1088

UNIVERSITATEA DIN CLUJ

PUBLICA Ț I U N I LE INSTITUTULUI
DE ISTORIE UNIVERSALĂ

VLAHII ȘI MORLACII
STUDIU DIN ISTORIA ROMÂNISMULUI
B A L C A N I. C

D E

SILVIU DRAGOMIR
PROFESOR UNIVERSITAR

■■
BCU Cluj-Napoca

RBCFG 2008 02170

IMPRIMERIA B O R N E M I S A
C L U ], - PIAȚA C U Z A VODĂ
1 9.^ 2 4
 PREFAȚĂ

Intr'o comunicare ținută la Academia Română despre „Originea

coloniilor române din Istriă“ (Anale, ser. III. tomul II) am dat un rezumat
al cercetărilor mele cu privire la Românii din nordvestul peninsulei bal­
canice. Deastădată prezint întreg materialul adunat despre acești Vlahi
și Morlaci, cari până către jumătatea a doua a sec. XVI vorbeau
într'un dialect al limbei noastre.
Materialul destul de bogat l-am cules mai ales din publicațiile
Academiei Iugoslave din Zagreb: Monumenta spectantia historiam
Slavorum Meridionalium, Monumenta historico-juridicâ Slavo-
rum Meridionalium, Codex Diplomaticus regni Croatiae, Dalma-
tiae. et Slavoniae, Starine și Rad. Dar am găsit material resfirat
și în alte publicații pe cari le-am însemnat la locul lor.
Am încercat să întrebuințez pentru numele proprii ortografia
croată, dela care nu m’am abătut decât in unele cazuri.
Spațiul nu mi-a îngăduit să dau aici și o listă completă a nu­
melor proprii din documentele sârbești. O voia face-o însă încurând aiurea.
Cu mijloacele restrânse, de care dispuneam la Cluj, ,mi-a fost
imposibil a identifica exact numele de localități pomenite în hrisoavele
sârbești ori bosniace. Voia primi deci cu recunoștință observările, ce
mi-se vor face cu privire la hartă.
Cluj, 15 Februarie 1924.
SILVIU DRAGOMIR
 CAPITOLUL I.

Vlahii din împrejurimile Raguzei. Vlahii din

Bosnia și Herțegovina.
Arhivele republicei înfloritoare din Raguza ne-au păstrat o seamă
de știri importante despre Vlahii din regiunile apropiate. Cetățenii
acestui oraș, care a izbutit să-și apere libertatea, prin înțelepciunea
conducătorilor săi, în tot cursul evului mediu, au cunoscut populația
vlahă din toată jumătatea nordică a peninsulei balcanice. Negustorii
raguzani traversau peninsula în toate direcțiile pentru a-și desface
mărfurile necesare, astfel că mărturiile păstrate în arhivele acestei re­
publici sunt dintre cele mai prețioase.1)
Dacă în secolul XIII denumirea Vlacus se mai întrebuința de
unii și pentru Raguzani, în legătură cu originea lor romanică, în veacul
următor Vlahii reprezintă populația din împrejurimile orașului, care se
distinge însă atât de orășeni, cât și de populația slavă indigenă. De
aceea, în anul 1318, lunius de Camano fu ales de „partitor salis Scla-
vorum et Blachorum", cari veneau la Raguza să iea sare2); și de
aceea, când în acelaș an și în cel următor fu oprită purtarea de arme
în oraș, hotărârea fu astfel stilizată, încât se poate vedea limpede, că
e vorba nu de cetățenii Raguzei, ci de Vlahii bine cunoscuți, în această
epocă, atât în statul Nemanizilor, cât și în celelalte orașe dalmatine :
nulluș forasterius, tam Sclavus quam Vlachus, cujuscunque conditionis 3);

9 Cu privire la Raguza și hinterlandul său se pot consulta prețioasele stu­

dii ale lui lirecek : Die Bedeutung von Ragusa in der Handelsgeschichte des Mit-
telalters, in Almanach der Wiener Akad. d. Wissenschaften, 1899. și Die Handels-
strassen und Bergwerke von Serbien und Bosnien wăhrend des Mittelalters, Prag
1916 (Neudruck). Firește că informațiile precise se pot căuta și în Geschichte der
Serben (Gotha 1912), precum și în voi. IV din Staat und Gesellschaft im mittelalterl.
Serbien (Denkschriften 64) Wien 1919. Cfr. lorga N. ini Bulletin de l’Institut pour
L’Etude de L’Europe Sud-orientale, 1923, No. 4—6.
s) Mon. Slav. Mer. XXIX p. 111.
3) Mon. Slav. Mer. XIII p. 313.
și: quod nulla persona tam forasterius, quam (Raguseus) et tam Scla-
vus, quam Blacus cuiuscunque conditionis existant.7)
Acești Vlahi locuiau în munții din apropierea Raguzei, de unde
în anul 1332, un călugăr cu numele Vintichius oferi Raguzaniior să
Ie aducă vre-o 50 de cătune de Vlahi, sub anumite condiții. Senatul
orașului împuternici Consiliul Mic a lua hotărâri în această privință.2)
Un anume Nixa Buchana fu pedepsit, în 1367, deoarece mergând în
munți (per planinas) la Vlahi, le denunță prețul sării.3) Acești munți,
după lirecek4), erau cei situați la spatele litoralului, canalitan. Ano­
nimul raguzan, un cronicar din sec. XV, cunoaște pe Morlacii așezați
pe muntele Sf. Sergiu (Srgj), în apropierea imediată a orașului.5)
Vlahii din împrejurimile Raguzei se îndeletniceau, mai ales, cu
păstoritul. Dar când republica izbuti să pună mâna pe întreg litoralul
până la gura Narentei, Vlahii păstori fură opriți6) (1399) de pe aceste
„terre nuove“, ca și ceva mai târziu, (1423, 1427), de pe litoralul canalitan»
care se întinde înspre sud de oraș: Item quod nulii Vulahi cum eorum
animalibus possint venire ad standum et pasculandum in dictam con-
tratam nostram Canalis et si quis veniret, expellatur protinus, et quod
nullus possit reținere illum vel illos in partem suam sub paena du-
catorum auri pro quolibet contrafaciente et qualibet vice7)......
Dar abia trecură câțiva ani și Raguzanii se hotărâră (1430) a
coloniza în, Pianine, adecă în regimea muntoasă din Canali, Vlahi și
alți coloniști. In 11 Martie Rectorul și Consiliul Mic primea autorizație:
quod istis Vlachis de Zenta Bielize, qui offerunt venire habitatum Plani-
nas nostras Canalis, venientibus ipsis usque ad festum ascensionis
proximum a cletistis sexaginta usque in quinquaginta, promittere pos-
sinț et dare medietatem ipsarum Planinarum, remanentibus tamen pas-

*) Mon. Slav. Mer. XXIX p. 117. Această poruncă s’a publicat și „in scla-
vonescâ lingua“.

2) Mon. SI. Mer. XXIX p. 355.

3) Mon. SI. Mer. XXVIII p. 97: quod vadatper planinas ad Vlacos de-
nunciandO eis, quod salmam salis calavimus ad perperum I. : _ : . ■

, ‘) lirecek, Die Wlachen und Maurowlachen, p.115. '

■•) Mon, SI. Mer. XIV, p. 8. ...

8) Rad 108 p. 165.

’) Rad 108 p. 170. In 1407 Raguzanii se plâng către regele Bosniei pentru
incursiunea unor „Vlachi" în „Terre Nove". lorga, Notes et extraits II p. 114.
Cfr. și p. 117.
cuis et pasturis communibus secundum ordines nostros... et quod a
die, quo venirent et appulerint, sint exempti pro tribus annis a soi-
vendo ducatum communi nostro pro quolibet cletista, sed semper tene-
antur ad alia servicia, onera et factiones. noștri cotpmunis et dominii
quemadmodum homines noștri Canalis...1)
Peninsula Stagno (Puncta Stagni, Ștonski Rat) servea, dela in­
vazia turcească încoace, de asernenea, de refugiu pentru Vlahi. Astfel
în anii 1386 și 1387 se pomenesc Vlahii, cari se refugiează aici cu
turmele lor,2) iar în 1390 se așezară Vlahi și Sârbi, cu familiile și
vitele lor, pe această peninsulă aparținătoare acum republicei raguzane.3)
Dacă însă Vlahii noștri nu erau totdeauna bineveniți pe teritoriile
câștigate cu mari cheltuieli și multă trudă de către Raguzani, produ­
sele oieritului vlah formau totuș un articol foarte căutat în oraș. Căci
Vlahii aduceau regulat la Raguza brânza, căreia i-se fixa prețul, din
an în an. Faptul, că acestui „caseus vlachescus" i-se spunea chiar cu
numele românesc „brence" a fost deja remarcat și de alții.4) Uneori
se găseau pe piață prea puține cantități■' din acest articol, ca în anul
13366); altădată Consiliul orașului permitea și exportul brânzei Vlahilor,
firește numai jumătate din cantitatea pe care Blaxio de Grede8) va
’) lirecek, die Wlachen und Maurowlachen, p. 415.

2) După'lirecek, Die Wlachen und Maurowlachen pp. 116—17, Consilium

Minus hotărî la 23 Octombre 1386: quod recipiantur in Stagno familie, pastores,
animalia et arnesia Vlacorum et .circum vicinorum propter . eorum saluamentum
terrore Teucrorum, partes discurrentium... iar în anul următor: omnes Vlachos
aufugentes et volentes se saluare ibi cum eorum rebus, familiis et animalibus, non
recipiendo homines armorum ...

3) Gelcich-Thalloczy, Diplomatarium Ragusanum p. 709—710: De mittendo

et concedendo Vlachis et Sclavis hominibus armorum cum eorum familiis et bestia-
mine, quod possint fugere et se reducere et salvare in Stagno et in Puncta timore
Turchorum fugientibus, si se voluerint ibi salinare...

4) Mon. SI. Mer. XXIX p. 223, anul 1326 pot vinde „caseum vlascescum folla-
rios X pro qualibet libra; p. 253, a. 1328: caseum possit vendere fol. X pro qua­
libet libra formadei vlachesci... et fol. VIII pro qualibet libra cuiuslibet alterius
mânerii formadei...; Mon. SI. Mer. XIII p. 197, a. 1357: quod libra casei vlachesci
vendi debeat foii. XH; p. 201: Cranoe Opasa... dixit se habere scupinas' brence
XX; p. 203, Gure de Gleya presentavit casei pecias LXXX et scupinas V brence

5) Mon. Slav. Mer. XXIX p. 392, a. 1336: Give de Cranca possit vendere
libram de quolibet formadio vlachesco foii. X sine pena et dampno..... deoare-ce
nu se găsește de vânzare în Raguza „de formadio vlachesco". \
 izbuti să o câștige dela Vlahi, până la 15 Noetnvrie 1357. Cât era de
căutată brânza în acest an, la Raguza, se vede și din porunca dată
de consiliul mic, ca Slavii și Vlahii să nu o vândă în afară de por­
țile orașului, ci numai în piață.1) In 1420 Consiliul hotărî „quod ca-
seus de Vlahia possit vendi ad follaros quindecim pro libra.2)
Dar rolul cel mai însemnat îl aveau Vlahii din aceste regiuni la
transportul sării. Republica raguzană, dispunea în această epocă, (sec.
XIV și XV), de cele mai însemnate saline de pe litoralul ădriatic, cari
alimentau cu acest articol de prima necesitate, o bună parte din nordul
peninsulei balcanice. Tendința ei era de-a monopoliza pentru sine vân­
zarea acestui articol, ori cel puțin de-a atrage la depozitele sale pe
Vlahii, cari transportau cu caravanele lor sarea în lăuntrul peninsulei.
De aceea se pomenesc Vlahii atât de adeseori în cărțile republicei ra-
guzane, care avea toată grija să-i ademenească la salinele sale. Astfel
din materialul documentar, ce ne stă la dispoziție, se vede, că Raguza
vinde8) pe credit sare „Vlahilor și Slavilor", în anul 1319. Republica
știa să menajeze bine pe Vlahi, de aceea, la 1332, alegea* doi „scrup-
tatores et provisores", cari aveau să supravegheze, ca nu cumva să
li se facă vre-o violență Vlahilor, cari veneau după sare (Vlachis ve-
nientibus pro sale,)1) iar în anul 1336 Consilium Rogatorum înștiin­
țează pe trimișii săi de pe lângă banul Bosniei,5) că Vlahii, cari vor
să vină la Raguza, pot veni și se pot întoarce de tot sigur (tute et
secure). In anul 1344 se trimite o espediție la Vlahi, pentru a-i deter­
mina să iea sare din depozitele orașului.6) La 1356 consiliul mic indem-
nizează anume cheltuieli: quod Vlachi venire possint Ragusium,7) în
anul următor fu trimis Orsica Frâne de Bodacia la Vlahi,8) iar în 1363
fură trimiși la ei doi oameni buni.9) In 1367 un Raguzan plecă „ad

’) O. c. p. 186: quod nulla persona audeat vel presumat emere extra portas
Răgușii sed solummodo in piatea caseum ab aliquo Sclavo vel Blaco sub pena
perdendi caseum, quem emerit, vel valorem ipsius.

’) lorga, O. c. p. 180.

3) Mon. SI. Mer. XXIX p. 143.

*) O. c. p. 357.

9 Mon. SI. Mer. XIII, p. 366.

‘) Mon. SI. Mer. X p. 159.

’) Mon. SI. Mer. XIII p. 149.
8) O. c. p. 187.
’) Mon. SI. Mer. XXVII, p. 281.
Morovlachos" și luă dela oraș pentru cheltuială zece perperi,1) ceeace
lirecek găsește de puțin și o explică prin împrejurarea, că Vlahii nu
steteau departe de oraș.2) Jupanul Senko, care deținea în sec. XIV lito­
ralul dintre Raguza și Stagno, apoi Chelmo și Popovo, se adresează3)
odată către Raguzani, pentru a-i face și lui preț „ca unui Vlah". La
1397 intervin Raguzanii4) „ca Vlahii să meargă la locurile vechi, unde
se vinde, după lege, sarea".
In 5 August 1409, într’o discuție cu orășenii din Cattaro, Ragu-
zanii răspund, că nu renunță la dreptul de-a coborî prețul sării, pe
care o vând. Dar, de altă parte, se plâng împotriva agitației celor din
Cattaro, cari seduc pe clienții lor „Vlacorum congregationes et cetus"
prin daruri, prin simonie și prin acordarea de prețuri exagerate pentru
marfa acestor Vlahi.5)
In 16 Maiu 1430 patru „Vlacchi Dragnaz" se obligă de-a plăti
către Voevodul Sandalj o amendă de 300 ducați de aur, dacă se vor
găsi la ei cai, marfă, vite sau alte lucruri de ale iui Radoslav Pavlovic.0)
Contractul, pe care-1 încheiă Raguza cu Ștefan Uroș, fiul marelui
Dușan,în anul 1357, avea menirea să asigure vânzarea și să organizeze tran­
sportul sării în lăuntrul peninsulei. In conformitate cu convenția în­
cheiată vama comunală a Raguzei avea să alimenteze cu sare distric­
tele Dracevica, Canali, Trebinje, Vermo, Rudine, Chelmo și Bosnia,
împreună cu Vlahii din aceste districte și în afară de ei încă și a
patra parte din toți Vlahii, cari veneau din Sârbia. La vama Țarului
luau sarea toții Sârbii, cari locuiau în afară de districtele numite și
restul de trei pătrimi ai Vlahilor din imperiul sârbesc.7)

9 Mon. SI. Mer XXVIII, p. 106.

2) lirecek, Die Wlachen etc. p. 123.

3) Miklosich Fr. Monumenta Serbica, p. 247: Aia APa,a GpaTHM, m

KaiBHTf AttHâ Iftuf MHHHTH KaKO KAaXS.
9 Novakovic, Selo p. 49.

5) lorga N. Notes et extraits... II p. 123.

,!) O. c. p. 282, in notă.

’) Mon. SI. Mer. XIII. p. 184; Hec sunt contrate que accipere debent de
sale comerchi communis : Illi de Dracenica. Illi de Canali. Illi de Tribigna. Illi
de Vermo. Illi de Rudfene. Illi de terra de Chelm. Illi de Bossina. Item istud co-
merchum communis ponere debet in comercho domini imperatoris quartam par-
tem tocius salis, qui uendetur in dicto comercho domini imperatoris. Item quarta
pars omnium Blacorum ueniencium de Sclauonia, exceptis illis de locis nomina-
 Importanța acestei convenții pentru problema, care ne preocupă,
consistă în faptul, că deoparte se disting clar Slavii de Vlahii iar de
altă'parte ni-se fixează terenul de operațiune al Vlahilor, cari, proba­
bil, își aveau și- domiciliul tot pe acolo.
Vlahii din Bosnia ne sunt cunoscuți și de aiurea. Astfel, în 1344
se pomenește un Vlah din Bosnia1 (ex relatione uriius Vlachi de terra
Bossine),1) iar la 1361 Vlăhii și oamenii banului Bosniei și ai lui
Senko fură îndrumați să vină prin Slano, un port între Stagno și Malfi,
pentru a lua sare.2) In anul 1376 aduc plumb la Raguza3) „Vlachi et
Bosgnani.“ In 1378 regele Tytko al Bosniei oferă Raguzei un ajutor
de 300 soldați și tot atâția Morovlahi prin Stagno, cu prilejul ostilită­
ților dintre, acest oraș cu Veneția.1) După Jirecek acești mercenari Mo­
rovlahi locuiau nu departe de Stagno, în Chelmo (Hum.)5) La 1406
trimișii faguzani Mihael de Resti și Aloise de Gozze au plecat la voe-
vodul Sandalj din Bosnia pentru a-1 ruga să revoace ordinul, ce-l
dase Vlahilor săi de-a duce pe negustorii raguzani spre Serbia nu pe
drumul muntos peste Niksic (Onogost), ci pe șoseaua obișnuită prin
Gacko și Prepolje.6) Intr’o scrisoare a. Raguzanilor, tot din anul 1406
către regele Bosniei, se amintește, cum au permis ei Vlahilor din Ku-
javici și celorlalți Vlahi din Bosnia, să ierneze în acel an pe teritoriu
raguzan, pe care-1 ceruse pentru ei însuș regele. Vlahii însă au făcut
mari pagube Raguzanilor și au ,omorât un om, din care pricină oră­
șenii nu le-au mai permis să ierneze pe teritoriul lor.7) In anul 1407

tis supra, debet accipere de sale communis. Imprimis comerchum domini impera-
toris uendere debet de sale infrascriptis contratis videlicet omnibus Sclauis de
Sclauonia exceptis scriptis superius, qui accipere debent salem in commercho
communis ; item tres partes omnium Blacorum domini imperatoris, exceptis illis
qui habitant in locis superius nominatis quibus comerchum communis uendere debet.
‘) Mon. SI. Mer. X. p. 158.

’) Mon. SI. Mer. XXVII, p. 102.

3) Mon. SI. Mer. XXVIII, p. 150-151.

4) Jirecek, Die Wlachen und Maurowlachen, p. 123.

5) O. c. p. 123.

6) O. c. p. 122. Item ve recordemo, che aii Vlachi, che portano le merca-

danie de nostrj Ragusei, fo vedato passar la via de le pianine inuerso anagasto,
per la qual li mercadanti per paura di Turchi et de altre malle zente spesso se
mette ad andar.... Cfr. lorga N. Notes et extraits II. 111. Cu privire la Vlahii lui
Sandalj, Idem, p. 143 și 148.
’) Novakovic, Selo p. 38.
 avizară Raguzanii pe Tvrtko Tvrtkovic, regele Bosniei: Valachos Ki-
curici in territorium reipublicae irruendo civibus magna damna in-
tulisse.1) In fine, într’un document al voevodului luraj (1434) se po­
menesc Vlahii Voihnici, Pribinovici șl Hardomiiici2), tot în Bosnia.
In această vreme, 1357, granița dintre Bosnia și Sârbia pleca
spre sudvest de Srebrenica și traversând văile Drinei și Zagorje trecea
prin vechiul Chelmo (Hum), care rămânea Bosniei și se cobora apoi
spre mare, în dreptul Raguzei, de unde era silită a face o diversiune
înspre nord, pentru a ocoli litoralul republicei și a atinge apoi marea
numai dincolo de Stagno.3) Ținuturile Trebinje, Canali, Dracevica și
Vermo (lângă castelul Klobuk), ca și regiunea muntoasă Rudine, erau
supuse Țarului Uroș. lirecek. cunoaște aici pe Vlahii Banjani (1430),
între Bilec și Niksic, apoi pe Vlahii Nlksici (1399), pe Vlahii Mirilo-
vici (1430), ceva înspre vest de Bilec, iar lângă Cattaro, la golful
Richino pe Vlahii Rigiani (1430), apoi pe Vlahii Podcrnji, Bormasi,
Plischa, Bobani (Trebinje), Pilatovci (spre vest de Bilec) și Krisojevici
pomeniți în cursul războiului dintre Raguza și voevodul Radoslav Pa-
vlovic pentru Canali (1430).*) Cătunul Ladovici e cunoscut încă din
anul 1278, iar Vlahii din Belice (în Zeta) se pomenesc între anii
1428—33, când s’au mutat în munții de lângă Canali, pe teritoriu ra-
guzan. Intre Dracevica și Canali se menționează Vlahii de Vrsinje
(Versigne), cărora în Februar 1429 Raguzanii le permit să pască în
Canali până la sfârșitul lui April.6) Probabil că într’unul din aceste
ținuturi avem să localizăm cătunele Dobrili, de unde veni la Raguza,
în 1362, Vlahul Cherstoe,0) iar Vlahii de Trepic, cari aduc plumb în
oraș și duc sare7), veneau din regiunea Kopaonikului, unde spre est de
Mitrovica, se văd și azi ruinele orașului TrepCa (Trepice, Tripce), care
avea și o colonie de Raguzani cu un consul în frunte8).
' La aceiași Vlahi se raportă și hrisoavele celor din urmă Domni

’) Mon. SI. Mer. XXIII, p. 85.

2) St. Novakovic, Zakonski Spomenici, p. 338.

3) Stanojevic Stanoje, Istorija Bosne i Hercegovine, Belgrad 1909 p. 42—3.

*) lirecek, Die Wlachen pp. 114—115.

5) O. c. p. 114.

") Mon. SI. Mer. XXVII, p. 154.

■) Mon. SI. Mer. XXIX, p. 314.

8) lirecek C. Die Handelsstrassen p. 54.

ai Sârbilor: Vuk Brankovic (1387), Despotul Ștefan (1405), Grigorie și
George Brankovic (1405), Grigorie Vukosalic (1418) și despotul George
Brankovic, prin cari se confirmă un vechiu privilegiu obținut de Ra-
guzăni încă dela Țarul Dușan1): „Oricine ar merge din țara noastră,
pentru negoț, la Raguza, fie Sârb sau Vlah, sau fiece om ar fi, să
meargă liber
Având în vedere aceste așezări ale Vlahilor, înțelegem, de ce
herțegul Stipan Vnkdic, care luase în stăpânire teritoriile din Herțe-
govina de azi, când se certă, pentru motive economice, cu Raguzanii,
puse îndată stăpânire și pe Vlahii, cari erau situați în apropierea lor.
Atunci căutară Raguzanii să obțină făgăduiala cnezului Vladislav, în­
cheind alianță împotriva tatălui său, care era herțegul Stipan. Fiul rebel
promitea republicci2): „că nici nu va opri, nici nu va împedeca pe
nici un om al său, fie vlah sau sârb, de-a merge liber la Raguza pentru
a cumpăra atât sare, cât și alte mărfuri". In fine împăcându-se cu re­
publica, în 1454, acelaș herțeg primi totuș condițiile Raguzanilor și se
obligă deoparte a nu estrage sare nicăiri, pe teritorul său și a numai
sili pe Vlahi și alți supuși ai săi de-a cumpăra sare într’alt loc, decât
la Raguza și Narenta.9 Convenția aceasta însă nu împedecă pe prin­
cipele Stipan de-a încheia, ceva mai târziu (1462) și cu Venețienii un
asemenea tratat. De aceea dispuse el nobililor și Morlacilor săi, sub
pedeapsa de-a perde în caz contrar tot ce li-e mai drag pe lume, să
nu cumpere sare nici la Raguza, nici mai sus de Raguza, ci numai la
Cattaro, Castelnuovo, Narenta, Spalato și în alte orașe ale signoriei?)
Herțegul avusese conflict și cu Venețienii la Cattaro (1433), unde opri
de asemenea pe Morlaci să intre în oraș?)
Vlahii de lângă Cattaro se mai amintesc și de altădată, astfel în
1423 când se refugiează acolo8) apoi în oastea lui Nicola Altoman
erau după cum ne spune o relație venețiană (1452) și Morlaci; cu
ajutorul cărora a potolit o răscoală din împrejurimea orașului Cattaro7),

’) Novakovic, Zakonski Spomenici. p. 221—22.

2) Miklosich, Monumenta Serbica, p. 445.

3) Mon. SI. Mer. XXV p. 344 și Mon. Șerb. p. .467.

0 Mon. SI. Mer. XXII p. 228.

5) Mon. SI. Mer. XXI, p. 175.

6) N. lorga, Notes et extraits, II, p. 211.
7) Mon. SI. Mer. XXI. p. 436-7. Morlachi, li quali stano appresso de Ca-
taro... Cfr. și p. 437.
deasemenea și Ștefan Crnojevic care servea pe Venețieni dispunea asupra
unor Morlaci1).
Deci, deja Cattaro până la gura Narentei, întreg ținutul muntos
era plin de Vlahii, cari nu erau însă numai păstori, ci în mare parte
și chirigii. Jiereeek ne-a descris rostul acestor „turmari", cari tran­
sportau cu caii lor marfa negustorilor raguzani, ori aducând plumb
și ceară, la întoarcere luau, de regulă, sare. Terminul tecnic pentru
caravana vlahă era „turma", care se întimpină adesea în cărțile râ-
guzane dela 1312 încoace2). In documentele3) sârbești se întrebuin­
țează și terminul „karvan", care dela 1359 era cunoscut și la Raguza.
Dar un asemenea transport se mai numea și „ponos", iar oamenii,
cari îl serveau: „ponosnici". Exemplele citate de Jirecek ilustrează
bine modul, în care operau aceste caravane.
Astfel în codicele din timpul lui Marino Geno (1278) e înre­
gistrat Raguzanul Pasqua de Pecorario și un „Blacus" cu numele.
Vladimir Gostininich4)- Vlahul a pus la dispoziție 150 de cai, pentru
un transport în orașul comercial Brskovo (Brescuoa) pe prețul de câte
28 groși un cal, pe durata întregei călătorii. Prețul de chirie avea să
fie plătit jumătate în Raguza, iar jumătate la sosire în Brskovo. Ase­
menea închiriere se numea cu un termin împrumutat dela corăbieri:
„naulicare".
Câteodată negustorii raguzani aveau pricină cu turmarii vlahi, ca
de pildă, în anul 1278, Petrus de Stilo cu Bogdan Morgassia5) altă­

*) O. c. p. 437.
Jirecek, Die Wlachen... p. 119 și urm.
Vezi și N. lorga, Notes et extraits li p. 111. n. 6 și pp. 124, 221. Aici e
vorba „super facto turmarum que jussu suo (Sandalj) vadunt Catarum". ,
’) Jirecek, Die Wlachen und Maurowlachen. p. 11,9 și urm.
4) Ibidem.
:>) Jirecek, Die Wlachen p. 120—121 : Die VII nouembris (1278) coram do-;
mino Marco Geno comite Răgușii et iuratis iudicibus Palma Marini Stephani,
Lucaro Fuschi et Grubessia de Ragnana. Crancus presbyter Blaccus productus per
dompnum Petrum de Stilo juravit de ueritate dicenda. Interrogatus per sacra-
mentum dixit: Ego scio, quod dictus presbyter Petrus naulicavit mecum tredecim
equos ad portandum virium ad Brescouam et cum Bogdano Morgasșia naulicauit
undecim equos ad portandum vinum et unum equum ad equitandum. Et quando
fuimus in Boboue liute, dompnus Petrus dixit: Duo equi defficiunt mihi de vino.
Et dictus Bogdanus iuit cum dicto dompno Petro: Adhuc deficit mihi tinus
tercius equus vini. Et petebat iilum dicto Bogdano. Et ipse Bogdan: Ego non
habeo. Et postea fuerunt inuenti duo sachi in tenda dicti Bogdani et iile qui por-
tauerat vinum dicti dompni, dixit: Iști sunt sacchi in quibus fuit vinum acceptum
dicto dompno Petro.
 dată sufereau pagubă și Vlahii, ca în 1284 Vlahul Gunja Dragoslalici,
care se plângea, că a adus vite și lână în oraș, pe banii căpătați a
cumpărat marfă, dar când să se întoarcă „in Sclavoniam“ fu jefuit,
pe teritoriu raguzan, de către Milbrat, vințelerul nobilului Triphon
de Iuda1).
De obiceiu turmarii se însărcinau și cu paza caravanelor, ca de
exemplu în anul 1280, Vladimir Gossamiri, care s’a obligat să tran­
sporte vinul și marfa alor doi Raguzani și să-i apere de hoți2).
In cursul războiului dintre Raguzani și Voevodul Radoslav Pav-
lovici pentru Canale (1430) se întâmplă, că Raguzanii fură atacați și
bătuți de oamenii lui Radoslav, în munții dintre Trebinje și Bergatto,
tocmai când trecea o caravană de Vlahi, 170 de oameni, cu tovar de
300 măji sare, venind din Raguza. Observând Vlahii înfrângerea oră­
șenilor aruncară sacii de sare depe cai, încălecară și luară parte la
goana după trupele raguzane și la jefuirea bagajului3).
Cât de mare circulație comercială produceați Vlahii cu caravanele
lor ne informează un ofert, pe care îl făcură, cam la începutul sec.
XV. regelui bosniac, trei negustori din Raguza : Zive, Maro și Marto-
lița. Ei ofereau 500 de ducați anual pentru chiria vămii din Cattaro,
dar numai sub condiția, ca Vlahii regelui să transporteze anual de
acolo cel puțin zece mii de „tovară" de sare, iar dacă în vreun
an Vlahii n’ar lua cantitatea lor de sare, să nu fie datori nici sus
amintiții negustori a plăti nimic4). Luând de bază această minimă
cantitate de sare, pe care credeau cei trei Raguzani că o transportă
din Cattaro Vlahii, istoricul sârb Ceda Mijatovic evaluează cam la 75
mii măji cantitatea de sare, pe care o transportau Vlahii din cele
patru târguri principale de sare depe malul adriatic5).
Cunoscând acest fapt, e lesne să ne explicăm de ce Stipan
Vukcic, voevodul Bosniei, construește în anul 1443 întărituri lângă
Cattaro, pentru a opri pe Morlaci să între în orașul supus republicei

*) O. c. p. 120.

a) Jirecek, Die Wlachen p. 120: Vladimirus Gossamiri Blacus Milesceue fuit

in concordia cum Michaele Georgij de Disica et cum Pancratio de Cresello,
videlicet, quod ipse promisit portare vinum et mercationes eorum in Brescoam et
accepit super se, quod saluabit eos et mercantiones eorum a robatoribus et
latronibus.
’) O. c. p. 115. lorga O. c. p. 273-74.

4) Mon. Șerb. p. 246.

*) Giasnik srpskog ucenog drustva 38 (1872) p. 89.

venețiene, cu care era certat1). Mai înainte în 1440, Stipan luase aceleași
măsuri față de Raguza și își trimise Vlahii la Cattaro2).
In legătură cu Vlahii din Bosnia trebue să menționăm, în deosebi,
scrisoarea papei Grigorie XI din 1 Iunie 1373,'prin care dă voie că­
lugărilor franciscani să-și construiască, la frontiera Ungariei, șase lăca­
șuri sfinte3). In scrisoarea aceasta se vorbește de „Vlahi schismatici",
cari trăiesc în muriți, unde pasc animale. Dar acești Vlahi sunt, în
primul rând, Românii de lângă Caransebeș: in metis Hungariae circa
Sabete et maiorem Vlachiam, Activitatea Franciscanilor, pe care au
desfășurat-o la (Caran)Sebeș, Orșova și Hațeg, dela Ludovic încoace»
e cunoscută și de aiurea4).
; Sub „Maior Vlachia“ însă putem înțelege numai Țara Românească,
adecă Muntenia, cum mai târziu o numesc atât Raguzanii5) (Radulus

*) Mon. SI. Mer. XXI. p. 175.

2) lorga, O. c. p. 368 și 473.

3) Codex Diplomaticus regni Dalm. Cr. et Slavoniae, voi. XIV p. 527—28:

„Sane petitio pro parte vestra nobis nuper exhibita continebat, quod licet in partibus
Bosnae et Vlachae et circa metas Hungariae, in quibus moramini praedicantes
infidelibus verbum dei, schismaticos ad viam reducendo catholicae veritatis, in
civitatibus atque villis, in quibus fideles morantur, singuli sint plebani et rectores
ecclesiarum per ordinarios deputati, qui eisdem fidelibus praesunt, eosque doctrina
imbuunt salutari; tamen Vlachis schismaticis, quorum nonnuli in pascuis et mon-
tibus habitant, animația, quibus abundant, pascendo, curam praedicationis et con-
versionis non adhibent, quam vos ut asseritis, adhibetis iisdem, et magis adhibere
cum dei gratia intenditis in futurum, fructum animarum non modicum faciendo;
quodque, sicut eadem petitio subiungebat, propter praemissa, novorum iocorum pro
vobis receptio et constructio in illis partibus, etiam in terris et locis, in quibus
fideles habitant, quamplurimum expediret; quare nobis humiliter suplicastis, ut
considerata salute animarum, quae ex hoc provenire speratur, vobis in terris, castris,
seu villis, et metis Hungariae circa Sabete et maiorem Vlachiam, circa metas Bosnae
in Absan (?) et Corbania (?), quarumcunque dioecesum catholicorum vel schisma-
ticorum existant, loca recipiendi et in iis. oratoria cum coemeteriis et aliis pro
vestro ordine necessariis officinis construendi licentiam tribuere dignaremur®.
Observăm că Mon. SI. Mer. XXIII p. 38 redă astfel numele deteriorate: in metis
Ungariae circa Sebeft et maiorem Vlachiam ac circa metas Bosnae in Alsan
et Corbavia.
*) Mon. SI. Mer. XIII, 139 și XXIII, 139. Vezi și Dr. Turchănyi Tihamer,
Krassoszorenymegye tortenete, voi. I. Lugoj, 1906 p. 353 și urm.
5) Gelcich-Thallâczy, Diplomatarium Ragusanum p. 631 : favore Stephani
Moldavie voivode Radulus Vlachia maioris dominus, qui dicto imperatori serviebat,
eiectus... et Vlachius Draculus quidam ipsam Vlachiam dicto Stephano opitulante
rursus occupaverit (1474). Fratter lohannes Raguzio o numește (1453) tot Maior
Valachia, lorga, Notes et extraits IV, 26.
Vlachia maioris dominus), cât și Felix Petantius: Maior Valachia
seu Dacia1).
Dar această interpretare nu exclude cu desăvârșire nici presupu­
nerea, că Franciscanii vor fi făcut propagandă și între Vlahii din Bosnia
și cei din Corbavia (Krbava), unde, de fapt, exista o numeroasă popu­
lație vlahă și ortodoxă2). Titlul de „rege al Bosniei și Valahiei", pe
-care și-l atribue Nicolae de Ujlak (Ilok), cu un secol mai târziu3), e
■de sigur justificat prin prezența acestei populații vlahe în toate părțile
efemerului regat ungaro-bosniac4). In scrisoarea sa către Papa (14 Dec.
1480) amintește și regele Matia de acești Vlahi. Ajungând în Vrhbosna,
spune el: supervenerunt ad nos plures Volachi e diversis partibus et
provinciis regno Bozne finitimis et fluvio Narende contiguis, qui se
omnes ad nostram subiectionem dediderunt, quorum certos iam sciat
Sanctitas Vestra in nostra potestate esse, ad aliosverorecipiendos his
diebus certos capitaneos cum exercitu transmittemus. Miseramus et
nuper quendam capitaneum ex nostris ad Volachos polycenses et de
Badobyla...3)

*) Schwandtner, Scriptores rerum hung. J. p. 870.

2) Pentru expresiunea Alsan, terraAlsan cfr. și Starine XXII p. 12.

3) V.-Bogrea în Anuarul Institutului de istorie națională I (1921-22) Cluj, 1922,

p. 379.

4) Probabil tot părțile nordvestice ale Bosniei avem să le înțelegem sub „partes
Vlachie", menționate intr’un act al Consiliului Mic (Raguza) din 2 Oct. 1397 (lorgaN.
Notes et Extraits ser. II. p. 69). Muntenia ar fi prea îndepărtată spre a fi pomenită
la un loc cu Narenta și Bossina.

’) lorga, O. c. V. p. 114. Radobyla probabil Radovin (Rasanze) în Banadego

Anonimului din Alter und Neuer Staat des Kdnigreichs Dalmatien Niirnberg,
1718, II. p. 113.
 CAPITOLUL 11. '

Vlahii din Croația.

Vlahii din valea Cetinei.

Vlahii din Croația apar mai întâia în istorie cu prilejul luptelor
ce s’au dat împotriva Iu Mladen Subic de Bribir,1) ban al Croației,,
comite al Zarei, principe al Dalmației și al doilea ban al Bosniei.2)
Puternicul magnat croat cu ambiții regale, dușmănit de o bună parte
a nobilimei croate depe litoral, slăbit de alianța orașelor rebele Sebe-
nico și Trau, cari erau sprijinite în mod efectiv de către republica ve-
nețiană, nu găsi în vara anului 1322, aliați mai credincioși, cu sprijinul
cărora să poată ține piept banului slavon loan Babonic, decât pe Vlahii,
cari, întocmai ca și locuitorii din Polizza (Poljica) fuseseră totdeauna
tovarăși credincioși ai familiei sale.3) Așa trebue să înțelegem infor­
mația cronicarului Miha Madii de Barbazanis, care era contimporan cu
aceste evenimente, deși cronica sa e defectuoasă tocmai în locul care
ne privește:4) „Tandem banus Mladenus, videns se esse confusum et
devictum sine bello, misit comitem Georgium fratrem suum ad regem
Ungariae, ut sibi impenderet auxilium. Semper adhaesit amicitiae et
auxilio Vlacorum et Policianorum"... Cum, cu drept-cuvânt, observă-^

*) Bribir sau Breberio îl derivă d. Skok (Prilog k ispitivanju hrvatskih imena

mjesta p. 1. Extr. din Nastavni Vjesnik XXII 1914) din Barbaria prin intermediul
unei forme Berberium.

!) Lucius, De regno Dalmâtiae et Croatiae (ed. Schwandtner III), p. 327,

Cfr. Szăzadok 28, p. 783.

’) Despre aceste lupte vezi și Vjekoslav Klaic, Bribirski Knezovi od plemena

Subic do god. 1347 (Zagreb, 1897) p. 122 și urm.

4) Schwandtner, Scriptores rerum Hungaricarum, Dalmaticarum, Croaticarum

et Slavonicarum veteres ac genuini, III, (Viena, 1748) p. 647.
9 Rad 153, p. 10, în articolul Miha Madijev de Barbazanis de Dr. FerdoSisic.
 dl F. Sisic, între „auxilium" și „semper“ lipsește un cuvânt, căci numai
așa se poate explica evidenta confusie, ce o face autorul între „aju-
torul“ așteptat din partea regelui și „ajutorul Vlahilor". Dar oricum ar
fi, din informațiile acestui prețios izvor contimporan aflăm, pentru întâia
dată, de existența Vlahilor în Croația. Se pare chiar, că elementul vlah
constituia partea cea mai mare și mai însemnată a armatei banului
Mladen, căci cronicarul nostru urmează astfel1) „Item loannes Banus
Babonig cum suis sequacibus persecutus est Mladenum usque Bliscam,
ibi pugnam fetit magnam cum Vlacis, non modicam quantitatem bestia-
lium hominum et jumentorum accipiens"... Banul Mladen se retrăsese
în fața forței superioare a dușmanilor săi până la Bliska, o localitate,
pe care Sisic o identifică cu satul Bisko, situat spre sud de Sinj și
spre vest de râul Cetinei,2) unde Vlahii săi luară lupta cu banul Sla­
voniei și suferiră înfrângerea, care le cășună nu puține pagube în
oameni și vite.
Fără îndoială că banul Mladen găsise valea Cetinei de potrivită
pentru retragerea trupelor sale, deoare-ce în apropiere erau cetățile
întărite, unde, în caz de nevoie, se putea refugia, dar și pentru
împrejurarea, că acest ținut era locuit de Vlahii săi credincioși. Prada
în vite o luă deci dușmanul învingător dela Vlahii din împrejurimi,
cari locuesc statornic valea Cetinei după mărturia documente­
lor croate.
Aceste mărturii sunt legate în sec. XIV și, în bună parte, chiar
și în jumătatea dintâiu a veacului următor, de istoria unei alte fa­
milii puternice, a Nelipicilor, cari ajunseră stăpâni ai cetăților și Vla­
hilor. din ținutul acesța. Astfel, când regele Ludovic se împăcă cu fa­
milia Nelipici, în toamna anului 1345, văduva Vladislava și fiul său.
minor loan obținură confirmarea posesiunei asupra cetăților din districtul
Cetinei, având, în schimb, să predea regelui cetățile Knin, Pocitelj, Srb,
Stog și Unac: ob hoc... castrum nostrum regale Zyn vocatum cum
districtu eius Cetina apellato et quibusvis pertinenciis, item castrum
Brechewo cum kampo qui vocatur Pogle, simulcum universis ipsorum
tenutis, villis, possessionibus et eorum incolis seu populis Croatis et
Olachis... Cetatea Sinj e situată spre vest de Cetina, iar spre nord-
vest, lângă râul Cikolg, se întinde Petrovo Polje. Pe acest teritor se
găseau deci așezările Vlahilor, cari, ca și în Ardeal, steteau în strânsă
dependență de anume cetăți și erau cunoscuți cancelariei ungurești tot

9 Schwandtner o. c. p. 648.

9 Tțevr^eva, T^vxcva, Zentina, Cențena [sec. X.]

subt denumirea de „Olachi“. Regele Ludovic întrebuințează acelaș termin
cu privire la Vlahi* și în anul 1372, c'ând confirmă1) din nou
posesiunile cnezului loan Nelipici: „cum comitatu Cetine nec non villis,
incolis...“
In aceeaș vreme însă Cancelaria venețiană îi numește „Morolaci",
ca și pe Vlahii din celelalte părți ale litoralului dalmatin. Astfel, în
anul 1344, senatul signoriei intervine, la rugămintea văduvei comitelui
din Knin și a fiului său, loan Nelipici, pe lângă Grigorie Kurjakovic,
să le restituie cele două cătune de Morlaci (duos catunos suorum Moro-
lacorum), pe cari Ie deține dela ei.2)
Cel din urmă Nelipici, Ivanis, fiul lui loan,3) una din cele mai
marcante personalități ale regatului croat în jumătatea primă a sec. XV,
în cursul luptei tragice, pe care a dat-o, pentru a-și salva proprietățile
întinse, pomenește de repețite ori de Vlahii sau Morlacii săi. Puternicul
ban neavând nici un fecior, căuta să asigure fiicelor sale moștenirea bogată,
ce avea să o lase după moarte. De. aceea se înfrăți cu Nicolae Frankapan,
cornițele de Veglia și de aceea își mărită fata Ecaterina după loan
(Anz) Frankapan, fiul influentului magnat din Veglia, pe care ca pa­
trician spalatin, prealabil îl și adoptase, după dreptul roman. Aceleași
motive l-au determinat, în fine, să zălogească fiicei șale, rând pe rând,
cetățile și proprietățile, peste cari dispunea., In mai multe din aceste
documente de zălogire banul Ivaniș face mențiupe și de Vlahi. Astfel,
când în Maiu 1424, zălogește fiicei sale pentru suma de 15 mii galbeni
cetățile Sinj cu comitatul Cetina și Travnik, el acordă „et omnes suos
Wlachos ubique in dominiq et tenutis suis et alibi ubivis residentes et
commorantes...", cu alte cuvinte, îi acordă și pe toți . Vlahii, cari sunt
și stau în dominiul și stăpânirea sa și oriunde altundeva; după aceasta
urmează astfel: cum universis eorundem castrorumiet comitatus. villis,
possessionibus, proventibus, reddițibus, tributis, terris cultis et incultiș...
et generaliter quibuslibet utilitatibus et pertinentiis eorundem quo-
modocunque et qualitercunque vocitatis et apellatis, ați dicta castra et
comitatum et wlachos pertinentibus et spectantibus...1) 1
Formula aceasta, care menționează pe Vlahi alături de cetăți și
comitate ni s’ar părea neobișnuită, dacă n’am ținea seamă de împre­
jurarea, că și ei erau grupați într’o organizație proprie și că departe
de-a fi numai păstori nomazi ori iobagi, legați de glie, ei efau în po­

• *) Smiciklas, Codex Diplomaticus, XI, p. 249 —252; și XIV, p..441. ; .

- a) Mon. SI. Mer. 41, p. 219-220.. j ‘ ,
3) Turul 1907, p. 70 și urm. Dr. Suflay Milan, A Nelipjcsiek hagyateka.. , .
4) Mon. Hung. Hist. XXXV, p. 201—202. . , • • ,
 sesiunea unor anume privilegii Aceasta apare clar și din textul celor­
lalte acte de zălogire ale banului Ivaniș, dar mai vârtos o dovedesc
câteva diplome, cari ni s’au păstrat din aceeași epocă și pe cari le
vom discuta mai jos.
In anul 1434 banul Ivaniș Nelipici zălogește fiicei sale Ecate-
rina Frankapan, pentru suma de 50 mii de galbeni, cetățile Sinj, Trav-
nik, CaCvina, Omislje, Clissa, Kljuc, Kamicac, Zvonigrad „ac etiam
omnes nostros morovlahos et catunarios ubique in dominio et tenutis
nostris existentes et habitantes1'.1) Actul de zălogire e datat Ia 24 Maiu
1434 și în temeiul acestuia vicebanul Domșa de Vladihovici introduse
în 15 Iunie 1434, pe Caterina Frankapan în posesiunea cetăților Trav-
nik, Sinj și cu comitatul Cetine, și a Vlahilor săi (castrum Fsyn cum
comitatu Cetine, Castrum Trawnik, in regno Croație existentia et
omnes wolahos ipsius ubique in dominio ipsius ac alibi ubivis
residentes et commorantes cum universis... in quorum castrorum
et provincie, ac wolahorum et pertinentiarum earundem dominium
et possessum ipsa domina Chaterina se et heredes suos legitime statui
et introduci vellet...2) ceea-ce capitolul din Knin se grăbi să execute
îndeplinind toate formalitățile (ipsi pariter accessissent ad predicta
castra et provinciam seu Comitatum Cetine ac wolahos et universas
tenutas, metas et pertinentias, vicinos et commetaneos eorundem iliac
convocassent et coram eisdem introduxissent et statuissent memoratam
dominam Catharinam et suos heredes iure premisso videlicet titulo
pignoris predicte ipsis incumbente tenendum, prossidendum, utendum
atque conservandum in quolibet castro ac comitatu et walahos...3)
In ajunul morții sale contele Ivaniș fu invitat de regele Sigismund
să ia parte, împreună cu Frankapanii și alți nobili la ocupația terito-
rului din Bosnia (terra Homljan), pe care îl deținuse voevodul Sandalj.
Din scrisoarea regelui către banii Nicolae și Ștefan Frankapan (26
Aprilie 1445) se vede, că regele s’a adresat cu acest prilej și Vlahilor
săi, întocmai așa cum se adresa și celorlalți magnați și nobili ai țării?)
>) O. c. p. 250-51.
2) O. c. p. 254.
’) O. c. p. 255-56.

