1645

HERODOT TRADUCERE ROMANEASCĂ

PUBLICATĂ DUPĂ MANUSCRIPTUL GĂSIT î x
MĂNĂSTIREA COSI'LA

de

N. IORGA

______ __ / VALENII-DE-MUNTE

l T IP O G R A F IA »N E A M U L R O M Â N E S C » , SO C IE TA T E PE A C Ţ IU N I

> . lg ( )g ,

J
Biblioteca Centrali Universitară
Bucureşti

COTA

IN V E N T A R V

res
H E R O D O T
ï C o ta
- W
Zo f i Ç
Inventar— .........: ’- ':z Z '3 : ■— ■Si ' .W
 P R E F A Ţ A .

Intr’o excursie la mănăstirea Coşula din judeţul Botoşani,

veche ctitorie a Vistiernicului Matiaş al lui Petru R a reş1,
am găsit, in Octombre VJ08 , un manuscript'mare cu scri­
soarea modernă, care se dovedi, spre uimirea şi bucuria
mea, a fi o traducere întreagă din Jierodot.
Cartea e legală cu totul in piele, şi are pe dos însem­
narea Istorie lui Irodotu. Pe cea d’intăiu foaie se ceteşte:
«Adastă carte rni-au prescris-o Ionii ficiorulu lui Tudurii
blămariulu denii Botoşani; de pi alta a dumu Vasili Pogor,
in anulă 1810, in ’ zilile Domnii Mării Sale Scarlatu
A lexandru Calimahu Vvd.». Vasile Pogor e, cum se ştie,
traducătorul Henriadeî luî Yoltaire 2.
Supt cea d’intăiu din paginile ce cuprind traducerea, a
fost copiată de Ion feciorul blănarului din Botoşani această
notiţă din manuscrisul lui Vasile Pogor p oetu l: «Şi această
iaste din cărţi dom neşti; lanachi Buzilă Log[o]/[ă\t[ulu],
ce au plâl[itu\ de au izvodită de pre izvodulu celu vechi
moldovinescu, aemu la viciu 72S 4, M i :2». Deci la 2 Iulie
1746, Dom n al Moldovei fiind Ioan Mavrocordat, care va
fi păstrat o parte din biblioteca fratelui său Constantul
cel iubitor de învăţătură, intre «cărţile domneşti» se afla

1 V. S tu d ii şi doc., X V I şi N e a m u l R om ânesc literar, I, 4

2 Ist. lite r a tu r ii ro m â n eşti in veacul al X lX -lea, I, p. 255.— De pe
aceiaşi vrem e e aceaslă notă pe birtia tartajulul: «Izvodul lui cc. G05-
tache Pisoschi. -luţr. 12 l'oeu ; 7. leţ de treabă, plop : 19 nuele».
 IV

un «izvod vechiu moldovenesc», cup rin zind traducerea Iul

Herodot, şi B u zilă plâtia unui necunoscut ca sd i-l copieze.

Şi un copist şi cellalt n’aii căutat să schimbe nim ic din

textul pe care-l aveau innaintea ochilor. E l are uw netă g ă­
duit caracter de vechime şi în ortografie, nu num ai in ale­
gerea cuvintelor şi in rinduirea lor, care e de cea m ai mare
însemnătate pentru istoria locuţiunilor noastre şi a sin ta. >ei
româneşti in genere. In cele 58 î? de jiagini ale volu m ulu i
din 1816 avem de fapt aproape neatinsă preţioasa form a
de la început.

Cit de veche a această formă 9 R ă sp unsul ni-l dă însuşi

textul. La p. 169 din ediţia noastră e vorba in 11erodat,
de Creta şi de oraşul din cuprinsul ei pc care tălm ăcitorul
il identifică — a identifica e un obiceiu la din sul ai
Candia, şi el se crede dator a da cetitorilor această lă m u­
rire : r Cetatea C andid, care nu o pot T urcii lua acum .
Candia a fost asediată insă la 1645, la I64 V şi pe urma
la Acest din « m d asediu s’a m în lu it cu luarea
cetăţii; şi alte motive, de limbă, n e-d r împiedeca să ne
cobonm. la o dată aşa de târzie. R ă m in deci anii 1645 şi
>iJ, şi, data fund mirarea traducătorului pentru îm po­
trivirea Canclieî, aş prim i m ăi bucuros pe cel d’intăin.

vestita T hU VCm! 6 ^ lp u ' Cu doi ani î n a i n t e se tipărise

i* Z c T 7 ^ u4 J ; : ^ a ln <*> «
tălmăcitorul şi îngrijitorul lor, .EustrcU ie bl, To^ofcl 'i tu,

2 m noasti
tarţu Z a l Z ~e seST , - u " lam lum
dadeau după
ină data
P ra p e care
v ile « nărttestr
le îm /«■«'-»
coase .den scrisoare greceasei pre limba romUneasei câ
sa poată mţeleage toţi» Evstratip fn^i j ’ ca
era traducătorul J te a l / Z >1 T "'
insă că Herodotul românesc din / , Z Sigur
^ grecele. inţrebiwiţindu^se poate
 V

Şi cel care a făcut traducerea era un deplin cunoscător al

limbii e lin e : rar numai se vor găsi greşeli de 'interpretare
in versiunea lui. Pe de altă parte, deşi intilnim unele par­
ticularităţi de grafie ca «mrezî» pentru «mreji» x, el era
fără îndoială Romîn. Lim ba lui e de o frumuseţă şi bo­
găţie cu totul superioare. Şi apoi numai un Romîn ar fi
p u tu t, intre desluşirile ce adauge la text, să strccoare şi
pe accasta3: «Pentru că streinii caută stăpînulul, iar nu
ţării». Deci toate constatările ne trimet la Evstratie L o­
gofătul, care sc innalţă astfel şi mai sus in preţuirea
noastră.

Traducerea e a unui înţelegător, deşi nu a unui cărturar

ca aceia aî Renaşterii apusene. Autorul ei lasă la o parte
tot balastul zădarnic dc arheologie, toate lungile amănunte
genealogice, toate locurile obscure, care nu puteau fi pri­
cepute fără cunoştinţi speciale dc antichităţi, toate datinile
fără interes şi unele din pornografiile cele mai grosolane.
Accsle scurtări se întim pină mai m ult către sfirşit.
in scldmb se apropie vechiul clasic clin de mintea ceti­
torilor moldoveni de pe la 1650 prin prefacerea numelor
de localităţi, de ţeri şi popoare după ale epocei noua. Mysii
ca şi Mocsii sint pentru el Rulgarî ori S ir b î3, locuitorii
Taurideî, Măiacani — Crimeia e Malacul pentru el — i ,
S ciţii nomazi sint curaţi Tatarî N ohaiB, Apusenii, laolaltă,
F rin cî şi Mediterana de către ei «Marea Albă de spre
F rinei» n, — G alii sint insă in deosebi «Franţoji» 7. Pe locul
Cartaginii locuiesc acum Taneji, T u n ezliî8; Clnos e Sa­

i P. M l .
2 P. -141.
s Pp. -184, 3(38.
* Pp. 235. 242, 24(1
6 P. 324. .
6 P. 368.
' P. 223.
s Pp. 68, 153-4, 40 9: «U ndi sănt acum Tunezlii».
 VI

citu l Sacizanilor 1; B iza n ţul, Ţarigrad 8 ; Helespontul bo-

g a zu l; desprc~Tenedos se adauge: «cc-î zic amu Bogceada»3;
Veneţia apare cu numele ei, şi despre Chall>edon se spune:
«adică CacUchioi» 4. Athosid e arătat ca m untele «.undi
acum iaste Sfăntagora'» 5.
Magistraturile şi dregătoriile antice sint date in echiva­
lente moldoveneşti sau ştiute de Moldoveni in vremea lui
Vasile L u p a : toţi «hegemonii» sint cuci îm păraţi, cu sutele:
doar Atena, Sardes dacă au « D om n i# 6 ; este şi citc un
Craiu grecescT. In cetăţi in loc de efori afli b ă tr în î; la
Curte stolnici, paharnici, comişel, ş. a. ; in fruntea oştilor
poruncesc hatm ani.

Ici şi colo, cu privire la oameni şi lucru ri, traducătorul

sc crede dator cu lăm uriri: despre Chimon fiul hă M il-
tiade aflăm că «marc om şi vestit hatm an s’au ales*», ve­
chiul Alexandru al Macedoniei c confundat cu cel M a rc9;
fund vorba de «margeiulc», aclccă de acropolele cotaţilor,
se adauge: «marginile aceslia era’ la toate cetăţile tărie
cum iaste E dicula la Ţ arigrad ; acolo să inchidia’ la ncvoc*10 •
despre Ilersoncs cetim : , Acesta Hersonisos iaste de la Ta­
rtanul, locul intre Maria Niagră şi intre cia Albă, p'ănă
undi sa lărgeştei ». Aflăm dc la el ce c democraţia « ; . Di-
mocratie adică să fie cu toţii cclătănii mai mari, nu unul«:
a a se spune care sint atribuţiile zeilor c lin i: opreşte
1 Pp. 10, 313.
2 I*. 09.
3 P. 6 3 ; cf. p. 3SÎ1.
4 P. 253.
5 P. 326.
8 Pp. 321, 324.
' P(>. 79, 283, 357, 370,
* P. 353; cf. si 253
u P. 282. ' .
10 P. 297.
11 P. 324.
12 P. 325.
 VII

vin, prcste vinălorî, prcste războaie, preste carte». Şi,

cinil e vorba de (floria cişligată de că putini, cari au cu­
tezat s/V (ie piept Perşilor, forma «moldovenească», «Iro-
ilolul» nostru zice eu adaos: *Şi aşa cinste veşnică agonisi
el, şi destoinicia Spartei nu se mai stinse, n ici se v a stînge».
. *
* «

Ediţia noastră dă textu l întocmai, afară doar de lăsarea

la o parte a Iul u subînţeles la sfirşitul cuvintelor, aruncat
fiind peste linie, şi dc înlocuirea, pentru uşurinţa cetirii,
a lui c cu ce.
Dacă, mai puţin de un an după descoperire, am pulul
da publicului acest volum, aceasta se datoreşte inteligenţei
şi spiritului de intuiţie ale d-luî C. Onciu, lucrător tipograf,
care a cules de-a dreptul după manuscrisul unic, stabi­
lind şi cea d’intăiu punctuaţie. Nu pot mtntui aceste rinduri
fără m ulţăm in călduroase aduse colaboratorului mieii.

Y u le nii-ile -M u n lc, 'i Iu n ie HKIfl.

N. L m G ,\ .
 E R A T Ă .

Pagina 24, § 60, r. 6 de sus: tiran iea, pentru tiran ieat.

27, r. ultim : prieateni lacoani, pentru p rieaten î la co a n l
— y - 29, § 72, r. 3 de sus: oşti, pentru oştî. — P. 38, n o fa 1,
ceteşte: Aoptvfopoi. — P. 207, r. 11 de sus: asupra, pen tru
auspra. — P. 214, nota 2 : C izic, pen tru C izio. P. 263
nota 1: C on n tian , pentru Corintin. — P. 303, r. 4 de sus •
r i 1H eni aUVUţiep , P - 312, n o ta 3, ceteşte: H eles-
P " ' 3 I^> n - 3 : P yth ogen es, pentru P y fh o g e n e sc .—
’ di2 j.o s : mulţime, pentru muţime. — P . 346
nota 1: Polem arch, pentru polem airch. — P. 348,S 8 r 2 de
sus: M iconul, pentru niconul. — P. 387, $ 88, r 3 d e sus-
S n l ’J - ? ' ™ bol" ° V' P - 3 « .. ?°*» ' tito n e , p en tru
P iqc " r ->’ h n0tt 2: Pr.°Pos,ţ|e. pentru proporţie,
r de sus : A m estns, pentru Am estais. P 300
. t> de jos : ceia ci, pentru cei aci. — p. 44I S =7 r o
de sus: M m sifil, pentru M nisilfil. ' * ''
r " n / d e Pa?,'sagn»iUl ' f 5 ,din ca r,e a I-a în cepe la « Ş i, din

' " L r r * “ " c ă r !i''

58, <M; 59. 6 5 , t ; 6° ' 63 ;

* ISTORIE C.i: VECH E Şl DE M ULTE F E ­
LURI. a m arelui în v ă ţ ă t o r u Iroo o t,
DE LA CETATEA A l ICAR N ASIEÎ, CARE:
ISTORIE ÎN NOÎ P Ă R Ţ I SĂ ÎN PARTE, C A R I LE
SĂ CIIIAMĂ M U S E , A D IC Ă : Z lN E ; PE N TR U
* * * DULCEAŢA CU VINTELOR. * * *
 ISTORIE D ’INTĂI, CE-Î ZIC : CLIO.

Irodot Alicarnaseanul, m ărturisinţa istoriei luî aceasta

iaste, pentru ca să nu să uite căte s’au făcut între oameni
cu cursul vrem ii, nici iarăşi fapte marî şi mi[nu]nate, ca­
rile au făcut G recii, altile varvariî, să fie nepomenite, şi
alte multe, şi mai vărtos pentru care Jucru făcură războaie
întru eişî.
[i.] Dintru Persî, ceî ce-s învăţaţi, zic cum F in iciî să fi fost
pricina războiului între G reci şi între varvarî, pentru c<?
eî r.u mers de la M area ce să chiam ă Roşiea, purcegănd
încoace la ceastă M are, şi aşa au lăcuit întru acest loc,
unde şi acum lăcuesc. Şi în dată au început a înbla pre
Mare căi îndelungate şi cu rănd n egoaţă de la M isiriu şi de la
Asiriea au fost înblănd şi p in tr’alte ţări, iară aşă au ne-
merit şi la Greci, la A r g o s cetate, iar această cetate, pre
aceia vrem e era în toată ţara grecească m al cinstită. Şi,
nimerind acolo F in iciî aceştia, descărcară m arfa. Iară, tre­
când [patru sau cinci] zile după venirea lor, şi vă[n]zindu-şi
mal tot, a venit la M area m ulte fimeî, şi cu iale şi fata
inpăratului, căriea num ile îl iaste, după cum zic Grecii,
Ios, fata luî Inah. A ceasta , stănd în piscul corăbiei, au fost
cum părând negoţu de carile le era de treabă. Iară Finiciî
să voroviră şi dederă ja c într’ănsăle. D eci m al multe şi
scapără, iară pre Ios şi pre alte multe le luară, şi, puin-
du-le în corabie, să dusără Ia Misiri.
 4 IIK R O D O T

[2.] A şă zic Perşii să iîe mărs Ios la Misiri, după cum

zic Finiciî, şi această străm bătate să faci întăî G re c ilo r
despre varvarî.
Iar după această nişte G reci (pentru că numile lor n u -1
putem şti) să fie mărs la FinicI, la cetate Tirosuluî, şi să
fie jăcuit şi eî fata inpăratuluî, pre anum e E vropa. Iar
G recii aceştiea să par a fi C ritean î. A c e ste lu cru ri tocm a
fură între dănşiî. Iară după această iar G re c ii au în cep u t a
doî străm bătate, pentru că au m ărs cu catărfge] la G ol hi,
la E ia 1, la apa Fasuluî, şi, acolo, făcăn d u -şî treaba cu p rilej
pentru care au fost mers, să fie jă cu it şi fata in p ăratu lu î, pre
nume M idia. Iară inpăratul C o lh ilo r trim isă sol la G re c i
şi^ cere răscum părare jacului şi fata-şl. Iară el au afla t
răspunsul cum n ici eî au dat răscum părare pentru ja cu l îl
Ios şi pentru acea nici eî le vo r da.
[3.] Iară cand au fost, după cum zic, la al doile n iam de
oameni, A licsandru Paris, ficiorul lu i Priam , in p ă ra tu l
Troadn, m ţalegănd această nedreptate, vru şi el să iâ cu
jacul muere de la G reci, socotind cum nu v a fi ră scu m ­
părare, în vrem ea ce nici eî n ’au făcut. D e ci m earsă si
jacui pre Elini. Iară G recii socotiră şi trim isără în tă î
s° 1 sa le dea pre Ehni şi răscum părare iacului. Iar v a r ­
varn arata ja c u l Midii, cum nici el n ’au dat răscu m p ărare
mei au vrut să le-o dea, iară eî acm u încă le ceru S
rascum parare. •
[4-] Pănă aice num ai ja cu ri să făcu ră întru dînşiî iar de
aice înnamte m are Dricina fur^ c* *v 9
Hră 1 A PriCina tură G recii, pentru că ci e î os-
tira intăiu la A s.e a decit Asieani la i „ .i

m e«tu d CrU,’- * jSCUi mUerI' ias,e a - 1 f»pt de o a-

_ _ _ _ _ -------- m e, de la A s.e a n’a i .............

oştit pentru

■ «• *» trndu,: . v„ ta y
 CARTEA 1 5

nişte muerî, ce nici în samă n ’au băgat, iar G recii pentru

o fimei de la L aconî atăta oaste strănsără şi mearsără la
A siea şi surpară toată putere lui Prieamu înpăratul Tro-
adiî. D e aice înnainte le căzură pururea G recii neprieateni,
pentru că toată Asiea şi toată lim bile varvare zic Persiî cum
să fie ale lor. Iară Evropa şi G recii zic cum sănt osăbiţî.
[5.] A şă zic Perşii cum să se fie făcut aceste, şi pentru
supărarea Troadii află vrajbă cătră G reci. Iar pentru Ios,
ce-am zis mai sus, nu zic F in icii ca Persiî, pentru că, au
zic cum să [nu] o fie jăcuit, ce numai la A rg o s s’au fost
curvind cu corăbiearul corăbiei şi aşă, purcegănd grea, şi,
tem ăndu-să de părinţi, singură au fugit la M isir cu Finicii,
pentru ca să nu o priceapă. A ceaste zic Persiî şi Finicii.
Iară eu pentru aceasta nu v o i să mai zic, oare aşa, ori
într’alt chip să făcură. Iară pre cela ce-1 ştiu întăi că au
făcut străm bătate Grecilor, pre acesta m ărturisindu-1 îmî
voi păzi povestea cuvântului pre amăruntul, cetăţi mari
şi m ici a oaminilor mărturisind, pentru că multe de mult
m arî era, şi acmu sînt mici, şi altile acmu sînt mari şi
m aî nainte au fost mici. D eci, ştiind fericinţa ominească
cum nici într’un chip stă într’un loc, de am ăndoî într’un
chip v o i pomeni.
[6.] Crisos era de feliul său Lidan, fecîoru lui A liat, Domnu
lim bilor celor ce sînt între apa lui Alis, carile cură de spre
A m eazăzi, pentre Sirieanî şi pentre Paflagoni, şi iasă cătră
M eazănoapte, spre Mare ce N egră. Acesta Crisos, întăî dintru
toţi va rv a rii căţî noi ştim, pre unii din G reci i-au supus
să dea bir, iar pre alţii i-au făcut p rieaten î: supus-au pre
Ioni şi pre Ioli şi pre D orii de la Asiea, şi prieatenî au
făcut pre^ L aconi; iar m ai nainte de Domniea lui Crisos
toţi G recii era slobozi, pentru că oastea T ătarălor Cimeriş,
care au agîuns la Ionie, m ăcar că mai nainte de Crisos,
iar nu fu dobândire de cetăţi, numai ja c de prjpă.
[7.] Iară Domniea această, fiind la neamuri ce să trăge
de la Iraclis, aşă să priim iea la ruda lui Crisos, ce să
chiem a Mermniazi, cu acest mijloc.
 6 HERODOT

Fu un C andavlis, cărue G recii îî zic M irzil, D om nu Sar-

dosuluî, nepot lui A lch eu a lu i Iraclis. Pentru că A -n -n .
ficîoru luî Ninos, strănepotul lu î V ilo s şi a luî A lcm ieu.
întăî dintru sim inţiia luî Iraclis stătu în p ă ra t-la Sardis.
iar C an d avlu, a luî Mirsu fecîor, fu m aî apoi. Iar c c r ce
era m aîinte Inpăraţî la ţara a cea stă era străn epoţi a luî
Lid, ficîoru luî A tie a ; de acolo să ch iam ă şi lim ba această
Lidi, ca mai nainte sa chiem a Alion. Iar de la acc.stir.t v n i
Inpărăţiea la Iraclidî, care era fe cîo rî lu î Iraclis, născu ţi
dintro o roabă a luî Iardan, care dom niră 22 de niam urî
de oameni, an î5 o 5 , luînd ficiorii de la tată cinste D o m n i-î
pană la C an d avlis fecîoru luî Mirs.
[8.] A cest C an d avlis pre-iubi pe fim eea lui, şi, în d răci 11-
du-o foarte, găn d ea cum că el are fimei m aî frum oasă decât
toate muerile, şi găndind acesta lucru, avia un S p ă ta r a luî.
pre nume G h igh i, fecîorul lu î D asch il, carile foarte e r a
m credinţa luî cătră acesta G h ig h i, şi fiiştece lu cru de
ţamă şi de treabă mărturisie pre sine C an d avlis, şi asă
11 mărturisi şi lăudă şi frum seţa fim eiî lui, ş i/ tr e c ă n d
vreme multă (pentru că sosi n orocu l cel rău să p ată rău
Candavlis), începu C andavlis a zice cătră G h i- h i asă-
«Ghighi, gândesc doară cum nu m ă crezî pentru frum useţa
fimeei mele (pentru că urechile sînt la oam en i m al fără
e credinţa decât o c h ii); fă cu m va ca să o poţi videa g o a lă . »
nnr 6 ^ Strig a Ş1 zlSa : <<Doamne, ce cuvănt zict fără cale.
poroncindu-mi ca să văd pe stăpănă-m ea goală (fim eea'

că" c î t e s i t t c 6 CÎ T Şă’ df b ra câ -să de ruşine *), pen tru

dintrn r M " ni’ de m ult SÎnt aflate dti oam en i
dintru carile sintem şi noi în v ă ţ a ţ i,- d in t r u carile în v ă ţă -
tre b ile ^ a le -^ a 6 ?1 f CeaStă Una’ CUm fie§tecarile să-şî ca u te
f r u m ^ t c ă t ^ T y T Stă f im d m aî
lucruri fără de cale.,’ g’ ^ nU mă siIi la
[9-] A cesta aceaste zice, ferindu-să, pentru că să , •
 C A R T E A .1 7

punsă : «Nu te teme, G h igh i, şi îndrăzneşte, pentru că

n icï eü nu te ispitesc cu cuvântul acesta, nici pentru fimeea
mè, pentru ca să ţi să facă de spre dănsa ţie vre o ne-
vo e, pen tru căci aşa v o ï [face] eü m eşterşuguri, căt nici
să ştiea è cum s’aü văzut de cătră tine ; pentru că eu
în tru căm ara unde noi dormim, de te voi pune dinapoia
uşii, unde să deşchide, şi, după ce voi întră eu, va veni şi
fim eea în cămară, şi iaste aproape de uşă un scaun, pre
acesta scaun îşi dezbracă căte o haină, de pune, pană să
dezvăleşte, şi aşa pre am ăruntul veï avè vrem i ca să o
vezi. Iar, dacă a purcedi de la scaun spre paf, de aceia
răm ăne lucrul, în dosul eî să păzăşti să eşî pre uşă, ca să
nu te vază.'»
[io.] După ce văzu cum nu poate să facă într’alt chip,
să găti ; iară C andavlis, dacă cunoscu yrem ea dormitului,
adusă pre G highi în căm ară, şi după aceea îndată întră
şi fimeea. Şi, întrănd şi puindu-ş hainele, o văzu Ghighi.
Iară, după ce să întoarsă să margă îndărăpt spre pat, el
eşi afară spre uşă, şi fim eea îl văzu eşind. Şi, cunoscând ce
făcu bărbatul, nici g â lce v i îndată, nici să arătă cum ştie
ia ce va de acesta lucru, gândind ca să-şî răscumperi ru­
şinea de spre bărbatul eî Candavlis (pentru că la Lidî şi
m aî la toţî varvariî, şi bărbat a să vidé golu iaste cu ru­
şine mare).
[ i i .] A tunce tăcu ia. Iar, dacă să făce zioî, pre slu­
g ile ce le socoti ia cum că-î sînt maî de credinţă îî găti
pre toţî, şi aşa chiemă- pre Ghighi. Iară el, gândind cum
că nu ştiea nimică de lucrul aceala, chiemăndu-1, îndată
veni (pentru că obicinuit era că, cănd îl chiem a Inpără-
teasa de vinea). Iară, m ergând Ghighi, zisă muiare aşa :
«O G highi, acmu doî căi sînt înnainte ta, dintru carile
îţî dau să-ţî a legî : au tu să omoriü pre Candavlis şi să iaî şi
pre mine şi pre înpărăţiea Lidilor, au tu acmu şi singur
v e î peri, pentru că altă dată să nu asculţi pre Candavlis,
să vezi cele ce nu ţi să cad a le vidé. Ce, au trebue pre
aceala ce au sfătuit aceste lucruri ca să peară, aü tu să
 8 lIE U O ltO T

pei, pentru căci m ’aî văzut g o a lă , făcănd lucru ce nu

s’au căzut». Iar G h ig h i întăi să m ira di ce zice, iar apoi
începu a să ru ga ca să nu-1 b a g e în tr’o alegeri rea ca
această. Iar nu putu să facă nim ică, ce num ai cunoscu
şi el cu[m] m are silă îl iaste, au să om oară pre stăpânul
său, au să peară el. D eci să a p u că el să om oară pe stă­
pânul său, şi o începu a o întreba a ş ă : «in vrem ea ce mă
sileşti la acesta lucru, nevrănd eu, să-m î spui dar in ce
chip ne vom apuca să-l omorăm». R ăspunse : «Dintru acelaş
loc ne vom ispiti să-l omorăm, de unde m ’au arătat şi el
pre nune goală, şi ne vom ispiti cănd să va culca el să
doarmă».
[12.] Iar, după ce sfătuiră v icle şu g u l, sosind noapte,
(pentru că nu ave G highi odihnă, n ici ave slobozenie, ce
numai ce era, au el să peară, au C an davlis), mearsă după
muiare în căm ară, şi-î didea ia un h am gîar, şi-l pusă după
uşa aceea. Şi, dorm ind C andavlis, s ’au sculat şi au mers de
-au omorât. Şi luă G highi în părăţiea şi muiare. A c e a s tă
poveste şi A rh ilo h de la Parie o scrie, tăm plăndu-să pe
aceea vremi.
[I3-] Şi, luând înpărăţiea, întem eiat fu si de la vraii
ce era a D elfi, p e n , r u cS Lideil! văzin d ^ J .
d a v ,„ f te sâ ş. ^ oştirj( P a[ ^ ^

Delfi - r . i ' - ' 1 LU s a u tocm it t-um să trim iţă la

Pâra.’ bin “ mT ' : d' ™ 2i“ Să lasă P« » « ' “
neam ul M I r a c l i s ' 85
• „ aclis. Iar vra ja zisă să fie G highi si m al
cile r m , Cillten ' lor le va veni răscum părare la al cin-
P ith ie a ^ e Îa D lfi ' Ac0St a cu văn t ce au răspuns
păratiî lnr r u “ U băs ără în sam ă n ici L ideil, n ici în-
[14 ] Aş’ă a ^ T Unde S aâ Săvărşit ln Părăîiea a cea stă ,
t e n i " î l d h i S i 1^Tupă c e T " SCOîlnd P* Iracli-
multe, multe şi d f argint tn m isă la Delfi d a ru ri
smt până astăzi la vlstiea ru l CorintheniÎor f e r a t a G h ’
- r v a r i aduse întâi la D elfi d a r u r i, l ^ d u p ^
 CARTEA I
9

au fost trimis M idi, ficloru lu i Gordie, inpărat Frigheeî.

C ă c î şi acesta Midi au pus Scaonul cel de divan, carile
era foarte de mult preţ, şi stă şi acesta unde sînt şi da­
rurile lui G h igh i. A cesta G h igh i oşti cu oaste la Milit, şi
la Z m irn a, şi, luănd cetatea Colofonilor, iar nicîun lucru
m are nu făce, şi inpărăţi 42 [38) anî. Pe acesta să-l pă­
răsim , păzind înnainte.
[15.] Iar după acesta înpărăţi Ardi, ficiorul lui Ghighi.
A cesta, luînd pre Prineî şi m earsă la Milit. A cesta înpărăţind
Sardilor, goniţi fură de T ăta ri ce le zic N ohal, TătarăI
C em erăşî, de pre la locurile lor, şi luară şi cetatea Sardi-
sului, fără numai pălanca n ’au luat.
[16.] Şi, înpărăţind 49 ani, stătu inpărat Sardieat, fecior
lui A rdi, şi înpărăţi 12 ani, şi, murind Sardieaţ, stătu Inpărat
A h ea t. A cesta cu C hiaxar, înpărat Perşilor, ficior lui Di-
iochi, au dat război, şi cu M ideaniî, şi goni pre Cim erişi
de Ia Asiea, şi dobăndi şi Zm irna, şi, m ergănd şi la
cetate Clazom enilor, nu putu face nimică, ce fu foarte ru­
şinat. Iar întru inpărăţiia lui multe lucruri de laudă făcu.
[17.] F ăcu război cu M iliseniî, luănd încă de la tată-său
răzb o iu l; care cetatea neputăndu-o dobăndi într’alt chip,
socoti de atunce întră în olatul cetăţii, cănd era roada
păm ântului tă n ă ră : cu surle şi cu flueri şi cu muscaluri
oştiea. Şi aşă casăle care era afară din cetate, nu le surpa,
n ici uşăle lor, nici altă nimică, numai roada pământului,
şi a p o i să întorcea înnapoî, pentru că Marea oştiiea Mili-
seani. D e ci nu-şi putu el aşăza oastea să şază, iar casăle
nu le surpa, pentru ca să iasă din cetate, şi, aflăndu-şî
casăle, să aibă unde şide să lucreză pământul, şi, lucrând
el, el tot vinea de le strica roada.
[18.] A cesta războiu 11 a n i îl bătu, întru care perdură 2 răz-
boae m ari M iliteanil. D eci, dintru aceştiea 6 ani, Sardieat,
fecioru lui Ardie, era atunce inpărat Lidenilor, şi el au
început războiul la Milit, iar 5 anî au oştit A lieat, fecior lui
Sardieat, carile, apucând războiul de la tatăl său, foarte
tare îl păziea. Iară M ilitenilor nimirile dintru ţara Ionilor
 10 HERODOT

nu le agîuta, fără num ai S a c ă z a n i1, pentru că aceştie a le

răscumpăra binile ce-au fost făcu t şi el l<>r, pentru că .şi
M iliteani S acăzan ilor la războiul cu E rith reiî le-au aglu tat.
[19.] Iar în al 12-le anu a răzb o iu lu i aprinzind <> ţarină
de păine cu p ojar ostaşii, să tăm plă un lucru de să f ă c e :
pentru că, după ce aţăţă, fiind văn t 2 mare, s’au aprins o
biserică a bozului A th in eî ce-î zicea A sisiea, şi, aprinzindu-să,
au ars de tot, şi într’ace dată nici întrebare nu să mai făce. Iar,
întorcăndu-să A liea t la Sardis, boli rău, şi, delungăndu-să
boala, trimisă la Delfi întrebători, să-şi întrebi de boală,
au îndem năndu-1 cineva, au el dintru sine. D eci, m ergân d
acolo să întrebi, au răspuns cum că nu-î va răspunde
păr’ unde nu-î vo r diregi biserica ce au ars-o la M ilit.
[20.] A şă am înţăles de[n] D elfi această poveste, iar Mi-
lisiî adaog şi această.
Periandru, ficîor luî Chipsel, fiind foarte prieatin cu T h ra -
sivul, Domnul cetăţii M ilituluî, ce o bate A liea t, înră-
legănd vraja ce au răspuns luî A liea t, îndată au făcut
ştire luî T h rasivu l să ştie cum îşî v a purta lucrul M ilisiî.
A şa zic să fie fost.
[21.] Iar A lieat, după cum îî veni vestea, îndată trim isă
sol la M ilit pentru ca să facă p aci cu T hrasivul şi cu
cetaţăm, pără unde va găti biserica aceia. D e cî solul
mergând la M ilit, şi ştiind m aî nainte T h rasivu l toată
po\ estea precum au fost, au făcut m eşterşug întru acest
chip : căt grău era în toată cetate, şi a luî, şi a orăşanilor,
acest tot l-au strâns în mijlocul oraşului, şi au dat ştire ora-
şulu, cănd le va poronci, toţî să bea şi să să bucure
[22 ] A ceaste făce Thrasivul pentru ca să vază solul Nuli

veselr. Ş‘ Sa"‘ SPUe ° Um P i ’ n e ' aS le m u l,ă 5' o a m e " i t s;ln t

,1 aŞa f * f0';t Pra*ru că, văziud a ce le a solul

L T d i l e,aS‘V P° r0nCUe L id u l“ r' 5ă • » « " « » 'O Sar-
^ L ^ P l ^ ţ u cunosc eu, pentru altS nu făcură pace, fără
1 Din Chios.
2 Răig, text.
 CARTEA I II

num ai pentru câ, gândind A liea t cum la Alilit va ii foamite

m are şi oam enii cu m ulta nevoe, el auzi, după ce-î veni
solul, cum tot înpotrivă sînt lucrurile. D eci după aceste
toate sa înpăcară, cum să-şi liie prieatenî şi agîutor unii
altora, şi doi capişte face A lieat pentru una A tliinel, şi să
scu la din boală. Războiul cu Thrasivul şi cu M ilitul aşă fu.
[23.] Iară Perieandru era ficiorul lui Chipsel. Acesta
adusă vestea mal sus ce zisăm lui Thrasivul. Şi era Domn la
Corinthu, şi zic Corintheni, şi mărturisesc şi L ezviel, cum
în zilile acestuia să sâ fie tăcut o minune foarte mare. Pe
aceea vremi au fost un cobzaru foarte vestit şi făcătoru
de viersuri, pre nume A rion , de la Methimni, cum să-l fie
scos un doliu din Alare viu. ■
[24.] Pentru că, lăcuind multă vremi la Periandru, să
să fie poftit să m argă pre Alare la Italiea şi la Ţiţiliea.
D eci, agonisind multă avuţie, vru iarăş să să întoarcă în-
dărăpt la Corinthu. D eci pre alţăî nu-î credè, iar de la
T aran d a nămit iarăşi Corintheni, să-l aducă într’o co­
rabie. Iar, când au fost la un loc pre Alarea, el au socotit
să-l omoară pentru avuţie-î, şi, cunoscând el .acesta lucru,
le da banii, iar vieaţa sâ-î iarte ■ , iar el tot nu priimea.
Iară îl zisără mal vârtos, au să sae în Alare, au l-or
omoră, şi-l vor duce de-1 vor îngropa la uscat. Şi, mi*
răndu-să ce va faci în vrem ea ce iaste aşă, [ceru] să-l lasă
să stea de o margină şi să zică în eobuzu, cum iaste
cu totul înbrăcat, şi atunce va sări în Alarea. Şi aşă
el, văzind cum va să zică, să dederă în m ijlocul corăbiei
pentru ca să nu auză eposile lui. Iar el, înbrăcăndu-să cu
toate hainile, au stătut la cârmă, şi au zis un epos, şi,
sfârşind eposul, îndată au sărit în Alarea, cu totul cum era.
D eci ceea cu vasu’ au mers la Corinth, iară pre acela
l-au scos .dulful la T inar, fiind subt dănsu. Deci, eşind
de acolo, au purces la Corinth, cum era cu hainile, şi,
ajungând, i-au spus lu i Perieandru povestea lai. Iară el
nu l-au crezut, ce încă l-au pus la pază, şi au fost pur­
tând şi grija corăbiei cănd va nemefi. Deci, după ce veniră
 12 IIE R O rO T

şi eî, îî chiem ă Perieandru de-i întrebă pentru A r ion, ce

ştiu. Iar eî zisără cum că iaste viu sănătos la Italiea şi
iaste avut la T aran d a. Deci îndată scoasă pre A rio n
din închisoare şi-l adusă de faţă. D e c î atunce nu m al
putură nim ică să m aî răspunză. A c e ste a zic şi Corintheni
şi Lezvi, şi iaste o pildă a luî A rio n la T in ar, de aram e,
un om nu m are pre un dulful.
[25.] Iar A liea t Lideanul, săvărşindu-şi războiul cu Mi-
litul, muri, înpărăţănd anî 57. A c e sta iarăş dintru această
casă au trimis la Delfi un crontiru de argint m are şi
grătaru 1 de fier supt crontir, care lucru era m aî m inunat
decăt toate odoarăle Perşilor, făcut di G lafcos de la Sa-
căzî, carile întăî află a lipi fierul.
[26.] Şi, murind A lieat, luă in părăţiea Crisos, feciorul luî
Alieat, fiind de vărstă de 35 ani, carile întăî asupra Efe-
silor, din G reci, oşti, cănd Efesii, fiind în cu n g îu ra ţi de insul,
au făgăduit cetatea bozului A rtem is, legân d din cetate
o funie păn’ la biserica bozului, fiind loc de o milă. Întăî
asupra acestora oşti Crisos, şi apoi, tot pre rănd, asupra
Ionilor şi Eolilor, aflănd unora une vine, altora altile ; unde
afla vine mari, m ari le z ic e ; unde iarăş m icî, m icî le zice.
[27.] Şi, după ce supusă pre G reci de la A siea supt bir.
atunce socoti să facă vasă pre M area, să m argă şi la ostrove
§1’ &ăt“ du-să cu totul spre corăbie, z ic unii cum d as­
călul V ias de la Prim a, alţăî z ic : P itaco s de la M ete-
hna, ca, nem erind la Crisos, şi întreb ân d Crisos ce fac
* ' * ? InPărate> G recii di pe M area plătesc la 10.000
călăreţi sa vie cu oaste asupră-ţi la Sardis». Iar Crisos au
gândit cu adevărat iaste a ş ă ; să fie z i s : «M ăcar di-ar da

a c e T l fsaS M
aceala fie Trăspuns:
C6Î de Pre M are ai
«Foarte CU fiCaîbucuros
aSUpm Mcaidsă
ilor>-
p rin^zi
r

cei din o T ° StrOVe la USCat 5Pre Cale [aî] - ăndit a ce a stă î d ar

cei din ostroave cum aşteptă pre L id e a n i să-i prinză din
ci'omrSce
c e ^f aa ţ l«j u ^
p » ’, vo t pre“ u sc
* a tj
răscum
ş r CPrisM
« e _lucrul G r .-
cunosc5nd
1 I e x t : grăparu.
 CARTEA I
13

\ ărtute cuvântului, foarte s’au bucurat, şi s ’au părăsit de

M area, şi făce prieteşug cu ceea ce lăcui în ostroave.
^ [28.] Şi, trecând vreme multă, şi fiind toţî supuşi, căţî
lacu ia intre apa luî Alis, fără numai C h iliciî şi Lichiî, pre
ceea pire toţi" 11 supusă Crisos, care sînt aceştiea : Lideaniî
Şl F ngheani, Sirbir, M arieandani, Haliviî, Paflagoni, Thraciî,
Itheni, Vithini, Cari, Ionir, Dorieî, Panfiliî, Eoliî.
[29.J Şi, fiind aceştiea toţî supuşî supt Crisos, au mers la
Sardi, Scaunul luî, şi (la) a lţî mulţi dascalî g reci care să afla
pre aceea vremi, şi lăngă aceştiea s’au tăm plat de au mers şi
Solon de la Athina, carile, făcând la A th in a pravilile, au
eşit de acolo pentru [ca] să lipsască 10 anî, zicând cum va
să pnvască lumea, iar mai mult au făcut pentru că, nefiind
de faţă la Athina, nu să va îndemna a strica vre-o pra­
v i lă ; pentru că era cu mari jurăm ănturî le g a ţî Athinei
cum, ce pravilă le va faci Solon, 10 ani să nu le strice.
[30.] D ecî şi pentru aceea, să vază lumea, vestitul Solon
mearsă întăî la Misirî, la Am asis înpărat, şi m aî apoi şi la Cri­
sos. D ecî, mergând acolo, îl luă la gazdă Crisos, în casăle în-
părăteştî. Iar, trecând 3-4 zile, poronci Crisos şi luară că-
m ăraşiî luî de-1 purtară pre la toate căm ările luî, de-î
arătară odoarăle luî câte ave, multe şi foarte scumpe fără
de samă. Şi, văzăndu-le toate Solon, cănd cunoscu Crisos
câ-î sosi vr[e]mea, începu a-1 întreba: «Prieatene Athinee,
la noî mare veste au venit pentru tine şi pentru înţălepciunea
ta, şi pentru primblarea, cum înble pentru filosofie privind
lum ea , acum mi să pofti a te întreba : au doară m aî văzut-aî
undeva m aî fericit om decăt mine?». Crisos, socotind cum
el iaste m aî fericit decăt toţî oameniî, îl întreba. Iar Solon,
nipiică veghind u-î voe, z is e : «O, inpărate, văzut-am pre Telos
de la Athina». Iară, mirăndu-să Crisos de cuvânt, zisă:
«Cu ce mijloc cunoştî pre T elos să fie m aî fericit decăt
mine.''». El zisă : «A cesta Telos, fiind cetatea în noroc,
având fecîorî bunî şi destoinicî, şi dintru toţî fecîoriî văzu
nepoţî, şi toţî au ascultat, şi avea prilej destul, după cum
iaste la noî foarte, murind o moarte cu cin ste : făcând
 14 IIE R O D O T

războiu A th in ei cu vecini la E levsin a, şi ajutorind şi el,

şi biruind neprieateni, muri foarte cu cin ste; şi aşă A th ;-
nei îl îngropară acolo unde căzu, pre cu mare cinste, cu
tot norodul».
[31.] Şi, sfârşind pentru Telos, Solon, după ce lăudă : ~Iarăş
după aceala pre cini socoteşti?», g â n d in d că adevărat al
doile el va fi. Şi Solon zisă: cP re C le o v is şi pre Y ito n ,
pentru că aceştiea, fiind de la A rg o s cetatea, şi având o a re ­
ce şi prilejî, după cum iaste acolo, de agiunsu, şi vitejie
avea amă[n]doi, cât amândoi au fost p urtători de biruinţă
de multe orî, şi încă iaste povestea aşa : Fiind sărbătoarea
Ireî dum nezăoaeî la A rg o s cetate, v ra să m argă şi mai-
că-sa cu carul la biserică, iar boii n ’au fost ven it de la
cănp la vrem ea. D eci, părăndu-le rău pentru trecirea
vremii, să înju gară amândoi la car, şi trasără pre m aică-sa,
ducând pre m aică-sa lor cu carul [4]5 mile. Şi aşă, sosind
acolo, la cel praznic (b ra tn ic; sic), la nedeea, şi, văzăndu-T
toţi, foarte m oarte cu cinste m uriră. P entru că răspunsă
Dumnezeu că m ai bine iaste om ului a muri decăt a trăi,
pentru că toţi bărbaţii, străngăndu-să, fericea firea v o in i­
cilor. Iar fim eile, străngăndu-să înprejurul maică-sa, şi fe ­
ricea ce feciori au născut. Iar m aica lor, veselindu-să pen tru
atăta lauda, au statut înnainte bo zu lu i şi s’au ru g a t să
dia Dumnezeu feciorilor ei ce iaste m ai bun întru viea ţâ .
După această rugă, ospătăndu-să vo in icii, şi veselindu-să,
şi culcăndu-să la biserică, nu s’au m ai sculat, ce aceeaş
muriră. Ş i A r g h iî le făcură chipurile la D elfi, de le pusără,
socotind cum aceştiea au fost fericiţi oameni».
[32-] Solon pe aceştiea pusă al doile la fericire. Iar C risos,
spănmdu-să, z is ă : «O prieatene A th in ee, dar fericirea
noastră atăta iaste la tine drept nim ică, cât nici ca pre
mşte oameni proşti pre noi n u n e cinsteşti?».’ Iară S o lo n
Z? f : * ° Crisă> ştiă eâ cum D um nezeu zavistuiaşte şi nu-i
s a[tăjtoru la un loc, şi tu mă în treb i pentru lu cruri omi-
neşti pentru ca, în vrem ea ce lu n g ă, m ulte sînt de vede
omu care nu le-ar pofti şi m ulte a şi păţi. P en tru că
 CARTEA I
15

eu p u ţ hotar vieţii om ineştî 70 anî, şi întru aceştiea ani

sînt 25.200 de zile, încă, punăndu-să lunile ce prisosăsc
preste anu, să tac 35 luni la 70 anî, zile 1.050 ; decî să
tac preste tot 26.250 de zile. Iară o zi cu altă nicî odi­
m ore lu cru ri de o potrivă, ce tot să priminesc. Decî, să
ştiî, C risă, cum că tot om ul iastef’n] primejdie, iarăş şi tu,
la p a ie rea mea, şi avuţie m ultă aî, şi oam enî mulţî stăpâ­
neşti, iară lucrul cel ce m ’a î întrebat, eu încă nu ţi l-am
spus pără unde nu vo i în ţălegi că ţ;aî petrecut vieaţa cu
bine, pentru că aceala ce iaste pre avut, nu iaste maî
fericit decăt ceala ce are pre zi de agîu n su ; decî va înbla
norocul după dânsul cum, avăn d toate câte sînt bune, aşa
să şi moară. Pentru că m ulţi oam enî foarte a vu ţi sînt fără
noroc, iar mulţî, avănd prilej de ajunsu, au n o r o c ; iar cel
pre bo gat şi fără noroc cu doî lucruri iaste osăbit decăt
cel m aî sărac şi nărocos, iară cel sărac şi nărocos cu
multe lucruri iaste osăbit. Pentru că cel bogat poate plini
pofta lui, şt, a doa, de i să va întâm pla şi pagubă, o poate
îngădui, iar cel nărocos, m ăcar că a suferi paguba şi a
plini pofta nu poate, iară, avănd nărocul, n u -îv in la cap
acestea. Iar osăbit iaste de cel pre bogat pentru că fără
boala traiaşte, fără grijă, faci copiî sănătoş, frumoş la faţă,
şi Ia alte multe. Şi, de va muri şi maî bine, acesta-î pre cela
ce cerci, carile iaste vrednic a să chema fericit, iară, pănă
nu v a muri, nu pocîu să-l fericesc, numai ce-î zic : nărocos.
Iară şi^ aceste toate a le cuprinde cu firea, fiind om, preste
putinţă iaste, în ce chip şi pământul unii ţări nu le poate
avea toate întru însul câte îi trebuesc, ce altile are, altile
îi lipsăsc, iară care ţară are m aî multe decăt îi sînt de
treabă, aceea iaste m ai de la u d ă : aşă şi trupul om ului nu
iaste la toate deplin, că, de are una, alta-î lipsăşte. Iar
canle să află să aibă m aî m ulte, acela, de va şi muri cu
bine, acesta, lăngă părerea mea, numele acesta ce-î zic, în-
parate, luî l-aş dărui, şi nu altuia. D ecî trebue a socoti fiieşte-
cârue lucru săvărşitul, la ce va agîunge, pentru că D um ­
nezeu, la mulţî arătăndu-le năroc, apoi i-au dăzrădăcinat.»
 i6 HKRODOT

[33.] A ce astă poveste auzind C risos, nu-i plăcu, ce îl tri­

misă de Ia însul să să ducă, nehărăzindu-î nim ică, so-
cotindu-1 de tot mujăc, în vrem ea ce, lăsănd binile carile
de faţă era, cerca săvărşitul lu cru lu i.
[34.] Iară, purcegăn d Solon de acolo, căzu urgie m are de la
Dumnăzeu pre Crisos, pentru c ă c i g ă n d iea el întru sine
cum iaste m aî fericit decăt toţi oam en ii. D eci, dormind
el, îndată îi veni un vis carile îi ad iverea lui căt va să
pată fecîoru lui. Pentru că C risos a v e a doi fe c io r i: deci
unul era stricat, pentru căci era surd, iară celalalt era
foarte ales din toţi tovarăşii lui, şi-l chem a A tis. D eci pre
acesta, pre A tis, arăta visul cum îl v a lovi o suliţă de fier
şi-l v a om oră. Iară el, sculăndu-să şi socotindu-şi lucru,
să spăriea pentru vis, şi îndată îl însură. Şi, tiind obicinuit
a fi hatm an preste oşti, cand în călecă, nu-1 m al lăsă să
maî m argă, şi suliţăle, şi fuşturi, şi alte toate căte trebuia
oaminilor la război, toate le-au scos din cămară, pentru
ca să [nu] cază asupra lui.
[35-] Şi> fiind asupra nunteî feciorul lui, sosi un om la
Crisos, fiind greşit, din neam frig a n , din ruda în părătească.
D ecî, m ergând la casa lui C risos, după obiceiurile lor, să
ruga luî Crisos să-l cu ră ţa s că ; şi C risos l-au cu răţit, după
cum le iaste obiceul, ca şi la G re c i, şi, curăţindu-1, îl întrebă
Crisos. «Omule, de unde eşti, şi din ce neam, şi pre cine
aî ucis, bărbat au fimei ?». Iară el răspunsă : «O inpărate,
eu sînt a lu î G ordie a luî M id iecîor, şi numile mieu îm i
iaste A d n stos, şi am ucis pe un frate al mieu fără de
mcîo \oe, şi aşă m ’au gon it tată-m ieu, şi rn’au lipsit şi
de toate unealtile mele». Iar Crisos i-au răspuns : « T u îm i
eşti nepot a oam enilor m iel prieatenî, şi iarăş la p rie a te n î
aî nimerit, unde n ici de un lucru nu v e l fi lipsit răm âin d
anga noi Iară prim ejdiea această suferindu-o pre lesn e 1
U6r ^ î S Sî Va fi>* A cesta a °ol6 lăcue lâ n g ă C risos.
m a iV L nÎrU a ? Sta an Să tăm plă dg 5 Să ivi un lucru foart'e
m a r e d e g h g a n la muntile O lim bului, carile, eşind din m unte,
• Uitînd-o cit mal mult. __ .V. E
 CARTEA I 17

strica bucăţile B ulgarilor 1, şi de multe ori m erge şi Bul­

g a rii asupra l u i ; ce toţi păţea mult rău despre dânsul, iar
lui nu-i strica nimică. Iar m ai apoi mearsără la Inpăratul
şi soli de la Bulgari, zicând : «O, Inpărate, un gligan
mare s’au ivit în ţara noastră, carile ne strică lucrurile, şi
de m ulte ori ne-am strâns, şi nu-i putem strica. Acm u ne
rugăm să ne trimiţi pre feciorul tău şi voinici aleş şi căni
vân ători, pentru ca să-l putem prinde». E i aşă să r u g a ;
iară Crisos, pomenind cu vintile visului, zisă: «Pentru fe­
ciorul mieu nici să mai pom eniţi, pentru că nu-1 voi tri­
mite, că ci l-am însurat de curând, şi aceea grijă poartă ;
iar, pentru voinici şi căini, vo i da, şi le v o i poronci să
nevoiască sâ-1 prinză».
[37.] Aceaste le răspunsă, şi aşă să dusără B ulgarii. Iar
feciorul lui Crisos, auzind cuvintile lor ce-au zis, şi cum
le-au răspuns că nu-1 v a trim ite, deci îi zisă aşa : «Pă-
rintile mieu, ce era mai de folos şi mai de cinste la noi,
aceaste sînt a le să : a m erge la oaste şi la vânat, şi acmu
m ’aî închis dâspre am ăndoă lucruri, să nu m ai esu, nici
văzând vre o blăstăm ăţie la mine, nici vre o nevrerea a
mea. Daru amu cu ce ochi vo i eşi eu la oraş şi prin ce­
tate ? In ce chip mă voi arăta orăşănilor noştri şi cătră
tim eea mea ce tânără, şi ia la ce bărbat va găndi că lă-
cuiaşte ? Acmu, d a r : au tu mă lasă să m ârgu la vănat,
au mă învaţă cu cuvântul pentru ce nu mă laş, fiind lu­
crul acesta mie mai de folos».
[38.] Iară Crisos aşă ră sp u n să : «Fiiul mieii, nici v r’o
frică cunosc la tine, nici alt lucru necuviincios n ’am cu­
noscut la tine, ce num ai o vedere de vis, arătăndu-mi-sâ
în somn, me-au arătat cum puţin vei să trăeşti, pentru
că de o suliţă de fier v e i fi p e r it ; şi pentru vederea această
am sirguit şi cu nunta această, şi nu te trimit la trebî,
avănd strajă că adoară te-aş putea scoate întru vieaţa
mea : pentru că numai pre tine am fecior, pentru că, ce­
lalalt fiind surd, îl socotesc ca şi cănd nu l-aş avea».
1 De fapt, M isi; aici tradus ca Moesi. G liganul e «m istreţ». — N. E .
 i8 HERODOT

[39-] Iara răspunsă fecio ru l: «P ărintele mieii, ertat sa

fiî pentru paza această ce a î p en tru mine, vă zin d v e ­
denie. Iar ce nu cunoşti dintru vis, eu trebue sâ-ţî spui.
Zici săngur cum visul au arătat cum de o lance de suliţa
voi p e r i; dară la g lig a n ce m ăin î sănt, sau ce lan ce, ca
sa ma om oară pre mine ? C ă, ţ ’arii fi zis visul să pier de
vre un dinte, sau altceva, ar fi să m ă străjuiaştf şi mal
tare. Iară acm u, de vrem e ce zici de suliţă, războiu nu
avem cu [ojam enii, să mă tem de suliţă, ce nu mar ce ma
lasă».
[40.] Răspunsă C risos: «O, fiiule, pre o parte mă si bi-
rueştr pentru v is ; deci iată că, fiind biruit, te slobod sa
mergi la vănat».

A J î J Ş i i ZiCănd aCeSte CUvinte> C risos au chem at pre

tine fi H ~CU r° Sl de m° arte’ Şi Zi8ă aŞa : «A driste, eu pre
m!ar ° / rimej die>te-am curăţit fără p on o S u ,

deva nisca[i]va tâlhari pe drum, şi Incâ tie ti s i ™ »™ ’

iaste». ’ Ş a Ş1 la tlne v itejie

e J l a U e i âA £ ! t raSPUmă: * ° N * " “ * tatrtU , chip

Intr-atâta prim ejdi- m“ V ’ Că ° mu]' oăzi,,d
stat norociţi foarte“ ’; „ v L lâ^de“ n “
acmu, de vrem ea ce m j fodem nl T a ° PreSC- lM
voe, pentru că mi să cuvini a răsniâf fa° e Pr'
acestea, şi pre fHu i „ ,c ‘ ^ ’ smt £ata a tace

gătiră! şi p u rc e a să rfc u aC6Ştiea să

gand la muntile Olimbului cp * * r ** CU ăl’ m er‘
dâ într’ănsu’ cu tidelile iar ' g *lganu1’ şi> aflăndu-l,.
’ e, iar p n e ate n u l cel curăţit de
 CARTEA I 19

moarte, pre nume A drist, dănd cu o ţedia, să lovască g li­

gan ul, el greşi pre g lig an şi lovi pre fiiul lui Crisos, de m u ri;
acesta lovindu-să de lance, inplu visul ce văzusă Crisos.
Şi a le rg ă oarecine la Crisos, povestindu-î moarte ficio­
rului său, m ergând la Sardis, şi cum s’au bătut cu gliganul.
[44.] Iară Crisos, măcar că pentru moartea lui era văerat,
iar mai mult pentru că de la .cela ce el îl curăţisă de
m oarte, acela îi omoră ficiorul, şi, având multă jale, să
m ărturisiea lui Dumnezeu celu i curăţitorî pentru câte păţi
de oaspe, şi tot jăluia cătră Dumnezeu, pentru că dintru
oaspe i să tămplă primejdiea, de vreme ce întru casăle
lu i au tost hrănind pe ucigaş, şi, pentru paznic să fie el,
el i-aiî fost mai neprieaten.
[45.] După această sosiră şi Lideani, aducând trupul
mortului, şi dinnapoî vinea ocigaşul. Şi stătu înnainte
m ortului, inti[n]zănd m ăinule la Crisos, să-î facă ce-î va
fi voe, zicănd să-l ju n gh e asupra mortului, zicând primejdie
ce-au fost făcut mai nainte şi, pre lăngă aceea, iarăş
pre cel ce-1 curăţi, îl omoră, deci ce iaste m ai mult bună
vieaţa ? Iară Crisos, auzind aceste cuvinte, i să făcu milă
de A drist, măcar că să afla întru atâta jale, şi zisă cătră
dânsul : «Iată, prieatene, că de la tine luai toată plata,
de vrem e ce tu singur te gîu d eci [la] moarte, şi cum eşti tu
pricina răului; ce numai căt fără de voe ai făcut, ce poate
să fie că Dumnăzău, carile îmi arăta de mult mie ce iaste
să fie .> Şi aşă Crisos îş îngropă pre ficiorul său, iar
Adristos, fecior lui G ordie a lui Mid, acestaş fiind ucigaş
frăţini-său, şi ucigaş celui ce-1 curăţise, după ce să potoliră
toţi oam enii, socotind cum iaste mai cu multe primejdii
decăt toţi oamenii, şi aşă să giunghiea singur pre sine
asupra mortului.
[46.] Iară Crisos, preste doi ani, tot avia jale mare preste
ficiorul său. După această, supuindu-să (lui) A stieag, feciorul
lui C hiaxar, de Chiros, feciorul lui Camvisu, şi adoăgăn-
du-să puterea Perşilor, să lăsă Crisos de jăle, şi întră în
g r ijă pentru cum ar putea ca să surpe puterea Perşilor
 20 herodot

pana nu să întăreşti. Şi, gân d in d a ce a stă lucru, în d a tă au

trimis pe la vrăzî, şi că te era la G re c i, şi căte era la L i-
■ P la B a v a rejif(!) ; trimiţând u n ii la D elti, a ltăî la S a v v a
a î ®’ a, îăr Ia D odoni> la v ra ja lu i T rofon ie şi a lu i
- r T c e s T l’a / a MÌ1ÌSÌÌ: aCeStea SÎnt v r a 'ile
t a aU trimiS Crisos să vrăjască, şi la Liviea

n cemS Da? tnmÌS T e alţăif; ?Ì trim h e a ’ ÎSpitind

al d o i l f " j arăta! Ş1’ de' ir v o r arăta adivăru l, atunce
oa L r ea ^ t s şr ită să-r întrebi — -

tindu-leŞ sì PaT nCÌnd Lidilor a ce ste > ^ im isă la vrăzr, ispi­

de acciò d e Î a Zd^ Sa ,m treb,) S° COtind 2i° a Ce - P—
- c a t d< * -
vraiăle acel«, ^ - a P . L ]dlIor> 9i, ce vor răspunde
celelalte vraj’î c e 'a ù răso SCnm du"Ie pre am ăruntul. D e c i
întrară în curtea n , P ! ’ “ “ ! * Ştie’ iară la D e lfi> d a că
le-au răspuns întru acest chip l u ^ t i W ^ ’ p " d Vra-’ă -
nâsipuluî şi fundnl iu* - stih u ri. «Eu ştiu n u m ăru l
ce nu strij ; t zu Si ^ r" ’ ? Pre SUrd în^âle^ 9i P ~ cel
care hiiarbe în căldare cu c. 3JU^gU a broa?tlî ce î cu ţişte
Preste

Sardism i d u p â ^ c ^ T ş t ceelaltf’s — t ^ ' 8 Ş' ^ înt° rS ,a

la toate vrăjile. D eci luând ’ ' ■ . ° arsă la Cr)sos, di p re
Văzu că acelea n u ^ S ^ T **
căutând şi cè de la Delfi f ? UU U Pn im it- Iar ă ,
“ •i « m U ste a d iv ă r a a ' t î ° * « = *•» -
au fost meşterşuo-uit el t * ’ P6? trU ° aC1 aù aflat ce
socotit o zi aleasă dir " ™ ’ tn m iîind la v ră jî, au
a-1 afla, că aù pus un " “ 1UCrU foarte cu g re
fiert într’o căld are de a r a J ă ° br° aSCă CU *1StÙ’ * ^ a *
de aramă. ’ co Per>ndu-o cu un c ă o a c

‘a u X ,
 CARTEA I 21

că nu ştim ce răspuns să-! fi dat. Numai ştim cum şi

această v ra jă au ţinut-o Crisos în loc de adevărată.
[50.] Iar, după acestea, [dărui] pre bozul de la Delfi cu
m u lte jărtfe, şi ruga pre Dum nezeul de la Delfi: pentru că tril
de do îtoaci au^iun^hieat, şi paturi de argint şi de aur
şi p ăh a ră de aur, şi haine poleite 1, şi aşă făcea un foc mare
băgăn d u -le toate acolo, gân din d că doară va m aî înpriea-
teni pre Dumnezeu. Şi poronci şi Lideanilor să facă jărtvă
toţi, cine cu ce va avea. Iar, după ce părăsiea jărtva, vărsa
aur tără samă, şi tăce lespezi de a u r : unile le făce de şasă
pum ni de lungi, altile de trei pumni, şi de groasă de un
p u m n ; tăce de aceste 117 lespezi. Şi, dintru acestea, iarăş
din aur lamură 4, carile trăgea mult aur, iară celelalte
era de aur mai prost, m ai uşoare. Făcut-au şi un leu de
.aur lam ură : acesta leu au căzut apoi, cănd au ars ca-
piştea D elfilo r2, şi iaste la Corintheni, pentru că mult s’au
topit dintru dânsul.
[51-] Şi, făcând aceaste Crisos, le-au trimis la Delfi, şi
a lte le iarăş .ca şi acestea, doî crontire mari, unul de aur,
alt[ul] de argint, unul dinnadreapta întrănd în biserică,
alt[ul] din a stâ n g ă ; şi aceştiea încă să porniră de acolo
la ardirea capiştii, şi sănt la vistiearul C la zo m en ilo r;
.şi 4 urcioare de argint mari au trimis, şi doî ibrici,
unul de aur, alt[ul] de argint, la carile au scris oarecine
cum să fie a Laconilor. C e iaste, Crisos. Şi altile multe au
trim is Crisos, şi un chip de trei coţi a uni fimeî ce i-au
fost pităriţă, şi zgărzile fimei lui au trimis Crisos, şi brăile.
[52.] A cestea au trimis la Delfi. Iară la Am fiereo, înţă-
Jegănd poveştile lui, i-au trimis o platoşă de aur şi o
suliţă de aur cu totul, carile pănă acmu sînt la Thivei,
Ia biserica lui Apolon.
[53-] Şi, trimiţind Crisos acestea daruri la Delfi, în­
v ă ţă pre L id i cum să întreabi, mergi-va cu oastea asupra
P erşilor, şi pre cine va m ai ceri agiutor. Iară, după ce mear-
1 De purpură. — N- E.
2 Amănuntele arheologice sint prescurtate de traducător. — N E.
 22 HERODOT

sără Lidiani şi întrebară, puind d aru rile şi zicâ n d : «Crisos

feciorul lu i A liea t, aceste v r ă ji n u m ai socoti că sint mar
.6 ° * Ş1 Pentru aceea au trim is acestea darurr si v i
întreabă : oşti-va asupra P erşilor şi m ai lu a-va v re [o]' oastea
E l i ' ^ întrf ară ; iară aniănduî v râ jile răsptm sâ
hip, poroncind luî C risos cum . de v a m erg! asupr i
P e rş.o r, v a surpa o Inpărâţie m are, , i zisa sa catlte din ru
Grec, pre care vor fi mar «ar,, facă p rie„ , e nt.

sus,1 ş t dm L i d i n ^ 1 T ' l m aî n ain te>să 9*z& mai

v o l m l 'p r e i t a « “ m t: 3 « «*
[55-] Iar, după ce-î dăm i ^ a •
D e lfi, ia r ă ş în tr e b a , pen, “ £ a '™ « " * C r is o s p re

vrăjit, vre să [se) sature, şi im re M ■'„T u l,,“ ” 08" ' adlViIrul

lui m onarhie ? Iară v n in - v ' rem ea rf v a sta
să va face inpărat S o r T ^ <Cănd m ă?coiul
fugi la m untile ce, Ermorii 8*
nici să te ruşinezi să fii r â u i V i f nU în g ăd u ia ^
Crisos foarte s’ati; bucurat ^ănd' i §' aceste cu vin te,
să fie inpărat L iden ilor în T" ^ CUm nU *aSte m ă?c° iu l
Bom m ea luI m , r ^ / a V r sft e5,t° m- ^ S° “ *'

mai tari’ dintru G re c i Si ce ff„Ca p n e a te n î Pre care v o r fi

Laconi şi A th in ei unii’ din găsin d’ din tru toţi,
neamul Ionilor. Pentru că în ^ n D o n cu Iu î 9» a iţă î difnj
- a i alesă, una pelasghica, l l t f g r l c l T s c Î ^ lim b * - a
nu s au prim enit nicăiurile iar ce 5 Ş* ^ peIasS h ic ă
curî. Pentru că, în z i]jie ,’ y n f f ecească ^ m ulte lo ­
la Fersala S iar Doru, feciorul lu î FI Inpărat’ aii ?ăzut
a 0 1 ’m b " K si Să c h ie m a Iste o ta ^ ’d T a " T “ ? ^ Şi
----- ------------- ---- ___ ’ Ş1 d e a c o l <î) S ă scoasă
1 î » Plitiotis, zice textul. — j\r E.
 CARTEA I 23

de C adm eî, şi veni la Pindu, şi de acolo la Driopa, şi de

acolo la P elo pon isu s; şi aşa să chiemă Doricul.
[57.] Iar Pelasghiî ce limbă au adus, nu pot să ştiu, ce
num ai după cum sint uni acum , de zic cum eî lăcuesc
m al sus de Tirsenon, lăngă cetatea Cristonilor, care era
întru hotar cu Dorieani, şi era la pământul Thesalieî, şi
la P latei, şi lâ Schilachi, lăcuind şi Pelasgheî la Marea
A lb ă , care să înpreunară cu Athinei şi căte alte au fo s t;
ce toţi Pelasghiî ce ş’au prim enit numile; dintru acestea
socotind, zicem cum P e la sg h iî să fie grăit limbă vărvă-
rească. Decî, de-au fost tot niamul Pelasghilor aşe, nu
ştiu ; şi Athinei, primenindu-să la Elini, să fie învăţat
limbi pentru primenire cătră Elinî. Pentru că nici Cristoni-
teani, nici Plaghidenii grăesc limba ca ceelalţî veciniî lor,
numai eî în indeeişî îş înţăleg, şi să cunoaşti, m ăcar că
s’au primenit, iarăş tot îş ţin chipul graiuluî carile au avut
şi m aî nainte.
[58.] Iar limba ellinească, după cum mi să pare mie, tot
o lim bă au avut de cum aii început dintâi. A cestea toate
lim bi, zisăm, întru acestaş chip sînt primenite '.
[59.J Iar niamul Athineilor, fiind răşchirat, era preste dănşiî
tiran Pisistrat, feciorul lui Ipocrat, pentru că acesta Ipocrat,
fiind prost, şi privind la ispita vitejiilor ce să chema Olim-
biea, un sămn mare i să făcu, pentru că, gîunghiind el jărtvele,
căldările fiind pline de carne cu apă, fără de foc au fiert
cu spumă. Iar, tămplăndu-să Hilon Laconul acolo, şi văzind
semnul acesta, sfătui pre Ipocrat, întăi să nu ia fimei care
v a face feciori, iar, de v a şi avea, să-şî gonească fimeia, şi,
de v a avea fecior, să-l gonească. Iara Ipocratis n au vrut
să asculte pre Hilon, ce au tăcut mai apoi pre Pisistrat,
carile, sfădindu-să cei de lăn gă Marea şi cei de la uscat
Athinei, şi unora le era cap M egacliu a luî Alcm eon, altora
L icurgu a luî Aristolaid, iar el, Pisistrat, socoti de adusă
a treea ceată, şi, aducând el rocoşani, meşterşugui într’acest
chip, să însingire şi el [şi] măşcoii luî, ce-î trăgia carul, şi
1 Suprimate citeva linii din text. — N. E.
 24 HERODOT

aşă au întrat cu totul in oraş, zicâ n d cum au scăp at de la

rocoşani, care au vrut să-l om oară la sat, .şi să ru^ â ua-
minilor să-î di a paznici să-l p ăzască, pentru că era in
cetatea el v estit pentru războ aile ce au fost m al nainte
bătut. Iară nărodul A th in eilo r să a m ă g i şi-î dedia oam en i
aleş din cetate, care nu-1* păzii^ cu altă fără num ai cu
toiagi mari de lemn, cu carile înbla după dânsul. A ce ştie a
să rădicară cu Pisistrat şi dobân diră turn u’ cel m al tare
a cetăţii, şi aşă Pisistrat domni A th in eilo r, neprem enindu-le
obiceiurile, m cî pravilile, ce îş p urtă lucrul foarte cu cinste.
| o.] Iar, netrecănd vrem e m ultă, să înpreunără am ăfnldoî
cetile ce scrisăm m aî sus, şi-l g o n iră . A şă Pisistrat perdu
tiram ea, nefiind încă întem eeat. Iar c e î ce g o n iră pre P i­
sistrat, de izn o avă iarăş să răcoşiră. Iar, biruindu-să Me-
gaclii, chiem a cu tocm ală pre P isistrat ca să ia fata lu i timei

P i s t t r S rmVe s tC ă ia r â ? îtir a n ie a t- Ş î ’ p riim in d a ‘ est c u v â n t.

Pisistrat m eşterşuguiaşte un lu cru foarte prost *, după cum
cunosc, de vrem e ce limba g re c ia sc ă iaste osăbită de mul
dintru v a r v a n , adică m ai v re d n ici şi m ai aleş, şi „ u prost“
vătătură ^ r m e ^Cf k A th m a > care era m al aleasă la în-
era o fi & ca ^ e s t a . In săm inţiia P iean ien ilo r
deo-it- siT a f rt6 T 11^ FU ; de 1Ungă 6ra 4 Coţî fără treî
du!o cu p la to fă ° a!f- ^ aCSaStă fim ei’ în b r ă c in -
cum ar ari t a ^ ^ SUm U: ° î n t r ’ Un Car’ * Podobindu-o
trimiţind înnainte v e s S c u n T s T T n u ^ î A th in e î’
Athineilor, priim iţi cu in im T b fn ă p " P ^ r a T p ^ f ! ■?

“ m u lt L ă t
mearsără de vestiră n auzind cuvinte de aceste,

m“ r ă n d duce p - " s s
^ 7rl%11tZ hOZU
l' Ş1 rUgăla
tr a t/ d u p ă c u m ds ’a7 S ^ m ijl° C’ P —
~ fegadU,t ^ M ega cli^ a* ^ a t pre
 CARTEA I
25

fata lui fimei. Şi, avănd el ficiori tinerei, şi ruda această

chiem ăndu-să p ă n g ă n ţî1, nevrănd să facă feciori, să în-
preuna cu dănsa piste fire. D eci, intăî muiare nu vra să
spue, iar, maî apoi, spunea mumă-sa, şi mumâ-sa spunea
arbatu lu î ei. Deci socoti cum greu lucru îî faci Pisistrat
şi-l necinsteşti, şi îndată să înpăcă cu rocoşanii. Si întă-
le g ă n d Pisistrat acest lucru, fugi din oraş, şi m ergân d ’la
E retrna, să sfătui cu feciorii săî. Deci zisă Ipiea să-şî în­
toarcă Domniea înnapoi, de vor putea. D eci au început
a rădica bani înprumut de pre la cetăţi, şi, dăndu-le toţi,
căci le-au fost cunoscuţi, iar Thivei le-au dat foarte mulţi.
Şi, netrecănd vreme multă, să gătiră de mers, pentru că şi
de la A rgos le-au fost venit lefecil, şi de la N acsil Lig-
damis au venit de bună voe, aducând bani şi oam eni.&
[62.] Şi, purcegănd de la Eretriea, întăl dobândiră M a­
rathonul, şi, tăbărăndu-să el acolo, şi cel din cetatea, ro-
coşanl, le-au venit, şi alţii din oameni m ergea multî, că­
rora le plăce mai bine tiraniea decăt volniciea. A şă să
adună. Iară orăşăniî din A th in a, pănă unde strânge P i­
sistrat banii, şi pănă luă Marathonul, nirnică nu băgă în
sam ă, iar, înţălegănd cum de la Marathon au purces spre
cetate, atunce cu toţii l-au tămpinat. Şi aceştiea cu toată
oastea merge asupra celor ce vinea, şi ceia cu tot dia-
dinsul vinea asupră-le. Iară, după ce să tămpinară la bi­
serica ce să cheamă A th in el Palinei, şi să tăbărără uni
lă n g ă alţăî, acii fiind trimis ca de Dumnezeu Amfilit
A carn ian u l vrăjitorul, carile îî vrăjă cu stihuri, zicâ n d :
«A runcă mreaja, şi plasa să întinsă, şi somiî vor purcede
prin lunoasă noapte».
[63.J A cesta, vrăjind, zisă aşă, iar Pisistrat, priimind
vra jă , şi cunoscăndu-o, îndată porni oastea. Iar Athinei
era atunce coţi la masă, şi după prănzu unii ju ca în tavliî,
a lţii dormiea. Iară oastea lu î Pisistrat lovindu-î fără veste,
iar eî fugind, Pisistrat sfătui foarte înţălepţeşte. Pisistrat,
pen tru căci să nu să maî adune Athinei, pusă pre fi-
1 Alcm eojiizl.
 26 HERODOT

ciorii săi călare, şi-î trimisă, zică n d u -le *, în fu gă să nu să

teamă, ce să să ducă cineşi pre la casăşî.
[64.] Şi, prinzind bucuros A th in e i, aşa a trie o a ră do­
bândi A th in a Pisistrat, şi întări tiran iia cu oaste m ulta si
cu bani m u lţi: unii lua de acolo, a lţii s tr â n g i de la apa
Strim onuluî. Ş i luă zăloage de la A th in ei ce răm ăsasâ
acolo, şi trim isă la Naxos, p en tru că şi N axos au d o b ân ­
dit-o Pisistrat cu războiul, şi au pus pre L igd am ispravnic,
şi au curăţit şi ostrovul D ilosuluî, fiind poronci prin vrăji,
şi au curăţit aşă : căt loc era al biserici!, scoasă m orţi! din
gropi şi pusă aiurile. P re aceia vre m i aşă fu D om niea lu!
Pisistrat. Iar, din Athinei, uni că zu ră la războ!, a lţă î fu­
giră cu A lcm eon[iziî] şi să dusără din ţară-şr.
[65.] P entru A th in eî acestea auzi C risos cum pat atunce.
Iar pre L acom iarăşi înţăleasă cum au scăpat din n evo î
mar! şi au biruit cu război pre T e g h e itî. P en tru că, în-
paraţmd la Sparţi, Scaonul L a c o n ilo r, L eon şi Ighisicleu ,
intru alte războae tot dobăndiia L aco n i, iar num ai de T e-
gheiţi era biruiţ. Şi încă m aî înnainte era foarte cu obi­
ceiuri e mai rau decăt toţi G re c i!, şi întru dănşiî, şi cătră
străini. Iar să primeniră într’acesta chip spre ob iceiu bun.
L icurgos era un Lacon de folos ; d ec! mearsă la D elii la
vraja^ şi cum intră acolo, îndată îî vră ji v ra jă : «V enişî I i-
curghe, la a mea grasă biserică, p rieaten lui D um nezeu, şi a
toţi ce au casă m ceruri.; c e rc ii: D um nezeu îţi v o î zice, au om
ce mai m ult Dum nezeu îţi v o i zice, au om, o L icurgh e» . S i’
langa aceste, zic uni şi obiceiul a cesta ce au L aco n i să-l
n\aţat vraja, iar, după cum zic L acon i, Licuro-os fiind
epitrop lui M itrovatis, nepotului său, carile e r a ^ n p l a t
aconilor, de la C rit să fie adus acest obiceiu. Si căt stătu
î r i c T s i câtChimbă ° bicem rile şi le Păzi ca să ’n u să m ai
un loc şi ^ M t ? 6 ^ b° iu lu îto c n ?e le, şi m ân carea la
. a* “ P trani Ş1 pre r o t i t o r i , tot Licuro-os i-au
Prlmemndu_să> s’aii obicin uit bine. " ‘
_ i6 .] J a x a _ J u î Licurgos, m urind, i-au făcut biserică şi-l
Ga să li zică. — J\r ]g
 CARTEA I 27

cinstesc tare, şi, fiind L aco n ii şi la loc bun şi oam eni

m ulţî, îndată să întăriră şi nu mai vrură să şază mălcom.
Ş i, vrân d să supue pre A rcazî, mearseră la Delfî să întrebi.
Iara v ra jă ’ răspunsă: «A rcadia îmî ceri ; măre îmi ceri-
nu-ţl v o i d a ; mulţi sănt m âncători de ghindă oameni la
A rcad n a, care te vor opri. Iar eu, prieateni, nu te bao- în
sam ă. Da-ţl voi pre T eg h iia , să o g lo ci cu piciorul, şi
căm pul cel bun, cu funiea să-l măsorî». D eci, venindu-le
• această vrajă Laconilor, de ceelalţî A rcad î să feriră. Iar
el făcură nişte obezi, şi crezură vrajă, şi să dusă asupra
egheitilor, pentru ca să robască pre T egh eitl. Iar fură
biruiţi. Iar căţî fură biruiţi prinşi, ÎI pusără în obezâle
lor ce adusăsă, şi le m ăsurară cu funiea cămpul, şi-I pu­
sără de lucra. Iar obezile aceştia era păn’ în zilile mele
spânzurate la Teghiea, în biserica Athinel.
[67.] Deci, întru războaile d ’i[n]tăî tot să ruşina cu
războiul de cătră T egh eitl, iară întru zilele lui Crisos,
fiind Inpărat Anacsandrid şi Ariston, atunce biruiră La-
coniî, şi aşă fu pricina.
Birumdu-să pururea, trimisă la Delfi, să întrebi pre
care Dumnezeu să m ai roage, să poată birui pre Tegheitî.
Iar vrajă răspunsă să aducă oasăle lui Oreste feciorul lui
Agam em non, şi, cercăndu-le, şi neputăndu-le afla, iarăşi tri-
misără să întrebi unde le vor găsi, şi le veniră r^spunsu’ aşă:
«Iaste la Arcadiia, la un loc alb unde doî vânturi suflă de
m are nevoe, şi lovitură preste lovitură, şi căzătură preste
căzătură zade, unde pre fliul lui Agam em non îl ţine pă­
mântul, dătătorul de v ie a ţă ; pre aceala ducăndu-1, vei fi
biruitori Teghei».
_ [68.] Şi, înţălegănd Laconi, cerca pretutindirile, pănă
li s au supărat, pănă unde un Lihis, fiind din cel buni
Laconi, le-au aflat la T egheu, fiind nărocos şi înţălept,
pentru că, fiind pre aceia vremi paci cu Tegheiţi, aii
mers di-au văzut un căldăraru lucrând, şi văzu bă­
tând nişte fier, şi să mira. Şi, văzindu-1 faurul că să
m eară pentru lucru, zisă : «O prieateni lacoanî, să fii
 28 HERODOT

văzut ce-am văzu t eu, atunce te-a î mira, nu de acest

meşterşug de fier, pentru că eu, în tru această o g ra d ă ,
vrănd să sap fântână, nim erii un săcriiu de 7 coţi, şi, ne-
crezind cum* să fi fost oam eni m ai m ari decât noi, am
deschis săcriul, să văzu, şi am aflat pre mort în tocm a cu
să criu l; şi, aşă, l-am îngropat». A c e sta , ce văzusă, au spus ;
iar cela socoti vraja şi luă am inte cum Orist să fie, pentru
că doa vân tu ri socoti foile, iar b ă tătu rile ciocan ul şi ilăul,
şi hierul ce lăm urâ, căzătura. S o co tin d acestea, au mers
la L acon î şi le-au spus, şi ei aflară o m inciună, şi-l g o ­
niră, şi el m earsă la T igh iia, şi aşă luă cu ch irie casa
laurului, şi, săpănd, scoasă oasăle, şi le dusă la S p a r ţi1
De aice înnainte tot biruia L a co n ii, şi m ai mult de ţara
iuoriei o supusăsă Laconii.
[69.] A cestea auzind Crisos, trim isă soli la L a co n î şi da­
ruri, rugandu-să pentru ajutor, poroncindu-le ce vo r <Tăi *

d iT r H l t ™ ? t “ 16’ ^ ZiS aŞă: <Crisos> In p ăratu î Li-

că aS vr ’n ' n-‘ a£i trimiS la VOf' L a ‘=°"il°r, pentru
socotind c Sa facem Pre priiatenl. Dec!,
ocolind cum voi santeţl v â rh o v n icf G recilor, ore vor
cheama catră p neatenie, vrănd să v ă fiu prieaten făr'

larL aM n iT âu? â lHCI“ ne>' C ™ ° S “ eslca '5r,n «>11 poronci,

Turarf „ , ™ Ja“ S’ail făCUt luI Crisos, Si să bu-
pentru c ă ^ V “ » ' “ Şi făCUră Priat^ “ K s> ajutor,
Pentru că aă ne , darUrI nainte lo r- < W
vrănd « f! - i aC° ni la S ard is sâ c “ mpere aur
r -T fio S a c a L a c o n Z 1 “ a“ “ ' ^

c o l S ^ i ^ Z t ^ f d ă r U it « T * ™ ■ * L a -
toţi G recii i-aii a L t pnye a tem ea > Pentru că dintru
agîute.
& Si
01 au
d.u g
g ăă tit
tit sşii ^eiî an?" ’ ?un- ^crontir
^ “ de6raaramiî
g&ta să_î•
preglurn Iu, buză, , mu„ e ; ch a™ , « c â n d p m
intr ansul
m ca
c a ^-îon
o o v e d r ,_ „ av n dj ^ - nara,
^ tr .m M ] uşii incăpe

l«rtşt n oprima dteva rlndorl.

i6xt,. C^^ttov.
 CARTEA I
29

A cest crontir n ’au sosit la Sardis, pentru doî pricini -

.acom zic cum, înţălegănd Sămeani, l-au iăcuit esind
cu ca targ e pre Marea, şi hl& nduA . jar Sam j„ ^ ^ ză _

cum W’ ^ a m erge k Cris0s> întălegănd

dus la Sa $ ^ '?1 00808 iaSte “ Prinsoare, s’au
I au d f , T SŞ1K U VăndUt; CumP ™ u - l nişte oameni,
-au dus la o biserică. Iar ducătorii i-au zis acasă că
1 au luat cu sila. A cestea aşa să zic.
[71.] Iară Crisos, greşind înţălesul vrăjii, făcu oaste la
apadochna, găndind cum doară va supune pre Chiros
şi puterea lui şi a Perşilor. Iară, gătindu-să Crisos să mamă
asupra Perş, or, un anum e Sandan, care şi maî înnaim e
indu-să in loc de m ţâlept, iar şi dintru această poveste
toarte fu cinstit, pentru că c i sfătui pre Crisos într’acest
ch ip : «O Inpărate, vrei să oşteşti asupra la oam eni ca
aceia care poartă izmene de peali şi a lte cele de peale
am e, şi mănâncă, nu căte vor, ce căte a u ; şi pământul
ce le iaste toarte sălbatec ; vin nu beau, ci ap ă -, nu au smo­
chine sa manănce, nici altă nimică bun. C ă ci v e i birlui
pre aceştna, ce vei dobăndi, la care nu ia nim ică ? Iar, căt
[nu] ii j e i birui, trebue să ştir că te vei pearde, pentru
ca, gustând din bunătăţile noastre, nu să vor maî părăsi
ce toţi vor sili. Eu mulţăm ăsc lui Dumnezeu pentru căci
nu indiam nă pre P erşî asupra Lidilor». Zicănd aceste
C risos nu vrea să asculte, pentru că la Perşî, pănă n ’au’
supus pre Lidi, m clun lucru bun nu era, nici desfătăcîune.
[72.] Iar Capadochilor G recii: S irîle zic. A ceştiia Sirî maî
m unte a înpărăţi Perşii, ascultători Midilo^ iar atunce era a
lui Chiros, cand oşti Crisos. Pentru că hotarul Dom niei Midi­
lor şi a L id ilor era apa lui A lis, carile cură din muntile A r ­
meniei prin mijlocul Chilicheanilor, după aceia din a dreapta

n r^ T 6 mi" dm aC6la Parte Sînt Fri&h iî>V. trecând

pre lângă aceştiea in sus cătră Meazănoapte, de o parte
pre CapadochI are şi din stănga Paflagonî. A cesta Alis
o r b e ş t e mai toate cele din gîosul Asiei, din M area ce
1 Ms. : clapă. •
 30 HERODOT

iaste lăn gă Chipros, pănă la M area N ia g ră ; şi iaste

această bucată de loc în lungu, să înble un om bărbat
în 5 zile.
[73.] Şi C risos oşti asupra C a p a d o ch ilo r, pentru acesta
lucru, vrănd să-şî mai adaogă lo cu lă n g ă ţara lui, .şi înca
vrănd să certe pre Chiros pen tru A s tiia g şi, m al vârtos,
fiind înfiat de v ra ja de la D elfi. P e n tru că A s tie a g , fe-
d o ru luî C h ia x a r, fiind gin ere lu i C risos, şi Inpărat Mi-
dilor, Chiros, iecîo ru l lui C am vis, biruindu-1, îl prinsasă.
C arile în tr’acest chip să tăm plă de [săj făce g in e re lui
C risos: D intru T ă ta rii N ohal, o ce a tă de oam en i, rădi-
căndu-să, întră întru ţara M id ilo r: şi atu nce era Inpărat
Midilor C h iaxar, fecior lu i F rao rt, nepotul lu i D iochi,
carile pre T ă ta ră î aceştiia îi socotiia, de vrem e ce era
pribagi la dansul, căt au dat şi co p iei la dănşi ca să să
m veţă limbă şi m eşterşugul a rcu lu i. Şi, trecân d vrem e
multa, şi eşm d T ă ta ră i la văn at, şi aducând pururea cate
oarece, şi odm iore să tăm plă de nu prinsără nim ică, iar
U iia x ar, fiind foarte om mânios, îi ocără tare. Iar e i so­
cotind atâta ruşine pentru nim ică, ce nu le să căd ia
™ a şi sfatuiră să-î răsplătească lu i C h ia xa r, şi un copil
dintru cei ce era la dănşii îl fiiărsără cu un văn at, şi măn-
cara şi C h iaxar şi toţi oaspeţii. Iar T ă ta ră i în că leca ră
? ! , !USn A ll6 a t’ feCΰ r 1UÎ S a rd ie a t>la Sardisj p rib agi.
„ [/4: i D upa a ce ia > nedănd pre T ă ta ri A liia t lui C h ia x a r
razbom stătu intre Lidi şi între M id i în cin ci ani, întru’

şi u V r ă z b n '6 U n i° r î b lr U ia C d a ’ U n i° r î C e ia ‘ Ia ră o d in io a r e

c h in bi r ^ ° a P te ” fă C e r ă ’ ia r > t ă m p lă n d u -s ă î n t r ’u n
b b ir u in ţa d e S p r „e în b e P o r ţile , în al ş a s ă le an d e răz-

noanteU sUn ^ nu m aî fă r’ veste să fă ce a

noapte şi prem em rea zilei spre noapte. T halis de la M ilit

anufacesfaUS;0
n tmaicare sa ^
nul acesta intru ^ prim
făce şi Să Săenire.
faCă’ Iar
puind
L idsăm
en i ™si
părăsiră a s ă t . lucru’ Cum să fa«> din zi noapte,
părăsiră a să bate şi sirguiră înbe părţile asă *
pace, ceia ce a fl to p to u oştile e r a ' a c e ^ a ^ ' i e n t i f S
 a şi Lavinet V aviloneanu l : aceştiia au sărguit de
s au făcut şi gîurăm ănt întru ei, şi făcură şi cuserie, si fă­
cură pre A lieat de dedia pre fiiică-sa, pre A riina, lui As-
tieag, tecîorul luî C h iaxar (pentru că făcură legătură tare •
le g ă tu n ls şi tocmealile nu să ţin). Şi limbile aceştia gîură,'
ca şi G recii, şi, lăngă acestea, după ce să încruntează la
braţî, atunce îşî ling săngele unul altuia.
[75-lT Pre acesta A stieag, fiindu-i luî Chiros moş, Chiros
l-au supus pentru pricina care eu înnainte v o î însămna-o
Pentru aceia Crisos, bănuind pre Chiros, trimitea pre la
vrăji să întrebi, m ergi-va asupra Perşilor, şi, venind vrajă
m incîunoasă, el socoti cum iaste pentru partea luî, şi aşe
oşti în partea Perşilor. Şi, sosind Crisos la apa luî Alis,
dupa cum mi să pare mie, au trecut oastia pre poduri
cari le sînt, iar, după cum zic m ulţi G recî, T halis de la
M ilit au făcut meşterşug de au trecut oastia, pentru că,
nefim d atunce podurile aceştia, s’au fost merînd Crisos
cum v a trece oastea. Z ic să fie făcut Thalis Milisiianul
într acesta c h ip : lipindu-să tabăra de apă, au pus din sus
de tabără oamenî, şi au săpat un zăgaş adănc pin pregîurul
tabiriî, şi apoî din gîos de tabără, şi iarăşî pănă în apă.
D eci, înpărţindu-să apa în doă, pre lesni au trecut de
înbe părţK Iar alţii zic cum au rămas m atca d ’intăiu
sacă, şi au venit toată apa pre dindărăptul oştiî pre zăgas
ce acesta cuvănt nu-1 priimăsc, pentru că apoi l-a întors
cum ar fi trecut.
[76.] Iar Crisos, trecănd cu oastea la Capadochiia, unde
să cheam ă Pteriia, iar locul cel maî tare aceştia ţării
aproape de M area N iagră, lăngă cetate Sinopuluî, aice
s’au tăbărăt cu oastia, şi strica ţara Capadochilor, şi luă
cetatea Pteriilor, şi o robi, şi luă şi altile di prin pregîur
toaţe.^ Şi aşă pre aceştiea, nefiindu-î vinovaţi nimică, h
rădică dm ţara lor. Şi Crisos încă îşî adună oştile şi luă
pre toţi lăcuitoriî dintru acel mijloc, şi tămpină pre Crisos.
Iar m aî nainte de purces au trimis poslanicî la Ioni, so­
cotind să-I dispartă de la Crisos, iar Ionii n ’au vrut. Iar
 32 HERODOT

Chiros sosind acolo, la locul P te rii, să loviră cu Cri.s..s,

şi, făcăndu-să războiu tare, că zu ră de înbe p.irţile m ulţi.
M aî apoi n ici unii nu biruiră, înpărţindu-I noap tea. O stile
acestea atăta făcură atunce.
[77.] Iar C risos să scărbi, pen tru p uţinătatea oştii lui,
pentru că mult era m al puţină oastea lui d ecât a lui
Chiros. S ocotind acesta lucru, şi văzind, a doă zi. cum
Chiros nu vin e spre război, în dată să întoarsă la ^ardis
socotind să trim iţă la Misir după jurăm ânt, să-I d ia ajut«./
pentru că au fost făcut şi cu E g h ip ten i p rieteşu g m al
nainte, ca şi cu Laconiî, şi să trim iţă şi la Y a v ilo n e n î
ca şj cu dânşii au fost avân d leg ă tu ră , şi pre vrem ea
această era tiran la V a v ilo n L a v in it. Şi trim isă si ,a
Lacom , pum d zi, de căt să v ie a g lu to r de acolo, şi so­
cotea Sâ v i e aglu tor de acol6, şi să-şi strân gă şi oaatia
sa, şi aşa m prim ăvară să o ştească asupra P erşilor G â n ­
dind aceştia, să întoarsă la S ard is, şi trimisă soli la aglu -
on poroncm d la al cm cile lu nă să vie la Sardis. Iar
oastea care ave lângă sine, fiind streină toată, o răşch iră
Chiros, w la războ ia ^ Q

M l So J / “ ma< ,spi,i atU,1Ce asuI’ ra Sardisulul.

1/8.] S ocotind acestea lucruri C risos, i să înplu tot locul
din nainte cetătiî de s â r n î • j v V 101 l o c u l
păşunea si ’ - -> * ’ ’ n du' să §arP^> ca ii lăsa
Crisos socoti rgG 6 f 1 a şarP!L Şi, văzind acest lucru
trimisă soli la m ar6’ CUm şi era’ şi îndată
T m S â i d l T 8, Vie Sî d,Zl6=e săm" “ '
să'fii Ş1 '"tifeg ă n d sâmnul ce va
a i ne, nu apu cară să să întoarcă r
pănă a să întoarce ei Ia Z T * P 6’ pentrU c ă >
prins Crisos. T elm isăî asa ^ SPUe 1UÎ G risos’ fu
va să-I vie în tara lur § CUm ° aste strei^
cei din ta râ T z lc ă n d a şa -’ ^ " §ă Supue P ~
iar calul iast’e strein sf n ' T feCÎOr Păm ăn tu lu l,
neştiind câte să t â m p l a r ă ^ G r i s o s 68? “ T T elm isă i’

r7^ T c ’h?i pre dto8“ ‘ ai

“ C h ,r° S'dUpă “ « Crisos din războiu!
 CARTEA I 33

ce să bătură la Pteria, înţălegănd cum Crisos vra să-şî

răşchire oastea, să sfătui şi socoti cum foarte îî v a fi lu­
crul cu folos să m argă aşa asupra lui Crisos, pentru ca
să apu ce mal nainte pănă unde nu să va aduna a doă
oaste. Şi, socotind aşă, sirgui de m earsă; şi, întrănd el în
ţara Lidilor, el fu vestitorul lui Crisos. A tu n ce Crisos
foarte să întristă, de vrem e ce lucrurile i să întâmplară
în tr’alt chip, nu după cum socotia el. Iar, pentru aceia,
p re LidenI tot îî scoasă la războiu. Şi, în vrem ea această,
nu era altă limbă maî vitează şi mai îndrăzneţi decăt
L i d i î ; şi războiul le era de pre cal, cu suliţăle mari, şi
eî e ra ’ buni călăreţi.
r8o.j Şi eî, eşind înnainte cetăţii Sardisuluî, care are
căm p frumos şi nedet şi mare, şi multe ape cură pin-
tr ’ănsul, şi iaste şi o păclă la apa ce să cheam ă Ermos, care
cură din munţi Serinţî a Dindim iniî M aicii şi dă în Marea
cătră cetatia Fochieî. A ic e pre Chiros îl lovi frică de că-
lărim ea Lidilor, văzindu-î g a ta la război. Şi, sfătuindu-1
A rp a g u Midiianu, făce aşa : căte cămile era’ în toată oastia,
purtătoare de haine şi de bucate, acelea toate le-au strâns,
şi, descărcăndu-le toate, au pus oameni călări pre iale,
pre care îî înbrăcă cu haine călărăşăştî, şi, gătindu-î, îî
pusă să margă înnainte oştii, să margă asupra lui Crisos.
Şi, după cămile, au orânduit oastea ce pediastră, şi, după
pedestri, au orânduit călărim ea lui. Şi, după ce să gătiră
de război, învăţă aşă, că pre alţi LidenI şi pre cini vor
pute, tot să omoare, iar num ai pre Crisos să nu-1 omoară,
m ăcar de să va şi apăra cănd vor vrea să-l prinsă. Aceştia
poronci, şi cămilile le pusă înnainte călărimiî, pentru
acesta lucru, pentru că caii să tem de cămile, şi nici
chipul el poate să-l sufere să-l vază, nici duhoare el o
poate răbda. Pentru aceia au socotit de au făcut aşa,
pentru ca să nu fie călărim ea lui Crisos drept nimică, cu
care socotea el să biruiască. Şi, după. ce au eşit la război,
aşă curănd veniră cămilile, apropiindu-să cu duhoare lor,
şi caii, mirosind, să întorcia înnapol. Şi peri nedejde lui
3
 34 HERODOT

Crisos. Iar pentru aceia nu săblăzn iră L id e n il; ce, d acă

văzură lucrul cum iaste, săriră to ţi de pre cal, şi aşă, p e ­
destri, sa loviră cu dănşi. Şi, căzin d , după multă vrem i,
mulţi de mbe părţile, biruiră P e rşii pe LidenI, şi, întrănd
în cetate, s’au încunglurat de P e rşi aceştiia.
[8i.j A şă e ra ’ încungluraţl. Iară C risos, socotind cum îl
va fi închisoare m al multă vrem e, trim isă şi a lţi poslaniţl
pentru aglutorul, că aceia ce era trim is întâi zisăsă să să
stringa in al cjncile lună la Sardis ag lu to ru l, şi pre aceştiia
r,r™ S1a P6ntrU Ca să vie cum maI [iute], să-I a g lu te.
T [ l Trim isa S1 la alţăl pentru a g lu to ru l, şi trim isă şi la
Lacom . Pre această vremi să tăm plă şi L acon ilo r oarece
azboi cu A rg h iei, pentru un loc ce să ch eam ă T h irei

r ^ e™? “ -r jT iară
,tp;:,pCSL‘:
trovul h ith e nM
iş n
i alteiocui Şi,
ostroave. aglutănd şi A rgh ei cu
t t ^ -Pen rU ° Cul lor’ aice> a propiindu-să, să tocm iră
, 61ŞI; C“ m să aleaŞ ă 3oo de oam en i din L a c o m si
3 m A rg h e i, şi aceştiia num ai să să bată iar ce e la ltî
™ r w rui- .ocu, ,rarce:

f
c e . o i ^ r b î u f r s i s ă -n u f
e* să dusără, ,i, bV tăn dJ i “
in d e m n e a i-»

Deci, cei do ^ n A r t J ' * rămaSără întun ecăn d .

dus ia A r e o s iar f ? S° C° tm d CUm a * biru^, s ’au
g h ie a n ilo r^ şi’ adusă arrnile t ezb răcă Pre toţi m orţii A r-
locu-ş g a ta de război Si ! j ° - • tab5ra Io- ^ ă tu la
să vază, şi aşă să priciia zică H _de înbe p ărţile
eî> că a ’ lor au răm as H - n A r ^bei cu m au biruit
- m ei au biruit, pentru că a T ^ ^ LaC° niI
stătut gata, iar a ’ lor au f W ? arm ile ^ au
la război. Şi să bătură * dm Price că ^ură
ruiră L aconil. D eci A rg h e i năn’ at mUlîî> la ră ? bi-
° , pan a tu n ce m blănd "cu p r ă ru ’
 CARTEA I
35

mare, să tunsără, şi pusără mare gîurămănt cum să nu-şi

m ai lasă părul, nici fimeile lor să mai poarte aur, pănă
nu v o r dobăndi Thirei înnapoî. Iar Lacom i făcură alt
obiceiu, că, mai nainte neînblănd păroş, pusără obicei să
înble toţi păroş. Iar aciala Othriead Laconul, ci-au rămas
din cele 3 sute viu, să ruşină a să întoarce înnapoî viu
şi singur să omoră aşăşî acolo la Thirei, de vrem e ce îl
periră tovarăşii. 4
[83.] Fiind pre acestea lucruri Laconiî, le veni posla-
neţul lui Crisos, rugăndu-să să-I trimiţă agîutor, şi, îndată
cum înţălesără, să gătiră să-î trimiţă agîutor, şi, gătind co­
răbii şi agîutorul, veni vestea cum au luat Perşii Sardisul,
şi pre Crisos l-au prins viu. Şi foarte le păru rău, ca o
primejdie mare, Laconilor.
[84.] Iar pre Scaonul lui Crisos, cetate Sardis, aşă au
luat Perşii, trecând 14 zile după ce încunglurară pre Crisos.
Iar Chiros trimisă călăraşi la oastia lui, zicând, cine să
va sui întâi pre zidul Sardisului, atunce acelue să-î dia
daruri mari. Şi, după această, dând năvală cu oastia, şi
nefăcănd nimică, după ce să întorce toată oastia înnapoî,
un om di neam mard, pre nume Iriead, să ispiti la o
m argine di cetate, unde nu era niciun păzitor. Pentru
că era locul foarte o stăncă tare şi răpoasă, unde zic cum
şi Milis, care înpărăţisă şi m al nainte Sardisului, născăndu-i
o ţăitoare un leu, şi, zicând vrăjitorii cum, înpreglurăndu-să
•cetate cu leul, neluată v a fi, iar Milis pre aiurile au încun-
g iu rat, iar acol6 socoti cum iaste locul tare şi acolo n ’au
încunglurat, fiind locul tare de de cătră apa Tm oluluî. Şi
acesta Iriead au fost văzut m al nainte un Lid pogorăndu-să
la o m iţu rcă 1 ce i-au fost căzut, şi au socotit şi au luat
am inte. Şi aşă s’au suit şi el şi alţăî mulţi dintru Perşi.
D eci aşă fură dobândite Sardisăle, şi toată cetatea să jăcuia.
[85.] Iar la Crisos această s’au tăm plat: avia Crisos un
ficior, amintrile înţălept, iar surd şi mut, iar mal nainte,
cănd era Crisos în năroc, au fost trimis la Delfi, socotind
1 K uvfrjv, căciulă.
 36 HERODOT

de lucrurile sale şi pentru a lte m ulte, iar v ra ja au răs

p u n s: ,D e neam Lidule, m u l,, tn p â ra ţ, m are n e b u n e C rta T

în.r'o zi JtllZ " U fie’ Pe" ,rU Că * " * " ™ « ■ *

Luandu-să cetate, marsă un P ers asnnrp i,,y n ■
să-l om oară, gândind că-î alt L id prost şi Cris ^ ^
ca-L vide, iar, fiind încun gîurat de a tă t a ’ nrin H "

a “ rm^ S E T - ?
rupsă glas, strig â n d : <Omuleţ V / u c f d e
atunce acest cu vân t au g răit în tă î i , h S° S>' A c e sta
tot au g răit pără ce-au fost. ’ r ^ ln n a in te
[86.] Iar P erşiî şi Sardisul lu ară si nr„ r ■ -
prmsără viu, carele au înpărătit V v ® mCă ÎJ
fu bătut, după cum ’• an ?1 14 zlJe> care
Domnie. Şi, luându-1 Pe SUpUSă a lu* m are
făcând un foc rm f 1Sn’ adusără la Chiros. Iar el
•S-l arză pre dânsu' H r ^ ’r b % â n f u ' 1 !n obez'. “ aduce’
să facă v r ’o iărtfă c! ' 4 C° PU d& L ld ’ socot’nd, au
Iacă aşa, aii a S n d aii fiind ca să
nezeu, sa vază, folos,-l-va c™ “ „ u , ? * ' " l,llorI de D a m -
mie ce-au făcut. Iar Crisos S& arză’ Pen t™
- f « « a , iar, s . ă n f ~ dÎ a at5*“ ^
Solon, au fost z is cag a n d iia cum ce-au zis
sint vil, iaste f e l i t s “ « ' “ “ 'd in tr u c ă »
suspină ş, t a r e X ă i o T “’ T * ' U m '' d' tr" °
Iar Chiros, lnţă4 S O S olon , O, S o l o n ! > _
cheam ă a c o I6 ; ş i , t a i b ă n d u T - 7 “* ''n‘ rebi Pe “ ni
vrând să răspunză, iar m a ^ °
văţa to p Inp ăratiî ca să a T h ? 03’ ^ a ° eaIa a § îr»-
odoară». Şij neîntăleo-ând ei ia T T * aC6lUe decât m u lte
ţ »-1 ™ l t şi s ilin d u / m fot CS d * , ru g ă n -

a“ a ,a ’ * ° a ,e a5ă ^ ' ' n u t u m a ' ^ i r ^ S

 CARTEA I 37

s ’au plinit, ce fîieştecărue om carile mai vărtos gândeşti

cum iaste mai fericit, şi nu altful]». Crisos aceste răspunsă,
iar, fiind focul aprins, au fost arzind să să potoale. Iar
C hiros, auzind ce au zis Crisos şi cuvintile lui, foarte s’au
căitu-să, şi socoti cum şi el, fiind om, pre alt om carile
n au fost mai mic decăt dănsu’ la cinste, şi v a să-l omoare
cu ardire de foc, şi încă mai vărtos să temu de plată, să
nu-î vie şi lui, şi cum, alegând că nicîun lucru nu iaste
între oameni ca să fie întemeiat, îndată poronci ca să
stângă focul ce-au fost arzind şi să aducă pre Crisos şi
pre ceelalţî, şi, ispitindu-să să potoale focul, nici într’un
chip n’au fost putănd.
[87.] A ice zic Lidii cum auzi Crisos căinţa lui Chiros,
şi, văzind cum toţi oam enii silesc să stingă focul şi nu
îl pot, să fie chemat pre Apolon bozul într’a g iu to r : de-î
va fi făcut vre un dar, să-l scoată dintru atâta rău. Deci
aşa, dintru adăncul inim ii plângând, zic, fiind sănin, fără
veste să fie venit nouri şi o ploae foarte răpide cu vivor,
şi aşă s’au potolit focul. D eci Chiros socoti cum Crisos
iaste şi om iubitor de Dumnezeu şi bun, şi-l pogoră de
la foc şi îl întrebă aşă: «Crisă, cini dintru oam eni te-au
stătuit să vii pre păm ântul mieii cu oaste, să mă faci
din prieaten neprieaten ?». Iar el zisă: «O inpărate, eu
acest lucru am făcut cu norocul mieu cel rău şi al tău
cel bun, iar îndemnătorî la acesta lucru me-au fost bozul
E llin ilor (pentru că nimine nu iaste aşă nebun ca să
aleagă din pace război, pentru că la pace îngroapă fe­
ciorii părinţii, iar la război îngroapă părinţii pre feciori),
ce poate să fie că acest lucru aşa au plăcut lui Dumnezeu».
[88.] Iară Crisos îl d ezlegă şi-l pusă lăngă dănsu’ de şâzu,
şi foarte întru bună voe îl ave, şi-l lăuda’ toţi, şi, singur
Chiros privind la dânsul, iară el tăce mălcom şi găndiea.
M ai apoi, întorcăndu-să şi văzind pre Perşi jăcuind ce-
tatia Lidenilor, zisă: «O Inpărate, grăi-voi care gândesc,
ori trebue să tac?». Iar Chiros zisă să grăiască cu multă
undrăznire ce i voe. Iar el zisă : «Acel nărod mult ce sir-
 38
HERODOT

" ^ “ la f c h T r t V o a V e 'lc i cÌ • ^ ^

= * ì£ rs »
Dumnezeu m ’au dat nrP ■ ■ * vren 'e ce
noaşti să g răesc P erşii f u n ^ ' V 16 r° b ’ trebue ce v o î cu­
* v e l l ă s a , „ p re d J S r S î ^ S Î ' f * . r ™ 4 • d “ '>
ştn Că să v a p ogoră de là ^ •- doară m ulte, a ceste să
maM mult, acela te va v i c l e n i T t ă î ** * * * Va jă cu i
ce zic eu, aşă să fa ci- acm,', D e cî>act™> d e-ţl p lace
Porţile cetăţi?, să o p r e a s c ă " f " ^ 1 tăI ,a *< »*

Tcelt^ 16 ^
sos: «De vrem e ce eşti l«n - f ? Z1Să câtră C ri-
bune’ lucruri bune, pofteşte c e " « ' 1 CUVÌnte
P « voe îţi v a ^ Iar e] ’ ZL . las^e v °e , şi în dată
laşi num ai pre Dum nezeul G recilo rSPUIt°,rUl §ă mă
mme mai cinstiţi şi mai d ă r n i t r * le era de ^ r ă
sa-1 întrebu, iaste obicei a a m tnmi tl f acestia ob ezi,
Iar Chiros îl în treb ă: « D ar‘ ce n ^ făcătorir de bine».
;:au făcut ?,. Şi aşă Crisos au în ^ h lcru
mit a-I spune, şi vrăiile • ce Pu t> tQate căte au pă-
ti mmde^oi0VZtm
LT:T carele « “
spuindu-le toate, iarăş îl pofti
- aSUpra P ersfiJlor. Şi
acolò, să-I înpute pentru a ^ VOe Ca * * tri-
 CARTEA 1 39

le pue pre faţa bisericii obezile, să-i z ic ă : nu îl ruşine, cu

vra jă le lui îndemnând pre Crisos să oştească asupra Per-
s[i]lor, pentru ca să supue putere lui Chiros, dintru care
război această zice i-au trimis, arătând obezile şi între­
bând au doară bojiî elineştî nu sînt mulţămitorî.
[91.] Şi, mergând L idiî acol6, şi zicând aceştia, au răs­
puns vra ja : «Orănduiala năroculuî nici Dumnezeu nu o
poate scăpa, iar Crisos au plinit păcatul al 5-le niam, ca­
rile, fiind Spătar a fiilor lui Iraclis, cu vicleşugul mueriî au
om orât pe stăpănă-său; ş’au luat cinstea lui, ce nu i să
cuvinea (adecă Ghighi). Iar, şi silind A polon pentru ca
să să facă paterna această la feciorii lui Crisos, şi nu la
dânsul, şi n’au putut să treacă peste năroc, pentru că,
cu tril anî mal apoî, fu luat Sardis, după ce era obicinuit
de pre n ă ro c; şi să ştie Crisos. şi această, cum şi la foc,
cănd vra să-l arză, i-au agîutat. Iar, pentru vraja ce i-au
dat, n ’au fost greşală, pentru că i-au zis cum Crisos,
trecând apa lui A lis, mare Domnie va supune. Iar el
s ’ar fi căzut să trimiţă să în tre b i: care Dom nie să va su­
pune, a altue, au a lui ? Iară, nepricepănd, singur s’au stri­
cat. Şi, mal apoî, cănd i-au vrăjit pentru măşcoî, pentru
că Chiros era a c e a la : din mumă de cinste şi din tată mal
presus stil (sic; maî pre jos e î ) ; pentru că aceea era Mi-
diancă, fata luî A stieag, înpărat a M id ilo r; iar tatăl lui
era Pers şi lăcuia cu stăpănă-sa, pentru că era supus supt
dănşi. A cestea răspunsă vraja Lidilor, iar eî să întoarsără
în n ap o l şi-î spusără lui Crisos, şi cunoscu şi el singur cum
a lu î a fost greşala, şi nu a lui Dumnezeu.
[92.] D ecî, pentru înpărăţiia luî Crisos şi supunere Ioni-
eî ce d ’intăî, atâta să lucră. Iar Crisos acesta în Ţara
G recească şi alte multe odoară aii dat, şi nu numaî aceştia
ce-am zis, pentru că la T h iv a au dat un scaun cu triî pi­
cioare de aur, luî A p o lo n Izminiul, şi la Efes vacile cele
de aur şi mulţî stălpî, şi iarăş la Delfi o pavăţă mare.
A ceştia şi în zilile m ele era, unile au şi p e r it; aşizdire şi
la V ranhî, la Milit, ca şi la Delfi, au fost trimis Crisos.
 40
H E R O 0O T

S r l â t e ' a f i i ‘ rimiS ‘a DeW ?i ‘ a A m fia « ° fost a ’ lu i;

l” carile pre. alurile>a 's fost a ’ unul neprieaten a
Ui, can le păn a nu inpărăţi C risos, au fost n evo in d s i
ia Inpărătna un frate a i „ j pri.««, « c v o in a sa
Pautaleon. P e u t r u c ă C r i ^ ^ £ £ 2 % ™
de la C aira, iar Pantaleon de la Iad a 1 S i „ \ T !

la n i ş Î e V ă p s S ^ V ^ l a â o 61 T t T * ^ în P ° t r iv ă U a pU*
precum am scris m ir ** ^
SOS, destul atăta. % U odoarăle lu i Gri-
[93-] Iar ţara Lidilor nu ar« !
dansa, după cum an ,?■, Un lucru m inunat întru
Tm olului. Iar are un luc ’ “ ^ &Ur iasă di" apa
Eghiptenilor şi a V a v i l ^ irjInUnat> alegân d din faptile
Alieat, feciorul lu i S a r d i ^ t a t ă / ^ C 0- a luf
îngropat, un m orm ânt cărue’ tem Pr 6 1&Ste
iar di-asupra iaste n i m i r ^ m elua îaste de petri m ari,
târgoveţii şi m eşterii o l ^ * p ă m ă n t C a rile l-au făcut
di-asupra, Ji p ^ a c , ^ *^P<
c>'at, şi să arata mar mult , , ' Ce,or Ce‘ al1 J“ -
Lidenilor toate fa U e Z ! » J sluJn, citor (Peutru ca a '
bună voe dăndu-să, pă n ^u n d - “ “ nd zistrea' 5* ia de
pregîur iaste o m ilă 3 fă a S m a n ta ^ Iar m ovila în-
Şi lăngă m ovilă iaste un ezâÎu ^
cam zic Lidir, vectnicâ si 1 care ,a s,e > după
ea aceste slut. Iar „ „ r i t l l : Î T G h i« h ei aceaste. Si
l°r, fără „um ar p e u t r u T u ^ L f î - f ” S’ M “ * a ' G ««=i-
lară de făceră baur de t , ° r‘ aceştiia întăr tă-
- « " * «S «m a “
ei Şi la G reci, e i să le fi«
zt SI* * f
■^ .
“ • *“
e f o c u r i sînt şi l a
Şi Tirsini, — zicân d aşă : SC° rm t’ §i zic cu m să fie biruit
■
-------- ^ l e ^ u i A tie, feciorul lu i M ani S£ făc f .
' G ^ r T T T - - . .. 5 Să tăce foam ite
! |!re?U' **» te x t: Ioniia
xvatpoo.
 CARTEA I
41

foarte mare întru ţara Lidilor, şi mai apoi, cercând toti

m toate părţile vre un leac, au merşterşuguit şi această,
de au aflat tavlie şi mincna şi p ăcii 1 şi alte multe giucării
fără sa n d ra g iu l2: acesta zic L id ii cum nu iaste a ’ lor. Si
aflând aceştia giucării, aşă au fost făcănd folos pentru
foam ite, pentru că, într’o zi, toată zioa au fost giucănd în-
tr aceştia, iar apoi, a dao zi, au fost măncănd t o t i : aşă
păna in 18 ani. Şi, netrecănd foamitea aşă, inpăratul lor
au inpărţit toţi Lideni în doî părţi. Deci, unii au socotit
să ram ăe acol6, iar alţăi să să ducă drept h ran ă; şi ceia
ce-au rămas, le-au rămas inpăratul lor cap, iar cu cei
scoşi au trumis feciorul, carile îl chiema Tirsinos, şi aşă
au mărs pănă la Zmirni. A c e şti scoşi ş’au făcut vasă, şi
de aice au întrat, cercăndu loc de lăcaş, şi, înblănd mult,
au mărs la Omvrichi, şi acolo au făcut cetăţi şi oraşă, şi,
pentru Lideni, au primit numile Pre numele feciorului în-
paratuluî lor, şi le-au zis Tirsini. Iar Lideni, după cum
zisăm, să supusără Perşilor.
[95-] lo jte ş ti de acmu înnainte istorie această şi pentru
Chiros, cim au fost di-aii supus pre Crisos, şi Perşii cum
au supus Asna. Deci, cum zic dintru Perşi care nu vor
aşa să laude lucrul lui Chiros, ce grăesc cel adivărat cu-
vant^ aşa vo i scrie şi eu. M ăcar că ştiu 3 eu şi într’alte trii
feluri povestea luî Chiros. Domnind Asirieani A siei din
sus 520 ani, întăî Midi au început a eşi de supt ascultarea
lor. Şi, oarecum abătăndu-să cu Asirieani, şi fiind viteji,
eşiră din robie, şi răm asără volnici, iar după aceia înce­
pură lim bi a face aşă.
[96.] Şi, fiind toţi volnici, la uscat căţî lăcuia, iarăşi
aşă veniră la inpărăţie.
E ra între M idi înţălept pre nume Diochi, fecior luî Fra-
ort. A ce sta Diochi, poftind inpărăţiia, făce aşă : Fiind lă-
cuitorii Midii răşchiraţi prin sate, şi el fiind şi m ai în-
1 £<paipvj?.
2 I U yjv ttsgowv . Saudriciu : jo c de şah.
3 la ms.: «scriu». ,
 42 HERODOT

nainte pre locul luî om de cinste, şi m al drept decăt alţii",—

pentru că m ultă străm bătate era în tre Midi, cu n oscân d
cum străm bătatia iaste neprieatenă dreptăţii, aşă socotind
a fi el dirept, şi văzindu-î faptile ceia ce lăcuia cu dânsul,
îl aleasără giudecătoru. Iar el (de vrem e ce vre să fie
Domn) era drept şi nefăţarnic. Şi, făcănd aşă, nu puţină
laudă avia de cătră toţi orăşanii lui. D eci, m ergân d cu ­
vântul printr’alte sate, cum D ioch i iaste om de g iu d e că
pre dreptul, •— num ai el iaste, — atu n ce, căzin d m ai în-
namte în străm bătăţi, m erge la d ă n su ’ de să g iu d e c a . M ai
apoi nu m ai m erge la altul fă r ’ la dânsul.
[97-] Şi, tot m ai adăogăndu-să lu crul, de vre m e ce-au
fost făcănd gîu decăţile drepte, şi cunoscând D ioch i cum
tot lucru’ la dănsu’ razimă, nu vre a să m ai şa ză un de
şide m ai nainte, nici zice că v a m ai giu d eca, p en tru că
nu-i iaste luî n icî de un folos a-şî lăsa treaba şi a g iu ­
deca oam eni. Şi, iarăş făcăndu-să nedreptate şi străm -
batate m ai multă decăt întăi, d ecî să strănsără M id ii
mtr un loc Şi să sfătuiră ce vo r faci. Iar, după cum mi să
pare mie, m aî mult prieatenii lu i D ioch i or fi zicâ n d cu m
că, «de vom fi tot- cu acesta trai ce petrecem acm u nu
vom pute lăcui acesta lo c; ce d a ţi să ne punem in p ă ra t
şi noi vom lucra trebile noastre, iar în tară v a fi drep tate
şi nu va fi între noi străm bătate».
[98.] A şă să apucară şi-ş p usără şi ei inpărat, şi zicâ n d -
«pre cim vom pune Inpărat», a tu n ce pre D iochi to ţi îl
lauda , şi aŞa to ţî îl pusără Inpărat. Iar el le poronci să-î
faca casa inparăteştî şi să-î de p aicî. Si-i făcură M id ii
pre voe, şi-i făcură casă m arî şi tari, în ce loc au zis el

c e ^ u ă w l ? tOÎÎ Ce i ' a ă fost luî v o ia - S i, după

această T o ^ ^ M idI §ă facă 0 ce ta te *
tă n d u " M i d i î ^ r ă ’ zldurt6 " T ^ ^ ^ ^
* acmu E cv^ tana tot un “ T ^ ^ Să Cheamă
pănă în sânte -,'rl \ • Pm PreS îur altul stăn d,
numai cu zim tiî şi încă s T l o ^ f ^ ^ ^ &lt[ul]>
Ş1 m ca lo cu l Pnstăneşti fiind înnalt -
 CARTEA I
------- ---------------------------------- _ _ _ 43

vistTarìle C°Jr'’ Ul] cel d ’,naP °r ’aste lăcaşul Inparatulu, şi

r r binc: ^ zi<s s x s
S ^ E ^ , t r d0i Z,dUrI- ™" “ -**
[99-] Aceste făce şie Diochi, iară ceelaltă gloată nin nre
g lu r ziduri au zis să-şi facă lăcaşuri. Si, gătindu-să toate
acesta obicei îl făce, ca să nu între la in ţă ra t n im iS ce
numai prin poronci să să facă, şi nime să nu-1 vază
m că a răde înnamte şi a stupi să fie cu ruşine. Aceştia
să fac pregiur dănsu’, pentru ca să nu va ză cei ce era’'

răt n nCu l dv n iUl> Şi’ fiind bUnî ?i ^ Să P -

cum aitiel d
cum a l f e i dee oom laste,
n! aS nu’nevăzindu-]>
ca dănşii * gândească

. , e a 0 f o a r I. a ' „ d„ U P f “ J * “ ' ° a ‘ e a “ S ,ia 5i *” * “ la P ^ '

H r ir n S l! 1 , * * * “ !“ ’ * « fd e c â t ile le scriea şi
A ceştia făce la glud’ecăţl ’i â f l ^ i n “ ' ' 6’ " 'T ^
înblănrl g ţ ’ iar Ia altlle> Pre carile socotea
di le Juî
lut sS1f âauzitorn
,P > a“ lui
,S‘ a5înMtot
“ r,a dUp5 ^
locul. * era' iscoa-
[io t.] A cesta Diochi această limba iupărati numai Si
atat.a feluri de Midi slut : Vusei, Paritalchilui Stm hat;
[M agi,]; a !a .;a „ia m u S

r à t ì n d i ^ T ? 10^ năSCU feCr° r pre Fraort. Acesta, înpâ-

raţmd 53 ani Dioch,, tată-său, şi murind, luă Fraort, feciorul
ui Diochi, Inparaţia, şi, stănd Inpărat, nu-i fu îndestul a în-
raţi numai pre Midi, ce mearsă asupra Perşilor şi-i su~
pusa supt Midi. Şi, după aceia, avănd aceştia doî limbi
tari, supunea partea A siei, mergănd din limbă în limbă
par unde mearsă asupra Asiriianilor şi la N inevi cetatia’
care mai înnamte tuturor era’ stăpănî, iar atunce, fiind sin-'
t0ÎI să răcoşisă, iar pentru aceia tot săi
1 Koavéot.
 44 I iE R O D O T

ţinea bine. Oştind asupra acestora, peri şi el şi m aî toată

oastia lui, înpărăţind 22 ani.
[103.] Şi, m urind Fraort, luă in p ărăţia C h ia xa r, fiiul
lui. A cesta zic să fie fost maî v ite a z ! decăt aceia. Şi acesta
întăî tocmi oştile cu orănduia'lă, şi osăbi călereţi, şi suliţaşl,
şi pedestri, că m aî nainte au fost tot de-a valm a. A cesta
să bătu şi cu Lidiî, ce scrisăm m aî sus, cănd s’au făcut
din zioă îndată noapte. Şi, supuind toată A siia că tă nu
era maî gîo s de Alis, apa cu rătoare, şi, străn găn d u -şî
toate oştile, m earsă asupra N in eviî, una, vrăn d să-ş răs­
cumpere m oarte tătăni-său, şi, alta, vrănd să iâ şi cetatia.
Şi, bătăndu-să cu A sirieaniî şi biruindu-î, să în ch isără în
Ninevi, şi, şăzm d pi pregîur dănşiî, veni oaste m are foarte,
tătărască, şi o aduce inpăratul tătărăsc, M adii, feciorul
Im Protothiî. A ceştiea Tătari, g o n in d pre T ăta ră ! ce le zic
Cim enş de la Evropa, şi, tot m ergând după dănşiî, au
agiuns la M idiia.
[104.] C a de la M are M iotului şi pănă la apa F a su lu i
şi la T rapezon da 1 nu-î departe, cale de triîzăcî de zăli
p ed estri; şi de acolo păn’ la M idiea num ai o lim bă iaste •
[S]aspim , apoi iaste Midiia. Iar T ă ta ră î nu m earsără pe

avănd di ^ ^ ^ &ltă Cale> m ai d elu n gată,

a v ă n d d m driapta muntile C a vca su lu î. A ice M idii diaderă

Iar T ă t C^ Ttoa atatara î;

ar Tatardi Ş1 blrU
A siea o piţîo bfUră)
e d iră Şi P erd u ră i n P ă ră tiea .
[105.] Şi agîun sără pănă la M isiru. Şi, dacă ag îu n sără
a Ierusalim • atunce Inpăratul M isirului, Psam itic i Î *
ampmat cu m ulte daruri şi rugăm inte, ca să nu m aî
Sd onu luî T ă ta ră “1"11“ înt° r„căndu-să î n a p o i la ceta te a A s ­

, - r ?
C h ,,h L care a S f i T
-T ~ ^ ^
“ f* l-
de r ,ecate sin*
luat' *
a faCut' ° F l" K h '>. D eci, aceştiea
^ de la
T sta r,.
1 Golchida, în text.
- Î11 S ir ia P a le s tin a ; te x tu l.
 CARTEA I
45

wTu r ceau aac" capi?te’i-a

m eiască care şi pănă astăzi să
ăiovit b°aia
aceia boală la
tra g e

nşir şi la Tătari, încă în ţara lor bolind, le zic E n a ril1.

si He i a t f 28 anî înpărăţi t0ată A siia : de ja ^ r î

şi de răutăţi sa strica ţările, fiindcă făr’ de biruri lua ceea
e era voia, şi fără această jă c u ia ’ tot ce afla’. Dintru aceş-
iea T ata n , mal muiţîj C h iaxar şi Midii chiemăndu-î la
osPa,i Ş] mbătăndu-i, i-au omorăt. Şi aşă Midii îşi scoasă
npărăţna Şi iarăşî între 2 l npăraţî prece ^ şi maî în_
nainte, şi Ninevi încă fu luată dedănşiî. Iar, cum au luat-o,
aiu n le voi scrie. Şi pre A siriean î i-au supus, fără numai
parte \ avilonului. După acestea, Chiaxar înpărăţind 40
am, — cu ceia ce înpărăţiră T ătarăi — , muri.
f l ° 7-] Şi luă A stieag inpărăţiia Midilor, şi făcu o fată
şi-i pusă numile M andana. Această fată o văzu Astieag
m vis cum atăta să [să] fie pişat căt să fie înplut cetatia
_ată, şi încă şi toată A siia. Şi, arătând visul vrăjitorilor,
şi spuindu-î toate pre amăruntul, s’au spărieat. Şi după
aceia pre fata lui, M andana, fiind frumoasă 3, nu vru să o
dia m ciunuî Mid de a ’ lui, vrednic, temăndu-să de vis.
C e o dede unui Pers, pre carile îl chiema Cam vis, fiind
de casa bună şi de fielî om neamestecătorî, dipărtăndu-o
de la oamenii de la M id iia i .
[108.] Iar, lăcumd M andana cu Camvis, întru anul d ’intăî
iaraŞ. VăzU A stieag' altă vedenie : văzu cum din fire a 5 fetii
sa fii crescut vie, şi viea să fie cuprins toată Asiea. Si,
vazind această, şi spuind vrăjitorilor, trimisă la Perşi de-o
adusa fata, fimd grecîoasă, şi, viind, o păziia, vrănd să
omoare ce va naşti. Pentru că vrăjitorii visurile i-au fost
zicănd aşă, cum feciorul fetii lui va să fie Inpărat. Păzind
A stieag acesta lucru, născu Chiros, iar el chiem ă pre un
1 Greşit tradus.
2 în ms. : era.
3 D e măritat, textul.
4 Traducere greşită.
8 Ex TWV alSolwv.
 46 HERODOT

A rp a g, om de casă lui şi foarte credincios, M id, şi preste

toate ale lui era epitrop, şi-i zisă : « A rpagh e, lu cru l cari le
iţi voi zice, să nu te fereşti, n ici să mă am ăgeşti, să pul
pre alţii, ca apoi vel căde întru v in ă - ţ i; să ia l a ce l prunc
ce au născut M andana, şi-l du aca să -ţl să-l om ori, şi apoi
: , t^ CS Pa CUm iP iaSt6 Î1S voe> ‘ Z isă A r p a g aşă : «Nici
alta dată nu a i cunoscut la n o i vre-un lucru rău nici

llucru,
u ” u aaşa
să Vtre b Un0af
trebue a-1 e,face,
^ ş, aii s ă . „ *posluş,
de* scPIa-cu Acesta
so co.

[109.] A c e a ste zisă A rp a g , şi l uâ pru ncul, înpodobit ca

de moarte, ş, mearsâ p B „ g ă n d a ca sa ş. Şi ^ “

acum
acum ce , iaste
ce-ţi T voe C“ ?>.
m Iar elfoSt'
z i ^Iar
• « 7 ■. D a i
nebuni A s tie a g de cum ia s t, * d" ar Ş’ " la î
nn vnî nnd • iaste, şi să-m i poroncească mie
mi-I şi rudă^sT aL6Sta IuCru Ca să uciS pruncul, pentru că
ciori . Şi pentru căci A s tie a g iaste bătrân şi fără fe-

vol să-I o c ig 1 eâ' fecloru^^itu

“ Vr n i aSU Pr ? C e m i’e ^ n ^ a d i^ r

di- - ­

dobitocul sânt de V m unîl1 aceia unde p ăşte el

noapte [de E c U J V de SPre
iaste Midiea cu m « . ru c dintru aceia parte loc
m ari; iar ceelaltă tară iaste*1 - S asPirI 5‘ CL1 codri
carul, Zisa Arpao- c j trâ a , CIJnp ' ven m d de sirgu l vâ-
ial acest p fu S c sS 1 d „ T ? *P o ro " « * H * A s tie a g
peară foarte curând 1 î"* ™ mUn,e P“ 8' " “ , ca s î
* . »m or., c cum - .de -
n m ai ră> cu aceia te v a
 CARTEA I
47

om oră ; iar voi trimite eu să-I văzu perirea, - că aşă sănt

poroncit». y
[ m . j A uzind acestea, văcarul să întoarsă înnapol la
odae-ş, şi aşa şi fimeia lui, încă muncindu-să de căteva
zile să nască, atunce născu un prunc mort, şi să tem ea’
a m â n d o i; ceala pentru născând, să nu moară, şi ia pentru
ârhatul său. Şi-1 mtrebă fimeia : Ce te-au chem at A rpag
cu atata sirguială ?>. Iar el zisă : «O fimei, iată că am
m e r s , ce să nu fie mers, nici să să fie făcut lucru ca
a cesta la stăpânii n o ştri; pentru că toată casa lui A rpag
p ă n g e; şi eu intram înlontrul, văzui copil glos mic zberănd
şi podobit cu haini poleite ; iară Arpag, cum m ’au văzut,
aşă me-au zis: să-l eu să-l duc întru munte pustiiu cu ji­
g nie, să peae, zicând cum inpăratul au p o ro n c it; iar de
nu voi face aşă, foarte m ’au înfricoşat tare: cum mă va
omora cu ră moarte. Şi eu îl luai, găndindu-mă că v a fi a vre
uni slugi că nu găndiiam să fie de aceia rudă, şi mă meram
unde-1 videm cu atâtea podoabe, şi, ap0i, văzind atăta
p ans in casa lui A r p a g ; iar m al apoi am înţăles toată
povestea dintr’o o slugă a lui A rpag, care au eşit de m ’au
pitrecut şi me-au dat copilul în mănă, zicând cum iaste
feciorul Mandaniî şi a lui Cam vis, feciorul lui Chiros şi
acum ne poronceşti A stie ag să-l om orăm ; acum dar ’ ce
vo m face?».
^II2vL ^ ’ z ' cănd aceştia, îl descoperi şi-l arătă el;
iar e, vazm d pruncul mare şi frumos, începu a plăn°-e şi
a îngenunche înnainte bărbatului său, rugăndu-să pe'ntru
sa nu-1 omoară. Iar el zisă cum într’alt chip nu poate să
facă, pentru că are să trim ită A rp a g să-l vază, şi m ai apoi
xau v a peri şi el dinpreună cu pruncul. Şi, nevrănd vă­
carul, iar zisă m uiare: « D evrem e ce nu vrei să nu-1 pul
fă aşa : de vreme că iaste cu tot adinsul să-l vază, apoi
eu încă am născut, dar am născut m ort; acmii aceala să-l
«1 să-l pul, iară pre nepotul lui Astieag să-l hrănim ca
pre a nostru, şi aşă nu te vor afla nici pre tine cu vină
n ici noî nu va fi sfatul în deşărt, pentru că săracul nostru’
 48 IIE R O D O T

să va în gropa cu hainile în p ă ră teştl şi acest viu nu-ş va

pearde sufletul lui».
[I I 3-] Şi foarte i-au părut bin e vă ca ru lu i pen tru sfatul
mueriî, cum bini zice, şi în d a tă făce a ş ă : pre copilul
ce-1 adusă să-l omoare, a ce a la îl dede fim eii sale, şi pre
cela a ’ lor mort îl pusă în va su l ce-1 adusăsă pre cela lalt,
şi, podobindu-1 cu toate p od oab ele celu ilalt copil, l-au dus
de l-au pus la un munte, carile era m ai gro zn ic şi m al pus­
tiu. Iar, trecân d trei zile, v ă ca ru l au lăsat pre un păstoru
in locul său, şi mearsă la casa lu i A rp a g , zicân d cum iaste
gata a arăta 1 mortul lui ce i-au d at să-l ducă. Iară A rp a g
au trimis care era mai de cred in ţă a ’ lui peici di-au văzut
pentru acestea, şi au îngropat co p ilu l văcarului. Ş i acela
sa in&ropă, iar celalalt, care îl dusăsă, îi pusă num ile C h iros
mai apoi, iar întâi alt num e i-au fost pus el.
[114.] Iar, iiind copilu’ de io anî, îl dovidi un lucru
C% ^ CeSta’ Ju ca întru satul aceala, unde le era şi lor
odăile, cu a lţi copii m ulţi de vârsta lui. D eci, p re acesta
copil a v ă ca ru lu i îl pusără ceela n ţi copii ca să le fie în-
parat Iar el pre unii i-au pus să-i facă casă, iar pre alţi
Sc!"î , 6 ? eiC1> pre al*ăî să' î fie ochiul în păratu lui, altora
sa-x duca poroncile, şi fiiştecărue îi da lucrul său. Iar dintru
f n W C;°P v , e: a Un C° pi1 a ' luI A rte m v a r, carile era om de
să â t d iPeDtrU ^ nU făCe P ° ru n ca lu i Chiros, poronci
foarte îl h tnS ■ altI C° PiI’ Şi C6elalţî’ ascuităndu-l îndată,
căzu t H a r h l r O S ‘ I a r C ° p i l u 1 ’ socotind cum nu i s’au

au nătit , U al6rgat la tată l Săă * s’aa J'ăluit de ^

era acest n u m i ’ ^ ^ G hlr° S să fie bătut> Pen tru că nu
1* IX Jr ;S- ^ -n ^ T dd ^aşăf om"41mănios,
A s t ie a o -
feCl0rUlV ăCarUlUl
a m ă r s la
b şi i-au aratat copilul, şi z isă : «O in p ărate necu
cio ru f lă CrUrIi Păţmi de Cătră robul tăă ^ de că tră fe­
r ii. 1
Artemvar
r t l
trim
a ră tă n d ° m u i ° m e riie “ p jiu iu î-
A stn a^ . ? 1 vră n d să-ş facă cinste de cătră
de chiemă şi pre văcar şi pre copil, şi,
1 Ms. ; v â n ă .
 CARTEA I
49

venind amăndoî, căută la Chiros Astieag, şi zisă : «Tu, fiind

fecior văcarului mieu, ai îndrăznit a bate copilul aces­
tuia, care îaste la mine [în] cinste ?». Iar Chiros răsfpunse]:
«O, Doam ne, cu lege i-am făcut luî această lucru, pentru
ca copn din sat, şi acesta încă, m’au ales de m ’au pus în-
p â r a t ; pentru că socotiia cum sînt vrednic la această treabă.
D eci, ceelalţî copii toţi mă asculta1 ce le zicem, iară acesta
nu mă asculta şi nu b ăga în sam ă; decî şi pentru aceia
au luat şi cercetare. Dar, de v o i fi pentru această vrednic
a păţi rău, iată-mă că sănt de faţă».
[i 16.] Zicănd copilul aceştia, începu A stieag a-1 cunoaşte :
şi faţa şi chipul îl răduce, şi răspunsul m al volnic, şi so­
cotea şi vremea naşterii lu i,— toate să apropie. Şi, întris-
tăndu-să, nu putu grăi multă vremi. D eci de abie, vrănd
să gonească pre A rtem var, pentru să m uncească pre vă-
caru, zisă : «O A rtem vare, eu vo i face acestuia căt [tu,] nici
copilul tău să nu să învăereză». Deci, A rtem var să dusă,
iară pre Chiros îl băgară înlontrul, poroncind slugilor
A stieag . Şi, rămăind singur văcarul, şi alt nimini, începu
a-1 întreba Astieag, de unde iaste copilul, şi cine i l-au dat
Iar el zisă : «Ficior mie iaste, şi femeia încă trăiaşte dintru*
[care] aă născut». Iar A stie a g zisă : «Rău îţi socoteşte lucru’,
şi \ e î căde la nişte nevoi multe». Şi, zicănd aşă, învăţă în­
dată pre peicil lui să-l ia, şi, aducăndu-1 la munci, aşă
au început a spune ce direaptă. Şi, începând d ’intăiaş dată,
au spus tot adivărul, şi pogorea povestea la rugăciune.
[117.] Decî, arătând adivărul văcarul, A stieag m al puţină
grijă purta, iar pre A rp a g foarte scărbindu-să, poronci pei-
cilor ca să-l cheame ; şi, venind, întrebă A stieag : «Arpaghe,
cu ce m ijloc ai omorăt copilul ce ţ’am dat, ce am zis cum
iaste a^ fetei mele copil?». Iar Arpag, dacă au văzut pre
va ca ru ’ de faţă, au început a spune ce dreaptă, pentru ca
să nu să afli de m inciună; ce zisă a ş ă : «O Inpărate, după
ce me-aî dat copilul, am socotit în ce chip vo i face pentru
ca să nu rămăn vinovat nici ţie, nici fetii tale ; decî am
socotit aşă, de am chiem at pre acest văcaru şi i-am dat
 50 H E R 0D 0T

copilul, şi am zis cum să om oară copilul, .şi zicăndu-I

cum tu m e-aî poroncit aşă. D eci, l-am dat Iul în tr’acestaş
chip, zicăndu-i cum să-l pue la un m unte pustiu şi să-l
păzască pănă unde v a - muri. Şi j-am zis m ulte cu vin te
straşnice, de nu va face aşă. Şi, m al apoi, dup ă ce au
iacut cum i-am poroncit, am trim is care hadăm pT1 i-arn
avut m al credincioşi de aü vă zu t cu och ii lor pre copil,
şi l-au m gropat. Intr’acesta chip s’aü făcut p ovestea copi-
lulm şi aşă au murit.» A rp a g aü spus drept p ovestea aceia.
LH8.J ia r A stie ag , ascunzind m ăniea ce aü a v u t cătră
A rp ag, au început a spune că tră e l* ce aü zis văcarul
şi, apoi, dupa ce să pogoră la p ovestia de apoi, zisă cum
laste copilu, viu, şi s’aü tăm plat foate bine. Pentru că m ult
m ii Pfi-ntI U Cl1piIul acesta c e i-aü făcut, ,şi cătră tată-
năroculul b T ^ nU cu bun lu c ru ; decî. solind lu c ru ’
năroculm bine, tnm ite-ţl feciorul täü pentru să să afle

ceT ă c™ V T ° aTâ a" at’ * V° ' Sâ fa° iärtfä la b°jit

[ î m ^ r 1 P™ COP,lul aCeS' a ; decI sâ viI la ospăţ,.
Şi -resal;, m,Chmâ sä dusa vesiU ; grosind. cum
m ît la ,, J ‘ adl,Sillafo1“ si <UI1 la bun năroc fu chie-
numat , f ‘ *** dl’S a° aSa’ 5i’ lntrând curând, ave
la A A a " ° z , ? ’ H - T a d e Vr’° I3 a n I' DecI « * » *
fiind vesăT " r “ ° ateC e[' I l v 0 r POT0" d - Iar el,
ce mearsâ f - M m e* “ s ’ a ä tâm Plat. Iar A stieag, după
pLtTTn m J l ‘ Pag’ 6,11 SI»nghea 5i apor îl L
5i 4 L ” , ' , par‘ 1,s; umle,ripsä’ al,ile fiearsâ, din bucăt,
Ş>, gatmdu-Ie, le-au adus, fiind vremia cini, gata Veniră J

iar lrir a „ ?i vr
c P na de ‘bşi A r p ade
bucate | ' Dcarni
M = de oae
' :

ti ă pul copi,ulu’ ' f M num at c a p a i

tr’o tăvâ si L o p e r ife » T , " era osâbI * • « » • * m-
A stieag, au sătu rat,,' ■ h "' “ * Satllra A r PaS , H întrebă
veseli,’ ' < 5if,,ar,e
onu de-, adusără tavaoa unde era capul
1 Eunuci.
2 Ms. : văcar.
 CARTEA 1______________5I

şi picioarile şi măinule. D ec! zisără lui A rp a g să descoperi

. ia ^e' x iaste vo e- -Şi» ascultăndu-l A rp ag, şi descope­
rind văzu rămăşiţăle copilului. Şi,, văzindu-le, nimică nu
sa întristă, ce atunce socoti întru sine. Şi-l întrebă Astieao-
o a re cunoaşte ace jlg anie ce au mâncat carnea. «Si cu n osc!’
Z •7 1 pIăCere lmi iaste tot ceia ce face înpăratul.» Aceştia
Z T Z r Să’ ?i ^ Cel6laIte răm ăşitU rî’ §i Să dusâ a c a i
fl2 o 1 A 3 lmipare> SOCOteSC s ăl e f i e îngropat toate.
? r '^ ag această certare « c e lui A r p a - i ar
p en tiu Chiros, sfâtumdu-să, iarăş au chiem at p re"aceia
. 1JJ1J°n. Care au fost dezlegat şi mal nainte visul lui Si-Î
întreba ,araşi A stn ag pentru vis. E i zisără : de ar fi trăit
copilul ar fi înpărăţit. Iar el răspunsă lo r: «Iaste copilul
y u , şi, fond la canipu, l-au pus copii satului Inpărat, şi el
toate cate sa cad a le tace cel adivărat inpărat, le-au făcut
ca au pus peicî şi portarfi], şi stol[ni]cI, şi postelnici, şi
toate celelalte, şi aşâ înpărătiiâ. Deci acmu cum socotitl
lucrul acesta.'». G m decâră vrăjitorii cum, de vremi ce
iaste copilul ş au înpărăţit făr> de niclo gătire m al nainte
ştiuta, sa tragi nedejde şi să aibî inimă bună ; pentru că
nu va mal mpărăţi al doile rănd ; pentru că şi unile mici
dintru vrajăle noastre să petrec, şi încă visurile de tot vin
de nu sa aleg nimică». Răspunsă A stiiag : «Şi eu cu acesta
g a n d sant, vrăjitorilor, de vreme ce s’au numit înpărat
copilul sa sa fie trecut visul, şi de la copilul acesta să
nu sa faca m clun rău ; ce , pentru aceia, mă sfătuiţi ce vor fi
mai de folos casai mele, şi mie, şi voă, şi vă s o c o t it ! bine»
Zisără vrăjitorii: «Şi noă, Inpîrate, foarte ne iaste cu
toată vo e ca să să -mântuiască a ta Domnie, pentru că,
m tr a lt chip, să mstramează Inpărăţiea, viind copilul acesta
şi, fimd Pers, şi noi Midi, ne vom robi şi vom sluji Per-
şi\°r şi nici m tr’o samă nu vom fi, fiind streini. Iar tu
fiind dintru o ţară cu noi Inpărat, şi noi încă, p r e o p a r te ’ -
dom nim şi cmste mare avem. Pentru aceia, cu totul silim
pentru Domnua ta, şi acum a, di-am cunoaşte noi v r e u n
lucru straşnic, ţie ţi l-am spune. Iar acum, înnlăndu-să
 52 HERODOT

visul la un lucru prost, şi noî avem inim ă bună, şi ţie

poroncim ca să aibi inimă bună. Iară copilul a cesta să-l
trimiţi la P erşi şi la înpărăţie-ş dep arte din ochi-ţî».
[121.] A u zin d A stieag aceştia, s ’au bucurat, şi, chem ând
pre Chiros, îî zisă a ş ă : «Fiiul mieii, eu îţî făcem străm bă-
tate pentru vid erea a unui vis nu deplin, iar tu, cu nărocul
tău, biruişî. Iar acum pas’ sănătos la Perşi, şi eu îţi vo i
da de te vor petrece, şi, m ergând a co l6 , v e l afla părinţi,
nu după cum era Mitradat şi fim eia luî».
[122.] Zicând A stieag aceştia, trim isă pre C h iro s, şi,
întorcandu-să la casale tatani-săii, lu î C am vis, îl luară
cei ce-1 născusă, şi, după ce înţălesără, foarte să bu cu rară,
pentru că eî găndiia cum atunce să fie perit, şi-l în tre b a ’
în ce chip hălădui, pentru că nu ştiia, şi el z is ă : «Eu
încă mai nainte n ’am ştiut, ce eram înşălat, iar, cân d am
fost acum pre cale, am înţăles toată p ovestea: cum eu
mă găndieam cum sînt ficior a ’ văcaru lu i lui A s tie a g , şi,
pre cale, acum, me-au spus petrecătoriî». Şi zice cum
aceia spun ca fimeia văcarului l-au hrănit, şi pururea o
pominea pre dănsa şi o lăuda. Iară părinţăî luî au lu at
numile acesta a Spacăî, ce să în ţ ă le g e : ţincă, cum să-l fie
hrănit pre Chiros o ţincă în pustii, pentru să să pară tutu ror
cum că de la Dum nezău îî fu lu î h ălăduinta. D e aice şi
vestea această.
[123.] Iară Chiros, crescând şi arătăndu-să dintru v â r­
stnicii luî m al viteaz şi mal cuvios, A rp a g tot sta pre
acesta lucru, v ră n d să certe pre A s tie a g , şi-î .trimite p ururea
co aci . p en tiu că el, fiind om di neam m aî prost, nu
cunoşte cum îşi va răscum păra. Iară pre Chiros, văzin -
u- crescandu-să, îl luă într’agîutor, patim ile luî C h iro s
asamanandu-le cu ale sale. Şi încă şi multe fâcusă, pentru
ca A stieag, fim d toarte cum plit M idilor, iară A r p a - cu
oţi cei mai mari înpreunăndu-să, le zice cum să pue pre
_ _ ^ _ f ^ e _ ţ i e Inpărat, iar pre A s tie a g să-l scoaţă. Ş i.
1 La p ă rin ţi; textul.
2 Daruri ; text.
 CARTEA I 53

gătin d el lucru’ acesta, şi Chiros fiind tot la Perşi, vrănd

să-şî arăte gândul său cătră Chiros, într’alt chip nu putu
ca să scrie, pentru că să păziea drumurile, şi meşterşugui
aşă : prinsă un epuri şi-l spintică, şi, aşă cum era, nezmult,
îî vă ră în păntice cartea, scriind ce-î fu voe, şi cusu iarăş
păn ticile epuriluî, şi, dănd şi o mreajă la care slugă avu
el m al crezută, îl trimisă la Perşi, ca pre un vănătorî, cu
epu rile în spate, poroncindu-î cum să-î de epurile în rnăna
lui Chiros şi să-î zică cum singur să-l spintice şi nime
acolo să nu fie.
[124.J Acesta lucru aşă fu, că, spintecând Chiros epuri li,
şi găsi cartea, ş’o ceti, care scrie aşă: «O fiiul lui Camvis,
pre tine Dumnezeu te rădică, pentru că n ’aî fi agîuns tu
la atâta năroc. Deci, pre A stieag, ucigaşul tău, să-l răs-
cumperî, pentru că, întru căt fu voe lui, mort fusăş, iar
pentru mine eşti viu, şi pentru voe dumnezeiască, carile ştiu
cum, după multă vremi, le v e l fi înţăles, şi pentru tine,
şi pentru mine, ce am păţit cu Astieag, pentru că nu te-am
om orât, ce te-am dat văcarului. Deci, de vel vre să mă
asculţi, ţara această, ce-î mal mare preste dânsa- Astieag,
tu vel fi. Pentru că, îndemnând pre Perşi să să vicle­
nească, vin asupra Midilor, şi, de mă va trimite pre mine
hatm an cu oastea să m ărg asupră-ţî, atunce toate îţi vor
fi pre voe. şi măcar şi alt[ul] dintru aceşti ce sînt de
folos. Pentru că întăî el să vor răcoşi de la el şi vor veni
la tine, pentru ca să-l scoaţă. Decî, aceste aice fiind gata,
fă ce-ţî scriu, şi vin ’ curând».
[125.] Decî, auzind Chiros aceştia, socoti în ce chip maî
cu bun mijloc îî va face răspuns să viclenească. Şi, so­
cotind, atlă cum acesta lucru va fi maî de folos, şi, scriind
în tr’o carte ce i-au fost voe, au îndemnat pre Perşî, şi, des-
chizind cartea, zisă : «Hatman Perşilor pre mine in’au făcut
A stieag. Decî, vă poroncesc ca să veniţî toţi căte cu o
săcire». Chiros acestea le zisă, şi sînt multe feliurî de Perşi,
şi aceste le adusă Chiros la viclenie,— carile sînt acestea,
 54 HERODOT

dintru care sînt ceelanţî to ţi: în tâi A rte a \ P erşî P asar-

gad î , M arafiî, M aspiî. Dintru aceştiia , P asargad i sînt mal
r los; de unde iaste şi săm inţiia A h em en idilor, de unde
sa faceră Inpăraţiî P erşilor; iar c e a la lţî P erşî sînt aceştiea :
antialei, Dirusinei, Gherm aniî. A c e ştiia sînt totî p lugari
iar ceelalţî păstori : Dai, M ardi, D ro p ich il, S a g a rtiî. " '
[I26.J Şi, dupa ce veniră toţî cu săcerile, atunce ('.hiros

mătate» , le
mătate l T zisa
— sa-1 curăţască
SChin° S> Catot în t r o doă
zi. mi,e
Iar *făcănd
ju ­
acesta lucru Perşiî, le zisă să să scaldi şi să vie a dao

său s n T T S StrănSă t0ate Cir6zile Şi turm ile t a t ă n i -

sau şi le g iu n g h ie, ca să ospheză pre Persî, si încă cu vin
şi cu alte bucate de toate. Şi, viind a dao zi P ersiî îi
tocmi p un livezi, şi aşă îî ospăta. Si, după ce să sltn ra’r i

c e lT de
cele d :b:e rIP
r i.aaudt f I de
u cele d
ChirOS: Cari"
astăzî? Iar ”eîparu
z isă ,<>r"
: mult5 * > la
iaste "£

S r i r T a ?~ ^ 061 Ce- a * f° St
bune Si lu â n d U ^ ^ de astăzif toate căte sînt
vestea n CUVănt>C h iros ^ arătat toată po-
V r ă n d 'v S smeU1 rŞ\ întrU aC6St Chip iaSte lucrul TOSt™-
a ltile n ma f SCU Pre min6’ Şi acestea vo r ti si
altile nenum arate bunătăţi, şi nu v e ţî ave nicîo o s te n e ii?
r nevrand, iaste osteneală nenum ărată, ca şi cia d. erV
Deci, di-aţî vre să mă ascultaţi, să fitî c i n i c i P en tru c ,
eu s o r e s c cum cu vrerea dum nezeiască să ' / ă născut
Pentru aceia mă apuc de această, şi pre v o î înc-1 J
tesc nu m ai proşti oam eni decăt pre Midr °“ '
crurî, nici la lucrurile războiului Z 5 ^ Iu‘
coşiţi-vă asupra lui A stieag, cum mar’ de sirg .! “ *

C“ . “ » * *
c a I, c a d e c u „ e i a fi Z P ^ -d u -o , de v r ,m e
în ţ ă le s p e n t r u C h ir o s •* A s tie a g , d u p ă c e a ă

a d « r i m i L o l L ? c U e J s i C h i aPUM ' ^ iar *“ ■ « *

- p — _______ iem a- Şl Chlros ^ p u n s ă s o lu lu i: «M ai

. 2 H --J0 de1su,!irif î1„“f,” r a:’ Ca a0mi"atiV |,lur;i1

 CARTEA I 55

curând voi veni eu la dănsu’ decât îi va fi voia lui». Auzind

acesta lucru Astieag, oşti cu Midii, şi le pusă hatman pre
A rp a g , luându-î Dumnăzâu mintea, uitând toate câte i-au
făcut. Iar, după ce să dusără Midii la Perşi, unii să şi
bâte cu Perşii, care nu ştiia’ povestea, iar alţii fugiea’ la
P e r ş i; alţii nici îşi vrea ’, ce fu gea’.
[128.] Şi, surpăndu-să g ro za va oastea Midilor, auzind
A stie ag curând, zisă: eX icî aşă nu să va bucura Chiros»,
şi i să lăuda. Şi, zicând atâta, întâi pre vrăjitorii cei ce-1
învăţară pentru visurile lui Chiros, îi spânzură, şi mai
apoi dedia arme tuturor câţi era’ în cetate, şi a tinirî, şi
a bătrâni, şi eşi la război. Biruit fu şi viu fu prins Astieag,
şi Midii periră.
[329.] Şi, fiind robit A stieag, stătu A rp ag lăngă dănsu’,
şi, bucurăndu-să, zisă, suduindu-1 cu multe cuvinte răii,
întrebăndu-1 pentru prânzul ce i-au făcut cu trupul copi­
lului s ă u : acela lucru i-au adus lui pentru înpărăţie robie.
Iar A stieag, căutăndu-î asupră, zisă: «Au doară faci lucrul
ce lăcu Chiros să fie al tău». Iar A rp ag zisă cum el au
scris, şi pe dreptul lui să cadi să cheami lucrul acesta.
Iar A stiia g zisă cum el să fie mai blăstăm at şi mai
strămbu decăt toţi oam enii blăstămaţ, de vrem e ce ar li
putut el să fie Inpărat, de vrem e ci el le-au meşterşuguit
toate, şi au pus pre altu ’, şi strămbu pentru că, pentru o
m âncare, pre toţi M idii îi dederă Perşilor. Că, de vreme
ce el n ’au vrut să fie Inpărat, să fie pus pre altjul] din
M idii Inpărat, să nu[-i] dia pururea la Perşi. Iar acum,
nefiind vin ovaţi Midii, din stăpâni îi fâceră r o b i; iar Perşii,
fiind m ai nainte robi, acum s’au făcut stăpâni.
[130] A stieag, înpărăţind 35 ani, aşă i să stănsă Inpă-
răţiia, şi Midii încă să supusără Perşilor, pentru răutatea
lui A stieag, înpărăţind A siia ce din sus de apa lui A lis 130
de ani fără doi, fără cei ce înpărăţiră Tătarăi. Iar, mai
apoi, să căiră Midii ce făcură, şi, în zilile lui Darie in­
părat, vicleniră; ce iarăş să biruiră şi să supusără. Iar, în z i­
lile lui A stieag, sculăndu-să Perşii şi cu Chiros, aşă făceră
 56 HERODOT

Înpărjă îiră A s iia - Iar lui A s tie a g n u -ifă ce C h iro s nicîun

rău, păr unde, şezind la dănsu’, îi ven i şi m oarte. A ş ă dar
Chiros, crescăndu-să şi hrănindu-să, înpărăţi, şi pre C risos
maî apoi, începând la străm bătate, în că îl supusă, şi, su-
puindu-1, înpărăţi toată A siia.
[131.] Iar Perşii cu acestea p ra v ili să ţin : bozuri şi biseric?
?1 jlrt6VmC nu fa c ’ & Pre ceia ce fa c >^ z i c : nebuni",— dupi
cum îmî pare mie, că au socotit cum D um năzău nu iaste cu
c ip ominesc, după cum zic G recii. Iar el să sui în m un;ii
cei mai înnalţî şi fa c jirtvă lui D iia [= Z eu s], zicând tot cem -
u i . Dna, şi fac jirtfă soarelui, lunii, şi păm ântului, şi focuJui.
şi apei, şi vânturilor. A cestora din ceput fac jirtvă si sa
mvaţară a face jă rtv ă şi A froditel, de la Asir'ieanî şi de
a A rap i în ţalegănd. Şi A siriean ii zic A fr o d ite i: M ilita ş i
A r a p ii: A lita , iar P e r ş ii: M itra.
[132.] Şi fac jirtv ă la aceştiea boji întru acest chip •
nici cuptoare fac, nici foc aţiţă, vrând să facă jărtvă
mei toarna cu păharul, nici nu zic cu fluerul, n ici cii
■_c ie , mei cu altile. Iar fiiştecare aduc dobitocul unde-î

cunnn'at “ l0C CUrat’ Şi Cheamă pre D °™ nezeu, fiind

cununat cu cununa de m irsină2. Si nu să ro a -â num ai

K S u săd r i p e n tr v ă t nu să cade> -
Per aste s f e l . PâratUl’ Pen‘ rU C* intru ">t<

iaste loc să " ■ ’ fară \răjitor nu

_______ ’ 06 a u : un bou> S1 0 căm ilă, şi un ca l, şi

3 A s V aPt: b ° abe d 6 ° rZ CU Sare' o b i?«u ite la jertfe

Aşa m originalul sre c
8 Trifoifl. 3 '
 CARTEA I 57

un m ăgaru, întregi îî frig în cuptorul, iar ceî ce n ’au şi-s

mal s ă r a c i: oî, miel, p u i1 ; şi păine mănâncă puţină, numai
bucate multe. Pentru aceia zic Perşii cum că G recii, măn-
căn d păinea, curând le trece saţul, pentru că nu mănâncă
d e alte feluri multe de bucate, iar, de şi mănâncă câte ceva,
totdiauna mănâncă. Şi la vin foarte sînt daţi, însă nu-î dat
să borască, au să să pişă, să-l vază altu’. A ceştia aşă le
ţin, iar, când să înbată, au ob iceri de sfătuesc care lucruri
le sînt mai de treabă, şi, care stat vor alege atunce, a doă
zi, fiind treji, apoi mal marile casii unde vorbea, le aduce
sfatul acela ce au sfătuit, la mijloc. Şi, de le place şi la
trezvie, îl fac acela lucru, iar, de nu, apoi îl lasă. Şi,
iarăş, ce vor socoti la trezvie şi vor sfătui, cănd sînt beţi,
iarăş socotesc acela lucru.
[134-J Şi, tămpinăndu-să pe drumuri în de sine, pre
aceia poţi cunoaşte că (nu) sînt de o potrivă la cinste, pentru
b in e ţ2 să sărută cu gura, iar, de-i ceva mai g lo s celalant,
atunce în falcă îl sărută. Iar, de iaste de tot mai gîos, să
închină celuilant. Şi cinsteşte mal mult pre vecini-şî şi mai
a p o i p re cel ce sînt mai aproape, şi, mal apoi, pre ceelanţi,
tot pre râ n d u l: pre căt sînt mai aproape, pe atâta îî
cinstesc. Iar maî vărtos pre ceia ce nu şăd cu dănşiî îî
socotesc cum nu sînt de cinste. Socotind cum cu multă
măsură sînt eî mal vrednici decât toţi oamenii, iar şi pre
alţăî, cum, cu căt iaste destoinici, cu atăta îl cinstesc. Iar
•cei ce şăd diparte de dănşiî, cum sînt maî răi decât toţi.
Iară, în zilile Midilor, limbile înpărăţiia’ una pre a lt a :
preste toţî era’ Midii, şi preste ceî ce era’ de aproapi,
iară ceî di aproapi pi ceelalţi. Intr’acest chip şi Perşii
cin ste sc: pentru că lim ba cea ce iaste mai aproapi înpă-
răţăşti pre ceî de maî diparte.
[135.] Şi obiceiurile streine încă le primesc Perşii maî
tare decăt alalţî. Pentru că, hainile Midilor socotind cum
iaste maî bune decăt a ’ lor, aceia poartă, şi la războae
1 D obitoace mai m ic i; text.
2 Ms. : bineş.
 58 HERODOT

gelele 1 de la Misir. Şi alte desfătăciuni, şi să să cu lce cu

copu de acol6 au învăţat. Şi fiiştecarile m ulte m u erl iâ si
mai multe ţntorî. '
[136.] Iar, după vitejiia de războiu, iaste aliasâ această
tot ,6 T * y ? e ° rI maî m ulţL A c e lu ia inpăratu l preste
tot anul ii trim ite daruri. P en tru că ei socotesc cum unde
iaste m ulţim e, acolo iaste şi tărie. Ş i-i învaţă pre ficion
începând din al cincile an pană la 3o-le, acest a rei n

.......
[I37-] L au d eu această p ravilă, şi laud si a c e a s tî car-

mS - om nu:
nu-1 păziească pentru o ^reşală num ai ^ n icuinul Sa
f, de vor afla greşaMe m a ^ u T c» 21Z“’ '
faci certare, iar într’alt chip nu -i face 11
înţălege să fii ucis nre tm i “ - nimine nu sa
să făcură cu aceste, foarte ^ ^
cum să fii fost eonii «i « - a , cu toată certarea,
acesta lucru, pentru’ că Z
sa 'p o a fc T / fie “ "
fost drept, sâ , omoare pre pE : , f sât
7"« " va fi

sJ, fo b l: z face- nic* ■ ■« * * -

şi, al doile, a fi datoriu. Si p e n t T u a l t e ^ ^ mmCÎUna>
gfo za vă datoriia, iar si n e n L PnCmî m ulte’ iaste
datori să fie să Z K 3 nU poate cela ce va fi
cajen, adică ’s tric a t“ I a r « ne ^ t e pro-
ceelalţi Perşi. S i z i c ’ el cum ^ ° ra ş’ m<?1 sa am estecă în tre
lovit aceia boală. Si care di’n s f a ° ar6Ce SoareluI> ]-au
l ă # i ia aceştiia, îf gonesc din S î - ş ^ S i i ^ * Să
albi mcă îi gon esc din tar* -Ş1P °ru m
S ^ ^ iJ a r ..... «
1 Zalele ' Sd P1?3) nici stu-
3 Lejiros.
 CARTEA I
59

păsc, nici îşi spală măinule, nici alt lucru fac, ce foarte
i să [ njchină eî, maî vărtos decăt tuturor.
f 139-] Aşijdere au Perşii şi alte care eî nu o cunosc,
iar noî o ştim. Toate nu mile Perşilor, fiind după cinste lor
şi cu viin ţa trupului lor, toate l a ' o slovă săvărşăsc, adecă
Ia s, pentru că toate la slovo le iaste săvărşitul 3 : nu vel
afla alt[ul] într’alt chip.
[140.] Aceste toate ştiindu-le adivărate, pentru dănşiîle
ştiu. Iar sînt şi altile, care sînt cam ascunsă, pentru omul
mort, cum, pănă nu să răpeşte trupul m ortului de vre o
pasări, nu să îngroapă, au de v r ’un dulău. Vrăjitorii- adi-
\ărat ştiu că fac aşă: pentru că la ivala acest lucru îl
fac. Iară Perşii, muind în zară pre mort, aşă îl îngroapă.
Iar vrăjitorii sînt cu mult m al osăbiţî de a la lţl oam eni şi
de popiî de la Misir. Pentru că aceia sînt curaţi, ca să nu
om oare nimica ce iaste viu 2. Iar vrăjitorii tot cu măna lor
glun ghie, fără numai pre om şi pre căine, şi această o
lac ca o vetejie, omorând şi alte jă g ă n iî: şărpî, furnici şi
[tîrîtoare], pasări zburătoare. Şi pentru pravilile aceştia, fie
după legăturile lo r ; iar eu mă voi sui la cuvântul carile
am lăsat.
[141.] Ioniî şi Eoliî, după ce-au înţăles pentru Lidenî cum
s au supus de Perşî, au trimis soli la Chiros, la Sardis,
• zicând într acesta chip : ca să fie ascultători lui Chiros ca
şi lui Crisos. Iar el le zisă un c u v â n t: un om flueraş, vă-
zind peşti în Marea, au fost fluerănd, gândind ca doara
\a eşi la uscat. Şi, ca c a văzu cum nu esu, el lepădă
fluerul, şi luă mreajă, şi o pusă, şi scoasă mult peşti, şi, vă-
zind peştile sărind, zisă el cătra dansul: «Nu mal gîucaţî
a emu, pentru că, când vă zicem eu, atunce vo i nu vreţi
să eşiţî să gîucaţî». A cesta cuvânt pentru ce îl zisă Chiros
acestora, pentru că au fost trimis el la aceştiia să să în­
chine, pănă a nu să. bate cu Crisos, şi li s’au rugat lor, ci
el n ’au vrut atunce. Iar, m al apoi, fiind supus şi Crisos,
1 »IV cnrft Dorienil n num esc san, iar lonienil sigma» : text. '
2 «Afară de je r tfe «: text.
 6o HEROBOT

ei era g a ta a să închina. El, aşă scărbindu-să, le zisă lor

aceştia. Iar Ioni, auzind aceştia, s’au adunat to ţi pre la
-cetăţi, şi s ’au făcut ziduri, şi să străn ge la P a n io n ie totr,
far numai M ilisil nu. Pentru că că tră aceştiia aii făcut
Chiros legătură, care avia şi C risos. Iar ceela n ţl Ioni au
socotit cu toţii să tnm iţă la L a c o n î să le de a g îu to r, foarte
rugăndu-să. ’
[142.] A ceştiia Ioni au fost a vă n d loc foarte frumos
de lăcaş m al frumos decăt toţi oam enii, pentru că e, a
n r alt chip m untile la Răsărit, şi în tr’alt chip la A p u s1
Şi limba nu le laste una, ce în m ulte fielurl iaste ales în

M iuT ş i'P r iin f8 A Cetatia M ilitu lil, apoi

Ş1 ” Imi‘ Acestia Slnt în ţara Cariia şi o-răesc tot

Efesul! C o L o n , X e t e f o s 1 T e o f C e t ă îî"înt Ia L id iia :

tia cetătr Tani +^>0+ u
Aşijdirile încă tril cetatî"” ' 't " " '" '™ S' ” e ’’ !nţiUeS-
ostroavc S a . o s „ S a c ă L , “

e T lc- iar ^
grăesc în patr„ 1Sl^ r ’ Z'Săm SUS’ Ceia «

nicîo grijă Pentru & ^ r ' nu* *a v ia

ostroaMle de’

^ FiniCWI •
să osăbiră dintru alal'tt r - ° U vas31e- Iaril aceştiia
.u n c e ,ffi„ d s l ~ f ° S nV T U ^ d ' P r e i>-
toate, ionica ţi n eb ăm t- această lim bă din
al«ă cetate nu T ? <* « u „ c e
au vrea’ să să numască cu 1^ Ş
Pilră astăzi „ u vo r u n ii «, 7 “ să ’ ‘Păda', ,i
Iar acestea 12 cetătî si ’J ™ Şmeaza de acest num e.
biserică, zicănd pre numile f ° P nUm0’ Şi făcUră
turor Ionilor, şi să s f ă t u i T P a m °nion , adică a tu-
- r ^ ^ L L Sa Sfatuira «a nu m al primască la acesta
H ău t m d u s .
 CARTEA I 6l

num e pre alţii (iar nici eî rugară pre dănşiî, fără numai
Zm irneiî).
[144.] In ce chip făcură şi Doriei ceia cfe lăcu ia’ acum
Pendapolis, cari mai nainte să chiema Exapolis, pentru
că şi aceştiia păziia’ ca să nu între în biserica lor, ceia
ce să zice «de triî picîoarile» 1, ceia ce au greşit la biserică-
Pentru că maî nainte, la ispita vitejiei ce au fost făcănd
la biserica aceia, au fost puind scaone cu triî picîoare de
aram ă, darul celuî biruitoru, şi acele scaone, cini birue,
iarăş lăsa acol6 la biserica aceia. P ă r’ unde un om de la
Alicarnas, pre nume A gasiclei, biruind şi luănd scaonul, nu
vru să-l ducă la biserică, ce-1 dusă acasăş şi-l pusă într’un
cui. Pentru aceia pricină aceştia cincî c e tă ţî: Lindos, şi
Ilisos, şi Camiros, şi Cos, şi Cnidos, au scos din tocmala
lor pre a şăsa cetate, pre Alicarnasos. L a aceştiia această
pagubă au făcut ’aceştiia.
[145.] Iar Ionii îmî pare că pentru aceia au priimit numai
12 cetăţî, pentru că, şi cănd lăcuia’ la Moreia, încă era’
în 12 siminţiî înpărţiţi, în ce chip iaste astăzi la Ahaî,
cei ce goniră pre Ioni în tă î: iaste Pelina, lăn gă Sichion,
m aî apoî Eghira şi Eghe, unde iaste şi apa luî Crathis,
neîncetată, de unde luă numile şi apa ce iaste la Italiia,
şi V ura, şi Elichi, unde fugiră Ioniî, fiind biruiţi de Aheî,
şi Eghion, şi Ripes, şi Patries, şi Fares, şi Olenos, unde
iaste şi apa ce mare a luî Piros; şi Dimi, şi Triteees,.
cari lăcuesc la m ijlocul pământului aceluia.
[146.] A ceste sînt 12 părţi a ’ Aheilor, şi atunce era a ’
Ionilor. Pentru aceia Ionii au făcut 12 cetăţî. Iar pentra
ca să z ic e m : aceştiia sînt maî vărtos Ioniî, au alţăî maî
buni decât eî, iaste multă nebunie a socoti acesta lucru,
de vrem i [ce] dintru cari m aî mulţi sînt A v â n ţi de la
E u v ie a 2, cari n’au am estec nimica cu Io n iî; M ichiiî, iarăş
cu Orhom eniî şi Cadmiî,, şi Driopei, şi Fochei, şi Molosi,
şi A rcazi de la Pelazgu, şi Doriei, Epidavriî şi alte limbL
1 T riop ikon .
2 Ms. : Eviea. .
 62
HERODOT

s T f i ' l f - * am68,eCa,e- Iar a l*M ^ <*' ^ A th in e ilo r

•f Pom it, şi, socotind cum sînt m ai v ite ji decăt tort
Ion., aceştn ă „ie r fimei n’a i vru t să -, iâ, c e a i luat fi.
eile a cărora au ucis p ărin ţăl. Pentru acesta lucru

t a T T p r e 11 f e t i t grUrăm ănt intru eli- 5* ' - » u învă-

intr'un
m occ ,ccu
tru n lo h h
u barbaţn, m cî să-I zică pre num e pentru
caci le-au om orăt părinţăl şi b ă rb a til % i pre riclorf i
Silfii a “ St,a’ 353 lăCUia’ - **> *. AcePstia făceră îa

G lafcus I c l t u M m
de la r ’nH 7
7", PhUSărâ de Ja L ich iia' {^ <
'“ 1
POl° h> iar aIî ăr C afconi, de 1a P ili
dintr’aceştiia’ s T m “ ,
ceelajţl
M elan,h,J ) si din Joi
decăt
Ioni care sînt de la A i i / 1 ' r le a r J° nr' Iar aceia sînt
fără num ai E fesil ,‘i Colofn T p " Pnfan' cul A p a tu rilo r,
nu fac p r a J i c u | ' Cf0l° °'>n P entru că num ai aceştiia
de om. A paturilor, ş, aceştiia pentru o m o arte

[148.] Iar Panionion iaste Joc sfanţ io Ar- „

noapte, carile iaste a le s la l w S ’ 1 ’^ M e a ză '
lui Posidon de la Elicon Iar r 6 t0tî IOnir’
P i s c de păm ânt pre lă n -ă Sam această iaste un
unde, adunăndu-să Ioni ZÎtirUl PleCat’
p u s ă Panioniia. Iar [nu] num ai a ’ I o T C’ f i ™ ÎJ
în tr u această slovă, adecă to V - f !Sarbătorî să v ^ ŞăSc
G recilor sărbători tot în a - «x* 1 * 06 tOCma tuturor
Ş i l o r în slov o. ~ S £ U a r Sa s c , ca şi num ile P e r ­

a E o l i l L I a s t e Chim '’ ’ ’ a.5ă, sînt c,;til!lle Ionilor, iar

* Zidul N cfi, şi° S “ £ . ? “ “ * FriCO" iS' *
tam, E gh ee, M irina G ri’n e ii A c \ ° tl0n’ E g h iroesa, P i-
M i o r : pentru că “ « * v « U a'
Pentru că şi aceştia 12 era’ la uscat T ^ Z m irn i’
fost având loc m al bun d e c â t Iar aceştna, E o liî, au
n au avut. ‘ lo n n , iară num aî m unţi
 CARTEA I 63

[150.] Iar Zm irna aşa o pierdură E oliî: pre nişti oameni

de la Colofon, fiind goniţi pentru o pricină, şi prebagl,
i-au priimit Zmirnei. Iar, după aceia, socotind Cofolonieî
pre Z m irn eî cum ar fost făcând praznic luî Dionis afară
din ziduri, închisără porţile şi luară cetate. M aî apoî să
-sculară toţi Eoliî, şi aşă să tocmiră, cum să dia hainile
Ioniî, şi Eoliî să lasă cetatea. Şi, făcănd acesta lucru, s’aîi
înpărţit prin toate cetăţile Zm irnei, şi lăcuiră acol6.
[151.] Aceştia sînt cetăţile cele în la tu ri1, făr’ de cele
ce sînt în codrurî; pentru că sînt deosăbî. Şi încă în cele
5 cetăţî ce sănt la ostroave, acelea încă de la Lezvos să
hrănesc (pentru că a şăsa, î n 2 Lizvos lăcuind, A risva, o
prădară Methimniî, fiindu-le fraţi), şi la Tenidos, ce-I zic
am u Bogceada, încă iaste una, şi unde să zice 100 de
ostroave, iar iaste altă. Decî, la L ezvî şi la Bogceada, ca
şi celor la ostroavi ale Ionilor, nu le era nicîun rău. Iar
celelalte cetăţî era’ să fie toate într’un loc cu I o n iî: unde
vor poronci, acolo să fie.
[152.] Iar, după ce sosiră la L aconî soliî Ionilor şi a ’ Eolilor
(pentru că de la sirgu trimisăsă), aleasără din toţî pre un
om anume Pithermu, de la Fochea. Iar el, fiind înbrăcat cu
haine scumpe de porfir, pentru ca să auză Laconiî, să să
strângă, şi, grăind, zice cum să cade să le agîute, pentru multe
pricinî. Iară Laconiî nu le priimiră soliia. Iar tot să pusără
în tr’o catargă oaminiî, şi, după cum mi să pare mie, ca
să vază pentru lucrurile luî Chiros şi pentru ale Ionilor.
Şi, m ergând eî pănă la Fochea, au ales pre carile era maî
ales între dânşii Lacon, anume Lacrinis, ca să răspunză
graiul Laconilor cătră Chiros, cum să nu învăluiască niclo
cetate grecească, pentru că eî nu vor îngădui.
[I53-] Şi, zicănd Laconul aşă, iarăş întrebă Chiros pre
G reci ce era’ cu dânsul : ce oameni sînt Laconiî, şi căţî
sînt de mulţî. Decî, spuindu-î, zisă cătră L a co n : «Nu mă
tem eu de oameni ca aceia .care au loc ales în mijlocul
1 P e c o n t i n e n t ; textu l.
1 Ms. : aşă sînt.
 64 HERODOT

oraşuluî şi, adunăndu-să acolô, să glură şi am ăgesc unul

pre alt [ui] cărora, de voi fi sănătos, nu patimile Ionilor
ce a lor, le vor fi grele». A ceştia cătră toţi Grecir răs­
punsă adică Chiros : pentru că au tâ rg u ri,'şi, avănd i

S ' laT T ? PerŞiî nimiCă nU CUmpără> nu’ aü

lui S v a l unu T ’ r* ? dui Sardis “ P1 « « u ita re a
LidînH H î De r S ,' ar aVUÎna t0ată a luî Crisos şi altor
Lidi. o diade lui Pactil, unul om lid, ca să o ducă h r
el mergea la Ecvatana, luănd şi pre Crisos cu sine si’ pre
lom , la acelaşi prilej, nesocotindu-I. Pentru că era V a-
onul lui mare piedică, şi lim ba Vactrilor şi Sactil si
Eghiptu : asupra acestora săngur el aü oştit ia
Ionilor alt hatman vrea sâ ,r fm i,â ' ’ “

Æ i ’â S r r Pac,,t
S 2 T d M a rta '. ‘» » « " â v i e a ^ X ’

s* m argă cu L s u l 7 m L Z \su p ra t Î M “
cungîurat pre Taval * u- - Sardisului şi au în­
* j c L5 închis m marginea cetătiî' 1
m ţălegănd pre drum Chiros aceştia, Ţ / Ş ’’
<Crise, ce poate fi săvârşi,„1 catrâ m ini à' L i d i lo r D u n a '
im sa ra re mie, Lidil „ „ s3 vo r rna/ ' , ° , PăCUm
mă şi făcăndu-ş si el răii <5; părăsi dodem du -
■s-l robasc pre c a “a ! ’ , SC “* m a' bine “ «
Şi cela ce, om orând pre B5r
A?â şi en en L id il: pre L
^
',1 "
T ™ ^ f ca
' i' ar " lă sa t-
a,i 5‘ raa< mult, ducu-te cu m ine ' ’iar l f * 1“ ” , p ir in t e -
tatia. Si, m al a n o ! * I e ' a m lăsat c e ­
lar aceştia le zisă/pentru“ ^ “ Să
Crisos răspunsă 3 ! . 6 era voe să S1 facă. Iar
Sardis: «O în p a ra te ’ b i” e « “z f “*
" d a , .toate mâniei, ’ „ier o c e t a i e 'v e c h e î n 'u -?•% '*■ “
negreş,tă, şi pentru cele d ’intăr • t n c ï’ fimd
Pentru ca cefe d 'in t M e f i S T " ™ C*b de a - '
i î ^ a ^ e port, iar acum
1,1 A c r o p o le ; textul. ai
 CARTEA 1
65

lăsat pre mănl Sardis, el să fie cercat. Iar pre Lidî să-î
erţl, şi aceştia să Ie poronceştî lor, pentru ca nici să te
\ iclenească, nici să-ţi stia în potrivă. Opreşti-le lor pentru
ca să nu aibă arme de oaste, şi-I învaţă să să încalţă cu
o p in c i1, şi-i învaţă să fluere şi să cănte, şi să-ş înveţă fe-
c îo ril să precupască. Şi curănd îl vel vidé, înpărate, pentru
bărbaţi, fimel. Deci, niclo grijă nu vei avè cum să vor
răcoşi>.
[L55-] Crisos aceste cuvinte îl învăţă, socotind cum mal
bine să pată atăta numai, decăt să-I robască pre toţi şi să-I
\ ăndă, cunoscând cum, de nu-I va arăta v r ’un mijloc ca
aceala de folos, nu să va părăsi de sfatul lui, şi temăn-
du-să cum să nu să m al răcoşască şi altă dată, măcar
că atunce vor scăpa, şi aşă vor peri de tot. Iar Chiros
priimi sfatul, şi să bucură pentru acesta lucru, şi să lăsă
de mănie, şi-l asculta. Şi, aşă, chiemă pre M azare 2, pre un
om Midu, şi poronci să zică Lidilor ce au poroncit Crisos,
şi să-I robască pre ceialalţl toţi care cu L id il au oştit a ­
supra Sardisulul, iar pre P actil foarte să silească să-l
prinză viu.
[156.] A ceste poroncind, acesta să duce la Perşi, iar
P actil, înţălegănd cum iaste oaste asupra lui aproape, să
spâriè, şi fugi la Chim i. Iar Mazar, hatm anul lui Chiros,
m ergând, cu cătă oaste avia, la Sardis, şi, nealîănd pe
P a ctil la Sardis, atunce poronci Lidilor cuvântul lui Crisos.
Şi aşă Lidil, din poronca această, toată pitrecirea lor au
prim enit-o. Şi M azar, după această, aü trimis la Chimii
soli, ca să-I dia pre P actil, iar Chimii socotiră pentru
acesta lucru să întrebi pre bozul de la Vranh[id]I. Pentru
că acolo era vrajă din zilile vechi făcută, la care toţi
Ionii şi E olil au fost vrăjind. Şi locul acesta iaste a ’
Mi[li]siilor în locul Panorm ulul.
[I57-] Şi, trimiţind Chim ii la Vranh[id]I, întreba’ ce vor
tace pentru Pactil, ca să placă lu! Dumnezeü. Şi, între-
1 Scurtat.
3 Ms. Mazareia.
 66 IIK R O D Q T

bănd, aşa zisă v r a jă : să dia Perşilor pre P actii. Si m er­

gând această poroncă, v r a ’ să-l dia Chim ei, şi, pornin-
du-sa narodul sa-1 dia, A ristodic, feciorul lui Iraclid, un
om de folos pentru Chim ei, nu vru să-I lasă să fa că asu
necrezm d vra ja , şi zicănd cum ceia ce s ’au dus să întrebi
nu spun drept ; şi aşă al doile rănd s ’au dus altăf să în ­
trebi, m tru care era şi A ristodic.
J î f ' - f: m e r g i" d la V ra n h [id)I, întreba din toţt A ri
K atfcîl C hlp: ,D A p ă r a te , venit-au la noi un

la Si e V d ,T ‘ ’ “ ri‘ e ^ dC m° a r,e K roznica

a , ,Ş ' v 111-1 ceru> poroncin d să-ldia Chimei/
la r'to t Că ne tem em de putere P e ^ , "
de îl t nU ^ agUl Pănă nU Vom înţălegi adivărat’
de k t m , ce vom să facim». A c e sta aşă ’întreba i a ^ e

s o c o t L T E T s r n W a PrC ^ Per^ ^ A r is to d ic ,

eei Tiai atoate t ’’■cuiburî

t o ^ ler ’strica cuiburile Si . ■t : . : 1:
eşit
V & glas din neştiinţă
neştiinţa» ,- zicând
l S 5 a ş ăf: «Fără
?ă e1’de Z1Ce
le.™să fie-r
oamini, ce îndrăzneşti a face aceştia • ci g °
biserică îi scorneşti?». Iar A r is to d ic ’ UJlt° r“ m ,ei de la
■■ate, tu aşă a g lu ţl c e l o r a c e 7 nt L , * = * ° h^ ~
cuin ne poronceştr să dăm pre cela ce ''' 1a~J’ dar n? ă
Şi iarăş îî răspunsă- «A “ C m să roagă noă ?».
lui Dumnezeu, să si peri« ° ă ’ ^ e?ind
să nu m ai v en iţi să ^nt K & 5 P6ntrU Că altă datîî
da-i-veţi au ba».’ m trebaî* P ^ t r u p ribagi pre v r a jă :

l a d l I ş 1l t ă T t , Z i,rt„e c - UT d C h im ei'- n e" ănd « ici

]arăş să-l dia să peară U t ' ™ ^ Vre’ Un ^ nicI
g ă te a ’ ca să-l dia pre plată " ^ E î să
-ştiu adivărat pentru că ' ^ trecând să-l dia, nu
ţăleasără acesta lucru cum v o ^ ! aJ arşit; C h lmii, d acă în-
^ _ I !!iliffb o s , au’ adus afl
- 7 - ^ - ^ — ------ P m la Sacazu, ŞI, de
- Altar ; original.
 CARTEA I 67

aice, de la biserica A thineî, luăndu-să cu sila de Sacăzanf,

să dedia, şi-l dederă S acăzan iî pentru plată A tarniî, iar
A ta rn iî aceştiia iaste loc a ’ Misiei înpotriva L ezviî. Deci
p re P a ctiî îl luară Perşii, şi-l pusără în temniţă, vrănd să
arăte luî Chiros. Şi era nu puţină vremi, cănd nicîunul
dintru Sacăzanî nicî a zăce din orzu nu să făce, nici altă
nim ică nu să făce dintru căte era roada de acolo, şi toate
că te să făce de acolo, să ferea bisericii.
[160.] Deci, Sacăzaniî dederă pre Pactiî, iar Mazari
aşă oşti asupra celora ce au fost încungîurat pre Taval,
şi aşă pre Priinel îl robi, apoi şi pre ceia ce lăcu ia’ tot
căm pul Meandrului, dănd hrană oştii, şi M agnisiia iarăş;
ş i îndată muri.
[161.] Şi, murind acesta, A rp a g să pogoră, hatman fiind
şi acesta, Midu, pre care îl hrănisă A stieag cu trupul fe­
ciorului s ă u ; carile au agîutat luî Chiros pentru inpărăţie.
Ş i acesta, venind acolo pre hătmănie, cum soli la Ionie,
lua cetăţile cu movilile, pentru că, unde era’ ziduri, aşă,
făcănd m ovili lăngă ziduri, aşă prăda cetăţile. Şi întăî la
cetatia Fochieî de la Ionie s’au apucat.
[162.] Şi aceştie Fochieî întăî făceră vasurî de înblat
p re Mare, dintru toţi G recii, şi aceştiia arătară numirile
M ărilor şi vad u rile1, şi înbla’ pre Marea, nu cu corăbii
rătunde, ci cu catargi. Şi, mergând la Tartisos, s’au făcut
p rieatenl cu Inpăratul Tartisenilor, cu Arganthonie 2. Acesta
înpărăţi 80 de ani şi trăi 120 ani. Deci, fiindu-I luî foarte
prieaten, le zisă să lăcuiască unde le va fi voe în ţara luî, să
lasă Ioniia. Şi, nevrănd ei să-l asculte, înţălegănd pre Midi
cum să adaog la cinste, le dede bani mulţi pentru ca să
facă ziduri pregiur cetate. Şi făr’ nicîun preţ le da, pentru
că şi înpregîurul zidurilor încă era nu puţin, şi-l făceră
tot de pietri mari şi tocm it bine.
[163.] A şă făcură eî zidul. Iar Arpag, încungîurănd ce­
tatea, zice cătră Focaieî cum destul îl iaste luî numai un
1 Scurtat.
2 Id em .
 68
HERODOT

turn să oboare şi o casă. Iar F o ca e iî, tem ăndu-să d e robie

zisara sa le de răzbun o zi, p ă n ’ unde să v o r sfătui şi

? T nde’ i a r î n t r ’U n Chip VOr face

l u c r u VO" acesta
cru, sa sa dia cu oastia în tr’un laturi. Iar A r p a g z jsă -
«Ştiu foarte bine ce veţi să fa ciţl, iar, pentru aceia, iată
ca va dau voe sa vă sfătuiţi». Ş i aşă, luănd A r p a g oastia
ar Fochiei trasără vasăle, şi pusără fimeile, şi copii si’

era de aramă Î T * * " P" ” fâră " “ mar’ ce

a de aram a, au de peatră, au zu grăvitu ri, ş’ala lte toate

™
[164.] Iar F ocaei, de vrem e ce nu v ra ’ S acăy a n iî c-5 1
“ “ >• - e musas, . e m ă n d a i Z ' . r l , ca
F ocheil la ^ b ir n o s Pentru 5
20 ani, aii fost urzind ei c e t a t e d in t r ’o T î r ^ ă c^ a'd i v u ^

L t n mmiet c e â îiî ^ ^ A r * antho- a tu n ce a *

întăi loviră Ia eceratea
P«.™i t a t e a Jor,
lo T la
la tF och •’ şi om orără
ocheia, ^ toată
* Chirn08>
stra i-,
Perşilor, care o pusăsă Arpa«- Si făcând a , ♦ i J

zicând ca să nu să mat i „ ,„ arcă aW dată aco“ 1- F ; h " “ ’

numai cănd va pluti hierul. Si, mer-rănd Îs rL ’
mulţi decăt p-iumătate ît i„ •’ , ,^ Chirnos, ei m ai
obiceiurile locului şi făcând P®ntrU cetate ?> pentru
toarsă,ă la Foche . la t ce” c f nă , SMmbU' Să
'ară de acolo, de „ K T * “ * ^

5 anî, cu c e î ^ ^ r T m a i d e ’ î ™ 8- ^ S° Shld aC° 16’ lăcuiră

biserici. Şi pră d a' p " L Î c T Te ?' Şi « " »
tocmiră T irsin ii şi Tuneziii ■ ii „ J - ' ” pre!? îl,r- D “ >. sâ

“e " ? T *

1 Carchedonii ■test au . ■ ™ . ' - c a C.a-

' a /.ice. unisienî, modernisind.
 CARTEA I 69

d m ie l: pentru că 40 de vasă le periră, iar cele 20 c.e

au fost rămas, încă nu era’ nici de o triabă, pentru că li
să stricase cămările. Şi mearsără la A laliea, şi luară co­
piei, şi fimeile, şi tot ce avură, căt le putură corăbiile lor
d intru tot a rădica, şi lăsară Chirnos, şi să dusără la Ri-
g h io n .
[166.] Iară, căţî oameni au fost perit, corăbiile pre oameni
înnotănd îî prindia’, Tirsini şi Tunezlii, şi-î omorără. Şi la
A g h ila , în locul acela ce om orără pre F ocaeî Tunezlii, li
să făce toate pricăjite, şi oile, şi boii, şi oameni. Iar el
trim isără la Delfi, vrănd să-şî vindece greşala. Iar vraja
le zisă să facă ce fac şi amu [A gh ileiî]; pentru că fac
jărt\ e mari, şi încă ispită de vetejie, goli fiind oamenii
aceştiia 1. Focaei într’acest chip periră, iar cel ce au mărs
la Righion, pornindu-să de acolo, luară o cetate a Inotrii,
care acum să cheamă Ielis. Şi făcură* această, înţălegănd
cum vraja le zisă să zidiască Chirnos, nu cetatea, ce bi­
serica. A ceastă cetate F ochea de la Ioniia aşă au păţit.
[167.] Şi iarăş şi cetatia T iilor aşă au făcut. Că, luăndu-le
cetatia A rp ag, eî întrară în vasă şi să dusără la Thrachî
(T h rach î să cheamă de la Ţ arigrad, pănă în Dunăre), şi
făcură acolo cetatia A vdirii, care mal nainte, făcăndu-o
Tim isie Clazomeneanul, n ’aii avut nicîun folos, pentru că,
gonindu-i Thrachiî, acum îî cinstesc T iiî la A vd ira ca pre
un bozu.
[168.] Aceştiia dintru Ioni numai, nesuferind să fie robi,
îşî lăsară cetăţile. Iar ceelalţî toţi, dănd război cu Arpag,
fă r’ de M ilisii numai, după cum să bătură şi ceia ce ş’au
lăsat cetăţile, şi, vitejăşti bătăndu-să, cineş pentru moşiia
lui, şi, biruindu-să, i-au supus, rămăind fiişticarile unde
îî era locul, şi asculta’ ce le poronciia. Iară Miliseniî, după
cum am şi maî scris, avănd cu Chiros gîurăm ănt, şide
mălcom . Aşă, al doile rănd, iarăş supusăsă Ioniia. Iar,
după ce supusă pre Ioni aceştî di pre uscat A rp ag, te-
măndu-să şi cel din ostroave, să închinară luî Chiros.
1 Prescurtare şi schimbare de înţeles.
 70
11E R O D O T

[i6 9-J Şi, fiind supăraţ Ionii, şi adunăndu-să la P a n io n ie,

am înţăles cum li-a zis un V ie a n 1 de Ia P riia un sfat
foarte bun, cari, de l-ar fi ascu ltat, ar fi fost m al fericiţi
decât toţ G recii. Carile sfătuia cum totl Ionii să să ră­
dice odată cu totul, să să ducă la Sardos ostrovul şi
acolo o cetate să facă cu toţii, şi să nu să m aî te a m ă ’ de
nim enle. P entru căci ostrovul iaste foarte m are si bun si
ei ar fi altora stăpâni. Iar, răm ăind la Ioniia, nu m al cu ­
noaşte niciun m ijloc de m ântuire. A ce a stă sfătui acesta om
•ian insă, după ce-i supusiasă Perşii. Iar bun sfat le didia
a \ ' 1S]anuI> Pănă a nu să strica, ca rile era din
să facă r r CUm ^ a ltile t0ate Sfatl- ' * ce tă ţi si
a „ TeOS) pentru că aco16 iaste la m ijlocul Ioniel
şi acolo sa să adune toţi, iar prin celealalte tot să lă-

c h i r i t f i a n:ar0d - 6băgat " Sam ă2' A c e ?tiia - t r u acest

ril ! : 7°-] A r p a " ’ suPuind Ioniia, apoi oşti asupra C a ­

E ' l i aa « S,ne r * t f c W . Pre C avni,, pre Ion,, pre
-O h . Ş aceştna, car, sînt eşiţi di prin ostroave la uscat

S
* ^ , ş1
c u S l ă t° rI ^ M i n ° S>* ^ i e m ă n d u - s ă L e ­
lacu in d la ostroavi, alt bir lu i Minos n ’aîî fost dând

r mat ce-‘ i,ipi6 " - > • * —

curăndă vremi V f i c e r â Tari ” d năr° C° S răZb0<’
Şi mal anoî * ■
-, 1 preste sam ă> atu n ce
G rec! Ie luark P e „ * CeelaltI
arătat intăl » ' ^ coifuri a pune cănafi, cari au

a p . întâi toarte de prins ^ a v ă t a " ' *

ce o spânzura de „ L ? P J ’ C& mai nam te n u m ai
mal apoi, după CarT t “ ^ ° Urăle’ Ş1 aPăra Pr°stu . Iară
ostroave S r i e i sT w T ’ “ S° Ulat de S’a ° dus ^ ' a
= c C riteani sa sâ fie â c m T ^ r P e " ‘ ™ C a ri, a şâ
cum sînt mtoşneant
oşneanî de n v ş,* tot
de acolo, &TU RU V°nume
acesta r aşa’aucea vzic
ut

1 Bias.
f-1clisă traducere.
 CARTEA I
7.1

şi mai nainte. Şi au biserica luî Diia [= Z eus] la Milas, la

cari au parte şi Lidiî şi B u lg a r ii1. Pentru căci zic cum
şi aceştiia să fie fost fraţi. A ceştiia merg la biserică, iară
că ţî sănt prişleţî şi ştiu lim ba Carilor, nu-î lasă.
[171.] Iar Cavniî îmî pare că sînt de la pământul acela
m oşneanî, iar eî să mărturisăsc să fie de la Crit. insă
lim ba lor să lipeşti de a C arilor, au doară Cari să lipăsc
de dănşiî. Pentru că eu nu pot alegi. Iar pravilile lor
sînt osăbite mult de cătră toţi oamenii, şi mai vărtos de
cătră Carii. Deci, pentru că la aceştiia obiceiul, cănd biau,
aşă-s : cine cu cine-I placi, şi bărbaţi, şi fimeî, şi copii,
tot de-avalomă să curvăsc. Şi, făcănd ei odată biserici ca
şi la alţii străin iz, şi m ai apoi neplăcăndu-le, aşă zisără:
«Destul ne sînt ai noştri Dumnăzăî», şi să înplătoşară, şi,
cu suliţăle, bătănd văzduhul cu toţii păn’ la hotarăle Ca-
lindenilor merge, şi zice cum scot pre bozii streini.
Aceştiia aşă sînt şi fac.
[172.] Iar Lichil sînt de la Crit. Pentru că ci în zilile
vech i la Crit era’ tot varvarî, şi, pricindu-să pentru in-
părăţie la Crit feciorii Evropii, Sarpidon şi Minos, biruind
Minos, au scos pre Sarpidon şi pre toţi a ’ luî. Şi eî, fiind
goniţi, au mers la A siia, la pământul M iliadiî. Pentru că
acesta pământ, ce şăd acum Lichil, în zilile vech i să chiema
Milias, şi Miliî atunce Salim î să chiema. Decî, păn’ la o
vrem e, Sarpidon li era m ai mare, iar eî să chiem a tot cum
s ’au fost chiemănd, şi cum să cheamă acum : Lichiî, de vecinî,
Term ilî. Iar, după ce fu gonit de la A thina Licos, feciorul
lui Pandion, şi acesta de fratili său Egheu, atunce, mer­
gând la Sarpidon, au început a să chiem a Lichiî. Iar
p ravilile lor, unile sînt g re c e ş ti3, altile careştî. Iar una
iaste a lor, şi nicî cu unii oamenî nu să tocm eşte e î : ru-
deniia lor şi săminţiile nu le număsc dispre taţî, ce dispre
maică, şi, întrebăndu-1 din ce fiel iaste, el zice cum de la
1 Iar coufusia : Mysi-Moesi.
2 X einikon.
3 Cretane.
 72
HERODOT

rudesc T t ’ * * * CUttre> * “ <«" m »to aft

rudesc. Şi, de v a lacui om robu cu fim eia orăşană zic că
de fructe™ “,< ;.'ar- de Ta fi ori>5>", măcar cel mal
aceia
a c e k Ifeciori
ctor nici
2 - Tde ‘ o ° cinste
" S‘ r e i "nu sînt.
ă Şi C” P081-“ ^ . « » ■ «

s u p â r s i Dd ? A aC“ teN iar Cari' ’ neH cănd n t o o vetejie, «

suparăra de A rp ag, N .cl er Carii, „ ic i cătl G reci 1-tcui
pre Păm ântul lor şi lâcuesc şi a lţi, şi p rib ag , de ta I aco
Cm du ; c a r,, Ii să loveşte locul dispre M a r fa N fa “ râ 3

S n fr « L a o S n * 85 !" “ Pi di" v T l“ u ,t
foarte putiu. P e n t r u a a ™*1 ^
apă, fârâ
Mării ce să cheam ă Che azan oaPte iaste sinul
A lbă*. A ce ste a Dutfn mră dispre A P “ S -Marea
^ o milă»; « " « ~ l Pa.in
Ioniia, v ră n d .s ă facă locul a ce la ost P&S bât'a
Că cu acel crănd să rnn ' q o- rOV’ ^ toată ţara lor.
Dumnezău, ţi să părea’ cum ^ lu° rand m ul^ aşăş de la
la ochî, de p r a v u l pietriî — şi m a l vărtos
cănd TOr afla I r e un Hac S 5 ^ * * 1& la Delti,
cu stihuri: « G ă tu l6 nu 1 'rT«- le’ aU răsPllns aşă,
li făcut ostrov cănd ar fl , ♦ “ * ^ S ăp a îI; Z evsu ]' ar
sâ Părăsiră de " l i s rUvU ' ^ Sta lu c ™ Păzind C n id il
război să didera pre sine! g ° U ° aSte’ fără de

mai sus de A lica rn as Î " ’ anUme P idasei» care lă cu ia ’

vre o prim ejdie, o r n 0r ort veo” ’ ^ ^ Să K §ă faca
A th m eî face barbă mare n ^ t 0- Preoteasa de la bozul
acesta lucru A ceşti n “ ° TÎ h s’aâ facut lor
a« PU.„. răbda cătăva vrerni^ ^ ^ * “ '* C a ™ ,
^ ^ i d i . ,,u r
1 Bibasiel.

