Y

RAR
LIB
ITY
Proprietatea Bibliotecii
Universității lași

S
ER
NIV
LU

IIHHIIIMIIIIIII
4069908 Periodice
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU

.an
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
ilDL al 8 7 IAHUARI
No. I/J 1912

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

DEMOCRAȚIE ROȘIE...
 Y
R AR
LIB
ITY
Democrația roșie!...
S
ER
Take lonescu... A’u, nu te-ascult..
Ești prea reacționar, chiar pentru mine...
.Șeful democrației romlne"... eu
NIV

reacționar !... Dar privește-mă Take !...

Unde vei găsi un steag socialist pe lume
mai roș ca mîinele mele...
LU
RA

Un glas în pustiu».
NT
CE

FEREȘTE-TE TAKE
I/
AS
UI
BC
 raci»
3

Y
Jos opoziția!

AR
De Anul Nou, „La Roumanie’, ziarul personal al d-lui Take lonescu,
a publicat cîte-va știri și aprecieri cari merită gă se bucure de întinsa pu­

R
blicitate a Faclei. Oficiosul conservator-democrat a povestit în acea zi de-a
fir a păr tot ce se va întîmpla în cursul anului 1912. Evenimentele anun»

LIB
țațe fiind foarte grave, ne grăbim să le comunicăm cititorilor noștri.
„La Roumanie' anunță :
„Cele două partide de opozițiune vor fi la înălțimea luptei hotări-
toare care se va angaja fără de odihnă și fără de cruțare. Partidul d-lui

ITY
P P. Carp este nedemn de a guverna. El trebue să dispară șî va dispărea.
Salutăm deci anul care începe ; el va vedea lucruri mari; el va vedea în­
toarcerea Romîniei la practica adevăratului constituționalism. Parlamentul
rușinei va dispărea împreună cu guvernul rușinei*.

S
Să discutăm un pic.
„La Roumanie11, făcînd pe cărturăreasa politică profesiune plăcută
ER
d-lui Carp, dar repudiată pînă acum ca neserioasă de d. Take lonescu, ne
vestește că vom vedea lucruri mari. Este adevărat, vom vedea ceva, dar
ceeace vom vedea nu va avea proporțiunile pe cari „La Roumanie" le
oferă depe acum admirațiunei noastre, ci tocmai dimpotrivă. Se va vedeă
NIV

în tot timpul pe d. Ionel Brătianu la braț cu d. Take lonescu, atitudine,

care dacă ar fi s’o calificăm, n’am putea s’o facem decît întrebuințînd ex-
presiuni foarte puțin blajine.
„La Roumanie" înfățișează lucrurile d’andoasele. Ea vede mare acolo
unde oamenii cinstiți și independenți nu văd decît abjecțiune și micime.
LU

Spectacolul coalițiunei takisto-brătieniste, adică al urei și năpastei unite

cu imoralitatea și spoliațiunea, nu este de natură—,La Roumanie" și-o va
mărturisi desigur in petto— să zmuigă strigăte de entuziasm. El nu are
nici un fel de măreție politică sau morală
RA

In orice altă țară, o alianță ca aceea pe care au încheiat-o d-nii

Take lonescu și Ionel Brătianu ar fi, politicește și moralmente, o adevă­
rată monstruozitate. La noi însă, unde starea de lucruri este astfel încît totul
este cu putință, ea e în ordinea normală a situațiunii. Eăcută pe o bază
NT

negativă și închegată numai din resentimente și uri personale, legătura

aceasta arată nivelul la care se poate coborî politicianismul romînesc.
D-nii Ionel Brătianu și Take lonescu cred că n’au dece să se je­
neze fiindcă nu e cine să-i tragă la răspundere. Cele cinci milioane de robi
CE

închiși la sate nu au drept să-și spue cuvîntul, iar mica fracțiune a opi­
niei publice orășenești care este independentă, fiindcă nu atîrnă de guverne
prin budget, lucrări, misiuni, etc , este încă, după părerea lor, prea neîn­
semnată ca să intre în cumpănă.
I/

Situaținnea fiind astfel, dece d-nii Take lonescu și Ionel Brătianu

ar avea oare scrupule? Dece n’ar face ca la ei acasă? Oamenii noștri
politici, constituiți în oligarchie despotică, își iau toate libertățile, fiindcă
AS

nu găsesc nicăiri împotrivire. Structura socială și economică a poporului

este de așa natură încît conducătorii politici, cari nu sînt decît expresiu-
nea claselor cari au stăpînirea economică, nu au a se teme de nimic. Ne-
întîlnind nici rezistență nici control serios, ei nu se dau îndărăt, atunci
UI

cînd le vine la socoteală, să treacă de normale ticăloșiile vieții noastre

politice și să-și permită capriții cari, oriunde aiurea, ar fi privite ca fantezii
de oameni fără de răspundere sau ca nebunii furioase.
BC

D-nii Take lonescu și Ionel Brătianu încearcă în prezent un capri­

ciu de acesta și singur faptul că-1 încearcă arată falșitatea și grotescul
întregii noastre alcătuiri constituționale. Trăim, politicește, în minciună.
 Faci
4
O minciună care un timp îndelungat a fost mai mult comică, dar care

Y
acum domnia janei oligarch» împărțită în mod ar-

AR
... ■ i'in nirridi artificiale guvernele se împrietenesc sau se duș nănesc,
dupâ^mprejurări în cari voința națiunei, alegerile și Camenle, nu au ce
“’‘“î^mezent, opoziția nu se are bine cu guvernul, din motive cari fac

R
cinste guvernului, D Take lonescu s’a unit cu d. Ionel Brătianu, fi nd. ă
a găsit8 prilej ca să se răzbune. Nimic comun nu leagă cele două partide

LIB
din opoziție, nici un program, nici o idee, absolut nimic. Geeacele ține este
ura pusă in tovărășie; este năpasta, este necazul. Nu cred un cuvînt
Nu’ș: sunt măcar prietine. Dimpotrivă, se detestă reciproc și se bă-
nuesc; gelozia între ele este feroce și niciunul n’ar vedea cu ochi buni ri­

ITY
dicarea celuilalt; mîine se vor sfîșiâ iar—și, totuși, iată-le umăr la umăr,
pornind să dea asalt puterii.
„In Roumanie", înduioșată de această priveliște îngrețoșetoare, o
cîntă cu adjective și hiperbole măritoare. O înțelegem. Dar noi cari sîntem

S
independenți și ca atari putem să vorbim în numele opiniei publice inde­
pendente, vom spune adevărul.
ER
Adevărul este eă guvernul Carp, guvern conservator și protivnic re­
vizuitei constituției, ne este mai simpatic decît ne-a fost guvernul d-lui
Ionel Brătianu, care nu a fost simpatic de loc. Democrația care nu înțelege
politica decît ca o luptă de idealuri, nu poate da sprijin amestecăturii co-
NIV

lectivisto-generoase care a transformat politica într’o tarabă unde se vinde

și se cumpără cu anumite cursuri și la anumite tarife. Nu pregetăm apoi
de a spune că azi. sub guvernarea reacționarului Carp, este mult mai multă
libertate decît a fost eri, sub guvernarea șefului d-lui Stere, vigurosul
luptător ia spe pe baricade.
LU

Nimic din ce au întreprins partidele opoziționiste nu este drept și

cinstit. Acțiunea lor pleacă dela calomnie, dela minciună și dela josnicie,
pentru a ajunge la incoherență și absurd.
In asemenea condițiuni, este cel puțin ciudat că ziarului „La Rou-
RA

manie“ îi mai ticnește să facă ironii. Ea vorbește de revenire „la ade­

vărata practică constituțională". O întrebăm : de cine își bate joc aci ?
De ea însăși, de cititori, de d. Take lonescu sau de d. Ionel Brătianu ?
„Practica adevăratului constituționalism" — dar care e aceea? Noi nu cu­
NT

noaștem decît una, pe care d. Ionel Brătianu a practicat-o cu o rară virtuo­

zitate și care este desființarea oricărei garanții constituționale.
Dar, pentru a ajunge la Constituție, adică la tramvaiu, este nevoe
spune „La Roumanie" — să dispară Parlamentul rușinei și guvernul
CE

rușinei. Nu știai dacă Parlamentul și guvernul rușinei vor avea slăoiciunea

de neertat de a dispăreâ, dar, în ce ne privește, știm că ne vom face pînă
la capăt datoria ca opoziția takisto-liberală, care este rușinea rușinelor, să
nu izbutească
Căci izbînda ei ar fi un adevărat dezastru, ar fi o nenorocire cu
I/

urmări incalculabile pentru țară. Dacă ar izbuti, ș’ar face dovada că ajunge
ndrâzneală și lipsă de scrupule pentru a face ca escrocheria politică să
reușasca și pentru ca politici anii veroși și antipatici, căzuți dela putere
AS

i-Prlc.!na PolJ)isIPuȘi ticăloșiilor lor, să se ridice iar. fără să aibă de

partea lor decît pietrele depe stradă și pe bătăușii de mahalale.
nentru a îm1nBd^?°Crației iadePeQdonte e®te ca să lupte din răsputeri
o aeth.n» ^Pi d 1CA ° asemenea eventualitate. Datoria ei este să organizeze
UI

““ "i7o?.s£r": d-n po"ii“ *

BC

Facla
 5

Y
In pragul anului al III-lea

AR
Cu numărul acesta FACLA intră într’al treîlăa an al exis­
tenței de luptă și de critica neîmbiînzită.

R
Nu vom rezuma în cîte-va cuvinte festive activitatea noas ■
tră de pînă acum și nu vom tace un program ad-hoc pentru

LIB
anul care începe.
Ținem numai să relevăm această dată ca o dovadă îmbu­
curătoare că nivelul conștiinței publice s’a ridicat atît de mult
la noi în anii d n urmă, încît a putut permite unei reviste de

ITY
avant-gardă ca FACLA să trăiască și să și asigure indepen­
dența numai cu sprijinul cititorilor și fără subvențiile, anun­
țurile sau abonamentele forțate obicinuite.
Mulțumiți de opera realizată pînă acum și convinși că

S
în ochii publicului imparțial trecutul nostru va fi chezășia ac­
ER
tivității noastre viit oare, pășim cu încredere și hotărîre* pra­
gul celui de al treilea an pe care ni 1 dorim plin de încercări
și de lupte ca și anii trecuți.
NIV

Facla
LU
RA

Un act de dreptate
NT

Soldații revoltați dela Ștănești, soldații răsculați și nenorociț’, men.

ținuți în ocnile statului după ce șefii lor și politician» vinovați de ororile
represiunei fuseseră amnestiați, soldați cari ani de zile, la toate aniversă­
CE

rile regale și naționale, au cerșit zadarnic îndurarea omului de gheșefturi

ți de sînge. Ionel Brătianu, soldații dela Stănești au fost însfîrșit grațiați
din inițiativa și după îndemnul ministrului de război, D-l N. Filipescu.
Nu vom lăuda mai mult decît se cuvine actul de dreptate și gestul
I/

frumos al .reacționarului* N. Filipescu.

Nu e menirea revistei noastre să laude și să tămîeze. Și-apoi sînt
AS

fapte care se lipsesc bucuros de comentarii admirative.

Ceea ce ținem însă să constatăm încă odată e faptul, repetat și în­
tărit pentru a nu mai știu a cîtea oară, că un guvern conservator găsește
UI

In sufletul membrilor lui mai multe resurse de dreptate, de cîte s’au găsit
vreodată în inimele închise și rigide ca lăzile de fier, ale bancocrației națio-
nal-liberale.
BC

Actul de dreptate al „reacționarului* Nicolae Filipescu e-o nouă

palmă aplicată pe obrajii „șefului democrației romîneu.
Lux.
 Y
„Anarchist4'! și „Instigator44!

AR
A fost o vreme la noi, cînd calificativul cel mai zdrobitor ce ți se
putea da, spre a te compromite în fața publicului, era acela de .socialist*.

R
Pentru mulțimea ignorantă și pentru cretinii păturei noastre intelectuale

LIB
a afla că ești socialist era cam acelaș lucru ca și cum ai fi fost contaminat
de vreo boală contagioasă gravă, ca ciuma sau holera !
Multe reviste socialiste își ziceau reviste sociale, crezînd că vor scăpa
astfel de pornirile sălbatice ale mulțimei idioate și se vor insinua mai lesne

ITY
în mediile refractare culturei adevărate.
Odată însă cu trecerea unui număr de fruntași socialiști în clanul
budgetivor al Statului, mulți din fruntașii socialiști au devenit redactori
și directori de ziare guvernamentale. Ouvîntul socialist ne mai inspirînd

S
„atîta groază" trebuia inventat alt epitet pentru acei cari nu se pretau la
ER
toate infamiile, pungășiile, desfrînările și fără de legile celor .dela putere
Și s a socotit ca cel mai potrivit epitetul de „anarchist*. Toată lupta
socială a muncitorime! din Romînia pentru realizarea, măcar în parte>
a idealului urmărit de muncitorimea tuturor țărilor civilizate a fost
NIV

calificată de directorul unui ziar liberal — fost pe vremuri șeful partidului

socialist Romîn - drept anarchistă!
Se pare, că tactica aceasta de a compromite în ochii publicului orice
LU

mișcare de progres prin calificativul de anarchist, există și în unele țări

civilizate cum e, de pildă, în Franța.
Deosebirea e numai în faptul că, pe cînd la noi nu s’a văzut nici
unul din scriitorii de seamă, nici unul din conducătorii sufletești ai na­
RA

țiune! noastre, luînd cuvîntul și veștejind infamia farsorilor politici, cari

au inventat această calomnie pe seama muncitorime! romîne. In Franța
vedem, între alții pe celebrul fisiolog și distinsul literat Charles Richet, ves­
NT

titul profesor dela facultatea de medicină din Paris, exprimîndu-și indig­

narea față de necinstita procedare de a taxa de anarchiste concepțiile so­
ciale, cari nu se potrivesc cu acelea ale păturii conducătoare.
CE

* * *
Iată un fragment din discursul rostit de Charles Richet cu prilejul
inaugurării unei statui lui Michel Șervet (mort, ars de viu pe rug de jesuiți
la 1553! descoperitorul”circulației sîngelui.
I/

„De bună seamă astăzi nu se mai aprinde flacăra rugurilor. Perse-

„cuțiunea există' însă și astăzi, dar sub alte forme. Duhul intoleranței n’a
AS

„abdicat. E destul să nu primești în mod docil ceeace opinia publică a

„decretat, ca să fii tratat drept nebun sau trădător și să fii aproape scos
„afară din lege I Nu, nu se mai urcă dizidenții pe eșafod, dar înpotrlva
UI

„lor se îngrămădesc calomnii, sarcasme, injurii 1 Ia Îndrăzniți de a spune

„că pacea valorează mai muit ca răsboiul; că frăția e mai bună ca urs»
„că dreptatea e mai nobilă decît răsboiul și veți fi numit vîndut!
BC

.Susțineți doctrine științifice contrare vechilor doctrine predicate în

„Universitățile noastre și veți fi taxat de vizionar! Dar ia îndrăzniți de
” pretinde ca starea actuală nu răspunde ipealului de dreptate, care este în
 T a. c 1 a 7

„conștiințele noastre și veți fi acuzat că «înteți anarchist. Inpotriva fiecărei

Y
„idei noi, în contra oricărui progres, imensele forțe conservatoare, cari con-

AR
„stitue societățile omenești, se ridică cu furie și cu atît mai furioase cu
„ cît sînt mai ignorante, cu atît mai sălbatice, cu cit credința lor se spijină
pe dovezi mai fragile”.

R
LIB
Afară de noi cei din jurul „Faclei” și-a ziarului „Adevărul44 nimeni
nu s’a găsit Ia noi în țară, ca să veștejească procedarea directorului „Voinței
Naționale14 de a trata drept anarchistă organizația muncitorimei romîne-
In vremea din urmă și epitetul de anarchist pare a-și fi trăit traiul'

ITY
In locul lui vedem născîndu-se în vocabularul farsorilor noștri politici cu-
vîntul: instigator.
Toți acei cari luptă pentru realizarea unui ideal mai înalt de drep­
tate socială sînt porecliți instigatori.

S
In timpul revoluției din 1907, oricine își permitea de a avea o altă
ER
părere decît aceea a jandarmilor sau a subprefecților, era tratat ca insti­
gator, snopit în bătae sau ucis.
Nici unul din „reprezentanții sufletului romîn“ n’a găsit de cuviință
NIV

să protesteze înpotriva acestui soiu de calomnii a canaliei greco-bulgare>

care ne eîrmuește. Ba greșim sfirmînd aceasta! Cinci ani după calmarea
revoluției, cel mai în vază scriitor al nostru, Mihail Sadoveanu, descriind—de
altfel în chip minunat —pe „meșterul romîn și oamenii lui“, îl denunță—cu
LU

o ușoară ironie—guvernului romîn, ca instigator!1)

E și aceasta o satisfacție pentru muncitorimea noastră, din partea
marelui prozator romîn.
Dr. Fulga.
RA

i) „Un Instigator" e titlul volumului unei serii de nuvele ale d-lui Mihail
Sadoveanu.
NT
CE
I/
AS
UI

Revista „Facla* nu are nici un încasator. Abona­

mentele se vor înainta direct Administrației revistei,
BC

str. Sărindar So. 11, București.

 Y
O lorga vrea să se apere de învinuirea că e

AR
speculant și traficant, dar nu reușește.
In Neamul Romînesc dela 16 Decembrie 1911, citim următoarele, sub

R
iscălitura d-lui N. lorga :

LIB
Dintr’un articol al Luceafărului aflu că onorabilul meu coleg d. Ovi-
diu Densușianu, mă înfățișează ca un „speculant care înființez tipografie
și bănci pentru ambiții personale și traficuri.“
Am înființat societatea de tipografie „Neamul Romînesc** In care am

ITY
5000 de lei acțiuni față de vre-o 80.000 ale altora. Sînt acolo director gra­
tuit, casier gratuit, furnisor gratuit. Am dat tipografiei din averea familiei
mele sărace 3000 lei într’o lună. N’am luat nici o dividendă. In patru ani
n’am cules un ban drepturi de autor pentru poate 50 de publicații, î*

S
schimbul cărora mi se dădea de tipografii bucureșteni pînă la 900 de le»
de fiecare.' ER
N’am nici o bancă, ci împrumut ca orice om cu nevoi dela alte bănci
și plătesc eînd pot. împrumut pentru reviste cari nu-mi produc și pentru
NIV

cărți cari nu se vînd. Banca din Vălenii de Munte e a altora : am putut

depune și eu 1000 de lei, cari nici aceia nu sînt ai mei. Am primit după
rugămintea d-lui I. Protopopescu dela „Banca Romînească** a fi președinte
al consiliului de administrație, ca să ajut o întreprindere romînească. N’am
LU

nici leafă, nici jetoane de prezență, nici dividende.

Iar în ce privește „ambiția personală**, am una : aceea de a nu se­
măna nici pe departe și întru nimic cu atîtea canalii cari trăesc pe lumea
aceasta din îndurarea lui Dumnezeu. N. lorga
RA

# * *
Nu știm dacă d. Densușanu a adus în adevăr d-lui lorga învinuirile
de cari se plînge acesta. D. lorga s’a mai plîns altă dată și înpotriva*d-lui
NT

Goga, care l-ar fi făcut bețiv — și, controlînd faptul la sursa cea mai si­
gură, am constatat că d. lorga mințise.
Dacă însă d. Densușeanu a adus în adevăr acele acuzații d-lui lorga,
CE

atunci sîntem siguri că le va și dovedi.

Pînă atunci să examinăm apărarea d-lui lorga, să vedem cum do­
vedește d sa că nu e speculant și nu înființează tipografii și bănci pentru
ambiții personale și traficuri.
I/

Să luăm pe rînd „dovezile** aduse de d. lorga:

1) D. lorga zice că societatea de tipografie „Neamul Romîneac* nu
AS

a d-sale, căci d-sa are numai 5000 lei, față de 90.000.

■Se poate. Dar d. lorga a spus în discursuri, la întruniri, și chiar la
Cameră, că tipografia e a d-sale. tipografia mea“, așa se exprima d. lorga
UI

Or, cînd n’ai decît 5000 de lei față de 90000 și zici că tipografia e a ta, asta
înseamnă că ai acaparat averea altora. Și cînd acuma vii și te desminți
se poate presupune că o faci pentru că tipografia merge prost și găsești
BC

nimerit să scapi de răspunderea bănească. Și că tipografia merge prost

Vreme Ce d> Iorga declară că într’o singură lună i-a dat
00 de lei din averea familiei lui sărace (o familie săracă, dar cu avere !)
 Facla 9
===============================
Se vede că d. lorga dădea banii pe cînd socotea tipografia ca a sa și n’o

Y
mai socotește ca a sa, acum cînd ar prefera'să i se restitue banii.

AR
2) D. lorga zice că e director gratuit,! furnisor gratuit și nu mai
știu ce gratuit. E în sistemul d-sale să Se Laude și să facă pe martirul.
S’a mai plîns și altă dată, în cursul unei conferințe ținute la Galați, că

R
toată ziua n’a luat decît un pahar cu lapte. Laptele d lui lorga a rămas

LIB
celebru. Dar d. lorga se laudă cînd zice .oă e gratuit, de oarece e foarte
scump plătit: e plătit prin aceea că în tipografia al cărei director e, își
tipărește toate scrierile lui. adică atîta cît n’ar suporta nici Socec.
Și că acesta e un sacrificiu colosal din partea tipografiei rezultă din

ITY
mărturisirea d-lui lorga că scrierile sale rămîn necitite. Și este o speculă
archi-cămătărească să împui o asemenea sarcină — imprimatul a 50 de
volume—unei tipografii al cărei director „gratuit* ești.
Este adevărat că d. lorga vrea să prostească lumea cu aserțiunea

S
că tipografiile din București ii ofereau cîte 900 de lei pentru fiecare din
ER
volumele sale. Dar aceasta e o aborație, când singur mărturisește că vo­
lumele sale nu se citesc : nici un tipograf nu i-ar fi dat 45 000 de lei de
pomană. Cel mult că i-ar fi dat 900 de lei pe primul volum și văzînd că
s’a pîrlit s’ar fi oprit acolo. Intr’un singur caz putea d. lorga să ia 45.COO
NIV

de lei, cum se laudă : dacă ar fi luat pe rînd toate tipografiile, vînzînd fie­
căreia cîte un volum. Dar e probabil că nici așa păcăleala n’ar fi reușit,
de oarece tipografii au și ei mijloace de informație și știu care este situa­
LU

ția pieții.
De aceea d. lorga a preferat să fie director „gratuit" al tipografiei
„sale* spre a-și putea satisface pasiunea : îngrămădirea de hîrtie macula­
tură pentru băcanii posterității.
RA

3) D. lorga zice că n’are nici o bancă, ci și-a dat numai numele

pentru o bancă a altora, nu a d-sale. unde n’are nici un capital, deși are
un capital de o mie de lei ai d-sale, cari însă nu sînt ai d-sale.
NT

Tot așa de clar vorbesc și unii acuzați în fața judecătorului de in­

strucție. Acest punct, grație splendidei apărări a d lui lorga, nici nu mai
trebue discutat. Lăsăm numai să aprecieze oamenii cinștiți și serioși ase­
CE

menea bălăciri financiare.

Acestea sînt mijloacele de apărare ale d-lui lorga.
Nu mai încape vorbă, ieșea infinit mai curat dacă nu se apăra de loc.
I/

Cît despre faptul că d. lorga își permite să arunce epitetul de ca­

nalie d-lui Densușianu care i-ar fi adus acuzațiile pomenite și că se miră
AS

„de ce e capabil un profesor universitar" — faptul acesta arată înc’odată

absoluta i:.u i lui lorga. Toată lumea știe că d. lorga e acela
care înjură și calomniază și că, dacă e vorba „de ce e capabil un profe­
UI

sor universitar', d. lorga a dat niște probe extraordinare.

Chiar dacă ar fi fost calomniat de d. Densușianu — lucru de care
d. Densușianu nu e capabil—d. lorga n’ar ave dreptul să se plîngă.
w.
BC
 PILDE CIVICE

Y
AR
Revoltător și jalnic. Sînt oameni în țara noastră cari nu concep
viață și bucurie în afară de ignobila tîrîtorie. Un suflet deun servilism
inspăimîntător zace, mlăștinos și pestilențial, în mulți din noi și o ți­

R
nută demnă, o minte liberă, o pornire de independență sînt socotite de

LIB
aceștia ca niște abateri grave, ca niște crime. Cite veacuri vor trebui să
se xnai piardă pentru ca sentimentele de cuviință, de dreptate și de so­
lidarizare socială să nu mai pară unora dintre noi, Romînii, desprinsa din-
tr’un sistem da judecăți streine. Ce vil și desgustător animal e de multe

ITY
ori orășanul 1
Ați citit în Universul dela 1 Ianuarie o notiță. Cu'prilejul slobozirii
din ocne a soldaților din Stănești, acest ziar răspîndit prin sate, citit de
învățători, citit de mahalale, găsește cu cale să facă dintr’un act a căruia

S
frumoasă îndeplinire se datorește d-lui N. Filipescu, ministrul de războiu,
o pricină pentru linsoarea picioarelor dela Palat.
ER
Sub titlul de Clemența Regală, tipărit cu literile cele mai mari cu
putință, s’a putut citi următorul text, pe care trebue neapărat să-1 repro­
ducem ca pe un document de moralitate și de inteligență dela începutul
NIV

anului 1912 :
„Clemența Regală. Grațierea condamnaților dela Stănești.—
Sînt 5 ani de cînd un nor negru s’a abătut asupra țârei noastre, și cînd
armata a știut să-și facă datoria cînd s’a simțit nevoia să fie chemată la înde­
LU

plinirea ei.
Un foarte mic (l)număr de ostași au uitat jurămîntul făcut și în rătăcirea
lor (?) au comis una din cele mai grave fapte pomenite în istoria țării.
Această rătăcire a fost pedepsită așa cum merita (1!) spre a se da o pildă
RA

pentru viitor.
De cinci ani, părinți, neveste, copii ai acestor rătăciți, au ridicat rugile
lor către M. S. Regele spre a-i grația.
Presa întreagă sa făcut ecoul acestor rugi, și pînă azi M. S Regele a
NT

ținut să-i lase să-și ispășească păcatele în închisoare.

Azi, cu ocazia Anului Plou, după propunerea d-lui Nicu Filipescu, mi­
nistru de războiu, M. S. Regele a semnat decretul de grațiere a condamnaților
militari dela Stănești redindu-i astfel familiilor lor. V. Rusănescu."
CE

Ar fi să slăbim caracterul acestui ticălos document, făcîndu i co­

mentarii.
Să se observe în acelaș timp că această simplă informație e după
toate celelalte, iscălită. Acel d. „V. Rusănescu" din josul ei n’a iscălit însă
I/

pentru frumusețea textului său, pentru importanța gestului d-lui Filipescu,

și 10 rînduri de text informativ nu s’a pomenit vreodată să fie semnate de
AS

un ziarist, sau cel mult semnate cu o literă sau o monosilabă. El a iscălit

pentru oă titlurile și dovezile de lașitate și de slugărnicie trebuiesc expuse
ci mai mult. Ele sînt pîinea de toate zilele a unei pături de oameni tri­
UI

vial!, o pîme cu deosebire de murdară, din care multe familii nenorocite

sîm. însă sibte să se nutrească și mulți prunci nevinovați.
Cmd va fi nevoie de un Deibler, de un gîte spînzurător la Petersburg
BC

de un torturator sau de un trădător, cei cari n’au dispreț pentru această

mușiță omenească, să se adreseze la ziarul Universul.
 F » c 1 a
11

Y
Cotrutz redivivus!

AR
Campania de stradă anunțată cu atîta tămbălău de liberali și de
tachiști a și început. In scara de 2 Ianuarie a avut loc întîia demons­

R
trație. După două întruniri pe culori, manifestau ții s’au întîlnit și au
făcut o procesiune cu huidueii și strigăte. Vocile răgușite au fost la

LIB
înălțime. Guvernul însă tot n’a căzut, ceeace va face ca la manifesta-
țiunile viitoare să intre în funcție nu numai vocile, dar și ciomegele.
Demonstrația dela 2 Ianuarie a prezintat, totuși; un interes deo­
sebit, prin faptul că a arătat minunat de bine caracterul întregei cam­

ITY
panii de opoziție.
In adevăr, în fruntea raanifestanțiîor cari au străbătut străzile
strigînd: ,.Jos guvernul", mergea d... Cotrutz, celebrul fost inspector

S
polițienesc. In stingă d-sale era d. Emil Petrescu, fost prefect de po­
liție, iar în dreapta d. Solomoneseu, fost și d-sa inspector poliețenesc.
ER
Un trio, care e un simbol: simbolul fericirilor cari îi așteaptă pe ce­
tățeni după răsturnarea guvernului.
Și acum, cetățeni, ura! pentru d. Cotrutz ! Strigați împreună cu
NIV

el: Jos guvernul! Trăiască d. Ionel Brătianu! Invîrtiți bîte'e cu el și

dați iuruș guvernului! Faceți zid în jurul d lui Cotrutz și secundați !
în lupta lui pentru reintrarea în legalitate. Căci, să se știe, d. Cotrutz
luptă pentru legalitate; în ochii săi crima guvernului este faptul că a
LU

călcat legalitatea așa de scumpă inimei fostului inspector de poliție.

Jos guvernul! Jos guvernul și sus Cotrutz! Jos guvernul și sus
schingiuitorul muncitorilor, sus agentul provocator sau făuritorul de
RA

înscenări mizerabile, sus zbirul, sus banditul vînei de bou!

Muncitori, stcîngeți rîndurile în jurul d lui Cotrutz, ieșiți în stradă,
înarmați-vă cu reteveie, cu pietre și ciomege, doborîți guvernul acesta
NT

infam care-1 ține pe Cotrutz departe de ocupațiile lui de predilecție,

care-i lasă bîta să mucezească neîntrebuințată, care ține goale beciu­
rile poliției așa de populate pe vremea lui și a patronilor săi.
CE

O campanie pentru reintrarea în legalitate, pusă sub egida lui

Cotrutz! Se putea închipui ceva mai simbolic?
„Cine vrea să meargă pe calea gloriei și onoarei—spunea Henric IV
în mijlocul unei lupte—să urmeze paraponul dela chipiul meu!“
I/

Opozanții de azi au schimbat dictonul:

— Cine vrea să meargă pe calea reintrărei în legalitate—zic ei—
AS

să urmeze reteveiul lui Cotrutz!

Ura! pentru Cotrutz, apărătorul legalităței 1
Enjclras
UI
BC
 Facla
12

Y
Cu prilejul revoluției chineze

AR
— O importantă lucrare a d-lui lorg-a —

R
De cînd a izbucnit revoluția din China am primit mii de scrsor»

LIB
dela cititorii noștri din țară și din străinătate cari ne cereau lămuriri: care
e rostul acestei revoluții democratice într'o țară în care Cahalul d-hn ( uza
n’are nici o putere ? Căci, știut fiind că toate răscoalele sînt puse la cale
de Cahsl, naște întrebarea: de ce s’au răsvrătit chinejii ? A trebuit, deci,
pentru a satisace curiozitatea legitimă a cititorilor noștri, să cercetăm

ITY
chestiunea din punctul de vedere naționalist democrat român. In acest
scop ne-am procurat lucrarea d-lui lorga „Războiul din Extremul Orient.
China, Japonia, Rusia asiatică (București, Socec, 1904)“ și citind-o cu a-
tenție vom face o dare de seamă pentru cititorii noștri. Ce vor înțelege

S
cititorii din această dara de seamă, aceea am înțeles și noi din lucrarea
d-lui lorga.
ER
Dela început ținem să accentuăm că lucrarea iscălită de d. N. lorga
este de d. N. lorga. Fă And această declarație solemnă ne conformăm do­
rinței d-lui lorga care declară în prefață:
NIV

„Cartea aceasta e a mea ca oricare alta, pagină cu pagină, rînd

eu rînd, ideie cu ideie“.

Vorbă cu vorbă, literă cu literă, virgulă cu virgulă, etc, cu etc, adăo-

găm noi, ca să nu mai fie discuții. A mea e subliniat în text; ea oricare
LU

uita e subliniat de noi, pentru că aserțiunea ni se pare cam exagerată : nu

orice .carte e neapărat a d-lui lorga : numai cele bune sînt ale d-saie. Dar
îsțelegem excesul acesta al simțului de proprietate: în 1904 d. lorga se
Incuscrise deja politicește cu d. Cuza și a vrut să evite o funestă analogie,
pentru, că d. Ouza are cărți cari nu sînt ale d-lui Cuza.
RA

D. lorga mai are grija să ne asigure că n’a fost nici în China, nici
în Japonia, nici în Siberia, insistă că „orînduirea, judecata, punctul de ve­
dere și combinarea elementelor" îi aparțin și, odată aceste formalități în­
deplinite, ne dă drumul în cuprinsul cărții.
NT

■ Ș*’ adev^r' ar0 cu ce să se laude. Cîteva exemple de orînduire,

judecată, punct de vedere și combinație o vor dovedi cu prisosință
De pildă: sîntem curioși să avem o ideie despre chineji ? Gata:
CE

„Oameni man și moi, tari și înceți, neobosiți și răbdători, aceștia sînt

chinejii" (pag. 4). * *

9 mScurt, i--- LT Z» *r-și ___

simplu un om și vrei
Intîlnești uu
sugestiv xuLuurșu
Al îl• uni viei ya dacă Oe CDl-
să știi UdCd chi-
V 1» elI ca
0 TIU11 4-î 2 v . .
ca.. să *vezi
I/

. să vezi dacă e mare pipăi dacă e moale,

vnlnm CU ^însn^ca constați dacă e tare, îl pui să citească un
a-Y 8 $ ca s^-i stabilești răbdarea, îl urmărești cîteva zile pentru
AS

„nni'ț- e ÎQCet.1Qeala Șl neoboseala, faci bilanțul rezultatelor obținute și

apoi te pronunți în cunoștință de cauză.
dacă nnAân^U1 achJnez V .întrebi; ce mai ala-bala pe Ia voi pe-acolo ?
diat, la paginal.’ afli’că^’ Cartea d‘lui lor8a (da> a d-sale 1) și ime-
UI

la alta’ desăvârșeau Tnchirl^0 Wi, alergind în munte dela o culme

BC

, ucsavirșeau închiderea față de orice primejdie".

In interiorul
dar nu tot atît de î™6!Or 5iduri — de siSur moi tari> ca și autorii lor.
încete, de vreme ce alergau în munte—în interiorul lor,
 racla
13

„...ei s’au lăcătuit ca un Învățat în cămăruța lui, ori ca o țesătoare

Y
în odăița ei, ca să lucreze*.

AR
O paranteză: comparația e superbă: d-le lorga eși din cămăruță să
te felicit.
Pe cînd chinejii lucrau în acea cămăruță care se cheamă China, co­
reienii făceau alte cele.

R
Dar ce sînt coreienii ?

LIB
„Coreienii sînt de aceiași rasă ca și chinezii: oameni puternici și
muncitori, mai murdari însă*... „Coreienii mari (și moi ?) în rochiile lor
albe, sub pălăria lor cu fundul înalt și ascuțit sau sub glugi, se perindau
pe pămîat, fără să dovedească prin ceva că sîut vrednici a trăi", (pag 65).

ITY
In adevăr, nu vedem ce rost puteau avea oamenii aceștia cari purtau
—pasămi-te !—pălării cu fundul înalt și ascuțit, ba chiar și glugi (cu ce fel
de funde?) A, dacă și-ar fi înțeles menirea lor de oameni, dacă ar fi purtat
șapcă ori fes, ar fi fost... altă căciulă ! Ceea ce te revoltă mai mult este că

S
coreienii mari obicinuiau să se perindeze în niște rochii albe, pe cari le pu­
neau sub acele faimoase pălării ori glugi ; nu era mai practic să le poarte
ER
pe trup? De-aia, vezi, erau mai murdari decît chinezii.
In aceste fapte d. lorga găsește sfîrșitul lor apropiat și — cu fran-
cheța ce-1 caracteziză—le-o spune verde :
NIV

„E vădit că peste cîteva zeci de ani nu va mai exista Core»a, cu

toată încercarea ei de a se înarma, cu tot titlul de împărat, de mare îm­
părat, ce și-a luat suveranul ei, cu toată pompa și mîndria de care se în­
conjură curtea, cu toată constituția, măsurile privitoare la felul pipei și
hainei și apoi întoarcerea la vechiul regim absolutist*, (pag. 101).
LU

S’a isprăvit. Această condamnare fără apel e un simbol prin stilul

ei :.într’însul se reflectă toată anarchia din nefericita Coreie.
Alta e situația în Japonia. în Japonia sînt două sexe: unul masculin
șl celălalt femenin. D. lorga se ocupă numai de unul, de cel masculin,
RA

pentru că celălalt nu-i acasă: „femeea e coboiîtă în căsătorie11 (pag. 68)

și, ca atare, „nu se înfățișează privirilor străinului*. In schimb, despre Ja­
ponia masculină avem date importante.
Japonezii, biruitorii de azi, altă dată erau slabi si, mai ales, nu știau
NT

să facă concurență. Așa :

„Nici dezvoltarea istorică a japonezilor n’a putui să facă concurență
naturii, în formarea sufletelor", (pag. 57).
CE

Dar dacă nu făceau concurență naturii, în schimb munceau — ce

vreți? fiecare în cămăruța Ivi! — munceau strașnic, avînd în acest scop:
lucrul pămîntului, cărăușia, meșteșugurile, negoțul și budizmul decăzut spre
înseninare, (pag. 67). Apoi dacă și budizmul spre înseninare e o muncă, în­
I/

țelegeți bine că. n’a fost glumă. Ce să te mai miri că nu le rămînea timp
să facă concurență naturii? Și apoi, trebuie să ținem seamă că de! au
AS

japonezii nevoe și de distracție:

„...nenumărate trăsurele, la care e înhămată o ființă omenească răb­
dătoare și săracă, duc la loșivara, un întreg oraș al desfrîului, tot felul
UI

de lume, femei, copii înalți dregători, cari fac această călătorie numai de
plăcere, pentru a lua aier, pentru a vedea frumoasele fete spoite cu alb și
cu roș, împovărate de grele rochii scumpe, cari stau nemișcate cu fața la
stradă, cercevelele fiind ca de obiceiu date în jos", (pag. 78).
BC

Nu știu dacă e interesantă distracția asta de a vedea rochiile cu cer­

cevelele lăsate în jos, nici cum ar putea fi rochiile cu cercevelele în sus,,
chiar cînd stau nemișcate cu fața la stradă, dar cum vreți să-i înțelegem
noi pe japonezi ?
 14
Tnsă nu toti japonezii sînt vrednici de stima noastră. De pildă sa­

Y
muraii, niște ticăloși. ^Aceștia făcură timp de trei veacu ri ș^jumătate >»tori»
de frămîntâri sterpe, de neputința in afaia a țării lor (pao. 6 ) . P

AR
sînt, în Japonia, feodalii 5 căci
vădirea firii naționale prin culori sau linii de sculpturăse datorește
acestor’ fruntași cari pot fi asemănați cu principii italieni din timpul Kena-

R
șterei sau cu bogatele biserici din Italia sau Flandra aceluiași timp . (pag. OS).

LIB
Aci am de făcut o rezervă: este ad-vărat că acești fruntași seamănă
nițel cu bisericile din Flandra, dar eu cred că seamănă și mai mult cu
Jacul Cișmigiu. In afară de rezerva asta sînt absolut de acord cu d. lorga.
Regret numai că d. lorga n’a avut succes cu această carte a d-sale (să
chiorăsc dacă nu-i a d-sale 1)

ITY
D. lorga zicea în prefață:
„Dacă publicul o va primi bine, ea va fi și mai complectă într’o
ediție a doua. In acest caz făgăduesc cărți analoage asupra altor probleme
politice ale momentului*.

S
Or, publicul n’a primit-o bine—de prost ce i și n’avem nici ediția a
ER
doua și nici cărți analoage. Poate că recenzia aceasta va fi cu noroc și va
face ca publicul să-și îndrepte acum greșala practicată cu îndăiătmcie dela
1904 pînă azi.
Li-Hung-Ciang.
NIV
LU

„opinia public**
Sub acest titlu pretențios a ieșit în Capitală un nou ziar „național-
RA

liberal*. Atacați în tramvaie și distruși ca oameni, de către guvern și d.

P. Oarp, liberalii vor cu orice preț să facă din rușinea lor o rușine națio­
nală și să intereseze lumea la soarta lor de preoți ai gbeșeftului. Pentru
apăiarea aceasta pe care singuri n’au fost în stare să o susțină, liberalii au
NT

alergat la ziariști și făgăduind lefuri îndoite decit aveau, au ajuns să gru­

peze o redacție de oameni fără convingeri, atrași de apuntunente grase și
de favoruri guvernamentale pentru ziua de întoarcere la putere. Cutare
rost reporter ia p gazetă protivnică, va fi peste doi-trei ani deputat liberal
CE

multe nulități ale presei vor ajunge personagii însemnate de pe urma

raptului ca la un moment dificil au primit să apere onoarea unui partid
pe care pînă n ajun îl declaraseră falit și veros. In această reorganizare a
torțelor liberale s’a recurs si la social ști și faptul că Viitorul de cîte ori îi
I/

socote.a1la; primește fracla : o revistă jidovească, n’a împiedecat pe

cohboratonHmitU UI Să S® adresez9 §* Facîei §> s& ademenească pe
AS

ziarelo?n™eJ;eJ!iPy‘mJ di“ °P\nia Fublicâs* Prezintă foarte slab și fac impresia

P Snarafurii1^* & de penodă electorală Numele redactorilor lipsesc O.
acest nou V0* Ce putem 8ăsi ca individualități declarate în
UI

citatul următor * di“

(sic) eî — zi'araTordnVjp^'tr a Se tinePe tărîmnl dreptății și realității
și abaterile com^e 1 J & ~ ,va.5nflera strășnicie toate’ pungășiile
BC

Gura păcătosului t me.mb™ guvernului și partidului conservator*.

și abaterde^fiberaînor feS/' dedAta °ea*ta «^vărul. De „pungășiile
vorbească. ’ ® îațdege că Opinia Publică va găsi indelicat să
 Y
D. Duca contra liberalilor

AR
Ce s’o fi petrecut în partidul liberal dacă până și cel mai lacom

R
dintre sugacii liberali se ridică în potriva odioasei campanii de răs­

LIB
turnare întreprinse de acest partid? Nu cumva i s’a dat d-lui Duca să
înțeleagă că nu i se rezervă nici un portofoliu în viitorul minister li­
beral? Altfel nu înțelegem ieșirea d-sale atît de violentă împotriva de­
căzutului regim liberal, care și după răsturnarea sa pune piedici în

ITY
calea binelui făcut de noul regim.
Iată, în adevăr, ce spune d. Duca deasupra propriei sale iscăli­
turi, în Universul dela 1 Ianuarie c.:

S
Regimurile decăzte nu sînt funeste atît de mult prin răul pe care îl
cac cînd sînt încă în picioare cit prin piedicele ce pun în calea binelui
ER
ehiar după ce au fost răsturnate și învinse. Și lucrul se explică ușor. Oa
ole să fi putut să se menție cu toate păcatele lor e că au dat peste un
sirganism social lipsit de orice putere de reacțiune. In asemeni organisme
cengurele elemente cari mai prezintă o tărie oarecare sînt elementele rele,
NIV

(j.le necinstite, cele ce n’au nici o credință, nici un ideal și nici o rușine.
*04 vine un regim nou care vrea să regenereze lucrurile, el nu se poate
sprijini pe mulțime, de oarece aceasta e tot în starea de apatie și de ne-
P&sare ce derivă din vechia-i slăbiciune. Dar în schimb regimul cel nou are
de luptat cu toată rezistența elementelor corupte și prevaricators pe care
LU

se întemeia regimul cel putred de odinioară. Și aceștia cari trăiau și se în-

9rășau din descompunerea trecutului, luptă în potriva reformata: Hor cu înver­
șunarea sălbatecă a omului care își apără existența, cu ura neîmpăcată pe care
ți-o dă instinctul de conservare. Așa se și înțelege de ce în loc ca cei ce dărîmă
RA

regimurile nenorocite să fie populari și îmbrățișați de toți cu căldură și cu

entuziasm, de cele mai multe ori ei sînt nepopulari, calomniați prezintați lumei
ca niște ocîrmuitori odioși și spr e culmea i onici iată de ce în asemenea cazuri
se și văd regimurile corupte înconjurate după răsturnarea lor de o aureolă de
NT

simpatie pe care nimic nu o justifică și de un nimb de indulgență absolut

nemeritat. Trebue să treacă vremea, să se trezească din amorțeală masa cea
mare care a suferit de fără de legile guvernelor căzute pentru ca să se
restabilească adevăratele proporții morale ale lucrurilor și pentru ca po­
CE

pularitatea cuvenită să se îndrepte în spre reformatorii nedreptățiți.

Firește, d. Duca nu trece pe față de partea guvernului conser­

vator, împotriva liberalilor. D-sa este destul de dibaciu ca s’o ia pe
I/

departe. D. Duca, în adevăr, face pe chinezu, se preface că vorbește

despre situația din China. Înțelege oricine însă că asta e o abilitate de
AS

politician.
Mandarini
UI
BC
 Y
AR
5

R
LIB
Evoluția d-lui Stere

ITY
D. O. Stere a făcut multă vreme pe teoreticianul, pe aristocratul. D-sa
nu se cobora nici la poiemicile mărunte, nici la demagogia de răspîntie.
Acele vremuri au fost. Azi d. Stere, — după cum arătat și vom re­

S
peta-o mereu—ja ajuns un^demagog de rînd, a ajuns cel din urmă agent
electoral. ER
Citiți, de pildă, următorul pasagiu din discursul d sale dela Iași :

Nu domnilor. Nu vom avea nevoie de revoluție. Dar un popor

NIV

«are la nevoie n’ar fi gata să-și apere pînă la ultima suflare drep­
turile sale împotriva unui guvern tiranie și anarhie, care nu știe
să dea acestui guvern să înțeleagă că el nu-și va putea înfăptui
gîndul criminal decît doar TRECIND PESTE MORMANE DE CADA­
LU

VRE — acel popor nn merită numele unui popor liber și nici nu

merită să trăiască (aplauze).
Acesta e textul oficial, publicat în suplimentul ziarului Mișcarea. Nu
RA

e rușinos — dar din cale afară rușinos I — să întrebuințezi asemenea fraze

pentru chestia tramvaiului?
Dar d. Stere declară că nu tramvaiul îl supără pe d-sa, ci... faptul
NT

că a dispărut legea, dreptatea, etc.—cu ce prilej ? cu prilejul tramvaiului!

_ Și în țara romînească a fost un măcel groaznic la 1907, și au fost
torturi la poliție, și au fost romîni expulzați și au fost atîtea infamii și
CE

crime și totuși d. Stere n’a găsit timpul, atunci să alcătuiască frăzoiul

de mai sus; atunci nu dispăruse legea!!
Dar înțelegem ce e : d. Stere e consequent. D-sa admite orice crimă,
numai cu o condiție : guvernul să înțeleagă „că nu-și va putea înfăptui
I/

gîndul criminal decît trecînd peste mormane de cadavre**. Sînt

propriile d-sale cuvinte.
AS

Or, guvernul liberal a corespuns acestei condiții : a trecut peste

mormane de cadavre,
Tacă și guvernul Carp astfel și d. Stere nu va mai avea nimic de
obiectat.
UI

In ce mocirlă ai ajuns să te bălăcești, d-le Stere !

BC
 17

Din Stabilimentul d-lui Banu

Y
AR
— Fanfaronade. — Pornografii scabroasa.— Perfidii —
Flacăra anunța deunăzi, cu mare tămbălău, colaborarea unui
distins membru al elitei care se ascunde sub pseudonimul „Mefisto'.

R
In numărul din urmă anunță colaborarea lui Hypard pseudonim
„sub care se ascunde un nume scump tuturor romîmior

LIB
Nu ne îndoim că Meftsto e un distins membra al elitei și că
Hypard e un nume scump tuturor romînilor. întrebare, e, de ce le-o
fi rușine acestor oameni să-și dea numele pe față cînd colaborează la
Flacăra f
*

ITY
Apoi cum să nu le fie rușine, cînd citesc in revista d«lui Banu
informații ca aceasta :
„Pe coperta acestui număr am reprodus faimosul tablou al lui
Rubens: Cei doui Satyri Satyrii reprezentau, în mitologia greacă, pu­

S
terile vitale ale Naturei în toată plenitudinea lor. Asemenea puteri urăm
și noi cetitorilor noștri cu prilejul anulai 11011*.
ER
Ei, cum să nu le fie rușine oamenilor de treabă să colaboreze la
o revistă care publică asemenea pornografi scabroase ?
*
De altfel, Flacăra nu e numai pornografică, ci e și perfidă cu
NIV

proprii săi colaboratori chiar. Așa, anunțind colaborarea d lui I. Bră-

tescu-Voinești, numește pe distinsul scriitor „nuvelistul fin, marele
prozator care, cu cit scrie mai puțin, cu atît e mai dorit de admiratori”.
De sigur că d. Brătescu Voinești, cetind această informație, a
LU

exclamat:
— Ferește-mă, Doamne, de admirația Flacărei!
Tăciune
RA
NT

SMITH PREMIER
CE
I/

3 Cea mai Scrisul vizibil

: perfecționată
AS

Claviatura
: mașină de scris completă
UI

Depositul central și reprezentant pentru Romînia

BC

ALEXANDRU PRAGEk ® C “ S
Pasagiul Romîn 24 — BUCUREȘTI — Telefon 17/25
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Gura patronului — Adevăr grăește! (Să nu se >upere România
Muncitoare de certificatul ce dăm patronilor).
Funcționarii comerciali au găsit cu cale să se adreseze Camerei de
NIV

Comerț cu rugămintea de a susținea legea repauzului. Atunci patronii s au

indignat: ei au publicat un protest prin care cer să nu [se mai permită
slujbașilor de-a se adresa Camerei de comerț care e menită să apere numai
interesele comercianților
LU

Sîntem perfect de acord. Proletarii trebue să-și aibă organizațiile lor

și prin ele să-și impue voința. Sîntem perfect de acord.
Dar cine spunea că proletarii nu trebue să practice lupta de clase,
RA

nu trebue să se arganiseze deosebit ? Cine a făcut corporațiile în cari tre­

buiau să intre cu sila patronii și muncitorii la uj loc?
Liberalii, căptușiți cu generoșii, reprezentați prin hahamul lor: Ioan
Nădejde.
NT

Și așa faptele vin să dea la cap și celor răi și celor proști. Patronii
comerciali cari nu știu teorii, au simțit instinctiv că ei au alte interese de
cît funcționarii lor și cer ca instituția înființată în folosul lor să ție seamă
CE

numai de interesele lor.

Ce zic liberalii, generoșii, și condeiul lor comun Ioan Nădejde ?
*
I/

Chestiuni alimentare. — Mare luptă la Tulcea: guvernamentalii

locali s’au hotărît să-și mănînce fiert primarul.
AS

Am zis bine : nu fript, ci fiert: primarul în chestie e d. Borș.

Se zice însă că d. Marghiloman i-a somat telegrafic : nu mîncafi Borș I
*
UI

Ca să precizăm.—Ziarul Minerva făcînd socoteala exportului nos­

tru, care în ultimii ani a sporit mult, se bucură de progresele noastre eco­
BC

nomice. Ziarul Ordinea potolește entuziazmul Minervei arătînd că dacă pen­

tru once altă țară surplusul la export este un cîștig, căci el constitue un
excedent care rămîne în țară, la noi lucrul stă alt-fe), căci și excedentul
 19

Y
tot în străinătate se duce, fie sub formă de cupon la împrumutul Statului,

AR
fie sub formă de dividend la acțiunile deținute de streini, fie sub formă
de cbeltueli făcute de romîni în streinătate.
Concluzie :

R
„Poporul romîn mai are mult de luptat, mult de muncit și mult de
„economisit, pînă ce excedentul exportului său să sporească în chip real bo-

LIB
.găția națională*.
Aceasta e concluzia Ordinei, foarte adevărată dar insuficient preci.
zată. Căci, vezi d-ta : cuponul la împrumut și dividendele la acțiuni și
cheltuielile făcute de ,romîni* în streinătate—sînt lucruri de cari poporul

ITY
romîn nu trage nici un folos, și, totuși, pentru a acoperi toate aceste chel-
tueli și încă a le și întrece, poporul romîn e acela care trebue să lupte, să
muncească și să... economisească !
*

S
Un generos carpist. — In scrisoarea de felicitare adresată d-lui
ER
Miile, d. deputat Const. Bacalbașa amintește prietenia ce-i leagă de pe cînd
era colaborator la Adevărul, „și chiar de mai înainte".
D. Bacalbașa putea aminti de Drepturile Omului la care a lucrat îm­
preună cu d. Miile. Ori aceasta i se pare o greșeală a tinereții ? Fie sigur
NIV

d. Bacalbașa că asta e pagina cea mai frumoasă din viața d-sale — deși
mai are și altele destul de frumușele.
*
LU

Stomacurile bolnave.—Acesta e titlul unui anunciu care figurează

acum în toate ziarele. Frații Brătianu nici nu i’au citit, că nu-i interesează
(ca să nu zicem că nu-i co-interesează): ei au stomacuri atît de sănătoase
încît pot înghiți tot capitalul „național*.
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
ALMANACHUL

R
LIB
ITY
AL ZIARELOR

AMrur $1 ,Dimimla ER
S
Un splendid volum cuprinzând:
NIV

Un bogat material de utilitate practică pentru ce­

tățeni și anume: Tariful pentru călători pe C. F. R.;
Mersul trenurilor; Prețul biletelor la S. M. R.; Extrase
din legea electorală; Bâlciurile din România; Legea
LU

repausului duminical; Legea timbrului; Muzeele și ex­

pozițiile din București, etc., și o aleasă materie literară
de d-nii: Gala Galaction, Al. Ciurcu, Tudor Arghezi,
Cincinat Pavelescu, C. G. Costaforu, V. Demetrius, Maria
RA

Pamfile, Leon Feraru, Iosif Nădejde, B. Nemțeanu,

Victor Eftimiu, Lia Hârsu, I. Rusu Abrudeanu, etc.
NT

Numeroase ilustrat inni in text

Mil DE VÎNZARE JUHi
CE

a toate librăriile și la toți depozitarii

de ziare din țară.
30 bani exemplarul
I/
AS
UI
BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* — București

Prețul 15 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
Apărătorul Constituției...

ITY
Ionel Brătianu părăsind parlamentul pentrucă s’a călcat con­

S
stituția
ER
Ionel Brătianu coborindu-se în stradă, ca un simplu tramvai
electric, pentrucă s’au desființat garanțiile constituționale !
Ionel Brătianu perurind la întruniri în numele constituției
NIV

sugrumate !
Ionel Brătianu apărătorul constituției!
Ne-a fost dat s’o vedem și pe asta și cu pumnii strinși să
LU

simțim inutilitatea ironiei și vanitatea satirei.

Căci totul e zadarnic în lume și total nu-i de cit minciună
și parodie de revoltă, dacă Ionel Brătianu a putut să vorbească
RA

în numele constituției, fără să i se ridice în față umbra unui

Jelea și fără să i se deschidă la picioare prăpastia celor unspre­
zece mii de morminte din 1901.
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 raci 23

HUIDEO!

Y
AR
Ziua de 8 Ianuarie va rămîne memorabilă

R
in analele falșei noastre vieți constituționale. Cu
ea era anarhiei pintecului poate fi socotită ca

LIB
deschisă. întrunirea de la Eforie și manifesta­
ția tragi-comică din piața Teatrului, ne-au a-
mintit că barbarii erau înăuntrul cetății.

ITY
Lihniții aduși cu jertfă mare din toate col­
țurile țării, partizanii catilinari din mahalalele
Capitalei fuseseră chemați să aprobe ridicarea

S
jafului averei publice la rangul unui sistem de
ER
guvernămint. Și au venit mulți, fiind-că mari
sint poftele, și au fost la înălțime, la înălțimea
francului și a udăturei scursă din plin pe gitle-
NIV

juri. Bandele armate cu pietre, retevee și revol­

vere și-au dat intilnire ca să-și asculte, de for­
mă, „ șefii “.
LU

Și au grăit șefii. Și au fost admirabili și

sinceri șefii. Da, sinceri, de necrezut, și ca ni­
ciodată. In loc să ocolească lucrurile’, ca de o-
RA

bicei, in loc să mintă, dîndu-se drept apărători

ai democrației, au zvîrlit masca. Și au apărut
hidoși cum nu păreau, dar cum sint. Au vorbit
NT

pe șleau.
Unul, deși n’a avut curajul să spună cuvin-
CE

tul, a mărturisit că dacă opoziția s’a retras din

parlament a făcut-o din pricina atentatului gu­
vernului contra „proprietății", drept stint de
care nimănui „nu-i poate fi îngăduit să se a-
I/

tingă". Celălalt, șeful bandei de spoliatori, a vor­

AS

bit numai despre tramvae, a avut cutezanța să

spună, în fața a mii de oameni, că pungășia a
ceasta vădită e „o chestiune națională", o ches­
UI

tiune care „atinge una din temeliile esențiale

ale vieței noastre organizate de Stat". In plus,
BC

amindoi au pozat in apărători ai „ordinei și ai

legalității".
Și dovada că ei singuri sint paznicii: pro-
prietății, ai ordinei și legalității in țara aceasta,

Y
ne-au dat-o imediat bandele lor, ziua ’n amiaza

AR
mare, în fâța Teatrului,
Acolo ne-a tost hărăzit să vedem desfașu-
rîndu-se spectacolul acela degradator și infam

R
Acolo bandele au fost lăsate să insulte liber, să

LIB
devasteze liber. Acolo s’a putut vedea cum au­
toritățile și armata au Îngăduit totul, au tolerat
totul, au răbdat totul. Acolo s’a Înfățișat spec­
tacolul straniu că scursorile politiciane au fost

ITY
lăsate să arunce, in tihnă, și rizînd, cu pietre
și cu retevee în geamurile prăvăliașilor și in-
tr’un club politic. Acolo s’a văzut tolerîndu-se

S
turmei de leșinați să zvirle cu pietre peste ca­
ER
pul soldăților și să sloboadă focuri de revolver
asupra forței publice.
NIV

Așa a respectat opoziția-unită: „ordinea*,

insultînd și lovind armata; așa: „legalitatea*,
trăgînd focuri de revolver asupra autorităților;
așa: „dreptul sfînt de proprietate", devastind
LU

clădirile și cluburile adeversarilor politici.

Iată evenimentul; acestea-s faptele ; aceasta
isprava.
RA

După ce au căutat să pună mina pe furiș

pe averea Comunei, perspectiva ce ne deschid
NT

„șefii" e; anarhia, corolar al necinstei.

In fața scandalului, fără seamăn chiar și
intr’o țară semi-civilizată ca a noastră, cetățe­
CE

nilor rămași onești și democrați, o singură ati­

tudine li-se impune. Să ia hotărit poziție in po­
triva anarhiei și furtișagului public întronat in
I/

sistem de guvernămint
AS

Față de spectacolul cutezător de Duminică,

HsTaiT’ invitind Pe cetățenii democrați la luptă,
tpvp«Q+rma’ in obrazul opoziției co-in-
UI

nrpinră^ acel
P* cj ar ari z formidatoil, singurul cerut de im-
Huideo!
BC
 r » ci 25

Y
Nerușinare și....?

AR
Campania liberală pe tema tramvaiului constituie cea mai imensă
nerușinare a tuturor timpurilor. Asociarea takiștilor la aceeași campanie

R
este manifestarea cea mai ridicolă cu putință. Retragerea ambelor tabere

LIB
■din parlament pe această chestiune e o monstruozitate fără pereche.
In adevăr, să examinăm lucrul de aproape.
Chestiunea tramvaiului are importanță numai dacă te pui din punc­
tul de vedere al guvernului — care e și al nostru — că liberalii au făcut
o potlogărie. Dacă excluzi potlogăria, dacă crezi că e vorba numai de două

ITY
concepții gospodărești — liberalii înțelegînd să organizeze într’un fel ser­
viciul tramvaielor, iar conservatorii în alt fel — atunci nu e permis și nu
e imaginabil să se facă atîta tapaj. Asta e elementar. Căci nu vor pretinde

S
doar nici liberalii, nici tachiștii, ca guvernul conservator să le aplice pro­
gramul lor și să facă tot ce-i dictează ei. Și față de sistemul permanent
ER
.de la noi ca un guvern nou venir să desființeze tot ce-a făcut cel dina­
intea lui, guvernul Carp e destul de politicos cînd modifică una singură
din operele liberalilor.
NIV

Este adevărat că virulenții opozanți aduc un fapt nou și'special: că

guvernul vrea să facă un act de trădare, vrea să dea tramvaiul pe mina
străinilor. Dar acesta e un pretext pe cît de șarlatanesc pe atît și de
stupid, de vreme ce nici un act al guvernului nu arată că e vorba de așa
LU

ceva. Acțiunile tramvaiului sînt gata vîndute și guvernul n’a luat nimă­
nui acțiunile din buzunar. Noua lege a tramvaiului e votată și publicată,
iar dintrînea nu se vede altceva de cît că se dau comunei mai multe drep­
RA

turi de cît avea. Or, comuna București, dacă nu ne înșelăm, e în Romînia

și e a romîailor.
Va să zică, argumentul cu trădarea e necinstit și imbecil. Toată
NT

chestia e dacă în tovărășia dintre societatea tramvaiului și comuna Bucu­

rești, una sau cealaltă e mai favorizată.
Atunci ce motiv au liberalii să facă atîta zgomot, chiar dacă admi­
CE

tem că ei au dreptate ? Căci și în luptele politice trebuie păstrate oare-cari

proporții.
A, dacă e adevărat — cum sîntem convinși — că liberalii făcuseră
o potlogărie, atunci are rost și zgomotul făcut de unele ziare ca Epoca și
I/

Adeverul și are rost și lupta disperată a liberalilor. Cînd ești năvălit de

hoți, firește că țipi cît poți; iar hoțul, la rîndul lui, e natural să se zbată
AS

disperat.
Singurul argument care ar putea fi în favoarea liberalilor, ar putea
fi acesta : ei luptă ca să-și apere onoarea, ca să probeze că nu sînt potlogari.
UI

Dar nici atunci lupta n’ar fi justificată în aceste proporții. In poli­

tica noastră mulți au fost atacați pe drept și pe nedrept, tocmai în cinstea
lor. Văzut-ați vre-o dată ca reacțiunea la un atac — chiar și calomnios —
BC

să fie atît de violentă? Dar mai întîi, ești în drept tu, pentru ca să speli
o injurie personală, să pui în zdruncin o țară întreagă, să zvîrli pînă și
mandatele ce ți-au fost încredințate de țară ?
* * *
Partidul liberal a fost trîntit de la putere ca trădător de neam, nu
 F » c 1»
26

Y
AR
la figurat, ci la propriu. D. Sturdza a fost răsturnat de d. Take lonescu,
care-1 acuzase că a trădat neamul. Căzut pe această temă, d. Sturdza
vinovat sau nu — a fost, implicit, proclamat oficial ca trădător. Trădarea

R
de neam e un fapt infinit mai grav decît escrocheria. Pentru escrocherie
esistă iertare, esistă grație, amnistie și chiar reabilitare deplină : un ex-

LIB
croc condamnat de zece ori, dar care se va duce să-și verse sîngele în
războiu pentru țara lui și va face minuni de vitejie, un asemenea excroe
care, printr’o întîmplare fericită, ar avea norocul să salveze țara în răz­
boia _ va â un erou național. Și chiar și fără o asemenea jertfă un es­

ITY
croc sau un alt deliquent poate fi iertat.
Franțois Villon, hoț de rînd, este o glorie a Franței; Oscar Willde,
condamnat pentru fapte perverse, este o glorie a Angliei. Dar poate ci­

S
neva să fie iertat pentru trădare săvîrșită? A fost reabilitat Dreyfus, a fost
reabilitat Sturdza, pentru că erau nevinovați. Un trădător vinovat nu se
ER
reabilitează
Și, totuși, Sturdza, răsturnat ca trădător, n’a dus o luptă atlt de
aprigă ca aceea dusă azi de liberali pe chestia tramvaiului. Și doară, în
NIV

fruntea partidului stăteau aceeași oameni cari conduc și azi: Brătienii, Fe-
rechizii și alți oameni cinstiți.
Cum se explică aceasta? Foarte simplu: liberalii nu-și apără cinstea
— cum și-a apărat-o d. Sturdza — ei își apără pungășia. Cînd e vorba să
LU

înfrunți calomnia îți dai seama că nici nu ți-i permis să cazi în exces»
pentru că qui «’excuse s'aecuse; cînd ești prins cu pungășia, nu mai poți
alege mijlocele: ori ce mijloc e bun — sau cel puțin trebue încercat. De
aceea un om cu judecată, ca d. Stere, n’a mai fost în stare să simtă nici
RA

ridicolul amenințărei cu baricada.

* *
NT

Sperăm că cele zise pînă aci în privința liberalilor sunt absolut dove­
ditoare.
Dar tachiștii ? Aceștia sunt ridicoli. Fără nici un interes și fără fo­
CE

los posibil, și-au băgat capul sănătos sub evanghelie, făcîndu se compli­
cii unei pungășii în care nu erau amestecați. Partidul acesta care n’a
guvernat încă și prin urmare n’a avut prilejul să se compromită, se face
acum, de bună voie, părtașul pungășiei altora. O fi dragoste de aventuri
I/

sau numai un fel de perversitate specială, nu știm. Poate că e o simplă

copilărie a unui partid tînăr exploatat cu perfidie de unul îmbătrînit în rele.
AS

Și iată la ce rezultat au ajuns takiștii.

Gloria lor, pe care trebue s’o împartă cu alții, este întemeierea con­
tenciosului. Liberalii l’au desființat. Asta a fost o palmă atît de drastică
UI

dată democrației încît ar fi justificat o luptă disperată. Totuși takiștii nu

s au retras, dar au promis să facă tot posibilul pentru reînființarea conten­
ciosului.
BC

Și azi iată un guvern dispus să îndeplinească acest deziderat al ta-

kiștilor. Dar takiștii nu stau în parlament pentru a colabora la reînființarea
contenciosului, ci se retrag cu liberalii pentru că acestora li s’a retras unul
din sacii cu grăunțe.
Nerușinarea liberală și.... înțelepciunea takistă se arată în toată
splendoarea. _
 Y
R AR
LIB
Salturi mortale de logică generoasă

ITY
Guvernul Carp a comis două crime : una mare de tot — grațiarea
osîndiților din Vlașca — și alta mai mică: îngăduirea dată d-lui Racovski
•de-a intra în țară pentru a-și regula situația.
Ziarele liberale n’au îndrăznit să protesteze contra crimei celei mari,

S
dar în schimb își concentrează toată puterea asupra celei mici.
ER
Așa, în Viitorul de la 6 Ianuarie vedem un articol de fond cu titlul
pe două coloane Guvernul și Racovski și cu sub titlul: Ipocriți și antipatri-
oți. Articolul acela, după o serie de salturi mortale de logică generoasă se
NIV

termină cu constatarea, că guvernul, lăsînd pe Racovski să intre în țară,

a comis un act mizerabil și sălbatic.
O asemenea pervertire a judecății ar fi în adevăr vrednică de plîns,
dacă ea u’ar fi simulată.
LU

Dar să admirăm puțintel logica Viitorului:

Fostul guvern—zice organul generos—a expulzat pe d-rul Racovski
pentru că socotea că acesta făcea operă de instigator. Dacă guvernul de
azi nu socotește ast-fel, zice Viitorul, el trebuia să anuleze pur și simplu
RA

decretul de expulzare, iar nu să acorde d-rului Racovski o autorizație pro­

vizorie. Aceasta cu atît mai mult, cu cit guvernul a anulat și alte hotărîri,
chiar și mai importante, ca, de pildă, în chestia tramvaiului. Guvernul actual
NT

însă este și el convins că Racovski e un instigator primejdios și de aceea

n’a vrut să anuleze decretul, ci l’a „adus1* numai pe Racovski pentru a
provoca scandaluri și pentru a-și cîștiga simpatiile sindicaliștilor.
CE

Aceasta e argumentația care ar trebui să demonstreze că „aducerea*1

lui Racovski e un act antipatriotic, mizerabil și sălbatic.
Și acum să vedem cite parale face argumentarea asta —căci cu libe­
ralii nici nu e chip să discuți dacă nu iei, ca unitate de măsură, paralele.
I/

Este inexact că liberalii socoteau că Racovski face instigați» primej.

dioase. Liberalii au făcut socoteli—specialitatea lor—dar de alt soiu : ei au
AS

socotit că au mijlocul să scape de un adversar primejdios, care-i încurca

în socotelile lor.
Dovadă: ar fi putut să încerce cu el — ca și cu Vasile Kogâlni-
UI

ceanu — să-l zvîrle în pușcărie ; asta ar fi fost o cale mai normală. Mai
mult: pe Racovski îl aveau concentrat în calitatea lui de căpitan, și ar fi
putut să-l arunce în ghiarele justiției militare, ca pe Ștefan Gheorghiu.
BC

Dar dacă în potriva lui Kogălniceanu și a lui Gheorghiu n’aveau dovezi ci

numai oarecari palide aparențe, adunate anevoe, în potriva lui Racovski n’au
 28

Y
putut face nici atîta. Și prin urmare, cînd în potriva unui om n’ai nici un
fapt, nici o bănuială măcar, cînd în potriva lui n’ai nici măcar atîta mate­

AR
rial pentru ca un procuror «au comisar să poată încheia un proces verbal
de urmărire, nu poți să „socotești" că e instigator primejdios.
Așa e, domnule Vintilă Bercovici ?

R
Va să zică guvernul liberal minte grosolan cînd zice că a „socotit*
și prezintă un bilanț falș.

LIB
Dar despre asta e vorba, o, logioiani din pivnițele băncei? Nu. Nu
e vorba dacă liberalii socoteau că Bacovski e instigator și dacă conserva­
torii socotesc și ei așa ori altfel. Aceste socoteli ne sînt perfect indife­
rente. Este vorba dacă Bacovski este romîn sau strein, dacă putea sau nu

ITY
putea să fie expulzat. Asta e chestiunea.
Or, asta nu se poate hotărî decît prin justiție. Și Bacovski n’a'dis­
cutat un singur moment dacă e instigator sau nu, ci a afirmat — cu do­

S
vezi—că e romîn. Punct.
Guvernul Carp putea deci să anuleze decretul de expulzare, cum a
ER
anulat — vorba ceea — și „hotărîri mai importante" ; se înțelege că ghe-
șefturile liberalilor sînt mai importante. Dar anularea decretului ar fi fost
un simplu act de apreciere asupra calității de instigator, pe cînd aici e
NIV

vorba de ceva mai important—aproape tot atît de important cît și o pun­

gășie liberală — aici e vorba de hotărîrea justiției în privința calității da
cetățean.
Că guvernul a urmărit să cîștige simpatiile sindicaliștilor— aceasta
LU

îl onorează, dacă în adevăr acesta i-a fost mobilul. Liberalii— slavă Dom­
nului 1 — au căutat să cîștige simpatiile proprietarilor, omorind 11,000 de
țărani și băgîndu-i în ocnă pe aceia cari, ca prin minune, scăpaseră de
RA

ghiulele tunurilor. Tot pentru a cîștiga simpatiile proprietarilor, liberalii

au renunțat la islazuri, singura reformă cu care se lăudau.
Este deci drept ca și conservatorii să caute simpatiile unor pături
sociale ca țăranii, cari vor primi cu plăcere grațiarea ocnașilor din Vlașca
NT

și muncitorii de Ia orașe cari nu pot să nu fie recunoscători pentru „aduce­

rea" lui Bacovski.
Dar logica generoasă mai trăncănește ceva : cică Bacovski a fost
CE

„adus" ca să facă scandaluri.

Bacovski nu mai e copil: e om de aproape 40 de ani; și în toată
viața lui el n’a făcut scandaluri. Un singur scandal e legat de numele lui,
I/

acela provocat de bătăușii liberali cari au tăbărît asupra lui într’o întru­
nire din Constanța. Dar bătăușii au fost condamnați de justiție fără ca
AS

Bacovski să fie măcar de față, căci în interval fusese expulzat. Or, după
uu singur scandal, petrecut în așa condiții, nu se poate zice că Bacovski
e scandalagiu. D. Ionel Brătianu a avut și d-sa un scandal, la Buginoasa,
unde și d-sa a fost atacat, iar în urma acestui scandal justiția n’a. con­
UI

damnat pe agresor, de și d. Brătianu a rămas în țară și ar fi putut să-și

susție cauza în fața justiției.
BC

Așa fiind, este o îndrăzneală fără pereche din partea Viitorului să

lege cuvîntul scandal de persoana d-lui Bacovski.
...Și așa cu salturile mortale de logică generoasă
F.
 29

Y
AR
Scrisoare deschisă D-lui C. Banu,
directorul revistei „Flacăra**

R
Primim spre publicare următoarea scrisoare :

LIB
Domnule Director.
In numărul 12 al revistei Dv. „literară, artistică, socială” Flacăra,
am putut citi, fără mirare de altfel, știind de unde vine, un articol de
ceeace Dv. desigur numiți critică, asupra prologului meu în versuri, debi­

ITY
tat pe scena teatrului .Comoedia” la deschidere.
Nu mă voi opri la insinuările neroade, lesne de calificat de orice
cititor și cu cari o anumită presă, care constat că se introduce acum cu

S
domniile voastre în literatură, ne-a obicinuit, — și negreșit, și mai puțin
la aprecierile proaste și prostești la cari, în conformitate cu spiritul
ER
redacțional al revistei Dv. aveți un drept netăgăduit. Ar fi și de pri­
sos. Prețiosul Dv. colaborator care le iscălește își dă un certificat de in­
conștiență hazlie, căci făcînd și d-sa parte din comitetul de lectură al
NIV

teatrului Comoedia, în ziua cînd i s’a dat citire prologului meu, el a îm­
părtășit opinia membrilor comitetului, cu care dimpreună mi-a primit pro­
logul și l-a preferat celorlalte prologuri concurente, unul din acestea fiind
al d-lui Victor Eftimiu. De altfel ou n’am pretins niciodată la o frumusețe
LU

excepțională a acestui prolog, Improvizat în cîteva seri și scris în urma

unei rugăminți insistente.
Totuși, el va fi publicat în curînd în o broșură și la citirea lui se va
RA

verifica încă o dată cît prețuește intelectualmente Flacăra, pe? care modelul
ei în ce privește titlul, revista Facla a mai declarat-o incapabilă de apre­
cieri literare juste și prin urmare de literatură.
NT

Rămîne însă alt punct, în numitul articol, o insinuare — ah!foarte

murdară! — și, e adevărat, abia îndrăznită și cu atît mai josnică. E o în­
cercare de atentat la onoarea mea, și înțeleg să scutur fără întîrziere ure-
CE

chia foarte respectabilă ca lungime, a celui ce are impudoarea ei. Onoarea

mea negreșit că nu o discut cu Flacăra, unde acest lucru, probabil ca so­
cialist, am învățat să știu cît prețuiește. Doresc să aflu numai dacă vă luați
Dv. directorul revistei, răspunderea următoarelor rînduri din articolul po­
I/

menit:
„Fiind-că în lumea asta sînt două feluri de Pierrot: unul, acela pe
AS

care d-1 Arghezi l-a pus să debiteze versuri atît de banale (— fie! —);
altul care se vopsește cu alb imaculat, ca să i se ascundă petele și cu­
lorile adevărate ale feței și care în adunări populare speculează mizeriile
UI

sărăcimei (?). Cel dintîi se mulțumește să facă lumea să rîdă ; al doilea se

silește să stoarcă lacrimi, ură și bani și de la cei cari-1 ascultă. Pe acesta
din urmă îl cunoaște mai bine dl Arghezi*
BC

S’a uitat să se adaoge în această bîlbîire enumerativă un al treilea

Pierrot, care seamănă atît de mult cu unii din Dv. pe cari v’am avut în
vedere schițînd anume versuri.
Insinuarea de mai sus, subliniată de mine, îmi veți spune poate,
 r o « I »
30 ___________ _ ___________

Domnule Director, că e clasată prin însuși nivelul ei. Eu vă cer un lu­

Y
cru: vă cer ca în numărul imediat următor al Flacărei să vă explica^ a-

AR
supra ei, și anume în sensul scuzelor ce mi se cuvin și pe cari le reclam,
hotărît ca, în lipsa lor, să fac uz de mijloacele mai puțin indirecte cu cari
în deobște se pedepsește lașitatea. ... T,

R
In așteptarea precis determinată a scuzelor Dv. primiți, vă rog, Dom­
nule Director, salutările mele de perfectă politeță.

LIB
Tudor Arghezi

S ITY
ER
NIV

Culmea nerușinării
— Cine luptă contra streinilor —
LU

Acum doisprezece ani, grație gheșeftarilor politicianilor noștri,

țara ajunsese în proces—un proces de milioane— cu un antreprenor
strein : Hallier. Și a suferit țara asta rușinea ca să i se impue un tri­
RA

bunal arbitrai, prezidat de un strein, pe motivul că justiția romînă nu

merită încredere.
Liberalii, în opoziție atunci, au făcut mare gălăgie pe tema pa­
NT

triotică. Iar avocatul lui Hallier era—cine credeți ? — d. Nacu, mem­

bru în comitetul executiv al partidului liberal.
Azi se duce iar campanie pe tema patriotică: se zice că guver­
CE

nul, tăind nițeluș ghiarele liberalilor, ar favoriza pe niște streini, ne-

văzuți și neștiuți de nimeni.
Și cine e avocatul campaniei liberale ?
D. Nacu, același Nacu, care-și rumegă spa-Nacu juridic în fața
I/

tribunalului romîn, cum și l’a rumegat atunci în fața tribunalului

arbitrai.
AS

Pe fie care zi noi tot credem că s’a atins culmea nerușinării și

că una mai mare decît cele văzute nu mai e cu putință. Și vecinie ne
înșelăm. Culmea nerușinării n’a fost încă atinsă; dar cînd va fi. odată
UI

și odată, tot liberalii o vor fi atins.

X.
BC
 31

Apașii politicei

Y
AR
Dacă mai era nevoe de o dovadă care să îndreptățească atitudinea
noastră, apoi întrunirea de Duminica trecută ne-a procurat, în direcțiunea

R
aceasta, argumentul cel mai convingător și mai hotărît.
Luptele politice nu sînt aproape nicăeri de o curățenie tocmai vir­

LIB
ginală. Faptul este cunoscut și primit ca un ce inevitabil. Dar, în toate
țările din lume, pînă și în cele mai înapoiate, se păstrează totuși, în măsura
putinței, o oare-care cuviință și se salvează, pe cit îngădue împrejurările,
aparențele. Partidele se prezintă în general, după țări și timpuri, cu pro­

ITY
grame precise și chiar dacă au, după cum se îatîmplă în multe cazuri,
scopuri inavuabile : scopuri egoiste de clasă sau de dominațiune personală,
știu — hipocrizie care aduce omagiu virtuții — să le înfățișeze sub un nimb
de moralitate sau de înalt patriotism. Chiar la noi, unde frămîntările politice

S
nu au de regulă nici un mobil curat, unde nu există nici o credință și nici
ER
un ideal, unde puterea se cîștigă prin ajutorul pietrelor și al ciomăgașilor
plătiți cu bani și alcool, chiar la noi s’a menținut pînă la un punct, deși
am trecut prin strada Enei, un anumit decor politic.
NIV

D-nii Take lonescu și Ionel Brătianu au schimbat toate acestea. Ei

au lepădat masca, proclamînd, în politică, dreptul la rezboiu civil și la
anarchie, dreptul de a întrebuința în luptă mijloace de apași. D-nii Take
lonescu și Ionel Brătianu au avut cinismul să adune, prin mijloacele cu­
LU

noscute, mii de oameni la București, pentru a nu le spune nimic și a’i

trimite: mercenari tocmiți ca să se indigneze după comandă, în baionetele
soldaților și sub copitele cailor.
Comedia de Duminica trecută a fost aranjată dinainte în toate amă­
RA

nuntele ei. Neputîndu-se bizui pe sprijinul opiniei publice independente și

cinstite, cei doi condottieri au recurs la metoade, pe Ungă cari cele ce au
dus la str. Enei nu sunt decît naive și inocente.
NT

Discursurile, cari în împrejurările date, ar fi trebuit să colcăe de

patimă nobilă, nu trădează, măcar ele, pasiunea care isvorește din adîncul
firei sau dintr’o credință puternică, ci violența rece și socotită, asemănă­
CE

toare pornirei apașului care’și așteaptă victima la întuneric.

Găgăuții cari mai cred în d. Take lonescu sau interesații ca d-nii
Stere, cari au avut nerușinarea să reclame dela cetățeni ca să furniseze d-lui
Ionel Brătianu cîteva mormane de cadavre, n’au încetat de a spune, înainte
I/

de întrunire, că în ziua de 8 Ianuarie șefii coalizați vor anunța o platformă

democratică de luptă, vor vorbi de colegiul unic și de alte reforme Înain­
AS

tate. Dar, a venit ziua de 8 Ianuarie și d. Take lonescu n’a deschis gura,—
căci flecăreala pe care ziarele d-sale o denumesc discurs nu merită să fie
luată în seamă,— și d. Ionel Brătianu a vorbit de tramvaiu. Iar după ce
UI

unul n’a spus nimic și celălalt a vorbit de tramvaiu, mulțimea adunată

prin mijloacele știute, n^norociții inconștienți gata să se vînză cui dă mai
mult, s’au dus să provoace scandalul de care șefii aveau neapărată nevoe
BC

pentru a putea cere Regelui demisiunea guvernului.

S’a știut dinainte tot ce o să se întîmple. S’a știut dinainte că după
 32

Y
întrunire, pe la orele 4 după amiază, bandele d-lor Take lonescu și Ionel

AR
Brătianu vor simți o irezistibilă trebuință de a face uz de bastoane și de
pietre. Era nevoe de un stoc de răniți, de unul sau doi răniți mai grav și
de un cadavru. D. Stere, mai exigent, ceruse, ce e dreptul, un morman de ca­

R
davre, însă cum după rețeta politicianismului romînesc un singur mort urban
ajunge pentru a se vorbi de un guvern de asasini și a se da 'jos guvernul, ci­

LIB
vilizatele partide ale d-lor Take lonescu și Ionel Brătianu au făcut tot ce li-a
stat omenește în putere ca să obție stocul de răniți ușor și de răniți grav,
plus cadavrul. Dar socoteala de acasă nu s’a nimerit cu cea din piața Teatrului
Național. întrunirea de Duminica trecută n’a produs mortul necesar, ceiace

ITY
n’a împiedecat totuși presa liberală ca a doua zi să strige d-lui Carp că este
In capul unui guvern de asasini.
In urma acestui caraghioslîc, care, dacă n’ar arăta putreziciunea

S
morală a acelora cari vor să facă din țara asta o nouă Polonie feudală, dată
pradă tuturor spoliatorilor fără de scrupule și tuturor ambițioșilor egoiști,
ER
ar putea oferi subiecte minunate autorilor de comedii bufe, în urma aces­
tui caraghioslîc, opinia publică cinstită are și mai mult datoriaca să se opue
cu ultima putere canaliei policianiste care crede că totul îi este îngăduit.
NIV

După cum am spus în numerile trecute, spunem și acum: apașii

politicei romînești nu trebue cu nici un preț să reușească ! Nu trebue to­
lerat ca d. Take lonescu, care în acțiunea aceasta reprezintă ura și egois­
mul împins la sălbătecie și d-1 Ionel Brătianu, care reprezintă tramvaiul
LU

și afacerile murdare, să triumfe numai fiindcă au putut să dispue de un.

fond de cucerire și de un număr de bătăuși. Ar fi să se degradeze țara la
ultima treaptă a decăderii dacă d-nii Take lonescu și Ionel Brătianu ar
isbuti să dea jos guvernul pe platforma pe care și-au ales-o și prin mij­
RA

loacele odioase pe cari le au întrebuințat.

Guvernul are datoria să reziste și, împreună cu dînsul, opiniunea
publică independentă.
NT

In contra apașilor politici—orice fel de mijloace vor fi permise.

Em. A.
CE
I/
AS
UI

Lingerie pentru dame, în condițiuni cu totul

avantajoase, se găsește numai la magazinul Special:
«AU TOUT PARIS"
BC

97 Calea Victoriei 97
............ M-me HENR|eTTE de la „Bon-Marche* din Paris
 Y
R AR
LIB
Scrisoarea unui modest cetățean

ITY
și modestul răspuns al w Faclei “
— Cum se face că „combatem/ reforma

S
electorală — ER
Primim o scrisoare foarte interesantă, semnată .TJn modest cetă­
țean11. Autorul scrisorii ne reproșează atitudinea noastră față de
NIV

liberali și de takiști, acum cînd s’au pronunțat pentru reforma

electorală și cînd prin urmare trebue să le dăm.... concurs ! !
Accentul sincer al scrisorii ne arată că demagogia liberalo-
takistă ar putea face victime: oameni de bună credință, puțin fa­
LU

miliarizați ou șurubăriile politicei oligarhice, pot fi aduși să creadă

în seriozitatea și corectitudinea politicienilor.
Spre a risipi din oapul locului asemenea absurde credințe
publicăm chiar în numărul acesta scrisoarea cetățeanului — dar
RA

în același timp vom arăta pe larg și răspicat ce mare șarlatanie

se ascunde sub pretextul acesta al „reformei electorale".
Iată scrisoarea:
NT

'Domnule Director,
CE

Sînt un admirator al Faclei, o citesc din cuvînt în cuvînt, dela primul

ti număr, și mărturisesc că multe am învățat citind-o. Goana ce dați lașității,
hipocriziei și minciunei, campania glorioasă ce duceți mai ales în potriva ne­
buniei șoviniste, care fără intervenția dv. amenința să ne otrăvească țara-, felul
cum știți să ridicați în slavă adevăratul merit și adevărata valoare (deși ziceați
I/

mai deunăzi că Facla nu e făcută ca să laude, ci ca să ardă și să biciuiască),

toate astea mau făcut să vă stimez și să vă admir și să vă recomand, ori cînd,
AS

în cercul restrîns în care trăiesc; și vă rog să credeți că și propagandei mele

datoriți un număr oarecare dintre cititorii dv. permanenți.
Și tocmai de aceea îndrăznesc să vă exprim o nedumerire care mă pri­
gonește de cîtva timp: de ce n’ați încetat campania d-voastră contra liberalilor
UI

nici după ce, în înțelegere cu takiștii, au proclamat reforma electorală? Această

reformă este punctul cel mai important din programul d-voastră de luptă. Nu
era firesc deci ca, din moment ce liberalii, împreună cu takiștii, se pronunță și
BC

fădăduesc reforma electorală, scumpă d voastră, să uitați trecutul și să dați

mina cu aceia cari vor și pot face reforma ? Căci, în definitiv, fără a vrea să
vă jignesc (v’am spus cit vă stimez) și fără a avea pretenția să vă dau sfaturi
(sînt un modest cetălean, fără cultura și talentul dv., și, mai ales—vai!—fără
curajul dv. civic) mi se pare elementar că nu dv. puteți face reforma, ci ei.
Dv puteți numai so propagați, ei pot s’o faca, pentru ca pe ei uya chema

Y
regele la putere. Susținîndu~i însă, i-ați ajuta colosal, grăbind realizarea re­
formei. Dv însă, luîndu-vă (cred eu) după Adevărul, care are socoteli de ra-

AR
fuit faceți cor — cu cine ? cu guvernul! 1 și combateți pe aceia can, on.e ar fi
fost eri, sînt azi speranța țării, de vreme ce se angajeaza solemn sa dea, daca
nu votul universal, măcar colegiul unic (cum vor liberalii), ori fie macar șidoua
colegii (cum vor takiștii și tot ar fi un progres, căci dela patru colegii s au

R
redus la trei și a fost un progres). Și la ce rezultat paradoxal* ajungeți f La
rezultatul că combătind pe campionii reformei, combateți de fapt însăși reforma.

LIB
Lucrul e cu atît mai grav cu At reforma electorală fiind îmbrățișată acum
de ambele noastre partide (carpiștii fiind o fracțiune) putem spera o apropiată
realizare. Iată de ce ca cititor devotat al dv. și mai ales după ce am auzit și
de la alți prieteni ai mei, aceiași nedumerire exprimată categoric, îmi permit
să vă cer o lămurire. ~ v ,

ITY
Vă rog să nu mi-o luați în nume de rău, căci dacă nu dv. ci eu svnt cel
greșit, ași vrea să-mi explicați în ce constă greșala mea.
Al dv. devotat,
Un modest cetățean

S
Mulțumim „modestului cetățean” pentru concursul prețios ce ne
ER
dă. Pe acest concurs, al miilor de anonimi, ne sprijinim noi din ziua
primului număr. Ii mulțumim și pentru sinceritatea cu care ne vor­
bește ; și-1 asigurăm și pe d-sa, ca și pe cei cari ar avea vre-o nedu­
merire în privința atitudinii noastre, că sîntem o tribună liberă, că în
NIV

paginile noastre poate găsi loc ori ce părere sinceră, că n’avem altă
dorință de cît a lucra în tovărășia tuturor „modeștilor cetățeni* preo­
cupați de nevoile acestei țări, și că neavînd noi înșine altă pretenție
LU

de cît de a ne spune cuvîntul așa cum e dator să și-1 spuie ori care
cetățean, răspunsul nostru va fi tot atît de modest ca și întrebarea ce
ni se pune.
Așa dar:
RA

Este adevărat că liberalii, înțelegîndu-se cu tachiștii, au procla­

mat necesitatea reformei electorale. Și este adevărat, iarăși, că noi îi
combatem ca și pînă acum.
NT

De ce? Pentru o mie de motive, dintre cari unele au și fost

expuse în această revistă — poate nu destul de clar, de vreme ce
corespondentul nostru nu s’a pătruns încă de temeinicia lor.
CE

Să luăm un exemplu. Să presupunem că, d-ta cetățene, ai nevoie

de sprijinul cui-va într’o anumită chestiune și te duci la el și-i spui
toată pricina. Omul îți promite. Trece cît va timp, ocaziile de-a rea­
liza promisiunea se perindează, dar omul nu face nimic. In intervalul
I/

acesta se întîmplă să aibă el nevoie de d-ta, îți cere concursul tocmai

pe baza promisiune! ce ți-a făcut; d-ta îl servești cu dragoste și en­
AS

tuziasm ; și iar trece timpul și iar se repetă ocaziile în cari se putea

realiza promisiunea — și tot nimic !
Bine, asta merge odată, de două, de cinci, de zece ori. Cînd însă
UI

individul va veni și a unsprezecea oară să-ți ceară ceva și tot pe te­

meiul că „o să*—ce-i vei răspunse d-ta? Nu mă îndoesc că-i vei răs­
punde :
BC

slăbește-mă, nene ! Alt prost nu mai găsești, să-ți rîzi de el ?

Mai vezi de altul!
 35

Y
Și presupun c’o să-i răspunzi așa pentru că singur zici că ești

AR
„modest". Căci logic ar fi să-i zici:
— Pleacă de aici, excrocule, că te cotonogesc!
Așa e ? Ei bine, asta este situația liberalilor față de democrația

R
romînă, cu faimoasa lor reformă electorală. De două zeci de ani ei
promit reforma electorală, și se grăbesc s’o îngroape cînd sînt la putere.

LIB
Și te întreb, pe d-ta, cititorule, care prin scrisoarea de mai sus
dovedești că nu primești nici o idee de-a gata, ci vrei să-ți dai seama
de rostul ori cărui cuvînt auzit, te întreb: ce ne-ar face pe noi să
credem că de astă dată liberalii au devenit oameni cinstiți și își pro­

ITY
pun stncer să realizeze ceea ce în tot deauna le-a servit ca un truc pen­
tru escrocheriile lor? Oare n’au scos ei și în trecuta lor opoziție Vo­
iul Universal1} Și făcut-au măcar un pas pe urmă, cînd au venit la

S
putere, ca să realizeze reforma? Zici, iubite cititor, că urmărești Facla
de la apariția ei — și sîntem mîndri de asta. Dar te-am întreba: îna­
ER
inte de Facla — ea apare abia de doui ani — ce ai urmărit?
Urmărit-ai oare presa liberală ca să vezi că în tot-d’auna, în îm­
prejurări identice — în opoziție — au proslăvit poporul, pentru ca
NIV

iarăși în împrejurări identice, dar în alt senz— la putere — să-l pără­

sească ? Și oare faptul că sub ultimul lor guvern au mers mai departe
ca de obicei, nemai mulțumindu-se să părăsească poporul, ci masa-
crînda-l in bloc, oare faptul acesta să ne dea încrederea că de astădată
LU

sînt mai sinceri?

Vezi bine că nu se poate; vezi bine că am fi ridicoli, absurzi,
stupizi, dacă și de astă dată ne-am lăsa înșelați. D-ta crezi că ne luăm
RA

după Adevărul, care ar fi avînd socoteli de răfuit.

Nu poate fi vorba că ne luăm după Adevărul, de cît doară în
senzul că adesea se întîmplă că argumentele lui să ne convingă și pe
noi, cum conving pe zeci de mii de cititori Dar ce socoteli are Adevă­
NT

rul de răfuit cu liberalii? De unde izvorăște lupta dintre el și liberali

decît tocmai din faptul că aceștia au fost tot d’auna demascați de
Adevărul ?
CE

❖ * ❖
Cum vezi, iubite cititor, sîntem în răspunsul nostru, tot atît de
sinceri cît ai fost d-ta în întrebarea ce ne-ai pus. Și sperăm, ai înțeles
I/

în fine de ce nu-i putem ierta pe liberali deși promit iarăși reforma

electorală; și ai înțeles că combătînd pe antrepenorii pretextului re­
AS

formei elactorale, nu combatem reforma.

Dar cu această lămurire chestiunea nu este epuizată. Ne vom
face plăcerea de a continua răspunsul nostru în numărul viitor ca să
UI

mai lămurim și următoarele două puncte: 1) dacă alianța cu takiștii

nu constitue o garanție că de astă dată făgăduiala e cinstită; și 2) ce
valoare ar avea reforma făgăduită — așa cum e făgăduită — chiar
BC

dacă liberalii n’ar fi definitiv și ireparabil compromiși.

 Y
Konon episcopul

AR
— Fragment —

R
Nu-mi amintesc să fi vorbit stăruitor vre-o dată de acest uriaș căr­
nos a! căruia nume sună atît de gros. Konon Arămescul Donici Băcăoanul

LIB
e un episcop construit ca o movilă, din abundența bogatei Moldove, ce­
lebră pe vremuri prin cornutele mari. E spătos ca o turlă de biserică, gău­
noasă pe dinlăuntru, solemn ca un monolit, grandios ca un cavou. O sin­
gură contrazicere în această măreție, fața prea mică și cu o rumeneală de

ITY
fată mare pe bucile obrazului. Ochiul tot atît de mic în albăstrimea lui rătă­
cită. Om de zăpadă, rău proporțional, basorelief de grăsime, cap de popă
de țară, palme groase.
Dar — mă rog! — sentențios și oficial. Gura lui se deschide rar ca

S
să rostească numai decît o judecată proverbială. El vorbește ca insă-și
ER
înțelepciunea. La zile mari, ca sărbătoarea de 10 Mai, aduce din Huși în
Capitală o Iadă plină cu decorații. Are decorații pe piept și umeri, pepîn-
tece și aiurea — o panoplie, un perete de tinichigiu cu site și strecurători
NIV
ibrice, grătare. In astfel de zile, mîndria episcopului Konon are o demnitate
de liturghie. O mitră vastă îi bășică ființa la frunte. Cîrja lui e groasă
cîtun arbore de argint. Buzele lui îngrădite de tăcere. Ca să nu și moto­
tolească stiharul așteaptă în picioare, în poziția soldatului, și în vreme ce
LU

colegii lui și-1 arată și rîd la urechea vecinilor el stă pregătit ca un cur­
can, ce-ar fi luat neașteptata hotărîre să zboare.Nici umbra celei mai potolite
inteligențe pe fața de icoană rusească a episcopul de Huși. Insă pasiunea
rangurilor, a ierarhiei. El concepe numirile în biserică apocaliptic, și în
RA

ce-1 privește se socotește uns chiar de Sus și gîndindu-se la sine-și se simte

într’adevăr ales și-n inima lui voluminoasă are fiori primitivi de sfînt bote­
zător.—Ca să ajungă episcop și în visul lui de viitor mitropolit, nu și-a cruțat
NT

persoana, pe care a jertfit-o macabrelor ironii ale fostului mitropolit Partenie

Clinceni și-a grupului său. Acest scelerat de Partenie, avea o însușire: un
talent suplu și ascuns pentru sarcasm. In comitetu-i ocult de prelați ce-și
CE

țineau ședințele la un profesor de la facultatea de teologie, fost călugăr,

în casa căruia se puneau la cale campaniile sinodale și se benchetuia haidu-
cește,arhiereulKonon juca rolul hilarant de August-cel-Prost. Candidatura
lui posibilă la un scaun de mitropolit, era privită ca gluma cea mai strîm-
I/

bătoare de rîs.
Se pare că astăzi în lipsă totală de candidați, guvernul începe să ia
AS

în serios pe acest personagiu Păcală, care în toată patima lui, nu cutează

nici el, să păstorească oile Domnului, de la București. Sala tronului mi­
tropolitan e plină de umbre rău-făcătoare și divina moarte s’a instalat
UI

într o odaie de alături. Apoi e teama de cercetări și de presă, în dosarele

căreia fiece arhiereu sau candidat de arhiereu își are istoria lui complectă.
Aceste temeri sînt împărtășite desigur, în ascuns. Pe față, episcopii par
BC

îngr.jați cu excelenta lor inconștiență, de altele. Așa cu episcopul Konon

care consultat deun ziar din București, făcea deunăzi un pomelnic de dorințe
și e condiții extraordinare, fără îndeplinirea cărora nu primește /să fieHris-
 r. il a 37

tosul Romîniei. E frumos la ce visează D. Konon: lefuri mari și palat

Y
mitropolitan. Fără un palat mare mitropolitan biserica romînească nu se

AR
poate îndrepta. Ii lipsește Romîniei un Vatican, în care să fie instalate cele
250 kilograme cu carne și osînză ale episcopului Konon Donici Arămescu.
Pentru Sinod, aci sunt durerile bisericei! Ou tot atîta cinism s'ar putea

R
cere un harem și o bandă de lăutari. E o condiție esențială aceasta: con­
struirea unui palat.

LIB
Foștii giambași, popi de țară și bătăuși din sinod au porniri din cele
mai aristocratice. Zidiți, mă rog, așezăminte de marmoră și castele pentru
Popa Iapă, domnule Minstru. E indispensabil: e mîntuirea neamului nostru
în joc. Umpleți-le pivnițele cu vin și îngrijiți să se toarne vasele de aur

ITY
în care vor vărsa de cîte două ori pe zi prelații beți. Faceți-le oale de
chilimbar și porunciți pentru trebuințele înțelese, catifea și mătase multă
cu care episcopii să-și poată șterge, după ședință, organul de căpetenie
bisericesc. Fecalele lor sunt sfinte și trebue să fie grase, domnule ministru

S
și bine primite. Insu-și duhul creștinesc o cere, neamul romînesc întreg
ER
o reclamă ; Isus însuși așteaptă să zidiți pentru mitropolitul scîrnav și
prost ce se va alege, un palat de alabastru eu treptele de zmarald.
Ex-ierodiaconul losif.
NIV

Locustele
Dedicată „Flacărei“
LU

Pe-un cîmp cu largi hotare, pierdute ’n sări, departe,

Se leagănă recolta naționalei arte.
Argint, pisat de muze în piuliță sfîntă,
E presurat pe frunze; și lanurile cîntă.
RA

In alb vestmint de nuntă — ca o mireasă tristă —

Visează tuberoza o seră simbolistă.
Alături se agită socialistul mac :
Mici stegulețe roșii se string și se desfac.
NT

Cu fusta largă, creață, pierdută în burueni,

înjură țigănește vîzdoaga din Văleni
Iși zbate spicul rodnic și freamătă din foi,
In vînt, bătut de soare, eșanul păpușoiu.
CE

Și-atîta viață fierbe în fibre vegetale:

E-o dulce simfonie de frunze și petale,
*
Ca pînze negre, stoluri, purtate de blesteme.
I/

Din zare cresc într’una;. văzduhul aspru geme.

Chiar soarele s’ascunde în înnălțiml auguste
AS

Să nu-și atingă raza de hoarda de lăcuste.

Zac florile ’n risipă — nu-i cer și nu e zare.
Sub crude maxilare întregul cîmp dispare.
Și mișună, se ’nneacă, se luptă dela pradă,
UI

Cu aripi sfîșiate, cu capetele sparte ;

Antenele li-s rupte, și fie-care ’mparte
Petala, cu o mie de guri, ce cad grămadă.
BC

*
In țarină răscolită cîmpia se preface
Și peste ea se ’ntinde, grea, locusteana pace.
Proletar
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Pentru „Conservatorul"»— Rugăm pe confrații dela Conservatorul
să ne citeze cînd reproduc articole de-ale noastre. Nouă nu ni-i frică de
NIV
o asemenea pomiscuitate — relațiile de amiciție cu d. P. P. Caip ne-ar
face chiar plăcere—iar dacă Conservatorul se teme el, n’avem ce-i face •
obrazul subțire cu cheltuială se ține.
Și doară nu-i cerem să cheltuiască cine știe ce cu noi : ia, nițică
LU

bună-cuviință! De ar cere și partizanii lui numai attta, — e-hei ■

*
Un lapsus. — In una din întrunirile liberale d-lui Vintilă Brătianu
RA

i s’a întîmplat un trist accident. Luîndu-1 gura pe dinainte, d-sa a exclamat:

— Domnilor, să începem cu toții acțiunea contra guvernului și fiți
siguri că această acțiune va da dividende!
NT

Telegrama lui ionel. — Ziarele liberale și takiste insinuiază că

anul trecut guvernul l’a „adus" pe Racovski. Prin aceasta insultă nu
CE

numai pe Racovski dar și pe propriul lor fruntaș, d. Sebastian Moruzzi,

acela care i-a dat lui Racovski tot concursul și care, astfel, s’ar fi pus în
slujba guvernului, pretîndu-se nu la o faptă cavalerească, ci la o prefă­
cătorie nedemnă.
I/

Aflăm însă că atacurile ziarelor liberale și takiste contra d-lui Moruzzi

▼or înceta, de oarece d. Ionel Brătianu le-a telegrafist următorul cuvlnt
AS

de ordine :
„Rog nu agățați Sebastian capabil revolver".
*
UI

Din dramele vieții. — Soldatul Gavrilă D. Mihaiu din reg. 24

infanterie s’a sinucis: „După scrisoarea lăsată se constată că nefericitul
suferea de mania persecuției", — zic ziarele.
BC

Scrisoarea lăsată nu e suficientă ca mijloc de informație. Ar trebui

cercetat dacă „mania" în chestiune nu se întemeia pe nimic real. Se prea
poate ca mania persecuției să fi fost provocată de persecuții insuportabile,
îndurate dela anumiți superiori. O spunem aceasta pentru că am cunoscut
numeroase cazuri de care presa întreagă a avut să se ocupe.
 Y
39

AR
Ce știe Panaitescu ? — D. D. Carapaneea publică un studiu a-
supra poliției. Cu acest prilej d-sa eliberează și un elogios certificat d-lui

R
I. Panaitescu, autorul atentatului lui Jelea. Și anume : ,d. I. Panaitescu
este un adine cunoscător al cheltuielilor de administrație*.

LIB
Credem și noi! Și cum să nu fie d. Panaitescu un adine cunoscător
al cheltuielilor, cînd bietul buget al statului numai el știe, săracul, cum îl
stoarce d. Panaitescu ?
*

ITY
Modestie.— Viitorul publică o cugetare despre ce trebuie să faci
-ca să fii bogat.
Nu contestăm competența Viitorului in această materie și tocmai

S
de aceea nu înțelegem de ce e iscălit Franklin sub acea cugetare?
ER
Așa de modești au devenit cei trei frați ? Ori preferă să-și păstreze
secretul ? Osteneală zadarnică : Adevărul și Epoca l’au dat pe față.
*
NIV

Păzea!...— In comisia interimară din Ooastanța a fost numit un

domn Cotoiu. De-acuma, aține-te, cașcaval bugetar !
*
O amenințare care nu miroase a bine.— Liberalii și tachiștii
LU

amenință că vor ieși în stradă. Fie la ei acolo! Să iasă în cluburile lor,

nu pe străzile publice !
*
Un al doilea Atanasie! — Un ziar din Capitală anunță că într’o
RA

cafenea din Bacău mai mulți indivizi au fost găsiți jucînd cărți pe bani,
drept care „patronul cafenelei s’a dat judecății".
Felicităm pe patronul cafenelei pentru actul de eroizm săvîrșit :
NT

pînă acum numai ex-I. P. S. S. Atanasie Mironescu a mers pînă acolo cu

jertfa ca să se dea singur în judecată.
CE

Revista „Facla* nu are nici un încasator. Abona­

mentele se vor înainta direct Administrației revistei,
str. Sărindar No. 11, București.
I/

Facla
AS

AV\^A^AA^AAA^AAAVvAAA^AA^AV'A^VAAAAV\AA^AAAA%^AAA^AAAAAA<V'AA^V'AA/W\AAAAnAV\V-A'\^AV\A/'A''.
UI

SOCIETATE IN COMANDITA
WEIL, JOSEPH S Co., Succ.
BC

Mașini agricole și industriale

I Specialități brevetate |

|Buaurești— Strada Smîrdan No. 5—(lingă Bis. ruseascăji

V\AAAAAAAAAAA/V\MAAAAAAAAAAAA/v'AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA^
 Y
Citiți

AR
ALMANACHUL

R
LIB
AL ZIARELOR

ITY
jlttriir și.Dimineala'
S
ER
Un splendid volum cuprinzând:
Un bogat material de utilitate practică pentru ce­
NIV
tățeni și anume: Tariful pentru călători pe C. F. R.;
Mersul trenurilor; Prețul biletelor la S. M. R.; Extrase
din legea electorală; Bâlciurile din România; Legea
repausului duminical; Legea timbrului; Muzeele și ex­
LU

pozițiile din București, etc., și o aleasă materie literară

de d-nil: Gala Galaction, Al. Ciurcu, Tudor Arghezi,
Cincinat Pavelescu, C. G. Costaforu, V. Demetrius, Maria
RA

Pamfile, Leon Feraru, Iosif Nădejde, B. Nemțeanu,

Victor Eftimiu, Lia Hârsu, I. Rusu Abrudeanu, etc.

Numeroase ilustraiiuni în text

NT

L DE VÎNZARE J
CE

toate librăriile și la toți depozitarii

de ziare din țară.
30 bani exemplarul
I/
AS
UI
BC

atelierele societății .ADEVERUL' — București

Prețul 15 Bani.
 BC
UI

OMUL ZILEI...
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 OMUL ZILEI!

Y
AR
Dp natruzeci de ani încoace, e aproape acelaș. In circiume sau la întruniri

Din vremea lui Caragiale nu și-a schimbat decit portul.

R
Nu mai învîrtește bîia ca odinioară și nu-și mai lașa pe-o sprinceana

LIB
cușma țuguiată. . /Hr-o ~
Vîntul civilizației Va atins și pe dznsul.% *
Sub hainele nemțești sufletul lui primitiv iși da aere manierate și m-
cearcă să înțeleagă ce spun boerii la întrunirile politice.
Nu înțelege însă mare lucru. t .
A prins de veste că toți îl înșală și că toți se cearta, se impaca șt se

ITY
ridică pe spinarea ibi, dar cum și de ce, mintea lui încetată de vorbele șt de
..cinstea^ boerilor, n'a izbutit să se descurce încă. ...
Nepricepînd legile vieții, continuă să populeze sălile de întruniri și sa
spargă geamurile în piața teatrului. .

S
Multă vreme încă de~aci înainte va face școala aceasta și va ji ^omui
zilei^.
ER
Pînă ce într’o zi, desmeticindu-se, va înțelege că a băut și^ed a luptat
destul pentru alții, și că a venit însfîrșit ceasul să lupte o țîră și pentru el.
De ceasul acela să-i ferească D zeu pe boieri...
NIV
LU
RA
NT

A apărut volumul al II-leadin biblioteca Rampa, cuprin-

CE

zînd admirabilul roman al scriitorului spaniol Blasco Ibanez :

In pădurea de portocali
I/

Acest roman, ca și opera lui Dostoiewski: Amintiri din

casa morților, apare în 4 broșuri frumos ilustrate și costînd nu­
AS

mai 20 bani broșura.

Odată cu Prima broșură din romanul lui Blasco Ibanez,
cititorii primesc gratuit sfirșitul romanului „Amintiri din casa
UI

morților”.
Cereți Biblioteca Rampa la toate librăriile, debitele, chioș­
curile și vînzătorii de ziare, precum și la biroul Facla, strada
BC

Zorilor, 1, București.
 Y
R AR
LIB
Curajul colectivității

ITY
Întrunirea conservatoare de Duminica trecută, a fost însemnată prin
discursul d-lui Nicolae Filipescu. D-nii Marghiloman, Nenițescu, Arion și

S
Deșliu au vorbit așa cum trebue să se vorbească despre o opoziție în con­
ER
tra căreia, de acord cu opinia publică cinstită, orice este îngăduit. D. Dels-
vraneea, altădată orator cu verbul sonor și colorat, n’a fost nici d-sa mai
interesant. De altfel, d. Delavrancea nu mai este de mult interesant. Lamen­
tabilele feerii de Moși pe cari le reprezintă la Teatrul Național sub nu­
NIV

mele de piese, au făcut dovada deplină a întristătoarei sleiri a pletosului

trubadur, devenit ministru. Duminica trecută a fost mai searbăd-pretențios
ca oricînd. Singur d. Filipescu a spus ceva. Singur el a ridicat discuțiu-
LU

nea la înălțimi încă neatinse în violența de limbaj romînă și a asvîrlit, în

contra cămătarilor urcați la rangul de șefi ai partidului colectivisto-gene-
ros, provocări cari au atins în modul cel mai plăcut pe toți aceia cari sînt
pătrunși de nevoia curățirii atmosferii politice prin înlăturarea necinstei
RA

brătieniste.
D„ Filipescu este un om căruia nu-i e frică de nimic. Sînt ani de
cînd, nesupărat de nimeni, deține recordul înjurăturilor, al provocărilor și
NT

al îndrăsnelilor împinse la o sublimă quasi-inconștiență. In exercițiile sale

de scrimă politică, el merge pînă la loviturile cele mai hotărîte și tranșante,
iar în vocabularul său politic găsim și cuvinte de acele cari n’ar putea fi
CE

rostite cu nici un preț în gura mare într’un pension de fete. D. Filipescu

își cunoaște țara și oamenii. El știe că totul îi este permis, fiindcă nime­
nea nu are curajul să’l înfrunte. Fricoși pînă la lașitate, bărbații noștri
politici se imobilizează în spaimă, la gîndul urmărilor ce ar putea să aibă
I/

pentru ei o ripostă mai energică.

Citiți presa liberală 1
AS

D. Filipescu a fost, la adresa colectivității liberale, de o violență care

dă atacurilor în contra ei o notă originală. Mărturisim că chiar noi, cari
nu ne credem nici săraci cu duhul, nici loviți de trista infirmitate a tan­
UI

dreții față de cămătăria brătienistă, n’am fi găsit- acele superbe calificări

pe cari, într’un elan de frumoasă indignare, le-a găsit d. Filipescu. Vor­
bind de Banca Națională a numit-o ,cea mai mare escrocherie a veacului*.
BC

Vorbind de represiune, a învinuit deadreptul pe d. Ionel Brătianu că, în

calitate de ministru de interne în 1907, a dat din cabinet ordine de re­
presiune. Cu alte cuvinte, ministrul de războiu nu s’a sfiit să spue d-lor
brătieni verde în față că sînt escroci și asasini. Cititorii noștri vor ad-
 c la
44

Y
AR
mite că, venită dels înălțimea aceasta, lovitura este grozavă, absolută, ni­
micitoare.
Ororile inutile — de altmintrelea foarte utile pentru clasa stăpîni-
toare, fiindcă pentru o generația cel puțin țăranii nu vor uita măcelul În­

R
fricoșător din Martie 1807 — ororile acestea încep să devie un adevărat

LIB
spectru pentru d. Ionel Brătianu, Lumina începe să se facă. Nu știm dacă
d. Filipescu va merge pînă la capăt și va publică amănuntele groaznicei
drame petrecută în 1907 în Hotentoția romînă. Dar, ceeace a spue Dumi­
nica trecută ajunge.

ITY
După cum și oroarea financiară, care este Banca Națională, exploa­
tată fără de rușine, de cruțare și de scrupul de partidul pentru salvarea
căruia d. Stere cere mormane de cadavre, ar trebui vestejită cu ultima
energie și fără de încetare.

S
Ei bine, la aceste provocări,—ce răspunde presa liberală? Ci­
tiți-o, că e interesant. ER
După obiceiul locului, presa aceasta ar fi trebuit să înoate a doua
zi în violențe cari să atingă sau să întreacă pe acele cu cari d. Filipescu do­
NIV
gorise la pămînt pe adversarii săi. Dar, prudența, prudența atentă la vorbe
și mișcări, fricoasă pînă și de gesturile cele mai timide, prudența pornită
nu din cumințenie, ci din lașitate, a făcut-o să-și măsoare cuvintele și să
fie moderată. Un ziar liberal a găsit chiar vorbe de laude la adresa d-lui
LU

Filipescu. I-a amintit că e un cavaler medieval și că, ast-fel, ar trebui să

fie mai potolit și mai nobil.
E frumos — n’avetn ce zice !
D. Filipescu le-a strigat :
RA

Sînteți niște escroci — dublați de asasini!

La aceasta, presa liberală, presa unde Țigănia sa Ion Nădejde varsă
toate murdăriile Sărăciei ieșene, în loc să saiă în sus, a răspuns, cu zîm-
NT

bete crispate de frică, acoperind pe ministrul de răsboiu cu sfaturi și pre.

dici despre ce se cade și nu se cade să vorbească un om de guvern
patriot și cuminte.
CE

Spectacolul acesta arată adevărata fire a colectivistului. El nu este

îndrăzneț decit cu aceia pe cari poate să-i muște fără de nici un risc.
Crud este însă un risc, el este de o lașitate respingătoare. D. Filipescu
are dreptul să adauge la epitetele de escroci și asasini și pe acela de poltron.
I/

Em Argin
AS
UI
BC
 F • “• 45

Y
Puterea adevărului

AR
— Pentru fițuica polițistă „Viitorul" —

R
Atitudinea noastră — dreaptă., vînjoasă, neșovăelnică — față

LIB
de campania desmătată a opoziției co-interesate în potriva guver­
nului în care se află eîti-va oameni cum se cade, — a scos din să­
rite pe falșii noștri liberali. Insultele băloase pe cari presa lor ni-le
aruncă, sînt cea mai strălucită dovadă că drumul ce, de doi ani,

ITY
bătătorim e cel bun, cel drept, cel folositor tării și democrației în
general.
Pentru conțopiștii foilor liberale, cărora revista noastră le stă
os în gît- de doi ani de zile, mănunchiul de scriitori grupați în ju­
S
rul „Faclei", e format din „suflete plămădite din noroi", din „in­
divizi salariati ai poliției", din „socialiști transformați în agenți
ER
polițienești".
Pentru ei, Facla e „un pamflet plătit din fondurile secrete".
Pentru ei, atitudinea noastră fată de partidul liberal, aplau­
NIV

dată vădit de mii de cititori statornici, nu are alt tîlc de cît că „nu
dispun ei de fondurile secrete"; bine înțeles, ca să ne cumpere.
Dacă reproducem seimele acestea din foaia creată cu fonduri
secrete și nutrită din ele patru ani de zile, o facem nu pentru că am
LU

avea de gînd să chemăm la răspundere pe cei ce o zăbîrcălesc ori

o conduc. Nu. Oamenii aceștia — somați, pe vară, de revista noa­
stră să dovedească temeinicia unei alte injurii ce ne aduceau — tă-
eînd: s’au discalificat. Pentru ori-ce om de onoare, codacii Bră-
RA

tienilor — de la vidul Banu pînă la netoata Locustă — inprovi-

zați, ci-că, ziariști la Viitorul, rămîn pentru totdeauna discalificati.
A sta de vorbă cu anexa aceasta a poliției de siguranță, ca de
NT

la scriitori la scriitori, ar fi să ne dezonorăm. Complicii lui Reich-

mann cari pînă mai eri împărțeau cu acesta cinstea de a cola­
bora la... fondurile siguranței și cari — pe vremea cînd autorul real
al atentatului din 1909 era strîns cu ușa în fața juriului de onoare,
CE

la Paris — îi expediau acolo mandatele încredințate de Panaitescu,

cu stampila Viitorului, — pot sta de vorbă numai cu confrații lor
de lîngă gardul ministerului de interne.
Dacă relevăm injuriile organului autorizat al poliției noastre
I/

de siguranță, care, timp de patru ani, și-a acoperit deficitul lunar

de 7000 lei, cu din fondurile secrete, o facem cu totul din alte mo­
AS

tive.
E un prilej pentru noi să constatăm cît de just cad loviturile
noastre peste ritul scribilor adunați cu cotiga din serviciul ilustru­
UI

lui liberal Panaitescu.

E un prilej să arătăm că Facla a început să culeagă roade, a
izbutit să creeze un curent sănătos, puternic, durabil în această
BC

țară de polițism și de arbitrar; a izbutit să-și facă drum în pădu­

rea elicelor noastre politicians de toate categoriile.
A început să usture coteriile hrăpărețe, reacționare, demago­
gice cari puseseră stăpînire pe avutul nostru, pe sufletele noastre.
 46 Ll a

Y
Și dacă, în scurtă vreme, am putut ajunge la rezultatul acesta
îmbucurător — o știu ei bine și polițiștii de la Viitorul — e pentru

AR
că în coloanele revistei noastre n’a fost rostit de cît adevărul, curai,
sincer, neprecupețit. Pentru-că miile de cititori cari ne-au sprijinii,
au simțit că singurul izvor de la care ne adăpăm e adevărul, pus î»

R
serviciul binelui obștesc și al democrației.
Pentru-că, fără să ne preocupăm cui profitau campaniile noa­

LIB
stre, pe noi singură rostirea adevărului ne^a călăuzit.
De aceea dor loviturile noastre. De aceea își trage azi sufletul
sub ele doctrina d-lui lorga; de aceea țipă azi, ca din gură de șarpe,
de ele liberalii sanguinari. De aceea îi seacă pe toți la inimă pagi-

ITY
nele pline de avînt și de adevăr ale Faclei.
Se fac că nu pricep liberalii gheșeftari, rostul campaniei noa­
stre contra opoziției?
Ne e prea scumpă libertatea stradei, pentru ca să-i lăsăm să

S
o pîngărească ei, cu luptele lor pentru apărarea afacerei necurat©
a tramvaielor. Prețuim prea mult această libertate, care trebue re­
ER
zervată exclusiv marilor revendicări democratice, pentru ca să în­
găduim o clipă apașilor cluburilor politice să o compromită, cum
au încercat să o facă la 8 Ianuarie.
NIV

Sînt lămuriți acum Reichmanii de la Viitorul?

Justus
LU
RA
NT

Ceva și mai necesar

CE

Viitorul recomandă d-rului lîacovski „să se îmbrace intra

cămașă naționala, ca să salveze măcar aparențele*1.
Noi recomandăm Viitorului să învețe, măcar cît de su­
I/

perficial, limba romînească, pentru că „să se îmbrace într'o

AS

camașă“ poate fi grecește, turcește, chinezește, dar româ­

nește nu-i.
Un jidan
UI
BC
 r•ci 47

Anarhia sindicalistă și legalismul liberal

Y
AR
Grandiosul meeting ținut de sindicaliști Duminica trecută la Da­
cia a fost urmat de o măreață manifestație pe străzile Capitalei.
Un ziar de partid socotea la 5000 numărul manifestanților. Luăm

R
de bună cifra aceasta, care, după noi, este mai degrabă redusă decît
exagerată.

LIB
Și acum iată câteva constatări:
Sindicaliștii au fost necontenit denunțați ca anarhiști, ca turbu­
rători ai ordine!, ca periculoși siguranței statului. De aproape cinci ani
încheiați, n’a trecut o zi fără ca presa liberală să nu vestejească anar­
hismul actualei mișcări sindicaliste, fără ca d. Ion Nădejde să nu

ITY
denunțe pe cei dela Romlniu Muncitoare ca instigatori periculoși, se­
mănători ai revoltei, dinamitarzi și asasini.
Și iată că cinci mii de anarhiști, cinci mii de răsvrătiți, cinci mii
de tovarăși al lui Jelea, pornesc în corpora ieșind dela o entuziastă în­

S
trunire publică în care s’a făcut cea mal nemiloasă critică partidului
liberal, se organizează într’o procesiune monstră cu drapele și pla-
ER
earde roșii, manifestează pe străzile Capitalei lăsate în voia lor, căci
nicăeri nu se vede picior de sergent satt de jandarm.
Cu toate astea manifestația se desfășoară într’o liniște măreață,
-anarhiștii se supun de bună voie unei discipline de fier, pe tot lungul
NIV

parcursului nu se aude nici un strigăt sedițios, nu se vede nici un

gest provocător. Scandalagiii, descreerații, turburătorii ordinel merg
tăcuți, demni, cuminți, deși veneatt dela o întrunire caldă, deși sînt
cinci mii și deși sînt stăpîni pe stradă.
Și să nu se uite, itinerarul pe care l’att străbătut.
LU

Să nu se uite că att trecut pe strada Academiei, pe sub ferestrele

Voinței Naționale de unde sînt zilnic împroșcați cu tot noroiul unui
suflet murdar și rău; cu toate astea și-att mușcat limba în gură pentru
a nu da drumul nici unui strigăt de indignare și revoltă.
RA

Să nu se uite apoi că aii trecut pe la siguranța generală, pe sub

ochii d-lui Panaitescu, și D-zetî știe ce furtună de indignare le va fi
provocat în suflet apariția cinică a acestui sfetnic brătienist; cu toate
astea pietrele de pe stradă att rămas la locul lor, huiduelile att fost
NT

sugrumate în gîtlejuri, doar ochii dacă s'att întors cu scârbă și

dispreț.
Și acum gîndiți-vă la o altă manifestație, care a avut loc cu o săp-
CE

tămînă mai înainte. Manifestanții att invadat calea Victoriei ca o

ceată de vandali, att fluerat, au huiduit, aii vociferat, au lovit pe poli­
țiștii și pe soldațil puși să păstreze ordinea, att devastat clubul con­
servator, att tras focuri de revolver asupra armatei. Și știți cine erau
manifestanții: Partizanii a două partide politice legaliste și de ordine,
I/

amicii brătienilor cari zilnic denunță prin gazetele lor anarhizmul sin­
dicaliștilor, aceia cari att atacat pe sindicaliști la ieșirea dela o în­
AS

trunire pașnică, i-att snopit în bătăi, i-att arestat, i-att dat în judecată
și i-att întemnițat.
Comparați acum, judecați și apreciați lecțiunea crudă și ustură­
toare pe care anarhiștii și turburătorii ordinel publice o aplică parti­
UI

delor istorice, apărătoarele ordinel publice.

Enjolras
BC
 Y
Scrisoarea unui modest cetățean

AR
și modestul răspuns al „Faclei*
— Cum se face că .combatem” reforma

R
electorală —

LIB
ii
Nu te superi, iubite „modest cetățean', că te mai impoitunăm și astăzi
eu expunerea motivelor noastre. Ai cerut să te lămurim, ai accentuat că

ITY
mai sînt și alții cari au nevoe de lămuriri, și este datoria noastră să vă
satisfacem.
Ai văzut căe o chestie de elementar bun simț să nu credem în sincerita­

S
tea liberalilor clnd mai îndrăznesc să vorbească de reforma electorală. Un
mincinos deștept știe cel puțin să ia o elementară precauție: în fiecare zi
ER
Iți toarnă altă minciună ; liberalii nici atîta osteneală nu-și dau : ei vin
vecinie eu aceeași minciună.
Dar este o obiecție pe care ne-o faci: faptul că și tachiștii s’au unit
NIV
acum cu liberalii ar fi o garanție că de astă dată lucrul e serios și cinstit
Și răspundem hotărît și răspicat :
— Nu, aderarea tachiștilor nu e o dovadă de seriozitatea și cinstea lu­
crului, ci din potrivă, e o dovadă supremă că ne aflăm în fața unei noui
LU

escrocherii. •
Și aceasta nu pentru că li credem pe tachiști mai răi de cît sînt; nu
pentru că am avea despre tachiști părerea pe care liberalii au avut-o pînă
RA

eri și o vor avea și mîine ; noi am spus în tot-d’auna și ținem să accen­

tuăm că tachiștii, in sine, ne sînt mai puțin antipatici și decît carpiștii de
cît cari sînt mai democrați, și de cît liberalii, de cît cari sînt mai cinstiți.
NT

Prin urmare vezi că nici de astă dată nu ne conduce patima, ci vorbim cu

cea mai deplină bună credință. Atunci ? Ascultă:
Din capul locului, pentru a face lucrul mai pipăit, să luăm iarăși un
exemplu, brutal dar concret:
CE

Dumneata, care ne-ai scris, ai doi vecini: A și JB. Pe cel dintîi, adică
pe A, l’ai prins furîndu-ți găinile. Te-ai plîns sub-comiearului, care fiind prietin
cu A., l’a făcut scăpat. Neavînd deci nici un sprijin de la autorități, te-ai
I/

gîndit că singura cale ce-ți rămîne este să te plîngi opiniei publice Firește,
în primul rînd te adresezi vecinului B., pe care’l crezi om cinstit, fiindcă
AS

nu ți-a furat nimic. Vecinul B., te compătimește și-ți promite tot concursul.
A doua zi îl găsești pe B. braț la braț cu A și amîndoi îți declară:
Ne-am unit amîndoi ca să rezolvim chestia găinilor d-tale.
UI

Eu te întreb, iubite cetitor : ce-ai să zici d-ta de afacerea asta 1 0

să crezi că tovărășia asta dintre pungașul A. și cinstitul B. înseamnă
convertirea lui A. la cinstea lui B., sau că ea înseamnă convertirea lui
BC

B. la găinăria lui A 1
Și un copil o să-ți spuie că alianța dintre un pungaș șl un om so­
cotit ca onest, e făcută în vederea pungășiei, nu a lucrului cinstit. Și
 49

vrei d-ta să credem că în cazul de față s’a întâmplat o minune? Că li­

beralii s’au molipsit de la takiști, devenind oameni cinstiți ?

Y
De altfel această concluzie— care e concluzia bunului simf— este
confirmată și de faptele petrecute.

AR
Ctnd au luptat liberalii mai temeinic pentru reforma electorală? In
1907, și înainte și după răscoală, când scoteau și ziarul .Votul Universal''.
Cînd s’au convins și tachiștii, la rândul lor, de necesitatea reformei elec­

R
torale? In 1907, după răscoală, cum declară însuși d. Take lonescu.

LIB
Or, tocmai după răscoală, cînd sufletul liberalilor plesnea de dorul
votului universal, căci scoteau pînă și un ziar anume pentru chestia asta,
iar d. Take lonescu numai bine se convinsese și d-sa, — tocmai atunci
d nii Ionel Brătianu și Take lonescu făcuseră primul lor cartel, pentru

ITY
realizarea a o sumă de reforme. D. Ionel Brătianu aducea ,reforme” iar d.
Take lonescu făcea pe raportorul. Cu alte cuvinte: A. și B. tocmai făcu­
seră faimoasa tovărășie, ca să-ți „salveze* găinile d-tale, cetățene. Și unde
sînt găinile? Ți le-au salvat? Unde e reforma, de a cărei necesitate a-

S
mîndoi erau convinși ? De ce n’au făcut reforma atunci cînd puteau s’o facă
ER
și de ce și-au adus aminte de ea tocmai acuma cînd nu pot s’o facă ?
Mai mult. D. Ionel Brătianu s’a retras de la putere fără să se știe
de ce. Să zicem c’a avut motive. Toarte bine. Un partid nu poate sta
vecinie la putere. Partidul liberal începuse să cadă în alegerile parțiale,
NIV

prevedea o apropiată răsturnare și, ca să evite rușinea, a preferat să se

retragă singur. Să admitem.
Logic era însă ca d. Ionel Brătianu fiind partizan al reformei electorale,
LU

să recomande ca urmaș pe d. Take lonescu, partizan al aceleiași reforme,

pentru ca astfel reforma să se poată face. Este elementar, nu ? Ei bine,
d. Brătianu mărturisește azi că Va recomandat pe d. Carp, adversarul refor­
mei electorale.
RA

Ce înseamnă asta ? Că a făcut tot posibilul ca să înlăture posibili­

tatea reformei electorale. Va să zică nu vrea reforma electorală, ceea ce
se dovedise douăzeci de ani în șir. Dar d. Take lonescu unindu-se cu
NT

acel Brătianu care l’a înlăturat pe d-sa tocmai pentru a înlătura reforma
electorală — d. Take lonescu ce fel de „partizan* al reformei este ?
Nu mai încape îndoială : alianța dintre liberali și tachiști pentru
CE

realizarea reformei electorale este îngroparea definitivă a reformei și a-

ceasta cu intenție și premeditare.
Și vrei, iubite „modest cetățean” să ne asociem și noi la acest asa­
sinat? Să ne lăsăm iarăși ademeniți de vorbe, în disprețul faptelor cari
I/

sar în ochi ?
AS

Dar iată, mai facem încă o concesie: presupunem că atît liberalii,

cit și takiștii, deși partizani sinceri ai reformei electorale, își dădeau însă
seama că regele e contra și și-au zis că mai întîi treime dusă campanie pentru
UI

această reformă, trebue ridicată țara, pentru ca ea s’o impue. Admitem și

aceasta, prin urmare vezi că sîntem cît se poate de largi.
Ei bine, întrebăm: unde e lupta? Unde e campania? Unde e apelul
BC

la țară?
Noi vedem o luptă înverșunată, dar nu pe tema reformei electorale,
 50

ci pe o temă care ar fi ridicolă dacă n’ar fi absolut scîrboasă. Se dă lupta

pe chestia tramvaiului. Și facem și aci o concesie : vezi că facem, pe toată

Y
linia concesii disperate: bine, nu e vorba de pungășie, liberalii nu-și apără

AR
interesele lor bănești, ci e vorba de două concepții economice: concepția
co-interesată a liberalilor și concenția mono-interesată a guvernului. Și ce
importanță are asta față de problema gravă, imensă, archi-uriașă a reformei

R
electorale ? Oe-mi pasă mie — în țara asta clădită pe nedreptate, jaf și asa­
sinat, în care țăranii mor ca muștele, doborîți de foame, pelagră, sifilis și

LIB
tunuri Krup — ce-mi pasă mie că ' marii acționari Saligny, Bercovici și
Păltineanu vor pierde cîte un franc de acțiune, atunci cind eu sînt cucerit
copleșit, prins pînă In ultima fibră a ființei mele de marea, de imensa
chestie a reformei electorale?

ITY
Ei bine nu I Nici un cuvînt despre această reformă, sau, mai bine
zis: numai- enunțarea a două cuvinte — titlul vag și nimic spunător — iar
încolo : lupta pînă la extrem, lupta pînă la retragerea din parlament, mă­

S
sura nemai pomenită într’o țară civilizată, pe ce temă? pe tema acțiunilor
d-lor Saligny, Bercovici și Păltineanu 1
ER
Dar dacă am fi atît de boi ca să ne lăsăm înșelați de-o farsă atltde
grosolană, idealul ar fi să ne bucurăm de lumina unei singure clipe :
clipa în care să ne putem singuri strînge de gît.
NIV
* * *
Iată, iubite „cetățean modest*, de ce „combatem“ noi reforma elec­
torală : combatem cea mai nerușinată escrocherie a tuturor veacurilor,
LU

făcută în numele acestei reforme și pe spinarea celui mai nenorocit popor.

...Dar vrei, dragul meu „cetățean" și — vai, vai, de o mie de ori
vai! cetățean modest și naiv, vrei să merg mai departe, și mai departe,
cu indulgența ? Vrei să fac abstracție de tot ce-am zis pînă acum și eă
RA

consider pe liberali și tachiști ca pe oamenii cei mai sinceri, cei mai co-
recți, cei mai cinstiți din lume, — ca pe niște oameni buni de episcopi, cu
un cuvînt ?
NT

Iată, o voia face și pe asta, pentru zece minute ; numai pentru zece
minute^ căci altfel simt că m ași năbuși — adică numai timpul necesar
ca să-ți arăt că chiar și în acest caz am fi și am trebui să fim contra
CE

„reformei" electorale.
Pentru aceasta trebue să te supăr cu o a treia scrisoare și o voiu
face în numărul viitor.
P.
I/
AS
UI
BC
 c1 a 51

Apres vous, messieurs!

Y
AR
Opoziția cointeresată anunță că încă nu i-a trecut pârțagul și că
In curînd va relua campania de stradă. Unul din cei doi șampioni ai
tramvaiului a și spus delegaților din provincie, că la viitoarea chemare
să-și ia rămas bun dela ai lor, căci atunci se va da atacul definitiv.

R
N’avem nimic de zis contra. Să se dea asaltul. Ne permitem însă un
sfat delegaților din provincie: Cînd va fi să dea iureș în armata po­

LIB
stată ca să închidă drumul la palat, să pretindă neapărat d-lor Ionel
Brătianu și Take lonescu, să stea în capul lor, să nu se puie la fereală,
ca rîndul trecut, cînd au lăsat conducerea asaltului pe seama Orove-
nilor și Sașilor.
La urma urmelor nu e de loc leal ca d-nii Brătianu și Take lo­

ITY
nescu să stea la club, în siguranță și la căldură, pe cînd agenții și
ceilalți „pauvres diables" se izbesc de zidul de baionete.
A doua zi după scenele cari au avut loc în ziua de 8 Ianuarie,
cei doi șefi ai opoziției s’au dus la rege și i-aă cerut puterea. Pe ce

S
temeiu? Pe temeiul celor petrecute în piața Teatrului. Dar d-lor nici
n’ati călcat în ziua aceia prin piața Teatrului, așa în cît, dacă era
ER
cineva în drept să se ducă a doua zi la rege să-i ceară puterea, erați
d-nil Oroveanu și dr. Zalplahta.
Așa dar, să meargă delegații din provincie la asalt, dar să ceară
NIV
d-lor Ionel Brătianu și Take lonescu să treacă în cap:
— Apres vous, messieurs!
Nestor.
LU
RA
NT

Pentru „Flacăra*4
CE

Primim următoarea scrisoare :

I/

Domnule Director,
AS

La întrebarea ce este calul, e un mijloc de-a tangenta chestiunea

răspunzînd cu ce se hrănește măgarul.
Prin ultimul număr al revistei Facla am adresat d-lui C. Banu,
UI

directorul revistei Flacăra o respectuoasă scrisoare și i-am cerut

satisfacție asupra unei insinuări, tipărită în revista d-sale și care mă
privea. Desigur că față de ceia ce este o murdărie am adoptat un
iimhagifi potrivit. Ceream d-lul Banu o explicare publică prin Flacăra
BC

si o ceream d-sale și nu altuia, pentru că mi se pare demn ca într'o a-

facere de slugi să se adreseze cineva stăpînilor.
Cu toate protestările de independență literară făcute da Flacăra
 52

la apariție, această delicioasă revistă nu poate da uităreî anume veci-

nitățl și am găsit o grimasă de răspuns la scrisoarea mea, în ViitoriH,

Y
de Duminica trecută.
Principalul scrib al d-lui Banu crede, neînvitat,, să răspundă dîn-

AR
sul. Evitînd punctul principal al scrisorel mele, acest scrib are aerul
să creadă că m’ar fi afectat niște aprecieri asupra prologului meii, zis
la teatrul Comoedia, atunci cînd ett am cerut socoteală de o neobră-

R
zare care privea nu prologul meu, dar numai persoana mea. Socot
că este clar.

LIB
Dar de ce n’aș lichida și acest punct secundar?
Scribul dela Flacăra și Viitorul, face parte, pu pot ști de ce, din
un așa zis comitet de lectură dela teatrul Comoedia, așa zis. Citit de
către membrii acestui comitet, prologul meii a fost primit. La apariția
a.ceeace s’ar numi un articol de teatru în Flacăra, în care se vorbea

ITY
de prologul meii, m’am dus la directorul teatrului, la d. Sipsom, și
l’am întrebat: — Cum se face că acest domn primește ca bun prologul
meii în comitet Și-l critică apoi în gazetă? Nu cumva în ședința de lec­
tură a făcut opinie, separată ? D-ta ml-al spus că prologul meii a fost
primit de toți membrii.

S
D. Sipsom, s’a grăbit să-mi declare că nici vorbă n’a fost de vre-o
ER
opinie separată și că prologul (—uf!)—a fost în unanimitate primit.
Atunci d-le director, am avut dreptul să pomenesc în scrisoarea
mea de acest procedeu.
Mi se răspunde însă în Viitorul că aduc o calomnie! Trec peste
NIV

acest cuvînt. Mă învoiesc, cu dragă inimă, ca un scrib să nu cunoască

valoarea cuvintelor și să confunde impresiile. O calomnie nu poate fi
în nici un caz; putea fi o minciună din partea mea. Cert este că
n’am de ce minți. Nici d. Sipsom, n’avea, ca să zic așa, de ce minți.
Mincinosul trebuie căutat aiurea.
LU

Rîndurile din Viitorul nu deplasează însă pentru mine cîtușf de

puțin, nici chestiunea nici termenul sorocit pentru scuzele cerute,
pe cari urmez să le aștept oricît s’ar manevra din potrivă. N’am luat
de asemeni în considerare nici rîndurile apărute în Flacăra, cari
RA

eoincidau cu prima mea scrisoare din Facla.

Terminînd, vă rog, domnule director, să scuzați tristele proporții
ale subiectului acestei scrisori pr ea lungi. Micimea oamenilor e din
NT

păcate eternul subiect al discuțiilor noastre.

Primiți, vă rog, etc.
Tudor Arghezi
CE
I/
AS
UI
BC
 53

D. Stere certat cu codul

Y
AR
Par’că auzim pe miile noastre de cititori, protestând, într’un
glas:
— Cum? Stere? Stere certat cu codul? Nu se poate.

R
Ei bine, se poate: d. Stere e certat cu codul manierelor ele­
gante și asta e mai surprinzător încă de cît dacă ar fi certat cu

LIB
codul penal. Gînditi-vă la predicele d-sale din Via[a Românească;
amintiți-vă disprețul cu care trata d-sa pe ori-cine ar fi rostit o
vorbă nesanctionată de Pinath!
Și acum, luati un număr din Mișcarea, ori care ar fi, la no­

ITY
roc, și veți vedea cum se vorbește acolo.
Iată am luat și noi, la întâmplare, No. de la 6 Ianuarie. In-
tr’o singură informație găsim următoarele epitete:
Leatris, câine.

S
Antoniu, câine.
Scorfescu, ticălosul ticăloșilor.
ER
Stamatin, lup (probabil turbat).
Râul Crăciun, nebun.
Cum ziceam, toate astea se cuprind într’o singură informație.
NIV

Dar din acest punct de vedere Mișcarea e un ziar din cele mai
bine informate.
Iar mîine d. Stere își va relua cursul de maniere elegante,
învățate în cele mai alese saloane din larcutc.
LU

Un mojic
RA
NT

Falsul Scotus Viator

CE

Se știe că publicistul englez Scotus Viator persecută strajnic

I/

oligarchia maghiară. Din cînd în cînd el se duce în Ungaria, — de

unde guvernul nu îndrăznește să-l expulzeze, pentru că Scotus
AS

Viator e un publicist celebru — și, stând acolo, vede, cercetează,

află ce se petrece ■— și dă la gazetă.
Guvernele ungurești turbează de necaz — dar n’au ce face.
Or, dăunăzi a fost o alegere în Croatia, care precum se știe e
UI

o tară „autonomă"... sub jugul oligarchiei ungurești.

Stăpînirea locală își luase toate măsurile ca să reușească omul
ei. In ce constau acele măsuri? Puteți întreba pe d. Bădărău, pe
BC

d. Marghiloman, ori pe d. Stere, cari vă vor putea spune perfect,

deși neam de neamul lor n’a fost în Croatia.
Dar și opoziția a trebuit să ia măsuri. Și a recurs la una foarte
 Fuels
54

simplă: a dat veste prin toate gazetele ei că Scotus Viator sosește

Y
în tară și va asista la alegere. Apoi a închiriat dintr’o localitate

AR
îndepărtată pe un individ oare-care — biet cîrciumar — și i-a dat
însărcinarea ca în tot timpul alegerii să umble de colo-colo, să
tacă din gură și... din cînd în cînd să-și noteze cîte ceva.
Cîrciumarul și-a îndeplinit misiunea cu multă demnităte și

R
mai ales cu o răceală „englezească". Iar șefii opoziției se învîrteau

LIB
pe lîngă el, cu mult respect.
Politia — de o deșteptăciune panaitească — nu s’a îndoit nici
o clipă că individul cu pricina e însuși Scotus Viator. Deci l’a
urmărit tot timpul, a notat pe unde se plimbă, dar... n’a făcut
nici o ingerință. Te joci cu englezul? Ala te toarnă la gazetă, de

ITY
zici: ce-i aia?
Rezultatul e lesne de înțeles. Intr’o circumscripție unde opo­
ziția nici n’ar fi visat să reușească intr’o situație normală, a fost

S
destul această situație anormală -— prezenta presupusă numai a
unui ziarist englez — pentru ca opoziția să reușească. Și ea a
ER
reușit.
După alegere, cînd opoziția în beția triumfului, a spus ade­
vărul, iar falsul Scotus Viator a încetat de a-1 mai face pe en­
NIV

glezul, Panaitescul local a aflat și el adevărul și... a dat un co­

municat precum ca să se știe că ăl de băgase în sperieti nu e
Scotus Viator, ci cîrciumarul cutare. Din nefericire — ori din
fericire — era prea tîrziu: alegerea se făcuse, stăpînirea înghițise
LU

hapul și de! falsul ce se săvîrșise nu e motiv de invalidare, nici

chiar în Ungaria. Ar fi,poate, în Romînia...
RA

Dar apropos de Romînia: la noi trucul nici n’ar fi avut efect.

La noi, nu numai un fals Scotus Viator, dar chiar cel veritabil ar
NT

fi mîncat niște ciomege electorale de i-ar fi mers vestea și la Lon­

dra; și vestea asta ar fi dus-o singur, pentru că, după ce și-ar fi
luat porția, ar fi fost și expulzat.
Căci pasă-mi-te: oligarchia maghiară mai are măcar atâta
CE

obraz: îi e rușine de Europa; ori cîte ticăloșii ar face, tine cel puțin
ca lumea să nu le afle; pe cînd a noastră n’are nici măcar atîta
obraz.
De aici nu rezultă că nu se pot face și la noi trucuri ca un
I/

candidat guvernamental să cadă. Dar nu ceeace reușește în Un­

garia ar reuși și la noi. La noi trebuie recurs la alte trucuri, spe­
AS

cifice tării noastre.

Așa de pildă, iată unul care a reușit la noi:
Erau Putere conservatorii. Intr’o alegere parțială, pe la
UI

Tîrgu-Jiu sau cam așa ceva, candida din partea guvernului de­
functul general Algiu. El era sigur de izbîndă. Opoziția n’avea
nici o speranță: pusese și ea candidat numai ca să nu se sperie că
BC

nUu’ixUP* ’ . aru^ Adevărul, vroind să facă dovada practică, pal­

pabilă, că regimul nostru electoral constitue un scandal și o rușine,
tipărește o ediție specială pentru orașul unde se făcea alegerea,
 Faci 55

Y
ediție în care anunță căderea guvernului. Bine înțeles, nu se măr­
ginea la o simplă informație: întreg numărul era făcut așa cum

AR
sînt de obicei gazetele cu prilejul căderei unui guvern: cauzele
căderii, impresia în cercurile politice, ultimul consiliu de miniștri,
fruntașii politici la palat, etc., etc, — iar, ca încoronare, lista

R
noului cabinet.
Această ediție, falsă, a sosit în localitatea respectivă la ora

LIB
cînd trebuia să sosească cea adevărată. Publicul a citit și a crezut.
Pinăsâ teîegnifieze prefecuil ia București, pînă săi vie răsputs.d
pînă să tipărească și să afișeze dezmințirea,—impresia se făcuse,
vestea se lățise. Și apoi, cînd un ziar minte atît de rar și numai

ITY
în scopuri atît de extraordinare, nu e nici o mirare că între știrea
Adevărului și desmințirea prefectului, lumea a crezut-o pe cea
dinții, iar dezmințirea a luat-o ca un truc puțin abil.
Rezultatul? Nu mă mai întrebați! Dracu era să voteze pentru

S
candidatul unui guvern căzut? Căci, înc’o dată: chestiunea s’a pe­
trecut în Romîina!
ER
Generalul Algiu a căzut, deși fusese sigur de izbîndă. Opo­
ziția a avut un succes pe care nici nu-1 visase.
Și iată cum se pretează și Romînia la trucuri, dar de alt soiu
NIV

de cît cele cari prind în Ungaria.

* * ❖
LU

O să ziceți că povestind aceasta compromit Adevărul, căci

îl denunț că a săvîrșit un fals. Mai întîi, eu n’am menirea să tăi-
nuesc faptele rele ale nimănui și sînt gata ori cînd să le denunț
și pe ale Adevărului, dacă o să vă osteniți numai să mi le aduceți
RA

la cunoștință. Al doilea, cred că Adevărul merită o enormă can­

titate de circumstanțe atenuante, căci a făcut un real serviciu de­
mocrației, demonstrînd cu fapte că noi n'avem regim parlamen­
NT

tar, ci numai o imitație stupidă. Și de altfel, este evident cAAde-

verul n’a urmărit nici un interes personal, de vreme ce candi­
datul pe care l’a favorizat prin trîntirea lui Algiu nu era nici re­
CE

dactor la Adevărul, nici democrat, ci pur și simplu liberal.

Mulți oameni cari pînă atunci nu înțeleseseră că la noi ale­
gerile le face prefectul iar nu alegătorii, atunci au înțeles.
Un sceptic
I/
AS
UI
BC
 Y
Sălbătăcie

AR
Acum cîți-va ani, în toiul vre unei cumplite nenorociri de ordin
particular, sau poate, în clipa unei disperări neînțelese, d G. A. Scor-

R
țescu a încercat să se sinucidă. Prins asupra faptului d. Scorțescu”»
fost ajutat la timp, și salvat.

LIB
8’ar crede că sub nici un cuvînt n’ai dreptul să amintești unui
om o asemenea întîmplare. E> bine, Mișcarea domnilor Stere și Ibiă-
ileanu i-o amintește zilnic. Ea nici nu-i zice altfel de cît ,răposatul
Scorțescu*. De ce' ? Care e crima d-lui Scorțescu, în ochii d-lor Stere
și Ibrăileanu ? Că nu merge cu d-lor, ci cu d. Carp ? Dar ei înșiși au

ITY
fost în cartel cu d. Carp și deci și cu d. Scorțescu.
Și apoi, cînd nu-i reproșezi altceva, asta înseamnă că alte pă­
cate nici nu-i găsești. Ei bine, dar istoria noastră politică cunoaște și
liberali cari s’au sinucis. Și oare dacă d rul Radovici ar fi fost salvat

S
i-ar fi plăcut d-lui Stere să vadă zilnic t părit „răposatul Radovici* ?
Notați că n’avem nici o admirație pentru d. Scorțescu și nu noi
ER
am fi aceia cari să-i luăm apărarea dacă ar fi atacat pe ort ce altă
temă.
D. Stere care ne-a fulgerat atît de des cu disprețul d-sale pentru
că am vorbit verde, fără menajamente, va recunoaște că noi nu ne-am
NIV

coborît nici odată pînă unde se coboară d-sa.

Este adevărat că noi n’am avut nici un tramvai de apărat: sar­
cina noastră a fost mult mai ușoară.
?
LU
RA

D. N. forga, agent matrimonial și

NT

antreprenor de pompe funebre

Ziarul naționalist „Ouvîntul* din Rîmnicnl-Sărat a înființat o so«ietat»
CE

mutuală, Ajutorul, pentru căsătorii, decese, boală și accidente — cum

vedeți, pentru toate felurile de nenorociri.
Iată cum expune comitetul scopul acestei societăți :
I/

„Pe Ungă ajutoarele ce le dăm în caz de căsătorie și deces amem-

„brilor noștri, prin regulamentul ce am întocmit, vom da tuturor membrilor,
AS

„în schimbul unei cotizații de 50 bani lunar, ajutor medical și medicamente

„în cazuri de boală și accidente*.
Ideea e minunată dar găsim că Ajutorul e prea zgîrcit. Vezi d-ta :
UI

trebuie să te căsătorești și să și mori în acelaș timp, ca să capeți ’ajator.

Dar o dată ce ai făcut acest tour de forță, și dacă mai plătești și cincizeci
de bani pe de-asupra, poți căpăta și medicamente,
BC

Lucrul principal este nsă să se știe, o dată pentru’totdeauna, eă or

te însori, ori dai ortu popii, tot una e. De aceea comitetul accentuiază:
„Societarii înscriși la secția căsătoriilor, vor avea acelaș ajuter ea orice
„membru dela secția sa în cas de deces.*
 Tael* 57

Y
Și este interesant de constatat cS, în așa condiții, lumea nu se desgustft

AR
de loc de căsătorie. Din potrivă, atrași de chilipir, oamenii se însoară și
mor pe un cap, sleind fondurile „Ajutorului*. De aceea comitetul s’a văzut
silit să ia oare-cari măsuri restrictive. In adevăr :

R
„Ne-am gîndit de asemenea, că nu este bine, ca societarii noștri să
„se grăbească în facerea căsătoriilor, lăcomindu-se a lua cît mai repeda

LIB
„ajutor, și apoi să se despartă, eau să nu mai poată trăi, dină spectacole
„urîte în public și ajungînd la divorțuri, asigurînd dreptul la ajutor mem-
„brilor cari au cotizat chiar 2 ani, fără să se poată căsători. Apoi ca să se
„ajute și cei din urmă 101) înscriși în cas de disoivare a societăței, am în-
„ființat un fond de prevedere, pe lîngă fondul de rezervă1*.

ITY
Vedeți? Comitetul s’a gîndit că nu e bine ca societarii să se gră­
bească în facerea căsătoriilor și deci să nu mai poată trăi, mai ales că a
nu trăi înseamnă a da un spectacol urît în public. De aceea dă un premiu

S
acelora cari se pot abținea doi ani dala căsătorie. Cine însă vrea cu orice
ER
preț să se însoare, bine : primește ejutorul. Vorba lui Coșbuc : de-i vezi
murind, să-i lași să moară, căci moartea e menirea lor.
O inovație fericită a societății Ajutorul este că a reglementat discre­
NIV

ția. Căci zice Cuvîntul:

„Noi înțelegem a face bine-facere pe tăcute, nu în manifestațiuni de
„stradă cu tobe fi surle*.
„Ajutorul11 face bine-facere pe tăcute: intri pe furiș, noaptea, te
LU

însori, mori, îți iei ajutorul medical și cu asta basta. E ceva splendid. Și
dacă nu credeți, comitetul vă dă mijlocul să controlați Căci iată :
„Tot odată, anunțăm că pînă în present, am dat la secția căsătoriilor»
„următoarele ajutoare :
RA

„Maria Gh Iliescu a cotizat 4 lei, și a luat 420 lei și 10 b.

„Ioana A. Buharu, a cotizat 4 lei și a luat 421 lei și 10 b.
„Iar luna aceasta și Ianuarie, vom da 20 de ajutoare11.
NT

Nu înțelegem de ce Ioana A. Buharu a luat cu un leu mai mult

decît Maria Gh. Iliescu. Dar un lucru e sigur : discreția comitetului e ire­
proșabilă : el face bine-facere pe tăcute, nu în manifestațiuni de stradă
CE

cu tobe și surle.
Sîntem încîntați de opera Cumntului din B.-Sărat și apelăm la țoți
aceia cari vor să se însoare și să moară, să se înscrie, ca să ia ajutor,
afară numai dacă nu preferă să mai rabde doi ani și atunci vor lua un premiu-
I/

O spunem aceasta cu atît mai mult, cu cît însuși comitetul apelează

în acest senz:
AS

„Aducînd aceasta la cunoștința membrilor,credem că va fi un imbold

„și pentru alț'i, ca să se înscrie în societatea noastră care prezintă toate
„garanțiile materiale și de cinste11.
UI

Firește că va fi un imbold! Iată ' eu de pildă, ard de nerăbdare să

mă văd însurat și mort!
Și ca să vă convingeți că societatea prezintă în adevăr toate garae-
BC

țiile de administrație cinstită, pentru că cei dela Cuvîntul nu glumesc de

loc cînd e vorba de administrarea banului public, mai reproducem și ur­
mătoarea știre din acelaș număr,al Cimntulni (Anul II, No. 6, dela 15
Decembrie) :
Persoanele cărora li s’a trimis bilete pentru conferința danului Isrgs și
 58

Y
tare vor servi și ca abonament la ziarul „Lumina*, sînt rugate a trimite suma
<te 3 lei, eît mai repede, cit mai neîntârziat, spre a nu fi nevoiți să recurgem

AR
la alte mijloace.
Cum vedeți, cu oameni ăștia nu glumești : ți-a trimes biletul—pac!
trebuie să dai banii. Dar vorba e: ce va face Lumina cu atîția oameni

R
■aorți, cari după cum anunță Cuvîntul vor servi și ca abonament la Lumina '!
Nu mai asta ași vrea să mai știu. Ori-cum, faptul că In daravera

LIB
asta e amestecat și d. lorga constituie ultima și suprema garanție.
Un logodnic muribund
P. S. — Am telegrafiat tipografiei din Vălenii de Munte să-mi efec­
tueze biletul de căsătorie și moarte, pentru că Ia alte tipografii nu există

ITY
formularul unui asemene bilet dubiu.

ORORILE INUTILE
S
ER
Chestiunea ororilor inutile a fost pusă din nou pe tapet, de data
asta nu de noi și nici de Adevărul, ci de înseși ziarele partidelor cari au
încheiat acel dulce acord pe ruinele din 1907 și în atmosfera încărcată cu
NIV

aburii sîngelui vărsat cu ocazia represiunei.

Băspunzînd la atacurile presei liberale că s’au făcut orori în ziua
de 8 Ianuarie, Epoca, ziarul personal al d-lui ministru de războiu, amin­
tește liberalilor chipul „fioros11 cum au reprimat răscoalele, după ce, prin
LU

uneltiri criminale, ei înșiși le-au provocat.

Epoca precizează chiar și cifra victimelor — o cifră de trei ori
mai mare de cît cea arătată de liberali — și apoi adaogă:
„Și ce este mai grav, unii din aceștia au fost puși la stîlpi
și executați după ce turburările se potoliseră1*.
RA

Iată dar un ministru de războiu, care are în mînă dosarul represiu-

nei, și care pe temeiul acestui dosar afirmă că d. Ionel Brătianu a mințit
atunci cînd a dat cifra de 419 de uciși.
Oeva mai mult, acelaș ministru de războiu, pe temeiul aceluiași do­
NT

sar, afirmă că ororile au fost cu adevărat inutile, că mulți din cei uciși
«a fost executați după ce turburările se potoliseră.
Cînd noi spuneam lucrul acesta, de formă ni se putea da o^dezmin-
țire. Ce dezmințire se poate însă da ministrului de războiu, care are în
CE

mîini dosarul ?
Evident, nici una. Și dovadă e faptul că, la toate provocările Epocei,
liberalii nu răspund nimic.
„Partidul liberal, pentru care există încă dosarul răscoalelor, să nu-și
I/

mai permită a emite teorii despre modul cum trebue să se mențină ordinea
publică*, spunea Epoca dela 12 lanuatie.
Iar în ziua de 14 Ianuarie, într’un articol întitulat: Plici o vorbă!
AS

îi amenința în chipul următor :

„Dar dacă le-am dat starea de asediu nu ne-am învoit cu ordinele de
execuție sumară, cînd liniștea nu era turburată, ordine alcătuite în liniștea
tabinetului.
UI

„De aceea să nu mai îndrăznească să sufle nici o vorbă și le poruncim

să nu crîcnească nici un cuvînt căci va fi vai de ei !*
Liberalii n’au suflat, în adevăr, nici o vorbă.
BC

Dar dacă ei au tot interesul ca faptele din 1907 să rămînă tăinuite,

nu tot acelaș interes îl are țara. Pentru țară este de tot interesul să-și cu­
noască asasinii în toată cruzimea lor.
De aceea cerem d-lui ministru de război să nu se oprească la ame­
nințări și să dea la iveală tot ce a aflat.
Să se publice dosarul ororilor inutile 1
Fap.
 Y
R AR
LIB
ITY
Gheșeftul liberal. — „Viitorul" denunță cazul unui domnSpodheitn

S
■care ține vr’o patru moșii în arendă, ceea ce constitue o călcare a legii
ER
contra trusturilor. Viitorul cere darea în judecată a d-lui Spodheitn.
Și știți pentru ce ? Pentru ca d. Spodheim să’l ia de advocat pe d.
Pherekydis.
NIV

Lucrul s'a mai întîmplat, cu Froim Fișer, liberalii fiind la patere

iar d. Pherekydis președinte al Camerei.