4) Mon. Hung. Hist. XXXV, p. 266: Idcirco eisdem fidelitatibus vestris firmo
nostro sub edicto precipimus et mandamus, quatenus visis presentibus, quantocius
fieri poterit, cum subsidiis et auxiliis fidelium nostrorum illustris regis Bosne, et
magnificorum Georgii filii Woyzlai et lohannis filii Iwan comitis Cetine, comitum
Corbavie ac nobilium et walahorum dicti regni noștri Croație, quibus scripta nostra
superinde direximus, predictam terram Homljan...
 Incurând după aceasta însă se stinse banul Ivaniș, cel din urmă
vlăstar bărbătesc al familiei Nelipici. Moștenirea, pe care o lăsă, o luă
ginerele său Anz (loan) Frankapan, care se întitulează deacum „cnez
al Vegliei, Modrussei, Cetinei și Clissei și ban al Dalmației și Croați­
lor" și de fapt e stăpân pe un teritor întins, dela Tersatto lângă Fiume
spre sud până la Almissa și gura Narentei. Regele Sigismund însă
pretinde moșiile Nelipicilor, cari, după dreptul ungar, ar fi avut să treacă în
posesiunea coroanei, în lipsă de erezi bărbătești. Hanz Frankapan se opune
chiar și cu putere armată și astfel izbucnește lupta sângeroasă pentru
moștenirea Nelipicilor.1)
Fazele acestei lupte nu se cunosc mai de aproape. Probabil însă
că armatele regelui de sub conducerea lui Matko de Talovac au
atacat pe ginerele lui Nelipic pe teritoriul său, unde avu să lupte cu
Vlahii, cari, steteră și de astădată alături de banul rebel. Serviciile
Vlahilor, excelente fără îndoială, îndemnară pe banul Hanz să con­
firme „legea Vlahilor" cu drepturile, de cari se bucurau în această
parte a Croației și să’ ne lase unul din cele mai prețioase documente
privitoare la populația românească din peninsula balcanică.
In Argust 1436 banul Talovac izbutise să pătrundă până supt
cetatea Sinj, pe care Frankapan o apăra cu îndărătnicie și succes. In
Octobre 1436 Frankapan mai răsplătea încă pe un Vlah credincios
cu o proprietate supt cetatea Sinj, în vreme ce oastea lui Matko Ta­
lovac suferea perderi sângeroase. Numai moartea lui Hanz Frankapan,
care se sfârși în împrejurări misterioase, puse capăt acestor lupte.2)
„Legea" Vlahilor din Croația e cuprinsă în privilegiul banului
Hanz Frankapan, care a fost publicat, mai întâiu dintr’o transcripție la­
tină apoi și după originalul cirilic de Radoslav Lopasic.3) V. lagic a
tipărit4) acest document după o copie din sec. XVII, lată, în traducere
românească, textul complet al acestui interesant document:
In numele tatălui și fiului și al sfântului duh, amin.' Noi cnezul
Hanz Frankapan, cnez al Vegliei și Modrușei, al Cetinei și Clissei si
etc. ban al Dalmației și al Croaților dăm de știre, prin acest hrisov
deschis al nostru, fiecărui om, căruia i-se cuvine, că au venit în fața
noastră, cinstiții și bunii bărbați, foști supuși credincioși și drepți

’) Klaic Vjekoslav, Krcki knezovi Frankapani I (Zagreb, 1901) p. 224 și urm.

Cfr. Turul (1907) p. 80-84.
2) Turul (1907) p. 82-83.
’) Mon. hist. jur. SI. Mer. V, 1 p. 8—11.

4) Archiv fiir Slav. Phil. XIV, p. 156—7.

 ai banului Ivaniș Ivanovici, top Vlahi buni: Vigan Dubravcic, Ninoe
Sankovic, Tomaș Rodjevic, Matiaș VukCiC, Milic Ostojic, Dragic Pro-
danovic, Blaz Kocic, Hrela Golesevic, Vukat Vojnovic, Ivaniș Grobacic,
Budan Grubsic, Bilosav Drazevic, Elovac Drazivojevic, Radivoj Vit-
kovic, Bulat Kustrazic, Ivan Poznanovic, și toți ceilalți Vlahi buni,
rugându-se și cerând dela noi bunele și cinstitele lor legi obișnuite
pe cari le-au avut supt fostul lor domn, banul Ivaniș Ivanovid și supt
tatăl acestuia, cnezul Ivan. Iar noi cumpănind și văzând dreapta și
cuviincioasa lor rugare și cerere, am primit pe bunii bărbați mai sus
amintiți, foști supuși credincioși ai banului Ivaniș, de supuși pentru
noi și erezii noștri și le făcurăm, deterăm și confirmarăm obișnuitele
lor legi cinstite și bune și drepte, cari le-au avut preadrepte și prea
bune supt fostul lor domn, banul Ivaniș și supt tatăl acestuia cnezul
Ivan și supt cari legi s’au servit ei și bătrânii lor. Iată și acelea
bune legi: (
1. Mai întâiu să nu fie peste ei vreun cnez cu forța. Dacă vreun
cnez le-ar fi urât, au să se sfătuiască cu noi, să aibe voie a-1 schimba.
2. Care Vlah are sat să slujească cu uncia, iar care n’are sat
(să servească) călare cu scut și cu sabie ori cu săgeți și cu sabie.
3. Cine poruncindu-i-se(?) nu merge la războiu, are să plătească
șase libre, din cari a zecea parte se cuvine voevodului vlah...
4. Calul ostășesc să nu i-se ia în zălog pentru nici o vină.
5. Să nu se .bată în răstimpul dela Sân-Ștefan, până la Sân-Mărtin.
6. Iar când pleacă la războiu două părți să fie soldați, iar a treia
parte să se îngrijească de făină și iepe.
7. Și să nu fie peste ei voevod nici nu Croat, ci unul dintre ei
să le fie voevod, care le va porunci și se va sfătui cu cnezul nostru.
8. Și judecata să le fie sub Sinj și la judecata lor să nu șadă
nici un Croat, ci cnezul și juzii lor.
9. Și cnezul și juzii lor să aibă a descinde de două ori pe an
între Vlahi, între toți cei înșirați mai sus câte unul.
10. Și să nu fie între ei pedepsiți cu forța, ci pe fie care să-1
judece cu judecată dreaptă.
11. Și din fiecare gloabă să le rămână o treime, iar juzilor lise
dă a zecea parte de gloabe, iar din venitul nostru a zecea parte de gloabe
cnezului.
12. Iar dacă ar cădea asupra cuiva gloabă, să i-se ia o oaie
pentru o libră și o vacă pentru șase libre. Și să i-se dea termin până
în ziua a douăzecea, iar dacă n’o răscumpără până atunci, să-o peardă.
13. Fie care casă are să dea la Sfântu Gheorghe un berbece
sau o oaie și un țap (ovan prihodnik) și un caș, iar cine-i așa
de sărac că nu are caș, o să dea un veronez, apoi un galben după
fum1) după legea lor 74 de bolantia, cine are cai și treizeci de oi,
iar cine-i... să dea și doi galbeni sau imbri.
14. Toamna de ziua Sf.-Mărtin să aibă a da după legea lor,
câte un dinar de fiecare cal, în afară de cătunari și dvornici.
15. Iar în Cetina să nu dea tergovină nicăieri.
16. Și să nu fie spânzurat nimeni dintre ei pentru nici o vină.
17. Și mai sus amintiții bărbați toți buni cătunari, să-și rețină
pentru sine jumătate din venitul de galbeni dela oamenii lor, cum a
fost sub fostul lor domn banul Ivanis.
18. Și să nu fie silit Vlahul, care însuș nu are o sută de libre
a-i da altui Vlah o sută de libre.
18. Și să nu fie dator a da domnului slugi năimite nici slugi
de cai.
19. Si Sârbul să nu fie dator a da Vlahului, nici Vlahul Sârbului.
20. Și să nu fie între ei (aici textul e deteriorat), nici martor
nici jurător și nimeni dintre ei să nu fie oficial, nici să nu fie jurat
în afară de 4 bolantia.
21. Si să nu dea ierbărit la munte, nici în iernatice, nici aiurea,
unde n’au dat nici pe vremea banului Ivaniș.
22. Și Croații să nu țină Vlahi în afară de un păstor.
După aceasta cnezul vlah și toți bunii bărbați scriși mai sus,
toți cătunarii, s’au rugat de noi și s’au legat cu credința și sufletul
lor, că ne vor servi credincios nouă și urmașilor noștri, iar noi ne-am
făgăduit și am dat la aceasta cuvântul nostru domnesc, că vrem să
îi confirmăm în toate legile lor mai sus scrise și să le ținem legile
in vecii vecilor, pe ei și rămășița lor, până când ne slujesc drept și
credincios. Drept ceea-ce am dat acest hrisov deschis al nostru, căci
toți acești mai sus scriși bărbați buni, cătunari, cu frații și cătunele
și comunele lor s’au făgăduit, au primit și s’au legat, cu credința și
cu sufletele lor, că ne vor sluji, ei și urmașii lor, pe noi și rămășițele
noastre, drept și credincios cu capetele, cu averea și cu toată puterea
lor și nu ne vor părăsi pe noi și pe urmașii noștri, în potriva nici unui
om. Scris în Clissa, luna Martie 18 în anul dela nașterea lui Cristos 1436.

9 In textul lui lagic, care are altă interpuncție, pasagiul acesta s’ar traduce
astfel : „apoi un galben după fum, 70 după legea lor și patru bolantia cine are
cai și 30 de oi, iar cine e în Bozica și doi ducați sau un imbri, toamna, de Sân-
Mărtin“. Evident transcrierea lui lagic cu interpuncția greșită, schimbă înțelesul
textului.
 Și la toate cele zise mai sus ne-am legat tare, pentru-ca să fie cu
sfatul și cu buna lor voie.
Importanța acestui act consistă nu numai în faptul, că ne-a
păstrat o veche „lege“ a Vlahilor din Croația împreună cu organizația
lor, ci și în faptul că risipește părerea aproape generală, și totuș
eronată, că Vlahii de pe coasta dalmatină și din Croația erau numai
niște păstori nomazi. Dimpotrivă unii cătunari pomeniți aici, în număr
de 14, aveau și sate, iar alții, deși mai săraci, erau înzestrați totuș cu
anume privilegii. Acești »Vlahi buni“, cari țin la autonomia lor, pe
care o îngrădesc în chip cuminte, se disting, în fine, clar atât de
Croați, cât și de Sârbi.
Unul din cătunarii pomeniți în legea aceasta, anume Vigan
Dubravcic cu fratele său Grigorie și cu nepotul său Miclăuș fură răs­
plătiți pentru serviciile lor cu o donațiune specială de către banul
Hanz. Acesta le dete o moșie, care mai înainte formase posesiunea
postolarului luri<5 în Cetina supt cetatea Sinj și în satul Sochaâa și
încă una tot supt Sinj, care fusese alui Iurko Galardiâ și anume tot
pământul, viile, grădinile și fânațele ce-i aparținuseră1).
Această donație făcută unui Vlah e ultimul document iscălit de
banul Hanz Frankapan, care muri, curând după aceasta. Văduva sa
Ecaterina fu nevoită să se împace cu regele ungar pentru a salva pe
seama fiului său minor măcar moștenirea Frankapanilor. Proprietățile
familiei Nelipid fură donate de Sigismund noului ban croat Matko de
Talovac, care ajunse astfel domn și peste Vlahii din Cetina.
■ Dela familia Talovac n’au rămas decât foarte puține documente,
în care să se menționeze și Vlahii lor din Cetina. Astfel în 1443 Vigan
Dubravcic cu nepotul său Miclăuș obținură dela banul Petru' de Ta­
lovac iernaticul Koprivno muntele Pârvedrina și câmpia „Scirna“, pentru
serviciile lor credincioase.3)
In 1471 regele Matia donă Vlahului său (Walacho nostro) Martin
Dehonijevic din Koprivno și neamului său, siliștea Lovazici situată în
jupania Cetinei.3) In anul 1476, cnezul Lacko de Talovac făcu pe Mi­
clăuș Dehojevic de „cnez vlah al ținutului vlah după legea vlahă, în
așa chip cum l-au ales Vlahii, așa îl confirmăm și l-am confirmat, cât
va trăi, că vrem să-l ținem și nu-1 vom coborî la mai puțin în viața

’) Mon. hist. jur. SI. Mer. VI, 1 p. 138.

2) Mon. hist. jur. SI. Mer. VI, j p. 156.

sa". Apoi urmează1) formula obișnuită în asemenea litere de confirmare,
care ne aduce și câteva informațiuni nouă: „Drept aceea i-am dat cu­
vântul și credința noastră domnească, că nu vom crede niciodată nici
la o pâră împotriva sa, care nu i s’ar spune în față și nu s’ar găsi cu
dreptate, că-1 vom ajuta spre folosul său și că-1 primim și l-am primit
de dreaptă și credincioasă slugă a noastră, pentru a ne servi drept și.
credincios după legea vlahă".
In primele decenii ale sec. XVI dieta croată caracteriza pe Vlahii
din Cetina astfel: Wolahi de Cetina... inter ceteros hy sunt insigniores,
ceeace vor fi fost, de fapt, în temeiul privilegiilor câștigate pentru cre­
dința și pentru strălucitele lor virtuți militare.2) :

Vlahii regali.
Documentele croate amintesc adeseori pe Vlahii regali sau pe Vlahii
regatului Croației (volahi regni noștri Croație, omnes volahi regni noștri
Croație, olahus regalis), cari erau supuși ai. regelui și steteau sub ju­
risdicția banului croat cu reședința în Knin. Sub această denumire
avem să înțelegem deci pe Vlahii din „banatul" croat, aparținători
mai vârtos cetății Knin. Ei sunt, fără îndoială, acei Morlaci, pe cari,
după cum ne relatează ambasadorul orașului Trau, în anul 1348, îi
reclama vicebanul din Knin, deoarece s’au făcut vinovați de . rebeliune
împotriva regelui ungar și s'au refugiat apoi sub protecțiunea orașului
Trau.9 Se pare, că acești Morlaci au luptat contra regelui Ludovic cu
prilejul războiului, pe care l-a avut cu Veneția și cu orașele dalma-
tine. De altminteri știm, că în oastea lui Ludovic se aflau și Vlahi re­
crutați, unii din ținutul Cetinei, unde elementul vlah dispunea și de-^o
organizație militară, dar și din „banat", unde erau destul de numeroși,
pentruca, în secolul următor, să facă o parte integrantă a banderiului
banal.
Un document interesant din sec. XIV ne-a păstrat (1376) numele
lui Petar Martie, care se întitula „comes Tininii et Holachorum" din
care se poate deduce importanța elementului vlah din preajma cetății
Knin.4)

») O. c. p. 11—12.
2) Mon. SI. Mer. 38 p. 43.
3) Smiciklas, Codex Diplomaticus, XI p. 442.

4) Thalldczy, Ulyr. Albanische Forschungen I. B. (Miinchen u. Leipzig) p. 497.

 In 6 Mai 1430, regele Sigismund zăiogește Iui Nicolae Frankapan
și Hermann de Cilia orașele Bihac și Scardona, castelul Repaciu, ce­
tățile Sokol, Coka, Rmanj, Knin, Lab, Vrhlika și Ostrovița, dar și pe
Vlahii regatului croat, precum și comitatele Lika și Poljica.1)
In asemenea chip se pomenesc acești „Vlahi ai regatului Croației“
și în diplomele de zălogire ale aceluiaș rege date în 6 April 1431 și
16 lanuar 1434 tot Iui Nicolae Frankapan, cornițele de Veglia?)
Acelorași Vlahi se adresează, în anul 1436, banul Matko Talovac
(universis et singulis catonariis sceu capitaneis Volacorum imperialium
et regalium in dicto regno Croacie existentium et eisdem Volachis
presentem noticiam habi+uris salutem cum dilectione) pentru a-i în­
știința. că s’a încheiat armistițiu între regele Sigismund și republica
venețiană, învitându-i să respecteze strict acest armistițiu.-3) In fine tot
către ei se îndreaptă și scrisoarea regelui Matia în 18 Octobre 1468:
Dalmatie et Croație banis et necnon katunariis etcomitibus valahorum.*)
Nu știm dacă am putea înșira la Viahii regali și pe conaționalii
lor din Lika, despre cari vom vorbi mai jos, dar considerând docu­
mentele de zălogire ale regelui Sigismund aceasta se poate afirma cu
precisiune despre Vlahii din preajma cetăților Knin, Vrhrika și Ostrovița.
Îndeosebi despre Vlahii din Vrhrika face mențiune un document al regului
Matia, care în anul 1463, acordă lui Ivan, fiul Iui Paul Cubretic din Vrhrika
pe toți Vlahii din neamul Tulic în preajma cetății Vrhrika5)
Vlahii regali, așezați și ei în cătune, avură să sufere pagubă chiar
din partea conaționalilor săi. Astfel din scrisoarea vice banului croat
(31 Octobre 1399) aflăm, că Vlahul regal loan Tranicich (pro parte

’) Mon. Hung. Hist. Diplom. 35 pp. 231—33: castra nostra regalia et civi—
tates infrascriptas videlicet civitatem Byhygii cum toto eius territorio, item castrum
Zokol cum omnibus tenutis et pertinentiis ac castellum Rypach similiter cum uni­
versis pertinentiis, praeterea castra Choka, Ermyn, thininiense, Laab, Verhlicky et
Ostrovicza apellata modo simili cum omnibus ipsorum tenutis, districtibus et per­
tinentiis, item civitatem Scardone cum toto territorio, necnon valahos regni noștri
Croație item comitatus de Lyka et de Polycya..... predicta castra nostra, necnon
civitates, castella, valahos et comitatus prenotatos cum singulis suis utilitatibus et
pertinentiis....... in pacifico et quieto dominio prescriptorum castrorum, civitatum,
castellorum et valahorum et comitatuum.......

2) O. c. pp. 235—7, 248—49: item omnes valahos regni noștri Croație... etc.

3) Mon. SI. Mer. XXI p. 89.

4) Mon. Hung. Hist. 38 p. XXX.

s) Rad. Lopasic, Hrvatski Urbari în Mon. hist jur. SI. Mer, V. t p. 3

lohannis Tranicich olachi regalis) a părât pe Brayk Merucich, Vlahul
comitelui din Krbava, că a năvălit hoțește, împreună cu cătunul său
asupra cătunului regal, jefuindu-i și prădându-i de toată averea lor.
Ei au bătut pe loan și pe Vlahii săi, au rănit de moarte pe femeile
lor, i-au desbrăcăt de haine și i-au lăsat numai de jumătate vii.1)
Cercetarea făcută de către capitlul din Knin a constatat că de
fapt Vlahii comitelui de Krbava au bătut șase Vlahi regali și pe o
femeie, luând 17 oi și o sabie și omorând doi cai dela Vlahii regali.2)
Evident, că în cazul de față e vorba de o ceartă între două că­
tune vlahe învecinate. Vlahii regali se dovediră, împreună cu cătunarii
lor, mai slabi.
Intr’o listă, în care s’au consemnat dările din Croația, dela în­
ceputul sec, XVI, un rol însemnat joacă Vlahii din Knin: Item Wa­
lachi Tinninienses dicati fumis I1I1C, facientes fl. llc XXV. Item ex
istis dominus solus relaxavit ipsis Walachis fi. XXV, de isto dominus
non recordatur relaxasse. In număr destul de mare erau laObrovaț:
Item Walachi Petri Tarnok ad Obrowacz fumi II1C XI, relaxavit per
disposicionem dominus Karolo comiți, facientes fl. Ilc VI. apoi:
Walachi Pauli Chrobrethyth in finibus fuerunt dicati fumis XVI, fa­
cientes fl. VIII, quos relaxavit dominus per literas.... Nychak cum Wa­
lachis Sarkonis fumi XXXX, facientes fl. XX, relaxavit dominus Sar-
koni.... Item, ut superius, ad Obrowacz pertinentes fuerunt dicati fu­
mis IIP XI, facientes fl, llc VI.3)
Un noroc deosebit ne-a păstrat o serie de documente, pe temeiul
cărora se poate restabili istoria mai mult decât seculară a unui neam
de Vlahi regali, cari s’au așezat în anul 1365 în satul Vidceselo situat

') Mon. SI. Mer. XLII. p. 109—110: quod pridem Brayk Merucich olachus
magistri Pauli filii Karuli comitis Corbavie cum suo catuno latrocinaliter super
ipsum lohannem et catunum eius irruendo omnibus bonis apud eos repertis depre-
dasset, ipsumque lohannem et ad ipsum pertinentes olachos ac eorum mulieres
letalibus vulneribus affecissent. et vestibus spoliatos semivivos relinquissent nullis
eorum demeritis aut culpis exigentibus...

’) O. c. p. 110—111: quod ipsi sabbato proximo post festum omnitim sanc-

torum ad catunum lohannis Tranicich accedendo sex olachos regales et unam mu-
lierem in eodem catuno diris vulneribus sauciatos fide vidissent oculata scivissentque
ab omnibus, quibus decuisset, palam et occulte diligenter investigando, quod olachi
Mreucii vocati comitum de Corbavia more latrocinio veniendo dictos olachos vul-
nerassent, decern et septem oves recepissent et asportassent, et duos equos eorundem
olachorum regalinm interfecissent et unum gladium similiter recepissent propria
eorum potentia mediante.
între Kerka și Zrmanja. Fii lui Silan: Priban, Ratko, Dudan, Vojihna
și Mladen, toți „Vlahi ai regelui în regatul Croației" obținură, dela
banul croat, în 16 Martie 1365, pentru serviciile lor credincioase, un
teritoriu regal, care aparținea banului, anume Wydchezelo, între Kegel
și Zirmanja. Acest teritoriu stetea pustiu și de aceea banul îl acordă
Vlahilor pomeniți, pentru ca să-l cultive și să-1 împopuleze. Dacă deci
Vlahii ar izbuti, să atragă oameni, cari ar construi case acolo, banul
îi eliberează de toate sarcinile, pe un termen de trei ani, dela data
sosirei lor. După trei ani împliniți ei vor presta Vlahilor aceleași ser­
vicii, ca și ceilalți oameni de seama lor. Vlahii însă și moștenitorii lor
vor avea să servească banului si urmașilor săi cu armele si ca oșteni
(more armigerorum et woytanis).1)
Ceea-ce ne atrage, mai întâiu, luarea aminte asupra acestui do­
cument, e că banul întrebuințează pentru Vlahi terminul obișnuit de
„Vlahi". Se pare însă, că de astădată „Vlahii regali" din Vidceselo
erau ca niște adevărați nobili, cărora, pe teritorul obținut, li-se prestau
anume servicii. Ei înșiși erau datori a face numai serviciu ostășesc.
Posesiunea Vidceselo, pe care documentul o arată între Kegal și-Zir­
manja, Klaic crede că era situată în vecinătatea satului Brdari, care
aparținea familiei nobile de Kegal.2)
Mediul, în care a ajuns neamul Silăneștilor n’a fost însă nici
decum bine dispus față de Vlahii noștri. O vedem aceasta din diploma
reginei Elisabeta, care în 12 Martie 1385 poruncește banului croat să
ocrotească pe frații Dudan, Priban și Ratco, fiii lui Silan (Zaylan) în
potriva unor vecini, și în special în contra lui Goislaw fiul lui Ku-
kavic, care le-a făcut multe nedreptăți și pagube în moșia lor numită
„Vichabaycyth". Vlahul Dudan (Olahus noster fidelis) s’a plâns per­
sonal către regina, care a ținut să le asigure protecțiunea sa, în chi­
pul acesta.3)
In 8 August 1407 banul Carol4) restitue pe Milutin Daniei în
posesiunea sa Berdari din Zrmanja. Acest Milutin. care era din neamul
Silăneștilor, afirma că a primit Berdari ca posesie nobilitară pentru
serviciile sale și că o deține de două generații. Banul însă nu-i re­
cunoscu dreptul la Berdari, decât după-ce examină pretenția sa îm­
preună cu „nobilii croați. și cu Vlahii buni".

’) Mon. SI. Mer.XLII p. 3-4.

2) O. c. p. XXVI. '

’) O. c. p. 4.
 Berdari, de care se pomenește aici, forma de mult proprietatea
familiei Keglevich, care se pare că de astădată n’avea destulă influență
pentru a-și apăra moșia. Abia peste trei decenii începe procesul de
revendicare Simun Keglevici, în numele său, al tatălui său Stepan și
al fratelui său Nenad. Judecata s’a ținut, mai întâiu în Knin de către
locțiitorul banului și de nobilii croați ca juzi. Simun Keglevich pâră
pe Vlahii regali Milutin zis Cupșor cu fii, cu frații și cu tot neamul
său pentru posesiunea Berdarilor și pe Nicolae Dudanovici cu frații
și nepoții din neamul său pentru posesiunea Bahtici. Scaunul de ju­
decată al nobililor din Knin, în înțelegere cu ambele părți litigante,
hotărî să supună cauza spre deliberare banului Ivan Frankapan; acesta
însă, deliberând-o câtăva vreme o restitui din nou scaunului de ju­
decată al nobililor din Knin. care fixă termin pentru a judeca pro­
cesul pe ziua de 12 Septemvrie 1435. La această dată se prezentă însă
numai Șimun Keglevici. Vlahii amintiți, deși au fost citați în mod legal
n’au venit la judecată Astfel ei au riscat să peardă procesul, după-ce
34 de nobili vecini au jurat că, ambele posesiuni Berdari și Bahticii
au aparținut totdeauna Keglevicilor. Vlahii au fost judecați în afară
de pierderea celor două posesiuni și la despăgubire. Sentința aceasta
fu confirmată apoi și de banul Ivan Frankapan și mai pe urmă și de
către regele Sigismund. La începutul anului 1436 delegatul regelui
Stepan Mihanovici și canonicul din Knin Mihail au introdus în mod
legal pe Keglevici în proprietatea celor două sate.1) >
In asemenea dificilă situație se prezentară Vlahii Milutin Daniei
și Mikola Dudanovici la curtea din Buda pentru a se plânge regelui
Sigismund. Regele îi ascultă și considerând, fără îndoială, meritele lor
ostășești, dete îndată poruncă (28 April 1436) lui Șimun Keglevici să
restitue Vlahilor amintiți posesiunile Bathici (Bathy) și Berdari
(Bredal).
In acest chip Vlahii Silănești obținură din nou cele două sate
pe cari le perduseră în proces. După moartea lui Șimun Keglevici
văduva sa Clara purtă mai departe procesul contra Vlahilor. Dar în
vreme ce aceștia căutau să obțină dela Keglevici încă și un al treilea
sat, Konjsice, văduva Clara cu fiul ei minor Șimun se nizuiau să scoată
pe Vlahi și din posesiunea Vidceselo, care acum se numea Krivonos.
Și de fapt după moartea regelui Sigismund (1437) Clara Keglevici
isbuti să obțină o sentință favorabilă a banului Matko Tolovac, con­
firmată pe urmă și de către regele Vladislav, prin care i-se recunoscu
posesiunea celor patru sate. Vlahii fură despoiați din nou de prpprie-
 tățile lor și de astădată li-se luă și Vidceselo (Krivonos) la care aveau
drept incontestabil.1) Procesul însă nu se termină nici cu această sen­
tință. Vlahii erau reprezentați acum prin Mikula Dudanovici, Radoi
Gerdovici, Alimer și Petru fii lui Milutin, luan Galcici și Filip lacu-
sovici (Volachi huius banatus regni Croacie). Totuși ei nu fură în stare
să dovedească și cu documente scrise posesiunea celor patru sate și
de aceea banul Petru Talovac pronunță din nou sentința în favorul
Keglevicilor. Unii dintre Vlahi hu mai apelară în ce privește satele
Krivonos, Bahtici și Bardari; dar Ivan Galcici și Filip lakusovici ata­
cară sentința în partea, care privește posesiunea Konjscica, despre care
afirmau că au obținut-o prin donațiune dela regele Ludovic în anul
1384. Cercetându-se mai de aproape documentul s’a constatat apoi,
că el e fâlșificat fiind datat doi ani după moartea numitului rege. Astfel
fură respinși Vlahii și de către banul Petru Talovac în ziua de 27 Iulie
1444, iar în 13 Octomvrie 1446 sentința aceasta nefavorabilă fu con­
firmată și de către guvernatorul loan Huniadi.2)
Seria documentelor, cari privesc acest proces nu se isprăvește
aici. Se pare, că Vlahii noștri, ca buni soldați, începură a fi din ncu
apreciați Ia curtea regală din Buda, a cărei politică gravita acum spre
ținuturile primejduite de .Turci. De aceea regele Ladislau3) înoi, în 24
Iunie 1453, pentru Vlahii săi (Wolahorum regalium regni Croacie) dreptul
la posesiunea Vidceselo numită și Krivonos (nove sue donacionis regie
titulo). Intre Vlahii, cari fură obligați a respecta condițiile în care se
acordă în ținutul de acolo asemenea posesiuni, se amintesc acum:
Radan și Iura, fii lui Gerd, „Stawew“ fiul lui Welay, Ladislau fiul lui
Kermen de Krivonos precum și Micola și loan asemenea de Krivonos.
In ziua următoare, în 25 Iunie 1453, regele Ladislau confirmă*)
pe seama Vlahilor loan fiul lui Radoi și Petru, fiul lui Milutin și a
celorlalți frați ai lor (Wolachorum regalium regni Croacie) posesiunea
Berdari. In fine tot regele Ladislau considerând serviciile credincioase
ale lui Gheorghe Radega fiul lui Gridovici din Krivonos și al fraților
săi (Wolachorum regni Croacie) le dăruiește posesiunea Vidceselo, care
acum se chiamă Bahtici și Krivonos. Frați condivizionali ai pomeni­
tului Gheorghe apar Wladu, frate bun, apoi Staver și Ukota nepoți ai
lui Dudan, și Ostoia și Mateiu fii lui Vlatcu, preaum și Vladislav Gila—
novici și Radoslav fii ai lui Krinunovici.
■) O. c. p. 12-14.
s) O. c. p. 14-15.
3) O. c. p. 15—16.
0 O. c. p. 16.
 Regele Matia Corvinul porunci de asemenea banilor croați1/ în
23 Iunie 1463, să apere pe Vlahii Milutin Daniei, Gheorghe alui Mikola
Gradovici și Staver Dudanovici (fideles nostros Wolahos... in dicto
regno nostro Croacie commorantes) și în special să-i ocrotească față
de Șimun Keglevici, care îi molestează în posesiile Krivinos, Baci și
Bredal. Dar regele Matia avu în curând ocazie să confirme din nou
(13 Dec. 1463)2) sentința*banului- Petru Talovac din anul 1444, care
fusese recunoscută și de către loan Huniadi și să asigure astfel Ke-
glevicilor dreptul la toate cele patru sate din litigiu. Dar deși Șimun
Keglevici, fiul Clarei, își câștigă merite deosebite pentru regele Matia,
totuș între posesiunile acestei familii înșirate la 1479 nu găsim satele
Brdari, Bahtici, Konjscica și Vidce selo. Se pare, că Vlahii , nu le-au
dat din mână, ci le țineau cu puterea.3)
Când în anul 1486, acelaș rege trimise în Croația doi comisari,
pentru a asculta, cerceta și judeca toate cererile locuitorilor, în Senj
li-se înfățișă tânărul Ivan Keglevici cu rugarea să se judece difinitiv
procesul familiei sale cu Vlahii, cari și de astădată sunt pomeniți cu
numele: Radych Guljevici, Radmil (Radunel) Babici, Neozgot Guljevici
Radu Scalici, Matei fiul lui Bartolomei „Therchyimchich", Toma Gal-
cici. Comisarii regali deteră ordin (12 Oct. 1486) capitlului din Knin1}
să introducă pe frații loan și petru Keglevici în posesia satelor Brdari,
Bahtici și Konjscica, iar în 28 Octombre 1486 pronunțară o sentință5),
în temeiul căreia Vidceselo (Krivonos) avea să rămână Vlahilor, cari
de fapt l-au obținut dela banul Nicolae Szechy, dar celelalte trei sate
anume: Brdare, Bahtici și Konjscica Vlahii le-au ocupat fără de nici
un drept și de aceea ele fură atribuite definitiv fraților Keglevici.
Vlahii noștri, adresându-se direct regelui, încercară să schimbe
sentința nefavorabilă, de astădată însă fără izbândă. Regele confirmă
sentința comisarilor săi, în 1 April 1487, porunci capitlului din Knin6}
să intreducă pe Keglevici în posesiunea celor trei sate, ceea-ce se și
execută în curând. Lupta era perdută deacum și Vlahii, convinși de
aceasta și ei, căutară să facă bună înțelegere cu Keglevicii. In cât

*) O. c. p. 17.

5) O. c. p. 18-19.

3) O. c. p. 21.
4) O. c. p. 22-23.
5) O. c. p. 23-28.
 privește satul Konjscica înțelegerea se făcu în 28 Mai 1487 între Și-
mun Keglevici și Vlahii Mateiu fiul lui Bartolomeiu „Terhunac“, Toma
Gaocici, Milovan Filipovici, lacob Ratcovici și loan Paulovici1) Vlahii
recunosc, în textul convențiunei, că au ținut posesiunea Konscica, pe
nedrept, cu forța și puterea. De aceea o restitue pedeantregul Kegle­
vicilor și nimicesc toate dovezile documentare, pe cari le-ar avea
despre satul pomenit. Dacă ar strica înțelegerea de față, în viitor vor
avea să plătească o amendă de o mie galbeni și.anume jumătate dom­
nului lor, iar jumătate Keglevicilor. In schimbul acestei declarații Și-
mun Keglevici renunță la despăgubirea, ce i-s’ar fi cuvenit din partea
Vlahilor.
Încât privește însă posesiunile Berdari și Bahtici dreptul de
proprietate se cercetă încă odată și se judecă în scaunul de judecată
al nobililor croați din districtul Kninului (in sede iudiciaria nobilium
Croatorum sedis Tyniensis). La această judecată se ceti mai întâiu
documentul din 1435, care releta despre o asemenea cercetare în cur­
sul căreia 24 nobili jurați depuseră mărturie în favorul Keglevicilor,
dovedind, că Vlahii au deținut satele Berdari și Bahtici numai cu forța
și cu puterea. Cetindu-se toate acestea la scaunul de judecată, unul
dintre Vlahi, anume Luka Gerdovici din Krivonos, fratele lui Rădici
și Radmil, ridicându-se în ședință mărturisi publice, că posesiunea
Bahtici totdeauna a aparținut Keglevicilor. Atunci Vlahul Rădici Gulje-
vici ceru să-i fie îngăduit a proba dreptul său cu anume nobili vecini
și cu anumiți Vlahi. Scaunul însă nu primi această procedură sub
cuvânt, că asemenea mărturie după obiceiul regatului croat pot depune
nobili cu reputație bună, iar nu coloni sau Vlahi. Dimpotrivă jurații
atestară încă odată, că satele amintite au aparținut de drept totdeauna
Keglevicilor, iar Vlahii au violat și jicnit drepturile lor în aceste moșii.
Făcându-se aceasta, vicebanul, care prezida judecata se ridică și chie-
mând do o parte pe Vlahi și pe nobili aduși de ei pentru a asculta
mărturia lor, învită și pe jurați să ia parte, cari refuzară aceasta, loan
fiul lui Șimun Keglevici însă ducându-se între ei protestă în potriva
acestei proceduri, cerând o despăgubire de două mii fioreni în aur.2)
*) O. c. p. 33-34.

2) O. c. p. 35—37. Reproducem aici contestația lui Ivan Keglevic : Tandem

Iwan filius dicti Simonis exurgens dixisset; Domini iudices et nobiles, optarem
scire consuetudinem honorabilis sedis vestre in eo allegando et inquirendo, quales
(vicini) et commetanei in facto possessionario ad faciendam inquisitionem et at-
testacionem iusta consuetudinem regni Croacie esse debeant? Qui iudices iurati
ac alii universi nobiles unanimi voto dixissent, et eorum consuetudinem hanc fore
 , Dar nici bunăvoința banului n'a mai ajutat nimic Vlahilor, căci
în 14 August 1489 regele Matiaș, confirmând hotărârea adusă de co­
misarii săi, dărui pe vecie satele Berdari, Bahtici și Konjcsica lui Și-
mun Keglevici și fiilor săi loan și Petru.1)
Deacum însă nici Keglevicii nu avură norocul să rămână nesu-
părați în posesiunile părintești. Invazia turcească îi sili, încurând, si
se refugieze de pe acest teritoriu, ca și Vlahii din vecinătatea lor.

Vlahii din Lika, Podgorje și Vinodol.

Vlahii din Lika, vechiul comitat, care era situat în preajma râului
cu acelaș nume, se menționează într’o serie de documente din secolul
XV. Astfel când în August 1405 fii lui Novac de Ostrovița din Lika
fac schimb cu cornițele Nicolae de Veglia pentru cetățile Ostrovița și
Cetina, ei acordă și pe Morlacii sau Vlahii lor.2) De asemenea Ivanco
din neamul Mogorovich, dăruește3) în lanuar 1420 comitelui Nicolae

allegassent, quod homines nobiles bone opinionis et fame, et non coloni simplices
sive Wolahi in facto attestacionis possessionum aut possessionariorum pro vicinis
et commetaneis eligi et assumpni debeant et non alii, dempto si quisWolahus vi-
gore iurium imperialium aut regalium effectus et nobilitatus fuisset. Tandem ite—
rum ipsi iudices et nobiles in eadem sede dixissent et ad supradictum vicebanum
proposuissent : Domine vicebane, si vobis placet, omnes quotquot sumus in hoc
regno Croacie, iurare possumus et non denegamus, quod diete possessiones Ber­
dari et Bahtichi iuridice et hereditarie ab avo et aliis predecessoribus antefati
Simonis eidem et filiis suis predictis semper pertinuerint et pro nune iuridice per­
tinent, nisi quod dicti Wolachi semper eidem Simoni in prefatis possessionibus
violentiam et iniuriam intulerunt et quod eorum consuetudo non esset, contra hu-
iusmodi iura legalia ac sentencias adiudicatorias et diversas donaciones, in-
scriptiones et statutorias iuramentum prestare, sed quod sine omni iuramento hu-
iusmodi iura in eorum vigore conservare deberent. Quibus peractis antefatus vi-
cebanus exurgens de sede predicta convocasset antefatos Wolahos et nobiles pre-
dictos extra sedem volens attestacionem eorum audire, et vocasset eciam iudices
ipsius sedis iuratos ad ipsam attestacionem audiendam. Qui iudices respondissent
allegando, quod ipsi ad eandem attestacionem audiendam decedere nollent, ex eo
quia nichil cum ipsis in sede iudiciaria de consuetudine facto in premisso iudi-
casset. Tandem supradictus Iwan filius Simonis accessisset inter dictos Wolahos
et nobiles, qui ipsam attestacionem facere debuissent, ipsos ob huiusmodi iura­
mento et attestacione contra iura et privilegia ac adiudicaciones veteres et novas-
inhibendo, protestatusque fuisset contra eosdem duo millia florenorum auri.
■) O. c. pp. 37-39.
2) Mon. Hung. Hist. 35 p. 138-9.
’) O. c. 35 p. 188: et wolachos sugari nuncupatos in loco Igrischya commorantes.
 de Veglia partea sa, ce aparține cetății Ostrovița dimpreună cu Vlahii
numiți Sugari, ce stau în locul „Igrischya". Departe de a fi de acord
cu Thalloczy, care presupunea în „Sugari" un cuvânt de origine turco-
avară (sungar, csungăr = movilă, fblhânyăs) menționăm împrejurarea,
că el se întâmpină azi ca nume de localitate atât în Croația, cât și Ia
Românii din Istria.1)
Dela Vlahii din Lika ne-a rămas un important document, care
ne permite a pune câteva concluziuni cu privire la situația lor juri­
dică și socială. La 16 Iulie 1433, adecă, cnejii Anton Tukovisc și Ivan
Herendiăc (knezi, vladiki), apoi voivodul Paul și juzii vlahi (Pavai
voivoda i sudci ylaski), anume Dian Muskovisc, luraj Ruzisc, Matijas
Vlkctisc și Matijas lelcisc, precum și pristavii scaunului vlah (takoje
pristava stola vlaskoga) anume Matul Rubanovisc și Micula Mulgasisc,
Ivan Sopkovisc, Milota Pravisisc, Lucaci Milunovisc, Tomaș Aladinisc,
Franko Danilovisc, Șimun Bilkovisc, Gregur Bekosevisc și Bartol
Ceprnisc și toți bunii Vlahi din Croația iscăleau un document, pentru
a acorda un privilegiu (slobodscinu) întregei proprietăți a bisericii Sf.
loan din Lika, Această proprietate se descrie și mai de aproape: mai
întâiu jn satul Celopeka, apoi în Kozli Rog, în Nadbrdo și aiurea
unde se hotărnicește cu Vlahii proprietatea bisericii. „Nici un Vlah sau
vre-un frate de al nostru dintre Vlahii croați n’are să facă nici un rău
averii bisericești, nu-i va paște pășunile, nici nu-i va călca holdele
sau fânațele, nici nu va lua folosul cmeților săi, nu va fura, nici va
face stricăciune ori pagubă. Iar dacă ar fi trimiși în vre-o treabă a
bisericii sau dacă s’ar afla pe lângă biserică nici un Vlah dintre noi
să nu facă vre-un rău ori pagubă ori să jefuiască ceva, ci bine pă­
strând să o apere de tot răul pentru Sfântul loan și spre mântuirea
sufletelor noastre". In caz că vre-un Vlah din comunele cnejilor și
juzilor amintiți (i ki godi bi Vlah nasich opscin) or călca aceste di­
spoziții, va trebui să plătească domnului 50 de libre și tot atâta și
comunității (strani). In fine pentru executarea acestui angajament fură
împuterniciți Ivan Sopkovisc și luraj Ruzisc.
Biserica Sf. loan, de care e vorba aci,2) există și azi, în munții
') O. c. 35 p. XXVIII, n. 6. Un Sugari mai există și azi lângă Karlobag.
Numele de familie Sugarei (în Margance) Naselja (Cvijic) II, 178. In Sârbia veche
sugare, sugarica sunt micii, cari sug (Vasiljevic, luzna St. Srbija, p. 126). Sugari
in Istria vezi Dacoromania II, 712.

2) Mon. hist. jur. SI. Mer. VI, , pp. 132—33: i ki godi bi Vlach nasich opscin
zio ucinil recenomu iin inju v senokosach, v gaich, v ziti, v tegich, aii bi ga ki ta
v imanju recenomu, ki su i ki naprid budu, ukral, aii ju sam uzel, aii bi poslom
 Velebitului, aproape de Medak, iar Vlahii, cari erau așezați în acelaș
ținut dispuneau de cneji, voevozi, juzi și pristavi proprii și se pare,
că comunele (opscine) lor erau grupate într’o organizație asemănătoare
cu a Vlahilor din Cetina. Adăugăm că titlul de „vladika“ ce și-1 dau
cnejii vlahi dovedește, că ei erau șefi sau capi ai acelei organizații.
Diplomele regilor Ladislau și Matia din 1453 și 1465 prin cari
se confirmă Iui Dujmo Frankapan posesiunea cetăților Slunj, Ostrovica
și Novigrad în Lika și Ledenica în Vinodol vorbesc tot despre acești
Vlahi,1) pe cari, ceva mai târziu, Papa și regele Matia îi scutesc de
solvirea dijmelor.2)
Ținutul situat spre vest de Velebit și numit Podgorje, era în sec.
XIV, „plin de Vlahi“ cum spune Lopasic. De fapt, dela acești Vlahi
numiți de Venețieni și Morlaci derivă în sec. XVI pentru ținutul Ve-
libitului denumirea de Morlacca, iar pentru sânul mării „canale dela
Morlacca".3)
De aceea când comiții din Krbava confirmă la 1387 drepturile
cetății Carlopago, stabilesc totodată că Vlahii învecinați n’au voie nici
să stea și nici să pască vitele în ținutul acelei cetăți.4) In 1392 se
amintesc „vasalii morolachi,“ cari aparțin cetății Obrovaț3) în împre­
jurimea căreia, apar, curând după aceea, câțiva Vlahi un Danilo, fiul
Vlahului Nirioje Piaviâ, dăruește în 1395, în fața capitlului din Nona
30 de „gonjaja" de pământ în satul Prascevica fraților Dragutin, Di-
mitrie, Pribislav, Bogdan, Tomșa, Stojislav, Drăznul și Marcu din Obro­
vaț.6) Dar organizația Vlahilor din aceste ținuturi s’a păstrat și în jumă-

vise pisanim kim godi zakonom zio aii skodu ucinil, da ostae gospodinu pedeset
libar, a strani tolikoje, ki zarok plascen aii neplascen, a ta list da je tvrd, naprid
i nașe ucinenje i danje....

*) Mon. Hung. Hist. 35 p. 386 și 38 p. 84.

2) Mon. Hist jur. SI. Mer. VI( p. 2.

3) Vezi spre pildă Mon. SI. Mer. XI p. 23: la Murlaca, ch’fe da Segna ad
Obbrovazzo per cento miglia....

4) Lopasic în Mon. Hist jur. SI. Mer. V, ! p. 2, după Kukuljevic, Iura regni
Croatiae et Dalm. I p. 157.

’) Arkiv za povjesnicu jugoslavensku VII p. 41: Regele Ladislau donează

lui loan de Grisogonis din Zara cetatea Obrovac (1392) „cum oppido, liberis et
non liberis villis, hominibus, vasallis morolachis, iobagionibus, teloniis etc.
6) Mon. hist. jur. SI. Mer. V,, p. 2—3. Gonjaj e o măsură veche croată, de
aceea se adaugă „ad mensuram croaticam. Cfr. Mazuranic, Prinosi za hrvatski
pravno-povjestni Rjecnik (II, p. 326).
totea primă a sec. XV. In 1521 regele Ludovic se adresează1) „judi-
cibus et toti universități Walachorum sub castro nostro Ztharigrad,"
când trimite în căpitănatul din Senj pe Ieronim Petelenib și pe Gri-
gorie Orlovcib: „qui vos regant et vobis preesse debeant“.
Credem, că pe litoralul adriatic, care se întinde dela Senj, până
Ia Fiume și care se numește de către Croați Vinodol (Valdevino), ele­
mentul vlah s’a răspândit ceve mai târziu fie ca urmare a unei ex­
pansiuni firești, fie determinat de motive economice și politice. Pe
acest teritoriu posesori erau Frankapanii, cari promovară răspândirea
Vlahilor în acest ținut. In afară de Vlahii din preajma cetății Ledenica,
menționați adineaori, știm, că și cnezul Martin Frankapan a dăruit, la
11 April 1468, bisericii Sf. Marii din Crkvenica pe un Vlah cu nu­
mele Micul2) și întemeind în acelaș an, mănăstirea franciscană din
Tersatto, îi dărui patru Vlahi din preajma cetății Buccari și doi Vlahi
din preajma cetății Novi, cu condiția, să servească mănăstirii, în acelaș
chip, cum au servit până atunci cetăților pomenite3) In fine despre
Vlahii din Vinodol mai dispunem de un document datat la 7 lanuar
1470, prin care Martin Frankapan dăruește bisericii Sf. Marii din Ospa
lângă Novi și un Vlah, care să-i fie cmet și păstor și să-i servească
cu toată casa Iui (iosce im dasmo ednoga vlacha... za kmeta nim
i za pastira sa svu plnu i celu sluzbu. ka pristoji od nega kusce).1)

Vlahii din Veglia

Insula Veglia, care a stat vreme de mai multe veacuri supt stă­
pânirea Frankapanilor, avea Vlahi încă din secolul XIV. Intr’o donație
făcută mănăstirii Sf. Ambrosie din Dobrinje, la 8 Noemvrie 1321 se
pomenește de „pământul Vlahilor“ (i do zemlje, ke se zovu vlaske),
care- se hotărnicește cu proprietatea donată mănăstirii.5)
Influenței vlahe este a se atribui, cred, numele acelei „Dragugla
filia Dimini de Besscha et uxor Balducii de Fumo“, care se pome­
nește într’un document din anul 1364 și deși ne pare neobișnuit în
terminologia unei cancelarii vegliote,0) credem o nu greși, dacă sus­
’) Starine V, p. 195.
2) Mon. Hist. jur. SI. M. VI, t p. 253: Vlaha po imeni Mikulu...
3) O. c. V,, p. 3.
4) Mon. hist. jur. SI. Mer. VI, , p. 257—8.
0 O. c. p. 77.
•) Smiciklas, Codex diplomaticus XIII. p. 347.
ținem, că viia donată în anul 1371, de cetățeanul din Baska Stanac
și soția sa bisericii Sf. Duh din Lubetingno era situată aproape de un
Vlah, care se găsea acolo (et hec vinea est prope OlațQO versus
smerch et apud ueresium luanni Miculanich de Segnia et prope viam
publicam,3) Acest „Olaccus“ în loc de „Vlachus“ sau' „Morlaccus"
s’ar putea explica cu înrâurirea cancelariei lui Ludovic cel Mare, care
întrebuințează deasemenea pentru Vlahii din Croația acest termin.
Că presupunerea noastră nu este lipsită de temeiu o dovedește
împrejurarea, că în secolul următor, în 1419, chiar în Baska se men­
ționează un „Stancul fiul juratului Marin Vrancisc", despre care cu
toată siguranța se poate afirma, că era de origine vlah.2)
In partea nordică a insulei, la Castelmuschio (Omisije), se pome­
nește deasemenea un Micul,3) care nume îi trădează originea vlahă.
Dar de aici ni s’au păstrat două documente, cari ne dau informații
mai detailate despre Vlahii așezați pe Veglia. In cel dintâiu,4) din 10
Noemvrie 1465, cnezul Ivan Frankapan stabilește hotarul Vlahilor dela
Castelmuschio. Cnezul Ivan spune, că el i-a așezat pe acești Vlahi la
Castelmuschio, pe apa Kras-ului, unde se revarsă în Orleț. Vlahii însă au
făcut pagube cu vitele, dar mai ales cu porcii lor locuitorilor din Castel­
muschio. Drept aceea contele Frankapan „voind să domnească pace și
iubire" între „colonii" săi, dispuse a se delimita teritoriul Morlacilor.
Juzi ai Morlacilor erau atunci Gherga Bodolisc și Vido Menkovisc.
După-ce se delimită teritoriul Morlacilor situat aproape de salinele de
lângă Castelmuschio și de șoseaua ce duce dela Dobrigno la Castel­
muschio, contele Ivan chiemă atât pe cetățenii din acest oraș, cât și
pe Morlaci pentru a se publica granițele, de cari aveau să se țină atât
cei prezenți, cât și Morlacii, cari vor mai veni. Dacă ar trece hotarul
stabilit cu vitele ori cu porcii lor aveau, în viitor, să plătească o pe­
deapsă de 50 libre.
Intrial doilea document dat tot de cnezul Ivan Frankapan, în
August 1468, se vorbește de teritorul acelorași Morlaci „cari acum au
venit pentru a se așeza" de partea adversă a localității Castelmuschio
(Omisije), ce se numește Orleț. „Capii" Murlacilor erau atunci: primul
jude Vido Zenevrisc, Ivan și Ghergur Budulisc, și Petar, cari se obli-

>) O. c. XIV, p. 315.

