Rumceni1). I se atri-
-- —.. -4
1) La 1806, Marica Lămotescu a reînceput procesul pentru moșia Rum­
ceni (Toncescu, o. cit), nu știu cu ce rezultat. AcMe relatfve se căsiau la
Arhivele Statului. Cc-H. Buzău. IEI. 39—40 și Cond. domn. 53 f. 76,
care nu se mai pot consulta azi.
 — 18 —

hui numai altă moșie, Făurei, pe care de asemenea o reven­

dica Metodie, dar despre care judecata, recunoscu că nu era
cuprinsă în dania Doamnei Neaga.
*
Mai argumentase părintele Metodie că neamul Tătăra-
nilor se stinsese odată cu fratele vitreg al Măriei Lămotescu,
cu Radu, care singur, prin mama sa, scobora din boerii Tată,
răni. Adevărat era numai că odată cu Radu se stinsese o ra­
mură a familiei de la Rumceni-Cislău, ramura de la Tătărani,
a descendentilor Stanei, una din surorile lui Vlaicu clucer.
Maria Lămotescu, sora vitregă a lui Radu, scobora din aceeaș
familie, dar din altă ramură, din Vlad paharnicul, un frate al
lui Vlaicu clucer1). Cum însă, prin voința Doamnei Neaga,
ctitoria mănăstirii de la Aninoasa rămăsese numai asupra
nepoților ei din ramura de la Tătărani, episcopul Metod'e se
putea folosi de împrejurarea că această ramura se stinsese
prin Radu, spre a înlătura pe celelalte rade de la orice ames­
tec în administrarea mănăstirii, închinate, de la 1684, la epis-
cppia Buzăului.
Am prezintat motivele pe care mă întemeiez pentru a
crede că ruinele de la Buda de azi, unde a săpat d. Drăghi­
ceanu, sunt chiar acelea ale fostei mănăstiri Aninoasa. Le
rezum. Toate actele privitoare la fundatiunea neamului Doam-
nei Neaga, o numesc, constant, Aninoasa. Un singur document
de la 1655, vorbește de «Colunita» la mănăstirea Doamnei
Neaga. Nici odată nu se vorbeiște de Buda. La Aninoasa fac
danii Vlaicu clucer, tatăl Doamnei Neaga, precum și frații
și surorile lui. Dar mormintele lui Vlaicu, fiilor săi, cumna­
tului său Radu paharnicul, s’au găsit la Buda de azi. Aci
s’a găsit inelul unui Vlaicu2), inelul cu inscripția Preda pos­
telnic, sau Preda stolnic, care se potrivește pentru nepoții
«de la Tătărani» ai Doamnei Neaga, pe cari i-a lăsat epitropi
la Aninoasa. Tot Aninoasa se numește fundația în actul lui
Vodă Racoviță pentru episcopia Buzăului la 1742, ca și în ac­
tul de la 1752, care relatează fostul proces al Măriei Lămo­
tescu cu episcopul Metodie.
Dar, dacă Buda de azi este vechea Aninoasa, cum se ex­
plică schimbarea de nume?
Explicația, cred să fie că episcopul Metodie, rămas ne­
controlat de rude, a lăsat mănăstirea în părăsire. In schimb,
a zidit într’adevăr «din temelie», cum spune urmașul său Che-
sarie, în inscripția pusă la 1839, biserica din Cislău 3).
1) Ștefan D Grecianu uita și el aceasta, în broșura Familia Lămotescu.
2) Adăogire de d. Drăghiceanu îmi «Bulet. Corn. monum. ist.» no. de
Ian.-Martie 1933, apărut abia în Martie 1934, p, 39.
3) Dar nu la 1749, căci Metodie a murit la 1748. A fost împodobită
apoi în 1786 de episcopul Cosma Popescu, cu uși minunat sculptate (lorgulescu
în «Literatura și! arta rom.» III (1898—9), p. 241).
 19 —

După 1752, unul din episcopi a și strămutat, se vede, aci pe

călugării de la Âninoasa, strămutare a căreia amintire 8 U pito
trat și este consemnată în «Marele dicționar geografic», unde
se atribue însă chiar Doamnei Neaga, ceea ce este exems
prin documentele la care ne-am referit. Era mijlocul cel mai
radical de a șterge amintirea vechilor ctitori și orice pretenții
de imixtiune a urmașilor lor. Nu vor fi rămas la Aninoas . de
cât niște «bude», de unde se va fi tras noul nume al locului.
In marea hartă a Țării Românești, făcută de Austriaci la
1790, păstrată la Academia română, nu mai figurează în Bu
zău vre-o localitate cu numele de Âninoasa, ci numai Buda
și Cirdăul. De lp călugării strămutați de la Aninoas i la Ci»-
lău, va fi derivat numele de Âninoasa al cătunu’ui de azi de
lângă Cislău, unde sunt niște urme ale unui schit luat de ape