• Cinci
GinT s ft a! d, SPre Syme Şi Rhodos-
ii; original.
Sărită o propositie.
6 Istmul.
 CARTEA I
73

[173-] A ceştiia, cu multă vremi, să supusără. Iară'Lichiî,

după ce veni A rp a g cu oaste la cămpul Xanthilor, eşiră de
să bătia puţini cu mulţi, şi arăta vitejie multă. Iară, biruin-
du-să, s’au închis în cetate, şi aşa au străns şi fimel, şi
copil, şi tot ce-au aA7ut, şi le-au pus în turn, şi le-au dat
foc. Ş i el au eşit toţi la război, pană unde au perit toţi
în război. Iar aceştiia le zic acum că sint X antl. Li chil
sînt mal mulţi streini, pentru că numai 80 de casă au eşit
atunce din străinătate. Şi acele au hălăduit, iar alte toate
s au supus. Deci cetatia X anthilor aşă o dobăndi Arpag,
aşijdii ile şi pe Gavnos încă o luă. Şi C avn iî încă mal
m ult stătură ca şi Xanthil.
[176.] Deci partea din gîo s a Asiei (Asiia iaste partea
•ce m al mare a lumii, din cele tril părţi) o surpa Arpag,
iar partea ce din gîos singur Chiros, supuind toate limbile,
şi nelăsînd nimică. D eci m al multe le vo i şi lăsa a le
povesti. Iar carile i-au dat osteneală mal multă, şi carile
sănt m al vestite, acelia le voi pomeni.
[177.] Acesta Chiros, după ce uscatul dintru acolo su­
pusă, s ’au apucat de A sirieanî. Deci, la A siriea sînt şi alte
cetăţi multe, mari, iar cari era mal vestită şi mal tare,
după ce să strică cetatea N ineviî, era V avilonul, unde şi
Inpărăţiia lor avia Scaun. Şi, fiind cetate ca această, zace
in tr’un cămpu mare, şi atăta-I de mare, că, fiind în 4
m uchi zidită, fuştecare unghiu de aceştia 40 iaste, şi de
lu n g 15 m ile 1, preste tot de 60 mile 2 iaste V avilonu l în-
pregîur. Num ai zidurile cetăţii au fost atăta, şi era podo-
bită foarte, căt nicîo cetate nu era înpotriva el. intăî iaste
şanţ lat foarte şi adăncu şi plin de apă inpregîurul cetăţii,
şi după aceia era zidul de opt 3 coţi de lat şi de 100 4 în-
nalt, cu cotul cel înpărătesc, carile iaste mal mare cu tril
d egite decăt cellalt.

1 120 d e s t a d i i ; o rig in a l.
2 480 d e s t a d i i ; o rig in a l.
3 5 0 ; o r ig in a l.
* 2 0 0 ; o r ig in a l.
 74 HKRODOT

[178-] D eci trebue să şi arăt de unde s’au făcu t zidul

f latul şanţului ce l-au făcut, in tăl, săpănd şanţul, aii
fost făcănd din lut cărăm idă, şi, arzăndu-o, au fost zidind,
şi, P e n tru var, avia smoală h ierb in te. Şi puind, m al apoi'
la treîzăcî cărăm izu căte un b raţ rădăcină de trestie
m tal au început a face usnele şanţuluî, m al apoi şi zidul
*n tm acesta chlP> di-asupra zidului, la m argine,
au făcut casa cate cu un sclip, căutând una spre alta'

^ u n i f ^ T f ad ^ l0 C Să tre a C ^ Un c a r- P r i” P ^ -
* urul zidului suit 90 de porţi, toate de aram ă, cu uşori

“ if d f T T ?i iaS*e 5i a ' tă '» V . I n ’

cale de 8 zile, pre nume Is, unde iaste apă nu m are ia-

A cesta I s t ™ ^ ^ ^ apa E fratu ^ I

A cesta K cu apa scoate şi b o zî de sm oală m ulţi D e acolo
adusară sm oala la V avilon.

în fd o ă ] n ă r t ^ 68^ ! ChiP ^ Zidi V avilon u 1' Iar c etatia iaste

fşi patrul L \ iaste Plm ă de casă căte cu tril

S t direpti PreSteio a lta
r LJ) v1uliţa ce mercrp ’ iara
or>* ~ nliţăle sânt „ toate
cute prin z id iş o r ; câte ulitâ era> itâ t !» “ f l o a r e fâ-
lelalte, şi cele ce d u c 1, ! * •’ Ş1 u5c,oare 5 §1 ce-
[180.] A c e sta zidu ia t aCestea lară‘?î de a ram ă.
nu J t f ,T
în tr ’o p a r t e d e
t l Ur â e. Pc e .a m2i
c e ta te e r V !,
TZ” ^ ^
*“
m g U S t' I a r
z id u ri t a r i înn reo-iur ' ° Ur m P ă r ă teştI, fo a r t e c u
f e r i c a D i i i [lu î Z e J mT m c e e la ltă p a r t e e r a
P«n* a c u m ia s te Z ^ ^ *
- u c h l . Ş i în m ijlo c u l b is f r ic il t a s e Un ^ t ’ 4
90 de s t â n j ă n l 2, şi d e lu n o - . i h - ,nt _ ™ t& re Z ld lt’

1 2 s t a d i i ; o r ig in a l. * Ş ae lat>şi Pre acesta turn

2 I n sta d iu ; o r ig in a l.
 CARTEA I
75

alt[ul], şi pre acela altful], pană în opt turnuri. Şi scărî sănt

făcute pre din afară, di te suî acol6 pin pregiur. Şi la mijlocul
suişului iaste loc de odihnă şi scaune fă cu te : acolo şăd de
odihnesc cei ce să sue. Iar întru turnul cel de apoi iaste
biserică mare, şi în biserică iaste aşternut foarte frumos,
şi o masă de aur. Iar vre un boz nu-î acol6 sau chip, nicî
doarm e nimirile noaptia, fără numai o fimei, şi fimeia de
acolo de loc, cari o va aleg e Dumnezeu din toate, după
cum zic Haldeiî, care sînt popî acol6 la acia biserică.
[181.] Şi zic aceştiia popi (pre care nu-î crez) cum singur
Dumnezău să pogoară şi vin e la biserică şi să sue în pat de
odihneşte, ca şi la T h iva de la Eghipet, după cum zic
Eghipteniî. Pentru că şi la aceia biserică doarme fimei.
A ceste fimei nu să înpreună cu bărbaţi, ce sănt curate.
C a şi la Patara a L ichieî, pentru că şi acol6 încă doarme
în lontrul noapte, însă cănd vor să vrăjască (că nu pu­
rurea vrăjăscu).
[182.] Şi iaste şi altă biserică acol6 gîos lăngă această
biserică, unde iaste şi bozul luî Diia [=Zeus], mare, făcut
de a u r ; şi masă iarăşî mare de aur îi stă înnainte şi supt
picioare, şi scaonul lui tot de aur iaste. Şi, cum spun Hal­
dei, 800 talanţî de aur trăge acelia. Şi din afară iaste
cuptor de aur, unde fac jă rtvă oile. Pentru că la cuptorul
cel de aur altă nu mai fac jărtvă, fără numai ce vor fi
vite de lapte. Iară şi la cuptorul cel niare încă 1000 de
tălanţî de zmirnă chieltuesc Haldei pre anu, atunce cănd
fac praznicul bozului. Şi pre aceia vremi era la această
biserică un boz de 12 coţi, prisne (sic) de aur, carile eu nu
l-am văzut. Iar, ceia ce me-au spus Haldeiî, zicu. Acesta
bozu, Darie Inpărat, vrănd să-l ia, iarăşi n ’a îndrăznit. Iar
Xerxis, ficiorul lui Darie, l-au luat, şi a ucis şi pre popa,
pentru căci îl opr-ea să nu-1 ia bozul. A ceastă biserică aşa
iaste podobită, şi sînt şi alte multe odoară.
[183.] Iar acestui V avilon mulţi şi alţii stătură Înpăraţî,
pre care la povestea A sirieanilor îl voi pomeni, cari au
înpodobit zidurile şi bisericile. Iarăş încă şi doă m uerî:
 76
IIE R O D O T

ce d ’ăntăî, cu cinci niam url m al n ain te au in p ărăţit, pre­

cari o chiem a Semiramis. A c e a s tă făcu la căm p u l V a v i-
lonului m ovile minunate, pentru că m ai nainte vărsa ana
preste căm pu.
[184.] Iar a doă înpărăteasă era N itocris ; a ce a stă stătu
mai m ţaleapta decăt ceia d ’in tăi, şi făcu p am en ţl n eîn ­
cetate, c a n le voi spum m al nainte. A ceastă , vă zin d în-
c e t ă t f l u f î ,^ IOr. mar! ’ ? ne?ăzin d mălcom , şi cum m ulte
cetăţi luat-au, şi mea şi pre N in os cetate au l u a t ; d r d
foarte începu a să găti tare. în tâ i, apa E fratuluî fiin d m u

Z
săpat ed
dint T
sus,ă-cucare curâ şiprin
zagaşă, m ijl°
a tă ta l-auculfăcut străm bu căt .

J n la acesta oraş, şi în triî zile. A c e a stă asă f i ■

loc de ia7«r ™ <-• 1- , de avilon au săpat

în
m fata
iaţa anei
apei, iar '*m pregîur
“ 1 d mil^
4c de ® apă>
1 de a d ă n cu ,căt era
!1 p u n e p r e m a r g i n e a a p i,. S i, d un ă ce f i ? * . a “ a 'a

pietn şi au înpărţit iazărul pre la bu7* ^ ^ P& ’ ^ HdUS

face de încălciia acesta lucru
* apa m a T i n c S ă t a b l a T ' aP° ' ^ “
când vor vrea să m ă r it i ţ a t r ^ Un^h iu ^ V,
să fie m ai încet mersul lor » - * nepneateniI Pre a Pă,
vasăle în iazăru T a s ă ă fi ^ de &C° 16 Să d *
Pentru că tot în’tr’u n L - ■' * ° U Zăbavă m ărsu]-
făciia acestea lucruri u n d ^ ^ r ^ ™ 1 °U ^ şi Ce-Î

-xrr pen,ru ~
L cp T t1 " ' f i ' Ied B c e - Şi’ a5,jdire'
la alţi Inpăraţi cini vra să m ar^ă * ’ &P& Pnn miJIoc>
numai, şi era foart & ’ , era sa m argă cu vasul
■1 420^de s7t u d
^ii; original.
‘ " greU- 6 S° COtl * acesta lucru.
Lăm urirea e adausă.
 CARTEA I
77

pentru că, după ce săpă locul iazăruluî, şi-l găti, socoti să

facă şi alt lucru. Pentru că scoasă pietri lungî, şi, gătind
peatra şi locul iazăruluî, atunce dedia apa Efratuluî în
lazar, şi aşă săcă m atca Efratilluî. Deci, pănă a să înple
lazărul, iar e ţărmuri apa Efratuluî tot, i-au tocmit cu că­
răm izi şi cărările ce pogoară din cetate la apă, şi, în mij­
lo cu l cetăţii, cu pietrile ce au săpat, au făcut pod, legănd
pietrile cu fieru şi cu plumbu. Şi di-asupra podului zioa
întinde lemni, iar noaptea le lua, lemni în patru muchî.
P en tru aceia le lua noapte, pentru să nu m argă să fure
unii de la alţiî. Iar, după ce-şî găti lucru] tot, iarăş scoasă
apa din locul iazăruluî, şi aşă să făce şi baltă şi podul.
[ 186.] Şi această înpărăteasă au făcut şi alt meşterşug
prin porţile ce sănt la uliţile cele m ari: socoti asupra
unii porţi de făce gropniţă şi foarte înnaltă la ivală, şi
scrisă di-asupra slove pre gropniţă, zicănd aşă: «Dintru
Inpăraţiî care vor fi în urma mia, de va sta ciniva să
fie lipsit de banî, să deschiză gropniţă şi să ia căţî îi va
fi voe ; iar, nefiind lipsit, să nu deschiză, că nu-î va fi
bine». A ceastă gropniţă era neclătită, păr’ unde sosi în-
părăţiia la Darie. Deci, D arie socoti cum făr’ cale va fi
să lasă avuţiia acolo să zacă şi să nu o ia, chiemăndu-1
b a n ii; şi vra să strice şi poarta. Pentru că, cănd trece
pre supt dănsa, atunce trebue să fie mortul di-asupra. Iar
aşă, deschisă gropniţă, şi banî înlontrul n ’au aflat, ce nu­
mai oasale şi slove zicănd aşă : «De nu aî fi săturat de
avuţie, şi ^de nu aî fi lacom, nu al deşchide săcriile mor­
ţilor». A ceastă înpărăteasă aşă au fost.
[187.] Iar Chiros asupra feciorului aceşti! înpărătesă au
oştit, chiemăndu-1, ca şi pre tată-său, Lavinit, şi avănd
Inpărăţiia Asiriilor. Iar înpăratul cel mare (adecă a ’ Per­
şilor),-cănd merge în oaste, ia cu sini şi bucati de toate,
şi ol, iar şi apă din apa Hoaspuluî încă lua, carile cură
la Susa, dintru cari bia înpăratul, şi nu din altă. Ce
num ai dintru această apa de Hoaspu, multă apă fiiartă
 78 HERODOT

in multe cară cu patru roati, cu m ăşcol, în vasă de argint

le duc unde m ergi pururea.
[188-] Şi, m ergând Chiros asupra V av ilo n u lu l, ag lu n sâ la
apa ce sa cheam ă Ghindis, Căriia izvo a rile cură din m unţii
M atnm lor ; curând pin ţara D a rd a n ilo r, dă în tr’a ltă apă, ce
sa cheam ă T ig n s , şi această, iarăş, cu rân d la cetatia O p ului
da in M area Roşie. Pre apa a ce a stă ce zic m al sus, G h in ­
dis, vrând sa treacă Chiros cu va să le, atunce un cal din
cei albi, ce le zic SvănţI % întră în apă ca să o treacă de-
scărbi r b * ln v ă r tm d u ' 1 aPa> “ om oară. D eci, foarte să
scârbi Chiros pre apă, pentru căci ÎI făcu pagubă, şi să

rîle să inT • j ^ S‘abU’ Ci“ Să‘ ' poa,ă tr' " 5' mue-
V“ T ,U ? ? nunchile- Şi îndată lăsa oastea de
“ t- ^ î- 1° u î’ în P ă r ţi o a ste a în d o ă p ă r ţ i • şi în -

c u / ur 5i !" păr*' d' °

zăSasurî Si s d ® apă şi de a lta ’ 3^o de
să^zăbovi to a tă '^ a ra °ammi

a s ă 's a 1 I' ' ' ' l uI G h , n d i s > 51 v iin d p r im ă v a r a ,

S ă si , " - P ra Vr ilO T u lu '- 1« V a v ilo n e n i , eşira
v ir ă V f u ’ h T r . ; , Ş l’ a p r o p iin d u -s ă de ce ta te , să Io -

Ş i, Ş tiin d m al n a ^ p r e ^ h ir o ^ în ° h is ă r ă în ce ta te ’
v ă z in d u -1 c ă să aro H î ° Um n .U Ş ă d e m ă lc o r a , «

c a te fo a rte m u lte să le fie ^ h m b lle ’ a “ adu n at bu-

a c e a stă în c h is o a r e n V î k T .1P D eC Î a c e ? tiia d«

m ir a ce v a fa c e nent ^ m S a m a > ia r C b ir o s să
nu folosi™ ■P“ ,ru ca Vremia multă, şi nim ica
[190.] D e c i, au altu l l-au sfă tu it o - i •
cotit de au fă c u t as« A - ♦ " ’ el Sin£ ur a£i »o-
sus de c e ta te ni „ V ^ t0 ată o a stia > ° sam ă din
oaste iarăş din »,os ore ” ? !” V a v il°n, iar altă
oastia, cănd vo r S ° eta,e' * !" ' ă t ă
npa, atunce ^
mai slaba şi sa dusa la iazăr'ulcela ce fa r‘ ° aS‘ ' a “
- ^ r ^ - ------ ------- ce facusa Inparăteasa
 CARTEA [
79

lor, şi, sosind acolo, făcu şi el după cum făcusă şi ia. Şi

întoarsără apa toată în iazăr, şi aşă rămasă pre matca
fc.fratu lu i puţină apă- Iar Perşii, socotind lucrul lor, cănd
fu apa la genunchi, el şi întrară la Vavilon. Şi, să fie simţit
\ avilo n en iî lucrul acesta mal înnainte, nu ar fi lăsat pre
1 erşl să între în cetate, ce i-ar fi omorăt grozav. Pentru
că, nu m ai ce ar fi închis porţile ce să coboară din cetate
la apă, şi suindu-să el pre zidurile di pre m arginea apiî,
i-ar fi cuprins ca într’o mreajă. Ce numai fără veste au
iost lovit. Şi, pentru mărimia cetăţii, după cum zic, luăn-
du-sa m arginile cetăţii, cel di la mijloc nimică nu au fost
ştiind că s’au luat, ce li s’au tămplat şi praznic, şi încă
au fost gjfucănd într’aceia vremi, şi s’au fost petrecând
păn ă unde au văzut răuL Şi aşă întăî fu dobândit Va-
vilonul.
[191.] Şi Vavilonul câtă puteri ari, şi cu alte multe pociu
să arăt, iar şi cu această, inpăratuluî celui mare iaste în-
părţit tot pământul pentru hrana lui si a oştilor, alegând
din biruri, şi, fiind anul tot 12 luni, în 4 luni îl hrăneşti
V avilon u l, iar în 8 luni ceelaltă toată Asiia. A şă iaste a
trie parte de toată A siia, şi Crăiia aceşti! cetăţi iaste mal
m are decât toate şi mai tare, căriia îi zic Perşii satrapi ia,
unde Tritantehm u, ficiorul lui A rtavazi, având acesta Ţ i­
nut, îl vinea pe zi căte o merţă plină de bani *. Şi cal ave
a ’ lui, fă r’ cei di războiu, harm asarî 800, iar epi 16.000.
P en tru că căte 20 di epi măziia un harmasar. Iar căni de
v â n a t aţâţa avia de mulţi, cât 4 oraşă mari de la cămpu
d e abie a g iu n ge să-i hrănească. Iar această odihnă avia
C ra iu l V avilonuluî.
[192.] Păm ântul Asirieanilor nu să foarte ploă, şi păi-
nile-şl udă într’acest chip : Din apa Efratului să udă, pentru
c ă iaste tot poduşcl, făcut de înblă apa pretutindirile, şi cu
jg h ia b u ri, şi cu mănule înblă de le udă. Şi iaste şi poduşcă
d e înbla şi corăbii catră Am eazazi, şi cade într’altă apă,
Ja Figris, unde iaste cetatea NineviL Iar acest pămănt
1 .S c u r ta t.
 8o HERODOT

'aste foarte bun, decăt toate p ăm ân tu rile, de răndul p ăn ii.

Pentru că alte poami, nicî vie, n ici măslini, n ici sm o ch in i
nu să fac. Iar păine aşă iaste spornic păm ântul, că t d in -
tr unul 200 faci purure, iar, cân d iaste bielşug, d in tr’o
mierţă face 300. Iar frunza g râ u lu i şi a orzului iaste de
4 degiti di lată. Iar paiul m alaiu lu l şi a susam ului căt să
ace ca un copacîu. Ştiind, nu v o i să m ai zic, pen tru că
bimi ştiu cum ceia ce n ’au fost la V a v ilo n să v a ză pâinile
acolo nu mă vo r credi. Şi nu să un gu cu untdelem n, ci
CU _Un , * sisarn- Şi finicii sînt acold preste tot câm pul

S n fac Ş1 r0HdT î; d’ntrU CSre Şi bUCate> ?i m iiari’ ^

si W ă f T ^ ’ Ca Şi G r e d I p re sm o c h in i,
şi leagă la W n ce sănt din partea fimeiască simburul
celui dispre partia bărbătească, pen tru ca să nu cază ro­
dul, şi să să coacă.

cetat'e'U n t * ca
cetate, pentru * ? şi^ vasăle lor f°cearte
vin mirat înt™ a paiîc - spre
în glosul stă
1 on toate sant de piiali, rătunde. Pentru c ă în tara

:zn r;: * ^
şi mai m ici, iar cele 'm lî ^ ?1 f° a rte ’'
lantl. Şi în toate vasăle pun c k e T n mă ^ 5'° ° ° ^ * *
vasăle de sănt m a r t m ăgaru viu, Ş1 la
la V avilon şi d e se “ - ^ f ^ mU'I P‘ Pentru c ă > sosind
şi lemni şi trestiile f leapâ4ă tot din v a «,
Ş i să întorcu îa r ă s Şi le pu” pe ™ % a r u ,
apiî nu iaste p tte ri f l ă ^ Câ în Susul
i uţimia răului P entru a o ” T " Chip’ penteu
peali. Si în to^ ăn d r iaA nU ^ de Ie™ vasăle, ci de

- [ ^ t aIr larr
■ A ceştia Je sînt va să le .
 CARTEA I 8l

[194.] Iar h ain ile: o haină de inu pănă gîos, şi alta pi

di-asupra, de păru, şi ca o iapăngîa di-asupra învălindu-să;
ciboti au ca şi aceştia. Şi, fiind păroşi, să leagă cu cu n u n i1,
şi să u n g u preste tot trupul. Şi toţi au pecete, şi căte o
m ă cicu ţă în vărf făcută, au măr, au crin, au altă civa.
I entru că făr di sămn nu iaste cu cale să poarte măcicuţă.
T ru p u l lor aşă îl poartă.
[195.] Iar pravilile sînt acestea, carile socotesc cum iaste
înţălep t obicei, şi înţăleg ca şi la V en e ţia 2 încă fac aşă.
L a toate satile, preste tot anul, era obicei, cănd era’ fetile
de măritat, le aduna’ toate la un loc, şi atunce sta’ înpre-
g iu ru l lor bărbaţi. Şi să scula căte pre una, de tot vinde
teleleul, întâi pre cei m al frumoasă. Şi, după ce afla aceia
aur mult, scoală pre alta, tot pre rănd, cari cum era. Şi
le vinde, să le fie fimeî. D eci, căţî era’ din V aviloneanî
să sa însoari, şi avia prilej, aceia căuta’ ca să ia cele mal
frumoasă. Iar căţî era’ din cel maî săraci, aceia nu mal
căuta de frumoasă, ci num ai ş’o lua, şi-I d a ’ căte oarece.
C ă , după ce vinde pre cele frumoasă, rădica’ pre care era
m aî g rozavă, şi zice, carile v a vre, puţin aur să dia [ea],
şi să ia pre această fimei-ş, deci le lua’ cei ce era’ maî
săraci. Şi aşă vindâ cele m al frumoasă pre cele mal să­
race, pentru că zăstrile celor maî grozavi de la cele maî
frum oasă. Iar a-ş da fata după fiiştecini, nu era volnic,
n icî dacă o lua aşă cum părată făr’ de chijăş, ci punea
chizăş cum va lăcui cu dânsa adivărat, şi atunce o lua.
Iar, de nu s’ar fi tocm it cu chijăş, era obicei de da preţul
înnapol, şi volnic era şi dintr’alt oraş să vie să cumperi
fiişticare. Această p ravilă au fost mal nainte la dănşiî, iar
acum nu iaste această, ce acum au aflat alt obicei de fac,
nou, pentru ca să nu le strici fetile lor, să le facă străm-
bătati, nefiind cu părinţiî-ş. După ce i-au robit, au sărăcit
şi eî, şi aşă toate fetile lor le dau la crăşmă şi de acol6
o mărită.
1 Mizp-QVl.
2 H en eţI; text.
 82
h ero d o t

[196.] A u Şl alt obicei întălep t, pentru că pre c e î ce sînt

bolnavi, ii pun in mijlocul târg u lu i. Şi acol6 nu sănt alţr
or , ce num ai m erg la cel b o ln a v toţi şi-l sfătuesc
« n i ya fi petrecut boala a ceastă ca re vk a v e şi b o ln a v u l’
au au văzu t pre altul scăpând cu vre-un liac. D eci să duc

a tăce si a T ™ Va fa?x PentrU ° a Să Să tăm ăduiască. Iar

Ş treci pre lăngă b o ln a v nu iaste o b ice i pănu
nu va întreba ce boală are. orncei, pana

şi lIa9 Mis?ruSăS in dr° aS “ m iiare’PlănsuriJe ^ sint ca

neanul, p u n e l m ă e f n f o T e f ş T d e 2 ^ 7 ' ^ ° '

S r ^ u -să d i— ’
fac şi A r a p i i U ^ Un V&S păn â nu să scald ă- A ce ştia

a c l^ a '1 T o a tă 61 &1 VaviJf»nenilor iaste

la biserica A f r X T s i * T « Y a vi! ° neancă trebue să ?ază
cu un om strein T» u Gî> Să Să înPreune
acelelalte fiinrl vi ’ nevrănd să să am estice cu
■a„ 5,. siugI
s « ,c ’ ndmbogate,
ulte a|s şăd în cară acoperite
° P « e acolo
,acolo In
la 1 •
b i­

A rodite! ş id m ulte muerî cu cununile in c a n j " , "“

a 1 e vin, iară pintre muerf sănt cu funiî legate
»l-ţa, ş. pre acoto trec muerile. Şi s i Z i , c ,n’5t'
« « m i ş i.ş a l e g c a r e ]e ,ace ^ ' rec
« mai duce acasâ-ş până „ nde n u’ 7 ™ "U
strein, carile, puind argint pi „ “ X , “ ° U un
biserică şi să culcă cu dânsa. Si 7 nuT.T din
«Chiemu pre bozul Milita». P e n t r u ^ ă ^ T ^ “ Ar &tă.ta '
Asirieanil. Iar argintul fiiştecăt dp • " ^ Zi° r° d ite l
^ - 1 ia, pentru < * , caută
puni m al nainte, după aceiIa ™ ^01111-1va
poate să nu priimască. Şi inpreunănrl’ ^ ^ mme nu
™ln>, ,ă duce acasă-ş; după aceia d e 'f â /d f " ^ '^ b° ‘
nu mai iaste bucuroasă. Deci că te \ î V + 01 1_ai da’
să şi măntuesc curând ^iar e i T s i n T ^ * iSCU'
-T ^ ~ ; — ’ ar ca te mt grozave, multă
 CARTEA I
83

vrem e aşteaptă pănă a-ş înple obiceiul. Pentru că altile

şi că te trii, patru ani îngăduesc. Une locuri, şi la Chipros
în că, iaste această pravilă.
[ I9 9 -] Şi aceste le sînt pravilile. Şi sînt la dânşii trei
n ia m u r i: unii nu mănăncă altă nimică fără numai peşte,
pre carii, dacă-i vânează, le fac a ş ă : îi usucă la soare şi,
uscăndu-să, îi pun în pioă şi-I pisază, şi-î cerne pintr’o
p ăn ză diasă. Deci, cui îi iaste voe, face posm agi dintr’ă n su l;
a ltu l îl face şi pâine. A ceştia au Vaviloneniî.
[200.] Şi, supuind Chiros şi această limbă, pofti ca să
supui limba tătărască, ce să cheam ă M asagheti ’ . Această
lim bă iaste mare şi vitează, şi lăcuiaşte la Răsărit, decinde
de apa Aracsuluî, înpotriva Isidonilor.
[201.] Iar apa A racsu lu i cură [din] munţii Mandinilor,
de unde cură şi G highi, carile îl săpă Chiros 360 puduşce.
Ş i acesta Aracsi 40 de înpărţăturl face, dintru carile toate,
fă r’ de una, să scură în bălţi şi în mlaştini, în trestii, unde
lăcu esc oam enii cari m ănăncă peştile crud şi să înbracă
cu peale de foche. Iar o gu ră de a lui A ra xu cură curată
în M area Caspieî. Şi această M are a Caspieî iaste osăbită
de alte mări. Pre această M ari, ce înblă G recii pre dânsa.
Ş i O cheanul şi Marea Roşie iaste tot una.
[202.] Iar Caspiia iaste osăbită, fiind în lungiş căt ar
înbla un vas în 15 zile, iar largă, pre unde iaste mal largă,
iaste di opt zile cale. Şi cătră apusul aceştiî M ări iaste
m untile Cafcasuluî, fiind foarte mare şi înnalt. Şi multe
lim bi şi în multe feluri pre acesta Cafcasul mai mult
trăesc din copaci sălbatici, măncănd roada. Intru care loc
zic cum sînt şi copaci de au frunza întru acesta chip, care,
pisindu-o şi amestecăndu-o cu apă, ungăndu-şî hainile, să
scriu pre dănsăle chipuri de pasări. Şi nu să m ai spală
în ce chip ar fi făcute dintâi. Şi aceştiia oameni, când

1 L ipseşte: «Şi sînt unii cari zic că acest popor este scitic«. Apoi
partea privitoare la mărimea Araxuluf, la iusulele din el, la hrana lo ­
cu itorilor, la beţiile lor.
 84 HERODOT

să înpreună, făţiş, ca şi oile, să înpreună, n ea vă n d n icîo

ruşini.
[203.J D eci a M ării Caspii dispre p arte A p u su lu i m untile
Cafcasului iaste, iar dispre R ăsărit iaste căm pu necuprins
de viden D eci, dintru acesta căm pu mare, nu m al puţină
parte au M asaghetiî, asupra cărora vru cu toată p o f t a "
oşt, Chiros. P en tru că m ulte e r a ’ cele ce-1 îndem na', si

m a^ m ulT'decăt ^ ! n a ştlria ’ ce g^ndiia că iaste

mar mult decât om inească a luî, ce să născu mar m r
u „ r T - f bU” “ « * ]a to ate rtW K m ile . ’ P e n t r u că

Chiros- - - - - « £

P re acea stă t r L iT r J ’ A ce“ “ '" P ^ liiâ a tu n ce .

o ia f i m e f a r t 7 05 CU c u v 4 n t u l - « r c ă n d u - o ca să

ce Inpărăţiîa 1 ^ 3 ^ ^ "" P ?
mală Tar rin; f a sa ia > nu v ™ să facă toc-
nimică, vru fă ţiş lă m^ro-ă0 ^ 11 PUtU ° U vicle?u^ să facâ
la apa A racsu lu i si f “ ^ <)J aSt,a asuPra lor- Ş i m earsă
o a s . i v Şf a c ? a !u m u , 2 , P ca ^
( - 5 0 Şi, ostenindu-să

r “:‘i r isă•**=*°“ *^
^ pre vo e £ Z f * Î * b a T ' c ă ’ F T * “ ^ *
a ta ţară, şi pre noî n JZ' V ’ pă^ sm du; te. înpărăţăşti
înpărătim. Iar nevrănd ” ^ ^ m păraîim hotarăle ce
mală, ci vei să f a l f t n t , Să ^ această to c'
foarte poftă mare să te Lnit V ™ ° dlhnă> şi de aI
la truda ce aî L l L T * Ş1 Masag heti*> lasă de
- l e de la apă în co a d în F **™ * ^ * V° m da
a?ă treci la n oî Ia r J V î ™ ^ ** ™ zile Cali> 9*
cale de tril zile în ta t ■^ ° e Să n6 pr^rrLeŞtI pre n oî
lăsăm în v o ” £ Auzind r V " ^ ^
aî Perşilor ş i/ s t ^ ă n d u ă pre ceî maî marî
- ™ ,o e P ^ e s t “ - S Î
 CARTEA I
85

t*f cu toţii sfătue cum să primască pre Tom iris şi cu

o aste el în ţara lor. . ;
[206.] Iar, fiind la sfatul acesta în faţă şi Crisos, inpă-
ratul cel robit, el stătu înpotriva sfatului acestuia, zicând,•
^ p ă m te , zisu-ţ’am eu şi m al nainte, de vrem e ce pre
m ine m a u dat Dumnezeu pre măna ta, ce greşală voi
vid e la casa ta, căt voi pute, v o i sili să o vindec. Şi căte
paterni păţii, măcar că mii fă r’ de har îmi fură, iară şi
în vă ţătu ri îmi tură. De socoteşti tu cum eşti făr’ de moarte,
şi^ oastea ce ai aşijdirea, nu trebue să mal sfătuesc nici
eu, nici alţii. Iar, de cunoşti cum şi om eşti tu şi pre
oam en i eşti mal mare, acesta lucru întăî trebue să-l'ştii,
cum ca o roată să întorcu lucrurile omineştî, şi, învărtin-
du-să roata aceasta, nu lasă pre oameni să ste în năroc
pururea. Pentru aceia eu alt sfat, în potriva acestuia ce
-zic ei, sfătuesc. Pentru că, de vom priimi pre neprieatenî
m ţara noastră, această priim ejdie poate să să întâmple.
P en tru că, birumdu-te pre tini, vel pearde, pe lăngă bi­
ruinţă, şi toată Inpărăţiea. Pentru că dovedit lucrul iaste
că, biruindu-te M asaghetil, nu vor fugi îndărăpt, ce vor
m ergi asupra Inpărăţii tale. Şi, mal apoi, să zicem , de vel
birui tu, nu vel birui atăta ca cănd al fi decinde de apă,
pentru că, fiind decinde, îndată toată ţara li vel birui şi
Inpărăţiia a l Tomiris. Şi, făr’ de această, ruşinat şi nesu­
ferit lucrul iaste, cum Chiros a ’ lu i 1 Camvis să să teamă
di o m uiare şi să-I de loc de războiu ! Deci, mie aşă mi
să p a r e : să treci apa şi, apoi, cănd îţi vor da cale, atăta
să m ergi, iar apoi aşă să vă ispitiţi să-I puteţi birui. Pentru
că aşă am înţăles cum M asaghetil nu ştiu desfătăciunea
Perşilor, şi nicîun ospăţu. D eci la aceştiia oam eni multe
01 să pul să tae şi să le tocm ască fiiarte bini, şi m al apoi
şi vasă m ulte de vin curat şi toate alte bucati. Şi, făcând
a ce sta lucru în tabara, să lasaţi ce iaste mal prost în ta­
bără din toată oastea, iar cielalţî iarăş să vă întoarcetl la
apă. P entru că, după cum socotesc eu (însă de nu voi şi
1 M s .: luat.
 86 HERODOT

greşi), aceia, văzind bucate ca acelia , vor m ănca şi v o r

bia; deci, atu nce rămâne lucrul la v o î să fiţi destoinici».
[207.] A c e ş tia sfaturi atu n ce să făcură. Tar C h iro s lăsă
sfatul cel d ’in tăl şi priimi a> lu î C risos. Şi trim isă răspuns
T om in s cum să-I facă cale, şi el v a treci la dânsa.
Deci, ia, după cum 1 s’aü făgăd u it, i-au dat cale. Iar
Chiros dede pre Crisos pre m ăna ficiorulu i său, lu i C am vis
carue ii dede şi Inpărăţiia pre m ână, şi foarte m ulte i-au’
poroncit sa-1 cinstească pre dânsul şi să-I facă bini, de
nu-i va fi pre voia lui oastea de la M asaghetl. A cestea
poronci, şi trim isă pre aceştiia la P erşi, şi e l trecu apa,
şi toata oastea luî.
[208 ] Şi, după ce trecu apa A ra csu lu l, sosind şi cè de

vfs ca r T Y " PămăntUl M asa^ ^ , dorm ind văzu

cel m V J- / ărU 1U Î G h ir ° S ™ V is CUm v ă zu P re

„ fiC' 0rir 1U,> anUme avănd aripî

E w rZ ’s ,T Una f f f° St aC° perind Asiia «i -
m el Z ; Ş P' " Iu' A rsa m ie - fii" d d™ niamul A h e -
S arie L d " , “ f ” maI m are decât “ W P™ " - . e
Per . ac " 7 , ^ si a “ 8te '»
Chiros s ^ t i C h -CU * de 0aS,e' Ş i' “ " ‘i>"do.sS
cum I r e B fP T ‘ “ Sm' “ î i s vă2u' & *«=* a le « »
zisă ■«Ista ■ ” na' ch lem ă pre Istaspis sin g u r şi-r
p S ă iie i Z ' 8’ „ *“ mâ YicIe“ * i P™ " " " " s ' ' i " -
lucru T ats S S !Vara' . Ştia- Iar !n ce chiP “ cest
me-arată ^naî ^ POM » g rija mia 5i
me arata m ai nam te toate căte vo r să 'n - -

h
nc°,rûr,“'aa,,recut' am •
<» iu,i„ vrP”
a X “r!t A si“ cnmo amare aVănd “ *•* «* a « - ‘
acesta lucru, nu p o a t ^ s ă T C“ alta E v v r°P a - Decr, dintru
Si tu, cum m al de « - S HU ma Vlcleneascâ aceala.
Şi « cum, ven in d eu fc o l* " a ""1 “ C° ''J ' " nap0' la P e r5‘ >
- f a ^ a d u ^ Æ “ dOT8di **
 CARTEA I
87

moară, iar înpărăţiea lu î m al apoi va să sosască la Darie*

Iară Istaspu răspunsă a ş ă : «O înpărate, să nu nască un
Pers carile va vicleni pre t in i; iar, di-au născut, cum mai
de sirgu să peară. Pentru că pre Perşi i-ai făcut volnici,
şi, pentru a fi supuşi, i-ai făcut de au supus pre toţi. Iar
că iaste v r ’o vedenie de arată pre ficiorul mieu să te vi­
clenească, eu ţi-1 voi da pre dănsul să faci ce-ţi va fi voe».
A cestea răspunsă Istaspis şi să dusă la Perşi să păzască
pre Darie, ficloru-său, pănă v a veni Chiros.
[210.] Iar Chiros, trecând de la Aracsi cale de o zi, făcu
cum îl sfătui Crisos. Şi, întorcăndu-să şi oastia ce curată
indărăpt, şi Chiros dinpreună, la Aracsis, şi, rămăind oaste
slabă, au venit a trie parte din oaste M asaghetilor, şi pri-
ciia di ce aii rămas. O astea luî Chiros apărăndu-să,; i-au
o m o ră t; şi, după ce-I om orără, aflănd bucati gata, m ănca’,
şi, săturăndu-să şi bănd vin, dorm iia’. Iar Perşii mearsără
tară de veste asupra lor, şi pre mulţi i-au om orăt, şi mai
m ulţi prinsără şi vii, şi pre ficiorul Tomirisii, carile era
hatm an M asaghetilor, anum e Spargapithis. Pre dănsul încă
îl prinsără.
[211.] Şi, înţălegănd Tom iris pentru oaste-ş şi pentru
ficîoru-ş, trimisă poslaneţi la Chiros, zicănd întru acest
chip : «Nesăturatule de singe Chiros, să nu te simiţăştî
pentru acesta lucru, de vrem e ce cu roada viii, care, bănd,
vo i nebuniţi, şi, pogorăndu-să vinul în trupul vostru, vă
faci de g ră iţi cuvinte răle, cu această iarbă biruiş ficiorul
mieu, iar nu cu război, vitejăşti. Acum dar, sfătuindu-te
eu bini, ascultă-m ă : trim ite-m i ficiorul şi pasă dintr’această
ţară, fără de pagubă, fie că a i greşit la a triea parte din
oaste a M asaghetilor. Iar, de nu vei faci aceştia, giuru-mă
pre soare, pre Inparatul M asaghetilor, cu adivărat să ş t ii :
netiind tu săturat de singe, eu te voi sătura».
[212.] Şi Chiros, aducăndu-î acestea cuvinte, nimică nu
b ă g ă samă. Iar ficiorul T om irisăî înpăretesăi, Spargapithis,
dacă să trezi de vin şi cunoscu ce rău îl iaste asupră, să
rugă lu î Chiros să-l sloboază din legătură. A şă, îl slobozi,
 88 . H E R O JJO T

şi, după ce să văzu slobod, s’aiî om orăt singur. A c e sta cu

această m oarte au. murit.
.[213.] Iară Tom iris, neascu ltănd u-o C hiros ci-I poronci.
îşî adună toată puterea şi dede răzb.oî cu C h iros A c e sta
război, dintru căte războae făcu ră va rva riî, so co tesc cum
au fost mai tare, şi încă pre tare. P en tru că toţi /ic c ’au
fost aşă : pen tru că întăî s ’au sig eta t în de eî, p ăr' unde
s au sfârşit toate s ig e ţile ; au d at în suliţă, şi iar le-au
sfârşit ; m aî apoî cu săbiile, şi m a i apoi cu h am gerile să
batia. Ş i m ulta vrem e s’au bătut, şi n ’au fost vră n d să
uga m ei ceia, m ici ceia. Iar, m ai apoî, biruiră M a sa g h etil
Şi acolo peri ce m al m ultă oaste a Perşilor, şi singur
Chiros peri, m părăţind 29 ani. Iar Tom iris, înplănd "un
j ,df Sm5 6’ Cauta truPul lu î C h iro s întru m orţi, si, afiân-
S u fiind m f° ailt CU S in gile- Ş i’ SUdUmd m ortu l> :
f i c i u l nri T ’ ,'?1 -Ulnd CU războ iu l> nii-aî omorât
ficiorul prmzindu-1 CU V,cle§ug- Iar eu pre tini, după cum
m am lăudat, te vo î sătura de s in -e *

în An Z T c W T& m ° artea IUI G h ir° S" măcar că z ic multf

so co ,h de “

,atară5,, *

bărneţi şi a lt ile 2 le fac toate de a a ra ™a ’. ?ar m iţusci şi

la piept le fac o-il^a h A şijdirea şi la cai,
a jn t 'ş i i r n u iaste la7 ’ * * * * ’ t0t CU ^ Iar
făr’ de samă. anŞU’ Mr aur Ş1 aram a m u ltă

le [tln3
’ de?
„ opPştîeVI P e n r 3^care
■Centru 2 ^ le
i ^ *zic
8 =Gt0ţ
re c ÎŞÎ aâ fan
iî că fime3r>
Ta* însa
— săn, eI, ce M asagheti[ p en tru ca M asag^ a ^ ,

1 Scurtat.

3 ;j1
°eStere» * "«a ch a listere» ; text.
 CARTEA I 89

rimei îT va plăce, spânzură tulbele afarâ înnainte carului

şi să cu lcă cu dănsa lă r’ de frică. Iar, căt custă eî, nu să
ştii. Pentru că, dacă înbătrăneşti foarte, apoi i să străno-
rudem ile lui toate şi-l giu n gh ie, şi alte oi împreună cu
dănsul, şi, rierbănd carnea, o mănâncă. A ceste le sânt
obiceile. Iar cini moare de boală, nu-1 foarte mănâncă,
ce-1 îngroapă, părăndu-le rău pentru că n ’au agîuns să-l
g iu n g h ie, să-l mănânci. Şi nu samănă nim ică, numai cu
doW toacile să ţin şi cu peştile. Pentru că peşti prind fără
de num ăr din apa A raxu lu i. Şi beau lapte. Şi num ai soa-
rilui să închină, şi fac jă rtv ă soarilui, cai. Ş i această li
iasţe pravila, zicând cum lu i Dumnăzău, carile iasle mai
iuti, ce iaste mai iuti din toate dobitoacile să-i facă jărtvă.

SFÂRŞITUL CĂRŢII IVINTAl A LUI IllODOT. CE SA ZICK :

-ZlXA D’ INTAÎ ŞT CUO.
 ISTORIE A A DOĂ A LUI IRODOT ALICARNASJANUL,
CE O Z I C E : DEFTERI [A DOUA].

[I.] După moartea lui Chiros, luă înpărăţiia Cam vis, fiind
ticîor luî Chiros şi a C asan dan ii [lui] Fariaspis, care au fost
murit mal nainte, pentru care mare jale făcu Chiros singur
şi aceloralanţî tuturor au zis, căţi era’ supt măna luî, ca
să facă mare jăli aceştiia muerî. Şi, fiind Cam vis ficîor
luî Chiros, pre Ionî şi pre E olî ca pre nişti robi a ’ părin­
ţilor luî aşă îi so co tiia ; iar asupra Misiriluî făce oaste,
luănd şi alte oştî ce era’ supt măna lui, iar încă şi pre
G reci căţi era’ supt ascultarea lui.
[2.] Aceştiia, Eghipteaniî, adică Misirlineanii, păr’ unde
stătu înpărat asupra lor Psam itih înpăratul, ei să socotua’
pre sini cum sînt decăt toţî oam enii mal vechî. Iar, stănd
înpărat Psamitih, vru să ştii cini să fie mai vech î dintru
toţi oam enii. Decî, de atunce încoaci, socotesc cum Frighiî
să fie m al vech î decăt dănşiî, iară ei decăt ceelalţî, decăt
toţî oam enii. Pentru că acestă Psamitih, întrebînd şi ne-
putănd afla adivărul acesta, ca să afli ce oam eni să fie
m aî v e c h î dintru toţi, m eşterşugui un lucru ca acesta:
D oî prunci, a ’ unor oam inî proşti, îi luă şi-I dedia la
un cioban să-i hrănească, în tr’acesta chip poroncindu-î,
cum nim ine înnainte lor să nu grăiască nimică, ce într’o
colibă pustie să-î pue să şază, şi să le ducă capri să-î pui
să su g ă numaî cănd li v a fi vrem ia de supt şi, săturăn-
du-să de lapte, iarăş acolo să-î lasă. A cestea făce poron-
 92 HERODOT

cind Psam itih, vrănd că, după ce p ru n cii să vo r m al creşti

şi vor eşi la vărsta graiului, să v a z ă ce g la s v o r răspunde
in ai C are lucru să şi făcu, p en tru că, trecăn d doi anî
facand acesta lucru păstorul, şi disch izăn d uşa, şi întrănd
am ândoi copiii, au fost căzin d în n ain tia lui şi au fost
cerşind, zicâ n d «Vecos», şi au fost întinzănd m ănule la
dansul. Şi, auzind acesta cu v â n t păstorul, în tâi au fost
tacănd ; iar, m al apoi, m ergând de m ulte ori şi socotindu-l

Î d t T Ite ° rî a * fOSt Zicănd’ Şi alt;î nimica

u mai fost grăind. D upă aceia, el spusă lu i P sam itih •
şi zisa de ii ad usă copiii de faţă. Şi, văzindu-I şi Psam itih,’
uzm u - e graiul, întrebă, au sînt n iscaiva o am in î care

ccumu F nm
g h n "z ,c , paim
r“ -1Ti aşa.
ba ,0Ar: ‘ VeCOS>'
u zin d acesta^lucru
ta ,reEbeh
ă "ipd ten
. il
tugadm ra cum să fie F r ig h i, m aI vechI deo* f
[>] P en tru a c o s t ă poveste, acesta cu vânt mi-1 spusăr i

I T z m Î c , / 1U' Ife S t b O Z U l- ^
peutm ca r * * * *» • — P M k .

gândind cum to n nUmai num >rile lor,

ce-m i vo i aduci a m i n t ^ T noî ştlii a ceşta lucru. Iar,
cu cuvântul ~ r Ucie“ ' mă ^ ^

ei să f î r k f l t t ^ * * * ° am enî’ a§ă z ic e, cum

ţindu-1 în 12 părtt! deCăt ° am eniî> an ul> înpăr-

S r e c if p e n f r t ^ £re Y ^
 CARTEA II _______________ 93

a d a o g preste anu eăte 5 zile făr’ de numărul anului, şi

, sa tace crângul vrenulor întorcăndu-să la loc. Z ic cum
h g h .p te n .I să fie afiat num ărul celor 12 bojl, şi G recii de
.1 dânşii sa fie luat. Şi întăî e î să fie făcut c u p to a re 1, şi
îsericl, şi bozii, ş, să fii scris pasări şi altile prin pietriî.
A ceştia lucruri el aşă le so cotiia’ mal mult. Şi zice cum
mai înnainte de toţi oam enii să fie înpărătit Mina. întru
z.lile acestuia, alegând de Ţ ăn utu l T hiveI,’ tot Misirul să
e tost bahnă, să nu fii fost nim ică mal sus decăt ezărul
- liriî, la care laste, prin apa NilosuluJ, de la M are cale
de 7 zile.
[5-] Şi m al zice pentru acesta lucru — pentru că cini va
ave m ulte şi până au auzi va cunoaşti acesta lu c r u 3, —
cum Misirul, unde G recii m erg cu vasă, iaste p ă m ă n tfă -
cut, şi m îlu l3 apiî N ilosuluî l-au făcut, şi încă şi mai sus
de ezarul acela, cale de tril zile, de care lucru eî nimică
nu zice. Şi încă iaste şi altă. F irea locului E ghip tu luî iaste
aşa, pentru că, încă fiind pre Marea, cale de o zi diparte
de pam ănt, şi puind pentru ispită să cerci să scoaţă din
undul M ării, nu iaste năsip, ci iaste tot tină. A c a s ta ’ lucru
arata cum iaste pământul mălit.
[6.] Iar, cum să fie din fire-şl acesta Misirul, în lungiş
pin p reglu r Marea sînt 60 funii, de la unghiul Plinthini-
tului pări la ezărul Servoniel, unde iaste muntile Casiuluî.
Jentru că, căţi oameni di să hrănesc cu păm ântul, aceia
cu stănjănul înpart păm ănt[ulj, iar ceia ce nu foarte să
pn cu păm ântul, eî înpart cu văpărstiia4, care iaste 90
stăn jă n î; iar ceia ce au păm ânt prea mult, îl înpart cu
p a ra sa n g u l; iar ceia ce au fără samă de mult, cu funiile 6
îl înpart. D eci, parasangul iaste 30 de văpărste, adecă 4
m ile , iar funiia iaste 8 mile. Şi această funie iaste măşura

1 D e ars jertfe.
2 Rău tradus. Herodot spune ca martur ocular.
s M s .: malul.
4 Stadiul : text.
" Zaxoivoi.
 94 HERODOT

E ghip tenilor, aşă dară a M isirului. P re lă n g ă M a re a sînt

420 mile x.
[7.] Iară lăţiş iaste Misirul fo arte lat *, fiind şăs preste
tot, şi fără apă, şi măloasă. Şi iaste şi o ca le de la M area
ia Iliupolis, m ergănd în sus, în tocm a în lu n gim e cu aceia
care m ergi de la A th in a, de la cele 12 cu p toare a ’ bo­
bilor, pănă la P isa şi la biserica lu i O lim biadiia. Foarte
puţină lipsă are una de a la lt ă : n u m ai vre-o 2 m ile 3 nu
iaste 200 m ile. Iar de la M are p ăn ă la C e ta te S oarelu i
sînt deplin 200 mile.
[8.] Iar de la C etatia S o a relu i în sus iaste M isirul strămt.
Pentru că dispre partia A r a v ie î iaste munte, dispre M ează-
noapte ven in d cătră A m eazăzi,— tot lungin du-să spre M area
K o ş ie ; intru care munte sînt şi tăetu ri di piatră, car.ie
s au pus la piram idile de la M em fis. A ic i săvărşindu-să,
■sa îndupleca m untile unde zisăm . Iar de aice în n ain te iaste
ungu dupa cum înţălesăi eu, cum să fie cale de 2 luni
- asarit spre A PUS; iar dispre m arginile lu i disp
B a sa n t iaste uăscătoru de tâm ăe. M untile acesta atâta
■aste. Iar dispre pârtia L iv ie î iaste a lt munte petros, intru

ii?s
Am f
etnîr-lr ,a”idile’ CarUeiaS‘einvăl,t cuarinâ.
1"'1 m tr acestaş chip, şi A r a v ie î munte fiind câtră
A m eazazi. Iar de la Iliupolis, a d ica C etatia S oarelui, iu-
zile Iar î î"® "“ Misiru1' căt am cale pre M are di 4
mai strSn h mUn.,,, .a“ Ştiia iaS,e Un ^ Insa U" di
f i m ile* d t m< Sa Parea C“ m Sâ fie ma< m uh decăt
fară^ iaste MisiruMarg6 ^ “

•«M laT h if !ar! iaS’,e a ' a ' Iar de la C e,atia Soarelui

■648 ^ preste^tot T - Ct 9 2“ e Pre Marea’ ffi" d " ' ile
4 P to t aS>alatnrea cu M a r e a ,- c ă t iaste zis m al
‘ Stadil, 3.6 00; text.
- PSnS la H e lio p o lis ; text.
* lo stad il; text. Suma : 1.500.
200 de sta d il; text.

s t a d il, text. Astfel de prefaceri iu mile, şi mal departe.

 CARTEA II
95

-sus. Iar cât iaste de la M area păn’ la T h iva , v o i spuni

acum S fa t 8°o de mile, iar di la T h iva până la cetatia
t-iitandiască iaste 90 mile şi m al bini.
[10.] A cesta pământ carile zisăm, şi popii me-au zis, şi
eu am cunoscut cum iaste m ălit de apă. Pentru că între
m unţii ce-am zis maî nainte să cunoaşti cum au fost un
u n gh .u de Mare, cum iaste la Troada, [şi la Teuthrania]
şi la Efes, şi pre aiurile, [în şesul M eandrulull,— cum am
zice de la mult păn’ la puţin. Pentru că apile acele ce-aii
mălit aceştia locuri, avănd N ilos 7 gurî, n ici cu una din-
tr a ceste_7 iaste vrednic a să lătura. Şi sănt şi alte api
cu rătoan, carile nu sănt de mare ca Nilos, iar m ari lu­
cruri au făcut. Carile p o ci să-î şi număsc. Întăî Aheloul,
carile cură prin A cârn an iia şi dă în M area ostroavilor
manunte -, şi până acum m al mult de glum ătate le-au mălit.
[ i i .] Iaste în Ţara A răp ască, şi nu diparte de la Misiru,
un un gh i de Mare, carile iasă din Marea Roşie,— în lun<*
de vei mbla' cu văsla, cale de 40 de zile, iar în lat, de glu-
m ătate de z i; şi în toate zilile scadi şi să adăogi apa
intru unghiul aceala. A şă socotesc cum şi la Misiru să
hi fost un unghi ca acesta, unul venind de la Marea, de
spre M eazănoapte spre A rap ie, şi cel arăpăsc, de la Siriia,
venind m arginile aproapi una de alta. Deci, ce mare lu­
cru, intorcandu-să Nilosul să cure întru unghirile aceste
să nu facă mălu întru 10 m ii de ani! După [cum] zic
E gh ip ţen i, pentru că, fiind atăta apă, de multă şi măloasă
toate, m ulte să fac.
[12.] A ce ste ce zic pentru Misir, le crezu. Şi eu încă
socotesc să fie aşă, văzind asupra munţilor scoice di
M area şi sărătură, căt şi piram idile încă arată acest lucru,
şi anină 3 numai acest m unte a Misirului, ce-î di-asupra [lui]
Memfis, acela are. Şi încă şi pământul nu samănă nimică
cu a ’ A r a viei, fiind aproapi, nici cu a ’ Siriei,— pentru că, de
1 Elefantina.
2 E chinadelor.
5 Nisip. r
 96 HERODOT

sănt, pre M area Ţ ării A răp eştî S irie i sănt, ce iaste la Misir
pământ n egru şi grăpat, ca rile tot iaste m ălu, adus de
apă din ţara A ra p ilo r celor n eg ri. Iar L iv iia iaste pă­
mânt m al arinos şi m al roşiu. Iar Tara A ră p a scă şi Siriia
iaste m al albă şi m al petroasă.
[I3-] îm i zice mie popii şi alt lu cru, sămn m are pentru
acesta păm ânt, cum, în zilile lu i M irie în părat, a d ăogăn d
apa num ai de 8 coţi, au fost a g îu n g ă n d di-au fost ad ă-
Pănd tot păm ântul M isirilu i1. Şi, p ă n ’ atunce ce-m i spune,
zice cum [nu] sînt 900 de a n i de cănd a m urit Mirie.
Iar acum, de nu să va sui de [cinsprezece], şalsp răzăci
coţi apa. cănd m ai puţini, iar nu să adapă păm ântul.
Iar şi E g h ip tem i cei ce şăd m ai sus decât ezărul M ării, şi
alte locuri,^ şi locul ce să ch eam ă D elta, de v a tot adăogi
păm ântul în sus, şi va tot creşti, vor păţi E gh ip ten li
cuvântul ce la ce zic ei G recilo r, cum , de nu v a fi ploae,
vor m un to ţi de foami, nefiind alt m ijloc de udat e î pâinile.
LH-J 1 ini zic ei aşă. Iar şi lor, de le v a tot creşti
paman ul, şi să adaogă, a tu n ce m ai mult vo r să m oară
ei ie foam i, pentru că nu v a pute apa N ilosu lu l să le
ovarşască ţ ă r ile 2, pentru că, cu adivărat, aceştiia mă-
nanca p m e m al făr de m uncă d ecăt toţi oam inii 3. Pentru
ca nici ară m m ică, nici m ai osten esc cu plugul, ce, cănd
e adaoge apa, atunce le ad ap ă ţarina locul unde li ia ste ,
ş , cazm d apa, îndată sam ănă, şi p u n i m ascuri în tr’ănsa
ames eca păm ântul, şi, am estecăndu-1 m ascurii, apoi
de aice num ai ce aşteaptă săciria.
[15-] D eci, de vom vre să credim pre Ioni care zic •

cheam ă d e l MiSirUl’ iar CgIelalte nu> - P entru c ă să

acesteia ta r" e* aIt* înpărţiturâ lo cu lu *
P i e i alta Celelalt^ P ărî î zlcâ nd cum , una iaste a A r a ­
P ’ a L lV lei ' D ecî> iată că să dovidesc E g h ip te n ii
1 D incoace de Memphis ; text.
2 Scurtat.
3 Şi decit ceilalţi E g ipten i: text
4 Foarte scurtat.
 CARTEA II
97

cum să nu fii fost mar nainte avănd pământ, pentru că

Păm ântul D eltil, după cum ziş> iaste făcut de m âlul aph
Decr, de vrem! ce păm ânt nu au avut, ci m aî zic cum
ei să he oammir cei d ’in tăl ? A ii pentru popii ce zisăm,
T ? * P° Vef esc> ce n]cr această încă nu iaste, ce numaî
Şi el sânt născuţr de când sânt şi alţi oam eni; iar, tre-
căndu-să vremi, unii au murit, alţii au şi rămas. Iaru şi
rh iv is m ai nainte M isiru să chiem a, care iaste Înpre-Iur
720 de m ile 1.
[10.] D eci, nici Ionii încă nu ştiu bine ce grăesc. Iar, de
iaste drept cuvântul Ionilor, iar rău socotesc şi Ionii şi
alţi G reci, cum tot păm ântul să înparte în tril părţi, în
Asna, Evropa, Liviia. P en tru că delta a E ghiptulul să
va socoti a patra parte, de v a fi cum zic el, de vremi ci -
nu iaste m cîuna dintru aceştia tril. Pentru că, după cum
iaste această socotinţă, nu înparte dar N ilul Asiia de la
L ivn a. Iar prin muche D eltei despică Nilos, deci, iaste
g iu m ătate de o parte, glu m ătate di altă.
[17.] Ş i sa lăsăm şi zisul Ionilor, şi să zicem aşă, cum
• i ’uPMUl aC6aIa iaste care iaste lăcuit de Eghiptenî, ca
şi C h ilichna ceia ce şăd Chilicir, şi A siriia ceia ce şăd
siriean u; iaru hotaru adivărat altul nu ştim întru Asiia
şi intru L ivn a făr’ de hotarăle Misirului. Iar, de vom vre
sa zicem ca Grecii, M isirul iaste glum ătate de Liviia,
giu m ătate de Asna, pentru că apa Nilului începe de la
C atad up e fşi Elefantina] şi cură dispicănd E ghiptul în
mij oc până în Mare. D eci, până la cetatea Chernasorului
unul iaste Nilos, iar de aice să înparte în t r e i : una spre
K asan t, ce să cheam ă g u ra P ilu siu lu i; iar alta spre Apus :
această să cheam ă gu ra Canoviculul. Iar alta m erge drept
Pn n m uchiele Deltei. Iar de aice înnainţe întră în Marea,
nici parte mică de apă curând acolo, nici iarăş fără nume’
ce să cheam ă G ură Săvenitică. Şi sînt şi alte doă guri, carile
sa înpartu de la gura S ăven iticuluî şi cură în Marea, pre
carile le cheam ă (una) aşă, una gura Saitica, alta Men-
1 Foarte scurtat.
 9-8 IIE R Q D O T

tisiea, iar \ o r v itin a G ura şi V u c o lic a nu sănt den firea

făcute, ce sănt săpaţi.
[18.] P en tru acesta lucru îmi m ărturisăşti mie şi v r a ja lu î
Am on, cum să fie Misirul a tă ta , care lucru m al apoî
l-am înţăles. P entru că cetă ţă n iî de la M ares şi de la
A p ie au m ers la vrajă, pentru că g ă n d iia ’ cum nu sănt
-ghiptem, neplăcăndu-le le g i a \ s’au în tre b a t; pen tru c;l
zice ca şăd afară din D elta. Iar v ra ja li-au răspuns cum
toţi E gh ip ten ii, cari bîau din a p a N ilosu lu l 2.
[19.] Ş i N ilosul acesta cuprinde, căn d adaoge, nu num ai
- ® IOT
Cul A r a Pie* şi a ’ L iv id , ca le căt de d o ă zile de
mbe părţile. Iar, pentru firea lu î N ilos, nici dintru popî,

cum Î S , PUtUÎ Să adiV6reZ" C e CUnoSCUÎ>întrebând,

Dănă t în cep e a a d aogi to cm a de la în cep u tu ' verif
feceni1 a s c ^ ° ° , • ^ ^ ^ la aCeSte zile ’ apropiindu-să,
Dăn’ la d e ,A aSmd adaOSU’ ; d e c î toată iarna este mic.
pan la vară. A c e sta lucru tare l-am cercat să-l ştiri •

c ă 'T a m a T a d ^ N il° 8 CUm ^ în d ă ră P^ nu ca alte V

apăn“ i i Vara ada° g e - Ş i * * ~ această

tr e ? fiu r arz i c n r t GreCÎ’ Vrănd ^ ^ ** arăte în vâ^ ’ în

fehirî n icî le £ ? trU aceas<? &pă‘ D e c î> Pentru aceie doă
suflă va a înn t- Ia r* Una z ic >cum vân tu rile ce
n M area " e n t - NiI° S’ ” Şi ™ lasă sa cure
rile p r ic L ă s W rU^ aCeîa * ° eCÎ’ di‘ ar fi văntu-
turilor să să a d a ^ ^ ’ t° at®a f lle căte cură înprotiva văn-
fiind adănc nu ^ §1 m aî m ult’ Pentru că, N ilos
răurî slaW n îly P° T ^ ^ ^ ° P ri î iar a ^ «ind
multe la F ° p n ' S în t muJte api la L iviia
i V a i Î 1“ , , 51 T pat niC ,l'n d<= « N ilos!
ci Nilos cu ră di^Oi-h* gIU dată =>ceas«ă. C ă zice
O cheanul
nui cură n
cura pregîur- ^ păm
^ ăntfulj.
pen tru aceia faci această. Si ’
1 De a nu jertfi v a c i ; text.
J Scurtat.
3 Dar 0 face ?* « n i v â n t: text.
 CARTEA II
99

[22.] A triia ce zic, m al tare minţăsc, zicând cum, to-

pindu-să om ăturile va ra în m unţi, să înflă apa lu i Nilos,-—
carile cură din m unţii E th io p ie î prin Liviia, din locuri mal
hierbinţl spre m al răce. D a r a co lò unde să fie omăt, pentru
că şi această cu om ătul nu p oate să fie, că dintru acolò
suflă vânturile tot caldi, şi în că n ici ploă, nici n in ge acolò :
de ar ninge, ar şi ploa ; ce n in g e re nu iaste, nici ploae acolò.
Şi iarăş atâta căldură iaste a colò, căt oam enii, de fierbin­
ţeală, să negresc. Şi căile şi răn d u n elile preste tot anul acolò
lăcuesc, şi cu coarăle fu g ia rn a de la T ătari, şi acolò şăd.
Deci, de ar ninge, n iclu n a nu ar putè ca să fie, dintru
căte am zis, ca să şad ă la N ilos.
[23.] Iar cela ce au zis că cu ră din O chean, Nilos, iar
nedovedit lucru au lăsat. C ă eu apă curătoare O chean nu
Ştiu, pentru că unii dintru c e i dascălii tvo reţî au auzit
multe şi de la d â n ş ii1.
[24.] Pari-mi-să şi m ie a zice, pentru cari lucru vara apa
lui Nilos ad aoge : Iarna, m erg â n d soarile în sus, la Liviia,
gonindu-săde vânturi, să d ip ărtează. Şi acesta lucru îl putem
cunoaşte şi lesne, pentru că, un de iaste m ai aproape soarile,
acolò scad şi apile, şi b ălţile, şi toate căte sânt apătoasă,
pentru că, suindu-să so arile la L iviia, faci acesta lucru.
[25-] Timpul acolò iaste p u ru rea săninos, şi vrem ea caldă
faci ce faci, şi, vara, suindu-să la mijlocul cerului, pentru
că el pururea trage că tră sine apile şi, trăgându-le, le sue
în sus şi, suindu-le, le ră sch iră şi, apucăndu-le vânturile,
1« înpraştie. V ân tu rile săn t notos şi lips, carile sânt mai
plooasă decăt toate vâ n tu rile . Ş i încă socotesc cum nici
toată apa ce trage so arile p reste an din N ilos, să o raş-
chire toată soarile, ce răm ân e şi pre lân gă dânsu’. Şi,
iarâş începând vânturile, să întoarce soarile la locu-ş, şi
atunce trage din toate apile. D eci, alalte api, ploănd iarna
mult, şi fiind păm ântul părăos, cură mari şi să înflă ; iar,
"vara, neploăndu-î şi tră g â n d soarile, sănt slabe. Iar Nilos,
1 Cu totul stricat. H erodot spune că numele Oceanului vine de la
flom er ori alţi poeti.
 10 0 HERODOT

fiind neploat, şi iarna fiind so arile m al aproapi de dânsul

decât apile, şi trăgăndu-1 num ai p re dânsul, perrtru aceia
curâ mic şi lipsit. Iar, vara, el iaste m are şi să înflă, pentru
că soarile să dipărtează de dănsul, şi, dipărtăndu-să, află
multe api, dintru carile tragi, şi N ilos răm âne d ip arte,
Decî, cu ca ii iaste cum vara să să a d a o g ă N ilos, şi nu
iarna, pentru că, iarna, toată fierb in ţeala soarilu l săn gu r
o stăm pără, iar vara, înpreună şi el cu toate apile.
[26.] Eu aşă aflu cum iarna ap ro p ieare soarilu l îl scadi,
şi, vara, dipartare îlcadaoge. Ş i^ încă şi văzd uhu l, iarăş soa-
rile iaste pricin ă de acol6 iaste u scat, pentru că -î ardi por­
nirea lui. C ă sus, la L iviia, tot v a r a iaste tim pul. Iar di
s ar primeni vrem ile ceriluî, să să în to a rcă să sufli v â n tu ­
rile : de acolo dispre Răsărit, să sufle dispre M eazănoapte,
şi cele dispre M eazănoapte să sufle d in tr’acold, a tu n ce soa­
r S " m p m ge di-ar veni în a ce a stă parte de loc vara, şi,
ce pata acum N ilos, ar păţi a p o î D u nărea.
f2?-] P entru că cî nu are N ilos abur, aşă socotesc cum
den lucru cald nu iasă abnr, ce n u m ai de uude iaste răce,
Şl, pentru căc* iaste cald locul aceala, pentru aceia nu
iasă nici abur.

lui[2\;i , f CeSte 5 * CUm Sănt făCUte- Iară Pentru izv o a ră le

G reci u ™ E g h ip ten î’ nie5f djntru L iv i, nici din
lucru fără am vorovit, nu m e-au putut dovedi acesta
A thin e ™ ™ a C6tatea SaiS’ dieacu l banilor b o zu lu i
^ cum H ParUt Că a " ŞUgUh’ Zicănd cum ad ivărat
F lifa n Z e 1 mUnîî Să ^ între SiniI> a’ şi a’
Mofi nT 5 •Ş! nUm munţilor să n t: unuI Crofi> altul
î i s ' î ^ ^ r T V U iN iI° S d in tr’aCe?ti doî munţi cură.
M eazănoante gîUm ătate cu ră la Misir şi cătră
fără 1 f ’ iar glUmătate la A r a PiI negri. Iar, cum sănt
fie iSD t r T r f eaCeStei Z k e cum Psam itih înpiărat să
s l o b l t şi toPt s " ° fi de nrnîte m ii de stânjeni, să fie
, ş tot sa nu fie a g iu n găn d de fund D ecî d e v a
 CARTKA II io r

vălu in d u-să, făcând urcioare şi unde în sus, nu cor fi lă­

s â n d să să pogoare în g lo s funiia.
[29.] Iar dintru altul nim ică nu putui înţălege, fără nu­
m ai atâta am înţalesu, că pănă la cetatea Elitandinilor am
fost eu di-am văzut cu ochii, iar de aice am auzit şi eu
cum , m ergând de la cetatea această în sus, iaste locul
suiş. Şi de aice să lea g ă vasăle cu funiea, şi să trag în
-sus, pentru repegîunea a p e l1. Acesta loc ţine ca di vre-o
4 zile, şi acolo iaste încâlcit N ilo s: ca şi Meandros 96
de mile a iaste acesta loc. Şi mal apoi sosăştî la un câmp
frum os, şi acolo faci un ostrov Nilos, ce să cheam ă Ta-
hompsd. Şi de la cetatea Elifandinil în sus lăcuesc Arapii
c e l negri, şi glum ătate de ostrov, iar glum ătate iarăş
E ghip ten il. Şi pregiur ostrov iaste iazăr mare, preglur
carile lăcuesc A ra p i păstori, şi, trecând aceia, iarăş dai
răul lui Nilos. Şi, m al apoi, eşind cu vasul dintru apă, vel
m ergi pre uscat 40 mile. Pentru că pe apă nu iaste pu­
tinţă, pentru că sânt m ovile ascuţite şi petri multe prin-
t r ’ănsul, prin carile nu iaste loc de mărs. Şi, trecând în
40 zile locul cel rău, iarăş v e l întră în vas. Şi vei merge
12 zile, şi vel agîunge la o cetate mare, cari o cheam ă Me-
rooe. A ceastă cetati să cheam ă Mitropolie a celoralalţi Arapi
n egri, şi câţi lăcuesc acolo, numai pre bozul D iia[= Zeus]
şi pre Dionisus cred, şi pre aceştiia foarte îi cinstescu, şi
au v ra ja acolo, a Diel. Şi ostesc cănd le poronceşti Diia
prin vrajă, şi, unde le poronceşte, acolo m erg.
[30.] Şi, de la această cetate, mergând pre atâta, aglungî
la A sm ah, ce să înţălege: «singuri veniţi» 3. insă, pre căt
a l ven it de la cetate Elefandinei pănă la M itropoliea Ara-
v ilo r, atăta vel să m ergi şi pănă la Asm ah. Aceştiia au
fost stănd din a stănga Inpăratului Misirului, iar pentru
a c e a stă pricină au fugit di la Eghipet şi s’au dus la Arapi
acolo 240.000 E ghip ten î oam eni de război, pentru că la
1 Scurtat.
2 S ch oin e 12 ; text.
s D e fa p t: «Cel de la stingă Regelui».
 102 HERODOT

Inpăratul P sam itih au fost străjl la ce ta te E lefan d in el dispre

Arapi, şi la g u ra Pilusiului şi în tr’alte păr{I m ulte, unde
şi acum, cănd am fost eu, sănt străjile Perşilor, dup ă cum
au fost rânduite şi la Psam itih. D e c i E gh ip ten il, străjuind
triî ani, nim ine nu m al ven ea să-I şchim be din strajă. Iar
el sfătuiră şi să tocm iră cu toţii, şi fu giră de la P sam itih,
şi să dusără la Efthiopiea, acolo un de m al sus zisăm . Iar
Psamitih, răspunzindu-să acesta cu v ă n t, îndată trim isă de-r
goniia.^ Şi, după ce aglunsără acol6, le zice să nu -şî lasă
DumnăzăiI ce l di la străm oşi şi să fu gă, şi încă fimeUe şi
copiei. Iar unul dintru dânşii să în toarsă şi-şi arătă p a s ă re 1,
zicând : unde v a fi această, a colo v a fi şi m u erlşi ficiori.’
Aceştiia, m ergân d acolo, să supusără supt in p aratu l ară-
pasc, şi el încă îi dărui, pentru că e ra ’ acolo m u lţi din
A rapi di-i stătusă înpotriva în p ă ra tu lu l. D eci, li poronci
sa-i scoaţa pre aceia, şi să şază el pre locul lor. Şi lă-
cuind aceştiea la Ethiopî, să m ai înblăn ziră A ra p ii aceia
invăţm d ob iceile Eghiptenilor. ’

o n S 1'1 D e 2 ’ u ănă “ 4 1UnI Cale> Să ?tie N ilos- fă r’ decât

E: le fe S S i^ £
eiandim T fla aceştxea fu giţi. iaStS>
pana socotindu-să
Ş i cură dispre A de la•
dispre apusul soarilul. Iar, de a ice înnainte, nim inl nu

pen ru a'sha111
pentru Că ce
arşiţa cia mare şi pustiul nSlăCUit
l foarte.iaste P * " * n t u l,

cum a,1 I n “ 6? * ^ SPUS ° am eni de la Chirina, zicând

acolo la v r f tearh u’ InPărat A m onilor, m ergând el
■ ra^a Uî J^'rnon) şi, dintru m ulte cuvinte au ven it
îunde
n L T sant.
X t lIar
l Np r’ r
E tearhu sănim
le inI nu-rcum să- -fie
fie zis r âmi ers
e dela
di la ^ NaSam° n (a ce Ştiia, N asam onii, sănt
Şi mero-ănd K ^ ?i la l0CU’ disPre R âsărit).
ce’ r e n d " aSam0niî’ Şi V° rovin d cu dânşii, să-I spue
cum în t t ntr“ PUStiul L iv ie î’ a â SPUS întru acest ch ip ,
um in ţara lo r au fost oam eni m ari, feciori sălnicl
v-teajl, §i_riţile multe aS fost meşterşuguind. u i «fi
* Aîfiftfnu
 CARTEA II 10 3

pus sorţi şi de această, 5 oam eni dintru dănşil să margă

să v a z ă pustiul L ivieî, şi să vază cevaş dipărtat lucru şi
m inunat. Pentru că L iviia, dispre partia dintru Meazănoapte
începând, şi di la E ghipet pănă la Soloenda, cari iaste
la m argin ea Livieî, tot L iv iî lăcuesc, şi multe limbi ale
L i\ilo r, făr căt şăd G recii şi Finicil. Iar ce iaste mal sus
de M area, şi ceia ce lăcuesc lân gă Marea, iaste întru dânşii
Li \i e pustie şi plină de jă g ă n iî. Iar decăt această m al sus,
de unde sănt jăgăniile, iaste anină, şi făr’ de apă, şi pustie
de toate. Deci, fiind trim işi aceia cinci dintru tovarăşii
l° r) Şutiţi cu bucate şi cu apă multă, întăl mearsără pi
unde era pământ lăcuit, şi, trecând acesta, au agîuns unde
sănt jigăn iile, şi de aice au întrat în pustiu, făcăndu-şî
cale cătră vântul zefirului. Şi, trecând loc mult aninos,
şi, în multe zile m ergând, apoi să fie aflat copaci în cămpu
crescuţi. Şi, apropiindu-să, au luat din roada lor, şi, măn-
cănd, au venit nişte oam eni mici, mal mici decăt aceştiia-
lalţî, şi să-I fie luat pre dânşii. Şi nici ceia n ’au fost în-
ţălegănd celora, nici ceia celoralalţî. Şi i-au fost ducănd
prin nişte bahne mari. Şi, m ergând, să-î fi dus la o ce­
tate, şi acol6 o a p ă ' m are au fost curând de la Apus spre
Răsărit, şi au fost întru dânsul şi crocodili, care sănt şi
în Nilos.
[33-] A cesta inpărat atâta au spus. Şi au zis cum s’au
întors Nasam onil aceştiia, şi au fost spuind cum aceştiia
oam eni la cari au fost, sănt toţi vrăjitori. Şi el încă socotiia’
cum apa aceia să fie Nilosul, şi poate să fie aşă. Pentru
că N ilos cură di la L iviia, şi o dispică în doă părţi. Şi,
cum cunosc eu, socotind pre di-asupra, întru chip cu Du­
nărea v a fi de lung. Pentru că Dunărea începi de la Fran-
ţ o j î 1, de la cetatea Piriniel, şi cură tăind în m ijlocul Evropiî.
Şi F ran ţo jiî sănt diparte, mai apoi decăt toţi cel ce lăcuesc
dispre A p u s 2. Şi m al apoi coboară Dunărea de vine de

1 G e lţî; original.
2 Scurtat.
 104 IIE R 0D 0T

cadi tocm a în M area N iagră. P rin toată E vro p a trece, si

de acolo unde şăd Istrieaniî, p rib a g î de la M ilit.
[34-] D eci D unărea, curând prin oam en i şi prin păm ânt
lăcuit, toţi o ştiu (Istros să ch e a m ă ellineşte D u n ă r e a 1).
Iar izvo arăle lu i Nilos nim ine nu le ştie. P en tru că L iv ie a

m u lt 2 “ ,t ă Ş1 PUSti6‘ Ia r ’ P e n tr U d ă n s u l> c ă t P u tu m "^ 1

E “h net CU Ştiinî&’ ^ ZiS' Ş i> VCnind N ilos ' a
în fo m v k Sg 7 Iăngă G h ilich ie a . ce dispre munte
mpotr va. Şi de acolo până la S in op is, cetatia di pre M are t

Z T e f ZmTp ottn vCa\

[Mare], dSopil.
a Sm °inCÎ
D eZil6’ ?i
ci aşă Dunăre
socotesc - cum
d> şiDNilos
unS:

P/ T f " 11 t0ată Llviia> să asăm enează cu D unărea’

Pentru N ilos distul iaste atâta «narea.

pentru f ă T t Z 1 f f “ ^ CUVănt p en tr" M isiur«,

şi fapte m ari f o a r t e ^ n t fâcute a c o l6 " p e n t™ ^

în tfa h c h ţ T e l V r 'd ^ dănSUl'

acestea patern"? si fii H ^ şi fâcănd
sănt alti api şi o b ic e i f ^ ln d ărăp t> nu duPă cum
a lto r o a m e n i.’ P e n t r u c ă la d ă ^ în d ă r ă P t ’ n u ^
r c, <cump5rs; r b^
toţi CU fusul în «no ; * . $as- Ş 1 t^su alţii
îl poartă în cap s i’ fim e îf î ^ ^ luCrU’ ^ ^ b a ţil
pişă din picloari’ si * 6 • ' ^ Urnere Poartă. Fem eile să
u lk -z fc ă n J ^ a ş ă T c u m T MănănCă afară -
ascuns, iar ci nu 1 o-™ UCrU g ro z a v sa'l facă om ul pre
-a g ă - l u n u l ^ ^ ^ * * ^ ’ ?
hrăni pre părinţi m ' + u- Sa roa^ a- Şi feciorii a

-u ™ -

rad. A ltâ n a s ^ p a r u î'd 1’ ™ -8' 11” 16 Sân* Păr05l!’ iar aI lor 83

Adaus de traducător.
2 Egipt.
3 Adaosă explicaţia.
 CARTEA II
105

m ănâncă grâu şi orzu, iar E ghipteniî ocărăsc pre aceia,

-ce din ovăs fac pâine ; şi aluatul frămăntăndu-1 cu picîoa-
rile, şi lutul cu mănule, şi. pun balegă. Păşirile, alţii le
lasă cum le-aü lăcut firea, iar eî le tae la m argine (adică
să obrăzuesc). T ot bărbatul ari doă haine, şi muiare u n a 1.
S criü slo vile dinna dreapta la stânga, nu după cum scriu
G re c ii. Ş i încă zic el cum eî scriü spre dreapta, nu Grecii.
Ş i au doă părechl de slovi : unile sânt sfinţi, altile sânt
de g lo a tă .
[37-] Şi, fiind iubitori de Dumnezeü mal mult decât toţi
oam enii, cu acestea pravile să ţin toţi. Ei beaü din păhară
di aram ă, spălăndu-le în toate zilile cu toţii. Şi haini-poartă
de in tot, adesă spălaţi, fiind obiclnuiţî la acesta lucru. Şi
pasărea, ce-I tae m arginea la dănsă, iaste pentru curăţâniea
Jor, ca să tîe curaţî, socotind m al bine să fie curaţi decât
frumoş. Iar popiî lor tot a triea zi să rad, tot trupul, pentru
ca să nu să ţie sau păduchî, sau altciva în părul, şi nu vor
putè sluji cu curăţie. Şi popiî numai haine de in poartă,
şi cizm e de hărtie g ro a să ; iar alti haine sau alti cizme
nu sănt slobozi să poarti. Ş i să spală în toate zilile de
d âorl cu apă r ă c i, şi noaptea de dăorl. Şi alti multe
obiciai ca a ce ştia , fără număr fac. Iar şi odihnă nu
puţină aü, pentru că nim ică de a ’ lor nu strică, nici chel-
tuesc. Pentru că păine de la bisericî mănâncă, şi carne
d e bou, de gănscă, multă le daü, preste toati zilile. Li dau
lo r şi vin de vie. Iar peşte nu mănâncă, nici bobu nu
sam ănă în tot pământul lor, şi, de să şi află, eî nu-1 mă­
nâncă. Iar popii n icî să-l vază, zicând cum nu-I sămânţă
cu rată. Ş i nu să roagă cineşî bozului său, ci toţi unue,
p reste cari iaste unu’ m aî mari, ce-î zic arhiereu. Şi, când
m oare, apoi fecloru’ lui să pune în locu-î.
[38.J Iar boii, căţî să născu, el zic cum sânt a ’ lui Epalos. .
Ş i ispitesc într’acesta chip. N um aî un păr negru de vor
vidé, zic cum nu-I curat. Şi acesta lucru îl socoteşte un
popă, fiind orânduit spre acea stă ; îl pun şi gîos viţălul
1 0 preposiţie e suprimată.
 io 6 IJ E R O D O T

de-1 caută pretutindirile, şi sco ati lim ba, să v a ză să-I fie

curată de săm nile ce vo î scrie aiu rile. Şi cau tă şi la părul
de la coadă, iaste crescut bini. Ş i, de v a fi cu ra t de toate,
atunoe ÎI în văleşte coarnile cu h ărtie. Şi, m al ap o î, puind
acolo, iară tari îl pecetlueaşte cu inelul. Şi, aşă, îl duc
să-l facă jă rţv ă . Iar, n epecetluit a -1 faci jă rtv â , cu moarte
plăteşte. Ş i jă r tv a li iaste această.
[39-] A d u c boul acel ispitit la cuptorul unde vo r vre
să tacă jă rtv ă , şi aprind acolo foc, şi m al va rsă vin, şi
cheam a pre bozul aceala în tr’a g îu to r, cărue îl g îu n g h ie
şi aşa il g îu n g h k . Şi, după c e -1 g îu n g h ie , ÎI tae capul.’
Deci, trupul il belesc, iar asupra ca p u lu i fac blăstăm mult.
Şi, de vor fi acolo tărgurî să să tăm ple G reci, m erg de
i- dau l o r ; iar, de nu, îl aru n că în apă. Ş i blastăm ă pre
cap a ş a : de sa v a întâm pla să fie vre un rău a celu ia ce

f c l f c a ^ 'r , EShiP‘ Ul’ aCela o , asupra

întrw î ? Cap" e a “ stea ia , 0 t> E ghip teni! iaste
ntr un chip o b ic e i: pentru aceia nicîun E g h ip tea n nu va
manca n icîun cap dintru căte săn t lucruri vil

miîe° ce ^ aVănd ^ p ra zn ic i- v o î «ă arăt cel mal

du să x K , 61 Pr6Ste t0ate' P ° Stind nainte şi rugăn-
hăn u] ’îl s T “ a p ° l b0Ul : S ^ P S W n d u - l , d e c i, to t b ă rd S -
său l si I t ? ’ n U m a !, ° e la s 5 m itru n ţu ş u r ile în t r ’ă n s u l şi

H a t - ,P -CT - , ’ ?i ' a m ijl° C P - t 1“ 1' * la u m ere,

u r a t f si d , -° î ^ ,0' ' Şî a?ă 11 !” P'“ de PSi-
H m lm â ,? T , r re’ S*r a M e ’ Şi sm ochiM - *
lemn presto di' V f n’ lr08 i,u rl. * a p oi toarnă u «d > -
annî î - daif a l e . Şi, arzind jă rtv a , să bat totî. Şi mai
r ii V n Ce u ’ SingUrI m ă n ă n c ă c e ră m â n e . ’
14 -J D eci, bon cel m ari şi v iţă iî curat! îî ffîunffhie iar
r Pen,ru Că <=« făgăduite^ bozului
cu coarne .„“ e t,-“8' 6 .SCUt b“ “ în Pilda
HI*. -r ’7 P SCn^ G r e c i i p re I u n f = I o l Si va
rte 16 ţm Ia c in s te E g h ip t e n il , m a î m u lt d e c ă t p re

’ Adausă pom enirea postului şi rugel.

 CARTEA II I07

"i *. P entru aceia, nici bărbat, nici fimei di la Eghipet nu

va săru ta cu gura pre G rec, n ici cu cuţitul lui va tăia,
n k i cu irigare, nici cu caldarea, nici, fiind carnea tăiată
cu cu ţit grecesc, va mănca. Şi, murind boii, aşă-I în g ro a p ă :
pre \ a c î le aruncă ’n apă, iar boii îl îngroapă înnainte
cetăţii, lăsind afară un corn au şi amăndoă, pentru sămnul.
Iar, dup ă ce putrezăsc, vine căte un vas la toate cetăţile
şi strân g e cîolanile toate şi le duc la ostrovul ce-î zic
1 rosopitida şi, aşă, la cetatea ce-î zic A tarvihis 2, în ostrov
acold, toate le ’ngroapă. în groapă el şi alte toate căte
mor. Pentru că aşă li iaste obiceiul, că el nu omoară
nicîuna.
[42.] Iar căţî sănt din hotarul Thiveî, oile nu fac jărtvă,
ce caprile. Pentru că nicî eî toţi nu cred bozii într’un
chip, făr’ de pre Ionisu [=O siris] şi pre Isis 3. Iară căţ Iau
biserica lui Medis, aceia iarăş nu gîunghie capri, ce oî..
Iar Thivei pentru aceia zic cum nu vor să gîu n gh ie oî,
pentru că zic cum bozul Iraclis să fii vrut să vază pre
D iia [=Zeus], iar Diia n ’au v r u t ; maî apoî, rugăndu-să mult,
să fii belit un berbece şi să-l fii înbrăcat cu peale, şi
s’au arătat. Pentru aceia Eghipteniî fac bozul luî Diia cu
chip de berbeci, şi maî apoî şi ceî di la Am on, pentru că
A m on il încă sănt pribagi de la E gh ip et4. Şi acesta nume
încă socotesc să-l fii luat de aice, pentru că Eghipteniî
zic lu î D iea, Am on. Iar T h ivei nu gîunghii berbecii pentru
această, ce-î socotesc sfinţî. Iar, într’un an o d a tă 5, belesc
un berbece, şi înbracă bozul luî Diea, şi aduc şi pre bozul
luî Iraclis acolo aproapi. Şi m aî apoi să [=îl] bat, şi eu
berbecile, şi îl îngroapă.
[43•] Iară pentru Iraclis, am auzit cum şi el să fie din
cel 12 bozî. Iar, pentru acestalant Iraclis, ce-î zic Grecii,.

1 D intre toate v ite le ; exact.

2 Lasă la o parte descrierea insulei.
* Scurtat.
4 Şi au lim ba aceiaşi; text.
5 De hramul lui Z e u s; text.
 io 8 IIE R O D O T

nu putui să în ţăleg de num e. Iar G re c ii au lu at de la

E gh ip ten l acesta nume, pentru c ă p ărin ţăî lu i Iraclis să
fii fost de moşie de la E g h ip et. Ş i nici de bozul lu i Po-
sidon, n ici de a ’ D eoscorilor nu ştiu el. Iar să fie luat
el num ile de la boz! nu p oate să fie, ci G re c ii aii luat
di la dănşil. P entru că G re c ii, m ergân d cu corăb ii, au
invaţat m ulte di la E ghipet. Ş i, după cum zic el, [ i] 7.ooo
<mn) de a n i sânt de când s ’au făcu t din cel 8 b o zl cel 12
boz,, dintru cari iaste şi Iraclis (an ii aceştie săn t mulţi
pentru ca ei lunile fac a n i : au tril lu ni un an) 1
[44-] Iar eu, vrănd să ştiu, fu acesta lu c r u ’ adivărat
mers-am şi la T iros a F in ich ii, vră n d ca să ştiu adivărat

~ ca sfântă
n r aa lui
, luTIraclis,
C ă şi
amam
în tăles
m ers cum
di-ama c °văzu
16 iaste hise-
t. Foarte

S n t a T o lf’ ° d 0 a r ă ’ Şi în ° ă * d <* « « IP »
r i k fo a r te ^ la m U r ă ’ a lt[u l] d e A m a r â n d , c a -
f° a r te l u c e ?te n o p ţile . Ş i a m în tr e b a t p re p o p i câ tă
vrem , v a fi de că „ d iaste fâcu tâ b iserica ? s L i c f a c e s f i a

C" ,G reci,’ -p en ,ru că

cZ Irj'
c u m s â n t d e a tu n c e
’ 51biSeriCasăsă
2.300 a n i. A m v ă z u t la T ir o s si a ltă

t “ s J T h a S Î e a Z ic ® * ia ste . Ş i m e r 5 iu

c a r i i IraCliS> făCUtă de F i n i l
deci atunce au f ă c u ^ T h a s u V l T ^ ^ jăCUit' ° G r e c if:
sănt m al nainte decăt a fi’ T acestia cm cî niam url
sănt unit care fac f a c ie s , ce zicu G r e c ii 8. Ia r ­

*? ^ s i » » “

i a E g h i S t CUs t -a h ă G reCiî’. CUm a ă fost mers Iraclis

E ghip tenil’ I a T J u v ' | 'lu n " h]e= sâ-l facă jă rtv ă lu i Diia
lucru iaste basnă ^ ° Cis pre Ca-
jă r tv ă fiiştecarile d aM n că T ? ° d° bit° C “ nu fac
— --------- _ ’ dar mCa sa faca Pre oam en i? Ş i, încă;
2 S c u r Î a r ^ 8 " 3* 6 f° arte mUlt SCUrtat ^ Prelucrat.
3 Textul înşiră dobitoacele ce se jertfesc.
 CARTEA II

tiind Iraclis om, cum singur atăta întunerici de oamini

să om oară ? ! Fii-ne noă bozii cu blândeţe, grăind aşă
multe pentru d â n ş ii!
[46.] Iar M endiî pentru aceia nu fac jă rtv ă ţapii şi ca­
prile, pentru că bozul lui Pan, carile zic cum iaste din
cel 8 bozl, îl scriu ca pre un ţap la chip, ca şi G r e c ii1.
Iar pentru ce-1 scriu, nu mi să cadi a zice. Şi păstorii ca-
prijor au cinste mare, şi, cănd m oare vre unul dintru aceia,
mare jă le fac E ghipteniî [din Mendis], Şi zic lu i Pan şi
ţapului Eghipte[n]i : M endis. Iar, întăm plăndu-mă eu acold,
s’au aflat o muiare ce înbla de faţă cu un ţap. Ş i au eşit
şi la iva la oamenilor.
[47.] Iar mascurul la dănşil iaste dobitoc foarte urât şi
scărnav, pentru câ, num ai de să va atinge m ascurul de
om, îndată, cum va fi, cu haini cu tot, să afundă într’apă.
Şi încă, măcar că sânt şi ei Eghiptenl, iar la biserică nu-î
lasă pre purcarl să întri nicăierile, nici fac cuscrii cu
dănşil, ci eî în de eiş. D eci, altor bozl nu fac jă rtv ă cu
mascuri Eghipteniî, ce num ai L unii şi lui Dionisus. Cănd
iaste luna plină, atunce fac jărtvă, şi m ănâncă carnea.
Iar, pentru că glunghie atunce numai, şi nu altă dată, la
alt praznic, zic Eghipteniî, iar mie nu mi să c a d i2. Iar cel
m ai săraci fac nişte mascuri ciopliţi, şi, aşă, îl ungu cu
grăsim e, ş» mănâncă şi eî.
[^8.] Iar praznicul lui Dionisos îl fac tocma ca şi G r e c ii3;
num ai G re c ii nu au mascuri la jărtve.
[49.] Pentru că M elanbus întăî au, obicinuit la C^eci a
face acesta praznic şi a faci jă r t v ă 4. Iar, mal ti.poî. 3’au
aflat a lţii m ulţi de au adaos multe. Şi nu num ai acestea,,
ci altile m ulte au învăţat Melanbus pre G r e c i5.
[50.] P entru că nicî v o i zice cum să fie luat E ghip ­
ten iî de la G reci vre un lucru de aceaste.
1 Scurtat. .
2 Se suprim ă riturile jertfei. '
8 Un paragraf întreg e resumat astfel.
4 Foarte scurtat, pănă la sfirşitul paragrafului.
5 T rei paragrafe sint resumate in citeva riadurl. ' •
 iio IT E R O D O T

[51.] P en tru că toate num ile b o zilo r de la v a rv a ri le-aii

luat, şi m al vărtos de la E g h ip e t. P en tru că n u m ai doi
bozî n au G re c ii di la E g h ip e t. Iar pre c e ia la lţl toţi, şi
pentru faptile lor, şi care di undi au născut, pănă erl
alaltaerl nu ş tn a ’ G recii. C ă în tă i O m iros şi Isiodus aii
aratat n aştirea bozilor, cari au v r ’o 400 a n i m al nainte
decât mine.
[52.] Iar, pentru vrăjile ce sănt la L iv iia şi la G reci,
zic E g h ip te m î aşă, cum 2 p reo tesă di la T h iv a de h
dânşii să să fie furat de F in icI, şi să să fie vâ n d u t una
la L iviea, alta de la dănşi iară şi la G r e c i să o fie văndut
- *C1’ * c *stia muerI au făcut v ră jile în ţările acestea. Si
ml rebăndu-I eu cum ştiu a ce sta lucru, me-au spus cum

§i a k a f l 61 "te ta re P e n trU aC 6Stea m U 6rî S* ]e arii>

cum Iem. t arisnaU PUtUt‘ * * înîăl6S’ ^ ^
[53-] Iar zic [preotesele din D odon al, cum să fie fost

aşTzTc G r e S 1’^ ' ^ t Urat~ aC6Stea d° ă muerI’ adică

acol6 v r a jă 1. ’ * ^ h6 ° U gl&S CUm să să facă

perftru a c e t t T *“ 0 m U erile v a ™ e ,

Tnvătat Si J T naU ŞtiUt lim bă’ *ar maPapoI s’au

c h ip L t e n a M itsirU SiC hS , ia S ,e , l a G r e c l ?i i n , r 'a c e ,a 5

veniţi. Iar nediaeli si ’ ’ • ^ ^rdJ1’ toate de a c olo sănt
acelia l u c ™ T j f T * E ^hiPteniî a * « c u t
că multe şi v e c h i ^ f înVăţat G reciI‘ Pentru
r-6 1 Si fa t ) erm ăroacile E ghiptenilor.
- ' fî [ m tru n an de m ulte o r i 2.
. ] ^ aCeStea Prazn ice şi nidiai facu m ulţi lu-

1 Suprimat restul din 8 «K « îs saţ - t

2 ° 0 fc1 S mtreo-
• P mat restul, privitor la geografia Egiptului.
 CARTEA II III

crurî ciudaţi, carile le lăsăm, pentru su p ărări1. Iar la un

praznic mari carile iaste, să străng şi căte 700.000 de oa­
meni, fără muerî şi copiii, şi fac obiceiurile lor întru praz-
n icile lor, carile mal sus zisăm, şi le lăsăm pentru zăbavă.
[58.] Iar şi Eghiptenii sănt carii au făcut pravilile, cum
n iciod ată la biserici să nu să culci cu muiari, nici să
între nescăldaţi daca să va scula de la muiare ; pentru
că alalte toate limbile le fac acestea, fără numai G recii
şi Eghipt[en]ii, găndind celelalte limbi cum, de vremi
ce nu-i păcat la biserici a să înpreuna alte pasări şi jă-
găn iî, dar omului ce păcat să-î fie? Că, de n ’ar vrea Dum­
nezeu, n ’ar lăsa să să facă acesta lucru. A ceştia, ce zic
ei, mie nu-mi placi.
_[59-] Iar şi pasările şi jă g ă n iile toate căte să fac la dân­
şii, le ţin sfinte foarte, şi au oameni orânduiţi pentru
h rana lor. Iar cine va omoră jăganie 2, de aceia moartea
îi iaste judecata, de va omoră cu v o i-ş; iar, di va fi fără
vo ia lui, el plăteşte pagubă mari. Iar cine va omoră coruiu
sau strîrcu, aciala va peri, fie de voe, fie de nevoe.
[60.] Iar, fiind multe pasări şi jigan ii acolo, iar ar fi şi
m ai m ulte, de nu s’ar tăm pla dihorile, într’acesta chip.
P en tru că, după ce fată odată dihoroae, nu va să mai
priim ască pre dihor. D eci, nepriimindu-1, el m erge şi-şi ia
ficiorii de-î omoară. Şi, omorăndu-i, atunce dihoroae ia-
răş m erge di să înpreună, şi fac ficiori. Iar, fiind vre o
aprindire di casă la E ghipet, un lucru mare pat dihoriî,
pentru că lasă E ghiptenii pre foc di ardi, şi păzăsc mai
tare pre dihorl, să nu de în foc, iar el tot să văr pintre
oam inî, şi sar, şi dau în foc, di pier. Şi atunce mare
ja le iaste la Eghipet. Iar la casa aceia la cari v a muri
d ih o ru ’, îşi rad sprăncenile. Iar la cini va muri dulău, tot
trupul radu, şi capul. .
[61.] Şi, murind dihorii, îl duc supt acoperem ănt sfănt,
de-î îngroapă, la cetatia ce să cheamă Vuvastis. Iar pre
1 Suprim ă traducătorul,
3 Ibis ; text. S'a dat numai partea ultimă din paragraf.
 112
HERODOT

dulăi, cineş la cetatea sa, în să crîe sfinte *. Iar coroil şi

nevăstuicile îl duc la cetate la V u tu s. Iar pre urşi şi pre
lupi, nefim d m al m ari decăt n işte vu lp i cu m ult, acolo
unde le află, acol6 le şi în g ro a p ă .
[62.] Iar firea crocodililor ia ste această, in 4 luni, ce
sant de iarnă, nim ică nu m ănâncă, şi, fiind cu 4 picioare,
.aste s. de uscat şi de apă. P en tru c ă oă face pre pământ,
. le clo ce ş te „ mal mult şade la uscat, iar toată noapte
sade . „ apa. P en tru că apa iaste m a l ca ld ă „ „ a p t e . S i,
in ru cate sant pre păm ânt, a ce sta dintru m ic să faci

' ll“ " U s* nt cu mult ">ăl m art de-

.ar c r i, - r nSf V Puiul d u P * 0 « a * naşte di m a re;
mult S IuI J ? / ^ 17 COţ' de lun« u- * *
după cum ia st an m ascur> f d in ţii mari, şi măsălile
toate pasările r d Şv r n T ]f trUPUluf- Iar’ dintrU acestea
n ici f a " ' o s o“
7 ^ “ -* *
teşte fa lca ce "d in sus pr’este c H i n a C e a s t a J'?an ie t ă ­
tari si t * n & OS- A r e §> tmcrhi
o r b i, ş i T a u s c r i T ^ S* ^ «" «P *
căci şadi in tr’ana N'<u lne decât toate. Ş i, pentru
de lipitori. S i ce le la h T to a 't’ ” ‘aSte plină Pururea
» 1 , num ai o pasăre „ M o s ^ ^ * « <*• d ă " '
Si, cănd iasă din ^ j Z1C’ &Ceia iaste P niatenă.
rea o ca scă cătră v ăm u i z e f e u M f T ' P em " ' * ^
lui trnhilnl o- - „ zen ru lui, atu nce întră în o-ura
< ° d ^ ? — * - să bucură, şi nu-1

i a / alţii î ^ t i ^ n ^ r i e l t ^ f ^ Cr° Codil1 sfin^ -

pregîurul e ză ru ta AHns aceTa fna" ^ ^ ^ §* Pin
nesc şi ei căte „n . & 11 sfin?r- Şi hră-

di ^ spânzură c e rc e H i'a l t i f o d ^ PUn ^ ^ ""* * *

ţări la p icloarile din nainte 1% h T ’ ^ ?i bră‘
păzăsc foarte bine cu de t o a i r lran6SC cu b u cate, şi-I
Ş fo g ro a p ă în săcrie sfinte Iar'ceT a tam plăndu‘ să “ «arte,
---------- _ Lar ceia dl la cetatea E le fa n -
 CARTEA II
113

dinilor îi şi mănâncă, zicând cum nu sânt sfinţi, şi le zic

nu crocodili, ce hampsia. Iaru crocodili i-au numit Ionii’
socotm du-î ca cei mici crocodili ce să fac prin pietri. ’
[70.] Iar îî \ ănează în multe feluri, şi într’acesta chip mal
t a r i : pune o spată de mascur pregîur undiţă, şi el ţine Ia
m argin ea apiî un edu viu, şi-l b a te ; şi, auzind crocodilul,
a lea rgă la vers, şi, tămpinăndu-să cu spata, o înghite.
D eci, îndată il trag cu undiţa, şi, scoţindu-I la pământ,
îndata cu tină îl unge och ii vânătorul, că, într’alt chip,
nu poate să-l omoare, ci foarte anevoe.
f71 -] Iar caii ceî di apă sănt sfinţi la Paprim itî, iar [la]
ceelalţl nu sănt. Şi feliul li iaste a ş ă : cu patru picioare,
unghiia gemănată, ca de bou, cu coama ca de cal, şi
dinţi ari, şi coadă ca di cal, şi glas mare cât un bou di
cel mari. Iar peale aşă-I de tare, cât, după ce să uscă,
fac suliţă dintr’ănsa.
[72j S ă fac şi vidri în apa această. Şi încă şi helul
zic că iaste sfânt. Şi alt peşte solzos. A ceştiia zic că sănt
stinţăî lui iSiilos. Şi m ai sănt şi nişte pasări, ce le zicu
«gănştile vulpilor >.
[73-] Iar iaste şi o pasăre ce să cheamă finics, carile
eu vie nu am văzut-o, ce am văzut-o zu grăvită. Pentru
că, după cum zic ceia di la Cetatea Soarilui, foarte rar
\ ine la dânşii, trecând 500 de ani. Şi zic cum atunce
vine când moare tată-său. Şi la zugrăvală aşă iaste zu­
g ră v it : une peane îî sănt poleite, iar unile roşie. Iară, de
mare, sănt cât un vultur. A cesta zic cum meşterşuguiaşte
aşă, m ăcar că eu nu crezu : cum vine de la A rap i şi-şî
aduci pre tată-său la biserica Soarelui, şi-l învăleşte în
zm irnă, şi-l îngroapă în biserica Soarilui. Ş i într’acesta
chip îl aduci. întâi faci un ou de zmirnă, căt poate să-l
rădici. Şi, m ai apoi, să deprindi a -1 purta, şi, deprinzindu-să,
pune în tr’ănsul pre tatăl său, pentru că îl sapă de-1 faci
găon o s, şi iarăş gaura o astupă cu zmirnă pre unde l-au
b ăg a t, şi aşă îl îngroapă K A şă zic pentru pasărea această. .
1 Scnrtat.

8
 H4 HKRODOT

[74.] Iar sănt la T h iv a şărpî sfinţi, care nim ic.i nu do-

diesc la oam eni, şi sănt m ici, şi au doă coarn e în vărt'ul
cap u lu i; care, murind, îl în g ro a p ă la biserică.
[75-] Iaste şi un loc a ’ A ra p ilo r, pe lăn gă ce ta te a Yu-
tuluî, [la] care loc am mers şi eu. Şi am văzu t oas.i de
şărpî, şi g h im p i de şarpî, ca rile că te e ra ’ de m ulte, nu
le pot spune. Iar era’ grăm ăzl, şi m al mari, şi mar mici.
şi multe grăm ăzl. Iar locul un d e z a c u acestea, iaste într'a-
cest ch ip : iaste o prihodişte din m u n ţi străm ţî în tru cămpu
mare, carile să înpreună cu căm pul M isirului. Ş i zicu aşa,
cum prim ăvara vin şărpî cu arip i, zburători, din ţara ara-
pasca la E g h ip et, iar p elecaniî p asările au stărcil îi tampina
acolo, şi nu-I lasă pre şărpî, ce-î om oară. P en tru aceia,
pasarea această mare cinste ari di că tră A ra p i şi de cătra
iigh ip ten î, şi zic şi E gh ip ten iî a ce sta lucru
a?ă, Sănt Stărciî a c ^ = iaste niagră preste tot,
p icioan le ca di cucoară, şi ob razu l zbărcit şi m are. Ace<-
tiea sant ceia ce să bat cu şarpiî, iar sănt şi a lţi stârci

sănt T â r î S T T T * ’ ^ Ium i’ ! « * » < * de 2 feluri

numai la can C&P Şi gătU l» t0t alM ]a tara
mai la cap şi la grum azi, şi la m argin ea aripilor, ne-m
şi dm napoi încă are oareci necrru Iaf , ’ 7
sam ănă aceştiia, dar iaste n ia g ră preste tot‘ foarte Hr

or „ u T „ f l mSte * * “ “ • * » * * *
£5<££,PeeS r Sănt “ di ^ *
(-77-3 Iar dintru E gh ip ten î rXt-i î.y« ,

socotmd cum toate boalile oam en ilor din î

tilor să fac. S i în tre it „hi .V 7 ! ? r dln pnsosirea buca-
decăt ceela lţî oâm enl, decăt to tî n S l S n ă f ’ ^ L iv iea n I>
socotesc eu cum iaste aşa pentru - Vreme
vremile, ce sănt tot întrun i ca nu să ™al prim inesc
0t mtr M Chlp>Pentru că, prim inindu-să
 CARTEA II
115

vrem ile, să nasc multe -boale oaminilor. Şi m ănâncă păine

de ovăs, şi fac băutură de orzu şi beau, pentru că vin
n ’au. Iar peşti, unii ÎI usucă la soare şi-I mănâncă, alţii
11 m ureazâ. Iar şi pasările, prepeliţă, şi raţe, şi altile, tot
le usucă, şi le m ănâncă zvăntate, iar celealalte, alegând
d in câte sânt sfinte, m ănâncă şi fiiarte şi fripte.
[78.] Iar oamenii cel avuţi, cănd fac ospeaţă, şi când
să vesălesc mal tari, atunce un om aduci la mijlocul lor
un om făcut di lemn, mort, în tr’un săcrieaşî, carile foarte
iaste făcut bine, întru zu grăvele şi cu altile, de samănâ a
om mort, şi iaste de un cot di mari, sau şi doi. Pre
acesta îl duci pre la toţi oaspeţii şi-l poartă, şi, căutând
la dânsul, zice. «P răv in d ' la acesta, betî şi vă vesăliţî
pentru că, murind, ca acesta veţi fi toţîs. L a oaspeţi aşă
arată Eghipt[en]i.
[79.] Şi alte obicei au multe, carile sânt toate ale lor
din strămoşi. Şi încă au o cântare ce-I zic Linos, cari
pricep cum G r e c ii1 de la dănşil au luat, şi pururea îl
cântă. Iar îl zic lui Linos Eghipt[en]h M aneros. Şi zic
Eghipte[n]i cum inpăratuluî lor, ce au fost întâi, să fie
fost un ficior numai singur născut, şi, murind fără vreme,
cu această plănsoare şi cântare să-l fie cinstit. •
[80.] Tocmăscu-să Eghipte[n]i şi cu această, din Greci
num ai cu Laconiî, pentru că, tămpinăndu-să cel bătrâni
cu cel tm erî pi drum, le dau caii celor bătrâni, şi, viind
bătrânii, să scoală, făcăndu-le loc. Iar cu alţi G reci nimică
nu să tocm ăsc. Şi, cănd să tămpină pe drum pentru bineşl
[= bineţ], el închină cu măna păr’ la pământ.
[81.J Şi încă poartă şi n ădragi de păr, si haine albi di
păru. însă a întră în biserică cu acelia haine nu-î slobod,
n ici îl îngroapă cu haine de p ă r 2.
[82.] A şijdirea au aflat Eghipte[n]i şi lunile şi zilile,
care a cărui bozu iaste, şi cine în care va naşte, ce i să
va întâm pla, şi cum va muri, şi în ce chip va fi. Şi Grecii
1 T extu l spune şi de cintarea lui în Fenicia şi Cipru.
2 Restul paragrafului suprimat.
 Ii6 HERODOT

acestea di la el le-au luat. Şi m inuni m ai m ulte el li

conosc. P en tru că, făcăndu-să v re o m inune, e l însamnă
ce să tăm plă atunce. Şi apoi, de să m aî face şi altă dată,
eî ştiu ce să v a întâm pla. Ş i v ră jî în că au m ulte, nu omi-
neştî, ci a bozilor, în m ulte lo cu ri şi în m ulte feluri.
[83-4 V] Ş i doftoriile lor aşă s ă n t : unii boali iaste un
doftor, ş! nu m aî mult. D ecî, m ulţi sănt doftori foarte, pentru
ca unii sănt de dinţi, a lţii sănt de ochi, a lţii de altile.
[ 5-] Iar îngroparea lor şi p lâ n g e re iaste a c e a s tă : carile
va fi om a v u t şi va muri, că te m uerî sănt în tr’a c ia casă,
toate sa u n gu cu tină, şi cap ul, şi ochii, şi, apoi, lăsind
mortu in casă, eh m blă bătăn du-să pre uliţă, g o a li păn’
la m yloc. Ş i de altă parte iarăş bărbaţii m al apoi duc
pre mort di-1 smolesc.

m l8% ! L Să,n‘ iar-ăŞ' Care sănt Pre acesta meşter-

ju g . Ş , aceştiea au tril feluri de sm olituri. D eci, li aratâ

cu sm olitori, " T 0“ *' Ş i * “ dup* ce sil to cm isc

tot, crieri” orin T - ^ m ° rt lar e< intăI ir ■“ <
peatră ascutiH " i " , “ a“ " M a l apoi, cu o
danul s T ’* = , A rapI’ . tai dişSrt şi-, scot bâr-
pisate îl presură21 s T Vm •r° t 1U’ . apOÎ Cu m ir°siturî
sată si cu oa ■ ’ •’ iaPQ1 ?1 p ă n ţlciIe cu zm irnă cu rată pi-
înplănd p ă n t i c L ^ r c o s i T ^ alegănd de tămăe-
în sUitrăf di stă 70 de , Ş •
’ ^ ^ 1UCrU’ U pUn
a să smoli. Iar trer* h mUlt nU iaSte obiceî
scaldă şi îî în v “i a cestea zile, atunce îl scot şi îl
) Şi 11 m valuesc trupul tot pn x • ■
curăle, şi 0n e le , di cire . S i asâ !. - P r° Ş'e’ C“
apoi fac un chin Hp • ’7 , I&U oam eniî luî>- Ş i m al

o 31
f87.s u aT
-p icio re i lă
' ^n gXă epărete.
“ ' i f -mPUl' 5M ind,,d
mal p r o s t: num ai T u ^ t r ă ^ ^ ^ chieItuiaIă, ce
ron 1 t0 r; litra şi cu păcură 11 sm olesc
_ ^ a r f i m e , l e oam im lor m ari nu le dau T d a « sâ ,e

2 Scurtat. § deSPre ° raC° le- nu e

Paragraful 87 e resumat într'o singură oreposiţie : cellalt su prim au

 CARTEA II
117

sm olească, m cî carile vor fi pre frumoasă. C i le ţin tril,

patru zile, pentru că au prins pre unul cu o muiare moartă
bătăndu-şl capul.
[90.] Iar carile, ori dintru EghiptenI, ori dintru streini,
ori de apă va fi luat, ori de crocodil, şi-l va scoate apa
la m argine, sănt datori oam enii aceia, unde îl va arunca
apa, să-l grijască pre mortful] aceala. Şi nu să atinge alt
m m e fără numai popii să-l grijască, iar altul nimirile, si
aşă îl îngroapă.
[91 ’ .] Iaste o cetate, ce-î zic Hemis, din Ţăn[u]t[ul]
T hivaid iî. Intru această iaste o biserică, în 4 muchi, a luî
Perseu, ficiorul lui Danal, şi pregîur dănsul sănt finicl.
Şi porţile bisericii sănt de piatră, foarte mari. Şi doi bozî
stau pre insă, foarte mari. Şi zic cum li să iveşte Perseu
de multe o r i ; arată şi un papuc a ’ luî, de v r ’o doi coţi,
zicănd că iaste sămn de bişug cănd să arată aceala. Şi
fac obiceî grecesc la praznicul luî P erseu 2, zicănd cum,
m ergând Perseu la G orgonă, să fie trecut pre acolo. Şi
a ltile multe povestesc. T o ţi Eghiptenii ţin acestea obicei.
^[92.] Iar cel ce şăd prin bahne, acestea ţ i n : şi numai
câte o fimei au. Dar numai atâta, că trăesc cu rău’, pentru
că nişte papură şi altile ce să fac într’apă, acestea usucă
şi le facu p ăin e3 ; alţii numai ce să hrănesc cu peştile,
iar altă n ’au nimică!
[93 *.] Iar peştii m ergu la Marea, di să născu acolo, şi
m al apoi iarăşi vin la Nilos. Şi peşte iaste mult pretu-
tindirile, pentru sporul Nilosuluî.
[94.] Iar să ungu iarăş, făcând unt de nişte iarbă, ce
p ute g reu foarte 5.
[95-] Şj> pentru ţinţarl, fiind mulţi, au mrezî. Şi zioa

1 Suprimat începutul.
2 Scurtat restul paragrafului.
8 Foarte scu rta t. În tre b u in ţa r e a b v b lo s u lu l nu e d e scrisă .
* Resumat,
s Astfel se prescurtează un paragraf întreg.
 n8 IIE R O D O T

prind, şi preste noapte să în vă lu e sc, sau au şi cerd acu rl

făcute sus, şi nu lasă vântul să să sue ţin ţariî acolo sus.
[96 .] Ş i \ asale lor încă le fa c ciudate, şi în b lă ciudat
pre apă. Şi, cănd adaoge N ilul, n u m ai cetăţile să văd ca
nişte ostrovi, iar altă tot să în n e a c ă : şi înblă peste tot
locul atu n cia cu vasăle, că în tr’alt chip nu pot.
[97-8 3.]^ A n th ila cetate este d a tă pururea să fie de chiel-
tuiala încălţăm intilor inpărătesăî, fiind avută ce tate. A cesta
lucru s’au făcut de cănd iaste M isiru l supt ascultarea Perşilor.
[99-] P an ă aice spus-am o b iceile şi altile de a ’ E -h ip e-
tului. Iar de acum voi spune fa p te le şi c u v i n t i l e lor" cate
şi eu am auzit şi am şi văzu t.
intai zic popii cum să fie în părăţit M ina. A c e s ta au
făcut pod la Memfis. Pentru că ap a au fost curănd pri
langa m untile L iviel. Iar M in a să fii astupat cu pământ
vre o 12 m ile 3, şi să fie fă cu t ap ă să curi p intre munţi.
Şi• acum„
iaste strajă
'
tare a colo, pentruu osă nu Ssă
a . n u c
m ute apa
SI V a. î n r i p r a + a r ___ n -
r V “ ” “ tatea MemfiS' Şi acestl' » U -a aii fic u t
Memfis, ş. pm pregm rul e l au făcu t „ „ ezăru m are, şi au
făcut
[IA„ biserica
i o- j Iulv Ifest, fiind
--- n,a r e şi vestita fo a rte*
vcsiua. ioarie
de W Ş ' după acesta Inparat îm i spusără popii altor 330
de Inparaţi num erile. Intru a tâ ţa, au fost ,8 A rap r şi o

a c™ ; T ' c T nf t C K îla Iţ, t0 ţI '

C a ri c e r t â Hm a 0/ , ,,O CnS’ “ * P M «■* * * *> V a v ilo n .
un fr a te T p r e i .E « h lP 'e [n ]', P e n t r u c ă c t i-a u o m o r â t p re
d S n ui „ 1 “ P “ .™ c i , o m o r â „ d u -l p re
S i f a c u S a i a P r e d a n s a > i a r ia it o m o r e a c u r ile ş t e r ş u g .
a c jT c f i? CU ° P :V n iţe a d ă n c ă - “ * < * lu c r u n o u ! I i
pi fr a ţi s â r - P r e ^ h lP t e n l c a r I e r a ’ p r i c i n a d e o m o r ă r 'ă
a c m fi d “ : * T SndM a C O l° ' * # * « - ' â n d u n 2 â g a ş>
^ecă” W L f ; l ° S.UlaI'. §' a Ş i i' afi ^ i-a ilta -
_ j d j » ^ t o ţ n _ ş i , fa c a n d , a a c e s t a lu c r u , şi te m ă n d u - s ă ,
1 Foarte m ult scurtat.
- Aceiaşi observaţie.
3 100 de s t a d ii: text.
4 S cu rta t.
 CARTEA II 119

au sărit şi e într’un turn de cenuşă, şi acol6 au murit,

pentru ca să nu o căznească.
[ 101.] Iar ceelalţî inpăraţî nicîunul n’aii făcut vre un
lucru de iolos, fără numai ceî maî di apoi, anume Mirios.
Iar acesta au făcut porţile lu î Ifest dispre Meazănoapte,
şi un iazăr aii săpat, carile maî apoî îl vo î spune. Şi pi­
ram ide au tăcut întru dănsu’, carile atuncia le voî povesti.
A ce sta aşă au făcut.
[102.] Iar, apoî, şi alt înpărat, anume Sesostris, acesta
au făcut întăî vasă lungi, şi au mers di au supus din un­
ghiul Mării Roşiî, şi, m ergând maî înlontru, au sosit la o
M are care n’au putut m erge cu vasăle, pentru că era
mică. Şi, sosind înnapoî la Eghipt, au luat oaste multă,
şi au mers pre uscat, supuind toate limbile. Şi, pre care
afla vitejî şi vrednicî pentru volniciia, au fost rădicând
stălpî cu slove, arătănd numile luî şi a ’ moşii luî, şi cum
cu războî i-au supus. Iară la căţî să închina’ de bunăvoe,
el iarăşî scrie, şi scriia şi pasări muereştî în stălpî, arătănd
cum au fost blăstămaţî.
[103.] A ceştia făcând, au fost supuind toate limbile. Şi
au trecut şi de la A siia la Evropa, şi supusă pre T ă t a r i1
şi pre Thrachî. Până aice au agîuns oaste Eghiptenilor, iar
nu m aî nainte. Pentru că pănă întru aceste ţărî să văd
stălpiî rădicaţî, iar nu m aî nainte. Şi să întoarsă înnapoî.
Şi, dacă au agîunsu la apa luî Fasis, nu ştiu eu singur, Se­
sostris au ales parte din oastia luî, au lăsat acolo să lă-
cuiască, o r i 3 e îsin g u ri au răm as: supărăndu-li-să de atăta
oaste, au rămas la apa Fasuluî.
[104.] Pentru că C olh iî sănt Eghiptenî. Şi am şi cercat.
Şi îşî aduc aminte C olh iî de Eghiptenî, iar nu Eghipteniî
de C olh î. Şi E ghipteniî încă ştiea’ de rămasul oştii aceia,
pentru că şi negri sănt şi creţî la păr. Şi maî mult pentru
că nu m ai C olhiî şi E ghip tefnji şi A rapiî să obrăzuesc din
ceput. Iar Sirii şi F in iciî zic cum de la Eghipet au în-
1 S c iţ i; textul.
- Ms. : iar.
 120
HERODOT

v ţat. Iar alţi, S i r i i 1 şi M acron il, zic cum acum curând

di la Colhî să fie învăţat. Pentru că aceştiia oamenf
numai ce să obrăzuesc. Iar A r a p ii nu ştiu cari di la care
au m vaţat 2.
_[i°5.] Ş i în că şi inul lu crează n u m a i E ghipte[n]i şi C o l­
i ’ ş* hm ba S1 altlle multe sănt tot di o p otrivă 3
vremi «’13'1" U PU™ S esost^s, m ai m ult di
vremi s a u surpat. Iar la P a listin a A s irie î am vă zu t si
doi V > Şi firea m u erea- ă . S ăn t şi la Ioni *
S paTmeP1 tâ CeS- UÎH
° m> ?i iaste căte ™ om ciop lit câte de

în - s,â n g a a r c ’ 5i a l“
slove carile şerifi af â : <Ef ^ T i T . PreUme.r^Sân,

ia 7it cr mesr r „ r f:tfs“;Laa;n"ar,'i51f

şi cu 6 ficiori «i oo^ - r uspaţu , şi cu nm eia-şi
Şi i-a fid a t foc! Si el, v i i n d 'r i t ? * * ln c™ f I,,rată di '«nme,
vor face sa sca p e? Iar ia zisă - c , " 5 “ ,n u la r e > “

nem dor să fa cim p„d pr e s le ' foc ‘i T h ’- f w ' - ^ P“ ‘

% 2 T '' SCăpa*’ iar “ > d o . a î ars Ş'

Iar n o ;U u ? c aeT “ r l n « aa Mr r'- * " p la“ « * > * « .
i-afi a c u t . C ăte p £ ” să n U a ? * * * a iu ri,e> • *
mare, aceştiea le-afi as ‘ “ lf' S‘ ' fii" d f° ar"
Nilos, toate e l le-afi sărat Si ţ “ 5“ Să" ' săpate d i"
bun di călărie şi de cară a r i ’ ^ ln nam te’ filnd M isirul
aceştiea cu săpă ud le ^ , t0t ^
----------urne lor. Şl a cesta lucru îl făcu înpăratfulj,

’ Soirtat^ Term°d01lt •* «P3 P-rthonio. ; textul.

8 Iar scurtat.
4 Locul suprimat.
* O proposiţie suprimată.
L a D ap h n e ; te x tu l.
 CARTEA II
121

pentru că multe cetăţi era’ dipartati di apă şi păţiia’ rău

de săti ; pentru aceia făce zăgaşiJe.
[109.] Şi acesta înpărat înpărţi tot pământul E°-hip-
tenilor, şi le-au dat tot păm ânt în 4 muchi, şi de^aice
apoî au fost luănd a zăce. Iar, di surpa apa cuiva din
păm ânt ceva, mergea la dânsul şi trimitea 1 di măsură, şi
atâta 11 pune şi dare. Şi de aice eşi şi gheom etriia, adică
m ăsurarea pământului', şi veni şi la G reci. Pentru că tăr-
călam ul ce ru lu i2 şi ţen cu rile3 şi p asu l* di la Vavilonenî
au luat G recii. •
[110.] Acesta înpărat numai, au supus pre A rapi. Iar
au făcut şie şi pomeni doaă înnainte lui Ifest, doi oa­
m eni ciopliţi căte de 32 de coţi, pre sine şi p re’fimeia-şî,
şi 4 m al mici, feciorii, căte de 20 coţi. Cari lucru, mal
târziu, Darie înpărat, vrănd să-ş pue el pilda sa au chipul
înnainte lui Sesostris, nu l-au lăsat popa, zicând cum nu-I
vrednic să stia înnaintea lui. Pentru că Sesostris înpărat
multe lim bi au supus, şi pre T ă ta r i6 încă, iar Darie nu
i-au supus. Şi i-au trimis lui Darie răspunsul acesta.
[ i i i .] Şi, după moartia lui Sesostris, luă înpărăţiia fe-
'Clor[ul] lui, anume Feron, carile n’au făcut n ici oaste. Iar
i s au întâmplat di au orbit, pentru un lucru ca acesta.
A d ăo gă n d Nilos păn’ în 18 coţi, şi, lovind vănt, au fost
făcând valuri, iar înpăratul, simeţindu-să, au dat cu o
suliţă în valuri, şi aşă îndată au orbit. Şi 10 ani au fost
tot orbu. După aceia, în al I I an, i-au venit vrajă di la
cetate V utus cum i-au trecut vremea certării, num ai să
caute să să spele cu pişat a ’ unei fimel ce nu va şti
pre altul, ci num ai al el barbat, şi laraşi şi el, bărbatul.
Şi înparatfulj acesta, cercaşi întâi di la fimeia sa, şi nu
văzu. M a l apoî mult au cercat prin toată ţara, şi abiia au

1 V en itu rile; in text.

2 P o l u l : text.
3 G n o m o n u l: text.
4 Cele douăsprezece părţi ale z ile i; text.
5 S c i ţ i : text.
 122 HERODOT

aflat o m uiari, şi s’au spălat şi au văzut. D eci, îndată au

strâns toate m uerile cele răii ee au fost ispitit, şi pre a
sa, şi le-au b ă g a t într’o ce ta te ce să cheam ă acum Roşiul
Păm ânt, şi le-au ars pre toate, cu cetate cu tot. Iar pre
aceia ce au fost curată au lu at-o fim eişî să-I tîe. Ş i multe
lucruri scum pi dedia pre la biserici. Iar şi la biserica
boariluî încă au făcut doi stâlp i în chip de frig ă ri, câte
di o peatră, de înnalţî că te ioo coţi, şi de la ţi căte 8
coţi.
[112.] Şi, acesta trecăndu-să, să fie stătut un [in]părat
om de la Memfis, carile g rec e şte ÎI zic P rotea. A c e sta ari
şi capişte la Memfis, foarte bună şi iscusită, şi lăcuesc
preglur dânsă Fm icI de la T iro s, şi să chiem ă tab ără Ti-
riilor. Ş i iaste în capişte a ce ia o biserică m ică, ce să zice
a streinei A fro d itel. Şi eu socotesc cum să fie a Elenei
ce au luat-o A lexan d ru P aris 1.
- [113.] P en tru că şi popii m e-au spus pentru această, zicând
aşă cum A lexan d ru , jăcu in d m uiare lui M eneiau di la
Spartis, S caon u l Laconilor, s ’au fost ducând pre Marea
acasă-şî. Şi, fiind la M area A lb ă , l-aii apucat vântul, şi
l-au adus tocm a la Misir, la g u ra N ilosulul, ce-I zic C a ­
no vi c o n -. Şi acolo era la m a rg in ea M ării o biserică a
lui Iraclis, care şi până astăzi iaste. Şi aşă, acolo, să dusâ
m e . pentru că era obicei, cin e năzuia acol6, nimine
nu-1 m ai dodna. Şi acesta o b ice i pănă astăzi îl tin. Iar
umle dintru slu gile lui A le x a n d ru , fiind răi, au m ers de
au spus pentru A lexan dru cum. au jăcuit m uiare om ului

SanT ^ ^ P °P l * Cătră hat'

T honis 06 6ra aC° 16 CU StraJa ’ & num ile lu i era

o , ! ! ! 4'1 acesta lu cru > T honis în dată trimisă

cum a ,°tea ’ ?1 SPUSără PentrU aC6Sta Iucru> zicănd
lu c r u v ®nit un om strein, di neam Tefcru, iar fără lege
t o _ a u 1jă e u ^ p e n t r u că au a m ăgit fimeia g a zd il lu i de
1 Scurtat.
2 Şi la T aricheia ; text.
 CARTEA II 123

la G recî, şi au furat-o, şi au nimerit aice, avănd şi avuţie

foarte multă. «Acum, lăsa-vom să să ducă, au lua-i-vom
tot, să avem ştire.''*. P roteî răspunsă: «Pre acela om,
oricin e va fi, ce-aiî tăcut fărdilege, să-l aduciţî la mine, să
văzu ce v a şi el zice».
[n 5-] Auzind Thonis, îi prinsă vasale, şi apoi luă pre
A le x an d ru şi-l dusă la P r o te a , şi pre Elena, şi toate
u n altile lor, şi slugile. Şi, sosind acolo, întrebă pre. Ali-
xandru Protea, cine iaste, şi de unde iaste, şi di undi
vine ? Şi, spuindu-ş ruda-ş şi moşiia, şi de uridi vine, şi,
întrebăndu-1 pentru Elena, di undi au luat, şi înşălăndu-să
A lixan d ru cu cuvăntu’, nevrănd să spui drept, spune slu­
g ile tot adivărul cum s’aii tăm plat. Iar, mal apoi, răspunsă
P ro tea: «De nu me-ar fi pentru că, căţî streini îi aruncă
aice vânturile, nu-I obicei a-î învălui, eu ţ’aş plăti pentru
G rec, om pre-rău, carile, priimindu-te la ospăţî, şi făcăn-
du-ţî ca unuî strein, tu i-aî furat muiarea şi aî venit cu
dânsa. Nu-ţî fu distul că, amăgindu-o, i-aî spart cinste,
ce încă aî şi furat-o, şi încă şi casa aî jăcuit-o, şi aî venit
pre aice ? Acum dar, di vrem e ce obiceiu oprit iaste a
nu ucide streiniî, această muiare şi banii nu-ţî voi da,
ce le v o î ţinea până unde v a veni Grecul, să i Ie dau.
Iar ţie tari îţî poroncesc, şi tu şi soţiile tali, păn’ a trie
zi să lipsiţî di pre a ’ mele hptară. Iar, di nu, ca pi nişte
neprieatenî v ’ol învălui».
[116-7.] Pentru E lena această poveste me-au spus popiî.
Iar şi Omiros încă îşi aduce aminte de acesta lucru, zi­
când 1 în tr’acesta chip, cum era’ acol6 hainile înpistriti
ale luî Alexandru, care le-au adus de la Sidoniia, când
aduce pre Elena di pre M area ce largă. Şi la Odisiia iarăş
zice, ca «acele erbî avia E len a carile i-au fost dat a Thoneî
fim eia, Polidam na, de la Misir, multe erbe bune, multe şi
răle». Ş i M enelau iarăşi zice cum «la Eghipet le-au oprit
jă rtv ile , nefăcănd bozilor». Intru acestea cuvinte să arată
cum au ştiut rătăcirea luî A lixandru de la Eghipt. Pentru
1 Foarte scurtat.
 124 HERODOT

ca S in e a cu EghiptfuIJ iaste în tr’un hotar, iar Finichiei,

cărora iaste Sidonul, la S iriia lă cu e sc 1.
[118 ] Şi, întrebând eu pre popi, ştiă de o a stea ce s’au
făcut la T ro ad a, me-aü zis cum e l aşa ştiu s, că au mers
oaste g re c la scă pentru E len a, şi, eşind din vasă, a u trimis
acolo soli la T road a, şi sin gur M en elaü , întrănd în cetate

f â c u T T 1 T 6 E! ena’ ŞI baniI’ §i P lata străm bătăţir ce le-aü

a c u t Iar T ro a d em î aü fost g îu râ n d cum e ï n ’aü văzut
mc! ştiu pre Elena, ci toate a ce le a sănt la M isir, la Protea.
c e l f o a nă " e c r“ !ndu; f; aû dat ^ o I fi aù în cun giurat
etatea, păna undi au luat-o. Ş i, luând c e ta te a şi nea-
flandu-o acolo, atunce crezu ră cu vin tile cele dintâi Si
trimisără pre M enelaü la M isir Ş

- j s r s s * p .0 « “ c ă tra
e g h ip t e n e n î,

Ş i Ştiu E g h i p t e n i l cu m a ü m m „ Ï Ï f f " ' ?

a .c e nu m a , ş tifi I n c ă t r M f n a la L & “ <=

în cetate “ * CU EloniI. <*. ar fi fos,

Prieam 5 L i , m Că « fost nebun
cetate şi aţâţa fraţi şi fic io r ,'"s ™ mU’|arlî sa' ?I pearzâ
carile arată cum să nu fie fo s t'E le - Săn‘ pr,cmiIe
zic iarăşi cnm a x « ln ce^a^e 6« Ce atăta

Iilor mar,, m arï sSnt ; cer« r L V i n“ “

v — aMia
‘
îmi” pare, aşă zic, e D u mnăzăă. E u, cum

I 121 1 l a r ’ d U p a P r o t e l a , s ă fii f o s , in p ă r a t R a m p s in it.

1 Tot § i i ’j e su prim u .
I De la îa suşl M en ela u ; text.
La Memphis ; textul.
4 Scurtat.
6 Idem .
6 Lăsate la o parte dovezile.
 CARTEA IJ
125

A cesta îarăş să fie făcut porţile cele di cătră A pus la bise­

rica lu i Ifest, şi înprotiva porţilor au făcut doă chipuri, fiind
căte 25 de coţi, căruia acestui spre M eazănoapte ’îl zic
h gh ip ten iî V ară şi 1 să închină, iar celuialalt Iarnă, şi aceluia
fac înpotriva acestora. Şi acesta inpărat au fost făcut avuţie
m ultă de argint, căt nicîunul din aceşti inpăraţl de apoi
să nu fie avut atăta. 1. Şi, vrănd să-şi străngă avuţiia în loc
cu nedejdi, au înfăţat di i-au făcut o casă, care era cu
peatră durată preste tot, di sus pănă gîos. Iar petrarul
au viclen it şi au făcut a ş a : o pieatră durată dintru acelea
au meşterşuguit di au lipit aşă, căt să o poată scoate şi
doi oaminî, şi încă şi de unul. Şi, după ce au gătit înpă-
ratful] casa, şi-au pus banii. Şi, trecând vremi multă, viind
la pietrar moartea, şi avănd doi ficiori, i-au chiemat şi
le-au zis povestea cum iaste. Şi le didia măsurile pietriî,
în\ăţind cum vor scoate banii. Şi le poronci cum, făcănd
acesta lucru, vor înbogăţi. Şi, murind el, feciorii lui să şi
apucară di lucru. Şi mearsără noapte la C urţi, şi, aflănd
peatra, o scoasără lesne, şi, iarăş, luară banii căţî le-au
fost voia, şi pusără peatra la loc. 2. Şi, deschezind altă dată
Inpăratul, să mieră undi văzusă vasăle dişarte şi peceţile
în treg i şi casa închisă. Şi, deschezind de multe ori, tot
vidia banii înpuţinăndu-să. D eci, mierăndu-să pe cine va
bănui, văzind peceţile cum că sănt întregi şi casa închisă,
ci socoti de face leaţurî, şi le pusă acolo în vistear preglur
%asăle cu banii. Şi, m al apoi, iarăşi, venind furii şi întrănd
unul, după obicei, să ia bani, s’au prins în leaţurî. Si.
v ăzind în ce iaste prins şi cum nu maî iaste vremi de
scăpat, chiem ă pe frati-său, zicănd să-î tae capul, pentru
ca să nu cunoască a dao zi, şi va peri şi aceala, ci să scape
el încalea. Şi, aşă, întră, şi-î taia capul, şi-l luă, şi pusă şi
peatra, şi să dusă acasă eu capul frăţini-său. 3. M aî apoi,
tăm plăndu-să inpăratulul în tr’acolo, şi aflănd num ai trupul
fa r’ di cap, foarte tari s’au minunat, şi văzind casa în­
treag ă şi peceţile la loc. Şi, mirăndu-să, iarăşi meşterşugui,
a ş a . Pusă trupul furuluî asupra ziduluî, de-1 spânzură. Si
 126 I fE R O D O T

pusă strajă acolô, de poronci, p re cine vor vid é trecând

jălind cevaş, au plăngănd, să-l d u că la dănsul. Şi, spân-
zurăndu-1 aşă, avănd eî m aică, şi, văzindu-1 sp ân zurat mai-
ca-sa, nu putè suferi,, ci să v ă e ta , zicând, au să facă vre­
un m eşterşug să furi ficiorul de acolô, aü v a m ergi di-1
va pâră şi pre dănsul să p eară, pentru că la el sânt baniî
m părăteştî. 4. Iar el i să ru g a m ult, şi, neputănd să o în­
toarcă pre m aică-sa, m eşterşugui aşa. S ocoti de îr află
căţva m ăgari, şi îî încărcă cu nişte foaie p lin e de vin si
pusa asupra m ăgarilor, şi p u rcîasă spre caii aceia undi
era frah-sau spânzurat. Şi, a colô, fiind drept străjărî, diz-
ega la doi, t n î foii di vin, şi în cep u vinul a să vărsa El
începu a să bate şi a p lân ge, zicâ n d cum ca rile v a ’stupă
T le L x ’T strâJăriî> v ă zin d atăta vin vărsindu-să,
suduia ? Va' a ? Strângè VhlUL Iar 61 Să făce m ănios>Şi’ 1
Si mai a n j ' “ bi“ strâj ări'. el « nmt p otoli«.
- + apropie acolo m ă g a rii, şi să făce cum v i
u 2 i a Cm7 V a? le' Şi' din “ d h *
li d.d.a un foaie. Şi, bănd el, zisâră-i şi W . , ş L sâ £ â

S
T a ” t0 , S i Ş b-a1 ' * * * m “ 1,e ™ ™ v î n d ; , i » : “ S
L l L ! â i nndim adormit
trupul frătini s ă “ ^ ' v e n ind noapte, el pogoră
pui traţm i-său, şi, pentru răsul le r ^ ă «i r-x* .

ï 'd n i aT aÎ W “* ’ ? ^ - p u l pre
InpăratfulJ / a c e s t a ! " !n' âle!? ” d
să mira ce v a face fn«3 J , *-r J parut cu g reu> Ş1
eü nu-1 foarte crezu- iar t o f ï făce aşă, — care lucru
ş ’au pus fata în tr’o ca ă s T I , A * SOCOtit di
vor veni la d ă ™ , t ’- ? « v ă ţa t-o a şă : pre toţi cătî
de ce să vor c X cuSd r PreUne’ ? ' ' ^ nai" ,e
lucru mai înţâlept si niai^r-’- ; V " flC'U mtru v,eata lor
aceste ce au făcut fu 1 r&U Cme Va Z*ce ^ p tile
să iasă afară Si făcăndV ^ prinză’ să nu-] ]asă
înţălegănd furul* acesta lucru “ r ă n d ^ tată ' Săi1’ ^
F » A p ă ra t, fâcia aşa : aflând S
 CARTEA II 127

tocm a dinpre umăr, şi, luăndu-o supt haine, s’au dus la

tata Înpăratuluî. Şi, întrănd la dansa, şi întrebăndu-să,
zisă cum mai rău lucru n ’au făcut cănd, fiind frati-său
prins în vistearul înpărătesc, i-au tăiat capul, fiind în la­
ţuri., iar şi mai înţălept, cand au înbătat pre străjarî şi
au furat trupul frăţini-său. Şi ia, auzind, s’au şi apucat
de dansul. Iar fur ui; fiind întuneric, dedia în măna ei
m ăna cia tăiată, şi ia, ţiindu-să de mănă, găndiia cum
pre dănsul ţine, şi, aşă, el eşi afară şi să dusă, fugind.
6. Şi, auzind şi acesta lucru inpăratul, s’au mierat de înţă-
lepcîunea lui şi de îndrăzneală. Şi, mai apoî, trimisă pre-
tutindirile, făgăduind ertare şi socotinţă, num ai să vie la
Inpăratul. Şi aşă, au mers furul la dănsu’. Şi mult să
m iera de înţălepcîunia lui, zicănd cum alţî E ghip teanî sănt
m aî înţălepţî decăt toţi, iar [el] iaste mai înţălept decăt
dânşii. Şi, aşă, îî dedia fata-şl, alegăndu-1 pentru înţălep-
ciunea lui.
[122.] A cesta Inpărat, Rampsinitos, zic ei să să fie po-
gorănd în Iad, şi iarăşî să fie eşind, şi alte basne multe.
C a rile nu li cred, ci num ai pentru istoriia ce am auzit
am scris 1.
[ I23 z-] Şi întăî Eghiptenii răspunsără acesta cuvănt, cum
sufletul omului iaste fără di moarte, şi cum întră pintr’altă
pasăre 3 şi apoî iarăşî vine în trup ominesc, pănă în tril
mii de anî. A ceastă poveste au luat şi G recii di la dănşiî,
cărora num erile nu li voî spune.
[124.] D eci, zic E ghip ten ii că pănă la Rampsinit inpărat
au fost tot binile la M isir şi bişug mult. După aceia în-
părăţi H eopa. A cesta toate rălile le făce. Şi închisă toate
bisericile, şi jârtvile opri, şi poronci toţi E ghiptenii să-î
lucreză. Unii să tae lem ne din muntile arăpăsc şi să le
tra g ă pănă la Nilos, şi, trecăndu-î cu vasă apile, apoi alţii
le lu a ’ de acolo şi le su ia’ la muntile Liviei. Şi lucra’

1 Scurtat mult.
2 Suprim at începutul paragrafului.
8 A nim al ; textul.
 128 HERODOT

căte o sută de m ii de o a m en i tot a trie lună. Şi atăta

vremi fu lucrând nărodul io ani, făcură ca lia aceia nre
unde au tras pietrile, cari so cotesc cum nu iaste m al pu­
ţina osten eală decăt piram ida. Pentru că piram ida iaste
intr acest chip, minunat lu cru. P ild a el iaste a cea stă - de
lungi iaste de 500 stănjănl«, de largă di 10 stănjfăm] ■ ,i
nearia H P ra m d i '< > " - 2 t ă insă
peatra zid u lu i, ,aste tot ciop lită, şi intr'ănsa de toate fe-
urile de jă g a n il cioplite sânt. A c e a stă iaste făcu tă pentru
p o m , r e a lu i, şi iaste făcu tă In 10 anii. Si asupra pS w
undi stau piram idile au făcu t ca să supt păm ănt undi s’au
« c u , g r o P „ i tile lui, făcănd ca un ostrov, ad u căn d prin

a fS c a
„ r 2od,a
n„ Nir Iar i8tOVUl- Păr’ “ - « * « î «
părţile într'un c V ” 1 ’ a-S‘ e 4 n’ UCl” f i c " tă , loate
foarte clo n ii,ă f ” P<=«ra, cum zisăm,
d ir » , 30
» de
S ept ic
£ ioUmOS'
a r e : tot buo1C'
lo v° a np ie asănt.
M ',u ia s t ' " ’ « " ’ W
l I25-J Iar cu multe meşterşug-url s ’aîî «suit niot i
tot cu meşterşug- în m e ste rsn V H f P aCOl° ’
aă făcut-o din o-los T !„ T ‘ = P S' epeniL Şi
aceia, cu slovi “eghipteneştl ’ c ă t l ' pi r ami da
c-an ă si la o-- • V neşt1’ c ă tJ bani s’au chieltuit, la
dl l a E s hip« - » »
vreme ce numai pre acestea'* fT J t *'e chleItu,t' Iar. di
altile căt va fi făcut la fi ■. chieltmală, dar la
crătorilor, în cătă vrp * ^ &bucate, ţi la haine lu­
c r a t, şi i ă n d l f i M ? ' “ “ tâ' at Pietrile' * <=ă"d le-au
trecu; i Săpa' SUpl pSma">. <^tă vreme s’au pe­

si fota l u f l a ' c l m ă rneta,,e f He° PS’ căt aii pas

poroncit căt să c " 5 1 T ^ bani‘° r' * !"<=â « « *>«
^ ! ^ a= X ^ ă „ T î
1 5 S t a d i i ; textul.
2 10 orgh il ; textul.
3 8 o r g h il; textul.
* Foarte scurtat.
 CARTEA U 129

rugat şi acelora ce aii fost venind la dănsa, cum să-î dă­

ruiască căte o peatră şi el, să facă şi ia o pominire a eî.
D eci, dintru aceste pietri să să iie făcut piramida ce mică,
ceia ce iaste în mijlocul celor doă, înnainte piramidiî cei
mai m ari, căriia iaste mărimea c ă tă v a 1.
[127.] Acesta Heops zic Eghipt[en]iî să fie înpărăţit 50
de ani. Şi, murind el, să fie mai înpărăţit un fraţi a’ lui,
H efrin. Şi acestaş, iarăşi, au făcut ca şi celălalt, şi altile
încă au făcut. Iar încă şi o piramidă aii făcut, cari nu
ag îu n ge la măsura acel dintăî. Pentru că noi încă am
măsurat. Iar nici casă are supt pămănt, nici de la Nilos
\ ine zăgaşi întru dănsa, ca ceelaltă, nici are ostrov, — undi
zic cum zace şi Heops, şi făce. Şi Hefrin făcu casa dintăî
di peatră de la Arapi, pestriţă, pogorănd 40 de picioare
m ai gios de zidul cel mare. Şi stau amăndoă pre un pisc
înnalt ca di vre 100 de picioare. Şi acesta Hefrin aii în­
părăţit 56 de ani.
[128.] Intru aceşti 106 de ani socotesc E ghip tenii cum
tot răul au păţit, şi bisericile atăta vremi nu li s’au des­
chis. I re aceştiia nici a-î pomeni nu vor Eghiptenii. Iar
şi piramidile încă le zic a păcurarului Filitios, carile atunce
păşte oile acolo.
[129.] Iar, după aceştiea, au înpărăţit M icherin, feciorul
lu i Heops, carile nu-î plăcură faptile tătăni-său, ci des­
chisă bisericile, şi pre oaminî, fiind supăraţi cu lucrul, îî
lăsă volnici. Şi căte glu d icăţî ai: ..-,1 făcând, foarte au
fost direpte. Pentru acesta faptu, ciiţî inpăraţl au fost a ’
E ghiptenilor, toţi lă u d a ’ pre acesta. Pentru că şi alante
ţoale le-au fost gîudicănd bine, şi cui îl făce legi di plată,
apoi el de la sine 11 da aceluia, pentru ea să nu-I ţie
mănie. Iar maî bucuros fu să pierză el, dicăt să gîudice
străm bu. Şi, fiind M icherin om bun, şi făcănd fapte bune,
în tăl această nu i-aii fost pre voe. Avănd o fată numai, au şi
murit, iar el, foarte făcănd voe ră, aii socotit cum să facă
un lucru maî bun decăt alţii. Şi, aşă, au făcut o vacă di
1 Uu plethru şi jumătate ; textul. .

9
 130 HERODOT

lemn şi au poleit-o cu aur p re din afară, şi au pus trupul

mtr ansa. f
[I3°.J Ş i pănă acum încă nu s’au îngropat, şi iaste la
cetatea^ Sais, m C urţile înpărăteştî, întru o casă osăbl. Şi
preste in toate zih le tăm ăiază tăm ăe m ultă acolo, şi lumină
arde toată noapte. Iaste şi a ltă casă acolo, lă n g ă a ce T tă
ce sant ţn torile lui M icherinos, cio p lite de lem n" ’
[131.] A lţn zic cum M ich erinos au iubit pre fata luişl

1 “ - ' ° U dăMa fir ' di «• * ■»* * s’au X

! , *, ' P . ,Ca' 51 aP°r ais Ingropat-o iu vacâ ».
ro?I şi
iuşi, si cap
c a mul Tiaste
T T nu m,rUPUl
croi aî cî VaCe'„ ias,e a•c o Perit « '
soarile frum os di aur Si * mSte făcUt
mare căt o v a c ă vie fi o ? f enunchi această vacă, şi

Pentru £ £
într’un an să o ^ s c o a ţ ă ' CUm ^
L-^33*] dupa patim a aceasta ~ *
această. V en in d vrais Hi 1 * ’ 1 S au lntăm PIat
am va sâ J i a s c â “JL V utus " “ "'a r 7
iars el foarte i-aiS părut' r £ T s " ' m° a r i la al Saptile an,
•are !„ ce c h i p Z T a c e a s ^ ' f ’^ M nU i" d
închisără bisericile şi cu sta ră ’ a t a ^ T f " ?’ tată ' să“
A ceia, făcănd atătia răle aii înnă L ^ SreŞit ?
fiind bine credincios va să m - P 1 an3f ’ ,ar e,>
avănd răspuns vraiâ iar * ° CUrănd ? A cesta cuvânt
t - e să m oară, p e n ^ c a să ^ Că P“ tru &Ceia maî
la E ghipet tot rău întrY, r- nU Vază răutăţile, că v a să fie
fost m al nainte au fost ş t ii n d ^ 5 C! elaIîI in Pă ra îî ce aii
A uzind aceştia M ichirinos • aCeastă’ lar telJ n ’aâ Ştiut.
acestea, socotind f u ” ite £ ^ ** lucrurile
Acestea făce să să facă n’n <TU ™ e lum ini şi le aprinsă.
12 an*. Şi au fost bănd 7 V î J° C de zi> să trăiască
g ^ a p te ,. prim blăndu-să şi d e s fă tă ^ u ” ? ^ 10^ ’ 8*

«estul, suprimat. L u . s a p' r , n pâduri 5i

 ________________________________ C A R T E A II_______________________

prin dum brăvi. Şi, undi auziia primblări frumoasă, acolo

m erge di sa veseliia, tot socotind să-l treacă vraja
S * '5 '1* ? 1 a C 6 S ta a â lă S a t ° P i r a m id ă , m a l m i c ă d e c ă t
a t ă t m i- s ă u , c u 20 d e p ic io a r e m a l m ic ă ; p ă n ’ l a g l u m ă -
tate de peatră de la A rap i. Z ic unii cum să fie această
piram idă a Rodopeî G recii, ci era tălaichiţă acolo. C i nu
ştiu aceştiea ci grăesc, pentru că Rodopea iaste o muiari -
dar ce puteri ar fi avut să facă piramidă, la cari cu în-
tunericile de mii de tălanţî s ’au chieltuit ? Ş i încă Ro­
dopis iaste să fii fost în zilile lui Am asis, pentru că
m ulţi au trecut ani di atuncia, di cănd au făcut pirami-
dile pănă cănd au fost. A ceastă Rodopis are poveste multă
ce au *ăcut şi cum s’au făcut tălaichiţă mare, şi au ago­
n is it: iaste dovedit acesta lucru, iar nu să fie avut ia
atăta puteri *.
[136.] După această, după Micherin, să fie înpărăţit la
E ghip et Asihis, carile zic popii cum să fie făcut porţile
la biserica lui Ifest cătră Răsărit, carile era’ cu mult max
frum oasă şi mal iscusite. Pentru că toate porţile sănt să­
pate frumos, şi alte lucruri frumoasă făr’ di număr. Iară
aceştia ce au făcut el, cu mult sănt m al iscu site2. Si
vrănd acesta Inpărat să întreacă pre ceelalţl cu lucrul
piram idilor, făce şi el una di cărămizi, întru care sănt
slovi ce scriu aşa : «Nu mă alătura cătră celelalte pira-
m idl. Pentru că atăta sănt m al de fire decăt acelia, căt
iaste bozul D iia[= Z eu s] di ceialalţi bozl. Pentru că cu
suliţa a bătut într’apă şi, ce lut s’au lipit de suliţă, străn-
găndu-1, aceala s au făcut cărămizi, şi cu acestea m ’au
făcut». A ce sta atăta au făcut.
f 137*J După aceia, au înpărăţit un om orbu, din cetatea
A n isilu l, şi pre el îl chiem a Anisis. întru zilile acestuia
au întrat la Alisir cu oaste multă Savvaco, înpărat A ra ­
pilor 3. D eci, acesta, orbu’ au fugit la bahne. Şi au înpă-
1 T raducătorul prescurtează astfel biografia Rodopeî.
- Suprimată partea care vorbeşte de un rit funerar.
8 E tio p ie n ilo r ; textul.
 132 HERODOT

răţit 50 ani A rap u l, carile au fă cu t a ş ă : cine-r gre.şă din

E ghipteni, după mărimia g r e ş a lil lui, aşă îl g lu d ica , de
făce m o vilă înnaintea cetăţii lu i de undi era cel vinovat,
şi, aşă, să făceră maî în n alte cetăţile. P entru că m al na-
mte, la Sesostris, s’au fost afu n d at iarăşi de ceia ce au
săpat puduşcele, şi apoi la E g h ip te a n u l acesta s ’au făcut
foarte în n altă. Şi, fiind şi a lte cetăţi înnalte, iar m aî fa­
n a t e de ceta tia V uvastei alta nu iaste, undi iaste si bi­
serica a V u va ste i, foarte iscusită. M ulte sănt biserici maî
mari, iar la frumseţe n iclu n a nu iaste ca această. Si
\ uvastis să în ţălege A rtim is.
[138.] Iar biserica această iaste în tr’alt chip : num ai pre
undi intre, iaste uscat, iar în colo tot ostrovul. Pentru că
M lo s sant ză&a§ă care nu să înpreună în d e sin e si ci
numai am ăndoă să apropie p ă n ’ lâ n g ă uşa bisericeî, unul
. ° p arte> alta de aItă> fi]nd am ăndoă căte o ipo de pi-
să n t'd e î i t Ş1HCU C° PaCÎ U n brit Iar P° rţile d ’innainte
ntr’ă n i ° ™ * * ch ipuri de 0 coti
cetării s î ’ PrC m inunate- Şi, fiind biserica în mijlocul
•sa Î ma J î , T ° ^ Cetate* P entru ca cetate
dintăî să 1 CU Ut’ iar b lse n c a > filnd tot cum au fost
c“ b l t - Cr ° ° g l,n d S - ş i dânsa iaste z id
di c o u a a d ''‘r," r'- Iar iaste păduri
d i c o p a c i m a r i, u n d i ia s t e ş i b o z u l. S i p in p r e - î u r u b is e ­
r i c i i i a s t e d e 10 0 s t ă n i f ă r , î l 2 c - - ’ p p r e ^ u r u i o is e -
b is e r ic n ia s te a- ’ c a n d v e i s ă v i i p r e c a lia
i, i a s t e c a d i v r e o 3 0 0 s t ă n j [ ă n î ] c a l i a to t st-r-
nută cu pietre, 5i tatS fo a r te .. ş i * J

asa iaste“ San‘ “ * c° pacr fo a rte î n a l ţ i . A c e a stă biserică

ArapUor s L SâVilrŞii Ul Ş‘ m ăntuiria di supt InpăratfulJ

au v i u , ™ Ş‘ ° aS,ia lu t’ a ce s,a <u : A “ sta A rap
aă fost L ă ’ ? aii 51 fUgh di Ia M i * . Şi visul lu.
--------- ? • au văzut un om, ca rile i-au stătut di-asuprâ-î,
1 Orghil ; textul.
2 Cn stad iu ; textul.
3 Şi lată de patru pleth re; textul.
 CARTEA II
133

zicăndu -î să strângă pre toţi popii di la M isir si să-î tai

în doă. Iar el, văzind acesta vis, au zis cum Dumnăzău
îl a rată lui pricină de vină, pentru ca să facă el rău la
biserici, şi^ atuncia să ia plată, au dispre oameni, au dispre
D um năzău. Şi acesta lucru zisă cum nu-1 va face, pentru
că au trecut vremea cătă au fost să înpărăţască Misirul,
şi de aici să să ducă di la el. Şi vrăjile A rap ilor au arătat
lui mai nainte acesta lucru, cum va să înpărăţască 50 ani.
Şi, trecând această vrem e, şi sosind şi vedeniia ce au fost
văzut, di bună voe au eşit din Misir.
[140.] Şi s’au dus S av va co s de acolo. Iarăş eşi orbul
din bălţi şi veni la inpărăţie. Iar 50 di anî, ce au şăzut
acol6 în bălţi, au făcut un ostrov, năsipind apa cu cenuşă
şi cu pământ, şi acolo lăcuia. Că, aducăndu-î Eghipteniî
bucate prin taină lui acolo, li poronci să-î aducă şi cenuşă.
Şi aşă tăcu ostrovful]. A cesta ostrov nimine să-l afle nu
putu mal nainte decăt Arm inteu. Şi în 700 anî şi mal
mulţi [ani] nu putură să-l afle ceia ci înpărăţisă mal
nainte, decăt Arm inteu. Şi numile ostrovului, Elvo. in
toate părţile iaste de 100 stănj[ănî] 1.
[141.] După acesta înpărăţi popa luî Ifest, carile îl chiema
Sethon. Carile socoti cum Eghipteniî ceî di treaba războ­
iului nu-î vbr fi nici di o treabă, şi aşă nu le dedia nicîo
cinste, şi încă le luă şi ţarinile care le didiasă ceelalţî
InpăraţI, căte 12 ţarine unuia. După aceste, oşti cu oaste
m are Sanahariv, Inpărat A rap ilor şi Asiriilor, asupra Mi­
sirului. Şi oamenii ceî di oaste a Misirului n ’au fost vrănd
să oştească. Iar inpăratul acesta, venind la multă nevoe,
a u întrat la bozul, şi au început a să jăluiî, la ci măsură
.au agîuns. Şi, plăngănd el, i-au venit somn, şi i să năzări
în somn cu[m] să fie venit Dumnăzău, să-î fie zis să în­
drăznească, cum nicîo nevoe nu va păţi de va tămpina
oastia A rapilor, pentru că el îî va trimite agîutor. Acesta
vis socotea, şi, luănd sama, au luat dintru E ghiptenî că­
ruia i-au fost voia, şi au tăbărăt la Pilusio, pentru că pe
1 Zece sta d ii: textul.
 134 HERODOT

acolo mste ca le de xntrat oştile. Ş i după dănsul niclunir

dintru războ in ici nu e ra ’, fără num ai oam en i de oraş
craşm an, m eşteri şi alţi orăşan î toţ. Sosind ei acolb şi
n e p rie te n ii dincolo, atunce, p reste noapte, s ’aia rădicat
ş arici din pam ant şi h-au m ă n cat tulbile lor, şi arcile lor
şi curalile di la paveţă, căt, a doă zi, tu lin d e l făr d f

serică h îîlfe s ? ^ ^ Ş - aCUm lnPărat stă în bi-

un Soarice ^ Piatră Cî° p lit> avănd în lui

mam de oam inî 35 ani şi m a î hi V " pentru că un

niam uri 100 de ani sănt Tar * l Şi trir
A şă dar, zicu ei cum neamUrt faC I’34°-
făcut D um năzău în chip de om ^ ^ ^ ^ UU
la aceştiia ci stătură Înpăraţî la I ^ s ir ^ L a “ ! ^
vremi, di 4 orî să fie răsărit’s o a r i J ’ * V ’ “ U 3tăta
adică di d[o]ă ori di la A m « " * &PUS îndărăPl.
apus undi r i a r e Iar L t P * * * * * * * * di d«ă ori au
primenit, n ici aTe ’* * * * ^
[143-6 \] Iar, dintru atâta T ? \ m cf altă nim ică.
nu-I zisără bozu num ai H ’ ' .n p a ra f1 ce b ă tu ră , niclunul
chip ni-au . arătat şi p ild ile^ o r tot” “ 11* h“ “ 1 Şi ^ în ce
bojil E linelor m ultă osăbire ‘ t • Pr6 rănd‘ Iar S* pentru
lu« u părăsim , pentru Tun * **** ca re
[*47.] Ci, z X Z l Z ™ * P° VeSteî’ Să m aî SP—
‘ M i i , şi ci am văzut §i e î T Ce zic * « % h i p -
E ghiptfenjil, după p o p a l l IfeT t T i f f- ^
mei odinioaria nu era’ vo ln ici a fi « î ? “ ^
socotit di au pus i 2 Înpăraţî î * ^ InPă ra tO, el au
P ^ J ^ e ş t i i a făcură c PsăcraÎ1’ ln Părtind tot M isirul în 12
’ Ş1 a?a lnpârăţna’, puind la
56 SPUne în ,6Xt d e* P - « B g re c! şi egipteni.
 CARTEA II
135

m ijlocul lor acestea p ra v ile : nici să grăiască di rău unul

pre altful], nici să ceară să aibă unul m al mult decăt
celalalt, şi să fie foarte prieatenî. Acestea pravile pentru
aceia li tă c ia , pentru că, stănd el întăî la înpărăţie, li să
vrăjă aşa cum cela ci va turna în biserica lui Ifest cu
p ăh a ru ’ di aramă, aceala li va fi Inpărat a tot Eghiptul.
P entru că la toati bisericile s’au fost adunănd.
[148.] Şi au socotit să-şî facă şi el pomană di opştie.
Şi, socotind, făceră Lavarintus, puţin mal sus decăt ezărul
Mirios, aproape di cetatia ci să zice a Crocodililor. Carile
eu văzind de minunat, nu-1 pocîu povesti. Pentru că, de
va socoti niştine zidurile G recilor şi faptile lor, maî pu­
ţine sănt decăt aceştia Lavirintus. Şi vestită iaste şi bi­
serica di la Efes şi di la Samu, şi piram idile minunat
lucru sănt, şi vrednică fiiiştecare piramidă di multe lucruri
greceşti. Iară Lavirintul covărşaşte şi piramidile. Pentru că
12 ogrăzi sănt acoperite cu porţile înpotrivă una căţtră
alta, 6 spre Răsărit, 6 spre Meazănoapte. Şi aproape, şi
pren pregîurul tuturor, iaste un zidu unpregîur, şi casă
sânt doă răndurî, 3.000 de to a te : 1.500 di-asupra şi 1.500
disupt. Deci, celia di di-asupra, li-am văzut şi noi, şi le şi
povestim , iar celia di desupt nu ne-au lăsat să le videm,
zicănd cum acolo sănt gropniţile, inpăraţilor ce au făcut
L avirin tul şi a ’ crocodililor ce sănt sfinţi. A şa spunem,
din celia de didesupt, cu auzul auzind. Iar celia di di-asupra
sănt neputute povesti d e om. Pentru că eşirea iaste prin
streşănî, şi, încâlciturile prin ogrăzi fiind în multe feluri,
o minune sănt. C ă din ogradă eşl în casă, şi din casă în
căm ări, şi din cămări în streşini, şi iarăş în tr’alte ogrăzi.
Şi acoperem ăntul li iaste di peatră, ca şi zidurile, şi zi­
durile şi păreţil pline de pasări ciopliţi. Şi toate ogrăzile
tot cu stălpl de peatră albă, prelipite una lăngă alta. Şi
lă n g ă unghiul L avirin tu lu i iaste o piramidă de 40 stăn-
j[ ă n l]1, întru cari sănt cioplite jăganiî multe. Şi calia la
dănsa iaste făcută pre supt pămănt.
1 O r g h il; textul.
 136 HERODOT

[J49-] Şi, fimd L a v irin tu l în tr’acesta chip, m al mulţii

m inune ad u ce ezărul M irios, lâ n g ă care iaste Lavirintul
acesta; C a re ezăr iaste în p re g lu r 430 de m ile*, căt iaste
şi M isirul pre lăn g ă M aria. Ş i iaste lu n g ezărul di cătni
dem^ S ? ?1r^Catr f A/ eazăn ° a Pte ’ liin d > undi iaste m al adănc,
ia s te si s T r 1' “' CUm S ă fiG fă C U t d e m ână d i o ™ ?'
rulifr m SmgUră arată- Pentru că în mijlocul eză-
S apă iarăs t f / raT dÌ’ a farâ din &pă de 5° «tănjfănîj, ,i
aste un S n T ?Ì P r e s te ^ ă n d o ă piramidile
aste un chip de peatra, şăzind în tr’un scaon \ s i sănt

T rT p a d V e z â 00 fiind StănJănul di 6 picfoaH •

foarte să cu ^ n ă m ă n ? !1 * &W>10’ pe" trU «* «colò iaste
într’apă : 6 lu n i cură ^ f o n t ” ^ NlI° S Ì3Ste Z;‘" aŞ Ş'
Şi, cănd c u r ă ^ ^ r ^ ^ S t i S "
A când i n M , ma" p u S , P" ” *«*

apa ffiL f U T r itT S ?V a Sir,is de la Li" ia * a acea,*.