*
Și să mai zici că gheșeftul liberal nu merge bine 1
LU

Șantagiu ? — De cîtva timp apar o mulțime de publicații cari atacă

pe diferiți înalți demnitari ai bisericii romîne. Noi nu știam scopul acestor
publicații, noroc că Mișcarea a bine-voit să’l denunțe:
„O sumă de indivizi certați cu morala s’au constituit în bandă și punîn-
RA

„du-se sub scutul anonimatului, șantajează în chipul cel mai condamnabil

„pe reprezentanții autorizați ai bisericei noastre"'.
Și Mișcarea cere guvernului să ia de piept pe onorații șantagiști și
NT

să-i bage în draci.

Foarte bine. Dar chestia mai are o față : pentru ca „reprezentanții
cei mai autorizați ai bisericei noastre" să poată fi șantajați, ei trebue să
CE

fie cu musca pe căciulă. Și atunci nu cum-va ar trebui și ei să fie luați

de piept 1
Am dori să știm părerea Mișcării.
I/

n
AS

ABONAMENTE
UI

In țară In străinătate

Pe un an Lei 7.— Lei 9.—

BC

„ 6 luni „ 4.—
 Y
AR
Citiți

R
ALMÂNACHUL

LIB
ITY
AL ZIARELOR;

AM' $i JHiMla S
ER
NIV

Un splendid volum cuprinzând:

Un bogat material de utilitate practică pentru ce­
LU

tățeni și anume: Tarifai pentru călători pe C. F. R.;

Mersul trenurilor; Prețul biletelor la S. M. R.; Extrase
din legea electorală; Bâlciurile din România; Legea
repausului duminical; Legea timbrului; Muzeele și ex­
RA

pozițiile din București, etc., și o aleasă materie literară

de d-nii: Gala Galaction, Al. Ciurcu, Tudor Arghezi,
Cincinat Pavelescu, C. G. Costaforu, V. Demetrius, Maria
NT

Pamfile, Leon Ferata, Iosif Nădejde, B. Nemțeanu,

Victor Eftimiu, Lia Hârsa, I. Rusa Abrudeanu, etc.
CE

Numeroase ilustraținui în text

MML DE VÎNZARE ÎMI
la toate librăriile și la toți depozitarii
I/

de ziare din țară.

AS

30 bani exemplarul
UI
BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL" - București

Prețul 15 Bani.
fiNOL al 81M

racia
CZT I 28 1ANUÂ

Y
No. 4

AR
R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Un certificat, tomn Ferikidy?... Din toată inima...Xmai ale

îăam și eu nevoe de dînsul...
 Y
PROCESUL NOSTRU

AR
Curtea cu juri de Ilfov, justiția prin excelență populară,

R
aceea care reprezintă mai bine curentele profunde din sinul
unui popor și opinia publică dominantă, s’a pronunțat.

LIB
Intre noi cari am aruncat d-lui Cuza învinuirea gravă că
în viața d-saie literară a plagiat fără scrupul și fără rușine și
că în viața d-sale publică și-a schimbat cu ușurință convinge­
rile după împrejurări sau după interese,—și între d-1 Cuza care

ITY
ne-a adus în fața justiției învinuindu ne c’am fi calomniatori,
jurații s’au pronunțat pentru noi. De trei ori au răspuns jurații:
Na, n’am calomniat pe d. Cuza.

S
N’am calomniat pe agitatorul naționalist cînd i-am cerut
să ne facă dovada că și-a îndeplinit datoria de sînge către patrie.
ER
N’am calomniat pe tovarășul D-lui lorga cînd i-am des-
mormîntat teoriile defuncte asupra oamenilor de origină străină.
N’am calomniat pe literatul „Neamului Romînesc1*, cînd i-am
NIV

dovedit că e un plagiator.
Firește, nu vom avea cruzimea să stăruim mai mult decît
se cuvine asupra acestui triumf al justiției cu prețul rușinei și
înfrîngerei d-lui Cuza.
LU

Cînd cineva a fost pălmuit de justiția țării sale, de două

ori în două săptămîni, cum a fost pălmuit agitatorul antisemit
de la Iași, e inutil să-l mai pălmuești și-a treia oară.
RA

Dacă ținem totuși să vorbim de acest proces, n’o facem din

plăcerea zadarnică de-a arunca și noi un bulgăre de pămînt in
groapa răposatului A. C. Cuza, ci ca să relevăm, cu puțină
mîndrie și cu nesfîrșit entuziasm, roadele binefăcătoare ale
NT

campaniilor noastre.
Procesul Faclei a făcut dovada deplină, la lumina justiției
populare, a bancrutei naționaliste și a triumfului cauzei mari
CE

și drepte pentru care luptăm.

La Iași ca și la București, în cele două capitale și centre
intelectuale ale țării, opinia publică este cu noi.
Constatarea aceasta ne este de-ajuns și ea ne răsplătește
I/

pentru trecutul noastru de luptă și de jertfe în aceiași măsură

AS

în care verdictul de achitare al juraților ne îndeamnă să con­

tinuăm.
Vom continua această luptă, vom continua-o pînă la în-
frîngerea definitivă a forțelor de reacțiune ascunse în frazele
UI

late, în sufletele înguste și în mințele întunecate ale demago­

giei naționaliste.
BC

N. D. Cocea
 o

Y
R AR
LIB
Condamnarea d*lui Cuza

ITY
Reflecții anticipate *)
Cînd scriu aceste rînduri nu știu încă rezultatul procesului de

S
la lași.'fhăm guvernul din Budapesta. — cu bine-voitorul consim-
ER
timînt al celui din București — a interzis trecerea prin Ungaria a
ziarelor romînești, le primesc cu mare întârziere și, astfel, pînă azi
nu cunosc decît primele două zile ale procesului. Dar pot zice că
știu rezultatul de mai înainte, pentru că el nu poate fi îndoielnic :
NIV

dacă s’a dat verdictul, el a fost de achitare ; dacă procesul s’a amî-
nat — articolul meu rămîne valabil pentru sesiunea viitoare.
Spun deci — pentru sesiunea actuală, ori pentru una de mai
târziii — că achitarea d-lui Socor — recte : condamnarea d-lui
LU

Cuza — este un lucru așteptat, firesc, care nu va surprinde pe ni­

meni, pentru că d. Socor n’a calomniat iar d. Cuza a plagiat. Avo­
catul Coroiu, saîi procurorul Terchea-Berchea a zis că d. Socor n’a
adus dovada legală a plagiatului. Ei bine, iat-o, ati dat-o. jurații,
RA

căci sînt sigur că aii dat-o — sau o vor da.

Am asistat la prima înfățișare a procesului. D. Socor și-a dove­
dit aserțiunea, dar d. Cuza n’a reușit să aducă un singur argument
NT

cu care să se poată apăra. Văd, din ziare, că de astă dată a găsit u-

nul: a zis că nu era nevoie să citeze mereu pe autorii traduși, de
oarece i-a citat ,,de multe ori“. 'Iar procurorul TerchearBerclîea a
CE

arătat o mulțime de pagini unde autorii streini erau în adevăr ci­

tați-
Argumentația e splendidă. Să luăm un exemplu: un fruntaș
partizan al d-lui lorga și membru al Neamului românesc, împru­
mută de zece ori cîte zece lei dela o bancă populară, dînd chitanță
I/

în regulă ; în aceleași timp el se strecoară de zece ori în localul

băncii și fură cîte o mie de lei, fără să lase vreo urmă. Totuși e
AS

prins și dovedit. Și atunci el se apără.

NOTA REDACȚIEI. — Publicăm cu plăcere articolul colaboratorului

UI

nostru, deși, cum se vede, articolul a’fost scris înainte de a se fi isprăvit

procesul dela Iași. Ob ser rațiunile d-lul Graur sînt foarte juste și se
aplică perfect situației de astăzi, așa că aproape nu mal avem nimic
BC

de adăugat asupra procesului în sine.

In ce privește faptele petrecute după proces, și asupra urmărilor
verdictului dela Iași, se pronunță, în cele ce urmează, alți doui cola­
boratori al noștri.
 Facla
64

— Dar nu era nevoie să iau cu chitanță în regulă tot ce-am

Y
luat; e destul că am dat zece chitanțe în valoare de o sută de lei;

AR
pentru restul de 10.000 de lei, nu mai trebuia să dau nimic.
Exact aceasta e apărarea d-lui Cuza, cînd zice că nu trebuia să
citeze peste tot, ci numai pe ici, pe colo, adică unde pasagiile tra­
duse... h’au nici o importantă.

R
Dar dacă d. Guza e liber să se apere cum vrea și cum poate,

LIB
este oare admisibil ca un procuror să-și însușească acest mod de a
vedea ? Este admisibil ca un procuror să se prefacă în boscar de
bîlciu și să înșele lumea cu aserțiunea că d. Cuza a citat cînd în
realitate ria citat ?
Dacă e posibil ca un procuror să se înjosească astfel, nu e po­

ITY
sibil ca 12 jurați să se nemerească toți sau atît de proști sau atît de
nedemni încît să-și dea de pomană, un brevet de prostie, condam-
nînd pe d. Socor pe temeiul faimosului argument — singurul.
Iată de ce îndrăznesc să scriu, de pe acum, cu absoluta sigu­

S
ranță că nu greșesc, despre condamnarea d-luf Cuza.
ER
Căci achitarea d-lui Socor este condamnarea d-lui Cuza.

Firește, mi se poate face o obiecție :

NIV

— Dar n’ai zis d-ta, de atîtea ori, că verdictul juraților, în a-

cesțSt'ă chestiune, nu poate dovedi nimic, că chestiunea ar trebui
supusă academiei sau universității ?
Da, am zis și mențin ce-am zis. Jurații, ca atari, nu sînt in­
LU

stanța competentă în materie. Oricare ar îi — întâmplător — cul­

tura juraplor, ei, ca atari, nu trebne chemați să hotărască în che­
stiuni pur științific și pur literare. Și totuși verdictul lor are o
putere decisivă, nu numai legală, dar morală : verdictul lor con­
RA

stituie distrugerea complectă, definitivă, ireparabilă a d-lui Cuza.

De ce ? Pentru că d-sa și-a ales această instanță, cu toate sfaturile
ce i s’au dat din toate părțile, cu toate argumentele ce i s’aîî adus
NT

că afacerea nu e de jurați. Prin aceasta a dovedit că nu poate să

lupte înaintea unui tribunal literar și științific, a dovedit că se aș­
tepta de mai înainte la condamnarea d-sale, dacă se adresa unui a-
semenea tribunal. Dacă — prin imposibil — jurații l’att condam­
CE

nat pe Socor, pentru acesta verdictul n’are nimic infamant, pentru

că el poate spune cu drept cuvînt:
— Ce sînt eu de vină dacă d. Cuza m’a dus cu sila în fata unei
instanțe înaintea căreea eu nu eram pregătit să mă apăr și care, în
I/

mod firesc, nici n’avea chemarea să mă judece ? Să fi poftit d.

Cuza în fata Academiei și atunci am fi stat altfel de vorbă.
AS

Dacă însă, cum sper și, pot zice, sînt convins, jurații l’au con­
damnat pe d. Cuza, acesta nu mai are nici o circumstanță în fa­
voarea sa, căci ori cît ar protesta și s’ar boci este fapt că și-a ales
UI

d-sa terenul de luptă pe care s’a simțit cel mai tare ; dacă nici a-
colo n a putut triumfa...
* * :j:
BC

De altfel,-din dezbaterile urmate, — din partea pe care o cu-

va<* UI1 ^ucru minuat: d. Socor, adus cu sila în fața une«
nstanțe care nu-i putea conveni, propune renunțarea la avocați.
 65

Y
Deși avînd asistența unei ilustrații a baroului, ca d. Bădărău, d.
hSocor e gata să renunțe la acest avantagiîi, căci își zice : întp'un

AR
proces de natura asta ce rost au avocații? Nu știu eu ce-am scris?
Există în cartea mea un singur cuvînt de care să nu-mi dau sea­
ma ? Există oare o singură virgulă pe care altul, strein de cartea

R
mea, s’o poată justifica mai bine decît o voiu face eîi însumi ?
D. Socor face deci propunerea ca numai d-sa și d. Cuza să

LIB
vorbească. Și cine respinge propunerea? D. Cuza! Va să zică, d.
Cuza după ce,i adresîndu-se juraților,, a dovedit că nu -poate să se
apere în fata unui tribunal științific și literar, acum, apelînd la
acel Coroiu, a dovedit că nu poate să se apere nici în fața juraților.

ITY
D. Coroiu a reproșat d-lui Socor că a dat brevet de incapacitate a-
vocaților săi. Absurd ' Eu nu dau brevet de incapacitate medicului
meu cînd îi zic : „dragă doctore, sînt perfect sănătos și n’am ne­
voie de intervenția d-tale“. Dar d. Cuza și-a dat sie-și brevet de in­

S
capacitate cînd a declarat că singur nu se poate apăra. Dar de unde
ER
incapacitatea de a se apăra a d-lui Cuza, care este maniac, dar
prost nu este ? Apoi, de ! cum să se poată apăra dacă a plagiat și
plagiatul se vede, sare în ochi ?
* * *
NIV

...Ei, dar iată : te'pomenești că totuși — contrar logicei, con­

trar bunului simț contra oricărei noțiuni de posibil — jurații l’au
condamnat, totuși, pe Socor. Cum rămîne atunci ? Ei bine, dacă o
asemenea monstruozitate s’a produs — și cer scuze juraților ie­
LU

șeni pentru această hipotieiz'ă;— atunci rog redacția Faclei să pu­

blice, totuși, acest articol, așa cum l’am .scris, căci dacă el n’ar
mai corespunde stării reale, ar arăta totuși care ar fi să fie starea
RA

normală.
Const. Graur
Viena, 19 Ianuarie.
NT
CE

După verdictul de la Iași

Dacă prin achitarea d-ldi Soeor jurații din Iași nu ar fi condamnat
I/

moralmente pe d. Ouza, ei ar fi fost desigur proclamați ca buni romîni,

eminenți patrioți, cucernici creștini și neîntrecuți salvatori ai neamului. D.
AS

Cuza ar fi părăsit atunci Anexele la jidanii din presă pentru a serbători

într’o serie lungă de articole izbînda plagiatului național asupra Caha-
lului și a jidoviților, uniți într’o coalițiune monstruoasă și tainică pentru a’l
UI

zdrobi. Nici nu încape îndoială că, folosindu-se de prilej, ar fi spus lu­

cruri noui și interesante. Doar îl cunoaștem. Ar fi voibit de Cahal și de
maleficiile lui, de uneltirile lui tenebroase, de scăderea poporației orto­
BC

doxe în folosul puhoiului judaic; ar fi semnalat bărbaților de stat, prin­

tre cari ar dori să se prenumere, primejdia superlativ de gravă a ches-
tiunei jidovești și, după ce i ar fi înjurat, pe aceiași bărbați de stat, că nu
ascultă de înțeleptele lui sfaturi, ar fi încheiat, slăvind pe jurații cari au
 Faci
66

ținut seamă de toate aceste argumente solide și de neclintit împotriva

Y
învinuirii de plagiat și, astfel, au condamnat pe d. Socor.
Dar, din nenorocire, lucrurile au eșit altfel de cum a dorit și a nă­

AR
dăjduit d. Ouza. Eșind într’altfel, se înțelege că aceiași jurați au devenit
deodată niște simpli jidoviți, vînduți Cahalului, înstreinați, închinători ai
vițelului de aur, niște politieiani ordinari, trădători de neam și lege, oa­

R
meni fără de căpătîi, renegați, slugi în solda lui Mochi Fischer. Și așa fiind,

LIB
d. Cuza întreabă: Ce valoare poate avea o sentință dată de asemenea făp­
turi ? Firește, nici una. Dar, fiindcă totuși există o sentință care consacră
plagiatul, s’a simțit nevoe de Improvizarea unei vii Indignări în contra ei
și, în consecință, a unei întruniri în care simțimintele înăbușite în pep-

ITY
turi apăsate să se poată manifestă în toată voia,
D-lui Cuza nu-i este greu să aranjeze la Iași întruniri de protestare.
El dispune acolo de un mic grup de adolescenți, gata oricînd la tur-
burări mărunte, la revolte de carnaval și la manifestațiuni insipide, ca

S
de pildă auto-da-feuri de ziare protivnice, spargeri de geamuri și bătăi acolo
ER
unde, fiind zece contra unul, riscul este cu totul redus.
In cazul de față, d. Cuza — o recunoaștem — avea nevoe urgentă
de o întrunire. Condamnat de Curtea cu juri, o contra-sentință, care să
anuleze pe acea dată de instanța legală, se impunea de îndată, fără de
NIV

amînare. El avea nevoe în acelaș timp de mingîere și îmbărbătare. Și

prietenii, cari numai la nenorocire se cunosc, s’au grăbit să-l satisfacă.
întrunirea a fost ceeace sunt de obiceiu întrunirile naționaliste:
recitațiuni după articolele d-lui Cuza. Nu întrebați pe junii turbulenți dela
LU

Iași dece protestează și în contra cui protestează. Orice discuție cu ei

este zadarnică. Ce să le spui? Că este ilogic, absurd și de o fățărnicie
respingătoare ca, după ce te-ai adresat juraților, recunoscînd astfel dina­
RA

inte că ori care li-ar fi hotărîrea te vei înclina în fața ei, să te ridici îm­
potriva ei cu violență și ocări numai fiindcă nu ți-a făcut pe plac și nu
ți-a satisfăcut interesele ? Sau să le argumentezi că d. Cuza s’a condam­
NT

nat singur prin declarațiunea făcută în fața juraților că achitarea d-lui So­
cor însemna implicit vina lui?
întrunirea a fost o încercare de reabilitare a d-lui Cuza. Chestiunea
CE

tranșată de Justiție a fost dusă în fața băeților din centre pentru casă'și
spue un cuvînt — cunoscut dinainte. Băeții și l-au spus, așa cum au fost
învățați să’l spue, printre insulte și amenințări.
Lucrul nu ne-a mirat. Din partea d-lui Ouza nu ne mai miră ni-
I/

mic. Dar, ceeace a produs o adevărată surprindere a fost prezența d-lui

Matei Cantacuzino la întrunire. La dreptul vorbind, în țara aceasta e o
AS

naivitate să mai fi surprins de ceva, dar, oricum, nu era de așteptat ca

d. Matei Cantacuzino, cunoscut prin libertatea sa de gîndire, prin spiritul
său critic și prin sentimentele sale de om civilizat, să intre, la bătrînețe,
UI

băiat din centru la d. Ouza și să se ridice, el conservator, în contra unei

sentințe legale și în contra autorității lucrului judecat. Am citit discursu 1
d-lui Matei Cantacuzino ; l-am citit cu atențiune, dar n’am înțeles nim
BC

N am înțeles de ce protestează. E adevărat, a îngăimat ceva ; s’a arăt' t

supărat de faptul că d. Socor nu are pentru d. Cuza stimă și conside-
Și că, în cartea în care dovedește plagiatul, întrebuințează ex-
 c1a 67

Y
presiuni cam tari. D. Matei Cantacuzino nu cunoaște pesemne pe d.

AR
Cuza, căci altfel e de neînțeles că a putut ataca pe d. Socor pe tema a-
ceasta. Dar, presupunînd că nu e bine informat, încă nu putem pătrunde
înțelesul manifestației sale, fiindcă e limpede că numai pentru atîta lucru

R
nu avea nici un rost ca să se deranjeze.
De altfel, sîntem siguri că d. Matei Cantacuzino, luat din scurt, n’ar

LIB
putea da nici o lămurire temeinică pentru actul săvîrșit. El a urmat fără
îndoială pornirii, observate de mult la d-sa, de a se singulariza și de a
fi mereu în contradicțiune cu sine însuși. D. Cantacuzino nu suferă să
fie un timp îndelungat de acord cu sine însuși. O trebuință inexorabilă

ITY
îl împinge să se deszică mereu și să apară ca un original. Partizan al
fi.lui Carp, el se folosește de toate prilejurile ca să facă greutăți d-lui
Carp. Membru al majorității, d. Cantacuzino expediază din cînd în cînd
dela Iași cîte o încărcătură de reproșuri și dojeni împotriva aceleiași ma­

S
jorități. ER
La întrunire, d. Matei Cantacuzino a declarat că idealurile d lui Cuza
îi sunt scumpe. Cunoaștem un ideal de acestea despre care nu știm însă dacă
a scăpat d-lui Cantacuzino atunci cînd a spus că intră în rîndurile națio­
NIV

nalismului, comandat de d. lorga. Este vorba de cunoscutele soluțiuni ra­

dicale ale d-lui Cuza împotriva acelora cari nu sunt de o părere cu d-sa
și cari constau în tranșarea discuțiunilor prin întrebuințarea spânzurăto­
rilor. Mijlocul acesta, după cum ne amintim, a fost recomandat de d.
LU

Cuza împotriva reposatului Panu. D. Matei Cantacuzino și-a însușit toate

acestea.
— Am crezut în neputința unor asemenea aderări. D. Matei Can­
tacuzino ne-a arătat că, întocmai cum America este, în domeniul material,
RA

țara posibilităților nemărginite, noi sîntem tot astfel — dar în domeniul

moral.
Em. Argin
NT

Semnificația verdictului
CE

— Universitatea și Academia trebue să se rostească —

Regelui plagiatorilor — cum a numit, cu drept cuvînt, o ga-

I/

zertă italiană pe onorabilul savant și scriitor A. G. Cuza — i s’a în-

tîinplaț săptămîna trecută la Iași un mic accident. Doisprezece ce­
AS

tățeni i-au pus pe frunte coroana de fur al condeiului. Doisprezece

onești cetățeni, înfruntând cu curaj, timp de cinci zile, presiunile
ufTiei curți vădit părtinitoare și teroarea bandelor naționaliste —
UI

prin achitarea neobositului și valorosului nostru amic . Emanuel

Socor — au declarat, în deplină cunoștință de cauză: opera de că­
petenie, pe temeiul căreia d. A. G. Cuza a dobîndit o catedră uni­
BC

versitară și un premiu academic, e pe deantregul și fără rușine pla­

giată. Doisprezece luminați, curajoși și cinstiți cetățeni, s’au con­
vins, după lungi desbateri, după examinarea amănunțită a cărții
plagiate și a broșurei acuzatoare, că „scriitorul" A. C. Cuza, cu
bună știință, a indus în eroare, și senatele universitare cari l’ad re-
 Facla
68

comandat pentru catedra de economie politică și Academia care,

Y
de sigur fără isă^l citească, l’a premiat.

AR
Verdictul dela Iași consfințește celălalt verdict de mult dat de
opinia noastră publică, anume că : profesorul A. C. Cuza e un pla­
giator ordinar, un fur fără pereche în analele științei romînești.
Prin el, se înfierează pentru totdeauna maniacul primejdios

R
care, de ani de zile, sub masca științei, transformând catedra obți­
nută prin furt în tarabă șovinistă, otrăvește sufletele tinerime! ie­

LIB
șene, în dauna ideilor și sentimentelor umanitare, de cari, spre
cinstea lui, statornic a fost călăuzit neamul nostru.
Prin el, se dă lovitura de gratie naționalismului, gol și gălă­
gios, de obîrșie fanariotă, încuibat în tara noastră.

ITY
In urma verdictului dela Iași, profesorul, premiatul, savantul
și antisemitul A. C. Cuza, va mai trăi fizicește — în altă tară un
înfrînt ca d-sa și-ar fi zburat creerii în pragul Curții cu juri — mo­
ralmente, însă, el... a trăit.

S
Verdictul dela Iași, surprinzător prin claritatea și demnitatea
ER
lui, învederează, odată mai mult, că totul nu e putred în tara noa­
stră. Că admirabilul bun simt și spiritul de dreptate, adînc sădite
în inima poporului, au rămas neatinse sub asalturile doctrinei pro­
povăduitorilor urei de rase: barbară, istovitoare de energii, otră­
NIV

vitoare de suflete.
In urma verdictului categoric al juraților ieșeni, două între--
bări se impun :
Cum rămîne cu Universitatea din Iași al cărei dascăl continuă
LU

a fi d. A. C. Cuza ? Un asemenea om, dovedit că a plagiat lucrarea

pe baza căreia a fost numit profesor, mai poate rămîne Ia catedra
sa? Profesorul care a cutezat să afirme în instanță, că autorii pot
fi utilizați fără să fie citat! totdeauna, va mai putea apare, fără1
RA

scandal, în fata studentimei universitare ieșene ?

Senatele universitare și ministrul instrucțiune! publice au cu­
vântul.
NT

Cum rămîne c>u Academia romînă care a decernat „scriitoru­

lui" A. C. Cuza un premiu pentru opera dovedită a fi plagiată de
sus pînă jos? Primi-va să i se creeze reputația unei instituții care
CE

ocrotește, dîndudte prime de încurajare, furii literari de cea mai

joasă speță ?
Academia romînă va trebui să se rostească.
Dar, oricare va fi atitudinea, și a profesorilor universitari, și a
•ministrului instrucțiune! publice, și a Academiei romîne, con­
I/

știința publică a fost răzbunată prin verdictul juraților ieșeni.

Cu_atît mai rău dacă statul romîn nu va înțelege că Universi­
AS

tatea din Taiși (trebiie curățită de cel deal doilea Vizante al eiL
Toma Drag’ll
UI
BC
 69

Y
Scrisoarea unui modest cetățean

AR
și modestul răspuns al „Faclei “

R
— Cum se face că „combatem11 reforma
electorală —

LIB
ni

ITY
AI văzut, scump prieten anonim, c’am mers pină la marginea cea
mal extremă în aprecierile noastre favorabile față de liberali și de
takiști, făcînd sforțări supra-umane ca să scoatem din faptele lor
concluzia că vor reforma electorală. Și nu s'a putut. Nu s’a putut,

S
pentru simplul cuvînt că... imposibilul nu se poate. Vezi, iubite „mo­
dest cetățean", ca să-ți menajăm protejați! ne coborîm pînă și la ade­
ER
văruri â la Palisse — și tot de geaba: lor adevărul, de orice calitate
ar fi, nu le folosește. Să încercăm deci cu minciuna. Ei bine, vei
vedea acest lucru extraordinar că ei nici măcar cu minciuna nu mai
pot fi salvați.
NIV

Căci iată minciuna, admirabilă pentru el, pe care ne resemnăm

s’o spunem : declarăm — pentru cele zece minute convenite — că li­
beralii și takiștii n’aîi comis nici unul din păcatele lor în chestia re­
formei electorale. Presupunem că acuma se manifestă el pentru în-
tîia oară în această gravă chestiune.
LU

EI bine, ce aflăm din gura lor, sau mai bine zis din gurile lor, căci
sînt două guri cari cîntă fiecare alt cîntec ?
Liberalii vor colegiul unic și takiștii vor colegiul dublu : mono-
colegiști și bi-colegiști. Și cică vor studia fiecare în parte ideea sa,
RA

pentru ca, după ce vor fi isprăvit studiul, să se dedea unui supra-

studiu pentru a găsi mijlocul să cadă de acord. Adică: A. și B., cari
au idei deosebite, vor munci din răsputeri ca să stabilească pe de­
plin, fiecare în parte, că ideea lui și numai a lui e cea adevărată și
NT

singura adevărată ; iar după ce vor fi stabilit aceasta în mod absolut

și inatacabil, vor zice :
— Ei, acuma, fiindcă am ajuns la concluzia că un acord intre
CE

noi e absolut imposibil, acuma hal să facem acordul.

Și care va putea fi acel acord ? Fiindcă A. e pentru un colegiu
și B. pentru două, vor face, poate, un colegiu și jumătate : un co­
legiu întreg, al oligarchic! și o jumătate de colegiu, al țărănime!;
iar după ce „reforma" se va fi realizat, oamenii sinceri, ca d-ta, stimat
I/

„cetățean modest", vor băga de seamă că nu s’a schimbat nimic, cel

puțin nu în favoarea țărănimel și adevăratei muncitorimi.
AS

Or, dacă aci e vorba să ajungem — și aceasta în cazul cel mai bun,
căci de fapt nimic nu se poate face pe baza „acordului" între doi oa­
meni cari sînt în dezacordul cel mai prăpăstios — întrebăm: de
cine-și bat joc acei domni cînd își permit să asurzească lumea cu
UI

asemenea „reforme" ?
Pălăvreala aceasta a celor doi șefi ar avea numai o explicație;
că pînă acum habar n’ati de ce este reforma electorală și de cum
BC

s’ar putea face, că au vorbit unul de un colegiu, altul de două, cum

ar fi vorbit de șapte sau de unsprezece și că, de fapt, chestiunea
trebuie abia studiată. Dar dacă toate studiile cari s’ati făcut dela 48
pînă acum sînt de prisos, dacă tot ce s’a spus de atîția și atîția cari
 Facla
70

ati discutat reforma electorală a căzut pe piatră și a fost dus de vîut,

— atunci, Doamne sfinte ! cit va dura studiul care se începe acuma

Y
d’a capo ? Dar atunci vom mai aștepta iarăși cel puțin o jumătate de

AR
secol ? Și, atunci, asta au înțeles-o d-nii Ionel și Take : să ne promită
■reforma electorală peste 50 de ani ? Aud ?
întrebăm iarăși: de cine își bat joc acești domni ?
Dar dacă am face încă o concesie — dar bine, asta e extraordinar

R
am ajuns un monstru de concesii! — dacă am mai admite și aceasta:
ca de aci încolo să se înceapă — haide-ha, haide-ha ! —■ „studiile11

LIB
pentru reforma electorală, unde sînt acele studii ? Unde, cînd și cum
au început ? Unde, cînd și cum au măcar de gînd să înceapă (altă
concesie !) ? Am auzit că se vor numi niște comisiuni : ceva ă la co-
misiunea care fusese menită să studieze „reformele agrare11 și care,
precum se știe, n’a studiat nimic, căci d. Brătianu a făcut ce i-a trăz-

ITY
nit prin cap. Va să zică, așteaptă tu, poporule, să vezi ce-o să „stu­
dieze11 Păltineanu de o parte și Manolache Culoglu de alta, așteaptă-I
pînă se vor înțelege dînșii — cum s’ar înțelege, de pildă, ca tramvaiul
să treacă pe la Casino de Paris —■ ș’apoi n’ai tu grijă, poporule, c’o să

S
ai o reformă electorală, de o să te saturi.
Iarăși și iarăși: de cine își bat joc acești domni ?
ER
*
* #
Vedeți ? Uitînd tot trecutul acestor reformatori, fiind de o indul­
NIV

gență îngerească și cu prezentul lor, cerîndu-le numai cel mai mic

minim de seriozitate, cea mai vagă aparență de democratizm, tot
nu putem scoate ceva din toată pălăvreala lor reformistică.
Dar dacă — odată ce-am luat-o pe panta asta filantropică — am
uita și absurditatea acordului în dezacord, dacă am presupune că nici
LU

nu e vorba de o combinație liberalo-takistă, ci de lupta separată, in­

dependentă, a partizanilor celor două sisteme, fiecare pentru al lui,
merită ele oare să fie măcar băgate în seamă ?
Nu, de loc !
RA

Colegiul unic ? Ce e aia ? E democratică această ictee T Nici pome­

neală 1 Toți alegătorii de azi, cari reprezintă clasele privilegiate —
căci tocite clasele noastre sociale sînt privilegiate în raport cu țără­
nimea asuprită — vor vota la un loc. Va să zică, de unde înainte
NT

una din clasele privilegiate le domina pe celelalte, de aci încolo ele

se vor amesteca între ele, formînd un fel de echilibru. EI, și ?
Chestiunea e aceasta: astăzi colegiul întîi prevalează asupra cole­
giului al treilea. Insă colegiul I e mai independent, pentru că cei
CE

cari îl alcătuesc sînt mai bogați. De unde alegătorul colegiului al

doilea e silit să facă tîrgul cu guvernul în ființă, cel din colegiul
întîi poate face tîrgul cu guvernul de mîine: unul vinde pe bani
ghiață, celălalt vinde pe termen. Contopindu-le, se mai taie ghiarele
I/

magnaților — mari proprietari, mari avocațî, mari comercianți —

căci alegătorii mijlocii îi îneacă. Dispare deci și bruma de indepen­
AS

dență care mai era, și guvernul își asigură definitiv triumful în ale­
geri. Mai mult: în colegiul al doilea votează și un număr de lucră­
tori, cari sînt sau vor deveni socialiști, cari pot da o massă inde­
pendentă, care să strice socotelile alegătorilor mijlocii și ale guver­
UI

nului, putînd, dacă nu să aleagă un deputat, cel puțin să provoace un

balotaj.^ Acesta a fost cazul în ultimele alegeri la Galați unde alegă­
torii lui Racovski l’au pus în balotaj pe d. Dall’Orso. Dar cu conto­
pirea colegiilor se aduce un noîî plus claselor dominante, căci vr’o 600
BC

de alegători ai fostului colegiu I îneacă pe lucrători.

Dar nu se contopesc numai primele două colegii; cu ele se con­
topește și al treilea : adică un nou aport pentru guvern, oricare ar fi
 ea 71

el, în tot cazul o nouă forță pentru clasele dominante, căci în colegiul

Y
al treilea nu votează țăranii, ci burghezia satelor, specia cea mai a-
supritoare.

AR
Acesta este colegiul unic, reformă reacționară prin excelență, me­
nită să ucidă și bruma de parlamentarism ce avem. Și din acest punct
de vedere, incontestabil ideea d-lui Take lonescu tot e mal democratică

R
decît a d-lui Brătianu. D. Take lonescu vrea să contopească numai
primele două colegii. Putem speera deci că măcar după ani de zile

LIB
numărul alegătorilor mărindu-se și mai ales îngroșîndu-se cu alegă­
tori lucrători, vom putea ajunge — notați : după ani de zile — în sta­
rea în care sîntem azi, sub imperiul legii actuale. Pe cînd d. Brătianu
vrea să ne îngroape pentru totdeauna. D. Take lonescu vrea să ne
impue un regim, reacționar temporar, pe cînd d. Brătianu vrea să ne

ITY
impuie unul definitiv, pe vecii vecilor.
Proectul d-lui Brătianu este monstruos, al d-lui Take lonescu e
numai oribil. Nu putem alege între ele: le respingem pe amîndouă,
ca pe niște atentate criminale la civilizația acestei țări.

S
*
* * ER
Vezi, iubite „modest cetățean", că nu e destul să se vorbească
de „reformă" ; trebuie cercetat și ce fel de reformă e. Cele propuse
de d-nii Brătianu și Take lonescu sînt inacceptabile: preferăm starea
NIV

de azi.
Singura reformă necesară este votul universal. Cu sistemul acesta
intră în joc întreaga massă a poporului, în primul loc adevărata ță­
rănime. E adevărat că țărănimea e conservatoare de felul ei și că a-
tunci cînd ea va ajunge să dicteze celelalte clase, inclusiv proletariatul
LU

industrial, vor avea să cam sufere de pe urma escluzivizmului ei.

Dar cel puțin vom avea o politică relativ reacționară, dar foarte
cinstită, pe cînd azi avem o politică foarte reacționară și absolut ne­
cinstită. Și în tot cazul, massa ceea mare a țării — adevărata țărăni­
RA

me — își vă avea asigurată o soartă mai omenească.

Ne trebuie votul universal, care e o reformă, și nu diversele ei falsi­
ficate, sub numele de colegiul unic, colegiul bisect și mai știu eu cum.
Vei zice însă că cerem prea mult, că colegiul unic e un pas, o
NT

îndrumare și alte asemenea invenții ale Voinței Naționale. Aici e

marea escrocherie : toate reformele cari nu sînt votul universal sînt
contrare votului universal și deci nu pot fi o îndrumare spre el. Am
demonstrat-o mai sus : răul care ne roade pe noi este că marea massă
CE

a țării e lipsită de drepturi, prada asupritorilor. Faptul că asupritorii

nu vor mai lucra în trei colegii deosebite, ci într’unul sad în două,
nu poate constitui o ușurare pentru cei asupriți, ci din contra o în­
greuiate.
I/

Sper, iubite „modest cetățean" că în sfîrșit ne-am înțeles.

P.
AS
UI
BC
 72

Comparație ofensatoare

Y
AR
Ziarul Epoca, vrînd să necăjească pe liberali, scrie i
„Ei bine, sîntem siliți să recunoaștem că sindicaliștii sînt oa-
„meni de ordine în comparație cu liberalii".

R
Scurt, categoric — și frumos.
Dar ce-ar zice Epoca, dacă am scrie, și noi, așa :

LIB
Ei bine, sîntem siliți să recunoaștem că cei dela ,,Epoca" sînt
oameni teferi, în comparație cu nebunii dela Mărcuța.
Evident, redactorii Epocii ar fi nemulțumiți și cu drept cu-
vînt.'Sindicaliștii sînt oameni de ordine, tout court, fără compa­

ITY
rații de prost gust. Nu e nici o minune să fii om de ordine în com­
parație cu liberalii, după cum nu este vreo minune să fii om cins­
tit în comparație cu aceiași liberali.
Sindicaliștilor nu li se poate reproșa un singur act de dezor­

S
dine, pe care l’ar fi săvîrșit vreo dată, în orice împrejurări. Libe­
ralii nu pot fi lăudați pentru un singur act de ordine pe care l’ar
ER
fi săvîrșit vreo dată, dacă interesul lor le-a dictat să procedeze a-
n archie.
Un sindicalist
NIV
LU

Regele avizează !
Cînd cei doui șefi ai celor două partide de opoziție aii cerut — după
RA

„masacrul" dela 8 Ianuarie — audiențe individuale la palat și regele

i-a poftit să vie mîndoi odată, după ce d. Ionel Brătianu a depus
cîte-va duzini de lacrimi, la picioarele tronului, pentru sufletul răpo­
satei Constituții, a avut ioc următorul nostim dialog:
NT

Regele. — Așa dar, tomn Bratianu, dumafostră foiți poate să faceți

guvernul ?...
D. Ionel Brătianu (încurcat). — Nu, Maiestate, nu voim aceasta. Noi
CE

abia am plecat dela putere.

Regele.— Atunci, tomn Bratianu, poate poftiți să faceți un guvern îm­
preună cu tomn Take lonescu ?...
D. Ionel Brătianu (și mai încurcat). — Nu, Maiestate. Dar eu cred că
d. Take lonescu este acum în situațiunea de a-și lua singur răspun­
I/

derea unui guvern.

Regele (arătîndu-se surprins). — A, un guvern Take lonescu ! Un
AS

cabinet Take lonescu !... Asta trebui meditat, asta trebui meditat...
Și cu acest răspuns, foarte edificator, cei doui șefi ai opoziției, foarte
încurcați, nu s’au mai dus pe la cluburi unde erau așteptați cu nerăb­
UI

dare. Ei s’au dus fiecare la casa lui de unde au răspîndit cuvintele

pline de balsam pentru naivii nerăbdători:
— Regele avizează!
La aceasta se reduce toată farsa cu „Regele avizează".
BC

Dar farsa aceasta ar putea să fie întrebuințată cu succes pentru o-

operetă al cărui titlu, foarte trăgător, ar fi „Regele avizează". Ea ar a-
vea marele merit de a pune pe scenă tote boscăriile cari se practică în
politica partidelor noastre de guvernămînt. Publicul ar face mare haz.
Avis amatorilor.
 Y
R AR
LIB
Cultura romînă și poli­
ticianismul... d-lui Motru

ITY
In minunata sa lucrare „Cultura romînă și politicianismul", distinsul
nostru profesor de filosofie, d. C. Rădulescu-Motru, se ridică cu o sfîntă
indignare împotriva plăgel politicianismului, denunțînd relele el ur­

S
mări. „Această plantă parazitară, spune d-sa, răsărită din deprinderea
unei munci ușoare, a distrus într'un timp relativ scurt, elementele cele
ER
mal sănătoase din sufletul poporului nostru. Ea se întinde și înăbușe
tot ce e bun și nobil romînesc“.
Nici odată n’am prețuit mai mult adevărul acestor vorbe și nici
odată n'am simțit în suflet o mal adîncă revoltă în contra dezastrelor
NIV

politicianizmulul, ca atunci cînd am cetit în Noua Revistă Romînă dela

22 Ianuarie c„ un articol intitulat „Romînia Boierilor" șl semnat, vai!
de d. C. Rădulescu-Motru.
Pentru cel ce cunosc spiritul de dreptate și de imparțialitate din
care d. Motru își făcuse o glorie pînă acum și pe care noi i l’am recu­
LU

noscut cu o adevărată bucurie, articolul acesta a fost o amară de­

cepție. In el se vede bine că politicianismul, această plantă parasitară
care a distrus atîtea elemente sănătoase din sufletul poporului nostru
și a înăbușit tot ce e bun și nobil romînesc, este pe cale de a face o
RA

nouă victimă. Făcînd această amară constatare, ne rămîne totuși o

mîngîere : speranța că filosoful Motru va veni în ajutorul omului politic
Motru și nu-1 va lăsa să cadă pradă politicianismului. Păstrăm această
speranță întemeiațl pe un întreg trecut de muncă, din care faptele de
NT

convingere și de curaj cetățenesc n’au lipsit. Socotind deci articolul din

Noua Revistă Romînă ca un accident al omului de partid care este
în d. Motru, să ne fie îngăduite cîteva observațiunl.
Mal întîiîî, observați lealitatea d-lul Motru. D-sa ia la vale pe. d. dr.
CE

Racovski. De cinci ani de zile această victimă nevinovată a răzbunăreî

unor politician! fără scrupule bate căile amare ale surgunului, hulit,
batjocorit, insultat și calomniat zilnic în foile brătieniste. Și după ce a
fost despuiat în mod samavolnic de cetățenia romînă, după ce a fost
I/

lovit în demnitatea lui, în averea lui, în toată existența lui cînd, în

sfîrșit, se găsește într’un guvern un om mai de omenie care să facă un
timid început de dreptate, i-a fost rezervată doctorului amărăciunea
AS

de-a vedea că pînă și un om ca d. Rădulescu-Motru, face cor cu prigoni­

torii și detractorii săi.
In îngăduința dată d-rulul Racovski de a intra în țară, d. Motru vede
UI

semnul unei alianțe între sindicaliști și „boeri". „Pe viitor — spune

d-sa —, sînt convins, doctorul rămîne prietenul boerilor. Rămîne, fiind­
că este în interesul său să rămînă".
Așa dar, în acțiunea sa politică, d-rul Racovski se conduce după inte­
BC

resul său personal. Și nu numai atît. D-rul își va impune voința șa și

sindicaliștilor, cari, cu toții, vor urma această nouă orientare politică.
Lucrul stă scris negru pe alb deasupra iscăliturei d-lui Motru. își dă
seama profesorul de filosofie de greutatea insultei pe care o aruncă
 74 aci

Y
unui partid întreg, atunci cînd afirmă că acest partid se conduce în
acțiunea lui politică după interesele personale ale unuia din membrii

AR
lui ? A fost de ajuns oare ca d. Take lonescu să îmbrățișeze pe d. Ionel
Brătianu, pentru ca d.Motru să-și asume imediat insultele și calomniile
liberalilor la adresa sindicaliștilor ?
Ce vină le găsește d. Motru sindicaliștilor? Faptul că ar fi strigat

R
„Jos cu Banca Națională 1“ Mai întîiîî, sindicaliștii n’aîi strigat „Jos cu
Banca Națională", ci au cerut frumos, într’o moțiune, naționalizarea

LIB
Băncei Naționale și a instituțiunilor de credit in folosul Statului'',
eeea-ce e cu totul altceva. Și apoi întru cît îl supără pe d. Rădulescu-
Motru faptul că sindicaliștii ati exprimat o asemenea dorință ? Sindi­
caliștii s’aîî ridicat în contra Băncei Naționale de oare ce au cetit într’o
carte apărută nu de mult și semnată de un om politic important și

ITY
cinstit, că instituțiile noastre de credit sînt făcute pentru ca anumiți
oameni sau anumite coterii politice să tragă foloase personale în
PAGUBA TABU. In aceeași carte ei au mai cetit rîndurile următoare :

S
„Ca un exemplu tipic de cum procedează politicianii noștri
pentru favorizarea unor anumite instituții la cari ei sînt direct
ER
interesați, ne poate servi legea de prelungire a privilegiului
Băncei Naționale votată în 1901 Politicianii au acordat Băncii
avantagii de cîteva zeci de milioane în paguba țării Și aceasta
chiar fără ca banca săle fi cerut măcar*.
NIV

Știți cine a scris aceste rîndurl ?

însuși d. Rădulescu-Motru în cartea sa „Cultura romînă și politicia­
nismul". Faptul că atunci d-sa era cu conservatorii în contra liberalilor
iar acum cu liberalii în contra conservatorilor, nu-1 îndreptățește ca
LU

astăzi să ia poziție contra celor ce cer să se întoarcă la Stat milioanele

acordate Băncii „în paguba țărel".
Dar, se va zice, d. Motru poate fi în contra Băncei Naționale, nu însă
și sindicaliștii. Nu e treaba muncitorilor să se ocupe de instituțiile de
RA

credit.
Replica este cam aristocrată din partea unui democrat ca d. Motru,
și ne surprinde cu atît mai mult, cu cît știm următorul fapt. „Cultura
romînă și politicianismul" a apărut nu numai în ediția ei primă, luxoa­
NT

să și scumpă, ci și în mult răspîndita Bibliotecă pentru toți. Or, această

publicație este cetită aprope numai de muncitori și de școlari. Așa dar
d. Motru a ținut în mod particular să informeze pe școlari și pe mun­
citori că din instituțiile de credit, coteriile politice trag foloase personale
CE

în paguba țării întregi, și că politicanl interesați au acordat Băncei

Naționale avantagii de cîteva zeci de milioane în paguba țărel.
Și atunci, cum vine vorba ? D. Motru se adresează direct muncitori­
lor ca să-I lămurească dar îșl bate joc de el atunci cînd trag înclleerile
I/

firești din spusele sale ? Ce fel de logică e asta, d-le profesor de logică ?
Dar d. Motru mai are și alte inconsecvențe. Așa, d-sa nu are destul
venin spre a-și învenina săgețile pe cari le aruncă boerilor latifundari.
AS

„Burghezia de oraș — spune, d-sa — pe care se sprijină partidul liberal

și partidul conservator-democrat, are o mare încredere în principiile și
moravurile constituționale, pe cînd latifundiarii romîni, ca și sindicaliș­
tii, sînt partizanii mijloacelor violente".
UI

Partidul liberal are o mare încredere în moravurile constituționale ?

Care partid liberal, d-le Motru? Cel cu Biblia revoluționară dela 1848?
Cel cu „instituțiile de credit dînd sinecure și dividende, pe urma privi­
BC

legiilor acordate de Stat în mod gratuit" ? Cel pus sub conducerea unul
om pe care d-ta îl .denunțai că „îșl construește pentru uzul său personal
vagoane de dormit cu dușuri1 scoțiene" ?
Și cari latifundiari sînt violenți, primejdioși și unelte ale sindicalis­
mului revoluționar ? Cel cari atî fost „o neclintită forță de cohesiune în
 raci 75

alcătuirea noastră socială" ? Reprezentanții mare! proprietăți, „instru­

Y
mentul viitoarei noastre expansiuni economice", „instrumentul care
ne-ar grăbi emanciparea de sub robia în care ne găsim față de credi­

AR
torii țărei", „pîrghia selecțiunel noastre sociale" cum spuneai altă
dată ?
EI, dar altă dată erai cu latifundiarii contra liberalilor, pe cînd acuma
ești cu liberalii contra latifundiarilor!

R
„Stimatul nostru oaspete, d. doctor Racovski, trebue să regrete
în momentele acestea foarte amarnic broșura Romînia boerilor‘\

LIB
spune d. Rădulescu-Motru. Noi, cari cunoaștem pe d. dr. Racovski
știm că nu-șl schimbă principiile după cum bate vîntul, prin urmare
nu va regreta un singur moment broșura amintită mal sus. Tare ne
temem însă că actualul aliat al liberalilor regretă amarnic faptul că

ITY
a scris „Cultura romînă și politicianismul".
Dar de o camdată, pînă la o lămurire, atît.
I. Arniașu

S
ER
Farsa d-lui Filipescu
NIV

A fost minunată.
De esență curat carpistă, ea poartă marca șolticăriel inteligente și
originale a bătrînuluî prim-ministru, care a dat astfel dovada că la
LU

vîrsta înaintată în care se află n’a perdut încă nimic din sclipirea și
frăgezimea spiritului său.
Liberalii, mediocri și răi, crezuseră că aii găsit mijlocul de a doborî
pe adversarii lor. Dar d. Carp a dejudecat, rîzînd, intriga. Demisiunea
d-lui Filipescu, concepută în aceeași termeni cart servise integrului și
RA

simpaticului grecotei Ferichide ca să smulgă dela Rege o declarațiune

ce părea că implică un blam la adresa guvernului, a fost o farsă inspi­
rată de cel mai fin gust atic și a și servit să desfăteze întregul po­
NT

por romînesc timp de cîteva zile. Colectiviștii, vecinie gravi, fiindcă au

spiritul greoi și nu știu decît să fie preocupați de chestiuni de stomac,
aă sărit în sus, prefăcîndu-se indignați în contra așa zisei atingeri
adusă MajestățiI Coroanei. D. Carp a avut însă de partea d-sale pe
CE

aceia cari rîd, și, astfel, a putut să dreagă cu o singură lovitură în­
treaga țesătură de combinațiuni meschine în cari șireata deșteptăciur»
a lui Ionel crezuse că va prinde guvernul.
D. Ionel Brătianu este furios. II credem. El n’a fost numai pălmuit în
fața țării ca un spoliator și ca un om care caută să se îmbogățească
I/

din afaceri patriotice, dar a și fost expus bătăii de joc și ironizării celei
mai nemiloase. Să rîză o țară întreagă de tine, după ce ai crezut că
AS

poți dicta ca șef necontestat al ei, este o durere așa de mare, în cît, cu­
prinși de un sentiment omenesc de milă, înclinăm par’că să’l compăti­
mim în tăcere. Romînul e doar bun din fire...
Bietul Ionel!... Ce soartă !...
UI

Dar, a meritat-o cu vîrf și îndesat. Loviturile cari curg asupra lui nu

sînt de cît reacțiunea firească împotriva obrăzniciei, îngîmfărei și ae­
relor sale de atotputernicie.
Farsa d-lui Filipescu a pus din nou în evidență că granitul pe care
BC

șeful colectivității credea că șade nu este de cît mucava putredă și

veche. La cea dintîiu zguduire, eroul cu fulgere de carton s'a prăbușit
întîiu în aplausele țării și apoi—fiind-că se străduia să se mai ridice—
în hohotele ei de rîs.
Em.
 Y
R AR
LIB
Profanii și furii

ITY
Hotărît, domnii dela „Flacăra" au o forță care mie unuia îmi lip­
sește. O recunosc cu umilință și cu o părere de rău cu atât mai mare

S
cu cit pe zi ce merge îmi dau mai bine seamă de energiile sufletești
pe cari Ie asigură tipului social o abjectă lașitate și o duplicitate
ER
tenace. Și aceasta îmi ia puterea entuziastă de a mă revolta și mă ad­
duce să închei o serie de scrisori ce-ar fl trebuit să se urmeze biciu-
iloare și sîngeroase, cu niște considerații triste. Dacă privitor la perso­
NIV

nalitatea literară multe rămîn de zis și de îndeplinit, îmi închipuiam

că faptul de a te sluji de un condei, chiar fără de chemare, și de-a
vîntura cît de puțin ideile, purifică sufletul și-ți aduce în viață și ca­
racter o nobilă lumină, deosebitoare. Căci pana noastră a trecut prin
LU

mîinile cele mai pure și mai venerabile pînă ce să ne-ajungă nouă. Un

Pascal, un Goethe, un Shakespeare, un Bossuet, un Dante au fost scri­
itori, domnule Banu, și ei au cultivat cu totul altceva decît farizais-
RA

mul și escrocheria. Mi se părea că în fiece scriitor romîn văd un om

de respectat și un cavaler. M’am înșelat... cine nu se înșală? Pilda
„Placării" vine să insulte generozitatea iluziilor mele. Mă simt ca
NT

insul în luptă cu păiajenii, cu păduchii și viermii într’o planetă fabu­

loasă de care viața nu s’ar fi prins de cît în aceste forme. Și groaza
mea crește neînchipuit la ideea că aceste jivini unsuroase au aerul că
tind spre aceleași țeluri culturale ca și noi, că și ele, ca și noi, se rostesc
CE

în numele artei și al adevărului. D. C. Banu și ceata d-sale îmi amintesc

cu sensația de atunci, ploșnițele dintr’o catedrală măreață, cari ascunse
printre simbolele sculptate în lemn.’jdevorau pe la șezut pe credincioșii
I/

unei vechi localități străine, așezați în jețuri pentru ca să se roage.

Voi povesti în cît mai puține cuvinte împrejurarea cu d. C. Banu.
AS

Acest domn, vreau să se noteze pentru moralist, că este director al

mai multor ziare, profesor, director al unei reviste literare, fost de­
putat, membru marcant al partidului național-liberal și aspirant la un
UI

portofoliu de ministru....
In revista d-lui Banu s’a tipărit în timpul din urmă o apreciere
literară asupra mea, în care fusese strecurată, cu speranța că va pu­
BC

tea trece, o aluzie străină literaturii, și pe care de acord cu toți cîți

au luat cunoștință de ea am socotit-o defăimătoare. D. Banu înțelege
să facă literatură cum se face în ziarele d-sale politice. Acestui domn
i-am adresat o scrisoare publicată în Facla, cerîndu-i lămuriri și scuze.
 77

Y
l-a venit mai bine să tacă... D. Banu e un bărbat cinstit. De aceea s’a
făcut anonim și pigmeu și sub inspirația lașităței a publicat în revista

AR
d-sale rîndurile următoare:
„ De ce a tăbărît asupra noastră cu atîta furie Facla ? Cine ar
răscoli coșul redacției noastre ar găsi poate în fundul lui cauza ver­

R
sificată și iscălită a nemulțumirei.unuia din conducătorii acestei reviste".

LIB
Se înțelege că în aceste rînduri meschine este vorba de mine.
Ca să scape cu fața curată d. Banu simte plăcere să și-o spele cu
murdărie. Ori cîte dovezi de inferiorite morală mi-a dat pîn’aci d-sa
la atîta ticăloșie nu m’am așteptat. Nici odată nu mi-am simțit mîinile

ITY
cu cari am strîns încrezător de cîteva ori pe ale d-lui Banu, mai
mînjite ca după cetirea rîndurilor reproduse.
E adevărat că o poezie a mea se găsește nu în coșul dar în bu­
zunarele d-lui Banu, care mi-a plătit-o ca să fie publicată și după o

S
insistență din parte-i aproape jignitoare. ER
Astă vară mi se spunea că d. C. Banu mă caută pretutindeni.
Pe d. C. Banu îl cunoșteam de la ziarul Viitorul unde slujisem o lună,
mai de mult, și de unde plecasem cu o impresie mizerabilă și din
pricina acestei impresii. Directorul ziarului creștea și se înmulțea într’o
NIV

atmosferă bolnavă de intrigi slugoiești, de care sufereau redactorii

cei mai buni. De la atelierele tipografice pînă la cabinetul d-lui Banu
se țesea neîncetat un păiănjeniș opac. Preferință vicioasă sau atrofie a
LU

voinții, ori amîndouă, d. Banu se complăcea în această obscuritate.

Dar ce putea să aibă acest d. Banu cu mine, mă întrebam....
Într’o bună dupăprînză, la cafeneaua Oteteleșeanu, zăresc pe d.
Banu luptîndu-se cu desimea meselor, a scaunelor și a consumatorilor
RA

și venind spre masa mea cu unul din cele mai Seducătoare zîmbete
ale sale, care pune pe acest caracter de nimic o mască, de naivitate și
gingășie, s’ar zice sinceră. D. Banu abordîndu-mă rămase cu pălă­
NT

ria în mînă. O, ce explozie! ce elogii! Făcusem din scrisele mele un

fericit, fără să știu. D. Banu îmi explică nevoia ce-o avea de colabo­
rarea mea la o revistă literară pe care o proecta și care nu era alta
CE

decît Flacăra de mai tîrziu. Tonul de cordialitate exagerată cu care

fui chemat să vorbim de o nuanță polemică și de economia literară
a revistei proiectate, mă decise să urc scările Viitorului, unde în ca­
binetul său directorul mă aștepta cu o prietenie surprinzătoare. D-nul
I/

Banu n’avea, cum nici azi nu are, nicio idee, privitor la revistă. Știa
numai că moștenise o avere și că un nume în literatură, cumpărat cu
AS

ostenelile altora, îi devenea necesar, mai ales că nu strălucise în

politică și ziar. Mai știa de-o frică groaznică să nu supere pe ni­
meni din cei sus puși. La vizita de-a doua începui să pricep și mai
UI

bine ce urmărea d. Banu, o glorie de editor deghizat în director. Intre

întrevederile noastre apăru un afiș anunțînd Flacăra și dînd cîteva
portrete de scriitori printre cari era și portretul meu. Se citea pe acest
BC

afiș o frază: „cu colaborarea tuturor scriitorilor de seamău. După in­

sistențele d-lui Banu dădui o poezie „Psalm de taină1*, poate cea mai
bună poezie a mea de pîn’atunci; titlul de „scriitor de seamă* mi-1
 Facla
78

agonisiseră prin urmare de la d. Banu alte poezii mai slabe. D. Banu

Y
îmi plăti îndată versurile, cari fură găsite „admirabile" și pentru care

AR
d-sa proiecta, frecînduși mîinile, un desen de Iser. Aceasta este po­
ezia care azi, după ce i-am repetat că scoate o revistă imitată și
proastă, d. Banu pretinde că s’ar găsi în fundul unui coș de redacție.

R
D-sa are și acest înjositor curaj de-a căuta să lase să se înțeleagă că
poezia i aș fi trimis-o eu d-sale și nu că mi-ar fi cerut-o d-sa mie.

LIB
De-atunci însă, cu toate noile sale insistențe să-i dau și alte
bucăți, și să mi-le plătească, oricît de multe, nu i-am mai dat nici
manuscrise și nici eu n’am mai dat pe la d-sa. In calitatea revistei
sale pe de o parte și în faptul că îngrijirea literară o avea în locul

ITY
unui literat cum era firesc, ce se găsea în chiar redacția Viitorului,
un vag reporter, distins numai prin apucături de formidabilă lichea,
aveam cuvînt ca să nu mai frecventez pe d. Banu. E adevărat însă

S
că poezia mea nu a fost publicată în Flacăra, din motive pe cari dis­
prețuiesc să le relev. Insă la tipografia Socec, versurile dela coș
ER
au fost compuse pentru ca să se publice, de două ori și de două ori
descompuse... De ce ?.... Să spuie d. Banu.
Cred că aceste toate amănunte interesează cronica literară și
NIV

de-aceea le-am și schițat. Procedeul d-lui Banu este demn de persoana

d-sale, nu și de literatura romînească pe care este sigur că o repre­
zint eu mai mult decît d-sa, ceea ce-mi conferă dreptul să o apăr, cel
puțin în ce mă privește, de asaltul paraziților.
LU

Dar îi rezerv d-lui Banu o ultimă pedeapsă. A putut d-sa să se

derobeze într’o chestiune de onoare; poate ca nu-i va fi tot atît de
lesne să nege dreptul'meu la proprietatea poeziei Psalm de Taină. II
RA

somez dară săjo publice în Flacăra, întreagă și iscălită, fără tăieturi,

inversiuni și falșificări de text; să o publice așa cum i-am dat-o, fie
chiar între două anunțuri. Cer această înserare a bucății mele să se
NT

facă în numărul Flacărei dela 4 Februarie.

Cu acest prilej rog în particular pe toți directorii de reviste^sau
cronicarii literari din țară, pe cari în bună parte am avut onoarea să-i
CE

atac, să„binevoiască să citească poezia mea și să-și dea sincera lor

părere asupra ei. Rezultatele le voi înregistra într’ua rticol viitor.
Th. Arghezi
I/
AS
UI
BC
 79

FILANTROPIE

Y
Ni se scrie din Viena:

AR
Vechea cazarmă din Alserstrasse va fi dărîmată in curînd. E unul
din monumentele mai vechi ale Vienel, care dispare.
N'așI fi relevat faptul pentru Facla, dacă el n’ar fi prilejit o ad­
mirabilă manifestare filantropică. Și eu mă înebunesc după filan­

R
tropie.
O cucoană, care se interesează de suferințele omenești, s’a adre­

LIB
sat ziarelor, arătînd că, prin dărîmarea cazărmel, un nou pericol se
ivește pentru o sumă de oameni nevinovați. Cazarma, zice bine in­
formata cucoană, e plină de ploșnițe, cari pierzîndu-și vechiul și tic­
nitul lor azil, vor căuta altul, invadînd locuințele de alături. Ce e de
făcut ? Cucoana filantroapă a găsit soluția: să se dezinfecteze bine ca­

ITY
zarma, înainte de a fi dărîmată. Ploșnițele să-și găsească mormîntul
acolo unde și-ati făcut veacul.
Să sperăm că glasul cucoanei va fi ascultat — și, de altfel, ar
fi cam greu să nu fie: glasul femenin, ori cît de subțire, îl dominează

S
întotdeauna pe cel bărbătesc.
Am ținut deci să relev nobila intervenție a cucoanei filantroape,
ER
care ar putea servi ca exemplu și la noi, pentru cazul cînd se va dă-
rîma vre-o cazarmă.
Mă mir însă de un lucru: Cum se face că zisa cucoană, care știa
NIV

atît de bine cîte ploșnițe sînt în. cazarma Alser, nu s’a gîndit că e păcat
și de bieții soldați a căror piele trebue păstrată intactă ghiulelelor de
tun, iar nu să fie furnizată en detail milioanelor de gîngănil! De ce
a păstrat taina cu atîta sfințenie ? Și de ce, acum, cînd cere, în sfîrșit,
dezinfectarea cazărmel, pune condiția ca aceasta să se facă în ajunul
LU

dărîmărel, adică după ce vor fi plecat soldați!, iar nu chiar îndată,

cînd, pînă una-alta, soldațil mai stau acolo ?
Vezi d-ta, băețil cucoanelor filantroape — adunate aci în liga
catolică — nu dorm la cazarmă : el își fac stagiul ca bacalaureat!; iar
RA

mamele soldaților veritabili nu sînt filantroape — păcatele mele! —

că-s femei din popor. Apoi trebuie să se știe că „Alsercaserne” nu e la
mahala, ci într’o stradă bogată, plină de filantropi, așa că ploșnițele
n’ar amenința pe cine știe ce pîrlițl de muncitori, ci pe insișl
NT

filantropii.
De aceia, recomandînd filantroapelor romîne exemplul colegei
vieneze, le atrag atenția să nu ia lucrul — cînd o fi și-o fi — în mod
prea simplist, orbește, ci să ție socoteala de împrejurări: filantropia
CE

e bună, dacă-i știi rostul; altfel dai în gropi cu ea: cînd ți-e lumea
mal dragă, te pomenești c’aî ajutat tocmai pe cel ce are nevoie
de ajutor.
Zacherlin
I/
AS
UI
BC
 II Cititi

Y
AR
ÂLMANACHUL

R
LIB
AL ZIARELOR:

ITY
Mtul' ji «Oimineafa-
S
ER
Un splendid volum cuprinzând:
Un bogat material de utilitate practică pentru ce­
tățeni și anume: Tariful pentru călători pe C. F. R.;
NIV

Mersul trenurilor; Prețul biletelor la S. M. R.; Extrase

din legea electorală; Bâlciurile din România; Legea
repausului duminical; Legea timbrului; Muzeele și ex­
pozițiile din București, etc., și o aleasă materie literară
LU

de d-nii: Gala Galaction, Al. Ciurcu, Tudor Arghezi,

Cincinat Pavelescu, C. G. Costaforu, V. Demetrius, Maria
Pamfile, Leon Feraru, Iosif Nădejde, B. Nemțeanu,
RA

Victor Eftimiu, Lia Hârsu, I. Rusu Abrudeanu, etc.

Numeroase ilustrat iu ni în text

NT

LDE VÎNZARE J
la toate librăriile și la toți depozitarii
CE

de ziare din țară.

3® bani exemplarul
I/
AS

ANA KARENIN
UI

marele roman al lui Tolstoi, apare pentru întîia oară în tra­

ducere romînească, Marți 31 Ianuarie, în biblioteca editurei
BC

Rampa.
Cereți And KatOnin de Leon Tolstoi la toate
librăriile, debitele și chioșcurile de ziare din țară.
Prețul unui exemplar 20 bani.
ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* - București
Prețui 15 Bani.
AHOL al 8’lca
No. 5
I
racla - FEBRUARIE

Y
NAȚIONALISMUL

AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
VERDICTUL
S
ER
„Dacă se va putea dovedi că teoria mea este plagiată, a-
lunci eu ași fi un om distras*.
NIV

„...E o datorie a mea, către familia mea, către Universități,

Academie și prietenii mei de idei, ca să demasc pe calomniatorii
LU

mei*.
RA

„....Achitarea d-lui Socor, înseamnă condamnarea mea*.

NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
Atragem atenția!

ITY
— Către d-nii profesori universitari șl către

S
d-nii membri ai academiei romîne —
ER
D. A. C. Cuza s’a băgat singur în cel mai oribil impas. El s’a
adresat juraților, el a declarat că numai hotărîrea lor poate fi de­
NIV

cisivă, el a stabilit de mai înainte că achitarea d-lui Socor ar fi

condamnarea lui, a lui Cuza.
Așa fiind el n’are dreptul să se plângă. Dacă ar mai avea un
singur pic de logică d. Cuza și-ar face cărți de vizită în următo­
rul cuprins:
LU
RA

A. C. CUZA
plagiator
singurul recunoscut autentic, prin două
NT

sentințe ale justiției

Str. înălțării Domnului

CE

Dar dacă d. Cuza n’are dreptul să mai ridice chestiunea, sîni

I/

două instituții în țara asta cari sînt datoare s’o ridice: Universita­
tea și Academia. Ele erau datoare s’o facă din capul locului. N’au
făcut-o — spre rușinea lor. S’o facă de-acum înainte — și cât mai
AS

de grabă — ca să nu se înrădăcineze în public credința că pro­

fesorii și academicianii sînt toți plagiatori, de vreme ce mușama-
lizează hoția d-lili Cuza.
UI

De cît, apropos de mușamalizare: pentru ca conștiința publi­

că alarmată să poată primi hotărîrea celor două înalte instituții,
ea trebue să prezinte toate garanțiile seriozității.
BC

In consecință: nu e de ajuns ca o comisiune oarecare, com­

pusă din te-miri-eine să zică da sau ba. Aceasta ar fi ioemai eea.
mai odioasă mușamalizare.
 84 FACLA

Ci: trebuie ca hotărîrea ce se va publica să reproducă întrea­

ga broșură a d-lui Socor și s’o discute pagină cu pagină, confir-

Y
mînd sau distrugînd punct cu punct aserțiunile d-lui Socor. Noi

AR
declarăm de mai înainte — și nu ne cheamă A. C. Cuza pentru
ca să ne deszicem — că primim hotărârea ce se va da, întru cît ea
va dovedi ceeace va găsi cu cale să afirme.
Toată lumea va recunoaște că această condiție pe care o pu­

R
nem este dreaptă, logică, firească, esențială, de la sine înțeleasă.
Care era neajunsul aprioric al verdictului juraților? Era faptul că

LIB
jurații aveau să răspundă da sau ba, fără a-și motiva părerea. Or,
dacă profesorii și academicianii ar face acelaș lucru, verdictul lor
ar fi și mai șubred de cît al juraților, căci acesta din urmă are o
absolută valoare legală și o anumită valoare intelectuală, pe cînd

ITY
cel dintîi n’ar avea nici una, nici alta.
Atragem deci atenția Universității și Academiei să-și facă —■
de și tardiv — întreaga datorie. Altfel, noi, siliți să ne mulțumim
cu verdictul juraților pentru că altul nu ni se dă, vom continua

S
să agităm chestiunea un an, doi, cinci, adică atîta timp cît hoțul
ER
nu va fi izgonit de la catedra pe care a escrocat-o.
„Facla1
NIV
LU

Dosarele și comunicatul regalo-guvarnamental

RA

S’a dat, în sfîrșît, de urma celor 34 de dosare ale răscoalelor, dispă­

rute dela ministerul de interne : sînt la d. Ionel Brătianu acasă. Șeful
NT

partidului liberal ,care a ordonat și a prezidat represiunea, a ținut ca

Ia plecarea dela minister, să ia cu sine dovada ororilor din 1907.
Gestul d-lui Brătianu e foarte firesc. E așa de firesc în cît ne-am
fi mirat dacă ar fi lăsat dosarele la minister. Intîia grije a unui asasin
CE

este să nu lase după sine nici o dovadă a crimei sale.

D. N. Filipescu, indignat de nerușinarea liberalilor, cari a doua
zi după mascarada dela 8 Ianuarie numeau asasin pe ministrul de
războită, a amintit, oamenilor dela 1907 felul cum au reprimat răscoa­
lele și s a arătat un moment dispus să dea publicităței tot ce știe în
I/

această privință.
D. Ionel Brătianu, speriat, s’a plîns aliatului său dela 1967, re­
AS

gelui, care a intervenit spre a înăbuși discuția. In urma cererei regelui,

ziarele guvernamentale au publicat un comunicat, în care se spunea
că discuțiile asupra răscoalei din 1907 sînt „cu atît mai mult închise,
cu cît toate guvernele, oricînd au fost turburări serioase, și-au înde­
UI

plinit datoria"
Mai spunea comunicatul:
„Partidul conservator dezaprobă publicarea de documente în pri­
vința răscoalei. Orice Indiscreție de felul acesta din partea oricărui
BC

reprezentant al autorităței va fi pedepsită cu asprime".

Partidul conservator poate dezaproba publicarea de documente
Dar partidul conservator nu e țara întreagă. Țara, dimpotrivă, vre*.
 FACLA 85

sâ se facă lumină, deplină lumină asupra ororilor de la 1907. Ea vrea să

știe cit de mari au fost ravagiile făcute în satele noastre de pușca

Y
Manlicher și de tunurile Krupp, ea vrea să știe cîți au căzut sub exe­

AR
cuțiile sumare și cine le-a ordonat pe acestea.
De altfel comunicatul regalo-guvernamental, departe de a dovedi
necesitatea închidere! discuției, a dovedit dimpotrivă că dosarele tre-
buesc neapărat date la iveală.

R
In adevăr, comunicatul vorbește de indiscrețiile cari s'ar face.
Așa. dar în dosare sînt lucruri; a cărora divulgare ar constitui o indis­

LIB
creție, secrete pe cari d. Ionel Brătianu are tot interesul să le ascundă?
Noi nu ne-am îndoit niciodată despre aceasta; iată acum că însuși
regele și guvernul confirmă că dosarele închid în ele taine ce nu tre-
buesc divulgate țărei.
Cît de groaznică trebue să fi fost represiunea se poate vedea din

ITY
îndîrfirea cu care asasinii feresc dosarele de orice ochi indiscreți.
Dacă conștiința lor ar fi curată, dacă — precum afirmă •— nu și-au
făcut decît datoria, n’ar avea de ce hă ascundă dosarele căci în ele
s’ar găsi dovada lealităței și corectudinei lor. Le ascund totuși, le-au
furai dela minister și refuză de a le preda, cu toate somațiile guver­

S
nului, ceeace dovedește pe deplin — dacă mai era nevoie de o aseme-
na dovadă — că dosarele conțin lucruri foarte compromițătoare
ER
pentru cei ce au prezidat represiunea.
Prin atitudinea sa în chestia dosarelor, d. Ionel Brăifianu recu-
nOaște singur că este un asasin.
Eujolrae.
NIV
LU
RA
NT

Liberalii și socialiștii
CE

De cînd partidul social-democrat a tăcut, pentru toată lumea,

dovada că e un factor politic de care trebue să se țină seama; de
cînd muncitorimea organizată în sindicate, prin atitudinea ei față
de coaliția liberalo-takistă, a dovedit de cît tact politic e înzestrată;
de cînd ,în sfîrșit, a ajuns o axiomă că nu se poate ține o întrunire
I/

publică impunătoare în Capitală fără sprijinul organizațiilor munci­

torești, — dădacele tinerel noastre mișcări socialiste au răsărit puz­
AS

derie.
Cea mai proaspătă, nu și cea din urmă, e d. avocat și profesor Q,
C. Dragii, cunoscutul liberal și sub-mediocrul scriitor, cum se va
UI

vedea numai de cît.

D. Dragu, ca orice liberal de altfel, usturat de faptul că mișca­
rea socialistă urmărește pînă în pînzele albe partidul căruia d-sa
BC

aparține, se scarpină în două articole de gazetă (vezi „Viitorul” și

„Voința** dela 23 și 24 Ianuarie), insultînd pe conducătorii sindica­
liști, după codul cavalerismului brătlenist.
 8€ FACLA

Las la o parte „ideile** politico-sociale ale d-lul Dragu din sus-

Y
zisele articole. Cunoștințele d-sale sociologice l’au putut aduce abia

AR
la concluzia că la noi „teren pentru propaganda socialistă și în­
tinderea unui partid socialist țărănesc nu este posibil” (admirați, vă
rog, stilul), că la noi, ce mai calea-valea, „socialismul agrar e o im­
posibilitate socială**. Nu e măcar nevoe să amintesc profesorului li­

R
beral: nici că acum vre-o cinsprezece ani, un întreg județ fusese

LIB
convertit la socialism în mai puțin de un an, nici că, pînă nu se
va lăsa liberă, propaganda tuturor partidelor politice, la țară, nu
se poate vorbi de imposibilitatea înfiripării unei mișcări socialiste
agrare la noi. Ar fi să-i turbur dezinteratele-i convingeri.
Pășesc deadreptul la încheierea „studiilor” d-Iui Dragu, citînd

ITY
textual : „Gravitarea modestei noastre social-democrații în jurul
cîrmuirei d-lor Carp-Marhgiloman, se înfățișează ca o inconștiență
politică sau o trădare a intereselor maselor populare”... „Manifes­
tările tinerei noastre social-democrații, în săptămînile din urmă,

S
contra partidului național-liberal, democrat, (și încă cum!) și con-
ER
servatorilor-democrați, cu secundarea și ralierea la acțiunea celui
mai reacționar guvern conservator, ce am avut dela întemeerea
Romîniei moderne învederează fără putință de replică, că (o bucla-
risirăm, d-le profesor) conducătorii socialismului romîn, în proporțiile
NIV

lui modeste de înfățișare, sînt victima unei criminale rătăciri, și că

nu-și înțeleg rolul ce ar putea juca în viața noastră publică”.
Auzi d-ta, atîta „inconștiență politică**, atîta „criminală rătă-
cire“ la socialiștii noștri ! Auzi d-ta, ce trădători și ce netoți ! Să
LU

nu priceapă ei că „rolul ce ar putea juca în viața noastră publică**,

ar fi să servească de coadă de topor partidului care a asasinat în
masă țărănimea, după ordinele date „în liniștea cabinetului**, la mi­
nisterul de interne; partidului care a hărăzit muncitorimei demo­
RA

cratica lege dela 19 Decembrie 1909; partidului care, în mai puțin

de un an, a zvîrlit peste graniță mai bine de o mie de muncitori sin­
dicaliști; partidului care a aruncat asupra țării rușinea afacerei
NT

Racovski ; într’un ciivînt, partidului care, timp de patru ani de pu­

tere n’a avut alt țel de cît să desființeze, prin brutalitate, arbitrar
și crimă, plăpînda mișcare sindicalistă !
CE

Aceasta e, în adevăr, buimăcitor.

Inconștienți, trădători și criminali sînt, deci, conducătorii so-
cializmului romîn, cari nu pricep că mișcarea sindicală n’are alt
rost de cît să reabiliteze și să împingă la cîrmă partidul jafului, reac-
țiunei și al crimei.
I/

D-le profesor, vă ustură groaznic maturitatea politică a mrș-

cărei socialiste romîne și a conducătorilor ei.
AS

JtMttc.
UI
BC
 Y
R AR
LIB
Naționalismul după

ITY
„Verdictul infam”

S
Naționaliștii noștri, respectuoși pînă la dezinteresare pentru
ordinea stabilită, numesc sentința Curței cu juri din Iași „verdictul
ER
infam*. Ei cari învinuiesc pe evrei că sînt elemente dizolvante și că
sapă temelia statelor prin discreditul ce aruncă asupra așezămintelor
fondamentale ale popoarelor, atacă acum, în tovărășia paradoxală a
NIV

d-lui Matei Cantacuzino, conservator de nuanță carpistă, justiția popu­

lară, numai fiindcă aceasta a făcut dreptate și a achitat pe d. Socor.
Li înțelegem perfect necazul. De aceea nici nu ne miră atitu­
dinea lor. De altfel, naționaliștii nu au fost niciodată logici cu ceeace
LU

ei cred că formează principiile și ideile lor. Fiind o grupare înteme­

iată pe resentimente și condusă mai mult de porniri turbure decît
de o idee hotărîtă sau de un țel cu putință de adus la îndeplinire,
RA

naționaliștii noștri se zbat în propria lor zăpăceală, fără să poată

înjgheba ceva serios sau urni din loc mulțimea. Ei nu reprezintă o
aspirațiune ideală sau vre-un interes vădit al unei clase sau categorii
de locuitori. Naționalismul romînesc, ca și cel moscovit de sub con­
NT

ducerea lui Purișkevici; sinistra paiață a țarismului moscovit, ca și cel

franțuzesc de tristă amintire, nu este decît un instinct, o reacținne, pe
jumătate inconștientă, în contra unor forme mai înalte de civilizațiune,
CE

în contra unei umanități mai tolerante, mai blînde și mai îngăduitoare.

Citiți pe d-nii lorga și Cuza, în scrierile în cari fac politică și
în cari apără naționalismul și atacă pe evrei și pe jidoviți. Citiți apoi
I/

presasucursală a „Neamului Romînesc®, ca de pildă „Sentinela* din

Focșani, „Vocea Tutovei* din Bîrlad și alte maculaturi intelectuale de
AS

aceeaș speță. Este o adevărată demență, este ura împinsă la delir, este
minciuna și calomnia duse pînă la halucinații.
Aceasta și este pricina pentru care naționalismul este născut-
UI

mort. El nu porte izbuti, cum n’a izbutit nicăieri în lume. Naționalis­

mul nu are ce căuta în viața socială, fiindcă nu reprezintă pe nimeni.
Nu se construește nimic cu ura. In anumite faze ale vieții unui po­
BC

por, mai ales în cele de prefacere și frămîntare, atunci când mulțimea

caută un drum nou și o idee nouă, naționalismul reacționar și huli-
g’nîc apare în arenă ca un fel de frînă socială, menit să turbure
 PS FACLA

Y
spiritele și să ție pe loc poporul sau să-l întoarcă spre cărările
vechi, pe cari vrea să le părăsească. Dar, monstruozitatea aceasta po­

AR
litică nu ține mult. Bunul simț ajunge, doar el, ca să’l zvîrle, neputin­
cios, în neant.
Scurta carieră a naționalismului romînesc furnisează încă o pildă

R
de adevărul celor ce spunem noi de atîta amar de vreme. Ce a fost
naționalismul nu mai departe decît acum doi-trei ani și ce e acum?

LIB
Acum doi-trei ani d. lorga avea atitudini de conquistador al Națiunei
romîne. Priviți-1 acum! O adevărată salcie plîngătoare1 Melancolia lui
are accente de melodramă. In telegrama pe care a trimis-o studenților
ieșeni cari au organizat întrunirea de protestare împotriva „verdictului

ITY
infam”, d. lorga e trist, resemnat și oităreț. Nu mai crede în nimic.
„Nu mai cred decît în folosul ultim al silințelor noastre oneste și fac
apel la cei cari după noi vor da sentințe definitive11. Comparați des­

S
curajarea din prezent cu încrederea semeață afișată doi-trei ani
în urmă.
ER
D. lorga face apel la sentința posterității. Deocamdată jurații din
Iași și Bucureștix) au dat ei sentințe. Și sentințele acestea înseamnă pia­
tra funerară pusă pe mormîntul naționalismului, înseamnă condamna­
NIV

rea lui și a mijloacelor sale de luptă.

Ceeace s’a întîmplat trebuia neapărat să se întîmple. Naționalis­
mul s’a prăbușit repede, ca și în alte țări, fiindcă nu putea trăi. D-l
lorga, care înțelege foarte puțin lucrurile de natură socială și politică
LU

mai profunde, se miră. F.I nu pricepe nimic. Nepricepînd, dă vina pe

răutatea oamenilor și se refugiază... în viitorime.
„Verdictul infam" a fost un verdict împotriva naționalismului.
RA

„Facla" este mîndră că a contribuit la distrugerea, cu o oră mai

înainte, a tumoarei naționaliste. Fără de noi, d-nii lorga și Cuza ar mai
fi hălăduit cîțiva ani prin țară, dar „Facla” a făcut ca procesul de ex­
tirpare să meargă mai repede.
NT

Am spus dela început că vom sta în calea naționalismului și că

vom lupta pînă la distrugerea lui.
Ne-am ținut de cuvînt.
CE

Em. Argln
I/
AS
UI
BC

• 1) Și Curtea de Casație! După cele două instanțe populare a venit

și Curtea de Casație să-și spună cuvîntul condamnînd definitiv pe d. Ab-
gar Buicliu pentru calomnie adusă d-lui Em. Socor. N.R.
 FACLA■ 8Ț

Y
D. Mateiu Cantacuzino și-a găsit sttpînui

AR
— Cum se dovedește că DIN PORUNCA d iui CUZA s’a dus la
întrunire ca să’l apere pe acesta pînă în pînzele aîbe —

R
Lai Iași există an om superior — n'o spunem ironic, ci repetăm

LIB
numai ce-am auzit — care se cheamă Matei Cantacuzino. In diferite
rînduri ne-a împins curiozitatea să știm ce este cu acest domn Can­
tacuzino și, mai ales, în ce-i constă superioritatea. Căci avem și noi
o slăbiciune: ne înebunim după oamenii superiori.

ITY
Mărturisim însă că investigațiile noastre au rămas zadarnice, și
nu din vina noastră: d. Matei Cantacuzino are în toate manifestările
sale ceva de veveriță săltăreață: iată-1 ici, iată-1 colea, iată că nu-i
uicăerC, — și iată-1 că se ivește iar.
Vrei să-1 urmărești în calitatea, de șef al carpiștilor ieșeni; abia

S
ți-ai îndreptat ocheanul, și afli că a demisionat din șefie, trecînd de
partea nemulțumiților. Te întorci către aceștia, ca să-l vezi cum lu­
ER
crează în rîndurile lor. Ași! D. Mateiu Cantacuzino și-a transportat
clin nou bagajul la clubul carpist. Atunci începi să cumperi zilnic E-
venimentul unde urmează ca d. Cantacuzino să-și publice ideile. Du­
NIV

pă cîteva zile infructuoase — căci n’ai găsit idei în Evenimentul —

afli că d. Cantacuzino a părăsit această gazetă și vorbește, sub formă
de interview, prin Opinia d-lui Bădărău. Bucuros că i-ai dat de urmă,
te abonezi la Opinia; dar în primul număr ce-ți sosește te lovești de o
protestare energică: „d. Mateiu Cantacuzino dezminte, prin Eveni­
LU

mentul, declarațiile făcute de d-sa amicului nostru Lascar Antoniu;

uită d. Cantacuzino că a vorbit de față cu martori, în sala tribunalului,
și că acești martori confirmă textul publicat de d. Antoniu".
Disperînd de a mai putea fixa o clipă această personalitate supe­
RA

rioară și insesizabilă, te hotărăști să întreprinzi o anchetă. Și-ți zici

că d. Mateiu Cantacuzino avînd un lung trecut electoral, alegătorii ie­
șeni vor fi știind amănunte despre persoana d-sale.
Te adresezi întîi învățătorilor. Ca să iei lucrurile mai pe departe,
NT

începi:
— Am auzit că aveți aci un om mare...
— Mateiu Cantacuzino ! replică, respectuos, învățătorii.
— Și e democrat, nu-i așa?
CE

— Colosal de democrat!
— Ce e: poporanist ori tachist?
— Ba e carpist
_ ?!?...
I/

— Da: democrat-reacționar.
— Și e partizanul votului universal?
— Nu. Noi i-am oferit voturile dacă, se pronunță pentru această
AS

reformă și ne-a răspuns că nu-și poate lua o asemenea obligație.

— Dar cel puțin e pentru alegeri curate libere ?
— Nu. Căci a făcut campania electorală împreună cu cei cari
UI

exercitau teroarea și contra celor cari protestau în potriva samavol­

niciilor și brutalităților.
— Dar altminteri e democrat?
>— Colosal de democrat!
BC

Față de atîta lipsă de logică, pleci nemulțumit, căci nu te-ai ales

cu nimic. Dar îți zici: bine că-1 știu senator, o să mă țin scaiu de el
la Senat, ca să văd acolo ce atitudine are.
Și dai fuga la București. Ajuns aci te duci glonț Ia Senat, unde'
declarațiile învățătorilor îți sunt confirmate din punct în punct: d.
 90 FACLA

Mateiu Cantacuzino e om mare, e democrat, e reacționar, e contra

Y
votului universal și aprobă alegerile făcute, de vreme ce păstrează
mandatul căpătat prin acele alegeri, așa cum s’au făcut.

AR
In sfîrșit, iată-te lămurit! Știi în fine ce trebuie să crezi despre d.
Cantacuzino. Și tocmai cînd, socotindu-ți misiunea terminată, vrei
să-ți iei tălpășița, d. Cantacuzino se urcă la tribună, ca să declare'—

R
ce? că d-sa recunoaște că alegerile au fost pătate și că votul universal
se impune

LIB
Veți admite că, în așa condiții, nu e vina noastră că n’am putut
Ști pînă astăzi ce-i cu d. Mateiu Cantacuzino. Atîta rămîne cert: că
e om mare. Restul, mister!
*
* *

ITY
împrejurarea că d. Mateiu Cantacuzino a vorbit la întrunirea na­
ționalistă de la Iași, infierînd și d-sa, alături de băieții din centre, a-
chitarea d-lui Socor, ne dă mijlocul, în sfîrșit, să ne fixăm părerea
despre d-sa. * '

S
D. Mateiu Cantacuzino a declarat că „Poporația" nu e plagiată.
Lucrul n’are nici o importanță, întru cît d-sa n'a dovedit ceeace-a
ER
afirmat. D. Cantacuzino ar fi trebuit să arate că d. Cuza n’a luat, din
din diferiți autori, sute de pagini, fără să-i citeze; sau că a proceda
astfel nu înseamnă a plagia. In ziua cînd d. Cantacuzino va umplea
lacuna, făcînd una din aceste două dovezi vom fi și noi de partea
NIV

d-sale.
Alta este însă declarația importantă a d-lui Cantacuzino: d-sa a
spus că ideile domnului Cuza sînt și ale d-sale și că a se atinge de ele
înseamnă a lovi în neamul romînesc (Vezi darea de seamă din Miner­
va, a d-luj I. Maxim).
LU

Această declarație e foarte importantă, pentru că grație ei aflăm

în sfîrșit, care e personalitatea definitivă a d-lui Cantacuzino. Acum
putem informa exact pe cititorii noștri.
D. Mateiu Cantacuzino a mai avut prilejul să se pronunțe în pri­
RA

vința ideilor d-lui Cuza, și tot în fața studenților, însă nu da întrunire,

ci la curs. D-sa a zis atunci — cităm după d. A. Cuza — că „mișcarea
împotriva evreilor e la noi de importatie streină; romînul e blind și
„bun la suflet și nu e capabil de asemenea sentimente; noi romînii
NT

„trebuie să conlucrăm cu jidanii — la întemeierea culturii romînești“.

Acestea erau părerile domnului Mateiu Cantacuzino așa cum ni
le reproduce textual d. A. Cuza în Neamul Romînesc dela 2 Noembrie
CE

1906.
Firește că d. Cuza, reproducînd aceste păreri, nu putea să le lase
nepedepsite. De aceea d-sa se grăbește să le anuleze, declarînd că d.
Mateiu Cantacuzino e „un sentimental11 — cum s’ar zice: un prost —
și că „ieșise din sfera competenții d-sale“. Și cu drept cuvînt: chestia
I/

evreească fusese rezolvită de d. Cuza, in felul știut. Putea să-și per­

mită și d. Cantacuzino s’o rezolve în âlt senz. Evident că nu. De aceea
AS

d. Cuza spune lămurit:

„Nu pot fi mai multe soluții, de-o potrivă de bune, ale aceleași pro­
bleme naționale, pentru că nu pot fi mai multe adevăruri contrar*
„asupra aceluiași subiect; nu pot fi, prin urmare păreri deosebite cînd e
UI

» vorba de soluții și de adevăr, — ci se cer NORME COMUNE.

„Și mai puțin încă poate fi permis unui „coleg" să infirme studiile
„unui alt coleg, prin PĂRERILE LUI sentimentale și să tindă a
„schimba direcția culturii naționale prin incidente cari ating prin­
BC

cipiile ei".
Sublinierile sînt ale d-lui Cuza. Și ghilemetele la cuvîntul
„coleg" tot ale d-ui Cuza sînt : d-sa vroia, adică, să arate că nu
prea îl consideră „coleg" pe d. Cantacuzino, care nu merită o aseme­
nea cinste. Este interesant — spînzură-te, Socor! — că eu, eu subscri-
 FACLA 01

Y
sul, am reușit să descopăr ghilemete într’o scriere a d-lui Cuza. Cine
strică dacă d. Socor n'a știut unde să le caute? Cred și eu că în Po-

AR
po rația nu le găsești, să dai cu tunul.
Dar să revenim la chestie.
Va să zică:

R
Nu pot exista două adevăruri asupra aceluiași subiect; prin ur­
mare adevărul unic este al domnului Cuza și nu poate fl al altuia; șl

LIB
nu poate fi permis domnului Cantacuzino să infirme prin părerile
sale de om sentimental și necompetent, studiile domnului Cuza.
Aici nu merge pe alese. Nu e vorba dacă d. Cantacuzino poate săi
infirme „studiile" domnului Cuza; ci e vorba că nu 1 se permite s’o
facă, de oarece ar schimba direcția culturii naționale,, direcție dată

ITY
de d Cuza, ca proprietate exclusivă a d-sale.
Bine, dar dacă d. Cantacuzino are, totuși, părerea d-sale? La a-
ecastă obiecție naivă d. Cuza răspunde pe același ton de ucaz:
„Omul de rînd poate zice: aceasta este „părerea mea", îndărătni-

S
„cindu-se s’o păstreze; omul de știință, și de bună credință, e grăbit
„să scape de „părerea” lui, pentru a putea să afirme împreună cu al-
ER
„ții: „acesta e adevărul".
,Sau cred oare colegii că poporul romîn poate trăi din controver-
„se, pentru ca fiecare să-și închipue că are dreptul să-și păstreze pă­
rerea lui?
NIV

„In cazul acesta nu ne rămîne de cit să alegem: între anarchia

„pierzătoare, și ordinea — prin luptă.
„Și vom lupta!”
Și de astă dată sublinierile și ghilemetele sînt ale domnului Cuza.
LU

Rolul lor este să întărească ordinul, destul de tare prin sine însuși :
poporul român nu poate trăi din controverse; deci trebue să răm,i«
valabilă o singură părere; deci d. Mateiu Cantacuzino, dacă nu vrea
să fie proclamat om de rînd, ci să rămîie om de știință, trebue să
scape de părerea sa și să se ralieze la părerea omului de neștiință, A.
RA

C. Cuza. Altfel „vom lupta"!

*
NT

Nu se poate ceva mai lămurit, nici ceva mai drastic.

Adică, în ce privește drastici tatea, nu știm: noi am reprodus tex­
tual ordinul pe care d. Cuza l’a dat domnului Cantacuzino în public ;
în particular poate îi va fi dat și cîteva palme, căci, cum văd cătitorii,
CE

departe nu mai erau. Și apoi, n’a zis d. Cuza „vom lupta”? Or, lupta
trebuie să fi avut loc, căci vedem că d. Cantacuzino nu mai are „pă­
rerea sa” ci zice „împreună cu alții’ — adică cu d. Cuza — „acesta:
e adevărul”.
Și iată cum am ajuns să aflăm personalitatea definitivă a d-luf
I/

Mateiu Cantacuzino: cît timp a fost de capul lui, a putut s’o facă pe ve­
verița săltăreață; din moment ce l’a luat în stăpânire d. Cuza, s’a is­
AS

prăvit: de-acuma d. Cantacuzino rămîne locului.

P. Crainic
P. 5. — Toți băieții din centre sînt înștiințați că d. Mateiu Canta-
UI

euzino le este la dispoziție pentru orice întruniri vor avea de făcut,

ori unde Ajunge să-l înștiințeze printr’o cartă poștală.
BC
 y’ FACLA

Y
Unul care „nu“ calomniază

AR
Un reporter al Minervei a publicat o calomnie infamă și stu­

R
pidă: cică procesul Cuza-Socor a avut un epilog foarte dureros
pentru adversarii d-lui Cuza, de oarece un anume Sturdza, băiat

LIB
din centre reangajat, a pălmuit pe d. Lascar Antoniu. Se înțelege,
știrea era falsă, căci d. Antoniu nu e ^mul pe care să-l pălmuiască
cineva, iar acela care ar încerca s’o facă s’ar pomeni cu dovleacul
zburat.
Dar imparțialitatea ne obligă să recunoaștem că reporterul Mi­

ITY
nervei nu e vinovat: dînsul povestește cum, dus la gară întru în-
tîmpinarea d-lui Cuza, acesta l’a zărit prin mulțime, s’a luat după
el și i-a șoptit la ureche basmul de mai sus.

S
Iată deci cum „nu“ calomniază d. Cuza: se tine de spatele ce­
lui dintîi reporter zărit undeva, ca să-i înșire minciuni grosolane,
ca o cumetrită de mahala. ER
Cel puțin cumetritele de mahala vorbesc într’o doară, ca să
nu le stea gura. D. Cuza se dedă la acest sport abject din calcul.
NIV
Sosind la București unde trebuia să-și salveze plagiatul cel
mititel după ce naufragiase cu cel mare, s’a gîndit că jurații tre­
buie speriati cu ceva. De aici invenția. Ce și-a zis d. Cuza? „Ziarele
au publicat că jurații din Iași au fost huiduiti, că unul din ei a mîn-
cat bătae; cînd voi spune că tot cu bătaie s’a ales pînă și Lascar Arf-
LU

toniu, un om de seamă și, de altfel, colțos, îi bag în sperieti pe ju-

juratii bucureșteni“.
Aceasta a fost socoteala. Dar a ieșit prost de tot. In loc să ba­
RA

ge el în sperieti pe jurați, aceștia l’au băgat pe dînsul unde li s’a

părut lor mai nimerit. Dar tentativa rămîne și calomnia trebuie
notată.
NT

...Și acum cititorule, îti propunem să faci o experiență. In

orașul tău, ori care ar fi el, să ieși într’o zi la maidan, unde o fi
lume mai multă, și, cu glas tare de tot, să întrebi:
CE

— Ce este A. C. Cuza?
— Un plagiator! vor răspunde, de repetate ori, mii de glasuri
vîrstnice.
Dar cînd acestea vor fi tăcut, vei putea auzi glăscioarele sub­
I/

țiri ale îngerașilor din centre:

— Ba e un geniu!
AS

Și în sfârșit, târziu de tot, cutare imbecil va proclama solenn:

— D. Cuza e un om care nu calomniază nici o dată.
Stenograf*
UI
BC
 FACLA

Y
AR
Păcăleala d-lui Chendi

R
D. Ilarie Chendi a somat pe evrei să se lase de scrisul romî-
nesc. Evreii să scrie în jargon ; ei n’au ce căuta în altă limbă.

LIB
Această somație d. Chendi a tăcut-o prin Luceafărul-
Dar d. Chendi scrie și la Tribuna. Iar în Tribuna d-sa arată a-
vantagiile pe cari le-au ardelenii asupra romînilor din regat. Cei din
regat știu franțuzește, pe cînd ardelenii știu nemțește. Or, în fran­
țuzește traducerile din toate limbile se fac prost, pe cînd în nemțește

ITY
se fac minunat. Deci : romînii din regat își însușesc literatura uni­
versală falsificată, pe cînd ardelenii o capătă pe cea veritabilă.
Ca exemplu d. Chendi citează pe traducătorul german Ștefan
Zweig, care traduce într’o nemțească admirabilă pe poieții francezi.

S
Da. De cît, Ștefan Zweig este evreu. ER
Și ca să înconjure cu și mai multe garanții pe Zweig, d. Chendi
ne destăinuiește că Zweig s’a dezvoltat sub auspiciile celebrului
publicist german Maximilan Harden.
Da- De cît, și Harden este evreu.
NIV

Firește, nouă ni-i indiferent că Zweig și Harden sînt evrei, căci

noi vedem întrînșii pe scriitorii germani. Și nici nu împărtă­
șim entuziazmul d-lui Chendi, pentru că nu credem că Stefan
Zweig — ori cît de meritos ar fi — l’a tradus mai bine pe Maetter-
LU

linck de cît l’a tradus Victor Hugo pe Shakespeare ; iar în ce pri­

vește pe Harden, îl socotim un pamfletar foarte puțin stimabil.
Dar vorba e : cum pune d. Chendi de acord ce-a scris în
Luceafărul cu ce-a scris în Tribuna ?
RA

Iată unde ajung acești teoreticiani ai vorbei de clacă : scoțînd

„teorii** din pămînt, fără nici un rost și fără nici un temeiu, ajung în
mod fatal să spuie prostii și... să-și dea singuri la cap.
NT

Un Jidan
CE

SMITH PREMIER
I/
AS

Cea mai Scrisul vizibil

perfecționată Claviatura
UI

mașină de scris comple1ă

BC

Dcpositul central și reprezentant pentru Ronînia

ALEXANDRU PRAGER ® C “ S
Pasagini Romtii Si — BUCUREȘTI — Telefon 17/25
 94 FACLA

D. Ion Gorun a ajuns la concluzia

Y
că d. A. C. Cuza e jidan

AR
Cînd s’a ivit contestația în privința gloriei lui Grigore Ion, toată

R
himea s’a așteptat ca d. A. C. Cuza să sară furios :
— Cahalul ! Jidanii! Tob șebegoim harogh !

LIB
Căci cine, dacă nu jidanii, avea interes să dărîme gloria unui
soldat romîn și deci a romînizmului însuși ?
Cu toate astea — minune ! — și d. A. C. Cuza s’a asociat con-
testatorilor- Pricina e în faptul că d. Cuza mai făcuse, cu ani în urmă,

ITY
aceeași contestație.
Dar atunci cum rămînea cu evreii ? Se putea ca evreii să iasă
cu obraz curat din această afacere care nu-i privea ! Evident că nu.
Și atunci a ieșit la iveală d. Ion Gorun. D-sa publică un articol în

S
Romînul din Arad, ca să arate negru pe alb, că evreii sînt cei cari
contestă gloria lui Grigore Ion. Dovadă : contestatorul e d. col. Re-
ER
nescu și acest domn colonel este evreu. Avem și noi un pic de glorie,
esclamă d. Gorun, și jidanii, mîncai-ar porcii, n’au vrut să ne-o lase.
Urmează o serie de amenințări la adresa colonelului, pe care
NIV

d. Gorwn declară că nu-1 va uita.

Bine, dar d. colonel Renescu nu este singurul care contestă :
mai sînt o mulțime de contestatori. Bine, dar contestă și d. A. C.
Cuza. Este și d. Cuza jidan ? Rumoarea publică o insinuiază, ce-i
LU

drept ; dar ori cum... nu mă așteptam să i-o spuie tocmai d. Gorun,

așa, dela obraz.
Și apoi, cei cari contestă gloria lui Grigore Ion vor să i-o
zmulgă lui pentru a i-o da lui Grigore a Lucăi. Este și Grigore a
RA

Lucăi jidan ? Și fi-va tara mai puțin glorioasă dacă se va stabili că

steagul n’a fost luat de Grigore Ion ci de Grigore a Lucăi ?
Articolul d-lui Gorun ar putea demonstra că ficneala progresea­
ză, că din ce în ce se înmulțesc scriitorii fără judecată, cari scriu
NT

în bobote.
Dar eu cred că demonstrează altceva : că patriotă noștri scrii­
tori își bat joc de bieții ardeleni, trimetîndu-le spre publicare tot ce
CE

pot scrie mai la repezeală, fără consistentă și fără rost.

D. Gorun muncește pentru editorii din București, cărora le păs­
trează articolele gîndite și scrise pe’ndelete ; pentru cei din Ardeal,
toarnă cîte o.prostie, scrisă în fugă : marfă de export, pentru colonii.
I/

O obsrvatiunc încă : din zece în zece rînduri d. Gorun devine pa­

tetic și se adresează direct lui Grigore Ion : Ce zici tu la asta ? II
AS

întrebăm și noi pe d. Gorun : Știi românește ? Se zice : „Ce zici tu

de asta“, nu „Ce zici tu la asta“. „La asta" e un... evreizm. Ei, apoi
dacă și d. Gorun e jidan, ne-am procopsit rău !
UI
BC
 Y
R AR
LIB
Un bilanț literar

ITY
Calendarele și almanacurile cu tradiție povestesc pe cîteva pagini pro­
fețiile anului ce vine. Cititorul știe, astfel prevenit, la ce să se aștepte și de

S
ce lucru să se teamă. E adevărat că limbajul în care se proorocește este în­
țeles adeseori pe deandoasele, și asta pentru ca numai cei dibaci la minte și
ER
cu chee să le poată pricepe.
Răsfoind numărul Luceafărului din Sibiu de la 15 Ianuarie mi aduc a-
minte de vechiul și excelentul almanach al Mesagerului Șchiop care apare ast­
NIV

fel de vre-o sută și cincizeci de ani la Berna și Vevey. D. Chendi închee a-

nul trecut peste literatura romînească cu o listă, indispensabilă desigur, în
cari figurează tot felul de nume de scriitori. E un fel de privire generală și la
nevoe cu un singur ochi sau prin urechia acului, asupra scriselor periodice din
LU

anul 1911. Friptă adesea în pronosticurile sale, critica s’a hotărît să nu-și
mai facă profețiile decît după ce se vor fi împlinit, procedeu cu folos pentru
toată lumea. E ori cum o abdicare. Tăria unui critic trebue să fie de esență
RA

astrologică și Inspirată. Odinioară d. Chendi, pe la Semănătorul, privea viitorul

cu o rîvnă de mag.
E de regretat că acest ironic Ardelean „și-a depus* ca să zic ca dînsul
condeiul de polemist de maidemult și că fără să violenteze convingerile și por­
NT

nirile scriitoriilor, își reduce criteriul, pe care poate că în fond l’a avut în to-
deauna, la succesele publice. Rareori pe ici-colo mai rupe cu un condei obosit
un vîrf de peniță moale pe cite un nume displăcut. Se vădește la d. Chendi
CE

o dorință de împăcare cu lumea pe care nu o poate stăpîni, și cu scriitorii

răspîndiți în presa romînească; însă o dorință prudentă ce nu poate trece peste
niște margini comune. Cînd un critic ambițios ajunge să umple patru pagini mari
I/

dintr'o revistă, cu „constatări* e de crezut că iluziile au murit de-a binelea și

că se apropie orele de penitență. Pe vremuri, în note și aprecieri de un hu­
AS

mor îndoelnic și de-o zeflemea simpatic veninoasă, d. Chendi contesta valoarea

mai multor literați pe cari azi îi recunoaște. Pentru ce ? Pentru că pe atuncea
numele lor erau necunoscute și pentru că azi au în presă o situație cucerită.
UI

Criticul Luceafărului nu disprețuiește oportunismul și-l vedem pe punc­

tul de-a proclama poeți ca d. Victor Eftimiu, jucat cu utîta succes la teatrul
național din București. Prietenii săi mi l’au descris ca pe un om șiret și ca un
BC

desbinător onctuos. Calitatea din urmă privește în mai de aproape Ardealul. Cea­
laltă pare adevărată. Nu-mi vine să cred că d. Chendi ar avea pe conștiință o
atitudine bine hotărîtă în vre-un sens și că luptă pentru vre-o reacțiune. Lăsat în
voia mulțumitoare a curentului, d-sa merge și înregistrează. Răspunderea e tin
 96 FACLA

lucru de care ne place în zilele noastie să ne ferim ; pasivitatea știe să puie

atît de bine contrariile de acord.

Y
Totuși, pentru ce este, acest bilanț inutil al anului literar trecut, el ar

AR
trebui să fie complect. Pentru ce d. Chendi nu citează Facla și campaniile ei
bine cunoscute? Preferă să treacă sub tăcere o revistă pe care ar ii pornit să
o vorbească de rău ?... înțelegem, negreșit, pricina e bine-cuvîntată, dar dintr’o

R
listă bibliografică Facla trebuia neapărat să nu lipsească. Poate că toate revi­
stele reunite, de dincolo și din Regat, nu dau la un loc suma de sinceritate și

LIB
de vigoare în convingeri de care se bucură Facla.
O rectificare apoi pentru Viața Socială
„Ceva nou în viața revistelor a fost în anul aeesta apariția și dispariția
unei publicațiuni socialiste, anume a Vieții Sociale". Această revistă, trebuie

ITY
precizat, și-a făcut apariția în anul 1910, nu mai tîrziu.
Se mai remarcă la d. Chendi ușurința cu care d-sa adoptă formulele su­
perficiale și cuvinte ca decadență și simbolism, fără nici o semnificare literară

S
și cari slujesc numai vagul în care-i place să rămînă privitor la punctele di­
ficile.
ER
Să-i dorim d-lui Chendi pentru anul viitor constatări mai depline și oa­
reșicare bărbăție.
Bock
NIV
LU
RA

,,Facla“ și „Flacăra“
NT

Sînt „Facla" zămișlită din clocotită sevă

Ce gîlgîe în trupul puternicului brad ;
Din ochi văpăi de sînge în picături îmi cad.
CE

Și duc oștiri umile la luptă și la grevă.

Ești „Flacăra” gălbue ce pîlpîie săracă
Pe-o vatră ; stai aprinsă din mila unui vreasc.
I/

Eu port în ochi păgîne pumnale de Damasc ;

In clipociri funebre privirea ti se ’neacă.
AS

Să ne luptăm ? Dar brațu-mi de foc nu poate prinde

Sfioasa-fi licărie.
UI

....De un vîntișor atins.

Avîntul unei „Flăcări" într’o clipită-i stins ;
BC

Iar „Facla" în furtună mai strașnic se aprinde.

Proletar.
 FACLA 97

O ILUZIE

Y
AR
Procesul A. C. Cuza cu d. Em. Socor, N. D. Cocea
și T. Drag-u

R
- JUDECATA IDEALA —

LIB
Curtea este prezidată de d. Abgar Buicliu, azistat de d-nii Mano-
lescu-Mladian și dr. Șumuleanu.
Fotoliul ministerului public e ocupat de d. N. lorga. Grefierul

ITY
Curței : Tița Pavelescu, special angajată pentru acest proces.
Comisiunea juraților compusă din 12 studenți ai anului l-iu, dela
diverse facultăți ale Universităței din Iași, dintre cari primul jurat, cel
mai în vîrstă, va împlini la toamnă 20 ani.

S
Sînt prezenți reclamantul, d. A. C. Cuza, asistat de d. avocat
Coroi.
ER
Acuzații Em. Socor, N. D. Cocea și T. Dragu se prezintă fără a fi
asistați de vre-un domn avocat, întru cît toți avocații din țară, înce-
.pînd dela ultimul apărător pînă la cel mai mare, au refuzat cu toții
NIV

a lua apărarea celor acuzați, considerînd dela început cauza lor

pierdută.
Președ. (către acuzați): Recunoașteți că cele publicate de dv
referitor la diversele plagiate, cari fac obiectul reclamațiunilor d-lui
LU

A. C. Cuza, sînt scrise de dv. ? Vă asumați răspunderea?

Acuzații (în cor): Da ! d-le președinte.
Președ. (către comisiunea juraților și ceilalți): Avjnd în vedere
că sistemul obicinuit pînă azi de a se conduce desbaterile e cam în­
RA

vechit, noi, ca oameni moderni, trebuie să profităm de timp și să

facem cît mai scurte aceste dezbateri.
Avînd în vedere dreptul ce-mi dă legea de a conduce desbaterile
NT

astfel cum voiu crede eu de cuviință, cred că e mai practic și mai

ușor ca eu să pun întrebările și reclamantul să răspundă la ele.
Ast-fel rog pe d. Cuza să binevoiască a ne răspunde.
CE

Președ.: Așa e că lucrarea dv. „Despre poporație” este originala

dv. lucrare, rezultatul unor munci laborioase și a unor adînci studiii ?
Reci.: Da ! d-le președinte și d-lor jurați. Mult, foarte mult am
muncit și mi s’a recunoscut acest drept atît de Academie cît și de
I/

Universitate.
Președ.: Așa e că acuzatul Em. Socor, publicînd broșura calom­
AS

niatoare a vrut să lovească în corectitudinea și onorabilitatea dv., pe

deplin recunoscută, crezînd că prin aceasta va micșora valoarea ma­
relui nostru naționalist, singurul patriot, etc., ce avem... ?
Reci, (cu modestie) : Da 1 Așa este ! De altfel toți oamenii ge­
UI

niali au suferit de pe urma invidioșilor și desigur că nici eu nu pu­

team fi scutit.
Președ.: In rezumat deci, recunoașteți că acuzația de plagiat adusă
BC

de acuzatul Em. Socor, este în totul falșă? Nici nu ați văzut măcar
necum citit, pe autorii, pe cari îi arătă în broșura sa, că i-ați fi plagiat
 98 FACLA

și totul este o calomnie ordinară care merită să fie aspru pedepsită ?

Y
Reci.: Se înțelege că fac această declarație. De altfel onorații
membri ai comisiei juraților mă cunosc în deajuns și știu că numai

AR
ceea ce eu afirm este foarte adevărat.
Președ.: De asemenea cred că este falșă și acuzația că ați pla­
giat poezia neamțului publicată de revista cahalului „Facla” și pen­

R
tru care acuzații N. D. Cocea și T. Dragu își iau răspunderea ?
Reci.: Se înțelege dela sine că dacă eu am scris acea poezie nu

LIB
putea să o mai facă altul. Cel mult dacă neamțul a scris'o după mine
și a antidatat apariția ei înaintea celei ale mele, căci tot ce eu am
scris și scriu e original din capul meu. E opera mea.
Președ.: Dar cu acuzația că n’ați fi satisfăcut legea recrutăret

ITY
cred că s’au întrecut nenorociții calomniatori întru cît îmi aduc a-
minte cînd am făcut eu armata, dv. comandați batalionul avînd gra­
dul de maior ?
Reci.: Da! Așa este! Aveți dreptate. Dar ceva mai mult. Cînd

S
urma să fiu înaintat colonel, s’a desființat regimentul și a fost amî-
nată înaintarea pentru regimentul special ce mi se va înființa.
ER
Președ.: Cît pentru stupida acuzație în chestia romînismului
d-lui N. lorga, cred că ar fi păcat să mai obosim pe d-nii jurați cari
îi cunosc bine și știu că e în întregime din stofă pur națională !
NIV

Reci. : Cum vedeți d-lor, numai și numai calomnii ordinare.

Președ.: D. avocat Coroi are ceva de adăogat ?
P.-Civ.: Intru cît d. reclamant a dat deslușirile cele mai detailate
nu’mi rămîne decît să rog pe onor, comisia juraților, ca verdictul ce
LU

vor da să fie o lecție pentru calomniatori și ca despăgubiri să rog pe

d. președinte a lua măsuri ca revista „Facla” să fie confiscată și a nu
se mai permite apariția ei.
Președ.: D. procuror are cuvîntul.
RA

Proc.: Unindu-mă dela început cu vederile d-lui președinte, la

cari se adaogă și răspunsurile atît de convingătoare ale reclamantu­
lui, rog și eu onor, comisiunea juraților să stipuleze un exemplu prin
NT

verdictul ce vor da.

Această infamie a acuzaților, ar merita desigur pedeapsa cea mai
mare și legiuitorul nostru a făcut cea mai mare greșeală că nu a
CE

așteptat cu desființarea pedepsei cu moartea, pînă după Judecarea

•cestui proces.
Președ. (către jurați) : Cred d-lor că din desbaterile de pînă
acum sînteți complect luminați și aveți convingerea pe care o are
I/

toată lumea de care parte este dreptatea. (Jurații dau semne că sînt
complect luminați).
AS

Președ. (către acuzați) : Cred că și dv. nu aveți nimic de adăo­

gat, lumina fiind complectă, și că ar fi inutil să mai obosim pe d-nii
jurați și deci (adresîndu-se către toți) declar desbaterile închise și
d-nii jurați retrăgîndu-se în camera de deliberare vor avea a ră­
UI

spunde la următoarele întrebări:

I) Este adevărat că distinsul și prea onoratul nostru naționalist
d. A. C. Cuza pe nedrept a fost calomniat de acuzații Em. Socor, N
BC

D. Cocea și Toma Dragu ?

II) Dacă este adevărat, merită acuzații circumstanțe atentKtate
sau calomnia lor e de natură ca pedeapsa ce li se va da să fie agra-
 FACLA' ■; - - - '- : ■ <■■:)

Y
vată pentru a stipula un exemplu ?

AR
După 15 minute jurații se reîntorc în s^lă cîntînd „Deșteapta-tc
Romîne“ și primul jurat citește verdictul Supa sacramentala formulă:
La întrebarea La răspundem :

R
Da ! A fost o calomnie și încă foarte ordinară.
La întrebarea Il-a răspundem:

LIB
Ne unim cu vederile d-lui procuror țn. privința regretului că s’a
desființat pedeapsa cu moarte și sîntem ‘dt^părere a li se da acuza­
ților, pedeapsa cea mai grea pe care o prevede codul penal, fără cir­
cumstanțe atenuante.

ITY
Președ.: Avînd în vedere verdictul juraților în numele legei con­
damn pe acuzații Em. Socor, N. D. Cocea și Toma Dragu la munca
silnică pe viață și p zi, în care timp vor ii siliți să citească „Neamul
romînesc“ și toate operile d-lui A. C. Cuza.

S
D. A. C. Cuza, adresîndu-se satisfăcut, celor din sală :
ER
Vedeți, d-lor, că nimic pe acest pămînt nu poate împiedeca mer­
sul justiției către acel nedreptățit. Cît de luminați și drepți sînt ma­
gistralii noștri. Și totuși s’a găsit în orașul nostrtu altădată un om
care se pretindea că pricepe multe și a îndrăznit să acuze magistralii
NIV

noștri.
Acuzații plîngînd: Vai nouă 1 Nenorociți cari ne-am băgat in ser­
viciul cahalului și nu am avut tăria de caracter a rămîne buni patriots.
Ce ne facem acum ? Ne-a mincat fript ! Adio aspirațiunea noastră de
LU

a mai căpăta catedre la Universitate.

Famfara, pregătită din vreme. în fața curții cu jurați, intonează
un imn național.
RA

Un băiat din centre

NT
CE
I/
AS
UI

ASONrtMENTE
In țară In străinătate
BC

Pe un an Lei 7.- Lei 9 —

„ 6 luni „ 5.-
 Y
AR
Citiți

ALMANACHUL

R
LIB
ITY
AL ZIARELOR

Atoni! $i .Dimin eala ER

S
Un splendid volum cuprinzând:
NIV

Un bogat material de utilitate practică pentru ce­

tățeni și anume: Tariful pentru călători pe C. F. R.;
Mersul trenurilor; Prețul biletelor la S. M. R.; Extrase
LU

din legea electorală; Bâlciurile din România; Legea

repausului duminical; Legea timbrului; Muzeele și ex­
pozițiile din București, etc., și o aleasă materie literară
de d-nii: Gala Galaction, Al. Ciurcu, Tador Arghezi,
RA

Cincinat Pavelescu, C. G. Costaforu, V. Demetrius, Maria

Pamfile, Leon Feraru, Iosif Nădejde, B. Nemțeanu,
Victor Eftimiu, Lia Hârsu, I. Rusu Abrudeanu, etc.
NT

Numeroase ilustra ținui în text

CE

HHBL DE VÎNZARE JMM

la toate librăriile și la toți depozitarii
de ziare din țară.
I/

3® bani exemplarul
AS
UI

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* - București

BC

Prețul 15 Bani.
L al 81U ILjl | K FEBRUARIE

Y
^lo. 6
I dvICl -JȘL-

AR
Episcq^v/f.sEte’t ,si' Țeodo&te

R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
Doi Episcop! noi
S
ER
Cu toate dovezile ce ni s’au dat în câteva luni de vacanță, că un scaun
gol de mitropolit e mu t mai opt să salveze prestigiul bisericei decât primatul
care l’ar fi ocupat, guvernul s'a hotărât să nu ne lipsească pe mai multă vreme
NIV

de scumpii noștri vicari ai lui Christ. In săptămâna din urmă au fost două
vacanțe de episcopi împlinite, la Roman și Argeș Jilțul sfintului Gherasim va
fi mobilat cu persoana vehement pântecoasă a d lui Calist Botoșeneanul, or-e
hiereu care a luat cuvântul lui Dumnezeu „Creșteți și vă 'nmuliiți* pe șleau,
LU

erescînd în conture și înmulțindu-se în mahalalele Bucureștilor cu stăruința

simpaticilor gândaci de restaurant. In locul episcopului Timuș a fost „ales* vi­
carul de pînă ieri al Mitropoliei dela Dîmbovița, care peste puțin timp va fi
RA

făcut și mitropolit. Aceasta se va numi „restabilirea calmului în biserică*, zia­

rele având nevoie de titluri cu litere groase.
O reflecție pe care o faci la vitrinele magazinelor de comestibile, e-ade-
sea deziluzionantă. Icrele moi și roșii, morunii, stacojii, prăjiturile cu bucle
NT

de cremă, fructele, stridiile și mușchii de mistreț, te gîndești că vor avea o fi­

nalitate jalnică și în genere rapidă. Fără să fie identitate între pretați și unele
articole și delicatese, rezultatele se-aseamănă și chiar se confundă. Acelaș destin
CE

sau aproape la fel, chiamă la viață și pulpa de rîmător afumat și pe un ar­

hiereu demn de-o episcopie romînească. Pe frontispiciul palatului mitropolitan
ce se va clădi, după cererea episcopului rămas pe dinafară, Konon al Hușilor,
I/

arhitectul va îngriji să fie scris cu aur cuvântul lui Cambronne, în românește.

După ce „marele colegiu* a proclamat numele noilor episcopi ; după ce
AS

acești episcopi au cântat cnte-un discurs caraghios de recunoștință și au schițat

metanii la banca ministerială; după ce miniștrii le-au sărutat mâinile cu o
scârbă ce se citea intens pe fața d lor Delavrancea, Marghiloman și Lahovari,
UI

iar d. Arion s’a mărginit să le-o strîngă; după ce vor fi instalați pe scaune,
din sertarele bine închise vor apărea dosarele nemilostive. Atunci se va afla
mai bine cine sînt noii episcopi, ce au făcut ei, cari le-au fost meritele, care
BC

li-i inteligența, și se va vedea din nou cit seamănă un episcop cu altul, un

mitropolit cu altul—și așa va fi cu toți, bătrâni sau tineri, noi veniți sau ghe-
boșați de așteptare, căci vremile bisericești s’au sleit si țara se desprinde tot
mai mult de-o castă de căpcăuni, de cheflii și de vicioși, întreținuți într’o
state de vecinică ebrietate, de către binefăcătorul Stat.
 FACLA

Puterea morală și sufletele mîntuitoare se găsesc azi departe de anafura

și de cădelniți, într'un tineret nou, încă restrîns, frământat de speranțe infi­

Y
nite, devotat, luptător, hotărîl, purtat de aripi nemăsurate.
Medicii politici ai țârei noastre sînt de părere totuși, că un cler trebuie

AR
să avem și că fără un episcopat am putea pieri. E o idee răspîndită, probabil
de numeroșii pui și boboci de popă din țara noastră cu toate neamurile lor, și
eari au contribuit, prin imoralitatea specială revărsată din familiile de preoți

R
peste orașe și tîrguri, la mentalitatea înspăimântătoare, de contradicții și de

LIB
iresponsabilitate din vremile noastre. O țară fără de popi, — să zic ea d. Me­
hedinți : fără Popești,—e o țară pierdută, spune înțelepciunea neamurilor. Ve­
deți ce se petrece la animale, caii nu cunosc nici pentru gîște nici pentru capre,
avantagiile unui cler luminai. Care ar fi demnitatea speciei bovine cînd prin

ITY
rîndurile ei ar binecuvânta cu o maiestate hieratică, boul cu hlamidă de velur
și cu tiară de aur între coarne!
Pentru că ne trebuie o prelatură și pretați nu se găsesc, poate că ar
trebui să alergăm la aplicațiile mecanicei și să alcătuim un rînd de automate

S
Un mitropolit de tinichea n’ar suferi nici de blenoree, nici de arghirofilism și
în ce privește intelectul, el nu s’ar deosebi prea mult de confrații lui de piele.
ER
De « moralitate dusă la extrem, acest înalt Prea Sțînt ar face față, senin și
marmorean, tuturor dificultăților de origină sacră. El va vorbi dintr’un gîtlej
de cauciuc, prevăzut de un gramofon perfecționat, va binecumnta mulțimea cu o
NIV

mină sculptată în lemn de santal și va rămîne serios în barba lui venerabilă,

de bumbac. Această generație nouă de arhierei s’ar putea încerca lu Mitropolia
Ungro-Vlahiei, încă vacantă. In loc să iasă din seminarii și sfintele mînăstiri
LU

șefii noștri spiriruali viitori vor veni dela școala de meserii. La rigoare con­
siliul profesoral universitar n’ar face greutăți, în vederea satisfacerii legilor, să
le elibereze certificatele de licență în teologie. întreținerea acestui Corp sjînt
n’ar cere decât vre-o zece bidoane de benzină pe an și unul de ulei mineral,
RA

pentru ca să nu scîrfie. Și s’ar doza, după importanța chemărei, un cal sau doi
cai putere, sau mai mulți, rezervîndu-se, bine înțeles, primatului un potențial
superior, de 16 cai, sau dacă termenul este prea laie, de 16 catâri putere.
NT

Ex-terodiaconul Iosif N. Theodorescu

fost diacon în Mitropolia Ungro-Vlachiei din București
CE
I/
AS
UI
BC
 1(H F A C L A

Banda Panaitescu & Co.

Y
AR
Știam de mult că politia noastră poreclită de Siguranță — cre­
ație brătienistă, bine înțeles — e un cuib primejdios de pungași, de
paraziti, de escroci și de nelegiuite Știam că șeful ei, fostul copist
de la nu ne mai amintim care minister, cumulează incapacitatea

R
cea mai patentă de a conduce un serviciu așa de complex, cu lașita­
tea cea mai desgustătoare. Știam că în strada. Academiei au fost a-

LIB
dunate toate lepădăturile societății noastre, toti azvîrlitii pe maida­
nul vieții. Știam că, înconjurat de această pecingine, netotul șef al
Siguranței, își făcuse o profesie din a urzi comploturi în potriva re­
gelui (pildă: complotul de la Bobotează 1908) și atentate la viata

ITY
miniștrilor (pildă: atentatul din 1909 în potriva primului minis­
tru Brătianu). Știam toate acestea și nimic din cele ce s’ar mai fi
descoperit în sarcina serviciului nostru de siguranță, nu ne-ar fi
putut surprinde.

S
Nu puteam fi. prin urmare, de loc mirați de constatarea făcu­
tă deunăzi de ministrul de interne că arhivele departamentului său
ER
fuseseră jefuite de ilustrul șef de bandă Ion Panaitescu; că dosarele
privitoare la răscoale aflate în sertarele dela interne au fost cărate
de acesta acasă la asasinul țărănimei Ionel Brătianu, imediat du­
NIV

pă retragerea guvernului liberal de la cîrmă. Cu atît mai puțin

ne-a surprins faptul că înainte de a fura dosarele de la interne,
Panaitescu a avut grije să sustragă din ele toate piesele compromi­
țătoare pentru Omul de la Bătești și pentru toate persoanele sus
LU

puse cari, de departe ori de aproape, avuseseră un rol în represiu­

nea criminală de la 1907. Nu ne-a surprins, în sfârșit, destăinuirea
lucrului, de toți știut, că șeful și banda de la siguranță, cari rod
1.300.000 lei pe an din bugetul statului, se îndeletnicesc cu urmă­
RA

rirea. vietei intime a membrilor familiei regale și princiare, cu ur­

mărirea, pas cu pas, a aceleiași vieți, a tuturor oamenilor noștri
de seamă, alcătuindu-le dosare, cu cari șeful bandei va șantaja pe
NT

oricine ar îndrăzni să se atingă de el ori de ai lui: trimitîndu-i de-a-

valma acolo unde vor trebui să ajungă odată, la pușcărie.
Toate acestea nu ne miră. Ca toate bandele similare, serviciul
nostru de siguranță nu putea avea alt rost și altă menire.
CE

Ceeace ne surprinde, însă, e faptul că ministrul care, întâm­

plător, a descoperit jaful arhivelor ministerului de interne, nu are
curajul, — nu să ordone arestarea lui Panaitescu și trimeterea lui
acolo unde spune articolul 204 din codul penal, aceasta fiind im­
I/

posibil din pricină că Panaitescu ,,are la mînă“ pe d. Marghiloman

cu dosarul pe care i l’a alcătuit — ci să orînduiască cel puțin o an­
AS

chetă și, la nevoe, o descindere la domiciliile d-lor bandiți Brătianu

și Panaitescu, pentru ca, astfel, dosarele furate să fie întoarse mi­
nisterului de interne.
UI

Lipsa de curaj a d - lui Marghiloman aduce ultima dovadă,

dacă mai era nevoe de ea, de primejdia ce constitue pentru tara
cuibul de criminali, poreclit serviciul siguranței generale.
BC

Va veni vremea — nu prea îndepărtată — cînd cetățenii aces­

tei țări, ajunși la deznădăjduire, vor fi nevoiti să dea asalt cu mîna
înarmată cuibului din strada Academiei.
Detectiv
 Y
R AR
LIB
Sindicaliștii oportuniști!

ITY
— Răspuns d-lui G. Rădulescu Motru —

S
Dacă articolul nostru de acum două săptămîni asupra d-liui C.
ER
Rădulescu-Motru n'ar fi avut altă urmare decît răspunsul din nu­
mărul din urmă al Nouel Reviste Romîne, el totuși și-ar fi ajuns sco­
pul. In adevăr, noi nu urmăriam decît să-l facem pe d. Motru să-fei
precizeze părerile. în privința mișcărei sindicaliste și a d-rului Ra-
NIV

■covski, întru cît primul său articol „Romînia Boerilor" era scris în
termeni așa de vagi, cu atîtea subînțelesuri și echivocuri, în cît i se
puteau da toate sensurile imaginabile.
Iată cele două idei precise la cari își reduce d. Rădulescu-Motru
LU

articolul în chestie.
Iniîia, ca partidul socialist romîn se îndreaptă spre o nonă di­
recție, adcptînd o politică oportunistă;
A doua, că boerii conservatori an inaugurat o politică detestabilă,
RA

făcînd din resentimentele lor personale o înalță rațiune de stat.

Este vre-o legătură între una și alta ? Noi n’o vedem D. Motru
o vede. Dar dacă o vede și probabil foarte lămurit tot așa de lămurit :
o lasă abia să se ghicească.
NT

In adevăr, ca și oracolii cari făceau economie de virgule, d. Mo­

tru face economie de cuvinte. Din scrisele d-sale reiese că socialiștii
noștri s’au aliat cu conservatori și le dau tot sprijinul în politica lor
CE

de reînviere a fanariotismului de odinioară. Negru pe alb nu veți găsi

afirmarea aceasta nicăeri, și totuși ea se găsește în articol, răspîndită
cam pretutindeni, O luăm deci ca o afirmație făcută categoric și o
vom discuta ca atare. Numai de nu ni s’ar atrage atenția asupra
vre-unui cuvînt nebăgat în seamă și care să ne arate că, ceea ce noi
I/

luăm drept palatal din Westminster, nu este, în realitate, decît un

simplu bonet de noapte.
AS

Iată cum își formulează directorul Nouei Reviste Romîne acu­

zarea :
„Politica socialismului și pe aiurea, tinde să devină o. politică o-
portunistă. Această tendință începe să se afirme și în politica socia­
UI

lismului nostru. Vremea nobilei izolări a acestuia de partidele bur­

gheze, ni se pare că a încetat de acrim cîțiva anii Nu mai este un se­
cret pentru nimeni din lumea ]>olitică dela noi, că sindicaliștii noștri
au simpatii și antipatii bine fixate".
BC

Așa dar d. Motru. care face parte din „lumea politică dela noi*
știe cari sînt simpatiile și antipatiile sindicaliștilor. Antipatiile, le
-știe toată lumea : sînt liberalii. Dar simpatiile ? D. Motru lie știe și
 106 FACLA

pe acestea : sînt boerii. E drept că d. Motru vorbește numai de sim­

patiile viitoare : . .

Y
„PE VIITOR — spune d-sa — am convmgerea că sindicaliști, cît
timp vor fi conduși de un om inteligent, curn este d-1 Racovski, vor

AR
profita de neastâmpărul boerilor și de toate defectele acestora, pentru
a-și face în politică un rol cit mai important".
Dar în prezent ?

R
înțelege oricine că d. Motru, ca om de știință, nu-și trage prooro­
cirile decît din datele prezentului, și aceste date îi arată o apropiere

LIB
a sindicaliștilor de boerii conservatori, întru cît cei dintîiu încura­
jează politicianismul celor din urmă.
Care date ale prezentului îl îndreptățesc pe directorul Nouei RĂ
viste Romîne să tragă o asemenea încheere ? In care fapt vede d-sa o
alianță, fie chiar și secretă, între partidul social-democrat și guver­

ITY
nul conservator ?
După cîte știm noi nu s’a produs nici un fapt de felul acesta'.
Singura manifestare care ar da o aparență de temeinicie alcgațiuni-
lor d-lui Motrii, este cea produsă cu ocazia întrunirei guvernamen­
tale dela Eforie. S’au aruncat atunci din balcoane numeroase foi vo­

S
lante cu inscripția : ‘
„Trăiască Racovski ! Trăiască votul universal ! Trăiască parti­
ER
dul conservator ! Trăiască d. Marghiloman" !
Aceleași foi volante s’au răspîndit și la întrunirea social-demo-
crată dela Dacia.
NIV
Ei bine, crede d. Rădulescu Motru că aceste afișe emanau dela
sindicaliști ? Vede d-sa în ele dovada evidentă a alinței sindicalisto-
guvernamentale ? Ar trebui să-1 socotim prea naiv pe profesorul de
filozofie al facultăței de litere din București, pentru ca să ne închi­
puim că, de bună credință, poate pune vre-un temeiU pe afișele în
LU

chestie.
In adevăr, singura menire a acestora era să compromită și pe
sindicaliști și pe cei dela guvern, și înțelegeți bine că nici unii nici
alții nu aveau interes s’o facă. Afișele emanau, prin urmare, dela
RA

alții, cari aveau un asemenea interes, și acei alții sînt opozanții. D»

altfel, singurul ziar care le-a remarcat, și încă cu tămbălău, a fost
VIITORUL. La întrunirea de la DACIA, președintele întrunirei Opres-
cu, a protestat contra distribuirei acelor foi volante, arătând că •
NT

vorba de o manoperă a opoziției. Toată presa a relevat protestarea,

singur VIITORUL a trecut-o sub tăcere. Să ne răspundă deci d. Ră­
dulescu Motru : Cui prodest ?
Așa dar, dacă înlăturăm această singură manifestare, în care
CE

fapt mai poate vedea d. Motru o alianță sindicalisto-guvernamentală?

După cîte știm noi, guvernul actual, încă dela venirea lui la pu­
tere, n’a fost deloc menajat de ziarul organizației social-democrate.
ROMINIA MUNCITOARE a criticat în modul cel mai viu chipul cum
a venit la putere guvernul, a protestat apoi cu cea mai mare vehe­
I/

mență împotriva ingerințelor și banditizmelor din alegeri, a ținui

întruniri și a atacat cu energie pe d. Marghiloman în chestia ororilor
AS

■dela Rucăr, iar cînd s’a depus în Corpurile legiuitoare legea meserii,
lor, sindicaliștii: au dus prin presa și prin întruniri o agitație din
«ele mai vii contra dispozițiilor reacționare și, polițieniști din proeet.
S_a produs atunci o agitație formidabilă care a silit pe d. Nenițescti
UI

să-și amendeze în chip simțitor proectul.

A uitat d. Motru toate acestea ? Curios lucru. Memoria d-sale
trebue să Sie fenomenal de scurtă, dat fiind faptul că n’a trecut nici
BC

o lună dela campania contra legei meseriilor.

Ei, dar s ah produs în timpul din urmă alte două chestiuni, la.
•an se gmdește, probabil, d. Motru atunci cînd afirmă existența unej
 FACLA <07

Y
legături între sindicaliști și conservatori. E vorba de chestia tram­

AR
vaiului și de chestia Racovski. Să le discutăm cu toată franchețea și,
dată fiind încrederea noastră în corectitudinea d-lui Motru, nădăj­
duim. că va recunoaște singur d-sa că avem dreptate.
Convingerea noastră intimă, și a sindicaliștilor, este că afacerea

R
tramvaiului este o afacere urîtă, o întrepindere de spoliațiune a co­
munei de către acționarii cointeresați, o nouă citadelă economica

LIB
pentru aservirea vieței politice. De altfel, însuși d. Take Tonescu a
recunoscut în Cameră că afacerea nu este tocmai în avantajul co­
munei.
Ei bine, ce puteam noi face decît să aplaudăm atunci cînd s’a gă­
sit un guvern care a venit să pună mîna în gîtul spoliatorilor și să

ITY
le smulgă prada ? Că procedarea guvernului n’a fost tocmai legală,
se poate. Noi am aplaudat însă intenția, care era morală. Cu atît maî
rău pentru guvern dacă n’a fost destul de priceput să dea satisfacție
moralei pe căile strict legale. Intenția însă a fost bună, de partea gu­

S
vernului a fost morala și dreptatea — dreptatea în fapt dacă nu de
drept.
ER
Opoziția însă a pornit pe această chestie o campanie de răstur­
nare contra guvernului. Se puteau sindicaliștii asocia la această cam­
panie ? Evident că nu. Mai întîiu, pentru că tema ei era profund an­
tipatică și imorală, ba sîntem siguri că și d-lui Motru îi este antipa­
NIV

tică. Apoi, pentru că prin ea se tindea la reabilitarea liberalilor și se

apropia momentul venirei lor la putere. D. Motru știe însă că sindiL
caliștii au avut să îndure timp de patru ani de zile cele mai! sălbatice
lovituri din partea guvernului liberal. Guvernul dela 1907, după ce a
LU

făcut represiunea cu sălbăticia știută, a dezlănțuit cea mai cumplită

teroare în contra organizațiilor muncitorești, le-a închis localurile
de întrunire, a expulzat peste opt sute de sindicaliști, le-a întins curse
mizerabile, ca atacul din calea Victories, i-a bătut, i-a schingiuit, i-a
dat în închisoare și i’a întemnițat, a votat legea scelerată, etc., etc.
RA

Puteau deci sindicalișii să dea sprijin liberalilor în campania lor ?

Firește că nu. Și aici nu e vorba de resentimente, ci de convinge­
rea adîncă că pentru democrație liberalii sînt o permanentă pri­
mejdie.
NT

Sindicaliștii și-au spus atunci cuvin tul, nu ca să apere guvernul,

dar ca să vestejească încă odată pe liberali. Atît și nimic mai mult.
Dar în chestia Racovski ? 'Lucurile sînt și mai simple. Guvernul
CE

liberal a săvîrșit față de oțnul acesta o crimă ne mai auzită. Guver­

nul actual, printre măsurile de reparație socială pe cari le-a luat, a
Sost și aceea de a permite surgunitului să reintre în țară să-și strîngă
documentele necesare spre a și dovedi în fața justiției drepturile Ia
•etățenia romînă. Ce a făcut d. Marghiloman mai mult decît orice om
I/

ou inimă și nepervertit de sectarismul liberal ? Să ne răspundă d. Mo­

tru : dacă d-sa ar fi fost în locul d-lui Marghiloman, ar fi refuzat
AS

-d-rului Racovski acest timid început de dreptate ?

Așa stau lucrurile. Unde vede d. Motru semnul unei! legături în­
tre sindicaliști și conservatori ? Care sînt dovezile oportunîzmului
partidului social-democrat ?
UI

D-l Rădulescu este un om cinstit. Să mărturisească sincer prin

urmare, că n’a avut dreptate.
I. Armașu
BC
 108 FACLA

Y
Iar liberalii și socialiștii

AR
D. Gh. C. Dragu, deși nu era cel chemat, pare dispus să ia în
serios sarcina, cu care, fără îndoială, singur s’a împovărat, de a

R
pipăi terenul în vederea unei eventuale apropieri între socialiștii
noștri și liberali. Cum noi n’am fugit niciodată de răfuială ori de

LIB
discuție cu adversarii, chiar cînd sînt inccherenți, lipsiți de abili­
tate și injurioși — e cazul d-lui Dragu — datori sîntem să semna­
lăm, stăruind asupră-i, și ultimul articol al profesorului liberal,
apărut în Viitorul dela 7 Februarie c.

ITY
D. Dragu începe prin a lua pe socialiști cît mai de sus, proba­
bil ca să poată fi cît mai plat față de ei, la sfîrșit. „Atitudinea so­
cialiștilor în săptămînile din urmă, cutează să scrie d. Dragu, do­
vedește : sau naivitatea și inconștiența acțiunei lor, — și în acest

S
caz, datori sîntem să-i luminăm; (merci d'avance) sau o acțiune
criminală și trădătoare a celor cari conduc propaganda socialistă,
ER
în paguba muncitorilor, — și, în acest caz, trădătorii intereselor
muncitorești trebuesc demascați". (merci beaucoup) Acesta-i în­
ceputul. Sfîrșitul sună a micrlăitură. ,,Âm convingerea că printre
NIV

cei cari cearcă să înjghebeze la noi o democrație socială, există și

multe elemente cinstite, cu porniri frumoase și generoase. Aceștia
să Reflecteze și să vadă, că atitudinea lor actuală face jocul unui
guvern reacționar, care, în opera sa de ură și distrugere, se laudă
LU

cu aprobarea, democrației-sociale romîne".

Ceea ce ne place la d. Dragu e că nu-și ascunde gîndirea. Vor­
bește, așa cum se pricepe d-sa și cît se pricepe, dar pe șleau.
Dacă agită chestiunea și dojenește pe socialiști, o face pentru
RA

eă are convingerea, tot d-sa o spune, că dacă aceștia „ar fi conști-

enți de menirea lor și ar avea răspunderea intereselor muncito­
rești", ar trebui să înțeleagă că rolul lor e „să stea alături și să se-
cundeze partidul liberal".
NT

De ce aceasta? Motivele abundă. Pentru că trecutul partidului

liberal e împletit numai cu democrație ; pentru că dela 1907 în­
coace, mai ales, liberalii n’au făcut decît democrație în înțelesul
CE

larg al.cuvântului. In trecut: vezi crearea Romîniei moderne, vezi

dezrobirea țăranilor (bieții țărani!), vezi independența, vezi rega­
lul ! Dela 1907 încoace ? Reforme agrare quasi-socialiste. Lumina­
rea satelor. Dezvoltarea creditului popular. Lănci. Obștii sătești.
I/

Paradis. Iar azi, azi cînd reacționarii vor^ă distrugă totul, ce ur­
mărește partidul democrației pure în țara aceasta? Vrea să „desă­
AS

vârșească opera de reforme agrare", să desăvîrșească „prin legi cu

caracter democratic, și nu polițienesc, (nouă ne-o spui?) ocrotirea
muncii la sate și la orașe". Vrea „să așeze impozitul pe venit".
UI

Vrea să lărgească și dreptul de vot, pentru ca massele populare să

ia o mai largă parte la viața publică".
Poftiți, domnilor socialiști ! Dați inîna și târgul e gata !
Ezitați ?
BC

... Al ,-Aveți resentimente împotriva partidului liberal,

fiindcă ar fi expulzat^ fără drept, pe un conducător socialist, pe
d-rul Racovski: fiindcă ar fi împrăștiat violent o manifestare mun-
eitorească : ori fiindcă a făcut legea care împedică sindicarea murr
eitonlor în serviciile statului pentru scopuri politice".
 FACLA 109

Y
Flori la ureche ! Astea-s excese de liberalizm, din prea multă

AR
dem®crație !
Dar să lăsăm gluma.
Vor liberalii, în adevăr, să stea de vorbă cu modesta noastră

R
mișcare socialistă, în vederea, nu a unei apropieri, necum a unei
secundări — acestea fiind cu totul și pentru totdeauna excluse —

LIB
ci pur și simplu pentru ca să fie tratati de socialiști pe un picior
de egalitate cu celelalte partide de guvernămînt ?
Binevoiască a lua notă de punctele pe cari s’ar putea încerca
o îndulcire a înăspritelor relațiuni de azi dintre socialiști și parti­

ITY
dul lor.
lată-le :
Alungarea dinastiei Brătieniste dela cîrma partidului li­
beral și scoaterea ei din viața publică;

S
Desființarea poliției de siguranță, și darea în judecată a
șefului ei, pentru comploturile și atentatele ce a urzit;
ER
Reducerea jandarmeriei rurale la minimul necesar po­
liției satelor;
Garantarea liberei propagande, politică și economică, la
NIV

sate ;
Trecerea domeniilor statului și a latifundiilor particu­
lare, prin expropriere, în proprietatea colectivă a comu­
nelor ;
LU

Transformarea Băncii Naționale-liberale și a tuturor in­

stituțiilor de credit de azi, în instituții de stat;
Exploatarea mijloacelor de transport în regie de către
stat și comune ;
RA

Abrogarea tuturor legilor cari sînt o rușine pentru o țară

civilizată, în frunte cu legea expulzărilor și legea scelerată
dela 19 Decembrie 1909 ;
Votul universal: direct, egal și secret;
NT

Recunoașterea sindicatelor muncitorești și a dreptului

de grevă prin lege.
Acesta e programul minim pe baza căruia socialiștii pot st-a de
CE

vorbă cu domnii liberali.

Nu le convme? — și sînlem siguri că nu le va conveni — a-
tunci să știe că muncitorimea organizată din țară nu va depune
armele ; va lupta, după puterile ei, la dărîmarea partidului care
I/

sub vălul democrației ascunde : reacțiune, gheșeft și polițism.

Pînă cînd liberalii nu se vor transforma în totul ca partid, so­
AS

cialiștii, puțini cîți sînt, modești cum sînt, dar cinstiți și hotărîti
cum sînt, vor continua — fără să se afilieze la vreunul din parti­
dele noastre de guvernămînt — opera de liberă și nepărtinitoare
critică politică de pînă azi, vor sta alături de toți oamenii cinstiți
UI

și dornici de binele public, oricine ar fi ej și ori de unde ar veni ei.

Justus
BC
 110 FACLA

Y
EDUCAȚIA DEMOCRAȚIEI

AR
In discursul pe care I’a rostit Mercur! seara la clubul conser­

R
vator-democrat, d. Barbu Păîtineanu a formulat o nouă teorie a-
supra educației democrației.

LIB
D-sa a stăruit mai întîiu asupra necesitatei ca membrii clu­
bului să facă o întinsă acțiune de propagandă în masele democra­
tice, pentru ca acestea să dea concurs la răsturnarea guvernului.
— Să vă faceți apostoli — spunea d-sa — să treziți massele de­

ITY
mocratice și să le mobilizați în vederea asaltului definitiv.
In urmă a adăogat:
— Educația democrației o începem în opoziție, dar d vom de-
săvîrși abia la guvern. Numai la guvern se poate face adevărata

S
educație a democrației.
Teoria d-lui Barbu Păîtineanu, expusă mai pe înțelesul tutu­
ER
ror, s’ar putea formula în fraza următoare :
„Strîngeți rîndurile, pregătiți-vă, dați jos guvernul, aduceți-
ne la putere și apoi veniți la noi să vă recompen.... pardon! să vă
NIV

facem educația democratică !“

De altfel, nici nu era nevoie ca d. Păîtineanu să se rostească
mai pe înțelesul tuturor, căci n’a fost în sală un singm’ democrat
care să nu-1 înțeleagă, — dovadă aplauzele furtunoase cu cari i-a
LU

fost primită teoria.

Și în vreme ce d. Take lonescu rîdea mefistofelic sub mustață
de abilitatea oratorică a d-lui Păîtineanu, democrații din sală se
gîndeau cu jind la deliciile momentului cînd viitorul guvern ta-
RA

kist va începe să le facă.... educația democratică.

Enjolras
NT
CE
I/

Rol echivoc (!?!)

AS

Adeverul din 7 Februarie c., vorbind, într’an articol intitulat «Șan­

UI

taj*, de atacul d-lui Nicu Filipescu în contra liberalilor pe chestiunea

„ororilor inutile* și de comunicatul de retractare al guvernului pe
aceiași chestiune, spune, între altele, că rolul d-lui Ionel Brătianu în
BC

timpul răscoalelor „a rămas echivoc11.

Să ne erte confrații dela «Adevărul*, dar după noi rolul d-lui
Ionel Brătianu în vremea răscoalelor nu a fost cîtuși de puțin echivoc,
ci din potrivă foarte limpede.
De altmintrelea, chestiunea este simplă. Acela care a administrat
represiunea în Martie 1907 și care este deadreptul răspunzător de toate
 FACLA 111

Y
cele întîmplate atunci, e d. Ionel Brătianu. Acuma, dacă represiunea

AR
nu s’ar fi transformat într’un adevărat masacru, dacă n’am fi avut ade­
vărate hecatombe și dacă numărul victimelor tu ar fi oscilat între
500, cifră dată de șeful liberalilor — cum e numit cu politeță d. Ionel

R
Brătianu în „Adevărul”—între 1.500, cifră dată de „Epoca“ și 11.000, cifră
clamată cu groază de țara întreagă, dacă nu ar fi avut loc toate aces­

LIB
tea, fiți siguri că cel dintîi care ar fi cerut ca să se facă lumină ar fi
fost d. Brătianu. Dar hecatombele au avut loc și țara întreagă vorbește
de 11.000 de victime, — iar d. Ionel Brătianu tace, tace cu încăpățînate,
tace și stă pitulat printre cele treizeci și nu mai știm cîte dosare pe

ITY
cari le-a dosit dela Ministerul de interne.
Atitudinea aceasta vorbește mai mult decît orice. Ea arată că d.
Ionel Brătianu are interes să tacă, după cum a avut interes să șter­

S
pelească dosarele. Este drept că pentru a spune ceva, pune să se scrie
prin gazete că muțenia ce și-a impus este dictată de înalte rațiuni de
ER
stat, dar pretextul acesta nu mai înșală pe nimeni. Dacă d. Ionel Bră­
tianu ar fi fost nevinovat, și-ar fi bătut joc de rațiunea de stat și ar fi
făcut de mult dovada inocenții sale. Dacă n’ar fi fost în cauză, nu ar fi
NIV

luat dosarele, sau le-ar da înapoi, azi, pentru a cufundă pe calomnia­

tori. Dar el nu suflă un cuvînt și aleargă mereu la Rege ca să-l apere.
Rolul d-lui Ionel Brătianu în timpul răscoalelor reese cel .mai
bine acum cînd, în fața învinuirii de asasinat adusă de tot ce e gîn-
LU

dire liberă și independentă în această țară, el răspunde așa cum răs­

pund de obiceiu Murawieffi represiunilor, invocînd rațiunea de stat.
Rolul acesta apare, în urma acestora, neted și lucios ca un cuțit de
RA

ghilotină, iar echivocul noi nu’l vedem decît acolo unde se încearcă să
se întindă amnistia și asupra autorului ororilor și hecatombelor din
Martie 1907.
Lupta fără de cruțare împotriva brătienismului colectivist are.
NT

după noi, un rost adînc. Ea nu este o luptă isvorîtă din fluctuațiunile

vieții noastre politice și menită, din pricina acestei obîrșii, să slăbească
sau să dispară odată eu ivirea unor împrejurări și constelațiuni poli­
CE

tice noi. Ea are rădăcini mai profunde. Lupta aceasta este una din
cele mai serioasegdin cîte s’au dat la noi. Ea înseamnă aspirațiunea
spre o viață politică cinstită și curată, spre o politică de idei și, deci,
nevoia de a infringe pc aceia cari-i stau în drum.
I/

Lupta aceasta trebue dusă pînă la capăt, — și fără de echivoc.

AS

Em. A.
UI
BC
 112 FACLA

Y
AR
Cazul d-lui Cuza și
demnitatea profesională

R
LIB
Asupra plagiatului A. C. Cuza și asupra intervenției d-lui Ma­
tei Cantacuzino, Noua Revistă Romînă publică, sub iscălitura di­
rectorului său, următorul articol. II reproducem în întregime, d.
Rădulescu-Motru punînd chestia așa cum trebue pusă. Articolul

ITY
ni se pare cu deosebire interesant mai ales prin faptul că d. Mo-
tru, ca profesor universitar, vorbește în numele demnității profe­
sionale.
Iată articolul în întregime :

S
<11 M. B. Cantacuzino dela Iași. ER
O soluție simplistă In afacerea profesorului A. C. Cuza o propun»
Intr’o scrisoare adresată ziarelor d-sa zice :
De aceea, întrucît n’a intervenit un cuvînt noii a Unei autorități
NIV

științifice competinte, Universiatea e în drept și datoare, ca rezemată

pe judecățile Senatelor universitare și ale Academiei, care la timp au
apreciat lucrarea d-lui Cuza, să continue a disprețul uneltirile în­
dreptate împotriva unui profesor ai ei, și socotesc că această atitudine
purcede dintr’un sentiment mai bun, și dintr’o preocupare mai sin­
LU

ceră de adevăr și mai potrivită prestigiului Unlversltăței, decît aceea

care se manifestă prin aprecierile Adevărului și ale Nouei Reviste
fftomîne.
RA

Soluția este simplă, dar dacă ea va avea favoarea să fie împăr­

tășită de toți colegii dela Iași ai d-lui A. C. Cuza, în tristă lumină se
i a pune Universitatea moldovenească 1
D-l Mate iu B. Cantacuzino confundă, — din generozitate pentru
NT

tru d. A. C. Cuza, presupunem, — două lucruri cu totul diferite. Căci

un lucru este să atribui o valoare cărții „Despre Poporație", și alt
lucru, cu totul diferit, este să știi cine este autorul cărții „Despre
Poporație11. Academia Romînă și Senatele Universitare au avut să
CE

se pronunțe asupra valoare! cărții, dar nu și asupra drepturilor d»

autor ale d-lui Cuza, căci acestea nu erau în cauză. Academia și Se­
natele universitare n’aiî bănuit măcar că acestea pot fi puse în dis-
cuțiune.
D-l Cantacuzino crede oare că din momentul ce o autoritate
I/

științifică se pronunță asupra valoarel unei cărți, prin aceasta ea

taie și discuția asupra acuzațiunilor de plagiat?,.. Dar atunci, fru­
AS

moase lucruri s’ar mai petrece ! Traducătorii din limbi străine, ca

acea rusă, olandeză, spaniolă, japoneză, adică din limbile cari se cu­
nosc mai puțin la noi, ar putea ori și cînd să ajungă profesori uni­
versitari, căci ei n’ar avea decît să traducă operile de valoare scrise
UI

în aceste limbi, puțin răspîndite la noi', și apoi să le supună jude­

cății autorităților științifice, cari le vor recunoaște ca fiind de va­
loare, negreșit!
BC

Odată opera recunoscută ca fiind de valoare, puțin să importe

oare cine este adevăratul ei autor ?
Facem apel la avocatiil Mateiti Cantacuzino, dacă profesorul d-l
Mateiti Cantacuzino este prea generos, ca el să ne răspundă :
Ar putea dînsul, ca avocat, să apere dinaintea unei Curți cu
 FACLA 113

Y
jurați pe un client al său acuzat de furt de diamante, cu următorul

AR
raționament:
„Domnilor jurați, clientul meii este acuzat că a furat aceste dia­
mante ! Citiți ’însă vă rog raportul expertizei asupra valoarel dia-
mantelor ! Ce zice acest raport ? El zice, că diamantele sînt de cea

R
„mal mare valoare I Puteți pune d-voastră la îndoială justeta apre-
..Vierii expertizei ? Prin urmare clientul med este nevinovat

LIB
Credem, că ori cîtă naivitate ar presupune d. Cantacuzino jura­
ților, totuși un asmenea raționament, dînsul ca avocat, nu-1 va face
vreodată. Dece dar îl face ca profesor ? Să fie oare cinstea profe­
sorală mal pre jos de cinstea avocățească î
Să nu se supere, prin urmare, d. Mateiti Cantacuziho, dacă nu

ITY
ne unim cu soluția d-sale.
Asupra valoare! scrierii „Despre Poporație“, publicată sub nu­
mele d-lul A. C. Cuza, nu facem nici o afirmare. Este bună sau rea,
nu importă. Autoritățile în drept, și-au luat asupra lor răspunderea,

S
că ar fi bună. Rămîne acum de dovedit dacă cuprinsul acestei cărți
este opera d-lui Cuza, sau nu. Pentru producerea acestei din urmă
ER
dovezi1, nu mai trebue să fie supusă, cartea, cu pricina, din nod Aca­
demiei, sad Senatelor Universitare pentru a-șl da avizul asupra va­
loare! el, fiindcă plagiatul nu este chestia de idei, ci de fapt. Plagia­
tul îl poate judeca oricine, chiar și un nespecialist în ideile plagiate;
NIV

cum și furtul de diamante se poate judeca și de jurații cari nu sînt

bijutieri de profesie.
Nu urmărim pe d. A. C. Cuza cu nici un fel de ură, — cum pare
că însinuiază d. Cantacuzino ; dar nici nu putem împinge tembelis­
LU

mul oriental pînă acolo încît să ne batem joc de cinstea de pro­

fesor !
Dacă profesorii universitari del a laș! găsesc o plăcere în situația
pe care ile-o crează d. A. C. Cuza, nimeni nu are ceva de zis. 0 lege
pentru mîndria profesională nu există. — C. R. M.
RA

Foarte lămurit, nu-i așa?

Nu e vorba despre valoarea cărții Despre Poporațic; această
NT

valoare poate fi reală. întrebarea, e cui îi revine proprietatea ideilor

din Poporație? Aici e aici. D. Socor tocmai faptul acesta a căutat
să-l dovedească, anume că aceste idei figurează în cartea d-lui
Cuza numai în baza unui.... împrumut, ca să întrebuințăm un
CE

euîemizm.
Plagiatul este chestie de fapt, cum bine spune d. Motru. Ca
atare nu e nevoie să fii specialist în materie pentru a te pronunța
asupră-i. De altfel, aceasta e și convingerea d-lui Cuza, — dovadă
I/

că, în loc să se adreseze unei comisiuni de specialiști, s’a adresat

juraților. Or, jurații n’au ezitat să se pronunțe asupra acestei che­
AS

stiuni de fapt, și pronunțarea lor a fost un verdict de condamnare

a d-lui Cuza.
Chestiunea de fapt, însă, chestiunea proprietăței reale sau a
UI

proprietăței.... împrumutate, pune în joc chestiunea cealaltă, mult

mai importantă, aceea a demnității profesionale și a prestigiului
universităței. Aceasta nu se poate tranșa cu soluția simplistă a
BC

i-lui M. B. Cantacuzino.
A. B.
 IU r AC L A

Y
Postul cel mare și Teatrul

AR
S'a ivit un conflict, deocamdată platonic. Directorii teatrelor dia
București se întreabă de rostul unei dispoziții învechite, după care

R
spectacolele trebue să înceteze în săptămînile de post. Sfintele mitro­
polii și episcopii, ca niște instituții de stat ce sunt, au cerut această

LIB
măsură. Ortodoxia ar suferi se vede, o injurie gravă cînd actorii s’ar
produce pe scenă în acelaș timp ce preoții și arhiereii își recită rolu­
rile prin biserici. Se pare că în asemenea zile singuri înșii. cu chică
soioasă și barbă încîlcită, au dreptul să se deghizeze și să joace iar
oamenilor rași acest mistic apostolat le este interzis.