2) Mon. hist. jur. SI. Mer. VI,, p. 117.

’) O. c. p. 241.

4) O. c. p. 244.
gară din nou a nu trece peste hotarul, ce li s’a stabilit, sub pedeapsă
de 50 ducați de aur. In hotarul, care li s’a lăsat, era mai multă pășune
(paskolativo), dar se găsea și pământ arător.1)
La finea sec. XV episcopul Donat din Veglia pârâ pe Croații și
Morlacii din Dubasnica și Poljica (con tutti li corvati et morlacchi di
Dubasniza e Pogliza) pentru plata decimei din bucate, vin și miei.
Procesul ținu dela 1488—1496, când se împăcă cu ei, după-ce i-se
promise, că va primi, în fiecare an, câte 40 de soldini, de fiecare casă.
In anul 1504 se prezentă episcopul Donat la proveditorul din Veglia,
cerându-i pentru catedrala sa dijma dela bucatele din Dubasnica,
sub cuvânt, că e Vegliot și fiecare Vegliot, nobil și colon, morlac sau
croat (cittadino di Vegia si nobile come popolar, et morlaco, over cro-
vato...) trebue să dea decime de pe pământurile din Dubasnica. Ele
formaseră înainte proprietatea unui Radac, croat sau sloven, iar nu
morlac (che el primo patron della possession ... sia stato corvato
cioe schiavon, et non murlaco, Io qual haveva nome Radaz... apoi:
corvatinus sive corvatus... natione corvatus) și acela dăduse după ele
decimă bisericii Sf. Apolinar, ca și ceilalți croați de acolo. Acest pă­
mânt Radac îl luase dela un Morlac (terrenum, quod tempore comitis
loannis quidam Radaz corvatus tenebat et possidebat, et antea possi-
debat quidam Murlacus).’)
Pe timpul contelui Ivan Frankapan (1480) se spun următoarele
despre plata decimei pe insula Veglia3): Murlachi pagavano el de-
cimo per terratico et L. 3—12 per testa all’anno. Da nadal l’una lonza
de porco; da carneval un paro de galine; da pasqua un agnello; da
san Martin una torta, et 50 ovi per uno, cara sette di legne per uno,
et sei giorni di lavoro alle vigne et terreni del signor Andrea in fusta,
et a tutti li bisogni dell’isola, et pagano i comuni, et viaggi, et tutti
l’atri datij ordrnarij... La reformation ultima del sindico (Marco Lore-
dano, 1488) ridusse detti Murlacchi et Crovati a pagar il decimo del
terratico, reservandoli nelli altri datij et herbatici".

*) O. c. pp. 254—55.

2) Crncic Ivan dr. Najstarija povjest Krckoj, Osorskoj, Rabskoj, Senjskoj i

Krbavskoj Biskupiji (Roma, 1867) pp. 137—39.

3) La Miklosich, în Denkschriften der kais. Akad der Wissenschaften XXX,

p. 4-5.
 CAPITOLUL III.

Morlacii din Dalmația.

Știrile privitoare la Morlacii de pe litoralul dalmatin apar, deși
în număr mai redus, deja în veacul XIV. La începutul secolului urmă­
tor, când republica venețiană se instală permanent pe coasta dalma-
tină se generaliză denumirea de Morovlah, Morlac sau Murlac pentru
Vlahi. Sub acest nume apare deci aici populația vlahă așezată în apro­
pierea orașelor (Spalato, Traii, Sebenico, Zara) ori în vecinătatea in­
sulelor (Curzola, Arbe, Pago etc.)1)
Astfel, când în 1357, banul croat Ivan Nelipic încheiă pace cu
orășenii din Sebenico, le recunoscu, în numele regelui, între alte drep­
turi și pe acela, ca Vlahii sau țăranii să nu aibă voie a paște în distric­
tul orașului pășunile sau iarba lor fără de voia și îngăduirea orașului
(item olachy vel villani in districtu ipsius civitatis absque licencia et
voluntate civium pascua ipsorum seu gramina depascere non possint).2)
După cum vom vedea Vlahii aceștia sunt din regiunea Cetinei, • deci
supuși ai banului Ivanis, care întrebuințează pentru ei terminul obiș­
nuit al cancelariei croate. Se pare, că în toiul certelor dintre Sebenico
și banul croat Vlahii și-au mânat turmele pe teritorul dalmatin, unde
nu erau prea bine văzuți. Nici Venețienii nu salutau cu bucurie sosirea
Morlacilor, de aceea dedeau ordin (1421) rectorilor din Zara, Sibinico,
Trau și Spalato a nu primi pe Morlaci pe pășunile (ad pasculan-
dum) din teritoriile lor.3) Măsura aceasta fu luată, probabil ca repre-

’) Cu privire la influența Veneției avem acum vasta operă alui Attilio Ta-
maro. La Veneție lulienne et la Dalmatie voi. I—III, Rome, 1918—1919. Din partea
croată însemnăm remarcabila lucrare polemică alui DrJIvan Strohal, Pravna povjest
dalmatinskih gradova, Dio I, Zagreb 1913. Escelente lămuriri sumare asupra Dal­
mației ne dă și Dr. Matteo Giulio Bartoli în Schriften der Balkankommission, ling.
Abt. IV, Das Dalmatische (Wien, 1906), cu o bogată literatură.
2) Smiciklas, Codex Diplomaticus XII, p. 438.
’) M. SI. Mer XVII, p. 66.
salie în potriva Murlacilor, cari în mod îndrăsneț, jigneau interesele
signoriei. Astfel la 1412 Murlacii luară prin suprindere cetatea Ostro-
vița, pe care Venețienii o cumpăraseră dela Voevodul Sandalj1).
In anul 1419 făcând Murlachii pagube orașului Zara, se luară
măsuri, ca în viitor să facă negoț, în afară de oraș. Știricind apoi Ve­
nețienii, că Murlachii au înarmat corăbii (barchas) pentru a trece pe
insule, fură siliți a lua măsuri, pentru a-i împedeca.2) Câțiva ani mai
înainte Zara fu silită a fixa pedepse aspre contra furturilor. Venețienii
hotărâră, ca această lege să fie publicată în tot cuprinsul Dalmației,
chiar și prin cătunele Murlacilor, când se vor găsi în pășunile de pe
teritorul lor.3) In anul 1422 orășenii din Sebenico se plâng, că sufer
nenumărate pagube de către „Vlahii regali" (per Vlahos regales), pentru
ceea-ce nu li-se dă nici o despăgubire?) Vlahii regali pomeniți aci
sunt cei din „banatul" Kninului, cari la 1417, erau gata să atace Se­
benico împreună cu alți Slavi5) și cari, în 1403, furaseră oile orășenilor.0)
Pentru a nu umbla, dintr’un Ioc într’altul, prin Dalmația, nepe­
depsiți, după-ce săvârșeau vre-un delict, se luară măsuri (1422) spre
a-i constrânge la satisfacție. Documentul respectiv, care înregistrează
plângerile orășenilor din Sebenico în dialectul venețian întrebuințează
terminul „Morlachi", iar când aceeaș cancelarie înseamnă răspunsul
signoriei în limba latină folosește consecuent denumirea de Vlahi.7)
*) O. c. IX, p. 239-40.

2) Mon, SI. Mer. XII pp. 298—99.

’) O. c. p. 181.

0 O. c. XVII p. 170.

5) O. c. XII p. 237.

6) lorga N. Notes et Extr. II p. 91.

’) Mon. SI. Mer. XVII. p. 149; Anchora excelso principo, perche per li Mor-
lachi vien fate molte robarie, turti e homicidii alli subditi de Dalmacia della nostra
inclita signoria, i qual Morlachi abiando fatto alguno delicto nel districto de Zara,
vanno liberamente a Scibinico e al altre terre de Dalmacia, percho non vien con-
stricti ala satisfacion; e cosi versa vice quando li dicti Morlachi fano alguno de­
licto in alguna de le terre de Dalmacia, liberamante vien allavostra cittă de Zara.
Azo che li ditti Morlachi, excelso principo, se possano remover de far tanti danni
e mali, quanto loro fanno ogni di alli subditi della vostra inclita signoria per
tutte le terre dela Dalmacia, parendo a la vostra sublimitade, che per quella fosse
ordinado, che tutti quelli Morlachi, li quali avesse comesso alguno delicto în lo
tegnir della vostra cittade de Zara, dovesseno esser constricti a satisfacion de
danni per loro fatti; e parendo a la sublimită vostra punindi segondo el delicto
 Dar știm, în afară de aceasta, că păstorii Vlahi din Velebit își
mânau regulat turmele pentru iernat mai la sud și pe teritoriile ora­
șului Trau. Un document din anul 1362 și extrasele de documente
făcute de Lucius ne permit să urmărim, aproape din an în an, această
coborâre din munți a Vlahilor, de cari cetățenii orașelor dalmatine
abea se puteau apăra.
Documentul dat Tragurienilor de banul Nicolae de Seech în 25
Martie 1362 prezintă, în multe privințe informații interesante.1) Ce­
tățenii orașului s’au rugat adeseori de banul croat să alunge de pe
hotarul lor pe Morlaci (particulam gentis Morlachorum), cari sunt ai
regelui și cari încălcând granița coboară pe teritorul orașului uri alții
întinzându-și colibele pe hotarul Tragurienilor (figendo tentoria) și
mânându-și vitele și oile la adăpat tot pe hotarul lor, le cășunează nu
puține pagube în semănături și lanuri de grâu (bladiș), precum și în
vii, pășuni și poeni. Banul examinând de data aceasta rugămintea lor
o găsi justă și vrednică și ieșind la fața locului constată de fapt, că
mulți Morlaci s’au coborât în hotarul lor (quamplures Morlachos inter
ipsorum confines et territoria descensus ipsorum facientes), iar alții așe-
zându-se în afară de hotarul orașului (aliosque extra confines et ter-

per loro fatto. E per lo simile queiii Morlachi, ii quali fesse alguno delicto in al-
guna delle terre de Dalmacia over in lo tegnir di quelle sia trovadi în Zara, siano
punidi per lo mudo come dicto de soura. Perche, excelso principo e signor nostro,
siando observado questo modo, speremo, seră gran cason de remover quella
pessima generacion, che quella non faza tanti mali aii subditi della vostra illustra
signoria delle vostre terre di Dalmacie.
Ad quintum continens, quod dignetur mandare, quod omnes Vlachi possint
astringi reaiiter et personaliter pro damnis illatis subditis nostris, et quod similiter
omnes fures et derobatores reaiiter et personaliter possint capi et puniri per quos
cunque rectores nostros Dalmacie etc, respondeatur, quod mandabimus omnibus
nostris rectoribus Dalmacie, quod deinceps aliquod furtuni per aliquem committe-
tur in aliquo locorum nostrorum Dalmacie, et contigerit, quod delinquentes seu
delinquens seu eorum bona perveniant în fortiam alicuius ex rectoribus dictorum
locorum, quod idem rector debeat cogere dictos delinquentes et intromittere eos
reaiiter et personaliter usque ad integram satișfactionem furti per eos comissi. Et
similiter observatur et fiat de debitoribus, qui de uno loco ad alium se transferrent.
Verum de robariis et aliis enormibus delictis, que per aliquos in aliquo dictorum
locorum committentur et occurrent, quod delinquentes perveniant in forciam alic­
uius ex nostris rectoribus, volumus, quod îlle rector, in cuius manus ipsi delin­
quentes inciderint, debeat ad requisitionem itlius rectoris, sub cuius districtu talia
comissa fuerint,mittere sibi delinquentes predictos, ut contra illos procedat secun-
dum eorum demerita. Cfr. și pp. 2/6—7.

*) Smiciklas, Codex. Diplomaticus XIII, pp. 211 — 13.

minos fixis tentoriis et domunculis factis) în colibe și căsuțe trec să-și
adape vitele și oile prin holdele și viile orășenilor cauzându-le pagube
mari. Văzând acestea banul, spune, că deși ar fi trebuit să alunge
imediat pe Morlaci de pe teritoriile altora, totuș a luat în considerare
seceta cea mare și împrejurarea, că mieii sunt acum tineri, ceea-ce ar
cauza cele mai mari pagube Morlacilor, dacă ar fi acum mutați și a
insistat pe lângă cetățenii din Trau să permită, ca Morlacii să rămână
până la Sfântul Gheorghe pe hotarul, unde s’au așezat, cu escepția
locului situat între stâlp și moară, unde nu mai pot să intre, nici să
cuteze a-și mâna vitele și oile la adăpat, și cu condiția să nu mai
facă nici o pagubă și nici o injurie orășenilor. P "'itor însă le fă­
gădui banul că nu va mai îngădui nici unui Morlac r: vreunei se­
minții din neamul lor de-a încălca hotarul orașului (nullus Morlacco-
rum, nec aliqua gens de ipsorum progenie).
Extrasele lui Lucius dovedesc, că păstorii Vlahi se coborau an
de an pe teritorul acestui oraș, unde se așezau să ierneze cu turmele
lor. Astfel Tragurienii iau măsuri aproape în fiecare an pentru a-i
alunga și intervin la banul croat pentru a-i cere sprijinul. Asemenea
măsuri s’au luat spre pildă în 11, 20 și 27 lanuar 1361, precum și în
4 și 15 Decemvrie acelaș an și 22 lanuar 1362; apoi în 9 Februarie
1363, 23 Decemvrie 1370, 23 Decemvrie 1371 ; 30 Noemvrie 1375, 12.
Martie 1399, 22 Noemvrie 1404, 17 Martie 1405, 16 Decemvrie 14061).
’) Starine XIII, Notae Joannis Lucii de Fr. Racki: pp. 211-268. 1361,
„11 lanuar. Mittatur ambassiator comiți Traguriensi qui est ladre, ut una cum eo
vadat ad banum et queratur contra Vlachos et eorum comitem.
20 lanuar. Vadat ambassiator nobilis cum examinatore et notario et
tertio ad partes Bossigline, ut Vlachi sive catunarii exeant de territorio.
27 lanuar. Mittatur ambassiator ad banum, et ostendat ei privilegium
regale, in quo comittur bano, quod Vlachos stare non permittat in territorio Tra­
guriensi. Exponatur episcopo, quod primincerius Vlachos venire fecit et tenet in
territorio.
31 Mart. Ad postulationem bani permittuntur Vlachi stare in territorio
usque ad terminum recessus ipsorum, hoc est 8. maii, pro amore et beneplacito-
bani, cum quo tractetur ne amplius veniant, alias mittantur ambassiatores in
Ungariam.
1362. 22 Genaro. Tractentur regina cum bano et banissa per octo ellectos
ad custodiam civitatis cum omnimoda auctoritate et provideatur de Vlachis.
1363, 9 Febr. Mittatur plazzarius ad eiiciendos Vlachos extra territorium.
1370, 23 Decembr. Mittatur unus nobilis cum comitiva ad recuperandas
166 bestias, que capte fuerunt ad gusternam a Vlachis.
1371, 23 Decembr. Mittantur ambassiatores ad vicebanum occasione Vla-
horum.
1375, ultimo Novembr. Francisc.us de Georgio comes. Comes cum iudicibus
 In anul 1402 Voevodul Hrvoje din Bosnia împreună cu cornițele
Ivan (Nelipici) asigură pe Tragurieni, în numele regelui Ostoja, că nu
vor permite nici unui Vlah să rămână sau să pască pe teritorul sau
în districtul orașului, și amenință pe Vlahi cu o considerabilă pe­
deapsă în bani, care se va plăti atât în favorul stăpânului Vlahilor,
cât și a comunei Trau.1)
Incurând însă Venețienii își schimbară atitudinea față de popu­
lația vlahă nizuindu-se a atrage pe teritoriul lor cât mai mulți Morlaci.
Acum însuș dogele Francisc Foscari scrie (1428) comitelui Alexandru
Georgio și căpitanului Marco Lipomano din Zara „că așezarea Morla-
cilor pe pământurile Dalmației e de cel mai mare folos, atât pentru
signorie, cât și pentru supușii săi de acolo".2)
Se vede, că un număr oarecare de Morlaci s’a așezat, de fapt,
pe teritoriul venețian, căci după-ce fură sistate ostilitățile între regatul
Ungariei și republica Sf. Marcu, în convenția, ce s’a încheiat, găsim
și următorul articol: „Deacum nu se mai primește nici un Vlah sau
Morlac (aliquis Vlachus seu Morlacus), care ar vrea să se așeze pe
teritoriul republicei, ci se va alunga și se va da pe mânile banului".
De altă parte banul Petru făgăduește, că va despăgubi atât pe Ve-
nețieni, cât și pe Dalmatini cum și pe Morlacii lor (cei, cari s’ar afla
pe teritorul lor dinainte de pacea dela 28 Iulie 1437) de pagubele,
ce li-se vor cauza. Dacă însă vre-un Vlah ori altcineva ar încercă
să săvârșească vre-un furt pe teritorul republicei, rectorii din Dalmația

et 8 sapientibus habeant auctoritatem super facto Vlachorum tractandi, ne am-

plius maneant in districtu Traguriensi, cum domino duce, ducissa et comite Petro.
1397, 26 Novembr, Detur licencia quinque Vlachis, ut habitent pro certo
tempore in uilla communis de Opor.
1398, 26 Octobr. Damianus de Nassis de ladra comes pro uno anno. Provi-
deatur de quinque domibus Vlachorum vel aliorum pro quinque annis ad habi-
tandum in vilia de Opor ad arbitrium regis.
1399, 12 Mart. Procuretur, ut Vlahi recedant de districtu Traguriensi.
1404, 22 Novembr. Respondeatur litteris comitis Cetine super facto Vlacho­
rum, ut possint hac hieme mânere in districtu Traguriensi.
1405, 17 Mart. Expellantur Vlachi de territorio.
1406, 16 Decembr. Expellantur Vlachi de territorio.

’) Mon. hist. jur. Sl. Mer. X p. LXXX1X.

’) Mon. Sl. Mer. XXI, p. 34, quia concursus Murlachorum ad terras nostras
Dalmatie est utilissimus tam pro nostro dominio quam pro subditis et fidelibus
nostris dictarum partium, et nulla alia utilior fieri possit, quam providere, quod
pro herbaticis, que accipiunt ad fictum ilic cogi non possit"... ordinetur, ut ante
tractum dent medietatem affictus secundum morem.
sunt în drept să procedeze contra lui și să pretindă despăgubire dela
ban. Tot așa poate însă cere și banul despăgubire dela rectorii Dal­
mației.1)
Articolul acesta dete prilej Ia discuții neplăcute între republică
și banul Croației. In 1439 fu trimis în Dalmația Paulo Valleresso
pentru a determina pe banul Petru Talovac să renunțe la Morlacii
refugiați de pe teritoriul său2). Valleresso fu instruit să cheltuiască
oricât și numai dacă nici decum nu se va putea, să promită restituirea
Morlacilor. Totuș în 1455 încă nu s’au fost întors Morlacii refugiați
din Krbava și așezați în părțile Zarei și Nonei3). In 1469 un nou

’) Mon. SI. Mer. XXI. p. p. 96-7 : quod in posterum a die data presentium
in aliqua terra Dalmatie, opido vel villa, dominio et potestate ipsius illustrissimi
dominii posita non accetabitur aliquis Vlachus seu Morlacus, qui in aliquo honore
locorum predictorum predicti incliti dominii habitare vellet, sed expelletur et
manibus sue magnificentie restituetur, hoc tempore magnifici domini Mathconis et
magnifici Petri antedicti ac magnificorum fratrum suorum in dominio istius ba-
natus existentium perdurante, promittens ipse magnificus dominus banus Petrus
in futurum molestias, damna seu robarias subditis prefacti illustris dominii Vene-
tiarum tam Dalmatinis quam Morlachis, qui Morlachi in territoriis predicti illus­
trissimi domini ante ultimam treugam confectam cum serenissimo d. d. imperatori
Sigismundo Egre in 1437 die 28 iulii habitationem fecissent et omnibus aliis in
territorio illustris dominationis habitantibus dări non facere nec permittere modo
aliquo sub obligatione reffectionis omnium damnorum. Verum si aliquis Vlachus
vel alius furtive aliquid super territorium sepedicti incliti dominii acciperet, possint
rectores Dalmatie, si in potestate sua deveniret contra illum vel illos delinquentes
procedere et iuris debitum ministrare; et si in potestate magnifici domini bani
devenirent, iile vel illi, qui damna intulissent, ipso domino bano requisito vel
officialibus suis, teneantur iusticiam contra illos ministrare, et de bonis suis damna
illata reficere. Et e converse, etc.

2) O. c. p. 115: Sicut intelligere potes, principalis causa, propter quam te

mittimus ad partes illas, est pro facto magnifici domini Petri Tallovich, qui non
cessat inferri damna subdrttis nostris, et maxime Morlachis commorantibus in
aliis locis nostris.

3) O. c. XXII, p. 49. Delegații contelui de Krbava afirmă: che Ii diti suo

signori hano certi Morlachi, li qual sono loro subditi, e como scchiavi de maxena
li diti zenza special licenția deli signori non puol partir del suo teritorio, e sono
obligadi servir de certe regalie deputade aii diti signori, e per che da algun tempo
in qua i hano comenza a fuzir e partirse del distreto de i diti signori zenza loro
licenția, e molti sono reducti in li distreti voștri de Zara e de Nona ad habitar
in grande damno e preiuditio deli deti signori... etc. Doi ani mai târziu (1457)
Ivan fiul contelui de Krbava intervine din nou la senatul venețian în chestia Mor­
lacilor: Item chome puol saver la vostra illustrissima signoria tuti li Morlachi abi-
tano la montagna nostra ne sono subditi et obligati chome sono i vilani de ma-
xenata de l’isola vostra de Candia, i quali ne sono debitori, e quando li velemo
împuternicit venețian primi instrucții să nu promită restituirea Mor­
lacilor, cari sunt liberi „et sui proprii iuris“ și au venit de bună
voie pe teritoriul signoriei1).'
E limpede deci, că încă înainte de anul 1437 începuse o migra-
țiune spre sud a elementului vlah din regiunea Velebitului. Numărul
Morlacilor, cari s’au urnit nu a fost neînsemnat, de vreme ce Croații
se plâng de marea pagubă, ce o sufer din cauza dărilor neplătite de
ei. De altă parte până când oamenii banului afirmau, că Morlacii sunt
slugi la ei, legați de glie, și că nu pot pleca fără permisiunea dom­
nilor, am văzut, că Venețienii invocau dreptul de liberă mișcare a
Morlacilor și de liberă dispunere asupra persoanei lor. Agravarea con­
tribuțiilor deoparte și jignirea libertății de altă parte a determinat deci
pe Vlahii din Croația a se refugia pe teritoriul republicei.
Acești nou veniți departe de-a fi numai păstori se îndeletniceau
cu lucrarea pământului, cum o dovedește aceasta un document din
anul 1465, prin care căpitanul din Sebenico aranjază situafia agrară
a supușilor de pe pământurile orașului, pe cari se găseau și Morlaci
sau țărani (qui Morlaci seu rustici) :)- Relațiile trimise la Veneția, în
secolul următor, de către rectorii și proveditorii Dalmației, vor dovedi,
cu prisosință, afirmațiunea noastră. De altă parte deveniți agricultori
pe pământul venețian începe și procesul de asimilare cu populația
slavă covârșitoare în număr.
Credem însă, că nou veniții Morlaci sunt a se distinge de co­
naționalii lor, cari veneau în Dalmația din interiorul peninsulei sau

far astrenger, !i paxino nel territorio vostro de Zara, per la qual cossa gran danno
ne torna... etc. (In textul latin; hos Murlachos esse servos de mexenada).

’) O. c. p. 451: Rectores autem noștri ex opposito negabant, Murlachos pre-

dictos homines liberos et sui proprii iuris se in ditionem nostram sponte sua re-
cipientes banno predicto tradendos esse, quoniam neque ius neque honestăs id pa-
titur, et nulla id exigit consuetudo. Quin immo contra banni petitionem sunt omnes
predicte rationes: idcirco volumus, ut cum prefața regia maiestate opereris et effi-
cias, quod res ista traditionis Murlacorum predictorum pro parte nostra, ut equiore
et honestiore declaretur, et mutuo fiat inter bannum et rectores nostros, .quorum
subditis licitum sit, quemadmodum liberi homines sunt, et sub ipso banno et sub
nobis degere, prout ipsa inibuerant, et nemini vis inferatur...

-) O. c. XXII, p. 339 ; Si vero esset aliquis, qui poneret aliquos Morlachos

sive rusticos super terris suis causa lutamandi et domandi dictas terras, hoc fa­
cere possit pro una hyeme, qui Morlachi seu rustici pro aquis, quibus tali tem-
pore usi fuerint dare teneantur consueta illi viile, in cuius tenuta steterint, et cuius
aquis usi fuerint.
 din Croația pentru a face obișnuitul negoț de sare. Acestora li-se
adresează regele Sigismund, în anul 1412x) „fidelibus suis universis
et singulis mercatoribus, wlahis ut pută et croatis cum rebus merce-
monialibus in regno nostro Dalmatie procedentibus“. Dintr’o relație
din Zara (1414) aflăm, că sarea era împărțită după calitate. Unii func­
ționari au făcut însă mai multe afaceri abuzive din vânzarea sării.
Cantitatea destinată Morlacilor au vândut-o negustorilor pe preț mai
urcat, decât cum era să se vândă Morlacilor. De aceea se luară mă­
suri pentru a suprima abuzul2). In anul 1422 Veneția reduse pe tot
teritorul nou cucerit vama de sare, care se transporta de către Morlaci
la Narenta.3). Când, în anul 1419, orașul Sebenico suferi de-o epi­
demie 4) fu nevoit a cere bani signoriei, „căci Morlachii, cari aduceau
tot venitul camerei din Sebenico, prin mărfurile lor și prin sarea ce-o
luau, nu mai vin în oraș“. Mențiunea turmarilor în Zara e chiar foarte
veche. Astfel, când în anul 1352 acest oraș vinde republicei venețiene
toată sarda, ce se producea pe teritoriul său, își rezervă 12 mii de
măji pentru trebuințele sale și ale Morlacilor b)- In 1417 se luară dis­
poziții, pentru-ca Murlacii să ducă brânza la Zara, de unde avea să
se transporteze mai departe la Veneția 6). Tot atunci fu confirmat lo­
cuitorilor din insula Pago dreptul de-a vinde sare în Obrovaț, unde
aduc Murlacii brânză și alte mărfuri (caseum et alias mercationes 7).
Și locuitorii insulei Arbe vând regulat sare Murlacilor3).

9 O. c. IX, p. 213.

*) O. c. XII, p. 180.

9 M. SI. Mer. XVII, p. 169.

9 O. c. XII, p. 285 : epidemia.... que est causa, quod Morlachi, qui da-
bant quasi totam utilitatem câmere nostre, deinde propter eorum mercantias, quas
ducebant, et propter salem noștri comunis, quem emebant, non veniunt Sibenichum....

9 Mon. SI. Mer. III, p. 237.

9 O. c. XII, pp. 236 ... ut Murtachi et alii habeant causam conducendi

dictum .caseum et alias mercationes ad terram nostram ladre, et deinde condu-
cantur Venetias pro utilitate introituum nostrorum terre predicte, sicut consueti
erant facere per elapsum.
9 O. c. XII, p. 235 :... dicti de Pago conduxerunt et conducunt ad locum
de Obrodvacz terre firme salem suum, propter quod Murlachi et alii dictarum
partium conducunt caseum et alias suas mercationes ad dictum locum de Obrod­
vacz et alia loca circumstantia....
 De altminteri și după ocuparea teritorulub dalmatin de către re­
publică găsim pe Morlaci, făcând pagube orășenilor ori chiar negu­
storilor de pe insule. In registrele senatului venețian dela 1422—1440
se găsesc multe sentințe în cauza furturilor și jafurilor săvârșite de
Morlaci și de alte persoane.1) In special însă, ni s’a păstrat informația,
că Murlacii și alți răufăcători au prădat și maltratat pe mai mulți ne­
gustori pașnici (1445)2), iar la 1452 un trimis din Pago se plânge, că
se comit multe furtișaguri pe insulă, mai ales în animale și în sare,3)
de către Murlaci și alții. In anul 1441 republica scrie comiților din
Senja (Segna) că Morlacii lor au răpit dela trei Arbensi fărină și alte
lucruri, cari se găseau într’o barcă.1)

') O. c. XVII, p. 123 și urm.

2) O. c. XXI, p. 258.

3) O. c. XXI, p. 448.
 CAPITOLUL IV.

Vlahii și Morlacii în Istria. Cicii.

E sigur, că o mișcare a populației așezată în Lika și Vinodol, la
nord și sud de Segna, a avut loc, foarte curând, nu numai spre in­
sula Veglia, ci și înspre Istria. Aceleași motive, cari determinau pe
unii Morlaci să se coboare pe teritoriul orașelor din Dalmația ale sig-
noriei, au împins alte grupe dintre ei către Novi și Buccari și, în fine,
către Istria. Dar aici trebue să deosebim, mai întâiu, penetrațiunea
lentă a migrațiunilor păstorești atestate atât de frumos în statutele o-
rașului Segna, la sfârșitul sec. XIV :J) „Item quod quando Morowlachi
exeunt de monte et vadunt versus Gaccham, debent stare per dies
duos et totidem noctes super pascuis Senie, ettotidem tempore quando
revertuntur ad montem; et si plus stant, incidunt ad penam quingen-
tarum librarum.“ Acest „munte" nu era Kapela apropiată, unde n’au
lăsat nici o urmă, ci mai probabil munții din Nordul Istriei. De a-
ceea a găsit Thalldczy menționat în Tagliamento în jumătatea a-doua
a sec. XII pe un Radul2), iar Tamaro3) în anul 1329, pe un Pasculus
Chichio (Pinguent) și în 1420 pe Andruzul, între „gastaldi de Pin-
guente“
De sigur, că împotriva acestor păstori, a dat împăratul Frideric
111 ordonanța sa (1490) către căpitanul din Triest: Intelleximus certa
relatione, singulis annis, ex diversis regionibus, exteros quosdam ho-
mines, în nostram praefatae urbis nostrae Tergesti extramontes sitam
regionem, cum multis pecudum milibus migrare, et totas hiemes ac
autumni et veris partem pascua illa nostra depascere. Quiquidem et

J) Archiv za povjestnicu lugoslavensku III, p. 141.

2) Illyr. Alb. Forschungen I. p. 61.

’) Tamaro, La Veneție lulienne...’ I. p. 343.
comodas pecori suo caulas struentes, et sibi ac familiae suae ignes
immodicos continuis diebus ac noctibus parantes, ita silvas et nemora
territorii noștri devastarunt, ut iam populus iste noster unde vix usui
suo ligna comparet habeat Tum et saltus illos ita ab advenis occu-
pari, ut nostrae ditionis incolis vix armentis aut pecori suo pascendo
locus relinquatur...1)
In jumătatea a doua a sec. XV epidemia de ciumă, care bântui
furios, de câteva ori, rări populația Istriei și lăsă pustii multe din pă­
mânturile sale.2) Deacum erau deci bineveniți și Morlacii sau Vlahii
cari căutau adăposturi mai Sigure dinaintea invaziilor turcești, tot mai ’
amenințătoare. Deja în 1449 se așezară astfel de Morlaci la Bibali,.
lângă Buie, iar în 1490 Venețienii primiră Morlaci refugiați lângă Ca-
stelnuovo3)
Dar și alte împrejurări contribuiră să atragă populația vlahă către
Istria. O informație precisă și de mare importanță din sursă vene-
țiană ne spune, în anul 1458,*) că pe litoralul dinspre munți, urcân-
du-se acum de curând dările dela 20 la 32 ducați, cea mai mare
parte a Morlacilor, începând dela Clissa și Segna până la Fiume, s’au
pornit la drum către Istria. De aceea ar fi bine a se reduce dările
iarăși Ia 20 ducați, cum au fost și mai înainte, iar impozitul pe sare
să fie acelaș, ca și în Istria, pentru-ca să nu mai aibă nici un mo­
tiv de-a merge acolo.
O cercetare amănunțită a arhivelor istriane, ar putea lămuri, de
sigur, atât timpul, în care s’au fixat acolo, cât și teritoriul, pe care
l-au ocupat. Attilio Tamaro a încercat o asemenea lucrare și a izbutit
a ne da, pe temeiul materialului publicat, informații destul de precise.
Pentru a reconstitui tabloul mișcării populației morlace spre Istria, în

’) G. Vassilich, Sull’origine dei Cici. p. 64 și în n. 1.

’) Tamaro, La Veneție lulienne... I, p. 434. Ciuma din Istria în anii 1456r

1467-68, 1476-78, 1483, 1497, 1499.

’) O. c. p. 453-4.

0 Per la riviera dela Montagna, zoe terra ferma, novamente la signoria

vostra de ducați 20 in 32 havea cresudo li dacii, per la qualcossa Ie mazor parte
de li Morlachi comenzando da Sclysa et Segna fina a Fiume hano tolto la via
per Istria a tuor săli, perche quelli non sono datiadi, et a voferli far retornar aii
săli noștri, li quali portamo per la riviera aii porti loro, le de necessita tornar
el datio a ducați XX, chome era per avanti et etiam datiar li săli de Istria, che
siano pari o veramente poner qualche gabella su quel de Raspurch a quelli, che
vieno de verso Fiume et Segna per săli in Istria, azo che non habiano cason de
vegnir. Mon. SI. Mer. XXII, p. 137.
 sec. XVI, vom extrage în cele următoare datele cronologice redactate
de învățatul italian1), Observând însă, că în aceeaș vreme și poate că
în grupuri și mai mari curgea către locurile scutite ale Istriei și
populația serbo-croată din Bosnia, Croația și Dalmația.
1510—1525. Cristofor Frankapan așează la Mune și Seiane Mor­
laci refugiați.
1517. Morlaci refugiați întră pe teritoriul Triestului.
1530. Refugiați morlaci, albanezi și greci capătă adăpost pe teri­
toriile dela Buia și Cittanova.
1532. Ferdinand I poruncește, ca Uscocii și Cicii, cari vin din
Bosnia, să fie așezați lângă Pisino.
1538. Aloisiu Badoer transportă în Istria din banatul Kninului
(Banadego) 5000 de Morlaci. (Ei nu rămân însă acolo).
1539. Ferdinand I. distribue Cicilor teritorii întinse în regiunea
-Carstului și a litoralului istrian.
1539. Două mii de familii de Morlaci cer voie să între în Istria.
Veneția ie ușurează transportul.
1540. Colonii de Morlaci trec depe litoralul de lângă Zara pe
teritoriile dela Cittanova, Umago și Parenzo.
1540. Pe Carstul dela Pinguente și pe șesul dela Montana fură
așezați Morlaci.
1541. Morlacii întemeiează colonii (Radmani, Delich, Prodanich,
Rodolovich etc.) lângă Parenzo.
1556. Familii morlace din Dalmația se fixează pe câmpia
dela Pola.
1558. O colonie de refugiați morlaci se strămută dela Zaravechia
la Torre în Istria.
1558. Morlaci dalmatini întemeiează în Istria Villanova pe țărmul
canalului de Lente.
1560. Morlaci veniți dinspre sud reîmpopulează Torre, Abrega
si Fratta.
1570. Giovanni Filippini din Zemonico (1. Zara) aduce 40 familii
de Morlaci la Sbandati (Parenzo).
1570. Câteva familii de Morlaci se așează pe teritoriul de
lângă Văile.
1580. Refugiații din Zvonigrad fură aduși la Promontore. Alți
Morlaci, de lângă Zara, se așează la Marzana, Pomer și Monticchio
(toate lângă Pola).

*) Tamaro, La Veneție lulienne. I, pp. 453—459.

 1581. Morlacului Zuanne Mina, din Dalmația, i-se dădură câteva
teritorii la Maderno (Pola).
1583. Alți Morlaci la Pomer, Monticchio și Marzana.
1585. Un număr de 271 Greci, Morlaci și Croați se așează la
Pola și 'în împrejurimi.
1585. Alți Morlaci sunt aduși la Promontore.
1586. Imigrațiuni de Morlaci în Istria; ei se așează la Marzana,
Monticchio, Sissano și Lisignano (1. Pola).
1586—37. Proveditorul Salomon instalează Greci și Morlaci în
orașul Pola.
1589. Morlaci sosesc și se așează pe Polesan, în Văile și
Cittanova.
1590. Proveditorul Memo aduce 25 familii de Morlaci Ia Fratta.
1595. Morlaci colonizați pe muntele dela Arche (Rovigno).
1599. Căpitanul de Raspo aduce Morlaci pe pământurile pustii
dela Baie și Momiano.
La acest tablou, foarte instructiv, trebue să adăugăm însă o
observație: că în jumătatea a doua a sec. XVI Morlacii din Dalmația
nu se mai disting ca o naționalitate proprie, iar Vlahii din Croația,
împrăștiați de viforul turcesc, își perd deasemenea caracterul național.
Totuș această afirmațiune nu are' nici ea o valoare absolută pentru
Morlacii din Istria, unde o seamă din urmașii lor vorbesc și azi
limba proprie și unde mărturii prețioase, din sec. XVII, atestează
latinitatea Morlacilor și Cicilor, pe un teritoriu mai întins, decât al
Istro-Românilor de azi. Evident, că mulți dintre ei s’au slavizat numai
în Istria.
Alte informații ne vorbesc despre Morlacii din Rovigno,’ cari ce-
rură, în anul 1526, dela orașul Triest, pe al cărui teritoriu stăteau,
un jupan propriu. Ei se luptară mai în urmă pentru a-1 păstra cu orice
preț.1) Când, în anul 1524, Podesta din Mentone înștiința pe căpitanul
din Pisino despre eminenta primejdie turcească, el bănuia, că Turcii
sunt înțeleși cu Morlacii din Istria.2) Multă vreme avură să sufere ase­
menea bănuială și în alte regiuni, ceeace, în timp de răsboiu, e lesne
explicabil. Dar ei își atraseră ura Istrienilor și prin violențele, cari le
săvârșeau și prin viața lor puțin obișnuită cu ordinea, ce domnea în
noua patrie.3)

9 Bidermann, Die Romanen... p. 89 n.

9 Mon. Hung. Hist. 31, p. 286.

3) Tamaro, La Veneție lulienne I, p. 446 și urm.
 începând cu sec. XVI Morlacii din Istria apar și sub denu­
mirea de Cici. Astfel deja în anul 1500 întâmpinăm pe un Ciccio da
S. Michele di Leme (în districtul Parenzo), alături de un Ciccio da
Segna.1) Bidermann, Vassilich și Kiaic cred, că prima mențiune a
Cicilor, cu înțeles de populație deosebită, se găsește într’un 'zapis al
preotului Petru Frascic din anul 1463, care povestește,'că tocmai atunci
oameni de ai contelui Ivan Frankapan făcând o expediție pe litoralul
istrian au prădat localitățile Bogliuno, Vragna și Brest, dar în bătălia,
care s’a angajat au căzut și Cici de ai contelui Ivan (a cic kneza
Ivana 20. ,.).2)
Acești Cici'se menționează apoi adeseori, mai ales în ordonanțele
orașului Triest (1517): Chichii, qui habitant in Charsia, apoi: Chichii
et Murlachi, qui non sunt amasati aut terrena non habent in territorio
tergesti. In 1523: quod fiat aliqua bona provisio largo modo contra
Chichios.. ,3) Intr’o scrisoare, pe care Podesta din Capodistria o adre­
sează către Triestini se vorbește și de Chichi „detti Murlachi", ceeace
ne servește ca dovadă, că ei erau identici cu Morlacii.9
Un urbar din anul 1523 cuprinde încă informații despre noui
așezări în Istria ale Cicilor și anume în pădurea de pe muntele Sf.
loan (Sveti Ivanac) în valea Arsei, apoi în Ladschach (Lesce) și St.
Canzian, cea dintâi în Gorița, cea de a doua în Gradiska.5) Despre
acești Cici se spune, că s’au refugiat din Croația de teama Turcilor,
dar că îndată ce se încheie pace cu Turcii, fug iarăș acasă.6) Totuș,
în cursul răsboaielor necontenite, cari porniră pe drumul pribegiei alte
și alte nuoi cete de Morlaci nu mai avură toți Cicii răgaz a se în­
toarce acasă, pentru a-și revedea casele părăsite.
Dar în această epocă tocmai, în cele dintâi decenii ale sec. XVI.
când populația flotantă, care tindea Spre litoral din interiorul penin­
sulei, apare, sub deosebite numiri, avem o mărturie clasică și despre
originea Cicilor, pe cari însaș Curtea din Viena îi identifica cu Vlahii.
Astfel când la 22 Octobre 1538 Nicolae Iurișici scria regelui Ferdi-

’) Bidermann, Neue Siedlungen... p. 366.

2) Mon. hist. jur. Si. Mer. VI,. p. 237 Cf. Biderman, Die Romanen, p. 86.
Vassilich, Sull’ origine dei Cici, p. 60. Kiaic, Povjest Hrvata.

3) Vassilich o. c. p. 65 și urm.

4) Bidermann, Die Romanen... p. 87 (după L’Istria 1851, p. 125).

5) Bidermann, Die Romanen... p. 86.

’) Bidermann, Die Romanen... pp. 86—87.

nand despre imigrările nouă, el vorbea în special „de Vlahii, cari la
noi se chiamă vechi Romani (Walachen, welche bei uns allt ROmer
genennt sein), iar regele ținea să-i răspundă și să facă distincție între
„Rasciani sive Serviani atque Valachi, quos vulgo Zytschy vocant...“
Evident, să Cicii, după părerea oficială erau Vlahi, iar aceștia după
opinia generală descendenți ai vechilor Romani.
E firesc deci a presupune, că termini ca Cici, Morlaci și Vlahi
sunt nume deosebite, dar sinonime ale populației, care ne preocupă
în lucrarea de față. De fapt, în afară de mărturiile citate, se mai pot
aduce câteva, pentru a dovedi, că Cicii s’au refugiat în Istria de pe
acelaș teritoriu, pe care am semnalat numeroase colonii de Morlaci
sau Vlahi. Astfel în 9 April 1529 baronul Nicolae Rauber scria regelui
Ferdinand, că a luat înțelegere cu toți Cicii, cari, cu șapte ani înainte,
se refugiaseră în Austria și în Karst, iar acum s’au întors la Obrovac
supt stăpânirea turcească.1) Guvernul din Austria de jos scria la 8
Februar 1527, că banii Croației primiseră ordin de-a inrola un număr
de Cici pentru caii cei mici (ein anzall Tschitschen zu den geringen
Pferden in Crabaten,2) iar în 7 lanuar 1528 dieta din Kraina crezu,
că e necesar a opune Martolozilor un număr oarecare de Cici (mit
etlichen Tchitschen oder anderen, die nach Modrusch oder Brundl
gelegt werden konten ein gegenwer wider die Martalosen aufzu
richten), ceea-ce se și execută.3) Dar în 6 și 9 Septemvrie 1530 fu
oprit atât Cicilor din Istria și din Karst, cât și celor din afară de țară
(ausser Lands gesessen) a cumpăra cereale în Rudolsfsworth și în Mottling1)
pentru a preveni contrabanda. Câțiva ani mai târziu se face mențiune
de Cici în legătură cu Uscocii,5) cari căutau a se ășeza în sudestul
Krainei. Dieta acestei provincii propuse în 1538, ca ei să fie așezați
la Starigrad. Aici însă ei nu fură mulțumiți; petrecură rău iarna și de
aceea comisarul regal Erasmus von Thurn prezentă regelui, la 1 Iunie
1539, o petiție a Cicilor, pentru a li-se da terenuri deșerte în Karst
și în Istria. Se pare, că Cicii nu fură mulțumiți nici aici, deoare-ce în
anul următor o mare parte din ei fură ademeniți de către un emisar
turc a se întoarce în Turcia, probabil tot la vetrele, pe cari le pără­
siseră.6)
’) Ivic A. Spomenici Srba u Ugarskoj I (ed. Matica Srpska) Novi Sad, 1910 p. 19.
3) Bidermann, Forschungen ... p. 366.
’) Ibidem.
‘) Ibidem.
5) Ibidem.
s) Ibidem.
 Informația din urmă confirmă, pe deplin presupunerea, că Cicii
erau refugiați din Bosnia și din teritoriul turcesc al Dalmației. De alt­
minteri, la finea sec. XV. (1490) un martor bine informat lacob Unrest,
căpitan în Carintia, spune în Cronica Ungariei, pe care a compus-o în
limba germană că „țara Cicilor e situată între Croația și Bosnia (Czyschn-
landt lig zwischn Wossen und Krabaten).1) Tot aici îi menționează și
Kuripesic, în cunoscutul său itinerar (1530), deși îi crede Sârbi, cari
au venit dela Semendria și Belgrad. Sârbii, Cicii și Martolozii fug
din Bosnia, spune el, din pricina contribuțiilor grele și a stăpânirii
nesuferite.2)
împrejurarea, că documentele Frankapanilor, cari în jumătatea a
doua a sec. XV. menționează de atâtea ori pe Vlahi și pe Morlaci, nu
cunosc totuș pe „Cici", ne face să credem, că și această denumire, ca
si cea de Morlac cri chiar Vlah, a fost dată de cercurile oficiale,
aici cele austriace și triestine, populației, care s’a refugiat, în jumăta­
tea dintâiu a sec. XVI. în Istria, Karst, Krajna și Gorica. Din aceeaș
sursă s’a încetățenit apoi și terminul3) de „Tschitschenboden“, cum
cu un secol mai înainte cancelaria venețiană introdusese terminul de
„Morlachia* pentru teritorul locuit de Morlacii din Croația. De altmin­
teri terminul de „Cici“ e înlocuit, în sec. XVII, de către episcopul
Tommasini cu „Morlacchi", iar Carmelitul Fra Ireneo della Croce4) spune
lămurit, că Cicii se numesc în limba lor „Rumeri“.