# ™ ~ z 7 ? M em "
pentru, câ mul, m'am mirat ci s'afl ”
trebat pre aceia ci lă cu ia ’ aonlA Ş ’ aŞă’ am ,n'
cum să-l fie săpănd lutul şi să 1 , ap r° ap e’ ?]-mî ^pusără
losuluî, şi el, luăndu-1 l-au fost d u c ă T * ^ ^ X '*
iaste acesta lucru minune d T ^ a p ă ' Şi nU
danapale fiind mu]te ^ Vre™ « od oarăle lui Sar-
Ninos, şi ii.afi fost ascŞ în ’ ^ 6 au fost Inpărat la
socotit de au făcut n o d i „ r ^ SUpt’ iar nişte furî aù
j t a n Sc o , f : o^ d" a Ct ^ ° r p a n i ,a ViS' “ ' ’
lăngă N inos. A şă au făcut ■ T igris, ce cură pre
iazârul *. 5 “ * a“ ?tiea oamim, aşâ aù sâpat
11.51*J Iar aceştiia 12 ÎnDăratr .
uienndu-să la biserica i uAflT( ZJ drep' a' e’ 'si nî'
feSt’ feCand J“ ''3 >a biserica
1 3-600 d e s t a d i i ; te x tu l
“ O r g h i l ; te x tu l.
I !'> te x t, a ltă m ă su ră to a re .
a r Z1" a - n u “ oaptea ; te x tu l.
 CARTEA II 137

la zioa ce de apoi, li adusără lor arhiereu’ păhară di aur,

cu carile au fost purtând pre jă rtv ă . Şi, greşind arhiereul
numărul lor, cum sânt 12, au adus 11. Iar cel m ai di apoi,
anume Psam itihos, neavăn d păhar, şi stând acol6, fiind cu
coifu’ di aram ă, îl scoasă, şi începu a turna cu dansul.
Pentru că şi ceelalţi Înpăraţî toţi au fost având coifuri.
Acesta Psamitih nici cu vre un gând răii aii făcut acesta
lucru, iar cielalţî socotiră cu m intea lor cum el poate sa
fie că poiteşte Inpărăţiia, şi-şî adusără am inte şi de vraja,
cari zicia cum cela ci v a turna cu păhar di aram ă, acela
va fi Inpărat a tot M isirul. Şi, aducăndu-şî aminte di
•vrajă, a -1 omoră pre P sam itih au socotit cum nu va fi cu
cale. D upă ce îl cercară şi socotiră cum nici de o voe a
lui a ă di vre o ispită au făcut acesta lucru, şi aşă sfâ-
tuiră la bălţi, luăndu-I puteria şi slăbindu-1, şi di acolo
să nu să maî amestice cu celălalt Misir.
[ 1 5 2 .] Iar acesta Psam itih, fugind maî nainte, di Arapul
S avvacos, carile i-aii ucis pre tată-său, acesta fugind di
A rap la Siriia, după ce fugi A rapul pentru vis, iarăşi 1
adusără Eghipteniî cari era’ din Ţăn[u]t[ul] Saisutului şi-1
pusără cu cei 11 înpăraţî. Iar, al doilia rand, iar 1 sa
tâm plă fu gă la bălţi de aceşti 11, pentru căci turna cu
coiful. Si, aşă, socoti cum să-şi răscumperi di la aceştua
această ruşine. Şi trimisă la Vutus, vrajă ai Litus, între­
b ân d ce va face, că acolo iaste adivărată vraja a Eghip-
tenilor. Si, aşă, îî veni vrajă cum răscum părarea lui va ii
din oam eni de aram ă când să vor ivi [din Mare]. Deci,
.el nu-şî crezu nimică, so co tin d : di undi să-i vie oaminî
di aram ă să-i agîute ? Iar, nepestită vremi, apucă o nevoe
pre oam enii di la Ioniia şi pre cel di la Cariia, şi oştiră
în pradă. După aceia agîunsără la Eghipet, şi, înplătoşm-
du-să, eşiră la uscat. Iar un om mearsă şi spusă lui Psa­
mitih,’ acolo la bălţi, cum aii văzut oameni di aramă, di
vrem i ci armile le era’ cu aramă, şi pre acold armi ca
aceştia n ’au fost avănd. Ş i-l zisă lui P sam itih: .Oam enii
.de aram e pradă cămpul, care aii venit pre Marea». Şi,
 138 HERODOT

Psamitih, ţiind minte vraja, făce legătură cu G re c ii

aceia, şi le făgădui! mult, ca să fie cu dânsul în tr’a g îu to r.
Şi, aşa, făcând tocm ală cu aceştiia, şi cu cine au vrut
din Eghiptenî, supusără pre Inpăraţî.
[153.] Şi singur înpărăţi E gh ip tu l. Şi făce porţi la b i­
serica lui Ifest, cătră vântul lu i N otos, foarte iscusite, la
Memfis, şi ogradă luî Apis, undi să hrăneaşte A p is cănd
să iveşte. Şi o făcia înnainte porţilor, fiind to a tă cu stălp l
şi cu chipuri ciopliţi. Şi, pentru stălpl, sănt ch ip u ri de
oaminî la ogradă, căte 12 coţi. Iar A p is, după cum îl zicu
G recii, iaste Epafos.
[154.] Iar G recilor ce au silit cu Psam itih la răzb o iu l
acesta, le didia locuri de sălaş Psam itih, să lă cu ia scă în-
potrivă. Şi era între dănşil N ilos. Ş i acestora le-aii pus
nume Oşti. A ceştia locuri li didia, şi, ci le-aii fă g ă d u it,
toate le-au dat. Şi le didia şi copil ca să-î în ve ţe lim ba
grecească, copil eghipt[en]î; şi, învăţind, de a tu n cia sănt,
şi acum sănt tălm aci acolo. Iar aceştiia, G recii, Ion ii şi
Cari, lăcuiră acolo multă vrem i. A ce ştia locuri sănt lă[n ]gă
cetatia \ uvastiel, la gura luî N ilos, ci să cheam ă P ilu sion .
P ie aceştiia, m al apoi, A m asis în p ărat i-au m utat di acolo,
şi i-au pus de au lăcuit la Memfis, făcăndu-î strajă pen tru
Eghipteanî. Şi, aşă, lăcuind aceştiia la E ghipet, de a tu n cia
încoace ştiu G reciî căte au făcut la E ghipet, foarte bine
le ştim ; pentru că întăî aceştiia lăcu iră acolo streini. Iar,
di unde s au rădicat el di s’au dus la Misiri, din ţara lo r,
păn’ acum să cunoaşte locul şi casăle lor în ce ch ip s’au
pustiit. Psam itih aşa au biruit E ghiptu l,
[I55-] Iar, pentru vrajă di la E ghip t, multe au v o ro v it
Deci, tund lucru vrednic de ştiinţă, îm i vo î aduci am in tea
ş^de această. A ceastă vrajă iaste biserica bo zu lu i L itos
l- L e to , Latona], la gura ci să cheam ă S ăven iticon a luî
N ilos: acolo z a c e ; şi numile cetăţii este V ut6. S i sănt şi
alte biserici acolo \ A ceastă biserică iaste mare, ’şi p o rţile

1 Scurtat.
 C A R T E A II
139

10 stănj[ănî] \ Iar, ci-m i iaste mie maî ciudat lucru, aceala

voî spune. Iaste întru această biserică o biserică maî mică
făcută, a lui Litus, numai dintru o peatră. Şi în lung şi
in lat iaste d.i 40 coţi, însă di o peatră meriaia. Şi acope-
rem antul iarăşi o piatră singură, preste tot meriae, şi ari
străşinî di 4 coţi.
[156.] Această ciudată mi să păru. Iar şi ostrovul, ci să
cheam ă Hemis, iaste într’un iazăr adănc şi lat, lăngă bi­
serica această. Şi zic Eghipt[en]iî cum acesta ostrov să fie
înnotătorî. Iară eu, cu dreptul, n ’am văzut înblănd, iar
num ai ci m ’am mirat cum să fie ostrov înblătorî. Iar în
ostrov iaste şi biserica lui Apolon, mare, şi cu[p]toară
m ari, şi finicî, şi mulţi copaci cu roadă, şi m aî mulţi fără
di roadă. Iar, pentru căci iaste ostrovul înblătorî, zic el
nişte basne multe a ’ bozilor, cari li părăsăsc acum iară 2.
[157.] Acesta Psam itih înpărăţi 54 de ani Eghipetuluî,
dintru care ani, 29 ani au încungîurat cetatia ce mare a
(a) Siriei, pre nume Azotos, şi de abie au luat-o. Această
cetate au suferit mult încungîurată, dintru căte cetăţi
ştim noi.
[158.] Iar Psamitih au făcut ficior pre Necos, şi în­
părăţi Misirul. A cesta începu întăl a face zăgaşi din
N ilos la Maria Roşii, care o săvărşi Darie Persul. Cari
în lu ng iaste cale di 4 zile pre apă, şi, de largă, să margă
doî cătargi alăturia. Şi din Nilos iaste acol6 dusă a p a 3.
Iar multe încâlcituri are acestaşî zăgaş. Şi iaste maî lung
decât m aî încâlcit, că, săcănd această poduşcă la inpă-
ratfulj Necos, au perit 120.000 Eghiptenî. Şi, săcănd, au
părăsit, ca i-au venit vraja, zicandu-î cum cu varvariî să
să lucreză. Şi varvarl zic ei tuturor căcî nu sânt cu dânşii
di o limbă.
[I 5 9 4-] Şi lăsă Necos săpatul, şi să apucă de oşti. Şi făce
1 O rghil ; text.
•2 Lăsate la o parte de traducător. Apoi se suprimă genealogiile di­
vine următoare.
3 înlăturată precisarea locului.
4 § 160 e suprimat tot.
 140 H E R 0D 0T

cătărgî, unile la M area Roşie, a ltile la această Mari. Ş i le

făce locuri de aşăzatjul] va să lo r acestora, carile să cunosc
pănă astăzi, şi cu aceste înbla oştind. Şi să lovi cu S irii la
M agdol, şi birui-î Nec6s. Şi, după război, luă şi G aditis, ce­
tate m are a Siriei. Şi, cu ce h ain e au fost atu n cia în-
brăcatu, au trimis-o luî A p o lo n bozul di la M ilisl. Şi,
trecând iy [= i6 ] ani, muri. Ş i didia in p ărăţiia lu i lu i Psam i,
feciorului său.
[161.] A ce sta Psami încă înpărăţi 6 ani, şi m uri. Şi,
-oştind acesta asupra A rapilor, luă inpărăţiia Priis, ficiorul
luî Psam ie, carile, după P sam itih, moşul său, fo a rte fu
fericit. Ş i înpărăţi 25 anî, întru cari mearsă asupra Sido-
nuluî cu oaste, şi să bătu pre M are cu A s ir iia n u l1. Iară,
sosind vrem ea ceia ci era să pată şi el rău, cari o voi
spuni-o aiurile, şi mal pre larg, iar acum m aî strâm t,
pentru că, trim iţind oaste m are asupra Chirineilor, g reşiră
tare, pentru că fură bătuţi. Iar E gh ip ten il îndată îl v ic le ­
niră pre A p rii, gândind cum în tr’adins i-au trim is acol6,
pentru ca să peară eî acolo şi să poată el m al pre lesne
a înpărăţi celoralalţî E ghip tenî. Şi, scărbindu-să foarte, şi
prieateniî celor periţi, şi ceia ce s’au întors, cu to tiî au
viclenit.
[162.] Şi, înţălegănd Apriis, au trim is la dânşii p re A m a -
sis pentru ca să-î potoale cu cu vin tile. Iar, sosind acol6
şi zicăndu-le cu cuvântul ca să nu facă aşa, iar unul
intru E gh ip tea n î stătu îndărăpt, şi-I pusă un coifu, şi-î
zisa In p ă ra tu lu î: «O puî eu». Şi el, oarecum , nu-I fu fără
di voe, după cum să arată lu crul. C ă, după ce îl pusără
nparat pre Am asis, iar el să g ă ti îndată să m argă asupra
lui A p rn s. Iar Apriis, auzind acesta lucru, au trim is pre
un om de folos din E ghip tenî, carile ÎI zice P atarvim is
poroncindu-î să-l aducă viii la Am asis. Şi P atarvim is
mearsă şi zisă luî Am asis să m argă la Aprii. Iar Am asis,
am plandu-să cu cal, călări, să rădică şi să beşi, zicân d :
a ie ia sa o ducă la Aprii. Iar Patarvim is îl ru ga, chie-
1 T ir ia n u l; text.
 CARTEA II 141

m ăndu-1 înpărat[ul], să m argă. Iară el zisă: «De mult mă

gătesc să fac acesta lucru, căt şi singur A p rii să nu bă­
n u ia s c ă : pentru că şi el va merge, şi pre alţii va duce».
Iar Patarvim is, auzind aciaste cuvinte, cunoscu bine lucru’
cum stă, şi socoti cum să m argă cum mai de sirgu să-I
spui inpăratuluî. Şi, m ergând el la A prii făr’ di Amasis,
nici răspuns i-au dat, ci, fiind mânios, poronci să-I tae
nasul şi urechile. Şi, văzind ceilalţi EghiptenI carii ţinea’
şi m ai nainte cu dânsul, cum omul cel m al di folos slu-
ţindu-1 aşă, nici mal aşteptară altă vremi, ce îndată să
dusără la ceelalţi şi să închinară lui Am asis,
[163.] Şi, auzind acesta lucru Apriis, găti pre străini,
pre C ari şi pre Ioni (pentru că streinii caută stăpânului,
iar nu ţ ă r iiJ), cari e ra ’ di toţi 30 mii. Şi era’ la Sais
cetate Curţile lui, foarte lucruri iscosite. Şi, aşa, să gătiră
streinii şi mearsă asupra Eghipt[en]ilor, şi Eghipt[en]il
asupra streinilor. Şi veniră la cetate la Memfis, că acolo
era să dia războiu.
[164.] Iar Eghiptenilor 7 niamurl să n t: popi, ostaşi, vă­
cari, purcari, precopeţî, tălm aci, corăbieri. A ceste le sănt
niamurile, şi numirile lor sănt di la m eşterşugul ce-1 ştiu.
Iară războinicii să cheam ă Calasiries şi Ermotivies. A ceş­
ti ia sănt cineşî din Ţănutu-şl.
[165-62.] Şi sănt preste tot 14 mii [=160,000] de oaminî,
carii alt meşterşug nu ştiu, fără numai oastea, ficior de
la tată urmănd.
[167.] Iar nu ştiu, şi acesta lucru G recii de la Eghipti-
neanî au luat au ba, pentru că văzu şi T ătarăi, şi Thra-
chii, şi Perşii, şi L idiî, şi toţi varvariî, socotind mai fără
de cinstia pre ceia ce ştiu alte meşterşuguri, şi nu sănt
de război. Iară ce l ce sănt meşteri, îi ţin mujici, iar pre
c e i ce sănt de război îi ţin viteji de cinste. A cesta lucru
îl fac toţi G recii, şi m al vărtos Laconil. Şi Corinthiî ni--
m ică nu-i cinstesc pre meşteri.
1 Cugetarea e adausă de traducător.
2 Scurtat. § 166 e suprimat. .
 142 HERODOT

[168.J Ş i această cinste era aliasă Eghipt[en]ilor, ales

de popi, căte 12 păm ânturi. Ş i păm ântul era căte di 100
coţi în toate părţile. A tă ta a v ia un E ghip tean . Iar căte
2.000 di oam in l pre an dintru aceştiia, p ăziia ’ pre In-
părat *. Ş i acestora li să dâ pre zi un o b o r o c 2 de pâine
şi di carne şi de vin.
[169.] Iar, lovindu-să oştile lu i A p riis şi a ’ lu i Amasis^
cela cu streinii, cela cu toţi E gh ip ten il, mult stătu răz­
boiul. Şi bine să bătură streinii, şi, fiind puţini, biruiţi
fură, că fără sam ă era’ puţini înnaintia celora ; şi cu această
şi biruiră. Iar aşă zic cum au fost gândind A p riis cum
atăta-î Inpărăţiia lui di tare, că t n ici Dum năzău n ’are ce-I
strica, n ici nim inl nu-î va pute strica. Iar a tu n cia biruit
fu, şi prins viu, şi-l dusără la cetatea Sais, la ca să le lui
ci era’^m al nainte, iar atuncia e ra ’ a ’ lu i A m asis. Şi-l
hrăm a’ în curţi, şi îl socotiia’ bine. Iar E ghipt[en]il bănuiră
cum nu face bine, di vrem i ce hrăneaşte pre n ep riea ten u ’
lor şi a ’ lui. Ş i atuncia îl didia A m asis pre A p riis pre
măna Eghipt[en]ilor, şi el l-au zugrum at, şi l-au în grop at
la gropniţile moşilor lui, carile sănt la biserica A th in e l 3.
Şi pre toţi câţi au fost în p ăraţl dintru acesta Ţ in u t, acolo
î-au îngropat. Pentru că g ro a p a Iul A m asis iaste m aî d i­
parte decât a lu i Apriis şi a ’ străm oşilor lu i* .
[170.] S ăn t şi alte căm ări întru biserica această, întru
care sant şi gropniţl cărora num ile lor nu v o i spune ci
mai bm e v o i tăce B. yu u e, ci

le a i T l u a î ’ Pf znicile G recilor, mal mult de acolo

le au luat, şi le fac după cum videm 6.
Am asis P„et" că " du' se A p rie in tr’acestaşr chip, au ln p â ră tit
Am asis, fi,nd d ln Ţăn[u)l[ulJ lu[ S a .s ş . c e ta t,_P iu. I o

1 Scurtat.
2 N e p r e c is a t.
8 Se arată 111 text locul exact.
4 Restul, suprimat.
3 Idem.
6 P r e s c u r ta r e .
 CARTEA II
143

ch iem a Siuf. D eci, întâi Eghipt[en]il m ăscăriia’ pre Am a­

sis şi nu-î făcia’ m cîo cinste, pentru că m aî nainte era
m ojic şi de casă proastă. Iar, maî apoi, socoti Amasis,
şi cu înţălepclune tare îl supusă. A văn d multe odoară,
fără număr, avia şi un lighian de spălat picloarile, di
aur, întru carile toţi oaspeţii şi eî încă-şî spăla’ picloarile.
A c e s t lighian socoti Am asis di-1 tăia, şi-l vărsă di făce
un bozu di aur, şi-l pusa undi era un loc maî ivit decăt
toate în cetati. Şi E ghip teniî merge acolo la bozu, şi să
închina foarte tare. Iar, înţălegănd Am asis acesta lucru
ci fac aceia, chiemă pre Eghipt[en]î şi le spusă cum din
lighianul ci-şî spăla’ picloarile făeu bozul, întru carile maî
nainte Eghipteaniî să pişa’ şi-şî spăla’ picîoarile, iar acum
pre tare i să închină. Şi z is ă : «Eu încă am fost ca şi
lighianul acesta, pentru că, măcar că maî nainte am fost
prost, iar acum, fiindu-le înpărat, trebue să-l cinstească
ca pre un maî mare». Cu acesta lucru trasă pre Eghip-
ten î cătră sine, căt foarte îl asculta’.
[I73-] Şi obiceiul său şi vieaţa sa aşa o p itre c e : Di­
m ineaţa, păr la prănzî, cu toată nevoinţa isprăvi trebile
ce -î grăia, şi să tăm plâ a avia lucru. Iar, de aicî în-
nainte, be şi să disfăta, gîucănd şi şuguind cu tova­
răşii. Ş i era foarte şagaciu şi glumăţl. Şi, cine îî era
lui prieaten, începură a-1 învaţa, zicând: «O înpărate, nu
cu dreptate îţi porţi lu cru’, aducăndu-te pre tine la lucruri
făr’ di cale. Pentru că ţie ţi să cadi în Scaon de cinste
cu cinste să şăzl, şi să-ţî trebueştl preste zi lucrurile. Şi,
atuncia, ar cunoaşte şi Eghipt[en]iî, cum de mare om sănt
stăpâniţi, şi bun numi ţ’a l agonisi. Iar, acum, nu faci nici
în tr’un chip lucru înpărătesc». Şi el socoti de li-au răspuns
în tr’acest ch ip : «O ricine are arcu, cănd îl trebui, îl în-
c o a r d ă ; iar, cănd nu-î trebue, îl discoardă: pentru că, de
vo r fi pururea încordate, iată că să vor strica ; deci, cănd
li-ar trebui, nu le-ar a v ia , A şă dară, şi obiceiul omului:
di va vria pururea să fie în grijă şi să nu să dia şi la
cevaşî şagă, să va uita pre sine şi să va nebuni sau să va
 144 HERODOT

schimosi. C arile, eu, ştiindu-le, înpart a doă treb ile miale».

A ceştia au răspuns' p riiatenilor săi.
[174.] Iar A m asis aşa zic cum , cân d era prost, cum era bău-
toriu şi şagacîu , şi nu era om înţălept sau g rija liv în tr’un
chip. Şi, căn d să lipsia di bielşu g, neavănd civa, apoi fura.
Iar p ăgub aşii l-au fost aducând la b ise rici1 să-l dovidiască.
D eci, m ulte vrăji îl şi n im eria’, iar multe n u-1 nim eria’.
D eci, după ce au stătut Inpărat, câte biserici îl atiară cănd
fura, pre a celia tare le cinstia şi li dăruia, iar câ te nu-1
aflară, nim ică nu le socotia, zicân d cum sânt m inciunoasă.
[ ! 75-] Ş i făcu la Sais A th in ei p orţi foarte înnalte, intrecănd
pre to ţi cu iscuseniia şi cu m ărim ia, şi chipuri m ari făcia.
Şi alte pietri ciudate au adus acol6, şi le-au adus unile
caii câte de 20 zile di departe 2. Iar iaste un lucru m inunat,
o casă di p e a tr ă : întreagă au adus-o di la cetatia E lefan-
dina, în triî ani abiia au adus-o, şi o aduce 2.000 de oa-
mini, şi aceştiia toţi era’ m eşteri. Şi casa această iaste di
lungă 21 coţi, de înnaltă 8 coţi, di lată, 14 coţi. P re din
afară iaste atăta casa această. Iar lumina îi iaste lu n g ă
de 18 coţi, şi di largă 12 coţi, şi de înnaltă 5. P e n tru că
această casă iaste din afară de biserică, că, vră n d m eşterul
să o tra g ă înlăuntrul în biserică, să fie suspinat, supărăn-
du-să de atăta ostineală. Iar A m asis, socotind cum iaste
mare ostineală acestă, au poron cit să o lasă în n ain tia uşii,
să nu o m ai tragă. A lţii zic cum să fie perit şi un om
supt dănsa, trăgăndu-o ; pen tru aceia să o fie lăsat.
[J76.] Şi la celelalte biserici la toate făce od oară Am asis,
foarte m inunate. Şi la M em fi cel chip de [om] ci zace,
care iaste de lungu 75 picioare de lung. Ş i alte doă
chipuri stau tot pre o peatră, căte di 20 picioare unul de
lung. Ş i iaste şi la cetate la Sais unul ca acesta. Şi bi­
serica [lui] Isis de la M emfi A m asis au făcut-o, fiind mare
şi vestită.
Intru z ilile acestui Am asis, zic E g h ip ten ii cum
1 O racule ; text. .
2 Scurtat,
 CARTEA II
145

E gh ip tu l să fie avut bielşug foarte, şi apa din Nilos au

adaos tare, şi bucăţile iarăş la oaminl. Şi atuncia 20.000
de cetăţi au fost, tot lăcuite, în Eghipet. Şi această pra­
vilă A m asis au pus la Eghipteni, cum fiiştecarile să arăte
preste anu cătră cel mai mare di undi-şî trăiaşte viaţa
agonisănd. Iar, nefăcănd acesta lucru, socotia cum cu alte
lu cru ri să hrăneaşte răle, şi nu trebui să fie viu, ci să moară^
A ce a stă pravilă au luat Solon Athineul di acolo, şi au dus-o
la A th in a. Care şi pănă astăzi o ţin, fiind foarte bună.
[178.] Şi, iubind pre G reci Amasis, foarte li dăruia multe.
Şi celor pribagî încă li făcură biserici. Şi li-au dat o ce­
tate di lăcaş, [Naukratis] 1. Şi biserica ce să chiamă E li­
nion încă el a făcut-o. Făcut-au şi G recii streini, ce
v in ia ’ pentru neguţitorie, biserici, cineş după neamul său,
şi au făcut şi mal inte 2.
[i/9-j Numai cetatia N afcratis era scală, iar aiurile nu
pute! să mergi. A tă ta iaste avia (sic), N afcratis3.
[180.] Aglutat-au şi A m asis la biserica D elfilor a să face,
pentru că cia di mal nainte au ars. A glu tat-au şi Grecii
Delfilor, a să fa c e 4.
[181.] G recii di la Misir şi cu Chirinei au făcut prie­
teşug. Şi încă au luat şi fimei di la dănşiî, au vrănd să
aibă fimei griacă, au pentru priinţa mal tare a Chirineilor.
Şi luă a unul om di folos di cetate fată, pre numi L ad ich eB.
Şi, culcăndu-să di multe ori Amasis cu dănsa, nu să putia
înpreuna, şi cu alte cu toate putia. Deci, zisă A m asis:
«O, muiare, nu poate să fii să nu pier tu m ai rău dicăt toate
muerile». Iar Ladiche, gîurăndu-sa cum nu iaste vinovată,
nu o credia Am asis. Şi, aşa, s’au rugat A froditel cum, di
să v a înpreuna cu însă întru acia noapte, să trim iţă la
C h irina un bozii. Şi, aşa, întru aceia noapte să înpreună

1 Scurtat.
2 Scurtat.
8 Restul suprimat.
4 Foarte scurtat.
5 Idem.
 146 IIE R O D O T

cu dănsa, şi o foarte iubi, pen tru că nu m al era legat. Şi

L adiche trim isă făgăduinţa, fiind şi pănă acum afară din
cetate C h irin ilor. P re această, pre L ad ich e, m aî apoi, după
ce birui C a m vis E ghiptul, o trim isă sănătoasă la Chirini.
Făcut-au şi od oară Am asis, di au trimis pre la biserici în
ţara g rece ască, şi prin m ulte lo cu ri bozurî au făcut de
au trimis.
r- A c e s ta Am asis întăî a supus Chiprosul, şi l-au
făcut să dia bir, maî nainte decăt toţi oamenii.

S f â r ş it u l a noĂ ist o m e a m i Irod o t .

1 Tot începutul e suprimat.

 A L U I I R O D O T IS T O R IIA A T R IE , C E SĂ Z I C E : T H A L IIA .

[i.] Asupra acestuia, a lui Am asis, oşti înpărat[ul] Camvis,

feciorul luî Chiros, luănd cu sine şi alte oşti, şi încă şi
p re G reci cari era’ supt măna lui. Şi pricina oştel luî
pentru aceia fu : Trim isă Cam vis la Eghipt sol, şi ceria
fata lui Amasis. Şi acesta lucru îl făcia din îndemnaria a
unul om eghiptean : pentru căci doftor au fost la Eghipet,—
pre dânsul îl trimisă Am asis la Chiros, poftind Chiros
doftori buni de ochi. Ş i îl înstreină de copil şi de fimei,
trim iţăndu-1 la Perşî. A cesta lucru obidind pre doftorul
acela, sfătui pre Cam vis să trimiţă să ceară fata la dănsul,
pentru că, au, dănd-o, să-î facă şi luî voi ria, au, nedănd-o,
să să facă nepriiatenî. Iară Amasis, temăndu-să de puterea
Perşilor, să mira ci va face şi ci răspuns va da. Pentru
că bine socotiia că pre fata luî nu o va ţinia în chip de
fimei, şi în loc de tiitoare. Şi, socotind acesta lucru, făcia
aşa. E ra o fată, a celuia Inpărat ce peri, a luî Aprii, foarte
mare şi frumoasă, şi era singură rămasă de aceia casă,
şi o chiem ă Nititis. Pre această Amasis o înbrăcă cu haine
bune şi cu aur, şi o trim isă la Perşî, ca pre o fată a luî.
Iar, trecând vremi, şi intrebănd-o Camvis pre fată pre
num ile tătăni-său1, zisă cătră dănsul fata: «O Inpărate, nu
ştii cum eştî înşălat di Am asis, c[a]rile, podobindu-mă cu
haine, m ’au trimis ca pre o fată a sa, fiind adivărată a
luî A p rii, pre carile, fiindu-i luî stăpăn, s’au sculat cu
1 N um ind-o după tată; textul.
 148 HERODOT

E ghip teniî şi l-au om orât». A c e s ta cuvânt, cu această pri­

cină făcandu-sa, adusă pre C a m vis, ficiorul lu i Ghiros, cu
mare m ănie asupra M isirului. A ş a zic Perşii.
[2.] Iar E gh ip ten iî zic cum dintru această fată a lui
A prii să fie C am vis, născut cu C h iros. Şi nu g ră e sc drept,
şi ştiu şi eî, pentru că, di ştiu şi alţii bine p ravilile P er­
şilor, ştiu şi E ghipteaniî, pentru că, la Perşî, fiind fecîor
di acel niam, nu inpărăţaşte alt s tre in i1, şi încă, cum
C am vis era fecîor a ’ C asan dan eî, fetei lui F arn asp u , om
Ahrmenidu^ iar^ nu E gh ip tian . C i eî întorcu cuvântul,
vrănd să să facă cum sănt ruden iî cu C asa lu i Chiros.
A ceştia aşa sănt.
[3.] Iar zic şi alt cuvânt, cum o fim ei persidă să fie întrat
la fim eile lu i Chiros, şi, văzin d lân g ă C asan d an a stănd
cuconiî frum oşi şi marî, m ult o lăuda. Iar în p ărăteasa lu î
Chiros, C asandana, zisă: «Fiind eu acestora cu co n l m aică,
Chiros nu mă cinsteşte, şi pre cia prişliaţă di la E g h ip t
o cinsteşte». Casandana, bănuind pre Ni ti tis, să fit zis
acestea. Iară ficiorul cel m aî m are să fie z i s : «Eu, m aică,
pentru acestea, dacă mă v o î face om, voi pune celia di
gios a E ghip tu luî sus, şi celia di sus gîos». A c e ştia să fie
zis Cam vis, fiind di 10 anî, şi m uerile s’au m irat. Si, după
ce au crescut, au ţinut m intea, luând înpărătiia,’ ca să
oştească asupra Eghiptuluî.
[ 4 ] Şi sa tâm plă la acesta lucru ş i altă poveste. L a oş-
titul acesta, dintru oam enii streini agîutor era un om
anumia Fam s, de neam A lica rn asa n , carile era şi înţălept
şi viteaz! la râzboae. A c e sta Fanis, bănumd oarice pre
masis, intra m tr’un vas şi fu gi la Misiri, vrănd să m argă
am \is. să I spui di toate, di vrem i ce, între slu jitori
era om vestit ş i de folos. Iar A m asis trimisă după dânsul!
oarte silind, ca doară îl va prinde. Şi trimisă pre care
hadam bu a v ia maî di credinţă, cu o cătargă, carile îl
agm nsăra la Lichna. Şi, prinzindu-1, nu-1 putu’ duci. C ă
^ J ^ Ş ţe rş u g u r^ F a n is şi au scăpat. C ă înbătă pre strajă, şi
1 B a s t a r d ; t e x tu l.
 CARTEA III
140

aşa au scăpat tocm a la Perşi. Şi, fiind gătit Cam vis asupra
M isirului, şi m ierăndu-să în ce chip va treci oastea pre
p u stii fa r’ di apă, mearsă acesta Fanis şi spusă şi alte
to a te a lui Am asis lucruri. Şi încă şi pentru a p ă 1 îi zisă,
să trim iţă la Inpăratul Arapilor, el să-î gătească calia, să-î
fii pre voe, — încă cu rugăminte.
[5-6 2.J Pentru că pre acolo iaste întrarea la Eo\hipt
adiv^rată. Pentru că di la F in ichî pănă la hotarăle cetăţii
C aditului, care iaste a P alistin ilor3, şi încă şi m ai încolo
iaste cale de triî zile, foarte fără di apă.
[7.] Deci, sfătumdu-1 G recul acel pribag, atuncia trimisă
la A ra p i soli, cu rugăm inte pentru acesta lucru, şi să
ruga, luănd credinţă di la dănsul şi dăndu-î credinţă4.
[8.] Şi A rapii cred credinţa oaminilor foarte tare. Si o
tac într acesta chip : C eia ce vor să fie încredinţaţi, stă un
om între mijlocul lor, şi, cu o peatră ascuţită, tae carnia
puţintel lăngă degitile celia m a r i; şi, luănd dintru amăndoă
ham ile lor, unge cu singe 7 pietre carile sănt între ei.
Şi, făcănd aceaste, cheam ă într’agiutor pre Dionis şi pre
A fro d ita 5. Şi, făcănd aceştia, cela ce iaste la mijlocul lor,
poronceşte, şi întră chijaşi şi priiateniî aceia. Şi ei să făgă-
d u esc cum vor ţinia legătura. Şi pre aceşti ’ doi bojl au ei
num ai. Şi încă îşi tund şi părul, ca şi Dionis. Si zic lui
D ion is: Orotal, şi A fro d itei: Alilat.
[9-] Şi) făcănd credinţă A rapul cu oam enii lui Camvis,
el făcia meşterşug într’acestaşî ch ip : Făcia burduji di că-
m ili, şi li înplu di apă, şi le pusă pre cămilî, şi, făcănd
a cestaşi lucru, le trimisă la locul cel făr’ di apă, şi aşteptă
acolo oastia lui Cam vis. A cesta cuvănt iaste m ai de crezut.
Iar zic şi altul, cum Coris să fie o apă curătoare la Arapi,
carile dă în M area Roşii. D eci, dintru această apă să fie

1 T recere ; textul.
2 § 6 e suprimat.
3 Scurtate lămuririle geografice.
* Restul suprimat.
s U rauia; textul.
 150 H F .R O D O T

A rap ul făcut poduşcă de piei şi de altile, să fii scos apa

pănă la lo cu l sănătos. Ş i acold, la pustii, să fie făcut lacuri
mari di s’au străns apa. Şi ca lia iaste de 12 zile de la
A ra p i pănă la pustii. Şi să-l fii adus în tril locuri, de 3
poduşcl.
[10.] Iar la gura ci să ch eam ă Pilusion, acol6 era cu
oastia Psam init, ficiorul lu i A m asie. Pentru că, Cam vis
n ’au apu cat pre Am asis oştind asupra lui, ci îngărăţi
A m asis 44 ani, şi aşa muri, întru care ani nu s ’au tăm-
plat nicîu[n] lucru rău să pată. Şi, murind, îl sm oliră şi-l
îngropară în gropniţăle care le-au făcut el. Iar, întru zilile
acestuia, luî Psaminit, feciorul lui Am asie, înpărat[ul]
E ghiptuluî, să făcia o ciudă la E ghipt. Pentru că la ce-
tatia E gh ip tu lu î, la T h iva, au ploat, care lu cru n ici odi-
nioaria p ă r’ atuncia n ’au ploat, n icî di atuncia încoace.
1 entru că pre acolo, din sus di Eghipt, n ici od inioria nu
mai ploaă. Ce, şi atuncia, num ai ci au răorat.
f u .] Iar Perşii, trecând păm ântul cel sănătos şi fără apă
şi şăzură lân gă Eghipteanî, chiem ăndu-î la război. A tu n cia
G recii şi C arii, căţî era’ streini în oastea E ghipt[en ]ilor,
scărbindu-să pre Fanis, pentru că ci adusă oaste streină
asupra M isirului, făcură în tr’acest chip : A v ia F an is la M i­
siri lăsaţi feciori din trupul luî, şi-î adusără în tabără, şi
între ochii tătăni-său îi om orără. P entru că pusără între
tabire un crontir, şi, acolo, ad u cia câte un copil di-î gîun-
g h iia ’. Şi, giunghiindu-î pre toţi, pusără apă şi vin, şi
am estecară acolo, şi, aşa, băură toţi streinii. Şi-şi dederă
război, şi, făcăndu-să războiul foarte tare, şi căzin d dintru
înbe tabirile mulţi, să biruiră Eghipt[en]iî.
[12.] Ş i văzu i minune m are, întrebând di cei ci lăcuesc
acolo. P en tru că, fiind oasăle osăbite câte căzusă, şi din-
tr o tabără, şi dintr’alta, pentru că di o parte e ra ’ a P er­
şilor di o parte a ’ Eghipt[en]ilor, capitile P erşilor sânt
aşa di slabi, cât cu o pietrişoară di o v e i lo vi, o vei
sparge, iar [ale] A rapilor [= E gh iptenilor] tidve sănt foarte
an. cat, cu o peatră cât de m are, abia o v e î sparge. Ş i
 CARTEA III

pricina acestui lucru, zici cum iaste a c e a s tă : pentru că

E gh ip ten il aşăş tocm a din copilărie îşi radu capitile, şi,
aşa, li întăriaşte soarile osul. Pentru aceia nici pleşuvi să
artă Eghipt[en]ii. Pentru că dintru Eghipteanî foarte pu­
ţini v e i afla pleşuvi. Iar Perşii, d’intăiaş dată, tot capul
acop erit : pentru aceia sănt slabi K
[13.] Iar Eghipteanii, după ce să biruiră, fugiră nici cu
0 tocm ală, ci să închisără în cetatia Memfis. Şi trimisă
C am vis o corabie grecească di la Mitilini, şi cu un sol, om
P ers, chiemănd pre E ghipteanî la tocmală. Iar eî, văzind
^asu] întrănd la Memfis, să răpeziră, şi surpară şi corabiia, şi
oam enii îî făcură bucăţi, şi-î dusără în zidu. După această,
Eghipt[en]iî, fiind încun gîuraţî multă vremi, să închinară.
Iar cei di aproape di eî, Liviei, temăndu-să, să închinară
tară di război, şi să tocm iră să dia bir. Şi daruri trimisără
şi Chirinei. Şi \ archei, iarăşi, temăndu-să, făcură într’a-
cestaşî chip ca şi L ivii. Şi Camvis darurile Livilor li-au
priim it, iar a ’ Chirineilor, fiind puţine poate-fi, nu li-au
primit, pentru că i-au trimis numai 500 ta le r i2; şi luă cu
măna lui aceştiia bani şi-î răşchiră pin oaste.
[I4-] Şi, a zăcia zi după ce au dobândit Memfis, Camvis
şăzu înnaintia cetăţii, pentru ca să omoară pre Psaminit,
Inpăratful] Eghiptuluî, carile înpărăţi 6-lunî. Pre acesta îl
pusă cu alţi E gh ip t[en ]î; socotia pentru sufletul lui ci va
faci, şi făcu întăî aşa : pre fata luî trimisă întăî la apă cu
un vas, fiind înbrăcată cu haine de roabă. Şi trimisă şi pre
alte feti a ’ oam eni di folos, iarăşi înbrăcate ca aceia a in-
păratului. Şi, nemerind drept părinţă-şî fetile, începură a
striga şi a plănge, şi părinţăî feţilor iar începu’ a plănge,
văzind fetile lor la robie. Iar Psaminit, num ai ce văzind,
au căutat la păm ănt. Şi, trecând aceştia, al doilia rând
trimisă pre feciorul lui, cu alţi Eghiptfenjî di o vărstă cu
dânsul, 2.000 de toţi, le g a ţî cu ştreangul de gât şi cu
zăbale în gură. Şi-î ducia ca să-î omoară pentru oaminiî
1 Suprimat sfirşitul.
2 Mnee de a rg in t: textul.
 152 HERODOT

cei ce au o m o râ t din co răb îe . P e n tr u că aşa a ii g lu d e c a t

g îu d ic ă to r il în p ă ră te ştî : p e n tru u n u l d in tru a c e ia din c o ­
rab ie, io din n ep riia ten î să p e a ră , din c e i di fru n te. Şi,
trecă n d u -le fe cio rii pre lă n g ă p ă rin ţi ca să m o a ră şi, ia ­
răşi, p lă n g ă n d cu toţii, P s a m in it ia ră ş p lecă c a p u l, ca şi
la, fată-şî, şi nu zisă n im ică. Ş i, tre cân d şi a ce ş tiia , să
tâm p lă un om , p riiaten a ’ lu i şi to v a ră ş, să fie să ră c it, şi
nu a v ia n im ică , şi în b la di c e ria p rin oaste. Ia r P sam in it
fecio ru l lu i A m a sis, v e n in d şi la dânsul, şi la c e ia la lţl
g h ip te a n i ce ria , şi P sa m in it, văzindu -1, p lâ n să foarte
tare, şi-1 s tr ig ă pre num i, şi să lo v i în cap . Iar e r a ’ (triî)
p a zn ici di la C a m v is de lu a a m in tia tot ci fă c ia P sa m in it
Şi, m iră n d u -să C a m v is di a c e a s tă , trim isă om, şi-l în treb ă
aşa : « D o m n u l tău C am vis, P sa m in ite , în trea b ă -te p en tru
cari lu cru , p en tru fată-ţî, v ă z in d u -o în tr’a tă ta râü, şi fe-
cîoru -ţî, m e rg â n d la m oarti, n ic i a l plâns, n ic i a l s tr ig a t •
iar p e n tru un sărac a l fă cu t a tâ ta ja li ?>. D u p ă c u m ' îm i
spusara, intrebăn du -1 aceştia , e l în că ră sp u n să : «O, fiiul
ui C h iro s, a le m eale răii sân t m a l m ari d e că t p lâ n su l
mieu,^ ia r p a tim a p riiaten u lu ï m ieü iaste v r e d n ic ă d e la-
cram l, p e n tru că, dintru a tâ ta a v u ţie , acu m , la v ă r s ta
a ra n e ţilo r a g lu n să la să ră cie şi la lipsă». Z ic â n d a ce ş tia
răsp u n suri P sam in it, tare to ţi în c e p u ră a p lă n g e . Plâno-è

eraS piănP arat’ .C p d\ de ^ r° b h ’ pentru că ^ el a coîô

era. P la n g ia şi P erşii, s o c o tin d n e v re d n ic iia n ă r o c u lu l*
Jale i sa făcu şi lui C a m v is, §i în d a tâ poronci ^ ^

L dănsPuT ÎOrUl’ ^ tHmiSă Şi ^ P sam in it’ ^

[ÎS-] D e ci, p re fecio r nu-I a p u c a ră , p entru c ă în tă î p re
nsu o m o r a » ; iar pre P sa m in it îl adu sără la C a m v is Si
aşa, m ciu n rau n ’aü m al a v u t. Iar di ar fi a v u t P a ’ ■’
credinţă ia dănsui, 5i E gh ip tu l iarjJşI . “ ar fi “ , ca " ă

in p ă r a t Z ’j T ™ 1 la a cinsti feciori,
*ot
^ l^ a u _T
I n pi a,r a
« ,,e , T V "cum
după ‘ ° r videm
' ' ° r T idşie nla
i’ iarâ
al(I la nmltl
Motivarea adausă de traducător.
 CARTEA III
*53

că au fă cu t1. Iar Psam init, meşterşuguind răii, ivit fu. Pentru

că răcoşisă pre E ghipteani, şi, dovedindu-să di la Camvis,
bău singe de buhai, şi îndată muri.
[16.] Iar C am vis mearsă din Memfis la cetate la Sais,
vrănd să facă ce-au făcut. Pentru că întră în casăle lui
A m asis, şi poronci să-l scoaţă din mormânt afară pre
A m asis, şi să-î zm ulgă pârul, şi să-l înpungă, şi toate
realile să-I facă. Şi, fiind vânjos mortul, pentru că era
sm olit, poronci Cam vis lucru nu bun. Pentru că Perşi so­
cotesc focul să fie Dum năzău, şi nu iaste obicei a ardi
pre morţi. Deci, Perşii, pentru că-1 au Dumnăzău, nu să
cadi. Iar Eghiptfenjiî zic cum focul iaste un lucru ce mă­
n âncă toate căte apucă, şi, după ce să satură, moare cu
ceia ci mănâncă înpreună. D eci lor nu le iaste cu obicei
a faci acesta lu c r u ; pentru aceia îî smolesc, să nu-î mă­
nânci viermii. Iar Eghipt[en]iî zic cum n ’au fost trupul
lu i Am asis aceala, pentru că Amasis au fost ştiind dintru
vrajă acestaşî lucru, şi pentru aceia au poroncit pi trupul
lu i au dus adănc şi di-asupra să fie pus pre altful]. Şi
acesta lucru mi să pare că oarecum Eghipt[en]iî tocmăsc,
iar n ’au fost aşa.
[17.] După acestaş lucru, socoti Cam vis să facă în tril
părţi o ş t i : asupra Tunejilor 2, şi asupra Am onilor, şi asupra
A rapilor, celor ci trăesc mult, cari lăcuesc pre Marea di
sprea Am eazăzi L iviel. Şi, sfătuind, aliasără asupra Tu-
nezilor să trimiţă oaste pre Marea, iar la A m on î pedestri,
iar asupra A rapilor să trimiţă întâi iscoadi acolo, ca să
vază acolo, ceia ci să cheam ă «masa soarelui» şi altile,
sănt adivărate, şi, oarecum , cu acesta m ijloc să margă,
ducăndu-î c p la cî3 Înpăratuluî arăpăsc.
[18.] Iar «masa soarilui» aşa zic că iaste : Iaste o livadă
înnaintia cetăţii, şi iaste plină de carni fiiartă de toate
dobitoacile, întru cari livadă, noaptia, cei m al bogaţi

1 Suprimate unele lăm uriri ajutătoare.

2 Carchedonilor, Cartaginenilor, textul.
3 D a r u r i; textul,
 154 IIE R O D O T

dintru A ra p i pun carnea această. Iar zioa m erge, cu i

îi laste voia, de m ănâncă. Ş i oam enii cei di loc zic
cum păm ântul li naşte aceştia pururea. A c e a sta -i «masa
soarilui».
[19]. Şi, socotind Cam vis să trim iţă acol6 iscoadă la
Arapi, îndată au trimis la cetatia E lefandiniî di aii luat
oam eni di aceia ci m ănâncă p e ş te 1 şi ştiia’ lim ba ară-
pască. T rim iţind la aceştiia, g ă ti oaste pre M are. Iar
tm ic h ii zisă cum ei nu vor oşti asupra ficiorilor lor,
pentru că au gîurăm ănt tare, şi nu-î cu dreptul să facă
acesta lucru. Şi, nevrănd F in ichil, ceelalţî socotiră cum
singuri nu vor pute face această lucrare. Şi, aşa, scăpară
T unezlii din robna Perşilor. Şi C am vis nu v o ii să facă
silă F inicilor, pentru că de bună voe s’au fost închin at,
şi pentru ca toată oastia a M ării era mal tare a lor. Şi
C h ip n î încă s’au fost închinat Perşilor. Si au fost şi ei la
Misiri. ’
[2°-] Ş 1, v iin d la C am vis c e ia din c e ta tia E lefa n d i[in ]lo r,
ii trim isă la A ra p i, p o ro n cin d u -le ci v o r z ic e şi trim iţin -
u-le daru o ham ă roşie cu porfiră, şi o zg a rd ă di aur, şi
cercei , şi un vas de mir şi un vas de vin de f in ic 3. Şi
A rap ii aceştiia, la cari au trim is Cam vis, zic cum sănt
mai m ari şi m al frumoşi decât to ţi oam enii, şi p ra vile alte
obiciai m ulte osăbiti di cătră toţi oam enii. Si la Inpărătie
mea a le g di pun Inpărat pre carile iaste m al înnalt şi,
după înnalţim i, să aibă şi vărtuti, pre aceala pun inpărat.
L21.J Şi, sosind oam enii lu i C am vis acolo, şi dănd da­
rurile Inparatului arăpăsc, şi, îm preunăndu-să cu dânsul,
n zisa ră : «Camvis, Inpăratul Perşilor, vrănd să-ti fie
prnaten, m -au trimis pre noi să vorovim cu tine şi da­
ruri r au trimis carile şi la dânsul sănt m ai bune». Iar

Părahîl’ pUn° r ănd Că aG Venit iscoadă> zisă : ‘ N ic i in-

paratul P e rşdor v ’au trimis pre v o i cu co laci la mine,
1 IchthyophogI ; taxtul.
2 Scurtat.
3 Roşu ; textul.
 CARTEA III 155

socotind să-mi fie priiatin, nicî voî grăiţi d re p t: pentru

că aţi venit iscoadi Inpărăţieî meii. Iar nici aceala iaste
om drept, că, di ar fi drept, nu ar pofti a stăpăni ţară
streină făr’ di a lui, n ici ar robi oam eni cari nimică nu
i-au stricat. Iar, acum , îl daţi acest arc, şi-î ziciţl aceştia
cu v in ti: Inpăratful] arăpăsc sfătueşte pre Inpăratful] Per­
şilor, când vor pute P erşii să tragă aşa de bine arcile
acestea, fiind atăta di m ari, atuncia, având şi oaste mal
multă, să vie asupra A ra p ilo r celor ci custă mult. Iar,
pănă aici, să şti har lui Dum[ne]zău pentru că nu întră
în gândul Arapilor să m ai dobăndiască şi altă ţară»
[22.] Aceştia zisă, şi înplu arcul, şi-l didia oaminilor luî
C.amvis să i-1 ducă. Şi luă haina ce porfiră, şi (o) întrebă
cum o fac, şi, spuindu-î zisă: «V iclian î sănt oamenii, vi--
cliani le sănt şi hainile». întrebă şi pentru zg â rci şi pentru
cercei, şi zisără cum pentru podoaba. Iar Inpăratul găndia
că-s legături, şi z is ă : «La noi mal tari legătu ri sănt».
Şi, întrebăndu-i pentru mir, iarăşi i-au spus cum să faci şi
cum să ungu cu dânsul, şi iarăşi zisă ca şi pentru haină.
Şi, sosind la vin, şi întrebând cum îl fac, foarte să bu­
cură di băutură. Şi întrebă inpăratul ci mănâncă împă­
ratul persesc, şi cât poate custa mai m ult om pers ? Şi-î
spusără ci mănâncă, păinia, şi cum să face, şi zisă ră : 80
de ani custă maî mult omul. Iar Arapul z is ă : «Nu mă mier,
de vremi ci mănâncă gunoi şi custă şi atăta, pentru că
nicî atăta n’ar custa, di nu ar amesteca măncatful] cu bă­
utura». A ceia zicând pentru vin, pentru că cu aceala sănt
biruiţî de Perşi.
[23.] Şi, întrebând şi aceia pre A rap i pentru pitreciria
şi viiaţa lor, zisă cum maî m ulţi dintru dânşii trăesc pănă
în tr’o 120 de ani, şi trec unii şi preste atăta; şi bucăţile
le sănt carne fiiartă, şi băutura, laptile. Şi, mirăndu-să
pentru traiul lor, i-au dus la un izvor, di unde, scăldăn-
du-sâ, să făcia’ m aî m oî ca de unt di lemn şi mirosiia’ a
toporaşî. Şi aşa au fost di slabă apa aceia, căt şi lemne
şi alte încă să afunda’, nu plutia’ nimică. Di va fi apa
 156 HERODOT

această aşa, şi această li a g îu tă mult ca să fie traiul lor

atăta. Şi, după aceia, i-au dus la o tem niţă, undi e ra ’ toţi
în obezi di aur. L a aceştiia A ra p i iaste aram a m ai scum pă
şi mai cinstită. Văzut-au şi «masa soarilui».
[24.] V ăzu t-au şi săcriile lor după m oarte, di steclă,
că, după ce moare omul, au îl sm olesc, au, cum şi îi
eu chipul foarte bine, cum au fost omul, şi-l zu g ră vă sc,
după aceia îl pun într’un să criî di steclă, şi n ici m ai
mirosaşte trupul di acolo, şi n ici să m al strică,— că steclă
au multă. Şi un an stă acolo săcriul, au stălpul di steclă,
ceta°te™e m î m ° rtUluL Ia r’ apOÎ’ îl sco t P un p r e g iu r

J .1’ v a z m d aceştia to a te, isco a d ile să în to a r s ă r ă în-

napoi. Ş i, sp um d lui C a m v is to t lu cru l, el s’a u sc ă rb it
şi in d ata p o ro n ci oaste asu p ra A r a p ilo r , n ic i d ă n d v e s te
asupra lor, să să g rija sc ă di b u c a ti, n ic i a lte ci tre b u e sc
oştei sa g a n d ia sc ă că v a să fa c ă oaste la m a r g in ia pă-
“ Ulm- C l ’ .fim d h u tu ratic şi nu d e tot cum inte, a şa cu m
înţaliasa din iscoade, cum şi p u rce a să . G re cilo r, c ă ti e r a ’
- d a n s u ^ p o r o n c i să răm ăe acoI6) iar p ed estrim ia ^
lua Şi, oştind, a giu n să la T h iv a , şi a lia să 5o m ii d e o a ste

S ii n rTeSuaslC a r Să T T * Pre A m o n î şi să a rză v ra Ja

de cale
Ltcă Ps r ltă oasteşi miarsă asupra
T m 6 rg e n ic î a c in c ia P a rte
de cale o a stia lui, au şi sfă rşit b u c ă ţile totî. A p o i în-

S c a m ănca ':itUe Ce avia> CU dănşii. Şi, de kr fi

Iar el n ^ ă n d înnapoî’ Înîălept ar fi fost.
Păr’ a afla o mmiCa’ t0t m 6rgia înnainte- Iar ostaşii,
mero-ia’ Iar d * pre Păm ănt, tot

)a T h ,v a , perind multa oaste di a lui. Şi de T h iv a sâ

1 Scurtat puţin.
 CARTEA III
157

întoarsă cu p o v ă ţîx, şi să pogoră la Memfis, şi lăsă pre

G reci di să dusără acasă-şl. Oastia asupra A rapilor aşa fu..
[26.] Iar altă oaste, ci trimisă la Am onî, purcegănd di la
I hi v a cu povăţî, şi să ştiu cum au mers pănă la Oasis care au
S am iiî din mamul Eshrioniî, şi iaste cale di departe di
7 zile de la T hiva pănă acolo, tot prin năsip, şi să chiamă
acesta, loc greceşte : «Ostrovul fericiţălor». Pănă întru acesta
loc au agiuns oastia luî Cam vis, iar de aici înnainte, numai
A m on ii zic, şi cine au auzit de dănşiî, pentru că nici la
A m on î au mers, nicî înnapoî s’au întors. C e zic Am oniî aşa,
cum, mergând oaste de la Oasis încolo prin năsip, şi fiind
oastia între Oasis şi ’ntre Am onî, şi prânzind eî toţî, aşa
să fie lovit vântul Notos foarte mare şi tare, şi valuri de
anină marî au tost rădicând, şi, aşa, să-î fie îngropat pre
toţî anina această, şi nicîunul să nu fie scăpat. A şa zic
A m on ii pentru această oaste.
[2 /-] Şi, sosind C am vis la Memfis, s’au ivit la Eghipt
Apis, ce zic G recii Epafos. Şi, arătăndu-să acesta, îndată
Eghipt[en]il înbrăca’ cu ce haine avia’ m ai bune şi era’
în multe veselii. Şi, văzind Camvis pre Eghipt[en]î cum
tac acesta lucru, el socoti pentru căci să întoarsă el cu
ruşine, pentru aceia s’au eî bucurat. Şi chiem ă pre ceî
de frunte din Memfis. Şi, viind la dânsul, i-au întrebat:
pentru ce ei, mai nainte, cănd era el la Memfis, nu făcia’
aşa E g h ip t[en ]iî; iar, acum, cănd pierdură el atâta oaste,
acm u îl făcură p razn icu’ ? E l zisără:«U n bozu ni s’au ivit,
carile tărziu să iv e ş te ; iar, cănd să iveşte, sănt datori toţi
Eghipt[en]il a să bucura, şi prăznuesc». A uzind acesta lucru,
zisă C am vis cum bârfesc eî, şi poronci să-î omoare.
[28.] După aceia, chiem ă popii, şi, zicând aşa şi popii,
el zisă cum : «Nu v a scăpa din mâna mia, di va fi şi venit
vre un bozu la Eghipt». Şi poronci să-l aducă pre Apis.
D eci, să dusără să-l aducă. Ş i Apis, într’acest chip iaste
naşterea lu i: A cesta A p is iaste viţăl, din vacă care nu
mai iaste putere să m ai zămisliască altful]. Iar Eghipt[en]iî
1 Călăuzi.
 158 HERODOT

zic cum lum ină să pogoră din ceriu pre vacă, şi pentru
aceia să nască vaca. Şi acesta v iţă l ari aceştia s ă m n e :
fiind negru, în frunte ari un lu cru albu în patru m uchi,
iar în spate vu ltu r închipuit, şi pre coadă părul îndoit, şi
la lim bă ca un găndac.
[29.] Iar, aducănd u-1 pre A p is popii, fiind C a m vis cam
trem urând, vrănd să-l lovască cu ham gerul în p ăn tice, îl
lovi în spată, şi zisă «O, capite riali», popilor, răzind, «ca
aceştiia b o jl a veţi voi, cu sin ge şi cu trup, şi supuşi hiia-
rălor ?! V re d n ic iaste a fi D u m n ăzău ’ E ghipt[en]ilor. Iar
voi încă cu mine nu v e ţi rădi». Ş i poronci pre popi să-I
bată, iar, din ceelalţî, pe cine vo r afla prăznuind, să-l
omoară. A ş a să tocmi lucrul praznicului E ghip ten ilor. Iar
Apis, zăcând în biserică rănit, au murit. Şi, aşa, l-au în ­
gropat p opii pre ascuns de C am vis.
[30.] Iar C am vis după cum zic Eghipt[en]ii, îndată au
nebunit, şi m ai namte nefiind înţălept de tot. Şi în tăî
omora pre tratile său, pre numi Zmirdis, fiind de o mumă
cu ^ănsul şi de un tată, pre carile, pentru zavistii îl tri-
m is a d e la M isir la Perşi, pentru că num ai el, dintru totî
erşn, au tras arcul ce au adus de la înpăratul A ra p ilo r
ca 1 vr o doă degete, iar altul nimine n ici să-i muti
coarda. Şi, m ergând la Perşi Zm irdis, îndată C am vis văzu
m vis ved eri ca a c e a stă : văzu cum au venit la dânsul
î, a er^ ’ sPuindu-r cum >Şăzind Sm erdis în S caon u l
m păratesc, cu capul atinge de ceru. Deci, socotia dintru
acesta lucru cum nu cum va să-l omoară C am vis pre
dansul ş, să înpărăţască el Perşilor. Şi îndată chiem ă pre
un Pers, pre numi Prixaspis, carile ÎI era lui m ai di cre­
dinţa, şi-1 poronci să om oară pre Smerdis. D eci, să şuii
la Susa şi omoră pre Smerdis. U n ii zic să-l fie scos la
r? T ! î l l ZIC Să‘ ] 6! dusIa M a« a Roşie, să-l fie înnecat.
jl ntai acesta rau au păţit C am vis. A l doilia rănd au
S Pre S° rU' Sa care a era fimei lui, fiind cu dânsul la
so ru
so ru sa,
sa a T f~
au ^ intr’acestaş
făcut ^ Ş
chi’ipn6fiiind
: chiem ă° biceî
pre agiu
Iua Pre
decă-
 CA R T E A III
159

torii înpărăteştl, zicâ n d : «Iaste pravilă care să zică să-şî

iae pre so ru -sa1 ?». Iar ei zisără (aceştiia giudicători sânt
aleşi dintru toţi, şi, carile să află drept, şi pănă la moarte
iaste giudicător. A ceştiia giudică şi socotesc pravilele vechi,
şi toate aceştiia li caută) cum nicîo pravilă, zisără, iaste
ca ri să zică cum să iae pre soru-sa neştine, iar cum au
aflat altă pravilă, zicănd cum înpăratului persesc, ce-î va
fi vo ia să facă, tot iaste drept. Şi, aşa, nici stricară pravila
d intăî, şi-i făcură şi pre voia lui, pentru că să temia di
dănsul, fiind om pripealnic. Şi, aşa, iubind pre soru-sa, o
luă. După aceia luă şi pre altă soră-şî. Pre cia m ai tânără
dintru amăndoă, fiind cu dănsul la Misiri, o omoră.
[32.] Şi în doă feluri zic, ca şi pentru Smerdis. Pentru
că G recii zic cum Cam vis să fie pus un ţănc mic cu un
p ui di leu să să bată, să să mănânce, şi au fost privind
şi muiare. Şi, biruindu-să ţincuşorul di leu, a fost avănd
şi alt ţincuşor, frate cu ţincul acela, legat. Şi, aşa, văzind
că-1 biruiaşte, să fie rupt legătura, şi să fie mers asupra
leului, şi să-l fie omorăt. Şi Camvis, văzind, s’au fost bu­
cu rân d , iar ia, şăzind, plăngia. Iar Camvis o întrebă pentru
c e plânge ? Iar ia zisă cum, vâzind ţincul, îşi adusă aminte
di Smerdis, pentru că ţincul avu agiutor, iar Smerdis
nu are pre nimirile. A şa zic Grecii. Şi pentru acesta cu­
vânt să o fie omorăt. Iar Eghipt[en]ii zic cum, şăzind la
masă, să fii zis, luănd o malură, şi să fie întrebat pre
C am vis, zm ulgăndu-o de frunză, cum îi pari, mai bună
iaste malura, cu tufi, cu frunză, au făr’ de frunză ? Iar
el zisă : «Ba cu frunză». Iar muiare să fii zis cum el au
făcut aşa, când au zm ult casa lui Chiros. Şi el s’au scârbit
şi s ’au sculat asupră-î, fiind gria, şi, aşa, lepădând, să fie
murit.
[33.] A cestea lucruri, nebunind Camvis, făcia oaminilor
săi, au pentru A pis, aia pentru altă, cum iaste rândul, di
lovăsc pre m ulţi oam eni rălile, pentru că au avut şi din

1 Scurtat.
 i 6o H ERO D O T

naştere boală lunatică. D eci, nu iaste lucru cu divă, pentru

că, fimd aceia boală asupră-î, să au fie n ici el sănătos.
[34.] Iar au început a faci răii întru ce e la lţi Perşi.
Pentru că au zis el cătră P recsaspis, carile îl cinstiia
foarte şi-i era P o ste ln ic 1, şi a v ia un ficior C u p aru la
Cam vis, şi această cinste nu era m ică la Perşi. S ă fie zis
Cam vis a ş a : «Pricsaspis, ci fiel di om mă socotesc pe
mine Perşi, şi ce auzi pentru m ine zicănd ?». Iar el zisă:
«O, D oam ne, aşe zicu, cum la alte la toate eşti de mare
lauda, num ai eşti căte odată cam p ric e a v 2». Ş i să mănie
Lam vis, şi zisă aşa : «Acum zic, pentru căci sănt’eu cu vinul
a mana, sa nu fiu înţălept. Iar n ici cuvintile .celia ce-au
zis el pentru mine sănt adivărati». Pentru că, m al nainte,
şazmd Perşii cu dânsul, şi Crisos, au întrebat C am vis cum
1^sa pare lor, ci om să fie cătră tată-său Chiros. Iar ei
raspunsară cum iaste m ai bun decât tată-său, pentru că
atata cat au avut tată-său, ari şi el, şi încă au dobândit
şi E gh ip tu l şi M ana. Perşii zisără aşa. Iar Crisos, fiind
aco o, nu-i plăcu ce au zis Perşii, ci zisă cătră C a m v is :
« a r eu, hiul lui Chiros, zicu cum nu eşti de potriva tătăni-
au, pentru că tu n al ficior ca aceala, precum au lăsat
pre tine C h iro s,. Foarte îl păru bine lui C am vis de acesta
lucru şi glu d eţu l lui Crisos.
b > ] A ce ştia ş ’au adus am inte atuncia Cam vis, ş’au în­
ceput a să scărbi cătră Prixaspis, şi zisă: «A cum trebui
J t i şi tu, graescu drept Perşii, au bărfăsc, pentru că,,
şazmd feciorul tău aice înnainte uşii, şi-l vo i lovi cu si-

în zădar
-a.dar. ^Şi,
i d T ®
de voi ’ ^ P e rşii vor rămănia,
greşi, PerŞiî CUm ^răesc
şi eu vo i
si l” î i ! V° r grăl 6Î d r e p tî- Zicănd acestia> luă arcul
Ş -l m corda, şi săgetă de lo vi copilul (pre C up ari) Si

tocrna î n ^ *7 * ’ î ” “ 1“ * ' 1 Spin tid> a ?a >s ’a * a ^ t

• l _zTsă
si ^ f l cătră
^ ţ r ă £p r lxaspis:’ Ş<Vezî
l C a m că
V i S efi a bucurat’
S ’ a acum d o veds’a
.r *^ răs,
1 II p u rta s o liile ; tex tu l.
2 B eţiv; texiul.
 C A R T E A Iii 161

Perşii sănt nebuni, iar eu nu sănt nebun. Acum , să-mu

spui, pre cine aî văzut săgetând aşa de bine ?>. Şi el,
\ âzind un om nu sănătos la minte, temăndu-să şi pentru
sine, au zis. «Doamne, nici singur Dumnăzău gândesc
cum ar lovi aşa de bine*. A tun cia aşa făcu. Iar, m aî apoi,
iarăşi, pre 12 Perşi, ce-au fost mai de frunte, vii, cu capul
în g io s i-au îngropat.
[36.] I1ăcănd el aceştia lucruri, socoti Crisos Lidianul
să-l sfătuiască cu cuvintile acestea, zicăndu-I: «O înpărate,
nu pururia da voe m âniei şi vârstei tali, ce te opriaşte şi
ţe socoteşte pre tine, şi socoteşte ci iaste lucru bun. Pentru
că bun lucru iaste socotinţa cia d’in tă î1. Şi tu omorî oa­
meni di niamul tău, pentru nicîo vină, şi le omorî ficiorii.
C aută că, făcând aşa, să nu te vicleniască Perşii. Pentru
că mie tatăl tău, Chiros, mult me-aix poroncit pentru să
învăţî şi să-ţi arăt ce cuvânt cunosc că-î bun». El, vrăndu-î
binile, îl sfătuia aşa. Iar Cam vis zisă: «Şi tu îndrăzneşti
de mă înveţi pre mine, carile moşiia ta bine al purtat-o,
şi bine ai sfătuit pre tată-mieu să triacă apa lui Araxis,
să m argă la M asagheţî, vrănd să triacă ei încoaci la noî,
şi ţ al stricat moşiia ta cu al tău sfat, şi ai stricat şi pre
Chiros, ascultăndu-te ? Ci, nu ti vel mai bucura, pentru că
de mult îţi cercu eu să-ţi aflu vină!». Şi, zicând aşa, luă
arcul, să-l sigeti. Şi Crisos fugi afară. D eci el, neavănd de
unde să-l sigeti, poronci slugilor să-l omoară. Iar slugile
lui, ştiindu-I firea lui cum era, îl ascunsără, cu acesta
gănd, cum, de să va căii Cam vis şi va întreba pre Crisos,
ei să-î arăte, şi să-I2 dăruiască, iar, de nu-1 va maî întreba,
să-l omoară. Şi, nepestită vremi, Camvis pofti pre Crisos,
Şi, auzind slugile acesta lucru, îî spusără că iaste viu. Şi
C am vis zisă : «îmi pare bine pentru că iaste viu Crisos,
iar pre vo î nu voi lăsa, ci vo i omoră». Şi, aşa, îî omoră.
[37.] M ulte ca aceste făcia, şăzind la Memfis. Şi, nebunind,
scoţia morţii din grop i, şi-i căuta. Şi întră şi în biserica
1 Greşit tradus.
2 Să i-1 ; ms.

11
 HERODOT

lui Ifest, şi răsă mult de bozul aceala, pentru că iaste un

chip de om m icu lo g o ş i1. Intră şi în biserica C a virilo r,
undi nu iaste obicei să între altul nimini făr’ de popă.
Dintru aceştiia boji, m ulţi au şi ars, răzind şi batjoco-
rindu-I m ult 2.
[38.] A c e sta lucru îl arătă pre C am vis cum să fie nebunit
tare, pentru că nu s’ar fi ap u cat a răde cu p ra vilile şi cu
bisericile. P entru că, de ar întreba niştine pre toţi oam enii,
să-ş a lia g ă pravile, dintru atăta lum e să-şi ia, ad ivărat
lucru iaste cum cineşi a ’ lui ar lua şi ar alege. Ş i, aşa, cu
toţii gândind cum a ’ lor sănt m ai bune p ra vile şi obicei,
deci, cu ad ivărat lucru iaste cum, num ai cine v a fi nebun,
îşi va răde după acestea lucruri. Iar, cum toţi oam enii
gândesc în tr’acest chip, putem cunoaşte şi cu acesta lucru.
Darie Inpărat au chiem at pre G reci şi i-aii în tr e b a t:
pentru căt ar pute faci să-şi m ănânci pre p ărin ţăi lor ?
Iar eî au z is : «Nici într’uu chip nu vom faci». A p o i, ia ­
răşi, chiem ă pre Calatiî, Indiianiî, carii m ănâncă pre p ă ­
rinţăi lor, şi le zisă, fiind G re c ii de faţă, şi în ţălegăn d ,
prin tă lm a c i: ci le va da să-şi arză părinţăi în foc ? Iar
el tare Strigară şi zisă ră : «Să nu blastem î!». A ş a zisără
eî. Şi bine zice Pindarul, cu m : «pravila iaste în p ărat a
toate».
[39-] Iar, oştind Cam vis asupra E ghiptului, făceră şi
L aconiî oaste asupra Ş am ului şi a lui Policrat, feciorul lui
Eacos [= A ia x ], carile, rădicăndu-să, luă şi Şam ul. Şi, întăî,
făcia triî părţi cetatea, cu fraţii lui, Pantagnot şi Siloson.
După aceia, pre unul omoră, pre altul goni, şi lu ă singur
Şamul. Şi avu prieteşug acesta Policratis cu A m asis, in-
părat[ul] E ghiptului, luând daruri de la dânsul, trim iţin-
du-î alţile. Şi, pre scurtă vrem i, faptile [=trebile] lu i P o li­
cratis s’au adaos [=şi erau vestite] la Ioniia şi la totî G reciî.
Pentru căcî, unde vria oşti, tot- avia norocu. Şi a v ia ca-
targi 100 şj 1.000 de arcaşi. Şi prăda pre toţi. N u m al
1 P itic . — S c u r ta t.
2 L ăsată o fra s â .
 C A R T E A III

a le g e pre nimine, pentru că zice că : «Priiatenului mal

m ult î[I] voi hărăzi dăndu-I ce i-am luat, decăt nedăndu-I
nim ică». Multe ostroavi luă, multe cetăţi şi la uscat. Şi
pre L e zv ii încă, aglutănd, cu toţi, Milisiilor, îl dobândi,
c a r ii, legaţi, a£l săpat tot şanţul preglur Samos.
[40.] Şi, avănd atăta norocu la toate, nu trece să nu
In ţă liag ă faptile lui, ci foarte Amasis au socotit să le ţie
toate. Şi, tot sporindu-I nărocul .înnainte, îl scrisă o carte
A m a s is lui Policratis, şi trimisă la Samos. Am asis lui Po­
licra tis aşa zice: «Dulce lucru iaste a în[ţă]legi pentru
om ul priiatin şi iubit, cum iaste în nărocu bun. Iar mie,
acest năroc al tău mare nu-mi placi, ştiind cum şi Dum-
năzău zavistueşte. Şi eu încă aş vre, şi pre cel ce iubăsc,
încă aşa, dintru une lucruri să fiu cu nărocu, iar într’altile
încă să primejduesc, şi aşa să-mi petrecu viiaţa, cu pre-
menire, să nu fiu pururea în nărocu. Pe[n]tru că nici pre
un om n ’am auzit carile n ’au murit rău, dezrădăcinat, fiind
nărocos pururea. Deci, tu să mă asculţi pre mine şi să
faci aşa pentru aceste n ă ro c u rl: Să cerci să afli ci ai lucru
mai de folos şi pentru carile te va duria inima mal tare,
şi să-l pierzi într’un locu undi nu-1 vei m ai afla. Iar, de
nu ţi să vor primeni norocirile, să faci cum te învăţ eu».
[41.] A cesta lucru socotind Policratis cum bine îl învaţă .
A m asis, socoti, la care lucru, dintru odoarăle lui, pierzindu-1,
îl va m ai duria inima ? Şi, căutând, socoti, dintru toate, că
avia un inel de aur şi cu zmăragdu, carile era odor foarte
bun, pentru că era zm ăragdul săpat, făcut de Theodor
T ileclis. Şi socoti să piarză acesta, făcând într’acest ch ip :
făcu o cătargă plină de oameni, şi, mai apoi, eşi pre
M are, departe, la luciu. Şi, aşa, înnainte [tu]turor, scoasă
inelul, şi-l aruncă în M arla. Şi, aşa, să întoarsă înnapoî,
părăndu-I foarte rău.
[42.] A poi, iarăşi, i să m ai tâmplă într’acest chip : un
om, păscari, prinzind un peşte mari şi frumos, socoti cum
să-l ducă lui Policratis daru. Şi-l dusă la uşă, şi zisă că-i
îi voia să să înpreune cu Policratis. Şi, întrănd păscarul
 HERODOT

înlontrul, zisă : «O inpărate, eu, acest peşte prinzindu-1,

nu socotii să-l ducu la tărg, m ăcar că sănt săracu, ci so­
cotii cum de tine iaste vredn ic şi de Dom niia ta. Pentru
aceia şi ţie ţi l-am adus». Şi P olicra tis răspunsă, părăndu-i
foarte b in e : «Bine al făcut, priiatene, şi de dăorî îţi m ul-
ţăm ăsc: şi pentru cuvănt, şi pentru daru. Şi te chiem u şi
la prănzu». A cestea cuvinte auzind păscarul, foarte cu
bucurie să dusă acasă-şl. Iar peştile, spintecăndu-1, aflară
slugile lui în păntice pecetia aceia a lui P o licratis. Şi,
dacă au văzut-o, foarte curănd, cu bucurie, o dusă lui
Policratis, şi, dănd pecetia, zisără-I cum o aflară. Şi el o
luă, şi gănd ie cum dum nezăesc lucru iaste acesta. Şi, aşa.
luă şi scrisă într’o carte tot acest lucru, şi trim isă la
Eghipt, lui Am asis.
[43-] Şij luănd Am asis cartia, socoti cum n evo e iaste a
scoati pre om dintru lucru ce iaste să-l pată şi cum Po-
licratis, la cel de apoi, nu va muri bine, fiind nărocos întru
toate ; pentru că şi ce pierdu, încă află. Deci, socoti în tr’a-
cest chip, şi trimisă sol la Sam is, la Policratis, pentru ca
să strici prietem ia cu dănsul, şi, de-î va veni prim ejdiia lui
Policratis, nefiindu-î priiaten lu î Am asis, nu-î v a păria
niclun rău, de vremi ci nu-î v a fi priiaten.
[44-] A supra acestuia, luî P olicratis, au oştit L a c h e d e -
moniî, chiem ăndu-I într’ag îu to rî Sam iiî, carii, m aî apoî,
zidiră cetatia CrituluU , [în] C an d iia. Iar Policratis trimisă,
m taina, om la Camvis, ficiorul lu î Chiros, zicăn d întru
acest chip, că, de vremi ci v ra să m argă asupra M isirului
sa tnm iţă şi la dănsul să cea ră agîutoru. Şi, auzind C a m ­
vis, bucuros trimisă sol la Policratis, rugăndu-să să-î de
vasa pre M arîa într’aglutor, să m argă asupra M isirului.
,1 Policratis au ales 40 de vasă, şi pusă în tr’ănsăli tot
oamenii ce l gălcevitorî şi răcoşitorl. Şi, trim iţăndu-î, po-
ronci lui C am vis să nu-î m aî trim iţă înnapoî.
l ZlCU Uniî CUm aceste vasă nicI n ’au vrut să m argă
llSir’ C1’ duPâ ce afi aglUns la Carpathos, să să fie
1 C r i p u s u l u l ; m s.
 CARTEA III

so cotit să nu fie mers înnainte. A lţii zicu cum de la Misiri

să fie fu g it-Ş i, întorcăndu-să la Samos aceştiia, Policratis
eşi în tăm pinaria lor, cu vasă, să să bată. Şi biruiră pre
M arla pre pribagiî aceia, iar, eşind la uscat, biruiţi fură.
Ş i, aşa, mearsără la Laconî. Z ic unii cum să fie biruit cei
p rib agl. C i această nu poate să fie, pentru că multă oaste
a v ia Policratis 1.
[46]. Şi, mergând pribagiî Şam ului la Spartis, Scaonul
L aconilor, grăiră mult, de vremi ci să ru g a ’ foarte înna­
inte boerilor. Iar eî, la înpreunaria d’intăi, le răspunsără
c e lo r de la Samos, pentru că grăiră mult, cum celia d’intăî
li-au uitat, iară celia de apoi nu le înţăleg. Iar, mal apoi,
a doă oară înpreunăndu-să, altă nu zisără nimică, numai
adusără un sacu dişărt, şi zisără că le trebue făină.
[47.] Şi, aşa, socotiră să le dia agiutorî la Sam os Laconii,
după cum zicu Sam iî, pentru că şi ei Laconilor li-au fost
a g lu tat la războiul ce au avut Laconiî cu Mesinii. Şi pen­
tru o g ia [=zeâ], iarăşi, ci li-au fost trimis Am asis înpă-
rat[ul] Eghiptuluî, iarăşi au fost făcut-o Sam iî mal na-
inte cu un an decăt crontirul. Si ■ geaoa era de in,! cu aur
> O
înpletită, şi tot cu chipuri de pasări [=dobitoace] întru
dănsă. Şi acesta lucru minunat, pentru că belciuvul geleî,
căt iaşte de mănunt, iar într’un belciuv era într’ănsul căte
360 de rânduri de belciuge, tot mici, iar bine număraţi.
Iarăşi, ca acesta, au m ai pus Amasis la A th in a [=Athe-
n e i zeiţei], la Lindos.
[48.] Şi Corinthenii încă să apucară de această oaste
tare, pentru că şi lor încă li-au fost făcut în nagiunsu
S am ii, mai înnainte cu un n ia m 2 decăt această oa ste3.
P en tru că Periandrus, ficîo ru ’ luî Chipsel, Domnul Corin-
thenilor, au fost trimis la Sardis, înpăratulul A liiat, 300
de. copii de la Corfus, pentru ca să-I facă hadămpî. Şi,
m ergân d aceştiia pre la Sam os, întăl învăţară Samiî pre
1 S c u rta t.
2 O generaţie.
•8 S c u r ta t.
 H ERODOT

copil să m argă la biserica lu 3f A rtem is, şi ap o i nu lăsa"

pre nimi să tra g ă din biserică pre robi. Şi, n evrăn d Co-
rinthenii să le dia de m ăncat, n ici lăsind pre alţii, făceră
Sam iî praznicu, carile şi pănă astăzi îl facu. P en tru că,
noaptia, făceră danţurl de v o in ic i şi feti acol6 la biserică^
şi, aducăndu-le acelora plăcinte, a p u ca ’ şi copiii, robii, de
m ănca’. Ş i făcură acesta lucru, pără undi C o rin th en ilo r
li s au supărat şi s’au dus de acold. Şi pre co p il îl dusără
la C orfus Sam ii.
[49-50 M Pentru această a v ia ’ scărbă C orinth[en ]iI pre
Sam l. Iar pre copii, pre aceştiia de la Corfus, pen tru aceia
ii trimite, pentru că şi C orfiiaţii au făcut în tăl lu cru rău
lui Periandru acestuia, pen tru că acestaşi Periandrus,
ficior lui Chipsel, Domnul C orinthenilor, Î[I] ven i o p ri­
mejdie, pentru că avia doi ficio ri din M elisa, unul de 17
ani, alt[ul] de 18 ani. P re aceştiia trimisă la m oşul lo r.
tatăl mumâ-sa, ce-au ucis-o Periandrus, anum e Proclis^
tiranul Epidavrului. Şi, cinstindu-I şi dăruindu-I ca pre
nişte nepoţi, cănd stătură să purceagă, le zisă lo r : «O.,
hi miei, oare ştiţi voi cinii v ’au ucis pre m aica vo a stră ?»!
A cesta cu vănt auzind cel m ai mare, nimică nu b ă g ă sam ă
Iar cel m ai micu îndată îi păru rău ; şi-l chiem ă L icofrom
A cesta, m ergând la Corinthus, înnapol la tatăl său, nici
meţi nu-i vru să-î zică tătăni-său, şi, întrebăndu-1, nu-f
vria sa-i răspunză. M ai apoi, scărbindu-să P eriandru îl
goni de acasă-şî.
[51]. Şi, aşa, chiemă pre cel m al mari, şi începu a-J în-
reba cum au petrecut şi ce li-au zis moşul lor ? Iar el
zisa cum i-au priimit cu cinste, şi cum i-au dăruit, iar,

să s p u e 'Iar
sa spue. P ‘ afl 7
r r Periandru CUVăntUl a C 6 la
socoti cum nu ^poate
PUrC6S’
să a â le
nu U itat
fie

f-a u ?snusentrU aC6Sta 1UCm C6VaŞL Ş i’ aşa’ întrebăndu-l,

au spus şi pentru acesta lucru, aducăndu-şl am inte. Iar

ficiorul lui S0C,0t' 1UCrUl’ ‘ rimiSâ “ di M a' la a l,ă =a ^ .

— ul lu i cel micu, ca să-l gon iască de acol6. Şi p re
1 § 49 e a p ro a p e în tre g su p rim a t.
 C A R T E A III

acolo poronci pretutindirile să nu-1 prim ască nimine în

casă-şi. Iar el fugi de la un locu la a lt[u l]; iar tot îl pri-
mia, ştiind că-I ficioru’ lui Periandrus.
[52.] M ai apoi, Periandrus pusă de s tr ig ă : cine va priimi
pre copil în casă-şi sau v a grăi cu dânsul, atăta pagubă
să dia lui Apollon. D eci, nimine cu el nu vra să grăiască,
n ici în casă să-l priimască. Şi el încă nu să foarte siliia, şi,
aşa, înbla pre uliţă, zăcănd. Iar, a patră zi, îl văzu Peri­
andrus nemăncat şi nespălat, zăcănd acolo, şi i să făcia
m ilă. Şi miarsă aproapi, şi-î zisă: «Fiiul mieii, ci alegi din­
tru acestea d o ă : aceştia carile acum ei, au tiraniia mia şi
binile mieii, carile, fiiindu-m i fecior, ţi să cuvine să-l aibî ?
Să fii un tiran a ’ unii cetăţi ca aceştiia, au m al bine să
înbli aşa, ca un nem ernic, stănd înpotrivă celuia ce nu ţi
să cadi, şi ţiind m ănie ? Pentru că, de iaste pripus asu­
pra mia, mai mult eu sănt vinovat la acest lucru decăt tu.
Şi eu am mai multă durere decăt tine pentru ce am făcut
eu. Şi să cunoşti cu căt iaste mai bine a te zavistui, decăt
a te milui, şi căt iaste rău a te scărbi cătră oamenii tăi şi
cătră părinţăi-şl. Şi tu trebui acum să te fii învăţat, şi pasă
acasă-ţi». Iar el atăta răspunsă tătăni-său, cum : «Ai rămas
datori lui Apollon, pentru căci al grăit cu mine». Iară
nim ică altă nu-I zisă. Şi, văzind Periandru cum nevin­
decat iaste lucrul m ănieî copilului, îl goni din ochi-şî, şi-l
trim isă cu un vas la Corfus. Şi această cetate încă era
supt măna lui. Şi aşa făce asupra socrului său, Procleu,
pentru că el fu pricina acestuia lucru. Şi luă Epidavrul,
şi p r in s ă şi p re P r o c le u v iu .
[53.] Ş i, aşa, tr e c â n d şi P e rian d ru s cu v ă r sta , şi cu-
n o ş te c u m el n u m a i p o a te să p oarte lu c ru rile D om n iei,
trim isă l a C o r fu s la fic io ru -şi, c h ie m ă n d u -1 să -l pue în
lo c u l lu i. P e n tr u că cel m al m are c u n o ş tia cu m iaste
le n iş l. Iar c o p ilu l lu i n ic i răspuns nu v ru să dia celu ia
c e -1 trim isă. A l d o ilia r ă n d trim isă P e ria n d ru s, fata lu i-şi
şi p re sora lu i L ic o fr o n , g â n d in d cum ia îl v a ad u ci m ai
p re lesn e . Şi, m e r g â n d ia a co lo , ii z is ă : « O , co p ile , cum
 i6 8 H E R O D 0T

îţi iaste v o ia : ca casa tătăni-nostru şi D om niia să cază

la alţii şi să ia alţii, au la tine să fie? D u-te acasă-ţi.
nu-ţî strica tu ţie singur. Iubire de cinste iaste lucru
greu. N u cu răul vindica răul. M u lţi şi dintru ce i drepţf
socotesc cele mai blănde, şi m ulţi, cercând ale măni-sa
au pierdut şi a ’ tătăni-său. T ira n iia iaste un lucru cu
zm m teală, şi mulţi o poftesc. N u-ţî da binele tău altora
pentru ca ta tă ’ nostru iaste bătrăn». A ceastă, învăţindu-se
acesta lucru de tată-său, m ulte i-au zis ca aceştia. Iar el
zisă: «Eu la Corinthu nu mă voi întoarci, pănă undi voi
auzi că tatâ-m ieu iaste viu acolo». Iar, spuindu-î fata si
această lu î Periandrus, trim isă al trie oară sol acolo
cum P eriandrus să m argă acolo să şază, la C orfus J
copilul să fie Domn în locul luî. Şi acesta lucru prinsă

s ^ c e lT l T 1’ ?1\ aŞa’ C° PilUl era Să m argă la C orinthus

şi cela la Corfus. A uzind C o rfiaţiî acest cuvănt, pentru
ca sa nu vie Periandrus în cetatia lor, om orără pre
copi . entru acesta copil luasă Periandrus celia tril sute
de copii să-î scopască.
fŞ4-] ^Iar L acon iî m iarsără asupra Sam uluî cu vasă
M ariâ' Sam ul> dănd război la zid î despre
M ana, au fost intrat. Iar apoi, m ergând dintru acolo Po-
icratis cu oaste multă, i-au înpins înnapoi. Iar dispre

îi t f rfransara
ă n ă r ă Lacom
T' i, şi, ffugind,
^ ?i’ Stănd puţinei,
îi om oria’.

§i L?cODi1,a1rn fi^ CÎ f tă Z i-Să ^ f° St t0ţI L acon il ca A rh ie

In cM ate cu , P“ ‘™ ■ =« aceştiia ar fi în .ra ,
periră Si 1 “ „ T * ’ ' ° ‘ lă i" d ’ ŞÎ’ ' " “ ‘■
“ “ du-r, acolo
pentni d<>, CU ^ Sam i,,

, J 5 6 'J la,l â L a c o n i r > 5iIziI’ d p r e g lu r ce ta te 40 d e z ile si

cum P , ' S P ° r e Ş ,e ‘ U C r u l> în to a r s ă î n n a p o , Z i c u

cum „ P o l , e r a , . s s ă f i , f ă c u , b a n , d e p l u m b n spoi,r c u a u r

1 A liaţi; text.
2 M ult lă sa t la o parte.
 C A R T E A III

şi să fii dat Laconilor, am ăgindu-î, şi,, aşa, să să fie în­

tors. A ceastă oaste făcură întăi. Laconiî la Asiia.
[57.] Iar pribagiî, văzind cum Laconiî îî părăsăsc, şi eî
să dusără la Sifnos. Pentru că le trebuia ghielşug, şi
S ifn iî atuncia avi a ’ avuţie multă, pentru: că eşiia la os­
tro v u l lor argint şi aur, şi eî, ci agonisiia’, înpărţia’ cu
toţiî. Şi făcură şi la Delfi dintr’a zăcia un odor foarte
scum pu. Şi trimisără de- întrebară v r a jă : acest bine multă
vrem i li va spori, au b a ? Şi vraja li-au răspuns: «Când
să vor faci curţile albi la Sifnos şi tărgul albu, atuncia
să vă păziţi de omul socotitor, şi de omul roşi, şi de vi­
cleşu g de lemn». A tu n cia era’ curţile Sifnenilor şi tărgul
cu piatră albă făcut.
[58.] Această vrajă ei nu o putură să o priceapă, nici
atuncia, nici după ci veniră Samiî. Pentru că, apropiin-
du-să de ostrov S am iî, trimisără un vas cu soli la ce­
tate. Şi în zilile vech i era’ toate vasile roşie cu chino-
varî. Şi această au fost închipuit vraja, adică solul roşiu
şi vicleşu g de lemn. Şi, mergând, li să rugară să-î înpru-
m uteză cu zăce talanţî. Şi, nevrănd Sifniî, iar Sam iî au
început a-î prăda. Şi, aşa, Sifniî eşiră la război, şi să
loviră, şi biruiţi fură, şi m ulţi să închisără de cătră cetate.
Ş i, aşa, luară 100 de talan ţî mai apoi, şi-î sloboziră.
[59.] Iar ei să dusără la Crit cu totul, şi acol6 făcură
cetate C a n d ie i1 (care nu o pot Turcii lua a c u m 8). Aceştiia
au făcut şi biserica D ic tin iî5. Iar al şasăle an îî biruiră
E ghiniţăî pre aceştiia, cu Critenil, şi corăbiile le-au tăiat
m arginile. A ceştia lu cruri au făcut Eghiniţăî, avănd mânie
asupra Samilor, pentru că şi Sam iî au fost oştit m ai nainte
asupra lor. Şi mult rău au făcut Eghinii.
[60.] Şi mult [am] lu n git cuvănt[ul] pentru Sam î. Intăi,
pentru că ci au triî lu cruri m ari dintru G r e c i: au săpat un

* C h id o n ia ; text.
2 D e c i : 1645, 1649: şi 1667-9.
3 Lipseşte in text, apoi scurtat.
 M ERODOT

munte de 150 stăn j[ăn l]1 de adănc, iar de lu n g 700 de

stănj[ănl] »■ iar de lat de opt picioari. Şi dintru acesta,
iarăşi, altă săpătură, de v r ’o 20 de coţi, pre unde vin e
apa, şi dă prin budăi, şi vin e în cetate apa dintru un izvor
m a ri; care lucru cu m are m eşterşug era adusă *. A doă,
au năsăpit M arla, adăncă fiind de vre o 20 stănj[ănl], şi
de lu n gă ca de vre o 100 stănj[ănî]. Şi, a triia, au bise­
rica care laste mal mare decăt toate căte am vă zu t noi.
Pentru acestea lucruri m al m ult am lungit cu vâ n tu l pentru
Sami.
[61.] Iar Cam vis, ficiorii’ lu i Chirfos], zăbovin du -să la
i-ghipet, şi nebunind de tot, s’au sculat d o i fra ţi vră-
J'i r n *’ APre Carile pre unu-! lăsasă C am vis isp ra v n icu ’ ca-
sălor. A cesta, auzind m oartea lu i Smerdis, s ’au sculat
asupra lui, pentru căci, ştiind că m oartia lui Sm erdis iaste
ascunsa şi puţini ştiu din P erşi, care ştiu m oartea Iui, lăn^ă
aceştia tocm iali, sfătuindu-să, să sculară asupra Inp ără-
ţiei. Şi a via acesta un frate, carile zişu că s’au răd icat
m data cu dânsul, şi săm ăna acesta bine cu S m erdis fi­
ciorul lui Chiros, carile, fiind frate lui C am vis, i-aii
omorât, precum am zis. Şi era la faţă în tr’un chip cu
Smerdis, ş, numile încă îl era Sm erdis, ca şi celu ia lalt
t a t e ' t a T SOCO,tadu-' vr« ito™ ‘ Palizithis, carile î, era
pără.esc S ? ’ , ^ ?W P“ Să ‘m Sca° n“ ‘ « '
cum d « ' - ' m'Sa ° rainiCU P re 'w i-lir ile , povestind
pre Camvis m * 8SCUl' e Pre W d i s ' ™

l u / T a s S i ^ T j ' F 51 MiSirI’ a fli pre Cam vis “ °a „e

C a m v if si 1 L “ nfa ’ * ' a?a’ S a *Ul-
q; ■ ° e J*aU P ° r o n c i t v r ă jito r ii, c r a in ic u lu i

vărat iaste , C“ ™ ,ile a“ sta. * ~ cum a d "

------ acesta lucru pentru Smerdis, şi cum P rixaspi,
1 O r g h il.
2 Ş ep te s t a d i i ; tex t.
8 S c u r ta t. ~ .
4 Magi.
 C A R T E A III

n'au om orăt pre fratile său, pre Smerdis, după cum l-au
învăţat, şi, aşa, căută la Prixaspis, zică n d u -i: «O Pri-
xaspisă, nu mi-al făcut lucrul care ti-am învăţat». Iar
el z isă : «O Doam ne, nu sănt aceştia adivărurî, cum
Sm erdis, fratile tău, să să fie rădicat asupra ta, nici
dintru acel om să fie ţie vre o căderi, mare au mică j
pentru căci eu am făcut ce me-ai poroncit tu, şi l-am
în gropat cu mănule mele. Deci, de vor înviia cei morţi,
tra g e nedejdi cum şi A stiia g încă va înviia. Iar acum,,
de iaste mai ca şi înnainte, precum au fost, să trimitem
să aducem pre crainicu, să-l întrebăm : de la care Smerdis
iaste trimis?».
[63.] Zicănd acestea cuvinte Pricsaspis, plăcură lui
Cam vis. Şi, aşa, prinsără pre crainic, şi-l întrebară, şi-i
zisă Pricsaspis: «Omule, zici că eşti de la Smerdis, ficiorul
lui Chiros. Acum, să ne spui drept, şi să m ergi sănătos.
S p u n e -m i: el, Smerdis, au poroncit ţie, singur, văzindu-1
tu pre dănsul, au altul dintru slugile lui ţ’au zis ?». Iar
el zisă : «Eu pre Smerdis, ficiorul lui Chiros, de cănd au
purces Cam vis cu oastia, nu l-am văzut. Iar vrăjitorul
aceala, ce-au lăsat Cam vis ispravnic pre casă-i-işi, aceala
me-au poroncit, zicănd cum Smerdis, ficiorul lui Chiros,
l-au învăţat acesta lucru?». Şi, aşa, crainicul au spus tot
lucrul, precum l-au fost trimis. Iară Cam vis zisă: «Pric­
saspis, tu, ca un om bun, ai făcut tot ci ti-am învăţat
eu, şi ai fugit. V in a dar o are carile dintru toţi să să fii
rădicat pre numile lui Smerdis, să fie făcut mie acest
lucru». Iar Pricsaspis z isă : «Mie, o Inpărate, mi să pare
cum lucrul acest îl v o i cunoaşte, cum vrăjitorii te-au vi­
clenit : acela ce al lăsat ispravnicu acasă-şi, pre Patizift, şi
cu fraţi-său Smerdis». •
[64.] Auzind acest lucru Camvis, socoti visul carile
a â văzut, şi adivărul cuvintilor au cunoscut, carile în
vis îi zice cum Sm erdis, şăzind în Scaonul înpărătesc, va
a g iu n g e cu creştetul în ceru. Şi, cunăscănd cum în zădar
ş?au om orăt pre frati-său, au început a plănge pre fraţi-
 172 H ERO D O T

sau. Şi, p lângân d şi jălind acest lucru, sări pre cal, g â n ­

dind cum m ai curând să m argă asupra vrăjitorilor la
Susa. Şi, sărind el pre. cal, căzu fărcuşul săbiei. Şi, golin-
du-sa sabna, să lovi în stin gh e. Şi să răni acold undi şi
el p re : Apis- bozul îl lovisă. C un oscând C am vis cum tare
îaste lovit, întrebă cum chiam ă oetatia, şi îl zisără cum
să ch eam ă E cvatana. Şi lu î i-au fost venit m al nainte
vrajă de la Vutus, cum v a să m oară la E cv a ta n a . Şi el
socoti cum la E cv a ta n a ce de la M idi va muri, bătrân
undi 11 e ra ’ toate lucrurile lui. Iar vraja i-au fost zicând
cum la E cv a ta n a ce di la Siriia. Iară atuncia, întrebăn-
du-sa ş, num ile cetăţii aceia, fiind şi de prim ejdiia vrăji­
torului m ăhm t, şi de ranâ, ce-i ven i la cap. Iar el socoti
vraja ş! zisă : «Aice îaste orân du it a m uri-Cam yis, ficiorul
lui Chiros».
[65.] A tu n cia atătia sânt câte am zis. Iar, după ce au

în tT 20 o® Z ile’ t r im ’ Să şi ch ie m ă Pr e ceI m ai
nţalepţi dintru Perşi, şi le zisă : «O Perşilor, agîunsu-m ’au
ucrul cela ci l-am ascuns din toate lucrurile m al vârtos
ca sa nu vă arăt. Pentru că eu, fiind la Eghipt, am văzut
in vis o videre, cari să nu fiu v ă z u t ! Şi mi să păru cum

sad e^ n T * ^ aCaSă’ sPuindu-mI cum Sm erdis

şade in bcao n u l cel înpărătesc şi atinge cu capul de ceriu
" ’ T ’ te™ăndu-mă ca s ă nu mi să ia cinstia de cătră
f a t i le mieu, făcui mai .de sirg decăt mai înţălepţăşte
ntru ca intru firea om inească nu iaste cu putinţă ce

a i i ™ 83 C i, e fi' *iCâlOS“ , ' ,rimisiilS p™ P - -P i

« râ de f 7 P” S m e r d is - Ş i ' « n d u - s ă a . ă ,a r ă u ,
m ort •V prtrCCIiun eiS. » m d i n d cu m , S m e r d is fiin d
ort, nicm n om nu să v a afla carile să să răd ice asupra
mea. Ş g reşii şi de lucrurile viitoare, şi mă făcu i şi creste
c a l, n c ,g ? d e frate, ,i , nu m a , p n fin , fu , lip s it şf deT

ro c u l m n T - ? ? S m e r d is e ra " S t o r u l , p re c a r il e n ă -
an“ , m i:] arata ln V1S cum ^ v a rădica asupră-m i D eci
C fitc L T , Şi> aCUm' pre sm “ di" *<=>orul tai
> mai socotiţi cum vâ m al fi. Şi acum vrăji-
 C A R T E A III
173

torii biruesc inpărăţiia, pre cela ce-am fost lăsat epitrop

casălor şi fratile aceluia, Smerdis. Deci, cela ce i să Guviniia
să mă apire mal ta<re de cătră vrăjitori, acela grozav au
murit dintru cei m al de aproapile luî. Deci, nefiind acesta
al doilia, mi să cuvine, Perşilor, a vă poronci tot lucrul
de triabă, carile voî să le faci ţi, murind eu. Şi, aşa, vă
poroncesc, chiemănd .bojii cel înpărăteştî, şi tuturor voă,
şi m al vărtos căţl sănteţl acil din ruda Ahim enidilor, ca
să nu lăsaţi Domniia iarăş să să petriacă la Midi, ce, au '
cu vicleşug au luat Dom niia, iarăşi cu vicleşug să să în­
toarcă, iar, de iaste şi cu vărtute, cu vărtute iarăşi să o
răscum păraţi. Şi, făcănd v o î aceştia, păm ântul să vă dia
roada lui, şi fimeile şi turm ile să vă nască pururea în
volnicie. Iar, de nu o ve ţi răscumpăra Dom niia, nici o
veţi ispiti să o răscum păraţi, vă blastăm, tot în protiva
acestora ca să vi să facă voă, şi încă, lăngă acestea,
tuturor Perşilor săvărşitul să să facă cum să faci mie».
Zicănd acestea Cam vis, iar începu a-şî plănge nărocul
său ce-au petrecut. >
[66.] Iară Perşii, văzind pre Inpăratu plăngănd, atuncia
cu toţii începură a-şî sfărm a hainile de pre dănşiî şi a
plănge tare foarti. Iară, după aceia, îî putrezi piciorul, şi,
aşa, muri Cam vis, ficiorul lui Chiros, înpărăţind preste
tot 7 ani, 5 luni, şi fiind de tot fără ficior, şi copil, şi
fată. Iar Perşii carii era’ acolo, nu v ria ’ să criază cum
să fie vrăjitorii inpăraţl, ci socotiia’ pentru Smerdis ...t fie
zis C am vis, pentru că nu-I vria binile, pentru ca să-I
stia înpotrivă toţi Perşii.
[67.] Deci, aceştiia g ă n d iia ’ pre Smerdis, ficiorul luî
Chiros, cum să le fie el Inpărat, pentru că şi Pricsaspis
încă să tăgăduia tare că el să nu-1 fie ucis pre Smerdis,
ficiorul luî Chiros, pentru că şi luî încă nu i-ar fi fost
nicîo îndămănă. Iar vrăjitorii, murind Cam vis, fără de
nicîo grijă înpărăţiia’, călcând inpărăţiia luî Smerdis şi
numile, plinind anii lu î Cam vis, făcăndu-î 8. întru cari
C am vis [= Magul] fu foarte darnicu cătră toţi căţi era’
 174 H ERO D O T

supt ascufcaria lui. Şi, m urind el, toţî îl poftiră, tară

num ai Perşii. Iar şi vrăjito rii trim isă la toate lim bile căte
îi era supt mănă, le zisă să le fie ertari de oaste şi de
bir în trei ani. A cestea lu cru ri le-au zis, îndată rădicăn-
du-să la cinste.
. [68.] Iar, în a optulia lună, aşa fu ivit, în tr’acest c h ip :
O tan era ficior lu i Farnaspis, iar din niam şi din a vu ţie era
ca fiiştecari [= cel m al mare] dintru Perşi. A c e sta Otan
• în tăi p n pu să pentru vrăjitorul acesta cum să nu fie ficiorul
lui Chiros, Smerdis, ci cum să fie vrăjitorul. Şi aşa socotia.
cum nu m ai eşiia den turnul cel tare al cetăţii şi pentru
cum nu m ai chiem a la dănsul să-l vază niciunul dintru
m ţălepţil Perşi. Şi, pripuind, făcu a ş a : avu C am vis o fată
a lui, nmei, pre numi Fedim i. P re această atuncia o avia
Şi vrăjitorul, şi cu dănsa să cu lca, şi cu celelalti cu toate
fimeile lu i C am vis. Şi trim isă O tanis la fată-şi şi întrebă
cu cine sa c u lc ă : cu Sm erdis, ficior[ul lui Chiros, au cu
cin iva ? Ş 1 ia trimisă răspuns, zicănd cum nu ştie
pentru ca pre Smerdis, ficiorul lu i Chiros, nu l-au văzu t
nicaiurile nici acesta ci doarm i cu dănsă nu ştie cine iaste.
lrim isă Otanis, zicănd cu m : «De nu-1 ştii tu, întriabă pre
ăr° S^ CU, Cme v a ' culcaţi, şi tu şi ia : pentru că pre fratili
sau tot il va cunoaşte». Iarăşi îl răspunsă fata : «N ici cu

fim eT P° CÎ ^ grăeSC’ niCÎ Pre alta Să Văzu dintru căte

lua inn" Uf CU ^ ’ pentru c a ’ dl vrem i ci inpăratul acesta
lua Inpărăţua, oricine iaste, ni-au înpărţit şi ni-au să-
manat pre toate în toate părţile.»

n u S i Ş l’ ,aUf n d . aC6Stia cu vin te Otanis, m ai m ult pri-

pune lu c r u l A trie oară poronci la fată-şi, zicăn d a ş a :
■’ . a m ia’ trebue, fiind la bine, să ei asupră-ţ această
L ™ a t t r s CareH Pări,ntile ^ !îî poronce?te- P e ntru că, de
nu iaste Sm erdis a lui Chiros, ci iaste carile î n d e s e eii

şilor şi s T s ă Î 84 CUlC-’ niCÎ’ iară§> Să ţie ° ° m niia P e r-’

să cer i A Să Să măntuia^ lesni, ci să
cum dar aŞa Să faC l: Cănd doa™ i- şi cunoşti
cum tare doarnn, caută-I la urechi, şi, di va av a urech i
 CARTEA III *75

tu să ştii că lăcueştî cu Sm erdis a lui Chiros. Iar, de

nu are, apoi tu lăcueştî cu vrăjitorul Smerdis». Iarăşi răs­
punsă Fedim i, zicănd să nu ca ză la prim ejdie di v a faci
aceştia, pentru că, de nu va avia urechi, şi [o] va simţi
cum îl cearcă, îndată îl [=o] v a omoră. Insă tot v a sili să
cerci. Şi, aşa, să făgădui că-I va sluji. Ş i acestuia, îuî
Sm erdis, Chiros, prinzindu-1 nu pentru m ică greşală, i-au
tăet urechile. Decl,4 Fedim i încă făcia poronca tătăni-său,
fata lui Otan[is], pentru că obiceiu iaste între P erşi să margă
pre rănd fimeile la bărbaţi. D eci, viind şi zioa ei, şi mer­
gând lăngă dânsul, dorm iia, şi, dormind tari vrăjitorul,
i-au pipăit urechile. C u n oscăn d u -1 foarte pre lesne cum
nu are bărbatul ei urechi, deci, cum să făce zioă m ai cu­
rând, şi trimisă la tată-său, şi îl didia ştire de acesta
lucru.
[70.] Iar Otanis luă pre A spathini şi G ovrie, carii Perşi
mai de folos dintru toţi e ra ’ şi cari-î era’ m al de credinţă
la dânsul, şi le povesti tot lucrul. Iar şi el încă pripunea’
pentru acest lucru, gândind şi mai nainte cum aşa iaste.
Şi, zicăndu-le Otanis cu vin tile acestea, le priim iră. Şi so­
cotiră cum fieştecarile să-şi ia câte un om lă n g ă sine, pre
carile va credi mai tare. D eci, Otanis află pre Indafernis,
iară G ovriis pre M e g a v iz, iar Aspathin pre Idarneia. Şi,
fiind aceştiia şasă, veni la Susa şi Darie, ficiorul luî Istas-
pis, de la Perşi. P en tru că tată-său era asupra Perşilor
ispravnicu. Şi, viind şi acesta, socotiră cei şasă Perşi să ia
şi pre Darie lăngă dăn şiî soţie.
[71.] D eci, înpreunăndu-să trusşapte, îşî dederă unul altue
cuvânt şi credinţă. Şi, viin d şi la Darie voroava, sfatul, zisă
aşa : «Eu găndiem cum nu m ai eu ştiu pentru vrăjitori cum
el ne iaste înpărat, şi Sm erdis, fiiul lui Chiros, fu mort, şi
pentru aceia venisăm de sirgu, pentru ca să meşterşu-
guesc vrăjitorului m oartea. Iar, di vremi ci şi voî ştiţi
acesta lucru, trebui să nu m ai zăbovim şi acum să facim
acesta lucru, pentru că apoi nu va fi bine». Zisă cătră
acesta O ta n is : «O, fiiule lu î Istaspis, eşti din bun părinte,
 176 H ERO D O T

şi pre tine -te arăţi cum «nu-eşti m ai puţin decăt tată^tău..

Iara această facere nu o foarte sirgui curănd, ci să o so­
cotim m ai bine, şi, aşa, să ne apucăm după ce ne vom
mai ingloti». Zisă D a rie: «Oam inilor, d e ,v e ţi faci cu ză~
bava, cum zice Otanis, să ştiţi cum vom peri foarte rău,
pentru c ă - v a spune cin eva că tră vrăjitoriu, pentru să ia
uarurn- C i trebue noi, aceştiia, să facim această. D eci, di
vremi ci socotiţi să mai înm ulţiţi cuvăptul, şi zice ţi şi mie,
mta ca va zicu : au faciţi astăzi, iar, d iv a treci de astăzi,
sa ş iţi cum nu va apuca altul înnaintia me ca să vă pă-
rască, ci eu săngur voi pără că tră vrăjitori».
[72.] Zisa iarăşi Otanis, di vrem i ci vedia pre D arie sir-
dnint - J r ™ d n e , îndem nI tu ne laşi cu îngă-
ţa, ia mbla sa ne arăţi în ce chip vom întră în C u rţi şi
v t f f i " e/ T , - aPUCt PentrU Că Sănt străJî. c arile, de nu le
n >> n ZU ’ 1 Veî h auz’ t! ca rile cum li vom treci ?». Răs-
c u v f t r le :, ‘ ° ’ ° tan e’ m u lte s ă n t acelia carile omul cu
cuvântul nu le poate arăta, iar cu faptul le f a c i; altile sănt
araşi zisă cu cuvântul, iar cu faptul nim ică nu să alege. Iar
fiind a ° e^ Străjl nu cu ^ e u le vom treci. Pentru că noi,
d l nora T 4 d e +CmSte’ Cine ne v a opri, unii ruşinăndu-să
cm ă bun ta i-? ! măndU‘ Să- Ş i’ * e* încă a ™ Pri-
să snui t “ 1C! n, CUm aCUm am Venit de la §' vo *
undi să npa ului Un cu vân t de la tată-mieu. P en tru că,
p oftim ? *• Cate ° m m c iu n a > z ic ă -s ă . P e n tr u c ă u n lu c r u

P en ^ u c C61a C1 grăim drept> Şi Ceia ci străm bu.

„ f Cei ce S răesc m inciuni, pentru aceia o-răesc
S e ™ Z T T t P re a Iîlî’ * dob“ e i; şi c e L S
ceva cii H t f n fU aceiu &răesc, pentru să a g on isască
D eci d' 6P 3 ? Ş1 Să_1 asculte niştine mai bine pre dănşii
na i Î H ,dU' " e m fa cim ; ,a r â " d e
cinns ari aşa> Iaste cel adivărat mincinos, şi cel min-
bună v o r r - ? 6CI> Canle dintrU portarî ne v a iăsa de
va lăsa ca nre ^ ^ CU ’ i&r Cadle nu ni
ffă n d T l 2 . neprnaten 11 cunoaşte, şi, înpin-
**n d u-l, sa intrăm înlăuntrul şi să ne apucăm de l u c r u l
 C A R T E A III 177

[73-1 Zisă, după această, G o v r ii: «Oameni priiatenî, cănd

vom pute mal pre lesn e a ne lua Dom niia înnapoi, decăt
cănd, sălind pentru dănsa şi, neputănd, vom muri ? Pentru
căci, fiind noi P erşi şi să fim supuşi de un Mid, om vră­
jitori şi fără urech i! Şi, că ţî aţi fost de faţă cănd murea
Camvis, toţi veţ ţinia m inte cum ne poronciia şi ne blăs-
t[ăm]a, de nu ne vom ce rca Dom niia să ne o în to arcim ;
cari lucru noi socoteam cum el 'grăiaşte în jăd ar (sic)
cătră noi. Am u dar şi eu socotesc să asculte pre Darie
tiieştecine şi să nu ne m al dispărţim dintru această adu-
nari, ca să m ergim a iu r ile ; numai asupra vrăjitorului,
drept». Aşa zisă G o v rie , şi to ţi ceelalţl luară lucrul acesta.
[74.] Să tămplă o tăm p lare într’acest chip : socotiră
vrăjitorii ca să facă pre Pricsaspis prieaten, pentru că
păţisă de C am vis m ult rău, pentru c ă c i săgitasă co­
pilul de-1 omorăsă, şi p en tru cum el singur ştiia moartea
lui Smerdis, ficiorul lu i C hiros, pentru că-1 om orăsă singur,
şi căci ştiia că iaste întru cinste mare P rixasp is de cătră
Perşi. Pentru acela lucru îl chiem ară, făcăn d u -1 priiaten
şi dăndu-I giu răm ăn t cum să nu arăţi adivărat nici
odinioare vicleşugul ce-au făcut ei Perşilor, făgăduin-
du-I să-i dăruiască lu i cu întunericile. Şi, făgăduindu-să
el cătră dănşi că v a faci acest lucru, iarăşi îi zisără cum
ei vor. chiem a pre to ţi P erşi supt zidul înpărătesc, şi el
să să sue acol6 în tr’un turn, să zică aşa cum de Smerdis,
ficiorul lui Chiros, să înpărăţăscu, şi nu de alt[ul], de
vremi ci pre dânsul îl cre d ia ’ Perşi, şi pentru că de multe
ori zice cum iaste S m erdis a ’ lui Chiros, şi să tăgăduia
de ucidiria lui.
[75.] A ceştia încă fă gă d u i că le v a faci Pricsaspis.
Şi, aşa, chiem ară pre P erşi vrăjitorii supt zidu, şi-l
suiră în turn, şi zisără să grăiască. Iară el, dintru ce i să
ruga’ ei, acelia de bună v o e li-au uitat, ci începu de la
Ahim eneu, şi arătă sim inţiia lu i Chiros. D u pă aceia, începu
a arăta cât bine făcia C h iro s Perşilor. Şi, arătând aceste,
începu a arăta ad ivăru l, zică n d cum, m ai nainte, îl as-
12
 i 78 I IE R O D O T

cunde, pentru că nu-î era luî cu bine să-l areti, iar acum,
fiind la nevoe, spune drept. P en tru cum, silind Cam vis
pre dânsul, au omorăt pre Sm erdis, ficiorul lui Chiros, şi
cum înpărăţăsc vrăjitorii. Ş i blăstăm ă tare pre Perşi, de
nu-şî vo r Intoarci Dom niia în n apo î şi să p lătească vrăji­
torilor. Şi, aşa, să didia cu cap ul în glos din turn. Pric-
saspis, fiind om destoinicu, aşa muri.
[76.] Iar cei şapte Perşi, după ce au sfătuit cum să
m argă asupra vrăjitorilor aşa, au mers să să ro a g e bo-
zilor, neştiind nimică pentru lu crurile luî P ricsaspis. Şi,
m ergând, la gîum ătate de caii, înţăliasără ci făcu P ric­
saspis. D eci, aceia, eşind din drum, să vo roviră ce-I cu
O tam s: zicia cum să să lasă atuncia, nici să să apuci
aşa în pripă. Iar cei pre lă n g ă D arie zice să m argă atuncia
Şij să nu m aî zăbovască. Şi, aşa, pricindu-să, să arătară 7
părechî de coroî, care g o n ia ’ doă părechî de căi, şi le
zm ulgia , şi le m ânca’. Şi, vă zin d acest lucru ceî şapte,
laud a’ sfatul luî Darie, m ăcar că era maî tănur, şi pur-
ceasara la C urţile înpărăteştî, sim eţindu-să şi pentru pa­
sările ci văzusă.
[77.] Şi, agîun gănd la porţi, să făcu după cum socoti
arie. entru că străjănî, văzin d oam eni de frunte a ’
Perşilor şi nesocotind nicîun lucru ca acesta să să facă
m ru anşiî, îî petrecia cu cinste şi nici îî întreba’
nimine. Ş i , întrănd în C u rte, afiară pre postelniceî ha-
dămbi, care îî întrebară: ce v o r ? Ş i , întrebăndu-î, să

vrând T T ^ Şi °P ria’ Pre CeI §a Pte-

vrând sa intre mlontrul. Iar ei să porniră, şi pre ceî ci-î
în casăCU g6nle U“ S îu n g h ieră, şi eî întrară, alergând,

sfătui'a’ l ! t Vrăjit° riî .,amândm' să tăm plasă înlontrul, şi

P n 1U cu vmtile ce-au zis Pricsaspis. Si, văzind
duDă c f v -Pt î rbUra“ ?i S' rigand> aler®ară “ nikudol. Si.
după ce văzu ră c i ,a s t e , s ă a p u c a r ă de v e te jie : d e ci unul

S i c u a r c u î f i ° d f H , “a ^ * Să ameste“ râ. Deci,

cel cu arcul, fi.nd lucrul de aproape ,i pripindu-1, nu-I fu
 CARTEA III
179

arcul bun de n im ică ; iar cellalt, cu suliţa, să apăra, şi

lovi pre Aspathin în stin gh e şi pre In d a fe rn e ; şi-i scoasă
ochiul lui Indafern, iar-n u muri. Unul dintru vrăjitori răni
pre aceştiia. Iar celalt, nefiindu-i arcul bun de nimică,
alergă într’o căm ară, vrăn d să să închiză acolo cu uşa.
Şi intrară, odată cu dănsul, doi în că m a ră : D arie şi Govrii,
şi, apucăndu-să G o v rie cu vrăjitorul, D arie sta di-asupra
şi să mira ci va faci, fiind întunerecu, ca să nu lovască
pre Govrii. Iară G o v rii, văzindu-1 stănd, z is ă : «Ci stai, ci
nu dai?». Iar D arie z is ă : «Mă temu să nu te lovăsc». Iar
Govrii zisă: «Inhige în tr’am ăndol sabiia!». Şi, aşa, didia
cu hangerul, şi să tăm plă di lo vi pre vrăjitori.
(79-] Şi> ucigând pre am ândoi vrăjitorii, şi tăindu-le
capitile, trupurile li-au lăsat acol6, şi pre cei doi răniţi,
şi pentru să păzască C u rtia şi pentru slăbăcîunia rănilor.
Iar cei cinci luară ca p itile şi a lerga’, strigând şi chie-
mănd pre Perşi, arătăndu-le capitile şi spuindu-le po-
vestia. Şi ucidia’ pre to ţi vrăjitorii căţi tăm pina’. Iar Perşii,
înţălegănd lucrul vrăjitorilor, şi înşălăciunia, şi ce-au
făcut cei şapte, începură a faci şi ei aşa, şi scoasără han-
gerile şi începură a om oră pre toţi vrăjitorii căţi îi tăm­
pina’, şi, să nu fie ven it noaptia, nu ar fi scăpat niclun
vrăjitori. A ceastă zi foarte cinstescu Perşii, mai tare decăt
toate zilile, şi prazn icu preste tot facu întru această zi,
carile să cheam ă «U cidiria vrăjitorilor», întru care zi
nu es vrăjitorii afară, ci tot închişi şăd.
[80.] Şi, aşăzindu-să g â lc e a v a în 5 zile, după această,
au început a să sfătui c e i şapte, pentru lucruri, cum
li vor purta. Şi grăiră cu vin te, carile unii dintru G reci
nu le cred, iar, pentru aceia, s’au grăit. O tanis zisă
cum să pue lucrurile la m ijlocu la opşte, zicând a ş a :
«Mie mi să pari cum să nu mai fie unul monarh;
pentru că nu-i lucru dulci, nici iaste bun. Pentru că
aţi văzu t răul lui C a m vis la căt au agiuns, şi aţi
gustat şi de blăstăm ăcîun ia vrăjitorilor. Ş i în ce chip
poate să fie lucru de -folos monarhi ia, când faci ce-r
 i8o HERODOT

iaste voia, făr’ de nicio sfiială ? Pentru că, de ar li omul

maî bun decăt toţi oam enii, şi să stia la cinstia această,
adică să fie singurî-ţiitorî, nu poate să nu-1 scoaţă din
firea lui ce bună. Pentru că, întâi, văzindu-să în tr’atăta
bine, nu b a g ă samă pre nim ine, şi zavistiia din ceput să
odrăsleşte întru om, şi, avă n d aceştia doă, ari şi toate
cate sănt răii. Pentru că, fiind plin de sim eţie, faci multe
răii, apoi, şi cu zavistiia, faci mai mulţi. Iară s’ar cădia
Dom nul singur-ţiitoru, avă n d tot binile, să fie în d u ră to r
ara sam a cătră toţi, iară el m aî mult iaste înpotrivă
la toţi ce l ce sănt supt dănsul. P entru că pre c e î distoi-
mci dintru a ’ lui, zavistu[ia]şte, şi, cât sănt v il, iaste răii,
şi să bucură la ceî ce sănt răî, şi iaste priim itorî foarte
are de para, iar nu cercetează. Pentru că, de-1 v e l lăuda
m ijlociu, să scârbeşte pen tru c ă c i nu-1 la u zî d eplin ; şi,
di-1 pre lauzi, larăşî să scârbeşte, gândind că-ţî răzî de
ansu . A cum , mă îndem n a g ră i şi cele m ai m arî: clă­
teşte obiceile vechî, sileşte fim eile, om oară negîudecat,
şi a e m ulte face. Iar, unde stăpânesc m ulţi, întâi iaste
num ile cel vestit ce-î zicu, a d ic ă : cum iaste tocm ală
d napta intre toţi, şi, al doile, carile nu faci monarhul
m ciuna, pentru că cu sorţi să a le g ceia ci vor să fie m al
mari, şi iarăşi să cearcă şi el. Şi sfaturile cu opşte le so-
co esc ,1, aşa, vă eu sfătuesc cum să lăsaţi monarhiia
Şi sa dom m ască mulţi. P en tru că în mulţime să află toate.»
anis acest sfat înţălept arătă.
(Şl.) Iară M egaviz zisă să a lia g ă puţini să dom niască,
zicând intru acest ch ip : ,C e an zis Otanis, potolind tira-
ua, şi eu m ea laud; iar, ce zice să fie m arî m ulţi, o-re-
şaşte la ce iaste maî bun. P en tru că, ca nârodul m u iC de
nim ica nu iaste altu m aî sim ăţ şi mal nebun. Şi, fugind

îa lte l tlia ? ’ Să ° aZă iarăŞl în g ălceava nărodului" nu

iaste lucru suferit. Pentru că ceala ci faci, îî pare ck le

S c " 0ap e l P en ,m a“ ia * ' f a d ' Iar năr0dul’ d nU cu n oaŞte,

S t ' C, -Va cunoa?te dările nu s’au învăţat,
■ - ie niei a sau, nici cel strein, şi înpinge lucrurile fără
 CARTEA III 181

niclo socotială, asăm ănăndu-să ca o apă curătoare ? Deci,

cine vra răul Perşilor, a ce a la să-î dia pre m ănă nărodu-
lul. Iară noi să alegi m o sam ă de oam eni înţălepţî şi să
le dăm pre măna lor putinţa. Pentru că întru aceia şi noi
încă vom fi, şi oam ini ce sănt destoinici, destoinici li vor
fi sfaturile.» M egavizu aşa sfătui.
[82.] Iară Darie încă începu a zice aşa, cum, ce-au zis
Megaviz pentru nărod, bine au zis ; iar ce au zis pentru
cel puţini aleşi, n ’au zis bine. Pentru că, trei lucruri fiind
pusă la mijlocu, nărod pre bun, şi puţini aleşi pre buni,
şi un om ales pre bun, eu socotesc cum dintru aceştia tril
cu multă măsură să fie ales om ul cel bun. P en tru că, cănd
va fi un om ales, a tu n ce m al bun lucru nu m ai poate să
fie. Pentru că, avăn d g ă n d bun ca acesta, v a stăpăni şi
nărodu’ lui cu m ijlocu bun. Şi încă tacu lucrul acela, cănd
iaste vre o vremi să m argă asupra nepriiatenulul. Iar,
cănd vor ti puţini şi aleşi mari, atuncia, m ăcar că la op-
.ştie bine ar purta lucrul, iar în de ei-şî m ulte scărbî vor
să fie : pentru că fiiştecare v a vre să fie m ai de fire şi să
biruiască cu sfat, şi, aşa, vin la mari g ă lce v î, dintru carile
să facu înpărăcheri, dintru înpărăchirî m orţi, din morţi,
iarăşi, vine lucrul de a le g pre unul stăpăn ca să le fie.
Şi, iarăşi, şi cu această, este arătată căt iaste de bună
monarhiia. Şi, fiind stăpăn iarăşi nărodul, nu poate să nu
fie răutate; şi, fiind răutate, vrajbi nu să fac la ei, ci
prietinii t a r e ; pentru că cei ce vor să facă rău norodului,
pre ascuns fac. A c e sta lucru să faci pănă undi să alege
unul, şi-i potoleşte pre a ce i de răii. Şi, potolindu-li, să
laudă, şi, lăudăndu-1, iarăşi stăpăn pre aceala aleg. Şi aceia
iarăşi să arată cum m on arhiia iaste lucru foarte bun. Şi
trebui a socoti preste tot, de undi ne iasti noă volm cna
şi de la cine am lu a t: de la nărod, au di la cei puţini
aleşi, au di la m o n arh ? E u acest sfat port, di vremi ci
de la un om şi pen tru un om fum m ântuiţi şi volniciţi,
aceia să şi cruţăm şi fără acest lucru să nu stricăm obiceile
vechi, fiind b u n e ; pen tru că nu va fi niciun bine.»
 182
HERODOT

[83.] A c e ştia trei sfaturi să zisără. Si ce i 4, dintru cer

/ oam im perşi, aliasără sfatul cel de apoi, a ’ lu i D arie
pentru sa fie monarhie. Şi, silind O tanis să facă să fie tot!
di opştie şi m vincindu-să cu sfatul, zisă cătră dânşii
r acest c h ip : .O am en i, tovarăşi de rocoş, iată că adi-
arat lu cru mste cum unul din v o î[= n o i] v a să fie In­
parat au cu sorţi să aruncaţi, au cine vor aleo-e Perşii

S T J S intr'a,t ChiP’ CU a" m e?,er« - D ecC eu Î S

„esci I , pentru
p e Z aceia
” ceiaV0L
mă flepăd dintru *» 'cinste
aceia " â • * de
*

aceste acesta n r - • săm inţna pururea.» Zicănd

P
P ^ T cn
cu ce e a m Tci şazu f-
ceelalţi, di-o parte. Şasă* A ceacum
S i pănă sta sa -
aceasta
S r r t , d t a '°<> ^ | a , a ,a r , e
m i Liarr Zcei
|»4 -J T şasa
V socotiră
m " asăcum
dinva° bice:ie
f; P « * '° r . ,
aliagă Inpărat. Si socotiră în tăi ]„Î O , ^ P ^
naşte din el si •’ O tanis şi căţi vor
Inpărâţiia din,™ acef a s /V ^ Î ţ " * * Ctae ™ * *
alesă, haine de la Mîd a rî’ preste tot anul-
cinstite la dânşii Pent §* darurile căte sănt mal
«a ei r o t w a c M s ,ă - ^
îl aliasără să-î dia lui Ota ’ ' tU a nat pre dânŞ]*- A ceştia
Şapte, aşa sfătuiră, cum T ’ PentrU a ° eŞtî
P o steln icu l însă dp ® ntre ]a InP ărat fără de
™t[ul]sănu^ a“ tfL « V ^ - ° F m C “ fimeia^ & Inpă-
Şapte. Iar p e n tr u î n p ă r ă t i e T ş î sfăfu T ră' •’ aCeSt ° r
c ă n d va r ă s ă r i soarile • • a ' să in c a h c e p r e c a i,
căruia v a necheza în S r T f ** şi’ fiind eI căJăn ,
[85-] Iară D arie a ^ u n ' c o ^ * "
Ivaris. C u acest om vorovind n ’ m i " Vatat>Pr6 nUmi
noă, pentru înpărătie asa ne v 6> Z*Sa a§a : «Ivarisă^
necheza calul răsărind m m6 Sa facim >cun>, cu i va
-T T S W T ^ ^ s c ă rile , S in d „ o , calări, a celn ia -r
 CARTEA III

va fi inpărăţiia. A cu m , dar, de al v r ’un m eşterşug, sileşte

pentru ca sâ avem noî a ceastă cinste, şi să nu o ia altul».
Răspunsă Ivaris aşa : «O, stăpânul mieu, di v a fi numai
întru această inpărăţiia, tra g e nedejdia şi fii vesăl, că nu
va ti alt[ul] înpărat m at n ain te de t in e : pentru că am
erbi' ca acelia->. Iar D arie z is ă : «De aî m eşterşug ca a­
cesta, trebue să te g ă te şti, pentru că m ăine iaste ispita
această». Şi, auzind Ivaris, în tr’acest chip făcia. D acă în­
nopta, adusă o iapă, ca re îl era m al d ra gă calului lui
Darie; pre această o adusă şi o legă la lo cu l acela undi
era să să facă ispita, şi adusă şi calul lui D arie, şi, de
multe ori purtăndu-1 p reg lu r iapă, m ai apoi îl slobozi de
o mănzi.
[86.] Deci, căt să făcu zioă, cei şasă, după cum au fost
tocmit, au încălecat şi a ’ m ers acolo. Şi, sosind acolo, dacă
agiunsără la locul ce era le g a tă iapa lui D arie în noapte
ce trecusă, acolo a le rg ă ca lu l lui Darie şi necheză.^ Şi,
tăcând calul aşa, şi din sănin încă fulger şi tunet sa făcia.
Şi, făcăndu-să acest lucru la Darie ca d in tr’o^ tocmală,
ceelalţi descălicară di pre ca i şi să în ch in ară ca unui
înpărat. . . . .„
[87.] Unii zi cu cum aşa să fie m eşterşuguit Ivaris, alţii
zicu cum într’alt chip (pentru că într’am ăndoă felurile
zicu Perşii), cum Ivaris să-şi fie uns m ăna cu balega de
la pasăria epii, şi, aşa, să o fie ţinut în izm ene ascunsa,
şi acolo să fie atins p re cal la nări, şi el m data sa fie

" T ssT a ** stătu în p ărat D arie, ficiorul lui Istaspis. Şi

totl, c it i era' în A siia , îl asculta' fără num ai Arapm
Pentru că pre tofl ÎI supusăsă întâi Chiros, apo. «.<* » » »
- Tară A r ă n i i n i c i o d im o r e nu fu ră su p u şi
au m a i su p u s. Ia ra A r a p i ni ^
Perşilor, ci să m p n etin ira, lasm d pre ^
la Misiri. Pentru că, fără de voia A.rap,lor nu ar fi m t a
Perşii la Misiri. Şi să însură D a n e, intai [cu] doă fet^ m
C h ir o s : A tosa şi A r t i s t o n e , A to sa f a d m a i nam t,e lăcn
cu Cam vis, frati-său, şi, m al apoi, cn vrăjitorul, ,ara A r
 184 HEROUOT

tistonis fiind fecioară. Ş i pre a ltă fată. a lui Sm erdis, ne­

poată a lui Chiros, iară au luat-o, anumia Parm is. Luă
şi fata lu î Otanis, care au arătat pre vrăjitori. Ş i era plin
de toată puterea. Şi întăi făcu un chip de piatră, şi pusă ;
şi era scris un om călare, şi scrisă slovi, zicăn d aşa:
«Dane, ficiorul luî Istaspis, cu distoiniciia ca lu lu i (zicăn-
^ 10 ?» ™ ^ ?' & 1UÎ Ivaris>C om isălul>g o n i ş i înpărăţiia

[89.] Şi, făcând acest lucru, făce 20 de D om nii, carile

le zicu ei G r ă ii1. Şi, făcând aceştia D om nii şi puind si
Domni orânduiţi, şi biru, supuind celia lim bi m a l di de­
parte supt ceha maî de aproapi de dânsul, luând unul de
altlu lJ birul> Pănă aglu n gia la dânsul, şi aşa au în-
Parţit acesta birul şi Dom niile preste an : cei ci a d u c ia ’
aur, sa aducă talanţi de la V avilon iia, carile iaste 800 de
taleri e v o e ş ti8; aşijdinlia şi argint. Pentru că în zilile lu i
hiros In parat şi a ’ luî C am vis n ’au fost biru nim ică ci
numai ad u cia’ daruri. Pentru aceştia biruri şi pentru altile
ca^aceştia, zicu Perşii cum C hiros era părinte, iar C am vis
stăpân iar D arie pncopăţ. D arie, pentru că precupia toate

“ y ar mViS’ CăCÎ era g re ă şi n ăsă ln icu ; iar

S T î S ■ pen,ru CSCI era foar,e b,i,nd' * * « >*>«•

de[?a0
de la CC ari,
a r şi
t dH de de
de la Lichii, şi ‘3 la
M a« nitI' şi5ide
Milii, de la
la Pam
E o " fih
. «i

Iar T T \ eTu s ° C răie’ - îî v in ia ’ 400 talan ţi de a r g in t’

dela libere D°’ °?‘ ^ ^^ ^arS ln^

F ii,
* LaS°nI’ ’delaGavalI>
t>— a doă Crăie. Iar de la
Elispondeni, Ş1 de la T h ra ch i de la Asiia, şi de la P a f
agon,, _de , Mariandinî, , i de ,a S in . ’< £
a trna C raie. Iar de la C h ilic h i 360 cai albi pre z i ’ câte
M ’ ?1 5° ° tala n ţi; dintru aceştiia să ch ieltu ia’, la că-
1 S atrapii; text.

E u b e Î EUb" a' TeXtU' SpUne Că un talaat e eSaI cu 70 de m n e e de

3 MisI, confundat cu Moesl.
 CARTEA III 185

lărime ci păziia C h ilich iia , că te 140 talan ţî, iar ceelalţi

toţi îl aducia’ la D arie în p ărat, — a patra C răie iaste
această.
[91.] Iar di la cetatia P osid[ei]uluî 1 pănă la hotarul Mi­
sirului, fără d e A rap i, iaste toată Finica, şi Palistina, şi
Chiprosul, al cin cilia C ră ie 2. Iar de la M isiriu, [şi de la
Livia], şi d e la C h irina, şi de Ia V arch i, 700 talanţî, fără
banii ce eşua’ din ezărul M irii, pre p e ş te : fără de peşte şi
fără de grăul ce să lua, e şa ’ 700 talanţî, pentru că grău
dă Ia 120.000 de P erşi ce p ă z iia ’ la M isiri3 şi la agiutorul
lor,...a şasă Crăie. Iar de la S attagh id î, şi de la G andarî,
şi de Ia Dadichî, şi de la A p a riţi, 170 ta la n ţî,— -a şapte
Crăie. Iar de la Susa şi de la toată ţara C h isilor, 300 ta-
lanţl, a opta C răie.
[92.] Iar de la V a v ilo n şi de la toată A siriia v in ia ’ 1.000
talanţî şi 500 copil h adăm bî, a noă C răie. Iar de la
Ecvatana, şi de la toată M idiia, şi de la P arican î, şi de
la Orthocoribanţî, 450 talan ţî, — a 10 C răie. Iar Caspieî,
şi Pafsiil, şi Pandim afti, şi D ariţăî, 200 talan ţî de argint,
— al 11 Crăie. Iară de la V a c tra pănă la E g la 360 ta­
lanţî, — al 12 C răie.
[93.] Iar de la P a ctich i, şi de la A rm enî, pănă la Maria
Niagră, 400 talanţî, — al 13 C răie. Iar de la S agan ţî, şi
de la Sarangheî, şi de la T h a m a n el, şi de la U tî, şi de
la Michî, şi de la ostrovu l M ării Roşie, de la aceştiia de
la toţi, 600 talanţî, — a l 14 C răie. Iar S a ch iî şi Caspii,
250 talanţî, — al 15 C ră ie . Iar Parthiî, şi H orazm iî, şi
Sogdiî, şi A rii, 300 tala n ţî, — al 16 Crăie.
[94.] Iară P arican il şi A r a p ii de la A siia, 400 talanţî,
al 17 Crăie. Iar M an d iian ii, şi Saspiriî, şi A larodiiî, 200
talanţî, — al 18 C răie. Iară M oshiî, şi T iv arin ii, şi Macriî,
;şi Mosinichiî, şi M arsiî, 300 talanţî, — al 19 C răie. Iară

1 Suprimată nota arh eologică.

3 350 de ta lan ţî; text.
3 Specificat unde, in text.
 i 86 1IERODOT

Indiianiî cu multă măsură sănt m al m ulţi oam eni, după

cum ştim noi, şi [dau] 360 talan ţl, al 20 C ră ie această.
[95.] D eci, preste an, dintru aceştia 20 de C răiî, să
străn g ia ’ la D a rie : 14.560 t a la n ţ l1.
[96.] Şi acesta îl era ven itu l lu i Darie de la A siia şi de
la L iviia. Şi, m ergând vrem ia înnainte, şi de la ostrov[e]
îl vini a biru, şi de la E vro p a pănă la T h e sa liia. A cest
argint aşa îl străngia in p ă r a tu l: întru nişte ulcloari de lut
vărsa argm t[ul], şi, vărsindu-1, surpa ulciorul, şi răm ănia
sloiul argintului. Deci, când îl trebuia să facă bani, tăia
cât 11 trebuia, şi făcia bani.
[97-] A ce ştia era’ Dom niile P erşilor şi orănduelile biru­
rilor. Iară num ai Perşii nu dau bir, lăcuesc ţară fără bir.
Sănt a lţii care bir nu d a ’, iară daruri a d u cia ’ ; A rap ii
cei ci lă cu ia ’ pe lângă M isiriu, pre cari, m ergând C am vis
asupra A ra p ilo r celor ci trăesc m ult, îi supusă 2, şi aducu
2 ş m ic e 3 de aur şi 200 lem ne de abanos, şi 5 copii arapi,
şi 20 dinţi elefant. Şi C o lh il, ce era’ pănă la Cafcas, că
de acol6 nu-şî b ăga’ în sam ă pre P erşi ceelalţi aducia’
şi aceştiia pre 5 ani câte 100 de copii şi câte 100 de feti.
Iară A ra p ii ad ucia’ 1000 talan ţl de tămăe. A ce ştia ÎI era’
şi darurile.
[98.] Iară aurul carile trim ite Indiianiî Inpăratuluî (pen­
tru că^ Indiia, ce zisăsăm m ai sus, trimitia auru), aşa îl
a g o m să sc: Iaste un locu la Indiia, di spre Răsărit, anino-
su , pentru^ că, pre căţi ştim noi şi câţi lăcuesc la Ră­
sărit, Indiianî sănt, pentru că la Indiani di spre Răsărit
iaste locu nelăcuit, pentru anină. Şi sănt m ulte fîelurî
ae Indiianî, şi nu grăescu toţi în tr’un chip : şi unii sânt
paston, alţJi n u ; alţii şăd prin bălţi şi m ănâncă peştile
^-ru , pentru că facu vasă de trestie şi prind. A ceştia
_ ani poartă papură: o înpletesc şi să înbracă cu ia.
1 însumat şi scurtat.

■ n n l^ d ^ o b îîiu r t“ 1 ^ 'illgâ NySa‘ AP°! tradUCăt°rUl scurlează

3 Hinice (choin ike).
4 Scurtat.
 CARTEA III 187

[99-1 A lţă l di spre Răsărit sănt păstori, şi m ănâncă carne

crudă ; să chiamă P adei. Ş i pravilile le sănt aceştia : carile
dintru dânşii va bolnăvi, ori muiare, ori bărbat, pre băr­
bat îl ucig bărbaţii care îl vo r fi mal de aproapi, zicând
cum să va strica apoi ca rn ia bolind m u lt; şi omul să
gîură că nu-I iaste rău, iar el îl tae şi-l m ănâncă tot.
A.şijdirile lacu şi m uerile. Şi pre cei bătrân i încă-I mă­
nâncă. iar nu foarte a g lu n g ei să înbătrăniască.
(ioo.) Şi altor In d iian i iaste şi alt lu c r u : nici ucig
niclun lufcru] viu, nici m ăn ân că [=sam ănă], nici casă a u ;
ci mănâncă nişte iarbă, ce creşte singură, ca m alaiul. Iar
cine boleşte, m erge în pustiiu de za ce ; n ici poartă grijă
nimărul, nici murind, n ici bolind.
fioi.) Şi aceştiia to ţi Indiianii, cu m uerile lor, tot de
(aţă, ca oile, să c u lc ă 1. Şi to ţi sănt n egri, ca A r a p ii3.
Aceştiia Indiiani şăd d ep arte de Perşi, cătră N otos ; şi nu
ascultară pre Darie Inpărat, ce volnici e ra ’.
(102-3.] Iar alţi Indiiani, ce sănt cătră M ia ză n o a p te 3,
care sănt şi mai viteji, şi m erg şi la aur aceştiia. Pentru
că într’această parte iaste pustietate, pentru anină. Intru
acest pustiiu şi în năsip să facu furnici m ai m ici decăt
cănii, iară mai m ari d ecă t v u lp ile ; pentru că sănt şi la
Inpăratul Perşilor prinsă fu rn ici de aceştia. A c e ştia furnici,
îâzind în pustiiu, scot an in a, ca şi celelalti ce sănt între
oameni, şi la chip îşi sam ăn ă ; şi anina cari scot, iaste
auru. Deci, la această an in ă m erg Indiianii, cu trei că­
rnii! în h ăm aţi: 2 sănt căm iloi, şi una, în m ijlocu, cămilă,
şi socoteşte sâ o fie lu at cu rân d de la m ă n ză -şî; pentru
că câmilile acelia nu sănt m ai slabi la iuţimi decăt caii*.
[104.] D eci, aşa m erg Indiian ii la aur, socotind, când
'a ti mai mare fierbintială, să fie acol6, pen tru că fur-­

1 Scurtat. _•
2 Suprimată o proposiţie.
3 în text, precisat locul.
* Dar mal răbdătoare, adauge textul. — Paragraful 103, despre cămile,.
e suprimat
 i 88 HERODOT

nicile să ascund atuncia. Şi, la aceştiia oam eni, dim iniaţa

iaste soarile m al hierbinte, nu ca la alţii. D e dim iniaţâ
pănă la prănzu iaste foarte caldu , încăt, de căldu ră, să
udu cu a p ă ; iar, de aici încolo, iaste ca şi la c e e la lţl oa­
meni. Iar, după am iazăzi, să faci acolo cum iaste pre la
alţii dim ineaţa. Iară la apus iaste foarte răci.
[105.] Şi, m ergănd acolo Indiianiî, la locul furnicilor,
au saci, şi-I înplu de anină. Şi, cum m al de sirg, să în-
torcu înnapoî, pentru că, adurm ăcănd, furnicile îl gonesc ;
şi aşa de iuti, căt nicîo fiară poate să fie m al iuti. Ci,
numai pentru ca apucă calia înnainte Indiianiî pără a să
aduna furnicile, iar n ’ar scăpa nicîunul dintru dănşil. Decî,
căm iloiî a liargă mal încet, iară căm ilile, aducăndu-şî
am intia de mănzu, tot m ergu tari. A şa zicu P erşii pentru
Indiianî cum agonisăsc aurul. Iar, am intrilia, nu să află
nici la e î 1.
[106.] A şa, m arginile lum el, au ce iaste m al bun în lumi,
ca şi tim purile (sic) la G reci. A co lo , la Indiia, căte dobi-
toaci şi pasări, tot sănt m ai m arî decăt aiurile, fără nu­
mai caii, că cu aceştiia să biruesc de Midii, ce să chiamă
«cai nisăîs 3. Şi, iarăşi, auru iaste mult şi acolo : altul îl
aduci apa,^ altul îl sapă oam enii, alt[ul] după cum am zis
m ai sus. Şi acolo copacii ce i sălb atici facu roadă părul,
ană m al bună cu mult decăt a o ilo r ; şi haine îşi facu
ind uaniî dintru acesta.
[1 ° 7-] Iară, cătră A m iazăzi, m ai departe iaste A ra viia
decăt toate, şi numai acolo să faci tămăia, iar aiurile ba
şi zm irna, si casiia, şi scoarţă-dulci 3, şi ladanul 4. Pentru
ca aceştia toate, alegând de zm irnă, pre lesni să câştigă.
A rapii tam ăia o strâng, tăm ăind cu stira cu 5. P en tru "că
■
copacii aceştiia ci scoate tăm ăia, sănt într’ănşi şărpî mici,
1 Aşa de des ; textul.
2 De fapt, de Nisa, N ia a to:.
3 Ginamomul.
4 AnjSavov.
6 Ce aduc Fenicienii in Grecia ; textul.
 CARTEA III 189

cu aripi pestriţă, şi păzăsc m u lţi pregîur unul copaciu. Aceş-

tiia sânt ceia ci m ărg la M isiru. Iară de a ltă nu fug de
nimică, fără numai de stiracu .
[108.] Zicu A ra p ii cum tot păm ântul s’ar îm ple de aceş-
tiia şărpl, de nu s’ar tăm pla şi la dănşiî ca şi la năpărcl.-
Pentru aceia, m are iaste so cotin ţa dum nezăiască şi pre-
inţăliaptă, pentru că, că te sânt slabi şi de m ăncat, acelia
toate le faci spornici, iară, că te sânt răii şi veninoasă, ace­
lia sânt şi mal slabi la naştire. A cesta lu c r u : ca epurile
să prinde, pentru slă b ăclu n ia lui, de toate jig ă n iile, şi aşa
iaste de plodnic, cât, în p ăn ticile lui sânt pul, zăm isliţi
unii. unii cu păru, a ltu l să om oară, care n iclo fiară nu
iaste aşa plodnică. Iară leoae, fiind atăta de vrăjm aşă şi
iuti, iar odată întru v iia ţa el naşte, şi num ai unul, pentru
că îi iasă şi zgău l el cu ţin cu l. Şi p ricina iaste această r
pentru că ţincul, fiind în zg ă u , şi avănd u n g h i m al ascu­
ţite decât toate fiiarăli, a tu n cia vatăm ă zg ă u l, şi, m al apoi,
la naştire, îl surpă de t o t ; pen tru aceia, nu m al poate să
nască.
[109.] Aşa-I şi n ăp ârca, şi şarpil acei cu a rip i; şi, de ar
tot naşte, după fire, n ’ar m al trâi oam enii. C e, acum , când
să înpreună şarpil a ceştiia , că n d sloboadi săm ânţa la şăr-
poae, atunce ia îl m u şcă de g ât pre şarpi, şi nu"^ iasa
până ce nu-I rupe g ru m a zii. Iar şi şărpoae încă plăteşte
bine acest lucru, p en tru că, fiind încă în zg ă u puii, 11
mânăncă zgăul, şi, m ăncăndu-I zgăul, aşa, es afară. Iară,
ceelalţl şărpl, [ne]fiind aşa veninoşi, născu oă, şi le clocesc,
şi facu şărpl mulţi. D e c i, năp ârcile încă sânt preste tot
pământul. Iar şărpiî c e l zburător! num ai acol6 sănt^ la
Arapi, iar aiurile nu s ă n t ; pentru că acol6 sânt intr un
locu, pentru aceia să v ă d m ulţi.
[1 io.l A ceastă tăm ăe aşa au strâns şi o strân g. Iar casiia
încă o strâng aşa : să în b ra că cu tei tot trupul şi o ra
zul, fără numai o ch ii, şi, aşa, să duc la casie. Ş i ia creşte
într’un iazăr, nu pre ad ă n cu , şi întru dânsa şi pre^iur
dansa sănt nişte jă g a n ii cu aripi, ca liliecii, şi grozav
 190 HERODOT

scărşcă, şi sănt tari foarte. Şi, aşă, să apără la ochi, şi

culeg casiia.
[ i i i . ] Iar scoarţa-dulci şi m al cu greu o adună, pentru
că, undi să faci şi la ce păm ănt, nim ine nu ştie 1. Şi zicu
cum pasări o aduc scoarţa-dulci, de o facu cuiburi de lut.
cătră locuri ce sănt răpoasă, unde nu poate omul să să
sue.^ Şi A ra p ii aşa m eşterşuguesc : din bol, sau din mă­
gari, tae bucăţi mari de carne, şi le duc la a celia locuri
şi le lasă acolo, şi ei să dau înlături. Şi p asările acelia!
m ergând di eu carnia aceia şi o duc la cuiburi-şl, şi, fiind
gria, surpă cuiburile. Şi, aşa, m erg di o străn g de gio s
scoarţa-dulci, şi, aducăndu-să, aşa, vin e şi p rin tr’a lte ţărî.
x ţ f ' l If r f Iadanul încă iaste destul ciudat. Pentru
ca, răcandu-să în locu înpuţicios, iaste mirositori, — pentru
ca m bărbile ţapilor să adună, ca nişte s m r a d ă 2 Iar
este de triabă de m ulte: tăm ăiază A rap ii cu această
LI13.J P entru tămăî atăta iaste. Iar mirosăşte frum os
,ara aceia 2 feluri de oi sănt acolo, foarte m inunate
canle aiurile nu să află; care, una dintru iali, sănt de au
coade lu n g i de tril coţi, carile tot în căruţă li p oartă
pen ru căci s’ar strica, tărăindu-să pre pămănt. Iar ce le ­
lalte 01 au coadi late, căte un cot de lati.
A™,«4 ' p 1’ plecănd cătră A m iazăzi, vine către E thiopiia, spre
Apus. A co lo iaste aur m ult şi p ili 3, şi co p a d î toţJ sălbati

fti T I Ş1 ° amenî Şi frUm° Şl’ * lscusiîî> ^ straşnici.

L o-J A ceştia sant m argin ile A sie i şi a ’ L iv ie i Iar

zfcu nem t fg m i le EVr° Piî’ niCÎUn 1UCFU nU am ad ivărat să

cu, Pent™ că eu nu poci să zicu cum iaste apă să să

c a T c e l Î s î T ^ llnd‘ Chihrimba™1. ostroavi

iaste numi ^ S“ a-ta COsi,oruL Iridanos
iaste numi grecesc, nu-i va rva r, n ici eu poci să în t ă W
cum decinde de Evropa să fie M ă ria *. * ^

i s r ies s ~ ca ” fa“ " ”<i' * . « * »io„rs= ,

8 Fiii,elefanţi.
4 Gu totul scurtat.
 CARTEA III 191

[116.] Deci, a păm ântului margine au cuprins ce iaste

maî bun, şi au întru iali cine care noă cum sănt mai
bune şi maî iscusite.
[11 7•] Iaste şi un cănp la Asiia, încungîurat de toate
părţile cu munţi. A cest cămpu era a ’ Horazmilor, şi a ’
Ircanilor, şi a ’ Parthilor, şi a ’ Saranghilor, şi a ’ Thama-
m lo r 1. Iar acum, avănd Inpărăţie, Perşii au făcut aşa:
spărturile munţilor li-au tocmit înpăratful], şi au făcut
acolo porţi, şi, închizindu-să apa acolo, între cămpu,
acolo să faci tot apă, pentru că pre aiurile n ’ari undi să
curi. Decî, aceştiia oameni, ce zisăm m aî sus, fiind de­
prinşi cu cămpul acesta, au mare pagubă, pentru că iarna
p loă şi acolo, ca şi pre aiurile, iară vara au fost sămă-
nand săm inţă2 acolo la cămpu, şi le era de triabă apa.
D ecî, neslobozindu-le apa, au fost m ergând la înpărat[ul]
Perşilor, şi el, şi fimeile lor, şi copii lo r 3, şi stau la porţile
lui, şi strigă, şi să văetă. Decî, inpăratful] deşchidi în tă î'
p orţile de cătră ceia ci li era foarte lipsă, şi, maî pre rănd,
la ceialalţî. Şi, afară din bir, mare venit ia şi dintru
acest lucru.
[118.] Iar, dintru a ce l şapte oameni Perşî ce s’au fost
rădicat asupra vrăjitorului, să tămplă unuia să-î fie făcut
un lucru rău, şi muri dintru aceia. După ce s’au aşăzat
lucrul, au vrut să între la înpărăţie : pentru că aşa li era
tocm ala celora ci să rădicară asupra vrăjitorilor, cum să
nu m al întrebi, ce să întri numai n eîntreb at; numaî cănd
Inpăratu’ va fi cu lca t cu fimeia-şî, atuncia să fie oprit.
Deci, Indafernis socotia cum nu i să maî cadi să maî dia
ştire acolo, ce, num aî pentru căcî era din cei şapte, vre
să între. Iar portariul şi Posftelnicul] nu-1 lăsa, zicănd că
înpăratful] iaste cu lca t cu fimeia-şî. Iară Indafernis, zi­
când cum bărfăsc, îndată scoasă hangerul şi le tăia na-

1 Suprimate, amănunte geografice.

2 Specificat genul, in text.
■* Copiii, adaus de traducător.
 HERODOT

şurile şi urechile, şi, rădicând frăul calului, îl p regîură

pregîur g âtu lu i lor, şi, aşa, îi slobozi.
[119.] Iar ei să arătară înpăratului, şi spusără pentru ce
au păţit ei această. Iară D arie să te m u : g ă n d iia cum
cei şasă cu toţii să sfătui, ş’au făcut lucrul acest. Decî,.
chiem a căte pre unul, şi-l ispitia de laudă lucrul ce au
făcut Indafernis. Iară, cunoscând cum ce e la lţî toţi n’au
avut ştire, îl prinsă pre dânsul, şi pre ficiorii lui, şi pre
toată ruda lui, gândind cum ei socotesc să-l vicleniască,.
şi închizăndu-î de moarte. Iar fimeia lui Indafernis au
fost venind la porţile în p ăratu lu i şi au fost plângân d. Şi,
făcând acest lucru ia, să m ilostivi pre ia şi D arie, şi-I po-
ronci, zicând aşa: «O, fimei, înpăratul îţi dăruiaşte ţie
unul dintru cei legaţi, din toţi carile îţi v a fi vo ia , să-l
izbăveşti». Iar ia răspunsă: «Di vremi ci-m i dă Inpă-
ratul un suflet din toţi, pi fratili mieu voi alege». Şi, au­
zind acest cuvănt Darie, să miră. Şi trim isă să o în­
trebi, zicând : «O, fimei, în păratu l te întriabă : ce g â n d
avusăşi, de-ţî lăsaşî bărbatul şi copii, de luaşl pre fraţi-
tău, carile iaste ţie mai strein decăt ficiorii şi m ai fără
dragoste decăt bărbatul». Iar ia z isă : «Bărbat de-m î v a
trebui, şi altful] voi afla, şi fecio ri alţii voi faci, de nu vor
trăi aceştiia ; iară, părinţăî m iei fiind m oţţî, în ce chip
voi m ai pute faci frate ? P en tru aceia, am cerşut pre dân­
sul». Ş i foarte socoti D arie cum au grăit drept, şi să bu­
cură pentru răspunsul ei, şi-i lăsă şi pre frati-său şi pre
ficiorul cel m ai mare al el. Iară pre ceelalţî aşa îl om oră.
Unul din ceî şapte aşa au perit.
[120.] Iară, când bolia încă Cam vis, să făce lucrul
acest. L a cetatia Sardis era acol6 lăsat un om Pers
Domnu, pre numi Oritis. A c e sta pofti un lucru nu drept,
pentru că, n ici păţind cevaşî, n ici auzind cu vănt rău de
la P oh cratis, ce zisăm m aî sus, Domnul Şam ului, ci era
prietin cu Am asis, şi-î scrisă pentru să nu fie tot nă-
roios , acesta Persul, n ici m ăcar maî nainte văzindu-1,
1 P roposiţie adausă la traducere.
 CARTEA III 193

nici ştiindu-1, pofti ca să-l omoară. Şi zicu mulţi cum

pentru aciastă pricină dvorind la uşile înpărăteştî acesta
O ritis şi cu alt Pers, Mitrovatis, care era C rai la Daschil,
să să fie pricit în de eişl. Şi, pricindu-să pentru distoinicie,
să fie zis M itrovatis cătră Oritis: «Tu ce om eşti, cănd
lă n g ă C răia ta este ostrovul Şamului, şi nu eşti vrednicu
să-l el, să fie a Inpăratuluî, fiind atăta de lesne a să
lua, căt un om, de acol6 de locu, cu 15 oaminl, au do-
băndit-o, şi acum iaste el acolo Domn ?». Auzind aceştia
lucruri Oritis, să-l fie durut inima, şi, aşa, să fie gândit
să-I facă vre un rău lui Policratis, pentru căci au auzit
un lucru rău de dânsul.
[121.J Iar alţii zicu cum Policratis să fie greşit, pentru
că Oritis au trimis un poslaneţ la Sam os pentru o triabă,
şi Policratis au fost culcat într’o casă, fiind acolo şi A na-
crion Tianul. Şi aşa au fost grăind poslaneţul. Iar el, ori
într’adins, ori s ’au fost tămplat cu faţa cătră păreţi,
deci el nici s’au întors, nici au răspuns lui Oritis.
[122.j Pentru am ăndoă zicu să fie lucrul acesta, ci
omul poate să criază fiişcare dintru am ăndoă. Iară Oritis,
şăzind la M agnisiia, m al sus de apa M eandruluî, trimitia
pre Mirsus, ficiorul lui G highi, om lidian, la Samos, du­
când vestia, ca să va ză gândul lui Policratis. Pentru că,
dintru G reci, P olicratis iaste dintâi carile au socotit să
fie mal mare preste M are, alegând M edinos de la Cnosiia,
şi, de va fi fost şi alt[ulj mal nainte decât acesta mal
mare pre M are \ iar Policratis avu nădejde mare a fi mal
mare preste Ioni şi preste ostroavi. Şi, auzind Oritis că sfă-
tueşte aceştia lucruri, zisă aşa ; Oritis lui Policrati szisă aşa :
«Am auzit cum pofteşti lucruri mari, şi al lucruri nu foarte
p ro asti2, şi tu, făcând a ş a , te vel îndrepta pre tine şi mă
vei măntui şi pre m in e ; pentru că C am vis Inpărat va
să [mă ojmoară, şi ştiu acest lucru adivărat. Deci, tu,
şi pre mine *să iaî, şi banii, unii să eî tu, alţii să laşi să
1 M s.: mal mare.
2 N ’al puterî cit planurile tale ; text.
 194 HEROUOT

aibu şi eu. Şi, pentru bani, v e l birui toată Grecim ia.

Iară, de nu mă crezi pentru bani, trim ite pre cine a l m al
de credinţă, ca să-I arăt eu».
[I23-] A u zin d acest lucru P olicratis, foarte să bucură,
şi vria, şi-i era şi lui vo ia să [ajgonisască avuţie multă.
Şi, aşa, avăn d un diiac M eandrul, ficiorul lui Meandrie,
il trimisa să vază avuţiia ; carile, m al apoi, au pus la bi­
serica 1 toate podoabile lu i P olicrat, fiind minunate. Iară
O ntis, m ţălegăn d pentru poslaneţ cum iaste om de folos,
facu în tr’acest ch ip : înplu 8 săcrie de petri, şi num ai
di-asupra pietrilor preste dănsâle prisăra oarece aur şi
pecetluind săcriile, le găti. Şi, sosind acol6 d iiacu l’ lui
P olicratis, le văzu toate, şi să întoarsă de-I spusă tot lucrul.
[124.] Iar pre dansul, oprindu-1 mult vrăjile şi priiatenil,
nimica nu b ăg ă samă, ci m ergia aco!6. Şi încă şi fata lu i’
vazm d un vis într’acest chip : i să păru cum P olicratis
sta m văzd uh, în slavă, şi să scălda de Diia [= Z eus] si
sa un gia cu soare. Văzind acest vis, întru tot chipul so-
cotna ca să nu margă tată-său la Oritis. Şi, m ergând el
sa intre în cătargă, încfă] îl opri a. Iar el o înfricoşă, cum
de sa va m toarci înnapol, să o lasă să fie fecioară m ultă
vremi. Iar, zisă ia, bucuroasă iaste să fie fată m ultă vrem i
decât să-şi piarză pre tată-său.
la o S r ° î iCratis’ neascultănd niciun sfat, să dusă
a Oritis, ducând şi pre alţi m ulţi din priiateni, şi pre
imochid a lui Califon Crotonitul, fiind om doftoru şi
foarte m eşteru bun la această tocm ală. Iară, m ergând
Policratis la Magmsiia, peri rău, nici vredniceşte, după
Qera U1 cinstia S1 mintia. Pentru că, alegând de
rana Siracusilor, ceelalţi tirani, câţi fură la G reci nici

d u ? Z m l T T a" alătUra CU PoliCratis- §*> °m orăn-

1 ° T' h s>' foa^ e grozav îl spânzură. Iar, căti e ra ’ cu
nsul Sam n, 11 slobozi, zicând să-l fie har, pentru că

s w n f ; ; rcV S a“ VOilnici'HIară căţI 1 « si

—-■ lQr’ 11de robi. Ia
1 A Herol ; textul.
 CARTEA III___________________ j g g

■spânzurat, p.I,ni toată videria fetei lui, pentru că, cănd

ploa atuncia de D na să scălda şi să ungia de soare
pentru ca trupu! lui scote umezală. Deci nărocul cel mare
a lu. Pohcratis la această să sfârşi: în ce chip i-au fost
poroncit [-p ro o ro cit] de mult Amasis, înpăratul Misirului
.aşa sa pliniră. ’
[126 ] Iară netrecănd vremi multă, şi pre Oritis îl aghmsă
plata lu, Pol.cratis. Pentru că, după moartia lui Camvis
.şi Inpăraţna vrăjitorilor, iară Oritis şidia la Sardis şi nu
purta grija mm ică pentru Perşî, liindu-le luată Inpărătiia.
Iar el mea omoră pre M itrovatis, Domnul de la Daschil
carile ir ponosluisă lu î pentru Policratis, şi pre Cranaspis’
ficiorul lui M itrovatis, careî era’ între P erşî oameni de
folos. Şi pre un om, fiind foarte trimis cu triabâ de la
D a n e Inparat, dacă nu-î fură pre voe veştile, pusă oam eni
pre drum. di-1 om orără, şi-l ascunsără cu cal cu tot.
[127.] Iară Darie, întărindu-să inpărătiia, socoti să certe
pre O ritis pentru toate răutăţile lui, şi maî mult pentru
M itrovatis şi pentru ficîoru. Deci, socotind cum lucrurile
luî înca nu era’ aşazate, şi era Domniia luî de curund, şi
auzind cum Oritis ari puteri mare, pentru că o mie de
Perşi avia peicî şi avia tril C r ă iî1, deci, socoti Darie în-
tr’acest ch ip : chiem ă pre Perşi cel di folos şi Ie zisă aşa:
«O, Perşilor, carile dintru voi să va nevoi ca să facă cu
înţălepciune, însă nu cu silă şi cu oaste (pentru că, undi
laste lucrul înţălepcîuneî, acol6 sila nu î n c a p e ) d a r ă ,
dintru voi, carile să v a afla, au viu, au mort să aducă
pre Oritis ? Pentru c ă c i acesta Perşilor nim ică n ’au folosit,
ce încă pre doî de bun folos omoră, şi pre M itrovatis şi
pre ficîoru-şî; iarăşi, pre că ţl trimit eu acolo, îî omoară,
arătând rău nesuferit. D ecî, pănă a nu faci vre un lucru
rău Perşilor, trebue om orăt».
[128.] Darie aşa zisă, şi 30 de oameni să sculară, vrănd
fiiştecarile dintru aceştiia să facă aceştia. Şi, pricindu-să
carile va m erge, zisă D arie să arunci sorţi. Şi, aruncând
1 Frigia, Lidia şi Ionia ; text.
 196 HKBODOT

sorţi, să tăm plă a fi V agheu a ’ lui Ortondis. Şi făcu V a ­

gheu aşa : scrisă cărţi multe şi pentru multe lucruri, şi le
pusă pecetia lui Darie, şi, aşa, purceasă la Sardis. Şi, în-
preunăndu-să cu Oritis, lua căte o carte şi o da diiaculul
înpărătesc (pentru că toţi C raii au diiacî înpărăteştl). Iară
V agh eu da cărţile, ispitind pre peicî să va ză ci vor zice •
vicleni-or pre Oritis, au ba. Şi, văzind cum cu m are ple­
căciune le priim ia’ cărţile Perşii, şi încă şi ce scriia, dedia
alta carte, întru care aşa scriia : «O, Perşilor, inpăratul
D ane vă poronceşte voă să nu m al păzit! pre Oritis» Si
auzind aceştia Perşii, toţi lepădară dardile. Şi, văzin d el
cum ascultă acesta lucru, dedia altă carte la diiac, întru
care scriia: «Darie înpărat scrie la Perşii de la Sardis
poroncind să ucideţî pre Oritis». Iară peicil, auzind a sa ’
mdata scoasa hangianle şi-l om orără. A şa i să plăti lu i
moartia lui Polidratis.
[129.] Şi, ducăndu-să toate unaltile luî Oritis la Susa.
sa tâmplă, la un vănat, sărind di pre cal D arie, să i să
he scnntit «n picior, şi eşi din închietură p iciorul Si
socotind şi maî nainte m aî de folos avia pre E g h ip tren lî’
car,. era' la doftorie mal m eşter,, şi chiem ă pre^diln
el silind p ,c o ru l, mal m al, răîi „ făcia. D J ’ ş
z,le ş, m şapte „ o p ,, Darie nu m al dormi, iar, al o p L z,
auzind oarecine de m e ş te ş u g u l lut Dim ochid [din C ro -
tona], doftorul, la Sardis, spusă lut Darie. Si îndată po-

o S adUCă T maI de ^ Şi. tntai.

M î m t s : iepadat' 11 ia - * ■ - >
te r ş u ^ u lfî stătu ia mijlocu, şi-l întrebă D a rie: ştie m eş-
arăta nu-1 I n " V ™ ? ? U6’ socotind de să va
ceaşcă Si sr r f n S& Sa m aî întoarcă în Ţ a ra G re ­
şea. Şi socoti D ane cum înblă cu mestersuo- si n a .
ronci sa aducă lucrurile de m u n c ă A t u n c i a să arătă zi-

z t t d u T s 5- f “ ' fi; " d ° areCe “ " « * “ S e c t,

_ ^ £ i i _ ^ _ l e g e legături greceşti, şi, ungăndn-I, li
B l C t l e Şi e u u t u l ; t e x t .
 C A R T E A XII 197

.adormi. Şi, preste scurte zile, îl vindică, gândind cum nu

.să va m al vin d eca. Şi-l dărui apoi Darie cu 2 părechî de
.obezi de auru. Tar Dimochidis z is ă : într’adins îl dăruiaşte
cu 2 părechî de lucruri răii, pentru căci l-au le c u it1. Şi
să bucură D arie, şi-l trimisă la fim e ile ; şi-l dusără ha-
d ăm b iî, zicâ n d : «A cesta dărui sufletul Înpăratuluî». Şi,
bătăndu-1 toate, îl dăruia căte un păhar şi căte o răcliţă
de aur. Şi atăta îi dederă mult, cât sluga lu i 3, mergând
după dânsul, şi strângând banii ci cădia de la stăpânul
.său, el să înbogăţi.
[131.J Iară Dim ochid de la Croton aşa au venit, şi să
înpreună cu tatăl lui Policratis. Deci, fiind om măniios,
nu putu să îngăduiască lui, ci-1 lăsă şi să dusă la Eghena.
Şi, mergând la E ghina, acolo, fiind fără de cinil, întrecu
pre toţi doftorii, şi neavănd niclun lucru din căte sânt de
triaba doftorieî. Şi, în al doilia anu, îl năimiră cum să Ie
fie lor, şi, aşa, îl dederă un talant pre anu. A poi îl năi­
miră Athinei, m ai mult, şi, mai apoi, Policratis, căte 2
talanţi. Aşa, s’au dus la Samos. Şi, dintru acest doftor,
toţi doftorii de la Croton fură de c in ste 3.
[132.] Atuncia Dimochid, tămăduindu-I pre Darie la
.Susa, casă mare i să didia, şi şidia la masă cu Inpăratul,
fără numai calia îi era oprită ca să nu m argă la Greci,
iar, altile, toate pre voe îi era’. Şi încă, pre doftorii
eghiptenl, vrând D arie să-î spânzure, pentru căci fură bi­
ruiţi de G rec şi nu fură vrednici de a -1 vindecaria, deci
s’au rugat el şi i-au mântuit. Şi aşijdiria şi pre un vrăji-
toriu, ce era acolo cu robii lui Policratis, încă îl mântui.
Ş i era mare lucru Dim ochid lângă Inpărat.
[ 133-] Şi) preste puţină vremi, iarăşi, să tămplă lucrul
a c e s ta : Atosiî, fetii lui Chiros, fimei lui Darie, i să făcia
.0 înfiare la ţiţă ; deci, căt era puţină înflaria, tăcia ia,
ruşinăndu-să şi nevrănd să spue n im ăruia; iară, dacă în-
1 SVls. : dăruit.
2 Skiton ; textul.
s Suprimat restul.
 198
I1 E R 0 D 0 T

^ Dirnochidi, „ 0 arM . h r

s ă - I f a c ă si ia o r e v n » î r ] ln s5 0 'L-"lln< s i e l e u ro
v a t ă m ă d u i ; în s ă ruo-a e l r 1 uf “ ™ ^ “ 0
l u c r u c i v a fi d e r „ T . i ^ ” U V3 * m'c * P “ ,r u “ f " J
în v ă ţ ă D im o c h id p re A t o s a .’ v m d e c ă ” d » -o , o

câtrâ D arie: 50 în p ărate> avă^

saü vre o p u t e ï d L ^ Vre ° limbă
a m ulte lu cru ri să să’ a r ă t i ^ i §i * * * * *
sa n ’aibă Perşii cuvânt să zică cum d e T s k b / T ^ Y &
stăpâniţi. Ş i ]a amăndoă 1 d e f s la b j om sant
Perşii vo r şti cum sănt stăpânit! de om P6ntrU Că
supuşi de război, nu vor putè să t e v ’ ^ ’ - ’ ^
acum, v e i şi facj cevaj să ^ * ' ie ™ le m a s Că. C ăci,
undi eşti tănăr ; pentru câ crescând t i ISpravă> Pănă
iar, înbătrănind, înbâtrăneşti şi t o a t e ? ?I mint6a ;
Păsc.> Ia, după învăţătură, zisă aşia s T ^ P° S' ăm ‘
«O, fimei, toate căte eu voi să facu 'J raspunsă a§a <
zis. Că eu am sfătuit să făcu nnH -r gandesc, toate li-ai
spre alt pămănt şi să nst dintru păm ântul acesta
'uoru curând ?' « e s,
pre Tătaru, de odată îl lasă’ ^ >A ţosa zisă : «Acum
tu să m ergi asupra Grecilor, ’ p en lru că ^ ^ ’ d
fimei de la LaconI să-mi fié sin ’ Ş1 poftesc
^ la Corinthu, şi de la A ^ n a ' s " ’ ^ * * * A r g ° S’ *
pravă ca să te nnvăt, • - § ai om foarte de is-
- l a ce P~
di vremi ci socotestl să Z ■ Ş 2]Sa D a n e : «O, fim eir
trebui în tă î să în b le iscoadi p r i n " T a r a g " ^
Perşi, inpreună cu acesta Si . G recească, oam inl
J“ « u l, să ne facă „ i
cu oaste.»
«% L '^g^d de tot
» § , mai apoi, ştiind, ne vom porni

£ !f^ ^ ^ h e m r p r e fe p t Să f ă c i a ' C ă r
5 oam enî de foios- ie
 CARTEA III IQ 9

poronci să m argă cu Dimochid să vază m arginile M ării

di spre G reci, şi să caute să nu cum va fugă Dimochid,
ci să-l aducă adivărat înnapoi cu dănşil. Şi, poroncind lor
aşa, mai apoi chiem ă şi pre Dimochidis, şi să rugă lui
cum să cerci Ţ ara G recească şi să arăţi Perşilor lucrul, şi
să v ie îndărăpt. Şi zisă să ia toate hainile lui, căte va
avia, să li ducă dar tătăni-său şi fraţilor lui, zicănd că-I
v a da lui cu multe părţi alte mai multe. Şi-i zisă, făr’ de
daruri, să mai înple un vas de tot binile plin, ca să margă
iarăşi cu dănsul. D arie acest lucru nici cu un vicleşug
nu-1 poronce. Iar Dim ochid, socotind cum să nu-1 ispitiască
D arie, el zisă cum ale lui le va lăsa acolo, pentru că, în-
torcăndu-să, să le aibă, iar ce-i didia lui, acelia li va lua
cu vasul aceala, pentru să le dia oam inilor lui. Şi-i po­
ronci şi lui, Darie, multe.
[136.] Şi, aşa, purciasă pre Maria, întăi la Sidona, cetatia
Finichilor. Şi făceră 2 cătarge, şi iarăşi alt vas mare, plin
de tot binile, şi, gătindu-să bine, purceasă în Ţara G re­
cească. Şi, lipindu-să de marginile Mării, scriia, şi iarăşi
trece înnainte. Şi, văzind multe ale G recilor şi vestite
locuri, sosiră şi la Italiia, la cetatia Taranda. Şi, aşa
acolo, Aristofilidi, inpăratul Tarandii, era de la Croton.
locul lui Dimochid. Şi, aşa, opri acold vasăle acelia, şi
închisă pre Perşi, zicănd cum sănt iscoadi, iar Dimochidis
să dusă la Croton. Şi, auzind Inpărat[ul] cum s’au dus
la Croton, îndată au slobozit iarăş pre Perşi, şi li-a dat
vasăle să să ducă.
[137.] Iară P erşii luară urma lui Dimochidis, şi miarsără la
C roton, şi-l aflară cum părând în oraş nişte lucruri, şi, aşa,
să apucară de dănsul. D eci, câţi din Crotoniteni să temia
de puteria Perşilor, zice să-î [=să-l] dia, iară alţii nu vria ,
şi-i bătia’ cu lem ne pre Perşi. Iară Perşii zicia’ : «Oameni
C rotoneni, videţi ci f a c iţ î: fugarul înpăratului o p riţi; cum
va lăsa Darie înpărat acest lucru să cază gios ? ŞL voă
la ce bine va veni lucrul, cănd ne veţi lua noă ©mul ?
A su p ra cării cetăţi vom oşti mal nainte, au pre care om
 200 H E R0D 0T

prăda?» Z icân d aceştia, iar C roton en iî tot n ’au vrut să-l

dia, ci le luară vasul cel cu tot binile şi pre Dimochidis.
Şi să întoarsără la A siia, şi nu m al miarsără mal nainte,
să ştie Ţ ara Grecească, pentru că povaţa 1 li-au luat. Şi,
aşa, num ai ci le zisă Dim ochid, cum să spue Inpăratului
că s’au tocm it să ia fimei pre fata luî Milon vitiazul.
Pentru că m are era numile lu î M ilon lângă Inpărat, Pentru
aceia aii silit Dimochid, cu ch ieltuială mare, să facă nunta
această, pentru ca să să arăte şi în ţara luî cum iaste om.
O şS .Ţ Ş i, purcegănd P erşiî de la Croton, căzu ră la Iia-
pighna robi, la corabie. Şi, fiind acolâ, îi scoasă un om
tarandin, pre numi Ghilos, şi-î dusă pre dânşii la Darie.
Şi D arie era bucuros să-i dia lu i ce-î va fi voe, pentru
acest lu c r u ; iar el nimică nu vru, numai, fiind p rib a g de
la cetatia luî, de la Taranda, să-l poată duci iarăşî acol6,
spuindu-şî primejdiia. Şi, socotind pentru să nu să clătiască
toată G recim ia, de va m erge arm ată mare, zisă că-i va
fi destul num ai Cnidiî să-l p ogoară la T aranda, socotind
cum aceştiia, având prieteşug între eî, vor pute să-i facă
păci. Şi D arie prinsă bucuros, şi poronci la C n id î să-l
ducă la T aranda. Iar Cnidiî, silind să facă acest lucru'
iar T arandeniî nu vrură ; şi cu sila nu pute să facă
acest lucru. A ceştia aşa să făcură. După cum am zis.
aceştna P erşi au mers de la A siia la Ţ ara G recească, şi
pentru acest lucru au mers iscoade acol6.
[I39-] După aceştia, înpăratu l D arie luă cetatia Şam ului,
care era vestită cetate, şi la G reci, şi la varvari. P entru
această pricină, m ergând Cam vis, ficiorul luî Chiros, asupra
Misirului, m ulţi şi dintru G re c i au mers, uniî să privască,
a ţn să să n egoţito riască; dintru care era şi Siloson, fra-
iie lui P olicratis, fiind gon it de la Samos. Pre acesta, pre
iloson, un năroc ca acesta l-au cuprins: luănd o haină
roşie şi înbrăcăndu-să, cum păra şi el, ca altiî, la Memfis
V •Ş1’ . Văzindu' 1 pre acesta D arie înbrăcat cu haina
aieas a, şi fim d paicu luî C am vis, ş i nu om de ispravă,
1 Capul, călăuzul.
 CARTEA III 201

foarte pofti haina aceasta să o cumperi de la Siloson. Iar

Siloson, văzind pre D arie om arătos şi amintrile cu un
noroc, îl zisă: «Eu, această haină, nu o voî vinde-o pentru
bani, ce o dau într’alt chip, de ţi s’a tămpla ţie să ţi să
facă aşa». D arie mulţămi şi luă haina.
[140.] Decî, Siloson socoti acest lucru cum iaste pentru
prostim e perit de la el. Iar, trecând lucrul lui Camvis şi
murind, şi stând D arie la inpărăţie, auzi Siloson cum
D arie au luat inpărăţie, celuia ci el i-au dat, înpărătesc
paicu fiind, i-au dat haina. Şi să sui la Susa, şi, acol6, la
uşa înpărătiască stând, zisă cum iaste un făcători de bine
a ’ lui Darie inpărat. A uzind portarii, spusă inpăratuluî.
D arie zisă: «Dar cine poate să fie G recu făcători de bine
mie ? Carile poate să fie al mieii făcători de bine, când
eu de curând m’am suit la cinstia această? Şi, încăş, au
.cine aii venit la noî, aii nime, pănă acmu, să să înpreune
cu noî dintru G recî, şi nu sănt datoriii pănă acum a om
g re c u ! însă aduceţi-1 înnăuntrul, pentru ca să văzu ce-î
iaste voia.» Şi, aşa, portariul băgă inlăuntrul pre Siloson.
Şi, stând la mijlocu, întrebă, prin tălm acî, înpăratul : cine
iaste şi ce bine au făcut, de zice că iaste făcătoriu de bine
Înpăratuluî ? Şi Siloson au spus toate căte s’au tămplat
pentru haină, şi cum iaste aceala ce au dat haina. Iar
D arie răspunsă cătră acesta: «O, pre-vitează bărbate, tu
cştî aceala carile, neavănd eu nicîo puteri, mi-ai dat nu
puţin darul, in tr’un chip iaste ca şi când aş lua acum de
undeva ceva mult. Pentru care lucru, aur şi argint fără
număr îţî dau, pentru ca să nu te căeştî pentru căci ai
făcut bine luî D arie, ficîo ru l-lu î Istaspis!». Zisă cătră
această Siloson : «O inpărate, nu-mî da nicî argint, nici
aur, ci-mî m ăntuiaşte moşiia mia, Samosul, pre care, mu­
rind acum fratile mieii Policratis de Oritis, o ţăne un rabu
al nostru. A ceastă să mi-o daî, fără de nicîo moarte sau
robie.»
[141.] A uzind aceştia Darie, trimisă oaste multă, şi hat­
m an preste dănsă pre Otanis, unul dintru ceî şapte, şi-i
 202 HEROOOT

poronci pentru toate căte s ’au rugat Siloson, ca să le

aducă la săvârşit. Şi, pogorănd Otanis la M ana, mero-ia
cu oastia. &
[142.] Iară la Samos era m al mare M eandrus a lu î
M eandrie, carile îl lâsasă P olicratis ispravnicu la Samos.
Carile, vrând să fie drept, nu putu să fie. Pentru că, după
°e i-au spus moarte lui P olicratis, făcia a şa : întăî făcia
cuptonu Diei de V olm cie >, şi biserică încă făcia pregîur
ansul, carile iaste acum înnainte cetăţeî. Si, după ce
i-au făcut, au adunat săboru de toţr, şi le zisă a ş a : «ŞtitI
şi voi bm e cum toată oastia şi puteria luî P olicratis asupra
mia stă, şi pocî eu acum să v ă fiu maî mare. Iară eu

^ f l u T rr P la C e " pCr aItU’’ nu P ° cî e* - ă facu. Pentru’

care lucru, mie nici Policratis nu-mî plăcia cănd era ti­
ran pentru ca era tiran a ’ unor oam enî de e ra ’ asăm inia
cu d ănsul; m cî altul, ce v a faci ca dănsul, nu-m î placi
mie. Policratis, acum, ş’au plinit nărocul său. Iar eu încă
01 pune la mijlocu Dom niia această, şi vă zicu vo ă să
^ top întru volnicie. Iar eu încă vă poftesc a « a să fia
“ ‘• ' " I f ') 1 v o i: diu.ru unaltile lui P o l i S a S 6
talanţl să-m, d a „ . Ş, , „ ca im , a le g mie preoţiiJ " “ ă ^
m t f , "J,uror că*r vor <■ din niamul nostru să fim
biserica1" S i 'i ^ a * - * " ? ? - V oln icu l. căruia am făcut efi
c ’ T’ ca va dau vo ă volniciia.s. A cesta asa zisă
e5r c â rsă „ 1 fi° f rec?rile s ă “ uiă, zicăn d : «Nici distoinicu
eşn ca să ne fu noă m aî m are fiinH •
pp irir'a ^ . 5 nina om rau şi o dgitp

Să dW T * *«* aa

t ă lăsa
va n ^ r nn t t i r ^ a sarh'
i h 1Iar
f M
Meandrie
°"fi f° l0S cum* de
socoti
Deci, socoti s ă ' â u V ’- 'n aP “ “ şi Ta fi a cela tiran-
cetăţer cel m are fi D om n,,a- Iar>ducăudu-sa la turnul
^ »ep reu n n T d in o i , margm' a ,rimisă de chiemă
_5i-I_ prinsă J
_ _ _ Şi^! / 1
e es a. A e^tiS era Mlegaţl,
A .e»tna dia SSm5 ^ ba" f’
iară pre Meandrie
 li lovi boală. Şi, socotind Licărit, fratile lui, pentru ca să
mi moară el, pentru ca să poată apuca lucrurile maî cu

fo s t^\rrand
tost ă n d să
PrVfie OÎÎ ,Ceî dîn legătUră) P en tru că aceia n'au
volnici.

n l It 4;1 DeCn Perşir> după ce aă s°sit la Samos, aducând

p ie Siloson, nime asupra lor n’au rădicat mănule, şi cei
i acoşiţi a lui M eandrie au zis cum sânt g ata a faci paci
Ş. acesta M eandrie să iasă din cetate. Şi, primindu acest
u c™ Ş1 Otams, şi făcând paci, dintru Perşi, care era’
mai. 6 , S’ Pusără scaone în prijma unghiului cetăteî
şi şmna acolo. ’
[I45-] Iar acest tiran Meandrie avia un frate maî flutu-
raticu, anumi Harileos. Deci, acesta, fiind greşit, era legat,
^i, atuncia, auzind acest lucru, şi vâzind pre o zăbria pre
1 erşi malcom şăzmd, zisă să-l dezlege şi să-l ducă la
iratile său, la Meandrie. Iar, ducăndu-1 acolo, începu a
sudui pe frati-său, şi îl zicia cum să să rădice asupra
i erşilor, arătăndu-I aşa : «Pre mine, tu, om rău, fiind
irate ţie şi fără de vină, m ’al le g a t; iar pre Perşi, vrănd
sa te scoaţă din moşie-ţî şi din casă-fî, nu v e l să-î c e rtî?
f u n d aşa, pre lesne puteţî prinde; iar, de te temi tu de
dânşii, ceva să-mi dai mie, pre slujitori, şi lasă că eu îi
vo i certa pentru ce au venit aici, şi pre tine să te scotî
dintru ostrov, sănt gata.»
[146.] A şa zisă Harileos. Iar Meandrie răspunsă, după
cum socotesc eu, nu atăta fiind nebun să socotească
cum va covârşi puteria inpăratuluî Perşilor, ci maî mult
in pizma luî Siloson, pentru că era să ia cetate fără de
nicio nevoe. Deci, vria să îndemne pre Perşi pentru ca
să siăbască lucrurile Sam ilor şi apoi să le dia cetatia. Şi
ştiia bine cum Perşii să vo r rădica cu multă mănie asupra
Sam ilor. Şi ştiia că el v a eşi cănd îî va fi voia din ostrov,
pentru că au fost făcu t o poduşcă din unghiul celăţeî păn’
la M arîa. Şi, aşa, M eandrie eşi din ostrovul Şamului,
iară H arileu g ă ti pre s tr ă in i1, şi dişchisă porţile şi eşi în-
1 A u x ilia ri: text.
 204 H F .R O D O T

naintea asupra Perşilor, fără de nicîo grijă stănd ei, pentru

că g ă n d iia ’ ei cum lucrurile lor stau tot spre bine. Deci,
eşind asupra lor oastia streinilor, pre Perşi, pre ce i mai
de folos, îi omoră. Iară ceelaltă oaste persască începu a
veni asupra lor, şi înpinsără pre streini, şi iarăşi ii închi-
sără în unghiul ce'tăţeî.
[x47-] Iară Hatm anul Perşilor, Otanis, văzin d paterna
Perşilor, fiind mare, şi poronca lui Darie înpărat, ce-î zi-
săsă cum să nu omoare pre nim erile din Sam l, n ici să ro-
bască, ci să dia ostrovul fără de primejdie pre m ăna lui
Siloson, m ai nainte aducăndu-şl aminte acelia cu vin te, iar
mai apoi li-au şi uitat, ci îndată poronci: pre ca rile dintru
cetăţănî, ori mare, ori micu, îl vor prinde, să-l om oară.
Deci, o parte dintru oaste au încunglurat pre c e i închişi,
iară alţii omoră pre cine afla’, şi prin biserici, şi pre
aiurilia.
[148.] Iară Meandrie m earsă de la Sam os la L a c o n i;
şi, sosind acolo, şi scoţind ce avia tot afară, făce aşa :
scote păhară de aur şi de argint, şi punia, adecă, de le
spăla slugile lui. Şi, m ai apoi, m ergia la Cleom enis,
ficiorul lui Anaxandritu, carile era inpărat L acon ilo r, şi-l
poftia să m argă la casa lui, pentru ca să va ză Cleom enis,
să să mire. Şi, m ergând acolo Cleom enis, îi poroncia,
zicănd, M eandrie să ia dintru acelia căte îi v a fi voia.
A cesta lucru di vr’o (de) tril ori făcu Meandrie,. iară C le o ­
menis fu foarte om drept şi nu vru să ia dintru ce-î dă.
Şi,^ socotind cum va da altora din L aconi ca să-î fie de
agîutoru, aşa, miarsă la bătrăniî Laconilor, ca să iasă
acest strein dintre L a c o n î: le zisă că de folos lucru v a fi
Laconilor ca să iasă acest strein, pentru ca să nu îndemne
pre dănsul au pre altcin eva să-l facă [=să fie] rău. A cest
lucru auzind Laconiî, îl gon iră pre Meandrie.
[I49-] Iară Samosul luară P erşii şi o dideră lu î Siloson,
fiind pustii şi fără de oam eni ; iară, mai apoi, iarăşi, o
Jacui H atm anul Otan, dintru o boală şi dintr’un vis ce
au fost văzu t mai înnainte.
 CARTEA III 205

[150.] Şi, m ergând asupra Sam osuluî oaste pre Mare,

iară V avilon en rî în că să răcoşiră, fiind foarte tari gătiţi.
P en tru că, întru cătă vrem i era vrăjitorul maî mare, şi
cel şapte să răd icară întru acelaşi prilej al gâlcevii,
aceştiia să gătiră foarte tare. Şi, făcând aceştia lucruri,
nim inia nu-î pute să-I priciapă. Şi, vrând să să rădice la
iva lâ , spre neascultaria Perşilor, făcură a ş a : întâi, îş alia-
sără m aicile lor, şi m al luară cineşl căte o fimei dintru
ale lor, carile pre carile vru dintru ale lor, iară pre cele­
lalte pre toate le om orără. Şi celia ci aliasără, să le fie
de făcut pâine, şi om orără pre celialalte m uerî pentru ca
să nu mănânci păinia în zădar.
[15 1 .] A cesta lucru înţălegănd Darie, îşi strânsă toată
puteria şi miarsă asupra lor, şi, mergând, îl încunglurară.
X ebăgăn d el în samă încungîuraria aceia, să suia’ asupra
zăbrelilor şi batjocuria’ pre Darie şi pre toată oastia lui.
Şi unul dintru dânşii zisă şi acest c u v â n t: «Ci şideţl, P er­
şilor, voi aicia, şi nu v ă duceţi ? Pentru că atuncia veţi
lua V avilonul, cănd măşcoii vor faci mănzî». A cest cuvânt
îl zisă V avilonianul, gândind cum nici într’un chip va
pute fi acest lucru, ca să nască măşcoii.
[152.] Şi, trecând un an şi şapte luni, şi neputănd faci
nim ică, şi Darie şi toată oastia lui îşi făcură voe ria, ne­
putănd să dobăndiască V avilonul. Şi, m ăcar că toate meş-
terşugurile le făcură, şi meşterşugul ci făcură Chiros, şi
alte toate, şi nim ică nu putu să vâ rşi; ci tare să păziia’
V aviloneniî, cât nim ică nu le pute strica.
[153.] Iară, în al 20-le lună a încunglurărel aceştiia, lui
Zopir, ficiorul lui M egaviz, carile era din cel şapte ce
om orără vrăjitorul, i să făcu acestuia o minune aşa : dintru
m ăşcoii care-I p urta’ bucăţile, unul [=una] au n ăscu t; şi,
necrezind Zopirus, m earsă singuru cu ochii .lui de văzu
acest lucru. Şi, văzind, poronci ca să tacă mălcom, să nu
spui nimăruia pentru acest lucru. Şi, aşa, stătu de să
sfătui pentru cu vân tul Vavilonianuluî, carile zisăsă că
 206 HERODOT

atuncia va lua \ avilonul cănd măşcoil vor naşte. Şi, cu

acest sămn, socoti Zopir cum va lua V avilonul, pentru
că aceala, de Dumnăzău fiind îndemnat, să fie grăit V a-
vilonianul acest cuvânt, şi la el să fie născut măşcoiul.
[Î54-] Şi, aşa, socoti cum au sosit vremia aceia care era dat
să să ia V avilonul. Şi miarsă la D arie şi întrebă, au doară cu
mare osârdie ar lua Vavilonul. Şi, zicăndu-î cum cu foarte
mare, iarăşi începu a să sfătui cum el să fie a cea la ce-1
va lua, şi nu altful] (pentru că la Perşi faptile bune la
mare cinste aglung). Deci, socoti cum într’alt chip nu ar
fi putut să-l ia Vavilonul, fără numai cu dureria lu î. Si,
aşa, socoti singur de să căzni, caznă foarte ria, că-şî'tăiâ
urechile amăndoă şi nasul tot, şi-ş rasă părul, şi să în­
cruntă rău, şi miarsă la D arie.
[I55-] Iară Darie foarte se spăimăntă, văzind pre un
om de cinste făcut aşa. Şi, aşa, sărind din S ca o n şi
strigând, îl în treb ă: cine iaste acela ce i-aii făcut aşa
şi pentru ce i-au fă cu t? Iară el răspunsă cu m : «A ltul
nu iaste, fără numai tu eşti carile aî atăta puteri a-m î
faci mie aşa. N ici altul strein, o, inpărate, mi-aii făcut
mie acest ucru, fără num ai eu singur. Pentru câ c^reu
lucru mi s a u părut a rade V av ilo n e n iî de Perşi». I a r ă
Darie zisa : «Blăstămate dintru oameni, la lucru ce-T
mai g ro zavu pusăşî num ile ce-î m al bun, zicând pentru

Z Z c i 8 *' " CSZnit a ş a - D a r P “ 1™ “ f iin d

aşa tu căznit, sa vor închina cetăţăn il ? Cum nu t’a î esit
tu din minte, stncăndu-te pre tine?». Iară el zisă - «De
aş fi spus m al nainte ce vo i să facu, nu m ’a î fi în găd u it
râ acum , singur am socotit şi am făcut acesta lucru

nul P entru
ul. P en tru ’ ca eu,
^ ^cumîndUra ^ ^, voi V°
sănt acum m luala Vdănsi
m erge a v i]<>
J vo i zice cum tu mi-aî făcut aşa. Şi socotesc cum m "
or cred ,, Ş1 crezmdu-mă, să-m i dia şi străjî pre m ănă Iar

â i sr r ’ ,dupâ ce ! n t r a «*«». ^ce 3 ,

a le g ‘ d,n oas,e v a fi mai fârâ de triabă 'şi
 CARTEA I I I ____________________ 2 Q y

fără căinţă de va peri, să alegi iooo de oameni, să-I pul

la porţile Sim iram eî ce le zicu. După aceia, iarăşi, trecând
şapte zile, larăş să puî 2 miî de oameni la porţile ce să
hiam ă \ m n . Şi, apoi, trecând 20 de zile, să duci Ia
porţile H a ld eilo r2 4.000 de oam en i; şi dintru aceştiia
oam eni sa n aibă niclo armă altă de apărat, fără numai
h an gen le. Şi, m al apoi, preste 20 de zile, să tocmeşti
oastea toata ceelantă pregiur cetate, iară pre Perşi să-I
p u l la porţile ce le zicu V elidas şi Chisias. Pentru că, cum
socotesc, făcând lu cruri m ari eu, V avilonen il toate cele­
la lte li vor orăndui auspra mia, şi porţile Valanagrel.
D e aice mnainte, mie şi ^ ş f l o r va sta lucrul ca să să­
vârşim ».
[156.J A ceştia sfătuind, să dusă la porţi, arătăndu-să
cum ^iaste tuganu. D eci, văzind cei din turnuri pre dânsul
săria gios, şi deschisără o p o liţ ă , şi-l întreba’ : cine iaste’
şi de unde-î, ş, ce-I iaste voia să facă ? Si el zisă cum
iaste Zop.ros şi au fugit de la dânşii. D eci portarii, dacă
au auzit aceştia, îl adusără la sfatul V avilonenilor. Si
stând în mijlocul lor, să jălu ia cum să fie păţit aceştia
de D arie, pentru căci l-au sfătuit să-şî rădice oastia de
acolo să să ducă, de vrem i ci nu pot afla niclun mijlocu
să dobăndiască cetate : .D e c i, eu, voă, Vavilonenilor, mare
bine v am venit, iară lui D arie şi Perşilor mare rău. Pentru
că, căzmndu-mă el pre mine într’acest chip, nu va pute
să scapi, pentru că ştiu toate sfaturile lui.»
[I57-] A şa zice. Iară V avilonenil, văzind un om dintru
Perşi, din cel de folos, căznit şi singerat într’acest chip îl
crezură, cu adivărat, cum el au venit înpotriva lui.
[Zopir ucide cele d ’intăiu străjl persane la soroacele
puse de dmsul. B abilonienii capătă încredere în el I se
dă paza zidurilor.]