ITY
In desvoltarea unui popor ciocnirile acestea sunt interesante și
inevitabile. Nu ne vom apuca să Ie discutăm necesitatea și, numai în
treacăt ne-am putea readuce aminte de originile bisericești ale tea­
trului. Din comedia divină trebuia să iasă comedia. Considerațiile

S
noastre vor avea un gust mai local.
La ce poate, într’adevăr, răspunde măsura bisericească ? Fiindcă
ER
o săptămînă din an s’a numit a brînzii sau a iaurtului, mard sau
mică, și fiindcă Triodul povățuiește creștinismul prin fasole, carita­
tea prin mazăre bătută și castitatea prin murături crede Sfîntul Si­
nod că directorii de teatru, actorii și actrițele fac metanii și se blago.
NIV

slovesc reciproc ? Pentru atingerea acestei înalte perfecțiuni morale

Sinodul ar îi dator să oblige pe artiști să se ducă în procesie, la bi­
serică sau să se închidă în mînăstiri. Dar pentru ce s’ar oprî măsura
la teatru ? N’ar trebui închise și berăriile, cafenelele, birturile, băr-
bieriile, expozițiile de pictură ? Nu ar trebui suprimate ziarele și re­
LU

vistele ? Căci s’ar putea să cugete omenirea la altceva decît la ferici­

rea ce-o dau sărutările pe icoane, pe unghiile garnisite cu mucus na­
zal ale popilor, aghdazma și mirurile atunci cînd un P. S. Atanasie
reface patimile Domnului cu o seringă aplicată exact ? Pentru ca
RA

morala să fie cu desăvîrșire respectată măsurile acestea nu ajung. Ar

trebui oprite trăsurile — exceptînd muscalii —, tramvaiele, băile, ar
trebuii închise bibliotecile, prăvăliile, iar lumea îmbrăcată cu anteree
și cu toate dulămale turco-grecești s’aștepte îngenunchiată pe uliți
NT

trecerea Sinodului sifilitic. Vespasienele, păzite de cîte un protopop,

să nu mai funcționeze. Pătruns de respect pentrucă în fruntea bise­
ricii se găsesc virtuți, și capacități ca ale unui Popa Iapă, ar trebui și
udul să se amendeze — și toate lucrările cele diavolești din trupul
CE

nostru cel de lut să se schimbe în voce de rugăciune. Iar de vreme c»

postul trebue să fid universal și ca nimic să nu dea loc la ispită. Si­
nodul ar trebui să intervie la societatea pentru protecția animalelor
ca să li se așeze cățeilor și mițelor cîte o foaie de viță, sau chiar două
I/

foi, cu cîte o inscripție trasă din psalmist. Și aceasta cu atît mai mult
cu cît duhul Satanei lucrează în deosebi în vremea postului, cînd
AS

postul călugăresc coincide cu strechea bisanuală a nebotezatelor cua-

drupede.
Poate că în acelaș timp li se va da cîte o pereche de cioareci șl»
sătenilor, pe cari luna florilor, a cîntecelor, a liliacului și a azurului
UI

îi găsește cu pulpele afară.

Nu-i totul spectacol ? Pentru ce această ipocrizie ? Crește cre­
dința pentru că d-nii Bacalbașa, Davila, Nottara și Lțciu rămîn îîa
dosul cortinei lăsate cînd perdeaua prestolului se ridică ? Se fac pre-
BC

lațn noștri mai destoinici, Sinodul se perfecționează, arhiereii ajung

mai demni de o misiune pe care dacă nu o profanează îndestul, est»
ca ziua nu~d îndestul de lungă ?
Spiritul meschin al popilor, a fost întotdeauna închinat spre jig­
nirea celorlalți, spre stăpînirea spiritului public. Părintele Iapă B.U
 FACLA 115

înțelege să fie sărbătoare și lumină fără să-i aducă și din ceva bac­

Y
șișuri sacerdotale. Trebue însă statul să patroneze apucăturile acestor
asasini ai lui Hristos ? această minoritate stupidă și mmjită ? D«

AR
sigur că guvernele, alcătuite din oameni cari în conștiința lor judecăl
și simt ca și noi și ca și toată lumea, așteaptă o mișcare pentru ca
să micșoreze și cele din urmă pretenții de ordin privat și public ale
Sinodului.

R
S’ar înțelege ca teatrele să fie închise atunci cînd spectatorii, co-
vîrșiți de-o religiozitate ce nu se mai poate, refuză ei, de buna lor

LIB
voie, să ia parte la reprezentații. Pînă atunci lumea preferă bisericâ-
îor cu preoți figuranți, teatrul lui Molliăre, al lui Ibsen și al lui Cara-
giale....
I. I. N. T.

S ITY
ER
Dușmanul democrației
NIV

Mercurea trecută d. Take lonescu și-a convocat partizanii la

club spre a da semnalul acțiunei decisive pentru răsturnarea gu­
vernului. Cu acel prilej, șeful conservatorilor-democrați a expus
situația politică așa cum i se înfățișează d-sale.
LU

Trei idei — a spus d. Take lonescu — domină situația politică

actuală, și anume :
Intîiu, că guvernul actual este sfîrșit și trebue să se retragă.
Al doilea, că este o necesitate absolută să se restabilească pe
RA

deplin legalitatea.
At\'treilea, că nu încape nici o soluție din care să iasă știrbită
demnitatea unuia sau altuia din cela două partide aliate din open
NT

ziție.
Așa vede d. Take lonescu situația, și d-sa nu face decât să con­
firme vorbele d-lui Fleva, că un guvern Take lonescu ar fi un gu­
CE

vern.... Falk, un guvern pentru spălarea petelor. Cu singura re­

stricție că d. Take lonescu și-a rezervat concesiunea exclusivă a
petelor liberalilor.
In adevăr, de unde pînă aci șeful conservatorilor-democrați
avea de furcă numai cu scoaterea petei tramvaiului, din momentul
I/

cînd d. Nicu Filipescu a semnalat și pata ororilor dela 1907, d-nul

Take lonescu s’a repezit imediat s’o scoată și pe aceasta. D-sa a de­
AS

clarat că nu e nici bine, nici drept, nici omenesc, nici înțelept să

acuzăm pe liberali pentru cele făcute la 1907. Pentru ce? Pentru
că.... și d-sa ar fi făcut poate la fel dacă nu s’ar fi retras dela pu­
UI

tere în toiul răscoalelor. Iată de ce d. Take lonescu nu pcate sub­

scrie acuzația ce se aduce liberalilor în această privință.
Gît de mult ține șeful conservatorilor-democrați să spele pe li­
BC

berali se vede și din ideile de mai sus cari domină, după d-sa, viața
noastră politică actuală.
întâia, că guvernul e sfîrșit, e o convingere subiectiva care nu
 116 FACLA

are importantă. Piuă una alta, noi vedem că mortul pe care-1 o-

moară d. Take lonescu, e bine sănătos.

Y
Celelalte două, sînt mai importante, căci ele arată condițiile
pe cari le pune șeful conservatorilor-democrați pentru a înceta

AR
campania violentă începută și chiar pentru a cădea la tocmeală cu
guvernul.
Or, amîndouă aceste condiții, nu sînt decît una și aceeași : sa­

R
tisfacție liberalilor. Reintrarea în legalitate înseamnă abandonarea
prăzei tramvaiului în ghiarele naționale ale liberalilor; iar demni­

LIB
tatea care trebue să iasă neștirbită, este tot a liberalilor.
Iată, deci, unde a ajuns campania începută cu atîta tămbălău.
In mai puțin de trei luni s’a uitat și revizuirea Constituției, și re­
forma electorală, și înscrierea contenciosului în Constituție, s’a

ITY
uitat tot și n’a mai rămas decît un singur lucru : spălarea liberali­
lor. (Frumos program pentru un partid de guvemămînt!
Hotărît lucru, prin atitudinea sa de azi, d. Take lonescu își
asumă o mare răspundere, o foarte grea răspundere în fața demo­

S
crației. Salvînd acum partidul liberal, luîndu-i cu atîta energie și
cu atîta lealitate apărarea, a îngrămădit piedici enorme în calea
ER
democrației.
Partidul liberal încetase de mult dfe a mai corespunde numelui
său. Pornit pe panta afacerilor, urmărind numai îmbogățirea par­
NIV

tizanilor, adoptînd o politică ultrareacționară, nesocotind cu ci-

nizm legile, încâlcind drepturile și libertățile publice, el stîrnise
împotrivă-i un puternic curent de ostilitate. Hulit și urgisit de
toată suflarea sincer democratică din țară, el rămăsese izolat, re­
LU

dus la cadrele ținute laolaltă prin coeziunea legăturilor de afaceri

S’a văzut în alegerile parțiale din timpul ultimei sale guvernări,
cît rămăsese de singur, cît de adîncă era prăpastia ce se săpase în­
tre el și massa electorală.
RA

Ajuns la momentul acesta critic, el începuse a-și da seama de

primejdia care-1 amenința și vedea că singurul lucru care Far mai
fi putut salva, era o politică de idei, o politică înaintată și sincer
NT

democratică. Și dacă izolarea și suspiciunea în care era ținut ar fi

continuat, liberalii ar fi fost nevoiți să se refacă, să inaugureze o
eră nouă și să se democratizeze.
CE

Ar fi fost și pentru el, și pentru democrație, un cîștig imens.

Iată însă că vicisitudinile vieței noastre politice fac pe d. Take
lonescu să întindă mîna partidului liberal și să închee cu el acel
nenorocit cartel electoral de pe urma căruia liberalii au tras atîtea
' foloase tocmai cînd se credeau mai pierduți. Caidelul a continuat
I/

apoi, și la umbra creditului pe care-1 avea în fața țârei d. Take lo-

r.escu, liberalii au ridicat iar capul, au început să se simtă din nou
AS

tari, să se creadă din nou arbitrii situației.

Intervenind în mpmentul acesta decisiv, cînd partidul liberal
era în alternativa ori să piară, ori să adopte o politică larg demo­
UI

cratică, d. Take lonescu a făcut un rău imens aspirațiunilor demo­

cratice.
Procedînd așa cum a procedat, șeful conservatorilor-demo-
BC

< rați a lucrat ca un dușman al democrației.

I. Robu
 Y
R AR
LIB
D. Al. C. Cuza ,,reabilitat 4 la Cernăuți
Ni se scrie din Cernăuți :

ITY
Studenții romîni din localitate, convinși pe deplin că afurisitul
de Cahal, prin puterea luă ocultă, a înrîurit în așa fel asupra jurați­
lor din Iași, încît aceștia i-au putut decerne „celui mai mare savant
romîn“ diploma de plagiator, — s’au gîndit că această rușine trebue
repede spălată. In ce mod însă ? Dacă ar fi cunoscut adresa Cahalu-

S
lui din localitate, fără îndoială că s’ar fi repezit la el să-i sucească
gîtul, — dar din nenorocire această fantomă pare că și-a luat domi­
ER
ciliul expres în Romînia, pentru a fi în apropierea d-lui Cuza, care
îi este atît de drag.
Băieții din Cernăuți au ținut să-și spună și ei cuvîntul „autori-
NIV

tar“ într’o chestiune care trece peste competența lor. Dar modul cum
s’au exprimat este un nemaipomenit vot de blam, dat de către națio­
naliștii romîni justiției romînești. Ce ar fi zis studenții romîni, dacă
Imposibilul s'ar fi realizat și d. Socor fiind condamnat, acesta ar fi
numit „vîndută“ justiția romînă? Dar băieții nu țin socoteală că a-
LU

ceastă neîncredere în justiția romînească, trîmMțată în străinătate,

nu contribue de loc la înălțarea nivelului moral al țărei.
Că frații romîni sunt jidoviți și că d. Socor e un calomniator e-
vreu, — sunt iarăȘS aserțiuni cari dovedesc pe deplin că studenții
RA

din Bucovina s’au adăpat la izvoarele culture! iorgo-cuziste.

Criticînd într’un ton aspru modul cum se distribue justiția în
Romînia, studenții romîni au împroșcat cu noroi o instituție pur na­
țională, unde se știe că „jidanii" n’au pătruns încă.
NT

Iată deci cine sunt adevărații calomniatori ai țărei în străină­

tate !
De curiozitate vreau să reproduc și superba telegramă adresată
de bravii noștri băeți d-lui A. C. Cuza:
CE

„Societatea academică „Junimea" din Cernăuți luîndl cu indig­

nare la cunoștință sfîrșitul procesului, ce l’ați intentat calomniato­
rului evreu Socor, vă înconjură cu toată dragostea și admirația asi-
gurîndu-vă de neclintita ei credință în ideile pe cari le propovăduiți
pentru ridicarea neamului, din care facem parte".
I/

Cum însă cuvîntul băeților bucovineni cade greu în cumpănă, d.

Cuza se poate considera ca reabilitat în fața ilumei științifice din în­
AS

treaga Europa, unde d. Socor i-a făcut o reclamă așa de întinsă.

G. Trișcă
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S A T I R A.
UN REPORTAJ

ITY
Un reportaj de adevăruri încerc cu pana mea acum —
Un reportaj în care versul biruitor să-și facă drum.
Inregistrind tot pitorescul vieții noastre literare,
Ce se revarsă din revSste în cafenele și ’n ziare.

S
*
ER
* *
Azi „Flacăra" prodigioasă literatură dă cu caro,
Și pune de-opotrivă alături de un Coșbuc... pe Militaru,
Oferă, pe acelaș taler, pelteaua unui Locusteanu
NIV

Și fructe rare cum e proza lui Cazaban ori Sadoveanu.

Noroc că cel puțin Mefisto dela un timp e mai cuminte
De cînd un „anonim", în treacăt, i-a pus oglinda dinainte.
In colo — ce poet e Y și domnul Z ce mare artist e !
LU

Și strofele se vînd mai ieftin ca o duzină de batiste...

Batalioane, pe copertă, apar artiștii și poeții :
Literatura romînească e azi în floarea tinereții !
*
RA

* *
In țara noastră romînească azi literații sînt de preț —
Le știe numele și chipul cel de pe urmă precupeț.
NT

Și mă grăbesc s’adaog : asta — ferească sfîntul 1 — nu se chiamă.

Că e popular, fiindcă el singur ’și-a făcut reclamă
Și dacă astăzi poezia poftită este la palat,
E că în sfîrșit avem talente cum în trecut nu s’au aflat!
CE

Și nu mă paște bănuiala, nici vre-un alt prepus sinistru,

Cînd văd că tînăra mișcare e încurajată de-un ministru ;
Căci, dăruind benemerenti și slujbe grase pe ales,
Servește doar literatura... (E dela sine înțeles)
De-ar fi încalțe alt ministru, dar, vezi, acela dela culte,
I/

E în dreptul iui — sunt, deci, excluse orice intențiuni oculte !

Și poate — ar fi să dau dovadă de reavoînță și prost gust
AS

S’admit doar secolii de aur ai lui Perlele și August,

Cînd e posibil ca un astfel de secol mare să înflorească,
Cu.. domnii Arion și Banu și pentru țara romînească ! ! !
Anonim
UI
BC
 Y
RAR
SMITH PREMIER

LIB

rV T V P V fV tfft T U r
-rwrmrr

Cea mai Scrisul vizibil

ITY
perfecționată Claviatura
mașină de scris completă f

S
ER
Depositul central și reprezentant pentru Romînia

ALEXANDRU PRAGER ® C “ S •"

NIV

Pasagiul IIom în 24 — BUCUREȘTI — Telefon 17,25

LU
RA

Lingerie pentru dame, in condițiuni cu totul

avantajoase, se găsește numai la magazinul special:
.AU TOUT PARIS4
NT

97 Calea Victoriei 91
M me HENRIETTE de la „ Bon-3tarche* din Paris
CE
I/
AS
UI

ABONAMENTE
BC

In țară In străinătate

Pe un an Lei 7.— Lei 9.—

„ 6 luni . 4.- „ 5.-
 Y
R AR
LIB
ALW1ANACHUL
S ITY
AL ZIARELOR:
ER
.fidBuerur $i .Dimineața'
NIV

Un splendid volum cuprinzând:

LU

Un bogat material de utilitate practică pentru ce­

tățeni și anume: Tariful pentru călători pe C. F. R ;
Mersul trenurilor; Prețul biletelor la S. M. R.; Extrase
din legea electorală; Bâlciurile din România; Legea
RA

repausului duminical; Legea timbrului; Muzeele și ex­

pozițiile din București, etc., și o aleasă materie literară
de d-nii: Gala Galaction, Al. Ciurcu, Tudor Arghezi,
NT

Cincinal Pavelescu, C. G. Costaforu, V. Demetrius, Maria

Pamfile, Leon Feraru, Iosif Nădejde, B. Nemțeanu,
Victor Eftimiu, Lia Hârsu, I. Rush Abrudeanu, etc.
CE

Numeroase ilustraținni în text

SHHL DE VÎNZARE J
I/

la toate librăriile și la toți depozitarii

AS

de ziare din țară.

30 bani exemplarul
UI
BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* - București

Prețui 15 Bani.
INUL al 8 L; I 4^ 18 FEBRUARIE
No. 7 ■ dVlCl -J?g-

Y
AR
NOUL MITROPOLIT

R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Konon cel platonic...

 Y
R AR
LIB
Konon Arămescul Donici

ITY
In squarul Sărindar, așezat pe o bancă verde, zării într’o Duminică,
—ziua Domnului,— după amiază, spetele mari ale unui preot îmbrăcat în ,mi-
hair“. Servitori la dreapta, servitori la stingă, căciuli pe o sprinceană și cojoace,
părintele se simțea bine în rîndul pulpelor din cioarecii cu cămașa scoasă, cari-l

S
stringeau la mijloc.
Mi se părea chivără preotului cunoscută. Un singur cleric mai poartă în
ER
toată Romînia potcapiul focos cu lustru, strălucitor ca un carîrnb de cizmă de
lac, dar acela, episcop, n’avea ce căuta, socoteam, în camaraderia rîndașilor și
într’un loc atît de populat.
NIV

Deșertăciunea iluziilor! era chiar episcopul Hușilor, D. D. Konon Ară­

mescul, care și-a spînsurat, fără motiv, și numele de Donici, la prea fericitele
și legitimile-i silabe. Tihnit ca un pește cu icre sau lapți, în nămol, P. S. Sa
LU

se uita pe calea Victoriei, cu o admirație înfricoșătoare. Ochii lui cenușii se

mutau, tîrziu și domol, dela cîte un pilc de trăsuri la cite unul de oameni.
Fără să clipească, fața lui, improvizată ca icoanele vechi, cu un obraz mai mare
și cu celălalt mai strîns, părea o fotografie în culori. Rigid, episcopul Hușilor
RA

era ca un personagiu artificial și-ți venea să crezi că de i l-ai fiîntins, picio­

rul i-ar fi rămas unde-l puneai; că de i l-ai fi învîrtit i-ar fi rămas capul cu
ceafa dinainte : că de-ai fi tras mai tare de un braț, din subsuoara descusută
NT

i-ar fi curs, pe Ungurenii de-alături, umplutură de tărîțe și praf. Ghiceai s’ar

fi zis, în beregată, arterele de gumilastic, cari permiteau capului să-l ridici din
guler, să-l întinzi pînă la Capșa și dîndu-i drumul înapoi să-l vezi sărind re­
CE

pede și așezîndu-se la loc cu o ciocnire bruscă și cu o săritură comică a limbii

din gură.
Singure degetele mari, dela mînile alăturate, te făceau să crezi că pre­
latul nu era o păpușe. Ele se urmau, unul pe altul, într’un rotogol liniștit, și
I/

exprimau prin mișcare, o bucurie lăuntrică și o fericire pe core Fidel și Ursu-

lache o povestesc printr’o balanțare ritmică din coadă. Cînd se opreau degetele,
AS

atunci, firește, se întîmpla un eveniment: trecea un automobil sau un servitor

dela Palat, călare. Fața episcopului vădea o neliniște contemplativă, o tremu-
rătură din pielea rădăcinii nasului.
UI

Democrat, D. D. Konon I al Hușilor, și acum al Unjro llachiei și loc­

țiitor al Kapadokiei, care pentru cuprinderea majestății sale cerea Romîniei un
palat mitropolitan monumental, se bucura între loșca și Treji, strînși de mini
BC

și adunați de picioare, într’o idilă odorantă, cu tonuri olfactive de ipodrom

și birt. De altfel unele obiceiuri temperau contrastul îmbrăcămintei și al
profesiilor de pe aceeaș bancă duminicală. loșca între două cuvinte voluptuoase,
 FACLA • 123

Y
zvîrlea prin strungăreață fi pe la colțul musteței, unsă cu vîrf ca sfoara, cite

AR
o gură de vise spumos. Părintele Konon, tot cite odată, oprindu-și degetul din
preumblare, și-l repezea, cu o preciziune îndătinată, în moalele nasului, din
care, profilul fiind tot atunci puțin întors spre stingă, se ivea ca să dispară

R
pleznind, un element gros de capacitatea unei dulceți de prune verzi. Din bu­
zunar ieșea după aceea o basma, de mărimea unui drapel, care trecea pe o

LIB
mustață cleioasă.
Ce figură poate face noul mitropolit in țară, nu rămîne greu de ghicit.
Incontestabil, Konon arhiepiscopul aduce eu sine un trup de mărimea unei sal­
tele, cu mișcări de buturugă, o simpatică și onestă nerozie, care i-a inspirat

ITY
Marțea trecută un discurs în Parlament. Dar toate acestea, complicate în par­
tea sufletului de o timiditate ciudată. Mintea mitropolitului actual e de ordinul
inteligența unui alt bolovan de piele, bisericesc, d. Badea (Jireșeanu, doctor

S
în teologie și profesore la facultatea din București, care înfiorat de orice ches­
tiune ce face apel la judecată, își apără capacitățile, declarînd că nu dorește
să discute decît cu doctorii în teologie... ER
Odinioară, Episcopul Konon iubea o telegrafistă. Iubire platonică, filială,
numai de gesturi si aluzii duhovnicești, cu citate din Sf. Scriptură, turburată
NIV

doar de apariția basmalei 'din buzunar și de strănuturi din tot eul episcopal.
Telegrafistă după care suspina .Prea Sfințitul îl primea cu ochi aprinși de-o
nevinovată văpaie. El se prezintă la ghișeu, zilnic, în vremea ședințelor dela
LU

Sinod și Senat, și zilnic cu o hîrtie virgină in mină și cu un modest mănunchi

de flori. Ca să-l fie mai puțin, P. S. Konon se ducea dis de dimineață în piața
mare, tocmindu-le cu înse-și vorbele sale. Suma extremă pe care o jertfea dar­
nicul prelat pe preastolul unei inimi de columbă, era cîteodală de 20 de bani ;
RA

într’o lună asta putea să facă șase lei.

Jenat de numeroșii clienți ai telegrafistei, în genere profani, arhiereul
aștepta să rămîie singur, sferturi și jumătăți multe de oră, în vreme ce ’n
NT

mina lui asudată, pansele și albăstrele se veștejeau. Cînd pleca toată lumea, el
se apropia de telegrafistă cu un zîmbet preacurat, bîlbîia un mic cuvînt
introductiv, se făcea roșu, punea florile jos și, convins că îndrăznise încă
CE

o dată prea mult, și speriat, pleca numai decît ca să mănînce, căci i se făcuse
foame și nădușise. Imperturabilă, Eva dela telegraf, și nesimțitoare, arunca flo­
rile, cu cotul subt picioarele noilor veniți.
E adevărat că Mitropolitul Konon nare nici un dosar cu isprăvi atana-
I/

sice, partenice sau popa-iepești, cel puțin canoscut. Nici o duduie nu se poate
plînge că a fost violată de episcop. Na furat banii nici unei mînăstiri, nici unui
AS

spital. N'a vărsat, beat, in nici o biserică. N’a scuipat în gura nimănuia. Nu s’a
căutat de boli oprite de sfintele reglemente.
Prin urmare arhiereul Konon e plin de merite și trebuia făcut mitro­
UI

polit., .
Singurile ființe de sex feminin cu care se va fi întâmplat să doarmă
fostul Hușan, sini mîinile sale. Dar cine-și leapădă miinile sale pentru ca să
BC

se culce?
Ex-ierodiaconul losifN. Theodorescu
fost diacon în Mitropolia Ungro-Vlachiei din București
 Y
R AR
LIB
Descentralizare oligarchică

ITY
Prin proectul asupra reformei administrative, d. P. P. Carp a făcut
dovada că pîaă și oamenii cari, în materie politică și socială, au idei con­
servatoare sau sînt conservatori prin temperament, pot mîngiia iluzii cari,

S
la cercetare, se vădesc că nu's decît utopii naive și deșarte.
ER
Chstiunea, în cîteva cuvinte, stă astfel.
D. Carp crede că prin proectul său de descentralizare administrativă
va reuși să prefacă țara din temelii. El visează nici mai mult nici mai
NIV

puțin decît o revoluțiune, o revoluțiune în moravuri, în admiuistrație și

în politică, o schimbare adîncă a întregii fizionomii morale a poporului
romînesc. D. Carp vrea să statornicească în locul înspăimîntătoarei imo­
ralități politice de azi o nouă ordine de lucruri unde să domnească rela-
LU

țiuni politice și sociale ca în Apusul Europei. In expunerea de motive a

proectului citim:
„Dacă descentralizarea deprinde pe cetățeni a se guverna singuri,
RA

a eși de sub tutela atrofianlă a puterei centrale, dacă ea întărește carac­

terele și mărește acțiunea unui popor, ea mai este și condițiunea sine qua
non a desvoltării regimului constituțional.
NT

Partidele și Coroana au un interes egal a se găsi față in față cu

alegătorii, care nu atirnă de administrațiune, cari dau și lozinca guver­
nanților în loc să o primească dela dînșii. Partidele cari nu sînt expre-
CE

siunea unei majorități, cari cu alte cuvinte nu se sprijină decît. pe gu­

vern sunt ridicol de slabe în opozițiune. De acolo tendința opozițianilcr
de a transporta lupta în afară de parlament.
Neavînd nici o credință în alegători, ele dau asalt guvernelor prin
I/

mijloace anarhice și alternanța partidelor la guvern nu mai e rezultatul

nici al unei schimbări de opinie publică, nici a greșelilor guvernanților,
AS

ci a unei agitațiuni lipsite de temeiu și totdeauna de scrupul.

Că în asemenea condițiuni partidele nu se gîndesc la interese su­
perioare, că sunt de multe ori îa contradicțiune cu interesele momentului,
UI

ci numai la apetitarile și la pasiunile maselor, cade sub bunul simț.

Normele constituționale nu mai ascund decît falșificarea regimului
parlamentar, principiile dispar, anarchia începe prin a domina ideile și
BC

sfârșește prin a domina faptele*

D. Carp vrea să vindece toate aceste rele. Ambițiunea sa este vastă
și generoasă. Ea lasă cu mult în urmă ambițiunile de rînd întrupate în
 FACLA 125

cîteo reformă anonimă- fără de nume și fără de viitor, cari frfimîntă pe

Y
oamenii noștri politici de duzină. Ea-1 împinge să cerce ceva cu totul deo­

AR
sebit, cum n’a mai fost, ceva care nu numai să lase urme neșterse, ci să
fie punctul de despărțire a două epoci și a două lumi deosebite.
Dar cînd un om de stat are aspirațiuni de acestea, cînd vrea să

R
facă pe alegători neatîrnați de politică și politica neatîrnată de alegători,
el trebue să și întrebuințeze mijloace în consecință. D. Carp critică starea

LIB
actuală de lucruri. Critica aceasta o subscriem și noi. D. Carp vrea să
ajungă la revoluțiunea care, în țara noastră, se chiamă domnia legilor.
Aceasta o voim și noi. Lăsînd la o parte interesele Coroanei, cari ne sînt
perfect indiferente, sîntem în totul de acord cu d. Carp. Sîntem de acord

ITY
că nu avem partide, că nu avem alegători, că nu avem politică și că totul
este constituționalmente falș.
Dar ce face d. Carp pentru a îndrepta starea aceasta de lucruri?

S
Un lucru, pe care dacă nu l’am fi citit, nici nu l'am fi crezut cu putință.
El ia un număr de atribuțiuni dela patru ministere (ministerul de interne,
ER
de finanțe, de instrucție și de lucrări publice) și le dă pe seama a tot atî-
ția directori, împărțiți în șase regiuni. Vom avea adică douăzeci și patru
•de directori eari vor avea de dezlegat chestiunile mărunte cari încăreau
NIV

și încurcau pînă azi birourile ministerelor din București. In fiecare regiune

vor funcționa apoi: 1) un comitet permanent, compus din delegați aleși
•de consiliile județene și 2) un consiliu, ales și el de consiliile județene, dar
care nu va ținea ședințe decît un timp scurt în fiece an. Cu vremea se va
LU

căuta să se dea regiunilor budgete speciale și la nevoe — însă cu aproba­

rea Corpurilor legiuitoare — latitudinea de a putea contracta împrumuturi.
Aceasta este reforma dela care d. P. P. Carp, un fel de Bellamy
RA

romîn, nădăjduește că ne vor veni toate bunătățile și că ne va tămădui

de toate păcatele de cari pătimim.
Ce e dreptul, la prima vedere, s’ar părea că, fiind o lege de descen­
tralizare, ea ar trebui să ne mulțumească pe deplin. Este adevărat, sîntem
NT

pentru descentralizare, dar cu condițiunea ca ea să aibă la bază și lăr­

girea dreptului de vot. întrebăm : ce se va schimba în actuala stare de
lucruri după ce reforma va fi pusă în practică, după ce țara va fi împăr­
CE

țită în șease regiuni și vom avea două-zeci și patru de directori regionali ?

Nu putem tăgădui că se vor schimba unele lucruri, fiindcă în urma acestei
legi oamenii cari sînt siliți să alerge pentru toata fleacurile la București,
I/

nu vor mai trebui să se deplaseze decît până la reședința regiunilor. Dar

schimbarea de moravuri, dar însănătoșirea vieții politice, dar neatîrnarea
AS

partidelor de alegători și a alegătorilor de partide, dar revoluțiunea mo­

rală și socială — toate aceste unde rămân ? Cum vom ajunge la ele dacă
d. Carp lasă neatinsă alcătuirea electorală de azi, dară cele trei colegii :
UI

izvorul de corupțiune și de politicianism josnic, rămîn și mai departe în

picioare, întregi, fără de cea mai mică știrbire ? Lăsînd neatins sistemul e-
lectoral, partidele politice vor atîrna și de aci încolo de electori, și atîrnînd
BC

de ei, vor face și de aci încolo ce an făcut pînă azi. Politicianismul va

continua și mai departe opera Iui demoralizare; ba, ajutat de noua mașină
administrativă, care va fi o centralizare pe regiuni, se va lăți și adînci și
mai mult.
 126 FACLA

O reformă administrativă fără de o reformă electorală largă, este egal

Y
cu nimic, este o lovitură de sabie în apă. D. Carp vrea lucruri extraordi­

AR
nare, dar mijloacele ce preconizează sînt într’o disproporție așa de vio­
lentă eu scopul urmărit. Incit, la citirea proectului de lege, ne-am întrebat,
uimiți, dacă iotul nu este decît o zeflemea. Să urmărești prefacerea din

R
temelii a țării, să spui în expunerea de motive, prin critica pe care o faci, că
vrei să îndrepți toate și, cînd este vorba de măsuri, să nu schimbi în fond

LIB
aproape nimic,—căci mutarea a cîtorva birouri din București în provincie
este în fond foarte puțin lucru — este, — cum să-i zicem ? — este sau o
glumă sau o ignorare desăvîrșită a realității lucrurilor.
Comitetele și consiliile regionale, pe cari le înființează noua lege,

ITY
vor fi niște așezăminte ridicule, fără de inițiativă și fără de viață, întoc­
mai cum sînt azi consiliile județene. D. Carp, plin de iluzii asupra valoa-
rei concepțiunilor sale, crede că ajunge să decretezi crearea unor organe

S
noui, cum sînt comitetele și consiliile regionale, pentru ca ele să și existe
de fapt și să lucreze. Instituțiunile acestea nu vor fi decît niște simple
ER
biurouri de înregistrare, cum sînt azi consiliile județene, fiindcă ele se aleg
de un număr restrîns de inși, și cum este în fond și Parlamentul, care nu
e—și aceasta tot din pricina sistemului electoral—decît emanațiunea gu­
NIV

vernelor. Dacă voia să dea viață comitetelor și comisiunilor regionale, d.

Carp ar fi trebuit să creeze în favoarea lor un sistem electoral democra­
tic, dar, conservator în materie electorală, a pus în proect ca ele să fie
alese... de consiliile județene cari, după cum se știe, nu există decît cu
LU

numele.
Nu mai vorbim de alte dispozițiuni de un caracter foarte grav, cum
este puterea discreționară a directorilor asupra corpului didactic primar.
RA

Ne vom ocupa de lucrurile acestea în alt număr.

Ne rezumăm.
Proectul de reformă administrativă este, după noi, fără de vre-o în­
semnătate deosebită. El nu va schimba nimic. Descentralizarea pe care o
NT

impune nu este de cît o descentralizare cu un caracter oligarchic pronunțat.

Ea nu este o descentralizare democratică și, nefiind astfel, nefiind legată
de acordarea votului universal, nu va avea nici un fel de urmare asupra
CE

vieții politice, administrative și morale a țării. Dimpotrivă, prin unele dis­

pozițiuni, legea va avea urmări de natură neted reacționare .
Nu se merge la războiu cu alice de împușcat vrăbii. D. Carp a pus
I/

alice acolo unde ar trebui proectile. D. Carp face de multe ori lucruri de
acestea. Nepotrivirea la d-sa vine de acolo că, revoluționar în critică este
AS

conservator în practică, adică rămîne pe loc. Are vederile și vehemențele

critice ale unui democrat, dar mijloacele practice și legale ale unui re­
acționar.
UI

Em. Argin
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
0. Take lonesGU șei de partid deaioeratis
încercarea d-lui Take lonescu de a înjgheba un nou partid de

S
guvemămînt, a fost privită de noi — martore sînt chiar și unele
ER
pagini ale ,,)Faclei“ — cu simpatie. Pentru noi, ca și pentru multi
naivi din această tară, d. Take lonescu era un simbol. D-sa se ivea
la orizontul politicei romînești după patruzeci și patru de ani de
falsă viată constituțională; d-sa venea după răscoale, după eveni­
NIV

mentul acela tragic care făcuse tuturor dovada că vechia stare de

lucruri nu mai poate dăinui. D. Take lonescu venea la timp, cu
menirea de a arăta că tradiția alternării, la cîrmă, a două partide,
va trebui să fie curmată.
LU

Dar dacă vremea era pentru d. Take lonescu, de trei ani de

zile de cînd și-a înjghebat partidul, d. Take lonescu s’a arătat a fi
cu totul sub vreme. Vremurile erau noui, d. Take lonescu rămă­
RA

sese cel vechiu.

Țara cerea un partid în adevăr nou. D. Take lonescu i-a dat
unul cu apucături dinainte de 1907. Vremea cerea un partid care
să slujească de trăsătură de unire între clasa muncitoare pe cale
NT

de a fi organizată și marea burghezie, agrară și industrială, strînsă

în cele două partide de guvernămînt de pînă aci: liberalii și jun--
kerii cu și fără blazon, de sub șefia d-lui Carp. Vremea și țara; ce­
CE

reau un partid care să adune sub drapelul lui mica și mijlocia bur­
ghezie, burghezia intelectuală, mai ales. Țara avea nevoe de un
partid cu suflu idealist, de un partid de descătușare și de libertate,
de un partid care să știe să ia o poziție hotărîtă în fata Coroanei îm-
I/

bătrînită în rele, în fața oligharhiei, financiare și latifundiare, care

ne împinsese în prăpastia din 1907. Țara voia un partid democra­
AS

tic, în înțelesul adevărat și apusean al cuvîntului, un partid care

să se reazime pe masele populare dela orașe și dela sate, cari au
cu ce trăi, un partid care să cheme la viața politică un cît mai mare
număr de cetățeni și să întroneze adevărul și libertatea desăvîrșită
UI

în luptele dintre partide.

Cu ce a răspuns d. Take lonescu acestui deziderat adînc al
țării ?
BC

Cu servilism fată de Coroană, cu demagogie, cu înfrățirea li-

beralo-takistă, cu ipocrizie și minciună, cu tristul spectacol 41 omu­
lui care vrea puterea, fără să-și aleagă mijloacele. Programul poli­
tic, economic și social al d-lui Take lonescu ? Puterea I Idealismul
 128 FACLA

Y
său, democrația sa? Grija de a-și căpătui partizanii! Și sini multi,

AR
și stomacurile lor au ajuns ca de stelnită.
Dovezile falșei sale democrații, ni le-a dat d. Take lonescu da
mult, ni le-a dat totdeauna, ni le dă zilnic. Dovada ne-a dat-o în
clipa cînd s’a aliat cu gheșeftarii liberali, în ziua cînd a apărut la

R
Eforie alăturea de asasinul țărănimei, în ziua mascaradei tragi-co-
mice din piața Teatrului. Dovada ne-o dă pe măsură ce se apropie

LIB
tot mai mult de putere. O dovadă ne-a dat-o și Duminică, la întru­
nirea dela Galati.
D. Take lonescu, de cînd și-a ales nobila meserie de curățitor
chimic de pete liberale, nu știe ce să mai iscodească și să mai fal­

ITY
sifice. In cuvîntarea-i dela Galati, d-sa a cutezat să afirme că ,,libe­
ralii au făcut în 1907 ceea ce trebuiau să facă", și să adauge că ,,e
sigur că miniștrii liberali se simțeau adine îndurerați pentru că
trebuiau să se împuște țăranii". In ochii d-lui Take lonescu, „fap­

S
tul că represiunea a fost energică, se explică prin aceea că există și
ER
friguri ale represiune! ca și friguri ale revoluțiunei!"
In ringurile acestea stă îndiiiegat nu mai știu pentru a cîtea
cară, tot fondul sufletesc al șefului de partid democratic care este
d. Take lonescu.
NIV

Cînd un om făuritor de partid nou, în setea-i de a reabilita pe

liberali, e orbit pînă într’atîta în cît se face că uită că grosul celor
11.000 de țărani, asasinați pe altarul proprietarilor și al politiciani-
lor, a pierit nu „în frigurile revolutiunei'\ ci la săptămîni întregi
LU

după răscoale, atunci cînd ordinea era pe deplin și pretutindeni re­

stabilită ; cînd omul acesta se face că nu știe că mii de ființe au
fost răpuse, cu toate că nu luaseră parte la răscoală, în urma ordi­
nelor date „în liniștea cabinetului" de către ilustrul asasin și aliat
RA

al său de azi Ionel Brătianu, — a-i mai acorda vre-un credit pe

piața democrației romînești, ar fi nu să ne călcăm pe conștiință, ci
să o sugrumăm.
NT

Nu. d. Take lonescu nu e omul — iar partizanii săi înflămîn-

ziți, încă și mai puțin — care să înfiripeze partidul radical-socialist
în țara noastră. Takismul, organizat în partid de guvernămînt. nu
CE

poate umplea golul care stânjenește atîta mersul țării noastre spre
adevărata democrație. E o experiență mai mult pe care țara tutu­
ror experiențelor nenorocite o va face atunci — și urăm ca eveni­
mentul să se întâmple cît mai curînd —- cînd partidul care are atâta
democrație într’însul cît conservatism a picat dela liberali și dela
I/

carpiști, va fi chemat la putere.

AS

Justus
UI
BC
 FACLA 129

Y
Romînii de peste munți

AR
si plagiatul d-lui Cuza

R
Toți aceia cari, în vremea din urmă, au fost amărîți Și scîrbiți

LIB
de atacurile vehemente cu cari se onorau romînii de peste munți,
ei între di, au avut în sfîrșit, prilejul să constate că totul nu este pier­
dut, de oarece mai sînt chestiuni în cari cele două tabere să poată fi
de acord. O asemenea chestiune este aceea a plagiatului domnului

ITY
Cuza. Ziarele de peste munți, fără deosebire de grupare, s’au năpus­
tit asupra domnului Socor, a juraților, a avocaților și publiciștilor
cari s’au manifestat contra domnului Cuza. N’a fost insuliță, cft de
trivială, de care să fie cruțați acești oameni pentru că au dat pe față
plagiatul. In schimb plagiatorul este ridicat la cer ca om mare, geniu,

S
salvator al romînizmului, erou și martir al neamului.
înfocarea cu care luptă ziarele de peste munți ca să distrugă pe
ER
atîția și să înalțe pe unul este pur și simplu ridicolă. Ele n’au băgat
de seamă în ce enormitate cad. Cînd afirmă că d. Socor e vîndut jida­
nilor. uită că implicit aruncă aceeași ticăloasă insultă d-lui I. L. Ca_
NIV
ragiale și profesorului N. Basilescu, cari înaintea domnului Socor au
denunțat pe d. Cuza ca plagiator, precum și domnilor: Al. Bădărău,
fost și viitor ministru, Pennescu, fost primar de Iași, Tănase Gheor­
ghiu, fost deputat, Săndulescu, fost prefect de poliție, Lascar Antonin
fost deputat, Oswald1 Teodoreanu, fost magistrat, Vespasian Pella,
LU

fost deputat și primar, cari au fost avocații domnuM Socor și carii,

după cum au și declarat-o, n’au venit să-și facă meseria de avocațiț
ci au venit fără plată, ca să susție cauza domnului Socor pe care o
socotesc dreaptă, convingerea lor fiind că d. Cuza a plagiat.
RA

Dar cu aceștia lista vînduților nu e isprăvită. Căci dacă vîndut

este Socor, atunci vînduți sînt și profesorii și publiciștii cari i-au luat
apărarea și anume: profesorii Tiron și Bujor dela Iași, profesorul Ra­
dul escu-Motru de la București. C. Miile, directorul Adevărului. Victor
NT

lonescii, directorul Acțțuneî, Ghiță Rădulescu, directorul Ordînei, N.

D. Cocea, directorul Faclei, Toma Dragu și T. Arghezi, Colaboratorii
noștri1, etc., etc.
Și încă nu s’a isprăvit lista vînduților, căci trebue să mai adău­
CE

găm și trei serii de jurați (două la Iași și una lai București), pilus (tri­
bunalul și Curtea de apel din Iași și Curtea de casație dip București
cari, în aceiași chestiune, judecind reclamația d-lui Socor contra d-ltii
Abgar Buicliu l’au condamnat pe acesta din urmă.
I/

Ceva mai mult: am văzut în ziarele de peste munți și versiunea

că jurații au acliitat de frică, pentru că, fiind cu toții; membri sau în
partidul liberal sau în cel conservator-democrat, li se pusese în vede­
AS

re că vor fii excluși din partidele respective, dacă vor condamna pe d.

Socor. Aflăm deci, ceeace noi nu știam și nici n’am fi bănuit, că și
cele două partide politice mai mari sînt vîndute jidanilor.
Toți' aceștia după logica onoraților confrați de peste munți, sînt
UI

forțamente vînduți, de vreme ce au stat de partea vîndutuluk Sau,

mai este și altă posibilitate. Se poate presupune că sînt oameni de bu­
nă credință șii dezinteresați, dar s’au lăsat păcăliți de d. Socor: pe de
BC

o parte ei n’au înțeles că „Poporația" și epigramele domntului Cuza

sînt plagiate, ci luîndu-se după argumentarea meșteșugită a d-lui
Socor, s’au lăsat sugestionați; pe de altă parte ei nu și-au dat seama
că se află în fața unei intrigi a Cahalului, care a plătit pe d. Socor să
scrie sau numaiii să iscălească odioasa calomnie.
 130 FACLA

In acest caz toți aceș't'î oameni sînt idioți.

Y
Asta e: vînduți sau idioți. Aceasta rezultă cu o logică implaca­
bilă din atitudinea ziarelor de peste munți. Cred fruntașii ardeleni,

AR
indiferent de grupare, lucrul acesta? Ne îndoim. Preferăm să presu­
punem că domnii ăștia sînt foarte voinicoși: ei știu că nu se va găs:
nimeni în Romînia care să-i cheme la răspundere în fața justiției ma­
ghiare. De-aici curajul de a face atîta jertfă de noroiu, zicem jertfă,

R
pentru că știm că noroiul le trebue pentru uzul propriu: de un an de
zile și-1 zvîrl reciproc, făcîndu-se ei între ei, vîndiiți șl pungași. Dai4

LIB
cînd e vorba de o chestie mare, sînt filotimi dumnealor: sînt capabili
să-^i impue lipsa, pentru ca, unițA, dacă nu în cuget, măcar în simțiri,
să dăruiască altora din strictul lor necesar.
Ii admirăm.

S ITY
ER
NIV
LU

Sărbătorirea d-lul Caragiale

autorizată de cel în drept
RA

' Toată suflarea romînească ar fi vrut să sărbătorească pe d. I. L.

Caragiale, cu prilejul jubileului d-sale. Mulți stăteau însă la îndoială,
neștilind ce atitudine va' avea El în această; chestiune.
NT

In sfîrșit, El s’a pronunțat. Cînd zicem El, ați înțeles că vorbim

de d. N. lorga.
D. lorga a publicat în Neamul d-sale un scurt ucaz, prin care
CE

autorizează sărbătorirea d-lui Caragiale și, în acelaș timp, inzistă a-

supra uriașelor lui merite — ale lui lorga, firește, nu ale lui Caragiale.
Din ucazul în chestie rezultă că d. Caragiale e un băiat nelipsit
•de merite, care a ajuns să însemneze ceva, grație d-lui lorga. In ade­
văr, încă dela 18 ani d. lorga l’a luat sub protecția d-sale pe d. Cara-
I/

gia'le și an de an l’a impus opiniei noastre publice.

Felicităm pe d. Caragiale. Deși sărbătorit de unii și de alții, d-sa
AS

trebuie să fi suferit amar cît tâmp aceste sărbătoriri erau făcute prin
contrabandă. Acum cînd sînt autorizate de cel în drept, va putea să
se bucure intens și neturburat.
D. Caragiale se va grăbi să mulțumească părintelui său adoptiv.
UI

Cațavencu
BC
 FACLA 131

Interviewul d-lui Alexandrescu

Y
AR
D. Alexandresco dela Iași, eminentul jurisconsult, a acordat un
interview. Se zice că ziaristul care a primit interviewul, ar fi excla­
mat, atenuind o celebră esclamație a d-lui Alexandresco :

R
— De cînd m’a fătat mama n’am pomenit așa interview !
Căci d. Alexandresco vorbește foarte elegant.

LIB
D. Alexandresco declară că d. Cuza n’a plagiat, și că felul d-lui
Cuza de a-și alcătui scrierea e foarte științific. Deducem de aici că și
d. Alexandresco tot așa procedează în alcătuirea scrierilor sale — și-1
felicităm.
D. Alexandresco mai declară că regretă grozav că nu s’a putut

ITY
duce la Iași în ziua cînd Gică, Toto, Titi, Bâță, Țîcă, Cutiță și ceilalți
îngerași din centre au protestat contra juraților, căci ar fi fost încîn-
tat să unească protestoiul d-sale cu protestărica lor.
Credem a cunoaște cauza pentru care d. Alexandresco nu s’a pu­

S
tut duce la Iași : tocmai îi expirase biletul de liber-parcurs și d-sa nu
e omul care să călătorească cu un bilet expirat.
, . ER Tololoiu
NIV
LU

Problema turcească,
RA

o problemă agrară
NT

Toată lumea știe că problema orientală se compune dintr’un a_

malgam de probleme separate. Așa, este problema macedoneană, cea
albaneză, grecească, arabă, armeană, etc., etc. La toate aceste proble­
CE

me se mai adaogă acum și problema turcească.

Cînd se vorbește de musulmani se înțelege deobicei pătura stă-
pînitoare din Turcia. Dar aceasta e numai o pătură subțire, căreia
massele musulmane sînt numai supuse. Nici stăpînirea turcească nu
I/

e o stăpînire națională, ci una de clasă. Grosul populației turcești o

formează țăranii, cărora le merge rău de tot — atît de rău, încît, în
genere, populația creștină e considerată ca mai avută ca cea musul­
AS

mană, Dacă nu s’a auzit nimic despre această mizerie a populației; ță­
rănești musulmane, asta se datorește faptului că o prăpastie adîncă,
cum nu se poate mai adîncă, desparte massele poporului turcesc de
UI

pătura conducătoare din Turcia.

Pătura stăpînitoare turcească își are sediul la Constantinopol și
se compune din funcționari și ofițeri, adică militari de meserie, mo­
șieri, negustoA, cum și din financiari, cari trăesc dintr’o ayere aca­
BC

parată prin vicleșug sau furt. Se vor mira unii, poate că trec pe mo­
șieri la populația Constantinopolului. Dar moșierii turci nu se odupă
singuri de agricultură, ci arendează pămîntul țăranilor și ei trăesc
prin orașe, în Capitală, sau, șl mai departe de moșia lor, la Paris. Mu-
 132 FACLA

Y
sulmanii aceștia de Capitală s’au amestecat de sute de ani cu alte na­
țiuni și rase. Din. primele zile ale stăpînirei, ei s’au întovărășit și au

AR
luat în mijlocul lor clicele stăpînitoare din vechiul Bizantin.
Ienicerii, cari se alcătuiau, după cum se știe, din copii de creș­
tini crescuți în religia musulmană, au dat deasemenea neîncetat ele­
mente acestei pături stăpînitoare. Pe lîngă această selecție socială,

R
care s’a făcut fără întrerupere timp de șase secole, amestecul sîngelui
a mai avut loc prin furarea și cumpărarea de femei creștine. Rezulta­

LIB
tul e : dacă punem alături un musulman din pătura stăpînitoare din
Constantinopol și un țăran din Anatolia deosebirea e surprinzătoare
— e mai mare deosebire ca între un francez și un german, sau între
un italian și un rus. E adevărat însă că vorbesc aceeași limbă, cu toa­
te că între dialectul din Anatolia și cel din Stambul, care e amestecat

ITY
cu cuvinte arabe și persane, e o mare deosebire. Dar sînt și greci cari
și-au uitat limba lor și vorbesc numai turcește ; ba sînt chiar gazete
de-ale grecilor tipărite cu litere grecești în limba turcească. Limba
turcească e cea oficială și cine ocupă o funcțiune se consideră turc.

S
Turcismul este ideia unei pături stăpînitoare și a încetat să mai fie o
ideie națională.
ER
Trebue să mai adaog că în Orientul european avem cea mai ve­
che ruptură din Europa dintre oraș și țară. Legătura intelectuală în­
tre amîndouă e de muilt ruptă și Capitala, înainte de toate, își are pro­
pria ei viață, cu totul străină d® cea din restul țăreii. Astfel se explică
NIV

că țărănimea turcească n’a găsit încă un tălmăcitor și apărător al in­

tereselor ei. Dar, mai curînd sau mai tîrziu parlamentarismul va a-
duce transformarea necesară. Țăranul turc se va deștepta și această
mișcare va zgudui tara și mai cumplit decît răsculările arabilor și re­
LU

voltele din Macedonia.

Căci situația acestei țărănimi devine din zi în zi mai rea. Prețu­
rile pămîntului și ale arendei se urcă rapid, deasemenea se urcă și
prețurile pentru hrana vitelor. Cunosc cazuri din Asia mică, nu de­
RA

parte de Constantîinopol, unde țăranii și-au vîndut pămîntul pe lin

preț de nimic fiindcă nu puteau săJl mai ție. Semnificativ e că, în par.
te, turcii sus puși din Capitală, sînt aceia cari cumpără astfel de pă-
mînt. Pe lîngă acestea toate se mai adaugă șn cele două plăgi ale tA-
NT

rănimei : recruții și birurile.

In primul timp al serviciului militar obligatoriu, procentul era
de un recrut la 180 locuitori, în anii 1880—1890 procentul era de 1 la
135, iar în anul 1906 de 1 la 100. Din dările directe către stat populația
CE

țărănească plătește 10.900.000 pfunzi, iar cea de la orașe 1.600.000.

Cea mai mare parte din dări se scoate dela țăranii din Anatolia.
De cînd a fost introdusă Constituția veniturile ordinare ale statului
s’au urcat cu 3.5 milioane — cea mai mare parte din această creștere,
I/

adică 2.2 milioane, au provenit din dijma și birul asupra oilor, biruri­
le cari apasă mai! greu țărănimea.
Asta e problema turcească. Ea formează o parte din marea pro-
AS

blemă agrară care anunță Turciei cele mai adînci sguduSri interne.
Parvus
UI
BC
 FACLA 133

Y
„Ce spun alții**

AR
Neamul huligănesc s’a îmbogățit cu o rubrică : Ce spun alții. E

R
vorba de plagiatul d-lu£ Cuza și anume despre ceea ce spun alții des­
pre acel plagiat.

LIB
Alții spun ei ce spun ; dar de ce nu publică Neamul ce spune d.
lorga ?
Căci pînă acum părerea d-lui lorga a rămas taină nepătrUnsă.
Nu-i vorbă, i-a telegrafiat d-lui Cuza că „în clapele acestea de neplă­
cere sînt lîngă tine" — dar de mișcat din loc nul s’a mișcat. Și a spus

ITY
el — post festum, după ce l’am somat noi — că respinge acuzarea, ba
încă o respinge „cu piciorul".
Afle însă d. lorga că o asemenea acuzare nu se respinge cu, co-
tonoagele ci cu argumente. Și argumente n’a adus, pentrui că n’a pu-,

S
tut șî nu poate aduce, cum n’au adus și nu pot aduce nici alții.
Rămîne deci stabilit că și după părerea d-lui lorga d, Cuza este
ER
plagiator. Iar dacă d. lorga dorește să risipească această convingere
generală, atunci îl poftim să nu se afirme ci să demonstreze că „Po-
porația" nu e plagiată. De altfel d-sa are și un exemplu : d. C. Rădu-
lescu-Motru nu s’a mulțumit să afirme ci confruntînd documentele
NIV

în cauză a demonstrat pe ce-și întemeiază convingerea deplină că d.

Cuza e plagiator. Z,
LU

Morțtlor literari
RA

Lăcomia i-a îndemnat pe condu­

cătorii „Flacărei44 să scoată la iveală
poeți și prozatori, ce decedaseră de­
NT

mult din viața literară.

Voi ați murit; și dricul v’a dus în cimitire.

Neplînși vă scoborîți într’un obscur mormânt
CE

Sau în adînci prăpăstii găsit-ați ispășire

In ghearele de vultur a criticului sfînt.
....Din țărîna, îmbibată de rincedă otravă,
0 floare nu răsare. Greu, se ridică ’n slavă
Un miros de cadavru ; pămîntul tot e gol
I/

Și paseri, de departe, vă dau un larg ocol.

AS

E noapte — sub bătaea scînteelor de lună

In negre țintirime hienele s’adună.
Spinările li-s frinte ca arcul unei bolți;
UI

Cu unghiile scurmă, țărână iau în colți

Și scot golașe cranii și putrede schelete
Ce clămpănesc în ritmul postumelor sonete.
Macabra răpăeală de oase și danturi
BC

Răsună. Amuțește în huciu privighetoarea.

In iarbă se ascunde, înfrigurată, floarea
Și mut își împietrește izvorul solzii suri.

Miezme trec.... Pe muchea mormîntului deșert

Schelete melomane dau viilor concert.
Proletar
 134 FACLA

L,a ce servesc gazetele naționaliste

Y
AR
Intr’o gazetă din Konigsberg (Prusia) am găsit zilele trecute ur­
mătorul anunciu :
HÎRTIE MACULATURĂ

R
de gazete germaniste, fără conținut socialist,

LIB
potrivită ca hîrtie.... higienică se cumpără dela
50 kilograme în sus.
Ofertele să se adreseze cît mai curînd Admi­
nistrației Garnizoanei Kfinlgsberg.
Gazetele naționaliste nu vor fi încîntate, probabil, de deosebita

ITY
atențiune a administrației acelei garnizoane, avînd în vedere delica­
tul..., rol ce li se atribue. Dar, această administrație s’a arătat foarte
prevăzătoare : te pomenești că soldatul, dînd peste o gazetă socialistă
o și citește, și atunci ... Nu, asta nu trebue să se întîmple.

S
Aprobăm în totul modul de a vedea al administrației garnizoa­
nei din Konigsberg. Și credem că facem un adevărat serviciu garni­
ER
zoanelor ca și tuturor instituțiunilor civile romînești că ar trebui săi
ia aceleași măsuri precaute, în vederea cărora le recomandăm căldu­
ros Neamul Romînesc.
Tot odată rugăm pe d. lorga să grăbească și apariția Lumjnei.
NIV

Ș.
LU
RA
NT

ABGAR BUICLIU
CE

Unul din bărbații cari, sub conducerea d-lui A. C. Cuza, s’au

hotărît să regenereze Romînia, este d. Abgar Buicliu. E o figură, inte­
resantă și mutra d-sale ar fi admirabilă pentru coperta unei reviste
humoristice.
I/

Dar pînă acum naționaliștii n’aiu scos publicații humoristice, ci

numai dintr’acele cari, ca Neamul Romînesc, sunt humoristice fără
să vrea.
AS

Se vede că de aceea d. Socor s’a socotit obligat să-1 ia în serios

ifi să-1 dea în judecată, obținînd, firește, condamnarea lui. Nu este Un
siuccesîjextraordjnar. Și pe mai marii domnului Buicliu, adică pe d.
UI

lorga și Cuza, i-am vedea condamnați, dacă toți cei calomniați de dîn-
șii i-ar da în judecată.
D. Abgar Buicliu este o desăvîrșită nulitate. Pentru aceasta n’a-
vem să-i facem nici un reproș după cum nu-1 vom reproșa nici faptul
BC

că și-a făcut o situație, cel puțin materială, absolut nepotrivită cu

,,meritele“ lui. Este loc sub soare și pentru proști și, mai ia urmă, este
chiar un act de delicateță din partea Soartei că tocmai pe proști îi
favorizează: măcar atîta satisfacție să aibă și ei.
 FACLA 135

Y
Ceeace însă îl face scîrbos pe acest Abgar Buicliu, este că nu-î
lipsește numai mintea ci și sufletul. In procesul Cuza-Socor, unde Ab­

AR
gar a fost pus să pledeze, el a insistat cu deosebire asupra originei ar­
menești a amicului nostru, căutînd ca, prin deșteptarea unor anumite
sentimente josnice ale juraților, să obție condamnarea lui Socor. Și
pentru că aceste șarje au provocat zîmbetul celor de față, Abgarul în

R
chestie a formulat următoarea teorie, pe care de sigur i-o băgase în
cap d. Cuza:

LIB
— Eu sînt armean de religie romînă. Și tocmai de aceea mă ri.
die împotriva lui Socor, pentru că noi armenii sîntem datori recu­
noștință acestui popor romîn, care ne-a primit în sinul lui și nu ni se
poate îngădui nouă să aducem critice oamenilor de seamă ai țărei șl
profesorilor ei. Noi armenii trebuie să fim modești și rezervați. Socor

ITY
n’a înțeles acest lucru și de aceea vă rog să-l condamnați. Dați-i, vă
rog, o pedeapsă cit de mititiouță, numai ca să nu rămîie nepedepsit
pentru că și-a permis să iasă din rolul lui de armean.
E o concepție de cerșetor și parazit, care poate fi logică și sin­

S
ceră în ce-1 privește personal pe acest Abgar Buicliu. care a prirrțit o
î?ăraj control, a învățat-o pe din afară și a rostit-o în stilul care-i e
ER
propriu, căci, cu tot regretul, noi am fost siliți s’o redăm într’un stil
mai omenesc.
Pentru oamenii cu demnitate concepția aceasta a patriotizmului
bazat pe recunoștință pentru binefaceri materiale este o negustorie
NIV

scîrboasă. Patriotismul nu se disecă și nu se prețăluiește în bani. Abgar

care știe că n’a adus nici odată vr’un serviciu acestei țări și știe că
nici odată nu-i va aduce vre-unul, se poate lăuda cu sentimentele Tui
de sclav. Dar el n’are dreptul să ceară altora aceleași sentimente. Unț
LU

Haret, un Missir, un Ibrăileanu, un Socor sînt patrioți pentru că sînt,

iar nu pentru că țara i-a îndopat cu gheliruri; ei sînt patrioți din
dragoste curată, iar nu din recunoștință.
Dar nu vom discuta cu Abgar Buicliu. Ținem să relevăm abjec-
țiunea trucului la care a recurs d. Cuza, făcînd apel la di. Buicliu să-l
RA

apere înaintea juraților.

înainte de proces toată lumea s'a întrebat cu mirare:
— De ce și-a găsit d. Cuza tocmai pe imbecilul ăsta ca să-l apere ?
Și numai după ce d. Buicliu a vorbit, s’a văzut trucul. Era vor­
NT

ba să se redeștepte ura în contra armenilor, dispărută de o sută de

ani, pentru ca măcar în felul acesta să se obție condamnarea. Și pen­
tru ca șarja să fie și mai senzațională, pentru ca ea să fie și mai suges­
CE

tivă, trebuia, să vie un armean care în această calitate să arate că

Socor e cu atît mai vinovat cu cît este armean.
Procesul Cuza-Socor a arătat, o dată mai mult, din ce gunoiu
fumegînd a răsărit planta otrăvitoare a partidului „naționalist".
H.
I/
AS
UI
BC
 136 FACLA

Y
„Marile demonstrații" ale opoziției

AR
Zile de primăvară. A plouat, și a fost cam noroiul pe străzile
mărginașe ale capitalei noastre, iar pe calea Victoriei o apă neagră

R
îmbîcsită cu praful și murdăria inerentă marilor centre.
Intr’o seară, cetățean pacinic, după ce citisem gazetele într’o be­

LIB
rărie, după ce un sfert de ceas nu văzusem înaintea ochilor de cît
titluri bombastice ca: „guvernul asasin", „impostori", „voințapoporu­
lui e cu noi", etc., etc, aproape mă convinsesem și eti. De!, convin­
geri politice, guvernul se răzbună, mai știu Șfi etî. Or fi avînd dreptate
gazetele opoziției.... '

ITY
Dar eșiî. îmi ridicai gulerul, îmi înfundai mîinile în buzunare,
căci începuse ‘să picure iarăși de sus.
Trotuarele se întindeau înaintea și în urma mea, șiruri lungi și
’ngrămădite de pietre de abanos. Luminile electrice se reflectau ciu­

S
dat în strălucirea murdar de neagră a străzei.
Trecătorii nocturni cu capul înfundat între umeri, ca și mine își
vedeau grăbiți de drum. ER
Cînd, la un colț de stradă, după un geamăt de automobil care
trecu ușuindu-și cauciucurile ude în apa din stradă, auzii cîteva stri­
găte răzlețe, cîteva chiote, vorbe, zgomot; un moment auzii distinct
NIV

un ura, ș’apoi, mormăliala înăbușită și răgușită pe care o ascultam

mirat, se apropiă.
Văzui deslușit un grup de oameni — să tot fi fost vre-o 30—40,
venind clătinîndu-se, îndemnîndu-se răgușit, cu vre-o cîteva torțe
LU

în mînă.
O învăluire de vînt mi-aduse în față fumul negru și mirosul
greu al torțelor, și-un miros groaznic de spirt. Nu știam de unde
vtine odoarea asta; dar m’arn lămurit îndată: toți manifestanții aveați
ochii pe jumătate închiși, și din pupilele dilatate ieșiaiî sticliri stranii,
RA

iar mersul li-era fiecăruia în deosebi, legănat, ori în zig-zag.

Unul în fruntea cetei agita un baston cioturos. o bîtă, și striga
din cînd în cînd, c’o voce par’că eșită dintr’un butoiu (fără aluzii!):
— Trăiască Tache lonescu!
NT

— Trăiască Ionel Brătianu !

— Trăiască opoziția-unită!
— Trăiască democrația conservator-liberală!
CE

— Jos guvernul asasinilor!

Iar voci ce păreau răgete nemodelate îi răspundea.
— Ura!
Și le sunau atît de straniu, atît de curios vocile în liniștea
străzei!
I/

Era doar aproape miezul nopței.

înapoia manifestanților venea, un cîrd de copii, recrutați dîn
AS

cea mai de jos populație a Bucureștiului.

Cîți-va curioși, stăteati liniștiți pe marginea trotuarului, pînă
ce procesiunea trecea, și apoi, plecau grăbiți, pierzîndu-se în noapte.
Iar celor 30 de manifestanți li se tîrîiau picioarele cu ghetele
UI

scîlciate — în opoziție, ce vrei! — în apa murdară a străzei, fleșcăind

și împroșcîndu-se reciproc cu noroi.
Mai de parte un vardist îi privea și mirat și ironic și batjoco­
ritor — un conglomerat de sentimente adunate într’o singură pri­
BC

vire ce spunea așa de multe în simplicitatea ei....

Și omul ordine! s’a dat în lături binișor, din calea cetei.
 FACLA 137

Am stat un moment ila îndoială. Să nu fie și asta vr'unul din

Y
mijloacele așa de puțlin alese ale „guvernului asasin" de-a compro­
mite opoziția?

AR
,,Un guvern fără scrupule"... îmi veni în minte un crîmpeiu
dintr'un articol al unul ziar de opoziție, și...
*

R
...Dar, a doua-zi, jurnalele opoziției, amunțau, cu litere de-o
șchioapă, pe pagina întîia, la locul cel mai vizibil „grandioasa mani­

LIB
festație a opoziției-unite", care a dovedit încă odată regelui, că
„poporul s’a săturat de guvernul de asasini".
Și nici odată, n'am simțit și n'am înțeles mal bine ca atunci
trista și desgustătoarea mascaradă a partidelor noastre politice, de­
mocratice și populare.

ITY
IțiM Porin

S
ER
Prologul meu
NIV

Eu na sînt, cum era Mefisto, făuritor de versuri rele,

Căci „Aghiuță" ’ntre reviste e „cum e luna între stele" —
LU

Și dacă „Flacăra" susține că e revista cea mai bună,

E că „maeștrii" și reclama pretind și cer metal ce sună.
Și dacă nu semnez, e fiindcă eu nu visez s’ajung celebru
RA

Să am saloane așternute cu piei de tigru ori de zebru

Și nu doresc ca poetraștrii în stradă să mă acosteze
Și, speriați de concurență, superbi, să mă terorizeze.
NT

Deci—fără nume voiu rămâne, căci cred că starea mea civilă

Nu-i necesară când e vorba să scriu, retras ca într’o vilă,
In splendidele mele versuri sonore și spirituale!
CE

Voiu fi și trist adesea, poale, și voiu privi cu multă jale

Prostia care ’n loc de zâmbet, compătimire îți inspiră
(De-o pildă unul care crede că ’n mână ține-o sfântă liră
Și țipă că literaturii și țării românești e fală,
I/

Când ele e frate bun cu scribul ce ’n cancelaria banală

Cu monotona lui peniță măsoară pierderea de vreme !...)
AS

Precum vedeți, la „șezătoare" Palatul n’are să mă chieme

Și nu ocup nici o catedră de conferențiar dramatic.
Și nu-mi dau aere pe stradă, nepieptănat ca un sălbatic
UI

Și mai de grabă sînt în stare să spun vre-o două—trei cuplete—

De cât s’ajung un pierde-vară cu capul gol umbrit de plete!
Spiritualul vers adesea îl voiu schimba într’o biciușcă
BC

Și multe „nume* voiu închide în rima mea ca într’o cușcă!

Deci, toți cu musca pe căciulă, pitiți, păziți-vă de rimă
Căci nimeni nu rai’n trece ’a spirit și-s fără adversar în scrimă!
Anonim
 Y
ALMANACHUL

R AR
LIB
XlrU <11 1JVJEW •

Md‘ $i Jiaiiaeala'
S ITY
Un splendid volum cuprinzând:
ER
Un bogat material de utilitate practici pentru ce­
tățeni și anume: Tariful pentru călători pe C. F. R.;
Mersul trenurilor; Prețul biletelor la S. M. R.; Extrase
NIV

din legea electorală; Bâlciurile din România; Legea

repausului duminical; Legea timbrului; Muzeele fi ex­
pozițiile din București, etc., și o aleasă materie literară
de d-nil: Gala Galaction, Al, Ciurcu, Tudor Arghezi,
LU

Ctncinat Pavelescu, C. G. Costaforu, V. Demetrius, Maria

Pamfile, Leon Ferara, Iosif Nădejde, B. Nemțeanu,
Victor Eftimiu, Lia Hârsu, I. Rusu-Abrndeanu, etc.
RA

Mu me roase ilustrai iuni în text

MK DE VÎNZARE IKBi
NT

la toate librăriile și la toți depozitarii

de ziare din țarâ.
CE

30 bani exemplarul
I/
AS

Ib țară In străinătate
UI

Pe un an Lei 7.- Lei 9.—

v 6 luni
BC

o 4.-
ATELIERELE SOCIETĂȚII „ĂDEYEHUL* — București
Prețul 15 Bani
 BC
UI
AS
I/
CE

" Excelentă. Maiestatea Ss. ni!

NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
ITY
DOSARUL
S
ER
Anul 1907 s’a revărsat veste țară, cu talaze de foc și nămoluri de sînge-
Pentru ca sa și îndreptățească porocla de .liberal*, atunci cînd o stăpînire
NIV

conservatoare, la gîndul că avea să secere, în anotimpul de iarnă, holdele de

oameni răsculate, se lepădj de putere, guvernul ce se sui în urma ei la cârmă
ucise vlăstarii cei mai vii ai neamului, zdrobi subt copitele cailor spicele ce'e
LU

mai pline și ca un satir nebun se tăvăli, în sînjele fierbinte al sătenilor noștri.

Se poate spune că furia apărării a fost în parte legitimă. Nici o o vic­
torie nu se ciștigă fără de jertfă și nici o concesie nu se face poporului pînă
RA

ce stăpînii n’au așternut cîteva cadavre. Fiece treaptă pe care s’a suit cu po­
vara lui omul, ca să ajungă mai sus, poartă umbra roșie a vieților pierdute.
NT

Ministrului de Interne din 1907, d-lui Brătianu,nu i s'a adus o imputare din
faptul că, pentru a scăpa oligarhia, pornise să suprime națiunea. F-o luptă doar
și’n luptă cine se oprește să gîndească liniștit? învinge unul, învinge celălalt—
CE

un învins întotdeauna trebue să fie.

A fost chemat însă la răspundere d. Brătianu, pentru crimele zadarnice
pentru „ororile inutile* cum a fost numită acțiunea de represiune sălbatecă,
I/

pasiunea sadică pentru omor. încetaseră revoltele și totuși pilcuri — pilcuri de

țărani erau fulgerate de gloanțe. Unii militari, poale că fricoși într’o încăerare
AS

externă și cari într’un război ar fi dezertat, au dovedit o bravură minunată în

interiorul țării și s’au acoperit cu lauri punînd să se împuște oameni de-un
UI

neam cu ei, inofensivi,, legați cot la cot, în fața comandei: foc!

Revoltele trecuseră și numărul morților creștea neîncetat. Pentru ce?
BC

ffi din ordinul cui ? Pentru ce în Olt, de pildă, 20 de oameni erau duși între
puști, în cimitir, puși să sape 20 de gropi, așezați la rînd cu spatele la groapă
și împușcați? Pentru ce pe la prefecturi oamenii erau bătuți pînă ce medicul—
onoare lui!—socoțe i că-i de ajuns, apoi erau lăsați, eu o drojdie de viață în
teupurUe lor sfărîmate, să plece și să cadă, unul cîte unul, morți pe grămezile
 FACLA " 143

de pietriș din marginea șoselei către satul lor? Pentru ce o mie de astfel de

Y
asasinate, tot mai variate și mai perverse, cînd revoluția se stinsese?

AR
Pentru ce toți cîți se știau arând un dram de autoritate puteau să și-o
înzecească sub ochii tuturor și pentru ce, la unii magistrați, voia cea mai largă
de-a ucide pe cîți întâlneau purtând straie albe, croite din alte trîmbe decît

R
ștofa rușinoasă a mohorîtelor lor îmbrăcăminte ? Și cine autorizase pe acești

LIB
siniștri asasini să lucreze în liniște, ca într’o țară de lăcuste ?
A fost un domnitor al nostru, a căruia glorie contrazice pe acea a ur­
mașului său și o moderează. Un fost prim-ministru liberal din care nu mai

ITY
rămîne azi decît un academician sleit și un ciob de om, a distrus cît a putut
mai mult urmele luminoase a lui Cuza și le-a astupat cu cerneală neagră și
catran.

S
Din 1907 rămăsese un dosar voluminos. Nu știu ce mai rămîne azi din
acest dosar, din care hîrtiile importante au fost firește arse, și cele rămase so­
ER
fisticate. Se știe însă, că el a fost la ministerul de interne și că d. Ionel Bră-
tianu, care l-a pipăit, foaie cu foaie, l-a ascuns. Pentru ce acest furtișag de
NIV
documente ? D. Brătianu are firește, tot interesul ca ele să fie necunoscute și
după ce a ucis unsprezece mii de oameni drepți și voioși; după ce a stârpit
fermentul de primenire socială și națională de la țară, de ce nu i-ar mai ucide
LU

încă o dată pe acești oameni a cărora voce mai poate indirect, să se ridice din
dosare, din care curg și azi picăturile sîngelui din 1907 ?
Radu Faur
RA
NT
CE
I/
AS

ABONAMENTE
UI

In țară In străinătate
BC

Pe un an Lei 7.— Lei 9.—

„ 6 luni „ 4.- „ 5.-
 Y
R AR
LIB
Campania opoziției

ITY
Cît de impopulară, cît de antipatică este campania pe care o
duce opoziția în contra guvernului pe chestia tramvaiului comunal,
s’a putut vedea din lamentabilul rezultat pe care l’a avut întrunirea

S
tachistă-liberală dela Dacia.
Cu toate afișele mari și ademenitoare cari au fost lipite pe
ER
toate zidurile disponibile din Capitală, cu toată propaganda activă a
agenților prin mahalale, cu toate că în lista oratorilor se trecuseră
cîteva numere de succes, sala Dacia, cît e ea de mică, ar fi rămas pe
jumătate goală dacă n’ar fi, venit delegații din provincie ca să mai
NIV

umple golurile, cari, totuși rînjeau batjocoritoare din toate colțurile

sălei.
Și doar nu se cruțase nimic pentru a aduce un public cît mai
numeros, nu se făcuse economie nici la promisiuni, nici la apeluri.
Ca să se vadă în ce stare de spirit erau organizatorii întrunirei
LU

și cît preț puneau pe afluența asistenței, reproducem aici apelul dis­

perat publicat într’un ziar opozant din Ploești:

La Dacia ! Jos guvernul! Ne adresăm prahovenilor și le spunem:

RA

Săriți cu toții, unițivă și vă strîngeți grămadă, din munți, din

văi, din orașe, dn comune și cătune și porniți Duminică 19 Februa­
rie. 1912 la București, la Dacia, unde ne chiamă cea mai mare, cea
NT

mai poruncitoare datorie a vremii : alungarea cu orice jertfe a gu­

vernului ciocoilor, guvern de dezastru și rușne națională !
Un gînd, o pornire, un cuvînt să anime sufletul tuturor. El este :
CE

La Dacia! Jos guvernul!! *

Asemenea apeluri au fost făcute în mulțime de alte orașe.
Și cu toate astea, întrunirea a fost foarte slab populată.
I/

Este, de sigur, în acest fapt, o lecție usturătoare și bine meri­

tată pe care cetățenii au ținut s’o dea celor două partide din opoziție.
Cum bine spunea un orator la Cameră, opozițiile au fost tot­
AS

deauna simpatice romînilor: cu singura condiție ca tema pe care se

duce campania să fie o temă curată, dacă nu populară, și slavă Dom­
nului toate guvernele noastre au dat totdeauna opoziției prilejul de
UI

a duce campanii pe asemenea teme.

De data asta însă, tema este profund imorală. In chestia tram­
vaiului, ori cît de dibaciu ar fi condusă acțiunea juridică a liberalilor,
spiritul public este de partea guvernului, de partea fierului roșu.
BC

Ca democrați, nu putem decît să ne bucurăm de această matu­

ritate pe care o dovedește cetățeanul romîn, care știe să facă gol în
jurul opoziției, cînd ea se ambalează pe o temă imorală.
Pe liberali, firește nu-i plîngem. Lor lecția ce li se administrează
 FACLĂ 145

Y
le va servi de minune, oprindu-i la timp pe povîrnișul periculos pe
care au lunecat.

AR
Ii plîngem însă pe tachiști. Ii plîngem, pentru că risipesc, fără
nici un folos, o popularitate din cele mai prețioase.
înarmat cu această forță considerabilă, simpatia maselor popu­
lare, ce n’ar fi putut face partidul conservator-democrat, cite spe­

R
ranțe ale democrației n’ar fi putut realiza.
In dorul de a ajunge însă mai repede la putere, d. Tache lo-

LIB
nescu joacă o carte foarte periculoasă: a dat mîna cu d. Ionel Bră-
tianu, deși contactul acesta nu poate decît să-i dăuneze. In adevăr
liberalii se bucură de atîta antipatie în popor, încît alianța celor
a contribuit să evaporeze popularitatea conservatorilor democrați.
Iși va regăsi d. Tache lonescu popularitatea? Poate.

ITY
In orice caz, numai atunci cînd va îmbrățișa cauze mari, sim­
patice, populare.
Numai de n’ar fi prea tîrziu.
I. Robu

S
ER
NIV
LU

Asupra ororilor represiunii

RA

Nu credem să mai existe undeva partid sau grupare de oa­

meni politici care să învîrtească cu o mai mare lipsă de rușine fraza
NT

patriotică și națională ca mulțimea de stomacuri lacome, condusă

de frații brătieni.
Cînd li se arată de pildă că regiile cointeresate pe cari le-au
înființat, prin punerea la contribuție a creditului și banului statului,
CE

sînt exploatate fără de cel mai mic scrupul în folosul lor material
și politic, ei răspund învinuind pe adversari că sînt răi patrioți și
că, prin asemenea critici, coboară bunul renume al țării în străină­
tate. Toți aceia cari stau în calea partidului liberal sînt niște oameni
lipsiți de conștiința marilor interese naționale ale țărei, cei mai mulți
I/

chiar vînduți deadreptul streinilor. A vorbi de rău Banca Națională,

Creditul rural, Casa rurală, tramvaiul etc. înseamnă, după presa li­
AS

berală, a surpa temeliile pe cari se înalță țara romînească.

Același lucru și cu ororile inutile. Călăii cari, în Martie 1907, au
săvîrșit omoruri de o cruzime ce înfioară pînă și pe cei mai tari de
fire, sînt puși de către partidul liberal, sub scutul patriei și al națiu­
UI

ne!. Să nu ne atingem de el! Să lăsăm în pace bestiile cari au ucis soți

și părinți de familie în fața nevestelor și a copiilor și cari, înainte de
a-i ucide, au avut rafinamentul de sălbătăcie de a’i pune să-și sape
BC

singur mormîntul; — să-I lăsăm, să-I dăm uitărel! EI sînt la adăpost,

sub aripa protectoare a partidului liberal, care s'a solidarizat cu ei,
care-I acoperă, ere declară că rațiunea de stat și patriotismul se opun
ca să fie dațl pe față și supuși dacă nu vindictei publice, dar cel puțin
 146 FACLA

sentimentului de oroare pe care, de cînd luînea, îl au oamenii pentru

Y
călăi.
Partidul liberal nu vrea. El cere ca să închidem discuția asu­

AR
pra masacrelor din Martie 1907, fiindcă, pasămi-te, interesele tării ar
suferi de pe urma ei. II înțelegem perfect. El nu vrea discutiunea,
fiindcă d. Ionel Brătianu este înfundat pînă în gît în sîngele repre­
siunii și fiindcă nu se poate apăra. Aceasta explică dece liberalii se

R
roagă ca să li se acorde amnistia și de ce să văd nevoiți să se solida­
rizeze cu autorii ororilor. Doar nu de florile mărului a luat d. Ionel

LIB
Brătianu dosarele răscoalei dela ministerul de interne. Dacă ar fi
fost nevinovat le-ar fi lăsat la locul lor, gata, la orice acuzare, să se
refere la mărturia urmașului și adversarului său dela interne.
D. N. N. Săveanu, secretarul general al ministerului de interne
sub guvernarea d-lui Ionel Brătianu, spune, într’o scrisoare publicată

ITY
la începutul acestei săptămîni, că tăcerea pe care și-a impus’o par­
tidul liberal în chestia represiunii este un mare sacrificiu. E adevărat,
dar sacrificiul acesta nu este pentru țară, ci pentru d. Ionel Bră­
tianu.

S
Poporul nu poate decît să cîștige depe urma cunoașterii ade­
vărului, căci o țară unde s’ar putea întîmpla grozăvii ca cele din
ER
Martie 1907, fără ca să se protesteze în contra lor și fără ca să se
manifesteze nevoia sufletească de a răzbuna prin aceasta victimele
unor asemenea înfricoșătoare nedreptăți; o țară unde n’ar exista
conștiință și putere de revoltă nici în măsura necesară pentru a aduce
NIV

măcar lupta în contra autorilor unor astfel de orori, o astfel de țară nu

ar mai avea pentru ce trăi și nici că ar merita să trăiască. Dacă este
vorba de datorie patriotică, apoi fără doar și poate că nu este una
mai mare ca aceea care nu tolerează ca nedreptățile și crimele sociale
LU

să rămîe nepedepsite. Ar fi să dezesperăm de viitorul poporului ro-

mînesc, ar fi să ne îndoim de simțul lui de dreptate, de firea lui mi­
loasă și bună, de vlaga lui, dacă am admite un singur moment că
amintirea măcelurilor din Martie 1907 îl lasă rece și nepăsător și că
ar putea răbda ca, într’o asemenea chestiune, călăii să aibă ultimul
RA

cuvînt.
Afară de politicianii interesați, nu credem să fie om cu inima
simțitoare a cărui întreagă fire să nu fie răscolită pînă în adîncurile
NT

ei la citirea documetelor în care se arată sălbăticia născătoare de

ură a acelora cari au înecat în sînge nevinovat răscoala iobagilor din
1907. Nu putem să ne închipuim ca scepticismul poporului romînesc
să fi mers pînă acolo încît să rămîe indiferent față de asemnea fapte.
CE

Ar fi să-1 calomniăm.
Partidul liberal are interes ca să nu se mai vorbească de re­
presiunea din 1907. Dar avem o conștiință publică. Dar avem oameni
cari, slavă Domnului,- nu sînt nici politician!, nici sceptici și cari mai
știu să se indigneze.
I/

Discuțiunea nu se poate închide. Ea va continua, oricîte pie­

dici s’ar pune la aflarea adevărului.
AS

Em. Argln
UI
BC
 FACLA 147

Y
„Facla" și Spiritualul Consistoriu....

AR
Intr’una din zilele săptămînei trecute Adevărul a publicat, repro-

R
-dusă de pe Monitorul Oficial, „sentința” pe care „spiritualul” consis­
toriu al Mitropoliei din București a dat-o în „procesul” intentat celui

LIB
mai jos iscălit. ,
Cititorii Faclei vor afla cu acest prilej că găslindu-se la mitropolie
o cameră goală, prea mare pentru o trebuință a spatelui și prea mică
.pentru bucătărie, sfinții ierarhi au cugetat la ce lucra ar putea folosi,
ca să nu rămîie pradă tăcerti. Deocamdată odaia fu mobilată cu

ITY
scaune în jurul unei mese și despărțită printr’un rînd de zăbrele
scunde, în două. Apoi, pe aceste scaune fură așezați cîțiva preoți
și pe capetele acestora cîte un comanac roșu sau violet fu îndesat.
O crace pe masă înfățișa răstignirea, lîngă o carte groasă cu paftale

S
de metal. ț
Uitîndu-se unul la altul și cam căscînd și cam dormitînd, aceștli
ER
sfinți părinți se întrebară ce puteau să facă ei pentru trecerea vremii,
să joace cărți, să mănînce, să bea sau să doarmă ? Cel mai cerebral
dintr’înșii descoperi că ar fi mai nimerit să „judece”. Să numim,
zise el, această odaie : „sală de ședințe” ; noi ne vom numi „consis­
NIV

toriu” iar trecerea vremii noastre se va chema „judecată”.

Și astfel au și procedat părinții. Unul din popi face pe „revizo­
rul”, altul e „președinte”, altul „defensor”, preot îndeobște civil. O pa­
rodie de minori deghizați.
LU

Consistoriul și-a mai zis și „spiritual”, și acesta pentru a se

înlocui lipsa lucrului prin cuvîntul care-1 numește. Membrii con-
sistoriului iau o atitudine gravă și gînditoare, umblă înfoiați cu
pîntecele ridicat — semnul sublimelor demnități — și tac, și tac
foarte mult. Excelentă măsură pentru minte puțină. La rîndul lor
RA

alcătuiesc „dosare” pe cari le manipulează subt frunți înguste și

crunte. Duc la subsuoară ghiozdane de piele, cu catarămi sticloase,
cari farmecă preotesele și le fac să exclame: „Ce bine-ți șade,
Sfinția ta!“. Consistoriotul e, hotărît, un om mare, un fel de bărbat
NT

de Stat, care simte în inima lui fiori de Bismarck și ambiții de Na­

poleon de Mizil. Se „solidarizează” cu „societatea”, e, mă rog! cineva,
cineva chemat să dea sentințe, să aprobe, să desaprobe, să clatine
dintr’un creer absent sau ciugulit de stupiditatea congenitală; și
CE

cînd îi cade ’n labe cîte un om de nimic, de felul lui Galileu, să

emită păreri și osînde, să se pronunțe în sfîrșit, el, Popa Ghiță sau
Popa Costache, prin propia și unica sa înghițitoare.
Cuvinte ca: „hîrtiile aflate la dosar; rezultă din dosar; con-
I/

frantînd părțile ; cercetînd cauza ; luînd în considerare ; se elimină;

acuzarea; apărarea” — intră de-asemeni în uzul acestor pui
AS

rușinoși de maimuță, cari titrați și totodată analfabeți, țigănoși, gogo­

mani, nu se îndoiesc că sînt în atingere de-a dreptul cu Dumnezeu
și că Sfîntul Duh, care numai în biserică poate avea legături de intî.
mitate cu proștii, îi inspiră, îi călăuzesc să apere prestigiul unei
UI

biserici discreditate tocmai prin prezența lor într'însa.

*
BC

* *
Procesul meu nu are decît un cusur, este Ipsit ‘de orice sens.
Mitropolitul Atanasie a fost mai inteligent. El citea Facla și voia
:.să ignore pe autor. Cel mult dacă într’o sti. de slăbiciune a pus pe
 148 FACLA

unul din diaconii săi să mă pedepsească prin două articole în Uni­

Y
versul, pe cari am fost silit să le citesc.
I Vicarul și locotenentul lut, actualul episcop uzurpator al Ro­

AR
manului, Teodosie, fost preot cu nevastă și cu sora nevestii sale, pe
cari Ie-a onorat, cu prea sfîntul său trup și singe pe amîndouă, n’a
mai răbdat arsura Făclii, care acum se îndrepta spre dînsul și a
crezut că o înlătură cerînd consistoriului să mă dea în judecată !

R
Ce putea să-mi facă numitul consistoriu ? Puterea civilă e cu totul
într’alte mini decît ale Sinodului, care de-ar avea-o în momentul

LIB
acesta, cînd din toate părțile se ridică acuzările împotriva putredului
cler, ar. pune să fim împușcați în massă, pentru că „insultăm bise­
rica”. O sentință nu m’ar putea izbi decît în meseria de preot — pe
care nu o mai profesez de ani întregii. Cleric fiind, într.’adevăr că mi
s’ar putea lua drepturile de-a umbla cu căldărușa, de-a vinde aghiaz-

ITY
mă, de-a ciocli pe morți, de-a suge un butoi de vin cu hainele confra­
ților mei pe mine. M’aș ține Cu sora nevesti-mi ; aș gîdîla întrio
baie de putină grațiile feminine ale unui copil de sex bărbătesc, însă
toate aceste plăceri bisericești nu le-aș mai putea gusta întărit

S
de-o diplomă sfințită, cu voia unui mitropolit.
Dar cleric nu sînt... Atunci ? Sentința Sinodului cui se adresează ?
ER
Cronicarului humorist, care în sfintele găuri ale bisericii găsește
material să-șî înveselească lectorii “vreme de ani de zile.

***
NIV

Apoi e jalnic felul cum acest consistoriu știe să puie chestiunea

vinovăției unui „cleric” în conflict moral cu clerul. Dacă acelaș
„proces” s’ar fi „judecat” de către un consistoriu papal am fi avut
LU

prilejul să citim o „sentință” interesantă. Oamenii aceștia, cel puțin

de formă, și-ar fi adus aminte de învățătura creștină pe care pretind
că o cunosc, că o respectă și o înfățișează. Popii noștrii dela mitro­
polie nu pur.ced din nici un principiu pentru ca să facă procesul unui
RA

„vinovat de abateri grave”, care risca, de altfel, la analiză, să iasă

mai „creștin” decît judecătorii lui. Ei se simt pur și simplu jigniți nu
în doctrina lor ci în prețioasa lor persoană pîntecoasă și tîmpă. Se
înțelege că atunci cînd se spune că arhiereul de pildă, Sofronie Cra-
NT

ioveanul, e un bandit se atentează la gloria lui Dumnezeu și la fru­

musețea morală a lui Christ. Blenoragia mitropolitului Atanasie nu
poate fi decît de ordin divin ; o Iconstați și ai ofensat pe Dumnezeu.
Dar consistorial face și citate. In motivele hotărîreî lui, publi­
CE

cate în (Monitorul Oficial se găsește fraza următoare :

„Avînd în vedere că numitul ierodiacon prin cuvintele. „Nu.
mai am nici un soiu de legătură, afară de aceea a unei amintiri plină
de scîrbă cu biserica Atanașilor Mironești, a Sofronilor Craioveni,
I/

a Teodoșilor Ploeșteni etc“, batjocorește sf. noastră biserică (?) și pe

ierarhii ei, abatere pedepsită cu escluderea din clerv, pentru ca pur­
tarea sa cea abătută să nu fie o defăimare pentru biserică și pentru
AS

servitorii ei”. I
Doamne lisuse Hristoase, fie-ți milă de inconștiența cuvîntătoa-
relor tale dobitoace.
UI

Ex-ierodiaconul Iosif N. Theodorescu

fost diacon. în Mitropslia Ungro-Vlachiei din București
BC
 FACLA 149.

Y
AR
N. HAGIESCU
Toate ziarele au vorbit cu elogii de regretatul Hagiescu, arătînd

R
că el a fost un mare artist al vremei lui. Ba, n’au lipsit să amintească
și altceva: că Hagiescu a fost un martir al scenei romîne.

LIB
Și citind toate lucrurile astea m’am gîndit iarăși la elucubrațiile
d-lui Cuza, cel condamnat de jurați și pe tema ^Naționalității în artă“.
Hagiescu era grec.
îmi aduc aminte de surpriza mea în seara succesului repurtat de
Hagiescu, la Galați, în rolul lui Zelig Șor. A. fost o reintrare, căci de

ITY
ani de zile Hagiescu nu mai jucase. Și a fost atît de perfect în cît multă
lume, care nu-1 cunoștea pe Hagiescu, a susținut că trebuie să fie evreu.
In antracte s’au făcut numeroase rămășaguri.
După spectacol l’am luat, cîți-va, pe Hagiescu, să-l sărbătorim, la
Sure; iar după aceea — se lumina de ziuă — ne-am dus la cafeneaua

S
Comercială. Ce bucurie și pe Hagiescu și pebătrînul Malide, directorul
cafenelei: După primele efuziuni în grecește, amîndoi ne-au povestit
ER
cauza bucuriei lor: erau originari din aceeași localitate din Asia mică;
și ne au spus că și d. Dissescu tot de acolo își trage originea. Am uita
numele localității.
Tot atunci Hagiescu ne-a spus că debuturile de actor șile-afăcujt
NIV

într’o trupă grecească, la Brăila.

Acestea nu l’au împedicat să ajungă un mare actor romîn. Ce zice
simpaticul Cuza despre defunctul Hagiescu ?
In tot cazul d. lorga nu este singurul care după teoria d-lui Cuza
LU

trebuie expulzat din țara: în aceeași categorie intră și răposatul Ha­

giescu, care ar trebui dezgropat și zvîrlit peste graniță, și mai intră și
d. Dissescu
E drept că, dacă am aplica teoria, cel dintîi care ar trebui să-și
ia tălpășița, ar fi însuși d. Cuza, de o origine absolut misterioasă, dar
RA

în tot cazul streină.

Un gălățean
NT
CE

Seria naționalistă
I/

Hotărât lucru, justiția română este vândută Cahalului. Ca și zi­

AS

durile Ierichqnului cari n’au putut rezista la sunetul trîmbițelor,

tot așa și justiția romînă s’a prăbușit în fața muzicei arginților Ca­
nalului. Și nu numai Curțile și tribunalele s’au vîndut, dar pînă și
Curțile cu jurați, această justiție eminamente populară, în care își
UI

pusese toate speranțele d. Cuza.

Intîiul semnal al acestei vînzări de justiție en gros, l’a dat
Curtea cu jurați din Iași — firește că vînzarea trebuia să înceapă
BC

din Iași, unde e reședința Cahalului — achitînd pe d. Em. Socor și

implicit osîndind pe d. Cuza ca plagiator. Cum, însă, d. Socor nu e
decât un infam agent al Cahalului, condamnarea d-lui Cuza a fost
un triumf al acestei teribile asociații jidovești.
 150 FACLA

A urmat apoi procesul Cuza-EacZa, la București. Iar triumful

Y
Cahalului.
A fost apoi procesul de calomnie intentat de d. Em. Socor d-lui

AR
Abgar Buicliu, sub-șeful naționaliștilor ieșeni. Procesul acesta s’a
înfățișat înaintea a trei instanțe : tribunalul de Iași, Curtea de apel
din Iași și Curtea de casație. Ei bine, la tribunal triumful Cahalu­

R
lui, la Apel triumful Cahalului, la Casație triumful Cahalului. T-ei
instanțe au aplicat pe rînd, pe fruntea sub-șefului nationalist, pe-

LIB
•cetia de calomniator.
Dar seria tot nu s’a sfîrșit. Cahalul a mai cumpărat și Curtea
cu juri dela Dorohoiu.
In adevăr, în acest oraș locuește un preot, Dolinescu, care ime­

ITY
diat după achitarea d-lui Socor de către Curtea cu jurați din Iași, a
dat pe fată toate matrapazlîcurile Cahalului, scriind într’un ziar na­
tionalist local că jurații din Iași și-au vîndut conștiința, jidanilor.
Unul din cei opt jurați acuzați de această rușinoasă faptă, pus

S
la cale de Cahal, a dat în judecata Curiei cu juri pe preotul Doline­
scu, pentru calomnie. ER
Ei bine, și de data asta a triumfat Cahalul: Curtea cu jurați a
osîndit pentru calomnie pe preotul Dolinescu ! Un preot osîndil
pentru calomnie, și osîndit pentru ce ? pentru că a arătat că jurații
NIV

cari au achitat pe Socor au fost cumpărați de jidovi, asta e nemai

auzit! Și totuși, Cahalul a putut s’o facă și pe asta.
Iată, prin urmare, pînă unde merge puterea Cahalului. Trei
Curți cu jurați, un tribunal, o Curte de apel și înalta Curte de ca­
LU

sație s’au lăsat ademenite de argintii săi, sau poate, mai știi ? de ba­
labustele sale !
Ei, fantasmagoria aceasta a Cahalului s’a spulberat și ea ca o
RA

invenție neroadă ce este. Atîta timp cît despre Cahal se vorbia în

chip misterios, în fraze de oracol, cu afirmări vagi, imbecilii puteau
să creadă în existenta lui. De cînd, însă, d. Cuza a încercat să dea
o existentă ceva mai reală Cahalului, de cum naționaliștii au înce­
NT

put să precizeze, a eșit imediat la iveală toată insanitatea acestei

născociri. Astăzi, nici chiar cei mai cretini dintre naționaliști nu
mai cred în fantoma al căreia spectru îl agită d. Cuza.
CE

Singurul care poate să creadă în adevăr această bazagonie, este

d. Cuza : se va fi sugestionat singur.
Enjolras
I/
AS
UI
BC
 FACLA 151

Y
Greva generală din Anglia

AR
Anglia capitalistă se zbate, dacă am crede presa ei burgheză,

R
de moarte. N’a fost înfrîntă în nici un războiu, n’a pierdut nici una
din vastele-i colonii. Nici o picătură din sîngele fiilor ei n’a fost

LIB
vărsată, nici un soldat n’a fost răpus, nici un vas de războiu din
imensa-i flotă, n’a fost scufundat în prăpastia oceanelor.
Pacea e stăpînă pretutindeni în marele regat.
Totuși, de o săptămînă, Anglia trece prin cea mai gravă criză
a vremurilor noastre. Ca ecou de cădelniță, în presa burgheziei și

ITY
în gura miniștrilor ei, revin aceleași cuvinte de groază : ,,De trei
veacuri, dela încercarea invincibilei Armade de a sfărîma flota
noastră, Anglia n’a trecut printr’o asemenea calamitate, printr’o

S
mai mare catastrofă!" ,,Dezastru national!", „catastrofă națio­
nală !“ : iată leit motivul bocirei deznădăjduite a capitalizmului
ER
englez.
Și cu drept cuvînt panica a cuprins clasa stăpînitoare din An­
glia, cu drept se vaetă, îngrijorat, capitalismul nemilostiv și fără
sat- Un milion de robi ai ocnelor miniere, ai tuturor ocnelor mi­
NIV

niere din Marea-Britanie, și-au încrucișat brațele ; un milion din

armata muncii a luat repaus pînă i se va acorda un minimum de
salar, minimul necesar sclavului care își tîrăște viata întreagă în
căldura, năduful, praful și întunericul pămîntului.
LU

Greva generală a minerilor englezi e, fără îndoială, episodul

cel mai interesant și mai grav, episodul culminant de pînă acum
al veșnicei lupte dintre muncă și capital. E cea mai vastă și mai
reușită manevră a proletariatului modern organizat, în vederea
RA

luptei finale. „Socialismul va pune stăpînire pe tară!“, strigă, în

cor, burghezia engleză. Și nu se înșală decît în parte.
Vreme va mai trece multă pînă la izbînda totală a muncitori­
NT

me! adusă la conștiința de clasă. Dar începutul — ca început — e

dintre cele mai îmbucurătoare.
Poate fi spectacol mai înălțător decît încetarea, simultan, a lu­
crului unui milion de oameni ? Poate fi ceva mai moral, în înțele­
CE

sul sublim al cuvîntului, decît solidarizarea unui milion de oameni

cari nu s’au cunoscut niciodată, nu s’au văzut măcar ori și-au vor­
bit vreodată, dar ale căror suflete au fost, la început atinse, apoi
învăluite, strînse și topite laolaltă de flacăra unui ideal comun ?
I/

Poate fi ceva mai uluitor decît stăpînirea de sine, disciplina morală

echilibrul sufletesc a sute de mii de ființe cari au îndurat și, în
AS

timp de grevă mai mult decît oricînd, îndură toate suferințele fi­
zice, îndură foamea cea de toate zilele ?
Greva generală din Anglia e cea mai mare victorie morală pe
UI

care a repurtat-o vreodată omenirea.

Greva minerilor englezi a adus, cred, ultimul învătămînt pro­
letariatului din lumea întreagă. Ea arată, odată pentru totdeauna,
BC

tuturor, că tăria muncitorimei nu stă în atacuri parțiale și violente^

oricît de îndrăznețe ar fi ele, și oricît de lăudabil ar fi sacrificiul
celor ce Ie înfăptuesc, ci în organizarea de clasă, domoală, cumpă­
nită, trainică, integrală, a proletariatului. După pilda dată de gre-
 152 FACLA

va din Anglia, lozinca fiecărui socialist va trebui să fie : organizare,

Y
iar organizare, mereu organizare.

AR
E adevărat, umbra mortii se întinde azi din ce în ce mai deasă
asupra Marei-Britanii capitaliste. Milionul de ființe pentru cari lu­
mina soarelui nu există decît Duminica, nu mai coboară în mărun-
taele pămîntului, nu se mai duc, convoiuri nesfîrșite, în mormân­

R
tul de ei săpat, al minelor. Cărbunele fabricilor, trenurilor, vapoa­
relor, va lipsi. Pe coșul uzinelor nu va mai eși fum, transportul pe

LIB
uscat și pe apă va conteni, liniștea nemuncii va cuprinde regatul
întreg. Va fi o catastrofă, cu adevărat. Răspunderea ei întreagă o
va avea, însă, numai burghezia engleză.
O tară cu oameni politici de valoarea acelora ai Angliei, va fi

ITY
scutită, totuși, de un dezastru.
O lege a minimului de salar, la nevoe chiar și naționalizarea
minelor, va înlătura primejdia.
Nu, profeția lui Zola din cele patru rînduri dela sfîrșitul lui

S
Germinai, singură se va îndeplini. „Oamenii creșteau, o armată
ER
neagră, răzbunătoare, se desvolta încet sub coaja pămîntului, cre­
ștea pentru recoltele secolului ce va să vie ; răsărirea ei va sparge,
în curînd, pămîntul“.
E armata minerilor.
NIV

Răsărirea milionului de greviști din fundul minelor engleze,

e cea mai frumoasă recoltă pe care a cules-o vreodată propaganda
socialistă și, prin ea, civilizația.
T. D.
LU
RA
NT

Jurații... vînduți!
CE

— Condamnarea d-lui Take Georgescu —

D. Take Georgescu este la ordinea zilei: d-sa, fost lucrător ti­
I/

pograf, fost socialist, a găsit cu cale să se bage generos la conser­

vatori. Se vede că oamenii aveau nevoe de dânsul. Dar vorba e că
AS

neofitul conservator, cu toată bună-vointa din lume, nu le putea

face nici un serviciu, deși ei l’au făcut consilier comunal tocmai ca
să aibă un ce profit de pe urma lui.
UI

Evident, rolul lui era indicat: să atace pe socialiști. Dar cum ?

Pe cale teoretică? Greu lucru, pentru că Take Georgescu e slab în
teorie. Așa l’a apucat vremea. In vechea mișcare el s’a făcut cele­
BC

bru printr’o conferință despre societatea viitoare. După ce-a ară­

tat, în toate amănuntele, cum va fi organizată acea societate, Take
al nostru și-a pus o întrebare foarte serioasă: de unde fonduri pen­
tru o asemenea organizare? Și și-a răspuns tot el:
 FACLA 153

Y
— Mai întâi, din economii, căci se va suprima parada de zece-
Mai; apoi, va fi impozitul progresiv.

AR
Și această soluție Take Georgescu a enunțat-o foarte serios,
căci n’a râs de loc; numai publicul prezent a râs.
Va să zică, pe cale teoretică, nu. Atunci cum? Take a căutat și a
găsit: pe calea calomniilor. Și a început să calomnieze. De altfel

R
era cu totul în notă, căci dincolo, —• la liberali — d. Ioan Nădejde,

LIB
cât e de teoretician, tot cu calomnia își făcea mendrele.
Iată însă că unul din socialiștii calomniați, d. D. Marinescu, se
arată cam supărăcios. In loc să înghită calomniile, cum facem cu
toții, d. Marinescu îl poftește pe nenea Take la jurați ca să repete
și acolo ce-a spus prin diferite fițuici.

ITY
Take Georgescu n’a lipsit dela întîlnire. Nu că e politicos, dar
citația e lucru ciudat: n’ai cum să te sustragi chemărei ei. Și la ju­
rați Take s’a aparat ca un perfect școlar al d-lui A. 0. Cuza: a vor­

S
bit de străini, de patrie, de neam, de vînduți, de Racovski și de
primejdia socialistă, dar n’a dovedit că ceea ce spusese pe seama
d-lui Marinescu era adevărat. ER
Jurații l’au condamnat. Aceeași instanță care a achitat pe Dra-
gu și Cocea — pentru că ei au dovedit tot ce-au spus despre d. A. C.
Cuza — aceeași instanță a condamnat pe d. Take Georgescu, pen­
NIV

tru că d-sa n'a dovedit tot ce spusese despre d. Marinescu.

D. Cuza va deduce de aici că jurații s’au vândut — odată mai
mult. Noi însă, cari nu sântem nici hoți de catedre și premii, nici
maniaci, noi deducem ceva mai simplu: că oamenii necinstiți au
LU

ghinion cu justiția, fie că se prezintă înaintea ei ca reclamant!, fie

că sânt târâți înaintea ei ca inculpați.
Cine știe? Poate că ne vom hotăra odată și noi să luăm la rost,
pe calea judiciară, pe toți lorgii, Cuzii și ceilalți calomniatori. N’am
RA

făcut-o pentru că nu simțim nevoia de certificate. Dar dacă am fa­

ce-o vreodată, rezultatul îl știm de pe acuma.
T.
NT

a
CE

3
SMITH PREMIER
I
I/

5
Cea mai Scrisul vizibil
AS

3 perfecționată Claviatura
mașină de scris completă
UI

’
\V \Y W
'TTTVTTVTYTT A
BC

Depositul central și reprezentant pentru Romînia

ALEXANDRU PRAGER ® C« S ««•
Pasagiul Bouiin 24 — BUCUREȘTI — Telefon 17/25
 154 FACLA

Y
Jean Richepin în București

AR
De cîteva zile poetul apache, cum. singur s’a denumit într'o re.
centă conferință la Ateneu, clasificîndu-se în boema literară, din care

R
l’a scos Academia franceză, este stăpînul Bucureștilor. Chemat pre­

LIB
tutindeni, sărbătorit în toate localurile, lingușit de toți cîțl cred că
a-1 numi „maestre !“ este a se număra printre discipolii lui; purtat,
cînd de guler, cînd de păr, în toate colțurile Bucureștilor unde picio­
rul lui, cu toate acestea deprins, n’an fi călcat singur, Rijchepin, con­

ITY
sumatorul activ de odinioară, al acelei „vache enragee" care oferă
-atîtea biftecuri minunate cîntăreților dela Montmartre, a ajuns un

S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

Jean IMchepln
I/

fel de pierre de touche a bucătăriei bucureștene. Dacă d. Dissescu

AS

l’a dus la „Majestic", alți boerl și alte cucoane se întrec în invitații

la masă și poetul „golanilor" și al haimanalei a înregistrat, e sigur,
un rînd întreg de auguste indigestii. E de altfel singurul lucru de
UI

■care poate, pe față, să se vaete.

Prea mănîncă mult în București, zice maestrul. Și snobii aplau­
dă, crezînd că maestrul face spirit. Pe acești snobi Richepin se răz­
BC

bună dela tribună.

Acolo, cu o familiaritate savuroasă, el înmulțește ideile și cu­
vintele cari plac unei societăți așezate într’un neîncetat fotoliu cu
 FACLA 155

leagăn, de sies’ă. E adevărat că în bună parte franțuzeasca elitei,

Y
care și-a găsit cu venirea lui Richipin un prilej de a se afla verti­
ginos în treabă, nu e prea vastă. Totuș ce poate ea înțelege nu-i face

AR
totdeauna plăcere și maestrul știe să înțepe adeseori cum se cuvine
și să taie, după cum se zice în romînește, unele nasuri ciocoești.
Mai rămîne să fie primit în Academia romînă, maestrul. I se

R
pregătește o primire cu discursuri. D. Bianu ia de cîteva zile lecții

LIB
înădușitoare de pronunție franceză, și poate că în fața unui om fru­
mos, cu un chip atît de expresiv cum e Richepin, se gîndește să-și
îmbrace figura de modest cîntăreț de biserică, într’o mască intelec­
tuală. D. lorga ar avea prilejul să facă o conferință naționalistă în

ITY
volapuck sau esperanto. D. Kalinderu va vorbi poate de influența
culturală a persoanei sale și de binefacerile regimului Domeniilor, re­
gale. D. Duiliu Zamfirescu n’ar trebui să scape nici d-sa ocazia unei
descripții a blazonului său și unei ode pentru „aristocrație". — Aca­

S
demia va găsi în Richepin un ascultător docil, care la întoarcerea sa
ER
în Paris ar pute scrie un studiu supra mentalității academice din țara
noastră latină.
Richepin e un sexagenar impunător, plin de focul obicinuit su­
NIV

fletului său francez, vecinie curagios și premergător.

El poartă cu plăcere titlul de poet. Adese ori în conferințele lui
a rostit pe acest „Nous autre poetes" care suna atît de straniu în
sălile de proză unde răsuna vocea lui de zeci de tonuri și nuanțe.
LU

Academia va putea contempla un bătrîn, încă tînăr, cu o sepranță ne­

limitată în sufletul lui, un visător care nu desprețuește viața și plă­
cerile ei, un vizionar în carne și oase, un adorator al florilor și al
luminei. Sărăcia sufletească a celor mai mulți din membrii ei, mai
RA

tineri decît Richepin, carii dela o vîrstă înainte numai caută nimic și
nu mai visează dacă va fi visat vreodată, se va zbîrci și își va închi­
de ochii ca cucuveaua izolată, ochii, la revărsatul zorilor. Mulți vor
NT

afla că cultura nu e oprirea și castrarea pornirilor celor mai vii șl

mai largi ale omului ; că viața morală nu e retragerea în văgăuna tre­
cutului și adorarea cîtorva precepte de Stat; că în afară de Trăiască
CE

Regele și de titulatura universitară trăește un întreg univers din care

facem parte și noi, ca niște seîntei de luceferi; că independența su­
fletească e pricina cea mai sensibilă a desvoltării unui popor pe
care o disciplină militărească nu poate decît să-l usuce.
I/

Iar poeții noștri, scriitorii noștri, cari mor în genere la 40 de

ani, atunci1 cînd ramurile geniului au cît mai mulți sorți să se arun­
AS

ce departe și să se îngroașe, vor putea învăța de la Richepin și ei

ceva, și mai ales ei, meniți să alcătuiască o tradiție intelectuală na­
țională de energii și de ideal, zadarnic aștetpată dela sentimentul de
UI

deșertăciune, dela pesimismul meschin al mai tuturor scriitorilor

noștri, tineri și bătrîni. . „ .
BC

Boek
 156 FACLA

Y
Revizuirea Constituției!...

AR
La începutul campaniei paralele a opoziției cointeresate, d-1
Take lonescu, într’un frumos discurs rostit la întrunirea comite­

R
tului central al partidului său, a precizat caracterul și scopul
camapniei pe care o anunța.

LIB
„Campania la care mergem — spunea șeful conesrvatorilor-de-
mocrati — este o campanie de revizuire a Constituției''''.
Și, d. Take lonescu, după ce a protestat cu indignare în con­
tra celor ce-1 acuzau că a inventat revizuirea Constituției ca un

ITY
fel de meșteșug ca să-și coloreze campania, și după ce a declarat
că revizuirea este lad-sa un act de credință și o hotărâre bărbă1-
bătească, a precizat și în ce fel se va face revizuirea, și anume:
Articolul 7 va rămâne neschimbat. Se va introduce în Consti­

S
tuție Contenciosul administrativ și inamovibilitatea judecătorilor,
se va face reforma electorală cu reprezentarea proporțională.
ER
Ceva mai mult. D. Take lonescu a anunțat că va cere comite­
tului executiv să aleagă o delegație care să aștearnă pe hârtie pro-
ectul de revizuire a Constituției, formula partidului conservator­
NIV
democrat, pentru ca pe baza ei să trateze cu liberalii.
Dela 20 Noembrie 1911 când au fost făcute aceste declarații și
de când s’a pornit campania actuală, au trecut peste trei luni de
zile.
LU

Ei bine, auzitu-s’a în tot acest răstimp de revizuirea Constitu­

ției ?
Pomenitu-s’a numele acesteia în vremea din întrunirile tinute
de opoziție?
RA

Și-a mai amintit oare d. Take lonescu de reforma electorală?

Instituit-a comitetul executiv conservator-democrat comisiu-
nea care să aștearnă pe hîrtie proectul de revizuire, „formula par­
tidului conservator-democrat1'?
NT

Nimic din toate astea!

Și revizuirea Constituției, și Contenciosul administrativ, și
inamovibilitatea judecătorilor, și reforma electorală, și reprezenta­
CE

rea proporțională, toate au dispărut. Toate au fost șterse de pe

steagul ridicat la 20 Noembrie 1911, steag pe care azi nu mai scrie
decît:
Jos guvernul!
I/

Sus tramvaiul liberal!

A. B.
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
Calomniatorii. — „Neues Wiener Journal* găsind prilejul să vor­
ER
bească acum de represiunea romînă din 1907, zice că după cererea unui
arendaș d. Ionel Brătianii a împușcat 11000 de țărani.
Cu drept cuvînt ,Independența“ protestează ;în potriva acestei mi­
NIV

zerabile calomnii.
D. Ionel Brătianu n’a lucrat după cererea unui singur arendaș. Din
contra : foarte mulți proprietari și arendași i-au cerut să ucidă țărănimea;
așa că, ținînd seama de numărul imens al cererilor, cifra de 11000 a uci­
LU

șilor devine un fleac de nimic.

Cursuri practice.—D. A. C. Cuza va întreprinde o serie de con­

RA

ferințe în toată țara. Dar nu vor fi conferințe propriu zise, ci mai mult
niște cursuri practice despre arta de a plagia. D. Cuza va cere publicului
de față să-i prezinte cîte o pagină din orice carte streină, pe care d-sa o
NT

va plagia, în văzul tuturora, după toate regulele artei.

Membrii cahalului nu vor putea să asiste.
CE

O poveste cu tîlc.—D. Archibald dela Ordinea ne povestește ur­

mătoarea istorioară :
Nuhăm, un ovreiu care se gunoia de sărăcie, a făcut într’o zi o
I/

slujbă lui Rotschild, bunăoară cum face d. Toncescu ministrului de jus­

tiție. Bancherul, recunoscător, a întrebat atunci pe Nuhăm :
— Ce să-ți dau eu Nuhăm, ca să mă plătesc de tine ?
AS

La care Nuhăm, om isteț, a răspuns:

— Să mă iei în trăsură dimineața, cînd te duci la bancă.
— Numai atît?
UI

— Ajunge atît.
Și l-a luat de cîteva ori.
BC

Peste o săptămînă n’a mai vrut Nuhăm să meargă—intimitatea lui

cu Rotschild îi făcuse atîta credit pe piață încît nu mai avea nevoe" să
fie sprijinit...
 158 FACLA.

....Acum ați înțeles de ce d. Take lonescu a ținut morțiș să se car-

Y
teleze cu d. Ionel Brătianu.

AR
Iluziile unui procuror general.—Ziarele ne aduc la cunoștință că:
„D. procuror general a cerut Ministerului de justiție să acorde pen-
„tru județul Iași o nouă sesiune a Curței cu juri, pentru a judeca proce­

R
sele rămase din sesiunea trecută, din cauza procesului Cuza-Socor, care
„se știe că a durat 5 zile“.

LIB
E-he-hei, domnule procuror general! Se vede treaba că nu ești de
pe-aici, de-ți faci așa iluzii! D-ta crezi că, scăpat în fine de procesul Cuza-
Socor, vei putea orîndui judecarea proceselor în curs.

ITY
Ei bine, nu I D. Cuza a intentat un nou proces, de astădată ziarului
Adeverul. Și va mai intenta! D. Cuza nu se mulțumește cu trei condam­
nări cîte are pînă acum (Botoșani, Iași, București), pentrucă, la urma ur­
mei, și meseria de martir este ceva.
*
S
ER
Mai rău să te vedem I — Ziarele anunță că d. Al. Marghiloman
a început să-și învite amicii politici la ceaiuri parlamentare.
Mai rău să-l vedem !
NIV

In tabăra liberală aceste ceaiuri au produs o ilaritate de nedescris.

Liberalii cîad au bugetul în mînă știu să se înfrupte în chip mult mai
substanțial.
LU

Cercurile... intelectuale! — Intre reporterii Mișcării se află un

ironist foarte fin. Ca dovadă vom reproduce un pasagiu din darea de
seamă a procesului Cuza-Socor. E cam tîrziu, nu-i vorbă, dar mai bine
RA

mai tîrziu decît de loc.

Așa dar;
„In vederea acestui proces care interesează mult cercurile intelectuale
NT

„ale lașului, a fost adus pentru menținerea ordinei un pluton de jandarmi

pedeștri. *
Vedeți cum a întors-o din condeiu ? Strașnic de intelectuale sînt
CE

cercurile d-lui Cuza : numai ce apar undeva, și jandarmii trebue să alerge

mîncînd pămîntul !
In Eranța anumite cercuri intelectuale sînt cunoscute sub pseudo­
nimul de apaches.
I/
AS
UI
BC
 FACLA 159

Y
AR
Amanții „Flacărei"

R
LIB
„Flacăra" d-lui Banu a început să fie bătută de toate vînturile,
așa că e amenințată să se stingă. Și vînturile acestea sînt chiar unili
dintre colaboratorii revistei, cari scriu niște imposibilități, strașnic de

ITY
glumețe.
Așa, într’o poezie întitulată „Moarlea amantului", găsim urmă­
toarele versuri :

S
El Sta întins pe-un pat de pînză fină ;
La fată alb ca floarea de cais ER
Era în odăița lui umilă
NIV

Ca cane va să aibă un pat cu pînză fină trebue să dispue și de oare,

cari mijloace financiare, altfel doarme pe saltea de pae. De unde însă
pînză fină în „odăița lui umilă" ? Dacă avea bani pentru lengerie fină,
LU

„Amantul" putea să închi/rieze și o cameră mai confortabilă, nu una

umilă 1
Și apoi noi știam că floarea de cais nu e tocmai albă. Probabil că
RA

poetul „Flacărei" n’a văzut în viața d-sale o floare de cais.

Și, ca să încheiem, o întrebare : de ce tînărul din odăița umilă e
un amant ? Din nimic nu reese că tînărul decedat avea această profe­
NT

siune și că nu era un funcționar comercial sau un agent electoral li­

beral.
E suficient să ai ,.pînză fină" ca să fii și amant î
Așteptăm’o lămurire competentă din partea „Flacărei".
CE
I/
AS
UI

Lingerie pentru dame, <n condițiuni speciale cu total

BC

avantajoase, se găsește numai la magazinul

97 Calea Victoriei 97
M-me HENRIETTE de la „Bon-THarche11 din Paris
 Y
R AR
LIB
AL ZIARELOR:

ITY
.flilBuerur $i .DîiiiiW ER
S
Un splendid volum cuprinzând:
NIV

Un bogat material de utilitate practică pentru ce­

tățeni și anume: Tariful pentru călători pe C. F. R.;
Mersul trenurilor; Prețul biletelor la S. M. R.; Extrase
din legea electorală; Bâlciurile Bin România; Legea
LU

repausului duminical; Legea timbrului; Muzeele și ex­

pozițiile din București, etc., și o aleasă materie literară
de d-nii: Gala Galaction. Al. Ciurcu. Tudor Arghezi,
Cin 'inat Pavelescu, C. G. Costaforu, V. Demetrius, Maria
RA

Pamfile, Leon Feraru, Iosif Nădejde, B. Nemjeanu,

Victor Eftimiu, Lia Hârsu, I. Rusu Abrudeanu, etc.
NT

Numeroase ilustratiuni în text

Mi[ DE VÎNZARE IRMI
CE

la toate librăriile și Ia toți depozitarii

de ziare din țară.
I/

SO bani exemplarul
AS
UI

ATELIERELK SOCIETĂȚII „ADEVEIiL'L" - Bucuiești

Prețul 15 Bani.
BC
ML >1 U I 3 MARTIE

■ oA^ld 1932

Y
' „Regele întîrzie să avizeze"

AR
D. Ferekide la „ Dacia'

R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
Dreptatea noastră

R
— In chestia represiu? ii —

LIB
Dreptatea noastră a eșit la iveală. Ani fost între aceia cari ati
dus campanie pe chestia oribilei represiuni din 1907 și am fost a-
ceia cari am propus o anchetă la fata locului, adică în toate satele

ITY
unde represiunea a fost mai groaznică.
Ancheta nu s’a putut face, pentru că prea putini s’au asociat
propunerii noastre. Campania însă pe! care, după alții și împreună

S
cu alții am dus-o, n’a rămas fără rezultat.
Azi toată lumea e convinsă că am avut dreptate, pentru că fur­
ER
tul săvîrșit de d. Ionel Brătianu n’are decât o singură explicație:
că dosarele răscoalelor, chiar așa absolut incomplecte cum le-au
NIV

putut da anchetele oficiale, sînt zdrobitoare pentru d-sa. Nimeni

nu va bănui că d. Brătianu ar fi capabil să fure câteva pachete de
hîrtie scrisă, dacă n’ar avea un interes superior s’o facă. Este el
furtul în obiceiul Brătienilor, dar alte hîrtiî fură ei de regulă și
LU

sub altă formă săvîrșesc ei furturile.

Prin urmare, nici o îndoială nu mai încape. Dar noi nu ne
mulțumim cu triumful acesta moral. Noi nu vrem să vedem pe ci­
RA

neva condamnat pe baza unor simple deducții, oricît de logice, ori

cît de sigure : noi vrem lumina întreagă.
NT

Nu e încă prea tîrziu. In satele noastre nu se petrec atîtea eve­

nimente, încît faptele noui să întunece imaginea celor vechi. Și a-
poi, o întîmplare ca represiunea nici nu se poate uita.
CE

D-l Ionel Brătianu și toți acei cari l’au secundat în sinistra operă
trebue să-și ia pedeapsa și acea pedeapsă trebue să fie dată în de­
plină cunoștință de cauză.
I/

Facla
AS
UI
BC
 FACLA 163

Y
Liberalii instigatori

AR
Ședința Camerei de Mercuri 29 Februarie va rămîne memo­

R
rabilă în analele parlamentarizmului romîn. Rare ori un șef de
guvern și șef de partid a rostit un rechizitoriu mai teribil la adresa

LIB
altui partid, decît a rostit d. Carp la adresa partidului liberal. Ra­
re ori s’au spus în incinta Camerei noastre cuvinte mai tari ca ace­
lea cu cari d. Carp a biciuit pe liberali în răspunsul dat la interpe­
larea în chestia dosarelor.

ITY
In adevăr, se poate închipui o acuzație mai gravă, o biciuire
mai sîngeroasă, un fier roșu aplicat mai fără cruțare decît declara­
ția d-lui Carp că liberalii au instigat pe țărani la 1907 ?
Iată, textual, ce a declarat președintele consiliului în aplauzele

S
prelungite ale deputatilor :
ER
,,învățămintele dela 1907 stau în faptul că partidele trebue să
înțeleagă că sînt oarecari arme pe cari nu le pot întrebuința, și nu
trebue să le întrebuințeze în contra adversarilor, pentru că se în­
NIV

torc în contra lor singure.

„N'aș vrea să fiu în pielea acelora cari, în nopți de insomnii,
văd ridicîndu-se umbrele țăranilor uciși, uciși de aceia chiar cari
le asigurau impunitatea cînd îi trimeteau la răscoale!
LU

„Acuzațiunea aceasta nu se îndreptează în contra întregului

partid. Nu am probe și nici nu cred ca direcțiunea partidului libe­
ral să fi instigat la răscoală, dar am convingerea și cred că toți in­
stigatorii erau înscriși în cluburile partidului liberal".
RA

Nu va scăpa, de sigur, nimănui, greutatea acestor grave acu-

zatiuni.
NT

In privința cauzelor răscoalelor dela 1907 noi ne-am spus cu-

vîntul. Pentru noi evenimentele sîngeroase din primăvara acelui
an de doliu, n’au fost o chestie de instigafie. Cauza răscoalelor este
a se căuta nu în atîtările unora sau altora, ci în situația nenorocită
CE

pe care au creiat-o tărănimei, clasele conducătoare, printr’o înde­

lungată guvernare vitregă și neînteleaptă. Exploatarea nemiloasă
a tărănimei, împilarea la care e impusă de veacuri, mizeria nemai­
pomenită în care e cufundată, nedreptățile, cruzimile și neconte­
I/

nitele jigniri, — iată cauzele adevărate ale răscoalelor. A arunca

un eveniment social de enorma însemnătate a zguduirei din 1907
AS

în spinarea cîtorva instigatori, este a micșora semnificația răscoa­

lei, a adopta politica struțului și a ascunde capul pentru a nu ve­
dea grozăvia realității.
UI

D. Carp, însă, vine și spune, cu greutatea cuvîntului său de

șef de partid și de președinte al consiliului, că au fost instigatori la
1907 și că tofi instigatorii erau înscriși în partidul liberal.
Declarația aceasta are cu atît mai multă greutate, cu cît d. Carp
BC

a spus în Cameră că dosarele nu mai sînt la d. Ionel Brătianu și că

guvernul poate oricînd să le consulte spre a vedea ce e în ele.
Poate că d. Carp le-a și consultat și poate că-și întemeiază gra­
va acuzație pe care a formulat-o tocmai pe această consultare.
 164 FACLA

Y
Așa dar, aii fost instigatori la 1907, și toti erau înscriși în par­
tidul liberal. In cazul acesta ei au făcut acțiunea lor criminală nu­

AR
mai pentru a creea dificultăți partidului conservator* dela putere.
Pentru a veni la guvern, ei nu s’au sfiit a instiga la răscoală, ne-
bănuind că materia pe care voiau s’o aprindă fusese făcută explo­

R
zibilă prin cauzele de nemulțumire pe cari le-am arătat mai sus.
Și atunci, întocmai ca vrăjitorul din poveste, care invoacă spi­

LIB
ritele pentru ca apoi să nu le mai poată stăpîni, ei s’au pomenit că
micile vîlvătăi în cari au suflat cu scopuri meschine, au incendiat
dintr’odată toată tara, dela Dorohoi pînă la Severin. Iată rolul in­
stigatorilor de cari vorbește d. Carp, — rol de scîntei cari cad peste

ITY
o materie explozibilă.
Acuzația aceasta gravă s’a mai adus de multe ori liberalilor.
Cum, însă, liberalii au venit la putere chiar în timpul răscoalelor
dovada nu s’a putut face.

S
Rămîne acum s’o facă d. Carp. In urma declarațiilor sale dela
Cameră, d. Carp trebue s’o facă, este dator s’o facă !
ER I. Robu
'TOTOTOT7'OTOTTEOT;-
NIV
LU
RA
NT

CAPRĂ
De la primele numere ale „Faclei" am avut să ne ocupăm de
CE

„țăranul" Capră. Este unul din cei mai mari proprietari din tară.
El consituie o adevărată teroare pentru țărani. Pentru noi era evi­
dent a priori că țăranul Capră nu s’a îmbogățit prin muncă și eco­
nomii — cum se învață la școală — ci prin exploatarea cea mai nt-
I/

înfrînată, despre care, de altfel, aveam și probe, căci plîngerile

țăranilor curgeau puhoiu.
AS

Iată acum și un proces care se judecă la tribunalul de Teleor­

man și care ne arată că d. Capră nu s’a îmbogățit numai prin ex­
ploatarea obicinuită, ci și prin furt direct. Și, ceva mai grav : nepu-
UI

tînd fura de la stat și așezăminte publice, cum fac frații Brătianu,

din cauză că n’are atîta trecere politică, fură de la țărani.
Caracteristic este că procesul de acuma s’a mai judecat o dată,
BC

dar țăranii Fail pierdut pentru vicii de jormă. E caracteristic pen­

tru regimul nostru oligarchic, care, cînd e vorba de țărani, reduce
justiția la o tristă parodie ; căci este o parodie și tristă și neruși­
nată să reduci justiția la o chestie de formă, mai ales cînd e vorba
de lupta între proprietari și țărani. Este evident că proprietarul va
 FACLA 165

Y
înconjura perfect toate formele, căci el poate plăti avocați mari; pe
cînd țăranii, reduși la ajutorul vr’unui biet jălbar de mahala, vor

AR
da în gropi. In asemenea împrejurări justiția ar trebui ea însăși
să lumineze părțile, ca să împiedice nedreptatea, iar nu să dea sen­
tințe nedrepte, cu buna știință că sînt nedrepte, pentru că cel cu

R
dreptatea n’a putut avea advocat sau a avut unul prost.
In specie e destul să spunem că avocatul lui Capră este faimo­

LIB
sul d. Dissescu. D. Dissescu este unul din marii jurisconsult! ai
tării care pe lîngă o vastă și profundă știință a dreptului mai are
și o extraordinară abilitate în tragerea sforilor și minuirea șurubu­
rilor, plus o absolută lipsă de scrupul.

ITY
Țăranii au pierdut deci procesul. Și — curieux retour des
choses d’ici-bas ! — dacă țăranii pot să se judece din noii asta se
datorește d-lui Al. Marghiloman, care a luat toate măsurile în a-
cest sens. Să avem încredere în sentimentele democratice ale d-lui

S
Marghiloman, eroul de la Rucăr? Nu putem. Dar adevărul este
adevăr și fapta bună merită laude, oricine ar face-o și ori cînd ar
ER
face-o. Cu atît mai rău pentru liberali, pentru takiști, pentru „națio­
naliști" și pentru toată lumea, dacă conservatorii tind a-și face re­
putația de oamenii cei mai democrat! din tara asta. Și din partea
NIV

conservatorilor asemenea fapte sînt cu atît mai frumoase, cu cît

numele lor nu-i obligă de loc să lucreze astfel. Dela niște oameni
cari își zic conservatori te poți aștepta numai la fapte reacționare.
Iată de ce lăudăm fără rezervă pe d. Marghiloman.
LU

Dar cazul Capră ne mai sugerează și alte reflecții. De ani de

zile demagogii .de toate speciile ne amețesc cu Mochi Rischer. Este
adevărat că semnalul l’a dat d. C. Stere, care a dat și un substrat
teoretic — vezi d-ta ! — boscorodelilor sale anti-fișerești, și, spre a
RA

complecta echipamentul, a lansat și o vorbă de spaimă : Fișerland.

Care-i deosebirea dintre Mochi Fischer și Capră ? Ea. nu este
nici în tendințe, nici în mijloace ; ea este numai în rezultate : Fi­
scher, ca străin, n’a putut merge atît de departe ca romînul Capră.
NT

N’a putut, nu că n’a vrut.

Dar să așteptăm rezultatul procesului, care deocamdată a înce­
put să se amîne. Țăranii speră să-și recapete, în sfîrșit, mia lor de
CE

pogoane. Le-o dorim. Dacă însă speranța lor se va realiza — asta

rămîne de văzut.
Căci nepătrunse sînt tainele „Dreptului".
Un ex-generos
I/
AS
UI

ABONAMENTE
BC

K.. . ’J t’a ■ ' ■■ ‘‘ ■ ■ . . . j

In tara In străinătate
Pe un an Lei 7.— Lei 9.—
r 6 luni „ 4,— „ 5.—
 166

Y
DOUA ELOCINȚI

AR
— P. P. Carp și Take lonescu —

R
D. Take lonescu a fost botezat de partizanii d-sale entuziaști și in­

LIB
teresați „Gură de aur“. Pentru că a știut o viață întreagă să învîrtească
cu ușurință un nămol de fraze a căror temelie a fost adesea ori un politi­
cianism vulgar, al căror țel a fost vecinie expansiunea unei ambițiuni per­
sonale, — pentru aceasta d. Take lonescu a fost arătat ca cea mai înaltă

ITY
exprimare a elocinței romînești.
Evenimentele politice din ultimul timp au dovedit însă de minune ce
lipsă de convingere onestă, ce lipsă de curaj adevărat e în toată frazeologia^
d-lui Take lones'cu pe care lumea, dezmeticită, o vede azi așa cum e, des.

S
brăcată de aureola creată de interesați și de gură cască.
ER
Dar tot evenimentele politice desfășurate de un an încoace, an pus în
lumină un om nou, — nou pentru generația de azi. Omul acesta e d. Carp.
Deși noi stăm pe un teren de luptă altul, ba chiar opus celuia pe care stă d.
Carp, nu se poate să nu arătăm aci stima adîncă, admirația pe care, toți
NIV

oamenii drepți o au zi cu zi, tot mai mult, pentru acest om.

Citiți răspunsul pe care d-sa Pa dat interpelărei d-lui Miclescu asu­
pra dispariției dosarelor răscoalelor. O elocință mai precisă, o isinceritate
LU

mai desăvîrșită, și, mai presus de toate, un curaj mai demn și mai liniștit.
n’au fost încă înbinate într‘o măsură așa de armonică în cuvîntarea unui-
om politic romîn.
In cuvîntarea aceasta d. Carp se arată ca un om întreg, așa de de.
RA

parte de parodia de om care voește să-i ia locul!

Pe un asemenea om, un rege strimt Ia minte și la inimă, un rege*
pe care nu l’a încălzit nici odată nici cel mai inofensiv avînt, — pe [un
NT

asemenea om suveranul țărei l’a ținut o viață întreagă departe de condu­

cerea țârei, guvernînd în’schimb cu imbecilitatea[d-lui Ionel Brătianu și cu
„gura de aur' a d-lui Take lonescu !
CE

Priviți-1 pe Petre Carp, la vîrsta de peste 70 de ani, și veți înțe­

lege de ce regele Carol a guvernat Romînia timp de 40 de ani cu d-nii
Ionel Brătianu și Tache lonescu, cu d-nii Ferechide și Bădărău, iar pe
d. Carp l’a ținut departe de conducerea țării.....
I/

Marius
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
1 plagiat sau n’a plagiat d. Cuza?

ITY
— părerea unui valoros ziarist arădean—

S
lada a relevat atitudinea presei de peste munți carevrînd
să îndulcească cu orice preț suferințele d-lui A. C. Cuza, s’a
ER
năpustit cu injuriile cele mai nesăbuite asupra tuturor acelora
cari sînt convinși de plagiatul Poporației. Cit timp acele injurii
erau anonime — și așa au apărut cele mai multe — orice dis­
NIV

cuție era de prisos. Fruntașii ardeleni par a fi făcut școală

bună: nici unul din ei nu și-ar permite să publice, sub iscăli­
tură, puhoiul acela de insulte ; dar le scriu sau le tolerează sub
LU

anonimat, chip ca în orice moment să se scuture cu toții: ei,

ce să i faci ? băieții dela gazete!
Iată însă că în Tribuna dela 2 Februarie d. Gheorghe Popp,
un tînăr și valoros ziarist, publică un prim-articol sub iscăli­
RA

tura d-sale, articol care ne-a surprins nu prin conținut, ci toc­

mai prin iscălitură. Pe d. Popp îi știam capabil de-o judecată
obiectivă. Articolul d-sale este însă ia fel cu toate articolele pu­
NT

blicate de presa din Ardeal în această chestiune.

Vedeți și d-v.:
D. Popp e convins de nevinovăția d-lui Cuza și socoate ca
CE

,/> chestie de înaltă datorie gazetărească* s’o demonstreze. In

acest scop d-sa zice :
„Iată, după d. Cuza însuși, procedeiele sau mai bine apucătu-
„rile de cari s’au servit nu d. Socor, ci, cum spune d. Cuza, autorii
I/

„adevărați, jidanii Cahalului, spre a produce aparența unui plagiat".

AS

Va să zică: o sclintește din capul locului. D. Popp care

e cult, talentat și, în afară de asta, și doctor în drept, ar trebui
UI

1) Colaboratorul nostru d. Const. Graur ne trimete acest intere­

sant articol despre Plagiatul d-lui Cuza. Deși chestia e veche, articolul
d-lui Graur e foarte interesant prin aceea că punînd față în față do­
vezile d-lui Socor și apărarea d-lui Cuza și a amicilor săi, face să
BC

reiasă în chip evident existența plagiatului, chiar și pentru aceia cari

ar mai fi putut să se îndoiască.
D. Graur ne mai promite două articole : .Rolul Cahalului în
chestia plagiatului" și „Valoarea științifică și politică a plagiatorului
Cuza".
 168 FACLA

să știe că „înalta datorie gazetărească11 cere să citezi ambele pă­

Y
reri, iar nu să te iei „după d. Cuza însuși11. Căci și pe Zdrelea
îl scoți basma curată dacă te vei lua „după d. Zdrelea însuși14.

AR
S’ar crede însă că d. Popp a citit și pe d. Cuza, dar și pe
<1. Socor ; iar dacă-1 citează numai pe d. Cuza e că s’a convins
de dreptatea acestuia. Ei bine, nu! D. Popp nu l’a citit pe d.

R
Socor, seminînd în această privință cu toți băieții din centre
și cu toți demagogii de răspîntie ; sau, dacă l’a citit și pe d.

LIB
Socor, atunci ne dă tristul prilej să constatăm că fanatizmul
poate face iavagii chiar și în inteligențele alese.
Prima chesliune pe cate o tranșează d. Popp — „după d.
Cuza însuș “ — este aceea a ghilemeielor. D. Cuza se laudă că

ITY
pe toți autorii plagiați i-a citat de nenumărate ori. D. Popp,
fără să controleze, adică fără să citească pe d. Socor, pe care,
la rîndul lui, să 1 controleze citind „Poporația", confirmă de-a-

S
colo, dela m sa d-sale de lucru, aserțiunea d-lui Cuza. E un
geșt de grand seigneur, dar, nu mai puțin, e un gest ridicol.
ER
D. Popp, doctor în drept, ar trebui să știe că martorii minci­
noși se pedepsesc.
Este adevărat că d. Cuza a citat de mui e ori pe autorii
NIV

plagiați de d sa. Dar de și mai multe ori i-a reprodus fără să-i
citeze. Și, ca să zăpăcească lumea, d. Cuza a scindat pasagiile,
punînd în ghilemele cite un alineat și lăsînd să urmeze restul
fără ghilemele. Pentru ce această scindare ? Pentru a face să se
LU

creadă — tun e și firesc — că numai partea citată e reprodusă,

iar restul e lucrarea d-sale.
D. Cuza zice că pasagiile traduse de d-sa nu sînt decît
RA

elementele gîndirii, comune tuturor ; și ca deci le putea lua în

tocmai, din cuvînt în cuvint. D Popp, bine înțeles, e de acord
cu d-sa. Eu îl desfid pe d. Popp să scrie o carte, în condițiile
NT

astea, repr ducînd „elementele14 altora, fără să i citeze, s u ci­

tind numai cîte un alineat mititel și atribuindu și restul. D.
Fopp no va tace; sau, dacă o va face, va fi ce este d. Cuza :
CE

un plagiator, un hoț.
Și ca dovadă, voiu cita o autoritate necontestată de nimeni,
de d-nii Cuza și Popp mai puțin încă de cît noi : II VOIU
cita pe d. SL lorga.
I/

D. N. lorga a scris o carte despre Războiul din. extremul

orient (Socec, 1094). D. lorga n’a fost în extremul orient, pe
AS

care nu-1 cunoaște prin sine însuși. Și era evident că tot ce-a
scris în acea carte era luat de la alții, afară de eventuale apre­
cieri personale. Cu toate astea d. lorga previne pe cititori :
UI

„Cartea aceasta e a mea ca ori care alta, pagină cu pa­

gină, rînd cu rînd, ideie cu ideie“.
Vedeți ? Rind cu rind! Poate spune și d. Cuza că Popo-
BC

rația „d-sale“ e în adevăr a dsale, rînd cu rînd ? Nu, căci sînt

zeci de mii de rînduri traduse. Ori poate să afirme d. Cuza că
și în cartea d-lui lorga sînt rînduri traduse ?
 FACLA 169

D. Cuza se mai apără însă și, alt fel: trebuia să expun

sistemele diferiților economiști. Ca să fiu mai sigur că le redau

Y
în modul cel mai exact, am reprodus textual expunerile eco­

AR
nomiștilor.
— Da, ii replică d. Socor; însă pentru asta există ghi-
lemele.
Și argumentul e deciziv. Un student, un elev de liceu

R
cînd are de făcut o lucrare, e dator să facă o expunere pro­

LIB
prie, cu cuvintele lui ; altfel se chiamă că a copiat. Și e ad­
misibil ca unui candidai la catedră universitară și premiu aca­
demic să i se îngăduie ceea ce nu se îngăduie unui elev de
liceu, ba nici măcar unuia din școala primară ?

ITY
Dar mai mult. Nici măcar apărarea asta nu e întemeiată
pe adevăr. D. Cuza n’a „reprodus exact11 numai expunerile au­
torilor despre propriele lor sisteme; d-sa a reprodus tot citit de
„exact* și criticile ce și-au adus reciproc autorâ.

S
Iată, de pildă, cum expune d. Cuza părerile lui Quetelet,
ER
după ce avusese și G. von Rumelin grija să le expuie :
A. C Cuza Q. von Riimslin
Despre Poporație Schonberg’s Handbuch... voi. 3, pasc. 2
NIV

(pag. 3>-40) (p. 203—204)

In opera sa principală Sur i’hom- Sein Hauplwerk... erschien 1835
me et le devCloppement de ses Ja- unter dem Titel: Sut l’homme et le
cultds ou eșuai de physique sociale diveioppement ele ses facultds ou es-
LU

(Paris 1835), purtind ca motto cu­ sai de physique sociale. Bezeichnend

noscutele cuvinte ale lui Laplace: wie der Titel des Buches ist die
Appliquons aux sciences politiques Stelle aus Laplace die als Motto
et morales la methode fondde sur dient: appliquons aux Sciences po­
RA

I’observation et sur le calcul, me'thode litiques et morales la md.hode fondde

qui nous a si bien servi dans Ies sur i’observation et le calcul, methode
sciences naturelles, Quetelet arată qui nous a si bien servi dans les
chiar dela început direcțiunea în sciences naturelles. Die Statistik,
NT

care crede el că trebue să urineze
știința. După păreraa lui, statis­
tica nu are că scop de a descrie
o țară oarecare, ci de a rezolvi
CE
sagt Quetelet, hat nicht ein Land
zu beschreiben, sondern wissen-
sehaftliche Eragen zu iosen ; er
defihiert sie als die Wissenschaft,

probleme științifice. Pentru dîn- welche die Aufeinanderfolge der

snl statistica este știința care de­
duce succesiunea faptelor din se­
rii de numt analoage. Observarea
metodică a maselor ar fi menită
I/
gesellschaftlichen Thatsachen aus
analogen Zahlenreihen entwi-
ckelt... Was'fur die Naturwissen-
schaften Experiment u. Rechnung

să aducă aceleași servicii știin­ bot, das solite ausch fiirdie von
țelor experimentale cari au de Menschen handelnden E r f a h-
AS

scop cunoașterea omului, ca și rungswissenschaften die methc-

experimentarea și calculul știin­ dische Massenbeobachlung, die
țelor naturale. vergleichende Durchzăhlung der
Erscheinungen leisten;,...
UI

Este plagiat ‘TEșie! D. ( za a plagiat părerea lui Rume-

lin despre Quetelet. D. Socor i arată în pagina 18 a broșurii
BC

d-sale. de unde luăm ambele asagii, puse față în față.

Și cum se apără d. Cuza ? In broșura d-sale „Plagiatul
 17 0 FACLA

Poporației" (pag. 65 și 66) d. Cuza se apără de învinuirea că

Tar fi plagiat pe.... Quetelet, arătînd că pomenește numele lui

Y
Quetelet : Quetelet arată, Quetelet zice, etc.
Da, evident: Ouetelet arată și zice — dar asta a spus-o

AR
Jtflmelin. ! Și d. Cuza nul citează.
Și astfel, falsifictnd afirmările d-lui Socor, d. Cuza își
prostește partizanii, făcîndu-i să creadă că n’a plagiat.

R
Dar un exemplu și mai caracteristic este următorul :

LIB
D. Popp zice :
Se va înțelege că în asemenea împrejurări, când titlurile mărtu­
risesc pe autorii rezumați nu numai nu poate fi vorba de „plagiat’,
-dar el este cu desăvîrșire imposibil, cum spune d. Cuza, căci este im­

ITY
posibil a plagia pe cine-va cînd îl numești și-l citezi necontenit, noțiu­
nea însăși a plagiatului excludînd aceasta. Dar vom ilustra calomnia
d-lui Socor și prin alt procedeu nemaipomenit de perfid și infam.
Iată o piidă .

S
Broșura d-lui Socor, pag1. 28
A. C. Cuza.
Despre Poporație (pag. 122)
ER I. B Say.
Cours complet etc., (pag. 371)
„Mijloacele de existență a u- Les moyens d’existence d’une
NIV

nei poporații sînt toate lucrurile,
fără excepție, care pot să satis­
facă trebuințele sale.
„Trebuințele omului variază
LU
population sont toutes les choses
șans exception, capable de sa-
tisfaire ses besoins: cette pro­
position se prouve d’elle meme.

după clima și după obiceiurile Or, Ies besoins de l’homme va-

contract de. fie la o nație privită
în întregimea ei, fie la unele cla­
se deosebite.
RA
rient suivant Ies climats et sui-
vant les habitudes contractees,
soit dans la nation toute entiere,
soit dans certaines classes en

particulier.
Acum vom mai reproduce exact din voiumul d-lui Cuza, la
pag- 122:
NT

„Mijloacele de existență a unei poporații, zice Say, sînt toate mij­

loacele, fără excepție, care pot să satisfacă trebuințele sale’, etc.
Prin urmare în citația sa d. Socor a suprimat pur și simplu cu­
vintele zice Say, deși ele se găsesc în volum, numai spre a produce
CE

„dovada* plagiatului, bizuindu-se pe faptul că 95% din cetitorii bro­

șurii sale nu vor citi volumul.
Acest exemplu singur, credem că ajunge spre a arăta buna cre­
dință a d-lui Socor și ne scutește de a mai insista. El ilustrează și
I/

celelalte procedee similare, dacă nu identice, ale broșurii sale. E ul­

tima expresie a balcanismului în moravurile politice ale unei țări.
AS

Am citat acest pasagiu cam lung, cu toate sub-citatele

lui, pentru că am vrut să redăm întregul eșafodagiu adoptat
de d. Popp, „după d. Cuza însuși".
UI

D. Socor e acuzat că „a suprimat pur și simplu cuvintele

zice Say'1. Aceasta dovedește că d. Popp, cu tot titlul ostentativ
BC

„Broșura d-lui Socor pag. 28“ n’a citit broșura. Căci dacă o
citea, vedea că falsul e săvîrșit de d. Cuza, nu de d Socor.
 FACLA 171

Iată, în întregime, faimoasa pagină 28, citată însă nu

Y
„după d. Caza însuși", ci „după d. Socor însuși" :

AR
Părtinitorii lui Malthus
Cel dintîi părtinitor al lui Malthus, pe care îl rezumă d. Cuza

R
este J. B. Say, a cărui lucrare : Cours complet d’Economie politique pra­
tique, autorul Poporației o pune, și acum, și după cum vom vedea mai

LIB
încolo, la o grea și neumană contribuție. Cu J. B. Say voiu începe
dar și eu.
A. C. Cuza J. B Say
Despre Poporație (pag. 122) Cours complet etc. (pag. 369, col. I)

Din toate precauțiunile pe cari
le-a luat natura pentru a conser­
va speciile, aceea pe care s’a în­
temeiat mai cu osebire, pare a
ITY
Mais de toutes le precautions
prises par la nature pour con-
server les expeces, celle sur la-
quelle elle parrait avoir le plus

fi profusiunea extremă a germe­
nilor. O căpățînă de mac produ­
ce pînă la 32 de mii de grăunțe
și unei perechi de scrumbii nu
i-ar trebui mai mult de 10 ani
pentru a umplea oceanul, chiar
NIV
S
compte est 1’extreme profusion
des germes... Ua pied de pavot
ER
port jusqu’â trente deux miile
graines... et qu’il ne faudrait pas
plus de dix ans â une paire de
harengs pour que leur posterity

dacă el s’ar întinde peste între­ remplit 1’Ocean, quand meme

gul pămînt. 1’Ocean'couvriraittoute la terre.
Apoi d. Cuza citează din Say : pag. 371 col. I.
.Mijloacele de existență a unei poporații sînt toate lucrurile fără
LU

excepție, cari pot să satisfacă trebuințele sale". Aici d. Cuza pune punct
iar restul îl traduce pur și simplu. Voi reproduce exact cum se gă­
sesc aceste pasaje în Say și în cartea d-lui Cuza.
A. C. Cuza J. B. Say
RA

Poporația (pag. 122) Cours complet etc. (pag. 371,col.I-II)

.Mijloacele de existență a unei Les moyens d’existence d’une
.poporații sînt toate lucrurile, population sont toutes les cho­
NT

„fără excepție, cari pot să satis­ ses, sans exception, capables de

facă trebuințele sale". satisfaire cette besoins : cette pro­
Trebuințele omului variază du­ position se prouve d’elle meme. Or
pă clima și după obiceiurile con­ les besoins de l’homme varie
CE

tractate, fie la o națiune privată suivant les climats et suivant les

în întregimea ei, fie la unele cla­ habitudes contractees, soit dans
se în deosebi. la nation toute entiere, soit dans
certaines clases en particulier.
I/

Am reprodus anume și fragmontul citat și cel necitat, pentru

a pune în evidență șiretenia d-lui Cuza și a arăta că d-sa însuși consi­
AS

deră fragmentele necitate ca fiind rezumatele sale proprii, ca fiind munca

sa de asimilare și de sinteză.

Aceasta este pagina 28 a broșurii d-lui Socor. Cum se

UI

vede d. Socor accentuiază că d Cuza citează, cele cîteva rîn-

duri. Cuvîntul citează e subliniat în textul d-lui Socor. Va să
zică d. Socor n’a căutat să suprime și n’a suprimat citatul ; ci
BC

din contra, d sa zice, drept concluzie :

„Am reprodus anume și fragmentai citat și cel necitat“.
 172 FACLA

Iar cuvintele citat și necitat sînt iarăși subliniate în textul

d-lui Socor.

Y
Și acum să judece cititorii : cum poate fi apărat d. Cuza,

AR
cînd ua ziarist talentat și cult, ca d. Popp, și care se nimerește
să-i fie atît de bine-voitor, îl apără atît de rău ?
*

R
Am răspuns d lui Popp la partea în care d-sa argomen"

LIB
tează.
D. Popp mai face însă și diverse.... era să zic comentarii;
nu, d. Popp mai înfiră diferite insulte ta adresa d lui Socor
și se pronunță categoric că e vorba de-o înscenare a Cahalului.

ITY
Vom examina și această parte a articolului d Iui Popp.
Const. Graur

S
ER
NIV
LU

Democratul I. G. Duca
RA

Nu-i vorba aci de un portret al ilustrului precoce liberal.

Facla așteaptă ca Brătienii să înalțe pe d. Duca în grad, să i
dea o răspundere în partidul lor, —■ pentru ca să-l demașce ca
NT

pe atîția poliiiciani. Deocamdată se cuvine un mic bobîrnac

limbutului și țanțoșului personaj—lucru cu care, de altfel, re­
vista noastră l’a obișnuit — pentru ca să nu fie prea surprinsă
CE

lumea de faptele lui mîine cînd Brătieuii îl vor înpinge dela

Credit în minister.
D-l I. G. Duca face parte din acea trinitate liberală care,
I/

prin meșteșug oratoric, prin tupeu deșănțat, ori prin abilitate,

a izbutit să țese în juru-i un nimb de democrație. Cînd con-
AS

stați că partidul liberal e în completă descompunere, că el în-

plinește în țara noastră rolul unui partid reacționar, rolul par­
tidului de acaparare a averei publice și de siluire a conștiințe­
UI

lor ; cînd arăți că în partidul acesta care s’a lepădat m chip

lamentabil de singura reformă democratică pe care o avea în­
scrisă în program—votul universal, și ’n care nu mai adie nici
BC

cel mai mic suflu de democrație, — ți se răspunde pe șoptite :

așteaptă, e acolo un Stere, un Duca, un Banu.
Prin mijloacele de mai sus, trinitatea aceasta a izbutit
să-și creeze legenda.
 FACLA 173

Zadarnic vel arăta că amicul nostru Stere, fost surghiunit

Y
în Siberia, a aprobat și sprijinit pe sub mînă — amintiți-vă
retragerile sale faimoase la Agapia, în toiul fărădelegilor libe­

AR
rale — toate crimele, tot reacționarismul și tot arbitrarul tre­
cutei guvernări liberale; zadarnic vei dovedi că sub frazeologia
senină a d-lui Banu zace un suflet de vătășel suburban și de

R
bătăuș — amintiți-vă că acest obraz subțire și-a rupt anul tre­
cut bastonul, la Eforie, pe spinarea unei biete femei — ; zadar­

LIB
nic vei spune, în sfîrșit, că sub aparențele democratice ale d-lui
Duca se dospește un suflet de despot, de o duplicitate pe cit
de vădită pe atit de primejdioasă.
Zadarnic.

ITY
Legenda vei izbuti să o ciobești, nu să o distrugi.
Iată, luați pe d. Duca, vorbitorul de Duminecă la Dacia.
Dintre toți interesații și cointeresații, el fu, și cel mai cu faso-

S
leli, și, iertați-mi cuvîntul, cel mai obraznic. Pe cind pînă și
un Ferechide se ferește să mai pomenească de afacerea Racovski,
ER
pe cînd toți liberalii nu îndrăznesc să mai sufle un cuvînt des­
pre acest monstruos act de arbitrar al lor ; pe cînd întreg par­
tidul, în frunte cu presa lui, a înghițit acest mare hap pe care
NIV

social-democrații li-l’au vîrît pe gît: readucerea în țară și, în

curînd, repunerea d rului Racovski în drepturile sale de cetă­
țean romîn,—singur „democratul" I. G. Duca a cutezat să „înfie­
reze" la Dacia „cîrdășia guvernului cu Racovski". *
LU

Pe cînd cei mai încropiți în păcate dintre liberali o lasă moa­

le cînd e vorba de oligarhia din care fac parte, singur d. Duca
atrage atenția opiniei noastre publice „să nu lase să se discre­
RA

diteze clasele guvernante ale acestei țări". Pe cînd bătrînii reac­

ționari liberali caută, cel puțin în opoziție, să nu provoace par­
tidele din stingă și pe rarii democrați răsleți, cari cu o dezinte­
NT

resare alta de cît aceea a înfruptaților din Creditele Brătieniste,

împiedică să fie totul pîngărit și ori-ce avînt democratic stins în
această țară, — singur d. I. G. Duca, omul care se extaziază în
CE

fața tuturor revoluțiilor din lume, omul care, în scrisori către

amici găsea, acrim cîți>va ani, că nimic nu va putea fi realizat
în țara noastră fără revoluție ; singur d-sa aruncă minușa pu­
ținilor oameni cinstiți și democrați, numindu-i : „elemente de
I/

dezordine" și „hiene ale mormintelor din 1907“ 1

Legenda democrației d lui Duca va dăinui, totuși.
AS

Și ca să o întărim și ca un omagiu adus sincerității sale,

sîntem datori să-i punem următoarea întrebare:
Iși mai amintește d. I. G. Duca, pvicopsitul de Brătieni și
UI

denunțătorul „cîrdășiei guvernului cu Racovski" de părerea ce

odinioară afișa asupra expluzării d-rului Racovski ?
Iși rnai amintește de declarația ce a făcut în 1907 la cîteva
BC

luni după răscoale, unor amici, că „expulzarea d-rului Rakovski

e o nedreptate pe care numai prostia lui Ionel Brătianu putea
să o înfăptuiască* ? Iși mai amintește că, la observația amicilor
 174 FACLA

că acest „prost“ va fi, totuși, odată șeful partidului liberal, d sa

Y
a răspuns că „aceasta nu se va întîmpla® ?

AR
De nu-1 va ajuta memoria, ne luăm noi sarcina să dăm d-lui
Duca, și numele amicilor, și locul unde s’a rostit astfel.
D-l I. G. Duca ne amenința Duminică la Dacia cu aprin­

R
derea „făcliilor democrației romîne“ cu „soarele democrației"
Vă închipuiți „soarele democrației romîne“ răsărind din

LIB
pivnițele băncilor și ale Creditelor !
Din pivnițele Băncii Naționale și din biurourile Credite­
lor, unde slujești pe Brătieni, află, ilustre democrat, că nouă nu
ne vine decît reflex de aur și duhoare de mucegai sufletesc.

ITY
Jus.

S
ER
NIV

£egea vînzării bunurilor De mină moartă

LU

O lege incoherentă
Sunt patruzeci de ani și mai bine de cînd clasele noastre stăpî-
RA

nitoare, deși hărțuite mereu de frica revoltelor agrare și de nevoia re­

presiunilor sîngeroase, nu se îndură totuși să consimtă la reforme cari
să scoată cele cinci milioane de țărani romîni din starea de neoiobă-
NT

gie în care se află. S’au votat în vremea aceasta legi peste legi, toate
înfățișate ca reforme fundamentale și ca cea mai înaltă expresiunea a so­
lidarității naționale, dar, cu toate acestea, nicio schimbare în bine nu
CE

s’a produs pînă acum în starea de lucruri cunoscută.

O asemenea schimbare nu se va produce nici după ce proectul
d-lui Ion Lahovary: pentru vînzarea la țărani a moșiilor de mînă
moartă, va deveni lege. Partidul conservator este grozav de mîndru de
I/

proectul acesta, dar cercetat mai de aproape se vede ușor că binele

pe care’l făgăduește creațiunea labovăresceană se reduce în fond la
AS

foarte puțin lucru.