*) Klaic, Povjest Hrvata III , p. 18.

2) Rad 56, pp. 162, 164. Itinerarium Wegrayss Kun. May. potschafft gen
Constantinopel zu dem Tiirckischen Keiser Soleymann. Ano 1531. O nouă ediție
în Insbruck 1910. In aceasta din urmă Cicilor li-se zice fZisttzn) Cfr. Kadlec,
Valasi i Valasske Prăvo (Praga, 1916) p. 7 și n. 3.

3) Bidermann, Forschungen . . p. 370 și 375.

4) Tamaro A. LaVenetie lulienne . . 1. p. 442. Celelalte mărturii se vor cita

mai jos pe larg. Originea numelui Cici rămâne necunoscută. Ea poate fi redusă la
șerb, croat, cica-frate mai bătrân, unchieș, badea, dar mai probabil la un nume
de persoană (Cfr. Pasculus Chichio) care va fi fost șeful vre-unei seminții a Vla­
hilor. In Mon. hist. jur. Sl. Mer. V, pp. 60 și 66 am găsit numele Cicic, iar în
Naselja (Cvijic) următoarele denumiri: Cicavica (I, 95, 194, munte în Donje
Dragacevo), Cicino Brdo (III, 627, în Ibar), Cicevo (II, sat 1. Trebinje), în
ladar deasemenea un Cicovac (IX, 701). Cicevo la n. v. de îmbinarea Morave­
lor. Cfr. numele Cuce (Țuțe) în Montenegru(IX,221).
 CAPITOLUL V.

Numele și naționalitatea Vlahilor.

Din fondul bogat de material păstrat se desprinde lămurit vieața
acestor Vlahi sau Morlaci, cari joacă, în evul mediu, un rol atât de
important pe toată întinderea peninsulei balcanice. Ei ne interesează
deacum cu atât mai vârtos, că mărturiile istorice îi dovedesc frați de
ai noștri, rupți din puternicul trunchiu al românismului balcanic, care
a izbutit să-și salveze ultimele rămășițe prin cele câteva sate de Istro­
români din Valdarsa și de sub Monte Maggiore. Căci Vlahii, Olahii
sau Morlacii, pe cari i-am întimpinat în documentele raguzane, vene-
tiene, bosniace ori croate sunt numai nume deosebite, cari s’au dat de
către popoarele conlocuitoare și dominante elementului românesc din
vestul peninsulei.
Adevărat, că astăzi nici terminul de Vlah și nici cel de Morovlah
nu mai păstrează vechiul înțeles, pe care l-au avut cam până în suta
a șasesprezecea. In cele patru veacuri și jumătate, cari s’au strecurat
dela năvălirea Turcilor până astăzi, desnaționalizarea acestei populații
românești, care era totuși foarte numeroasă, a fost atât de desăvârșită,
încât termenii Vlah și Morlac, perzând vechiul înțeles, au evoluat secol
de secol ori s’au adaptat nouilor împrejurări localnice, în așa chip,
încât au putut să producă o confuzie și cu privire la naționalitatea
Vlahilor medievali. Ir. această privință însă credem, că nu poate să
existe nici o îndoială.
Cel mai vechiu monument literar la Slavi, în care găsim termenul
Vlah1) este vieața lui Metodie din secolul IX. Dar aici „iz Vlahă“
însemnează Italia și pe Italieni. De fapt acest termen s’a întrebuințat,
mai întâiu, de către Slavi, pentru denumirea populației romanice. Atunci
au învățat și Ungurii dela Slavi să numească pe Italieni olasz, iar pe

<) Vita Methodii (la Niederle, Slovanske Starozitnosti II2 p. 302) cap. V.
Români oldh. In peninsula balcanică terminul acesta a fost răspândit tot
de către Slavi, dela cari l-au împrumutat și Bizantinii. E firesc însă că
Bulgarii și Sârbii, cari nu cunoșteau altă populație romanică, decât cea
românească, aflătoare în mijlocul lor, să numească cu acest termin
numai pe Români. Dar deja în secolul XI mărturiile istorice mențio­
nează o aserfienea populație românească și în partea vestică a penin­
sulei, către litoralul adriatic, unde, în orașele de pe coasta dalmatină,
și în preajma lor, exista o populație tot de origine romanică, dar care
vorbea o limbă deosebită de cea românească și de cea italiană. Ori
există, de fapt, documente slave, în cari și această populație dalmato-
romanică și anume; Raguzanii se numesc Vlahi. Astfel când banul
Matei Nirioslav din Bosnia confirmă (1234—1240) privilegiile,1) pe cari
antecesorul său banul Kulin (1189) le-a acordat Raguzanilor se fi­
xează și următoarele: ako vjâruje Srblin Vlaha, da se pri pred knezem,
ako vâruje Vlah. Srblina, da se pri pred banom, adecă „dacă pârește
vreun Sârb pe un Vlah, să se judece în fața cnezului (raguzan), iar
dacă pârește vreun Vlah pe un Sârb, să se judece înaintea banului
(bosniac)11. Aici cuvântui Vlah înseamnă Raguzan, de origine romanică,
iar Srblin, pe supușii banului din Bosnia. Că terminul Vlah are aici
acest înțeles, o dovedește o diplomă a lui Ștefan Prvovencani (1215—19)
în care cetim: „i da ne jemlje Srblin Vlaha bez suda“, ceeace într’o
traducere latină contimporană sună astfel: „et ut Sclauus non appre-
hendat Raguseum sine iudicio“.
Dealtminteri aceste sunt singurele documente; cari întrebuințează
cuvântul Vlah, în acest sens, ale căror terminologie însă se poate re­
duce la acelaș izvor, poate cancelaria banilor din Bosnia.
In cancelaria regilor sârbești remase permanent în uz terminul
Vlah pentru a denumi numai populațiunea românească din cuprinsul
țării lor în secolii XIII, XIV și XV. Astfel, când regina văduvă Elena,
făcu o donațiune mănăstirii Sf. Nicolae de pe insula Vranjina (lacul
Scutari), deci aproape de teritorul, ce ne interesează acum, ea
dispuse ca: ot vlastel velikich aii malich i vladustich procich, iii je
Srblin iii Latinin iii Arbanas iii Vlach.... dintre boierii mari sau mici
și ceilalți nobili, fie sârb, fie latin, albanez sau vlah, cine ar îndrăsni
să vateme sau să ia ceva dela acest sfânt hram,...... să își atragă
mânia și pedeapsa regelui. E clar, că aici Sârbii sunt supușii statului
sârbesc, Latinii, orășenii de origine romanică, iar Albanezii și Vlahii,
cele două naționalități autohtone în peninsula balcanică.

*) Novakovic, Zak. Spomenici pp. 136—7, 144—46. și Glasnik 47pp. 304—311.

 Intr’un document alui Ștefan Uroș (1300), prin care se înoește
o donajie acordată unei mănăstiri de lângă Skoplje se . spune1):
i kto ulezi u tezi zabâl iii Srblin, iii Vlah iii Bulgarin, adecă: cine
intră în acel loc îngrădit, fie Sârb fie Vlah sau Bulgar, și apoi adaugă
documentul: i vsaki kto prichodi na nj, Ijubo Grk iii Blgarin, iii Srblin,
Latin, Arbanasin, Vlach.... adecă „Și oricine ar veni (la târgul mă­
năstirii) fie Grec sau Bulgar, fie Sârb, Latin, Albanez, Vlah, să plă­
tească vama legală..."
Aceeaș distinție o face și cancelaria Țarului Dușan (1345) când
scutește pe Raguzani de plata vămii impuse de boierul Dabiziv în Trebinje2):
„să nu ia Dabiziv Raguzanilor nici vamă, nici vreo altă taxă, nici negusto­
rilor raguzani, nici Vlahilor și nici Sârbilor..."; iar între oamenii dă-
ruiți unui boier din Istip (1353) de acelaș Țar, se amintește un Manoo
Vlah, apoi un Gin Arbanasin, un Dragoslav Vlah, dar și un Dragoslav
Srbin.
Chiar și în secolul XV, când populația românească începuse a
se împrăștia din pricina invaziunilor turcești, terminul vlah era între­
buințat de cei din urmă domnitori sârbi3) cu vechiul său înțeles:
„Oricine ar merge din țara noastră pentru negustorie la Raguza, fie
Sârb sau Vlah, sau orice om ar fi, să se ducă liber". Acum știm, că
de fapt, în secolii 14 și 15, un mare număr de negustori turmari sau
chirigii români mergeau din interiorul peninsulei la Raguza, pentru a
duce plumb, brânză ori alte mărfuri și a se întoarce cu caravanele
de sare.
Statutele orașului Cattaro ne-au mai păstrat un asemenea articol,
în care, sec. XV. vorbindu-se de populația dimprejurul cetății, se face
distincție între Albanezi, Slavi și Vlahi*): „Et si aliquis forensis seu
arbanensis, Sclavus vel Vlachus interfecerit aliquem civem Catharensem
•et testibus non potuerit probări", apoi într’ alt loc: comes et judices
„habentes Deum pro oculis possunt ipsum, arbanensem, Sclavum vel
Vlachum poni facere ad tormentum"...
Deci atât în interiorul statului sârbesc, cât și pe litoralul sudic,
al Dalmației, până în secolul XV, s’a înțeles sub Vlah păstorul sau
turmarul de naționalitate românească.

>) O. c. p. 618.

2) Novakovic, Zak. Spomenici, pp. 306-7.

3) O. c. pp. 203-4, 218-21, 221-5, 227, 231-6.

4) O. c. p. 3.
 Totuș învățatul sârb Stojan Novakovic credea,1) că „erau odată,
cum există încă și azi, între grupurile de păstori nomazi din Sârbia
și de aiurea cete de păstori romanici originari din Pind și din Bal­
cani, cari vorbeau un dialect romanic. Dar totul ne demonstrează și
existența unor grupuri sârbești, analoge, cari treceau de Vlahi, deoarece
semnificația adevărată a cuvântului exprima nu naționalitatea, ci starea
nomadă, ca un mod de traiu opus celui urmat de agricultori“. Pentru
a confirma aserțiunea cuprinsă în propoziția din urmă Novakovic ci­
tează mărturia mai multor hrisoave din epoca Nemanizilor2). Astfel
din hrisovul mănăstirii Zică scoate următoarea frază: „iar venitul dela
popi sau Vlahi sau oamenii birnici, ce este bir popesc, care se ia
dela oameni, să se ia toate pentru această biserică" pentru a demonstra
modul în care sunt puși față în față Vlahii și agricultorii. Dar, de sigur,
că savantul sârb dă o interpretare unilaterală și deci eronată acestui
pasagiu. B. Petranovic constata odinioară,3) că regele Ștefan a putut
înțelege sub Vlahi numai țărani, cari lucrau pământul: „de aceea se
vorbește de birul, ce-l datorau preoților, iar birul îl formează și azi
bucatele, pe cari le dau țăranii, în fiecare an, preotului". Dar nici
ispoziția ce o ia regele Ștefan Decanski în hrisovul său: „Sârbul să
nu se însoare între Vlahi, iar de se va însura, să-o ducă între meropi",
jiu confirmă teza învățatului sârb, căci cu prilejul unei revizuiri, ce
s'a făcut acestui hrisov, câți-va ani mai târziu, în loc de fraza „să-o
ducă între meropi“ se zice „să devină călător". Regele face, de fapt,
distincție între Sârbi și Vlahi și pentru a împedeca legăturile de că­
sătorie între ei, îi amenință cu o pedeapsă, care era reducerea lor în
stare de meropi, ceea-ce corespunde rangului social al „călătorilor".
O asemenea măsură luaseră, în anii 1247 si 1273 si Venetienii la
Zara, oprind căsătoria orășenilor cu Slavii,4) pentru a preîntimpina
tocmai slavizarea orașului.
In fine, cel mai serios argument pentru teza sa îl găsește No­
vakovic în majoritatea numelor slave, cari se găsesc la Vlahi. Fără

*) Archiv fiir slavische Philologie 33 (1912) p. 457.

’) Articolul său Les problâmes serbes în capitolul L’ătnographie des pays

serbes au moyen âge; les seigneurs, le bas peuple et la nationalită pp. 446—460
din o. c. Ceva mai detailat discută Novakovic aceste chestiuni în „Selo" din Glas
(XXIV), Belgrad 1891.

’) Rad XVI p. 66.

îndoială că numele slave la Vlahii din Serbia, ca și la cei din preajma
litoralului sudic ori din Croația, sunt mult mai numeroase, decât cele
de origine românească. Dar acesta e un fenomen general la toți Ro­
mânii și își are explicația în influența covârșitoare slavă supt care
am stat, vreme de câteva veacuri, dela plămădirea noastră ca popor.
Pe acești Vlahi de naționalitate românească din regatul sârbesc
Raguzanii îi cunosc deci și îi menționează sub acelaș nume; Petrus
filius Peruosclaui, Blacus monasterij de la Morața, (1278) o mare mă­
năstire sârbească, al cărei hrisov de înălțare nu ni s’a păstrat, dar
despre care știm că a avut Vlahi, ca și celelalte mănăstiri. De ase­
menea se menționează la Raguza și un Vlach de Mileșeva.1) Convenția
din anul 1357 vorbește lămurit atât de Vlahii din Sârbia (Sclavonia),
cât și de cei din Dracanica, Canali, Trebinje, Vermo, Rudine, Chelmo
și Bosnia, deci despre întreg „hinterland-"ul muntos, care era presărat
cu cătune de ale populației românești. In genere se poate spune, că
Raguzanii întrebuințează din secolul XIII—XV permanent numele de
Vlah pentru populația românească din peninsula balcanică, cu care
veneau în legătură. Dar tot așa numeau Raguzanii și pe Românii din
Țara Românească: Vlachi voivode Mirce (1416).2)
Deja lirecek a relevat împrejurarea, că de câteva ori aceiași Vlahi
se numesc și în documentele raguzane Morlaci. Astfel în anul 1367
când fu trimis un Raguzan „ad Morovlachos", pentru a aduna merce­
nari și în anul 1378, când regele Tvrtko oferi Raguzei 300 soldați și
tot atâția Morovlahi. Acest termin, de origine bizantină (MaupâpXaxo?)
Vlah negru, corespunzând sârbescului Karavlah de mai târziu, cuvânt
pe care Venețienii l-au pronunțat, mai întâiu Maurovldco, dela care s’a
format apoi Morovlaco (Statutul din Segna 1388) și Morolaco = Moro(v)-
laco (1344, M. SI. M. II, 219) și în fine Mor(p)laco sau Murlaco),*)
care se întimpină pentru prima oară Ia presbiterul din Dioclea (sec.
XII), e pus în circulație în secolii XIV și XV, de către cancelaria re-
publicei venețiene. Prin influența signoriei apoi terminul Morlac a fost
adoptat și de către orașele dalmatine, cari totuș nu-1 întrebuințează în
mod consecvent, ci alternându-1 cu terminul Vlah, acesta din urmă
încetățenit și la Croați, împreună cu varianta Olacus din cancelaria
angevină. Firește, că această regulă generală se poate urmări numai
l) lirecek, Die Wlachen... pp. 112, 113.
’) Această etimologie e adoptată de Miklosich, Racki, Novakovic, lirecek, Ka-
dlec, Vassilich, Tamaro etc. Impărecherea more (mare) și vlah e imposibilă și
trebue definitiv părăsită. Ea nu poate fi întărită nici istoricește, deoare-ce Vlahii
n’au stat pe litoral, lângă mare, ci în hinterlandul litoralului.
3) O. c. p. 125.
până către finea secolului XV, căci dela data aceasta împrăștiindu-se
elementul românesc de pe locurile, unde a stăruit câteva sute de ani,
și-a perdut, odată cu naționalitatea, și numele, pe care-1 purtase mai
înainte.
De aceea, în sursele venețiene, vorbindu-se de Vlahii de lângă
Cattaro, pe cari Raguzanul Mauro Orbini,îi numește spre sfârșitul sec.
XVI încă tot Vulachi sau Valachi,1') întâmpinăm terminii Murlachi, Mor­
lachi (M. SI. M. XXI p. 175, 436-37, XXII p. 228, 308) în tot cursul
secol. XV.
Cronica lui Miha Madii de Barbazanis folosește însă terminul
de Vlahi, vorbind de elementul românesc din Cetina, pe care regele
Ludovic îl numește tot în sec. XIV (1345 și 1372) Ollachi, iar Vene-
țienii, în 1344, Morolaci (duos catunos Morolacorum), cum îi numea
și Tragurianul Michoy Mathei în anul 1348 (Morlaci).2) Aceleiași popu­
lații i-se dă deci de unii numele de Vlah, iar de alții Morlac. Păstorii,
cari încălcau hotarul Tragurienilor în jum. a doua a sec. XIV se nu­
mesc în estrasele documentare ale lui Lucius Vlachi, iar în documentul
din 1362 iarăș „gens Morlachorum“. In documentul din 1405, care
privește de aproape pe Frankapanii, cari se găseau în strânse legături
cu Venețienii se voțbește de Morolaci sau Olahi (morolakis seu ola-
konibus; olakorum seu morolacorum), iar când, în 1437, se încheie
înțelegerea între banul Petru și republica- Veneției se identifică cei doi
termini „aliquis Vlachus seu Morlacus“. Nu-i lipsit de interes nici
faptul, că în 1422 când se prezentă la Veneția o delegație din Zara,
documentul cancelariei de acolo înregistrând în dialectul venețian,
plângerile trimișilor, folosește terminul Morlachi, iar când înseamnă, în
limba latină, răspunsul signoriei, folosește terminul de Vlach.
In documentele croate, scrise latinește sau în limba croată, aproape
consecvent se întrebuințează terminul Vlachus sau Vlah. Numai o
singură dată, în documentul cnezului Ivan Frankapan din anul 1468,
de pe insula Veglia se folosește și terminul Murlak, dar și atunci se
explică:5) Vlasi al Murlaki.
In deosebi din privilegiul banului Ivan Hanz Frankapan se vede

’) II regno degli Slavi, p. 358.

3) Cod. Dipl. XI p. 442, ipsi Morlațchi infideles domini regis Ungariae, qui
accesserunt sub prottetione communis Tragurii...

3) Mon. hist. jur. Si. Mer. VL p. 255.

clar, că sub Vlah avem să înțelegem o naționalitate deosebită, căci Vlahii
din acest document se deosebesc foarte clar atât de Croați (Hrvatin)
cât și de Sârbi (Srblin). Deosebirea aceasta, în privința naționa­
lității, apare și din documentul regelui Ludovic (1345) prin care do­
nează Nelipicilor cetatea Sinj și districtul Cetinei „cum... eorum in-
colis seu populis, Croatis et Olachis." Ea apare și din epistola Ragu-
zanilor (6 Aug. 1426) către regele Sigismund1) „Qui Teucri bis Cro-
hatie fines hostiliter invaserunt, predătique fuerunt ibidem magnam
predam Crohatorum videlicet et Vlacorum ibidem permanentium“, pre­
cum și din răspunsul pe care îl dădură Venețienii în 1450 orașului
Sibenico2): predicta civitas vestra Sibenici in maximum errorem ac
scandalum cum ceteris vicinis suis Morlachis ae Hervatis... inci-
det.“ Această distincție se face apoi în termini de tot clari, mai pe
urmă, în documentul din 1504 de pe insula Veglia: „che el primo-
patron della possession... sia stato corvato cioe schiavon, et non mur-
laco.apoi se mai întărește încă odată: „corvatinus sive corvatus...
natione corvatus..."
O serie de mărturii putem adăuga la aceste documente, cari do­
vedesc nu numai că Vlahii sau Morlacii din vestul peninsulei balca­
nice constituiau o naționalitate proprie, după originea lor, dar că ei
mai vorbeau românește până în sec. XVI. pe alocurea și în secolul
următor, aceeaș limbă, care s’a vorbit în Veglia până în secolul trecut
iar în Istria se mai vorbește încă și azi.
Cea mai veche mărturie este a Presbiterului din Dioclea (jum. a
doua a sec. XII),3) care povestește cum au ocupat Bulgarii, după ce
s’au așezat în peninsula balcanică: „(înde debellando) totam Mace-
doniam... post haec totam provinciam Latinorum, qui illo tempore
Romani vocabantur, modo vero Morovlahi, hoc est Nigri Latini vo-
cantur.“
In mărturia aceaasta foarte prețioasă din secolul al Xll-lea putem
constata două lucruri de mare importanță. 1. Că Morovlahii erau con­
siderați, ca urmași ai Romanilor, o tradiție istorică, pe care o întim-
pinăm, cam în aceeaș vreme și la învățații bizantini (Kekaumenos,
Kinamos) și 2. Că numele Morovlahilor e interpretat exact: Latini
Nigri, ceea-ce corespunde înțelesului, pe care îl are cuvântul MavpopXaXo;.
Traducerea veche croată confirmă această interpretare: „svu zemlju

’) lirecek, Die Wlachen... p. 117.

’) Mon. SI. Mer. XXI. p. 322.

s) Schwandtner 111. p. 478.

 latinsku, kise onada Rimljane drzahu, a sada se zovu Crni Latini*
De remarcat e numai, că din traducere lipsește terminul corespunzător
pentru Morovlah.
La începutul secolului XVI Felix Petantius distinge tocmai în re­
giunile muntoase pe Valahii bogați în turme, de Rascianii de lângă
Dunăre și Sava.1)
Dar, în special, despre Românii din ținutul muntos (regio mon­
tana), care e pustiu din pricina invaziilor acerbe ale Turcilor (Tur-
corum crebris incursionibus deșerta iacet) și care se întinde până în
apa Cetinei ne-a păstrat Domenico Negri (Geographiae commenta-
riorum libri XI, Basileae 1557 p. 103) următoarea mărturie clasică2}
„homines proceri corporis ac validi, venesti facie et qui latina, licet
corrupte, inter loquendum non pauca projerant vocabula, seque Ro-
manos fuisse, ibique prioribus temporibus in coloniam deductos perti-
naciter asseverant: iști regionem montanam pene omnem tenebant, nam
his Turcorum crebris incursionibus deșerta iacet, sed nec haec sola,
etiam quae hactenus ac deinceps in provincia scribemus interius a mari,
ab aliis gentibus aut deleta aut dissipata sunt, praeterquae in montibus-
sita, ea enim restant ac in eorum potestate praeter pauca quae ad
mare esse diximus, ea maiori ex parte Veneti obt’nent.“
Interesantă este părerea cunoscutului Ludovicus Cervarius lubero,
patrician al Raguzei și călugăr benedictin pe insula Melita (a scris
între 1490—1522) care vorbind în ale sale „Commentarii“ despre in­
cursiunile lui Mohamed II în Bosnia zice: „Nam cum per llliricum
inexplorato, utpote securus hostium, regulis, ut dixi, contra fidei reli-
gionem interfectis, iter faceret: in eum Nomades Illyrici quos Valachos-
vulgodicunt, duce Vladislao Cossicio, e montibus, qui Dalmatas a Moe-
sis dirimunt, decurrentes, impetum fecerunt, atque ita eius agmen per-
turbarunt, ut bona ex parte Turcae în fugam sese, relictis impedimentis,
coniicerunt“. De alminteri Tubero cunoaște și pe Românii din nordul
Dunării, la cari le zice Geți sau Morovlahi.3)
*) lirecek, Die Romanen in den Stădten Dalm. I. p. 41.

2) Ibidem.

3) Schwandtner, Scriptores rerum hungaricarum veteres ac genuini II (Viena

1746) p. 225. lutr’un pasagiu ulterior spune tot Tubero: Paucis post diebus, circiter
quingenti Turcae, partim equites, partim pedites, praedae incitati aviditate, rursus
in maritimos Dalmatas incursionem fecerunt; qui quum temere in agrum Scardo-
nitarum, natura montibus asperis munitum, penetrassent, locorum angustiis, simul-
que Cossuli, ex eo genere Illyrici hominis qui se Romanos putant, astu, paene
interclusi, vix inde, ad quadraginta ex suis ammissis, praeda necquidquam petita.
 Scriitori croații din această epocă considerau pe Vlahi sau Mo-
rovlahi de aceeaș naționalitate, ca și pe Românii din Dacia Traiană.
De aceea episcopul Șimun Kozicic din Modrussa, care va îi avut pri­
lej să-i cunoască din nemijlocită apropiere zice: Pobediv Traian tu
zemlju naseli ju Rimljan ; ceso radi i nine tvrdet Morovlasi, da
Rimljane sut“ adecă: „învingând Traian acea țară (Dacia), o coloniză
cu Romani; din care pricină Morovlahii (Românii) afirmă și acum, că
sunt Romani" Ori într’alt loc: „Sazida (Traian) most kamen na
Dunaju, po nemze gredijahu Rimljane od srbske zemlje na rdeljsku
zemlju i morovlasku" (construi Traian pod de peatră pe Dunăre, peste
care trecură Romanii din țara sârbească în Ardeal și Morovlahia.)
Ivan Pergosic, care a tradus în limba croată Tripartitul lui Ver-
boczy (1574) pasagiul cunoscut din P. III, tit. XXV § 1 îl traduce ast­
fel; „lesu neki Vughri, neki su Sași i nyemchy, neki su Chehi i Sloveni,
koteri kerstjansku veru valluju. Obertoga sn neki Morovlasi, i Rusniaaki
a neki su Szerbli, i Bolghari,, koteri Gharchku Bludnost naasleduju.“
Pergosic traduce pe Volachi lui Verboczy cu Morovlasi, supt care în­
țelege pe Românii din Ardeal.2)
Autorul anonim al opului Alter und neuer Staat des Konigreichs
Dalmatien (Niirnberg, 1718), care a utilizat pentru scrierea sa izvoare
mai vechi, spune: Die rechten Morlachen so in obbeschriebenen Ge-
burge' wohnen, sollen und wollen noch von den alten Romischen Co-

evasere. Id sane tenuis admodum solatii fuit Dalmatis, pro tot ciadibus per eos
dies acceptis (p. 240). Cam tot așa de interesant se esprimă Tubero și despre
Românii dela nordul Dunării: Huius (Valahiae) încolae regionis, în parte magis,
quam sub imperio Hungarorum degunt; ab Hungaris lingua et institutis differunt:
romana enim lingua, licet non incorrupta, utuntur (p. 209—10)...; itaque regiones
hungarico imperio subiectas multae incolunt naționes, quae inter se linguis diffe­
runt... alia nempe lingua Sclaveni... utuntur... alia Getae, qui ab ipsis Hunga­
ris Morovlahi apellantur, his nempe sermo, quanquam non incorruptus, Romanus
est (p. 119). Despre regele Matiaș: Hic autem Rex, quum paterno genere Geta
esset, quam gentem ab eorum asperiore cultu, commodiore ad componenda verba
graeca voce Morovlacos nostrates nuncupant, sese Corvinum, ut dictum est, apel-
lavit... seu forsan, consueto Regum vitio, assentatoribus facile crediderit, se a
Romanorum civium veteribus colonis, qui Geticum agrum nune quoque magna ex
parte incolunt, progenitum est (p. 113). Se vede limpede, că și Tubero, conside­
rând pe Români de Morovlahi, ii știa și pe acești din urmă, că aparțin aceleiaș
naționalități ca și Românii.

’) Rjecnik lugosl. Akad. s. v. Morovlah, morovlaski.

’) Kadlec K. Ștefana Verbecija Tripartitum (Belgrad, 1909. in ed. Acad.)

III. 25. p. 211.
lonien iibrig seyn, und annoch die Lateinische Sprache, ob zwar zim-
îich corrupt, reden. Andere suchen ihren Ursprung in denen angren-
zenden Lăndern, von dar sie die Tiirkische Grausamkeit vertrieben
(II, .105). ' :
Celebrul lexicograf lacob Mikaglia tălmăcește, în dicționarul său
(sec. XVII): Moesia inferior, Dacia-morovlaska zemlja.1)
Dar și după-ce s’a împrăștiat populația românească în Veglia,
Carniolia și Istria mai găsim mărturii, cari dovedesc romanitatea lor.
Astfel Conrad Gesner în Mithridates: „In Adria versus Istriam, non
procul Pola, insula est, quam Velam aut Veglam vocant, bidui forte
navigatione Venetiis distans, non parva, cuius incolas lingua propria
ut) audio, que cum finitimis Illyrica et Italica commune nihil habeat".
Gesner și-a luat informațiile dela protestanți veglioți2).
Scriitorul venețian Marc’ Antonio Nicoletti (f 1596) vorbind de­
spre „Carniola... provincia di Germania nell’estreme punte chiusa dall’
Istria, dalia Crovatia, dalia Carintia e dai Friul“ spune: „E distinto...
tutto il paese in tre Parti: L,una vicina â Popoll della Carinthia; detta
Carniola irrigua... perche gode il commodo... del Sano, della Lubiana
e di altri Fiumi. — Nell’ altra, chiamata secca, per esser inuero tutta
sassosa, arsicia e bisognosa d’acque... vivono i Giapidi, o Carsi o Tarsi,
che cosi gli chiama il gran Pio secondo nell’ Europa sua, huomini
pastorali, di bello aspetto, di corpo dritto et elevato, di pacienza beli i-
cosa e di tanta alterezza, che cosi ignobili referiscono la lor prima ori­
gine alia nobiltă Romana. Confondono colle schiave molte parole Ro­
mane ma traviate dalia vera pronuncia e per non imprimer alcuna
macchia nel sangue non cercano la conservatione de’ posteri con
altri maritaggi che con le persone paesane“.3)
In fine4) episcopul Tomasini de la Cittanuova (1650) scria că:
„1 Morlacchi che sonno nel Carso hanno una linqua da perse, la quale
in molti vocabuli e simile alia latina“, iar Ireneo della Crace descriind
pe Cicii din Obcina, Trebic și Padric în împrejurimile Triestului spune,
că ei „usano un proprio (idioma) e particolare consimile al Valacco,

*) Rjecnik lugosl. Akad. s. v. morovlaski.

9 Bartoli, Das Dalmatische... p. 202. Autorul crede însă că Gesner a înțeles

aici limba dalmată (vegliotă).

3) Bartoli o. c.

4) lirecek, Die Romanen in den Stădten Dalmatiens I p. 38—41. Cfr. Bider-

mann, Die Romanen... p. 82.
intracciato con diverse parole, e vocaboli Latini" sicari, ceea-ce e mat
important: „addimandansi net proprio iinguaggio Rumeri“.
Această din urmă informație prezintă, de fapt, o capitală impor­
tanță, căci aflăm din ea, pentru întâia dată, că Cicii de lângă Triest
se numeau în limba proprie Rumeri = Români, cum se numesc pretutin­
deni și astăzi toți coborâtorii vechei populații romanice din dreapta și
din stânga Dunării. De sigur, că lot așa se vor fi numit ei și când
steteau în Velebit, în Bosnia sau în vechile provincii Chelmo (Hum)
ori Zenta (Zeta). Numele de Vlah, Morlac, Cici sau Uscoci sunt, cum
am mai spus, numele date de oficialitatea slavă, venețiană sau au­
striacă, întocmai așa cum Ungurii, secoli întregi, ne-au numit Olăh,
Olâhok, Vlahi, Valahi, fără să păstreze în documentele lor din sec.
XIII—XVI nici odată numele nostru adevărat.1)
Firește, că pentru a preciza naționalitatea Vlahilor noștri cel mai
sigur, criteriu îl constituie litnba, pe care au vorbit-o.
Dar documentele noastre scrise în limba latină, italiană sau
serbo-croată din nenorocire nu cuprind probe din limba Românilor res­
firați în nordvestul peninsulei balcanice. Există totuș o serie întreagă
de nume de persoane, precum și urme sigure din toponimia acestor
regiuni, cari pledează de asemenea, pentru romanitatea populației
vlahe sau morlace. Astfel probele cele mai neîndoioase sunt numele
de persoană, de origine românească și chiar cele cu tulpina de ori­
gine slavă, dar înzestrate cu sufixul românesc:-ul.
Dintre acestea2) cel mai vechiu e numele lui Ozanulo, remarcat

’) La mărturiile citate de noi se poate adăuga o listă venețiană a perso­

nalului recrutat pe seama galerelor. Ea face distincție, în 1524, între nationi, cari
se chiamă Dalmatini, Schiavoni, Murlachi. După Lamansky, Secrets d’etat de Venise,
p. 556 la Tamaro, La Veneție lulienne II, p. 497.
In 1470 Gerardus de Collis vestește, că în Modruș, aproape de Segna, sunt
adunați peste 20 mii de Turci: et omni die cresce il numero de Zingani, Morlachi,
Bosnesi et altre connatione. (Mon. SI. Mer. XXIII, p. 278).
Numărul mărturiilor, cari ar putea servi și la altfel de interpretare e foarte
redus. Astfel la Raguza se menționează un Vlacus slavus (Mon. SJ. Mer. X, p. 267),
care poate fi: sclav, rob (Cfr. Vlacus famulus o. c. p. 133) sau cum crede Ta­
maro: Vlah din Slavonia (Serbia). Venețienii încă se exprimă odată neclar: Mor-
lacchi et altri schiavi gaiardi (O. c. XII p. 237). In fine cronicarul raguzan Nicolae de
Ragnina (circa 1545) folosește espresia „Slavii sau Murlachii" (M. SI. Mer. XIV,
p. 245). In această epocă însă Morlacii erau, de fapt, resfirați și în mare parte
slavizați.

’) Cele mai multe au fost remarcate de lirecek, în Die Romanen... I, pp..

38—41, unde se arată și izvoarele, Ia cari trimitem și noi. Numele menționate deja
de lirecek într’un document din anul 852 lângă Spalato. Negulus dela
Zara Vecchia apare ca martor în anul 1070, apoi în anul 1080 (M.
SI. M. VII, 134, 135) se menționează, pe litoral, un Petrus Draculus,
și Zorzi Draculus, un Dedullas și un Chudulus (lângă Spalato). Din
secolul XIII avem pe Vitule ladrensis (1289) și pe Vesselo filius quon-
dam Dotnincul habitator in districtu ladre (1289); în împrejurimile
aceluiaș oraș se amintește în 1277 un Pervosclavus Draguli, apoi în
actele raguzane Bon Blacus veteranus (1285) și Șerban (1278).
Din secolul XIV ele sunt tot mai dese: Dobrulus (în Trau 1319)
apoi în actele raguzane: Negul Vlacus (1323), Simon quondam Ne-
nulli (1331), Vladoe Ursul Vlachus (1372) și Bjeloe Ursulovich Mo-
roblachus (1376), Musbradus Bucorovich Vlacus (1313), Buchorichi de
Vragoudol de Neuesigna (1373) un Blacho in caton de Cernul (1363),
Arborici, Arbulic și Dracul (DracugI, Drakuljevic) ambele în Trebinje
(sec. XIV—XV), Radul, Radulovic (sec. XIV—XV), și Obrad Radu-
linovich (1378) și Ratcho Didulic (1378 în M. Sl. M. 38 p. 164 și
181) Danzull, un orbeț, căruia consiliul mic îi dete, la 20 Februarie
1403, suma de zece perperi,1) apoi un Dancul (1467) în Bobani și
în Trau un Dobrulus (1319). într’un registru2) redactat la Zara în a-
nul 1527 găsesc deasemenea câteva nume caracteristice românești.
Vidul, Mara Torculazza, Margareta Vidulichia, Maria Vidulichia, Ma-
iulichia, Ilul pastor, Mărgărită de Thomaso Milulovich, dar probabil și
Catharina Franulichia și luraj Berbos și un anume Hegul (ovic.) Aici
aparțin3) și numele de femei Dobrula, Drazula, Prvula, Radula etc.
Mai la nord cel măi vechiu nume românesc e acel Radul în
Tagliamento, care se pomenește deja între anii 1170—80, apoi Pasculus
Chichio menționat la Pinguente în 1329. Numele lui Nicolae de Pukur
(1360)4), alui Stancul sin Marina Vrancisca priseznika (Veglia 1419).

în textul sau notele acestei lucrări sunt a se căuta și controla cu ajutorul tablei
de nume dela sfârșit. Adăugăm, că numele Negulus, Draculus și Dedulus le con­
siderăm-incontestabile românești, în vreme ce avem temeiu să credem, ca Ozanulo
(și Andriulus) poate să reoglindească o influență italiană. Cfr. lirecek, Gesch. der
Serben I, p. 133.

*) Cod. Dipl. VIII, p. 479.

2) Mon. Si. Mer. VI, pp. 207, 209, 211, 217, 221.

3) Mon. Sl. M. XXIII, 289 : Ralul, p. 565 : Radulovic, p. 202. Sekulovic.

o Smiciklas, Cod. Dipl. XIII, pp. 3, 5.

•dovedește românismul lor1)- Tot astfel mai putem înregistra2): pe
Krstul Domjenisc, jude în Carlopago (1460), Miculu, (Crkvenica, 1468)
și Micul (Veglia, 1464), Zisul (1466), Matul RubanovzsC, Drainul
de Obrovac (1395) și jupan Crnul. Intre numele culese de Strohal re­
marcăm3): Domulic, Krapulic, Dragulov în Trau (\351),Paskulic, Radulek,
Pinculic, Marandul, Mentul (Veglia, 1300), iar la Tamaro4) găsim pe
un Misul și MisuloviC. Pentru Bosnia observăm la Miklosich5) pe un
Pavel Gazul, pe un Ralul și Dragulevici, iar între actele familiei
Keglevich6) apare Matijas Vitulovic, sud ac stola humskoga și Vitu-
lovic lakovac, plemeniti clovik. Românismul numelui Kozul, Cossul e
atestat și de către Tubero: Cossuli, ex eo genere illyrici hominis, qui
se Romanos putant. Un Kozul vaivoda de Vzyn Trawnik et Zkradyn se
pomenește la încep, sec. XVI7). O deosebită mențiune merită numele
lui Petar Zmantare, Smantare, în care ni s’a păstrat cuvântul „smân­
tână" rotacizat.8) Un asemenea rotacism ni s’a mai păstrat și în denu­
mirea satului Sare bire (Bosnia, 1458), la baza căruia cu deplină în­
dreptățire putem căuta originea numelui Uscocilor.9)
In fine T. Măreție în studiul său asupra numelor și prenumelor
poporale din limba sârbă și croată recunoaște originea românească
încă și a următoarelor nume: Antul, Brațul, Cepul, Dobrula, Drazul,
Gradul, Grubula,Hranul,Kuzul,Makul,Markul,Marula, Mandrulica, Mitul,
Mrgulovic, Nicul, Pejul, Rakul, Rasul,Sandul, Srdul, Stajul, Stanul, Stepul

’) Mon. hist. jur. Si. Mer. Vi, 1 p. 117.

2) O. c. pp. 225, 241, 34. Cfr. p. 263: Dragula, p. 490: Sekulovic Tvrtko,
p. 4: Herbula, p. 257: Cikul&ca, p. 64 : Puia, p. 138: Pogoreliii. In M. SI. Mer.
XXI, p. 254: Cresulus (poate Crețul.) Intr’unul din documentele Keglevicilor Radmil
se numește curat românește Radunel.

3) Strohal, Pravna Povjest... pp. 78, 96, 97, 98, 10J.

4) Tamaro, La Veneție lulienne.... I, p. 463. In Istria remarcă foarte des

numele Camsa și Franul (p. 473).

5) Mon. Șerb. pp. 481-82, 504, 517.

6) Mon. SI. Mer. XLII, p. 41.

’) Mon. Hung. Hist. 38, p. 260.

8) Mon. hist. jur, SI. Mer. V, pp. 99, 102, 106, 121, 124, în urbariile orașului
Dubovac (1579, 1581): Petra Zmantare hisno meztho; Pethar Zmantara, Petri
Zmantara.
și Zzvu/,1) la cari s’ar mai putea adăuga numărul considerabil de nume
curat românești din hrisoavele Nemanizilor și din onomastica modernă
a feluritelor provincii sârbești.
Intre denumirile românești din partea nordvestică a peninsulei
balcanice, chiar dacă vom fi siliti a abandona pe Stări Vlah, pe care
lirecek îl crede de origine mai recentă, totuși rămâne o serie întreagă,
care are darul să ne convingă despre romanitatea populației vlahe. Iată
numai câteva exemple: munții Durmitor, Visitbr, Pirlitor, dealurile
Cornet, Loret, piscul Corona, satele Negrisori (Neglisori, ■ Negrisur),
Mackat, Ursule, Krnule, Șarbane și alte denumiri ca Prijot, laor,
Rior, Korbulicska Reka, Drakuljica etc.
Dar cel mai puternic argument în favorul romanității elementu­
lui vlah și morlac îl formează limba pe care ^au păstrat-o coloniile
române din Istria. Aceste colonii reprezintă ultimele resturi ale popu­
lației vlahe din evul mediu, cari au izbutit a-se salva de primejdia
slavizării, în care i-a aruncat invaziunea turcească. In cele dintâiu de­
cenii ale secolului XIX se mai vorbea limba Vlahilor sau Morlacilor
de odinioară și pe insula Veglia, din care o întâmplare fericită ne-a
păstrat câteva specimene.2)

*) Rad LXXXII p. 127. Aici aparțin, de sigur, și numele, cari se termină in

— uleta: Draguleta. în — ulin; Bogulin, Stefulin, în — ulj, — ulja: Brasulj, Bra-
tulj, Dobrulja, Gordulja, Mijulj, Mikulj, Mitulj, Prvulj,, Radulj, Rahulj, Sekulja, Si-
sulj, Sutulja etc. și — uljan: Draguljan, = uleș: Mrdules, și uljac: Krasulac (p.
128); apoi — kul: Barkul, lankul, Stankul, — kulin: Miskulin (p 149). In fine:
Dinul, Dinulovic (p. 154).

2) Milcetic: Vlaăki i stări romanski jezik na Krku, in Zbornik za narodni

itivot i obicaje juinih Slavena IX, p. 14 și urm.
 CAPITOLUL VI.

Vieata și organizația Vlahilor

Studiind vieata Vlahilor sau Morlacilor din întreagă jumătatea
nordvestică a peninsulei balcanice, am găsit între ei păstori și agri­
cultori. negustori și chirigii, dar și oșteni buni și credincioși; cari s’au
distins veacuri dearândul, sub steagul banilor croați,
Ca și Vlahii din statul sârbesc alui Nemanja și Vlahii din îm­
prejurimile Raguzei se îndeletniceau mai ales cu păstoritul. Am văzut,
că ei căutau pășuni în Canali, în „pianinele" raguzane ori în Puncta
Stagni, iar produsele oieritului le plasau pe piața acestui oraș, unde
se bucurau de o bună faimă. liredek cunoaște un caz, când Vlahii
plăteau cu bucăți de brânză articolii, pe cari îi vindea un Raguzan1).
Regiunile muntoase din hinterlandul Raguzei»erau foarte potrivite
pentru pășunat și pentru creșterea animalelor. Cronicarul anonim din
Raguza laudă, în special, muntele Sf. Sergiu, care era „plin de erburi
și arbori, încât nu se vedea nici cerul" și în care s’au așezat Murlacii,
coborâți din regiunile superioare ale Narentei, în frunte cu cătunarii lor?)
Asemenea pășuni, lăudate chiar de către contimporani erau și în
Croația unde se poate observa precis obiceiul păstorilor de a-și schimba
locurile de pășunat, trecând dela văratice la iernaticele de mai la vale.
Vlahii, cari nelinișteau teritoriile orașelor dalmatine, an de an, erau,
de sigur dintre aceia, cari căutau pășunile de iarnă. După informatiije,
ce le avem din notele Iui Lucius, se pare că ei veniau pe la sfârșitul
lui Noemvrie și plecau la munte îndărăt, ca și ciobanii noștri la Sf.

’) lireCek, die Wlachen... p. 118:... Ego steti cum' Blachis et operabar

artem pilicarie et fueram tantum lucratus, quod habebam octo caseos, qui vale-
bant yperpyros 4 et dum irem per Blachos ab uno catone ad alium, uenerunt
duo Blachi, videlicet Tollisclauus et Moysclauus filii con dam luanni Blachi et
uerberauerunt me et acceperunt mihi per uim dictos caseos... (26 August 1285).
Gheorghe. Se pare, că migrațiunile aceste aveau drumuri obișnuite,
pe cari le-țineau păstorii vlahi, în fiecare an. Astfel Morlacii, cari se
coborau din munții situați la nord de Fiume și treceau spre Gacka,
aveau voie să stea pe pășunile Senjei numai două zile și două nopți,
iar când se întorceau la munte de asemenea nu puteau sta mai mult
Se pare, că turmele de oi erau numeroase, căci de aceea se plâng
necontenit de ele orașele dalmatine și Venețienii. Ele aparțineau Vla­
hilor „regali" și celor din valea Cetind, cari intrau și cu forța pe te­
ritoriile dalmatine, cu atât mai vârtos, că stăpânii de acasă îi încu­
rajau și apărau. De aceea fu, de fapt, o mare „grație" pe care o
deteră Voevodul Hrvoje și cornițele Ivan Nelipici Raguzenilor, în anul
1402, luănd măsuri, să nu mai pască nici un Vlah pe teritoriul și în
împrejurimea orașului Trau. In anul 1383 regina Elisabeta dispuse’)
banului croat și dalmatin Emeric Bubec, să apere pe orășenii din
Sebenico în potriva Vlahilor, cari ocupau teritoriul și ținutul orașului,
și se așezau și în Bossilina (peninsula dintre Trau și Sebenico) Tot
așa opreau comiții din Corbavia2) pe Vlahii lor de-a paște pe teritorul
orașului Carlopago (1387). O asemenea opreliște e fixată și în statutul
Poljizei, cam din aceeaș epocă.3)

‘) Kukuljevic, Iura regni Croatiae... I, 125—6. la Vassilich, Sull’origine dei

Cici, p. 46: noveritis nos percepisse, qualiter Olahi tam noștri quam loannis filii
Nyelepciy de Zetina, multa dampna, nocumenta, homicidia ac spolia in districtu
nostre civitatis antedicte fuissent et comisissent, et continue facere non cessarent,
in eo videlicet, quod dicti Olahi venientes ad territorium et districtum diete nostre
civitatis, pascua ipsius civitatis ocupando.... prefatos Olahos, tam nostros quam
prefati lohannis filii Ivan Nyelepciy, contumaces et rebelles, de ipsorum districtu
Sibenicensium expellere et removere.... Insuper commîtimus Vobis, ut nullus Olahus
per totam Bossilinam possit neque valeat stare, pascui facere, nec morari ull«
tempore.

2) O. c. p. 46: ut nullus Vallachus vel alter quicunque aliqualiter sit ausus

infra dictas metas mânere vel pascere aliqua animalia, seu facere aliquod labora-
rium.