1 N tv icu v.

2 M s .: Halchideilor.
 208 HERODOT

[158. L a asaltul cel mare, apoî, deschide cele două porţi.

Se iea cetatea.]
[159. Dărîm area zidurilor ; mari ucideri. Se aduc fem ei
în cetate pentru a o împopora.]
[160. Zopir, foarte preţuit de Dariu, prim eşte daruri
mari şi veniturile Babilonului. Urm aşii lu i *.]

1 în manuscript, lăsate pagini albe hi locul paragrafelor resumatef

de noi.
 A LUI IRODOT0 A PATRA ISTORIE, CE SĂ ZICE
MELPOM ENI (al 4-le).

[i.J După ce s au luat Vavilonul, făcia D arie oaste asupra

Ţatarilor, pentru că, înflorind Asiia cu oam eni de folos
DCrUn hmd la miJlocu> P °fti D arie să certe pre
atarfij. Pentru că eî au fost întrat întăl la Midiia ş’au
biruit cu război pre nepriiatenî, şi ei au început întăî
strambatate. Pentru că au stăpânit A siia ce din sus, după
cum am şi mai zis, că au domnit fără 2 ani treizăcî. Pentru
A F ° Z nt Chim erinr> întrară la A siia, luănd Domniia
f M *dl- Pentru că el înpărăţiia’ atuncia Midiia pănă
aom f , raI aco16, Iară Pre Tătari, fiind ei acolo, în
2b am , li să tămplă, pogorănd eî acasă, nu mai putină
nevoe decăt a M idilor. Pentru că aflară acolo, acasă,’ nu
puţină oaste stăndu-le înpotrivă. Pentru că fimeile Tăt’ară-
lor, lipsind eî atăta vrem i de acasă, să cu lca ’ cu robii lor.
[2.] Şi robii pre atuncia i-au fost orbind, pentru lapte'
pentru că ÎI punia’, cu nişte ţăvî de os, de sufla în ţiţăle
epilor, pentru ca să să pogoari laptile m al tare, să le
m ulgă. Şi, după ce îl m u lg laptile, îl pun în vas de lemn
şi-1 bat, ş i eu sm ântână di di-asupra, ş i aceia o ţin de
cinste, iară ce laste didesupt, o socotesc cum iaste maî
prost. Şi pentru aceia orbăsc pre robi, pentru că eî nu
sănt plugari, ce sânt toţi păstori.
[3.] Deci, dintru aceştiia robi şi dintru fimeile lor să
făcia o tmereţă, care, înţălegănd niamul lor în ce chip
 210 H E R 0D 0T

iaste, socotiră să stia înprotivă celora ce v in ia ’ de la Midi.

Şi întăl făcură şanţl, făcănd larg, începăndu-1 din m unţii
T avru lu l pănă la iazărul M ă ia c u lu l1, care iaste foarte mare.
Şi, sosind Tătară! de la M idiia, şi vrănd să între în ţara
lor, sta’ înprotivă lor robii şi să bătia’ cu dănşil. Şi, fă-
căndu-să războiul de m ulte orî, şi neputănd afla nimică
mal mult cu războiul decăt dănşil, unul dintre T ă ta ri zisă
aşa: «Ce lucru facim noi, bărbaţi tă ta ri? C ă, bătăndu-ne
noi cu robii noştri, şi no! ne înpuţinăm , om orăndu-ne cu
războiul, şi, iarăşi, pre robii noştri om orănd, vom stăpăni
mal puţini. Acum, dar, socotesc cum să lăsăm arcile şi
suliţăle, ci să luăm fiieştecarile biciul calului, şi, aşa, să ne
apropiem de dănşil. Pentru că, pănă undi ne văd pre noi
cu armile, el socotesc cum să fie de p ro tiva noastră,
şi cum săntern dintr’un niam cu dănşiî; iar, văzin d pre
noi, pentre armi, m ergând cu bice, atuncia vo r cunoaşte
că ne sânt robii noştri, şi, aşa, nu ne vor sta înpotrivă.»
[4.] A ceştia cuvinte auzind T ătarăi, aşa le făceră. Şi eî
să spăim ăntară pentru acest lucru, şi lăsară războiul şi’ ple-
cără a fugi. intru acest chip domniră T ă ta ră i A siia, şi,
viind, apoî, la casăle lor, în tr’acest chip au întrat. Pentru
această D arie, vrănd să facă răscum părare.
[5.] Iar zicu eî, T ătarăi, cum începătura lor să nu fie
pre di de mult. Şi a ’ lor niam aşa îl m ărturisăsc cum să
să fie în c e p u t: fiind ţara undi lăcuesc eî pustie, să să fie
făcut un om, anumia T arg h itaiî, şi părinţăî a ce stu i om
(măcar că zicu eî, iară eu nu crezu) cum să fie născut
dintru fata apel N ipruluî şi dintru Diia [= Z eus] bozul.
Dintru acest niam să să fie născut T argh itau . A cesta
T argh itaii au născut tril f ic lo r î: pre Lipoxais, A rpoxais,
şi a ltu ’, m al tănăr, Colaxais. Fiind aceşti trei D om ni în
ţara lor, să să fie pogorăt din ceri nişte lu cruri de aur :
un plug, şi un glug, şi o tulbă, şi un p ă h a r2, şi aceştia să
tie căzut in Ţ ara T ătărască. Şi, mergând cel m aî mare
1 Meotida.
2 Fială.
 C A R T E A IV 211

dintru aceşti fraţi ca să ia aceştia cinil de aur, au fost

arzind aurul. Şi, fugind acesta, au fost m ergând al doilia
trate, şi iarăşi i s’au fost tămplat ca şi celui mal mare
pentru că, arzind aurul, ei au fost fugind de dănsul. Iară’
m ergând şi cel m al micu, să să fie potolit şi ardiria aceia,
şi, aşa, să le fie luat să le fie dus la dănsul. Şi, văzind
fraţii lui cel mai mari acesta lucru, îndată lăsară inpă-
răţm a Ia acest tânăr, toată.
[6.] Deci, de la Lipoxais s’au făcut aceştia Tătari care
să chiamă Athaţî, iară din cel mijlociu s’au făcut Catiariî
şi Traspiî. Iar din cel mai tânăr s’au făcut inpăraţiî, carii
să chiamă Paralatî. Iar numile a ’ tuturor iaste preste tot
S coloţi, poreclea Inpăratului lor. Iară G recii le zisără lor
Schithe.
[/•] Aşa zicu singuri la ta ră i de pre acmu să să fie
născut. Iară, de la inpăratul lor cel d ’intăi până la oastia
lui D ane ce-au făcut asupra lor, să nu fie fost mai mult
decât 1.000 de ani. Ş i acesta aur sfânt îl păzăsc Inpăratiî
foarte tare, şi jărtve mari preste tot anul îi fac. Iar, cine
are aurul acesta la sărbătoare şi va dormi descoperit, zic
e î cum nu va agîu n ge anul, şi i să dă lui pentru aceksta
cât poate un cal a înbla înpregîur. Şi, fiind ţara mare, să
le fie înpărţit în treî părţi înpărăţiia la ficiorii lui Colaxais.
Şi, dintru aceştia tril, m ai mare iaste aceia undi aurul să
păzăşte. Iară înlăuntrul, cătră M iazănoapte, spre vântul
V oreas, nu să poate vidia nimică, pentru că zic eî cum
să fie pene preste tot văzduhul (care lucru socotesc să
fie înţălegere pentru ninsoare ce să faci a co l6 )1.
[8.] T ătarăi [zic aşa] pentru dânşii şi pentru ţara lor.
Iară G recii care lăcu esc la Maria N iagră zicu într’acest
c h i p : Iraclis. cel pre-vitiaz, gonind boii lui Ghirion, să fie
venit intru această ţară, să o fie aflat pustie această care
acum lăcuesc T ătară!. Iară Ghirion au fost lăcuind afară
d in M aria N iagră, la ostrovul EritheeI, care iaste delaturî

1 Adaus de traducător.
 212 II liR O D O T

lângă O chian 1. Iară, pentru Ochean,, zicu aşa : cum începe

de la Răsăritful] soarelui, şi cură pregîur tot pământul,,
ce şi cu faptul acesta lucru nu-1 pot să-l arăte. D e aice
să fie venit Iraclis la Ţ ara T ătă ra scâ, pentru că, apu căndu-1
pe dânsul iarna şi gerul, să să fie acoperit cu pialia leului
ce avia, şi, aşa, să fie adorm it ; iară epile ce-ï tră g ia ’ la
carid lui, păscând, să să fie slobozit să să fie dus "în cel
pustii (poate să fie cu vreria dum năzâiască).
[9-] Ş'j sculăndu-sa Iracliu, începu a-şî cerca epile pre~
tutindirilia. Mai apoi să fie a giu n s la locul ce să chiamă
Ileisa, şi, acolo, într’o peşteră, să fie aflat o fată, gium ă-
tate fata, gium ătate năpârcă den brău în g io s, şi, aflăn-
du-sa, să să fie merat de dănsa. Şi, aşa, să o fie întrebat
aü doară nu i-au văzut epile undiva păscând. Iar ia au
Z1S CUn] la dănsa sănt ePile> şi nu i le va da fără num ai
eănd să va culca cu dănsa. Şi, aşa, Iraclie s’aü cu lca t cu
dănsa pentru acest lucru, şi ia tot nu vra să-I arăţi epile,,
%rănd ca sâ şază el acolô cu dănsa vreme multă. Şi Iraclis,.
nevrănd să m ai rămăe, şi luăndu-şi epile, îi zisă ia : «Iată
că, pentru colacul ep ilo r2, am zăm islit cu tine trii ficiori
care, crescând, mă învaţă c e le voi faci ? in tr’această tară
ii voi lacui, pentru că eu stăpânesc acest păm ânt, aü trii-
nnte-voi la tin e ? ,. Ia întrebă acest lucru, iară el zisă:
« upa ce vei vidia că sănt vo in icei ficiorii, făcând aşa.
nu vei g re şi: pre carile v e i vid é că va putè acest arcu
sa-I traga şi să să încingă cu acest brău, pe a cea la să-l
laşi lâcu iton u păm ântului acestuia : iară carile nu v a putè
sa Soneştî dintru această ţară. Şi, făcând aşa, şi tu te"
vei bucura, şi poronca v e i faci.*
[io.] Şi, aşa, trasă Iraclie arcul (pentru ca [= c ă l doaă
ce au fost purtând Iraclis), şi, aşa, i-au dat a rcu l şi i-au
dat şi braul, şi în m arginia brăului era un păhar de aur
spanzurat. Şi, aşa, s’aü dus Iraclis. Iară ia, după ce au
crescut ficiorii, le pusă num ile, unuia A gath irsu, altuia
1 Scurtat.
- Pentru că le-a co la cii: căutat şi găsit.
 ________________________ ca rte a IV _______________ 213

■Ghelonos, altuia Schilis, celuî maî micu. Si, crescând, le

mAaica lQr îsPita. Şb aşa, cep] doî nu putură trao-e
.arcul, A gath irs şi Ghelonos'; pentru aceia, ÎI goni din ţara
Jor. Şi, cel m al mic., Schiihis, plinind poronca, să fie rămas
in ţară. Şi dintru acesta Schitis să să fie născut Tătarăî
c e î ce sănt Inpăraţî tătărăştl. Şi, de atuncia până acum,
T â ta ră i tot poartă păhară legate de brău. A ceştia să să
fie făcut de maică-sa. A şa zicu G recii cel ci lăcuesc la
Ivlaria hiagră.
„ Iar iaste şi altă povesti, la care maî tare eu mă
m crezu. Tătarii păstorii, lăcuind la A siia, şi înfrăngăndu-I
M asaghetii cu războiul, să fie trecut la apa Araxuluî,
asupra pământului celoralanţî Tătari, ce le zic Cimeriş.’
A cesta, undi şăd acum Tătarăl, zic cum, în zilile vechi,
să fie fost a ’ Cimerişilor. Iară CimerişiI, auzind cum că
le vin Tătarăl asupră, să să fie sfătuit, cum vine oaste
.mare asupra lor. Şi, aşa, sfatul lor s’au fost osăbind, pentru
ca tare au fost sfătuind înbe părţile. Iară au biruit sfatul
Inp ăraţilor: pentru că acelalant niam tătărăsc au fost zi­
când să fugă, să-şi lasă ţara, iar cel din niamul înpărătesc
'Iă ta rl au fost zicând să să bată pentru ţara lor. Deci,
n ic i cel proşti n’au fost priimit sfatul celora, nici inpăraţiî
celor proşti.; pentru că cel proşti vra să-ş părăsască ţara
fără război şi să să ducă, iară Inpăraţiî au fost zicând,
xnal bine să moară pre pământul lor, nici să fugă, că [=ca]
nărodul, aducăndu-şî am intia cât bine au păţit întru acel
păm ânt, şi căte răii vor păţi eşind din ţara lor. Şi, soco­
tind aşa, s au osăbit în doă crile, şi amăndoă deopotrivă,
.şi, aşa, s’au bătut în de eişî, pănă au perit toţî acolo. Şi,
aşă, ceelalţî T ăta ri i-aii îngropat pre tot nărodul tătărăsc
Jăngă apa lui Tiris (Nistrul iaste această apă) 1. Şi încă
gropniţa tot să cunoaşte, pentru că-î movilă. Şi, îngropând
p re aceia, ş’au eşit din ţara lor, şi, întrănd ceelalţî Tătari,
p ăstorii au găsit ţara pustii. Şi acum sănt zidurile Cime-

1 .Adaus de traducător.
 214 HERODOT

rişilor acolo, şi trecători ale Cim erişilor, şi lo cu ’ de să

chiam ă Cim erii, şi o trecătoare cimerişă.
[12.] Şi să arată că C im erişiî, fugind la A siia de răul
Tătarălor, au zidit H ersonisul undi iaste acum cetate «Gre­
cească, Sinopis pre nume. Ş i să arată şi T ătarăI să-jT fie
gonit pre dănşiî, şi, greşin d calia, au întrat întru păm ântul
Midilor, pentru că C im erişiî pururia calia de lăn^ă M arîa
au fost păzind, de au fost fugind. Iară T ăta rii g o n ia ’, lă-
sind m untile C afcasuluî în dreapta, pănă undi au întrat
m păm ântul Midilor. Şi, aşa, acest cuvânt îl zicu şi G recii
şi v a r v a rii cum să fie fost.
[13.] Iaste şi alt cuvânt, carile îl zice A risteî a ’ lui
C aistrov, un om de la Priconis, făcând viersuri, — zice aşa :
cum să să fie dus la oam enii ce să chiam ă IsidonI, şi
m al sus de IsidonI lăcuesc A rim aspil, oam eni num ai câ te
cu un o ch iu ; şi, mai sus de aceştiia, oam eni ci le zicu
G ripes 1 ; şi, mal sus decăt aceştiia, sânt Ipervoreil, dispre
partia M ării. Aceştiia toţi, alegân d din Ipervoreî, începând
tot a să rădica, cineş asupra vecinului său, şi de Arim aspI
să g o n ia ’ Isidonil di pre locul lor, şidia’ Isidoniî [unde-sf
-Tătarii, şi de Tătarfi] Cim erişi, pănă undi îş lăsară Cim e-
răşil locul lor, de răul T ătarălor. A şa să zicu aceste toate
cuvinte pentru pământul tătărăsc.
Pentru acesta ce-au zis acest cuvânt, pentru A risteî
[ 1 4 -]
am auzit la cetatia luî, la P ric o n isu s2, zicând aşa : cum
acesta A risteî, fimd de bun niam dintru această cetate
sa fie intrat într’o dugh iană a unul bilitorî de pânză şi
acolo să fie murit. Ş i bilitorul aii închis dugh iana, de
s a u dus să. spui oam enilor luî să m argă să-l ia. Şi po­
vestind u-să ^cuvântul acesta întru toată cetatia pentru
ansul că au murit, decî, au venit alt om de la C h izicu
şi au spus cum l-au tăm pinat pre A risteî m ergând la
intr’aceia zi, şi apoi m iarsără să-l afli în d u gh ian ă,
1 Păzitori de aur ; textul.
2 Şi la Cizio ; textul.
8 Din Artake ; textul.
 CARTEA IV
215

şi nu-1 aflară, nici mort, nici viu. Numai, trecând şapte

an‘ după această, s a u ivit iarăşi la Priconis, ş’au făcut
aceştia viersuri apoi ce scriu pentru Arim aspî. Şi, după
ce li-au făcut, apoi iarăşi nu să ştie ce s’au făcut.
[ l5 _t> .] Pentru că acesta Aristeî multe basne spun cum
au făcut pre mulţi lucruri.
[i/.] Iar, măcar că zic mulţi în multe feluri pentru
locurile aceştia, noi, căt am putut a cuprinde cu auzul,
iată că scriem 2. De la oraşul ci iaste a ’ oaminilor de la
apa Nipruluî (pentru că acolo iaste gîum ătate de locu di-
spre partia M ării a toată Tătărămia), sânt lăcuitorl Tătar[î]-
G recî, anumia C a lip id î; şi, mal în sus, altă limbă, ci să
chiam ă Mândrii. A ceştia doă limbi, m ăcar că alte obicei
nu au fără tot tătărăştî, ci numai aceştiia ară, şi samănă,
şi le mănâncă, şi ceapă, şi aiu, şi linte, şi mălai. Şi, mal
sus de aceştiia, iarăşi lăcuesc Tătari, care samănă grău,
iară nu-1 mănâncă, c i-1 vănd. Şi, mal sus de aceştiia, şăd
N e v ril; iar. mal sus de Nevri, după cum ştim noi, iaste
pustii de spre M iazănoapte, de oameni lăcuitorl. Aceştia
limbi toate sânt de spre apusul Nipruluî, lăngă apa lui
Ipanis (Buhul iaste această) 3.
[18.] Iară, de la M arla mergând, şi trecând Niprul, întăî
iaste Ilei, locul ce-î zicu aşa, şi de aice înnainte lăcuesc
oam eni tătari plugari, pre care! G recii care lăcuesc lăngă
apa lui Ipanis le zic N iprenî (elineşte zicu Nipruluî Vo-
risten is4), iară pre sine să chiamă cetăţănî avuţi. Aceştiia
T ă ta ri plugarii lăcuesc în sus, cătră Răsărit, cale de tril
zile, spre apa ce să chiam ă Pandicapis. Iară, spre Miiază-
noapte, m ergând pre Nipru cale de 11 zile, şi de aice
înnainte iarăşi iaste locu p u stii; iară, după pustii, lăcuesc
m âncătorii de oam eni, fiind un niam osăbit, şi nu tătărăsc.

1 Resumat în cîteva cuvinte.

2 Scurtat.
8 Adaus de traducător.
4 Adaus de traducător.
 216 HERODOT

Şi, m aî sus de aceştiia, iaste pustii adivărat, şi niclun om

nu lăcuiaşte, însă pre căt ştim noi.
[19.] Iară, trecând P andicapul, apa aceia, sânt T ătarî
păstorî, nicî arănd nimică, n icî săm ăn ăn d ; şi iaste gol
acest păm ânt, fără numai de Ileas (ce să zice pădure)&Şi
aceştna păstorii lăcuesc toţi de spre Răsărit, cale de 14
zile, pănă la apa G heruluî.
[20 ] Iara, decinde de apa G heruluî, sânt T ă ta ră ! ce le
zicu Inpăraţî, şi sănt T ăta ră ! ceî bunî şi m ult!, ce l ce so­
cotesc pre ceialanţî că le sănt lor r o b î; şi aceştiia lăcuesc
di spre Răsărit, spre tro ia n u l1 ce au făcut robi! « tâ r ă ş ti
care s a u bătut cu T atarăî. Iară di spre A m iazăzi, spre’
T a v n ca , spre Răsărit, iaste oraşul M ăiaculuî şi sca la că-
n ia 11 zic elmeşte Crimni, ce să înţălege răpî (acum îî
zicu Gram ) Iar alte părţi sănt pre apa lu i T an ais (adică
u ) ar din sus de T ăta ră ! aceştil înpărăteştî lăcu iaşte
o limba nu tatărască, ce-î zicu M elanhlenî, adică ce l cu
aine negre. Iar in sus de aceştia sănt lăcuitoare jio-aniî
multe şi sant mzăre şi pustietăţi, pre căt stim noî ‘

T ară Ta>“ P? ^ ^ D ° nUlUÎ>nU să m aî ch ia ™ă

,a r a T atarasca, ci intăî Iaste ţara Savrom atilor, carile

caLePde ,\ r ghm l iTUlUX M ăiaCuluî’ sPre M iazănoapte,

cale de^ 15 zile, care locu iaste g o l de tot de copac! si
sălbatici şi dumesnicl. Şi m aî sus de aceştiia şăd V u d in iî
care au de toate felurile de păduri.

J te iu S de" f n0aP' e "> î” ' "

HmKS { .’duPa p
“ s”SaVsăb,rtă’ care Mesc di" p-wîT5
mat sus cătră11' ! ° a-m' 1 Tâmaza foarte b in e- Iară
osâbi, d ; f T t o r S ' t - “ SC a,ţ' Ti“ arr' s ’a a
r ,, 1 * , raI cei ln parateştî şi lăcuesc acolo.
J ^ M n a ^ a c e ş , . , T ă .a r t i a „ e local şâs si p im in t
1 Şanţul.
2 Adaus de traducător
* e “ Pă PUStifl de ?eP‘ e z ile ; textul
4 Scurtat.
 CARTEA IV 2 I7

ales, iară de aice încolo iaste loc pietros. Şi, trecând locu
mult dintru păm ântul acest vârtos, lăcuesc oameni supt
m unţi pre-înnalţl, care zic să fie toţi din naştere pleşuvi,
şi bărbaţi şi fimel, şi cu barbe mari, iar hainile le sânt
ca şi a ’ T ătarălor, numai limba nu le iaste ca altora. Şi
trăesc cu nişte roadă de copaci ci să faci acolo 1, care în
m ulte feluri o facu, amestecăndu-o cu la p te 2. Aceştiia să
zicu cum sănt sfinţi, şi nimirile nu-I dodeiaşte, nici arme
de război. Şi pre căţi lăcuesc lăngă dânşii, aceştiia îl giu-
decă, şi cine năzuiaşte la dănşiî, nim irile nu-I mal dode­
iaşte. Şi-Î chiamă A grip el.
[24.] Pănă aice, la aceşti pleşuvi, iaste locul tot ales şi
frumos, pentru că înblă şi T ătarii printre dânşii, carii le
ştiu obiceile, şi G reci, carii lăcuesc lăngă Nipru şi pre
aiurilia. Căţi înblă printr’ănşil, grăesc prin şapte limbi, şi
■cu şapte tălmaci.
[25.] Pănă aice ştim şi n o i; iară m al sus decăt pleşuvii
a ceştiia nimine nu ş t ie ; pentru că m unţi foarte înnaiţî
sănt, şi nimirile nu-I poate să-î triacă. Iar pleşuvii aceştiia
zicu nişte cuvinte, carile eu nu le crezu, cum acolo, în
m unţi, să lăcuiască oam eni cu picîoarile de capră. Şi, tre­
cân d preste aceştiia, sănt alţi oaminî, carii dormu şasă luni,
iar eu nu cred acest lucru. Iar, mai sus de aceştiia, ştiu
cum lăcuesc Isidoniî. Iară, mal sus, de cătră Miazănoapte,
altul nu ştie ci iaste, fără numai ce spun aceştiia.
[26.] Iar Isidoniî aceştiia, pravilile le sănt a cestea : când
le m oare tatăl lor, rudeniile toate aduc oî şi le glunghie,
şi, după ce le glu n gh ie, le amestică cu tatăl lor, cu aceala,
.şi, aşa, le m ănâncă. Iar tidva capului o poliesc cu aur,
şi apoi îl ţin în locu de bozu, făcăndu-î jărtve pre an.
Ş i acest lucru îl faci fiiştecare ficîoru părintelui său, ca
şi G recii rodinile1 . Iară, în tralt, sănt şi aceştiia drepţi.

1 Scurtată descrierea.
3 T ot aşa.
■3 revea:oi.
 218 h k r o ij o t

Şi m uerile sănt mari acolo, şi stăpânesc, ca şi bărbaţii”.

A ceştiia în că să cunosc.
J ara m a* SUS sant Is'doniî, care zicu cum sănt oa­
meni cate cu un ochiu, şi altile multe, care să chiamă
tătărăşte A rim a sp is1 : că arim a zic T ătară! unul, iar smi
ochiul. 1 ’
[28.] Ş i aşa îi de frig acolo la dănşiî, toată ţara această
ce-am zis noi, căt, în opt lunî, să face foarte frig, că de
vei vria să faci tină cu apă, nu v e î face, num ai fo c’ fă­
când, v e î faci tină. Şi M arîa înghiaţă şi toată trecătoaria
\ osporului. Şi pre gh iaţă trec cu carăle decinde, la fSlin-
Iar în cele Patru luni nu mal iaste răcoare. Si
iarna acolo iaste osăbită, pentru că acolâ nu ploă. şi vara
ploa pre mult, şi trăsnete cum să facu ai urile, acolo nu
sa fac, num ai vara de m ulte o ri; iar iarna, de trăsneşte
au tuna acolo, ţin de minune mare. Şi acolo iarna această
[caiij o pot suferi, iară m ăgarii sau măşcoiî n ici în tr’un
chip o pot suferi a ce a stă ; iar printr’alte locuri ca ii nu
pot suferi, iară măgarii şi m ăşcoiî sufăr.
[29.] Zicu cum acolo şi boii să fac fără de coarni, pentru
raciala m a r e ; şi acest lucru mărturisăşte şi Om iros, undi
zice cum la Livna, acolo, miei curănd fac coarne, iar la
locurile raci, au nu să fac coarnile, au de abiia să fac.
Pentru frig, acest lucru să faci acolo
la S j măf mi6r f încă * de a lta : pentru care lucru
la Iln nu să facu maşcoî, n ici fiind acolo frig, n ici altă
pncm a. Ş , aceştiia cum d in trtm blăstăm nu să facu

? nască“ ; Z'CU CUm epi' e f“ g de aColi> cănd

[31.] Iar pentru că zicu T ătarăî pentru că decinde la

cum Uacol6 St0 td0ate ^ ^ pene’ e* socotesc

aceia nu “ iauna ninge, şi, ningând pururia, pentru
aceia nu sa poate vidia nim ică înnainte acolo ; k e cî să“
™ n £ m ^ r i a cu penile, zicu cum sănt acolo pene.
1 Scurtat şi confundat.
2 Scurtat.
 CARTEA IV 219

[32.] Iar pentru niam ul ce-î zic Ipervoreî, măcar că

m ulţi zic, iar T ă ta ră ! nim ică nu zicu 1.
[33*5-] Şi iaste aice o poveste foarte încâlcită, pentru (că)
aceşti Ipervoreî, cum să fie venit la dănşiî vrajă la D i l2,
carile noî acum le lăsăm , pentru n efolosin ţa3.
[36.] C i num aî eu răzu, socotind pentru aceia ce-au
scris păm ântul, şi pentru Ochian în ce chip l-au scris,
toate cum s ă n t; ci mie îm i iaste voia să scriu pre amă­
runtul, pre scurt, căt iaste pământul.
[37-] intăî, Perşiî şăd spre Marîa de Am iazăzi, ce să
chiam ă Roşiia. M aî apoî, după dănşiî, şăd Midii, Saspiriî,
după Saspirî C olhil, pănă la M aria de spre Miazănoapte,
undi iaste apa Fasuluî. A ceştia patru lim bi agîung, lă-
cuind, dintru o M are în tr’a lt a 4.
[38.] De aice înnainte iarăşi să începi uscat, de la apa
luî Fasis, cătră M iazănoapte, lăngă M arîa N iagră şi lăngă
bogazul din gîo s a M ăreî A lbi. Iară de spre Notos, iarăşi
acest uscat, de la unghiul M ariandinilor pănă la marginia
luî T rio p ; şi lăcuesc întru acest păm ănt 30 de limbi.
[39.] A cesta iaste un uscat. Iar altul să începi de la
Perşi, spre M arîa Roşie, şi iaste lim ba Perşilor, şi maî
apoî [a] A siriianilor şi a Arapilor, şi să săvărşâşte la un­
gh iu l arăpăsc, undi au adus Darie zăgaş din Nilos. Deci,
de la Perşi pănă la F in ichî, mult şi la rg locu iaste, iar
de la Finichî iarăşi să lărgeşte acest uscat, lăngă Misiri
şi Palistina, undi treî lim bi lăcuesc numai.
[40.] A ceştia sănt la A siia, de la Perşî cătră Apus. Iar
di spre Răsărit iaste M arîa Roşie, şi de spre Miazănoapte
iaste Marîa C aspiel şi apa [A]raxuluî, curănd cătră Ră­
sărit. Iară pănă la Indiia iaste Asiia lăcuită, iar de aice
înnainte, spre Răsărit, iaste locul pustii foarte, nici nime

1 Scurtat mult. *
2 Delos.
s Aceasta o spune traducătorul, sărind treî paragrafe, ce i se păreai"!
fără interes.
4 Scurtat.
 220
H E R 0 D0 T

să povistiască în ce chip şi cum iaste. A tă ta iaste şi ’ntr’a-

cest chip este Asiia.

la M isa i sa încep, acestîntrU

u s c acelalan t uscat
t. pen tfu ^ ; pentru
^ ^că £de

Pănă a S ’ îngUSt înSă dintrU M aria ceelaltă

P na la M an a Roşie. Iar, dintru acest îngust iarăşi să
începi lat foarte, carile să chiam ă L iviia. *
L42.J D eci, mă mier pen tru cei ce-au osăbit L iv iia si

acestia§1DeVt
r ° P aca- ineiîlu
aceştia, pentru trU
ng Că HU m
iaste iaSte pu*inăE vropa
aî lungă osăbireiar
întru
de

a r a t â ^ a ^ L T u Î n T f i i n d aC6Stelante' Că Să
iaste di spre A siia in ‘ Un^ ratâ d* apă, fără decăt
ruluî cel d ’in t“- “ ;/ U ° d m Necos, Inpăratul Misi-
S T i 1 , ucru' car11' -

întoarcă înnanot de
noapte. D e cî au nurc ?
. ^
V "
C& ^
^ P°">"<*>du.le să să
diSpre M iază’
de spre A m iâzăzi si ^ m&rS de Spre M arîa
sămănănd pământul ' ^ a a? Ili ngia la uscat, el au fost
ciria ci „ - ’ Ş1’ sam anănd, au fost aşteptând să-
cina, şi au fost purcegănd, pentru ca să a i J
m anca înblănd. Decî trecând o - , VOr
întors iarăşî la stăinîî 1, “ r r 3rU’. ln tn e le an s ’au
A ceşte au zis, carile eu nu le ^ re d ’ c u ^ l a . M isiru’
undi soarile au fost răsărind - j 6 SOSlt aco16
cunoscut L iviia. . m na reaPta- A şa în tăî s’au

lur Teaspie, an ficut

M egavizî, si asa as , * v
ZZSgTZfT* ^
•
■
t şi in ,r 'a i*
Z o p ir a luî
fetei 2 n’au vrut ce a ^ z h ™ ^ Spă— Iar maica
e decât această.’ Si i-au z i s T , ^ C6rtare î3f faci
încunglure toată Liviia, până iarăşî ^1 **
A ra vieI- ? i, lăsăndu-1 X erxis I Z t , Unghiul
OrghiL ------ Ca Sa aca a c eastâ
2 Fiind sora Iul Dariu ; textul.
 CARTEA IV

slujbă, miiarsă Sataspis, şi luă de la Misiri corabie, şi să

dusa la stălpiî lui Iraclis, şi au trecut pe lăngă cetăţuia
Soloil, şi aşă cătră M iazănoapte au mers pre Marîa. Şi,
trecând M are multă, şi în multe luni, şi fiind supărat de
atâta caii, să întoarsă iarăşi înnapoî. Şi mearsă la Xerxis
şi-î zisă cum acol6 înnainte sânt oam eni mici, cu haine
ca a ’ Finichilor, carii, cănd l-au fost văzind, au fost fugind
de dănşfil] la munţi, şi ş’au fost lăsind cetăţile, iar ei încă
nu li-au fost stricând nimică, numai de m ăncat li-au fost
luând. Iară pentru ce n ’au putut înbla înpreglurul Livieî.
această pricină z ic ia : vasăle n ’au m al fost putând înbla
în sus, ce au fost stând. Iar inpăratul X erxis nu-1 crezu
cum el să fie înblat adivărat, şi, aşa, îl spânzură, ţiind
măniia ce di demult. Iar un hadămbu acestui om au fugit
la Samos, şi, nimerind la un om, i-au luat tot lucruri
m ari, căruia, ştiindu-I numile, de bună vo e nu voi să-l spui.
[44.] Iar mai m ulte părţi de Asie de D arie înpărat s’au
aflat, carile, vrând apa ce sâ chiamă Indos, curătoare, să
va ză undi dă în M aria, pentru că această apă încă are
crocodili, ca şi Nilos, şi, aşa, trimisă oam eni de credinţă,
cu vasă, să vază undi dă în Marîa, şi pre un om de la
Cariandî. Şi, purcegănd de la cetatia Caspatirulul, au
mers cătră Răsărit spre Marîa, şi, întrănd pre Mare, iarăşi
spre Apus. Şi, aşa, în 30 de luni abiia au agîuns undi am
zis deneoarile cum înpăratul Misiruluî au trimis pre Fi-
nich î să vază. D upă mersul acestora, mearsă Darie cu vasă,
şi supusă Indiia şi toată Marîa această. A cesta Darie,
toată Asiia, fără num ai cătă-I spre Răsărit, au aflat-o să
fie într’uu chip cu L iviia .
[45.] Iar Evropa nim irile nu o ştie, nici de cătră Ră­
sărit, nici de cătră A p u s [=M iazănoapte], iaste de apă în-
cungîurată, au nu iaste. Iar, de lungă, iaste mal lungă
decăt amăndoă, şi nu p oci afla, pentru căci, fiind un pă­
mânt, să înparte în tril părţi, şi aceştia triî părţi să nu-
m ăsc cu nume fimeeştî, şi sorocul eî iaste apa lui Nilos
şi a lui Fasis (iar alţii zicu apa lui Donos şi trecătorile
 222 HERODOT

Cim enşilor), ne putând şti num erile ceJor ce li-au înpărtit

.aceştia, şi de unde s’au înpărţit. Pentru că L iv iia iaste,

>ICU Greci,î> să să fie numit pentru ° fimei ce

Son, H -U î e ,lntr aC d IOCU’ Şi AsHa dintru o «mei a luf
Prom ithei; iar Lidn zicu cum d in tr’o fimei din niam ul lor*
sa să fie numit, pentru că şi astăzi iaste acolo la d â n ş ii« un
mam ce sâ chiamă A siada. Iar Evropa nici sâ ştie iaste

de -p ă' ?i de undi iaste numi *ă - - *

f a S de la " ™ a l de vom zice de la
a de la Tirna, de la E vro p a să să fie numit. C e şi acest

deCA
de s iia
A su a Csi
şi au venit pană la Crit, şiŞ' deaCeSta încă
la C rit la La,i fost
iviia»
C i aceştia, pre căt li-am ştiut, li-am şi zis.
[46.]| Iar M an a N iagră, asupra căriia Darie in p ărat ostia
afara de niam ul tătărăsc, hrăneşte limbi foarte v a r v a r e ’
pentru ca nici om de folos n ’am putut să întălegem nici

ivit f — dintrU aC6St de oam enI ^ să fie

A lt, fara num ai dintru T ăta ri şi pentru A n ah arsis T ă ta ­
rul Iar la niamul tătărăsc iaste un lucru foarte mare
meşterşuguit, dintru căte putem şi noi să cunoaştim iar
* foa“ e la “ d. - e a , lucru l-au m e j e r ^ u i .
Căt, Cine v a m erge asupra lor, el dosul nu-şl d a u ; şi^ ja .

P e n t r u ^ T l cetătî ^ ^ nim ine nU_î Po a t® să-I afli.

tu tu ro r Si s “ t ^ & U ’ C1 C a s a l e l e s a n t î n b l ă t o a r e , a ’
tu tu ro r. Ş i san t cu a r c e , in s ă c ă lă r i, şi n u tră e scu d e la

p u g, ce d e la d o b ito c . Ş i c a s ă le le p o a rtă p re c a l C u m

nUU 7 ° i\ aCeŞti\a n eb im iîî * neînfrânţi la răzb o i?'

[47; Ş i acest lucru îl pot face, pentru că le prietinesc

află Ş1 PentrU Că IOCUl iaste tot căm Pu ^ să

sănt f M P e ’ ^ Ş1 C U râ. a P e
nu m a * P u ţ i n e d e căte z ă ta se

Şi cură de8? ’ ’' * ° î Sănt dintru dan?iir cu num e ma^e

!____ ! dau in M arîa> iată că-i spunem şi noî. D unăre
1 Textul o numeşte.
2 în Sardes ; textul.
3 Scurtat.
 CARTEA IV 223

iaste cu cinci gu ri. D upă aceia iaste Nistrul, Buhul, N i­

prul, Pandicap, Ipachiris, G herul şi Donul.
[48.] Şi aceştia ape aşa c u r ă : Dunărea, fiind mal mare
decăt toate apile căte noi ştim, cură tot într’un chip de
mare, şi vara şi iarn a ; şi, curănd dispre Apusul Ţ ă r e lT ă -
tărăştî, întăl să măreşte dintru acest lucru, pentru că dau
şi alte ape multe într’ănsul şi o măresc. Şi aceştia sănt
apile, cin ci sănt în păm ântul tă tă ră sc : unul, întăl, ce-î
zicu T ătarăI Prutul, şi alt[ul] Sireatul, A rgeşul, Oltul şi
J iiu l1 ; aceştia dau în Dunăre. Deci, Prutul iaste apă mare,
şi cură spre Răsărit, şi să înpreună cu D u n ă ria ; iar Si-
riatul mai mult spre Apus, şi iarăşi să înpreună. Şi cele­
lalte iarăşi cură [prin m ijlocul lor] de să înpreună. Aceştia
m ărescu Dunăria. Iar şi de la A gathirsu încă mi să pare 2
să cure apa M orăşulul 3, şi iarăşi să înpreună.
[49.] Iar de spre Răsărit, dintru m unţii Emonulul, cură,
spre M eazănoapte alte tril a p e : A tlas, A v ra s şi Tivisis,
şi iarăşi dau în D unăre. Iar prin T h r a c h ia 4 iarăşi cură
A th ris şi Noi şi A r ta n is ; aceste tril iară în Dunăre întră.
Iar de la Rotopa, Schios apa dejchide Em onul şi dă în
Dunăre. Şi dintru alte multe ţări cură m ulte api, şi toate
a celia dau într’apa Dunărei, şi o măresc aşa de ta r e 6 :
pentru că începe a cură de la Franţojl, carii lăcuesc la
m arginia Evropel, şi cură prin toată E vropa şi în coas­
tile Ţ ărel TătărăştI dă în M arla. .
[50.] A ceste toate ape, curănd întru dănsă, să faci Du­
năre mare. Pentru că apa Dunărei singură, lăngă apa
lui Nilos alăturăndu-să, tot mal mare va fi Nilos ; pentru
c ă întru această n ici izvor, nici altă apşoară nimică nu
cură. Iar Dunăre tot cură într’un chip şi vara şi ia rn a ;
num ai oarece puţin adaoge iarn a; pentru că acolo iarna

1 Tiarantos, Araros, Naparis, Odessos.

3 îndoiala, numai la traducător.
3 Maris.
4 Precisat in text.
-r> Scurtat.
 224 HERODOT

puţin ploă, ce ninge mult. Şi, vara, topindu-să omătul,

aŞa, cătă apă trage soarile dintru dânsul, cu ră din omăt
iarăşi în Dunăre, şi, aşă, nu să cunoaşte să scază. Şi ploi
mari mea să facu vara acol6 ; pentru aceia, m ăcar că vara
trage so an le mult dintru dănsă, iară, ploănd şi topindu-să
şi omeţiî, nimică nu să cunoaşte.
[51.] A ceastă, întăî, este apa D unărei, dintru căte sânt
api tătărăştî. După această, iaste Nistrul, carile di spre
M eazanoapte cură, din ţara N evridilor, dintru un iazâr
mare, si la gura lui lăcu esc G reci, ce le zicu N istrianî
(T in s N istrului zicu *).
[52.J A l triele, Buhul, carile cură dintru ţara lor, iarăşi
dintru un mzar, şi cură cale de 5 zile ; iar, m ai apoi,’
lângă M arfa el să m ăreşte foarte tare®, pentru un izvor
ci da intru dansul 3.
[53-] A patra apă este N iprul, carile, după D u n ăre este
mai mare decât toate aceştia, şi săţios foarte, nu num ai
dintru apile ce sănt tătărăştî, ci tocma şi decăt altile, a le ­
gând din N ilo s ; pentru că eu Nilos nu iaste cu putintă
a sa alatura altă apă. Iar, din celelalte, ales iaste N iprul

fot felul A n a Şi ?i P6Şte m ult în’

ia r t e und “ U t’ Şi P ă in ile Să f a c u b u n e î
iar pre undi nu Să ara, iaste iarbă foarte m are şi bună.
, re m că lasa, la u[n] locu undi dă în M arla. Şi peşte

3 s r L - asă’ t ’ de oasa-
să 2 'i h ?1 ai m ulte Să află aco16 în tr’ănsul. Si
noapte Iar
noapte. Iar, tmai
f sus de aice,
^ SU§
nu ‘ săCăştie
CUr*de
6’ desPre M ea^ce
unde cură

c T c e ^ n t l r ' 11 PUS? ’ Pănă Unde ^ “- g e la T ăt^răl

ce ce sant plugari *. Ş x eu num ai aceşti! api şi a ’ lui
- os izvo arăle şi capătul, de unde să începi, nu ştiu. Şi
1 Adaugă traducătorul.
■ Curs de patru zile; textul.
s Suprimate lămuriri asupra «izv oru lu i»
Textul specifică locul.
5 Gale de zece z ile ; textul.
 CARTEA IV 225

ştiu cum nicî alt G rec nu le va pute să le afli. Iar lăngă

M are să înpreună şi cu Buhul. Şi pre api iaste o biserică \
şi decinde de acolo lăcuesc, oaminî ce le zic Nipriianî.
[54.] A cincia apă iaste P an d icap is; pentru că şi acesta
cură di spre M eazănoapte. Şi între acesta şi între Nipru
şâd T ătară! ce! ce sănt plugari. Şi acesta, trecând prin
pădure, să înpreună cu N iprul şi dă în M arla.
[55.] A l şasăle apă iaste apa luî Ipachiris, carile cură
dintru un iazăr pre păm ântul T ătarălor ce sănt păstori,
şi, aşa, dă în M arla 2.
[56.] A l şaptile apă iaste Gheros, şi să rupe din N i­
pru, şi cură din tr’on locu ce-I zicu G heros, şi, dănd în
Marea, hotărăşte T ătarăI ce sănt inpăraţî şi păstorii, şi dă
intr’apa lui Ipachiris.
[57.] Iar întru această a opta apă iaste Donul, carile
cură di departe, dintru o apă iazăr m are, şi dă într’un
iazăr mal mare, ce-i zicu Mâiacu, carile înpartă pre T ă ­
tarăI ce le zicu Inpăraţî şi pre .Savrom aţî. Şi întru apa
această mai dă o apă, ce-I zic Irghis.
[58.] Printr’aceste ape vestite, aşa sănt înpărţiţî Tăta-
răl. Şi iarba carile creşte acol6 la N ipru face hiară multe
foarte, pentru că să cunoaşte cănd să despoae dobitocul.
[59.] Iar pravilile lor aşa să n t: întâi, bozî au pre Diia
[=Zeus] şi pre Păm ânt, zicănd Păm ântului cum iaste fimeia
luî D iia ; aşijdirile pre Apolon, pre Iracliî, pre Afrodita,
pre Aris. Pre aceştiia îl ţin bojî Tătară!. Iar cei ce să ţin
din niamul înpărătesc facu jărtve şi lui Posidon. Lui Diia
îî zicu Papeu, P ăm ântului zicu Apiia, luî Apolon Itosir,
iar Afroditeî A rtim basa, luî Posidon T ham im asad3. Iar
bojî sau biserici nu fac aceşti!, fără numai lui Aris fac
jărtve.
[60.] Şi jărtvile fac într’acest c h ip : îl înpiadecă, stri­

1 Textul dă locul şi hramul.

2 Textul precisează.
3 Sărit numele zeiţei lstia.

15
 226 HERODOT

gân d num ile bozului acelu ia ce vor să facă, şi, aşa, o zu-
grum ă cu un lanţî, şi o belescu
[6l] Şi, neavănd lem ne, — pentru că foarte iaste pă­
m ântul tătărăsc lipsit de lem ne — , ard oasăle şi frig car-
nia, pentru că să aprind şi ard frumos 2. Ş i m al vărtos
cai facu jărtvă.
[62.] Ş i lui Aris facu într’acest chip : în toate Scaonile
undi sănt adunări mari, străn g tăvălicî şi fac biserica di
tăvălicî, de 300 stănjfănî] de lungă şi 300 3 lată, şi puţin
m al scundă. Şi, aşa, di-asupra iaste un lucru făcut în 4 m u ch i:
pre de înbe părţi nu este locu de suit, şi pre un locu
iaste. Şi preste tot anul tot cară căte 150 de cară de tă­
v ă licî ; pentru că, de vănturî, le scade biserica. Şi asupra
acestuî lucru făcut în patru m uchi au un chilum 4 de fier
vech i, şi acesta zicu eî cum le iaste bozul lu î A ris. L a
acest chilum facu preste tot anul jărtve de ol şi de caî,
şi m aî multe jărtve facu acestuia decăt altu l boz. Şi,
iarăş, căţî oameni vor prinde la război, vil, dintru o sută
a le g unul, şi fac jărtvă a ş a : întăi, toarnă vin din cap, şi
apoi îl gîunghie într’un vas, şi apoi. sue vasu l acolo pre
tăvălicî, şi varsă singele aceala preste chilum sus. A cesta
lucru facu, iar gîos tae m ănule, cu umăr cu tot, şi le aruncă
în sus. Şi, maî apoi, şi celelalte părţi ale trupului, făcăn-
du-le tot aşa, să duc acasă. Iar mănule, unde vo r cădia,
acolo zace, făr’ de ciala trup.
[63.] Iar porci aceştiia nu primăsc, nicî hrănesc porcu
în ţara lor.
[64.] Iar lucrurile războailor aşa sănt la d ă n ş iî: cănd
întăî va omoră T ătarul pre nepriiaten, bia din sin gile lui,
şi, pre căţî va omoră, le tae capitile şi le duce la inpă-
ratul. P entru că, după ce va aduci capul, el poate să ia
din dobânda ce vor faci la război, iar, neducănd, nu ia
1 Scurtat.
3 Scurtat.
3 Stadii.
4 'Axtvax-r]î, sabie.
 C A R T E A IV 227

parte. Şi, aşa, cap ul îl beleşte, pentru că de la urechi în

sus îl beleşte, şi-l faci ca o năframă, de-1 ţine şi-l liagă
de frăul calului. Şi, carile are de aceste năfrăm î mai multe,
aceala este vestit m al tare. Mulţi facu şi haine dintru
aceste piei, cosindu-le una lăngă alta. Şi, iarăşi, mulţi dintru
dânşii belesc m ănule cele drepte ale nepriiatinilor şi le
facu tăftue de s i g e ţ l; cu unghii cu tot le belescu. Şi acesta
lucru să ştie, cum pialia om ului iaste şi groasă şi frumoasă,
m al frumoasă [şi albă] decăt toate pieile. M ulţi belesc de
tot pre oam ini şi întind pialia omului pre lemne, şi o fac
abăioară.
[65.I Iar cap itile, nu a ’ tuturor, ci num ai a ’ celor ce sănt
nepriiatenl m al m ari, le fac într’acest ch ip : L e ta e c u h e -
resteul de la un locu a ’ sprăncenilor în sus, şi, aşa, îl curăţăsc
d e tot, şi-î scot crierii, .şi-l învălesc cei săraci cu piale de
bou numai, iar c e l b o g a ţi îl ferecă cu aur pe din lăuntrul,
şi le iaste un loc de păhar. A cesta lucru îl facu şi dintru
niam urile lor, num ai căt vor avia cevaşî pizmă pi vre unul,
.şi de-1 v a birui cin eva pre lăngă Inpăratul. Iar, cănd vin
o a sp e ţi la T ătari, atu n cia le aduc aceştia capite toate la
m ijlocu, şi le arată, zicăn d cum au făcut vitejie, biruindu-I
pre aceia carii, fiind oam enii lui, au avut război cu dănşiî
şi i-au biruit.
[66.] Şi, preste tot anul, fiieştecare boerie întru Ţinutul
său înple un păh ar de vin, au crontiri, dintru carile
biau toţi căţi sănt vestiţi dintru d ă n şiî; iar câţi sănt
ticăiţi, nu biau. Ş i m are ocară iaste la dănşiî lucrul acesta.
Iară căţi au ucis foarte mulţi nepriiatenl, aceştiia beau cu
2 păhară odată.
[67.] A u vrăjitori m ulţi, carii vrăjăsc cu vergi de ră­
c h ită : despoindu-le aceştia, le pun pre alte toege groasă
de răchită, şi, aşa, le pornesc vergile preste dănsă, şi po-
minesc ci le iaste lor voia, şi iarăşi le străng la un loc.
A ceastă vrajă le iaste lor de moşie. Şi într’alte feluri încă
•vrăjăsc 1.
1 Resum at.
 228 H ERO D O T

[68.] Şi, cănd v a b o ln ăvi Inpăratul tătărăsc, chiamă

tril vrăjitori, aleşi dintru to ţi că ţl sănt, şi, chiem ăndu-î,
vrăjăsc după cum am zis m al sus. Şi zicu vrăjitorii aceş-
tiia a ş a : cum (cutare om) dintru orăşănî au furat pre
strâm bul pentru lăcaşurile înpărăteştî, pentru aceia boleşte
Inpăratul, — că, la dănşil, acesta glurăm ănt iaste mal
mare. Şi, aşa, îndată, pre aceala ce vor zice vrăjitorii
că au furat, şi merg de-1 liagă şi-l aduc acolo, şi adu-
căndu-1 acolo, îl zicu vrăjitorii cum să fie g iu ra t pre
strâm bul lăcaşurile înpărăteştî, şi pentru acesta lucru bo­
leşte Inpăratul. Iar el să tăgăduiaşte tare, şi, tăgăduindu-să,
aduce inpăratul îndoiţi vrăjitori, şi iarăşi vrăjăsc şi aceştiL
Deci, di-1 vor afla şi aceştna, prin vraja, cum au gîu rat
pre strâmbul, îndată îî tae capul aceluia, şi a v u ţiia Iul o
eu vărh ovn iciî vrăjitorilor 1.
[69.] Iar, de să va tâm pla, iarăşi, să să tocm ască vră ­
jitorii cu oamenii ceî vin o vaţi, şi nu vor vria să-î dovi-
diasca, atuncia şi pre vrăjitori încă îî omoară în tr’acest
chip : înplu un car plin cu tăv ălicî acoperit, şi acolo în-
lăuntru pun pre vrăjitorii ceî mincinoşi, şi în g îu g ă în car
d °î boi, şi dau foc tăvălicilor, şi bat boii, şi fug. Şi, aşa,
acolo ard eî, fiind leg a ţi şi m ănule şi picîoarile, şi gura
a stu p a tă ; şi mulţi bol ard cu dânşii, şi m ulţi şi scap,
pentru că le ardi proţapul. în tr’acest chip ard şi pe alţi
vrăjitori, pentru alte vin e, zicăndu-le vrăjitori m incinoşi.
Şi pre care îî omoară in păratu l, pre aceştiia îî dezrădă-
ciniază de niam, pentru că, cia iaste parte bărbătiască, şi
ficior şi altă, tot omoară ; iară fimeile nu le dodiesc.
^[70.] Iară gîurăm ăntul T ă ta ră î aşa îl fac, cătră cine vor
sa-1 f a c a : toarnă într’un păh ar mare vin, şi, 'aşa, putinţei
sm ge toarnă din trupul celor ce gîură, tăind cu un cuţitaş
nncu, şi, apoi, moae în păhar un chilum, şi o tulbă, şi
hera de sigeţî, şi o ţidia. Şi apoi să gîură m u lt; şi, aşa,
iau şi eî, şi ceia cui g îu ră eî, şi dintru aceelaltî căti sănt
vrednici.
1 Suprimată o proposiţie.
 CARTEA IV 229

[71.] Şi grop n iţăle lor sănt lacre a ’ înpăraţilor, adică,

undi N iprul iaste de v a d 1 ; decî, acol6 sapă o groapă în
4 m uchi, mare, şi, aşa, eu pre Inpăratul şi-l pun întăl de-1
smolesc cu ceară, şi-î scot bărdanul de-1 înplă cu chiperl,
tămăe, săm ânţă de selină şi de mărariu, şi, aşa, îl pun
înlăuntrul, şi, cosindu-1, îl trimit la altă limbă tătărască.
Şi aceia, luăndu-1, fac în tr’acest chip, în ce chip fac şi
ceelalţl T ăta ri în p â ră te ştî: îşi tae din urechi puţintel, şi
tunde părul, şi-şi încrun tează nasul şi obrazul, şi pă­
trunde sigeţi prin m ăna stăngă. Şi, aşa, într’un car puin-
du-1, îl ducii la altă lim bă tătărască. Ş i m erg de-1 petrec
şi ceelalţl toţi la care au fost, pănă unde agîun g acolo,
la ce l ci lăcuesc m al la m argină, ce să chiam ă Gherii.
Şi, aşa, îl pun acold în săcrie, şi pun suliţă di o parte şi
de alta, şi pun di-asupra acestora lemne, şi, aşa, acopăr.
Şi, de altă parte, întru gropniţa aceia, zugrum ă pre o
ţiitoare de a in păratu lul, şi o îngroapă, şi pre maghir®,
şi pre cuparu, şi pre com işăl, şi pre postelnicu, şi pre pos-
luşnic, şi cal, şi de toate celelalte a zăcia pun acolo, şi
păhară de aur : iar de argin t şi de aram ă nimică. Şi, aşa
făcând, fac o m ovilă m are, silind să o facă cât de mare.
[72.] Şi, trecând un anu, iarăşi să strân g cu toţii şi facu
acold la m ovilă a d u n a re : adună dintru slugile înpărăteşti
pre care! sănt m ai de aproape (pentru ca dintru dănşil
alege inpăratul pre carii sănt mai vrednici, de-î face
slugi, iar robi n ’au T ă ta ra ! nici într un chip), şi dintru
aceşti omoară pre 5° S^US'-) §* 5° ca* car^ sânt mal
buni, şi le scot bărdanul, şi îl înplu cu pae, şi iarăş îl
coasă la locu de unde îl scot. Şi, m al apoi, pun preste
nişte lemne cai! a c e ia 3. Şi pre oameni, iarăşi, călărî, pre
aceia morţî, şi-î propesc 4 bine preglur movilă, şi, aşa, să
duc cu totul acasă.

1 La G errlioi; tsxtul.
2 Păstrat cuvititul grecesc : bucătar,
s Textul arată cum se face aceasta.
* >Is. : popresc.
 230 H E R0D 0T

[73-] A şa îngroapă pre îm p ăraţi1. Iară pre ce e la lţî T ă ­

tari proşti, după ce mor, îî pun căte într’un car, şi-î poartă
pre la oam enii lor şi pre la prieatenî. Şi aceia îî ospitiază
pre ceî ci aduc mortul acolo, şi lăngă mort iarăş pune bu­
căţi, ca şi la ceelalţî. în 40 de zile tot aşa îl p oartă pre
mort, şi apoi îl îngroapă. Şi, după îngropare, aşa să cu-
r ă ţă s c : pun nişte lem ne şi apoî un vas didesupt, şi acopăr
preste lem ne 2.
[74-] Şi, aşa, pun săm ănţă de cănipă. C ă acol6 la dănşi
iaste cănipă aşa de multă şi bună, şi săm ănată şi nesă-
mănată să face, cănd facu haine T h rach iî de dănsă, căt.
cine nu ştie, gândeşte cum iaste de in, aşa de b u n ă 3.
[75-] Şi, aşa, aduc petre arsă, şi pun preste dăn săle să­
mânţă de cănipă, şi atăta miros face, căt toate m irosănile
le biruiaşte. Şi, aşa, afumăndu-să, strigă şi să vaetă. A c e a stă
le iaste lor în locu de feredeu. Iar fimeile facu alu at de
tămăe, şi de m olidvu4 tăm ăe şi de chiparis, şi, cu apă
amestecând, facu aluat, şi-şî un gu trupul, şi-l lasă o zi,
şi, m aî apoî, să descăvăsc de acest aluat, şi să fa c şi m al
frumoasă, şi mirosăsc.
[76.] Iar de pravile streine foarte să feresc şi eî, şi nu
numaî de altora, ci m aî vărtos de cele g receştî, în ce
chip că am văzut A n arh asis şi Schilis. P en tru că A n ar-
hasis, înblănd mult păm ânt şi învăţindu-să m ulte în v ă ­
ţaturi de m ulte lucrurî, şi întorcăndu-să înnapoî, ven ia la
cetatia Chiziculuî®. Şi, vă zin d acol6, la C h iz ic , pre C hizi-
chem facănd jărtvă aşa de m are m aiceî bozilor, să ru«a
Şi el cum, de să va în toarce sănătos, să facă şi el în tara
lui m tr acest chip, ca aceia jă rtv ă , să adănuiască aşa.' Si
aÎHUngT d 6Ste l0CU’ Ci Să chiam ă P a dure, undi iaste
pădure de tot fielul de co p a cî plină 6, şi întră acol6 în pă-
1 Mult scurtat.
2 Scurtat foarte mult.
8 Schimbată construcţia.
4 Cedru de Liban.
6 Textul arată calea.
6 Scurtat.
 CARTEA IV 231

dure Anaharsis, ţiind tăm pănă a mănă, şi alte obicee fă­

când a ’ praznicului aceluia. Şi unul dintru Tătari, văzin-
du-1 pre dânsul făcând aşa, mearsă la înpăratul Savlie,
şi-I spusă. Şi, m ergând şi înpăratul, şi văzindu-1 şi el fă­
cân d tot aşa, atunce îl sigită, şi muri. Şi zic ei şi acum
cum n ’au ştiut pentru Anaharsis că s’au dus în Ţara G re­
cească, şi cum acold să fie învăţat obiceile greceşti. Iar,
după cum am înţăles eu pentru acesta, pentru Anaharsis,
să fie fost ucigaş lui Indathirsu, Înpăratuluî tătărăsc 1. Şi
iată că de ruda luî fu omorăt Anaharsis, de vremi ci
S av lie luî Indathirs era tată.
[77.] Şi iarăş zicu cum înpăratul tătărăsc să fie trimis
pre Anaharsis în Ţ a ra Grecească, pentru ca să înveţă
minte, şi, intorcăndu-să acasă, şi întrebăndu-1 înpăratul ce
facu G reciî, au zis cum G reciî toţi să zăbovăsc pe fiieştece
după ce învăţătură, iar numai Laconil să învaţă a priimi
şi a răspunde cu vân tul luî. Ci acest cu vânt poate să să
fie urzit şi de G reci. Iar acest A naharsis într acest chip
au perit cum am şi zis, pentru că au învăţat obicei şi
pravile streine. _ „ .
[78.] Şi, trecând m ulţî anî, maî apoi, aşişderia au păţit
Schilis, ficiorul luî A ripithes. Pentru că A n pithes, avănd
şi alţi ficiori m ulţî, făcia şi pre acesta, pre Schilis, din
fimei de la D unărea, nu dintru locul lor. P re acesta maica
lui l-au învăţat lim ba grecească şi carte. După aceia,
murind Ariapithu, cu vicleşug, de S pargapithu, Inparatul
Agathirsilor, aşe S ch ilis luă şi înpărăţiia şi pre fimeia
lătăni-său, anum ea O pii. Această O pii era cetăţancă, şi
avia şi ficior cu dănsa Ariapithu, pre nume Oncos. Ş ir
înpărătind Schilis T ătarălor, nici întram chip îî plăce
obiceile tătărăştî, ci m al mult era dat la obiceiul grecesc,
pentru că aşa era învăţat. Şi făce a şe : cănd mergia cu
oaste la oraşul N ipruluî, atuncia lăsa oastea înnamte ce
tăţeî (aceşti! de la acest oraş zicu cum sânt de la Militus),
şi, aşa, întră Schilis în cetate, şi să dezbrăca de haimle
1 Scurtat.
 232 HERODOT

cele tătărăştl, şi închidia porţile, şi să înbrăca în haine

greceşti, şi, aşa, unbla de cum păra ci-I trebuia prin oraş,
nici fiind lăngă dănsul ca icu ’ au altă c e v a ; şi porţile le
pazna, pentru ca să nu -1 vază alt nimirile din T ăta ri. Şi
alte m ulte obicei greceşti avia. A cestea lu cru ri de multe
ori le făce el. Şi casă încă ş’au făcut acold, şi m uiare încă
ş’au luat de acol6.
Iar> după Ce ram asă şi lucrul lui ca să p ată rău,
sa tăm plă lucrul într’acest chip : pofti să fa că praznicu
Iui D iom s V a c h ie 1 ; şi, vrând el să facă p razn icu l acesta,
i sa făcia o arătare mare lui. Era, întru cetatia nepriia-
temlor, acolo, casa lui, foarte iscusită, şi în cu n g lu ra tă tot
cu pilde de hiară, de petri albi făcute. întru această casă
au dat Dum năzău un fulger cu tră sn e t; şi aii ars această
cu totul. Iar el tot n ’au b ăgat în samă, ci tot au făcut
praznicul. Iar TătarăI ponoslăesc Grecilor, pentru că zic
ca nu poate să fie bozu ca aceala carile să p oată faci pre
om să nebuniască. Iar, făcând Schilis praznicul acesta, un
om din orăşani iasă afară şi zisă cătră un T ă ta r : «Voi,
ataraî, ne rădeţî pre noî pentru praznicu’ a c e s t a ; iar şi
voi încă prăznuiţî a cu m : că pre înpăratul vostru l-au n e­
unit bozul aceala al nostru. Iar, de nu mă v e ţi credi, eu
voi arata». Şi, aşa, purceasără mai m arii tătărăştl a
m erge cu dănsul acol6 la oraş. Şi-î dusă orăşanul aceala,
ş -i pusa pre ascuns într’un turn, de privia de acol6 cum
recu cu ceelalţî G reci, prăznuind praznicul aceala.
că l l ataraî acest lucru, foarte primejdie m are ţinură
1 7 t 6- f 1 eşlră afară ^ spusără în toată oastia ce-au
văzut ei acolo.

n u S r ’a F ’ ’ 6Şmd S ch ilis afară între oastia lui, T ătară!

nrp nParat pe un frate a ’ luî, născut din fata lu i Tireî,
p l n t r u T ^ t° CtamaSaid - Iar S ch ilis- m ţălegănd povestia
zind O ct aC f CeSt lu cru’ îndată ThrachI. Şi, a u ­
----------- ţamasad, mearsă cu oaste asupra T hrach iel, şi la
1 B akcheios.
2 Purtind th ia su l; text.
 CARTEA IV 233

Dunăre să tăm pinară oştile. Şi, aşa, trim isă Sitalchis, îm­
păratul Thrachilor, l a O c t a m a s a d , zicân d a ş a : «Ce trebue
să ne batem noi în de n o i ? Eşti mie su ro reî mele ficior,
şi frati-mieu încă iaste la tine. Şi tu să-m i daî pre Schilis,
şi eu încă îţi voi d a pe fratile taii, ci iaste la mine . Iar
să nu ne mal batem în de noi». P en tru că era la Octa-
masad înpărat un frate a ' lu i Sitalchis, p rib ag. Şi priimi
acest lucru O ctam asad, şi dedia pre unchi-său şi luă
pre Schilis, şi îndată i-au şi tăet capul. Iar Sitalchis au
adus pre frati-său acasă-şi. A ş ă să feresc de tare Tătarăi
de obiceile stre in e ; şi ce lo ra ce le facu, în tr’acest chip le
şi plătesc. _ . „
[81.I Iar, pentru m u lţim ia tătărască, nu putui sa xnţa eg
cătfă] să fie ; pentru că şi m ulţi sănt, iar şi puţm i după
telul tătărăsc, pentru p lo d iciu n ia lor. C i a tă ta 'im i spusara :
iaste un locu, între N ip ru şi ntre Buh, carile să c eama
Exanbeu, undi am zis şi m al nainte cum iaste un izvor
amar2; acolo iaste o că ld a re de şasă ori mai m a r e decât
căldarea aceia de la m a rg in ia M ării N e gri, care au pus-o
Pafsanie a ’ lui C l e o m v r o t . Iar cine n ’au văzut-o, eu sa
i-o sp u i: 600 v e d re în ca p e în că ld a n a aceasta, şi de
groasă, iaste-de şasă d eg ite. A ceastă cald are a ş a z ic Tă-
tarăî, cum înpăratul lor, A rian d an , vrân d sa vază mulţi-
me[a] tătărască, au zis cum to ţi T ăta ra ! sa a uc ^
întru acel loc căte un fier de s ig ia tă ; iar ^
aduce, cu moarte i s’au lăudat. Şi, aşa, s au
ţime multă de fier[ă] de sigeţî. Si socoti e l să-ş o
. făceră o caldare mare
T e — ..

• W i ’a - »-• w s -
numai ape multe ce sănt intr ^ , q urm ă dg om>
şi cămpu mult şi lim pide. A ^ ^
a lui Iracliu : zic că iaste d î
1 Invers: tu sâ-ml dai fratele ş i - « voiii da pe Schilis.

2 Scurtat.
 234 HERODOT

piatră însăm nată, lăngă apa N istrului. A cestea toate cu

această poveste le săvârşim. Iar acum trebue a mă sui!
la cuvântul cel ce l-am început d ’intăî a-1 zice.
[83.] D upă ce s’au gătit D arie inpărat să m argă asupra
Tătarălor, şi poroncind celor pedestri oaste pediastră şi
celor de pre M area corăbii, alţii, iarăşi, să facă pod preste
bogazul de la V izantiia, — iară A rta va n , feciorul lui Istaspis,
fratile lui Darie, îl zisă lui D arie cum nici în tr’un chip
să nu facă oaste la T ă ta r[1], socotind lipsa T ătarălor. C i
el nu vru să-l asculte pre cela ce -1 sfătuia bine. Ş i A r ­
tavan părăsi a-I zice. Iară D arie, după ce s’au g ă tit, au
purces cu oastia de la Susa.
[84.] A ice , dintru Perş, un om, anumea Iovazu, având
tril ficiori, şi oştind toţi, să ru g ă să-î lasă pre unul. Iar
Darie zisă : de vremi ce-î iaste priiaten, şi să ro a g ă de
un lucru nu mare, pre trusteî ficiorii îl v a lăsa. Şi, aşa,
Iovaz să bucură, gândind că-î v a lăsa. Iar D arie poronci
celor ce sănt preste acestea, cum să-î omoară pre trusteî.
Şi, aşa, răm asără acolo !
[85.] Iar Darie, după ce vin ia la bogazul de la V izan tie
la C alhidon (acum să chiam ă Cadicheoiu *), acolo era făcut
podul preste bogaz. Şi, aşa, întră într’o corabie, şi întră
pre b o g azu l M ăreî N egri în gîos, spre Petrile N e g ri (unde
zicu M avrosm ilos a cu m 2). A co lo , fiind biserica unuî bozu,
socotia de acolo şi privia lu ciul M ăreî Negri, pentru că decât
toate M ările iaste maî m inunată. C ă, în lung, iaste de 1.260
de mile 3, şi, unde iaste ma[î] lată, 400 mile 4. G u ra aceşteî
M ărî iaste de 400 5 de stănj[ănî] de lată. Iar, de lu n g, bo-
gazul acesta iaste preste tot, carile să chiam ă Vosporos,
adică vad u l boului, acesta iaste de 15 m ile 6 de lungu,
Preste acesta au fost făcut podul în lat. Şi acesta bogaz
1 Adaus de traducător.
2 Aceiaşi observaţie.
3 i i 100 de sta d ii; text.
4 3.300 de stadii.
f> 4 stadii ; text.
6 120 de stadii ; text,
 CARTEA IV 235

cade în M arîa ce să chiam ă Propondis, adică «înnainte

M ăreî Negri», că M ăreî N egre Pondos îi zicu Grecii. Şi,
aşa, această M are iaste de lată de 62 m ile ’ , şi de lungă
de tot iaste de 100 fără 20 m ile2. Şi, iarăşi, şi această
M are dă la bogazul ce să cheamă Elispondos, carile iaste
de o m ilă 3 de lat şi de 50 de m ile4 de lungu. Acesta bogaz
iarăş dă într’un luciu de Mare, necuprins de mărime,
care să chiamă Egheon.
[86.] Şi aşa să măsură aceste: corabia, căt de mult, în-
tr’o zi, merge 800 de mii de stănj[ănî]B, şi într’o noapte
60.000 de stănjfănî]. Deci, din gura M ăreî N egre pănă la
apa lui Fasis, iaste cale de 9 zile şi de 8 nopţi; aice iaste
M area N iagră în cu rm ejiş; şi, aşa, facu preste tot 110
mii şi 1 milion, adică 1.000 de miî de stănjfănî], ce facu
m ile căte am zis m al sus, — pentru că mila de 800 de stăn-
j[ănî] este de lu n g ă 6. A şa şi Marea N iagră, în larg, întru
acest chip să măsură. Şi Marîa această are şi un iazăr,
carile iarăşî dă în tr’ănsul, nu cu mult mal micu decăt
M area această, care să chiam ă Măiac (şi mamă Măreî Negre).
[87.] Iar Darie, după ce au văzut M area N iagră aşa, s’au
întors înnapoî la podul ce-au făcut, căruia îi era pristav
M androclie de la Sam os. Şi, văzind şi bogazul tot, pusă
şi doi stălpî de piatră albă, scriind întru unul slove asi-
rieneştî, iar în celălan t greceşti, şi scrisă (în) toate limbile
căte era’ în oastia lui. Ş i era, preste tot, oastia lui, călă-
rime şi pedestrime, afară din oaste ce de pre Marîa, eia
oastia lui, 7.000 (sic); 600 de vasă pre Marîa avia. Iar,
mai apoi,’ V izan d en iî au stricat stălpiî aceştiia: i-au făcut
la cuptorul bozului Artem is, făr’ de unul, [care] au fost

1 500 de stadii: text.

3 1.400 de sta d ii; text.
s 7 stadii; text.
4 400 de stadii; text.
6 O rg h il; text.
« Explicaţia milei e adau să; socoteala e greşită. Apoi e lăsat un loc
întreg.
 236 I1 E R 0 D 0 T

rămas la biserica luî Dionisus. Iar locul unde să fie făcut

podul D arie, socotesc eu cum să fie fost în m ijlocul bo-
gazuluî, între V izantiia şi între biserica aceia.
[88.] Iar D arie să bucură de podul aceala ce-au făcut,
ş’au dăruit pre pristavul acela cu io c o p ii1. Pentru care
lucru şi M androclie pristavul au zu grăvit toată oastia luî
Darie, şi pre Darie, şi l-au pus la biserică la Ireon, şi
au scris versuri aşa: «Vosporul cel păscos poditu-l-au
M androcleî cu pod pre vasă, pentru pam intia Ireiî, făcănd
şi cinste şi cunună Sam uluî, şi făce şi cuvântul luî Darie
Inpărat». A ceastă paminte făcu şi pristavul podului.
[89.] Şi, aşa, Darie trecu la E vro p a de acol6, şi poronci
celor cu vasăle, Ionilor, cum să m argă pre M aria N iagră
pănă la apa Dunărei, să facă preste Dunăre pod şi să-l
aştepte acolo. Pentru că oastia di pre M area era Ioni, şi
Eolî, şi Elispondenî. Şi, aşa, oastia di pre M area m earsără
pre M aria şi întrară în D unăre, şj mai mearsără cale de
2 zile de la M aria încoace pre Dunăre. Şi, aşa, făcură pod
preste D unăre, de unde să încep a, să înpărţi gurile D unăreî.
Iar Darie, după ce au trecut podul Măreî, au şi început
a m erge prin Thrachî, şi, a g îu n găn d la izvoarăle apei lui
Tear, tăbără acolo în triî zile.
[90.] Şi Tearos acesta să zice că iaste apă foarte bună,
şi pentru altile, şi pentru liacurî, şi vindică de răe şi oa­
meni şi caî. Şi izvoarăle lu î sănt preste tot 38: din tr’o
piatră cu rg e toate, şi altile sănt calde, altile sănt răci. Şi
iaste cale de 2-3 zile din M area N iagră pănă în M area
A lb ă 2 prin apa această. Ş i acesta Tearos dă întru alte
ape m ulte, curătoare 3, şi, m ai apoi, dă în M aria, la cetatia
Enosuluî, la această apă.
[91.] Sosind Darie, şi bucurăndu-să, făcia un stălpu, şi
scrisă în tr’ănsul capitile apeî lu î T e a r : «carile dă apă mal
bună şi m aî frumoasă decăt toate apile. L a aceştia au
1 Ilâsi, în ediţiile de astăzi.
2 Arătate şi locurile în text.
s înşirate în text.
 C A R T E A IV 237

venit cu oaste, asupra Tătarălor mergând, om mai bun

şi m al frumos decăt toţi oamenii, Darie, ficiorul luî îs-
taspis, a’ Perşilor şi a tot Uscatul înpărat».
[92.] Şi, de aice, mearsă la altă apă, ci să chiamă
A rtiscos, carile prin S ărb î 1 cură. întru acest locu poronci
cum toată oastia să facă să aducă căte o piatră şi să
arunce. Şi, aşa, tot omul aruncând căte o piatră, să fă-
ceră nişte m ovili m ari de piatră acolo. Şi iarăşi să dusă
înnainte.
[93.] Şi, pănă a g îu n ge la Dunăre, întăî supusă pre
GhetI, cel ce zic că sânt făr’ de m o a rte 2; pentru că
nlalţî T h r a c h î3 s’au dat toţi fără de război supt ascultarea
luî D arie; iar aceştiia, stănd înprotivâ, căzură la robie,
fiind dintru toţi T h ra ch il maî drepţi şi mai viteji.
[94.] Şi aşa socotesc eu să fie fără de moarte, pentru
că eî pre cine trim it la Zamolxes, zicu cum nu moare.
S i acestuia zic şi G heveleiz. Pentru că în toţi 5 ani aruncă
sorţi, şi cela ce-î cade sorţul, îndată îl trimit sol la Za-
molxis, poroncindu-î ce le vor fi lor rugile. Şi-l trimit
a şa : unii dintru dănşiî sănt orănduiţî, şi au tril suliţă; şi
alţăî îî liagă şi m ănule şi picîoarile. Şi, aşa, ceia îl aruncă
în sus, şi alţăî îl sprijinesc în suliţă. D eci, de \a muri cu­
rând, atuncia le priim eşte Zamolxis ruga lo r; iar, de nu
va muri, eî îl lasă pre acesta, hulindu-1 cum iaste om
rău, şi a leg pre altu l de-1 trimit eî acolo. A ceşti! Thrachî
sigiată şi dau cu suliţa în sus cand tuna şi fulgera, înfrico-
;;ind pre Dum năzău, socotind cum alt Dumnăzău nu iaste
fără de numai a ’ lor.
[95.] A cesta Z am olxis, după cum zic G reciî de la Marea
Xiagră, să fie fost G rec, şi să fie slujit la Samos, la Pitha-
gora filosoful; m aî apoî, slobozindu-1 filosoful, şi câştigând
ej £= e ij c âte oarece bani, s’au întors acasă-şî. Şi, fiind
Thrachiî nişte oam en î păţiţi rău şi oarecum prostatecîf

1 O d risi; textul.
3 Cred in nem urire.
8 Textul ii înşiră.
 238 IIE R O D O T

m ergând el acol6, şi ştiind obiceile greceşti şi a’ celui

pre-înţălept Pithagora, şi, aşa, au făcut o casă, si au fost
chiem ănd pre ceî maî de folos dintru T h rach î, şi i-au fost
ospătând acolo în casă. Ş i li-au fost zicând în tr’acest chip :
cum nici el, nici priiatenii luî, nici ceî ce vo r naşte din
eî nu vor m aî muri, ci vo r m erge la acel locu unde tot
binile îl vo r avia. Şi, dintru câte 1 făce acesta, făcu o casă
supt p ă m â n t; şi, gătind casa, num aî ce peri dintru Thrachî,
şi întră acolo în casă, şi şăzu trei anî, şi eî îl poftia’ şi-l
p lăn gia’ ca pre un mort. Şi, al patrălia an, li s’au arătat,
şi, aşa, au crezut toate căte i-au învăţat.
[96.] Iar eu, nici le cred, nici le vo î credi a c e ş t ia ; ce
socotesc cum maî vech i să fie cu mult Z am o lxis decăt
Pithagora. Iar, de au fost vre un bozu Zam olxis, b u cu re -să 2.
Iar aceştiia, supuindu-să de D arie, m erge şi eî înpreună
cu altă oaste ci era m ergătoare.
[97.] Iară Darie, după ce au agîuns cu oaste pediastră
la Dunărea, el trecu cu toată oastea Dunăria ; şi, trecând,
poronci să strici podul Ioniî şi să m argă pre uscat, şi
oastia câtă era toată în corabie, să m argă cu eî. Ş ;,
vrând Ioniî să m argă şi să strice podul, după cum le
zice, iară Cois a’ luî Erxandru, carile era de la M itilinis
hatman, întrebă pentru D arie, au plăce-va să grăiască
ce va cunoaşte că-I bine. Şi, aşa, poroncindu-I, z isă : «O
Inpărate, acum m ergi cu oaste asupra păm ăntuluî ace­
luia, unde nicî ară, nici sam ănă, nicî iaste cetate, nici
nimică. C i tu acest pod îl lasă să stia la locu, şi să-l
păzască aceştiî ce l-au şi făcut. Deci, de vom afla pre
T ătari, le vom răscum păra, şi ne vom întoarci la trecă­
toare; iar, de nu-î vom afla, iarăş ne vom întoarce. Că
nu mă tem eu să nu ne biruim noi de T ăta ri, ci numaî
cum nu-î vom afla, şi să nu rătăcim neaflăndu-î, şi vom
păţi ce va şi noi. Şi să nu zică niştine cum eu zicu acest
sfat
- pentru
____ ___ ca să rămân a ic e ; că eu bucuros sânt a merge o
1 Pe cin d ; textul.
2 = Să-I (le de bine.
 C A R T E A IV 239

cu M ăriia T a acol6, şi nu voi rămănia». Şi-î păru bine

lui D arie de acest sfat, şi aşa îi răspunsă l u î : «Priiatene
L ezvie, m ergând acasă-m i, să mi te arăţi, făr’ de niciun
greşi, pentru ca să-ţî răsplătesc pentru sfatul cel bun
ci m i-ai arătat, cu p lată bună».
[98.] Zisă aşa, şi chiem ă Domnii Ionilor, şi legă într’o
cu ră 60 de legături, şi zisă cătră D om nii Io n ilo r: «Băr­
baţi Ioni, sfatul ce-am fost zis întăî pentru pod, ca' să-l
stricaţi, acum, iarăşi, am socotit în tr’alt chip. Ci iată
această cură, şi faciţi a şa : purcegănd eu la Tătari, voi,
preste toate zilile, să începiţi a dizlega căte o legătură.
Iar, de nu vo i veni întru atătia zile căte v ă zic eu, voi
să lăsaţi podul şi să vă duceţ’ acasă-vă. Iar, păn’ într’a-
tă ţe zile, păziţi şi socotiţi foarte tare podul, cu toată paza.
Şi, făcând acestea, pre mine foarte mă veţi bucura».
D arie, zicând aşa, purceasă înlăuntrul.
[99.] Iar în p o triva pământului tătărăsc, ţara Thracheî
iaste, şi iaste D u n ărea întru dănsă cătră Am eazăzi (sic),
jar de la D unăre, acolo înlontrul, cătră M aria, iaste Ţ ara
T ătă ra scă, aşa, cătră M eazănoapte zicând, pănă la cetatia
C archiniten ilor. Iar de aice, pre lăngă M aria. sănt munţi,
şi lăcuesc acol6 T a v ric h ii pănă la Hersonisos, carile dă
în M aria 1.
[100.] Iară de la T a v rica , în sus, pănă la apa Donului,
şăd tot T ă ta ri; şi, întăî, lăcuesc A gathirsiî, mai apoi Ne-
vrii, m ai apoi A n d ro fa g h ii, mai apoi M e la n h lem i2.
[îoi.J Şi, fiind Ţ a ra Tătărască în 4 muchi, şi 2 părţi
aglu n găn d în M aria, în tr’amăndoă părţile ia s te : cum sănt
celia ci dau în M aria, aşa sant şi celia. Pentru că cale
de 10 zile iaste de la D unăre pănă la Nipru, şi de la Nipru
pănă la M ăiac iaste iarăş cale de 10 zile, şi de la Maria
pănă la M ela[n]hlianî iarăşi iaste cale de 20 de z ile ; şi,
aşa, iaste în toate p ărţile de 600 de mile. A tăta iaste pă­
mântul tă tă ră sc3. .
1 Foarte scurtat.
2 Foarte scurtat.
s Scurtat. '
 240 H E R 0 D0 T

[102.] Iar T ătarăî îşî dederă ştire cum ei nu vo r putea

să să bată făţişi cu oastia lu î D arie. D eci, trim isără soli
la ceelalţî T ătari, prin p regîur, dăndu-le ştire* şi sfătuind
şi Inpăraţiî toţi la un locu cum asupra lor vin e oaste mare.
Şi in p ă ra ţiî era’ : a ’ T avrilo r, şi A gathirsilor, a ’ Nevrilor,
[a’ A n d rofagilor], a ’ M elanhlenilor, a ’ G helonilor, a’ Vu-
dinilor, a ’ Savrom aţilor.
[103.] D intru aceştiia, T a v riî aceştia pravile a u : facu
jă rtv ă bozului fecioarei a ş a : pre toţî căţl scapă din for-
tună, şi pre căţî G reci nim eresc la dănşil, îl aduc şi-î lo-
văsc cu un băţî mare în cap. Şi zic iarăşî a lţiî cum îi
răstoarnă de o răpă, pentru că biserica aceia iaste lăngă
o răpă. Iar alţiî zic cum nu le fac aşa, ce-î îngroapă.
A ceastă fecioară zic să fie Ifigheneia, fata lu î A gam em non.
Iară nepriiatenilor aşa le f a c : îl tae capul şi-l duce aca-
s â -ş i; şi, aşa, îl pun sus, într’un lemn, di-asupra o c n e i; şi
zic cum aceia le sănt strajniciî casăî. Şi traiul acestora
iaste din război şi din pradă.
[1 0 4 .] Iar Agathirsiî sănt oam eni gingaşi, şi poartă şi
aur, şi cu toţiî facu treaba muerilor de opşte, pentru ca
să să cheam i toţî rudenie şi să nu aibă zavistie întru
ei. Iar cu pravilile T h rach ilor să ţin şi aceştiia.
[105.] Iară Ne vrii au p ravile tătărăştî. Şi li s’au tăm-
plat, cu un niam mal nainte de oastia luî D arie, să-şî fie
lăsat ţara lo r; pentru că şărpî m ulţi fără sam ă eşiră în
ţara lor, şi maî mulţi v in ia ’ din sus din pustii. Şi', aşa,
de prim ejdie, îşî lăsară ţara şi lăcuiră cu Y u d in iî înpre-
una. A cesto ra le zic, şi T ăta ră î şi G reciî, cum sănt vră ­
jito ri foarte mari, şi cum preste tot anul să face căte unul
de aceştiia, căteva zile să faci de iaste lup, şi iarăşî să
taci om. Ci eu, măcar că şi eî să gîură, iar eu tot
nu cred.
[106.] Iar A n d rofagh iî au obicei maî răii decăt toţi
oamenii;^ n icî au pravile, nici ştiu gîudeţ, ce sănt în
pustii, şi’s păstori, şi haine tătărăştî poartă, şi lim bă au
a lor. '• * •
 CARTEA- IV

[107]. Iară M elanhleniî poartă toţi haine negre, pentru

aceia le zic a ş a : şi aceştiia mănâncă oaminî, şi pravilile
lor le sănt tătărăştl.
[108.] Iară V ud in ii este limbă mare foarte, şi sănt
foarte merăi şi roşii. Şi iaste o cetate întru dănşil, anume
G helonos, şi prin pregiur 17 m ile1, şi iaste cetate înnaltă
şi tot de lemn. Şi casăle lor sănt de lemn, şi bisericile.
Şi sănt acolb şi biserici greceşti. Şi facu praznice g receşti2:
pentru că din strămoşi aii fost G reci lăcuind pre la şcheli,
s au dus di-au ^lăcuit acolo. Şi grăesc şi tătărăşte şi
greceşte.
[109.] Iar V udinii nu grăesc într’un chip cu Gheloniî,
nici pravilile le sănt într’un chip ; pentru că Vudinii sănt
de loc (sic), şi sănt păstori, şi-şi mănâncă păduchii. Iar Ghe-
lonil lucrează păm ântul, şi mănâncă păine, dar păduchi
nu mănâncă ca V udinii, nici sănt la faţă, nici la fell nu
sănt într’un chip cu Vudinii. Iar G recii zicu şi Vudinilor
GhelonI, nezicăndu-le drept. Şi ţara lor iaste toată pădu-
roasă, şi cu toţi copacii p lin ă ; şi, unde iaste codru mare,
iaste şi un iazăr mare, şi iaste glod şi trestie pregiur
dânsul. Şi sănt acolb b re b i3, şi vidre, şi alte jigan il multe
cu obrazăle în 4 m uchi, cărora pieile le coasă pre mar­
ginile cergilor lor, şi coaile pasărilor au a jăgăniilor ace­
lora săn[t] pre di triabă spre liacul zgău lu i fimeesc.
[n o.] Iar pentru Savrom ati aşa să grăiaşte cuvântul:
când s’au bătut G re c ii cu Am azoanile (şi Tătară! le zic
Iorparta, şi să în ţălege acesta numi : ucigaş de oameni,
pentru că ior să chiam ă omul, iar partâ să ucigă), atunce
zic cum G recii, biruindu-le cu războiul la apa Thermo-
dontuluî, s’au întors şi au încărcat, în tril vasă, câte A m a­
zoane au încăput a c o lo ; iar ele, fiind în mijlocul Mărei,
s’au sculat şi au ucis pre toţi oamenii eăţi le ducia’. Şi,
aşa, n’au fost ştiind în ce chip vor purta cărma, nici altă
1 30 de sta d ii; textul.
2 Lui Dionysos ; textul.
3 Evoopsec.
ÎS
 242 IIERODOT

ceva ce iast'e de treaba v a s ă lo r 1, şi, aşa, lăsară vasăle

slobode de m erge în vo ia lor. Şi, aşa, le scoasără la
M ăiac, la locul ci să ch iam ă C r ă m 3, undi lăcu esc T ă ­
tară! înpărăteştî. Şi, aşa, eşiră la uscat, şi, aflănd o stavâ,
o jăcuiră, şi încălecară pre dănsă, şi începură a prăda
Ţ ara T ătărască.
[ i i i .] Iar T ătară! să m ira’ ci poate să fie această, pentru
că nici lim ba lor, nic! hainile, nic! pre dănsăle nu cunoşte
ce feliu de limbă sănt, ci num aî să m inuna’. M al apoi
socotiră cum să fie bărbaţi toţî de o vărstă, şi începură
a da război cu dănsăle. Şi, aşa, bătăndu-să, din război
prinsără pre unile şi viî dintru dănsăle, şi cunoscură că
sănt muerl. Deci, socotiră şi sfătuiră într’acest chip : cum
să nu Ie m al omoară nicî în tr’un chip cu război, ci alia-
sără o samă de voinici tătari, pre cătu vre fi şi Am a-
zoancile, şi, aşa, îl trimisără de tăbărără lăn gă dănsăle,
şi să facă ce vor face şi iale ; şi, de-I vor goni, să nu să
bată, ci tot să fu g ă ; şi, lăsindu-î, iarăşi, să vie aproape,
să tăbărască lăngă dănsăle. A ce sta lucru sfătuiră T ătară!,
vrănd să apuce copii! dintru dănsăle.
[i 12 ] Şi, m ergând voinici! aceia, şi văzind A m a zo a n ile
cum nu le fac nicîo vătăm ătură lor, îî lăsă în p a c e ; şi
tot, din zi în zi, să apropiia tabără de tabără. Şi altă ni-
mică nu a v ia ’ cu sine, nicî A m azoanile, nicî voin icii,
fără num aî armile şi caii, ci trăia’ un trai num aî jâ-
cuind, şi prădănd, şi vănănd.
[XI3*] Şi> cătră partia dispre M eazănoapte, făce A m a ­
zoanile aşa : să răşchira căte doâ şi trei pentru hrană :
şi începură a să răşchira, şi voin icii asăminia. Şi, aşa,
unul dintru eî singurăndu-să, iar o A m azoană îî s tă rn u tă ;
şi ia nu să feri, ci să lăsă de să apropie voin icul. Deci,
a grăi nu putură, pentru că nu-şî înţălege, şi, aşa , îşî
făcură triaba am ân d o i; . şi ia încă îî arătă cu degetul
cum să-î m al aducă unul cu sine a doă zi la acel îo cu ,
1 Specificate, in t.-xt.
2 KreniMoi. Se arată şi unde •>.
 C A R T E A . LV 243

pentru că ia încă cu doă va veni. Şi, aşa, voinicul acela

spusă şi cătră ceela lţl T ătari, şi a doă zi mearsă la locul
a ce a la şi cu altul, şi aflară pre Am azoana aceia şi cu
a ltă Am azoană. Şi, văzind ceelalţi voinici, într’acest chip,
s ă dederă în viiaţă cu eli înpreună şi cu celelalte A m a­
zo an e. Iar, după această, să făce tocm ală ce sănt obici­
nuite muerile, că nicîuna nu să m al feri, ci îşi ames­
tecară tabirile şi lăcuia" într’un locu, având fiieştecare
fimei pre carile m al nainte o au fost luat. Iar limba
A m azonilor bărbaţii nu o putură învăţa, iar eli a bărba­
ţilor au învăţat-o.
[114.] Şi, după ce au învăţat muerile, zisără bărbaţii
în tăl cătră muerl : «Noi avem fîmeî [=părinţî], avem şi
a v u ţ ie ; deci, să nu mal şidem şi să m al avem de acum
înnainte trai ca acesta, ci să mergem întru oamenii noştri
să ne petrecim, şi fimeî pre voi vom avia, şi nu pre al-
tile». Iar iale au răspuns cum : «Noi nu vom pute să lă-
cuim cu ale voastre fimeî, pentru că nu ne sănt obiceile
într’un c h ip ; că noî învăţăm a încăleca, şi a săgita, şi a
da cu suliţa, iară lucruri fimieştî nu ştim să lucrăm ; iar
muerile voastre nicîun lucru, din căte am zis, nu ştiu, ci
num ai şădu prin cară şi lucrează lucrurile muereştî, nicî
esu la vănat, nicî aiurile. Decî, cum ne vom tocmi noî
cu dănsăle ? Iar, de vă iaste voia voastră să ne aveţî pre
n o i fimeî, şi să fiţi oam inî drepţî şi voi, păsaţî la părinţii
voştri, şi vă lu aţi partia ce veţi avia, şi veniţî să lăcuim
întru locu cu voi».
[115.] Şi le ascultară voinicii, şi mearsără de ş’au luat
partia, şi iarăş s ’au întorsu îndărăpt la Am azoani. Deci,
întorcăndu-sa, le zisă Tătarălor muerile într’acest chip:
.«Noi nu putem să ne aşăzăm într’acesta lo cu : una, pentru
c ă v ’am despărţit de la părinţăî voştri, şi, alta, că v ’am
prădat pământul vostru rău. Şi, de 'v e ’î voia să ne aveţî
p re noî fimeî, aşa să faciţî, noi foarte vă poftim : daţi să
•eşim dintru acest păm ânt, şi să mergim să trecim apa
Juî Tanais, şi acolo vom şi lăcui».
 244 HERODOT

[116.] A scu ltară şi vo in icii acest cuvânt, şi trecură Do­

nul, şi m earsără cătră R ăsărit cale de trei zile, şi de la
M ăiac în sus cale de treî zile, spre M eazănoapte. Şi mear­
sără întru aceala locu, şi lăcu iră unde lăcu esc şi acum.
Şi într’acest chip fimeile Savrom aţilor petrec cu obiceile
vechi, şies la vânat cu bărbaţii lor şi fără bărbaţi, şi
la război în că es, şi haine ca şi bărbaţii port.
[1 1 7-] Şi grăescu tătărăşte ; num ai ş’au stricat limba,
pentru că Am azoanile atu ncia n ’au învăţat lim ba bine.
Iar la nunţile lor acest ob icei au şi-l facu : nicio fecioară
dintru iale nu să m ărită pănă unde nu va ucide un ne-
priiaten ; şi unele fecioare mor de bătrâne, şi nu să mă­
rită, neputănd să-şi pliniască pravila.
[1 1 8.] P entru aceia, la in p ăraţii acestora lim bi veniră
soli, şi le dideră ştire, zicăndu -le aşa : «Un om pers, după
ce au lu at tot uscatul căt iaste preste Mare, au făcut pod
la V iza n tiia preste M aria, şi au trecut întru acest pă­
mânt, şi au supus pre T h r a c h i; şi au făcut pod preste
D unărea, vrând să ne supui şi pre noi supt dânsul. D eci,
voi, şăzind aicia, nici într’un chip să nu ne lăsaţi ca să
perim n o i ; ci cu toţii să îndrăznim şi să m ergim asupra
aceluia ce m erge fără grijă asupra noastră. Iar, nevrănd
să ne a g iu ta ţî voi, noi, păţind nevoe, au ne vom lăsa ţara,
au vom faci tocmală cu dânşii, pentru că în ce chip vom
faci, cănd vo i nu ne veţi agîu ta, iar nici voă, m ai apoi, va
fi m ai pre uŞor, pentru că Persul nu vine m ai mult
asupra noastră decât asupra voastră, şi nici, supuind pre
noi, pre vo i v a părăsi. Şi m are mărturie de cu vin te avem
graiul acesta, pentru că, de ar vria Persul să oştească
asupra noastră pentru ca să-şi răscum pere ră u l ce i-am
făcut noi, ar fi să să ferească de toţi de voi şi să v ie numai
asupra n o astră: s’ar cunoaşte cătră toţi cum asupra T ă-
tarălor num ai oştesc. Ci acum videm că, trecân d pre
acesta păm ânt, pre toţi câţi îi stau în potrivă, îi supune,
şi pre toţi Thrachiî îi supusă, şi pre cei ci-s aproape de
noi, pre G heti».
 CARTEA IV 245

[119.] A ceştia spuind solii tătărăştî, să sfătuia’ înpăraţii

lim bilor, şi li să osăbiră sfatu rile; pentru că Ghelonul, şi
V udinul, şi Savrom atii au priimit să dia agiutor Tătarălor,
iar A gathirsii, şi N evrii, şi A ndrofaghiî, şi Melanhlianiî,
şi T a v riî au răspuns Tătarălor într’acest chip : «De vreme
ce nu voi aţ fi început strămbătatia cătră Perşi întăî şi
a ţi fi început război cătră dănşii, şi ni-aţi zice aceştia cu­
vin te carile ne ziceţi acum şi vă rugaţi, v ’am crede cum
adivărat grăiţi voi, şi noi v ’am asculta, şi am faci precum
ne ziceţi voi. Iară voi, fără de noi, aţi întrat în pământul
Perşilor şi li-aţi ţinut Inpărăţiia cât au vrut Dumnăzău.
Acum , cănd vra Dum năzău, îi scoală pre aceia şi vin şi
e i asupra voastră, dăndu-vă plată cum li-aţi dat şi voi
lor. Iar noi, de cănd săntem, nici odinioare n’am făcut
acestuia fel de oam eni strămbătate, n ici mai nainte, nici
păr’ acum. Iar, de va începi a veni în ţara noastră şi a
faci strămbătate, n ici noi nu vom suferi. Iar, pănă undi
nu ne vor dodei, noi vom şidia acasă-ne ; pentru că noi
aşa cunoaştim, cum vin asupra celor ce au fost pricină
străm bătăţii: asupra acelora vin Perşii, nu asupra noastră».
[120.] Viindu-le această veste T ătarălor, socotiră aşa cum,
războiul făţiş să-l facă, nu le va veni poate bine ; iar socotiră
cum să nu facă război făţiş, pentru că nu le veniră şi agluto-
rile aceştia. C e num ai socotiră să m argă înnainte şi să astupe
făntănile şi apile toate, şi iarba din cănp să o calce. Şi,
aşa, în doă părţi s’au înpărţit, şi o parte, care înpărăţiiâ
Scopasis, această s’au înpreunat cu Savrom aţil. Deci, de
v a purcedi Persul într’acold să m argă, drept la Tanais,
lăngă iazărul M ăiacului, acolo să fugă, şi, întorcăndu-să
Persul, să-l goniască în urmă. A ceastă parte de oaste
întru această parte de locu au fost orânduită. Iar 2 In-
părăţii, una, ce mare, ci era înpărat Idanthirs, şi a treia,
ci era înpărat T axach is, să adunară într’un locu, şi era’
şi Vudinii şi G helonii. Şi să apropieră cale de o zi de
Perşi, şi le m ergia’ înnainte, şi trăgia’ spre şliahul lor, fă­
când după cum li era sfatul. Şi întâi făceră Tătarăî şliah
 246 HERODOT

în locul celor ce n ’au vru t să le dia agîutor, pentru ca

să-î facă şi pre aceia nep riiaten î cu s ila : de n ’au vrut de
bună voe războiul Perşilor, şi de nevoe să-l priim ască, şi>
maî apoi, iarăş, să să în toarcă în ţara lor, să să ispitiască
a să b ate cu Perşii.
[121.] A c e a stă sfătuiră T atarăI, şi tăm pinară oastia lui
Darie, trim iţând întâi călăreţi aleşi întru bună tămpinare.
Iar carăle lor, undi lă cu ia ’ fim eile lor, şi copii, şi o ile 1
toate, num ai ce au lăsat cătă li-au fost de triaba m ânca­
tului, iar celelalte toate li-au trimis înnainte, poroncindu-le
să m argă tot înnainte, cătră M iazănoapte.
[122.] A ceştia, unialtile lor, m ergia’ înnainte, iar hîrăţiî
tătăreşti, aflând pre Perşi de la Dunăre în la tu ri cale de
trei zile, aşia începură, cale de o zi înnainte, a călca
iarba de pre cămpu toată. Iar Perşii, văzind acest lucru
aşa, şi el tot lu a ’ şliahul înnainte lor. Şi, apoi, luară în tâi
I arşii spre o parte de oaste, spre ceia ce au fost mărs-
cătră T an ais, şi, trecând aceştiia Tanais, au trecut şi P erşii,
şi tot îl g o n ia ’, pâră unde au agîuns în ţara S avrom ati-
lor, şi m al apoi şi la Vudinl.
[123.] D eci, întru cătă vremi au trecut Perşii prin Ţ a ra
T ătărască şi a Savrom atilor, n ’au fost având nim ică ce
să strice, fiind acolo pământul u sc a t; iar, întrănd în ţara
udinilor, au ars zidul cel de lemn făcut. Şi, făcând
acesta lucru,^ tot urmă înnainte, spre şliahul celo ralan ţl
Tătari, ce au fost fugănd pâră unde au agîuns în pustii.
Şi acesta pustii nici de un om nu iaste lăcuit, şi iaste
mai sus de ţara V udinilor, şi ţine locu de şapte zile, şi
preste pustii lăcuesc T h isagh etiî. Şi dintru dânşii cură
patru ape mari, prin M ăiacenî, şi dau iarăşi întru iazărul
* laiacului, pre care api le chiam ă a ş a : Licos, O aros T a ­
nais, Sirghis.
[124.] Şi, sosind Darie în pustiiu, stătu de cale şi aşăză
oastia la apa Oarulul. Şi, făcând acesta lucru, 8 zid u ri
man zidi, care era’ osăbite căte 8 mile unul de a ltu \
1 D obitoacele ; textul.
 CARTEA IV 247

cărora răsipirile e ra ’ pănă la mine. Şi, pănă unde a faci

el aceştia, iar T ăta ră ! ce! goniţi în sus înpreglurară locul
şi sosiră iarăşi în Ţ ara Tătărască. Şi, neputăndu-să ivi
T ătară! aceia nicăiuria, socoti Darie cum aceia să fie fost
T ăta ră ! toţi. Şi, aşa, lăsa zidurile acelia negătite, şi să
întoarsă cătră Apus, gândind cum într’acolo fug ei.
[125.] Şi, m ergând tare, sosi în Ţ ara Tătărască, şi
agiunsă la am ăndoă oştile tătărăştî. Şi, agiungăndu-î, îi
gonia, fiind ei departaţi cale de o zi, şi Darie tot îi gonia,
ni mică nepărăsindu-I. Ş i eî, după cum s’au fost sfătuit,
fugiră în ţara celor ci să feria’ de agîutorul lor, şi, întăi,
în ţara celor cu haine negre. Şi, întrănd acolo, îî grijără
p re M elanhlenî, şi, maî apoi, trecură şi la Androfaghî, şi,
tulburând şi pre aceştiia, agîunsără la Nevri, şi, tulbu-
răndu-să şi aceştiia, miarsă la A gathirsî. Iar Agathirsiî,
vâzind şi pre vecini! lor cum fug, şi pre T ătar! cum fug,
le poronciră, cu un sol, Tătarălor să nu între întru ho-
tarăle lor, zicăndu-le cum, de vor întră, întăi întru dănşi!
vor da războî. Şi, zicănd aşa, întăî s£ gătiră cu toţii, şi
eşiră gata A gath irsiî la hotar, avănd gănd să să apere. Şi
M elanhleniî, şi A n drofagh iî, şi N evriî, întrănd Tatarăî cu
Perşiî d’inpreună prin ţările lor, nici îşî adusără aminte
de vitejie, nicî să apucară de altă nimică, ci tot fugia’
inlontrul, cătră M eazănoapte, fiind spăimăntaţî. Iar Tătarăî
la A gathirsî nu v r a ’ să margă, pentru că eî sta’ gata la
hotar ; ci, din păm ântul Nevrilor, iarăşî să întoarsără în
ţara lor.
[126.] Şi, trecând vrem e multă, şi nestănd Tătarăî în-
tru n locu, trimisă un călăreţ Darie la Idanthirsul, Inpă-
ratul tătărăsc, zicăndu-î întru acest chip : «Fericite oame,
ce fugî pururea, avănd vremi să faci una dintru amăndoă ?
Pentru că, de cunoştî a sta înpotriva putere! mele, tu stă,
şi să ne batem ; iar, de nu eştî vrednicii tu stăpănuluî
tău, adă pămănt, şi apă, şi vin ’ de te înpreună».
[127.] Iar Idanthirs, înpăratul Tătarălor, răspunsă aşa:
«Lucrul mieu, o, Persule, întru acest chip ia s te : eu, nicî
 248 HERODOT

de un om, nici odinioare, tem ăndu-m ă, am f u g i t ; nici

acu m de tine fug, nici acum facu vre un lucru nou, afară
dintru ce făcem cănd eram întru pace. Iar, pentru ce nu
mă bat eu acum , îţi voi arăta ţie. N oi nu avem n ici cetăţi,
nici păm ănt sămănat, pentru carile, tem ăndu-ne ca să nu
să strice, să dăm războiul cu v o i. Iar, de v ă trebui cum
m ai de sirg să agiungim la aceia, avem noi gropniţi a’
părinţălor n o ş tr i; înblaţl dară de le aflaţi acelia, şi le
scurm aţi, şi, atuncia, v e ţi vid ia : bate-ni-vom pentru g ro p ­
niţi ? Iar, m ai nainte, fără de pricină, nu ne vom bate.
Pentru război atăta îţi răspund eu ţie. Iar ai m iei stăpănî
eu ţin pre D iia [=Zeus], străm oşul mied, şi lăcaşul 1 tătă-
răsc cel în p ă ră tesc: aceştiia îm i sănt stăpâni. Iar, pentru
poclon, pentru pămănt şi pentru apă, îţi v o i trim ite da­
ruri, carile ţi să cuvin să le aibî. Iar, pentru că c i ai zis
cum eşti mie stăpân, eu ţie îţi zicu să plăngi. A c e sta iaste
răspunsul mieu cel tătărăscs.
[128.] A şa, călăreţul miarsă să spui lui D arie cu vân tul
acesta. Şi, auzind înpăraţii tătărăşti cuvântul acesta şi
numile ci le poroncia de robie, să înplură de m ânie. D eci,
socotiră de trimisără partia ce de oaste ci era cu Savro-
maţii, şi le era inpărat Scopasis, o trimisără la Ioni cum
să vorovască cu dânşii, carii ţin ia ’ podul D fm ărei. Iar
ceelalţî T ăta ri socotiră să nu m ai înşale pre P e r ş i; ce,
cand vor m erge Perşii la bucate, tot să-i lovască. Si, aşa,
îi p ăzia’ pre Perşi când m erg ia ’ la b u cate: tot î î ’ lo v ia ’
T a ta ra l. pre P erŞî» şi călărim ia Tătarălor tot în frân ge pre
călărim ia P erşilor; şi călărim ia tot fugia la p ed e strim e ;
şi le agîutoria pedestrimia. Ş i Tătară!,, tem ăndu-să de pe-
T ăta ră i6’ t0t ^ da> înnapoI; şi noaPtia iarăş da năvală

„ f 129;] Iar agiutoruI, carile era minunat, a ’ P erşilor şi sta

înpotriva Tătarălor, vo î să spui, fiind minunat. N um ai g la ­
sul m agan lo r şi chipul m ăşcoilor foarte spăriia ca ii T ăta-
^ ^ I P e n ţ r u a n a XătarI nu gănt ^ măgarfj nicî măşcoî)
1 lstia, zeiţă ; text.
 CARTEA IV 249

pentru frig ce să face. D ecî, numai cât ră g ia ’ măgarii,

căt spăriia’ călărim ia tătărască ; şi, de m ulte ori, mergând
T ă ta ră ! asupra P erşilor cu caii, şi fiind pre drum, şi au­
zin d glasul m ăgarilor, numai ce-au fost rădicând caii
urechile în sus, şi s’au fost merănd ce iaste acel glas,
p en tru că, pănă aice, nici i-au fost văzut pre măgari, nici
g la su l li-au fost auzit. D eci, pentru atâta, li era războiul
uşor.
[130.] Iar TătarăI, văzind pre Perşi cum sănt spăimăntaţî,
şi, pentru ca să-î facă să mal zăbovască acolo mult, fiind
de toate lipsiţi, aşa socotia’ de lăsa’ oi de ale lor, cu
păstori cu tot, de le afla’ Perşi, şi el m ergia’ într’alt locu ;
şi, aflăndu-le Perşii, le lu a’ şi întreba’ lucrul cum este.
[131.] Şi, fâcănd acesta lucru TătarăI de multe ori, Darie
în că să spăimăntă. Şi, înţălegănd Inpăraţiî tătărăşti, tri-
m isără un poslaneţî cu daruri la Darie, aducându-î o găină ’ ,
şi un şoarice, şi o broască, şi 5 sigeţl. Şi Perşii întrebară
pre cel ce li-au a d u s : ce vor să pilduiască aceştia ? Iar
el zisă cum altă nu ştie, fără numai să le dia şi să să
întoarcă curând înnapoî, şi zisă P erşilor: «De sănteţl în-
ţălep ţî voi, să cunoaşteţi ce vor să pilduiască aceştia da­
ruri!». A cesta lucru auzind Perşii, să sfătuia’.
[132.] Deci, gândul lui Darie era acesta: socotia cum
T ătarăI 1 să dau lui cu totul, şi pământul lor, şi apa; so­
cotind aşa, cum şoaricile să faci pre pământ, mâncând o
hrană ca şi omul, iar broasca stă într’apă, iar găina samănă
calu lui, iar sigeţile cum dau putinţa lor lui Darie, — aşa
tălcu i Darie. Iar G ovriis, Persul, unul din cei şapte ce-au
surpat înpărăţiia vrăjitorului, el socoti de tălmăci a ş a :
«O, Perşilor, de v ’aţi faci găini să zburaţi în ceru, au
.şoaricl să va ascundeţi în pământ, au broască să săriţi
prin iazăre, încă nu veţi scăpa din m ănule Tătarălor, să
v ă întoarceţi înnapoî, lovindu-vă de aceştia sigeţi».
[133.] A şa socotiră Perşiî darurile acelia. Iar partia cfe
d e oaste tătărască ce-au fost pusă mal nainte să străju­
1 0 pasăre ; textul.
 250 HEKODOT

iască la M ăiac, şi atuncia i-au trimis T ăta ră î să g răiască

cu Ionii, după ce sosi oastia aceia acolo la pod, începu
a zice Ionilor a şa : «Bărbaţi Ioni, noi vinim de v ă aducim
voă voln icie, de veţi vre să ne ascultaţi. P entru că nor
am înţăles cum Darie v ’au pus vo ă zi, să şideţî numai 60
de zile, şi apoi să stricaţi podul şi să vă duceţi acasă,,
de nu v a nimeri el într’atăta zile. Deci, voi faceţi aşa,
şi veţi fi afară din vina lu i şi afară dintru a noastră ; în­
găduind num ai zilile ce v ’au zis, şi, mal apoi, vă duceţi
acasă». A ceştiia, făgăduindu-să Ionii cum vor face aşa, el
să întoarsără înnapol cum m al de sirg.
[I 34-] Iar, după ce-au trimis T ătarăî darurile lui Darie, el
să g ă tiră (Tătarăî), şi călări şi pedestri, ca să dia război
cu Perşii. Şi, fiind oştile tocm ite şi orânduite, un epuri
sări în m ijlocu într’am ăndoă oştile, şi, văzind T ăta ră î
epurile, aşa au început a-1 goni şi a gâ lcevi cine şi-l
vidia. Şi, strigând T ătarăî şi tulburăndu-să pentru epure,
întrebă D arie ce gălcevăsc nepriiateniî, şi, auzind cum
gonesc un epure, să întoarsă de zisă cătră tovarăşii lui, ce
g ră ia ’ şi alte, zicând: «A ceşti foarte întru nim ică nu [ne]
bagă în samă, şi bine au tălm ăcit G ovrie pentru darurile
ce ni-au trimis. Deci, eu încă socotesc cum aşa va fi.
D eci, trebue să socotim cum ne va fi întoarciria noastră
îndărăpt cu paci bună». C ătră această, G ovrie răspunsă :
«O Inpărate, eu acestor oam inî şi prin cuvânt am auzit
lipsa lo r; iar, viind aice, am şi văzut că-şî bat jo cu de
noi. C e, acum , eu socotesc, după ce va înnopta vrem ia, să
aprindem focuri multe, cum făcem şi alte dăţî, şi să lăsăm
pre cel slabi din ostaşi, şi pre m ăgari să-l legăm în tabără,
şi să m ergim la Dunărea, p ăr’ unde ei nu m ărg la podul
Dunărei să-l strice, sau şi Ionii să găndiască ceva şi să
strice podul aceala». G ovriis acesta lucru sfătui.
[I35-] Şi, aşa, sosi şi noapte. Şi Darie priimi acest s f a t : pre
cel slabi dintru oaste şi cel ce, perind, nu va fi nicîo căinţă»
pre aceia îl lăsa acolo în tabără. Şi le g a ’ acolo în tabără şi to ţi
m ăgarii. Şi lăsă pre cei slabi şi pre m ăgari pentru ca să
 CARTEA IV

facă hram ăt m ăgarii, iară pre cel slabi cum să să găn-

diască că vor să lo vască ceelalţl tabăra tătărască, iar'p re
dănşil cum i-au lăsat să păzască aceia tabără a lor. Z i­
când cătră cel răm aşi D arie acest c u v â n t î n d a t ă purceasă
asupra Dunărei. Iar m ăgarii, părăsindu-să de nărod, mai
tare începură a striga. Şi, auzind Tătară! glasul măgarilor,
să gândiră cum toată oastia iaste la locu.
[136.] Iar, făcăndu-să zioă, cunoscând cei părăsiţi în tabără
cum i-au viclenit D arie, îndată să închinară la Tătari, şi le
spusără povestia toată. Iar Tătară!, auzind acest lucru aşa,
I ătarăî, cu toţii, am ăndoă oştile3 să înpreunară, şi începură a
gon i pre Perşi foarte tare. Iar Perşii, având oaste pediastră
multă, şi calia nefiind ştiută, şi Tătară! fiind călăreţ! şi ştiind
căile cele drepte, cu mult maî nainte au agîuns Tătărăî la
pod decât Perşii. Şi, văzind cum că Perşi! încă n’au agîuns
acolo la pod, au zis cătră Ioni, care şidia’ în corabie :
«Bărbaţi Ioni, vrem ia ce v ’au pus sorocul Darie au trecut
acum, şi nu faciţl drept, de vremi ci m aî aşteptaţi. Ce,
m ăcar că mai nainte vă temeţi să-l părăsiţi, iar acum
nim ică să nu vă te m iţl; ce stricaţi podul şi vă duceţi
vesălî, mulţămind lu i Dumnezeu, la casăle voastre, cum
m aî de sirg, şi, m al apoi şi Tătarălor. Iar pre cela ce
v ’au fost voă maî nainte stăpân, îl vom faci noî aşa, cum
să nu maî m argă asupra altor oaminî».
[137.] Aşa, Ionii au început a să sfătui. Deci, Miltiad,
cel ci era de la A th in a, sfătui (pentru că era Domn Her-
sonitianilor) cum să asculte pre T ătari şi să mântuiască
pre Ioni. Iar Istieu, carile era Domn la Militus, înpotrivă
grăi acestuia, zicând aşa : «Noî, acum, fiieştecarile dintru
noî v a da pentru D arie Domniia, că, pentru frica luî D a­
rie, ne lasă pre noî de domnim. Decî, perind puteria lui
D arie, atuncia şi cetâţile încă nu vor vria să să stăpă-
niască de dănşil, ce vor vria să fie volnici». Şi, zicând

1 Şi aprinzind f o c u r i: textul.
2 Se specifică din ce elemente erau alcătuite.
 252 HERODOT

acest sfat Istieu, cum să facă aşa, toţi priim iră acest sfat,
fiind m al nainte toţi p leca ţi cătră sfatul lui M iltiad.
[138.] Ş i aceştiia ce sta ’ el înpotriva lu i era’ oameni
Dom ni a ’ Elisponduluî, anum ia Dafnis de la A vidu, şi
Ipoclos de la Lam psac, şi Irofand Pariianul, şi Mitrodor
de la Proconisus, şi A rista g o r de la Chizicu, şi Ariston
de la V izan d iia. A ceştiia e ra ’ D om nii de la Elispond. Iar
de la lo n iia era’ Stratis S a c ă z a n u l1, şi Eachis Samianul,
şi Laodom a Focheanul, şi Istieu Milisianul, carile au fost
făcut sfat înprotiva luî M iltiad. Iar de la E o lî era A ris­
ta g o r Chim ianul.
[139-] A ceştiia, sfătuindu-să şi priimind sfatul luî Istieu,
socotiră şi răspunsă în tr’acest chip. F ăcănd aşa, înce­
pură a strica podul de cătră partia ci era cătră T ă ­
tari, şi stricară de o proaşcă 2, pentru ca T ătară! să nu să
ispitiască să facă vre o silă acolo la pod, să le pară cum
tot îl vo r s tr ic a 3. A ceştia sfătuiră cu toţii, şi, m al apoi,
dintru toţi, începu Istieu a răspunde într’acest chip cătră
T ă ta ri: «Bărbaţi T ătari, bine aţi venit de ni-aţî sfătuit
lucruri bune, şi la vremi aţi nemerit şi căte faceţi voi
cătră noî, bine le faciţî, şi căte noi iarăş ponosluşim
v°ă , bine v ă facim. Că, după cum noî facim, v o i vidiaţî
că stricăm podul, cu toată nevoinţa, pentru ca să fim noî
volnici. Şi, acum, trebue, pănă unde noî vom strica podul
acesta, v o î să cercaţi pre Perşi, să le daţi certare şi pentru
noî, şi pentru voî, că aşa li să cade acelora».
[140.] T ătară! într’acest chip au crezut pre Ioni cum
grăescu drept a doăară, şi să întoarsără a cerca pre Perşi.
Şi greşiră veniria luî D arie, pentru că ei au fost stricat
adăpătorile şi p ă şcîu n ile ; că, de n’ar fi făcut aşa, pre
lesne i-ar fi aflat. Ce, aşa, ce socotiră eî cum le va fi mai
de folos, cu aceia să greşiră, pentru că T ătarăî, pre unde
ştiia că iaste iarbă şi adăpaturi, pre acolo ce rca ’ pre
1 De la Chios.
2 ToŞeojirx.
3 Scurtat.
 C A R T E A IV 253

Perşi, gândind cum să vo r întoarce şi Perşii pre acolo.

Iar Perşii tot şliahul cel d’intăî au ţinut, ce l-au fost făcut
el. Ş i au mers la D unăria, şi abia au aflat pre trecătoare
ce au făcut. Şi sosiră acolo la vad noaptia, şi, văzind podul
stricat, foarte să spăim ăntară tare, pentru ca să-i nu-I fie
lăsat Ionii, să fie fugit.
[141.] Iar Darie Inpărat avia pregîur dânsul un om de
la Misiri, carile striga tare foarte, mai tare decăt toţi oa­
menii. Pre acest om învăţă Darie să st& în marginia D u­
nărei şi să strige pre Istieu Milisianul. Şi, aşa, începu a
striga, şi Istieu, dintru strigaria d’intăi, au înţăles, şi în­
dată trimisă toate vasăle de trecură oastia, şi tocmiră şi
podul, de trecia.
[142.] Şi aşa hălădui oastia Perşilor. Iar Tătarăi, purce-
gănd şi al doilia rănd, au rătăcit, şi nu i-au aflat pre
Perşi. Şi, aşa, şi acum T ătarăi pre Ioni îi răd, zicănd cum
nu-s volnici, ce sănt robi iubitori de stăpâni şi nevolnici,,
şi zic cum sănt fricoşi şi blăstăm aţî1. A ceştia pentru această
zicu Tătarăi Ionilor.
[143.] Iară D arie Inpărat, mergând prin Thrachî, a-
giunsă la Sistos a H erson isulul; şi de acolo trecu cu coră­
biile la Asiia, şi lăsă la Evvropa hatm an pre M egavizu
Persul, carile îl cinstia Darie tare între Perşi. Pentru că
odănăoară, mâncând Darie o rodie, şi, deschezindu-o, îl
întrebă A rtavas, frati-său, ce ar vria să aibă atăta de
mult căte osrrăunte » sănt în rodie ? Iar Darie zisă : mal bine
să aibu aţâţa M egavizI, decăt toată Ţ ara Grecească să fie
supus. întru Perşi, zicănd acest cuvânt, îl cinstia. Iară
atuncia l-au lăsat hatm an la Evropa, lăsind acolo cu
dânsul 80 de mii de oaste.
[144.] A cesta M e g a viz au zis acest cuvânt, carile nu-1
m al pot uita nici odiniorea E lisp ond en il: că, mergând
la V izantiia, întrebă şi află cum H alchidoneniî (adică Ca-
d ic h e o î3) au făcut cetate lor acolo (că mai nainte acolo
1 Scurtat. ,
2 Adaus de traducător.
 254 H ERO D O T

au fost cetate, mai nainte decăt V izan tia cu 17 ani). Iar

M egavizu zisă cum pre atu n cia au fost H alchidoneniî
orbi, pentru că, fiind locu frum os la V izan tiia, nu făcură
acolo cetate, ce făcură în locu prost. A c e sta M egavizu,
răm ăind acolo la Elispond, supunia pre ce l ci nu era’
supuşi.
[145-] A c e sta âcestia făcia. Iară, întru aceia vremi, a­
supra L iv ie î încă m iarsără oaste mare, pentru (că) pricina
care o v o i spune-o, arătând în tăi povestia această. Dintru
ceia ce-au fost înblat cu vasul cel ales şi vestit pre Mare,
anum ia A rg o s, feciorii feciorilor acelora fură g o n iţi de la
V ra \ro n , de la PilasghI, pentru că [aceştia] au jăcu it mu-
erile A th in eilo r. D eci aceştiia, fiind goniţi de la Limnos,
să dusără la Laconî, şi, eşind la Tiighet, făcură focuri.
Iară L a c o n il trimisără şi-î în tre b a ră : de undi sănt şi ce
caută acolo ? Iară el răspunsără cum sănt M iniianî, şi sănt
feciorii feciorilor vitejilor celor vestiţi ce au înblat cu
vasul A rg o s, şi cum, eşind aceia la Limnos, să-î fie făcut
pre dănşu. Şi Laconil, înţălegănd de rudă, iarăş trimi-
sară de-i în treb ară : ce vor în ţara lor şi facu focuri ? Iară
el zisă ră: «Gonindu-ne P ilasghil, iarăşi am venit la pă-
rinţăl noştri, pentru că am socotit noi că aşa să cuvine».
Ş i să ru g a ’ să lăcuiască cu dănşiî, să aibă ceva cinste şi
ei, şi din pămănt încă să le facă parte. Iar L a co n il prii-
mira acest lucru, după cum să ru g a ’ eî, mal mult pentru
că feciorii lu i Tindareu de acolo încă au fost cu A rgos.
Şi, aşa, ÎI priimiră, şi le dederă şi pămănt lor, şi-î prii-
mira la rude, şi unii să şi însurară, şi dederă de ale lor
altora.
„ tI46-J Ş1’ a ?a > netrecănd vrem i multă, să sim eţiră eî, şi
începură a cerca pentru inpărăţie, şi alte străm bătătî făcia’
L aconilor. D eci, socotiră L aco n il să-î omoară, şi aşa ÎI
prm sara şi ii pusără în tem niţă. Şi L acon il au obicei
că, pre cine omoară, tot noaptia omoară, iar zioa pre
mmin e. Şi, aşa, vrănd să-I omoare, să ru g a ’ fim eile lor,
md fete a cetăţănî m ai de folos dintru căţî e ra ’ la La-
 CARTEA IV
255

eon i, pentru ca să le lasă să între în temniţă să voro-

vască c a r e cu bărbatul său. Şi eî li-au lăsat, negăndind
nicîo scădere dintru dănsăle. Şi iale, întrănd acolo, aşa
fă c e r ă : toate h ainile lor li-au dat bărbaţilor, şi iale au
lu at a ’ bărbaţilor, şi, aşa, bărbaţii lor, fiind cu haine fime-
e şti înbrăcaţî, au eşit afară, necunoscăndu-î nimirilia. Şi,
eşind afară, iarăşi şăzură la Tiighetus, undi au fost şi
în tăl.
[147.] Iară, întru aceia vremi, Thiras, ficiorul lui Afte-
s i o n ’ , merge c a s ă lăcuiască într’alt locu de la L a c o n i2.
Pentru că, având fel nepoţi a ’ lui de soră, carii era să fie
înpăraţl, şi rămăind el săraci, le rămasă el epitrop, şi lor,
.şi Inpărăţiel. Iar, mai apoi, crescând copiii, şi luănd in-
părăţiia, gustând el întâi a fi stăpăn, anevoe putia suferi
Să-l stăpăniască; ce zisă că să va duci de la Laconi la
rud ele lui. Şi, aşa, miarsă întru ostrovul acesta, ce să zice
Thiri, pentru că era lăcuit şi de a lţ ă î3.
[148-9.] Şi. m ergând şi el, nu-i scoasă pre lăcuitori, ce-î
foarte apropiia de dânsul. Şi, aşa, vrănd el să margă
acol6, cerşu să-i dia lui şi pre cei scăpaţi din temniţă, să
m argă cu dânsul, să nu să arăte ucigaş de oaminî. Şi,
aşa, îi hărăziră lui Laconiî. insă nu-î luă el pre toţi, ce
Inplu trii vasă şi să dusă cu dânşii4; iar alţăî dintru aceştiia
s ă înpărţiră întru şasă pârţi, şi făceră şasă cetăţi e i 5.
[150.] Pănă aice zicu într’un chip T hireii şi Laconiî,
iară de aice înainte să primenesc. Pentru că zicu Thirei
cum Grinos, ficiorul luî Esanie, strănepotul juî Thiras, au
mers la Delfi, aducând luî Apolon jărtvă, înpreună şi cu
a lţi orăşănî de ai lui. Ş i unul, anumia V a to s 0, fiind dintru
niam ul celOr scăpaţi din temniţă, şi făcând vrajă acesta
G rin o s înpărat la Delfi, îî răspunsă vraja să facă cetate
1 T e x tu l dă m a l d e p lin ă g e n e a lo g ia .
2 Scurtat.
3 în text, se arată de cine. Restul, suprimat.
4 Scurtat.
s Suprimate numele lor. Restul lăsat la o parte, ca şi tot § 149.
6 în text, şi genealogia.
 256 11E R 0 D0 T

la L iv iia . Ş i el răspunsă: < 0 Doam ne, eu sănt bătrân şi

greu la mers. Iar tu poronceşte să m argă unul dintru aceşti
m al tineri». Zisă aşa, şi arăta pre Vatos. A tu n cia atâta
să făceră. Şi, mergând, nu b ăg ară sama vrajă, nici ştiind
ei în ce parte de locu iaste L iviia, nici vrân d să trimiţâ
oam eni, aşa, în bobot.
[151.] D upă această, şapte an i n’au ploat la T hiri. Deci»
toţi co p acii lor li s ’au uscat, fără de num ai unul. Si iarăşi
m earsără la vrajă de întrebară, şi vraja iarăşi li-au răs­
puns să trimiţă oameni la L iv iia . Şi, fiind lor nicîo ate-
şire (sic) de rău, trimisără soli la Crit de întrebară : au ştiu
ei întru ce parte de locu iaste L iviia această ? Şi, înblănd
solii lor rătăciţi, sosiră şi la cetatia Ita n u lu i; şi acol6
aflară pre un om, anum ia C orovie, carile zice cum l-au
dus vân tul la Liviia şi la ostrovul Platei, la L iviia . Şi»
aşa, îl făcură plată, şi-l adusără la Thiri. Şi, aşa, trimisără
cu dânsul iscoade oam eni nu mulţi, şi, povăţuindu-i C o ­
rovie acesta la acesta ostrov, la Platea, lăsară-1 acolo în
ostrov pre Corovie, lăsindu-î şi bucate de doă luni, şi e i
să învărtejiră cum mai de sirg, făcând ştire la T h iri pentru
aflaria ostrovului.
[152.] Şi, zăbovindu-să ei m ultă vremi, C o ro v ie sfârşi
toate bucăţile. Iar, întru această, o corabie de la Samî»
având corăbiiari pre C oleu, nem eri, venind de la Misiri»
tocm a la acesta ostrov. Şi, înţălegănd povestia lucrului
dintru C orovie, i-au lăsat bu cate de un anu acold lui
Corovie. Iar corabiia purceâsă de acolo, vrănd să m argă
la Misiriu. Iarăşi i-au luat vân tul şi i-au dus tocm a la
T a rtiso s1. Şi aşa au dobândit dintru această n egoţitorie
aceştiia câţi au dobândit dintru această cale, niciunu
dintru G reci n ’au dobândit, fără numai [Sostrat, fiul lui]
L avdam as de la E ghina, — pentru că alt om din negoţi-
torie ca această n’au câştigat. Iară, întorcăndu-să corabiia
acasă, au făcut o căldare de 6 talanţi, de au pus-o la

1 Scu rtat.
 CARTEA IV 257

bozul Ira, pentru agonisita lo r 1. De aice înnainte, pentru

acest fapt, să legă prietenie intre T hirel şi între Chirinei
şi între Samî.
[153.] Iar cel ce-au fost lăsat pre C orovie acolo în os­
trov, la L iviia, m ergând acasă, spusără pentru ostrovul
ca rile l-au aflat. Şi aşa au socotit, din doi fraţi să arunce
sorţi, şi să m argă unul acold, şi din toate satile, fiind şapte,
iarăşi să trimită oam eni. Şi aliasără să le fie mai mare
şi înpărat Vatos. Şi, aşa, trimisără doă vasă acolo la
P la tea , la ostrovul de la Thiri.
[154.] Pănă aicia, aceştia cuvinte, num ai Thireiî le zicu,
iar, de aicia înnainte, să tocmăsc Chirinei şi Thireiî. Pentru
că Chirineiî pentru V atos nimică nu mărturisăscu. Pentru
că eî zicu aşa, cum la Crit iaste o cetate, anume A xos,
întru care cetate stătu înpărat Etearh. A cesta Etearh,
având fată cu altă fimei iăcută, îi luă şi maştihă. Iară
această maştihă, ca o maştihă, multe răii grăia cătră
bărbatul eî pentru fata lui, căt, maî apoi, o pâră cum au
şi curvit fata. Şi, aşa, crezindu-şî muiaria, socoti ca să
facă nu bun lucru. Pentru că, tămplăndu-să acolo un ne-
guţitorî, pre numi Thermison [din T hyra], îl chiemă ş;-l
g îu ră să-i facă pre v o e : şi, aşa, îi didia fata-şî să o nece
în M are când va m erge cu corabiia. Iar Themison socoti
cum l-au înşălat de l-au g îu ra t; şi, eşind afară pre Marîa,
o legă cu nişte funî din corabie, şi o afundă în Marîa şi
iarăşi o trasă afară, vrănd să-şî pliniască glurămăntul şi
fata să nu omoare. Şi, aşe, luă lata şi să dusă la Thiri,
pentru că neguţitorul acesta de la Thiri era.
l I55-] Pre aceasta o luă Polimnis de la Thiri, om de
folos, şi o ţinu ţiitoare multă vremi. Şi, aşa, făcia un copil
cu dănsa, amurţit şi g â n g av, anumia Vatos. Ce, măcar că
zic eî, şi ceia şi ceia, cum Vatos l-au fost chiemand, ci eu
socotesc cum într’alt chip l-au fost chiemănd, şi, mergând
la Liviia, i-au pus nume V a to s ,— pentru că Liviiî Inpă-
r a tu lu î: V atos îi zicu. Şi acesta, crescând şi mergând la
1 Scurtat.
17
 258 IIERODOT

D elfi să întrebi pentru glasu-şî, vraja i-ati răspuns într’a-

cest c h ip : « \ate, la g la s a i v e n it; iar pre tine Domnul
A p olon la L iviia te trim ite lăcuitoriu de oam eni». Iar
V atos răspunsă: «O înpărate, eu am venit pentru dregiria
glasu lu i mieu, iar tu mă trim iţi la L iviia, lucru preste
putinţa m ia ; pentru că cu ce puteri pot eu să m ărg acold,
cu ce prilej?». Şi, aşa, v ra ja tot într’un chip îl vrăji, zi-
căndu-i să m argă la L iviia .
[156.] D eci, nevrănd să m argă, nici el, n ici alţii, la Li-
vna, li să făceră primejdii m ulte, şi, după aceia, trimisără
pre V ato s cu doă v a s ă 1. Şi, m ergând ei la L iviia , iarăşi
să în torcia’ înnapoi, pentru că nu avia ’ ce face acol6. Ce,
aşa,^ viind înnapoi, nu-î lăsa’ T hireil, ce-I g o n ia ’ sâ m argă
îndărăpt. Şi, aşa, iarăşi m earsără, şi aflară, după cum m ai
sus am zis, ostrovul Platea.
[i 57-] Şi zic cum într’un chip să fie de mare ostrovul
acesta cu cetatia ce iaste acum, cu Chirina. Şi, aşa, lâ-
cuiră acol6 în doi ani la P latea, şi nimică nu le mai
spona. Şi, aşe, iarăşi să întoarsâră îndărăpt la D elfi la
vrajă, şi lăsară acol6 num ai unul dintru dănşiî. Şi, mer­
gân d la vrajă, le zisă aşa vraja a ce ia : «Ştii tu cetatia
L iv ie i decât nune mai bine, şi, nevenind tu de acol6, laud
m ţalepclum a ta». Şi, aşa, în ţălegăn d povesti a vrăjel, iarăşi
sa m toarsără înnapoi la L iviia , şi luară şi pre cel ce lăsasă
acolo. Şi, aşa, în prijma ostrovului, socotiră, la un locu
ce sa chiam ă Aziris, de lăcuiră. Şi locul era frum os: pă­
duri frumoasă şi ape curătoare.
[158.] Şasă ani tot lăcuiră aceştiia acol6. Iar, în al şap-
teha an, mearsără L iviei la dânşii şi îi îndem nară să le
ia locu de lăcaş mai bun decât aceala. Şi, aşa, să scu ­
lară de acol6 şi să dusără la A p u s ; şi îi dusără noaptia,
pre un locu ce era mai bun, anum ia Irasa, pentru ca să-l
vaza, şi să lăcuiască acolo. Şi, aşa,. .îl dusără la un izvor
ce sa zice că iaste a ’ lui A polon, şi le z is ă ră : «BârhatT

1 Scurtat.
 CA RT E A IV 259

greci, aice iaste loc de lăcaş bun, pentru că aicia iaste

cerul găurit».
[159.] Deci, întru viiaţa lui, Vatos, domnind el acol6
40 de ani, şi ficiorul lui, anumia Archesilau, 16 ani, atăţa
lă cu ia ’ acol6 C hirinei căţi era’ trimişi acolo d ’intăi cu celia
23 v a s â 1. Iar, în zilile lui al trielia, acest Vatos, ce-i zice
«fericitul», îndemnă vraja lui Apolon pre toţi G recii să
m argă acolo să lăcuiască la Liviia, la C h irin a ; pentru că-i
chiem a’ Chirinei să le înparte pâmănt. Şi vrăji vraja aşa:
«Carile la L iviia avut va veni, mai apoi, la înpărţala pă­
mântului, aceala foarte să va căi». Şi, aşa, adunăndu-să
G reci mulţi, şi m ergând acol6 la Chirini, şi, rupând şi
înpărţind pământul de la LivI, văzind L iv ii paguba lor, şi
cu Inpâratul lor, pre nume Adicran, şi luarea ţării lor,
trimis.iră soli la Misiriu, la Inpăratul Apriis, ce am zis în
ceia carte povestia lui, că pentru aceasta au şi perit 2, şi,
aşa, s’au închinat Eghiptenilor. Şi A priis adună oaste
foarte multă, şi trimisă la Chirina, la L iviia, pentru ca să
bată pre G reci. Şi, aşa, să tăbărără la locul Irasa, la iz*
vorul Thestiî, şi să loviră Eghiptenii cu G recii. Şi, pă-
rănJu-le E ghiptenilor că sânt G recii ca alţii, stătură tare
la război. Şi, aşa, fură biruiţi, căt foarte puţini s’au întors
de au scăpat la M isiri. Pentru această, au scos pre Aprii
Eghiptenii.
[160.] A cesta V atos au avut un ficior, pre nume Ar-
chesilaos, carile, stănd la înpărăţie, stătu de să sfădia cu
fraţăi lui. Şi, aşa, îl părăsiră fraţăl lui şi să dusără la alt
locu la L iviia de lăcuiră, şi făCeră ei cetate singuri, care
să chiam ă V arch i. Şi, aşe, făcând cetate, luară de supt
ascultarea C hirinenilor pre Livî. Iară A rchesilau oşti asupra
L ivilor acestor, ce -1 vicleniră, şi asupra celor ce-I priimiră;
şi, aşa, ei să spâim ăntară şi să dusără la ceelalţ LivI în-^
lăuntrul. Iară A rch esilau tot îi gonia, pănă unde au agluns
la Lefcon, I o j u I L iv iel. Deci. socotiră L iv ii să-i lovâsc‘ă ;
1 Acl:iu.«ă explicaţia.
* Adausâ explicaţia.
 26o HERODOT

pre C h irineî, şi să loviră şi să bătură tare. Şi biruiţi fură

Chirinei, căt şapte mii de oam eni înplătoşaţî periră. lari
după această, Archisilaos, bolind, şi bănd o iarbă, îl zu-
grum ă [un] frate a ’ lui, anum ia A lia r h 1. Iar pre acest
A liarh m uiare lui A rehisilau cu m eşterşug îl om oră, şi o
chiem a Erixo.
[161.] Iar înpărăţiia o luă ficiorul lui A rchesilau, anum ia
\ atos, fiind şchiop, şi nu sănătos. Şi Chirinei trim isără la
Delfi de întrebară în ce chip vo r face ca să lăcuiască mai
bine. D eci, poronci vraja să ia tocm itorî din ţara A rcad iei,
de la M andina. Şi le dideră M andinei om de folos foarte,
anumia Dim onaxu. A cesta om, mergând la Chirinei, şi
cunoscând toate lucrurile aceştia cum sănt, îi înpărţi pre
dânşii în tril n iam url; pentru, că un niam au făcut din
T hirei şi d in p riş le ţi2 de acolo, alt niam din C ritian fî] şi
din Peloponisii, alt niam din toţi căţî era’ ve n iţi de la
ostroave. Ş i aliasă acestuia, lui \ atos, biserici şi preoţi.
Iar ce-au avut mai nainte Înpăraţiî, tot li-au dat năroduluî.
[162.] L a acesta \ atos şi întru zilile lui, aşa stătură aceştia
lucruri. Iar, înpărăţind feciorul lui, pre nume A rch esilau ,
multă price stătu pentru cinste. Pentru că acesta, fiind
ficîoru şchiopului \ atos, zisă cum nu va îngădui el ce-au
făcut Dim onaxu Mandi[n]ianul, ci ceriaşi e lc in s tia ce au
avut străm oşii lui. Şi, aşa, rocoşindu-să, biruit fu şi el, şi
fugi la Sam os, şi maica lui, Feretim a, fugi la Chipros, la
Salam m a. Şi acol6, la S alam in a, era Inpărat E velth on , ca-
n le au dat la Delfi cădeln iţă ce de aur, lucru m inunat.
Deci, aceasta, Feretima, să ru g a lu i să-i dia oaste să o
ucă la C hirina. Iară E velth on îi da de toate ce-i trebuia,
numai oaste nu vria să-I dia. Iar ia zice: «Bine iaste şi
aceştia ce-m i dai, ce tot m ai bine oaste să-mi dai». Şi,
cănd îl trim etia ceva E velth on , iară Feretim a tot acest
ouvănt ii zicia. Şi, mai apoi, văzind Evelthon aşa, i-au
trrnns o furcă de aur şi un fus de aur, şi cu păru in furcă.
1 Learchos.
2 PeriecI, v e c in i; textul.
 CARTEA IV 26l

Şi Feretim a, zicând, după ce li-au luat, iarăşi cuvântul

cel obicinuit, cum «bune sănt şi aceştia, iar oastia îl mai
bună», ii răspunsă şi E ve lth o n : «Cu aceştia să dăruesc
m uerile, iar nu cu oaste».
[163.] Iar ficiorul el, A rches:lau, fiind la Samos, aduna
tot omul spre înpărţala pământului de la Chirina. Şi, adu-
năndu-să multă oaste, să dusă Archesilau la Delfi, la vrajă,
de întrebă. Şi vraja i-au răspuns: «Trecând 4 Vat(ur)i şi
4 Archesilai, apoi 8 niamurî de oam eni, vă dă voă Apolon
să înpărăţiţi C hirina ; iar mal mult nici sâ vă ispitiţi, vă
poronceşte. Şi tu, înălcom, du-te şi te pogoară în ţară -ţi;
şi, de vei afla cuptorul plin de foali ’ , să nu arzi foii, ce-î
trimite pre c a le -ţî; iar, de vei ardi, tu să nu între acolo,
iar, de nu, şi tu v e i muri,'şi buhaiul cel înfrumşăţat».
[164.] A ceştia cuvinte vrăji vraja Pitheil lui A rch e­
silau. Iar el luă oaste de la Samos şi miarsă asupra
Chirineî, şi birui lucrurile acolo. Şi nu-şi adusă aminte
de vrajă, ce începu a faci plată celor ce-1 gonisă pre
dânsul. Şi, aşa, unii fugi a’ de bună voe din cetatia aceia,
pre alţii îi fâcia surgun la Chipros, pre alţii, care fugisă
într’un turn, au învăţat de au pus lemni preglur dânşii
şi i-au ars. Şi, mai apoi, socoti el singur că vraja aceştia
foi au fost zicând ca să nu a rz ă ; el singur, temăndu-să
de moarte, să feria de cetatia Chirineî. Şi avia fimei fata
înpăratulul de la V arch i, pre carile îl chiema Alazir. La
acesta miarsă A rchesilau şi nişte oam eni din Varchi. Şi
pribagi de la Chirina, cunăscăndu-1, acol6 în oraş, îi
omorără, d ’inpreună şi pre socru-său Alazir. Aşa dar
Archesilau, au de bună voe, au de [nejvoe, greşind vraja,
îşi plini potca nărocului.
[165.] Iar maica lui Archesilau, anumia Feretima, pănă
unde şidia fiiul său la Varchi, ia la Chirina avia cinstia
lui, făcând toate lucrurile, şi la sfat şăzind. Iară, înţă-
legănd moartia feciorului său, au fugit la Misiriu, —
pentru că A rchesilau au fost făcut bine lui Camvis,
1 A m fore; textul.
 262 HElVMMVr

feciorul lui Chiros, pentru că acesta A ro h es'lau au în­

chinat lui C am vis C h irin a, să-î dia bir. Şi m iarst Frre-
timi la M isiri, şi şidia la A ria n d Persul, ispravnicul Mi­
sirului, rugăndu-să să-î dia agîutoru şi zicăndu cum că,
pentru ce au închinat cetatia Perşilor, l-au om orăt pre
feciorul eî.
[166.] P re acesta A ria n d l-au fost pus C am vis is­
pravn ic M isi[ru]luî, carile, m aî apoi, vrăr.d să fie dc asă-
minia cu D arie, peri. Pentru că, văzind pre D arie cum
va să-şî facă paminte neîncetată, care nu ar fi făcut alt
Inpărat, făcia şi el aşa. C ă D arie lămuri aur căt m aî vărtos
de bine, şi făcia pre chipul său banî, iar A rian d , domnind
E ghip etul, tăia iarăşi bani de argint lămurit. Şi pănă astăzi
iaste cu rat argintul aceala. Iar Darie, înţălegănd această
poveste, altă prihană i-au aruncat, şi l-au om orăt, zicănd
că-1 vîcleniaşte.
[167.] A ce sta Ariand jălui pre Feretimi, şi-î didia toată
oastia M isirului, şi pediastră, şi pre M are; şi hatm an
pusă pre uscat pre Am asis, om de la Maraf, iar pre M area
pre V ad ri, om de niam pasargad. Iar, pănă a nu trim ite
încă oaste, Ariand trimisă sol la Varchi, întrebând oare
carile au omorăt pre A rchesilau ? Iar eî toţî priim ia’ pre
sine ucid eria: «pentru că m ulte răii ne făcia noă». Şi,
înţălegănd acesta lucru, au trimis A riand pre Feretim i c il
toată oastia. Această pricină au fost numai prihană a
oştei aceştna ; ce, după cum mi să pare mie, această oaste
mal mult mearsă pentru ca să supue şi L iviia. Pentru că
multe lim bi sănt la L iv iia şi întru multe feluri, şi puţine
asculta’ de Inpăratul, iar m aî m ulte nu asculta’.
- l! 68] Şl L iv iia >începând de la M isiri a lăcui, aşe, lăcuesc
m tai: dintru Livî, A dirm ahidiî lăcuesc, care ţin pravilile
-g îptenilor, şi haine poartă ca şi ceelalţî L i v î ; şi fim eile lor
poartă brăţări de aramă la pulpă, şi, fiind iale pletoasă, prind
păduchii şi-î mănâncă, şi apoî îî liapădă. N um ai aceştiia
acu, de la L ivî, acesta lucru. Şi arată şi fetile lor, — când
vor sa lăcu iască cu Inpăratul, le arată în tă i; şi, care! Îî
 f ' AHTEA IV 263

va plăcia InpăratuluT, aciliia el iî strică fetiia. Şi agîung

aceştiia de la M isiriu pănă la limanul" Plinos.
[169.] Şi lăn gă aceştiia lăcuesc G hiligam iî, cătră Apus,
pănă la ostrovul Afrodisiadeî. Şi întru acest locu iaste şi os­
tro vu l P lateiî, care au făcut Chirinei. Şi iaste limanul lui
M enelau şi A ziris, care lăcuia’ Chirinei. Şi silfion încă să
încep:: de la acest loc, pănă la gura Sirteî (acesta silfion
iaste iarbă foarte scumpă). Şi aceştiia încă au pravile ca
şi eeelalţî.
[170.] Ş’ , de la G hihgam I, sănt A z v itiî; aceştiia şăd mal
sus decăt Chiri na ; iar la Marla nu agîun g ; pentru că
lăngă Marea Chirinei lăcuesc , şi pravile[lc] mal vărtos le
sănt ca a ’ Chirineilor.
[171.J După aceştiia, spre Apus, sânt A fsh isiî; aceştiia
şăd mai sus de V arch i, agiungănd pănă la Marîa. Şi la
m ijlocul ţărei aceştiia lăcuesc C avaliî, limbă puţină, cărei
ag îu n g la Mare, lăngă Tafhira, cetatia V arch ei ; şi pravile
au ca şi cei di di-asupra Chirinei.
[172.] După Afshisi şăd Nasamonii, limbă multă, cărei
lasă vara oile lăngă Marîa şi să sue la locul Avghileî,
şi adună fin ice ; pentru că sănt acolo mulţi, şi toţi au
roadă. Şi pre lăcuste le usucă la soare, şi apoi le pisază
şi le amestică cu lapte, şi le mănâncă. Şi au fiinel multe,
şi să înpreună şi eî toţi cu tot felul, ca şi M asaghetiî:
pentru că-î pun scaon d ’innainte casăî, şi, cănd va să să
mărite lata, atuncia, întru noaptia ce d ’intăl, toţî căţî sănt
oaspeţi acolo, să culcă întru aceia noapte cu dansă; şi,
culcăndu-să cu dănsa, atunciEj îî dă fiieştecarile ce dar
va fi adus de acasă. Şi gîură şi vrăjâsc jn tru acest c h ip :
să duc de să atin g de mormănturile oaminilor acelora
care de dânşii vor fi mărturisiţi mal buni şi mal aleşi,
şi iarăşi m ă r g ia mormănturile strămoşilor lor, şi acolo,
rugăndu-să, să culcă de dormu ; şi, ce vis vor visa, de
aceala să ţin şi el. Şi credinţa aşe o dau unul altuia : dă

1 ScUI'tr-t
 I IE R O D O T

unul din mana sa de bia, şi celalalt dă istuelalt ; iar, de

nu vor avia altă udătură nim ică, eu cenuşi, şi ling.
[1 73-] Şi lăngă N asam oni lăcuesc Psilil. A ceştiia au
perit în tr’acest chip : suflănd vântul Notos tare, le astupa
adăpătorile, şi eî să sfătuiră, pentru că a ’ lor păm ănt era
foarte săcetos, şi să oştiră asupra vântului Notos. Şi zicu
şi eu după cum zic şi L iv v ie l. Şi, oştind eî asupra Noto-
sulul, suflă vântul, şi pre toţi i-au afundat. Şi, perind
aceştiia, li-au luat ţara N asam onil.
[174-] Şi mai sus decăt aceştiia lăcuesc Garam anţiI,
care! fu g de voroava a tot omul şi de şidere. Şi n ici arini
de râzboî aù aceştia, n ici a să apăra nu ştiu.
[I75-] A ceştiia lăcuesc di-asupra Nasam onilor. Iar lăngă
Apusul M âreî lâcuesc M achil, care! îşi tund chicile, lâsind
m ijlocul chi cel să crească, şi pre de o parte şi pre de
alta parte să tund; şi la râzboî a strutî pem enteştl înbracă
pieî. Şi printr ănşii cură o apă, anumia [Chinips], d in tr’un
dial [anume] Hariton, şi dă în M aria curând ; şi dialul
de unde curâ, iaste cu pădure diasă, fiind celalalt locu a ’
L ivieî fără copaci. Şi sânt 25 1 de mile de la M aria până
acolò. r
f 176-] De la aceştiia ìncolò G hindam i sânt, a ’ cărora
mueri sa infâşoră cu curălî p reglu r pulpe: cu că tî bărbaţi
sa va înpreuna, cu atătia cu rălî sâ înfăşoră ; şi’ care va
a\ia mai multe curălî, aceia iaste mal de cinste, de vrem i
ce iaste m al iubită decăt aitile toate.
[ !77-] Şi, apoî, şed ceia ce mănâncă iarba ce-î zic
otos, pentru că să face m ultă acolò, şi iaste dulce 2
J17S.] Şi, lăngă aceştiia, şăd M ahlieî; şi aceştiia mă-
nanca lotos, iar nu ca ceialanţî. Şi iaste şi o apă cură-
w 8r f : Să Chiamă T rit° n 5 şi dă într’un iazâ™ ce să
c iama F ia. A cesta ostrov zicu cum să-l fie făcut L aconiî.
J179.J Şi povestia o zic într’acest chip : după ce fâcia
c e ijn t ia z ^ a s o n corabiia cè vestită, anumia A rg ò , supt
1 200 dtf stadii ; text.
2 Scurtat.
 CARTEA IV 265

muntile Piliuluî, şi pusă într’ânsa jă rtv ă şi un scaon cu

triî picioare de aram ă, şi au fost vrănd să m argă pregîur
Peloponisus, şi la D elfi încă să m argă. Iar, sosind la locul
ce să chiam ă M alea, să-l fie luat văntul, să-l fie dus la
L iv iia ; şi, aşa, s l tie aruncat de vănturî la iazărul acesta
a Tritonului. Şi, neputând eşi cu corabie de acol6 de în-
lăuntrul, şi merăndu-să ce va s i facă, zic aşa cum să fie
eşit bozul Triton, şi să-î fii zis lui Iason cum să-I dia lui
.scaonul cel cu triî picioare, şi să-î arăte şi calia, şi far’
de grijă şi vătăm are să-î trimiţă. Şi, aşa, îl dede Iason
scaonul, şi l-au pus Triton în biserica sa, şi au poroncit,
zicănd aşe, cum, de-1 va lua cineva, ori de a ’ lui Iason,
o r î dintru alţii ce au fost cu Iason, pre scaonul aceala,
iaste numai să să facă pregîur aceala iazăr 100 de cetăţi
greceşti. A uzind aceştia lăcuitoriî cel de la Liviia, au as­
cuns scaonul aceala.
[180.] Lăn gă aceştiia Mahlieî lăcuesc Afsiî. Aceştiia şi
M ahliî pregîur iazărul Tritonului lăcuesc, şi prin mijlocul
lor cură Triton. Şi M ahlieî lasă chica denainte, iar Afsiî
dindărăpt. Şi au un praznicu de să înparte fetile lor în
2 părţî, şi să înproaşcă cu pi[e]tre şi cu lemne, şi zic că
facu bozului A th in eî acesta lucru. Şi care fată va muri
dintru rănile acelia, aciliia apoî îî zicu «fecioară minci­
noasă». Şi, pănă a le lăsa să să bată, aşa fa c: cu toţii,
fata care iaste mal frumoasă, o înpodobăsc cu coifu 1 şi
cu platoşă greceşte, şi o sui într’un car, şi o poartă pre­
g îu r iazăryl aceala. Iar, pănă a nu lăcui acolo Greci, cu
ce -fiel de ar m i li-au fost înpodobind, nu poci să ştiu; ce
socotesc cum c l eg h ip ten eştî; pentru că de la Eghipt au
venit şi pavăţa şi coiful la Greci. Iar A th in a zic cum să
fie fost fata iu l Posidon şi iazăruluî a Triton[id]eî. Şi,
scărbindu-să ia pre tata-sau, sa. să fie dat lui Diia [ Zeus],
şi, aşa, el să o fie făcut fată-şî. A şa zic de aceştia. Iar,
cu muerile, de opştie le iaste înpreunarea, şi ca dobiţoa-
c ile să înpreună. Iar, după ce să naşte copilul, apoî, a
1 Corintiu : textul.
 266
HERODOT

triia lună, să strâng bărbaţii în tr’un locu, şi la carile dintru

dânşii v a veni copilul, a celu ia fecior iaste.
[181.] A ceştn a şed, L iv ie i, pre lângă M arla, ceia ce-s
pastori. Iar, mai sus de aceştiia, la m ijlocul uscatului, iaste
L iv n a ce cu jigăn iî. Iar, m ai sus de această, iaste locul
cel anm os, agîun gând de la T h iva M isirului, până la
stalpn lu i Iraclis. Şi întru acest locu, cale de v r ’o zăce
zile, iaste, într’un piscu, cât nişte bolovani de sare mare,
şi din vă rvu l piscurilor iasă apă răci şi dulce. Si lăn^ă
aceasta lăcuesc oameni, spre pustii, mai sus de unde sânt
Jîgănile Intaî, de la T h iv a ca le de io zile, lăcuesc Am onii,
având biserica lui Diia [= Z eus] ; pentru că şi cel de la
iva dupa cum am zis m ai sus, iaste bozul D iei în chip
• \ e r ~f?e’ altă apa a col6, de puţ, care, dim iniaţa,
iaste caldişoară, iar, în prânz, iaste mai răce, iar în amia-
zazi iaste foarte răce, şi atu n cia adapă g răd in ile; iar, ple-
can^ u sa zioa, să mai încălzăşte 1, până la apusul soarilui,
apoi atuncia, la apus, să face uncrop, şi la m iazănoapte
c oco eşte fierbând, şi, trecând miezul nopţei, să m ai ră­
ceşte, par la zioa. Şi să chiam ă isvorul Soarelui acesta.
.,LI { ’ ’ duPă ce trecî de Am onî, iarăşi cale de io
zi e, este alt pisc cu sare, ca şi cel ce-am zis, şi iarăşi cu
apa ş, iarăşi lăcuesc oam eni, şi să chiamă A v g h ila La
acesta locu să duc N asam onii de culeg finicî. "
^ Şi, de acol6, iarăşi preste io zile, iar iaste un pisc
nlin! are’ S .aFă’ -ŞI finiCÎ CU roadă mul^ Şi lăcuesc şi oa-
aC° ° ' 6 ZICU G a ra mandes, oameni foarte m ulţi, care

Si i a S e 'm ă 831"6 ^ aCOpăr Saria’ ?i a?a Sam ănă’

30 de z i le - ' apr° ape la ace,a ce mănâncă lotos, cale de
pentru a ' * ^ * ■
b° * C£î Ce pasc în n aF ^ V
p“ a.“ “ “ r CU ,n"ap°r' Pen,rU Că COar" ile 'O1-
n le S • ? e” ' rU a “ ia !” d ir â P' Să P ^ c u , câ coar-
laltl bor Pamant' Iar' a llil- Sănt la <™P o ?■ cee-
G a a ^ ; r ma' P,a!,a le ias,e groasă. Şi a ceş.iia,
----™ ^ n ^ u ^ p r ind şi văniază pre A rapii cei ci şăd prin
1 Scurtat.
 CARTEA IV 26 7

peşteri: cu carăle ii văn iază, pentru că aceştiia Arapî

săut mal iuţi deeăt (de) toţi oamenii la picioare, căt putem
110Î să cuprindem în ştiinţa noastră. Şi m ănâncă aceştiia
şărpl, şi şopărle, şi altile ca aceştia. Iar altă limbă n’au,
fără numai ţiţiesc ca liliiaciî.
li84.I Şi, iarăşi, cale de 10 zile de la G aram anzî încolo,
iaste piscu [cu] s£ re, s;i lăcuesc şi oam eni la dânsul, pentru
că are şi apă. Şi să ehiam ă aceştiia A ta ra n d e s: pentru că
aceştiia oameni alt numi nu-şl mat pun, fără numai cu
totul Atarandes să număsc. Aceştiia blastăm ă soarile cănd
răsare, şi-l suduesc, cu toate căte sânt grozavi, pentru căci
11 ardi soarile, de-I strică şi pre dânşii şi pre locul lor. Şi,
iarăşi, trecând 10 zile, iaste alt pisc cu apă, şi oameni
lăcuesc pregiur dânsul. Şi iaste lăngă saria această şi un
munte, ce să ehiam ă A tlas, şi iaste îngust şi rătund pre-
tutin dirilia; şi atăta iaste de înnalt, căt vârful lui nu să
vedi, pentru că nourii nu lipsăsc de acol6 nici vara, nici
iarna. Şi zic lăcuitorii de acol6 cum acesta iaste stâlpul
cerului ; pentru acesta munte să ehiamă şi oamenii de
acolo Atla[n]des. Şi zic cum nimică viu nu mănâncă,
nici văd visuri.
[185.] Până la A tla n ziî aceştiia ştiu numerile lăcuito-
rilor ce sânt la locul aninos, iar de aice înnainte nu
să m ai ştiu. Iar agiu n ge anina această păr’ ia stâlpii lui
Iraclis, şi trece încă. Şi iaste acol6 sare multă, prin cale
de 10 zile. Şi facu oam enii casă de sare, pentru că acolo
nu ploă, că, de ar ploa, s’ar topi păreţii. Şi acold sare
iaste şi albă şi roşiiatică. Iar, mai sus de această anină,
iaste pustii, şi fără apă, şi fără jegănil, şi fără de lemne,
şi fără de roaă.
[186.] Aşa, de la M isiri şi pănă la iazărul Tritonului,
sânt L iv ii păstori, şi m ănâncă carne, şi biau lapte ; numai
carne de vacă nu m ănâncă, ca şi Eghiptenii. Şi mascuri
iară nu ţin, nici hrănesc. Şi carne de vacă nici fimeile Chi-
rineilor nu m ănâncă, pentru bozul de la Misiri, pentru
 268 IIIORODOT

Isis ; ce fac şi praznice şi posturi. Şi fimeile V arch ilor nici

porci nu m ănâncă.
[187.] Iar, de cătră A p usu l iazăruluî, lăcuescu numai
L iv il păstorii. N ici au acelia pravile, nici copii lor le
fac ca ceelalţî. Pentru că m ulţi dintru păstorii Liviel
facu în tr’acest c h ip : după ce le cresc copiei, de să facu de
4 ani, atuncia ard, cu său de oae, vinele din creştet, şi,
alţii, celia din tâmple vine, pentru ca să nU să pogoare
flegm a, să-î dodească. Pentru aceia sănt sănătoşi Li vii,
m al sănătoşi decât toţi oam enii câţi ştim noi. — nu ştiu:
pentru acesta lucru, au pentru altă ? Iar, arzind copii, de-I
va lovi boala cei ce scutură, el au aflat liac ; pentru că
cu pişat de ţap îl udă, şi-I izbăvăsc. C e zic L iv il, zic şi
eu cu vintile lor.
[188.] Iar jărtvile păstorilor sănt aceştia: după ce încep
de la urechia dobitocului, tăind-o, o aruncă preste casâ,
şi, m al apoi, îl întorc grum azii. Şi facu jă rtvă num ai soa-
rilul şi luneî. Aceştiia toţi aşa facu, numai cel de la ia-
zărul Tritonului facu jă rtv ă A th in eî, ;şi apoi lui Triton,
şi lui Posidon.
[189.] Şi înbrăcămintile ce fa :u bozilor A th in eî, de la
L iv î au luat G recii pildă de facu şi el aşa 1. Şi 4 cai a
înhăm a, de la L ivî au luat G recii.
[19°-] Şi îngroapă pre ceî morţi ca şi G re c ii Livieî,
afară din Nasamonî. P entru că aceştiia, şăzind în groapă,
păzindu-I, când va eşi sufletul lor, să nu fie cu faţa în
sus, ce să ş a z ă 3.
[191-] Iar de spre A pusu l apel Tritonului lăcu esc Livii
p lu g a rii: au casă, şi le zic M a x i!; care! lasă din partia
ce driaptă, iar din stânga îl rad, şi să ungu cu mineu
roşiu pre trup. Aceştiia zic să fie de la T roada. Iar locul
acesta tot, de cătră Apus, iaste cu mult m ai cu m ulte ji-
ganil, şi m al cu păduri decăt locul păstorilor. Pentru că

Scurtat. Se lasă la o parte lăm uririle asupra acestui punct.

J Suprimate .ştiri despre case şi legi.
 C A U T E A IV 269

a ’ păstorilor iaste locu gîos, aninos şi gol, pănă la apa

Tritonului, iar acest păm ânt iaste cu munţi şi păduri, şi cu
multe ji g a n i l; pentru că şarpî sânt foarte mari, şi lei aşij-
diria, urşî, elefanzi, adică pili, şi aspide, şi m ăgari cu
coarne, şi căpcănî \ ce le sănt ochii în piept, după cum zicu
L iviei, şi oam eni sălbatici, şi fimei sălbatice, şi alte jiganil
m ulte cu adivărat.
[192.] Iar la păstorii livî sănt că p rio a re2, m ăgari ce nu
biaii apă, bivoli şi zimbri ’, din a ’ cărora coarne facu Li-
vieî coţi, — acesta iaste căt un bou — , şi le o a e 4, şi berbeci
sălbatici, şi răşi, şi crocodili de pămănt ca de trii coţi, şi
altile multe jig a n il 5, şi şarpî mici căte cu un corn. A ceş­
tia sănt aco!6. Iar cerbi şi g l’g a n î 1 în toată L iviia nu să
află. Si şoareci în trei feluri sănt, şi alte multe, după cum am
înţăles, întrebăndu-le pre am ăruntul7.
[193.J Iar după aceşti M axiî şăd Z avich iî, cărora, la răz*
boî, sânt vezeteî la cară, muerile.
[194.) Lângă aceştiia şed Zigandiî, undi facu albinile
miare multă, şi încă fac m aî multă oam enii de acolo, cu
meşterşug. Aceştiia toţî să ungu cu mineu, şi mănâncă
m aim u ţile; pentru că sănt acol6 făr’ de samă de multe:
să fac în munţi. '
[195.] Lângă aceştiia, zicu Carhidonenii cum este un
ostrov, ce-i zicu C hiravnis, să fie de 25 de m ile 8 de lungu,
şi îngust, plin de m ăslini şi de vil. Şi iaste un iazăr întru
dânsul, de undi fetile satilor, cu pene de pasăre unsă cu
smoalâ, să afundă şi scot aur din fundul apel. Care lucru
doară poate să şi fie, pentru că multe api multe lucruri

1 Scurtat.
2 Lăsate ia o parte alte vietăţi.
3 "Opotţ ; textul.
* H iene; textul.
B Scurtat.
15 Mistreţi.
' Foarte mult scurtat.
8 200 de stadii, textul.
 270 HERODOT

. *
şi scot ; pentru că eu încă am văzut la Z achinthu acolo
nişte iazăre, de scoate sm oală : liagă de un lem n o criangă,
şi, aşa, o vără în fundul apil, şi scot smoală foarte bună '.
Şi, de v a cădia cevaşî întru acelia iazăre, iasă în M area;
şi-î departe de M area ca v r ’o gîum ătate de m ilă 2. Aşa
poate să fie şi acesta cu aurul.
[196.] Iar Carhidonei zic cum s i fie loc şi oam eni afară
dintru stălpiT luî Iraclis, cărei, undi lăcuesc, m erg acol6
eî cu vasăle pre M aria. Şi, m ergănd el acolo, pun în san­
dal negoaţile lor pre rănd, şi, mai apoT, să feresc într’o
parte, şi fac săinn fum acold, pentru ca să vază oamenii',
şi, aşa, vin eî şi vănd, şi pun aur, şi-l Iasă cu unialtile
acolo. D eci, m erg C arhidoneniî, şi, de le place loru aceia
plată, eî iau şi să duc cu aurul, lăsind negoaţile ; iar, de nu le
place, să întorc înnapoî, lăsindu-le acol6 toate. Şi iarăşi m ărg
ceia şi mai pun aur, şi, mai apoi, iau C arhidoneniî şi să
duc, lăsind unaltile de le iau ceia. Şi, nici ceia, nici ceia-
lalţî nu încep strămbătate, ce îşi ia cineş al său.
[197-] A ceaştiia sănt care-î ştim noi, şi nu putem cu­
prinde cu auzul dintru L i v I ; şi dintru aceştiia m ai mulţi,
nici mai nainte, nicî acum , poartă grija in p ăratu lu î Mi-
dilor. Şi iarăşi mai am să zic pentru această ţară, cum 4
niam urî de oameni sănt întru acest p ăm ăn t: 2 sănt de Ioc,
2 sant p riş le ţî; Li viei şi A ra p ii de loc 3, iar F in icii şi G recii
sănt prişleţî.
[198.] Şi nu să pare că n icî pământul să a g iu n gă la bu­
nătate cu Asii a şi cu E vvrop a, afară din păm ântul Ghini-
Pei 1 ; pentru că aceala păm ănt scoate roadă bună, nici
samănă celuelant păm ănt. Ci iaste pămănt negru foarte,
şi acolo pre acesta păm ănt şi ploă, pentru că şi până 111
300 sporeşte sămănătura din tr’una 5.

1 -S c u rta t.
2 P a t r u s t a d i i ; textul.
3 Scurtat.
4 Suprimată o projiosiţie.
5 Foarte scurtat.
 CARTEA IV 271

[I99-] Iar şi păm ântul Chirinel iaste bun, fiind înnalt.

D intru acest păm ânt triî locuri sânt bune, dintru căte lă-
cu esc păstori L iv ie î : pentru că pănă în opt luni ţin poa-
m ile : umle să coc m al timpuriu, altile m al tărziu, şi, aşa
nu le mai lipsăsc poanule la ChirinI pănă în opt luni
A c e ştia cuvinte fie pănă întru atăta poveste.
[200.] Iar Perşii ci-I trimisără de la Misiriu cu Ferttlmi
pentru certarea V arch eilor de Ariand, sosiră acolo, şi în­
cepură a bate cetatia tare, şi li ceria’ pricinile ucigaşilor
lu i A rchesilau. Iar el era’ toţi vinovaţi, şi nu le priimia’
cu vin tile Perşilor. A c iî încunglurară 9 luni cetatia Varchiî,
şi săp a’ pre supt zid Perşii,' să între cu poduşcî, şi năvăli
m ari fâcia . Iar săpăturile aceştia un om căldăraru le afla,
întru acest chip făcând : avia o pavăţă cu aramă, deci o
ţinia pre pământ p reglur cetate, şi, undi era săpat pă­
mântul didesupt, iară pavăţa răsuna, iar, undi nu era, nu
răsuna. Şi, aşa, răsunând, săpa’ V archei, şi afla’ pre Perşi
în gaură, şi-î omoră. A şa fu această. Iar, după acesta lucru,
m ultă vremi să apăra’ V archei foarte tare.
[201.] Şi cădia’ de înbe părţile mulţi, şi mal mulţi din­
tru Perşi. Iar Am asis, căpitanul pedestrimeî, meşterşugui
a ş e : \ ăzind pre \ archl cum numai cu meşterşug să vor
lua, iar într alt chip cu puteria nu să vor putia, făcu
a ş a : săpă, noapte, o groapă largă, şi pusă lemne slabi
di-asupra, şi preste lemne pusă pământ, făcăndu-1 tocma
cu celalant păm ânt; şi, a doă zi, chiemă pre V archei la
tocm ală. Şi el prinsără bucuros. Şi, aşe, zisără să facă toc-
m ală cu glurăm ănt. D eci, aşa li-au fost glurământul : să
dusără Perşii asupra grop ii aciliia, şi glurară aşe, cum :
«Pănă undi va sta acesta pămănt, să stia şi al nostru
glurăm ănt», şi V arch ei să dia căte căt oarice vor socoti
bir, şi altă nimică să nu să mal noiască întru ' dănşiî. Iar
după glurăm ănt, V arch ei să încrezură, şi eî eşiră din ce­
tate afară, şi lăsară pre Perş de intrară în cetate, şi des-
chisara toate porţile. Iar Perşii numai ce surpară pământul
 272 HERODOT

aceala în gaură, d ezlegân d gîurăm ăntul, şi, aşa, dederă

în cetate, şi dobândiră cetatia
[202.] Şi dederă vin o vaţii pre mâna Feretim iî, şi-i spân­
zură pregîur zid, şi tăia ţiţile muerilor, şi cu singile ace­
lora popistri zidurile ce tăţe l V arch eî. Iară pre ceelalţi ii
dedia robî Perşilor, afară din căţî era’ din niam ul lui
V atos şi nevinovaţi la m oartia luî A rchesilau : pre mâna
acestora au dat cetatia Feritim a.
[203.] Iar pre ceelalţî, pre toţî îî robiră Perşii, şi să în-
toarsără acasă. Iar, fiind cetatia Chirineî pentru o vrajă ci
a v ia ’, eî i-au lăsat di-au trecut prin cetatia lor. Şi, tre­
când prin cetate, iar V aris, hatm anul oşteî M ăreî, zicia
ca să ia cetatia, iar Am asis, cel pedestru, nu lăsa, zicând
cum num aî la V archi sânt trimişi, — la această cetate g re ­
cească, nu şi la alta. Şi, aşa, trecând de acolâ câ tva locu 2,
să căiră, şi să sfătuiră să să întoarcă să bată Chirina. Iar
C hirinei să g ă tir ă ; iar între Perşi dedia o frică în de eişî,
nebătăndu-să cu nime, şi fugiră vr’o opt m ile 3, negonin-
du-î nimine. Şi, şăzind oastia lor acolo, sosi de la A riand
un om, chiem ăndu-î acasă. Iar Perşii să ru gară pentru
bucate, să le dia Chirinei, şi le didiară. Şi, aşa, să în-
toarsără la Misir. Iar îi luară din dărăpt L iv iî pre Perşi,
pre câ ţi răm ănia’, şi-î om oria’ pentru înbrăcăm intile lor 4,
până au agîuns la Misiriu. .
[204.] Această oaste a Perşilor au agîuns acol6, şi au
prădat V archi, ş’au dus robii acold. Şi li-au dat înpăratul
loc lor la Vactriia, şi eî, iarăşi, pusără numi locului aces­
tuia \ archi, care iaste şi până acum lăcuit de o a m e n iB.
[205.] Iar, peţitru acesta lucru, nici Feretim a ş’au înplut
viiaţa bine, pentru că, întorcăndu-să şi ia la Misiriu, curând

1 Scurtat
2 Se p r cisează in text.
3 60 de sta d ii; textul.
* Şi bagajele; textul.
6 Scurtat.
 CARTEA IV 273

muri acol6 foarte r ă u ; pentru că-î scoasă verm î tot trupul,

şi, aşe, muri (pentru că nici Dumnăzău nu suferi certările
oam inilor, celia ce sănt fără de caii şi pre tari). Aşa, întru
acest chip şi cu acest prilej, certă Feretim a, fata lui Vatos,
pre V arch eî, şi certată fu şi ia de la Dum năzău 1.

S f â r şit u l c â r t ii a p a t r a a I s t o r ie i lu i I rodot .

1 A dau să ultima explicaţie.

18
 A CINCIA ISTORIE A LUI IRODOT, C E SĂ Z IC E :
TERPS1HORI.

[i„] Iar Perşii cărei era’ lăsaţi la Evropa de Darie in-

păratul, cărora li era hatman M egaviz, întâi cetatia Ira-
cliei de la Elispond, nevrănd să să închine, o dobândi,
pentru că şi m al nainte era’ slăbiţi de Peonî. Pentru că.
P eonil de la apa Strimonuluî, vrăjind, le zisă vraja să
m argă asupra Ira c lie î1, şi, de-I vor chiem a la război Ira-
clenii, să să bată, iar, de nu-i vor chiem a, el să nu în­
ceapă. Miarsără P eonil acol6, şi, şăzind unii cătră alalţî
c u oştile, aceiaşi fu chiemare întreită de război singur ;
pentru că un om cu un om, şi un cal cu un cal, şi un
câin e cu un câine, pusără de să bătură. Şi, biruind doi
de a’ Iraclenilor, aşa să veseliră şi chiuia’. Iar Peonil so­
cotiră că această iaste chiemaria lor, şi zisără între e l :
«A cum ne sosi vrem ia, acum n isă unplu vraja, acum să
dăm război». Şi, aşa, dideră război, şi biruiră pre Iracli-
tian l, şi puţini rămasără.
[2.] A şa le făceră Peonil. Iar cu Perşii tare să bătură
pentru volniciia. C i Perşii cu mulţimia îl biruiră şi-l su-
p u să ră 2. Şi, luând Iraclie M egavizî, întră în Thrache, şi
lua toate limbile şi toate cetăţile; pentru că-I poronci
D arie, dăndu-i învăţătură, ca pre T h rach î să-I robască.