Pentru aceasta, vom da întîi cîteva cifre :
După statisticele întocmite în urma răscoalelor din primă-vara
UI

anului 1907, reese că avem peste 400.000 de țărani lipsiți de orice

proprietate. Presupunînd că am voi să le vindem pămînt de hrană în
întinderea obicinuită de 5 ha., am avea nevoe, numai pentru ei de, nici
BC

mai mult și nici mai puțin decît de 2 milioane ha. Față de această
ne\ oe, avem legea cu care se fălește atîta d. Ion Lahovary. Legea a»
ceasta va mobiliza cel mult vre’o 400.000 ha., din care un sfert sau
 FACLA 175

100.000 ha. va fi împărțit în loturi de cîte 15, 20 s’au 25 ha. și numa*

Y
300,000 ha. în parcele de 5 ha. Ei bine» 300.000 ha. împărțite în loturi

AR
de cîte 5 ba., înseamnă că totul în tot abia vre-o 60.000 de țărani se
vor folosi de trecerea la stat a moșiilor de mînă moartă.
Este drept că prin vânzarea acestor moșii nu se poate obține

R
mai mult, dar încaltea dacă legea ar ia fost mai liberală. Dar legea
Ion Lahovary este plină de atîtea restricțiuni și de pedici încît țăranii

LIB
cari vor cumpăra pămînt în virtutea ei, vor fi ținuți ca într’o cămașa
de forță. Ei nu vor fi liberi, nu se vor putea mișca ;în voe, nu vor
putea vinde și nici arenda, iar dacă o recoltă sau două recolte rele îi
vor împiedeca să achite patru rate din datorie vor fi goniți depe lot

ITY
fără de nici-o judecată, ci pe simplă cale administrativă, cu jandarmul
și cu preceptorul.
Legea d-lui Ion Lahovary continuă, față de țărani, vechea poli­

S
tică de iobăgire, de lipire de glebă, de aservire. Ea impune țăranului
care va cumpăra un lot atîtea condițiuni, încît ar fi mai folosit dacă
n’ar eumpăra deloc. ER
De altfel, legea nu va fi de nici un folos pentru țăranul sărac
fiindcă el nu va putea dispune de avansul cerut de 15% asupra pre­
NIV

țului t lotului și astfel nu va putea cumpăra. D. Lahovary a fă­

cut o lege pentru țăranii chiaburi, lăsînd în desăvîrșită părăsire tocmai
partea cea mai interesantă a țărănimii noastre, aceea care are mai mult
nevoe de ajutor: pe țăranii săraci. Aceștia din urmă nu se vor putea
LU

ridica la proprietate. D. Lahovary, punînd condițiuni de avansuri, îi

condamnă să rămîe simplii proletari agricoli.
De altă parte, legea d-lui Ion Lahovary, urmînd pilda dată de
liberali prin legea Casei Rurale, introduce indivizibilitatea loturilor prin
RA

vînzare sau moștenire. Adică, loturile ce se vor cumpăra în virtutea

nouei legi, nu vor putea fi împărțite prin moștenire, ei vor trebui să
intre în stăpînirea unui singur moștenitor. Cu chipul acesta, vom avea
NT

două rînduri de proprietăți rurale țărănești: proprietățile vechi cari,

potrivit vechilor obiceiuri ale poporului nostru, vor putea fi împărțite
la moștenitori, și proprietățile noui, cumpărate prin legea Casei Rurale
CE

Și prin legea d-lui Lahovary, cari nu vor putea trece decît în mîna
nui singur moștenitor. Frumoasă creațiune! Crede oare d. Lahovary
că țăranii noștri, cari în lăcomia lor pentru pămînt merg uneori pînă
la crime din pricina unei palme de țărînă încălcată, se vor lăsa—fiindcă
I/

așa au voit înțelepții noștri legiuitori din ambele partide,—să fie dez­
AS

moșteniți în folosul unuia singur ? Cine cunoaște pe țăranul romîn

Știe că aceasta este o adevărată neb ■ i că, prin indivizibilitatea'lo­
turilor, s’a aruncat sămînța urei la sate și s’a deschis calea spre
conflicte tragice în sînul familiilor rurale.
UI

Legea d-lui Lahovary este plină de incoherențe. Deoparte are o

mie de măsuri prin cari leagă pe țăranul cumpărător de pămînt și pe
BC

de alta împinge la proletarizare pe frații și pe surorile cărora, prin

dispozițiunile asupra indivizibilității, le ia dreptul la moștenire. Aceș­
tia, neputînd moșteni pămînt, vor deveni niște simpli lucrători agricoli,
stăpîni numai pe brațele lor de muncă. Intr’un anumit senz, legea d-lui
Lahovary este o lege de proletarizare agricolă.
 176 FACLA

Y
Nu discutăm dacă desăvîrșita proletarizare a țăranului este un
bine sau un rău. Aceasta este și o chestiune de doctrină socială. Aci

AR
am voit numai să arătăm că legea de vînzare a bunurilor de mină
moartă este departe de a merita laudele cari i se aduc. Fiindcă(rezumăm):
1) legea aceasta nu va ridica la proprietate decît un număr mic

R
de țărani (60.000 față de 400.060 cit au nevoe de pămînt);

LIB
2) ea nu va ridica la proprietate decît pe țăranii cu dare de
mină, nefiind de nici un folos pentru țăranii săraci.
3) ea va lega pe țăranul cumpărător de lotul cumpărat și
4) prin dezmoștenirile pecari le impune, va fi un izvor de ură

ITY
Ia sate și un mijloc de proletarizare a țăranilor.
Dacă presa conservatoare crede că o asemenea lege absurdă,
plină de cusururi, de contradicții, de incoherențe și de păcate de ne-
ertat, poate să smulgă admirațiunea cuiva, se înșeală. Legea d-lui

S
Ioan Lahovary este încă o dovadă de incapacitatea fundameetală a
ER
claselor noastre guvernante de a face într’adevăr ceva bun și folositor
pentru țărani.
Em. Argin
NIV
LU

;t ...................
Un mare adevăr - ... ... .
LL..'
RA

Liberalismul conservatorilor și reacționarismul liberalilor

In cîteva cuvinte, cu acea mare putere de sintetizare care l’a carac­
terizat totdeauna pe d. Carp, președintele consiliului a caracterizat minu­
NT

nat de bine situația politică în memorabilul său discurs de Miercuri.

De ce a luat lupta politică dintre liberali și convervatori dimensiu­
nile pe cari le-a luat ?
CE

Pentru că s’a răturnat întreaga situație politică, a răspuns d. Carp ;

pentru că liberalii simt că toată puterea lor politică a trecut la conservatori,
și pentru că conservatorii știu că toată puterea de odinioară a liberalilor
I/

a trecut în mîna lor.

Dar care era puterea liberalilor în trecut ?
AS

„Puterea lor era — spune d. Carp — că erau liberali, că reprezen­

tau progresul, că reprezentau transformarea imensă socială care a avut
loc în această țară“.
UI

Dar care era slăbiciunea partidului conservator ?

Era conștiința că această transformare era necesară și că lupta
contra ei e condamnată mai dinainte.
BC

na.stăzi rolurile s’au schimbat, a adăogat d. Carp. Astăzi ideea

liberală o reprezentăm noi!
Legile pe cari le facem stat toate pornite dintr’o mare mișcare so­
cială, de care partidul liberal, rămînînd ce-a fost pînă acum, nu poate
 FACLA

Y
să-și dea seama și nu poate aprecia ce aduce pentru viitorul acestei țări,.

AR
Cine nu simte adevărrul acestor cuvinte ?
Cine na-și dă seama că d. Carp, afirraînd că d-sa reprezintă astăzi
ideea liberală, n’a rostit un paradox ci a caracterizat situația politică în

R
modul cel mai riguros exact ?
Cine na vede că partidul liberai a rămas așa de în urmă în concepții

LIB
și în procedee, a dat cu atîția pași înapoi dela vechile-i tradiții, în cit a
silit partidul conservator să ocupe locul lăsat liber de el ?
Aceasta e situația, în adevăr. Nu conservatorii au izgonit pe liberali
din pozițiile lor tari, ci liberalii au scos pe conservatori din citadelele lor

ITY
reacționare pentru a le lua locul și a-i împinge pe ei în primele rînduri
ala progresului și democrației.
Fecem constatarea asta nu cu prea muFă bucurie. Pentru democrație
nu vedem să iasă un bine prea mare din această 'intervertire de roluri. E

S
trist, în adevăr, e dureros să constați că, atunci cînd pînă și conservatorii
ER
s’au lasat împinși de curentele progresiste pînă la nivelul adevăratului
liberalism, partidul liberal rămîne închistat într’o atitudine negativă față
de orice progres.
Si totuși, un bine poato aduce această intervertire de roluri, cons­
NIV

tatată cu atîta mîndrie de d. Carp. Partidul liberal pentru ca să trăiască

pentru ca să nu aibă soarta tragică pe carea avut-o timp de patruzeci de
ani, partidul,^conservator va trebui să se democratizeze din nou. Ba maimult
LU

va trebuijsă meargă mai departe, va trebui să devină un partid radical. ?

Va trebui să facă pasul acesta și îl va face.
Altf.d, ti muri.
I. Armașu
RA
NT

Viața Romînea'tă, flacăra și facla

CE

In numărul ei din urmă Viața Eomînească relevă, singură în

toată presa numită literară, onestitatea Flăcării, de care ne.am mai
ocupat, dovedită mai ales prin cazul colaboratorului nostru T. Arghezi.
I/

Se știe cum Flacăra, după ce i-a cerut colaborarea literară și după ce

și-a făcut reclama trebuincioasă și cu numele lui, încolțită într’un
AS

moment dificil pentru ea pe-o chestie de cinste, crezu că iese din im­
pas printr’un nou act de necinste, însoțit de declarația deghizată că
scrisele lui T. Arghezi nu ar satisface gustul, devenit de-odată subțire
și prețios, al celor ce slujesc Flăcării de surcele și paie. Se născocia
UI

chiar, cu o impudoare specială, împrejurarea cu o bucată aruncată la

coș și d. Arghezi din colaborator cerșit de d. Banu era prezintat de Fla­
căra ca un solicitator nenorocos. i
In vremea aceasta cîteva bucăți în versuri, de acelaș Arghezi, a-
BC

păreau în Viața Românească, ilar Flacăra, încrezîndu.se în șansa secă­

turilor, reproduse, fără mențiunea că fuseseră publicate, și unde, pa­
tru din aceste^ versuri ca un model despre ceea ce afirmase dînsa pe
jumătate, sigură fiind — altă escrocherie! — că cititorii) vor avea im­
presia că versurile citate fuseseră scoase din „coș“. Flacăra, însă, atît
de iscusită în manifestațiile rușinoase ale sufletului omenesc nu do-
 178 FACLA

rește să se arate de fel simțitoare la forma în care d. Arghezi îi răs­

Y
punde. I

AR
Să dăm Vieții Romîneștf cuvîntul: '
„Flacăra reproduce în al 15-lea No. al ei niște versuri ale d-lui
Tudor Arghezi, publicate în revista noastră, pe care le numește „năz-
bîtii" și care ar dovedi definitiv că autorul lor este o nulitate.

R
„Aceasta pare a fi o provocare la adresa noastră, căci mult răs-
pîndita revistă bucureșteapă nu poate fi convinsă de nulitatea d-lui

LIB
Arghezi. In adevăr, cînd și-a anunțat colaboratorii, Flacăra a prenu­
mărat printre ei și pe d. Arghezi, care tipărise deja în Viața Socială
aproape tot ce a dat d-sa pînă acum la lumină. Ba, mai mult, cînd a
făcut o selecție printre colaboratorii ei și a placardat pe zidurile orașe­
lor acele panere pline cu capetele celor mai iluștri dintre dînșii—aleșii

ITY
dintre aleși — în unul din panere se răsfăța și capul d-lui Arghezi a.
lăutri de al d-lor Brătescu, Sadoveanu, etc...
„Atunci, pentruce colaboratorul nostru este o nulitate?
„Și-a schimbat Flacăra în cîteva luni, criteriul aprecierilor este­

S
tice? Nu. O spunem cu hotărîre. Și ca s’o devedim, spicuim chiar din
no. acesta 15....“ (Viața Rom. No. 1. Anul VII).
ER
Singura învinuire ce-am aduce.o acestei urecheli ar fi că este
prea dulce și că e făcută cu o triplă pereche de mînuși atît de văzuite
în cît urechile riscă să piară. Viața Romînească nu-și cunoaște totdea­
una bine adversarii și poate că nici prietenii și pentru scrintirea zgîr-
NIV

ciului urechilor prea lungi, duce o grijă pe care n’o vom numi părin­
tească, megreșit, căci nu ni-i de fel gîndul să o jignim, dar care por­
nește oricum dintr’un sentiment exagerat de urbanitate, de felul celor
numite de poporul nostru slăbiciuni.
LU

Iată acum, ce răspunde Flacăra, strîmtorată și cercînd să scape

prin trei arabescuri de duh nereușite. Alegem ce ne interesează, frag­
mentul din care duhul revistei din fericire lipsește :
i,Cît despre refuzul nostru de a primi colaborarea d-lui Arghezi,
RA

după ce noi înși-ne i-am cerut-o, el are, printre altele, o explicație foar­
te simplă (sic). Cînd i-am cerut colaborarea, d. Arghezi se retrăsese de
la „Facla". In urmă d-sa a crezut că trebuie să se întoarcă în mediul
din care plecase. II privește. Noi însă nu putem primi promiscuități
NT

de asemenea natură". (
Onestitatea Flăcării se trezește de bună seamă, cam tîrziu. De
ce d. Banu care pare sincer într’acest răspuns, a crezut de trebuință
să-și scuze atîta timp mizeria sufletească născocind aventuri și debi.
CE

tînd atîtea minciuni, menite să justifice purtarea d.sale? E greu, evi­

dent, să mărturisești, ca director de revistă, un astfel de criteriu lite­
rar, căci un cititor inteligent îți vede îndată prețul adevărat; dar nu-î.
și mai penibil să recurgi la sistemul intrigăriei? Jalnic criteriu, într’a-
devăr, pentru un literat cînd recunoașterea unui talent atîmă pen.
I/

tru el de numele publicației în care se găsește. Cîtă vreme crede d.

Banu că d. Arghezi scrie la Facla, acesta ri’are nici-o valoare; îndată
AS

ce crede că el nu mai scrie în Facla, Arghezi ajunge deodată gem al.

Mă rog, ce-i d. Banu? Director de revistă literară cum s’a improvizat
ori simplu politician de culoare? Și ce.i revista d-sale dacă nu o gazetă
UI

de partid? Pentru ce protestările ipocrite din capul revistei, de la apa­

riție, cînd toată ilumea vedea în ieșirea ei de sub tipar o simplă ten­
tativă de politicianism mascat? Și sînt sigur că primul care să strige
împotriva acestui politicianism înăbușitor la noi de orice activitate șî
BC

năzuință, este tocmai acest d. Banu, pentru care un scriitor nu poate

exista decît atît cît face parte sau pare că face parte din omenii săi.
Pentru tin „conservator" atunci e ste bun un scriitor cînd va fi alegă­
tor conservator ? pentru un „liberal" el trebuie să fie liberal î Ca să
mai mergem mai departe? dacă arta n’a definit-o încă nimeni, cum n’a(
putut-o defini nici Tolstoi, du.te la d. Banu, care are definiția gata.
 FACLA 179

Y
Arta, ce-i aia : arta ? Poate fi artă fără partid ? Ești nebun? Ml

AR
rog, cu cine votezi sau cel puțin cu cine pari a vota d-ta ?... Vin-o la
noi... ■
Iată cum, cel care vrea să se păstreze întreg, să slujească și su­
fletului său și artei, la care nu se poate ajunge decît printr’un suflet,

R
prin originalitate, nu prin îndoctrinarea lui, nimicitoare — trebuie să
fie izolat de vremea lui, ocupată de domni ca d. Banu, — neoficial și

LIB
revoluționar. Auzi ce drepturi își poate aroga o umplutură de partid
politic, un om sec în sineși și viu grație numai comunității în care se
face mădular — un deputățel dela Moși, un omușor eu cocarde și sluj­
be — să oprească pe loc cîntecele, basmele, eroii și feți-frumoșii; să
•atenteze la viața lor fiindcă n’au acelaș sunet în ghiers, pe care-1

ITY
scoate, ciocnit cu încheetura degetului, craniul său cel dovlecos. De­
clarație formală, mă rog ! Dacă d. Banu ar fi unicul editor din țara
romînească, dacă printr’o întîmplare absurdă ar porunci mașinilor să
nu umble decît la mișcarea dreptei sale, mînjită de altceva decît cer­

S
neala, atunci un scriitor de pildă ca Eminescu ar putea foarte bine
pieri, fiindcă el ar scrie la un ziar politic ce n’are aceleași vederi ca
revista literară a d-lui Banu... ER '
Ciudată și primejdioasă mentalitate bizantină. Ți se propu ne o
colaborare la o revistă și tot atunci direcția ei, cu o lipsă de respect
înspăimîntătoare, crede că te-a cumpărat, că ești al ei, că ești un lu­
NIV

cru, un ghem de sfoară. Nu mai ai dreptul să suferi fără voia direc­

torului, nu mai poți striga și geme, nu mai poți fi cîtuș de puțin alt
ceva decît un reflex al directorului, un om și el, săracul, prostănac cel
snai des ca mulți alții. Fiindcă eu dau d-lui Banu o poezie, d-savreasă
mă siluiască, să_mi violeze conștiința, să intre și să se instalaze în mi­
LU

ne ca într’o odaie, unde se poate plimba, poate tuși, strănuta și scuipa.

Fiindcă s’a născut cînd-va, în aceleași timpuri cu mine un dascăl de
istorie la un seminar din București, eu pot fi Omer, pot fi Cervantes,
mai știu eu cine, trebue să mă alătur de felul său de judecată ca să
RA

exist! ! •
Ei bine, nu ! Nu se poate ! Acest putregai trebuie scormonit cu.
fierul, trebuie înecat și distrus, iar politicianismul, care nu e în stare
-să cruțe cel puțin atît lucru, ce ne rămîne curat, nădejdea, trebuie do-
NT

borît cu înverșunare și ură. i T. A.

CE
I/
AS
UI

ujvie:
BC

cu mărci poștale universale, colecții romîaești rpeciale, jubi­

leul de 25 ani 1891, jubileul poștei 1903, cantități cît de mari și orice fel
de mărci vechi romînești și streine, cumpără și vinde magazinul de mărci
poștale pentru colecții.’ B. Michailovici, Calea Victoriei, 93, București.
 Y
R AR
LIB
S ITY
Vorbiți mai precis! — Liberalii și takiștii declară că venind la.
ER
putere vor desființa reforma administrativă a d-lui Carp.
Se poate să fie așa, dar se poate și altfel. Liberalii și takiștii ar
putea să precizeze : vor desființa reforma administrativă, dacă — vedeți că
NIV

e Un „dacă" foarte serios — dacă ea se va fi arătat folositoare. Dacă însă

ea va da rezultate rele, sau nici un rezultat, o vor lăsa In pace.
Precedente— cu chilogramul. Așa, din tot ce-au făcut conservatorii
data trecută, liberalii au desființat numai contenciosul, care era ban.
LU

*
D. (orga a luat-o... „Razna“.— Am primit la redacție citeva
milioane de scrisori prin cari sîntem întrebați: cum se face că volumul
RA

«Hazna* al d-lui Radu D. Rosetti are o prefață de d. N. lorga? Se știe

doară că „Razna" d-lui Rosetti este extrasă din Dimineața și că pentru d.
N. lorga tot ce se publică in Dimineața e infam și ori cine colaborează la
NT

Dimineața e un mizerabil.
Bine fac cititorii că ne întreabă pe noi și nu pe d. lorga. Atîta ar
mai trebui: ca d. lorga să-și poată justifica faptele.
CE

Și iată explicația cerută : d. Radu Rosetti e un om popular; și d-lui

lorga i s’a acrit de-atîția băieți din centre: vrea și el să mai aibă de-a-
face și cu cîte un om.
I/

De altfel singura consequență a d-lui lorga este aceea de-a fi in­

consequent.
AS

O întrebare. — Ar putea să ne spue generoșii ce cred despre

greva din Anglia?
UI

Nu de alta, dar d. Ioan Nădejde ne-a amețit cîțiva ani de-arîndul

cu exemplul lucrătorilor engleji, pe căre i recomanda muncitorimii noastre.
Și acuma muncitorii ar vrea să afle din gura generoșilor : să se ia
BC

după esgleji, ori să-i dea dracului?

Prețul 15 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
Omul cu ochii vineți

AR
Nu e titlul unui roman de aventuri și împrejurări stranii. E numele

R
doară mai lungit, al unui personagiu viu, aflat în carne și oase, în cizme și
epoleți. Viața lui e mai lungă decît a romanelor iar slava și puterea i le po­

LIB
vestesc mai bine decît snoavele și cîntăreții, închinarea mută și îngenunchierea
unui rînd de 32 de județe la picioarele lui stăpînitoare.
E cunoașteți ? L-ați întîlnil vreodată ?
Regele călugăr trăiește retras ca o cucuvaie și numai ochii din cînd în

ITY
cînd i se zăresc, fumurii, rotunzi și reci ca doi bulgări de camfor. Șarpele
vrăjește de subt copac, cu scînteia privirii, păsările naive, amețite pe ramuri, și
ele coboară dormind, cu aripile strînse, către arcul de venin, frămîntat de ne­
răbdare, jos, printre flori. Călugărul cu coroană de oțel pe frunte, a ipnotizat o

S
țară. Singuri ochii lui, în cari sticlesc o svtă de enigme, au putut supune voia
ER
și libertatea fecioarei din coșciug... Au înghețat energiile, au încovoiat hotărîrile,
au strămutat ținta fiștecărei arme, și dacă apele ar fi avut un scop omenesc
le-ar fi întors și pe ele din matca lor și le ar ți zăprit izvoarele de-apururi.
NIV

Sufletul nostru e robul acestei căutături de diavol gînditor.

— Ce se zărește peste Carpați, un stat ori un catafalc ?
— Un monah dibaci priveghe dintr'un colț și lasă’n jos perdelele negre...
— Dincolo, poporul cere pămînt și holde pentru sineși.
LU

— Liniște ! Călugărul vrea liniște și moarte. Aceasta-i muzica ce-i

place, și afară de dînsa una singură-i mai este dragă. Tăcere!... Părintele are
armată, artilerie și muniție de război pentru Turcul dinlăuntru. Și mai presus
RA

de toate-i orchestra gîlgîitoare a divinului aur! Nu-i Beelhowen, nu-i Wagner

nici Mozart; sînt simfonii de Hohenzollern.
Pîn’a nu veni la noi, nobilul ostaș purta pe sub tunică și zaua lui
medievală, roba lui Inigo de Loyola, căreia, nestrămutat rămasu-i-a credincios.
NT

Pasul lui, elastic, nici nu se aude. Vocea lui, nici dînsa niciodată. Fața lui o
știu foarte puțini. Sfetnicii cari-l ating, c'ovîrșiți de dominarea lui mută și zdro­
bitoare, se tem și-l ocolesc și-i dau tot ce nici nu dorește el să ceară. Rodul
CE

cel mai vesel și mai robust cade ’n tava lui, pe care doi lei cu cozile ’n sus și
cu gurile căscate, însemnează lăcomia și nesațiul. Neprevăzută răsturnare!
Tinărul prinț care primise să intre pe tărîmurile lui Ștefan și Cuza, într’un
I/

umilitor costum de valet, trebuia să-și răscumpere rușinea, necunoscută de

niciun mîndru Domn valac de pîn’atunci, chiar învins, schimbînd elita țării
AS

noui într’un cîrd de lachei. Ministrul cel mai iubit la Palat e acela care se
tăvălește cel mai frumos pe covoarele regale; guvernul cel mai plăcut e cel care
zace mai mult și face mai puțin. Cu cine a guvernat Vodă Țara românească de
UI

la I. Brătianu încoace ? Cu cine vrea s'o guverneze ? — Se mai găsea un om

de Stat, un om întreg, o cinste si o luminată voință, în Petre Carp... La înrsta
de 75 de ani Regele Carol a făcut dintr’însul un șef de guvern, debutant. Și
BC

îndată ce guvernul ia măsura revoluționară de a pune puțină cinste în trebile

statului, Majestatea Șa impotentă se cutremură, Majestății Sale îi displace.
De aceea pe toți bărbații noștri chemați prin temperament și cultură să
schimbe starea sufletească și economică a țării, de care nu e ins în țara asta
să nu se jeluiască, măcar în chip platonic, îi vedem stînd departe de cîrmă și
 FACLA 183

reduși la rolul de predicatori în pustiu, sau la vinovafâ, halire. Se știe de mai

Y
nainte că orice ai întreprinde cu inima dornică și cu avîntul, care singur poate

AR
face panta viitorului accesibilă, va trece de atentat și de crimă și atît sînt schim­
bate noțiunile de mult încît oamenii ce pot fi dați, într'o țară civilizată și in­
teligentă, drept model, trec la noi în rîndul paraziților, iar necinstea își des­

R
chide floarea purulentă pe culmea vieții noastre naționale.
Apoi care dintre „Romîniu e prietenul cel mai de aproape al Regelui

LIB
Jezuit ? 11 știe toată lumea... D. Ion Kalinderu, vătaful moșiilor auguste, um­
bra din jigniți a înaltului stăpîn de pe tron.
Placid în armura nordică a sufletului său monastic, Omul cu ochii ce­
nușii avu un vis, care s’a împlinit, și o foame uriașă: aurul. Și visul lui se

ITY
făcu visul nostru; groapa din sufletul lui se deschise și ’n sufletul nostru și
țara care trebuia ridicată în vîrtejul unui ideal moral, se făcu tărîm de cal­
cule, de destrăbălare și, reproducînd în noi tipul Suveranului, fiecare ne făcu­
răm de-o ființă cu dînsul. După 40 de ani de domnie avem un rînd de bubei

S
Anul 1907, Biserica, Tramvaiele, 80 la sută de analfabeți, și fiindcă banul este
ER
cuvîntul de ordine, corupție acută pînă în sînul familiilor, vînzare de inimi și
de carne. Lume mai căzută nu poate fi decît e aceea în care prestigiul adevărat
îl are banul, încoronat într’o zi de 10 Mai, odată curreștetul Hohenzollernului
NIV

dela gurile Dunării. Onestitatea și dorul de bine sînt de mult la noi niște ba­
gatele cari te fac suspect și ridicul. Cherchez le Boi.
Dar dacă pentru averile romînești Omul cu ochii vineți a dovedit o a-
tracție violentă, nu tot asemenea simț avut-a el pentru limba romînească, pe
LU

care o disprețuește. Cărțile noastre îi sînt necunoscute. Autorii noștrii nu-l in­
teresează ; curtea lui o alcătuiesc d. Kalinderu și argații ceilalți. Invățații noș­
tri ca și țăranii noștri trăesc în depărtare. Vive le Boi! Pe de-asupra tutu­
ror plutește ironia egoistă din ochii fostului și rămasului călugăr singuratec.
RA

El nu ia nicio măsură, nu hotărăște nimic pentru națiunea poleită în fața

puterilor streine cu o armată și un tezaur regal. Numai cînd durerea popo­
rului debordă, atunci el poruncește, discret, tunurilor să măture satele, ca să
NT

nu mai ceară gura morților pîine.

Trebuiesc spuse unele ca acestea și altele și repetate Regelui de peste
flămînzi, azi cînd se împlinesc cinci ani dela secerișul de sînge din 1907, cînd
CE

au trecut cinci ani dela manifestul regal, dat în 1907, ca un contract de ga­
ranție a viitorului, și cînd starea țăranilor e tot atît de rea ca în 1907 și,
dacă se poate și mai rea. Revoltele au trecut, Regele a închis ferestrele, ni­
meni nu-l mai vede, nimeni nu mai știe de el, absent ca’ntotdeauna din toată
I/

țara lui, asemeni în germanismul său Evreilor creștinați, cari nu cugetă toată
vremea decît la legea părăsită.
AS

Și el știe cu toate acestea acum că poporul nostru a încăput pe calea

revoluțiilor sociale, că o revoltă chiamă o altă revoltă ca să o vindece, că umbra
oamenilor drepți uciși, rămîne în țară pe șesuri, se pune în fruntea altor oa­
UI

meni drepți și-i aruncă să distrugă

Inchide-i, Majestate, să nu-ți zărească torțele lor, ochii.
Facla
BC
184 FACLA

Y
Regele complice al asasinilor

AR
Palatul gazdă de hoți

R
LIB
Să fim mîndri: avem regele meritat.
Slavă memoriei lui Brătianu, pripășitorul
dinastiei streine in țară!
De mii de ori slavă!

ITY
Sub regele Carol s’a înjghebat și întărit cea
mai lacomă și nemilostivă oligarhie bugetară.
Sub regele Carol s’au ferecat lanțurile incătu-

S
șărei a șase milioane de robi. Sub regele Carol
ER
au izbucnit patru răscoale țărănești. Sub regele
Carol satele au fost bombardate, 11.000 de ță­
rani asasinați. Sub re’gele Carol s’a infrint a-
NIV

vintul țării spre democrație. Sub regele Carol

s’au întinat sufletele, s’au pingărit caracterele,
s’au sfărîmat voințele, s’au domesticit rarele firi
LU

dîrje. Sub regele Carol țara a fost dată peșcheș

Germaniei
Țara de pripas și-a găsit stăpînul.
RA

Țării de risipă, lene și desiriu, ii fu dat un

rege muncitor, sobru și avar.
NT

In țara b’oerimei scăpătate, a burgheziei

parvenite și a țărănime! răbdătoare regele Ca­
rol iși găsi țelul vieții: strînse averi.
CE

Regele va muri cu satisfacția calicului, dar

fără mindrie.
De augustul nostru suveran se va putea
I/

spune totul, dar că a fost iubit și stimat de

AS

supușii săi: nu.

Istoria a cunoscut fețe încoronate combă­
tute, maltratate, lovite, răpuse de popoare; cu
UI

regele Carol ea va trebui să deschidă capitolul

suveranilor indiferenței generale.
BC

La sate, milioanele de robi ori nu știu că

au un rege, ori știu că „neamțul" a izgonit pe
Cuza, idolul lor. La orașe, pină și castele poli-
 FACLA 185

ticiane măcinătoare ale bugetelor, sub inalta-i

Y
oblăduire, 11 disprețuesc. Prăpăstia dintre țară

AR
și dinastie e așa de adincă, ghiața așa de groasă,
că de s’ar plănui descotorosirea țării de rege,
nu s’ar găsi supus care să-și verse sîngele pen­

R
tru augustul pripășit.

LIB
Ultimul eveniment incliee, firesc, o prea lun­
gă domnie.
Regele Carol, lăudătorul soldățimeî barbare

ITY
in represiunea din 1907, se revelează compli­
cele asasinilor țărănime!. Cind guvernul ia ho-
tărirea urmărire! capilor ucigași, regele Carol

S
le deschide porțile palatului.
Azi dosarele pline de singe țărănesc Înche­
ER
gat, dovezile crimelor brătienistC, in loc să stea
în lăzile ministerului de interne, zac pecetluite
NIV

în biurourile majestății sale.

Azi palatul e gazdă de hoți, regele com­
plice de asasini.
LU

Azi cetățenii dornici de oprirea țării din

cursa-i spre prăpastie, vor trebui să strige:
RA

Jos regele oligarhic!

Jos complicele asasinilor din 1907!
Jos găzduitorul hoților de dosare!
NT

Trăiască republica!'
F.
CE
I/
AS
UI

ABONAMENTE
in țara In străinătate
BC

Pe un an Lei 7.— Lei 9.—

» 6 luni „ 4.— „ 5.—
 18S FACLA

Polemica Anghel-Mille

Y
AR
—- D. C. D. Anghel, ieri și azi —
D. C. D. Anghel a reprezentat, în mișcarea socialistă, elemen­

R
tul mai revoluționar. Pe cînd d. Nădejde predica fie chiar și în con­
dițiile cele mai umilitoare, respectul cel mai absolut față de autori­

LIB
tăți, d. C. D. Anghel făcea părere deosebită și cerea rezistenta fată
de orice samavolnicie. Bineînțeles că ceea ce spunem aci putem do­
vedi, și o vom face dacă d. Anghel ne-o va cere.
Ceva mai mult. D. Anghel era acela care, în cazuri de răscoale,

ITY
susținea că sub nici un cuvînt represiunile violente nu trebue tre­
cute sub tăcere, ci din contra, trebue cercetate și date la lumină,
fără nici o rezervă, pentru ca lumea să se revolte, să ceară pedep­
sirea vinovaților și astfel să evite repetarea unor asemenea crime.

S
In consecință d. Anghel, ca socialist, pleca în anchetă în locali­
tățile răsculate și publica dările de seamă cele mai amănunțite asu­
ER
pra tuturor brutalităților constatate. Este drept că d. Anghel putea
face asemenea anchete pentru că fondurile necesare în acest scop
i le furniza ziarul Adevărul, iar pe de altă parte sistemul d-lui Ionel
NIV

Brătianu, al trimiterei „indivizilor" la urma lor, nu fusese încă in­

ventat.
De atunci a trecut vreme. D. Anghel a fost magistrat, avocat,
prefect, vameș — și iată-1 acuma fariseu.
D. Anghel se ridică împotriva d-lui Miile, care înfierează oribi­
LU

lul asasinat în masă dela 1907 și mai ales tăinuirea lui. Căci crima,
oricît de groaznică ar fi, lovește numai pe victimele ei directe ; tăi­
nuirea ei intenționată, de către autoritățile instituite și de către opi­
RA

nia publică, înseamnă moartea morală a unei societăți.

Lucrurile acestea, pe cari d. Anghel le înțelegea atît de bine
altă dață, d-sa nu le mai înțelege de loc. Și d-sa, ziaristul distins
și polemistul de forță de altădată, ajunge să spuie azi enormități de
NT

cari am rîde cu poftă dacă le-ar spune Spanachide sau alt A. C.

Cuza, de cari ne vine să plîngem cînd le spune prietenul nostru C. D.
Anghel.
CE

Poftim o probă :
„Zadarnic spui că încerc să apăr pe fostul ministru de interne,
care n’are trebuință să fie apărat de mine.
„Eu nu spui decît adevărul, și adevărul e că d. Brătianu n’a dat
nici direct, nici indirect ordine pentru o represiune barbară ci dim­
I/

potrivă numai instrucțiuni de blindate și moderatiune.

AS

u „Cine dintre autorități le-a depășit a făcut-o din propria-i iniția­

tivă, ori pierzînd sîngele rece, și desigur, are răspunderea consecin­
țelor față de viitorime.
,Că au fost asemenea cazuri e foarte explicabil și foarte ome­
UI

nesc, dat fiind panica ce se dezlănțuise și furtuna de patimi ce clo­

cotea pe aluni.
„Cînd arheologii, răscolind pămîntul sacru al Eladei, scot la
BC

lumina zilei brațul molatec al unei statui sau frontonul unui templu
ce odinioară s’a înălțat la Dodone, Corint sau Eleusis, se înavuțește
cu aceste exhumări patrimoniul comun al omenirei și ni se dă o sen­
zație inedită de artă.
„Cînd d-ta însă vii și exhumi scăderile morale foarte explica-
 FACLA 187

Y
bile a unora mai slabi de înger dintre noi, te asigur că nu faci nici

AR
un serviciu nici tarei, nici umanitătei, în numele căreia vrei să vor­
bești...
„Lasă mai bine uitarea să-și întindă vălul asupra acestor tristete
și timpul să vindece rănile".

R
Ce ziceți de această pledoarie, iscălită de d. C. D. Anghel?
D. Brătianu n’a poruncit o represiune barbară. Au făcut-o func­

LIB
ționarii singuri. Da? Și nu există nici o sancțiune în legile noastre
față de asemenea depășiri ? Se pare că nu, de vreme ce s’a găsit că
funcționarii nu trebuiau pedepsiți, ci d. Brătianu trebuia să se soli­
darizeze cu dînșii. Este sincer d. Anghel ? II știu om sincer. Dar a-

ITY
tunci ce fel de judecată e asta ? >
D. Anghel ne dă mîngîierea că vinovății vor răspunde fată de
viitorime. Dar imediat îl îndeamnă pe d. Miile să se apuce de ar­
heologie, să descopere cîte un braț molatic, cîte un fronton de tem­

S
plu, nu de pe la noi, bineînțeles, ci de prin Corint, ca să-i procure
d-sale, d-lui Anghel, o senzație inedită de artă. O, poiezie, ce mare
ER
ești 1
Noi ăștia, cari nu sîntem poieti, nu ne gîndim la brațul molatic
din Corint, ci la brațele rigide ale celor unsprezece mii de țărani în-
NIV

gropati într’o zi. Noi ne amintim că Franța întreagă și lumea întreagă

au fost ani de zile în plină revoluție pentru nedreptatea făcută unui
singur om. Și știm că d. Anghel a vibrat, împreună cu toată lumea,
pentru acei om. Și nu merită oare 11.000 de țărani romîni atîta milă
cîtă a meritat un singur Dreyfus? Și sentimentul pentru o operă de
LU

justiție inedită să nu fie tot atît de nobil ca și senzația de artă inedită?

Vedeți ce aberație: se întîmplă o răscoală gravă, generală,
urmată de o represiune groaznică, nemai pomenită și pricinile
RA

imediate ale ambelor fenomene nu se cunosc nici azi. Și în loc să se

cerceteze și răscoala și represiunea, cercetare laborioasă, adîncă,
făcută cu ardoare, cu patimă, pentru a se stabili toate responsabili­
tățile, pînă la ultimul amănunt. — se aruncă asupra întregului cea
NT

mai odioasă mușama Dar dacă mîine lucrul se repetă ? Vom da cu

tunul în alte zeci de mii de suflete țărănești? Și ne vom alina iarăși
conștiința cu visul unui braț molatic din Elada?
CE

E fenomenal, e monstruos 1
Liniștească-se autorii represiunii. Noi nu vrem să trimitem pe
nimeni la ocnă. Din capul locului ne-am pronunțat pentru amnistie
generală, fără să escludem dintr’însa nici pe d. Brătianu, nici pe d.
Anghel. Dar amnistia trebue să fie concretă: iert pe cutare — nu­
I/

mele și pronumele, en toutes lettres — care a făcut cutare lucru,

arătat în toate amănuntele.
AS

Altfel nu e amnistie, ci o nouă crimă, mai gravă decît cea

dintîiu. Nu este iertare, ci premiu. Și pînă acolo nu putem merge:
premii pentru asasinatul în bloc, nu dăm. Acesta e sentimentul d-lui
UI

Miile, după cum s’a văzut din răspunsul d-sale ; acesta e și senti­
mentul nostru, ca și al tuturor acelora cărora o jalnică tovărășie nu
le-a luat mințile.
BC

Vinovății vor răspunde în fata viitorimei, negreșit,—dar nouă

vor avea să ne-o mulțumească, pentrucă noi îi descoperim și-i dăm
pe mîna viitorimei. Cu sistemul practicat și propovăduit de d. Anghel
viitorimea n’ar putea să afle nimic.
Ne doare că această restabilire de noțiuni trebue s’o facem
tocmai la adresa d-lui C. D. Anghel, — dar dreptatea înainte de
toate 1
P.
188 FACLA

Y
Politică sau Păpușerie?

AR
Odată mai mult se dovedește că noi n’avem viată politică ci o
nerușinată păpușerie. Vorbim de înmormîntarea reformei adminis­

R
trative.
E indiferent dacă reforma proiectată de d. Carp era bună sau

LIB
rea, după concepția noastră. Vorba e că d. Carp o socotea bună, că d.
Carp se obligase s‘o realizeze cu orice preț.
Și d. Carp și-a înmormîntat reforma. De ce? Pentru că ria vrut
opoziția.

ITY
Dovedește aceasta slăbiciunea d-lui Carp? Nu, pentru că d. Carp
a rămas la putere.
Dovedește tăria opoziției? Nu, pentru că opoziția rămîne în opo­
ziție.

S
D. Carp va cădea — mai curînd sau mai tîrziu — pentru consi­
derații cari sînt cu totul în afară de reforma administrativă. D-sa era
ER
destinat să cadă în orice caz și ar fi căzut chiar dacă nu aducea
proiectul. Și tot așa opoziția care va venija putere — fie cea libe­
rală, fie cea tachistă, după cum o vrea Ăl de sus (nu vorbesc de
NIV

Dumnezeu) — va veni pentru cu totul alte considerente de cît refor­

ma administrativă.
Atunci? De ce nu s’a putut face reforma?
Poate că n’o vrea regele? Nici asta, căci regele ar fi bătut din
LU

picior din capul locului și proiectul nici n’ar fi fost adus.

Explicația este foarte simplă, pe cît de simplă pe atît de adevă­
rată: în nici o țară dezacordul aparent dintre partide nu e mai mare
de cît la noi și în nici o țară acordul real nu e mai puternic.
RA

De fapt, indiferent dacă opoziția pătrunde în parlament în nu­

măr mare sau mic, dacă, după ce-a pătruns, își încasează diurna
sau nu, — de fapt nimic nu se face de cît prin acordul celor două
partide, cari nu reprezintă țara, ci reprezintă numai o coterie oligar-
NT

chică.
Dacă d. Carp își îngroapă reforma, e pentru că oligarchia nu
vrea s’o admită. Nu este vina d-sale. Iar dacă d. Ionel Brătianu a re­
CE

ușit să realizeze unele „reforme", nu e meritul d-sale: este că oligar­

chia a vrut.
Toate așa zisele lupte de la noi sînt un moft curat, sau mai bine
zis un moft murdar. Viață politică n’avem în țară. De aceea și toată
I/

legislația noastră, bună-rea, nu face două parale, căci nu e izvorîtă

din lupta diferitelor categorii sociale, ci din bunul plac al uneia singu­
AS

re, care ori paralizează dispozițiile bune ale legilor prin altele, rele,
prevăzute în aceleași legi, ori le paralizează în chip și mai practic :
neaplicîndu-le.
UI

Cît timp nu vom avea un partid democratic care să denunțe a-

ceastă vastă escrocherie și să ridice în potriva ei massele reale ale
țărei, — toată politica rămîne o formidabilă înșelă.to‘rie și ‘orice!
combatere a ei rămîne vorbă de clacă.
BC

ș.
 Y
R AR
LIB
ITY
UN DOCUMENT
— D-nii lorga și Cuza se înfierează singuri —

S
Revista Ligei Culturale, anul III, No. 1—2, pag. 13, reproduce după
ER
Foaia Poporului:
„ Boierii romîni au devenit mai ruși ca rușii și cei mai aprigi
NIV

„dușmani ai neamului. In fruntea acestor inconștienți fanfaroni sînt

„descendența negrului, atît la față eît și la inimă, Crușevan, cu fai­
mosul lui ziar Drug (Prietinul), care înjosește peromîni; pe urmă
„Madanii, Krupenschii, Simigradow și alții, cari toți la un loc, for­
LU

mează așa zisa „Banda Neagră'1. Nemților, leșilor, bulgarilor, jida­

nilor și la toate aceste lifte venite in Basarabia, le este permis a
„avea școlile lor particulare unde învață limba maternă, numai ro­
manilor nu‘.
RA

Am reprodus cu plăcere acest pasagiu din Revista Ligei Culturale,

pentru că tot ce se cuprinde într’însul, a fost spus de noi, nu odată, ci
de zeci de ori. Ne rămîne numai să arătăm că reproducînd aceste rînduri,.
NT

d nii lorga și Cuza se înfierează singuri.

Vom lua, rînd pe rînd, toate afirmările de mai sus:
CE

1. Boierii romîni au devenit mai ruși ca rușii și cei mai aprigi dușmani
ai neamului.
Aceasta am spus-o noi de mult, pentru că cunoșteam chestia. D.
I/

lorga ne-a înjurat atunci.

Dar asta nu-i nimic. Este ceva mai grav.
AS

Tinerimea roraînă naționalistă din Basarabia, în dorința de a redeș­

tepta conștiința națională, a început o mișcare plină de primejdii pe care
a și plătit-o cu închisori și deportări în Siberia. In contra ei s’au ridicat
UI

acei boieri „mai ruși ca rușii". D. lorga s’a dat imediat cu boierii, a ata­
cat pa tinerii romîni, spunîndu-le că ei sînt datori să meargă cu boierii.
Tinerii l-au rugat respectuos să-i lase în pace, că știu ei mai bine ce au
BC

de făcut. D. lorga s’a făcut foc și i-a înjurat personal. Mai mult: a ghicit
numele unui tînăr basarabean care, într’un ziar din Bomînia, scrisese urs.
articol contra d-sale, și l’a denunțat prin „Neamul Bomînesc".
 190 FACLA

2. In fruntea acestor inconștienți fanfaroni sînt descendența negrului,

Y
atît la față, cit și la inimă, Crușevan, cu faimosul lui ziar „Drug“, care în­

AR
josește pe romîni.
Aceasta a spas’o în Viața Romînească publicistul basarabean Alex.
Nour. Și pentru că a spus'o, a fost înjurat atît el cît și d. G. Stere, prin

R
Neamul Romînesc de d. Al. O. Ouza, care i-a proclamat pe amîndoi vînduți
Cahalului, iar pe Viața Romînească a declarat-o revista aceluiaș Cabal, ca

LIB
pe o simplă Facla.
Și cînd ? Credeți că de mult, cînd d. Cuza n’avusese timpul să se
informeze ? Nu. Acum doi ani, cînd lucrul se știa perfect și cînd cîți-va
tineri romîni luaseră deja drumul Siberiei, denunțați fiind de Crușevan ca

ITY
iredentiști. ’
D. Cuza, maniac caraghios, știa toate astea. Dar pentru că Crușevan
fusese antisemit, d. Ouza îi erta și trădarea de neam. Lucru firesc, pen­

S
tru că d. Ouza nu iubește pe romîni, ci urăște pe evrei.

4. Madanii. ER
Madan este tovarășul d-lui lorga. A făcut, împreună cu d. lorga mas­
carada din piața teatrului. D. lorga i-a făcut reclamă chiar după ce, tre-
NIV

■cînd în Basarabia, se pusese în slujba muscalilor și scosese ziarul guver­

namental „MoldovanuU.
5. Crupenslci.
LU

Despre acesta vom vorbi îndată.

6. Nemților, leșilor, bulgarilor, jidanilor și la toate aceste lifte venite în

Basarabia, le este permis a avea școlile lor particulare unde învață limba ma­
RA

ternă, numai romînilor nu.

Perfect adevărat. Insă iată cum stau lucrurile:
Cînd s’a discutat în dumă chestia școlilor naționale, deputății socia­
NT

liști au cerut ca și romînilor să li se dea dreptul de a-și deschide școli.

Atunci s’a ridicat deputatul boier romîn Crupenski, susținut și de
ceilalți romîni din partidul lui Crușevan, declarînd că romînii nu cer școli
CE

naționale, căci nu le trebuie, pentru că le preferă pe cele rusești. Minis­

trul Instrucției publice d. Oassu, care e romîn și el, a tăcut. Duma soco­
tind pe deputății romîni mai competenți în materie decît socialiștii, a res­
pins propunerea socialiștilor; iar aceștia s’au ales cu ponosul că nu sînt
I/

patrioți, sînt vînduți streinilor și, pentru a face rău patriei, născocesc
chestii sociale inexistente.
AS

La timp d. lorga a relatat despre această memorabilă ședință a

Dumei. A făcut-o însă într’un chip atît de încîlcit, încît mare lucru nu s’a
putut înțelege de acolo.
UI

Un lucru însă d. lorga l’a spus destul declar: vorbind de Crupens­

chi, i-a tăcut numele și a spus lămurit că îl tace, pentru a nu indispune
BC

rudele lui din Romînia. Va să zică : pentru considerațiuni de prietenie per­

sonală (poate și de abonamente și acțiuni la Neamul Romînesc), d. lorga
a luat sub protecția sa pe boier Crupenschi, care a comis cea mai odioasă
crimă asupra Romînilor basarabeni, căci acestora Crupenschi le-a făcut
 FACLA 191

ceeace Apponyi n’a făeut ardelenilor: Ie-a luat orice posibilitate de-a avea

Y
o școală romînească.

AR
*
* *
Aeeasta este politica patriotică a d-lor lorga și Cuza, cari reprodu-
cînd articolul de mai sus în Revista Ligii Culturale s’au înfierat singuri.

R
Dar să fim drepți: este infinit probabil că articolul a fost repro­

LIB
dus fără știrea d-lor lorga și Cuza. Este excesul de zel al unui naiv băiat
din centre care, după sfatul d-lui Cuza, în loc să-și facă lecțiile, face po­
litică (vezi protestarea profesorului N. Răutu).
D. lorga, om impulsiv, incapabil să-și concentreze ideile într’un sis­

ITY
tem, bate cîmpii, iar d. Cuza om incorect— din moment ce a fost dovedit
plagiator, ce mai așteptați dela dînsul ? — gata să sacrifice orice, numai
să-și mîngîie monomania antisemită, — iată politica pe care o fac acești
domni.

S
Noi nu înjurăm, noi dovedim. Articolul reprodus mai sus este, în a-
ER
-ceastă privință, un monument.
H.
NIV
LU
RA
NT

Oare-carele Enrico Ferri și

ilustrul Mateiu Cantacuzino
CE

Enrico Ferri este un fleac de savant cu reputație universală. In

I/

tarile rămase în urmă, ca Italia, Franța, Germania, Anglia, Enrico

Ferri este admirat pentru cultura lui, cîtă va fi avînd ; pentru scrie­
rile lui, cari pe acolo se bucură de trecere; pentru talentul lui orato­
AS

ric, căci Ferri e socotit ca cel mai mare orator al Italiei de azi.
Enrico Ferri este socialist și de multi ani el reprezintă în parla­
mentul italian ideea socialistă. Acuma i s’a întîmplat un accident :
UI

devenind partizan al războiului, din adversar ce i-a fost, alegătorii

î-au spus curat că nu-1 mai vor ca reprezentant al lor, deoarece ei tot
adversari ai războiului au rămas.
BC

In consecință, Enrico Ferri a demisionat din parlament.

Nu vom face d-lui Mateiu Cantacuzino injuria de a-1 compara
cu acel Ferri. Enrico Ferri e socotit om mare numai de către Italia,
Franța, Germania și Anglia, ceea ce n’are nici o valoare ; pe cînd
 192 FACLA

d. Mateiu Cantacuzino e recunoscut de însuși d. A. C. Cuza. Cu cîte-

Y
va luni în urmă comparația s’ar fi putut face în favoarea acelui

AR
Ferri, pentru că pe atunci d. Mateiu Cantacuzino nu obținuse încă
diploma și d. Cuza afirma că d. Cantacuzino e un gogoman răsfoitor
de dosare. Acuma însă cînd însuși d. Cuza recunoaște că d. Mateiu
Cantacuzino e om mare, se înțelege că Enrico Ferri rămîne un fleac

R
de nimic pe lîngă el.
Dar tocmai de aceea, cînd pînă și un biet nenorocit a putut face

LIB
gestul de a se retrage din parlament îndată ce n’a mai fost în acord
cu cei ce-1 trimiseseră acolo, cu atît mai mult unui om ilustru ca d.
Mateiu Cantacuzino îi se poate cere așa ceva.
Or, d. Mateiu Cantacuzino a demisionat din partidul conservator,

ITY
D-sa e doctor, deci să se retragă și din senat, căci subcomisarii cari
l’au ales au făcut-o în vederea calității d-sale de conservator. Să se
gîndească d. Cantacuzino că ar fi prea deprimant pentru sufletele
cinstite ale modeștilor subcomisari din Iași, să se vadă în mod ire­

S
mediabil trași pe sfoară.
Sperăm deci că d. Cantacuzino va face și d-sa, omul ilustru,
ER
gestul de care pînă și pîrlitul de Ferri s’a arătat capabil.
T-
P. S. — Recitind articolul, buna credință ne obligă să facem o
NIV

rezervă : am început să scriem articolul la orele 11 fără 9 minute,

adică în clipa cînd am aflat că d. Matei Cantacuzino s’a retras din
partid ; scrisul și recititul au durat însă 12 minute, încît, acum, la
orele 11 și 3 minute, aflăm că d. Cantacuzino s’a și reînscris în partid.
LU

In acest caz este evident că propunerea noastră e tardivă și nu ne

rămîne decît s’o retragem.
T-
RA
NT
CE

Cel mai nou succes

I/

Ziarele naționaliste înregistrează un nou succes : mai mulți pro­

AS

fesori de agricultură au eliberat d-lui Cuza un certificat precum că

„Poporația“ nu este plagiată. Și pentru ziarele naționaliste certifica­
tul acesta e deciziv.
UI

Nu-i vorbă. îi lipsește ceva acestui certificat: îi lipsește argu­

mentarea. „Da“ sau „Ba“, poate rosti oricine. Pentru că afirmarea
sau negarea să aibă valoare, ea trebue să fie dovedită.
Cum onorabilii profesori de agricultură nici nu încearcă să-și do­
BC

vedească aserțiunea, n’avem nici o obligație și nici măcar putința de a

o discuta, — și poate nici n’am fi înregistrat-o, ca fiind absolut fără
valoare.
Ea ne dă însă prilejul să înregistrăm una din cele mai comice
manifestări'naționaliste :
 FACLA 193

Y
Cînd d. Rădulescu-Motru discutînd în amănunt acuzarea d-lui
Socor, a susținut și dovedit că acuzarea e întemeiată și că deci d.

AR
Cuza e plagiator, — d. A. C. Cuza s’a grăbit să-l recuze pe d. Motru,
pe motiv de incompetentă. D. Rădulescu-Motru, profesor de filizofie,
e incompetent în chestiuni de economie politică și prin urmare nu se

R
poate pronunța dacă Poporația e plagiată sau nu. Aceasta e teoria
d-lui Cuza.

LIB
— Bine, dar d. Motru a scris totuși în această chestie ; și a
argumentat! obiectează cititorul 1
— Nu face nimic, răspunde d. Cuza : anulez ce-a sris d. Motru
și abrog argumentarea d-sale.

ITY
Scurt și coprinzător.
In același timp d. Cuza se adresează juraților, cari nu puteau
fi mai competent! decît d. Motru, declarînd de mai ’nainte că va-
primi judecata lor, oricare va fi.

S
Iar după ce jurații îl condamnă, d. Cuza... anulează verdictul lor.
ca și pe al d-lui Motru, dar îl primește pe al profesorilor de chimie
ER
agricolă, cari n’au de unde să fie mai competent! decît jurații din
Iași, necum de cît d. Motru.
... Cum se vede, logica, bunul simt, judecata sănătoasă, corec­
titudinea. toate astea sînt arme imorale și primejdioase, escluse din
NIV

arsenalul nationalist și date pe seama... Cahalului.

Un vîndut
LU
RA

Scrisoare deschisă d-lui Mișu Cantacuzino

NT

Ministru! Justiției

N’am să. discut surprinzătorul gest ce l’ați făcut, înlocuindu-mă,

da, pur și simplu, înlocuindu-mă. Gestul e prea banal ca să mă gîn-
CE

desc la el sau la importanta care ar avea-o, prin intențiunea lui, su­

gerată domniei-voastre de cine știe ce pervers, singurele sugestii cari
vă mai domină probabil astăzi.
După toate nedreptățile la care am fost supus, după ce reușisem
I/

primul la examenul de capacitate pentru tribunale și după ce am dat

dovadă de prea multă demnitate și corectitudine, nu pot să mă revolt,
că înainte cu un ceas mi-ați dat liniștea și libertatea pe care singur
AS

trebuia să mi le reiau fără întîrziere. <

Vreau însă să ai curaj și să declari în public, că atunci cînd în
fa{a probelor scrise față de unii magistrați inculți, necorecti si ne­
UI

demni de. cuvîntul de om (da, sînt și de aceștia printre magistrați), ai

tăcut, i-ai .mutat, sau cel mult i-ai suspendat, pe mine, pentru că am
făcut analiza științifică a unui caz de conștiință a unei criminale (re­
vista „Facla No. 48 a. II), m’ai înlocuit!
BC

Dacă nu declari! și nu-ți recunoști motivul acestui gest față de

mine, nu voiu putea să rămin umilit, și te voiu considera, nu ca alții
personificarea mentalrtăței bizantine sau moralei contestate ci pur
și simplu, gestul înlocuirei mele e o lașitate, o mișelie!
Leon Șadbey
1 Bacău. Avocat
 19t FACLA

Y
justiția militară

AR
»
Justiția militară e, de sigur, instituția cea mai caraghioasă din

R
lume. Un caz recent — unul din zeci de mii -— o dovedește din nou.
Un soldat e întîlnit pe stradă și luat la bătaie de un sergent de

LIB
jandarmi, care era beat. Soldatul, bolnav — se afla în concediu pen­
tru a se supune unei grele operații — nu poate suporta loviturile si
începe să „zbiere". Publicul se adună și scapă victima din ghiarele
călăului.

ITY
Rezultatul: soldatul e condamnat la patru luni închisoare, pentru
ofensa superiorului. Mai mult : ofițerul care a pledat pentru victimă,
în fata consiliului de războiu, e pedepsit și el cu 30 de zile de închi­
soare, pentrucă, sco+înd în relief dreptatea soldatului, a comis păca­

S
tul de incitare la nesupunere.
Soldatul ar fi fost dator, după concepția judecătorului Moș Tea­
ER
că, să înghită bătaia fără să „zbiere". Iar ofițerul, pus să apere pe
soldat, ar fi fost dator... să-l acuze.
Așa pricep lucrurile judecătorii militari.
NIV

De altfel, iată o scenă autentică, din alt proces militar :

Un soldat e dat judecății pentru dezertare. Un ofițer e pus să-l
apere din oficiu. Ofițerul studiase afacerea în mod foarte conștiincios
și, conform convingerii ce-și făcuse, vrea să demonstreze că solda­
LU

tul e nevinovat de vreme ce avusese de suportat atîtea torturi din

partea unui sergent-major, încît ajunsese la disperare.
Dar abia începu ofițerul să vorbească și se vede întrerupt de
colonelul-președinte.
RA

— D-le locotenent, alege-ti altă temă de apărare.

— Domnule colonel, asta e singura temă posibilă, pentru că e
singura adevărată. Vă rog ascultați expunerea mea și cercetați dove­
zile ce voiu aduce....
NT

-— Am zis să-fi alegi altă temă ; așa cum ai pornit-o nu-ti dau
voie să continui.
— Atunci vă rog să achitați — și am isprăvit.
CE

Și asta se chiamă justiție !

In cazul recent, de care vorbeam la începutul articolului, mai e
de menționat un lucru : soldatul victimă e învățător. El e chemat să
insufle elevilor dragoste și respect de armată.
I/

Cum o va putea face după o asemenea experiență, — aceasta

s’o judece cititorii.
AS

Și, de altfel, în tot răul este și un bine. Stupiditatea justiției mi­

litare este cel mai aprig propagandist în potriva armatei. In Franța
e nevoie de dus campanii anti-militariste și se găsesc „revoluțio­
nari" cari să le ducă.
UI

La noi armata duce ea însăși această campanie.

Ți vil
BC
 FACLA 195

Y
Procesul electoral din Focșani

AR
La Focșani un număr de membri ai opoziției au dat în judecata

R
Curței cu juri pe prefectul lenibace, pentru ingerințe electorale.
Nu putem ști întru cît acuzările opoziției erau întemeiate. Sînt

LIB
acuzări pe cari, de cînd se face politică la noi, opoziția le aduce
în totdeauna stăpînirii și mai totdeauna pe dreptate-. Așteptam deci
desfășurarea procesului și mai ales rezultatul lui.
Ori cît de puțin simpatici ne-ar fi liberalii am fi văzut cu plă­
cere cc.imrnnarea prefectului, pentru ca să se dea odată un exemplu.

ITY
Cînd colo, ce să vezi? După nu știu cîte amînări, reclamanții
profită în sfîrșit de intrarea în dezbateri, pentru ca legîndu-se de
te-miri-ce incident de audiență — să-și.... retragă plîngerea ! !

S
Ce se deduce de aici ?
Prima supoziție este că opoziția n’a avut motiv să se plîngă,
ER
n'a avut nici o acuzare temeinică de adus, ci a dorit numai să se
afle în treabă ca să epateze pe alegătorii naivi, și astfel era firesc să
caute un pretext pentru a se retrage, după ce se săturase de
gălăgie.
NIV

Și fiindcă e vorba de d. Nicușor Săveanu, reclamagiu cunoscut,

nu ne-am mira de loc ca lucrul să fie așa.
Este însă și o altă presupunere de făcut și aceasta ne pare mult
LU

mai probabilă: este probabil că ingerințe au fost în adevăr la Foc­

șani. O spunem aceasta fără să cunoaștem vr’un fapt în cazul special,
ci luîndu-ne numai după sistemul general dela noi. Dar tocmai pen­
tru că au fost ingerințe și deci d. lenibace era expus unei condam­
RA

nări, tocmai de aceea liberalii au ținut să nu împingă prea departe

lucrurile. Motivul e foarte simplu : liberalii știu că și ei au făcut, fac
și vor face ingerințe, cari sînt necesare în comedia noastră publică
și pe cari niște farsori ca politicianii romîni nici în ruptul capului
NT

n’ar vrea să le vadă dispărînd. De aceea politicianii noștri țipă veșnic

împotriva ingerințelor, fac chiar cîte odată și farsa de a reclama
justiției, dar nici odată nu vor merge pînă la capăt.
CE

Cum adică? Să-l vîre d. Săveanu pe d. lenibace în pușcărie?

Dar mîine ar veni rîndul d-lui Săveanu să ocupe aceeași celulă.
Ar_trebui să vie un al treilea partid, de pildă socialiștii, cari să
facă plîngeri adevărate, cu intenția de a le susținea pînă la urmă.
I/

Dar probabil că în acest caz lucrul s’ar isprăvi și mai repede :

plîngerea socialiștilor ar fi pusă la dosar, fără a fi fost măcar cer­
AS

cetată.
UI
BC
 196 FACLA

Ramura de măslin a domnului Stere

Y
AR
D- Stere este pe punctul de a-și fi terminat misiunea de pa­
cificator al rominilor de peste munți. Acum d-sa este sărbătoritul

R
duturor rominilor.

LIB
Asupra rolulului acesta al d-lui Stere găsim în Romînia
Muncitoare un judicios articol, căruia datori sîntem să-i facem
loc în revista noastră.
Articolul intitulat „Ramura de măslin a d-lui Stere“ începe

ITY
prin a recunoaște serviciul pe care d-sa l-a adus cauzei rominilor
din Ungaria :
La Iași conducătorii tuturor partidelor politice aui dat un ban­

S
chet pentru sărbătorirea d-lui Stere. Erau alături d-nii Cuza, Abgar
Biuicliu, cu domnii Bădărău, Atanasie Gheorghiu și Matei Cantacuzi-
ER
no. Naționaliștii împreună cu politicianii „caha'lului1* au băut într’o
dulce înfrățire în sănătatea „nihilistului “ Stere.
D. Stere într’adevăr a binemeritat de la romînii de dincolo.
D. Stere care a adus armonia în rîndurile luptătorilor romîni
NIV

de peste munți a făcut o faptă bună, pentrucă, fără unirea tuturor

forțelor, romînii vor slăbi și revendicările lor mari și drepte nu vor
putea fi cucerite.
Și apoi urmează :
LU

Dar, dar este și un dar. D. Stere e politician romîn, el este pres.

bit; ca tot politicianul nu vede și nu vrea să vadă decît departe. D.
Stere nu vede, ca toti politicianii romîni, decît suferințele romînilor
de dincolo și pentru dînsele luptă, pentru dînsele plînge.
RA

In tara românească există mai multi romîni ca în Transilvania,

în fara românească fărdelegile sunt mai mari, în tara romînească po­
porul romîn nu are nici un reprezentant în cameră, în tara romî­
nească poporul romîn este analfabet. Aici, în Romînia liberă, există un
NT

popor de un sfert de milion evrei, fii ai acestei țări cari-și fac toate
îndatoririle, dar cari sunt mult mai exploatați, mult mai persecutați
ca romînii din Ungaria; aceștia n’au nici drepturi civile, nici celei
CE

mai elementare drepturi cetățenești; oricînd pot fi aruncați peste

graniță, sunt supuși la fărdelegi de cari i-ar fi rușine și celui mai săl­
batec maghiar. Pentru toate acestea d. Stere nu simte, nu se mișcă.
D. Stere nu vede că în tara maghiarului crud și sălbatec dom-
niasa a putut să umble Săptămîni întregi ținînd discursuri, înghițind
I/

șampanie, și primind ovații, pe cînd în țara romînească dacă ar în­

drăzni să vihă vre-un ungur, cu mai puțin zgomot ca d. Stere, el ar
AS

fi fost apucat de guler de șefii d-lui Stere, ar fi fost aruncat peste

graniță și ar fi fost insultat murdar de toată, presa poporanistă. In
țara romînească mai mult, un romîn de aici, mai neaoș poate ca d. Ste­
re și ca șefii domniei sale, sub guvernarea d-lor Brătianu-Stere. nu
UI

aveau dreptul să circule prin țară, să meargă dintr’un oraș întraitul.

D. Stere n’a văzut niciodată că Frimu, Cristescu Ștefan Gheorghiu
și alții mergînd în țara lor, în Romîni aliberă, la Galați, Brăila, Plo-
BC

ești sau Cîmpina, au fost luațil de guler de jandarmeria și poliția

poporanistă și trimiși „la urma lor“.
In Ungaria sălbatecă, guvernul a permis amânarea intrărei în
închisoare a d-lui Goga, permițîndu-i să ia parte la tratativele de îm­
păcare. In închisoare, recunosc pînă și gazetele românești, Goga a fost
tratat cu adevărat omenește, permițîndu-i-se să citească și să scrie.
 FACLA 197

In Romînia liberă, conducătorii muncitorimei romîne sunt întîi bă­

Y
tuți zdravăn, apoi închiși laolaltă cu hoții și d. Stere nu vrea săi

AR
vadă.
In Ungaria d. Stere, străin de țară, se plimbă liber și ține dis­
cursuri, plîngînd de dragul romînilor și în țara romînească fii de-ai
țării n’au voe să vorbească, să se miște. 259.000 de evrei sunt vecinie

R
amenințați să fie aruncați peste graniță, cetățeni romîni sunt expul­
zați prin fraudă pentru că apără poporul romîn, romînii transilvă­

LIB
neni sunt retrimiși în Transilvania, unde pentru dînșii, asupriți! de
acolo, există mai mari libertăți decît în țara din care le-a sărit în aju­
tor d. Stere.
D. Stere n’a fost expulzat din Ungaria, dar d. Stere n’a permis
măcar intrarea, în țara mamă, tov. Grigorovici din Bucovina, care

ITY
voia să vină și dînsul cu ramura de măslin pentru muncitorimea ro-
mînă.
D. Stere plînge cînd se oprește o întrunire romînească sau se
confiscă o gazetă în Ungaria, dar nu face nici cîrc cînd se opresc în­

S
trunirile, se confiscă gazetele în țara romînească.
In Ungaria hunilor, țăranii romîni pot ține întruniri la țară,
ER
sub cerul liber, și să treacă cu chiote și cîntece, nesupărați de ni­
meni, prin sate, chemînd poporul la luptă. In țara romînească țăra­
nul n’are voie să se miște, el simte deasupra sa pumnul jandarmului
„educator" poporanist. In țara romînească, sub guvernarea liberală
NIV

poporanistă întrunirile erau oprite și la orașe și dreptul de manifes­

tație este permis numai cînd liberalii sini în opoziție.
In Ungaria, romîni! sînt silit! să vorbească și să învețe ungu­
rește și să se asimileze și. cu drept cuvînt ,d. Stere protestează; dar
în țara romînească 250.090 de locuitori ai țârei vor să vorbească ro-
LU

mînește, vor să învețe romînește, vor să se asimileze și d. Stere și toți

naționaliștii romîni le dau cu piciorul, le închid școlile și îi izolează.
In Ungaria, romînii își au organizațiile lor, în țara romînească
30.000 de lucrători romîni, din serviciul statului, sînt scoși din lege,
RA

Ii se iad dreptulrile, sînt puși la dispoziția poliției poporaniste.

In țara ungurească romînii sînt nedreptățit!, nu au numărul de
deputațl proporțional cu numărul poporului, dar tot au cîțiva; în țara
romînească poporul romîn nu are nici un reprezentant, jandarmul
NT

poporanist alege pe deputății țăranilor și d. Stere la Iași, cu ajutorul

aceluiași jandarm și a inspectorului comunal și-a ales un Urs ca re­
prezentant al poporului romîn. In țara ungurească d. Stere luptă pen­
CE

tru Votul Universal, pe cînd în țara romînească d. Stere tace, d. Stere

nu vorbește nici odată în parlament de așa ceva; în țara romînească
d. Stere tovarăș cu Brătianu și Ferechide, vorbește numai în opoziție
de o vagă reformă electorală, de un vag colegiu unic, pentru ca să-l
arunce, cînd va trebui să treacă „peste mormane de cadavre" pentru
I/

apărarea furturilor șefilor săi.

Toată această presbiție voită face ca gestul d-lui Stere care ar fi
AS

putut să fie frumos, să nu fie decît un gest de politician romîn, care

comite fără de legi în țară, sau tace cînd se comit, — e acelaș lucru *—
și se topește de dragul romînilor, în contra cărora comit alții fără de
legi.
UI

Un om cinstit întîiu își face datoria acolo unde durerile sînt

mai mari, unde poate face mai mult, mai mult chiar pentru cei de­
părtați.
D. Stere care nu-și face datoria către poporul romîn subjugat,
BC

exploatat sălbatec și lipsit de drepturi în țara lui, d. Stere care ia parte’

la fără de legile cari se comit aici în țară și le acoperă cu autoritatea
sa morală, n’are dreptul să protesteze în contra fără de legile altora
și n’are dreptul la recunoștința pe care poporul trebue s’o acorde oa­
menilor cinstiți.
A. Stelian
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV

Indignarea slugoilor. — Slugoii regelui s’au revoltat. D. P. P.

Carp, slugă ceva mai independentă, a zis că telegramele de protestare
adresate regelui de opoziția takisto-liberală constitue niște cara-
ghioslîcuri.
LU

* In această declarație slugoii liberalo-takiști văd o insultă adusă

regelui și o jignire adusă dreptului de petiționare la rege.
Frunză verde, lapte acru !
t Nu-1 insulți pe regele cînd spui că alții îi telegrafiază prostii;
RA

și nu atingi dreptul de petiționare cînd rîzi de felul cum e întrebuin­

țat dreptul acesta.
De altfel, este un drept la care poporul romîn ar putea renunța
foarte bucuros : numai politicianii își fac mendrele cu palatul. Popo­
NT

rul n’are ce să aștepte de acolo.

Cum devine cazul. — „Steagul" naționalist din Ploești a găsit,

CE

în fine, explicația condamnării d-lui Cuza :

,,In fine, calomniatorul Socor a fost achitat de Curtea cu jurați
„din Iașii, în ziua de 20 Ianuarie 1912. Mărturisesc că mă așteptam la
un asemenea verdict. Cetățeanul romîn nu pune mare preț pe calom­
I/

nie și NICI PE CINSTEA DE OM“.

O explicație mai facilă, nici că se putea : cetățenii romîni sînt
AS

niște pușlamale, cari nu pun preț pe cinstea de om. Și asta se chea­

mă.... naționalizm! <
Să trăiești, bobocule ! '.
UI

i
Preparative. — Profesorii universitari fin diferite întruniri în
cari discută proiectul de reformă a învățămîntului.
BC

D. N. lorga, specialist în discuții universitare, face zilnic exer-

ciții de box și de trîntă cu și fără piedică. Afară de asta d. lorga și-a
convocat băieții de centre pe cari îi va posta în diferite părți ale să-
lei. Iar ca să fie și mai sigur, d. lorga a cerut ca d. Dragomirescu să
riu fie admis la aceste discuțiuni colegiale și obiective.
 FACLA 199

Y
Este adevărat că d. lorga ar fi sigur de tot, dacă n’ar sări el cel

AR
dintîiu la bătaie ; dar nu poate omul să renunțe la sistemul său de
argumentație. >
'P (

R
Cine a făcut-o ? — D. Al. Marghiloman a declarat că nu va mai

LIB
fi vorba de represiunea din 1907 ; adică^nu va mai vorbi d-sa și alde
Filipescu.
Ne-am f5 mirat dacă s’ar fi întîm|tetț altfel. Porunca dela Vodă
e mare lucru Ha casa omului. *
Dar ca să nu mai vorbească nimeni, ca să nu mai vorbim nici

ITY
noi ar fi o soluție : de vreme ce nu se poate afla cine a făcut repre­
siunea, să se proclame în mod oficial că represiunea s’ai făcut sin­
gură.
Ar fi ceva categoric, adînc și.... filozofic.
*
S
Un zvon ciudat. — Se știe că orbii dela „Vatra luminoasă" sînt
ER
așa de bine tratați, încît zilele trecute și-a luat lumea în cap. Cu chiu
cu vai au ajuns în Cișmegiu și de acolo au vrut să meargă la palat,
să se plîngă reginei.
Palatul însă nu este pentru nenorociți. Deci poliția s’a repezit
NIV

și i-a întors pe bieții oameni la ,,azilul" lor. I

Pînă aci nu găsim nimic de obiectat. Circulă însă cu perzistenjă
zvonul că cu acest prilej poliția nu i-a bătut, ceea ce ar fi contrar tu­
turor uzurilor stabilite și chiar și bunului simț.
Zvonul e atît de ciudat, încît îl înregistrăm sub toată rezerva.
LU

D. Cuza... plagiat!!! — ...Nu te repezi, cititorule, că nu-i ce crezi

D-ta crezi că e o greșală de tipar, că adică titlul de mai sus ar fi fost
RA

să fie ,.D. Cuza plagiator**. Ei nu, pe onoarea mea că nu ! De astădată

d. Cuza e cel plagiat; cum s’ar zice : hoț pe hoț ! (
Și fiindcă aserțiunea vi se pare absurdă, iată dovada :
„Szegedin, 25 Februarie. — Azi au avut loc, înaintea Curții cu
NT

jurați de aci, dezbaterile procesului intentat de partidul justhist con­

tra redactorului ziarului provincial „Hodmezăvăsărhely", pentru că
acesta afirmase în ziarul său că partidul justhist ar fi primit 1 milion
și jumătate de coroane din partea partidului național romîn.
CE

„Redactorul a declarat în dezbaterea de azi, că el a scris arti­

colul pe baza unor informațiuni falșe și e dispus a cere scuze.
„lulius Justh s’a declarat mulțumit cu această mărturisire și
retrase plîngerea**.
I/

_ Ce vedeți dv. aci? Cahalul, bre! Cahalul gol și mai multe nu!
Bomînii adică, au la parale, de nu mai știu unde să le zvîrle, așa cum
AS

a/u și sacagiii jidani din Iași cu cari se bate d. Cuza pe stradă. Și a-

tunci romînii și-au înființat un Cahal al lor, din fondurile căruia au
dat un milion și jumătate lui Justh — aproape tot atîta cît am primit
noi, cei dela Facla, din partea Cahalului evreiesc. <
UI

Invenjia ziaristului ungur e atît de stupidă, încît miroase de-o

poștă a A. C. Cuza. D. Cuza e victima unui plagiat.
Cerem ca ziaristul ungur sa fie numit profesor universitar ;
sau, dacă nu este loc vacant, atunci' să fie hirotonisit și1 trimis nonă
BC

la Dorohoi.
*
Descoperirea d-lui Dissescu. — D. C. Dissescu a descoperit că
familia noastră regală e de origine romînă. In acest senz d-sa a și
țmut o conferință.
 200 FACLA

Y
Asta ne amintește faimosul incident dela o întrunire naționa­

AR
listă, cînd un orator a exclamat:
— Domnilor, jidanii merg atît de departe cu îndrăzneala, în cît
susțin că Hristos a fost jidan !
— Nu-i adevărat! A fost romîn ! a exclamat un naționalist din

R
sală, foarte aplaudat pentru fericita lui intervenție.
Impămîntenirea sau mai bine zis recunoașterea lui Hristos va

LIB
fi fost făcută cu gînd curat. D. Dissescu însă trebuie să aibă un plan
machiavelic.
Dacă regele nu se va grăbi să gonească pe d. Carp, evident că
d-nii Ionel și Take vor da și ei drumul nebunilor. Fiecare cu nebu­
nii lui.

ITY
Și atunci se va ridica o chestie de principiu : părinții noștri au
luptat ca să aducă o dinastie străină. Or, ce ispravă am făcut, dacă st
constată că dinastia cu care ne-am procopsit e romînă ? Așa e că am
pus-o de mămăligă? Lucrul va apărea cu atît mai caraghios cu cît

S
Cuza-Vodă era în adevăr de origine străină (vezi A. D. Xenopol), așa
că nici o schimbare nu mai trebuia. ER >
...Și dă-i, și dă-i, pe tema asta, pînă s’o sătura neamțu... vreau
să zic : romînu 1 — și o să-i cheme la putere pe takiști.
Al dracului șmecher d. Dissescu ăsta !
NIV

• „Numai*1. — D. I. G. Duca a declarat ]a întrunire că larma ce

s’a făcut pe chestia tramvaiului e neîntemeiată, de vreme ce societa­
tea, așa cum a fost alcătuită, aducea două milioane comunei și numai
LU

un milion acționarilor. Lasă că d. Duca s’a ferit să prezinte socoteala

amănunțită; dar chiar cifra d-sale ni se pare destul de cilibie. Nu ?
Un milion răpit comunei i se pare așa de puțin d-lui Duca ? Aproape
să le plîngi de milă fraților Brătianu că se alegeau numai cu un biet
RA

milionaș !...
*
D. lorga la Piatra-Neamț. — Acum cîteva zile d. lorga a fost la
NT

Piatra-Neam.ț pentru a ține o conferință. D-sa a descins în sala Ligei

Culturale, unde d. Stamatiu, profesor a prezentat pe membrii ligei :
D. lorga, — d. Schiller!; d. lorga, — d. Lazaride!!; d. lorga, —
d. Brăndorfer!!!; d. lorga,— d. Zalembidis; d. lorga,— d. Cadioschi!!!!
CE

d. lorga, — d. Wischinewsky!!!!!; d. lorga — d.... , dar d. lorga între­

rupse:
— Bine bine, da romîni, romîni n’avețl pe aici?
— Ba da, răspunse d. Stamatiu, dar aceștia sînt fruntașii noștri.
Scena e autentică.
I/

Ce se întîmplase? La Piatra Neamțului fruntașii Ligei Culturale

sînt reprezentanții, procuriștii și funcționarii societății de exploatare
AS

Goetz!....
UI
BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII .ADEVERUL* — București

Prețul 15 Bani.
ASUL al 8'1" !■> o 4^ I o 17 "mtie
r civici

Y
No. 11

AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
„Trăiască republica ?”

AR
Strigătul acesta, scos în paginile ultimului număr al Faclei, de unul
din colaboratorii noștri, a speriat vrăbiile, sticleții și celelalte păsărele cîntă-

R
rețe, cari ciugulesc in balega cu grăunțe a presei liberale și takiste. Am răsfoit
amuzați, ziarele apărătorilor Coroanei, cari încă ieri, plecînd din interesele

LIB
bugetare și pentru menținerea stărei de îngrășare a paraziților sociali, și fără
să se devoteze vreunui principiu, se întreceau să insulte pe Rege, pe acest
„Spion prusac"' cum îl numea înainte de a-i fi căzut în genunchi, d. D. A.
Sturdza, autorul faimosului articol.
Mă rog, opoziția este foarte indignată. Jos Regele ? Trăiască Republica ?

ITY
— se poate una ca asta ? Și liberalii și takiștii au interese prea naționale ca
Regele să fie persoana sacră inamovibilă ce le trebuiește. Interesul Romîniei
este în joc de două ori în acelas timp : Romînia reclamă două alimente fără
cari nu poate să trăiască : tramvaiele dinastiei Brătianu și un guvern cu ma­

S
rele Take lonescu în frunte. Atunci cînd Bucureștenii au pentru Brătieni și
afacerile lor o scîrbă manifestată printr’o abținere onestă de la toate agitațiile
ER
„opoziției unite", vin țăranii aduși cu clondirul și cu vadra, și provinciali de
pe la Mizil sau Buhuși, ca să reclame tramvaiele celor trei frați. în Capitală...
Rațiunea romînă are nevoie la București de tramvaiele afacerei brătieniste. Se
poate striga Jos Regele! cînd Majestatea sa e acționar în societatea de tram­
NIV

vaie care spoliază comuna? Cum să nu l apere presa liberală pe Rege? Ru

apără, împotriva guvernului Carp, Regele, Afacerea și pe d-nii Brătieni.
La rîndul său d. Take lonescu a crezut că e onorabil și politic să ia
parte la aceeași apărare. Prețul acestui efort va fi un guvern lonescu. al cărui
LU

stat-major compus din bărbați de stat tot unul și unul, ne va putea da iluzia,
la cîrmi, că citim pe Caragiale—fără aluzie la deja vechile d-sale discursuri
democratconservatoare. Poate că prin reflex bunătatea de Stat a Suveranului
să sprijine și pe d. lonescu, care simte în sufletul său chemarea neamului.
Acest neam se vede de cîtva timp zilnic, răcnind prin gurile cîtorva cim­
RA

poaie cu mustață, cuvinte cari put a vin cel puțin tot atîta cît ideile conser-
vatoare democrate (ciudată împerechere), miros cît de colo a usturoi. Și usturoi
a mîncat și gura i-a puțit, ar mai putea spune proverbul. D. Take lonescu
ca și d. Ionel Brătianu, nu se simt micșorați și pîngăriți de spectacolul tur­
NT

melor bete aduse’n București ca să manifesteze în sensul voinței poporului....

Și unul și celălalt împing sărăcimea fiămîndă prin fața Palatului, ca Regele
să audă clocotul țării. Cu gloanțe cînd trebue, cu băutură cînd trebuie iarăși,
CE

scrupuloșii și prea clnstiții șefi ai „opoziției11 știu să-și omoare „partizanii-.

Mai mult respect trebue să fie față de anume lucruri în strigătul de
■Jos Regele! și Trăiască Republica! decît în devotamentul special față de Co­
roană, al Dinastiei Fraților și al analfabeților pretențioși din jurul cuconului
Tăchiță.
I/

lonescu
AS
UI
BC
 FACLA 203

Liberalismul colectivității

Y
AR
Răspunsul d-lui P. P. Carp la interpelarea d-lui Miclescu asupra
furtului de dosare săvîrșit de d. Ionel Brătianu, a făcut aproape aceeaș

R
impresiune cași discursul istoric prin care a înfierat negoțurile patrio­
tice ale partidului brătienist.

LIB
D. Carp a înțeles să fie în nota situațiunii. Cuvîntările d-sale
plac. Ele sînt așteptate și primite cu simpatie, indiferent de rătăcirile,
compromisurile și slăbiciunile ce învederează pe alocurea, fiindcă ex­
primă gîndirea și sentimentele întregii opiniuni publice în privința po­

ITY
liticei brătieniste.
Nu vom cerceta în amănunt ultimul discurs al d-lui Carp, — am
avea multe de zis din punctul de vedere al ideilor noastre,—dar vom
relevă o singură observațiune. D. Carp, lămurind pricina popularității

S
partidului liberal și a impopularității celui conservator în trecut, a avut
ER
o reflexiune care ni se pare justă. Motivul pentru care partidul libe­
ral s’a bucurat de încredere în trecut, este că a fost... liberal, că a
fost el, că a fost roșu, pașoptist, romantic și revoluționar; că a pus
NIV
în serviciul marei idei a transformării sociale a țării o credință însu­
flețită de un idealism curat și sincer și că, înainte de a deveni par­
tidul burgheziei parazitare dela Credite, bănci și regii co-interesate, a
fost un partid de principii. D. Carp n’a întrebuințat firește toate aceste
LU

expresiuni, dar fondul ideii sale este cel arătat de noi.

D. Carp a voit să arate prin aceasta că grupările politice retro­
grade sau acele cari trăesc numai în virtutea forței brutale de care
dispune Statul, sau numai în virtutea forței materiale, nu au nici o
RA

putere de atracțiune asupra maselor, nici o autoritate și mai ales nici

un viitor. Reflexiunea pornește dela o observațiune adevărată. Partidul
liberal este astăzi în situațiunea descrisă de d. Carp. El nu mai este
NT

un partid liberal El nu reprezintă nici o aspirațiune liberală. Fără de

directivă democrattică, el nu este în fond decît un consiliu de admi­
nistrație pus. atunci cînd împrejurările îl chiaroă la putere, să gireze
CE

afacerile, așa cum ar face oricare minister de funcționari sau oricare

cabinet de tranziție, fără de culoare politică. Ion Brătianu, cu toate
greșelile și păcatele lui, venea dela 48; fusese bonjurist, republican și
carbonar. Dar d. Ionel Brătianu, micul Ionel, de unde vine ? El nu
I/

cunoaște din liberalism decît numele. Nici măcar alianța cu tinerimea

generoasă nu l’a făcut să înțeleagă sau să simtă mai mult decît un
AS

simplu censor deja o societate pe acțiuni. De altfel — trebue să recu­

noaștem adevărul — tinerimea generoasă nici nu s’a încercat să-l educe,
căci pentru succesul afacerilor patriotice era o osteneală inutilă.
UI

Partidul liberal este astăzi pe ultima treaptă a decăderii. D. P. P.

Carp, tăgăduindu-i liberalismul, a fost în sentimentul general al țării.
El a putut să spue, fără ca cineva să se mire, că liberalismul este re­
BC

prezentat azi de d-sa, șeful partidului conservator, de a sa, adversar

implacabil al votului universal sau al oricărei lărgiri a dreptului elec-
 204 FACLA

toral. In orice altă țară, o asemenea declarațiune ar fi provocat o ade­

vărată stupoare. La noi, ea a fost primită ca un ce firesc. Partidul

Y
liberal a ajuns în așa grad urît și odios, din cauza reacționarismului
și a strîmtimii sale de suflet, încît toată lumea găsește că nu este o

AR
pretenție nedreaptă din partea d-lui Carp ca să-și zică liberal. De fapt,
metodele de guvernare ale d-lui Ionel Brătianu și ale d-lui Carp sînt
fundamental deosebite. Pe cînd sub d. Ionel Brătianu domnea un poli­

R
țism și o apăsare cari mergeau pînă la sufocare, sub d. Carp se poate
respira în voe. Deosebirea este vădită și întreaga antipatie care, cu

LIB
drept cuvînt, înconjoară pe d. Brătianu se schimbă în simpatie,—și iar
cu drept cuvînt,—pentru d. Carp, fiindcă acesta din urmă a înțeles să
fie mai larg și mai generos în conducerea trebilor politice. Este fără
îndoială un paradox politic ca șeful unui partid conservator să’și atri-

ITY
bue liberalismul pe care’l neagă partidului care’și zice liberal, dar
realitatea, în ce privește colectivitatea dela regiile cointeresate, este
așa cum a arătat-o d. Carp. Partidul liberal a încetat de a mai fi un

S
partid liberal. El a căzut în comerț și în oportunism, tîrînd și pe foștii
socialiști în noroiul din care nici nu face măcar încercarea să iasă.
ER Em. Argîn
NIV

Pentru d. Banu
LU

Vigurosul și plinul de adevăr articol: „Regele com­

RA

plice al asasinilor; palatul gazdă de hoțl“, apărut in

numărul trecut al revistei noastre, ne-a atras o serie de
insinuări injurioase din partea poliției de siguranță. în­
NT

suși șeful acestei Înalte creații brătieniste, faimosul Pa-

naitescu, publică un articol de fond in Viitorul dela 13
Martie curent, in potriva noastră. Netotul care are con­
CE

ducerea efectivă a „modernei“ gazete brătieniste, insi­

nuează că antidinasticismul nostru ni-i dictat de actualul
său șef erarhic, d. Alexandru Marghiloman, pe care ii de­
nunță ca pe complicele sindicaliștilor dela „Facla'*.
I/

Mintosul șef al siguranței citește prea regulat și prea

cu atenție revista aceasta, ca să nu-i fie îngăduit să ig­
AS

noreze că ea a stat totdeauna deasupra partidelor noastre

politice, ori-cari ar fi ele. El știe, deasemenea pozitiv,
(știe, fiindcă într’adins i s’a comunicat) cine este auto­
UI

rul viguroasei șarje. Teama ce are de acesta însă, de ab­

soluta lui independență, singură îl determină să atribue
ministrului de interne și partidului social-democrat onoa­
BC

rea și răspunderea articolului.

Mai puțină lașitate, d-le Banu, pardon, d-le Panai-
tescu!!
 FACLA 205

„Cahater și plagiatul d-iui Cuza

Y
AR
Cînd d. Socor a tipărit „Rușinea universitară" prin care do­
vedea plagiatul d-lui Cuza, toată lumea a așteptat răspunsul acestuia,

R
înțeleg un răspuns adevărat, care să răstoarne — ori cel puțin să în­
cerce a răsturna — dovezile aduse.

LIB
D. Cuza s’a ostenit însă din capul locului să provoace deviarea
chestiunel de pe adevăratul el teren. In loc să discute acuzația ce i se
aducea, d. Cuza a început să discute persoana acuzatului. Mai mult :
în loc să se mulțumească a nega plagiatul, d. Cuza și-a cheltuit toată
puterea de argumentare ca să-l nege...pe d.Socor.Nu Socor a scris cartea,

ITY
căci Socor e incompetent; cartea a scris-o „Cahalul“ și Socor a iscălit-o
numai. Aceasta este principala teză a d-lui Cuza, susținută prin sute
de „argumente". In rîndul al doilea d. Cuza mai susține și teza că
„Poporația" nu e plagiată și că deci broșura acuzatoare e calomnioasă.

S
Această teză însă d. Cuza a argumentat-o mai puțin—cantitativ, fi­
rește, căci calitativ n’a argumentat nimic.
ER
Din capul locului se vede absurditatea tezelor d-lui Cuza. Căci
ori d. Socor este competent, ori nu-i,—și d. Cuza zice că nu-i; apoi:
ori broșura acuzatoare e întemeiată, ori nu-i—și d. Cuza afirmă iarăși
că nu-i.
NIV
Apoi dacă Socor nu e competent, e natural să scrie prostii; și
dacă broșura iscălită de Socor e o prostie, atunci, după însăși părerea
d-lui Cuza, e natural să fia scrisă de Socor. D. Cuza argumentează așa:
cartea n’a putut fi scrisă de Socor, pentru că Socor nu poate să scrie
decît o carte proastă; și de altfel cartea e proastă. Curat vorba evreului
LU

din anecdotă: mai întîi că nici nu mi-a împrumutat parale și al doilea

că i le-am dat îndărăt.
Există, ce-i drept, oameni,—așa se intitulează dînșii — cari s’ati
putut lăsa convinși de această logică. II felicităm și trecem înainte.
RA

Este însă altă chestie,foarte importantă: este faptul elementar și

incontestabil că pentru situația d-lul Cuza e indiferent, dar absolut
indiferent, dacă broșura d-lui Socor este în adevăr a d-lui Socor sau a
alt cuiva. Dacă d. Socor și-a închiriat numele, aceasta e foarte rușinos
NT

pentru d-sa și numai pentru d-sa. Pentru d. Cuza e indiferent dacă a-

cela care-1 denunță se chiamă Socor, Ghiță, Tănase ori Stan Păpușă.
Ce a-ți zice de un pungaș care prins asupra faptului șl dus la secție,
s ar apăra în felul acesta :
CE

— Nu-i adevărat că m’a prins sergentul cu No. 217; din contra :

m’a prins cel cu No. 314; sau și mai grav: nu m’a prins nici un ser­
gent, m’a prins —horribile dictu—un jidan! Da, domnule comisar: au
ajuns jidanii să mă stingherească pe mine în țara mea.
E de prisos să mai discut această apărare. Pungașul trebue să
I/

dovedească—dacă poate — că n’a furat. Aceasta trebuia s’o facă și d.

Cuza, căci toți pungașii sînt egali înaintea legel.
AS

A făcut-o? Nu. D. Cuza n’a dovedit că n’a furat; și am putea zice

că nici n’a încercat să facă această dovadă. Citiți broșura d-sale de
apărare, broșură pe care a spus-o pe de rost în fața a două comisiuni
de jurați, și veți vedea. Partea în care d-sa discută chestia propriii
UI

zisă se reduce la prea puțin: și în puținul ce vorbește are grijă să nu

spue nimic. Ați văzut ce a pățit d. Gheorghe Popp care luîndu-se după
„argumentele" din acea broșură, fără să le controleze, s’a făcut de rîs.
BC

Pedeapsă aspră pentru un publicist inteligent, dar nu mai puțin me­

ritată.
D. Cuza însă nu și-a scris broșura pentru oamenii inteligențl.
 206 FACLA

Nu că n’a vrut, dar n’a putut. Cum vrei să dovedești că n’ai plagiat,
cînd ai plagiat?
D. Cuza și-a scris deci broșura anume pentru proști, pentru

Y
proștii d-sale. Și pentru aceștia nu e nevoie de argumente adevărate
și serioase. Pe aceștia e destul să-i sperii, să-i amețești, să-i înebu-

AR
nești cu basme cît mai absurde, cit mai fioroase.
încă odată: citiți broșura d-lui Cuza, dacă n’ațî citit-o încă (și
dacă nu cumva a retras-o din circulație). Ea se prezintă sub următoa­
rea copertă: ,4

R
LIB
„Plagiatul Poporației*
O calomnie „more iudaico"

ITY
SAU
Cum lucrează cahalul
In contra „gcimilor" după talmud

S
,.Tob șebegoim harogh"
ER
= Pe cel mai bun dintre eoimi ucide-l1' =
Babi Simon ben lobai [Talmud, Mechilta,
Parașa Beșallali].

ANEXA LA „JIDANII** ÎN PRESA

NIV

de
A. C. Cuza
LU

VĂLENII de MUNTE
Tipografia Neamului Romînesc
1911
.Aceasta e coperta. Ceea ce te frapează întîi este belșugul de ghi­
RA

limele. Se vede că d-lui Cuza i-a rămas o mulțime pe cari nu 1-ea în­
trebuințat în Poporație și acum îi dă mîna să facă risipă. Dar cu sad
fără ghilimele, coperta e interesantă prin conținutul ei: este evident că
d. Cuza nu are intenția să se ocupe de chestia însăși, care este plagiatul
NT

d-sale, ci își propune din capul locului să ne încurce cu chestii lătural­

nice. Coperta e o indicație că d. Cuza va eluda adevărata chestiune și
cînd citești broșura vezi c’o și eludează, — dar știi: strașnic!
CE

Coperta vorbește de Tob șebegoim hazogh, de Simon, lohai, Tal­

mud, Mechilta, Parașa și Beșallah — cuvinte cari n’aii legătură di­
rectă cu plagiatul, nu-I așa? In textul broșurii vedem vorbindu-se de
Cahal—cu lămurirea că se mai scrie și Kahal și Cohol!— apoi de lah-
veh, de Braiman, de Kenei, Kenizei, Kadmonei, Hetei, Ferezei, Refei,
I/

Amorei, Gherghesei, lebusei; mai departe d. Cuza polemizează cu d.

Motru, căruia îi strigă: „Țibă, jupinel"; apoi vorbește de d-șoara Fran­
AS

cesca Rozan și de familia ei, de mine și de familia mea (dînd, de altfel,

informații false, inventate de d-sa); polemizează cu „presa evreiască"
din toată lumea, dă tablouri statistice despre natalitatea și mortalita­
tea în Romînia, arată cu ce idei a venit în țară și de ce s’a hotărît să
UI

scrie despre „Poporație"—în sfîrșit vorbește foarte pe larg despre tot

ce vreți; numai despre chestia însăși a plagiatului nu vorbește aproa­
pe de loc, iar în cele cîteva pagini pe cari le acordă în fine și acestei
chestiuni, mtortochiază și falsifică—după cum am dovedit în artico­
BC

lul precedent textele acuzatoare ale d-lui Socor, pentru a putea să

strige glorios: vedeți? Sînt om cinstit!
*
 FACLA 207

Y
Am putea să-I demonstrăm d-lui Cuza că toată vorbăria aceasta e
de clacă, pentru că nici nu era în interesul „Cahalului" să denunțe

AR
plagiatul. Poporajia „d-lui Cuza“ e o lucrare antisemită, nu-I așa? Ca
atare, ea trebuia—evident!—să displacă evreilor. Cred că în această
privință sînt de acord și cu admiratorii d-lui Cuza. Singura mîngîiere
a evreilor era că acela care îi atacă este d. Cuza, numai d. Cuza și

R
nimeni altul decît d. Cuza. Va fi fost aceasta o slabă mîngîiere, dar
se mîngîie omul cum poate și cu ce poate.

LIB
Dar ce a făcut d. Socor? A dovedit că ceea ce ni se dăduse
drept opera d-lui Cuza era, în realitate, opera lui Everett, Marx, Mohl,
Rumelin, Simonidi, Loria, Kohn, etc. etc. (lipsa de spațiu mă împiedecă
să dau lista complectă). Prin aceasta opera „d-lui Cuza“ este reabili­
tată, ea devine o operă importantă, ea capătă o strălucită scrisoare de

ITY
recomandatie către publicul cititor.
Multă lume care n’a ținut de loc să citească pe d. A. C. Cuza se
va fi grăbit, de sigur să citească pe Everett, Marx, Sismondi, Mohl, Ru­
melin, Nitti, Molinari, Kohn, Loria, etc. (regret încă odată că din

S
lipsă de spațiu nu pot da toată lista). Ba, publicul ar citi și cu mai
mult interes opera „d-luî Cuza" dacă, la o nouă ediție, ar fi însoțită și
de o prefață de Roderich. ER
Era în interesul „Cahalulul" să reabiliteze astfel o carte antise­
mită ? Evident că nu.
** *
NIV

Iată ce am putea răspunde d-lui Cuza. Și am mai putea să-i dăm

și alt răspuns: dacă „Rușinea universitară" ar fi fost scrisă de „Cahal"
sau din inițiativa „Cahalulul", el n’ar fi avut nevoie să aștepte 12 ani,
LU

lăsîndu-1 întîi pe d. Cuza să-și facă mendrele, adică să șterpelească un

premiu, o catedră, plus 12 ani de glorie. Și n’ar fi recurs nici la d.
Socor care se expunea să i se atribue incompetența, nu pentru că d.
Socor ar fi cunoscut astfel ci tocmai pentru că e un tînăr necu­
RA

noscut marelui public. Ori, poate pînă la ivirea d-lui Socor nu s’a gă­
sit în țara romînească, plus țările subjugate un romîn care să se lase
cumpărat? Haida-de! Dar cei vînduți ori de vînzare mișună pe toate
cărările. Putea fi cumpărat Gheorghe Panu, ori d. Rădulescu Motru,
NT

ori d. N. Răutu, pe cari d. Cuza i-a acuzat tot atît de categoric ca și

pe d. Socor că sînt vînduti „Cahalului". Dar putea fi cumpărat d. Stere
care, după același Cuza este și el vîndut „Cahalului", și este chiar și
... plagiator, firește după același Cuza.
CE

Iată ce am putea răspunde. Dar e cu desăvîrșire inutil. Mai întîi

fiindcă pentru oamenii inteligent! lucrurile acestea sînt de sine înțe­
lese și noi nu scriem pentru proști, pe cari îi lăsăm cu totul pe seama
d-lui Cuza; și al doilea pentru că această chestiune nu este—nu este
inca la ordinea zilei. Numai după ce d. Cuza va fi făcut dovada că
I/

n’a plagiat, va avea dreptul să discute și originea și persoana acuzato­

rului. Dar va mai trece vreme pînă să facă d. Cuza această dovadă
AS

** *

Pentru oamenii inteligenți e de ajuns felul de a se apăra al d-lui

UI

Cuza, pentru ca d-șa să și fie condamnat. De fapt d. Cuza fuge de dis­

cuție, și fuga dinaintea justiției n a fost nici odată dovadă de nevino­
văția acuzatului.
...Cu toate astea s’a găsit și un om inteligent care să adopte în
BC

totul apărarea d-lui Cuza și să se facă remorcherul cinstei d-sale Da

sa găsit: d. Gheorghe Popp de la „Tribuna" din Arad. înțeleagă mis-
terul cine poate.
E trist —pentru d. Popp. Dar e și comic, foarte comic căci d. Popn
ne declară, prin „Tribuna", că d. Socor e vîndut și că datoria oricărui
 208 FACLA

Y
ziar cinstit este să-l infereze. Șl asta cînd? In toiul unei lupte penibile
care îndurera pe romînii de peste munți. „Tribuna" era acuzată că ss>

AR
vînduse lui Ieszensky,iar colaboratorul ei principal, poetul Goga,era a-
euzat că se vînduse—sau se ofertase numai — lui Kristoffy.
Aceste acuzații erați aduse nu de un simplu Socor, ci de tot co­
mitetul național și—zicea „Romînul"—de tot neamul romînesc din

R
Ardeal. Nu-mi face nici o plăcere să răscolesc acest trecut recent îmi
pare bine că în scurtul interval beligeranții s’aîi împăcat, căci lucru­

LIB
rile s’au lămurit, stabilindu-se că nimeni nu se vînduse. Că rezultatul
acesta se datorește d-lui Stere, unul din vînduții „Cahalului" după
declarația categorică a d-lui Cuza, e un amănunt picant asupra căruia
nu mai insist. Dar d. Popp care se zbătea vitejește ca să spulbere acuză­
rile aduse „Tribunei" și d-lui Goga, era d-sa indicat să aducă tocmai a-

ITY
tunci și tocmai în „Tribuna" o acuzație identică unui om pe care nu-i
cunoaște și care n’are să primească nici dela d-sa și nici dela alții
lecții de cinste și patrotism ?
Jalnică eclipsă a bunului simț !

S
Const. Graur
ER
P. S. — Articolul viitor : Un uriaș al romînisinulul: A. C. Cuza,.
NIV
LU

In cimitirul naționalismului
«
RA

Dacă revista noastră poate înregistra un succes desăvîrșit,

apoi el se datorește campaniei dusă împotriva farsei naționaliste.
NT

înainte de apariția „Faclei", naționalismul gălăgios,îndrăzneț

și vid, era ca la el acasă.
Propovăduit în Capitală, de un om inteligent, vioiu și
CE

harnic, dar fanatic, setos de glorie și naiv; la Iași, de un șar­

latan incorect, abil și nul, catechismul naționalist isbutise să
sucească multe minți necoapte, să ațîțe multe patimi.
Băețandrii cu creer mălăeț de prin gimnazii, negustorașii
I/

romîni (tot atît de romîni ca d-nii lorga și Cuza) trîndavi și

neîntreprinzători, învățăceii lipitori ale satelor, pensionarii clu­
AS

burilor, își dedeseră întîlnire, din inconștiență, interes și ramo­

lisment, sub cutele stindardului purtat de mîini fanariote ori
quasi semite.
UI

Pînă mai ieri, doctrina înturnărei la barbarie bătea plinul ei

„Băeții" puneau sfîrleaza în zulufii liceanilor evrei; „stu­
denții", azi înscriși în cluburile partidelor de guvernămînt, de-
BC

deau prilej jandarmilor să spargă tidvele și să împungă cu baio­

netele pe cetățenii liniștiți, în piața teatrului; „apostolașii“ pro­
vocau indirect răscoalele din Moldova : „apostolul" din București
își tîrnuia colegii la universitate; cel din Iași urzea pogromuri^
din fericire avortate.
 FACLA 209

Y
„Democrația" naționalistă împăenjenise țara.
La lumina „Faclei", farsa plezni.

AR
D. lorga fu dovedit a fi strein și a se fi sustras dela ser­
viciul militar: d. Cuza: un coțcar de rînd, care pe temei de lu­
crări iurate, izbutise să escaladeze o catedră universitară și să

R
ciordească un premiu academic. Naționalismul lor: o panglică-

LIB
rie îndrăzneață, primejdioasă, goală, barbară.
Doi ani de luptă, în care timp documentelor, logicei și
bunei credințe, d-nii lorga și Cuza răspunseră cu injurii și cu
jalbe la jurați, fură de ajuns pentru ca naționalismul să-și
tragă sufletul.

ITY
Antisemitismul deghizat muri în incinta curților eu juri
din Iași și București.
Azi „centrele" sînt goale; foaia de la Văleni trece de

S
sub teasc deadreptul în teancuri la băcani; studenții, dascălii,
ER
negustorașii și reumaticii pensionari și-au întors privirile dela
țintirimul naționalist.
Azi d. lorga, salcie plîngătoare, lăsă să cadă ultima-i
frunză pe mormîntul naționalismului. Iși publică testamentul
NIV

politic in foaia de magiun literar a d-lui Banu.

D. lorga, dezolat că nu face parte din parlament și că îi
lipsesc fondurile ca să scoată o gazetă zilnică, abia își amin­
LU

tește de „un omonim al său care a existat, făcind oarecare sgo-

mot, prin anii 1906 și 1907“, și „lasă cu limbă de moarte ca,
în această țară de oameni cum se cade, cine-o fi prost ca el, ca.
el să pățească"".
RA

D. lorga împinge azi modestia, ca altădată îngîmfarea,

prea departe. D-sa știe că nu-i prost, de aceea face pe prostul.
D-sa ar vrea să se țese legenda că naționalismul a răposat
NT

din pricina răutății și nepregătirei oamenilor.

D. lorga închide ochii ca să nu vadă că goliciunea, secta­
rismul, antidemocratismul și obscurantismul doctrinei ce voia
CE

să încuibeze în țară, singure au curmat o mișcare hărăzită peirii.

Ori își închipuia că în locul unui program economic, so­
cial și politic cumpănit, sincer și larg democratic, îi era de
ajuns să serioși să strige: jos jidanii! ca să izbutească să creeze
I/

un partid politic ?
Ori își făcuze iluzii că e destul să scoți o gazetă înpănată
AS

cu poliloghii â la Cuza și cu notițe mărunte, nesărate și inu­

mane, pentru ca să înfăptuești o nouă îndrumare democratică ?
Ori credea că o mișcare nouă putsa viețui fără să fie spri­
UI

jinită pe o anume clasă socială ?

Naționalismul și-a dat sufletul tocmai pentru că n’a știut
să se reazime pe clasele nedreptățite ale acestei țări.
BC

Depunem, pioși, pe mormîntu-i prinosul greutății colecției

„Faclei."
Toma Dragu
 Y
R AR
LIB
Jfebnnia 8e azi și nebunia Be mîme

ITY
In „Epoca" dela 14/27 Martie c., a apărut următorul ar­
ticol, sub titlul de nUn program de luptă":
Apelpiseala d-lui Take lonescu, care s’a băgat slugă la colecti­

S
viști, ca să ajungă șeful partidului conservator, a atins paro­
xismul. ER
D. Take lonescu vrea să ajungă prezident al consiliului, vrea
puterea cu orice preț și prin orice mijloc. Pentru a-și îndeplini
dorința, el nu se mai teme de nimic, nu îi este rușine de nimeni,
a uitat totul și toate. Cu revolverul într’o mînă și cu ciomagul în
NIV

cealaltă merge, orbește, înainte.

Intr’însul clocotește patima.
Avem cinstea să-l prevenim că svîrcolirile sale vor rămînea
zadarnice.
LU

Dar să ne închipuim pentru un moment că reușește.

Ei și?
Programul de luptă în contra unui guvern Take lonescu este
de pe acum, bine hotărît.
Luptă parlamentară nu va fi. Retragerea opoziției conserva­
RA

toare din Cameră și Senat se va impune din prima zi.

Opoziția, o opoziție atît de rară violență, cum nu au mai înre­
gistrat încă analele noastre politice, — își va începe acțiunea, din
NT

primul moment, cu mijloace drastice și strașnice ce ni s’au făcut

cunoscut și cari se întrebuințează în contra noastră.
Mai întîi presa. Un ziar în felul Opiniei Publice, care s’a ocu­
pat de viața privată a fruntașilor noștri, va fi un mijloc necesar
CE

de luptă.
Viața privată a d-lui Take lonescu va fi scormonită, cercetată,
discutată, desvelită. Nimic nu vom ascunde, nimic nu vom cruța.
Vom plăti cu aceeași monedă cu care ni se plătește. Vrea d. Take
lonescu zdrobirea partidului conservator, pe ale cărui ruine să se
I/

înalțe? Ei bine, îl vom zdrobi noi mai înainte.

Geamurile clubului takist, geamurile locuințelor miniștrilor,
AS

țăndări vor fi făcute în fiecare zi și în fiecare noapte. Persoana

d-lui Take lonescu va avea să sufere consecințele politicei d-sale
de acum. Mișelescul atentat, în contra persoanei d-lui Al. Mar­
ghiloman va justifica acțiunea noastră.
UI

Iată, în adevăr, cum relatează Viitorul acest atentat:

„Iată însă că vine și automobilul d-lui ministru de interne Al.
Marghiloman.
BC

„D-sa în loc să se ducă prin cealaltă intrate ca miniștrii ceilalți,

a intrat cu automobilul în mulțimea manifestanților.
„O indignare fără margini i-a cuprins pe aceștia. Se auzeau
strigăte:
„— Jos guvernul!
 FACLA 211

Y
„— Jos Marghiloman!
„Mașina a fost lovită de niște agenți provocatori ai guvernului

AR
strecurați prin mulțime. Șoferul a lovit pe un agent și la rîndul
lui a fost lovit de acesta".
Și mai departe:
„Manifestanții vorbeau cu multă indignare, de gestul sfidător

R
al d-lui Marghiloman, care a trecut cu automobil printre ei, cînd
știa care este starea spiritelor".

LIB
Reținem teoria. Un ministru nu are voe să meargă la Cameră,
pe drumul cel mare. El trebuie să se ducă pe din dos. Altfel ges­
tul este o sfidare, iar scandalagii au dreptul să se indigneze.
Ei bine, ne vom indigna și noi la timp. Și vom lua la palme
pe d. Take lonescu, și îi vom rupe urechile.

ITY
Căci vom face asalturi violente și la Cameră și la Senat. Dacă
este vorba de războiu, războiu va fi. Dacă este vorba să facem
politică cu revolverul într’o mină și cu cealaltă mină la beregata
adversarilor politici, foarte bine, primim lupta și pe acest teren.

S
Să vină numai un guvern Take lonescu. Va fi ce n’a mai fost
în țara asta. ER
Va fi o petrecere.
Am reprodus în întregime articolul, fiindcă un document de
însemnătatea acestuia trebue neapărat să fie păstrat în archiva
NIV

Faclei. El ne va fi de folos în mai multe privințe. EI ne va

servi să arătăm pînă la ce grad de epilepsie sînt în stare să
se coboare oamenii noștri politici atunci cînd sunt amenințați
în situațiunea lor și la ce arme sălbatece recurg atunci cînd e
LU

în interesul lor să strivească un adversar care le aține calea

și le pune piedici.
D. Filipescu declară că Ia nebunia de azi a opoziției va
RA

răspunde cu nebunia "de mîine.

Citind articolul din „Epoca”, ni s’a evocat întreaga istorie
a acestei țări, sfîșiată dealungul veacurilor de războaie civile
NT

și de lupte pentru putere, sleită de intrigile clanurilor cari, pen-

ttu un scaun de domnie, erau în stare să meargă pînă la cri»
me'e cele mai feroce și strivită de încălcările neîncetate de
oști străine, chemate pentru a ajuta cînd ambițiunea unuia
CE

cînd a celuilalt pentru șefie.

Priviți spectacolul de acuma. Este desgustător pînă la greață.
D-nii Ionel Brătianu și Take lonescu au pornit la războiu ci­
I/

vil, unul fiindcă vrea cu orice preț să impue o hoție neruși­

nată și al doilea fiindcă vrea cu orice preț să vie în locul
AS

acelora cari sînt azi la putere. Dacă țara noastră nu ar fi

ceeace este, cei doi șefi ai opoziției nici n’ar îndrăzni să ridice
capul. D. Carp a zis : „nu se fac revoluții pe afaceri”. D. Carp
UI

s’a înșelat. La noi în țară se face revoluție pe orice. Mercenari

sînt oricînd la dispoziție, iar Regele nostru, înțelept cum este,
nu se împotrivește niciodată desfrîului politicianist atunci cînd
BC

se exprimă prin turburări dn stradă.

Atitudinea noastră este cunoscută. Dar, în împrejurările
de față, ținem s’o lămurim din nou. Independența noastră față
de guvern este absolută. L-am combătut, și cu o mare înver-
 212 FACLA

Y
șunare, ori de cîteori a fost vorba de o chestiune de principii.
Am dus campanie în contra lui pe chestia legii meseriilor, am

AR
combătut legea bunurilor de mină moartă, ne-am ridicat îm­
potriva proectului de descentralizare. Dar tocmai fiindcă sîntem
independenți, nu ne-am sfiit de a recunoaște că guvernul de

R
față, care a introdus metoade de guvernământ civilizate, este
de preferat unui guvern Brătianu. Aceia cari nu înțeleg cinstea

LIB
în politică, ne-au bănuit intențiunile. Faptul ne-a lăsat rece.
Noi avem curajul de a fi leali față de adversari.
Atitudinea aceasta ne dă dreptul astăzi să spunem fără de
înconjur că articolul din „Epoca" este o nebunie. Se înțelege, din

ITY
punct de vedere, sufletesc eșirea „Epocei" este îndreptățită. La
politica de ciomag a opoziției de azi, guvernul răspunde ame-
nințînd cu politica de ciomag a opoziției de mîine. Dar, ambele

S
aceste politici se traduc prin acte de nebunie criminală și prin
fapte de apași.
ER
D. Filipescu spune că va trage palme d-lui Take lonescu
și că va tîrî în noroiu viața privată a acestuia. Ne întrebăm,
pînă unde vor mai merge acești d-ni ? Pînă la ce grad de abjec­
NIV

ție se vor mai coborî ei ?

Ii vedeți ? lls se valent. Ei își sar în păr, se injură suru-
giește, se tăvălesc în noroiu, se dau în spectacol, orbiți de pa­
LU

timă, împinși de ură. Iși dau arama pe față. Nu mai sîut oa­
meni de guvern, nu mai sînt oameni civilizați. Sub năvala urei
care-i exasperă pe toți, și-au desvelit sufletul. Și ceea ce ne e
dat să vedem, este, omenește vorbind, înspăimîntător.
RA

Ei se prăbușesc toți și, împreună cu ei, întregul nostru sis­

tem de guvernămînt.
NT

Ultima oră. Se vorbește de o împăcare între d-nii Take

lonescu și N. Filipescu. Se va forma un cabinet de concentrare
care va fi și un cabinet de fuziune.
CE

Em. A.
I/
AS
UI

ABONAMENTE
BC

In țara In străinătate
Pe un an Lei 7.— Lei 9—
„ 6 luni „ 4.— „ 5.-
 FACLA 913

Y
Libertatea străzii

AR
Spre rușinea partidului liberal, le-a fost dat tot boerilor reac­

R
ționari să recunoască pentru prima oară în această țară un drept
constituțional, pînă astăzi călcat in picioare. E vorba de deplina liber­

LIB
tate a manifestațiilor cetățenești.
Liberalii în deosebi, cari au în chestiile de guvernămînt o con­
cepție pur polițienească, au făcut din dreptul de a manifesta, o tole­
ranță, pe care o acordau numai cînd le venea la socoteală. Manifes­

ITY
tațiile de întîi Maiu ale socialiștilor, atît de pașnice, au fost pur și
simplu interzise de ei, fără a-și da măcar osteneala de a justifica
această măsură arbitrară.

S
Cît despre manifestațiile partidelor din opoziție, ele se bucurau
de alt tratament: oricît erau de turbulente și de anarhice, erau lăsate
ER
libere, cu o singură restricție,—aceea de a nu trece pe Calea Victoriei,
pe la Palat.
De ce aceasta ?
NIV

Pentru că în Palat sînt niște urechi auguste cari nu pot suferi

strigătele populare, chiar atunci cînd aceste strigăte se modulează pe
notele imnului regal. In conflictul acesta dintre augustele urechi și
libertatea manifestațiunilor, politicianii n’au ezitat un singur moment:
LU

au suprimat libertatea.
Iată, însă, un guvern care vine și rupe cu această tradiție stu­
pidă că libertățile constituționale încetează la o sută de metri de
RA

palatul regal. Dumineca trecută Calea Victoriei a rămas liberă și ma­

nifestația opozantă a putut să defileze nesupărată pe dinaintea feres.-
trelor Palatului.
NT

Intîmplatu-s’a cu această ocaziune un cataclizm ? Absolut de

loc. Singurul cataclizm întîmplat a fost marea dezamăgire a manifes-
fanților, cari au rămas cu bîtele și ciomegile neîntrebuințate.
CE

Precedentul s’a creiat, prin urmare : calea Victoriei poate fi lă­

sată liberă, și va trebui să fie.
Cele petrecute Dumineca trecută au însă o importanță mare și
din alt punct de vedere. S’a făcut dovada deplină că, ori de cîteori
I/

se întîmplă ciocniri la manifestații, de vină este poliția. Dacă Dumi­

neca trecută, calea Victoriei ar fi fost barată cu cordoane militare, cu
AS

siguranță că iar am fi avut încăerări, și, date fiind discursurile ațîță-

toare rostite la „Dacia", încăerările ar fi fost din cele mai sîngeroase
A fost de ajuns ca poliția să nu se arate de loc, ca armata să
UI

stea ascunsă, pentru ca valurile mulțimei pornite pe scanda], să se

potolească ca prin farmec.
Iată, prin urmare, taina cea mare pentru păstrarea liniștei la
BC

manifestații : Nici un polițist în stradă ! Nu există chezășie mai bună

a ordinei decît libertatea absolută a străzii.
Narcis.
 Y
R AR
LIB
D-lui Brătianu îi convine,

ITY
D4ui Carp deasemenea;
Dar d-lui Take lonescu?

S
La una din întrunirile opoziției, un orator liberal, d. Costică Cerne-
ER
scu dacă nu ne înșelăm, a vorbit și de modul cum s'a făcut repre­
siunea Ia 1907, declarind că partidul său e gata să discute această
chestiune.
NIV

— Primim să se deschidă procesul represiunei dela 1907 — a

spus oratorul. Sîntem gata să începem acel proces și să-l dezbatem
la lumina zilei. Dar iiu-1 vom începe dela venirea noastră la putere,
ci mai de demult, din momentul cînd la cîrma țărei stătea un guvern
LU

incapabil care mi știa ce atitudine trebue să ia și ce să facă".

Declarația este prețioasă și o reținem, cu atît mai mult cu cît
este și necesar ca procesul să se înceapă mai de demult, pentru că
acele pietre despre cari d. Haret spunea că se vor scula singure ma­
RA

nifestaseră acele veleități înainte de venirea liberalilor la putere, și

tot înainte de această dată, ia Alexandria, la Galați și aiurea agenții
liberali își făcuseră penibila lor datorie către partid.
In aceste condițiuni, ne surprinde faptul că d-lui Ionel Brătianu
NT

îi convine deschiderea procesului. Dar, în sfîrșit. dacă declară că-i

convine, nu putem fi decît mulțumiți.
D. Carp, la rîndul său, poate declara de asemeni că-i convine
CE

începerea procesului de atunci, căci d-sa nu făcea parte din guvern.

întrebarea e, îi convine și d-lui Take lonescu, aliatul de azi a!
d-lui Brătianu ? Se știe. în adevăr, că d. Take lonescu era sufletul și
adevăratul șef al guvernului „incapabil" de care vorbea d. Cernescu.
I/

Atunci ?
Declarația aceasta a liberalilor că sînt gata să redeschidă proce­
AS

sul ororilor este, evident, o rodomontadă deșartă, căci ei ar fi în

stare să dea tot, pînă și tramvaele, numai să nu se mai vorbească de
răscoale. Decît. care să fie explicația acestei răutăți așa de usturătoa­
re la adresa aliatului lor de azi, care schimba fețe-fețe la spatele d-lui
UI

Cernescu ?
Oricum, dar ăsta — vorba lui Maximilian dela operetă — „ăsta
nn-i amor adevărat".
BC

I. Robu
 FACLA 215

larăș „Flacăra" și d. Banu

Y
AR
Cer scuze cititorilor mei că odată mai mult slut adus să scot reaua
credință a d-lui Banu, !n relief. Angajasem cu d-sa o spadă de vîrful că­
reia neîncetat a fugit și de cîte ori am căutat să-1 opresc, urmărindu-1 prin

R
colțuri, pe sub paturi, pe după sobă, prin toate obscuritățile în cari se as­

LIB
cundea regulat, am găsit, ca atunci cînd mă iau prin casă după pisoiul meu
delicvent, în locul d-lui Banu cîte un rotogol cleios. Erau răspunsurile sale
literare la articolele mele.
De curînd Viața Romînească s’a ocupat și dînsa de felul cum arbo­

ITY
rează directorul Flacărei onestitatea în literatură, și l-a pus cu sila, în fața
armei mele. D. Banu fu silit să-și explice purtarea față de mine și atunci
s’a putut citi în revista Flacăra o stranie profesie de credință literară. Afir­
marea era categorică: Eu, d. Banu, am alergat la d. Arghezi să colaboreze

S
la revista mea literară într’un moment cînd credeam că nu scrie la revista
ER
politică „Facla" și de-a ceea l’am considerat scriitor „de seamă*. Insă cînd
am văzut că el urmează să colaboreze la Facla, talentul lui nu mai putea să
existe pentru mine, căci ca politician liberal, eu nu înțeleg să poată avea
cineva talent în afară de cadrul partidului meu.
NIV

Așa judecă d. Banu și negreșit că nu’i putem face o vină dintr’o in­
firmitate cerebrală cu cate l-a copleșit natura. Ca d. Banu judecă mai mulți
în țară la noi, cari nu concep arta deeît în chip politic. Insă cel puțin,
LU

ceilalți, o gîndesc și nu o scriu. Ei simt, ori-cum, că e o impudoare și

o dovadă categorică de prostie să iei ca unitate de măsură pentru artă
ideile politice ale artistului și să dai un astfel de criteriu critic unei publi­
cații literare.
RA

Această declarație i»a atras d-lui Banu articolul meu dintr’un număr
trecut al Faclei, surîsul cititorilor săi și observația că pentru literatură l’a
compromis. Ce putea să facă într'o asemenea situație ? Să mărturisească
NT

în public că nu știe ce spune, căjfusese cu chef, că duce greul unui suflet

meschin? Lucrul edificii și ar fi exterior mijloacelor sale de simțire. Să-șț
mențină declarațiile, iarăș nu se putea.
CE

Rămînea o soluție : să adopte vederile contrarii. Și cu o seninătate

lăudabilă, d. Banu o și face în No. 21 din Flacăra. Vinovăția mea li­
terară că fac politică făclistă era înîr’adevăr gravă de vreme ce îmi ridica
orice merit artistic. Această vinovăție a fost însă numai pentru o săptă-
I/

mînă. Săptămîna următoare vina mea dispăru. Insă atunci mi-ar fi crescut
meritul literar. Ori meritul acesta trebue contestat. Pe ce bază ? pe ce
AS

alt criteriu ? înțelegeți că d. Banu trece prin acel „mauvais quart d’heure"
al lui Rabelais și ține să salveze — crede dînsul — aparențele. Criteriul
cel mai recent al d-lui Banu, ca să judece valoarea mea de scriitor va fi
UI

tot atît de strein literaturii ca și cel politic. El va fi scos ca și celălalt

din fondul intim al d-lui Banu, ipocrizia, falșul, insinuarea, prin metoda
în onoare la politicianismul oriental.
BC

Să cităm. Să se observe în acelaș timp prudența în care se învăluește

d. Banu. Cînd scrie numele meu nu iscălește d-ea, iar cînd iscălește,
 216 FACLA

d-sa nu scrie numele meu. Să cităm căci vom discuta mai mult acest
pasagiu :

Y
„O refuzăm (colaborarea după ce am cerut’oîj însă atunci cînd,
— ceeace desigur nu e in cazul d-lui X., — sub aparența convingerei, se as-

AR
■ cund simțiminte și procedeuri ce nu se pot mărturisi.
„A face pe independentul și pe revoltatul și, în acelaș timp, a'ți împru­
muta pana ingîmfărilor și vanităților burghezilor bogați cari își pot plăti luxul
de a trece la nemurire în coloanele vr’unui dicționar al contimporanilor, în care

R
inteligența neamului (sic) d’ăbia se strecoară în citeva note aruncate în pripă;
â’ți da aere de incoruptibil și a censura cu asprime moravurile compatnoților

LIB
tăi și, în acelaș timp, a face compromisuri nedemne și a primi promiscuități
odioase; — iată ceea ce nu putem admite, chiar dacă în fața n astră ar sta
• un talent care să însemne ceva mai mult decît o simplă ușurință verbală.'1
Domnul X sunt eu, subiscălitul.

ITY
Din acest pasagiu de stil, reiese că oricum, talentul nu’mi lipsește. Citi­
torii își amintesc că d. Banu mi-a contestat acest talent, după ce bine înțeles
mi-1 mai recunoscuse odată, la început în chip zgomotos. Odată scrisese
că mi a aruncat o poezie la coș, pe care mi-o plătise și o găsise „admi­

S
rabilă*. A văzut d. Banu că sistemul cu talentul și lipsa lui, nu mai
ER
merge și acum dă ’ndărăt. Să lăsăm să simtă singur povara rușinei din
astfel de contradicții.
Mai reiese din acel articol altceva, cu totul străin literature!, care
NIV

ar trebui să mă supere și să mă hotîrască să sui scările ziarului Viitorul

ca să-i pălmuesc directorul îu fața redactorilor săi. Reiese că eu, Tudor
Arghezi, sunt un fel de escroc care storc banii publicului vanitos. D.
Banu face aluzie la un așa zis dicționar de „Figuri Contimporane din
LU

Romînia", unde sunt un salariat, cum eram odinioară și la Viitorul. Acolo

cu colaborarea interesaților, fac, e adevărat, bibliografiile „burghezilor bo­
gați cari își pot plăti luxul de-a trece la nemurire". Așa în ultimul timp
RA

am scris biografiiile Brătienilor și un istoric al partidului național-liberal,

din care mi s’au suprimat toate părțile inexacte sau lipsite de interes;
nu vreau să zic mai mult. In ce privește numitul lux d. Banu și 1 plătește
de prisos în felul său, scoțînd o revistă scrisă cu plată, de alții și la care
NT

d-sa nu colaborează mai mult decît un alt „burghez" la biografia ce subli'

niază o iluzorie valoare. De altfel acești „burghezi" pe cari nu-i cunosc
și de existența cărora iau cunoștiință din dosarele editorului sunt aceiași la car1
CE

d. Banu se ploconește, a cărora cauză socială o servește și o apără prin poli­

tica sa, și în rîndul cărora a luptat ca orice parvenit, să intre și să se
găsească onorat. „Figurile Contimporane" sînt galeria oamenilor cari com­
I/

pun societatea noastră actuală, societate în care trăiesc și eu, în care tre­
buie să mă mențin, pe care trebuie să o cunosc în detaliu. D. Banu recurgă
AS

la un procedeu special presei romînești, insinuarea și calomnia. Insă ori

cit de jos am fi încă, procedeele aplicate unui Ficșinescu și unui Ban-
ghereanu pentru ideile lor calde și pentru avîntul lor tînăr, nu mai pot
UI

prinde. Oă ași fi la numitele Figuri, la „Voința Națională" sau aiurea,

pentru mine tot una este, tot o afacere comercială ași sluji. De sigur că
săptămîna viitoare d. Banu mă va acuza de alte insuficiențe literare, de
BC

pildă că nu m’am născut fără prihană sau de ce nu mă chlamă Cos-

tache — și toate acestea vor avea aceeaș legătură cu literatura.
 FACLA 217

Evident, d. Banu aleargă la un argument pe care nu-1 simte, în

disperare de cauză. Eu eram la .Figuri contimporane* și cînd d-sa m’a rugat,

Y
cu pălăria în mînă, să colaborez la .Flacăra*, o știa prea bine și poate că
se mai găsește și azi în buzunarul său dela jiletcă adresa acestui dicțio­

AR
nar, unde voia să-mi scrie. De altfel în atelierele Socec, în cari se lucrează
și acea publicație și Flacăra, am stat pe vremuri de vorbă. D. Banu a fost
întotdeauna departe de a-mi arăta că prezența mea la „Figuri* îmi prici­

R
nuia vr’un neajuns moral și că o colaborare a mea la revista d-sale ar fi

LIB
exclus-o. Ba d-sa a felicitat, de cîte ori a avut prilejul, pe editor pentru
Figurile sale și s’a arătat dornic să-i facă reclamă. Ori eu pe editor încă
nu l’am felicitat pentru asta.
Dreptul meu de a „censura cu asprime moravurile compatrioților*

ITY
mei, rămîne în picioare, și-l voi exersa cu energie, mulțumit cînd compa-
trioții mei libidinoși vor dovedi exasperarea d-lui Banu, pe care biciul
Faclei l’a usturat nu numai odată. Dacă aș fi un ins de genul insinuat de
d. Banu, prilejurile nu mi-au lipsit să storc compatrioților mei parale multe;

S
n’aș fi avut altă osteneală decît să schițez un gest afirmativ la propozi­
ER
țiile ce mi s’au făcut adeseori și direct și indirect din partea unor mem­
brii din Sinod împotriva cărora am dus campania ce se cunoaște. Și de­
sigur că dacă astăzi ași avea în pungă cele cîteva zeci de mii de lei ce
le-ași fi cîștigat din buzunarul arhiereilor, d. Banu m’ar saluta cu un res­
NIV

pect deosebit.
Prilejul de-a cîștiga poate împătrit decît mi se plătește la „Figuri*,
mi l’a dat și d. Banu, cînd mi-a propus să părăsesc Facla și în schimbul
LU

unor avantagii însemnate și durabile, să scriu la Viitorul, de unde pole­

miștii lipsesc. Iși aduce bine aminte d. Banu cit m’am grăbit să răspund
la apelul d-sale. Aci am ajuns la adevărata pricină a criteriilor literare
dela Flacăra. Propunerea de a colabora la această revistă, mi s’a făcut
RA

odată cu aceea de a trece în presa liberală. Cînd d. Banu a înțeles că nu

mai are nimic de nădăjduit din parte-mi și-a modificat excelentele-i păreri
asupra lui Arghezi. Aceasta-i tot. Trebuia s’o relev în sflrșit eu, cajsă ușu­
NT

rez odată munca d-lui Banu de-a alerga dupe noi argumente...
D. Banu îmi făcu dară o vină din faptul că sînt un om cinstit. Chiar
hoț de-aș fi, ca Franșois Villon, cel mai dulce poet clasic francez, pro­
CE

fesia mea tot n’ar avea nici un raport, cu scrierile mele, și aș avea scuza
mizeriei. D, Banu a făcut însutit mai mult decît Villon, căci, avînd cu ce
să trăiască și profesor fiind, plătit de Stat, și numai din setea de-a teza­
uriza. a mîncat pîinea săracilor din spitalul Caritas. La acest spital părin­
I/

tele său era intendent și pînă în ziua căsătoriei sale, destul de recentă,
d. Banu a locuit, a dormit și s’a hrănit în spital vreme de ani de zile,
AS

furînd astfel ajutorul la care aveau dreptul bolnavii. Dar d. Banu nu este
poet ca să i se poată aduce acuzația necinstei chiar cu dovezi; d. Banu
e om politic șî în politică .învîrtelile* și „afacerile*, sînt titluri de glorie
UI

și succes.
Tudor Arghezi
F- S. — I. C. Loco. Articolul Dv., în chestia „Flacărei* nu se poate
BC

publica, fiind plin de elogii prea directe pentru noi. Vă mulțumesc în

-orice caz. T. A.
 218 FACLA

„JOS REGELE!11

Y
— Schimbarea domnilor bucuria nebunilor —

AR
D. Marghiloman n’a cumpăirat numai pe colaboratorii noștrii să strige
„Jos Regele”. Ministrul de interne a mai făcut același lucru și cu colabo-

R
boratorii chiar ai d-lui Tache lonescu, apărătorul pentru moment al pre­
rogativelor Coroanei.

LIB
Astfel s’a arătat că d-rul Istrati a tipărit în „Noua Revistă Rornînă”
o lungă lamentație împotriva „voinței superioare11 care nu agreiază înființa,
rea partidului takist.
D-rul Istrati, după ce denunță pe rege că nu vrea să consfințească
existența partidului d-lui Take lonescu, se întreabă: Ce ar fi de făcut ?

ITY
Și precizează tot d-sa, dacn n’ar fi cumva nimerit să se pue la cale
o detronare a regelui Carol. Singurul lucru care îl oprește ar fi doar pro­
verbul romînesc: schimbarea Domnilor bucuria nebunilor.
Citind acest proverb, d. dr. Istrati are aerul de a mărturisi că nici
schimbarea Domnului nu va aduce vreun cîștig pentru d. Take lonescu. Cu

S
alte cuvinte, bucuria .nebunilor” ar fi probabil și mai mare sub domnia
ER
prințului Ferdinand, despre care se svonește că s’ar fi pronunțat în dife­
rite cercuri, in chip foarte puțin măgulitor la adresa șefului d-lui dr. Istrate.
Dar nu numai pe d. dr Istrați a reușit să-l conrupă „banditul” de
la interne. El a mai conrupt și pe un alt valoros și prea dinstins membru
NIV

al partidului prin excelință dinastic, pe d. Aureliu Eliescu, fost deputat,

care publică într’un ziar takist următoare somațiune adresată regelui Carol:
S’au făcut toate acestea și totuși guvernul d-lui Carp stă !a
putere.
LU

Și între amenințările unei clase care nu mai are rațiune de a

fi și tînguirea țării, Măria Ta să nu mai stea la îndoială.
Ca să te convingă, țara a făcut tot se putea face cu pace și
liniște.
Gîndește-te bine Măria Ta că, în ordinea normolă, la forță se
RA

respunde cu forța.
După cele ce s’au făcut, ce mai vrei?
Vrei să ne omorîm pe uliță ?
Romînul este blajin din fire și foarte răbdător; dr nu este
NT

răbdare omenesacă fără nici o margine.

In istoria ce se va scrie asupra domniei Măriei tale, 1907 dela
țară, va apăsa greu.
CE

Nu căuta să vezi și la orașe acelaș măcel...

Așa dar, răbdarea takistă are și ea o margine, și la această margine
stă... măcelul.
...Sîntem pozitiv informați, ne-a șoptit-o chiar d. Marghiloman, că nu
va trece mult și chiar d. Take lonescu va fi pus în situațiunea de-a face
I/

și d-sa cor cu noi și să strige, chiar d-sa în persoană, prin propriul său
organ, nu numai prin al altora: „jos regele 1“
AS

St. Bak
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
Se putea să n’o afle! — Un prieten intim al d-lcr Carp și Mar­
ghiloman prezentîndu-se la redacția Faclei ne-a declarat că guvernul do­
ER
rește să se îacă republican și, odată cu un cec important, ne-a remis arti­
colele din numărul nostru trecut. Pe cec se putea citi cuvintele, scrise de
propria mină a ministrului de interne „Trăiască Republica! Jos Regele”.
NIV

Cu toate măsurile ce s’au luat de către noi și poliție, opoziția ne-a

aflat.
In așteptarea guvernului opoziția se mîngîe cu nasul ei subțire, din
ce în ce mai subțiat....
LU

Lumina s’a întors întru întuneric. — Cititori noștrii vor afla

cu părere de rău că marele ziar „Lumina”, proectat de d. lorga, refuză
RA

să mai apară. Șeful suprem al partidului naționalist a făcut tot ce-a pu­
tut, nu se poate susține contrariul, conferințe, reclamă, demersuri, și n’a
adunat nimic.
NT

E într’adevăr dezgustător să fii cel mai mare bărbat de Stat al

unei țări înapoiate, care nu vrea să te bage’n seamă.
CE

A zburat, a zburat !— Studenții naționaliști au ținut în seara de

13 o serată literară într’o sală din București. Trebuia să citească acolo
d-nii Goga, Iosif și alții, cari au crezut însă nimerit să se absenteze. Apro-
I/

piindu-se numărul din program al citirii, cîțiva inimoși băeți și arhangheli

AS

ai neamului s’au devotat să alerge prin cafenelile din apropriere, nnde se

adană scriitorii. Deși arhangheli, aripile nu i-au slujit îndestul și devotații
soldați ai d-lui lorga, au alergat mai mult cu picioarele. Asudați au nă­
vălit la Terasă, unde n’au întîmpinat entuziasmul de trebuință. Unul cîte
UI

unul scriitorii au explicat cît admiră pe d. lorga dar cît sînt și de ocu­
pați.
BC

Scriitorii consumau, într’adevăr, baclavale și șvarțuri delicioase.

 220 FACLA

„Nicanor & Comp* — „Tocană națională"* e titlul pe care, în lipsa

Y
lui de respect, acest colaborator al „Vieței Romînești' îl substitue titlului
adevărat al unei bucăți apărute în Flacăra și apoi în Neamul Romînesc:

AR
„Cîntec anului 1912“.
Autorul acestui cîntec este un onorabil domn Revent, care adaogă
la acest nume farmacopeic, pe acela de Eugeniu. Evident că Nicanor &

R
Comp, nu ține socoteală de aspirațiile naționale ale poetului purgativ, și
trebue blamat. El se oprește pur și simplu la considerații medicale și crede

LIB
că face critică serioasă stabilind un raport de cauză la efect între tocană
și curățenie.
„Nean ul Romînesc“ nu se va simți satisfăcut pînă ce d. Nicanor,
care trece prin această grea împrejurare, nu va da o definiție neaoșă des­

ITY
pre ceeace numește națiunea o chiorăitură de mațe. Să vedem.
*
Ultima suferință a tînărului Neculai lorga. — „Neamul Ro-

S
mînese* se plînge că „Viața Romînească“ nu-i destul de respectuoasă cînd
rostește cuvintele fundamentale ale neamului. Așa, în ultimul ei număr,
ER
„Nicanor* îndrăznește să scrie „Tocană Națională* cu literă mică și
fără să pue redengota. Dar cine nu cunoaște infamiile„Vieței Romînești*.*
NIV
LU
RA

SMITH PREMIER
NT
CE

Cea mai Scrisul vizibil

-
3 perfecționată Claviatura
I/

mașină de scris completă

AS

a Deposltul central șl reprezentant pentru Romtnla

ALEXANDRU PRAGER S
UI

S|
Pasagiul Romîn 24 — BUCUREȘTI — Telefon 17/25
▼vMMMTMMTvvvvMTmrrTy mrTVTrvTTVvrvrvvvîrvvvtrMMyMyvTvvyTvvrrvnrvTrvTTrvT wnrrtv
BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* — București

 BC
UI
AS
I/
CE
NT

— Și n’a mai înviat!...

RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV

Christos a înviat!
LU

Sună clopotele seara, sună dimineața, plîng și strigă, par’că arama le

doare. Și suferința lor se mărturisește florilor, bunavestire trandafirie și albă.
Primăvara desface mugurii, adie bucurie pe livezi, pe holdele viitoare, învie
văpaia ochilor, încearcă sonoritatea inimilor, fluiere tinere de fildeș. Vîntul în­
RA

suși se face copilandru și aripile și le subțiază; atinge frunțile și pomii ce

*
abia se rostesc, cu gingășia unei raze aproape nocturne.
NT

Singuri credincioșii s'au jeluit vreo cincizeci de zile și au plîns o săptă-

mînă ’ntreagă, în vreme ce surîsul parfumat al naturii s’a prins de ramuri și
pămînturi și s’a Țurișat pînă și’n sufletele celor mai penitenți. Aceștia,pentru
CE

ca însfîrșit să rîdă cu hohot, au așteptat Duminica Paștilor, cînd posomorîrea

se sparge odată cu cojirea ouălor spoite.
— Hristos a înviat! — Adevărat c’a’nviatl!
*
I/

Duminica Paștilor pare o Duminică nouă. Dimineața pare zămislită

AS

atunci după o noapte lungă de două luni. Ca un dar, ca o ladă căptușită cu

mătase gălbuie și plină de cristaluri scumpe pe care ai deschis-o cu mirare—
primești lumina Paștilor cu voie bună și copilărie. La masa căminului, cu ve-
UI

lință albă, cu talere de porcelană, pare pregătit un loc pentru un Dumnezeu

tînăr și singuratec, smuls dintr’ai lui și fericit cu tristețe, în vecinica lui sin­
gurătate. Hristos a înviat !... Unde-i el ? Nevăzut, trece prin toate colibele, mîn-
BC

gîie copii, strînge mîna muncitoare, drege un suflet șovăitor. Unii-l aud șop­
tind : Sînt lîngă tine; alții îl așteaptă să bată ’n poarta sufletului lor, de
douăzeci de veacuri.

Dar dacă a înviat Hristos,

*
dacă sărbătoarea s’a așternut pe fața șesu-
 FACLA 223

rilor și a sufletelor, Hristoșii azvîrliți în pămînt, în 1907, dorm încă, dorm

Y
somnul cimitirelor de cari sărbătorile fug. La ei mă gîndesc, fără ură pentru
nimeni, cu iubire și părere de rău pentru dînșii, la fiece bătaie de clopot sus-

AR
pinătoare. Era ca și azi, către Paști, în zilele de pocăință și de osîrdie crești­
nească. Ei n’au ajuns să miroasă mireasma pădureață a sălciilor dela Florii
și Poștele romînesc s’a roșit în anul acela, în sînge adevărat. De-atuncea sînt

R
bucatele atît de îmbelșugate, de-atuncea spicul e mai gras, de-atuncea pînea

LIB
pe care vom fringe o la prinsul familiei este mai gustoasă... Și tot de atuncea
rinlem, altoite și noi cu sînge, mai cutezători și mai fierbinți și noi. De cind
Răstignitului nostru celui golaș, celui strein în Ivdeea lui, i s’au zdrobit oa­
sele și carnea pe crucea lui, mare cît țara, pe care a purtat-o pe umeri ca
zeul, mai vesel și mai rinjos Atlas.

ITY
Acela nu mai va învia în neamul lui niciodată.
*
Cu toate acestea, e’ntr’adevăr așa, e-adevărat că Isușii noștri au murit

S
pe totdeauna ?
Se aduce vre-a jertfă, undeva, pe lume, jertfa cea mai însemnată, a rin-
ER
gelui și a vieței, fără ca învierea simbolică a lui Christ să se repete ? Prețul
e scump, dar cu sînge s’a răscumpărat în tetdeauna viața și neamurile cari
nu și l-au economisit pe-al lor au fost victorioase. Simți o durere violentă gîn-
NIV

dindu te la morții pentru adevăr și dreptate — dar totodată și mîndrie. Cu­

cerirea pămîntului mai ales, nu se face fără de sînge; luptele nu se cîștigă
•u vorbe, și curajul e ringele care nu vrea să fie stătător și eare făgăduiește să se
ser se, cu bucurie.
LU

Sentiment greșit? iluzie juvenilă? Din 1907 un spirit noii pare că fe-
tundă țara ; oamenii s’au mai dezmorțit, glasurile par mai tari, năzuințele mai
puternice, izbînda, dacă izbîndă definitivă este bine să fie vreodată, mai apro­
RA

piată. Se alcătuiesc curente, se gîndește mai mult, se citește intreit. Erori și

adevăruri, circulă mai vii, se ridică steagurile mai sus, o pasiune mai mare
răscolește sufletele tuturora. Viața noastră pare cuprinsă de un fel de misti-
NT

eisrn. Acelaș om a simțit în două chipuri: eu teamă mainainte, cu văpaie din

1907 încoace. Scepticismul ne pare acum enervant și ignobil. O speranță infi­
nită ne deschide porțile ferecate pîn’acuni ale sufletului, în care scoboară lu­
CE

minile cele mai felurite. Crengile înflorite ale caizilor par a trece prin sufle­
tul nostru..,.
E-adevărat... Hristos înviază. .
Iosif N. T.
I/
AS
UI
BC

c
224 FACLA

O murdărie a d«lui Banu

Y
AR
D-l Constantin Banu, profesor si director de ziar, publică
în Viitorul de Luni, 19 Martie, o murdărie intitulată : „Facla"

R
și fondurile secrete".
D-sa afirmă, în acest excrement nesemnat care pîngărește

LIB
pînă și coloanele Viitorului:

1) Că „Facla" „este un organ plătit de d. Marghilo­

ITY
man din fondurile secrete* ;
2) Că redactorii ei „cunosc mirosul monedei cu care
se plătesc mușarzii“ ;
3) Că noi grupații în jurul acestui organ democratic,

S
sîntem „apașii dela „Facla";
4) Că sîntem „o mînă de escroci".
ER
Comitetul de redacție al revistei noastre îl compun d-nii:
N. D. Cocea, Toma Dragu, Tudor Arghezi, Constantin Graur,
NIV

Em. Argin și Iosif Nădejde.

Articolul: „Regele complice al asasinilor ; palatul
gazdă de hoți*, cu prilejul căruia d. Banu scrie murdăria de
LU

mai sus, e opera unuia din cei șase redactori ai „Faclei".

Cu tot disprețul ce avem pentru tristul personaj, pentru
omul care, ani de zile, a smuls bucata dela gura bolnavilor
spitalului Caritas, pentru lacheul brătienist care, în vremea ul­
RA

timei guvernări liberale, se înfrupta din fondurile siguranței,

alăturea de Reichmann și Panaitescu, pentru cel ce se înfrup-
tează și azi din sfertul de milion luat de d. Ionel Brătianu, la
NT

plecarea-i dela cîrmă, din fondurile secrete, pentru întreținerea

gazetelor brătieniste în timp de opoziție; cu tot dezgustul ce
simțim de a chema în judecată ori de a cere reparație pe
CE

calea armelor unui asemenea om, — somăm pe d-l Constantin

Banu, director al ziarului Viitorul, să răspundă :

Care din redactorii „Faclei", sus arătați, a fost „ plătit

I/

de d. Marghiloman din fondurile secrete* ?

Care este „mușard" ?
AS

Care „apaș"?
Și care „escroc* ?
UI

De va tăcea, ascunzîndu-se îndărătul cunoscutului său liche­

lism, refuzînd să-și asume răspunderea celor ce vomitează, d l
BC

Constantin Banu, director al ziarului Viitorul, va rămîne pentru

noi un: mizerabil.
Facla
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Biata putere legiuitoare!
NIV

Napoleon Bonaparte, vorbind de, Constituția anului VIII pe care

o dăduse Franței după răsturnarea Directoratului, spunea amicului
său Roedcrer :
— O Constituție trebue să fie scurtă și....
LU

— .... Clară, era să zică Roederer, tăindu-i vorba.

— Da, reluă Bonaparte nelăsându-i timp să vorbească, scurtă
și.... obscură !
Se pare că autorii Constituției românești s’au gândit la această
RA

vorbă a lui Napoleon, atunci când au alcătuit pactul nostru fun­

damental, care este o capodoperă de echivoc.
Așa se explică faptul că, de aproape jumătate secol de când
avem viată constituțională, opozițiile de toate nuanțele au dus ne­
NT

numărate campanii pe tema călcărei Constituției. E atât de vag, de

nesigur și de puțin precis pactul nostru fundamental, încât până
și cea mai anodină lege se poate preta, la nevoie, la o controversă
CE

în ceea ce privește constituționalitatea. Dacă am sta să facem

statistica avalanșei de legi elaborate de Corpurile legiuitoare timp
de 40 de ani, n’ar trebui să fim de loc surprinși dacă am găsi că ju­
mătate din ele au fost taxate, cândva, de neconstitutionale.
Napoleon avea tot dreptul să fie mulțumit de lipsa de precizie și
I/

de numeroasele reticente ale Constituției anului VIII, pentrucă ele

i-au îngăduit să ridice Franța din decăderea în care ajunsese pe
AS

vremea Directoratului, s’o regenereze și s’o unifice, pentru ca apoi

s’o îndoaie și s’o plece sub călcâiul lui de fier. La noi însă nu era
nici un motiv voit ca pactul fundamental să iasă așa de amorf încât
UI

constituționalitatea sau neconstitutionalitatea unei legi să fie tot­

deauna o chestie de apreciere.
Și totuși, așa a ieșit Constituția : elastică, neprecisă, plină de re­
BC

ticențe. Dovadă, după atâtea altele, încurcătura produsă de chestiu­

nea tramvaiului.
 226 FAC L A

Constituția prevede categoric separajiunea puterilor în stat. A

•mis însă un lucru esențial, a omis să specifice, cine e chemat să

Y
judece cazurile când puterile își încalcă reciproc domeniul sau

AR
eând vreuna din ele calcă Constituția. Din această cauză ne-a fost
<at să vedem atâtea teorii constitutionale câte partide politice, sau
chiar câfi politiciani.
Astfel am avut mai întâi teoria că puterea legislativă se con­

R
trolează pe ea însăși, că numai ea este chemată a se rosti asupra
constitutionalitătei unui act al ei. O lege cu caracter vădit necon-

LIB
stitutional nu se va aduce nici odată, căci nimeni n’ar avea atâta
îndrăzneală încât să braveze pe fată opinia publică. Cât despre ca­
zurile contraversate, s’a spus că ele rămân să fie rezolvite tot de
puterea legiuitoare.

ITY
Am avut însă și teoria contrară, că actele puterei legiuitoare
trebuesc controlate de puterea judiciară, care are căderea de a se
rosti asupra constitutionalitătei unei legi și poate refuza aplicarea
ei, atunci când o crede neconstitutională. Sentința Casatei în ches­

S
tia tramvaiului n’a făcut decât să confirme această teorie.
Care din ele este cea adevărată ? Care e conformă cu spiritul
ER
Constituției noastre ? Nu se poate ști : Constituția e mută în a-
eeastă privință.
Dar și în ceea ce privește raporturile dintre puterea executivă
NIV

și celelalte puteri Constituția nu specifică nimic. In adevăr, cu o-

cazia înființatei contenciosului la 1905, s’a susținut că puterea jude­
cătorească are tot dreptul să controleze unele acte ale puterei e-
xecutive. împotriva acestei teorii s’a ridicat cu vehementă întreg
LU

partidul liberal, care, prin glasul d-lui Toma Stelian, a susținut o

teorie cu totul contrară, pe care a și tradus-o în fapt atunci când
a desființat contenciosul.
Dar în privința raporturilor dintre puterea legiuitoare și cea
RA

judecătorească ? Partidul liberal, înainte de procesul tramvaielor,

emisese o teorie cu totul alta decât cea susținută la proces. Purtă­
torul de cuvânt al acestei teorii a fost tot d. Stelian, care- a formu­
lat-o astfel:
NT

„Dar la noi, este posibil ca puterea judecătorească să aibă pre­

ponderentă asupra puterei legiuitoare ? Aceasta ar fi răsturnarea
tuturor principiilor. —
CE

„O singură putere are proeminentă în tara noastră: este pu­

terea legiuitoare, care știm că e încredințată parlamentului și re­
gelui. Ea are dreptul chiar să desființeze magistratura în organi­
zația ei actuală reorganizând-o altminteri".
I/

Vedeți consecventă la liberali: Atunci când erau porniți în

contra justiției, care-și permisese, pe baza legei contenciosului, șă
AS

anuleze câteva decrete, ei reduceau puterea judiciară la un rol din

cele mai modeste, subordonând-o cu totul, mai întâi puterei execu­
tive, de ale cărei acte i se interzicea să se atingă, și apoi puterei
legiuitoare, pu care o declarau proeminentă.
UI

Când s’af produs însă chestia tramvaiului și liberalii aveau

alte interese, n’au stat în cumpănă și au susținut teoria contrară,
că puterea judecătorească are tot dreptul să controleze actele pu-
BC

fe-rei legiuitoare.
Un adevărat haos de teorii contrare și contradictorii.
Cum însă teoriile se pierd și numai faptele rămân, să vedem
cum reies raporturile dintre puteri din cele două fapte importante
 FACLA 227

Y
în jurul cărora s'au învârtit în ultimul timp discuțiile constitutionale :

AR
desființarea contenciosului și sentința Casației.
După teoriile liberale, puterea executivă poate face orice act
abuziv, căci desființând contenciosul, liberalii au statuat incapaci­
tatea justiției de a controla actele puterei executive. Aceasta, pria

R
urmare, e liberă să calce legile după plac.
La rândul ei, justiția poate ori eând să taxeze o lege de ne-

LIB
constitutională și deci să-i refuze aplicarea.
Intre cele două puteri, cea executivă și cea judecătorească,
puterea legiuitoare stă răstignită întocmai ca Crist între doui tâl­
hari.

ITY
Aceasta este icoana pe care o înfățișează în România, în 1912,
cele trei puteri, „separate11 după Constituție.
Nu facem aici discuții constitutionale, constatăm numai fapte.
Și este un fapt azi, că un act abuziv al unui ministru, făcut în dis­

S
prețul legilor și al Constituției, este sfânt pentru justiție, pe când
o lege votată de ambele Corpuri legiuitoare, sancționată și pro­
ER
mulgată, poate fi nesocotită de orice Algiu dela vre-o judecătorie
de pace.
Faptul grav, nespus de grav în această situație, este halul de
înjosire și de umilire la care a ajuns puterea legiuitoare, alcătuită
NIV

după capriciile puterei executive și dominată de amândouă pu­

terile.
Și totuși, într’un stat constituțional și reprezentativ, parlamen­
tul este reprezentantul suveranitate! naționale, este națiunea în­
LU

săși. încălcarea drepturilor parlamentului înseamnă încălcarea

drepturilor natiunei suverane.
De altfel, nu trebuie să ne mirăm de halul în care a căzut
puterea legiuitoare. Sistemul reprezentativ este la noi o ficțiune, căci
RA

în loc ca guvernul să fie emanatiunea parlamentului, parlamen­

tul este creatiunea guvernului. Era firesc, prin urmare, ca siste­
mul nostru reprezentativ sui generis să ducă la acest rezultat fe­
NT

nomenal, ca puterea legiuitoare în loc' de a fi proeminentă, să a-

jungă o otreapă sub picioarele celorlalte două puteri.
I. Robu
CE
I/
AS
UI

ABONAMENTE
BC

In străinătate
Pe un an Lei 7.— Lei 9 —
„ 6 luni
 228 FACLA

Y
AR
Liberalism contimporan

R
LIB
Supăiate de acțiunea Faclei ziarele liberale nu scapă nici un
prilej ca să ne numească bandiți sau apași. Cuvintele nici nu sini
făcute să exprime alt-ceva decît sensațiile și tăria lor. Alteori, ca deu­
năzi prin Viitorul, excelenții noștri liberali, caută să explice faptele

ITY
noastre cele mai bune, de cari partidul lor a ajuns funciarmente in­
capabil, polițienește. Atmosfera sănătoasă a unei conștiințe curate le-i
cu desăvîrșire necunoscută confraților noștri întru tipar, și ei nu pot
cuteza să și închipuie că o acțiune poate porni dintr’o convingere^

S
dintr’o dorință, de la suflet. Acești nefericiți, înecați în afaceri
ER
și gheșefturi, la cari fie-ce sentiment se măsoară cu mărimea unti
monede și fle-ce pornire e urmarea unei operații de Bancă, sînt încre­
dințați,—le acordăm această sinceritate,—că Facla e plătită de d. Mar­
NIV

ghiloman.
Liberalii au rămas din trecutul părinților lor, cu cari se asea­
mănă numai la chip și la numărul picioarelor, cu obiceiul pe atuncea
legitim, de-a controla numai dînșii viața politică a timpului. Ei se so­
LU

cotesc în afară de orice control. Censura trebue să fie liberală, cred

liberalii de azi, și cu atît mai mult cu cît foștii socialiști dela Lumea
Nouă, botezați de liberali și convertiți la bani albi pentru zile de re-
mușcare, practicaseră și ei, și mai de curînd, censura. Nu tot liberalii
RA

sînt aceia cari, într’un moment de puerilitate gravă, pretindeau că vor

guverna și din opoziție? Totul în țara aceasta trebue să fie liberal și
făcut numai de liberali.
NT

Adevărul este că liberalii n’au fost în totdeauna burghezii, spe­

culanții și uzurarii de azi. Revoluția din 1848 a fost liberală și presa
toată de pe atuncea, presa de război și de convingeri era în mare parte
CE

liberală. Un rând întreg de bărbați de inimă, frămîntați de idealuri și

lezne jertfîtori de sine, au fost liberali. Progresiv însă caracterul de-
revoltă și năzuință se micșoră ca în sfîrșit să dispară.
Astăzi ei sînt ce-i vede toată lumea, abuzivi șî lacomi, țara
I/

pare moștenirea lor; locuitorii dintr’însa, liberalii se uimesc să vadă

AS

că nu sînt smeriții lor servitori. In 1912 idealul partidului e pus în-

tr’o afacere de tramwaie și, complet desoriențați și pervertiți, cei
cari îl servesc confundă tramwaiele cu o importantă chestiune de
UI

stat, fac scandaluri publice și întruniri, amenință guvernul, umblă

după războiu civil cu scopul ca tramwaiele să nu le scape. Ca să a-
jungă la cîrmă au sculat acum cîțiva ani poporul, pe care în revolte
BC

trebuia să i secere cu tunurile’,- nu le mai trebuia, liberalii puseseră

mîna pe putere ! Dar toata acestea cu pretenție în acelaș timp la res­
pectul pe cari singuri înaintașii lor l-au meritat. Ei cred că vremurile
au rămas pe loc, că dînșii cuprind toate aspirațiile, toate ideile vii­
toare, ei sînt Alfa și Omega ; că în afară de cercul agenților lor elec­
torali nu se mai gândește. Atît îi îngrijește gheșeftul în cît în acțiu-
 FACLA 229

Y
nile independente și cele mai depărtate, ei văd un asalt la casa lor

AR
de fler și în oamenii cri le provoacă și le cultivă niște „apași“.
Cei cari au rămas pe loc sînt liberalii; timpul, mergînd, i-a în­
trecut încă de mult. Partidul lor de azi e reacționar și obscurantist;
el nu mai răspunde la nici una din vechile lui chemări. Chemările

R
au trecut în inimile noastre, în sufletul nostru și al celor ca noi; ei

LIB
sînt trecutul și aproape cadavrul; ei au stabilit o burghezie, au așe­
zat o nouă rînduială. lesne învechită; noi sîntem viitorul, noi bandiții
de la Facla.
Nu se știe însă, e-adevărat și asta, cîtă vreme vom fi noi acest

ITY
viilor. Poate că și dintre noi vor cădea unii, pradă binelui, al acelui
bine care-i un început de senilitate și prostire. Dar mi se pare că în
această oribilă perioadă de agonie, n’am pizmui în spadele tinere, vi­
oaie și salutare ce s*ar ridica să ne pedepsească și n’am vedea în

S
purtătorii lor niște asasini, dar compensarea logică și fericită a im­
becilității eroilor de odinioară. ER
D. Banu cel pipernicit la suflet^și-a căruia inimă sbîreită și bă-
loasă nu mai visează decît ministere, vede cu totul într’altfel.
Toate astea nn exclud aplauzele noastre pentru liberali oride-
NIV

cite ori acțiunea lor va fi meritorie și cînd părăsind strîmtorile în care

își pierd, purtați de cîțiva stegari cu inima neagră, gloria de odinioară,
vor adopta un sincer altruism.
LU

Atunci vom primi parale dintr’altă parte, dela d. Ion Brătianu,

Cît e de minunat să fii independent! Te plătesc toate guvernele.
Guliver
RA
NT
CE

REGELE AMENINȚAT
I/

Opera de conrupție a d-lui Marghiloman continuă. Viitorul a ară­

AS

tat cum, în schimbul unei sume de bani primită din mîinile d-lui Pa-
naitescu, „Facla“ a pornit o infamă campanie de amenințări contra
Coroanei. Iată însă că amenințările infame la adresa Regelui au înce­
UI

put să apară acum și în... Viitorul:

„Dacă din desfășurarea normală a evenimentelor, scrie VII­
TORUL, nu va eși retragerea actualului cabinet, se na îndreptăți
BC

părerea, pe care lumea politică o discută numai DEOCAMDATĂ,

că regele ține să mențină guvernul prezidat de d. Carp".
Așa dar regele vrea să mențină la putere pe d. Carp. Aceasta
 23» FACLA

este părerea oamenilor politici, și acești oameni politici, pentru mo­

Y
ment, discută numai — ce vor face peste o zi două se va vedea. Se

AR
poate însă prevedea ce vor face liberalii, îl vor sili pe rege să-și
schimbe atitudinea. Prin ce mijloace? Asta nu interesează. Ceeace in­
teresează este că guvernul d-lui Carp a început să-și plaseze diatribele

R
antidinastice nu numai în Facla dar și în Viitorul.
D. Banu, care are informațiuni precise despre chipul cum am

LIB
fost cumpărați noi de către d. Marghiloman, pentruca să strigăm „Jos
regele1*, ne va da, de sigur, amănunte asupra felului în care s’a în­
cheiat tîrgul între d-sa și ministrul de interne.
Și d. Take lonescu, care a denunțat la „Dacia11 antidinasticismul

ITY
nostru, nu va uita să facă același lucru la viitoarea întrunire și
pentru d. Banu, recte d. Ionel Brătianu.
Nu înțelegem să ni se retragă numai nouă creditul la Palat.