3,l Mon. hist. jur. SI. Mer. IV, 1: da niedan Policanin ne more drzati Vlaha
u Policih ni na Polickom.... Această reepublică țărănească avea între Almissa și
Spalato 12 cătune și în fruntea fiecăruia câte un cătunar. De aceea unii bănuiesc,
cu drept cuvânt, că originea sa trebue să fie românească. In sec. XV se remarcă
și în Poljica o puternică penetrație vlahă. Astfel, în anul 1446, banul Petru se
plângea Veneției, că oamenii ei și Morlacii intră în Poliza spre marea sa pagubă.
Republica răspunse: Policia fuit omnibus liberalis. După cum am arătat mai sus,
în 1486, regele Matiaș menționează deadreptul pe Vlahii din Poljica. Cfr. Bider-
mann, Oest. Ung. Revue 1888 p. 148.
 Dar când, în urma prefacerilor politice și economice, Vlahii în­
cepură a se așeza statornic, pe litoralul dalmatin, Venețienii se convin­
seră și ei de folosul, pe care-1 aducea păstoritul și se siliră a atrage
pe teritoriile lor, cât mai mulți Vlahi, cărora le puneau în vedere acum
și favoruri. De aceea un catastru din Zara dela mijloculsec. XV arată
pășuni arândate Vlahilor, lângă Nona, cum erau și la Novigrad și pe
limba de pământ dela cetatea Ljuba.1) Municipiul orașului Sebenico
oprise, la 25 Februar 1383, cetățenilor săi de-a arânda pășuni Vlahilor,
sub pedeapsa perderii tuturor drepturilor cetățenești. Dar în anul 1415
fu retrasă., din motive economice, această opreliște.2)
Statutele orașului Trau ne-au păstrat condițiile, în care obișnuiau
a da orășenii animale la păscut bravariului sau celnicului, care
firește era Vlah sau Morlac. Acești bravari, numiți și celnici, ca
și în Spalato ori pe insula Curzola, luau în primire vitele mărunte
(bestias minutas) adecă oi și câpre, pe cari le pășteau apoi cu păcu­
rarii lor. Baciul (căci.,acest termin corespunde aici lui bravarius) și
păcurarii săi luau drept plată a treia parte din produsul oieritului, în
deosebi a treia parte din brânză și lână, ori mai târziu, și a treia parte
din miei. Socoteala se făcea de trei ori pe an, mai pe urmă la Sântă
Mărie. In afară de aceasta domnul mai da baciului și ceva sămânță
și un bou, pentruca să-și poată lucra un petec de pământ, dar și din
rodul acestuia era dator a da stăpânului a patra parte. De trei ori pe
an îi mai da stăpânul și câte două pâini și vin. Baciul n’avea voie
niciodată să țină‘vite proprii mai mult decât un sfert din numărul
vitelor domnului său. Dela fiecare vită ucisă ori crăpată baciul trebuia
să aducă pielea în oraș, în răstimp de opt zile, și s’o dea domnului.
Sarcinile, ce le-ar fi adus în oraș avea obligațiunea să le depună
numai în fața casei stăpânului. In oraș ori în cetate baciul nu avea
voie să rămână timp mai îndelungat. Baciul, în fine, era dator a
izgoni de pe pășunile orașului pe Morlacii, cari nu țineau.vite de ale
Tragurienilor.3)
Obiceiul de-a lua câte un Vlah pentru îngrijirea vitelor exista și
în banatul croat. De aceea „legea vlahă" restrânge dreptul Croaților
de a ține mai mult ca un Vlah, iar contele Martin Frankapan dăruește,
cum am spus, mai sus, mănăstirii de lângă Novi „un Vlah“, care să-i
fie cmet și păstor și să-i servească cu toată casa lui.

’) Bidermann, Oest. Ung. Revue 1888 p. 147.

2) O. c. .

a) Mon. hist. jur. Sl. Mer. X. pp. 190—193.

 ' -Taxa pentru pășunat, ierbăritul, se numea și aici travarina, pe
-care o plăteau Vlahii la munte ori și în iernatice. Vlahii Nelipicilor
•erau scutiți de ea. Interesant e că în urbariile de mai târziu, când
Vlahii își perdiiseră deja naționalitatea,-travarina era ca și cincizecjmea
■noastră1) „după o sută de oi, câte două* (na leto travarinu od sto
ovac po dvi). Această taxă se mai numea, după LopaSic, și suljevina.
Administratorul domeniilor erariale Koderman o explică în anul 1675
astfel: census pecorum szuli vel travarina2). După Mazuranic „sulj*
înseamnă darea supușilor băștinași, iar travarina, travnina darea Via
hilor colonizați, care o plăteau pentru pășunile dela munte.3)
- Probabil, că și Vlahii dalmatini știau să prelucre lâna pentru a
țese din ea postav, întocmai ca și conaționalii lor din Sârbia. Dar
despre aceasta nu avem decât o singură mărturie: când în anul 1466
capelanul Toman Matesisc din Ugljan lasă prin testament unui Zisul:
vlasku suknu i beritu = postav vlah șî căciulă4)
In Zeta, Chelmo (Zahumlje) și Bosnia Vlahii mai erau și chirigii,
cari se îngrijeau de transportul mărfurilor primite dela negustorii ra­
guzani. „Morlachi overo chirisie" se numesc ei când fură arestați sub
-bănuiala, că au jefuit lângă Trebinje caravana unui Raguzan, care
•venea din Semendria (1528)5). Am văzut în ce chip se înghebau
caravanele vlahe, turmele conduse de turmarii anume plătiți. Trans­
portul se făcea pe cai și mărturiile din secolul XVI ne arată destul
de clar, că nu arare ori porneau la drum caravane de câte două și
trei sute de cai. Această meserie a Vlahilor din peninsula balcanică e
străveche: au practicat-o sub Bizantini, sub Sârbi și au continuat s’o
practice și sub Turci, în secolul XVII ori sub Croați, până târziu,
după ce și-au perdut naționalitatea. Pigafette, care i-a văzut în acest
secol făcând pe poștarii Porții Otomane spune despre ei :•) „N’au locuri
obișnuite pentru schimbul cailor; de aceea când simțesc că obosește calul
de supt ei, iau calul celui dintâiu om, pe care îl întâlnesc. Ei nu merg în
galop, ci în pas încet ziua și noaptea. De multe ori se întâmplă, că cel că­

’) O' c. V, 1 p. 328.

9 O. c. p. 145. .

a) Mazuranic, Prinos!... IX, p. 1401.

4) Mon. hist. jur. Sf. Mer. VI, 1 p. 253.

s) lirecek, Die. Wlachen... p. 124.

ruia î s’a luat calul, dacă era nevăzut, să bată pe curier. De aceea;
dacă îi vede cineva venind se abate din drum și se ascunde pe câm^
puri." Acești epigoni ai Chirigiilor vlahi sunt olarii, pe cari ni-i în­
fățișa nu de mult, atât de ingenios dl. V. Bogrea.1) Urbariul cetății
Novi din Vinodol impune încă și în sec. XVII Vlahilor să transporte
sare de pe litoral și grâu dela Creați.
Cât de mare era terenul de acțiune al chirigiilor vlahi se vede
și din convenția2) încheiată în anul 1335 între Raguzani și nobilii
albanezi: item quod si homines Durachii voluerint mercimonia por-
tanda ad predicta mercata per Vlacos, Albanenses seu alios... -O altă
știre, din 1420, ne informează despre comerțul cu Valona, de unde
•se transporta sarea la Narenta pentru Bosniecii și Vlahii, cari aduc
ceară, piei și alte mărfuri și duc de acolo sare și postavuri.8)
Firește că negoțul de sare atât de important în peninsulă îl des­
fășurau aceiași Vlahi, cari transportând unele mărfuri (plumb, ceară,
piei, lână și brânză) la depozite vestite, cumpărau în cantități mari
•sarea, pentru-ca s’o desfacă apoi în interiorul peninsulei. Astfel ei
erau și negustori cum îi și numește un document croat din sec. XV,
cărora li-se lua taxa obișnuită după negoț: tergovina. Tutuș Vlahii
Nelipicilor fură scutiți de ea. Negustorilor vlahi li se dedea sare și
pe credit, dar în tot cazul mai ieftin decât altora, căci era în intere­
sul Raguzanilor și Venețienilor să păstreze pe acești mușterii, cari
cumpărau cantități atât de mari.
Îndeletnicirea Vlahilor cu păstoritul și cărvănăritul era determi­
nată de așezările, pe cari ie-au deținut în evul mediu. Intr’adevăr re­
giunile muntoase din Zeta, Bosnia ori Velebit erau foarte potrivite
pentru creșterea vitelor, ceea-ce de altfel, pe atunci constituia un ram
de ocupațiune foarte apreciat. Valea Cetinei însă și a Zermanjei erau
■acomodate și pentru agricultură, ca și litoralul dalmatin, care forma
posesiunea orașelor. Vlahii așezați aci, în jurul cetăților, aveau și pă­
mânt de cultivat, cum erau spre pildă Silăneștii din VidCeselo ori că-
tunarii Nelipicilor, între cari unii aveau și sate. Rolul, pe care 1-a»
avut Vlahii în banatul croat nici nu s’ar pricepe bine, dacă n’am ad­
mite, din capul locului, între ei și o categorie de țărani înzestrați cu
o bună stare materială. „Morlaci seu rustici“ amintiți de căpitanul din
Sebenico în 1465 dovedește lămurit această afirmațiune a noastră*
‘) Anuarul Inst. de ist. națion. I p. 334 n. 1.

’) M. SI. Mer. XXIX, p. 385.

 Vigan Dubravcic, un Vlah de seamă, avea subt cetatea Sinj (1436) o
• proprietate cu pământ, vii, grădini și fânațe. Vlahii din preajma lui
Câstelmuschio pe Veglia, primiseră dela Ivan Frankapan pe lângă,
pășuni și pământ arător (zetnlje orasce).
Exemplele, dacă ar fi nevoie s’ar mai putea înmulți. Dar organi­
zația civilă și militară a populației vlahe din Croația contribue cu in­
formații atât de bogate, încât ele luminează și problema aceasta în>
mod suficient.
„Legea Vlahilor" din Cetina și alte câteva documente ne dovedesc,
că Vlahii din Croația erau de două categorii. Unii trăiau-pe domeniile
regale și stăteau sub porunca banului, care-și avea scaunul în Knin.:
Ceilalți erau așezați în preajma cetăților ori pe proprietățile magnaților
croați, cum erau Nelipicii, Frankapani.i, conții de Corbavia sau Mogo-
rovicii. Dar toți Vlahii aveau câte o organizație proprie, pe care o re­
cunoșteau, pentru servicile lor prețioase, atât regele cât și magnații
croați. Această organizație închiegată, ca la Românii din Serbia după
o lege specială, se numește în documentele croate „strana vlaska",.
iar udată, într’un' document latin, „universitas Valachorum". Se pare,,
că o asemenea „strana" sau „universitas" se alcătuia din mai multe
sate (katuni și opcine), cari aveau în frunte câte un cătunar. Șeful
* civil al unei asemenea organizații era cnezul, pe care în valea Cetinei
îl alegeau Vlahii, iar domnul îl confirma. Cnezul de acolo era Vlah și>
el și în afară de împrejurarea, că reprezenta pe domnul său, avea și
atribuții de judecător. El era șeful scaunului vlah, care se ținea în
Sinj cu asistența juraților vlahi, cu cari descindea în fiecare an de
două ori prin toate cătunele. Venitele și-le avea cnezul tocmai, din
âmendele dictate de judecată și anume a zecea parte din ceeace se
cuvenea domnului. Juzii încasau numai a zecea parte din treimea gloa­
belor, care rămânea cătunarilor vlahi. Pe lângă juzi cnezul mai era
asistat și de către pristavi. Și fiindcă suntem la scaunul de judecată,
al Vlahilor, trebue să spunem, că această judecată se făcea după
„dreptate" șl nu „cu puterea", ceeace înseamnă că avea să se pro­
cedeze în conformitate cu vechiul obiceiu. Nu ni se spune, dacă scaunul
judeca și în cauze criminale mai mari, probabil acest drept era rezervat
banului ori domnului, dar atâta știm, că Vlahul nu putea fi spânzurat
pentru nici o vină, căci aceasta era o moarte prea rușinoasă. Pedep­
sele erau dictate în bani și se prevede, că cine n’are să plătească poate
da o oaie, pentru o libră și o vacă pentru șase libre, pe cari însă pu-

‘) M. hist. jur. SI. M. V, 1 p. 328 și 145.

tea să le răscumpere până în ziua a douăzecea. Pedepse prea mari,
pe cari nu le puteau plăti, erau oprite. Jurat putea fi Vlahul ntrmai
pentru sumele mai mari ca patru .bolantia. In „Legea Vlahilor" găsim
însă și o dispoziție, care dovedește, că totuș erau, ca stare, șocială,
inferiori nobililor. La judecățile obișnuite adecă ei nu puteau fi che­
mați ca martori ori ca jurători, ceeace; evident era în detrimentul lor,
după cum se vede-din procesul dintre Silănești și Kegleyici. Totuș,
faptul că Vlahii nu erau pur și simplu coloni, cum afirma Ivan Ke-
glevic, o dovedește atitudinea banului, dar și însuș titlul pompos de
comes Valahorum, pe care îl purta Knezul din Knin.
Un fenomen general la Vlahii din preajma Raguzei, la cei din
Bosnia și Croația, ca și la cei din Sârbia, era cătunul. De fapt, unde
găsim pe aceste teritorii Vlahi, constatăm și cătune, așezările româ?
nești, cari apar sub această denumire, în tot cursul evului mediu. Până
când însă în Serbia, unde populația vlahă se îndeletnicea aproape nu­
mai cu păstoritul, după Novakovic, cătunul însemna așezare păstorească,
în Croația sub acest termin încă de timpuriu se înțelegea satul,'după
cum dovedește denumirea celor zece cătune, cari for.nau comunitatea
Polizzei. Firește că în „hinterlandul" Raguzei ori a orașelor dal-
matine cătunul era, până târziu, încă tot așezare de a păstorilor. De
aceea în statutele orașului Budua se menționează cătunele (katuni) din.
Montenegro (1435), iar în statutele orașului Cattaro1) se face distincție:
clară între feluritele soiuri de așezări: „mittatur ... de castro, foro, rure,
eatono et locis"; „quicunque de illis de castro, de villa, catuno, locho
et foro venerit in nostram civitatem" (1419). Am văzut deasemenea
că la Raguza cătunele Vlahilor erau in munți, întocmai ca și în Dal­
mația. Interesant e, că Vlahii de aici aveau și în iernatice cătunele lor.
In Croația Vlahii trăiau în condiții sociale mai avansate și de aceea,
deși în legea din 1436 se amintesc cătunele lor, .totuș nu mult după
aceea aflăm, că în Velebit așezările Morlacilor se numeau „opeine*
(=communa).
Pentru colibele păstorilor, cari în Serbia se numeau „klet", la
Raguza kletista (kletiste), avem știri interesante în documentul păstrat
de banul croat Nicolae Sechy din anul 1362 (căci, se pare, că în ier­
natice păstorii Vlahi își făceau colibele in formă de corturi: fixis ten-
toriis et domunculis factis), cum crede și Miklosich după cunoscutul vers
al poeziei poporale: „Razapese Piperi katune" (Piperii întinseră că­
tunele).

’) Novakovic, Zak. Spomenici... p. 2.

 In fiecare sat sau cătun șef era cătunărul, care subt această de-
nuftiire apare în toate regiunile vestice ale peninsulei. După lirecek în do­
cumentele raguzane dela 1369 încoace apare adeseori câte un catu-
narius, caput cathoni sau caporalis catoni.1) Herțegul Stipan Vukâic
se adresează în 1461 și cătunarilor din teritoriile sale2) (Bosnia, Hum
etc.): paăe zapovjedam voevodam, knezovom, zupanom, carinikom,
globarom, katunarom...; iar în Croația apare cătunarul în numeroase
documente ca șef de sate. Șefii Vlahilor aduși pe insula Veglia (1468)
se numeau „capi® (kapi od Murlakov), unul din puținele cuvinte
românești, ce ni s’au păstrat dela ei. Răspândirea mare și întrebuin­
țarea generală a terminului katunar, șeful obișnuitelor cătăne vlahe,
pledează, fără îndoială, pentru originea străveche a instituției și a
denumirii.
Cătunarii vlahi, cari în Croația erau șefii și reprezentanții satelor
și apărătorii autonomiei lor, aveau sarcina de-a culege dările și taxele
plătite de Vlahi. Aceste dări la strângeau la Sf. Gheorghe: de fiecare
casă un berbece sau o oaie și un țap., apoi un burduf de brânză,
în loc de care cei săraci puteau plăti un veronez, apoi un galben
după fum. Din venitul de galbeni jumătate era a cătunarilor, ceea-ce
le dădea un venit considerabil. Această dare după fum, se pare, că g
plăteau Vlahii pretutindeni, deși nu totdeauna era luat galbenul ca
unitate. Astfel regele Vladislav II eliberă la rugămintea Iui Marko
Misljenovic de Kamicac pe Vlahii (Walachos), cari stau în satul Bjela
și cari aparțin cetății sale cu numele Strecseny, de darea unui floren.3)
„Feciorii de Vlahi", pe cari contele Nikola Erdedi i-a colonizat în
Hotnja (1666) aveau să dea, de ziua Sf. Martin, câte un ducat de
fiecare casă.4) Textul articolului respectiv din „legea vlahă“ în Cetina
e deteoriat, dar poate-că s’ar putea ceti și astfel; „un galben de fum,
după legea lor“. Cei mai bogați plătiau de sigur și-alte dări, cum
apare din continuarea textului deteriorat, iar toamna, de ziua Sf. Martin
mai plătiau „după legea lor“ și câte un dinar de fiecare cal. La alte
contribuții nu erau obligați, nici la amende către Sârbi, ceea-ce se ac-
centueză în deosebi și nici nu erau datori a da domnului slugi năimite
nici slugi de cai.
■ Remarcăm împrejurarea, că în câteva statute ale orașelor dalmaA

’) Staat und Gesellschaft în miîtelalt. Serbien I, p. 70.

2) Miklosich, Mon. Șerb. p. 485.

fir; , '• «
3) Starine 37, lp. '48. Cfr.'cu privire la Strecseny Mon. SI. Mer. 35 p. 21®
4) Mon. hist. jur. SI. Mer. V, t p. 409.
tine întimpinăm terminul celnic pentru baciul turmelor. Astfel in Spalato1)
celnicus e ciobanul mai mare peste păstori, ca și în Trau (1402) s)i
item quod quilibet celnicus bravarius vel pastor cujuscunque condi-
cionis et sexus extiterit, non valeat, neque presumat modo aliquo
colore vel iggenio habere... în districtu Tragurii de suis propriis
animalibus iuxta animalia domini.,.; Etiam quod celnicus cum p'asto-
ribus teneantur... reddere rationen domino animalium; Insuper quod
quilibet celnicus vel pastor non audeat tenere penes se ullum hominem
Morlaticum etc. etc. Tot așa se amintește (1214) celnicul în statutele
comunității de pe insula Curzola3): pastores seu celnicos. In fine, cred'
că terminul acesta a dat la Raguza1) numele unui măiestru: Zelnichi
becharii. E mai pre sus de orice îndoială, că răspândirea acestui
termin, cu înțeles de baciu o datorăm migrațiunilor pastorale aromâne.
Din hrisoavele sârbești se vede clar, că acest termin, deși de origine
slavă, totuș specific aromân, apare numai după-ce domnitorii sârbi cu­
ceresc și teritorii din Macedonia, unde elementul aromân era-bine
reprezentat. De. aceea și instituția celnicilor din Bosnia (Celnici, veliki
celnici, eeonici) trebue să o reducem la influență aromână.5)
Vlahii din vestul peninsulei balcanice joacă un rol important și
ca soldați. Ei servesc ca mercenari pe Raguzani, pe voevodul Alto-
man (în regiunea orașului Cattaro) și pe Ștefan Cernovici. lirecek.
spune, că ei se recrutau mai ales din ținutul Narentei. Dar și în Croația
se disting Vlahii ca soldați viteji și credincioși. Am văzut, că ei ser­
vesc șl se luptă pentru banul Miaden Subic (1322) și cu aceeaș cre­
dință apără, în oastea lui Anz Frankapan, moștenirea Nelipicilor. Mai
târziu joacă un rol însemnat în luptele Venețienilor cu regele Ludovic.*)
Tot ei sunt cei dintâiu, cari, după Tubero, luptă în potriva Turcilor și
servesc apoi, deasemenea, în oastea banului croat loan Corvin.7) Nu­
mai vijelia turcească i-a putut înfrânge, dar e sigur, că între Uscocii

’) Mon. hist. jur. Sl. Mer. p. I, voi. II. p. 221.

2) O. c. X. pp. 190-192.

") O. c. p. I, voi. I, p. 84.

0 M. Sl. M. XIII, p. 100.

’) Cfr. Mazuranic, Prinosi... I, 167. ,.

’) Lucius in Schwandtner III, 391 —2. Cfr. Klaic, Povjest Hrvata H, 2 p. IR

Vlahii pun la dispoziție caii lor pe seama regelui.

7) Thallâczy în Mon Hung. Hist. 38 p. XXX. '

 și Martolozii de :mai târziu, atât de temuți, era amestecat și un con­
siderabil număr de Vlahi.
Organizația militară a Vlahilor din Croația o cunoaștem mai bine /
din „legea" lor. In fruntea cetelor, cari porneau la războiu, stetea un
voevod, care nu putea fi croat ci numai unul dintre ei. Vlahii, cari
erau-stăpâni, peste sate „serveau cu uncia," adecă plăteau o dare de
războiu, iar aceia,, cari nu aveau sat serveau călare cu scut și cu sabie
ori cu săgeți și cu sabie. Cetele, cari plecau la războiu erau împărțite
în două: în partea cea mai mare (2/3) aveau să se bată ca soldați,,
iar a treia parte dintre ei trebuia să se îngrijească de aprovizionare
și de cai. Din „Regulamentum insurrectionale generale" alcătuit de
dieta ungară în anul 1435 aflăm, că armata croată se compunea din
banderiul regal de 1000 călăreți, banderiul banului croat, cetele Raguzei,.
trei banderii ale conților din Krbava, Cetina și Senja-Modrussa, apoi
toți nobilii și Vlahii regatului croat.1)
Din serviciul militar al Vlahilor se deduce privilegiul, ca să nu
li-se ia în zălog, pentru nici o vină, calul ostășesc.
Vlahii erau obltgați a porni la războiu în orice timp, înafară de
răstimpul de toamnă, dela Sf. Ștefan până la Sf.'Martin. Aceia, cari
la chiemare nu plecau, aveau să plătească șase libre, din care a zecea
parte revenea voevodului. In anul 1504 Vlahii solviră și o dare de
războiu, cum se vede dintr’o conscripție, ce ni s’a păstrat și în care
ni se menționează Vlahii din Knin, cei din Obrovac, di Vrlika și cei
din preajma cetății Nutjak de lângă Cetina.
Cât de bine cunoscute erau virtuțile militare ale Vlahilor, despre
cari vorbim, o dovedește2) și o scriere bizantină din jumătatea a doua
a sec. XV. Thrinos tis Konstantinopoleos, care laudă mai ales vitejia.
Vlahilor din Bosnia.
Comunitatea îndelungată a Românilor din peninsula balcanică cu
Slavii a lăsat urme clare în organizația lor după triburi și familii, li-
re5ek și chiar unii scriitori sârbi recunosc, că un însemnat număr de
vechi triburi menționate în evul mediu, mai ales în Montenegro și Her-
cegovina, sunt de origine românească. Intre ele, cele mai de seamă
sunt, fără îndoială, triburile bine cunoscute: Banjani, Piperi și

‘) Klaic, Povjest Hrvata III, 1 p. 18: totum regnum Crcatiae et Vlachi in

eo existentes cum potentiis eorum.

2) V, Bogrea în Anuarul Institutului de istorie națională I, 1921 — 22 (Cluj)

p. 379 (după ed. Ellissen v. 971).
Drobnjaci1). In valea Ibarului și a Moravei nu găsim această organizație,,
fiind-că ea nu era prielnică nici pentru locuitorii sârbi. Dar Novaco-
vici constată, de altă parte, după mărturia hrisoavelor sârbești, la Vla­
hii aceștia, comunitatea casnică, cunoscuta zadruga, care se desvoltă
însă numai treptat, în măsura, în care se întărește . stăpânirea Nema--
nizilor pe teritoriul locuit de Vlahii medievali.2)
In fine, Vlahii sau Morlacii noștri mărturiseau, aproape toți, ere--
dința ortodoxă. Numai în Croația găsim și Morlaci catolici, cum erau'
de sigur cei ce în anul 1433 făceau anume favoruri bisericii Sf. loan
din Lika. In majoritatea lor însă și Vlahii din Croația erau creștini'
ortodocși, cum apare aceasta clar mai ales din scrisoarea episcopului
Nicolae din Corba'via (Krbava) către arhiepiscopul din Spalato (1396):3)’
jVlurlachi nullam decimam solvunt, nec tempore meorum*predecesșo-
rum solverunt“. Pentru cuvântul, că nu erau catolici, nu solveau ei
decime nici pe insula Veglia. Un preot al Vlahilor, Crancus presbiter
Blaccus se pomenește în actele raguzane deja în 1278.*)

’) lire'ek, Staat u. Gesellsch. II. p. 32—33, pomenește pe „Viachi de caton?

Dragasce de Bagnanj" (1422). Dintre Piperi Erdeljanovic, (Srp. Etn. Zb. 17, p. 433)-
recunoaște de români numai ramura Mugoși-\or. Acest nume lirecek îl aduce în
legătură cu numele Mogoșani, Mogoșești etc. (deci din ung. magas). Probabil,
insă tulpina e Mog-, dela care avem numele obișnuiteMoga. Românismul Drobnja-
cilor e mai presus de orice îndoială. După lirecek 1. c. un „Goitan Banilouich
et Bogoslauus Dersimirich. Vlacchi de chatone de Dobrignaci (1376); Pripchus
Radoslauich Vlachus de Dromgnazi (1444)“. Ei steteau în văile muntelui Durmitor..
Intre 1320—1454 se cunoaște un sat al Drobnjacilor cu numele lezera (lirecek o.,
c. p. 35). In Croația judecătorii vlahi dau sentința :,nomine.sociorum et confratrum..
Cfr. M. Hung. Hist. 28 p. XXXI.

2) Novakovic, Selo, p. 232 și urm.

3) Farlatti, llliricum sacrum IV, 98 la G. Vassilich. Sull’origine dei Cici p;

47-48.

4) lirerek, Die Wlachen und Maurovlachen, p. 120.

 CAPITOLUL VIL

Vlahii se împrăștie și se slavizează

Blocul .românesc, care a izbutit a se închiega, în secolii XIV și
XV, pe un teritoriu, ce se întindea cam dela gura Cetinei până la
Fiume, s’ar fi întărit, fără îndoială, tot mai mult dacă vijelia turcească
nu ar fi produs și adolo mari prefaceri, politice,; sociale și etnice. In
•deosebi pentru elementul românesc năvălirea Osmanilor a fost ca un
puhoiu, care urnește și pietrile mari, rupe trunchiurile bătrâne, șterge
:și acopere orice urmă de viață civilizată. Dar până când Vlahii dintre
Cattaro și gura Narentei și cei din Bosnia dispar din documente, după
cucerirea turcească,' deja în jumătatea' a doua a secolului XV, pe
Românii din Croația îi ajunge această tragică soarte abia înjumătățea
primă a secol. XVI.
Este probabil că incursiunile turcești și prădăciunile lor au urnit
din loc pe păstorii vlahi din Sârbia și Bosnia îndată după catastrofa
dela Cosovo. Presupunerea aceasta o confirmă informațiile raguzane
din anii 1389—1390. Dar e probabil, că tot atunci grupe mai mici și
mai mari de Vlahi au început să părăsească și teritoriul primejduit din
Bosnia și Herțegovina, pentru a-și căuta refugiu ori în Croația, unde
de fapt, elementul românesc se întărește prin aceasta în așa măsură,
încât e capabil de expansiune, ori în preajma orașelor de pe litoralul
dalmatin, spe care tindea, după Cum am văzut, și populația din ținu­
turile maj bogate ale Croației.
. După căderea Bosniei (1463) Turcii pradă de mai multe ori
regiunile croate, în care steteau și Românii (1468, 1491, 1517).1) Ba­
natul de Srebrenica și cel de lajce al regelui Matia, cari trebuiau să
pironească pe loc înaintarea păgânilor, nu fură în stare să se mai
mențină.

') lorga N. Geschichte des osmanischen Reiches II pp. 145, 152, 264, 322,
.393, 405.
 In 1513’Turcii.atacă cetatea Sinj,, care izbuti a se salva atunci,,
căzură însă în mânile lor: cetățile mai mici Caâvina, Nutjak și Vir.-
In anul următor ocupară ei cetățile Karin și Korlat dintre Zara și Ostro-
vița. In anul 1522 căzură și cetățile Knin (1522), deodată cu Scardona,..
în 1523 Oștrovița,. iar în 1524 și puternica fortăreață Sinj. In ajunul
bătăliei dela Mohaci întreg teritoriul situat la sud de Velebit, în afară
de petecul de pământ ocupat de Venețieni, aparținea Turcilor. ICroații
abea mai ținură acolo cetatea Clissa în apropiere de Spalato și Obrovaț,-
la poalele sudice ale Velebitului, lângă apa Zrmanjei. Dar Turcii
luară și la nordul Velebitului douâ cetăți, Unac și Rmanj, de unde stă--
pâneau teritoriile din Krbava, Lika și Gacka.1)
De aceea se refugiază în toate direcțiile populația croată și vlahă
din aceste teritorii ocupate: spre Slavonia, Carniolia, Carintia, Istria-
și spre litoralul scutit al orașelor dalmatine. Locurile rămase deșerte
după ei, sub Turci sau Croați, le ocupă alți pribegi, veniți acum din =
interiorul peninsulei de sub stăpânirea turcească. Acești nou veniți se
numesc în documentele dip sec. XVI de regulă Valachi, mai rar Ras-
eiani sive Serviatii, ori, fiindcă s’au refugiat din ținuturile ocupate de
Turci, ei se chiamă și Prebezi sau mai adese UskociS) Acum nu se
mai face distincție sub raportul naționalității acestor nenorociți frați
ai noștri, cari deodată cu pământul vechiu și-au pierdut și limba și-
naționalitatea. După-ce au plecat alături de cetele de Croați, cari îi
covârșeau cu numărul și cu cari împreună cutreerau regiuni curat slave,
unde își căutau loc spre a se așeza, procesul de desnaționalizare al
Românilor din Croația s’a terminat în mai puțin ca două generații de
om. Trăind în marea slavă, care-i încunjura, ei erau deja de multă
vreme bilingui și sortiți peirii; că totuși au rezistat atâtea veacuri și
Jstro-Românii rezistă încă și azi, se poate explica numai cu acea forță
superioară, grație căreia și frații lor de aiurea au știut să reziste in­
fluențelor politice și etnice tot atât de ucigătoare.
Astfel trebue să renunțăm a mai vedea în Vlahii (Morlacii, Us-
cocii, Martolozii) din veacurile 16 și 17 numai Români. „Firește că
erau între ei și urmași de ai Vlahilor Romani din evul mediu" ne
spune Klaic și trebue să-l credem pe învățatul istoric croat care cu-

’) Klatf, Povjest Hrvata III, 1 p. 4 și urm.

?) Cetele turcești, cari nu primeau plată, ci numai o parte din pradă (unbe-
soldte TUrggen und Valachen) se numeau Mârtolozi (dela cuv. grecesc armatolds,-
grănicer înarmat).
 noaste marea -întindere a.elemeptului românesc în regiunile pustiite1)
dar, probabil, ei erau în cea mai mare parte, deja slavizați.
Documentele din aceste două veacuri (XVI și XVII), cari vorbesc
-despre Vlahi, sunt tocmai de aceea foarte numeroase. Mișcarea popu-
lațiunii, care își caută refugiu dinaintea Turcilor, mai întâiu, apoi,
-după înființarea graniței militare hârțuelile necontenite, în cursul că­
rora „Vlahii" joacă un rol însemnat, au dat destul lucru oficialității
croate, ungare și austriace.- Totuși dintre miile de documente, cari
vorbesc acum despre Vlahii din interiorul. Croației și din
Slavonia, unde s’a constituit, din refugiații turcești o Vlahie
Mică (Mala Vlaska, Parva Valachia, Kleine Wallachey) nu găsim nici
unul, care să fi păstrat urme sigure despre lomanitatea lor. Ivic
-constată2) că în arhiva Curții din Viena cam până la 1590 refugiații
.•se numeau mai ales prlbeggen și projugae, iar de atunci încoace tot
mai des VaHachen. Deoare-ce însă acești „Vlahi" erau de religia or­
todoxă și Curtea austriacă îi numește foarte des Rasciani, Ivic crede.
• că ei erau deja Sârbi, cari în această vreme împopulează Slavonia.
Aducem și noi câteva exemple pentru a dovedi cele spuse: Dieta
croată hotărește în 1565 „ut cesarea maiestas Wolahos vel Wzkokos
în bona claustri Lepeglava inhabitantes ne patiatur". In 1567 tot
între actele dietale se vorbește de „profugi Walachy vel Rasciani", iar în
1574 se păzesc munții „Hochywrya et Medwednycza contra Walachos,
martholoczy vocatos". Un Franciscan, dalmatin afirma3) în anul 1575, că
Turcii au luat „multos captivos Dalmatas seu Sclavonos Morlacos
christianos usque ad 500“. Cornițele George Zrinyi scria la 14 Sep­
temvrie 1602 cătră împăratul Rudolf „quod proxime decessor generalis
capitaneus Caroistadiensis ex ditione Turcarum quosdam Walachos
;seu Rascianos educens, locavit in avitica mea desertaqua possessione
Goymerye vocata“. De aceea apoi, începând cu 1595 episcopul acestor
refugiați se numește permanent „episcopus Rascianorum sive Valach-
- orum“. De aceea, ca să terminăm această serie de citate, nu se face
nici o aluzie ia naționalitatea românească a acestor Vlahi nici în co­
respondența atât de interesantă alui Rafael Levakovic, un misionar,
care și-a desfășurat activitatea chiar între ei.*)
*) Kiaic, Povjest Hrvata VI, 1 p. 25.

2) Ivic A. Seoba Srba u Ugarsku... p. 10.J

3) Mon. Sl. Mer. XXIII, p. 313. Celelalte mențiuni aduse aici sunt a se căuta
-Jn Mon. Sl. Mer. 39, p. 117, 163, 248, 413. Mon. Hung Hist. 29 p. 294.

4) Starine XX. pp. 22—33. Ot. Rafo Levakovic i Vlasi u Hrvatskoj god. 1641.
 Totuș urbariile croate din sec. XVI și XVII, în' cari se oglin­
dește viața țăranilor legați de proprietățile magnaților mai trădează prin
câteva resturi de organizație veche românească originea Vlahilor, cari
și-au păstrat până târziu o situație excepțională. In cuprinsul pose-
siunei aparținătoare la cetatea (1658) Bosrljeva (a Frankapanilor) ast­
fel de situație excepțională aveau1) 1. Vlahi Ponikve, 2. Popovo Se-
lisce, 3. Vitunj și 4. Novi $lahi u Dubravi. In afară de obligațiunile
■obișnuite și cele militare, ei mai dădeau anual „ierbărit, după o sută
de oi, câte două" (na leto travarinu od sto ovacpo dvi). Numele sunt
toate slave: Obad Vidnjevic, Mileta Knisid, Tomo Lalid, Tomo
’Divic, Mihal Jurjevid, Vukovoj Radatovic; numai în Popovo Selisde
s’a mai salvat un Radul Perie. „ Vla^ki sinovi^, copiii vlahi, cari în
1666 obțin dela contele Nicolae Erdâdi, pământ, vie și fânațe, în
Hotnja cu îndatorirea să dea în fiecare an câte un ducat și să ser­
vească cu sabia și pușca, sunt fără îndoială descendenții bunilor oș­
teni români din banatul croat. Lopasic spune, că Vlahii din Vitunj au
fost aduși din Petrovopolje de către contele Gașpar Frankapan în anul
1639, deci din ținutul Cetinei.2)
In comunele Iwanowec, Razopanyk și Prylezye Inferior'et Supe­
rior au fost aduși Vlahi (20 km. de Karlovac) tot din Velebit și a-
nume „Wolaki de Muskowcz", după anul 1530 de către contele Nico­
lae Zrinyi și Ștefan Frankapan. Numele lor în afară de două toate
sunt slave: Mihovil Sestric, Matko Suranoric, Petar Rospovic, lakov
Sestric, Vid Șimunovid, Petar Radanovid, landrija Basatovic, Radi
Zeckovic, Radivoj Subasid, loan Strahajeyic, Milic Dubrovid, Iuraj
Zelenkovic, Petar Zelenkovid, Iuraj Dumid, Matija Kolan, Tomas Sestrid,
etc. In 1558 se pomenește și un loan Bunid.3)
Cam în anul 1530 nobilul Ivan Kobasic de Brekovica a început
să colonizeze în jurul cetății Zumberak (Sichelsburg), pe care o de­
ținea, o seamă de Uskoci, cari în documentele contimporane se numesc
„pribegseu Volahe" sau ungurește: „TbrOk olâhokat,pribdgeket“ (1530)
și se spune de ei: „qui salierunt de Thurcis“; „qui de Turcia ad
partes Christianorum profugiunt“. După moartea lui Ivan Kobasid (1533)
regele Ferdinand creiă la Zumberak un căpitănat, în care acordă (1535)

•) Mon. hist. jur. SI. Mer. V. I pp. 328—9, 348.

*) O. c.- p. 67
un privilegiu și la trei Uscoci, despre cari se spune, că au venit din
Bosnia (auss Bossen).1)
Cam tot în aceeaș vreme 1533 se pomenesc Uscocii și pe teri­
toriul căpităniei din Segna, unde mai târziu și-au câștigat o deosebită
faimă.
Este probabil, că și între Uscoci era un număr oarecare de
Vlahi sau Morlaci, fiind-că ei se confundă uneori cu aceștia2): Vo-
lahos vel Uskokos (1565), Vollachos seu Uschoccos (1629). Intr’un
dialog alui P. Sarpi scris în sec. XVII se spun următoarele3): aHebbe
anco li martolossi, huomini Cristiani della Greca credenza, habitati ne
gioghi della Morlacca, et ivi presso, onde anco Morlachi s’appellano
et Vlachi, e forse anco Scochi finissimi ladri, che danno la parte de
frutti a Turchi, significando Mortolos in schiavonia lingua et albanese:
assassino da strada...1* Evident, mărturiile contimporane epocei de des-
naționalizare a elementului românesc în Dalmația, rău informate, con­
fundă denumirile atât de variate.
Vlahii și Morlacii astfel resfirați se perdură în curând în. mij­
locul Slavilor.4) Numai resturile lor din Istria, despre cari am vorbit,
și-au păstrat limba și naționalitatea. Totuși, în Dalmația crescu im­
portanța Morlacilor în așa măsură, că în cursul sec XVI îi găsim pe
toată coasta dalmatină. Dar ei nu mai erau Morlacii veritabili de odi­
nioară. Refugiați din Sârbia, Bosnia și Herțegovina și firește din
Croația, li-se atașară în cete mari. Amestecați acum cu populația co­
vârșitoare slavă, după-ce își perduseră situația escepțională, în care
au trăit mai multe veacuri, Vlahii s’au slavizat complect până la finea
sec. XVI. Probabil, că și în Dalmația se vor fi păstrat mici insule, în
care se va fi vorbit românește timp îndelungat încă, precum pare a
ne dovedi aceasta autorul anonim al scrierii despre Dalmația. Dar
acești Români nu mai sunt remarcați de nimeni. Nici chiar Venețienii,
cari, i-au studiat mai de aproape, nu mai tac distincție între ei și

*) Mon. Hung. Hist. 35 p. 443 și Klaic o. c. VI, 1. p. 25-6.

9 M. SI. M. 39 p. 117 și XXIII, p. 384.

’) sfarine IX, p. 200.

< ) După Bidermann, Mittheilungen des historischen Vereines ftir Steiermarfc

XXXI (Graz, 1883) staturile din Stiria acordară, în anul 1537, o scrisoare de re­
comandare lui „Vido Vlach“ (p. 8.). O colonie de Vlahi cunoașteJB. la Warnsee,
unde la 1597 se menționează un Blaz Wugula (p. 16), iar în Skok pomenește o
familie Radolic, alta cu numele Turk (pp. 24, 34). După Valvasor Vlahii din Car-
niolia vorbeau și la 1540 românește (Tamaro, I. p. 442).
populația slavă. Dimpotrivă sub Morlaci se înțeleg acum toți locuitorii
slavi de pe litoral.
Giovanni Battista Giustiniano1), care a fost sindic în Dalmația
în anul 1553, descrie în „Itinerariul" său toată Dalmația supusă
Veneției. „Morlâcii aduc la Zara", spune acest escelent cunoscător al
vieții de pe litoral, „bucate, lână, pături, cordovan, miere, ceară roșie
și brânză. Locuitorii din Zara le dau în schimb: pâine, carissi, zahăr,
uleiuri, vinuri, ceară albă și tot felul de coloniale. Veniturile acestui
negoț se urcă anual la 13—14 mii ducați". In oraș sunt 1180 case.
Ținutul său are puțini locuitori și pământurile zac necultivate. Împre­
jurimea deci nu-i capabilă a alimenta pe orășeni, ci aceasta o fac
Istrienii și Morlâcii... cari acordă proprietarilor a patra parte din
pământurile cultivate de ei. Averea mai prețioasă a acestor țărani
(contadini) e pusă la adăpost în Zara. Ei nu țin la dânșii, prin satele
lor, decât puține lucruri din pricina primejdiei turcești. Tocmai de
aceea averea lor consistă din vite, pe cari, cum ei înșiși spun, le pot
mâna unde le place... In războiul din urmă s’au devastat multe sate,
astfel că din cele 280, câte erau, n’au mai rămas, decât 96 și dintre
acestea 85 sunt prea mici, deoare-ce un sat nu are mai mult ca 5—6
case. Pe insule se află 33 de sate.
In itinerarul lui Giustiniano găsim apoi cam aceleași considerații
și cu privire la Morlâcii din Sebenico și Irau2). Teritoriul orașului
Sebenico avea jur împrejur Morlaci, iar loannes de Quarzonibus
spune8) (1557), că Morlâcii turcești dețin pe acest teritor nu mai
puțin ca 32 sate. La Trau, pentru-ca să ajungi la Morlaci, trebuia să
treci peste zona munților.4) Comerțul Morlacilor cu orașul Spalato
îl evalua Giustiniano cam la 24—25 mii ducați anual.6)
Caravanele Morlacilor, cari veneau să încarce sarea mânau
câteodată si 5—6 sute de cai, ca la Sebenico, unde s’a clădit, în afară
de zidurile orașului, un depozit, pentru a nu lăsa să între în oraș

’) Mon. Sl. Mer. VIII, p. 198.

’) O. c. pp; 203, 205, 208-9.

’) O. c. p. 203 și XI, p. 93.

< ) O. c. VIII, pp. 209, 210.

‘) O. c. pp. 215—16.
 deodată prea mulți Morlaci,1) Pe insula Pago treceau Morlacii, câte
100, 200 ori chiar 300 de inși pentru a lua cu forța sare.3)
In vecinătatea insulelor Brazza și Arbe se găseau deasemenea
. Morlaci.3) Vorbind de orașul Nona Giustiniano ne dă o descriere
interesantă4): „Partea nordică, zice el, e frumoasă și umbroasă fiind
foarte mulți arbori și mai sunt acolo și pășuni foarte verzi. Toți lo­
cuitorii se numesc Murlachi, cari au mai mult aspect de fiară, decât
omenesc. Ei se ascund lângă străzi, de jefuesc și omoară pe călători
și țin de mare cinste să trăiască din furtișag, Se hrănesc cu lapte
si brânză. Toată averea lor consistă din vite. Ei sunt un neam de
religia sârbească și eretică și supuși de ai Turcilor".
Precum se vede populația vlahă sau morlacă din Dalmația,
după-ce și-a perdut limba și naționalitatea, și-a păstrat totuș împreună
cu numele său și ocupațiile de mai înainte. Tot ei au rămas negus­
torii și chirigii, cari se împăcau cu toate stăpânirile. Antonio Diedo,
sindic și soț cu Giustiniano, spune,5) că dacă s’ar suprima comerțul
Morlacilor cu Dalmatinii, aceștia ar muri de foame: „Morlacii aduc
necontenit bucate, brânză, cărnuri, miere, ceară, lână, postavuri brute,
diferite piei etc. și iau în schimb sare, pește murat, postavuri, uleiuri,
coloniale, zahăr, ceară albă și alte mărfuri".
Așadar din jumătatea a doua a sec. XVI cuvintele Vlah și Morlac,
după-ce nu mai însemnau naționalitatea unei populații, și-au schimbat,
de mai multe ori, înțelesul. Astfel în Dalmația Vlah însemna țăran,
cum arată Vuk Karadzic în dicționarul său și cum în 1672 o spune
clar Dr. Simon Gliubovaz în Storica dissertazione del Contado e
Territorio di Zara: acum toți țăranii (abitanti della campagna) se

> ) O. c. p. 205.

’) O. c. pp. 260 -61.

3) Mon. SI. Mer. VIII, 219, 258, și XI, 22.

0 O. c. 253-54.

5) Mon. SI. Mer. XI, p. 3. Observ aici, că In Pravoslavna Dalmacija de

Episcopul Nicodim MilaS (Novi Sad, 1901) p. 169 se reproduce părerea lui Vin-
jali;: L’anno 1527 fu’ la prima volta, che i Vlassi, ora detti Morlacchi, professanti
il rito greco, si stabilirono in Dalmazia, cioă nelle parti della Liburnia e lapidia,
che per avanii erano abitate dai Croati, i quali erano tutti di rito latino. Cfr, p. 149
unde Vinjali: ii numește vlassi pastori. O altă cronică dalmatică vorbește la 1394:
numesc Vlahi (Vlassi)“.r) Acelaș înțeles, țăranul slav din Dalmația,
î-a avut și cuvântul Morlac, până în sec. XIX. La scriitorii raguzani
din sec. XVI și XVII Vlah înseamnă mai ales păstor. Dar și orășenilor
de origine romanică din Dalmația li-se spune de către populația slavă
Vlasi. Mohamedanii din Bosnia numesc Vlahi, până astăzi, pe fiecare
creștin, îndeosebi pe țăranii creștini, iar Croații catolici numeau Vlahi
pe Sârbii ortodocși, cari s’au refugiat în Croația și Slavonia.2)

Moite nuove turbe di Vlassi (Morlacchi) per sottrarsi alle sopperchierie dei Turchi,
abbandonano la parte montuosa della Bossina dove esercitavano la pastorizia,
discendono in Dalmazia e si stabiliscono fra i monti fin presso îl mare (p. 149).

V Bidermann, Oest. Ung. Revue 1888—89, p. 154.

’) Kadlec, Valahi a Valasske Prăvo (Praga 1916) p. 1. și urm. unde se ci­

tează toată literatura acestei probleme.
 CAPITOLUL VIII.

Problema originei Vlahilor și Morlacilor.

Literatura istorică.
Problema vlahă sau morlacă preocupă de mult pe învățatii felu­
ritelor nații, cari au cunoscut aceste resturi de populație romanică.
Poate că în tenebroasele deducții ale lui Kekaumenos (sec. XI) despre
originea Vlahilor să fie prima încercare de-a căuta originile popula-
țiunii românești din peninsula balcanică. In secolul următor Presbiterul
din Dioclea are deja o explicație precisă pentru obârșia Maurovlacilor.
Izvoarele din care s’au adăpat acești scriitori par a fi fost deosebite,
căci Kekaumenos pornește spre sud elementul românesc de pe teritoriul
dintre Dunăre și Sava, iar presbiterul din Dioclea îi aduce spre litoral
pe Morlaci din „provincia Latinorum“, care a fost ocupată de Bulgari.
Amândoi însă ne păstrează deopotrivă vechea tradiție istorică despre
originea noastră romanică, pe care în secolii următori o mai mărturi­
sește o întreagă pleiadă de scriitori bizantini și apuseni.
Tragurianul loan Lucius (1604—1679) e însă cel dintâi istoric pe
care îl preocupă în mod științific, originea Vlahilor din vestul penin­
sulei balcanice. In cartea a șasea a celebrei sale opere: De regno Dal-
matiae et Croatiae închină el un întreg capitol problemei noastre.1)
Deoarece nu găsește nici o mențiune de Vlahi în Dalmația înainte de
anul 1300, Lucius crede, că ei au venit acolo pe timpul banului Mladen,
căruia i-au făcut servicii militare, o părere, pe care au adoptat-o și
unii istorici moderni ai Croaților?) Dar dupăce extrage citatele cunos­
cute despre Vlahi din scriitorii bizantini și din alte izvoare occidentale
și constată supunerea Vlahilor sub Bulgari, cari le-au influențat și

*) Schwandtner, Scriptores rerum Hungaricarum, Dalmaticarum, Croaticarum

et Slavonicarum veteres ac genuini III, Viena, 1748, pp. 454—461..