1 P erintulut; textul.
2 Scurtat.
 276 HEROHOT

[3-] Şi această lim bă a T h ra ch ilo r iaste, afară din In-

diianî, m ai mare decăt toate lim bile; care, de ar fi supt o
ascultare, ar fi nebiruită, şi-î foarte tare, după cum socotim
şi noi. C e, pentru aceia sănt slabî, pentru că sănt osăbiţî.
Iar num erile lor sănt m ulte, după niam urile lor. Iar pra-
vriile lor sănt tot în tr’un chip, afară din G hetes, din Trafsl
şi de C ristoneî.
[4-] Pentru G h eţî am şi m aî scris în ceia carte. Iar
T rafsiî în că facu ca şi ceelalţr la altile. Iar la cel ce naşte
şi moare, fac întru acest c h ip : cănd naşte pruncul, iar
oam enii lu î şi rudele şăd p regîu r prunc, şi-l plăng, z i'
cănd căte răii şi prim ejdie v a să paţă, povestind pre rănd
toate patim ile omineştî. Iar cel ci moare, gîu căn d şi că-
ntănd îl îngroapă, zicănd de căte răii fu m ântuit şi acum
’ aste întru toată fericiria.
[5-] Iar cei maî sus de C ristoneî facu aşa : fiiştecarile dintru
dănşiî ari m uerî multe ; şi, cănd moare bărbatul, să facu
gîu d eţe târî pentru bărbaţî şi pentru muerî, care aü fost
maî d ra gă bărbatuluî e î ; iar care vor aleg e cu toţii că
i-au fost m aî dragă, aceia să laudă de bărbaţî şi de muerî,
şi m erge de să gîunghie asupra mormântului bărbatulu i
ei : o g îu n g h ie cine-î iaste m aî ap ro ap e; şi, aşe, să g ro a p ă
intr un locu cu bărbatul. Iar celorlalte le iaste foarte cu
ruşine ^mare, pentru căcî răm asără n e cin stite : că mare
ocară iaste la dănşiî aceasta.
^ [6 ] Iar celorlanţi T h ra ch î aşa li iaste o b ic e iu l: vănd şi
ficiorii şi fetile; şi nu le păzăsc, ci le lasă di să înpreuna
cu leştecan le bărbat le v a trebui. Şi cumpără m uerile de la
parm ţî cu mult preţ, şi le păzăsc foarte tare. Si, să fie în-

? V liam bUn’ iar färä de sänin> iaste feüü

Däm*ntSa- \ ? e , Iucm ’ iaste de cin ste ; iar, de lu cria ză
Pământ, iaste fara de cinste. A trăi din jacu, furtişag şi

ivală° a le Slor.UCrU ^ d n S tit’ AC6Stia le Sint p ra vile la

[7-] Şi bozî aü t r i î : pre A ris, pre Dionis, ci iaste p reste
 C A RT E A V 277

•vin m ai mare \ şi A rtem is, preste vânaturi 2; iar Aris preste

xăsboae 3. Iar, alegân d , Inpăraţiî lor cred pre Ermis, carile
iaste preste c a r t e 4, şi să gîură pre dânsul, şi zicu cum
dintru dânsul să fie el născuţi.
[8.] Şi cei b o g aţi aşa să îngroapă : triî zile ţin mor-
(m ăn)tul, şi întru aceştia triî zile facu de toate bucăţile,
-şi mănâncă şi biau, şi-l p lăng mai înnainte ; iar apoi îl ard
jşi-1 îngroapă, aii aşa cu totul îl îngroapă. Şi apoi pun
ispite de vitejii, carile biruiaşte mai tare, ca şi cănd pentru
bătaia de doi buni. A ceştia le sint gropniţile.
[9.] Iar, de la T h ra ch î cătră M iazănoapte, nimeni să spui
c i iaste, nu ştie, şi ce oameni lăcuesc acolo, pentru că
decinde de D unăria să arată să fie locu pustii şi neştiut.
Z icu numai să lăcuiască acolo nişte oam eni ci le zicu
S igh in î, care sânt cu haine ca a ’ Midilor. Şi au caî păroşi,
că te cinci degete de păroşi, şi mici, şi nu pot amintrile să
poarte oamenii, ci tra g la caru bine, şi cu dânşii să poslu-
şăsc eî. Si agîu n g până lângă Veneţiia.5, la Maria Andriia-
tica. Iar eî zicu cum eî să fie prişleţî de la Midi. Şi în ce
ch ip eî să fie venit, eu nu poci să cunoscu (iar vremia ce
de toate făcătoare, cu lungim ia eî, toate le poate faci). Şi
«Sighinî» în multe feluri de limbi să înţălege acest cuvânt,
c ă unii zicu crăşm arilor, iar alţăî suliţilor s.
[10.] Iar T h ra ch iî zicu cum decinde de Dunăre sânt
albine foarte m ulte, şi pentru albine nu pot oamenii să
lăcuiască. Iar drept nu zicu, pentru că firia albinei la
răcială nu iubeşte, ci piare. Ci poate să fie doar şi pentru
răciala ce mare, de nu lăcuesc oameni acol6. Aceştia zicu
pentru aceştia locuri. Iar M egaviz toate căte era’ pre
lă n g ă M arîa le supunia la Darie.
[11.] Iar inpăratul Darie, trecând bogazul şi sosind la
1 Explicaţia traducătorului.
' Idem .
s Idem .
4 T®t aşa.
s E n e ţl; textul.
* Se spune cine anume.
 27 § HERODOT

Sardis, ş’au adus am inte de binile ce i-au făcut Istieu şi

pentru sfatul celui pentru pod M itilinianul, şi trim isă di-î
chiem a la Sardis, dăndu-le să-şî alia gă ci le iaste voia.
C i Istieu, fiind tiran la M ilitus, nu-I trebuia altă tiranie,
ci cerşu M irchina de la Idonî, să facă acol6 c e t a t e ; şi
i-o didia. Iar ce la la n t1, fiind om de gîos, oerşu să-l facă
tiran la M itilin a ; şi îl făcia. A ceştiia, ci le plăcu, luară.
[12.] S ă tăm plâ luî D arie un lucru ca acesta, de au mutat
pre P eon î din Evropa la A siia , poroncind luî M e g a v iz ; şi
pofta luî fu dintru a c e a s tă : E ra ’ doî fraţî p e o n î: Pigris
şi M antie, care de bună vo e trecură cu Darie din Evropa la
A siia, poftind Dom niia Peonilor. Şi avia ’ cu dănşiî înpreună
şi o soră, foarte mare şi frum oasă ; şi păziră vrem ia cănd
D arie şidia înnainte cetăţeî Lidilor, şi făceră aşa : Inbrăcară
pre soru-sa foarte frumos, şi o trimisără la apă, fiind cu vasul
în cap pus, şi un cal trăgia cu frâul, puşi d ărlogil prin
braţî, şi torcia şi cu fu r c a ; şi, aşe, trecu muiare cu aceştia
cu toate pre lăngă Darie. Şi socoti Darie, pentru că faptile
el nu era’ persăştî, nicî lideştî, nici din A siia fapte, şi,
m ierăndu-să cu tot adinsul, trimisă nişte p eicî, poroncin-
du-le să păzască ce va face muiare cu calul. D ecî, eî p ăziia’,
iar ia m iarsă la apă şi adăpă calul, şi înplu vasu l de apă,
şi iarăşi îl pusă în cap, şi purceasă îndărăpt pre aceia
caii, trăgând calul cu braţul, şi cu vasul în capu, plin de
apă, şi cu furca torcia.
[13-] Şi, mierăndu-să D arie dintru ce spusără peicil şi
dintru ce văzu şi el, poronci de o adusără faţă. Şi, adu-
căndu-o, miarsără şi fraţii eî, păzind şi eî, di departe,
lucrurile aceştia. Şi, întrebând Darie de undi sânt, eî zisă:
«Peonî săntem, şi această soră ne iaste». Darie zisă : «Cine
sănt Peoniî, şi undi lăcuesc, şi ce cearcă acol6 la Sardis ?».
Şi ră sp u n să ră : «Să ne închinăm ţie am venit, şi săntem
lăcuiţi lăn gă apa Strim onuluî, şi Strimonul iaste aproape
de bogazul de g îo s 2», şi au zis cum sănt prişleţî de la
1 K o e s ; textul. ' *
2 H elesp on tu l; textul.
 CARTEA V 279

T roada, la aceia apă. Şi el îl întrebă: au doară toate mu-

erile de acolo sănt aşa de lucrătoare. Iar eî zisără aşe
s ă n t : pentru că pentru aceia au şi făcut această.
[I4-] A ciî scrisă D arie la M egaviz cum să caute să ră­
dice pre P eonî cu totul, cu muerî, cu copiî, şi să-i aducă
dintr’acol6 la A siia. A c iî alergă olăcarî la M egavizu cu
carte, la bogazu : trecu bogazul, dedia cartia, înţăliasă M e­
g avizu . Şi să găti M egavizu : luă povaţă de la T hrachî,
şi purceasă la Peoniia.
[15.] Şi, înţălegănd Peoniî, să oştiră şi eî, şi să gătiră
de cătră M arîa, socotind cum dintru acol6 vor lovi eî, şi
să gătiră să-î popriască. Iar Perşii, înţălegănd paza lor
cum iaste despre M arîa, avură povaţă, şi luară altă cale
mai sus, şi căzură în cetăţile Peonilor, fiind pustiî, şi le
dobândiră. Şi Peoniî, înţălegănd, n ’avură ce faci, ce să
răşchirară cineş la cetate-ş, şi să închinară Perşilor. Decî,
aşa, o samă dintru P e o n î1, careî tură biruiţi de Perşî, fură
trecuţi dintru ţara lor la Perşî.
[16.] Iar mulţi 2 nu să putură nici dobăndi dintru dănşiî,
m ăcar că să şi ispiti M egavizî la unii ce şidia’ într’o baltă
înlontrul, şi lăcaşul li era a ş a : era’ furci pusă în mijlo­
cul iazăruluî, şi pre furci era’ lemni lungi pusă, şi acol6
pre lemni lăcu ia’. Pentru că întăl cu toţii punia aceştia
furci, iar, maî apoî, socotiră de făceră obicei cum, căte
muerî va avia omul, să pui pentru una căte tril cruci
sau furci. Şi are fiiştecarile muerî multe, şi lemni cară
din muntile O rviluluî. Şi lăcuesc a ş e : preste lemni facu
colibî, şi au num ai o punţi strâmtă di es’ afară din baltă,
şi la colibî facu scărî de să pogoară dintr’apă din colibă3.
Iar caiî şi boii lor mănâncă peşte. Şi atăta peşte iaste
de mult, căt, deşchezind uşcîoara despre apă, şi slobozind
o coşniţă deşartă într’apă, îndată o scoate plină de peşte.
Şi sănt doă feluri de peşte 4.
' Textul spune cari anume.
2 Tot aşa.
3 Se arată şi cura îşi păzesc pruncii, in text.
4 Numite in text.
 28o HEKODOT

[17•] Iar pre căţî PeonI putu birui M e g a v izi, îi dusă la

A s iia . Iar, după ce au supus şi pre Peonî, au ales Me-
g a v iz u şapte Perşi, care era’ m aî de folos după dănsul şi
cin stiţi întru oastia lui, şi-î trim isă la A m in d , înpăratul
M achidonenilor, să ceară păm ănt şi apă să dia mareluf
Inpărat D arie. Şi iaste, de la balta ce-am zis, aproapr
M achidoniia, pentru că lăn g ă baltă iaste lo cu l ce iasă
argint, de undi, mai apoi, căte un talant eşiia pre zi lui
A lex an d ru , apoi treci m untile Disorul, şi eşti în M achi­
doniia.
[18-] Iar Perşii aceştiia, care au fost trimişi la inpăratul
A m ind, d acă miarsără şi să înpreunară cu dănsul Perşii,
şi-i cerşură pămănt şi apă, el li-au dat. Ş i-i chiem ă la
ospăţî, şi g ă ti ospăţ! foarte tare şi frumos, şi chiem ă pre
P erşi foarte cu o cinste mare. Iar, după ospăţî, veselin-
du-să, zisără P erşii: «Priiatene M achidoane, ob icei iaste
la noi, la Perşî, cănd facim ospăţî mare, atuncia aducim
şi ţntorile şi fimeile cele tinere, de şăd cu dănşiî la masă.
Ş i tu, acum , de vremi ce cu bună voe ni-ai primit, şi bine
ne ospetezî, şi inpăratuluî D arie încă i-aî dat păm ănt şi
apă, trebui să faci şi obiceiul nostru». Zisă cătră dănşiî
A m in d : «O, Perşilor, noă nu ne iaste obiceiul a ce sta ; ci
osăbite sânt fimeile de bărbaţi. Iar, de vrem i ce stăpănî
ne sănteţi şi pottiţî aceasta, şi aceasta încă nu să va
lipsi de la voi». Zisă A m in d atăta, şi chiem ă pre m u e rl;
şi îale, venind, eşiră de şăzură în prijma Perşilor. A cesta
ucru \ezind Perşii, şi fimeî frumoasă foarte, zisă cătră
„mi . :, ! G eS,a< ifăcut>nu înţălepţeşte s’au fă cu t; pentru
ca mai bine d ’m tăi să nu-şî fie venit muerile, decăt, v e ­
nind, sa stia înpotrivă, să le fie durere de o c h i,. Si, în-
emnan u să Amind, zisă m uerilor de şăzură alăturia cu
anşn. 1, şăzmd lăngă dănşiî, îndată P erşii să a tin g ia ’
6|
i ’ c: - d Ş1 t>ăU’î’ şi °arecin e începu a şi săruta.
f 1 f ’ văzind A m ind aceştia, mălcom tăcia, m ăcar că
oarte să ruşina, ci toarte să tem ia de Perşî. Iar, cănd fu
mai apoi, A lexandru, ficiorul lu i Am ind, fiind tăn ăr şi
 CARTEA V 28l

nepătiinit de răii, nu-şi mal putu birui firea cu îngă­

duinţa ; ce, fiind supărat, zisă cătră tată-său A m in d : «Pă­
rintele mieu, îngăduiaşte-ţî şi vărsteî, şi pasă de te odih-
.neşte, nicî te supăra cu băutura. Iar eu cu priiatenil voî
rămăniu, şi de agiun s îî voî ospăta». C ătră aceasta, cu-
noscu Am ind că A lixa n d ru va începi alte lucruri de
iznoava, şi-î z is ă : «Fiiul mieu, pr’incet pricep eu bine
cuvintile tali, că ti-aî aţiţat, pentru că tu vei să mă trimiţi
pre mine, să facî ceva de izuoavă. Ci eu poftesc să nu
taci nimica cătră aceştiia oameni, pentru ca să nu ne facî
vre un rău; ce îngăduiaşti-te, văzind ce să'lu criază. Iar,
pentru mergiria mia, iată că te voi asculta».
[20.] Şi, după aceia, s’au dus A m ind de acolo. Iar A le ­
xandru zisă cătră Perşi : «O, priiatenilor, pentru muerile
aceştia multă volnicie iaste la noi şi slobozănie, şi cu
toate de v e ’î voia să vă culcaţi, şi cu căte dintru dănsăle,
pentru că voi ne faciţî ştire de această. Iar, acum, iată
că să apropie vrem ia patului, şi văz că v ’aţi veselit. Şi
pre muerile aceştia, de vă iaste voia, le lăsaţi să margă
să să s c a ld i; şi, după ce să vor scălda, vor veni îndărăpt».
Z icăn d aceştia, lăudară Perşii, şi, aşa, trimisă muerile în
căm ară. Iar A lexan d ru au ales nişte oam eni tineri, fără
de bărbi, şi-î aliasă atocm a cu căte muerî era’, şi-i înbrăca
cu haine m uereşti, şi le didia hangere, şi-î adusă înlăun-
trul. Ş i zisă cătră P erşî aşa : «O, Perşilor, iată că la a
n oastră casă tot ospăţu v ’am făcut noi, întru tot lucrul,
după putinţă ; acum vine lucrul şi la cia mai mare, pentru
c ă m aicile şi fim eile noastre le hărăzim voă, ca să cu­
noaşteţi cum cu totul vă cinstim, dintru căte sănteţî vred­
n ici ; şi încă la Inpăratul veţi poronci, cum un om grecu,
m aî mare a ’ M achidonenilor, v ’au ospătat foarte bine, şi
cu ospăţî, şi cu pat». Zicănd aceştia, Alexandru pusă
lă n g ă un Pers un Machidonian, adică în chip de miliare.
Ş i, începând a pipăi Perşii de triaba, îndată îî giunghieră.
[21.] Aceştiia P erşî aşa periră toţî, şi ei, şi toate slugile
l o r ; pentru că a v ia ’ şi cară multe, şi slugî, şi toată curtia
 282 HERODOT

l o r ; aceştia toate periră. Iar, după aceia, trecân d vremi,

mare cercare fu pentru oam en ii aceştiia de la Perşi. C e îl
birui A lexan d ru cu înţălep cîunia, că le didia bani mulţi,
şi potoli acest lucru. Şi pre soru-sa, G h e g h ea , o didia lui
V u va ris Persul, ci cerca pre ce l peri ţi dintru P erşi. Această
m oarte acestora de acesta fu : de acesta să şi potoli în-
tr’acest chip, după cum am arătat mai sus.
[22.] Iar aceştiia sănt G reci, cărei sânt de la Perdicu de
niam, în ce chip şi el zicu, şi iaste şi adivărat. Şi întru
cu vintile ce sănt înnainte, v o i arăta cum M achidoneniî
sănt G r e c i ; şi încă ceia ce punia’ ispitile vitejiei la Olim-
biia şi alege oam enii aceia, încă aşa aliasără. Pentru că
A lexan d ru (Marile), pogorăndu-să şi el acold la ispita
O lim bieî, G recii îl op ria’ să nu să ispitiască acol6, zicând
cum nu iaste pentru v a rv a rî ispita aceia, ce num ai pentru
G reci. Iar A lexandru dovedi cum iaste de la A rg o s, şi, aşa,
să arătă că iaste G recu, şi, alergând, îl întrecură întăî.
A ceştia aşa fură.
[23.] Iar M egavizu, aducând pre Ioni, agîu n să la bo-
g a z u 1, şi, trecând pre Ioni, miarsă la Sardis. Iar Istieu
M ilisianul au fost zidind cetatia ceia ce au cerşut locul la
D arie de i-au dat lăngă apa Strim onulul, undi să chiamă
M irchinus. Iar M egavizu, văzin d ce faci Istieu, după cum mal
curând sosi la Darie, zisă întru acest chip : «O inpărate, ce
lucru al făcut, de al dat unul om grecu, înţălept şi meşter, să
facă cetate la ThrachI, undi poate el să facă vasă, şi să
află lopatarl mulţi, că acold şi madem de argint, şi nărod
mult prin pregîur lăcuiaşte, m ulţi Greci, m ulţi şi varvarî,
care, luăndu-1 stăpăn, vo r taci ce le va poronci, şi zioa,
şi noaptia. Deci, eu socotesc cum tu, acum, să trim iţi la
dânsul ca să nu mal facă nimică, pentru ca să nu te afli
întru război din casa ta, şi, cu mijlocu lin, trim ite de-1
chiam ă aicia. Şi, de va veni aice, fă cum să nu m al m argă
la G reci».
[24.] A ceştia zicănd lui Darie, pre lesni îl ascultă pre
1 fIele3pont: textul.
 CARTEA V 283

M egavizu, pentru că socotia bine lucrul ce era viitori.

Iar înpăratul trim isă un sol la Istieu *, zicăndu-î aşe : «O,
Istie, înpăratul D arie zice aşe, c u m : eu, purtând grijă, nu
pot să aflu pentru trebile mele şi pentru mine altul mal
de bine voitoru decât t in e ; şi acesta lucru, nu prin cu­
vinte, ce prin fapte l-am cunoscut. D eci, acum, socotesc
să facu nişte lucruri mari, şi fără greş să vil, pentru ca
să le vorovăsc cu tine». A ceştia cuvinte auzind Istieu, să
bucură, şi crezu aceştia cuvinte, şi socoti cum mare lucru
iaste a fi sfetnicu’ Inpăratuluî. Şi, aşe, mearsă la Sardis.
Şi, m ergând el acol6, îî zisă Darie a şe: «Istieu, pentru
acesta lucru eu ti-am chiemat, pentru că, întorcăndu-mă
de la Tătar[î], şi lipsind tu dintru ochii mei, nici odini-
oare n ’am poftit alt lucru aşe de bine, în ce chip am
poftit pre tine şi vo roava ta. Şi, aşa, am cunoscut cum
om ul cel priiaten, însă să fie înţălept şi de bine voitoriu,
iaste lucru m al cinstit decât toate ', care lucru, amăndoă,
cunoscăndu-le de cătră tine spre faptile meii, socotescu
cum bine aî făcut de al venit. Şi iată eu ce-ţî z ic u : lasă
M ilitul şi cetatia ce noă de la T hrachî, şi tu vin cu mine
la Susa, fiind la masa me şi la al mieu sfat». Aceştia zisă
D arie, şi pusă pre Artafernis, fratile lui di pre tată, Crai
la Sardis, şi să dusă la Susa, ducând cu sine şi pre Istieu.
Iar pre Otanis îl pusă hatman preste oamenii ce sânt
lăcuitorî lăngă M arla, pre tatăl căruia Cam vis înpăratul, —
anum ia Sisamnis, fiind gîudecătorî înpărătesc, pentru căci
au gîudecat cu m ăzdă gîudeţ strămbu, l-au glunghiat şi
l-au belit de piale, şi, aşe, au făcut curăli de pialia aceia
şi au fost înfăşorat scaonul ce şidia el la. gîudeţ. Şi, fă­
când aşa, pusă gîu d icăto rî pre ficîorul acestui belit, în
locul tătăni-său, şi gîu dica în scaonul cel cu pialia tâtăni-
său înfăşorat. ^ _
[26.] A cesta O tanis stătu atuncia hatm an preste oştî, şi
luă atuncia V izan tiia şi Calhidonul, pentru că în locul lui
M egavizu el răm asă hatman. Şi lua Andandrul de la Tro-
1 La Myrkinos ; tfxtul.
 284 11E l ţ l ) i >OT

ada, şi luă Lam boniia, şi luă Lim nosul şi Im vrosul, lă-

cuindu-le atuncia Pelazerhii.
[27.] Ş i Lim nei s'au bătut mult, şi, apărăndu-să, au slă b it;
iar, că ţl au rămas, le pusără Domn pre L icărit, fratile lui
M eandrie, ce domnia Sam osul. A cesta, dom nind, acolo şi
muri. Iar acestora le da vin ă şi-I robiiâ, zicăn d cum unii
n ’au mers în oaste cu D arie, alţii au lovit oastia cănd
s’au întors de la T ătari.
[28.] A cesta, fiind hatm an, atăta lucră. Şi, trecăn d multă
vrem i, să potoliră rălile. Iar, cănd stătu, m al apoî iarăşi
să începură la Ioni rălile, de la Militos şi de la Naxos.
P en tru că Naxos atuncia era fericit dintru ostroavi, şi
M ilitus era cu un scaon a ’ Ionilor, şi era in priiejul pu­
terii. Şi, măcar că, m al nainte cu doă niam uri de oameni,
au fost slăbit Militus, iar, m al apoi, Pariei au întărit-o în-
tr’acest ch ip : Pariei fură aleşi, dintru toţi G recii, de Mi-
litenî, pentru ca să le înpaci vrăjbile lor.
[29.] Şi miarsără oam eni pareni la M ilitus (însă P aren î den
cei de folos), şi zisără cum le iaste voia să m argă să înble prin
păm ăntul lor şi să vază. Şi, înblănd toată ţara M ilituluî, undi
v id ia ’ căte un locu grijit bine, cu de toate, şi lucrat, îi scriia
numile stăpânului lo c u lu i; şi, făcând aşe, puţini au aflat
dintru aceşti oameni. Şi să întoarsără la cetate, şi-I adu­
nară pre toţi, şi aliasără pre ceia ce-şî lu criază locurile
bine, de-i pusără să poarte grijă cetăţii, zicănd cum cela
ce-I vrednicu [a] îşi griji bine triaba luî, deci, acela, şi a ce-
tăţei încă o va pute griji. Iar pre ceialalţî îl supusără supt
aceştiia, şi le înpăcară pricinile. A şe îl tocm iră Pariei.
[30.] Iar, atuncia, aşa să începură rălile d ntru aceştia
cetăţi spre toată Ioniia. D e la N axos fugiră oam eni di cei
âraşîj gonindu-î nărodul, şi, fugind, miarsără la M ilitus. Şi la
M ilit era epitrop A ristag o r a luî M olpagor, fiind şi nepot
şi gin ere luî Istieu, tcarile era la Susa cu D a r ie ; pentru
că Istieu era dus atuncia la Darie, cănd aceştiia priiatenî
a lui au venit la Militus. Şi, aşa, să ru ga’ luî A ristag o r să
le dia putere ca sâ m argă la ostrovul lor. Ş i el socoti
 CARTEA V 285

cum, de va faci cum prin mijlocul luî să vor pogoră la

X axos, el va stăpăni Naxosul. Şi, aşe, Îs zisără aşa,
pentru prieteniia luî Istieu, ad ică: «Eu atâta putere n’am
cum să vă ducu cu sila acol6 la X axos făr’ de voia lor;,
pentru că aud cum acolo sânt 8.000 de oam eni de război
g a ta , şi cătarge multe. C i voi meşterşugui cu un chip să
v ă poci duci acolo, la moşiia v o a stră ; şi aşa socotesc :
A rtafern îmi iaste foarte priiaten, fecloru luî Istaspis, fra-
tile lui Darie înpărat, şi, căţî sânt pre lăngă Marîa la
Asii a, tuturor iaste el m al mare, şi are oaste multă şi
m ulte vasă. A cesta socotesc cum va faci ce ne va trebui»..
A ce sta lucru auzind N axiî, au zis luî A ristagor să soco-
tiască cum va pute maî pre lesni, să-î poată aduci acolo
la Xaxos, şi să făgăduiască daruri multe şi chieltuială
oştii, socotind cum, num ai de să vor ivi el, să vor închina
toţi lor, aşijdirilia şi celia ostroavi mănunti toate îl vor
asculta : că, dintru acelia, nicîuna nu era supusă de Darie
p ăn’ atuncia, şi era volnică.
[31.] Şi, mergând Aristagoris la Artafernis, la Sardis,
zisă aşa cum : «Xaxos nu iaste ostrov mare, iar bun foarte,,
şi lăn gă Ioniia, şi are banî mulţi, şi alte multe lucruri..
A cu m , tu să oşteşti, să duci pribagiî acolo, şi, făcând
acesta lucru, eu de la mine îţi voi da lucruri mari, ale­
gân d din venitul oşteî (pentru că noă ni să cuvine a plăti
oştel). Şi iarâşî v e l supuni supt Inpăratul Naxosul şi alti
ostroavi mici ce sănt prin pregîurul e l 1. Şi, de aicia, pre
lesni vel merge de v e l lua pre Ev[v]iia 2, ostrov mare şi
fericit, nu maî m ic decăt Chipros, şi pre lesni a să luaria ;
şi cu 100 de corăbiî toate aceste le v e l dobândi». Iar
A rtafern aşa răspunsă: «Tu eşti povăţuitorî la casa in-
păratuluî, şi bine al socotit de to a te : numaî, pentru o sută
de vasă, în prim ăvară tril [=doă] sute voi gă ta ; şi trebui
şi Inpăratul acesta lucru să-l ştie».
[32.] Şi, aşa, A ristago r s’au bucurat, şi să dusă la M ilit,
1 Păros, Andros şi altele ce se zic Gicladele; textul. •
- Eubea.
 286 HERODOT

Iar A rta fern e trim isă di dedia ştire la D arie. Ş i-i plăcu .şi
lui acest lucru. Şi să g ă tiră 300 [=200] de cătarg e, şi întru
d ăn săle oam eni foarte m ulţi, şi Perşi şi alte fe lu ri; şi pusă
hatm an pre M egavat, un om pers din niam ul Ahimeni-
d ilo r, n ep ot şi lui şi lu i D arie, căruia, m ai apoi, după
cum să zice, de v a fi ad ivărat, cum Pafsanie a' lui Cleoni-
vrot, în păratu l L acon ilo r, i-au logodit fata, — vrănd să fie
tiran preste G reci. Iar atu ncia, puindu-1 hatm an Artatern,
îl trim isă cu oastia lu i A ristag o r.
[33.] Şi luă M eg a va t de la M ilitos pre A ristagoris cu
o astia Ioniiî de m ergia, şi cu pribagiî de la N axos, adică
cum m erg spre bo gazu l de g îo s 1. Şi, agiu n găn d la Sacăzu,
opri ca targ ile 2, socotind să-î sufli văntul V oreas, să margă
la N axos. Iar, nevrănd D u m n ă ză u 3 să piară cu această
a rm ată N axiî, să tăm plă un lucru ca acesta de să fă ce :
înblăn d M egavat şi socotin d străjile, la o corabie de la
M ilitus [=M yndia] nu străjuia nimirilia ; iar el să scărbi,
.şi poronci peicilor să-l afli pre mai marile vasului, pre
ca rile îl chiem a S ch ila x u . Şi, aflăndu-1, poronci să-l lege
în tr’o căm ară, cu trupul înlăuntrul şi cu capul afară. Aşa
leg ă n d u -1, dideră ştire lu i A ristago r cum priiatenu’ lui
pate rău de Pers. Ş i m iarsără A ristagor de-I zisă să-l dez­
lege, iar M egavat nu vru ; şi A ristagor singur au mers
şi l-aii dezlegat. Şi, în ţălegăn d Persul, să scărbi pentru
a cesta lucru pre A rista g o r foarte. Şi zisă A rista g o r: «Tu
c e triabă ai cu lucrurile aceştia şi ce am esticu ? A u nu
ti-au trimis Andafern ca să asculţi de mine şi să mergi
undi îţi vo i poronci ? C e fa ci tu multe ?». A ce ştia zicănd
A ristag o r lui M egavat, el să scărbi foarte, şi, după ce
.aii înnoptat, au şi trimis oam eni la Naxos, făcăndu-le ştire
de tot lucrul. •
[34-] Ş i N axiî n’au fost ştiind cum această arm ată au fost
m ergând asupra lo r ; şi, înţălegănd, îndată ş’au strâns tot
1 Helespontul.
2 l / i Kaukasa ; textul.
3 Netrebuind : textul.
 CARTEA V 287

de afară în zidurî, şi să gătiră de bătae, băgănd în cetate

şi de mâncat şi de băut, şi tocmiră zidurile bine. Aceştiia
să gătiră foarte bine de război. Iar cel de la Sacăzu, după
ce li-au sosit vrem ia, miarsără cu vasăle la Naxos, şi să
bătură patru lunî. Iar Perşii, chieltuind căţî bani au fost
aduşi de pe la casă-şi, şi A ristagor încă au fost cheltuit
mult, aşa, socotiră de făceră o cetate pribagilor acold în
ostrov, şi eî eşiră la uscat făr’ de nicîo izbândă.
[35-] Iar A ristagor, neputănd plini făgăduinţa lui Arta-
fernis, şi cheltuiala oşteî încă îl supăra, cerşindu-i-o, şi
oastia neizbăndind nim ică, şi cu M egavat era’ sfădiţi, deci
socoti să vicleniască pre Darie, şi să ia înpărăţiia Mili-
tulul. Pentru că au fost venit şi cel scris pre cap de la Istieu,
de la Susa, scriind cum să să scoali A ristago r asupra In-
păratulul. Pentru că Istieu, vrănd să scrie lui Aristagor să
vicleniască pre Inpăratul, într’alt chip n ’au putut, pentru
că s’au fost păzind căile tare, şi luă un robu, carile avu
m al de credinţă, şi-l rasă pre cap, şi apoi însămnă slove
pre capul robului, şi aşteptă păn’ îl crescu părul. Şi, aşa,
îl trimisă la A ristago r, zicăndu-I, altă nim ică să nu-î zică
din gură, numai să-l rază pre cap şi să-î vază slovile. Şi
slovile au fost scriind ca să vicleniască pre Inpăratul.
A ceştia le făcia Istieu, socotind mare primejdie opriria
lui de la Susa, ce-î făcia Darie ; şi, făcăndu-să vre-o v i­
clen ie la Militos, socoti cum îl vor trimite pre dânsul ca
să potoali, iar în tr’alt chip socoti cum nu va mal avia
mântuire.
[36.] Socotind aceştia Istieu, trimisără pre rob, şi să
tăm plară toate aceştia la Aristagor odată. Şi, aşa, să sfă­
tuia cu ceia ci era’ g a ta spre vicleşug, şi le spusă şi sfatul
lu i Istieu ce i-au scris. Deci, toţi aceialanţî era’ gata să
vicleniască, iar E cateu tvo re ţu l1 nici într’un chip nu-î
lăsa să vicleniască pre Inpăratul Perşilor, socotind toată
puteria luî Darie şi cătă limbă are supusă supt dânsul. Şi,
dacă nu-1 ascultară de aceasta, îî sfătui cum să socotiască
1 AoŢOitoiâ?, cronicarul.
 288 IIE R O n O T

să p oată eî să biruiască M arîa. Şi în tr’alt chip această

putere nu să va pute faci, pentru că puteria iaste slabă.
Iar, de vo r lua odoarăle de la V ranhî, ce-au pus Crisos
L idianul, are şi el n edejde să poată birui M arîa, şi acelia
să nu le jăcu iască n e p riia te n iî; şi aceştia odoară era’
scum pi, cum am scris în cartia d ’intăi. A c e sta sfat nu le
plăcu, iar a vicleni tot era g a ta . Şi, aşa, socotiră să trimiţă
unul dintru dănşii acol6 la 1 tabăra Ionilor, ce să întorsăsă
de la N axos, şi să poată prinde pre că p itan ii vasălor
acelora.
[37-] Şi trimisără pre Iitragoris, şi prinsă pre alţi pre
m u lţi2, şi pre [Cois], cela ce-au fost luat dar de la Darie
M itilina. Şi, aşa, la ivală, să haini A ristago r, făcănd tot
lucru înprotiva lui D arie. Şi, întăi lăsă D om niia, şi făcia
râpublică 3 la Militos, să fie toţi de o mănă, pentru ca să
stia lăn g ă dănsul M ilitenii. Şi apoi şi în ceia Ionie tot aşa
au făcut, pre unii tirani gonindu-î, şi pre ceia ce-î prin-
săsă, trimiţind pre la cetăţile lor, de undi era fiieştecarile.
[38.] Şi, aşa, M itilineniî om orără pre Cois, tiranul lor,
alţăi îl- g o n ia ’ pre ai lor ; şi, aşa, rămasă Ioniia fă r’ de
tirani. Şi Aristagor, făcănd acesta lucru, în dată pusă hat­
m ani prin toate cetăţile, şi el singur întră în tr’o cătargă,
şi să dusă tocma la L a c o n I ; pentru că socoti că-î trebui
un aglutor mare să afli.
[39-] Iar atuncia la Sparţi, la LaconI, A n axan d rid , fe­
ciorul lui Leon inpărat, murisă, şi era înpărat Cleom en,
a lui A naxandrid fecior, nu pentru vre o v itejie luănd
in p irăţiia, ce după niam ul lor ci era. P entru că A n a x a n ­
drid, avănd fimei pre o nepoată-şî, şi fiindu-î dragă, fe­
ciori nu făce. Şi, aşa, îl chiem ară bătrânii 4, şi-i zisără să o
lasă pre aceia, pentru că nu pot el să lasă niam ul înpără-
tesc [= al lui Evristene] să să stăngă, ce să ia altă muiare,
1 La Myus, la ; textul.
2 în ş ira ţi; iu text.
8 Isonom ie, spune textul.
4 Eforii.
 CARTEA V 289

şi, aşa, va plăcia L acon ilo r 1. Iar el răspunsă c u m : «Nu mă

sfătuiţi bine, de vrem i ce ziceţi cum să gonesc muiaria,
fiind mie nevastă, şi să iau a lt a 2». Şi nu vru să-î asculte.
[40.] Iar, cătră aceasta, iarăşi să sfătuiră isp ravn icii3 şi bă­
trânii, şi zisără : «De vrem i ce te videm cum ţi-I foarte dragă
această fimei, tu socoteşte de fă într’alt chip, pentru ca
să nu sfătuiască alt lucru pentru tine m al apoi Laconil.
M uiaria care o al, o ţine, şi tu caută de-ţî ia şi alta pe
lă n g ă aceasta, ca să facă feciori, pentru că ce iaste să-I
dai, aceia tot îi să-î dai». Aceştia zicăndu-i Laconiî, îl
plăcu şi lui A n axan d rid . Şi făcia doă casă, şi lăcuia întru
am ăndoă, preste obiceiul Spartis.
[41.] Şi, trecând vrem e [nu] multă, născu a doă fimiae pre
Cleom enis acesta, şi, aşa, era următori Scaonuluî înpără-
tesc. Iar, când fu m ai apoî, să tămplă şi ceia fimei de fă­
cia ficior în tr’acest chip : că ia, purcegănd gria, şi înţă-
legănd oam enii cielalte fimei, zicia’ cum bârfeşte şi nu
iaste gria. in ţălegăn d acest lucru Laconiî, să pusără bătrâ­
nii * de strajă, şi p ăziia’ să vază cănd v a naşte. Şi, aşa,
născu doî prunci, pre Doriefsu şi pre Leonidis [şi apoi pre
C le o m v ro t; cei doî din urmă se zic a fi gem eni]. Iar ceia-
laltă fimei, ce-au născut pre Cleomenis 5, n ’aîi mai născut.
[42.] Decî, C leom enis nu era de tot înţălept, şi mănios
fo a r te ; iar Doriefsu era m ai de cinste decăt toţi tovarăşii
lui, şi mai înţălept, şi socotia cum prin vitejie va lua el
Inpărăţiia. Şi, după ce au murit tatăl luî, Anaxandrid, L a ­
conil, după obicei, pusără pre fratile cel m al mare Inpărat,
pre Cleomenis. Iar D oriefsu nu putu a [sjt] stăpăni de C leo­
menis, şi, aşa, cerşu oam enî din Sparţi, să m argă să des­
calice locu undiva. Ş i nici miarsă la vrajă la Delfi, să
întrebi, nici în ce ţară m erge au în tre b at; ce numai, fiind

1 Textul are stil direct.

2 în text, stil indirect.
s Eforii.
4 Eforii.
s I se arată şi originea fem eii.
Î9
 290 H E R 0 D0 T

obiduit, purceasă şi să dusă la L iv iia ; şi îi era povaţă

T h iv e iî. Iar, în al trielia an, îl goniră de acold : fiind locu
acolo foarte bun, să adunară mulţi, de-1 putură scoate de
acold. Şi iarăşi veni la P e lo p o n isu s1.
[43.] D e aicia, îl sfătui A n dih ar, un om de la Eleonea,
cum , dintru vrăjile lui L aiia, ştie cum iaste Iraclie de la
S ich iliia, să m argă să o zidiască 2. Şi, în ţălegăn d Doriefsu
acesta lucru, miarsă şi la D elfi, la A p olon , la vrajă, să-l
întrebi, să Vază ce-î v a zice. Şi, aşa, îi vrăji cum să
m argă. Şi, m ergând, luă oastia toată cătă au avut şi
m ai nainte, şi miarsă la Italiia.
[44.] Şi, întru această vrem i, după cum zicu Sivaritenii,
Inpăratul lor, Tilis, au vrut să oştească asupra Crotonulul.
Ş i, tem ăndu-să Crotoneniî, s’au rugat lui Doriefsu să le
a giu te. Ş i au prins bucuros, şi au oştit el asupra Sivari-
tenilor, şi i-au dobândit. Iar Crotoneniî zicu cum nicîun
strein nu li-au agiutat lor spre războiul acesta, fără
num ai un vrăjitori ilin 3.
[45.] Şi aducu şi ceia ce ştiu, mărturii m ulte pentru Do­
riefsu şi pentru oastia lui, carile, a le credi, iaste după
v o ia celu i ci le audi 4.
[46.] Şi, cu Doriefs, şi alţii de la Sparţi m erg ia ’ să lă-
cu iască cetatea aceia 5. Şi, m ergând cu toată oastia luî la
Sicheliia, biruiţi fură de F in ich î şi de E gh esteî ; num ai ce-
au scăpat, dintru cei m ai de folos, Evrileon, carile, iarăşi,
cătă oaste au m ai răm as, au străns-o, şi au mers de au
luat M in o iG, şi goni pre tiranul cetăţii aceia D upă aceia,
stătu el tiran preste scurtă vrem i, şi, mai apoî, să rădicară
asupra lu i cetăţăniî, şi-] om orără de la biserica lu î Diia
[=Zeus],
1 Mult scurtat.
2 Scurtat.
•' I se dă numele in text. A poi lăsat restul 'capitolului.
4 în această proposiţie e resumat un paragraf întreg.
6 Li se dati numele.
* Se spune de cine a fost zidită.
7_ Pitagora.
 CARTEA V

[47.] Şi cu D oriefs şi F ilip 1 de la Croton au fost

■oştit, carile au fost fără samă om frumos decăt toţi
G r e c ii 2. Şi, m ăcar că au perit la război, iar Eghesteiî i-au
făcut cuptor asupra gropniţăi, şi făcia’ jă rtvă pentru fru-
m usăţile lui.
[48.] Doriefs într’acest chip peri. Iar, să fie vrut să
ascu lte de Cleom enis, ar fi fost el înpărat la S a rd is; pentru
c ă n ’au înpărăţit mult Cleomenis, ce au murit, şi au lăsat
nu m ai o feţişoară, ce o chiem a G orgo.
[49.] La acesta C leom enis au mers A ristagor, tiranul
M ilitului, la Sparţi, Scaonul Laconilor. Şi, aşa, au început
a g răi cătră Cleom en, după cum zicu Laconiî, avănd un
peritarî de aram ă, întru carile era scris tot pământul, şi
toată Marîa, şi toate apile. Şi zisă A ristagor, grăind cătră
dân su l: «Cleomenis, nu te mera pentru sirguiala mia,
pentru că am venit aicia. Pentru că aceştia să c u v in ; pre
ficiorii Ionilor a-î vidia robi, mare lucru iaste, şi ocară
noă, tuturor, din volnicie, ro b ie ; şi cu mult mai vârtos
voă, care sănteţî apărători Grecilor. A cum , dar, pentru
Dum năzău, m ântuiţi pre Ioni din robie, care sânt de un
niam cu voi. Şi pre lesni veţi faci a ş a ; pentru că varvarii
nu sănt viteji, iar destoiniciia voastră la armi toată lumia
a u înplut-o. Iar războiul lor iaste cu arci şi cu suliţă scurte;
şi cu izmeni es la război, şi coifuri de piale în cap au,
.şi sănt pre lesni biruiţi. Iar, căţl lăcuesc acela pămănt, au
aur mult, [argint şi aram ă], haine scumpe, şi alte multe
b u n ă tă ţi; carile toate ale voastre vor fi. Şi aşa sănt lă­
cuiţi v a r v a r ii: întăi sănt Lidii, oam eni cu argint mult, şi
pământul le iaste bun (şi, ce zicia, tot arăta întru tabla
ce de aramă ce au fost adus-o cu sine). Şi apoi [la Ră­
sărit] Frighil, cu oi m ulte şi cu păine multă. A poi Capa-
d o ch e i3. A p oi C h ilices, undi iaste ostrovul Chiprosului,
ci dă 500 talan ţî înpăratului. A p oi Arm enii, care au oj

1 A l lui Butakos : textul.

2 Foarte scurtat.
-3 P e cari-I numim S i r i i ; textul.
 292 HERODOT

foarte m u lte ; apoi M atiin ii. A p o i Chisiniî, undi iaste apa

H oaspuluî, şi 5n ţărm ure iaste Susa, undi lăcu iaşte Inpă-
ratul, şi acol6 sănt od oarăle. Luănd a ceastă cetate, vă
priciţi pentru a v u ţ ie ; ci nu vă mal bateţi cu vecinii
voştri păntru puţine hotară, care n ’are n ici aur, nici ni-
m ică bun, pentru carile m al cu poftă să bate omul \ Şi,
putănd să domneşti toată A siia pre lesni, altă ce vă mar
trebui ?>. A ristago r atătia zisă. Iar Cleom enis răspu nsă:
«Priiatene Milisie, trei zile îţi pestesc răspunsul tău».
[50.] A tu n c ia a tă ta v o r o v ir ă . Şi, v e n in d z io a hotărâtă,
răsp u n să lui. în tre b ă C le o m e n is pre A r is t a g o r cătă caii
de z ile iaste de la Io n iia p ă n ’ la în p ă ra tu l din M arîa
lo n ie î ? în să A ris ta g o r, fiind la a ltile în ţă le p t, şi amă-
gin du -1 p re a cea la lesn i, la a cea stă g r e ş i; c ă nu s ’ar fi'
c ă zu t să spui drept S p a rtiia n ilo r, dacă-I fu v o ia să triacă
p re L a c o n î la A siia. Ia r el spusă cum caii d e tr il luni
iaste. Ia r C leom en is n ic i cu v â n tu l nu-1 lăsa să sfărşască,.
şi-î z i s ă : «O, p riiaten i m ilisie, fu g i din S p a rţi, p ă n ă n u
a p u n e so arile ; că n iclu n lu c ru de folos nu z ic i L a c o n ilo r,
v ră n d să-I dipărtezî de la M a rîa caii de tr e i lun i» . R ăs­
p u n să aşa Cleom en, şi a ca să să dusă.
[5 I-] Iar A ristagor luă răvaş de rugă şi întră la C leo­
menis, şi întră în casă, şi, vrănd să i să roage, sta în-
nainte lui Cleomenis fata lui, G orgo, fiind ca de vre opt
a n i ; şi-î zisă A ristagor să zică fetei să între înlăuntrul. Iar
Cleom enis zisă, să g răia scă ce îi voia, să nu-şî opriască
voroava pentru o copilă. Şi, aşa, începu A rista g o r de la
bani, a făgădui din 1 0 talan ţî, şi Cleom enis nu suferia,
pană agîunsa la 5 0 ta la n ţî cu făgăduinţa. Iar copila zisă ?
«Tată, oaspele te va surpa, de nu te v e îfe r i, să te duci».
Şi, aşa, Cleom enis să bucură de învăţătura copiliî, şi să-
dusa de întră într altă casă. Şi, aşa, A ristag o r fugi de tot
de la^ Sparţi, pentru că nu m aî îndrăzni să m aî pom i-
niască să oştiască asupra Înpăratuluî.
b 2-] Şi calia această întru acest chip iaste, cari m ergi
* sj confundat.
 CARTEA V
293

la Inpăratul: la toate popasurile sănt făcute odihne îm­

părăteşti, şi tot prin oam eni îl iaste calia şi făr’ de g r ijă :
prin Lidiia şi prin F righ iia, 20 de popasuri, sănt 160 [=94]
pol parasanghi (p arasangul iaste patru m ile J). Şi de aicia
înnainte iaste apa lui A lis, şi pre însă sănt porţi, carile nu
le p oţi să le treci aiu rilia făr’ acold, şi strajă mare iaste
.acolo. După aceia, întri la Capadochiia, şi pănă la Chiliei
.28 popasă, 1401=104] parasange. L a hotarăle acestora în­
doite porţi vei să treci, şi îndoite străji tari. Trecând aceştia,
p rin Chilichiia, tril popasuri sănt, 15 [pol] parasange; şi
iaste apa E fratulul: cu corăbie treci hotarul Chilichei şi
Arm enii. Iar la A rm en i sănt 15 popasuri, şi parasanghi
50 [=56] p o l; şi strajă iaste acol6. Şi 4 api m ari cură, carile
c u corăbiile li vei trece ; întăi Tigris, şi apoi tot cu acesta
num e chiamă şi celelalte 2 ape, ce cură dintru alte locuri 2;
.a’ patrule, Ghindis, pre carile Chiros îl făcia în 460 [=360]
zăgaşurî. Iar de la A rm en i la M a itin î4 popasuri, şi la
C h isii 11 popasuri : facu parasanghi 42 pol, fiind apa
H oaspulul pol parasangu 3, pentru că să o treci cu co ră b ii;
a ceiaşi iaste lăngă apa, Susa cetate. Şi sănt popasuri preste
tot, de la Sardis la Susa, i i i .
[53.] Ş i, de iaste m ăsu ra tă bine c a lia în p ărătiască, şi pă-
ră s a n g u l iaste p a tru m ile *, sănt 450 de p arasan ge, facu
m ile 6 1.700 de la S a rd is p ăn ă la S u s a ; şi trece popasul,
c ă te 20 m ile iaste, ce facu 1.700 de m ile. Ş i, aşa, să adună
90 de zile de la S a rd is p ăn ă la Susa.
[54.] D upă cum au zis A ris ta g o r că tră C leom en . Şi
în tr ’a lt ch ip să p o a te a fla acesta lucru, căt iaste di de­
p a r t e ,— care să lăsă m a c u m 6.
[55.] Iar A r is ta g o r, d u p ă ci-au fost g o n it din Sparţi, să
d u să la A th in a , fiind a tu n cia v o ln icite de supt tirani, în-
1 Explicaţie adausă.
a Scurtat.
8 Greşit tradus.
* 300 de sta d ii; text.
* Textul socoate în stadii.
* Suprimat astfel paragraful.
 294 IIE R O D O T

tr’acesta c h ip : D upă ce au văzut Iparh a lu i Pisistrat,

[fratele lui Hippias tiran u l 1]1 un vis, cum i să v a întâmpla,
şi-l om orără A ristogh iton şi Arm odie, fiind de niam Ghe-
firianl, şi toţi [=tot] era supt tiraniia A th in a în patru ani,
ca şi ijiaî nainte, ce m al vârtos decât m ai nainte.
[56-] Pentru că vid eria lu i Iparh în vis fu a ce a sta : văzu
Iparh, în tr’o noapte ce-au fost trecut căn d iaste praz­
nicul Panathineilor, cum un om mare şi frum os i-au stătut
asupră şi-I zisă : «Sufere, leule nesuferite, păţind cu
suflet p ă tim a ş; nicîunul dintru oam eni năpăstuind nu va
plăti năpaste (adică nu v a scăpa)». A cesta , făcăndu-să
zioă, chem ă pre vrăjitori, şi le arătă povestia visului, şir
după aceia, trimisă p razn icul lui, după cum era obiceiul,,
întru carile şi el muri.
[57.] Pentru că aceştia Gheferiei, ce-1 om orără pre ti­
ranul acesta, măcar că a lţii într’alt chip zicu, iar eu so­
cotesc cum au fost F in ici, şi au fost lăcuind la T a n a g r ic a 2.
M ai apoi i-au priimit A th in ei cu tocmală, şi, aşa, au lăcuit
acol6.
[58-60.] Aceştiia F in icii multe m eşterşuguri au învăţat
pre G reci, şi încă şi slovile, după cum cunoscu eu, aceştiia
li-au adus, cănd au venit cu Cadmos, pentru că şi acum
F in ichiî cu aceştia slovi să ţin. Şi, fiind atuncia m ai aproape
de dânşii Ioni, li-au m utat slovilor versul în tr’alt ch ip 3..
Şi încă, şi pentru hârtie, au fost scriind pre p ei de oae şi
de ţap în zilile vechi.
[59-] Şi eu încă am văzu t slove finicheştl, scrisă câ­
teva scaone cu tril picîoari la T h iva, la biserica lu i Apolon
scrisă, şi h-am c e t it 4. Şi aceştiia, care au om orăt pre
Iparh, dintru acesta niam a ’ Finichilor au fost, şi moartia
acestuia intru acest chip fu de d â n şii6. A cu m trebue să

1 M s .: Iparin. •
2 Scurtat.
8 Scurtat.
4 Foarte scurtat: Se lasă cuprinsul inscripţiilor.
6 Schimbat.
 CARTEA V 295

apuc cuvântul ce am făgăduit d’intăl, în ce chip să măn-

tuiră Athinei de tirani. Fiind tiran Ipieu, şi fiind cumplit
cătră Athinei, pentru m oartia lui Iparh, A l cmeonideî, care
era’ de la A th in a şi fugisă de răul tiranului Pisistrat, — de
vrem e ce să ispitia’ la ivală să le poată strica tiranilor,
şi nu le putia, ce tot căd ia’ la smintială mare, socotiră de
zidiră Lipsidriia ce iaste di-asupra P e o n ii; şi, aşa, luară cu
ch irie biserica D elfilor de la Am fictioni, atuncia nefiind
încă atâta biserica. Şi aşe, fiind oam eni de fieliu buni,
şi avănd şi prilej bun, tocmiră biserica şi mal bine de
cum era, şi-î făceră m ulte lucruri iscu site1.
[63.] După aceia, după cum zicu A thinei, aceştiia oameni,
şăzind la Pithiia, la Delfi, cu bani făcură pre prorociţa de
la Delfi de poronci Laconilor cum le poronceşte acol6
să scoaţă de supt tirani Athina. Iar L aconil, \enindu-le
pururia această vra jă de acol6, îndată au ales pre [fiul
lui] Aster, [pe] A nhim olie, om de folos, orăşan, şi-i dideră
oaste ca să s.coaţe pre tirani, [feciorii lui] Pisistrat de la.
A thin a, fiindu-le şi priiatenl v e c h i; pentru că ei socotia’
să facă pre voia lui Dum nezău mai nam te decât pre a
oam enilor. Si trim isără oastia aceasta cu vasă pre Marîa,
şi, aşa, eşi la F a lir pre uscat. Şi [feciorii lui] Pisistrat,
auzind aceştia, să gătiră, şi trimisără şi la Thesabî pentru
a j u t o r ; că a v ia ’ de m al nainte prieteşug cu dănşiî. Şi,
ase, le trimisără T h esaliî, cu sfatul tuturor, 1.000 de că­
lăreţi, şi pre inpăratu l lor, fiind de m am Conieu Şi
după ce li-au ven it agîutorul, au m eşterşuguit [feciorii lui]
Pisistrat aşa : tot locul de la Falira îl tocm iră şi-1 facera
bun de călăreţi, şi, aşa, eşind Lacom i, ÎI loviră, şi mulţi
periră, şi A n h im o lie 2. Iar ceelalţî intrară in vasă şi să
dusără acasă-şî. A tâ ta făce oastia d ’m tăl a Laconilor . _
[64.] M ai apoi g ă tiră altă oaste Lacom i, mai mare, şi
trimisără hatm an pre Inpăratul lor, Cleom en a lui Ana-

2 Suprimată o proposiţie.

4 Suprimată lăm urirea despre mormintul lui Anchim olios.

 2 g6 HERODOT

xan d rid ; nu pre M area, ce pre uscat oştiră. Şi, aşa, eşind
la căm pu, eşi călărim ia a T h esaliilor, şi puţin răbdă, şi didia
dosul la faţă, şi căzură v r ’o 40 călăreţi, iar ceela lţl tocma
acasă la Thesaliia să opriră. Iar Cleom en sosi la cetatia
A th in ei, şi, cu cine vria să fie vo ln ici dintru A th in el, în-
cu n g iu ra ră pre tirani.
[65.] Ş i aşa nu-î vria putia să-I ia, pentru că nici La-
co n iî ar fi îngăduit m ult, şi cel închişi e ra ’ g ă tiţi cu bu­
cate şi băuturi multe. C e num ai celora n ărocu l cel [=rău]
un şi celora cel b u n ; pentru că au prins A th in ei pre
copm Pisistratilor a fa ră ; şi, aşa, nu m al avu ră ce faci
îşistratil, ce făceră tocm ală cum în cin ci zile să lasă ce­
tatia A th in ei, să să ducă tiran ii la S ig h iia de la apa
Scam andruluî. Şi tiraniia lor au ţinut 35 [ = 36] de ani,
hind şi ei dm ceput din niam ul Piliilor \ Iar aşa fu măn-
AU^ A JhlneIe de tiranif- Iar căte le să tămplară a păţi
A hmeilor, după ce s’au mântuit detirani şi pănă a nu
a tu°S^ 1 ^°n^a de D arie, şi pănă a nu veni A ristag o r la
r^ \a ’ AaCeStia voî să Ie z ic » căt sânt vred n ice de auzit.
L -J A th m a, şi m al nainte vremi fiind m are, atuncia,
m antuindu-să de tirani, şi m ai mult să întăriră. Şi întru
dănsa doi oam eni e ra ’ m al de cin ste: C listen, carile
a c u sa fie făcut pre P ith iia, de au prorocit Laconilor,
şi Isagor, feciorul lui T isandru, fiind de casă de cinste »:
A ce şti doi oam eni să priciră pentru puteri, şi, biruindu-
Tf ’ PneteŞU g CU n ă ro d u l- fiind A th in e i de
4 felu ri, m ză ce felu ri ÎI f ă c e 3.
[67-8.] Asăm ănăndu-să şi el moşu-său de la A rg o s, lui
listen, carile facia S ich ion ilor mult năcaz, şi le Înpărti
niam ul m felul dobitoacilor, şi altile m ulte făcia carile
pentru nefolosinţă, le lăsăm în tr’o laturi ’
_ J 69^ Ia r^ a ce sta Clistenis de la Athina, fiind nepot ace-
1 Foarte scurtat.
2 Suprimată o proposiţie.
3 Scurtată lămurirea «p h y lelor» nouă.
Foarte scurtat.
 CARTEA V 297

luia, să asămănă lui cu faptile, pentru că adaosă nărodul

■cu niam urile şi-l trasă pre tot cătră priinţa lui, şi-I făce
mulţi dintru puţini, şi, aşa, cu această, birui pre nepriia-
tenil săi
[70.] Iar Isagor, biruindu-să, m eşterşugui a ş a : chiemă
pre C leom enis de la L aconî, fiindu-î lui priiaten de cănd
închisăsă pre Pisistrat[izî], şi era şi poveste cum C leo­
m enis au avut triabă cu muiaria lui Isagor. Deci, întăl
trim isă Cleom en un strigători de oaste şi scoasă din
A th in a pre Clistenis şi pre alţăî, zicând că sănt păn-,
g ă riţl pentru o m oarte ce au făcut eî. Şi aceştia li-au
fost zicând ■cu învăţătura lui Isagor, pentru că Isagor
n ’au fost am estecat întru acest niam [=om or], nici priia-
teniî lui.
[71.] Era Chilon, un om de la A th in a, ce biruisă la
Olim biia. A cesta, având căţva tovarăşi, l-a ’ ispitit să do-
băndiască turnul cel din m arginia cetăţeî, şi, neputăndu-1
lua ca să să rădice tiran, s’au dus la bozul Athineî, fiind
acolo, cu rugăciune ca să nu-1 dodeiască. Iar aşa l-au
scos cu glurăm ănt alţii. Iar Alcm eonil l-au om orât: pentru
aceia le zicu pân găriţi. A ceştia fură m al nainte.
[72.] Iar, după ce au poroncit Cleom enis, au eşit C li­
stenis. Iar C leom enis tot au purces de au venit, însă cu
p uţină oaste. Şi, aşa, 600 de casă a ’ A th in eilor le surpă,
carile zice Isagor, şi apoi vria să strice şi Sfatul, şi să
facă tril sute de ceia ci să rădicasă cu Isagor. Iar Sfatul
.acesta lucru nu-1 priimiră. Şi, văzind Cleom enis aşa, cu
oam enii lui şi cu ceia ci era’ rocoşanl, luară marginia ce­
tăţeî 2 (m arginile aceştia era’ la toate cetăţile tărie, cum
iaste Edicula la Ţ a r ig r a d : acol6 să înch id ia’ la n e vo e 3).Iar
ceialalţl A th in eî’ să înpreunară cu toţii, şi încunglurară
doă zile. Iar a triia zi eşiră, cu tocm ală, toţi căţî era
L acon î din cetate. P en tru că-I spusă lui şi preutiasa de

1 Suorimate două paragrafe.

2 Akropolis.
s Lăm urire adaosă.
 298 HERODOT

acolo cum să nu între în biserica bozului A th in e i înlă-

untrul, ce să şază a fa r ă 1. Şi, aşa, i să plini vraja, şi eşi
afară de să dusă cu oam enii lui. Iar pre ce ia la lţl îî legară,
şi pre Tim isiteu carile m are lucruri vitejăştl au fost făcut.
A ceştiia întru legătură muriră.
[73-] Iar Athineiî adusără pre Clistenis şi pre celia 600
de casă ce gonisă, şi trim isără şi la Perşi de să facă le­
gătu ră aglutor, la Sardis, ştiind el cum sănt nepriiatenî
cu L aconif. Şi, mergând A th in ei la Sardis, la Artafernis,.
•pentru legătura, îî întrebă P ersu l: «Cine sănt A th in ei şi
la ce pămănt lăcuesc, de să roagă să le fim priiatenî
şi aglutor?». Şi, spuindu-le solii, z is ă r ă : de vo r vria să
dia A th in ei apă şi păm ănt lu î Darie în p ărat, el v a faci
prieteşug cu d ăn şiî; iar, de nu va da, să să întoarcă
înnapoî, pentru că nu le trebui priinţa. A şa, solii zisără
cum vo r da, vrănd să facă agîutorul. Iar aceştiia solî
întru m are vină fură, întorcăndu-să îndărăpt, pentru cu ­
vântul acesta.
[74-] Iar Cleomenis, vrănd să plătiască ruşinia ce i-au
făcut A thinei, strânsă oaste din toată Peloponisos, ne-
spuind pentru ce o strânge, — pentru că vria să certe pre
A th in ei, să pui tiran pre Isa g o ra s; pentru că şi el cu dânsul
eşisă din cetate. Şi, aşa, purcegănd [la E leusis şi] cu
oastia, V io ţiî luară doă m argin i a ’ A th in e ilo r 2. Iar şi
A thinei încă să gătiră de război, m ăcar că e ra ’ s la b i3.
[75-] Şi, văzm d C orintheiî cum iaste străm bătate mare
Athineilor, să răşchirară aşijdiria, şi D im arid, înpăratul
L acom lor, încă stătu înpotriva acestuî lucru (pentru că
doi Inpăraţî avia’ L acon iî, şi aşa L aconil, pentru pricia
aceasta, de atuncia au fă cu t cum la război nu mal es
am andoî Inpăraţiî, num aî unul). A tuncia, văzin d celelalte
oşti Inpăraţiî Laconilor pricindu-să şi C orin th en iî răş­

1 Foarte scurtat.
2 Se spune care, in text.
3 Scurtat.
 CARTEA V 299

chiraţi, să răşchirară şi eî. Şi aşa făceră aceştia patru

oşti ale L acon ilor la Athina.
[76.] Şi, eşind aceştia oşti de la A thina, Athinei oştiră
asupra V ioţilor şi H alchideilor, şi-î bătură pre amăndol
foarte tare, şi-î r o b iră 1. M aî apoî să şi răscumpărară, şi
făcură şi daruri la bojl dintru agonisita războiu lui: fă­
cură un car de aram ă, cu 4 c a i 2. A şa, dar, Athinei să
adaosără şi să arătă fiieşteundi cu tocm ală bună între oa­
meni. Mare lucru iaste. Pentru că A th in ei, mai nainte,
fiind supt tirani, nu era’ maî aleşi la răjboî decăt alţii
iar, eşind de supt măna lor, foarte să întăriră. Şi acesta
iucru iaste, pentru că, fiind supt stăpânire, fiieştecarile să
le n ia ; iar, apoî, volnicindu-să, cin eşî pentru sine silia.
Aceştiia aceştia făcia’.
[79-80]. Iar V io ţiî trimisără la Delfi, întrebând: cum
vor izbândi pentru răul ce li-au făcut de la Athinei ? Şi,
aşa, zicăndu-le vraja pentru agîutor, nu să putia să să
priceapă, gândind cum altile le poronceşte, până undi să
pricepu unul, de zisă cum : «Pre E ghinitenî ne poronceşte
Dumnăzău să chiemăm, nu pre alţii».
[81.] Şi, aşa, trimiseră la Eghina, şi le dideră numai pre
Eachidî. Şi, aşa, fură biruiţi iarăşi de A thinei Vioţiî. M aî
apoî, trimisără la Eghinitenî, rugăndu-să să le dia agîutor
m ai mult. Şi, aşa, atuncia, Eghina, fiind puternică, şi
avănd vrajbă ve ch e cătră Athinei, miarsără cu vasă, şi
multă pagubă le făceră 3.
[82.] Iar vrajb a Athineilor cu Eghiniteniî din ceput această
aşa fu : E pidavril, avănd mare foamite întru ţara lor, au
trimis la Delfi, întrebând întru acest chip : ce vor faci să
să m ântuiască de foamite? Şi, aşa, li-au zis să facă doi
bojî de măslin, — şi, pre atuncia, măslin pre aiurile n ’au
fost, fără de la Athina. Trimisără la A thina pentru măs­
lin. Eî am intrilia nu vrură să-î dia, ce numai zisără : de
1 Foarte scurtat. •
2 Resumat scurt.
8 Prefăcut şi scurtat.
 300 H E R 0 D0 T

le vor da pre tot anul zăcîu ială, le vor da m ăslin ; iar,

intr’alt chip, nu le vo r da. Şi priimiră E p id avriî acesta
lucru, şi le da 3.
[83.] P ănă undi oştiră E gh in iten iî şi le luară bojiî aceî
de m ăslin 2. '
[84.] D upă aceia, trim iţând Athinei la zăcîu ială, Epi-
d a v n î zisără că nu le vor da, pentru că bojiî acum sănt
pre m ana altora, şi să trimiţă la dănşii să ceară zăcîuială.
T n m isara A thinei la E ghin a, iar E gh in iten iî răspunsără
cum nici au luat nim ică de la A thin a, n ici le vor da
m m ică.
• A §a >Athine'i să fie mers cu un va s — altă! zieu
iarăşi, cu m u l t e - s ă ia bojiî aceia, şi, neputănd să-î mişce

Î J T « ^ PUS tUni de i_aâ l6gat’ Şi i‘ aâ fost ^ g ă n d ;

.ş îndată au tunat şi au trăsnit, şi au nebunit A th in ei tot!

u n u lT lnC6PUt 3 Să în de d ş î’ Pănă a ă răm as num ai

[87-8.] Ş i acela, m ergând acasă, muerile cu acile l-au
- morat, mtrebandu-l fi,eştecare undi iaste bărbatul el şi
e l-au făcut acold ? Ş ]( iarăşi, A th in ei certară pre mueri-sî
p e n tru m o a r,,a „m u lu l, * le prim eniră h a in ile lor m .r 'a h

noi o t ,St0n<î g ă IaSle' 5i ln m u l,e fc lu r »; ce

rSo 1 A c 7 ’ f ef ru nefolosm ţa, şi 0 facim m al m ic ă 4.
şi L t e S le.fu Pn c ,n a Trâj be> cel v e c h i in tre A th in e i
, & p eni' ?■. a ,u n c ia , chiem ăndu-I V io tiî oştiră
b u cu ro şi asupra A .h in e ilo r ; şi a rd ia , toate c ă t e -e; a05‘ ™

sâ S l e c3 p t A ,h ln e il° r - Ş i’ a?a> A ,h in e i' g » tin d u -să a

"ăd u T aacă ? T tem I' 16 VCni ^ de la cu să in-
fa “ : “ ™ r ,r e “ 21 <3e ani, şi a tu n cia s i
“ t a ' ™ » 1“ ! E ăcos, ?, s i sâ a p u ce de ră z b o i; ia r nănă

S Pâi ’ ,2 VO rm ” g e ’ m U l ,e râli eP v "

f P * P . ia r, m ai apoi, ,0 , !, v o r birui. A u z in d A .h in e i
1 Resuniat.
2 Tot aşa.
* Paragraful 86 e aproape suprimat.
ln adevăr, se înlătură ,Ş 88.
 CARTEA V 301

aceştia, făcură biserica luî Eacos, iar atăta vremi să în-

găduiască nu vrură, ce îndată să gătiră să margă asupra
E ghinitenilor.
[9°-] C e-i opriră alt lucru de la Laconî, pentru că, în-'
ţălegănd cum i-au meşterşuguit eu vraja de la Delfi şi
altile căte era’ vrăji a ’ Pisistratilor, foarte le căzu cu
greu, pentru că, fiindu-le priiatenî Pisistrateî, îl scoasără
făr de nicîo vină de la Athina, şi A thinei nicîo mul-'
ţămită nu le făcură. Şi încă aflară şi vrăjî de la cetatia
A thineî, carile li-au fost aflat Cleom enis acol6, întru
carile scriia cum multe răii vor să paţă Laconiî de la
A th in e î1. A ceştia toate îî îndem na’ să oştiască asupra
Athineilor.
[9 1 •] Şi; aşa, văzind pre A th in eî cum nu şăd măi-
com, şi sănt volnicî, şi să vor mări, îndată trimisără de
adusără pre Ipias, fecîorul luî Pisistrat de la Sighiia, şi,
chiemănd pre dănsul, trimisără de adunară sfetnici de la
toţi agîutorii lor, şi zisără : «Bărbaţi agîutorî, videm şi
noî că am greşit, pentru că cu vră jî mincinoasă ni-Bm
am ăgit, şi am gonit pre priiateniî noştri de la Athina,
care ne asculta’ pre noî, şi am dat cetatia la un nărod
nemulţămitorî, carile au ruşinat pre Inpăratul nostru, şi,
luănd cinste, să măriaşte, că iată că au oştit asupra Vio-
ţilor şi al H alchideilor, şi asupra altora vor oşti. Acum ,
pentru aceia am adus pre Ipias acesta şi pre voi, pentru
ca să mergem cu toţii să-l punim la cetatia aceia, după
cum au şi fost m ai nainte».
[92.] L aconiî atăta zisără eî. Iar agîiitoriî nu priimiră
cuvântul acesta. Şi ceialalţî tăcură, iar Soliclei de la
Corinthu atât zisă : «Ceriul iaste asupra pământului, iar,
să să întoarcă, să fie supt pământ, şi păm ântul di-asupra,
şi peştii din M arîa să ia obiceile omineştî, şi oamenii să
ia a ’ peştilor, cănd v o i la noî veţî să stricaţi obiceile
şi volniciile din cetăţi, şi să băgaţi iarăşi tirani, care lucru
nu iaste altul, n icî m al strămbu, nici mai grozav. Că,
1 Scurtat.
 302 H E R O hO T

de iaste lucru bun a fi tirani prin cetăţi, vo i întăl să în-

cepiţl să faciţl acesta lucru, şi atuncia să faceţi şi prin
alte cetăţi. Iară acum , voi, neştiind tiraniia, şi ferindu-vă
foarte tare pentru ca să nu să facă la Sparţi acesta lucru,
iar, de v ’afţî] fi ispitit ca noi cu tiranii, a ţi şti m al bine
decât cum ziceţi. Pentru că la noi, la Corinthus, era toc­
m ala bună la cetate, cu puţini era m al m ari, şi purta
grijă cetăţeî, şi să căsătoria eî dintru eişî. Iar un om
dintru aceştna făce o fată şcheoapă, şi o chiem a L a v d a ;
pre a ce a stă , nevrănd altul să o ia din nărodul aceala, o
luă un Ietion \ Şi, aşa, trimisă la Delfi pentru naştere, în­
trebând pentru ficiori, faci-va, aîi ba ? Şi-î zisă v ra ja cum
v a onaşte şi va îndrepta naştire lui, Corinthu 2. A c e ştia cu­
vinte, oarecum, li-au înţăles V ahchiadeî, şi, aşa, au fost
.având şi eî vrajă de m aî nainte pentru ca să să p ă z a s c ă 3
C e atuncia n ’au fost înţălegănd, iar, auzind pentru Ietion
cum i-au vrăjit, au şi priceput cum de acela le iaste să
să pazasca. Şi, înţălegănd acesta lucru, tăcia’ m ălcom şi
pazna ^ ce va naşte mueria L avd a, aceia să trim ită să
om oară copilul. Şi, aşa, după ce au înţăles că au născut
au trimis io oameni la niam ul lui Ietion, să ia copilul’
sa-1 om oare. Iar, m ergând acolo, şi neştiind mumă-sâ
pentru ce au venit, i-au b ăgat în casă, şi eî luară copilul.
Şi, aşa, cel ci-1 lua intăî, i să tâm plă de răsă copilul cătră
ansul şi nu-1 putu să-l om oară, neîndurăndu-să de el-
Ş1. „ 1 ia pre măna celuilant, până agîunsă la toţi şi
m cm nul s’aS Indurat sa-1 om oare. Şi, aşa, diderâ pruncul
la muma-sa, şi eşira afară. D upă aceia, să p ricia ’ afară

unC1stubeî"as - ° m 0raH; m um ă' sa auzi> §i4 ascunsă supt

iar npafl ! , §al lzn o a v ă >îutrară în casă să-l omoară,
făcut ce r ^ VOr°o-ră Să Zkă Cătră S fat cum aa
îr - o 1 au P °roncit- Şl, aşa, crescu copilul, şi Chipsel
n z.sa, pentru ştuber. Şi, crescând mare, sâ dusâ la Co
1 Textul lămureşte cu privire la el
2 Scurtat oracolul.
3 Suprimat oracolul.
 CARTEA V 303

rinthus, şi să vrăji la Delfi, şi birui C o rin th u l; şi-î zisă cum

el şi ficiorii lui vor birui, iar nepoţii nu vor b iru i1. Şi,
stănd tiran Chipsel, pre mulţi izgoni din cetate, a mulţi
auvuţie au luat, şi pre mulţi au om orăt. A cesta domni 30
de ani mal bine. După acesta, stătu Periandrus, ficiorul
l u i : şi întăl era mal blănd, iar, m ai apoi, trimiţând la
Thrasivul, tiranul de la Militos, să făce cu mult mai rău
decăt tată-său. Pentru că au trimis sol la Thrasivul, în-
trebăndu-1 cum va pute mal bine să-şi ţie tiraniia în paci
şi făr’ de grijă ? Iar T hrasivul pre sol îl scoasă afară din
cetate, şi întră într’un pămănt cu păine, şi, vorovind cu
solul, undi vidia căte un spicu mai înnalt decăt celelalte,
tot îl zmulge şi-l lepăda, pănă undi, ci era mai bun dintru
pământul aceala, zm ulsă şi lepădă. Şi, eşind din pământul
aceala, nu mal zisă nimică solului alt cuvânt, ce-1 trimisă
de să dusă. Şi, întorcăndu-să solul, îl întreba Periandrus
răspunsul, iar el zisă cum nimică nu i-au mai zis, ce nu­
mai l-au trimis la un om nebun şi făr’ de minte, şi-î po­
vesti ce-aiî făcut Thrasivul în păm ântul cu păinia. Iar
Periandrus foarte bine cunoscu aceia pildă : i-au arătat ca
să-î omoară pre cel ce sănt maî de folos dintru cel din
ţara luî, pentru că aceia să răcoşăsc, nu streinii. Şi, aşa, tot
răul începfu] a faci la cetăţănî, şi, căte lăsă Chipsel, acesta
toate le săvârşi. Şi, în tr’o zi, după ce aii murit muiare luî,
Alilissa, trim eţind la vraje (să), întrebând pentru nişte banî
a ’ unul priiaten undi i-au fost ascuns, i-au răspuns Milisa
cum nu-î va spuni, pentru că-I iaste frig, că ş’au ars hai-
nile eî cu dănsa. Şi, aşa, el, m ăcar că, după moartia eî,
încă ş’au bătut capul cu dănsa, fiind moartă, aşa, poronci
cetăţănilor tuturor să să gătiască la un praznicu mare. Şi,
aşa, să gătiră cu ce haine a v ia ’ iale m aî bune. Şi poronci
peicilor de i-au dezbrăcat şi au ars hainile tuturor, şi, aşa,
au trimis de izn oavă la muiare-şî la vrajă, şi i-au spus
banii oaspeluî. A ş a iaste tiraniia, Laconilor, şi fapt ca
acesta iaste. Iar noî, Corintheniî, auzind cum chiemaţi
1 Scurtat o ra co lu l.
 304 H E R 0D 0T

pre Ipias, mult ne miram, iar acum maî m ult încă ne cîudim.
auzind cuvintile aceştia, şi noî mărturisim înnainte Dum-
nazăilor eiineştî, ca să nu b ă g a ţi tirani* prin cetăţi. Iar
de veţi faci această străm bătate să puneţi pre Ipias tiran,
să ştiţi cum noî, C orintheniî, nu vom lăuda».
t93j] S olu l Corinthuluî, Sosiclei, atăta zisă. Iar Ipias răs­
punsă, îarăşî, puind m ărturie pre Dum năzăi eiineştî, cum
vem -vor zile cănd, păţind rău de A th in eî C orintheniî, vor
pofti pre Ipias. A ceştia cu vin te li-au zis Ipias, ştiind vră-
Jile adivărat după cum era să fie. Şi, p ă n ’ aicia, tăcia’ şi
ce ia ia n ţi; lara, auzind sfatul Corinthianuluî, toţi stricară
şi laudară aceala lucru ce au zis aciala, şi zisără să nu
mai pnm em ască lucrul la cetatia grecească.
[94-J A ceştia aşa să potoliră. Şi, ducăndu-să Ipias de
aicia la M achidoniia, îî didia Am ind în păratu l A n he-
munda u da’ şi Thesali Iolcon. Ci el nu vru, ce să în-
Îi î lg ’ C6_1 dobăndisă tată.-său cu sabiia de la
M itilem Fentru această încă s’au făcut război cu M itilianiî
şi cu A th in eî.

Undl i_aă înPăcat Periandru, ficiorul lui

d id if a m r trU C^ Pre aC6Sta aliasără g ’fudicătorî, şi le
amandurora sa ţie lo cu l acesta.

tot lu c r u l aIpiaS; dup4 “ trecu de la La0° nI la Asiia,

ot lucrul am esteca catră Artafernis pentru A th in e î si
cum sâ sihască s î le supui supt Darie Inpârat. Si a J
ine! trimisara soli, zicănd să nu asculte pribk^il ce
voTa să nu ^ Artafernis zisă de le iaste
la Dom nie \ ^ Prnm ască iarăşi pre Ipias acolo
fă cfră A h' Ş -’ ,nepni,mm d cu văn t“ l Persului A th in ei, să
fn fl n a 1Vală nePriiaten[î] cu Perşii.
A r S a l o r M i î nttrU nePriete§ug ^ Athinei, sosi şl
la Athineî s f anU ’ T ** ^ SUS’ Cerşind a&^tor de
cetate “ ■Ş Şa> g ° nit de Ia SParti> la această
^ n a z u i ^ e n t r u că era vestită dintru altile. Şi iarăşÎ
1 Foarte scurtat.
2 S u p r i m a i în ce p u tu l.
 CARTEA V
305

zice ce-au zis şi cătră L a c o n î: binile ce-î la Asiia, şi pentru

războiul Perşilor, cum sînt slabi, şi încă cum Militeniî sănt
pribagl de la A th in a şi trebui să le aglute. Şi toate le înşira
aceştia, rugăndu-să tare foarte, pănă undi îl adusă la voia
lui. Pentru că m al lesni iaste a înşăla pre mulţi, decăt
pre unul; de vrem i ce pre Cleom en Laconul, fiind unul,
nu-1 putu am ăgi, iara 30 de mii de A th in eî suferiră această.
Şi sfătuiră să-î dia agiutor, şi socotiră 20 de vasă să le
trimiţă agiutor, făcănd preste dănsăle hatman pre Melan-
thie, fiind dintru orăşanî cu totul de folos. Aceştia corăbii
tură începătura războiului, şi a varvarilor, şi a Grecilor,
(adică începirea răutăţilor).
[98.] Iar A ristag o r să dusă la M ilitus, şi-î sfătui un lucru,
carile lui nici de un folos îi fu, num ai pentru să scărbască
pre Darie Inpărat. Pentru că trimisă om la Peoniî cel
robiţi, ce-î trecusă M egaviz la F righiia, şi le zisă a ş a :
«Peonilor, iată că m ’au trimis A ristagor, tiranul Milituluî,
la voi, dăndu-vă ştire că acum toată Ioniia s’au rocoşit
spre Inpăratul. D eci, de v e ’î voia să scăpaţi din robie,
până la M arîa să ven iţi, şi de la M ăria v ’om trece noi».
Auzind Peoniî, să bucurară, şi-şî luară copiei şi fim eile;
unii şi mearsără spre Marîa, iar alţăî, de frică, şi răma-
sără. Şi trecură P e o n iî la Sacăzu, şi în urma lor au trecut
călârime de a P erşilor multă, gonindu-î. Şi, neagîungăn-
du-î, poronciră P eon ilor să să întoarcă în n a p o î; ce eî nu
vrură, ce trecură pănă la Peoniia, locul lor
[99.] Iar, sosind A th in ei cu 20 de vasă,-şi 5 de la Ere-
triia, pentru că le e ra ’ datori Eretriianil Militenilor cu
agiutor, că eî în că li-au fost agîutat 2— , şi, sosind aceştiia
toţi, şi alte ag îu to a re de aiurilia, făcu oastia la Sardis.
Şi A ristagor nu mersă, ce au rămas acol6. Şi făcia hatman
pre fratile luî, H aropin, şi pre alţiî.
[100.] Şi, sosind acolo cu toţii, eşiră din vasă, şi pur-
ceasără cu p ovaţă de la Efes. Şi, trecând apa [Caistruluî
1 In text amănunte.
2 Suprimată arătarea" causel.
 306 HERODOT

şi dealul] Tm oluluî, lu ară cetatia Sardis, nestăndu-le ni-

m ine înpotrivă. Ş i toată cetatia o dobândiră, fără numai
un gh iul c e tă ţii1 îl p ăziia singur A rtafern, avăn d puţină
oaste a Perşilor.
[io i.] Iar a nu jă c u i cetatia, aciastă îl o p ri: L a Sardis
e ra ’ casăle mal multe de trestie, şi căte e ra ’ şi de cărămidă,
tot cu trestie era’ a c o p e r ite ; aşe, aprinzind un oştian
una num ai, începură a să [a]prinde toate, şi, aşa, arzind
caţi era’ rămaşi din Perşi în cetate, şi L id en iî, văzind răul
de toate părţile, să adunară în târg, şi pre lă n g ă apă,
ca n le cură prin m ijlocul târgu lu i şi scot aur dintru dânsul.
A colo, adunăndu-să aceştiia, de nevoe le cău ta a să apăra.
Şi, aşa, văzind Ionii, de o parte ceia apărăndu-să, de altă
parte venind Perşii tocm iţi, să feriră în dialul T m oluluî
şi noaptia iarăşi întrară în corăbie şi să dusără 2.
[102.] Iar Sardis au ars, şi biserica C h iv iv iî. A tun cia
arzm d aceasta, în urmă ard ia ’ Perşii bisericile G recilor
pentru această tocm ală. A tu n cia Perşii, câ ţi e ra ’ întru apa
lui A h s, înţalegănd acesta lucru, începură a să aduna
dintru toate părţile la Sardis, şi acold nu aflară pre Ioni
ş U e luară urma«. Şi, aşa, au început a să bate, aglun-
gandu-sa, şi biruiră Perşii, şi periră Ioni m ulţi, şi hatm anul
de la E r e tr u a i , can le luasă cununi de biruinţă şi era

P ^ a ' c X k r întrară iarăŞÎ în COrăbiî> Şi Să '* * * * £

acasă3! 1^ A th ^ el dintrU aC6Sta războî să întoarsără
în to a rcă ’ ^ A ristaS or de-î ru g a să să
lui D a r t s" 7 - ^ g^ ^ de războî asuPra
V
V izan tn a Ş1 toate căte ce tă ţi era’ pre luară
izan tiia ? T * pre M arîa’ şi dee la acold.
m argin

1 A crop olea.
2 Scurtări mal mărunte.
3 L a E f e s ; te xtul. .
4 In text, cu numele.
5 S e s p u n e cin e l-a «lăudat» în v e r s n r l .
 CARTEA V
307

M iarsără şi la bogazu \ şi eşiră afară, şi mult din tara

Cariei luară [sjpre agîutorul lor. Iar Cariei [=Kaunos],'ne-
-vrănd m ai nainte să să închine lor, după ce au ars Sa’rdis,
.ş i aceia s ’au închinat.

[104.] Iar Chipriî, de bună voe, toţi i să închinară,

afară din Am athusfî] ; şi să rocoşiră şi ei asupra Perşilor’
intr’acest chip : E ra Onisili, frate mai micu lui G orgos’
Inpărat Salam ineî 2, carile de multe ori zice frăţini-său
să să scoali asupra inpăratuluî, ci el nu vria. Iar atuncia,
înţălegănd şi pentru Ioni, foarte îl dodiia tare. Şi, neas-
cultăndu-1 G orgos, socoti, cănd eşi frati-său afară, şi în­
chisă porţile cetăţei, cu tovarăşii lui. Iar G orgos fugi la
Perşi, iar Onisil stătu înpărat, şi pre toţi Chipriî îi în­
demna să să răcoşască. Şi alţii îl a scu lta’, iar Am athusiî
nu vria’, şi, aşa, le bătia cetatia.
[105.] Iar, dănd ştire lui Darie pentru ardiria Sardisuluî,
şi cum au fost şi A thinei, şi capul lucrului a fost Aris-
tagor, şi întâi socoti că Ionii nu vor putia îngădui răz­
boiul, nebăgăndu-î în sa m ă ; iar, întrebând de Athina undi
iaste şi cine sânt, şi, înţălegănd, cerşu arcul, şi pusă o
sigiată, şi trasă în sus, şi zisă: «O, Zef, fie-mî pre voe,
pentru ca să cert pre Athinei». Şi, zicând aceasta, fiind
Ia cină, poronci un ii slugi-şî de triî orî să z i c ă : «Doamne,
adu-ţi aminte de Athinei».
[106.] Şi, zicând aceştia, poronci de chiem ară pre Istieu
M ilisianul de faţă, şi z is ă : «Inţăles-am, Istiefe], cum omul
ce -a î lăsat epitrop acold, la Militos, să fie făcut la mine
lu cruri de iz n o a v ă ; pentru că au adus oam eni dintru ce­
lalalt pământ, şi cu Ionii, şi, îndemnând pre aceştiia, pre
toţi, mă lipsi de la Sardis. Acum , dar, cum îţî pare ţie
să fie aceştia, bine ? Şi în ce chip ţi să par ţie cum făr’
de sfatul tău să fie făcut aceştia ? C aută apoi să nu cazi
tu în vină». Iar Istieu zisă : «Cum să fie, inpăratfe], lucru
c a acesta, carile să fiu sfătuit eu, dintru carile să ţi să
1 Helespontul.
2 Se arată şi al cu i fiu era.
 3°8 H E R O nO T

tâm ple ţie lucru m icu cât de r ă u 1 ? Ş i ce aş cerca să

facu acesta lucru ? C e-m î lipseşte ? C a rile am toate căte
sănt ale tale, şi toate sfatu rile tale le aud. Şi, de faci un
lucru ca aciala epitropu’ mieu, să socoteşti cum de la sine
fa c i; iar eu nu priim ăsc cum al mieu epitrop şi M iliteniî
să facă acesta lucru. Şi, de iaste aşa, să să fie lucrat un
lucru ca acesta, trebui să cunoşti căt rău a î făcut rădi-
căndu-m ă pre mine di pre acelia locuri. P en tru că, lipsind
eu din ochii Ionilor, afiară vrem ia de făcură ci le era
vrem ia sa Iaca de mult. Iar, sa fiu fost eu acol6, nicîo
cetate de la Ioniia nu ar fi viclenit. A cu m , dar, pretrimite
acolo la Ioniia, cum m al curând, pentru ca să-ţi întorcu
Ioniia toată la locu, şi pre acel, pre epitrop, în mâna ta
să-l aduc. Şi, făcând aceştia, mă g îu r pre b o zii ceî înpă-
răteştî cum să nu mă dezbracu de această h aină, pană
undi Sardosul, ostrovul cel mare, îl voi supune supt tine».
[107.] Istieu, zicănd aceştia, în şă la ; şi D arie îl ascultă,,
poroncindu-i, după ce v a faci aceştia toate, iarăşi să să
întoarcă la Susa.
. [Io8-] Iar S ecân d vrem e să tâm plă a ceasta voroavă, şi.
sigetă Darie, şi slobozi pre Istieu, aceştia să tăm plară:
Onisil, fiind încungîurat pre cetate Am athusenilor, veni
\ este cum un Pers, anum ia A rtivie, vine cu oaste multă
persască pre M arîa ca să b ată Chiprosul. Şi, înţălegănd
acesta lucru, Onisil trim isă soli la Ioniia, chiem ănd pre
dânşii întru agiutor. Şi, aşa, şi Ionii mult nu pestiră, ce
veniră cu vasă multe. D eci, Ionii sosiră, şi Perşii pedestrime
m ergia la Salam ina, şi, aşa, F in iciî încă cu vasăle sosiră la
locul ce să chiam ă «C h eile Chiprolul».
[109•] Şi, fiind această, chiem ară D om nii Chiprosului
pre hatm anii Ionilor, şi le zisără : «Bărbaţi Ioni, alegere
vă dăm voă, cu care v e ţi sâ vă b a te ţi: cu F in iciî, au cu
erşn t Ş i , de va fi voia să vă bateţi cu Perşii, trebui să
eşiţi din vasă, să v ă bateţi pedestru, şi noi vom întră în
vasa şi ne vom bate cu F in ich iî. Iar, de va fi voia cu
1 Adec.1 : «lucru rău cit de m ic».
 CARTEA V 309

Finichil să v ă bateţi, iarăşi vă gătaţî, — că noi într’a —

măndoă părţile v ă slobozim, pentru ca să să voinicească,
•cum Chiprosul, aşa şi Ioniia». Zisără Ionii cătră această:
«Pre noi ni-au trim is toţi Ionii, pentru ca să păzim Marîa,
şi nu să ne lăsăm vasăle, să ne batem pedestri cu Perşii.
Acum , noi, unde sintem poronciţi, acol6 vom sili să fim
bărbaţi buni. Iar vo ă să cuvine să v ă aduceţi aminte ce
păţiaţi slujind Perşilor, să fiţi şi v o i buni bărbaţi». Ionii
aşa răspunsără.
[n o .] D upă aceia, sosind Perşii la cămpul Salam ineî,
pre ceialalţl C h ip reî înprotiva oştei altor îi tocmiră. Iar,
din soli şi din Salam ineni ci era’ mai aleşi, pusără în­
protiva Perşilor.. Iar înpotriva lui A rtivie, hatmanul P er­
şilor, de bună vo e sta Onisil, hatm anul Chipreilor.
[i i i .] Şi era încălecat A rtivie pre un cal carile era în­
văţat a să bate cu om călăreţ înplătoşat. Şi, înţâlegănd
acest lucru, Onisil a v ia un paicu [carian], carile era şi
de război pre vitiaz, şi, într’alt chip, plin de îndrăznire.
Şi zisă cătră dânsul: «Am înţăles cum calul lui A rtivie
stă sus, şi bate cu picîoarile, şi cu gura muşcă cătră cine
să apropii ? A cm u , te socoteşte tu, pre cine vel lo v i: calul,
au pre A rtivie?» . Zisă sluga lui a ş a : «O Inpărate, gata
sănt eu am ăndoă să le facu, sau una dintru aceştia, şi tot
ce vel poronci. Iar cum mi să pare lucrul mai cuvios, eu
v o i z ic e : în păratu l şi hatmanul, la Inpărat şi la hatman
trebui să stia înpotrivă. Pentru că, de nu vel omoră om
hatm an, mare lucrul iaste; şi, iarăşi, de te va oboră el
p re tine (care D um năzău să nu dia !), de vrednicu iarăşi
[a] pieri şi iaste în glum ătate primejdiia [=nenorocirea].
Iar pre noi, pre slugi, la alti slu gi trebui să ne laşi, şi
la c a i ; de cari cal nimica să nu te s p a r ii; că eu îl voi
fa ce de nu va m al sta înprotiva altui om».
[112.] Zisără aceştia, şi îndată să loviră oştile, şi pre
M arîa, şi pre uscat. Şi, pre M arla, stătură tare Ionii, şi
covârşiră întru aceasta zi pre FinicI cu biruinţa, şi făcură
vitejii vasăle de la Sam os; şi oastia pediastră iarăşi să
 3 io H E R0D 0T

bătia tare. Iar hatm anii oştilor aceştia să întâm plară r

după ce veni asupra lu î O nisil A rtivie Persul, cu calul
cel învăţat, după cum vo rovisă cu paicul său, Onisil lovi
pre A r t iv ie ; iar, rădicân d calu l picîoarile preste pavăţa
1U1„ ° nisil>.lovi Pa icu l calu l cu o coasă preste picîoare-î,
şi-i taia picîoarile. D eci, aşa, A rtivie şi calu l luî, bătăn-
du-să, periră.
[ H 3-] Şi, bătăndu-să tare şi ceelalţî, Stisinor, tiranul
C u n u lu i, având pregîur dânsul nu puţinî oam enî, să în­
china . A şa, văzind pre acesta, să închinară şi carăle
cele de războî ale Salam in eî. Şi biruiră Perşiî pre Chi-
prenî. Şi, biruindu-să oastia, şi alţiî m ulţi periră, şi Onisil
hatm anul, can le făcia vicleşugul, şi alţî D om ni vestiţi
c a ţ iv a 2. *
[114.] Şi capul luî Onisil îl tăiară Am athuseniî, şi-l spân­
zurară, pentru căci li-au bătut cetatia. Şi, spânzurăndu-lr
a mers un rom de albine şi au înplut acolâ titva de miare.
Şi trim isără A m athuseniî la vrajă, să vază ce poate să
he această. Şi le zisă vraja să pogoare capul, şi să-l în­
groape, şi să-îfacă jă rtv ă ca unul vitiaz, preste tot anulr
Şi, facand aceştia, le va fi m al bine. A m ath useniî şi pănă^
acum facu aceştia.
, Iar IoniI> după ce văzut războiul uscatului că
s a u biruit, şi cetăţile toate încungîurate a ’ Chipriilor
afara din Salamina, pentru că aceasta au fost dat-o ia ’
raşi luî Gorgos, ce-au fost m aî nainte în părat acolo,
r e S tT ^ IOIU1> Să învărtejiră la Ioniia. Şi, dintru
cetăţile Chipriilor, tărpi 3 mult Soliîj care> săpănd
gm r zidul, a cincia lună o dobândiră Perşiî.

noavă6‘l f §a,^ hipri5 fiind VOlniCl Un an > iară §î> de iz'

a luî D ? ' ,^ Iar DaVriS’ Carile î inia 0 fată d&
— §1 al*x hatm ani a ’ P u i l o r , m u lţi*, c a re î ţjnia
1 Textul spune ce sint Curieil.
2 A r ă t a ţ i, in text, cu n u m e l e .
3 Adică : se împotrivi.
* Textul îl numeşte.
 CARTEA V

fete de a ’ lui D arie, după ce biruiră pre Ioni, ceia ce-au

mărs de au ars Sardis, şi-î băgară în vasă, să înpărţiră,
şi b ătia’ cetăţile lor.
[117.] D avris miarsă spre cetăţile de la bogazu *, şi luă
căteva c e tă ţi2. M al apoi îl veni vestia cum Cariî iarăşi
s’au rocoşit, ca şi Ionii, asupra Perşilor. Şi, aşa, să întoarsă
asupra lor.
[118.] Şi, aşa, şi C ariî să adunară la locul ce să chiamă
«Stălpil Albi» şi lăngă apa M arsiuluî 3, şi, acolo, adunăn-
du-să, tăceră sfat. Şi, făcănd multe sfaturi, îmi mai plăcu
a ’ luî P ix o d a r4, carile ţinia fata lu î Sienesie, înpăratul
Chilichilor. A cesta zice să triacă apa Meandruluî, şi să
stia cu spatile lăn g ă apa, pentru că, neavănd undi să
fugă Carii, să fie şi de nevoi viteji. A cesta sfat nu le
plăcu, ce lăsară de trecură Perşii M eandrul, şi stătură cu
dosul la apă: adică, de-i vor birui pre Perşi, să nu mai
scape nicîunul dintru dânşii.
[119.] Şi, aşa, trecând Perşii apa, tari război dideră de
înbe părţile, şi m ultă vremi. Ce-î biruiră Perşiî cu mulţi-
mia. Şi căzură v r ’o doă miî de Perşi şi v r ’o 10 de Cari.
Şi să dideră îndărăpt [la Lavranda], întru o biserică mare
a luî Diia [= Z eus]. Aceştia, Cariî, dintru toţi oamenii,
facu jărtvă lui D iia celui de oştî mai mari. Şi aice făcură
C arii s f a t : închin a-s’or, au lăsa-ş’or locurile ?
[120.] Şi sosiră întru aceasta M ilisianiî şi cu agiutoriî
lor. Şi iarăşi lăsară sfatul, şi să loviră de iznoavă cu Perşii,
şi să bătură m aî m ult decăt întăî, şi mai tare fură b iru iţi;
şi mai vărtos periră Militeniî.
[121.] După această, iarăşi să înbărbătară Cariî şi să lo ­
viră. Pentru că, înţălegănd cum Perşiî vor să margă să le
lovască cetăţile lor, să gătiră şi păziră calia de la Pidasiu,
întru care cale, căzind Perşiî [noaptea], cu totul periră, şi

1 Helespont.
2 Arătate anume, in text.
s I se spune cursul, in text.
4 1 se numeşte, in text, tatăl şi patria.
 312 HERODOT

hatm anii lor, şi to ţî e ra ’^vr’o patru h a tm a n i1. A ceştiia oşti

era hatm an M ilaseul Iraclid Ivanolie.
l J22'\ Iar Ime>s, hatm anul Perşilor, în ţăleg ă n d pentru
ce ia la lţî cum s’au dus la C a rî, m al vârtos pentru D a v ris2,
m iarsă şi el cu oaste la bogazu 3, şi luă pre toţi E olil căţî
sănt la Iliada, şi altile m ulte 4. A cesta Imeis ’ hatmanul,
facand aceştia, muri şi el, la Troada, de boală.
[123.] Iar A rtafern şi O tan au fost orânduiţi la Ioniia
şi la E o liî de aproape, şi luară doă c e t ă ţ i5.
[124.] Iar A n sta g o r ticălos fu, carile num ai ce tulbură
om ia şi făcu lucruri mari, iar apoi, văzind aceştia, socotia
sa uga. Şi încă socotia cum cu puterea nu va covârşi
pre D a n e Inpărat. C e chiem ă pre toţi tovarăşii luî cei de
rocoş şi le zisă cum bine v a fi de vor căuta undiva vre
un locu tare de-i vor scoate de la Militos, să m argă acolo
sau la bardo, sau la locul cel ce zidia Istieu«. Şi Ecateu,
cel ce sfătuia şi întăî bine 7, zisă să m argă la L e r o s s, şi
acolo să facă zid, să le fie pribegeştia, şi apoi de acolo’ va
m erge la Militos, când îî va fi voia.
[126.] Şi, aşa, nu ascultară acesta sfat, ci sa dusă la zi­
durile luî Istieu, la T h r a c h i9, şi de acolo, m ergând şi în-
cu ngiu rând o cetate, peri şi el, şi oastia lui, tocmindu-să
cu cei din cetate să iasă de bună voe. A şa fu şi săvăr-
Şitu luî Aristagor, şi toate faptile luî căte au f ă c u t 10.

S f â r ş i t AL CI NC El. IA ISTOIIIK A r.DJ IltODOT.

1 N um iţi îu text.
2 Scurtat.
3 D e d e s u p t.
4 Scurtat.
5 Arăt ite in text.
6 Scurtat.
' De fapt cronicarul.
8 In in s .: Galaleros.
s Scurtat.
10 Ultima proposiţie e adausă.
 A LUI IRODOT ISTORIE A ŞASĂ, CE SĂ Z IC E :
ERATO.

[i.] A ristagor, rocoşind Ioniia, aşe şi muri. Iar Istieu,

tiranul M ilituluî, fiind părăsit de D arie şi slobod, .au venit
la Sardis. Şi, aşa, A rtafern, Domnul Sardisulul, îl întrebă,
pentru care lucru i să par luî Ioniî să să fie rocoşit ? Iar
el zisă cum nu ştie şi să mira de lucrul ce s’au făcut, ca
cănd n ’ar fi ştiut pentru aceştia lucrurî. Iar Artafern,
văzindu-I pre dănsul meşterşuguind, zisă, ştiind adivărată
pricina v ic le n ie î: «A şa iaste povestia acestuî lucru : această
ciubotă aî cusut-o tu, şi au încălţat-o Aristagor».
[2.] A rtafern zisă atăta, pentru viclenie. Iar Istieu să
spăim ăntă cum A rtafern u ştie povestia. Şi, aşa, în noaptia
d ’intăî, aii fu git la M arîa, am ăgind pre Darie Inpărat cum
îl v a dobăndi Sardosul, ostrovul cel mare. Şi el apucă hăt-
măniia Ionilor cătră războiul lui D arie Inpărat, şi trecu la
Sacăzu. Ş i le g a t fu de Sacăzanî, pentru că gândiră cum
alte lucruri de iznoavă faci înpotriva lor ; şi, aşa, dove­
dind el lucrul cum iaste nepriiaten luî Darie, îl sloboziră.
[3.] A c iî îl întrebară Io n iî: pentru care lucru au poroncit
lu î A ristag o r să vicleniască pre Inpăratul şi să le facă
atăta peire ? D eci, el pricina aceia nu vru să o mărturi-
sască pre ad ivărat, ce zisă cum D arie Inpărat au vrut să
mute pre F in icî la Ioni şi pre Ioni la Finicî, şi pentru
aceia li-au dat ştire. Iar de acesta lucru nicî au ştiut In-
părat[ul], ci num aî înfricoşa el pre lom .
 314 HERODOT

[4,] D upă aceia, Istieu trim isă un om 1 la Sardis, la Perşi,

pentru că au fost vo rovit el cu dânşii pentru vicleşug.
Iară omul lui nu didia cărţile la Perşi, ci li-au dat lui
A rtafern. Şi, înţălegănd Artafernis, zisă să dia cărţile lui
Istieu la Perşi, iar, ce-î vo r răspunde Perşii, să le dia la
danşn. Şi, înţălegănd A rtafernis, pre m ulţi dintru Perşi
au om orăt.
[5.] D eci, la Sardis s’au făcut mare am estecătură. Iar
pre Istieu, de vremi ce-1 bătu nărocul cu aceasta, Sacăzaniî
l-au adus la Militos, rugăndu-să Istieu. Iar M ilitenil nu-1
prnmiră, de vremi ce cu bucurie le fu lor pentru că să
m antm ră de Aristagor, şi nu mai priim ia’ pre alt tiran
după ce gustasă de volnicie. Şi, fiind noaptia, să ispitia
Istieu cu sila să între la Militos, şi, aşa, rănit fu de un
M iliţian, la stinghe. Istieu, după ce nu-1 priim iră acolor
îaraşi la Sacăzu înnapoî s’au întors. De aicia, nevrănd Sa-
cazam î să-î dia corabie, să dusă la M iliteni, şi-i dideră
opt catarge, şi miarsără cu dânsul înpreună la V izan tiia.
Şi, şazind acolo, prindia vasăle ce vin ia ’ di pre M aria
î giTăA fărâ d e „ CăîI z ic ia ’ cum vor o c u lt a pre Istieu.
I -J D eci Istieu şi M itilinei aceştia făcia’ ; iar la M ilitos
era oaste multă, şi pediastră, şi pre M aria viitoare. Pentru
ca toţi hatmanii Perşilor să adunară, şi făceră o tabără
şi sa dusara la Militos, celelalte cetăţi nebăgăndu-le întru
sama Iar, dintru vasăle de pre Maria, F in icil e ra ’ m ai ne-
r % h i p t e n i i era C h lP rlî’ fiind de curând supuşi, şi Chiliei!,

[7-] A ceştna oştiră la M ilitos şi la ceialantă Ionie. Iar

acela 1nnmiSară fStetnicil lor la Panioniia. Şi, m ergând la
cu , Ş l, sfatuindu-să, socotiră, oastia pediastră să nu
M-,I!UînaI ° U VaSăle pre MarIa să să b ată> Şi din ce-
tatia M ihtulul sa să bată din lontrul, fiind bine grijiţi, iar
asale toate să h phniască, să să strângă la ostrov la Ladisr
J ig ă _ ce ţa ţia _ M ih tu lu I; şi încă şi solii încă le aglutoriră
1 I se d ă numele in text.
2 Rea traducere.
 CARTEA VI
315

[8.] Şi să strănsără, preste tot, 353 de vasă *.

[9 .] Iară a va rva rilo r vasă era’ 500 [=600]. Şi, viind şi
aceha la Mihtos, înpreună cu pedestrimia, înţălegănd pentru
mulţimia vasălor, el să temură, Perşii, şi nu vria’ să dia
război pre M arîa, socotind cum, de să vor birui pre M aria,
nu vor pute bate M ilitosul, şi Darie le va face vre un rău.
Şi, zicănd aceştia, adunară tiranii Ionilor care! era’ goniţi
de la A ristagor m al nainte şi fugisă la Midi, — atuncia
era şi eî în oaste la M ilitos — , şi-l chiem ară Perşii pre
aceştiia, şi le z is ă r ă : «Bărbaţi Ioni, acum , oarecarile dintru
\ 01 să să ivască a faci bine casăl În p ă ra tu lu î; pentru că
voi ispitiţi fiieştecarile pre al lui orăşanl a-I dizlipi de
ceialalţî, şi le ziceţi cum niciun lucru rău nu vor păţi
pentru vicleşugful] ce au făcut, nici li să vor arde bisă-
ricile, nici casăle, n ici altă nevoe nu vor avia, ce vor fi
cum au fost şi m al nainte. Iar, de vo r da război cu noi,
cum să să bată, aşa să ziceţi cum întru tot la robie vor
cădia, şi pre ficiorii lor hadămbi îl vom face, şi fetile roabi
la Y actra, şi ţara lor la alţii vom da-o».
[10.] A ceştiia aceştia z ic e ; iar tiranii Ionilor trim itiar
cineş la locul şi la oam enii lui, poroncind aceştia cuvinte.
Iar Ionii nu prii miră acesta vicleşug să-l facă, şi socotia7
cum Perşii num ai la unii singuri poroncesc aceştia cu­
vinte. A ceştia să făcură, mergând P erşii drept la Militos.
[11.] Iar, după ce să strănsără Ionii la Ladis, să făceră
sfaturi multe, şi să străn gia’ şi alţi mulţi, şi încă şi Dio-
nisie Focaeiul, carile era hatman la Fochea, zicănd în-
tr’acest chip : «A supra briciului stau acum lucrurile noastre :
au să fim slobozi, au robi. Deci, acum , voi, de veţi vria
să trimiteţi oaricia ostinială, acum îndată veţi avia căte
oarice ostinială, iar m al apoi veţi birui pre nepriiateni şi
veţi fi întru volnicie. Iar, de veţi ţinia întru slăbăclune şi
întru nesocotinţă, niclo nedejde nu am cătră voi, ce veţi
fi certaţi de inpăratu l pentru vicleşug. C i ascultaţă-mă

1 Se cuprinde, in text, împărţirea lor.

 316 iie r o d o t

pre mine şi vă lăsaţi lu crul pre socotinţa m ia. Şi eu so­

cotesc, înpărţindu-ne D um năzău atocm a, au nepriiateniî
nici să să bată cu noî, au, bătăndu-să mult, să fie biruiţi».
[12.] A u zind aceştia Ionii, să dideră toţi pre măna lui
D ionisie. Iar el, dim in[e]aţă, pornia vasăle, şi punia pre
văslari, şi trăgia’ la opacină, şi-şi lu a’ to ţî armile, şi era’
g a ta de război preste toată zioa. Şi, aşa, pănă în şapte
zili, tot îl asculta’, iar, după aceia, Ioniî, nefiind diprinşî
cu aceştia ostiniale şi cu soarile, zisără, întru dânşii,
într acest chip : «Cărui Dum năzău am greşit noî, de facim
aceştia lucruri ? A u nebunit-am şi ni-am supus unui om
tocaeu, ci ni-au dat triî corăbie, şi el le căzniaşte cu
m ulte lucruri ? Şi m ulţî am căzut în boale, şi m ulţi încă
sănt g a ta să pată acesta lucru. Şi, mai nainte decăt a
păţi acesta lucru, la s’ să păţim şi alt lucru, şi să îngă­
duim şi robiia care ne iaste viitoare, fie în ce chip va fi,
decăt să suferim aceasta. Ia înblaţî dar să nu m ai ascul­
tăm pre dănsul». Şi, aşa, îndată nimine nu-1 m ai asculta,
C0’J Ca. ° ta^ără> făceră colibî în ostrov, şi dorm ia’ la um­
bră, şi nu vria să între în casă, nici să să în veţă a să
deprinde cu ostinială.
[13-] Şi, înţălegănd ce facu Ionii, hatm anii de la Samos,
şi, aşa, trimisără Eacu, ci era mai nainte tiran la Si-
losont, la Sama, poroncindu-î lui Perşii pentru ca să
s a lasa de agiutorul Ionilor. Iar Sam iî, văzin d multă
neascultare întru Ioni, trim isără cuvintile, pentru că so­
cotiră cum nu vor avia puteri a covărşi puteria înpără-
tiasca şi socotiră cum, tocm a de vor şi birui aceia armată
V “ carie’ maî mare v a face el alta decăt aceia cu cinci
. aşa’ aflară vină, şi, văzind pre Ioni că nu vor
sa fie şi ei buni, socotiră cum cu folos le v a fi ca să-şi
poată sa-şî ţie bisericile lor şi casăle. Iar E acu , acesta ce
e poronci, era maî nainte tiran a ’ Sam uluî, şi-l luă ti­
ranna A n sta g o r M iliţianul, ca şi celoralalţi tiran î a ’ Ionieî.
y 4'J Atuncia, pornindu-să F in icii cu corăbiile, porniră-să
lom i, şi, apropiindu-să, să amestecară. A c iî, nu poci să
 CARTEA VI 317

scriu adivărat, ca rii dintru dănşiî fură oameni buni au răî

întru războiul acesta dintru Ioni, pentru că unii pre alalţî
dau vină. A ic e zicu Sam iî cum, după cum li-au fost to c­
mala cătră E acus, au rădicat viatrelile şi să dusără dintru
orănduiala lor la Sam os, iar 11 vasă şi de ale lor au
stătut de s au bătut, neascultănd de hatm ani. Şi acestora
li-au hărăzit ce ia la lţî Sam î de să scrisără anumia de la
părinţii lor pentru vitejie într’un stălpu în mijlocul tăr~
guluî. Şi L esviî, văzind pre aceştiia, fugiră şi eî de acolo,,
şi maî mulţi dintru Ioni.
[15.] Făcănd acest lucru, cine au răm as dintru dănşiîr
foarte s’au stricat rău, şi maî rău, dintru toţi, Sacăzaniî,
pentru că aceştiia nu vicleniră, ce m ulte vitejiî arătară,,
că avia’ 100 de vasă, şi întru vas căte 40 de oamenî, care
facu piste tot 4.000 de oamenî, aleşi, orăşanî. Şi, văzind
maî mulţî dintru agîutoriî lor că vicle n ia ’, nu vrură e f
să fie ca alţii, ce, cu puţin agîutor, pornindu-să pre M arîa,
să bâtia’ cu nepriiateniî, pănă undi au luat căteva vasă
de ale nepriiatenilor, iar de a ’ lor s’au stricat maî mult de
gîum ătate. Şi, aşa, Saoăzaniî scăpară la ţara lor.
[16.] Iar căţi dintru Sacăzanî a v ia ’ corăbii slabi şi stri­
cate, gonindu-I, să apropiiară la M ic a lis ; şi lăsară va-
săle, şi pedestri eşiră la uscat. Şi, eşind noaptia la Efesos
Sacăzaniî, iar eî a v ia ’ sărbătoaria fim eilor lor, şi, neştiind
Efeseniî de aceasta, şi pentru patim a lor, auzind că iaste
oastia afară, gă[n]dind că sănt furi şi m erg la muerile
lor, aşa, cu toţii oştiră şi începură a-î ucide. Aceştiia
pre acesta nărocu au nimerit.
[17.] Iar D ionisie F ocaeiu’, cela ce învăţa pre Ioni să
nu doarmă la u m b ră 1, văzind lucrurile Ionilor stricate,
luă treî vasă de a ’ Perşilor din războiu, şi nu să mal dusă
la Focheia, cunăscănd cum să vor robi înpreună cu alţi
Ionî, ci drept la F in ich î să dusă, şi acolo afundă vasă
multe, şi luă b an i mulţî, şi miarsă la Sicheliia. Şi, de-

1 în text lipseşte lămurirea.

 318
HERODOT

acolò pornind,, s i
tuia, ce Tunezlilor 1 U « e ia « Ih art, nicluour G reca al­
şi Tirsinilor.

« u rat d l'Pă “ ati birU" Pre IonI' ai> in™ "-

didesunî ! ' r r ' USCa' Pre M ar,a' 5i săPa ' 2iduri'«
d o b ìn T t’ o d . . " ìe !‘ " ? ,U{tUrìl<! le <&ia’. P «"S undi ai
A rh ta t; K V » • d “ Pa « • * »ost vicleni,
D eU Ce' a ,,a ' * 53 P,ini ™ ja *»• “ «
f 1? ’] înPre»na cu [a] A rgh iilor. C e a A rg h ilo r acum
; ,asa- ° t : . Iar M iliţianul [= M ilitianilor] aşa le v Z
. uncia : <Alilit, meşter de lucruri răii, a m ulti cină si da
ruri lum inate te v e l face, şi muerile tali v o r spăla £
c o a n le acelor păroşi, iar a bisericel noastre, a G em enilor

tìlnd ? 1
!a Mimern f U? F S Î
r "
h A tU n d a S’aù Plinit această vrajă
tf mar mul{1 să omora’ de Persi
S c a ^ ^ r ' ' 5i COPm tor C3dia' ,a «*>■*
(20.] Ş, aceştua, ce s ’aù robit de la M ilitos s ’au dn«
la \jUSar p nU ,e făcia D arie Inpărat alt r ă ii,c e - I lăcui
• d ‘ir a v,'” *1*’. la cetatla A n bel, undi cură apa lui Ti<>ris
dă in Maria Roşie. Iar M ilitili tinia’ eî P^r ir , » ■ .
câmpul, iar marginile li-aù dat lui C a rsir f C arii V
dasel), să le ţie. P l= C a r >lor Pe-
(21.) Şi, păţind M ilitenil aceasta natim* c-
fur i r-n •• „ “ ţeasta patimă, S iv a r ite n il 3 nu
n ,e „ , I V “ ™ CS' fUra « Siva-
toţi M ilitenil » « ; ' " S ivaril'in i, d' CrotonI,
c e t i , , ad foa, f o L . T n ^ T V ""* * ; Că aces,ia

4
« mâhniră pemru Z
o a re cin e prin vi*™,, » .
, nCă f° ar,e
M ,ll'ulul, pentru că, tăcând
s’aù pornit a p l â n g e ’ j
___________ _ * ’ Şl‘1 ?i ’ cetind-3
*<>&
d,ade Pre făcători de pagubă

J (Karekedoailor), » « iu l
1 SupnmiiU o frasâ.
a i 'r b l'* ° * ?i Skidro» : textul.
«'hrynicho* ; textul.
"• fn l*>»tru ; t*xiu|.
 CARTEA VI 319

mare, pentru că ci li-au pomenit răutăţi de casa lor, şi po-

ronciră că aceia scrisoare să nu să m al cetiască.
[22.] Iar Sam ilor nici într’un chip nu li-au plăcut ce
au făcut hatm anii lor, ce îndată au sfătuit, pănă a nu
veni tiranul lor E ach is acold, să n u-1 m ai aştepte, ce să
să ducă la p ribegie, să nu mai slujască la M idi şi la Eacu,
ce să fie volnici. P en tru că Z a n g le iî de la Sicheliia au
trimis di-au ch iem at pre Ioni ca să vie să facă cetate la
Margină B u n ă 1. Şi, chiem ăndu-i, num ai Sam iî au mers,
şi căţî au scăpat dintru M ilitenî. Intru care lucru aşa
să tămplă.
[23.] Că, m ergând S am iî la Z an gli, au nemerit la L o c r i2.
Şi inpăratul Z an glilo r, Schithis, şi Z a n g lil încunglurară o
■cetate a Sichilieî, vrăn d să o dobăndiască. Şi, înţălegănd
acesta lucru tiranul R ighiului, A n axileu , îi făcia cu cuvinte
de lăsară M arginia B u n ă, undi li era mersul, şi să margă
la Zanglil, pentru că-î pustie de oam eni. Şi, înţălegănd
Samiî, mearsă şi luară Z an g li, şi, auzind Zangli[î], miarsă
şi au agiutat ce tăţe l lor, şi au chem at întru aglutor şi pre
Ipocrat, tiranul G h e liî; pentru că li e ra ’ agîutorî. Iar
Ghelis, m ergând cu oastia, pre S chithis, inpăratul Z an ­
glilor, l-au legat, că c i au perdut cetatia şi pre fraţi-său3,
şi i-au trimis la ceta tia Inicului, şi pre ceialanţî Zangli,
tocmindu-să cu S am iî şi glurănd în viclenie. Şi plata de
cătră SamI pentru acesta lucru era, ca să ia de toate căte-s
în cetate, şi haini, şi robi, tot în giu m ătate Ipocratis, iar
din ţarină să fie tot a ’ lui Ipocrat. D eci, pre ceialalţî
Zanglei îi legă el şi îî ţinia ca pre nişte robî ; iar pre
300, ceî ci era’ m al de folos, îî diade Sam ilor să-î omoară.
C e Samiî n’aii vrut să fa că aşa.
[24.] Iar Schithis au scăpat din legătu ră la A s iia 4, şi
să sui la inpăratul D arii. Şi socoti D arie cum, dintru toţi

1 Textul arată unde e.

2 Epizephiril : textul.
s l ’ yfh og en esc: textul.
4 Textul spune calea.
 320 H E R 0 D0 T

G recii, câţi s au suit la dansul, acesta ofn să fie tost mal

drept. Ş i să cerşu de la înpăratul, şi m iarsă la Sichiliia,
şi de la Sichiliia iarăşi au mers la înpăratul. Şi, fiind pre
bogat [în ani], muri la Perşi.
[25.] Iară Sam il, pierzindu-şi moşiia, fără de ostinială,
cetate pre bună, Z an glis, lăcuiră. Iar, după războiul ce
să făcia pre M arla, poronciră Perşii F in icilor să aducă
pre E a cu [din Siloson] la Sam os, să-l pui tiran, pentru
C? li-aă făcut lor. Şi num ai a ’ Sam ilor, pentru
căci au dat dos cu vasăle, n ici bisericile, nici casăle nu
li-au ars. Şi, luănd M ilitos, îndată şi C ariia au luat P erşii:
unile cetăţi cu sila au luat Perşii, altile şi de nevoe în-
chinăndu-să.
[26.] Iar Istieu M iliţianul, fiind la V izan tiia, şi prinzind
vasăle ce-au fost venind de pre M arla N iagră, a ’ Ionilor,.
îî dideră veste pentru Militos. Deci, lucrurile de la b o g a z u 1
de acolo le dideră pre măna lui V isalt 2 de la A vid os. Şi
el, avănd pre Lezvî, au mers la Sacăzu, şi, nelăsindu-1
straja Sacăzanilor la cetatia, el să abătu în tr’o parte, şi-
de acold pre cătinel, fiind slăbiţi Sacăzan iî, dobândi’ şi
cetatia 3.
[27.] Pentru că orănduială de la D um năzău iaste, când
îaste sa bată vre o lim bă sau vre o cetate răutate mare,,
atuncia m al nainte sămni li să arată. A ş a şi la Sacăzanî,
mai nam te sămm răii li să a răta ’, pentru că au trimis la
e 100 e \oinici, şi dintru aceia num ai doî s’au întors,
iar ceialanţî toţi au m urit de cîumă. Şi, iarăşi, undi li
era şcoala, dintru 120 de copil, [căzînd acoperemîntul],
nai unul au scăpat. A ceştia sămni Dum năzău li arătă r
după aceia, bătaia corăbiilor îngenunche c e ta tia 4. După
aceia, nem eri Istieu cu L ezvii, şi, aşa, pre lesni dobândi
şi cetatia.

1 H elesp on l; textul.
2 I se arată genealogia.
3 Scurtat
4 Suprimat restul paragrafului.
 CARTEA VI 321

[28.] De acia Istieu oşti asupra T hasuluî, avănd căţlva

Ioni şi Eolî. Şi, şăzind pregiur Thasos, îi veni vestia cum
micii au purces de la M ilitos asupra ceialalte Ionie Şi
mţălegănd aceasta, el au lăsat T hasul, şi miarsă tare spre
Lezvos, cu toată oastia. Şi, tem ăndu-să la Lezvos oastia
lui, au trecut la A ta rn is decinde, pentru ca să săcire
grăul de la C a icu \ întru aceştia lo cu ri era A rpag, un
om pers, hatm an nu a puţină oaste, carile să lovi cu
Istieu, şi-l prinsă viu, şi pre oastia lu i m al multă o surpă.
[29.] Şi aşa îl prinsă v iu : Bătăndu-să Perşii cu Ionii
acol6 2, multă vrem i sta în tr’un chip războiul. După aceia,
purceasără călărim ia Perşilor şi înfrănsără pre Ioni. Iar
Istieu socoti cum pentru a tă ta g re şa lă nu va peri de Darie,
şi-şi iubi sufletul, şi aşa făcia : agiungăndu-1 în război un
om pers, şi vrănd num ai să-l lovască, el începu a grăi
limba Perşilor şi a să mărturisi pre sine, cum iaste Istieu.
[3°-] Şi> după ce l-au prins, să-l fi dus drept la înpă-
ratul Darie, socotesc cum niciun rău n ’ar fi păţit şi i-ar
fi ertat vina lui. Iar pentru aceia, şi pentru ca să nu fie
mare, m ergând lă n g ă înpăratul — , Artafernis, Domnu
Sardisulul. şi A rp a g , ce -1 prinsă, ducăndu-1 la Sardis, îl
răstigniră, şi-i tăiară capul, şi-l trimisără la Darie înpăratul.
Iar Darie, înţălegănd, foarte s’au scârbit pre aceia ce l-au
om orât, căci nu l-au adus viu acolo, şi învăţă de-i spă­
lară capul, şi-l tocm iră frumos, şi-l îngropară ca pre un
m are făcători de bine, şi lui, şi Perşilor. Istieu aşa păţi.
[31.] Iar oastia ce de pre Marla a Perşilor ernă la M i­
litos, şi, al doilia an, pre lesni au luat ostroavile Sacăzul
şi B o c c e a d a 3 şi L ezvo s. Şi, cum lu a ’ ostrovul Perşii, făcia’
năvod de oam eni în tr’acest chip: să ţinia om de om de
m ănă, din M arla pănă în Marla, p ăr’ la sfârşitul ostro­
vului, şi, aşa, îl văn iază preste tot ostrovul. Şi luară şi

1 S c u r t a t şî c o n f u n d a t .
2 T e x t u l dă lo cu l.
8 Tenedos.

21
 322 HERODOT

cetăţile de la uscat ale Io n ilo r ; ce nu le putia acelia să

năvozască.
[32.] A c e l şi hatm anii nu bărfiră pentru lauda ce s’au
lăudat cetăţilor I o n ie i; pentru că, biruindu-le, pre ficiorii
lor hadăm bî i-au făcut, şi fetile lor la Inpăratul li-au
trimis, celia frumoasă ; şi cetăţile le ard ia ’ cu totul. Aşa
păţiră I o n ii: întăî de L id î să supusără, apoi de Perşi, în
doă rânduri.
[33.] P re urmă şi de la Ioniia, iarăşi, pre bogazu 1, în
stân ga, toate cetăţile lu a ’ ; că pelia din driapta e ra ’ luate.
A c e ştia cetăţi sănt a c o lo : Hersonisus să chiam ă locul
aceala, undi iaste Iracliia 2, şi zidurile T hrach ii, şi Silivriia
şi V izan tiia. Iar V izan tiî şi Calhidonenii n ’au aşteptat pre
F in icî, ce-şl lăsară cetăţile, şi să dusără înlontrul, pre
M aria N iagră, şi lăcuiră cetatia M isim vrieî (ce iaste şi
astăzi 3). Iar Finicii arsără aceştia şi să dusără la Priconis
şi la A r ta c h is ; luănd şi aceştia, să dusără, iar, la alte
cetăţi, carile, mai nainte, nu li-au fost luat. Ş i la Ghizicu
nu s’au d u s ; pentru că s’au fost închinat m aî nainte la
Ivari, ficiorul lui M egavaz, ce-au fost D om n la Daschil.
Iar, căte cetăţi au fost în Hersonisus, aleg ân d de cetatia
G ardiei, toate li-au luat.
[34.] Şi atuncia li era Dom n acestor cetăţi Miltiiadu,
feciorul lui Chim on A th in e u ’ 4, şi le biruisă într’acest ch ip :
mai nainte era’ T h ra ch i, pre numi D olonghî, cărei ţinia’
D om niia a ce a stă ; după aceia, boţindu-i cu războiul Ap-
siivthenii, ei trimisără pre Dom nii lor la D elfi, să vrăjască
ce vo r face ? Iar vra ja zisă cum : cine îi v a chiem a întăi
pre ospăţe pre dănşiî, pre aciala să-l ia să le fie tocmi-
tori. Şi, mergând T h ra ch ii pre drumul Focheilor şi a
V ioţilor, şi nechiem ăndu-i nimirilia la ospăţi, atuncia să
întoarsără spre A th in a.

1 llelespont.
2 Perintul.
* Lămurirea, adausă.
‘ Textul adauge : al Iul Stesagoras.
 [35-] Iar atuncia la A th in a era tiran P isistra t; iar şi Mil-
tiad [al lui Chipsel] încă era puternicu, fiind de niamul
e apoi A thineu 1. A c e sta M iltiad, şăzind înnainte casălor
Iui, şi văzind pre T h r a c h î trecând, şi neavănd haini de
cele de ţară, şi cu suliţă, îi chiem ă şi-i ospătă cu priinţă,
şi ospăţl, şi sălaş, şi, după ce s’au sălăşluit, i-au arătat
toată povestia vrăjei, şi, arătăndu-i, să ru g a ’ să să asculte
poronca dum năzăiască. Şi, auzind acesta lucru Miltiad,
îndată priimi, pentru că i să supărasă şi lui pentru tiraniia
lui Pisistrat, şi vra şi el să să lipsască de acolo. Şi îndată
să dusă la Delfi ca să întrebi vraja : au faci-va ce zicu
T h rach ei ?
[36.] Şi, aşa, îndem năndu-1, M iltiad, biruind mai nainte
Ia Olimbiia cu 4 cai, atuncia luă pre cine vru dintru
A th in ei, şi m iarsă cu Thrachiî, şi luă ţara aceia, şi-l fă-
ceră Domn preste dănşii. Şi făcia zidu, din Maria în
M a r ia 2, de 5 m ile de lung, pentru ca să nu între Apsin-
ten ii să mai p ra d e 3.
[37-] Ş>, făcând acesta lucru, opri pre A psinteni de răz­
boiul acestora, şi, după aceia, miarsă la Lampsacos, să o
b a tă ; iar ei făceră strajă ascunsă, şi-l prinsără viu. Acesta
M il[t]iad era cunoscut cu Crisos Lidianul. înţălegănd Crisos
acesta cuvănt, trim isă la Lam psachenI, zicăndu-le într’acest
ch ip : să-l sloboază^ iar, de nu, aşa îi va potopi, ca tăiaria
•copaciului făstăcului. C a re lucru, neînţălegăndu-1 ce va
;să zică Lam psacheniî, oarecarile âfîă pilda, zicănd cum,
dintru toţi copacii, num ai făstăcul, tăindu-să, cu totul
piari, şi nu mai odrăsleşte. Aşa, să spăim ăntară de Crisos
.Lampsacheniî, şi slăbiră pre Miltiad.
[38.] Acesta, scăpând, muri, făr’ de ficiori, şi lăsă Dom-
niia la Stisagor, fratile lui Chimon. Şi lui Miltiad făcu
jă r tv ă Hersoniteniî, şi pun ispite vitejăşfi multe, la carile
p re Lam psacheni nu-i priimăsc. Şi, fiind război, iarăşi, cu
1 Scurtat.
2 Textul arată localităţile.
3 Textul socoate distanţa.
 324 H ERO DO T

Lam psacheniî, peri şi Stisagor, lovindu-1 cu un topor în

cap, în D iv a n 1, un om adică carile să închin asă lor, şiy
maî apoi, fu nepriiaten.
[39.] Murind acesta, trim isără, de la A th in a, ficiorii lui
Pisistrat, Dom nii A th in el, pre M iltiad, ficior lui Chimon,.
fratile luî Stisagor, ca să fie acol6 Dom n. P en tru că şi la
A th in a încă îl ţinia’ pre dănsul bine, neştiind m oartia tătăni-
său, carile aiurilia o voi arăta. Şi M iltiad, m ergând cu O'
că targ ă la Hersonisus, şi m ergând acold, ţin ia în casă pre
fratile luî, Stisagor, adică cinstindu-1. Şi, în ţălegăn d ceia-
lanţî b o e r î3 de la Hersonisus, au mers toţi ca să jăluiască
m oartia luî Stisagor, iar M iltiad îî le g ă pre toţi, şi făce
500 de lefeciî. Şi luă fata lu î Oloru, in p ăratu l Thrachilor,.
anum ia Ighisipilis.
[40.] A cesta de curând s’au fost suit la H ersonisus, şi-l
apucară pre dănsul şi alte lucrurî, maî greii decât aceştia.
Pentru că, al trielia an de aceasta, fugi de T ătarfî], Pentru
că T ătară! N ohaiî3, întărătăndu-î Inpăratul D arie, după cum
am zis mal sus, să gătiră şi eî, şi, trecând D unăria, aler­
gară, după cum le iaste obiceiul lor, până la Hersonisos'
(acesta Hersonisos iaste de la Ţ arigrad, lo cu l între Marla
N iagră şi între cia A lb ă , până undi să lă r g e ş te 4). Şi,,
agîu n găn d N ohaiî până acolo, nu aşteptă M iltiad, ce fugi.
După aceia, să întoarsără şi T ătarăî acasă. Ş i pre dănsul
iarăşî îl adusără T h ra e h il la locu. A ceştia fură cu tril ani
m aî nainte decât aceştia.
[41.] Iar atuncia, auzind cum Finichiî sânt la B o cce a d a 6r
el încărcă cincî că targ e dintru atâta a vu ţie ce-au avut,
şi purceasă spre A th in a. A şa, cadi asupra F in ic ilo r6, şi,-
gonindu-1 pre dănsul cu celia patru că targ e, au s c ă p a t r'
iar una au luat F in icil, întru care era şi feciorul cel mal
1 în P rita n eu ; textul.
J H erson iţiI; textul.
3 Sciţii n om a zi; textul.
4 Lăm urire adausă.
6 Tenedos ; textul.
*> Foarte scurtat.
 CARTEA VI
325

mare a ’ lui M iltiad. Şi, prinzindu-1, cu vasă cu tot, Finicil

51 dusără la în p ăratu l Darii, gândind cum vor avia dar
mare de cătră D arie, pentru că era ficior lui Miltiad. C ă
acesta M iltiad îndem na pre Ioni să strice podul şi să facă
pre voia T ătarălor, când să rugă lor la Dunăre. Iar in-
păratul Darie nu-şl adusă amintia de acelaşi lucru, ce îl
socoti foarte, şi îi dideră o fimei persoaică, şi făcia ficiori,
şi era’ socotiţi foarte
[42.] Intru acest an altă nimică nu să lucră la Ioni, ce
d e folos li-au fost Ionilor. Pentru că Artafernis, Domnul
Sardisului, au trimis soli pre la Ioni cum să să tocmască
cu nepriiatenii lor ; şi le înpărţi şi locul lor, după cum au
socotit, cu m ilile2. Şi aşa iaste şi pănă astăzi cum au tocmit
atuncia, şi aşa li-au tocm it căte au avu t şi mai nainte, şi
li era lor cu paci.
[43.] Iar, prim ăvara, pre toţi hatm anii pre ceialanţî îl
scoasă din cinste înpăratul, şi trimisă hatman pre M ar­
donie, ci era ficior lu i G ovrie, asupra Mării, aducând
oaste foarte m ultă, pediastră şi pre M arîa, fiind la vărstă
tânăr, şi luasă pre fata lui Darie, Artozostra, de curând
fimei-şi. Şi, aşa, sosi la Chilichiia cu oastia, şi de acol6
întră în corabie, şi să ducia pre M arla cu va să le ; iar
ce ia la n ţî D om ni m erg ia ’ cu oaste pediastră spre bogaz 3.
Iar, după ce agiu n să Mardonie la Ioniia, — acii voi să
•dovidesc sfatul cela ce au fost sfătuit Otanis, ce l-am zis
m al sus, cum au zis ca să fie la Perşi dimocratie, adică să
fie cu toţii cetăţănii m ai mari, nu unul4. Iată că acum să
dovedi că M ardonie, agîungănd la Ionie, strica toate
Domniile, şi lăsă să fie cineş cu nărodul cetăţei sali, să
să stăpăniască, nu Dom n osăbit să fie. Şi, după aceasta,
m ergând la bogazu, s’au adunat muţime de vasă, multe
foarte, şi oaste pre uscat multă ; şi stricară bogazul, şi eşiră,

1 Suprimată o proposiţie.
2 Scurtat.
* Helespont.
* Schimbat.
 326 H ERODOT

din A siia, la E vvrop a, şi m ergia’ spre E retriia şi spre

A th in a oştile. ■
[44.] A ceasta era vestia oştituluî acestuia, iar voia lor
era căte de multe cetăţi g receşti să ia, de vo r putia. Şi,
aşa, îndată, pre ThasI, n ici mănule rădicân d el, şi-I su-
p u s ă r ă ; m al apoi şi pre M achidonenI, că ţî e ra ’ scăpaţi,
cu oastia ce pediastră îl robiră, pentru că, cătă M achidonie
era înlontrul, de mai nainte era robită. Şi, aşa aglunsără 1
la m untile A thosuluî (undi acum iaste S fă n ta g o r[a ]2), şi,
fiind preglur mult, lovi vântul dispre M iazănoapte, ce-î
zicu V oreas, foarte tare, şi rău purta vasăle, izbindu-le de
munte. Pentru că m al m ulte de 300 de v a să au perit, şi
oam eni v r ’o 8.000 [=20.000], de furtună. P en tru că Marîa
acolâ preglur munte m ulte jig ă n iî şi chitosă ari, şi-l în-
g h iţiia ’ jigăniile tare pre o a m e n i; alţii să izb ia ’ de piatre,
alţii nu ştiia’ să înnoate, a lţii de frig m uria’. O astia această
de pre M arîa aşa făcia.
[45.] Iar Mardonie şi cu oastia ce pediastră, fiind tăbă-
rătă la M achidonie, noaptia, T h rach iî V rig h iî lo viră oastia,
şi pre m ulţi Perşi om orără, şi pre M ardonie în că l-au rănit.
Şi nici eî n’au scăpat din r o b ie ; pentru că nu s'au sculat
M ardonie de acol6 pâră nu i-aii supus şi pre aceştiia. Su-
puind pre aceştiia, întoarsă oastia îndărăpt, pentru că
pedestrim ia slăbi foarte rău, şi corăbiile încă li-au fost
stricat fortuna. A ceastă oaste rău fu ruşinată, şi să în­
toarsă la Asiia.
[46.] Iar, după aceia, în al doilia an, D arie, înţălegănd,
pentru Thasii, cum silescu să fie vicleni, trim isă soli la
dănşiî şi le poronci cum să-şi surpe zidurile şi să-şi ducă
vasăle la Avdira. P entru că T hasiî încă a v ia ’ ziduri tari,
şi vasă multe, şi alte p uteri marî, şi a v ia ’ venit, den madem
de aur şi de a r g in t3, v r ’o 200 talanţî, şi pentru aceia
a v ia ’ atăta puteri *.
1 Textul arată şi calea.
2 Lăm urire adausă.
3 Textul dă şi locul.
4 Scurtat. Apoi suprimat tot paragraful -i7. .
 C ARTEA VI 327

[48.] Iar, poroncindu-le înpăratul. şi zidurile le surpară,

şi vasăle li-au dus undi li-au p o r o n c i t D u p ă aceia, Darie
socoti să ispitiască pre G reci, ce le iaste voia şi ce găn-
descu ? C ari, dintru amăndoă, vor f a c e : bate-să-vor cu
dânsul, au închina-să-vor ? Şi trimisă crainici prin toată
Ţ ara G recească, înpărţindu-i în toate părţile, şi poroncin-
du-le să dia Inpăratulul Darie apă şi pămănt. Pre aceştiia
au trimis în Ţ ara G recească; iar pre alţăi trimitia la ce­
tăţile ci era’ supt măna luî, căte e ra ’ pre lângă Marîa,
poroncindu-le să facă cătarge şi alte vasă de cărat p ă in i2.
[49.] Aceştiia aceştia le găta ; iar oam enii luî, strigătorii,
ce-au trimis la G recî, multe cetătî de pre uscat să închina’,
şi toate ostroavile, şi încă şi Eghiniteniî. Aceştiia toţî di-
deră apă şi păm ănt Persuluî. Şi, făcănd Eghiniteniî acesta
lucru, îndată A th in eiî au prepus cum pentru dănşiî au
dat eî închinăciune Persului, şi cum Perşiî vor să oştiască
asupra lor. Şi, aşa, aflară prihană bună înpotriva Eghini-
tenilor. Şi trim isără Athinei la Scaon, la Sparţi, zicănd
cătră L aconî cum E ghiniteniî au viclen it G recii şi s’au
închinat varvarulul.
[50.] Pentru aceasta pără, Cleom en, ficîor luî Anaxandrid,
Inpărat L aconilor, să dusă la Eghina, să cerceteză această
pără, cum iaste, şi să prinză pre cei vinovaţi dintru
Eo-hinitenî, ce-au făcut acesta lucru. Şi începură a-î sta
înpotrivă E ghiniteniî, şi maî vârtos Crios, ficior luî Po-
licrit, carile zice cum nici pre unul nu va prinde cu bu­
curie din E gh in iten î, «pentru că fără sfatul Laconilor facî
tu aceştia, căci ţ ’au dat banî Athinei, pentru că s’ar fi
căzut să veniţi am ândoi Inpăraţiî, de ar fi aşa». A ceştia
cuvinte le zic ia ’, pentru că le scrisăsă lor carte celălant
Inpărat a ’ L aconilor, Dimarit. Iar Cleom en, eşind din
E ghina, întrebă pre C r io s : ce i-î numile ? Iar el zisă,
Crios, ce să în ţălege berbece. Iar Cleom enis zisă cătră

s La A b d era : textul.
* C a ii; textul.
 328 H ERODOT

d â n s u l: «Acum , berbeci, cu coarnile în aram ă lovişi, pentru

că la m are rău v e i să viî».
[51.] Iar la Sparţi, răm ăind a tu n c ia ' D im arit, ficiorul
lu i A riston, păre pre Cleom en, fiind şi el în părat la Sparţi,
însă de casa de mai de gîos, — pentru alta nu m al de gîos
(pentru că tot dintr’un niam au fost am ăndoî), ce numai
pentru că ci era m al ve ch e ruda luî EvristeneîL
[52-] Pentru că L aco n iî aşa zic, cum A ristodim , străne­
potul lu î Ilos *, să-I fie adus pre dănşiî acolo, la locul aceala
să lăcuiască, şi nu feciorii lu i Aristodim . Şi, nu trecând
vrem i multă, născu fimeia lu î Aristodim 2 doi cu con î gia-
m ănî, şi, după ce au văzu t Aristodim copiii aceştiia, au
murit de boală. Iar L aco n iî ce s’au fost tăm plat atuncia,
au făcut sfat cum, cel m al mare din copiî a ce la să-l facă
înpărat, după cum iaste obiceiul lor. Şi, aşa, n ’au fost
putând alege care iaste m al mare, pentru că e ra ’ am ăndoî
într’un c h ip ; şi, neputănd cunoaşte, au întrebat pre mai-
că-sa, iar nici ia zicia că ştie aceasta, — ştiia b in e ; ce
vria ca să fie amăndoî InpăraţI. Şi, aşa, L a c o n iî s’au
ost merănd, pentru aceasta, cum vor cunoaşte ? Ş i trimi-
sără la Delfi să întrebi: ce vo r să fa că ? Ş i v ra ja zisă-
am ăndoî copiii să-i fie în lo cu de înpărat, şi să cinstiască
pre cel m al bâtrăn. Şi, aşa, iarăşi nu ştiia’ L aco n iî carile
era mai bătrăn. Iar un om de la M esina ÎI învăţă pre
L acon î, cum să păzască pre m aica lor, cuî va da m ai na-
inte ţiţă dintru am ăndoî, şi carile scaldă şih răn iaşte mal
nam te, ş, să socotiască de m ulte ori aceasta. D eci de va
şti şi ia carile iaste m al m ari, tot pre aciala în tăi va so­
coti , iar, de va lua une orî pre unul, uni ori pre altfull,
m c ia nu va şti, şi să să cerce într’alt chip. Şi, aşa,
S p artn an ii pusără pază de socotia pre îmă-sa, neştiind ia
pentru Ce o păzăscu. Şi aflară cum tot pre unul întăi

si î m i i Ş1> a?r ’ aS a m ° a a C e Ia 6 ra m a I m a r e * Ş 1' 1 Iu a r ă »

Ş- P u săn u m ile: E vn sten ie, şi ce lu ia la n t: P rocleas, şi, aşa,
1 Scurtată genealogia.
2 Lăm uriri despre ea, în text.
 CARTEA V I 329

s ă h răn ia’ de o p ştie a ceştiia. Ş i, d u p ă ce s ’au crescut, tot

au fost aceştiia în p rici, şi eî, şi fic io rii lor.
[53-4.] L a c o n il z ic u a ce ştia p o v e şti, a fa ră din ceia E lin i,
pentru că c e ia la lţl p re L a c o n î, din ce p u tu l lor, îî facu
E ghiptenI, a d ică p re În p ă ra ţă î L a c o n ilo r. P e rşii zicu iarăşi
•cum de la P erseu să fie, ca rile să să fie făcu t G r e c i 1.
[55-] C e aceştia a cu m le vo m lăsa , şi vom zice a ce lia
■ce alţii nu li-au zis.
[56.] InpăraţiI de la S p a rţi a c e a s tă cin ste a u : p reo ţii
doao, a lui D iia [= Z e u s] L a c o n u l şi a lu i D iia cerescu l,
şi a m erge la ră zb o i în ce ţară v o r v r i a ; de aceştia lu ­
c ru r i niciun S p a rtia n nu p oate să-l o p ria scă , iar, de nu,
să află întru p ă n g ă ricîu n i. Şi, m e rg â n d la război, în n ain te
m erg In p ăraţăI; iar, în torcăn du -să, din d ă ră p t m e rg ; şi o
su tă oam eni a le şi să-l p ă za scă pre d a n su l la oaste. Şi oi
să g iu n g h ie la eşiria lor, căte le v o r fi vo ia , şi pieile şi
spatile sănt a le lo r. A c e ş tia sănt la răzb o i.
[57.] Iar la p a ci aşa le iaste t o c m a la : de va faci c i­
n ev a jă rtv ă , şad e, m al sus decăt to ţi, In p ăratu l, şi de la
-dănşi începi, în p ă rţin d c u doă p ă rţi m ai m ult de cum ceia-
la n ţi oam en i c e să n t la m asă ; şi b ia u în tă l ei, şi iau şi
peile oilor ce s’au g iu n g h iia t. Ş i la to a te lun ile noă şi la
şap te zile a ’ lun i d a u că te un d o b ito c de jă r tv ă am ănduror
în p ă ra ţă lo r, şi c ă te o g ă lia tă de făină, şi căte un vas de
v in . Ş i la isp itile v ite jie i eî şădu m ai sus, şi el a le g pre
cin e v o r v r ia d in tru orăşanî, şi la D e lfi că te doi trim it
la vra jă , c a re şi a c e ş tiia m ăn ân că cu În p ă raţăî de la o p ­
ştie. Iar, n e v iin d în p ă ra ţă î la ospăţi, le trim it căte doă
ş in ic e 2 de făin ă şi c ă te o vadră vin ; iar, fiind de faţă, tot
în d o ite le d a u ; aşa iaste şi cănd îl ch ia m ă şi c e l m ai de
g lo s . Şi v ră jile c e li să vo r faci, eî le păzăsc, şi ştiu şi
c e ia ci m ărg la v ră ji. Şi atăta ju d ic ă în p ă ra ţă î num ai c ă t :
în tâ i, p entru fa ta a ce ia ci va m erge la a ltă casă să să
m ă rite fă r’ de ştiria tătăni-său, şi p en tru căile ce sănt m ari,
1 Foarte scurtat. Suprimat mal tot paragraful 54.
2 C h oin ice; text.
 330 H ERO D O T

şi, ficior de suflet cine v a să facă, dinnainte înpăraţălor

îl faci. Ş i şăd de sfătuesc cu cei bătrâni, fiind aceştiia 28,.
iar, de nu vor fi ei la sfat, a le g doi mai de aproapi din
cei bătrâni, de ţin locul înpăraţălor.
[58.] A tă ta cinste au v ii Înpăraţăî L aconilor. Iar, murind
înpăratul, aliargă călăreţi prin toată ţara L acon ilo r de spun
cum au murit înpăratul, şi muerile în cetate îm blă cu căl­
dări, bătăndu-le. Şi, după aceia, dintru toată casa iaste
obicei, din cei ce sănt volnici, un bărbat şi o fimei să
să p â n g ă ria scă ; şi, nefăcănd acest lucru, supt mare vină
sănt supuşi. Şi această p ra vilă iaste la L a c o n i pentru în-
pârâţi. care iaste şi la A siia, la varvari, pentru că, murind
înpăratul Laconilor, să adună m ulţi dintru to ţi L aconii 1r
şi dintru cei mai p r o ş ti3, să golesc pănă la ţiţă, şi, în-
preună cu muerile, plâng, zicând cum cel de apoi înpărat
acela iaste cel mai bun. Iar carile va muri la război, îl
facu chipul foarte frumos, şi-l pun într’un pat, şi, aşa, îl
aducu la Scaon ; şi 10 zile nu facu tărg, ci tot p lâ n g nu­
mai, nefăcănd alte trebî.
[59.] Tocm ăscu-să iarăşi cu Perşii şi de aceasta, pentru
că, murind înpăratul şi puindu-să alt[ul], acesta dăruiaşte
pre carile va fi rămas datori înpăratului au opştei. Şi la
Perşi, cine stă înpărat, iartă toată rămăşiţa de bir ci ari
a lua de prin cetăţi.
[60.] Tocm ăscu-să şi cu aceasta Laconii cu Eghipteniî,
pentru că crainicii, m a g h ir iî3, cimpoeşii, toţi au meşter-
şugurile părinţălor şi nu esă la altă briaslă : după cum le
iaste m eşterşugul, aşa le iaste şi niamul.
[61.] Iar, întru aceia vrem i, ce zisăm m ai sus, aflăndu-să
Cleom en la Eghina, şi sfătuind pentru binile de opştie al
G recilor, îl păria D im arit, nu pentru binile Eghinitenilor,
ci pentru zavistiia lui. Iar Cleom enis, întorcăndu-să de la
E ghina, sfătui să scoată pre Dim arit din înpărăţie, aflând
1 Afară de Sparta: textul.
2 Scurtat.
3 T e x tu l: fj.a*feipot.
 CARTEA VI 331

prihană ca aceasta la dânsul. A riston , tatăl lui D im arit,

înpărăţind la Sparţi, şi luănd doă fim ei, ficiori nu făcia,
şi nu să conoştia ca să fie vina dispre dănsul. Şi, aşa, luă
şi a triia fimei, întru acest chip : era un orăşan, foarte
priiaten luî Ariston, carile avia o inueri mal frumoasă
decăt toate căte era’ la S p a r ţi; şi, din grozavă, să făcia
frum oasă: pentru că, fiind fată din oam eni avuţi, şi fiind
foarte grozavă, zic că m aica el au dus-o la bozul E le n ii1,,
şi în toate zile s’au fost rugănd, pănă undi s’au fost ivit
Elena, şi au făcut-o, din grozavă, m aî frumoasă decăt
toate fimeile ci era’ la Sparţi. Şi, venindu-î vremia d e
măritat, o luă acesta, priiatenul In p ă ra tu lu î2.
[62.] Şi pre înpăratul Ariston începu dragostia fim eeî
a-1 aţiţa, şi m eşterşugui a ş a : zisă cătră priiatenul său cum
el, dintru toate ci ari el, îl va dărui un lucru, carile va
p o fti; şi zicia priiatenuluî său să-î h ărăzască şi el, iarăşi,,
un lucru ce v a pofti. Iar cela n’au prepus pentru muiare^
pentru că vid ia că şi Ariston ari fimei, şi prinsă şi el
bucuros, şi le g a ră cu glurăm ănt. D u pă aceştia, ce au-
cerşut din odoarăle luî Ariston, îl d id ia ; el, iară, cerşu
muiaria. Şi cela, zicănd cum «afară din muiare am zis»,
maî apoî, pentru glurăm ănt, n ’au avut ce să facă, ci-şî
didia muiaria.
[63.] A şa, luă şi a triia muiare Ariston, şi goni pre a
dooa. D eci, în că neplinind zăce luni, născu pre acesta,
pre Dimarit. Ş i oarecarile dintru slu gî miarsă de-I didia
luî Ariston ş t ir e ; iar el îşi căută la inel, undi era’ însăm^
nate lunile, şi zisă cum «nu iaste al mieu acest ficior».
Iar eforii, adică bătrânii, n’au băgat acest cuvânt în samă.
Şi, crescând copilul, s’au căit ce-au zis Ariston cătră dănşiî,.
şi zisă că-î a ’ lu î ficior adivărat. Şi pusă numile Dim arit,
pentru că s’au fost rugat tot nărodul, pentru distoiniciia
luî Ariston, să-î dia Dumnăzău fic io r i: că aşa să înţălege
Demaritos.
1 Textul spune unde se află.
2 Foarte scurtat.
 332 HEHODOT

[64.] Ş i, trecân d v re m i m u ltă, m uri A risto n , şi luă în-

-părăţiia D im arit, p en tru c ă c i zavistu i pre C le o m e n : întâi
în to a rsă o a stia de la E le fsin a, şi a p o i p en tru E g h in ite n i1.
[63.] Şi, vrănd şi C leom en să-şi răscum peri, să tocmi
cu L e ftih id 2, can le era dintru aceiaşi casă înpărătiască
cu Dim arit, şi, aşa, să tocm i cu Leftihid cum să siliască
Cleom en să-l pui înpărat, şi cela să măi oastia la Eghina.
Şi Leftihid încă era foarte nepriiaten lui D im arit, pentru
o m uiare, ce-au vrut întâi să o ia Leftihid, iar D im arit au
a p u c a t3. A tuncia, întărătăndu-1 pre Leftihid, Cleom en zisă :
« N u cu cale înpărăţăşte Dim arit, pentru că nu iaste ficior
iui Ariston», şi, cu giurăm ănt, zice şi povestia aceia ce
au zis Ariston la naştiria lui. Cu acesta cu vân t dovedi
Leftihid pre D im a rit: cum nici ficior lui A riston iaste,
m ei Pre caii înpărăţăşte L aconilor, — aducând m ărturii şi
pre b ă trâ n ii4 care atuncia s’au fost tăm plat atuncia la sfat
cu Ariston.
^[66.] A cest lucru zicându-să, sfătuiră să trim iţă la Delfi,
sa întrebi vra jă : iaste ficior lui Ariston D im arit, au ba?
Şi, aşa, Cleom en au trimis, de altă parte, pre C o v o n &, de
la Delfi, de au învăţat pre vrăjitoare di-aii zis cu m ’ nu
iaste ficior lui Ariston«. Iar, m ai apoi, târziu, s’au întăles,
şi C ovon au fugit de la D elfi, şi pre vrăjitoare au mazi-
91 să surpă Inpărăţiia lui Dimarit.
[67.] Iar, m ai apoi, fugi şi la Midi, la D arie înpărat
pentru ocară, că, făcăndu-să ispite vitejăşti, şi Dimarit
fiind mazil, şi Leftihid stând înpărat, trimisă Leftihid pre
sluga sa la Dimarit, întrebăn du-1: ce iaste, şi în ce chip,
m Inparat, a fi supus ? Iar celuia îi păru ja li pentru în-
re ari, şi zisă : «Eu am ăndoă li-am gustat, iar tu încă nu».
Iar aceasta întrebări, zisă, fu începătura L aconilor, au de
1 Scurtat.
2 Se arată, ia text, genealogia lui.
5 Foarte scurtat.
* E f o r ii; textul.
” Fiul lui Aristofant; textul.
•** Scurtat.
 CA R T E A VI 333

multe răii, au de m ulte bune. A c e ştia zisă, şi să acoperi,

şi eşi din privală. Şi să dusă acasă-şi, şi făcu jărtvă lui
Diia [=Zeus] un bou, şi apoi chiem ă pre maică-sa,
[68.] Şi-I pusă în m ănă din m ănuntăile boului, şi-i zisă,
rugăndu-să: «O, m aică, te rog, pentru toţi Dum năzăiî şi
pentru Diia [=Zeus], aceştia, ci te g iu r să-mi spui a d iv ă ra t;
cine îmi iaste mie tată ? Pentru că L eftihid mi-au zis la
prici cum erai gria, cănd ai venit la Ariston, de cela
bărbat. A lţii zicu şi m ai g ro zav : cum m ’ai făcut cu un
măgar[ar]I. Deci, pentru Dum năzău, te ro g să-mi spui, cu
adivărat; pentru că tu singur[ă] v e i şti. Şi zicu în Sparţi
cum Ariston n’au fost avănd plod de copil, că ar fi făcut
şi cu acelialalte fim ei ficiori».
[69.] A şa o întrebă el. Iar ia au răspuns într’acest chip :
«Di vremi ce m ă întrebi, iată că adivărat îţi voi spuni.
După ce m’au adus Ariston acasă-şl, a triia noapte, au
venit o videnie, în chipul lui A riston, şi, culcăndu-să cu
mine, mi-au pus cununile în capul mieu, carile era’ în
capul lui. Şi, m ai apoi, venind A riston, m ’au văzut cu
cunune, şi m ’au întrebat, cine mi li-au. dat ? Iar el zicia
că nu ştie. Şi, aşa, gîurăndu-m ă eu cătră Ariston cum el
mi li-au dat, socoti şi el cum lucru dumnăzăesc va să
fie a c e s ta 1. Şi, m ai apoi, întrebând pre vrăjitori, s’au
aflat că cu nunile au fost a ’ bozului A stravacu. Deci, eu
aşa ştiu, cum, au Astravcicul bozul iţi iaste tata, au Ariston,
pentru că eu întru aceia noapte ti-am zămislit pre tine.
Iar, pentru c u v â n tu l ce-au zis atuncia Ariston, căci am
născut a zăcia lună, neştiind au z i s ; că născu fimeile şi în
noă, şi în şapte, şi în opt, şi nu tot în zăci luni. Şi eu de
şapte luni ti-am născut, şi Ariston mai apoi aii socotit că
iaste după cum zicu eu. Şi tu alte cuvinte pentru naştiria
ta nu mai p r iim i; aceştia sănt adivărate. Iar din măgar[ar]I
să nască m uerile celor ce zicu că iaste aşa, şi a lui L e f­
tihid !». Şi, aceştia cuvinte zicând,
[70.] crezu D im arit, şi, pofta lui plinindu-o, să griji de
1 P u ţin scurtat.
 334 H EROD OT

c a le , z ic â n d că v a să m a r g ă la D elfi la v ra jă . Ş i L acon iî
c u n o scu ră cum v a să fu g ă , şi p u rcea să ră d u p ă dânsul, a-1
g o n i. Ş i, a g lu n g ă n d D im a rit la Z a ch in th o s, tre c u ră şi L a ­
c o m i a co l6 , şi-î lu a ră s lu g ile , iar Z a c h in th e n i nu v ria să-l
dia. Ş i, aşa, trecu la A s iia , la în p ă ra tu l D a r ie ; şi-l priimi
fo a r te c u cin ste m are, şi-î d id ia ce tă ţi şi lă c a şă . Pentru
a c e a s tă prim ejdie au v e n it D im arit la A s iia . Şi a lti m ulte
tund fă c u te la Sp arţi m in u n ate lucrurî, şi cu fap tile, şi cu
sfatu l, şi m aî vărtos cu 4 c a î cu caru l au tre c u t la Olim -
b iia caii, care lucru a lt In p ă rat a ’ L a c o n ilo r n ’au făcut.
[71.] Iar, după aceasta, luă înpărăţiia Leftihid, şi făcia
ficior anum ia Z e fx id im ; acesta muri şi lăsă ficior pre
Arhidim u, fiind Leftihid încă v i u 1. Iar L eftih id luă încă
şi a doă fim e i2, şi născu o fată, pre numi L am bito, şi o
didia după nepotul lui, după Arhidim .
[72.] Iar, maî apoî, nicî Leftihid nu înbătrăni la Sparţi
ci răscum pără ocara luî D im arit ce-î făcia. P en tru că au’
fost hatman Laconilor la Thesaliia, şi, aşa, putând el să
le supui toate, au luat bani şi n’au supus păm ân tu l; şi-l
prinsara de faţă acol6 în tabără cu baniî. Şi, aşă, îl chiem a
la giudecată, şi el fugi, şi-î săpară casa ; şi fugi la Teo-heia
.şi muri acol6. A ceştia m aî pe urmă au fost"
[73-] Iar atuncia, isprăvind acest lucru Cleom en cu D i­
marit, îndată cu sine luă pre Leftihid şi miarsă asupra
^ghmitenilor, pentru căcî nu-1 ascultasă. Şi, aşa, şi Eo-hi-
mtemî, văzind pre am ândoi Înpăraţăî L acon ilor oştind
asupra lor socotiră cum nu vor sta înpotrivă, ci aliasără
10 oam eni, careî erau m aî de frunte, şi pre Crios întru
Ş , Ş1 pre Gasam vu, carii era’ maî de ispravă, şi-î du-
sara la nepruatenii lor, la A th in iianî, de-î zălo giră acolo

r p rer5tCr adiCâ’ nu ™ V ideni p r e G r e a închine

j 74^ D u p ă ^ a c estia, şi Cleom en încă să spăim ăntă tare,

1 Scurtat.
1 Textul spune cine era.
* Schimbat.
 CARTEA VI 335

şi fugi la T hesaliia \ pentru că L a co n iî au înţăles meşter-

şugul ce-au făcut [cu] D im a rit2. Şi, aşa, fugi Cleom en la
ArcadI, şi, de acol6, să ispitia la lu cruri noă, ispitind pre
A rcadI: m ergi-va undi le v a zice, şi, giurăndu-î pre apa
StigăT (această apă pică într’o piatră, într un vas, şi-I zicu
Stiga), şi aceştia le făcia, adică să m argă asupra S p a rţi3.
[75.] Iar L acon iî, în ţălegăn d acest lucru, trimisără şi-l
legară, şi-l dusără acol6 la Sparţi, şi iarăşi îl pusără în-
părat, cum era şi m ai nainte. Iar el şi m al nainte fiind
trăsnit, atuncia îl ap u ca o boală de nebunie, şi, pre cine
tămpina din L aco n i, îi lovia cu bu zd u gan u l în obrazu ,
pănă undi îl prinsără oam enii lui ci-î avia, şi-l pusără în-
tr’un gros, şi lăsară de străjuia un om. Şi, fiind străjarul
dintru mujici, şi fiind singur, cerşu C leom en cuţit, şi, aşa,
începu a să tăia, din pulpe, pănă au agîun s la pântece,
tot tăindu-să în lu n g, şi, aşa, muri C leom en. Zicu pentru
multe vine dum năzăeşti să fie păţit aceasta. Unii zicu
pentru căci au a m ă g it Pithiia la D elfi pentru vraja lui
Dimarit. Iar alţii zicu pentru că ci au prădat biserica de
la Elefsina. A lţii zicu cum, oştind C leom en asupra A r-
g o s u lu i, .
[76.] pentru c ă c i venisă de la D elfi vrajă cum îl va
dobăndi, şi, aşa, luă pre L acon i şi oşti asupra A rgosu ui,
la apa ce să ch iam ă Erasin*. Ş i, sosind acolo la apa ,
iar jărtvile nu-î a ră ta ’ bine de v a trece decm e , iar
Cleomen zisă: «O, bine fa d , apă curătoare de-ţi pneştî
moşii. Iar, pentru aceia, A rg h ii tot nu sa bucura» . Ş ,
după aceia, să în toarsă la T hiriia, şi făcia jărtva un buhai
Mării, şi aşa, în tră a veni spre A rg o s . . .'
[77.] Iar A r g h ii, în ţălegăn d cu totul, au oştit şi ei spre

1 Scurtat.
2 Ultima proposiţie adausă.
•° Foarte scurtat.
4 Textul spune izvoru l.
5 Scurtat.
B Prelucrat. ■
7 Scurtat.
 336 HERODOT

M a r îa , şi, apropiindu-să lăn g ă locul T irintuluî, lăsară pu­

ţinei locu la m ijlocu, şi stătură înpotriva L aconilor. Şi nu
să tem ia’ el de război, făţiş, să-î bată L aconiî, ci de vicleşug.
Pentru că le venisă v ra jă de la Delfi, zicănd aşa : «cănd va
birui pre cel de parte bărbătiască cia de parte fimeiască, şi
\a lua cinste între A rg h iî, m ulte ale A rg h ilo r v a puni gIosr
pentru ca să zică şi altul din urma oam enilor cum şarpile
cel viclian , înpregîurat de tril ori, peri, supuindu-să su-
liţăî». A ceştia auzindu-le A rg h iî, s’au spăim ăntat, şi au
făcut şi^ alta : pentru că, cănd striga străgătorul Laconilor
ca^ să să gătiască de război, striga’ şi e l ; cănd striga de
m ancat, striga şi a ’ lor iar aşa, pentru ca să fie tot în-
tr’un chip de gata.
[j8 ’] Iar Cleomen, înţălegănd sfatul A rg h ilo r, învăţă pre
L acom cum, cănd va striga crainicul pentru prănz, el să
fie g a ta toţi de război, şi să m argă asupra A rg h ilo r. Şi,
facand aşa, loviră pre A r g h l prânzind, şi pre m ulţi om o­
rara, şi pre mai m ulţi [cari] fugisâ în păduria lu i A rg o s,
a bozului, îi păzia’ să nu scape.
[79-] Şi făcia Cleom en a şa : avănd oam eni p rib a g î din
A rg h iî la dânsul, au trimis strigătorul de i-au fost strigând
pre cel dm păduri anum ia, şi au fost zicănd să-şi dia po­
c o nul, câte doi ta le r i1 de om, şi aceia, crezind, eşia’ căte
50 de oameni, şi tot ÎI om ora Cleom en. Şi, aşa, cei din
esime nu ştna’ ce facu ceia ci es’, până undi s’au suit
unul dintru dânşii pre un copaci, şi au văzu t cum Îi
omoară, şi n’au mai vrut să iasă.
[8°.] Şi, acii, poronci să aducă lemni, să pui preg-iurul
înt UK-1’ T ^ dia f° CU’ Ş1’ a?a> aPrinsă păduria aceia. Şi,
reband a cui laste acia biserică şi păduri, şi-i spusără
cum laate a lui A rgos, iar el suspina, şi ziLă cu m : «O,
vr r a6 la Delfi’ bm e m aî am ăgit, pentru că a i zis că
^ p l i n i v S j ? “ 1’ 8C U m a m ‘ U at aC eaS‘ S b i S e r iC â ; Şi m i

— - 1'] Ş ’ ’ - 5 ş a ’ c e e l a l t ă o a s t e o s l o b o z i , şi a l i a s ă 1000 d e
1 Textul : mnee. - '
 CARTEA VI
337

oam enî şi miarsă la Ireu 1 să facă jârt[vă], şi aşa, popiî

nu-1 lăsa’ să facă jărtvă, zicănd cum streinilor nu li să
cade să facă jă rtvă . Iar el poronci şi-l bătură pre popă
şi făcu jă r t v ă ; si să întoarsă la Sparţi.
[82.] Şi, după ce s’au întors, nepriiateniî lui îl paria’ la
sfat, zicănd că au luat bani şi n ’au vrut să ia Argosul.
Iar el au răspuns aşa, — nu ştiu : adivărat, au ba — , iar
zisă cum : «Vraja mi s’au plinit, de vrem i ci s’au ’luat
biserica lui A r g o s 2, şi, mal apoi, am mers la bozu, la
Ireu, de am făcut jărtvă, şi au eşit para din pept, şi am
cunoscut cum nu-1 voi dobăndi pre A rg o s ; că, de ar fi
eşit din cap, aş fi dobândit Argosul» 3. Şi-l crezură La-
conil, şi scăpâtară de pâră.
[83.] Iar, şi A rg o su l încă, să sculară robii şi ucisără pre
stăpănl, şi-l ţinură el. După aceia, ficiorii stăpânilor, cres­
când, s ’au bătut mult cu robii lor, şi cu multe mijloace,
şi, aşa, abia îl biruiră pre ro b i4.
[84.] Iară A rg h iî, pre Cleomen, pentru aceia zicu cum
au nebunit, pentru că au ars biserica. Iar Laconiî zicu
cum nu de la D um năzău să să fie nebunit Cleomenis, ci
de la T ătari, de la N ohai, s’au învăţat a bia vin tare
mult, şi, aşa, au nebunit. Că T ătarăî N ohai, după ce au
mers Darie în ţara lor di-au stricat, au vrut şi el să-şi
izbăndiască de la dânsul, şi, aşa, au trimis la Laconî,
rugăndu-să sâ le fie priiatenl şi agiutori, şi aşa să să toc-
mască, cum, T ă ta ră î să între pre la apa Fasulul la Midiia,
iar Laconiî de ceastă parte să să sui asupra inpăratului
Darie, pre la Efes, şi apoi să să înpreune oştile într’un
locu toate. Şi Cleom en, viind Nohai soli, pentru această
să să fie înpreunănd pre adiasă cu dănşil, şi, aşa, diprin-
zindu-să foarte cu dânşii, el l-au învăţat a bia vin mult
şi tare; pentru aceia zicu Laconiî să să fie nebunit. Şi
1 Templul Herel.
2 Scurtat.
3 Scurtat.
* Restul, suprimat.
 338 HERODOT

acum L aconiî, cănd vo r să bia tare, zicu «tătărăşte să

f a c im b . Iar, din toate, mi să pare mie cum Cleom enis să
fie plătit plata luî D im arit.
[85.] Şi, murind C leom enis, trimisără E gh in iten iî la Lef-
tihid, pentru ca să le dia zălo agile ce era’ a ’ lor la Athina,
şi p ăria ’ pre Leftihid la L aco n î şi la S fat cum el au făcut
de li-au zălogit oam enii. Şi, aşa, socoti S fatul cum străm-
bătate li-au făcut L eftihid Eghinitenilor, şi-l gîudicară să-l
ia E ghin iten iî de grum az pre Leftihid pentru zăloagile lor.
Şi, vrănd să-l ia E gh in iten iî pre Leftihid, un om de cinste
din Sparţi, anumia T h easid *, zisă cătră E g h in iten î: «Ce
veţi să faciţî, bărbaţî eghinitenî ? Pre înpăratul Sparţi să
lu aţî l a vo î legat, pentru căcî s ’a u ’ scârbit el acum pre
dănsul ? Dar, maî apoi, trecăndu-le scărba, căutaţi să
nu periţî cu totul». Şi, aşa, să părăsiră de a -1 lua(ria),
num ai ce-au făcut tocm ală ca această, cum Leftihid să
m argă cu dănşiî, să le scoaţă zăloagile de acol6, de la
A th in a.
[86.] Iar, mergând la A thin a, Athinei au zis a şa : «Noă,
pre aceştî oamenî doî Înpăraţî aî Sparţi ni i-au d a t ; acum,
noî, să-î dăm pre măna unuia numai, nu vom putia să
facim acesta lu cru 2». [1.] Ş i Leftihid aşa le zisă : «Athi-
neilor, cum vă iaste voia, aşa fa c iţî; că, de-î veţî da, bini
ve ţî faci, şi, de nu-î v e ţî da, rău. Iar, ce s’au tăm plat la
noî, la Sparţi, maî nainte cu treî niamurî, pentru zălo-
g irea aceasta, voî să vă povestesc. E ra la L acon î un
om, anumia G lafcos, carile era om foarte dirept, şi la
altile, şi încă la căte sănt pre dreptate, dintru toţi căţî
lăcu ia’ atuncia la L aconî. Şi, aşa, ce s’au tăm plat pre
aceia vremi, aceia şi noî încă zicem, c u m : un om de la
M ilitos au mers la Sparţi, şi au mers la G lafcos să
g răiască cu dănsul, zicăndu-î cum : „E u sănt de la Mi­
litos, şi am auzit întru toată Ţ ara G recească pentru a

1 Se numeşte iu text şi tatăl săli.

2 în text, limbagiu in direct.
 CARTEA VI 339

ta direptate *. A cu m , am socotit cum Peloponisus iaste mai

fără prim ejdie decăt Ioniia, şi pentru alta, şi pentru că
nu-s iubitori de bani aceşti oam eni. A ceastă am socotit,
şi mi-am făcut gium ătate de avuţie a mia tot bani, şi
i-am adus să-I pun la tine, socotind cum mal cu nedejde
îm i vor sta, decăt la mine. Iar, iată că am venit la tine
şi ţ’am adus b a n ii; şi-ţi ia şi aceştia să m n i; şi, carile
dintru al m iel va veni să-ţi ceară săm nile aceştia, aceluia şi
banii îl da“ . [2.] A tă ta zisă oaspile M iliţianul, şi luă G lafcos
zălogul aceala, şi să dusă cela acasă-şî. Şi, trecând multă
vremi, veni feciorii lu i G lafcos la Sparţi, aducăndu-I şi
săm nile acelia, şi cerşind ale lor şi banii. Iar Glafcos zisă
cum nimică nu ştii, „şi am uitat acesta lucru ; şi mă lăsaţi
să-m i aduc am intia ; şi, de voi fi luat, vo i da, iar, de nu,
după obiceiul elinesc, voi glura, şi mă vo i mântui“ . Şi le
zis 1 să să ducă, şi să vie la a patra lună la răspuns. [3.] Şi
el nu avură ce face, ce, cu bănat, s ’au întors înnapoî.
Iar G lafcos să dusă la Delfi, să întrebi : oare gîura-va,
şi să opriască ban ii acelor oam eni ? Şi vraja aşa i-au
răspuns : „G la fch e , fiiul lui Epicbidid, bine-î, acum, îndată,
şi cu folos, să birueştl cu gîurăm ăntul, şi să el bani. G iură
şi tu, pentru că m oartia şi pre celia ce giură drept, încă-1
om oară. C e fiiul giurăm ăntulul fără numi iaste, nici ari
mânu, nici a n p icioare ; ce pre iute iaste, şi aşa plăteşte,
că-ţl stănge toată săm inţiia şi toată casa. Iar a omului
ce giură drept, rudeniia mal bună în urmă îl rămăni“ .
A ceştia auzind G lafcos, să rugă lui Apolon să-l iarte
pentru greşală. Iar vraja au răspuns : „ A ispiti pre Dum-
năzău, şi a face, tot într’un chip iaste“ . [4.] Iară Glafcos au
trimis de i-au chem at pre Miliţian!, şi li-au dat banii. Iar
acesta cuvânt pentru aceia m am pornit a-1 zice acesta
cu vân t cătră voi, A thineilor. ca num ai pentru ce-au zis
să gluri, şi n ’au g lu rat, Glafcos, toată săminţiia lui au
perit, şi s ’au dezrădăcinat din niamul lui, cu totul, câţi
au fost. A şa trebui pentru zălog, n ici a cugeta într’alt
1 S c u r ta t.
 340 H E R 0D 0T

chip să facă niştine, num ai a o da». Leftihid, zicând şi

aceasta, şi nevrănd să-I dia okmeni, să dusă de acold.
[87.] Iar Athineilor, şi fără de aceştia ce li-au făcut
E g h in itia n il1, şi aceasta au făcut el, că li-au luat o co­
rabie, cu care era de m ai folos A th in el, şi i-au le g a t 2.
[88.] Şi, aşa, văzind A th in ei atătia înprotiviturî de la
E g h in a , s ’au gătit să m argă asupra E gh in iî. Şi un om
din E gh in a, fiind scărbit, s’au făgăduit cum el v a vicleni,
şi le v a da cetatia A th in e ilo r 3.
[89.] Şi, aşa, gătindu-să A thinei, şi luănd şi înprumut
de la GorinthenI 20 de vasă, zăbăviră şi nu putură agiunge
cu o zi m ai înnapoi, după cum li-au fost tocm ala cu omul
cel viclia n , — pentru că înplură 70 de vasă A th in ei şi miar-
sără totul i .
[9°.] Iar, nesosind la vrem e, Nicodrom, viclianul acela,
au intrat şi au fugit de acolâ, de la Eghina, înpreună cu
a lţi tovarăşi a ’ lu i; cărora li-au dat A thinei să lăcuiască
la Sunion, şi de acol6 p răda’ pre Eghinitenl. A ceştia mai
apoi să făceră.
[9 1 -j Iar Nicodrom şi cu nărodul E ghinitenilor să răco-
şiră pre cel graşi, şi, aşa, îl biruiră, şi luară eî cetatia,
şi-I ad u cia’ la p eire6. D intru care lucru şi bozul Dimitril
să scărbisă pre dănşiî, pentru grozăviia lor ce-au făcut,.
că, prinzi nd 7o[o] de oam eni, şi ducăndu-I să-î omoară,
iar unul dintru dănşii scapă şi să prinde de uşcioril bi-
sen cei D im itril; iar el m erg să-l scoaţe de acol6 : nepu-
tand să-I disfacă mănule, le tăiară, şi răm asără acold-
lipite la uşor, iar pre om l-au dus de l-au omorăt. Şi, aşe,
n au putut să maî facă jă rtvă , pănă undi n ’au eşit din
cetate, pierzind-o6.
[92-] E ghinitenil aşa au făcut. Iar A th in ei încă au ni^
1 Scurtat.
2 Foarte mult scurtat.
3 Textul îl -dă numele şi pricina mîniel.
* E un resumat al paragrafului.
5 Suprimată o frasă cu amănunte,
« Lăm urire adausă.
 CARTEA VI 341

merit cu vasăle, şi să bătură cu 70 de vasă, şi să biruiră

E ghinithenii de A th in eî. Şi, aşa, trimisără la Argh[i]i să
le dia a g iu to r ; iar A rg h iî n ’au vrut, pentru că ei încă
li-au făcut p agubă, cănd au oştit Cleomenis a co ld 1. Şi,
aşa, num ai au pozvolit, de bună voe cine va vria, să
m argă, şi, aşa, de bună voe, au mers 1.000 de o a m en i; şi
căpitanul lor era Evrivatis, ce-au biruit la totîa cinci
ispitile vitejiei. Dintru aceştiia, m al m ulţi nu s’au întors
înnapoi, ci au perit la Eghina, de A t h in e î; iar căpitanul
E vrivat, ştiind monomahiia, adică a să bate singur cu
alt[ul]2, pe tril oam eni chiemă la limpide, şi pre trustrei
îl b iru i; însă căte pe unul, tot îl o m o ră ; iar al 4-le,
Sofan, din niam ul Dechelilor de la A thina, îl omoră.
[93.] Şi, fiind răşchiraţi Athinei cu vasăle, îi loviră Eghi-
niteniî, şi-I biruiră, şi le luară şi patru vasă, cu oameni
cu tot. A şa, aceştiia avia ’ război, A th in ei cu Eghinitenil,
întru m ultă vrem i.
[94.] Iar Persul îşi făce triaba sa, pentru că sluga lui
tot îl aducia am inte să-şi aducă am inte de Athinei, şi
ficiorii lui Pisistrat, fiind acol6, şi tot părănd pre Athinei,
şi mal vărtos D arie socotind să surpe pre ceia ce nu i-au
dat lui apă şi păm ănt, aşa, D arii scoasă din hătmănie
pre M ardonie, pentru că au oştit grozav, şi aliasă alţi
hatm ani, şi trim isă asupra A th in ei şi Eretrii pre Datis,
fiind din niam M id, şi pre Artafernis, ficiorul lui A rta-
fernis, nepot lu i D a rie; şi-I trimisă, poroncindu-le să ro-
bască A th in a şi Eretriia, şi robii aceia să-î ducă în faţa
ochilor lui.
[95.] Şi aceştiia hatmani, purcegănd de la înpăratul, au
sosit la C h ilichia, la cămpul Aliului, avănd oaste pediastră
multă, gătită foarte bine. Aceia, tăbărăndu-să, sosit-au şi
oaste de pre M arîa, care era orânduită să vie, carile orăn-
duisă Darie m al nainte, şi vasă alte multe, de trecut caii,
.şi altile. Şi, aşa, întră oastia într’ănsă, în 600 de cătarge,
1 Suprimate alte ştiri. ■
* Adausă lămurirea.
 342 HERODOT

şi m iarsă la Ioniia, şi, aşa, nu să dideră la uscat, ce ţinură

tot M arla \ pentru, cum mi să pare, de frica muntelui
A th o n u lu i, aducăndu-şi am inte ce-au păţit atuncia, mar
nainte, de furtună acol6 : pentru aceia au încungîurat, şi
în că pentru că N axos, ostrovul, n ’au fost închinat. ’
[96.] Şi, aşa, la N axos viind, au fugit N axen ii, şi li-ait
ars bisericile, şi casăle, şi robiră pre că ţî aflară. A şa şi-
faceră şi altor ostroave neînchinate.
[97-] Şi D ilenil încă îşi părăsiră ostrovul, şi fugiră la
Ş 1 Datis nu Iăsă alte vasă să să apropie de Dilos*
ce trim isără acol6 la D ile n l un om, zicănd aşa : «Oameni
sfinţi, pentru ce aţi fugit ? C ă c i mie Inpăratul mi-au po-
roncit, şi eu singur cunoscu, într’un locu ca acest, undi
doi bojî au născut, nim ică să nu băntuesc a ic ia ; ce veniţi
la locul vostru, şi şideţî acasă-vă». A ceştia li-au poroncit,
ş1 au lăsat şi 300 litre de tăm ăe pentru bojî aco 16.
L98-] Şi purceasă cu oaste asupra Eretrii, avănd cu sine
pre Ioni şi pre Eoll. Şi, purcegănd el de acold, zicu Di-
lenn cum ostrovul D ilulul să să fie c lă t it : m al nainte
m d neclintit, şi întăl, şi apoi, pănă întru zilile mele,
atu ncea s’au clătit. Ş i aceasta au făcut D um năzău, arătând
răutăţile m ari can le era’ să să facă. Pentru că, în zilile
Inparatuluî Darie, ficiorul lu i Istaspis, şi a ’ lu i Xerxis,
ficiorul lu i D ane, şi a ’ lui A rtaxerxis, ficiorul lui Xerxis,
tn ! niamU” Pre Urdină3 să făceră “ ai multe
? la, GrT36CÎ decăt întru 20 de niam url de m al nainte:
v r ă ld a ^ erŞ1 Să făce> altiIe de la D om nii G recilor,
rănd sa sa bată, pentru cine-î mal cinstit. A şa dar nu

n " ^ Să ^ " Şi d ă tit Dil° S’ nainte fiind

voi n ’i Pei? * em 8Cns Ş1 lntr’° vraj ă) zică n d : «Clăti-
vo i şi Dilosul, mai nam te fiind n eclin tit,. Şi pre limba
m iasca sa infăleg aceştia numere aşa : Darie, în ce p ă to ri;

1 Textul înseamnă drum ul.

2 Scurtat.
3 ’ ETc^-rjţ, secundum ordinem.
 CARTEA VI 343

Xerxis, războinicu ; A rtaxerx, m are războinic ; pre aceştiia

înpăraţi, G recii bine le vor zice, de le vor zice aşa.
[99.] D e acil, va rvariî miarsă spre ostroavi, de la D ilo s ;
şi lu a ’ ză lo a ge copiii lor din ostroavi. Iar Caristenii, ne-
vrănd să dia, ca ostroavile celelalte, zăloage şi oaste, în­
cepură a-I bate, pănă undi i-au dobândit.
[100.] Şi Eretriianii, [aflănd] cum vin asupra lor Perşii,,
trimisără la A th in a pentru aglutor. Şi le dideră 4.000 de
oameni, carii şidia’ la Halchida. Iar Eretriianii avură sfat
de nimică, pentru că, pre o parte, ceria’ aglutor de la
Athina, alţii zice să lasă cetatia, să m argă la Ev[v]ua, alţii
aştepta’ de la P erşi daruri, şi v ria ’ să să închine. Şi, cu-
născănd acesta lucru E sh in is1 de la Eretrna, spusă Athi-
neilor, zicând să să întoarcă înnapoi, pentru ca să nu
piară. Şi, auzind A th in ei povestia cum iaste, să întoarsără
înnapoi [la Oropos].
[101 1 Iar P erşii eşiră şi apucară vasăle Eretnei pre
locu 3, şi, aşa, scoasără afară pedestri. Şi Eretriianii sfătuiră
să nu să bată afară, numai cetatia di vor pute sa o pa-
z a s c ă ; şi aşa, să închisără în cetate, şi presto 6 zile tot
i-au bătut tare din cetate, şi m ulţi au căzut de mbe păr­
ţile. Si, mai apoi, să sfătuiră unii din cetăţă n î3 şi închi­
nară cetatia. Şi, întrănd Perşii într’ănsa, arsără bisericile,
pentru celia ce au ars şi ei la Sardis, şi pre oameni i-au

i a , aşteptând zile puţine după robiria Eretne^

oştiră asupra Athinei [«A ticei], surguind tare şi gândind
CL vor face şi Athineilor ca şi Eretniamlor. Şy era locu
la Atica, anumia Marathon, carile era de călarimi pre
4
b u n ; [spre] acesta îl £= i] îndreptasă Ipua, ficiorul lui

^ i ^ T l a r Athinei, auzind şi ei aceasta, eşiră cu oaste

la Marathon. Ş i avia’ hatmani zăci, dintru care era unul

1 T ex tu l n u m eşte şi pe tatăl lui.

2 Se p recisează locul, în text.
3 Numiţi» în text-
 344 herodot

c are C h îm n T ^ SUS’ fiCΰ r u l lu î C h im o n >

t o T c S cu c / " , ep lu î’ de trir orî aă biruit la Olimbiia
T u o l rât arU\ CU 4/ P1 • m a I^ Pentru zavistiia,
au om ora , noaptia, ficiorii lu i P i s i s t r a t Ş i iaste îngropa

ruintă aâ 1 - a f a c e S w î
s ’a u ’ m ai a f l a t ă ^ ag0r’ a ’ L acon ului, iar altile nu

[104.] A cest M iltiad au scăpat pre M arla, cum am zis

du-î F i n i d i ^ A th in a dS k Hersonisus, gonin!