S
Dacă sîntem cu toții egali în fața d-lui Panaitescu — care ne conrupe
de-o potrivă—vrem, cu atît mai mult, să fim egali și în fața Palatului.
ER
Un Apaș
NIV
LU
RA

SEMNE BUNE
NT

N’am putea suferi de infatuitatea celor cari cred că în tot

ce fac e numai geniu și numai absolută dreptate. Singuri oa­
CE

menii de stat par a cunoște vanitatea și mîndria fără de restricții.

Se întimplă ca din o mie de lovituri vreuna să grcșască, dacă nu
de tot, pe jumătate. Consolarea în asemenea cazuri bine dove­
I/

dite este că, subiectiv, lovitura comportă o însemnare ori și cum,

și că lupta prin experiență desvoltîndu-se in intensitate, cîștigă
AS

și în metodă.
Cei serioși și sinceri n’au întîrziat să vadă rezervoriul de
idealis care alimentează revista noastră critică și numărul lor
UI

s’a înmulțit din ce în ce pînă la massa cea mare a cititorilor

de azi. Superioritatea aderenților și prietenilor noștri asupra
partizanilor din cutare sau cutare clică politică este că ei nu
BC

ne-au cerut nimic, nu așteaptă dela noi nimic alta decît luptă
pentru adevăr, fără nici o recompensă—și noi deașișderi nimic
dela dînșii. Strîngerea viguroasă a unei mîini oneste și necu­
noscute care se’ndreaptă din public către noi; felicitările spon-
 FACLA 231

Y
tanee pentru cutare campanie; prietenie sufletească pe care o

AR
simțim de departe—sînt daruri cu adevărat de preț.
Nu tot așa gindesc ceilalți, pe cari pana noastră nu poate
să-i cruțe. Ereziile lor, aruncate la pămint; personalitatea lor
nocivă compromisă și distrusă —- sînt pricini de ură eternă.

R
Apoi efectul educativ al atitudinei noastre.

LIB
Âcum 10 ani Facla nu s’ar fi putut citi. Astăzi Facla pă­
trunde pretutindeni, departe, prin tirguri și sate și in toate des­
părțiturile sociale — și cu fiece număr tot mai mult și tot mai
profund. O opinie publică pe care presa de partid sau a batjo­

ITY
corit-o sau n’a știut să o formeze, s’a alcătuit pe nesimțite și
grație Faclei care aduce neîncetat aminte că rodul civilizației
nu poate fi sănătos și gustos decît în independență și dreptate,
deprinderea curagiului se manifestă pretutindeni, cu o dorință

S
de control. Acum 10 ani se gindea în tăcere și într’o robie de
ER
cuget mințitor mai mare decît acum. Azi mai lesne se obicinu-
ește cineva cu ideea că totul trebue curățit, înfrumusețat, și că
întunericul nu e locul în care trebue să ne ascundem florii
sufletului nostru. De-aci înainte mergem către o prefacere, o
NIV

analiză și o verificare tot mai mare. Totul trebue cunoscut și

dat la lumină. In lumină se împuternicesc toate lucrurile.
Aceste cîteva reflecții ne vin, între altele, răsfoind pagi-
LU

nele unei reviste Lupta, organ, spune titlul, al funcționarilor

C. F. R., îndreptată împotriva funcționarismului superior dela
căile ferate.
Revista aceasta va da pe față tot ce nu se știe despre a-
RA

ceastă instituție plină de surprize și obscurități. Intr’un articol

scris cu convingere și sinceritate și care ar putea, cu cite-va
cuvinte doar schimbat, să se potrivească la orice altă instituție,
NT

se poate vedea cît e de întinsă lepra orientalismului in țara

noastră și cît se întinde mereu dorința îusănătoșirei.
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
RAR
LIB
ITY
9

Instanța cea mai înaltă a țării, s’a rostit.

S
Onorata curte a hotărît că, în^țara arbitrarului politician,
ER
judecătorul, oricare ar fi el, pe orice treaptă a erarhiei s’ar
găsi el, va putea să refuze aplicarea legilor, ca neconstituționale.
Bucuria noastră e enormă în fața cuvîntului grav, cum­
NIV

pănit și demn — mai ales — al înaltei Curți.

Insfîrșit, lovitura decizivă oligarhiei noastre politice, fu
dată! Insfîrșit, parlamentului oligarhiei cenzitare i se reteză
capul cu spada dreptății. Oribil mutilat, el zace acum în tere­
LU

ziile balanței justiției romîne. Insfîrșit, parlamentele Romîniei

moderne rămîn azi: ticăloase fabrici de legi anticonstituționale.
Fabricele arbitrarului legal, întărit cu semnătura Majestății
Sale Decizia Curții de casație —cine o va tăgădui ? — însem­
RA

nează falimentul puterei noastre legiuitoare, falimentul prero­

gativei regale de a sancționa legile. Falimentul a două organe
oligarhice.
NT

Atmosfera e azi purificată. Poporul poate respira, din lar­

gul plămînilor, liber.
Adio arbitrar! Adio samavolnicie! Adio putere politică
CE

neîngrădită! Constituția a fost salvată. Onoare nobilei, cuteză­

toarei magistraturi !
De azij dreptul de asociație nu va mai fi încălcat; liber­
tatea presei nu va mai fi știrbită; întrunirile vor fi lăsate
I/

libere. Constituția va trăi, în spiritul și litera ei.

Lege scelerată dela 19 Decembre 1909, tu care răpești ce­
AS

tățenilor aflați în serviciul statului dreptul de asociație, ești

perdută ! Casația te va sfărîma ! Obraznică „rațiune de stat",
și tu „act de guvernămînt“ v’ați dus! înalta curte v’a sugrumat.
UI

Atotputernicie politică, trufașă, înpilătoare și crudă, ma­

gistratura te împinse în matca ți.
BC

Onoare vouă, iluștri și veghetori paznici ai dreptății !

*
* *
Dar, să ne reculegem.
Adecă justiția a glăsuit săptămîna trecută ? Adecă drep-
 FACLA 233

Y
tatea nepărtinitoare și rece, a triumfat ? Adecă cea de-a treia

AR
putere în stat a chibzuit ?
Așa ar fi, într’o țară: cu justiție, cu magistratură, cu
judecători.

R
Dar, cînd Ionel Brătianu a umblat cu talerul pe lanepri-

LIB
hăniții magistrați; cînd tîrgueli au fost; și învoeli s’au făcut;
cînd, cu zile întregi înainte de pronunțare, decizia înaltei Curți
era cunoscută „în sferele de obicei bine informate” : justiția
s’a rostit, glasul dreptății s’a auzit ?

ITY
Justiția, putea să declare anticonstituțională o lege prin
care se întorceau comunei milioanele frustrate, și, implicit, cons­
tituțională legea prin care milioanele comunei fuseseră furate ?
Nu, justiția nu s’a rostit.

S
Takismul și liberalismul, tari azi la Casație, au triumfat.
ER
Mîine, de vor fi prudenți să înpîneze magistratura cu oamenii
lor, vor învinge conservatorii.
Politica s’a rostit la Casație.
Politica a înbrîncit și a pălmuit politica.
NIV

Politica a destrămat în palatul zis al justiției ceeace țesuse

politica pe dealul Mitropoliei.
Justiția nu s’a rostit, nu putea să se rostească, nu se ros­
LU

tește decît în țările unde există, cu adevărat.

Toga roșie
RA
NT
CE

Nea Ghiță și mielul socialiștilor

I/

Cunoscutul cetățean Nea Ghiță, recunoscut pentru independența și

AS

'nteligența sa. ne trimite următoarea scrisoare:

Stimabililor,
UI

Las’ că știa. 0 să ziceți:

— Ehe, ioite și pe Nea Ghiță la socialiștrii 1
Că sunteți socialiștri, vă știu io. Odată mă zgăiam la poza Iui Ee-
BC

riehidi dă pă jurnalul dumneavoastră Ia chioșcul lui lani Grecu din Dea­

lul Spirei. Și cum mă uitam io așa și par’că vedeam pe Conu Mișu sco-.
țînd asu de treflă din macșetă, iacă mă pomenesc în spiaare cu Sburlan—
Sburlan, comisaru nostru, de I
— Airosum, nea Ghiță, te uiți la reviste socialiste, dumneata !
 234 FACLA

lo tăcuiu. Fiindcă așa e felul meu: pă mine cînd mă ia cine-va Ia

Y
vale, ori tac ori îl dau tava. Și cu Sburlan sunt pretin și nevestele noastre

AR
cică’s neamuri. Așa dară, sunteți soeialiștrii, nu vă mai ascundeți. Adică
de ăia care nu cred îu Dumnezeu. Și ci-că dumneavoastră nici la Paște nu
credeți și nici miel nu cumpărați. De, ca să zic, tot soiu dă lighioi," pă

R
lumea ast*..
Io cînd am auzit întîiu și întîiu cu ce păcate vă încărcați sufletul—

LIB
că nici miel nu cumpărați nici în Dumnezeu nu credeți — v’am înjurat,
neam nu v’am lăsat nespurcat, v’o spun dă la obraz, că io nu umblu cu
șahăr-mahăr, cum ar zice un jidan.
Da, p’ormă, după ce v’am spurcat bine, am stat io și m’am gîndit:

ITY
— Mă, n’or fi avînd dreptate oamenii ăștia?—că socialiștri-socialiștrii,
dar proști nu trebue să fie ei, că numa după cum Fau pozatără pe grecu
de Fericiri di arată că au ceva sub brumărie.

S
Apoi dacă nu săntără proști, de ce nu cumpără miel în Sîmbăta
Paștilor că și nemții^ dorn’le, cîtu’s ei de șoacăți, și tot se’nfruptă c’o
ER
eiosvîrtă. De ce nu cumpără, ai?
M’am frămîntat io așa multă vreme, tot vrînd să’i dau de rost în-
trebărei care mereu îmi scurma sufletul.
NIV

Și acum sînt trist, stimabililor,fiindcă văd c’aveți dreptate, măi băeți.

loite, acu venii din hală. Am cumpărat un miel mare, frumos, par’că
era un vițel. Și l’am adus acasă, și l’am dat Lencii să facă ea toate bu­
nătățile care o știi, — că se pricepe, hoața. (Si nu m’audă c’o laud că
LU

p’ormă îmi sare în cap !).

Acu io stau în curte și mă uit la florile albe ale zarzărilor. Și ce
soare mîndru și frumos te mîngîe și te încălzește, darnic. Mîine’i Paștele.
RA

Și o să mănînc din mielu Domnului. 0 să ciocnim ouă roșii și o să ne

înglindisim cu vin. Și o să ție trei zile mulțumirea, o să mă uit la copi­
lașii mei cu hăinuțe noui, poate să’i fac plăcere și Lencei să merg cu ea
NT

la dulap și să mănînc floricele, — ei, și p’ormă ?

Adică d. Vintilă Brătianu n’o să mănînce și el miel, mîine ? Și n’o
să ciocnească și el ouă roșii ? Și dacă n’o să se ducă cu cucoana la dulap
CE

— că, de 1 sînt boeri — da n’o să treacă pă stradă ș’o să vadă ? Ei și ?

O să’i lumineze pe el Dumnezeu ca să vadă că nu e lucru cinstit cu
tramvaele și să vie, după ce-or trece sărbătorile, la primarele și să’i zică :
— Frate Matache, dorn’le Dobreseule (mă rog, cum i-o zice) am
I/

greșit. Iacă, Dumnezeu ra’a luminat în săptămîna patimilor, mă las de

furtișaguri.
AS

Sau să vie d. Take lonescu și să ne zică:

— Oameni buni, nu vă mai luați după mine, că dacă vorbesc fru­
mos, mare dragoste pentru voi n’am. M’am gîndit la Christos cît a suferit
UI

el pentru oameni. Și par’că îmi spune cugetul că e mare păcat să’ți bați
joc de oamenii pentru cari a suferit Christos.
Sau să vie d. Dumitrescu, bogasieru, aproprietaru meu și să’mi zică:
BC

— Neică Ghiță, prea’ți iau șapte piei pentru două chichinețe. Mă

gîndii eu de Paște că nu pentru ca să string io grămadă la grămadă a
fost răstignit Christos. Iacă, ți-o las pe jumătate chiria și te ert de taxa
pentru gnnoiu.
 FACLA 234

Sau să vie părintele Latnbru și să zică poporenilor:

Y
— Oameni buni, am băut mult, am înjurat și mai mult și cu eăldărușa.
la voi am venit. Altceva n’am făcut în zilele mele. Dar deschisu-mi-sa

AR
ochii minței și am văzut, în aste zile sfinte, că nu pe calea asta vă voia
înălța io pă voi.
Seu să viu chiar io — da, io — și să i zic nevesti-mi:

R
— Leanco, am fost rău cu tine. Te-am bătut ca pe-o scoarță și te-ana
înjurat ca un păgîn. lartă-mă, că, ioite,iîn aste zile dă Paști, m’am gîndit

LIB
eă Isus Cristos a zis că iubirea e lucru mare. lartă-mă că n’o să mai fac.

Dar nu, fraților, nu. N’o să se pocăiască niei d. Vintilă Brătianu,

ITY
nici d. Take lonescu, nici d. Dumitrescu bogasieru, niei popa, nici io nu
mă voiu pocăi. Zilele astea de Paști— văz io bine acu — sînt doar așa o
parigorie pentru burtă. Că noi, dacă ne odihnim în aste trei zile, o facem
ca cu puteri noui să pornim p’ormă la rele noui. Sfintele Paște trec de par’că

S
nici n’ar fi fost. Și de-a doua zi o începem iară, că nici o învățătură nu
ER
pătrunde în sufletu nostru. Și dacă e așa, la ce să mai crezi, la ce să mat
cumperi miel de Paște? Că mielu dacă n’are nici un alt înțeles, e doară
•arne cumpărată din hală sau dela olteni și atîta tot. Și dacă dumnea­
voastră nu cumpărați, e că ați înțeles, se vede, mai de vreme ca alții, eă
NIV

nuca nu mai are miez, că doar coaja a rămas dă ea.

Hei, să mă credeți, pă mine mă doare cugetu ăsta. Că ași vrea să.
fie altfel, ași vrea să fie.... ei, se vede că stătui prea mult în soare, că
LU

mi’s ochii plini de lacrămi....

Să mă ertați că v’am bătut prea mult capu.
Cu plecăciune
Nea Ghiță
RA
NT
CE
I/

REVISTA LITERARĂ Șl ARTISTICĂ

AS

literatura noastră da azi, cînd literar fără să facă niciun soi de>
scriit rii mînați de oareșicare tra­ literatură, își poate plăti gloria cu
UI

diție și idealism s'au retras aproape o sumă de bani pusă în fondarea

definitiv din presa literară, este unui magazin. Dacă pe terenul
prada oricărui ins, descălecat din bărbieriei de lux sau al politicei
BC

zonele cele mai opuse literatu­ n’ai putut străluci mai mult decît
re!. Momentul e propice tuturor o monedă imitată, este loc în litera­
încălcărilor și întrusiunilor. Cine tură, pentru o licărire mai intensă
vrea să-și agonisească un nume de sticlă autentică, goală. Numele
 236
d-tale mereu tipărit pe învelitoa-
rea unei reviste, de care plictisind
pe unii, tirîndu-te la alții, jefuind
pe scriitorul sărac și ieftin, izbu­
tești să legi cîteva nume dacă nu
cîteva prietenii, sfîrșește să pară
și literar. Și aceasta cu atît mai
lesne cu cit fiind de pildă ziarist
profesia întru cîtva vecină cu li­
teratura, mulțumită scriitorilor în­
căpuți de nevoe în presa cotidiană,
de la ziar la literatură saltul pare
mic. Tot la tipografie se face și
una și alta, nu-i așa? Și buțile și
sculpturile medievale sunt lucrate
tot din lemn.
0 revistă de felul acesta este
Flacăra de sub direcția marelui
nostru scriitor C. Banu.
(n puțina-i destoinicie cu toate
S
acestea, pentru cele literare, d-sa
visa la început un Olimp confuz
ER
în care n’avea decît o singură pre-
ciziune : rolul d-sale de director
al acestui munte strămutat în Bu­
NIV
curești Mal pe urmă a trebuit
să'și micșoreze visurile pe statul
său și să apuce drumul sigur al
celorlalți, fără riscuri și cu bene­
ficii probabile. De patru luni de
LU
cînd apare, de cîte patra ori în
lună, numele d-sale pe copertă, d.
Banu încă n’a scris un articol de
literatură, care să exprime o ve­
RA
dere artistică, un articol a» di­
recție ; așa că însușirile-1 de di­
rector nu se văd nicăieri. Ce fel
de director e d-sa ? Pentru o edi­
NT
tură era de ajuns un librar, fără
pretenții ; editorul în deobște își
pune numele în josul paginei, la
firma industrială și nu în capul
CE
publicațiilor sale.
In ce privește noutatea, care
singură justifică apariția unei re­
viste, Flacăra n’a adus nimica noii;
d- Banu n’are curajul — evident—
I/
să caute să impue un singur cola­
borator de-al săfi și păstrează neu­
AS
tralitatea cuminte a Univerndwt lite­
rar, căre ia dela toți cîțl îi dafi cîte
ceva. Cînd i-am reproșat, odată, că
Flacăra e menită să strice și pu­
UI
ținul bun gust al lumii noastre
cititoare în romînește d. Banu, în
fllacăra d-sale, s’a făcut foc. Că
BC
scriitorii impuși de alții și recu­
noscut! prin talentul lor găsesc
;n d. Banu un admirator, asta nu’i
FACLA
măgulește prea mult pe dînșii, iar
d-sale nu’I dă o autoritate literară
și un rost în literatură. Dacă d.
Y
Goga n’ar fi fost premiat de Aca­
demie, dacă d-nil Sadoveanu, An-
AR
ghel, Agirbiceanu, etc., n’ar fi fost la
apariția Flăcării, cotați de public,
d. Banu n’ar fi cutezat să le dea
tîrcoalele literare de acum, căci
R
pentru aceasta ar fi trebuit să aibă
independența gîndirii, gîudirea și
LIB
curajul care’i lipsesc.
Prostul gust al „Placării" se în­
vederează în tot ce nu vine dela
scriitorii cunoscuți. Cimentul re­
vistei e cît se poate de gazetăresc.
ITY
„Ecourile" învederează la fiece rînd
lingușala editorului și a negustoru­
lui, afară de reaua credință, și-a-
ceasta prost exprimată, din unele
cazuri. Intervievările cînd cu mi­
niștrii, cînd cu vre-un literat* de
un stil cotidian, puteau rămîne a-
panagiul Flacărei zilnice, ai Viito­
rului. Revistă mai plat concepută
și mai imbecil executată nici nu
se poate.
Prostul gust al Flăcării s’a în­
tins și Ia editura ei. D. Banu, cel
scrupulos și literat scoate o colec­
ție de romane, o desonoare lite­
rară, care i-ar repugna și celui din
urmă scriitor. Fără nume de autor,
căci cine ar semna asemenea vo­
lume ? — traduse din cine știe ce
biblioteci streine citite de servi­
tori : cu desene pornografice pe
copertă — ele se duc sâ mâzgă­
lească sufletul tineretului sau al po­
porului care le citește, ca roma­
nele sensaționale de tristă memo­
rie ale lui Cazavilan și Hertz.
Căci d. Banu, pe lîngă că-i lite­
rat de marcă, este — mă rog! —
să nu se uite, și un educator.
*
împotriva acestor soiuri de lite-
teratură, bătrînii, desgustați să se
războiască din nou cu microbii, nu
reacționează precum ar trebui. So­
licitat de Flacăra să i se facă re­
clamă cu tobe multe, d. Caragiale
a respins propunerea printr’o te­
legramă pe care revista avi nai­
vitatea să o publice ca un titlu.
D-nii Vlahuță, Coșbuc, sînt reset-
vați în adesiunile lor pentru re­
vista d-lui Banu. Simpatii ea n’are
la nici un scriitor, tînăr sau mai
 FACLA
vechi. Aceștia văd spasmul ds re­
clamă și nebunia de mediocritate,
cari îmbolnăvesc literatura noastră
de azi și își aduc aminte că pe
vremuri lucrurile se petreceau cu
mai multă cinste. Literatura nu
era încă prilejul de benshetnială
al tuturor buldogilor lirici sau dra­
matici.
Exuberanța prea exagerată a
monumentalelor ciuperci provoacă
ivirea unor mîntuitori, cari, dacă
nu sîat niște atleți scriu cu inten­
țiile cele mai de laudă. Printre’tit-
lurile luminoase, una din revistele
mici se numește Farul. Begret
că nu pot, pentru preciziune, scrie
numele acestei publicații, în dia­
gonală, ca’n original. Se vinde : 5
parale, îndoită o singură dată ca
un jurnal. Se reclamă de disciplina
artistică a cunoscutului filolog și
profesor universitar d. Ovid Den-
sușianu, directorul altei, reviste
apărute în urma Liniei Drepte de
sub direcțiunea poetului Demetrius,
Viața Nouă, prea puțin scrisă și ci­
tită. Ca și revistei pe care vom
indica-o îndată îi vom aduce repro­
LU
șul că-și ține polemica la periferie,
cînd pornită din miez, cum vor fi
silite ambele reviste s’o facă, rodul
ei ar fi mai prompt și mai bine
RA
venit.
Insula este, abia eșită de sub
tipar, revista de opoziție directă
la revista d lui Banu. Și Flacăra
NT
și Insula pornesc din aceeaș re­
dacție de ziar cotidian, Viitorul. Ne­
glijat cu desăvîrșire da d. Banu,
CE
cu care lucrează la acelaș biurou
și pentru aceeaș gazetă, d. Minu-
lescu, singurul literat de la Viitorul,
trebuia mai curînd sau mai tîrziu
să se răzvrătească. D-sa găsea
I/
motiv îndeajuns și în faptul că la
conducerea revistei, directorul său
de ziar, a ales îu ioc de un lite­
AS
rat pe un reporter de meserie, cu
care însă se înrudește. De ce s’ar
înrudi acasă, de ce s’ar înrudi la
UI
ziar, și n’ar rămîne rudă și în li­
teratură? Ar fi contrariu celor mai
elementare noțiuni do nepotism.
Insula se prezintă mai complectă
BC
și mai compactă decît Farul, deși
declarația din capul revistei suferă
de slăbiciune, și asta tot din pri­
• 237
cina susceptibilităților de menajat,
Y
ceeace ridică adversității orice pu­
tere. Nu se înțelege dacă înlocui­
AR
rea iui și peste tot cu este o
ironie pentru negustorii dela Fia
căra sau numai un fel de origina­
litate. Originalitatea pare că d. Mi-
R
nulescu o caută cu orice preț, in­
spirat întru aceasta de futuristul
LIB
Marinetti, care dacă o reclamă cu
atîta vehemență ppntru sineși este
că-i lipsește, ceeace ar fi o indicație
destul de rea Poezie, proză, pole­
mică, cu toată preciozitatea lor fe­
ITY
minină, fac revista simpatică și de
multe ori preferabilă concurentei
sale Flacăra.
Trebue să relevăm o poezie
S
de d. Săulescu, liniștită și ca să
zicem așa, interioară, care își ia
ER
farmecul din sucul ascuns al gîn-
direi. In poema d-lui Bacovia . se
poate găsi o pildă pentru defi­
niția versului liber, a cărui gre­
NIV
utate și valoare stau în cadență
deosebită, în ritmul divers al ace­
leași bucăți.
Dar de ce Insula și nn altfel, e
lesne de înțeles. Numele este îu
orice caz bine găsit și frumos. D.
Minulescu crede, ca mai mulți pe
la noi și pe aiurea, legănați de ilu­
ziile unei pubertăți, la unii foarte
întârziată, că în literatură patria
tuturora nu este aceeași, că s’ar fi
născut niște oameni noi, cu totui
noi, desprinși de ceialalți, Aceștia,
ca niște insulari, ar fi siliți să tră­
iască departe de continente. Teza
e falsă. Poezie nouă nu se găsește
nicăieri; da, talente noi. Insularii
sînt ai tuturor epocilor și nu sînt
caracterizați de așa numita, de că­
tre găgăuți sau răutăcioși, poezie
simbolistă, decadentă, etc. tot așa
cum simbolică a fost toată poezia,
întotdeauna, precum simbolică e
vorbirea, simbolică natura, gîndi-
rei și tot ce vicțuește. Insularii sînt
talente noi, în special cele învăluite
de oareșicare profetism. în contra­
dicție obicinuită cu epoca lor.
La Insula colaborează cu d.Kar-
nabatt, un reînoit pentru poezie,
un rînd de tineri cu altă chemare
decît alegătorii dela Flacăra.
Gabriol
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
POLEMICI
NIV

Partizanii d-lui lorga. — In Gazeta Transilvaniei, un membru

marcant al partidului naționalist preaslăvește ziua de 13 Martie 1806 și
spune:
LU

..Eram mic pe atunci și n’am luat parte la acea crudă sărbătoare

stropită cu nevinovat singe studențesc”,
Sperăm că cu ocazia j aniversărei a 5-a a acelei zile memorabil»
RA

partizanul d-lui lorga a obținut de la mămițica d-sale voia de a purta

pantaloni lungi și a fi ales membru în comitetul partidului
S»
NT

Gura păcătosului.... — In ultima întrunire a opoziției, d. Tak»

lonescu a adus o acuzare gravă d-lui Carp. D-sa a spus:
— Venind la putere, d. Carp a căutat să-și facă popularitate. Și
CE

atunci d-sa vrînd să ne imite pe noi, partidele populare, a adunat pe toți

transfugii, pe toți lipsiți! de demnitate, pe toți excrocii și i-a primit în
partidul d-sale. Dar făcînd aceasta el n’a reușit să imite decît forma; în
fondul lucrurilor n’a reușit să intre....'
I/

Și dă-i înainte pe tema aceasta.

„Cetățenii* l’au aplaudat cu frenezie și... nici un ziar politic, al nici
AS

«a partid n’a relevat aceste vorbe.

Și să mai spui că adevărul n'are trecere la politicienii noștriî.
UI

*
Lcgisă și dreptate. Avocații guvernului ca să susțină dreptatea
acestuia, n’au făcut decît să reproducă înaintea Casației părerile d-Jor:
BC

Toma Stelian, Take lonescu, Porumbaru, etc.

La rîndul lor aceștia ar fi putut să-și susțină teza cu citate de ale
adversarilor lor.
 FACLA 239

Aceasta este politica noastră.

Y
Și mîine, cînd liberalii vor fi la putere, conservatorii vor cere ei

AR
Casației să se pronunțe asupra neconstituționalității legilor. Liberalii vor
cita atunci pe d-nii Carp, Marghiloman, etc., iar conservatorii, la rîndul
lor, vor cita pe d-nii Ionel Brătianu, Toma Stelian, etc.
Ceeace se mai poate, este că, in acest caz, d. Take lonescu să sus­

R
țină de data asta pe conservatori și încă bazîndu-se pe cele ce a spus în

LIB
apărarea liberalilor.
Și va putea susține—cu drept cuvînt 1 — că d-sa e un om consec­
vent, om de idei, care urmează linia dreaptă.
*

ITY
Din carnetul dllii Bădărău. — Cum devii consilier ia Curtea de
Casație :
Dacă ești licențiat în drept și nu vrei să faci politică, intri în ma- -

S
gistratură.
Dacă ești magistrat și faci politică ajungi membru la Casație,
* ER
Crezul opozant. — La început a fost Bădărău și Bădărău a fost
totul. Apoi a fost Algiu, și Algiu a fost lumina. Apoi a fost Bagdad și
NIV
Bagdad a fost dreptatea, și acum e rîndul Atot-puternicului care e lu­
mina, dreptatea și de la care așteptăm puterea.
*
LU

O ciudățenie. — D. Ionel Brătianu spune că d. P. P. Carp e un

pungaș !....
*
Conflictul dintre d. Carp și Coroană.— La început opoziția a
RA

spus că e conflict între rege și guvern: regele vrea să-l concedieze pe d.

Carp dar d. Carp se cramponează.
Azi s’a schimbat nota: d. Carp a demisionat, dar regele se crampo­
NT

nează să»l mențină la guvern. Sînt logici. Oricum conflictul între rege și
d. Carp nu se dezminte, decît numai că e în sens contrar.
*
CE

Ultimul buletin. — Pîn’acum se spunea că regele a cerut d-nului

Carp demisia, dar că acesta ar fi obținut o păsuire pînă după 1 Aprilie.
Azi aflăm că lucrurile s’au schimbat. D. Carp și-a dat demisia, dar
regele n’a prirnit-o : a cerut el păsuire, pe motiv de boală.
I/

*
AS

Trăiască magistratura! — Liberalii și takiștii sînt azi de acord

asupra magistraturei. Ambele partide strigă în cor: trăiască magistratura
Or, din cine se compune această magistratură, această bravă ma­
UI

gistratură ?
Pe jumătate din „magistrații d-lui Bădărău" (vezi presa liberală de
pe vremuri) și restul din „magistrații d-lui Toma Stelian*1 (vezi presa
BC

takistă de pe vremuri).
E deci foarte logic ca cele două partide să poată striga în unison :
trăiască magistratura 1 Fiecare partid se referă desigur numai la jumătate»
 240 FACLA

respectivă, după cum și înjurăturile de pe vremuri se referă la cealaltă

Y
jumătate.

AR
Unde-i comparația ? — S’a observat cu oarecare tristeță, că din
ultimul discurs rostit de d. Ionel Brătianu la Dacia, a dispărut comparația,
obligatoarea comparație a șefului liberalilor. D-sa n’a mai pomenit nici de

R
un vapor care plutește, nici de un stejar care crește, nici măcar de motor
și sîrme electrice...

LIB
Ce să fie ?
Se relevă doar coincidența că de astădată d. V. G. Morțun a tre­
buit să rostească și d-sa un discurs. Unii indiscreți caută comparația cu
pricina în cuvîntarea d-lui Morțun.

ITY
*
O urmare a împăcărei transilvănene.— Se știe că mulțumiță
sforțărilor d-lui Stere „trădătorii' de la Tribuna s’a împăcat cu ortodocșii

S
de la Romînul și aceste două ziare au fuzionat în pierderea Tribunei, care
ER
a dispărut. N’au putut însă dispărea în acelaș timp și colaboratorii acestui
ziar, cari mai trăiesc: unul, d. Ilarie Chendi suferă într’un spital ; altul, d.
Ghiță Pop, în mai multe spitale; ceilalți, ca poetul Soricu, nici dînșii nu
NIV

se adapă din fondurile Cahalului, rezervate pentru moment Faclei, și cu

toții stau financiarmente rău. Comitetul național transilvănean, cu prilejiul
împăcărei și-a luat, îu chip foarte precis, toate sarcinile Tribunei asuprăși,
prin urmare și plata colaboratorilor ei nepiătiți. Se întîmplă însă că toate
LU

scrisorile ce se primesc la Romînul de la creditorii lui, rămîn sistematic

fără de răspuns. Ciudată împăcare !
Pe noi, ca niște jidani ce sîntem, procedeurile celor cari stăpînesc
situația în sfîrșit, în dauna „fraților' lor, ne ating.
RA

*
Greșeli de tipar
NT

In articolul din numărul nostru trecut: Iară „Flacăra^ și d. Banu s’a

strecurat o eroare. Spitalul la care tatăl d-lui C. Banu, a fost intendent și
la care urmează a fi intendent fratele d-lui C. Banu, nu se numește .Ca­
CE

ritas'. Spitalul la care reproșam D-lui C. Banu că a petrecut pînă la în­

surătoare, în solda bolnavilor streini, se numește Xenocrat. A tout seigneur
tout honneur.
I/
AS
UI
BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* - București

Prețul 15 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
ITY
Pax vobiscum
S
Avem un desen la redacție, de mult destinat unui „portret* eventual. D.
C. Arion apare purtător de niște mustăți de-o grosime magiară și cu ochii per-
ER
duți in transparența unui cărbune estompat cu degetul. Figură distrată, mi­
nistrul de ieri și încă de azi al Cultelor, pare că se gîndește să-și aducă
oarece aminte. Portretul său n’ar fi putut decît fi literar și artistic... Exce­
NIV

lenței îi plac tablourile și poeziile, cărțile, frazele căutate și întrucîtva și tei

cari le iscălesc mai mult sau mai puțin. Funcțiuni, sinecure, demnități— toate
formulate in bani sunători, ministrul actual de Instrucție a remorcat cu ele
literatura la buget. Acum, in primăvară, in preajma lui April poeții ies cu pă
LU

tării șl ghete noui, prozatorii își comandă haine pe măsură.

— De cind atît de elegant, amice ?
— Am fost la... Arion.
RA

E greu în situația aceasta să găsești în vreun ziar esînda care pândește

pe fiece guvernamental, un blestem tipărit la etdresa ministrului, care a știut
să se imunizeze prin surîsuri și alte daruri. Poetul „recompensat* nu-i poate
NT

dori decît o guvernare neîncetată', prietenii poetului se gîndesc să-i fie recu­
noscători ministrului', cîteva săptămâni prietenia va cunoaște răgazul de a nu
mai fi „tapată*.
D. Arion trebuia să cîștige peste celelalte, titlul fie paâficator. Conflictul
CE

bisericesc se poate de fapt considera ca pacificat', nimeni, vorba ceea, nu mai

suflă. In fața unui sinod compus din atîțifvulpoi consumați, d. Arion a dovedit
o abilitate egală în dibăcia vulpoiului lui Lafontaine. In noua formare guver­
I/

namentală, i s'a încredințat portofoliul internelor, unde se zbat, nerăbdătoare,

cîteva sute de tramvaie. Pacificatorul!
AS

„Portretul" Faclei ar fi fost, evident, incomplect. In câteva luni din

sinul ministrului Arion a și crescut o ramură de măslin. Să mai așteptăm.
Cariera e abia la început.
UI
BC
 Y
R AR
LIB
Schimbarea Domnilor...

ITY
Schimbarea Domnilor, bucuria nebunilor, zice înțelepciunea
populară.
De data asta s’ar putea spune cu mai mult temeiu: schimbarea

S
domnilor, bucuria necinstitilor. Căci chipul cum s’a făcut ultima
ER
schimbare de guvern și tema pe care ea a avut loc. înseamnă tri­
umful politicei de afaceri veroase, de spoliațiune a avutului public,
triumful necinstei și imoralităței. Remanierea cabinetului înseamnă
înfrîngerea celor cu fierul roșu. Bucură-se, prin urmare, înfierați!,
NIV

jubileze necinstita, deie drum veseliei, prăznuiască-și izbînda ! Fie­

rul roș a scăpat din mîna nevolnicilor cari îl mînuiau și cari tre­
murau în fata actului îndrăzneț ce-și propuseseră.
Nu plângem pe cei căzufi. De ce să-i plângem? E vina lor dacă,
LU

prinzînd pe borfașii vietei noastre publice asupra faptului, n’au a-

vut destulă putere să ducă la bun sfîrșit opera de asanare morală
începută. E vina lor dacă n’au știut să meargă drept la tintă ci au
șovăit, s’au încurcat, s’au lăsat hărțuiti, zguduiți și în cele din urmă
RA

dati la pămînt.
Se întîmplă uneori ca un soldat care se aventurează într’o pă­
dure în urmărirea unui bandit, să fie răpus de forța sau dibăcia
banditului. Acela merită în adevăr toată compătimirea.
NT

Nici o compătimire însă pentru acela care e apucat de tremuri-

ciu la ivirea banditului și se împleticește în propria lui armă.
Guvernul Carp putea fi înfrînt în lupta cu adversarii săi. E vina
CE

iui însă dacă, în loc. să prefere căderea glorioasă pe chestia tram­

vaiului, în loc să cadă întreg și să continue în opoziție cu și mai
multă îndîrjire lupta de asanare începută cu atîta impetuozitate
inițială, s’a lăsat tîrît pe panta compromisurilor rușinoase, la ca­
I/

pătul căreia nu vedem decît o tristă și dureroasă Canossa.

Căci acesta va fi sfîrșitul, inevitabilul sfîrșit.
AS

In adevăr, care e misiunea guvernului de tranziție ce s’a format

pe ruinele guvernului fierului roșu? Să încerce împăcarea cu d.
Take lonescu și să dea satisfacție liberalilor pe chestia tramvaiului.
N’am avea nimic de zis contra concentrărei conservatoare, de­
UI

oarece numai o asemenea concentrare ar împiedeca pe d. Take lo-

sescu de a mai face greșeli ca alianța atît de nefastă cu liberalii.
Ce să zicem însă de cealaltă misiune a noului guvern? O for­
BC

mațiune conservatoare, o parte din cabinetul care a încercat să

purifice atmosfera politică prin stigmatizarea politicei de afaceri,
să vină acum și să repună pe condotieri în posesia prăzei lor? Sc
poate o aberație mai mare?
 244 FACLA

Și totuși, iată surpriza pe care ne-a adus’o acest descurajator

Y
sfîrșit de Martie, care va rămîne de pomină în istoria luptelor noa­
stre politice.

AR
Lamentabil sfîrșit pentru o acțiune așa de nobilă și de cura-
gioasă ca cea încercată de d. Carp. Trist și lamentabil, în adevăr. S’a
făcut acum dovada definitivă că tara aceasta nenorocită este menită

R
să fie veșnic prada oamenilor de afaceri, că ea este și va rămîne
veșnic spoliată, că nimic nu se poate întreprinde împotriva acelora

LIB
cari amestecă politica cu afacerile, cari exploatează avutul obștesc
în folosul lor și al partizanilor lor, cari jefuesc statul și comuna fără
scrupul și fără rușine. S’a făcut dovada definitivă că orice se poate
în tara asta, afară de un lucru: să te atingi de gheșefturile patrio­

ITY
tice ale liberalilor.
D. Vintilă Brătianu și acționarii săi vor reintra, prin urmare, în
posesia tramvaielor așa de spoliatoare pentru comună. Fie! De cât,
să nu se uite un lucru. Pe lângă chestia materială în jurul căreia s’a

S
desfășurat dibăcia strategică a politicianilor noștri, mai este o ches­
tie mult mai însemnată, cea morală. D. Maiorescu poate să redea
ER
Brătienilor tramvaiul, nu le va putea reda însă stima și considerația
obștească. Ori cât ar căuta guvernul de tranziție să dea satisfacție
liberalilor, el nu va putea să spele de pe fruntea acestora pecetea
NIV

de înfierare aplicată de d. Carp. Aceasta îi va stigmatiza de-

apururi.
Ce se va întîmpla mâine e lezne de prevăzut. Politicianii se vor
împăca, își vor strânge mâna cu cordialitate și vor declara într'un
LU

glas că afacerea tramvaiului este cea mai curată afacere din lume.
Firește că, pentru aceasta, va trebui mai înîiu ca d. Vintilă Brătianu
să ofere în mod grațios câteva locuri în consiliul de administrație al
societătei de tramvaie, amicilor d-lor Carp și Take lonescu.
RA

Cât despre opinia publică cinstită, care a aplaudat o clipă ges­

tul frumos al d-lui Carp, ea se va vedea încă o dată desamagită în
speranțele că îndreptarea și asanarea moravurilor politice vor veni
NT

de sus, și-și va pune nădejdea în revoluția morală ce va începe din

rezervoriul de energie și de cinste al masselor populare.
CE

I. Robii
I/
AS
UI
BC
 F A C L A 245

Y
In țara oligarchilor

AR
Chestia tramvaiului a ajuns o chestie de viată și de moarte

R
pentru romînii din regat și. prin extindere, perArit ncan ai roiaînesc
de pretutindeni. Am văzut guverne tari clu-îî-d pe chestii grave

LIB
-ca trădarea fraților de peste munți ; d. Carp a căzut pe chestia
tramvaiului.
Și acum publicul cititor se va fi îirirebiud : de ce ?
Căci, să ne înțelegem : să tăcem presupunerea cea mai favo­

ITY
rabilă opoziției și, implicit, cea mai defavorabilă d-iui Carp: șă
presupunem că în chestia tramvaiul.?: ■ ,.;k ? ; .r gu­
vernul a făcut o samavolnicie. Mai mult decit rm va pretinde
nici cel mai îndrăcit liberal, rm-i așa?

S
Ei bine, chiar în cazul accsin căderea d-lni Carp — în țara ro­
mânească — constitue o monstruozitate. ER
Căci, în definitiv, ce este un rramv: u ? Ei. nu conreree condi­
ția esențială de viață a carerelei și uiv a tear ?. vrei clase so­
ciale. Iar nedreptatea ce s’a făcut — dac; re: . .1 . ; 'aut —
NIV

se exprimă în chip concret, în paguba materială, — o oarecare pa­

gubă materială — pricinuită cîtorva acționari.
Ei bine, sîntem noi, în țara romîneascti. ;>iă de? sensibili la
un mic neajuns, care a fost pricinuit vw c- -v. re r rara
LU

asta constituția nu se aplică, legile se caisă în pi . siguranța

vieții și averilor e un băsmii ; în shore . ■, • c cvm-mediii,
lucru netăgăduit de nimeni. Și atunci cum se - . , .. - . li­
ce se fac în această țară, numai acesta trebuia remediat și inch
RA

în chip atît de urgent ?

Se zice că e o chestie de princimu D Stere care e numai
principii din cap pînă în picioare,a sdos fîpv ml sfâșietor că se calcă
drepturile patrimoniale și a promis chiar să... trimeată pe alții pe
NT

baricade, pentru a salva acele drept' -i.

Ce sînt drepturile astea patrimoniale? Sînt. e’ - ce sînt. în jar­
gonul juridic. Eu nu știu ce sînt si n<cj •:? rev- ere măcar oste­
CE

neala să deschid pe Larousse, ca să mă !re;'rev.

Mă întreb însă: n’o fi un drept mai ..pr'-renom?''1 dre”.’nl de a
trăi? Ei bine, unsprezece mii de țărani au : • ce răs­
coalele se potoliseră și n’a căzni nici un guver” . asta, ba
I/

nu s’a văzut nici măcar un ianoarv! dre • ■: ■ ■ re v.

Ba chiar sub guvernul acesta s’a întinavat cre-.v reia Rucăr.
AS

unde țărani și țărance au fost bătut, cu remile ude ne pielea goală’

Liberalii s’au indignat — c’așa sînt ei în opoziție 1 — și au făcut
oarecare gălăgie, dar guvernul n’a căzut.
UI

Am auzit că același guvern Caro a făcut alegeri monstruoase,

terorizînd pe alegători și falșific'ndn-l? voința. 'D vutC cetate-'
nilcr de a-și exprima în alegeri, voința cinstit? o fi și el un
drept, cel puțin la înălțimea faimoaselor drererei ;n;ve. Si
BC

totuși, nici ăsta n’a fost un motiv pentru ca guve-jim v- cada?"

Dar guvernul a căzui pe chesti? nrev <3.v (ii. pc chestia ne
dreptății pe care a facut-o — - dacă a făcut-o ■— cîtorva acționari
ai unei întreprinderi, cărora le-a adus o pagubă oarecare.
 24# FACLA

Ei bine, așa stînd lucrurile — și nici cel mai îndrăcit liberal

Y
mu le-ar putea prezintă altfel — ce trebue să deducă de aici mo­

AR
destul cetățean, care muncește în tara asta și plătește dări, fără
ca în schimb să aibă și el vr’un drept ?
Evident, trăim în tara oligarchilor, în tara în care cîfiva boieri la­
comi și cîtiva capitaliști șireți, uniți într’o dulce frăție, fac și desfac

R
totul în interesul lor și în paguba mulțimii.
Căderea guvernului Carp pe chestia tramvaiului este cea mai

LIB
eloquentă ilustrație a regimului odios în care ne bălăcim. Și cum
această cădere s’a făcut în folosul și după cererea liberalilor, în­
țelegeți bine că nu liberalii vor fi pentru votul universal, care ar
face imposibile asemenea rușini.

S ITY
ER
NIV

Moartea lui 13 Mart

LU

Un domn Olteanu se bocește prin „Neamul Romînesc": „13 Mar­

tie e uitat, e mort". Și domnul acela nu mai poate de necaz.
E adevărat, 13 Martie e uitat. D. lorga îl luase ca punct de
plecare pentru o mișcare strașnică, de reînoire a conștiinței națio­
RA

nale, de reînoire a romînizmului. Nu se putea ceva mai copilăresc.

Negreșit, a fost îndreptățită indignarea în potriva elitei care
trăiește din exploatarea poporului romîn, dar nu vrea să aibă cu
NT

el nici un contact, nu vrea să-i vorbească nici limba. Dar este ridi-
eol să-ti închipui că prin cîteva manifestații de stradă, prin huidu­
ieli și înjurături, o s’o întorci la viata națională. Un singur lucru
era și este de făcut : dezvoltarea vietei naționale romînești în po­
CE

porul romîn. Dar aceasta n’a priceput-o d. Icrga.

Căci pentru ca poporul romîn să aibă viată națională el ar tre­
bui înainte de toate să aibă viată pur și simplu.Dar poporul romîn
— țărănimea — așa cum trăiește acuma, e ca și cum n’ar trăi de loc.
I/

Pe boierii noștri nu trebue să-i silim să vorbească romînește.

De vorbele lor sîntem sătui — indiferent de limba în care ar vorbi.
AS

Lor trebuie să le zmulgem privilegiile ce-au acaparat, din ghiarele

lor trebue să smulgem drepturile furate acestui popor. Dar în
acest senz d. lorga n’a făcut și nu va face nimic. D. lorga a fost
UI

omul lui Ionel Brătianu, este omul lui Carp și va fi omul lui Take
lonescm pentru ca apoi să reia seria.
Iată de ce comparînd ce trebuia făcut cu ceea ce d. lorga s’a
priceput să facă, 13 Martie apare ca o mascaradă, un simplu scan­
BC

dal de stradă. Din acest scandal nu putea să iasă nimic.

Dar dacă baza teoretică a lui 13 Martie e greșită, împrejură­
rile în cari el s’a desfășurat sînt odioase. Pentru că d. lorga nu este
««mai lipsit de cap, este și lipsit de suflet.
 FACLA 247

Se știe că autorul lui 13 Martie e d. N. lorga. Din aceasta d-sa

Y
a și făcut capital „politic". Or, scandalul acela, care a dat loc unei

AR
represiuni brutale imediate, a fost urmat de procese și condamnări.
Au fost oameni cari au făcut pușcăria pentru că au luat parte la
scandalul înscenat de d. lorga.
Unde a fost însă d. lorga atît în timpul represiunii imediate

R
«t și în timpul cînd urmările bîntuiau cu furie ?
D. lorga n’a fost nicăieri. D-sa nu s’a prezentat nici înaintea

LIB
iustifiei, nici ca să-și revendice partea de răspundere, ca autor mo­
ral, nici ca să pledeze pentru cei acuzați, nici ca să declare cel pu­
țin, ca martor, că oamenii au fost în dreptul lor să facă ce-au fă­
cut, că și-au îndeplinit o misiune națională, istorică, etc. etc.

ITY
Nu, nimic din toate astea. încă de pe atunci d. lorga a dovedit
— ceva mai tîrziu, cu prilejul răscoalelor, avea să dovedească îh
chip și mai strălucit — că este un foarte ciudat soiu de erou.
Deviza d-lui lorga este cea atribuită de Caragiale unuia din

S
„eroii" săi:
— Ori să învingem, ori să muriți cu toții.
ER
Iată faptul care a ucis farmecul doctrinei d-lui lorga. Doctri­
na d-sale, deși falsă, ar fi putut să aibă ce.1 puțin un farmec înșe­
lător, care să atragă pe tinerii vioi și pe bătrînii naivi. D. lorga a
făcut tot posibilul să-l spulbere.
NIV

Și acum....
Și acum priviți cu spaimă, fața nostră sceptic rece.
Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece!
LU

Mirati-vă cît vreți. Lumea v’a judecat și v’a condamnat. 13

Martie e uitat, tot călindarul vostru e mort, — ca toate operele
d-lui lorga, editate de bieții acționari dela Vălenii de Munte.
Ș.
RA
NT

O Nerușinare
CE

D. Emil Costinescu, fost ministru de finanțe, a început dela •

I/

vreme să se agite. De unde pînă măi deunăzi el înțelegea că este

iu interesul lui să se ție în rezervă, s’a încumetat deodată, în ul­
timul timp, să se arunce în vuitoare și să devie agresiv.
AS

Terenul pe care se pune d. Costinescu pentru a lăudă parti­

dul liberal și a înjură pe Carp, este cel economic. Fostul ministru
■de finanțe susține — într’un articol de dinainte de Paști, publicat
UI

în „Viitorul" — că partidul liberal a contribuit prin băncile și cre­

ditele lui la naționalizarea economică a țării, pe cînd cel conserva­
tor duce, deadreptul, prin politica lui, Ia jidovirea și înstrăinarea
BC

neamului. Conservatorii, învinuiți, sau grăbit firește să se apere.

Ei protestează cu înverșunare împotriva acuzării și caută să facă
dovada că sînt cel puțin tot așa de naționaliști în materie econo­
mică și socială cași partidul liberal.
Noi nu vom discută chestiunea din punctul acesta de vedere.
 248 FACLA

Naționalismul economic este o problemă aparte, o problemă com-,

Y
plexă și vastă, pentru adîneir.ea și limpezirea căreia este nevoe de-
un întreg studiu. Politicianii noștri, superficiali și șarlatani, au fă­

AR
cut dintr’însa un obiect de tarabă și au redus-o la cîteva formule
demagogice cu cari își aruncă reciproc învinuirea de vînduti strei­
nilor. Partidul liberai afirmă ca adevărata doctrină a naționalis­

R
mului economic o deține ei și că partidtd. conservator care, pasămi­
te, ar avea multe vederi în materie, vinde țara streinilor, ori de cite-

LIB
ori este la putere. Partidul' conservator, ia rîndul lui, susține că.
nationalism mai curat ca ia dînsul nu se găsește nicăieri, iar d-nii.
Iqrga și Cuza se ui.vec. ;n a oferi marfa lor ca singura în stare
să netscape de liftele si jivinele cari s’au cuibărit în economia na­
țională. In fond, însă, tot ce șe spune în chestiunea aceasta de către-

ITY
partide nu este decît minciună și falș, nu este decît speculă asupra,
simțimintelor patriotice ale mulțimii pentru a obține foloase ma­
teriale sau politice.

S
D. Costinescu cunoaște foarte bine toate acestea. EI știe că
tot ce se scrie în direcțiunea aceasta de către ziarele naționaliste,
ER
este sau prostie sau escrocherie. Ei știe cel mai bine asta, fiindcă,
om de afaceri cum nu mai e altul în țara romînească, își dă per­
fect seama ce valoare au sau pot avea în realitate declamațiunile
idioate despre naționalizarea economică a țării. Dar, deși cunoaște
NIV

lucrurile, d. Costinescu găsește totuși cu caie să vorbească de ji-

dovirea țărei și să se emoționeze de opera națională tăcută de par­
tidul liberal prin înființarea băncilor și a creditelor.
In chip conștient, d. Costinescu a deplasat discuțiunea. Nime­
LU

nea nu dscută folosul băncilor și al creditelor din punct de vedere

național, ci numai faptul că au fost acaparate de către partidul li­
beral, care se servește de ele ca de un mijloc de stăpînire politică
și economică. La Banca Națională, ia Creditul rural, la Casa rurală,
RA

la tramvaie, la soc. Govora-Călimănești, la soc. pentru construirea

de locuințe eftine, etc. rv se găsesc decît liberali. D. Costinescu
nu suflă un cuvînt în privința aceasta, ci, samsar șiret cum e, dis­
NT

cută principiile.
Și, încaltea, dacă ar vorbi altul în numele principiilor, — dar
d. Costinescu ? D. .Coșținescv, care o viață întreagă a lucrat nu­
CE

mai cu streinii, care a adus .streini îr țară, care a învîrtit aproape

numai bănet strein,, care a fost și este în cele mai multe întreprin­
deri mari economice streine ?... El să vie să se indigneze în con­
tra politicei prin care cică s-ar favoriza streinii ? Ei, fostul director
al Băncii Generale Pornire, o creafiune a lui Disconto, a bancheri­
I/

lor nemți, mai mult cămătari decît bancheri ?...

Să ne explicam. Noi im-i învinuim că a făcut toate acestea. So­
AS

cotim din potrivă că, din punct de vedere economic, a făcut foarte
bine. Țara are nevoe de capitaluri streine. Dar, cînd ai asudat o
viață întreagă pentru a cîstiga mă -cane done urma capitalurilor
UI

streine, nu-ți mai este îngăduit să devii nahonaîist tocmai în punc­

tul acesta și să faci demagogie pe tema ? freinismuliii.
. Articolul d-lui Costinescu din „Viitorul11 este o farsă nerușinată.
BC

Mai puțin decît oricare altul, fostul ministru de finanțe avea drep­
tul moral să vorbească în chestiunea aceasta așa cum a vorbit. El
știe apoi foarte bine că, pe lîngă lucrurile cari-i s’au spus, sînt și li­
nele cari nu i s’au spus încă, dar cari pot fi spuse.
Em. Argin
 FACLA “W;Ș”Pf? 249

Politica și dreptul

Y
AR
D. C. Dissescu, avocat și om politic, e de părere că justiția are
dreptul să anuleze legile votate de parlament

R
Să fie asta părerea avocatului Dissescu sau a omului politic
Dissescu ?

LIB
Probabil a Celui dinții. Și iată ce ne-ar face s’o credem :
Acum cîțiva ani d. Dissescu, avocatul, pleda pentru un cetă­
țean, învinuit de un delict oarecare. Tema pledoariei d-lui Dissescu.
la toate instanțele inferioare, a fost că pîrîtul nu săvîrșise delictul

ITY
în chestie.
Pîrîtul a fost condamnat. Nu-i mai rămînea decît să facă recurs
la casație pe tema că legea în baza căreia fusese condamnat nu
era constituțională, pentru că așa era cazul, din întîmplare.

S
D. Dissescu a refuzat să pledeze la casație, pe motivul că Curtea
de casație n’are dreptul să infirme o lege votată de parlament. Și
ER
pe temeiul acestei convingeri d-sa și-a sfătuit clientul să nu mai
facă recurs.
Bietul condamnat a luat alt avocat, care a pledat inconstitu-
NIV

fionalitatea legii și casația i-a dat cîștig de cauză, casînd fără tri-
metere.
Va să zică există încă de pe atunci jurisprudenta că justiția
poate anula o lege. Iar d. Dissescu, avocatul, nu e de părerea o-
LU

muhii politic Dissescu. Avocatul Dissescu crede că justiția nu poate

infirma legile.
Ei. dar nu-i așa. Legea pe care casația a infirmat-o atunci era o
lege făcută de conservatori. Și d. Dissescu, pe atunci conservator,
RA

n’a vrut să dea o lovitură operei legislative conservatoare.

Prin urmare d. Dissescu e consequent în inconsequenta d-sale :
spunînd eri una și azi alta, contrazicîndu-se mereu, d-sa ascultă
de același mobil : interesul politic.
NT

H.
CE

Evoluțiile cW.m lor^a

I/
AS

D. N. lorga a onorat omenirea cu o nouă producție a d-saie :

un articol despre partidele noastre politice și în deosebi despre al
d-lui Take lonescu.
Părerea d-lui lorga despre d. Take lonescu și despre partidul
UI

conservator-democrat o știam. Era deci cit p’aci să nu citesc pa­

sagiu! respectiv —și m’ași fi păcălit. Vezi că d. lorga nu mai are
părerea de altă dată, ci una nouă-nouță și foarte interesantă.
BC

D. Take lonescu nu mai este vîndut și prost, ca altă dată, ci

un bărbat șarmant. Decît, adaugă d. lorga, e rău înconjurat: ’cei
din jurul lui sînt niște secături, ca și cei din jurul d-lui Ionel Bră-
tianu, de altfel. Pentru d. Take lonescu e un adevărat noroc că
 250 FACLA

în sfîrșit se vede pus în rîndul oamenilor de seamă, iar prietenii

d-sale încă pot jubila, căci sînt puși și ei măcar în rîndul murito­

Y
rilor obicinuiti, în Ioc să fie socotiți ca niște monștri, cum era cu-
vîntul de ordine dat de d. lorga.

AR
Dar de unde și de ce această evoluție ? D. Take lonescu n’a
făcut în vremea din urmă nimic care să-1 înalte ; din potrivă, a
luat sub protecția sa gheșeftul tramvaiului și acesta nu e un mo­

R
tiv pentru ca d. lorga să i se închine.
Ei, dar este o explicație : d. Take lonescu se apropie de pu­

LIB
tere. Mai curînd sau mai tîrziu d-sa își va vedea, în sfîrșit, visul
cu ochii. Cel puțin așa se crede. Și atunci înțelegeți bine că d. lorga
nu mai poate să aibă fată de d-sa atitudinea intransigentă de pînă
acum. D. lorga este opozant, este chiar revoluționar, cît timp e

ITY
vorba să atace pe adversarii guvernelor. Cu guvernele însă na
se ia Ia hartă* A fost guvernamental sub liberali, este sub carpiști,
va fi sub takiști.
Și dacă i s’ar reproșa nestatornicia, d. lorga s’ar apăra cu suc­

S
ces inyocînd argumentul acelui celebru cetățean ploieștean :
~— Nu sînt vinovat, căci nu eu mă schimb : guvernele se schim­
ER
bă» pe cînd eu rămîn vecinie acelaș guvernamental.
NIV
LU
RA

Omagiul unei romînce

NT

Revista „Les annalles politiques et litteraires" din Paris a avut

CE

gentilețea să consacre Romîniei un număr festiv. Ea s’a adresat

între alții, și contesei de Noailles.
Iată, după traducerea dată de Viitorul, răspunsul contesei:
Domnule,
I/

Mișcată de amabila dv. scrisoare, mă grăbesc totuși să vă co­

munic că mă găsesc în aceiași încurcătură ca și în ziua cînd albu
AS

mul „Mariani11 mi-a cerut un autograf. Nu băusem nici odată din

vinul „Mariani". Tot așa și de data asta, vai !... Nu cunosc cîtuși
de puțin Romînia.
UI

E drept că am traversat-o pe cînd aveam vîrsta de 9 ani și

mă duceam cu mama la Constantinopol. îmi aduc aminte că am
stat în tara asta 3 zile bolnavă de anghină și mai mi-aduc aminte
de interiorul unei biserici bizantine, încărcat de aur și de pietre
BC

prețioase, unde asistam la o ceremonie de doliu înainte de a mă

îmbarca pe Marea Neagră.
O admirabilă culegere de poeme naționale, reunite de Elena
 FACLA 251

Văcărescu, mi-a îngăduit să întrezăresc peisajele și sufletul acestui

Y
popor visător și pasionat.

AR
Ii mulțumesc de a mă fi putut face să cunosc această Romînie
deșteaptă și pastorală, din care însă fac parte foarte puțin, de oare
ce sînt de origină greacă atît după mamă cît și după ascendenta
maternă a tatălui meu. Născută în Franța, n’am părăsit nici odată

R
tara asta 1
Primiți, vă rog, etc...

LIB
Contesa de Noailles.
. Iată deci un vis spulberat: ziarele noastre înregistrează me­
reu succesele acestei romînce, care e o distinsă scriitoare franceză,
despre care Anatole France a zis că ar primi-o cu bucurie în Aca­

ITY
demia franceză. Va să zică ea nu e romîncă.
Și Viitorul face scrisorii de mai sus următorul comentar :
„Ne abținem dela orice comentarii.

S
„Destul să spunem că d-na contesă de Noailles este sora prin­
cipelui Brîncovan, unul dintre cei mai buni romîni și mai luminați
ER
„patrioți.
„Și atîta credem că-i de ajuns".
NIV

In adevăr, e de ajuns. Totuși ar mai fi de cercetat ceva. In

primul loc, e chestiunea de a ști dacă contesa de Noailles n’a avut
și n’are încă moșii în Romînia. Se pare că țăranul romîn a contri­
buit cu ceva la creșterea și propășirea acestei scriitoare franceze
de origine greacă.
LU

In al doilea rînd ar trebui lămurit ce este cu fratele acestei

surori, „unul dintre cei mai buni romîni și mai luminați patrioti",
principele Brîncovan, cum îi zice „Viitorul", Brancovan, cum își
RA

zice el însuși, Brîncoveanu, cum îl știam noi.

Căci dacă sora fratelui e de origine greacă, atunci și fratele
surorii cam tot de aceeași origine trebue să fie.
Noi nu făgăduim posibilitatea ca d. Brîncoveanu să fie bun
NT

romîn, după cum nu ne îndoim de loc că d-na de Noailles e o bună

franceză. Cea mai nouă lucrare a acesteea e un poem „Privire pe
frontiera Rinului", despre care criticul Elie-Joseph Bois zice :
CE

„Sînt pagini pe cari orice francez ar trebui să ie citească și

a căror flacără orice institutor francez ar trebui s’o comunice mi­
cilor săi elevi".
Dar atunci cum rămîne cu șoviniștii noștri ? Cum rămîne ca
naționalitatea în artă, politică, știință, a șoviniștilor noștri ? Cuni
I/

rămîne cu oamenii de origine străină ?

„Omagiul" pe care contesa de Noailles a tinut să-l aducă Ro-
AS

mîniei și romînizmului e foarte interesant și instructiv. In orice caz

delicata noastră contesă a aplicat o palmă zdravănă „teoreticiani-
k>r“ huligănizmului patriotic.
UI
BC

1
 252 FACLA

„O scrisoare dreaptă a d-lui I. U. Soricu"

Y
sau

AR
NaSîonaiism șî gologani

R
Noi credeam că lupta dintre frații de peste munți s’a isprăvit,
prin împăcarea realizată de d. Stere. Aflăm însă, gratie Neamului

LIB
Romînesc că o chestie foarte gravă a fost omisă; care amenință
să zdruncine tot edificiul construit de d. Stere și curtat de romîni-
mea întreagă.
In adevăr, d. N. lorga publică în Neamul d-sale „O scrisoare

ITY
dreaptă a d-lui I. U. Soricu", din care extragem pasagiul cel mai
important. Prevenim însă pe cititori să-și înșface curajul cu amîn-
două mîinile, căci altfel nu vor putea rezista oribilei lovituri ce vor
primi.

S
Iată pasagiul :
„De un lucru nu mă pot dumeri : Cine o fi plătind pe colabora­
ER
torii „Tribunei" fuzionate cu „Romînul" ? Cine îngrijește să se
„execute hotărîrile, luate cu ocazia binecuvîntatei împăciuiri, de a
„se plăti munca bieților colaboratori, cari n’au avut altă vină decît
NIV

„aceea de a-și fi făcut datoria pînă la sfîrșit ? Are d. Stere cunoș­

tință că nouii stăpîni ai „Tribunei" — care, în ciuda tuturor, fră­
țește încă — nu se tin de angajamentul luat ? Are d. Stere cunoș­
tință că nici pînă astăzi nu s’au plătit datoriile fată de cei ce-au
LU

„scris la „Tribuna" ? Cred că era mai potrivit lucru ca întâi să se

„plătească datoriile fată de colaboratori, și pe urmă să facă „aldă-
„mașul" împăcării. Așa cerea cinstea și corectitudinea.
„Vi le scriu acestea, d-le profesor, ca să nu mi se spună mai
RA

„apoi că fac un act de „trădare națională", cînd voiu fi nevoit să

„apelez Ia tribunale care să silească pe nouii stăpîni ai „Tribunei"
„să-și aducă aminte de angajamentele ce și le-au luat cu ocazia
„împăcării".
NT

„Primiți, vă rog, asigurarea adîncului meu respect.

„Bucureștii 20 Martie 1912. I. U. SORICU".
Așa e, domnule: nationalizm-nationalizm; dar parale cine dă ?
CE

Și cum a avut d. Stere îndrăzneala să primească aldămașul — ban­

chet la Iași, banchet la Arad —cînd foștilor colaboratori ai Tribu­
nei, nici pînă azi nu li s’a plătit ?
Apoi dacă era vorba ca d. Soricu să rămîie păgubaș, mai bine
I/

nu se mai făcea împăcarea !

Sîntem de acord cu d. Soricu și somăm pe d. Stere să scoată
AS

banii. Altfel, d. Soricu va face proces și noi ne înscriem ca mar­

tori. Și iată ce vom declara, sub prestare de jurămînt :
Intre foștii colaboratori neplătifi ai Tribunei se află și un ziarist
UI

evreu din Romînia. Acel ziarist a făcut Tribunei servicii mai în­
semnate decît i-ar fi putut face d. Soricu. Și totuși acel evreu, bu­
curos că s’a făcut împăcarea, a sacrificat suma ce i se cuvenea și
BC

n’a mai denunțat cazul prin gazete și nici n’a amenințat cu procese.
Purtarea odioasă a acelui ziarist evreu scoate cu atît mai
mult în relief noblețea gestului d-lui Soricu.
Bravo d-lui Soricu ! Bravo și d-lui lorga !
V.
FACL1 25S

t H. iorga

Y
AR
Intr’o scrisoat e adresată ,Fla-
cărei*. d. lorga, savantul, spune,
că politicianul lorga a murit.

R
E mort. In pieptul muced nu i se zbate ura,

LIB
Nu-i filfie ’n vînt barba ; nu i țipă țîncii : urrra !
Căci încleștați i-s dinții.... și-acum, îmi pare, string
O vorbă de ocară ; iar ocîiii lui nu plîng,
Cu lacrimi triculore, în jidovești batiste,
Simțind că ’nstrăinării nu-i chip să mai reziste,

ITY
Veniți, băeți, din centre ! Scăldați 1 în agheazmă,
Turnați parfum să-i piară a inimii mieazmă.
Opinci, ițari să-i puneți, ș’o cușmă mare’n cap;
Și-apoi.... în patru scînduri avînturi largi încap

S
Și clocotiri de patimi; noi, arzătoarea Faclă,
In fulgerări păgîne, vom rîde lîngă raclă.
ER
Luați-vi-1 pe umăr; să-l prohodească popii
Și, c’un macabru huet, să-l zvîrle ’n fundul gropii ;
Iar bulgării, în hohot, pe raclă să se sfarme....
Și. cînd va sta vuirea acestei triste larme,
NIV

Cînd noaptea și-o întinde prostirea pe morminte

Și ochi de foc vor plînge în candeliie sfinte,
Copacii, vîntul, iarba, vor prinde să îngine,
Nu sumbrul De profundis, ci.... „Scoaiă-te, Romîne 1“
LU

Proletar-
RA
NT

Constantin Cel Bun...

CE

Fără să vreau să abuzez de situația penibilă a unui învins, tre~.

bue să răspund și la ultimele insinuări ale d-!ui Const. Banu. Și de
data aceasta, se înțelege, răspunsul d-sale din Flacăra No. 23, etotatîfc
de departe de literatură ca tot ce a precedat, d. Const. Banu simț nd
I/

o predilecție specială pentru evitarea chestiunilor în discuție. Proce­

deul care a pricinuit „insultele" mele de pîn’acum, nu se putea să nu
dureze pînă b urmă. Consecvența în sensul acesta trebue recunoscută
AS

directorului Flacărei,
Cele din urmă argumente ale d-lui Banu, ies ca și cele demai-
nainte, nici nu te aștepți de unde. Fupă ce m’a violentat și a fost pe
UI

punctul să-mi interzică intrarea în literatură, cînd pe motivul că n’am

chemare, cînd pe acela că nu-s partizanul ideilor sale politice, cînd
Snsfîrșit pentru că-mi cîștig viața din propria-mi muncă, d. Banu ia
deodată un aer virginal ca și cum s’ar fi născut în timpul polemicei noa­
BC

stre, se consideră nici mai mult nici mai puțin decît un insultat
și se gîndește că este binefăcătorul meu. Răspunsul său din urmă,
foarte îndrăzneț, cîntă binele pe care mi l-a făcut d. Banu. recunoscut
de mine prin injurii. Sînt evident, un ingrat.
După d sa de trei ori rai-a făcut bine în viața sa.
 254 FACLA

Pasagiul merită să fie citat textual:

Y
„într’adevăr în trei rînduri am avut ocazia să mă ocup de ama­
bilul meu insultător. Intîia oară, ca inspector al învățământului par­

AR
ticular, cînd, mișcat de aerul smerit și rugător al călugărului Iosif
Teodorescu, i-am făcut d-lui Arghezi nu mai țiu minte ce înlesnire, pe
care legea și regulamentele mi-o îngăduiau. A doua oară, cînd rugat de
un amic personal și politic, i-am încredințat postul de corector la

R
„Viitorul" spre a-1 scăpa dintr’o situație foarte precară. A treia oară,
în sfirșit, cînd, îndemnat stăruitor de un profesor dela facultatea de

LIB
teologie, pe care d. Arghezi îl cunoaște foarte bine, l-am cău at „cu
pălăria în mină*, — cerindu«i colaborarea la „Flacăra* și făgăduindu-i
concursul meu spre a-1 face să intre pe alte căi. De ce simțămînt am
fost mișcat făcînd acest demers, — dacă d. Arghezi n’o înțelege, tre­
buie s’o înțeleagă foarte bine profesorul dela teologie care mă rugase

ITY
să ajut pe un tînăr, „lipsit de orice îndrumare morală".
Alle gute Dinge sind drei. D. Banu a fost de trei ori mișcat.
Dacă dintr’un sentiment de mulțumire și de stimă literară pentru

S
d. Stere care a intervenit și a caracterizat după merit acțiunea d-lui
Banu în ultimul număr din Viața Românească nu mi-aș fi impus dedata
ER
asta un civilism puțin potrivit cu directorul Flacărei, cinismul cita-
ului de mai sus mi-ar provoca o deslănțuire de noi „insulte".
Nimic nu-i mai fals într’adevăr decît pretinsele încercări de-a-
NIV

mi se face folositor d. Banu, care la nevoie știe să se învăluie într’a

modestie de comedie.
1. „Ca inspector al învățămîntului particular" i-am cerut, e-ade-
vărat, nu d-lui Banu, ci inspectorului, o înlesnire, acum vre-o 12 ani
LU

D. Banu însă m’a amînat pînă ce m’a desgustat; poate că inspectorul

ar fi fost mai prompt. Atunci am însărcinat cu dreapta mea cerere
pe un om influent, care mi-a realizat-o în cîteva clipe. D. Banu con­
RA

fundă datele. D-sa a fost „mișcat" nu de mine, ci de personagiul în

chestie.
2. Nu este adevărat că d. Banu mi-a „încredințat1 postul de
NT

corector la Viitorul. Cînd, după publicarea în acest ziar politic, a

unui anunț că se căuta un corector, m’am prezintat d-sale, d. Bana
m’a refuzat net. Colaboram într’adevăr, la Viața Socială, care era «
CE

revistă literară.... După cîteva zile m’am prezintat iarăș d-lui Banu,*
însă cu cîteva rînduri în buzunar, dela un fruntaș liberal care a avu
totdeauna pentru mine o prietenie prețioasă, co-directorul în mo
mentulnumirii mele la Viitorul. Mai e nevoie să spun cît s’a grăbit
I/

atunci d. Banu să-mi ofere nu un post de corector, dar toate scaunele

pe cari aș fi putut să șed ?
AS

3. 0. Banu se pare că-și primește și colaboratorii literari cu o

recomandație, ceeace nu-i făcut de altfel, să mă mire. însușirile mele
ca literat i-ar fi fost aduse la cunoștință de către un profesor de teo­
UI

logie, ceeace iarăși n’ar fi anormal la d-sa. Numai că d. Banu vrea

să spuie altceva ; că tot inima i-a vorbit, inima d-sale magnanimă și
dulce, și în acest caz. Ei bine, iarăș fals. D. Banu se bizuia în această
BC

ultimă afirmație pe un echivoc și pe o situație particulară.

Invocînd un profesor dela facultatea de teologie, d-sa socotea
că eu, care am atacat biserica și clerul, nu-i pot aduce o desmințire
 FACLA 25»

decît din partea mea, prin urmare incompletă în acest caz, și dînd

Y
maștere la bănuială. Nenumitul profesor nu poate, și-a zis d, Banu,

AR
eare caută să se mîntuie prin diversiuni — nu poa*e să vorbească
în mod public pentru un adversar.
Profesorul în chestie m'am gîndit însă că este d. dr. Cornoiu,

R
profesor ca și d. Banu la Seminarul Nifon. Am căutat dară să văd
pe a. Cornoiu și l’am întrebat, nu dacă lucrul s’a petrecut cum spune

LIB
«L Banu, căci bate îndestul la ochi, pentru ca să poată fi luat în
serios, dar dacă a fost vreodată vorba de mine între acești doi colegi.
D. dr. Cornoiu m’a autorizat să răspund d-lui Banu următoa­
rele, atrăgîndu-mi totuși atenția că d-sa ține mult la bunele raporturi

ITY
pe care dorește să le păstreze cu acest vreodată ministeriabil:
.Intr’o zi, în cancelaria Seminarului, d. Banu mi-a comunicat,,
vesel, că scoate o revistă literară și că și-a asigurat colaborarea

S
scriitorilor eminenți. Apropiindu-se și mai mult de mine, îmi spuse r
printre ei se găsește și Arghezi, știi cine e.... Eu atunci am răspuns
ER
adaose d. Cornoiu că d-ta ești un om de mare talent și că am un sin­
gur regret în viața mea, că biserica n’a știut să te păstreze...."
Am reprodus aproape textual, modificînd .doară termenii prea
NIV

•logioși
Prin urmare d. Banu să-mi îngădue să-i spun pe șleau că minte
•înd pretinde că ar fi fost .îndemnat stăruitor de un profesor dela fa­
cultatea de teologie" ca să facă din mine un scriitor... De altfel afir­
LU

mația d-sale nu se leagă de fel cu cele anterioare, și este și caraghioasă.

Tot ce-i pot acorda d-lui Banu, ca și d-lui Cornoiu, este că unul
sau celălalt, sau amîndoi, să fi calificat acțiunea mea dela Facla ca o
„lipsă de îndrumam morală". Aceasta e o simplă apreciere.
RA

Cititorii vor fi odată mai mult edificați în ce privește pe d. Banu,

«are construindu-și ultimul sistem de apărare, a luat măsura oportună
sănii mai „polemizeze" de-aci înainte cu mine niciodată. Perseverența
NT

minciunei nu poate fi nici ea eternă.

Cîteva cuvinte asupra cavalerismului și bunătăței sale, în dosul
căreia refugiat și poltron, d. Banu ia aere de martir, nu sînt de pri­
CE

sos. Cunosc un caz. Eram la Viitorul. Pentru ca să-și căpătuiască o

rubedenie izgonită de pretutindeni și care și astăzi ia dela ziarul libe.
ral o leafă pentru care nu se ostenește decît ca să o încaseze, d. Banu
încercă rezistența fiecăruia dintre redactori, și izbuti să elimine pe
I/

unul din cei mai buni fiindcă în asaltul pe care directorul îl da re­
AS

dacției, acesta, avusese slăbiciunea modestiei. Acest redactor e poetul

Soricu, care pentru salvarea cinstei ziarului și directorului său trecuse
într’o împrejurare și printr’un duel. D. Banu își amintește cred cu­
vintele și emoția d-lui Soricu în ziua cînd acesta trebuia să părăsească
UI

redacția. Ca să fie menținut într’un loc pentru care se jertfise el în "

trebuință cel maicostisitor argument pentru un om cu demnitite. _
BC

„Domnule Banu, din leafa mea trăiește și biată mumă-mea“ spuse cu

greu Soricu.
De astădată d. Banu, a căruia sensibilitate a putut fi „mișcată"
clnd un doctor în teologie îi cerea să întoarcă în „căile" Domnului
pe un colaborator al Faclei, a rămas imperturbabil.
T. Arghezi
 256
REVISTA LITERARĂ ȘI ARTISTICĂ
Insula, mai bine întocmită în
număru-i al doilea, pare menită să
stea cu succes împotriva literatu­
re! dior Eftimiu, de două ori Pa-
velescu și Lovinescu, deși cu o in­
sistență exagerată. Nu acești domni
sînt toată literatura romînească. De
altfel scrierile proaste se elimină
cu scrieri bune și opinia publică,
măcar cea literară nu prea pare să
se conducă după presă. Succesul
Insulei trebue limitat la un mă-
nunchiu de cititori cari n’au făcut
nici pin’acuma caz de literatura
ER
celor de mai sus.
Pentru restul publicului domnii
pomeniți sînt cu prisos înzestrați
NIV
•ea să placă. Fiecare din ei are
mai mult sau mai puțin un „cap“
‘simpatic, excelează în arta de a se
LU
vîrî, cum se zice; farmecul lor u-
șurel influențează pînă și pe unii
cititori îndrumați prin seria admi­
rațiilor lor și printr’o cultură mai
RA
aleasă, spre scrieri cu miez. Te
uiți la d. Eftimiu de pildă, și nu
poți să-ți zici că este lipsit de vii­
NT
tor. Corpolență cumpănită, față
sănătoasă, armonie fiziologică de
pizmuit; poezia mă rog, să o cam
CE
lăsăm de o parte. D. Lovinescu,
alt triumflător, ca să zicem așa,
se încadrează în poze de efect. D.
Cincinal mînuește o floretă invizi­
I/
bilă și știe să rîdă cu o gură cău­
AS
tată de adolescent. D. Minulescu es­
te,orice s’ar zice, foarte bine dotat
și el, dar mai gros. Totuși succe­
UI
sele sale mai subțiri nu sînt atît de
universale.
Insula coprinde o poezie de d. Mi-
BC
r.'ilescu și strofa următoare :
Eu sînt o armonie de proză
Și de vers,
De crime
FACLA
Y
AR
Și idile
De artă
Și eres —
In craniu port imensul stăpîn pe
R
univers
Și ’n vers, voința celui din urmă
LIB
Ne’nțeles.
E greu de înțeles pentru ce a-
ceste opt versuri cînd strofa n’are
decît patru. Trage din această dis­
ITY
poziție tipografică, cititorul emoții
de artă care i-ar rămîne streine în
rînduirea naturală a stihurilor?
S
Nu-i, negreșit, un păcat, dar o nai­
vitate este. Se simte cine-va mai
încălzit dacă înainte de a-și trage
ciorapii și-i taie cu foarfecă în pa­
tru bucăți în cari își trece rînd pe
rînd piciorul dela pulpă la căpută?
D. Dragoslav a debarcat și d sa
în citera d-lui Minulescu. Iată cum
își începe bucata în proză intitu­
lată Eu :
„Mintea îmi e zăpăcită; par că îs
timpii. Pe suflet am ceva ce mă a-
tîrnă în jos. Unde să mă îndrept
nici eu nu știv.a
Iser dă un remarcabil desen,
portretul d-lui Dragoslav.
Luceafărul. Director : Octavian
Goga. Bedactor: Oct. G. Tfislă-
nanu.— In dimineața asta posomo­
rită de primăvară, cînd inevitabi­
lele streșini picură de umezetlă....
mi-am adus aminte, doamnă, că-ți
datoram cu o scrisoare (Al. Ciura.)
In ograda unde-s azi
Clipe dulci mă leagă.
In ograda unde-s azi
Bat din cetini patru brazi
Ziulica ’nțreagă.
(T. Murășan)
S’a dus și noaptea asta
Din toate cea mai grea ;
De ți-ar fi luat cu ea
Și boala, dragul mamiil...
/Elena Farago)
 FACLA
Moș Gheorghe Taifas sta și a-
cum legat burduf (sau brînzoi) și
avea o căutătură de om speriat
în bătaie.
— Bodaproste, boierule, boda-
proste ! zise Taifas, ridicindu-se în
picioare.
(O. Sandu-Aldea)
In liniștea înghețată zurgalăele
cailor picurau...
(I. Agîibiceanu)
In ce privește întruchiparea lui
Isus, aș vrea să relevez numai
monumentalitatea realizată prin
piramida închisă a conturului, sen­
timentul demn stăpînit, abia ră-
sunînd in Înclinarea capului și
mișcarea resignată a mînilor, pre­
cum și sublima idee de a glorifica
înfățișarea Mântuitorului, proectîn-
du i capul pe cer.
(Marin Simionescu-Hîmniceanu)
S’a vorbit într’un rind de pla­
giat, legat cu numele acestui ma­
LU
re scriitor ; se afirmase că La Le-
preuse ar fi fost copiată literal­
mente după o piesă veche bretonă.
Minciuni și calomnii ! D. Bataille,
RA
care este după mine cel mai mare
creator de viață...
(Adrian Corbul)
NT
CE
I/
AS
UI
BC
257
Țara Nouă, revistă lunară. încă
Y
dela cei doi directori, d-nii A. D.
AR
Xeuopol și M. Dragomirescu, ci­
titorul se crede în fața unei publi­
cații inspirate de Viața Eomînească
R
din Iași. In afară de articole ca
„Romînia și Armînii față de Pa­
LIB
triarhie și Greci11 sau „Comerțul
Bulgariei în orient11 cu cari nu se
poate oricine măsura, revista con­
servatorilor democrați publică și
ITY
poezii. Cea mai bună pagină din
No. 6 al rev. Țara Nouă o credem
iscălită de B. Nemțeanu, un spi­
ritual și suculent sonet : Lui Ion
S
Pușcariu „oștean, jurist, monah,
ER
poet : ce gamă!“.
Gabriol
Vvrsla periculoasă, jurnalul unei
NIV
femei, de Karin Michaelis, tradu­
cere de Horia Carp, (Edit. Libră­
ria Nouă) este prezintată în cu­
vinte eligioase : „Autoarea acestui
roman a reușit să ne dea o lucrare
foarte interesantă. Un roman ! Dar
nu de felul acelor cari apar zilnic,
cari spun multe, fără să spună
nimic14. Prețul 1.50,
 Y
R AR
LIB
S ITY
Basarabi, nu glumă. — Pe când d. Constantin Prinț Basarab
ER
de Brancovan își dă toate silințele să pară descendent autentic al marei
dinastii romînești a Basarabilor, să învețe romînește și să fie în par­
lamentul nostru un deputat mediocru, sora d-sale, Contesa Mathieu de
NIV

Noailles, poetă franceză, scrie în Ies Annales (No. 1502) ceeace s’a pu­
tut citi mai sus.
D. lorga, care s’a simțit cîndva atît de mîndru de încrederea na­
țională a prințului Constantin Brîncovanu, sîntem siguri că nu va re­
LU

leva ironia din scrisoarea adresată de contesă, revistei pariziene. Pen­

tru greci și bizantini d-sa nu poate avea de cît binecuvîntări. Altfel ar
fi cazul dacă ilustra contesă ar ieși dintr'o familie de jidani. Cu toate
RA

eă mai buni patrioți adesea de cît noi romînii, Jidanii noștri cînd se
găsesc în străinătate sînt departe și de ignoranța și de umorul special
al D-nei Contese da Noailles, ai cărei ascendenți, dacă trebue să cre­
NT

dem pe fratele d-sale, au domnit în pașalîcul nostru.

Dinpolrivă, poetul Mistral în acelaș număr din Anale salută Roniî-
■ia astfel:
CE

...Și neamurile latine, au recunoscut la murmurul limb ei sale argintiu,

•noarea singelui lor. Și numindu te „surioară* Provanța romană îfi trimite, e
Jiotriinie! o ramură de măslin, “
*
I/

Stil ziaristic. — Deunăzi citeam în ziare că M. S. Regele, bolnav,

AS

l’a primit în pat pe d. Carp ca să aranjeze diferite interese „ale țării0.

Ce-o fi căutat d. Carp în patul lui Vodă ? Se vede c’a fost o com­
pensație anticipată, pentru că avea să’l ridice de pe banca ministerială.
UI

Rîsul lui Take. — D. Take lonescu a primit cu un imens hohot

de rîs vestea alcătuirii noului cabinet.
BC

Știam că ride bine cine ride la urmă. Să fi ajuns d. Take lonescu

la afîrșitul sfîrșitului ?
*
 FACLA 259

Y
Cele două dinastii. — Hotărît : regele și regina sînt, amîndoi,
de origine curat rominească: ei descind din Basarabi — ca și contesa de

AR
Noailles care e greacă.
Dar cînd a fost vorba de originea familiei Brătianu, care e greco-
bulgară, „Voințr Națională" a dovedit că și Brătienii descind din Basarabi.

R
Atunci cum devine ? Cele două dinastii romtne — Hohenzollern și
Brătianu — sînt deci o singură dinastie.

LIB
Acum înțelegem de ce toate afacerile țării se aranjează în familie
Vezi dumneata : tot e bine să studiezi Istoria : descurci multe ițe '
*

ITY
Au pățit-o ! — Oei cari au pățit-o sînt popii catolici și în genere,
clericalii francezi.
Un anume Tisseau, care săvîrșise o crimă monstruoasă, a fost ghi­
lotinat — căci în Franța republicană există pedeapsa cu moarte. Și Ti-

S
ssean, înainte de a muri, a adresat posterității o scrisoare, arătînd că ceeace
ER
l’a 'dus pe el pe drumul pierzări e proasta educație primită în copilărie.
De-aici mare tapaj în presa reacționară: spovedania lui Tisseau era
dovada supremă că educația de azi, democratică și nereligioasă ucide su­
fletele. Diga femeilor catolice a căpătat un nou imbold.
NIV

Dar iată că se află ceva extrem de comic: Tisseau și-a primit e-

ducația în școlile catolice, congreganiste, de unde în cele din urmă, fusese
esclus, pentru că denunțase pe un preot că se dedase la acte prea puțin...
LU

religioase asupra persoanei lui.

Presa reacționară a amuțit.
o?
Tonton al doilea. — D. Greceanu dela Iași a suferit un grav ac­
RA

cident ale cărui consecințe sînt incalculabile.

D-sa era să intre în cabinetul reformat. Cînd să-1 prinzi și să-l duci
la palat, ia-1 de uade nu-i D Greceanu a sosit eu cinci minute mai tîrziu
NT

și regele, cu zîmbetul cel mai grațios, i-a zis :

— Besetzt, bitte sqhbn '
Rămas fără portofoliu, d. Greceanu ar putea să se apuce de teatru :
CE

d sa ar simți și reda perfect rolul Ini Tonton din „Microbii Bucureștilor."

I/
AS
UI

ABONAMENTE
BC

In țara In străinătate
Pe un an Lei 7.— Lei 9.—
„ 6 luni n 4— „ 5.-
 Y
R AR
LIB
ITY
SMITH PREMIER
S
Cea mai
ER Scrisul vizibil
perfecționată Claviatura
NIV

mașină de scris completă

LU

Depositul central șl reprezentant pentru Romtata

ALEXANDRU PRAGER S C f* S
Pasagiul Ko mtn 24 — BUCUREȘTI — Telefon 17/25
i
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

ATELIEBILE SOCIETĂȚII „A DEVERUL* - Bnearești

Prețul 15 Bani.
ASUL al 8 Ua IClE dP’fe I 7 APRILIE

r duld 1912

Y
AR
R
Ermil Pangrati

LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
Numărul viitor al

R
revistei „Facla0 va fi

LIB
consacrat în mare

ITY
parte DrnlDi Racovski
a căruia dreaptă ca- S
ER
uză s găsit un țnce?
NIV

put rezolvare de
LU

la actualul guvern.
RA
NT
CE

Cu începere de azi, la redacția FACLEI,

I/

Str. Zorilor, 1, se va găsi de vînzare marele

ziar săptămînal al lui Gustave Herve: „La guerre
AS

Sociale" cu 15 bani exemplarul

In curînd: „L'Humanită" de sub direcția
lui Jean Jaures, cu 10 bani ex. „La bataille
UI

sindicaliste" organul zilnic al sindicaliștilor

francezi.
BC
 FACLA 263

Politician!! și literatura

Y
AR
Asistăm de cîtăva vreme la un fenomen ciudat : invazia politiciani-
lor în literatură.
De altfel e o tradiție în evoluția politicianismului romîn ca să în­
calce domenii cu totul streine îndeletnicirilor politice.

R
Se pare că miazmele ce exală din mocirla în care zilnic se bălăcesc
politicianii noștri devin uneori așa de puternice, că ei sînt nevoiți să a-

LIB
îerge în colțuri mai retrase, cît mai depărtate de băltoaga politică, pentru
a respira acolo în voie și a se întrema de ravagiile ce le-a făcut politi­
cianismul în sufletele lor. Și e curios că în loc de a se purifica ei, în loc
de a se înviora în refugiile pe care le caută departe de frămîntările po­
litice, reușesc în scurtă vreme să pestilențieze atmosfera în care au intrat,

ITY
să pîngărească căminurile în care s’au adăpostit. Astfel au năvălit încă
de mult în viața economică a țărei și an reușit să transforme niște insti­
tuții de muncă intensă și de cinste tradițională in „cele mai vaste excro-
cherii ale secolului", cum declara nu de mult fostul ministru de război.
Ou cugetele pîngărite in afaceri veroase, spăimîntați de a-și vedea

S
sufletele zdrențuite în intrigă și calomnie, politicianii romîni au căutat
într’o vreme să altoiască nemernicia lor sufletească cu idealul național.
ER
Și au mocirlit cu noroiul politicianismului ceia ce are mai sfînt un popor:
viața lui sentimentală. Ceiace a zămislit un neam întreg în timp de
veacuri din lacrimi, din sînge și din speranțe, au tăvălit politicianii noștri
în scandalul Sturdza-Jeszenschy.
NIV

Să mai pomenim de amestecul politicianilor în așezămintele noastre

bisericești 1 Dar ne sună încă în urechi ecoul celui mai formidabil scandal
din cîte s’au pomenit vreodată în țara romînească. Și dacă amestecul po­
liticianilor în viața economică a țărei a dat naștere acelor scandaloase
„afaceri politice11 cari au culminat în afacerea tramvaelor comunale, dacă
LU

intervenția lor în idealurile noastre naționale s’a terminat cu o trădare

de neam, dacă atingerea lor de așezămintele bisericești a dat naștere
unui scandal fatal, amestecul politicianilor în literatură va aduce fără în­
doială moartea adevăratei literaturi.
RA

* * *
Odinioară politiciani noștri trăiau cu totul departe de mișcările
literare. Scritorii aveau pentru ei cu mult mal puțină valoare de cît sam­
NT

sarii cari le înlesneau afacerile sau ca isprăvniceii cari le rotunjiau mo­

șiile.
Pe literați îi întrebuințau uneori la gazetele lor, ca pe Eminescu,
storcîndu-i de ori ce vlagă în schimbul unui salariu de foame, altora le
CE

înlesneau intrarea în spitale ca lui Nicoleanu, pe alții care cu un tempe­

rament mai dîrz le turburau uneori viața, îi suprimau pur și simplu, pe
cale administrativă. Se știe că Ștefan Petică a murit de foame de oarece
în urma intervenției cîtorva politiciani, toate gazetele, toate administra­
țiile publice și private aveau ordin de a nu-1 mai primi în serviciul lor;
I/

Pe atunci talentele literare se grupau în jurul unor literați ca Haș-

deu, Gherea. Macedonschy. Racoviță-Sfinx și într’o vreme mai recentă
AS

în jurul rt-lor Pătrașcu, Coșbuc, Vlahuță, Ion Gorun, Chandi... Nici odată
Nucșoreanu, Pană Buescu, Jean Stănescu dela Obor sau Nenea lancu Bră-
tescu n’au avut pretenția să conducă mișcarea noastră literară. Astăzi în.
treaga noastră mișcare literară a fost acaparată de politiciani.
UI

In fruntea tuturor revistelor literare veți găsi politiciani. D-l Stere-

la „Viața Romînească; Mehedinți la „Convorbiri literare; Rădnlescu-Motru
la „Noua revistă Romînă", N Xenopol la „Țara nouă", Banu la „Flacăra".
— Uiți că și altă dată Maiorescu, Delavrancea, Gane etc. oameni
BC

politici militanți, au făcut și literatură — ar obiecta poate unii.

Da, dar e cu totul altceva. Maiorescu, N. Gane, Delavrancea au fost
 264 FACLA

întîi scriitori și apoi politician!. In sărăcia de personalități de care au su­

ferit totdeauna partidele noastre politice, în țara în care llariu Izvoranu
sau Vericianu pot ajunge miniștri, era natural și logic ca politician)’! să

Y
facă apel la oameni ca Maiorescn, Gane, Delavrancea cari prin tempera­
mentul lor viu, prin entuziasmul firei lor de artiști, prin cultura lor bo­

AR
gată, înviorau luptele noastre politice. Maiorescu, Delavrancea, Gane aveau
deja un nume în literatură, personalitatea lor literară era bine închegată,
cînd au intrat în politică. Pe cînd astăzi se întîmplă cu totul din contra.
D-l Constantin Banu n’a făcut în viața sa literatură și preocupările

R
literare i-au fost cu totul streine. D-l Constantin Banu, pînă în ziua cînd
a devenit director al „Flacărei*, n’a fost preocupat de cît de dorința de

LIB
a parveni Profesor mediocru, prin intrigi și lingușiri, prin insinuări și
amenințări și cu ajutorul unui mic contingent electoral ce’l aducea după
sine, ajunge inspector școlar și apoi deputat. Nici într’o calitate, nici în
alta d-l Banu n’a avut nici măcar legături îndepărtate cu literatura.
Doar ca director de ziar, d. Banu a cunoscut cîți-va scriitori, dar

ITY
nu în îndeletnicirea lor de scriitori, ci ca salariați ai unei gazete liberale,
ca robi ai condeiului.
Prin urmare, nu îndeletnicirile sale din trecut, cu atît mai puțin în­
clinările sale sufletești l-au adus pe d. Banu în capul unei reviste literare,

S
ci numai preocupările sale politice. Nu e un secret pentru nimeni că d.
Banu vînează un portofoliu ministerial. Partidul liberal trece acum printr'o
ER
așa criză de oameni, că n’ar fi de mirare ca d. Banu să-și vadă visul cu
ochii. Dar d-sa și-a dat în deajuns seama că—în caz de concurență—n’ar
prea avea ce calități excepționale să invoace în fața partidului pentru a
se impune.
NIV

Și s’a gîndit atunci: „voiu înființa o revistă literară și mă voiu pre­

zenta astfel în fața partidului meu ca conducător al literaților, ca îndru­
mător al entuziaștilor și visătorilor din țara asta“. Și iată cum d. Banu
profesorul, inspectorul, deputatul, politicianul, devine d. Constantin Banu
literatul.
LU

*
* *
Care e rezultatul acestei interveniri neașteptate a politicianilor în
literatură se vede din nefericire mai de vreme decît ne-am fi așteptat.
E simptomatică în această privință scrisoarea pe care d. Vasile Popp
RA

o publica mai zilele trecute prin ziare. D. Vasile Popp a fost ales în toamna
trecută, cu unanimitate, casier al Societății scriitorilor romîni. In Martie
a. c. bietul om citește prin ziare că a demisionat din această însărcinare
NT

și că în locu-i a fost ales d. Caton Theodorian. D. Popp protestează și cu

drept cuvînt. Era doar o chestie de demnitate. Fusese rugat să primească
o însărcinare și într’o bună zi se pomenește înlocuit pur și simplu. Nu-i
asta decît cunoscutul sistem al lui Ion Brătianu de a se debarasa de mi­
CE

niștri inoportuni demisionîndu-i într’o noapte.

Știți cum anunță politicianii noștri nouile aquisiții ce le fac: „Anun-
„țăm înscrierea în partidul nostru a d-lui X, membrul unei vechi familii
„boerești, mare proprietar, etc.“ Tot astfel își prezintă și „Flacăra" cola-
-boratorii : „în numărul nostru viitor își va începe colaborarea un distins
I/

„membru al elitei care se ascunde sub pseudonimul Mefisto“...

Se știe ce rol preponderant joacă ciomagul în luptele noastre poli­
AS

tice. Chiar domnul Banu, directorul de azi al „Flăcării”, a arătat că știe

să’l mînuiască cu multă eleganță, cînd, anul trecut, la Eforie, a stălcit în
•bătăi pe sindicalista Natalia Oprescu, fiindcă aceasta Îndrăznise să strige
In fața șefului liberalilor : „trăiască Racovski !“ Ei bine ceia ce făcea
UI

iarna trecută d. Banu la Eforie, face azi șeful de culoare al d-lui Banu
de la „Flacăra”, d. Locusteanu.
Acesta neputîndn-1 convinge pe colaboratorul „Flăcării" Mircea Ră»
dulescu de puritatea principiilor estetice ale d-lui Banu, l-a luat la bătaie.
BC

Moravurile noastre politice, acele moravuri cari au dezechilibrat toată

viața noastră publică, s’au introdus și în literatură. Priviți reclama zgo-
 FACLA 285

motoasă și organizată pe care politicianii au introdus-o în literatură. .Fla­

Y
căra- de la apariție anunță in fiecare număr : .vom publica în numărul
.viitor o extraordinară nuvelă a marelui nostru prozator X....“

AR
Sau : .Flacăra" de Sîmbătă va publica un admirabil fragment din
„Cocoșul negru" sublimul poem dramatic al d-lui Victor Eftimiu". Și altă
dată : „Epigramele ce le publicăm în acest număr, au fost citite de po-
.etul Cincinat în fața M. S. Reginei care, entuziasmată a sărutat pe poet..."

R
Cît de dezastros e acest chanteclerism pe care politicianii l-au intro­
dus în literatură, se vede din completa zăpăceală ce domnește acum în

LIB
clasificsrea valorilor literare.
* $ *
Dar curioasa pretenție a scriitorilor de a-și impune scrierile lor,
polemiznd cu cititorii sau spectatorii 1 Nu-s oare astea moravurile politi­

ITY
cienilor care ’și apără în întruniri afacerile sau în parlament conduita lor
politică ?
Și de altfel cel dintîi care a făcut o în literatură e un politiciani:
d. Georges Diamandy. D-sa înființase în „Revista Democrației Romîne" o
rubrică permanentă •. „Piesa mea „Bestia" și criticii ei". Aci, timp de luni

S
de zile, d. Diamandy s'a luat de piept cu toată lumea care n’a văzut în
„Bestia* decît ceia ce era : o piesă mediocră. Și exemplul a găsit repede
ER
imitatori. D. Lovinescu tipărește un volum de „Scenete și Fantezii".
Credeți că se mulțumește să-l încredințeze publicului cititor care să 1 a-
precieze 1 D. Lovinescu apucă condeiul și scrie cu cele mai frumoase
litere ronde : „O carte nouă..." Vați aștepta de sigur ca d. Lovinescu să
NIV

vă înfățișeze vre-o nouă carte a lui Verhaeren, D’Annunzzio, Bergson sau

chiar Sadoveanu... Dar nu. Astăzi scriitorul ca și politicianul nu vorbește
decît de propria sa operă. Deci și d. Lovinescu în „O carte nouă" vă va
vorbi de propria sa carte. Vă va atrage atenția asupra subtilităței cuge-
tărei, asupra frumuseței imaginilor și asupra vioiciunei stilului din volumul
LU

„Scenete și Fantezii". Și la urmă, ca un om mulțumit că a făcut mai mult

decît ne-am fi așteptat, d. Lovinescu termină, lovindu-se cu palmele
peste burtă : „Acum mă gîndesc să vă dau altceva !“ — Nu-i așa, că-i
delicios ? Tot așa vorbește d. Tănase Dimitriu de la Giurgiu, la tribuna
RA

senatului : „Da, Domnilor, prin proectul de lege ce-1 vom vota astăzi,
„partidul conservator are un nou drept la recunoștința țârei. Acum gu­
vernul se gîndește să aducă o nouă lege, care..."
Mai zilele trecute d. Duiliu Zamfirescu ocupa o pagînă întreagă în
NT

„Minerva" ca „să ne arate cît de proști sîntem noi că nu știm să apreciem

„munca de 14 ani din care a răsărit „Lumina nouă" !
CE

Dar cele mai dezastroase rezultate ale amestecului politicianilor în

literatură sunt fără îndoială : 1) încercarea de a pune în valoare pe pensio­
narii literari și 2) introducerea în literatură a salahorilor condeiului.
Cunoașteți tradiționalul obiceiu al politicianilor romîni de a-și lua
alături în agitațiile lor politice, de a-și ascunde oarecum zvîrcolirile ten­
I/

dințelor lor de parvenire în dosul unor oameni cari au un trecut în viața

noastră publică. Orice întrunire politică e prezidată de rigoare de un bă-
AS

trîn, care poate adăoga onorabilulu-i nume cît mai mulți „fost*...
# Li se pare politicianilor că chelia și barba sură sunt talismanul care
le asigură victoria.
Luați revistele literare conduse de politiciani și veți vedea că rolul
UI

bătrînilor din agitațiile politice, îl joacă în literatură pensionarii literari.

Ei nu sunt totdeauna bătrîni. Sunt oameni cari în tinerețea lor, entuzias­
mați de principiul lui Buffon că „geniul e răbdarea", au crezut că avînd
BC

răbdare pot fi scriitori, chiar scriitori mari. Șl cu furia pe care ți-o dau
eforturile care întrec cu mult puterile tale, ei au reînceput să scrie. Și
au scris cu febrilitate, parcă temîndu-se ca inspirația să nu lise sleiască
de odată. Pe vremuri numele lor putea fi citit pe toate copertele reviste-
 266 FAC L A

lor. Dar după un timp oamenii s’au convins că în artă dacă n’ai aripi, ori
care ți-ar fi bunăvoința, n’ajungi departe. Și s’au lăsat de literatură, apu-

Y
cindu-se de alte meserii mai compatibile calităților lor sufletești.
Cunosc unul care în cinci-sprezece ani de literatură n’a putut da

AR
nici un volum. A părăsit literatura, s’a însurat omul și-a întemeiat gos­
podărie și în cinci-spre-zece ani a făcut nouă copii.
Oamenii aceștia, cari de ani de zile și-au văzut liniștiți de treburi,
pentru cari literatura nu era de cît o nebunie atinereței, au fost înhățați

R
de poiiticianii directori de reviste, luați de la ocupațiile lor și îndemnații
din nou să scrie. Citiți revista d-lui Banu și veți găsi în fiecare număr

LIB
proză și versuri semnate de acești pensionari literari. Nigrim, Podeanu,
Radu D. Rossetti apar săptămînal în coloanele „Flăcării". Readucerea în
activitate a acestor pensionari literari împiedică evoluția literară.
Pensionarii literari n’au avut nici odată originalitate. Ei au împru­
mutat maniera de a scrie a contimporanilor lor. Astăzi ei revin în litera­

ITY
tură tot cu concepțiile estetice, cu stilul și cu factura debutului lor. Rea­
pariția lor în revistele de azi împiedică triumful noilor tendințe și îndepăr­
tează înfăptuirea noilor idealuri în literatură. Cu o concepție naivă despre
artă, cu un stil rudimentar și cu o complectă lipsă de idei în ceia ce scriu

S
ei sînt mai imitabili de cît scriitorii mai noi și începătorul se vede tentat
de a și-i lua de model. Ești mai lesne Ludovic Dauș de cît Sadoveanuși
ER
faci mai repede versuri în genul d-lui Radu D. Rossetti decît în felul ce­
lor ale lui Anghel sau Codreanu...
Acelaș lucru cu introducerea salahorilor condeiului în literatură.
Poiiticianii tîrăsc după ei ceata agenților electorali, acei paraziți indispen­
NIV

sabili vieții noastre politice, așa cum e ea astăzi întocmită. Politicianul

director de ziar, devenit literat prin înființarea unei reviste literare, aduce
după el ceata simbriașilor săi.
Sunt oameni cărora dacăDumnezeu nu le-a dat nici un talent, le-a
LU

dat în schimb multă bună-voință și multă putere de muncă. Ei sînt indis­

pensabili gazetelor pe care le servesc căci fac de toate: corectură și re­
portaj. articole de fond sau traduceri... Adevărați salahori ai condeiului
ei ajung după oarecare vreme să-l mînuiască cu oarecare ușurință, și din
citirea romanelor de foileton alături de informațiile din condica poliției,
RA

ei își fac un stil al lor, o ușurință în a spune nimicuri și multă îndrăzneală

în a iscăli ce au scris. Scriind veșnic reportaje, ei cred că pot scrie orice
și încearcă și literatură. Ei furnizează materialul pentru coșurile redacții­
lor revistelor literare. Cînd însă patronul ziarului lor ajunge director de
NT

reviste literare marea ambiție a vieței lor, de a nu mai iscăli numai dări
de seamă despre intervențiile societăței de salvare în cazuri de accident, e
satisfăcută. Și astfel după cum în întrunirile de la Eforie alături de oratori
CE

ca Marghiloman și Delavrancea ia cuvîntul și Tache Geprgescu, în revista

d-lui Banu vei întîlni alături de numele lui Oct Goga, Sadoveanu etc. și
pe al d lor Locusteanu, Pora etc. Și dacă numele lui Goga sau Sadoveanu
apar la zece numere dată, acel al lui Locusteanu apare cu perzistență și
cititorul e dispus să-l uite pe Goga și să nu-1 reție de cît pe Locusteanu.
I/

Acestea sunt rezultatele amestecului politicianilor în literatură. Po­

AS

litician» noștri după ce au terfelit totul în țara asta, au pătruns acum și

în templul în care se păstrează cuminecătura dela care un neam întregiși
așteaptă mîntuirea. In potirul în care se săvîrșește Sf. Taină ei își varsă
balele lor. Și cred d-1 Banu și Comp, că nu se va găsi nimeni în țara
UI

asta ca să puie mîna pe biciu și să gonească din templu pe cei ce au in­

trat acolo cu gînd de zărăfie ?
Alexandru Filipescu
BC
 Y
R AR
LIB
Ce n’a spus d. Carp

ITY
D. P. P. Carp face colecție de discursuri frumoase. Cu ocazia
căderii d-sale, a mai rostit unul. Discursurile d-sale vor fi citite cu

S
interes cînd și-le va publica pe toate în volume — sau cînd vor
ER
fi publicate, după moartea d-sale. Ele sînt interesante prin ceea ce
spun, dar mai ales prin ceea ce nu spun.
Astfel, ultimul d-sale discurs, prin care a răspuns d-lui lonaș
Grădișteanu — eterna văduvă inconsolabilă — este extrem de in­
NIV

teresant prin ce nu spune. Sper că un alt colaborator al Faclei va

analiza acest discurs din punctul de vedere al celor spuse într’însul
de d. Carp. Eu tiu să relevez ce n’a spus d-sa.
D. Carp n’a spus de ce-a căzut de la putere. Și doară asta ar
LU

fi fost să fie chestia principală. D. Carp a spus numai un pretext :

că cei trei miniștri agresivi au demisionat pentru a se vedea dacă
lupta opoztiei-unite are caracterul unei lupte nersonale sau....
Dar această declarație nu e serioasă și momentul e prea grav
RA

ca să ne închipuim că d. Carp ar fi vrut să glumească, ori cît de

glumeț ar fi d-sa.
Pe asemenea motive n’ar mai sta nici un guvern. Or, în rea­
litate, un guvern care se știe tare nu se retrage spre a face expe­
NT

riențe.
Adevărul e c’a intervenit boierul ăl mare, poreclit și Maies­
tatea Sa. Maiestatea în chestiune a spus direct d-lui Carp ceea ce-i
CE

spusese și indirect prin recentul interview acordat lui Neues Wie-

iier Tagblatt că lupta „pasionată11 dintre partide trebuie să înce­
teze, pentru ca între acestea să se reia relațiile „normale11 — aceas­
ta, firește, „spre binele tării**.
I/

D. Carp este un mare om politic, plin de calități admirabile și

care în toată viata d-sale a făcut numai greșeli. Cea mai nouă greșală
a d-sale — și care poate îi va fi și ultima, căci e posibil ca ea să-i
AS

încheie cariera politică — este că s’a pretat la rușinoasa comedie

dramatică a semi-decapitării d-sale.
D. Carp ar fi trebuit să nu plece din guvern de cît ridicat de
UI

'd. Panaitescu, ca un simplu episcop de Roman și încă și atunci nu­

mai după un protest categoric în potriva șefului suprem al gheșef­
tarilor romîni. Dacă viata d-sale se termină fără un asemenea gest
BC

eroic, ea se îneacă într’un chip jalnic de tot — și e păcat.

ș.
 268 FACLA

Y
Succesul d-lui Take lonescu e colosal!

AR
D. Take lonescu, de cînd e șef de partid, a dat gata pe

R
Schroder.

LIB
Succesele vestitului colector au rămas nimic pe lingă izbîn-
zile politice ale șefului „democraților", în urma cartelului cu
liberalii. Izbîndă în alegeri 1 Izbîndă în toate campaniile contra
partidului de la cîrmă ! Pretutindeni și în toate izbîndă ! Nici­

ITY
odată n’a tost d. Take lonescu mai aproape de putere de cit
acum după primenirea guvernului conservator I
Părerea noastră despre d. Take lonescu om politic și șef
de partid, am arătat-o întodeauna sincer și neșovăelnic.

S
Intr’o țară de nevolnici intelectuali, de trîndăvie și amo­
ER
ralitate, d. Take lonescu s’a impus prin sclipitoarea-i inteligență
prin marele-i dar oratoric, prin nemărginita-i putere de seduc-
țiune, prinmunca-i fără preget. Acestor calități d. Take lonescu
NIV

datorește amicii cari îliubesc, îl admiră, îl sărbătoresc și îl

urmează. Lor: făurirea partidului takist.
Totuși, așa de bine înzestratul om politic Take lonescu,
n’a cules pînă azi, ca șef de partid, de cît dezastre.
LU

De ce ?
D. Take lonescu e un mare talent, dar un om de stat me­
diocru și un șef de partid nul.
Că șefului „democraților" îi lipsesc toate calitățile omului
RA

de stat și ale șefului de partid, întreaga sa activitate politică

din ultimul an ne-o dovedește : Cartelul cu liberalii, atitudinea
sa în afacerea tramvaelor, toate campaniile sale. Infrîngerea sa
NT

chiar.
s. Intinzînd mina liberalilor, dușmanii săi cei mai înverșu­
nați, cari l’au batjocorit cel mai mult, l’au insultat cel mai
CE

mult, l’au terfelit așa cum numai ei știu să terfelească, — d.

Take lonescu a dovedit nu numai că e lipsit de orice abilitate
politică, dar și de curaj, și de scrupul,
D. Take lonescu e un ambițios naiv. E omul care nu s’a
I/

încrezut în sine și în ai săi. E sclavul tradiției moravurilor

AS

noastre politice.
Neîncrederea în propriile-i forțe a împins pe șeful „demo­
craților" în brațele liberalilor. Setea de a ajunge singur la pu­
UI

tere, l’a îndepărtat pentru totdeauna, ca șef de partid, de putere.

Orbit de această ambiție, d. Take lonescu nu s’a încrezut
în nimeni, n’a consultat pe nimeni, n’a ascultat de nimeni.
BC

Zadarnice iau fost sfaturile amicilor, zadarnice imploră­

rile partizanilor. In zadar l’au părăsit fruntași, în zadar cadre
i s’au descompletat. D. Take lonescu a închis ochii ca să nu
vadă, și-a astupat urechile ca să nu audă, s’a adîncit tot mai
mult în prăpastia cartelului cu liberalii. Tuturor și la toate el
 FACLA 269

Y
a răspuns cu colosala frază : „Singurul act glorios al vieții

AR
mele politice e cartelul cu liberalii
Atunci cînd o țară întreagă aplauda atitudinea guvernului
în chestia tramvaelor, atunci cînd un bătrin respectabil se a-

R
propia cu ferul roșu de puroiul gheșeftarilor, atunci cînd di­

LIB
nastia Brătienistă era pe punctul de a fi îngenunchiată, — un
singur om trebuia să fie de partea imoralității, un singur om
trebuia să apere cu marele-i talent imensa pungășie, un singur
om își desvelea peptul in fața sulițelor opiniei publice cinstite:

ITY
d. Take lonescu 1
Cartelul cu liberalii ne-a făcut pe șeful takiștilor anti­
patic ; tramvaele : odios.
Ne.'hemarea sa la cîrmă i-a dat pedeapsa atîț de meritată.

S
In fond, dacă d. Take lonescu a sfirșit astfel, cauza adîncă nu
ER
poate fi alta decît lipsa de rost a partidului ce d-sa înjghebase.
Partidul conservator-democrat nu corespundea nici-unei
aspirațiuni a maselor populare, nici-unei necesități a timpului.
D. Take lonescu n’a înscris în programul său niciuna din
NIV

problemele vitale ale țării, nici-ana din reformele democratice

de caii e legată soarta claselor noastre de jos și însuși viitorul
țării. D. Take lonescu, mai bine zis, n’a avut nici un program,
n’a luptat și nu luptă pentru nici o idee. Partidul său s’a în­
LU

jghebat în jurul unui om, nu al unei idei.

Locul celui de al treilea partid de guvernămînt în țara
noasfră rămîne, așa dar, vacant. El e rezervat partidului de­
RA

mocrației adevărate, partidului radical-socialist.

Partidul takist n’a fost decît panorama care-1 ocupase^
din fericire pentru scurtă vreme.
NT

Dar degeaba scriem.

D. Take lonescu a la foi. D-sa continuă să vorbească par­
tizanilor de „izbînda definitivă11, de „încrederea nestrămutată
CE

în dreptatea cauzei sale“, de „triumful final al opiniei publice"

pe care o crede, sărmanul, ds partea-i.
D. Take lonescu e un om extraordinar. Nici Schroder nu
se mai poate măsura cu dînsul.
I/

Justus
AS
UI
BC
2f0 FACLA

Y
O nouă afacere de plagiat

AR
Docentul universitar Răducanu l’arfl plagiat pe
Turmann. — Cum se apără d. Răducanu.—

R
Ce zice „Neamul Romînesc**

LIB
D. dr. I. Răducanu, docent universitar, a ținut la Ateneu o con­
ferință despre „Scumpirea traiului**. Ziarul „Ordinea** l’a acuzat că
și-a plagiat conferința dintr’un articol al lui Max Turmann: „Pour-
quoi la vie chere“.

ITY
N’avem nici un motiv să bănuim corectitudinea literară și ști­
ințifică a d-lui Răducanu, pe care nu-1 cunoaștem ; dar nci motive
de a bănui buna credință sau competența „Ordinii** nu avem. Prin

S
urmare în această chestiune nu ne putem pronunța cît timp nu ni
se vor supune ambele texte și, eventual, argumentele pe cari și o
ER
parte și cealaltă le-ar avea de invocat.
Socotim că punînd astfel chestiunea avem asentimentul și al
d-lui Răducanu și al „Ordinei**.
Ținem să relevăm însă de pe acum, în altă ordine de idei, că po­
NIV

lemica dintre d. Răducanu și „Ordinea** constituie o nouă lovitură

de măciucă pentru d. A. C. Cuza. Ba, măciuca este dublată, prin
faptul că Neamul Romînesc adoptă în totul, fără nici o rezervă, a-
titudinea d-lui Răducanu.
LU

Recapitulăm după Neamul :

îndată ce-a apărut în „Ordinea** acuzația de plagiat la adresa
d-lui Răducanu ,d-sa a trimes ziarelor „O scrisoare, în care relevînd
„acuzația ce i se aduce, declară că n’a cetit măcar și nici n’a știut
RA

„de articolul lui Max Turmann de care e vorba, dar că, spre a în­
lătura orice nedumerire, e gata să se supuie unei cercetări de ar-
„bitri, cari să puie față în față cele două texte, spre a se găsi a cui
NT

„e vina**.
D. Răducanu a pornit deci foarte bine. D-sa a făcut ceea ce ar
fi trebuit să facă, de la început, și d. A. C. Cuza. D-lui Cuza i s’a spus
aceasta din toate părțile. D-sa a refuzat. Refuzul acesta era eloquent:
CE

el întărea presupunerea că d. Cuza a plagiat, jcăci acest domn do­

vedea, prin atitudinea lui, că se teme de lumină.
Mai mult: neprimind răspuns dela „Ordinea** — și imparția­
litatea ne obligă să recunoaștem că nu-1 putea primi încă, de vreme
I/

ce conferința nu este încă tipărită — d. Răducanu, nerăbdător, s’a

adresat unui om pe care-1 socotea competent: d. Em. Porumbaru.
AS

Iar d. Porumbaru declară printr’o scrisoare că citind și textul con­

ferinței (manuscris) și textul lui Turmann s’a convins că nu este
plagiat.
UI

Scrisoarea d-lui Porumbaru nu este doveditoare, pentru că e

prea laconică. D-sa nu demonstrează nimic, ci se mulțumește să a-
firme. Bine înțeles, cîntărește și cuvîntul d-lui Porumbaru, dar în
BC

asemenea materii atîta nu e de ajuns.

Pentru d. Răducanu însă faptul că s’a adresat și d-lui Porum­
baru e o notă bună: avem cel puțin prezumția că d. Răducanu nu
are a se teme de lumină. Aceasta n’a făcut-o d. Cuza. D. Cuza a
fugit de arbitri, a refuzat pînă și experții. De ce ? Pentru că avea
motiv.
Neamul Romînesc îmbrățișînd pe d. Răducanu înfierează, impli­
cit, pe d. Cuza. ,
 FACLA 271

Y
De la popi •••

AR
La depunerea sicriului artistului Liciu în biserica Albă, din Ca­

R
lea Victoriei, prietenii și admiratorii talentatului defunct, a căruia în-

LIB
mormîntare trebuia să ia caracterul unor adevărate funeralii naționale»
au putut asista la o „scenă1*, se poate zice, edifîcătoare. Unii s’au re­
voltat de lipsa de respect și de cinismul veșnicului popă oriental în
care un singur organ glăsuește : burta verde, burta congestionată. Dacă

ITY
streini de tot ce crește și viază sufletește în jurul lor, popii au putut
să nu cunoască pe actorul Liciu și să-l ignore, jeluitorii, jigniți, și-au
zis că vor fi aflat de dînsul cel puțin ca de un naționalist... Se știe că
naționalismul își reazimă teoriile pe niște stîlpi din cari cel mai prin­

S
cipal și mai putred este Biserica. Politicește un cler cît de puțin con­
ER
știent nu trebuie să aibă decît o vastă recunoștiință pentru unii întîr-
ziați, porniți fără de motiv, și numai dintr’o prejudecată transformată
în pîrghii de doctrină, să mai găsească destulă dragoste oarbă în inima
lor pentru ca să-l apere. Ar fi recunoștiință banditului pentru advo­
NIV

catul lui milostiv. Clerul nostru nu cunoaște nici sentimentul asasi­

nului vulgar. „Nu ești, se zice unde-va în Scripturi, nici cald, nici
rece; de aceea te vărs din gura mea". Popii noștrii n’au nicio tempe­
LU

ratură. Pe Dumnezeu îl spurcă ; pe Christ îl jefuiesc ; pe oameni îi

umple de scîrbă. Nu li se poate reproșa nici misticism, nici fanatis­
mul, nici osînda pentru credință, nici crime religioase, nici virtuți.
Sterp e sufletul lor și hîd. Nicio atitudine, cît de rătăcită. Ai voi să-i
RA

slăvești și nu se poate; ai voi să-i ataci și n’ai pe unde, cu o minte

și o simțire. In afară sînt acești siniștrii de orice tărîm locuit de o
idee. Singurul fel în care se poate vorbi de dînșii e cel întrebuințat
NT

de noi în paginile bisericești ale acestei reviste. Cînd am comparat

biserica romînească, biserica strămoșilor, biserica brutelor soioase, cu
un bălegar populat cu viermi peregrini, nasurilor subțiri le-a puțit
CE

și n’au lipsit aprecierile imbecile, ale unorjcomplici ipocriți și incon­

știenți, la adresa noastră, prin presă.
Luni seara, în vreme ce însoțitorii celui ce nu mai este Petre
Liciu, cugetau departe, cu lacrimi în umbra ochilor, într’o tăcere peni­
I/

bilă pentru toată lumea, popii dela biserica Albă, cereau celor de
față, parale... Umblînd din om în om, din actor în actor, și luînd de-o
AS

parte, mai ales pe cei mai vizibil îndurerați, ei reclamau plata unei
osteneli iluzorii, frecîndu-și mîinile cu onctuozitate ortodoxă și fră-
mîntîndu-se din șale într’oduhoare de băuturi spirtoase, trimise în-
UI

napoi de un stomac plin cu vîrf și îndesat.

Aceiași preoți s’au opus a doua seară ca biserica să rămîie des<
chisă pentru pelerinagiul prietenilor lui Liciu. Imbrînciți spre ușă
BC

mai mulți artiști, n’au obținut de la un preot literalmente beat, liber­

tatea ca biserica să rămîie deschisă un ceas mai mult peste 8 ore, de
cît cu o greutate excepțională.
Personal, n’am fost cîtuși de puțin părtaș al uimirii generale.
Convingerea că popii trebuiesc tunși, expulzați din altare și trimiși
 272 FAC Ii A

Y
în fabrici dacă nu Ia închisoare, n’am cîștigat-o de a surda. Singuri

AR
naivii, oportuniștii, tradiționalii și oamenii de Stat urmează să creadă
într’altfel și să mai nădăjduiască, poate. Himera pîntecoasă și bețivă,
îmbrăcată în rassă și cu potcapiu grecesc pe moalele capului, mai

R
farmecă idealismul retrograd și epileptic — și cîteva nenorocite su­
flete exagerat de copilărești, trebuie să adăugăm.

LIB
Personal am cunoscut alte sute și mii de întîmplări de soiul
celei dela biserica din calea Victoriei și mult mai caracteristice.
Poate că am mai citat vreodată o bătaie în regulă, de preoți, în jurul
unui mort, într’o biserică. Și acest mo-rt venerabil așezat pe un jeț

ITY
arhieresc, în care se clătina, de cutremurul bisericei, schimbată la
lumina candelelor, în cîmp de bătaie cu sfeșnicele și scaunele, nu era
un comedian, era chiar un mitropolit.
Dar deșarte sînt toate cîte se doresc și se scriu în țara noastră;

S
zadarnice ca slovele trase cu degetul pe fața mărei, în care se vin-
ER
tură rechinii. Ex-ierodiaconul Iosif IV. Theodorescu
NIV

Guvernul ramurel de măslin

LU

In urma plecării d-lui Carp, presa conservatoare a adus la cu-

noștiința țării următoarele două lucruri:
RA

1) că ministerul Titu Maiorescu nu va face decît să continue po­

litica d-lui Carp și
2) că, în locul luptei de pînă acum, guvernul cel nou va veni cu
ramura de măslin și va căută să restabilească acordul între partide.
NT

Atitudinea noastră față de d. Carp este cunoscută, l-am acordat

sprijinul nostru și am luptat alături de d sa, — Facla alături de șeful
unui partid conservator,—fiindcă ne-am găsit pe un teren comun: lupta
CE

împotriva imoralității brătieniste. Ne-am întîlnit, oameni cu concep-

țiuni sociale și politice fundamental deosebite, și ne-am aat mîna peste
hotare cari păreau prăpăstii, de oarece distrugerea atotputernicei co­
lectiviste, întemeiată pe întreprinderi comerciale, respunde, în împre­
jurările noastre, unei nevoi adinei, ineluctabile. Am fost de partea d-lui
I/

Carp, fiindcă ni s’a părut că d. Carp întrupează mai mult ca oricare

altul însușirile de curaj și de energie neslăbită pentru a duce la ca­
AS

păt o asemenea acțiune. Cînd a ținut în Cameră memorabilul discurs

în care a vestejit spoliațiunea brătienistă, opinia publică independentă,,
într’un elan de entuziasm cum rar s’a mai pomenit în țara noastră,
s’a raliat luptei începute.
UI

Dar, n’au trecut nici cîteva luni și d. Carp a căzut. Nu vom cer­
cetă pentru moment pricinele acestui eveniment. De altfel, ele sunt
cunoscute și pot fi rezumate în cîteva cuvinte. D. Carp, care a voit să
facă politică, a fost învins de politician); el care a voit să curețe și să
BC

asaneze, a fost biruit de murdărie.

Și nu a fost biruit numai o singură dată, ci de două ori: înțîi
cînd s’a văzut silit să demisioneze și al doilea cînd politicianii din
propriul lui partid l’au silit să treacă puterea unui alt minister conser­
vator. In fața situațiunii date, d. Carp avea o singură cale onorabilă
de eșire: să plece dela putere, el cu partidul lui cu tot, și să pof­
tească pe d. Take lonescu, aliat cud. Ionel Brătianu, să facă să triumfe
 FACLA 273

Y
hoția cu tramvaele. Gestul ar fi fost frumos și politic în acelaș timp.

AR
Dar, d. Carp s’a lăsat influențat de alții și, astfel, a creeat chaosul de
azi, din care, deocamdată, dacă se deslușește în chip neted un lucru,
apoi acesta este diminuarea sa.
Cabinetul Titu Maiorescu, pus să îndeplinească o misiune para­

R
doxală și contradictorie, nu are nici un rost. Dacă vrea să continue
politica d-lui Carp, atunci ramura de măslin, înlocuind fierul roșu,

LIB
este un non-sens și o absurditate ridiculă ; dacă, însă, vrea pacea,
atunci continuarea politicei d-lui Carp devine ca o imposibilitate.
Adevărul este că în partidul conservator, nimenea nu știe ce
vrea. D. Carp, înfrînt, politica sa a fost sau va fi în scurt timp înlătu­
rată. Ferul roșu va fi aruncat la vechituri, iar ramura de măslin, care

ITY
la noi în țară simbolizează înțelegerea claselor de guvernămînt
pentru exploatarea în comun a poporului, va înflori mai mult ca ori-
cînd. La umbra ei, dușmanii de eri se vor adăposti laolaltă, bucuroși
că s’au regăsit după o despărțire lungă. Ramura păcii va acoperi totul,,
toate rușinele și toate nemerniciiie, tramvaiul, regiile co-interesate.

S
Banca Națională, „cea mai mare escrocherie a veacului1, și cîte altele
poftiți. Partidul conservator aspiră să pue mîna cu care a agitat fierul
ER
înroșit în focul purificator de moravuri în mîna lacomă, hrăpareță și
necinstită a partidului liberal. El este gata să uite totul, să nu și mai
aducă aminte de nimic, de nicio învinuire, de nicio insultă, numai ca
partidul liberal să reia cu dînsul ceeace ziarele numesc „relațianile
NIV

normale între partide*.

Dacă n’ar fi țara care trage ponoasele depe urma acestor situa-
țiuni, spectacolul, fără îndoială, nu ar fi decît comic. Nu le-a ajuns
partidelor politice discreditul în care au căzut, din cauza faptelor lor;
LU

acuma au devenit și caraghioase. Cine le va mai lua în serios ? Cine

va mai crede în cuvîntul și în hotărîrea lor ? Continuatorii d-lui Carp
se îndeasă acum să intre în grația acelora cărora d. Carp le-a aruncat
epitetul de spoliatori și pe cari i-a învinuit că tripotează cu afaceri
patriotice. Continuatorii acuzatorului public întind ramura de măslin
RA

pungașilor depe banca acuzaților !...

Oamenii noștri politici au eufemisme adorabile pentru aseme­
nea operațiuni. Ei le numesc acord între partide sau relațiuni normale
între partide. Dar, relațiunile acestea nu sînt în fond decît mușama­
NT

lele menite să acopere lurpidunile și infamiile pe cari partidele le

săvirșesc rînd pe rînd cînd sînt la putere. Grație mecanismului rela-
țiunilor normale, guvernele pot să’și permită orice; pot să fure
prin regii cointeresate, pot să calce legile în voe, pot să Întindă ar-
CE

bitrariul administrativ dela un capăt la celalt al țării, pot să facă tot

ce le trăzneșțe prin minte — ramura de măslin sau acordul între
partide funcționează în permanență. Impunitatea le este asigurată.
Acordul între partide este Constituția nescrisă a oligarchiei ro-
I/

mîne, care împiedică aplicarea Constituției scrise și realizarea refor­

melor democratice. Partidele nu îndrăznesc să facă ceva care să nu
fie aprobat de celelalte. Din pricina aceasta, nici nu se face ceva de
AS

seamă, iar deosebire dintre grupuri se reduce în fond la persoanele deo­

sebite cari le conduc. Numai cînd survine vreun eveniment cu totul
grav, cum a fost, de pildă, răscoala din 1S07, sau cînd se ivește
UI

vreun romantic cu alure de eroi don-quichottian, cum este d. Carp,

numai atunci acordul se strică, dar pentru puțină vreme. In 1307, par­
tidele. după o mică încordare, s’au pus repede de acord ca să nu
facă nimic, iar încît privește pe d. Carp, chiar partizanii lui s’au gră­
BC

bit să-l debarce, ahtiați să restabilească mai curînd acordul, care le

permite rînd pe rînd o digestiune fericită.
Ramura de măslin a guvernului Titu Maiorescu înseamnă, nu
continuarea politicei d-lui Carp, ci continuarea rusinei politicei care
domnește de pesie patruzeci de ani și căreia d. Carp a căzut victimă.
Em. Argin.
 274 FAC L A

Y
Cea mai proaspătă nebunie a d-Iul A- C. Euza

AR
— D. A. C. Cuza excomu ică pe basarabeni și în același timp
îi denunță poliției rusești —

R
D. Cuza se va boci iarăși că-1 calomniăm; și aceasta, bine înțe­

LIB
les, din ordinul Cahalului. Cu toate astea faptul s’a produs la lumina
zilei, el a revoltat pe toată lumea cei de față s’au grăbit să-l ves­
tejească cu ultima energie.
Profesorii universitari din Iași se întruniseră pentru a discuta

ITY
felul în care urmează să se comemoreze răpirea Basarabiei. Erau în
discuție două propuneri : una a d-lui Rășcanu, care cerea ca toate ca­
sele din Romînia să fie cernite în ziua de 16 Maiu și a doua a d-Iui

S
N. lorga, care propunea înființarea unui ins itut Ia Iași, în care să fie
ER
primiți tinerii basarabeni dornici degcultură romînească.
Amîndouă propunerile sînt excelente. De aceea d. A. C. Cuza
le-a combătut pe amîndouă. Pe cea dintîi a combătut-o pe motivul că
e... prea costisitoare. Este curios: d. Cuza admite să se cheltuiască
NIV

bani pe Neamul Romînesc și pe alte fleacuri. Este adevărat că nu d-sa

cheltuește, dar cel puțin admite ca alții să cheltuiască și-i îndeamnă
chiar s’o facă. Nu admite însă șă se facă o cheltuială utilă, frumoasă
LU

și de altfel minimă: aceea a arborării doliului național.

Dar în sfîrșit asta s’ar putea trece cu vederea. Ceeace întrece
însă toate marginile este că d. Cuza și-a permis să combată propune­
rea d-lui lorga. Și pe ce motiv? Pe motivul că basarabenii sînt în con­
RA

tact cu tot felul de „jidănași“— sînt vînduți Cahalului, cu un cuvînt—

și prin urmare au tot felul de idei primejdioase.
Faptul este exact. Tinerii basarabeni, cari sufăr jugul țarismu­
NT

lui, cari își văd înăbușite toate aspirațiile lor naționale, cari văd că
în țara lor cultura romînă e călcată în picioare, sînt, în cea mai mare
parte, oameni serioși și cinstiți; ei nu fac cor d-lui Cuza, ei nu se
CE

luptă cu morile de vînt și cu Cahalurile misterioase, ci fac sforțări

disperate ca, în limitele mijloacelor lor, să redeștepte conștiința na­
țională a basarabenilor și să creeze o viață culturală moldovenească în
țara ce ne-a fost răpită. Ei hu sînt iredentiști, ei nu tind să reali-
I/

pească Basarabia la Romînia, ei nu-și hrănesc sufletul cu chimere, dar

AS

vor să rămîe romîni, în haosul acela de popoare cari alcătuesc Rusia.

Și pentru aceasta, în mod fatal, se pun în conflict cu autoritatea ru­
sească, aceea care, singura, împiedică și interzice deadreptul desvol-
UI

tarea romî-nească.
D. Cuza nu vede așa. D. Cuza este prietenul și apărătorul lui
Crușevan, romînul renegat care dacă făcea anlisemitizm, făcea și anti-
BC

romînism, căci Crușevan a fost cel mai aprig rusificator, aprig și mi­
zerabil: de pe urma lui mulți romîni, denunțați ca iredentiști, au luat
drumul Siberiei. Din fericire Crușevan a crăpat la timp : o gentilă apo-
plexie l’a luat de pe tărîmul ăsta. Dar d. Cuza a rămas. D. Cuza îl
apără, îl continuă. D. Cuza nu numai că refuză basarabenilor bucata
 FACLA 275

de pîine pe care ar trebui să le-o ofere țara, dar îi și denunță poliției

Y
rusești ca elemente primejdioase.
De altfel, n’o face pentru întîia oară. D. Cuza e consequent în

AR
nebunia sa. D-sa a mai făcut-o prin Neamul Romînesc. Și ne întrebăm:
în interesul cui face d. Cuza această infamie ? Și fiindcă după d-sa
toată lumea e vîndută Cahalului, întrebăm și noi: cine plătește pe d.

R
Cuza ca să facă aci pe spionul muscălesc ?
G

LIB
S ITY
ER
NIV

Moartea lui P. Liciu

LU

Arta română a suferit o pierdere grea și ireparabilă prin moar­

tea lui P. Liciu. El a fost unul din cei mai de seamă artiști ai noș­
tri, prin talentul său distins și mai cu seamă prin inteligența lui
RA

superioară. Cînd a intrat în teatru, acum vre-o douăzeci de ani,

arta dramatică nu se bucura încă de vaza de care se bucură azi;
cît despre răsplata materială, ori cît de slabă ar fi ea încă astăzi, era
NT

infinit mai slabă pe atunci.

Era deci un sacrificiu să te aventurezi în teatru. Și din partea
lui Liciu sacrificiul a fost mai mare de cît din partea altora, de
vreme ce, grație familiei din care făcea parte Liciu ar fi putut ajun­
CE

ge la cele mai înalte situații morale și materiale, tocmai dacă nu

se făcea actor. Și, fără să avem vre-o informație în această privință,
bănuim că va fi avut să lupte, mult și greu, cu familia lui, pînă și-a
putut căpăta libertatea de acțiune, spre a-și urma chemarea. Toate
I/

acestea trebuie spuse pentru a fixa amintirea lui Liciu, o amintire

care trebuie să fie caldă și plină de recunoștință.
AS

Și mai trebuie spus ceva : Liciu, chiar și în afară de pasiunea

lui pentru artă, a fost un om ales, un caracter. Toți aceia cari
Fau cunoscut de aproape și cari au avut afaceri de orice fel cu
dînsul, vor putea mărturisi că a fost un om de o corectitudine per­
UI

fectă și de-o dezinteresare dusă pînă la jertfă.

Prin ce împrejurări, prin ce bizar proces psihologic un om cu
asemenea însușiri sufletești a putut să îmbrățișeze doctrina cea
BC

mai strimtă și cea mai grosieră, doctrina de ură și sălbătăcie pro­

fesată de plagiatorul Cuza și de savantul rătăcit N. lorga ?
Nu ne-am putut-o explica nici odată. Și, de altfel,'nici nu știm
 276 FACLA

pînă la ce punct îmbrățișase el acea tristă doctrină. L’am știut

membru al partidului băieților din centre, l’am văzut chiar candi-
dînd pe lista băiefistă, dar se vede că el n’a înțeles nici odată să

Y
facă politică militantă, de vreme ce n’a scris nici un articol și n’a

AR
tinut nici un discurs în care să-și exprime principiile. Am bănuit
în totdeauna că totul se reducea la un malentendu: strein de ițele
politice el se va fi lăsat ademenit de frazeologia naționalistă și, în
patriotizmul lui înfocat, va fi crezut că găsește în mișcarea națio­

R
nalistă tocmai ceea ce nu se putea găsi acolo.
Că cele ce spunem aci nu sînt vorbe de ocazie și că nu vrem

LIB
să facem.... intrigi între un mort și cei rămași în viată, o dove­
dește faptul că nici odată nu l’am atacat pe Liciu, nici chiar în toiul
campaniei electorale, cînd, de bine de rău, el se prezenta ca adver­
sar al nostru, întru cît dintre toți candidați! prezintati în capitală

ITY
noi adoptaserăm pe cei socialști și făceam campanie pentru dînșii.
Noi am sperat tot timpul că inteligenta și bunul simt vor birui,
că experiența va arăta lui Liciu, că tînăr de ani și mai ales tînăr în
politică, se înșelase în entuziazmul său.

S
Moartea, răpindu-1 prea de grabă, speranța noastră nu s’a rea­
lizat. Regretăm moartea lui Liciu și din acest punct de vedere. Dar
ER
o regretăm mai presus de toate, în afară de orice considerent poli­
tic, pentru artistul și pentru omul Liciu. Chiar dacă pînă la adînci
bătrînete ar fi stăruit în greșala lui politică, Liciu tot ar fi rămas
NIV

ce-a fost: o fală a tării.

Și nu e primul om mare al nostru care pleacă prea curînd din­
tre noi. Este vechea și dureroasa fatalitate care ne lovește odată
mai mult. u
LU

P.
RA
NT
CE

SMITH PREMIER
I/

Cea mai Scrisul vizibil

AS

perfecționată Claviatura
mașină de scris
UI

completă
BC

Depositul central și reprezentant pentru Romînia

ALEXANDRU PRAGER ® C ie S
■FaSaSlM1 Itomtn g* — BUCUREȘTI — Telefon 17/25
 Y
R AR
LIB
Panaitescu — Goldhammer — Cananaii

ITY
Un oare-care Goldhammer, negustor din Dorohoiu, s’a certat
cu un oare-care Cananău, deputat de Dorohoiu. Nu cunoaștem nici

S
pe Goldhammer, nici pe Cananău, și nu știm de ce s’au certat. Și,
evident, chestia n’ar avea nici o importanță, dacă cearta personală
ER
a domnilor Goldhammer și Cananău s’ar fi isprăvit între ei, fie
între patru ochi, fie în fata justiției.
Dar regimul liberal a lăsat acestei țări două moșteniri preți­
NIV

oase : sistemul călcării tuturor legilor — într’o proporție necunos­

cută nici la noi pînă atunci — și... pe d. Panaitescu.
Deci soluția Cananăului era găsită gata: o vorbă dulce lui Pa­
naitescu și Goldhammer a și fost ridicat pe sus, adus la București,
trîntit în beciul siguranței și... pregătit pentru expulzare. Goldham­
LU

mer s’a plîns telegrafic prefectului de Dorohoiu, care a intervenit

la timp, obtinîndu-i eliberarea. Și — punct.
Acestea sînt faptele, așa cum le-am găsit povestite de ziare.
Va să zică d. Goldhammer e om cu noroc. Norocul lui c’o fi
RA

fiind prietin cu prefectul sau că prefectul o fi fiind în dușmănie cu

deputatul. Altfel vedea pe dracu, pe deantregul — pe cînd așa l’a
văzut numai pe jumătate.
NT

Și acestea se întîmplă sub guvernul d-lui Carp — căci și gu­

vernul d-lui Maioreșcu tot al d-lui Carp e, nu-i așa ?
Bruta de Panaitescu e în dreptul ei să facă pe țarul. De ce
însă guvernele stau sluj înaintea lui Panaitescu, lăsîndu-1 să comită
CE

toate ticăloșiile ?
Sistemul inaugurat de guvernul generos de a se călca în pi­
cioare libertatea individuală tinde a rămînea permanent.
Miniștrii — cheme-se ei Marghiloman sau Arion — nu îndrăz­
I/

nesc să puie piciorul în prag. Parchetul nici el nu crede cu cale să

puie capăt samavolniciei. Va trebui deci să se găsească odată un
AS

cetățean mai nervos care văzîndu-se în disprețul legilor, brutalizat

și insultat, să zboare vre-o căpățină de autocrat romîn. Atunci se va
intra în legalitate.
Bine înțeles, dau voie „Viitorului11, sucursala lui Panaitescu, să
UI

dea alarma că propag anarchia. In realitate noi nu îndemnăm pe

himejii să ia ciomagul. Constatăm numai că va trebui să-1 ia ci­
neva — și sîntem siguri că-1 va lua. Tirania merge ea cît merge,
BC

dar vine vremea cînd lumea se satură.

e ... ș.
 Y
R AR
LIB
ITY
Omisiune gravă. — In momentul cînd scriem’îaceste rînduri sînt
tocmai patru luni și o săptămînă, iar în momentul cînd aceste rînduri se

S
vor tipări, vor fi tocmai patru luni, o săptămînă și trei zile, de cînd d. pro­
ER
fesor Gabriel Socor din Iași nu și-a mai repetat declarația că d-sa n’ara
nici o legătură cu d. advocat Em. Socor din aceeași localitate.
Deducem de aci că d. profesor Gabriel Socor a murit. Dacă presu­
punerea noastră e întemeiată, exprimăm d-lui profesor Socor profundele
NIV

noastre regre'e; dacă presupunerea noastră e greșită, atunci transmitem

d-Iui profesor Socor felicitările noastre, dar în acelaș timp vestejim ne­
glijența de care s’a făcut vinovat.
LU

încurcăturile d-îui Mateiu. — D. Mateiu Cantacuzino dela Iași,

care în decurs de un an și ceva a reușit să fie de vreo zece ori senator
— pentru că tot de atîtea ori a demisionat și a revenit — e în mare în­
RA

curcătură.
Reînvestindu-se pentru a zece oară cu demnitatea de senator, d-sa
s’a prezintat la Senat șt întilnind pe d. P. P. Carp i-a întins mina.
NT

D. Carp s’a grăbit să și le înfunde pe ale sale în buzunările panta­

lonilor.
— De ce nu vrei să-mi întinzi mîna, d-le Carp ? a întrebat ingenua
CE

dela Iași.
— Pentru că d-ta te-ai ținut de fleacuri, i-a replicat conuPetrache-
Și d. Mateiu umblă acum buimac și se întreabă într’una:
I/

— Dar de ce dracu să mă țiu 1

E greu să începi o viață nouă, la bătrînețe.
AS

*
Naționalitatea în artă.—„Viitorul** anunță ca un mare eveniment
că în trupa Sarei Bernhardt artistul Maxudian va juca rolul cutare.
UI

Că Sarah Bernhardt e evreică, se știe ; dar nu se va fi știind poate,

că Maxudian este armean din Armenia (Asia mică) venit de cîțiva ani 1»
Paris, unde a urmat conservatorul și unde a ajuns mare artist francez.
BC

* <
Șarlatanie. - D. avocat S. Rosenthal a pledat contra Brătienilor în
 FACLA 279

Y
chestia tramvaiului. Pentru aceasta liberalii l’au atacat vehement. Acum
bănuindu-se că tot d. Rosenthal e și autorul unui articol din Adeverul, îa

AR
aceeași chestie a tramvaiului, Viitorul își reeditează înjurăturile.
Bine înțeles, argumentul principal contra d-lui Rosenthal este ori­
ginea d-sale evreiască. Se știe însă că între acționarii tramvaiului se află

R
și mai mulți evrei, între cari și faimosul bancher Bercovici. Or, pe acești

LIB
evrei și în deosebi pe acest Bercovici l’a atacat presa conservatoare, tot
pe motivul că sînt evrei.
Apoi nu este șarlatanie și de o parte și de alta? Nu e necinstit ca
pe deoparte să lucrați și unii și alții cu evrei, iar pe de altă parte să

ITY
prostiți lumea dîndu-vă aerul că vă atacați reciproc pe tema chestiei e-
vreiești ?
Singurii consequenți ar fi, în zcest caz, naționaliștii, cari prin Nea-
mul Romînesc, atacă și pe evreii unora și pe evreii celorlalți.

S
Da, așa ar fi, dacă... n’ar fi altfel. Noi am dovedit cu facsimiluri
că d. A. C. Cuza, antisemitul feroce, dă scrisori de recomandație meseria­
ER
șilor evrei, arătîndu-i ca foarte capabili, cinstiți, etc. și declarînd că d-sa a
fost extrem de mulțumit de serviciile lor. Probabil că acei meseriași evrei
i-an lucrat d-lui Cuza mai ieftin sau poate chiar gratis, în schimbul acei
NIV

lor recomandații.
Cu alte cuvinte: șarlatanie pe toată linia.
*
(orga tăinuitorul.— D. N. lorga a primit un denunț: la recrutare
LU

un flăcău dela țară n’a auzit c'a fost strigat la rînd și a intrat cu o mică
întîrziere; prefectul strigă medicului să dea „brutei*1 două palme și me­
dicul i-a dat— trei.
RA

D. lorga publică denunțul, că n’are încotro. Dar nu găsim acolo

nici numele prefectului, nici numele medicului și nici măcar numele jude­
țului unde s’a petrecut faptul.
NT

De ce tăinuirea asta ? Evident, prefectul și medicul pot fi acționari

ai stabilimentului din Văleni ; pe cînd flăcăul — ce, o să audă el apelurile
d-lui lorga, dacă nu aude nici cînd îl strigă la recrutare ?
CE

Mai la urmă bine i-a făcut 1

*
la-l pe sus, mă ! — D. N. lorga Pa făcut cîtva timp pe mortul.
Acum d-sa învie și zice :
I/

„Aderenții noștri slnt încunoștiințați că e nevoie să ne întrunim Ia

„București, în ziua de 23 April, Locul și oara se vor arăta. Ținem să se
AS

„aducă și un număr de alegatori, mai ales țărani11.

Admirabil democratism, de cea mai ciocoiască specie. Vizirul dela
Văleni nu-și exprimă părerea că aderenții ar trebui să se întrunească, ci
UI

înștiințează că e nevoie. Treaba lui și treaba lor: poate că este în adevăr

nevoie de oarecari grabnice subscripții pentru menținerea tipografiei. Asta
nu ne privește pe noi.
BC

Dar este scandalos că țăranii nu sînt invitați, ci s’a luat dispoziția

să fie aduși — ca la poliție.
Dar dacă bietul țăran n’ar vrea să se urnească din loc ?
— Ia-1 pe sus, mă I Și dă-1 cățeaua 1
O, democratism, democratism i
 280 FACLA

Jumuleanu. — Epoca revine asupra raportului comisiunii de an­

Y
chetă din care rezultă „că d. Șumuleanu maltratează și umilește persona­

AR
lul subaltern, că prin greșite {interpretări a regulamentelor și-a creat veni­
turi personale din analize făcute in institut, Iezind drepturile colaboratorilor
săi și ale Statului; că prin interpretări greșite a datelor analitice și prin

R
denaturări neuzitate a adus 'prejudicii instituției și a vîrît statul în pro-
eese, ete., etc.“

LIB
Toate astea le știam. Vorba e: unde sînt actele de dare în judecata
a celui vinovat?
Adică fierul roșu, abia înfipt nițeluș în afacerea tramvaiului, s’a și
răcit și tocit ?

ITY
Gura... sfîntului.— Neamul Romînesc a descoperit că totul în par.
tidul d-lui Take Jonescu este... ghiciți: ’ce este? totul în acest partid

S
este... plagiat.
Ați fi ghicit cine poate fi autorul descoperirii.
ER *
Petru a suta oară.— Am întrebat pînă acum de 99 de ori ce s’a
făcut cu suma de 20.000 de lei pe care d. Șumuleanu a încasat-o dela cîr-
NIV

ciumarii din Iași.

Repetăm întrebarea pentru a suta oară.
D. Șumuleanu făcea pe dezinteresatul. D-sa sau amicii d-sale pro-
LU

miseseră să dea banii Neamului huligănesc. Și, slavă Domnului, Neamul

acesta are nevoie de parale : sînt zeci de băieți din centre cari își rup aca­
delele dela gură pentru a împiedica moartea Neamului, iar d. lorga so
plînge la toate răspîntiile că „din averea familiei sale sărace' a băgat în
RA

tipografia dela Văleni 3000 de lei și gologani. Unde sînt banii cîrciuma-
rilor? Să fi preferat d. Jamuleanu să-și mobileze punga cu banii ceia?.
Să fi fost vorba de un simplu gheșeft personal ?
NT

Aud ?
s?
Cum vorbesc și cum lucrează. — Din partea unui cititor pri­
CE

mim următoarele rînduri, extrem de interesante !

„Am citit cu mult interes judiciosul d v articol privitor la d-1 Cos-
„tinescu și jidanii. Ați uitat însă un lucru care caracterizează și mai bine
„pe acest ilustru liberal, care a adunat milioane fără să se știe cum. Man.
I/

„cind? Acest jidanofob are de reprezentat al fabricei sale cartelate cu alți

.fabricanți, jidani (Focșeneanu & Grunberg, Osias Ausschnitt) are de re-
AS

.prezentat zic, un jidan, pe Carol Hirschorn. Și o mai mare enormitate,

„jumătate din clientela sa (Moldova)e tot compusă din jidani. Deci carte-
„lat cu jidani, reprezentat de jidani cu clientelă jidănească. Acesta e d-l
UI

' Co tinescu. Trebuie întradevăr o nerușinare liberală ca să mai înjuri pe cer

din a căror muncă faci milioane."
BC

Apoi tocmai asta e : trebuie multă nerușinare — și liberalii au maltă,

foarte multă chiar.

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* - București

Prețul 15 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
Facia

LIB
RAR
Y
lonaș Grădiștean
 Y
Triumful dreptâței

AR
Iu ultimul momemt primim știrea că dreptatea cauzei d-rului
Raeovski a triumfat. Surgbinuitul Brătienilor a fost reintregrat

R
în drepturile lui cetățenești. „Facla0 e fericită că poate saluta în a-

LIB
celaș timp gestul guvernului acestuia de reparațiune socială, trium-
fuldreptății în Romînia si palma meritată care s? aplică Brătienilor.
FACLA

ITY
lonaș Grădișteanu
S
ER
Cum să-l descriu ? De wide să-l iau ? -li simțit vreodată cititorule ce
NIV

senzație curioasă ai cînd vrei s’apuci cu degetele o invertebrată? Animalul

t inofensiv. Știi bine că nu poate să facă nici un rău. Și totuși în fața cor­
pului aceluia flasc, umed parcă și moale, te dai îndărăt. Mi se pare cîteodată
' ă ar fi mai ușor să mingii coama amenințătoare a unui leu, decît să atingi
LU

• u mina spinarea unei broaște riiease.

D. lonaș Grădișteanu e un invertebral. Fizicul și intelectualul la d-sa
se confundă, merg împreună, alături, ca doi boi înjugați la acelaș car. Umflat
diform, gălbui ca o bubă coaptă, poartă pe umeri o pereche de ochelari, un
RA

ercel și o iluzie de frunte îngustă ca o potecă și fugătoare ca visurile ministeriale.

In urma discursurilor d-sale din ultimul timp, adorabil de naive în amă­
răciunea și în reacționarismul lor, prietenii mă îndemnau cu accente revoltate
NT

i’ă-i răspund, să arăt în ochii tuturora cine este acest stîlp al conservatori:-
rnului, răsărit, dolofan și prezumțios ca o ciupercă, în fața staturei d-lui P. Carp.
Unul îmi amintea chefurile sardanapalice ale fostului 'ministru de lu­
CE

crări publice, pe vapoarele Serviciului maritim romîn. Altul îmi șoptea cuprin­
sul telegramei divine: „Vino grabnic, Nevasta ne înșală pe amîndoi*. Un al
treilea îmi arăta pe Calea Victoriei echipagiul luxos care poartă dovada ga­
I/

tului și sentimentelor esteti e ale foastei și inconsolabilei excelențe...

La ce bun ?
AS

Cum aș putea să mă războesc cu morile de vînt și cum să înfig vîrful

peniței în boțul acesta inform de carne din care trebue să curgă șampanie și apă.
D. lonaș Grădișteanu e invulnerabil. Strivit, doborît, călcat în picioare,
UI

turtit, scurs de tot ce e întrînsul, pielea d-sale agitată și umflată ca a unui

cimpoi, ar răsufla, ar murmura, ar îngîna, cu aceeași insistență și inteligență
ca și pînă acum :
BC

— Vreau să fiu ministru...

Nicoară al Lumii
 FACLA 283

Y
învingătorul

AR
E vorba de amicul și colaboratorul nostru d-rul C. Racovski.
Revocarea decretului de expulzare lansat împotrivă-i, e cel mai

R
de seamă eveniment ce s’a văzut în țara tuturor injustițiilor. E poate
prima infrîngere serioasă a oligarhiei noastre. E semnul existenții

LIB
unui elan democratic în țară.
Obîrșia afacerii Racovski nu e de toți știută. Istoricul ei trebue
amintit.
Rămas una din rarele figuri oneste ale vechei mișcări socialiste,
refuzînd momeala cu bani și onoruri—tîrgul trădării—din pai tea libe­

ITY
ralilor, d-rului Racovski trebuia să i se intimple ce i s’a întimplat.
Iată-1, fatal, implicat în răscoale. Iată-1, apoi, surghiunit din
țară, în chip laș în toamna anului 1907: începutul exilului.
Cinci ani de surghiun 1

S
Ce n’a avut a suferi acest om timp de cinci ani ? Ce n’au îngră­
mădit prigonitorii, criminali și lași, împotrivă-i?
ER
Rămas-a batjocură, rămas-a insultă, rămas-a infamie care să nu-i
fi fost aruncată în față? Fost-a scutit de vre-un epitet infamant?
„Anarhist11, .spion', „trădător le neam“; iată cine era, pentru
liberali și, notați bine, pentru toate partidele noastre de guvernămînt,
NIV

unul dintre cei mai de seamă cetățeni ai țării noastre.

Timp de cinci ani, toate infamiile fură, cu meșteșug, țesute în
jurul „omului primejdios pentru siguranța statului 1“ Toate falsurile
fură ticluite. Avocați veroși p'edară in contră-i pe acte false fabricate
de ei. O curte servilă îi șterse din rîndul cetățenilor.
LU

Cei ce-1 azvîrliseră peste graniță, izbutiră să-l arunce și peste

gardul cetățeniei.
Afacerea Racovski păru isprăvită. Triumful nedreptății desăvîrșit.
Zadarnice fură încercările-i de a se furișa în țară. Zadarnic ceru,
RA

atunci cînd spre uimirea tuturor se găsi în’ Capitală, să fie trimis
înaintea justiției țării sale. Guvernul conservator îl aruncă din nou, de
data asta cu toate formele, peste hotare.
Dela Februarie 1911, cei mai mulți crezură că totul se isprăvise.
NT

Doctorul Racovski le părea, în sfîrșit, învins.