’) Kiaic, Suflay, Mazuranic.

limba, el crede că tot Bulgarii au transportat populația romanică peste
Dunăre, unde s’a amestecat apoi cu resturile coloniilor lui Traian, dacă
vor mai fi existat, precum și cu ceilalți barbari. Interesant e ceea-ce
stabilește Lucius cu ocazia aceasta: „siquis reflectat ad originem et
significatum nominis Vlah, id apud Slavos universos, Romanum, La-
tinum, et Italum significare reperiet. Cum igitur ipsi Slavi Illyricum
occupaverint, Romanosque inibi incolentes in servitutem redegerint, in-
clitum illud nomen Romanum apud Slavos servile evasit, et Vlah servum
significare coepit, quod deinde ad ejusdem Slavicae quoque gentis,
pastoritiae infimaeque conditionis homines, extensum fuit. Vlahi igitur
apud Slavos, ex lingua, homines Romanos, Latinos, vel Italos significat,
ex conditione pastores, montana incolentes. Vlahos autem per montes
Rasciae, Bosnae, et Croatiae degentes, etiamsi multi Romanorum esse
progeniem arbitrantur, et tempore occupatae a Slavis Dalmatiae in
montes secesisse, cum Presbytero Diocleate autumant; tamen cum
nullum Romanae linguae vestigium retineant, nomenque ipsorum inno-
tuerit eo tempore, quo Vlahorum homen cum ipsis Slavis iam confusum
reperiebatur, et pastorem significabat: ideo pastorum nomine censitos
fuisse, prout et nune, vero simile est. Hos Itali Morlaccos dicunt"...1)
Dupăce arată Lucius mărturia presbiterului din Dioclea despre
Morovlaci, încercând să-i dta și el o explicație, conclude: „inde fieri
potuit, ut, sicut prius Vlahorum, ita deinde Maurovlahorum nomen, ad
universos montium incolas, Vlahico more pastoritiam vitam ducentes,
a Graecis extensum fuerit, Venetique, qui continuo in Graecia versa-
bantur, ab eisdem id mutuati sint, et prolatione italica Morlacos dixe-
rint, caeterisque Italis deinde communicaverint; exindeque incolae
montium Rasciae, Bosnae, et Croatiae, Morlachi ab Italis dicantur, et
mons Croatiae olim Albius, Morlacca; ita ut ipsi quoque Itali, Ro-
mano-Graecos imitati, Morlaccos nominantes, nigros Latinos, sive
Italos, pro Slavis imprudentes dicant
.
* 2)
Scriitorii din sec. XVII și XVIII ori se mărginesc a reproduce
părerile Iui Lucius ori, unii mai independenți, susțin păreri proprii.
istoricul francez Dufresne Du Cange (Illyricum vetus et novurn,
p. 145) credea, că Vlahii s’au instalat în Dalmația în secolul XII.
I. W. Valvasor în cartea sa „Die Ehre des Fiirstenthums *Krain
tipărită la Niirnberg 1689 și în ed. II în Laibach 1699, vorbind de
Cici, despre cari știe, că unii îi identifică cu Vlahii, le deduce origi-

*) O. c. pp. 458 —9.

nea dela vechii lapizi. Valvasor face deosebire între Morlaci și Vlahi.
Szentivany în Rerum memorabilium Hungariae (Tyrnavia, 1699)
spune despre păstorii vlahi din Bosnia, că sporindu-se s’au coborât
la mare: „qui ob id nune etiam Morlachi, quasi Marini Valachi a
Slavis nuncupantur".
Paul Ritter Vitezovic crede în „lllyricum“ că „Morlachi seu
Mauro Valachi id est Nigri Latini inhabitantes sunt, qui saeculo XII
ex Bulgariae finibus hue advenisse se volunt". E vorba de Morlachia,
pe care istoricul croat, ca fost vicecomite de Lika și Krbava, o cu­
noștea bine1).
De aceeaș părere era și Christian Engel care ne spune urmă­
toarele:2) „Der Name Basilius war den Bulgaren schrecklich; ohne
Zweifel wanderten sie damals (1019) aus der Gegend von Ochrida
und Durazzo zahlreich in Dalmatien ein und brachten ihren alten Na-
men Wlachi mit, der, weil sie nicht wie andere Bulgaren im Innern
des Landes, sondern am Meere wohnten, gar baid zur Benennung
Morowlachi und diese in Morlaken umgebildet wurde. Die Einwande-
rungen der Bulgaren kbnnen auch bei den folgenden gedămpften Aut-
stănden der Bulgaren unterDelean und Wodin wiederholt worden sein.“
Abatele Alberto Fortis îi consideră pe Morlaci de Slavi, dar
totuși constată oarecari deosebiri între ei, pe temeiul cărora se poate
deduce la originea diferită a lor. Astfel spre pildă locuitorii din pre-
jurul orașelor Kotar, Sinj, Knin sunt aproape toți blonzi și cu ochii
albaștri, cei dela Duare și Vargoraz cu părul negru și se deosebesc
de ceilalți prin fața lor măslinie.3)
Giovanni Lovrich combate părerile lui Fortis și îi consideră pe
Morlaci de perfect identici cu Vlachi, după origine:4) e chiaro, che i
Morlachi noștri portarono seco il nome da’ luoghi, d’onde vennero, ne
l’acquistarono dopo la invasione di questi Regni lontani, e il Lucio
nostro non s’ingannb punto quando disse, che gli abitanti della Va-
lachia e i noștri Vlassi Morlachi doveano essere in tutto e per tutto

’) Bidermann, Oest. ung. Revue 1888— 89 p. 143.

2) Geschichte des ungrischen Reichs und seiner Nebenlander, Halle 1798,.

II p. 470.

3) Abbate Alberto Fortis, Reise in Dalmatien (aus dem italienischen) Bem.

1776 I, 74. la Bidermann H. I. Die Romanen... p. 98.

*) Osservazioni di Giovani Lovrich sopra diverși pezzi del viaggio în Dal-

mazia del Sign, Abate A. Fortis, Venezia 1776 p. 68 la Bidermann o, c. p. 98,
 la stessa cosa. Non ardirb pertanto assicurare, che tutti queli, che
portano questo nome, sieno provenuti dalia Valacchia sola, ma pocco
a pocco si adattb il nome generico Morlachi anche a quelli, che pro-
vennero d’altre contrade di simile Ingua e costumi.*
Învățatul slavist F. Miklosich se ocupă de Românii din Croația și
i Istria în cunoscuta sa cercetare :') „Ober die Wanderungen der Ru-
! munen in den dalmatinischen Alpen und den Karpaten/ Miklosich e
! de părere, că Românii pornind dintr’un anume punct al peninsulei
i balcanice au pătruns pe teritoriul Sârbiei, și de aici spre Nord
în ținuturile locuite de Croați. Ei au progresat în grupe mici, fără de
sgomot și neobservați de cronicari. Punctul extrem al emigrațiunii lor
este regiunea Triestului. In cea-ce privește timpul în care s’au petre­
cut aceste migrațiuni se poate presupune cu multă probabilitate, că
ele au fost terminate în sec. XIV.2) Patria străromână a fost, după
.Miklosich, la sud dela Dunăre.3)
Profesorul H. I. Bidermann are meritul netăgăduit că a atacat
în mai multe rânduri problema noastră4) și chiar prin erorile, pe cari
le-a săvârșit, a contribuit la lămurirea ei. Bidermann distinge pe Mor­
laci de Vlahi și crede, că Morlacii sunt Bulgari romanizați de către
resturile populației romanice. Ei vădesc încă, în cea mai mare parte,
pecetea influenței romane, dar și simptomele unei slavizări, ce a în­
ceput. Ca păstori nomazi au înaintat spre litoralul vestic și și-au fixat
cartierele de vară în munții din preajma litoralului5). Vlahii însă erau
desceudenți ai populației provinciale romane, așezată la poalele mun­
ților balcanici.8) Aceste păreri revin mai amplificate și mai bine înte­
meiate în lucrările sale de mai târziu, totuș ele nu împedecă pe au-

’) Denkschriften der Kaiserlichen Akad. der Wissenschaften, phil. hist. Classc,

Wien 1880.

Ibidem, p. 0.

3) Ibidem, p. 3.

♦) Die Romanen und ihre Verbreitung in Osterreich. Graz 1877.

Die Serbenansiedlungen in Steiermark und im Warasdiner Grenz-Generalate
in Mittheiungen des hist. Vereines fiir Steier Mark XXXI Heft Graz 1883.
Zur Etnographie von Dalmatien in Oest. Ungarische Revue 1888— 89. Neuere
slavische Siedlnngen auf siiddeutschem Boden în Forschungen zur deutschen
Landes und Volkskunde, 1888, Stuttgart.

6) Oest ung. Revue, 1888-89, p. 142.

’) Ibidem p. 144.
torul lor să constate, că așa numita regiune a Morlacilor o locuiau,
cu patru sute de ani înainte de aceasta, Români veritabi.1) ‘ <
Intre istoricii moderni ai Croaților s’au preocupat de problema
noastră mai ales Raeki, Lopasic și Klaic.
Studiind „Croația înainte de sec. Xir Franjo Ratki (~|~ 1894)
expune în Rad LVII (1881) pp. 138—147 tot ce se știa atunci despre Vlahii
din peninsula balcanică. Escelentul cunoscător al istoriei crede, că Vlahii
din Croația sunt de aceeaș origine ca și cei din Serbia și Bosnia,
dar că atunci când apar ei pe pământul croat, nu mai erau Români
după limbă și naționalitate. Excepție au făcut Vlahii de pe Veglia, ai
căror urmași și-au păstrat limba până nu de mult. De asemenea crede
Radki, că nici Vlahii din Serbia nu și-au păstrat naționalitatea mai
mult ca până în sec. XIV, dupăcum o dovedește onomastica lor slavă.
Cât privește originea Vlahilor Raeki spune, că „dupăce nu există nici
o știre că elementul romanic să fi imigrat de aiurea în peninsula bal­
canică, e mai pre sus de orice îndoială că nuoile prefaceri etnice și
politice l-au găsit acolo. Deci Vlahii medievali sunt urmașii coloniilor
romane aduse din regiunile Italiei pe cari le-au adus Romanii în mare
număr pe țărmul stâng al Dunării și cari cu sprijinul autorității sta­
tului și cu superioritatea lor culturală au romanizat destul de repede
pe locuitorii băștinași asimilându-se, în mare parte, cu ei,“ apoi con­
tinuă astfel: „Dar de aici nu urmează, că Vlahii din Serbia și Croa­
ția sec. XII—XV sunt aceiași Romani, pe cari i-au găsit acolo Sârbii
și Croații, când au ocupat Dalmația, Dardania etc. In deosebi ce pri­
vește pe Vlahii croați nu numai că nu există nici un document, pen­
tru a dovedi că ei se coboară direct dela Romanii dalmatini, cari erau
firește răspândiți și în interiorul peninsulei, dar toate circumstanțele
între cari apar Vlahii în sec. XIII dovedesc, că ei au imigrat a-
colo din regiunile învecinate, anume din Serbia și Bosnia. Pe Vlahii
din Croația nu-i leagă de Romanii dalmatini nici o tradiție întemeiată
fie pe documente fie pe tradiția orală. Documentele cunosc până în
secolul XIII populația romanică din orașele de pe litoralul adriatic,
dar nu menționează pe Romanii sau Vlahii din „hinterlandul" său,
unde se înfățișează numai în știrile din sec. X1V“. In fine Raeki a-
probă părerea lui Miklosich, afirmând, că populația românească a în­
ceput migrațiunea spre vestul peninsulei în sec. XII, a continuat-o în
sec. XIII și a terminat-o în sec. XIV. Conformându-se ideilor inspirate
de Roesler și ceilalți învățați streini Raeki deasemenea crede, că Ro-

’) Die Romanen, p. 93.

mânii și-au avut leagănul în regiunea Balcanului și spre sud de Du­
năre, de unde s’au răspândit mai întâiu spre Serbia și Bosnia, iar mai
târziu și spre Croația.
Radoslav Lopasit (fl 893), care a publicat în „Urbariile" sale și
„legea Vlahilor" scrie despre ei, în escelenta sa introducere, astfel :
„Vlahii sau Morlacii n’au fost emigranți din Bosnia și țerile sârbești,
unde existau deasemenea Vlahi, ci locuitori băștinași, Latini sau Iliri
romanizați, cari s'au slavizat după venirea Croaților. Croatizarea Vla­
hilor romanici de pe teritoriul croat (în afară de câteva orașe de pe
litoral) s’a terminat foarte timpuriu. De aceea ei nu se mai deosebesc,
supt raport etnic de Croați începând cu sec. XIV, de când vorbesc
monumentele istorice despre ei, ci numai prin ocupațiune, după-ce
locuesc mai ales în regiuni muntoase și păduroase și se îndeletnicesc
mai vârtos cu păstoritul". Lopasic stabilește însă1) și un adevăr de
mare importanță: „Este o presupunere deșartă și neîntemeiată, că
vechii Croați au fost mai cu seamă nobili și războinici și că cmeții
(colonii) și în genere locuitorii dela sate (agricultorii și păstorii) erau,
în statul croat, cu deosebire Vlahii. Ni s’au păstrat listele de decimă
•ale episcopiei din Zagreb, din sec. XVI încoace, pentru arhidiaconatele
Gora, (Jorica și Dubica, . dintre care cel din urmă se întindea până
în apa Vrbas și chiar peste ea. Dar nici în aceste liste, nici în ur-
barul dela Modrusa (1486) în care sunt înscriși toți locuitorii acestui
comitat de ambele laturi ale Kâpelei, nu se pomenește nici un Vlah.
Tot așa nu găsim nici o urmă de Vlahi în numeroasele documente,
cari privesc regiunile Krajinei bosniace din împrejurimea localităților
Priedor, Kamengrad, Kljuâ și Bisce, ci se vorbește pretutindeni, în
orașe și în sate, numai de Croați, fie nobili sau cmeți".
Marele istoric croat Vjekoslav Klaii., care a scris și un studiu
•despre „Vlahii din Croația în secolii 14-15“, lămurește problema
aceasta în „Istoria“ sa. Și el îi crede pe Vlahi sau Morlaci de origine
romanică și afirmă apoi următoarele- „Prin imigrarea Vlahilor în
Croația s’au schimbat întru câtva raporturile etnice și sociale din
-acest regat. Trebue să accentuăm, că în proporție au venit foarte
puțini Vlahi veritabili3), cari mai vorbeau o limbă romanică (resturile
acestora mai trăiau la începutul sec. XIX pe insula Veglia, dar mai
există și azi în Istria). Ctcii din Istria sunt Vlahi slavizați; majoritatea
covârșitoare’a Vlahilor, cari s’au așezat în. Croația în cursul sec.

*) Mon. hist. jur. Sl. Mer. V, 1 p. 1.

’) Povjest Hrvata 11, 2 pp. 16 — 19.
 XIV, erau numai urmașii Vlahilor adevărați, cari au trăit mai multe
generații în Serbia și Bosnia, unde s’au slavizat Astfel acești imigranți
nu se deosebeau prin limbă de băștinași, ci numai prin ocupație și
situația lor socială. Majoritatea lor era de legea grecească (Vlachi
schismatici): dar erau între ei și catolici sau cel puțin cari primiseră.,
curând această credință".
Părerile lui Stojan Novakovic le găsim expuse în mai multe
lucrări, pe cari învățatul sârb le-a scris în cursul îndelungatei și pro­
digioasei sale activități. Dar până-ce în „Selo", această operă admi­
rabilă, ne înfățișează rolul Vlahilor din statul lui Nemanja, supt toate
aspectele vieții dela sat, celelalte două lucrări se ocupă ceva mai pe
larg și cu originea elementului românesc din peninsula balcanică.
Astfel în „Primele baze ale literaturii slave la Slavii din Balcani" No-
vtkovic spune, că Vlahii sau Românii erau răspândiți în întreg Bal-
canul ca o urmare a lucrării stăruitoare de romanizare a statului roman.
Ei s’au ascuns dinaintea Slavilor în munți, unde, de nevoie au îmbră­
țișat păstoritul așa, că numele lor etnic a devenit numele general
pentru păstori. Chiar și astăzi se mai pot recunoaște locuințele lor
mai ales după uripele de limbă, pe cari ie-au lăsat în toponimie
pe ici-colea mai dese, decât obișnuesc a fi. In acest chip putem recu­
noaște urmele lor aproape dealungul tuturor șirurilor de munți din
peninsula balcanică. In Bosnia Vlasic și Romanija, în Serbia Stări
Vlah, care începe dela Drina și se .termină în Kopaonik, pentru-ca să
se prelungească apoi, din nou, în Midjor, fac parte din aceeaș linie
de munți. Spre nord de ea, Cer și Vlasic în regiunea Savei, cu o
mai intensivă toponimie r romanică a ținutului, indică de asemenea
locuințele de odinioară ale Vlahilor. Spre sud de munții Sar așezările
se întindeau dealungul ținutului muntos până în Pind. liredek a obser­
vat un mare număr de nume topografice în Bulgaria de vest, în Sre-
dnja Gora și în munții dimprejurul Târnului. Întocmai cum pe șirurile
de munți dintre jupa Raska și Serbia de azi era situat Stări Vlah,,
dela Drina până la Toplica, tot așa se numea încă la începutul sec.
XIII Bela Vlaska, șirul de culmi și văi din Balcan, cari despart Bul­
garia de nord de Bulgaria sudică... Când se ia în considerare îm­
părțirea geografică a peninsulei balcanice, determinată prin direcția
celor mai de căpetenie șiruri de munți, care se strătaie pornind unii
dela est spre vest, alții dela nord spre sud, observi îndată, că toate
așezările Vlahilor sunt situate dealungul frontierelor dintre țerile de
odinioară și de mai târziu și că aceste frontiere geografice au rămas,
la granițele dintre triburi și ramificațiile lor... Coloniștii romani
alungați de pe holdele și câmpurile lor s’au retras în marea lor ma­
joritate mai ales în munți și păduri, unde imigrantul strein nu se-
apropie bucuros, și unde băștinașul totdeauna e mai tare. Aici au
început să trăiască, cum li-era cu putință așteptând, mai întâiu, să
treacă viforul, apoi obiceiul a devenit o nouă lege pentru ei. Dar și'
înainte de aceea munții vor fi fost locuiți de o populație de păstori,
cari vara petreceau cu turmele la munte, iar în timpul iernii căutau
pășuni mai la șes. Nouii coloniști au imprimat întregei pupulații păs­
torești caracterul lor nou.
După-ce apăruse Istoria Iui lireCek, în care se dovedea impor­
tanța elementului romanic la formarea poporului sârbesc, Novakovic
își preciză încă odată părerile în această privință. lirecek e dispus,
spunea dânsul, a admite că Românii (Vlahii) au continuat să vor­
bească foarte îndelungat un dialect latin, chiar până la invazia tur­
cească. Dar probele localizate în Dalmația și numele de persoană
romanice nu pot sprijini în mod suficient o teorie de o valoare asa
de mare și de-o întindere atât de importantă. Această teorie va trebui
reconstruită. Au existat, ce-i drept, cum există și astăzi cete de Ro­
mâni originari din Pind și din Balcani, cari vorbesc un dialect româ­
nesc, între cetele de păstori nomazi din Serbia și de aiurea. Dar totul'
ne demonstrează și existența unor cete sârbești, analoge, cari treceau'
de Vlahi, deoare-ce adevăratul înțeles al cuvântului nu mai însemna
naționalitatea, ci starea nomadă ca mod de viață opus celui de
agricultor.
Iată, în fine, cum își închipuie Novakovic procesul de asimilare'
al Românilor din peninsula balcanică:
„In urma vechilor invaziuni de popoare peninsula balcanică nu
mai era atât de bine populată, ca și mai înainte. Dar trebue să pre­
supunem că și în timpurile cele mai bune ale dominației romane, când
civilizația sa era în floare, pământul era împărțit în vederea exploatării1
economice, în terene agricole și în pășuni. O asemenea împărțire a
pământului corespondea gradului general de civilizație. Cultivarea vi­
telor pare a fi fost tot pe atât de răspândită ca și agricultura sau poate
și mai mult. In consecință așezările populației erau stabile sau no­
made. Compoziția etnografică trebue deci să fi fost foarte variată;
limba romană, unde era vorbită, se apropia de dialectul romanic din
Pind și din Balcani, dar documentele nu ne permit să vedem atât de
clar precum am dori. Nou veniții aduceau cu sine limba proprie. Așa
erau țările aceste înainte de epoca năvălirii Slavilor, așa au rămas ele
și după invazie. îmi închipuiesc, că invazia n’a transformat întru nimic;
 repartiția economică a pământului, care exista și mai înainte. Cei bo-
rgați dela orașe, ca și cei deia țară, s’au retras din calea năvălirii în
locuri scutite sau mai departe spre litoral. Toți ceilalți, chiar și lo­
cuitorii satelor, s’au nizuit a se împăca cu nou veniții și au rămas la
locul lor, în afară de aceia, cari au sucombat în lupte. Meșteșugarii
din sate aveau drept salvare meșteșugul lor, care era mai necesar
noilor veniți decât populației vechi. Singura consecință imediată fu un
nou amestec, caracterizat prin deplasările slave. Cum Slavii veneau
din regiuni, cu un grad inferior de cultură față de țările romanice, ei
-socotiră că e mult mai convenabil de-a se împăca ori chiar de a se
atașa fie la păstori, fie la agricultori. Limba la început n’a putut fi
uniformă. Ca și în multe ținuturi de azi, exista atunci un bilinguism ori
chiar trilinguism aproape în întreaga peninsulă. Așezările slave și cele
romanice erau pretutindeni ori amestecate ori învecinate într’o pro­
porție, pe care ne este azi imposibil de-a o fixa. Astfel vechea repar­
tiție în pământ agricol și pășuni se păstră și poate se accentuă și
mai mult, în înțelesul său vechiu, fără să țină seamă de naționalitate.
Denumirea vlah, vlaski trebue să fie anterioară așezării Slavilor. De
oare-ce originea numelui e germană, e posibil că păstorii din penin­
sulă au fost numiți vlahi de către Goți sau de către alte popoare în­
rudite germane și că Slavii, după ce s’au instalat, au primit simplu
acest cuvânt cu înțelesul său mai mult economic decât național“.’)
învățatul ceh Karel Kadlec, confirmând concluziile școalei istorice,
care vede leagănul poporului nostru numai în sudul Dunării,: afirmă
că: pe teritoriul Serbiei Vlahii erau locuitori mai vechi decât Sârbii.
■Prin venirea Slavilor în peninsula balcanică populația veche romanică,
întru cât n’a fost nimicită, fu silită a se îndeletnici aproape exclusiv
cu păstoritul. Ea fu despoiată atunci de pământ și supusă domnilor,
cari s’au instalat pe ruinele vechiului imperiu bizantin, ori și unor
instituții bisericești sau proprietari lumeni, singuri în drept a deține
terenele cultivabile. Vlahii întru cât s’au menținut în țară steteau pe
pământul altora, pentru care plăteau biruri în naturalii.2) Despre
migrațiunile românești Kadlec crede, că au avut ca punct de plecare
munții Pindului în Tesalia, de unde au plecat spre nord în două
direcții. O parte s’a strecurat spre nordest, în Bulgaria și de acolo
mai departe peste Dunăre, cealaltă spre nordvest către Marea Adriatică.
„Prin aceasta nu vreau să spun, că primele baze ale poporului româ-

*) Archiv fiir SI. Philologie, 1912 pp. 457 —58.

’)ValaM a Vala<sk6 Prâvo (Praga 1916) p. 439 -40.

nesc au fost puse în Pind. Adevărat e numai atât, că o însemnată*
parte a Românilor a fost împinsă de năvălirea Slavilor până în Tesalia,
de unde populația românească s’a întors din nou la nord,"1) conclude,,
în cele din urmă savantul ceh.
Ludwig Ihalldczy, care a dat la lumină mult material, ce privește
regiunile din sudul Dunării și din preajma litoralului adriatic, se ocupă
în două din lucrările sale și de problema Vlahilor din peninsula*
balcanică.2) E de remarcat, că Thallâczy găsește o perfectă analogie
între vieața păstorească din Italia în secolul întâiu după Christos și
între păstoritul din peninsula balcanică. El constată, apoi, că Traco-
llirii formează un strat din vieața românismului, deoare-ce păstorii
români au venit în contact cu elemente traco-ilire un răstimp mai
îndelungat, de unde însă nu se poate conclude, că Românii, în tota­
litatea lor, și-ar trage obârșia din populația romanizată a Tracilor sau
ilirilor. „Dar nu e plauzibilă nici explicația, că Românii din peninsula
balcanici erau coloniști în orașe și agricultori și că numai migrațiunea
popoarelor i-a făcut păstori14, lată cum combate Thallâczy această*
afirmațiune: In urma migrațiunei popoarelor s’au refugiat în Italia^
elementele romanice ale orășenilor și agricultorilor, dar mulți au fos
și nimiciți, deoare-ce au opus rezistență. Au fost, fără fără îndoială și
cazuri că unii s’au refugiat în munți, dar o migrațiune nomadică în
mase n’a putut avea loc. Păstori vlahi există și în partea estică a
peninsulei balcanice. Ei n’au putut fi determinați a-și alege vieață
sedentară nici de către stăpânirea romană, nici de cea bizantină sau
de cea bulgară, grecească și turcească. Ei au rămas, ceea-ce au fost:*
o clasă de păstori cu limbă proprie. Câtă vreme cuceritorii, Croații,
Sârbii și Bulgarii i-au primit în cadrele statelor, pe cari le-au format,,
ei s’au acomodat vieții de stat și celei municipale a Slavilor. O parte
din Români s’a asimilat cu Slavii, cari au devenit stăpâni după Ro­
mani și Bizantini. O asemenea populație de păstori a existat și în
vechea provincie romană a Dalmației. Astăzi nu se mai vorbește
românește pe litoral sau pe teritoriul Bosniei. Dar din numele de
localitate cu terminațiune românească (sec. XII. și XIII.) se vede, că.
Slavii au găsit aici acest popor de păstori, dela Friaul până în Alpii

>) O. c. p. 449-50.

3) Thalldczy-Barabâs, A Frangepăn csalâd oklev^ltâra II. kOt. în Monum.

Hung. Hist Diplom. XXXVIII. Bud. 1913. p. XXVII-XXX și Dr. L. von Thalldczy,.
Illyrisch-Albanische Forschungen 1. B. (Miinchen und Leipzig) 1916 p. 38—62: Die
Theorie der wlachischen oder rumănischen Frage.
îDinarici și, până la Sar-Dagh. Rezultatul colonizării slave a fost, că
elementele de păstori, cari erau mai îndepărtate de litoral, au fost
absorbite de către Slavii cuceritori. Acest proces de absorbire trebue
să fie ținut timp mai îndelungat, până ce păstorii nomazi se asimilară
și în limbă cu proprietarii de pământ slavi, în urma influenței eserci-
tată ,de creștinism și de organizația familiară a Slavilor. Vlahii me­
dievali din Serbia, Bosnia și Croația apar ca păstori, de un rang
social inferior. Ei au însă aceeaș limbă cu cuceritorii, dar rădăcinile
lor se întind până în secolul VI, în primul timp al cuceririi slave. ’)
Desăvârșim! cunoscător al vieții popoarelor din peninsula bal­
canică Constantin liretek are însă meritul de-a fi lămurit, în operele
sale,2) cele mai de căpetenie probleme, cari sunt în legătură cu ches­
tiunea noastră.
Dupăce, în mai multe rânduri, a încercat să fixeze granițele te-
ritorului, care aparținuse odinioară românismului balcanic (Dalmația.
Dardania, Moesia Superior și Moesia inferior, dealungul Dunării) și
după-ce a arătat știrile bogate despre vieața romană din aceste pro-
viincii până la invaziunea Slavilor, lirecek mai constată, că slavizarea
întregului teritoriu compact de astăzi, croato-sârbesc și bulgar, nu de­
rivă din secolul VII, ci este rezultatul unui proces lent; care s’a des-
voltat, secoli dearândul, pas de pas. E probabil, că după căderea stă-
pâniiii romane, în vremile turburi, populația de limbă romanică din
teritorii, cari nu se pot fixa precis, a fost împinsă în două direcții;
spre sub (Macedonia, Tesalia până în Albania) și spre vest (Bosnia
Montenegro). Dintre aceste numai ramura sudică s’a putut păstra, cea
din vest a fost aproape în întregime asimilată de Slavi. Ceeace îl de­
termină pe lirecek să nu recunoască continuitatea elementului româ­
nesc în Moesia Superioară, în interiorul Macedoniei, în Bosnia și
Croația este dispariția aproape totală a vechilor numiri, pe aceste te­
ritorii. Numai în ținutul de lângă Sava și Dunăre mai există vechile
numiri, mai ales ale râurilor. Mărturia importantă a Sf. Dumitru din
Tesalonichi (sec. VII) menționează refugiați din orașele dunărene, din
ambele Dacii aureliane și din Dardania, ceeace confirmă presupunerea
despre o migrațiune spre sud a populației romanice. lirecek, care a

’) lllyr. Alb. Forschungen I. B. pp. 58-62.

2) Die Wlachen und Maurowlachen in den Denkmălern von Ragusa, Prag

1879; Das Fiirstentum Bulgarien, Wien 1891; Die Romanen in den Stlldten Dal-
matiens wăhrend des Mittelalters, Wien 1902—903. Geschichte der Serben, Gotha
(Bând 1) 1912.
 studiat cel dintâi, în mod temeinic, roiul Vlahilor din hinterlandul Ra-
;guzei și din statul sârbesc, crede, că acești Vlahi, coborâtori ai vechei
populații romanice, nu și-au perdut naționalitatea, decât după invazia
turcească, ceeace a dovedit-o cu numele lor, cari ni s’au păstrat, cu
urmele românești din toponimie și cu mărturiile clare ale unor scriitori
bine informați. Cu această din urmă constatare nu s’a împăcat nici
Navakovic și nici majoritatea scriitorilor croați. In fine foarte exact a
stabilit lireCek timpul, în care s’au așezat Românii în Istria (sec. XV-XV1).
Dintre istoricii italieni, pe cari i-a preocupat chestiunea noastră,
amintim numai pe doi: G. Vassilich și Attilio Tamaro, la cari se poate
găsi și numele tuturor celor cari au cercetat mai ales trecutul Româ­
nilor sau Cicilor din Istria.
Incontestabil că G. Vassilich a stabilit cu preciziune aproximativă
originea populației românești din Istria. „Sui Rumeni dell’ Istria" și
„Sulf Origine dei Cici" întrebuințează, în largă măsură, materialul do­
cumentar din Croația, și de aceea concluziile sale sunt totdeauna bine
întemeiate. Vassilich face distincție între „Rumeni" din Valdarsa și
Cicii sau Morlâcii din Carso. Cei dintâi s’au așezat acolo în sec. XIV
și XV, în urma migrațiunilor păstorești, iar cei din urmă s’au refugiat
pe teritorul istrian, în sec. XVI, de teama Turcilor. Românii vorbeau
atunci încă românește, ceeace o dovedește și limba, pe care o vorbesc
astăzi și pe care n’au putut să-o învețe în Istria. Dar și Cicii din Carst,
ca și Uscocii din Carniolia, din aceeaș epocă, vorbeau încă românește.
Astfel, după Vassilich, Uscocii sunt identici cu Cicii, iar aceștia cu
Vlahii sau Morlâcii. Iată concluziile aceste, în modul cum le formu­
lează autorul lor:
I. I Cici sonu originariamente di ceppo rumeno, ma non vennero
sul Carso dirattamente rnovendo dai Danubio interiore. 2. Essi emi-
grarono molto per tempo da queste regioni, e si stabilirono, col nome
di Vlachi, nella Serbia, Bosnia, Erzegovina. 3. Dopo aver convissuto
piu secoli fra Slavi, avendo apreso almeno in parte la loro lingua e i
loro costumi, (anche senza tener conto degli elementi slavi ch’entrano
nella lingua rumena) dovettero abbandonare quei paesi, non per pro­
prio impulsq, quali pastori erranti — come i Rumeni della Valdarsa —
ma per isfuggire ai Turchi che s’erano impossessati di quelle contrade.
4. Dalia Serbia e Bosnia non vennero neppure direttamente sul Carso;
ma sostarono alquanto nella „Vecchia Croazia* sotto il nome generico
di „Uscocchi“, e sotto quello speciale di „Cici". 5. Tenuto conto del
movente che li costrinse a esulare, non deve destar meraviglia il loro
carattere fiero, guerresco e dedito alia rapina; caractere del resto che
sembra proprio in quei tempi anche dei Vaiachi della Transilvania.
6. Vennero chiamati sul Carso, come gli Uscocci-Vaiachi della Car-
niola, nella prima metâ del secolo XVI, per ripopolare le contrade ri-
maste deșerte dalie incursioni turchesche. 7. Alcuni, indipendentemente
da questi, sotto il nome di Morlacchi o Cici, miști con Șerbi e Croati,
s’insediarono sporadicamente anche in alcuni iuoghi deserti dell’Istria
e nel territorio di Trieste. 8. Non v’ha dubbio, che „Cicio“ sia una
denominazione speciale della generica „Uscocco"-, naturalmente di
quegli Uscocchi che vennero insediati nella Carniola nella prima metâ
del secolo XVI, e non di quelli che vennero importati nell’Istria dall’-
Austria e da Venezia nel secolo XVH“?)
Attilio Tamaro,. care de asemenea cunoaște bine cercetările lui
RaCki, Bidermann și lireCek, precum și întreagă literatura italiană
asupra acestei probleme, întemeindu-se pe știrile numeroase și pe
urmele de toponimie românească, susține deoparte autohtonismul, iar
de altă parte romanitatea Vlahilor sau Morlacilor noștri.2)
La noi meritul de a fi cercetat originile și trecutul Românilor din
regiunea nordvestică a peninsului balcanice revine, mai cu seamă,
filologilor HașdeuS) DensușianuS) BărbulesciP) Pușcării^) și Pop o viciu1)
cari au cercetat dialectul istro-român au căutat să explice între ce
împrejurări s’au rupt frații din Istria îndepărtată de trunchiul puternic
al românismului din sudestul Europei. 7. Filipescu a cules cu multă
sârguință știrile privitoare la Coloniile române din Bosnia.8) In fine
9 Sull’origine dei Cici p. 50—51. :

’) Attilio Tamaro, La Veneție lul.'enne et la Dalmatie voi I-III, Roma 1918—

1919. In voi. II vorbește despre „Les Morlaques au moyen âge“, pp. 301—308
„La persistance des Morlaques au dela du moyen-âge" pp. 489—501. Vezi și voi
I. p- 343 și urm. p. 433 și urm. și p. 453 și urm. Cfr. de acelaș Italiens et Slaves
dans l’Adriatique (traduit de l’italien par France Donat, Zurich, 1918), din care
multe păreri sunt îndreptate în lucrarea de mai sus.

3) Strat și substrat (Genealogia pop. balcanice) în Etym. Magnum, Roma-

niae, voi. III. p. I. și urm.

9 Histoîre de la langue roumaine, p. 294 și urm.

’) I. Bărbulescu, Relations des Roumains avea les Serbes, les Bulgares, les
Grecs et la Croație, Iași 1912.

•) Zur Rekonstruction des Urrumănishen în Zeitschrift fur Rom. Phil. 1910,

’) Dialectele Române IX: Dialectele Române din Istria.

’) tip. în Buc. 1906 (ed. Acad. Rom.). Un alt studiu; Românii din Serbia,
ai D-Sale e gata de tipar.
N. lorga, a cărui privire cuprinde toate fărâmițările de vieață româ­
nească, fie ele cât de ascunse, consacră capitolul cuvenit problemei
noastre în „Istoria Românilor din peninsula balcanică”, la care an de
an, a mai adăugat observațiuni de cel mai mare preț, în eșcelentele
și instructivele sale dări de seamă1) din „Buletinul Institutului pentru
istoria Europei sud-estice“.

Teritoriul ocupat de Vlahi și Morlaci

E mai presus de orice îndoială, că în considerațiile scriitorilor,
pomeniți găsim prețioase constatări cu privire la originea și trecutul,
îndepărtat al Românilor din vestul peninsulei balcanice. Dela Lucius
până la lirecek în aceeaș vreme cu progresul, pe care l-a realizat
știința istorică, s’a lămurit și problema populației romanice răspândită,
la sudul Dunării, pe un teritoriu foarte întins și s’au îndreptat cele.
mai multe din părerile greșite, cari au fost susținute până acum. To-
tuș, meritul de căpetenie îi revine lui lirecek, care, prin cercetările-
sale, a fixat definitiv atât originea, cât și rolul din evul mediu al
acestei populații. Dar știrile, cari privesc pe Vlahi și Morlaci, adunate ,
Ia un loc și studiate deodată cu materialul documentar din Serbia, •
ne îngădue și nouă să punem o seamă de concluzii mult mai pre­
cise, decât până acum.
Astfel teritoriul, pe care au fost răspândiți Românii balcanici, în
tot veacul de mijloc, îl cunoaștem mai de aproape. Dacă mai înainte
se putea crede, că leagănul acestei populații românești ar fi fost Bul­
garia, unde Vlahii aUj jucat un important rol istoric și unde, de
fapt, urmele lor mai există încă, dupăcum au dovedit lirecek și Wei-
gand, cu greu ar mai îndrăsni cineva să susțină astăzi o asemenea .
părere. Căci și jumătatea nord-vestică a peninsulei balcanice e tot pe
atât de plină de urmele Românilor, ca și Bulgaria și avantagiul isto­
ricului e neasemănat mai mare în vest, unde dispune și de un în­
semnat număr de mărturii documentare, cari lipsesc aproape cu de­
săvârșire în Bulgaria.
Documentele mănăstirilor sârbești din sec. XII—XV și celelalte
mărturii din statul întemeiat de Ștefan Nemanja mențior'ază pe Ro­
mâni, chiar și pe teritoriul de baștină, unde regii dispuneau, după bu­
nul lor plac, de munții, în cari trăiau păstorii români. Dar cu cât se
întind mai departe spre sud în Macedonia cuceririle sârbești, cu atât

>) Bulletin II (1915) No. 6. Vil (1920) Nr. 7-9. X. (1923) Nr. 4-6.
 sunt mai dese aceste mențiuni. Aici, în împrejurimile Prizrenului și
ale Uschiubului, apare deja populația aromână, care se poate recu­
noaște și din urmele de limbă.
Ca să ilustrăm cu date precise aceste atirmațiuni trebue să re­
marcăm îndată, că Vlahii dăruiți de Ștefan Nemanja Hilandarului erau
așezați undeva în apropiere de Prizren și cum, donațiile regilor de mai
târziu, în loc de acești Vlahi menționează pe Vlasi Dobrodoljani,
bănuesc, că în acest sat avem să căutăm pe Românii donați de Ne­
manja și de Uros II. Hilandarul mai avea în Serbia proprie (po zemlji
srbskoj) și satele românești Petrace, după Danicic undeva lângă Ljesko-
vac și Goratevci, iar pe cursul superior al Moravei satul Ponila, pro­
babil deasupra Ipecului, lângă muntele Bjela Vodica.1) Hilandarul a
•mai obținut apoi dela Constantin Dejanovic și siliștea Nastroi^) în
care au stat Vlahi și pe care o dăruise cu câteve decenii înainte des­
potul lovan Qliver mănăstirii Lesnovo de lângă Zletova. In fine lângă
Vranje era situat satul românesc Psoderci, care aparținuse bisericii
Sf. Nicolae din Vranje.9
Cei peste două sute de Români, pe cari i-a dăruit Ștefan Prvoven-
cani mănăstirii din ZiCa erau așezați în munții din Hvosno (lângă
Ipek) și înspre sud de Sutiska lângă Giurgjevi Stupovi. In Brskovo se
pare, că erau așezați Vlahii, cari formau proprietatea episcopilor din
Zahlumia4).
Dintre cătunele de Români acordate de către Ștefan Milutin mă­
năstirii din Banja, anume Pijanci, Sisatovci, Bălgarski, Bareljevski,
Proilovci, Ursalovci, Babojevci, SmildirOg, și Vojsilci, Kovacevic iden­
tifică numai Bareljevo în dreapta râului Lab, iar Novakovic recunoaște
în Bugarski Katun satul Bugaric deasupra Mitroviței. Din delimitările,
cari se fac în hrisovul mănăstirii dela Decani, se pare că satele po­
menite erau situate lângă Cabic, lelSanica și Prizren.

*) Novakovic, Zak. Spom, pp. 389, 393, 396, 399 și 422 Un munte „Dobri
Doli“ amintit, în legătură cu Vlahii, în hrisovul lui UroS II (1282—1298) p. 390.

’) Zak Spom. p. 421.

’) In confirmarea donațiunei lui lovan Olîver țarul înșiră (1347—1350) și

„i katun Vlach nastroi“, unde (Zak. Spom. p. 678) Nastroi e numele cătunului,
ceea-ce apare evident din donația lui Konstantin Dejanovic (1381), în care se
înșiră „i seliSte Nastroi gde su vlasi sedeli" O. c. p. 454.

' 4) Pentru toate așezările românești din Sarbia trimit la studiul meu: Vlahii
din Serbia în sec. XII—XV din Anuarul Instit. de istorie națională I Cluj
(1921-22) pp. 279-299.
 Românii, cari se amintesc în Dragobratici și Komaina în legă­
tură cu mănăstirea GraCanica și episcopia din Lipljan, erau, așezați,
lângă Sitnița, în munții din apropiere, iar cei din Blatac, undeva spre
vest de Prizren.
Dintre șalele și cătunele de Vlahi dăruite mănăstirii din Decani,
anume Ratilevci, Susicani, Vardistant, Lepcinovei, ludoritevci, Sveto-
vracki, Sremjaneși Pagarusani, Novakovic a identificat pe Vlasi Sremljane
cu o localitate, ce există și azi spre nordest de Djakovica lângă Drim,
iar Danicic recunoaște un sat și râu cu numele Susica, aproape de
Skoplje.
Tot asa de dificil e a identifica cătunele Dobrulnici, Guncati,
Golubovci, Kostracani, Dragoljevci, Sinainci și Pinusinci, în Babuna,
pe cari Țarul Dușan Ie-a donat mănăstirii Sfinților Arhangheli din
Prizren. E de remarcat, că proprietățile, pe cari le obțineau ctitoriile
bisericești nu erau situate totdeauna lângă olaltă. De aceea numai cu-
puțină probabilitate putem afirma, că aceste cătune erau așezate în
apropiere de Prizren. După Danicic Dragoljevci există și azi aproape
de Skoplje.
Românii de pe valea râului Plina amintiți în hrisovul din 1353
acordat de Dusan mănăstirei din Prizren, făceau legătură cu populația
românească din Bulgaria. Spre nordvest de Niș, în districtul Krusevac
erau Vlasi Siljegovci, pomeniți în anul 1382, iar în districtul Kueevo
satele românești Radivoevci și Kosarna.
De altminteri cu Bulgarii se întâlneau Romanii din Serbia și în
împrejurimile Uschiubulul și ale Istipuiui, precum și în ținutul Prilepului,
unde își avea probabil scaunul episcopul românesc, mutat din Vranje.
In Rudnik cunoaștem satul de Vlahi cu numele Voikovci, care
există și azi.1)
In regiunile dimprejurul orașelor Prizren, Iștip, Uschiub și Htetovo
elementul românesc venea în atingere cu Albanezii, pomeniți împre­
ună cu Vlahii în hrisoavele sârbești. Intre Vlahii din Macedonia era
un număr însemnat de Aromâni, cari se cunosc după numele lor; și
pe cari îi găsim de altminteri și în Albania, lângă Scutari ori in Zeta,

’) La aceste mai am de adăugat după Novakovici, Zak. Spom. p. 437 cătunul

de Vlahi din Bunari, deasupra Sekirnik-u1ui, pe care l-a primit’ca donație (1361)
mân. Hilandarului: i katun Vlah carstva mi na planinach i zabelech u Bunarach
vise Sekirnika; apoi satul cătun de Vlahi cu numele Zarvince (p. 446): „i selo
katun Vlah imenem Zarvince s vsemi pn isti i megjami i pravinami sela togo....“
■care era tot o donație pentru Hilandar 03SI),
pe unde treceau caravanele vlahe, cari transportau sare dela Sf..
Serghie ori din Cattaro.. In Crmnica amintește hrisovul lui Milutin
din 1296 Sârbi, Latini, Albanezi și Vlahi, cari constituiau tabloul
etnografic al acelei jupe.
La aceste așezări românești constatate din hrisoavele statului
sârbesc avem de adăugat seria de sate și cătune, menționate în do­
cumentele raguzane, venețiene, bosniace și croate.
In convenția dintre Ștefan Uroș cu Raguzanii (1357) se amintesc
Vlahii în districtele Dracanica, Canale, Trebinje, Vermo, Rudine, Chel-
nio (Hum, Zahumlje) și Bosnia.
Dracevica era ținutul dela Castelnuovo- lângă mare, Canale (sL
Konavli sau Konavle) se numea litoralul, care se întinde dela Golfo'
di Breno până la intrarea în Golful de Cattaro. Pășunile situate aici
pe munții dinspre răsărit se numeau Pianine. Jupa Trebinje trebue s’o
căutăm în preajma cetății cu acelaș nume; în evul mediu Trebigna
joacă un rol însemnat. In sud avea de frontieră Golful de Cattaro,.
iar spre Apus marea, dela Cattaro până la Raguza. Frontiera dela
Nord pornea dela Raguza spre munții de pe litoral, peste Popovo-
Polje și apoi printre Ljubomir și Ljubinja se îndrepta către Gacko.
Frontiera răsăriteană era în munții dintre Bilele și Piva. Vermo sau,
Vrm înfățișează numele vechiu al jupei Kiobuk. Litoralul dintre Ra­
guza și gura Narentei împreună cu hinterlandul său se numea Chelmo-
(Chlăm, Zachlumje).1,)
Pe aceste teritorfi cunoaștem din documentele raguzane pe Vlahii
din Banjani, între Bilec și Niksic, apoi pe Vlahii Niksici și pe Vlahii
Mirilovici, spre vest de Bilec. Tot spre vest de Bilec erau Românii din
Pilatovci-, în Trebinje erau cei din Babani și probabil, cam tot aicir
Vlahii din Podcrnji și Plise și cătunele Dobxili și Ludovici. Lângă
șoseaua care duce’ dela Trebinje la Novi erau Vlahii din Versinje,
iar lângă Cattaro, în țara Krivosijanilor cei din Rigiani. Pentru a fi.
compleți amintim încă pe Vlahii Krisojevici, pe Burmaxi, în districtul
Stolac, apoi pe Vlahii Drobnjaci și pe Viachii Dragnaz, cum și pe cei.
din Belice în Zeta.
Deși Românii din Bosnia se pomenesc de multe ori, si numărul
lor pare să fi fost considerabil, totuși din lipsa de documente precise,
nu putem arăta decât următoarele așezări ale lor: Voihnici, Pribinoviit
și Hardomilici, apoi pe Kujavici și Kicurici. Numele satului Sarebire

*) Despre toate acestea ta lirecek: Die Handelsstrassen tind Bergwerke vot»

Serbien und Bosnien. ,
din districtul Tisâa dovedește, că și acolo vor fi fost Români în evul
mediu. Acest sat, cu numele său rotacizat, pomenit într’un act din
1458, nu-1 mai găsim astăzi, dar din împrejurarea că regele Bosniei
Ștefan Tomas confirmă numai o donațiune mni veche a despotului
Ștefan Lazarevici în Uzore (Soli), se pare că era situat în estul Bos­
niei.1) „și încă satul Paklare, care a fost alui Milos Biomuzevi^, pe
pe care i-l-au dat după moartea răposatului Domn Despotul Lazar,
ăuminata Doamnă despotița Elena și domnul despot Ștefan în Uzore
și satul Sarebire, care a fost alui Vuk și pe care i-l-au dat în schimb
în plasa Tisâa .(Tisac).“ Evident, că aici e vorba de un sat din apro­
pierea râului Tisca, un afluent al DrinjaCei. Ștefan Tomas, ca succe­
sor al despoților sârbi avea însă teritorii și în vechiul despotat.2)
Despre marele număr al Românilor din Croația ni s’au păstrat,
după cum am văzut, numeroase amintiri. Dar trebue să remarcăm în­
dată, că ei nu sunt menționați cu așezările lor, cât mai ales ca co­
lectivități plasate în anume regiuni și conduse de anumiți cătunari.
Astfel sunt, spre pildă, Românii de pe valea Cetinei, resfirați, fără în­
doială, pe întreg cursul acestui râu: dela Vrhrika până în munții Mo­
sor3). In special se pomenesc. Românii la Vrhrika, pe Petrovo Polje,
la Sinj si lângă cetatea Nutjak, iar pe șoseaua, care duce dela Spa­
lato în valea Cetinei, în preajma cetății Klis. La Vrhrika se pomenesc
Românii Tulici. Lângă Sinj era Koprivno, în care cunoaștem Români,
ca si în siliștea sa Lovaziti.
In preajma cetății Knin trebue să presupunem, de asemenea, un
mare număr de așezări românești, cari vor fi atins întreagă valea râu­
lui Krka până la mare. Intre Krka și Zrmanja am întimpinat neamul
Silăneștilor în satul Vid&selo. Lângă apa Zrmanjei și în preajma ce­
tății Obrovac existau, până târziu, așezări românești, dintre cari cu­
noaștem una cu numele de Prasoevica. Cele două cătune, pe cari le-a

*) Rad I (1867) pp. 156-158.