- t e a, ia h a m a n S p u s a r d ?; ; ~ -

S p a r« ? '™ ’s , S t'” Ca t " In Ce,a,e 0aS"> 1-

pedestru A ceste Z -T I ’ de olacu a MM«
ivit b o “ul p a n ! ’8 ” er? a" d \ Se arti’ ail «« ■* i s’afi
» a g i în samă, l i V ^ e ^ T Z J o Z ." S T " » T

S ™ “ - ?i - d«

» '^ « i ^ c x T -r a s s
tatia v i h t ^ r e c e w c ă t r c ^ ^ “* ^ lăsa^ ce‘
Şi E retriia încă s’au r o b i t H ™ roble a oam eniî varvari.
cimia lip sită». Si z ică n d u ’le?1 6 ,C6tate vestltă iaste Gre-
AthineiJor. Ci nu p u t l a s ă \ T ^ . SOCOtira să le a^ e
noă, ca, pană nu era nlină l aglUu ’ că le era iumina
_____ 6ra pllnă u n a) obiceiul nu era ei să

1 Scu rtat.
2 Scurtat.
3 Idem,.
s ®uPn m a t restul paragrafului.
5 F oarte scurtat.
® N um it in text.
7 Scurtat.
* tex ‘ . v o rb ire indirectă.
* Scurtat.
 CARTEA VI
345

oştiască; şi nu vrură, nici într’un chip, să iasă cu oastia

păn’ la lună plină.
[107.] Iar v a rv a riî ÎI aducia Ipias, ficiorul lui Pisistrat,
la M arathon, undi văzusă un vis el întru noaptia care au
fost trecut : A u văzut cum s’au culcat cu maica lui. Şi,
aşa, deşteptăndu-să, au socotit cum va veni la moşiia
lui, şi acolo va muri. Aceasta aşa i să păria lui. Iar robii
de la Eretriia îl trimisără la ostrovu’ Stireilor \ Şi, eşind
vasăle la m argină, le aşăză, şi eşi oastia pre uscat, şi
0 tocmi, şi, tocm ind oastia, îl veni a stărnuta, şi, aşa, tuşiia
m al tare decăt îl era obiceiul lui, şi, tuşind, îşi perdu un
dinte, pentru că, fiind bătrân, i să clă tia ’ toţi dinţii. Dintru
aceştiia îl căzu unul, şi, căzind în anină, l-au cercat mult,
şi, neputăndu-1 afla, suspinând, zisă cătră c e ia la n ţl: «Acest
păm ânt nu va fi al nostru, nici îl vom pute noi să-l su-
punim ; iar, cât păm ânt am supus, dintile l-au cuprins».
[108.] Şi, aşa, socoti Ipias să să fie plinit a ’ lui vis. Iar
Athinei, fiind la biserica lui Iraclis, au venit Plateeil cu
toţii într’a g iu t o r ; pentru căci era’ ei închin aţi Athineilor,
şi multă ostinială au fost suferit pentru dânşii Athinei. Şi
închinaria lor întru acest chip au f o s t : având Platiianiî
nevoe multă de cătră T h ivel, miarsără de să închina’ la
LaconI şi la C leom en. Iar L aconil z is ă r ă : «Noi săntem
diparte, şi, pără a v ă sprijini, v ’or lua Thivei. Ci, mal
bine, păsaţi la A th in ei, şi el v ’or pute sprijini». Acesta
lucru zice L a co n il, pentru ca să aibă A th in ei zăbavă cu
Platiianiî, să să slăbască. Aşa, A th in ei priimiră pre Pla-
te ia n l2, şi, oştind ei, veniră Corinthenii, şi-I înpăcară ca
să ţie hotarăle care li-au pus ei la m ijlocu, şi, care vor
vria din T h ivi, să fie V io ţ î3. Iar, întorcăndu-să Athinei, îi
loviră T h iveil, şi tot biruiră Athinei. Ş i mutără hotarăle
ce au fost pus C orintheni, lăngă apa A s o p u lu i4. Aşa, Pla-
tienil, închinăndu-să atuncia, cu toţii au venit într’agiutor.
1 A num e A ig ile ia ; tex tu l.
2 Scurtat.
8 Scu rtat şi ră u în ţe le s.
* Scurtat.
 346 H EROD OT

[ 1 0 9 . ] Şi, atuncia, a cel 1 0 hatm ani a ’ A th in eilor s’ad

sfătuit în 2 chipuri, — că unii zicia’ că-I puţină oaste de
a să bate cu Perşii, iar M iltiad şi alţii z ic ia ’ să să bată.
Şi, aşa, socotiră să arunci s o r ţ i; şi, fiind 10 hatm ani, bi-
ruiră ceî cu sorţii ce zicia ’ să nu să b a t ă ; ci era şi în­
cepătoru l răzb o iu lu i1, anum ia Calim ah : a cela încă încăpia
la sorţi. C ătră aceala au mers, di-au zis M iltiad : «Cali-
mahe, acum întru tine stă tot lu c r u l: să videm moşiia
noastră, aii volnică, aii robită, şi să-ţî fa ci num i bun, ca­
rele în v e ci nimirile 2 nu l-au agonisit. C ă acum în mare
nevoi iaste Athina, şi, de să vor supuni, să ştie • ci vor
păţi de cătră Ip ia s3. Pentru că 10 săntem hatm anii, şi
unii zicu să ne batem, alţii nu vor. A cu m , de nu ne vom
bate şi vom zăbovi, mă tem să nu fie ce v a zm intială
între A thineî, şi să vor închina. Iar, de ne vom bate,
pănă undi săntem într’un gănd, — bunu-î D um năzău ! — f
să ne batem într’un chip, poate să-I şi biruim. Şi, atuncia,
volnică îţi va fi ţie moşiia, şi altile toate bu n ătăţi ţie ţi
să vor d a 4. Iar, într’alt chip de vel face, să ştii că toate
înpotrivă vor să fie.»
[n o .] A ceştia zicănd, dobăndi pre C alim ah lîn g ă voia
lui, şi, sfătuind şi Calim ah a să bate, să răspunsă lucrul
num ai de război. Şi, aşa, să gătiră, şi ceia h atm ani ci sfă­
tu ia’ să să lovască, cănd le venia lor zioa de hătmănia,
tot o d a ’ luî M iltiad ; iar el tot nu-ş vria să să lovască,
pănă undi n’au sosit zioa hătm ănieî luî.
[ i i i .] Şi atuncia să tocm i de război: în aripa driaptă
stătu Calim ah, începătorul războiului, pentru că aşa era
obiceiul A th in eilo r; iar, după dănsul, pre rănd, niamurile
Athineilor, şi, maî apoî, în aripa stăngă, era’ Plateianil<
Şi, dintru acest război, strigătorul la jă rtv ă ce de cincî
an i să roagă şi P lateianilor să le fii de bine. Atuncia,

1 P o lem airch u l. E o d regăto rie.

2 N ici A rm odiu, n ici A risto g ito n : textul.
3 Scurtat.
4 TJltima parte a p roposiţiel, adausă.
 CA R TEA VI 347

tocmindu-să A th in e i la M arathon, să făcia într’acest chip :

tabăra, fiind în tr’un ch ip de lu n gă cu a Perşilor, la mij-
locu era m aî cu p u ţin i oam eni decăt la Perşi, iar aripile
era’ foarte târî, cu oam eni de agîuns.
[ 112.] Şi, după ce aü făcut jă rtv ă , şi li -să făcia jărtva
bună, îndată s ’aü şi pornit A th in ei asupra varvarilor, în
fugă ; şi vria fi între oşti maî o m ilă de locu. Iar Perşii,
văzindu-I alergăn d , să g ătiră tare, să-î sprijiniască, şi so-
cotia’ că au nebunit, şi cu totul s’aü prăpădit, văzindu-î
atăţa de puţinî, şi în că alergănd, n eavăn d nicî călărime,
nicî arci. A ceştia v a r v a r iî le so cotia’. Iar A thinei, înpreu-
năndu-să, şi lovindu-să cu Perşiî, să b ă tia ’ tare şi vitejaşte.
Pentru că, dintre toţî G reciî, eî întăî, dintru căţî ştim noî,
aü alergat asupra nepriiatenilor ; şi întăî eî îngăduiră a
vidé hainile M idilor şi oam enî în brăcaţî cu dănsăle. Iar,
maî nainte, şi frică era şi numile M idilor a -1 auzi. Şi, bă-
tăndu-să vrem i m ultă la M arathon, şi zăbăvi lucrul ; şi
birui varvariî la m ijlocu, iar aripile biruiră A thinei : că la
m ijlocu’ era’ P erşii şi Sachiî, aceştiia aü biruit, şi gonia
mijlocu înnainte. Şi, biruind A th in ei aripile, lăsară pre
ceî ci plecară fu ga, şi P la tiî şi A th in eî, şi să întoarsără
la mijlocu aceia, şi-î biruiră. Şi p lecară fuga Perşiî cu
totul spre corăbiî, şi A th in ei tot îî tăia fugănd, pănă
aü agîuns la M area, şi aciî ceria’ A th in ei foc, să le arza
corăbiile, şi să ap u cară de corăbiî.
[114.] A c iî peri C a lim a h , începătorul războiului, fiind om
vitiaz, şi doi h atm an i aü périt, şi a lţi m ulţi dintru Athinei
v e s tiţi1. . • j
[115.] Şi, aşa, tot luară 7 corăbii A th in ei. Şi, aşa, de
abia scăpară v a rv a riî, şi miarsără cu vasăle undi lăsasă
robii de la E retriia, şi-I luară. Şi m e rg ia ’ preglur Sunna,
ca să apuci pre A th in e î neaglunşî acolô la cetatia lor, la
A thin a, dintru în vă ţătu ra Alcm eonilor de la T hesahia:
pentru că şi aceştiia încă, fiind în vasă, au dat război

1 Scurtat.
 348 HERODOT

cu A th in ei, şi aceştiia au îndreptat pre P erşi ca să margă

asupra A thinei, pănă nu vine oastia.
[116.] Iar A th in ei încă tare m ergia’ la cetate, şi apu-
Cf ră„ m aî namte decăt P erşiî la cetate. Şi, atuncia, iarăşi
să tăbărără înpotriva Perşilor 1. Şi v a rv a ril încă, eşind de
spre M arîa 2, şi văzindu-î, să întoarsără înnapoî la Asiia.
[11 7-] Intru acest război au murit 6o de m ii de varvarl
şi 400, iar dintru A th in ei au perit 192. D intru război
a taţa au căzut. A co lo , la război, să tăm plă de să făce şi
un lucru ca acesta : un om athineu 3, bătăndu-să la război
foarte tare, i să tăm plă de orbi, nici rănit fiind, nici lovit,
ce n u m ă ra u fost spuind m al apoi, cum, bătăndu-să el în
război, să fie stătut drept dănsul o videnie de o m 1 pre
mare, care, cu barba lui, acoperia pavaţa lui, şi, aşa, văzu
că ucisă pre cel ci era lăngă dănsul, vedeniia aceia.
Iar el numai ce-au orbit, şi au fost orbit pănă la moarte.
[118.] Iar Datis, hatm anul Perşilor, m ergând cu oastia
la A sn a, după ce au agîuns la niconul A siei, au văzut
un vis, şi ce vis au văzut, nu să ştie; num ai, căt s’au
făcut zioă, au cercat toate v a s île ; şi, aşa, au aflat un
boz a ’ lui Apolon, poleitu, într’un vas finicesc. Şi în­
treba de unde au luat bozul aceala ? Şi, înţălegănd de
undi laste, singur aii mers cu corabiia la D ilo s ; şi să în-
torsiasă şi Dileniî la locu ; şi, aşa, au pus bozul la locu,
şi zisa Dilenilor să ducă bozul la Diliia a T hiveilor, că
de acol6 iaste. Şi, aşa zicând, să întoarsă el îndărăpt. Şi
acesta boz nu l-au dus D ileniî, ci, maî apoî, T h ivei, dintru
o vraja, au mers de l-au luat, trecând 20 de ani.
■ J ar Datls şi A rtafernis, mergând la A siia, să
suira la Susa cu robii de la Eretriia. Iar Inpăratul Darie,
P a-1 robl Pre E retriianî, era pre scârbit asupra lor B;
1 Textul înseamnă localităţile.
2 Id em .
3 Textul dă numele.
4 O plit; textul.
5 Textul arată causa.
 C A R T E A VI 349

iar, după ce i-au adus acol6 şi i-au văzut robi lui, nu

li-au făcut alt rău, ce i-au lăcuit în tr’un sat a ’ lui, anume
Arderica l, de la S u sa 29 de mile 2, iar de la făntăna ceia
ci cură în tril feluri, 5 mile. Pentru că smoală, untdelemn
şi sare scot d in tr’ă n s a ; scot din făntănă cu o funie şi
cu o ciutură de p iale, şi, scoţind afară, toarnă în nişte
covăţî, şi îndată să în ch iag ă saria şi sm oala, iar untde­
lemnul] îl iau d e o s ă b it; şi să zici la P erşi «radinachi»;
şi iaste negru, şi g re u la miros. A ic e -î lăcui pre Ere-
triianî Darie în p ărat, care, şi pănă la mine, am mers de
i-am văzut, şi-şi ţin ia ’ lim ba lor. Şi aşa păţiră Eretriianiî.
[120.] Iar, de la Sparţi, după lună plină, sosiră 2.000 de
LaconI, sirguind tare foarte să apuci la război, căt, a
triia zi, sosiră de la L aconI la A th in a, şi, m ăcar că după
război au sosit, iar tot poftia’ ca să va ză pre Midi şi pre
Perşi, şi, aşa, să dusără la M arathon şi-I văzură morţi,
şi, după aceia, lăudară pre A th in eî şi faptul lor, şi să
întoarsără iar la S parţi.
[121.] Şi mult mă m ier şi nu priim ăsc cuvântul acesta,
cum feciorii lui A lcm e o n să rădici oaste, cu tocm ală
bun[ă] fiind cu P erşii, ca să le fie vo ia să supui pre
Athineî supt P erşi şi supt tiranul Ipias, —- care! să arată
întru tot urători de tirani 3. Şi C a liia al luî Fenip încă
era de la T h esaliia, om pre vestit întru toate, că acesta
zicia să să vâ n d ă un ialtile tiranuluî întru tot, a lui Pi-
sistrat, şi altile m ulte înpotrivă.
[122.] A cesta C a lie au întrecut cu un cal la Olimbiia,
şi, mal apoi, şi cu patru. A cesta tril fete avu, şi, după
ce ş’au ales iali bărbat, aşa, le m ărită *.
[123.] D eci, eu în că mă mier că şi Alcm eonil încă
urăsă pre tirani, ca şi aceştiia, şi el era pricina de luaria
tiraniia de la P isistrat m al vârtos decât alţăî, şi el izbă-

1 Se precisează în text unde e.

2 210 sta d ii: textul.
3 Textul citează exem ple.
* Scurtat şi neînţeles.
 350 HEH 0D0T

vira pre A th in eî m al tare decăt Arm odie şi Aristoghiton,

că aceştiia, om orând pre Iparh, mal tare întărâtară pre
tirani. Şi aceştiia sfătuiră, cum am zis m aî sus, la vraja
de la Delfi, de în văţară pre vrăjitoare de zisă Laconilor
să m ântuiască A th in a de tirani.
[124.] C i poate să fii că pentru neascultarea nărodulul au
socotit şi eî de au oştit, că, cum au oştit, ad ivărat iaste,
ce num ai cine iaste, nu-1 ştim dintru d â n ş ii1.
[I25‘] Aceştiia, A lcm eonil, iar, şi m aî nainte din niam
vestit, iar, maî apoi, şi m aî vârtos fură, pentru că A lcm eo n '
au agîutorit oam enilor lui Crisos, ce au fost trimis la
vraja Iui Apolon, şi li-au fost ispravnicu de ce s ’au fost
r u g â n d 2. Deci, întorcăndu-să Lidiî, au spus lu i Crisos,
şi Crisos l-au chem at la Sardis, când era el Dom n, şi, aşa,
11 zisa sa ia aur căt va pute el singur odată să rădice.
Iar Alcm eon m eşterşugui a şa : îşi făce o haină laro-ă
foarte intru tot, cu buzunărî largi şi cu sinurî, şi să încăfţă
cu ciboti largî, şi, aşa, întră în vistiaru, şi, întâi, băgă
m turetcl, căt au încăput, şi, apoî, înplu sinurile, şi pusă
Ş1 / rm Căt încăpu aur’ Şi luă şi în gură. Şi, aşa, eşi,
asăm anand maî mult a altă, decăt a om. Iar Crisos vă-
zmdu-1, au răs şi i-au dăruit aceala tot, şi l-au dăruit şi
nu cu mai puţin decât atâta. Aşa, înbogăţi această casă
are, Ş1 hrăni c a l ; şi birui la Olimbiia.
[126 ] Iar, maî apoi«, Clisten, tiranul S ic h io n ie î4, aii '
radicat casa aceasta şi m aî sus, pentru că, având o fată
iscusi a , vru sa afli pre cel maî vrednicu dintru Greci,
a o ia după dânsul. Şi, aşaj miarsă tiranul la Olimbiia,

tr ia H6? r?re t0tî CU Carul CU 4 Caî> P °ro n ci: cine va

vria, dintru G reci, să-î ia fata, la al 60 de zile să vie, sau
m aî nainte, şi, atuncia, până într’un an, ispitindu-î pre
faineri, o va da unuia ci-î v a p lă c ia B.
1 Scurtat.
1 Scurtat.
s în a doua generaţie; textul.
4 1 se dă genealogia în text.
6 Suprimat restul.
 CA R T EA VI 351

[127.] Şi, aşa, dintru toate ţările, şi oraşele, şi cetăţile

greceşti veniră oam en i a le ş i1 foarte ca să ia fata, care-î
pre numi ce-î vom m al scrie ; şi ven i şi ficiorul lui A lc-
meon, M egaclei.
[128.] Şi, aşa, ven in d la zi cu toţii, întăî Clisten au
întrebat moşiile şi ruda, şi, după aceia, îl opri lăngă sine,
cercetăndu-le toate lucrurile lor, ori vitejii, ori mănil,
ori învăţătură, şi eşiia şi căte unul la ispitile vitejiei, şi
cu toţi odată, şi în tot chipul îl cerca, iar mal mult la
ospiaţă îl cerca, şi, cătă vrem i îî opri acolo, îl ospăta şi-i
grijă prfe cu cinste. Şi, aşa, dintru toţi, îî plăcia’ ceia ce
venisă de la A thin a, şi mal vărtos Ip o c lid i2, pentru căcî
era din niamul luî Chipsel.
[129.] Şi, cănd sosi zioa ce aliasă, cui o va da, gîun-
ghie Clisten 100 de boî, şi ospăta pre gin eri şi pre toţî
Sichioniî. Şi, după ospăţî, a v ia ’ prici ginerii, întru dănşiî,
pentru căntare şi pentru ci le era la mijlocu pripus cu
graiul. Şi, învincindu-î pre toţî Ipoclid, poronci să zică
flueraşul zisul iscusit, cu tocm ală b u n ă ; şi, aşa, giu ca
frumos, — şi C listen tot socotia. M al apoi, adusă o masă,
şi gîu că pre dănsa laconeşte, şi apoi athineeşte, iar, m al
apoi, îşi pusă cap u l pre masă, şi, cu picîoarile în sus fiind,
făcia sămni. Ş i C listen , pentru g lo cu l d ’intăl şi de apoi,
măcar că-1 ură, iar tot opri pre sine oarecum ; iar, va-
zind şi al triiale, nu să mal putu opri, şi zisa: «O, fiml
lui Tisandru, îţi g îu ca şi şi nunta departe». Iar Ipoclid
răspunsfe]: «Nu-I g rijă lui Ipoclid». D e aicia sa zice aceasta

^ f n o . l Iar C listen , făcând tăcere, zisă, în mijlocul tu­

turor : ’ «B ărbaţi g in e ri a ’ fetei meii, eu şi pre voi toţi
laud, şi, de ar fi putinţă, tuturor aş dărui-o : n aş alege,
nici aş gon i pre nim irilia. Iar nu poate sa fie, pentru o fata,
să sfătuim să fie tuturor pre voe. C i eu celor ci nu le
datt fata, iată, căte un talant de bani vă dau. Şi pasaţi
‘ 1 Li se dau num ele 111 text..
3 Al lu i T isandru ; textul.
 352 HERODOT

sănătoşi, pentru că ci v ’am lipsit de acasă. Iar lui Meo-a-

clei ficiorul lui A lcm eo n , ÎI dau fata mia, după obi­
ceiul Athineilor». h
[13 1 *] zicănd aceasta, să plini şi nunta. Şi, aşa Al-
cm eonilor foarte eşiră, întru toată G recim ia, laudile mari.
Şi, lacum d aceştna în tr’un locu, născură pre Clistian,
A ce sta Clistian tocmi niam urile la A th in a. Ş i din niamul
acesta au născut şi acel vestit P e ricle P , pre carile, cănd
-au născut, maică-sa au văzut un vis cum au născut
pre un leu,
[132.] După acesta război de la M arathon, m ăcar că şi
mai nam te era M iltiad vestit, iar atuncia să lăudă şi mai
are. Şi cerşu de la A th in ei 70 de vasă, şi oam eni, şi bani,
Şl Zisă ca le va agonisi avuţie multă. Iar, undi v a să oş-
tiasca nu vru să le sp u i; num ai ce zicia să-I ducă la o
ţara, <de undi pre lesni aur fără număr vom lu a » 2.
3’J 9 1, aşa, ii dideră oaste, şi să dusă la Păros zicând
cum au dat vasă şi au oştit cu Perşii la M arathon • ci
ta T a n T » T Pr e _P a r e I ° de " » * . P . >5», le ceria ’loo
alanţi. Ei de bani nu g rijia ’, ce pentru să-şi păzască

« i r noapte
aoit preste ma’ mUl'
o înStăria’.
a K a ' ! ?i' » " era slabă, In-
[I34-] Până aicia tot într’un c h i n 71V1 +
Iar P a r i î ™ o • P pentru aceasta,
iar P a n i zic aşa, cum, m irăndu-să M iltiad ci va face că
fost putând să ia. nv •

a c e t j T ’ dUPă VOr‘>a''’a ^ r c r l CeraPrsăU‘S ă a

mtorcăndu-să îndărăpt, an căzu , şi s ’aiS lovit la stinghe!

iIna
î f L cJe^L M
«a ţ S n d H f deS’aii
u - o 26 z i lint°
e . rS
farInnaPor'
^
1 Suprimată genealogia.
" în text, expunerea indirectă.
3 Textul arată din ce a venit.
4 D espre care, in text, lăm uriri.
B Poarte scurtat.
8 Scurtat.
 CARTEA VI
353

la Delfi, în treb ân d : om oră-or preutiasa, pentru vicleniia

eî, au ba ? Iar v ra ja au zis să nu om oară, iar M iltiad trebui
să moară, pentru ca să nu să arăte la răii domn
[r3b.] Şi, întorcându-să M iltiad la A th in a, începură a -1
pâria tare foarte, de moarte. Iar el, neputănd răspunde,
pentru că stin gh ia îi putridia, răspu ndia’ pentru dânsul
p riiateniî2, zicân d pentru războiul M arathonuluî, şi cum
au luat Lim nosul, ş’ au răscum părat P e la z g h ilo r ; — după
ce să al iasă să p lătiască M iltiad 5° de talanţî. Iar, pu­
trezind de tot piciorul, muri M iltiad, şi plăti acei 50 de
tălanţî C.himon, feciorul lui (acest Chim on, în urmă, mare
om şi vestit hatm an s’au a le s 3).
[137.] Iar M iltiad, Lim nosul în tr’acest chip l-au lu at:
aceştiia, P e la zg h il, au fost lăcuind lăn g ă Athineî, deci,
multe făcia' în potriva A th in e ilo r4, pentru că, m ergând
fetile lor la apă, le fă cia 1 silâ şi încă, m aî apoi, i-au prins
şi de faţă vicle n i pre P ilazghi, A th in ei. Iar, pentru aceia,
după cum zicu A th in ei, încă să arătară cu milă, căci nu-i
vrură să-î om oară, ce-î goniră dintru locul lor.
[138.] A şa, ei să dusără şi lăcuiră acolo la Limnos. D e
acolo, gătiră ca ta rg e , şi, ştiind obiceile A th in eilor şi praz-
nicile, miarsără la un praznicu fim eesc s, şi luară muerî
multe de [a’J A th in eilo r, şi fugiră înnapoî, şi le ţinia’ în locu
de ţiitorî. A ce ştia m uerî făcură ficiori, şi să învăţară a
grăi ca A th in ei. Şi, spuindu-le m aicile lor povestia cum
au fost a luînriî lor, copiii nu v ru ’ să m ai asculte sau să
să mai am estice cu ceialanţî copiî a ’ Pilazghilor, ci era’
osăbiţî, şi mult îl înfrunta s. Socotiră P ila z g h iî: de vremi
ci, fiind copii, şi facu aşa, dar, când vor creşte, ci vor
faci aceştiia ? Şi, aşa, socotiră de-şî om orără copii ace­
ştiia ; şi, m aî apoi, şi pre fimeile lor, m aicile copiilor,
1 Idem.
2 Numit unul. in text.
3 Adausă lămurirea.
4 O întâie versiun e e suprimată,
s Se arată in text, care anume.
6 Schimbat.
23
 354 HEUODOT

încă le omorără, fiind g ro ză vie mare, — de undi au eşit

de să zice «bicisniciia Lim nosuluî».
[139.] Şi, făcănd acest lucru, nici păm ântul li-au fost
dând roada, şi alte prim ejdii au fost păţind m ulte, până
undi au trimis la D elfi să în tre b i: ci vo r faci ? Şi le zisă
vraja să m argă la A th in a, şi, ce cercetare vor vria Athinei
să i le dia de bună voe, aceia să prim ască. Şi, după ce
sosiră la Athina, şi spusără povestia, ca să-i certe cum
le v a fi voia, iar A th in ei aşternură o masă frumoasă, cu
de toate bucăţile pre dănsa, şi le zisără a şa : «Să ne daţi
păm ântul, să fie plin de toate aceştia, şi atuncia vom lua
ţara v o a s tr ă 1». Iar P ila zg h iî au răspuns: «A tuncia va fi
acesta lucru, cănd, de la voi la noi, într’o zi, va sosi co-
rabiia cu vântul luî Voreas». A cesta cuvânt zisărâ 2.
[140] Iar Miltiad socoti, cănd era el la Hersonisos, cu alţi
A th in ei, şi era Hersonisos supt ascultaria lor, şi purceasă
în tr’o zi de acolo, şi sosi la Limnos, pristănindu-î şi vântul,
şi le adusă aminte pentru vraja şi cuvântul ce au zis, şi,
aşa, ei s’au mirat de m eşterşug ca acesta (pentru că nu s’au
fost gândit cum A th in ei vor mai pute dobândi alt locu).
Şi, aşa, u n ii3 s’au închinat dintru dânşii, alţii, nevrănd să
să închine, iarăşi, cu vrem ia şi cu război, i-au supus Mil­
tiad. Şi, aşa, întru acest chip fu Lim nos, ostrovul, supt
ascultaria Athineilor.

S fâ r şit a l şa s ă l i : I s ţ o ri k a lut I ro d o t .

1 în text, vorbire indirectă.

2 Restul, suprimat.
8 Se spune cari.
 A LUI 1R O D O T IST O R IIA A ŞAPTE, CE SĂ ZIC E :
P O LIM N IIA .

[i-] După ce au sosit vestia la inpăratul Darie pentru

războiul carile să făcia la M arathon, fiind şi maî nainte
scărbit, pentru căci au ars la Sardis A thinei, atuncia şi
mal tare să scărbi, şi, cu tot diadinsul, vru să oştiască
asupra G recilor. Şi, îndată, trimisă prin cetăţi, poruncin-
du-le ca să g rijască o a s tia ; şi poroncia cu mult decăt maî
inte să grijască o a s tia : şi caî, şi oastia, şi corăbiî, şi grău,
şi toate căte sănt de triaba războiului. A ceştia poroncin-
du-să, în triî ani, trem ura toată A siia, şi să alegia’ tot
cei m ai viteji ca să oştiască asupra G recilor, şi să g ă tia ’
ca să m argă cu toată gătiria. Iar, cănd fu în al patrulia an,
E ghipteniî vicleniră, careî era’ puşi de Cam vis inpăratul.
Şi aciî încă m aî tare să îndemnă D arie înpărat ca să
oştiască asupra amănduror.
[2.] Şi, gătindu-să Darie asupra E ghip tu lui şi Ţ ăreî
G receşti, să făcia price mare întru feciorii luî pentru
inpărăţie, pentru că el vria să ducă obiceiul P e rşilo r:
întăi, dintru ficioriî luî să aliagă înpărat pre unul, şi, aşa,
să iasă la oaste. Pentru că Darie au avut şi alţi triî
feciori, cu altă fimei, pănă a nu lua înpărăţiia, dintru o
fată ci era a lu î G ovrie, şi, după ce au înpărăţit, iarăşi,
dintru A tosa, fata lu i Chiros, au făcut 4 ficiori. Deci, celor
d ’intăi ficiori era m ai mare A rtovazan , iar, din cel maî
apoi, din înpărăţie, era m al mare X erxis ; şi, nefiind dintr’o
 356 HERODOT

mumă, să pricia’. D eci, A rtavazan , pentru că cî era mai

bătrăn din toţi, şi obicei iaste, între toţi oam eni, cel mai
bătrân să ia cinstia, pentru aceia să nădăjduia. Iar Xerxis
zicia cum iaste din fata lui Chiros, şi C h iros au câş­
tigat Perşilor Inpărăţiia.
[3.] Şi Darie încă, nerupănd acest sfat, întru acest
m ijlocu s’au tăm plat de s’au dus la Susa şi Dimarit,
ficiorul lui Ariston, pribagul inpărat a ’ L aconilor, carile
am zis m al sus povestia cum aii mers şi pentru căcî au
fugit de acolo 1. A cesta Dim arit, înţălegănd pentru pricia
ficiorilor luî Darie, după cum zicu oam eniî, au mers la
X erxis şi l-au învăţat să zică aşa: cum el au născut când
D a n e au dobândit inpărăţie, şi în cinste au născut, nu ca
ceialanţî ficiori, carii au născut cănd era D arie p ro st:
deci, nu iaste cu cale a fi alt[ul] înnainte lu i X erxis. Si
zisă încă Dimarit cum şi la Sparţi încă acesta iaste obicei,,
cum, de v a avia alţi ficiori m al mari până a nu ven i la in-
părăţie, şi, maî apoi, v a naşte alţii la Inpărăţie, acel de
apoi, m ăcar că sânt m al mici, tot aceia să a le g la in p ă '
răţie. Ş i, zicând X erxis după în văţătura lui Dim arit, socoti
D arie cum drept au grăit Xerxis, şi, aşa, îl rădică in ­
părat. Iar, mi să pare cum, şi fără de aceasta, tot el ar
fi înpărăţit, pentru că A tosa, fata lui Chiros, avia toată
putinta.
[4-] Şi, aşa, făcând inpărat pre X erxis, să porni la oaste.
Iar, după aceştia toate, şi de vicleniia E ghiptuluî, întru
anul cel d ’intăl, gătindu-să Darie, i să tâm plă moarte, în-
părăţind preste tot 36 de ani, şi nu putu să certe nici pre
Eghiptenî, nici pre A th in eî.
[5.] Şi, după moarte luî Darie, stătu toată Inpărăţiia
supt mâna Înpâratuluî X erxis. Deci, X erxis întâi nu foarte
era gata, nici îl trăgia inim a foarte să m argă asupra Gre­
cilor, iar asupra E gh ip tu lu î să găti de oştit. Iar, lângă
X erxis, era M ardonie hatm anul, feciorul luî G ovrie, carile
era nepot lui X erxis, iar ficior unei feti a lui D arie; şi avia
1 Lăm urire adaosâ.
 CARTEA VII
357

cinste mare la X erxis, şi putinţa i să sporia. Acesta, fiind

aşa, zisă a ş a : «Stăpânul mieu, nu iaste cu cale, Athinei,
tăcând atâta răii, să nu dia samă el, pentru câte au făcut
Perşilor. Ci, acm u, să faci carile îţi sânt înnainte p u să ;
iar, supuind E gh ip tu l, ce au viclenit, să oşteşti asupra
Athinei, pentru ca să faci numi bun, şi să să păzască şi
alt[ul] să oştiască asupra păm ântului tău.» Cu acest cu ­
vânt, îl îndem na pre dânsul, şi, m al apoi, zicia cum
Evropa iaste frum oasă, şi cu copaci frumoşi, şi lăcaşuri, şi
bunătăţi m ari are, căt numai lăcaş înpăratulul dintru toţi
pemintenil să cade să fie.
[6.] A ceştia le zicia M ardonie, iubind lucruri noă şi
poftind să fie el C ra i grecesc. Şi, cu vremi multă, îl as­
cultă Xerxis să facă acesta lu c r u ; pentru că şi alte lucruri
încă fură de îndem nară pre X erxis să oştiască la G reci.
Intăi, de la T hesaliia, A levad il chiem ă pre înpăratul prin
soli, zicând cum toată nevoinţa vor puni înprotiva ce-
loralanţl G reci. A ceştiia A levad il era’ înpăraţl Thesaliel.
Şi, iarăşi, ficiorii lui Pisistrat să suiră la Susa, şi zicia ’ şi
ei aceştia. Şi încă a v ia ’ un vrăjitori, anumia Onomacrit,
carile avia vrăji de a ’ lui M u seu ; acesta era Athineu.
Şi, aşa, mal nainte, măcar că era învrăjbit cu Pisistrat,
iar, mal apoi, înpăcăndu-să, spunia din vrăjile a ce ştia 1.
Insă, ci era de bini a răta ; iar ci era de rău, ascundia,
zicând cum un om pers iaste să facă pod preste b o g a z 2,
şi altile ca aceştia ; şi el, şi A levad il, şi Pisistrat, toţi îl
îndemna’.
[7.] Iar, după ce s’au ales cu X erxis să margă asupra
Ţ ării Greceşti, al doilia an, întăî oşti asupra celora ce
l-au viclenit. Şi, supuind pre aceştiia şi tot Eghiptul, mal
tare supuindu-1 decât cum au fost în zilile lui Darie, îl
didia Eghiptul supt ascultaria lui Ahim enis, carile era
frate lui Xerxis, ficior lui Darie. Pre acesta Ahimenis,

1 Foarte scurtat.
2 Helespont.
 358 HERODOT

m aî apoi, l-au om orât In ar, ficiorul lui Psam itih, om de

la L iviia.
[8.] Iar Xerxis, după ce au supus E gh ip tu l, având
oastia g a ta toată să m argă asupra A th in eî, aşa, au adunat
Sfat ales, din P erşi aleşi, pentru ca să va ză sfaturile lor
precum vor fi, şi să zică şi el întru dânşii ce va socoti că
i să pare. [ i .] Şi, după ce s’au adunat sfetnicii toţi, atuncia,
X erxis Inpăratul începu într’acest chip vo ro a va S fa tu lu i:
«Bărbaţi perşi, această p ravilă nu eu de la mine o facu,
arătăndu-o întru voi, ci, primiind şi eu de la alţii, cu
dănsa îmî voi trebui, pentru că, după cum dintru cei maî
bătrănî am apucat, nici dănăoară nu ni-am aşăzat, după
ce am luat cinstia din mâna Midilor, după ce supusă
Chiros pre Astiag, ce poate să fie că şi Dum năzău ne
îndiam nă aşa, şi noă încă, multe urmănd, la bine să aduc.
D eci, căte limbi au supus Chiros, şi Cam vis, şi tată-meu
Darie, măcar că le ari niştine de bine, anevoi a le po­
vesti. Şi eu. după ce am luat acest Scaon al cinstei
aceştiia, tot am grijit ca să nu mă lipsăsc nim ică dintru
căţî au fost maî nainte de mine întru cinstia această, şi
ca să agonisăsc nu m[a]î puţin puteria P erşilor ; şi, grijind,
aflu şi cinstia noă căştigăndu-să, şi păm ânt, dintru căt
avem acum, nu m aî puţin, nici maî prost, ce încă mai
roditori, şi încă vom f a c e r i răscum părare şi plată acelora.
Pentru aceia eu v ’am îndem nat, ca, ce gândesc eu să facu,
să vă arăt voă. [2.] V o i să podesc bogazul, şi să m ărg cu
oastia de la A siia la E vropa, asupra G recilor, pentru ca
să cert pre A th in eî pentru căte răii au făcut părintelui
mieu şi Perşilor. Ş i bine vid eţi voi cum şi părintile meu
au fost gătit să m argă cu oaste asupra acestora ; şi el
muri, şi nu putu ca să-î certe pre ei. Iar eu, pentru dânsul
şi pentru ceelanţi Perşi, nu mă voi părăsi pănă nu voi
lua şi vo î ardi A th in a, careî aii început la strămbătate
părintelui meu şi mie a-m î face : întâi, veniră cu sluga
noastră, cu A ristagor de la Militos, şi arsără cetatia Sar­
dis, şi bisericile, şi în ch in ă c iu n ile ; maî apoî, iarăşi, în ţara
 CARTEA VII 359

lor, ştiţi ce-au făcut, toţi, lui Datis şi lui Artafernis. [3.] Şi,
aşa, pentru aceia, am socotit să oştesc asupra lor, şi acesta
bine socotesc şi aflu întru dănşiî, de vom putia birui pre
aceştiia, şi pre cel ce sănt lăngă dănşiî, ci şăd la pământul
lui Pelop (adică pre LaconI), şi vom puni hotar păm ântului
Persului cu văzd uhu l Diel [= Z e u s ]; pentru că soarile nu
va vidia alt păm ânt să fie într’un hotar cu ţara noastră,
a Perşilor, ci toate ţările una o v o i face-o eu, înpreună
cu voi, prin toată Evropa petrecăndu-m ă. C ă eu aşa am
înţăles, cum n iclo cetate, niclo limbă, de nicîun fel de
oameni, v a m al pute sta înnainte feţăî noastri. Insă, di
vom putia supufti pre aceştiia, ce m al sus am zis, aşa şi cel
vinovaţi şi cei nevinovaţi vor trage g îu gu l robiiî. [4.] Iar
voi, făcând acest lucru, mă veţi bucura : cănd voî da veste,
să veniţi toţi g a ta , la sorocul carile voî puni-vă. Şi, carile
va veni la vrem i, m al gata cu oaste bună şi cu voe plină,
aceluia voi da daruri, carile socotesc între noi să fie m al
de cinste. S ă facim dar noi acest lucru. Iar, pentru ca să
nu ziceţi cum singur facu eu acest lucru, l-am pus Ia
mijlocu cu vân tul acesta între to ţi; şi, cine ari ci grăi
dintru voi, grăiască, că eu socotesc ci va să-mî răspunză
fiieştecarile.» Zisă aceştia Xerxis. şi tăcu.
[9,] Iar să sculă Mardonie, şi începu a grăi într’acest
ch ip: «O, stăpănule mieu, nu numai dintru căţî Perşi au
născut m al nainte eşti mal bun, ci încă şi dintru căţî
de acum vor naşte, carile, zicând şi celealalte căte al
zis toate adivărate şi cumpătate, şi nu vel lăsa pre Ioni de
la Evropa ca să-şî bată gloc de noi, fiind ei nevrednici.
Pentru că cu ruşine lucru iaste, di vremi ci pre SachI, şi
pre Indiianî, pre A rapi, pre Asiriianî, şi alte limbi mari
li-am noi supusu-le, carel nu ni-au stricat nimică, ci numai
pentru ca să agonisim vărtute noă, i-am supus noi, şi acum
ne sănt robi, iar pre Greci, începând el la strămbătate,
să nu certăm . D eci, să ne temiam, di ce adunare de oa­
meni, au di ce puteri de bani, au di ce alt m ijloc? [1.]
C ărora războiul îl ştim, şi putinţa, cum iaste slabă; ficiorii
 HERODOT

lor sănt noă robî, careî lăcuesc la Ioniia şi la Eolî [şi la

D orienî], în păm ântul nostru. Şi eu încă am ispitit la
dănşiî, poruncindu-mî părintile tău Darie, şi am mers
pănă la M achidoniia, şi m ’am apropiat până la Athina, şi
nim inî nu mi-au eşit înnainte cu război. [2.] Şi am în-
ţăles cum G recii foarte fără de sfat să bat, pentru ne-
vredniciia lor şi n ecu n oştin ţa: pentru că, după ce iaste
orânduit a să bate, am ăndoî Domnii g receşti îşî dau ştire,
şi să gătesc, şi aleg un locu foarte neded şi bun, şi acolo să
lovăsc. Decî, ceî ci biruesc, încă cu g reu b iru e sc ; iar,
pentru ceî biruiţi, ce vom să mai zicem, că cu totul pier ?!
C a reî s ar cădia să trimiţă, între dănşiî, soli, fiind de o
limbă, să să tocmască, să nu facă ră zb o a e ; iar, de să vor
şi bate, să aliagă locul carile iaste m aî cu g reu luat, nu
carile iaste pre lesni luat. în tr’acest chip să bat G reciî.
Şi eu, mergând pănă la păm ântul m achidonesc cu Perşii,
G recii nu eşiră la războî. [3.] Dar încă înpotriva ta, Inpă-
rate, cine va sta, carile duci toată gloata de la A siia şi toate
corăbiile ? Şi, după cum mi să pare mie, nu vo r veni la
atăta nesocotinţă G reciî, pentru ca să iasă la războî- iar,
de vor şi veni, vor cunoaşte cum sănt oam enî, bărbaţi de
războî foarte, şi, pentru nesfătuinţa lor, vor face eî acesta
lucru. Iar nicîun lucru nu fii n eisp itit; pentru că aşăşî fără
de vesti nicîun lucru la oam enî nu să face, ci maî mult
prin ispită să săvărşăsc lucrurile.» M ardonie atăta zisă, şi
muia gândul luî X erxis, şi, m aî apoî, şi acesta tăcu.
[10.] Iară ceialanţi P erşî toţî tăcură, şi nu îndrăznia’ să
arăţi nicîun sfat, pentru ce au fost pripus la m ijlocu, ci tă­
cură cu totul.
(Sfatul cel m in u n at1.) D upă aceasta, A rtavan , Persul, cari
era frate luî Darie, unchiul luî Xerxis, carile şi pre Darie au
sfătuit mai nainte să nu m argă asupra T ătarălor, şi nu-1
ascultă 2, acesta, îndrăznind pentru acesta lucru, fiind ru­
denie, într’acest chip răspunsă cu îndrăznire: [1.] «O In-
părate, negrăindu-să sfaturile -unul înprotiva altuia, nu
1, 2. Adausă lămurirea.
 CARTEA VII

poate omul ca să a lia g ă carile iaste cel mai b u n ; ci,

numai carile să grăiaşte, acela să şi rupe. Iar, grăindu-să
amăndoă, în ce ch ip iaste aurul cel curat, carile, singur,
nu să cunoaşte căt iaste de curat, iar, cănd frecăm alt
aur lângă dânsul, atuncia să cunoaşte şi cel mal bun, şi
eu, şi tătăni-tău, frăţini-meu îl ziciam să nu margă asupra
Tătarălor cu oastia, carel nicăiurile nu au nicio cetate;
.şi el pre mine nu mă asculta, gân d in d că va supuni pre
Tătară! N o h a l; şi oştind acolo, pre m ulţi buni viteji şi des­
toinici din oaste pierdu, şi să întoarsă îndărăpt. Iar tu,
o inpărate, v e l m erge cu oaste asupra oamenilor a ce ­
lora, carel el sînt cu mult m al viteji decăt Tătară!, că,
şi pre M arîa, şi pre uscat, pre v iteji sînt. Şi, ce iaste
lucru cu greii, a cela mi să cu vine mie să-ţi spui eu ţie.
[2.] Zici să faci pod preste M arîa, la bogaz 1, şi să m ergi,
prin Evropa, la G re c î ; şi poate să să tămple să te bi-
rueştî, au pre M arîa, au pre uscat, au şi ’ntr’amăndoă.
Pentru că oam enii aceia dovediţi sînt de viteji bu ni; şi
putem şi cunoaşte acesta lucru adivărat, di vremi ci atâta
oaste ci era cu D atis şi cu Artafernis, numai singuri
A th in ei îi pobediră în ţara lor, nefiind şi ceialanţi. Dară,
di te vor birui pre M aria, atuncia şi vor m erge la bogazu,
şi vor strica podul de la b o g a z : atuncia îţî va fi cu greu,
înpărate. [3.] Ş i eu acest sfat, nu cu vpe-o înţălepcîuni a
mia socotesc, ci îm i aduc aminte ce priimejdie au fost
odănăoară, aproapi să o păţim, cănd tată-tău făcia pod
la V izan tiia preste Marea, şi mai apoi Dunăria, şi trecu
la Tătar[î]. A tu n cia, tare să ru g a ’ T ătarăî Ionilor să strici
podul acel de la Dunăria. Şi zicia ’ multe străjarii po­
dului a tu n c ia : de nu ar fi stătut înpotrivă Istieu, tiranul
M ilituluî, ar fi stricat podul ceelanţî tirani, şi s’ar fi po­
topit toţi Perşii. Şi foarte cu greu lucru iaste, nu numai
a-1 face, ce şi a-1 cuvânta, cum vyiţa inpăratuluî să stia
pre sfatul unui om. [4.] Aşa, tu, acum, neavănd nicîo ne-
voe, nu întră neîndem nat în n e v o e ; ci mă ascultă pre
1 Ilelespontul.
 362 IIEHOOOT

mine ; şi acest sfat îl strică, şi, iarăşi, te socoteşte întru

sine, şi, după aceia, cănd vel socoti, iarăşi v e l sfătui, şi
v e l vorovi ce-ţî va păria că iaste maî cu de folos. Pentru
că sfatul cel bun mare dobăndă îl aflu că iaste, pentru
că, de veî vria, şi înprotivă să zicem să să tămpli sfatul,,
adică să nu nimereşti, sfatul carile iaste bun, tot rămăne,
iar numai să birueşti cu nărocul sfa tu l; iar cel ci să sfă-
tuiaşte rău, şi i să tăm plă şi nărocul de nimereşte, acela
au aflat dobăndă, iar pentru aceia sfatul rău tot rămăni..
[6.] Şi \ezî cum Dum năzău vitile cele m ari le trăsneşte,
nici le lasă să să simiţască, iar celia m ici n ici le a tin g e ;
şi \ e zl cum tot în casă înnalte tună şi trăsneşte, şi în
copaci înnalţî sigiată cu aceştia s ig e ţî; pentru că drag
iaste lui Dumnăzău, toate căte sănt mărite a le smeri..
A şa dar, şi oaste multă de puţină să biruiaşte. Pentru ce ?
Pentru că Dumnăzău acolo zavistuiaşte, şi le dă groază
au trăsnit, şi îndată nevredniceşte pier ; pentru că Dum-
năzău nu lasă pre altul să găndiască sus, fără de singur
pre sine. [6.] Decî, pripa la flieştecare lucru naşte gre-
şale, dintru carile m ari pagube să facu. Iar îngăduinţa
naşte bunătăţi, şi, m ăcar că îndată ţi să par cum nu să
cunosc, iară, cu vremi, le v a cunoaşte om ul toate. Pre
tine, Inpărate, sfătuesc aşa, şi ţie grăesc întru acest chip..
Iar tu, fiiule a ’ lui G ovrie, Mardonie, potoleşti-te, grăind
cuvinte în deşărt pentru G reci, nefiind vred n ici el a auzi
cuvinte proaste. Pentru că, hulind pre G reci, simeţăştl
pre Inpăratul să facă oaste ; pentru acest lucru toată ne-
vom ţa o pul tu. Iar, să nu fie a şa ; că păra iaste lucru
toarte cu greu, întru caria doî sănt cei ce facu strămbă­
tate şi unul să străm bază, pentru că, cel ce păraşte, faci
stram bătate, neavănd m ărturii, nici fiind de faţă, pre cela
ci paraşte, iar şi cela ci ascultă, încă faci străm bătate, căci
ii ascultă, pană nu cearcă să afli adivărul cum iaste, iar
cea a ^e nu-I de faţă şi-l părăsc, aceala pate strămbătate,
pentru că unul îl păraşte oă-î rău, altul să încrede pre
cuvintile aceluia, şi criadi că-I rău. [8.] Iar, de iaste fără de
 CARTEA VII 363

greş a să oşti asupra acestor oam eni, ia ’mblă, dar In-

pârâtul rămăe în ob iceile Perşilor, a c a s ă -ş î; şi noi să ne
punem am ândoi feciorii noştri la m ijlocu, şi fiî tu hatm an,
Mardonie, şi a le g e câtă oaste îţî iaste voia ţie, şi ce o a­
meni vel vria de m ulţi şi viteji, şi pasă acolo cu oastia
ta. Şi, de vor cu ră lucrurile in p ăratu lu î cum zici tu, să
să omoară al meî ficiori, şi, lăn g ă dănşil, şi eu singur să
pieru. şi, de nu v a fi aşa, să să om oară al tăi ficiori, şi,
lăngă dănşil, şi tu, însă di te v e l întoarce. Iară tu, de nu
vel vria să te prinz în rămas cu m ine, ci tot vel oşti acolo
asupra G recilor, pare-mi-să cum, dintru aceştiia ci rămăn
aicia, să auză cum M ardonie m are rău au făcut Perşilor,
şi-l m ănâncă cănii, au pasările, au întru pământul A th i-
neilor, au a ’ L aco n ilo r,— de nu cănd ar eşi mal inte tăm-
pinare pre cale ; pentru ca să cunoşti asupra cărora oa­
meni mergi tu cu oaste, şi îndem ni şi pre Inpăratul»,
[li.] A rta v a n zisă acest sfat, şi tăcu. Iar înpăratul X erxis
s’au scârbit, şi zisă a şa : «A rtavane, eşti frate tătăni-meu; şi
acest lucru te v a mântui pre tine pentru ca să nu păţi
plata a cu vin te deşarte. Iar această necinste ţă o facu ţie,
fiind rău şi fără in im ă : să nu oşteşti cu mine asupra G re ­
cilor, ci să răm ăî aicia, cu m uerile. Iar eu, ce am grăit,
şi fără tine le vo i săvârşi. Pentru că, să nu fiu din D a iie
a ’ lui Istaspis, a ’ lu i Arsamis, a ’ lui Anaram n, a ’ lui
Teispie, a ’ lui C h ir, a ’ lui Cam vis, [a’ lui Teispie], a ’ lui
A hem eneu, de nu vo i oşti asupra Athineilor, pentru că
bine ştiu că, de nu vom m erge noi asupra lor, iar ei
vor veni asupra noastră, şi foarte tare încă, dupa cum
putem socoti că întrară la Asiia, şi arsără Sardis. Deci,
nu iaste putinţă a să feri de înbe părţile, ce iaste o is­
pită : au să păţim, au să facim ; au să fie aceştia toate
supt G reci, au acelia toate supt P e r ş i; pentru că mijlocul
vrăjbel nim ică nu iaste. Deci, bun lucru iaste, pătimind
noi mal nainte, acum să ne răscum părăm , pentru că, de
voi păti şi vre-un răii, să-l ştiu,— că m erg asupra acelora
oameni, pe care şi Pelopsu, F rigul, fiind.robu părinţălor
 364 herodot

meî, aşa i-au supus, căt şi oam enii aceia, şi pământul lor
pre num ile aceluia să pominesc».
[12.] A cesta sfat întru atâta şi cu atâta să săvârşi. După
aceasta, sosi noaptia, şi pre X erxis îl îndem na Sfatul lui
rtavan î f » sfătuindu-să, noaptia, întru sine, află cum nu
laste lui nici de un folos ca să oştiască asupra Grecilor
Ş i, socotind acesta lucru, iarăşi a d o rm i; şi văzu noaptia
\1den1e ca aceasta, după cum zicu Perşii : i să păru lui
X erx is cum un om mare şi frumos au stătut asupra lui
şi au z i s : «Iarăşi îţi întorci sfatul, Persule, ca să nu duci
oaste la G reci, mai nainte dănd ştire Perşilor ca să aduni
oaste ? N ici dar sfătuindu-te a doă oară faci tu bine, nici
\ C? C1 te °Pre?te- C l> cum al sfătuit zioa, pre aceia cale
zb u raT ^ ’ ’ nd aC6Stia’ * Să păru luî X erxis cum au

[I3-] Şi, facandu-să zioă, Xerxis pentru acest vis ni­

mica nu băgă în samă, ci adunâ pre toţi Perşii care şi

«
mB ărbaa; ntp * Sfat> ^ adunănd- sa> ^ li-au zis':
; B a r a ţ i Perşi, sa mă ertaţl pentru că îndărăpt mă sfă-
tuesc, pentru că în[că] n ’am agluns la minte deplin, si
lndemna Pre mine, nici odinioare nu să pă-
rasna Şi auzind sfatul lu i A rtavan , îndată să aţiţară ti-
nereţde, cât am grăit cuvinte fără caii la om bătrăn, cum

a c e l u i aşa
aceluia, a voi 7 ^ D eci,188 §idi vremi
şi face. şi’
ci duPă
m 'am sfatul
căit să
daJT - ^ GrSCească’ fiP şi voi în odihnă.» Perşii,
aca auziră aşa, să bucurară şi să închinară.

veni4' a P? î i ^ n° aPtia’ V visul cela iarăşi

erxis undi dormia, zicând : «O, fii a ’ luî Darie

păr indu-te de ° aste> * “

nimirS!. n nU gaŞÎ’ CUm n ’aî auzit de
aceştia să a T ’ r T T ^ de DU V6Î OŞti îndată>
vremi sTm a ? ^ 06 Chip> PreSte Pu*ină
de I g u tH e 6! fa c e " ' “ ^ ^ ^ tod* * l *
[I5-] Iar X erxis să spăim ăntă pentru videnie, şi sări din
 CARTEA VII 365

pat, şi trimisă curând de chiem ă pre A rtavan . Şi, viin d r

aşa i-au zis: « A rtavan e, eu îndată nu fuiu în minte-mî,
zicând ţie cu vin te deşarte pentru sfat d e p lin ; şi, preste
scurtă vremi, m ’am căit, şi am sfătuit cum să facu acelia
ci m'aî sfătuit tu. Ş i, vrănd să facu aşa, pre mine nu mă
la să ; pentru că, părăsindu-m ă eu di sfatul cel d’intăî, vine
un vis şi nu v a să mă lasă, zicân d să nu facu aşa. Şi
acum au venit de m ’au spăim ăntat, şi s’au dus. Deci, de
iaste D um năzău cel ci trimite visu l acesta, şi de-T iaste
voia a oşti asupra G recilor, v a zb ura de va veni şi la
tine, de-ţî v a poronci acest lucru. Şi voi afla eu acest
lucru întru acest chip : să te înbracî tu cu hainile mele,,
şi, apoi, să şăzî în scaonul meu, şi să te culci în patul
rnieu.»
[16.] Iar A rta v a n is, la cuvântul d ’intăî, nevrănd să as­
culte, zicând că nu-î vrednicu a şidia în scaonul înpără-
te s c ; maî apoi, îndemnăndu-1 tare, zisă şi el aşa, şi făcia
poronca In p ăratu lu î: [1.] «înpărate, atocm a iaste întru so­
cotinţa mia a fi înţălept şi [a] asculta pre cela ci înţălepţăşte
zice. Iar atu n cia am ăndoă încă greşăsc, când să daiî în
voroavile oam enilor răî, în ce chip iaste şi Marîa, ce pre
de folos la oam eni, că, cănd o lo văsc vânturile multe şi
tari, nu o lasă să fie întru firia el. Iar eu, auzind de cătră
tine cuvinte proaste, nu atata ma muşca scarba, ca, fiind
doă sfaturi întru Perşi, unul zicând şi adoăgănd simeţie,-
altul potolm du-o şi zicând cum rau iaste a învaţa sufletul
să cerci pururea m al mult decăt iaste înpărăţiia, aceştia
doă sfaturi fiind la m ijlocu pusă, pentru aceia îmi păru
rău, căci al ales ci-I m aî cu zm intială, şi ţie, şi Perşilor.
[2.] Iară acum , de vrem i ci al cunoscut cel maî bun şi al
părăsit oastia asupra G recilor, zici cum vine vis trimis de
la D um năzău oarecarile, cum să nu te părăsăştî de oastia
g re c e a sc ă ; ce, fiiul meii, nicî aceştia sînt dumnăzăeştî,
pentru că visurile ce sănt între oam eni înşălate, ca aceştia
gant can le eu te voi învaţa, fiind decât tine cu mulţi ani
m al b ă trâ n : foarte tare iaste obicei a să înşăla aceştia vi-
 366 HERODOT

denie a visurilor, şi gândeşti tot cele de preste z i ; deci,

noi, zioa de mal inte, oştitul acesta pre tare îl ţiniam. [3.] Iar,
de nu iaste lucru ca acesta ci eu aleg, ce iaste cevaş parte
dum năzaiască, tu ai zis lucrul tot ; pentru că şi la mine
să v a ivi, poruncindu-mî ca şi ţie ; şi mi să v a arăta, măcar
că voi avia eu hainile tale, nu mal mult decăt aş avia
.ale mele, nici dormind eu în patul tău, decăt aş dormi
intr al mieu , de va vria însa să arate şi în tr’alt chip; pentru
că , oriei iaste aceia videre, nu iaste atăta proastă, care
să iveşte în sămnul tău, cum, văzind pre mine cu hainile
tale înbrăcat, să să găndiască că eşti tu. Iar, de nu mă
v a b ăga pre mine nici în tr’o samă, nici de vo i fi eu cu
ale meii haini, nici cu a le tale, tot nu mi să va m al arăta
acesta lu c r u ; şi, de va cădia, va veni ades,— dumnăzăescu
jaste visul eu încă aşa v o i z i c e ; iar, de iaste aşa să să
tacă şi nu iaste putinţă a să treci acest lucru, iată că eu
întru patul tău să d o rm u ; deci, aceştia de mine săvăr-
şindu-să, arăte-să şi mie. Iar, pănă aicia, tot întru sfatul
meu, ce am zis, întru acela mă şi aflu.»
Eî7-] A tă ta zisă A rta va n , socotind cum v a dovedi pre
X erxis. Şi şăzu în scaonul înpărătesc, şi, în urmă, după
ce s’au culcat, au venit visul aceala carile şi la Xerxis
vinia, şi stătu di-asupra Iul A rtavan, şi, zisă aşa : «Oare
tu eşti aceala carile opreşti pre X erxis ca să nu oştiască
la G reci, adică purtând g rija lui ? Iar, nici m al apoi, nici
m al pe urmă vel pute mută ca să nu să facă ce iaste să
să facă. Iar Xerxis, de nu va asculta, ce va păţi, lu i s’au
.arătat.»
[iS.J A ceste i să păru lu î A rta va n cum visul îl poron-
eeşte, şi cu feră fierbinţi au fost vrând să-l arză luî ochii.
Şi el tare strigă şi sări, şi şăzu lângă Xerxis, şi începu a
povesti visul ce-au văzut, şi, mai apoi, aşa îl zisă : «Eu,
lnparate, ca un om ce am văzut multe lucruri m ari că­
zute de mici, nu tf* lăsam să te supui vârstei tale dintru
tot, ştiind cum rău lucru iaste a pofti multe, aducăndu-
m am intia pentru oastia luî Chiros la M asagheţl cum
 CA RTE A VIt 367

au păţit, şi aducăndu-m î am inte şi de Cam vis la Arapî,

şi fiind în oaste şi eu cu Darie la T ă ta r i; şi, aducăndu-
ml aminte, socotiam cum, şezind m ălcom , fericit vei fi
de cătră toţi oam eni. Iar, de vrem i ci dumnăzăiască în­
demnare iaste, şi pre G reci o perire dumnăzăiască îl
agîunge, şi eu în că mă întorcu, şi sfatul îl mut. Şi tu
poronceşte P erşilor ce-ţl arată Dum năzău, şi le poron-
•ceşte să să g ă te a scă tot ce-au fost dintru poronca ta maî
nainte orânduit. Şi fă aşa, cum, vrănd Dumnăzău, de
cătră partia ta, nim ică să nu-ţî lipsască.» Zicăndu-să
aceştia cuvinte, şi simiţindu-să pentru aceasta videre, după
ce să făcia zioă, cum maî curând, X erxis chemă pre
Perşî, şi le spusă. Şi A rtavan, carile maî nainte singujr]
îl opria, atu n cia şi el sirguia.
[19.] Şi, pornindu-să Xerxis a oşti, a triia vis în somn
i să ivia, carile vrăjitorii îl aliasără a ş a : cum preste tot
păm ântul să înble, şi toţi oam enii luî să-î slujască. Şi
visul era acesta : i să păru lui X erxis cum iaste încununat
c u cunună de măslin, şi din odriaslile măslinului tot p ă ­
mântul au fost acoperit, şi, după aceia, fiind pregîur cap
cu nuna, să să fie perit. Şi, alegăn d u -1 visul într’acest
ch ip vrăjitorii, P erşii să dusără cineşî pre la cinstia sa.
A v ia ’ toată n evoin ţa ca să sa gătiască mai bine, \ rand
fiieştecarile ca să ia darurile ci era pusă la mijlocu. Şi
X erxis aduna oastia, cercând tot uscatul.
[20.] P entru că, după ce-au dobândit Eghiptul, în 4 ani
deplin tot să g ă tia ’ de oaste şi ci era de folosul oşteî.
Iar, în al cincilia an, cu mare oaste oşti, şi cu mulţime
fără samă. P entru că, dintru căte oşti ştim, cu mult fu
aceasta maî m are, cât, ceia ce au făcut Darie asupra Tă-
tarălor oaste, lângă aceasta drept nim ică iaste ; nici oastia
ce tătărască care au fost gonind pre Cimeriş-Tătarî, şi
dideră în tara Midii, când Asiia ce den sus maî de tot au
surpat-o, pentru care lucru Darie, maî apoi, nnarsă
asupra l o r ; n ici oaste ci spun c au dus ficiorii luî Atreu
 368 HEROJJOT

la cetatia T roadeî ; n ici a B u lgarilor 1 şi a Teferilor, ce-au

fost m ai inte de T ro ad a, cărei trecură b o g a z u l2 la Vi-
zantna, şi surpară pre toţi Thrachiî, şi să pogorără pănă
la M arîa A lbă de spre F r ă n c î3 şi, pe la apa Piniuluî, au
agîuns cătră A m iazăzi.
[2i.] A ceştia oşti toate, şi încă şi altile să să adaogă
anga aceştia, să fie toate într’un loc, nu sănt vred­
nice acestna oşti a lui X erxis ce făcu asupra Grecilor.
Fentru că ce limbă n ’au adus de la A siia asupra Gre­
ci or Xerxis, au care apă n ’au săcat băndu-să, afară
din apile ceha m ari? C ă alţiî corăbii dideră, a lţii pedes-
nm e au gătit, alţii vasă de băgat caii, a lţii călărim e gă-
ua, alţii catarge pentru poduri, alţiî bucate, vasă. Si
acesta lucru, după zm intiala ce-aii avut m ai nainte preo-îur
m untile A thonuluî să g ă tia în tril ani, şi m ai vărtos" la
muntile Athosului, pentru că la E le u n d a H ersonisului erar
catarge, şi de acolo sco ţia’ oam eni de săpa’ m untile, şif-il
batia sa sape, şi să schim ba’, săpănd m untile acesta pre
r a n d ; şi săpa’ şi cei ce era’ lăcuiţi pregîur m unte. Si V u -
van s a lui M egavaz, şi A rtaheis a ’ lui A rte u era’ pristavî
acestui lucru, oameni perşi.
[22.] Pentru ca A th onul iaste munte m are şi vestit,
a g iu n ge in M ana, şi lăcuesc pre dănsul oam eni, şi, undi’
agiu n ge muntile în M arîa, iaste strămt locul, şi de vr’o.
mi a şi gium atate numai nu să înpreună pre M arîa preo-îur
dansul; Ş1 ă nu marej ?. d .a]ur[ d .n M aHa P g ^

A th o n J i ’ tntm a “ St bo* a“ S- “ ” di •« aâvărşaşte

A thonul, taste Sam s, cetate greceasca ; iar celia ce sănt

X t s i ,“ ^ S M is ’ care le ''ria pentru

A th o n « “ troave, slnt c e tă ţr ,- a c e ş tia sînt p reg îu r

1 M isilor ; textul.
2 Helespoatul; textul.
3 Marea I o n ie l; textul.
4 S e sp u n e c e M ări.
5 Istm ; textul.
6 N u se d ă n u m ele .
 CARTEA VII 369

[23-] Şi a §a să p a ’ : înpărţiră va rva rii cu funile, după

limbi, în prijm a San is c e tă ţii; iar, dacă s’au adăncat ză-
gaşul, unii şidia’ glo s şi aru n ca’ lutul la alţii ce şidia’
mal sus, pre scări, şi aceia, iarăşi, îl da’ la alţii, pănă
undi a g îu n gi la vărf, şi aceştiia îl da’ afară. Deci, la
ceialanţî la to ţi să pornia’ usnile săpăturii, şi să surpa
înlăuntrul, şi le făcia ostinială îndoită, di vremi ci făcia’
gura ce de sus într’un chip cu cia de glos. Iar Finichil
întru alte lu cru ri înţălepţî sînt, şi la acesta încă, pentru
că, căt li s’au ven it partia lor, au socotit di-au făcut gura
zăgaşului de dăorî de largă sus decăt era gios, şi, m er­
gând în gios, tot o făcia gura m al strâm tă ; şi, agîungănd
gîos, era lucrul de folos, şi era atocm a cu ce ia la n ţî; acol6
Limon 1 iaste, undi le era lor târg u l şi cum părarea; şi fă-
nină multă le vinea lor de la A siia.
[24.] D upă cum socotesc eu, acesta lucru îl făcia X erxis
numai pentru m ăndriia, vrănd să-şi arăte putinţa lui şi
să-I răm ăe p o m a n ă ; pentru că ar fi putut să nu ostiniască
nimică, ci să triacă corăbiile preste u s c a t; el n’au vrut,
ce zicia să sape acolo zăgaş, să m argă căte doă catarge
alăturia. A ceştiia ci făcia’ zăgaşul li să poronci ca să facă
pod preste apa Strim onuluî.
[25.] A c e ştia aşa să lucra. Ş i făcia şi ciniî la poduri,
de in şi de tei, pentru legături, poroncind la Eghipte[n]î
şi la F in ici ca să grijască şi de bucate şi de altile, pentru
ca să aibă oastia ce mănca, nu să flămănzască, nici vitile
să flăm ănzască. Şi, întrebând locurile, poruncia să ducă
de la A siia b u cate să le pui pre acolo, cărăndu-le cu vasă
uşoari, şi, aşa, prin multe locuri poroncia de să străngia
grija bucăţilor, şi la M achidoniia, şi pre a iu rile2.
[26.] Şi, întru cătă vremi ostinia’ aceştiia această osti­
nială, iară oastia ce pediastră, fiind strânsă, înpreună cu
Xerxis, purceasă spre Sardis, purcegănd dela Capadochiia ;
pentru că au fost poruncit acolo toată oastia pediastră să
1 Livadă.
2 Textul arată anum e locurile.

24
 370 HER0D0T

să aduni. Iar carile dintru C raî au adus oaste m al bună,

ş’au luat darurile ci e ra ’ pusă la m ijlocu ; pentru că nici
s’au ispitit spre aleg irea acestui lu c r u 1. Şi, trecând apa
lui A lis, şi întrănd în F righ iia, trecând printr’ănsa, agiun-
sără la Chelenas, undi sânt izvoarăle apei lui Meandru,
şi altei ape, nu m al mică, care să chiam ă «povornitoare»2,
carile cură prin oraş şi dă iarăşi în M eandru. A ce i iaste
şi foalile lui Marsie, carile zicu L idiî cum, pricindu-să cu
A p olon pentru giu cătu ră de muzică, şi, biruindu-1 Apolon,
să-l fie b e lit3.
[27.] A cei, întru această cetate, şăzind P ith iie* Lidianul,
au ospătat toată oastia lui X erxis cu ospeţă mari, şi pre
X erxis singur; şi bani au zis să-î dia, căţî îi va fi voia,
pentru triaba războiului. Şi, făgăduindu-să P ith iie să-î dia
bani, întrebă X erxis pre Perşii ci era’ acolo de fa ţă : ci
om iaste Pithiie, şi căţî bani ari, de să făgăduiaşte aceasta ?
Iar el zisă ră : «O Inpărate, acesta iaste acela carile pre
tată-tău l-au dăruit cu un p a ltin 6 de aur, şi cu vie de
a u r ; acesta iaste m ai avut decăt toţi oam enii căţî ştim
noi, — însă după tine iaste».
[28.] Şi, merăndu-să X erxis pentru cu vân tu l de apoi, îl
întrebă, al doilia, singur pre Pithiie, câţi bani ari. Iar el
zisă : «O inpărate, nici vo i ascunde, nici m ’oî tăgădui,
cum nu ştiu avuţiia mia, ce, ştiind, adivărat ţ’o spui,
pentru că, înţălegănd că te pogorî la M arîa Grecească,
vrănd ca să-ţi dau bani pentru triaba războiului, am aflat,
socotind, 2.000 de talan ţî de argint şi 4 - în tu n e rice 8 de
galbin î, fără de şapte mii. Cu aceştiia cu toţi te dăruesc,
pentru că am eu avu ţie dintru robî şi dintru dobitoc.»
[29.] Iar X erxis să bucura pentru aceştia cuvinte, şi zisă :
«Priiatene Lide, eu, di cănd am eşit dintru păm ântul Per-
1 Greşit tradus.
2 Katap^Y]xxf]ţ, Cataracta.
3 Mal pe larg ca iu text.
4 Se dă de text şi num ele tatălui.
8 Platan.
« 400.000. '
 CARTEA VII 371

sidulul [= Persieî], nu m’am maî înpreunat cu om ca acela

carile să pui ospăţ oşteî mele, nici’ altul să vie înnainte
mia, neporoncit, de bună voe, ca să-mi dia ban[î] pentru
triaba războiului, afară de tine. Iar tu, şi oastia mi-ai os­
pătat, şi bani încă te fâgădueştî mulţi. Şi eu încă, pentru
aceştia, cu această te dăruesc : să-mi fii mie priiaten, şi
celia 7.000 de galbini, ce-ţî lipsăsc, să-î plinesc, să fie de­
plin 4 m ilioane, să nu fie lipsă, şi aibi tu căte ai singur,
şi ştii a ti tot cum eşti, p u ru re a ; pentru că, făcănd aceştia,
nici acum, n ici la vremia ce viitoare te vei căi.»
[30.] Z icăn d aceştia, şi săvărşindu-le, tot să trăgia în­
nainte, şi, trecănd pre lăngă A n a v a şi iazărul ce scoate
sare, agiunsă la Colasas, cetate mare a Frighiei, întru
care apă curătoare, pre numi L u p u l1, dă într’o gaură în
pămănt, şi piare, şi, după aceia, mai vre o m ilă 2, iarăşi
iasă, şi dă şi această iarăşi într’apa Meandrului. Şi, de la
Colasas, pornindu-să oastia, agiunsă la hotarăle Frighilor
şi a ’ Lidilor, la cetatia la Chidrara, undi iaste stălpu făcut
de Inpăratul Crisos, şi, prin slovi, arată hotarăle.
[31.] Şi, de la Frighiia, întrănd la Lidiia, osăbindu-să
căile, una în stănga, la Carie, alta în driapta, la Sardis,
pre care, m ergând, iaste să triacă apa Meandrului, că
într’alt chip nu poate să fie, şi pre lăngă cetatia Calati-
vului, undi oam eni meşteri, de m irsină3 şi grău, facu
miare. Şi, aşa, pre această cale mergând Xerxis, afla un
paltin frumos, şi, pentru frumuşăţile lui, îl dărui cu po­
doabe de aur, şi pusă socotitori pre un Pers dintru cei ci
le zicia ’ «fără de moarte». Şi, aşa, a doă zi, au agîuns la
cetatia Lidilor.
[32.] Şi, agiun gănd la Sardis, întăî trimisă la Ţ ara G re­
cească strigători, cerşind apă şi pămănt, şi zicăndu-le,
ospăţe să gătiază Înpăratulyî. Iar la Laconî şi Ia Athina
nu trim itia pentru apă şi pămănt. Şi, căţî n ’au dat maî
1 Lykos.
2 5 sta d ii; text.
3 MuptX’îjî.
 372 HERODOT

nainte, au socotit cum să vor spăimănta şi vo r da apoi,

şi, vrănd să vază acest lucru, trimitia.
[o3-] D upa aceştia, să g ă tia să m argă la A v id u , şi întru
acest prilej ceia ci făcia’ pod la b o g a z 1 de la Asiia la-
Evropa. D eci, la H ersonisos de la bogaz iaste o limbă
de păm ânt ci întră în M aria în prijma A v id u lu i; ci acei
să făcia podul undi, m al apoi, răstigniră pre Persul cela
ci jă cu i biserica lui P ro te sila u 2.
[34-] A co lo podia’, de o parte Finiciî, de altă parte
E g h ip te[n i]î3 ; şi iaste o m ilă 4 M aria de lată acol6. Şi,
aşa, făcănd podul, au lovit o furtună m are foarte, şi li-au
surpat toate acelia gătirî, şi le înprăştiia.
[35-] Şi, auzind Xerxis, s au scârbit, şi zisă cum cu 300
de bice să-l bată pre bogazu, adică în M aria să bată, şi o
păreche de obezi să sloboadă în Maria. Şi am înţăles cum
şi pre cel ci facu sămni la oa m en i5 au trimis să facă şi
M ă re !; şi le poronci, bătând apa, să zică aşa cu vin te răii
şi va rv a re : «O, apă am ară şi saraţă, stăpănu-tău această
certare îţi face ţie, pentru că ci i-aî făcut străm bătate, ne­
păţind de dânsul nicîo străm bătate. Şi în păratu l X erxis te
va trece, ori di vei vria tu, ori de nu v e i vria. Iar ţie,
Prt Cah’ ? U'.*r face Jărtva> ca nicîun om, pentru că ci eşti
apă sărată şi vicliană». M aria cu aceştia certări o certă,
şi pristavilor de pre M aria ci era’ la podu, învăţă să le tai
capitile.
[36.] A cesta lucru îl fă cia ’ aceia ci avia ’ această necinste-
cm ste. ^Şi podul alţi p ristavi au început a -1 f a c e ; şi aşa
îe z n a pusără catarge şi vasă mari 360 de cătră M aria
lagra, în p o trivă6, pentru ca să opriască cu rgirea apei şi
spre cursul Mărei A lb i, şi sloboziră ferăle lu n g i în M aria,

1 Helespont.
2 Foarte scurtat.
8 Scurtat.
4 Şepte sta d ii; textul.
5 Srtfsaţ.
b Textul arată unde şi cile au mal pus.
 CARTEA VII
373

unul din sus, de spre Alaria î\iagra, altile din gios, de

;Spre M arla A lb ă, pentru vănturî. Şi lăsară prin trei locuri
locu pentru vasă, să poata trece cu vasăle celia mici pre
supt pod, şi în sus, şi în gios. Şi, făcănd aşa, le g a ’ cu
legătu ri tari de lemn din afară funile tare, şi atuncia le
făcură în 4 ştriangurile \ şi legară cu tărie tare. Şi, după
c e s’au ezit apa, au tăet scânduri late de lemn căt vasăle,
le tocm ia’ tare şi iarăşi le le g a ’. După aceia, păduri multă
cărară, de pusără, şi preste păduri pămănt, şi, maî apoi,
făcură şi g ard pre de o parte şi pre de altă parte de pod,
pentru ca să nu să tiamă vita trecând pre Maria.
[37.] Şi, după ce s’au gătit podul, şi muntile A thonuluî
s ’au săpat, şi să făceră şi jgh iab u rile pregiur zăgaşe,
pentru să nu să surpe, dacă au venit această veste,
ernâ la Sardis, şi îndatăşî prim ăvara oastia să g ăti şi
purceasă din Sardis spre A vid u. Şi, pornindu-să el de la
Sardis, peri soarile, şi lăsă lăcaşul lui din ceri, şi nu să
vidia, nefiind nori. ce sănin curat, şi, aşa, pentru zioă,
noapte să făcia. Şi, văzind acest sămn, cu nevoinţă în­
trebă X erxis pre vră jito ri: ce va să închipuiască această ?
E i zisă ră : «G recilor le arată Dum năzău lipsă cetăţilor,
zicând cum soarile G recilor iaste purtători, iar luna, lor».
Iar X erxis, înţălegănd aceasta, vesăl mergia cu oastia.
[38.] Iar, dacă au văzut sămnul din ceri Pithiie Lidianul,
ce-au ospătat pre X e rx is2, el s’au spăimăntat, şi, îndrăz­
nind, pentru daruri, miarsără la Xerxis, şi zisă aşa : «Stă­
pânul meu, să-mi faci ce-mi iaste rugăminte, care lucru
Jie pre lesni iaste şi uşor, iar mie, făcăndu-să, mare». Iar
X erxis găndi cum altă ceva să va ruga, nu aceia ce i să
ruga, şi-î zisă «bucuros!», şi zisă să-i spui ce iaste rugă­
minte lui. Iar el, auzind aşa, îndrăzni şi zisă: «Stăpânul
meu, am 5 ficiori, şi aceştiia toţi m erg cu tine în oaste
la G r e c i; şi tu, înpărate, să te milostiveşti, pentru bă-
Irăneţile mele, să-mi laşi pre cel mai mare de oaste,
1 Scurtat.
2 Lăm urire adausâ.
 374 HERODOT

pentru ca să poarte grija casăi mele, şi cei patru să margă

cu tine, şi, făcăndu-ţî pre voe, să te întorci înnapoî».
[39.] Şi X erxis pre să scărbi, şi zisă : «O, om rău, tu
al îndrăznit, m ergând eu săngur la G reci, şi feciorii mei
cu mine, şi fraţăî, şi toţi oam enii mei, şi prietinii, şi tu
aî îndrăznit pentru ficiorul tău de aî grăit, fiind robul
meu, carile s ’ar cuvine cu toată casa lui, cu m uiare cu tot,
să vie cu mine. Acum trebui să ştii cum în urechile oa­
menilor lăcuiaşte măniia : cine audi de bine, i să unple
trupul de bucurie, şi, în potrivă auzind, să scârbeşte.
Deci, când aî făcut bine şi te făgăduia! bine pre înpă-
râtul cu facirea de bine, nu te vrei lăuda cum îl v e l
trece. Iar, dacă ti-al întors la obrăznicie, nu v e î lua plata
cum ţi să cade, ci mai p u ţin : pre tine şi pre ceî patru
ficîori-ţî îî măntuesc ospeţile, iar aceluia carile tu îl ţii
maî drag, aceluia sufletul îl veî piarde.» Şi, răspunzind
aceştia, îndată poronci celora ci era’ preste aceştia, să
afli pre cel maî mare din ficiorii luî Pithiie, să-l despice
în doă, şi gîum ătate să i-o pui de o parte de drum, şi
gîum ătate de altă parte, şi prin mijlocu să triacă oastia,
[40.] Şi, făcând acest lucru, trecia şi o a stia; şi, întâi,,
m ergia’ vitile şi încărcăturile, după aceia, oaste adunată,
de tot felul, amesticată, din toate limbile, nu osăb ită;
acold era maî mult de gîu m ătate de o a s te ; aciî era locu
mult lăsat, şi nu să apropiia aceştiia cu înpăratul, pentru
căm iergia’ 1000 de Perşi călări, aleşi dintru toţi Perşii, cu
suliţăle în gîos, ţiindu-le cu ferăle spre păm ânt’; după ace-
ştua, cai nisăî, ce să zicu svănţî, înpodobiţî foarte frumos,
10. N isăî să chiamă, că iaste un cămpu la M idiia carile
scoate ca î mari, ce să chiam ă «nisăî». Şi, după aceştiia
10 cai, carăta luî Diia [= Zeus] era fă cu tă: o tră g ia ’ opt
cai albi, şi, după caî, era vezeteul, pedestru, de-î hăţuia,,
pentru că întru acest car nicîun om nu să suia. D upă
acesta era Xerxis inpărat, în tr’o carătă, cu caî n isă î; şi
era in car şi vezeteu Patiram fis, feciorul luî O tanis Persul,
[41.] A şa eşia din Sardis X erxis, şi eşia m utăndu-să din
 CARTEA VII 375

car în car, într’a lt felu făcut. Şi, după dănsul, iarăşi Perşi,
viteji aleşî, suliţaşî, i.ooo, ţiind suliţăle în sus aceştiia.
După aceştiia, altă mie de Perşi, călăreţi aleşi. Şi, după
călărime, dintru ceialanţi Perşi aleşi 10.000. Aceştiia era’
pedestri, şi, din aceştiia, la suliţă avia ’ 1.000 clopoţî de
aur, pentru mănunchi, şi era’ pregiur cei 9[.ooo], iar cele
noă [mii] a v ia ’ clopoţî de argint. Şi avia ’ clopoţî de aur
şi ceia ci era’ cu suliţăle în gîos p le c a te ; şi cel de pre
lângă X erxis a v ia ’ mere de aur în mănfî]. După aceştiia,
era’ io mii de călăreţi a ’ Perşilor, buni, şi după aceştiia
era’ vr’o 200 de stănjfăni]*, şi apoi celălant nărod de
oaste amestecat.
[42.] Şi, de la Lidiia, mergia oaste asupra apeî lui
Caicu şi ţara S îrb ilo r2; şi, de la Caicu, pre lăngă muntile
Caniş, [prin Atarneu], la cetatia Carinuluî. Şi de acolo la
cămpul T hiveî, şi maî apoi au agîuns la T ro a d a 3. Şi
acolo, supt m untile Troadeî, diadire trăsnete şi fulgire,
şi mulţî oam eni periră.
[43.] Şi, agîungănd la apa Scam andruluî, la carile acolo
întăî aflară apă curătoare, săcă răul, şi nu agîunsă să fie
de băut oşteî şi vitelor. Şi, sosind la acest loc, Xerxis
pofti şi să sui la saraiu l4 luî Priiam, vrănd să-l şi vază,
Şi, văzind tot lucrul, şi întrebând de tot, făcia jărtvă bo­
zului A th in eî 1.000 de boi, şi jă rtvă făceră vrăjitorii v i­
tejilor ci perisă acolo. Şi, făcând acest lucru, frică didia,
noaptia, în tabără. Şi zioa iarăşi purceasă înnainte5.
[44.] Şi, sosind la mijlocu’ A vid ulu i, pofti Xerxis ca să
vază toată oastia l u î ; şi-î făcusă luî, într’adins, un cerdac
înnalt de marmură, pentru privală, şi-l făcusă oamenii de
la A vid, poroncind inpăratul. A c e i şăzind, văzu oastia
toată, şi ce pediastră, şi ce de pre Maria. Şi, văzind,

1 Stadii ; textul.
2 Mysia.
8 Mult scurtat itinerariul.
4 P ergam u l; textul.
s Textul dă calea.
 376 JIERODOT

pofti să vază ispita a să bate corăbiile. Şi, făcăndu-să,

biruiră F in iciî de la Sidon. Şi să bucură pentru ispită
şi pentru oaste.
[45.] Pentru că văzu tot bogazul ascuns de corăbii şi
toate câm purile pline de oam eni. A ce î, X erxis pre sine
au fe r ic it; maî apoi iarăşi au lăcrămat.
[46.] Şi, cunoscând acest lucru A rtavan , unchiul său,
c a n le şi mal nainte voiniceşte îl sfătuia să nu margă
asupra G recilor, acest om, [luănd] am inte pre X erxis Iă-
cram and, zisă aşa : «O înpărate, foarte osăbite lucruri
mtru sine făcuşi, acum şi dinioaria; pentru că întăî te
fericişi, m al apoî lăcrămaşi». Iar X erxis z is ă : «Vini-mî
mie aminte de jăluit, cum puţină iaste toată viaţa omi-
niască, de vremi ci, atăţa oam eni fiind aicia, nicîunul la
o suta de am de acum nu va agîunge». Iar A rtavan
răspunsă: «Alta am păţit noi, pre lângă viiaţă. şi m aî de
jale. Pentru că, întru atâta puţin traî, nicîun om nu iaste
atata de fericit, nici dintru aceştiia ce sânt aicia, nici
dintru alţii, la can le nu v a veni de multe ori, nu odată
fire ca aceia, să poftiască m aî bine m oarte deeăt viiaţă’
Pentru că, priimejdiile lovindu-1 şi boalile primenindu-1
fiind şi m traî scurt, lungu îl arată.A şa dar iată moarte
iaste scăp an a pre aliasă la om, decăt viiaţă cu dureri
Iar Dum năzău, gustând va cu l cu dulceaţă, să află că iaste
intru dânsul cu zavistie.»
. [47;] Iar Xerxis ră sp u n să : «A rtavani, pentru viiaţa omi-
m ască fiind aşa după cum tu o înparţi, să o tăcem acum,
nici sa ne aducim am inte de râie, având în m ănule noastre
bum. C i numai să-mi spui adivărat, de nu ţ ’ar fi venit
vi eria visului aşa ad ivărată la tine, tot sfatul cel d’intăl
L n T ' ^ I" Utatu’ ti-a î fi fost ^ să mă la şi săoştesc
ta Z ? ? l0r? AceaSta adivărat să ™ -o s p u i!» Iar Ar-
dunâ o PUnS: S° Inpărate’ Videre visuluî aceluia,
eu Dăn .n° ‘ am ando* aşa să să şi să v ă rşa scă ; iar
toat fi ?1 m tra ta ta tot sînt P^n de frică, n ici sînt în
toata fina mia, ş, altile m ulte socotind întru mine şi
 CARTEA VII 377

încă văzind şi doă lucruri mari carele sînt ţie maî mari
nepriiatenl decăt toate alalti».
[48.] X erxis z i s ă : «Fericite oame, carile sînt acelia doă,
ce zicî că-m i sănt mie mai nepriiatene ? A.u doară pede-
strimia iaste ţie hulită pentru puţinătate ? A u doară oastia
grecească îţi pare ţii cum iaste maî multă decăt a noastră ?
A u doară vasăle sînt maî puţine ale noastre ? A u şi
amăndoă aceştia ? C ă, de vor fi lucrurile noastre maî de
.scădere, trebui cum m aî de sirgu să îndemnăm şi altă
o aste.»
[49.] A rtavan z isă : «OÎnpărate, cine-î agîuns la minte,
acela n ’are ce huli, nici oastia pediastră, nicî vasăle din
Marîa. [1.] Şi, de vei aduna şi m aî multă oaste, acelia
lucruri ce-am zis, şi m aî nepriiatene îţî vor fi cu aceasta.
C e le doă aceştia s în t : Pământul şi M arîa. Pentru că în
M arîa nu iaste nicăiurile atăta liman, adică adăpost (după
cum cunosc eu), carile, cănd va lovi o furtună, să să
adăpostiască acold vasăle. Şi, încă alta, că nu-i distul,
de va şi fi undiva un liman ca aceala, să să mântuiască
vasăle, că-ti trebui la toate conacile tot căte un liman
ca acela de mare, să să dăpostiască pretutindirilia pe
undi merge. Şi, nefiind adăpostele buni, trebui să ştii
cu m prim ejdiile stăpânesc pre oameni, iar nu oamenii pe
prim ejdii. [2.] Şi, zicând una, ce d'intăl, ce ţi-I nepriiatenă,
adu-m ă să-ţi spui şi ceialantă. Păm ântul încă îţî iaste ţie
nepriiaten în tr’acest chip, că, de nu-ţî ţi să va întâmpla
ţie m ăcar niclo primejdie, atăta ţi să faci nepriiaten maî
m ult, căt vel m erge m al mult furăndu-te cu mersul în-
nain te, pentru că a norocului ominesc nu iaste nicîun spori.
Ş i iarăşi zicu aşa, m ăcar să nu-i stia nimi înpotrivă, pă­
m ântul, călcăndu-să mult, întru multă vremi, foamite
naşte. A ceala pre distoinicu om iaste şi să zice, carile,
că n d să sfătuiaşte, să temi şi îşî socoteşte tot lucrul rău,
c a şi cănd s ’ar face să pătimască, iar la fapte să fie în­
drăzneţ.»
[50.] Iar X erx is răspunsă aşa: «Artavani, toate căte
 378 HERODOT

sfătuiaşti, pre cale le sfătuiaşti, iar n icî de toate te teme,,

nici de toate grăi înpotrivă. [i.] Pentru că, di vei vria la
fiieştecia lucru să g răe şti înpotrivă, n icăiuria nimică nu
vei m ai să v ă rşi; că m ai bun lucru iaste la toate să în­
drăzneşti, să păţi m ai bine gîum ătate de grijă vatămă,
decât de toate lucrurile să te temi, şi să nu p aţî nicăiuria
nim ică. Iar, di te vei prici la tot cu vântul, şi ce va fi
lucrul cel adivărat nu-1 vei dovedi, iată că vei greşi
intru dănsăle. A şa dară, într’acest chip iaste şi cela ci
grăiaşte înpotrivă: atocm a iaste; iar fiind om, a şti adi-
vărul înnainte cum va fi, socotesc cum nu poate să fie.
Iar videm, la ceia ci să nevoesc, pururia să face şi
a g o n is ita ; iar la aceia ci a le g toate ceJia înpotrivă, şi-ş.
lemşi, nimică nu să agonisăşte. [2.] V ezi lucrurile Perşilor la
ce putere au agiuns. D eci, aceia inpăraţi de m ai nainte
di-ar fi ţinut acest sfat al tău, sau, m ăcar de ar fi avut
alţi sfetnici ca tine, nu ar fi sporit lucrurile lor întru
atăta. Iar acum, aruncăndu-să în prim ejdii, adusără lu­
crurile la aceştia. P entru că lucrurile m ari cu m ari pri­
mejdii să şi agonisăsc. Şi noi dar ne asăm ănăm acelor
Inparaţi, şi am purces pre vremi bună a anului, şi vom
supum toată Evropa, şi ne vom întoarce înnapoi, nici
foam ite tămpmănd nicăiurile, nicî alt lucru rău nepăti-
mmd nicăiurile. Pentru că noi m ergem cu m ultă grijă de
uca e, şi, iarăşi, asupra căriia limbi vom m erge, grăul.
or a nostru va f i ; şi oştim asupra oam eni plugari, nu
asupra a Nohai.» &
[51.] După aceştia toate, zisă A r t a v a n : «O înpărate
de vrem 1 ci nu mă laşi să ne temem nici de un lucru,
a u asculta sfatul meu, pentru că cuvine-să, pentru
lucruri multe şi cu vin te multe, să să întinză. Chiros,
ficiorul luî Cam vis, Ioniia toată au supus-o să dia bir,
afară din Athm eî. P re aceştiia oam eni să nu-I duci nici
^ :h' P aSUf ra Părinţâlor (adică pre Io n P ) ; pentru că
______6 şn vom Putla birui pre nepriiatenl. Pentru
1 Lăm urire adausă.
 CARTEA VII 379

că, de vor m erge asupra Athinel, au mai strămbî vor fi

decăt toţi, pentru că m erg asupra M itro p o liei1 lor, au mai
drepţi, agîu n găn d şi ei la volnicie. D eci, de vor fi strămbî,,
puţin folos ne facu noă ; iar, fiind drepţi, pot ei mult să
strice oastia ta. Ş i puni la mintia ta cuvântul cel vechi,,
că bine s’au grăit, cum „nu aşăş dintru început să să-
vază şi tot săvărşitul“ .»
[52.] C ătră aceştia, răspunsă X e r x is : «Artavani, la
aceasta greşişî, dintru toate sfaturile căte ai zis, carii«-
te temi de Ioni să nu să prim iniască; cărora ispită m are
avem când şi tu singur ştii, şi toţî că ţî au fost cu Darie
la T ătari, cum întru dănşiî au fost rămas oastia toată
a Perşilor, au să o mântuiască, au să o potop ască; iar
ei au arătat dreptatia şi bunătatia, nefăcănd nicîun lucru
rău. Şi, fără aceasta, fimeile şi copii [şi averile 2] lor sănt
la noi, nicî trebui a socoti cum vor face eî ceva. A şa
dar, nicî de aceasta să nu te temi, ci să aibî inimă bună,,
şi m ăntuiaşte casa mia şi înpărăţiia mia, pentru că eu,,
dintru toţi, pre tine aleg, şi las înpărăţiia mia în mănule
tale.»
[53.] A ceştia zisă, şi pre A rtavan îl trimisă la Susa de
să dusă. Iar, al doilia rănd, chemă X erxis pre Pers[î] care-i
e ra ’ mai de folos, şi, chiemăndu-î, le zicia aşa: «O P er­
şilor, această îmi trebuiţi, pentru aceia v ’am străns, ca să
fiţi oam eni bărbaţi şi să nu ruşinaţi lucrurile care au făcut
m al nainte Perşii, fiind mari şi de m ari lucruri vrednici,
ce fiieştecarile şi cu toţii să ne vom, pentru că acest bine
de opştie tuturor iaste. Pentru aceia, vă z ic : ţineţi-vă tare
de n e p riia te n î; pentru că, după cum înţăleg eu, asupra
oam eni viteji oştim, pre care, di-î vom birui, altă oaste
nu ne va m aî pute sta înpotrivă nicî odănăoară. Iar acum
să trecem pentru ca să ne rugăm bozilor ce ţin pământul.
persesc.» . _
[54.] întru această zi acolo stătură, gătindu-să de tre­
1 M etropolei, cetăţil-mame.
2 Lipsia.
 380 HERODOT

cătoare. Iar, a dăo zi, aştepta’ soarile să-l vază răsărind,

tămăind pre pod cu m ulte feluri de miroasă, şi cu mirsică
aşternănd podul. Iar, după ce au răsărit soarile, Xerxis
dintru un păhar de aur turna vin în M arîa, şi să ruga
soarelui cum nicio întâm plare să nu să întăm pli ca aceia
cari să-l opriască, au să nu ia E vropa, au să nu agîungă
la m arginile el. Şi, rugăndu-să, arunca paharul în Marîa,
şi un crontirî de aur, şi o sabie persască «achinachis».
A c e ştia nu le poci ş t i : soarilui li-au închinat, au Mării ?
Pentru căci maî nainte i-au făcut certaria aceia, şi pentru
ace ia îi da, căindu-să ce-au făcut.
[55-] Şi> după ce au făcut aceasta, au trecut pre poduri,
pentru că doă alăturia poduri fă c u s ă : pre podul dispre
M arîa N iagră trecia oastia toată şi călărim ia, iar de cătră
M a n a A lbă tot nărodul şi vitile. Şi întăi m e rg ia ’ celia io
mii de Perşi, toţi în cu n u n a ţi; după aceştiia, oaste ames-
ticată din toate limbile. în tr’o zi aceştiia au tr e c u t; a doă
zi călăreţii şi cei cu suliţăle în gîos, — şi aceştiia iarăşi
cu cununi. După aceştiia, carul cel sfănt şi ca ii cei sfinţi.
Dupa aceştiia, şi X erxis, şi cu suliţaşii, şi cia 1.000 de
că lă re ţi După aceştiia, ceialantă oaste, şi corăbiile încă
trecia decinde. Iar am înţăles, dintru alţii, cum Inpă-
ratul singur m aî apoi au trecut.
[56.] Iar Xerxis, după ce au trecut la E vropa, vidia cum
o batia să tn a că m ai ta r e ; şi oastia lu i trecu în şapte
zile ş i m şapte nopţi, nepărăsind nimică. A ce i, zicu cum,
trecân d Xerxis preste bogazu, un om de acolo, văzind,
sa fie z is : «O, Zef, că ci ti-aî asăm ănat în chip de om
pers, şi, pentru D iia [=Zeus], ţ’ai pus num e Xerxis, por­
nind toţi oam enii ca să strice Ţ ara G recească, că şi fără
de acesta lucru ai putia tu face aceasta.»

j 3 ' \ Ş \ dUPt C6' aâ tteCUt Şi Să P °rnisă Pre cale, mare

ciu d a li să arăta, care lucru X erxis nu b ăg ă în samă,
fiind pre lesne cu n oscu tă; pentru că un cal au născut-
x I r v ^ Ure’ ^ Iu cru . pr® lesni să cunoştia, pentru că
îs m ergia cu oastia asupra G recilor foarte simeţăşte
 CARTEA VII 381

şi cu tru fie ; iar, m aî apoi, la întors, la acela locu v a sta

pentru capul lui. Şi altă minuni i să făcia luî, cănd era
la S a rd is; pentru că un măşcoî au născut măşcoî avănd
şi pasăre bărbătiască şi fim eiască; iar di-asupra era’ cele
bărbăteşti.
[58.] A celia nu le băga el în samă, şi tot m ergia
înnainte cu oastia pediastră. Iar vasîle de pre M aria
m ergia’ spre Apus, undi le poroncisă să-î aştep tex. Iar
oastia de pre uscat m ergia spre Răsărit, m ergând prin ce-
tatia ce-i zicu a [ A ] g o r e î2, şi de aci încungîurară u n g u l3
N egru şi A p a N iagră, care n’au agîun s de băut oştei. T re ­
când această apă, purceasă cătră A p us, la cetatia Enosul,
pănă au sosit la D o riscos4.
[59.] Acol6 iaste un cămpu a ’ T h rach eî, mare, şi iaste
şi apă mare, ce să chiam ă E v r o s ; undi au fost cetate
înpărătiască, să chiam ă Doriscos ; şi iaste strajă a Perşilor
de atuncia de cănd au oştit Darie asupra Tătarălor. A c e i
plăcu locul lui X erxis, şi socoti să-şi numire oastia, şi
făcia a ş a : corăbiile; toate, agîungănd la Doriscos, acolor
lăngă Doriscos la adăpostială li-au pus. A col6 sînt şi ce­
tăţi B. L a acest lim an li-au tras aceştia corăbie toate şi le
g rijia ’. Iar şi X erxis număra oastia luî întru aceia vrem i
la Doriscos.
[60.] D eci, că ţî Dom ni, cătă oaste avia, aciastă nu o
poci să o ştiu, pentru că nu spun oam enii de acest lucru.
Iar oaste pediastră au fost preste tot, fără de cia de vasă,
oaste de răjbol, un întunerec, adică o mie de mii, şi şapte
sute de mii de oam eni preste tot. Şi numărară oastia în-
tr’acest ch ip: au străns la un loc 10 mii de oameni, şi,
străngăndu-î foarte bine aproape, făcură gard de piatră în-
pregîur, pănă la brăul om ului: şi acolo îî băga de-î nu-

1 Scurtat.
2 Scurtat.
3 G olful.
* Scurtat.
6 Numite in text.
 382 HERODOT

m ăraj dacă^ să înple gardul, să ştiia că sînt io m ii1 ; şi,

aşa , ii numărară pre toţi cu acesta m eşterşug. Şi, după ce
i-au numărat, să tocm iră după lim bile lor.
[61 ] Şi ostaşii aceştiia era’ : întăl, Perşii, care! avia’ armi
aşa : la cap avia şlice 2, iar pregiur trup platoşă cu fier cu
.solzul de peşte, şi pregiur picioare izm eni, şi pentru pa-
vaţă avia ’ scânduri cu fer«, şi săhăidace, şi ţideli mici, şi
a rcile era mari, sigeţile de trestie, şi hangeri în a driapta
sp â n zu ra te ; şi le era hatman Otanis a ’ lu i Amistrie, tatăl
fimei lu i Xerxis. A ceştiia să chem a’ de G reci «chifini»
iar de Perşi «artei». Iar, mai apoi, Perseu, ficiorul lui
D na [ Zeus] bozul şi a ’ D anaiî G recii, i-au adus la Chifiia
ficiorul lui V il Ş1 au luat pre fata lui, Androm eda, gria,

r ^ - ? IO r’ n U m i P e r S ’ Ş1 P r e a C e s t a a i c i a 11 l ă s ă 5P e n t r u
ca Chihs nu avia ficior al s ă u ; şi de acei să chiam ă P e rşii:

[62.] Iar M idii iar într’acel chip oştia’ : pentru că mi-

hatm a T mbrăC&mmte aceasta> nu Persască. Si le era
A r “ d u l lgran’ ° m ahem enid> să ch e ™a m ai nainte
A n i după aceia, m ergând Midiia de la A th in a acolo să
T T * - « » g u r i ef zicu aces, lucru. Ş ? £ ' £
I m hat ?1 rdU 0ra’ înbrăCatÎ! nUmaî av5a’ m itre în cap.
Pers« ! r\ a* a ' “ ° ta™ - Şi Ircani, ca
stătut Dom ri C" ?1 em hatman M egapan, carile afl
•statut Domn dupa aceasta V avilonulul.

şi fă cu t e&v ^ S1n 1' Cănd, ° Ştia’’ în caP a v ia ’ coifuri de aramă,

tefnilî ' - r%are’ nU n e’ Şi Paveîa Şi suliţe ca şi Eghip-
ze "m ? t 0 i a g e d e I e m n C U f i e r tocmite, ş l ţeli
Perşii a ! - f 6 eŞt” a d e G r e c lS i^ «« număsc, iar
HaM c™i Z1CU’ Şi C6ia varvarL intru aceştiia era’ şi
lden Şi le era hatm an Otanis a ’ lui Artaheu.
‘trestie ^ ° aP aProaPe ca §* M idiî, şi arci de
J ^ f ţ ^ j j d e l ^ m i c i f . Iar Tătară!,' Sachii, aceştiia în cap
1 L ăm u rire adaosă
2 Tiare.
3 Psppa.
 CARTEA VII 383

a v ia ’ de piale făcute ţuguiate, şi arce de rănd, şi hangeri,

.şi darde, şi topoară încă a via ’. A ceştiia, fiind Tătar!,
A m irgh iî S ach ! le zicia ’. Perşi! tuturor Tătarălor S ă c a ş !1
le zicu. Şi V a c trilo r şi Sachilor le era hatman Istaspu,
ficiorul Iu! D arie şi Atosiî, feti! Iu! Chiros.
[65.] Iar Ind iian iî a v ia ’ haini de lemn făcute, şi arci de
trestie şi cu h ie r ; le era hatman Farnazathris a ’ lui Ar-
tavatis.
[66.] Ari!, iarăşi, cu arce, ca M idii, iar la alte ca şi
Vactri. Li era hatm an Sisamnis a ’ Iu! Idarnis. Iar Parthiî,
Horazmiî, şi S ogd il, şi Gandari, şi D adichil tot cu haini
ca V actri! era’. Parthilor şi H orazm ilor li era hatman Ar-
tavaz a ’ lui Farnachis, iar Sogdilor A zan a ’ lui Arteu,
iar G andarilor şi Dadichilor A rtifie a ’ lui Artavan.
[67.] Iar C aspii, fiind cu cerge înbrăcaţi, cu arce şi cu
sabie oştia’, avănd hatman pre Ariom and a ’ luî A rtavan 2.
Iar S aran gh iî a v ia ’ haini văpsite, şi arăta’ şi ciboti pănă
la genunche, şi arci şi suliţă ca la Midi. Li era hatman
Ferendatis a ’ luî M egavaz. Iar P actii iarăşi cu cerge, şi
cu arci, şi cu h angiare. Hatm an li era Artind a’ lui Ita-
matris.
[68.] Iar U til, şi Michiî, şi P aricaniî era’ ca şi Pactiî
înbrăcaţi. U tilor şi Michilor, Arsam en a ’ luî Darie fic io r;
iar P aricanilor, Siromitris a ’ lui Iovaz.
[69.] Iar A r a v iî era’ cu ţolurî încinşi, şi arcile lungi în­
cu ib ate 3 a v ia ’. Iar Ethiopiî, A rap i! ce! negri, cu peî de
leu şi de pardoşî era’ înbrăcaţî, şi arci din Finichiia era’
tăcute, lu n gi de 4 coţi, şi sigeţî de trestie şi la vărf
pentru fier era piatră, cu care sapă peceţile, şi avia
ţ id e li: şi în v ă rf era corn de căprioară, ascuţit ca h ie ru l;
a v ia ’ şi toiage cu fe r; iar, eşind la război, trupul lor
ungu gîu m ătate cu ghipsos, gîum ătate cu chinăvarî. A ra ­
pilor şi Ethiopilor, ci lăcuesc mai sus de Misiri, li era
1 Sdy.otc.
2 în loc, textul : fratele iul Artyphioa.
s De două ori arcuite.
 -^ 1 --------------------------------------- IIERODOT

s r " “ i f :::: » , A

t 70 ] l T . 0 T 1^ Î aUr> C,° Ca" Ul M t “ « Pre ' ° ateV

« i ' cu X erxî») S î f ? ? ’ ’ Î î ”- ™ Că d ° â feIu" de Arap,
Părul li era într’alt chin1*0 6 T ^ ° l nUmaî ,imba Ş*
A ra p i au părul d r e .t ^ C* C6Î de la * * * *
foarte creţi decăt t o r ^ ^ ^ LlVUa SÎnt CU Părul
- a ’ ca şi ^ de Ia ArapT
belită, cu urechi cu h ’ ^ 01 m ° ap aVia> fruntia cailor

vS î s r - ia
si p aveţă m ici S T l i T “ •7 caP avilnd tapletite,
cizm e. Ş i L i g S r 5i M a L ^ a ' - 5L ' eli' J?i . ? an^ ri' * cu.
CU Une haini ca Pafla f anian dm i*> şi Sirii, toţf
dochi, « ™mZ dITp'J ş"-T SW de Per?I c^ '
* ? * * • * era “ *’
?■Sirilor era hatman G ovrie ficiorul M n “ ’ L,ghil0r”
f73-J Şi F righ il iarăşi avfa“ ^ * * * Artis,oner-
cia paflagoniască putin sch im b a te i “ « T apr° ape di
F rig h iî înbrăcatî era’ fii r\ -t. " A rm en ii ca şi
tor^ amândurw-a ^ *«**■ A>* ~
lui Darie. Arthom is, carile ţinia fata

n J ^ n i i n t e m I 'L “ ™ , ; ţ ™ ' “ 51 a ' G recilo r. Iar L id iî

de aceştia ci sta! I I , ° St Ch,OTa" d ' Iar * ™ ’ coifurî
lem n ars ta vSrf « J ’ 5' paVâ(e micI> M e i i de
Iar acestora, J S S , S l S S o T ^ "*
______ _ Ş Sirbilor , era hatman Artafernis»

1 Se suprimă o fras*.
2 Scurtat.
8 Scurtat.
4 M ysiJor.
 CARTEA VII 385

a ’ lui A rtafernis, carile s’au bătut cu G recii la M arathon

cu Datis.
[75.] Iar T h ra ch ii în cap a v ia ’ vulpi, şi oştia’ şi cu p la ­
toşă, şi cu haini pestriţă, şi pregiur picioare cizme de vine,
şi suliţă, şi b ă lta g e 1, şi hangeri. Aceştiia, trecând la
Asiia, să num iră V ithini. M ai nainte să chiem a’ Strim oni 2,
şi i-au sculat din locul lor Teferii şi Misii. Iar Thrachilor
de la Asiia era m ai mare V asachis a ’ lui Artavan.
[76.] Şi a v ia ’ pavăţă mici, şi pel de lup pre denainte
căte doă, şi în cap coifuri de aram e şi la coifuri era’
urechi şi coarni de bou de arame fă c u te 3, şi era’ şi pice
(sic) făcute, şi picloarile cu postav roşiu înbrăcate. L a
aceştiia iaste vraja lui Aris, bozului răzb o iu lu i4.
[77.] Iar [C abilii şi Miionii], Lasoniî a via ’ haini ca şi
Chilichil (cănd voi zice de Chiliei, atuncia voi arăta).
Iar Milii a v ia ’ sulicioare mici, şi cu haini era’ înbră-
c a ţ l ; şi a v ia ’ arce de la Lichiia, şi în cap de păr făcute
coifuri. A cestora tuturor era mai mare Vadris a ’ lui
Istanis.
[78.] Iar M oshil în cap avia’ coifuri de lemn, şi paveţă,
şi suliţă mici, şi ţideli lungi. Iar T ivariniî, şi Macrinii, şi
M osinichii, ca şi Moshiî era’ înbrăcaţi. Pre aceştiia aceşti
hatm ani era’ : M oshilor şi Tivarinilor, Ariom ard a ’ lui
Darie şi a ’ Parm ii, nepoatei lui C h iro s ; iar M acronii şi
M osinichii, A rta ictu a ’ lui Herazmie, carile era epitrop la
Sistos, cetatia de la bogazu °.
[79.J Iar M arii în cap avia’ coifuri de rănd înplinite, şi
paveţe de piale mici, şi suliţă. Iar C olilii în cap avia’ coifuri
de lemn, şi paveţe mici de bou făcute, şi suliţă mici, şi
săbii a v ia ’. M arilor şi Colhilor era hatman Farandat a ’ lui
Teaspie. A la ro d il şi Saspiî ca şi C olhii era’ înbrăcaţi. A c e s­
tora M asistie a ’ lui Siromitrie era hatman.
1 Pelte ; textul.
2 De la riul S try m o u ; textul.
3 Scurtat.
4 Explicaţie adausă.
6 Helespont.
 386 HERODOT

[80.] Iar ostrovenil cei din M arla Roşii a v ia ’ ca şi Midii

h a in i1 ; era hatm an M ardontis a ’ lui V ag h eu , carile la
M icalis, fiind hatm an, al doilia an peri la război.
[81.] A ceştia limbi era’ pre uscat, şi oştia’, cu pedes-
trim e cu tot. A ceştiia oşti, aceşti ce-am zis mai sus era’
hatm ani, şi aceştiia îi tocm ia’, şi-I n u m ă ra ră ; şi făceră
căp itan i preste zăce mii şi preste o mie, iar căpitanii fă­
ceră pre iu zb aşî2 şi pre d esetn icl31 A ceştiia era’ hatmanii.
[82.] Iar, preste toată oastia, şi preste aceştiia, era hatman
m are Mardonii, feciorul lui G ovrie, şi Tritantehm is, ficiorul
lu i A rtavan, carile zicia să nu să facă oaste asupra Gre­
cilor, şi Smerdome a ’ lui Otanis, aceştiia am ăndoî lui Darie
n ep oţi şi lui X erxis v e r i ; şi Masistis, a ’ lui Darie şi Atoseî
fecior, şi Gherghi a ’ lui A riz, şi M egaviz a ’ lu i Zopir.
[83.] Aceştiia era’ hatm anii cel mari preste toată oastia
de pre uscat, afară din cel 10 mii de Perşi aleşi; acestora
li era hatman Idarnis a ’ lui Idarnis, Şi să chiem a’ aceştiia
Perşi «fără de m oarte»; pentru acesta lucru, pentru că,
carile dintru aceştiia, au din boală, au din război, peria,
îndată să punia alt[ul] la lo c u ; şi nici m ai m ulţi, nici mal
puţin[I] putia’ să fie decăt 10 mii, iar înpodobia’ toată
oastia Perşii, şi ei era’ mai viteji. Şi ei e ra ’ cu armi, cum
am zis mai nainte, şi era’ tot cu aur şi cu argint, de
lu cia ’ ; şi avia’ carîte, şi ţiitori, şi alte posluşaniflj pr&
multe, şi bucate, aliasă din ceia oaste, cămile şi cal le
d u cia ’.
[84.] Şi aceste lim bi sănt toate, şi călăreţi, ci atătia
lim b i; era’ călări P erşii înbrăcaţî ca şi pedestrimia lor, ci
num ai în cap a v ia ’ unii şi coifuri, în multa feluri, şi de
fer, şi de aramă.
[85.] Şi sînt nişte oam eni păstori, le zicu Sagartil, limbă
şi gla s persăsc au, şi graiul le iaste între persesc şi pac-
tienesc. Aceştiia era’ 8 mii de călăreţi, şi alti a rm i n’au,
1 Scurtat.
2 HekatontarchI.
8 DekarchI.
 CARTEA VII 387

nicî de ier, nicî de aramă, fără num ai hangeri, şi au

curăli înpletite, ca nişte f u n l: cu aceştia merg la război.
Şi războiul li iaste a ş a : dacă să apropie de nepriiatenî,
aruncă curălile aceştia, fiind cu liaţ la marginia, şi, de să
apucă ori de om, ori de cal, şi-l trage la sine; şi, aşa,
prinzindu-să în leaţ, pier. A cestora acesta război iaste. Şi
era’ cu P erşii tocm iţi.
[46.] Şi M idii tocm iţi ca şi pedeştrii, şi Chisiî iarăşi,
Şi Indiianil iarăşi aşa, şi era’ cu cară, cu căruţă; şi la
cară avia ’ ca i înhăm aţi, şi m ăgari sălbateci. Şi V actriî
iarăşi, şi Caspil, şi L ivii, toţi ca şi pedestrimia, şi toţi cu
•cară. Şi [Gaspiril şi] Paricanii, şi A rapii, iarăşi ca şi la
pedestrime, şi e ra ’ pre cămile, carile nu să lăsa’ nimica
cu iuţimia de cai.
[S7.] A ceştia lim bi era’ călăreţi, preste tot 80 mii de
•călărime, far’ de căm ile şi făr’ de cară. Şi altă călărim e
era pre la m argene, iar A rap ii d in d ă răp t; pentru că să
spăriia’ caii de căm ile foarte.
[88.] Şi hatm an preste călărimi era Arm am ithru şi T i-
theu, ficiorii lui Datis, iar cel al triiale hatman, Far-
nuhis, au rămas bolnov la Sardis. Pentru că, purcegănd
de la Sardis, au căzut întru o primejdie fără de nedejde,
pentru că, fiind călare, supt picîoarile calului au intrat
un căini, şi calul, nevăzindu-1 mai nainte, s’au spăimăntat,
.şi stătu furcă şi aruncă pre Farnuhis şi căzu. şi stupia
singe, şi veni la boală la fthisis; şi calului îndată îl fă-
.ceră slugile după cum le poroncia e l ; pentru că în locul
undi l-au trăntit, l-au dus de i-au tăet vinile. Şi Farnuhis
aşa pierdu hâtm ăniia.
[89]. Iar cătarge era’ 1.207, Ş> întru aceştia era’ Finichiî
:şi Sirii de P a lis tin a ; aceştiia 300 era’, aşa într’arm a ţi: la
.capite coifuri, aproapi de celia elineştl, şi celia de in ţă-
.sute, şi cu paveţă, şi cu ţedeli. A ceştiia Finichii în zilile
ve ch i lă cu ia ’ la M arîa R oşie; acei şădu pre lăngă Maria,
.acum, trecând preste Siriia. Iar locul Siriei, şi pănă la
1
 388 HERODOT

E ghipt, Palistina să chiam ă. Eghipte[ni]i doă sute de vasă

a v ia ’. Aceştiia a v ia ’ la cap coifuri vărsate şi paveţă găo-
noasă, cu m ănunchile mari, şi suliţă de corăbii, şi ciocani
m ari; şi mai m ulţi era’ cu zăli, şi cu sabil mari era’’
aceştiia. A şa era’ 'înbrăcaţi.
[90.] Chiprei a v ia ’ 150 de vasă, tocm iţi aşa : la capite
e ra’ cu coifuri InpăraţăI lor, şi ceialanţi m iţu rci1, iar celia
alalte ca şi G recii. A ceştiia Chiprei dintru m ulte limbi sănt
prişleţi acolo 2.
[91-] Iar C h ilichiî 100 de v a s ă ; cu coifuri în cap de
rănd, şi, în locu de paveză, avia’ lespezi de peî de bou
făcute, şi cu haini de păru înbrăcaţi, şi doă ţudeli, şi doă
sabie, ca şi săbiile Eghipt[en]ilor făcute. A ceştiia Ipahel
să chiem a’ mai nainte, iar, în zilile lu i C h ilie a ’ lu i Aghinor,
ci era Finicu, au luat această poreclă. Şi Pam filiî 30 de
corăbii au avut, cu armi greceşti tocm iţi. A ceştiia Pam filiî
sînt din cei răschiraţi de la Troada, cu Am filoh şi cu Halcant,-
[92.] Iar L ichii d a ’ 50 de corăbii, cu zăli înbrăcaţi, şi
cu co lc e li3; avia’ şi arci de corn, şi sigeţi de trestie, fără
de peni, şi piei de capră pre umere spânzurate, şi la cap
coifuri cu peni cu n u n a te ; şi săbii, şi coasă a v ia ’. L ic h ii1
au fost de la Crit, după aceia de la L icos a ’ lui Pandion,-
de la Athina, au luat acesta numi.
[93.] Iar D oriei de la A siia 30 de corăbii au dat. Ace-
ştiia avia ’ armi greceşti, şi era’ de la Peloponisus. Iar Carii
70 de vasă a via ’, la altile ca şi G recii, iar a v ia ’ hangiare
şi coasă B.
[94.] Iar Ionii 100 de vasă, tocmiţi ca şi G recii. Aceştiia
să chiem a’ mai nainte Pelazghî, iar, mai apoi, de la Ion,
ficiorul lui Xuthos, s’au numit Io n îB.

1 « K îto n e » : textul.
2 Textul spune de unde.
8 R n e m id e : textul.
4 Scurţat. ' -
5 Scurtat.
8 Foarte scurtat.
 CARTEA VII 389

[95.] Şi O stroveniî 17 vasă au avut, ca şi G recii în-

brăcaţl. Şi aceştiia, de la A th in a, Ioni să num ăsc1. Iar
EoliI 60 de vasă au fost avănd, tocm iţi ca şi Elinii. Şi,
mal nainte, după cum zicu G recii, PelazghI s’au fost chie-
mănd. Iar B o g a z ă n iî3, afară din A vid en î, (pentru că A v i-
denil au fost poronciţî de înpăratul să păzască podurile),
iar ceialanţl 100 de vasă a v ia ’, tocm iţi ca şi Grecii. A ceş­
tiia sănt prişleţî de la Ioniia şi de la Dorii.
[96.] Iar prin toate vasăle era’ şi Perşi, şi Midi, şi Sachî.
Dintru aceştiia, dintru toţi, F in ich ii a v ia ’ vasă mal bune,
şi din F in icî Sidoneniî. L a aceştiia şi la pedestri tot era’
şi Domni de ţara lor, pre care! eu nu-î mal pominescu,
pentru fără-triaba istoriei. Pentru că nu era’ vrednici
Domnii aceştiia a ’ limbilor, şi, căte cetăţi, atăţa Domni şi
era’, şi aceştiia nu era’ în oaste n ici căpitani, ci era’ atăţa
de mulţi, ca şi ceialanţl r o b i; pentru că hatmanii şi na­
cealnicii oştel că ţî au fost Perşi, i-am spus eu mal nainte.
[97.] Iar oştel de pre M arîa aceştiia era’ h atm an i: A ria-
vignis a ’ lui D arie, şi Pricsaspis a ’ lui Aspathin, şi M egavaz
a’ lui M egavat, şi Ahem enis a ’ lui D arie ; a ’ oştel Ionilor şi a
Carilor, A rn av ig n is'5, iar Ahem enis Eghipt[en]ilor, fiind frate
bun lui X erxis, şi ceialanţl doi aceialan te oşti era’ hatmani.
Iar alte vasă iarăşi, corăbii, şi m al mici, şi şăici, şi caice,
cu totul, preste tot, alte 3.000 e ra ’.
[98.] Iar după hatm anii cel de M arîa era’ mal numiţî, după
dănşiî, din ce î din limbi, cel de la Sidona, Tetramnistos a ’
lui Anis, şi, de la Tiros, M apie a ’ lui Sirom, şi alţi căţlva *,
[99.] C ărei a-î pomeni, puţin folos ne va aduce. Iar mai
mult mă mer de Artem isiia, muiare, să oştiască asupra
Ţării G receşti, căriia, murind bărbatul eî, au ţinut ia Dom-
niia, şi ia avia copil voinicu, ci, pentru vitejiia eî, au oştit
ia, neavănd nicio nevoe. Ş i o chiem a Artemisiia, fata l u i

1 Scurtat.
2 Diu Helespont.
8 Lăm uriri dupre el în text.
> în text, sînt neuniţi.
 39° HERODOT

Ligdam is, şi de niam de la A licarnas de pre tată, şi de

pre mamă Gritiancă. Şi avia cinci c e t ă ţ i1 supt măna eî,
şi avia cinci vasă, foarte frum oasă: după ale Sidonilor,
altile nu era’ ca ale eî. Şi decăt toţi ostaşii sfat bun au
dat Inp ăratulu î2. Şi oaste de pre M arfa atăta fu, într’a-
cest chip.
[ioo.] Iar Xerxis, după ce s’au num ărat oastia şi s’au
tocm it, o poftit să o vază, şi, după aceasta, au şăzut intr'un
car, şi, aşa, trecia pre lăngâ toate limbile, şi le întreba,
Ş l di iaci 1^ scrua’, pănă undi au agîuns la m argine, şi a pe-
destrim ei, şi a călănm eî. După această, să trasără vasăle
din liman în Marîa, şi, aşa, X erxis să pogoră din car în-
tr’un vas de la Sidon : şidia supt cort de aur, şi înbla pre
dinainte corăbiilor, şi întreba pre corăbii, ca <şi la pedes-
tnm e, şi tot scrua’ diiaciî. Iar vasăle le depărtară de
m a rg in ă 3, şi, aşa, le grijiră, şi gătiră oam enii dintru dăn-
săle g ata de război. Iar el aşa înbla pre dinainte şi le priviia.
. t 101-] Iar> duPă ce 1J-au trecut şi aceştia, eşia din vas
şi chiem ă pre Dimarit, ficiorul luî Ariston, ce-au fost in­
parat a ’ Lacom lor şi era acolo p rib a g 4, pentru că şi el era
cu oastia,^ şi, chiemăndu-1, aşa îl în treb ă: cDimarite
acum me-î drag a te întreba ce-mî iaste voia. Pentru
că tu eştî Grecu, şix după cum am înţăles, şi dintru
tine, Ş1 dintru a lţî G reci ce-au venit la mine/ eştî nu
dm cetate mică, nici slabă. Acum , dar, să-mi spui, au
sta-vor mnamte mia G recii ? Pentru că, după cum mi
sa pare mie, nu num ai G reciî, ci toţi căţî lăcuesc la Apus
de s a r aduna, nu sănt vrednici a sta înprotiva mia, ne-
fimd atocm a cu oastia cu mine. Decî, vo i să te întrebu
Şl pre tine, să-mi spuî adivărat pentru aceştia lu c ru ri»
Celant’ răsPunzind> «O inpărate,
care dmtr amandaă voî fa ci; au adivărul voi grăi cătră
1 Numite ia text.
2 Suprim ată o proporţie.
3 T exlul spune tlislauţa.
4 Lăm urire adausă. •
 CARTEA. VII 391

tine, au pre plăceri?» Iar el zisă : «Cu adivărul să grăiaştî,

şi nim ică nu-mi v a fi voia stricată, ci tot cum mi-aufost.»
[102.] Şi, auzind Dimaritos aşa, zisă : «înpărate, de vrem e
ce-mî zic i să g răesc drept, trebui a le zicia cele care maî apoi
să nu mă aflu mincinos, in Ţ ara G recească mesărătatia
pururia soţie le iaste, iar destoiniciia învăţată iaste dintru
învăţătură şi dintru lege t a r e ; cu care lucru trebuindu-să
Grecii, şi înpotriva sărăcii stau, şi de stăpănătate să
apără. L aud eu dar pre toţi G re c ii care! lăcuesc locurile
acelia doriceştl, şi vin a grăi cuvinte, nu pentru aceia, [toţi]
ci pentru L aco n i săngurî. intăl, să ştii că, nici într’un
chip vor priimi cuvintile tale, carile aduc robie Ţ ărel
Greceşti. Şi, iarăşi, să ştii că înpotriva ta vor sta la răz­
boi, măcar că aceialan ţl toţi G recii s’ar închina. Iar, pentru
mulţime, nu în tre b a : căţl fiind el, vo r putia face a c e a sta ;
pentru că, de vor fi 1.000, aceştiia să vor bate cu tine la
război, devor fi m al puţini, de vor fi maî m ulţî.»
[103.] A u zind X erxis aşa, răsă, şi zisă: «Dimarite, ce cu ­
vânt aî zis, cum o mie de oam eni sa sa bata cu atata mulţime
de oaste ? Ia ’m blă de-mî sp u n e : tu zicî că aî fost inpărat
acestora oam enî, acum tu vre-veî să te baţi cu 10 oameni, că,,
de vreme ce g lo a ta iaste aşa de vitiază, după cum îî spuî
tu, tu, fiind ales inpărat, trebui să aibî îndoită aceia pu­
teri, după cum iaste obiceiul vostru. Pentru că, de va fi
un ostaş de aceia vrednicu de 10 oam enî, tu, fiind inpărat,
trebui a fi de 20 ! Şi, aşa, drept a fi cuvântul carile aî zis.
Iar, de vremi ci în tr’acest chip sănteţî, şi de marî atâta
căt şi tu şi alţi G reci ce-au grăit cu tine, sănteţî, caută
să nu fie grăit cuvântul în zădar, şi să nu fie simeţie,
după cum vă lăudaţi ată ta; pentru că socotim cu cale, în
ce chip [ 1.000 au], 10.000 au cin cîzăcî [de miî] de oamenî,
fiind măcar toţi volnici, şi nefiind supt o ascultare, cum
să vor bate cu atăta oaste ? P entru că maî mulţî ne vom
face decât o mie pre unul, fiind eişî 5° de miî [ >000].
Pentru că, de s’ar stăpâni de unul, după obiceiul nostru,
doară pentru frică ar fi şi m al bunî decăt li-ar fi firia, şi,
 392 HERODOT

bătăndu-î, ar intra în mulţi, fiind m aî p uţini; iar, fiind

volnici, nicîun lucru de aceştia nu ar face, şi socotesc eu,
Şi alta di-ar fi, şi tocm a cu Perşii, încă nu ar putia sta
m potriva. Ci numai la voi iaste aceasta ; ce iaste puţin,
nu mult. Pentru că sănt la mine suliţaşl perşi care! şi
cu ti 11 G reci o d ată; canle, neştind tu, m ulte grăiaşti în
za d a r.» Y
[104.] Dimarit iarăşi zisă: «O înpărate, am ştiut eu
d m tai ca, de voi grăi drept, nu-ţl va plăcia. Iar, de
vrem i ci mă îndemnai, am grăit drept, ci era adivărat
pentru Laconl. Şi, cum îmi sînt el mie de dragi, tu săngur
ş n care m au gonit din moşie-mi şi cinstia mi-au luat, şi
pn a g m au făcut, iar părintele tău avuţie şi casă mi-au
dat Deci, nu iaste omul înţălept, văzind socotintă, ca sa
sa fenasca, nici odim oaria ; ce încă să-l iubască tare. Iară
eu nu fagăduesc ca să fiu vrednicu să mă bat cu 10 oa­
meni, nici cu doi, nici cu unul, de bună voe. Iar de
ar fi indemnători şi o nevoe mare, foarte cu dulciatâ
aş bate cu unul dintru ceia ce zicu că-î vrednicu de
rn G reci. Aşa şi Laconiî, căte unul bătăndu-să, nici
n r u n chip sînt maî prQştî decăt alţ. o a m en I. ^

c ă ’ 'fiind1" UI11 ° CU’ Smt maI Vit6jî deCăt tQţî oam eniî- p entru
ă, fund volnici, nu s întru tot v o ln ici; pentru că aii si

tem d H i ? Care §ă t6m eî maî muIt de^ t să

, 116 ai ; Ş1 *acu ce le poronceşte aceia ; şi 1«
™ nCe§ e Pururea. A cesta lucru nu-I lasă să fugă niclo
au s'ă'oia “ oameni de la război, ci, rămăind la tabără,
u sa piara, au să dobăndiască. Iar, de ţi să pare tie cum '

a L r t d ’ de^ iie eă de acum * * * * * «

ta, I n p ă r a t e T " ’ ^ S* fecu duP* voia

a ră d ^ 1 A ceSta, acestia au răspuns. Iar X erxis au început

J s de s - ^ S a " SCărbit niraică> cu blăndeţă, i-au
pre Ma \ , n f * * V° r° Vit X erxis> * a * Pus
P -1- « Domn la Doriscos, mazilind pre acela ce
 CARTEA VII 393

,au fost pus de Darie. Şi, aşa, m ergia cu oastia, prin

T h rach i, asupra Grecilor.
[106.] P re M ascam is, pre acesta l-au lăsat, carile el
numai fu om ca acesta şi-I trim itia inpăratul daruri preste
tot anul, pentru că el numai au făcut vitejie dintru căţî
au pus Dom ni, au el, au D arie Inpărat. Aşişdirilia şi Ar-
taxerxu, ficiorul lui Xerxis, trim itia nepoţilor lui. Pentru
că l-au pus m al nainte decăt această oaste Domn, şi pre
acesta, şi pre alţii, la T h rach i şi la M arla Niagră şi Albă,
aceştiia toţi, afară din cel de la Doriscos, după această,
[de] oaste din G re c i fură pobediţi. Iar pre acesta de
la Doriscos, M ascam is, m ulţi s’au ispitit să-l ia, şi nimine
n’au putut. P en tru aceia îl trim itia darurile inpăraţăî
preste tot anul.
[107.] Iar, dintru căţî fură de cătră G reci luaţi, nicîunul
nu socoti Inpăratul să fie om vrednicu, afară din V oghis
de la Ion. P en tru că cî nici dănăoară nu părăsiia să nu-1
laude, şi pre ficîoriî careî erau a ’ lu î la Perşi lăudând nu
părăsiia, de vrem i ce şi de mare laudă era Voghis, carile,
încunsflurăndu-l
O A th in ei si Chim on, ficiorul
t luî Mildiad,
_
putănd să iasă cu tocm ală bună sănătos şi să hălăduiască
la A siia, n ’au vrut pentru ca să nu să pară că de frică
face acesta lucru, şi să să răducă la inpăratul, ce tot au
tărpit pănă în ceia de apoî. Şi, după cia n au mal rămas
de m ăncat nim ică în cetate, au aprins focu mare, şi s au
gîunghiet m uiarea, şi copiiî, şi ţiitorile, şi slugile, şi după
aceia au sărit în focu. După aceasta, aurul şi argintul tot
din cetate de pre ziduri l-au înprăştiiat într apa Strimo-
nuluî. Şi, făcănd aceştia, au sărit şi el săngur în focu.
Acesta, şi pă[nă] astăzi, cu bună socotinţă să laudă de
cătră Perşi.
[108.] Iar X erxis, de la Doriscus să ducia la Ţara G re­
cească, şi ceia ci era’ înnainte luî, tot îî îndemna a oşti
înpreună cu d ă n su l; pentru [că], după cum am scris şi
jn al sus, toată ţara, păn’ la T hesaliia, au fost supusă, şi
£ra cu bir de da in p ă ra tu lu l; de M egavaz era supusă, şi
 394 I1ER0D 0T

mal apo! şi de M ardonie. Iar, mergând, trecu pe lângă

cetatia M esam vrieîl, şi după aceia, cetatia Strim is2, şi
pren dânsa trecia apa L is u lu i: acesta nu aglunsă atuncia,
cu apa, oştel lui X erxis ce săcă. A cesta păm ânt iaste ar
Chiconilor 3.
[109.] Şi, după aceia, trecând această apă, căteva cetăţi
trecu g re c e ş ti4, şi, pre lăngă dănsăle, şi iazăre c â te v a 5,
A şijdirilia şi printr’alte cetăţi de pre uscat, carile, avănd
ezăre, nu le a g îu n gia ’ n ici de b ă u t6.
f 110.] După aceia, întrănd lâ Thrachî, atăta lim bi din
T hrachi au trecut, ce limbi tot th rach e-su 7. Şi, dintru
aceştiia, căţl era’ pre M arla, cu vasă m ergia’ ’; iar câţi
era la uscat, cu pedestril, — afară dintru Satriî.
f111 *] Aceştiia, pănă în zilile mele, nici de un om de
nime n ’au vrut să asculte, pentru că şăd întru munţi
înnalţi şi cu pădure multă, şi sînt foarte ră zb o in ic i8. Aceş-
tna au şi vraja lui Dionisos, şi acold vrăjeşte vrăjitoaria
ca şi la Delfi 9. '
f i i 2 - 3 10.] Şi, trecând pre lăngă aceştia, X erx is înpă-
râtul miarsă spre Apus, pănă au agiuns la apa Strimo-
nulul, la cetatia Ionului, undi am zis că era V o g h is 11.
, fi 14-] Şi, aşa, vrăjiră vrăjitorii într’apă, şi gîunghiiară
cai a lb i13. Şi, după aceia, înţălegănd cum să chiam ă locul
aceala Nouă [căi], atătia fete de pre acel loc şi aţâţa
voinici tineri au îngropat acolo v i l 13. Pentru că obicei
1 Scurtat.
2 ''c u r t a t .
3 ^curtat.
4 Numite, 111 text.
5 Tot aşa.
Foarte scurtat.
7 Mumite, in text.
? Scurtnt.
9 Konrle scurtat.
10 faragrafu l H2 e înlăturat.
1 S-urlat.
14 Suprimată o mare parte din parao-raf.
13 Scurtat.
 . _________________________ CAUTKA VI! ____________________________ 3 9 5

iaste al P erşilor a îngropa oam eni vil, pentru că şi A m ci-

tais, fim eia lui X erxis, înbătrănind, am fntâles cum 14
copil din ce l din niam bun au îngropat de vil bozului,
ce-I zicu el cum iaste supt păm ânt.
[115.] Şi, după ce au trecut Strim onul, oastia cătră
Apus au purces. Şi, aşa, m ergia prin multe cetăţi ţi
oraşă, după cum am zis, pre toţi luăndu-I in oaste, şi
pre M arla, şi pre u s c a t Ş i ca lia aceasta, ci menăaă
atuncia X erxis, T h ra ch il nicî o strică, nici o samânâ, ci
o cinstesc foarte tare, pănă întru zilile mele.
[116.] Şi, după ce au sosit X e rx is la Acanthos, ospăţl
li-au pus A can th iilor, şi i-au dăruit cu haini mideştt, vă-
zindu-J şi pre d ănşiî gata de război şi penlru ză^aştil
carile au săpat.
[117]. Şi, tiind X erxis la A canthos, muri pristavul zăga-
şuiul, ce-î zicia A rtah el, carile era om de ispravă, din
niamul lui A h im enid, şi era de stat mal mare decât toţi
Perşii, (pentru câ de 4 degete nu aglun^ia să fie dr 5
coţi înpărăteştl), şi acesta striga m al tare decât toţi oa­
menii. P entru acesta foarte să mâhni Xerxis, şi il inj^rop.!
cu mare cin ste ; şi toată oastia tăcură gropniţa. Acestuia
lui A rtah eii 51facu şi jârtfâ A can th ii *.
[118.J Iar la ceia ce fâcia conace inpâratulur X erxiv
numai ci le era a-şT lăsa locurile carile lâcuia' el, pentru
răul aceştel ch ieltu iale, pentru că 400 talanţl mi*I aglun-
g ia ’ odată la un popas *. *
(119.) Şi, a şa *, II aştepta' pre X erxis la popas, inpârţna
făină multă pre la toţt, de fâcia' pâini preste multe lunF.
Şi cerca de atla pasârl foarte de cinste, şi le hrânia, q*
de pre ta apă, ţi de pre la uscat. Şi apâ gât ia’ pentru
oaste, şi inpăratulul g.ttia’ pâhard de aur, şi crontire, ţi
altile toate câte trebuia' la masa Inpăratulul.Şi gâtia*

1 Koarie icurbL .
î Scurtat.
* Foarte »curtat
* Suprim at în cep u tu l paragrafului.
 396 IIERODOT

cort ga ta undi şidia el dacă sosia, şi cu ceia ci mănca

cu dânsul. A cestora să g ă tia ’ aceştia. Iar ceilante oşti
num ai de măncat g ă tia ’. Iar, cănd era a doă zi, să scula’
ispravnicii şi lu a ’ toată gătiria aceia, şi nu lăsa’ nimică,
ci le lu a ’ toate cu dănşii.
[120.] Un om avdiretian 1 zisă un cuvănt în ţă le p t: cum
să să roage cu copii cu tot bozilor, pentru ca să nu mă­
nânce de dăorî în z i 2 Inpăratul Xerxis. A ce ştiia păţind şi
multă nevoe, iar tot suferea.
[121 3] Iar Xerxis la Thermis poronci corăbiile lui să
m argă, să-l aştepte acolo, purcegănd de la Acanthos.
Pentru că socotia că-i mai drept pre acolo. Pentru că
pănă la Acanthos aşa m ergia oastia lui X erxis, în trei
părţi au înpărţit toată oastia, şi o parte m ergia pre lăngă
Marfa, înpreună şi cu v a s ă le ; aceştiia era’ m ai m ari Mar-
donie şi Masistie. A ltă parte era mai la uscat, depărtată ;
era hatman[I] Tritan-tehmis şi Berghis. Iară a triia crilă
era cu Xerxis Inpărat, care m ergia prin m ijlocul celora
o ş t i; şi era’ hatmani Smerdom ene şi M egaviz.
[122.] Şi oastia ce grecească miarsă prin zăgaşu l Atho-
nvilui ce-au fost săpat, şi, aşa, au agiuns la T h e rm is4. Şi,
pre lăngă căte cetăţi au trecut, au luat oaste şi corăbii,
pentru că multe cetăţi au trecut pănă a a g îu n g e la Ther­
mis, şi altile prin pregiur, carile acum le lăsăm pentru
zăbavă 5.
. tI23-] Şi> aşa, oastia ce de pre M arfa au aşteptat pre
Inpăratul la T h e rm is6. Ş i X erxis încă m ergia pre uscat
cu ceialantă oaste, sîrguind şi el ca să m argă acolo la
T h e rm is7.
[125-] Şi, m ergând lăn g ă apa Axiului, lei au lovit de
1 I Se dă numele.
2 Scurtat.
8 Suprimat începutul.
4 Nu se arată de- traducător calea.
6 Se dau in text.
6 In aceasta se resumă un paragaaf întreg.
‘ Aceiaşi observaţie.
 CARTEA VII 397

au m âncat căm ilile celia ce purta’ de mâncat. Pentru că

leii au fost venind noaptia, şi, aşa, altă nimică n’au fost
m âncând, fără num ai pre cămile. Şi mă mier şi eu pentru
cia să fie făcut acesta lucru, că leii alte dobitoace ca
aceştia n ’au m al fost văzut. Şi acolo sânt lei mulţi, şi boi
sălbateci, cărora coarnile sănt foarte mari.
[126.] Şi între doă ape num ai lăcuesc aceştia fia r ă 1.
[127.] Şi, sosind la Thermis, X erxis acol6 aşăză tabăra,
şi mult locu au cuprins tabăra oştel lui, foarte fără sa m ă s.
Şi multe ape curătoare săca’, şi nu le agîun gia’ de băut
Perşilor 3.
[128.] Iar X erxis, văzind munţii T hesalieî în n a lţîfo arte4,
şi înţâlegănd iscoseniia locului, pofti ca să m argă să
vază, pentru că calia oştel era să m argă pre sus, pre la
M achidoniiaB. D eci, întră în tr’un vas de la Sidona, şi, aşa
purceasără şi alte vasă după dănsul, şi miarsă de au
privit locul. Şi fă cia ’ şi voroavă cu Thesalil, pentru căci
el întăl s’au fost închinat. Şi, aşa, au purces iarăşi în-
napoî, de au venit la Thermis.
[129-30. °] Ş i acol6 câteva zile au şăzut, pentru că taia
o păduri oastia M achidonianilor, pentru ca să triacă oştile
pre la r g T. . „ .
[131.] P en tru aceia şăzu X erxis. Şi, aşa, acei sosiră şi
poslaneţăî care! au fost trimişi la G reci pentru ca să
ceară apă şi p ă m â n t: deci, unii au venit şi deşărţl, alţăi
au şi adus de la b o g a ţi8.
[132.] Iar G recii care a v ia ’ să stia înpotriva varvaruluî»
au făcut între dânşii g lu ră m ă n t; şi glurămăntul aşa era :
1 Sc lasă la o parte descrierea locu rilor.
2 Se arată în text ce Ioc anume.
s Scurtat mult.
* Textul îl numeşte.
6 Foarte scurtat.
6 Suprimată cea mal mare parte din paragraf.
7 Aceste două rin d u r! înlocuiesc două paragrafe.
s Scurtat.
s Li se dă listă, în text.
 398 HERODOT

caţi oameni, fiind G recî, s’au închinat varvaruluî fără de

ju cio nevoe, pre aceştiia, aşăzindu-să lucrurile, să le omoară
za cile la bozul de la Delfi. Iar gîurăm ântul acesta li-au
tost tuturor.
t1^ -] Iar [la] L aco n iî şi Ja A th in a n ’au trimis var-
varu pentru ca să ceară pământ şi a p ă ; pentru că au
os trimis mai nainte D a n e acolo poslaneţf pentru aceasta
D eci, pre unii i-au băgat în puţuri să scoată de acolo
apă şi pămînt, să-î ducă varvaruluî: pre alfi’î prin gropi
adăncî, şi !e zic,a > să scoaţă de acoJ6 să jf ducă ^ ^

i7 ~ Pentr“ aCeia n ’aâ triimis X erxis- Iar, m ai apoi,

P ,1^ şi primejdie A th in a pentru m oartia acestora Ci
nu poci ş t!: pentru aceasta, au ba, li-au ars cetatia ?
f J4 •] ar Lacom i, fiind de multe ori jă rtv ile răii, aşa
să mira ci vor mal face. Pănă undi s ’au strâns cu to tV
Ş au sfătuit cine să va afla să m argă ales doi oameni ’la
şi, sa moara şi ei pentru moartia celor ce a ’ pus eî
prin grop i şi ,-au omorăt pentru închinăciune ». Si aşa
doi Lacom , şi avuţi bine, s’au apucat să m argă să moant
pentru moşie la X erxis înpăratul *.
[I35-] Şi, aşa, mult iaste de mirat îndrăzniria acestor
meni, şi inca maî mult, pentru că, m ergând aceştiia
o J ^ e Z : 'r Pre ‘a Pe,- ‘ M ar„is, c a r c e r a hatra"
oşttlor de pre lănga M arla de Ia Asiia, şi, ospătăndu-r
l- a u zts a şa : «V itej, LaconT, pen.ru c a i lucru f u î t l d-
S T f ă " Si- cura înpăratul citi­
şi vor vetî ri il", nU V't" !1’ cau tat[ pururia şi avuţiia mia: aşa
v e X s t f j ? H ° Par L DOm" , a ’ t!>ri'0r că
s f '. de v,teJ[ Iar el au răspuns : , O Idarni,
dfn.ru in" " Un «Wp “ al ™ s.ru . P en .m
dintru ce a. gustat dintru aceia sfătuia,«, iar din cia nu
nn sfătuiaşti. Pentru că, a ti r o M .^ a r t e bine \ t
- L o|n.cu n 'a lg u sta t, nicr ştii: dulce-r, aii ba? Pentru
1 Suprimai începutul paragrafului
te x tu l îi numeşte.
3 Foarte scurtat.
 CARTEA Vn 399

că, num ai de a î gusta de volnicie, nu numai cu suliţăle

ni-aî învăţa să ne batem pentru dănsa, ci tocma şi cu to-
poarăle». A ce ştia îî răspunsă varvaruluî Idarnis.
[136.] Şi, după aceia, să suiră la Susa, la înpăratul. Şi
acol6, întrănd în faţa inpăratuluî, şi plecăndu-î de capite
P eicil Inpăratuluî să să închine, eî n ’au vrut nicî într’un
c h ip 1 ; ci, făcăndu-le multă silă, tot n ’au vrut, ce au zis:
«Lege a ne închina unui om nu avem , nicî pentru aceia am
venit aicia». Şi, după ce s’au apărat de această, au început
aşa a g r ă i: «O inpărate a ’ M idilor, trimisu-ni-au pre noî
Lachedem oniî pentru ca să plătim noî moartia solilor tăi
ce au perit la Sparţi». Iar X erxis, pentru simeţie, zisă
aşa: «Eu nu sănt ca L aconiî într’un chip, pentru că eî
au stricat obiceile vechi, a omoră pre poslaneţî. Iar eu nu
voi face ca eî, nicî omorând el pre dănşil, vor fi slobozî 2
e l dintru aceia pricină».
[137.] Şi, aşa, să întoarsără aceştiia la Sparţi, şi să potoli
jnăniia aceia ci era pre Laconi atuncia de odată 3. Iar, maî
apoi (mare iaste Dumnăzău), pentru că, după cum zicu
Laconiî, la ficiorii acestor doi s’au plinit păcatul posla-
neţilor 4. A ceştia toate căte am zis, nu multă vremi s’au
făcut în urm a oşteî aceştiia.
[138,] Iar oastia aceasta a inpăratuluî numile aşa îl era
cum asupra A th in e î merge, — iar asupra tuturor Grecilor
m ergia. Şi, înţălegănd acesta lucru G recii, nu le era tu­
turor într’un chip. Pentru că ceia ci didesă pămînt şi apă,
nimică de dânsul nu să tem ia’ ; iar cei aci nu fusăsă dat,
în mare frică era’, pentru că socotia’ cum n’avia’ vasă că
ştia înpotriva varvaruluî, şi, dintru căte era, nu vria ’ cu
toţii să să apuce de război, ci să închinasă cu toată voia.
[139.] A ce i mă nevoesc ca să grăesc un cuvânt carile
nu-I plăcut m aî la mulţi oameni. Iar, părăndum i-să

1 Scurtat.
3 Textul spune cari.
3 Scurtat.
* Suprimate mal multe rindurl.
 400 H E R 0D 0T

cum iaste adivărat, nu mă vo î putia opri a nu-1 grăi. D e

s’ar fi spăimăntat A th in ei de primejdiia ci le vinia asupra
lor, şi să-şi fie lăsat locul, au să să fie închinat lui Xerxis,
pre M arîa nimine nu ar fi putut sta înpotriva Perşilor. Şi,
de nu s ’ar fi bătut pre Marîa, pre uscat aşa ar fi fost;
di-ar fi fost multe părechî de ziduri la bogazul Pelopon isi1
ar fi lăsat agîutorii pre L acon i săngurî, nu de bună voi,
ci de nevoi, pentru că pre Marîa li-ar fi luat cetăţile
Perşii cu vasăle, şi, aşa, rămăind L aco n iî săngurî, ar fi
arătat mari lucruri vitejăşti, şi, de ar fi perit, vitejăşte ar
fi perit. Sau aşa ar fi făcut, sau s’ar fi închinat, ca şi ceia
m ulţi G recî. Şi, aşa, tot ar fi supus pre G reci Perşiî. Pentru
că folosul zidurilor de la bogazu, de ar fi biruit Perşiî
pre Marîa, eu nu-1 poci sa-1 aflu. Iar, de ar zice niştine
A th in e ilo r: G recilor mântuitori, n ’ar fi greşit nici într’un
c h ip ; pentru că, după Dumnăzău, aceştiia au înpins pre
varvarî de asuprălia, şi eî mai mult au rădicat pre G recîf
pre căţî nu s’au închinat. Şi nici vrăjî straşnice, nici de
la Delfi, nu i-au putut opri, ci rămasără şi aşteptară pre
cela ci vinia 3.
[140.] Şi trimisără A th in ei la vraja de la D elfi, pentru să
întrebi de v r a jă : ci vor face ? Şi le vrăji vrăjitoaria, pre numi
Aristoniche, într’acest chip : «O săracilor, ce şidiaţî ? Fugiţi
la m arginile păm ântului şi la m arginile cetăţii de roată.
Pentru că nici capul răm îne sănătos, nici trupul, nici pi-
cloarile, nici mănule, nicî mijlocul, pentru că toate vor
cădia: focul şi războiul iute gonind carul cel iuti, şi multe
ziduri v a oboră; şi nu-î atăta, şi multe biserici a ’ bozilor
va ardi cu focul iute, undi şăd asudaţi, tem ăndu-să, şi
prin acoperem ănturile casîî iaste vărsat sănge negru, vă-
zind nevoia rău tăţii; ci eşiţî dintr’ascuns şi răşch iraţi mă-
niia răului».
[141.] A ceştia auzind vrăjitorii A th in eilor, primejdie
mare ţm ia’ acesta lucru, pentru ca să nu pată răul ce le
1 Istmul.
2 Scurtat.
 CARTEA VII 401

era viitori. Iară Tim on a ’ lui A ndrovul, om de folos de

la Delfi, îi sfătuia pre dănşil să ia carte de rugă şi iarăşi
să m ai întrebi vraja odată. Şi, aşa, Athinei să rugară ia ­
r ă ş i: «O inpărate Apolon, vrăjăşti-ne cevaş mai binişor
pentru moşiia noastră, şi te stideşte de aceştia rugi carile
ţie îţî aducim , sau de aicia nu vom eşia, ci vom şidia
pănă vom muri». Zicănd aceştia, al doilia rănd le vrăji:
«Nu poate A th in a să înblănzască pre cerescul Diia [=Zeus],
rugăndu-să cu cu vin te multe şi cu sfat înţălept. Şi iarăşi
îţi voi spune acesta lucru, apropiindu-mă de d iam an t;
pentru celelante, luăndu-să t o a te ; num ai căt îî hotarul luî
Checrop înlăuntru şi fundul luî Chitheron celui dumnăzăesc;
numai A th in ei dă zidul cel de lem n săngur nejăcuit Diia
[=Zeus], carile ficiorii îl va măntui. N ici tu să aştepţi
călăreţii şi pedestriî, multă oaste de pre uscat, ci să te
fereştî cătinel, întorcând dosul. Şi iarăşî v r’odată veî sta
înpotrivă. O dum năzăiască Salam ină, vel piarde tu ficiorii
muerilor, au la răşchiratul pământului, au la adunat.»
[142.] A ceştia vrăjindu-le, li să părură, şi era’ şi mal blănde
decăt celia d ’intăî. Şi, aşa, le scrisără A thinei, şi [să] întoar-
sără înnapol la A th in a, şi spusără năroduluî. Deci, multe
sfaturi să făceră, şi mal multe dintru cei bătrâni zicia ’
aşa : cum au vrăjit Apolon să păzască numai turnul, cel
de m arginia cetăţeî, pentru că mai nainte era îngrădită
cu gard. A ceştiia aşa socotia’ că acesta au zis vraja: zidiul
de lemn. A lţii zicia ’ cum : corăbiile zice Apolon, şi zicia,
aceştia să le grijască, şi să lasă toate alalte ; ce numai pre
ceia ce zicia ’ pentru corăbii, îi zm intia’ celia doă stihuri
de apoî, pentru că zicia’ cum la Salam ina vor peri fiii
fimeilor '. D ecî g ăn d iia’ cum, acol6 de vor fi cu vasăle,
acol6 să vor birui.
[143.] Iar era un om tânăr (iar trecu cu sfatul pre
cei bătrâni), de curând eşind înnainte, pre numi Themis-
toclel, fiiul lu i Niocleu. Acesta om z is ă : «Nu alegeţi
vo i bine această vrajă, pentru că, de ar zice pentru
1 Scurtat.
26
 402 H E R 0D 0T

A th in el cum vor să piară la Salam ina, n ’ar z i c e : „o dum-

năzăiască Salam ino !“ , ce ar zice : „o bicisne Salamino“ ,
de vrem i ci lăcuitoril eî ar fi fost să piară. Ce pentru
nepriiatenî au zis vraja aşa. Şi bine cunoscu acesta
vra ja cum pentru A th in ei iaste de bine, şi le zisă: «Co­
răbiile sănt zidul cel de lemn, ce num ai trebui ca să ne
g ă tim 1». A ceştia sfătuind Them istocleî, li-au plăcut Athi-
neilor. Şi, aşa, au socotit cum mal bine cu corăbiile, de-
că t în zidu, şi să nu să bată, ci să-şî lasă lăcaşul, să
m argă în streinătate.
[144.] Şi, iarăşi, şi alt sfat a ’ lui Them istocleî, mal
nainte, au folosit, pentru că era mal nainte mademurî,
di le vinia căte 10 t a le r i3 pre an pre om, iar el i-au sfă­
tuit să să lasă de acela venit, şi să facă 200 de vasă de
război, adică atuncia cum era pentru E ghinitianl. Acesta
război au măntuit pre G reci, că au îndem nat de s’au făcut
A th in ei oameni de pre Marla. Şi pentru alt război li-au
făcut, şi la altul s’au bătut. Aceştia era’ mai nainte gătite,
vasîle, Athineilor, şi altile încă g ă tiia ’. Ş i sfătuiră, după
ce luară vrăjile, cum să să tămpine pre bătae cu var-
varil, cu toţii, căţî vor vria, după poronca dumnăzăiască,
A ceştia avură G recii vrăji.
[I45-] Iar> adunăndu-să ceia ci era’ la un cuvănt să să
bată cu varvariî, şi, dăndu-şî cuvinte şi credinţă, şi, aşa,
sfătuiră să să înpace toate vrăjbile ce au între eî, şi, undi
nu pot amintrilia, cu b a n i3, şi iar şi altile multe vrajbi.
Iar celia mal mari era’ între Athine! şi între Eghinitenî.
Şi, auzind cum iaste înpăratul la Sardis, au sfătuit să
m argă iscoadi, să v a ză lucrurile lui pre ce stau, şi la
A rg o s să facă tocm ală înpotriva Perşilor, şi la Sicheliia
pre alţi să trimiţă, la G helon tiranul, şi la Curfus *, zicănd
să aglute cu toţii, şi la Crit pre alţii, zicănd să să străngă
1 Scurtat.
2 Drahme, în text.
8 Rău tradus.
4 C o r fă ; Kerkyra, in text.
 CARTEA VII 403

G recii toţi în tr’un locu, pentru ca să să apire de această

primejdie, care de opştie iaste asupra tuturor Grecilor. Iar
lucrurile lui G helon era’ foarte mari, nu mal mici dintru
cum era’ a ’ altor G reci.
f r46.] Şi, după ce au rupt acesta sfat, întăî au trimis
la A siia iscoadi, pentru să vază, tril oameni. Aceştiia au
mers la A siia, şi, după ce au văzu t oastia, i-au trimis de
i-au prins şi i-au căznit hatm anii oşteî, şi-I ducia’ să-I
omoară. Iară X erxis, după ce au înţăles, huli sfatul hat­
manilor, şi trim isă peicî acolo, de-î vor apuca vii, să-I
aducă la dănsul. Şi, aşa, aflăndu-î vil, îndată îi adusără la
Inpăratul. Şi, întrebăndu-î căci au venit, şi spuind, po-
ronci să-I aducă prin toate ostile, să vază, şi să-I sloboază
să să ducă, fă r’ de niclun val, undi le va fi voia lor.
[147.] Şi z ic ia ’ într’acest chip : cum, de ar peri, nu ar
şti G recii puteria inpăratuluî, cum iaste mal multă de
cum a o povesti, nici, iarăşi, cu peiria a tril oam eni ar
strica ceva n ep riiaten ilo r; iar aceştiia, de să vor întoarci
înnapoi şi vor spune oastia aceasta înpărătiască, să să în­
chine el cu totul, şi, aşa, făr’ de nicî[o] oaste să-I do-
băndiască. Şi i să cunoştia gândul luişî într’alt c h ip ; pen­
tru că, fiind încă la A vid , X erxis au văzut vasă cu păine
mergând, pre M arîa A lbă, spre G r e c i 1, şi, vrând să le
prinză vasăle lui, el zisă : «Undi m erg acelia ?», şi spuind 2,
el zisă: «Lăsaţă-le să margă, că acolo mergim şi noi, deci,
,ce străm bătate facu aceştiia gătindu-ne de bucate?!». Iscoa-
dile G recilor s ’au întors la Evropa.
[148.] Iar G recii cel adunaţi înprotiva Perşilor trimisără
la A rgos. Şi, A rg h iî, aşa zicu pentru dănşil, pentru că au
înţăles că varvaru l vine asupra G recilor, şi, aşa, au trimis
la Delfi la vrajă, de au întrebat ce vor face, pentru că de
războiul L acon ilo r au fost perit de curând 6.000 de Ar-
gh en î, şi de Cleom en a ’ lui A n a x a n d rid 3. .Pentru aceia au
1 Scurtat.
2 Scurtat.
3 Scurtat.
 404 H E R 0D 0T

fost întrebând, şi i-au zis vraja a şa : «Nepriiateni oame­

nilor, priiatenî bojilor ce sănt fără m oarte, şăzl în gardu-ţî
şi te păzăşte pre tine, şi capul îţî păzăşte, şi capul, trupul
va peri». A ceştia au fost vrăjit, m al nainte, v ra ja de la Delfi.
Iar, după aceia, sosind poslaneţil acolo la sfatul Argosuluî,
şi zicănd ce li-au poroncit, au răspuns sfatul de la Argos
într’acest chip, cum să facă întăî cu L a co n ii pace în 30
de anî, şi eî să fie hatm ani pre glum ătate de cătă oaste
v a fi g re ce a scă ; pentru că li s’ar cădia să fie eî preste tot
h a tm a n i1.
[I49-] A ceştia au răspuns sfatul lor, m ăcar că era de
cătră vrajă opriţi ca să nu dia agîutorî. Şi pentru aceia
socotia’ ei să fie în 30 ani pacinicî cu L aconii, soco­
tind cum, de vor birui Perşii, iar, m ai apoi, în 30 anî,
toţi tecloriî lor să vor rădica, şi nu-î vor pute atuncia să-î
supui L a c o n ii2. Ş i poslaneţiî de la L aco n î au fost tăcut la
altile, zicănd cum pentru pacia vor arăta la ceî mulţi, şi
nu-î vor alege, iar pentru hătmăniia oşteî au zis că sînt
poronciţî să răspundă, cum doi inpăraţî sînt la Sparţi, şi
la A rgos iaste u n u l: acum, nu pot ca să m aziliască pre
unul dintru dânşii, ci num aî la sfat să fie şi el atocma
cu dănşiî. A şa au zis Laconii, iar A rg h ia n iî n ’au priimit
poioncă de la Sparţi, ci mai bine să fie supuşi de Perşi,-
decăt de Laconî, şi zisără poslaneţilor, pănă a nu apune
soarile, să iasă din cetate, iar, de nu, ca pre nişte nepri-
iatenî îi vor cerca.
[150.] Ei, A rg h iî, singuri zicu aceasta. Iar alt cuvânt-
să grăiaşte în Ţ ara G recească, cum X erxis au trimis-
poslaneţi la A rgos, pănă a nu oşti încă asupra Grecilor,
şi li-au zis: «Bărbaţi de A rgos, înpăratul X erxis aceştia
vă zice v o ă : noi socotim cum Persis, dintru carile săntem
noi, să fie ficior D anaiî, carile au fost dintru Andro­
meda, fata luî C h ife u ; pentru aceia, voă vă săntem
strănepoţi. D eci, nici noă să cuvine a oşti asupra stră-
1 Scurtat.
2 Suprimată o proposiţie.
 1
CARTEA VII 405

jnoşilor noştri, nici voi să ag îu taţî altora, să ne staţi în-

potrivă, ci să şideţî acasă-vă, şi să tăceţi mălcom. Pentru
.că, tiind pre vo ia mia, pre niclunil mal mari decăt pre
voi nu v o i avi a eu.»
[151.] A ce ştia auzind A rg h il, să fie tăcut mălcom, şi,
după aceia, au aflat acesta m ijlocu de au cerşut hălmă-
niia la L aconî, ştiind cum el nu vor doă [=da-o], pentru ca
să afle pricină bună să şază acasă-şl. Şi zicu G recii cum
şi acesta cu văn t să să fie tăm plat m al apoi cu multă
vremi după acesta lu c r u ; că, trim eţind soli la A rtaxerxis
unii dintru G reci, în urmă, şi, m ergând şi de la A rg o s 1,
au zis cătră A rta xerxis solii de la A rg o s : au ţin[e] prie-
teniia ce au ţinut, au [nu] legătu ra cu X erxis ? Şi el au
zis : «Foarte tare o ţiiu, şi altă cetate nu o ţii mai priiatenă
decât aceia».
[152.] Iar, de au trimis soli X erxis la Argos, au ba,
au la A rtaxerxis de s’au dus au ba soli, această nu o
poci şti adivărat. C i numai ştiu această ce zicu A rg h ii,
pentru că toţi oam enii, de ş’ar aduce rălile lor, să le pui la
mijloc, ca să le schimbi cu vecinii lor, mai apoi, privind la
rălile altora, cu bună bucurie ar lua iarăşi îndărăpt cine ce
ar fi adus. A ş a şi A rgh iian ii cu ruşine au făcut. Iară mie
mi să cuvine a zice ce zicu alţii, iar a credi nu mi să
.cuvine de tot, şi acesta cuvănt fie-ml preste toate cuvin-
tile. Pentru că zicu el şi aşa, cum A rg h il să fie chiemat
pre Pers[î] asupra Grecim eî, pentru că li să frănsă suliţa
lor de L aconî, pentru că vria să pată fiieştecia rău, numai
să scapi dintru acia voe ră. A ceasta fu soliia la Argos.
[153.] Iar la Sicheliia, la tiranul G helon, măcar că au mers
acolo soli şi de la alte aglutoare, de la toate, pentru aglutor
poftind, iar şi de la Laconi au mers Siagros, şi, aşa, so­
siră la Sicheliia, la Ghelon. A cesta G helon lungă poveste
ari, de undi iaste simenţiia lui, şi cum au venit la această
c in ste 2, pentru că strămoşul său G hilis nu cu altă, ce cu
1 Se arată ia text ce soli au fost şi de unde.
2 Foarte scurtat, resumîndu-se in citeva rindurl paragrafe întregi.
 406 IIERODOT

suflet milostiv şi cu vitejie agiunsă la cinste. După aceia

şi acesta Ghelon, stand om di triabă la multe lucruri, şi
aratandu-sa vitiaz, multe lucruri au făcut foarte,
şi războae,
rTt l a i TaU Pr.®menit- aŞa>mare tiran au stătut Ghelon.
v j i Jt car; le . atuncia miarsără solii G recilor, şi, mer­
si cu a l rutoSUr iZISără ^ : " Trimisu-ni-aâ Pre noî Laconil
şi cu agiutorn lor ca sa te luăm şi pre tine înpotriva
varvarilor, pentru că doar şi tu vei fi înţăles cum
un v a r v a . pers au podit bogazul «, şi au rădicat toată

A th in
A th in ei
ei oşteşte, iar asupra a toată
’ Şi CUVănt
Ţ ara GfaCe cum oşteşte
recească asupra
Şi tu mea eşti Grecu, şi aî puteri nu m ică; deci trebui’ să
agiutoreşti volnicilor ce vor să voinicească Tara Grecească
şi volmceştî şi pre tine, fiind Domn Sicheîieî. Pentru că ’
fiind adunată Grecimia, mare tărie iaste, şi de p o t r i 'î
vom fi n epniatenilo, Iar, de nu, unii să Wr§ închina a i
nu vor agiuta, şi, ce va rămănia sănătos din G reci i u n
va fi. Atuncia grijă va fi, cum va căd, S
nu te gândi tu, cum, de ne va birui pre noi Persul nu
va veni şi la tine. Ci mai nainte te p ă L şte că agTutănd
noa, pre tine păzăşti; şi Iucruluî c f să s fă t u is t ! b L e
pururia şi săvărşitul bun iaste». ? ’

v i n t 'f '] AC6Ştia atătia 2isără‘ Iar G helon> cu multe cu-

X ,Bărbaţr vor cuvăn. ă-
P « t n , aglutorî
J, , _ arului. Iar eu, avănd nevoi m al nainte de cătră

Z 1 7 J U T ndnr \ p en tru " ’a t>

folos v ’ar fi f o s t ' c ' d° nen,‘ * ~ 5' voă încă de mult
vem t L I ’ aCUm’ daCil m’am ” ■*■>*"* =(!• fi au
am inte
pentru necinstia ce m i-au făcut V „ , ? ™ “ Y° r'
înplătoşaţra, cu , m ^ ă l ă r e f t T o o Î Z
1 Helespontul.

» flopH u. ^ ° Parte 8116 lămUrirI n evoile l uî.

 CARTEA VII 407

caşl, 2.000 prăştiiaşî, 2.000 sprinteni cu cai sprinteni ; şi

bucate la toată oastia grecească, pănă undi vom avia răz­
boi, tot să v ă dau ; însă pre aceasta to cm ală : ca să fiu
eu G recilor hatm an şi Domn a toată oastia războiului
cătră va rva rî. Iar, cu alt mijlocu, nici eu voi merge, nici
pre alţii vo i trimite.»
[159.] C ă t au zis aceştia, nici putu să îngăduiască Sia-
gros, solul L acon ilor, ce zicia a şa : «Vai, că tare ar plănge
Agam em non, feciorul lui Pelop, înţălegănd cum cinstia
Laconilor au a Sparţi au luat-o G helon şi Siracusenil.
A cesta cu vănt nici să ţi-1 m al aduci a m in te : pentru ca
să-ţi dăm ţie hătm ăniia. Iar bine să ştii aşa, că, de vel
agluta G recilor, v e i fi stăp â n it; iar, de nu vel să fii supus,
iar tu nici să agîuţî».
[160.] D upă aceştia, Ghelon, văzind cuvintile lui Siagros,
cu scărbă zisă cuvântul cel de a p o i: «Priiatene Spartiiane,
ponoslurile la om iubăsc a aduci mânie ; iar tu, prin cu­
vănt mie ponosluind, nu mă vel faci să fiu grozav la răs­
puns. Iar, de vrem i ci voi v ă ţineţi aşa tare de hatm ă-
nie, trebui şi eu să mă ţii, fiind stăpân a vasă mal m ulte
şi a oaste m ai multă. Iar, de vrem i ci vă iaste cuvântul
aşa de aspru, noi vom asculta cuvântul cel \echi . de veţi
vria voi, L acon iî, să fiţi hatm ani pedestrimeî, eu să fiu la
vasă, pre M arla hatman. Iar, de v e ’I voia voă a fi pre
Maria, eu v o i fi pre uscat. A u aceştia priimiţi, au v ’eţî
duce fără de agiutoriu ca acesta.» G helon aceştia zisă..
[161.] Iar apucâ mai nainte răspunsul Athineul solul
decăt L aconu l, şi zisă aşa: «O Inpărate a Siracusilor,
G recim ia nu ni-au trimis pre noi lipsindu-î hatm ani,
ce oaste. S ă nu fii hatman, nu arăţi, iară a fi hatman,
ţi-i d r a g ; deci, pentru cia te ru gai tu să fii hatman a
toată oastia g recească ? Ne fu noă destul, Athineilor, a
tăcia, penferu că ştiiam că-ţi va răspunde Laconul pentru
am ândoi pentru noi. Iar, de vrem i ci te liapădă tot, tu
te rogi pentru hătm ăniia de M aria. A cesta lucru aşa să-l
ş t ii ' de vor vria L acon iî sa fie el hatm ani la amăndoă,
 40 8 H E R 0D 0T

n oî a sta înpotrivă nu putem. Iar ţie, m ăcar de vor vria

sa şi dia Laconiî^ hătm ăniia Mării, noi nu vom îngădui,
nici ţie, nici altuia, să fie hatman pre M arla, afară din
L acon i. Iar, de vrem i [ce] nevrănd ei, pentru ce să
lăsăm noi, cănd aviam atăta oaste pre M arla, şi să lăsăm
noi, fiind A thineî, Dom niia Măre! S iracusen ilor ? Noi
nu santem p riş le ţl! Pentru noi, şi tvoreţul 1 Omiros încă
zicia cum, la Troada, altul n ’au fost tocm ind oastia mai
ine decât hatm anul nostru. A şa dar, nu ne iaste nici
cu o ruşine a grăiria aceştia.»
tl6 2-] Iar G helon au răspuns : «Priiatene A th in ei, voi
a ţi venit, avănd pre hatm ani, iar pre ce l ce sănt supt
mana^lor, nu-I aveţi. D eci, de vrem i ci nu vreţi să vă
muiaţi nimica, vă întoarceţi cum m ai de sirg înnapoi
* a c e ţ l Grecilor cum, dintr’un an, prim ăvara" iaste maî
iasă la danşn. Şi găn d u l acestui cuvănt iaste acesta:
cum, dintr’un an, prim ăvara iaste m ai de triabă. D eci
şi oastia lui, lipsindu-să dintru aglutorl, esti ca cănd ar
lipsi primăvara dintr’un an.»
t a ? a ’ S ă întoarsără solii elineştî înnapoi acasă-şî.
ar G helon să temu pentru Greci, cum nu vo r pute birui
pre varvari. P re altă parte, iarăşi, cu ruşine îi fu să
m arga sa sa stăpăm ască de LaconI, fiind tiran a ’ Siche-

de ^ aCeaSî ă CaIS S’aă Pără8it’ Şi> a §a >s’a* aPucat

a e a lt a . ca, auzind cum aii trecut Persul b o g a z u l2 au

să 1 v L Pl T- r a l S â ă CU *riI C orăbiI să 3a z a la D e lfi,

var, - j 'â CUm S‘‘ v a aleS e ’ - Şi' de ™ birui var-
căta t a S ' 1 « “- ? aCeUa’ 5i p ita â l,t Si apă, pentru
cată ţara stapaneşte e l ; iar, de vor birui G recii să să
m toarcă înnapoi. ’ ă Să

J fv 'l i c, T a' “ T V " ’ sâ a r m cu cre<lin' i!' p m ,r a ^

au astenia, ' * 7 ! S CU toate lln,al,ile Iar el
- P ’ Ş1> dupa ce_aii biruit G recii pre Marfa pre
*1 I-jJTOTCOIGC. ^
2 HelespontuJ.
3 Scurlal.
 CARTEA VII 409

X erxis si fu gi X erxis, şi acesta încă s’au întorsu la Ghelon,

la Sicheliia \
[165.] Iar zicu şi alt cuvânt S ic h e liia n iî: cum, măcar
.că ar ii fost şi supus supt Lacom , tot ar fi agîutat el La-
conilor. C i întru aceia vremi s’au sculat mulţî tirani de
prin cetăţi, ce au fost izgoniţi de G helon 2. şi s’au dus de
au rădicat de multe feluri de lim bi oaste: 300 de m ii; şi
hatmanul lor, A m ilca a ’ lui A non, Carhidonianilor Inpă-
rat, undi sănt acum T u n e zlii3. A ceastă oaste toată, viind
asupra lui G h elon , n ’au putut să agîute.
[166.] Z icu şi a c e a s ta : cum, în tr’o zi, să fie biruit şi
aceşti G reci pre Xerxis, la Salam ina, şi Ghelon pre ceia
varvarî, iarăşi, la Sicheliia, cu ceia G reci. Am ăndoă
războaile în tr’o zi s’au bătut de G reci. A cesta Am ilca,
înpăratul C arhidonuluî, au fost de pre maică Siracusan,
iar tată-său C a rh id o n ia n ; luă, pentru vitejie, inpărăţiia.
Şi la acesta război, după ce au văzut cum biruiaşte oastia
lui, zicu să fie p e r it ; pentru că l-au cercat după război
G helon, şi, nici. viu, nici mort, nu l-au putut afla.
[167.] Iar zicu v a r v a r il5 un cuvănt, într’acest ch ip :
cum acol6, la Sicheliia, bătăndu-să G recii cu varvaril de
dim iniaţă pănă în de sară, — atăta zicu să fie ţinut răz­
b o iu l— j iar A m ilcas au fost lăngă un focu mare şi au
fost făcănd lui jărtve, şi jărtvile i-au fost lui b u n e5. Şi,
după aceia, văzin d biruinţa oşteî lui, îndată au sărit şi
el în focu, şi au ars acolo. D eci, ori aşa, ori într’alt
chip, iar m are jă rtv e îl facu lui cetăţile celia prişleţă ce
sănt la Sicheliia. A tă ta iaste povestia a cea sta 6.
[168.] Iar la Corfus iarăşi au mers aceştiia soli, carel au
mers şi la S ic h e liia ; şi aşa li-au răspuns cum vor da
aglutor, zicănd cum nu trebui să lasă Ţara Grecească
1 Suprimat aproape întreg paragraful.
2 N u m ele lor formează în text mal tot paragraful.
8 Lăm urire adausă.
* K a rch ed on en il; textul.
6 Scurtat.
* Scurtat.
 4 io H E R 0D 0T

Să să robască; pentru că să va g re ş i: în tăi el vor cădia

a ltS “ H- ™ t0tUl ^ '• A şa a â răsPuns

altile gandia pre ascuns. Şi înplură 60 de vasă si să

P ersul n r e G ITaC^i e d e r n o n iia s o c o t in d cum vâ birui

Persul pre G reci, şi so cotia’ să zică cătră X erxis aşa«;
npara e, pre noi', chiem ăndu-ne G recii pentru ao-îu-

Z * Athm ei
dupa oorăbie
,ar nu maI
„ am Yrut pu !i“
sa stăm - m
in p o triv ă -tl.. ™
A ceştia

cum mi sa pare
um mi Z’Ca' mie,
53 afliaşa° br“
ar fi13 şiP "fost
" ' Si '« n X
a*a r îv

pentru
pentru 1Ucă
că 6l>
lee dpoVaSţ ’CUm ^
ponosluia căci^ nuapOÎ
li-auCăt>ră
a gîu torit si GeîrecI’
au
zis cum văntul nu i-au lăsat să triacă presate M a ld a să vie
!a Saiam m a A ceştiia aŞa am ăgiră pre G reci. ’
9'^ ar C ritian il> după ce au trimis G re c ii Ia dănsif
pentru agiuton, eî au trimis la Delfi la vraiă w 1 - "1
m aî bine va « ’ ia vraJa , întrebând,
mai d ne Ie va fi lor agîutorind G recilor, au ba ? Iar
vraja h .au răspuns aşa . nebunil h j '
certările lui M enelau, M inus au trimis,’
« t a i , p e n t r u ă c î n>afl ^ ^
P o r o n c in d u -v ă la

la Camicos, şi vo i la aceia fimei ceia ci s 'a iijă '

Sparţi de varvar». A ceştia aiiT-inrl r ■ * - Jacuu ae la
de certarea şi de ag ,utoru, acesta * P“

= d sâ Ş0 Şo £

ŞJ> aşa, mare m oarte să u * u ■, asuPra JoiY

decăt altă dată într’alt răzh -- razbom l a cest grecesc,
nisă de la r Zb01’ ca Penră din cel ce ve-
3.„oo, ,ar ia TaraudinI fitrâ de „ u n S r
1 Scurtat şi greşit.
- Nu se dau în traducere locurile.
* r oarte scurtat.
4 Li se dau „ ume]e in text. Traducerea e un resumat.
 CARTEA Vf[ 411

[171.] Iar C ritian iî de tril ori s’au mutat şi s’au

pustiit, şi, în ceia de apoi, iarăşi G recii lăcuiră la C r i t 1.
A ceştia le a d u cia ’ amintia vraja, şi nu-î lăsa să agiute
G recilor C ritian iî.
[172.] Iar T h esalil, măcar că nu le plăcia lor ce făcia’
A levazii, iar, mai apoi; de nevoi, să închinară Persului.
Pentru că, întăî, auzind trecirea Persului din A siia la
Evropa, au trimis Ia b o g a z u 2 so li; şi acolo, la bogazu 3,
era’ adunaţi oam eni sfetnici dintru toţi Grecii, căţl era’
tocmiţi să stia înprotiva Persului. Şi, sosind acold, zisără
cătră sfetnici : «Bărbaţi greci, trebue sa să păzască intra­
rea ce iaste prin m unţi la Olim bus, pentru ca să fie pă­
zită toată T h esaliia, şi noi încă săntem gata a o păzi,
iar şi voi încă să trim eteţi oaste m ultă pentru strajă. Iar,
de nu veţi trim ite oaste, să ştiţi că noi, fiind în fruntia
Ţârii G receşti, nu ne vom lăsa ca să perim. Pentru că,
de nu veţi vria să ne agîutaţi, nu ne veţî putia să ne ară­
taţi v r’o p rih a n ă ; că mai bună nevoia decăt neputinţa,
alta nu iaste. Iar noi ne vom păzi, ca să ne meşterşu-
eruim vre-o mântuire.» A ceştia zisără Thesaliei.
O
[173.] Iar G re c ii au socotit ca să trimiţă oaste pediastră
prin M arla, să iasă la uscat, să păzască acol6 întraria
Thesaliei. Şi, aşa, întrâ oaste în vasă, -şi, din vasă, eşi la
uscat, lăsând corăbiile la m a rg in e 4, şi, aşa, să dusără la
străm toaria m u n ţilo r5, fiind v r ’o 10 mii de oameni înplă-
toşaţi, şi era şi călărim ia Thesaliilor. Şi era hatman L a-
conilor E ven et a ’ lu i Carin, care era din începătorii răz­
boiului, ales din niamul înpărătesc. Iar preste A thinei era
Them istocleî a ’ lui Neoclei. Şi şăzură acolo puţine zile,
pentru că A lexan dru, inpăratul M achidonianilor6, li-au
dat ştire prin oam eni să să feriască de acolo, să nu să'
1 Foarte scurtat.
2 Ilelespont. •
® Istm ; textul.
4 Textul dă localităţile.
5 Tot aşa.
6 Fiul Iul Am yntas ; textul.
 412 HERODOT

calci de oameni de oaste, arătând mulţim ia oştel şi co­

răbiile. Şi, aşa, ascultară, văzind cum îi în vaţă bine. Pen­
tru care lucru, mi să pare mie că pentru aceia mal mult
lăsară aceia străm toari, pentru că ci au înţăles cum şi altă
intrare îaste în T hesaliia, prin M achidoniia \ de spre altă
cale, pre undi au şi întrat oastia varvarilor. Şi iarăşi in­
trară G recii în vasă, şi să dusără la bogazu 2.
^174-] A ceastă oaste fu cănd era în păratu l la A v id cu
oastia. Iar Thesaliî, părăsindu-I aglutorul, aşa, cu toată
voia s a u închinat, nu ceva cu vicleşug, după cum s’au
aratat, la triabe, foarte de folos inpăratului.
{I75-] Iar G recii, sosind la bogazu 3, să sfătu ia’, după
cuvântul lui A lexandru, undi vor aştepta războiul şi întru
ce locu. Şi, aşa, socotiră cum să păzască la Therm opilas
ca acolo era m al strâm t decăt la T hesaliia, şi m ai aproapi
de casa. Iar cărana aceia ce i-au în cu n gîu rat m al apoi,
n ci^ au ştiut mai m te că îaste, pănă nu au venit acol6, şi
h-au spus-o T n hm ian ii. A colo socotiră să aştepte pre
v a rv a n cu oastia de pre uscat, iar oastia de pre Maria
sa m arga la A rtem isiia*, să păzască a c o l6 ; pentru că-I

^ ™ ,d e -VOT PUti lDa VCSti U" “ ‘ altul!

I 76. Şi acold îaste strâm toare în doă locuri, cât nu­
mai cale de car îaste, iar de o parte munte, şi de altă
par e M ar.a- Şi era şi 2id vecht acol6 făcu , ?ce “

r mte
Şl era mai ? fi, tocmit-
acolo şi porţi.sănt aco14
Şi era * ^oraş * aproape
şi un - m "
de undi socotia’ G re c ii să aibă hrană. P P*
J ] ACeSta l0CU socotiră G recii că le v a fii m ai de
os, pentru că nici mulţimia, nici călărim ia nu le va

1 Textul spune pe unde anume.

2 La Istm ; textul.
8 Istm ; textul.
* Locul e arătat şi mal precis în text.
6 f o a r t e scu rtat.
• S ch im b a tă o r d in e a a c e s to r d o u ă p ro p o s itil.
Sat, textul il numeşte.
 CARTEA VII 4*3

putia strica n im ic ă 1. Şi, înţălegănd cum iaste Persul la

Pieria, un ii intrară pre Maria, alţii pre uscat ven iră2.
[178.] A ş a cu sirguială m iarsără G recii. Şi Delfiî încă
să spăim ăntară tare, şi vră jia ’ pentu sine la Apolon, şi le
zicia vraja cum vânturilor foarte să facă rugi ta r e ; că eli
vor da ag iu to r tare G recim ei. Şi D elfii trimisără aceasta
poroncă la toţi ceia ci vria ’ să fie volnici. Şi mulţămită
vecinică făcură, că veseliră pre ceia ci să temia’ de varvar.
După aceia, D elfiî făceră cuptorî vânturilor şi jărtve, —
şi, pănă astăzi, tot să roagă. •
[179.] Iar oastia Persului de pre M aria, purcegănd de
la Therm is, au ales 10 vasă bune, şi au trimis înnamte
strajă la Schiathos, undi au fost păzind corăbii g r e c e şti:
una athineiască, alta triziniască, alta eghinetiască. Şi, vă-
zind ei va să le m ulte, începură a fugi. ^
[180.] D eci, c e i a a Trizinu[lu]i au agîuns-o cu rân d 3, şi,
aşa, pre cel mai de firia dintru ei îl adusără de-1 giun-
ghiiară la fruntia vasului, făcănd pocm ocu bun de ne-
p riia te n i; şi num ile lui era L eon : mai mult să bucurară
şi pentru num i. ^
[181.] Iar cia e g h in itia scă 4 mult val le făcia, pentru
că era în tr’ănsa om foarte vitazî, Pitheu [al lui Ische-
noos], carile, luăndu-să corabiia, atăta să bătu, pănă îl
sfărmasă, şi, căzind cu suflet, Perşii ci era’ preste vasa să
strănsără cu toţii şi mult siliră să-l vindice, pre un om ca
acela şi cu zm irnă îl învăliră, şi îl înfăşurară, şi, aşa, sa
întoarsără în oastia lor, şi-l a răta’ la toată oastia, minu-
năndu-să de vitejiia lui. Iar pre ceialanţî, ce-î prmsasa, 11
tinia’ ca pre nişte robi. _
[182.] D oă vasă aşa fură prinsă. Iar a trn a a didia la
m argina Athineilor®, şi luară Perşii vasul, iar oamenii s’au
1 Scurtat.
2 Textul spune unde.
s Text.nl numeşte pe comandant.
* V. nota preccdenta.
5 1 se numeşte comandantul.
6 Textul arată locul.
 dus pedestn Ia A th in a. A ceştia înţălegănd G recii de la

t e n m i i a k Ha M Y i î§î Ş' pUrceasără de la Ar-

d!n mun l ^ IChlda’ Ş1 lăsară aco16 P u i t o r i , ca să cerci

, a, ^ PUr“ S “ toa‘ '

[184.] 1 ănă la acesta locu şi nână la t i, 0

S T ^ i T ' f*? "rr“ mVr,P o r t « “ '

P -e . 0 . : oastia'de . T m ^ ^ * * *»J
oam eni iar dnnă • ş 00 10 [=610]
fi fapte sute de m i r ; ,i S S t a ^ ,,^ 0^ , ‘le ? "
pre
f A rapi,
^ ra n l ş;
si pre
m» Lr ;JVJ)
, “ cu cămiJ
„ . , "u n e-vo f *şi
D eci. să faci nresf-^ a * ■ e oameni.
[== faîjsprezece n.i, „ ?asă
A ceasta au fost fără
llT jL ffZ ^ T ^
1 •. , zece] di oameni.
fi f J T a 1 e u lo t fe \ °er'sf d «
[185.] Iar dintru E v r o p a T n c j i T T AsiM '
lat In oaste cu Persul ™ L V 85 ,le scl"
o a m en i1. A ceştia cu r Pr , aSa, CU tot’ 300 de mii de
locu, să facu preste tot oast ^ aIăturăndu' să la un

dV86i i4°T şi 17sute *U-leulllT d°ă

g il e ,- f ie '^ n u 'p u îm a l ^ ^ CeIia m icî’ * sIu‘
căte au fost,— şi ceia dp „ ™ ţlj „iar numar Pre atăta pre
cinci m ii de mii şi 28^ ^ ^ ^ faCU 5 întunerice, adică

n s r*
^ î ^
1 »curtat.
* o ? ; ; “ L d / “ Pr t ă t r z t l %pI- *■ ' ’ ’
 CARTEA VII 415

iarăşi, ca l şi alte dobitoaci multe fără număr, şi căini

de la Indiia, fără de număr şi de aceştiia. Deci1, nu mă
mier pentru că c i au săcat apile înnainte atăta nărod, ci
mă mier eu, bucate cum le a g îu n g ia ’ la atăta oaste fără
număr. P entru că fără samă de multe bucate de grău
trebuia’ pre zi de triaba m â n ca tu lu i1. Iară, fiind atăta în-
tunerice de oam eni, din frum seţă şi din stat niciunul nu
era vrednicu a să alătura lui X erxis, nici a fi mai des-
toinicu au m aî cu cuviinţă ca să aibă cinstia acestor fără
de număr oam eni.
[188.] Iar va să le de pre M aria, agîungănd acol6 la
S ip iad 2, unile încăpură în lim an la adăpost, altile afară
lăsară fia r ă le 3, pentru că era stră[m]pt lim an u l4; şi în
noaptia d ’intăî aşa stătură. Iar, cătră zioă, den senin, aşa,
începură a fierbi M aria, şi căzu o furtună groznică şi vănt
mare, ce-î z i c u : Elispondiu lăcuitoriî de pre acolo. Decî,
căţl au priceput fortuna, ei li-au tras vasăle afară pre
uscat, şi au h ă lă d u it; iar pre alţii aşa i-au luat, cu vasă
cu tot, decî îi ducia de izbia prin toate mărginele M ă rii8,
di le sp ărgia vasăle. Şi era o furtună pre groznică.
[189.] Şi zicu A thinei cum văntul Voreas, cel de spre
M iazănoapte, să fie a ’ lor, după basnile ce zicu e i 0, şi el
să le fie aşa tare surpat.
[190.] in tru această fortună, nu mai puţine de 400 de
corăbii periră, şi oam eni fără număr, şi avuţie multă, căt,
mai apoî, m u lţ i7 s’aiî înbogăţit dintru această fortuna.
[191 8.] D ecî, să spăimăntară hatm anii ca să nu vie de
'p re uscat T h esalii, să-î lovască. Şi făcură zid de sfă[rmă]-
turile vasălor pre dinnainte lor, atăta i-au fost spăriiat
1 în text se face socoteala.
2 Textul arată calea.
3 A ncorele.
* Scurtat.
6 Arătate anume în text.
fi Traducătorul nu le reproduce.
7 Textul îî numeşte. Restul paragrafului e suprimat.
9 Suprimat începutul.
 416 HERODOT

fortuna. Deci, triî zile tot aşa au fost, şi, a patra, vrăji-
torn au început a să rugă şi a vrăji vânturilor \ şi abia
au potolit.
[192.] Iar străjile G recilor a ’ mers de li-au spus toate'
aceştia, şi, m ţălegănd acesta lucru, îndată, cu toate vasăle,
sa intoarsără înnapoî la Artem isiia «, făcănd jărtve, soco­
tind cum s au înpuţinat vasăle : al doilia rănd p ăziia’ acol6 *
Lx93-J Iar v a rv a n î, după ce s ’au potolit văntul, ş’au
tras vasale, şi au purces pre lăngă u s c a t 4.
[I94-] A cei 15 vasă de ale Perşilor răm ăind m ai înnapoi,
s ă n t ? 10 ^ a â „ Zf it / asăIe G ^ i l o r , şi au gândit cum
hatma l î T au lntrat între G re c î> Cărora era
Dentr-f Sandoches6>P « carile mai nainte D arie înpărat,
pentru căci l-au prins gîudecănd pre măzdă, îl răstigni.

făcut m ^ la’ T Sama Căt6’ dUpă ° biceiul dw P 1» aă

aflănH ^ CaSăI înpărăt6Şti’ sluJbi bune, au răle, şi,
. j Cd. dU facut^m ai multe bune, au socotit că au făcut
A tu n c L T gU - * m aî înîăleP ^ te> §’ > a §a > îl slobozi.
A tun ci a aşa au putut scăpa de Darie, iar de la G reci
n au mal scăpat; pentru c „ prg ^

tirani s n i “ “ ™ l ™ * 6m’ ?i m ulte caPite mari,

mni ’ pre carei, cercăndu-î de tot lucrul Grecii"
. " “ f f leg a î\ la b o g a z u l7 Corinthuluî. ’
aceştia " aStia.luI X erxis cfe de Pre Marfa, afară din
prin T h i 5 l s ’ SOS1 t0ată k A fetas‘ Iar X erxis [a] venit
saliei î n S / ^ oaste Pediastră, şi acolo ispiti cai The-
cn o ^ ’ s ; t ga / Um Sănt maî bUnI decăt ai G re.
___ ’ ? ’ gănd; au ^ trecu t caii Perşilor cu mult, carer

l p6 sPune în text, căror zel anume.

- t o a r te scurtat.
8 Suprim ată o proposiţie.