Totuși, Racovski trăește, trăește în țară. Decretul de expulzare
îi fu revocat, iar mîine comisiunea dela Constanța îl va repune — nu
va putea să nu-1 repună — în drepturile-i cetățenești.
CE

Cum se explică această victorie? Cum a putut fi îngenuchiat

partidul Creditelor și al Băncilor, în așa chip ? De ce această înfrîn-
gere fără precedent, tocmai a ramurei oligarhiei noastre cea mai tare?
Firește, o mare parte din succes revine mișcării socialiste, de­
votată și dîrză ; alta amicilor devotați ai celui nedreptățit Firește, iarăși,
I/

că, fără un guvern de oameni civilizați, rezolvarea chestiune! Racovski

ar fi fost întîrziată.
AS

Dar nimeni nu va tăgădui că marele merit al izbîndei revine

numai d-rului Racovski.
Un om mai puțin încăpățînat, cu mai puțină energie și hotărîre,
ar fi fost răpus de mult.
UI

Racovski e, însă, cea mai frumoasă și mai egală energie ce am

cunoscut vreodată.
Dacă n’ar fi adus decit acest serviciu țării — nedindu-se bătut în
fața nedreptății — și tot ar trebui slăvit.
BC

Nădăjduim că, odată repus în drepturile-i depline, va isbuti,

spre binele tuturor, să dărîme însăși cauza nedreptății a cărei victimă
căzuse : scandaloasa lege a expulzărilor.
Toma Dragu
 234 FACLA

lorga și Raeovski

Y
AR
Multora le va părea curioasă această apropiere a numelui dofto­
rului Raeovski de acela al d-lui lorga. Și totuși astăzi cînd dreptatea
doctorului Raeovski începe să triumfe, cînd își găsește o recunoaștere

R
oficială, cîud doctorul Raeovski revine între noi după un surghiun de
cinci ani, fără voie ne-aducem aminte și de d. lorga. Iată un om care

LIB
și-a început activitatea politică aproape în aceiași vreme cu reînvierea
mișcărei socialiste la noi, care a risipit de atunci o extraordinară doză de
energie și care plînge acum cu o imensă durere deasupra mormanului

ITY
iluziilor sale spulberate...
Citiți scrisoarea pe care d. lorga o publica acum cîtăva vreme în
„Flacăra". Nu e numai durerea omului care se vede silit să-și facă testa­
mentul. D. lorga simte că nu mai are nici această putere. E desnădejdea

S
celui care își scrie singur actul de înmormîntare. „lorga de la 1907, lorga
ER
„care a ocupat cîndva tribuna parlamentară e acum uitat cu desăvîrșire,
„e mort politicește..." se jeluiește șeful „partidului național-democrat".
Iată-1 pe de altă parte pe d-rul Raeovski. Intr’o vreme cînd toată
lumea credea că s’a pierdut pînă și amintirea unui partid socialist în
NIV

Romînia, cînd puținii soldați rămași din vechea mișcare erau încă amețiți
de groaznica lovitură ce-o primiseră cînd au văzut cum toți conducătorii
lor au trecut, cu arme și bagaje, de partea dușmanului, într’o atmosferă
LU

de completă lîncezeală, dr. Racov ki începe lupta pentru deșteptarea con­

științei adormite a muncitorimei din Romînia. Iată-1 luptînd cu ura dez­
lănțuită a întregei oligarhii, cu neîncrederea acelora cărora se adresa și
c<ri se temeau ca să nu-i părăsească și el în focul luptei, cum făcuseră
RA

conducătorii de altădată, iată-1 luptînd eu prietenii de eri cari, treceți în

lagărul dușman, luaseră cu ei și planurile de luptă, și erau deci cu atît
mai periculoși, iată-1 calomniat, amenințat, după ce toți se cîncercaseră
NT

să-l conrupă, iată-1 aruncat peste graniță, ținut în surghiun ani de zile,
aghiotanții și tovarășii săi de luptă înjurați, schingiuiți, zvîrliți în pușcă­
rie și iată-1 — atunci cînd și unii d'n prietenii săi începuseră să desnă-
CE

dăjduiască — iată-1 pe drumul victoriei 1 Izbînda d-rului Raeovski arată

și celor mai sceptici că și în Romînia cauzele drepte triumfă și că adevă­
rului nimic nu i se poate împotrivi.
Și totuși d. lorga după 4 ani de luptă continuă plînge falimentul
I/

acțiunei sale politice.

AS

Și atunci te întrebi : care să fie cauza că acolo unde dr. Raeovski

— deși totul i se împotrivia — învinge, d. lorga — deși n’avea să lupte
cu atîtea piedici —termină cu un adevărat"'dezastru. Fără îndoială, cauza
UI

nu poate fi d. lorga însuși. D-sa e între contimporanii săi o personalitate

în adevăr excepțională.
Inteligență rară, cultură vastă, suflet pasionat, d, lorga avea deja
BC

o întinsă activitate științifică și literară cînd și-a început activitatea sa

politică. Autorităței morale pe care i-o da puternica sa personalitate te
mai adăoga sprijinul binevoitor al cîtorva prieteni cu situațiuni excep-
 FACLA 285

■ționale în țara noastră. Prinții : Basarab-Brîncoveanu, Știrbei și Calimachi

Y
i-au dat d-lui lorga de la început un puternic ajutor moral si material,

AR
pentru a-și înfăptui idealul politic. Adăogați simpatiile de cari se bucura
d. lorga în toate partidele istorice, cari nu vedeau în noua înjghebare po­
litică un pericol pentru ideile tradiționale ce le călăuziau, și vă veți da

R
seama că d. lorga a avut un larg concurs din partea oamenilor și împre­
jurărilor, Prin urmare nu aici trebue căutată cauza dezastrului cu care se

LIB
termină încercarea de a înjgheba un partid naționalist.
Cauza e fără îndoială însă-și doctrina pe care d-1 lorga o propovă­
duia. D-l lorga s’a adresat la ceeia ce e mai rău în sufletul nostru, s’a a-
dresat urei.

ITY
Ura de rasă pe care vremea, cultura, civilizația a gonit-o în ascun­
zișurile cele mai adînci ale sufletului omenesc, d-l lorga a răscolit-o, a
făcut-o să izbucnească și a făcut din ea armă de luptă.
Și dacă nevrîsnicii sau cei cărora cultura nu le purificase încă su­

S
fletele au putut Crede că în doctrina d-lui lorga e mântuirea, eurînd s’au
ER
convins și ei, „ce șubredă și ce naivă“ și mai ales cît de periculoasă era
noua credință în numele căreia „apostolul dela Văleni" îi chemase la luptă.
Iată de ce încercările unui om așa de admirabil dotat de altfel, ca d-l
NIV

lorga, au avut un rezultat așa de dezastruos.

Pe cînd Racovski a învins fiindcă, după cum scria și d-l lorga acum
trei ani„ în țara tuturor contrastelor, Racovski aducea o vastă iubire de
„oameni, o sinceritate înduioșitoareși multă înțelegere pentru durerile ceior
LU

mulți.“
Iubirea imensă pentru toți a fost cimentul care a legat mîna d-rului
Racovscki de aceia a întregei muncitorimi din țara asta și de aceia mun.
citorii flămînzi, împilați, nedreptățiți au luptat totuș vărsîndu-și și sînge-
RA

le pentru triumful cauzei lui.

Cît de mare e puterea acestei iubiri, cum înnaripează ea cuvîntul și-l
face să pătrundă chiar în sufletele Cele mai puțin dispuse a-1 primi, m’am
NT

încredințat pe deplin acum trei ani, pe cînd mă aflam la Paris. Era acolo
și dr. Racovski. Grupul socialiștilor romîni din Paris invitase pe studenții
naționaliști la o discuție contradictorie. In seara hotărîtă mica sală, în care
CE

își ținea de obicei grupul ședințele, era înțesată. Studenți naționaliști ve­
niseră în număr covîrșitor. Știind că doctrina naționalistă nu rezistă unei
discuțiuni obiective, ei se concentraseră în număr mare cu gîndul de a
face scandal.
I/

Venise și dr. Racovski. — A luat cuvîntul studentul naționalistEdu-

ardLăzărescu și elegantele epitete de „jidoviți", „vînduți", „oameni fără
AS

căpătîi" au fost puternicile argumente prin cari încerca să distrugă socia­

lismul. Un muncitor romîn care a încercat să-i răspundă a fost dat jos de
pe tribună de ceata tinerilor adepți ai d-lui lorga.
UI

A luat atunci cuvîntul d-rul Racovski. Eram îngrijați, căci știam că

naționaliștii sunt dispuși să facă scandal și că veniseră în număr mare în
special pentru a face o manifestație cîî mai neplăcută d-rului Racovski.
BC

In adevăr cînd Racovski a început să vorbiască se auziră strigăte și

<îluerături, rîsete și ironii.
Racovski însă, cu figura luminată, vorbi.
 28» FACLA

Vorbi despre chestia agrară și despre starea mizerabilă în care se

Y
găsește țărănimea noastră.
Și vorbi cu atîta înțelegere a durerilor milioanelor de Hoți, atît ade­

AR
văr se îngrămâdia în cuvintele sale, atîta simpatie pentru durerea celor
mnlți răspîndia în jurul său, că gesturile de întrerupere ale naționaliștilor
încremeniră, toate glasurile amuțiră.

R
Se părea că cele cinci milioane de țărani se topiseră într’o singură

LIB
ființă mare, puternică și răzbunătoare care era dr. Racoveki și că în glasul
lui își concentraseră toată durerea, toate vaetele deznădejdei lor, toată spe­
ranța lor într’o viață mai omenească.
Atît adevăr era în ceiace spunea Racovski că naționaliștii, cari ve­

ITY
niseră cu gîndul de a batjocori pe omul acesta se rușinară și sfîrșiră prin
a face ovații cari nu mai conteniau, oratorului socialist. Atunci am înțe­
les că credința pe care o propovăduește d-r. Racovski nu poate să nu în­
vingă.

S
ER Alex. Filipescu
NIV

JForța organizațilânii
LU

Fără îndoială, revocarea decretului de expulzare al d-lui Dr. Ra­

covschi se datorește în bună partă împrejurărilor politice cunoscute, dar
în primul rînd se datorește acțiunii hotărîte și constante a partidului so­
RA

cialist. Dacă d. Dr. Racovschi n’ar fi avut la spate o forță organizată,

evenimentele politice s’ar fi desfășurat fără de cel mai mie fclos pentru
dînsul. Ar fi naiv să ne închipuim că a învins dreptatea. La noi nu se
NT

învinge cu dreptatea, ci cu puterea. Lucrul este clar și mersul evenimen­

telor ne arată în modul cel mai limpede aceasta. Se știe ce s’a întîmpiat.
La un moment dat, s’a desprins din invălmășagul luptei încinse între opoziția
CE

cartelate și guvern, sentimentul că gruparea socialistă înseamnă ceva ca

forță, că atitudinea ei poate impune și că opinia publică poate găsi în po­
litica grupării un punct de reazăm. Atunci, dreptatea d lui Dr. Racovschi
a început să iasă la iveală.
I/

Să ne lămurim. Partidul socialist n’a adoptat atitudinea cunoscută din

AS

motive de calcul. Am explicat nu odată punctul de vedere al Faclei în această

chestie. El a inspirat fără doar și poate și pe prietenii noștri dela Romînia
Muncitoare. S’a întîmplat că în lupta pe care democrația romînească o dă
UI

de mult împotriva dinastiei brătieniste, să se întîlnească un moment, prin-

tr’un anumit concurs de împrejurări cu guvernul conservator. Lupta a avut
atunci un obiectiv comun și, cu acest prilej, s’a făcut constatarea că socia­
BC

lismul romînesc nu este o cantitate neglijabilă. De aci revocarea decre­

tului de expulzare al d-lui Dr. Racovschi.
Pentru partidul socialist, faptul acesta este o lecțiune. Pe bună drep­
tate, el poate înscrie măsura guvernului c aun succes al său. Partidul socia-
 FACLA 287

Y
list a reușit, fiindcă există ca un factor politic și fiindcă dispune de o
forță organizată. Ea nu este încă mare — o știm — dar este susceptibilă

AR
de mărire. De aceea atențiunea conducătorilor ar trebui concentrată asu­
pra acestui singur punct: întărirea organizațiunii. Partidul socialist romi-
nesc ar putea să aibă o imensă înrîurire morală și să irnpue partidelor de

R
guvernămînt, spre deslegare, multe revendicări sociale și democratice, dacă
ar ajunge să fie o putere mare In asemenea situațiune, el ar putea să

LIB
guvernele din opoziție, să facă să se realizeze unele cerințe și să împiedice
triumful altora și în general să creeze un curent de idei și sentimente
favorabil idealurilor democratice.
Neavînd, din nefericire, un partid burghez al stîngei, — și de sigur

ITY
va mai trece mult pînă cînd împrejurările vor îngădui formarea unuia,—
singur partidul socialist are chemarea să afirme în țara aceasta punctul
de vedere democratic sincer, nepîngărit de politicianism și de interese a-

S
riviste. El este menit să adune elementele pe cari-i îngrețoșază deopo­
trivă cloaca în care se zbat partidele politice și ferocitatea naționalistă
ER
de natură iorgo-cuzistă. Partidul socialist ocupă un loc aparte. El este
singurul partid hotărît și intransigent al stîngei, singurul care întrupează
critica democratică și forța de revendicare democratică. In mod fatal aceia
NIV

cari vor o politică înaintată, onestă și curată, se vor simți atrași spre so­
cialism. Partidul socialist ar putea face mult. El ar putea deveni un par­
tid mare, care să grupeze sutele de mii de muncitori pe cari-i avem de
pe acum, cum și mulțimea nemulțumită, setoasă de dreptate.
LU

Dar pentru a ajunge aci, îi trebue o conducere inteligentă.

Succesul obținut prin revocarea decretului de expulzare al d-lui Dr.
Racovschi ar trebui să fie un imbold pentru socialiști ca să lucreze îna­
RA

inte de toate în direcțiunea întăririi organizațiunii.

Se înțelege, nu le dăm sfaturi, căci ei știu doar singuri ce au de
făcut, dar facem constatări cari se impun din cercetarea situațiunii. Par­
NT

tidul socialist este abia la începuturile lui și fiind la început trebue să știe
ce să vrea și ce cale să urmărească.
Em. Argin
CE

BASARABIA
I/
AS

De cât-vatimp Basarabia e la ordinea zilei. Slugile Spînzu-

rătorului se pregătesc să serbeze centenarul „liberării” Basarabiei.
. Multe crime sau făcut în numele Dreptului ginților. Crimă
UI

mai monstruasă de cât rapirea Basarabiei și Bucovinei nu cu­

noaște Istoria. Chiar năvălirea italienilor în Tripolitania, ca să
luăm cazul cel mai de actualitate, e un act mai puțin mișelesc •
BC

în definitiv este un război între două puteri, dintre cari cea pro­
vocată va pierde un pămînt pe care și-1 apropiase tot prin furt
și niște supuși pe cari nu știa să-i administreze ci se mulțumea
să-i asuprească și să-i prade. Prin urmare ori cât am fi din
 288 FACLA

principiu în contra războiului și deci și contra Italiei provoca­

Y
toare, trebuie să recunoaștem că procedarea acesteea față de

AR
Turcia pare un lucru de nimic în comparație cu purtarea Ru­
siei și Austriei față de vechea Moldovă.
Bine înțeles, vina nu este numai a celor două autocrații:

R
deopotrivă de vinovată este întreaga diplomație internațională,
care a căzut la învoială și a consimțit să se comită ambele crime.

LIB
Nimeni în Romînia și pretutindeni unde sunt romîni,
nimeni în rîndurile democrației și socialdemocrației de pretu­
tindeni nu va putea să uite vre-o dată că Basarabia și Buco­
vina au fost răpite hoțește. Negreșit, guvernele noastre și toată

ITY
lumea noastă oficială se vor feri de orice manifestare cu prile­
jul obrăzniciei serbării din Rusia. Dar poporul romîn va pro­
testa, în modul cel mai demn, dar și cel mai energic.
Firește, protestarea romînească va fi întunecată din cauza

S
amestecului politicianist. In alt articol cititorii vor vedea în ce
ER
mod se organizează manifestarea de către cei cari se cred chemați
s’o organizeze.
Cînd într’o țară plagiatoriiși șterpelitorii de catedre și pre­
NIV

mii sânt puși în fruntea unei mișcări naționale și primiți să ia

parte la asemenea discuții, nu se poate ca cele mai nobile iniți­
ative să nu fie pîngărite.
Noi privim însă chestiunea în sine, care e mare și sfîntă;
LU

și degajînd’o de pojghița de politicianism în care a fost învă­

luită, o prezintăm poporului așa cum este. In ziua cuvenită, în
afară de cercul falșilor apostoli, poporul romîn, îndoliat, va
RA

saluta cu un protest formidabil serbarea odioasă de peste Prut.

P.
NT
CE

D. N. lorga mărturisește că
d. A. C. Cuza a plagiat „Poporația“
I/

(NOTĂ. Articolul de mai jos urma să apară încă în Decembrie trecut

Din diferite împrejurări a rămas netipărit. Astăzi, cind afacerea e definitiv tran­
șată, îl publicăm ca document, ca să se vadă înc’odată, cum s’au urmat discu­
AS

țiile în această chestie și cum am privit-o noi tot timpul).

Afacerea aceasta a plagiatului d-lui Cuza ne aduce în fiecare zi noui

UI

surprize. Intîia surpriză a fost însăși acuzarea adusă d-lui Cuza. Căci deși
d. Socor nu este primul care o aduce — căci a mai adus-o, de mult și d.
Basilescu—totuși multă lume o uitase : se știe doar cît de repede și cit de
mult se uită în țara noastră. Apoi, d. Basilescu nu și-a documentat îndea­
BC

juns afirmarea, pe cînd d. Socor aduce dovezi. Și încă ce dovezi ! D. So­

cor adoptă toate criteriile fixate de însuși d. Cuza pentru a se dovedi plagia­
tul „Poporației" și face dovada tocmai pe temeiul acelor criterii.
A doua surpriză este că d. Cuza, în loc să continue o discuție făcut»
pe bazele fixate de d-sa, se adresează juraților, adică unei instanțe căreie-
 FACLA 289

Y
oricînd i s’ar putea contesta competența. In adevăr, nu se poate ști cine
vor fi jurații. E posibil să fie toți, sau cei mai mulți dintre ei, competenți

AR
în materie; dar tot așa e posibil ca mulți dintre ei sau chiar toți, să fie
absolut incompetenți. Vor judeca deci foarte cinstit, foarte imparțial, dar...
incompetent.
Era permis d-lni Cuza să apeleze la asemenea judecători? Nu. Căci

R
iată ce se va întîmpla, ce trebue, în mod fatal, să se întîmple ;
Ori d. Socor va fi condamnat și atunci d. Socor va zice că verdictul

LIB
nu e valabil întru cit altă instanță ar trebui să se pronununțe ; Ori d. Soeor
va fi achitat și atunci d. Cuza— îl cunoaștem doar — va acuza pe jurați
că-s proști, vînduți, etc.
Și într’un caz și în celălalt d. Cuza este în stare de inferioritate,
întru cît instanța juraților este aceea pe care și-a ales-o d-sa. Or, dacă

ITY
legalmente d-sa putea recurge la jurați, moralmente d-sa nu putea s’o facă
— și în această privință toți oamenii de bun simț sînt de acord.
Ba, iată chiar și unul cu mai puțin bun simț care, în această pri­
vință, e de acord cu noi.
E d. N. lorga; da: d. lorga. Aceasta e a treea surpriză pe care ne-a

S
adus-o afacerea Cuza-Socor.
ER
In adevăr, în afacerea Pîrvan d. lorga zice textual:
„Aserțiunea d-lui Burileanu în A'oua Revistă Romînă că atunci cînd
„a fost vorba de recomandarea d lui V. Pîrvan am recitit rezervele din ra­
pport spre a arăta că și eu găsisem cusururi d-lui Pîrvan e absolut falsă.
NIV

Adaug că dacă am cerut să se cerceteze învinuirea de plagiat adusă dlui

„Pîrvan de d. Burileanu, am făcut o pentru că era singurul mijloc prin
„care se putea repara în public o nemeritată ofensă".
Acestea le epure d. N. lorga în Neamul Românesc de Ia ÎS Noiembrie
LU

Va să zică, atunci cînd se aduce o acuzare de plagiat și acuzarea e

nedreaptă, singurul mijloc de a o combate este a supune cazul cercetărilor
unei istanțe competente. La jurați nici nu s’a gîndit d. lorga, cum nu s’a
gîndit nici d. Pîrvan.
RA

Intru cît principiul acesta, aplicabil cazului Pîrvan, n’ar fi aplicabil

și cazului Cuza? Este perfect aplicabil 1 Este acelaș lucru. Și dacă d. Cuza
s’a adresat juraților, e tocmai pentru că d-sa nu poate rezista discuției în
fața unei comisiuni științifice.
NT

Declarația d-lui lorga în cazul Pîrvan este, implicit, o declarație pre­

cisă în cazul Cuza: d. lorga mărturisește prin acea declarație că „Popo-
rația" e plagiată, căci dacă n’ar fi ar cere și Jn privința „Poporației" ca și
în privința lucrării d-lui Pîrvan, „să se cerceteze învinuirea de plagiat, pen­
CE

tru că e singurul mijloc prin care se poate repara în public o nemeritată

ofensă*.
Este adevărat că d. lorga nu vestejește „Poporația" în mod direct ci
în mod indirect. Tocmai de aceea declarația d-sale e cu atît mai prețioasă.
Judecătorul de instrucție cînd întreabă pe un hoț. sau pe tăinuitorii lui
I/

își scoate concluziiile nu numai din răspunsurile lor directe, ci și din decla­
rațiile pe cari ei le fac din greșeală, fiind prinși cu vorba, i-',; gjggj
AS

Credem a ști că la proces d. Socor va invoca, în favoarea sa și a-

titudinea d-lui lorga — și cu drept cuvînt. *
z.
UI
BC
 290 FACLA

Un uriaș al romînizmului: ft. C. Cuza

Y
AR
I

R
Poietul, cugetătorul

LIB
Știam de mult că unde-va, la Podul Iloaiei, sau chiar la Iași,
trăiește un biet bicisnic intelectual, care de zeci de ani se zbate de
moarte ca să forțeze porțile Nemuririi. Știam de asemenea că prin
trucuri de tot felul bietul om reușise să se strecoare cînd în consiliul

ITY
comunal, cînd în parlament; ba reușise să pătrundă și în universi­
tate și apucase chiar, într’un ceas norocos, să dea iureș în cassa de
bani a Academici Romîne. Toate acestea nu însemnau însă nim ic

S
pentru că de ! consilieri comunali și județeni, deputați și senatori,
profesori universitari și premiați ai academiei avem atîția și de toată
ER
mîna; asemenea distincții singure n’au distins încă pe nimeni și,
chiar cu ele, mai va ceva — ca să fii cineva.
De cîți-va ani însă, d. Cuza, exploatînd naivitatea unui om și pros­
NIV

tia mai multora, începuse să-și vadă visul cu ochii: d. Cuza ajunsese
la două degete de celebritate. Era o primejdie gravă pentru țară: pri­
mejdia ridicatului, care ucide. Anroape toate gloriile noastre con­
LU

timporane sînt exagerate. Aceasta se mai poate îngădui. Dar cum să

tolerezi ca pe treapta supremă a civilizației noastre să se tolănească
o glorie fundamental falsă ?
Iată de ce cîțiva oameni de bună voință și-au dat osteneala să
RA

curețe țara de această „glorie14. Și au reușit, cum era și firesc. Oa­

menii cu judecată știu acuma ce să creadă despre d. Cuza. Rămîne
numai să-l cunoască și publicul cel mare, acela care îl admiră pentru
NT

că îl vede cramponat de poala d-iui lorga.

Vom trece deci în revistă pe d. Cuza în diferitele lui manifes­
tări, ca poiet, cugetător, profesor-savant, teoretician literar, om politic,
CE

naționalist, ziarist și luptător. Conform sistemului nostru neclintit nu

vom face nici o afirmare al cărei temeiu să nu-1 fi controlat riguros.
Și, firește, vom face ori-ce rectificare ni se va cere, dacă ni se va do­
vedi că ne-am înșelat în vre-o privință.
I/

Vom începe cu poietul și cugetătorul, întru cît ca atare d. Cuza

și-a început cariera — a debutat ca poiet al Contimporanului — și tot
AS

ca atare și-a isprăvit cariera : ultima d-sale carte, apărută în 1909, e

un volum de „Poiesii, Epigrame și Cugetări în prosă“ (Vălenii de
Munte, tip. „Neamul Romînesc4*). Acest volum a fost analizat de dife­
UI

riți critici, cari, cu toții într’un glas, și-au exprimat uimirea că așa
ceva s’a putui scrie. Nouă ne rămîne o sarcină mult mai ușoară: să ci­
BC

tăm cîteva mostre.

* * *
Deschidem volumul d-lui Cuza și găsim prima strofă din prima
pagină :
 FACLA. 291

Zadarnic m’ași mai zbuciuma

Y
Să te ’ntîlnesc în cale.

AR
Căci nu se poate pe pămînt
Să văz urmele tale.
Cum vedeți, această „cugetare*1 nu-i.... în proză. D. Cuza știe să
poietizeze totul. De pildă, o poietizează pe dona Clara (pag. 7):

R
„Don Padil scăldat în sînge ?

LIB
Nu se poate, nu se poate !“.
Do.» a Clara ’n hohot plînge,
Și din piept un răcnet scoate.

ITY
îngrozit de răcnetul donei Clara, d. Cuza nu scoate și d-sa răc­
netul corespunzător, ci scoate din sertar poieziile lui Carol Scrob, pe
care-1 imitează astfel la pag. 9 :

S
Tu ce-mi zbori voios în cale,
Rîndunică, draga mea, ER
Spune-i că, zdrobit de jale,
Tot gîndesc, plîngînd, la ea.

Și tot gîndind-plîngînd așa, preț ca la șapte-spre-zece pagini, d.

NIV

Cuza se consolează, draga mea, și zice, la pag. 26 :

Cu văitări în contra soartei
Și cu priviri la ceruri triste,
LU

Tu n'ai să miști măcar o iotă

Din cîte-s scrise să existe.

Iată-1 deci cumințit Ai fi tentat să-i închini o odă, intitulată Iota

RA

paietului ■ cînd, de o dată, la pagina 64, iar îl apucă tristețea:

Ce-mi sînt dntările din crîng
Și florile de pe cîmpie 7
NT

De cînd pe tine te-am pierdut

Plăcerea mea unde să fie 7
CE

Este o întrebare foarte serioasă. Dă-i adresa, madam ! Cu atît

mai mult, cu cit (pag. 78):
Nu mai pot să sufăr, te iubesc,
Lasă ți vicleșugul femeiesc :
I/

Fii mai simțitoare,

Inima mă doare 1
AS

Se pare însă că persoana în chestie n’a vrut să fie mai simți­

toare, nu i-a spus unde să-și caute plăcerea de-aci încolo (nesocotin-
du-se obligată să-și puie.... om în loc). Ba, te pomenești că zgripțu-
UI

roaioa s’o fi supărat și mai al dracului, și o fi scos chiar uu răcnet •

și atunci, descurajat cu totul, poietul mai reduce din pretenții și la
pagina 158 cere numai atitica:
BC

Admir a ta făptură
Și rob voiesc să-ți fiu.
De-aceea rog te ’ndură
Și lasă-mă să-ți scriu.
 292 FACLA

Dar ea de colo: nu! Vorba ceea : să-mi scrii pe glas-papir. Și

Y
d. Caza, zdrobit, renunță pentru tot d’auna ; d-sa se dedă cugetărilor

AR
curat filozofice, unele în versuri, altele în proză.
Iată (pag. 166) o cugetare în versuri •

R
Cu întiia mea ori-cine
Calul își înviorează,

LIB
Iar pe-a doua, știți prea bine,
Vrăbiile o visează,
Ultima e o vocală,
Cînd admiri tu o pronunți :
De-o înălțime colosală,

ITY
Totul e un șir de munți.

Nu ne îndoim că cititorii vor răcni în cor acea vocală pe care

„cînd admiri tu o pronunți*. Vocala în chestie se va referi, firește,

S
nu numai la poiezia cu calul, ci și la poieziile cu dona Clara și cu
iota. Păcat numai că poiezia cu calul e cîntecul lebedei. De aci înainte
ER
d. Ouza scrie numai epigrame, iar cînd va vedea și va vedea că merge
greu, va cugeta numai în proză. D. Cuza epigramistul nu e mai pre­
jos decît d. Cuza poietul. Este adevărat că debutul ca epigramist i-a
NIV

lost în acelaș timp și debutul de plagiator. Epigramele plagiate ale

d-lui Cuza se cunosc și din procesele cari au avut și din antologiile
în cari, de bună credință, J’a trecut d. Steuerman.
LU

Să dăm însă și o epigramă — una singură — dintre cele originale

ale d-lui Cuza :
— Ghindești, ghindești și scrii
Tu, Sură, ci oare sî fii ?...
RA

— Ghidali, nu vezi — oi vei! mamî, —

Că iar l’apucat epigcamî!
Rog pe cititori să spue : de cînd există literatură în toată lumea,
NT

s’a mai scris undeva o asemenea inepție?

Și iată acum și cîteva mostre de cugetări, cari întrec pe-ale Fetei
bătrîne a lui Balzac :
CE

Cugetările sînt pietre scumpe; adevărul e ca pasărea Phoenix;

în apropiere oamenii se micșorează ; cu pildele rele se strică mora­
vurile ; adevărata tirănie e tirănia mulțimii; pe valurile lumii plutesc
I/

acei ce știu să înoate; față de veșnicie clipa e un fleac: meritul oa­

menilor mari îl cunoaște posteritatea; viața e un suiș pe munte; nu­
mim eroare aceea ce nu înțelegem; timpul e avuție; nici nu bagi de
AS

seamă cum trece vremea; oamenii de geniu sînt făclii luminoase; cre­
dința e un far; în orașele mari e mai multă corupție; adevăru le veș­
nic; fie-care vîrstă. cu ale ei; sîntem o mînă de lut; cel mai bun exer­
UI

cițiu sînt traducerile.

$
* *
Aceste sînt principalele cugetări ale d-lui Cuza, redate de noi pe
BC

scurt, întinse de autor într’un noian de cuvinte. Și acesta e poietul

și cugetătorul A. C. Cuza. Ce ziceți de un profesor universitar, pre­
miat de academie, care publică asemenea poezele și asemenea cugetări;
Ne aducem aminte, de cînd eram copiii că Veselia publica ase-
 FACLA 293

Y
menea șarade și asemenea cugetări. Ba nu m’ași mira — cînd știm
acuma meteahna supremă a dlui Cuza — nu m’ași mira ca atît șarada

AR
cit și cugetările să fie plagiate, și tocmai din Veselia. Dar presupunînd
că sunt originale, întrebăm încă odată: este posibil ca un om în vîrstă
să scrie asemenea fleacuii idioate ?

R
Știm că, încolțit de critici d. Cuza a și declarat că era copil de
țîță pe cînd a compus aceste „opere14. Scuza ar fi bună, dacă d. Cuza

LIB
nu le-ar fi scos în volum în 1909 sau dacă în volumul acela ar fi adu­
nat tot ce scrisese, fără alegere. Se știe însă că d. Cuza a ales cu
multă băgare de seamă, modificînd tot ce i-a părut slab, înlăturînd cu
totul ce-a găsit nepotrivit.

ITY
Ast-fel d. Cuza și-a falsificat polemica cu Dumnezeu, modificînd
strofele în cari înjura religia și pe preoți. Mai mult : d-sa a suprimat
manifestul rimat în contra plagiatorilor, și cu drept cuvînt, pentru

S
că i'a scris înainte de a fi devenit el însuși plagiator și nu-1 mai putea
etala după ce plagiase el însuși. ER
Va să zică: a fost alegere și control. D. Cuza a publicat în volum
ce-a găsit bun. Și ați văzut din exemplele de mai sus-citate la întîm-
p'are și noroc — cam ce a putut găsi d. Cuza bun în opera sapoiitică
NIV

s,i filozofică. Nici băieții din centre nu sînt capabili de asemene pro­
ducții.
Și fiind că nu s’a găsit nici un critic care să-l ia sub protecția
lui, d. Cuza se năpustește asupra criticilor, îi amenință cu fulgerile
LU

„satirei14 și, spre a-și pune amenințarea în practică îi face măgari!

(pag- 170).
Acesta e, deci, poietul și cugetătorul Cuza. E stupid. Poietul și
RA

cugetătorul Cuza sîut doi caraghioși într’o singură persoană.

Se va zice că nu face nimic. Cineva poate fi ziarist, om politic
și savant, fără a ști să scrie versuri. Negreșit. Se va mai zice, iarăși,
NT

că același cineva poate avea toate însușirile de mai sus fără a știi să cu­
gete ; asta e mai puțin probabil, — dar fie !
Cînd însă un om e incapabil să scrie o poiezie și totuși scrie
CE

poiezii, și le și tipărește ; cînd cugetarea lui nu se ridică mai presus

de a celei mai de rînd spălătorese — și totuși scrie „cugetări* și le
și publică, atunci el dovedește o absolută lipsă de bun simț, atunci el
nu mai poate avea pretenția nici măcar să treacă drept mediocritate
I/

căci e un simplu imbecil.

Dar imbecilul acesta era cît p’aci să ajungă ceva în presă, în
AS

po itică, în știința romînă. Sîntem dintre aceia cari l’au înlăturat. Se

cuvine deci să arătăm de ce. Și vom arăta, cercetînd pe d. Cuza în
diferitele lui manifestări, că în persoana d-sale nu sălășluesc numai
UI

doi caraghioși, ci o armată întreagă.

Const. Graur
BC

P. S. — Articolul viitor: D. Cuza savant.

 294 FACLA

Cînd țara arde...

Y
AR
Se spunea că ridicolul omoară. E-o iluzie care trebue pă­
răsită ca atîtea alte dulci și nefericite iluzii. La noi oamenii

R
trăesc, se îngrașă, prosperează din ridicol. Ascultați mai curînd,
după dările de seamă ale ziarelor, ce s’a petrecut la Iași, în șe­

LIB
dința comitetului de inițiativă pentru sărbătorirea centenarului
răpirei Basarabiei :
„Discuțiile au fost foarte aprinse.

ITY
D-l profesor RAȘCANU propune arborarea steagului negru,
spunînd că Basarabia nu mai există de la 1812, că ea este în­
gropată de veci. Și iiindcă nu o putem relua momentan, să ar­
borăm steagul negru care înseamnă simbolul durerii.

S
D-l A. C. CUZA susține cu tărie să se arboreze steaguri
ER
tricolore.
D. RAȘCANU amintește că sub ministerul Lascăr Catargiu
s’a sărbătorit tot așa răpirea Bucovinei. De ce nu s’ar face tot
NIV

acelaș lucru și azi ?

D. GRANDEA arătă că arborarea drapelului negru ar fi o
manifestație prea vehementă. Susține arborarea drapelului na­
țional.
LU

D. CUZA spune că serbările acestea vor fi organizate de

Liga culturală.
In urma acestora comitetul se consultă și se hotărăște să
se arboreze la fiecare casă drapelul tricolor cu panglici îndoliate.
RA

D. RAȘCANU, susținînd că organizarea serbărilor se cu­

vine comitetului de inițiativă, iar nu ligei culturale... părăsește
sala. “
NT

Steaguri negre... steaguri tricolore... cu panglici îndoliate.,

certuri meschine în jurul ambiției cine să organizeze sărbătoa­
CE

rea aceasta a doliului național, Liga culturală sau comitetul de

inițiativă. Și oamenii aceștia au părăsit cu siguranță localul cons-
fătuirei cu conștiința împăcată că și-au făcut datoria și fără să
simtă greutatea rușinei și palma ridicolului că au îndrăznit să
I/

aducă chestia dureroasă a răpirei unei provincii romînești, mari

cît o țară, la mizeria discuției talmudice dacă trebuesc steaguri
AS

negre sau steaguri tricolore.

Nu, în țara asta, ridicolul nu mai omoară.
Lux.
UI
BC
 FACLA 295

Y
Jumuleanu denunțat de lorga

AR
întrebasem de 99 de ori ce s’a făcut cu suma de peste
20.000 de lei încasată de Jumuleanu dela cîrciumarii evrei,

R
sumă care, pe cît știam, fusese promisă „Neamului Rominesc“

LIB
dar pe care n’o vedeam figurînd în bilanțul cu dificit al aces­
tei instituții.
Neprimind nici un răspuns, am repetat întrebarea noastră
pentru a suta oară. De astădată d. lorga binevoește să ne lă­

ITY
murească :
„ D. Sumuleanu na contribuește la „Neamul Rominesc* prin
veniturile capitalului ciștigat de la cîrciumarii evrei.
„La această foaie, zice d. lorga, „contribuește* numai N. lorga,

S
„care n’a avut niciun proces cu nimeni, nici cu circiumari evrei,
ER
„nici cu feciori boierești, nici cu alte persoane bogate, inteligente și
„morale*.
E un zavrac număru unu.
NIV

Va să zică d. Jumuleanu și-a făcut un gheșeft din proce­

sul cu cîrciumarii. Și d: lorga, în naivitatea d-sale incurabilă,
a pledat la acel proces, unde s’a dus deghizat în mărtor și unde
a mers cu sacrificiul pînă acolo că, spre n-l salva pe Jumu­
LU

leanu, a jurat fals. Căci d. lorga a declarat sub prestare de ju-

rămint, că nu este antisemit. Declarația aceasta era necesară
pentru a face pe jurați să creadă căatît Jumuleanu cît și lorga
sîat imparțiali și nu urmăresc decît adevărul pur.
RA

Este deci explicabilă amărăciunea d-lui lorga. D. lorga,

după cum se știe, a făcut pentru „Neamul Romînesc1* un sa-
cr ficiu enorm, uriaș, colosal (sau colosal, enorm, uriaș; lăsăm
NT

gradația la aprecierea d-lui lorga însuși, căci d-lui e ăl cu

paguba: a dat „din averea familiei sale sărace1* suma de 3000,
trei mii de lei, în cifre și în litere, ba poate chiar și în monedă)
CE

Apoi așa naționalalism poate face oricine. Vorba aia: tre-

bue naționalizat comerțul; iu, ca început, trebue comerciali­
zat ni ționalizmul.
Rugăm pe cititorii noștri să ne furnizeze o listă exactă
I/

a cîrciumarilor evrei; le căutăm pricină, le facem proces, îi

scuturăm de parale — și iată-ne și pe noi deveniți patrioți.
AS

Vezi ce înseamnă să pricepi cum devine chestia.

Trăiască d. Jumuleanu, dar mai ales trăiască cîrciumarii
evrei, căci cel dintîiu n’ar putea trăi fără cei din urmă.
UI

Cin neo-naționalisf
BC
 296 FACLA

Sfîrșitul unei polemici...

Y
D. C. Banu cere prefecture! de poliție înființarea unui post de

AR
' agent literar pentru d-sa.

Din prima zi în care s’a emis în Facla o părere asupra revistei Fla­

R
căra, noi am spus că în scopul literar al d-lui Banu se ascundea în realitate
un scop de altă categorie și că, nechemat cum. era pentru literatură acest

LIB
aspirant la titluri uzurpate și la demnități nepotrivite cu d-sa, apariția și
durata Flacărei nu putea dacît dăuna mișcării literare.
Azi acest lucru este bine st ib lit, atît prin ținuta directorului nu.
mitei reviste, incapabil să deosibească politica de literatură, cît și prin în­
semnările ia cari polemica dintre Flacăra și Facla a dat loc în presă. D.

ITY
tC. Banu împărtășește soarta celor cari, încrezători în steaua lor politică și
ajunși prin cele mai triviale lingușiri la o situație într’un partid, cred cu
,? impertinență, că totul le este permis și că nimic nu-i mai lesne decît să
i faci și din artă o prizonieră și sluga jignitoarei tale mediocrități. întreprin­

S
derea nu putea să izbutească și n’a izbutit. Dacă se menținea în apele
mici ale inteligenței, acolo unde a putut în voie să ajungă o scoică mare
ER
și grasă, și nu ieșea în bătaia viaturilor și în drumul corăbierilor, d. Banu
n'ar fi avut prilejiurile de-acum de a se manifesta pe față cu adevărata
lui valoare și în plus ca un suflet straniu de meschin.
jgCei cari îl cunoșteau erau într’adevăr prea puțini, șt acelora d-sa nu
NIV

le-ainspirat prietenie, legătură dejncredere, stimă, dar în genere o adevărată

repulsiune. Slugă credincioasă, din interes, d-sa a fost întrebuințat ca o
slugă utilă. Ori cit de numeros ar fi un partid, și cu atît mai mult, numai
cîțiva sa reazimă într’insul pe convingeri; ceilalți sunt ținuți prin instinct
LU

utilitar. Asupra d-lui Banu își mai puteau face șefii săi și grosul lumii
unele iluzii. Azi iluziile s’au stins. Literatura i-a fost d lui Banu funesti.
Cazul d-sale ne amintește un caz tot pe atît de interesant. Arhie­
reul Sofronie Craioveanul figura în fruntea listei candidaților la episcopat.
RA

P. S. Sa reușise, cum a reușit și la treapta de arhiereu, să-și înșele su­

periorii, să înșele pa miniștrii. La ultimele vacanțe era să-l avem pe acest
popă libidinos și imbecil în sfatul țării, Ia cîrmă, pe banca episcopală.
Fiindcă noi îl cunoșteam, într’o bună zi am publicat un articol asupra
NT

arhiereului, ale căruia șanse de înaintare de atunci încoace căzură. In ziua

ceea ce în toate zilele cari au hrănit dela apariție, lumina Faclei, ne-am
purtat ca niște patrioți și bunele noastre porniri au avut succesul meritat.
Pînă la un punct al vieț-i trebuie să se socotească, la oamenii fără
CE

avere, nevoia, sau mai bine zis, obligația de a trăi; nu putem ține de rău pe d.
Banu sau pe arhiereul Sofronie că, mai mult sau mai puțin, au muncit ca
să trăiască. Dela un punct al vieții încolo, această nevoie rămîne însă ac­
cesorie. Omul luptă să ajungă. Omului, lovit de vîrstă și cristalizat într’o
I/

situație, începe să-i crească tentacule superioare. Simțurile lui căzute

năzuiesc să se tefacă în pasiunea nouă a dominațiunei. Oîteva succese mici
îi încurajază picioarele să se ramifice, să se desfacă și să se lungească
AS

mereu. E, la bărbat, un simț care corespunde cu vîrsta critică la femei.

Aci, se vede, în societate, un rînd întreg de păiajeni cu figuri omenești, gă-
tindu-se să abandone rîndul. Selecția naturală nu mai e de ajuns; omul
trăiește într’o ordine artificială; cel mai tare poate cădea, și poate triumfa
UI

cel mai mediocru dar abil în învîrteala pe ață.

A urmări fuga călăreților, dela început, este util fără îndoială; se pot
vedea cei cari s’au oprit, cei cari pierd scările și cad rostogoliți. Insă acți­
BC

unea e într’adevăr morală și absolut necesară după ce distanțele au fost

parcurse și cînd rîndnl a încetinat. O singură linie îl mai desparte de cu­
nună, și peste acea barieră nu trebuie să treacă oricare din mulții betegi
favorizați de căderea celor sănătoși. Aci trebue exersat acel control minuțios,
 FACLA 297

acea amărunțită cercetare care face în fond, obiectul Faclei. E un spirit

care abea se dezvoltă la noi, dar care crește pe zi ce merge. Printre insulte

Y
și calomnii și campanii din care a ieșit, fără o singură pierdere, todeauna
victorioasă, Facla se mulțumește că a contribuit, într’o vreme de lașitate

AR
generală, la cultivarea spiritului cercetaș.
Și în ce-1 privește pe d. C. Banu, el a fost demascat la timp și cu folos.
Dar a fost și o luptă de caractere cu acest literat de suburbie. In
afară de valoarea lui submediocră, am demonstrat lipsa la dînsul de orice

R
demnitate, care a nutrit în primă linie polemica noastră. S’a putut vedea
un educator, un profesor dînd tineretului spectacolul celei mai repropa-

LIB
bile imoralități, alergînd, într’o întîlnire de idei și temperamente, la siste­
mul de discuție prin calomnie și insinuare, depărtînd prin teamă, continuu
punctul esențial din discuție, batjocorind cele mai elementare cerințe de
bun simț și de onoare. La recitirea celor scrise cu ocazia aceasta în Facla,
și la comparare cu cele din Flacăra, meschinizmul d-lui Banu apare și

ITY
pentru nerozi.
In cele din urmă, discreditat dar tot îndrăzneț, d. Banu, dînd la ti­
par ultima serie de minciuni posibilă, renunță—et pour cause—la „polemică".

S
O fază însemnată a discuțiunilor relative la persoana literară a celui
ER
care iscălește aceste pagini a fost mai ales de cînd încoace Viața Românească,
a’a ezitat să ia într’o chestiune ce trebuia să intereseze orice revistă, atitudi­
nea cunoscută împotriva Flăcării și-a d-nului Banu. Lașitatea celor muți
a fost compensată de cavalerizmnl revistei din Iași. In fața ei d-nul Banu
NIV

a recurs la sistemul denunțului și al teroarei și a încercat de data aceasta

zadarnic frazele de efect cari prind la partizanii analfabeți. D nu Banu
mă denunța d-lui Stere că scriu la Facla-, căci în mintea d-lui Banu
nu poate intra faptul, cu toate acestea simplu, de înțeles, că pot în același
timp colabora și la Viața Romînească. La acest polițienism de ipistat d-nu
LU

Stere a răspuns cum se cuvenea, prin cîteva rînduri usturătoare pentru d.

Banu. Rîndurile acestea au pricinuit o impresie cu atît mai mare cu cît, se
știe, atît d. Banu cît și d. Stere fac parte din acelaș partid politic, libe­
ral. Pe mine, dacă mi e permis să opinez asupra acestdi punct, gestul d-lui
Stere m’a bucurat ca un act de dreptate și nu e vina mea dacă și-a cîș-
RA

tigat respectul meu, mai ales că prin forța lucrurilor de la noi. ca redac­
tor la Facla, deși totodată și la Viața R. ar fi trebuit să se ia față de mine,
pentru tot soiul de considerente streine literaturii, o atitudine ostilă, care
nici ea nu mi-ar fi displăcut, se înțelege, dar care m’ar fi împiedicat să
NT

stimez un om mai mult, printre cei prea puțini. Evident că d. Stere numi-a
luat apărarea mea ci a cauzei mele. Insă d. Banu în locul său, ar fi pornit
să desconsidere pe cel care a cutezat în redacția lui să dea oareșicare
CE

dreptate unui ins de altă proveniență politică. D. Banu s'ar fi desfăcut în-
dată de d. Ibrăileauu, colaboratorul bănuit că a cerut Flăcării socoteală
numai pentru că era vorba de un „adversar".
De la apariția notei d-nului Stere s’a făcut în auzul meu, de mai
multe ori insinuarea că aș fi intervenit pe lîngă direcția Vieței Romînești
I/

și că aș fi aduș-o să mă apere. Un fapt o adevărat, că pe d-nul Stere nu~l

cunosc, ca nici pe d-nul îbrăileanu, că nici nu știu cum le este fața de-
cît din descrierea prietenilor mei și că prin urmare acești domni nu mă
AS

cunosc nici dînșii pe mine. Iară de la lărgirea polemicei mele cu Flacăra

n’am scris nici un rînd afară de cronica mea teatrală, pentru Viața Romî­
nească și aceasta pentru ca să nu mă micșorez nici eu și să n’am nici
UI

cugetul că aș fi putut influența pe cineva în folosul meu. îmi place să

cred în simpla evidență a lucrurilor și să mă întemeiez în toate împre­
jurările, pe puterea oamenilor de caracter.
La notița d-lui Stere, s’a putut citi un răspues în Flacăra, îscălit
BC

de d. Banu. Particularitatea acestui răspuns este iarăși nota polițienească

în care, strîns și schilodit cu ușa, directorul Flăcării știe să găsească scă­
pare sufletească, odihnă și bărbăție. D. Stere este denunțat d-lui Ion Bră-
 298 FACLA

tianu, șeful partidului în care d-nu Banu este valet, că recunoaște talent
unora ca d-n i Cocea și Arghezi, autori ai unor articole îndreptate împo­

Y
triva fostului ministru de interne.
Ce ne-am zis noi citind cu stupefacție niște rînduri, atît de înjosi­

AR
toare pentru specia omenească, e de prisos să relatez.
Ne întrebăm ce va fi zis d. Ion Brătianu față de acest soi de servi­
lism, și dacă a citit rîndurile d lui Banu fără desgust..

R
T. Arghezi

LIB
ITY
Iarăși ridicolul
S
ER
Reproducem, cu titlu de document, următoarea telegramă
adresată de d. Barbu Delavrancea, regelui Carol:
NIV

SIRE,
„Bine-cuvîntată fie ziua nașterei M. Voastre. Ea fu clipa
zorilor renașterei scumpei noastre Patrii, ea fu norocul istoric
al neamului nostru. Și pretutindeni unde se vorbește romînește,
LU

azi se aude—fiți încredințați—aceeași rugăciune : „Ție-ne Dom­

nul pe Regele nostru, izvor de vitejie, de bunătate și de înțe­
lepciune, în deplină sănătate și voe bună.
RA

Sînteți, Sire, o taină din care ne împărtășim cu toții și în

zilele de restriște și în zilele de tihnă — sînteți lumina și harul
poporului Vostru.
NT

Ați desfăcut calea noastră cu îndrăsneala unui erou, ați

netezit calea pe care mergem cu voința de fier a M. Voastre,
ați chemat la viață rodnică toate energiile adormite de vremile
CE

vechi și vitrege. Să vă dea Dumnezeu bunul, viață destulă ca

să vedeți îndeplinindu-se întregul ideal ce ați zemislit Romîniei
de mîine.
Să trăiți, Sire, să trăiască Augusta noastră Doamnă și Re­
I/

gină, să trăiască întreaga Dinastie cu coconii și cosinzenele ei',

Barbu Delavrancea
AS

Și epistola asta cu coconi și cosinzene, cu taine nepătrunse

din care se înfruptă excelențele mahmure netrezite încă bine
UI

din beția gloriei ministeriale, cu lingușiri grosolane, cu platitu­

dini nevolnice, cu fraze ridicol de umflate ca și cum s’ar adresa
nu regelui dela 1907, ci Domnului Ștefan cel Mare, e iscălită
BC

de un fost și de-un pretins actual literat.

Și nici literatul acesta o, nu !, nu va muri îngropat sub ridicol.
I- N.
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Zvîcneala trubadurului— M. S. Regale a împlinit 73 de ani.
Cu acest prilej d. Delavrancea l’a luat în primire.
„Sire, bine-cuvîntată fie ziua nașterei Majestății Voastre. Ea fu anun­
NIV

țarea clipei zorilor renașterei scumpei noastre patrii... —... Sînteți, Sire, o
„taină, din care ne împărtășim cu toții... — ... Să vă trăiască, coconii,
„Sire!...—... Căci ați făcut și ați dres, Sire 1“
LU

...Și tot așa: dă-i cu Sire în jos și Sire în sus, ds-a amețit neamțul
citind.
Or, înainte de-a împlini 73 de ani Majestatea Sa împlinise alți 72 de
ani. Cum se face că d. Delavrancea s’a trezit, ca să zicem așa, abia acum
RA

să-i toarne o depeșă cît toate zilele ? Altă dată d. Delavrancea avea vorbe
mai puțin dulci pentru acela care-i o taină, „din care ne împărtășim cu
toții! Amintiți-vă de celebrul Siiire siiire, redă țării Cavalleeeeeriaaa 1“
NT

Păi, vezi d-ta : pe atunci d. Delavrancea nu se „împărtășise* încă dar

de atunci s’a împărtășit; și vorba aia : cine s’a împărtășit, se va împărtăși.
Apoi, mai e ceva : d. Filipescu a fost gonit de rege de la putere și
CE

d. Delavrancea s’a crezut dator [să se solidarizeze cu d. Filipescu; în ace­

lași timp d. Delavrancea, ca un simplu Agamiță Dandanache își zice că
mai trebue s’aldata; și așa, s’a solidarizat și cu regele.
D. Delavrancea, ca și una din eroinele sale, e tare și în politica a
I/

mare și în politica a mică. D-sa se solidarizează cu toată lumea.

*
AS

Gălăgie de prisos.— Ziarele fac o gălăgie de amețesc lumea pe

tema că d. locot.-colonel Maltopol din Ialomița a fost retrogradat.
Ori, lucrul e foarte simplu și se explică dela sine. In Ialomița n’atr
UI

fost răscoale în 1907 și deci d. Maitopol n’a făcut represiune. Deci toată
activitatea d-sale militară e lovită de nulitate.
Cine n’are cîțiva țărani pe conștiință, n’are ce căuta în armata oli-
BC

garchiei romîne.
*
Un document. — Istoricul N. lorga a tdescoperit nn document.
Cică Ion Brătianu — părintele Sătescului — a declarat unui neamț, în
anul 1878:
 300 FACLA

— Fiecare jidan din Romînia — vorbesc de clasa de jos — se de­

Y
clară, Îndată ce are un conflict cu autoritatea locală, supus austriac .A-

AR
vem la noi jidani ce-au venit din afară pentru a scăpa de armată...
Ambele afirmări sînt adevărate, sau mai bine zis: fuseseră adevărate
fnaiate de a le fi făcut Ioan Brătianu.

R
De cît, știa și Brătianu și știe și d. lorga că nu numai jidanii se de­
clarau supuși streini, ci și... fruntași liberali. De pildă: Hagi Nicola, șeful

LIB
liberalilor din G-alați, predecesorul d-lui M. G. Orleanu.
j Gît despre chestia cu armata, putem cita și alte cazuri: romîni sub-
ugați cari vin aci pentru a scăpa de armată fn țara lor și cari cer recu­
noașterea aci numai după ce-au trecut de virata obligațiilor militare, casă

ITY
scape de armată și în țara noastră.
Vrea d. lorga exemple ? Ca să-i fim plăcuți le vom alege numai din
rîndurile d-aale.

S
*
ER
ABONAMENTE
NIV

In țara In străinătate
Pe un an Lei 7.— Lei 9 —
LU

„ 6 luni n 4.-
RA

SMITH PREMIER
NT

Cea mai Scrisul vizibil

CE

perfecționată Claviatura
mașină de scris completă
I/
AS
rrrm TTi

Deposltut central și reprezentant pentru Romînia

ALEXANDRU PRAGER ® C “ S*
UI

Tasaginl Romtn 24 — BUCUREȘTI — Telefon 17/25

BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII .ADEVERUL* — București

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
Chestia Racovski nu s’a sfîrșit

ITY
Partea juridică a afacerii Racovski s’a terminat. E sta­

S
bilit acuma în mod oficial ceeace știam de atîția ani, că Ra­
ER
covski e cetățean romîn. Cinci ani de zile Racovski a repetat
același lucru :
— Lăsați-mă să intru în țară, lăsați-mă să compar îna­
intea unei instanțe — oricare ar fi aceea — ca să-mi apăr
NIV

drepturile, să-mi dovedesc dreptatea.

A fost impiedicat în mod brutal, s’au comis samavolnicii
nenumărate, s’au cheltuit sute de mii de lei pentru a împiedica
LU

intrarea în țară a lui Racovski. In cele din urmă s’a găsit un

guvern mai puțin absurd și chestia s’a rezolvit în modul cel
mai natural și cel mai simplu.
Dar cu aceasta afacerea Racovski nu e terminată. Este
RA

o chestie care nu s’a discutat de loc tot timpul și trebuie dis­

cutată abia de aci încolo : DE CE A FOST EXPULZAT
RACOVSKI ?
NT

Căci, în definitiv, nu e destul să fie cineva strein pentru

ca să fie expulzat. Admițînd că guvernul liberal s’a înșelat în
interpretarea ce-a dat situației politice a lui Racovski, admi-
CE

țînd că, de bună credință, l’a socotit strein, de aci nu rezultă

încă dreptul de a-1 expulza, întru cît din toată discuția urmată
timp de cinci ani, n’a ieșit la iveală nici un fapt care să jus­
tifice expulzarea.
I/

Racovski n’a făcut nimic care să-1 arate primejdios țării.

Expulzarea lui a fost deci ilegală, chiar dacă el ar fi fost strein.
AS

Liberalii l’au expulzat nu pentru că el s’ar fi pus în categoria

indivizilor expulzabili, ci pentru că dînșii simțeau nevoia să
lovească întrînsul. Este deci cel mai mizerabil abuz de putere.
UI

Iată de ce afacerea Racovski nu se poate închide prin

reintegrarea lui în drepturile cetățenești. Din contra, afacerea
BC

Racovski rămîne deschisă. In numele ei trebuie să continuăm

lupta împotriva partidului liberal, care, dacă nu va fi împiedi­
cat, e capabil să facă mîne cu alții ceeace a făcut ieri cu Ra­
covski.
Partidul liberal este o primejdie publică.
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Dintr’un carnet de note streine

Mugurii de ieri, tari ca mărgăritarele, s’au desfăcut și’n locul fie­
căruia joacă o creangă nouă, gingașă, cu frunzele diafane. Culoarea pre­
RA

ferată a naturii acopere scheletul pe care se construiesc anotimpii pro­

vizorii și avutul lor efemer și neîncetat. O grădină ține strînsă ’n brațe
belșugul violet al unui buchet imens de liliac. Apele sînt virgine, lumina
prea curată, pietrele noi, soarele juvenil. Privighetorul din suflet se tre­
NT

zește și cîntă—și de-alungul ierburilor și pe dedesubtul crengilor ce trag

perdele de umbră și baldachine de dantelă, șed perechile tinerești —■ un
bărbat ținînd pe umăr și pe suflet capul bălan al unei femei și corpu-i în­
treg, ca un violonist vioara lui melodioasă, suht bărbie. Pretutindeni se
CE

zărește nevinovăție și zbeg naiv; un suflet do ied nebunatic și de puiu

de mîță, animă viața, și aleargă aci după vîntul ușure și glumeț aci după
petalele caișilor scuturați ca o ninsoare tămîioasă.
. *
I/

Peste tot locul învie acelaș dor de podoabă, de expansiune ; în tăce­

rea dimineței s’ar zice că auzi sărutarea fecundă a brazdelor cu azurul.
AS

Pretutindeni mantaua Duminicei care va dura cîteva luni de zile harnice,

se desface. Pretutindeni vinele vegetale ale pămîntului, pline de must, se
ridică spre miază-zi. Și la fel se petrece primăvara pe șesurile Rusiei și
pe creștetele Alpilor de argint, în fundul codrilor Americei, pe dîmburile
UI

line ale Franței; țările se aseamănă ca niște buchete și continentele între

ele, insule mari în răscolirea mărilor, ca niște plute călătoare de flori. Și
toate inimile răsună la fel pe întinderea pămîntului. Cîntă Italia, cîntă Gre­
cia, cîntă Scandinavia, cîntă Alamania și Indiile.
BC

Pentru ’ntărirea sărbătorii aceștia și muncitorii și-au înfipt steagul

 304 FACLA

purpuriu în mijlocul florilor deschise, semn de universală frăție. Munca

se odihnește în picioare, în bucuria primăverei; atelierele s’au oprit, mo­
toarele tac, fabricile sînt liniștite ca niște biserici. Pe „Șoseaua Salcîmi-

Y
lor" industrializată, care suie spre Lancy, se zăresc îngrijitorii, în haine
noi, cu șepci lustruite și cu o cocardă la piept.

AR
încă din vreme s’au pregătit muncitorii, și s’au așezat pe bresle și
națiuni, sub cîte un steag brodat cu numele pămîntului de unde vin. Ei
au pornit în procesiune spre „standul" dela Carouge, la poalele muntelui
Saleve, unde se va vorbi în mai multe limbi, vreme de cîteva ore, și

R
unde localnicii, Elvețieni reci dar hotărîți, vor asculta cu religiozitate
protestantă enunțarea noilor table ale legii, date oamenilor de către

LIB
oameni ca și dînșii. Studenții, la o laltă cu lucrătorii, toți cu butoniera în­
florită, și profesorii universitari socialiști, cîntă uneori din psalmii noi,
revoluționari sau lirici, toți cu capetele sus ridicate și eu ochii pe jumătate
închiși; toți demni, serioși, aproape mistici. Drapelul roșu sus e primit cu
ovații ; de ună-zi, a fost împușcat la Petersburg un medic blond, gingaș

ITY
ca o domnișoară, și pe care cu o lună mai înainte îl întîlneam cu toții pe
străzile Genevei. Reintrase în patrie să împartă o ladă cu manifeste și
trebuia să se „întoarcă în curînd". Logodnica lui, o studentă în litere,
poartă pe piept cocarda roșie cernită și cîntînd, lacrămile îi scapă discrete
din niște ochi ca zenitul, pe un obraz ca o camelie.

S
In secția elvețiană, cu un drapel cu cruce, pe mătasa roșie, trec și
ER
socialiștii creștini. O bună parte dintr’înșii sînt pastori calvinești; ei poartă
jiletca neagră încheiată pînă subt gîț; cîntecul lor este imnul lui Luther:
C'est un rempart............
Și rînd pe rînd trec din mai toate neamurile Europei, cîte un mă­
NIV

nunchi. Ultimul steag e al Bulgarilor; intelectul bulgar e aproape întreg

socialist.
Japonezii, trei inși, n’au steagul lor; se adăpostesc sub drapelul ru­
sesc și tovarășii și-i țin de braț.
Privesc de sus, dintr’un etaj . . . Mă simt rînd pe rînd vesel și
LU

foarte trist și o suferință profetică îmi mistuie gîndurile. La unele accente

ale imnurilor ce trec, — un talaz de lacrimi mi se ridică pînă la ochii ce
mă ard, și cade deodată, cum s’a ridicat. Intre două case zăresc un pisc
înzăpezit, și în afară de vocile grave care cîntă mîntuirea noastră a tu­
RA

turora, pentru vremi mai curate, mai limpezi și mai apropiate, și de

Dumnezeu și de noi — se aude o tăcere extraordinară. Din tramvaiele
oprite, unii salută cortegiul.
Și nimeni nu-i indiferent. Cetățenii burghezi privesc steagurile cu
NT

respect. Brutarii, lăptarii, băcanii, pălărierii, librarii, modistele, toți în cos­

tumul breslei lor, patroni, căci lucrătorii sunt în convoi, privesc la rînd
și unii bat din palme. La Primărie se leagănă steagul socialist. Consiliul
comunal actual e socialist . . .
CE

La întoarcerea convoiului spre seară, muncitorii se opresc la „Casa

Poporului" în Plainpalais. Vorbesc din balcon un profesor universitar, un
bărbier, un scriitor, un avocat și un tipograf. Acesta este italianul Ber-
toni, redactorul ziarului săptămînal franco-italian, Le Reveil. E un om
scund, de vre-o treizeci și cinci de ani, slab, cu ochii scăpărători, cel mai
I/

interesant din toți vorbitorii. Ca să-l audă au vepit și patronul tipogra­

fiei unde Bertoni în deobște tace, și mulți „burghezi". Proprietarul
AS

meu, un milionar, și mare industriaș de fierărie, e și el de față cu patru

din lucrătorii lui. Are pentru Bertoni o admirație de drept. Cînd Bertoni
tace, el strigă: Bertoni! Bertoni!
Viața lui Bertoni impresionează. Lucrător ziua ’ntreagă, noaptea se
UI

face scriitor. Din munca lui trăiesc două persoane : muma lui, o femeie
bătrînă și ziarul pe care-1 trimite tuturora gratuit. încă n’am văzut la un
om atîta stăruință, siguranță și nemăsurată iubire de semeni.
BC

Ziua sfîrșește cu un ultim imn de înfrățire pe care opt țări deose­

bite le cîntă la un loc și în care domină vocile delicate ale copiilor și fe­
meilor socialiste............. Sînt orele 8 și toate orologiile le bat deodată.
Geneva 1906 T. Arg’hezi
 -T Ț—
FACLA

Y
O] statue lui Barbu Catargi

AR
In București se va ridica un monument lui Barbu Catargi. Se

R
va ridica cu banii statului, cu avutul tuturora. Pentru prima oară bu­
getul, strâns în cea mai mare parte din dările țăranilor și muncitorilor,

LIB
va contribui la facerea unei statui unui particular. Și, fapt simbolic,
acest particular s’a nemerit să fie Barbu Catargi.
Cine a fost Barbu Catargi ?
Puțini din cei de azi vor mai fi știind.

ITY
Bălrînii însă își vor aduce aminte de dinsul, căci numele lui a
rămas legat de o faptă sîngeroasă. La 8 Iunie 1862, după ce rostise în
Cameră unul din acele discursuri reacționare atît de mult aplaudate
de boerimea retrogradă din juru-i, Barbu Catargi, părăsind sala de șe­

S
dință, a fost împușcat sub bolta porței dela intrarea Mitropoliei.
Strigătul de oroare ce s’a ridicat în toate orașele țărei, la aflarea
ER
faptului criminal, n’a fost destul de puternic pentru a acoperi suspinul
de ușurare pe care l’a scos atunci țărănimea.
Suspin de ușurare, în adevăr. Dacă există în cer o putere care
judecă, iartă, ori osîndește, a iertat de sigur sentimentul anti crești­
NIV

nesc pe care l’a trezit în sufletul mult necăjitei țărănimi, fapta odioasă
jn sine, a suprimărei lui Catargi.
Dar Barbu Catargi reprezenta pentru țărănime pe dușmanul ei cel
mai înverșunat, pe protivnicul cel mai hotărît al împroprietărirei.
Barbu Catargi era șeful boerimei oligarhice și întrupa în sine energia
LU

sălbatecă cu care oamenii evului mediu luptau contra curentelor noi.

Ldpta lui Kogălniceanu pentru a face să triumfe ideea împroprietărirei
n’a avut adversar mai de temut ca Barbu Catargi, și talentul oratoric
al acestuia părea a nu-i fi fost dăruit decît spre nenorocirea și pe­
RA

deapsa acestei țări.

Acum, urmașii boierilor de 1862 vor să ridice un monument lui
Barbu Catargi. Pentru aceasta au luat din casa statului 80.000 lei.
NT

Vor contribui, prin urmare, și țăranii la perpetuarea memoriei celui

mai înverșunat vrăjmaș al lor.
Să nu se plîngă țărănimea de acest abuz care se face cu banii
ei. Ea nu va pierde nimic prin ridicarea monumentului plănuit. Dar
CE

nici „ideea conservatoare" nu va cîștiga nimic.

In adevăr, generațiile noui, cari zadarnic vor căuta în toate fap­
tele mari ale regenerărei noastre naționale numele lui Barbu Catargi,
se vor întreba, cu drept cuvînt, prin ce a meritat omul acesta să fie
I/

glorificat din banii statului. Și atunci, îi vor afla numele în lupta în-
dîrjită contra împroprietărirei. Statuia lui Catargi va fi simbolul aces­
tei lupte, simbolul, iubirei boerimei pentru țărani.
AS

Pe soclul statuei boerii vor pune să se graveze, desigur, urmă­

toarele două declarații ale lui Catargi, cele mai caracteristice pentru
activitatea lui.
UI

Deoparte se va grava :
„JVw învățați pe țăran a răpi ce este al altuia".
Aceasta, pentru ca să se știe pentru vecie, că pămîntul pe care-I
BC

stăpînește astăzi țăranul, este lăpit boerilor.

De altă parte se va grava :
„Romînul nu are atît nevoie d£ pămînt cît de a scutura
lenea care este la el un viciu de veți".
 306 FACLA

Și astfel, toată lumea va ști cine a fost omul glorificat din avu­

Y
tul obștesc. Țărănimea îl uitase și 1 iertase; acum ii e rechemat în
memorie.

AR
Kogălniceanu, în marele său discurs dela8Iunie 1862, respingînd
atacurile înverșunate ale lui Barbu Catargi, spunea aă acesta a voit să-l
pună la pilori, să-l țintuiască la stîlp. Dar, după cum prevăzu-se singur

R
piloriul s’a transformat pentru el în piedestal.
De data asta, piedestalul statuei plănuite se va transforma în

LIB
pilori pentru memoria omului de pe dînsa.
P. N,

ITY
Prostituție literară
S
ER
In sistemul de guvernămînt preconizat de Platon în cartea
șa „Republica11 poeții și scriitorii nu ocupau nici un loc. Ei erau ex­
cluși din statul ideal visat de cel mai mare dintre filosofi.
Cînd privești starea literaturei noastre de acum, cînd te convingi
NIV

de adevăratele tendințe ale scriitorilor noștri, îți vine să crezi că os-

tracizmul lui Platon era pe deplin îndreptățit
E atîta lipsă de ideal în tot ceea ce se scrie astăzi în țara noastra,
atîta pustiitate sufletească se vede în tot ce apare în fiecare zi, cultul
artei e așa de departe de scriitorii noștri, scopurile streine literaturei
LU

îndrumează cu atâta stăruință paș i lor, că fără voe îți amintești de

versurile lui Eminescu, cari nu mai au astăzi numai un înțeles simbolici
Noi avem în veacul nostru, acel soi ciudat de barzi,
RA

Cari încearcă prin poeme să devie cumularzi',

Inchinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane
Sînt cântați în cafenele și fac zgomot în saloane, etc.
(Eminescu, Satira II).
NT

Răsfoiți toate periodicele, priviți toate tovărășiile literare din

ultimul timp și vă veți convinge că scriitorii noștri au făcut din lite­
ratură, ceea ce au făcut femeile pierdute din dragoste: au prostituat-o.
CE

Ar fi o nebunie să măi vorbești acum de curente în literatura

noastră. Curentele se nasc din frămîntarea ideilor, din ciocnirea cre­
dințelor, din întîlnirea în acelaș templu a celor ce au aceiaș zei, din.
gruparea talentelor în jurul unui ideal comun.
Majoritatea scriitorilor noștri de acum însă n’aduc nici o ideie
I/

în scrisul lor, nu luptă pentru răspîndirea nici unei credințe noui,

n’au nici un ideal pentru înfăptuirea căruia să-și cheltuiască energia.
AS

Ei se grupează astăzi în jurul unui singur ideal: înfruptarea din ju-

getul statului și luptă pentru un singur scop : ca să parvie ia situațiuni
cît mai productive, în baza activităței lor literare.
Dacă veți vedea apărînd și dispărînd reviste, dacă veți auzi ca
UI

s’au înființat sau desființat cercuri literare, să nu vă neliniștiți; scrii­

torii noștri nu s’au grupat în jurul unei idei noui „pentru a înjgheba
o viață nouă prin puterea ghidului sau talentului lor, nici pentru a
BC

descrie măcar viața veche în forme noi“ cum spune unde-va Leonid
Andreev, ci de cele mai multe ori numai pentru a satisface o ambiție
sau în cel mai bun caz pentru că li se părea unora că în vechile al­
cătuiri literare, talentul lor închipuit nu era destul de trîmbițat.
Lipsiți de orice ideal, neavînd de luptat pentru nici o idee, scrii-
 FACLA 307

lorii noștri ar vrea totuș să pară originali și interesanți și astfel vedem

Y
apărînd reviste literare care pretind că vor să formeze un nou curent
în literatură prin faptul că înlocuesc conjucția și semnul comercial

AR
& sau fiindcă revista are o nouă formă și o execuție tipografică deo­
sebită. Dar în aceeaș revistă și pe aceași pagină numele d-lor Minu-
lescu și Ștefănescu-Est nu sînt de fel stingherite de figura barbară a
d-lui Dragoslav.

R
Și de ce ne-am mira de aceste apropieri, cari în țări cu o ade­
vărată tradiție literară, unde scriitorul își prăpădește toată energia pen­

LIB
tru victoria credințelor sale estetice ar părea monstruoase ?
Trăim doar în țara în care scriitorul și agentul electoral urmă­
resc acelaș țel: acela de a parveni cît mai repede prin activitatea lor
respectivă,’ de a zmulge ceva din bugetul statului. Și cu cît scriitorul
va închide în paginile revistei ce conduce mai multe nume, cu atît

ITY
probabilitatea de a i se da o bucată mai mare din cașcavalul bugetar,
e mai întemeiată.
Astfel se și explică de ce critica a dispărut cu totul din literatura
noastră. Altădată cînd și la noi scriitorii plecau la luptă însuflețiți de

S
un ideal și în jurul unui steag, era natural ca să aibă între ei și un
port-drapel- ER
Acesta trăgia pîrtia pe care nădăjduiau că vor merge la victorie.
Cu cită emoție nu-și aduc aminte cei ce au cunoscut și vremuri mai
bune în literatura noastră, de luptele încinse altădată. în jurul unui
principiu estetic sau a unui ideal social, cînd generația eroică a scrii­
NIV

torilor noștri aștepta semnalul de luptă de la d. Dobrogeanu-Gherea

sau de la d. T. Maiorescu...
Pe atunci scriitorul nu-și pregătea opera trăgînd ochiade spre
Ministerul de Instrucție și nu-și încredința manuscrisul ministeriabili­
lor, ci scrisul său țișnea’din sufletul torturat de dorul de a înfăptui
LU

frumosul și „a găsi cuvîntul ce exprimă adevărul".

Căci el știa atunci că opera sa nu va fi ca astăzi aruncată în
tirizia unei balanțe la al cărei cellalt capăt politicianul director de
revistă toarnă gologani și scrisori de recomandație pentru obținerea
RA

de sinecuri, ci va fi cercetată, lăudată sau criticată de acei oameni

pentru cari arta e religia în care cred cu tot cugetul și pe care toc­
mai de aceia nu pot s-o lase să fie slujită de nedemni...
Astăzi însă cînd scri itorul nu țintește prin scrisul său de cît să-și
NT

creeze o situație parazitară pe lingă budgetul statului, activitatea cri­

ticului n’ar putea de cît să-l stinghirească.
Colaborezi cu mult mai repede la „Flacăra" d-lni Banu, prezen-
tându-te cu o scrisoare de recomandație din partea d-lui Ionel Bră-
CE

tianu, sau cu un certificat din partea vreunui șef de culoare care să

ateste că'n’ai scris sau vorbit în viața ta despre caracatița brătienistă,
de cît însoțindu-te de criticele elogioase asupra activitățe’i tale literare.
Aceasta fiind situația literară, e foarte explicabil că nu numai
că nu întîlnim o critică nouă, dar chiar criticii cari altădată au avut,
I/

o activitate rodnică, ca d-nii Mihail Dragomirescu și Ilarie Chendi, au

încetat de a mai scrie. Locul lor e ocupat azi de reclama zgomotoasă
AS

pe.care scriitorii și-o organizează întrebuințând toate resursele fanta-

ziei lor de artiști. Iși iau interwievuri în care vorbesc cu elogii despre
opera pe care au înfăptuit-o, și cu o adevărată admirație despre aceia
pe care au de gînd să o îndeplinească, ne destăinuesc cum s’a coborît
UI

duhul sfînt asupra lor și i-a lăsat în poziție interesantă cu ultima

poemă și cu o adîncă milă pentru noi ne vorbesc de migrenele și de
neurastenia lor,
BC

Nu i se vinde volumul sau piesa ce o reprezintă n’atrage spec­

tatori ? Poetul sau dramaturgul va lua condeiul și după ce ne va a-
răta cît de puțin sînlem noi pregătiți pentru opera genială pe care a
binevoit să ne o dea, ne va vorbi despre ceia ce a vrut să spue el
 30 FACLA

în cartea sau în piesa pe care noi nu putem s’o înțelegem. Altădată

Y
poetul ne va face teorii de artă, câutînd să justifice moravurile lite­
rare în care se simte așa de bine.

AR
Astfel d. Cornelia Moldovan publică în „Rampa* sub titlul ,Me-
cenați și Artiști1* un articol în care susținea cu multă seriozitate că
„arta nu se dezvoltă de cit la picioarele tronului'. Plaut care întreaga

R
lui viață, a învîrtit ca sclav, la roata unei rîșnițe, Schakespeare care a
fost atîta vreme grăjdar, Maxim Gorki care și-a plăzmuit cele dinții
nuvele în bucătăria unui vapor, unde spăla vasele, acel minunat Laf-

LIB
cadio Hearn care-și rumega operele sale pe când servea clienții unei
ospătării populare ca chelner, ar fi ajuns și ei poate la opere ca „Ce­
tatea soarelui" a d-lui Moldovan, dacă ar fi fost în comitetul „Societă-
ței scriitorilor români" ca să poată în unele seri măcar să îngenunche

ITY
la picioarele tronului unei regine, fie și poete.
Pentru admirabila sa teorie, d. Moldovanu a fost numit confe­
rențiar la Conservator probabil cu promisiunea că i se va încredința
cel dintîi loc de lacheu vacant la palat.
Cînd îl vom vedea pe d. Corneliu Moldovan pe capra de dindă­

S
răt a trăsurii regale, împodobit cu jambiere de piele de căprioară și
cu fireturi, vom fi siguri de dezvoltarea glorioasă a literaturei noastre.
ER
Și asta fiind mentalitatea aproape a tuturor scriitorilor noștri,
ne explicăm în deajuns lipsa de pietate a tinerilor scriitori pentru na-
intașii cari s'au jertfit pentru idealurile lor artistice, au trăit prin spi­
NIV

tale și au murit uitați. Fără îndoială că într’o țară în care scriitorii au

cultul artei, cei trei mii de lei obținuți de „Soc. scriitorilor români*
dela Ministerul cultelor ar fi fost întrebuințați pentru tipărirea și po­
pularizarea operilor unor scriitori ca luliu Săvescu și Ștefan Petică,
adevărați martiri ai artei și pe cari mulți scriitori de acum îi numesc
LU

.marii dispăruți" sau „marii noștri înaintași"...

La noi însă templul artei a fost transformat în tarabă și scrii­
torii nu-și aduc aminte de cei ce și-au jertfit viața luptînd pentru uni
ideal, decît pentru a rîde de naivitatea lor.
RA

Și nici n’ar putea să fie altfel în țara în care scriitorii sunt cu

totul străini de frămîntările, de deznădejdile și de speranțele popo­
rului.
Scriitorii noștri au un adevărat dispreț pentru orice e aspirație
NT

populară, pentru orice zbuciumare a celor mulți. Ei trăesc într’o lume

a lor cu totul deosebită de a întregei națiuni și-și zăvoresc toate por­
țile sufletului pentru a nu pătrunde cumva acolo vre-o rază din văpaia
care aprinde ochii celor flămînzi sau ecoul glasurilor în care tremură
CE

durerea...
Durerile mari și totuș tăcute, revoltele înăbușite în scrășniri de
dinți, speranța veșnic neîmplinită, pornirile generoase și gesturile in-
duieșetoare ale celor mulți și necunoscuți nu vor hrăni nici odată in­
spirația scriitorilor noștri ; izvorul inspirației lor își are doar origna-
I/

la porțile Ministerelor sau în anticamerele politicianilor... gj -

Alex. Filimon
AS
UI
BC
 FACLA 309

Y
AR
O constatare

R
Ziarele liberale n’au spus nici un cuvînt despre reîncetă-
țenirea lui Racovski. Cinci ani de zile l’au acoperit de insulte,

LIB
ca să justifice groaznica infamie a expulzării lui. ® ăg
Acum cînd, revenit în țară, el se adresase instanței com­
petente, căreia cu acte în regulă îi dovedea calitatea lui de ce­
tățean romîn, era momentul ca presa liberală să publice toate

ITY
documentele pe cari le-ar fi avut în potriva lui.
N’a facut-o.
Aceasta dovedește un singur lucru : că e mai ușor să

S
lupți în potriva lui Racovski cînd nu este de față ca să se
apere, de cît atunci cînd îl ții cu forța peste graniță și-i ră­
ER
pești ori-ce posibilitate să-ți răspundă.
Un triumf mai desăvîrșit nu puteau visa nici partizanii
Iui Racovski. Ei credeau că va fi vorba de discuție, de inter­
NIV

pretare, că Racovski va avea să iasă biruitor dintr’un dedal

de chițibușuri juridice.
De fapt n’a fost așa. Chestia lui Racovski era atît de clară,
dreptatea lui atît de absolută și atît de strigătoare, în cît ad­
LU

versarii n’au fost în stare nici măcar să îngîne o cît de palidă

APARENȚĂ de argumentare în potriva lui.
Iată pe ce temeiu un guvern liberal a îndrăznit să zvîrle
RA

din țară pe un cetățean romîn.

Se știa că afacerea Racovski ascunde o mare ticăloșie ;
dar cît de mare era dînsa, asta se vede abia acum.
w.
NT
CE

O intervedere istorică.
Principiile și democratizmul d-lui Take lonescu
I/

Toată lumea o știe. D. Take lonescu este un democrat. Mai mult

AS

decît democrat, d-sa este un om de principii. De dragul principiilor și ca

să scoată partidul conservator din făgașurile reacțiunii, s’a despărțit d-sa
de d. Carp și a întemeiat un partid cu codiță democratică. Cit n’au cîntat
UI

ziarele și ce n’au spus partizanii, de democratizmul d lui Take lonescu I

Ca să se vadă însă valoarea acestui democratizai și soliditatea prin­
cipiilor d-sale, ne facem o datorie să reproducem în Facla, cuvînt cu cu­
BC

vînt, garantînd autenticitatea fiecărei fraze și liiîndu-ne întreaga răspun­

dere a destăinuirelor noastre, următorul dialog care a avut loc între șeful
partidului conservator și șeful partidului conservatordemocrat:
D. Carp, in urma insistențelor regelui Caro], rugase acum cîtva timp
pe d. Take lonescu să-i acorde o întrevedere. întrevederea a avut loc în
 310 FACLA

Y
casele fostului președinte de consiliu. Zeflemist și senin ca totdeauna d.
Carp a început astfel:

AR
— Știu, dragă Take, că pe tine te plictisește să mă vezi. Pe mine
regele mă plictisește să te văd; acum, că ne-am văzut, putem vorbi de
altceva.

R
Demontat de începutul acesta de discurs neprevăzut, d. Takelonescu
nu răspunse nimic. D. Carp zîmbi, făcu cîteva glume și după ce invită

LIB
oaspetele său să ocupe un fotoliu, se așeză el însuși la biurou, luă un aer
solemn și un creion în mînă și începu:
— E vorba dar de împăcare. Nu mă mai adresez prietenului Take,
ci șefului partidului conservator-democrat. Vă rog d-Je Șef, cari sunt pro­

ITY
punerile d-voastră ? Aveți de sigur un program, să-l discutăm. Vom chib-
zui cum e mai bine ... Vei mai lăsa d-ta . . . Voi mai lăsa și eu ! . . .
vom ajunge poate la o înțelegere . . .

S
D. Take lonescu :???!!! ER
D. Carp. E vorba de o largă reformă electorală ? . . . . Aveți vre-o
propunere de făcut pentru revizuirea Constituției?. . . Credeți că s’ar pu­
tea face ceva pentru iafteairea traiului? . . . Soarta muncitorilor vă inte­
resează? . . . In sfîrșit aveți vreun program democratic de discutat? . . .
NIV

Sunt gata să-l discut ! Care este primul punct din programul d-voastră? . .
D. Take lonescu făcu un gest vag cu mina.
— Coane Petrache să lăsăm gluma la o parte.... Știi bine că e vorba
LU

de chestia tramwaiului....
Atunci Petre Carp se ridică de la locul lui.- Drept, tăios, scurt
i mplacabil, vorbi :
— A 1 veniți să’mi vorbiți de pungășia, de escrocheria tramvaiului.
RA

Va cer o discuție de principii, d-le șef al partidului conservator-democrat,

și’mi propuneți un tîrg rușinos. Nu, pe chestia asta nu stau de vorbă....
Dragă Take acum putem în adevăr să vorbim de altceva...
NT

Și un ceas încă, odată înlăturate farsa democrației takiste și neantul

principiilor d-lui Take lonescu, convorbirea a putut să urmeze ușoară
CE

veselă, glumeață....
Lux.
I/
AS
UI
BC
 FACLA 311

Y
AR
,,/isupra socialismului în țările înapoiate"

R
Dacă am avea cu adevărat un mediu intelectual, desigur că apa-
rițiunea ultimului studiu al d-lui G, Dobrogeanu-Gherea: „Asupra so­

LIB
cialismului în țările înapoiate*, ar fi provocat un interes puternic și dis-
cuțiuni aprinse. Dar, viața noastră culturală este încă prea superficială
pentru ca problemele înalte și ideile mari s’o pasioneze cu deosebire.
In direcțiunea aceasta, sintem, după părerea noastră, în scădere față
de starea de lucruri de acum cincisprezece—douăzeci de ani. Acum

ITY
cincisprezace-douăzeci de ani se mai discută la noi. Aveam atunci un
cerc intelectual restrîns, dar, în cadrul lui, lupta de idei era foarte
vie, și publicul, mult puțin cit era pregătit ca s’o urmărească și s’o
înțeleagă, luă parte cu pasiune pentru una sau cealalta din taberile
cari se războiau. Astăzi, avem, ce e dreptul, muit mai mulți cititori

S
ca în trecut; ziarele se dezvoltă fără încetare, bibliotecile au început
să meargă bine, cărțile de literatură se desfac ușor,—sîntem pe cale chiar
ER
să posedăm reviste literare cu tiraj cari, în materie de reclamă și lan­
sare, imită pe cele zilnice (vezi Flacăra)—dar nu mai avem intelectuali
de rasă, nu mai avem cercul de oameni pe cari chestiunile de natură
curat intelectuală să-i miște și să le deștepte interesul. Cultura s’a
NIV

lărgit, însă n’a cîștigat aproape nimic ca adîncime.

Numai așa ne explicăm faptul că o lucrare ca acea a d-lui Ghe-
rea a putut să treacă fără să stîrnească întîiu curiozitatea intelec­
tuală pe care în mod legitim trebue s’o deștepte orice lucrare a das­
LU

călului socialismului romîn și al doilea fără să dea naștere la pole­

mici și discuțiuni. Dar dacă n’a fost comentată cînd a apărut, ea va fi
fără doar și poate discutată în viitor, cînd marile speranțe la cari ne
îndreptățește renașterea socialismului în Romînia se vor fi împlinit.
Atunci, ideile d-lui Gherea vor fi reluate, vor deveni actuaie, vor servi,
RA

ca mai toate studiile acestui cugetător, ca bază de luptă, de apărare

și de atac.
Socialismul romînesc reînvie. Aceia cari urmăresc deaproape mer­
sul lucrurilor în țara noastră, au limpede intuiția faptului că socia­
NT

lismul este forța de mîine. Studiul d-lui Gherea este deci bine venit
El dovedește că socialismul nu este plantă exotică în nici o țară îna­
poiată, fiindcă civilizația burghezo-capitalistă se impune lume! întregi
cu o forță irezistibilă, creînd peste tot locul condițiuni econo­
CE

mice, politice și culturale propice ființei și dezvoltării socialismului.

In cîte-va pagini, d Gherea discută toate aceste lucruri, le cercetează
și le lămurește, arătînd punctele în cari ne deosebim de țările apu­
sene și cari impun o tactică socialistă deosebită, și punctele în cari
I/

ne asemănăm si cari fac ca, pentru o dezvoltare normală a țării, so-

cializmul să fie o adevărată necesitate națională.
AS

„Sîntem o țară producătoare de mărfuri, o țară cu un tip de

„dezvoltare capitalist și în strînse, intime legături de viață și dezvol-
„voltare cu țările capitaliste înaintate, astfel că întreaga noastră viață
UI

„socială, economică, morală, culturală, e determinată de viața socială

„a țărilor înaintate. Așa fiind, se creează și la noi condițiile necesare
„pentru existența unei mișcări sdcialiste și socialdemocrale. Prin fap­
BC

tul dezvoltării noastre capitaliste, se creează grupuri yz clase sociale,

„cari servesc de substrat social pentru o mișcare socialistă și socialde-
„mocrată, se creează elementele necesare pentru conducerea și înfăp­
tuirea ei. această nrșcare socialistă și socialdemocrată, odată
 312 FACLA

Y
„creeată, are un mare cîmp de luptă, are un întins domeniu de acti­
vitate proprie, are un mare, rodnic și binefăcător rol de îndeplinit.

AR
„Așa fiind, lipsa unei mișcări socialiste și socialdemocrate în țara
„noastră, sau dispariția ei, ar fi un mare păcat și o mare și irepa­
rabilă pagubă pentru normala și sănătoasa viață și dezvoltare a țării

R
„acesteia".

LIB
Civilizațiunea capitalistă se impune tuturor țărilor din lume.
Acesta este un fapt vădit, absolut, de necontestat. De aci, decurg
fenomenele despre cari vorbește d. Gherea în studiul d-sale și cari,
în mod fatal, dau naștere socialismului.

ITY
„In loc de a studia imposibilitatea și absurditatea socialismului
„în țările înapoiate, ei (adversarii socialismului) trebue să studieze
„deacuma cari sunt anume acele condiții reale și adinei din societățile
„Înapoiate, semicapitaliste, cari dau naștere mișcărilor socialiste".

S
D. Gherea vorbește de adversari de bună-credință.
ER
Dar adversari de aceștia nu există la noi, unde, de altfel, aproape
nimeni nu este obiectiv și de bună-credință. Dacă socialismul din Ro-
mînia ar avea adversari de aceștia, ei nu ar putea să nu recunoască
dreptatea vederilor teoretice și practice ale d-lui Gherea.
NIV

Avem clase muncitoare proletare și semiproletare. Avem zeci de

mii de lucrători industriali, avem mici patroni aproape proletarizați,
avem o jumătate de milion de țărani cari nu au altă avere decît bra­
țele lor de muncă, avem un proletariat comercial, intelectual și func­
ționăresc foa-rte numeros.
LU

„Cine ar putea să apere interesele proletariatului, ale poporului

„muncitoresc, decît numai el însuș grupat fiind într’o puternică orga-
„nizație de clasă? Părerea de altădată că această grijă și însărcinare—
RA

„apărarea intereselor claselor muncitoare—revine statului și claselor

„dominante, e o poveste veche în care nu mai cred nici copiii. Acum
„a devenit doar în adevăr banal, arhibanal, că o clasă, pentru apă­
NT

rarea drepturilor și intereselor ei, trebue să se organizeze, să le

„ceară, să lupte pentru realizarea lor. Acum e doar un adevăr banal
„că drepturile cari nu sunt cerute, pentru realizarea cărora nu se fac
CE

„sforțări și nu se dau lupte, — drepturile dăruite rămîn nerealizate,

„rămîn pe hîrtie".
Proletariatul nostru trebuind să’și apere singur interesele,
„aude și vede lupta uriașă ce se petrece în țările streine dintre capital
I/

și muncă, el aude de exploatarea capitalistă.... el aude, vede și înțe­

lege, iar ceeace nu înțelege i-e tălmăcit de literatura socialistă romînă."
Studiul d-lui Gherea pune bazele teoretice ale problemei socia­
AS

lismului în țările înapoiate. El este scris în stilul limpede și curgător

care face atracția lucrărilor d-lui Gherea și are toate însușirile cari
le deosibesc : analiză profundă și putere de gîndire creatoare și con­
UI

structivă. In literatura socialistă, paginele acestea vor rămînea.

Em. Argln
BC
 FACLA 313

Y
AR
Hare nerușinare

R
— Firește, e liberală! —

LIB
Muncitorii se agită în potriva legii d-lui Nenițescu. Noi ne-am spus
cuvîntul în această chestiune, am arătat la timp carisîrit defectele acestei
legi, dar am spus că ea are și părți bune.
Firește, este dreptul muncitorilor să se agite în contra legii, dacă o

ITY
găsesc rea și este dreptul, ba chiar datoria lor, să lupte din răsputeri, pe
toate căile legale, pentru modificarea sau desființarea unei legi, dacă o
cred rea.
Dar ce rost au liberalii să se amestece într’o asemenea chestiune ?

S
Amestecul liberalilor, cari au tratat pe muncitori ca pe niște robi, ar fi
ER
ridicol, dacă prin felul în care e făcut, n’ar deveni extrem de scandalos.
Citiți și d-v. ce zice Viitorul dela 19 Aprilie:
„Muncitorii dela Galați se agită, protestînd în potriva nouei legi a
NIV

«meseriilor ; la Brăila lumea muncitoare s’a ridicat, cu energia ce-i este

„cunoscută, în potriva aplicării aceleeași legi."
Etc., etc.
Apoi:
LU

„Ne găsim, prin urmare, într’o situațiune anormală, a cărei singură

„soluție este abrogarea legii d-lui Nenițescu.
„Dreptelor revendicări ale lumei muncitoare trebue să li se dea sa­
tisfacție prin abrogarea, în întregul ei, a legei care a provocat agitațiu-
„nea îngrijitoare ce ni se semnalează din principalele noastre centre mun-
RA

„citoare."
Oricine se va întreba: cum de îndrăznește Viitorul să vorbească
NT

astfel?
Nu e prea multă nerușinare chiar și din partea unui ziar liberal?
Cum? E de ajuns să se isce o agitație în lumea „noastră" munci­
CE

toare, pentru ca guvernul să-i și facă pe plac? Dar ținut-au seama libe­
ralii de agitațiile muncitorilor ? Și doară liberalii nu făcuseră legi bune cu
părți rele sau legi rele cu părți bune, ci de-adreptul legi scelerate.
Liberalii cari s’au arătat de-o intoleranță sălbatică, liberalii cari își
I/

luaseră drept supremă misiune nu numai zdrobirea mișcărilor muncitoare

dar stîrpirea oricărei urme de sentiment civic,—liberalii nu au dreptul nici
AS

să se înduioșeze de soarta muncitorilor, nici să dea sfaturi altora cum să

se poarte cu muncitorii.
Dar liberalii nu știu ce e rușinea. Ei cred că vor putea înșela pe
UI

muncitori. Ei cred că dîndu-se acuma drept democrați, vor face să se uite

cine sînt. Se înșeală 1
Călîii de altă dată în zadar arată astăzi o blîndețe de mielușei.
BC

Această nerușinare mărește încă jdesgustul pe care-1 inspiră liberalii _

dacă mai e posibil.
Să-și vadă de gheșefturile lor și pe oamenii cinstiți să-i lase în pace»
z.
&
 314 FACLA.

Y
AR
Cazul a devenit'așa: ex-prințesa romînă Brancovan, azi contesa
franțuzoaică de Noailles, a declarat că ne mai plăcîndu-i originea romî-

R
nească, și-a schimbat-o, înlocuind-o prin cea greacă. Poetul Octavian Go-

LIB
ga, prin Luceafărul, a adresat ex-romîncei o scrisoare în versuri, prin
care o combate, z:cîndu-i: minți, cucoană!
Viitorul, care este și proprietarul unei rubrici literare, — că doară și
Carada a făcut versuri în vremea lui! — a reprodus atacul d-lui Goga,

ITY
însoțindu-1 de acest comentariu :
„Atitudinea contesei de Noailles a făcut cea mai proastă impresie
,nu numai în România, dar și în cercurile literare și artistice din Franța,
„unde Contesa de Noailles era judecată ca o femeie de talent și de inimă,

S
„incapabilă să și renege origina. Dar fiind-că a făcut-o, din naivitate (mi-
ER
„titica!... Nota Faclei) sau în mod intenționat, gestul d-nei Contese deNoail-
„Ies nu putea rămîne fără nici un răsunet, mai ales aci în țară, unde d-sa
„posedă întinse domenii, cu venituri de sute de mii de franci*.
NIV

Acestea au apărut în Viitorul dela 1& Aprilie. In ziua următoare,

speriat de propriul său curaj de a se atinge de un obraz subțire, Viitorul
publică următoarea rectificare :
„Poezia pe care poietul Goga a adresat-o contesei de Noailles și pe
LU

„care noi am reprodus-o în numărul de ieri a fost însoțită de oarecari a-

„preoieri personale, strecurate fără știrea redacției și a titularului acestei
„rubrici".
Va să zică, notița n’a scris-o titularul acestei rubrici, ci titularul
RA

altei rubrici. Și titularul celeilalte rubrici a Viitorului nu face parte din

redacție, de vreme ce redacția nu știe ce scrie dumnealui.
Cum adică ? „Viitorul" e un sat fără cîini ? Dar d. Banu ce rol are
NT

acolo ?
Pe urmă, cari sînt aprecierile personale pe cari „Viitorul* le retrage?
Că atitudinea contesei de Noailles a făcnt cea mai proastă impresie? A-
CE

tunci trebue să credem că atitudinea numitei ciocoaice a făcut o impresie

excelentă? Sau poate nu e o obrăznicie princiaro-boierească din partea
contesei greco-romîno-franceze să se rățoiască astfel cînd posedă în Romi-
I/

nia „întinse domenii, cu venituri de sute de mii de franci ‘ — de pe spi­

narea bietului nostru țăran ?
AS

Ne aducem aminte că dnii Banu și Duca nus’au sfiit să scrie porcării

pe socoteala unei muncitoare — d-na Natalia Oprescu — după ce o cio-
măgiseră la întrunire, pentru că și-a permis să amintească d-lui Brătiann
UI

cifra 11.000, foarte neplăcută d-sale. Dar față de o cucoană din lumea
bună, o parazită a țăranului rornfn, democrații neo-generoși și patrioți nu
mai știu cum să se Gemeneze în politețuri.
BC

Patriotizm și democrație! Numai cu stilul d-lui lorga pot fi puși la

rezon acești demagogi; și de aceea, transplanted aci cuvintele ilustrului
admirator al contesei, zicem :
— Să vă fie rușine obrazului !
 FACLA 315

Y
Expoziția Soc. Tinerimea Artistică

AR
I

R
Pictorii și scluptorii noștri au căpătat deprinderi ciudate. Dacănu-1
saluți pe fiecare dintr’înși în parte, cel puțin pînă la pămînt cînd te afli

LIB
în fața tablourilor și te’ncumeți cumva să varieri aprecierile cu admirabil!"
splendid!! nemai pomenit!!! și așa mai departe, cu cari i-a obicinuit o
presă ce nu dorește să fie decît comodă și cotidiană, pictorii sînt foarte
penibil vexați. Numai elogiile cu vadra și cu pogonul, pe care din colțul
unei rubrici de reportaj le distribuie cîte un nespălat de critic prostănac

ITY
și găunos, pot întrucîtva corespunde ilustrelor așteptări ale expozanților.
Orice mînjitorcu pensula sau stricător cu dalta profesează pentru importan­
ta-! persoană un cult deosebit. Umflați ca orizontul ocupă, cred ei, cel
puțin o jumătate din univers fieștecare. Geniul lor, mă rog, este indis­
cutabil.

S
De-alminterli și literații și actorii și muzicanții săraci cu duhul, tot
ce-i de prisos pe fața pămîntului. înoată în aceiași auto-tămîie și se delec­
tează cu aceiași prostrare.
ER
M’am îndreptat, mărturisesc, cu cele mai pacinice gînduri către expo­
ziția Tinerimei Artistice. Cronica Faclei, din anul trecut, revoltătoare, ne-a
sricat cu mai toți prietenii expozanți. De un singur pictor primit în cro­
NIV

nica noastră fără laude, și pe care nu-1 cunoșteam pînă atunci personal,,
re-a apropiat ostilitatea noastră. Trebuie să-l numesc căci cazul este excep­
țional ; pictorul Ary Murnu. El ne-a explicat cîtă dreptate aveam să nu
luăm în serios operile expuse și că în zadar am căuta încercări și expan­
LU

siuni de artă la niște pictori pe cari viața îi silește să se sacrifice gustu­

lui public și în loc de artiști să ajungă simpli meseriași, plătiți și-atuncea
prost. Sînt într’adevăr printre dînșii unii cari din zori pînă noaptea tîrziu
muncesc pentru ziare și comande. Cum vrei să ne mal gindim la artă, părea
că spune pictorul Ary Murnu, cînd da la o așa zisă caricatură politică
RA

trecem la o etichetă sau la o reclamă farmaceutică și de-aei la desenele

unui manual de grădinărie—și tot așa toată ziua și tot astfel ani întregi?—
Argumentul e dropt și dureros. Arta încă nu are la noi un public al ei
care să o considere independent; și-pictura și literatura vin în atingere
NT

cu noi în mod accesoriu; politica strică literatura și comerțul strică pic­

tura și desenul. Cunoaștem personagii instruite, evident, oficiale, cu pre­
ferințe artistice uimitoare ; valoarea cade regulat pe-al doilea pian. încura­
jarea merge mai totdeaunațila mediocritate. Foarte tîrziu Grigorescu, de pil­
CE

dă, s’a bucurat, de-o notorietate care astăzi ne revoltă, căci i-o răspîndssp
aproape aceiași indiferenți de ieri. A trebuit să se facă în jurul lui un zgo­
mot de ani de zile, de cîțiva prieteni și interesați, pentru ca Grigorescu
să fie „mare". Azi ori ce imbecil cască gura ca sănecinte că Grigorescu este
I/

un „pictor mare" și acest adevăr este în gura lui o prostie. Și așa cu Emi-
neseu și așa cu Oaragiale și așa cu Creangă și cu toți. Sau trebue să vie
în viața artistului năpăstuit și hîrț-iit un dezastru, o înfrîngere fizică pen­
AS

tru ca orbii să-și deschidă ochii. Baltazar a trebuit să moară foarte tînăr.
și atunci avu dreptul să fie un artist de talent. De Lukian, pentru care
Societatea „Ileana", de mult defunctă, a trebuit să lupte cu o izbîndă ;
UI

se ține socoteală pe cit trebuie numai decînd lovit de-o paralizie idi-
oată, în mijlocul unei gloate sănătoase și prospere, stă nemișcat intr’un
jeț, prizonier al libertății și luminii, și privește cum îi slăbesc progresiv
și mîinile.... din cari au eșit atîtea lucrări fără de pereche.
BC

Oriteiiul de judecată al contimporanilor noștri este compus din so­

lidaritate politică, din sentimentul de rubedenii, din tot soiul de elemente
anapoda artei. Dacă un artist de valoare are norocul să intre într’o familie
oficială și influent?, izbînda lui e asigurată, și numai astfel o fatalitate
ciudată îi depărtează încă de asemenea relații și artiștii mari foarte rare
 316 FACLA

■ori ies din familiile al căror nume Ie poate servi de patentă; și atunci ei
caută să le folosească această împrejurare cit mai puțin.

Y
* * *

AR
Ar urma să ne înțelegea și să ne moderăm pretențiile, în fața
unor artiști umiliți de viață, preschimbați în salaori industriali ai epocii
lor. Ar trebui să ne gîndim dacă e mai mulțumitor să vezi un Leonardo
da Vinci cu picioarele goale, dar cu opere de geniu, sau un Kimon Loghi,

R
cu parale la chimir, căci amîndouă la olaltă nu prea să găsesc. Societatea
este satisfăcută atunci cînd toată lumea trăiește bine, dacă așa ceva se

LIB
poate într’un timp de nedreptate și de contraste absurde cum este al
nostru. Insă atunci de ce ne-am mai osteni cu năzuințele și himerele și
de^’ce am mai stărui în artă ? Cedînd tuturora nu ne mai rămîne nimic,
nici un scop, nici un ideal, nimic în afară de munca brută și satisfacția
brută, mizerabile.

ITY
Dinpotrivă, cu atît mai mult ne vom hotărî punctul nostru de ve­
dere și vom păstra republica artei curată, deosebită de viața cotidiană și
umilitoare și din artă nu ne vom face un aparat de fabricat averi. Tre­
buie să învățăm că chemările superioare nu merg fără de jertfă, că arta

S
este și ea un fel de apostolat. Și sint, de fapt, și în zilele noastre utili­
tare. din acești „leneși", cari se consacră excluziv viziunei lor, muncei lor,
ER
și așteaptă să le vină rîndul după ce toate mediocritățile vor fi strălucit
și vor fi trecut, pentru totdeauna— dacă va veni rîndul lor vreodată.
(Va urma) T.
NIV

ELITA
Sînt zămislit din ură și durere
LU

Și răzvrătirea-mi gîlgîe ’n artere.

Lin sărăcia unei vechi mansarde
Oînd mă cobor la voi pe bulevarde,
Și vă zăresc in falnică splendoare,
RA

Mă arde ’n piept un dor de răzbunare

Că pietrele, cu scăpărări de stele,
In nopți de bal cînd fulgeră ’n inele,
Și cînd surîd în scumpe diademe,
NT

Nu știu că-s făurite din blesteme.

In loji se ’nșirue figuri de ceară,
Ca morți veniți la nuntă funerară;
Văd mini, cu pielea de copil roz-crudă,
CE

Ce nu s’au veștejit de-a lumii trudă.

Elita, noaptea, nesimțirea-și lasă
Sub gingașe alcovuri de matasă;
Și-acolo raza cinstei nu străbate
Printre perdele negre de păcate.
I/

Cu tremurări de mini, elita pierde

Rușine și argint la masa verde.
AS

Pe paturi devastate de iubire,

Alături de cocote în neștire,
Uscate buze pătimaș sărută
Și fierbe ’n vine sîngele de brută.
UI

La noi e vîața, munca și avîntul:

Cu ghiare de oțel sfărmăm pămîntul,
Și glasul nostru-i urlet de uzine.
BC

Ne scoborîm, în zori de zi, în mine

Să ne strivească stînca de cărbune
Și să pierim în zvîrcoliri nebune.
Dar dacă v’am turnat ades brățare
Tot noi am făurit și grele fiare ;
Și ele yor — cînd trupul vă vor fringe —
Să rugin?a’că umede de sînge. . . Proletar
 FACLA 317

O întîmpinare a d-lui Radu D. Rosetti

Y
AR
Din partea d-lui Radu D. Rosetti primim această scri­
soare căreia îi dăm loc în paginele revistei noastre dintr’un
spirit de imparțialitate ușor de înțeles, rezervîndu-ne însă drep­

R
tul să publicăm eventualul răspuns al colaboratorului și prieti­
nului nostru, d. Al. Filipescu.

LIB
Stimate Domnule Director,

Na mă așteptam la o atitudine ostilă a Faclei în contră mi, din

ITY
trei motive:
1) Fiind că „tovarășii" Cocea și Dragu îmi sunt prieteni;
2) Fiind-că am dreptul să mă bucur de simpatia celor d’împre-

S
jurul Faclei, de pe vremea procesului sindicaliștilor, a căror apărare,
după cum știți, am luat-o;
ER
3) Fiind-că am avut onoarea să se scrie de cîteva ori cuvinte
măgulitoare despre mine în această revistă.
Dar, de sigur, puteți obiecta că, întrucît articolul e iscălit, nu
NIV
«înteți D-voastră responsabil de dînsul.
Atunci, iată ce-am de răspuns d-lui Alexandru Filipescu :
Fac parte dintre puținii cari au colaborat la toate publicațiile
conduse de d-nii Hajdeu, Gherea, Macedonsky, Racoviță, Pătrașcu, Coș-
LU

buc, Gorun și Vlahuță, autori admirați cu drept cuvînt de D-sa, [unii

dintre aceștia, ca Hajdeu, Macedonski, Vlahuță și chiar Delavrancea,
care n’a condus personal o revistă, au scris și articole elogioase asupra
modestelor mele opere]—așa că nu pot fi. clasat printre scriitorii lan­
RA

sați de politiciani.
In privința epitetului dt pensionar literar, pe care mi-1 aruncă
cu atîta bună-voință, cred nimerit mai intiiu să’i reproduc răutatea :
NT

Luați revistele literare conduse de politiciani și veți vedea că ro­

lul bătrîailor din agitațiile politice îl joacă fn literatură pensionarii lite­
rari. Ei nu sunt totdeauna bătrîni. Sunt oameni cari în tinerețea lor, en­
CE

tuziasmați de principiul lui Buffon că „geniul e răbdarea", au crezut că

avînd răbdare pot fi scriitori, chiar scriitori mari. Și cu furia pe care ți-o
dau eforturile care întrec cu mult puterile tale, ei au reînceput să scrie.
Și au scris cu febrilitate, parcă temîndu-se ca inspirația să nu li se sle­
iască de odată. Fe vremuri numele lor putea fi citit pe toate copertele
I/

revistelor. Dar după un timp oamenii s’au convins că în artă dacă nu ai

aripi, ori care țe-ar fi bunăvoința, n’ajungi departe. Și s’au lăsat pe lite­
AS

ratură, apunîndu-se de alte meserii mai compatibile calităților lor sufletești.

Cunosc unul care în cinsprezece ani de literatură n’a putut da nici
un volum. A părăsit literatura, s’a însurat omul și-a întemeiat gospodărie,
și în cinsprezece ani a făcut nonă copii.
UI

Oamenii aceștia, cari de ani de zile și-au văzut liniștiți de treburi,

pentru care literatura uu era decît o nebunie a tinețeței, au fost înhățați
de politi ianii directori de reviste, luați dela ocupațiile lor și îndemnați
din nou să scrie. Citiți revista d-lui Banu și veți găsi în fiecare număr
BC

proză și versuri semnate de acești pensionari literari. Nigrim, Podeanu

Radu D Rosetti, apar săptămînal în coloanele „Flăcării”. Readucerea în
activitate a acestor pensionari litereri împiedică evoluția literară.
318 FACLA

Și-acum rog pe imparțialul meu critic să binevoiască să’mi răs­

Y
pundă cinstit: în care an, „convins că n’am aripi", am încetat de a

AR
serie ? Sînt mărinimos; nu'l întreb în care an n’am publicat în reviste,
ci în care an n’am dat la iveală un volum? Cele 25 de volume ale
mele îi sunt la dispoziție. Știu că se poate face spirit în ori ce împre­
jurare, și că, strîns cu ușa, ar putea spune că ceea ce am publicat nu-i

R
literatură; dar aci e vorba de un fapt precis pe care l’a afirmat, și pe

LIB
care’l dovedesc neexact.
Cît despre „împiedicarea evoluției literare", cred că cititorii aces­
tei reviste sînt destul de perspicaci ca să aprecieze între meritele mele,
și-acelea ale domnului . . . Alexandru Filipescu.

ITY
Aș fi dorit din suflet ca, acoperit de glorie și de bani, de pe
urma acestor merite, să fiu un bătrîn pensionar literar, care, din colțul
meu retras, să constat cu mîndrie foloasele aduse literaturei romî»
nești de d. Alexandru Filipescu & alții, dar de oarece soarta a voit

S
astfel, trebue să mărturisesc cu rușine că, pentru a putea trăi, sînt
nevoit să fac și pe avocatul. ER
Și cu aceasta termin, stimate Domnule Director, rugîndu-vă să
primiți asigurarea prieteniei mele.
NIV
Rada D, Rosetti.
București, 10 Aprilie 1912.
LU

ABONAMENTE
RA

In țara In străinătate
Pe un an Lei 7.— Lei 9 —
„ 6 luni w 4.-
NT

A
CE

SMITH PREMIER
I/

Cea mai Scrisul vizibil

AS

perfecționată Claviatura
mașină de scris completă
UI
BC

Depășitul central și reprezentant pentru Rotnînia

ALEXANDRU PRAGER ® C ie S ’»«•
24 — BUCUREȘTI — Telefon 17/25
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Run și aprobat! — Neamul Romînesc constată că evreii „scot
biblioteci și le împart pe gratis". Și Neamul întrebă: „n’ar fi bine sa fie
imitați ?“
NIV

Evident, ar fi foarte bine. Dacă e să luăm întrebarea Neamului drept

propunere, să se știe c’o aprobăm fără rezervă. Cu atît mai mult cu cît
Neamul are și de unde să dea : d. lorga a declarat singur că scrie cărțj
cari nu se vînd. Apoi dacă nu se vînd, se pot dărui. Ori poate Neamul are
LU

nevoie de cărțile nevîndu-te pentru șahăr-mahăr la bilanț?

*
Constatare. — In «Neamul dela 16 Aprilie 1912, d. N. lorga iscă­
RA

lește coastatarea că Romînia e neîndestulător locuită.

înregistrăm ca document.
NT

Conferințe necesare. — Ziarele anunță că d. Chilot profesor de

litere și civilizație franceză, va ține o conferință în București.
Literele ca literele, dar civilizația e foarte ispititoare. Ar fi bine să
CE

asiste și marele public, dar mai ales guvernanții și politicianii, și în deo-

si bi, d. lorga.
Și fiindcă franțujii vin mai rar, ar trebui să fie chemați niscai pro­
fesori bulgari, muntenegreni etc., cari să dea lecții de civilizație ; poate că
I/

ai noștri tot ar învăța ceva.

*
AS

Hotărîre gravă. — Se anunță că consistoriile spirituale s’au ho-

tărît să scoată o gazetă.
UI

Apoi dacă sint spirituale de ce nu se abonează la Furnica, în loc să

facă separatizm cu gazetă propie ?
BC

Trudă zadarnică. Citim în ziare că comitetul executiv liberal

trebuia să se întrunească la d. Brătianu, dar întrunirea nu s'a putut face,
o bună parte din membrii comitetului lipsind din Capitală.
S’a observat de mult că d. Brătianu nu poate să opereze de cît cu
 320 FACLA

Y
„delegați din provincie. Ce vreți ? Provincialii sînt mai naivi — și apoi,

AR
0 o ocazie mai mult, să vie să mai petreacă.
„Membrii comitetului", cei cari sînt în misterele zeilor, știu bine că
toate întrunirile astea sînt de prisos. O singură întrunire e necesară, dar

R
aceea nu trebuie ținută acasă la d. Brătianu, ci acasă la Vodă. Și nici a-
colo nu e nevoie de membrii comitetului: e destul să meargă d. Brătianu.

LIB
Dar vorba e : cînd ?
*
Speranțele „Viitorului". — Știți ce speră Viitorul ? Iată ce:
„Sperăm că partidul liberal va putea, cit mai curînd, să reia firul în­

ITY
trerupt și că odată îndeplinită datoria înlăturării acestui regim, va merge
„mai departe cu politica de idei pe care a urmărit'-o“.
Toate bune, dar în ce constau „ideile" liberalilor ?
In politizarea, jandarmizarea și răteștificarea țării? In uciderea ță­

S
ranilor în bloc — în blocuri de cîte 11.000 ? In expulzarea cetățenilor ro-
ER
mîni ? In legiuiri cari sînt nelegiuiri, ca legea contra cheferiștilor 1
Ar fi timp ca liberalii să se explice.
NIV

Trădare.— Liberalii sînt furioși. De ce? Pentru că nu sînt la pu­

tere ? Asta e veche. Dar mai au și una nouă: cică primăria a arendat d-lui
Mihalcea parcul Cișmigiu, deși o societate engleză oferise mai mult. Și a-
ceasta, în limba liberalilor, se cheamă trădarea intereselor comunei.
LU

Nu e glumă să-i poți pricepe pe d-nii liberali. Pînă ieri știam ceva
despre „capitalul național", „co-interesat“ și cum îi mai zice. Dar uite
cum stau lucrurile : d. Mihalcea n’are dreptul să reprezinte capitalul na­
țional și mai, ales, să nu-1 prindă cineva că se... co-interesează și el la un
RA

ce profit, că l’au văzut sfinții

„Nu avem să luăm apărarea societății engleze* — zice Viitorul. Nu,
evident că nu. De cît, Cișmigiul trebuia arendat lui alde Vintilă, mă în­
NT

țelegi, căci el și națiunea tot una face.

*
Entuziazm justificat.— „In occident s’a introdus un frumos chip
CE

de a sărbători pe marii scriitori: se fac ediții populare din scrierile lor“.

Știrea aceasta ne-o dă presa liberală, care, bine înțeles, e încîntată-
Pa cît știm liberalii noștri cari sînt burduf de parale, au introdus și
ei acest sistem în Romînia, cel puțin întru cît privește pe scriitori lor.
I/

Ast-fel se știe că la toate răspîntiile se găsesc edițiile populare ale unor

AS

C. A. Rosetti, Mihai Kogălniceanu, C. Negri, etc. etc., — ediții scoase de

liberali din fondurile băncilor, creditelor, tramvaielor, etc. Și se mai știe
de alt-fel, că așa se și explică lăcomia de bani a domnilor liberali: ei îi
UI

întrebuințează în opera de înălțare culturală a poporului.

BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* - București

Prețul 15 Bani.
 BC
UI
AS
I/
CE
NT

Măgarul lui Burîctem...

RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
Măgarul lui Buridan

AR
Cunoașteți povestea tragicului măgar. Aflîndu-șe într’o si între un mă-
nunchiu de pae și-o găleată de apă, n’a știut nici odată dacă-i e mai mult

R
foame de nt sete sau mai mult sete de cit foame, și neputînd să se hotă­
rască nici pentru una, nici pentru alta, a murit și de foame și de sete.

LIB
In politica romînească d. Take lonescu seamănă — și cerem ertare ci­
titorilor noștri și numeroșilor d-sale admiratori pentru această comparație
ireverențioasă — seamănă ca două picături de apă, cu Măgarul lui Buridan.
Ca și blîndul patruped, d. Take lonescu și-a instalat dintru început i-

ITY
dealul, între foamea conservatoare și setea democratică. Numindu-și partidul
și conservator și democrat, urmașul divinului animal a înțeles să oscileze
vecinie între ambele extreme. Cu o constanță admirabilă la un politician ro-

S
mîn, d-sa s'a ținut mereu de cuvînt. Intinzînd o ureche plecată la picioarele
tronului. și înălțînd pe cealaltă pînă la nivelul aspirațiilor p pulare, șeful
ER
takiștilor realiza în fiecare zi miracolul reînvierei Măgarului lui Buridan.
Intîmplîndu-se să aibă odată nevoie de voturile sindicaliștilor, d.Take lonescu
a vorbit două ceasuri în cameră și nu exagerez afirmîn d că pe la mijlocul dis­
NIV

cursului a fast cît pe ce să se pronunțe împotriva legei scelerate a d-lui Or-

leanu. Noroc că în clipa decizivă a zărit cu coada ochiului grăunțele doctri­
nei conservatoare și asemenea strămoșului istoric adueîndu-și aminte că-i e
mai mult foame de cît sete, a continuat să vorbească un ceas întreg fără să
LU

spue nimic.
Altădată avînd să ia o atitudine hotărîtă în afacerea d-rului Bacovski.
șeful conservatorilor-democrați a dat drumul unora să vorbească pentru, d-lui
RA

Disescu să vorbească contra, pe cînd. el însuși, solemn, hieratic, sibilin, nu lăsa

pe nimeni să ghicească dacă îi c mai mult sete decît foame sau mai mult foame
decît sete de dreptate. Și-n alte rînduri, în atîtea rînduri în cît nimeni nu le
NT

mai poale ține socoteala pe răboj, șeful conservatorilor-democrați a oscilat așa

de bine după toate vînturile politice, în cît nimeni nu mai poate să spună
astăzi dacă partidul d-sale există întradevăr, sau dacă nu cumva e menit să
CE

rămînă etern partidul lui Buridan.

Un singur lucru se poate afirma cu siguranță. Partidul a slăbit strașnic.
Intre sacul cu grăunțe care-l ispitește de după ieslele Palatului și între setea
de idealuri a vremurilor noi, d. Take lonescu, neputîndu-se hotărî nici pentru
I/

una, nici pentru alta, neștiind bine dacă îi e mai mult poame decît sete sau
mai mult sete decît foame, a ajuns ușor, imponderabil și diafan ca umbra
AS

rătăcitoare a strămoșului legendar. x

...Ah, de nu cumva i o fi scris să moară, cum a trăit, în pielea Mă­

garului lui Buridan.
UI

Nicoară al Lumii
BC
 Y
R AR
LIB
Concentrarea Conservatoare

ITY
Se pare că, pe zi ce trece, ne apropiem de întregirea partidului
conservator, de intoarcerea d-lui Take lonescu de unde plecase, ori
mai bine de unde fusese izgonit. Firește, dacă ne-am lua după gaze­
tele totdeauna bine informate, cari de două ori pe zi cel puțin, anunță

S
ruperea și reluarea tratativelor de împăcare, nici un indiciu sigur n’am
putea avea. Dar, pentru cine cunoaște ceva din ițele politicei noastre,
ER
îndoială nu mai poate fi. D. Take lonescu va fi adus la matcă. Regele
o vrea. Și cînd regele vrea ceva în țara romînească, nimeni și nimic
nu-i poate sta înpotrivă.
NIV
In curînd vom asista, deci, la sfârșitul aventtirei takiste. In Mai,
în Iunie, cel mai tîrziu la toamnă, d. Take lonescu, ilustrul făuritor al
celui de al treilea partid de guvernămînt al oligarhiei noastre, se va
îmbrățișa cu adversarii săi de moarte la șefia partidului conservator,
cu d-nii Marghiloman și Filipescu. Cîteva săptămîni, câteva zile numai
LU

ne despart de marele eveniment. Peste cîteva zile, d Take lonescu va

fi uitat, și scandaloasele alegeri de anul trecut, și anarhia guvernamen­
tală, și încălcarea Constituției în chestia tramvaelor, și nedreptatea re­
gelui de a fi nesocotit vo nța maselor ;va fi uitat totul. Peste câteva
zile, degetul magic al omului despre care neexact un takist a spus că
RA

„știe de frică", iși va fi produs efectul. Țara va reveni la tradiționa­

lele două partide de guvernămînt.
Și, luați seama, tratativele dintre un guvern într’adins ticluit ca
să realizeze împăcarea—o ! aceasta numai în scumpa noastră țară se
NT

putea vedea—și d. Take lonescu, nu surprind pe nimeni, Dinpotrivă.

Tuturor ele par firești, necesare, inevitabile. Nimeni nu bănuiește măcar
gravitatea acestui act regal. „Misiunea" guvernului Maiorescu e dintre
CE

cele mai nobile; tratativele, moralitatea întruchipată; înpăcarea ? o, a-

poteză.
Și de ce n’am mărturisi-o ? „Țara" are dreptate să socotească „e-
venimentul„ și normal, și banal.
Am spus-o întotdeauna — martoră ne-e colecția acestei reviste
I/

— d. Take (onescu, ca novator în ogorul politicei românești, n’a în­

semnat nici odată nimic. D. Take lonescu, n’a fost om .1 de talie să
AS

rupă cu o veche tradiție;n’a fost cel chemat să înfăptuiască partidul

democrației în țara noastră, contra voinței regale. A fost un burzuluit
politic, un atins în ambiția sa de a deveni șef de partid, dar nu un
om nou. Talent remarcabil, inteligență sclipitoare, orator de frunte, se­
UI

ducător primejdios: iată ce este d. Take lonescu. Șef de partid abil

îndrăzneț în fața Coroanei, și democrat înainte de toate: iată ce ar fi
trebuit să fie făuritorul unui nou partid de guvernământ. A fost ne-
dibaci, dovadă cartelul cu liberalii; slugarnic față de rege, luați nume­
BC

roasele i declarații; n’a avut nici un program politic, n’a îmbrățișat

nici-o idee democratică, vedeți pe ce bază tratează azi cu conservatorii
Urmăriți desfășurarea tratativelor.
... D. Take lonescu s’a înscris de nenumărate ori la palat. Regele
 324 FACLA

l’a primit de tot atîteaori, l’a reținut la dejun și l’a rugat să întregească
partidul conservator. Evenimente grave externe, mă rog, cer numai

Y
două partide de givernămînt în țara noastră! D. Maiorescu a urmat,
in audiență, d-lui Take lonescu. Regele la reținut la dejun, a insistat

AR
să se facă împăcarea pînă la 10 Mai.
Vre-o discuție de idei, de principii, între d. Take lonescu și frun­
tașii partidului în care vrea să se reîntoarcă? Vre-o dificultate asupra
cutărui punct din programul șefului conservatorilor-democrați, pe care

R
nu vor să-l primească, ori săi primească în întregime conservatorii?
Reforma electorală ?Dărîmarea legilor de excepțiune ?Legi de ocrotire

LIB
a muncei la orașe și Ia sate ? O îndrumare nouă în politica noastră in­
ternă și externă, dorită de d. Take lonescu? Nici pomeneală!
Împăcarea e întîrziată fiind-că d. Filipescu trage sforile, fiindcă
d Marghiloman nu se dă bătut, find-că amîndoi stau încă în drumul
d-luiTake lonescu spre șefia partiduluțconservator. împăcarea, acceptată

ITY
în principiu, tarăgănește, fiind-că înțelegere nus’a făcut asupra numă­
rului ministerelor reclamate de d. Take lonescu, fiind-că guvernul nu
vrea să cedeze șefului „democraților" ministerul de interne, ori
fiind-că d. Carp ține ca, în prealabil, d. Take lonescu să-și dizolve clu­

S
burile din toată țara.
Neexistînd vre-o divergență de principii între unii și alții, fiind-că
ER
nici unii nici alții n’au principii, concentrarea Conservatoare seva face.
E de dorit să se facă în cel mai scurt timp posibil. Țara și democra­
ția au nevoe ca acest mare echivoc al vieții noastre politice —takismul,
să înceteze cît mai grabnic. E nevoe ca’terenul rezervat unui partid
NIV

în adevăr democratic, să fie curățit de partidul cu etichetă înșelătoare.

Dispărînd takismnl, va trebui să fim, totuși, recunoscători d-lui
Take lonescu. Aventura sa a arătat tuturor că un al treilea partid de
guvernămînt, partidul democrației în țara noastră, nu va p-utea fi în-
ghebat de hemulțumiții, ori cît talent ar avea ei, desprinși din actu­
LU

alele partide oligarhice. La curente noi, oameni noi trebuesc.

Tom a Dragii
RA
NT
CE
I/
AS

ABONHMENTE
UI

in țara , In străinătate
Pe un an Lei 7.— Lei 9.—
BC

„ 6 luni „ 4.-
 Y
R AR
LIB
S ITY
Statul și literatura ER
NIV

De cîtva timp se discută și la noi problema amestecului statului

în mișcarea literară.
Dacă întrebarea ar fi numai dacă statul poate ajuta la înflorirea
LU

literaturii unui popor, am răspunde fără nici o codire : da.

Recunoscând scriitorului dreptul de a manifesta în toată depli­
nătatea inspirației personală, îngrijindu-se de luminarea celor mulți,
RA

clădind școli în toate unghiurile țării, înființînd biblioteci populare,

tipărind ediții eftine din operile autorilor clasici, statul contribue la
dezvoltarea literaturii naționale.
Astfel pusă problema, fără îndoială că statul poate da un larg
NT

concurs bunului mers al literaturii și exemplul cel mai convingător

ni-1 dau țările nordice Suedia, Norvegia și Danemarca, unde printr’o
astfel de acțiune a statului, se dezvoltă astăzi cea mai viguroasă și cea
CE

mai variată literatură.

Căci poeții și scritorii nu se nasc ca altă dată Venus din spuma
mării; ei sunt specimene ale poporului lor și cu cît un popor e mai
I/

instruit și mai dornic de cultură cu atît și producția sa literară e mai

bogată.
AS

Nu astfel se pune însă problema la noi, unde „Flacăra* d-lui

Banu, în interwievuri iscălite de d-nii C. C. Arion și Tache lonescu, se
întreabă nu cum ar putea statul contribui la dezvoltarea literaturei —
UI

ci cum ar putea să-i ajute materialicește pe scriitori.

Astfel înțeleasă intervenția statului față de mișcarea literară,
această intervenție nu poate duce decît la un adevărat dezastru.
BC

Scriitorul devine în acest mod — în calitatea lui de scriitor, —

an agent al statului și independența sa e cu totul îngenuchiată.
Și cum, observă, cu multă dreptate, Eugen Viollet-le-Duc: „fără
^independentă nu poate exista nici artă, nici artiști. Toate epocile mari
 326 FACLA

„artistice, epoca lui Pericles, lai Leon X-lea, au fost epoci de libertate

Y
„în cari artiștii au putut lacra după inspirația lor personală, fără vre-un

AR
„obstacol doctrinal și fără vre-o dictat iră personală*.
Și dacă amestecul statului în literatură prin subjugarea indepen­
denței scriitorilor e un rău în orice țară, la noi, unde, statul se con­
fundă cu politicianii, acest amestec nu poate duce decît la o ca­

R
tastrofă.

LIB
Noi n’avem o tradiție literară și cultul artei e necunoscut chiar
scriitorilor, cu atât mai mult celor chemați să îngrijească de cîrmuirea
statului, și de aceia între interesul literaturei și între ceiace politicia­
nul crede a fi interes al statului, nimeni nu va sta la îndoială să sa­

ITY
crifice literatura.
Oare nu cerea d. Ion Scurtu, prin ,Sămănătorul“, ca poetul AL
Vlahuță să fie dat afară din slujba ce ocupa la Cassa Școalelor, fiind-că
în poezia „1907“ nu ridica osanale regelui Carol ?

S
Și 1907 era o biată poemă inofensivă în versurile căreia nu se
ER
cetluiseră de cit o foarte mică parte din durerea și din dăznădejdea
care frămîntau atunci poporul întreg.
Dar de ce ne-am mira? Nu poate exista niciodată armonie de­
NIV

plină între tendințele statului și între aspirațiile poeților și scriitorilor.

In adevăr statul fiind rezultanta luptelor și aspirațiilor genera­
țiilor trecute, toată grija celor chemați a lua parte la conducerea lui,
e de a asigura conservarea actualei stări de lucruri, pe cînd idealul
LU

poetului sau scriitorului e, din contra, în viitor.

Și atunci cînd se vor ciocni tendințele retrograde ale puterei
statului cu aspirațiile în viitor ale scriitorului, fără îndoială că, poetul,
salariat al statului, va fi silit să-și potolească avînturile, să-și înăbușe
RA

aspirațiile. De altfel se și observă la scriitorii noștri această grije de

a nu turbura cumva tendințele conservatoare ale puterei stalului
In țara în care idealul studentului e un post de agent secret al
NT

poliției, ai politicianului de a deveni samsar de afaceri veroase, nici

nn se putea ca și scriitorii să nu caute să îndeplinească rolul de jan­
darmi rurali ai statului oligarhic.
CE

De aceia ei caută să fie cit mai departe de durerile, de nădej­

dile și de aspirațiile mulțimei, pe care puterea statului o apasă și o
strivește.
I/

* *
S’a zguduit din temelii întreg edificiul nostru social la 1907, văz­
AS

duhul tremura de gemetele și de strigătele de răzbunare ale celor pen­

tru cari dreptate n’a existat niciodată, și totuș scriitorii noștri n’au
avut nici măcar un gest de simpatie pentru cei ce se zbuciumau ce-
UI

rindu-și dreptatea, nici o protestare cît de timidă contra celor cari, în

patruzeci de ani, secătuise în sufletele țăranilor pînă și nădejdea unei
vieți mai bune.
BC

Și nici n’ar putea scriitorii noștri să facă vreodată astfel de ges­

turi, cînd prin interese materiale, prin mana bugetară, sunt legați de
actuala alcătuire socială. De aceia alipindu-se oligarhiei noastre, ei.
 FACLA 327

Y
s’au izolat cu totul de poporul din mijlocul căruia au pornit și, ne mai

AR
puțind să ia parte la durerile și bucuriile lui, ne dau o literatură stre­
ină și de caracterul nostru și de simțămintele și de aspirațiile noastre.
Sîntem un popor tînăr, viguros, dornic de viață la care clasele

R
sociale se primenesc neîntrerupt. Un popor care în zece ani a îndoit
bugetul statului, a consolidat datorii enorme, a întreprins lucrări uri­

LIB
așe și și-a‘ croit speranțe gigantice, un astfel de popor nu poate să nu
fie vesel, iubitor de viață, încrezător în sine findcă simte că e un ne­
obosit făuritor de bogății.
Ei bine, citiți literatura noastră mai nouă, și căutați să găsiți o-

ITY
glindindu-se în ea aceste caractere. Totul e artificial și fals în această
literatură pentru că nu e izvorîtă din simțirea noastră a tuturor. Ea e
numai simțirea subiectivă a scriitorului care tremură de a nu-și pierde
ajutorul pe care i-1 acordă politicianul din bugetul statului și de aceia

S
e tristă, anemică, săracă și sarbădă. Scriitorii noștri la 35 de ani se
ER
epuizează și la 40 își publică operile complecte, căci inspirația lor nu
șe hrănește din zbuciumul poporului întreg.
Bjornsterne Bjorn son a scris la 80 de ani ,Cînd înflorește via[a“,
NIV

acel entuziast imn închinat tinereței, tocmai fiindcă scrisul său izbuc­
nea din sufletul poporului său veșnic tînăr, de simțirea căruia și-a le­
gat totdeauna sufletul și la durerile și la bucuriile căruia s’a cutre­
murat și s’a înduioșat.
LU

***
Cînd aceasta e mentalitatea scriitorilor noștri, cum n’ar fi un
pericol pentru literatură amestecul statului cînd politicianul, cu toate
RA

păcatele-i naționale, cu perversitatea și cu lipsa sa de scrupule, ar fi

chemat să clasifice valorile literare pentru a le încuraja?!
Nu-i așa că Eminescu, cu firea sa modestă și cu mîndria sa de
artist genial, ar trăi tot flămînd și ar muri tot în spital; în schimb în­
NT

curajarea statului s’ar revărsa cu generozitate asupra d-lor Pora, Lo-

custeanu, Gîrleanu sau Lovinescu, cari au știut totdeauna să convingă
oficialitatea de imensul lor talent.
CE

Iată de ce atunci cînd d. Victor Eftimiu, eșit proaspăt de la băr­

bier, îmbrăcat în frac și cu joben cumpărat de Cassa Școalelor, ins­
talat în automobilul Ministerului Instrucțiune! publice, ne aruncă, stri-
I/

gînd ștrengărește: „Trăiască statul și literatura"—volumul său de poe­

zii, noi ne întoarcem la bătrînul Heine, ne aducem aminte de viața
AS

lui amărîtă și blestemînd nenorocul de a fi trăit într’o vreme cînd

statul nu încuraja literatura, deschidem volumul Reisebilder și citim
cu o adîncă emoție:
UI

„Nu știu dacă merit ca odată să mi se împodobească coșciugul

.cu o cunună de lauri. Poezia, ori cît am iubit-o, a fost pentru mine
„numai o nobilă jucărie, ori un mijloc blagoslovit pentru a ajunge la
BC

„cer.........Dar o sabie să-mi puneți pe coșciug, pentru că am fost un

„soldat curagios în lupta pentru libertatea omenirei".
Alex. Filimon
 Y
R AR
LIB
S ITY
D. lorga cere Puterea ER
In țara noastră, unde pretenția umflată pînă la îngîmfare cars
NIV
ghioasă și grandomania împinsă pînă la boală se resfață peste tot locul
fără de nici o jenă, senine și nesupărate, d. Nicolae lorga ocupă un loc
aparte. El furnisează mereu dovezi că, în materie de țîfnă îngîmfată și de
grandomanie delirantă, întrece tot oe omenește cu putință se poate închipui.
LU

In ultimii ani, d. lorga a trecut, precum se știe, prin stări sufletești

contradictorii. Intr’o vreme, după cîtva timp de hălăduire ca apostol al
culturii și politicei naționale, d. lorga a crezut că a ajuns la zenitul pu
terii și popularității sale și că, dela această olimpică înălțime, poate să-ș
RA

permită orice. Dar, cum această ridicare nu se întemeia pe nimic serios

și nu se putuse săvîrși decît din pricina pasivității acelora cari nu dădeau
nici o importanță agitațiunilor sale gălăgioase, prăbușirea veni ca un ce
NT

firesc de îndată ce un număr de inși începură să arate neantul așa ziselor

teorii naționaliste. Cînd se văzu jos, d. lorga, în loc să-și păstreze cum­
pătul, căzu în neagră melancolie și deveni oftăreț. El spunea oricui voia
CE

să-l audă că vremurile sunt rele, că oamenii sunt sub vremuri, că învă
țăturile lui n’au trecere și că el nu mai însemnează nimic. Se înțelege, eî
nu le spunea toate acestea din modestie. Nemăsuratul lui orgoliu, supărat
că Națiunea nu-i dă ascultare, se revărsa în lamentațiuni anto-ironice, din
I/

caM se deslușea însă o vanitate chinuită pînă la furie.

Am crezut că un timp oarecare va mai rămînea în starea aceasta
AS

și că vom citi mereu în Flacăra, sau în alte reviste prietine, epistole pline
de suspinuri crude. Dar, consfătuirea naționalistă, care a avut loc în ziua
de Duni 23 Aprilie o. în București, ne-a arătat că d. lorga revine la ve-
UI

chile-i pretențiuni. D. lorga a declarat acolo că nu va lăsa din mînă eîrma

partidului naționalist-democrat, fiindcă așteaptă ca, atunci cînd țara va fi
desnădăjduită, să facă apel la dînsul pentru a lua frînele guvernului. In
BC

vederea acestei eventualități, pe care o crede desigur foarte apropiată,

d. lorga se jertfește și rămîne în capul marelui său partid. Considerîndu-se
ca unica și, în acelaș timp, ultima rezervă a țării, el este convins că, după
ce partidele de gnvernămînt vor da faliment, poporul și Regele, ajunși.
 FACLA 329

Y
la aman, se vor adresa lui și îl vor ruga să vie El, El Nicolae lorga, și

AR
să dreagă ce au stricat alții și să îndrumeze ce n’au putut apuca să facă
înaintașii. Eiind candidat (candidatul disperării) la șefia unui guvern, d.
lorga, om politic solid și cu socoteli, a înțeles că trebne să ciupească ni­

R
țică curte celor două suveranități hotărîtoare: Majestății Sale Poporului
și Majestății Sale Regelui și, în consecință, a declarat că nu are simpatie

LIB
decît pentru poporul care produce și pentru Suveranul care conduce. In
ce privește restul populaținnii, nu merită decît disprețul, restul acesta nefi-
ind, după o metaforă a d-lui lorga, decît negură și sdreanță. Numai poporul
care produce și Regele care cheamă la putere, contează. Ceilalți nu există.

ITY
Firește, publicul care a fost de față la revărsarea acestui puhoi de
vorbe deșarte, a aplaudat. Orice alt public ar fi rîs în hohote, dar publi­
cul d-lui lorga nu e exigent. D. lorga n’a spus un cuvînt de seamă la

S
consfătuire, n’a rostit o singură propoziție închegată și cu senz, n’a spus
nimic serios și cu temeiu și, totuși, sau poate tocmai din pricina aceasta,
ER
a fost aclamat cu frenezie.

Este dar hotărît: d. lorga așteaptă puterea; d. lorga vrea să devie

NIV

prim-ministru.
Oamenii cu scaun la cap vor rîde fără îndoială de această preten­
ție piramidal de grotescă. Puterea — dar în virtutea căror titluri? Pe
baza faptului că este șeful unui partid al cărui program nu este decît
LU

strînsură de revendicări culese din programele partidelor vechi, a cărui

forță electorală este egală cu zero și la al cărui activ se numără două-
trei case de citire, unde nimenea nu citește ? Sau pe baza faptului că
RA

„partidul*'; numărînd vr’o două-trei semi-duzini de nevrîstnici, reprezintă

viitorul ?
D. lorga nu se îndoește de nimic. Istoric, literat, artist, critic, eco­
nomist, ora politic, sociolog, tipograf, comersant, industriaș, etc., el cere
NT

puterea ca un drept care i se cuvine ? Nu-i el oare marele îndrumător,

uns de Cel de Sus ca să conducă destinele acestei țări ? Este, desigur că
este. Apoi dacă este, șefii celorlalte partide cari guvernează nu-s decît
CE

niște uzurpatori... De-aceea: trăiască Regele !...

Dar să lăsăm gluma la o parte. D. lorga așteaptă puterea. Foarte
bine. O spunem fără de înconjur: dacă ar atîrna de noi, i-am da-o ime­
diat și i-am da-o cu puteri nemărginite, dictatoriale, pentru ca genialul
I/

bărbat să nu întîmpine nici o piedică la îndeplinirea matelor sale planuri

AS

reformatrice. Șl i-am da-o astfel fiindcă sîntem siguri că s’ar demonetiza­

și ar cădea în neputință și în ridicol cu o iuțeală vertiginoasă. Căci, o fi
d. lorga istoric (istoricii au anumite păreri în privința aceasta), dar con­
UI

ducător și om politic, hotărît nu! In convingerea noastră că nici unul

dintre șefii de partide în cari se pun speranțe exagerate, nu s’ar prăbuși
așa de repede și de absolut ca d. lorga, am face bucuros experiența che­
BC

mării sale la putere. Experiența ar fi de utilitate publică, fiindcă, odată

făcută, d. lorga s’ar reîntoarce —de data asta pentru totdeauna —la hîr-
tiuțele și documentele sale și n’ar mai încurca lumea pe degeaba.
Pînă una-alta, neavînd opoziție din partea Faclei, d. lorga poate
să revendice cu mai multă tărie puterea. Rămîne numai ca și M. S. Re­
gele să fie de acord.
Em. Argin
 Y
R AR
LIB
S ITY
Crima din strada Italiană ER
SAU
NIV

Himenea Ba locul lui

Crima din strada Italiană, se vor împlini două luni de când a fost
LU

făptuită. O femee a căreia viață, e drept, nu slujea la nimic și nirnănuia,

dar care și-o putea continua, fără daună de-asemeni directă pentru nimeni
ca toți cei ca dânsa, numeroși în balanța societăței noastre și prin nu­
mărul lor primejdioși. Câte averi astfel încuiate într’o ladă de fier și pi­
RA

păite de singurele miini murdare ale avariției, n’ar pricinui, desrobite și a-

ruucate, ca niște forțe reale ce sânt, în negoțul și fabrica țării, o mișcare
spre înavuțire, mai generală, In vreme ce milioanele cucoanei din strada
NT

Italiană fătau niște pui otrăviți de întunerec, niște avortoni obținuți, fără
fecundarea mancei, din reproducere automatică a banului, care în economie
politică este un fel de onanism, o sumă de idei aștepțau, cum vor aștepta
CE

încă în. România, zadarnic, copulația normală a capitalului; un rând întreg

de energii, cari ar trebui căutate stăruitor, de capitaliști, rămâneau spre
pierderea națională, inactive. Și aceste forțe inutilizate și pierdute pentru
națiune sânt industriale, comerciale, ca și științifice și artistice.
I/

Dar asupra acestei chestiuni ar trebui scris un întreg stadiu de în­

AS

demn, de educație, la care naționaliștii, cari intr’altfel n’ar fi ce sînt, nici

nu se gândesc. Există un idealism al afacerilor, tot atât de important ca
și celalalt și o filosofie a întreprinderilor economice, care cultivă insul tainic;
UI

poezia și bravura pot fi gustate și la taraba cea mult hulită de poeții far­
maceutici, nu numai în academii, în texte, pe iarbă verde și în războaiele
cari zdrobesc întâi puterea de căpitenie a rassei. Economistul român
BC

care ar putea scrie o carte pentru cultura hazardului și a iubirii de risc,'o

evanghelie locală a negoțului adăpat cu idei și practicat de .personalități
intelectuale, o carte nimerită și timpului de mediocritate și de ".etatism**
în care tânjim, ar lăsa în urmă, în fața gloriei toate încercările noastre
 FACLA 331

Y
politice, artistice și economice de pân’acum și cu toți oamenii cari le-au

AR
patronat.
* * *
Geace ne interesează în aceste rânduri este altceva, și tot atlt de

R
însemnat ; ușurința cu care se poate ridica viața unui om într’un oraș ca
Bucureștii și într’un timp de organizație, cum se pretinde, intensă. Două

LIB
femei sunt găsite asasinate în casa lor și poliția începe șă și închidă do­
sarul acestei crime. Geace a făcut un singur om nu poate descoperi o lume
de polițiști profesioniști, plătiți pentru așa lucru, întreținuți de contribu­
abili în acest singur scop. Pentru d-nii asasini situația este îmbărbătoare.

ITY
Domnii asasini n’au decît să continue. Serviciul de siguranță își merită
numele pentru dânșii. Asasinilor le este asigurată protecția incapacității po­
lițienești.

S
Viața, un lucru cu adevărat sacru, pentru înfrumusețarea și îmbu­
nătățirea căreia, luptă omenirea cu mintea și brațul decând s’a pomenit,
ER
să se"scrie și să se strige pe la răspântii că la noi nu mai prezintă nici
un interes.
** *
NIV

Mai imberb fiind și influențat prea brutal de lectură, profesam pentru

poliție disprețul oricărui prea tînăr. M’am obișnuit să mi se pară cât se
poate de interesantă acțiunea ei și spre această concepție m’au determi­
LU

nat noțiunile de fiziologie și poate că și romancierii englezi cari, după

Gaboriau, au exaltat, ca Doyle, și reabilitat pe polițistul compromis de so­
cialiști și alți '•evoluționari De altfel am și cunoscut câți-va polițiști străini
cari mi-au lăsat impresii neuitate, comparabile numai cu cele dobîndite în
RA

cariera mea de exilat de bunăvoie, din relațiile-mi literare cu doui contra­

bandiști italieni, retrrși din profesie și actuali pescuitori cu undița și hor­
ticultori.
NT

Azi polițistul mi-e aproape simpatic. Viața lui este pitorească și neîn*
cetat nouă și necunoscută. Tipul fălcos, prelung, viu și slab, care dez­
leagă la cinematograf, zîmbind cu luleaua în gură, o mie de mistere într’un
CE

sfert fugitiv de oră, nu mă distrează mai puțin ca o lectură din Coran ca

Marcu Aureliu, sau ca versurile d-lui Ovid Densușianu.
Numai că polițistul romîn e altceva decît un polițist; un dog dresat
ar putea desluși cu mai mult succes de cît el, un așa numit, de romane,
I/

mister din strada Ilaliană. Polițistul romîn își exersează autoritatea, cu un

zel exagerat de cal-mașină, în afacerile simple și facile, unde activitatea
AS

lui e de prisos, pe spinarea politică a oamenilor antipatici unui guvern.

Cînd mi-am început articolele în Facla, m’am bucurat de un discret înso­
țitor mai“pretutindeni. Un polițist mă aștepta primprejurul redacției, altul
UI

mă căuta pe stradă, încă unul se informa cu gravitate, pe la cunoscuți și

lua note, compuse sînt sigur, în stilul cel mai subțire. Ocupațiile poliției
noastre vedeți că sînt intelectuale. Poliția noastră se aseamănă cu medi­
BC

cina de apartament care, socotind terapeutica vulgară se,’mărginește pur și

simplu să filozofeze și să lase pe bolnav să moară. E-o poliție decadentă,
de verbiaj și ocupații sterile. Dacă Racowski vine la Cîineni poliția știe,
Hacowski e „umflat** și reexpediat. Asasinul din strada Italiană, consumă
 332 FACLA

Y
poate cu noi la Terasă șvarț și țigări ; trebue să fie un bărbat respectabil.

AR
Incapacitatea deosebită a poliției noastre vine de-aeolo că oamenii
din slujba ei, ca mai toți specialiștii din țara’noastră, sînt de altă meserie
decît cea profesată, față de care, în fundul sufletului, ei nutresc o ură par.

R
ticulară și desgust. Cunosc în București, vreo două mii de oameni; unul
singur mi s’a părut mulțumit de profesia d-sale, d. Take fonescu, șef de

LIB
cabinet in partibus ; e drept că pe acesta nu«l cunosc. Ceilalți mi se plîng
pe toite modurile posibile de cruzimea specialități in care au nimerit. Pro­
fesiuni prin nimereală.
Polițiști noștri sînt recrutați printre domnișorii de la facultatea de

ITY
Drept de unde lucru anormal, se recrutează și magistrații, cari după dati-
nele locale, ar trebui să iasă de la Seminar sau din școlile de comerț. Une­
ori sosesc și de pe aiurea. Amicul nostru „Delaturda", un comisar care
scrisese o carte asupra deșertăciunii vieții acesteea, venea în poliție de la

S
facultatea de litere și recomandat de d. Demetrescu-Iași...
ER
.Licența în drept întoarce regimentele de avocați către poliție. Cît
suferă nefericiții din poliție numai de uniforma lor, e de ajuns ca să li se
taie gustul de profesie. Ei au ceva din resemnarea dentistu lui pe care cru­
NIV

zimea vieții îl transformă în dricar sau înplumbuitor de cișmele. Ei visează

altceva. Polițiști diletanți, ce garanție pot aduce meșterii siguranței noastre,,
în exercițiul, vorba ceea, al funcțiunei lor de întreg și necondiționat de­
votament? Cu ce pregătire specială vin oamenii aceștia să ne aducă pro­
LU

tecția lor? Un asasin își construește întîi o personalitate, menită să reu­

șească și fără acea vocație specială, recunoscută de criminaliști. Un polițist
n’are niciuna. Agentul care, plictisit, îți lua ieri semnalmentele tale, pictor,
om de litere sau actor și îți stabilea un dosar, inutil și ridicol, se poate ca
RA

mîine să fie patronul unei berării, directorul unui cinematograf sau profesor
de limba latină.
I. N. T.
NT

OTITE
CE

______________ 9__
Pedeapsa cu moarte
I/

N’am avea nevoie să combatem pedeapsa cu moarte, întru cît această

AS

pedeapsă nu există la noi, cel puțin în mod legal. In mod ilegal ea se a-

plică foarte des ; dar asta e alt-ceva.
Putem fi siguri însă că vom avea pedeapsa cu moarte. 0 vom avsa
pentru că din ce în ce țara noastră se reacționarizează mai mult. De alt­
UI

fel s’au și ivit glasuri timide cari s’o ceară. începutul, firește, l’au făcut
generoșii, prin delegatul lor teoretic, d. Ion Nădejde. Este adevărat că
d. Nădejde n’a exprimat în mod direct dezideratul acesta. Cu tactul d-sale
atît de subțire, d. Nădejde a început prin a aproba decapitarea lui Ferrer.
BC

De aici pînă la a cere decapitarea d-lui Gherea sau a d-lui Racovski nu

mai e de cît o săritură de urs, pe care d. Nădejde o va face în curînd.
In cît, față de faptul incontestabil că vom avea pedeapsa cu moarte,
nu strică să cercetăm de pe acum efectele ei.
Această pedeapsă, ca ori care alta, n’are menirea să răzbune socie-
 FACLA■ 333

Y
tatea ultragiată, cum pretinde cutare procuror ruginit. Rolul pedepsei este
să dea pildă, pentru a abate pe alții de pe drumul greșelii. Or, nu s’a gă­

AR
sit încă pedeapsa care, din acest punct de vedere, să aibă efect. De cînd
e lumea lume se pedepsește mereu și mereu se păcătuiește. Cine are inten­
ții criminale sau împrejurări cari le nasc, acela va face crime, fără a se
lăsa intimidat de pedepsele ce-a văzut distribuindu-se

R
Ou un deceniu în urmă Franța renunțase la pedeapsa cu moarte. Lou-
bet comuta sentințele în depoitare. Crimele se înmulțiră. De-aici un strigăt

LIB
general: trebue ca ghilotina să-și reînceapă funcționarea, căci criminalii sînt
încurajați de generozitatea prezidențială. Iată un nou deceniu de cîndghi-
lotina funcționează cu o furie ne mai atinsă încă. Și crimele se înmulțesc
și mai grozav.
De altfel, e destul să veți însăși atitudinea criminalilor condamnați

ITY
ca să constați că pe ei ghilotinarea îi Iasă reci.
Enrico Ferri care de o viață întreagă luptă contra pedepsei cu moarte
a adunat o bogată colecție de „ultime dorințe" de-ale condamnaților, din
cari reiese că ei n’au fost de loc impresionați de soarta ce li s’a făcut.

S
Astfel unul din acești condamnați, în momentul de a-și vîrî capul sub cu­
țit, s’a adresat, zîmbind, mulțumii, cu vorbele: ER
— Ies din pușcărie, bine încălțatfje sors de l’hotel des haricots avec
ees droles de chaussures 1)
Nu-i așa că .exemplul" nu i-a prea servit individului ?
Anul trecnt s’a întîmplat în Pensylvania că doi criminali —unul ne­
NIV

gru, celălalt alb — trebuiau executați în aceeași zi. Albul a protestat. El

a înaintat o petiție celor în drept, cerînd să fie executat înaintea negrului,
căci ar fi umilitor pentru dînsul ca negrul să-i ia înainte. Autoritatea albă
a găsit cererea justificată și a satisfăcut-o.
Să zicem că aici n’a fost un simptom de abrutizare ci o dovadă de
LU

statornicie în principii. Probabil că și d. A. C. Cuza, îutr’o situați.e la fel.

ar cere ca d-sa să fie executat înaintea unui evreu. (Cine știe însă dacă
ar reuși ? Cahalul e a-tot-puternic 1)
Dar un caz extrem de interesant s’a întîmplat zilele trecute la Nan­
RA

tes. Doi criminali, cari ozaorîseră 17 persoane, urmau să fie executați.

Unul din ei se și afla în clipa supremă, pe cînd celălalt era încă într’o
celulă, de vorbă cu preotul care i dădea asistența religioasă.
— Fiule, îi zise preotul, ai dreptul să-ți exprimi ultima dorință; dacă
NT

va fi ceva posibil se va realiza.

Criminalul zîmbi :
— Doresc ca lama ghilotinei să fie dezinfectată cu sublimat, înainte
de a-mi reteza capnl.
CE

— Ce fel de dorință e asta ? întrebă preotul, aiurit.

— Vezi că colegul meu are un furuncul pe gît și n’ași vrea să mă
molipsesc, răspunse condamnatul, izbucnind într’un hohot de rîs.
Iată un Mitică, dar unul desăvîrșit, așa cum nici Caragiale nu l’a
I/

visat. Ii ardea de glume, cu două minute înainte de a-și da... capul.

Și vreți ca pentru dînsul și cei de-un fel cu dînsul ghilotinarea să
fie un „exemplu".
AS

Cel mult, un exemplu al prostiei omenești.

D. Ioan Nădejde ar face bine să scoată din programul său minim
dezideratul acesta al pedepsei cu moarte;
Liv.
UI
BC
 334 FACLA

Y
Expoziția Soc. Tinerimea Artistică

AR
II

R
Numerile de atracție ale
poziții sunt doi maeștrii;

LIB
Brangwyn și celălalt mort,
Cel dinții umple o sală cu
grandios al muucei, redat prin gravura
cu acid pe aramă. Specialiștii, vreau să

ITY
zic pictorii, pe cari personalitatea vigu-
oasă și pur vizuală a operii lui Brangwyn
nu-i farmecă, înțeleg chiar dînșii că nu

S
se poate trece peste, și își con­
centrează elogiile în „virtuozi­ ER
tatea” cel puțin a tecnicei... Ei
remarcă suprafețele mari pe cari
își sapă și taie subiectele pic­
NIV

torul englez, dificultățile de ex-

presiune pe cari le învinge. Oînd un cismar cercetează o botină reușită
el e dispus să laude mai ales calitățile pielei și direcția împunsăturilor
luciul și tăria căputei. »
LU

Mai puțin pictori și tot atît de modești pantofari, nouă Brangwyn

ne face impresia unui suflet atletic, a unei forțe voluminoase și profunde.
■Și nu-i numai decît nevoie să fii de meserie sau socialist ca să te miște ges­
RA

turile de omenire muncită dar triumfătoare în care aquafortistul își scul­

ptează energia. Sunt pictori destui cari își compun opera cu surcelele, hăș-
chiile și năpîrleala sau jupuiala maladivă a naturii; cei cari și-o țese din
NT

mulțimi de oameni sau de eforturi au însemnătatea lor. Intr’o uzină, pu­

terea motrice se subdivide în zeci de aparate și ateliere, și mecanismul a-
junge fin într’un le și gingaș ca o muzică sentimentală: tot generatoarele
CE

însă, cari durluie de-o flicără interioară vastă, te atrag mai mult și.ți impun.
Brangwyn nu-i un rafinat într’o artă de linîi, mărginită, un rafinat din
cei cari .socot că se poate face literatură și cu paleta și se pierd autosu­
gestionați, într’un verbiagiu ridicul sau cel puțin falacios. Brangwyn e sim­
I/

pla și măreț și ca un artist, pare-se, care a trecut prin atmosfera teore

tieă și medicamentoasă a timpului său reflectînd și apoi luînd brutal, o
AS

atitudine de asalt și de sfidare în fața ei. Ulițelor și mentalității gîtuite

din lăuntrul orașelor, făcute pentru domni clorotici cu picioare de miță
și joben lustruit; canapelei >r pentru desfătarea plictisiților; grădinilor mes­
UI

chine în cari coace cîte o inimă puhavă și de unde și cerul și lumina par
meschine ca personagiile de jos, Brangwyn le preferă locurile deschise ca
frunțile largi, malurile vii de muncă, terenurile pe cari se edifică bogăția
BC

omenirei. Un sunet de vîrtej și de lovituri stăpînitoare iese din toate ne­

grele Iui compoziții plămădite din Ormuzd și Ahriman.
Altă sală e a lui Grigorescu... Deși pictorul singuratec în toată vre­
mea rodnicei sale activități, n’ar "fi consimțit, din modestie, desigur, să
 FACLA 335

expună alături de maeștrii epocei actuale, ca d-nii Aricescu,Loghi, Verona,

Y
Strîmbu, și alții, cari pentru noi sînt Victorii Eftimii ai picturei, Grigorescu

AR
intră, docil pentrucă mort, cu 30 de pînze în expoziția Tinerimei. S’ar pu­
tea crede că organizatorii s’au adresat operii celui mai recunoscut din
meșterii paletei de ieri, dintr’un sentiment de pioasă amintire. Prezența ta­

R
blourilor lui Grigorescu printre încercările ucenicilor expozanți poate sluji
într’adevăr de pildă noilor veniți. Ea purcede însă de aiurea și din altă

LIB
simțire. Cele 30 de lucrări sînt proprietatea poetului d. Vlahuță și d-sa
le-a scos pur și simplu în vînzare. Se știe că d. Vlahuță a fost așa zicînd
un prieten foarte iubit de pictor și că de la moartea lui încoace s’a oste­
nit în toate chipurile ca să-i mărească gloria și... prețul tablourilor ce le

ITY
păstra cu sfințenie. Grigorescu dăruise d-lui Vlahuță o sumedenie de
pînze, cari nu puteau vecinie rămîne fără cumpărător. Ce cîte ori Grigo­
rescu făcea o expoziție d-1 Vlahuță, ca un regisor sau manager, lua

S
pictorul sub deosibita-i ocrotire. Ne-aducem aminte de Grigorescu tăcut
într’un jeț și plictisit iar pe lingă dînsul, zîmbitor și serviabil, d. Viă-
ER
hnță. care alerga din tablou în tablou și cu o energie irezistibilă, „plasa"
clienților cîte o pînză. Zelul timpuriu și bine studiat ăl poetului trebuia
să-i ajungă mai tîrziu foarte profitabil. Pentru d. Vlahuță, Grigorescu a
NIV

fost și a rămas o excelentă exploatare. Cîntărețu! melancolic și duios al

lucrurilor a dovedit aptitudini comerciale demne de ori ce respect. Un om
mai naiv ar fi dăruit tablourile poate,dacă ținea cu orice preț să se „scape"
de ele, pinacotecei. Mai practic d. Vlahuță va scoate din Grigorescu, cele
LU

mai pozitive foloase. Afară de șapte „reținute" — nu înțelegem pentruce,

poate că pentru mai tîrziu tablourile sînt de vînzare pe un preț, marcat
în catalog, în disproporție cu o simplă venerație de administrator fervent,
RA

însumate prețurile celor 23 de pînze scoase la desfacere ating suma de

122-100, citiți o sută douăzeci și două de mii o sutîț de lei. Tăierea unei
păduri, exploatarea unui zăcămînt de păcură, cer capitaluri și riscuri. Gri­
gorescu nu cere nimic. Prietenii și admiratorii d-lui Vlaho ți' vor face desigur
NT

așa în cît poetul să nu rămîie neînavuțit de pe urma stimei particulare ce-o

consacrase lui Grigorescu. Pentru a nu știu cîtea oară de la moartea pic­
torului adulat cînd nu mai este va ieși d. Viahuță cu desagii plini din
CE

dureroasa încercare și se adeverește odată mai mult cît este de prețioasă

prietenia oamenilor cu vază de vreme ca chiar după moarte efectele i se
simt minunate.
I/

*
* *
Restul expoz ției cuprinde nume multe și opere puține, cu toate eă
AS

tablourile sunt foarte abundente.