’) O. c. p. 157: i o'te Sto mu su p'ridali po smrti sveto pociv'ega gospo­

dina despota Lazara svetla gospogja despotica Elena i gospodin despot Stepa»
u Uzore selo Paklare, 5to e bilo MiloSa Biomueevzia, i Sto mu su dali u za-
menu u vlaste tiSaCkoj selo Sarebire ?to e bilo Vucino". Donația e făcută
logofătului Stjepan RatkoviL Numele Sare bire (sare bine) poate fi adus in legă­
tură cu o poreclă a întemeiătorului, dar și cu noțiunea de bază, dela care derivă
numele Uscocilor (qui salierunt de Turcis).
’) Intre Cetina și Narenta îi pomenește un document din anul 1408. Vezi la
Tamaro, La Veneție lulienne II p. 495 după Bulletino di archeologia e storia dal-
wata, XIX (.1896) p. 46.
 răpit contele Kurjakovic dela Nelipici, erau situate probabil în partea
sudică a jupei Krbava, unde vom așeza și cătunul tui Brayk Merucich.
La Novi, Nona, în preajma orașului Zara și în mânjii de pe litoral
până la Sebenico se coborau Vlahii să ierneze cu turmele lor.
Dintre Românii din Lika amintim pe cei de pe proprietățile Mo-
gorovicilor și în special pe Vlahii dela Ostrovica și undeva în apro­
piere, în Igrischya, pe Românii numiți Sugari. In munții Velebitului
erau mai numeroși și știm, că în Celopeka, Nadbrdo și Kozli Rog erau
învecinați cu călugării dela biserica Sf. loan, aprope de Medak. A-
șezările românești dela Karlobag și Starigrad se apropie de mare.
In fine, pe litoralul mării remarcăm Români în următoarele ținu­
turi: Ledenica, Novi, Buccari și Tersatto, de unde au trecut și pe in­
sula Veglia la Baska, Dobrigno, Duba^nica, Polfica și Castelmuschio,
precum și în Istria.
Mișcarea populației românești o putem însă mai bine înțelege
dacă luăm în raza cercetărilor noastre și toponimia acelor regiuni, în
care s’au păstrat urme eclatante despre existența Românilor. Mijloa­
cele, cari ne stau la dispoziție, în această privință, se reduc Ia publi­
cațiile de antropogeografie puse sub direcția dlui dr. 1. Cvijic, cari
ne îngăduie, pe temeiul materialului foarte prețios și sistematic adu­
nat, să punem concluzii importante.1) Dar publicația lui Cvijic nui ter­
minată încă. De aceea unele din concluziile noastre firește nu pot fi
întemeiate decât pe materialul cunoscut, dar incomplet și nu pot avea
deci decât o valoare relativă.
In regiunea orașului Vranje2), pe valea. PcinJei, unde cunoaștem
populație românească și în evul mediu, găsim pe hartă câteva denu­
miri românești: Surdul, Surdulița. Probabil că și numele satului Otulje
s’a format din Hoțul pomenit în hrisovul țarului Dușan. Rista T. Ni-
kolic crede că și denumirile Samsur, Balabanovo, Osoie, Motina și
Drglato ar fi de origine aromână, ca și Danciul (câmp), dar, de sigur,
fără nici un temeiu. Mai curând reamintesc populația română Vlaski
Doi și blaski Put apoi Marzini (Marzine njive), cum și numele de
familie Sugarei, Surduljani, Ficorci, Barbace, Barbat, Barbatovac și
Barbeș.

') Srpski Etnografski Zbornik, Naselja srpskich Zemalja uredio Dr. I. Cvijic.
Mai jos vom cita mai scurt Naselja și cum fiecare regiune, ce ni-se înfățișează,
are și registru exact de nume, vom cita numai volumul publicației și Jocul, unde
se găsește descrisă cutare regiune. Numele sunt a se căuta deci la tabla numelor
 Ceva mai spre nord în așa zisele Poljanica și Klisura1) urmele
Românilor se constată din denumirile: Vlase, Vlasina, Vlainka, Vlaska
Kruska, Vlaska Livada, Vlaska Suma, Vla'ski Kladanac, Vlaski Rid,
apoi Totoan și Fetina (pisc).
In Krajiste și Vlasina remarcăm2): Banișor, Negul, Zezulica,
Porta, Prizei, Radulova Padina, Sakulica, apoi Vlaina Cesma, Vlajin
Kladanac, Vlahovica, Vlaska Livada, Vlaska Pianina, Vlaska Reka,
Vlaska Cesma, Vlaske Buke, Vlaske Kuce, Vlaske Njive.
In valea Ptinjei, pe cursul de jos, în regiunea localității Kumanovo
Vasiljevic constată3) ca nume românești: Rotunda, Lakustovo, Peros,
Kornisor, Kampur, cum și satul Mutolovo (din Mutulovo). Satul Izvor în
hrisovul din Deeani.se chiamă Ruizvor (poate Rîu-izvor).*)
Din valea [barului nu s’au. păstrat decât denumirile Muncela
(Munțela) și Mure, apoi Vlasic (un hotar întreg în Usce), Vlaska Ra-
van, Arbulici și numele Murgiți și Radulovizi. Radomir IHc crede de
origine românească încă și următoarele nume: Bitus, Izubra, Kaludra,
Viasovo, Valasica, Burmazi, Baijevac.
In regiunea Limului, în circumscripția Plavsko-Qusinjska^) nu
găsim decât numele unui munte Val, dar cu atât mai numeroase sunt
numele de familie : Amemulici, Berulici, Birulici, Drakulovici, Kantulici,
Vlahovici, de origine românească.
Cercetările lui Cvijic îmbrățișează un teritoriu mai întins din
Montenegro și Herțegovina, care ne interesează și pe noi. Astfel în
Rudine Biletske^ găsim denumirile Vlaska, Vlainjă, Barbakani, Dra-
kuljica, Kruzica (crucită), Leutar. La Zubci din Herțegovina s’au pă­
strat : Vlasica, Vlaski Opasaonik (vârf), Vlasko Polje, Vlastica și nu­
mele de familie Bunciuli, Radulovit, Sekulovizi.
In regiunea Drobnjaki) (Herțegovina) observăm: Durmitor, Pir-
litor, Șarban, Merulja, poate și Bucum.

J) Naselja 111, pp. 1 -245.

!) Naselja Vili, pp. 1—381.

3) Dr. 1. Hadzi-Vasiljevi<-, luzna Stara Srbija (Belgrad, 1909) p. 96. Autorul

citează numele satului Mătulovci, intre Kucajna și Morava, pe care Țarul Lazar,
l-a dăruit bis. din Ravanica. In Mon. Șerb. 197 se pomenește un Raja Mutulovie.

4) O. c. p. 95, 96 și 98.

9 Naselja X, pp. 383-581.

c) Naselja II, pp. 669—891.

 La Kuci din Montehegro1): Vlahinje(păm.), Vlaska Rudint,
Vlaski Brod, Hakula (munte) și Carina, Carine (Țarină), cum se nu­
mește o parte a hotarului comunei Vrbica. In Rijecka Nahija avem :
Vlahinja- (izvor în Meterezi), Barbakane (deal în Druăici), Vlascik
(munte în Gagji), Buza (munte).
A. lovicevic spune următoarele: Vlahii au avut în câmpia dela
Cetinje o biserică a lor, care se cheamă și azi Vlaska Crkva, pe care
o amintește și Ivan Crnojevic în hrisovul dat mănăstirii de acolo.
Așezarea lor principală era în Cetinje și în împrejurime, de unde păș­
teau cu turmele muntele Lovcen și jupa de lângă Rijeka Crnojevicilor.
Fără îndoială că Vlahii au fost aici numeroși și credem, că până când
au umblat și pășunat ei pe aici, altă populație decât cea românească
nu era pe aceste plaiuri. Românii fură apoi scoși și se retraseră în
munții înalți ai Albaniei, unde urmașii lor trăiesc și azi din păstorit2).
La Vaso/evicP) constatăm un Vlahov Grob, Vlaov Katun, Kor-
bulicska Reka, Pigulova Rupă și muntele Visitor,
In Boka1) o pășune se numește Gaine, dar și un pământ e Gajina,
un petec de loc Danculovina, o apă Matulovina ; Laski brijeg (vlaski
brijeg, deal), Brguli (o localitate). Nume: Prodan Radulov, Radule Ra-
cic, Radulovici.
Dar cercetările Iui Cvijic ne ajută să căutăm urmele populației
românești în regiuni, despre care documentele istorice, de altminteri,
nu prea sunt informate. In special se poate spune aceasta despre
ținutul situat în dreapta Drinei, pe-o întindere destul de mare. Astfel
în împrejurimile Belgradului,5) firește spre sud, începe toponimia a se
împestrița cu numeroase denumiri Interesante din multe puncte de
vedere. Acolo găsim Vlaska Brdo, Vlaska și Zrzule.
Dar numele acestea sporesc dacă pornim dela revărsarea Drinei
în Sava. Muntele Vlasic, pare a fi punctul extrem, de unde inspre sud
apar ele tot mai dese.

') Naselja IV, pp. 1—345.

2) Naselja VII p. 526-27. După tradiția poporală căpetenia din urmă a Ro­
mânilor din Cetinje a fost Radule Vlah, om voinic și viteaz, care iarna păștea
oile pe litoral, iar vara în Cetinje. El fu pândit și omorât de oamenii Iui Iva«
Crnojevi; într’o zi de primăvară, când suia la munte. O. c. p. 527, în notă.

’) Naselja II pp. 513—611.

4] Naselja IX pp. 189-635.

 Astfel în Kolubara și Podgorina1) avem satele Kmule, Șarbane,
Vlascic (în Oglagjenovci), Taor (circ. Uzice), apoi Kicer (vârf și pă­
dure în Brankovina), Gajina (vârf în Bujacic), Gajina (vârf de deal și
pădure în Gjurgjevac), Șerbatovac (vârf în Osladic), Sitari (deal în
Belo-Polje), Taorska Stijena, Taure (djemat în Leskovici) Pusula (vârf
în Milicinici) și Rior (vârf pe Maljena) și numele Nedulovici Rasuliti,
Radulovtci, Sutuljici.
In Ragjevina și ladaUj avem Dakuloviti (sat), Bukor (în Poce-
rina) și Radulovici-, poate putem înșira aici și Puskarevac (hotar/ iar
în Gruza: Vlajici (regiune) Vlajusa și Vlasinac (izvor).
In Tamnava 3) se găsesc următoarele urme: Brgule, Brgulice,
Bukor, Vlaska Megja, Sarbane.
In Kater*^ în regiunea Rudnikului deci, avem Vlaski Do, \daski
Potok, Bukulja, Bunaja, Ursule și numele Buntulici.
In Dragaeevo de jos (în circumscripția Rudnik)5) există un deal
Kornet, un vârf Korona, un deal Loret, satele Mackat, Ut sule, Negri-
șori (Neglisori, Negrisur) apoi Zrzulski Diemat, Radulovici (djemat)
Rendulici (djemat) și Prijot (o parte de hotar), în fine, în Brgjani, un
sat situat pe munții dintre Cacak și Kragujevac, lângă Morava ves­
tică, găsim numele: Ursuliii și Purici.
Dacă fixăm pe hartă aceste așezări, vom observa, înainte de toate
marea întindere a elementului românesc în toată jumătatea nordică a
peninsulei balcanice. Drept că urmele ce se prezintă în toponimia
Serbiei contimporane nu toate dovedesc vechimea populației românești,
căci poate să fie și de origine mai recentă. Cucerirea turcească a pro­
dus, mai ales în cele două veacuri din urmă, astfel de mișcare în
sânul populației, că sate și regiuni întregi și-au perdut fizionomia
veche. Deoparte Români din Oltenia și Banat au trecut- Dunărea în
cete destul de mari, iar de altă parte migrațiunile aromâne s’au in­
tensificat așa de mult, încât au fost capabile să se estindă până la
nordul Moravei și până în Bosnia. Totuș aproape toți scriitorii sârbi,
în frunte cu Novakovic și Cvijic, recunosc vechimea elementului ro­
mânesc în toate aceste regiuni, în care i-am găsit semnalați prin do-

'] Naselja IV pp. 345-1055.

s] Naselja IX pp. 635-912.

’] Naselja VIII pp. 381.

Naselja III pp. 735-842.

 cumentele din evul mediu și prin urmele eclatante din toponimie.
Cercetările făcute de colaboratorii lui Cvijic, în deosebi, au însă toate
acelaș defect: că prea consideră pe toți Românii lor de Aromâni (Cin-
cari și Crnovunci) și nu se străduiesc să facă distincție între feluritele
grupe, cari se deosebesc, prin originea și prin dialectul lor. Pentru a
evita un anahronism n’am introdus nici noi urmele de toponimie ro­
mânească din Mlava, Zaglavak și Timok, deși în regiunea din urmă
trebue să mai existe descendenți ai vechilor Vlahi, alături de Românii
imigrați mai recent.
Așezările populației românești din Serbia aveau deci legătură
neîntreruptă cu Vlahii din Bulgaria prin regiunea muntoasă situată
spre vest de P^ina și de Morava. Tocmai acolo, spre apus de Sofia,
către Pirot și Trn, constată lirecek și Weigand, așezările românești
din Bulgaria. După documente așezarea extremă în nord ar fi Vlasi
Siljegovci, în districtul Krusevac. Ținutul Kopaonikului cu ramificațiile
sale arată de asemenea numeroase urme de populație românească. In
deosebi „Sârbia veche" cu Kosovo Polje și cu regiunile muntoase
dintre izvoarele râurilor Morava, Drim, Ibar și Lim cuprindeau un te­
ritoriu destul de compact de populație vlahă.
In vest linia etnică s’ar putea trage dela Sabac și muntele Vlasic
spre sud, pe valea Drinei. Dela Drina această linie se ramifică de-o
parte spre vest, pe teritoriul Bosniei, în dreptul apei Drinjaea, unde
am găsit satul Sare-bire și unde e loc. Moșul însă cu direcția spre
nord de Travnik către Vlasic. E sigur, că regiunea Cetinei. o putem
considera ca o estremitate a acestei linii, care duce spre vestul Bos­
niei. In altă direcție se îndreaptă așezările românești din Rudnik, cari
se ating cu cele din valea râului Ibar. Ele pleacă însă tot dela Drina.
In fine cursul superior al Drinei, cu afluenții săi Lim, Tara și Piva ne
indică vechile așezări românești, cari se resfiră de aici și înspre vest,
către Narenta și înspre sud trecând văile râurilor Zeta și Moraca către
ținutul mlăștinos dela lacul Scutari.
Prin urmare teritoriul locuit de Românii balcanici avea o întin­
dere mare chiar și fără de-a lua în considerație mențiunile de Vlahi
din Bulgaria, cari, după părerea lui Novakovic formau cam 7, parte
din populația imperiului al doilea al Bulgarilor și firește, fără de-a ne
coborî până în regiunea, pe care o dețin Aromânii.
O altă concluzie, care se poate stabili pe temeiul estinderii geo­
grafice a elementului românesc din jumătatea nordică a peninsulei
balcanice, e că această populație se împărțea în două grupe mari:
una răsăriteană, resfirată Tn Bulgaria, și cealaltă, apuseană, cuprinzând
 pe Vlahii dn Serbia, Bosnia, Herțegovina și Croația. Aceste două grupe-
principale steteau totuș în contact prin așezările vlahe dela frontierele
Bulgariei și Serbiei medievale. Firește că numai resturile de limbă,,
cari ne-au rămas, în onomastica hrisoavelor sârbești și în toponimie,,
pot justifica pe deplin o asemenea împărțire. Ele vor putea trage precis
și linia de demarcațiune între aceste grupe de Români precum și între
•Aromânii, cari se află mai la sud, dar cari, și ei, dovedesc, în evul
mediu, o tendință de expansiune spre nord.
înfățișate pe hartă așezările românești, pe cari le-am studiat aici,
ne impun în fine, o constatare de cea mai mare importanță. Ele apar,,
în mod evident, ca resturile unei populații, care a fost dusă de un
curent spre sud, și în mers s’a ramificat în deosebite direcțiuni. Știm,,
că acest curent a fost invazia Slavilor, cari au inundat peninsula bal­
canică și au colonizat-o, în aceeaș direcție. Tocmai împrejurarea, că
această colonizare a fost foarte intensivă în regiunea dela sudul Du-
nării, cu o adâncime, care se poate socoti până la îmbinarea celor
două Morave, ne face să credem, că populația românească din fața
Banatului nostru a fost împinsă spre sud într’o epocă foarte veche.
De fapt într’o anume zonă, pe malul drept al Dunării, cu Belgradul
ca centru, nu găsim nici o urmă de Vlahi în toponimie, nici în
hrisoavele medievale sârbești. Acesta esclude cu desăvârșire o mișcare
a populației românești, până la năvălirea turcească, cu direcția întoarsă
dela sud către nord, și deci de pe țărmul drept pe țărmul stâng al
Dunării. Pentru o migrațiune foarte veche d.ela Dunăre spre interiorul
Serbiei, pledează însă, mai pre sus de orice îndoială, mențiunea Vla­
hilor din Sirmiu în statul medieval sârbesc (Vlasi Srâmljane), lângă
Drim. Dacă dăm crezământ Papei Clemente VI (1345)l) atunci și
Sirmiul ar fi avut până cătră finea sec. XIV, o populație vlahă deși

') Theiner, Mon. Hist. Hungariam Sacram illustrantia, Romae 1859 voi. I, p.
691. Papa scrie regelui ungar „quod olachi Romani commorantes in partibus ■
Ungarie Transilvania, Ultralpinis et Sirmiis" s’au luminat. Deși avem oarecare
îndoieli cu privire la informațiile Papei, mărturia sa o reținem totuș. O scrisoare
a banului de Maiva dintre anii 1376—78 pare că confirmă existența Vlahilor în
imediata vecinătate a Sirmiului. Banul înștiințează din Mitrovița (scrisoarea e da­
tată „in Sanctodemetrio"), pe frate-șău, că un individ cu numele Bran a venit
acolo fad illas partes), deci în Macva, spunând, că regele i-ar fi dăruit un teri­
toriu : verum esset, quod ipse Branus ad illas partes venerat ad decipiendum
homines ibi existentes dicendo, quod dominus rex terram illam ei contulisset et
etiam nos. Et per istum modum in illa terra situs kenezii stabat ac etiam aliquos
vlachos decipiendo deduxit, sed postquam nos audivimus iliic equitavimus, et
idem Branus de illo loco recessit postquam audivit, quod nos iliic equitamus, et
 •probabil foarte rară. Aceasta dovedește câtă dreptate avea lirecek să con-
cludă dela perpetuarea cultului Sf. Dumitru și a Sf. Irineu în Sirmiu
.ța continuitatea, în aceste părți, a populației vechi și după căderea
imperiului roman.1)

Considerati uni finale.

Dar dacă se poate fixa astăzi cu preciziune aproximativă terito­
riul locuit în jumătatea nordică a peninsulei balcanice de elementul
.românesc, cu atât mai dificil e de a stabili timpul, în care au avut loc
deplasările, de care am vorbit. Totuș anumite fapte ne îndreptățesc a
.pune câteva concluzii, cari ne apropie considerabil de cunoașterea
adevărului istoric.
„Patria străromână“ n’a avut în peninsula balcanică o întindere
atât de mare, pe cât se prezintă teritoriul etnic românesc în secolii
.XIV și XV. Această resfirare a elementului românesc se datorește în
parte, cum am spus, colonizării slave în peninsula balcanică, dar în
parte și evoluției istorice, prin care au trecut Românii de peste Du-
.năre. Amintirea faptului, că s’au deplasat din patria originală au pă-
..strat-o, deși nu tocmai precis, Kekaumenos și presbiterul din Dioclea.
Nici unul nu ne dă însă informații și asupra timpului, în care s’a’pe-
trecut această deplasare. Dar e sigur, că până în secolul XI, când a
trăit Kekaumenos, în mare parte ea se făcuse deja. In jumătatea a
doua (978) a sec. X se amintesc Vlahii între Prespa și Castoria, iar
în hrisovul împăratului Vasile Bulgaroctonul sunt menționați „în toată
Bulgaria". De altă parte presbiterul din Dioclea, originar din orașul
Budua, cunoaște pe Maurovlahii din patria sa deja în sec. XII (1143).
In special acest nunie de Maurovlahos dovedește, că Bizantinii 1-aa
întrebuințat spre a-i putea deosebi de Vlahii din Tesalia și Epir, în-

dum illic venimus quam plures ex ipsis olachis iterum sunt reversi. Mon. Hung.
. Hist. 33 pp. 20—21. Acești Otahi erau, de sigur, cei de lângă Drina, cari măi
existau deci și în jumătatea a doua a sec. XIV.

’) C. lirecek, Das christliche Element in der topographischen Nomenklatur der

Balkanlănder [Wien, 1897] pp. 93—94: Die Fortdauer dieser alten Heiligenculte aa
-der unteren Save, sowohl des heil. Demetrius, als auch des heil. Irenaeus, selbst
nach dem Fall der romischen Herrschaft, ist aber jedenfalls eine bemerkenswerthe
■Erscheinung. Sie ist erklărlich nur durch das Fottieben eines Theiles der altei
BevSlkerug, sowie durch die ununterbrochene Existenz eines, wenn auch schwa-
«h«n Christenthums bei den hiesigen Unterthanen der heidnischen Avaren.
tr’un timp,1) când și Dalmația ajunse în stăpânirea lor, ceeace cores-'
punde veacurilor IX—XII; iar când dominațiunea bizantină în orașele-
dalmatine fu treptat înlocuită de Venețieni (sec. XII), aceștia moște­
niră și numele Morlacilor. Se pare, că republica venețiană a cunoscut1
mai întâiu pe Vlahi în Dalmația de nord, unde penetrațiunea lor e
probabil dovedită pentru sec. IX prin numele lui Ozanulus, iar pentru
sec. XI, în mod neîndoelnic, prin cele câteva nume românești, cari se.
întimpină lângă Spalato în anii 1070 și 1080. Cu o sută de ani mai
târziu penetrația românească ajunge deja până în Tagliamento (Radul,.
1170—80). Evident deci, că părerea lui Racki, care admitea apariția ,
elementului românesc pe litoralul croat numai pentru sec. XII trebue■
corectată. Oricât de măgulitoare ar fi însă teoria lui Attilio Tamaro ■
despre autohtonia elementului românesc în Dalmația, și deși ea nu *
contrazice vreunei mărturii istorice,2) totuș suntem siliți s’o abandonăm,
căci dialectul istro-român vorbit odinioară și în Dalmația, se apropie
prea mult de cel daco-român, decât să ne închipuim nașterea lui pe
un teritoriu atât de îndepărtat. De fapt Vlahii din Bosnia. împreună,
cu cei din Croația trebuie considerați ca străbunii Românilor de pe
Veglia și din Istria. In afară de argumentația noastră istorică, prea
evidentă, ca dovadă ne poate servi și existența rotacismului atât în~
Bosnia (Sare-bire), cât și în Croația (Smantare) și în Istria. In fine,
împotriva autohtoniei elementului românesc în Dalmația pledează și
împrejurarea, că Vlahii noștri erau de religia ortodoxă. Ori, în preajma
atâtor centre de propagandă catolică și încunjurați de o populație slavă,,
care îmbrățișase creștinismul catolic, cel mai târziu în sec. 19, ar fi
inexplicabilă prezența acestor ortodocși. Dimpotrivă, ortodoxia lor do­
vedește originea dintr’un teritoriu supus influenței bizantine, sau, cel
puțin, trecerea lor prin Bosnia, unde biserica răsăriteană totdeauna a
fost predominantă.
Dar ceea-ce afirmă Tamaro și Novakovici cu privire la popu­
lația românească din Dalmația o susține, bazat pe un serios studiu

După Const. Porfirogenitul [De. adm. imp. cap. 29] Bizantinii n’au stăpâ-
■it Dalmația în răstimpul dela împ. Heraclie până la Vasile I (867), deci două
veacuri, Cfr. interpretarea Iui Ivan Strohal, in Pravna povjest... p. 12 și urm. Tot
asemenea au numit Bizantinii pe Munteni Un^rovlahi, iar pe Moldoveni Mauro-
vlahi, firește în sec. XIV, când nu mai stăpâneau Dalmația.

2) O recunoaște dealtminteri și Novakovic (Archiv f. Sl. Phil. 33 p. 453): La

chaine de montagne toute entidre qui longe le litoral de la Dalmatie dtait pro-
bablement lors d’dtablissement des Slaves peuplăe par des tribus nomâdes, qui,.
parlaient un dialecte roman, mais qui bientot furent fortement mClees aux Slaves.
 ■etnologic, dl Dr. I. Erdeljanovic ‘) despre populara vlahă de pe te-
ritorul Piperilor din Montenegro (între Zeta și MoraCa). Dsa constată
o serie întreagă de nume topografice de origine romanică : Duka*),
Vitani*) și Mrtanjb) în Milunovici, Banjestra6) în Petrovici, Mataruge*)
în Stijena, Lelestva1) în Stijena, Ljepurov^ Do în Rogami, Kaporov
Brijeg în Mrkame, Macur-iama și Irubjela») la frontiera Piperilor.
Două fapte îl întăresc apoi în convingerea, că a existat pe acel teri­
toriu populație romanică: vecinătatea orașului Doclea (Dioclea), care
a trebuit să exercite o puternică influență romanizatoare și faptul, că
în partea sudică a regiunei Stijena un teritoriu mai mare se numește
Vlaska Drata, „deci după Vlahii, cari au locuit aici". Dar să cităm'
interesantele expuneri ale autorului:
„După toate cele zise nu mai poate fi îndoială, că străvechii lo­
cuitori ai Balcanului, pe cari i-au găsit Sârbii, pe pământul vechilor
Piperi, în timpul colonizării lor, au fost un amestec de lliro-Romani,
numiți Vlahi de către poporul nostru. Când privim la modul cum sunt
■ distribuite numele topografice, cari ne-au rămas dela Vlahi sau cari
se reduc la ei, vom observa următoarele: marea majoritate a acestor
denumiri se află ori în preajma râurilor Zeta și Morafia ori în apro­
pierea lor (lângă Zeta sunt: Mataruge, Mazgjap, Lelestva, Ljepurov
Do și Vlaska Draca, lângă MoracaDuka, Mijeli, Dromira, Vitani,
Mrtanji, Palov Brod și Palova Stijena; iar în apropierea acestor râuri:

’) Srpski Etnogr. Zbornik XVII, Postanak plemena Pipera pp 241—528.

’) Din Doclea (sârb.) Duklja.
s) Autorul compară cu numele romanic Vitana, Vitagna în Dalmația din
' lirefek, Die Romanen, III p. 68 (Erdelj. p. 357).
4) Autorul afirmă (p. 357) că acest nume nu e de origine sârbească, ci ori
albanez (numele de persoană Merten, neamul Merturi), ori aromân (satul Mer-
tali, după Nenițescu I. Dela Românii din Turcia Europeană p. 561).
5) Afirmă (p. 366—7) că atât tulpina Ban. (ca și în BaniSor), cât și suf.-stra
„(manistra, komostre) sunt romanice. Banjestra e muntele, iar un izvor sub el
Banjica.
’) Erdeljanovic (p. 377) il aduce în legătură cu ital. Matterugio, Matterugiolo
(prost, idiot). In Sârbia (circumsripția Cacak se află un sat Mataruga).
’) Crede (p. 378) că derivă din aceeaș tulpină, ca șij italianul lellera sau
lella, iederă.
’) V. p. 331, din l’epur, leporem, iepure.
9) Kapor p. 349 presupune, că-i un nume de persoană. Asemenea Nova­
kovic, Selo p. 31. (poate dela caper?). Macur poate fi adus în legătură (p. 392)
cu ital. Mazzara (nume), iar Trubjela îl crede dintr'o trupină turbella și nu din
trubă (Danieic).’ V. p. 395-6.
Rogame, Suka, Stralic, Baci și Kaporov Brijeg) și numai unul dintre
aceste nume' îl găsim în interiorul vechiului ținut al Piperilor (Ban-
jestra în Petrovici) și în fine două Ia munte: Macur-jama și Trubjela.
Această distribuție a denumirilor vlahe ne arată, că Vlahii erau așezați
statornic (în sate deci) numai în regiunile mai potrivite, mai calde și
mai fecunde din apropierea Zetei și a Moravei, și că în interior, pre­
cum și la munte nu erau așezați, sau cel mult foarte rar sau poate
că aveau numai așezări provizorii“. Erdeljanovic deduce apoi că Vlahii
locuiau în așezări împrăștiate, izolate și micuțe și că numărul lor n’a
putut fi considerabil. In fine autorul arată, că Sârbii au colonizat
treptat regiunea Piperilor și că ei au trăit pașnic alături de Vlahi, pe
cari au izbutit a-i slaviza numai încetul cu încetul. Slavizarea lor
trebue că s’a terminat cam cu vre-o 3—400 de ani înainte de aceasta.
Aceste concluziuni ale Iui Erdeljanovic ar fi foarte importante
pentru noi, dacă autorul ar fi reușit aievea a proba originea romanică
a denumirilor citate. Dar cele mai multe dinele (Mazgjap, Mijeli, Dro-
mira, Vitani, Mrtanji, Pa>ov Brod, Rogame, Suka, Stralic) sunt discu­
tabile și deci nepotrivite pentru a servi ca bază la deducțiuni de ase­
menea natură. 9 Sigur românești sunt denumirile Mikulica (Velja și
Mala), apoi piscul, care se numește „Vrh Draguljin", și Ljepurov Do,
probabil și Kopor și Cipitor (Țipitor)2), precum și Va/n-valea din
Kopiije; iar amintirea populației vlahe au păstrat-o denumirea Vlaska
Drata și numele întemeiătorilor neamului Piperi: Vnjo Radulov, lovan
Radulov. Originea românească a numelui Piperilor n’o admite Erde-
Ijanovici, dar concede că Mugoșii, un ram al lor, au fost, de fapt,
Vlahi.3)

’) Următoarele denumiri le crgde Erdeljanovic de albaneze: Mazgjap, Mijeli,

Dromira, Palov Brod (Palova Stijena), apoi Rogami, Suka și Stralic. Mazgjap în
alb. înseamnă țigan (p. 377). In Mijeli suf. li e albaneză (Meii, Mali, Mice'i, Muli,
Mușii, Petali, Tuli, Zoii etc.) A fost probabil numele unui neam, de aceea Mijeljske
Strane p. 350. Dromira il derivă p. 357 din alb. dru-mire (copac bun sau pădure
bună). Tulpina Drom se află și în numele romanice din Dalmația (Dromaculos),
Pal e în alb. Paul. Numele Rogami, Rogame îl găsește și lângă Skadar, cum și
la izvoarele Valbonei, un afluent al Drimului și pe șosesua dintre Prizren și Debra
(p. 328). Baci (sat) din rom. baciu. sau alb. bats. (frate mai mare). Cfr. numele
satului aromân Baci, spre est de câmpia Bitoliei. Suka se găsește atât la Sârbi,
•cât și la Albanezi, iar Stralic 11 aduce în legătură cu numele de persoană Strali
/alb). V. pp. 330 și 331.
!) Poate rom. a ațipi. Cfr. Durmitor și Visitor în aceeș regiune.
’) O. c. p. 438.
 Astfel totul ne determină să privim ca «patrie străromână" vechea
Moesie Superioară cu .Dardania și ambele Dacii transdanubiene sau
cu alte cuvinte teritoriul situat între Drina și Bulgaria de astăzi, pro­
babil cu ramificații puternice pe cursul de jos al Dunării și spre ve­
chea Serdica (Sofia). Acest teritoriu a rămas în posesiunea Bizantinilor,
vreme de câteva veacuri și după ce au trecut Slavii peninsula balca­
nică, cu escepția unei zone, pe care au ținut-o Avarii Ia sudul Du­
nării.1) Bulgarii au fost cei dihtâiu, cari înaintând pas de pas, au
adăugat la imperiul lor și vechea Moesie. Krum cuceri Serdica (809)
și sili nu peste mult pe Timociani să se refugieze înspre vest,2) iar
urmașul său Omortag, ale cărui oști se luptară și lângă Tisa, ocupă și
ținu pentru sine Sirmiul, după un conflict cu Francii. In acest chip
Dunărea deveni frontiera nordică a Bulgariei și dincolo de revărsarea
Savei pentru un răstimp de aproape două veacuri. In aceeaș epocă
râul Drina forma granița dintre Bulgaria și Bosnia, care pe vremea
împăratului Constantin Porphirogenitul aparținea Serbiei. Această din
urmă (Rascia) se constituise pe cursul superior al Drinei și pe văile
râurilor Lim, Ibar și ale Moravei vestice, de unde, prin situația sa fa­
vorabilă, dominând regiunile învecinate, izbuti a opune o rezistență
serioasă expansiunei bulgare.
Stăpânirea bizantină asupra Moesiei superioare fu înoită pentru
un răstimp de 200 ani de către împăratul Vasile II. după sfărâmarea
imperiului Bulgar. De astădată fu din nou atinsă nu numai Dunărea,
până la revărsarea Savei, ci fu cucerit și Sirmiul. Că în această pe­
rioadă elementul românesc fu înzestrat cu oarecari privilegii o dove­
dește, mai întâiu, supunerea Vlahilor, din toată Bulgaria sub juris­
dicția arhiepiscopului de Ohrida, eximându-i deci de sub puterea
episcopilor locali și pe urmă creiarea unui episcop al Vlahilor, care,
după mărturia unui catalog din sec. XII,- își avea reședința în Vranje.
Acest episcop mai exista încă în sec. XIV la Prilep sau Florina, unde
fu silit a se retrage după cucerirea regiunei Vranje de către Ne-
manja. Remarcăm aici și împrejurarea, că regele Ștefan Prvovencani,
ținând probabil seamă de vechile privilegii, supuse arhiepiscopului din
Zică pe „toți Vlahii" regatului său, acordându-le astfel din nou exem-
țiune de sub jurisdicția episcopilor localnici.
Dar una din notele caracteristice ale vieții Românilor din penin-

’] lirefek, Geschichte der Serben I, p. 120. Cfr. și p. 106.

’] O. c. p. 192-3.
 sula balcanică este organizația lor militară. In statul sârbesc hrisoa­
vele mănăstirilor Banja și Decani fac deosebire între voinici și călă­
tori. Cei dintâiu, într’un grad social superior, beneficiind de „legea
voinicească1' (voinicăski zakon) erau, de sigur, obligati la prestațiuni
militare. Din Bosnia și de pe cursul superior al Narentei, unde Vlahii
se disting ca buni soldați ori ca mercenari căuta ți, nu ne-au rămas
informatii mai precise, dar „legea Vlahilor11 dela Sinj, cari au luptat,
sub Subici si Nelipici, ne-a păstrat urmele clare ale unei vechi orga­
nizatii militare. In fine hrisovul împăratului Andronic Paleolog (1324),
care face disticție între astrateutoi Vlachoi și o altă categorie de Vlahi
obligați la serviciu militar fată de împăratul și deci, cum foarte bine
observă dl Bogrea x): strateutoi Vlachoi, ne dovedește, că populația
românească și-a păstrat, până târziu, organizația militară și în statele,
cari au succedat imperiului bizantin.
Dealtminteri statul sârbesc a moștenit dela Bizantini o instituție,
a proniilor (pronoia lat. provedimentum, provlsio) și proniarilor,
care era strâns legată de organizația militară introdusă pentru apărarea
mai eficace a frontierelor. După cât a arătat lirecek 2) începuturile
acestei instituții se reduc Ia acei „limitanei", grăniceri, pe cari îm­
păratul Alexander Severus, i-a așezat la frontieră, acordându-le pro­
prietăți inalienabile. Instituția aceasta fu introdusă, în sec. VII, în toate
provinciile bizantine (fundi limitrophi). iar din sec. XI încoace ase­
menea proprietăți militare se numiră pronoiai. In statul sârbesc
întâmpinăm asemenea proprietăți din anul 1300 încoace. In tot cazul,
spune lirecek, prin cucerirea unor numeroase provincii dela frontiera
bizantină, pe Kosovo-Polje, la Ipec, Scutari etc. Sârbii au preluat
multe asemenea posesiuni împreună cu instituția legată de ele. In
hrisovul acordat de Uroș II. mănăstirii Sf. Gheorghe lângă Skoplje
(1299—1300) se constată cu privire la o proprietate din Polog, că
nu-i „baștină11, ci „pronie împărătească11 (carska pronija) obligată la
serviciu „după legea voinicească11 (vojnifăski zakon). Țăranul stabilit
pe asemenea proprietăți era dator a da „proniarului11 „perperul împă­
rătesc ", după legea Țarului Dușan.
Bine înțeles, că cuceritorii sârbi au acaparat, rând pe rând, și
aceste proprietăți militare, iar „strateutoi“-voinicii de odinioară, între
cari foarte mulți se vor fi recrutat din populația românească autohtonă,

9 Bulletin de I’lnstitut pour I’etude de l’Europe sud-orientale VII [1920] p.

53 [No. 7-9].
’) Staat und Gesellschaft... II, p. 40 și urm. Gesch.^der. Serben 1, p. 186.
și-au pierdut importanța de mai înainte; totuși în veacul XIV ei mai
reprezentau, în Sârbia, o clasă socială distinctă și în tot cazul supe­
rioară «călătorilor", pe cari i-a creat tot viața din imperiul bizantin
(oditai din Cedrenus). O analogie cu „perperul împăiătesc", pe care-1
plăteau țăranii supuși proniarului, după Zakonicul lui Dușan, găsim în
taxele de câte un galbin, plătite de Vlahii din Croația, domnului de
pământ De aceea se numesc așezările populației românești din în­
treaga jumătate nordică a peninsulei balcanice cătune1) (după lireâek
de origine romanică: ital cantone, franc, cantonner, mgr. katouna, lagăr,
katouneuo, a întinde tabăra, după lokl însă, din alb. katunt, part, dela verbul
nddn, întind, deci cătun ar însemna cort, locuință),2) un termin luat
din vieața militară, care mai pe urmă s’a aplicat așezărilor păstorești.
Cătunarii, cari erau șefii satelor românești, dintru început vor fi avut
mai .ales atribuții de ordin militar.. In fine chiar și lipsa cuvântului
cătun la Aromâni se poate explica, în mod plauzibil, prin împrejurarea,
că în sec. VII-V1I1, când s’a introdus această organizare militară în
jumătatea nordică a peninsulei, Aromânii erau deja coborâți în văile
Tesaliei și ale Epirului, unde n’au avut ocazie să funcționeze ca apă­
rători ai unor frontiere veșnic în primejdie. Astfel, recunoscând rolul
important, pe care l-au îndeplinit Vlahii medievali, în cuprinsul im­
periului bizantin, vom ști interpreta cum se cuvine împrejurarea, pe
care au relevat-o odată și istoricii sârbi, si anume, că Vlahii au format
un zid viu (ziva pregrada) la frontierele sârbești: „aceasta se observă
mai ales la frontiera serbo-bulgară, unde țineau Vlahii două zone de
acestea, una în munții dintre Drina și Ibar, iar a doua în Kopaonik
și ramificațiile sale...". Dar odată îi găsim chiar în plină funcțiune:
când, la finea' sec. XII, primesc cu săgeți înveninate pe cruciații lui
Frideric Barbarossa, pe șoseaua, care duce dela Belgrad spre Nis.4)
In chipul acesta, dacă am cunoaște tot atât de detailat și vieața
Vlahilor din cuprinsul imperiului bulgar, s’ar putea adăuga puncte de
vedere nouă pentru de-a rezolvi problema românismului balcanic. De
sigur însă, că viața militară dela granițile imperiului nu constituie

*) lirecek, Gesch. der Serben I, p. 156. Cfr. Capidan în Dacoromania II, 465.
2) Indogerm. Forsch. XXXIII, 420 —433. Mi-se pare, că lokl crede cuvântul
de origine veche iliră, ceeace ar putea explica frecuența sa la Vlahii din pen. bale.
Remarcăm observația lui lokl la mențiunea cuvântului în Kekaumenos: Das Wort
war in der militărischen Sprache seiner Zeit bereits iiblich.

•) Lj.Kova’evic și Lj. Iovanovie, Istorijasrpskognaroda(ed. Kniz. Zadruga) II. 170.

9 Ansbertuș în Fontes rerum austr. (Scriptores) V, 26.
 decât o lăture a modului de traiu, pe care au fost siliți Românii bal­
canici să-l adopte. Dela acest mod de traiu, cu strajă permanentă în
munți, până la viața de păstori, în aceiași munți, cari se îmbie cu un
belșug de hrană pentru vite și oi, nu mai este decât un singur pas.1)
De fapt, Vlahii din Croația, pe cari îi cunoaștem mai de aproape
ne apar limpede ca proprietari de pământ și păstori, de-oparte, și ca
soldați buni conduși în războaie de cătrg cătunarii, cari se considerau
nu mai puțin decât un nobil croat.2)
Timpul, în care s’a răspândit deci elementul românesc din valea
Drinei spre Bosnia, se poate fixa între sec. 1X-XI, când Bizantinii au
fost siliți să cedeze Bulgarilor biruitori Moesia Superioară și Dardania.
Atunci va fi încetat funcția de „limitanei", pe care o deținuseră Ro­
mânii, iar cetele numeroase, restrânse pe un spațiu prea redus, por­
niră, ținând direcția spre vest, apoi spre sud-vest, către litoralul
croato-dalmatin, unde găsiră nu numai hrană pentru turmele lor, ci și o
stabilitate de drept în cadrele statului croat, care era deja închiegat și
puternic organizat. Migrațiunea aceasta, dar mai ales aceea, care a
avut loc din văile superioare ale Drinei pe cursul afluenților săi,
Piva, Tara și în direcție vestică, spre izvoarele Narentei, a fost fără
îndoială rezultanta unei expansiuni firești, care s’a făcut fără zgomot,
treptat și în mod pașnic. Pentru aceasta pledează tot rolul istoric pe
care l-au avut Românii în provinciile sârbești, dar mai ales influența
reciprocă dintre Slavii balcanici și acești Vlahi. Am văzut, că urmele
Românilor în toponimie se pot distinge încă și azi pe un teritoriu în­
tins, iar influența lor apare documentar dovedită în sec. XI pe lito­
ralul dalmatin. înrâurirea slavă din ce în ce mai puternică, în măsura,
în care, tot mai mult se desagrega masa compactă a patriei străro-
mâne, se recunoaște, după documentele medievale, mai ales în
onomastică, în denumirea unor instituții de drept și firește în
limba lor, care a sucombat însă numai după o luptă mai mult
decât milenară. Chiar organizația după triburi a Vlahilor din hin­
terlandul Dalmației sudice și organizația familiară în zadruga a celor
dintre Lim, Ibar și Morava, dovedește cât de intim a fost contactul
între Vlahi și semințiile slave, cu cari locuiau împreună. Dar cerce-

') Cfr. instituția plăieșilor, la frontiera sudică a Transilvaniei in sec. XVIII,

recrutați din populația dela munte ori de sub munte, care s’a ocupat totdeauna
mai ales cu păstoritul.
s) liretek, Die Romanen I, descrie foarte plastic rolul romanizator al ar­
matei romane, în peninsula balcanică și serviciile, pe cari le aduceau imperiului
coloniștii dela Dunăre, până In veacul VII.
 -lis­

tările mai nouă, antropogeografice și etnografice, dovedesc, de altă

parte și o înrâurire a românismului balcanic asupra Slaviior de sud.
Astfel tipul romanic al casei predomină în Montenegro, Albania și
Dalmația1), iar tipul românesc de sat (starovlaski tip) se întimpină în
Serbia sudvestică, Novipazar, Albania nordică și centrală, precum și
în munții Bulgariei.2) In fine după Evans, dela aceste rămășițe roma­
nice au învățat Croații ornamentația stofelor, broderia, ceramica și arta
de-a împleti corfe.3)
Dacă vom ține seamă însă de cele constatate mai sus, cu pri­
vire la existența unei zone curat slave, la dreapta Dunării, cu Belg­
radul ca centru, va trebui să ne coborîm până în sec. IX, când acest
teritoriu a fost cucerit de Bulgari și probabil slavizat de ei complet.
Singidunum de odinioară apare'deacum numai sub numele său slav
sau, ceea-ce e caracteristic, cu numele de Alba Bulgarorum. Deplasa­
rea Timocianilor și a Predenecenților, spre vest, ne-o atestează chiar
mărturii contimporane4). Invazia bulgară a fost deci, fără îndoială, în
primele decenii ale sec. IX, ca un torent, care a pus în mișcare popu­
lația de lângă Dunăre. Acest eveniment e singurul, care ne poate servi
pentru de-a explica deplasarea spre vest și sudvest a populației ro­
mânești din Moesia Superioară împreună cu slavizarea completă a te­
ritoriului menționat. Influența limbei bulgare asupra limbei istroromâne,
remarcată de Miklosich, s’ar putea atunci reduce tot la stăpânirea
Bulgarilor în sudul Dunării, în cursul sec. IX și X, când, deaitminteri,
cred că s’a rupt și contactul cu populația românească din stânga ma­
relui fluviu, pe porțiunea dela gura Timocului în sus.