« Textul ÎÎT h lo “ urile şi legendele legate de ele.

tul ii dă patria şi obirsia.
® P aragrafu l din text ii în şiră. -
■ Istm u l; text.
8 Textul dă calea.
 CARTEA VII 417

sâ chiam ă «nisăî». Iar apile dintru acelia locuri carile era’

curatoare, nu p u tia’ să adape pre toţi, ci săca’ 1.
[197.] Şi, acol6, la o capişte a D ieî [=Zeus] Aflas [La-
phystios], tot îl povestiră G recii povestia cum au fo s t3. Decî,
acol6 au tăbărăt, şi oastia şi el, şi cu multă plecare să
afla’ cătră cap işte 2.
[198-201.] Şi, după aceia, s’au sculat Xerxis, şi, trecând
căteva ape, şi cetăţi, şi o ra şă 4, să apropiia de acolo, de
întraria ce strâm tă, undi păziia’ acolo G recii.
[202.] Şi era straja de acol6 300 de Spartiiam L aconi
înplătoşaţî, şi dintru celelante cetăţi căte p u ţin ei; era’ 5
strânşi preste tot v r ’o 4.000 de o a m e n i6.
[203.] Şi z ic ia ’ G recii cum pre M arîa străjuiaşte oastia
de pre M arîa 7, iar pre uscat sănt să vie agîutoarile preste
toate zilile ; şi nu le va fi nicîun rău, pentru că nu-î Dum-
năzău cela ci oşteşte asupra G recilor, ci iaste o m ; şi, de
vremi ci iaste om, nu poate să fie, fiind pemintian, să nu
paţă şi ce va rău, fiind el rău ; şi ceia ce facu rău mult,
şi mal mult. D ecî, fiind şi acesta om, poate să cază dintru
cinste-şî. Şi, aşa, agîutoria’ acolo la strâmtoare cu toţii.
[204.] Şi a v i a ’ toţî h a tm a n i; iar cel minunat şi vestit a
toată oastia hatm an, era Leonidis, ficiorul lui Anaxandrid,
inpăratul L acon ilor, strănepot pre-vitiazului Iraclis8. A cesta
fără nădăjde luă înpărăţiia la Sparţi.
[205.] C ă, avăn d doi fraţi: Cleom en muri fără ficiori,
Dorieu încă peri, cum am zis întăî, şi, aşa, au luat el
înpărăţiia, şi tinia fata lui Cleomen 9. A cesta atuncia miarsa
la străm toaria aceia, şi aliasă 300 de oameni în vârstă,
1 Textul pom eneşte unele din aceste ape.
2 Foarte scurtat.
s Foarte mult prescurtat.
* Descrise în paragrafele 198-200.
6 Se arată ciţl şi de unde.
6 Socoteala traducătorului.
" Scurtat.
* Textul dă toată genealogia.
s Foarte scurtat.
 418 HERODOT

care avia ’ fic io r i; şi luă şi pre T h iv e r 1 cu dansul, pentru

că-i păria cum ei ţin cu varvariî, deci, făcia ispită, să
v a z ă : m ergi-vor la război, au părăsi-să-vor ? Ci ei trimi-
sără-i pre dănşii, însă cu alt gănd.
[206.] Pre aceştiia cu Leonidis trim isără Spartiianii,
pentru ca să va ză şi ceialanţi G re c i cum li-au eşit înpă-
ratul lor afară, să oştiască şi e î 2. Şi, după aceia, avănd
e i sărbătoare (Laconiî) după praznicu e ra ’ num ai străji să
lasă în cetăţi, şi cu toţii să m argă la oaste. A ş a şi cele-
lante agîutoare toate lor căuta’, pentru că să tămplă pre
aceia vremi Olim biia. Deci, pentru aceia trim isără numai
străji înnainte, şi, după praznice, să şadă cu toţii asupra
v a rv a ru lu î3. A ceştiia aşa socotiră să facă.
[207.] Iar G recii de la strajă de la Therm opilis, apro-
piindu-să Persul acolo de dănşii, s’au spăriiat, şi vria’ să
fugă alţii*. Iar Leonidis şi cu ai lui, şi F ocheil, şi Locriî,
z ic ia ’ acolo să aştepte, să trimiţă la agiutorî, să le vie
m ai t a r e ; iar ceialanţi zicia să m argă la bogazu 5, să-l aş­
tepte acolo.
[208.] A ceştia sfătuindu-să el, au trimis Xerxis să
vază ce fac^ ei, j i m ulţi sănt ei acol6 ? C ă, fiind încă la
Thesalna, au înţăles cum iaste acold» puţină oaste adunată,
şi hatman le iaste Leonidu, fiind de niatnul lui Iraclis.
Şi, apropnndu-să de tabără, îndată văzu oastia, nu to a tă ;
p en tiu că cei din lăuntru din zid nu putia’ să-I v a ză ; iar
el au prăvit pre cei ci era’ dinafară de zid cu armile, şi
să tămplară într’aceia L acon iî afară. D eci, vidia pre unii
luptandu-să, au ispite făcănd, alţii pieptănăndu-să. Văzind
acesta, să mira, şi de puţinătatia lor încă. Şi, văzindu-le
toate bme, să întoarsără în c e t; pentru că nime nu-1 goni;
afiâ o tăceri mare, şi să întoarsără la X erxis, şi-î spusă
toate căte au văzut.
1 Numit şeful lor, in text.
2 Scurtat.
3 Scurtat şi schimbat.
4 Scurtat. .
’ Istm ; textul.
 CARTEA VII 419

[209.] Şi, auzind X erxis aceasta, nu putu el să cu­

noască, cum să gătesc el, să să bată, au să piară, au să
moară şi el după putinţă, ci în locu de batgiocură i să
păru aceasta. Şi, aşa, trim isă de chiem ă pre Dimarit,
ficiorul lui A r is t o n ; şi, viind el acol6, îl întrebă pentru
acest lucru, ci poate să fie aceasta ci facu el, Laconii ?
Dimarit z is ă : «Spusu-ţ'am şi m al nainte, pănă a nu pur-
,cedi asupra lor, pentru aceşti o a m e n i; şi tu mă rădeî,
pentru că îţi spuniam lucrurile carile sănt să fie. Pentru
că eu a g ră i înnaintia, înpărate, adivărul, mare nev oe îmi
iaste. Şi, acum , mă ascultă. A ceştiia oam eni au venit să
să bată cu noi aicia, pentru intrarea aceasta, şi, aşa, să
gătesc, pentru că aii obicei, cănd stau să-şi pui sufletile,
îşi grijesc şi podobesc capul. D eci, bine să ştii, cănd vei
birui pre aceştiia şi pre căţî au răm as la Sparţi, atuncia
să ştii cum nicîo limbă nu-ţî v a sta înnaintia-ţî. Pentru
că acm u să ştii că vei să te loveşti cu Inpărat şi cu ce­
tate pre înfrum săţată, a toate cetăţi înpărătiasă, şi cu
oameni bu n i viteji.» Şi Xerxis, auzind, foarte intru ne­
credinţă să afla, şi iarăşi în treb a: «Dar, fiind ei cu atăţa,
cum să vo r bate cu atăta oaste?». Iar Dimarit z isă : «O
înpărate, să mă ţii om mincinos pre mme, de nu va fi
aşa după cum eu îţi spui ţie adivărat». _ ^
[210.I A c e ştia zicănd, nu credia Xerxis, şi aşteptă patru
zile g ân d in d cum vor fugi el de acol6, de frică. Iar,
a cincia zi, după ce socoti X erxis că nu au obrazu, el
tare să scărbi pre dănşiî, şi trimisă pre Midi Şl pre Chisî,
poroncindu-le să-l prinsă vil, să-I aducă la dansul. Şi,
.după ce m ersără M idii la G reci şi dideră de dănşi, mulţi
căzură, şi, după aceia, alţii apu ca’ războiul, şi tot nu
fu g ia ’ varvariî, măcar că m ulţi peria’. Şi atuncia cunoscu,
nu num ai inpăratul, ce fiieştecine, cum mulţi sănt oameni,
iar puţini viteji. Şi să bătură preste toată zioa. ^ ^ ^
[21 i.l şi, aşa, Midii, păţind răii, eşiră din război, şi in­
trară P erşii cel ce le zicia X erxis «fără de moarte», şi
.cum să vo r bate cu tril L a c o n î,- c i le era hatman Idarnis,
 420 H E R 0D 0T

gândind cum aceştiia îî vor omora. Iar, mergând, nimică

nu putură arăta m al mult decăt M idii, ci tot păţia’ şi el
ca şi Midii, pentru că în locu nu la rg să bătia’, şi cu
suliţl m al scurte decăt a ’ G recilor. Şi cu multim ia nu fo-
losia’>Pentru că vitejii L aco n î altile m ulte fă cia ’ vitejii, şi
încă arăta’ cum trebui a să bate la război, Perşilor, făcând
multe meşterşuguri la război, arătând ce-I învătătura. Si
încă să pornia’ L acon il cu toţii a fugi odată, ’ şi Perşii
a le rg a ’ după dânşii, strigând şi ch iu in d ; şi-l lă sa ’ de să
apropiia’ varvaril, apoi arăta’ faţa iarăşi cu m eşterşug la
Perşi, şi, întorcăndu-să spre Perşi, fără de num ăr îl om oria’.
r ,CU? ^ ln Lac0nî pu*inî căzură. Şi, aşa, ispitindu-să în tot
felul Perşii, şi cu toată oastia, şi cu toate m ijloacile ispi-
tmdu-să, să întoarsără înnapol.
[212]. L a aceştia războae, ci să făcură acol6 la întrat
au fost prăvind Inpăratul din scaon, şi de tril ori s’au ră­
dicat, sannd din scaon, temăndu-să pentru oaste. A tuncia
aşa le fu războiul. Şi, a doă zi, v a rv a ril socotiră cum
w î P! V m î’ .Ş1 V° r fi răn iţi> * nu vor m al putia să să
bata. Deci, laraşî veniră la război, şi să tocm iră varvaril.
. .reC” , ..ia)răŞ1’ dupa niam urî, afară din F ochel, pentru
ca ei pazna căraria den munte. Şi, iarăşi, bătăndu-să
a a ° a Ş1 m aî nam te Pre L aco n î şi pre G r e c i1.
A şa, sa mtoarsara înnapoî, păţind ca şi în ceia zi.
.Ş l „ “tatU Inpăratul în găndurî, şi să mira ce va
pute faci sa poată birui pre acel de acolo cu straia. Iar
zicu cum Epialt [al lu i Euridim] de la M iliia au zis cătră
Inpăratul cum iaste altă cale, gândind cum v a avia folos
“ ’ Ş1‘ i SE.USa„ cararia care era pin munte, şi, aşa, strică
P G reci Dupa aceasta, trecăndu-sâ, au fugit acesta om
de fn ca Lacom lor *. A p o î, iarăşî, l-au om orăt un om A-
thm adu, de la T r ih in a ; şi, m ăcar că l-au ucis pentru altă
au f o s T mi i_aă muI*ăm it- A c e stia m aî apoi
1 Scurtat.
2 Scurtat.
 CARTEA VII 421

[214.] Iar zicu alţii cum alţi oameni să fie spus căraria,
în p ă ra tu lu i1. C i nu poate să fie aceasta, că să ştie pentru
cine au făgăduit b a n i: cine l-a ucide pre Epialtis, — şi
acesta iaste adivărat viclianul Grecilor.
[215.] Şi, auzind Xerxis acesta lucru, foarte s’au bu­
curat. Şi au chiemat pre Idarnis, şi cu oastia l u i 2, pur-
cegănd de cu sară. Şi această cărări au fost făcută, de
multă vrem i, de Milieî, careî lăcuesc acold 3.
[217®.] Şi, aşa, Perşii, toată noaptia m ergân d 5, când
au fost în zioă, au agîuns în vărvu l muntelui, undi am
zis cum au fost păzind Focaei, 1.000 de oameni înplă-
to ş a ţî: de bună voe priimiră ei aceia, poroncindu-le
Leonidis.
[218.] Şi, aşa, simţiră Focaei, pentru că era încet, şi
îndată, făcăndu-să sunet, ei simţiră, şi-şi lua’ arin ile6. Iar
Perşii, vâzind oameni cu armi înbrăcaţl, să m ira’ ci iaste,
pentru că nu g ăn d ia’ ei cum au ei acol6 strajă, şi să spăi-
măntară tare, gândind cum să nu fie Laconiî şi aceia de
acol6, Fochei. Şi, temăndu-să, într’adins hatmanul întrebă
pre Epialtu, ci oaste iaste ? Şi, spuindu-I, tocmiră oastia
de război, şi, aşa, săgetând Perşii cu multe şi desă sigete,
au înprăştiiat pre Fochei, şi s’au dus în vărvul mun­
telui, socotind cum asupra lor au venit, şi să gătiră acold
ca să piară, să să bată cu Perşii. Iar Perşii lăsară pre
ceia, nici 11 băgară în samă, ci pogora’ tare muntile în
glos. .
[219.] Iar G recilor ci era’ la strajă, întâi, vrăjitorul
M eghistie au căutat la jărtvă, şi li-au spus cum la zioă
vor să piară. Şi încă şi alţii au venit de li-au. spus pentru
Perşi cum i-au în cu n g iu ra t: încă noaptia fiind li-au sp u s;

1 Textul arată cine.

2 Scurtat,
s Scurtat.
E suprimat paragraful 216.
5 Textul arată calea.
■6 Scurtat.
 422 HERODOT

iar, a triia, de cătră zori, li-au spus adivărat cum vin t.

A c e i statură la sfat G recii, şi unii zicia ’ să nu lasă locul,
alţii zicia ’ să să răşchire. După aceia, să dusără şi să
răşchirară, şi să dusără ceialanţi. Iar alţii acolo soco­
tiră de masără, cu Leonidis.
[220.] Şi zicu cum săngur Leonidis să-i fie slobozit să
să ducă, pentru ca să nu piară, fiindu-î milă de dănşiî •;
iar lui şi Laconilor nu le va fi cu cinste să-şi lasă tabăra
undi au fost puşi să străjuiască. Eu adivărat socotesc
acesta lucru, cum Leonidis, pricepând cum s’au spăimăntat
ceialanţi G reci şi nu le iaste cu voe a sta la război, i-au
slobozit pre acasăIş i ; iar el zisă că va răm ănia, pentru
cinstia Spartis. Şi, aşa, cinste vecînică agonisi el, şi destoi-
niciia Sparţi nu să m ai stănsă, nici să v a stănge 2. Pentru
că, şi la vraja de la D elfi întrebând L aco n ii ci vor faci,
li-au răspuns cu m : au înpăratul lor să piară şi să hălă­
duiască Sparţi, aii să v a surpa Sparţi şi v a scăpa Inpă-
râtul. A ceştia aşa, prin viersuri, le vrăjia : «Iar voă, Spar-
tiianilor, lăcuitorî locului larg, au cetatia ce m are a voastră
va fi pradată de Perşi, au aceasta va fi, au v a plănge
pentru înpăratul din niam ul lui Iraclis hotarul cela’ L a­
conilor. Pentru că, nici ale lor putinţă, n ici a ’ taurilor
nu pot să-î stia în p o triv ă ; pentru că ari putinţă dumnă-
z ă ia s c ă ; nici va scăpa pană va m ănca pre unul dintru
amăndoi». A ceştia ştiind Leonidis, vru să agonisască cinste
vecînică, şi, aşa, răm asă acolo, şi slobozi agiutorul.
[221.] Acesta lucru socotesc eu să fie fo s t: nu el, Grecii,
fără de nicîo socotinţă, să fugă, să lasă pre în p ă ra tu l;
ce încă acesta lucru îl ştiu toţi, şi-I a d iv ă ra t3, pentru că
nu num ai pre ceialanţi, ce şi pre vrăjitorul ce ştiia pe­
rirea, încă-1 trimitia a c a s ă 4. Iar el nu vru să m areă ci
O '

1 Scurtat puţin.
2 Ultima asigurare o adauge traducătorul.
8 Lăm urire adausă.
4 Scurtat.
 CARTEA VII 423

avia un copil, săngur născut, şi pre aceala l-au trimis

înnainte acasă, iar el rămasă de p e r i1.
[222.] Iară ceialanţî G reci s’au dus toţi pre la cetăţi-şl,
şi răm asă Leonidis, şi cu Thespiei şi Thivei. încă T hivei
au răm as de nevoi, că i-au oprit Leonidis în chip de zălog.
Iar T h esp iî au rămas de bună voi, zicănd cum eî nu vor
lăsa pre Leonidis, ci cu dănsul vor p e r i; şi încă li era
căpitan Dimofilos [al lui Diadrom].
[223.] Iar X erxis au aşteptat pănă ce au răsărit soarile,
şi atuncia au făcut jărtve, şi au maî îngăduit pănă la
p ră n z2. Şi, aşa, au dat năvală cu oastia înnainte spre
G reci, pentru că aşa au fost grăit cu Epialtis, să nu să
p ripască; pentru că iaste m aî aproapi pogorăşul decăt
suişul. Şi, aşa, eşi oastia lui Xerxis, eşi şi Leonidis cu
G reciî, ca să piară în război. Şi eşiră la loc mai larg,
pentru că m al nainte să b ătia’ la maî strâm toare; iar
atuncia lă sa ’ de păziia’ tare zidul. U nu şi alţiî, cu toţii,
eşiră la război. D ecî, în zilile de m al nainte nu eşua pre
la larcr c i să bătia’ la strâmtoare, iar atuncia eşira la larg.
Şi, aşa’ bătăndu-să, fără samă de m ulţi varvarî cădia la
războ i; pentru că ceauşii oşteî era’ d ’mdarăpt, şi batia^
pre totl oam enii care! răm ănia’ d’indărăpt, şi-l_ m ping.a
înnainte. D ecî, m ulţî cădia’ şi în M arîa, de sa m neca , şi
m ulti încă să călca’ vil unul pre altul, şi murm . Şi nu
era nicîo g rijă de aceia ci peria’, pentru ca ştna G recii
moartia care li era viitoare dintru ceia ci[-i] mcungiurasa,
şi arăta’ toată vitejiia la varvarî, înpungăndu-î şi obo-

r% d“4J Si atuncia mal mult[e] dintru sulitâle lor ce-aii avu .

li s’au fărăm at, ci numai cu săbiile om ona pre Perşi. Acei,
î n t r u a c e a sta tă r ie , c ă z u L e o n id is îm p ă r a t, fu n d bu n v itia z

şi alţii cu dănsul, vestiţi Spartuanî, L a c o m , cărora, ca

unor’ oam eni vrednici, le ştiu şi numirile, şi încă şi a
tuturor celor 300 le numirile. Iar şi dintru Perşi mulţi
1 Adausă ultim a întărire.
2 Scurtat.
 424 HERODOT

şi vestitî au căzut, şi doî ficiori a ’ lui Darie, fraţi luî

Xerxis, Avrocom şi Ip era n th u 1.
[225.] Aceştiia aciî căzură morţi, bătăndu-să pentru
trupul lui Leonidis. A ce i fură războiul cel tare a’ Laco-
nilor şi a ’ Perşilor, pentru trup, înpingire ; la care lucru
de 4 ori au infrănt pre Perşi, şi aii luat trupul din mănule
or A cesta război au fost pănă a nu veni ceia ci încun-
giurasa [, cu Epialt,], iar, după ce-au sosit aceia, atuncia
G recii sa intoarsără în tr’un dămbu toţi, de o parte, afară
m T h iv e l3. Şi dănpul acesta iaste undi iaste leul cel
e piatra, acum, sămnul luî Leonidis. A c iî, apărăndu-să
G recii cu săbiile ce li-au fost rămasă, va rv a riî şi cu gura
Şi cu mănule i-au fost înpresurat, unii surpând zidul pe o
parte, alţii ^de aceasta parte, iarăşi cu oastia de toate
părţile, pănă i-au înprisurat.

♦ I 226:] / Şa fiind LaCOniî ^ T hesPh“> iar ^ cu a şa : din

o,i, să fie fost un om pre bun, vitiazu Spartiian, Lacon,
anumia Dmechis, carile, m ai nainte de război, spuind a ltu l4
pentru sigeţile Perşilor, cum facu întunerecu preste soare,
e au zis, nu spăim ăntăndu-să : «Priiatene, tot binile ne
spui pentru că supt um bră ne vom bate, nu la soare!».
A ceştia şi altile ca aceştia au fost zicând acesta Lacon
cuvm te, pre mintia vitejiei.
fi !22/i]i î n 1Upă acesta’ doî M l Laconî, A lfeos şi Maron,
ficiorul lui Orsiiand. Iar dintru Thespil au fost Diftirambu
[al lui Arm atidis],
[228.] Şi, m gropăndu-să toţi aceia, şi ceia ci s’au răş*
c urat, ^mai nainte pănă a nu să răşchira, li s’au făcut
viersuri la mormînt, zicând într’acesta c h ip : «Cu tril în-
n r e s t P ^ T T 1 bf tUt de ^ Pel°P °nisus Patru m i i !». Aceştia
Laconil — LaCOnilor scriia a?a : 40 priiatene, spune
° r ca aicia za ce m, supuindu-ne supt poroncile lor*.
1 Textul numeşte pe mama lor.
2 Lăm urire adausâ. ‘
3 Scurtat.
4 Din T rih in I; textul.
 CARTEA VII 425

Iar v ră jito ru lu i ia r ă ş i: «Gropniţa luî Meghistia, pre carile

îl ucisără M idii încungîurănd apa Sperhiuluî, vrăjitoriuluî,
căruia, ştiind sorţii morţii, nu vru să lasă a ’ Laconilor
hatm an». A ce ştia li-au scris pentru pom enirea1.
[229.] Iar dintru aceştia 300 Laconî, doî, anumia Evritos
şi A ristodim , fiind bolnavi la ochî foarte, şi slobozindu-i
Leonidis să m argă acasăş-li-şî, eî nu să tocmiră, pentru
că Evristos, auzind cum i-au încungîurat P e rşii2, au zis
slugeî de l-au înplătoşat şi l-au băgat în tabără, şi acol6
au perit, iar sluga au fugit. Iar Ariston s’au spăimăntat,
şi n ’au vrut să margă la război, ce s’au dus la Sparţi 3.
Deci, de ar fi fost numai Aristodim bolnav, au să să fie
întors am ăndoî la Sparţi, nimică n ’ar fi fo s t; iar, aşa, cela
perind, şi esta scăpând, tare s’au scărbit Spartiianii pre
dănsul.
[230.] A lţii zicu iarăşi cum l-au trimis cu triabă la Sparţi;
şi ar fi apucat războiul, şi n ’au vrut să pripască 4.
[231.] Şi, întorcăndu-să A ristodim la Sparţi, de mare
ocară era şi n e cin ste ; pentru că nicî focu îî da nimirile
lut din Spartiianii, nicî g răia ’ cu dănsul, ce-1 ocăria’, zi­
când : «Aristodim cel fricos». C e acesta, maî apoî, la răz­
boiul de la Platees, au luat a lui toată plata.
[232.] Z icu şi alt[ul] : dintru aceştia 300 să fie trimis la
Thesaliia, dintru aceşti 3005, şi iarăşî să fie scăpat, şi,
după ce-au venit la Sparţi, pentru ocară, săngur s’au
spânzurat.
[233.] Iar T h ivei, avănd hatm an pre Leontiad, maî
nainte, pănă era cu Greciî, să b ătia’ de nevoi. Iară atuncia,
dacă văzu ră cum biruesc Perşii, eî să osăbiră de Leonidis
într’o parte, şi să dideră într’un locu, şi să apropiia’ de
varvarî, întinzind mânule şi zicând cum : «Eî s a închinat

1 Textul spune cine îngrijia de aceste monumente.

2 Scurtat.
* Scurtat.
* Scurtat puţin.
5 J se dă num ele, in text.
 426 HERODOT

întăî, şi au dat apă şi păm ânt Înpăratuluî, ci de nevoi au

mers acolo la strajă, şi cum sănt fără de vină pentru
peiria oştii înpărăteştî>. Şi, aşa, zicănd aceştia, să credia’,
arătând mărturie şi pre Thesall. Iar nu de tot au scăp at;
pentru că, varvari apropiindu-să, el pre unii tăiară, pre
alţii însămna’ cu semne înpărăteştî, poroncind Xerxis, în­
cepând de la Leonidis, hatm anul lor. P re feciorul aces­
tuia, m al apoi, l-au ucis Thiveiî, fiind hatm an V ioţilor 1.
[234.] Aceştiia G reci de la strâm toare aşa să bătură. Iar
X erxis chiemă pre Dim arit, pribagul Inpărat a ’ Laconilor,
şi-l întrebă, începând a ş a : «Dimarit, tu eşti om b u n ;
şi acesta lucru îl cunosc dintru adivărul tău ce al zis,
pentru că, căte al zis, toate aşa s’au plinit. Acum , dar,
să-mi spui câţi m al sănt Laconî, şi căţî vo r li ca ace­
ştiia la război, au toţi sănt aşa ?> Iar el au zis : «Mulţime
multă iaste, inpărate a ’ Laconilor, şi cetăţi multe. Iar, ce-ţl
iaste voia să ştii, v e l şti. Iaste o cetate la Laconî^ anu-
mia Sparţi, acei sănt 8.000 de oameni. A c e ia toţi sănt
ca aceştiia ci să bătură aicia. Iar ceialan ţl L aco n î ca
aceştiia nu sănt, iar viteji sănt.» Iar X erxis i-ari răspuns:
«O Dimarite, în ce chip am pute pre aceştiia oameni
să-I supunem ? Să-mî spui fără de nici o ostenială. Pentru
că tu vel şti, de vrem i ci li-aî fost înpărat.»
[235-] Iar Dimarit zisă : «Di vremi ci mă întrebi sfat,
trebui ci-1 mal bun să te sfătuesc. De vel trim ite 300 de
vasă la Ţ ara L aconilor pre Marîa, iaste acol6 la noi un
ostrov, ci să chiam ă C hithira, carile un om la noi, fiind
pre înţălept, anumia Hilon, zicia că m al bine de ar fi în
M arla afundat, decăt să stia afară, neştiind pentru aceasta
oaste, ci socotind prim ejdie locului aceluia. C are îţi voi
spune eu dintru acesta ostrov, război poţi să le dai la
casăle lor. Deci, avănd război acasă, atuncia vor părăsi
pre ceştiialanţî G reci, şi, părăsindu-I, atuncia să vor lua
de oastia ce pediastră cetăţile greceşti, şi nu vor putia
să să a g liitoriască. Şi, aşa, rămăind L acon il singuri,
----- -------- ------------------ O /
vor
1 Mult scurtat.
 CARTEA VII 427

maî s lă b i1. Iar, de nu vei faci aşa, aceasta să a şte p ţi: iaste
la P eloponisus un gat de p ăm ân t2 strâm t; acolo să vor
strânge G recii, şi vel avia tare războae, mal tari decât
aceştia ce-al avut. Iar, făcând ce ţ’am zis, făr’ de ostinială
v el dobândi şi cetăţile, şi războaele, şi gătul aceala».
• [236.] Iar Ahemenis, fratile luî Xerxis, fiind acolo, carile
era hatm an preste oastia de pre M arîa, şi zisă aşa, te-
măndu-să ca să nu-1 asculte Xerxi'-, să facă aceştia: «O
înpărate, văzu că asculţi pre un om carile binelui tău za-
vistuiaşte, au doară iaste şi viclian. Pentru că G recii, fă­
când acesta lucru, le pare bine, că nărocul luî zavistuesc şi
urăsc binile. Iar, de veî deosebi 300 de vasă, să trimiţi,
şi fiind la v r ’o 400 perite de fortună, iată că vom fi atocma
cu vasăle ca şi nepriiateniî noştri. Iar, fiind oastia de
pre M arîa tot într’un locu, tare li v a paria, şi nicî să vor
putia bate, şi toată pedestrimia corăbiilor vor agîuta, şi
corăbiile pedestrimeî, înblănd de-atocm a. Iar, de-I vel dio-
săbi pre dănşiî, n icî tu lor le veî folosi, nicî ei ţie. Şi,
aşa, îţi caută lucrul bine, şi lasă a ’ nepriiatenilor, soco­
tind ale lor, undi să vor bate şi căţî sănt, pentru ca
destuii sănt eî a griji ale lor, şi noi pentru ale noastre.
Iar L aconiî, de vor sta înpotriva noastră, tot nu vor vin­
deca această rană». _ _
[237.] Iar X erx is au zis: «Ahem enis, bine aî zis, şi aşa
voi faci. Şi D im arit zice ce iaste maî bine^ iar cu sfatul se
biruiaşte de tine, pentru că nu voî credi eu cum nu-mi va
binile, socotind câte mi-aî zis mie m al inte şi câte acum,
pentru că oraşan la oraşan zavistuiaşte, şi, tăcând, îl iaste
nepriiaten, şi, de să v a şi sfătui orăşanul [cu] cei ci va fi
CU dânsul dintr’un oraş, nu-1 va sfătui bine. Numai cănd
va fi om pre bun — ce puţinî sănt de aceştna 3!— , iară
străin la străin, cănd are noroc, iaste foarte cu pnmţă,
m aî bine dicăt toate altele, şi, cănd să sfătuiaşte, ce iaste

1 Schimbat puţin.
2 Un istm ; textul.
8 Adaus de traducător.
 428 HERODOT

maî bun îl sfătuiaşte. A şa dar, pentru cuvăntaria. de D i­

marit să să feriască fieşcine, fiind mie priiaten strein ; de
astăzi înnainte să să feriască fieşcine.»
[238.] A ceştia zisă Xerxis, şi trecia prin trupurile celor
morţi la război. Şi, auzind pentru Leonidis cum au fost
Inpărat Laconilor şi hatman, poronci să-I tai capul, să-l
răstigni a.scâ. A ră tat lucru iaste şi a c e s ta ; m ăcar că şi ’n-
tr alt -chip, dintru alte sămne să cunoaşte cum mare mănie
au avut Xerxis pre Leonidis, fiind viu, cănd la trup mort
iăcia atăta făr’-de-lege. Pentru că, dintru toţî oamenii,
Perşii ştiu cinsti pre oameni viteji. Iar cei ce sănt preste
aceştia lucruri, poroncind Xerxis', făcură aşa.
^ [239-] Şi,iarăşi, mă suî la cuvântul acesta care m al sus l-am
lasat. Inţăles-au L acon iî cum vine varvaru l asupra Grecilor,
intai ei, şi aşa, au trimis la Delfi ; şi li-au vrăjit ce-am zis maî
sus pentru L e o n id is; şi cu mijlocu m inunat au înţăles,
pentru ca Dimarit, fiind la Perşi pribag, după cum mi să
pare mie, nu \ oiâ binile L a c o n ilo r; şi putem cunoaşte
au de bună ^voinţă au arătat aceasta, au dosădindu-î.
Pentru că, fiind X erxis la Susa, şi vrănd să oştiască
de acolo, văzm d Dim arit, vru să dia ştire Laconilor. Deci,
m tr’alt chip nu putu, pentru ca să nu prinză c a rtia ; şi
meşterşugui aşa : luă o tablă de lemn, şi, aşa, scrisă ci-1
era^ voia pre tablă, adică găndul Înpăratuluî, şi după aceia
u i t 0 p i l " ă ceară Preste tablă, pentru că, văzind străjăril
l a r ă

o tabla noă, ci vor putia cunoaşte? Şi, m ergând la L a ­

com“, s’au fost merănd ce iaste, p â n ă ’ undi o fimei a luî
Leonidis, anumia G orgo, fata lui Cleomenis, aceasta au
priceput, şi zisă .să rază ceara de pre tablă, şi vor afla
pre lemn scrisă slovi. Şi, făcănd aşa, aflară şi cetiră, şi
trmiisără \este şi la ceialanţî G reci. A cestea lucruri în-
tr acest chip sănt săvârşite.

S f â r şit a şa pte a carte a I st o r ie i luî I rod o t .

 A LUI IRODOT ISTORIE A OPTA, CE SÂ ZICE :
URANIIA.

[i.[ Iar G recii careî era’ cu oaste pre M arîa, aceştiia era’ :
Athinei au avut 127 vasă, şi, pentru destoiniciia, Plateianiî
încă le înplia’ de oameni, înpreună cu Athinei, măcar că nu
era’ eî deprinşi pre Marîa. Iar Corintheniî 40 de vasă,
M egareniî 20, L acon iî 10, şi iarăşi alţii mulţi căte puţine 1.
[2.] E ra ’ preste tot 271 de vasă, însă fără de vasăle celia
mari 2. A ceasta oaste era la Artem isiia, iar hatmanul aceşti!
oşti preste tot Spartiianiî îl pusăsă, anumia Evriviadis, pentru
că toţi G recii au zis, de nu le va li hatman Laconul, «noi
de A th in ei nu vom asculta, ci vom strica oastia aceasta».
[3.] Pentru că, pănă a nu trimite încă la Sicheliia, aii fost
cuvântat cum s’ar cădia că pre M arîa să fie Athinei hat­
mani. Şi, stând înpotrivă ceialalţî, lăsară Athinei, socotind
să apere pre G reci, şi socotiră cum, de să vor prici pentru
hătmănie, v a peri Grecim ia, bine socotind. Pentru că pricia
de un niam atăta iaste mal ria decăt un război de un niarn
tocm it bine, căt iaste mal rău războiul decăt pacia. Şi,
ştiind aceasta, nu stătură înpotrivă nimica atuncia, iar,
după ce-au înpins pre Perşi, aflară mijlocu bun ponoslul
Pafsanii, şi luară hătmăniia de pre M arîa de la Laconî.
C i aceştia fură m al apoi. ^
[4.] Iar G recii careî era’ în oaste de pre Marîa, vă-
1 Nu aşa de puţine. Socoteala se dă întreagă ’ n text.
1 Suprimat începutul paragrafului.
 430 IIER0D0T

zind atăta m ulţim e acolo de oaste la Afetas, şi tot

lo cu l plin de oaste, şi văzind lucrurile varvarilor cum
să măresc, nu cum socotia’ ei, aşa să sfătuiră, să să
di a m lăuntrul, de la Artemisiia, spre ţară, şi, cunoscând,
VOe\ Sa ruS a hatm anului Evriviadis să aştepte puţinei,
pana îşi vor încărca eî copieî şi robiî, şi, nevrănd Evri­
viadis, să^dusără la hatmanul Athineilor, la Themistocleî,
şi-i dideră 30 talan ţî ca să rămăe să să bată acolo cu va-
săle, la E vviia înnainte.
[5-] Ia rT h e m isto cle î, pentru ca să oprească pre Grecî,
aşa au fă c u t: 5 talan ţî au trimis hatm anuluî Evrivia­
dis, zicând cum îi dă de la sine, şi, aşa, îl asculta.
Lar hatmanul Corinthenilor, stând tare înpotriva acestui
t \ n zisă Them istocleî : «Zău că nu vel merge,
pentru că mai mare daru îţi voi da eu decăt înpăratul P er­
şilor, pentru căci v e i lăsa pre aglutorl». A şa zisă, şi trimisă
talanîr Ia corăbii. A şa, să hrăniră aceştiia cu argint
şi rămasără. Şi făcia Them istocleî şi pre voia Evveilor, şi
dobândi şi el. Pentru că ceia g ăn d iia’ cum de la A thina
au venit aceia banî, pentru ca să să di a, să stia acol6.
[ .J şa, rămasără acol6, şi să bătură cu Perşii, sosind în
prânz Perşii la A fetas, şi, de m al nainte întălegănd cum
la Artem isiia străjuesc puţine vasă greceşti, şi atuncia
vazindu-le, socotia’ când li-ar putia să le dobăndiască. Si,
aşa, sfatuira cum să m argă drept înnainte-le, pentru ca
sa nu-i vaza G recii, şi vo r scăpa fugind, mal ales dacă
mn°Pta, ci socotia’ nici de povesti să nu lasă v r’un
Lrrecu

■ ! Şa tocm ira: aliasără 200 vasă dintru ale lor,

Şi rimisară de le încunglurară pre aceştia greceşti pre

f r ă n l î S - trU C^ S ă -nU ^ fUgănd’ Cănd le ™ în-

& -Ş i e! nu ga n d u a ’ m tr’aceia zi să să bată cu Grecii,
mei mai inte, p ănă nu li-ar fi venit sămn de la aceia
1 Scurtat. T ex tu l îl num eşte. .
2 Schim bat.
8 Scurtat.
 CARTEA VIII 431

cum au agîun s la locul acela ce i-au încungîurat. Şi, aşa,

so co tia ’ celia ce-au fost rămasă acolo varvariî, şi-şi nu­
m ăra’ va să le căte sănt,
[8.] Ş i era în oastia Perşilor un om, anumia Schiliis,
de la Schioni, G recu A cesta, văzind pre Perşi ce facu,
socotea şi maî nainte să fugă la G reci, iar atuncia au
aflat p rilejl maî bun. A cest om pre să afunda bine,
căt, şi la fortună cănd fu, mult au agonisit din corăbiile
înnecate. A cesta, spun un lucru minunat toarte, cum
să să fie afundat 10 m ile z, şi tot pe supt apă au fost
m ergănd, pănă au eşit undi era’ G recii. Zicu şi alte
multe pentru acest om, carile să asamănă cu m inciunile;
iar sănt unile şi adivărate. Eu socotesc că cu vas să
fie mărs el la G reci, şi, aşa, le spusă povestia cum s’au
înnecat de fortună, şi căt aii trimis să-î încungîure.
[9.] A u zin d acest lucru G recii, îndată să sfătuiră să margă
la celia 200 de vasă, să le lovască. Şi şăzură într aceia zi
acol6, iar, a doă zi, la mează-noapte, purceasără, şi şăzură
pănă în de sară, şi, nevăzînd vasăle, iarăşi să întoarsără
la loc la Artem isiia, vrănd să să ispitiască la războiul lor
şi la mersul vasălor, în de sară fiind.
[10.] Şi, aşa, asupra varvarilor să porniră, şi văzindu-î
pre dănşiî hatm anii şi ceia oaste, socotia’ cum de tot au
nebunit, cu atătia puţine vasă, şi năvălesc ! Deci, le pă­
rură cum pre lesni îi vor lua, şi socotia’ pre caii, pentru
că a ’ G recilor era’ puţine, a ’ lor mai multe, cu multe
părţi, şi maî bine to cm ite ; şi, aşa, le încungîurară de
toate părţile. D eci, căţi dintru Ioni le vria’ binile, şi de
nevoi oştia ’, m are primejdie ţinia aceia, şi să rnăhnia v ă ­
zindu-î în c u n g îu ra ţi; socotiră cum nime nu să va maî în­
toarce. A ş a le păria’ că-s de slobozi [slabi] Grecii. Iar,
căţi li e ra ’ nepriiatenî, tare nevoia’ ca să ia vasă gre­
ceşti, să ia daruri de la înpăratul [pentru] vas de la
A th in a ; pentru că numile lor era’ în oastia de pre Marfa.
1 Scurtat.
2 80 de stadii.
 432 IIERODOT

[ i i .] Şi, aşa, să tocm iră pren pregîur G recii cu toţii', cu:

vasăle lor, şi să apu cară de lucru, după ce li-au dat sămn de“
război. Şi, îndată, luară 30 vasă de a ’ varvarilor, şi pre'
G orgos, fratile Înpăratuluî de la S alam in a *, fiind om cin-'
st[it] în oaste. Şi G recu l d ’intăî ci luă vas de la nepriia-
tem , era A thm eu, Licom idis, şi acesta au luat p laşca; şi,-
vitejăşte bătăndu-să, îî osăbi noaptia venind. A şa, varvarir
să dideră înnapoî la A fetas, şi G recii la Artem isiia. Si să
spăim ăntară varvarii, pentru că fără nădăjde păţiră, intru
acesta război, A n tidor, Lim nian, fugi, fiind Grecu, de la
v a r\a rî la G reci, şi-i dederă locu A thinei la Salamina.
[12-] Şi> fiind noaptia, şi mijlocu verii atuncia, didia ploae
m are şi trăsnete din m unte; şi morţii şi sfărmăturile vasălor
m ergia la A fetas la varvarî, şi să învăluia’ pregiur văs-
hle lor, şi varvarii, văzind aceasta, tare să spăimăntară,
pentru că la mare rău au sosit, că, abia au fost răsuflat
de fortună, şi de la fortună îi lovi bătae tare, şi de aciî
înnainte ploae ca aceia, şi trăsnete, şi înflări de Marîa !•
A ceştiia această noapte petrecură.
[I3-] Iar cei ci era’ trimişi să încungiure pre G reci, fiind
această noapte, cu mult mai straşnică li era ; pentru că
era m luciul M ă r ii3, nu era’ la a d ă p o st; pentru că-i lo­
vi a noaptia valurile, şi-î d a ’ de petri, neştiind undi mărg
şi ce facu. Şi aşa păţia’ aceştiia. D um năzău făcia acest
lucru, pentru ca să fie atocm a cu G recii.
[14-] Iar ceialanţi v a rv a rî [de la Afetas], după ce au
lum inat zioa, să vesăliră, şi şidia’ mălcom, fiind bucuroşi
sa I lasă alţiî în paci. Iar G recilor li-au m aî sosit 53 de'
vasă de la Athina. A ceştia , viind, i-au şi mai întărit pre
^ recî, şi maî vărtos că le-au spus cum va rvariî ci era’ cu
ce ia 200 de vasă, toţî au perit de tortună în tr’aceia noapte,
ar G recii, iarăşi, la aceia vremi, păziră şi eşiră, şi să
am pm ară cu nişte vasă chiliseneştî; şi le dobândiră, şi
iar şi sa întoarsără la Artem ision.
1 T e x t u l ii dă n u m ele .
2 Textul arată locul.
 CARTEA VIII 433

[ 15.] I a r , a triia zi, cu ruşine căzu varvarilor hatmani, şi

să tem ia’ şi de Xerxis, pentru că, atăt[i]a vasă greceşti
fiind, să-i tot pişce. Deci, nu aşteptară pre G reci să margă,
ci purceasără în amiazăzi asupra G recilor. A ceştia răz-
boae să tăm plară cănd era’ şi celia de pre uscat la strâm­
toare cu stră jile ; şi tot războiul li era pentru Evripos,
pentru că G recii nu vria’ pre va rva riî să-î lasă să între
în ţară, va rva riî vria’ să-î înpingă.
[16.] Şi, viind vasăle lui Xerxis, G recii şidia’ mălcom la Ar-
temisiia. Iar varvariî să făcură ca o săcire şi vria’ să-î în-
cu n g îu re ; aciî şi G recii purceasără, şi să loviră. A cest
război într’acest chip fu, la am ăndoă părţile, pentru că
varvariî, fiind mulţi, să încălcia’, şi peria’ mulţi lovindu-să
întru sine. Iar tot stătură ; pentru că cu ruşine le fu, de
atătia puţine vasă să fugă. Şi m ulte vasă greceşti periră,
şi mulţi oam eni, şi cu multă măsură m ai multe de la var-
vari, şi oam eni, şi v a s ă ; pănă undi să înpărţiră în doă părţi.
[17.] Iar într’acest război E ghipteniî au stătut tare, careî
şi alte vitejii au făcut, şi 5 vasă greceştî au luat, cu oa­
meni cu tot. Iar, de la G reci, A thinei, şi, din Athineî, Cli-
niia, carile, cu chieltuiala sa, avia vasă cu 200 de oameni.
[18.] Şi, aşa, înbe părţile vasăle să înpărţiră la limanuri. Şi
G recii dobândiră toţi morţii şi căte altile era’ pre Marîa
căzute. Şi, aşa, socotiră G recii cum multe vasă li s’au vătă­
mat, şi m ai multe A th in e i; deci, socotiră să între m aî în-
lăuntrul 1. . . .
[19-] Iar Them istoclel, hatm anul Athineilor, socoti cum,
de s ’ar înpărţi numai Ionii şi Carii, de la varvarî, pre
ceia i-ar bate ce ar rămănia. Şi, aducând Evvoei oile
pre lăn g ă Mare, el adunâ pre ceialanţî hatmani greceştî,
zicăndu-le cum au aflat un meşterşug cu carile va dezlipi
pre cel m ai vrednici agîutorî aî Înpăratuluî. A tâta le arătă
numai, iar pentru lucrurile lor aşa să fa c u : dintru oile
E vvoilor, căte le vor fi voia, să ia fiieştecarile să mănânci,
decăt vor răm ănia nepriiatenilor, şi poronci cum sa faca
1 Î11 Hei lada ; textul.
28
 434 HERODOT

focuri; şi, de mers în ţară, el va purta grijă. D eci tuturor

li-au plăcut, şi, aşa, au început la oî a m ănca.
[20.] Pentru că E v v o iî n ’au băgat în samă v ra ja luî Vachid,
care zicia 1 : «Socoteşte cănd va cădia g îu g u l varvar în
M an a, să-ţi fugi caprile departe de la E vviia». Aceştia
cu vinte nebăgăndu-le în samă, la multă primeidie sosiră
m aî apoi. A ceştiia aceştia făcia’.
[21.] Şi, aşa, le veni omul ci a v ia ’ strajă la Tri-
h m a ; pentru că a via' şi aceşti de pre M arfa, şi cei de
pre uscat om să-şi dia ştire: cănd, cui, ce i să va în-
tam pla Şi, aşa, veni A thineul cu vasul şi spusă ce-au
păţit Leonidis şi oastia luî. Şi ei, înţălegănd, nu maî ză ­
boviră, ce purceasără, cum era’ tocm iţi: întăl Corintheniî
maî la urmă Athinei.
[22.] Iar Them istocleis au ales io vasă, carile era’
mai bune de la A th in a, şi miarsă pe undi era’ ape
de baut, şi scrisă prin petri slovi, carele Ionii, a dao zi
li-au cetit. Şi scriia a şa : «Bărbaţi Ioni, nu faceţi bine
pentru căci oştiţi asupra părinţălor voştri, şi 0 robiţi Gre-
cimia. ş i maî bine aţi fi cu noi. Iar, de nu puteţi faci
aceasta, eşiţî din război. Şi vă duceţi şi v ă ru gaţi şi C a ­
ri or sa tacă aşa. Iar, de nu puteţi, şi sănteţî cu Perşii de
nevoe mare voi faciţî, cănd ne vom bate, să nu staţi tare,
n o ^ J 1“ ™ 6ÎL ? ! Vă aduciţî aminte pentru că dintru
nm sănteţi născuţi, şi încă Vrajba cătră vâ rva rf pentru voi
: S “ ’ : Ţ h e r t o c l e , aceştia li-att scris, dup* ct™
' au . sa V1d e m a s c ă p re v a r v a r î, n e ştiin d ei
săi ^ VI’ a ' 1 ştiindu‘ le> înţălegănd Xerxis,
s ă . o abasca de ceia la n ţî ostaşi şi să nu le dia credinţă.
niră s h ‘ em'St° clei a c estia scrisă. Iar varvarilor le ve-
tem i«- 1 T0 d ld e r ă . veste cum s’au dus G recii de la Ar-
cu V K t; ar v a m n î n ’au crezut, ce au închis pre cela
______‘ a ’ Ş1 au tnrms v asă iuţi, să v a z ă : iaste aşa, au
1 Scurtat.
2 F oarte scurtat.
8 T ex tu l spune cine, .
 CARTEA VIII 435

b a ? Şi, spuind şi aceştiia aşa, au purces, după răsăritul

soarelui, toate vasăle la A rte m isiia ; şi aşteptară acolo
pănă în am iazăzi. D e acil, m iarsără şi luară nişte cetăţi
şi sate ci era prin p re g lu r1.
[24.] A ceştiia, făcănd aşa, iar X erxis au tocm it pre
m orţi în tr’acest c h ip : carel au căzut la războiul de la
străjl, pre al lui pre toţi îi ascunsă căţi perisă, fiind
şi de 20 mii m al mulţi Perşi p e r iţî; iar pre G re c i îl
scoasă la ivală 2, şi lăsă vre o mie şi de al lui, iar preste
ceialanţî turnă lut, să nu-î vază oastia cia de pre Marîa.
Ş i, aşa, miarsă strigătorul lui X erxis la oastia de pre
Marîa, şi zisă : «Bărbaţi agîutorî, veniţî să vedeţi, că
Inpăratul X erxis poronceşte ca să m argă fiieştecarile să
vază cum faci oamenilor nebuni care! au găndit cum vor
covărşi puteria înpărătiască». D upă aceasta, foarte să în-
puţinară vasăle micî, pentru că toţi poftia’ să m argă să
vază. Şi m ergia’ de vidia’ pe toţî L acon il şi posluşniciî
Jor, şi T h e s p iî3. Pentru aceia nu putu ascunde n ici cu
aceasta X erxis acest lucru, pentru că ştiia’ eî bine acest
lucru cum s’au făcut. A ceastă (de) zi fu de privit, şi a
dao zi să dusără la vasă-şî, şi X erxis au purces cu oastia
pre uscat. _ _
[25.] Iar puţinei oamenî de la A rcad iia au venit în oastia,
fiind săracî, trebuindu-le slu jb ă; şi, aşa, îl adusără la in­
păratul. Şi-I întrebară P e r ş ii: ce facu G recii ? — unul era
ales ce-î întreba pre dănşiî. E î răspunsără aceluia ce-1
întrpba, în tr’acest c h ip : cum îşi petrecu G recii la Olim biia,
.şi văd ispita cfe vitejie, şi ispitesc caii. Şi el îi întreba :
«Dară plaşca ce le iaste, cine biruiaşte, pentru care să
nevoesc să biruiască ?». Iar eî zisără : «O cunună de măslin
i-o pun în cap». A cil, fecîoru’ lui A rtavan, sfetm cu’ lui,
anum ea Tritantehm , zisă un cuvănt mare, pre ca n le il
făcia inpărătul blăstăm at4, pentru că, auzmd cum cu-
1 Textul înseamnă care.
2 Lăm urirea traducătorului.
s Scurtat şi rău tra d u s; apoi o proposiţie suprimată.
* Adausă lăm urirea de traducător.
 436 HEROOOT

nună le iaste plaşca, şi nu banî sau a ltă avuţie, nu putu

îngădui să tacă, ci cătră toţi zisă: «Vai, M ardonie, asupra
cărora oameni ni-ai adus să oştim, să ne batem cu dănşiî,
careî nu pentru b an î să nevoesc, ci pentru destoinicie!».
A ce sta aşa zisă.
[2?.] întăm plăndu-să aceştia războae atuncia, Thesaliî
trim isără om la F och eî, pentru că eî a v ia ’ mănie pre
dănşiî, că, oştind T h esa liî asupra Focheilor, au perit rău V
Pentru că un vrăjitori T e liis 2 au sfătuit aşa : au ales 500.
adică cinci sute oam enî, tot aleşi Focaenî, şi i-au uns cu
ghipsos, şi pre dănşiî, şi armiJe lor, şi, aşa, noaptia, au
lovit pre rhesalî. Şi, văzindu-î întăî, străjile s’au spăi-
m ăntat, gândind cum iaste altă minune ceva. Şi, aşa, şi
ceia oaste toată s’au spăimăntat, pentru că poroncisă că
pre cirie vor vidia că nu-î albu numai, să-l omoare Şi
aşa 4.ooo periră din T h esalî de Focheî, şi au pus a zăce la
Uelti hochei dintru acesta ră zb o i3.
[28.] Iar călărim eî, iarăşi, iîfă ce ră alt meşterşug, pentru
ca au săpat la o sţră[m]ptoare o groapă largă şi lată, şi, aşa
au pus tot căzi şi buţî * deşarte, şi au acoperit di-asupra
cu lut. Şi, întrănd T hesaliî pre acolo, cad în grop i şi în
buţî, şi caii pier, şi eî.
• ? 9j a?a’ avănd manie Thesaliî, trim isără la Focheî.
aşa : «Bărbaţi focheianî, ştiţi vo î cum şi m al nainte
noi, cu Grecii căţî eram m al nainte la un locu, tot decăt
vor m ai de folos eram. Şi acum, la Perşi, încă pre noî
a lucrul sa vă robasca pre voî şi să vă ia şi ţara. Ci să
ne a 'f1 5° e talanţî, şi noî v ’om putia ţara apăra.»
I30.J Pentru că F ocaen iî nu era’ închinaţi Perşilor, nu
pentru altă ci pentru vrajb a cu Thesaliî. Iar Focaeniî au
îaspuns: «Xoi bani nu aviam , nicî om da, iar nici vom
1 Puţin scurtat.
2 Scurtat.
8 Scurtat.
4 Amfore; începutul paragrafului e scurtat.
 CARTEA VIII 437

■lăsa de bună voi să viclenim pre G reci, că, de am vria,

am faci ca şi voi, să ne închinăm».
[31-2.] A şa zisără Focheiî. D eci, Thesalii să măniiară,
şi fură poviaţă oşteî luî X erxis pre a co l6 1. Şi, aşa, pre
care-î s’au fost închinat, nu li-au stricat nici casăle, nici
nim ica alta ; iar celoralanţî tot li-au ars, cetăţile şi bisări-
cile, şi li-au prădat, şi muerî om oria’, pentru că să în-
preuna’ cu dănsăle. Iar F ocheiî să suiră în vărvul mun­
telui Parnisosuluî, alţii au trecut la alte cetăţi, la L o c r i2.
[34.] După aceia, la V ioţi era oaste machidonească, de
apăra cetăţile lor să nu le prade, pentru că era’ închinaţî
şi eî. Pentru că Xerxis cu oastia ce tare merge asupra
A th in eî s.
[35.] Iar altă oaste mergia la Delfi, să jăcuiască bise­
rica aceia ; că ştiia Xerxis avuţiia şi odoarăle ci era’ acol6 ;
ca şi ce-au lăsat acasă, şi mai vărtos a ’ luî Crisos *.
[36.] Iar Delfiî, auzind, să sp ăim ăn tară; şi vrăjia’ ci
vor să f a c ă : îngropa-vor odoarăle, au lăsa-le-vor ? Iar
Apolon li-au răspuns cum să le lasă a ’ luî, că el va fi
vrednicu a şi le apăra. Şi Delfiî, auzind aşa, ş’au trimis
fimeile şi copiii decinde la A h a ia ; iar alţii s au suit în
munte la Parnissos 6, fără numai ce-au rămas 60 oam eni
şi cu vrăjitorul. _
[37.] Şi, apropiindu-să varvariî, căt să vidia biserica,
văzu vrăjitorul 6 armi scoasă din biserică, cari le nu era cu
lege să le atin gă nimerile. A ceştia li-au văzut eşite a fa r ă .
şi&aceasta-î minune. Iar şi ce sta la n t: cănd, apropiindu-să
de b ise rică 7, începură din cerî trăsnete, şi doă vărvuri
de m unţî să porniră, şi-î loviră de-i omorără pre mulţi,
şi din biserici un sunet mare să făcia.
1 Se suprim ă tot ce priveşte calea P e rşilo r.
5 Confundate cele două paragrafe, cu m ulte elim inări.
* în tr’atita se strin ge un intreg paragraf.
4 F oarte resum at.
6 T ex tu l arată şi alte locuri.
fi I se dâ iiuiuele.
7 Textul spune de care biserică. Şi astfel, e foarte scurtat.
 438 HERODOT

[38.] Aşa, de aceştia toate varvariî să spăimăntară. Ş>

auzind Delfiî, să p ogorară din munte, şi multă mulţime
au omorăt. Şi căţl au scăpat, au plecat fuga cătrâ ViotI
Zicia’ varvariî cum şi doi boji să-î fie gonit şi să-î fie
omorănd, în chip de oam eni pre mari.
[39-] A ceştiia zicu D elfiî cum sănt de locu de acolo, şi
au şi biserici, lăn g ă ce mare Iar pietrile ce-au căzut din
m unte sta’ şi pănă întru zilile meii în biserica Athinel la
Uelfi.
- [4°-î A f astă oaste c e miarsă la Delfi, aşa păţind, să
întoarsa. Iar toată oastia grecească, cătă au purces de la
r emisna, să ru gară A thinei şi au răm as la Salamina.
Pentru aceia li să rugară, pentru ca să aştepte să-şi ia fimeile
şi copiii, să-i scoaţă de la Athina, şi încă să sfătuiască ci
'° r f C1 de a c u m î că el găn diia’ că vor afla pre Pelopo-
T ftoP CU OŞtile la ^ a col6 nu-I aflară, ce
f CUm ,Sant l a tăr^!u]! H g îtu l] cel de pămănt *,
şi acolo facu z,d din M arla pănă în M arîa, şi acel să vor
una iar celelante le vor părăsi. în ţălegăn d aceştia, li să
rugara să aştepte la Salam ina.
[4 I.](D eci, ceialanţl la Salam ina tăbărără, Athinei aca-
nJL * f eaf a ’ Stngâ Crainkul în A th in a cum să-şî
m antuiască fimeile şi copiii, cine undi ÎI jaste voia Si
aşa le dusără în m ulte p ărţî*, unii şi ]a Salam ina. Si, aş’a ’

afe lor avfa ^ ^ A p olon - ^ ^ m n i muite de

a le lor avia, cum şi bojil au lăsat aceasta cetate «. Deci, după
r i a l i COS,dl" cetate tot> să strănsără cu toţii la tabără.
o i ţ ă tîh a ce ^ îă lia să ră preste tot G recii cum acolo
opriră tabăra corăbiilor, să adunară m al m ulte vasă -re-
ceşti de pretutindirilia B, şi să făceră vasă multe cu mult
eia mai nainte. Şi hatman preste tot, tot acela era ce-
1 Foarte scurtat.
2 L a Istm ; textul.
s A rătate în text.
* F oarte scurtat.
6 S cu rt it.
 CARTEA Vllt 439

au fost şi la Artem isiia, E vriviadis a ’ lui Evriclidi, Domn

de la S p arţi, iar nu era din săminţiia înpărătiască. Şi
vasă a v ia ’ mai multe A thinei, 180 numai singuri e l 1, şi
tocm ite bine era’.
[43.] Şi alţi mulţi încă le a g lu ta ’ 3. Iar Plateaniî nu s’au
tăm plat atuncia la oaste3, că, vrănd să-şi scoaţă slugile
de acasă, îl apucară Perşii pe acasă 4.
[46®.] Şi A n a x il trimisără 4 vasă să margă la inpărat
e l n ’au vrut, ce au venit la G reci, îndemnăndu-I un om
de oraşul lor, carile li era căpitan 6.
[4 7 7.] Iar, şi dintru cel dipartaţî, numai Crotonitianil
dideră agîutor o corabie.
[48.] Şi să făceră vaskle G recilor preste tot — însă fără
de vasăle celia m a ri-^378 v a s ă 8.
[49.] Şi, după ce s’au adunat toţi hatm anii la Salam ina,
de pren toate cetăţile, atuncia Laconul, hatmanul cel
mare preste toţi, Evriviadis, poronci să sfătuiască cine
cum îi iaste voia, undi socotesc să stia sa de război, la
ca acela locu bun; pentru că de Athina să lăsasă el,
atuncia, ci num ai pentru alte locuri socotia’. C e l mal
mulţi socotiră să margă la b ogaz 9, acolo undi iaste şi
zidul la gătu l păm ântului10, şi acolo să să bată, înnaintia
P elo p o n isu lu l; şi zicia’ : «Să ne batem acol6, şi, de ne
vor şi birui, vom eşi la uscat, la oastia noastră. Iar aicia
la Salam ina nicîun agîutor nu vom avia de nicăiurile 11».

1 C ifra nu e in text.
2 Suprim at tot paragraful care-I înşiră,
s Suprim at începutul paragrafului.
* F oarte scurtat.
s T o t pănă la acest paragraf e suprim at, ca şi partea de la început a
acestuia chiar.
a Se sup rim ă alte lăm uriri.
i P artea de Ia început a p aragrafu lu i lipseşte.
8 Mal tot paragraful înlăturat,
f Istm ul.
10 L ă m u rire adausă.
11 T e x tu l a re vo rb ire a indirectă.
 440 H ER0D 0T

■,5° Acestia auzind şi sfătuindu-să, sosi om de la Athina

şi e spusă cum au intrat varvarul în A tica , şi or arde cu
otul Şi cetatia Thespiilor, şi a P lateian ilor încă au ars-o,
zicând cum nu s’au închinat ’ .
[şi.] în trei luni au sosit oastia lui X erxis de la po-
2 AC?:aă ,t"eCUt M arIa Pănă la A th in a, fiind naceal-
cu A hmei C ahadis. Şi aflară cetatia pustie, numai oa­
meni saraci putini aflară, şi de triaba bisericilor au fost
ram as unu [şi cerşitoriJ.Aceştiia să suiră în m argin ia cetătii*
?1, m&7 acol° cu UŞJ şi cu lemne, şi să apăra’ tare şi
n au fugit la Salam ina fiindcă n ’au avut cu ce, fiind să-
? C7 ’ Ş1 mCa ei să S ăndia’ să fie aflat vraja care zicia

Sân , C O S . " “' 5’ C“ m Z id “ ‘ ^ 'em n ^ a p W e - * n “

S0S‘ nd Per?iI a col6>sS M tia’ tare, iar Perşii pu-

cevasl T ? Şi Sige<a’ lnlr’ăn 5i> « •» ■* aprinzâ
Ş , Ş sa apara tare. G răiră-le Pisistratei, ci era mai

să 'închine” 1™ Pnbegi PerşiI' ca 85

s l o b o d ” !! 5‘ " * 5 “ • Şi’ vrând •» >"tre Perşii, roate
X e r x iss statu
stă tu Tde ■ ci va faci.
sa mira ’ ?i a P ă r a ' *are > <*» «1

mine 'n u T s T “ ’ ^ dărăptul lor era un J° c u tare, şi ni­

t o . » andna că pre acol6 să vor sui e i 4. Şi aşa în-

r r e X t T " 4 PT Sile' 5i't 5i

deră foc H gU n’ ^ larăŞÎ> întrară în f e r i c i . Şi di-
câte 5 foset arSa- t0t’ ^ biSeriCÎ> §i t0t ‘ ^ Să plini toate
supt Perşi. Zleand’ cum *ara Athinei va fi toată

c â in i 3Şa’ IUănd A th in a > Xerxis trimisă un olă-

dit-o Şi a r Sdt' 1- SPU1 aC6Sta năr° CU CUm aii dobăn*
trimisă la Athinei pribagî, & chiemă
1 F o a r te scu rta t.
2 A r h o n t.
8 A kro p o lis.

t 86 SUprimi** ^ « r e a lo c u r ilo r .
 CARTEA VIII AA I

să margă să facă jărtvă sus în cetate, undi era’ ceia în­

chişi, după cum le iaste obiceiul lor. Decî, cum i-au în­
văţat, au vis văzu-să, au pentru căci l-au ars, aşa i s’au
părut. Şi făceră pribagil cum i-au învăţat.
[55.] Şi acolo era biserica lui Erehtheu *, şi un copaci
măslin 3, carile, arzind în tăi, a dao zi au văzut Grecii
crescut măslinul, a dao zi, de vr’un cot afară din rădăcină.
[56.] Şi, auzind oastia Grecilor de la Salamina pentru
Athina, unii den hatmani nici aştepta’ să să rupă sfatul,
ci numai ci să gătisă să margă înlăuntrul3.
[57.] Acel, mergând Themistocleis la corabie-şl, îl întrebă
Mnisilfil, de la Athina om : ce-au sfătuit să facă ? El zisă :
«V om să mergim la bogazul de pământ, acolo sâ stăm».
Aceştia zicând, zisă Mnisifil: «Bine să ştii cum, purce-
gănd de aicia, nu vel mal pute să mai opreşti, ci să vor
răşchira t o ţ i ; nici Evriviadis, nici altul anume nu-i v.i
pute să-I opriască ca să nu să răşchire, şi, aşa, pentru
nesfătuiria, va peri Grecimia 4. -Iar tu, de poţi, pasă de is­
piteşte pre Evriviadis, doară vom pute să ne mal sfătuim
de iznoavă, ca să rămăe aicia».
[58.] Şi-î plăcu lui Themistocleis sfatul, şi nu zisă ni-
mică, numai ce au mers la corabiia lui Evriviadis şi-I
zisă cum ari a vorovi ceva cu dânsul. El zisă să între
în vas, să-I zică ce îl voia. Şi întrâThemistocleis, şi să
alătură de dânsul, şi-î spusă toată povestia, făcând ale
sali cuvintile lui Mnisifil, şi adăogănd şi altilS, până undi
au făcut pre Evriviadis eşit din corabiia lui. Şi au chemat
pre toţi hatmanii la sfat. .
[59 -] Şi, după ce s’au strâns toţi, pănă a nu apuca încă Evri­
viadis a grăi, multe începu Themistocleis a grăi, pentru
că foarte să rugă tare, că-î era grijă pentru Athineî. Şi,
grăind el, zisă Adimant, hatmanul Corinthenilor: «O,
r — ■------------------------ "

1 I se dă în text porecla.
2 Iiin d u rI suprim ate.
b Su p rim at re stu l paragrafului.
* Scurtat.
 442 HEROUrtT

Them istocleî, la ispitile vitejiei ceia ce apu că înnainte cu

pripă, le dau palmi». Iar Them istoclei zisă : «Iar ceia ci
rămăn, nu iau cununa».
[6a] A tun cia cu blăndeţă zisă acestuia, apoî să în­
toarsă cătră E vriviadis, zicând aşa, nu ca maî nainte,
cum. purcegănd de la Salam ina, să vor răşchira ; pentru
că era’ toţi de faţă, şi le vria păria rău. C i num ai aşa zisă :
[i.] «Intru tine au rămas acum lucrul : de v e l vria să
măntuiaşti G recim ia, să rămâi aicia să ne batim, nici să
asculţi pre aceştiia să te îndemne spre bogazu 1. Pentru că
trebui a socoti înprotivi[ri]le ; acolo iaste la rg ă M arla foarte,
şi noă nu ne iaste îndămănă, având vasă m aî mari şi
mal puţine, şi apoî vom piarde Salam in a, E gh en a şi Me-
gara, măcar că de altile ne va fi pre v o i ; pentru că ei
cu pedestrime cu tot înblă alăturea. D eci, de te vei porni
de aicia, ori purcede cu toată oastia şi pre uscat şi pre
M aria, şi nevoe ţ ’a fi a-î sprijini pre am ândoi odată, şi
va sta in cumpănă G recim ia. [2.] Iar, de v e i faci cum
zicu eu, atăta bine v a fi, pentru că,locul fiindu-ne strâmt,
şi noi având vasă puţine, îndemână ne v a fi, şi, de vom
birui, multe vom birui, că al nostru iaste a ' ne bate la
s ramtoare iar la lărgim e iaste a ’ lor 2. Şi, iarăşi, Sala­
mina să izbăveşte, undi ne sănt fimeile şi copiii, şi încă
mai vârtos şi alta iaste, chezi tot un război cu atăta
oaste vei sa faci şi aicia la bogaz, deci, şi aicia, pentru
- °P omsos! te baţi ca şi a c o lo ; nicî, de v e î socoti bine,
11 vei trage tu săngur acum cătră Peloponisus 3. f3.] Iarr
de va h cum tra g eu nedejde, şi vom birui, nici la
ogazu va mai m erge pedestrimia, ci vor fugi, şi să
v or u u tara de m clo tocm ală varvariî, şi vom dobândi
cetăţi, şi Salam ina, undi ne iaste şi vraja cum vom

1 Istm.
2 S cu rta t.
8 S ch im b a t.
* Istm .
 CARTEA VIII 443

să biruim n o i 1. Deci, pururia cănd oamenii să sfătuesc

lucruri cu viitoare, tot le şi săvărşăsc. Iar, nesfătuindu-să
cu cu viin ţă, nici Dumnăzăii nu va să să întoarcă cătră
păreria oam enilor».
[61.] D upă aceasta, tăcu Them istocleî, iar Adim and Co-
rinthianul iarăşi îl zisă să tacă, pentru că el acum
n'are cetate, şi zicia să nu asculte Evriviadis pre om fără
de cetate ; pentru că să-şî arăte Them istocleî cetatia, şi
apoi să sfătuiască. Acesta cuvănt îl zicia, pentru că nici
luasă Persul Athina. Atuncia au început a-1 sudui şi pre
dânsul şi pre Corinthenî Them istocleis, şi zisă să ştii cum
maî mult şi cetate are decăt toţî, pănă undi ari 200 vasă
pline de o a m e n î; pentru că nu sănt vrednici alţi G reci
să le stia lor înprotivă.
[62.] Şi iarăşi zisă lui Evriviadis, grăind maî g ro s: «Tu,
de vel vria să râm ăî aicia, veî li om bun, şi, rămăind, vel
măntui G recim ia. Iar, de nu, tu o surpî. pentru că toată
puteria în vasă ne stă, şi mă ascultă pre mine. Iar, de nu
v e î faci aşa, noi ne vom lua robii noştri şi ne vom duci
tocm a la Italiia, la Siris, care iaste făcută de noi. Iar voi,
lipsindu-vă de atăta agîutorî, atuncia îţi veţi aduci amintia
de a ’ mele cuvinte.»
[63.] A ceştia zicănd Them istoclis, îşi luă sama şi E vri­
viadis, socotind cum să nu-1 părască Athinei, pentru că,
de i-ar fi lăsat Athinei ceialanţî singuri, nu s’ar fi putut
bate 2. Şi aşa rupse Evriviadis sfatul, cum acolo să rămîe
să să bată cu varvarii. A şa acolo s’au pricit de cuvănt,
şi apoi începură a să găti de război.
[64.] Şi, făcăndu-să zioă, să cutrem ura pământul şi Mă­
ria 3, şi li să păru G recilor să facă jărtvă bojilor lor,
şi, aşa, începură a le faci şi a le să rugă ta re 4.

1 Scurtat.
2 P u ţin scurtat.
s Suprim at în cep utul paragrafului.
* T ex tu l spune cui.
 444 IIERODOT

[65.] Iar zicia un om de la A th in a 1 cum au văzut, cănd au

fost arzind A th in a, un prav rădicăndu-să. D eci, l-au arătat
luî Dimaritos, şi au fost ca de v r ’o 30.000 de oameni, şi,
aşa, acela prav au căzut pre Salam ina 2. D ecî, Dimarit
zisă cătră dănsul să tacă mălcom, că, de v a auzi Inpă-
ratul, nime nu-1 v a scoate, ce-î va tăia capul, iar pentru
oaste Dumnăzău va griji. A şa povestiâ pribagul aceala 3.
[66.] Iar oastia lui X erxis de pre M arîa să porniră va-
săle, şi veniră drept A th in a*. Şi aşa socotesc eu, cum ni-
mică n ’au căzut oastia lui X erxis pănă acold, pentru că
vasale şi oamenii ce-au pierdut mai înnainte, cu fortunile
şi cu războaele, iarăşi să adaosără, pentru că i s’au închinat
mulţi în urmă, şi ostroavile toate, şi ven iră cu vasă şi cu
oameni într’a g îu to r î; că, căt m ergia m al înnainte Xerxis,
pre atăta i să adaogia oastia l u î 6.
[67.] Şi, agîun gând toată oastia la A t h in a 6, atuncia
Xerxis, vrănd să vorovască şi cu hatm anii corăbiilor şi
să să sfătuiască, pogoră săngur la corabie, şi. şăzind acold,
trimisă de chiem ă în p ăraţăi şi D om nii de prin vasă. Şi
şăzura, pre rănd, după cum le dedia cinstia înpăratul :
întâi Sidonianul Inpărat, apoi Tiriul, apoi alţii, pre rănd.
Şi, şăzind cu cinstia mare, trimisă X erxis pre iMardonie
de-î în treb a :
[68.] A u bate-să-va pre Marîa, începând de la Sidonean
păr’ la Artemisiia. Şi toţi zisără să să bată, iar Artemisiia
zisă: [1.] «Zi Inpăratuluî, M ardonie, cum eu şi la Eviia,
cand ni-am bătut cu G recii, n ’am fost la război mai proastă
decât alţii. Iar, ce mi să pare, voi grăi eu pentru folosul
lucrurilor tale. Eu aşa z i c u : să nu te baţi pre Marîa,
pentru că aceştiia oam eni atăta sânt m ai tare decât ai
tăi pre Marîa, pre căt sânt bărbaţiî mal tari decăt muerile.
1 I se dă num ele şi biografia.
2 F oarte scurtat.
8 S cu rt resumat.
* T o t aşa.
’’ ^'ca- uia* mare parte din paragraf s’a suprimat.
8 Resum at.
 CARTEA VIII 445

Dară pentru ce v e l să te baţî ? A u n’aî Athina, pentru care

ti-aî îndem nat a te bate ? A î şi ceialantă ţară grecească,
Cine-ţî stă înprotivă, şi cine au stătut, încă au luat cum
i s’au căzut. [2.] Iară eu, iată că-ţî voi spune lucrurile ne-
priiatenilor, că, de vel şidia acei cu vasale, să nu te baţî,
sau m ergi înnainte la Peloponisos, aceştiia aicia pentru
A th in eî nu vor sta Grecii, ci să vor duci pre acasă-şî,
pentru că n ’au eî nici grău la acest ostrov, şi, mergând
tu cu pedestrimia, nu vc-r putia eî să îngăduiască aicia cu
vasăle să nu m argă acol6. [3.] Iar, de te veî grăbi, mă
tem de nu, cu oastia de pre M arîa, stricăndu-să, să va
strica şi cia de pre uscat. Şi, socoteşte şi alta, înpărate,
pentru că la stăpânii buni pururia slugî răii li să tămplă,
şi la' ceî răî bune. Şi tu, tiind stăpăn maî bun decăt toţî,
aî robî careî sănt în felî de agîutorî, Eghiptenil şi alţii,
carii nu sănt nici di un fo lo s 1».
[69.] A ceasta zicănd cătră M ardonie, unii să jăluia’
pentru ca să nu paţă vre un rău di cătră inpăratul, căci-î
zice să nu să bată, alţăî, iarăşi, zavistuind-o, pentru căci
au avut atăta cinste, şi le păria bine să pată rău. Iar,
spuind M ardonie sfatul tuturor, foarte îl plăcu a’ Arte-
misieî. Şi maî ţiindu-o în cinste, şi atuncia maî tare o
cinsti. C e tot făcia pre sfatul celor mulţi, ca să să bată pre
M arîa, zicănd cum la Artem isiia [=E vvia] nu era acolo să
p răvască inpăratul, pentru aceia n ’au silit şi el tare a să
bate, iar acolo fiieştecarile pentru sine va sili, pentru că
priveşte inpăratul.
[70.] Şi, aşa, socotindu-să şi sfătuindu-să, trasără vasăle
cătră Salam ina, să să gată, ci nu agîunsă zioă, înnoptă, şi
atuncia să lăsară, şi a dao zi era să să gată. Iar, pre G reci,
frică îî apucasă, mai mult pre cel de la Peloponisos, so­
cotind că, de-I vor bate departe de ţară, în ostrov, să vor
încungîura pentru Athineî, şi ţara lor fără de strajă ră­
mâne.
[71.] Şi oastia ce pediastră au fost purces noaptia
1 Itesum at.
 446 HERODOT

asupra Peloponisăl. Ş i toate m ijloacile făcusă Grecii ca

să nu poată întră P erşii pre uscat. Pentru că, auzind Ce-au
păţit Leonidis la straja aceia, au străns acolo la bogazu 2
oaste multă foarte, şi li era hatm an Cleom vrot a’ lui
Anaxandrid, frate lu i Leonidis. Şi, fiind m ultă oaste, în­
cepură a faci zid din M area pănă în M arîa, şi lucra’ cu
t o ţă l2. Deci, fiind m ulţi, tare să lucra lucrul, şi le aducia’
de toate de agiun s 3, şi zioa şi noaptia neîncetat lucra’j
preste toată vrem ia.
[72.] Şi aceştiia G reci era’ acolo L a c o n i toţii, şi Ar-
cadiî toţi, şi C orinthenil, şi Elil, şi Sichion iî, şi Epidavrii,
şi Fliasiî, şi T rizinil, şi Erimionii. A ce ştiia au dat aglutor
G recilor şi au stătut pentru nevoia G r e c ilo r ; iar ceialanţî
Peloponisenî nici b ăga în samă. Şi trecusă şi Olimbiia
atuncia şi praznicul Carniî.
[73-] Şi lăcu ia’ şapte niamurl la P e lo p o n iso s; şi, dintru
aceştia şapte, num ai cetăţile ce-am zis m al sus, acelia au
stătut pentru volnicie, iar ceialanţî v o i zice cum ca şi
nişte închinaţi era’.
[74-] Aceştiia de la b o g a z u 4 tare silia’, pentru că le
era pentru toţi, şi so cotia’ cum cu corăbiile nimică nu
vor putia săvârşi. Iar G recii de la Salam ina, auzind
acestea, să te m ia , nu pentru sine, ci pentru Peloponis.
Şi, iişa, om lângă om sta ’, şi şoptia’ cătră alt[ul] cum
nu-şl socoteşte E vriviad is lucrul s ă u ; iar, mal apoi, zisără
şi la mai ivală. Ş i iarăşi să făcia sfat pentru aceştia lu­
cruri, şi iarăşi z ic ia ’ să margă la Peloponisos să să bată,
nu pentru un lucru robit să stia să să bată. Iar Athinei
şi Eghinitianii şi M egarianii să răm ăe acolia să să aperia.
[75-] A ceiî, văzind Them istocleis cum îl biruesc cu cu-
vintile, el eşi pren ascuns den sfat, şi trimisă cu un vas
la vasăle Perşilor pre bun om Sichinos, carele îi. învăţa
1 Istm ; textul.
2 T ex tu l spune ce m aterial.
3 T extu l le înşiră.
4 Istm.
 CARTEA vru 447

copiii carte, şi-l învăţă să le zică aşa. Acesta Sichin, in

urmă, să făcia oraşan la Thespia, şi era avut foarte. A cesta
miarsă la h atm anii varvarilor, şi aşa zisă: «M’au trimis
hatm anul A th in eilor, pre taină, dintju ceia G reci, cum
să v ă spui, fără ştiria Grecilor, pentru că el încă ţine cu
Inpăratul, şi va să biruiască înpăratul, şi cum vor G reciî
să fugă, să să ducă. Şi, acum arată voă lucrul foarte
bun ; ca să nu-î lăsaţi să scape eî, pentru că nicî întru
dănşiî sănt tocmiţî, nicî înpotriva voastră vor s t a ; ce încă
ceia ce ţin cu voi, aceia veţî vidia cum să vor bate cu
dănşiî, şi ceia ci nu ştiu încă.»
[76.] A ceştia, li-au zis, şi s’au dus. Iar Perşii cre­
zură, si trimisără la ostrovul ce să chiamă Psitaliias
oam eni în prijma Salam inei, aruncară oaste. Şi era’
m ulţi Perşi acolo, aşijdiria la M eazănoapte să făcia acesta
lucru, şi apoi întoarcia’ vasăle aripa de încungîura’ Sala-
mina 1. Pentru aceia încungîura’ eî, pentru ca să nu poată
fugi G recii, ci să plătiască războiul de la Artemisiia. Iar
la Psitaliia pentru aceia au aruncat oameni, pentru că
acolo era locul să iasă oamenii din bătaia corăbiilor şi
alte toate sfărăm ăturile, pentru că cură apa pre acolo şi
pentru ca să scoată pre a ’ lor dintr’a p ă 2. Aceştia noaptia
le fă cia ’ Perşii, şi nimică nu ştiia’ G reciî pentru aceasta.
[77.] Şi pentru vrăjile lui V achid n ’am cum zice cum să
fie m incinoasă, pentru că sănt adivărate, că toate aceştia
le-au poroncit mai nainte V achis cum să vor f a c i3.
[78.] Iar h atm aniî greceşti să priciră tare acolo la Salam ina
din cuvinte ; şi nu ştiia nimică cum sănt încungîuraţî de ne-
priiateni, ci, după cum îi ştiia’ tocm iţî de cu zioă, să
g ă n d iia ’ cum tot aşa vor fi.
[79.] Şi, stănd lucrul aşa, trecu de la Eghena Aristid,
ficiorul lui Lisim ah Athineul, gon it mai nainte de nă-
jrod ; carile, întrebăndu-1, am aflat pre drept om au fost
1 F oarte m ult scurtat.
2 R ăii tradus.
3 P refă cu t.
 448 HERODOT

la Athina. A ce sta mearsă la sfat, şi chiem ă pre T h e '

mistocleî, carile era lu î foarte mare nepriiaten ; ci, pentru
mărimia primejdiei aceia, uita el toate, şi-l chiem ă a fa ră ;
şi au zis cum vor să să ducă cu vasăle la Peloponisos.
Deci, îl chiem ă şi-î zisă aşa A ristid : «Noă altă dată ni
sa cade a ne prici, iar şi acum încă să ne pricim, carile
poate sa facă mai mult bine moşiei noastre. Ş i zicu aşa,
cum una iaste, veri a grăi multe, v e ri a grăi puţine
p intru Peloponis, pentru că eu singur am văzu t cu ochii
mei, viind dintr acolo, că, di-ar şi vria E vrivia d is şi Co-
nn th enii să m argă înnapoî, iar n ’au pe undi, pentru căci
sănt încungîuraţi de nepriiatenî. Şi pasă de le spune.»
[80.] Iar el zisă : «Bine ne poronceştî şi bine arăţi.
pentru că, ce m am rugat eu ca să fie acelia, tu cu
ochii li-aî văzut. Pentru că să ştii că, ce au făcut Perşii.
de la mine, sănt învăţaţi, pentru că să cădia, cănd
G recii de bună voe nu v ria ’ să stia, de bună voi să să
bată, atuncia şi de nevoi să stia. Iar tu, de vrem i ce al
văzut cu ochii tăi, tu săngur să le sp u i; că, de voi zice
eu, vor zice cum eu le urzăsc şi nu iaste aşa. Şi pas’ de
le spune, şi, de vor vria, bine va fi; iar, de nu, tot bine
va fi ; pentru că undi vor să să ducă, fiind încungîuraţi,
după cum spui tu?»
[81.| Aceştia au mers Aristid şi li-au zis la sfat, cum
de abia au scăpat de au venit, şi cum sănt încungîuraţi
de varvari, şi să să gătiască num ai de război. Şi zisă el
aşa, şi să didia într’o parte. Şi ei iarăşi să pricia',
pentru ca mai m ulţi din hatm ani nu credia’ acest:a.
[82.] După aceia, sosi o cătargă de la Tinos 1 şi să închina de
una voe la G r e c i,— pentru aceia au scris şi pre T iniani
la Delfi — ;d ecî, le spusă aceasta tot adivărul. C u aceştia
oă vasă, să făceră, greceşti, preste tot, 380 de vasă.
J 83-] Ş i , auzind G recii şi crezind, atuncia să gătiră derăzboî.
Ş i , aşa, adunară oaste de prin vasă, şi le da învăţătură ; şi,,
dintru toţi, mal tare Them istocleî tocm ia cu vântul şi ală-'
1 Se numeşte in text căpitanul.
 CARTEA VIII
449

tura, covârşind toate celia proaste, şi Ie arătă căte săntu

bune dintru tocm ala ominiască, şi înbărbătă cu cuvântul
şi, aşa, le zisă să între prin vasă toţi, să fie gata. Si veni
şi ca targ a de la Eghina, ce-au fost trimisă. Si, aşa esiră
cu vasăle G recii spre război.
[84.] Şi va rva riî le eşiră înprotivă, deci, întăl ceialanţi
toţi îşi o p n a ’ vasăle. Iar un A thinian, cu o corabie nu o
putu opri, anumia Aminias, [din Pallina], ce să lovi cu
alta de a yarvanlor. Şi, neputănd să-şi aliagă, agîutănd
acestora, să loviră cu toţii. A ş a zicu să le fie fost înce­
pătura. A lţii zicu cum cu vasul de la Eghina să fie în­
ceput 1. D eci, zicu cum că şi o vedenie de muiare s’au ivit
şi au strigat tare, cât toţî G reciî au auzit, zicând : «O,
fericiţilor, pănă cănd veţi să staţi?».
[85.J D eci, înprotivă A th in e ilo r2 era’ Finichiî, şi înpro-
tiva Laconilor, Io n ii3 ; F in ichiî din stânga, ceia din
driapta. Şi Ioni puţini nu v ria ’ să să bată, după poronca
lui T h em isto cleis: iar ceialanţi să bătia’, şi unii şi vasă
greceşti au luat *. Pentru aceia au luat, mal apoi, şi tira­
nii şi făcători de bine Înpăratuluî Săsiris (sic\ străjerii6),
să chiam ă persăşte «orosanghe».
[86.] Iar vasăle varvarilor acil să răsăpiră, unile de Athi-
nei, altile de E ghin itian i; pentru că G reciî cu tocm ală
să bătia’, iar va rva riî fie [care] fără de nicîo tocmalâ. Şi era’
va rva riî întru această zicu mult m ai nevoitori decăt în celia
zile ce-au avu t război, pentru că să tem ia’ de Xerxis, ş i - x
prăviia ei singuri [ = el singur] cănd şi cum să bătia’.
[87.] D eci, pentru ceialanţi, cine au făcut, nu să
foarte ştie ; iar pentru Artem isiia ştiu cum aceştia s’au
în tâ m p la t6. P entru că, amestecăndu-să vasăle vărvăreştî
atuncia, go n ia pre Artemisiia un vas de la A th in a ; şi,
1 T ex tu l spune ce vas.
2 Se arată in ce lo c. .
8 Idem.
* R ia d u rI în treg i suprim ate.
5 Eosp-fetotc.
8 B u cu rin d m al m ult pe Xerxe, zice textul.

29
 45° HER0D0T

neavănd undi să scape înnainte, pentru că era’ alte vasă

de a ’ lor înnainte înpărăteşti, diade şi afundă un vas ia­
răşi de a ’ lui X erxis, undi era înpăratu l C a lin d u lu i1, şi-l
afundă cu toţi oam enii. Zicu să fie a vu t şi oarece price
cu acela Artem isiia pre M arîa. D eci, ori aşa, ori amin-
trilia, afunda corabiia, şi, afundăndu-o, A th in eilo r le păru
cum iaste de a lor, şi ia, de vremi ci afundă pre a var-
varilor vasă, sau doară s’au închinat la dănşiî. Şi, aşa, o
lăsară aceia corabie, şi să apucară de altile 2.
[88.] A cesta lucru îî folosi eî, şi scăpă din afundare.
Şi, iarăşi, făcând ia rău, avu cinste m are de cătră Xerxis,
pentru că, văzind înpăratful], în treb ă: « A ’ cu i vas au fost
aceala ce-au afundat corabiia nepriiatenului ?». Iarăşi au zis
ceia ci era lângă d â n su l: «Doamne, v e zi A rtem isiia cum au
afundat un vas de a ’ nepriiatenilor, şi cum bine sâ bate i,a !».
Ş iz is ă X erxis: «Au doară a ’ el iaste acel vas ?». E i zisărâ
cu m : «Al ei iaste, pentru că cunoştiam săm nul corăbii.
Şi, pentru cum au afundat vasul, i s’au tăm plat cu no-
rocu, că dintru aceia nime n ’au scăpat ca să o părască
pre dânsa. Iar X erxis zisă cătră a ceştia : «Fimeile mi să
făcură bărbaţi, şi bărbaţii fimeî !». A ce ştia au zis Xerxis.
[89.] Iar întru acesta tare război muri hatm anul Aria-
■wgnis, frate lui X erxis, şi alţii mulţi din P erşi, şi dintru
M idi oameni vestiţi şi m a ri; şi dintru celelan te limbi mulţi
Pern"ă - Iar dintru G reci puţini, pentru că ştiia’ înnota, şi,
căţî cădia’ în M arîa, totl scăpa’ [la Salam ina], iar ceia
nu ştiia înnota, ci să în n eca’ cu totul. Şi, după ce au
dat a fugi fruntia vasălo r varvarilor, au fugit cu totul
şi peria’ rău, pentru că ceia ci era’ di[n]dărăpt vria’ să
arate şi eî cevaşî vitejie, şi sta’ înprotiva celora ci vria’ să
ŞÎ) aşa, să lo v ia ’ de peria.
[9°.] Şi fu întru acest război şi a c e a s ta : nişte Finici,
carii îşi pierdusă cu războiul acesta vasăle, p âra ’ pre Ioni
cătră inpăratul, zicând că, pentru dânşii, li-au perit co-
1 N um it in text. .
2 Scurtat.
 CARTEA VIII 451

răbiila, pentru că au viclenit. Iar să tămplâ de să întoarsă

apoi păra în capul lor, pentru că, bătăndu-să o corabie a Io­
n ilo r1 cu una athineiască, afundă pre [a] Athineilor. După
.aceia, o lovi un vas de la Eghina, şi afundă pre aceia a Io-
.nilor. Iar Ionii 2, fiind suliţaşî buni, cu suliţă biruiră pre
Eghinitianî, şi săriră în vasul lor, şi-l dobândiră. A cesta
lucru văzindu-1 înpăratul, să mira tare, şi îndată poronci
,să le ta; capitile Finicilor, că ci păresc pre cel mal
buni decăt dănşiî, fiind el foarte mâhnit şi cu voe rea 3.
Pentru că X erxis şidia supt muntile cel în prijma Sala-
m in iî4, şi, aşa, scriia de acei pre am ănuntul: cine ce v i­
tejii făcia’, şi pre dânsul, şi cetatia lui. Şi încă şi Aria-
ramnis Persul, fiind priiaten, încă agîutorea Ion ilor5.
[91.] Şi, fugind tare varvaril cătră Faliros, stătură la
strâm toare Eghinitianil, şi lăceră m ari lucruri vitejăştî.
Pentru că A th in ei strica’ căte corăbie putia’ prinde în
război şi în goană, iar Eghinitianil le ţinia’ calia, şi, câţi
scăpa’ de A th in ei, cădia’ la Eghinitianî. .
[92.] A ce i să tămpinară, doă vasă, a ’ lui Them istocleis
şi a ’ lui Policritos [a’ lui] Crios de la Eghina. A ceştia go-
nia’ un vas de a ’ Sidonulul, carile luasă întăl vasul cela
de la Schiatos. in tr’acesta vas era şi Pitheî cel vitiazl
[al lui Ischenoos], ce-1 luasă Perşii şi-l tămăduisă, mierăn-
du-să pentru vitejiia lui. Şi, aşa, luănd vasul, iarăşi scăpă,
pentru vitejiia lui, la moşie-şî. Şi, văzind vasul cel căpită-
nesc®, Policritos ponoslui lui Them istoclel, pentru că le
zicia m al nainte Eghinitianilor cum ţin cu P e r s u l7.
[93.] Iar va rva ril căţl scăpară fugiră la Faliros, lăn gă
oastia cia pediastră. Intr’acest război, numile cel vitiaz
iîntăl E gh in itian il l-au luat, apoî A th in e i; şi, din oameni,
1 Una d ia Sam o tracia ; textul.
3 V. nota precedentă.
s D e a ici suprim ate rin d u rl.
* T ex tu l îl dă num ele.
5 Schim bat.
■6 Cel d in A tica ; textul.
•7 Scurtat.
 452 HERODOT

Policritos E ghinitianul, şi Evm enis A th in eu l [A nagyra-

sianul], şi Am iniis P alin eul, carile au g on it şi vasul Arte~
m isiei ce-am zis maî sus. Carile, să fie ştiut cum iaste
acela vas a ’ A rtem isieî, nu l-ar fi lăsat n ici într’un chip.
Că, maî inte de război, au strigat în ta b ă ră : cine-i va
afunda vasul eî, io mii de taleri să-î dia, pentru că ruşine
li era fimei încă să oştiască asupra A th in eî, şi le era
lor voia cănd aî (sic) ar prinde-o vie. A ceastă, aşa, au scăpat,,
şi altile înpreună, după cum am scris m aî sus.
[94-] Iar, pentru C orinthianî \ zicu A th in ei cum, pănă
a nu să lovi, să fie fugit cu toţăî, şi să să fie întors după
bătae. Iar eî zicu cum au fost în fruntia războiului. Ci nu
ştim : aşa au fost, au ba 3 ?
[95-] Iar Aristidis a ’ lui Lisim ah, om ul cel pre drept,
— ^1S §i dănăoară, acesta întru acest război au luat
căţiva înplătoşaţl A th in eî şi s’au dus la ostrovul Psita-
lieî, §i. aşa, pre toţi Perşii căţî era’ acol6, îî om oria’ 3.
[96.] Iar, după ce istovi războiul acesta, adunară la Sa-
la.mina G recii toate sfărmăturile, şi iarăşi să gătiră de
război, gândind cum să v a maî găti va rva ru l şi de alt
război, cu căte vasă au scăpat. Ş i să înplură toate vrăjile
carile de multă vrem i vrăjiia’ pentru războae tare şi mari
ca aceştia i .
[97-J Dupa aceasta, X erxis, socotind patim a această, foarte
sa spăimăntâ, şi socoti cum să nu zică cin eva G recilor, sau
ei singuri să socotească acesta lucru, şi să să ducă la
podurile b o g a zu lu îB, să le strice, şi, răm ăind el în Evropa,.
atuncia ii va veni lucrul la peire. D ecî, aşa, socoti să fugă,
sa nu ştie m cî G recii, nicî oastia luî cănd v a faci acest
lucru. Decî, socotia de căra lut la Salam ina, adică să facă
uscat, şi lega copaci de finicu pre denainte, ca să-î fie în-

1 T e x tu l dă num ele şefu lu i lor.

2 A stfel se resum ă un în treg paragraf.
8 P u ţin scurtat.
4 Scurtat, înlăturind ultim ele rin d u rl d in paragraf.
5 H elesp o n tu lu l; textul.
 CARTEA VIII 453

locu de zidu pre dinainte, şi adică să gătia de alt război

pre M aria. Şi, văzindu-1 ceialanţî, socotia’ că, cu adi-
vărat, v a m al răm ănia de să v a mai bate. Iar pre Mar-
donie nim ică de aceştia nu-1 înşăla, pentru că ştiia firea luî.
A ceştia facia Xerxis, şi trimisa la Perşi de dedia ştire pentru
prim ejdiia ce-i vinia asupră-î.
[98.] Şi ca aceştiia olăcarî nu iaste alt lucru pemintian
mai iute ; pentru că, de căte conace va fi calia de de­
parte, atăţa oam eni şi cai sănt g a ta la tot conacul, căte
unul g a ta cu calu-şi, pre care n ici ninsoare, nici ploae,
nici altă nim ică 1 îi opreşte ca să nu m argă căt de tare.
Şi, aşa, cel d ’intăî merge un conacu şi dă cărţile la cel
odihnit, şi celalant, iarăşi, le dă la a lt u l: tot căte un co­
nacu m erge unul, şi, aşa, m erg pănă agîun g la lo c u 2.
[99.] D eci, vestia ce d ’intăî ce-au mers la Susa aşa au
bucurat pre Perşi, căt au aşternut uliţăle cu mirsine, pentru
-căci au luat A th in a, şi au fost tămăind,şi s’au fost veselind.
Iar această veste de apoi atăta i-au mâhnit, căt, auzind,
hainile s’au rupt toţi, şi au fost plângând, şi au fost stri­
gând tare, şi toţi au fost blăstăm ănd pre Mardonie. Nu
pentru corăbie le păria lor rău, ci pentru Xerxis să tem ia’
tare, să nu piară.
[100.] Şi la toţi această ja le au fost, pănă au mers singur
X erxis de i-au potolit de aceasta. Iar Mardonie, văzind
pre X erxis cum au fost foarte cu voe ria după război,
şi cunăscănd cum va să o plece de la Athina pre ascuns,
întrâ în g rijă mare, pentru că el îndemnă pre Xerxis să facă
oaste asupra G recilor, şi să spăriia să nu paţă rău. Deci,
.socoti, m ai bine să într.e el întru primejdie : au să poată su­
pune Ţ ara G recească, au să piară şi el, viiaţa luî bine
•să o piiarză, ci m al mult socotia el cum va putia să supui
pre G reci. Şi, socotind aceştia toate, mearsă şi zisă lui
X e r x is : «Doamne, nu te mâhni, n ici îţî strica voia pentru
.acesta lucru ce ţi s’au tămplat, pentru că biruinţa noastră
1 Scurtat.
% Suprim ată o proposiţie.
 454 HERODOT

nu sta în lemne, ci întru oam eni şi în caî. Iar înprotiva

ta nici aceştiia ci le pare că au biruit, tot nu vor eşi la
uscat, să să bată cu noi, şi ceia ci s’au bătut, au luat pk t i
bună. Deci, de ţi să pare, acum să ne apucăm de Pelo--
p o n iso s; iar, de nu, să ne şi mai oprim , avem prilej şi
această a o faci. Ş i nu-ţî strica voia, pentru că nu poata
să fie să nu dia sam ă G recii pentru căte ni-aii făcut, şi
acum , şi m ai nam te, şi ţie să-ţi fie robi, — m ăcar şi acum
să faci, m ăcar de-ţi iaste voia în tr’alt chip să te întorci tu
înnapoi cu oastia, am şi alt sfat dintru aceasta. Nu lăsa
pre Perşi, Inpărate, să-I răză G recii, pentru că de spre
P erşi nicîo zm intială nu s’au făcut, n ici v e i zice cum am
fost undiva oam eni răi noi, ce F in ichiî, şi Eghiptianii, şi
alţii», robii noştri, aii g reşit: de Perşi aceasta nimică nu
sa atinge. Iar, dacă nu sănt vin o va ţi Perşii, tu să mă
asculţi pre m in e: de ţi-î voia să m ergi tu, oastia cia
fară tnabă multă o ia cu tine; iar mie mi să cade să-ţi
dau Ţ ara G recească robită, însă să-mi d ai 300 mii de
oaste aliasă, şi eu v o i faci acesta lucru.»
[101.] C a din m are nevoe scăpând, foarte s’au bucu­
rat, şi zisă cătră M ardon ie: «Oare caria v o i faci-o ?».-
Şi chiemă pre P erşii cei aleşi, de-î întrebă şi pre dânşii,
şi socoti să chiem i şi pre A rtem isiia la sfat, pentru că şi
mai nainte au sfătuit ia bine. Şi, după ce au venit şi ia .
pre ceialanţi sfetnici toţi» îi goni de lă n g ă dânsul, şi de
aceia o în tre b ă : «M ardonie zicia cum să ne ispitim 'la-
Peloponisos, pentru că Perşii şi pedestrim ea n ’au greşit;
au aşa sa facu, au să-î dau lu i 300 de mii de oaste aliasă».
Şi„ 61 Să ramăe aicia ^ să bată cu G recii, să-î supui, şi
eu cu C0la oaste să mă întorc înnapoi, zice, acasă ? Şi tu,
şi intăi, şi apoi, bine m ’al sfătuit, şi pentru războiul de
pre - aria. D eci, şi acum , care lucru socotesc să facu ca
să nimeresc ?».
— [io2.] Şi ]a a u răspuns: '«înpărate, greu lucru iaste-'
1 N u m iţi in text.
3 T extu l arată ca ri.
 CARTEA VIII 455

la sfat a nim eri tot bine. Iar, după lucrurile ce să în­

tâm plară, eu socotesc să te întorci înnapoî. Iar Mar-
donie, d acă să apucă el să facă acest lucru, poţi să-l laşi
aicia cu carii v a vria el. Pentru că, de-I va fi pre voi
lucrul, al tău să chiatnă acesta ; iar, de nu, de Mardonie
puţină g r ijă ; numai casa ta, înpărate, să fie întria'gă1.
Pentru că, fiind aşa de multe ori, G recii vor avia triabă,
şi, de vor birui Grecii, un robu al tău biruesc. Iar tur
pentru oastia ce-aî făcut aicia, al ars Athina şi ti-aî în­
tors în n apoî.»
[103.] Şi foarte să bucura X erxis pentru sfa t; pentru
că, ce poftia el, aceia îl sfătui. Pentru că, cu totul
de l-ar fi sfătuit, încă n ’ar fi rămas el acol<\ r ‘.3t:i rpai* t
îl băgasă G recii în suflet. Şi lăudă pre Art rn'-.it. Fi',
după aceia, avănd nişte ficiori a l luî, copi* îi didia pre
măna ei să-I ducă la Efes.
[104.] Şi trimisă şi pre un hadămbu, E rm otim os3,
cu dănşiî. A cesta Ermotimos era de la un loc undi
preutiasa de la Athina, cănd era să le vie primejdie,
făcia barbă, şi acest lucru de dăorî să făcia.
[105.] Iar pre acesta Ermotimos l-au hadămbit un o m 5
carile să învăţasă a hadămpi, adică făcia hadămpî, şi-i
vindia 4.
[10 66.] Pre acesta om odănăoară aflăndu-1 acest Ermo­
timos, şi fiind în cinste, îi zisă să vie cu feciori cu tot să
lâcuiască acol6, să-l socotiască. Deci, el crezu, şi veni, şi,
după aceia, îl chiemă cu feciori cu tot, şi-î zisă : «Om
rău, ci ţ’am greşit eu de m ’al făcut din om nimică ?».
Si îndată îl făcia de-şl tăia coaile feciorilor, şi feciorii
ale luî. A şa plăteşte Dumnăzău celor ce facu r ă u 6.
[107.] Iar Xerxis, după această, au chiemat pre M ar-
1 Scurtat.
" ÎÎ6601. d in flo ri.
3 T ex tu l arat* de unde era, şi se descriu oam enii de acolo.
4 Se spune in text, unde. A poi rîn d u rl suprim ate de traducător,

s L ip seşte începutul paragrafului.

8 Sch im bată sentinţa aceasta.
 4 t>6
— --------------- --------------- herodot

a a f u g i . cu c o î b i le ’ ’ 18 P " ră ° S ‘ S ™ * ' *
iarăş* s ’a u p â z î^ calfa.' “ “ ■* ■ “ « »» *» «. *

« iu fp e t o c u C“ o S ' 2 i° a ’ VăZ‘ " d G r e d ' ° a s ,e P « ® “ * *

* o s—
n cu , -m „ Sâ bl n ad a
u t sLa ^
. f^ r o S, i, Zd u pf " a F a ,ir 1'

Şl. aşa, le goniră pănă la ostrovul A n d ro su lu l ° ,

mai putură să le vază Si i* a ^ ^ narosmuî, şi nu le
zicia Them istocleis c l t * *
SfătUiră Grecir 5
să să ducă la pod să 1 s triV ™ ^ ° Stroave> §* aPoî
şi vasăle varvarilor Iar F v Să Păzască, să afli
că acest lucru va fi Z T Pe^ u
varvaru l în Evropa nent r U P6ntrU G recî de v a râmănia
* - m ăIc „ m , c T ^ : z \ T sr : i *
mite, şi pentru alte * Ş1 pentru foa-
cetăţl, poate să le ia , i ^ apucăndu‘sâ Pre cătinel de
şi v a mănca pâinile lor cele să m ă n a te ^ ^ r aUile ° U
ce s ’au biruit el pre M arîa nu 1 v f ' • SOCOtesc’ după
pre uscat. Deci să-l 1*«“ ’ * ' a tm ia pre va rva r locul
pentru casa lu i’ să ne isn V S marg,a a casa*Ş]r» şi, de acil,
m ulţi plecară ®. ^ n° U $ la a c <^ sfat mal
[109 .] D e c i , c u n o s c â n d c u m n u vnr- t u •
c ă t r ă A t h i n e î , c ă e l s t a ’ t a r e «a i ■ b e m i s t o c I e î zisă
s c a p e v a r v a r i î . I a r el l e zisă asa f '™ P ° d u l > Să n u
p re m u ltî cu o ch iî " j ' * ln câ am văzut

Şi a ™ şi’ auzit cum de b o g l l o r ^ I m in t" d ***•*

r r ^ ^ ~ g a te 0rI zm int^ d oam enii, şi,
3 Pu{in scurtai.
Dimre căpeteniile Peloponesienilor; te x tu l.
 CARTEA VIII 457

m al apoi, iarăşi, de nevoe înbărbătăndu-să şi măntuindu-să

dintru n evo ia lor. Iar noi o tăm plare am aflat, şi am
m ântuit pre noi şi Grecim ia, şi am înpins un întunericu
de atăţa oam eni, să nu gonim oamenii carel fug. Pentru
că nu noi am făcut această biruinţă, ce bojii noştri, pentru
că li-au ars bisericile, şi au zavistuit cum un om să fie
Inpărat şi A sie i şi Evropeî, fiind rău şi fără lege, carile
toate le ţinia într’un chip, şi bisericile, şi casăle, şi obora
bojii, şi bătia Marîa, şi punia obezi. C e bun lucru iaste
la noi a c u m : să rămănem trebui la pământul .nostru, să
ne grijim robii şi ţa r a ; şi să ne facem casă, şi să ne să-
mănăm, după ce vom goni pre varvarul de t o t ; iar în
prim ăvară vom m erge la bogazu 1 şi la Ioniia». A ceştia
li-au zis Them istocleis, socotind cum, de-1 vor dodei Athinei
vre odată, să afli la Perşi scă p a re ; care lucru, mai apoi,
5 ’au făcut.
[l io.] Iar atuncia Athinei îl crezură, pentru că şi mai
nainte ad ivărat să arătă cum era înţălept. Deci, toţi
îl credia’ ce zicia. .Şi, după această, Themistocleis trimisă
cu un vas oam eni şi pre sluga-şi, pre Sichinos, iarăşi, şi
le z is ă : de vor cădia la fiieştecare muncă, să nu spui al­
tuia, fără num ai Inpăratuluî, cuvintile ce l-au învăţat. Şi
aşa i-au învăţat, şi ceialanţi rămasără la margine. Iar
Sichinos să dusă la Pers, şi zisă : «M’au trimis Them is­
tocleis a ’ lu i N eoclis, hatmanul Athineilor, bărbat bun
dintre toţi G re c ii şi mare înţălept, să-ţi spui ţie cum el
ţ’au făcut bine di-au oprit pre G reci, vrănd să goniască
corăbiile şi să strice podurile. Iar acum, fără frică, să
m ergi şi să treci înnapoî.» A cesta, spuind aceştia, s’au
întors înnapoî.
[ i i i . ] Iar G recii, după ce au socotit nici să-i mal g o ­
niască, n ici să strice podurile, şăzură pregîur Andros,
vrănd să o dobăndiască. D e la aceştiia întăi au cerşut
A th in ei bani, şi n ’au vrut să le dia, zicând Themistocleis
cu m are doi bozî cu d â n su l: Sila şi N evoia. Iar Andreniî
J Helespont, în text.
 458 HEROUOT

z is ă r ă : «Destoinice sănt A thinele, că aiî b o zî ca aceştiiaf

Iar şi noi încă aviam doî b o z î: S ărăciia şi L ipsa 1. Pentru
aceşti bozî, nu vom da bani, pentru că n ici dănăoară nu
vo r birui, să fie m aî bună putinţa A th in eilo r decăt nepu­
tinţa lor.»
[ i i 2.] Şi, aşa, îî bătia Them istocleis, şi trimisă şi pre
la alte ostroave de ceria’ banî, şi-î d a ’ b a n i m ulţi foarte,
pentru că să tem ia’, auzind cinstia lu î Them istocleis, şi-î
spăimănta, zicănd cum va aduci toată oastia grecească
asupra lor. Şi acest lucru ceialanţî h atm an î nu-1 ştiia’ 2.
f I I 3-l Iar) după aceştia, preste puţine zile, purceasă pre
calia ce-au venit, iarăşi, la V ioţî, pentru că aşa zisă Mar-
donie, că au trecut vrem ia de război, şi vria încă să pe-
triacă şi^ pre înpăratul, şi să erneză la T h esaliia, şi, apoi,
în primăvară, să să ispitiască la Peloponisos. Şi, sosind la
Thesaliia, întăî au ales pre toţî P erşii cărora le zicia ’ «fără
de moarte», ce le era hatman Idarnis. Iar Idarnis n ’au
vrut să lasă pre înpărat. După aceia, din P erşi căţî erar
cu ţăle, şi pre toţî călăreţii, şi pre Indiianil, pre Midi,
pre Sachî, [şi pe Bactri], şi pre alte lim bî m ulte, cu totul
li-au oprit, şi din celelan te tot i-au ales ca reî era’ arătoşî
şifacu să undeva şi căte o vitejie, pre aceia îî alegia. Iar
mai mulţi Perşî au fost luat, podobiţi cu brăţărî de aur,
şi apoi şi Midi. Pentru că aceştia doă lim bî sănt târî, şi
M idii, de mulţi, sănt ca Perşii, iar nu sănt aşa de viteji.
eci, preste tot au ales M ardonie 300 m ii de oaste, cu
călărim e cu tot.
[114.] întru această vremi ce alegia M ardonie oaste şi
X erxis era la Thesaliia, veni de la D elfi vra jă la Laconî
ca să trirrnţă la Xerxis, să-şî ceară răscum părare de la
Xerxis, psntri: moartia luî Leonidis înpărat, şi, ce le va da el,
să primase?. Şi trimisără Laconiî cum m aî de sirgu un stră-
gătorî, carilo au apucat toată oastia lui X erx is şi pre Xerxis
a c o l o ^ j ţ ă ţ u j n n a i n t e lu i Xerxis, şi zisă a şa : «înpărate
1 S -u rt.il.
2 Foarte scurtat.
 CARTEA VIII 459

al M idilor, L acon iî şi ceî din niamul luî Iraclis cer de la

tine răscum părare de moarte, pentru căci li-aî ucis pre
Inpăratul lor Leonidis, măntuind el Grecimia». Şi Xerxis
au rîs, şi stătu multă vremi, şi apoi lăngă dănsul Mar-
donie, îl arătă pre dănsul, şi zisă : «Iată, acesta Mardonie
le v a da lor răscumpărare care li să cuvine». A cesta îşi
luă răspunsul, şi să întoarsă.
[115.] După această, lăsă pre Mardonie X erxis la The-
saliia, şi el foarte tare m ergia la poduri, să apuci, şi a-
gîunsă la pod în 45 zile, ducănd oaste mal nimică ; pentru
că, unde m ergia şi prin ce ţară, tot le lu a ’ bucăţile, şi le jă-
cu ia’, şi le m ănca’, şi, undi nu afla’, iarba din pământ
scoţia’ şi o m ânca’, şi coajă de copaci, şi frunză, şi alte
toate m ânca’ de foamite, şi-I apuca cîuma pre drum, şi-I
omoria tare ; şi lăsă pre bolnavi prin cetăţi, zicând să-î
g r ija s c ă '. Ş i Xerxis,lăsasă carul cel sfânt la P e o n î2, a ’ luî
Diia [= Z e u s ], şi, întorcăndu-să, nu l-au aflat, zicând că
l-au jăcu it T h rach iî ce lăcuesc la Strimon,
[116.] Undi şi un Thrac, inpărat a ’ Visaltilor 3, zisă cum
de bună voe nu să va da robu lui X erxis, ci fugi în munte
la Rodopis, şi zisă feciorilor luî să nu margă în oaste asu­
pra G recilor. Iar ei nu-1 ascultară, ci miarsără în oaste
asupra G recilor, au pentru să privască, au pentru alta. Şi,
aşa, întorcăndu-să sănătoşi cu Xerxis, fiind şasă, tuturor
li-au scos ochii. Pentru volnicie mare lucru făcia acesta.
[117.I Iar, agîungănd Perşii la pod, podul era stricat de
vânturi, ci cu corăbii au trecut decinde la Asia [=Abydos],
unde, aflând bucate multe, şi, din flămănzăcîune, mâncând
mult, din că ţî rămăsasă, foarte m ulţi muria’. Iar alţăî, căţi
au rămas, m iarsără cu Xerxis la Sardis.
[118.] Z icu unii pentru întorsul luî Xerxis şi într’alt
chip, cum, până la Strimon, să fie mers pre uscat, iară
mai apoi să fie întrat într’un vas sidonesc 4, să m argă pre
1 T ex tu l spune în care cetăţi. .
2 T e x tu l p recisează. •
s Şi K resto n ik e I; textul.
* F en ician ; textul.
 460 HERODOT

M area, şi pre Idarnis îl trim isă cu oaste la poduri pre uscat \

Şi, aşa, pre cale, să-l fie apucat pre X erxis un vănt mare,
şi au fost de a să înnecaria, şi întrebă X erxis de coră-
b n a r u : are vre o n edejde de scăpat, sau ba ? E l z is ă : de
să va deşărta vasu l de oameni, tot v a avia. Şi, auzind
X erxis, să fie zis că tră P e rşi: «Bărbaţi perşi, acum cine
va să arate cum îl doare inima pentru in p ă ra tu l; pentru
că întru voi iaste m ăntuiria noastră!». Şi, aşa, Perşii ş’au
fost închinând, şi au fost sărind în M arla, pănă ş’au
uşurat vasul, şi au scăpat la Asiia. Şi, eşind la uscat, făcia
X erxis aşa: pentru că c i au scăpat capul înpăratulul din
prim ejdie corabiiarul, l-au dăruit cu cunună de aur pre
corabnar, iar pentru cia s’au înnecat m ulţi Perşi, i-au
tăet capul.
[ t l 9-] Eu această p oveste nu o foarte crezu, pentru că,
~ fost de uşurat vasul, n’ar fi lepădatfînfM are PerşfilJ,
ce rin ic h ii î-ar fi m ai tare dat în M arla, şi nu pre Perş;iîJ
cel aleşi. Ci m ai mult iaste să să fie întors X erxis pre uscat
La A s iia 2.
[120.] Pentru că, la întors, au dăruit pre AvdiriianI cu
sabie de aur şi cu cătargă aşternută cu seraser. Şi zicu
iarăşi A yd irian iî cum de la A thina, p urcegăn d de frică
acolo, s’au deşcins, văzindu-se slobod, atăta s’auspăim ăntat'.
LI2H Ş lG r e C lî’ n ePutănd lua Andros, să întoarsără de
arsară Caristos, şi apoî veniră iarăşi la Salam ina. Si în-
ai au scos a zăcia bozilor, şi altile m ulte, iar şi trei ca­
targe finiceştl, una la bogazu *, care era şi pănă acum,
alta la Sume, alta la S alam in a5. După aceia, dobănda au
înparţit-o, şa trimisără la Delfi zăciuială, şi făceră un bozu
ca rile era de 12 coţi şi ţinia o bucată de corabie a mănă
şi stă acesta unde-î şi A lexan drul M achidonul cel de aur

1 Scurtat.
2 Scurtat.
8 Suprim ată o frasă.
4 Istm ; textul.
6 P recisat locul în text.
 CARTEA VIII

[122.] Şi, trim eţind la Delfi, au întrebat: luatu-ş’au ză-

cîuială deplină de la G reci? E l zisă : «De la ceialanţl
mi-am luat, iar de la Eghenitianî nu mi-am luat». Şi Eghini-
tianil făceră nişte stele de aur, de le pusără1.
[123.] D upă aceia, purceasără toţi G recii la bogazul de
păm ănt 3 cu corăbiile, pentru ca să dia acolo plaşcă că­
ruia fu m ai vitiaz dintru G reci la războiul acesta. Acei,
aruncând sorţi pentru carile au fost d ’intăi şi al doilia
mai destoinicu, carea pre sine făcia întâi, iar al doilia
da lui Them istocleis. D eci ceia e ra ’ singuri, iar Temisto-
cleis cu al doilia mult îi întrecu, şi, nevrănd G recii pentru
zavistie să aliagă acest lucru, ci răşchirăndu-să pre acasă,
Them istocleis tot fu mărturisit în toată Grecim ia cum iaste
om pre înţălept în toată Grecim ia.
[124.] Iar, pentru căci nu vrură ei să-l cinstiască, în­
dată să dusă el la Laconi, vrănd ca să-l cinstiască ei. Deci,
cu cinste îl priimiră, şi mult îl cinstiră. Deci, de vitejie,,
dederă lui E vriviadis cunună de măslin, şi lui Them isto­
cleis iarăşi cunună de măslin, însă pentru înţălepcîune şi
vrednicie, şi el îl dărui lui Ohos celui frumos din Sparţi.
Şi, lăudăndu-1 foarte, îl petrecură 300 de Spartiiani aleşi,
carel să chiam ă călăreţi, pănă la hotarăle Tegheitenilor ;
cărei lucru, de când sănt oam enii, num ai pre acest om au
petrecut Spartiianii, iar pre altful] ba. Şi, sosind la Athina
de la Sparţi, un nepriiaten a ’ lui îl ponoslui, zicând cum
pentru A th in a îl cinstiră L acon iî aşa tare, nu pentru
dânsul. Şi, dodeindu-1 mult, zisă T hem istocleis: «Nici eii>
fiind V elvin itian , m ’aş fi cinstfit] atâta de Spartianî, nici
tu, omule, fiind Athineu». A ceştia aşa să făceră.
[126.] Iar A rta va n , feciorul lui Farnachis, fiind şi m al
inte om de folos întru Perşi, iar, după războiul de la Pla-
teas, agonisind nume şi mai bun, acesta avia 60 mii de
oam eni, dintru ceia ce-au ales M ardonie şi au petrecut pre
jnpăratul pănă la poduri, şi, aşa, întorcăndu-să înnapoi de
1 Se arată, ia text, cura erau şi de unde.
2 Istm.
 462 IIEUODOT

acolo *, şi ştiind cum M ardonie erniază la Machidoniia şi

la Thesaliia, ştiind cum nu iaste pripă acolo de oaste în
tabără, socoti să bată Potidea, pentru că Potidea, sămţind
pre inparatul trecut şi vasăle biruite, e î să răcoşiră cu
t o ţ ă i 3.
[127.] Şi O linthos cetate iarăşi. C i această o luă cu­
rând, şi, după aceia, scoasără oamenii toţi, de-î omoră la
un iazăr, şi pusă alţi lăcuitori a c o lo 3.
[128.] Iar la Potidea, neputând faci nim ică cu puteria,
începu a afla mijlocu de vicleşug ca să să închine cetatia.
Şi acest lucru îl făcia Tim oxid, hatm anul Schionilor, ce
le era într’agîutor Potideanilor. Iar aşa le era voroava
acestora, pentru că săgeta cu sigeţî şi înfăşură pregiur
herul sigeţei cărţile, şi, aşa, le sigeta cela la cela, pănă
odată au sigetat pre un Potidean în tr’un um ăr cu o si-
giată de aceştia, şi, aşa, adunăndu-să, după obicei, să-l
vază oamenii, şi luară sigiata şi o dusă cu carte cu tot
la hatman, şi, aşa, eî cetind, socotiră di-au tăcut acest
cuvânt, pentru ca să ,n u să numască m ai apoi Schionil
tot viclianî.
[129.] Ş i , aşa, A rta va zi, trei luni bătând cetatia, şi, ne-
putand să o ia, să făcia o uscăciune a M ării foarte tare, şi
multa vremi. Ş i , aşa, varvarii, văzind cum s’au fâcut prunt
şi cum iaste cale, au mers spre Paliniş. Ş i , m ergând doă
părţi şi mai având încă trei părţi a m erge pănă la Palini?,
îndată să înflă M arîa. A ltă dată n ’au făcu t aşa, nici dă-
naoara, după cum zicu şi lăcuitoriî aceia. D eci, apucăndu-I
acolo pre ceia ci nu ştiia’ înnota, îi om oria Marea, pre
ceia ce ştna\ încă mearsâră cu vasăle P otideanii şi-I omorără.
Şi pricina zicu să fie aceasta înflării M ării: pentru că au
ut fara-de-lege în biserica lui Posidon, pentru aceia au
1 Se spune unde.
2 Scurtat.
3 F oarte scurtat.
4 Scurtat mult.
 CARTEA VIII 463

şi perit aceşti P e r ş i4. Iar căţî au scăpat, i-au dus A rtavazi

la M ardonie la Thesaliia.
[130.] Iar oastia lui Xerxis, cătă au fost scăpat din
războiul vasălor, cia de pre M arfa oaste, după ce au fugit
de la Salam ina, şi s’au lipit de A siia, şi au trecut pre
X erxis şi pre oastia luî, au ernat la Chimis, şi de acolo,
în prim ăvară, să adunară la Sam os unile, şi acolo au
ernat. Şi era’ într’ănsăle maî m ulţi Perşi şi Midi, şi le
veniră hatm an Mardondis a ’ luî V agh eu şi Artaindis a ’
luî A rtaheu. Şi era şi un nepot acestuia, Itamitris, şi nu
mal îndrăznia’ să mal clătiască mai gîos, pentru că tare
îl bătusă, ci păziia’ Ioniia să nu să rocoşască, avănd preste
tot, cu celia ale Ionii vasă, 300 de vasă, şi socotia’ cum
şi G recii, dacă nu i-au gonit de la Salam ina în fugă, nici
atuncia nu-î vor goni. Decî, pre M arfa tare era’ biruiţi
şi întricoşaţî la suflet, iar cu pedestrimia socotia’ cum cu
mult va birui Mardonie. Şi, fiind la Samos, sfătuia’ ca să
facă şi ceva rău nepriiatenilor, şi să să ştie şi lucrurile
luî M ardonie pre ce stau.
[131.] Iar şi pre G recî îî rădica primăvara. Şi, M ar­
donie fiind în Thesaliia, pedestrimia nu să strănsă încă,
iar corăbiile să strănsără, 110 preste tot, la Eghina. Şi
hatm an le era Leftihidis a ’ lui Menareu, din niamul în-
părătescu, şi Athineilor hatm an Xanthip 1 a lui Arifron.
[132.] Şi, sosind la Eghina, veniră soli de la Ioniia, cariî
mersăsă şi la Sparţi, rugăndu-să Laconilor s’o mântuiască
din robie I o n iia 2. Decî, aşa, păn’^la Dilos i-au suit pre
G reci abia, iar înnainte nu vria ’ să să sue, pentru că nu
ştiia’ răndul loculuî, şi le cădia griaţă, gândind cum toate
sănt încolo pline de oaste. Şi, aşa, ceia nu să cuteza să
să sui în sus, nici ceia să să pogoare în gîos.
[133.] Iar M ardonie la Thesaliia au ernat, şi de acei
:s ă porni şi trim itia pre la toate vrăjile un om, ce-1 chiema

1 T e x tu l dă o lo arte întinsă gen ealogie, până la Herakles.

2 Sup rim ate m al m ulte rin durl.
 464 HERODOT

Ş o a r ic e 1, de cerca toate vrăjile. D eci, altă ştiu cum nit

v a fi întrebat, num ai pentru lucrurile războiului.
[I 34-] Şi pentru aceia au început a înbla pretutin diriliaa,
t I 35-] Şi la T h iv e î au vrăjit pre lim bă c a ria sc ă 3. Ş if
aşa, au dus la M ardonie vrăjile ce-au vrăjit acesta.
[136.] După aceia, au trimis pre A le xan d ru Machidonia-
nul, ficiorul lui A m intis, sol la A th in a, una, pentru căci
era în cuscrie cu Perşii, cu V uvaris P e rsu l: îl ţinia o soră
a lui , şi, iarăşi, ştiind cum le iaste A le xan d ru priiaten
voitori de bine. D eci, aşa, îi trimisă sol, gândind să-I în­
toarcă cătră prieteşug, auzind cum iaste nărod mult, şi
sant viteji, şi lucrul de pre M arla m ai m ult ei hau lucrat
şi, fiind aceştiia priiatenî, pre lesni ar putia dobăndi; care
lucru doara ar fi şi fost, pentru că cu pedestrim ia i sâ
p an a lui că nici ÎI bagă samă. Ş i încă poate fi că şi
vrăjile vor fi zicând să ia pre A th in eu agiutorl, pentru
aceia au trimis pre A lexandru.
, t I3p7-] A l t u i a , lui A lexan dru era al şaptile strămoşul
lui, Perdichis, ca n le aşa au dobândit D om niia machido-
m asca. De lal A rg o s au fugit tril fra ţi: unul G avan, şi
M ° P’ Ş1 f rdlC^ f ' Decif> să numiră [năimiră] la înpăratul
M achidomei, unul la boi, altul la cal, altul la o i,-P e rd ich is-
î fn n “ ,Pre, ^ UnCia InpărătiiIe e ra ’ s^ b e, proaste,
S ă in T l T î ? m ănta Păinia’ Ş,'> Cănd ™ a s ă coacă
păim a lui Perdichis creştia de să făcia îndoită, şi aşă de
e i f L V ” Sa f ? 3' DeCÎ) spusă A p ă ra tu l vrăjitorilor, şi
e zisară, cum să-l goniaacâ din tară-şi. Iar el zisărâ să le
Tn^ P f a T , !01’ Ş1 atuncia să' r g on iască din tară. Iar
r P ’ .“ lu a . D um năzău mintia, şi arătă pre ocna
sai soarile, şi zisă : «Această simbrie v ’o i da'eu !». Si ce l
oi m al mari, auzind, să întristară, iar cel m al micu, avănd

1 Mys.
2 T ex tu l arată calea.

resumat
l le x tu l dă în rudireae pe lar°\ în aceste cuvinte-
5 Ogeagul.
 __ _____________________ CA R TEA VIII 46^
• ^

cuţit, zisă a ş a : «O înpărate, priimim ce ne dai», şi, aşa,

cu cuţitul înpregiură a soarilul lumină în faţa casăî, şi,
aşa, luă cu m ăna de tril ori dintru acela loc şi pusă în
săn, şi să dusără cu toţăi.
[138.] Şi oarecine de lăngă înpăratul, socotind ce face
copilul, îî spusă, şi zisă să nu lasă să scape. Aşa, trimisă
călăreţi să-I omoară. Iar trecusă el o apă, şi apoi atăta
au venit de mare, căt călăreţăi n ’au putut să o triacă 1.
Şi, aşa, aceştiia au mers pre alt pămănt a ’ M achidoniel,
şi aii lăcuit acold, lăngă un munte tare, pentru omăt
fo a rte 3. Şi, lăcuind acol6, purceasără tot a lua locuri, şi,
aşa, dobândiră Machedoniia.
[139-J Deci, era a ’ lui Perdichis a ’ şapte nepot Alexandru
acesta *.
[140.J Şi, ducăndu-să în solie la Athina, zisără a şa :
[1.] «Bărbaţi athineî, Mardonie aşa z ic e : „Poroncă mi-au
venit de la înpăratul cum toate greşalile lor să le ert şi
aşa să faci, M ardonie : pământul lor le dă, să fie v o ln ic i;
şi alt păm ănt ce le va mai trebui lor, să le dai, şi căte
biserici li-am ars, să le tocmeşti, — de să vor închina mie
însă. D eci, mie mi să cade a faci după poroncă, numai
să nu fie m al apoi vină de cătră voi. Eu încă vă zicu
nebuni tare, de v ă mai bateţi cu înpăratul, că cu puteria nu-1'
veţi trece, pentru că nu-ţi îngădui toată vrem ia4. Văzut-
aţi puteria lu i X erxis, şi faptile înţălepţăştl, şi cătă oaste
iaste cu mine ; care, de o veţi şi birui, — care lucru, de
aviaţl minte, nici să-l nădăjduiţi — , altă oaste mal mare
va veni. D eci, nu vă mal priciţi cu înpăratul, şi, vrănd
să fiţi atocm a, vă pierdeţi ţara şi staţi pentru capitile
voastre, ci v ă înpăcaţi, să facem pace fără vicleşug, şi fiţi

1 Scurtat.
2 Se suprim ă d escrierea lui,
8 T ex tu l dă gen ealogia.
* P u ţin schim bat.

30
 466 ITE RO D O T

volnici, că aşa vra şi Inpăratul.“ [2.] M ardonie aceştia

mi-au zis să vă zicu, Athineilor. Iar, pentru voinţa cia
bună ce am cătră vo i, eu acum nu trebui a mal zice
nim ic, pentru că aţi cunoscut-o m al de mult. Ci eu
în că vă îndemn să ascultaţi pre M ardonie, pentru că
socotesc cum pururia nu veţi putia să vă bateţi cu
X erxis. Că, de aş cunoaşte eu acesta lucru, nu aş fi
ven it cu aceştia cu vinte la voi, pentru că puteria in-
păratuluî iaste preste putinţa om iniaşcă şi măna lui
iaste lungă. Iară mă tem pentru voi, că, nevrănd acum,
m ai apoi [vă] ve ţi căii, pentru că sinteţi în calia nepriia-
tenilor, şi, aşa, tot v ’a călca ţara. Ci m al bine ascultaţi,
de vremi ce marile Inpărat numai pre voi v ă aleg e vrednici
de pace şi de prieteniia lui.'» A ce ştia zisă Alexandru.
Iar Lacom i au înţăles cum au venit la A th in a sol Alexandru.
[141-] Deci, s’au spăim ăntat tare pentru ca să nu să
phm ască vrăjile, carile scriu cum L a co n il de A th in e iş id e
M idi îşi vor piarde ţara. Şi să spăim ăntară, şi trimisără
oam eni la A thin a, şi să tăm plară acolo atuncia. Pentru că
A thm ei făcut într’adins de i-au oprit pre soli, pentru că
ştiia ’ ca, auzind L acon il, nu vor răbda, ci vor trimite la
dânşii, şi, aşa, au oprit şi răspunsul, pănă undi au sosit
L aconil.
t I42.] Şi după ce au sfărşit A lexan d ru soliia, zisără
L acon u : «Iar pre noi ni-au trimis Sparţi, poftindu-vă să
nu faceţi lucru nou ce v a între G reci, n ici să priimitl cu-
vm tile varvarilor. Pentru că nu-i lucru cu dreptate,’ nici
va aduci laudă la nicîun G recu, cu căt m al vărtos la voi.
P entru că acest război voi 1-aţî aţâţat, şi pentru voi să
aceştia, nevrănd n o i; şi cu toţii îl rădicăm noi
acum . Şi, încă, cum voi să lăsaţi G recim ia la robie, cărei
din ceput pre m ulţi oam<âiî din robie a ţi scos ? Pare-ne şi
noa rău, pentru că casăle vi s’au răsipit, şi în doă timpuri
n a veţi pâine. Iar L a co n il şi cu alţi G reci vo r da de mâncat
şi hmeilor şi slugilor, pănă undi va ţinia războiul. N ici să
 CARTEA VIII 467

vă am ăgiţi cu Alexandru, am ăgindu-vă şi înblănzindu-vă

cu cu vân tul lui Mardonie, pentru că lui aşa i să cade a
fi . că el, fiind tiran, tiranului agiută. Iar voi, de aviati
minte, să nu faceţi aşa, pentru că la varvari nici iaste
credinţă, nici iaste adivăr.» A ceştia zisără Spartiianii.
[143.] Iar A thinei zisără luî A lex an d ru : «Ştim noi cum
puteria varvaru lu î îî mai m ared ecăt a noastră: nu o vom
huli. C e plăcăndu-ne volniciia, ne vom apăra pană unde
vom putia. Iar a ne înprieteni cu varvarul, nici tu ne în­
demna, nici noi vom faci. Şi zi lui M ardonie: A thinei
zicu cum, pănă cănd soarile va călători această cale ce
m erge şi acum, tocmală cu X erxis nu vom f a c i; ce, agîu-
torindu-nia Dumnăzău şi prietenii, vom eşi de ne vom
apăra, cărora el li-au ars bisericile şi bozii. Şi tu cu aceştia
•cuvinte să nu mai arăţi faţa la Athinei, nici, părăndu-ţf
•cum slujăştî bine, ne înveţi a face fără-de-lege. Pentru
-că, fiind vecin Athineilor şi priiaten, acum niciun rău nu
■vei păţi.»
[144.] L u i A lexandru aşa i-au răspuns. Iar celor de la
Laconi aşa : «A să teme L aconii ca să nu ne închinăm
varvaruluî, foarte ominesc lucru iaste. Iar, apoi, g ro za v
.aţi găndit, ştiind cugetul Athineilor, pentru că nici aur
va fi aşa de mult nicăiurilia, nici locu aşa de vrednicu şi
■mai bun decăt toate, pentru carile să ne închinăm noi Per-
.şilor, şi să robim Grecim ia. Şi multe ne opresc pre noi de
.acest lu c r u : întăi, bozii cei arşi şi bisăricile, pentru care
trebui să luăm răscumpărare de la varvari, nu să ne în­
chinăm . Şi, iarăşi, G recii sănt de [un sînge, de] o limbă,
,de o lege, jă rtvile, obiceile, şi altile multe, carile să v icle­
n im noi nu iaste bine. Şi să ştiţi că, pănă un Athineu vom
'răm ănia, nu ne vom închina ! Iar voă vă mulţămim pentru
:socotinţa casălor n o astre1. Şi darul vostru s’au plinit, şi
vom ruga aşa ca să aviam, însă fără de vătămătura voa­
stră, ca să nu vă pae cu greu. Deci, acum, cum m ai de

4
1 Puţin scurtat
 468 HERODOT

sirg, oaste să ne trim iteţi, pentru că, cum socotim, var­

varu l nu-î departe. D eci, auzind poronca lui şi răspunsul
nostru, el şi m al tare v a să sărgu iască să vie. Iar noi
să silim să-I eşim înnainte la VioţI, să nu-1 lăsăm să între
in hotărale şi ţara n o a s tră 1.» Aceştria, după ce au răs­
puns Laconilor aşa, să întoarsără la Sparţi.

S f â r ş it u l a opta I s t o r ie a lui I iio d o t .

1 Puţin schimbat.
 A LUÎ IRODOT ISTORIE A N OĂ, CE SĂ ZICE :
CALIOPIE.

[i -] Iar Mardonie, întorcăndu-să Alexandru, şi spuindu-I

■vestia de la Athina, el să porni de la Thesaliia, şi m ergia
de sirgu asupra Athinei. Şi, pre undi mergia, tot îî lua
în oaste şi pre aceia. Iar T hesalianiî nici pentru celia ce
făcusă mai nainte să că ia ’, nici să ferea’, ce cu mult
m ai tare îndem na’ pre Persu. Şi Thorixu Larisanul au
petrecut pre X erxis fugind, şi atuncia la ivală aducia pre
M ardonie în Ţ ara G recească.
[2.] Şi, sosind oastia la V ioţi, iar Thivei pre Mardonie
şi-l sfătuia’, zicănd cum nu iaste loc mai bun de tabără
clecăt acolo, nici îl lăsa’ să m argă mai înlăuntrul, ci să
şază acolo şi să facă căndai (sic) fără de război va lua
Ţ ara G recească. Pentru că, cu tăriia cănd vor sta la un
loc G recii ceia ce era’ şi m ai nainte într’un cuvănt, cu
greu v a fi, şi toţi oamenii căţî sănt pre pămănt să-I bi­
ruiască, «Iar, de v e l faci cum te sfătuim noi, vei supune
toate sfaturile celia tari ale lo r: Trim ite bani prin cetăţi,
la ce i puternici, şi, trimiţind, v e î înpărţi Ţara G rec e a sc ă ;
şi, atuncia, pre ceia ce nu găndesc una cu tine, pre lesne
îi vel supune supt lucrul celor v ic lia n î.»
[3.] A c e ia aceştia sfătuia’, iar el nu asculta, ci tare poftă
.avia ca să ia al doilia rănd A th in a, şi pentru nesocotinţa
lui, şi pentru că ci vria să arate cu focuri înpăratului, fiind
la Sardis, cum au dobândit A th in a de al doilia rănd. C arile
 4 7 0 __________ H E R 0D 0T

n icî ^atuncia, m ergând la A th in a, au aflat pre A th in el acolo,,

ce s’au fost dus la Salam in a şi prin corăbie, şi afla cetatia
pustie. Şi oştiria Inpăratuluî, pănă când au venit Mardo-
nie, zăce luni au trecut.
[4 -] Şi, sosind la A th in a , M ardonie trim isă la Salamina
pre Murihidis, om de la bogazu \ povestind A thin eilor cu­
vin te ceha ce şi pre A lexan d ru li-au poroncit. A cest lucru
tn m itia de al doilia rănd, nu pentru altă prietenie, ce
socotia, fiindu-le ţara luată cu sabiia, pre lesni să vor în­
china, şi îaste supt m ăna lui.
[5-] Şi el au sosit la sfat, şi zisă ce i-au zis Mardonie,-
ar, din sfetnici, un om, anumia L ichidis, dintru sfetnici,
au zis sa p nm ască cuvântul acesta, şi să întrebe şi nă-
rodul. A ceastă zisă aşa, au că luasă bani de la Mardonie
au doara ca aşa-i plăcia. Iar A th in eilo r cu o-reu li-au că­
zu t şi celor ce şidia’ la sfat. Şi cel din afară, întăleo-ănd
statura şi, lovmdu-1 pre Lichidis, îl om orără, iar pre Alu-
sdaeianiCl° bântuială’ « P - ^ r ă . Şi, făcăndu-să
g â lc e a v a la Salam ina pentru M urihidis şi pentru Lichidis
înţăliasără şi m uerile A th in eilo r c u v ă n t S t, i S
51, mdemnandu-să m uiare pre m uiare, nechiem ate miar-

“ 1U' U C hidiS' 5'-’ ° mOTi iS" e *

[6 ] Iar A th m ei aşa aii trecut la S a la m in a : aşteptând

hina ^ *a L a “ " '' P « locu î a  -

au l I T t “ " agIU‘ ° rUl zab o ve?îe > iar Mardonie
=• , , . ‘Otna, aşa, ş aă scos tot a la r i Ia Salam ina
pre ™ r aînt - J , L a “ nI>M ™ "« » Pentru c a d au lăsat
f 1 \ , m trand la A th m a n ’au venit să-l tăm oine cu
toţu la \ io tn a , Şl încă aducăndu-le am inte căte le fă«*ă
du.a Perşii dacă să vor întoarce, şi z ic ,a ' cum de nu t
r agiuta, vor afla şi el ceva odihnă de răle.
Ta v ^ entrU Că L aco n iî atuncia p răzn u ia’ praznicul Iul
Iachinthos, ş. sil,a' tare să-l sfărşască. Şi .a ră ş, zid i“ “ L J S

1 H elespont.
 CARTEA IX 471

de la b o gazu (ace9t zid era de 6 mile de lung 1), şi înce-

pusă a pune zim ţăî la zid. Şi, aşa, miarsără soliî Athineilor
şi a ’ M egarianilor şi a ’ Plateianilor, şi zisără cătră Sfatul
S parţi aşa : [1.] «Trimisu-ni-au pre noî Athinei, zicând cum
înpăratul M idilor noă şi locul ne dă, şi să-î fim şi priiatenî
fără de niclun vicleşug, şi va şi alt pământ să ne dia,
carile noi vom pofti. Iar noi de Diia [=Zeus] cel elinesc
ne ruşinăm, şi n ’am vrut să viclenim Ţara Grecească. Iar
noi ni-am apărat şi n’am priimit, m ăcar că aviam strâm-
bătate de cătră Greci, şi ştiind că mal de folos ne va fi
noă să ne înpăcăm cu Persul, decât să ne batem ; şi, ia­
răşi, de vom face, nu de bună voe facem, ci de nevoii.
[2.] Şi, aşa, lucrul nostru cătră G reci iaste curat. Iar
atuncia când au trimis soli la noî pre Alexandru şi pre
alţii, voi v ă aţi fost spăimăntat să nu ne în ch in ăm 2. Iar,
apoi, înţălegănd gândul nostru cum nu iaste de închinat,
şi după ce aţi făcut zidul de la bogazu, acum pre A th in ei
nu-î b ă g a ţi în samă, şi, fiindu-ne tocm ala noastră să ne
întâm pinăm la Yioţiia, iar voi n ’aţl făcut, şi aţî lăsat pre
varvar de au întrat la Athina. Acum , dar, Athinei s’au
scârbit pre voi, pentru căci n’aţî făcut bine. Iar acum,
cum m al curând, să trimiteţi oaste cu noî, să să bată la
A th in a cu varvarul, că, de vremi ce la \ ioţî n ’am mers,
la noî iaste loc bun cămpul T h riasu lu î.»
[8.] A ceştia auzind b ă trăn iî3, au zis cum vor răspunde
a dao zi, de a dao zi a tria zi, până în 10 zile, mutând
lucrul den zi în zi. Şi, întru acest prilej, făcia’ zidul preste
b o g a z u 4 toţî Peloponiseniî, şi era pre sfârşit. Şi nu poci
să cunosc pentru care lucru, când veni Alexandru sol, el
tare sta’ nevoitori ca sa nu să închine Athinei, iar atuncia
nu b ă g a ’ în samă, au doară pentru zidul ce-au fost zidit,
pentru aceia nu mai băga' în samă pre Athinei. Iar

1 Adaus de traducător.
2 Schimbat.
s E forii.
* Istm ; textul.
 472 HERODOT

atuncia încă nu era g a ta de tot, şi lu cra ’ tare atuncia,

temăndu-să.
[9,] Iar eşirea L aco n ilo r la război aşa f u : cu o zi mal
nainte de eşiria lor, un om, anum ia H ileos, fiind Teghei-
tian, şi avia putere m are între L acon î, deci, întrebă pre
un pniaten al său dintru ceî bătrân i L a c o n î: cum le
laste povestia ? Şi, auzind aceştia, H ileu z is ă : «Sfetnici
arbaţî, lucrul aşa iaste, m ăcar că a v e ţi v o i zid la bo-
ga zu şi A th in ei nu vo r fi cu voi, ce cu Perşii, mari porţi
sant deşchisă v a rv a ru lu î spre luaria G recilor. C i ascultaţi,
pana undi nu iau alt sfat Athinei, şi să facă zmintială
Grecilor.»
[io ] A cesta aşa zisă. Iar L acon ii b ăg ară în samă cu­
vântul acesta, şi n ici vrură să m al spuil nim ică solilor de
a A thm a, ci numai aşăş noaptia trim isără 5.000 de Spar-
nani cu platoşă, şi pre lăngă tot S p artian u l căte 7 pos-
luşm ci, facu 40 m ii de L acon î Şi trim isără cu dănşii

m â n T Pres «af3a'li' ’ 1U' Cleon" ’rot i V această hăt-

a c e s ta M era ? C O p ,lu lu ' lu r L e o n i d i s , c e , f iin d m i c u ,
acesta 11 era e p itro p : pentru aceia trim isără pre acest

fecioruM uI A ^ 1U/ - ? r C le ° mVr0t0S’ lui Pafsanie’

feciorul lu IA n a x a n d n d , fimd cu oastia m ai inte la bogazu,
dupa ce s a u întors de la zid, puţină vrem i au cu stft şi,
c ’ ,U mUr ' Iar Pentru aceia s’aii înturnat Cleom vrot
s u lu T c u ’ I T I TU Că’ făCănd ei jărtVe Ca Să ™ “ U P» P®r-
^ u oastia, întuneca soarile în ceriu : pentru aceia
era'tot'dlnt^1 P.a&anie ou sine ?i Pre Evrianacta, carile
aceasta aşa a ™ ; r S p eL T diD ” iam ° “ la
[II.] Iar solii, a dao zi, neştiind cum noantia au
eşi , mearsăra la S fa t3, vrănd să să întoarcă şi eî pre aca-
”Şi’ Ş! zlsără S fa tu lu i: «Cum, voi, L acon ilo r S e ţ l de
praznuiţi şi g m c a ţ i », şi a ţl lăsat pre G r e c i? Iar Athinei,
1 Suma o dă traducătorul.
2 La e fo r i: textul.
8 Textul spune, ce jocu ri.
 CARTEA IX 473

avănd străm bătate de cătră voi, să vor înpăca cu P e rsu l;

şi, înpăcăndu-să, atuncia ivit lucru iaste cum, undi le vor
poronci să oştiască, acolo vor şi merge. Atuncia puteţi
cunoaşte şi voi ci lucru să va tâm plă dintru unile ca
aceştia,» Iar Sfatul zisă cu gîurâm ănt cum oastea v a fi la
O restiia asupra streinilor, că aşa zicu Laconiî varvarilor.
Şi ei, neştiind nimică de aceasta, iarăşi întrebă, şi să
m ira’, cănd s’au gătit, de s’au dus, şi m ergia’ cum mai de
sirg şi eî după oaste. Aşijdirilia şi pren pregîur Spartis,
înţălegănd cum au eşit Spartianî, 5.000 înplătoşaţî s’au
ales di-au mers şi eî după ceialantă oaste, tot oamenî aleş.
[12.] Iar A rgh iianiî, după ce au înţăles cum L aconiî au
eşit g a ta de războî, au şi trimis un om olăcarî pedestru,
carile îm bla maî tare la A th in a, la Mardonie, ca să-î dia
ştire luî M ardonie pentru Laconî. Pentru că eî zisăsă cum
vor opri cu meşterşug pre L acon î să nu iasă la războî.
Carele, sosind la Athina, zisă a ş a : «Mardonie, trimisu-
ne-au A rg h iia n iî ca să-ţî spun cum de la Laconî au eşit
tinerii, şi nu i-au putut opri să nu iasă Arghiiani, măcar
că au silit. D eci, trebui pentru această foarte bine să te
socoteşti.» A ce st olăcarî atăta au zis, şi s’au întors îndărăpt.
[13.] Iar M ardonie, auzind aceasta, nu-1 maî ţinea inima
să mai aştepte la Athina. Iar, pănă a nu înţălegi acest
lucru, tot să oprea acol6, aşteptând să vază pre Athinei
ce vor să facă ; şi nu le strica ţara lor, aşteptând pentru
ca să să închine luî. Iar, după ce au auzit de Laconî, să
trecu nedejdia, şi, aşa, tot au ars ce fusese maî rămas
d ’intăî, şi strica zidurile l. Şi-şi luă calia înnapoî, pentru că
la A th in a nu era loc de călărim e nimică, şi socoti cum,
de-1 vor înfrînge, iaste locul strămt şi nu vor pute cu mulţi
să treacă la strâm toare înnapoî. D ecî, socoti să să întoarcă
înnapoi la T h iva , lângă cetate priiatenă şi la locu larg de
călărim e. _
[14.] M ardonie, aşa, s’au întors. Şi, fiind pre cale, îi

1 Puţin scurtat.
 474 HERODOT

T o Z T T CUm = ° aSte ‘ ‘ “ O " ' “ ' * ia s ,e l a l l e g a r a ,

.000 d e L a c o m Ş , , a u z in d a c e a s t a , in tă t s a în toarsă spre

E " - , “ c a s ă ia pre a “ 5,iia • * L

acolo pre anga M egara. Şi toată oastea Perşilor sosi aco!6.

strâns! t n « 7 r eia’ ? o . VeSt0’ maI a p o î’ cum G reciî sînt

sară înnanrT» °p ^ ' l0CUl ^ aC° 16, d să întoar'
ara înnapoi . P entru că trimisără T h iv e i oam eni si asa

că !“ ? rd0nie /a ‘ A c d ’ la Thiva’, măcar’

ci de nevn T ’ ^ ^ podurile> nu de bună voe,
L T ’ Pentru că făcia Pălancă oştel, ca, de-1 vor
bate, sa sa m chiză acoI6, să-ifie scăp area. Şi era înpre

şi'P ersh Îa acest î aS^ ^ 5 ^ Ş i’ ° Stenindu-s* Mardonie

mare
mare, şi au chiau chiem at la ospăţ!Tpre
T , ’ ^ h iv M
e uardon
l ‘ a * ie
S ătlt ^ P co
şi nre * * 1d

a c e s ^ Z t " S' T ^ fo ' ° S' Ş i ' ^ «*■ *> ™ v J

sandrn, • P ‘ Ş a ' lmC,a 33 tămPlă la fi Ther-

s St * S'aa - S- ° “ "m aÎ
sS te păzăştî, si' m eS’ “ Sâ Şti' * ' U

M ardonie şi celor cmstitr Perşi». Persul zisă :

1 Istm.
2 Textul arată pe unde.
3 rextul înseamnă drum ul.
* In text 1 se statorniceşte hotarul
S>e arată genealogia lui iu text
I ^ m u r i r i despre ei, in text
7 Scurtat.
 CARTEA IX 475

«Priiatene, ce v a Dumnăzău să facă, omul nu poate să

desfacă. P entru că, şi bine grăind, nime nu te crede.
A ceştia m ulţi Pe'rşî ştim, ce de nevoe mergem. Pentru că
mare durere iaste aceasta, cănd minte aî destulă şi nime
nu te ascultă.» Şi aceştia li-au zis acesta Pers pănă a nu
să bate războiul la Plateia \
[17.] Şi, fiind Mardonie la V iotiia, ceialanţi toţi au
dat oaste, căţî era’ închinaţi dintru Greci, numaî Fo-
cheiî [nu] ; pentru că şi eî încă era’ închinaţi Persului, ce
de mare nevoe. Şi, după ce au tăbărăt Mardonie la Thiva,
netrecănd zile multe, îl adusă şi pre Focheî, pre 1.000
de înplătoşaţî, Arm ochidis hatm anul, fiind om pre de folos
orăşan. Şi, după ce-aii sosit, au trimis Mardonie călă-
rimea, zicănd să şază,osăbl la căm pu ; şi, făcănd ei aceasta,
trimisă toată călărimia. După aceia, întrâ în tabăra G re­
cilor ce era’ cu Perşii veste, cum va să-i omoară pre Fo-
cheî, şi înţăliasără şi Focheii acest lu c r u ; unde hatmanul
lor, A rm ochidis, aşa le zisă: «O F ocheî, arătat lucru iaste
cum va rva riî aceştiia cu moarte cu veste vor să ne omoară,
fiind părăţî de Thesalî, după a mia părere. Acum dar să
cuvine fiieştecarile din noi să fii bun vitiazu ; pentru că
bun lucru iaste a face şi noi ceva, apărăndu-ne, aşa, să ne
primenim vacu l, decăt, părăsindu-ne, să murim cu moarte
însă ruşinată. C e să-î facem sa cunoască şi ei cum, var­
variî fiindu la bărbaţi Greci, moarte aii cerut şi ei.»
[18.] A cesta atăta au zis. Şi călăreţăî alerga’ ca să-î omoare,
şi întinsără arcele ca să sigiate, şi unii şi sigetară. Şi eî să în­
desiră bine foarte, şi să întoarsă înprotiva călăreţilor, spre
război. A c e i, şi călăreţii, văzind, să şi întoarsără înnapol.
C i nu poci şti amintrilia, numaî, rugăndu-să Thesaliî Per­
şilor să-i omoare, şi eî stătură spre război, să temură şi
Perşii pentru (şi) peiria lor, pentru aceia i-au şi lăsat, aii
doară a vrut M ardonie ca să-î ispitească, să-i vază sănt
viteajî ? Pentru că el aşa zice că i-au ispitit. Deci, după

1 Scurtat.
 476 HERODOT

ce întoarsă călănm ia, eî rămasără acolo, şi trimisă Mar-

donie un strigători şi zisă: «Să a v iaţî îndrăznială, Fo-
cheilor, pentru căci v ’aţi arătat buni bărbaţi, nu după
cum imî spusăsă mie. Pentru aceia, cu bună voe să vă
g ătiţi de război, pentru că [cu] bunăfaceria nici pre Inpăratul,
nici pre mine nu mă veţi birui.» A c e a sta cu atăta să
săvărşi.
[19.] Iar oastia L aconilor, după ce aii sosit la bogazu \
acei au tăbărăt, şi acesta lucru, înţălegănd ceialant^Greci
ce le plăcia volniciia, şi, văzind pre L a c o n î că au eşit,
au socotit şi ei ca să nu rămăe de oastia Laconilor. Si,
acei, făcură jă rtv e bune Laconil, şi purceasără cu toţăi, ’şi
a g unsa la Elefsm a ; şi, aşa, şi acol6 făcură jărtvă, şi, ivin-
du- i-sa bine, tot înnainte m ergia’. Iar A tin e i încă eşiră
e la Salam ma la Elefsina, şi să înpreunară cu Lacom i.
Şi, după ce au sosit la V iotiia, [la Eritre], înţăliasără cum var-
v a n i săm tabăraţi la apa Asopuluî, şi, socotind aceasta, să
supusară m prijma lor, supt muntele C hitheronuluî.
,Ş l M ardonie»văzind cum G recii stau, trimisă toată
l a P e r ^ f i PrHe C a n a f ra h a tm a n M asistie, fiind om de folos
f l a 1* ni8ăâ’ Şi CU rafturî de au r> şipodobit
s ile T t me' ce ! Vlind călărim ia, lo via la m argin ia Grecilor,
f!! ? r 91-1 ° m° ria ’ tot ocărăndu-i scărnav şi grozav.
tă b ă r î i StnCa’ călăreti3f>să tăm plasă M egarianii
ta b ă r ă l. Ş , a şa , avănd loc bun călăreţăl, le păsa greu Me-

S ă X r - Ş ^ t r M iSă ^ ° aSte’ ZiGănd> Pn» un sfrigătorl :

unde n S T M e^a ria n iIm ’a u trimis să vă spunem cum,
sură mit’ nU Putiam suferi> Pentru că ne înpre-
sură călărim,a, şi, căt răbdăm, pentru vrednicie răbdăn,

iască t ’ de nU V6tî trimite Pre aIîăI să ne &ri'

aceas\a î l t Sa/ ° CUl, n° StrU Carile tocm it-> El zisă
aceasta Iar hatm anul cel mare, P avsanie, ispiti pre G r e c i:
să ştia7 7 ia ,S a m a r g ă dS bUnă VOe să le agîutorească,
să stia m locul M egarianilor. Şi, nevrănd altăi, Athine

1 Istm.
 CARTEA IX 477

mearsără, şi m ai vărtos cei 300 aleşi, ci le era căpitan

Olim biodor [a lu i Lampon].
[22.] A ce ştiia luară locul M egarianilor, şi,, cu arcaşi
înpreună, să dusără de să pusără înnaintia oştei greceşti.
Iar sfârşitul acestui război acesta f u : năvălind călărimia
cu totul, iar pe calul lui M asistie, viind înnainte, îl si-
getă G recii cu o sigeată, şi, aşa, durăndu-1, stătu furcă,
şi trănti pre Masistie, şi, căzind, aşa, Athinei năvăliră
îndatăş asupră-î, şi-i luară caii, şi pre dănsul abia îl omo-
rără. Pentru că aşa era to cm it: pre dinlontrul avia platoşă
de aur, cu solzi, şi pe di-asupra avia haină de roşie, şi,.
bătăndu-1 preste platoşă, nim ică nu-î strica, pănă undi
unul ştiu ce v a faci, că-1 lovi în tr’un ochiu, şi, aşa, căzu
de muri. A ceştia făcăndu-să, oarecum nu prinsăsă v e s te ;
pentru că, cănd au căzut de pre cal, nu l-au văzut, nici
cănd au perit, ci numai, întorcăndu-să şi năvălind, nu so­
cotiră lucrul. Iar, după ce stătură iarăşi de să aşăzară, el
îndată poftiră pre tocm itorul oştii, şi, înţălegănd această,
cu toţăî chiuiră, şi năvăliră ca să ia mortul.
[23.] Şi, văzind A thinei cum, nu ca mai înnainte, ci cu toţăî
năvălesc, strigară ceia oaste. D eci, agiutănd pedestrimea
toată, atuncia tare război să făcia pentru mort. Şi, pănă unde
era’ cei tri sute num ai, să înfrănsără mult şi lăsară m o rtu l,
iar, sosind ceialanţi, stătură călăreţăi, şi nu putia să ia
mortul, ce încă pre lăngă dănsul m ulţi călăreţi pusără. Şi,
aşa, să întoarsără înnapoi ca fie vre o gîum ătate m ilă 1,
sfătuind ce vor face. Şi sfătuiră cum, neavănd chip, să să
întoarcă înnapoi la Mardonie.
[24.] Şi, sosind călărimia la tabără toată, mare jăle
să făcia în toţi varvarii, şi săn gu r Mardonie încă tare
plănsă, şi tundia pre sine, şi vitele-şl, şi caii, şi mult
vaet era. Pentru că sunet să făcia întru toată Viotiia
cum omul cel de folos, după M ardonie, acela au perit,
şi lăn gă P erşi era de folos, şi lă n g ă înpăratul. Aşa, var-

1 2 stad ii, textul.

 478 HERODOT

varii, după m oarte, pre Masistie, după obiceiul lor, cinstia’

(pre Mardonie şi) pre M asistie mortul.
[25.] Iar G recii, după ce să ispitiră cu călărimia, şi o
văzură, şi o sprijiniră, şi o înpinsără, cu mult mal luară
îndrăznire, şi întăî pusă mortul şi-l p u rta’ pre la steaguri.
Şi era mortul acesta vrednicu de prăvit, pentru statul lui cel
mare, şi pentru frum şăţile lu î; pentru aceia şi făcusă eî
aceasta. Şi, aşa, îşi lă sa ’ otacele 1, şi m erg ia ’ de prăviia’ pre
m ort. După aceasta, socotiră să să pogoare la Plateas;
pentru că locul era m aî bun acol6 de tăbărăt, şi cu apă
m aî bună. Decî, socotiră şi să dusără la acest locu şi la
izvorul G argafuluî, şi, aşa, iarăşî să tocm iră, cineş după
orănduiala sa 2.
[26.] A cei să tăceră şi price mare între A th in ei şi între
egheitiam , pentru cine va sta dintru aripa cia stăno-ă. Si
ad u cia’ mărturii şi vetejiî noă, şi vine, şi ceia, şi c e î a . Si
le g h eitia m î z ic ia ’ c u m: «Noi pururea am fost dintr’o
parte într’o aripă, la căte oştî de obştie am fost, şi mai
namte, şi acum». Şi z ic ia ’ cum, după m oartia luî Evristeu
ficiorii luî Iraclis, pogorăndu-să la Peloponisos cu oaste’
T T -Ş1Tn° î înnainte la bogazu«. Şi, aşa, atuncia preste
ficiorii lui Iraclis era Inpărat şi hatm an Ilos, carile zisă
să nu să bata oştile, ci numai să să a lia g ă carile dintru
Pelopom sem va fi m al vrednicu să să bată cu dănsul şi
carile va birui aceluia să fie ţa ra 4. Şi, aşa, s’au ales Ehemu’
a lui Ierop, [al luî Figheu], fiind Inpărat şi hatman al
nostru ; şi să lovi, şi birui pre Ilos, şi-l om oră. D ecî de
atuncia, mare cinste avem noi, T eg h eitian iî, şi pururia a
fi la o aripă m ai marî. Decî, voă, L acon ilo r, nu vă dăm
pricină, ce vă lăsăm, carile corn au aripă v ’a plăcia, dintru
acol6 staţi. Iar ceialan tă ce rămăne, noă ni să cade, ca
şi in zihle vechi. Şi, fără aceasta, încă noi m ulte războae
1 T a ţa ts.
2 Lăm uriri pentru cale şi lo c, în text.
3 Istm.
4 A poi rindurl suprimate.
 CARTEA IX 479

şi fapte am făcut, şi cu voî, şi sănguri, Laconilor. Deci,

A th in ei de aceştia nimică n ’au fă c u t ; pentru aceia, noî
săntem m aî vrednici decăt ei a sta la o a rip ă 1.»
[17.] Iar A th in ei au zis : «Noi am ştiut cum acest război
şi oaste s ’au străns pentru bătae, nu pentru v o ro a v e ! Iar,
de vrem i ce eî au început acest lucru, trebui a-1 dovedi.
A u noi n’am bătut Am azoanile, cănd au venit asupra
noastră ? A u noî n ’am mers cu oaste la Troada ? A u noî
şi altile lucrurî mari vechî n ’am făcut 2 ? Ce, acetfa să le
lăsăm, că atuncia putiam să fim răî, şi acum bunî, şi
acum răî, şi atuncia bunî. Ci n o î acesta lucru, şi pentru
lucrul ce făcum la Marathon, încă săntiam vrednicî a -1
avia, şi altile m ulte. Şi încă n o î la Marathon singuri ni-
am bătut cu Perşiî, fiind 46 de limbî, şi i-am biruit sin­
guri. N um ai dintru acest sfat săntiam vrednicî [a] avia
cinstia aceasta. Iar, într’un lucru ca acesta, nici ni să
cade noă să ne pricim ; ci bucuroşi săntem să vă ascul­
tăm pre voî, Laconilor : unde ne ve ţi tocmi voî, acolo vom
sta ; pentru că, oriunde vom fi, vom ispiti pre noî ca să
fim bunî, şi numai ce ne poronciţî, unde vă iaste voă
voia, acol6 să stăm.»
[28.] Şi, aşa, toată tabăra L acon ilor striga cum Athinei
să aibă aripa ceialantă, pentru că li să cade m al bine
decăt A rcadilor. Şi, aşa, biruiră A thinei pre A rcadi, şi
luară aripa stăngă. Deci, aşa să tocm ia G recii, şi
ce le era’ maî m ari îî tocm ia’. A rip a cia driaptă o ţinia
10.000 de L aconî, şi, dintru aceştiia, 5.000 era’ Spartianî,
pre careî îl păziia’ căte 7> care facu aceştiia 36 mii bez
L a c o n î3, Şi Spartianiî luară lă n g ă sine pre Tegheitianî,
şi pentru cinste, şi pentru destoinicia lor. Şi era înplă-
toşaţl 1.600 de aceştiia. L ăn g ă aceştiia 5.000 de Corin-
thianî, şi lăn gă aceştiia tocmi Pafsanie pre 300 de Poti-

1 Scurtat.
2 Resumat.
s Hoţi.
 480 HERODOT

d e a n lx. L ăn gă dănşiî sta ’ 600 de Orhom enî, lăngă aceştiia

3.000 de S ic h io n î; lă n g ă aceştia 800 de Epidavri, şi i.ooo-
Trizinianî, şi 200 L epreiţî, şi 400 M ichinianî [şi TirintiJr
şi 1.000 de Fliasî, şi 300 de Erm ioneî, şi 600 Ş tirii2, şi
400 H alchideî, 500 Am brachI, 200 C h efal[en ]ian i3, 500
E ghim tianî, 3.000 M egarianil, 600 P latean î. Iar, mai apoi
de toţi, în aripa cia stăngă, era' 8.000 de Athinei, şi hat­
manul lor era A ristidis cel dirept, ficior lui Lisimah.
[29.] A ceştiia era preste tot, fă r’ de cel căte cu 7 pos-
luşnici laconeştî, era’ înplătoşaţl preste tot, oaste g re ­
cească, 38 de mii şi 700 de oam eni. A tă ţa înplătoşatî au
fost asupra varvaru lu î adunaţi. Iar g o li era’ : 35 mii oa­
meni era’ posluşnicii Laconilor, şi toţi aceştiia era’ tocmiţi
cu armi de război. Iar ceialanţî L aco n i ce nu era’ Spar-
tianl, cele 5.000 a v ia ’ căte un posluşnicu, aşijdirilia şi
cei înplătoşaţl toţi. D eci, aceştiia să fă cia ’ 34 mii 500.
D eci de aceşti goli, preste tot, 69.500 oam eni preste tot.'
l3°.J Toată oastia grecească era’, oam eni de război,
cu mplătoşaţi, cu am intrilia, era’ preste tot n o mii de
oam eni; den T hespiianiî ce-auven it m ai pre urmă, şi aceşti
go 1 mea era’. Şi, aşa, să tocmiră lăngă apa Asopului.
„ Iar v a rv a n î> după ce jăliră pre M asistie, înţălegănd
cum sant G recii acolo decinde de Asop, să tăbărără şi
var var 11 aşa. Şi aşa îl tocmia M ardonie. Iar înprotiva
L acom lor au pus pre Perşi, pentru că m ulţi era’ Perşi,,
mai mulţi decăt toată ceia oaste,— ce a g îu n g ia ’ pănă la
e]g hetiam Perşii, şi era’ şi m aî groşî în tocmitură< Şi

LaCo T 6 aU S S ^ 6ra maî în frUHte Şi Pusă ^ p ro tiv a

n ilo r1 a "’ r fC*m ^ 6ra’ maî SlabI> înProtiva Tegheitia-
de la f l ia’ Că_1 învăţasă T h iv e i> P ^ t r u că băusă
de la Laconi păhară de bătăi m u lte 4. L ă n g ă Perşi p r*

1 De lingă Pallene ; textnl.

2 în text, unii şi alţii fac 600.
3 în text, LeucazI şi Anactorl.
4 Lămurirea e a traducătorului.
 CARTEA IX 481

Midi, şi, după aceştiia, pre celia lim b i1, tot pre rănd i-au
tocmit. Iar înprotiva Athineilor i-au pus pre G reci, căţi
i să închin asă lui, pre Vioţiî, T h ivei, Thesaliî, şi alţii, şi
celia 7 [= 1] m ii de Fochei, pentru că nu toţi Focheiî s’au în­
chinat, ce alţăî era’ în vărvul Parnisulul, şi de acolo din
munte să p ogoria’ >de lovia’ oastia lui M ardonie3.
[32.] A ltile era’, numai ce alesăsă frunte 3. Şi, aşa, var-
varii era’, preste tot, 300 de mii, iar G recii cei închinaţi,
după cum mi să pare, să fii fost vr’o 50 mii de oaste.
A ceştiia au fost toţi pedestri, iar călărim ia era deosăbî.
[33.] A cei, după ce să tocmiră, făcia’ jărtve înbe părţile.
Şi la G reci era vrăjitori Tisam en a ’ lui Antioh ; acesta
nu era Spartian, ci Ile u 4. Şi, aşa, au mers la Delfi să să
vrăjască pentru ficiori, şi vrăji vrajă c u m : 5 biruinţă
mari va să dobăndiască el. Şi, aşa, să găndi cum pentru
Olim biia iaste aceasta; şi să dusă acol6, şi nu să plini
vraja. După aceia, cunoscu el cum la 5 războae va vrăji,
şi undi va vrăji, tot va birui. D eci, L aconiî îl poftisă şi
altă dată, şi, aşa, el încă zisls ă să-l facă Spartian, şi
atuncia va priimi. Iar atuncia Laconif, nefiindu-le m are
triaba, n ’au prii m i t ; iar atuncia, avănd ei triabă mare ca
aceia, ei priimiră să-l facă. Iar el nu vru, ce, ştiind că
le iaste de triabă, zisă să facă şi pre frati-său5.
[35.] Şi, aşa, de 5 ori la cin ci războae vrăji, şi l-au
făcut Spartiani orăşan, şi pre el, şi pre fratile lui. Pre
aceşti doi oam eni numai, de cănd sănt Spartiam l, aii
priimit de i-au făcut orăşanl*1. . ,
[36.] D eci acesta, atuncia vrăjind G recilor, le zicia
vraja cum, de să vor apăra G recii de Peişî, a lor \a fi

1 însemnate in text.
2 Scurtat la urmă.
s Lista celorlalte trupe iu text.
* Ştiri in text despre el.
« Scurtat. § 31 e suprimat,
e Suprimat rostul paragrafului.
31
 482 HERODOT

războiul; iar, de vo r trece apa decinde să dia război, nu

va fi bine.
[37-] Aşa, şi la M ardonie, iarăşi, avănd vrăjitori grecu
anurma Ighisistrat, apărăndu-să, era vraja bună şi&a lui
J lardom e. Iar, dănd război, era ria 1. P re acesta, pre
ghisistrat, făcăndu-le multe răle L acon ilor, l-au mal
prins el odată, şi, vrănd să-l om oară,, el au făcut me-
şterşug ş! tărie tare, că, fiind în butuc de her, ş’au
tăiat călcăile, Ş1 au scăpat, săpănd în părete, şi s’au
la le g h e ia , şi, aşa, pănă în ceia de apoi, tot n ’au
scăpat de Laconî, că l-au prins L acon il, după acesta răz­
boi, la Zachm thos, şi l-au omorăt 3.
[38.] Iar atuncia în pizma L aconilor au fost vrăjind si
aşa a vi a dar mare de la M ardonie pentru vrajă. A v ia ’
şi G recii cei închinaţi vrăjitori, şi a cela încă aşa le vrăjia

cceia,
e i a ' şi
“ Gr recii tot vin
■Mia’
':rând Să diSşi râzbo1
în oaste, să ad aoge ta re » "Iar

deTChitheronhr Ul ^ ^ Mard°nieS * Pă2aSCă d™ ]

• Şl atuncia era a opta zi de cănd sta ’ unii lâmrâ
j T T Să b ătia’ Iar M ardonie trim isă călărim ia ! a
c a T viind ^ PrinSără 500 de m ăgarî în că rca tf <=u bu­
cate, viind in oaste grecească, şi, aşa, fără de milă ÎI

to” rs"rk în Ptaebîrămeni ^ ^ ^ * «**>■

[4°-] Alai trecură 2 zile şi tot nu vria ’ să să hat* • f
p a n , la Asop ,a apă v i „ i a . \ ar ,a r i,
“ a„ tre“ ™ w . Şi călărim ia P erjilo r tot vătăm a „ e
r e c i , pentru că, pănă la un loc ven ia’ T h ivei de aciia
a p ^ a căiărim ia Perşilor, şi să hărăt„ia ', ară^tad v S ,
(41-1 Pana m Io z,]c a ces, ia aS fostj ,a u ^

1 Resumat şi schimbat.
2 Foarte scurtat.
3 Scurtat.
4 Idem.
6 M s .: Megarianl.
 CAUTEA IX
483

tare să înm u lţia’ cu mult. Şi M ardonie încă i să supărasă

■cu şideria. A c i! să priciră cu A rta va zu [il luî Farnache],
.carile era cinstit lăngă Xerxis, ca puţini Perşi. Şi, sfă-
tumdu-să, şi zi;ă n d , zisă A rta va zu să să întoarcă cu
oastia la cetatia Thiveî, pentru că le iaste priiatenă, şi
acold iaste g rău mult, şi hrană de cai, şi, cu încetul, să
Iacă aşa: să trim iţă la G reci bani, şi arginturî, şi aur, şi
.alte daruri, ca să facă întru dănşiî vrajbe, şi, aşa, sfă­
di ndu-să întru el, mai curănd îşi vor vinde volniciia, de-
că t cu ' războiul, să stăm la cum pănă. Acesta, şi Thivei
acesta sfat z ic ia ’, pentru că lucrul îl cunoştia’ mai bine
cum va să fie. Iar sfatul lui M ardonie era tare şi nepri*
ceput, pentru că socotia că-î m ai tare oastia luî decăt
cia greciască. D eci, socotia să să lovască cum maî curănd,
nici să maî lasă, să să lo v a s c ă 1.
[42.] Zicănd el aşa, nime nu-î poate să-i stia înpotrivă,
pentru că puteria de la Inpăratul preste toată oastia el o luasă,
jar nu A rtavazu . Şi, aşa, au trimis de au chiemat pre toţi
hatmanii luî şi pre cei greceşti închinaţi, şi-î întrebă aşa :
au ştiu pentru Perşî v r ’o vrajă c ’or să piară în Ţ ara G re ­
cească i Deci, unii au ştiut, şi n ’au vrut să spui cum ştiu ;
alţăî nici n ’au ştiut de aceştia. Iar M ardonie zisă : «Voi
au nu ştiţi, au nu v ’e-î voia să ziceţi, neîndrăznind. Şi,
de vremi ce iaste aşa, eu săngur v o i spuni-o: iaste o
vrajă cum P erşii să vie în Ţ ara G recească şi să jăcuiască
biserica Delfilor, şi, după aceia, să piară cu totul. Iar noi,
ştiind această vrajă, nicî am mers la biserica aceia, deci,
nici vom peri pentru această vină. Iar voi, căţî sănteţi
de bine voitori Perşilor, căutaţi, şi să ştiţi că vom birui
pre Greci.» Zicănd aceştia, a doă poroncă zisă cum a
dao zi să fie toţi g a ta , şi să să g rijască, pentru ca să dia
j-ăzboî cu G recii.
[43.] A ceastă vrajă ce-au zis M ardonie, nu iaste la Perşî
zisă, ce iaste la Ilirî şi la a lţ ii 2 făcută.
1 Scurtat la urmă.
2 Arătaţi in text. Urmează altă discuţie şi redare de oracole.
 484 HERODOT

[44.] Iar, după aceia, sosind noaptia, şi puind străjî, cănd aii
fost vreme tărzie, şi să potolisă toţi oam enii din oaste şi dor-
m ia’, atuncia A lex an d ru M achidon în p ă ra t veni la străjile
greceşti, şi zisă cum să chemi pre h atm anii lor Athinei, că
a lor era straja. Ş i să dusără de zisără cum un om călare au
venit de la Perşi şi v ă cearcă să vă g răia scă ].
[45.] Şi, m ergând hatmanii, zisă : «Bărbaţi athinei, ce
vo i să vă zicu vo ă, să nu spuneţi cătră alt[ul], fără decăt
cătră Pafsanie inpăratul şi hatm anul L aco n ilo r cel m are2,
pentru că mi-ţl face p e ire 3; că eu încă G recu sănt den
niam, şi nu voi să văzu G recim ea robită, ce volnică. Deci,,
să ştiţi cum şi lui M ardonie nu-i sănt jă rtv ile pre v o e ; că
de mult v aţi fi bătut. Iar măini, el lasă jărtvile într’o
parte, şi va să dia ră z b o i; pentru că să tem i, că tot vi
să adaoge oastia voastră. Iar, de nu v a da măine război,-
m al răbdaţi p u ţin e i: că oastia va sfărşi bucăţile. Iar, de
v ’a fi pre voe lucrul, să vă aduceţi am inte şi de mine,,
cum am ostenit pentru volniciia g recească, şi m ’am băgat
la atăta priimejdie, vrănd să vă arăt sfatul lui M ardonier
pentru ca să nu v ă lovască varvariî fără veste, — şi eu
sănt Alexandru Machidon.» Şi, aşa, să întoarsă la ta-
bără-şî.
[46.] Şi A thinei mearsără la Pafsanie, şi-î spusără po-
vestia. Iar el oarecum să sii de Perşi, şi zisă aşa: «Voi,
Athinei, de vrem i ci iaste măine războiul, să staţi înpo-
triva Perşilor, pentru căci le ştiţi obiceiul războiului, că
v ’aţî bătut şi la M arathon ; iar noi vom şti la aripa cia
stăngă, cătră G recii ceî închinaţi, pentru că le ştim răz­
boiul. Pentru că Spartianiî cu Perşii p ăr’ acum nu s’au
lovit, şi să primenim aripile cu v o i 4.» Iar Athinei zi­
sără: «Şi noi încă am vrut să zicem acesta cuvănt cătră
vo i dintâi , îndata am socotit cum doară nu v ’a plăcia

1 Scurtat.
2 Calificaţie adausă.
8 Scurtat.
4 Scurtat şi schimbată ordiuea.
 CARTEA IX 485

.acest cu vân t. Iar, dacă sănteţî bucuroşi, şi noi gata săntem

să ne schim băm locul.»
[47.] Şi, după ce s’au ivit zioa, îşi primeniră aripile. Iar
V io tiî au cunoscut şi au zis lui M ardonie lucrul. Şi, aşa,
.şi el învărtejiră pre Perşi cătră Laconî. Şi, văzind Pa-
tsanie această, iarăşi luă aripa dreaptă, după cum au fost
şi d ’intăl tocmit.
[48.] Şi, după ce s’au tocm it iarăşi cum au fost mal
înnainte, trimisă Mardonie strigători la SpartianI, şi le
zisă aşa: «O, Laconilor, vo i de toţi oamenii sănteţî măr­
turisiţi, şi trem ură toţi de voi, cum nu vă lăsaţi tabăra,
o i : au biruiţi, au periţî toţi. C i aceştia au fost nu adivăr,
pentru că, încă pănă a nu ne lovi, v ’am văzutu-vă lâ-
sindu-vă locul ce v ’aţî fost orânduit, şi aţî schimbat cu ,
Athinei, şi v e ţî să vă bateţi cu robii n oştri1, cu G recii,
iar nu cu Perşii. A ceştia nu sânt lucruri a viteji oameni,
ce ni-am înşălat cu v o i; pentru că noi aşteptam că, în
veste, ve[ţ]î trim ite la noî strigători, să eşim să ne batem
numai Perşii cu vo î,— şi săntem g a ta a face acest lucru.
Iar acum vă vidiam că v ă tem iţî. D eci dar, dacă nu în­
cep eţi voî acest cuvănt, iată că noî în cep em : veniţi, noi
atocma, Perşii, şi vo î iarăşi, L acon î, să ne batem, şi, cine
va b :rui, aceluia să fie toată biruinţa. Iar, de vor vria
.şi ceialanţî, apoî eî să să b a t ă 2.»
[49.] A ce sta aşa zisă, şi, nedăndu-I răspunsul nime, să
întoarsă la M ardonie. Şi, zicăndu-î aceştia, să bucură şi
să simiţi cu biruinţă s a c ă 3. Şi, aşa, răpezi călărimia asupra
G recilor, şi, aşa, fiind călărim ia cu arcele, săgeta, şi hă-
şturl le arunca 4, şi Vătăma pre G reci. Şi izvorul [Garafia]
jl astupa, de unde lua’ G recii apă. Şi acol6 era tăbărâţi

1 Ms : voştri.
2 Scurtat.
8 R e c e ; textul.
i Textul v orb eşte de saootov'uCîtv.
 486 IIEHODOT

numai L aco m i; pentru că din A sopus iarăşi de sig e f nu

putia lua apă, şi atuncia şi izvorul încă-1 astupară. ’
[50.] A ceştia făcăndu-să, hatm anii greceşti să adunară
la arepa dnaptă, şi să sfătuiră şi pentru apă, şi pentru1
bucate, ca era’ oprite căile şi pentru călărim e.
[5 I-] Şi au socotit , cum, de nu vor da Perşii război în-
r aceia zi, să să m ute lăngă un ostrov, cale ca de vr'o
mila şi m al bine, înnainte cetăţeî P lateian ilor, pentru apă.
şi mea acest ostrov îl facu apile cele curăţ o a r e ; şi acolo
şi apa vor avia, şi călărim ia nu le va putia strica '. Si aşa
sfatm râ pănă la , ceasurt de noapte, p e „„-u ca 2 S
vază Perşii, şi calănm ia ÎI va zăbovi. Si, aşa, după ce vor
sosi acolo, sa tnm iţă gîum ătate de oaste să ia slugile lor
“ rcS T c ^ bUCate Şi nU îndrăznesc a v e n i -
avură a?^’ dUPă ^ aă S° COtit’ pr6Ste t0ată zioa aceia
iar L i n d n,ala „CU Călărimia’ Pent™ că-l dodeia’
iar, sosind noaptia, au sosit şi ceasul purcesului D ecî

c e t a t e ^ ş i 'n u T T ’ T " 7 ^ pUrC6S SPre P ^ i a n i , spre

^ate, şi nu la locul ceala unde vorovisă, — bine că sa

şi ag,unsărâ
ca bozului Irej, înnatnte cetătăl Plalateianilor 2 mile

P U a larmile
pusara T S “ e 1 *ab
pregiur ,bâra « 4." “ ■
ise rică « -"< • -0 I6
b 3]. Şi tabărără înpregiur biserică acolo. Şi Pafsanie

arm ile 5 " 7 ^ . ' * • * * L aconiîor

să vor d u c e "im d c 'V “ Pţ ce,alan !r' “ cotind cum acolo
ii ascultară L a o l ? ' ° Cmala' A c e i" ">(< ceialantr

s p a r , c ^ ar mn i ' a; / “ Mt p i,an u' ;­

pentru că el sfatul ? auzis3.