Societarii „Tinerimii" sunt în păr și foarte în păr. Cîteva nume cari
figurau anul trecut în catalog au dispărut. Altele au apărut anul acesta.
UI

Invităm pe cititori să ia cunoștință de dînșii de aiurea. Noi ne mulțumim

să păstrăm o prea bine intenționată tăcere.
Nu putem să nu înregistrăm înaă, o întîmplare, mai ales că ea pri­
BC

vește și pe sculptorul nostru cel mai personal, pe Brîncuși. Din Paris,

unde trăiește, acest emul al lui Rodin a trimis „Tinerimei" din lucrările
sale, cînd trimisese și salonului oficial ce se va deschide în curînd la
 338 FACLA

Ateneu. In acelaș caz s’a găsit și pictorul Hârlescu, care, invitat ca și d.

Y
Brîncuși, să participe, și-a împărțit lucrările în două pentru ambele expo­
ziții. In ultimul moment,și după ce prin urmare. Invitația fusese satisfă­

AR
cută, societatea „Tinerimea* duce, cam tîrziu, degetul la frunte, cugetă și
hotărăște. Hotărăște ca pictorul Hârlescu și sculptorul Brîncuși să nu mai
expuie, pe motivul infidelității. Membrii fiind în societate colegii lor nu

R
se îuvoiesc să-i vadă figurînd și în catalogul statului ..

LIB
Mentalitatea Societății „Tinerimea* se definește astfel singură și eo.
mentariile noastre ar fi de prisos. T.

S ITY
ER
NIV

In fața voastră se oprește timpul,

Poeților! Ați devastat Olimpul
Și, lacomi, din podelele de-aramă
V’ați făurit trompete de reclamă.
LU

Cu plete mari și cu musteața rasă,

De prin suburbii treceți la Terasă...
Și se grăbesc pe drum măturătorii
Să spulbere tot colbul de pe stradă;
Vardișli privesc în haine de paradă
RA

Și cu coșarca’n mină servitorii.

Pășiți zimbind, în mers măreț și grav.
Cu chip boțit s’arată Dragoslav
NT

— Ca visul slut al unui epileptic —

Și așează lîng-o masă eul sceptic
Și torturat de viziuni rebele,
Iși stinge focul în cele trei ulcele.
CE

Cu ochelari pos localii, cu ’n pîntec

Pătruns de-o simfonie de senzații,
Se leagănă în ritmul unui cîntec
Poetul viitoarei generații.
Călăul lui Iov de-oparte plînge,
I/

Nervos spălindu-și minele de singe

In apa străvezie ca cristalii
AS

De la fintîna limpedei Gastalii

S’a ’ntors și Lovinescu din Florența
Și’n critică i s’a urcat potența;
Nu se mai luptă cu gindaci în săbii, —
UI

Azi Eugeniu umblă după... vrăbii.

Alăturea, la masa-i de calic,
Stă Caton palid și-l muncesc vedenii:
BC

Cer răzbunare cruntă Solovenii...

Dar de pe scaun iute mă ridic
(Și toată lumea sare în picioare):
In pragul ușii un erou apare
— Ca zmuls din pînza unui mare pictor,—
E geniul nostru : Eftimiu Victor 1
Proletar
 FACLA 337

Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV

In numărul din urmă al „Faclei", d. Radu I). Rosetti se arată

nemulțumit de articolul meu „Politicianii și literatura", publicat în re­
vista Dv. și în care se vorbea în treacăt și despre activitatea literară
LU

a d-lui Rosetti.
Și e surprins de aprecierile defavorabile ce făceam în acel articol,
cu atit mai mult cu cît—declară d-sa—se putea aștepta la o atitudine
simpatică din partea „Faclei", din trei motive :
RA

1) Fiindcă doui dintre directorii acestei reviste îi sînt prieteni,

2) Fiindcă într’un proces a luat apărarea sindicaliștilor, și
3) Fiindcă, de cîte-va ori „Facla" a scris cuvinte măgulitoare
despre activitatea de avocat sau de cetățean a d-lui Rosetti.
NT

Aș putea, Domnule Director, să vă atrag numai atenția asupra

motivelor pe care le invoacă d. R. pentru a pretinde că are dreptul —
cînd e vorba de activitatea sa literară — la o atitudine simpatică din
partea „Faclei", și să mă dispensez de orice răspuns. In adevăr, dacă
CE

d. Rosetti s'ar mărgini să fie numai un prieten admirabil, un om la

care generozitatea e o deprindere și un avocat care apără cu dezinte­
resare și căldură cauzele drepte, fără îndoială că m’aș fi simțit și eu
fericit ori de cîte ori aș fl putut constata aceste eminente calități
ale d-sale.
I/

Dar d. Rosetti vrea să fie și scriitor.

„Trebue să mărturisim cu rușine"—vorba d-sale—că atunci cînd
AS

ne ocupăm de activitatea literară a cuiva, uităm să ținem seamă de

alte considerații decît de cele pur literare.
Știm că la noi asta nu se prea obișnuește și că, anul trecut, poe­
tul Anghel a fost exclus din redacția ziarului „Ordinea" fiindcă. în ca­
UI

litatea de colaborator literar al acelui ziar, a scris un articol în care

talentul scriitoarei Riria eră contestat...
Și a fost exclus tocmai fiindcă nu ținuse socoteală că bărbatul
BC

poetei Riria era d A. D. Xenopol, pe atunci membru marcant al par­

tidului care patrona ziarul „Ordinea*.
Dar aci stă tăria „Faclei"; ea atacă, fără a lua în conside­
rație persoanele, ori de cîte ori i se pare că o activitate e periculoasă
sau nefolositoare.
 338 FACLA

Și atunci, de ce vede d. Rosetti „răutate* în articolul meu, cînd

Y
nu sînt decît constatări obiective ?
Fiindcă n’am ținut seamă de cele 25 de volume pe care d-sa ni

AR
le reamintește și fiindcă n’am reamintit că dela 1892 și pînă azi d-sa
a tipărit în fiecare an cel puțin cîte un volum ?
Dar tocmai în această grije a d-lui Rosetti de a confecționa în
fiecare an un volum nou, văd eu cît de tragică e uneori lupta celor

R
ce vor să-și mențină, prin toate mijloacele, o reputație pe care au
uzurpat-o.

LIB
D. Rosetti a început să scrie acum douăzeci de ani. In criza li­
terară de atunci versurile sale dulcege și banale au pătruns, fără ane-
voinjă. în sufletele tinere și ușurința cu care spunea nimicuri putea
să fie luată de unii drept talent literar. Printr’o activitate febrilă și
printr’o reclamă discretă, d-sa a reușit să-și creeze faima de mare poet.

ITY
Pe atunci mulți credeau că de n’ar exista bravul căpitan Carol Scrob,
d. Radu D. Rosetti ar fi cel mai mare liric al nostru.
Dar încet, încet toată lumea s’a convins că ceeace luase drept
monedă bună, nu era în realitate decît o imitație îndemînatecă și
d. Rosetti vedea cu groază că reputația ce și-o clădise cu atîtea arti­

S
ficii, se năruia.
ER
Atunci începe d. Rosetti o luptă omerică cu opinia publică,
care odinioară-1 resfățase și care acum îl detesta. Văzînd că praful
uitărei se așterne peste d-sa, d. R. silește publicul cititor să și-l amin­
tească necontenit, dînd în fiecare an cîte un volum.
NIV

Versuri, traduceri, schițe-fotografice, impresii de călătorie, toate

genurile literare sânt încercate, cu singurul scop de a se reîmprospăta
mereu în mintea cititorilor, care căutau mereu să-l uite.
** *
LU

Și fiindcă d. Rosetti, prin scrisoarea d-sale, crede că poate bănui

cinstea mea, permiteți-mi domnule director, să vă amintesc două in­
cidente din viața literară a d-lui Rosetti.
Reputația falsă a d-lui R. n’a fost distrusă de critici. Publicul
cititor, el singur cu bunul Iui simț, l-a trecut pe d. Rosetti la hala de
RA

vechituri și banalități.
Numai de două ori critica s’a ocupat defavorabil de d. Rosetti.
Intîia oară a făcut-o revista „Sămănătorul“.
Iată ce scria această revistă despre opera d-lui Rosetti, la apa­
NT

riția volumului .Printre picături*.

„Cind citești aprecierele și laudele destrăbălate, cu redactarea
„cărora de obiceiu se însărcinează însuși poetul, laude care-1 cocp-
„țează pe nepoftitele la masa cea de taină a poeților și scriitorilor
CE

„noștri mari — înțelegi că este o gravă ofensă adusă trecutului, o

„sfruntată sfidare către cele cîteva adevărate conștințe de artiști, cari
„țin cu demnitate un condei'.
I/

„încetișor să încercăm a răzbi prin negura de minciuni și de re-

„clamă, care înfășoară și leagănă acest nume și cu răbdare s’o facem
„căci munca la care ne supunem numai plăcută nu poate fi.
AS

„De la 12 ani scrie, de 15 ani este solicitator al Academiei; dela

„stat și comună pe motive literare a încasat multe zeci de mii de lei'.
UI

„D. Rosetti o văzurăm n’are un moment de concentrațiune, nici

„o armonie de gîndire, nici o ideie, nici stil, nimic, nimic Nici o nu-
„anță, nici o formă, nici o proporție, o completă zăpăceală!“
f.Sămănătorttl" din 7 Decembrie 1903}
BC

Știți, domnule director, că d. Rosetti este un om nîndru. V’aț»

aștepta ca, în urma celor scrise mai sus, d-sa să se fi războit sau
cel puțin să fi desprețuit revista în care apăruse. Vă înșelați. D. Ro-
 I A 0 I* A 339

Y
setti își da sama că cele scrise în „Sămănâtorul“ nu constituiau decit
adevărul și că reputația sa literară nu e din cele care durează. Pentru

AR
a face ca această reputație să se menție cel puțin între contimporani,
d. Rosetti face ori ce sacrificiu, chiar sacrificiul demnitfiței sale. In a-
devăr d. Rosetti — după ce fusese astfel atacat de „Sămănătorul" —
confecționează o epigramă care nu putea să nu fie publicată de di­

R
recția naționalistă a acestei reviste, epigrama întitnlată stindardului
țăriii:

LIB
Tu care reprezinți, temut
Iubita țară romînească
Din lemn de-al nostru ești făcut
Și din mătase franțuzească.
Și astfel devenind colaborator al „Sămănătorului" înlătura peri­

ITY
colul de a-și mai vedea opera criticată de această revistă.
A doua oară a vorbit despre opera d-lui Rosetti—cu multă vio­
lență — d. Ilarie Chendi.
„Ceia ce constitue în adevăr un pericol (din partea d-lni Rosetti)

S
„— scria d. Chendi — e sărbezimea sa, arta de a spune banalități în-
„tr’o formă convenabilă. ER
„Sufletul e pustiu de idealuri, capul e sterp de idei și de orice
„licărire mai fosforescentă și numai mina se mișcă mașinal și înșiră
,Ia vorbe prin cari ni se dau uneori caricaturi de oameni, alte ori fo­
tografii, dar nici odată tablouri de artă și armonii de culori".
NIV

(Ilarie Chendi, Preludii p. 136)

Să vă mai spun că în urma acestei execuții d. Rosetți a făcut
pe dracu în patru ca să devie colaborator al d-lui Chendi? Colecția
revistei „Viața literară“ e martoră.
LU

Iată prin ce procedeuri a reușit d. Rosetti să-și stabilească re­

putația sa literară și iată de ce am crezut că pot să mă ocup de d-sa
în „Facla" care are menirea tocmai de a distruge falșele reputații.
Spetind că veți publica acest răspuns la scrisoarea d-lui Rosetti,
primiți vă rog, — domnule director, asigurarea celor mai bune senti­
RA

mente.
Alexandru Filipescu
NT

Institutele de Credit
CE

EPOCA, voind să
apere memoria lui Bar­
bu Catargi de atacurile
I/

pe cari i le aduce presa

liberală cum că era re­
AS

acționar, răspunde că și
Ion Brătianu era reac­
ționar, arătînd că și în-
UI

temeetorul partidului li­

beral era adversar al
împroprietărirei țărani­
BC

lor.
— Ce tot dați zor — spune „Epoca“ — cu faptul că
Barbu Catargi a făcut pe țărani leneși și a combătut îm­
proprietărirea ? Dar Ion Brătianu n’a combătut-o și el ? Nu s’a
retras el din Cameră cînd s’a depus proectul ? Nu cerea el gu-
 840 FACLA

Y
vernului să nu se atingă de chestiunea proprietății? Nu găsea

AR
el că mai importantă decît împroprietărirea este înființarea....
institutelor de credit ?
“Epoca" are dreptate. In chestiunea împroprietărirei țăra­

R
nilor Ion Brătianu a jucat un rol tot așa de antipatic ca și
Barbu Catargi și e o adevărată nerușinare din partea liberalilor

LIB
că protestează contra statuei lui Barbu Catargi, în numele ță­
ranilor.
In adevăr, părintele liberalilor, acela dela care purcede în­
treg partidul, n’a ezitat să pună în cumpănă împroprietărirea

ITY
țăranilor pe pămîntul muncit de ei și îmbuibarea cîtorva par­
tizani în institutele create cu banii statului. De o parte cinci
milioane de țărani, de alta cîteva sute de partizani. Ei bine,
Ion Brătianu n’a șovăit și a declarat lămurit: împroprietărirea

S
nu e oportună; oportună e crearea institutelor de credit.
ER
Ziarul conservator merge mai departe și are aerul de a
susține că dacă liberalii țin astăzi atît de mult la institutele de
credit, faptul se explică printr’un fel de atavizm și printr’un
NIV

sentiment de fidelitate față de programul tras de Ion Brătianu.

Se înșală „Epoca11. Dacă institutele de credit nu le-ar a-
duce liberalilor foloase imediate, dacă Vintilă nu și-ar trage
din ele lefșoara lui, Dinu tantiemele lui, Ionel dividendele lui
LU

și ceilalți jetoanele lor, puțin le-ar păsa de programul lui Ion

Brătianu. Dați Brătienilor cinci la sută mai mult la o bancă
particulară și ei ar declara imediat că instituțiile de credit
constituesc o adevărată primejdie națională.
RA

Atît sînt de avizi oamenii aceștia încît, dacă statuia de

pe Bulevard nu le-ar fi necesară pentru capitalul lor politic —
comanditarul capitalurilor lor particulare — ar da-o jos și ar
NT

preface-o în monedă sunătoare.

Cenzor
CE
I/

A f xv cu mărci poștale Universale, colecții romî-

/tLIUtiliiC
AS

n.e?ti speciale, jubileul de 25 ani 1891,ju­

bileul poștei 1903, cantități cît de mari și
orice fel de mărci vechi Rominești și străine cumpără și vinde
magazinul de cărți poștale pentru colecții: B. Michailovici, Calea
UI

Victoriei 93. București.

BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* - București

Prețul 15 Bani.
L al 8 '»
Io. 18
F'âclsi 1912

Y
AR
$
Griguță Cantacuzino

R
LIB
ITY
ly.

S
ER
f
NIV

nt
LU

s.
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Griguță Cantacuzino

Y
AR
Un țipar mie, negru, mustăcios, care se agită de dimineață pînă seară,
și probabil — fără nici un gînd ireverențios — de cu seară pînă 'n dimineață.

R
Nu-mi pot închipui pe Âlteța Sa negustorească altfel de cît într’o permanentă

LIB
agitație. In parlament, în nenumăratele consilii de administrație, îndărătul
lărabei cinematografice a ziarului „Minerea*, vine grăbit, se strecoară printre
oameni, șoptește iii un cuvînt, notează dincolo o cifră, miroase o afacere,
strînge o mină pe furiș, pune la cale un gheșeft. Avînd totdeauna nițel fini­
sor pe botișor, prensul, cum îi spun ziarele indepedente și simplii muritori,

ITY
trebue să fie convins în el însuși că e un mare om de afaceri.
Afacerile Alteței Sale!
Un vînzător de haine vechi, un bragagiu, un jidănaș din hala păduchi­

S
lor, sînt tot atîția Griguță în miniatură. Le lipsesc milioanele familiei Canta­
cuzino, e foarte adevărat. Dar mentalitatea, concepțiile economice, îngustimea
ER
de vederi și de procedeuri, sînt aceleași. Puiul de ovrei care cîștigă dela vax și
dela chibrituri, e frate bun cu Griguță Cantacuzino, care ciupește de ici un
franc, de colo o mie, de unde poate și cum poate. Gîndul larg, productiv, răs­
NIV

colitor de energii și de belșug al vînturăiorilor de afaceri in stil mare, e tot așa

de strein de spiritul cămălăresc al prensului Griguță, ca și marile aspirații
sufletești, de sufletul d-sale mic, mobil, închis într'un corp agitat de zvîrlugă.
LU

Mi-aduc aminte de vremea cînd eram colaborator cu articolul la „Minerea*.

Avînd un milion disponibil alteța sa a vrut să încerce o afacere bună
ca director de ziar. Și-a întemeiat „Minerea*. Uitați-vă la ziarul ăsta negri­
cios ca și Griguță, lipsit de viață, lipsit de țel, copie ștearsă cînd după „Di­
RA

mineața* cînd după „Universul", cind după amîndouă. Trebuia să dau două trei
articole pe săptămînă. Ah, peregrinările, aventurile, avatarele acestor articole.
Secretarul de redacție mi-le primea cu un zîmbet și toi cu un zîmbet mă primea
NT

peste zece cinsprezece zile cînd veneam să mă interesez de soarta lor.

— Da, da, vor apare... veniți peste cîteva zile.
Și veneam.
CE

Dar cînd veneam a doua oară, cu un zîmbet cam constrîns secretarul de

redacție mă ruga să revăd cîte va fraze și să admit unele schimbări mai po­
trivite cu nota generală a ziarului (!) Răsfoiam manuscrisele. Unele erau corec­
tate de însăși mîna prensului Griguță. Le păstrez și acum. Găseam înstrînsele
I/

îndreptări de felul acesta: „Solicitudinea guvernelor* în loc de „clasa, guvernantă*;

„datoriile poporului*, în loc de „drepturile poporului*, ,o anumită reformă e-
AS

lectorală* în loc de „votul universal*.

Firește, secretarul continua să zîmbească și eu rîdeam cu hohot. Pren­
sul Griguță era acelaș. Cîrpaci în afaceri, cîrpaci în politică. Ocupații mă­
UI

runte, indelectniciri meschine, un suflet mic — patrimoniu familiar — de cîn-

tăritor de ouă, peste cari tremură agitația vecinicăf, febrilă, stearpă a prccu-
pețului bun de gură și-a jidănașului negustor din hala păduchilor.
BC

Nicoară al Lumii
 Y
R AR
LIB
ITY
Liberalii la sate
S
— Să nu vie la noi ER
eă punem elinii pe ei— serie un țăran
O să vă mirați că un țăran care nu mînuește decît coarnele plu­
NIV

gului și coada sapii, vă trimete actluit în slove neîndemînatice, gîndul

lui. Dar de atîta vreme ne pîlcuim noi în jurul „Făclii" care ne lumi­
nează si ne deslușește, că îndrăznim să ne deschidem inima către
Dumneavoastră, cerîndu-vă sfat și sprijin, ca unor prieteni de drep­
LU

tate, cu mintea desghețată și cu inima caldă.

Ne-a sosit carte dela București că s’au sfătuit acolo boerii ca
să vie și pe la noi țăranii să ne învețe cum să facem politică.
Și ne temem, nu că n’om putea învăța, — că de nevoie ce nu
RA

învață omul,—dar să nu fie asta numai o cursă ca să ne dăm legați

și de mîini și de picioare în vizuinea ursului.
După cum pricepem noi boerii ăștia sînt liberalii cari înainte de
NT

1907 tot așa ne-au momit că vor să ne dea pămînt și pe urmă ne-a
dat gloanțe și ghiulele de tun.
De aia stăm noi și ne muncim mintea ca să pricepem cum de
CE

i-a apucat dragostea de noi când nici nu s’au bătătorit mormintele

ălor 11.000 de țărani pe cari i-au omorît acum cinci ani și cînd multe
văduve de pe urma ălor uciși nu și-au lepădat încă barișul negru.
Am auzit că în fruntea ălor cari s’au hotărît să vie printre noi e
unul Harer și unul Morțun, cari au fost amîndoi sfetnicii lui Vodă.
I/

Și Morțun asia cică a mai fost odată printre țărani prin părțile Te­
leormanului și tot așa i-a învățat să facă politică. Dar după o leacă
AS

de vreme, ăi mai mari dintre liberalii au dat ordin și pe toți țăranii

cari se duceau la școala de politică, i-au legat, i-au bătut și i-au a-
runcat la gros. Și pe doi băeți dela București, Banghereanu și Ficși-
UI

nescu cari împărțeau Constituția printre țărani, i-au condamnat ca

înșelători. Iată de ce nu putem noi crede că ne vor binele acum.
Cît au fost mai mari în stăpînire nu s’au gîndit decît cum să
BC

ne strîugă în chingi ca să nu mai putem nici măcar sufla. Au făcut

o lege că dacă o da un nebun foc la armanul boeresc și nu s’o de­
scoperi, să plătească tot satul paguba boeruhu. Păi dacă ie eram noi
aproape de inimă, făceau ei așa nelegiuiri?
Dar jandarii cari ni i-au adus pe cap, dacă nu tot ei? Țipă satele
344 FACLA

ca din gură de șarpe și fetele noastre nici nu se pîrguesc bine și le

Y
și necinstesc și dacă îndrăznești să ridici glasul, te întind la pămînt
și-ți înfloresc pielea cu funia udă.

AR
Și dacă cită vreme au fost Ia putere nu s’au gîndit decît cum
să ne împileze mai avan, de ce umblă acum cu vicleșuguri că-i doare
inima de noi și ne vor binele ? Știm noi că de cîte ori îi dă Vodă jos

R
din stăpînire, se dau cu binele pe lîngă noi că doar i-om urca iarăși
în carul statului.

LIB
înainte de 1907, Haret care e acum în fruntea ălor cari vor să
vie la noi să ne învețe politică, tot așa făcea și atunci: scria dascăli­
lor din sat „frate învățător1* și se bătea cu pumnii în piept pe la
răspîntii că dacă o îndrăzni cineva să împuște un țăran, or să se ri­
dice și pietrele și să-l zdrobească și cînd a venit Ia cîrma statului a

ITY
băgat tunurile în noi parc’am fi fost păgîni.
De-aia ne rugăm de d-voastră să scrieți la gazetă că să nu-i în­
demne ceasul rău să ne calce bătătura, că punem cîinii pe ei. Ori cît

S
om fi noi de proști, dar tot simțim cine vine către noi cu gînd curat
și cine umblă cu vicleșuguri. ER
In Teleorman țăranii din comuna Poroschhia au ales de șapte ori
în șir ca primar pe un om de-ai lor, ca să le apere interesele nesoco­
tite de proprietar.
NIV

Și de șapte ori în șir stăpînirea liberală a stricat alegerea și pe

ăl care fusese ales primar l’au închis și l-au pus pe drumuri de și-a
prăpădit bietul om și cenușa din vatră.
Și acuma mai au obrazul să vie să ne zică că sînt sprijinul no­
stru și durerea noastră o înțeleg. După ce că sîntem copleșiți de be­
LU

lele și ne puhoește desnădejdea, mai vin și ei să ne batjocorească

cu dragostea lor de ucigași ai părinților noștri și nu li-e teamă că
într’o zi scoși din fire om pune mina pe răscol și le-om da dragoste
RA

să n’o poată duce. Să ne slăbească cu politica lor, că o cunoaștem

noi. Politică de-asta fac și acum cu noi. La alegeri ne i-au cu jan­
darmii de dindărăt, ca pe hoții de cai și după ce ne îmbată, ne pun
să votăm vre-un ciocoiaș de peste nouă mări și nouă țări.
NT

Să n’aibă ei grije, că om face noi și politică, la vremea ei. încet,

încet o să rupem păinjenișul care ne-acoperă de-atîta vreme; ăi cari
mai știm să slovenim cîte-o carte, i-om lumina și pe ăi de nu știu și
CE

cînd ne-om crede destul de pricepuți, ne-om face partidul nostru și

mînă în mînă cu muncitorii de la orașe vom porni către sfatul țărei.
Atunci ne-om spune noi pătimirea noastră de veacuri în fața
țărei și cuyîntul nostru va fi pleasna de foc, care-i va spăimînta așa
I/

de groaznic pe toți Măreții, Morțunii și Ducii care după ce ne ucid

au curajul să ne spue că se topesc de dragostea noastră, încît se vor
ascunde îngroziți în gaură de șarpe.
AS

Păun Antimir
din Stănișoara Oltului
UI
BC
 T AC LA................. . —rr;-^345

Gaal unui

Y
AR
expulzai

R
— Apropos de articolul

LIB
poietului Anghel —
Poietul D. Anghil a publicat ia „ 4.dev:iru’“ ua
articol foarte frumos despre o veche victimă a tică­

ITY
loșiei liberale: publicistul A. Clamat, de pe globul te­
restru. Zic, de pe global terestru, pentru că nu pot
preciza nici o porțiune a acestuia, nici o țară căreia
d. Olarnet să i aparțio. Expulzat din Româaia, d.

S
Ciarnet rătăcaște da vre-o 14 ani, fără pașaport
ER
fără nici un act, fără să sa poată legitima în fața '
autorităților cari îl întreabă de rostul lui.
L’amvunoscut pe d. Ciarnet, înainte de expulzarea d-sala. Era —
NIV

închipuiește-ți, domnule Nădejde 1 — era socialist, Mă grăbesc să adaog

că socializmul lui n’avea nici o importanță. El n’avea stofă de luptător
— și nici n’a „luptat" săracul de el 1 Ii plăceau întrunirile zgomotoase,
■discursurile înflăcărate, manifestațiile de stradă ; cu alte cuvinte îi plăcea
LU

viața exterioară, de suprafață. La munca asiduă și migăloasă a propagan­

dei și organizării, adică la adevăratul socializm militant, n’a participat. De
altfel trebuie să mai spun și detaliul acesta : d. Ciarnet era pe atunci
copil: ani de zile după expulzare a ajuns major.
RA

Dar de ce-a fost expulzat? Uite-așa ! Vr’unui imbecil de sub-comi-

sar i se va fi întipărit în minte numele lui; și cînd'a fost să facă un ra­
port, l’a trecut acolo — ca să fia; iar d. Ferechide a hotărît expulzarea
NT

cum ar fi luat ori ce altă hotărîre fără importanță. Și mai la urmă e și

vina lui Olarnet: de ca n’a avut moșii, afaceri, vre-o bancă, vr’un tripou,
ca să poată avea procesa și să-l poată angaja avocat pe d. Ferechide!
CE

Expulzat’a d. Ferechide pe Mochi Fișer ? Nu. Apoi dacă nu...

Ciarnet n’avea moșii. L’am revăzut în străinătate. Avea buzunările
pline de jurnale. Umbla flămînd. Evreul are o vorbă: cine se culcă nemîn-
cat, se scoală nedormit. Dar Olarnet nu se culca nemîncat, pentru că... nu
I/

se culca de loc, neavînd unde. Ceea ce-1 supăra însă mai mult nu era
AS

nici nemîncarea, nici nedormirea, ci... nedumerirea. Ajunsese aproape o ma­

nie la dînsul să întrebe pe toată lumea :
— Oare de ce dracu m’a expulzat pe mine ?
UI

0 greșală, veți zice; în definitiv, li se poate întîmpla și autorităților

să se înșele cîte odată.
Nu ; e o porcărie. Pot să se supere cei cu Manierile Elegante; eu
BC

cred că a venit vremea să vorbim cinstit și să spunem lucrurile cum sunt.

In nici o țară din lume, absolut în nici una, nu se procedează așa de por-
cește ca la noi în privința expulzărilor precum și... în multe alte privinți
 346 FACLA

Y
Aiurea se fac cercetări temeinice, „candidatului14 la expulzare — candidat
fără voie — i se ia un interogator serios, spunîndu-i-se despre ce e vorba,

AR
și i se dă un termin nu numai spre a-și regula afacerile, dar mai cu seamă
spre a-și pregăti apărarea-, aiurea există un drept de apel și recurs ; în
sfîrșit, aiurea se expulzează -foarte puțin. Mi-am petrecut viața printre re­

R
voluționari și refugiați din toată lumea. Cazuri de expulzări, atît de nu­

LIB
meroase și atît de stupide ca ale aoastre — nu există.
Și lucru caracteristic : legea expulzărilor a fost făcută de liberali, și
cele mai multe expulzări au fost făcute de liberali. Oamenii aceștia nu
numai că nu respectă nici un principiu — pentru că, se laudă ei, nu sunt

ITY
„raționaliști feroci14 — dar n’au nici un suflet, pentru că, iarăși se laudă
ei, nu sunt „sentimentali14. De aceea, pentru dînșii, a lua sute de oameni
și a«i zvîrli peste graniță cum ai zvîrli gunoiul peste gard, e o distracție
inocentă.

S
Să revenim la d. Olarnet. Nu mai auzisem de dînsul, nu știam ce
ER
s’a făcut. La un moment dat am citit în „Minerva* un reportaj foarte pu­
țin măgulitor: se pare că d. Clarnet, din cauza mizeriei, a renunțat la
ceea ce face podoaba d-lui Ferechide: corectitudinea. Și, odată pornit pe
NIV

povîrnișul acesta, lucrurile și-au urmat mersul lor logic : cu cît sporea mi­
zeria, sporea și incorectitudinea ; în cît la un moment dat, mizeria atin-
gînd culmea, și incorectitudinea a atins culmea , astfel că d. Clarnet, fiind
extrem de incoreet — a ajuns... milionar. Ca să precizăm : d. Clarnet
LU

posedă acum, după reportajul „Minervei*, trei milioane, în numerar.

Nu știu dacă d. Clarnet a fost incorect; dar acuma pot afirma că
nu este milionar. Căci dacă era milionar nu intervenea pe lîngă poietul
Anghel ca să i obție revocarea decretului, ci pe lîngă... d. Fenchide.
RA

D. Clarnet a intervenit însă pe lîngă d. Anghel ; iar d. Anghel in­

tervine, prin publicitate, pe lîngă guvern, arătînd că d. Clarnet a făcut
servicii literaturii romîne : a tradus în franțuzește pe Eminescu și pe De-
NT

lavrancea — și i-a tradus bine. In adevăr, e ceva. Dar avec șa că de asta-i

pasă d-lui Mișu Centacuzino, ministrul de resortul căruia sunt revocările
decretelor de expulzare.
CE

Apropos de traduceri. Ziceam mai sus că nu mai auzisem de d,

Clarnet. Acuma îmi aduc aminte că în două împrejurări i-am văzut nu­
mele, în presa de peste munți. Intîia oară, cînd în „Tribuna* din Arad am
I/

citit o traducere din franțuzește, făcută de d. Clarnet. A doua oară : cînd tot
în Tribuna (sau poate în Rominul) am văzut un denunț în potriva d-lui
AS

Clarnet. Se zicea acolo că jidanul acesta a găsit un truc nerușinat pentru

a stoarce parale ; a tradus în franțuzește pe Delavrancea, și pe cine în-
tîlnește îi vinde cu sila cîte un volum. Mărturisesc că m’a revoltat și pe
UI

mine trucul jidanului mai ales că-1 știam milionar. Se știe doară că biata
contesă de Noailles, femeie săracă, distribuie gratis traducerile ei din ro-
mînește.
BC

Ei, dar acuma să-l iertăm. D. Anghel a făcut o faptă bună interve­
nind în favoarea d-lui Clarnet. Mă îndoiesc însă că va avea destulă tre­
cere. Mai logic ar fi să se amestece d. Delavrancea, care ar reuși mai
 FACLA 347

lesne, căci doară îi va fi datorind d. Delavrancea atîta lucru jidanului cu

Y
trucul. x

AR
Iar d. Olarnet, după ce se va întoarce, va trăi liniștit în dulcea
noastră țară, ca unul ce, ajuns om în vîrstă, nu va mai frequenta întrunirile
și nu va mai aplauda discursurile înflăcărate, ci va cînta, după cum îl în­

R
deamnă d. Anghel.
0 singură amărăciune îi va rămînea d-lui Clarnet ; nu va putea

LIB
îace parte de societatea scriitorilor romîni, pentru că își va fi recăpătat
pașaportul, dar act de naștere tot nu va avea.
Dar asta e fără leac.
P. Crainic

S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT

Politica si afacerile
CE

„Viitorul" publicînd mai deunăzi un document doveditor că de­

putatul M. Vlădescu Olt a traficat cu influiența sa politică, cerea ca
I/

^acesta să-și depue mandatul de reprezentant guvernamental al colegiu­

lui al III lea.
AS

Dacă am trăi în altă țară, în care partidele politice n’ar fi ca la

noi bande de tîlhari și regimul constituțional o excrocherie, fără în­
doială că deputatul de Olt nu numai că ar fi silit să-și depue manda­
UI

tul, dar ar înfunda și pușcăria.

La noi însă negustorirea influenței pilitice, samsarlîcul și afacerile
veroase sînt în tradiția politicianismului și singurul ideal al „repre­
BC

zentantului națiune! “ e de a se îmbogăți speculînd situația sa politică.

Trăim doar în țara în care fiecare om politic, în frunte cu „ma­
nele Căpitan", are cazierul afacerilor sale veroase, samsarlîcurile sale
naționale
 348 FACLA

Y
AR
Măria Sa în afară de fabricele cărora totdeauna a avut grija de
a le obține avantaje în adevăr „naționale", în afară de cartelurile al
căror șef este, în afară de samsarlîcul periodic ce-1 face pentru uzi­

R
nele Krupp, are concesiunea Strusberg, care-i afacerea Sa.
D-l Ionel Brătianu are Răteștii săi. Fratele Vintilă tramwaiul co­

LIB
munal, d-1 Marghiloman despăgubirea neplăcerilor sale sentimentale,
d-l Take lonescu conversiune sa, „Prensul" Griguță Cantacuzino apro­
vizionările cu furaj, iar micul agent electoral pune și el la cale afa­
cerea cutărui tripou sau păsuirea dărîmărei cutărei case insalubre.

ITY
Asta e singurul ideal care luminează de 46 de ani pașii politieia-
nilor noștri din orice partide de guvernămînt: specularea situației po­
litice, îmbogățirea prin orice mijloace.

S
Ca un exempiu și ca un îndemn viitorimei se înalță pe vastul
soclu de bronz figura aceluia care în adunarea națională a strigat: „am
ER
tolerat afaceri veroase, au patronat asasinate".... Statuia aceia de pro­
porții destrăbălate e un simbol al întregei noastre vieți politice lipsită
de scrupule și de idealuri, și o sfidare veșnică pentru cei ce ar avea
NIV

naivitatea să creadă că cinstea și dorul de binele public sînt monede

în curs pe piața noastră politică...
Numai mtr’o astfel de țară s’a putut întîmpla ca un fost minis­
tru care își începuse cariera politică fără nici o avere, să lase moș­
LU

tenire celor doi fii ai săi șapte milioane. Și nu s’a găsit nimeni să ceară
ca această avere să fie confiscată de stat, iar celui care adunase mi­
lioane jefuind averea publică și precupețind influența sa politică să-i
RA

fie aruncate și oasele peste graniță ca să nu mai spurce pămîntulfră-

mîntat în sudoarea și sîngele țării muncitoare...
Și atunci de ce ne-am mai revolta că un Vlădescu-Olt sau un
NT

Pascal Toncescu traficează cu mandatele lor ?

Și de ce ne-am mira de lipsa de principii, de jaful, de necinstea
și de nerușinarea care se se resfață în viața noastră publică.
CE

Istoricul celor 46 de ani de viață constituțională, pe paginile re­

zervate principilor deosebitoare a celor trei partide de guvernămînt
nu va putea să scrie de cît un singur cuvînt: afaceri, fie că ele vor
fi liberale, conservatoare sau conservator-democrate.
I/

Și asta va dura atît vreme, cît va dura și actuala alcătuire socială.

Numai cînd toți cei ce se zbuciumă de grija viitorului acestui
AS

neam vor deschide largi porțile țării pentru a pătrunde vîntul demo­
crației care să sece mocirla în care de atîta vreme se bălăcește oli­
garhia noastră, numai cînd se va pune capăt excrocheriei electorale
UI

care trimite acum în sfatul țării acea adunătură de imbecili și de pun­

gași, numai cînd întreaga națiune va putea să ia parte la conducerea
acestei țări , numai atunci vor dispare și la noi traficanții de man­
BC

date, samsarlîcul și afacerile politice.

Alex. Filimon
 Y
R AR
LIB
Puterea idealului

ITY
; Ultimele manifestații ale clasei muncitoare organizate — mă

S
gîndesc la întrunirile si meetingurile de săptămîna trecută, din Bu­
curești și Brăila—au fost, pare-se, o revelație pentru politicianii tării
ER
noastre. De la căpetenii pînă la mărunțeii agenti, de două săptămâni
ne vin șoapte discrete: „Vezi, d-le, ce progres au făcut socialiștii 1
Sînt azi o putere! Auzi d-ta, la Brăila, 12.000 de oameni să ducă
NIV

pe d-rul Racovski cu alai, ca pe Cristos ! Azi nu se mai poate trece

cu ușurință peste partidul social-democrat. E o forță de temut, de
care va trebui să ținem seama !“
Da, socialismul la noi — de cînd organizațiile muncitorești au fost
LU

puse pe adevăratul lor teren — lupta de clasă — de cînd au fost cu­

rățite ca de omidă, de liota ariviștilor și a trădătorilor, de cînd, prin
muncă, perseverentă și tact, proletariatul orașelor s’a închis în cui­
rasa lui proprie, sindicatele, — socialismul s’a împlîntat adînc, a luat
RA

avîntul îngăduit de progresul industriei noastre. Mișcarea socialistă

a ajuns o forță : cea mai serioasă, mai puternică și mai trainică.
Dar puterea socialismului nostru nu e de azi. E de demult. Nu dela
1 Mai 1912 existau sindicate socialiste la București, Brăila, Ploești,
NT

Galați, Iași, Focșani, Buzău și aiurea, ci, o vor afla, poate cu suprin-
dere, cei ce cască gura cu mirare azi,—de acum șapte ani, din 1905.
De atunci, cu toate prigonirile — ori, poate, în mare parte din cauza
CE

lor chiar — cu tot arbitrarul și fărădelegile regimului brătienist, mun­

citorimea s’a organizat, domol dar temeinic în sindicate. De acum
trei ani, pe baza sindicatelor mereu în progres, partidul social-demo­
crat și-ia luat, ființă, a înfruntat vijelii, a dat lupte, și a repurtat victorii,
I/

pentruca azi să se poată mîndri, cu drept, că e unicul partid popular,

că el singur are de parte-i, și numărul, și sufletul masselor obijduite.
AS

Sîntem, însă, tara formei și mai ales robii exemplului picat din
afară-
O! dacă socialiștii germani n’ar fi repurtat cunoscuta victorie în
UI

trecutele alegeri generale, dacă în Anglia un milion de robi, într’o or­

dine uluitoare, n’ar fi dus o grevă de două luni de zile, dacă pretutin -
deni în Europa talazurile organizațiilor socialiste n’ar amenința să în-
vălue, să cutropească, să salte din temelii putredul edificiu social de
BC

azi, — politicianii noștri, totdeauna în curent cu ce se petrece în țară,

mereu cu urechia plecată spre nevoile, aspirațiile și durerile poporu­
lui, fiți siguri, nici n’ar fi bănuit că socialismul ar putea prinde în țara
noastră!
Le-a trebuit pilda din afară, le-a trebuit izbînda socialiștilor în afa­
cerea Racovski, le-a trebuit în sfîrșit spectacolul înălțător a mii de oa-
 350 FACLA

meni veniți să soarbă cuvîntul socialist la întruniri, pentru ca să afle

Y
și ei că socialismul a prins, că e o forță de care, vai, va trebui să se

AR
tină seamă la noi.
Dar cu toată recunoașterea, nedumerirea, buimăceala chiar, apasă
pe sufletele celor treziți de puterea socialiștilor noștri. Căscînd ochii
și gura, ei cari cu parale, făgădueli și panglici, abia pot strînge cîte-

R
va sute de inși la întruniri — în fata armatei proletare, în fata zeci­
lor de mii de suflete adunate la simpla citire a unei informații de ziar

LIB
se întreabă: de unde atîta putere, de unde avîntul, de unde disci­
plina, persistenta în luptă, oțelirea, izbînda socialiștilor noștri? De
ce poporul orașelor a fost acaparat exclusiv de socialiști ?
De ce?

ITY
Iată întrebarea la care mercenarii politicei noastre nu vor putea
răspunde niciodată, n’au cădere să răspundă vreodată.
Puterea idealului, taina lui, le este lor ascunsă.
T. D.

S
ER
Maxim Gorkiy și antisemitizmul
NIV

In sala Societăților savante d.in Paris a avut loc zilele tre­

cute o mare întrunire publică de protestare a Bundului rusesc,
sub preșidenția lui de Pressense, înpotriva săbăticiilor și cam­
LU

paniilor criminale puse la cale de antisemiții ruși. In timpul în­

trunire! s’a primit următoare scrisoare de la Maxim Gorky :
Camarazi,
RA

Fiind silit să părăsesc Parisul nu pot să iau parte la me-

etingul vostru, așa cum aș fi dorit. Dați-mi voe totuși să vă
spun cîteva cuvinte privitoare la afacerea care vă întrunește în
astă seară. Voiu spune înainte de orice cade cîte ori trebue să
NT

iau parte la o protestare înpotriva calomniilor cari învinuesc pe

evrei de fanatizm, contra afirmației că rasa evreiască are toate
vițiurile, simt în mine o revoltă deznădăjduită, fiindcă înțeleg că
CE

pentru acei cari găsesc folositor cauzei lor să calomnieze o rasă

întreagă, protestarea mea e zadarnică și glasul meu prea slab
ca să ajungă pînă în straturile adînci ale maselor populare. A-
I/

ceștia nu știu că Romanii idolatri acuzau pe creștini de omoruri

rituale. Creștinii de astăzi n’au făcut de cît să împrumute dela
AS

păgîni această învinuire.

Cred că nu prin protestări deșerte se pot distruge aseme­
nea calomnii, ci numai prin cunoașterea adîncă a istoriei po­
UI

porului evreu și-a vieței lui spirituale.

Ca pretutindeni, ca în toate timpurile și la toate popoarele
singură știința ne va arăta calea dreptăței, singură știința ne va
BC

ajuta să ne construim edificiul grelei noastre vieți.

Ca răspuns calomniilor antisemite, mai înjositoare pentru
calomniatori de cît pentru calomniați, strig, alături de voi, din
foată inima: Jos antisemitismul! Trăiască știința ! Trăiască lumina!
Maxim Gorky
 Y
R AR
LIB
ITY
Nerușinare și prostie
— Acțiunea liberalilor printre muncitori —

S
ER
Divulgarea scrisorii d-lui Ion Nădejde, care, împreună cu foștii
socialiști și cu aprobarea șefului, vrea să înceapă o acțiune liberală prin­
tre meseriași, lămurește două lucruri. Intîiu, că liberalii au început să’și
NIV

dea seama de forța maselor muncitorești dela orașe și al doilea că sînt

couștienți de imensa impopularitate și de adînca antipatie de care se bu­
cură printre aceste mase.
De cîțiva ani, partidele politice luptă să’și cîștige încrederea cla­
LU

selor lucrătoare urbane. Programele lor sociale se resimt de această in.

tențiune și legea pentru asigurările muncitorești a izvorît fără îndoială
din această preocupare. Interesul partidelor de guvernămînt pentru mun­
RA

citori pornește, cum e lesne de înțeles, dintr’un calcul politic. Ele au fă­
cut o socoteală simplă. Țăranii nu contează. Gele cinci milioane de oa­
meni cari trăesc închiși la sate nu există ca factor politic. Numai orașele
hotărăsc la noi de soarta partidelor și a guvernelor. Pînă nu de mult,
NT

burghezia de toate treptele dela orașe forma clientela electorală a celor

două partide istorice și, sub o formă sau alta, ajungea regulat la budget.
Unanimitățile parlamentare erau o urmare a faptului că întregul corp
CE

electoral trăia din budget și la umbra adăpostitoare a statului.

Dar, în ultimii ani a început să se ivească la orașe o nouă forță.
Deși, pentru moment, fără de valoare electorală, muncitorimea urbană
I/

poate totuși să ajungă să însemne ceva și în direcțiunea aceasta și, în

orice caz, înseamnă depe acum ceva, fiindcă ea începe să intre ca ele.
AS

ment hotărîtor în formarea curentelor și a ideilor opiniei publice și fiindcă

simpatiile sau antipatiile ei contează. Clasele muncitorești sunt pe calo
să devie un factor politic.
UI

Partidele de guvernămînt au simțit că au interes să menajeze acea­

stă forță care naște și se desvoltă repede și că nu trebuo să guverneze
contra ei. De aci lupta de seducere și programele sociale înaintate.
BC

Dintre partidele existente, singurul însă care nu are dreptul moral

ca să încerce o apropiere de meseriași, este cel liberal. Motivele sînt în­
deajuns de cunoscute ca să mai insistăm asupra lor. Ultima guvernare
liberalo-generoasă este încă vie în amintirea tuturor. Ea a avut un relief
 352 FACLA

Y
de barbarie și de reacționarism care nu se va șterge, oricît ar căuta azi.

AR
slugile de casă ale d-lui Ionel Brătianu să facă să ’i se uite ascuțișurile și
tăeturile. Partidul liberal nu este un partid liberal. El nu e astăzi decît
o societate anonimă pe acțiuni pentru întreprinderi patriotice de tot felul,

R
sub firma Brătianu & Co. El nu inspiră încredere—și o știe. El știe că atunci
cînd va veni la putere, va avea să guverneze împotriva dușmăniei in-

LIB
trasigente a claselor muncitorești unite cu tot ce e democrat sincer și ho.
tărît în această țară. Și fiindcă știe aceasta, caută să pareze loviturile, fă-
cînd achizițiuni printre lucrători.
Liberalii, ca oameni de afaceri, își închipuesc că totul e de cumpă­

ITY
rat. Dar, se înșală. Dacă ar fi inteligenți, nici nu ar mai cerca Marea cu
degetul, fiindcă truda lor va fi în zadar. Muncitorii n’au uitat și nu vor
uita. Și apoi, dece ar uita cînd liberalii nici nu-și dau osteneala să arate

S
ce voi- face pentru muncitori în ziua cînd vor ajunge la putere. Făgăduese
ei oare în direcția politică acordarea votului universal, iar în cea eco­
ER
nomică; desființarea breslelor, scoborîrea vîrstei de pensiune la 60 și 55
de ani și mărirea pensiunei? Ei nu spun nimic, nu își iau nici un an­
gajament, nu precizează nici o promisiune, dar în schimb, trimit pe cine ?
NIV

pe d. Ioan Nădejde, pe dezghețatul și captivantul d. Nădejde ca să atragă

pe muncitori. Tactica — o va mărturisi ori cine — dovedește o pricepere
rară, unică. Sînt foarte bine conduși liberalii și foarte dibaci — n’avem ce
zice !...
LU

D. Nădejde, precum se știe, persoana indicată în materie, are însă,

el, lucruri interesante de oferit muncitorilor. Și aceste lucruri sînt re­
formele cuprinse în proectul de Contract al muncei al d-lui M. G. Orleanu
RA

fost ministru al industriei.

A spus-o de nenumărate ori în „Voința Națională". Contractul Muncei
al d-lui Orleanu, opera cea mai ineptă, cea mai ridieol superficială și cea
NT

mai reacționară în acelaș timp — pe aceasta vrea d. Nădejde s’o facă dar
muncitorilor. Ii foarte mulțumim. II anunțăm că vom purta de grijă ca
toată lumea să știe ce vor liberalii prin Contractul Muncei, elaborat de d.
CE

M. G. Orleanu. Vom arăta că prin acest proiect liberalii hotărau ca nici

un muncitor să nu poată munci fără de libret și ca dreptul de grevă să
fie ucis pe calea unei proceduri care, în practică, ar răpi lucrătorilor ori
ce voință și orice mișcare liberă.
I/

Este o nerușinare, dublată de prostie, ca atunci cînd un partid are

pe conștiință păcate ca acele cari au pătat guvernarea liberală, și inten-
AS

țiuni ca acele care se află scrise într’un proiect oficial, să vie să ceară
fostei și viitoarei victime încredere și simpatie. Dacă vor stărui însă în
acțiune-a lor, liberalii nu vor reuși în cele din urmă să atragă de partea
UI

lor decît un număr de viitori agenți polițienești și de trepăduși electo­

rali. Dar aceasta — va sublinia și mai mult discreditul în care sînt și im­
popularitatea care nu le îngădue să asume azi puterea.
BC

Em. Argln
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Societatea Scriitorilor Romîni
NIV

Se găseșta în Romînia o Societate a scriitorilor romîni. S’a vorbit

de ea prin ziare. De curînd statul a recunoscut-o „persoană morală“ și
i-a dat să se bucure colectiv de drepturi legale, de-o potrivă cu alte soci­
LU

etăți de ajutor, de înmormîntare, de protecție pentru animale, recunoscîn-

du-o folositoare ca o asocnție de plăpumari sau tapițeri.
Societatea scriitorilor romîni numără peste o sută de membrii; unii
RA

din ei sînt scriitori adevărați, alții scriu în sensul grafic al cuvîntului, ca

o necesitate socială că toată lumea trebue să știe citi și scrie. In societa­
tea dulgherilor, bărbierii nu se duc să se înroleze și dacă vor să intre
NT

sînt respinși. Printre scriitori se află și cîțiva coafori: scriitorii își primesc
prietinii, rudele și subalternii dela birouri dela ziare. In schimb sînt scrii­
tori de vocație și de talent pe dinafară, fără nici o legătură cu societatea.
CE

Cînd propui unuia din ei să-l prezinți comitetului într’o ședință, el te

roagă frumos să-l scutești. De trei ani aproape de cînd există, societatea
scriitorilor romîni nu reprezintă decît o parte din scriitorii romîni.
Scopul societăței a fost pîn’acum necunoscut, nu numai publicu­
I/

lui dar mai cu seamă membrilor ei. In ce mă privește, am luat cunoștință

de rostul societăței noastre tocmai săptămîna aceasta și numai după ce sa
AS

convins comitetul sau președintele, care-i și comitet și societate totodată»

că unii membrii au tendința să afle pentru ce sînt ei membrii și în ce fel
de societate. Ignoranța membrilor merge pînă la a nu cunoaște nici data
UI

inscrierei lor în societate t astfel deși eu mă socoteam I printre dînșii de

vre-o trei luni de zile, casierul mă informează că în registrele societăței fi­
gurez încă din anul trecut, de prin Octombrie.
BC

Statutul și Regulamentul societăței își făceau apariția numai la șe­

dințe, cînd președintele se vedea silit să curme o discuție sau să stîrpească
vre-o intențiune. Ele scoteau capul din buzunarele președintelui și vor­
beau pe articole și paragrafe. Era un statut prin urmare secret. Se poate
răspunde că singurul exemplar scăpat din incendiul Luvrului, unde se a-
 354 FACLA

dăpostea pe vremuri societatea, era cel din buzunarul d-lui președinte și

Y
că numai faptului că d. Gîrleanu lipsea totdeauna de la sediu îi datorește

AR
societatea norocul că tablele ei constituționale n’au fost pierdute. Insă e
de-asemenea adevărat că deși Luvrul întreg s’a reconstruit dela ardere, sta­
tutele nu s’au mai retipărit. Oă se puteau tipări cu ușurință e dovedit. După
o protestare mai energică din partea cîtorva membri, în ultima ședință,

R
s’a putut înțelege că este timp să-și dea d. președinte buzunarul pe față

LIB
și constituția societaței a ieșit de la tipar cît ai clipi din ochi. Comitetul
clipește din pricina numărului său de ochi — are 24— odată... o lună de
zile. Tăinuirea statutului slujea la două lucruri,: ședințele să nu prezinte nici
un interes, și comitetul să nu fie silit să-și aducă aminte de rosturile lui.

ITY
Ședințele fiind absolut dormitive, se crea obiceiul ca ele să aibă Joc cît
mai rar, cu asentimentul tuturor membrilor plictisiți. D. președinte putee
dară trona într’o lume absentă, ca D-zau înainte de Facere și putea să co­
mande o societate fictivă.

S
Societatea mai trebuia să aibă un s-ediu și o adresă. Ședințele ea’și
ER
le ține Ia liceul Lazăr, care amintește numele mortului din evanghelie ; în
amfiteatru. Ca să pătrunzi într’o zi fixată pentru ședințe, de obicei Dumi­
neca. în liceu, era nevoe să-l ei cu asalt și mai întîi să cunoști topografia lo­
NIV

cului și cu preciziune geamul de la odaia intendentului, căci ușa liceului era

închisă. Piațeta mi-a dat-o d. Vasile Popp, din comitet, și ar părea o inven­
ție umoristică dacă n’ar fi cît se poate de serioasă. D. Vasile Popp aduna
de pe jos și din Cișmigiu pietre și bolovani. Oînd se vedea prevăzut cu
LU

cantitatea de proectile îndestulătoare, se îndrepta către geamul intenden­

tului și-l lua la ochi cu o pietricică sau cu un sîmbure de roșcovă mai
întîi. Aștepta nițel și alegea o piatră ceva mai mare și iar asvîrlea cu o
piatră în geamul intendenței. Poate că intendentul dormea, căci era după
RA

prînz, sau că trecuse într’altă odae. Pietrele creșteau și putean ajunge les­
pezi. Deodată intendentul sau portarul se arăta la geam furios și intero­
gativ. D. Popp îi făcea un semn. Trebue să fi fost un semn complex după
NT

care paznicul imobilului putea să-și dea socoteala că omul cu coinacul era
Scriitor romîu, că dorea să intre în liceu și că societatea sciitorilor romîni
voia să ție ședință „extraordinară. “ Toate ședințele societăței erau extra­
CE

ordinare, ceea ce cred că va reieși și din acest articol.

Ședințele societăței repet că sînt nespus de rare, o rărime ce permite
valoroasei noastre companii să ducă un fel de jumătate de viață, inexpre­
sivă și inutilă, iar comitetului un repaos agreabil. Ele nu au în deobște nici un
I/

efect și sens chiar cînd s’a luat o hotărîre. Așa, președintele adunîndu-ne în­
tr’o bună zi ne-a comunicat celor puțini cari veniserăm, că Ministerul do­
AS

rește să dea scriitorilor — nu societăței — suma de trei mii de lei în pre­

mii. Desființînd premiile dela școlile primare, ministerul, lovit, probabil, de
un regret, ținea să dea suma hotărîtă sub această formă, scriitorilor ro­
UI

mîni. Președintele, la obiecțiile membrilor, ne li muri că: d. Ministru dă a-

cești bani fără nici o discuție și că trebuesc primiți așa. Unii au mers pî-
BC

nă la a propune respingerea banilor. Un premiu dat de un scriitor altui

scriitor, într’o societate de membrii egali în drepturi și datorii, este imoral.
De altfel societatea nici nu-i o academie; lucrul de care nu se vorbește
niciodată în ședință e mai ales arta scrierei. Se pot da bani în vederea
 FACLA .’.‘355

Y
proastei stări materiale a membrilor săraci dar nu ca o încurajare, ca un
premiu. Pe lîngă că cei cari decern premiile pot fi în situația celui care

AR
îndrăznește prea mult față de un scriitor superior lui, umilit, mai este fap­
tul greutăței de-a se adopta un criteriu pentru o aplicare atît de delicată
si preferința firească a premiilor pentru mediocritate.

R
S’a mai propus în aceiași ședință ca banii ministerului să servească

LIB
de prim fond al cassei goale — și să se închirieze un local permanent, „i-
dee care președințelui îi displace foarte.— Față de atîtea păreri și de a-
ceastă rezistență mai cu seamă la ofranda ministerială, se fixă o ședință
viitoare, tot extraordinară, ca să se discute atunci minuțios întrebuințarea su.

ITY
mei de trei mii de lei.
Care nu ne-a fost mirarea să constatăm că în răstimp, suma găsise
o destinație și fără discuția noastră, că fusese împărțită în premii și dată dom­
nilor Cutare. V’ați întrebat poate de ce mai fuseserăm convocați și de ce se

S
nrevăzuse o ședință în vederea unei hotărîri ce se putea lua și fără avizul
ER
nostru. Ei da, fiindcă nu v’am vorbit încă de ședințele comitetului. Cînd doi
membri din comitet se Întîlnesc din întîmplare într’o cafenea, ei se învoesc
numaidecît să țină stante-pede o ședință — și o țin. In momentul acela
NIV

ei reprezintă toată societatea, numai să fie și președintele launa din cele două
halbe. Președintele face singur cît doi — d. Gîrleanu a rezolvit o importan­
tă problemă: egalitatea lui 2 cu 1. D. Președinte are două voturi. De
fapt el are o sută și nu mai știu cîte, căci hotărîriie lui sînt cît societatea
LU

întreagă și suprimă orice utilitate de, adunare de membri.— De ce a ținut

președintele ca suma de 3000 de lei să fie împărțită ? Pentru ca să-și asi­
gure simpatiile unui număr de membri cari în timpul din urmă simpatizau
cu o extremă stingă, ca să zicem astfel, ce se forma în centrul pîn’aCj
RA

pasiv al societăței. Drept e că’n parte a reușit.

Din întîmplare uneori în ședință se tace cîte o propunere care ar
da de lucru societăței. Atunci președinția care dispune de două energii la
NT

vot și de zero plăcere în acțiune, se simte indispusă și amînă. Societatee

s’a obișnuit ca discuțiile să aibă loc în totdeauna într’o ședință „viitoare14 și
desigur „extraordinară". Ultima ședință s’a ținut acum o lună. Unii din
CE

noi crezuseră că a venit timpul să se regulamenteze raporturile dintre au­

torii speculați și editorii înavuțiți din literatura lor. Acest lucru a deter­
minat, denumă’nșel, însă-și constituirea unei societăți a scriitorilor; căci
în primele rînduri ale statutului figurează , Apărarea drepturilor și intere­
I/

selor morale (?) și materiale ale scriitorilor. Societatea — zice și art. 3 din
Regulamentul interior — va ăpăra drepturile scriitorilor față de editorii
AS

de literatură romînă-* E ghiersul unei dorințe dsla întemeierea societăței, a.

nul dela Hristos 1909.— Alături de ghetele foarte americane ale d-luiVic.
tor Eftimiu e penibil să vezi picioarele aproape goale ale unui coleg al lui. A-
UI

ceste picioare trebuiesc într’adevăr apărate. E decent ca ședințele'să nu ne

facă impresia unei adunări în care stăpînii au venit cu slugile și cămilele
BC

lor, La propunerea editorială m’am asociat și eu, dacă nu cumva am și

făcut-o. Personal lucrul nici nu mă privește, nefiind un scriitor fecund și
un client al editorilor. Sunt însă printre colegii ei în societate unii cari
își ascultă cu pasiune mîncărimea de condei și pe care-i împinge să se scar­
pine cu sete și nevoia. Și mai sunt scărpinătorii de mîine, autorii de mîine,
 356 FACLA

prozatorii și poeții de mîine. Cutare editor cumpără pe nimic un manuscris

care se va tipări în mii și zeci de mii de exemplare. Autorul trebuie să-și

Y
Tezerve dreptul asupra unei desfaceri atît de importante. Propunerea s’a

AR
mai făcut și pe vremuri; d. președinte însă, trebuia să credem că motivat
aîmpiedeeat-o să se realizeze. Acum o lună s’a învoit să o discute... peste
-trei săptămîni. Membrii trebuia să se adune din nou Duminică în ziua de

R
29 April. Cînd ne-am dus, conform înțelegerei, în ziua de 29 April, la li­
ceul Lazăr să „discutăm11, eram la ușe șease inși iar ușa era închisă. D.

LIB
președinte nu era nici la ușă. Poate că așezați în front războinic și bom-
bardînd liceul eu pietre, cum ne învățase d. Vasile Popp, am fi ajuns să
facem toți șease inși o ședință fără de comitet. Ne-am împrăștiat totuși îa
liniște și cu hotărîrea emisă de d. Karnabatt și primită de toți, să... iscălim

ITY
o protestare. Ou toții n’am iscălit o protestare ; singur iscălesc rîndurile
acestea.
** ,
*

S
N’ar fi de prisos să ne întrebăm și care a fost activitatea societății
din 1909 pînă azi. ER
In afară de împărțeala celor trei mii de lei, societatea a dat cîteva
„șezători" literare (cu o plată, din care nu s’a ales nimic). — Societatea a
făcut cîteva vizite Majestății Sale Carmen Sylva, în auzul căreia s’au citit
NIV

cu suspine și pizzicato, povești și stihuri. D. Dragoslav a trebuit să se îm_

pacheteze într’o redengotă și alți literați au fost siliți să-și schimbe gulerul
coclit de soi, îa latrina vreunei cafenele, pentru ca să fie prezentabili.
Ii vedeai pe scriitori, unii superbi, alții'dîrdiind, ieșind caravană dela Palat.
LU

—Societatea a scos un Almanah ai Scriitorilor Bomîni, cît se poate de

mizer. De ce a fost scos ne’ar putea spune d. președinte. Primit rău sau
mai bine zis, bine, de d. Chendi în Luceafărul, prima grije a președintelu
RA

față de acest om primejdios a fost ca să și-i împace, oferind d-lui Ohendi

cel mai mare premia de 3000 de lei „pentru meritele sale literare excep­
ționale” — sau o frază în gustul acesta.—
NT

Să nu uităm telegramele oficiale care s’au trimis, de societate unor

personagii, qui... s’en foutent.
Aceasta-i toată munca societății pe timp de trei ani, care, în fond
CE

e o activitate a prezidentului său. Acestuia se cade să-i subliniem meritu]

de-a cunoaște arta prezidenției și de-a practica-o cu dibăcie.
*
❖ *
Dacă nu reiese din acest rînduri că președintele urmărește două
I/

scopuri complimentare: de-a se zădărnici acțiunea societății și de-a-și pre

^ungi d-sa indefinit prezidenția care i-a creiat un titlu oficial și poate că și
AS

avantagii speciale, vom face să reiasă noi acest lucru, declarîndu-1.

Nu reiese în niciun caz că societatea slujește literatura și pe lu­
crătorii ei. Pasul ei de pînă acum duce la colacul de piele al funcționarului
UI

inamovibil ministerial. Societatea trebuie, credem noi, să-și capete liber,

tatea indispensabilă sau să piară, acum, în zilele-i cele mai delicioase.
Poate că scriitorul genial care deosibește epoca noastră din timp, nici nu
BC

face parte din societatea scriilorilor romîni ; poate că el e tipograf, medic

sau rîndaș la calul vreunui boier, rămîne de dovedit că societatea îl are
 FACLA 357

printre memrbi ei, cei mai asupriți. Respectul față de profesia noastră, față
de artă, față de cei străini de societate și mai buni de cit noi, ne impune o

Y
independență pe care d. Gîrleanu, dimpreună cu majoritatea comitetului său>

AR
pare puțin dispus să o priceapă.
Societatea datorește, evident, statului partea din viață pe care orice
instituție romînească este adusă, și cu dret cuvînt, să și-o tragă din acest
rezervoriu al tuturora. Insă e-o pornire a societății noastre de-a confunda

R
prea mult instituția cu persoanele și o abdicare în fața persoanelor sus-

LIB
puse. Deși societatea respinge ideeia ca scriitorii romîni de origină străină
să facă parte din societate, prezidenția de onoare a fost proclamătă pentru
Regina. Evident că la Carmen Sylva se respectă în acest caz titlui și nu
calitatea do scriitoare. De la cite sute de mii de lei în sus rentă începe un

ITY
străin să fie scriitor romîn, ar fi de precizat D. C. Aripn a fost procla­
mat și d-sa președinte de onoare pentru un motiv analog : d. Arion este
ministru. Dacă ar fi fost numai Arion societatea îl ignora cu desăvîrșire.-
D. Arion nu-i un ministru etern ; alt ministru și alt partid politic va lua

S
guvernul Președinte de onoare va fi ministrul de atunci. In felul acesta
ER
Societatea ajunge o slugă prezidentul ei „activ",un vistavoi. Orice propunere
jenantă pentru carevadin guverne asigurată dinainte de sterilitate. D. Banu de
pildă, a înființat o casă de editură. Cînd d-sa va fi secretar la ministerul
NIV

Instrucției publice sau chiar ministru, societatea va fi nevoită să-și amen­

deze pretențiile, căci „Flacăra" va scoate în editura ei, Misterele unui
Dovleac cu Barbă sau Crima dela Meyerling.
* * *
LU

Că voi mai face sau nu, parte din Societatea scriitorilor romîni am
creionat rindurile de mai sus, care, în parte sau în total răsfrîng părerile
celor mai mulți membrii și ale tuturor scriitorilor cari nu fac parte din satul
RA

nostru fără cîini, cu o intenție bine lămurită E-o cale legală și în socie­
tate care consistă în a nu te lega de acțiunea ei, căci d. președinte se
simte atins și s’a prevăzut în Regulament că „personalitățile“ sînt in­
NT

terzise. Adoptăm deci ilegalitatea, mai vie și mai sonoră.

Credem că d. președinte trebuie să se decidă sau să-și modifice ve­
derile sau, în imposibilitate, să se demită și să-și lase locul, ca toți to­
CE

varășii săi prea împovărați, unor membrii activi și hotărîți. Sau în sfîrșit
să dizolve societatea.
T. Argliezi.
I/
AS
UI

Numărul viitor al „FACLEI", consacrat sărbătorii

de W MAI, va apare și va fi pus în vîiuare în toată
BC

țara
Joi dimineața 10 Hai
 Y
R AR
LIB
S ITY
Teleor a publicat odată o poezie frumoasă : O fecioară, de peste
ER
patruzeci de primăveri, care se usca întocmai ca o floare în glastră,
în așteptarea vre-unui mire care nu mai venea, își petrecea ceasurile
lungi ale așteptărei citind dramele de amor de prin gazete, și de cîte
ori vedea că un tînăr s’a sinucis pentru o fată, exclama din adîncul
NIV

sufletului și cu adîncă melancolie :

— E-eh! Toți tinerii cu sentimente, greșesc adresa!
Fără voie mi-am adus aminte de această poezie, cînd am citit
articolul d-lui lorga din Neamul Romînesc, cu privire la oaspeții
LU

francezi, cari au fost prin București.

Ca și fecioara lui Teleor, — curios, și apostolul dela Văleni are
tot 40 de primăveri •— d. lorga exclamă cu adîncă melancolie:
— E-eh! Toți oaspeții francezi, greșesc adresa!
RA

Se duc ei unde se duc, dar acolo unde ar trebui să se ducă, nu

se duc. Și d. lorga știe unde ar trebui să se ducă toti străinii de sea­
mă cari trec prin Romînia și vor să ne cunoască tara. Dar dacă lu­
NT

mea ticăloasă și partidele au complotat, toate, împotriva Vălenilor !

Ei, dar lasă ! Va veni odată vremea cînd oaspeții ce ne vot veni,
vor lua direct drumul locuinței ofensatului de azi. Atunci lucrurile
vor intra în ordinea firească și fecioara de 40 de ani dela Văleni, va
CE

scăpa de melancolie.
„Va trebui însă cîndva — spune d. lorga —• să poftim alti oa­
meni, și pentru a li arăta alte lucruri, căci la iubirea Franței ținem,,
și ea poate veni numai dintr’o cunoștință adevărată".
I/

Alfi oameni, firește, nu de-al de Roussel, Deschanel sau Clare-

tie, cari nu cunosc drumul Vălenilor. Și va trebui să le arătăm alt­
AS

ceva, iată cam ce :

„Profesorul Bemont îmi scria după vizita sa, că două lucruri
solide și frumoase avem : țăranul de azi și arta de eri. Ca să se știe
UI

aceste lucruri însă trebuie ca gazda aici să nu mai fie bancherul tri­
vial, mîndru de sala lui de mîncare, ci iubitorul adevărat al frumuse­
ților ascunse în vechiul castel". Qazda ar trebui să mai fie — adăo-
BC

găm noi pentru mai multă preciziune ■— un om, pe cit posibil nalt,
să ajbă barbă plină, să stea cu un umăr mai sus decît cu celalt și,
dacă se poate, să locuiască prin preajma Vălenilor, dacă nu chiar în
Văleni. Cînd vom găsi o asemenea gazdă, vom putea primi și alti
oaspeți, cărora să le arătăm cele două lucruri solide și frumoase ce
avem, țăranul de zi și arta de eri.
 FACLA 359

Adică, cum țăranul de azi ? Să arătăm străinilor pe țăranul de

Y
azi ? Pe țăranul adevărat, cu sărăcia lui, cu ignoranta lui, cu pelagra
lui, cu mămăliga lui mucegăită făcută din făină de porumb cu pă-

AR
mînt, cu bordeele lui de troglodiți, cu vînătăile lui de pe trup, lăsate
de bicele proprietarului, jandarmului și perceptorului, cu acea nemai
pomenită mizerie care a făcut din țăranul nostru o păcătoasă vită de

R
muncă, veșnic bătută și călcată în picioare. Să arătăm străinilor pe
țăranul acesta ? Dar asta e trădare de neam, cea mai mare trădare

LIB
ce se poate închipui. Au oare n’a acuzat d. lorga pe d-rul Racovski
că bârfește tara și o compromite, atunci cînd a ridicat în fata străi­
nătății un colțișor al perdelei tricolore, care ascunde tragedia isto-
virei unui neam întreg de o mînă de stăpîni lacomi și nemiloși? N’a

ITY
strigat atunci d. lorga, mai tare decît chiar d. Ionel Brătianu : Tră­
dare ? Și iată că acum însuși d. lorga se oferă grațios să fie gazda
care să arate străinilor arta de eri și.... pe țăranul de azi!
Ei, dar d. lorga e diplomat, și știe ce știe. Țăranul de azi ? —ia-

S
tă-1 : e d. Zelea Codreanu, ras, spilcuit, îmbrăcat, mă rog, aidoma
ca în Cobzarul. La ce bun și alt țăran ? El îi reprezintă pe toti. Și
ER
după ce străinul va strînge mîna d-lui Zelea Codreanu, convins că a
cunoscut pe adevăratul țăran romîn de azi, gazda, ascunzîndu-și în
barbă un zîmbet șiret, îl va duce să-i arate și arta de eri, ascunsă în
NIV

vechiul castel care, dacă „e încă și astăzi usurpat de acel prost lău­
dăros", mîine, bun e Dumnezeu! va fi usurpat de altul mai puțin
lăadăros.
I. N. Robu
LU
RA
NT

aaaâaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaâaaaaaaaaaaâaaaaaaaaaaâaaaaaaaaaaâaaaaaaaaaaaaaaaa

SMITH PREMIER I
CE

li
I/

Cea mai Scrisul vizibil

AS

perfecționată Claviatura
mașină de scris completă
UI

Deposltul central și reprezentant pentru Romînia

BC

ALEXANDRU PRAGER ® C1» S

Pasagiul Rom în 241 — BUCUREȘTI — Telefon 17/25
t:
VYVKYYYT'VVYYOVVrVTYYTVVYVYT ^rrT-TTVYTTYVrr?FTTn?țVrmnMTVTtTyYYVTrTfTTTț^
 Y
R AR
LIB
ITY
Un exemplu de întrecut.— Telegraful ne-a Înștiințat că Paria*

S
mental australian a votat o lege după care șeful opoziției din Parla­
ER
ment va fi plătit cu 18.000 de lei anual din casa statului. Aceasta pen­
tru ea el să .poată fără nici o grije. să se dedea acțiunii de controla
faptelor guvernului. Rostul reformei este ca opoziția să fie și ea răs­
punzătoare de tot ce face guvernul, dacă nu va fi combătut în mod
NIV

espres un proiect de lege sau o procedare administrativă.

Exemplul acesta trebue imitat și chiar întrecut. Să se facă și
d-lui Ionel Brătianu o leafă. însă nu de 18.000 ci de 180.000 sau chiar
1.800.000. S® gg
Se afirmă chiar că d. Maiorescu a și sondat pe d. Ionel Brătianu,
LU

dar — veți crede-o? — d Brătianu a refuzat. D-sa înțelege să fie în

permanență la putere și deci nu-i mai trebue leafă de opoziție-

Jokey șlWatmon.— In lupta încinsă între jokeyul Marghiloman

RA

și watmanul Brătianu, până acuma amîndoi sînt învinși: și jokeyul a

căzut de pe cal și watmanul a căzut din tramvai.
Dar va plînge mai bine cine va plînge la urmă. Noi sperăm că
tot watmanul va rămînea de căruță. Amin.'
NT

*
Prezidenție.— Măcelarii se vor întruni sub preșidenția d-lui dr.
Mendonidi, pentru a discuta chestiuni profesionale.
CE

De ce sub această președinție ? Noi știm că d. Mendonide, deși

doctor, nu este chirurg.
*
Stomacul d-lui Arion— Se anunță un nou banchet în onoarea
I/

d-lui C. C. Arion. Este ministrul cel mai banchetofag din cîți am avut
vre-odată.
AS

Se crede că în loc de program politic d-sa are o listă de bucate

*
Robii cazoni.- D. N. lorga denunță prin Neamul un caz foar­
UI

te grav; un soldat-ordonanță care, drept pedeapsă, a fost pas la ge­

nunchi de ofițerul său.
Unde s’a întîmplat această barbarie ? D. lorga precizează; ,.pe o
stradă din Capitală, în curtea casei cu No. 45“.
BC

Bine că a dat numărul casei, de numele stradei nu era nevoeî

In așa condiții ministerul de război nu mai are obligația, nici măcar
de ochii lumii, să cerceteze cazul. Căci doar n’o să cutreere ministrul
toate casele cu N-o 45 pentru a descoperi pe ofițerul vinovat.
Așa știe d. lorga să apere pe cei mici și apăsați!______ ____
ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUiZ — Bucarești
Prețul 15Banî.
 No. 19
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
’ Facia

LIB
RAR
Y
1912
10 Mill!
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Era o vreme cînd pe pagina întii a ziarelor indeptndente

se repetau în fiecare an, cu litere de o șchioapă, cuvintele fa­
RA

tidice : 10 Mai, zi de doliu. In chenare negre, în articole vio­

lente, sufletele democratice sărbătoriau în fața slugărniciei di­
tirambilor oficiali, durerea reală, desnădejdea și speranțele cari
NT

se îndărătniceau să nu moară, ale acestui popor de iobagi.

Au trecut însă anii. Revenirea perpetuă a aceluiași 10
CE

Mai, cu tribunele lui nelipsite, cu defilările banale, cu stîlpii

tricolori înfipți la răspîntii, cu repetarea acelorași articole plate
și lingușitoare, cu aceleași mascaraue regale, purtate dela palat
la Mitropolie și de-acolo la statuia lui Mihai-Viteazul, trebuia
I/

să înece în mlaștina platitudinei, sub enornitatea desgustu'ui

AS

Și-a scîrbei, ultimele pîlpîiri de revoltă mîndră și îndrăzneață.

Noi, cei din generația de astăzi, am ajuns să ne uităm ca
ia o epocă de eroizm și de luptă, leț vremea cînd pe pagina
UI

intîi a ziarelor independente, se puteau încă scrie cuvintde

răsbunătoare : 10 Mai, zi de doliu.
BC

Astăzi nu le-ara mai putea spune.

Sfirșitul domn ei regelui Carol se stinge într’atîta medio­
critate, într’atîta uriciune de intrigi și de patimi sterpe, încît
mai de grabă am vărsa peste alaiurile oficiale ale zilei de 10
Mai, decît să ridicăm steagul indoliat al răzvrătirii.
 364 FACLA

Y
Acum cincisprezece, două zeci de ani, regele Carol repre­

AR
zintă cel puțin forța inertă, neînvinsă, a reacțiunei. Năzuințele
democrației găseau întrînsul un adversar de temut. In jurul
coroanei, la picioarele tronului, se strîngeau neîmpăcați și ho-

R
tărîți toți dușmanii Poporului. Era un merit și un curaj să

LIB
lupți cu dînșii.
Pe cînd astăzi !
Priviți palatul din care se vor revărsa acuși, amestecate
și contopite, fracurile politicianilor și fireturile lacheilor. Cu

ITY
cele două aripi turtite la pămînt ca două labe de pradă, cu zi­
durile dintre ferestre în fund, ca un șirag de dinți, palatul re­
gal pare simbolul vieții și aspirațiilor regelui Carol. 'Rege că­

S
mătar, rege vîrît pînă la galoanele chipiului în afaceri și în
ER
gheșeftari, rege interpus ca un samsar între partide ca să poată
lua comisionul Lui din fabrici, din petioluri, din zahăr, din
hîrtie, din acțiunele societăței de tramvae, cum vreți să ne luptăm
NIV

cu dînsul, și cum vreți să vedem în sărbătorirea omului aces­

tuia, în care supraviețueste numai setea nestinsă de aur, o zi
de doliu pentru popor.
LU

Nu, ziua de 10 Mai nu mai este, nu mai poate fi o zi de

doliu.
Ea este scîrba, umilința și marazmul.
RA

Iar cînd de-alungul străzilor Capitalei, astăzi ca și în atîtea

alte dăți, oficialii vor petrece în alai mascarada regală, noi ne
NT

vom întoarce privirile cu dezgust și amintindu-ne de dimineața

aceea biblică în care privirea profetică a bătrînului Moise a găsit
poporul evreu ingenunchiat în fața vițelului de aur, vom simți
CE

peste suflete trecînd vanitatea progresului și, privind caleașca

Molohului regal, vom scrîșni printre dinți:
— Zece Mai, zi de rușine !
I/

N. D. Cocea
AS
UI
BC
 FACLA 365

Y
10 MAI

AR
Era un obicei al rarilor noștri democrați, pînă acum cîțiva ani,

R
să socotească 10 Mai o zi de rușine și de doliu. Și e bine că obiceiul
a fost părăsit. Protestarea lor sinceră era singura parte serioasă a

LIB
unui spectacol esențialmente comic și banal. Zi de caraghiozlîc sol­
dățesc, de josnică ipocrizie, de cutezătoare sfidare a suferințelor unui
popor întreg: iată ce a fost, ce este, ce pare a rămîne 10 Mai.
Sărbătorim închegarea și triumful „Romîniei Moderne11?
Sărbătorim „viteaza noastră oștire"?

ITY
Sărbătorim pe „Marele nostru Căpitan"?
Romînia lor modernă! Viteaza lor oștire! Marele lor rege!
Șase milioane de oameni în ignoranță, boală și foamete, ză-
logite marei proprietăți, lipsite de drepturi politice și de orice drep­

S
turi, trecute de sub jugul turcesc >sub acela al arendașilor și al pro­
prietarilor. Iată Romînia lor modernă, cuceritoarea Independenței și
ER
a Regatului. Iată ce se sărbătorește la 10 Mai. Iată ce nu este, ce nu
poate fi o sărbătoare națională.
Viteaza lor oștire! Plevna? Grivița? Rahova? Sînge risipit în
NIV

zadar! De n’am fi trecut Dunărea, ni s’ar fi dat și independența și

regatul. Ba, poate, nu ni s’ar fi răpit Basarabia. Ori smulgerea celor
trei județe a fost răsplata vitejiei noastre?
Altă ispravă a bravei noastre armate se sărbătorește la 10 Mai.
LU

Victoria ei — o! aceasta într’adevăr mare — asupra țărănimei răscu­

late. Răpunerea a 11.000 de suflete înfometate. Și dacă aceasta e oș­
tirea ce părăduește pe stradele Capitalei și va fi aclamată, — poporul
hare ce căuta acolo.
RA

Sărbătorireae marelui lor Căpitan! Aci spectacolul devine dez­

gustător. Nu spectacolul — să ne înțelegem — sărbătorire! unui rege
străin, și de țară și de neam; nu serbarea Statthalter-ului Romîniei
moderne, ci priveliștea ipocriziei și a cinismului celor ce se pretind
NT

în sărbătoare îți urcă sîngele în obraz.

Cercetați-i! N’a fost unul care să nu-1 fi numit cămătar, care
să nu-I fi reproșat lista civilă, apanagiile, domeniile. Unul care să
CE

nu-1 fi numit încălcător al Constituției, trădător de neam, spion pru­

sian, ori să nu-i fi aruncat în față supremul... „știe de frică". Unul
care să nu-i fi amintit că tronu-i se reazimă pe tidve de țărani, ori
să nu-1 fi amenințat cu detronarea. N’a rămas unul care să nu-1 fi
învinuit că a înfrînt caracterele, că a înjosit, a cumpărat totul, pe
I/

toți, toate.
Totuși, turma celor ce au mîrîit împotrivă-i, l’au terfelit, l’au
AS

înjurat și i-au arătat pumnii în umbră, se ya prosterna, mîine, so­

lemn și scîrbos, la picioarele lui.
Cirezii aceleia fără nume poporul nostru nu poate aparține.
UI

Nu! 10 Mai nu este, nu poate fi sărbătoarea noastră națională.

Poporul care n’a doborât marea proprietate, care n’a cucerit
votul universal și n’a întronat republica, nu are ce sărbători, nu ara
BC

o sărbătoare națională.
Toma Drag’ll
 Y
R AR
LIB
Parada militară...

ITY
O strîngere dureroasă de inimă, un sentiment straniu.,
par’că mi s:ar prăbuși o parte din suflet, mă cuprinde de cite

S
cri privesc parada de zece Mai.
ER
Armata în haine de sărbătoare, strălucirea turburătoare a
armelor, regluaritatea mecanică a mișcărilor, sunetul alămuri­
lor și tropotul cailor, acea înșiruire ciudată de oameni aliniați
NIV
cari se scurg par’că trași de sfori nevăzute, pe asfaltul Bule­
vardului, nu mai reușesc să mă înfioreze și să mă umple de
admirație, fiindcă nu mai reușesc să mă înșele. Cel mult mă
gîndesc că guvernanții noștri, cari vîră în parlament propie-
LU

tari de mine și cămătari ai satelor și îmbrăcîndu-i în camașe

și ițari de mătase cred că ne dau iluzia că avem în fața noa­
stră țărani adevărați, ne arată și de zece Mai o armată de film
RA

cinematografic, care nu oglindește nici pe departe soldatul ro-

mîn, batjocorit și impiiat, gol și flămînd ..
Sărbătoarea zilei de zece Mai, cu inevitabila paradă mili­
tară, e o invenție a oligarhiei noastre tocmai în scopul de a
NT

înșela privirile, de a impresiona pe naivi, de a strecura în su­

flete teama nelămurită pe care o simți furișîndu-se în tine, ori
de cite ori auzi tropotit de cai sau zărești sclipiri de baionete...
CE

Acum 2—3 ani se propusese să se suprime parada aceasta

devenită banală și inutilă. Nu șitu cine făcuse propunerea, dar
ori cit s’a vînturat prin coloanele ziarelor, mărturisesc că n’am
I/

putut crede că se va realiza vreodată. Exibiția militară de 10

Mai cu toată îngrămădirea de fireturi și de cizme văcsuite, e
AS

doar o condiție de viață pentru oligarhia noastră. Pentru a

s ăpa de regimul feodal, Francezii au dărâmat Bastilia; în ziua
cmd la noi nu se va mai sărbători 10 Mai cu tot fastul mili­
UI

tar de acum, alcătuirea socială ce ne conduce ar li expusă unei

grabnice prăbușiri.
Țara noastră e de mult convinsă că întreaga guvernare,
BC

oligarhică de 46 de ani ne-a dus la un adevărat dezastru po­

litic, economic și social, că guvernanții au făcut din sistemul
constituțional o excroelierie și din instituțiile economice spe­
lunci de jaf și de necinste, că marea majoritate a acestui po-
 FACLA ■ 367

Y
por se zvârcolește în întunerec în nedreptate și în mizerie, și

AR
ar face poate o mișcare hotărîtoare ea să se scutere de oligar­
hia para zitară, dacă aceasta n’ar avea totdeauna la îndemînă
vechea poveste a sacrificiilor făcute pentru armată, „ca să fim

R
ori cîtid gata să ne apărăm mîndria și să ne sprijinim aspi-
rațiile".

LIB
Iată de ce parada de 10 Mai pasionează atita pe guver­
nanți, iată de ce defilează în aceasta zi soldatul chipeș, îmbră­
cate în haine anume păstrate, soldatul care e cu totul altul de
cît cel de toate zilele.

ITY
Cei ce cunosc îusă armata din cazarmă, știn că soldatul
îmbrăcat în ziua de 10 Mai ca haine strălucitoare e de obiceiu
purtat în zdrențe, e totdeauna flămînd, veșnic nedreptățit cu

S
sufletul clocotind de revoltă, cu o imensă scîrbă pentru o sar-.
cină pe care zadarnic încearcă alții să io arate ca o datorie.
ER
E soldatul căruia i se alocează pentru hrană 37 de bani,
37 de bani din cari toți jefuesc : de la soldatui-ordonanță cu
hrana trecută în bani pe cari nu-i primește niciodată, de la
NIV

căpitanul însărcinat cu aprovizionarea și pînă la colonelul co­

mandant care joacă la masa verde sfertul de pîine al solda­
tului.
LU

V’aduceți aminte de ordinul de zi dat acum cîtva timp

de fostul ministru de război N. Filipescu, prin care cerea co­
mandanților de unități să rupă din hrana mizerabilă a solda-
țiloi, pentru a cumpăra aeroplane 1
RA

Și de ce n’ar fi făcsit-o ? Nu sînt oare obișnu ți politicianii

noștri să ia totul dela țăran, fiindcă știu că el sufere totul ?
Și ce i oare soldatul în majoritatea cazurilor, dacă nu țăranul
NT

care flămînd acasă, trebue ținut flămând și la cazarmă, bat­

jocurii și împilat în satul iui trebue să fie tot astfel și cînd gu­
vernanții îl închid între zidurile cazarmei, pentru a apăra oii-
CE

garchia de o răzbunare legitimă și a veghea asupra averilor

strînse din munca unui întreg șir de generații de robi ai gliei.
Iată de ce oligarchia ține să i aplaude și să i salute în
fiecare 10 Mai, deși știe că ei nu sint decît țăranii aduși la
I/

orașe ca să se întoarcă în satele lor cu tifosul, cu sifilisul și

cu ottica boerească.
AS

Cazarma are grije să le dea toate astea. Ea formează pun­

tea de trecere între ignoranța și sărăcia satelor noastre și între
deșiriul și necinstea orășenească.
UI

Dar totuși, guvernanții îi aplaudă și-i salută la 10 Mai,

îi aplaudă și-i salută fiindcă sint convinși că țăranii soldați nu
vor merge nici odată contra dușmanului. Dușmanul lor — o
BC

știu ei asta destul de bine — e arendașul, e proprietarul, e

întreaga oligarhie care de 46 de ani îi ține departe de ori ce
drept, dar nu contra acestora vor ridica soldațli noștri armele.
Vor merge mai degrabă să încerce bătaia puștilor — cum
au făcut- o în 1907 — contra celor pe cari i-au lăsat acasă,
 368 FACLA

Y
în contra celor care ridică glasul pentru a cere o fărîmă de
dreptate, o viață mai omenească ori o bucățică de pămînt.

AR
Contra acestora — deși vor fi părinții și frații lor — vor
trage soldații noștri, căci sînt prea bravi ca să fugă din fața
primejdiei și prea proști ca să întoarcă arma împotriva celor

R
ce le comandă. Vor trage fără să clipească din ochi, vor trage
deși vor simți că odată cu glontele din armă, se smulge și o

LIB
fășie din sufletul lor bun și neștiutor de dreptate și numai
cînd îi vor vedea prăvălindu-se însîngerați, cu aceiași față brăz­
dată de durere și cu aceiași ochi plini de tristețe ca și ai lor,
și cu dreapta ridicată ca spre a-i blestema sau blagoslovi, —

ITY
numai atunci vor pune arma la picior și se vor îutreba năuci
de durere : de ce ? și acest de ce ? greu și înspăimîntător le va
sfredeli multă vreme mintea fără ca vreodată să aibă alt răs­

S
puns, decît doar gemete depărtate, glasuri sugrumate de groază...
Iată de ce, ori de cîte ori privesc parada de 10 Mai, simt
ER
par’că mi s’ar prăbuși o parte din suflet....
Alex. Filimon
NIV
LU

Șezătoare Ia Palat
RA

<După poveștirile scriitorilor c»

frecventează asemenea locai).
NT

Prtn geamuri largi năvală dă lumina...

Greoae stă într’un fotei Regina
Și, după masă, prinde să viseze
CE

într’un capot cu mîneci japoneze.

C’un gest nervos își pune brațiieta
Ș’o floare 'n păr prințesa Lisaveta.
Iar prințul Carol își închide gura,
I/

Ia ’n mînă „Flacăra11, cu gîndul dus ;

AS

Pe frații lui în scaune i-au pus

Și-acum așteaptă toți literatura...
UI

Răsună uși trîntite de păreți

Și busna dă o droaie de poeți,
Cu clacuri de’mprumut și redingote
BC

Pe talie, mai scurte sau mai lungi ;

Vin pantaloni în colorate dungi
Și pe parchet se tîrîe ciubote...
Sosește Cincinat dela Constanța
Cu gîngav glas să-și mornăe romanța :
FACLA 369

Y
„Ca să-ți cînt dintr’o chitară

AR
„Sub fereastră ți-atn venit —
„Era vară 1
„Liliacul înflorit...“

R
...Regina pudică și-a întors privire.».;
Și se gîndr.ște Ea că nopți întregi

LIB
A plîns pe culmea naiților Bucegi
Și Vîrfului cu Bor și-a spus iubirea.
„Era" — cum spune Pavelescu — „vară" ! 1...

ITY
Iar Dragoslav, cu mutra lui bai bară
Pășește, ca un monstru scos din „spirt*,
Dosind pe haină urmele de birt.
— Ah ! Eftimiu, Lovinescu, undi-s ?

S
L’ar nimenea nu știe unde sînt... ER
Rosetti Radu esă din mormînt
De-și cîntă cu glas straniu De Profundis.
Ca un sergent gornist bătrîn în grad,
NIV

Se umflă ’n trimbiță Stamatiad

(In „La Revue Roumaine" — revista lor —
E scris qu’il sonne de la trompette d’or).
LU

Tăcere... Eftimiu se arată ;

Prințesa îi surîde rușinată
Și ochii ei, în dulci clipiri, îl cer,
RA

Cum îl cerea Prințesa lui Voltaire

Pe zeul țărilor orientale.
NT

...Se ’nchină grav Alteții Ei Regale.

— Rămîi în preajma mea, poete,
Șă-mi fii de-apururi dulce paj ;
CE

Să-mi prinzi cordele roșii în plete

Și fiori albastre în corsaj.
— Eu pi-j 1 In arta mea sînt rege
Și demnitatea-mi voiu păzi-o.
I/

Ia-1 paj de Cincinat, Domniță, —

Eu sînt al Gloriei. Adio 1..
AS

Și pleacă Victor...
Principesa plînge...
UI

Se ’npurpurează zările de sînge.

Și cum din ceruri se revarsă seara,
Iși înstruește Cincinat chitara, —
BC

Dar i se stinge cîntul de iubire...

F.lisabeta intră’n mănăstire !
Proletar
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV

10 Mai la Mitropolie
LU

De cu seară pregătirile sînt făcute. Un covor gălbej a fost

așternut pe jos și pe de-asupra celui obicinuit, în rotogolul stră-
RA

nilor, șterse de praf. De a intrare pînă la el preșul e roșu ca

vinul, drum de catifea pentru strălucitoarele uniforme ale băr­
baților cu arme. Părintele luvenalie a bătut în ținte și a frecat
NT

cu peria vre-o patru zile la rînd, muncind de-abușile și poves­

tind lucruri „de lume“ fraților călugări tot atît de dibaci
de gură și de gîtlej ca și dinsul. Pe fața de cîrmîz a covoare-
CE

lor, în catedrala goală, părinții par niște lipitori pîntecoasi cari

și-au vărsat balta sîngelui băut, printr’o gaură nevăzută. Une­
ori, și tot pe brînci, cite un părinte se strămută din loc tîrîn-
du-se, și scoate din umbra unui străni un clondir, un pahar și
I/

un sifon. Se aude atunci un sfîrîit de cișmea, apoi o înghiți­

AS

tură grozavă. Bețivii b au de-a dreptul cu pîntecul și sug de

dinlăuntru, din fund, ca o bășică pentru injecții ; gîlgîitul lor e
voluminos și scurt.. Pe părintele Tudosie îl supără „catarama"
UI

de cîte ori se apleacă pe partea herniei; atunci el strînge din

gingii, se scoală pe genunchi și își lasă mai în jos sau își ri­
dică mai sus „cercul" scăpat de pe gîlcă.
BC

Luminările sînt primenite și noi, de ceară curată, și fla­

căra lor nemișcată, și albă, douăsprezece flăcări, pare ca niște
rînduri de garoafe de argint sau ca șașe perechi de luceferi cu­
leși de curînd. Cădelnițele de zile mari, cu sunetul lanțurilor
 FACLA 371

Y
dulce, au fost aduse de la veștmîntărie. Veștmîntarul se consulta

AR
cu Eclisiarhul dacă Mitropolitul va pune tiara de aur bătut, cu
muchile de mărgăritare și smaralde sau o mitră ușoară. Și ui-
tîndu-se unul la altul, ei își trec cu bunătate cutioara mică de

R
tabac. Eclisiarhul poartă un nas monumental și în latu­
rile lui, ca’n două țărmuri grase, ochii mici, cu' pleoapele roșii

LIB
umflate. Chiar cu mina sa, el pune pe velința de mătase a prea-
stolului c teva grăunțe mari de tămîie scumpă, parfumată, to­
pită și preschimbat! de călugări într’adins după o rețetă veche.
Regele își va desfăta mirosul în cea mai orientală și mai nu­

ITY
anțată esență.
Se va sluji cu tot Sinodul, ca’ntotdeauna de 10 Mai; do1
mitropoliți, șease episiopi, cu vicarii lor, șaisprezece arhierei la
un loc. Ei vin cite unul, pe ușa din dos, după ce și-au trimes

S
veștm ntele din vreme. Diaconii cercetează stofele aurite,
ER
căptușelile de mătase tare, trandafirie, violetă și solară,
cam toate de un soi, cumpărate din Piața-mare cu furniturile
pentru tapițeri. Unii episcopi vor fi ca niște canapele sculate
NIV

în picioare, alții ca niște paturi cu macat in arabescuri și ghir­

lande Veștmintele mitropoliei de Iași sînt deosebite. Le atingi
cu oarecare visătoare lincezire ; stiharul e al lui Veniamin Cos­
tachi; omoforul, rucavițele, tiară, epitrahilul, sita și cîrja vin
LU

dela Dosithei, care le-a purtat de mult, în foarte vechime. Cînd

te gîndești în biserica tăcută, în altarul învăluit de coaja vre­
mii, la dimensiunile unui secol, ele par vaste și goale ca niște
saloane ale lui Dumnezeu.
RA

Arhiereii au sosit și s’au cam îmbrîncit cu prietenie. Aș­

teaptă toți să sosească „Majestatea Sa“ cum zic ei, cu un accent
din topor. Dacă s’ar putea ei s’ar juca de-a leapșa și pînă la
NT

bătaia orelor zece și jumătate ar mînca o fleică, un cîrnat și

s’ar îndemna la niște vinișor. In respectul lor pentru cele nu­
mite de Rabelais la Tripe, arhiereii se referă la grătar și butie,
CE

cu diminutive: mititei, fleiculițâ, butoiaș, vinișor, păhărel — niște

diamant. Regele însă este „Majestatea Sa“ fiindcă nu se mă-
nincă.
Cînd sosește și Majestatea Sa, sinodul îl întîmpină cu
I/

sculele sfinte : evanghelie îmbrăcată în aur, cu copci de piatră

AS

scumpă, cădelnițe, trichere, cîrji.

Regele pășește rar. Cișmele lui răsfrîng aceleași lumini
longitudinale ca jobenele personagiilor oficiale. Mitropolitul
simte că i se taie suflul ; emoția tuturor e deopotrivă: frica.
UI

La ferestre, afară, stau stilpii cu blazoane județene și steagurile

moi, tricolore. Generali, ofițeri de toate rîndurile scapără din
BC

cite 40 de hășchii de foc pe pieptul lor, decorații, nasturi și

fireturi. Toată lumea strălucește ca o ogradă de fazani, păuni
și alte păsări brodate și decorative. In timpul slujbei cei mai
plictisiți par asistenții ; unii din ei privesc cu acelaș sentiment
de mirare cu care la Jardin d’Acclimatation urmăresc un ma-
372 FACLA

Y
riaj patagonez sau o înmormîntare afgană, reprezintată cu

AR
indigeni autentici. Ochii demnitarilor, ai marilor maeștrii, ge­
nerali și curteni, caută cu băgare de seamă la Rege, a căruia
siluetă impasibilă și elegantă ocupă, cu rigiditatea unui stîlp de
frontieră, a doua treaptă a stranei regale, toată ’n sculpturi de

R
aur și velur sîngeriu. Regele pare a număra firele de ibrișim

LIB
multicolor cu care-i cusut pe fața perinei de catifea de la pi­
cioarele sale, vulturul Țării-Romînești.
Cel mai atent la mișcările lai este Prințul moștenitor, în­
cadrat de fotoliul de-alături. Cînd Regele își mută brațul pe

ITY
piept ca Bonaparte, Principele și-l mută la fel. De ridică Re­
gele capul, capul Prințului se ridică. Niciun surîs pe fața Dom­
nitorului și nici un sentiment ; numai o undă curioasă parecă,
de ironie chintesențială. D. Dimitrie Sturdza e cei mai neliniștit,

S
se mișcă mereu, clipește des, și cu toate că cel mai pravos av-
ER
nic din miniștrii, ar vrea să se sfîrș'ească mai iute acest Te-
Deum. Arhiereii toți pe un rînd, la stingă, dacă nu cumva
se roagă, ei dorm, căci ochii, într'o reculegere asudată, li-s
NIV
închiși, s’ar zice cusuți gros, cu cînepa genelor.
Corul, tobele, muzicile, soldații... țepeni ca niște nemți de
porcelană de Saxa. Regelui i se pune subt picioare un scaun scund
de pe care urcă și ’ncalecă, destul de sprinten, mîngîindu-și
LU

cu o afecțiune particulară calul, înșăuat cu postav negru, măr­

ginit cu fir. A zis ceva pe semne, căci i a rămas mîna în aer
și i s’a clătinat uniforma.
Din ușa bisericci un schilod, cu cîrja subsuoară, își aruncă
RA

ochii desorbitați și muncește să vadă. E un cerșetor de biserică;

scărpinîndu-se violent pe pieptul desfăcut subt cămașa un­
suroasă, întreabă cu insistență :
NT

— Care-i Regele?... Vă rog care-i Regele, vreau să 1 văz..

— Iar sergentul care-i ține piept, din cînd în cînd pe de­
desubt, aruncă în burta slutului cîte un pumn solid, urmat de
CE

un geamăt cu sughiț :
— Blestematule!...
Ex-ierodiaconul losif
I/
AS
UI

ABONAMENTE
BC

In țara In străinătate
Pe un an Lei 7.— Lei 9.—
» 6 luni „ 4.-
FACLA 373

Y
Trăiaseă rebelei

AR
De patru-zeci și șease de

R
ori pînă astăzi augustele
mîini ale lui Carol de Ho-

LIB
henzolern s’au întins spre
a primi din mîinile înmă-
nușate ale vistierilor țărei
lista civilă.

ITY
De treizeci și cinci de
ori suma pe care poporul
o trimitea în visteria sulta­

S
nului dela Constantinopol,
a fost vărsată în buzuna­
ER
rele căptușite cu mătase
tricoloră ale sfetnicilor și
sub-sfetnicilor tronului.
NIV

De treizeci și una de ori

urechile locotenentului pru­
sac, au fost gîdilate în a
zecea zi a lunei florilor de
LU

strigătul: „Trăiască Rege­

le “ clamat cu adîncă sin­
ceritate de toată țara ofi­
RA

cială.
întreit prilej de sărbă­
toare, prin urmare: sărbă­
NT

toare pentru 10 Maiu 1866

cînd caldarîmul Bucureș­
tilor a avut fericirea să ia
CE

contact cu talpa tînărului

locotenent sosit dela Ber­
lin, sărbătoare pentru 10
Maiu 1877 cînd clasa stă-
I/

pînitoare a acestei țări și-a

proclamat dreptul de a ex-
AS

ploata numai ea pe mult exploatatul popor romînesc, sărbătoare

pentru 10 Maiu 1881 cînd o coroană de oțel prefăcea pe domn
în rege.
UI

Mare sărbătoare, întreită sărbătoare pentru oligarchia a-

cestei țări, oligarhie care ar da dovadă de cea mai josnică in­
gratitudine dacă nu s’ar prosterna astăzi la picioarele tronului
BC

și n’ar umple văzduhul cu strigătul de: „Trăiască regele!11 Căci

e sărbătoarea ei, sărbătoarea regelui ei, sărbătoarea binefăcăto­
rului și sprijinitorului ei.
Cum ar putea, în adevăr, oligarhia să nu fie recunăscătoare
regelui ? Oare nu i-a dat el poporul legat de mîini și de picioare
 ' 374 FACLA

Y
ca să-l exploateze și să-1 stoarcă cumva putea mai bine? N’a

AR
împărțit-o el în două taberi, orînduindu-le venirea pe rînd la putere
pentru a strînge pe rînd teascul storcător de aur ? N’a fost el
•principalul factor care a făcut ca poporul să stea mereu sub e-

R
pitropia oligarhiei și să fie ținut departe de ori-ce amestec în
trebile publice? N’a creat el armata, acel formidabil instrument

LIB
de apărare a drepturilor sacrosancte ale oligarhiei, acea arma­
tă care s’a purtat atît de vitejește la 1907, cînd oligarhia trecea
prin momente așa de grele ? N’a patronat el atîtea întreprinderi
patriotice, n’a contrasemnat el atîtea biruri cari au sporit ve­

ITY
niturile bugetare ale oligarhiei dela 100 la 500 de milioane ?
De ce n’ar fi veseli prin urmare stăpînitorii ? De ce n’ar
jubila foștii, actualii și viitorii miniștri, de ce n’ar aplauda po-

S
•liticianii mari și mărunței, toți aceia care se folosesc de starea
de ignoranță, de ticăloșie și de mizerie în care a fost adus ne-
ER
'norocitul popor în lunga și fericita domnie de 46 de ani a lui
Vodă Carol ?
Jubileze, serbeze, aplaude și aclame cu toții, politician!, o-
NIV
ligarhi și plutocrați, prostearnă-se cu toții la picioarele tronului
isbească-și cu toții fruntea de treptele palatului, căci acolo să-
'lăsluește regele lor, protectorul lor, providența lor, Dumnezeul lor!
LU

NARCIS.
RA

D. Stere protestează
D. C. Stere a fost acuzat personal de adversarii d-sale că
a făcut instigații și a provocat răscoala din 1907. D. Stere, in­
NT

dignat, a dat următorul răspuns:

— Aceia care mă acuzi că am provocat răscoalele ți to­
tuși nu mă dau pe mina procurorului, sînt oameni lipsiți de
CE

simțul moral.
D. Stere are dreptate, în principiu. Dar vorba-i: ce va­
loare poate să aibă la noi „dreptatea în principiu? Ce valoare
I/

au principiile la noi ?
Căci iată ce se întîmplă: 4. dr. Racovski a tost și d-sa
AS

acuzat c’a provocat răscoalele. Și a mai fost acuzat de ceva :

că a făcut spionagiu rusesc. Și de alt ceva încă : de atentatul
contra d-lui Tramvaiu .
UI

Dar de cite n’a fost acuzat doctorul Racovski ? Și cu toa­

te astea n’a fost dat pe mina procurorului. Mai mult: omul a
încercat ca să vie în țară ca să se dea el singur pe mina pro­
BC

curorului, dar a fost respins.

Cine a făcut toate aste ? Tot adversarii d-lui Stere, cei lip­
siți de simțul moral? Nu; le au făcut amicii d-lui Stere, prin
urmare — politicește vorbind — d. Stere însuși.
Atunci cum rămîne cu regulele morale? Sînt ele făcute
numai în beneficiul d-lui Stere?
Am dori o lămurire. B.
 Y
R AR
LIB
ITY
Libertatea presei și
Societatea scriitorilor romîni
S
ER
Ciae a luat parte la ședința de Duminică,6 Maia, a Societăței scrii­
torilor romîni a putut constata la unii membrii, cei mai calificați pentru
o pricepere inteligentă a lucrurilor, porniri obscurantiste și de absolutism.
NIV

Grupați într’un fei de stat sacro-sant, comiteto-crații nu tolerează să se

îndoiască v^ri-cine de perfecțiunea lor și, pentru libera discuț:e, acești pur­
tători ai făcliei culturale, simt o repulsie viloentă. Articolul meu din
„Facla“, de săptămîna trecută, face pe d. Angliei să ia față de mine o a-
LU

titudine cu care d-sa nu ne prea obicinuise, de burghez vexat de o teorie

negativă a proprietății. Nu se învoiește cu constatarea pe care toată lu­
mea o făcuse înaintea mea, că societatea ajunge cu cît trece vremea tot
RA

mai inutilă prin faptul inactivității ei. După d. Anghel, un scriitor cînd
intră în societate își lasă la ușă toate drepturile lui de om slobod și se
privează tocmai de puterea cucerită cu atîtea sforțări de civilizație, a liber"
tftții de presă. Scriitorul ar trebui să renunțe tocmai la mijlocul lui special
NT

de critică și apărare, la presă; să arunce condeiul în care se pricepe, celor de

alte bresle și dacă cineva dorește o îmbunătățire, o îndreptare, ca să-șl
exprime gîndirea, orice să facă numai să scrie ba.
CE

0 interpretare atît de absurdă a libertății presei, din partea-unei so­

cietăți de presă, poate conveni d-lui Anghe), nu mie. Dacă acesta, e prețul-
îi'evetului de scriitor romîn pe care’l dă membrrilor ei societatea, nu pot
I/

deeît să sfătuiesc pe ori ce scriitor r.esocietar să se ție cît mai departe

de diasa. Iată unde duce oficializarea unei bresle, împotriva căreia m’am-
AS

ridicat: la tăgăduirea rostului ei însuși.

* * *
Ședința s’a deschis cu o interpelare a unui d. Lăcusteanu, dela „Flacă-
UI

ra“, venit cu mandat într’adins. Se știe că am avut cu „Flacăra11 o răfuială-

destul de lungă, pentru ca să se priceapă tentativa acestei revisite dc-a se
rtzbana de-o înfrîngere complectă. De-aci d. Anghel, folosindu-se de tre­
BC

cerea d-sale pe lîngă societari, conduse, ca să zicem așa, atacul, însă cu un

insucces instructiv și pentru noi și pentru d-sa. Nici lovitura d-sale cu
(|enrisia din societate, nu făcu presiunea ce se putea aștepta asupra mem­
brilor, cari în parte, trebuie să o recunoaștem cu elogii pentru spiritul lor
de independență, subit exprimat, n’au priceput că opinia d-lui Anghel tre”'
b'-iie să exprime totul. D. Anghel a debutat greșit și a căutat să persiste
 37K FACLA

Y
din amor-propriu într’un sens care ne’ar veni greu să credem că era sin­

AR
cer simțit de d-sa. Să recunoaștem și un lucru, fără să vreau să jignesc
pe cineva, că daeă în scrierile sale, d. Anghel este singur, în societate
este dublat de soție, da d-na Anghel, membră și d-sa. nu numai în socie­

R
tate dar și în comitet. Bezultatele alianțelor și înrudirilor se știe din ex­
periențe lungi, că nu-s cele mai bune și noi ne-am mirat să vedem făcînd-

LIB
parte din același comitet soțul și soția, după cum ne-ar fi mirat părintele
și fiul sau fratele și sora. Se înțelege că în felul acesta d. Anghel dispu­
ne de două voturi, atunci cînd orice membru, afară de președinte, se folo­
sește numai de unul. Puneți, într’o hotărîre de luat cele două voturi ale

ITY
președintelui cu celelaltee două ale prietenului său d. Anghel și majorita­
tea este asigurată.
Foarte lesne, dar tot atît de urit de mulțumit vre-o doi trei mem­

S
brii mi-an cerut o meschină^retractare pe care am refuzat se înțelege, să o
dau. Sau o explicare pe care iară-și o las să fie trasă din chiar articolul meu
ER
căci explicarea la explicare e un fel de coadă la coadă. Oricine a putut vedea
sensul de îndreptare al articolului meu. O îndreptare s’a și produs; ședința
a fost interesantă și vie : ședințele au început să se îndesească iar mebrii
NIV
au înțeles că este timpul să se înceapă și lucrul. Poate să urmeze și o pre­
facere a comitetului. Să comentez intențiile foarte clare din articolul
trecut. Pentru ce? Undei acea subtilitate superioară a scriitorilor de care
ni se vorbește atîta ? D. Anghel a tradus pe Verlaine, care scria:
LU

De la musique avani toute chose...

La nuance, rien que la nuance...
;și cere zadarnice și puerile declarații, ca : Eu subsemnatul declar că am
RA

voit să zic așa...

S’a propus și un vot secret „de veștejire“ la adresa mea, pedeapsă
care nu există în statut, fără aluzie la viața veștedă de pînă acum, a so-
NT

cietăței. împotriva acestui vot secret de lașitate față de o atitudine foarte

limpede și pe față, s'au ridicat puternic mai mulți membrii, între care D-ni
Beldiceanu, Demetrius, (Jalaction, Karnabat, Oreste, Popp... a căror ținută
CE

•■demnă trebue relevată și o relev ca o satisfacere nu pentru mine dar pen­

tru onoarea de om.
Ședința luă sfîrșit cu o așteptare de 7 zile, propusă de d. D Teodo-
rian și foarte ca greu primită de d. Anghel care cerea urgența sumară.
I/

Fie că se așteaptă din parte-mi o dezicere, fie că se nădăjduește că nu­

AS

mărul partizanilor se va spori în ședința viitoare, faptul însă e bine spe­

cificat în regulament, eliminarea unui membru din societate nu se poate
face decît cu majoritatea membrilor înscriși. Aceasta în ce privește pe
UI

societari. Mie personal, orîcum îmi este tot una. înainte de toate știu că
trăiesc în orientul cu ceruri splendide și în lume strîmtă. N’am cerut să fiu
membru al societăței, nu cer să fiu ținut într’însa și nu cedez cu niciun
BC

preț să mi se tăgăduiască dreptul libertății de opinie. Țin totuși ca soci­

etatea sau să-și justifice existența și să lucreze — sau să repauzeze întru
Domnul, primitorul părintesc al tuturor bolnavilor, al tuturor săracilor, al
tuturor zadarnicilor.
T. Arghezi
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Avem și noi laliții noștrii?
NIV

Neamnl Romlnesc, a primit de la „o persoană de distincție11 o

statististică a falimentelor. Și d. lorga jubilează: pe cînd evreii dau
LU

170 de făliți, romînii dau numai 158. Deci — așa și pe dincolo (e de

prisos să mai reproducem concluziile d-lui lorga, pentru că ele se în­
țeleg dela sine.)
RA

Noi credem că d. lorga a primit statistica de la un băiat din

centre, prin urmare nu de la o persoană de distincție, ci maximum
dela o personicică de distincție; căci numai un băiat din centre poa­
NT

te fi destul de naiv ca să nu priceapă că această statistică e defavo­

rabilă tezelor naționaliste.
In adevăr, piuă acum ni s’a spus că comerțul e acaparat de e-
CE

vrei; și numai pe ici, pe colo, se găsește și cile un comerciant romîn.

Dacă aceasta e adevărat, atunci stăm foarte prost: evreii, cari repre­
zintă aproape întreg comerțul, au numai cu 12 falimente mai mult de
cît romînii cari abia dacă au, în toată țara cîteva sute de stabilimen­
I/

te comerciale.
Dar mai e ceva! personicică de distinție a eamului, deși se bu­
AS

cură că romînii au numai 158 de făliți, vrea totuși să reducă și acest

număr. Și atunci zice „din cei 158 de făliți romîni, cîți vor fi greci,
bulgari ori sîrbi 1.
UI

Și aceasta iarăși nu-i în favoarea tezei naționaliste, pentru că

noi am spus în tot-deauna că streinii se strecoară printre romîni, mai
exact: că sînt primiți ca romîni, așa că lupta dusă contra evreilor
BC

este în realitate pentru greci, bulgari, etc., iar romînii nu se aleg cu

nici un profit.
Lăsînd însă la o parte personicică de distincție a Neamului Vo-
mutesc să dăm nițică învățătură d-lui N. lorga. Nu se operează așa cu
statisticele. Trebue împărțite falimentele pe categorii și pe regiuni, ți-
 378 FACLA

Y
nîndu-se socoteală de proporția dintre negustorii romîni și streini, de

AR
caracterul falimentelor (cinstit ori fraudulos,) de cauzele lor; lipsa de
capital, lipsa de pricepere, sau starea generală a pieței, etc.
Ținînd seamă de toate acestea și de multe altele, se poate trage

R
o concluzie favorabilă., nu zic ideilor, pentru că n’are- dar sentimente­
lor d-sale. De pildă: numărul cel mare de falimente romînești — căci

LIB
e mare, iar nu mic, cum se laudă d. lorga — s’ar putea explica, e-
ventual, prin aceea că comerțul romîn, nu poate rezista concurenței
evreești.
Nu zicem că aceasta e părerea noastră: ca să putem deduce ce­

ITY
va din statistica publicată de d. lorga, ar trebui tocmai ca ea să fie
prezentată altfel de cit este. Dăm numai un exemplu ca să se vadă că
d. lorga n’are grija nici să se lămurească pe sine însuși, cu atît mai
puțin să-și lămurească cititorii.

S
Halal! Z.
ER
NIV
LU

PAGINI DIN TRECUT

RA

Pe stradă
NT

i
Ce-o fi aici, că’i strașnică lumină :
Se vede, bre, de parcai lună plină —
CE

Și drumu’i alb,—curat ca apa lină..,

— Dar ce socoți, că ești în sat la noi,

I/

Să cazi în gropi, mergînd pe Ungă boi?

Aici stă Vodă, bre, și cu cei doi!...
AS

Și cum foesc, de parcă'i iarmaroc !

— „Ce te boldești, mojice, ’n drum ? Fă loc !“—
UI

— Ți-a tras ? S’o strîngi, că’i bună de noroc

Aici tot mîndre curți țin șir — și cum

BC

Sclipește-un geam pînă departe ’n drum —■

Și noi acasă, bre, chiorîm de fum !...

Colea pe semne ’i chef și voie bună;

Și vin boerii cîrd, — mereu s’adună —
De cîn'ece văzduhu ’ntreg răsună.
FACLA " 379

Y
Văd una printre ei, cu sinul gol

AR
Și 'n giurul ei vre-o patru ’i dau ocol,—
Așa muiere, mă, te dă de gol...

R
Te uită’n rină cu dînșii stă și-un cline.
De o fi și ’n rai c’aici atita pline, —

LIB
Eu n’ași mai vrea s’apuc ziua de mîine...

II

ITY
Ce de-a femei și toate’s tinerele...
Li's albe mâinile și mititele; —
Dar strînse’s, bre la mijloc, — vai de ele !

S
Vezi, se frământă toată săptămâna :
ER
Și fata lor — și maica și bătrîna, —
Ca să le fie-obrajii albi și mâna!...
NIV

la, să le pui să tae, păpușoi,

Să umble-un ceas desculțe prin noroi
Să tremure de frig pe lingă boi, —
LU

La plug să steie ’n ploaie, ca un cine —

Și-atuncea să vedem, ce mai rămîne
Din frumsețea lor de azi, pe mîne...
RA

Oricum, dar pe Ileana mea. c’o știi, —

Că ea și eri ne-a ’ntîmpinat în vii,
NT

Cînd ne-a dat flori de-am pus la pălării...

Fîrlită, bre, de soare-așa, cum este,

CE

Eu nu o dau pe zece ca aceste; —

In ochii ei ce limpede poveste!...

Ea nu-i ca astea cu obrazul uns

I/

Și nu se gudură, cînd te-a ajuns.

AS

Iar cînd nu-i placi, nu-și rîde pe ascuns.

S’o vezi trecînd în fugă la fîntînă,

UI

Ori, cînd o ține Badea strîns de mână:

In ochii ei ce dragoste blajină !..-
BC

loa Păun Ptncto

 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Sărbătoarea lor
ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERI; L’ — București
15 Bani
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 384 FACLA

pe cari Cantemir le numește astfel: Țara de sus se compunea din județele

Hotin, Dorohoi, Hărlău, Cernăuți, Suceava, Neamț și Bacău; țara de jos

Y
Iași, Cîrligătura, Boman, Vaslui, Tutova, Tecuci, Putna, Covurlui, Pălciu,
Lopușna, Orheu și Soroca; spre Dunăre Budgeagul cu ținuturile Cetatea

AR
Albă, Kilia și Ismail. Aceasta era Moldova.
Prin pacea dela București, din 1812, Rusia, care se răsboise cu impe­
riul Otoman, își alipi întreaga țară Basarabia.

R
Prin pacea dela 1856, încheiată la Paris, după învingerea zdro­
bitoare a Rusiei la Crimeea, Romînia își recăpăta trei județe din sudul
Basarabiei, pe cari în urmă, la 1878 la congresul dela Berlin, împăratul

LIB
Alexandru II, călcîndu-și cuvîntul de onoare dat aliatului său în campania
<din 1877, le răpește pentru a doua oară.

ITY
Acestea sunt drepturile istorice ale poporului romîn asupra Basarabiei
In zilele noastre, după statistica oficială a Rusiei, între Prut și Nistru
locuește o populație ele 2 milioane 7 sute mii. Această populație etnicește
se împarte astfel: jud. Kișineu are 71% moldoveni, 5% ruși, 19,Olo/o ovrei;

S
J, Bălți 72,60% moldoveni, 12,90% ruși, 12,90% ovrei; J. Orheu 82,50%
moldoveni. 4,75% ruși, 12,25 ovrei; J. Soroca 7O'7o moldoveni, 13,01%
ER
ruși. 14,19% ovrei; Bender, 52.80° 0 moldoveni 36% ruși, 8,44% ovrei
18,09° o bulgari; J. Hotin, 39% moldoveni, 52,20° 0 ruși, 4,64% ovrei J. Is­
mail, '44,15 /o moldoveni, restul populației compusă din Bulgari, Armeni,
ovrei, eic. Afară de teritoriul Prut și Iași cîmpul unde moldovenii sunt
NIV
mai mult decît 80%, J. Akerman 44 /, moldoveni restul Bulgari și alte
neamuri.
Astfel, chiar după statistica oficială a Rusiei, Basarabia actuală este
locuită de aproape 2 milioane de moldoveni, iar restul de 7 sute mii se
LU

compune din populația varie, adică: Bulgari, Sîrbi, Ruși și Ovrei.

Acesta este dreptul etnic al poporului romîn asupra Basarabiei.

* *
RA

Cînd Rusia a pus mîna pe această parte a Moldovei, după chiar scri­
sele rusești, s’a găsit acolo o populație de aproape 300.000 de locuitori, toți
moldoveni; 773 biserici moldovenești și 22 mănăstiri și schituri.
Prin aceste biserici și schituri se aflau o mulțime de cărți romănești
NT

bisericești, dar la 1879 din biserici românești n’au rămas decît 444, căci peste
300 biserici moldovenești au fost închise de către pravoslavnica Rusie. Tot
astfel s’a procedat și cu monăstirile românești din cari n’au rămas decît
CE

8 și aceste transformate în monastiri rusești.

Arhiepiscopul rus Pavel, în curgerea de 7 ani cît a păstorit eparhia
din Kișineu și Hotin, a adunat la mitropolia din Kișineu toate cărțile bise­
ricești moldovenești de prin monastiri și biserici și le-a ars în sobele mi­
tropoliei.
I/

Despre acest vandalism și sacrilegiu ne povestește în scrierea sa, la

pag. 7, d-1 N. N. Durnovo.
AS

In Basarabia de astăzi nu există nici o școală primară sau secun­

dară în care să se permită să se învețe limba românească. Actualul episcop
al Kișineului, Serafim, fost colonel de jandarmi ruși — Ciceacof — perse­
cută cu înverșunare pe orice preot moldovean.
UI

Și cu toată această rusificare barbară, cu toate că școala și scrierea

rusească de un secol stăruiește să rusifice poporul moldovean din Basa­
rabia — numai pătura burgheză și cea boerească s’au rusificat. Poporul din
contră a românizat întregul puhoiu de slavi cari a emigrat și s’a așezat în
BC

țara aceasta ...

De aceea acolo, între Prut și Nistru, s’a născut cunoscuta zicătoare
românească — Tata rus — mama rusă — dar Ivan e moldovean.
 FACLA 385

Aceasta este în trăsături generale starea actuală a Basarabiei.

Y
*
Și acum, ca unui bătrîn, să mi se permită fără supărare să dau un

AR
sfat bătrînesc d-lor patrioți din patria mumă : Aveți ca ideal Unirea romî-
nilor? Atunci nu atentați la libertatea cugetului și a conștiinței fraților voștri
din țările subjugate.

R
Nu luați pildă dela ilustrul Ion Brătianu care, într’un moment de
rătăcire sufletească, a zis „vrem Transilvania dar fără Transilvăneni*. Nu
luați pildă,dela A. C. Cuza, ilustrul profesor dela Iași— care a zis deunăzi

LIB
„vreau Basarabia dar fără studenții Basarabeni*.
Căci Transilvănenii și Basarabenii să nu răspundă cuiva la aceste
dorințe jignitoare pentru demnitatea lor — cu vorbele: „voim Unirea dar
nu fu mentalitatea morala Romînilor din patria muma'.
Să luăm pildă dela marele popor german caro, în elanul său patri­

ITY
otic, zice:
Ș \ „Wo die deutsche Sprache klingt dort die deutschen Heimat ist*, adică, pe
romînește: orice om născut și crescut pe pămîntul romînesc, care vorbește
și cugetă romînește, care are dragoste pentru poporul romîn și este gata

S
să-și jertfească viața pentru propășirea neamului romînesc este fratele
nostru — romîn ca și noi. ER Zamfir C. Arbore.
NIV
LU

Vînzătorâi de ziare
RA

Vă văd fugind prin piață și pe stradă

Cu hainele în zdrențe și desculți...
NT

Voi știți guvernele cînd au să cadă

Și cînd se răzvrătesc, la cîmp, cei mulți.
CE

Prin șuere, prin larmă și semnale

Se’nalță țipetele voastre’n gări;
Prin geamuri de vagoane dați jurnale,
Și’n mersul lor vă atîrnați de scări.
I/

Vă strecurați prin răpăeli de ploae

AS

Ca niște păseri, și cu glas strident,

Vestiți că foc sau crîncene războae
Se’ntartă undeva, pe Continent.
UI

...Și cînd, pe marginea de trotuoare,

Vă numărați cîștigul de proscris,
BC

Zvîrliți spre noi priviri nep ăsătoare, —

Noi, ce-am gîndit, ne-am zbuciumat și-am scris.
Proletar
 Y
R AR
LIB
S ITY
Basarabia a fost vîndută ER
NIV

Nici aristocratul nici burghezul nu

pot fi patrioți din sinceritate. Acest
apanaj natural a fost dat spre păstrare
LU

țăranului, un suflet ferit de ambițiuni

și patimi egoiste.
V. Conta: ,,Cugetări44
RA

Nu e titlu căutat, li scriu cu durere, dar cs nestrămutată convingere

că cuprinde adevărul : Basarabia a fost vîndută de Domn și boerime, de
acei boieri cari își vindeau sălașele de țigani, moșiile cu țăranii de pe ele,
NT

nevestele cu toate podoabele, și, de atîtea ori, conștiințele.

A fost vîndută de boerii cari în atîtea dăți și-au trădat țara fugind
la streini și îndemnînda-i să vie s’o prade, de acei boieri cari își vindeau
CE

Domnul în fața dușmanului, ca leremia Golia care în lupta dela Soșcani

a trecut cu toată cavaleria de partea Turcilor, de acei boieri cărora le striga.
Dimitrie Cantemir : „că v’am văzut cu credința voastră că ați fugit toți
și eu am rămas singur*. (Niculcea : Letopis. p. 310)
I/

Și dacă istoria ne vorbește de actul dela 1812 ca de o silnicie rusească

e din cauză că istoricii noștri sunt membrii sau întreținuți! oligarhiei că­
AS

reia nu-i convine să fie dezvăluit trecutul rușinos al celor ce au stăpînit

această țară. Cel mai vechia i«toric, vornicul Grigore Urechiă a fost mem­
bru al marei boierimi și întreaga sa cronică nu e decit o pledoarie părti­
UI

nitoare pentru susținerea și scuzarea mișeliilor boerimei căreia și el apar­

ținea. Cînd pomenește în cronica sa despre acea extraordinară trădare a lui
Ion Vodă de către boierul leremia Golia, iată cu cită perfidie o scuză ei :
BC

„Ou greu este celor puțini a opri pe cei mulți și celor slabi pe cei tari ;
„căci trecînd întîin pustele cu ienicerii și cu piedestrimea să apere vasele
„aci și toată alaltă oaste turcească a sosit, unde văzînd leremia PircălabuL
 FACLA 387

Y
că nu-i poate opri, s’a întors“... . Astfel vorbește istoricul vremilor de atunci

AR
despre un fapt pe care chiar istoricii turci îl numesc „cea mai mișelească
trădare de Domn și de neam1'.
D-l Gherea în studiul: „Judecata istoriei și judecata contimpora-
nilor“ srată cît de puțină bază trebue să punem pe judecata istoriei, care

R
e tot așa de pătimașe și neadevărată ca și a contimporanilor. Prin urmare

LIB
Jăsînd la o parte părerea istoriei oficiale, din cercetarea împrejurărilor de
atunci, din examinarea documentelor vremei, ne putem ușor convinge că
Basarabia a fost vîndută.
Mai mult încă : nu Rușii au făcut ofeita, ci boierii moldoveni au

ITY
deschis tîrgul.
In Moldova, după afirmația lui Nicolae Mavrocordat, boierii începu­
seră să facă politică rusească încă înainte de 1700; înălțarea boerimii ru­
sești sub Petru cel Mare care vroia să de-a Rusiei organizarea feodală din

S
apus, îi împingea pe boierii romîni — cari nu găseau la Turci o nobilime
ER
care să le protejeze interesele lor de asupritori ai țăranilor iobagi — spre
Rusia. Cînd Dimitrie Cantemir declară boierilor că s’a unit cu Rușii, boerii
îi răspund într’nn glas :
NIV

„Bine ai făcut, Măria Ta, de te-ai închinat, că noi ne temeam că te

„vei duce la Turci; și așa aveam de gînd că de te vom vedea că mergi la
Turci, să te părăsim și să ne ducem să ne închinăm la muscali14.
(Neculcea: Letopiseți. p. 311).
LU

Și dacă Rușii n’ar fi fost bătuți la Stănilești, nu numai Basarabia,

dar întreaga Moldovă ar fi devenit, de atunci, provincie rusească.
Și cînd o sută de ani după aceia, Rușii ocupă, în 1806, din nou Mol­
dova, credeți că ridică boierii un glas de protestare sau iau o cît de neîn­
RA

semnată măsură pentru protejarea intereselor poporului care era prădat de

oștile rusești ? Din contră, divanul țării adresează generalului Kutussoff —
care răspunsese țăranilor ce i se plîngeau că sunt prădați de oastea mus-
NT

călească: „Vă voi lăsa ochii ca să plingeți1*—divanul țării adresează acestui

general rus o scrisoare de mulțumire și-i dăruiește o cutie de argint masiv
„ca semnul recunoștinței acestei provincii11.
CE

Singurii cari au protestat au fost negustorii, cari exasperați de pră-

dăciunile rusești, ca o demonstrație și-au închis cu toții prăvăliile.
* * *
I/

Boerii cînd au năvălit armatele rusești, nu s’au gîndit decît să profite

de starea de zăpăceală de atunci pentru a jupui cît mai fără milă norodul.
AS

Boerii Filipescu și Varlam încep o adevărată luptă pentru a pune mîna pe

postul de mare vistier. Și în această privință iată cu cîtă indignare scrie
cronicarul Zilot Romînul: „Spre a se lupta unul cu altul aceste două ipo-
UI

chimene, adică Filipescu și Varlam, trebuiau și căderi după slujbă și stare

„dar și pungă nu puțin. Drept aceea urmau și d lor a se sili spre dobîndire
de bani, și aceasta se sparge în capul ticălosului norod, căci pentru una nu
BC

„se mulțumeau cu două cu trei, ca să poată să întîmpine dările pe la căpitenii

„prin care se lucra la cîștigarea vistieriei, precum și balurile și alte cere­
monii ce necontenit trebuiau a se face tuturor gheneralilor și pînă la cei
mai mici ofițeri ai armatei.
 388 FACLA

Y
In Moldova se formaseră marile latifundi.
După uu recensămînt făcut la 1803 din porunca lui Alexandru Mo-

AR
ruzzi, reese că numărul tuturor satelor din Moldova Ia acea epocă era de
1713, cari în privința stăpînirei se împărțeau în modul următor:

R
Sate domnești .... 25
„ mănăstirești . . 215

LIB
, răzășești .... 546
(Uricar. VII p. 211).

Din cele 927 de sate boierești, 4"0 (majoritatea în Basarabia) erau

stăpîr.ite numai de 28 de familii de boieri, dintre cari 20 de familii s’au

ITY
stabilit în Rusia imediat după încorporare și un membru al uneia din aceste
familii, mareșalul Krupenschi, e astăzi prezidentulcomitetului care organi­
zează serbările pentru slăvirea celor o sută de ani de stăpînire rusească î

S
Și mai are curajul boerimea să ne vorbească de patriotismul [ei' să ne
pretindă recunoștință fiindcă ne-a păstrat țara !
ER
Mai mult decît atît: mitropolitul Moldovei de pe acea vreme, Ga­
vriil Bănulescu-Bodoni, imediat după încorporare, părăsește scaunul mi­
tropolitan din Iași și, atras de .imensele beneficii ce i le dau Rușii, se sta­
NIV
bilește la Chișinău.
El scrie, oglindind în scrisul lui gîndul întregei boerimi moldovene :
„Am așteptat ca soarta poporului pravoslavnic, tînguit de nedumerire, sleit
LU

nu numai de război atît, eît de desordinele și siluirile nacialnicilor săi, po­

porul care aștepta slobozenia sa, va găsi ispășirea nenorocirilor sale în
alipirea sa pentru totdeauna la imperiul Rus“.
(Citat Z. C. Arbure, Basarabia p. 747).
RA

Prin urmare boerimea și clerul superior al Moldovei regreta nu că

Basarabia a fost încorporată la Rusia, ci că n’a fost încorporată întreaga
Moldovă. Și nici n’ar fi putut să fie altele sentimentele clasei suprapuse
NT

moldovene. Oligarchia în toate timpurile și în toate locurile, n’a fost con­

dusă de cît de ambițiile și de interesele sale. Nicăiri interesele boerimei
moldovene n’ar fi fost mai bine satisfăcute ca sub stăpînirea rusească. In
CE

apus, după revoluția franceză, începuse un curent de emancipare a țără-

nimei. Acest curent sufla cu multă putere. Chiar în Prusia, țara marilor
latifundii, prin legiuirile de la 9 Octombrie 1807 și 14 Septembrie 1811, se
desființase șerbia și se transformase ținerile țărănești (cari se asemănau
I/

mult cu situația clăcașilor noștri) în proprietăți definitive, în schimbul ce­

dării către foștii stăpîni a unei treimi din întinderea ținerilor ereditare și
AS

a unei jumătăți din aceia a ținerilor neereditare. Acest curent de dezro­

bire putea pătrunde și în Moldova. Și atunci boerii și-au dat seamă că sin­
gurul mijloc de a-și păstra vechile lor drepturi de stăpînire a oamenilor
UI

și pămînturilor, era alipirea Ia împărăția rusească. Ei știau că cnutul ța­

rului creștin înăbușe la vreme orice aspirație de dezrobire.
Și atîta dragoste de țară și de poporul lor au avut boerii noștri că
BC

la 1840, țăranii de pe moșia Tabăra și alte moșii din Moldova, spăimîn-

tați de asupriri își iau lumea în cap și fug în Rusia.
Boerii intervin la Postelnicie, care cerejconsulatului rusesc să înter-
vie pe lingă guvernul împărătesc pentru ca țăranii fugiți în Basarabia să'
 FACLA 38ț>

Y
fie retrimeși la vetrele lor. Consulatul rusesc răspunde prin nota No. 2235-
din 12 August 1842 (Păstrată în Arhiva statului — Iași — Dos. 1670);

AR
„Din științele adunate într’aceasta de cătră Ministertvă se descopere că
„toți locuitorii trecuți de aici au fost locuitorii de prin satele boerești și
,mănăstirești și au fost nevoiți a căuta liman în Rusia sau din pricina

R
„asupririlor varvaricești a proprietarilor și a posesorilor, sau

LIB
„din împovărarea lor cu nenumărat lucru a boerescului, sau din pricina lip-
„sei de mijloace pentru hrana lor, că nimenea dintre ei nu au mărturisit
„ca să fi săvîrșit vre-o faptă criminalicească sau măcar cea mai mică ne­
cuviință..., se înțelege că învinovățirile ce izvodesc asupra-le proprietarii

ITY
„și posesorii nu meritarisesc crezare și că luarea de măsuri spre precurma-
„rea unor asemenea neorîndueli și strîmtoriri, va fi cel mai adevărat mi­
jloc spre stabilirea trecerei locuitorilor Moldovei în Rusia“.
Prin urmare de atîta patriotism au fost însuflețiți boerii noștri, că

S
■ țăranii moldoveni, la 1840, spăimîntați de patriotica exploatare a siăpîni-
ER
torilor naționali, fugiau în Rusia și la cererea ocîrmuirei moldovenești de
a înapoia țăranii fugiți, consulul rusesc răspundea că țăranii au fugit din
pricina asupririlor varvaricești ale proprietarilor pămintenR 1 Aceste cu­
vinte, scrise pe un act oficial de consulul țărei care încorporase cu 28 de
NIV

ani mai înainte Basarabia, ar trebui țintuite în litere de foc pe fruntea

guvernanților noștri, pentru a le aduce aminte de nelegiuirile celor ce au
ocrîmuit mai înainte această țară.
«**
LU

Și cînd aceasta a fost atitudinea boerimei noastre față de încorpo­

rarea dala 1812, nu vi se pare o nerușinare și o ipocrizia revoltătoare în­
cercarea păturei suprapuse de azi de a ne face să credem că împlinirea celor
RA

109 de ani dela pierderea Basarabiei o întristează 7 Dar intervenția în această

împrejurare a d-lor lorga și Cuza, cari pînă mai ieri ridicau osanale basa-
rabenilor renegați Krușevan și Purișchievici, cei cari au cerut să fie în­
NT

chise școlile romînești din Basarabia, declarînd că Moldovenii n’au nevoie

de școli în limba lor ?
Basarabia o plîngem noi, cu durere și cu revoltă, căci totdeauna ne­
CE

dreptatea ne-a durut și ne-a revoltat, Basarabia o piînge norodul acestei

țări care știe că, deși de o sută de ani sub stăpînire museălească, acolo sunt
frații lui, cu aceeaș privire domoală, cu aceleaș doine frînte de durere, cu
aceeaș deznădejde fără curmare, cu aceeaș ură contra boierilor cari le-au
I/

vîndut pămînturile.
AS

Basarabia o plîng țăranii noștri, cari își aduc aminte că stăpînirea mus-
călească i-a împilat pe frații de acolo, dar n’a băgat nici odată tunul în
ei și n’a ucis într’o primăvară 11.000 . .. Alex. Filimon
UI
BC
 390 FACLA

Ur apel călduros

Y
AR
Soldați, ucideți pe părinții și pe frații voștri!

R
Parchetul de Ilfov a so­
cotit că a zice cuiva: mă, ia

LIB
seama să nu-l impușii pe alde
taică-tău, e un delict, o cri­
mă. De aceea l’a dat în ju­
decată pe d. Al. Nicolau.

ITY
Firește, că dacă d. Nicolau
ar fi apelat la soldați ca să-
și omoare părinții și frații,

S
d-sa ar fi fost decorat.
Jurații au judecat altfel,
ERdovedind, odată mai mult,
că instituția juraților — cu
toate greșelile în cari poate
NIV
să cadă și ea une-ori — e
o instituție vrednică de res­
pectul general.
Wj^Este păcat că jurații nu sînt ținuți să-și motiveze verdic­
LU

tele. Ar fi interesant de știut ce considerente i-au făcut să-l a-

chite pe d. Nicolau. Unul din acestea a fost, de sigur, urmă­
torul:
RA

Represiunea din 1907 n’a fost un act legal, ci un asasi­

nat în masă. Nu s’a tras în mulțimea răsculată, ci au fost u-
ciși, individual, mii de oameni cari fuseseră în siare de rebeli­
NT

une sau chiar nici nu fuseseră măcar.

Acesta e faptul pozitiv, incontestabil, căruia îi lipsește nu­
mai confirmarea oficială, tacmai pentru că guvernele au apro­
CE

bat acest fel de represiune, după ce îl porunciseră. Pînă și un

om ca d. Carp, cinstit și bun, a declarat că din răscoale n’avem
nici un învățămînt de scos, că ce s’a făcut, bine s’a făcut.
Ce rezultă de aici? Rezultă că mine se va face același lucru.
I/

Mine țăranii se vor răscula — sau na se vor răscula: tot

aia face; dar vor avea un conflict cu primarul, cu sub-prefec-
AS

tul sau cu boierul. Și iar va fi adusă armata, care iarăși va

primi ordinul să asasineze, nu în toiul răscoalei, cînd mă­
car din punctul de vedere juridic burghez lucrul poate fi nece­
UI

sar și este admisibil, ci după răscoală sau înainte de a fi fost

vre-o răscoală.
Ei bine, în asemenea caz nu e oare preferabil ca soldatul
BC

să nu tragă? Evident că da. Firește, pe cîmpul de războiu în

fața dușmanului de afară, nu se poate admite ca soldatul să
discute ordinul.
 FACLA 391

In țară insă, cînd e vorba de împușcat pe ai noștri, nu

Y
sîntem prea pretențioși dacă cerem cel puțin garanțiile legale.
Și d. Nicolau n’a făcut cine știe ce crimă spunînd soldaților să

AR
umble mai cu economie cu sîngele părinților și fraților lor.
Iată raționamentul pe care și-1 vor fi făcut jurații.
*

R
* *
De altfel dacă d. Nicolau, vorbind în mod teoretic — căci

LIB
nu ne aflăm în prezența unei răscoale — și vorbind într’o ga­
zetă care nu se adresează soldaților și nu e citită în cazărmi, a
băgat spaima în sufletul parchetului, de ce nu s’a alarmat a-
celași parchet cînd altul a comis aceiași „crimă" verbal și la

ITY
fața locului, adică în fața soldaților și în toiul răscoalei ?
In toiul răscoalei s’a zis că d .dr. N. Lupu, pe atunci medic
primar de Fălciu, întîlnind un regiment care se ducea să

S
„reprime/ a ținut soldaților un discurs înflăcărat, îndemnîn-
du-i să iiu-și împuște părinții și frații.
ER
Cazul a fost denunțat cu mult belșug de fraze. D. dr. Lu­
pu pînă acum n’a dezmințit această povestire. Ei bine, d. dr.
Lupu n’a fost tîrît pe banca acuzaților ci pe fotoliul prefecto-
NIV

rial. Socotim că nu e prea tîrziu nici astăzi să fie dat judecă-

ței — și o cerem. Nuca să-1 vedem condamnat cică să-l apă­
răm în fața juraților și să obținem achitarea lui, pentru că du­
pă părerea noastră a făcut bine. Dar este și parchetul de pă­
LU

rere i noastră ? Iar dacă nu, de ce atîta părtinire pentru d. Lupu

și atita furie în potriva d lui Nicolau ?
Noi știm c'-a fost represiunea. Și o știm nu din cabine­
RA

tul de lucru al d lui Ibrăileanu, ci... din „practică" : am văzut-o.

De pildă, la Galați. Țăranii din Lozoveni și din Vadul-
Ungurului s’au dus Ia prefectură să ceară ca moșia comunei Ga­
lați să li se dea lor în arendă. Ei nu erau înarmați și nu se
NT

„răsculaseră" : au străbătut tot orașul fără să facă cea mai mică

tulburare. Și au fost împușcați, absolut fără motiv, din ordinat
generalului Vartiadi, cu complicitatea prefectului Ciuntii. Intre
CE

soldații cari au tras era și un bacalaureat. L’am întrebat; de

ceai tras? Mi-a răspuns: a fost ordin. Ei bine, eu cred că era
mai bine dacă ordinul n’ar fi fost ascultat. Căci încă odată : ță­
I/

ranii ceia nu se răsculaseră și nu meritau — nici după con­

cepția oficială a parchetului — să fie împușcați.
AS

D. Take lonescu. îutr’un discurs recent, a revendicat „re­

presiunea" de la Galați, zicind că guvernul de atunci — din
care și d-sa făcea parte — și-a făcut datoria. Eu îl poftesc pe
UI

d. Take lonescu să meargă cu mine la Galați, să facem an­

chetă împreună, și să-i arăt eu ce fel de datorie a fost aceea.
Și cînd în felul acesta Dv., autoritățile constituite, între­
BC

buințați pe soldatul romîn, prefăcîndu-1 în ucigaș pentru tre­

buințele Dv., — noi să nu spunem soldaților ca să refuze exe­
cutarea unor asemenea ordine?
P. Crainic
 392 FACLA

Y
Cîntecnl sfcfeițiw romînfi

R AR
D-l Ovid Densușianu,
profesor universitar, a do­

LIB
nat cu ocazia banchetului
profesorilor de limba romî-
nă, suma de o sută lei pen­
01 tru a se da ca premiu auto­

ITY
g®». rului unui cînlec studențesc.
WM Trebue să trăești în țara
rominească ca să auzi o

S
astfel de veste și să nu ră-
mîi cu gura căscată. După
ER mai bine de cincizeci de
ani de viață universitară,
e nevoie să se institue pre­
NIV
mii pentru ai îndemna pe
studenți să cînte ! Și e vorba
de oameni tineri între 18-
și 25 de ani, o vîrslă cînd
LU

după cum spune Heine:

„cîntecele țîșnesc fără de
veste chiar din inimile ce
RA

~s--------- șl totuș timp

sW'â sîngerează
de 50 de aani atitea genera­
ții de studenți s’au zbătut
NT

între zidurile celor două

fe universități, fără să le a-
tingă dorul, fără să fie cu­
CE

prinse de înduioșare ori chi­

nuite de alean,fără ca su­
fletele să prindă vreodată
aripi și să zboare intr’un
I/

val de armonie...
Duceți vă în centrele uni­
AS

versitare din orice altă țară

și veți întineri legănați de
cîntecele ce se înalță de la ori ce masă împrejurul căreia s’au
UI

adunat doi studenți. Mergeți în orice oraș universitar german

și vă veți convinge că exuberanța de ținerețe și de veselie din
„Alt Heidellerg* există aievea. Abateți-vă pe la Universitățile ru­
BC

sești, sau chiar într’un local în care se adăpostesc studenții po­

lonezi cari și-au anunțat sosirea la noi, și după ce le veți asculta
cîntecele închinate tinereței și iubirei, dorului de știință care-î
veșnic tînăr și beției ideale pe care ți-o dă arta, — aduceți-vă
 FACLA 393

Y
aminte că studenții noștri n’au încă un imn și că trebue în­
demnați cu hirtii de bancă pentru a încerca să cînte 1

AR
In țara în care natura întinerește cu violență în primă­
veri repezi, în țara în care piscurile munților te fac să te gîn-
dești că de cînd zeii au fost goniți din Olimp, oamenii îl pot

R
urca, și cu bărăganuri fără margini în cari ți-e teamă să nu-ți
pierzi sufletul, în țara în care letele au ochi prăpăstioși și sînuri de

LIB
piatră, iar flăcăii merg la ocnă dacă li se fură un sărutat, în
țara în care apele murmură tainic și pădurile foșnesc turbu­
rător, în țara asta cincizeci de ani de generații studențești n’au
cîntat nici odată 1 In țara în care țăranii, hrăniți cu mămăligă

ITY
mucigăită, mîncați de pelagră, bătuți de isprăvnicei și batjocu-
riți de proprietari, muncesc, în bătaia vîntului și în para de
foc a namiezuiui, optsprezece ore pe zi și umplu totuș amurgul

S
de tremurul glasului lor care mîngîe vre-un cîtec haiducesc iau
vre-o doină, în țara în care cîntecul învălue și bucuria sprin­
ER
tenă și desnădejdea, în țara asta studenților trebue să li se dea
parale ca să încerce și ei odată să cînte !
NIV

* *
„Romînul e născut poet"... și Alexandri ar fi trebuit să
adaoge:».., și rămîne poet cu o singură condiție ■ Să na devie
student!...
LU

Preocuparea de a parveni, de a se înălța pe trepte sociale

cît mai înalte prin mijloace cit mai puțin corecte, e așa de
mare la studenții noștri că strivește în suflete orice poezie, orice
RA

pornire entuziastă, orice sentiment spontaneu, orice înfiorare

pentru dureri și bucurii cari nu sînt ale tale, fiindcă sînt ale
tuturor....
NT

De cum părăsește liceul, pașii studentului nu sînt călăuziți

de cît de gîndul de a trece cît mai repede de cealaltă parte a
hotarului dintre clasele sociale, el n’are altă grije de cît de a se
CE

alipi cît mai deplin clasei suprapuse, de a o măguli prin de­

votamentul său de mercenar, dea o linguși prin toate actele sale,
de a se agăța de pulpana celor cari au un scaun în oligarhia
noastră...
I/

Și înțelegeți ce luptă grozavă se dă în sufletul studentului,

care, de cele mai multe ori fecior de țăran sau de lucrător, tre­
AS

bue să-și zmulgă din suflet orice sentiment de solidaritate cu ar

săi, sa și înăbușe bătăile inimei care tînj șle de grija celor ră­
mași acasă, să și înghită lacrimile ce-1 năvălesc ori de cite ori
UI

gemetele depărtate ale celor din clasa sa socială străbat pînă la eh

Cu propriile sale mîini studentul romîn își sugrumă idealul
abia născut, căci vede bine că acesta nu poate fi de cît idealul cla­
BC

sei sociale din care a plecat. Cu propriile sale unghii sfîșiepînza

de vis care-1 înfășioarâ în clipele de reverie, căci vede că în
acest vis îi apar mereu înainte aceiași țărani doborîți de muncă
chinuiți de sărăcie, mîncați de boală, acoperiți de întuneric
 394 FACLA

aceiași muncitori secătuiți de puteri, cari sînt părinții, frații,

Y
rudele și prietenii lui de acasă și tocmai pe aceștia nu vrea el

AR
să și-i mai amintească, pentru că nu vrea să fie legat prin nimic
de ei... El se crede doar menit să ajungă in vîrful piramidei
sociale și nu mai vrea, ca în drumul lui să întîlnesacă ochii

R
triști, care să-l roage cu o mustrare părintească: „arată-ne încotro
este mintuirea că și noi sîntem ai tăi“...

LIB
Plecat din vre-un sat îndepărtat sau din mahalaua întu­
necată a vre-unui oraș, purtînd încă în auz răcnetele părinților
lui cari se zbat sub funia udă a jandarmilor, țipetele surorei
lui necinstită de logofeții boerești. tînguirile jalnice ale celor

ITY
ce veșnic oftează de focul birului și de dorul de dreptate, stu­
dentul romîn ar trebui să aducă cu el în orașul universitar su­
fletul clocotind de revoltă al milioanelor de robi, o imensă dra­
goste pentru cei apăsați și un dor învăpăiat de a lupta pentru

S
o lume mai bună, mai omenească...
ER
Acesta e doar sufletul studenților ruși, cari pleacă din me­
dii aproape identice cu acelea din cari pleacă studenții noștri...
Ei sînt aceia cari concentrează în ei toate durerile, toate
NIV
speranțele, toate sentimentele poporului întreg, fiindcă ei repre­
zintă cea mai frumoasă ținerețe a acestui popor.
Cuvîntul lor răscolește inimele, fiindcă acele inimi zvîc-
nesc odată cu ale lor și în lupta pentru dreptate ei nu sînt nici
LU

odată singuri tocmai fiindcă luptă pentr i dreptatea tuturor...

lată de ce, cu toată sărăcia, cu toată asuprirea polițienească,
studențimea rusă e de o veselie zgomotoasă și cartierele stu­
dențești au ceva din căldura zilelor de Mai...
RA

Pe cîtă vreme studentul romîn e tocmai din potrivă: el aruncă

de la sine tot ce l’ar mai putea lega de ai săi, taie orice legă­
tură cu satul depărtat din care a plecat, închide cu grije orice
NT

poartă prin carear putea pătrunde pînă la el scrîșnetul de dinți

al celor ce de veacuri își înghit revolta...
Căci numai astfel reușește el să obție un loc de agent se­
CE

cret în poliția d-lui Panaitescu, un post de copist într’un mi­

nister sau o simbrie lunară din partea cutărui politician.
Și astfel nu se mai teme că va ii silit să se reîntoarcă pe
țarina udă de sudoarea părinților săi, sau la fabrica în roțile
I/

căreia se învîrtesc ciosvîrte din carnea fratelui său... Acum el

AS

și a găsit drumul care îl duce către masa cea mare a oligar­

hiei noastre. Sufletul însă îi e pustiu și inima moarte; a zmuls
doar de colo tot ce era dragoste și revoltă.
UI

V’aduceți aminte cît de nenorocit era Peter Schemil al lui

Chamisso, findcă își vînduse umbra. Cu mult mai nenorocit e
studentul romîn, care, pentru a parveni, și-a zdrobit întreaga sa
BC

simțire, tot ceiace era frumos și nobil în el. In Divina Comedia

e un pasagiu care-ți inspiră o adevărată teroare.
într’un colț al Infernului se găsesc cei condamnați să mă-
nînce din propriul lor corp. Pe lingă aceștia trecînd Virgiliu,
îi spune lui Dante :
 FACLA 395

E se non piangi

Y
Di che piangi suoli ?

AR
(Și dacă acum nu plîngi
De ce doară o să plîngi vreodată ?)
Aceiași e și soarta studenților noștri. In setea lor de „a

R
ajunge11, ei sint condamnați să-și mănînce propriul lor ideal,
să-și înghită cele mai nobile avînturi... Și atunci ne explicăm

LIB
destul de bine de ce n’au cîntat ei nici odată, de ce n’avem nici
un imn studențesc, de ce d-1 Ovid Deusușianu trebue să dea o
sută de lei, ca să se audă un cîntec studențesc.
Căci de unde era să izvorească cîntecul ? Din sufletele pus*

ITY
tiite de dorul de parvenire și pe cari le-au opărit și d-nii lorga
și Cuza cu lăturile doctrinei antisemite ?
De pe buzele cari nu se deschid de cit pentru minciună,

S
pentru calomnie și pentru lingușire ?
Cîntecul țîșnește din sufletele împăcate de a-și îndeplini
ER
datoria, din inimele veșnic tinere, fiindcă veșnic se răspîndește
în ele sîngele întremător al dragostei calde...
Cînd studenții își vor face datoria către clasa socială din
NIV

care fac parte prin naștere, cînd părinții și frații lor împilați
nu vor mai găsi în ei un dușman, cînd muncitorii în ale căror
case se adăpostesc nu vor mai vedea în ei spioni polițienești,
atunci "cîntecul și veselia studențească se vor revărsa puternice
LU

și înviorătoare....
Anatema
RA
NT

NaHenalKstes în
CE

Zilele trecute a murit baronul de Chiari, fostul președinte al gru­

pului germano-național, din parlamentul austriac.
Bsronul de Chiari era, după cum îl arată și numele, de origine
italienească. Acesta nu l’a împiedecat să fie șeful germanilor-naționali,
I/

cari între alte probleme o au și pe aceea a combaterei tendinței ire­

dentiste italiene.
AS

Defunctul Chiari a fost înmormîntst în Moravia. In consecință

discursul a fost rostit de șeful germanilor naționali din acea provin­
cie, adică de baronul d’Elveit, care, după cum îl arată numele, e de o-
UI

rigine franceză.
Or, germanii-naționali din Austria sînt tocmai germanii cei mai
naționaliști, aceia cari luptă prin toate mijloacele pentru triumful ger-
BC

manizmului asupra tuturor națiunilor din Austria. Purizmul lor nu

poate deci să fie pus la îndoială. Cu toate astea ei nu văd nici un rău
în proclamarea unor oameni de origine streină ca șefi ai lor, în spe­
cie, unul ca șef suprem, altul ca șef de regiune.
 396 FACLA

Mai mult: la înmormîntarea lui Chiari a participat în mod ofi­

cial și Uniunea latină, printr’un delegat al ei, deputatul romîn Isopts-

Y
cuf-Grecul. Dar ce este această Uniune ? Ea se alcătuește din depută­

AR
ții italieni și romîni. Or, acei italieni suut tocmai iredentiștii, dușmani-
ireductibili ai nemților austriaci.
Va să zică : nici naționaliștii italieni nu*l consideră pe Chiari ca
pe un trădător, renegat, ele., pentru dînșii el a încetat numai de a fi

R
italian, pentru a deveni german. Ca atare ei i-au considerat ca adver­

LIB
sar și, la moartea lui, i-au făcut onorurile cuvenite unui adversar leal.
Mai mult: vărul aceluiași Chiari, vice amiralul-Chiari, germani­
zat și el, face parte din partidul militarist și duce, prin presă, o cam­
panie energică în vederea provocărei unui războiu cu Italia. Din a.

ITY
ceastă pricină el este într’o vecinică polemică cu presa italiană din
Austria ca și cu cea din regatul italian.
Vice-amiralul Chiari, este acel oflițer austriac, care s’a dus la
Constantinopol ca să studieze cum s’a făcut bombardarea Dardanele-

S
lor de către italieni și apoi a publicat în Zeit acel raport, că bombar­
ER
darea s’a făcut în mod stupid și ridicol, că armata itaiiană s’a arătat
caraghioasă și imbecilă, că Italia s’a dovedit nulă din punctul de vedere
militar, etc.
NIV
Va să zică, vice-amiralul Chiari se poartă față de Italia așa'cum
nici o dată Moldovan Ghergheli nu s’a purtat față de ’Romînia. Bine­
înțeles, pe vice-amiralul Chiari italienii nu-1 consideră adversar leal
ca pe defunctul lui văr. Insă nici odată, italienii în ziarele lor, nul’au
LU

declarat vîndut, renegat, trădător, etc., ci numai șovinist german.