’) Meringer, Das volkstiimliche Haus în Bosnien und Herzegovina, Wien

1900. Murko M. Zur Geschicte des volkstiimlichen Hauses bei den Siidslaven
Mitth. anthr. Ges. Wien XXXV, 312; XXXVI, 28.
’) Srpski Etn. Zbornik IV, p. LXVII (Cvijie).
’) Evans, Through Bosnia and the Erzegovina, Londres 1876. p. 24. Citat
de Tamaro, La Veneție lulienne... II, p. 306.
4) lire'ek, Geschichte der Serben I, p. 123 și pp. 192—3. Cfr. Ratki, Hrvatska
Frije XII vieka în Rad 56 pp. 111—112.
 Indice de nume
A B
Absan 11 Babid, Radmil (Radunei)227 1
Adria 60 Babojevci 98
Aldinisd Tomaș 30 Babonic Ivan (Babonig) |13, 14
Alba Bulgarorum 116 Babuna 14, 99
Albanez (Albanezi) 52, 53, 69, 99, Baci 27, 111
400, 111, Bagnanj, Dragasce de (v. Ban-
Albania 94, 104, 116 jani), 75
Albius (Mons) 85 Bahtici (Bahtici, BahtiCi) 25—29
Alexander Severus 113 Balabanovo 102
Almissa 17 Balcani 54, 89, 90, 91
Alpi 87 Balcanică, peninsula 4
Alpii Dinarici 93—94 Baljevac 103
Al tom an 73 Ban 110
„ Nicola 8 Banadego 12
Ambrosie, Sf. 32 Banat 105
Amemulici 103 Banilouich Goitan 75
Anagasto 6 Banișor (Banisor) 103, 110
Andrea 34 Banja 98, 113
Andriulus 62 Banjani 7, 74, 110
Andronic Paleolog 113 Banjestra 110, 111
Andruzul 44 Banjica 110 .
Antul 63 Banul (Bosniei) 4
Anz (v. Hanz) 17 Barbace 102
Apolinar, Sf. 34 : Barbakane 104
Arbanasin Gin 53 Barbakani 103
Arbe 35, 42, 82 Barbania 13
Arbensi 43 Barbarossa Frideric 114
Arborici 62 Barbat 102 .
Arbulici 62, 103 Barbatovac 102
Arche 47 Barbazanis, Miha Madii de 13, 56
Ardeal 14. 59 Barbeș 102
Aromâni 73. 106, 107, 114, Bardari 26
Austria 49, 96 Bareljevski 98
Austriac 50, 78 Barkul 64
Avari 108, 112 Bartoloma 27
Basarovid landrija 79 69, 71, 72, 73, 74, 76, 80, 83.
Basilius 86 85, 86, 88, 89, 90, 93, 94, 95,
Baska 33, 102 96, 105, 106, 107, 109, 100,
Bâlgarski 98 113, 115
Bărbulescu 96 Bosnieci 6, 51, 69
BekoSevisd Gregur 30 Bossiglie 38
Belgrad (Belgradul) 50, 104, 107, Bossilina 66
114, 116 Bossina 12
Belice 7, 100 Bozica 19
Belo Polje 105 Bran 107
Berberi 13 Brankovic 8
Berbos Iuraj 62 „ George 8
Berdari 24, 25, 28, 29 „ Vuk 8
Bergatto 10 Brankovina 105
Berulidi 103 Brasul] 64
Bibali 45 Brațul 63
Bidermann (H. I.) 48, 87, 96 Bratulj 64
Bielize Zenta 2 Brazza 82
Bihac 22 Brdari 24, 27
Biled (Bilele) 7, 100 Breberis 13
Bilkovisc Șimun 30 Brechevo 14
BiomuzeviC Milo§ 101 Bredal 25, 27,
Bisce 89 Brekovica 79
Bisko 14 Brence 3
Bitolia 111 Breno, Golfo di. 100
Bitu§ 103 Bresdoa 10
Bizantini 68, 112, 113, 52, 93, Brescuoa 9
108, 115 Brest 48
Blachus lunius 65 Bribir 13
Blacus 9, 55 Brgjani 105
„ Bon 62 Brgule (Brguli) 104, 105
Blatac 99 Brgulice 105
Birulici 103 ' Bnjdg 110
Biaxio, Grede de 3 Brskovo 9, 98
Blisca 14 Brlindl 49
Bobani 7, 62 Bubec Emerlc 66
BodoliSc Gherga 33 Buccari 102, 44, 32
Bogdan 31 Buchana Nixa 2
Boliuno 48 Buchorichi de Vragoudol de Ne-
Bogrea V. 69, 113 uesigna 62
Bogulin 64 Bucorovich Musbradus Vlacus 62
Bolghari 59 Budum 103
Boka 104 Buda 25, 26
Bormasi (v. Burmazi) 7 Budua 71, 108
Bosiljeva 79 BuduliSd Ghergur 33
Bosnesi 61 Bugîrid 98
Bosnia 5, 6. 7, 10, 11, 12, 16, Bure 45, 47
39, 50, 52, 55, 58, 61, 63, 68, Bujadid 105
Bukor 105 Cervarius Ludovicus 58 >
Bukulja 105 Cetina 14, 15, 16, 17/19, 20, 21,
Bulgari 53, 84, 80, 87, 112, 115, 29, 31 35, 39 56, 58, 57, 66,
116,52,57,85,93,99 69,70,72,74,76,79,101,106
Bulgaria 92, 97, 99, 106, 108, Cetinje 104
. 112, 116 Charsia 48
Bulgaria de nord 90 Chehi 59
sudică 90 ChHmo 5, 6, 7, 55, 61, 68, 100
„ de vest 90 Cherstol 7
Buigaroctonul Vasile 108 Chichio 44, 62
Bunaja 105 „ Pasculus 50
Bunari 99 Chrobrethyth Paulus 23
Bundiuh 103 Chudulus 62
BuniC loan 79 Ciccio da Segna 48
Buntulici 105 „ „ Ș Michele di Leme 48
Burmax 100 Cici (vezi CiC>) 61, 60, 50, 49,
Burmazi 103 48, 47, 44, 85, 95
Buza 104 Cilia, Hermann de 22
Cincari (Țințari) 106
C C’pitor (Tipitor) 1,11
Camano, lunius de 1 Cittanuov'a 47, 59
Camsa 63 Clara 27, 25
Canale 10, 100 Clemente VI Sapra 107
Canali 2, 3, 5, 7, 55, 65 Cletistia (Klethta) 2, 3
Candia 40 Clissa 16, 17, 19, 45, 77
Canzian St. 48 Collis, Gerardus de 61
Capodistria 48 Corbavia (Corbauia) 11, 12, 16, . v
Caransebeș 11 23, 66 70
Carina (Țarina) 104 Cornet 64
Carintia 50, 60, 77 Corona (v. Korona) 64
Carlopago 31, 63 66 Corvato 34
Carniolia 60, 77, 80, 96 95 Corvin loan 73
Carol banul 24 „ Matei 27
Carsi 60 Cosovo 76
Carso 60, 95, 96 Cossicio Vladislao 58
Caseus vla^hescus 3 Cossul (Cossuli) 63, 58
Castelmuschio 33, 70, 102 Crabaten 49
Castelnuovo 8, 45, 100 Crancus 75, 9
Castoria 108 Cresello, Pancratis de 10
Cat taro 5, 7, 8. 9, 10, 11, 53, Cresulus 63
56, 71, 73, 76, 100 Crețul 63
Cattaro Golful de lOO Crk enica 63, 32
Cedrdnus 114 Crmnica 100
Centena 14 CrnojeviC Ivan 104
Cepul 63 „ Ștefan 9
Cer 90 Crnovunci 106
Cernovici Ștefan 73 Crnul 63
Cernul 62 Croacla 26, 27, 29
Croat 18 Dalmatini 15, 39, 40, 58, 61, 7®
Croate 51, 78 Danciul 62, 102
Croati 14, 16, 28 DanCulovina 62
Croația .13, 84, 85 Daniei Milutin 24, 26, 27
Croați 32, 34. 41, 47, 55, 57, 59, Danicic 98, 99
67, 68, 69, 77, 83, 84, 87, 88, Danilo 31
89, 93, 96, 116, 17, 19, 20 Danilovisc Franko 30
Croația 13, 20, 21, 22, 23, 24, Danubius 95
30, 33, 41, 42,'47, 48, 49, 50, Danzull 62
55, 65, 70, 71, 72, 73, 74-78, Dardania 88, 94, 112, 115
80, 83, 87, 88, 89, 94, 95, 101, Debra 111
107, 109, 104,. 115 Decani 98, 99, 113
Croazia Vecciiia 95 Decanski Ștefan 54
Crovatia 60 Dedullus 62
Croce, Ireneo della 50, 60 Dehojevic Miclăuș 20
Crohatia 57 „ Martin 20
Cuce (Țuțe) 50 Depnovic Constantin 98
Cupșor 25 Delean 86
Curtea die Viena 78, 48 Densusianu 96 .
Curzola 73, 35, 67 , Dersimirich Bogoslauus 75
Cvijic 106, 105, 104, 102 Didulic Ratcho 62
Cabic 98 Diedo Antonio 82
Cacak 105, 110 . Dimnus de Besscha 32
Cacvina 16, 77 Dimitrie 31
Celopeka 30, 102 Dinul 64
Cepruișor Bartol 30 Dinulovic 64
Cicavica 50 Dioclea (Doclea) 57, 110
Cicevo 50 Dioclea, presbiterul din . 55, 84,
Ciâi (vezi Cici) 96 •85, 108 . .
Cifre 50 Disica, Michaele Qeorgij de 10
Cicino Brdb 50 Divid Tomo 79
CiCovap 50 ' Djakovica 99
Cikola 14 Dobrignaci 75
Cikulisca 63 Dobrigno 33, 102
Coka 22 Dobrili 7, 100 -
Cubret c Paul 22 Dobrinje 32
Dobrodoljani Vlasi 98
D Dobr'ula (Dobrulja) 62, 63, 64
Dabiziv 53 Dobrulus 62
Dacia 12, 60 Dobrusnici 99
Dacia Traiană 59 Domincul 62
Dacia Aureliană 94 DomjeniSc Krstul 63 ,
Daci 112 Domșa 16
Dakulovici 105 Domuliâ 63 . .:
Dalmația 13, 17, 22, 35, 36, 37, Donat 34 Y x ;
39, 40, 41, 42, 44, 47, 53, 59, Donje 50
71, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, DraCanica 55, 10O
88, 91, 93, 94,109, 115, 116. Dracevica 5, 7
Dracul (Draculus) 11, 62 Duka 110
DraculusPetrus 62 Dukija 110
Draculus Zorzi 62 Dumic Iuraj 79
Dragacevo 50 Dumitru, Sf. 94, 108
Dragacevo de jos 105 Dunăre 58, 59, 61/84, 85, 87,
Dragnaz 5, 100 88, 89, 92, 93, 94, 97, 105,
Dragobratidi 99 107, 108, 112, 115, 116
Dragoljevci 99 Durachi 69
Dragoslav Srbin 53 Durazzo 86
„ Vlah 53 Durmitor 111, 103, 64
Dragoslalidi Gurja 10 Dusan (Țarul) 5, 8, 53, 99, 102,
Dragula 32, 63 113, 114
Draguleta 64
Dragulevici 63 E
Draguli Pervosclavus 62 Ecaterina 15, 20
Draguljan 64 Egre 40
Draguljin Vrh. 111 Elena 52
Dragulov 63 „ despotica 101
Dragutin 31 Elisabeta 24, 66 •
Drakuljica 64, 103 Engel Christian 86
Drakulovici 103 Epir 108, 114
Drazevic Bilosav 18
Diazivojevic Elovac 18 Erdedi Nikola 72
Erdâdi Nicolae 79
Draznul 31 Erdeljanovic Dr.-1. 110, 111
Dracul (Drâzula) 62, 63 Erzegovina 95
Drglato 102 Europa 60
Drim 99, 106, 107, 111 Evans 116
Drina 7, 90, 104, 106, 108, 112,
114, 115 F .
Drinjaâa 106
Drobnjaci 75, 100 Ferdinand 48, 49. 79
Drobnjak 103 Fetina 103
Dromaculi 111 Ficorci 102
Dromgnazi 75 Filipescu 96
Dromira (Dromire) 110, 111 Filipovici Milovan 28
Drusici 104 Fiume 17, 32, 45, 60, 66,. 76
Duare 86 Florina 112
Dubaănica 34, 102 Fortis Alberto 86
Dubica 89 Foscari Francisc 39
Dubovac 63 Franc 112
Dubravcid Vigan 18, 20, 70 Franciscani 11, 12
Dubrovic Milic 79 Frankapan 17, 50
Du Ca'nge Dufresne 85 „ Anz (Hanz) 73
Dudan 24, 26 ț „ Dujmo 31
Dudanovici Mikola 25 , Ecaterina 16
„ Mikula 26 „ Gaspar 79
„ Nicolae 25 „ Hanz 17, 20 '
„ Staver 27 „ loan (Anz) 15
 Frankapan Ivan 25, 33, 34, 48, Goracevci 98
56, 70 Gordulja 64
Frankapan Martin 32, 67 Gorica (Gorița) 48, 89
Nicdae 15, 22 Gossamîri Vladimir 10
„ , Ștefan 16. 79 Gostimirich 9
Frankapani $2, 56, 70, 79 Goți 92
Franul 63 Goymerye 78
Franul'chia Catharina 62 Gozze, Allois de 6
Frascic Petru 48 Gradovici, Gheorghe Mikola aitu
Fratta 47 27
Frideric 44 Graâanica 99
Friual 93 Gradul 63
Friul 60 . Graecia (Graeci) 85
Pumo, Balducii de 32 Grec (Greci) 53, 47
Fuschi Lucaro 9 Gridovici 26
Grigirie 8, 20
G „ XI 11
Gacka (Gaccha) 44, 66, 67 Grisogonis, loan de 31
Gacko 6, 100 Grobadic Ivaniș 18
* Gagji 104 Grubula 63
Gaine 104 Grubsc Budan 18
Gajina 104, 105 Gruza 105
Galardio Jurko 20 Guljevici Neozgot 27
Galcic Toma 27 „ Rădici 27, 28
Gazul Pavel 63 Guncati 99
Gens Marino 9 Gure, de Gleya 3
Georgi 13, 16
Georgio, Franciscus de 38 H
Gerd 26 Hakula 104 ,
«Gerdovici Lukă 28 Hanz 17, 20
„ Radoi 26 Hardomilici 7,’ 100
Germania 60 Hașdeu 96
GesnerConrad 60 Hațeg 11
Geta (Geti) 58, 59 Hegul 62
Gheorghe M’kola alai Gradovici Heraclie 109
27 Herbula 63
Gheorghe, Sf. 113 Hercegoyina 74
Giapridi 60 HerendiSc Ivan 30
Gilanovici Vladislav 26 Heițegovina 8, 76, 80, 103, 107
„ Giovani Battista 81, 82 Hilandarul 98, 99
Give, Cranca de 3 Hochywrya 78
Gjurgjevac 105 Holachi 21
Gliubovaz Sirnon 82 Homlja 16
Goislav 24 Hotnja 72, 79
Golesevic Hrela 18 Hoțul 102
Golubovci 99 Hranul 63
Gora 89 Hrvoje 39
B Srednja 90 Htetovo 99
Hum 6, 7, 61, 72, 100 luda Triphon de 10
H ungari a 59, 11 Iura (luraj) 7, 26
Huniadi loan 26 27 lurișici Nicolae 48
Hvosno 98 Ivan 16, 18, 19, 22, 33, 40
lvani§ 15, 35
I Ivanovic Ivaniă 18
lakuăovid Filip 26 Ivid 78
ladar 50, 105 Iwan 16
ladre 62 Iwanowec 79
ladrensis Vitule 62 Izubra 103
lagic V. 17 Izvor 103
lajce 76
lakovac 63 J
lankul 64 Jurjevic Mihal 79
lapidia 82
lapizi 86 K
Ibar (Ibarul) 75, 103, 106, 112,
114, 115 KaSer 105
leleisC Matijas 30 Kadlec Karel 92
lelsanica 98 Kaludra 103
lezera 75 Kamengrad 89
Igrischya 29, 30, 102 Kamieac 16
lirecek 2 5, 6, 7, 9, 55, 62, 65, „ Marko Miăljenovii d.’72
72, 73, 90, 91, 94, 95, 96, 97, Kampur 103
113, 114 Kantulici 103
Uid Radomir 103 Kapela 44, 89
lliri 89 Kapor 111
iliro-Romani 110 Kaporov 110
lllyrica 60 „ Brijeg 111
lliyrici 58, 85, 86 Karadzic Vuk 82
Uul pastor 62 Karin 77
loan 14, 26, 29 Karlobag 102
„ Sf. biserica 102 Karlovac 79
, Sf Lika din 30 Karolo 23
loann 16 Karpați 87
lorga N. 97 (Karpaten) 1
lovicevic 104 Karst (Carso) 49, 50
Ipec 98 karvan 9
Irineu, Sf. 108 Katun Bugarski 98
Iști pul 99 Kegal (Kegel) 24
Istria 30, 44, 45, 47, 48, 49, 50, Keglevici 26, 28, 71
60, 63, 64, 77, 80, 87, 89, 95, „ Ivan 27, 71
96, 102, 109 n Simun 25, 27,. 28, 29
Istrieni 81 Keglevich 25, 63
Istro-Români 47, 51, 77 Kekaumenos 57, 84, 108, 114
Italia 51, 85 Kerka 24
Italica 60 Kermen 26
Italieni 51 Kifer 105
Kicurici 7 Krisojevici 7, 100
Kinamos 57 Krivosijani 100
Kiaic 24, 48, 77, 88 Krivonos 25, 26, 27, 28
„ Vjekoslav 89 Krka 101
Klis 101 Krnule 64, 105
Klisura 103 Krucica 103
Kljuc (KljuC) 16, 89 Krum 112
Klobuk 7, 100 Krusevac 99, 106
Knin 14, 15, 16, 21, 22, 23, 25, Kruska 102
27, 28, 36, 70, 71, 74, 77, 86, Kucajna 103
101 Kuci 104
Knisic 79 Kujavici 6, 100
Kobasic Ivan 79 Kukavic 24
Kocic Blaz 18 Kulin 52
Koderman 68 Kutnanovo 103
Kolan Matija 79 Kuripesic 50
Kolubara 105 Kurjakovic (Grigorie) 15, 102
Komaina 99 Kustrazic Bulat 18
Konjcăica 29 Kozul 63
Konjscica 26, 27, 28
Konjsice 25 L
Kopaonik 90, 106, 114
Kopilje 111 Lab 22
Koprivno 20, 101 Ladislau 26, 31
Korbulicska Reka 104 Ladovici 7, 100
Korlat 77 Ladschah 48
Kornet 105 Laibach 85
KorniSor 103 Lakustova 103
Korona 105 Lalic Toma 79
Kosarna 99 Latin (Latini) 52, 100, 61, 89,
Kosovo Polje 106, 113 53, 85, 57
Kostracani 99 Latini Crni 58
Kotar 86 „ Nigri 57, 86
Kovacevic' 98 Latinorum provincia 84
Kozieic Șimun 59 La§ki brijeg 104
Kozul 63 Lazar Țarul 103
Krabaten 50 „ Despotul 101
Kragujevac 105 Lazarevici Ștefan 101
Krain (Kraina) 49, 85 Ledenica 31, 32, 110
Krajina 89 Lelestva 110
Krajiste 103 Lepeglava 78
Krajna 50 Lepcinovci 99
Krapulic 63 Lesce 48
Kras 33 Leskovici 105
Krasulac 64 Lesnovo 98
Krbava 12, 23, 31, 40, 74, 77, Leutar 103 .
86, 102 Levakovic 78
Krinunovici 26 Liburnia 82
Lika 22, 29, 30, 31, 44, 75, 77, Marini Stephani, Palma 9
86. 102 ’ Maro 10
Lim 103, 106, 112, 115 Martholoczy 78
Liute Bobotii 9 Martie Petar 21
Lipljan 99 Martolița 10
Lipomano Marco 39 Martolozi 47, 49, 50, 77
Lisignano 47 Mărul a 63
Livada 103 Mazzana (v. Mazzara) 47
Ljepurov 110 Mazzani 102
„ Do 111 Materuge (Materuge) 100
Ljeskovac 98 Mateiu (Matei) 26, 27
Ljuba 67 ? Matesisc Tomen 68
Ljubinja 100 Mafie 12, 20, 22. 31, 76 '
Ljubomir 100 Matias (regele) 29, 59, 66
l opasic 17, 18, 31,38, 79, 88 Matheoni 40
„ Radoslav 17, 89 Mathei Michoz 56
Loret 64, 105 Matko 17
Loredano Marco 34 Matterugio 110
Lovazici 20, 101 Matulichia 62
Lovden 104 Matulovina 104
Lovrich Giovanni 86 . Maurovlahos 55, 57
Lubetingno 33 Maurovlaci 84
Lubiana 60 Maurovlahi 108, 109
Lucius 37, 38, 56, 65, 85, 86, 97 Mazgjap 110, 111 ‘
„ loan 84 Mazuranic 68
Ludovic 11, 21, 26,32,56,57,73 Mazzara 110
„ cel Mare 33 Medak 31, 102
„ regele 14, 15 Medwednyczâ 78
Melita 58
M Menkovisc Vidor 33
Macedonia 57, 73, 94, 97, 99 Mentone 47
Macur-jama 110, 111 . Mentul 63
Mackat 64, 105 Mertali 110 '
Macva 107 Merturi 110
, banul de 107 Merucich Brayk 23, 102
Maderno 47 Merulja 103
Maior Vlahia 11 Meterizi [04
Makul 63 Metodie 51
Mala 111 Miclăuș 20
Malfi 6 Micola 26
Maljena 105 Micul (Miculu) 32, 33, 63
Mandrulica 63 Miculanich luan(ni) 33 '
Manoo Vlah 53 Midjor 90
Marandul 63 Miha Madii 13, 56
Marcu (Markul) 31, 63 Mihail 25
Marea Adriatică 92 Mihanovici Stepan 25
Maretid T. 63 Mijatovic Ceda 10
Maria, Sfintei, biserică 32 Mijeli 110, 111
Mijulj 64 Morava 50, 75,98, 103, 105,106,
Mikaglia lacob 60 111, 112. 115,
Mkiosich 63, 71, 87, 88, 116 Morgassia Bcgdan 9
Mklosnh F. 87 Morlac 35 61, 64, 67, 83
M kulj 64 Mori acea 31, 80, 85,
Mikulica 111 „ canale dela 31
Mkulu 32 Morlachi 56, 60, 68, 85, 87 96
Milbrat 10 Morlachia 50, 86
Milescen 10 Morlaci 8, 9, 10, 15, 21, 31, 37r
MileSevo 55 35, 37, 38,, 39, 40, 41, 42, 43,
Milei nici 105 44/45, 47, 48, 49, 50, 51, 55.
Milulovich Thomaso, Margita de 65, 66, 69, 75, 80, 81, 82 84.
62 86, 88, 89, 95, 96, 97, 109
Milunovici 110 Morlati 73
MilunoviJi Lucaci 30 Morolachi vasalii 31
Milutin 25, 26, 100 Moroi aci 15
„ Ștefan 98 Morovlah 35, 58
„ Alimer și Petru 26 Morovlahi 56, 58. 59
Mina Zuanne 47 Mortoli 80
Mirce 55 Mortolozii 74
Miriloviâi 7 Morlaccus 33
Misul 63 Mosor 101
Misulovid 63 Moșul 106
MiSkulin 64 Motina 102
Mitrovița 7, 98, 107 Moysclauus 65
Mitul (Mitulj) 63, 64, MOttlirg 49
Mladen 14, 24 84, 106 MrduleS 64
Modrussa 17, 59, 74, 89 Mreucii 23
Modrusch 49 Mrgulovic 63
Modruș 61 Mrkame 110
Moesia 58, 112 Mrianji 110, 111
„ Inferior 60, 94 Mugoși 75, 111
„ Superior 94, 112, 115, 116 Mulgaăiăâ Micula 30
Moga 75 Muncela 103
Mogorovici 70, 102 Munteni 109
Mogoșani 75 /Muntenia 12
Mogoșești 75 Mure 103
Mohaci 77 Murgici 103
Mohamed 58 Murlac 35
Moldavia 11 Murlachi (Murlaci) 36, 61, 72
Moldoveni 109 Muskovisc Dian 30
Momiano 47 Muskovcz 79
Montagna 45 Mutolova 103
Monte Maggiore 51 Mutulovci 103
Montenegro 50, 71, 74, 94, 103, Mutulovie Râja 103
104, 110, 116 N.
Monticchio 47
Moracia (Morala) 55, 106, 110 Nicolae din Corbavia 75
 rzz —

Nicolae Sf. 52, 98 Orsica Frâne, Bodacia de 4

Nicoletti Marc Antonia 60 Orșova 11
Nicul 63 OsladiC 105
Nigri 85 Osmani 76
NikoliC Rista T. 102 ; Osoie 102
NikSiC 6 Ospa 32
Nik&idi 7, 100 Ostoia (Ostcța) 26, 39
Ninoslav Matei 52 Ostori Mil'C 18
Niș (N’S) 99, 114 Ostrovica 31, 102
Nona 31 40, 67, 82, 102 Ostrovița 22, 29, 30, 36, 77
Nenulli 62 Otomane, Porț i (v. Porta) 68
Novac 29 : i Otulje 102
Novacovici 75 Ozanulo 61
Novakovici 71, 91, 99, 105, 106 Ozanulus 109
Novakovic Stojan 54, 90, 109 P
Novi 32, 44, 67, 69, 100, 102
Novi Vlahi u Dubravi 79 । PâdriC 60
Novigrad 31. 67 Pagarusani 99
Novipazar 116 Paga 35, 42, 43, 82
Ntirnberg 85 Paklare 101
Nutjak 74, 77, 101 Palov Brod 110, 111
Nychak 23 Palova Stijena 110
Nyemchy 59 Pământul Vlahilor 32
Papa 12, 31
O Parenzo 48
PaskuliC 63
ObCina 60 Pasculus 44, 62
Obrovac 49, 74, 101 Paul 30
„ Draznul de 63 Paulovici loan 28
Obrovaț 23, 31, 42, 77 Paulus Karull filius 23
Ochridâ 86 PavlâviC Radoslav 5, 7. 10
Ohrida (v. Ohrida) 86 Pârvedrina 20
Oglagjenovci 105 Peina 106
Ohrida 112 PCinja 102, 103
Olaccus 33 Pecorario, Pasqua de 9
Olachy 14, 15, 35, 57, Pejul 63
O'âh 52, 61 PergoăiC Ivan 59
Olahi 51, 79, 108 PeriC Radul 79
Oliver loan 98 Peros 103
Oltenia 105 Peruosclaui Petrus filius 55’
OmiSIje 16, 33 Petantius Felix 12, 58
Omortag 112 Petar 33
Onogost 6 . . PeteleniC leronirr 32
Opasa Cranoe 3 Petra Ce 98
Opor 39 Petranovic B. 54
Orbini Mauro 56 Petri 40
Orleț 33 Petro 39
OrlovfiiC Grigorie 32 PetroviCi 110, 111
 Petrovopolje 79 Pbznanoyi c îv an 18
Petrovo-Polje 101 Prasdevica* 31, 101
Petru 26, 29, 39 Praviisisc Milota 30
„ banul 56 ' Pribinovici 7
Piavic Ninoje 31 Prebez 77
Pigafette 68 Predenecenți 116
Pigulova Rupă 104 Prepolje 6
Pijanci 98 Presbiterul din Dioclea 57, 75
Pilatovci 7, 100 Prespa 108
Pinculic 63 Priban 24
Pind 54, 90, 91, 92, 93, Prib^g 79
Pinguent (Pinguente) 44, 62 Pribinovici 100
Pinuăinci 99 Pribislav 31 .
Piu II 60 Pricel 103 '
Piperi 71, 74. 75, 110, 111 Priedor 89
Pirlitor 64, 103 Prijot 64, 105
Pirot 106 Prilep (Prilepul) 99, 112
.Pisino 47 Pripchus 75
Piva 100, 106, 115 Prizren 98. 99, 111
Plăieși 15 Prizrenul 98
Pianine 2, 65, 100 Prodanovic Dragiâ 18
Plavsko-Gusinjska 103 ProiIovei 98
Plischa 7 Promontore 47
Plise 100 J Prvovencani Ștefan 52
Pocerina 105 ’ ProvenCan Ștefan 98, 112
PoSit^lj 14 Prvula (Prvulj) 62, 64
Podcrnji 7, 100 - Prylezye Inferior 79
Podgorje 29, 31 Psina 99
Podgorina 105 Psoderci 98
Pogle 14 Pukur, Nicolae de 62
, Petrovo 14 Puncta 65
Pogorelcic 63 ' „ Stagni 3
Pola 47, 60 Purici 105
Polesan 47 Pușcariu 96
Policiani 13 Pusula 105
Polizza (Poljiza) 13, 66, 71 PuSkarevac 105
Poljanica 103’
Polje 100 - Q
Poljica 13, 22, 34, 102 Quarzonibus. loannes de 81
Polog 113
Pomor 47 : R
Poniga 98
Ponosnicl 9 Racki 88, 96, 109
Popoviciu 96 „ Franjo 88
Popovo 5 * Radac 34
„ Selisce 79 ' Radoslav 10
iPorphirogenitul Constantin 112 Radan 26
Porta 103 Radatovi^ Vucovoj 79
Radega Gheorghe 26 Ratko 24 . .
Rădici 28 Ratunda 103
Radivoevci 99 Rauber Nicolae 49
Radmii 28 Razopanyk 79
Radobyla 12 Regat ungaro-bosniac 12
Radol 26 Reka Karbulicska 64 :
Radolid 80 Rendulici 105 .
Radoslav 26 Repaciu 22
Radovin 12 Republica venețiană 35
Radul 44, 62, 109 Resti Mihail de 6
Radula (Radule) 62, 104 Richino 7 .
Radule Vlah 104 RijeOka Nahija 104
Radulek 63 Rijeka Crnojevici 104 .
Radulinovich Obrad 62 Rigiani 7, 100
Radul] 64 Rimljan 58, 59 .
Radulov 104 Rior 64, 105
Radulov lovan 111 Rîu-izvor 103
Radulov Vuje 111 Rmanj 22, 77 , -
Radulova Padina 103 Rodjevic Tomaș 18
Radulovic 62, 103, 105 Roesler 88 ’ : -
Radulovidi Radi<5 104 Rogame (Rogami) 110, 111
Radulus 11 Rog Kozli 30, 102
Radunel63 Romani 49, 57, 59, 85, 88
Ragjevine 105 Romanija 90
Ragnana, Grubeszia de 9 Romanii din Istria 30
Ragnina, Nicolae de 61 Romano-Graeci 85 , .
Raguza 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, Români 11, 52, 55, 58,. 59, 61,.
11, 12, 53, 55, 58, 61, 65, 71, 70, 76, 77, 80, 87, 88, 90, 91,
73, 74, 95, 100 13, 95, 96, 97, 98. 99, 101,
Raguzană 4 102, 103,» 104, 105,' 106, 107r
Raguzan (Raguzani) 1, 2, 3, 5,6, 108,112,115 ,
7, 8, 9, 10, 11, 52, 53, 55, 57, Rovigno 47 _•
57, 65, 66, 68, 69, 72, 83, 100 Rubanoviăc Matul 30, 63 ■
Raguzeus 2 Rudine 5, 7, 55, 100 . ’
Raguzio lohannes 11 Rudine Biledske. 103, „ .
Rahulj 64 Rudnik 99, 105, 106,
Rakul 63 ' Rudolf 78
Ralul 62, 63 RudolsfswOrth 49
Rasanze 12 Ruizvor 103 ' ■ ,
Rascia 85, 112 Rumeri 50, 61 ,‘
Rasciani 49, 58, 77, 78, Rusniaaki 59 ■
Raspo 47 RuZiăd Iuraj 30
Raspurch 45 ;\S ? ■'
Rasulidi 105
Raska 90 Sabete 11
Raăul 63 Sakulica 103
Ratcovici lacob 28 Salomon 47
Ratiăevci 99 Samsur 102
 "Sandaij.5, 6, 9, 36 Sigismund, regele 16, 17, 20 22,
Sandul 63 25,40,42,57
Sankovid Ninoc 18 Silan 24
Sano 60 Silănești 24, 69, 71, 101
Sare-bire 63, 100, 106, 109 Simon 29; 62
Sarkoni 23 . . Sinainci99
Sarpi P, 80 Singidunum 116
Sași 59 Sinj 14, 15, 16, 17, 18, 20, 57,
Sava 58, 84, 90, 94, 104, 112 70 77,86,101,113
Sârb (Sârbi) 3, 5, 8, 19, 20, 50, Sirmiu 107, 108, 112
52, 53, 54, 57, 68, 72, 75, 78, Sissano 47 f
83, 92, 93, 100, 110, 111, 113 Sitari 105
Sârbia 5, 7, 54, 68, 71, 76, 80, Sitnița 99
87, 106, 110, 114 Skadar 111
Scalici Radu 27, Skok 80
Scardona 22, 77 Skopije 53, 99, 113
Schiavon ^Schiavoni) 34, 57, 61 Slano 6
Sdaveni (Sclavoni) 59, 78 Slavă 1
Sclavonia 6, 10, 55 Slavi 4, 5, 36, 51,52, 53, 54,74,
Sclavus (Slavi) 1, 2 85, 86, 90, 91, 92, 93, 94, 107,
Scochi 80 109, 115, 116
Scutari 52, 99, 106, 113 Slavonia 14, 61, 77, 78, 83
Sebenico 13, 35, 36, 41, 42, 66, Sloveni 59
67, 69, 81. 102 Siunj 31
Sebest 11 Smantare 63, 109
Sechy Nicolae 71 Smudirog 98
Segna 44, 45, 55, 61, 80 Sochaca 20
Segna da 31 Sofia 101, 112
Segnia 33 Soli 101
Seech Nicolae de 37 - Sokol 22
Ș.kirnik 99 Sopkoviăc loan 30
Sekulja 64 Spalato 8, 35, 62, 67, 73, 75, 77,
Sekulovic(i) 62, (03 101, 109
Sernendria 50, 68 Srb 14
Senj (Senja) 27, 32, 43, 66, 74, Srblin 52
Senko 6 Srdul 63
Seuko Jupanul 5 Srebrenica 7, 76
Șerbi 96 Sremjane 99
Serbia 6,-55, 61, 70, 88, 89. 90, Srernljane Vlasi 107
91, 92. 94, 95, 97, 98, 99, 105, Stagno (Stagni) 3, 5, 6, 7, 65
106, 107, 112, 116 Stajul 63
Serdica 112 Stanac 33
-Sergiu, Sf. 2, 65 Stancul (Stankul) 33, 62, 64
Serghie, Sf. 100 Stanul 63
Serviani 49, 77 Starigrad 49 102
SestriC M huvil 79 Staver (Stawerv) 26
Sestriâ Toma§ 79 Ștefan (Stepau, Stephan) 8, 11,
Sibenici 57 25
Stijena 110 Sutulja 64
Stilo. Petrus de 9 Sutuljici 105
Stipan 10
Stog 14 T
Stojislav 31
Siolac 100 Tagliamento 44, 62, 109
Stonski Rat 3 Talovac 17
Strahajfviâ loan 79 Talovac, Lacko de 20
Strali (Stralid) 111 Talovac, Matko de 20, 22
Străromână (patria) 108, 112 Talovac, Petru de 20
Strecseny 72 Talovac Petru 26, 27, 40,
Strohal 63 Tamaro 44, 63 '
Slupovi Giurgjevi 98 v Attilio 45, 95, 96, 100
Subasic Radivoj 79 Temnava 105
Sugarei 30, 102 Taor 64, 105
Sugari 29, 30, 102 Taorska Stijena 105
Suka 111 Tara 106, 115
Surdul 102 Tarnok Petri 28
Surdulita 102 Tarsi 60
Surduljani 102 Taure 105
Susica (SuSicani) 99 Târnul 90
Sutiska 98 Tesalia 92 93„94, 108, 114
Svetovracki 99 Tesalonichi 94
Szechy Nicolae 27 Terre nuove 2
Szentivany 86 Tersatto 17, 32, 102
Szerbli 59 Teucri 3, 57
Sabac 106 Thalloczy 30, 44
M Ludwig 93
Sarban (Sarbane) 64, 103, 105 Therchy michich 27
Sar-Dagh 90, 94 Thurci 79
Stepul 63 Thurn, Eresmus vo 49
Scirna 20 Timoc (Timociani) 706. 112, 116
Serbau 62 Tmin 21, 23
Tisa 112
Serbatovac 105 Tisac 101
Siljegovci 106 Tiăca 101
Siljegovci Vlasi 99 Tollisclauus 65
SiSavtovici 98 To’ovac Matko 25
Sisiâ F. 14 TomaS Ștefan 101
Tommasim 50, 60
Siăulj 64 Tomșa 31
St Julin 64 Tophca 90
Subid de Bribir 13 Torculazza Mara 62
Subifii 113 Totoin 103
Traci 93
Subi4 Mladen 73 Traco-Hirii 93
Sugari 30 Tragurian 56
ăuranovid Matko 79 Tragurienl 37, 38, 39, 67
Traguri 56, 73, Ursul Vladoie 62
Traian 59, 85* Ursule 64, 105
Tranicich loan 22, 23 Ursului 150
Transilvania 96 Ursulovci 98
Trau 13, 21, 35, 37, 39, 62, 63, Ursulovich Bjelve 62
66, 67, 73, 81 Uschiubul 98, 99 '
Travnik 15, 16, 106 Uscocci-Valachi 96
Trawnik 63 Uscoci (Uskoci) 49, 61, 63, 73,
TrebiC 60 • 77, 79, 80, 95 101
Trebinje 5, 7, 50, 53, 55, 62, 68, Uzice 105 ;
100 Uzore 101
Trepia 7
Trepii (Trepiie) 7 - v:
Triest 44, 47, 48, 60, 61, 87, 96
Trieste 50 Vala 111
Tripce 7 Valacco 60
Trn 106- . Valachi (Valahii) 7, 57, 58, 96
Trubjea 110, 111 „ Marini 86
Tschitschen 49 Valachia (Valahia) 12, 86, 87
Tschitschenboden 50 „ Maior 12
Tubero 59, 63, 73 Valahia Parva 78
Tudoritevci 99 ,, Valasica 103
Tukovi§<5 Anton 30 Valbona 111
Tulii (Tuliii) 32, 101 Valdarsa 51, 95
Turcească 3, 50 Văile 47 \ .
Turci 26, 47, 48, 51, 58, 68, 73, Valerosso Paulo 40
76, ,77,' 78, 82, 65 Valona 69
Turchi 3, 6, 80, g3 Valvasor (I. W.). 80, 85, 86
Turk 80 Vardistani 99
Turmari 9 Vargoraz 86
Tvriko Sekulovic 63 Vasile (11) 109, 112
Tvrtko Tvrtkovii 6, 7 Vasiljevic 103
Tyniensi 28 ■ ~ Vasojevici 104 ■
Țara Românească 11, 55 Vassilich G. 48, 95
"'arul 53 Vecchia Zara 62
''ipitor (v. Cipitor) 111 Veglia (Vegla) 15, 17, 32. 33,34
44, 56, 57,60,62, 63, 64, 70
•_ > U 72, 75, 88, 89, 102, ,109
Ugljan68 . , i „ contele de 22
Ujlak Nicdîae de 12 „ Nicolae de 29, 30
Ukota 26 Velebit 31, 37, 41, 61, 69,71, 77,
UnacG4, 77 79, 102 '
Ungaria 11, 13, 38, 39, 50, 56, 78 Velja 111 4
Ungrovlahi 109 .;; Veneti 58, 60, 85
Unguri 51, 61. Venera ; Veneția 6,- 21, 41, 42,
Unrest Jacob 50 . 56, 81, 96
Uros 7,.,98, 113 Venețienă 15
Uroș Ștefan 5‘ 53, 100 Venețiân (Venețieni) 8, 9, 31, 35,
 39, 40, 45, 51, 54, 56, 57, 61, Vlase 103
66, 67, 69, 73, 77, 80, 109 Vlasi c 90, 103, 104, 106
Verb6czy 59 Vlasice (Vlasina) 103, 105
Vermo 5, 7, 55, 100 Vlaska 103, 104
Versigne 7 „ Bela 90
Versinje 100 „ Buke 103
Vesselo 62 „ Cesma 103
Vichebaycyth 24 „ Crkva 104
Vidce 27 „ Draca 110, 111
Vidceselo 23, 24, 25, 26, 69, 101 „ KuCe 103
Vidnjevic Obad 79 „ Livada 103
Vidul 62 „ Mala 78
Vidulichia Maria 62 „ Megja 105
„ Margareta 62 „ Njiva 103 •
Vinjalic 82 „ Pianina 103
Vinodol 29, 31, 32, 44, 69 „ Ravan 103
Vintichius 2 „ Reka 103
Vir 77 „ Rudina 104
Visitor 64, 104, 111 „ ouma 103
Vitani 110, 111 Vlaski Brod 104
Vitezovic Paul Ritter 86 „ Doi (Do) 102, 105
Vitkovic Radivoj 18 „ Kiadanac 103
Vitulovic 63 „ Opasaonik 103
„ Matijas 63 „ Potok 105
Vitunj 79 „ Put 102
Vlach Vido 80 „ Rid 103
Vlacbia maior 11 „ Sinovi 79
Vlachie 12 Vlasko Brdo 104 ;
Vlachus (Vlacus) 1, 40 „ Polje 103
„ Radoslanich 75
Vladihovici 16 Vlasovo 103
Vladislav 8, 25, 72 Vlastica 103
Vladislava, văduva 14 Vlatcu 26
Vlah Stări 64, 90 Vlkotisc Matijas 30
Vlahia Mică 78 Vodica Bjela 98
Vlahi, passim Voihnici 7, 100
„ Ponikve 79 Voikovci 99 .
Vlahinja (Vlahinjf) 104 Vojihna 24
Vlahov Gtob 104 Vojnovic Vukat 18
Vlahovica 103 Vojsiici 98
Vlainja (Vlainka) 103 Volachi 12
Vlaina, cesma 103 „ polycenses 12
Vlajici 105 Vragna 48
Vlajin 103 Vrancisca Marin 62
Vlajusa 105 Vranje (Vranjina) 52, 98, 99,
Vlaov Katun 104 102, 112
Vlascic 105 Vrbas 89
VlăsCik 104 ' Vrbica 104
Vrhbosna 12 Zakonik 114
Vrhlika 22. 74, 101 Zara 13, 31, 35, 36, 39, 40, 41,
Vrm 100 42, 54, 56, 62, 67, 77, 81, 82,
Vrsinje 7 102
Vughri 59 Zagreb 89
Vukcic Matiaș 18 Zarvince 99
„ Stipan 8, 10, 72 Zeckovic Radi 79
Vukosalic Grigorie 8 Zdenkovic lulaj 79
Vulahi (Vulachi) 2, 56 „ Petar 79
Vzyn 63 Zelnichi 73 /
Zenevrisc Vida 39
W Zentina 14. 61
Zermanja 69
Wallachey Kleine 78 Zeta 7, 61, 68, 69, 99, 100, 106
Walathi 32 110, 111
Warnsee 80 Zezulica 54
Weigand 97, 106 Zingani 61
Welay 26 Zirmanja 24
Wlachi 86 Zisttzen 50
Wladu 26 Zisul 63, 68
Wlahi 42 Zkradyn 63
Wlksici 7 Zletova 98
Wodin 86> Zmantare Petar 63
Walahi 16, 29 Zrinyi George 78
Wossen 50 „ Nicolae 78
Woyzlai filius 16 Zrmanja 24, 77, 101
Wugula Blaz 80 Zrzulski Dzemat 105
Wydchezelo 24 Ztharigrad 82 :
Wzkoki 78 Zubci 103
Zvonigrad 16
Z Zyn 49
Zytschy 49
Z agi ava k 106 Zică 54, 98, 112
Zagorje 7 Zive 10
Zahlumia 98 Zivul 64
Zahumlje 100 Zumberak 79
 Cuprinsul
Capitolul I.
Vlahii din împrejurimile Raguzei. Vlahii din Bosnia și
Herțegovina........................................................ pp. 1 — 12
Capitolul II.
Vlahii din Croația.
Vlahii din valea Cetinei .................................................. ... pp. 13—21
Vlahii regali .......................................................................... pp. 21—29
Vlahii din Lika, Podgorje și Vinodol . ............... pp. 29—32
Vlahii din Veglia .....’........................... ... pp. 32—34
Capitolul III.
Morlacii din Dalmația.......................................................... pp. 35—43
Capitolul IV.
Vlahii și Morlacii în Istria. Cicii ........................................... pp. 45 — 50
' Capitolul V.
Numele și naționalitatea Vlahilor ... •....................... pp. 51—64
Capitolul VI.
Vieața și organizația Vlahilor.............................................. pp. 65—75
Capitolul VII.
Vlahii se împrăștie și se slavizează................................... pp. 76—83
Capitolul VIII.
Problema originei Vlahilor și Morlacilor
Literatura istorică.............................................................. pp. 84— 97
Teritoriul ocupat de Vlahi și Morlaci . ................... pp. 97—108
Considerațiuni finale . . .’................... .......................... pp. 108—116

Indice de nume.................................................................. pp. 117— 34

 Errata et addenda.

La p. 109, șirul 25 în loc de „cel mai târziu în sec. 19“ a se

ceti „cel mai târziu in sec. IX.“ '
La p. 109 a se adăuga Ia rotacisme și numeie de localitate Po-
gari din Bosnia, de sigur din pogani, pagani.
 S L 0 V E N î'-cK,*
.<r'” - , . n \

Ul-tjo J31^ oPîngu^nlb • ‘‘■" l__ .^x /

'. ;) te^oSn^, s vr
-- .V’lianbvA ,. x-O'Isj’. _> a
r, fylgl* > “ < > _ C S<K A
j < iPCiw-.* * lj R * ,-—z^*X
ORov,a^^ P^țX .
,C»” 'a” »-ft,xyxr, «jj'i. x / ' \/ Xj \_J«V>
l S.T,R » A * - r ) r. J y J \
X! > / ( ! / C
V'' XX. \ \;y,.. £ C / x_ _-^v\J < L
vx’- << \ / zX\
j X\ XoIJ.moh0 \ 0 ’■' ! U '‘t y KrriiAoy A>-;-Lir>'> ''3r-L,i(, J \ J ^J^xA
1 ■"•'■"■ ’ -vv? Ir ; ai R^o Hi i;-, t x.-sE» l k
i ' '^., \. VA ,
0^^,—1
• X X'- 3:.!^!'" :W»"( CZ. \ OU- !.l.: f \ X
'XforX^ „..... , ( 1 O y
AXabf, V

XX X-. '-'.ya™. . \ . \ TT-XX .

" • A-°'‘‘' -■••nijev.iCO (>
/" , ' Xoiru-^P’i"* / ■ !L': e (', OUKOrOvdC \
V. XX ' • ’U 5’ > —r"->
, t I
X " \ /
^hr.adm . • '- VofoniC’
0 „ . ' ■ __ „
(■ nSaraiew. \
\ ,t
”'’x '■ \>iScSib^ \ ■■'Xii:^ xKijîlviO \ 3

' T \Xs*'z.x™i. Xi:s

\. / k^X, Lw ’ '
J Ă ■
-Jl
'
4
OV‘33i^ij^CL\
V
'rt^ ^'XX’S5xfw ’^S R | E
/ -, o \ OV "--
Q;X—? \ HERCEGOVINA 1 \,„. \ Hcșantovac ^-i,- , ;
OAiJlVViSi/T-p-tflHlIC^ , \
?-;> X 1 X ouarko \ O/y OVIcLC"/!, \
. z / / X... ■ Vxx \ \ ^Ca ,■> o^ovovia.'-' \
\ v-lasovoo > \ lx
, '1 UiS^dC'.- -
■•.^-^^ JX-_ ,'~~'-x r’''- "x Rad’> //, ,, ,
^ClWogjoI
., xObuțarK-*
, >sA'vcilo -> '
’/Mî» o
XjKir5 *
< QrxRa-i.ix: •'
,• -->
.0V'- J^-ireijeva Oourdut X
"X PXal^vcÎ Mpi’^vrCi / ) -7' \ oSarbar, J 'Jk"’
< OMurgaS ' \ >1

MORUCil
VLAHII si■ D!N ' 'a X'CR\AGORA '
, S/ ^T"'-
'.O , ' . OLaska -" ' °BanSi,hcP'JT",i-“- ' 1

•
Sârbia
_
.Bosnia.Munt.enecru,Hertegovina ’ \JT.
v^-r5 .'jbeUrje
Viasi S! ?<7i|P|r)^u‘;■ "0J
y-^x3 <
; .-\3vjrftuia
(
Z 0V'a5vT<>
■
’| Dalmația,C roația si istria
............ ,_._■
"\ X
/
.
^x*
/
> Ornzrsr,
oKorbulik
\ r,u
’Mu'/Oon
/ X Oni^nz
j ', / ‘TJ h>1 , •.■'"C
joSLÎ;»

, \
■ ■ .. • ■ ■ f