S 1 ^: 7 “ ~ ^

1 Lăsate la o parte ştirile despre ostrov.

1 Puţin scurtai.
3 20 de stadii.
4 Scurtat şi schimbat.
6 Nu e dată genealogia, ca in text.
 CARTEA IX 487

&reu îî păria unde nu vria sa-1 asculte, să margă cu

dansul, şi m aî cu greu încă să-l lasă să piară acel pălc
a c o l d ; deci, să mira ce va face cu dânsul \ Zicând a ce­
s i 1, opria şi tabăra Laconilor 3. Deci, în tot chipul să is-
pitia să facă pre Am om faret sâ m argă, şi nu putia să-l
urnească din locu nici într’un chip.
[54-] Iar A thinei făcură a ş a : unde le era orănduiala,
sta pre loc, pentru că ştii a ’ pre L aco n î cum, altile zicu,
şi altile facu, şi altile gândesc. Şi, pornindu-să tabăra, au
trimis pre un călăreţi să v a z ă : S partianiî pornitu-s’au, au
ba, au nu vor să margă, au ce facu 3, şi să întrebi pre
Pafsanie ce vor face el ?
[55-] Ş') m ergând acold călăreţul, au văzut pre L acon î
stând pre loc, şi ceî de frunte p ricin d u -să; şi stănd şi el
a co l6 4. Iar Am om faretos luă o piatră mare cu amăndoă
mănule, şi o trănti înnaintia picioarilor lui Pafsanie, şi
zisă : «Cu acest sfat te sfâtuiaşte, de aciî să nu te m al
clăteşti, să fu gi de v a r v a r î!». Iar Pafsanie îî zisă cum iaste
nebun şi fără minte, şi răspunsă şi cătră strigătorul A th i-
neilor, să m argă să spui ce vede, şi zisă să zică Athineilor
sâ să apropie lân g ă dănşiî, şi să facă ce vor face şi eî.
[56.[ Şi, aşa, să dusă strigătorul. Iar Laconiî, pricindu-să,
s’au apropiat şi zioa. Intru aceia, socoti Pafsanie cum, mer­
gând el cu ceia L aconî, nici Am om faret va să rămăe, care
lucru aşa s’au şi făcut. Şi purceasă cu oastia, şi Teghei-
tianiî cu L aco n iî era’ , şi A thinei m al îndărăpt decăt La-
conil. Pentru că Laconiî, pentru călăreţi, să ţinia’ de ţăr­
muri şi de poala muntelui, iar A th in ei era’ la cămpu.
[57-] Şi) a?a> Am om faret întâi găndiia c u mn u -1 va lăsa
Pafsanie ; m al apoi, văzind cum îl părăsăşte Pafsanie cu adi-
vărat, el îşî luă armile, şi, încet, au purces 6. Şi, aşa, mergând

1 Scurtat.
2 Schim bat.
s D ezvo ltat d e traducător.
* Scu rtat,
s Scurtat.
 488 HERODOT

tabăra ca y r ’o m ilă şi m aî bine, stătu lă n g ă apa Moloendu-

luî, şi pentru aceia stătu, adică, ca să-î agîute lui Am om -
faret, de-1 vor înpresura v a r v a r il1. Ş i, aşa, sosi Amom-
faret, sosi şi călărim ia toată a varvarilor, pentru că călăreţii
e ra ’ obicinuiţi a face tot aşa în toate zilile. Şi, mergând
la tabăra d ’intăl, şi văzind locul pustii, alergară cu caii
pănă i-au agîuns. Iar Mardonie,
[58.] văzind locul taberiî greceşti pustii, a d a o z i chiemă
pre Thesaliianî, pre trustreî fra ţă l: pre T horica, şi pre
Evripil, şi pre ThrasidI, şi le zisă : «O feciorii lui Ale-
vadi, ce veţi să m ai ziceţi acum, văzin d locul pustii ? C ăci
vo i ziciaţî cum L acon il din războ i nu fug, ce sânt mal
viteji de toţi o a m e n ii! V ăzut-aţî şi m aî înnainte cum ş’au
lăsat orănduiala oşteî, şi acum încă vid iaţi pre toţî cum
au fugit întru noaptia trecută ? Şi-l arătară, dacă văzură
cum vor să să bată cu ceia ce adivărat sănt viteji decăt
toţî oamenii. P entru că, fiind el de nim ică întru G reci
de nimică oam eni să arătă *. Şi pre v o i încă vă ert, pentru’
ca, neştund^ pre Perşi, pentru aceia pre aceştiia lăudaţi,
pre careî îî şi ştiţi. Şi maî mult pentru A rtavazu mă
mer, cum să temia de Laconî, şi arăta sfat foarte fricos,
zicând cum să m ergim supt zidul T h iveilo r să ne acioăm :
care lucru Inpăratul de la mine va şti aceasta. Acestora
ucrun amrile vor fi voroavile. Iar aceia, făcând aceştia,
nu-i trebui să-î lăsăm, ce să-î gonim , să nu dia samă
pentru toate căte au făcut Perşilor,' şi răscumpărare.»
. A cestia zisă Mardonie, şi porniră pre Perşi în fu°-ă,
şi trecură apa A sop ulul după şliagul G recilor, socotind
ei cum au fugit, şi mergi a oastia toată asupra Laconilor
num ai şi a Tegheitm m lor, pentru că pre A th in eî nu-I vi-
ia suPt ţărmuri. Şi, văzind boeriî ceialantî şi hat­
mani a varvarilor cum gonesc pre G reci, şi ei îndată ră-
cară stiagurile, şi g o n ia ’ cu toţăî, careî cum îî putia’
picioarile, nici tocm iţi de război, ci num ai carile cum
1 S cu rta t.
2 R ăii tradus, schim bat.
 CARTEA IX 489

^ gîunsăsă, după vremi. D eci, aceştiia alerga’, strigând şi

g ă lcevin d , ca să ia în un gh i pre Greci.
3 [60.] Iar Pafsanie hatm anul, văzind călărimia varvarilor
toată sosind m al nainte, trimisă un călăreţi la Athineî,
zicănd a şa : «Bărbaţi A th in eî, mare cumpănă iaste as­
tăzi pusă la mijloc, ca să vidiam Grecim ia au volnică,
au robită. D eci, Laconil şi voi, Athinei, fum vicleniţi de
cătră celelan te agîutoare ale noastre, pentru căci cu
toţii au fugit în noaptia ce-au trecut, şi ni-au lăsat pre
noi singuri. Acum , dar, am socotit cum vom tace noi
pentru ca să ne batem cum vom putia mal bine, şi să ne
apărăm unul pre altful]. D eci de va năvăli întăl călărimia
la voi, trebui, noi şi cu T egh eitian iî. care! n au viclenit
G recim ia, să vă agîutăm voă. D ar acum vidiam cum la
noi au ven it : deci, trebui să ne agîutaţi la partia care
iaste m al în nevoe*. Iar, de nu puteţi şi voi să veniţi,
pentru că v ’au apucat acolo cevaşl oprială, voî ne trime-
teţl pre arcaşi. Şi aşa, dar, ne veţi faci. Şi ştim intru
acesta război cum sănteţî foarte cu toată mima gata a
posluşi şi a asculta şi aceştia.»
[61.1 A c e ştia auzind A th in ei, să porniră cu totul la
acrîutoriu, şi foarte cu toată inima siliia’. Şi, fund în cale
încă, pănă a nu sosi, îl agîunsără cele 50 mu de G reci ce
era’ înch in aţi la înpăratul, şi începură la dănşii. Pentru
aceia au răm as şi n’au putut să mal margă agîu ton La-
conilor • pentru că le da război ceialanţî neprnateni. Şl,
aşa, săn gu rî numai ce-au răm as Lacom i ş. Tegheitianiî,
iar alţii totl fugisă noaptia, după cum a m scris mal sus .
Si L a c o n ic preste tot, c u c e i ci era’ goli, posluşnicn lor,
era’ 50 de mi i ; iar T egh eitian iî 3 mu (pentru ca nu sa
osăbia’ T egh eitian iî de L aconî nici mtr’un chip). Şi, aşe,
începură a face jărtve, ca să să lovască cu Mardome şi
cu toată oastia varvarilor. Şi jâ rtvile nu li sa fa c ia . Deci,

1 Scurtat.
2 N um ărul e adaus de traducător.
s L ăm urire adausă.
 490 I 1ER0 D0 T

acest mijlocu ş, război cădia’ G reci L aco n î mulţi,

S mulţi să rama ; pentru că el sta ’, căutând poroncel hat-
c nul ui lor, pentru că pusăsă p aveţăle cele m ari Perşii

f v i V m h ’ Ş1 ^ T ’ atăta Sigeîî de m ult6’ Căt Spartianii

tvile d ue - T r>PentrU această’ că nu ]i să fă c ia ’ jăr-
I el ne t P afsan ie’ căutănd spre biserica bozului
*u?uIP z t " f nU 1 * fă d a ’ jărtVHe Pre V° e ’ Să r^ a b-
bună’ nici " n t ^ n l h ^ ^ ^ nedej * a d a
[62.] A c e ştia r u g ă n d u -s ă P a fsa n ie , în d a tă în tă îT e o -h e itia n il
şa porniră asupra varvarilor. Şi L aconilor încă a ^ p t ă n d
mdată, dupa ruga lui Pafsanie li să făceră jă rtv ile bune Ş i’

STÎr £VnhT ătaV

rem
i’?ieî înCăPoJZit
totul gata de război asupra varvarilor. Si P erşii văzind

dTrLrrsr ^ ? ’-lă“rfsi e*^

cele “ eeraa.ert ° V ,” di: ,e e r a ' IOr
acelia L a con i, a r Z U c M e a' ^ ° b° riM
tare foarte « ! acestora, să făceră război
bozului Pănă atătaa a^rem - ^ ^ biserica D imitriei
alţăî * î n p L e t rvaUr i i T n?-aCeSt '* ? '* * ' Un* CU
s ă a p u c a ’ v a r v a r ild e su lită le ? 1 ° U ,^ aCOnu : P en tru că
Perşii, din voe si din t f ' ’ ^ le a a r «®a ’ 1-D eci,
eonii, ce era’ el fără deT ’ W ^ ^ ^ La‘
deprinşi ca L a c o n i ŞÎ ° U era’ Ia răzb°*
D eci, n ăvălia’ Perşii c ă t u n u l ^ " T * 1 bUnî ^ răzb° r‘
m u k î , şi c ă t e m a l p u ţ i n i şi c ă d i a ’ î ^ ; n ă T ’ c * ^
şi p e r i a ’. ’ § a m m a n u l« S p a r t i a n i l o r ,

da război p r e u n c a l ^ n Saf i t a ?i p I a S ln g u r M a rd o n ie de

a fi f o s t a l e s i . o o o d e P e r ş i to^ T T ' * ^ ^ d ™ SU]

- a c e i sta tare , n te a Ie ş î’ d e răzb oi,
M a r d o n ie viu e l tot sta ’ ^ t ^ ^ P ă n ă U nde era
to t s ă a p ă r a ’ ’ I a r d * ?* ^ m u l ** d i n L a c o n I , şi
toată oastia cătă era “ ^ de p ed M ardonie, i
- _ - ^ a P regiur dănsul peri şi să surpă,
 CARTEA IX 49 1

şi ceialan ţî toţi plecară fuga. Şi biruiţi fură de Lacom ,

pentru că m ult le strica’ lor hainile, că era’ înbrăcaţî bine
cu haine, iar nu cu platoşă, pentru că, goli fiind eî, cu
trup gol, la oam eni cu platoşă, ca o gîucărei li era’ şi
ca o ispită.
[64.] A c il, şi moartia lui Leonidis, după vraja Spar-
tianilor, să plini de la M ardonie, şi biruinţă pre mare şi
frum oasă preluă, dintru biruinţăle căte ştim noi, Pafsanie,
ficior lui Cleom vrot, din niam ul înpărătesc, hatm anul La-
conilor '. Iar Mardonie peri de un om de folos din Sparţi,
Scaonul laconesc, pre numi Aim nist, carile, după acest
război, cu 300 de oameni, să bătu cu Mesinianiî 2, şi cu
totul au perit.
[65.] Iar, acil, la Platea, după ce au plecat fuga var-
variî şi să biruiră de L aconî, fu g ia ’ fără de nicio toc-
mală spre tabăra lor şi spre zidul cel de lemn ce-au fost
făcut la T h iva . Ce, eu stau de mă mer, pentru că, fiind
războiul la lunca bisericeî bozului Dimitrie, şi nicîun Pers
nu s’au aflat să între în biserică, au să piară pregîur bi­
serică ; ce m al mulţi în locu necurat au căzut. Ce, soco­
tesc eu cum, [dacă e îngăduit a socoti ceva despre lu­
crurile dum nezeeştl], pentru căci au ars la Elefsina biserica,
pentru aceia nu i-au primit nici în biserica sa să între.
Iar acest războ i aşa să bătu.
[66.] Iar A rtavazu , ficiorul lu i Farnachis, şi întăî, cănd
au răm as M ardonie de Inpăratul, nu-î plăcu, şi atuncia mult
îl opria să nu dia război cu L acon iî, şi tot nu vria să-l
asculte. D eci, făcia şi el aşa : neplăcănd lucrurile carile
M ardonie făcia, avia inaî v r ’o 40.000 de oaste, pre care
era el hatm an A rtavazu ; pre aceştiia îl adunâ într’un
locu, pre toţi, şi, după ce s’au lovit cu Laconiî, ştiu bine
şi cunoscu cum îî vor bate pre dănşiî, şi, aşa, îî sfrănsă
pre toţi la un locu, şi le zisă să margă tot boţu- unde
le va poronci el, şi, cum vor vidia pre dansul sărguind,
1 Lăm uriri adaose, apoi rîndurl suprimate.
* Textul arată numele.
 492 HERODOT

aşa şi eî să să sărguiască. Poroneindu-le aceştia întăî, să

porni adecă şi el spre război, să dia cu oastia lui, şi
numai ce văzu pre Perşi fu gin d ; şi, aşa, şi el să înturnă,
şi nu încet, ce pre tare, nici la zidul cel de lemn, nici
la Thiva, ce pre drumul Fochei în sus, vrănd m al tare să
aglungă la bogazul Mării, să triacă la A siia, să scape.
Aceştiia într’acolo fugiră.
[67.] Iar G recii cel închinaţi, ce era’ cu M ardonie, după
cum am zis, lovindu-să cu Athinei, V io ţiî că tv a s’au bătut,
pentru că el să tem ia’, şi da’ război fără preget, căt 300
de cel fruntaşi aleşi T h iveî au căzut de războiul Athi-
neilor. Şi, aşa, şi aceştiia plecară fu ga şi el la T hiva,
nu la tabăra varvaruluî, undi era celalan t nărod. Iar ceia-
lanţi fugiră cu totul, pănă a nu să lovi cu nepriiateniî,
pentru că văzură pre Perşi, şi nici să m al loviră cu ni-
minia, arătară cevaş, ce numai fugiră.
[68.] Şi arătat lucru iaste acesta cum toată puteria var-
varilor Perşii era’, pentru că, văzind num ai pre Perşi în­
frânţi, toţi să înfrănsără. în tr’acest chip, toată oastia var-
varilor plecă fuga cu totul. Iar călărim ia atâta le agîutora,
şi a lor, şi a varvarilor, şi a V ioţilor, pentru că sta de
sprejiniia pre cel ce fu g ia ’ din dărăpt, şi-î ocrotia de cătră
G reci. Deci, L aco n il tot după dânşii să luară în vinele,
şi, pe unde a g lu n g ia ’ pre varvarl, tot îî om oria’.
[69.] Intru această întâm plare au înţăles şi ceia oaste
grecească care au fost fugit la Ireu, după cum am zis
mal sus, când au fu git noaptia, şi au lăsat pre LaconI
singuri, şi pre T eg h eitian î şi pre A thinei. Pentru că acest
război tot- pre va rva rl i-au bătut numai L aconil, şi celia
3.000 de T e g h e itia n î; şi pre G recii cel închinaţi Athinei
i-au b ă tu t1. A tâ ta oaste grecească au fost la acest război.
A şa, înţălegănd a cel fugiţi, fiind la Ireu. cum s ’au bătut răz­
boiul, şi au biruit L acon il, aşa, fără de nicîo tocm ală sa u
slobozit şi el ca să facă vre-o vitejie, şi, aşa, miarsără
asupra G recilor celor în ch in a ţi; şi, văzind călărim ia Thi-
1 l Jroposiţie adausă de traducător.
 CARTEA IX 493

veilor cum netocm iţî vin, îî lovi, şi vr’o 600 au omorătu

dintru dănşiî, pănă i-au băgat în muntile C h ith eron ulu î1.
[70.] A ce ştiia fără de niclo socotinţă periră. Iar Perşii
şi celalan t nărod varvar, după ce fugiră în pălanca eia
de lem n, şi Laconiî în urmă gonindu-î, apucară Perşii
mat nainte de întrară, şi să suiră prin băşcî, păn’
a nu sosi L aconiî, şi, aşa, cum putia’ maî bine, să toc­
miră prin pregîurul pălănceî. Şi, sosind Laconiî, maî
tare războî era pentru pălancă. Şi, pănă a nu sosi şi Athinei,
tot maî era a să apăra Perşilor, şi nu le putia’ strica L a ­
coniî, pentru că eî la zidurî, la cetăţî nu să învăţa’ a bate.
Şi, viind A thinei, în urmă, să m aî întări războiul acesta,
şi în multă vremi stătu, pănă undi siliră şi-î înfrănsără.
Şi să suiră Athinei pre pălancă, şi începură G recii a o
surpa, şi întrară pre acolò în tr’ănsa. Şi întăî T egheitianiî
întrară în pălancă, şi aceştiia au dobândit cortul luì Mar-
donie şi toate celelante, şi iaslele cailor, carile era’ tot de
aram ă,lucru iscusit. A ceştia iasle au pusTegheitianiî la bozul
A th in eî, iar celelante li-aii adus toate şi li-au pus la mijlocu
căt au dobândit. Iar varvariî, după ci-au căzut pălanca,
nu să m aî tocm iră de războî, nicî îşi maî adusără amintia
de vitejie, deci, numai ce încremenisă, pentru că într a-
tătia puţine ceasuri atătia mii de oameni să omorără. Şi
în tr ’un l’o cu strămt îî apucasă vremia. Şi, aşa, putură să-I
om oară G recii, căt, cum am zis, fiind varvariî 300 de mii, a­
fară din cele 40 mii ce-am zis cum au luat A rtavazu şi au
fucrit din ceialan tl din toţi nicî 3 mii n’au scăpat viî. Iar
L aconiî, din cel din Sparti, au perit la război 91, ş> *7
TegheitianI, şi A th in eî 52. ........................... ^
[71 1 Si a varvarilor era pedestrim ia vitiază, şi au aratat
vitejii ; iar călărim ia au fost bună, a Sachilor ». Iar vitiaz
zicu c ’au fost Mardonie. Iar dintru Greci, măcar că au
fost şi T egh eitian iî şi A th in ei bunî, iar cu multă măsură
ÎI covârşiră cu vitejiia L acon iî. Pentru altă nu zicu

1 Schim bat.
2 S c u rta t.
 494 I1EU0IJ0T

această, ci pentru că, căţl au tost şi unde s’au tămplat,

L acom au biruit pre ceia la n ţî; şi, iarăşi, undi fu târiia
războiului, toata eî acolo s’au bătut, şi pre cel mai aleşi
i-au înfrânt. Şi, după cum am înţăles lucrul, mai ales au
fost vitiaz, din toată oastia, Aristodim , carile am scris întăî
cum, durăndu-1 ochii, au rămas din cele tril sute de L a­
conî ce-au perit cu L eonidis la străjî. Şi am zis cum îl
ocăria ceialanţî L aconî, d e -îzicia ’ : «A ristodim cel fricos
După această, au fost: Posidonie. şi F ilochion, şi Amom-
faret, toţi aceştiia au fost Laconî, iar pre buni viteji. Şi, fă-
căndu-să, după război, între G reci, oastia, carile să fie
mai ales dintru aceştiia, şi, aşa, S partianiî z ic ia ’ cum A ris­
todim au vrut să moară adivărat pentru vina ce-am zis
m al sus, şi, aşa, ca un turbat, au fost lăsind stiagul său,
şi aii fost eşind înnainte şi au fost făcând m ulte vitejii
Iar Posidonie, fără de nicio pricină, şi nevrănd să moară,
iar tot tu vitiaz bun. C u atâta iaste bun acesta. Iar acest
lucru pot să-l fie zis şi cu zavistie. A ceştiia toţi, câţi au
perit la acest război, cinstiţi să făcură, — a fa ră ’ din A ris­
todim, pentru că Aristodim , vrănd să m oară, el pentru
aceia nu s’au cinstit.
, [? H A c e ?tna să num iră foarte de viteji în războiul ce
s au tăcut la Platea, pentru că C a licra tis'a fa ră din război
au pent, carile era L acon, şi mal frumos om decât toată
oastia nu numai a L aconilor, ce şi din ceialantă ; carile,
cand facia jărtvă Pafsanie, el sta la stiagu-şî şi aştepta po-
ronca, ş, să răni în coaste. După aceia, ceialanţî să
’ Iar. Pre cela> luăndu-1 înlături de acol6, muria
cu voe ria, şi zicia cătră Arm inist P la te a n u l: «Nu mi-î
voia ria pentru că moriu eu, ci pentru că nu făcui ni mi că
cu manule mele, şi pentru că, după cum a vi am poftă
sa-mi arăt faptile, nu p oci!».
[73-] Iar, din A th m eî, zicu să fie fost Sofan a ’ lu lE fti-
dm niamul D echelieî. Şi zicu A th in ei cum acesta
1 Schimbări şi adausuri.
2 Prelucrare.
 CARTEA IX
495

Dechelos au făcut mare folos m aî nainte Athineî, pentru

că, viind ficiorii lui Tindar, fraţăî Elenei cel frumoasă,
care o luasă Thiseu şi o ascunsăsă, şi, întrebând pre
E lena undi era ascunsă, alţii nu v ria ’ să spui, siindu-să
de Ih iseu , iar el au spus. De atuncia are cinste niamul
acesta la L a c o m 1. Şi, odănăoară, arzind Laconiî pământul
A th in eî, de acestuia pământ s ’au ferit.
[ /4-J D intru acesta niam era Sofanis, şi au făcut vitejie.
L nil zicu cum au fost legat de brăul zalei, cu lanţuh de
aram ă, un fer ca de corabie 3 făcut, carile, apropiindu-se
de nepriiatenî, l-au fost aruncând, şi i-au fost prăvălind,
şi, căzind gîos, alţăî nu l-au fost putând să-l rădice ; şi,
fugind nepriiatenil, îl lua în spate, şi el şi gonia cu dânsul.
A lţii zicu cum de paveţă era leg a t acest fer, care să în-
vărtia în toate părţile şi nu sta la un locu.
[75-] A cesta Sofanis au m aî făcut lucru vitejăsc, pentru
că, fiind încungluraţî Athinei E ghina, pre Evrivatis Ar-
ghiul, ce-au luat cincî biruinţă, îl chiemă la limpide, şi
s’au lovit, şi s’au omorât pre Evrivadis. Acesta Sofanis,
maî apoi, au perit bătăndu-să cu Idoniî, fiind hatman
A th in eilor, şi cu altul în p reu n ă3.
[76.] Iar, după ce-au omorăt G recii pre varvarl, pre toţî,
acei veni şi o muiare, de bună v o e ; careî, văzind cum
au perit P erşii şi biruiră G recii, — au fost ţiitoare ia lui
F arand at a ’ lu i Teaspie, unuî Pers — , şi aşa s ’au podobit cu
aur mult, şi ia, şi roabile eî, şi cu haine bune, şi să po-
goră din carătă, şi miarsă la L aconî, încă fiind eî asupra
morţeî va rva rilo r ; şi, văzind cum toate acelia poroncia
Pafsanie acolo, întrebă numile şi moşiia, pentru că şi ia
de multe ori îl auzisă numile lui, şi, aşa, miarsă şi să apucă
de gen u n ch ile lui, şi zisă aşa: «O Inpărate în Sparţi, măn-
tuiaşte-m ă pre rugătoarea ta din robie ria, pentru că mult
folos a l făcut omorând pre aceştiia, careî nici de Dum -

1 Scurtat şi prelucrat.
2 O a n c o r ă ; textul.
? Suprimate num ele.
 496 HERODOT

năzău să tem ia’, nici de altă. Şi sănt de niam de Lacon^

fată luî Ighitorid 1, şi m’au luat cu sila P ersul [în Cos] şi
m’au ţinut». Şi P afsan ie zise: «Aibi nedejde, fimei, dacă
te rogi, şi de vei fi acelu ia fată, carele îm i iaste mie priiaten
foarte, dintru câţi lăcuesc pre acelia locuri». A tăta zisă,
şi o didia pre măna bătrânilor 2 ce era’ a c o lo ; mai apoi
au trimis-o la E ghina, că acol6 i-au fost ei voia.
[77.] După muiaria aceasta, înda-tă, au sosit Mandinei,
după triaba războiu lui; şi, aşa, văzind cum n ’au apucat-
la triabă, mare jă le le era, şi zicia ’ cum să le dia certare.
că-3 vrednici. Şi, înţălegănd pentru aceia ce-au fugit cu
A rtavazu, i-au gonit până la T hesaliia. Iar L aconii nu
v ria ’ să-i lasă să-i goniască, pentru că ci fu g ia ’, — că la
L acon î iaste obicei legat, cănd fug din război, căţl scapă,
să nu-î mai goniască 3. Şi Mandinei, după ce-au gonit, s’au
întors înnapol acasă, şi-şi gătiră hatm anii şi m al marii
oşteî din ţara lor, pentru căci n ’au sirguit. După M an­
dinei, sosiră Iliei. Şi aceştiia, măhnindu-să mult, să dusără,
şi iarăşi îşî goniră pre hatmani.
[78.] Iară [în] tabăra de la Plateas cia grecească era
Lambon, carile era mai de folos din E gh in itian î, şi, aşa,
au venit acesta la Pafsanie, şi au g răit cu vinte foarte
grozav, şi încă sirguia să-l z ică ; şi zisă : «O, fiiule lui
Cleomvrotos, fapte ai făcut foarte m inunat, şi vrednicu, şi
înfrumsăţat, şi Dum năzău ţ’au dat ţie de al măntuit Ţara
Grecească, şi al dobândit mare cinste, m ai mare decăt
toţi G recii câţi noi ştim. Iar tu acum trebui să faci şi
cia lipsăşte, pentru ca să ai numi şi m al bun, şi să s i
feriască şi alt varvar să nu facă G recilor ruşine. Pentru
că, perind Leonidis, M ardonie şi Xerxis îl luară capul şi-l
spânzurară. C are lucru să-l răsplăteşti tu, şi laudă vel
avia, întăl de cătră toţi Spartianii, după aceia şi de cătră
ceialanţl G reci. Pentru că, spânzurând pre M ardonie,
1 S cu rta tă g e n e a lo g ia .
2 Eforilor ; textul.
8 Lămurire adausă de traducător.
 CARTEA IX 497

vei răscum păra unchiului tău, lui Leonidis, răul.» A cesta

aceştia grăiia, gândind să-l vicleniască pre Pafsanie, iar
P afsanie au răspuns: «Priiatene Eghirtitiane, pentru căci
îmi v e l binile, şi-l socoteşti m al nainte, te laud şi eu, iar
sfatul cel bun 1-aî greşit.
[79.] P en tru că, rădicăndu-mă sus şi pre mine, şi mo­
şie-mi, şi faptul, apoi la nim ică m ’aî doborât, îndemnăn-
du-mă să cert pre mort, şi, de voi face această, zici cum
numi bun vo i dobândi. Care lucruri să cuvin a face var-
varil, iar nu G recii, şi acelora încă le zavistuim noi pentru
acesta lucru, şi-î ocărăm. Iar eu, pentru acesta lucru, nici
E ghinitianilor să le plăcu, n ici celora ce le plăcu aceştia
lu c r u r i; şi destul îmi iaste mie a placia Spartianilor, a
face lucruri drepte, a grăi cuvinte drepte. Iar răscum-
păraria lui Leonidis, ce-mî zici să o facu, foarte mare
răscum părare s ’au făcut : cu nenum ărate suflete acestora
s’au cinstit, şi el, şi ceia ce cu dânsul s’au săvârşit. Iar
tu, cu aceştia cuvinte avănd, să nu te mal apropii de mine,
n ici mă sfătui, şi ştii har, scăpând nepătimit!».
[80.] A u zin d aceştia, acesta fugi de acolo. Iar Pafsanie
pusă pre strigători şi striga în tabără cum nime să nu
să atin gă de dobăndă, şi poronci posluşnicilor 1 laconeştî să
adune toate unaltile. Şi, aşa, înblară posluşnicil prin toată
tabăra varvarilor, răşchiraţi, şi afla’ corturi cu aur şi cu
argint, şi p atu ri cu aur şi cu argint, şi crontire de aur,
şi păhară, şi a lt ile ; şi saci g ă siia ’ în cară, întru care era’
vasă şi căld ări de aur şi de a rg in t; şi de la trupuri lu a’
inele şi brăţări de aur, şi sabiî cu aur. Iar haine scumpe
cine l i b ă g a ’ în samă aciî, fu ra’ multe posluşnicil, şi le
vin d ia ’ E ghinitianilor, şi multe şi arăta’ câte nu le putia’
ascunde. D e aicia s’au înbogăţit Eghinitianiî, care! cum­
p ăra’ aurul în loc de aramă de la posluşnicil laconeştî.
[81.] Şi, adunând toate unialtile la un locu, scoasără
a zăcia bozului de la Delfi, din care s’au făcut scaonul
cel cu tril picioare de aur, carile stă preste şarpile cel cu
1 Heloţilor; textul.
32
 498 HERODOT

tril capite de aram ă, lă n g ă cuptor. Ş i bozului de la Olim-

biia scoasără parte. Ş i făcură de zăce co ţi pre D iia [=Zeus]
de aram ă; şi, la bo gazu , lui Posidon, iarăşi, îl făcură de
7 coţi, de aram ă, tot dintru această a zăcia. Şi, făcănd
aceştia, celelante le înpărţiră, şi luară carile căt era vred-
m cu a lu a: şi ţiitorile Perşilor, şi aurul, şi argintul, şi
altile to a te 1. Socotesc cum au înpărţit celor ce-au făcut
vitejie, măcar că nu să zice acest cu vănt, iar tot pricep
eu acest lu c r u 2. Iar lu i Pafsanie a ză cia i s’au dat din
bani, din mueri, din cai, şi dintru toate c e le la n te 3.
[82.] Zic şi aceasta : cum Xerxis, după ce-au fugit din
Ţ a ra Grecească, să-şi fie lăsat toată casa lui, şi ciniile lui,
şi v a s ă le i , lui M ardonie, ca să o aibă el. Iar Pafsanie,
socotind toate tocm elile lui M ardonie, cu aur şi cu argint
tocm ite şi înpestrite, poronci pitarilor şi stolnicilor să-i
g n ja scă ospăţul cum îi g rijiia ’ ei şi lu i M ardonie. Şi, aşa,
făcură ei poronca înpăratului. Şi, văzind Pafsanie atătia
mesă de aur şi de argint, şi altă gătire minunată, să mirâ
de atăta bine, şi au răs, şi au zis cătră slu gile lui să-i cxri-
jasca prănz laconesc. Şi, făcăndu-să prânzul, şi fiind departe
p ă r la cel persesc, iarăşi au răs Pafsanie, şi au trimis
di-au chiemat hatm anii greceşti, şi, sosind ei, le arăta
Pafsanie cătă osăbire iaste între masa Pers[i]lor şi între
a Laconilor, şi le zisă a şa : «Bărbaţi g rec i, pentru aceia
v am eu adunat aicia, pentru ca să vid ia ţl nebuniia în-
paratului Midilor, carile, avănd petrecire ca aceasta, au
venit ca să ia lastă ticăloasă a noastră!». A ceştia au zis
Fafsam e cătră hatm ani.
[83.] Iar, după aceia, au aflat P la tea n iî săcrie cu aur
şi cu argm t, multe, îngropate, şi altile m ulte lucruri. Şi,
a unand şi oasăle toate la un locu Plateaniî, s ’au aflat
cap mtr un om, întreg, neavănd nicîo înch ietură;
1 Ş i v ite le d e ju g ; te x tu l.
2 R ă u trad u s. .
3 Se arată în text, care.
4 E n u m e ra ţia e a d a u să d e tra d u c ă to r.
 CARTEA IX 499

şi o falcă, avăn d dinţăî din sus tot un os, nu osăbiţî, şi

măsăle, şi tot din tr’un os. Şi să arătară ciolane (şi) a ’ unul
om de cin ci coţi.
[84.] la t, a dao zi, trupul lui Mardonie nu să putia
afla : de cine s ’au luat, nu să poate ştie bine. Iar mulţi
au luat m ari daruri de la Artondis, ficiorul lui Mardonie,
pentru în groparia tătăni-său. C e, bine cine au fost, nu să
ştie. Z icu pentru Dionisofan Efesanul, să-l fie astrucat.
M ardonie aşa să îngropă.
[85.] Iar G recii, după ce ş’au înpărţit dobănda la Pla-
teia, îşi îngropară morţii osăbî, cineş pre al săi. L acon il
făcură tril g r o p n iţă : una pentru popi, care! era’ Amom-
faret, şi C alicratis, şi Filochion, şi Posidonie1. A ceştiia
osăbî era’, p o p ii; într’altă gropniţă Spartianil, într’alta,
iarăşi, posluşnicil. Aceştiia aşa-I îngropară. Iar Tegheitianii
pre toţi la un locu i-au îngropat, şi Athinei iarăşi, şi
ceia G r e c i2, pre cel ce-au perit de călărime iarăşi i-au
îngropat. A ceştia gropniţă cu trupuri s’au în p lu t; iar ce-
lelante, ci să văd la Plateia, gropniţăle, cum socotesc eu,
au făcut el pentru ruşinea aceia, pentru căci au lipsit de
la război, pentru ca să fie să vază oam enii ci vor să nască
în urmă. P entru că şi Eghinitianiî au gropniţî, care şi în
io ani, apoi, după război, au plătit di-au făcut un om de
la Plateas.
[86.] Şi, după ce-au îngropat pre morţi, îndată să sfă-
tuiră să m argă asupra T hiveilor şi să ceară pre cel ce
s’au închinat în tăî la Perşi, şi m al vărtos pre Tim ighenid
şi pre A ta g h m , cărei era v a rh o v n ici3 acestui lu c ru , iar,
de nu-î vor da, pănă n ’or lua cetatia, să nu să întoarcă.
Şi, după sfatul acesta, a 11 zi după războiul acesta, miar-
sără la cetatia T h iv e î; şi, cerănd oamenii, nu-I vria’ să-l
dia. Şi, aşa, începură a strica ţara, şi a bate cetatia, şi
tot strica’ rău.
1 Schimbată «le traducător ordinea numelor.
2 înşiraţi in text. ,
s începători.
 5oo H E R 0D 0T

[87.] Iar, trecând 20 zile, zisă T im ogh en id cătră T hivei

a şa ; «Bărbaţi th ivei, de vremi ce au sfătuit G recii ca să
nu să scoale de aicia pănă ce nu ne vor dobăndi, sau să
ne daţi pre noî la ei, trebui, pentru noi, să nu mai pată
rău ţara , ce să ne tocm im cu bani, căn d aî bani vor ceri,
şi pentru bani facu aceştia. Şi, de cer bani, cu toţăî să
dăm bani, pentru că cu toţii am g r e ş it ; iar, de nu, pentru
noî cu adivărat bat cetatia, noî ne vom da singuri.» Deci,
socoti cum bine zice Tim ighenid, şi, aşa, T h ivei trimisără
solî la Pafsanie, vrând să dia pre oam eni.
. t88-] Şi> duPă ce-au priimit, acel A ta g h in scăpă şi fugi
din cetate. Şi, aducăndu-i copiei, îi slobozi, zicând cum
eî nu sănt vin o vaţi pentru aceia nim ică. Iar pre ceialanţî
î-au dat Thivei. A ceşţiia socotia’ cum cu bani să vor putia
scoate. Iar el, luând şi socotind acest lucru, îndată slobozi
ceelantă toată oastia grecească pre acasă, şi pre oameni
ii dusă la Corinthus, şi-l om oria’. A ce ştia să lucrară la
Plateas şi la T h iva.
[89.] Iar A rta va zu [al lui Farnache], fu gin d de la P la ­
teas, şi agîun gănd la Thesaliia, îl chiem ă la ospătî, şi-l în­
treba’ pentru ceialantă oaste, neştiind eî nim ică pentru
războiul ce să făcusă. Iar A rtavazu cunoscu cum, dacă
va spune drept, va veni la cum pănă să piară şi ‘ oastia
lui (pentru că, înţălegănd, toţi să vo r scula asupra lui).
Şi, socotind aceasta, n ici cătră F och el, nici cătră Thesalî
nu spusa, ce zisă a şa : «Eu, bărbaţî thesalî, cum videti
şi voi, (să) mă pripăsc să m ărg la T hrach i, şi merg tare,
rimiţmdu-ma cu această oaste din tabără. Iar Mardonie,
cu ceialanta oaste, vine în urmă, după mine. Pre dânsul
să-l ospataţî^ şi să-I faceţi bine; că, cu vrem i, nu vă veţi
cai». Şi, zicând aşa, purceasă tare cu oastia prin The-
salna Şi prin M achidoniia, drept la T hrach i, cu a d e­
vărat tăind prin m ijlocu uscatul, şi agîunsă la Vizantiia,
asind multa oaste de a luî tâiată în urmă de Thrachi, şi
de foamite, ş. de o stin ia lă ; şi, de la V izan tiia, cu vasăle
au trecut. A cesta aşa au scăpat la A siia.
 CARTEA IX 501

[90.] Iar, întru zioa ce-au fost războiul la Plateas, să

tăm plâ şi la M icalis a Ionieî război pre mare. Pentru
că, şăzind la ostrovul D ilosulul G recii, cu vasăle lor, şi
cu hatm anul lor, Leftihidis Laconul, veniră soli de la
Sam os la Leftihidis tril oam eni 1, fiind trimişi pre ascuns
de Pers[î] şi de tiranul lo r 2, pre carile îl pusăsă Perşii.
Şi, m ergând, zisă multe şi în m ulte feluri cuvinte, cum,
num ai de-î vo r vidia Ionii, să vor despărţi de cătră
Pers[î], şi varvariî nu vor îngădui, iar, de vor şi îngădui,
nu mal poate să fie să le dia Dum năzău mal bun vănat,
şi să ru g a ’ pentru toţi D um năzâii greceşti să le dia
agiutor să mântuiască G recim ia din robie şi să goniască
pre v a r v a r î; şi pre lesni vo r face acest lucru, pentru
că vasăle lor înblă rău şi să vor putia bate cu dânşii bine,
şi zicia ’ : «De nu-î cred pre dănşil, sânt gata să stia ză-
loage în vasăle lor».
[91.] Şi, rugăndu-să tare Sam nianul, şi spuind multe
lui Leftihidis, el întrebă, au doară pentru ca să-î vază nă-
rocul, au doară aşa vrănd Dum năzău, şi-I zisă L eftih id is:
«Priiatene Sam ie, ce ţi-î numile ?». El zisă: «Ighisistrat»
(ce să în ţălege greceşte : povaţă de oaste). Iar, vrănd să
mai zică Ighisistrat, apucâ Leftihidis, şi zisă: «Priimăsc
sămnul cel bun lui Ighisistrat, priiateni samie. Acum , trebui
să ne d ai credinţă tu şi aceştiialanţî SamI ce sănt cu
tine, cum, adivărat, Sam il ne vor agluta.»
[92.] A c e ştia zicia, şi făcia şi faptul. Pentru că Sam-
nianii îndată au gîurat cum să fie agîutorî G recilor.
Făcură aceştia, şi purceasă, puind înnainte pre Ighisistrat.
luăndu-1 sămn bun ; şi G recii au mai rămas. Iar, a dao zi,
făcură jă rtv e , şi li era’ jărtvile bune, avănd vrăjitori pre
Diifon a ’ lu i E vin de la Apoloniia. A cesta, tatăl acestuia
Evinie, i să tâm plă o poveste, aşa :
[93.] A colo, în ţara lor, era’ ol, «a’ soarelui» le zicia ’,

1 Li se dă numele în text.
i şi el numit.
 502 H E R 0D 0T

şi zioa păştiia’ lă n g ă a p ă 1, şi noaptia le închidia’, şi le

păziia’, tot pre rănd, oam eni de folos dintru orăşanî, câte
un an u n u l2. A ce sta , vinindu-î rândul de pază, au mers,
şi, adormind, au v en it lupii şi au m âncat 60 de ol Şi,
deşteptăndu-să el, şi văzind că lipsăsc, g ă n d ia să le cum­
pere. Iar ceia au săm ţit lucrul, şi l-au adus la gludecată,
şi au ales cum, cu ce n ’au păzit, cu aceia să-l certe, şi-I
scoasără ochii. F ăcân d el aceasta, oile nu le mal năştia’,
şi altile multe au păţit. Şi trimiseră la D elfi de întrebară
ce vor face ? Şi li-au răspuns vraja cum să caute să răs­
cumpere pentru răul ce i-aii făcut lu i cu cia-î va fi voia,
şi-î va plăcia, pentru că pre lupi de acol6 i-au trimis’
şi, după aceia, şi prorocii de la D elfi ÎI v o r da lui dar ca
acela, carile m ulţi dintru G reci îl vo r ferici.
[94-] Aşa, să dusără, şi începură el a -1 m ăguli pre orbu
ceialanţî orăşăni, întrebând ce-î vor d a 3. El cerşu nişte
ţa r in i4, pentru că nu ştiia el pentru ce-au zis vraja şi cum
h-au poroncit, şi, după ce-au poftit acelia, să sa înpace.
Ei i-au spus că au zis vraja a ş a 5. E l să scărbi, ce nu putu
face mm,ca ce, ce-au poftit, aii luat, şi, apoi, i-ati venit
dar de la Delfi, di era vrăjitori foarte bun, căt era vestit.
[94.] Acestui^ orbu era ficior acesta Diifon. Zicu unii
cum nu era ficior, ce pentru oam eni zicia 6.
[96.] îar, după aceasta, G recii, vrăjindu-li-să bine, pur-
ceasara spre Sam os. Şi, agiun gănd lă n g ă Samos, G recii
aşteptara acolo, şi să g ă tia ’ de război. Iar G recii, sămtind
p f r,U’ S5 aPr°P liară la uscat cu vasăle celelante,’ iar
a Finichilor h-au lăsat de s’au dus, pentru că au sfătuit
sa nu sa bata pre M aria, căci ÎI vo r bate G recii. Iar la
uscat, socotiră să să ducă lăngă oastia lor cia pediastră,
_ re era la M icalis, şi o lăsasă oastia aceasta X erxis,
1 Textul spune care eraţi locurile.
2 Apoi rîndurl suprimate.
8 Foarte scurtat.
4 Idem.
5 Idem.
6 Scurtat.
 CARTEA IX 503

cănd m ergia, pentru să păzască Ioniia. Şi era’ 60 de miî

de oaste, şi era hatman T igranis, carile, de mărimia
statului şi de frumşăţile lui, covărşia pre Perşi pre toţi.
L a aceştiia P erşi socotiră să fugă şi hatm anii vasălor,
şi să tragă vasăle afară, să le facă tărie prin pregîur,
să nu le poată dobăndi G recii, şi să le fie şi lor scăpare.
[97.] A ceştia au sfătuit ei, şi au purces. Şi, sosind acolo
la M icalis, la biserica D im itrie i1, acolo au scos vasăle la
uscat, şi, cu petri şi lemne, au făcut tărie tare, cu copaci,
şi pari au pus, pentru ca să să bată şi să biruiască, sau
să să sprijiniască acol6, pentru că într’amăndoă părţile le
bătia găndul.
[98.] Iar G recii, după ce au sămţit pre varvarl cum au
fugit, li-au părut rău pentru căci au scăpat, şi să m ira’
ce vor face: merge-vor în sus, cătră V izan tiia 2, au în-
toarce-să-vor înnapoi ? Şi socotiră să nu facă aşa, ci să
m argă la M icalis, la uscat. Şi gătiră scări şi altile ci tre­
buia’, şi, aşa, mearsără la M icalis. Şi acold, apropiindu-să
de tabără, nu le eşiia nime înnainte, numai ce vid ia’
vasăle ascunsă după pălancă, şi oaste pediastră prin
ţărm urile M ării. A ciî, Leftihidis să lipia de m argine cu
corabiia sa, şi zisă: «Bărbaţi Ioni, care mă auziţi pre
mine ce zicu eu, ascultaţi ce z ic u ; pentru că ştiu că
Perşii, cu adivărat, ce zicu eu, nu vor înţălege. Cănd ne
vom lovi, trebui, dintru toate, întăi să-şi aducă niştine
am intia de voln icie şi hasla [hasna] ne iaste «Ivi». Ivască-să
şi cela ce m ’au auzit, şi sa spui celui ce nu m au auzit,
să le spui şi el». Acest sfat au fost ca şi cela a ’ lui Te-
mistocleis, de la A rtem isiia; pentru ca, au de vor înţă­
lege varvarii, nu-I vor crede pre Ioni, au de nu vor în­
ţălege va rva riî, Ionii vor vicleni.
[99.] Leftihidis, hatmanul vasălor, Laconul, aceştia au
zis. Şi, după aceia, au făcut G recii aşa: lipiră vasăle, şi
eşiră la uscat, şi să tocm ia’ de război. Iar Perşii, văzind
1 Scurtate lămuririle despre «biserică».
2 Desigilarea acestui loc e adausă.
 5°4 H E R 0D 0T

pre G reci tocm indu-să de război, şi în ţălegăn d ce-aiî zis

Ionilor, întrară la prepus, şi luară arm ile Sam ilor. Pentru
că zicia’ că vor fi una cu G recii, pentru că Sami, fiind
500 de robi athinei în vasăle varvarilor, îl sloboziră, şi
le dideră cale la A th in a. Pentru aceia e ra ’ în prepus,
zicând cum 500 de capite de nepriiatenl a ’ lu i Xerxis aii
slobozit. Şi, iarăşi, pre M ilisiani pusără P erşii să păzască
caile cariie să sun a’ la vărvurile M icalieî, adică pentru
că ci ştiu rândul locului. A cesta lucru îl fă c ia ’ Perşii pentru
ca să nu să afli ei în război. Pre aceşti Ioni, ce cunoscură
Perşii cum, de-i vo r vicleni, pot căte ce v a să le strice lor,
într acela chip îl depărtară, şi să p ăziia’ de dănşil. Iar ei
tocm iră paveţăle cele mari, ca să le fie a r e t 1 lor.
[100.] Şi, gătindu-să şi G recii, porniră asupra varva-
rilor lovi veste în oastia grecească, cum G re c ii au bătut
pre I lardom e, şi sămn de strigători de oaste încă să
arata, pre o. scândură stănd. Iar această veste aşa veni
pentru că Dum năzău multe poate face, m ăcar că într’o
zi s au tamplat războaele amăndoâ, şi a ’ lu i Mardonie,
şi acesta;^ ce, pre sămne, arată Dum năzău sămnile sale.
eci, intrând în tabără această veste, cu m ult s’au m al
\ ese it oastia grecească, şi era' veseli, şi g a ta a să bate.
U o î .J Şi această tăm plare, iarăşi, la am ăndoă oştile
sa ampla, pentru că şi acolo era biserica Dimitriel, şi
acol^ laraf> după cum zis că pregîur biserica aceia
să facia războiul cel tare, şi la M icalis iarăşi aşa era
sa sa faca. Şi cu cale încă să făcu vestia întru G reci
f , 15u'n ’a ’ Pentru că la P lateas cu M ardonie dimi*
eaţa sa u bătut, iar la M icalis târziu. Iar, cum într’o zi
ş r o una s a u făcut războiul acesta cu cela a ’ lui
î n t o a a ™ « 6Ste SCUI'tă Vremi S’aă în^ ]e s ; pană a nu
. ^aS a \ este ln oaste, era frică întru dânşii, ci
P ru ceia anta oaste, să nu o bată M ardonie. Şi, după

cătră dă aC6an a -Ve! t-6 întrU dănşiIî şi maI tare Purces

----------- — U‘ ’ G recii şi varvaril silia’ cu războiul,
1 Gard, if.X Q ? .
 CARTEA IX 505

pentru că la m ijlocu era pusă plaşcă ostroavile şi Maria

A lb ă ; carile v a birui, aceluia vor fi.
[102.] D eci, [de] cătră A th in eî şi de cătră cei ci era’
tocm iţi lăn gă dănşii, li era a m ergia prin locu şes, prin
m arginia M ării ; iar de cătră partia Laconilor şi a celora-
lanţi era’ răpi şi dialurl. D eci, pănă a încungîura’ Laconii
răpile aceştia, începură a să bate. Şi, pănă sta’ Perşilor
p aveţăle cele mari dinnainte, ei să bătia’ într’un chip, şi
nu le putia’ strica nimică. Iar, după aceia, Athinei şi ceia
ci era’ lăn gă dănşii să îndem nară pentru ca să nu fie tot
a L acon ilor vitejiia, şi să apucară mai tare, şi, aşa, în-
pinsără paveţăle şi să premeni lucrul trebei, şi, aşa, frun­
taşii dideră în Perşi, şi Perşii stătură şi să apărară multă
vremi, după aceia fugi în zidul ce să făcusă. Iar Athinei,
şi Corintheniî, şi Sichionii, şi T riazin ii (aceştiia era’ tot
aproape), căzură şi ei odată în pălancă cu dănşii. Şi, lu-
ăndu-să zidul, ceialanţi începură a fugi, fără de Perşi,
iar aceştiia tot să bătia’ tare cu ceia ce întrasă în pă­
lancă. Şi, din hatm anii persăştî, doi periră, doi fugiră.
Pentru că, bătăndu-să încă Perşii cu Grecii, sosiră şi L a ­
conii cu ceialan ţi încă, şi surpară îndată. A rtaintis şi
Itham ithris, hatm anii de pre M aria, au fugit ; iar Mar-
dontis şi hatm anul uscatului, T igran , bătăndu-să, au perit
acolò. ^ _
[103.] C ăzu ră şi din G reci acolò căţiva, şi hatmanul
Perileu a ? Sichionilor *. Şi Sam ii, celora ce le luasa întâi
P erşii arm ile, după ce au văzut că să mută războiul, şi
ei încă, dintru căt au putut, au făcut, folosind şi ei G re­
cilor dintru căt putia. Şi, vazind pre SamI ceialanţi Ioni,
aşa, şi ei cu toţăi vicleniră pre Perşi, şi-I tăia’ şi ei.
[104.] Iar M ilisiel păziia’ vărvurile muntelui şi ^.ăile,
pentru că, de li să va tămpla Perşilor după cum li s’au
tăm plat, pre acolò să aibă a scăpa, ştiindu-î că-s de al
lor. şi să scape în vărvurile Micaliei- Pentru această ei
trim isăsă pre M ilisianî, şi pentru să nu fie m tabara,
1 începutul paragrafului e suprimat
 5 °6 HERODOT

să vicleniască. Iar M ilitianii, pre că ţî Perşi m ergia’ acol6,

îi povăţuia pre căi de iarăşi căd ia’ în n e p riia te n î; şi, mal
apoî, eî le fură ce l m aî marî nepriiatenî, pentru căci îî
om orăia’. A şa, al doilia rănd, de la P erşi să măntuia
Ioniia.
[105.] L a acest război Athinei făcură vitejii, şi, din
A thinei, Erm olicos, feciorul [lui] Eftin, om învăţat a să
bate. A cesta Erm olicu, maî apoî, la alt război ce-au
avut Athinei cu Caristei, au perit acolo 1. După A thinei,
şj Corm thianiî, şi Sichioniî, şi T riziniî.
[106.] Iar G recii, după ce au biruit şi au omorăt pre
varvarî, pre unii fugind, pre unii şi în război, scoasără
toata dobănda în laturî, lăngă M arla, şi arsără şi v a ­
sale, şi pălanca a varvarilor, şi tot, şi aflară bani as­
cunşi mulţi. Ş i, după ce-au făcut aşa, au purces pre
M ana cu vasale, să dusără la Sam os, şi sfătu ia’ undi vor
rădica Ionna, să o mute, şi în ce locu a ’ Ţ ăriî G receşti
sa o pui, şi să o lasă Ioniia pustie va rva rilo r. Pentru că
preste putinţă iaste pururia să o sprijiniască •cu oaste, că,
nesprejamndu-i pre Ionî, nicîo nedejde nu iaste să scape
ei dintru manule varvarilor. Deci, Peloponisii cel fruntaşi
socotua cum oraşăle G recilor celor în ch in aţi varvarilor
ă le răd^e, ş, să pui în locul lor pre Ioni să lăcuiască,
Iar Athinei nu-i lasa’ pre Ioni să să rădice din loc, nici
lasa pentru ceia ce sănt din niamul lor să-i povăţuiască
alţai cu sfatul. Ş ,, stănd el înpotrivă, lăsară şi Peloponisăi
sa fie aşa D eci pre ostroave carile au fost în tabără cu
o ,;“ '1 r & ef ara -CU grurăm ănt cum pururea să fie într’a-
gm tor Grecilor şi să stia cu dănşiî neclătit. Si, aşa le-
gandu-i cu gm ram ănt, m ergia1 să strice podurile, găndin-
du-sa cum le vor afla şi atuncia stănd pre locu.
c a le î° î Q1 ° areî Scăpasă Ia m arginile vărvurilor Mi-
cale fimd puţinei. Şi, tăm pinăndu-1 pre
^ f ^ f e c i o r u l lui Darie (fratile lui Xerxis), văzfnd
1 Textul arată locul.
2 Numite în text.
 CARTEA IX 507

patim a lor ce-au păţit, zisă lu i Artaintis hatmanul multe

cu vin te răii, şi altile, şi încă şi aceasta, cum iaste mai
rău decăt o muiare, dacă n ’au fost vrednicu a fi hatman,
şi iaste de tot răul vrednicu a păţi, pentru că au făcut
rău în casa in p ăratu lu l: iar, la Perşi, a zicia cum iaste
m ai rău decăt o muiare, mare ruşine iaste. Şi, aşa, ru-
şinăndu-să Artaindis de toate aceştia cuvinte, scoasă han*
giarul, scărbindu-să, şi alerga să omoară pre Masistis. Şi,
alergând X in agor Alicarnasianul, tămplăndu-să acolo, după
A rtaindis, îl apucâ de mijlocu şi-l trânti în păm ânt; şi,
aşa, stătură înnainte luî M asistie şi peiciî. X inagor aceştia
făcu pentru Masistie, şi pentru ca să aibă har de la Xerxis
pentru că ci i-au mântuit pre fratile lu i ; pentru acest fapt,
X in agor toată Chilichiia domni, dăndu-i-o înpăratul. Iar
va rvariî careî m ergia’ la Sardis, altă nu făcură nimică, ce
miarsără la Sardis. Şi la Sardis era înpăratul de atuncia
de cănd îl bătură la A thina pre M arîa, şi, fugind, acolo sosi.
[108.] A tu n cia, fiind acol6, îndrăgi pre fimeia luî Masistie,
fiind şi ia acolo. Deci, trimiţind la dănsa, ia nu vria nici
într’un chip, nepriimind ; să-î facă, iarăşi, silă, nu îndrăznia,
pentru fraţi-său, pentru Masistis. Pentru aceia sta tare şi
m uiare, pentru că ştiia că silă nu-I va face. A tuncia X er­
xis, neputănd nimeri într’alt chip. acest lucru, socoti să
însoare pre ficioru-său, pre Darie, cu fata aceştiia muerî
şi a luî M asistis, socotind cum cu acesta mijlocu doar o
va pleda. Şi, tocmindu-să cu dănsa, după obiceile lor, pur-
ceasă la Susa, şi, sosind acol6, căsători pre fiiul său Darie
cu fata aceia, i să primeni dragoste lui de la maică la
fată aceia a luî Masistie. Şi a luî Masistie fată o chiema
A rtain dis. Şi, aşa, înbla X erxis cu dănsa pre ascuns \ Şi,
trecând vrem i multă, acesta lucru, aşa să primeni : Amistris,
fimeia luî X erxis, ţăsu o căm eşă foarte iscusită şi înpes-
trită şi o didia lui Xerxis. Şi Xerxis, înbrăcăndu-să cu o
haină, m iarsă la Artaindis. Şi, culcăndu-să^ cu dănsa, să
bucură, şi-î zisă să ceară ce-i v a fi voia, că-î va da, pentru
1 A d a u s a i tr a d u c ă to r u lu i.
 5°8 HERODOT

caci i-au făcut pre voe, şi, ce-î va pofti, tot îî va da (deci,
era ^ cru l, să piară cu totul, orânduit de la Dumnăzău).
Ş i zisa cătră X erxis: «D a-m î-veî ce-ţî v o î ceri ?>. Iar Xerxis
nu găndia cum v a ceri aceia haină, şi făgădui cu gîură-
mant Xerxis cum ÎI v a da. Şi, după gîurăm ăn t, îndată
cerşi]i la X erxis haina. Iar el întru tot felul să apăra, ne-
vrdnd sa 1-0 dia, nu pentru altă, ce siindu-să pentru
fimei-şi, pentru Am istris, pentru că şi m aî nainte prepunia
a !UnC'a Ş1. m aî tare va Pripune, şi v a afla adivăruî
lucrului. Şi zicia să-î dia cetăţi, să-î dia aur fără număr
sa-i fie ia m al m are, şi altile m u lte; şi oastia iaste pre
nste dar la Perşi. C i ia tot nu vria să-l asculte. A şa, ÎI
i ia haina. Ş i ia, bucurăndu-să pentru dar, să bucura şi
sa veselia, şi purta ia aceia haină.
[I io.] Pănă undi au înţăles povestia A m istris bine. Si, aşa
pre fim e.“ această „ u a v ia m ănie n im ic ă .c i p re maică-s'a aria’
face Şi
tace c, “ aşa,
" 6’ socoti
51 cumsălas,e
facălnvi‘
pejreti>toare acestor
m ueri„ ^ lucruri,* şi ia Ie

te e a s tf" “■
5,’/ r-e X e n tiS ' Cand fă d a “ a s î t a p W t a S
ia s t ir e f " “ Sa,°.d a ta .In ,r ’un an sâ fa “ . < *nd iaste zioa de
naştire Inpăratulm ; şi să chiam ă persăşte « ticta ,, -receşte •
a M d a a 1’ “ r ia Să rad e Pre c a P n u m a i Iu p ărâ tu l şi [nu]
A m i « 1 an’ dSrm a5l'= p re P erşi). A c e a s tă zi p jz i
M ^ S e îarSae,r° g â- 1Ul X ' rX' S ^ d M
ca acesta a S° COt,a C™ S r ă de cale “ ste I“ « u
, fără de' S frăţine-săij, şi alta pentru câ era
1.11 Când f f '- " f a “ PriCepUt el P“ >™ d a » “ ri-
ţn .J Cand fu in ceia de apoi, rugăndu-să ia tare si fiind

,i a .a “ ia
priim, r T T Sar“ 1 dia' ' decI’ foarte P™ste lui,
L i va fi 1 • aŞa: poronci et să facă “ ia
ia, şi trim isă de chiem ă pre fratile său si z i s ă
a şa : .M as,ştie, t „ eş,I fe d o r lu i Darie şi frate a , „ le i i
lănga aceştia, eşti şi om bun. P e „ ,r „ L e i a să fa c i'c u
aceasta muiare ci lăcueştl acum să nu lăcu eştl ci să o
goneşti, ş, s ă .„ datt eii 0 fată a m .ai ş. ^
 CARTEA IX 509

cueştî. Iar aceasta ce al tu, nu-mî place, şi să o goneşti,

să să ducă». Iar Masistie să mira ce zice Xerxis, şi zisă:
«Doam ne, ce cuvănt fără de cale îmi zici, poroncindu-mi
să-m i gon esc muiaria, dintru care (triî) ficiori am născut
vo in ici, şi fete, dintru care şi ficiorului tău una am dat,
şi ia îmi iaste foarte pre voe ! A cum tu îmi poronceşti
să-mi las muiaria, să iau fata ta ! Eu, Inpărate, mare lucru
ţiiu acesta, că mă învredniceşti de fata ta, iar lucru ca
acesta nu-1 voi face. Iar nici tu mă sili, la un lucru ca
acesta poftindu-mă. Şi la fata ta să va afla alt bărbat, nu
mal rău decăt mine, şi pre mine mă lasă să trăescu cu
fimeia mia.» A cesta aşa au răspuns. Iar Xerxis au răspuns
aşa, scărbind u -să: «Lucrul acesta aşa s’au istovit, pentru
că nici fata mia îţi voi da ţie să o ei, nici cu muiaria ta
v el lăcui de astăzi înnainte, pentru ca să te înveţi a priimi
ce-ţî dau oam enii!» Iar el, auzind aşa, răspunsă atăta,
eşind a fa ră : «Doamne, adivărat m ’ai surpat!.»
[112.] întru mijlocul acesta ce voroviia Masistie cu X er­
xis, iar A m istris au trimis pre peiciî lui Xerxis şi au căznit
pre m uiaria lui M asistie: i-au tăiat ţiţile, li-au dat clinilor,
şi limba, buzile, nasul, urechile, şi, aşa, o trimisă acasă
căznită.
[113.] Iar Masistie, neştiind de aceştia nimică, ci, socotind
cum nu iaste acesta lucru bun, alergă acasă-şî; şi, văzind
m uiare-şi căznită, să sfătui cu feciorii lui, şi purceasă să
m argă la V actra , cu feciorii lui, şi cu toate slugile luî, şi
cu alţi m ulţi, ca să vicleniască pre Xerxis, şi să-l facă
mult rău. Ş i s ’ar fi şi făcut, după cum socotesc eu, pentru
că acol6 la V actris sănt şi Sachiî, şi le era Crai Vactrilor,
şi foarte îl iubiia’. Iar Xerxis, înţălegănd cum va să facă
el aşa, trim isă oaste asupră-î, şi, pre drum, îl omoră, şi
pre dănsul, şi pre ficiorii lui, şi toată oastia luî. Aşa,
întru acest chip fu dragostia lui Xerxis şi moărtia lui
M asistis. .
[114.] Iar G recii care! au purces de la Micalis în sus,
pre M arîa, în tăi sta’ la Lectos, pentru că-î opria’ văntu-
 5 io IIER0 D0 T

rile, după aceia au sosit la A vidos, şi aflară podurile sur­

pate, carile g ă n d iia ’ cum le vor afla, şi m al mult pentru
dănsă au fost mers acol6. Decî, hatm anul Leftihidis şi cu
Peloponisenii socotiră să să întoarcă în Ţ a ra G recească, iar
A th in ei şi X anthip, hatm anul lor, zic ia ’ să rămîe, să să
ispitiască la H ersonisos. D ecî Leftihidis cu ceialanţi să
intoarsără, iar A th in ei mearsără la Sistos, şi-l bătia’, eşind
la uscat.
[115.] A cii, la Sistos, fiind zidul foarte tare, au fost
intrat, după ce au auzit că să sui G recii în sus, de pe-
tutm dinha de prin pregiur, şi din cetatia Cardii, Iovaz
Persul, carile avia şi armile podurilor, şi le dusăsă acolo,
şi cetatia era a E olilor, iar era’ acold şi P erşi, şi dintr’alte
părţi căţiva 1 oameni.
J I l 6 i A c e §tna părţi de locu era C ra i A rta ictis, om pers,
rau ş i fără de lege, carile au am ăgit ş i pre X erxis inpă-
ul> cand sa pogorăia la A thina, de i-au dat voe de
au jacm t biserica lu i Protesilau de la Eleunda. Pentru
ca la Eleunda de la Hersonisos iaste o biserică a lui
Protesilau, şi groapa lui acol6, şi m ultă a v u ţie: păhară
de argint şi de aur, şi alte haine şi odoară. A ceştia toate
h-au jacuit acesta A rtaictis, poroncindu-I înpăratul, pentru
ca el au zis catra X e r x is : «Doamne, iaste aicia o casă a
ui Grecu carile, odănăoară, oştind asupra ţărei tale, au
p en t, păţind pre cale. A cestu ia casă, să m ea-o dai mie, să
^ ănat ” i a , ~ P! ntrU Ca să să îuveţă şi altul, asupra pă-
n ’a i l s t f V d nU ° Ştiască!>- §*> am ăgind pre Xerxis,
au socotit drept m m ică o casă a unui G recu, nesocotind
a e au ost a c e ş tia . Iar cu m să fie o ş tit a su p ra
L ; - r : S i l 1U1 X e r x i s ’ ia s te P ° v e s t ia aşa: Perşii to a tă
p re dănsii CUm A r iaS‘ e Şi * ° e Iu ia ci în P ă ră tă şte
la Troada n T t” *' ’ ° &CÎ ^ ° Ştit ProtesiJau
n p Îa tu l I O T i aC 6ia Z i d a ’ a ? a - Ş i ’ a ^a > lu i
la sTstos s P ^ ţoate^ a c e lia din b is e r ic ă , şi le d usă
----- ------ -_Ş— pnn ţm tenm samăna şi să păştia, şi el, cănd
1 M ulţr; textul.
 CARTEA IX

m ergia la E leunda, înnăuntrul bisericeî să culca cu muerî.

Şi atu n cia îl cuprinsără G recii acolo, nefiind gata de în­
chisoare, n ici ştiind pentru G reci nim ică; ci numai fără
de veste îl loviră.
[117.] Şi, bătănd cetatia, să făcia toamnă, li s’au supărat
A th in eilo r lipsind de acasă atăta vremi, şi nu putia’ să
ia cetatia, şi să ruga’ căpitanilor să-î întoarne a c a s ă ;
iar el zisără cum au să ia cetatia, au să-î chiemi de la
sfatul A th in ei, iar într’alt chip nu vor merge. Şi, aşa,
priimiră şi el.
[118.] Iar cei închişi cu A rta ictis la tot răul au agîuns,
atăta căt legăturile patului cele de curia le frigia’ şi
le m ănca’. şi, ne mal avănd ce mănca, scăpară într’o
noapte din ziduri, şi fugiră cu Perşii Artaictis şi Iovaz,
pre denapoia zidului pogorăndu-să, pre undi era mai tare
locul, şi străjl acolo nu străjuia’. Iar, după ce s’au făcut
zioă, H ersonitianii au arătat A th in eilor povestia de prin
ziduri, şi deschisără porţile. D eci, unii miarsără şi răma-
sără la cetate, iar alţii goniră pre cei fugiţi.
[119.] D eci, Iovaz, fugind la T h rach i, îl prinsără Thra-
ch il cei A m a r i1, şi-l făceră jă rtv ă la un bozu a ’ lo r 2, după
legia lor, şi pre oamenii lui într’alt chip i-au omorăt. Iar
ce l cu A rtaictis, purcegănd m ai apoi, îi agiun gia’, trecând
puţinei de apa C a p re i3, şi, aşa, cătăva vremi să apărară.
D eci, unii periră, alţii şi vii s’au prins, şi-î legară Grecii,
şi-I a d u cia ’ la Sistos, şi cu dânşii, legat, şi Artaictis, şi
fecioru-său.
[120.] Ş i zicu H ersonitianii cum, dintru străjărî, unul,
păzindu-1, au fost frigănd icre, şi să făcia o minune aşa :
pentru că icrele au fost sărind pre cărbuni, în ce chip ar
fi fost viu peşte, şi adiia’ ca nişte peşte. Iar ei cu toţăî
s’au strâns de s ’au mirat de aceasta. Iar Artaictis, văzind
minunia, au chiem at pre cela ce frigia icrele, şi-î z is ă .

1 A p s in th il; textul.
2 Num it in text.
s A ig o s -P o ta m o i; textul.
 512 HERODOT

«Priiatene A th in ee, tu de acesta sămn nu te te m i; pentru

că nu ţie, ce mie mi să izbândeşte Protesilau de la
Eleunda, pentru că, mort fiind, zv ăn ta t ca nişte icre, are
putere de la D um năzău ca să certe pre ce la ci i-au făcut
strămbătate. D eci, acum , colacii aceştiia îî vor da lui Pro­
tesilau; pentru câte am luat de la biserică să dau ioo
talanţi, iar pentru mine şi pentru fecîori-m î 200 talanţl.
Athineilor, să dau pentru viiaţa mia.» Zicând aceştia,
nu-l asculta hatm anul Xanthip. P en tru că Eleundeiî, răs-
cumparănd lui Protesilau, să ru g a ’ să-l om oară, şi gândul
hatmanului încă acolo-i stăruia. Şi, aşa, îl dusără la mar-
ginia. Mării, undi X erxis au făcut podurile, — alţăî zicu
m dampul cetăţei M aditului— , şi, aşa, în tâi îl omorără,
m tai pre fecior, şi apoi şi pre dânsul, răstignindu-1 pre
o scândură.
[i2i.J Şi, făcând aceştia, să întoarsără în Ţ ara G re ­
cească, adunând şi alte multe unialte, şi arm ile’podurilor,
pentru c a s a le pui pre la biserici, in tru acest an atâtea!,
şi alte mai multe nu s’au lucrat.
t122'] A cestu ia. lui A rtaictis, au fost străm oş Artem var,
car au Z1S cu vântul acesta, şi P erşii l-au [dus la Chiros]’
şi zicu cum C hiros să-l fie grăit, şi cu vân tul zice aşa f-
«De vremi ce Zefs îţi dă ţie, Chire, D om niia dintru oa­
meni, şi Perşilor supuind pre A stiia g , ia ’mblă, pentru
ca pamant avem puţin, şi iaste şi năsălnicu, să ne sculăm
e aicia sa cercăm alt[ul] m al bun şi sănt>. [Chiros li spune
a se gati de supunere, căci ţerile m ol dau oameni mol,
e oare ce o aşa ţară nu poate da rod m inunat şi oameni
bum de razboiu. Perşii se duc biruiţi de părerea lui
- îlr° S’ s° cotlnd că e mai bine a locui la loc rău, decî<^
in şes roditor, robi al altora \]

1 Adaus, ia locul ultim elor rindurt, care lipsesc.

CUVINTE Şl LOCUŢII VECHI

33
 CUVINTE ŞI LOCUŢII VECHI1.

A ( = la), 55. (sint dator a om Adincă (a), 369.

grec), 201. (— mină), 160. A doară ( = au doară), 17.
A băioară, 227. Adunări, 226.
Abanos, 186, 190. A durm ăca (a), 188.
Abate (a se), 41. Afară din (= afară de), 331.
Abur, 100. Afla (a ; a izbuti), 210.
A casă-ne, 255 (— vă), 239. (— şl), Aflare, 256.
509. Afum a (a se), 230.
A cestaşî, 19. * Afunda (a), 257, 264.
A cioa (a se), 488. A fundare, 450.
A cm u , 201. A gon isi (a), 346,352, 358. (a— cin­
A colisi (a se — de ceva), 78. ste), 422. (a— nume), 461. (a — o
A coperi (a se — pe cap), 333. ţară), 120.
Adănui (a, a dăinui), 230. A gonisită, 257. (a se face — ), 278.
A dăogi (a), 19, 365, 444. (a se), Aiu, 128, 215.
482. (a — apa ; a creşte), 96, A iu rile, 26, 120, 217.
98, 145, 223. (a — lo c u l; a * A junge (a), 489.(a — o corabie),
creşte), 30. (a — pă-nintul în 413. (a se — ; a se intîlni oşti),
sus), 96. (a se — Ia cinste), 67. 306.
(a se — in război u), 299. A juns (la minte), 377.
Adăpa (a — pămînt), 96. (grădină), * A ju toare (în războiu), 245, 489.
266. * A ju tor (a da, a trimete), 305.
A dăpători, 252, 264. (a face — ul), 298. (a pofti
A dăpaturi, 252. pentru), 403. (a se porni la), 489.
A dăposte, 377. * A ju tori (a — cuiva), 248, 314,
A dăposteală, 381. 350, 406, 415. Şi ajutora.
A devăr, 426. (mal), 46 * A ju to ri (bărbaţi; auxiliari),
Adia ( a ; peştele), 511. 301, 337, 400, 406.
1 N u m e le c u * fa c p a r e d in t e r m in o lo g ia m i l i t a r ă , c e a m a î b o g a t ă ş i p r e ţ io a s ă .
 5i6
A lalţî, te, 237, 368.
* A lătura (a se — de c in e v a ; a
se apropia), 220, 414, 441.
A lbu ie, 269.
A lege ( a ; a recunoaşte), 32a (a
— hatman), 344. (a se lămuri
un oracol, o vrajă), 401. (a lăsa
la o parte), 37. (a hotărî), 71.
(a judeca), 8 6 .
A legîn d de ( = afară de), 322.
* A lerga fa), 347. (asupra neprie­
tenilor), 347. (a— , călăreţi), 330.
(a Tataril), 324. *
A les (loc), 247.
A les (— afară de), 142.
* A leşi (ostaşi), 490, 494.
A lu a t, 105, 230.
Am ăgi (a), 335, 510.
Am ănuntul, am ăru n tu l (prel
20, 451. h (a săgeta cu), 160. (a trage in
Am esteca (a — lu cru l), 304.
Am estecătură, 314.
Am iazăzi (= amiază), 4 3 3 .
A m intrelea, 450.
A m urţit, 257.
A nevoe, 358.
A nină (nisip), 95, 103, 267 3 4 5
Anin os, 186, 266-7, 269. ’
Apă (a merge la), 353. * (a avea)
486. * (a lua), 485. V. si ape
Apatos, 99. ‘ ^ (tare), 347. (a lua o), 479.
Ape (de băut), 434.
A poi (cea de), 182, 393, 483, 508
(mal), 480.
A propia (a s e ; a se potrivi), 4 9 .
(a se către cineva) 309 * (a
s e - , a fi in legătură un co rp cu
altul) 374. * (a se lingă), 487.
Apşoara, 223.
A pu ca (a, a lua innainte) 3 3 9
(a căpăta) 242. ( _ D o m n ia ; a
ua ), 202 . (a— de mijloc), 507.
(a ataca), 73. *(vasele ; a ataca),
HERODOT
343, 347. *(a se ; a ataca), 67. (a
se— de ceva ; a se prinde), 387.
(a se de genunchele cuiva),
495. * (a se — de sulitl), 490.
(a se — la treabă), 496. * (a s e -
mal tare), 505.
A ram ă, aram e, 1 2 , 20 , 385.
A răta (a — cevaşl), 492. (a-şl
— faptele), 494.
A ră ta re (m inune, vedenie), 232.
A r ă ta t (lu cru ; evident, dovedii)
475, 492.
A rătos, 458.
* A rc, a rce, 30, 210,485. (de rînd),
383. (a se apuca de — ), 178.
M um plea), 155. (a-I muta
coarda), 158. (a -1 încorda), 143,
160. (a -1 trage), 155, 158, 2 12
sus cu), 307. V. şi descorda.
* A rca şi, 162, 406-7.
A rde (a — pămlntul), 495.
A rdere (d e foc), 3 7 .
A ret (gard), 5 0 i.
A r g in tu r î, 483.
A rină, 91.
A rin os, 96.
* Aripă, 1, 484 (— a vaselor) 4 4 7
’ (dreaptă), 346, 486 (stingă), 478.
* A rm ată (de corăbii), 203 316.
* a,™6’ 65, 210' <de războiţi),
217. 264. 480. (de apărai), 207.
(— îe p odu rilor), 510, 512. (toc­
m ite), 490. (îm brăcaţi c u - oa­
m eni), 4 2 1 . (destoinicie Ia), 291.
(a lua - le cuiva), 504. (a-sl
lua), 421, 486-7.
Arse (pietre), 230.
A ru nca (a — cuiva prihană), 297,
. _ ,-a — ancora), 4 9 5 .
Asamăna (a se — cuiva), 298, 350
(— ează), 104,
 CUVINTE ŞI LOCUŢli VECHÎ 517

Aşăşî, 35, 360. Asudaţi, 400.

A scu lta re (a fi supt), 276. (a lua A supra (a fi — morţii), 495. (a
de supt), 259. se junghia — mortului), 19. (a
A s c u ltă to r i (altul popor), 29. sta — cu iv a ; a se răzima pe
Asem enea de (egalX 262. (cu), cineva), 203.
202. A teşire (de rău), 256.
* Aşeza (a — vase), 345. (a se ; A ţîţa (a), 364. (a — foc), 56. (a
a se linişti), 358. se), 281.
Asiani (Asiatici), 4. A tocm a (=egal), 316, 485.
Aşişderea, 231. A u r (fără număr), 508. (a lămuri),
Aspidă, e, 269. 262.
A şterne (a — masă), 354. (— pod), A uzi (a — pentru cineva ; a ausi
380. (— uliţe), 453. de), 428.
A şternu t, 75. A u zitor, 1 , 43.
A stru ca (a), 499. A valm a, 104.
A stupa (a — fjnlinJ), 245. A v u t, ţî, 331.

* Băga (a — întru munle), 493. se — din lontrul cetăţii), 314.

Bahnă, e, 93, 103, 117, 131. * (de afară), 3i3. * (a fi orîn-
Balegă, 105, 183. duit a se). 360. * (a se — cîte
B altă, 279. unul ; duel), 392. * (a se — in
B ăltag, e, 385. de sine), 233.
Bănat (cu — , a fi), 339. B a tjocu ri (a — pe cin ev a ; a-şl
Bani, 40, 262. (a face), 339. bate jo c de el), 205.
Barbă (a face), 72. B âtrîni (de cetato), 204, 289, 331,
Bărbat (om — ), 30, 379. (u-şl), 508. 496.
Bărdăhan, 106. B ăut (beat), 280.
Bărdan, 116, 229. V . şi bărdăhan. B ăutură, î, 296.
Bărneţ, e, 88. B elciu v (belciug), 165.
* Başcă, bă şcî, 493. Beli (a ; a jupui), 106-7,226,370.
Basnă, e, 108, 127, 139, 215. (de piele). 283.
Băţ, 240. Belit, 384.
Bătaie, 452. *(a corăbiilor), 320, Berbece, 266. «
447. * (a se găti de), 287. * (de Be^i (a se), 140.
d o i b u n i; duel), 277. Bez, 479.
Bate (a — gîndul), 503. (a — n o­ Bicisne, 402.
rocul), 314. * (a — războaie), B icisnicie, 354.
24. * (a — la ziduri), 493. * (a Biciu, e, 372. (— ul calului), 210.
se — oştile), 478. * (a se — de B ilitor, i, de pînză, 214.
nevoie), 425. * (a se — făţiş), Bine (a face cu iv a; a-1 prim i bine),
240. * (a se — tare), 275. * (a 500. (a fi cuiva de), 357.
 5 i8
herodot
Bineţ, bineş, e, 57, 115, 166.
B întui (a), 342.
Bir, uri, 5, 12, 70, 79, 146, 151,
184,186,191. (ţară cu — , de da
împăratului), 393. (a da>, 262,
271, 378.
B iru i (a — lu cr u rile ; a isprăvi>,
261. (a-şl — firea), 281. * (a
— cu răzhoiu), 209. * ( a — un
popor), 280. * (o c e ta te ; a o cu­
ceri), 303. * (a _ m al tare),
277. * (a se — de), 238, 362, 491.
’ 'Biruinţă (a dobîndi), 481. (a lua),
344, 495. (a sta în — ceva),
454. (cununi de), 306.
Bişug, 117.
B ivol, î, 269.
Blăstăm, blestem, 68, 218.
Blăstăm ăciune, 179.
Blăstăm ăţie, 17.
Blestem at (dintru oam eni), 206.
Boala femeiască, 45.
Boala ceia ce scu tu ră , 268.
Boală (a cădea în), 316
Bob, 105.
B obot (in), 256.
B ogat (— e o r i ; multe ori), 464
Bogaz (strîmtoare ; istm : _ de
I ămint), 234, 461. . Buhaiu, 153, 261, 335.
B°38yZănî (0amenl de Ja hogaz),
Boier, î, 165, 324, 488.
B oierie (de boier), 227.
Boli (a), -10, 187, 328.
B olnav (la ochi), 425.
B olnăvi (a se), 228.
Bolovan, î, 128, 266.
B orî (a), 57.
c.
Cădea *(a—neprieteni) 5 * (a —
în luptă), 296. (a se - J
cuiva).
* B oţ (a m erge — Ia un loc), 49.
* Boţi (a — cu ră zb oiu l; a neli­
nişti), 322.
B oure (u rechi), 384.
Boz, bozl, u ri, 10 şi urm., 56,146.
Braţ, e (măsură), 714.
B răţară, ă rî, 112, 262, 497.
B reaslă (a ieşi la altă), 330.
B reb, I, 241.
B riciu (a sta asupra — u lu i; a sta
în m are prim ejdie), 315.
Briu, ie, 21, 212. ( — «1 omului),
38^.
B roască, 249. (cu tişlr), 20.
B u cate (d e masă), 45, 57, 230,
354. * (provisil), 33, 77-8, 2 5 «’
272, 296, 368, .'586, 407, 482*
* (m ăşcoiu care poartă), 205 (a
m erge la - ), 248. * (a se d u ce
la), 486. (a sfirşi — Ja), 484.
B ucate (sămănăturl), 17, 459. (de
Sf îu>, 415. (a stringe), 369.
B ucura (a se — la cineva), 180.
B ucure-se ( = să-I (ie de b in e ')
238. ;
B u cu rie (bună), 405.
Budăiu, ie, 170.
Bun (om ), 257.
Bun, i (bărbaţi), 300.
B unăfacere, 476.
B u n ătatea păm întului, 270.
B u rduje de căm ili, 149.
Bute, ţî, 80, 436.
B uzăi (zodii), 28.
Buza ia zeru lu î, 76.
Buzdugan (a lo v i cu —ul), 3 3 5 .
B u zu n ă n , 350.
479. * (a — in mini), 490. * (a
— in neprieteni), 506.
 CUVINTE ŞI LO CU ŢlI VECHI
Cădelniţă, 260.
C ădere'(pagubă), 171.
* Cai (războiu de pre), 33.
Caic, e, 232, 389.
Caie, căi (pasăre), 99, 178.
Căinţă (părere de rău), 250 (—
de va peri), 206-7.
* Călărăşeştî (haine), 33.
* Călăraşi, 35.
* Călăreţi, 44, 247.
* Călărime, 184-5, 243, 390. (deo­
sebi), 481. (loc de), 473. (a răpezi
— asupra), 485.
Călători (a — cale), 467.
* Călca (a — iarba), 245. (a se—
de oaste), 412. (a se — vil),
423.
Căldărar, 27, 271.
Căldare, 20, 233, 257, 330.
Căldişor, oară, 266.
* Cale, că i (op rite), 486. (a păzi
— ile tare), 287. (drepte), 251.
V. şi cale.
Cale (cu), 332, 504. (fără, fără
de),- 364, 508. (cuvint fără
de), 509. (in — a neprietenilor),
466. (pre = cu), 332. * (a da),
115, 504. * (a face—), 86. * (a fi
in), 489. * (a ţinea — a), 451.
* (a păzi, a cădea în), 311.
Cale (— a bisericii), 132. (de car),
412. . Casie, 116, 188.
Cămară (odaie), 7, 135, 179, 281,
286. ( — ărl in biserică), 142.
(— ările vaselor). 69. * (— ară
de arme), 16. (de avuţii), 13.
Cămăraş, I, 13.
Cămilă, e, 33, 56, 187.
Cămeşă, 1, 5p7.
Căm iloiu, 1 , 187.
Cănaf, e, 70.
Cap (şe(), 41, (p ersoa n ă; capete
de neprieteni), 504. (a lua, a
519
purta, întru — ul său), 64. (a
lua un — şi a-1 spînzura), 496.
(a veni la), 15, (— ul lucrului),
307. (a-şl bate; a atenta la pu­
doare), 117, 303. V. şi capete.
Căpac, e, 20.
Capăt, ete (de apă), 224, 236.
Căpcă[u]nl, 269.
Capete (mări ; şefi), 416. (a pleca
de), 399. * (a sta pentru), 465.
Capişte, 11, 44, 417.
Căpitan, I, 272, 386, 423, 439. (—
ii vaselor), 288.
Căpitănesc (vas), 451.
Capră, e, 107.
C ăprioară, e, 269. (corn de), 383.
Car, ă, 14, 82.
Căra (a), 369. (a — pădure multă),
373.
Cărămidă, zi, 74. (arse), 74.
Cărare, 412. ( — din munte), 420.
Carătă, carîtă, 37 4, 386. (a se p o-
g ori din), 495.
Carte (scrisoare), 53, 196. (a în­
văţa — pe cineva), 446-7. (a
prinde o —), 428. t
Căruţă, I, 190.
Casă (neam), 45. (de mal de jos),
328.
Casă-şl, 26.
Căsători (a), 507.
Catarge, cătarge (c o ră b ii; opus
celor «rătunde»), 4, 67,163, 285,
342.
Cătinel (şi pre —), 401, 456.
Căuta (a—să facă 'ceva), 82, 508.
* (a — poruncii), 490.
Căzătură, 1, 27.
Căzi, 436.
Caznă, 206.
Căzni (a : a tortură),.403. (a se),
206.
 52o
HERODOT

Căznit (schilodit), 206.

Chiparis, 230.
Ceapă, 128.
Ceară (a topi), 428. Chirie (a lua cu — casă), 28, 295.
Chitos, e (chiţi), 326.
* Ceată, 23.
* Chiui (a), 275. 420, 477.
* Ceauşi (al oştii), 423.
Cilţi, 440.
Cel (cei pustiu =± pustiul), 212.
* Cîmp (la), 487.
Cela (= cellalt), 333.
Cimpoiaş. 1", 330.
Cenuşă, 264.
Cină, 307, 318.
Cerb, i, 269.
Cindai, 500.
Cerca (a ; a întreba), 26. (a căuta),
Cinepă, 230.
16, 161, 3 io, 484, 512. (a în­
Cineşî, 69, 162, 214, 325.
cerca), 351. * (sens m ilitar), 252.
Cine, î de v în a t, 79.
(a — certare), 4.
Cercel, î, 1 1 2 , 154-5. Cinii (unelte), 197, 211, 369, 498.
Cinste (demnitate), 201,392 (p r i­
C ercetare (= certare ; a da), 354.
( — certare; a lua), 49. vilegiu,, 329. (rang), 260. (Scaun
Cerdac, uri, 118, 383. al — el), 358. (a cădea din),
Cere (a —pe cineva), 508. 417. (a avea), 495. (a se naşte
Cergă, i, e, 241, 383. ia — ; în demnitate), 356. ‘ (a
Cerne (a), 83. scoate din), 325. (om de), 206.
Cerşi ( a ; a cere), 192, 255, 339 Cinstit (in o a s te ; om), 432 (a
3 o2, 502, 508. se face), 494.
Cîntare, 351.
Certa (a ; a pedepsi), 30, 497 512
Cioban, i, 91.
Certare, 4,51,124, 273. * (a d a - l '
252, 496. ^ h Ciobotă, c ib o tă , 81, 313, 350
* Cetate (a băga in — de m incat Ciocan, 28, 388. (bătut cu - ul),
38 i. *
Şi de băut), 287. (a bate—a) 500
Ciolan, e, 107, 499.
,(a b a t e -a tare), 271. (a se da o),
£>00. (a dobindi o), 207, 275. Ciopli (a ; a sculpta), 109. ( _ iti
— oam eni), 121.
(a face o), 287. (a întări o), 352
(a merge ia), 348. Cirezi, 54.
Cirjob (fier), 116.
Cetăţeni, 252. (avuţi), 215.
Cetăţence, 231. Cirma (a purta), 241.
* Cetăţuie, 221. CîŞtiga (a — îm părăţie), 356.
Chezi (= căci), 442. Cite oarece, 30.
Chică, ci, 264-5, 384. Ciudă (m inune), 150, 380.
Chihrim bar, 190. Ciudi (a şe), 304.
Chijăş, aşi, 81, 149. Ciumă, 320, 459.
Ciutură, 349.
Chilum (iv.tvaxYjţ), 226, 228
C hinovar, chinăvariu, 1 6 9 , 3 8 3 . Cizme, 105. (de vine), 335.
Chip, u rî (statuie) 14, 21 (__ Clăti (a ; a mişca), 112, 200. (a—
graiului), 23. (intr’u n' - do mal jos), 463. (a — obiceie), 180.
lung), 347. (a s e cutrem ura), 342. * (a se),
487. (a se — din ţii), 345..' ’
 CUVINTE ŞI LOCUTll VECHI
521

Cleiu de cireş, 116.

Credinţă (a da cuiva —), 14 9
C locoti (a), 266.
(a-şl da - a), 402. (a lua — de
C lopoţî (clopote), 375.
la cineva), 149.
Coace (a, pine), 464.
C reşte.(a se ; a), 329..
C . aie. 241. 455.
Creţ (la păr), 119.
Coarne (a f. . ■). 218.
* Crile (cete), 213. 396.
Coase (a), 227. 388.
Crin, 1 , 81.
Coasă, 310.
Crîngul vrem ilor, 9 3 .
Cobuz, e, 1 1 .
Crîşmă, e, 81. 128.
Cobzar, 1, 1 1 .
Crîşmar, i, 40, 134, 277.
Cocoare, cu coa re, 99, 1 1 4 , 3 8 4
C rocodil, i, 103, 1 1 2 , 2 2 1 , 269.
Codru (mare), 241. ( —uri), 63.
C ron tir (scrontir), 1 2 2 1 28
* Coif, uri, 70, 137, 140, 265.
450, 165, 227, 380, 395, 497 '
291. (împletite), 384. (împlinite,
Cucon, î, 148.
de rind), 385. (vărsate), 388,
Cuiu, ie, 61. (boabe de orz cu
(cu pene), 388.
sare pentru jertfă), 56.
Colac, 1,52, 153, 512. (cerc de zid),
Culca (a se — cu muieri), 507
43. (răsplata pentru găsit), 212. 511.
Colcele (cnem ide), 388.
Cum ( = că), 206.
Colibă, I, 279, 316.
Cum ( = ca şi cum), 36î.
Comişel, I, 182, 229.
Cumpănă (pusă la mijloc), 489. (a
Conac, e, 395, 453.
sta la), 483. (a veni la), 500.
Copaciu, 80. (cu şi fără de roadă),
Cum păra (a), 232.
139.
Cum părare (loc de), 369.
Copil (fii), 30, 69, 236, 26-4,500. (de
Cum pătat, ă, 3 59 .
vristă), 138, 353. (bastarzi), 58.
Cum plit, ă (către oameni), 295
C orăbierî, 5, 141, 256. 460.
Cunună, I, 81-2. 333. <a fa ce--)
Corăbii rătu n de, 67. 236.
Corn, 388. V. şi coarne.
Cupar, î, 160, 229.
Corn (au aripă), 478.
Cuprinde (a prinde), 511. (a— cu
Cort, uri, 390, 396, 493, 497.
auzul), 215, 270. ( - cu firea),
Coruiu, co ro iu , 111-2, 178.
15. (a se — cu un gind), 72.
Cositor, 190.
Cuptor, oare, 56, 75, 261, 291. (al­
Coşniţă, 279.
tare), 202, 413.
Cot, coţi, 21, 73, 233, 269. 441.
Cură (a ; a curge), 29, 223, 363.
C ovată, ăţi, 349.
Curat (aur). 361. (a fi un lucru)
C ovirşi, (a), 449. (a— cu biruinţa), 471.
309, 503. (cu mintea), 126. (— I
Curaţi (a ; purifica), 16. (a se pu­
Nilul), 96.
rifica), 230.
Crai, 79.
C u răţitor (Dumnezeu), 19.
Crăie, 184. I
C uratoare (ape). 95, 236, 486.
Crainic, i, 170. 327. 330, 438.
Curea, le, 70, 116, 239,264.283,
Crede (a — vraja), 66. 511. (împletite), 387.
 522
Curindă (vreme), 70.
Curmeziş, 235.
Curţi îm părăteşti, 74.
C u rvi (a). 40. (a se), 5, 71.
Cuscrie, 31, 109. (a fi in), 46i.
Gusta (a : a trăi), 89, 155.
Cuţit, e, 107, 335.
C.uţitaş, 228.
Cutrem ura (a se), 443.
C uviinţă (a li : a fi potrivit), 415.
Da (a — o apă in alta), 223. * (a
— în), 505,(a se — pre sine), 72.
Dănăoară, 393.
Danţ, uri, 166.
Dar, 250. (a avea — de către
cineva), 325. (pre cinste), 508.
Dardă, e, 196, 383.
Dărui (a — pe cineva), 330, 508.
(a se — cineva), 261.
Dascăl (= înţelept), 12-3.
De (= decît), 48 8.(= din : bărbaţi
de Argos), 404.
Deal, uri, 505.
De loc ( = indigeni), 241.
De-avalmă, 71. V . şi avalm a.
Decinde, 83, 216, 277, 482. (a
trece), 335.
Deget, e (măsură), 73, 233, 277.
Delăturî, 211.
Delunga (a se — boala), 10.
Delungată (cale), 44.
Deneoarile, 221.
Deosebi (a), 427.
* Depărta (a), 504.
Deşarte (cuvinte), 363.
Desbrăca (a), 308.
Descăleca (a — un loc), 289,
Descăvăsc, 230.
Deschide (a), 223.
Descins, şi, 460.
HERODOT
C u vint (înţelegere), 486. (lacom).
406. * (a începe), 485.
C uvinta (a), 361.
C uvinte (a-şl da), 402. (cuvint
preste toate — le), 405. (a face
c u v în t ; a da zvon) 406. (a zice
— inte), 501.
Cuvios (cum inte), 52. (lucru — ),
309.
D escoperit ( = gol), 211,
D escorda (a—arcul), 143. V. arcul.
D eşertu l (trupului), 116.
D eşerţi (fără folos), 397.
D esetnic, î, 386.
D esfătăciune, 29, 58, 85.
Desime (de pădure), 336.
D espărţi (a se — de către). 501.
Deslipi (a), 433.
Despica (a — în două), 374.
Despoia (a — vergi), 227. (a se—
dob itocu l), 225.
D espuitor (stăpîn), 38.
D esrădăcina (a — un om), 15.
(— u n u l om ), 64. (a—de neam).
228. (a se), 339.
D estoinic, 202, 458.
D estoinicie, 331, 391.
D estul (a fi cuiva), 407.
D estuii, 427.
Diac, i, 390. (împărătesc), 196-
(— ul ban ilor), 100.
Diam ant, 401.
Diadinsul, 355.
Dihore, 111.
D ihoroaie, 111.
D ilon trul, 132.
Dîmb, 424, 512.
D im ocratie, 325.
Din ( = de la), 292.
 CUVINTE Ş[ I.OCUŢII VECHÎ
Din ( = de prin), 68.
Din cep u t, 296, 329.
* Din d ă ră p t (a fugi), 492. (a lua),
272. (a m erge), 329.
D inioarea, 376.
D intru (= d in ), 231. (=intru), 478.
D ireaptă (cea ; dreptatea), 49.
Direge (a — biserica), 10.
Dirept, 338.
D ireptate, 339.
D irlogi (prin braţ), 278.
Divă (m inune), 342. (lucrţi cu),160.
Divan. V. Scaun.
Doară (au — ), 206.
Dobindă (ciştig), 362. * (de răz­
boi u), 226. * (a se atinge de),
497.* (a împărţi, a-şl împărţi),
460, 499. * (a scoate toată —a
in lături), 506.
Dobindi ( a ; a cîştiga), 156, 493 (a
— împărăţie), 356. (a da părerea
s a ; a cîştiga), 346. * (a — o
cetate), 79, 337,500. V. şi cetate.
* (a — pe duşm aal), 290. (a se
putea — ), 279.
* D obindire (de cetăţi), 5.
D obitoc (subst. colectiv), 370.
(vite), 222.
D oborî (a — la nim ică), 497.
Dodei, dodii (a), 64, 112, 114,
122, 217, 228, 245, 288, 297,
307, 457, 461, 486.
Elefant (din ţi de), 186. (elefanzl),
269.
F ăcător-de-bin e (al cuiva), 201.
Face (in d ărăp t; a se retrage), 98.
523
Dolf (d u lf; delfin), 11.
D oftori, 82, 116, 146, 197.
D oftorie, ii, 116, 197.
Domni (a — o ţară), 262, 507.
Domnie (= ţară), 36.
D orm itul (vremea — ului), 7.
Dosădi (a), 428.
* Dosul la faţă (a da), 296. * (a în­
toarce), 401.
Dovedi (a — pe un pîrit), 144,
228. * ( a ; a birui), 86.
* D ovedit (de viteaz), 361.
Drag (a fi ■— cu iv a; a-1 plăcea),
390, 407.
D regerea glasului, 258.
D rept (cin ev a ; a sta), 346. (a nu
fi — nimică), 33.
* Drum (a fi pe), 249.
D ucător, 1, 29.
Dugheană, eni, 213.
D uborî (a), 33. V. şi dobori.
Dulăi, 18, 59, 111.
D ulceaţă (= plăcere), 392.
Dum bravă, ăvi, 131.
D um esnicî (copaci), 216.
Dumnezeu (= zeu), 21. (— 1), 501.
Dumnezeoaie (= zeiţă), 14.
Dură (a — casă), 125.
Durea (a — ochii), 494.
Durere (suferinţă), 206. (de oclil
= părere de rău), 280.
D vori (a), 193.
E.
Epitrop, 173. (de cetate), 284,
307. (de copil), 255.
Epose (epos, —uri), 11.
F.
I* (a— ceva cu mînule lui), 494.
J (a se — frig), 249.
 524 HERODOT

Facere (faptă), 176. >

F ilosofie, 13.
F ăcu tu l (născutul), 211.
Finic (vin de), 15 i. (—e), 263.
Făgădui (a se), 250. (a se— bani),
( — 1), 80, 266.
371.
Fin ichesc, ească, 294.
Făgăduinţă, 362. (a p lin i— a), 287. Finix, 113-4.
Făină, 329.
Fîntînă (izvor), 349. (a săpa), 28.
Fănină, 369.
Fire (de om ), 181. (— a voini­
Fapt (= faptă), 176, 349, 497.
cului), 14. (— a Mării), 366.
Făpt (= făcut), 70.
(— m uierească), 120.
Fără ( = afară de), 505.
F istic, 323.
Fără cit, 215.
F lă m în ză ciu n e, 459.
Fără-de-lege, mase., 66, 428, 462.
* Flăm inzi (a, oastea), 369.
Fără-treabă, 389.
Flegm a, 268.
Fărcuşul (săbiei), 172.
Fluier, e, 9, 56. '
Faţă (a aduce), 278. (a arăta),
F lu iera (a), 65.
467. (a prinde de), 334. * (a
Flu ieraş (om ), 59, 351.
arăta), 420. (a se culca de), 187.
F lu tu ra tec, ă, 156, 203.
* Făţiş (războiu), 336.
Foaie, 261, 370. (pline de v-in),
Faur, 27.
126.
Fecioară, 240. (m incinoasă), 265.
* Foam ete, 500.
F eciori (fii), 13, 254, 276, 508- 9 ’ '
Foarte (fu — om drept), 204. (pus­
512. (adevăraţi), 331. (drepţi),
tiul c e l— ), 102.
58. (de suflet, a face), ifâO.
Foche (focă), 83.
Fereca (a — cu argint), 43. (cu
aur), 237. r' F ocu ri (a face, ca semnal), 25 i,
469.
Feredeu, 230.
Feri (a se), 242, 495. Foiu ( u n ; fol pt.), 88, 261; (de
suflat), 28.
Feri (a se; a se oferi), 67.
Folos (om de), 175, 202, 491. (a
Ferici (a—pe cineva), 502. (a —
firea), 11. (a se), 376. face), 495. (a face — mare), 495.
Fericinţă, 5. Folosi (a — un sfat), 402.
Fortună, 240, 326, 415. V. fu r­
Feţei (a sta înnaintea), 359.
tună.
Feţişoară, 191.
Fost (au = au trăit), 36.
Fier, are (ancoră), 459. (a lăsa)
415. . Frăm inta (a), 105. (pine), 464.
Freca (a), 361.
Fier (meşteşug de), 28.
Fier (a lipi _ ul)> 12. ( _ ă flcr_ Frica (a li intru — ă, cineva), 504.
Frigare, 107, 122.
JinţI), 366. ( î n f o c a t e ) , 68
(lungi), 372. Fringe (a se — suliţa unul
Fierbe (a —, Marea), 415. popor de către altul), *405.
Frîu, frîie, 88, 192, 227.
Fierbinţeală (climă), 1 8 7 .
Fieşteunde, 299. F rum useţi, fru m şăţî, 291, 5 0 3 .
Filosof, i, 237. Fruntaşi, 505. (aleşi), 492.
Frunte (cel de), 487. * (in), 480.
 cu vinte şi lo c u ţii vechi
525
Fruntea v a su lu i, vaselor, 413, din iintină), 349. (a da cu), 78.
450. (— ile, a împărţi cu), 369. (— ia ;
Fthisis, 387. a măsură cîrnp cu), 27.
* Fugă, 48. (a pleca— a), 347, 438. Fura (a se — cu mersul), 377.
* (a se p orn i in — ă), 347. Furcă, I, 260, 279. * (a sta calul),
* F u gari, 207. 387, 477.
* Fugi (a da a), 450. (a — fără Fur, î, 125, 317.
uiclo tocmeală), 491. Furtună, 427. (a răsufla de), 432.
Fum ( = furăm ), 489. V. şi fortună.
Funie, ii, 12, 257, 300. (măsură), Fus, 104, 260. '
93-4. (de stinjenl), 100. (de scos Fuşt, uri, 16.

G.
Găină, 1 , 249. Gîndi (a — sus), 362.
Galbeni de aur, 22. G induri (a sta in), 420.
Găleată, 329. Gîngav, I, 240, 257.
Găonos, oasă, 113, 388. Gînscă, 105. (vulpilor), 113.
Gard, 373. . . Gitul păm întului (istm), 72, 427,
Găta (a), 285, 327. * (a se), 309. 438-9.
Gătează (se), 371. G iucătură (cintec), 370.
* Găti (a — catarge), 353. Giudat ( = ciudat), 98.
Gătire, 51. Glas ( = graiu), 386.
Gaură, gău ri, 271. Gligan (mistreţ), 165 şi urm., 269.
Găuri (a), 136, 259. Gloată, 43. (slove de), 105. * (ter­
Gazdă (a lua la), 13. min militar), 360, 391, 414.
Geamănă, 328. Glod, 241.
* Gedia, ele, 178. Glumăţ, 143.
Gemănată (unghie), 113. * Goană (în), 451.
Ger, 212. Gol (pămint), 216.
G heom etrie, 121. Goli, 69, 114, 480, 489, 491.
G hielşug, 169. Goli (a se ; a se dezgoli), 330.
Ghimpi de şerpi, 114. Goni (a-şl — femeia), 508. (a — o
Ghindă, 27. oaste),* 347, 488, 495.
Ghipsos, 383, 436. G onţos (munte), 22.
Già, zea ; gele, zele : gilè, 58, 88, Grăi (a), 217. (a— pe cineva), 512.
165. Grăpat, 96.
G ilceavă, 105. ( — a norodului), G rătar de fier, 12.
180. Greaţă (a cădea cuiva — ), 463.
G ilcevi (a), 150. G reci streini, 145.
G ilcevitor, I, 164. Grecime, 194, 489.
Gînd (a fi in lr ’un), 346. G recioasă (îngreunată), 45.
Gindac, 1, 158. Greş, 239.
 526
Greşi (a se), 252. (a — vraja), 261.
Greşit (a f i ; cu vină), 203.
Greu (la mers), 256. (a cădea cu),
301. (a părea cu), 487.
Grijă (a fi în), 143.
G rijăliv, ă, 141
Griji (a avea grijă), 247. (a găti),
498. (a— pe oaspeţi), 35-1. *(a se),
483. (a se — de cale), 333-4.
Griu, 10, 215.
Gropa (a se), 276.
Gropi (de m orţi), 26, 510.
Hadîmbî, hadîm pi, 50. 148. 165,
178, 185, 221, 315.
Hadimbi (a), 455.
Haine, 255, 508. (bune), 495.
(rele), 196. (scumpe), 497. (de
ţară), 323.
Haini (a se), 288.
Hălădui (a), 52, 415, 422.
Hălăduinţă, 52.
Hamgiar, hangiar, ere, 8. 88,
158, 178, 191, 207, 281, 382. (a
scoate —ul), 507.
Har (plăcere), 85. (a avea de la
cineva), 507. (a şti), 497. (a şti
— lui Dumnezeii), 155.
* ® ărăţui (a se), 482. V. şi h irăţi.
Hărăzi (a), 331. (a— pe cineva), 22.
Harmasar, î, 79.
* Haslă (hasnă), 503.
H ăşturî (a arunca), 485.
Hatman, î, 16.
lapăngea (ipingea), 81.
Iarbă (a bea o), 260.
Iarm aroace, 110.
Ibric, e, 113.
Icre (a frige), 511.
IIERO DOT
G ropniţă, e, 40, 77, 128, 142,150,
229, 248, 277, 499.
Gros (a grăi), 443.
Gros (a pune în), 335.
Grozav ( = urît), 81, 267. 331.
496. (urit in sens moral), 333.
(lucru), 306.
G rozăvie, 354. (a face), 340.
Grumaz (a lua de), 338.
Gunoiu, 155.
Gura să p ă tu rii, 369.
Gusta (a — de ceva), 314
Hătmănie, 67, 480.
H ăţui (a — a caii), 374.
Hei (peşte), 113.
Her, 160. V. şi hier, fier.
H eresteu, 227.
Hiară, 158, 225. *(de sigeţl), 228.
Hiarbe (a), 20.
Hier, 28, 68
* H irăţi (a), 246.
Hirtie, 105, 294.
Hotar (a fi in tr’ un), 359. (a arăta
ăle). 371. (a muta), 345. (a
pune), 359. (a ţinea), 345.
H otărî (a), 225.
Hram ăt (al măgarului), 251.
* Hrană (provisil), 412. (de cal],
483.
Hrăni (a— cal), 350.
Huli (a), 237, 362. (a — un sfat),
403.
I.
Ied, zi, 21.
Ierbi, 183. (de leac), 123.
* Ierna (a), 321, 373.
Ierta (a— pentru greşeală), 339. (a
— viaţa), 11. ( = a scusâ), 18.
 CUVINTE ŞI LOCXJŢlI VECHI
* I e r ta r e de o a s te şi de bir, 174.
Ie şi (sare, a), 224. (a— cuiva la u ­
de), 352. (a face— t pe cineva),
441. (a — înainte), 494, 503.
Ie ză r, e, 40.
Ie zi (a), 372.
Ilă u , 28.
Im ă-sa, 328.
* îm b ă rb ă ta (a se), 311.
Im b ă trin i (a), 334.
îm bla (a— apa), 79. (a— pămînti),
230. * (— cu vasele), 118. (a— pe
Mare), 67. (de faţă, porn.) 109.
(a — pe ascuns, porn.), 507
( îm p r e jr r ; un cal), 211.
Im blă ( = m ergi, haide), 176, 363,
391, 512.
Im blătoare (case), 222.
îm b og ă ţi (a se), 497.
îm b ră că m in te, 272.
îm p ă ra t (a pune), 335. (a sta), 332.
îm p ă ra ţi (a), 8, 331, 510.
îm p ă r ă ţie (a v e n i la), 356.
Im p ărăch ere, I, 181.
îm p ă rţe a la păm in tu lu i, 259.
îm p ă rţi (a — cu două părţi mal
m ult de cum celalanţl), 329.
(a despărţi), 32. *(a— prăda), 498.
Im p ă rţitu ră , 1, 83.
îm piedeca (a — o jertfă), 225.
* îm pin ge (a — pe duşmani), 424,
429, 433, 457, 478. (a se— unii
cu alţii), 490.
Im p is tr it, im p e s trit, 498, 507.
(h ain e— e), 123.
* Im p lătoşa (a se), 71.
* Im p lă toşa ţi (opliţl), 260, 309.
* Im p lătoşi (a se), 137.
Im plea (a se— un vis), 52.
îm p o tr iv a * (= spre), 83. (a pune
— cu iva), 309. * ( — a porţilor),
125. * (a sta — ), 237.
* îm p r ă ş tia (a), 372.
527
îm p re ju r (= prejur), 486.
îm p re ju ra (a), 465.
* îm p re su ra (a), 424, 488.
* îm p reun a (a s e ; a se uni), 2' ,
52, 223, 251, 347. (a se ; porni),
25, 126.
îm p rie te n i (a se ; a se împăca), 21.
Im proşca (a se), 265.
Im p ro tiv ire , 1 , 442.
Im p r o tiv itu ră , î, 340.
îm p ru m u t (in bani), 24. (a lua),
340.
Im pru m u tez, 169.
* îm p u n g e (pe duşm an, a), 423.
Im p u ţicio s, 190.
In, 81, 230, 369.
Inbe, 30, 213.
* în c ă le c a (a), 243.
In c ă lţa (a), 313. (a se), 350.
în c ă r c a (a— copil, robi), 430. (a
— catarge), 324.
* în c ă r c ă tu r ă (bagaje), 374.
In că şî, 201.
* în c ep ă to ru l (războiului), 346.
în c e p ă tu ră , 210, 305, 332, 449.
* în cep e (a — la duşmani), 418.
în c h e g a (a se), 349. ^
în ch e ie tu ră , în c h ie tu ră (la pi­
cior), 196, 498.
în ch in a * (a— o cetate), 262. (a—
cu mina), 115. (— d aru ri zei­
lor), 380. * (a se), 251, 307,310,
354. * (a se — cetăţeni), 206.
* (o cetate), 275, 322. (o cora­
bie), 448. (un popor), 259, 279.
în ch in ăciu n e (a d a ; a se închina),
327.
în ch in ăciu n e , 398.
în ch in ă ciu n i (altare), 358.
în ch in are, 345.
în c h in a ţi, 436, 446, 482, 489.
în ch ip u i (a; a însemna), 373.
în c h ip u it (zugrăvit), 158.
 * în c h iş i (asediaţi), 206.
în ch iso a re, 5 1 1 .
Incîlci ( a - a p a ) , 76. * (a se), 433.
Incîlcit, 139. (poveste — £), 2 19
Incîlcitura 1, 135.
* în co rd a (a r c u l; a), 1 4 3 . v . arc.
în cre d e (a se— la o poveste), 213.
(a se— pe cu vin tele cu iv a ), 362
încremeni (a), 493 .
* în c r u n ta (a se — la brat), 3 1 .
(a- şl — nasul, etc.), 229.
* Incujbate (arce), 383
* Incunjura (a), 34, 425. (a raerge
Inhige (a), 179.
în fru n ta (a ; a mustra), 353.
în gădu i (a — pe cineva), 206, 501.
(a aştepta), 83, 445. (a îndrăzni)
348. (a zăbovi), 423. (a - v r i s -
tel), 281. (a se_ ; a se in frîna).
în gădu in ţă, 176.
* Ingenunchia (a— 0 cetate), 320
In gloti (a), 176.
îngrădi (cu gard), 401.
înhăma (a), 268.
înhămat, 187.

Inr 'a fi foarte cu tQaW — a),

* Incunjurare (asediu), 205 ■ • (a ţinea— a pe cineva), 474
încununat, 367. (bună), (linişte), 379. (a trage),
îndărăpt (ca adiectiv), 104. (maI)
«87. (a se sfătui), 436. în ju ga (a— în Car), 228.
Indatăşi, 477. în lă tu ri, 190, 246.
Indeeişî, 23, 213, 300. * In la u n tru l (a se da o oaste), 430
îndemna (a se), 355, 505. 441 ^ c e d e ) , 239. (a merge),
Indemnător, î, 392.
* în d esi (a se), 4 75 . In Ioc de ( = drept), 4 1 9 .
în d ră g i (a — o fem eie), 5 0 7 . în m u lţi (a — cuvîntul), 176
îndrăzneală (a avea) 476 Innainte pu se (lucruri), 3 5 7 .
CU C „ , e ia )> Innapoi (a se da), 248.
nnopta (a— vrem ea), 250
Inputa (a), 38.
î n d r ă c i « , 309, 360,398. (a Iu,),
* Insăgeta (a), 58.
* în drepta (a— oaste), 3 4 3 . * înşela (a), 248 („ ■
465 (,a se — eiueva),
Indura (a se— de), 206.
In el, 331, 497. (a pecetlui cu), 106 înşelate (visu ri), 3 6 5
în fă ş u ră (a — un scaun), 283 (a însemna (a - slove); 2g7
— p reju r ceva), 462. însemnat (cu sem n), 2 34
Infla (a s e ; Marea), 462 însângera (a), 2 3 . '
Inflare, 197. (-ărI de M ‘ Insul ( = dînsul), 1 2
înfiat (mîndru), 30. în su ra (a), 507.
în flo ri (a — 0 ţară), 209. ■«»■ta („), 332, ( _ »„ popor)
”S “ ?a » *». 1, ,,,„el)i
în ţelege ( , . ş, _ . , _
Infringe (a), 321. sine), 242.
Infrumşăţat, 261 , 419, 496. Inţelepţeşte (adverb), 3 64
întoarce (a - Către prieteşug),
 CUVINTE Şt LOCUŢIÎ VECHI
464. (a — la lo c), 308. (a —
grumazii), 268. * (a se—asupra),
311. * (a se — Împotrivă spre
războiţi), 475. * (a se — spre),
4:50. (a-şl — sfatul), 364.
* în toa rcere îndărăpt, 250.
Intocm a cu ( = egal), 28.
Intra (o apă — in alta), 223.
* I n t r y e prin m u n ţi, 411.
întreba (a — m oşiile şi ruda),
351. (a — numele), 495. (a-şl
— de), 10.
în trebă tor, 1 , 10.
în trece (a — la Olimpia), 349-50.
în trista (a), 464. (a se), 51.
Intru (a sta ceva — cineva), 346.
(a răminea lu cru l— cineva), 442.
în tu n eca (a), 3 1 (a —soarele), 472.
Intunerec, e de m ii (=10,000), 131,
177, 370, 331, 414-5, 434, 457.
* Inturna (a), 492.
In văiera (a se), 49.
în v ă lu i (a— pe cineva), 123. * (ce­
tate), 63. (a se), 432. (a se = a
se înveli), 118 (a se — o apă),
100- 1.
* în v ă ţa t (cal), 310.
în v ă ţă to a re (a u n or lucruri), 508.
în v ă ţă tu ră , 24, 351. * (la răz­
boi u), 420. (a da), 275. * (a da
— oştii), 448.
In v in ci (a se), 182.
In vincin d, 351.
In v irte ji (a— spre), 485. (a se—; a
se întoarce), 256, 310.
In v irti (a se), 495.
în v red n ici (a — pe cineva), 509.
* Iscoadă, e, 43, 153-4, 200, 256,
402.
Iscosenie, 397.
Iscu sit, 82, 350. (zisul— ), 351.
Ispită (cercare), 183, 213, 360.
529
* (manevră), 376. * (a face), 418.
(ispita vitejiilor, de vitejii,
de vitejie, vitejiei, ispite v i­
tejeşti), 23, 61, 69, 277, 282,
323, 329, 332, 341, 351, 435,
442.
Isp iti (a încurca), 100, 327. ( — pe
Dumnezeu), 339. (— vră.jile),
20. ( — pe gineri), 350. ( — la
cineva), 360. (a se), 35, 246,
482, 510. * (— asupra unei ce­
tăţi), 32.
Isp ra vă (de), 334. (om de), 200.
Isp ra vn ic (delegat), 350, 396. (ca­
selor), 170. (cîrm uiril), 26. (ce­
tăţii), 289. (oraşului), 202. (te­
rii), 175, 262.
Istorie, 300.
Is to v i (a s e ; a se sfirşi), 509.
Iu b i (a —a aduce mînie), 407.
Iu ţim e, 187.
Iuzbaşă, î, 386.
Iv a la (oam enilor), 109. (la —ă),
276, 288, 295, 305. (a se ridica
la), 205. (a scoate la —ă), 435.
Iv i (a), 366. (a se), 331, 476. (a
se — lucrurile), 18. (a se —
ziua), 485.
Iv it (descoperit, evident), 153,
473.
Izb ă v i (a), 263. (a — judecată), 43.
Izbi (a), 326.
* Izbîndă, 287.
Izbîndi (a i se— cuiva ceva), 512.
(a-şl — dela cineva), 337.
Izgoni (a), 409.
Izm arand, 108.
Izm ene, 29, 183, 291.
Iznoavă (lucruri d e ; înnoiri),
307. •
Izv or, 223. (a astupa un), 435.
 530 H E R 0D 0T

J.
Jac 276. (de pripă), 5. (a da), 3.
(a lua cu;, 4. (-ului, răscumpă­
rarea), 4.
* Jăcui (a ; a prăda), 38, 483, 510.
(a — pe cineva), 3. (a— m uieri),
4,122, 254. (a — o cetate), 306.
Jale (a-I fi — cuiva pentru ceva),
332.
Jălui (a — moartea cuiva ; la ju ­
decată), 324. (a — către cin e­
va), 19.
Jertfe, jertve, 211. (a nu li se
face), 489. (pe voie), 484.
Jghiab, urî, 79, 373.
Jigăniî, 46, 51, 103, 111, 216
267-9. •
Jurăm int (a b iru i c u —ul), 339. (a
Jirtevnic, 56.
Joc (danţ), 351. (— uri), 40.
Jos (om de), 278.
Juca (a — la jocu ri), 373. (a —
frum os), 351. (— cu piciorul), 27.
Jucărie, î, 41, 491.
Judeca (a se — la moarte), 19.
Ju decată (a chem a la), 334.
Ju decător, î, 42, 283.
Judeţ ( = judecată), 160, 2-îO. ( — e
tari), 276. (strimb — a judeca),
283.
Jug, 210. (a trage), 359.
Jura (a), 501. (a — pe cineva), 257.
(a — Şi a se m intui), 339. (a —
ceva), 228. (a _ drept), 339. (a
— în v iclen ie), 319.
făgădui cu), 508. (a dezlega —
ui), 272, 506. (strîmb), 68.

L.
Lac, urî, 150.
* Larg (a ieşi la) 423.
Lăcaş, e, 334. (— uri), 357.
Lărgi (a se), 219.
Lacre (= racle), 229.
* L ărgim e (a se bate la), 442.
Lăcrim a (a), 376.
* Lăsa (a — o cetate; a o des­
Lăcui (a — cu o fem eie), 503.
presura), 321. (a se — cu iu-
(a — pe cineva), 212. (a aşeza
ţimea d e ; a fi întrecut), 387.
pe cineva), 318. (a — o cetate; Lăţiş, 94.
a colonisa), 322, 349. (a — 0
L a tu l (şanţului), 71.
fată cu cin eva, a o mărita),
L ătu ra (a se ; a se alătura), 95.
183. (a — fete cu împăratul ; a
L ătu re (a lăsa iutr’o), 293.
i le da ţiitorl), 262.
L a t u r i , 80. (a da ceva în-
L ăcu iţi (a fi), 291.
tr’un — ), 68. * (a lua în), 494.
L ăcu itor (pămîntulul), 212
Laţuri, 127. V. leaţu ri.
Lăcustă, e, 263.
Laudă (a avea — de cătră cineva),
Ladan (laudanum), 188, 190.
498.
Lam ură (aur), 21, 108.
Lăudă (a ; a prim i cu plăcere),
Lăm ură (a), 28.
281. (a se — laudă cuiva), 322.
Lăm urit (argint), 262.
Leac, u rî, 72, 236.
* Lance (de snlită), 18.
Lsaţ, (liaţ), u ri, 125, 387.
Lanţ ( = laţ), 226.
* Lefeoiu, 25, 32 i. V. şi lifjsiî.
Lanţuh, 495.
* Lsga (a — pe un prins) 511.
 CUVINTE ŞI LOCUŢll VECHÎ 531

Legătură (alianţă), 60. (—I), 31, L ipsit (riii ; secat), 103.

2;fi). ( — 1 la haine), 155. (din; din L iv ezi, 54.
lăuturi), 203. (a fa c e — ; alianţă), L itră, e, 342.
20«. L oc (a pune la), 348. (într’u n ;
Lege (Uire), 301. (a avea), 399. la un), 392. *(cu"greu, pre lesne
(a Tace cu ), 49. (a li cu), 437. luat), 360.
(datină), 511. (fără de), 510. L ogoş (pitic), 162.
V. şi fără -d e-leg e. L on tru , 44.
Legum e, 128. Lopătar, 1 , 282. .
Lei, 269, 396-7. L otos, 264.
Leni (a se), 299. L o v i (a — tălbaril), 18. (a —
L eoaie, 189, 269. boală pe cineva), 203. * ( a ; a
Lepăda (a — pe c in c v a : a re- ataca), 248, 483. (a se — locuri,,
l'usa), 407. a se mărgeni), 72. * (a se); 34
L espezi (d e aur), 21. (de piei de 360. * (a se — de săgeţi), 249.
boii), 388. * (a se — de iznoavă), 311.
L iieciu , i 168. Lua (a — soţie), 509. (cu sila),
Lighian , 143. 469.
L iliac (animal), 114, 189, 267. L uare, 349.
Liman (adecă adăpost), 263, 377. L u ciu l Mării, 234, 432.
(a încăpea la), 415. (— uri), 433. L u cră toa re (harnică), 279.
Lim bă (a invăţa), 30. (a-şl strica L u cru (foarte mare ; minune), 16.
— a), 244. (de pămînt), 372. (a se apuca de), 432. (a-şl căuta
(—1; popoare), o, 43. —), 427.
* Lim pede (a chem a la), 3 i l , 495. L uinre, 353.
Lin (m ijlo c ; blind), 282. L u m in ă (luminare), 130. (-a ca­
Lingă (a d ob in d i — lingă voia sei), 144. (nouă), 344.
cuiva), 346. (a sta — ; a fi aliat), Lum ină (a — ziua), 432.
288. L um inare (a da — unul sfint),
L in te, 215. 244.
Lipi (a — fierul). V. fierul, (a s e — ; Lună (nouă), 329.
a se potrivi), 71. * (a se — ta­ L u natecă (boală), 160.
băra de apă), 31. * (a se de Luncă, 491.
un loc), 463. * (a se — de mar­ Lungiş, 83.
gine), 503. L u nos (noapte — oasă), 25.
Lipsi (a — pe cineva de), 352. Lup, 1 , 112, 385.
*(a se— de ajutor), 443. (a se— L u t, 74, 452. (—ui iczărulul),
din alţii!; a fi mal jos ca el), 358. 136.

M ăgărar, 1 , 333.
* M ăcicuţă, 1 , 81.
M ăgari sălbateci, 387.
M a d e m (m in e ),326. (— urî), 402.
M aghir (bucătar), 229, 330.
(de argint), 282.
 532 IIERODOT

M ăguli (a), 502.

* M erge (tare ; a), 247. * (asupra),
M aică (= mamă), 205, 507. 363.
M ai inte ( = mamă), 205.
M ersul (subst.), 221.
M aim uţă, e, 269.
M erţă, 79.
M ălaiu, 80, 187, 215.
M esărătate, 3 9 1
M ălcom (a şedea), 27, 76.
M eşter, I, 40, 134, 144.
M ălit (milit), 93.
M eşterşu gu i (a), 2 0 1 , 271.
M ălură, 159.
M eşterşu g u it (lucru), 2 2 2 .
* M ănunche (de paveţe), 388. M iere, 371.
M ănunt, ă, 95.
M ihnire (a avea), 490.
M ănuntăi, 333.
M ijloc (p r ile j),490. * ( - ul oştirii),
Mar, 81.
347. * (a aduce la), 57. (a ii, a
M ărar, 229.
pune la), 0 O0 , 509. *(a pune la
M are (— a AJbă), 505. (multă), 221.
a : părăsi), 2 1 2 . * (a pune la -
(deprins cu - a ) , 429. (a păzi),
prada), 493. (a pune — hotare
309. ‘
Ia), 345. (a pune la — cuvint),
M arele (mal), 386.
2 0 0 . (a pune pe cineva la ; a-1
Marginea (cetăţii; A cropolea)
298. " aduce), 363. (a sta la ; a veni),
296. (.1 sta la ; a fi de fată),
* Margine (a ieşi vase ia),. 3 4 5 . 201. * h
M ăritat (vremea de), 331.
M ijlociu (adv.; a lăuda pe cineva)
M ărturii (a aduce), 332. (a pune 180. 1
- e), 304.
Mii, 83.
Mărturisi (a ; a da m ărturie), 257.
Milă (măsură), 40,325.
(a se), 19. (a se — pe s in e ; a
M ilion, 235, 371.
se declara), 321.
Mina (a fi supt — cuiva), 470
M ărtu risiţi (declaraţi), 263, 485
(a fi — ), 461. (a ieşi un popor de supt
- altuia), 299. (a fi toţi de o
M ărunţuşurî (= măruntaie), 106.
ă), 278. (a lua ceva pre —
Masă, 75, 498. (împărătească), 508
cuiva), 204.
M ăscări (a), 143.
M in cător, î de oameni, 215.
M aşcoiu^(catîr), 2 2 .
M incie, 41.
Mascur, 1 , 96. .
M incin oşi (vrăjitori), 228.
Măsele, 112, 499.
* Minea (a), 422.
M ăslin, 1, 80, 269.
Mineu roşiu , 268.
Maştihă, 257.
Minie (a avea — pe cineva), 436.
Măsură (a covirşi — a), 493. ( _ i i e
508.
unul lucru), 125.
Minii (patimi), 351.
Matca (apel), 31.
Minte (a-şl ieşi din), 206. (a in­
M azili (a), 332, 392, 404.
M ere (g lo b u ri; de aur), 3 7 5 ! carte), 231. (a lua —-
a cuiva), 464.
M ereu, aie (piatră), 139. (oam eni),
M inţesc, 392.
M intuitor, 1 , 400.
 CU V I N T E
M inule. 487. (a întinde — pentru
înch in are), 425. (a r id ica ; a
cere), 326.
Mînz (de cămilă.), 187-8.
M intui (a se — de), 486.
M inzi (a), 79, 183, 205.
M ir, 155. (vas de), 154.
M ira (a se — pentru ceva), 488.
M iros, oase, 349, 380.
M irosen iî, 230.
M irosesc, 156, 190, 230.
M irositu ri, 106. (pisate), 116.
M irosuri ( = m irodenii), 116.;
M irsică, m irsin ă, e, 56,371,380,
453.
M isiriu ( = Egipt), 3 şi urm.
M itră, e, 382.
M itropolie (metropolă), 101, 379.
M iţurcă, m iţu scă (căciulă), 35, •
88, 388.
M izdă, 283. (a ju deca pre), 416.
M oarte (u cidere), 201. * (a se
face - mare), 410. (rea), 47.
M oh orit (cianeu), 43.
M ojic, 143. V. şi m ujic.
M onarh, 179.
M onarhie, 182.
M onom ahie, 341.
N acealn ic, 440. (-*- ii oştii), 389.
Nădejde (a avea), 496. (a-şl pierde
•—a cea bună), 490. (a se trece),
473. (a sta cu), 3J9.
N ădragi, 115.
Năframă, 227.
Năimi, năm i (a), 11, 194, 464.
Năpaste (a plăti ; a năpăstui), 294.
N ăpircă, 189, 212.
N ăroc (a fi in), 35.
N ărocos, 15.
N ărocurl, 163.
ŞI I.O C t.'ŢII V E C H I _______ 533
M oriu (= mor), 494.
M orm inturî, 263.
M oş, î, 31.
M oşie (patrie), 63, 201, 203, 285,
345-6, 351, 392, 448, 451, 495,
497. (de— ; de moştenire), 227.
Moşnean, i, 70.
M ovilă, I, 67. .
M reajă, 25, 53.
M uchea (Deltei), 97. (in patru),
117. (ţară în patru — ), 239.
M uia (a — gindul), 360. (a se — :
a slăbi din hotărire), 408.
M uiare (muiere), 8. (a lăsa — ea),
509.
M ujic, 16, 141, 335.
M u lţu m ită (a face cuiva), 301.
Mumă, 356.
M uncă (lucruri de — ), 196. (tor­
tul ă), 457. (— I, chinuri), 49.
M ură (a), 115, 224.
M urui (a), 43.
M uşca (a — scirba), 364.
M uscal, uri, 9.
M uta (a — sfat), 367. (a- o ţară),
506. (a — din zi în zi), 471. *(a
* se — oastea), 486.
M uzică, 370.
N.
Nărod (nerod), 66.
Năsălnic, 184, 512.
Născînd (copilul), 47.
N ăscut (copil singur —), 423.
Năsipi (a, Marea), 170. (a se
cu lui), 132. (a — apa cu c e ­
nuşă şi cu pămint), 133.
Naşte (a; a se —), 87, 238, 276,
342, 356, 359, 499.
* Năvăli (a da), 248. * ( — ală ;
a da — cu oastea înnainte spre
duşman), 423. * (a face), 271.
 534
* Năvăli (a), 431, 489.
Năvod (de oameni), 324.
Năvozi (a), 322.
Năzări (a se), 133.
* Năzui (a — fa o cetate), 301
Neajungînd (pe un urm ărit), 344.
Neajuns (nagîuns; a tace un),
165. .
N eajunşi (nesosiţl), 347.
Neam (seminţie), 213.
Neam, u ri (generaţie), 76, 108,
434, 165, 240, 284, 338, 342.
Neam (de — bun), 214.
N eam estecător, 45.
N eascultare, 105, 316.
N ebiruit, 222.
Nebuni (a — de Ja Dumnezeu),
337. (a — pe cineva), 232.
Nebunie (boală de), 335.
Nece (să se; să se înnece), 257.
Neclătit, 77. (a sta —cu cineva)
506.
N eclintit (fără cutrem ur), 342.
* Necunoştinţă, 360.
Necuprins (de mărime), 235.
N ecurat (loc), 491.
Nedeie, 14, 110.
Nedet (= neted), 33.
Nefolosinţă (inutilitate), 219, 296.
Negoaţe (mărfuri), 3, 270.
N egoţ (a cumpăra), 3.
Negrăind, 360.
Negreşit (lără greşeală), 64.
N eg u ţitor, i, 257.
Neguţitori (a se), 200.
Neguţitorie, negoţitorie, 145
256.
Nehărăzind, 16.
Neîncetată (apa), 6 1 .
Neînchinat (nesupus), 342.
Neîndemnat, 361. ’
Neîndrăznind, 483.
Neînfrînt, 222.
HERODOT
Neispitit, 360.
Neizbîndind, 287.
Nejăcuit, 401.
Nemeri (a, un lucru), 507. (a; a
alia), 28. (a ; sosi), 12, 250. (a
— pe un n o ro c), 317.
Nepărăsind (n im ic ă ; neoprin-
du -se), 380. (— pe duşman),
247.
Nepătim it (nepedepsit), 497. (de
rele), 281.
Nepăţind, 372.
Nepestit (— ă vreme), 16, 127.
Neplăcînd (lucruri), 491.
Neplinind, 331.
Neploat, 100.
Nepriceput, 483.
* Neprieteni, 209.
Neprieteşug, 304.
Neputute (lu cru ri — a povesti),
135.
Nesfătuinţă, 360.
Nesfătuire, 441.
Nesmult, 53.
Nesocotind, 510.
Nesocotinţă (a v en i la). 360.
Neştine, niştine, 76, 134, 159,
238.
Neştiut (loc), 277.
Nesuferit, 294.
* Neted (loc — si bun pentru
luptă), 360.
* Netocmit, ţi, 493.
Nevindecat (lucrul mîriiel), 166.
Nevoie, 209. (a răutăţii), 400. (a
’ avea — de către cineva), 345.
(a păţi), 244. *, 489.
Nevoinţă, 373. (a pune), 357.
Nevoitor (= silitor), 314, 449,
471.
Nevolnici (robi), 253.
Nevredniceşte (adverb), 362.
* Nevrednicie (la războiu) 360-
 CUVINTE ŞI LOCUTlI VECII I
Jevrere, 17.
Nicâiurile, 381, 377.
Nimica (de loc), 508. * (a fi de),
488.
Nimirile, 9, 70, 182. 217, 254-5,
322, 546, 351, 437.
Ningere (subst.). 99.
Noi (a ; a innoi), 271.
Noroc (bun), 50. (— ul cel râu), 0.
(in ■, cetate), 13 (a sta in), 85.
0.
Oame, 247.
Oarecarele, 202.
Oarecine, 19.
Oaspe, 19, 339.
Oaspeţi, 227.
Oaspeţitorî, 50.
* Oaste, 207. (adunată, ameste­
cată, de tot felul, nu osebită),
374. (adunată), 418. (afară), 317.
(aleasă), 454. (de bătut şi de
sabie), 414. (curată), 87. (la
loc), 251. (— a Mării), 272. (m er­
gătoare), 238. (pedeastră), 234.
(a face — pedeastră), 314. (ru­
şinată răii), 32b. (slabă), 8 /.
(fără treabă), 206. (streină), 32.
(tăiată in urm ă), 500. (calea
oştii), 337. (cheltuiala), 287.
(mal m arii), 496. (norod de),
492. (n orod de — amestecat),
375. (venitul -*-), 255. (a aduce
pe cineva prin oşti), 401. (a
arunca), 4 4 /. (a aduna), 364.
(a-şl da dosul), 222. (a aduce —
la), 364. (a da cu — a), 492.
(a se duce), 207. (a se face —
după un războiu), 494. (a se
g riji de — ; a găti), 355. (a ieşi
cu), 345. (a îndemna), 377. (a
întoarce indărăpt), 32b. (a în-
535
N orod (nărod), 213.
N ouă (lucruri, a iubi), 357.
N u -adivăr, 485.
Hume (bun ; a-şl face), 346,
357.
N um ere, i (= nume), 127, 222,
267, 276, 423.
N unta (a-şl, .juca), 351. (— e).
344.
toarce — de la lin loc), 332.
(a lua în), 469. (a merge asupră),
492. (a număra), 38. (a se părăsi
de), 364. (a plăti), 285. (a se
porni la), 356. (a se porni la
atac), 490. (a pune — la porţi),
207. (a ridica), 349. (a tocm i),
345. (a sta împotrivă), 209.
'(— ile, a sta unii către alţii),
275. (a strica—a), 429. (a surpa),
321. (a tocmi), 207. (a se tocm i),
481. (a trimete — asupra cu iv a ),
509.
Obezi, 27, 1 5 3 ,196, 372. (a pune),
457.
Obiceie, 102, 117, 231, 363, 399,
507.
Obiceiu (preste), 239. (legat), 496,
508.
Obidi (a), 146.
Obidui (a), 290.
Oborî (a), 63, *490. (a— bozii), 457.
(paveţele), 490.
O boroc, 142.
Obraz (a nu avea; a au avea
curagiu), 419.
Obrază, 241.
Obrăznicie, 374.
O brăzui (a). 105, 119. ^
Obşte (de ; in comun), 240, 329.
 536 H ERO bO 'f

{binele de), 330. (cu ; sfaturi), Opri (a — bani), 339, (a—pe sine; a
180. (de la ; a m inca de la), 329. se reţinea). 351. (viaturile), 509.
Ocară (insultă), 332. Oprită (cale), 197.
O cări (a), 494. Oraş, 40. (oam eni de), 134.
Ochean, 212. Orăşan, ă, 72, 481.
O chii (a scoate), 502. Orăşanî, 134. (concetăţeni), 255.
Ocig (ucid), ocis (ucis), 46, 108. * Orîndui (a — ceva in războiţi
O cigaş (ucigaş), 19. asupra cuiva), 207. * (a—oaste),
Ocnă (a ca se i; ocniţă, ogeag), 240, 245. * (a — să vie oaste), 341.
464.
( — t de la Dumnezeu), 508.
* O croti (a) 492. *O rin du ială, 487-8.
Odaie (de văcari), 47. O rin du ielile (biru lu i), 186.
Odănăoară, 361, 495, 510. * O rin du iţî (ostaşi), 237.
Odihnă (de rele), 470. (a fz in), 364. Orz, 105.
Odihne (locuri de odihnă), 293. Os (tot un), 499.
Odihnit (cel), 453.
Osebi, (a-şl îngropa), 499. * (a
Odinioară (odată), 30. şedea), 475.
Odor, odoară, 12, 163, 288, 292, Osebi (a despărţi), 432. (a măr-
331, 510.
geni), 29. (a se), 489. (a se. —
Odrasle, 367.
căile), 371. (a se — sfat), 213.
Odrăsli (a), 323. (a se), 180. Osirdie, 206.
Oglindă, 132.
Ospăţ, eţe, 322, 498, 500. * (a
Ogradă, zi, 28, 135. pune oştii), 371.
Oi, -107.
Ospăta (a), 230, 359. (a se), 14, 54.
Olac (de), 344.
* Ostaşi, 10. (slabi), 250.
O lăcarî, 279, 440, 453, 473.
* Oşti (a), 234. ( —asupra cuiva),
O latul cetăţii, 9.
299. (— asupra ţeril), 510. (a—
Olog, 22.
grozav), 341.
Omături, 99.
* Oştit, 14 ’., 326, 366. (a se găti
Omerî (umeri), 48.
de), 356.
Omeţi, 224.
O strov, oav e, 12, 203, 486. Um­
Opacină (a trage la), 316.
blător), 139.
O pinci, 65.
O stroveni, 386.
Opreală, (a apuca cevaşl), 439.
Otace, 478.
O prelişte, 414.
Ovăs, 105.

P ăcatu l (a se plini), 399.

Păduchi, 105.
P ace (in treizeci de ani), 404;
Păduros, 2 i i .
(a fi cuiva cu), 325.
Pae ( = pară), 467.
P ăcii ( jo c ; o'fatpo;), 41.
Păhar, e, 21, 53, 105, 137, 204.
Păcu ră, 116.
497, 510. (de bătăi), 4i0.
Păcu rar, î, 129.
 CUVINTE ŞI LOCUŢIÎ VECHÎ
Paie, I, p a icî, 83, 42, 200, 309.
(îm părăteşti), 201. V. şi peicî.
Paiu, 80.
* Pâlancă, 9, 493, 503, 506. (a
cădea), 493. (a cădea in), 505.
(a intra in), 493. (a se sui pc),
493.
Palme (a da), 442.
Paltin, î, 370.
Pamenţî, 76.
Pămint (c.u pine), 303. (sămănat),
248. (sănătos), 150. (a împărţi),
, 259. ( — u ri), 80.
Paminte, 236, 262. V. pamenţî.
Până unde ( pănă ce), 335,398,
490.
Papuc, î, 117.
Papură, 117.
Par, i, 504.
Păr (drept, creţ), 384. (in furc'i),
260.
Pară de foc, 337.
Pâră (=pănă). 326. (— unde), 56.
Parasanghe, 29:5.
Părăsi (a), 99. (= a lăsa), 393,
*(in tabără), 251. (a s e ; a se
lăsa), 358, 364, 410. (a se - de
a face ceva), 339.
Pardos, şî, 383.
Parim ie, 351.
Păroşi (cu chică), 35, 81. (cal),
277.
Parte (a se da intr'o), 448. (a
lăsa intr’o ; a lăsa la o), 484.
(a scoate cuiva), 498.
Pas (a douăsprezecea parte din
zi),' 121.
Pasă, p a s’ (= m ergl), 52, 87, 281,
363, 441, 448. (păsaţi;, 243, 345,
351.
* Păsa (a — cuiva greii), 476.
Păşciuni, 46, 224, 252.
Păscos, 236.
537
Pasăre (porn.), 102, 105,183,381.
(— ărl muiereştl), 119.
Paşnici (a l i ; a li in pace), 404.
Paşte (a,Se), 5 1 0 (a s e —boii). 266.
Păstor, î, 48.
Păşune, 32. V. păşciune.
Pat, 7, 330,497. (— ului, vremea),
281.
Pată (=pate), 100.
Paternă (suferinţă), 204. V. şi pa­
tim ă.
Păţi (a ; a suferi), 363. (a — ceva
de cineva), 207. (a — rău), 232,
283, 500. (a— pe cale), 510. (— iţi
rău ; oameni), 237.
Patim ă (a păţi), 507.
Pătim aş (sullet), 294.
Pătrunde (a— ceva prin mină),229.
*Pavăţă, eţî, e, 39, 70, 80, 134,
265, 271, 310,348, 505. (a pune
de ’ nnainte), 490. (a tocm i), 504.
* Pază, 502. (a pune). 328. (a pune
la) 11.
Păzi (a s e ; a observa), 248. (a —
căile), 504. (a — cetatea), 343 (a
— tabăra), 251. (a—zi), 503.
Paznic, î, 24. 152.
Pecete, ţî, 81, 164, 196. (— ţiie, a
săpa), 383.
* P edejtri, 12. 272. ( —eastră,
oaste). 262. (a se duce pedeştri),
414. (a se bate pedestru), 308.
(a scoate afară pe pedeştri din
vase), 343.
* Pedestrime, 243, 271, 303. (a
slăbi — ea), 326.
Pedestru (adverb), 341
Peic, î, 38. 48. 51, 196, 278, 303,
399, 403, 507,509. * V. şi paicî.
Peire (o ; calamitate), 202. (a face
cuiva), 50 '..
Pelecan, î, 114.
Peminteni, 357, 417. (lucru), 453.
 538 HEROROT

Pene, 241, 269. (la săgeţi), 388. Piră (a scăpăta de), 337.
P entru căci, ‘25, 70, 248. P irl (a), 126.
Pentru cum , 32. Pişa (a), 57, 104. (a se), 45.
Peri (a — soarele), 373. (a— rău), Pişat, 121. (de ţap), 268.
450. (— de c in e v a ; din porunca * P işcă (a), 433.
lui), 321, 341. (de la cineva : a * P iscu l (corăbiei), 3. (piramidei),
pleca), 201. (a — puterea), 251. 128. (— uri), 266.
* (a — de călărim e), 499. Pită (de — , făcătoare), 414.
P erire, 422. P ităriţă, 21.
P eritor, î, 291. Piuă, pioă, 83.
Persesc, ească, 204. P ivniţă, 118.
Persidă (adiectiv), 148. Pizmă, 203, 482.
P ersoaică (adiectiv), 325. P lăcere (a vorbi pre), 391. _
Peste fire, 25. Plăcintă, e, 166.
Peşteră, 212. Plasă, 25.
P eşti (a), 252, 308. * Plaşcă, 432, 435, 461, 505.
P estriţ, 189.
Plată ( = răsplată), 37, 363,
P etrece (a — pe cineva), 461. (a Plăti (a — plata), 338. (a — ru­
— norocul), 173. (a se— printr’o şinea făcută), 298.
ţară), 359. (a-şl — ; a locui), * Platoşă, e, 21, 265, 382, 385,
243. 477, 491.
P etrecere (= viaţă), 498. Pleca (a — fuga), 491. (a — pe
Petutinderelea, 510. cineva), 507.
Pice (?), 385. Plecăciune, 196.
P icioarele (a-I putea cuiva), 488. Plecat (către sfat). 252.
Piclă, 33 (80). P leşuv, î, 217.
Pieptăna (a se), 418. Pletos, oasă, 262.
P ietrar, i, 125. Plini (a — pofta), 15, 333. (a -
P ietre (a da de), 432. vase), 314. (a se — moarte), 419.
* P ilc, 487. (a se — nunta), 352. (a se —
P ildă (chip), 12, 121, 384. ( — a vraja), 298. (a-şl — norocul),
piramidei), 128. (— e, chipuri), 202 .
232. Plinsoare, 115.
P ildui (a ; a insemua), 249. l ’lin suri, 82.
Pil, î (elefanţi), 190, 269.
Plod (a avea — de copil), 333.
Pine, î, 224. (griu), 10. (sămă-
P lodiciu n e, 233.
nătură), 79. ( — i sămănate), P lodnic, 189.
456. (ţarină). V. ţarină. (— e, a P loos, 99.
face), 205.
Ploua (a se — un pămînt), 79.
Pingări (a se), 330.
Plug, 210.
Pîngăriciune, 329.
Plugar, i, 209. 224.
Pîngărit, ţi, 25, 297.
Plum b (bani de), 169.
P iper, 229.
Poala m u n telu i, 487.
 CUVINTE ŞI LOCUŢlt VECllI
I’ o am e, 80, 2 7 1 .
r o a t o - fl, 1 5 1 , 4(54.
Pobedi (a), 44, 361. 393.
I’ o cin oc, 413.
I’oclon , 248. 336.
Pod, u rî, 31. (a face), 358. (a
strica —-ui), 238.
Podi (a — o apă), 23(5, 372.
Podobi (a), 2 i, 147, 419. (a se),
405. (— it), 73.
Poduşcă, ci, te, 79, 83, 132, 13(5,
203, 271. (de piei), 150.
Poftă, 278. (a avea), 494.
P ogorî (a), 37, 310, 511. (a — lap­
tele), 203. (povestea la rugă­
ciune), 49. (a se— în ţară), 261.
Pogoriş, 423.
Pojar ( = foc), 10.
Polei (cu a u r ; a), 217.
Poleit, 348. (haine — o/, 21.
Pomană (a răminea), 369. (— de
opştie), 35.
Pomană (a-şl face), 233.
Pomeni (a), 227. ( i se), 364.
Ponoslu. u rî, 18, 407, 429.
Ponoslui, pon oslăi (a), 232, 461.
Pon oslu şi (a), 252.
Popas, u ri, 293
Popi, 59, 74, 92, 95, 105, 499.
Popistri (a), 272.
Popri (a), 279.
Porc, î, 226.
Poreclă, 388.
Porfir, ă, 63, 15i. (haină ), 155.
* Porni (a — oastea in fugă), 488.
Poronca * (a— şl aştepta), 494. (a
face—cuiva), 498.
Poroncit (a li), 309, 404.
Port (de haine), 200.
Portar, î, 51, 176-8, 191, 201,
498. * (d e cetate), 207.
P orţi (-ile, a deschide), 271,511.
* (a închide), 307. (a păzi), 232.
539
P ortiţă (de cetate), 207.
Porum b, i, 5X, 110.
Poslaneţi, poslaneci, 31, 54, 84,
193, 249, 397, 404. V. şi pos-
lanici.
P oslanic, î, 72.
Posluşanie, î, 386.
P osluşi (a), 46, 277, 489.
Posluşnic, î, 229, 435, 480, 497.
* (in sens militar), 472, 489.
Posmag, i, 83.
P ostav (roşu), 385.
P ostelnic, î, 51, 182. 191. 229.
Posteln icel, i, 178.
Post, uri, 268.
P otca (norocului), 261.
P otoale (să), 37, 387.
P otoli (a — arderea). 210. (a se),
362, * 484.
Potopi (a — , a nimici), 323, 379.
(a se), 361.
P ov aţă (conducere), 305.
P ovaţă^ ăţî, (călăuz, I), 157, 200.
* (a ii— oştii), 290, 437. (â lua),
279.
P ov ăţu i (a ; a conduce), 256,
* 506.
(a—cu sfatul), 506.
P ov ăţu itor, î, 285.
P oveste ( - a cuvintulul), 5.
P ovesti (a — cuvinte), 470.
P ovorn itoare (cataractă), 370.
P ozv oli (a), 182, 341.
Pradă, 240. (a oşti in — ), 137.
Prăda (a), 242. (a — răii), 243.
Prag, urî, 74.
* Prăştiaş, î, 407.
Prav, 72, 444.
P răvăli (a), 440, 495.
P răvi (a), 418. 445, 449.
P ravilă, e (lege), 13, 111. 115.
•159, 162, 358, 392.
P ravilă fdatină), 38, 71, 81, 83,
 540 H ER0D 0T

88, -105, 135, 148, 187, 217. 230,

P retrim ite (a), :X)8.
240, 262-3, 268, 276. 325, 330.’
P retu tin dirilea , 27, 79, 212, 438.
(a-şl plini), 244.
P ribegi, 30, 63, 72, 104, 261, 356.
P ră v itor, i, 414.
I'ribegişte, 312.
P raznic, e, 62, 75, 79, 106, 109, P rică jit, 69.
232, 24-1, 265, 268, 353, 446.’
Price, 260, 333, 355, 450. (de un
(bisericeşti), 14.
neam), 429. (a avea) 351. (a fi
Pre (a veni — ; pentru ceva), 67. in), 329.
P re-iu b i (a), 6.
Priceav (beţiv), 160.
Pre-inţelept, 238.
Pricepe (a— pe cineva ; a-1 afla), 5.
P re-viteaz, 201.
Prici (a se), 34, 104, 133, 292
P recu p eţ, i, 141, 184.
356, 370, 378, 487. ( - d e cuvint),
P recu p i (a), 65, 184.
443. (din cuvinte), 447.
Pregeta (a n u --c a să moară), 36.
P ricină (a — împăca —a cuiva),
P regiu r, 183. (— dinsul), 202, 310.
284. (— ile ucigaşilor), 271.
( — cetate), 156.
P rietenă (cetate), 483.
P reju r, 42. (dinsul), 490. (bise­
Prieteni (a— cuiva), 222.
rică), 486. (a şedea), 276. (a
Prietenie (între cetăţi), 257.
şedea — o cetate), 321.
P rieteşug (alianţă), 200.
* Prejura (a), 192.
Prihană, 58, 3 3 1 .(a a f l a - prihană
Prelipit, 135.
bună îm potriva cuiva), 327. (a
Prelua (a — biruinţă), 491. arunca), 262.
Premeni (a), 376. "(a — aripile), Prihodişte, 114.
484. ( - cetăţi), 406. ( - haine),
Prii (a— cuiva), 335.
300. ( — lucrul), 304. ( — nu­
Priinţă (prietenie), 145, 297,323.
mele), 23. (a s e : a se schimbă),
Prijm a, 372. (a şedea in), 280.
379, 505. (a se ; dragostea), 507.
P rilej (bun ; avere), 295. (-ul pu­
(a se—noroacele), 163. (a se — terii ; a fi ,-n)( 2Si.
vremile), 114-5.
P rim ejdie (a se băga la), 48}.
Prem enire (—a zilei spre noapte),
Prinde (a = a primi), 200, 271,
331. * ( _ de viu), 452.
Prenum e (anume), 491.
Prinsoare, 29.
Preoţie, 202.
1 rînz (a griji), 498. (a aosi ;n) 4 3 Q
Prepeliţe, 115.
Pripă, 362.
Prepune ( a ; a bănui), 327, 508.
Pripelnic, 159.
(a pentru cineva)* 1 7 4 , 3 3 1 .
Pripi (a), 364. (a se)„ 50,1.
(a — la m ijloc cu g r a iu l; a
propune), 351. P rişleţ,î, p rişle cî, 32, 71,260, 270

P repus (la mijloc), 360. (a intra ~09~8’ 888’ 4°8' ° : cetăW-

la), 504.
Prisne, 75.
Preste ( = p e ; a lăcui), 246. (a
avea jale — cineva), 19. P risosire ( = prisos), 1 1 4
P resu ra (a), 116. Pristăvi (a), 354. (a _ vremea, pe
cineva), 456.
 CUVINTE ŞI LOCUŢJl VECllI 541

P ristănişte, 42. Pune (a — împărat), 232. (a—la

Pristav, 1 , 235, 368, 395. b o z ; o ofrandă), 493. * (a —
P rivală, 375. (a ieşi din —), 333 c ă lă re ţi; a pierde), 477.
Proaşcă (to^sujia), 252. P u nte, 279.
P rocajen (lepros), 58. P u rcar, 1 , 109.
Propi (a), 229. P u rcede (a), 334. (a ; a lua), 465.
I’ roroc, î, 502. * (a — către), 504. * (a — tare),
Prorocit, ţî, 295. 500. * (asupra), 251.
Trost ( = de rind), 213, 330.356. P u rces (ceasul — ului), 486.
* (la războid), 392, 444. P u rta (a — viutul, vasele), 326.
Prostatec, 237. P u rtă tor, 1 , 33, 373.
Prostime (=prostie), 201. Pu stiu, 212.
Proţap, 228. Puţ, u rî, 266, 398.
Protivi (a se — ; a se potrivi), P u ţin (nu). 209.
456. Puţinei, puţinei, 44, 106, 484,
Prunc, 1 , 46. 506, 511.
Prunt, 462. Pu ţin ătate, 32, 418.
Pulpă, 262. P u tin ţă (putere), 356-7,359,369.
Pumn, 1 (măsură), 21. P u tred i, putrezi (a), 173, 353.

R.

. * Răbda (a — la luptă ; a resista), Raminea (a — la ; a răminea in

296. urmă), 491.
Răchită, 80, 227. Răni (a se — la coaste), 494.
R ăcliţă, 197.' Răora (a), 150.
Răcoşi (a), 153,303. (a se), 43. (a se R ăpublică, 288.
—pe cineva), 340. V.şi rocoş, etc. * R ăşchira (a), 242. (a se), 298,
R ăcoşit, ţî, 203. 422.
R ă coşitor, î, 164. R ă ş c h i r a t (substantiv), 401.
Rade (a —• pe cap), 508. (a-şl — (neam), 23. * (plecat), 3S8. * (a
părul), 296. umbla), 497.
Rădica (a — împărat), 356. (— un Răscum păra (a — cu iv a ; a-1 pe­
războiu ; a-1 suporta), 466. V. depsi), 238, 353. (a —■ cuiva
şi ridica. binele), 10. (—cuiva), 512. (a—
Răduce ( a ; a-şl aminti), 49. (a se jurăm intui), 502. (a-şl ; a-şl
— la cineva), 393. răsplăti), 332. (a-şl—ceva), 458.
Raft, uri, 476. (a-şl — ocara), 334.
Rămas (substantiv), 119. (a se Răscum părare, 488, 497.
prinde iu), 363. Răsipurî (ruine), 247.
Rămăşiţurî, 51 Răsplăti (a — un lucru), 496.
 542 HERODOT
Răspunde (a — graiul cuiva cătră
cineva), 63. (a sc — lu crul ; a
se hotărî), 346. (a se — o veste),
102.
Răspuns (a veni la), 339. (a da
— ul bine), 485.
R ăstigni (a), 321, 512.
Raţă, e, 115.
R âtund, 267.
R ăvaş de rugă, 302.
* Războinic, i, 343.
* Războiu, 200. (făţiş) 245. ( - u l
cel tare ; — oaie tari), 42 i, 427.
(pe Mare), 464 (— ul uscatului),
310. (— ul uşor), 240. (— ul vase­
lor), 463. (deprinşi la), 490.
(gata de). 490. (agonisita — ului).
200. (bărbaţi de), 360. (cară de),
310. (chemare la), 275. (meşteri
buni de), 490. (oameni de), 480.
(oaste de), 381. (obiceiu l— ului),
484. (semn de), 432. (tăria-ulul),
494. (treaba —ului), 496. (cele
de treaba — ului), 355. (vase
de), 492. (vreme de), 458. (a
apuca; a se afla în), 504. (a
ataca), 419. (a apuca; a ajunge
in'că la), 425. (a apuca ; a a junge
pe cineva in), 321. (a apuca la ;
a ajunge la timp), 349. (a avea).
341. (a se bate), 491-2. (a cădea
de), 492. (a chema la), 275. (a
da), 275, 315, 482, 486, 489. (a
da — fără preget), 492. (a face),
360. (a se face), 210, 304. (a li
— ul al cuiva ; a birui), 482.
(a fugi din). 488, 496. (a se
găti de), 502. (a goni in), 242.
(a ieşi din), 419, 434. (a ieşi
la), 423. (a ieşi innainte cu),
360. (a se întări), 493. (a m uri
alară din), 494. (a se muta,
schim ba soarta), 505. (a opri
de la— pe cineva),323. (a plăti.;
a lua revanşă), 447. fa se porni
spre), 492. (a sili cu —ul), oOi.
(a sta in multă vreme), 483. (a
sta tare la), 259, 490. (a şti —
ul), 484. (a se timpla), 501. fa
se ţinea), 490. (a se tocmi de),
346, 493, 505.
Răzbun (a da), 68
Răzima (a — lucrul la cineva). 42.
Receală (frig), 218.
Rele (cuvin te), 507.
Ridica (a — corăbiile), 60. (a—
mînile asupra cuiva), 203. (a—
o r a ş e : a le rnutâ), 506. V. şi
rădica.
Riie, 236.
Rindul (locu l), 504. (pinii), 80.
(al doilea), 416.
Rindunele, 90.
Ripă, i, 216, 240. 505.
Ris, şi, 269.
* Risipi (a se), 449.
Roabă, e, 495.
Roadă (nişte), 217. ( —a pămin-
tului), 9, 354.
Roată, e, 440.
* Rob, î, 6. (la corabie), 200.
* Robi (a — oraşe), 341.
* Robie (rea), 495, (nume de— ; a
porunci), 248. (luare de cap­
tivi), 201. (a cădea la), 237.
* Robire, 343.
Rocoş. 182, 312. ( — an!), 23, 297.
( — i ; a), 313. (a se), 260, 305,
307. V. şi r ă c o ş i (a), etc.
Rod, 80. .
Rodie, 253.
Rodine (-feveota), 217.
R oditor (pămînt), 358.
R oiu de albin e, 310.
Rost de m oarte, 18.
Rudă, 231, 328. (spiţă), 351. ,
 CUVINTE ŞI L0CUT1Î VECllI
Rudenie, 71, 240, 339, 360.
Rudi (a se), 72.
R uga (a se — tare), 508.
R ugă (carte de), 401. V. şi răvaş.
R u g ă toa re (a cuiva), 495.
Rugi, 237.
Rupe ( a ; a se desface o apă),
225. (a — pămînt), 259. (a —
sfat; a sfărma), 365, 361.
s.
Să (dacă), 4.
* Sabie, 88, 380, 497. (a dobindi
cu), 304. (a si' g oli — a). 172.
Săblăzni (a), 34.
Săbor (ad u n are; — de toţi), 202.
Sac, 105, 497.
Sacîz (Cbios), 68.
Săcriaş, 115.
Săcriu, e, 77, 112, 156, 498.
Şagă (a se da la), 143.
Şăgaciu, 143.
* Săgeată, e (multe şi dese), 421.
(fier de), 233. (a lovi ca), 160.
* Săgeată (= săgetează), 237.
* Săgeta (a), 88, 485. (a — săgeţi).
490. (a — pe cineva), 231.
* Săhăidac, e, 332.
Sălaş, 323.
Sălăşlui (a), 323. (a se), 58.
Sămănătură, 270.
Sandal, 270.
Sandragiu, sandriciu (şah), 41.
Sâninos, oasă, 99.
Şanţ, 73. * (la ră/.boiiij, 210.
Săpa (a — casa cuiva j , 334. (a —
in părete), 482. (a — prejur zi­
dul), 310.
* Săpături (mine), 271.
Sărăcime, 440.
Saraiu, 375.
Sără tură, C5.
543
Ruşina (a — lucrurile), 379. (a
se), 486, 507.
Ruşinat (a fi), 9. * (— ă, moarte),
475.
Ruşine (a face — unul neam),
496. (a (Î cu). 276. (a fi cu o :
a grăi ceva), 408.
Sări (a— ; peştele), 59. (a — în
vas), 451. (a—din scaun), 207.
Săţios, oasă, 224.
Satrapie, 79.
Său, 106.
S ă vîrşit, 6 '. ( — ul lucrului), 16.
Scădere (pagubă), 255.
Scală, e, 68, 145, 216.
Scălda (a se), 281.
Scap ( = scapă), 228.
* Scăpa (a— vil), 493.
Scăpare (mîntuire), 376. ( = loc
de), 503.
Scăpaţi (mintuiţl), 326.
S cări, 75, 279, 503.
Scaun, e, 7, 75, 203, 226, 263.
(cu trei picioare), 39, 265, 497.
(de Divan), 9. (Capitală), 165,
284. (împărătesc). 158.
Ş chele, 241.
* Schim ba (a se — cu), 485-, (a-şl
— locul), 485.
Sch im osi (a se), 144.
Schinos (= spinos). 54.
S cindură, î, 373, 504, 512.
Scirbă (minie), 166. (a trece — a),
338.
S cîrbi (a — pe cineva ; a-1 su­
păra), 265, 286. (a s e ; a se
miniâ), 8, 502, 507, 509.
Scîrnav, 109.
 544 IIF.ROnOT
Scîrşca (a), 490.
Sclip, 74.
Şcoală, 320.
S coarţa-dulce (cinam om ), -188,
19(1
Scoate (a — din dem nitate), 341.
(a se—dia rob ie), 500.
Scoică, e. 95.
Scopi (a), 168.
Scorni (a ; zugrăvi), 83, 93. (— a
tot pămîntul), 291. (a ; slove),
105.
Scrintit, 196.
Scrisoare (scriere), 319.
Scrondir, e, 8.
Scula (a se — asupra cuiva), 287.
* (a se — o oaste), 500. (a se
— de aici), 512.
Scund, ă, 226.
Scurm a (a — g ropn iţl), 248.
Seacă (apă), 31. * (bi’r uinţă), 485.
Seamă (fără), 240. (a băga), 87,
464. (intr’o — ; a băga cuvinte),
364. (a da pentru), 488. (a-şî
lua — a), 414, 443.
Sec (pămînt), 136.
Secera (a), 220.
Secere, î, 53, 220, 43.1 (vremea
— ii), 96.
Secetos, 264.
Şedea (a — în corabie), 251.
Şeică, î, 389. . •Silnici (feciori), 102.
Selină, 229.
Sem inţie, i, 61, 465. (a stìnge —
a şi casa), 339.
Semn, 512. ( = dovadă), 504 (—ul
corăbiei), 450. (de pomenire),
424. (= minune), 23, 32, 276,
320, 339, 373. (bun), 501. (a
face — la oam eni ; penal), 372,
(a însemna), 426. (a lua — hun
pe cineva), 501.
Senin (subslanLiv), 373.
Seraser, 460.
S erbă toa re, 317.
Şerpe, î, 497.
Şerpoaie, 189.
Şes (Ioc), 216, 505.
Sfădi (a se), 259. (a se — între
el), 483. (— it), 287.
Sfărm a (a-şl — hainele). 173. *(a
— suliţl), 490.
* S fă rm ă tu rî (de luptă), 452.
Sfat (de cetate), 207. ( —u r i:
proiecte), '207. * (l'ără de — ; a
se bate), 360. (fricos), 488. (a
birui cu — ul), 181. (a face), 252.
(a întreba — pe cineva), 426.
(a lua), 472. (a rupe), 403, 441.
(a zice un), 238.
* Sfătui ' (a), 486 (a face sfaf),
34'f-
Sfetnic, i, 314, 358.
Sicriu, e, 28, 229. V. şi săcriu.
Sigeta (a), 161. V. şi săgeta (a).
Sii (a se), 484, 495, 508.
* Silă, 457. (a face), 252. (a face
— unol fete), 180, 220, 399.
•Silflon, 263.
Sili (a — ; a face ceva) 200, 229.
(a — piciorul). 196. (a — pentru
ceva), 177. (— cu toată inima),
489. (a se — de), 495.
Silitră, 116.
Simbrie, î (plata—1), 464.
Simbur, i', 80.
Sim eţeşte (adverb), 380.
Simeţ, î, 38.
Sim eţi (a se), 87, 254.
Sim eţie, 391.
Singerat, 207.
* Singur (a se bate—cu altul), 341.
■Singur-ţiitor, 180.
* Singură (a se), 243.
Şinic, e, 186, 329.
 CUVINTE ŞI LOCUŢIÎ VECHI
Sinurî (buzunare), 350.
Sirg (de), 54, 248. (a veni de), 46.
S irg u i (a), 496. (a — tare), 343.
* (a), 491.
Sirguială, 84, 291, 413.
Slab, ă (apă, rîu), 78, 98.
Slăbi (a — pe cineva), 323.
Şliag, şleah, 245-6, 488. (a face),
25 !. (a lua — ul, înnaintea sa),
246.
Şlic, e, 382.
Slobod (liberez), 18.
S lobozenie, 8. (ingăduire), 281.
Slobozi (a), 237, 403. (a — de
voie), 309. (a lăsa în jos), 279.
* (a — oaste), 336, 422. * (a se),
492.
S loiu l (argintului), 186.
Slugi, 7, 204, 229, 309. »(Ia oaste),
414.
S lujitor, î (ostaşi), 66, 203.
Slujnică, î, 40.
S lu ţi (a), 141.
Smerin, ă, 364.
Sm inteală (a cădea la) 295.
Smîntînă, 209.
Smirnă, 188.
Smoală, 74.
Sm ochină, e, 29, 80, 106.
Smoli (a), 229. (— morţii), 116,
150, 156.
Sm olitor, î, 116.
Smradă, 190.
Şoarece, î, 249, 269.
Socoti (a — p o d u l; a-1 îngriji),
239. (a preţui), 325. (a — sfa­
turi), 180. (a se — întru sine),
362. (a-şl — lucrul), 446.
S ocotinţă, 392, 467, 493.
S ocotitor (îngrijitor), 18, 26, 371.
Soli (a), 67. (a — lucrul norocu­
lui), 50.
Solz de peşte, 382.
545
Solzos, 113.
Som, i (somn), 25.
Şopirlă, e, 267.
Soroc, 251. (hotar), 221. * (de
oaste), 359.
Sorţi, 425. (cu), 156. (a arunca),
237, 257, 346. (a cădea cuiva),
237. (a încăpea la), 346. (a
pune), 102-3.
Sosi (a — , noaptea), 484.
Soţie (soţ), 175. (tovarăş), 391.
* Spăim întat (a fi), 247.
Spăla (a — păhare), 204.
* Spăria (a), 249. (a s e ; a se
teme), 453.
Spărturile m unţilor, 191.
Spată (de mascur), 113. ( — e de
ol), 329.
Spătar, î, 6, 39.
Spate (a lua în), 495. (a sta cu
— le lingă), 311.
Spic, 303.
Spinteca (a), 160.
Spînzura (a), 220.
Spor, 377.
Spori (a se — putinţa), 357.
Spornic, 189. (pămîiit), 80.
Sprijini (a), 478, 492. * (a— cu
oaste; a apăra), 506. * (p e duş­
man ; a-I opri din asalt), 347.
(a pe c in e r a ; a-1 ajuta), 3i5,
442. * (a se—undeva), 503.
Sprincena, sprâncene, 111.
Sprinten, ă, 407.
Sta ( = a f i ; a stătut tiran), 406.
(a — împărat), 257. (a — răz­
boiul), 30. (a—la loc), 495. (pe
ceva, lucrurile), 402. (pe Ioc),
487. (de mă mir), 491. (a—
pentru ceva), 446. (a— p* sfatul
cuiva ; a alirna de), 361. * ( a —
tare), 309, 434.
Stă (= stăl), 247.
 546
Stăpînătate, 391.
Stăpinî (de robi), 337.
Stăpinit (a fi), 407.
Stărnuta (a), 242, 3 45.
Stărui (a— cuiva gin d u lj, 512.
Stat (statui ă, m ărim e), 395, 415,
•503.
S tătător (la un loc), 14.
Stavă, 242.
* Steag, uri, 478. (a lăsa - ul),
494. (a ridica — u ri), 488.
Steclă, 156.
Stăpenă, 128.
Stidi (a se), 401.
Stih uri, 20, 401.
Stîlp, î, 39.
Stinghe, 172.
Stinjen, î, 74.
Stîrc, i, 111, 114.
Stirec, 188.
Ştiută (cale), 251.
S toln ic, i, 51, 498.
Strafidă, e, 106.
.* Străini (auxiliari), 203. (a ieşi
un — din cetate), 204.
* Strajă, ăji (pază), 17, 68, 102,
138, 320, 381, 411, 417, 433,
484, 511. (la cetate), 206. (a se
pune de), 289. (ascunsă), 323.
(— ile, a socoti), 286. (a se spăi-
mînta străjl), 436.
S tră jer, i, 335, 361, 511.
S trajn ic, î, 240.
* Străjui (a), 18, 249-50, 286, 335,
430.
Străm oş, i, 512.
Strănepot, ţi, 404.
Ştreang, uri, 151, 373.
Streşănî, 135.
S trica (a — cuiva), 480. (a se ; a
se mutila), 206. (a — bogazul),
325. (a — D om niile), 325. ( a —
un sfat), 362. (a— ţara. rău),
ilE rio n O f
499. * (a — pe duşman ; a-I —
duşm anului), 420, 476.
S trica t, ă (corabie), 317. (voie).
391. (infirm ), 16. (lepros), 58.
* S trig a (a— în tabără), 497. (a—
de m inca oastea, pentru prinz),
336. (a— la război u), 420.
S triga re, 253.
* S trig ă to r , î (de oaste), 297,
327, 336, 344, 371, 435, 458,
476, 485, 487, 497, 504. (la
jertfă), 346.
Strîm b (om), 124. (nedrept), 379.
(a grăi), 176.
Strim ba (a s e ; a i se face strim-
bătate), 362.
Strimbătate,209,512. (a face), 338.
Strim bul (a fura pre), 228.
* Strim t loc, 493.
Strîmtoare, 423. (a — munţilor),
411. * (a se bate la), 423. * (a sta
la), 451.
Struţi pem enteştî, 264.
Stupi (a — sînge), 387.
Ştubaiu, 302.
Sudui (a), 55, 88, 126, 203, 267,
443.
, * S u feri (a — oastea), 476.
Suflet (a cădea cu), 413. ( —ul,
a-şl i u b i ; a se teme de moarte).
321. (a-şl pune), 419.
Ş u gu i (a), 100.
Sui (a se. — în sus), 510. * (a
se — asupra, pe), 205. (a se—
a au pra cuiva), 337. * (a se —
la), 348. (a se — la cuvînt),
428. (a se — la împăratul), 319.
(a se — la un oraş), 201. (a se­
ina! sus), 234.
Suiş, 423. (adiectiv), 101.
* S u lic io a r ă , 385.
S u liţă (de (ier), 16. (arse la virf),
384. (flerăle lo r), 374. (in jos
 CUVINTE ,Ş[ LOCUŢII VRCHÎ
plecate), 375. (a da in), 88. (a
sp rijin i in), 237.
* S u liţaş, i, 44, 375.
S u n et (a se face), 477.
Supăra (a s e — cuiva pentru), 27,
323,511. (a se— cu şederea), 483.
Supune (a — la), 277. (a se —
d c cineva), 322. (a se — in
prijmă), -476. (a se — supt po­
runci, 42-4.
Surgun (a face — pe cineva), 261.
T.
* Tabără, ere, 31, 150. ( — a co­
răbiilor), 438. (loc bun de—ă),
409. (— ele, a-şl amesteca), 243.
(a se apropia de), 503. (a băga
în — ă), 425. (a se întoarce— a),
482. (a-şl lăsa — a), 422, 485.
(a merge — a), 488. (a opri—a),
487. (a se porni), 487. (a ră-
mînea la,— a), 392. (a sta— a),488.
* T ăbărî (a se), 25, 348. (a fi— ît).
485.
Tablă, 291. (de lem n), 428,
Tăcea (a — uu cuviat), 462.
T ăcere (a face), 351.
* Tăftue (de săgeţi). 227.
Tăgădui (a s e ; a, la judecată),
228. (a s e ; a ascunde), 370.
Tăia (a— bani), 40. * (pe duşman),
347.
Taină (pre), 447.
T ă la ich iţă , 131.
Talant, ţi, 75, 512. (de bani), 136,
351.
Ţăle (zale), 458.
Taler, î, 336.
T âlhar, î, 18, 318.
Tălm aci, 36, 141, 217.
T ălm ăci (a), 250.
Tăm ădui (a), 197.
547
S u rlă, e, 9.
Surpa (a), 505, 509. (a — o cora­
bie), 151. ('— o împărăţie), 249.
(a— pămintul), 271. (a — pod),
510. (a— putere), 5. (— un vas),
186. (— la zid), 493.*(a se — ,
oastea), 490.
* Sus (a sta — un cal), 309.
Susam , 80.
Suspina (a), 345.
S v ă n ţî (sfinţi), 78.
Tăm îiâ (a), 130, 190, 380.
T ăm îie, 82, 94,106, 116, 186, 188.
229, 342.
Ţap, î, 109.
Ţara (patria), 213. (— ă fără bir),
186.
Ţ ărcălam u l cerului, 121.
* Tare (iute), 348. * (a ajunge
mal), 492. (foarte — ; asirgu i).
349. (a sta), 507.
T ărie (greutate), 423. (silă), 482,
490. * (la cetato), 297. (tare),
373,503.*(a face — prin prejur),
503.
Ţarină, e, 96, 133, 319, 502. (de
pine), 10.
Tărpi (a se ; a se îm potrivi), 310,
393.
Tărzie (vreme), -484.
Taur, î, 422.
Tăvâ, 50.
T ăvăliciu, 226, 228.
T avlie, 41. (—1; a pica in), 25.
Teiu, i, 189, 369.
T eleleu, 81.
Ţale (zale), 382.
Tem niţă, 67. (a pune in), 254.
(scăpat din), 255.
Ţ en cu ri (gnomoane), 121.
 54§ HEUODOT
Ţ erm u rî (supt), 488.
Ţ erm u ri (a — o apă), 77.
Ţese (a), 104, 507.
Ţ e v i (de os), 209.
T icăit, ţi (slab), 327.
T icălos, şi, 312.
Ţidea, ele, 18-9, 228, 382, 384.
T idvă, 150. ( —a capului), 217.
Ţ iitoare, ori, 35, 229, 353, 495,
498.
T ilcu i (a), 249.
Tim pănă, 231.
Tim pine (să), 335. (a se — â), 57.
Tim pinare, 165. (pe cale), 363.
T im pla (a se), 307-8. (a se— îm­
potrivă),. 362.
Tină, 113, 218.
T in ăr (ca vristă), 325. (roadă— ă ;
fragedă), 9.
Ţine, ă, ţincuşor, 46, 52, 159.
de leu), 189.
Ţinea (a ; a socoti), 248. ( —intru
slăbăciuue şi aesocotiaţă), 315.
*(a— Marea, corăbiile), 342. (a—
mortul), 277. * (a—podul), 248.
* (a se — de ţermuri), 487. (a
se — tare de aeprietenl), 379,
407. (a-şl — limba), 349.
Tinereţă (tiaerime), 209,
Ţinţar, î, 117.
Ţinterim , 510.
Tiran, i, 23, 501.
Tiranie, 24-5, 167, 278.
T irg, uri, 64,82, 106, 369. (piaţă),
306. (a face—), 330.
T irgoveţ, î, 40.
Ţ iţă (a <ia), 328.
■ Ţ iţii (a), 267.
T itv ă , 310. V. tidvă.
T oarce (a — cu furca), 278.
* T oarte (de prins paveţa), 70.
T ocm a (egal cu), 392. (a fa c e —
cu ; a egală), 271.
T ocm eală, e, 31. (învoială), 183,
271. (n egociare), 154. *(a ieşi
asediaţii cu), 297. (rinduială
la musică), 351. * (la vase), 498.
Tocm i (a aşeza), 54. (a drege),
295. (a potrivi cu vorba), 153.
(a— cuvin tu l), 448. (a— frumos
un m ort), 321. (a s e ; a se
aşeza), 382. * (a— oşti), 44, 250.
* (a fi — t liagă), 505. (a se; a
se împăca, învoi), 325, 452, 507.
(a se ; a se potrivi), 330. (a se ;
a se uni), 257, 485. (a se — să
iasă de buaă voie), 312. (a se
-—cu bani), 500.
* Tocm it, ă (oaste), 411. * (de
războiu), 488.
* Tocm itor, î (aşezătorl), 260. *(al
oştii), 477.
* T ocm itură (groşi in), 480.
Toiag, age, 227, 382. (de lemn). 24.
Ţol, u ri, 383.
Topor, oară, 334, 383.
T oporaşi, 155.
Trage (a— lem ne), 127. (a— soa­
rele apă), 225. (a— vasele), 68.
(a— cu visla), 80. * (a se — in-
nainte), 371. * (a se—vasele d ia
liman in M are), 390.
Trăi (a— de la plu g ), 222.
Trăsnit, 335.
Treabă, e, 412. (m u ierilor), 240.
(mare — ; n ev oie), 481. (de
treabă), 191. (de treaba unui
lucru), 246. (d e treaba vaselor),
242. (a a v e a ; a fi ocupat), 455.
(a avea — cu o femeie), 297.
(a-şl iace — a ; pornografic), 4.
242, 341. (a pipăi d e ; porno­
grafic), 281. (a trim ite cu), 425.
(lu cr u l— el), 505.
T reb u i (a se — cu ceva), 391.
(a-şl— cu ceva), 358.
 CUVINTE ŞI LOCUŢlt VECIIT 549

T recă toa re, i (păsuri), 214, 218, T u strei, trustei, 234, 488.
253, 379-80. Ţ u gu ia t, ă, 383.
T rece (a — pe c in e v a ; a trece T u lbă, e, 89, 134, 210, 228.
peste el), 282. (a întrece), 401, T u lbu ra (a, pe duşmani), 247.
465. Tunde (a). 229, 477.
T rem u ra (a), 355. (de cineva), 485. T u rb at, ă, 494.
T rcm u rin d (ad iectiv), 158. T u rea tcă, ci, 350.
Trestie, 74, 80, 186, 241. Turm ă, e, 54.
T rezvie, 57. T urn, u ri (de cetate), 207.
* T rin ti (a — in pămint), 507. T uşi (a), 345.
Troian, 216. T u tin derile, 132.
Trusşapte, 175. T v oreţ, î, 99, 287, 408.

u.
Ucidere, 262. Uri (a, a nu-I plăcea cuiva ceva),
Ucigaş, i, 231. 351. (a — binele), 427.
Dda (a — p in ile), 36. U ritor, i de tirani, 349.
Udătură (la m incare), 264. * Urma (a lua), 306.
Ulcior, oare, 186, V. şi u rcior. Urmă de om, 233.
Uliţă, e, 74. U rm ători Scaunului, 289.
Umere, 86. (de a), 104. * Urni (a — din loc tabăra), 487.
Una (a li — cu cineva), 504. Urs, şi, 112.
Uncrop, 266. Urzi (a), 448. (a — cetate), 68.
Unalte, u n ea lte, u n elte, 196, 270, Uşă, 1 , 440.
349,512. (avere), 202. * (bagaj). Uşa îm părătească, 201.
246, 497. Uscăciune (a Mării), 462.
Undiţă, e, 113. Uscat, 73, 219, 237, 246. *(a se
Une (aceleaşi), 384. da Ia; oaste de Mare), 342.
Unge (a — pe un bolnav), 196. (a face), 452. * (a ieşi oaste pe
Unghi, 112. (a lua in), 489. la), 345,503,510. * (a tăia prin
U nghiu (de m ers), 95. m ijloc — ul), 500. (hatmanul
Ungul (gollu l), 381. (— ului), 505.
Untdelem n, 80. 349. Uşcioară, e, 74, 279.
Urcior, oare, 21. (in riu), 101. Uşcior, ri, 340. V. şi u şori.
Usnele (şanţului), 74. (săpăturii),
Urdină (ord in e), 342.
Urdinat, 114. 369.
Uşori (de uşă). 74. V. şi uşciorî.
Urgie, 16.

V.
V a cu l (a gusta), 376. (a-şl pre-
Va (vrea), 437.
Văcar, i, 141. îneni), 475.
 55» HERODOT
Vad, urî, 67. (a li apă de), 229.
(a sosi la), 253.
V ă era t (întristat), 19.
V al, 403. (a face), 72.
V ăpărstie (00 de slînjenl), 93.
Văpseală, elî, 43.
V ăpsite (haine), 383.
V ăpsitor, i, 40.
Var, 43.
Vărsa (a — metal), 143.
V ă rsătu ri (boală), 114.
V a rv ar, ă (nu hun), 382. (nărod),
493. (limbi), 5, 486, 5 0 1 (văr-
văresc, ească), 23!
Vas, e (blide), 78. * (corăbii), 41,
48, 68, 220, 498, 500. (hatmanii
lor), 503. (cu bucate), 414. (de
cărat pine, cu pine), 327, 403.
(de băgat caii, de trecut caii),
:<41, 368 (iuti), 534. (a îmbla
r '(i). 5(M. (h lipi), 50.i (a merg-
cu) 431. (■< |rimlei. 314. (rţ
SCO r e — le hi 503. (:i
lr:iţ;i- - |,. .(,(3 («.• um-
I" ), 410
V ătăm a (:«). 37 \ *48:!.
V ătăm ătură (, agnita). 242, 467.
Văzduh, 211.
V eatrele (la corabie), 317.
V ech i (zile), 294.
Vedenie, î, 333, 364.
Vedere (de via), 17.
Vedre, 23, 233.
Veghea (a — voie), 13.
Veni (a — asupra), 363.
V ergi, 227.
V eri-veri, 448.
Vers, viers, uri, 11, 1 1 3 214
273, 318, 422, 42 4. ( _ u i slo ­
velor), 294.
V e s e l i (a), 413. (a se), 4 3 2 ,
504. * (a se, pentru biruinţă),
27o.
Veste (iu), 485. (moarte cu), 475.*(a
Iovi — ), 504. (a lovi fără), 511.
V estitor, 1 , 33.
* V etejie, iî, 59, 478. V. vitejii.
V iaţă (a se da în), 243.
Viclean, eni, 155, 326. 421. (de
faţă prinşi), 353.
Vicleni (a), 38, 262, 334, 503-6,
509. (a se), 53.
V icleşug, 8, 231.
Vidră, vidre, 113, 241.
Vie, 80, 370.
Viitor, oare (lucru, rl), 283, 443.
Vin de vie, 105.
Vindeca (a), 197. (a-şl — g re­
şeala), 69.
Vină, e (vinovăţii), 12. (dum ne­
zeieşti), 335. (a afla), 316. (a
cădea in), 307. (a certa), 321.
(a da), 317. (a fi afară din),
250. (a li — despre cineva).
331. (a li — de către cineva).
465.
Vina (a — peşte), 59.
Vinat (a ieşi la), 244.
V inători (cin l), 17.
Vine (a tăia), 387. (fără d e - ă ) , 508.
* V inele (a se lua în), 492.
V injos ( = tare), 153.
V îrh ovn ic, i, 28, 228, 499.
V îrstn icî (coetauei), 52.
V irtos (pămint), 217. (cit m a l;
cit mal bin e), 262.
V irtu te, 154, 173. ( _ a cuviu-
tjului), -13.
V irv , v irf, 369, 421, 504-6.
V islar, î, 316.
Visle, 80.
V istiariii, 8, 21, 43, 125,350.
V i t ă (colectiv ), 373. (— e de
lapte), 75.
V iţel, î, -105-6.
* V itejesc (lucru), 495.
 CXV1NTE ŞI T.OGUŢlI VECIlI
* Vitejeşte (ad verb), 40 ). (ad iec-
tiv : lu cru ri — , a face), 298.
* Viteji (buni, prea buni), 494.
(aleşi), 375. (de cinste), I i i .
(a se numi foarte de), 494.
* Vitejie, ii, 288, 351. V. şi ispita
(vitejiei), (a l'ace), 30il, 492.
4'I8, 503. (p rc mintea el;, 424.
(a (i—a cuiva), 505. (— I, a a-
răla), 482, 493.
Vivor, 37.
Vizdeiu, 50.
* Voie, 490. * (d e bună — la
o a s t e ) , 3 4 1. (preste), 508.
(plini), 359. (rea), 205, 405,
45!. (a face pre), 508. (a fi
pre,; iubit), 509. (a-I li cu iva
voie rea), 494. (a muri cu
voie rea), 494. (a face pe), 374.
a-I li — ia), 496. (a fi cu —
ceva), 422. (a li pre), 455. (a-şl
strica — ia), 453.
Voinicel, eî, 212.
Voinici, 242, 320. * (ostaşi), 17.
Volnic (liber), 49, 187, 253, 285,
309. 330, 340. (casă), 182.
Voiniceşte (cu libertate de graiii),
370. ’
Zăbală, e, 151.
Zăbavă, 396. (a avea), 345.
Zăbovi (a s e ; a se ocupa), 231.
Zăbrea (ele), 203, 205.
Zace (cetatea), 73.
Zăgaş, e, u ri, 31, 76, 78, 118,
121*, 132, 139, 219. 222, 389,
373, 395.
Zale fzăh). 388. (brîu l zălil), 495.
Zălog, oage, 338, 423. (a lua
copil), 343. (a scoate), 338. (a
sta), 5)1.
55î
V o ln ic ie (libertate), 25, 54, 202.
250, 275, 281, 301, 503. , (a fi
intru ; a fi liberi), 2 0 2 . (Zeus
de Volnicie), 202.
V o ln ic it, 293.
Vom (să ne), 379.
V oroa v ă , 36, 175, 264, 283, 352,
305, 479, 488.
V oroV i (a), 248, 292, 352, 362,
4 i i , 480, 509. (a se), 3.
V rab ie, 6 6 .-
V ra jă (oracol), 8 . (rea), 482. (— a
vrăji), 26.
V rajbă, e, 434, 483.
V ră ji (a ; a da oracol), 22. (a —
vu itu rilor), 416. (a se— cineva),
303.481. (a i se — bine cuivi),
502.
V ră jito r, 1, 55, 59.
V răzi, 20. V. vră ji.
V rea (a nu-şl), 346.
V red n ic ( = în stare), 437.
V rem e (a păzi), 278. (a sosi a
cuiva), 287.
V rîsta graiului, 92.
V r is tn ic î (cootanel), 43.
V u lpe, i (blănl), 385.
V u ltu r, 1 , 113.
Z ă log i (a), 338.
Z ălog ire, 338.
Z ăm isli (a), 212, 333.
Z a rvă , 59. ^
Z av istie, 1, 158, 240, 330, 49^,
427, 457. (a — cuiva), 497.
Z a v istu i (a), 141, 332, 362.
Z biera (a ; un copil), 47.
Z ecea (a; a zecele), 38, 67, 169,
229, 436, 460, 497-8.
Z eciu ială, 300, 4(30.
Zefir, 112.
 55^ tircnouoT

Z estre, 81.
Z im bru , i, 269.
Zgardă, zgărzi, zgărcî, 21, 154-5. Z im ţi de zid. 42, 471.
Z gău , 189, 241.
Zis (cîntec), 351.
Zi (de naştere), 508. (a pune), 32, Zm ăragd, 163.
250. (a veni la), 351.
Z m iciale de ră ch ită , 80.
Z ice (a spune), 37. (a se — un
Zm inteală, 346, 454.
lucru), 332.
Zm inti (a, a înşela), 401.
* Zid, u ri (negătite),247. (de lem n),
Zmirnă, 75, 106, 113, 110, 413.
246. (foarte tare) 510. (a se lua),
Zm ulge (a — păsări), 178.
505. (a merge supt), 488. (a păzi Zori, 422.
tare), 423. (a săpa dedesupt),
Z u g ră va lă , 113.
318. (a sări jos de pe), 440.
Z ugrăvi (a), 236. (a colora). 43.
(a scăpa din), 511. (a tocm i
Z u g ră v itu ră , 1, 68.
uri bune), 287. (pre denapoia Zugrum a (a), 226.
— ului), 511.
Z vinta (a — carne), 115 (—at),
Zidişor, 74.
512.

Adaus.
* Oaste (a rămînea de), 476.
Războiu (a lipsi de la), 499.
Păţi (a— de cineva), 19.
r

CUPRINSUL

Mnnerfc. ilin titlu e a C etă ţii Is tr ia d in D obrogea (d u p ă u n exe m p la r

de a rg in t în p o se sia a u to r u lu i).

P a g in a

1
Prefaţa
VIII
Erata .
3
C a r t e a 1: Istorie d ’intăl, ce-I zic : C l i o .................................
C a r t e a II: Istoriea a doi! a lui Irod ot Alicarnasianul, ce < 91
z ic e : Defteri [a dou a] . . - • • • • •
147
C artea III: A lui Irodot Istoriia a trip, ce să z ic e : Tha iia
Carte a I V : A Iul Irodotu a patra Istorie, ce să z ic e : .le 209
pom eni (al 4-1 .................................................. ' ' .
275
C artea V : A cin cia Istorie, a lu i Irod ot, ce să z ic e : T erpsihon 313
Cartea V I : A lu i Irodot Istorie a şasă, ce să z ic e . ra •
355
Cartea V II: A lui Irodot Istoriia a şapte, c e să zice!.
429
Cartea V III: A lui Irodot Istorie a opta c e să « e . U r » ^ 469
Car te a IX : A lu i Irod ot Istorie a noă, ce 513
Cuvinte şi locu ţil v e c h i ............................ ‘ ’ .