. * .
Ce rezultă din toate acestea ? Rezultă că, afît naționaliștii ger­
RA

mani cit și naționaliștii italieni înțeleg foarfe bine că naționalitatea ac­

iuată a cuiva nu este neapărat aceiași cu naționalitatea lui de origine
că cineva poate fi de origine italiană sau franceză și totuși să fie bun
NT

german — german luminat și cumpătat ca baronul Chiari sau german

furios și zevzec ca vice-amiralul Chiari, dar german.
Cu alte cuvinte, ceea ce am zis noi înjtot-d’auna: că sub rapor­
CE

tul naționalității, cineva nu este ceea ce îl arată numele sau strămo­

șii, ci este ceea ce se simte și ceia ce se declară el că este.
Exemple, de alt-fel, avem destuleT’și în Romînia.
Dar atunci cum rămîne cu teoria d-lui Cuza,“că, ori-ce om de o-
I/

rigine streină este neapărat, și fără excepție posibilă, în artă un imita,

tor ridicol, în știință un papagal și în politică un plagiator primejdios?
AS

Ori d. Cuza are dreptate și atunci toți naționaliștii nemți de o

parte și toți naționaliștii italieni de alta, sunt -niște imbecili cari nu
și-au putut da seama de un adevăr ațît de absolut; ori d. Cuza n’ar
UI

dreptate și atunci d-sa...

Ceea ce era de dovedit. Z
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
O nmsă ședință
S
a Societății Scriitorilor Romîni ER
N’aș putea fi supărat de votul de „blam" pe care mi l’au dat în lipsă
vre-o 20 de membri, în ședința părăsită de mine dela început, a Socie­
tății Scriitorilor romîni, din 13 Mai. In realitate blamul se adresează mai
NIV

mult celor cari au muncit să mă excludă din societate și n’au isbutit. Am

lost dela început singur și în fața mea clanul tovarășilor înțeleși. Nu
m’am dus să cer nici o adeziune, n’am căutat să conrup convingerile ni-
măruia, n’am provocat prezența în ședințe a unor membri pîn’aci absenți
cu regularitate, n’am adus scrisori și procurațiuni în doi peri dela un domn
LU

mai mult sau mai puțin Scurt. Majoritatea membrilor rni-au fost necunos-
cuți și pe unii i-am văzut pentru întîia oară la ședințe.
In afară de membrii cari plptesc pe două opinii deodată și pe cari
un suflet sărăcăcios și asemuitor cu buruienile bune pentru orice latitu­
RA

dine, îi împinge să adopte vederile majorității, fricoși să se coloreze în-

tr’un ton precis, — unul din aceștia este și d. Scurtu, botezat de un naș
ironic și Aurel — și de aceea în orice orînduială lumească blamabili; în afară
de-această mină de optimi de caractere s’au manifestat și caractere întregi.
NT

Trebue să le felicit și să-mi pară bine și să cred, împotriva comitetului,

că iatervenirea mea, înțeleasă de unii, pizmuită de alții, dar primită de
toți, a avut un rost. In rîndul caracterelor l’am apreciat mai ales, dar pe d.
Anghel, care atacîndu-mă cu oareșicare înverșunare,—înverșunarea armelor
CE

sale,— a dovedit a înțelege că nusînt un adversar pentru ciosvîrte și a luat în

potriva mea o atitudine extremă ce-mi place. Nu-i voi micșora, bine înțeles,
meritul amintind că am contribuit la dînsele cu provocarea mea. In orice
caz terenul frontierelor îmi convine în deosebi; e spațios șiadînc și unele
I/

suflete au, ca unele monumente, nevoie de recul...

De hotărîrile adunării de Duminica trecută am luat cunoștiință din
dările de seamă contradictorii și puțin complecte ale ziarelor și poate că
AS

și neexacte. După ce voi fi verificat nu mai știu ce aserțiuni într’un spi­

rit special, descoperite pe icî-colo, și de origină, bănuiesc, interesată, voi
ști să le notez și să mi le—duc aminte la timp.
UI

Deocamdată trebue să luminez priceperea critică a tovarășului Oin-

cinat Pavelescu, declarîndu-i că versurile din numărul precedent al Faclei,
învinovățite că insultă „persoane înalte" nu sîct scrise de mine, cum cu­
noaște d-sa. D. Oincinat Pavelescu îmi atribuie pe nedrept ușurința d-sale
BC

de a scrie ca toată lumea. De-altmintreli d-sa și-ar putea construi un cri­

teriu critic din semnătură, căci în afară de lucrurile fără nici o importanță
și cari nu fac parte constitutivă din felul convingerilor mele, iscălesc de
o potrivă și articolele mele din Facla și petițiile ministeriale la cari face
aluzie d. Anghel și pe cari, că vor fi mai multe sau una singură, aș dorica
 398 FACLA

d. Anghel să le publice imediat ca să-l dispensez de-a mai avea ocazia să»

Y
dea aluziilor sale forța misterului.
In acelaș timp poftesc pe d. Alex. Davila, un excelent diplomat și care

AR
știe să uzeze opor.un de calitatea sa de membru în Societatea scriitorilor
romîni, să citească articolul meu din Facla pe interpretarea căruia, pro­
babil din auzite, a găsit cu cale să vină și să ia împotriva mea apărarea
Palatului, în ședință. Cuvintele, niște semne cu cari sa cifrează ideile, au,

R
constat, la d. Davila, mult sau mai puțin literat de altfel, aceiași trecere
grosomodo ca și la d. Anghel. Regret că trebue să explic unor oameni fa­

LIB
miliarizați, presupun, cu literatura, că a pomeni pe Regină nu este o insultă.
N’ași dori d-lui Davila să stea de vorbă cu d. Vasile Popp, directorul unei
școli de apicultură, căci ar avea o sută de prilejuri să fie ofensat, cînd ar
auzi pe d. Popp, al căruia loc în comitet l-a luat de curînd, că are o regină
într’un plic, că a omorit o regină, că regina neagră, sau italiană, în care

ITY
punea mari speranțe, e o regină proastă și o s’o arunce ’n colo.
Am citit într’un ziar că folosindu-se de lipsa mea din sală și deci de
a unui răspuns, d-1 Davila ar fi făcut pe artistul dr,.matic patetic și ar fi
declamat că de nu părăseam ședința eu după cum părăsisem în urma în-
căpățînării președintelui (d-1 Girleanu) de a-mi refuza cuvîntul, la care aveam

S
dreptul prin natura lucrurilor și printr'o hotărîre anterioară a comitetului,
chiar d-sa, d-1 Davila, arbitrul, mă rog! al literilor romîne, m’ar fi rugat
ER
să plec din augustul d-sale ordin. Nu știu pîn’ac, m întru cît ziarul în
chestie a publicat o dare de seamă exactă. Tot ce știu, contradictoriu, este
că după ce am părăsit ședința și am ajuns prin fața Cișmigiului, un membru
NIV
din comitet dind fuga cu capul gol după mine, mă chemă înapoi sub cu-
vint că d-1 Davila protestase și că d-1 prezident îmi acordase Ln sfîrșit cu­
vîntul.... De sigur că după ce fără voie asistasem la o farsă numai eram
în toate toanele trebuincioase ca să joc într’o maimuțărie și mi-am văzut
de drum.
LU

Ambasadorul comitetului pe trotuarul bulevardului era d-1 De Herz.

tȘî * *
Mult mai bine stăm cu d. Aghel D-sa am avut plăcerea să aud că
mi-a dedicat o poemă în proză, scrisă și citită de însuși autorul în ședință
RA

și tipărită și în ziarul Seara. Cu toate că farmecul ocazionalei proze tre­

bue să șefi degajat mai ales din recitare, am fost silit să mă bucur de dînsa
numai cu ochii. Poema d-lui Anghel a și fost pricina plecării mele din șe­
dință căci comitetul, care în ședința precedentă provocase o nouă adunare
NT

în special pentru mine, ca să-mi audă declarațiile mele, răsgîndindu-se mai

matur, a orînduit scenariul în așa fel ca tocmai eu să nu mai pot vorbi.
In acel lung poem, scris probabil Joi sau Vineri, D. Anghel începe
prin a și închipui mai întîi că este Duminică de dimineață, căci numai
CE

atuncea sună clopotele și fără clopote declarațiile d-sale nu se puteau face

căci nici jumările nu se pot prăji fără ouă. E drept că punînd clopote ar
fi putut să puie în ele și niște ouă. măcar de lemn, dar d. Anghel a socotit
că sint de ajuns clopotele și ouă n’a mai pus, ceeace mi se pare just.
I/

D. Anghel continuă și în foarte strînsă legătură, desigur, cu calita­

tea me de membru al Societății scriitorilor romîni, destăinuește comitetu­
lui că T. Arghezi a fost pe vremuri Ierodiaconul Theodorescu, fără să
AS

pomenească însă de culoarea părului său, poate că în deajuns de cunoscută,

nici de Delviu, nici de nașterea lui Adam, deși aceste mari evenimente erau
tot atit de aninate de „cazul“ meu în societate, ca dealul Mitropoliei. De o
dată și pe neașteptate d. Anghel vorbește și despre raporturile mele cu
UI

societatea. încă odată dovedește sau pizmă și reavoință sau sinceră neînțe­
legere a intențiilor mele și această absență de comprehenziune se întinde și
la frazele mele toate, cari exprimă niște idei destul de limpezi.
BC

Atacînd coarda sentimentală și făcînd apel la sensibilitatea ascultă­

torilor, d. Anghel ia o imagine din articolul meu, relativă la aspectul de
nix impertinent pe de o parte și de mizerie pe de alta, ce-1 prezintau șe-
— (r,F decent ca ședințele să nu ne facă impresia unei adunări în care
stăpînii au venit cu slugile și cămilele lor“) și întreabă membrii, pe șleau
care se simte cămilă și care slugă? Aci face o pauză și somează: „Nu răs-
 FACLA 399

Y
punde nimeni;? Tăceți ?“ Efectul trebuie să fi fost de cel mai naiv comic

AR
cu această întrebare citită Duminică și scrisă de Joi.
Apoi chestiunea se face tot mai personală în loc să-mi fi răspuns
prin presă, d. Anghel își apără nevoile în plină ședință, asociind astfel pe
membrii și pe comitet la o jignire ce presupunea că voiam să-i aduc —

R
deși declarasem formal că nu — atunci cînd am examinat, ain punctul de
vedere al Societății, situația înrudirilor prin singe și alianță și efectul lor

LIB
în hotărîrile luate într’un comitet.
Nota comică alternează în poema d-Iui-Aaghel cu nota gravă, în
care se strecoară puțin și unda blîndă a unui suflet poate bun însă cava­
leresc— puțin, cu o doză infinitezimală de regret s’ar zice. Mai e o notă, și
pe aceasta o cred de circumstanță și falsă, atunci cînd d. Anghel afirmă

ITY
că împotrivindu-se spiritului de reformă cu care am intrat în societate a
făcut-o gîndidu-se „numai la cei ce suferă în tăcere, la nevoile lor“. Falsă,
cu sau fără de voie, afirmația este falsă pentru că în aceeaș zi în care d-sa
ceruse excluderea mea din societate a declarat cuiva, undeva, că atacul

S
meu îl socotește îndreptat împotriva d-sale, iar pe scriitorii asociați îi ca­
lifica în felul acesta : ER
— „Ceilaiți sînt vre-o sută de mormoloci*.
* * *
Mă ’ntreb dacă e nevoie să răspund, scuzați-mi termenii, la ieșirea
lirică a d-lui Anghel. Societății am avutiintenția să-i trezesc nervul dor-
NIV

mitiv. Cred că întru cîtva i-l-am deșteptat și cred că va veni în sfîrșit și

acțiunea favorabilă stărei materiale a scriitorilor. E tot ce m’a putut in­
teresa, e tot ce mă interesează în societate, asta au simț t-o foarte bine
toți membrii cu judecată slobodă. Să mai răspund la personalitățile ce
le face d. Anghel, cred că este de prisos. Individualismul de care mă
LU

acuză d-sa, la ce l-aș mai apăra și pentruce i-aș recunoaște puterea,

în lumea brațelor și a ideilor? Am socotit întotdeauna că personalitățile
se afirmă pe tărîmul durabil și de sine stătător al operilor zidite, și pole­
mist nu-s, în difinitiv, decît din întîmplare. Luptele adevărate în artă ca și
RA

în politică — și aceasta mă interesează mai puțin — se dau și se cîștigă

cu opere. Lupta cealaltă am cîștigat-o asupra d-lui Anghel și a comitetu­
lui, fără nici o sforțare, și dacă privesc pe de-asupra grimaselor de ocazie,
biografia ce-mi face d. Anghel în Seara răsplătește victoria și proclamă
NT

capitularea. O constat fără orgoliu și mai repede cu un sentiment de umi­

lință. D-l Anghel orice ar face îmi rămîne simpatic. Mi-a fost penibil să-lvăd
pierzîndu-șicalmul, gesticulînd în spațiu, tremurînd, să-i văd colorîndui-se fața
de acea paloare a vrajbei, care la d-sa ia tonul violet — pentru ca în defi­
CE

nitiv să ajungă la concluziile mele că soarta scriitorilor trebue îmbunătă­

țită și opoziția d-sale să rămînă fără de sens. Stăm într’o seară la aceeaș
masă, la cina muncitorilor întinsă pentru d-rul Racovski, și-mi plăcea să
privesc pe d-l Anghel că știa să surldă cu tinerețe, ca un nevinovat, îmbră-
I/

cîndu-și uneori cuvintele în accente furioase și, probabil,inofensive, de om

mînios. Oe-a crezut dl Anghel? De ce atîta fast de apărare la care aș
patea opune cu un fast îndoit ? Am sensația încheiînd acest articol că
AS

d-l Anghel își socotește situația intelectuală și morală periclitată și recu­

nosc în vocea sufletului său ecoul unei suferințe secrete și al unei lupte
de care a pătimit, dată în regiunile minore. Eu aci n’am ce căuta, țin să-l
asigur. Ce prost psicolog poate fi autorul atîtor scrieri cu sîmbure sufle­
UI

tesc, cînd mă invită, cu un strigăt, să-1 asaltez prin patruzeci de ziare !

D. Anghel, o repet, îmi este simpatic oricum și cu atît mai mult cu
cît pe terenul personalităților, unde, dintr’o prevedere greșită, i-a plăcut
BC

să se așeze, este cel mai lesne și mai ieftin de atacat și în chipul cel mai
stupid vulnerabil.
...Sînt șase ore dimineața cînd sfîrșesc, șase ore adevărate, o dimi­
neață reală. Pletele violete ale unei glicine atîrnă de subt coiful de fier
al unei case, mai departe. Imagine de tinerețe, de odihnă, de vigoare, de
speranță și bucurie. Și mi-e martoră lumina din ferestrele deschise, că
ating ostenit ultimul rînd al acestei pagini fără o singură urmă de josnică
răutate, ca tot ce m’am învrednicit vreodată să scriu, dar cu o vie do­
rință de bunăvestire. T. AwhAvi
 Y
R AR
POLEMICI

LIB
ITY
Somație.— In procesele Fișereștilor, pledează de cît-va timp d

S
Take lonescu. Aceasta nu ne surprinde pentru că ani de zile presa li­
ER
berală a repetat că d. Take lonescu e vîndut lui Mochi Fischer.
Somăm ziarele liberale să ne spue dacă d. Take lonescu con­
tinuă a fi vîndut lui Moki Fischer.
NIV

Răspunsu’ ar putea să ni-1 dea un om competent în materie : d.

Ferechide.
*
Un premiu.— Ziarele anunță că d. George Gr. Cantacuzino a
LU

dăruit armatei un aeroplan.

Fapta fliind foarte frumoasă, am dori să facem și noi un fleac
de cinste generosului donator.
In consecință : dăm un premiu aceluia dintre cititorii noștri ca­
RA

re va descoperi cine e acel George Gr. Cantacuzino.

Pentru a feri pe amatori de-o pistă falșe, ținem să spunem după
o matură chibzuință, că acela nu este și nu poate fi nababul, căci se
NT

știe că nababul nu dă.

Gel mult nababul ar putea să... împrumute armatei noastre un
aeroplan — dar și aceasta cu... plan.
CE

*
Corector pretențios.— Corectorul nostru a făcut să se impri­
me în articolul .Cazul unui expulzat* din numărul trecut, aserțiunea
că liberalii n’au nici un suflet.
I/

Corectorul nostru e un om care cere prea mult. Autorul artico­

AS

lului reproșase liberalilor că n’au nici un pic de suflet, de un suflet

întreg nici nu poate fi vorbă.
*
O vorbă a d-lui Carp. — Se afirmă că d. P. P.Carp, întrebat de
UI

unul din puținii săi intimi asupra motivului pentru care s’a opus la
reintrarea d-lui Take lonescu în partidul conservator, s’ar fi exprimat
astfel :
BC

— Nu înțeleg să guvernez contra pungașilor ajutat de cei

cari i-au apărat — eu înțeleg să fiu contra pungașilor dar și contra
apărătorilor lor.
ATELIERELE SOCIETĂȚII .ADEVERUL* — București
15 Bani
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
Alexandru Cuza

ITY
Evoc, cu un sentiment curios de admirație și de dorinți critice în aeelaș
timp, figura domnitorului. Spiritul meu independent și coroziv ar vrea să

S
sgîrie puțin și să controleze calitatea aurului care-i nimbează fruntea; pe
ER
cind un respect misterios, cultul legendelor cari ne-au pătruns în suflet odată
cu poezia întăelor basme, reține gestul sacrilej al mîinilor.
In jurul domnitorului Cuză s'au creat legende nenumărate. Dela țăranul
NIV
umil și oropsit care pomenește numele lui ca pe al unui talisman izbăvitor de
toate rălele, și pînă la firele neatîrnate și mîndre cari privesc cu scîrbă domnia
nesfîrșită a regelui Carol, toți și-au prins o părticică din aurul sufletului lor
de aureola lui Cuza. Fără să vrem iubim întrînsul propriul nostru suflet, spe­
LU

ranțele, durerile, desnădejdea, poezia și geniul neamului nostru.

Priviți! descălecînd ps ulițele Bucureștilor de pe tronul Moldovei. Parcă
ar aduce cu dînsul, în ochii lui vioi și în zîmbetul lui vesel, un lan de flori de
RA

pe malurile Șiretului, li place viața, îi plac lăutarii, femeile și tot ce e bun

în lume, și tot ce e mare. E toată Moldova care respiră în ochii lui și sufletul
rezeșilor de-odinioară care se ridică în brațul lui de fier. Are păcate multe. Sunt
păcatele noastre ale tuturora. Sunt păcatele lui Kogălniceanu, păcatele lui Emi-
NT

nescu, păcatele acelora cari înțeleg să arunce sămînța lor rodnică în pîntecele
vieții, culcîndu-se peste dînsa. Cuza nu s’a zăvorit în fundul unui palat, departe
de oameni, cu ura sexului și-a vieții în ochi, pe cînd cu-o mină de onanist să
CE

mîngîe fișicurile de aur, Cuza a fost om, om în accepțiunea cea mai largă și
mai înaltă a cuvîntului.
A simțit în sufletul lui tresărind toate iubirile și toate revoltele. Cu a-
I/

ceiași mină pe care o purta îndrăzneț sub crinolinele cucoanelor de boeri, făcea
loviturile de stat și iscălea actul de deces al prerogativelor boerești.
AS

Ce importă dar că a fost detronat, că înpotriva lui și a lui Kogălniceanu

s’a făcut coaliția eternă a urei, a invidiei și-a ipocriziei. După cei patruzeci și
șase de ani de domnie ai Cămătarului regal, venit străin printre noi și rămas
UI

mai străin, opera lor retrăește fecundă și vie în sufletele noastre. Cuza a murit,
Kogălniceanu a murit. Dar pămîntul Moldovei care și-a deschis coapsele ca să i
primească, trăește încă. Irăește în virtuțile, în revoltele, în idealul, în poezia
BC

în geniul acestui popor. Trăește mai mult în însăși păcatele lui, dacă sunt pă­
cate, de cît vor trăi vre-odată Brătienii practici, politicianii înguști sau za­
rafii încoronați.
Am zgîriat aurul din nimbul lui Cuza. Sunt liniștit de-acum. Aurul a-
cela nu e din aurul băncilor naționale.
Nicoară al Lumii
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Ori de cîte ori se înalță o nouă statuie încerc un sentiment dureros,
NIV
parcă tot bronzul grămădit acolo mi-ar apăsa sufletul și mi-ar strivi inima,
căci aproape în fiecare statuie văd un nou gest de sfidare oligarhică la
adresa sentimentelor democratice și de dreptate ale acestei țări.
Clasa suprapusă pare a voi să arate că, după ce de 46 de ani se bă­
LU

lăcește fără sfială în viața noastră publică, pîngărind tot ce e si'înt și su

grumînd orice aspirație nobilă, tot ea stăpînește și viitorul, tot ea strînge-
înghiarele ei și veșnicia, vînzînd nemurirea acelora ce au fost mercenarii ei..
Priviți statuele ce se răsfață pe piețele și în grădinile publice ale*
RA

Capitalei și înăbușindu-vă revolta, spuneți dacă nu sînt ele provocări per*

manente aruncate adevărului, dreptăței și pietăței pentru ceiace e în adevăr
mare și frumos... Opriți-vă în fața acelei destrăbălate risipe de bronz, care
NT

îacurcă două pogoane de loc în mijlocul Bulevardului, și amintiți-vă că o-

dată un prim-ministru a strigat în parlamentul țărei: „Am tolerat asasinate
am patronat afaceri scandaloase"...
CE

Cântați însă pretutindeni, răscoliți întreaga Capitală pentru a întâlni,

ca o mîngăere, bustul lui Mihail Cogălniceanu, bustul aceluia care a plă­
mădit și a frămîntat cu brațele sale vînjoase Romînia modernă. Veți căuta
zadarnic: guvernanții noștri nu pot să-’i ierte nici pentru posteritate dra­
I/

gostea pentru clasa cea mai numeroasă a acestei țări, curajul de a se fi

AS

-mpotrivit acelora cari întotdeauna n’au trăit de cît din exploatare și din
rușine.
Intrați pentru o clipă în sala cea mare a Palatului de Justiție și nit
vă mirați de a nu găsi acolo nici pe Flechtenmacher care a fost totuș un
UI

legiuitor al nostru, nici pe Andronache Donici, nici pe Bozianu sau Costa­

seră, căci locul lor a fost ocupat de bustul șlefuit al lui Eugen Stătescu,
BC

al aceluia care prin numirile sale scandaloase în magistratură, prin co­

rupție și intimidare, a aplecat de atîtea ori cumpăna dreptăței de partea
oligarchiei stăpînitoare. De acolo, de pe soclul său marmorean, Eugen Stă-
tescu pare că întindă și astăzi mina pînă în camerile de consiliu pentru a
 404 FACLA

Y
pecetlui sentințele care proclamă curățenia afacerilor politice și dreptatea
samovolniciilor guvernamentale. ,

AR
Și dacă Eminescu n’are un monument, aduceți-vă aminte că parla­
mentul nostru a votat să se ridice, cu banii țărei, unul pentru Barbu Ca-
targi. Optzeci de mii de lei se vor strînge de către perceptori din vînzarea

R
veiințelor și mintenelor țăranilor, pentru a-1 nemuri pe acela care spunea

LIB
acum cincizeci de ani : „țăranul romîn e leneș și vițios; e o crimă să i se
dea pămînt“...
Și cînd astfel se înalță statuele la noi, să ne mirăm că Vodă Cuza
are de-abia acuma una 1 Să ne revoltăm că de doi ani ea e azvîrlită din-
tr’nn colț în altul al lașilor, că în jurul ei politicianii și-au dezlănțuit pa-

ITY
tirnele și că la umbra ei atîția încearcă să-’și ascundă ura nevolnică și
prostia stearpă ? Ne mirăm mai degrabă că s’a putut să i se ridice și acum
o statuie lui Cuza, cînd spiritul lui vast, înțelegător și îndrăzneț, plutește

S
încă pe de-asupra satelor noaste, cînd figura lui energică îi face și acum
să tremure pe cei ce guvernează fără scrupule și exploatează fără rușine,
ER
l-a iertat lui oare oligarhia noastră îndrăzneala de a o nesocoti și
nebunia de a-’și fi căutat reazim în mulțimea apăsată, făcînd „din trei mi­
lioane de robi, trei milioane de cetățeni'... Nu e oare și acum calomniat,
NIV

numele lui nu e pronunțat încă cu ură și cu teamă și nu se încearcă și

aztăzi atîția să rupă din istorie paginile în cari despre el se vorbește, vor-
bindu-se de începuturile noastre de stat modern ?
Și dacă totuș oligarchia pare a consimți să i se ridice o statuie, o
LU

face fiindcă vede bine că această statue dacă nu s’ar turna în bronz, s’ar
închiega din lacrimile, din sîngele și din carnea țărănimei întregi....
A făcut-o fiindcă s’a convins că oricît l-au trădat boerii și oricît au
RA

vrut să-l uite în mormîntul dela Ruginoasa, Cuza trăia totuș alinător de
dureri și dătător de nădejdi, în sufletele milioanelor de țărani.
Cu oasele zdrobite de muncă pe ogoare cari nu sîntale lor, cu mintea
NT

întunecată de neștiință, cu sufletele chinuite de nedumerire, flămînziți de

proprietari, înșelați de tîrgoveți, împușcat* de soldații unui rege strein de
țara și de sufletele lor, țăranii nu pot să nu-și aducă’ aminte că a fost cîndva
CE

.în țara asta un Domnitor care a avut pentru ei o dragoste de frate și-o
înțelegere uimitoare, care a trăit, a fost alungat din scaun și a murit de­
parte de țară numai pentru mîntuirea lor...
. . . Acum cînd Cuza s’a așezat pentru totdeauna pe soclul de bronz,
I/

•cînd cei ce stăpînesc această țară nu se mai tem să se apropie de el, cînd
chiar „neamțul care știe de frică* îndrăznește să-’și ridice fruntea în fața
AS

aceluia pe care de 46 de ani se căznește să-’l gonească din inima noastră,

acum vor fi duși la Iași și o mie de țărani.,.
împrejurul statuei lui Vodă-Cuza le vor vorbi boerii în graiu care le
UI

va părea lor strein, le va vorbi Regele și cuvintele lui le vor părea lovi­
turi de cismă prusacă, vor binecuvînta popi cari le vor părea de altă lege,
mulțimea se va bucura și parada se va sfîrși dar țăranii vor rămîne tot
BC

acolo și privind bronzul rece li se va părea ciudat că Domnitorul lor nu se

■coboară de pe movila de bronz și că nu pleacă cu ei acolo departe, în sa"
tele în cari niciodată n’a fost uitat și în cari toți îl doresc și-l așteaptă....
Alex. Filimon.
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV

Marea victimă a oligarhiei

LU

— Alexandru Ion I —
RA

Bronzul ce se va sfinți Duminică la Iași, sub ochiul Ma­

iestății Sale și al Augustei dinastii, nu e al domnitorului ce a
NT

fost, Cuza, ci al celui ce ar mai fi putut să fie. Nu domnul care

a îngăduit dezrobirea țiganilor, nu secularizatorul averilor mînăs-
tirești, nu înzestrătorul țării cu așezăminte și legi nouă, va fi
— vai după atîtea scandaloase dar firești tîrguieli, după atîtea
CE

poticniri și falșe cîrteli venite din odăile de serviciu ale pala­

tului — proslăvit acolo. In țara răsturnării tuturor noțiunilor, Cuza
e întruchipat în bronz, nu pentru opera înfăptuită, ci pentru
I/

ceea ce, prin detronare, a fost împiedicat să înfăptuiască. Nu pen­

tru că a domnit, ci fiindcă, din surghiun, nu s’a învrednicit să
AS

răspundă chemării înăbușite a poporului.

Paradoxul aparent al acestor spuse, o întrebare îl poate
risipi. Ce ar fi fost Romînia de azi dacă Vodă-Cuza ar mai fi
UI

rămas în scaun două zeci de ani? Ce viitor ar fi croit popo­

rului și neamului nostru domnul pămîntean, avînd ca primi sfet­
nici pe Mihail Kogălniceanu și Rosetti? Unde am fi azi înăuntru?
BC

Unde, în afară ?
înăuntru. N’am avea o oligarhie agrară. Latifundiile n’ar
exista. După secularizarea domeniilor mînăstirești și împărțirea
406 FACLA

lor la țărani, omul de geniu, democratul desăvîrșit și îndrăzneț,

revoluționarul timpului, Mihail Kogălniceanu, ar fi întins mîna

Y
asupra marei proprietăți particulare a solului. Omul care spunea

AR
dîrj proprietarilor, la 1862, că robesc un popor de mai bine de
două milioane de suflete, după ce îl sug de munca lui; demo­
cratul care înfrunta, la aceiași dată, oligarhia, în plin parlament,

R
amintindu-i obîrșia averilor ei: „munca și suferințele țăranilor",
— printr’o nouă lovitură de stat, ar fi trecut întreaga proprie­

LIB
tate a solului în mîinile clasei țărănești. Și consecințele incal­
culabile ale acestui act ar fi decurs fatal. Cei puțini, lipsiți de
pîrghia tăriei lor, n’ar mai fi stăpînit milioanele de dezmoșteniți.
O burghezie reală, în locul celei budgetivore de azi, s’ar fi creat.

ITY
O vieață constituțională cu adevărat, am fi avut. O vieață par­
lamentară, ca o urmare a acesteia, iarăși. Progresul s’ar fi îmi-
ripat dela bază, nu dela creștet. Țara — o țară de democrație

S
agrară, țărănească — ar fi intrat, la timp, pe calea desvoltării ei
firești.
ER
In afară. Independentă înăuntru, Romînia n’ar fi suferit jugul
nici unei vasalități. Cuza primind propunerile unei înfrățiri ro-
mîno-bulgare, venite de peste Dunăre, ar fi făcut din țara noastră
NIV

pivotul confederației balcanice. Ne-ar fi scăpat de vasalitatea

rasei germane. Ar fi înfăptuit, poate, întregirea neamului romînesc.
Dar poporul, neamul nostru n’a avut noroc. Pîndit ca de
fatalitate, de lăcomia, antipatriotismul și trădarea oligarhiei vîn-
LU

turată de pretutindeni, i-a fost smuls domnitorul chemat. Ca să-și

păstreze privilegiul averei și urmînd o tradiție de veacuri, oli­
garhia a vîndut țara domniei streine, a trecut-o de sub vasali­
RA

tatea inofensivă a unui popor în decadență, sub aceea cotropi­

toare, metodică, primejdioasă a unei rase noi. Căci, spună-se ce
s’ar spune, reînturnarea domniei streine în țară nu are alt tîlc.
Nu certurile lăuntrice pentru domnie, cum grăiește ipocrita le­
NT

gendă—fiindcă sub Cuza Vodă asemenea certuri n’au existat—

au impus detronarea marelui domn. Oligarhia i-a răpit tronul,
fiindcă știa că o așteaptă un alt 2 Maiu, fiindcă Cuza și Ko­
CE

gălniceanu erau partizanii hotărîți ai precumpănirei economice

și politice a clasei țărănești, în stat.
Sub Vodă Cuza neamul nostru era la un răscruci al isto­
I/

riei sale. Putea fi îndrumat spre înălțare — și ar fi fost. Putea

fi îmbrîncit în prăpastie, și este.
AS

Oligarhia răpindu-i pe Cuza și pe Kogălniceanu, l-a dat

înapoi cu veacuri. Scăpată de coșmar, liniștită, și crezîndu-se
tare s’a hotărît, în siîrșit, să serbeze azi pe marea ei victimă.
UI

Iar poporul va plînge, de departe, pe cel ce i-ar fi putut

fi, atunci, mîntuitorul.
Tom a Drag'll
BC
 Y
R AR
LIB
Cuza si Biserica

ITY
»
Un om cu simpatii foarte reduse pentru cler, era Vodă
Cuza. Ca și pe Eminescu îl supărau gușile lor păroase, ochii

S
lor extatici și ipocriți în niște bostani de mutre, pîntecul lor
ER
care înghițea toate organele pînă ce Prea Sfintul, Prea Cucer­
nicul sau Prea Cuviosul se prezintă pe subt dulamă întocmai
ca un cimpoi umflat cu țevile-i mici tremurătoare. Mai puțin
NIV

mincinos decît al nostru, timpul de-atuncea, scîrbit și revolu­

ționar, cînd căuta pe popă era ca să-l rază și în niciun caz ca
să-i dea în Stat o precădere pe care clerul o merită azi mai
puțin decît oricînd. Pe-atuncea Sinodul nu avea între episcopi
LU

nici bandiți, nici bătăuși, nici vlădici împărtășiți în altar cu

sîngele lui Hristos și acasă cu pilule de Santal. Totuș, Vodă
Cuza și oamenii din jurul lui se mulțumeau să facă din arghi­
rofilia și păcatul burții și al creerului, de-o potrivă de nul în
RA

biserica noastră ca și azi și de o potrivă de imoral, un motiv

de divorț.
Sechestrarea averilor mînăstirești a fost un început de se­
NT

parație a Statului de biserică. începutul s’a izolat, nimeni nu

1 a continuat, deși ar fi trebuit, precum trebuiește și precum
într’o zi sau alta neapărat se va face, o separație complectă.
CE

Dacă biserica are un rost se vede numai în independență; cel

puțin atunci se pot naște propoveduitorii, oratorii și talentele
ce i lipsesc bisericii noastre și împotriva cărora biserica de azi,
neavînd nevoe de personalități ci numai de lefegii docili și pă­
I/

cătoși, duce un război de potmolire și lașitate, fără să piardă o

AS

clipă. Trăind prin toleranța tuturor, prin pomana Statului și din

mila oamenilor de stat cari lipsiți de orice religie teologică, socot
însă că a impune plaga popească țării este un mare act de eco­
UI

nomie de Stat; miluiți de pretutindeni și robi ai cerințelor politice,

clericii, nu pot răspunde la o chemare, căci o chemare, socială
oricum, au și dînșii, o chemare depărtată însă de ei ca și cerul
BC

pe care 1 învocă neîncetat, ca o blasfemie de vizuina lui. Dacă,

inspirat de bunele noastre basme bătrînești, iar veni lui Dum­
nezeu ideea să îmbrace sarica într’un amurg și, Juînd toiagul să­
racilor să colinde biserica, desigur că la vederea unui preot, simbol
cu toate acestea de pricepere, de știință, de putere sufletească și de
a tot vindecare, s’ar uimi, s’ar scîrbi, s’ar sări în lături din po-
 408 FACLA

Y
teca satului, sau în din umbra catapetesmei pe unde trece popa
trîntor, nesățios și beat, care-1 insultă.

AR
Călătoresc uneori cu cite un preot în tren ; întîlnesc cîteun
preot pe uliță; mă duc uneori să-l văd odată mai mult binecu-
vîntînd în cîte o biserică popoml. Căci îmi zic: poate că am

R
fost greșit uneori, poate că m’am înșelat în generalizările mele,
cu toate că știu bine că nu. Și sînt adus în tren să iscodesc pe

LIB
preot ca să-i descopăr sufletul într’o dorință; în biserică să-l
pricep cu oareși-care compătimire, pregătit la toate concesiile
neacordate de experiență dar cu putință printr’o mișcare înari­
pată de suflet.

ITY
Și după ce am vorbit cu el, cu popa; după ce i-am prins
inima într’însul umblînd ca un dihor sau ca un vierme; după
ce l-am văzut — mi se pare că nu aș putea face o crimă mai

S
mare decit respectîndu-l. Ești prins atunci de-o furie aproape
sălbatecă și regreți că nu ești nici destul de naiv, nici destul de
ER
romantic ca să iei cu o frînghie în mină, împletită de patru ori
pe douăsprezece noduri, apărarea eternului murdărit, a eternului
înjosit către care, pe cruce se ridică, impii și libidinoși, ochii
NIV

unsuroși, opaci de idioție, ai preotului nemernic.

Am învățat că în timpul nostru tot omul care vîutură o
idee, un suflet răsunător ca trăznetul, o năzuință mare — trece
de pîngăritor, de apostat, de primejdios. Epoca noastră e adînc
LU

secată la temeliile fîntînilor de ideal. Gîndirea, sufletul, brațele

urmăresc hoțește, prin atmosfera acră și pîcloasă, singurul lu­
cru care poate mulțumi pe omul definitiv nenorocit: cîștigul și
RA

furnicarea insului bas.

Dar ce-avem noi în definitiv să ne preocupăm de jignirile
mici cari împiedecă, de-s ascultate, cursul undelor mari ? Dacă
NT

trăim un timp de scoborîre, trăim și un timp de jertfă ; și jertfa

oricui e bine primită, are parfum străbătător prin timpuri, fu­
mul ei diafan se logodește ușure și dulce cu azurul.
CE

Un jertfitor în felul lui a fost poate și Cnza. Mulți au zis

că meritele lui sînt în realitate meritele celor din jurul tronului.
E-adevărat și așa. Dar au fdst pe fața pămîntului și alte tim­
puri cu oameni meritoși pe cari împărații nu și i-au luat de
I/

sfetnici și de colaboratori pentru că nu i-au putut pricepe.

In ce privește biserica. Alexandru Vodă I a știut să ia din
AS

mina clerului aurul pe care preoții nu l-au dat văduvelor și orfa­

nilor, sau l-au dat prea mult numai văduvelor; averile cu cari
n’au clădit monumente și n’au făcut școli; pamînturile pe cari
UI

nu le-au împărțit cu plugarii.

Spuneam cît e de nul clerul și de stupid. Statul i-a luat toată
averea, l a umilit să pască ’n staulul lui, cu belciugul de fălci.
BC

Credeți că s’a ridicat vre-un mitropolit vreodată să ceară statului

socoteală ? Nu 1 Clerul acesta știe că dacă vehemența lui Cuza
s’ar repeta, el nu mai are niciun rost în viață și-i e mai drag
să primească la ieslă bucatele cari la urma urmei ca să se umfle ’n.
pîntec și să se usuce la minte, îi ajunge.
Ex-ierodiaconuf lasif
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV

Violența de limbaj
Avem prietini cari, neînțelegînd lămurit nici rostul nici
LU

scopul nostru, se simt jigniți, — și ne-o spun, — de cîteori

ridicăm tonul. Lucrul din urmă, e adevărat, ni se întimplă a-
deseaori, și prietenii noștri, — pe semne oameni cu maniere de
RA

salon, — ni-o reproșează tot de atîtea ori în vorbe mai mult

sau mai puțin acre și mai mult sau mai puțin amicale. Dar
atunci cînd ne judecă, ei uită un fapt esențial, pe care, dacă
l-ar avea în vedere, i-ar face să ne scutească de predici necerute
NT

și de morale hipocrite.
Facla — d-lor o știu — este o publicațiune de luptă în fa­
voarea unor idei și principii politico-sociale bine hotărîte. In
CE

lupta aceasta ea aduce un temperament intransigent, pasionat

— dacă voiți — dar întreg, neîntinat de șovăeli oportuniste și
compromisuri demoralizante. O asemenea, atitudine însă, continuă,
implacabilă, în linie dreaptă, fără de zig zaguri, este insupor­
I/

tabilă la noi. Ne dăm perfect seama de aceasta. In mediul nostru,

AS

intransigența este o floare rară. In țara „băeților buni“, a mole-

șirii generale provenită din lipsa de idealuri și de caractere, a
partidelor fără de credință și a arivismului tuturor, în țara a-
UI

cordurilor și a inexistenții de voințe și energii de luptă, într’o

asemenea atmosferă se înțelege că o revistă ca Facla nu poate
decît să necăjească și să indigneze. Suntem doar aceia cari
BC

stricăm siesta și cari, pedeasupra, avem și reul gust de a aminti

mereu oligarhiei benchetuitoare datorii ce nu’i convine să le
împlinească. Avem multe cusururi, o recunoaștem. Spunem lu-
 410 FACLA

crurilor pe adevăratul lor nume — și avem memorie. Intr’o so"

cietate care uită prompt și care se acomodează, din motive de

Y
budget, tuturor situațiunilor, asemenea defecte turbură și irită-

AR
Noi, însă, socotim că nota pe care o reprezintă Facla este
necesară vieții noastre publice. Suntem la extrema-stînga și voim
ca vocea pe care o ridicăm în numele unor idei în cari credem

R
să fie auzită departe. Că în lupta pe care o ducem se furișează
uneori atacuri ce întrec dreptatea cîntărită cu balanța rece a is­

LIB
toricului sau judecată cu mintea neîntunecată de patimă a o-
mului fără de revendicări puternice,—se poate. A la guerre comme
ă la guerre. Nu suntem cruțați și nu cruțăm.
Violența de limbaj respunde, în anumite împrejurări, unei

ITY
trebuințe adînci. Dar, ea presupune un lucru asupra căruia
suntem dinainte de acord cu protivnici cași cu prieteni.
Ea presupune sinceritate și credință. Cînd violența de limbaj

S
pornește dintr’o convingere profundă și cînd traduce resco-
lirea întregii firi împotriva unei nedreptăți sau în favoarea
ER
unei idei, atunci ea este de scuzat, chiar dacă întrece unele
limite. In fața revoluționarului rus care săvîrșește violența
supremă, ridicînd brațul ucigător în contra acelora cari re­
NIV

prezintă autocrația, ne înclinăm toți, mișcați de admirație, fiindcă

gestul exprimă tăria neînfrîntă, deși sălbatecă, a unei convingeri.
Lucrurile, firește, se prezintă cu totul altfel atunci cînd vio­
lența de limbaj vine din calcul și, în loc de credință în idee, nu
LU

are la bază decît simularea ei. O asemenea violență de limbaj

este într’adevăr de condamnat și merită reprobarea generală.
De altfel, ea își găsește pedeapsa în însăși natura ei, căci
RA

pînă și cei mai neinițiați deosibesc ușor violența de limbaj între­

buințată de ariviștii cinici de vehemențele aprinse ale acelora cari
sunt minați de un ideal. La cei dintîiu cuvintele tari nu sunt în
fond decît literatură, lucruri aranjate și reci, pastichări pamfle­
NT

tare fără de miez și de vieață. Pamfletarii aceștia nu sunt în

serviciul unor idei, ci în al lor. Ei mînuesc injuria cu rafina­
ment și aleg subiecte despre cari știu dinainte că vor face o
CE

vîlvă infernală, fiindcă, cinici cum sunt, ei știu să sconteze efec­

tul. Feroci în arivismul lor, neurmărind decît parvenirea cu
orice preț și prin orice mijloace, oamenii aceștia cari, în adîncul
I/

sufletului lor, nu cred în nimeni și în nimic, cari sunt bolnavi

de scepticism, recurg la violența de limbaj, pe care uneori o
AS

exasperează fără de motiv pînă la histerie, ca la un mijloc

suveran pentru a atrage asupra lor atențiunea publică. Vio­
lența de limbaj este pentru ei trambulina necesară ca să poată
UI

sări mai iute și mai bine acolo unde ospățul și onorurile sunt
răsplata tuturor trădărilor.
Intre violența aceasta și aceea care pornește, ca un izvor
BC

cald de viață, din credință, deosebirea este totală și absolută ;

este deosebirea ca dela rău Ia bine sau, — mai adevărat, — ca
dela cinste la șantaj.
Em. Argin
 FACLA 411

Un anarhist nrlmeidios

Y
AR
Omagiu respectuos
Poliției romîne.

R
Poliția din Mizil a pus mina de curînd pe omul care a săvîrșit
toate crimele din Romînia și de pe continent, rămase pîn’acum nedes-

LIB
legate. Fiorosul bandit s’a crezut în această urbe, la adăposul cerce­
tărilor și de n’ar fi decît această idee, o adevărată sfidare la orgoliul
îndreptățit al poliției locale, vinovăția lui este și-așa destul de gravă.
Norocul însă a făcut ca Mizilul să aibă un rînd de detectivi pe lîngă
cari Sherlock Holmes e un simplu pitic; mai mult, o boabă de ma-

ITY
-zăre găunoasă.
Asasinul venea dela New-York sau Moscova, desigur ca să „ope­
reze" din nou una din acele spargeri urmate de omucidere în cari
vai! n’a făcut decît să se perfecționeze. Coborîndu-se din tren a fost

S
observat în de aproape. Ghetele sale galbene, pălăria lui moale și trasă
pe-o ureche, și-aceasta suspectă, au deșteptat mai întîi atenția dibaciului
ER
nostru Sherlock Primus, astfel numit pentru a nu fi confundat cu Sher­
lock Sirius, alt agent tot atît de dibaci.
Sherlock Primus s’a prefăcut că bea 12 halbe de bere în cîteva
minute cîte iau trebuit asasinului ca să consume o bucată de plăcintă cu
NIV

carne. Și în timp ce acesta din urmă cerea și un pahar de apă, detec­

tivul mizilean înainta tot mai departe în savantele sale deducții, că­
lăuzit de toate mișcările asasinului, din ce în ce mai bătătoare la ochi.
Cînd asasinul ceru un pahar cu apă, convingerea poliției era făcută, și
pe subt mînă se aduse în dosul restaurantului 25 de sergenți aleși pe
LU

sprinceană, cu revolvere încărcate și cu tot atîtea carabine cu repe­

tiție. Pentru orice eventualitate se ceru telefonic și un tun.
■— Cînd va pune piciorul pe scara trenului... nu mai stați o clipă,
vă repeziți și-l uraflați.,. Acesta era ordinul pe care aveau să-l asculte
RA

cei 25 de sergenți deghizați în tot atîția bragagii.

D r trenul plecă. Asasinul pierdu trenul și rămase în gară.
— Ți-am spus eu... zise pe șoptite și cu plăcere, Sherlock Primus
către Sherlock Sirius... Ai văzut că n’a vrut să plece... S’a făcut că
NT

pierde trenul.
Atunci banditul, își puse o șapcă—detaliu extrem de important.
Ieși din restaurantul gării și, pe din dos, intră în oraș, nu fără tot soiul
de precauții. Ceruse să se spele pe mini cu săpun. își scutură ghetele
CE

de praf și se făcu că și-le leagă, numai ca să rătnîie într’un picior

pînă ce cu coada ochiului va inspecta împrejurimea...
— Vrea să ne prostească... zise Sherlock Sirius...
— îmi vine dom’le să-i mut fălcile din loc, chiar acuma, răspunse
Sherlock Primus.
I/

— Să-l lăsăm... întîi să vedem ce face... Tot e-al nostru el și-așa..

— Pe lîngă garduri, băieți!... porunci celor 25 de sergenți deghi­
AS

zați în bragagii, Sherlock Optimus care luă comanda brigăzii.

Asasinul o apucă spre oraș, pe jos. Agenții cîte 12 pe fiece parte,
o luară tiptil pe după garduri cu carabinele lor, pregătite... 0 dis­
cuție de tactică se ivi între șefii dede-ctivi, relativă la cel de-al 25-!ea
UI

agent deghizat, care mai rămînea, după ce brigada se despărțise în două

brigăzi de cite 12 oameni. Acesta nu putea face parte din niciun grup,
ca nu cumva zgomotul unui pas mai mult într’o parte să atragă atenția
BC

asasinului și să fugă. Cu 12 agenți în fiece parte, după justa părere a

lui Sherlock Optimus însuș, pașii unora se în^bușau cu pașii celor­
lalți și nu se mai auzea nimic.
Al 25-lea agent avu sarcina sătîrască tunul, ținîndu-se la o depăr
tare potrivită și urmînd încet. Huruitul roților dela tun era cu atî-
 412 FACLA

mai înăbușit cu cit ele nici nu atingeau pămîntul. La prefectură unde •

se primise cererea telefonică de-a se trimite imediat un tun cu proec-

Y
tile pentru o săptămînă și unde nu se găsea pentru moment nici un tun,
prefectul adunînd imediat consiliului județean într’o chestiune atît de

AR
gravă, și-a zis că în lipsa acestui instrument, indispensabil în provincie,
se poate întrebuința arma cea mai apropiată de tun. S’a discutat sub
unul din felinarele cu gaz aerian ale capitalei județului: bomba, pu­
terea grinzilor mînuite ca berbecul latin. Un consilier propuse să se

R
trimită repede la Mizil un turn de biserică, dat fiind că seamănă la
formă cu o țeavădetun. Alt consilier, romancier, găsi timpul să rîdă și

LIB
să declare că gluma prea e trasă de păr. Consilierii respinseră de a-
semenea întrebuințarea episcopului de Buzău pus într’o trăsură, în po­
ziția cea mai nimerită. Ideea care triumfă veni ca toate cele bune, la
sfîrșit.
— Onor. Poliția Mizilului cere telefonic un tun. Nim’c nu seamănă

ITY
mai mult cu tunul ca tutunul... N’avem tun. Ei bine, să trimitem tutun.
Al 25 lea agent tîra prin urmare după sine, un pachet de tutun,,
solid legat cu un hăț de sfoară.
Dar pe cînd povestesc, agenții aleargă pe după garduri căci asa­

S
sinul s’a suit într’o trăsură, unul din cele mai strălucitoare echipagii
ale urbei Mizil. Teamă că ar putea fi văzuți ei nu pot avea, căci 12
ER
agenți la dreapta, 12 agenți la stingă; 12 carabine la dreapta, 12 cara­
bine la stînga—dispar; 12 cu 12 se reduce. Acest principiu, extras din
algebră și aplicat în cazuri misterioase de către poliția din Mizil ar
trebui să se generalizeze. Meritul descoperirei îi revine d-lui 1. Po­
NIV
pescu, profesor de matematici, care are o casă în Mizil.
Iată brigada că s’a oprit. Sherlock-Primus, Sherlock-Sirius, Sher-
lock-Optimus s’au sfătuit că toleranța lor a fost prea mare și că asa­
sinul trebuie prins. Iată trăsura răsturnată și brigandul prizonier.
LU

Prefectul trimise numai decît următoarea telegramă la București

Domnule Ministru,
„Un asasin de cea mai mare importanță a fost arestat Ia Mizil.
RA

Nu știe să zică nici mamă, nici tată. Se face că nu vorbește romi-

nește, cutoate învitațiunile blajine ce i s’au făcut. Acest individ peri­
culos dă doar din cap și rîde. Prestigiul poliției este foarte atins. Am
procedat cu severitate. Am observat că arestatul își face două noduri
NT

la ghete în loc de unul. Asupra lui s’a găsit 'pe lîngă un briceag fără
limbă, suma de o mie de lei. Rog cercetați urgent unde se află limba
briceagului.
CE

„S’au mai remarcat cum acest individ se șterge la nas cu batista

deși el dă să înțeleagă că este mecanician. A cerut un rosbif pe engle­
zește și. o halbă de bere.
„Totul dovedește, Domnule Ministru, că avem de-aface cu un a-
narhist. II ținem la dispoziția D-v. și mîine ’n zori expediem București.
I/

„Rog de-asemeni, țineți seama de vigilenții noștri agenți la vii •

toarea promoție de decorații. Eu mă las la aprecierea Excelenței
AS

Voastre al căruia devotat pînă la moarte servitor am arătat că sînt.

„Detectivul nostru Sherlock Optimus e sigur că anarhistul arestat
de noi e și autorul crimei din strada Italiană. El vorbește cu o ușu­
rință rară limba italiană.“
UI

La primirea acestei comunicări telegrafice. Direcția Siguranței'

Statului Romîn a dispus ca anarhistul să fie imediat adus în București
și internai la Spitalul Colții...
BC

Vom ține în curent pe cetitorii noștrii cu desfășurarea eveni*

mentelor.
Doctor Mistkjri
 FACLA '413-.

Y
Dac’ ași-fi Radu Anghelescu

AR
Faptele se cunosc din „uimineața" :’asupra unui individ anume'
Radu Anghelescu, plana un mandat de arestare. Poliția, harnică și vigi­

R
lentă, s’a pus pe lucru. Cum însă individul în chestie —om fără mani­
ere — nu s’a grăbit să-i iasă înainte și să se vlre sub nasul ei, poliția

LIB
a înșfăcat pe alt Radu Anghelescu, un lucrător cum se cade, în onoarea
căruia nu se confecționaseră mandate, l’a dus în palme la secție, unde
l’a bătut, de aci la prefectură, unde l’a bătut, de acolo la pușcărie unde
l’a pus la munca silnică.
— Bine, dar Angelescu ăsta n’avea gură să spuie că nu-i el cel

ITY
cu pricina ? Nu s’a putut oferi să facă dovada cu martori, cu documente
că el nu este el, ci altul?
Așa se va întreba publicul cititor din Patagonia, dacă cumva se
va zvoni și pe acolo ce-a pățit Radu Anghelescu pentrucă în potriva lui

S
nu se lansase un mandat de arestare.
D-v. însă, iubiți compatrioți romîni, știți prea bine cum merge
ER
șiretenia la noi, și v’ați dat seama numai decît că Radu Angelescu a
mîncat bătaie, apoi bătaie și pe urmă iar bătaie, tocmai pentrucă, avînd
gură el s’a hazardat s’o utilizeze și a spus că nu-i el cu pricina și că
poate dovedi că nu este. Dacă tăcea, nu știu dacă rămînea filosof, cum
NIV

zice proverbul, dar cel puțin rămînea cu coastele întregi. N’a tăcut,—cine
strică ? Vorba romînului: gura bate ... spatele.
Și acum confratele nostru d-1 G. Millian dela Dimineața, indignat
de această întîmplare — d-1 Millian e tînăr șfd’aia mai poate să se in­
digneze—se întreabă: ce satisfacției se poate da lui Radu Angelescu?
LU

Și d-1 Millian mărturisește că nu știe. Ei vezi? tinerețea prezintă avan-

tagii dar și dezavantagii.
Eu care nu sunt tînăr (nici măcar... generos), nu mă indignez.
Dar răspunsul la întrebarea d-lui Millian îl știu. Dacă ași fi eu Radu
RA

Anghelescu, i-ași face următoarea scrisoare d-lui C. C, Arion:

Domnule Arion,
NT

Mai întiiu. cutare și cutare (expunerea faptelor). Și acum, d-le Arion

ai aflat că agenții d-tale nu numai că s’au înșelat arestînd pe un om-
nevinovat și pricinuindu-i astfel mari neajunsuri morale și materiali..
CE

Asta n’ar dovedi decît prostie — și proști, slavă Domnului, avem destui
în slujbele statului. Der au refuzat să ție seamă de protestul meu și
să-și controleze singuri fapta, ceeace este mai grav. Mai mult m’au și-
bătut, ceeace nu erau în drept să facă chiar dacă arestarea ar fi fost'
dreaptă,— și asta dovedește că sunt și canalii.
I/

Apoi, d-le Arion, eu canalieria nu le-o iert. De aceea îți pun în ve­
dere să le dai cuvenita pedeapsă. Altfel va trebui să-i pedepsesc eu singur.
AS

Dar cum să-i pedepsesc ? In judecată nu-i pot da, pentrucă ei n’au chemat
lumea să asiste la torturile ce mi-au aplicat, așa că n’am martori.
Atunci ce-mi rămîne de făcut? Să dezmint, prin fapte, aserțiunea
d-lui Marghiloman că „bătaia nu se întoarce*. Din contră: bătaia se în­
UI

toarce — dacă o faci să se întoarcă.

Cum însă polițiștii sunt mulți și eu nu mă pot bate cu o armată
întreagă ; și cum, pe de altă parte, scopul urmărit de mine este educativ,
iar polițiștii în chestie sunt prea abrutizați ca să mai poată învăța ceva,
BC

recurg la următoarea soluție: am să-ți trag o bătaie țeapănă, dumitale

Domnule Ministru, care ești șeful suprem al poliției și prin urmare ești în
drept să fii delegatul ei în această împrejurare; d-tale. care, fiind și om
subțire, perfectibil, vei reuși să înveți ceva din întîmplarea asta. Prin.
 414 FACLA

urmare: să știi c’am să te prind cînd și unde mi-o veni mie la socoteală

Y
■și am să te „învîrtesc" nițel.

AR
Știa bine, d-le Arion, c’ai să mă acuzi de anarhism și de alte pa-
rascovenii. Iți atrag atenția că ar fl vorbă de clacă. Notează că eu nu te
ameninț cu moartea. Țin numai să-ți hărăzesc citeva palme, subliniate
cu un pumn, doi, dar zdraveni, Apoi, sistemul acesta l’am văzut reco­

R
mandat chiar în ziarul d-tale, Epoca, unde tot așa ceva i se promitea
d lui Take lonescu, nu știu pentru ce dracu (că eu în „politica* d-v. nu

LIB
mă amestec). Singura deosebire este că scriitorii dela Epoca nu se vor
ține de cuvînt, pe cînd eu mă voia [ine. Apoi nu cred să mi se facă vreo
vină din faptul că nu sînt mincinos.
Ce-i drept—în țara romînească mă aștept la toate —se poate in-
tîmpla să fiu dat în judecată și, în acest caz să obțineți un succes mai

ITY
mare decît în chestia tramvaiului. Voia fi deci condamnat. Se poate. Dar
nu face nimic. Sper, d-le Arion, că de cînd ești președinte de onoare al
societății scriitorilor, măcar de rușine vei fi citit și d-ta două-trei cărți
de literatură. In acest caz ai văzut, de sigur, cazuri, de oameni închiși
pe nedrept, cari fac ce fac ca închiderea să ajungă pe drept. Ei, vdu

S
fi și eu unul dintre aceia.
Pregătește ți deci obrazul. In c rînd vei avea ocazia să afli că nu
ER
ești ministru numai ca să iei leafa, să fii proclamat președinte și să pri­
mești banchete; ci ești ministru ca să faci dreptate — sau să suporți con­
secințele nedreptății.
Ca să nu mai avem bocluc. ia-o mai bine din capul locului pe calea
NIV
legei și cinstei, anchetează cazul meu și fă-mi dreptate.
Al 'd-tale
Radu Anghelescu
LU

Uite așa i-ași scrie eu ministrului dacăa-și fl Radu Anghelescu-

Nu neapăra. d-lui Arion, ci ministrului oricare ar fl el. Căci d-1 Arion
nu e mai bun decît altul, dar nici mai rău. Toți ca unul: zgîrîie nițel
pe ministru și dai de oiigarchul tembel.
Și dacă ministrul ar primi nu numai sersioarea mea, ci zeci, sute
RA

și mii de scrisori la fel; iar cînd, după trecerea unui termen oarecare
ar începe scadențele și fiecare scrisoare s’ar preface în fapte—fl,i sigur
că s’ar schimba ceva în țara asta.
Căci, în definitiv, poliția o fi ea un rău necesar; dar unde este
NT

necesitatea ca poliția să bată? De ce nu bate ea în Austria, în Germania

în Franța, în Italia? In orice țară din lume se întîmplă ca poliția să
se dedea la brutalități pe stradă, cînd se ivesc încăerări de natură po­
CE

litică. Nicăieri și niciodată omul, odată adus în localul poliției, nu este

atins de cineva. Aceasta se practică numai la noi și, bine înțeles, numai
pe spinările celor mulți și răbdători.
In tinerețele mele, ca propagandist socialist și mai tîrziu chiar,
ca — pasă-mi-te I—ziarist „opozant" am avut și eu repetata onoare de
I/

a fl arestat Nici odată nu și-a permis un polițist să se atingă de mine,

tocmai pentrucă... nu sunt Radu Anghelescu. Și mărturisesc că am re-
AS

gretat-o adese — pe vremea cînd eram tînăr și mă indignam și eu. Ași

fl vrut să se atingă un polițist de mine, ca să am prilejul să dau un
exemplu. Ei, nu s’a putut.
Este frumos lucru calea legală. Dar cu o condiție: s’o urmeze
UI

și boierii și slugile lor, nu numai mojicii.

Ce zici, d-le Arion?
Un zurbagiu.
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
Casa cu perdele roșii

S
Pe pieptul nopții luna, ca o broșa,
Sclipește. Ceasurile sunt tîrzii...
ER
Zăresc o „flacără* de lampă roșă
NIV

La casa cu perdele purpurii.

In poartă cîntă amoros matrona
In ritmul catirincilor zglobii.
LU

Acolo Muzele — ce duc corona

Lui Venus — stau în pension model,
Nu seamănă cu dama din Verona
RA

Și nici cu pînzele lui Rafael,

N’au trup cu forme calde ca Astarte
Să stee sculptorilor drept model.
NT

Priviți! Se dau perdele ’ntr’o parte.

* * *
CE

Prin casa asta au trecut armate

Și ’n zăngăniri de arme se tot duc.
Trecute sînt la Contabilitate
I/

De Locusteanu, pus ad hoc eunuc.

AS

Crezînd că-și darmă porțile Walhalla

S’a repezit, cu platoșa, Coșbuc.
In negre haine — cum pretinde gala —
UI

C’o muză Eftimiu-a stat. Incest! (1)

BC

(1) După cum se știe Gloria a fost doica muzelor; deci Eftimiu băr­
batul Gloriei (c. f. unui interview al lui Lovinescu) e un fel de tată de lapte
al Muzelor — care va să zică e perturbatio ... sanguinis.
 416 FACLA

Veni în rasă de călugăr Gala

Y
Și ’n urma lui c’un zîmbet fin Orest.

AR
Expres Duiliu s’a întors din Roma
Și s’a ’ntîlnit în ușă cu Alcest.
Evlavios s’a strecurat și Toma

R
Șoptindu-i un fragment din Angelas,

LIB
In taină, lui Mefisto. Și Sodoma
Pe Eliad Pompiliu l-a adus
Cu Herz, Caton, Diamandy și Pora.
Dar Minulescu? Chiar Demetrius

ITY
Cu roze degete ca Aurora
l-a fost ținut hlamida de safir.
Pe-aici a fost poteca tuturora,

S
ER
Calcată chiar de talpa lui Cair,
Primi bătrîn sau tînăr, dar obscur-nu :
Aveau cu toții faima lui Shakespeare.
NIV
A părăsit subtilul (1) Anghel turnu’
De fildeș al visărilor cerești;
Și a trecut turnat în zale Murau.
LU

A poposit Brătescu-Voinești
(Pe Dragoslav că-i slut l-au dat afară)
Și au svîrlit ligheanul pe ferești
RA

In urma lui Arghezi. Cum țipară

Zeițele ! — Eu nu pot să pronunț
Cnvintele olimpice d’ocară.
NT

Să vă mai spun c’au fost bătăi? Renunț.

Dar noi suntem în luptă norocoșii
Căci Stere a făcut un grav denunț
CE

Să ’nchidă casa cu perdele roșii.

Proletar.
I/

(1) Cer scuze d-lui E. Lovinescu că i-am luat din patrimoniul d-sale
AS

,■ acest epitet omeric, Apropos (apopoi!). .. D-l Lovinescu nu figurează în

acest pomelnic de oarece am auzit că e inspirat de- alte muze decît cele
puse sub supravegverea d-lui Banu.
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
Dela Societatea Scriitorilor Romîni ER
Ca anexă la articolul trecut din Facla, dăm mai jos demi­
sia d-lui Vasile Pop din Comitetul ^Societății, demisie ce n’a
NIV

fost publicată pînă acum de ziarele cari s’au ocupat de ulti­

mele ședințe ale Societăți.
LU

Onor societăței Scriitorilor Romîiu

Rog adunarea care m’a ales, să bine voiască a primi de­
misia mea din Comitetul Societăței Scriitorilor Romîni, pentru
următoarele motive:
RA

1) Comitetul actual lucrează împotriva intereselor socie­

tăței : cazul cu editura și Soc. de scriitori propus de anul trpcut
și neluat în considerație și cazul cu Casa Societăței în care Pre­
NT

ședintele a promis că va face demersuri și nu a făcut nimic.

. ’■■^2) Comitetul lucrează ilegal, căci, a alcătuit un regulament
zăpăcit, care s’a tipărit și se aplică fără a fi fost măcar supus
CE

adunărei spre aprobare. Acest regulament conține articole cari

calcă Statutul.
2) Președintele actual ne-a indus în eroare în privința
scriptelor Societăței, în ședința de reconstituire din 20 Noem-
I/

brie 1911, și a făgăduit lucruri pe care nici prin gînd nu i-a

trecut să le realizeze.
AS

Din aeeste motive nu mai vreau să mă solidarizez cu actele

Comitetului și rog să fiu considerat demisionat.
UI

13 Maia 1912 Vasile Pop

Strada Mitropolitul Grigore 61 București
Se știe că locul d-lui Vasile Pop a fost imediat oferit d lui
BC

Al. Davilla, căruia nu-i displăcea prea mult să treacă în șe­

dința din urmă ca un ambasador, desigur benevol, al Palatului.
D. Davila n’a refuzat să facă parte din comitetul Societății.

®
 418 FACLA

Y
Moartea lui Gutmann

AR
A murit Gutmann.
— Care? Acela care, după exemplul atîtor Fronești romîni a dat
țăranilor carne bolnavă?

R
Nu, Pe acest Gutmann d. Cuza îl atacă— și se zice că pe nedrept
Pe cînd pe defunctul Gutmann de care vrem să vorbim astăzi d. Cuza

LIB
îl va fi bocind cu lacrimi cît pumnul — căci așa fac antisemiții cari
se respectă.
Gutmanul în chestie este unul din cei mai mari industriași aus-
triaci, înrudit cu Rothschild și cam cît dînsul de bogat. El a murit zi­
lele trecute, în vîrstă de peste 80 de ani. adică avînd la activul lui cel

ITY
puțin 60 de ani de exploatare a sărăcimii.
Ei bine, ziarele creștin sociale l’au plîns cu zgomot. Șeful par­
tidului creștin-social, prințul Lichtenstein a trimes familiei o duioasă
telegramă de condoleanțe. Guvernatorul creștin-social al Austriei de

S
jos, baronul de Bienerth a luat parte la înmormîntare. Consiliul co­
munal creștin social a trimes și el o delegație.
ER
Mă rog. jelanie pe toată linia, de ți se rupe inima, nu alt-ceva.
Dar prin ce a meritat Gutmann acțst tratament de excepție? Poate
prin ideile lui politice? Va fi fost... antisemit? Nu. El a întemeiat sec­
ția austriacă a Alianței Israelite, va să zică a întrupat Cahalul, Tob-
NIV
șebegoim-harogul și celelalte țicneli ale d-lui Cuza.
Atunci ce e dragostea asta a antisemiților pentru evreul Gutmann,
pentru „perciunatul" Gutmann ?
Ori poate asta denotă decăderea partidului antisemit după moar­
LU

tea șefului Lueger?

Nu. Lueger le făcea și mai de oaie. Ultimul discurs ținut de Lue­
ger a fost un discurs funebru, rostit la înmormîntarea milionarului
Goldschmidt, vice-președintele comunității izraelite din Viena, va să
zică tot Oahal și tot tobșebegoim !
RA

Explicația e în faptul că și Gutmann și Goldschmidt au fostmi-

lionari, foarte milionari. Or, excrocheria antisemită se sparge numai în
capul sărăcimei evreești și intelectualilor evrei. Lucrul se știe și se
poate constata și la noi.
NT

Unde sînt loviturile d-lor lorga și Cuza la adresa d-lor Mochi Fi­
scher, Blank, Daniel, Sabetay, Max Schapira? ^Unde sînt anchetele fă­
cute pentru a dovedi că aceștia înșală, fură, exploatează ?
Unde sînt interpelările făcute de deputății lorga și Cuza pentru
CE

a salva romînismul din ghiarele acestor exploatatori?

Unde este cererea de expulzare făcută de d-nii lorga și Cuza la
adresa acestor oameni?
Puteți să tot căutați nu veți găsi nimic.
I/

La noi, ca pretutindeni, autisemitizmul e o excrocherie făcută în

dauua intelectualilor și muncitorilor evrei dar cu cruțarea și adeseu
cu consimțimîntul milionarilor evrei.
AS

Cazul Gutmann nu este nici primul, nici ultimul. II înregistrăm

pentru valoarea lui de actualitate, căci el arată odată mai mult cît de
ticăloasă este pretinsa doctrină antisemită.
z.
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
POLEMICI ER
Un succes al „Minervei*.— Ziarul „Minerea* ne aduce îmbu­
curătoare» știre că redactorul ei, d. Duțescu, și-a regăsit geanta perdu-
NIV

tă.^Este încă un succes, pe cere îl înregistrăm și noi cu plăcere.

Asta se chiamă pe nemțește „bediene dich selbst*. redactorii pierd
cîte ceva și anunță c’au pierdut; apoi găsesc și anunță c’au găsit. In
felul acesta rubrica informațiilor este abundent servită și din sursa
LU

cea mai directă.

Simptomatic.- Curtea cu juri din Focșani judecă pe Ion Cîrlan.

și Const Lupu pentru un delict săvîrșit în tovărășie.
RA

Apoi dacă se poate o asemenea tovărășie ce să vă mirați că li­

beralii învită pe muncitori în tramvaiul lor ?
*
NT

Curiozitățile limbei.— Dintr’un articol al Fadei: „Liberalii își

dau seama de imensa impopularitate și de adînca antipatie de care se
bucură în masele muncitorești/
CE

Se bucură? ei ași! Nu se bucură de loc săracii de ei!

Un adevăr și o minciună.— Ziarele anunță că d. A. C. Cuza

s’a însănătoșit și și-a reluat cursul la facultate.
I/

Că s’a însănătoșit credem, că și-a reluat cursul, nu credem, pen­

AS

tru că ceea ce face d-sa nu este curs.

*
Lămurire necesară.— Propunem cititorilor să deslege urmă­
UI

toarea ghicitoare: ce deosebire este între un membru și o persoană?

Un membru poate fi persoană ? O persoană poate fi membru ?
In adevăr Liga Culturală anunță că la serbările ei
BC

„Intrarea e gratuită pentru membrii; de persoană se plătește 50

de bani.*
Cum vedeți, deosebirea e absolută și chiar costisitoare.
Treceam pe acolo dăunăzi, cînd tocmai se opriseră în prag doi
inși. Imediat s’a auzit un glăscior din centre:
 420 FACLA

— Vino repede, d-le casier, c’a sosit o persoană cu un membru

Și în adevăr, membrul a intrat gratis, pe cînd persoana a trebuit să
dea vamă.
întrebăm deci înc’odată : care e deosebirea dintre membru și
persoană.
țr
Luăm act.— Un ziar din Capitală a publicat un articol întitu

Y
lat „Activitatea Academiei Romînett.

AR
Rezultă din acest titlu că ilustra instituție are o activitate. Fapta
vorbește dela sine,

R
LIB
Frumoasă aniversare.- Cică „liga culturală, secțiunea Bucu­
rești, va sărbători la chip deosebit amintirea măreței manifestațiuni
naționale din Cîmpia libertăței44.

ITY
Veți zice și Dv. că e un chip foarte deosebit. In adevăr, în program
citim:
D. P. Loousteanu, — Cetiri umoristice.
S
Apoi se poate mai „deosebit* ? Trei Maiu 1848 sărbătorit prin u-
ER
moristicalele d-lui Locusteanu.
Vorba aceea: ori mai bine s’o lăsăm dracului!
NIV

întrebare indiscretă. — Citim în ziare:

„D. Petre Popescu a fost numit în funcțiunea de prim-gardian în
LU

serviciul închisorilor centrale44.

Am dori să știm : cine este acest domn Petre Popescu? Nu cumva
este cunoscutul „anarchist convins44 din serviciul d-lui Panaitescu ?
RA

Iar dacă nu e, atunci apropos: ce s’a făcut acel Popescu ?

NT

Boierii* sireacii ! — Ara avut de multe ori ocazia să vorbim

de boierimea romînă din Basarabia, protejată de d. N. lorga și mai
CE

ales de d. A. C. Cuza.
Iată în ce termeni bătrînul democrat basarabean, d. Z. C. Arbure
confirmă zisele noastre: »
I/

„Clasa boerilor a fost cea dintîiu care s’a rusificat în Basarabia

AS

„Mulțumită de faptul că străinul n’a atins întru nimic privile-

„giile sale de boerie, că din contră i-a hărăzit alte privilegii mai mari,
UI

„dăruind familiilor boerești rangul de boerime ereditară, împărțindu-le

„ranguri și demnități de stat — pentru toate acestea dînsa cu sufletul
„ușor și-a renegat naționalitatea și a devenit cea mai slugarnică nobi-
BC

„lime din întreg imperiul rus. Astfel că astăzi la Petersburg, Moscova

„și aiurea numele de „nobil din Basarabia* a devenit sinonim cu lin­
gușitor abject, om fără nici o demnitate omenească44.
Va să zică nu e o născocire a Cahalului — afară numai dacă n'o
fi și d. Arbure agent al Cahalului

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* - București

Prețui 15 Bani.
 No. 22

VARA
gg?3^
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 VARA
— Uf !U...
In cafenelele pustii, pe trotuarele brăzdate cu șuvițe înguste de umbră, la
adăpostul copacilor anemici, la șosea, la curse, în casele cu stolurile lăsate pre­
tutindeni, de dimineață și pînă seara, din piepturile asfixiate, pufăe, ca din

Y
foaie dezumflate, un „uf“ imens, nesȚÎrșit, grandios și lamentabil.

AR
Cînd doi inși se întâlnesc la o răspîntie, amîndoi își scot batistele, își
șterg desnădăjduiți sudoarea de pe fețe, au aerul că sunt două boțuri de ceară
cari se topesc la soare și ’și string miinile moi, obosite și unsuroase:

R
— Uf!......

LIB
— Uf
Mai încolo, la terasa unei cafenele, turtiți la mesele răslețe, cu brațele
atîrnînd în jos, cu ochii pe jumătate închiși, cu figura buhavă, din rotunzimea

ITY
flască a pîntecelor voluminoase, doi cunoscuți își împărtășesc convingerile :
— Uf!......
- UT!...... S
ER
Străbat cu gindul în casele închise hermetic, în buduoarele parfumate,
în alcovurile respectabile. Domnul care și~a plimbat în automobil sudoarea cor­
pului, stă întins, suflînd greu, cu fața congestionată, pe cînd doamna, agitată
NIV

die arșițe senzuală a cărnei și de-o digestie laborioasă, răspunde lung visuri­
lor ei imposibile :
LU

— Uf!....
Precum din canaturile cu noroae stagnante răbufnește și se târîe
-dealungul trotuarelor o duhoare insuportabilă; din lumea asta străină muncei,
RA

ascunsă ca un cuib de viermi departe de lumina soarelui, obosită, sfîrșitâ, a-

sudată mai înainte de a schița un gest de mișcare, din lumea asta stearpă și
NT

moartă răbufnește, sub razele soarelui, duhoarea ei de descompunere:

— Uf!...
Vara o omoară.
CE

Vara care aduce în poalele ei lanuri de flori și hambare de grîne, vara

care face să tresară în coapsele pământului germenii vieții, vara care scoate
I/

din satele pierdute procesiuni nesfîrșite de muncitori cu fețele bronzate și cu

brațe de fier, vara care deschide darnic zăgazurile cerului, ca să se reverse
AS

dintrînsul, ca dintr’un phalus enorm, spermul binecuvîntat al ploilor roditoare

vara a ajuns să fie dușmana omului și ucigașa vieții.
UI

Pe cînd în urletul uzinelor se ridică fruntea neînvinsă a muncitorului,

pe cînd printre spicele de aur trece șuerînd veselia secerătoarelor, pe cînd totul
BC

în lume e numai muncă, numai lumină și numai dntece, singiir burghezul,

zdrobit de odihnă, de trîndăvie, de lene, de viață parasitară, simte greutatea
covîrșătoare a verei și, turtii la mesele cafenelelor scoate din burduful pîntece-
lui umflat cu țeava, răsuflarea obștească, aiurită , pierdută:
Uf!...
Nîcoară al Lumii
 I

Y
RAR
LIB
SITY
ER

Un nou scandal universitar preocupă presa noastră poli­

NIV

tica.
E vorba de alegerea de rector de la Universitatea din
București. D-l Ion Bogdan, profesor la facultatea de litere, pentru
LU

a și asigura alegerea a solicitat sprijinul domnului Ionel Bră-

tianu și profesorilor liberali în baza convingerilor sale național-
liberale, și pentru a obține confirmarea a dat zapis la mină
RA

domnului Pangratti că nu e și n’a fost niciodată de cit con­

servator de cea mai pură esență.
NT

Faptul acesta a putut părea desgustător unora, ciudat

altora, foarte natural însă acelora cari își dau seama că în țara
CE

în care pe scaunele din adunarea deputaților se lăfăesc sam­

sarii de afaceri veroase, apașii electorali, fahții și înterzișii, în
țara în care sub roba de magistrat pîndește totdeauna un su­
I/

flet de vînzare, în țara în care mirezmele de tămîe nu se răs-

AS

pîndesc în catedrale și biserici de cit spre a domoli duhoarea

de rachiu care bufnește din gîtlejurile popilor și chja episco­
pală sprijină trupuri secătuite de orgii, murdărite de boli lu­
UI

mești, în țara asta nici pe catedrele universitare nu pot păși

de cît excrocii intelectuali, traficanții de convingeri, plagiatorii
BC

și ratații.
Universitățile noastre nu sînt doar de cît instituții în cari
oligarhia își plasează mercenarii săi și nu pot fi deci decît la fel
cu toate așezămintele oligarhice : mocirle de rușine, de umilință,
(iesfrîu și de imoralitate. De cincizeci de ani în Universitățile
din Iași și București, în întunecimea sălilor de cursuri, în aerul
rînced al laboratoriilor, în colțurile tăinuite ale sălilor de di-
 424 FACLA

secție cu o stăruință inchizitorială se fărimițează, se strivește și

se pervertește sufletul tineretului acestei țări.
Acolo, în sala universitară, i se arată întîia oară feciorului
de țăran sau de lucrător pe unde trebue să meargă ca să ajun­
gă în sala în care benchetuiesc în orgii stăpînitorii unui popor
de robi și tot acolo află el pe ce preț se vînd conștiințele și
cît de repede trebuie să-ți uiți datoriile și să-ți îngropi iluziile...
D-l lorga a declarat Dumineca trecută la urechia regelui

Y
Carol, în fața statuiei lui Cuza Vodă, că universitățile și-au fă­

AR
cut datoria. Fără îndoială, domnule lorga: și au făcut-o față
de oligarhia noastră. Ele au fost pepinierele din cari clasa su­

R
prapusă și-a recrutat agenții electorali, politicianii traficanțîi de

LIB
mandate, funcționarii indolenți și prădători, magistrații fără
conștiință, scriitori plagiatori, polițiști și proxeneții.
Arătați-mi însă adevărul ștințific etern, invențiunea, sis­

ITY
temul de cugetare sau opera de artă care să se fi născut în
vreuna din Universitățile noastre, aminitiți mi mișcarea gene­
roasă de înălțare a sufletelor și de luminare a minților, setea
S
de ideal care a străbătut vreodată sălile cdor două Universități
ER
romînești.. . . Aduceți-mi înainte figura mare, puternică, care
de pe catedra universitară să fi înspăimîntat nevolnicia con-
NIV

rimpoianilor, care să fi covîrșit prin cugetare și să fi uimit

prin curaj, din negura celor cincizeci de ani de viață universi­
tară zmulgeți-mi un singur om întreg, arătați-mi un Galileu care
LU

raergînd pe rug sâ mai strige totuș încă odată adevărul pe care

flăcările nu-1 pot nimici...
In trecutul depărtat, la înființarea universităților noastre,
RA

tot mai găsești cîte o figură simpatică ca aceia a lui Simeon Băr-
nuțiu, care la inaugurarea cursului său de drept roman la fa­
NT

cultatea din Iași la 1862, se rostea : „țin să-mi încep prelegerile

declarînd că renunț atît la salariul de profesor al facultății de
CE

litere și filosofie, cît și la acela de profesor la facultatea de drept

în folosul studenților săraci*.... dar aceste figuri, cari dacă nu ți
se impun prin vijelia ce-o dezlănțuie cugetarea lor, te înduioșează
I/

totuș prin aerul de adîncă smerenie cu care intrau în templul

AS

științei, se întunecă și ele căci astăzi îți iese înainte d-rul Mi-
novici, care de pe catedra sa de medicină legală, arătîndu-ți
lefurile încasate dela Institutul medico-legal, dela Societatea de
UI

salvare, dela institutul de antropometrie al poliției, dela inten­

dența pompelor municipale, dela școala sergenților de oraș, dela
BC

nenumărate expertize etc., etc., îți aduce aminte că Simeon Băr-

nuțiu a trăit în altă vreme și că el n’a fost decît un incident
în veața noastră universitară.
Idealiștii, cugetătorii, intransigenții și iluminații n’au ce
căuta în universitățile romînești. Aci stăpinesc Bogdanii, Negu-
leștii, alde Nae Basilescu, Corneliu Șumuleanu, Badea Cireșeanu,
Ion Bianu, A. C. Cuza ... Ei sunt aceia cari prepară mercenari
pentru oligarhia noastră și dacă nu mai fug la America cu bani
 FACLA 425

delapidați ca altădată Andrei Vizanti dela Iași, în schimb șan­

tajează ca bilețelele păstrate cu grije dela prietenii de odinioară
ca onorabilul d. Chiricescu, trec dintr’un partid care are neno­
rocul de a nu veni imediat la guvern, în altul care le poate
oferi un loc de inspector al învățămîntului sau de administra­
tor al Cash Bisericii ca d-nii Ion Peretz și Boroianu, sau călă­
toresc cu bilete falsificate de liber parcurs ca d nii Stoenescu-

Y
Dunăre și Alexandrescu dela Iași. Sunt lucruri de nimic astea,

AR
dar absolut necesare pentru a pătrunde în Universitate și a ră-
mîne pe o catedră universitară. Oligarhia noastră pentru a te

R
vîrî acolo nu-ți cere nici știință, nici inteligență, nici caracter,
nici opere de valoare. Cu astea nu numai că nu ești numit pro­

LIB
fesor universitar, dar riști să fi svîrlit și peste graniță, cum a
pățit-o Lazăr Șeineanu. Pentru a ajunge la noi universitar tre­
buie să ai la activul tău, dacă nu o condamnare definitivă pen­

ITY
tru excrocherie sau falșificări de polițe, cel puțin un plagiat. Nu
știu cine era așa de naiv să ceară ca Universitatea să ia măsuri
S
contra d-lui A. C. Cuza, a cărui operă „Despre poporație* s’a
dovedit a fi fost plăgi dă dela început pînă la sfirșit. Dar asta
ER
ar fi fost în adevăr extraordinar. D l Cuza a fost numit profesor
tocmai fiindcă a plagiat.
NIV

E asta doar o regulă tradițională la numirea profesorilor

universitari. Și că astfel este, vă puteți convinge oricînd. D-l Cor-
neliu Șumuleanu cere de nu mai știu cîți ani să fie confirmat
LU

ca profesor și ca director definitiv al laboratorului ăe chimie

din Iași. Oricît și-a bătut capul pînă acum, demersul nu i-a re­
ușit. Ei bine în ultimul timp d-l Șumuleanu a publicat o lu*
RA

crare asupra analizelor vinurilor noastre. Asistenții dela insti­

tutul de chimie protestează însă, căci lucrarea ar fi a lor îi d-l
NT

Ș. fără nici un drept, a semnat o. Veți vedea că ceiace ce nu

i-a reușit d-lui Șumuleanu în urma atîtor interveniri îi va reuși
CE

acum. Dacă lucrarea e în adevăr rodul muncii asistenților dela

institutul de himie, să fiți siguri că d-l Șumuleanu va fi con­
firmat definitiv fără întîrziere.
I/

Prin asta a dat doar dovadă că e omul indicat „să formeze

caractere* așa cum îi trebuesc oligarchiei noastre.
AS

* * *
UI

Aceasta fiind Alma matres a noastră și aceștia slujitorii ei,

nu înțelegem scandalul ce se face în jurul alegerii d-lui Bogdan.
D-l Bogdan e acuzat că spre a fi ales a traficat cu convinge­
BC

rile sale politice. Dar tocmai asta îi dă d-sale dreptul de a ve­

ghea la bunul mers al Universității din București. La o astfel
de universitate nici nu s’ar putea un altfel de rector.
Domnule Bogdan, oligarchia te salută, căci pe ea o repre­
zinți în sinul Universității și o reprezinți demn și ceremonios.
Anatema
 Y
RAR
LIB
ITY
Un general la Academie
S
Armata noastră numără, de ieri, un nemuritor. Un gene­
ER
ral a fost uns, cu solemnitate, la Academie. Drept vorbind, noul
academician era nemuritor de mult. Nimeni n’a uitat, sînt sigur,
NIV

ordonanțele, rămase de pomină, ale fostului ministru de războiu

Crăiniceanu. Nimeni n’a uitat cum, în ele, ministrul declara că
„abrogă toate ordonanțele și legile anterioare", cum îndemna
LU

pe ofițeri ca, la caz de conflict cu civilii, să le verse mațele

„să lovească și să ucidă cu arma pe adversar".
Un asemenea general trebuia să pătrundă și la Academie,
RA

Și cum, la recepție, nu se poate fără discurs, generalul ne-a dat

unul. A făcut istoricul armatei romîne. Și cum despre armată
NT

nu se poate vorbi iară să se facă apologia războiului, noul ales

a vorbit despre război. Cităm textual. „Orice ar zice pacifiștii,
CE

războiul a fost și va fi. In această privință, trecutul ne arată

ce va fi viitorul. Războiul va exista cît timp va trăi în om do­
rința de a acapara avuturile pămîntești. Războiul e trebuincios
I/

pentru că înpiedică stricarea popoarelor. El curăță popoarele,

AS

întocmai cum sînt curățite grădinele și ogoarele, spre a fi re-

întinerite. Popoarele se războiesc, deci spre a se regenera"...
„încă un războiu glorios, încă un mare general care va fi prin­
UI

cipele Ferdinand, și idealul nostru va fi atins“ ! ’

Dacă n’ași ști că adumbresc partea nobilă din persoana
BC

lui Don-Quichotte, ași cuteza să aseamăn pe moș-teacă al Aca­

demiei romîne cu ceea ce e caraghios în ilustrul erou. Dar să
ceri unui general pe lîngă fireturi șt puțină logică, ar fi 'Culmea.
Războiul regenerează popoarele ! Adecă pricepeți cum stă lu­
crul. A lua floarea unui popor, tinerimea lui validă, între 20 și
30 de ani, și a o trimete la măcelărire pe cîmpul de luptă, în­
semnează a-1 regenera, a-1 reîntineri!
Academicianul Crăiniceanu ține cu orice preț ca reputația
de țicniți creată unora din generalii armatei noastre, să fie sin­
gurul lor titlu la nemurire.
Pacifist
 Se poate începe de la catalog. Dacă
n’ar sta scris pe copertă .Salonul
oficial 1912“ catalogul ar putea trece

Y
avantagios drept un prospect de

AR
prăvălie, intre el și o reclamă pen-
tru cinema-

R
tografnici o

LIB
modestă de-
osebire. Ne-
gustorii de

ITY
% lămpi sau
X mobile decorează foaia
X X cu o chibriteiniță sau cu
S g imaginea unui pat. Pic-
ER
1 I torii noștrii nu simt a-
-J J ceastă necesitate. Cine-a
/ / organizat expoziția tre-
NIV

/ bue felicitat.
y Te întîlnești cuo oaie
LU

pe șoseaua Ploeștilor,
care paște în niște mă-
trăgune. 0 saluți și o
RA

întrebi:
— SprechenSie deutsch ?...
Oaia fuge.
NT

Niște oi ne-au dat catalogul oficial. Lăsată

’n voie, oaia excelează numai în măsline.
CE

11 putem și răsfoi. Primele 20 de pagini cu

cîte un nume-două pe-o foaie, ne pun în curent
cu numele de familie al d-lui secretar, al „delegaților artiștilor*, al
I/

„delegatului școalei de arhitectură* al delegaților „școalei de arte fru­

AS

moase, etc.
A propos. Cine-i d. Em- Bardosare, acest membru al jurului che­
UI

mat să judece de meritul artiștilor ? Dar d. M. Climescu este pictor și

d-sa? Observați prostul gust al organizatorilor și în alegerea caracte­
relor tipografice, în așezarea lor, în preferința dată hîrtiei. S’a zis
BC

cîndva că formatul pătrat este artistic și catalogul a fost făcut pătrat:

Poate că o anchetă sufletească ne-ar da secretul acestui catalog volu­
minos fără să fie, și nud.
De la catalog la expoziție nu-i iarăs distanță. Afară de cîteva
pînze și modelaj uri, cel puțin acestea de valoare, restul e un fel de
noroi policrom cu care au fost mînjiți păreții. Asupra așezării tablou­
rilor, toate la nelocul lor, mi s’au povestit lucruri interesante. D. Pic­
tor cutare, care căpătase prin portretizarea unui mare boer, autori­
tate, găsi că tablourile d-sale nu-s agățate pe cel mai bun perete și
 428 FACLA

necăjit, dădu pînzele jos ale unui alt pictor, fără aceeaș autoritate, și
le înlocui cu ale sale. .Apoi d-na Pictoră X. de-așijderi, scuturată de
un tremur nervos se război cu alte locuri pe care le cuceri d-sa.
Nici-o ordine. Zăpăceală chiar oficială. Poate că pînă la anul n’ar
fi rău să fie trimisă comisiunea la Paris să urmeze un curs de vitrine
și altul de bun simț. Tinerimea Artistică este subt acest raport de invi­

Y
diat. Ea știe să facă un catalog, știe să aranjeze o expoziție și Salonul

AR
oficial rămîne pe lîngă dînsa ca o exhibiție de tablonrLprovincială.
Ceeace ne surprinde la salon e marele număr de femei cari ex­

R
pun: 26 de doamne ! Salonul ajunge de-odată grațios... Gîndiți-vă la 26
de evantalii cari bat la rînd într’un ritm de pene de struț, 26 de căl­

LIB
duri tropicale.
Ce tablou frumos! Intru cit e vorba de subiecte, ca sa zic așa,
doamnele au adorabilele slăbiciuni ale sexului domniilor lor: flori, idile

ITY
caise, mere. Singură d-na Guțescu-Storck a renunțat la portocale. In
franțuzește se zice mai bine. Cette annee elle prefere Ies poires ... D-na
S
Tomescu Virginia, poate singura, îndrăznește să atace portretul unui
ER
Englez. Cea mai bună pînză feminină din Salon e desigur capul de ex­
presie de d-na Steurer Maria. D-ra Mina Arbore expune trei frugale
lucrări.
NIV

Dar dacă nu știm totdeauna termenul de politeță exact cu care

trebuie după catalog, să deosebim titlurile de doamnă și domnișoară,
uneori ni-i greu să alegem chiar o femee de un bărbat. Cazul Domnului,
LU

al Doamnei sau al Domnișoarei.... Stănescu Marincea e curios. Un pic­

tor mi-a afirmat că-i o fermecătoare: doamnă; altui din potrivă, l-a văzut
RA

ca pe un domn destul de păros. Cu sau fără mustăți, Stănescu Marincea

e o pensulă cu talent. Are un tablou, foarte depărtat, în sala din fund,
NT

are mai multe, dar cel mai frumos și mai original este acel Spre Casa
de veci, unde se vede o lume măruntă de sat urmînd pe jos din spate
căruța mortului.
CE

In genere lucrările doamnelor au multă eau de rose. In aceiași

baie parfumată plutește și viziunea celor mai mulți difFpTctorii mas­
I/

culini. O sensație de timiditate și de slăbiciune congenitală, de vapo.

rozitate. de cofetărie. Zahărul roz se învăcinește cu savarinele; le chou
AS

â la creme cu carolinele ... E-o expoziție cadaif, cu pișcoturi. Unul pe

care l’am îmbrînci din spate pe căile largi și viguroase ale lumii este
UI

pictorul Teodorescu-Sion, care ține cu orice preț la convenționalismul

trist al formulelor. Și din literatură și din pictură jos literatura! Ați
BC

citit ceva mai penibil ca versurile cari proclamă întîietatea unui maga­
zin de mărțișoare din București? D-na Sonia Roguska are un peizaj și
un portret. Gîteva titluri ciudate : Legume, portocale, halba cu bere
flori de amoniu, paner cu cireșe. Aci nu-i literatură, e drept, de fel.
Autorul se numește Mironescu Mihail.
— Miess Friederich!
— Prezent!
— Mihail I ...
— Prezent!
— Mihăilescu D-tru!
— Prezent!
— Mihăilescu Panait
— Prezent!
 FACLA 429

Observați mă rog ordinea școlară în care sînt pictorii catalogați’

Artistul care face tabula rasa de toți ceilalți e bravul, sincerul
hotărîtul și bărbatul Ressu. el intră printre expozanți ca într’o biserică
de bătrîni și desamăgiți, de bolnavi pe cîrji și milogi, ua puternic și
chipeș flăcău care nu se sfiește să și puie ochii scăpărători, drept în ,
ochii lui Dumnezeu. Personalitatea lui Ressu supără pe cei mai mulți
pictori. El are un stat al lui și un pas al lui care se ghicește unde

Y
merge, drept. El nu se simte strein și jilav în casa naturii. Mai inteli­
gent și mai psicolog decît toți camarazii lui, pensula lui nu face sofisme

AR
și limbuție. E omul care învinge și stăpînește. O știu toți și de aceea
toți îi rezistă acestui artist care poate să-și vadă de treabă liniștit și să
surîdă. Oamenii sunt predestinați ca fluviile să spintece hotarele și

R
să treacă

LIB
E impresia pe care ți-o lasă nu cutare sau cutare tablou, de
Ressu, dar to. ce iese din atelierul acestui cel mai retras dintre pictori
și cel mai cu abilitate dușmănit. La citirea acestor rînduri unii se vor
crispa din expozanți alții se vor revolta Nimeni niciodată n’a pus în

ITY
serviciul lor entuziasmul și încrederea definitivă. Nici „Nimeni* n’are
entuziasm, nici ei nu-1 provoacă... Ne vom aminti cu o imensă plăcere
pește cîțiva ani, cînd Ressu va fi maestrul consacrat că am fost și
noi printre ceidintîi cari au despicat din jurul lui opaca furtună a tă­
S
cerii, stîrnită întotdeauna în faptul nopții a tot copleșitoare, de marile
ER
personalități.
însemnați pe-o foaie curată de carnet că Ressu e un ^rtist mare.
E o sugestie bună și întăritoare. In pasiunea lor de-a discredTfâT un ar-
NIV

tist atît de prob și atît de personal, unii pictori au recurs la argumen­

tul cel mai ieftin și cel mai nerod, acuzînd pe Ressu de „reminiscențe*
S’a spus această respectabilă gogomănie cu privire la tabloul lui. 0 în-
mormîntare, care i o simplă și impresionantă și banală înmormîntare,
LU

cum se face la noi la țară. Niciunul din adversarii lui Ressu nu poate
sintetiza porsonagiile și psicologia țării noastre ca el. Pe cînd mai toți
pictorii noștri îmbunătățesc și cîrpesc, foarte plini de persoana lor de­
RA

tailistă, Camil Ressu lucrează la o operă ce se urmează progresiv, ce

ține, punct cu punct și etapă cu etapă, și care va fi o operă însemnată^
definitivă și națională. Ressu nu-i un pictor sau un desinator, el este,
NT

bravilor zugravi, un timp al istoriei artelor la noi și începutul unei

tradiții romînești. Iată ce trebuie să vă șoptiți în fiece seară în ilustra-
academie de la cafenea.
CE

D, Arion alegînd din tablourile lui Ressu 0 înmormîntare, pentru

Pinacotecă, a dovedit presimțire și gust și nu s’a lăsat impresionat de
ecourile ce desigur îi ajung din bisericuța pensularilor invidioși.
Printre sculptori, D. Brîncuși își are toată admirația noastră
I/

fără restricții.
AS

Un tinăr lipsit de orice noroc și care ar trebui împotriva tutu­

ror presiunilor ce se fac împotriva lui, să fie pus în stare de a lucra
este d. G. Dimitriu autorul bucă'ilor, numite : Vînzătoare de Flori,
UI

Studiu de portret, Doi fericiți, Cap de Expresie (301—304). O lucrare

a sculptorului Dimitriu a fost respinsă de juriu pe motivul că „era
prea tristă*. Juriul, în optimismul lui, nu concepe viața decît cu gura
BC

căscată și cu o bucată de fleică pe limbă.

D. Storck are un bust al Poetului Eminescu, lipsit de orice in­
spirație. Celelalte lucrări ale D-sale intră în cadrul binelui onest ce
s’a spus în totdeauna despre d-sa, constatări fericite și mulțumitoare.
Greutatea celor mai mulți artiști stă într’aceeacă ei nu mai pot ieși din-
tr’un poligon în care s’au închis și pe care îl întind într’o atmosferă
de onorabilă și muncită banalitate.
Catalogul sfîrsește cu o foaie albă pe care ne vom însemna ini
țialele.
 Y
RAR
LIB
SITY
Leacuri contra arbitrarului
ER
NIV

Ne deprinsesem, în ultimul timp, cu respectul incomplet, ade­

vărat, dar cu respectul în orice caz, al unei libertăți constituțio-
onale. Muncitorimea orașelor începuse să-și recîștige un drept răpit
LU

de liberali: libertatea de a se întruni în tihnă. La București,

la Brăila, la Galați, la Ploești și aiurea, poliția fusese pusă cu
RA

botul pe labe, din ordine de sus ori de teama celor de jos, nu

se știe anume.
Iată, însă, că totul nu era de cît o iluzie. Iată reapărînd
NT

banditismele, samavolniciile, atentatele poliției. Iată că la Bo­

toșani, la Iași, la Piatra-Neamț, întrunirile muncitorești sînt
CE

turburate, risipite ; vorbitorii sînt arestați, nu pentru că ar fi in­

sultat pe Majestatea Sa, nici pe miniștrii țării, ci pe regele re­
gilor, pe licheaua lichelelor, pe făuritorul de atentate și com­
I/

ploturi, pe excelența sa banditească Panaitescu. Iată oameni a-

AS

restați și trimiși „la urma lor,“ pe jos, pe arșița de soare, cale de

poște, fiindcă așa vrea un ministru de interne tembel, care nu
UI

ia în seamă nici o plîngere, care își astupă ermetic urechile,

care, din lașitate ori din lene îngădue totul: banditisme, sama­
BC

volnicii, cruzimi. Iată reapărînd moravurile poliției brătieniste.

Iată făcută dovadă că avem un stat în statul romîn : liota de
escroci și de pungași, poreclită poliție de siguranță, strînsura
fără nume care a pîngărit cele mai îndepărtate colțuri ale țării.
Dar nu isprăvile poliției de siguranță și ale celeilalte, ne
interesează aici, ci remediile, mijoacele prin cari ar putea ele
fi curmate.
Fără îndoială, cel mai drastic ar fi vărsarea mațelor brutei
care arestează, schingiueșt*, înpedică, într’un chip sau altul, pe
cetățeni să-și exercite drepturile lor elementare. In Anglia, țara
 FACLA 431

libertății integrale, respectul drepturilor constituționale n’a fost

obținui într’altfel. Acolo agenților forței publice cari și-au permis
să aresteze pe cetățeni fără forme în regulă, li s’a întîni-
plat obișnuitul accident profesional: cuțitul sau revolverul
victimei a adus leacul salutar. Mijlocul e eficace, dar nedrept.
Firește, două, trei zburători de creeri polițiști ar cuminți pe

Y
mulți Cotruți, ar pune pe gînduri pe mulți din bandiții for­

AR
ței publice. Dar de ce să fie răpus cel ce primește ordinul și
nu cine îl dă? Pînă nu se va găsi mina generoasă care să ceară
socoteală ministrului de interne care, din liniștea cabinetului,

R
ordonă să se strîn^ă șurubul, să se turbure întrunirile publice,

LIB
să se aresteze și să se tortureze cetățenii, ori refuză numai să
pedepsească pe bandiți, — îndreptarea va veni cu greu.
In al doilea rînd, înjghebarea unei ligi de apărare a liber­

ITY
tăților cetățenești, se impune. Toți cetățenii, fără deosebire de
naționalitate ori de partid, au această supremă datorie: alcătu­
irea unei ligi care să demașce pe agenții forței publice cu apu­
S
cături criminale, care să urmărească pedepsirea lor, care să-i
ER
pedepsească singură atunci cînd jusiția și autoritățile superioare
ar înțelege să nu-și facă datoria.
NIV

In sfîrșit, muncitorimea are o armă minunată ca să scape

de prigonirile poliției. Organizarea ei în sindicate și în partid
politic. Experiența zilnică ne arată că acolo unde organizațiile
LU

muncitorești sunt puternice, poliția e oaie blîndă. La București,

la Brăila, la Galați și la Ploiești nimeni nu cutează să turbure
întrunirile clasei muncitoare. La Severin, la Botoșani, la Iași,
RA

la Piatra-Neamț și ori unde sindicatele și partidul socialist sunt

în fașă, poliția tae și spînzură. Acolo unde bandiții în uniformă
NT

sau leșinăturile Majestății Sale din strada Academiei știu că o

arestare ilegală i ar expune la mîngîierile muncitorime! organi­
zate, Constituția țării literă moartă.
CE

Alegeți’o voi cîți cădeți pradă furiei polițiste, arma eficace

«cu adevărat.
Detectiv*
I/
AS
UI
BC

Numărul viitor al Faclei va cuprinde un articol de

Ex-Ierodiaconul Iosif: O nouă Sesiune Sinodală și
revizuirea procesului Episcopului Safirin respinsă de
o comisiune de trei Prea Sfințiți și Prea Deoehiați
arhierei.
 Y
RAR
LIB
Artiștii n’au parale SITY
dar nici arta proprietari..,.
ER
NIV

Acum cîteva luni, ședeam într’o seară la o masă de ospă-

tărie mai multi. Discuția pornise de la o bucată literară „cum­
părată" dacă se poate spune, de la un scriitor, de către direc­
LU

torul unei reviste. Un incident răsturnă jocul normal al dato­

riilor. Scriitorul se întîmplase să n’aibă din bucata lui decît
RA

un singur exemplar, pe cel vîndut revistei. Directorul revistei

găsi cu cale să nu mai publice bucata. Ce se face cu acea bu­
cată? A cui e ea ? poate posesorul ei material să dispue de dînsa,
NT

ca de proprietatea lui ?
Cu aceste întrebări și cu ajutorul a doi pictori, prieteni,,
CE

de la masa noastră, chestiunea se generaliza tot mai mult. Ar-

gumentînd cînd cu poeme cînd cu tablouri și statui, noi deosi-
beam proprietatea unei lucrări de artă de proprietatea în baniy
I/

case și pămînt. Intr’o poezie, într’un tablou e, în afară de par­

AS

tea pur materială, o parte sufletească, o parte de geniu, care

rămîne vecinie în posesiunea artistului; dovadă și rolul iscă­
UI

liturii în tarifarea lor comercială ; opera de artă bate în două

zone de o dată, în vremelnic și în de apururi.
Un bogătaș cumpără un tablou cu 500 de lei dela un pic­
BC

tor sărac. Peste 20 de ani îl vinde cu 100 de mii. Măcar în

principiu, artistul n’are nici un drept în această creștere de va­
loare bănească?
Ne combătea un artist și iubitor de tablouri, care, fiind și
proprietar rural, e obișnuit prin forța lucrurilor să considere pro­
prietatea de sacră și totală. El ne da neîncetat, și cu vervă spit
rituală, pilda moșiei cumpărate. Era tocmai punctul de discordie
și de obscuritate: diferența fundamentală dintre proprietatea ru­
rală și proprietatea de artă. Noi, repetăm, căutam principiul;;
 FACLA 433

căci într’un timp încă atît de barbar cum e al nostru, cînd un.
lucru poate fi stăpînit, el, nici nu ne-am gîndit că poate fi apli­
cat în drept. In timpul de față se poate toarte bine ca un domn
cu parale să beneficieze de mizeria lui Eminescu, să-i cumpere
toate poeziile cu cîteva sute de lei și fiind acum ale sale, să le
ardă. Literatura noastră poate fi lipsită de un monument, căci

Y
așa vor banii d-lui Cutare. Se poate presupune că un om de ge­

AR
niu a lucrat toată vieța, la o singură carte, pe care într’un
moment de strîmtorare o vinde. Dacă i a cumpărat o printr’un

R
interpus, un rival, cartea e definitiv pierdută.
E prin urmare, în opera de artă un element de altă categorie

LIB
decît proprietatea și decît dreptul comercial, ceva de felul su­
fletesc al răscoalelor și răsboaielor.
Ne-am despărțit in seara ceea agitați, de bună seamă.

ITY
Impertinența dreptului de proprietate, care exclude ce-i mai
esențial într’o operă de artă, ne emoționase cu revoltă.
De-atunci sînt cîteva luni. S
O întîmplare petrecută la Paris, ne-aduce aminte azi de
ER
discuția noastră. S’a vîndut acum vre-o zece zile la Paris Sa-
lom?a lui Regnault, prin licitație. Concurau francezi și streini.
NIV

Prețul cel din urmă, foarte ridicat, adjudeca tabloul, unui mi­
liardar american. Tabloul lui Regnault. un francez, trebuia să ia.
dară drumul Americii... Nimic mai firesc nu este așa? Ei bine,
LU

nu a fost și nu este așa. Un tremur de voci se strecură prin

publicul care asista la licitație, urmat de o tăcere. Apoi publi­
cul începe să fluiere... Publicul înțelese că în opera de artă se
RA

mai găsește altceva, în afară de obiect, geniul autorului, geniul

poporului din care a ieșit el, scos la mezat odată cu obiectul.
NT

Asupra însemnării psihologice a fluierăturilor acestora de

protestare, a scris în numărul de Duminică, 9 Iunie, al ziarului
CE

parizian Le Journal, poetul Edmond Haraucourt un articol, pe

care îl recomandăm advocaților și magistraților noștri. E un,
precedent care permite să se judece și să se discute proprietatea
I/

totdeauna discutabilă și într’altfel, în folosul artiștilor și să afi­

neze concepția sălbatecă și jignitoare ce-o au despre sineși feri­
AS

ciți! cumpărători, măcar în materie intelectuală și estetică de

o camdată.
UI
BC

d
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER

In discursul său de recepție la Academie, d. general Crăi-

NIV

niceanu, admis sub „Cupolă14 în virtutea unui vag și obscur o-

puscul despre fortificații, a emis, între alte idei originale, și ur­
LU

mătoarea cugetare :

„Orice s’ar zice de pacifiști, rezboiul a fost și va fi. Rez-

RA

,.boiul va exista atît cît va trăi dorința în om; el e trebuincios,

„impedecînd stricarea popoarelor, după cum e nevoe de curăți­
NT

rea ogoarelor și a grădinilor. Poporul se rezboiește deci spre

„a se regenera
CE

In aceste cîteva rînduri simple și categorice ca un ordin

de zi, d. ghinărar a prins formula științifică a rezboiului.
I/

Mă rog, dece se bat popoarele ? Definiția de mai sus ne-o

spune:
AS

1. Pentrucă rezboiul pornește dintr’o dorință. (Care anume

d-le general ?).
UI

2. Pentru că, din moment ce pornește dintr’o dorință, este

la mintea omului că va trăi atît timp cît va trăi și dorința.
BC

3. Pentru că respunde unei necesități, — rezboiul avînd,

printre popoare, rolul pe care-1 au instrumentele de curățire la
ogoare, maidane și alte locuri virane. (Ce vor zice colegii d-tale
de această comparație, d-le Crăinicene ?).
4. Pentru că, după ce a satisfăcut astfel o necesitate, rez­
boiul duce la regenerarea popoarelor.
Acestea sunt argumentele. După cum vedem, ele sunt re­
dutabile. In stăpînirea lor, d. general Crăiniceanu crede că poate
polemiza cu pacifiștii pe cari îi turtește sub greutatea dispre­
țului lui epic și suveran.
 FACLA 435

Fără îndoială că academicienii noștri, patrioți și naționa­

liști, l’au aplaudat cu frenezie. A vorbit doar de rezboi și, as­
tăzi, cînd se vorbește la noi de rezboi, entuziasmul e prompt, chiar
cînd e prezentat ca un agent de profilaxie, cum a făcut d. Crăi-
niceanu, și nu e îndreptățit măcar de intențiuni patriotice. D.
Mrazec, geolog pacinic și om de știință, care a dat replica, n’a
găsit nimic de obiectat la ridicola flecăreală a generalului. In

Y
țară, nimenea, iarăși, nu va avea de zis ceva, fiindcă înotăm

AR
doar în plin curent naționalisto-șovinist și, din cauza aceasta,
am început să perdem uzul rațiunii. Nu se mai face deosebire
între patriotism și nebunia lui, care este șovinismul. Un nu știm

R
care — numele e indiferent — a cerut mai zilele trecute (și de­

LIB
sigur că-’și face un titlu de glorie din aceasta) prințului Fer­
dinand ca să obție o victorie, una singură, — și atunci romîni-
mea de pretutindeni va fi satisfăcută. Șiretul cetățean făcea a-

ITY
luzie la dezrobirea Transilvaniei, Basarabiei și a celorlalte țări
romînești de sub jugul străin. El cerea puțin — precum se vede
— convins că lucrul se poate face ușor...S
D. general Crăiniceanu n’a pus chestiunea din punct de
ER
vedere patriotic. Dacă o punea astfel, am mai fi înțeles. N’am
fi admis, fiindcă noi credem că țara romînească are ceva mai
NIV

bun de făcut decît să alerge după fantome, dar am fi înțeles.

D. general Crăiniceanu, însă, s’a pus să îndreptățească rezboiul
în sine, înfățișîndu-1 ca un fel de prezervativ higienic în contra
LU

stricăciunilor morale și fizice ale popoarelor, ca un fel de —

ierte-ni-se expresiunea — de purgativ omicid, menit să curețe
națiunile de imondiciile de tot felul ce se depun într’însul în
RA

scurgerea vremii.
Caraghioslîcul și absurditatea acestei teorii sunt așa de
NT

vădite încît ne vom dispensă de succesul ușor ce l’am putea ob­

ține, dacă ne-am apucă s’o discutăm. D. general Crăiniceanu a
auzit sau citit ceva despre lucrurile acestea. Mareșalul von
CE

Moltke, după 1370, în plina beție a victoriei, a vorbit despre

rezboiu, justificîndu-1. Dar, mareșalul von Moltke cel puțin a
spus ceva, cel puțin a emis o teorie care avea cap și picioare,
I/

pe cînd d. general Crăiniceanu, senin, inocent și ignorant, a spus

AS

mofturi, într’o formă imposibilă.

Academicianii noștri nu sînt oameni pretențioși. Ei înghit
UI

cu o desăvîrșită nepăsare, tot ce li se oferă. Dacă este ex­

traordinar că oameni cari nu au cel mai mic merit literar sau
publicistic sunt primiți la Academie, apoi mai extraordinar este
BC

că se dă voe tuturor acestora să ție discursuri și să arate ast­

fel golul absolut al ideilor lor și neglijența vinovată a formei în
care îmbracă banalitățile pe cari le debitează. Am citit ulti­
mele discursuri ale nulităților muritoare, primite la Acade­
mie, și credem că s’ar face un mare serviciu culturei romînești
dacă s’ar suprima ceremonialul, copiat dela Paris, al vorbăriei
recepțiunilor. Nu sîntem încă pregătiți pentru aceasta. Dacă ce-
 436 PAOLA

lora dela Academie le place să fie în compania tuturor medio­

crităților acestei țări, —treaba lor și a autorilor satirici, dar nu
e obligator să se facă de rîs cu aranjări de ceremonii cari nu
au alt rezultat decît să pue în evidență întristătoarea lor lipsă
de gust.
Ne gîndim la splendida comedie de moravuri care s’ar pu­
tea scrie luînd ca subiect Academia noastră și pe iluștrii ei
membri ! Vă închipuiți succesul !... D. Ramollot debitînd în mod

Y
grav un discurs de recepțiune. El vorbește despre război.

AR
— Doamnelor și Domnilor. Rezboiul. Ce este rezboiul ? Rez-
boiul pornește dintr’o dorință. El curăță popoarele întocmai cum
se curăță ogoarele de burueni.... Etc.. Etc.

R
Ar fi un succes monstru de ilaritate. Em. Argln

LIB
ITY
D. Cuza comemorează
ER
S
Ce, nu știați ? Și d. A. C- Cuza a comemorat răpirea Ba­
sarabiei. In „Neamul Romînesc“ dela 22 Maiu, d-sa are un ar­
ticol întitulat Basarabia noastră, în care protestează vehement
NIV

în potriva.. plagiatului săvîrșit acum o sută de ani.

Ba, d. Cuza devine și amenințător. D-sa zice :
LU

„Vine ceasul socotelii și pentru cei mai mari ai acestei lumi,

cină fie care plătește pînă la ban.*
Așa e. A plătit doară și Academia, tot pînă Ia ban; prin
RA

urmare va plăti și Rusia.

Dar ce-1 privește asta pe d. Cuza? De unde și pînă unde
NT

să verse d. Cuza lacrimi pe socoteala bietei Basarabii? înțe­

legem s’o facă d. lorga, înțelegem s’o facă ori-cine, și n’avem
dreptul să punem la îndoială sentimentele nimănui.
CE

Dar d. Cuza ? 1 ?
In Basarabia a trăit un anume Crușevan, întemeietorul po­
I/

gromurilor. Acest Crușevan era romîn renegat. Prin ziarul său

Crușevan denunța guvernului rus pe toți romînii însuflețiți de
AS

sentimente naționale romînești, și în mod regulat acești romîni

luau drumul pușcăriei sau al Siberiei.
UI

Aceste fapte ale lui Crușevan au fost înfierate în Viața

Romînească a d lui C. Stere, de basarabeanul Alex. Nour. Re­
BC

zultatul a fost că prin Neamul Romînesc al d-lui lorga, d. A. C.

Cuza a luat cu căldură apărarea lui Crușevan, aruncînd d-lor
Stere și Nour acuzarea...firească—firească din partea d-lui Cuza—
că sînt vînduți Cahalului. Adaug că d. Nour ieșea tocmai din în­
chisorile rusești, unde fusese băgat ca să-și ispășească romînizmul.
Și acum d. Cuza, tovarășul lui Crușevan, îndrăznește să
facă pe bocitorul Basarabiei ?
Sărmană țară! Cum te duc de nas toate pușlamalele!
 FACLA 437

De-ale tagmei preoțești

„Neamul Romînesc* denunță cazul unui protoiereu care-și trimete
nevasta și cei șease copii pe la diferiți preoți din județul lui, silindu-i
pe aceștia să-i întreție familia.
Cităm :
„Abuzul Prea-Cucernicului de care vorbim a indignat pe foarte
„mulți preoți- Unul, îndrăzneț, scrie la o gazetă. Și — nemai pomenită
„îndrăzneală ! — iscălește. Dar Prea-Cucernicul nu se sinchisește. El cu­

Y
noaște pe cinstiții preoți cari alcătuiesc Spiritualul Consistoriu și știe

AR
„să servească pe preoții cari îl servesc. Preotul îndrăzneț e chemat îna­
intea judecății Consistorului și pedepsit. Pedepsit pentru că a avut cu­
rajul să denunțe abuzurile protoiereului și pentrucă s’au găsit preoți cari

R
,au jurai, cu mina pe evanghelie și cruce, mărturisind că-s invenții acu­
zațiile absolut adevărate ce se aduseră protoiereului. Rog să se observe :

LIB
„Unul dintre preoții cari au jurat că protoiereul e curat, a dat hrană
„și locuință protoiereului, fără plată, firește, o săptămînă și soției pro-
..„toiereului patru-cinci zile. Și a jurat, negînd, ca să și scape șeful44.
Bine înțeles, făptui că denunțarea apare în Neamul Romînesc îi

ITY
scade valoare, de oarece se știe că, de obiceiu, Neamul minte și calom­
niază. Mai ales dacă articolui în chestie, iscălit cu pseudominul S. Ti'
han, va fi fiind scris de celebrul preot Dolinescu, căruia i-a mers vestea
ca de popă tuns ... S
ER
Vr ^Dar pe de altă parte îmi zic că d-1 lorga n’are interes să calom­
nieze pe preoți, ci din contră să-i lingușească mai mult încă decît pe
băieții din centre; și atunci e foarte posibil ca denunțarea să fie ade­
NIV

vărată.
Dar dacă e așa, de ce se supără și Neamul, ca și alți hipocriți
de articolele colaboratorului nostru d. Iosif N. Teodorescu ?
H.
LU
RA
NT

„Principele'* Bibescu
CE

Stimate Domnule Director,

Citesc în „Epoca* din 27 Maiu următorul comunicat al Ministe-
terului de războiu:
I/

Publicîndu-se de către unele ziare, cum că principele Gheorghe

AS

V. Bibescu ar fi dăruit armatei parcul său de aviațiune, denumind

chiar aparatele ce ar fi fost date,
Ministerul de războiu, după însăși cererea principelui, aduce la
UI

cunoștința generală că aparatele și materialele de aviațiune au fost

cumpărate de minister iar nu căpătate ca dar.
pentru Ministru de Răsboiu
BC

Secretar General, General N. POPOV1CI

Toată admirația mea pentru cunoscutul bogătaș care pune atîta
silință și face destule sacrificii pentru aviațiunea romînă. care nu tre-
bue confundată totdeauna cu aparatele romînești de aviațiune. Cine va
refuza cea mai întinsă simpatie, mai cu seamă oamenilor cari ar pu­
tea, prin averea lor, sâ stea departe și de muncă și de primejdii?
Dar mă prinde mirarea că un comunicat oficial nesocotește des­
ființarea prin Constituție a titlurilor de nobleță, cari apar astăzi ca
niște etichete pretențioase pe sticle umplute cu apă. Este adevărat că
 438 FACLA

prin întruniri politice s’a dat pe față intențiunea sau măcar dorința
unora d’a reînființa titlurile, cu cortegiul lor de privilegiii, dar n’o
mai crede nimeni cu putință. In contra unei asemeeea încercări ar
lupta arma cea mai sigură: rîsui.
Prin urmare una din două : ministerul vrea să dovedească sau
că în autoritățile noastre, unde se mai scrie chiar cu u scurt, se ig­
norează cele mai elementare lucruri; sau că Constituția se aplică nu­
mai cînd zece meseriași se’ntrunesc sub cerul licer... în curtea unuia
din ei, și că ’ncolo ficțiunea constituțională este o axiomă din neno­
rocire eternă.

Y
Și nu știu care alternativă este mai lăudabilă.

AR
Vă rog a primi asigurarea considerațiunei mele.
București Mihail Mora

R
LIB
G. Ocășanu
f
ITY
Cu teama respectoasă care te stăpînește în preajma oricărui lo­
cal, unde știi că ai să găsești un om, urcam scările „Minervei" pentru
a vedea pe Ocășanu... S
II cunoscusem întîmplător.
Rătăcea de multe ori prin localul Ministerului de Finanțe, strîn-
ER
gîiid între degete, ori la subțioară, un teanc de maniscrise : Legi finan­
ciare pe care ie aduna și traducea pentru nevoile noastre...
NIV

Și cu ce zîmbet îngăduitor intra Ocășanu în cabinetul d-lui di­

rector,’ „o sfîrlează roșie și neisprăvită", cum îi zicea el...
Primea 150 lei pe lună, iar statele Ministerului de Finanțe sunt
cred, mărturie, — pentru cei care se vor apuca vreodată să răscolească
LU

viața gazetarilor romlni, — că acest gazetar a fost și... agent de con­

statare Ol. H...
O singură dată Fam văzut scoborînd scările Ministerului, mâhnit...
RA

Și’mi spunea, stăpînindu-se cu tării, câ i se impune să tacă slujba,—

ca și cum ceeace făcea el, nu era îndestulător, prea îndestulător, pen­
tru ceiace i se da...
NT

Intr’o vreme își avea masa de scris la „Carul cu Bere".

II găseai regulat,după ora 2, așezat într’un colț, citind și subli*
niînd prin ziare... Ii căutam — și mi-era teamă să-i fur timpul. Mă
CE

făceam că nu*l văd dar mă chema...

Să fi priceput cît mi-era de drag să-1 aud vorbind?!
Și îmi vorbea... de expulzarea lui, de Parisul cu viața-i variată,
I/

de unguri, ah, mai ales de aceștia, de politiciani, de literatură, de tot

ce ași fi vrut.
AS

In vocea-i liniștită, dulce în privirea-i blajină, în gestul stăpînit

și care une ori lipsea, ar fi văzut un cît de slab observator, cîtă fur­
tună de dorinți, de dragoste dupe mai bine clocotea.
UI

Nu ură, disprețuia numai... Cîți pot s’o facă?

Vorbeam de gazetărie și de... răsplata ei. Și îmi arăta condeiul
BC

spunîndu-mi: Iată răsplata, cel puțin la noi: mîndria de a putea ține

cinstit condeiul ăsta în mînă!
.... Apoi cu pasul lin, îngîndurat, pornea spre redacție...
Rămîneam în berărie, cu impresia că sunt într’un mare templu,
unde am ascultat cuvîntul unui cuminte sfătuitor. .. Și’mi trebue mult
pînă cînd sgomotul consumatorilor să’mi arate unde sunt...
E timp de cînd nu l’am mai văzut — și în ziua cînd ziarele iau
anunțat moartea m’am revoltat.
Și m’am revoltat pentru că murise un om în adevăratul înțeles
al cuvîntului, pe care nu’l subjugase de cît munca tăcută, sîrguitoare
și cinstită, fără gălăgia care te face nesuferit, sau reclama care te face
ridicai, e nd arma ta da luptă nu-i oțel ci carton vopsii...
Testo
 Y
RAR
LIB
POLEMICI

ITY
Cine Va sărbătorit pe Cuza-Vcdă.— S’a citit prin ziare o palidă
notiță a scandalurilor la cari s’au dedat, în tren, „băeții din centre*,
pe cînd se întorceau din Iași dela sărbătorirea lui Guza-Vodă.
S
Un cititor al nostru, martor ocular, ne dă următoarele amănunte :
ER
„De la prima stație au provocat scandal. Unul a tăiat barba nnui
nenorocit ovrei bătrîn. Cu fire din această barbă, un altul și-a așezat
zulufi în dreptul urechilor—în chip de perciuni—și-a pus un joben în
NIV

cap și, urmat de toată banda, a umblat din Vagon legîndu-se și bă-
îndu-se joc de pasagerii evrei.
In toate stațiile se dedau jos, încingeau hora unirei pe peron, și
LU

apoi, cu grațiosul concurs al elevilor dela seminarul central stropian

cu apă pe evreii cari se aflau în apropiere. Cînd se isprăvia apa, în­
RA

cepeau să curgă Iov turile de baston.

Au bătut măr pe un anume Soreanu, în stația Focșani. L’au urmă
rit în toate vagoanele pe acest Soreanu—jidanul dela „Facla*, cum îi
NT

ziceau ei, cînd, în realitate după cîte aflăm Soreanu e tot pe atît de ji­
dan, pe cît e și „dela Facla'4. Au sărit în ajutorul lui niște bravi chel­
CE

neri—și atunci banda toată s’a năpustit și bătaia deveni generală. A

curs sînge și trenul a trebuit să fie oprit în mijlocul cîmpului... Aci
se opresc amănuntele cititorului nostru.
I/

Așteptăm descrierea mai pe larg—bine înțeles, cu toate elogiile

AS

cuvenite și cu tot șebegoimul de rigoare—în Neamul d-lui lorga.

*
UI

Falșul Ițic. — Cunoscutul literat d. Emil Isac, protestează prin

Rampa în potriva atacurilor ce i se aduc. Adversarii d-sale, în frunte
cu d. lorga, merg pîaă acolo cu infamia, că4 declară ovreiu. Or, se
BC

apără d. Isac, strămoșii d-sale stăpîneau Transilvania, pe cînd ai d-lui

lorga culegeau buruieni prin Rusciuc.
Mai înlîi, o rectificare : strămoșii d-lui lorga nu culegeau buru-
tleni, ci vindeau plăcinte și nu la Rusciuc, ci la Gonstantinopol. Al
doilea: dacă strămoșii d-lui Isac a stăpînit Transilvania, ai d-lui lorga
au fost și ei cit p’aci să stăpînească Moldova și Muntenia : răposatul
Arghiropulos, ca bun fanariot, a și fost obținut firmanul necesar.
44 PACL

Dar acestea sînt detalii. Lucrul principal este că d. Isae are un

nume nenorocit: Isac e un nume ovreiesc, Isac-lțic. Apoi, cine strică?
Intr’o tară civilizată e destul să te cheme Ițic, sau chiar și numai Isac
pentru ca talentul, cinstea, munca, patriotismul tău, totul să dispară^
Nu vorbește< „Neamul Romînesc" de Spinozza sub denumirea de .Bu.
rah al nostru" ? Și d. Cuza, în „cursul* său, nu zice el „Froim Losăl"
în loc de Ferdinand Lassaalle?
Prin urmare d. Isac poate să se mîngîie. Vorba ceea: așa-i re­

Y
zonul. Dar d. Isac e tînăr și va apuca și zile mai bune: cînd apașii

AR
vor fi scoși din viața publică, atunci se va cerceta opera d-lui Isac
se va spune dacă ea a fost găsită bună sau rea, iar în privința nume­
lui nu i se va face nici o șicană.
*

R
LIB
Berlin-Iași. — Bine a zis, cine a zis că la Berlin sunt judecă
tori. Zilele astea judecătorii de acolo au condamnat pe baronul Kle-
mens von Weichs la 600 mărci amendă, pentru că și-a bătut servitoa.

ITY
rea. Mărimea pedepsei considerentele sentinței o explică astfel: „Avînd
în vedere că fapta lui Weichs este cu atît mai lașă cu cît victima e
S
propria lui servitoare,rcare prin însăși această situație îi era inferioară
ER
socialmente și deci nu putea îndrăzni să riposteze nici măcar în mă­
sura în care slabele ei puteri de femeie o puteau îngădui...."
Cum vedeți, sunt judecători la Berlin. Dar la Iași? Ei la Iași
NIV

jiu-s! La Iași d-1 Șumuleanu, despre care gurile rele zic că ar fi și chi­
mist, a fost achitat pentru acelaș delict, pe motivul — ziceau conside.
rentele sentinței— că d-1 Șumuleanu a procedat sub imperiul enervări,-
LU

E drept că servitoarea d-lui Șumuleanu era o simplă țărancă

romînă.
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* - București

Prețul 15 Bani.
1HUL al 3
9 IUNIE
No. 23
1912

General Crăiniceanu

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Teacă la Academie...
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 FACLA 443

Colectiviștii printre muncitori

Partidul liberal, hotărît, pare-se, definitiv ca să ademe­
nească pe muncitori și pe țărani, a pus ramura generoasă,
— faptul acesta este interesant de notat, — să facă propagandă
la orașe și la sate printre clasele sociale respective. La sate, au
început cu înființare de cluburi, iar la orașe cu înjurături și

Y
violențe la adresa sindicaliștilor. In fruntea primei acțiuni se a-

AR
gită d. Al. Radovici, cel mai fost socialist dintre toți foștii, iar
în capul celei de a doua găsim pe d. Ion Nădejde, pe Ion Nă­

R
dejde, care, în materie de inepție polițienească și de călcare în
străchini, nu’și are pereche nu numai în cuprinsul țării romî-

LIB
nești, dar ori unde viețuește pe întinsul continentelor terestre
vre-o ființă omenească.
Vom vorbi într’un număr viitor despre acțiunea colecti-

ITY
visto-generoasă la sate. In cel de față voim să ne ocupăm nu­
mai de eminentul nostru amic Ion Nădejde și de ațîțîrile lui
S
în contra mișcării socialiste. Se înțelege, nu vom discută flea­
ER
curile pe cari le debitează zilnic înpotriva mișcării și a d-lui
Dr. Rakowsky în special ; neghiobia și reaua lor credință sunt
așa de vădite, încît ele se distrug prin sine însăși. Nu vom in­
NIV

sista iarăși—fiindcă vom avea fără îndoială prilejul de reveni—-

asupra mișeliei de a agita împotriva socialismului și a legii de
LU

asigurare sub pretexte naționaliste demne de abominațiunea

iorgo-cuzistă. Vom releva doar un singur fapt, pentrucă pune
în lumină adevăratele intențiuni ale liberalilor față de muncitori.
RA

D. Ion Nădejde, precum se știe, se laudă fără încetare cu

proectul de Contract al muncii, întocmit de d. M. G. Orleanu,
NT

pe vremea—de tristă amintire—cînd a fost ministru al indus­

triei și comerțului. D. Nădejde laudă proectul, în opoziție cu
legea conservatoare pentru organizarea muncii și asigurările
CE

muncitorești. Dar, ori de cîteori îi cîntă o serenadă, uită să

spue că, în materie de asigurări, proectul d-lui Orleanu pre­
I/

vede tot vîrsta de 65 de ani ca limită de servit pensia de bă-

trînețe, și că, în materie de organizare, întroduce libretul („fără
AS

libret, muncitorul nu poate fi angajat la lucru11—art. 17) și su­

primă aproape dreptul de grevă (art. 31—33). Memoria d-lui
UI

Nădejde este, pe semne, tot așa de oportună cași politica lui.

Și fiindcă este astfel, iacă, îi amintim noi dispozițiunile din
BC

proectul d-lui Orleanu asupra grevei, reproducînd textul art.

31, 32 și 33.
... Art. 31. Orice reclamațiune a personalului, nemulțumit de patron, se va
trimite consiliului industriei și muncii, care printr’un delegat din sinul său o
va transmite în cel mult 24 ore patronului, care, la rîndul său, în cel mult 48
de ore dela primirea acelei reclamațiuni, tiebue să dea răspunsul dacă primeș­
te sau nu cererile muncitorilor; și, în caz negativ, dacă se supune arbitragiului,
arătînd totodată și numele arbitrului său.
Art. 32. Dacă nu răspunde, sau refuză arbitragiul, muncitorii, trecînd
termenul de preaviz, data înmînării reclamațiunilor lor către consiliul industriei
și muncii, se pot pune în grevă, dacă majoritatea muncitorilor atelierului o
va hotărî prin scrutin secret. (Sublinierile sunt ale noastre).
444 FACLA

Buletinele vor avea mențiune pentru sau contra grevei. Fiecare părere
va avea și un semn pentru cei ce nu știu carte.
Votarea se face în localul consiliului industriei, sau în localul fabricei
dacă ea nu se găsește la reședința consiliului, într’o zi fixată de muncitori, în
înțelegere cu președintele consiliului sau delegatul săq; ea va avea loc seara
după terminarea lucrului, și va fi prezidată de președintele consiliului sau de
un delegat al său luat de preferință din secția apropiată industriei ai cărei lu­
crători vor să se pună în grevă, asistat de 2 secretari, luați printre cei mai ti­
neri muncitori.
Dacă votul va fi pentru grevă, muncitorii se pot pune în grevă.

Y
Votul, pentru a fi valabil, trebue să întrunească, dacă este pentru grevă,

AR
jumătate plus unul din numărul voturilor exprimate și 2/3 din numărul persoa­
nelor avînd dreptul de vot.
Minorii mai mici de 18 ani nu votează, dar intră în calculul treimei de

R
mai sus.
Acest vot se va repeta în fiecare săptămînă, în aceleași condifiuni:

LIB
imediat însă ce votul va fi defavorabil grevei, muncitorii trebue să reintre
la lucru și nici o altă votare nu va mai avea loc.
Art. 33. Dacă răspunsul patronului la reclamațiile muncitorilor este ne­

ITY
gativ, dar primește arbitragiul și își numește arbitrul, muncitorii trebue și ei
să-și muncească în alte 48 de ore arbitrul lor.
Comisiunea de arbitri își va da hotărîrea în cel mult 3 zile și va judeca
în localul consiliului de industrie.
S
In caz de împărțeala voturilor, va decide judecătorul ocolului unde e
ER
situată fabrica, ca supraarbitru.
El va prezida și va da hotărîrea în ultima instanță și o va învesti cu
formula executorie.
NIV

Aceste hotărîri vor avea putere pentru un an.

Supraarbitrul va putea să adopte o părere mijlocie între cele două pă­
reri ivite în comisiune.
LU

Hotărîrea se va executa după ce se va învesti cu formula executorie de

judele de ocol.
Art. 54. Infrîngerea oricărei dispozițiuni a acestei legi se pedepsește
RA

cu amendă dela 5—500 lei. Amenda se transformă, în caz de insolvabilitate,

n închisoare.
NT

Orice comentariu, credem, este de prisos. Procedura, prin

care se organizează votarea grevei (votarea în localul fabricei,
arbitragiul obligator etc.) este astfel aranjată încît grevele n’ar
CE

mai putea avea loc, iar recalcitranții s’ar alege cu amenzi mari
și cu închisoare.
I/

In chipul acesta se exprimă dragostea liberalilor pentru

muncitori. Livret ca pentru slugi, interzicerea dreptului de grevă,
AS

pensiuni pentru morți,—aceasta o vreau liberalii și generoșii, foști

socialiști.
UI

Dar, nu e nici o grijă. Adevărații muncitori nu vor merge

nici o dată cu liberalii, fiindcă ei știu ce’i așteaptă. Dacă se
BC

vor găsi totuși cîțiva cari să asculte de Ion Nădejde și de aceia

cari poruncesc lui Ion Nădejde, apoi aceștia se vor pune în a-
fară de organizațiile muncitorești, fiindcă se vor pune în afară
de solidaritatea și de cinstea muncitorească.
Em. Argin
 FACLA 445

Oficializarea domnului lorga

— De ce e trimis Principele Caro! la cursurile dela
Vălenii de Munte. —
Cunoașteți obiceiul luptătorilor dela circ. Pentru a pasiona

Y
publicul, pentru a-i întreține atenția încordată, pentru a-i stîrni
curiozitatea ei dau gesturilor studiate, eforturilor simulate apa­

AR
rența spontaneității și unor victorii cunoscute mai dinainte bu­
curia surprizelor adevărate. Și, pentru a face spectacolul și mai

R
interesant, impresariul are grija de a aduce în arenă și un lup­

LIB
tător brutal, pe care pasiunea pare a’l încălzi pînă într’atîta că
uită regulele luptei și în loc de a face adversarului convențio­
nala ^cravată44 îl apucă de beregăți sau îl ghiontește cu furie la

ITY
lingurică. Publicul protestează, stalurile fluieră, galeria huidu-
iește și vreun spectator mai impresionabil nu se mai poate re­
ține să nu sară peste scaune și bănci, cu bastonul ridicat, pen­
S
tru aplica „meritata corecțiune44 celui ce uită că lupta trebue să
ER
fiie reglementară și elegantă.
Dacă ați urmări însă pe cei doi luptători după ce se re­
NIV

trag din arenă, unul în uralele, celalt în huiduielile publicului

i-ați vedea îmbrățișați cu multă căldură în fața impresariului,
recunoscător căruia îi strălucesc ochii de bucurie. Căci brutali­
LU

tatea luptătorului era comandată, pregătită pentru a i ațîța pe

spectatori, a mări interesul luptei, pentru a aduce bani la cassa
RA

circului. Luptătorul brutal e mijlocul prin care impresarul spe­

culează bună credința burtă verzimei, căreia nu i place s’o scoți
din convenționalism, dar arde de dorința de a-i vedea, fie măcar
NT

și pentru a-i huidui, pe cei cari îndrăznesc să dea cu piciorul

tuturor regulelor, tuturor tradițiunilor.
CE

Rolul luptătorului care vrea să fie brutal în luptele atle­

tice, l-a jucat în viața noastră publică d-1 N. lorga. Aduceți-vă
aminte cu cît tămbălău, cu ce baricade de tramvae, cu ce mo­
I/

vile de pretroaie și cu ce jobene rupte și redingote sfîșiate a

AS

debutat d-sa în larma victorioasă a băeților din centre, în noaptea

de 13 Martie 1906, în piața Teatrului.
UI

Aduceți-vă aminte de prohodirea sinistră pe care o cînta

pe deasupra satelor răsculate în acel „Dumnezeu să’i ertett din
1907, nu uitați strigătul sălbatec cu care se arunca asupra Aca­
BC

demiei, Universității, asupra tuturor instituțiiilor tradiționale și

asupra tuturor personalităților consacrate. Și gură-cască și mi­
norii se entuziasmau căci vedeau în d-1 lorga un tel de Prome-
theu modern, gata a se lua de piept cu toți zeii adorați de atîta
vreme și pe cari nu îndrăznise nimeni să-i pîngărească pînă
atunci. Și s’au găsit destui să 1 urmeze, unii din curiozitate, alții
din calcul, toți așteptînd ca d 1 lorga să facă revoluția cea mare
să puie umărul pentru a dărîma ceiace se clădise pe gunoiu și
 446 FACLA

se înălțase din putregaiu. Zadarnic strigau unii că d-1 lorga nu

e decît luptătorul care tace pe brutalul pentru a atrage spec­
tatori, zadarnic arătau alții că d-1 lorga nu e revoluționarul care
să dea lovituri oligarchiei noastre, de-a surda spuneau alți că
la chemarea contra elitei franțuzite, în Martie 1906, asistase și
prințul Calimachi care nu vorbea decît franțuzește și că d-1 lorga
plecase din sala Eintracht la brațul protector al prințului fran­
țuzit .... Și de geaba îl arătau, a doua zi, cei ce se duceau să

Y
manifesteze pentru d-sa, apărînd la aceeaș fereastră cu prințul

AR
Basarab-Brîncovean, care de abia atunci încerca să învețe romî-
nește. Toate erau zadarnice. D-1 lorga își făcuse faima de revo­
luționar intrasigent, căci făcuse de atîtea ori pe nebunul și cu

R
atîta succes. Totuș voci timide se ridicau și dau pe față excro-

LIB
cheria sentimentală pe care o practica Apostolul dela Văleni.
*
# *

ITY
D-1 lorga revoluționar ? D-1 lorga spaima oligarhiei ? Dar*
această oligarchic îi da tot concursul—fără îndoială pe sub mină
pentru a’i păstra simpatiile celor ce vedeau într’însul un fel de
S
Sabatier politic — pentru a pătrunde în parlament, aceiaș oli­
ER
garchic îl introdusese în Universitate la 23 de ani și-1 intro­
ducea la 40 sub cupola nemurirei, după ce’l întreținuse prin
NIV

Universitățile streine și-i tipărise operile.

Nu-’i o taină pentru nimeni că „Neamul Romînesc" s’a în­
temeiat cn banii prințului Barbu Știrbey, că colecțiile de do­
LU

cumente s’au publicat pe spesele Nababului, că societățile stu­

dențești cari îl susțineau zgomotos, erau subvenționate de toți
RA

miniștrii de instrucție publică. Oligarchia, ca și impresarul dela

circ cînd luptătorul 'brutal face să se umple arena de vociferări,,
— își rîdea în barbă ori de cîte ori d. lorga își flutura barba
NT

în vînt și-’și chema băețașii sub s'eagul tricolor. își dădea ea

perfect de bine seama că gesturile de revoltat ale Domnului
CE

lorga n’au alt scop de cît să înfrîneze, să canalizeze spre mo­

cirla oligarchică puhoiul de revoltă ce s’ar fi putut revărsa din
sufletele tinere, îndurerate de stăpânirea umilitoare a celor ce­
I/

de atîta vreme batjocuresc această țară. Nimeni n’a știut mai

AS

bine ca d. lorga—sub aparența omului care dă cu piciorul for­

mulelor și tradițiilor—să îngenuncheze orice sentiment de in­
UI

dependență, să sece din suflete pînă și izvorul nemulțumirei,

să facă din temperamentele învăpăiate jandarmi ai clasei stă-
BC

pînitoare.
Priviți gloata de agenți secreți și de polițiști cari își tîrîe
mizeria și nevolnicia pe străzile orașelor noastre, apropiați-vă
de funcționarul umilit cu cei mai de sus, cinic și hrăpăreț cu
cei mici, fosilizat în rutină și gîndiți-vă că toți aceștia au strigat
odată „ura!“ la vederea pălăriei d-lui lorga, că s’au zbuciumat
și ei odinioară în dorul de mai bine, dar, dîndu-’și seama de
adevărata atitudine a celui pe care îl adorau, cred azi că toiul;.
 FACLA 447

minciună și că orice dorință de a-’și înălța privirea, orice

gest de a rupe cătușele e de prisos.
De-aceia d. lorga nici odată n’a fost împiedecat în pro­
paganda sa, nici o piedică nu i s’a pus în cale, ci, din potrivă,
guvernele i-au trimis întru întîmpinare, ori de cite ori și-a des­

Y
fășurat steagul în vre-un orășel, autoritățile și școlile și de
multe ori i-au pregătit muzici și urale.’

AR
Sub trecutul guvern era destul să se coboare într’o stație
vre-un biet muncitor sindicalist, ca poliția domnului Panaitescu

R
să-’l și înhațe și să-1 trimită la urma lui.

LIB
De patruzeci și patru de ori a fost ridicat muncitorul
Ștefan Ghiorghiu din diferite orașe ale țării și trimis sub es-
escortă, din jandarm în jandarm, la Ploești. Pe cită vreme d-lui

ITY
lorga, acelaș guvern, îi trimitea, pînă și la Corabia, întru întîm­
pinare școlile cu drapele și cu atoritățile în frunte, iar reacțio­
narul convins, politicianul cu concepții căzăcești, care e d. Nicu
S
Filipescu i-a căutat prietenia și i-a încurajat activitatea. Și nici
ER
că se putea altfel.
D. Filipescu știe doar că excrocheria antisemită e o armă
NIV

obișnuită în mina oligarchiei pentru a îndepărta atențiunea

celor ce ar vrea să-’i ceară socoteală de jafurile, de ilegalitățile
și de nelegiuirile pe cari ea de atîta vreme le comite.
LU

Iată dece n’am fost de f.l surprinși aflind zilele acestea

că Principele Carol va fi trimes să asiste anul acesta la cursu­
RA

rile de vară dela Vălenii de Munte, și iată dece nu înțelegem

cum poate numi ziarul „Romînul“ din Arad un eveniment de
„mare însemnătate u acest fapt.
NT

De sigur că Regele, care, în lunga și plicticoasa-’i domnie,

și-a făcut un crez din a zdrobi tot ce e independent, mîndru și
CE

democratic în această țară, regele care a persecutat pînă și a-

mintirea lui Mihail Cogălniceanu tocmai din cauza mîndriei și
dragostei de adevăr și dreptate a celui mai mare geniu politic
I/

romîn, regele care a asasinat politicește acele spirite în adevăr

AS

democratice cari au fost C. A. Rosetti și Gheorghe Panu, regele

pe care-’l înspăimîntă și-’l învinețește de ură orice € simțire și
UI

avînt, își trimete odrasla în preajma domnului lorga, fiindcă

a priceput tîlcul atitudinei sale de pînă acum, a înțeles ipo'
crizia gesturilor revoluționare ale domnului lorga. Măria Sa e
BC

pe deplin încredințat că și sub acoperemîntul domnului lorga,

progenitura hohenzollerniană e tot atît de ferită de orice curent
democratic, ca și la curtea orb ărui Eulenburg prusac.
Și astfel ajunge în sfîrșit d. lorga, acolo unde ar fi trebuit
să se așeze de mult: în anticamera Palatului, în sala de aștep­
tare a oligarchiei, tot așa de oficial ca și d. lancu Kalinderu
sau ca d. Panaitescu dela siguranță. Alex. Filimon.

r
 448 FACLA

Sesiunea Sinodului de primă-vară -

Iar a venit Maiul și a trecut, iar s’au jucat episcopii de-a par­
lamentul, iar s’au grămădit arhiereii în București. Dacă din această
„sesiune* n’au rămas slujnice violate și gravide, sunt aproape si­

Y
gur că negoțul de vinuri, de pastrama, de țuică și cîrnați s’a resimțit
îmbucurător. Unde se-adună 16 arhierei romîni, Scriptura pretinde că

AR
acolo este și Domnul cu ei; ori cînd e Domnul în stomacul unui Prea
Sfințit, acesta echivalează cu niște nori de lăcuste carnivore. Se taie
mai multe vite la abator, se frig mai multe fleici în capitală și nu­

R
mărul sacalelor odorante cari circulă noaptea se întreiesc. O sesiune

LIB
sinodală se încheie în deobște cu niște descărcări uriașe de materii,
în Dîmboviță; un fel de Bobotează caldă, estivală cînd apele Argeșu­
lui, Dunărea și chiar Mediterana, prin legătură, se sfințesc din nou și
de-a binelea.

ITY
De data aceasta a fost însă un cazan mai mult, o deșertăciune^
ca să zicem așa, a episcopului Teodosie. Acest nou titular al Roma­
nului, ursit-a Pronia, să se bucure de avantajul deosebit de-a nu fi, ca
S
o rîmă, de la creer și pînă Ia tălpile picioarelor, decît un venerabil in­
ER
testin gros. I se vede, ca și cum ar fi de geam, prin.moalele capului și
prin inimă, îi trece prin spinare și prin înghițitoare, în vîrful degete­
lor, prin încheieturi.
NIV

Cu ce poate fi, într’adevăr comparat acest personagiu infect, care

cere în plină ședință, ministrului, să expulzeze din București pe epis­
copul Safirin? Mentalitate stranie s’a zis. Nu! mentalitatea Bisericei
romînești de totdeauna. In mănăstiri sînt călugări cari, exasperați de
LU

ura mistuitoare a unor brute ca episcopul Teodosie, se sinucid și ni­

meni nu știe nimic; acolo cîte un fost rîndaș sau văcar trîndav, ajuns
la stăreție guvernează prin siluire și crimă. Te plimbi pe un podiș,
RA

prin timpul utreniei, privind un spic din holdele de stele ale depărta­
tei nopți, și un călugăr sau doi, cari te-au pîndit sosesc, pe la spate;
cu o lovitură de ciomag în cap te amețesc și te aruncă în heleșteu.
NT

Dacă, bolnav, ai căzut la pat lipsit de orice îngrijire, starețul pîndește

liniștit progresul bolii, și cînd din voce, din desnădejde, din slăbiciu­
nea corpului înțelege că nu mai ai mult de trăit, el trimite oamenii
CE

lui; aceștia îți fură tot ce ai în chilie și după ce ți-au aprins candela
morților pe fereastră, îți încuie pe dinafară cu lacăte ușa, ca nimenea
să mai intre, și se duc. Ei vin apoi a doua zi, a treia și a patra și a
I/

cincea zi pînă la fereastră, și se uită dacă ai murit, ca să te îngroape...

Cunosc cazul unui frate tînăr a căruia agonie astfel cercetată, a du­
AS

rat vre-o șapte zile. Chilia lui se găsea lîngă cimitir, cu totul izolată.
II vedeai noaptea zbătîndu-se în pat, apoi pe jos, făcînd salturi de găină:
cu capul retezat, mutește, și pare-că întunericul din jurul lui era de
UI

sînge negru. Murea de boală tot atît cît și de foame.

— Păcătos a fost de nu poate să-și dea sufletul mai curînd, spunea
BC

cu milă, eclisiarhul, un dolofan roșu ca ficatul și care sugea pe zi o

vadră de vin.
Starețul Visarion, al mănăstirii Cernica, ținea închis, sub teroarea
jandameriei, pe un muncitor sentimental rătăcit din întîmplare pe la
mînăstire, un om elementar, blînd și timid. El lucrase la uzina de gaz?i
era puternic și sănătos, dar iubise și o fată care n*a primit căsătoria
cu el din pricina meserii lui mur tare. In uzină el grămădea cu lopata
cărbuni și se făcea negru ca un bivol. Nemai puțind să trăiască liniș­
tit cu atîtea săgeți amoroase în inimă, cîte i-o pătrunseseră, se duse
să încerce la mînăstire. leacul cu prescurile și al aghiazmei. Stare­
țului îi plăcu timiditatea lui sigură, îi luă actele, îl puse să-i muncească
via și trandafirii, căci avea nevoe pentru industria lui de un om care-
 FACLA 449

opintindu-se pe lopată cite 15 ore pe zi, să nu crîcnească. Cînd noul

venit înțelese și voi să plece, starețul îl amenință cu poliția și, ca să
aibă asupra lui toată puterea stareților asupra călugărilor nesupuși, îl
călugări numai decît. Poate că de mult acest Werther s’a sinucis...
Trebuiesc cunoscute moravurile din mănăstiri, răsboiul crunt de
vipere dintre călugări și preoți, apăsarea distrugătoare a unei mici oii-
garchii locale de foști chelneri, de betegi, de vizitii retrași în Casa Dom­
nului și, trebuiesc cunoscute moravurile din episcopii, raporturile ierar­

Y
hice, banditismul, jaful, infamia din sfintele locașuri, pentru a putea

AR
pricepe sufletul unui Teodosie care îndrăznește să ceară guvernului să-i
slujească patima și ura lui de jivină î potriva unui bărbat atit de ve­
nerabil și de preacurat cum este nefericitul episcop Gherasim, căruia

R
îi datorește cei puțin o cincime din lungimea mațelor sale.
Dacă Ministrul, însuș surprins, care desigur cunoaște, în calitate

LIB
de șef al cultelor, mentalitatea popească, a refuzat să facă plăcere epis­
copului Teodosie apărînd pe Gherasim, cî<i prefecți, cîți polițiști de
provincie n’ar fi fost gata să-l servească! In eparhia lor un gogman ca

ITY
Mitropolitul Moldovei, un escroc ca episcopul Buzăului, stăpînesc, or­
donă, trimit pe clericii inferiori în surghiun cu potera, cu jandarmii,
pe jos, din sat în sat, din prefectură în prefectură, ca pe niște asasini.
Pe aceia nu-i apără nimeni.
S
Episcopul Teodosie nu-i o excepție. Ceeace i-a trădat veninul e
ER
o mai mare doză de inconștiență decît a colegilor lui. Toți sunt deo­
potrivă de meschini și de răi. E de mirare că Episcopul detronat n’a
fost încă ucis de vre-un popă; că din tot ce a mîncat și a băut pînă
NIV

azi nici un pahar cu lapte nu s’a găsit să-i curme zdele creștinește.
E o teamă de otravă în sînul preoțesc, foarte sugestivă. Unii arhierei
și călugări nu gustă din bucatele ce li se aduc decît după ce ospătează
LU

pe pisoiul de casă, care în cele mai multe cazuri joacă în mînăstiri acest
rol de prezervativ și anti toxic.
Dar dacă toate acestea nu ne surprind; dacă noua petiție, din
sesiunea de Mai, trimisă sinodului de către Episcopul nedreptățit, ne
RA

așteptam, să fie trecută de formă printr’o comisiune de 3 bețivi și apoi

la dosar; ne surprinde tăcerea noilor arhierei,și, în special, conduita
NT

cu totul neutră a arhiereului Bartolomeu Stănescu, în care se puneau

o areșicari speranțe de îndreptare; deși noi urmăm să ne păstrăm con­
vingerea că biserica noastră nu-și mai poate găsi pretextul de a dura
CE

fără ajutorul căutat al statului, nich în doctrina creștină nici în virtu-

țiile servitorilor ei și că a murit însă de mult.
Intorcîndu-se dela Paris unde a dus o viață de muncă și de pri­
vațiuni obicinuite la studenții săraci, cu arhiereul Bartolomeu am avut
I/

plăcerea să vorbim într’o seară și să credem că pricina episcopului

AS

Șafirin va afla într’însul un apărător entuziast. Noul arhiereu ne făcea

impresia unui om hotărît și întru cîlva idealist și socoteam că un în­
delungat contact cu spiritul și cu eroismul francez nu-1 putea orienta
UI

decît în sensul firesc al lucrurilor.

Ne-am înșelat? Arhiereul Bartolomeu a venit numai ca să mă­
rească rîndurile oamenilor inutili acestei nații, care trebuie să se ri­
BC

dice și care n’are nevoie de trădători? Cariera episcopală și-a inau­

gurat-o ca ori care altul, printr’o docilă și moartă tăcere: ceeace a
permis unui doritor de reclamă, celui mai mînjit arhiereu romîn, lui
Sofronie Vulpescu, recte Popa Iapă, să ceară el — tocmai el! — revi­
zuirea procesului Gherasim ..
Ex-ierodîaconul losif
 Y
RAR
CRONICA POLITICA

LIB
Acțiunea liberals

ITY
Trebue să se fi petrecut lucruri grave în pivnițele Bănci­
S
lor, Creditelor, Casei Rurale și ale tuturor fortărețelor demo­
ER
crației liberale. Aurul a scos guzganii la aer. Au început să se
năpustească asupra satelor. Țin consfătuiri la orașe. Urzesc lu­
cruri mari. Să fim cu ochii în patru.
NIV

Deunăzi o notă strecurată în gazete ne vestea evenimen­

tul uluitor. Liberalii se pregătesc să cucerească muncitorimea
orașelor. O reproducem textual: „Comitetul executiv liberal s’a
LU

întrunit azi sub prezidenția d-lui Ionel Brătianu. Discuția a fost

consacrată acțiunei ce trebue să o întreprindă partidul liberal
RA

pentru a cuceri massele muncitorești dela orașe.

S’au emis mai multe păreri și în curînd se va ține o nouă șe­
dință spre a se stabili cîteva puncte de program pen­
NT

tru îndrumarea acțiunei*.

Dacă mai aveau de dat o ultimă dovadă de decăderea lor
CE

ca partid politic, de lipsa lor de ideal și de avînt democratic,,

apoi liberalii ne-au dat-o prin propaganda ce au pornit la sate,
I/

prin modul cum anunță că vor să „cucerească* muncitorimea

orașelor.
AS

Ia priviți pe „democrații* cari descălicară deunăzi la Bor-

deni și la Filipeștii-de-Tîrg. Ia ascultați pe „iluștrii bărbați ai
UI

partidului liberal*'— cum numește Viitorul, cu modestie, pe po-

liticianii liberali din Ploești— ia ascultați pe Radovicii, Teodo-
BC

rinii, Niculeștii, Beceștii și loneștii liberalismului prahovean. Ce

propovăduesc ei acolo ? Ce mari reforme democratice anunță
sătenilor? Ce măsuri de ușurare a soartei lor? Votul universal?
Separația bisericei de stat ? Impozitul progresiv pe venit ? Tre­
cerea proprietății latifundiare în stăpînirea comunelor și a jude­
țelor ? Desființarea jandarmeriei ? Citiți dările de seamă ale
inaugurării cluburilor, cică, țărănești, din Bordeni și Filipești,
după gazetele oficioase ale partidului, și de veți găsi că s’a ros­
tit acolo altceva decît că : „liberalii sînt sprijinitorii bisericei și
ai școalei*, că sînt singurii cari „se coboară printre cei mulți*
 FACLA 451

că „boerii conservatori vor să țină norodul cel mare în întu­

neric 44, că „Cuza-Vodă era tot liberal44, că „Radovici are să bage
la răcoare pe ciocoi44 și alte vederi generale și democratice ca
acestea,—vă declar că în 24 de ore mă înscriu în clubul libe­
ral, fie el și cel din Filipeștii-de-Tîrg. Citiți-le, și de veți găsi
o altă calificare a inaugurării cluburilor țărănești din Prahova

Y
decît aceea de chiolhanuri scandaloase ale unor îmbogățiți pe

AR
spinarea țărănimei, decît aceea de prilejuri de beție a renega-
ților ajunși și a celor ce vor să ajungă, — primesc ca în 24 de
ore să deviu omul de pae al ilustrului democrat dela Rătești,

R
fost dela Hodivoia, Stăneștl și Băilești.

LIB
Ia luați apoi seama la ce plănuesc la orașe.
După ce au cucerit satele, după ce—vorba d-lui lonescu-
Quintus — „sîngele partidului liberal s’a introdus la sate44 (cîtă

ITY
plăcere va fi făcut țăranilor din Filipești această discretă aluzie!),
rîndul trebuia să vie orașelor. Vor liberalii să cucerească și
S
massele muncitorești dela orașe, și pace ! Comitetul executiv al
ER
partidului s’a adunat. Ilustrul democrat, roșu sînge, Ionel Bră-
tianu, s’a rostit. Și cum de simpatia clasei muncitoare orășe­
nești sînt siguri—de aceea nici n’au discutat-o la consfătuire—
NIV

le-a mai rămas, ca să isbutească, „stabilirea CÎtorva

puncte de program/' pentru îndrumarea acțîunei lor.
LU

Filotimi cum sîntem, ne punem la dispoziția liberalilor ca

să le ușurăm sarcina. Declarăm totdeodată, și lucrul le va face
sînt sigur plăcere, că pentru serviciul adus nu le vom cere o
RA

para chioară. Iată cele cîteva »puncte de program44 cu cari vor

pune în adevăr stăpînire pe clasa muncitoare a orașelor:
NT

Desființarea poliției de siguranță ;

Abrogarea legei scelerate dela 19 Decembre 1909 ;
Recunoașterea sindicatelor muncitorești și a dreptului de
CE

grevă prin lege ;

Abrogarea legei expulzărilor;
I/

Votul universal;
Impositul progresiv pe venit ;
AS

Ca să nu mai amintim: garantarea de fapt a tuturor liber­

tăților constituționale, transformarea instituțiilor de credit în in­
UI

stituții de stat, exploatarea mijloacelor de transport în regie de

către stat și comune, luarea de măsuri urgente pentru desfiin­
BC

țarea cartelurilor și pentru eftenirea traiului.

Programul e, cum vedeți, gata. Liberalii n’au decît să și—1
însușească și masele muncitorești dela orașe vor cădea în bra­
țele lor. De se vor îndepărta, însă, dela el, „cucerirea44 mase­
lor va fi mai mult centrifugă. Cîtă vreme vor înțelege să ră-
mîie un partid de reacțiune, de gheșeft și de polițism, munci­
torimea orașelor va lua atingere cu liberalii: cu praștia, cu mă­
ciuca, cu piatra.
Justus
 452 FACLA

Unui popâ din Blaj

Poșta de astăzi, alaiuri de scrisori albastre—aduce o scrisoare
sură. Plic bătrîn, slove tinere și nervoase — și desfac scrisoarea și citesc
ceiace urmează:
— D-le Emil Isac, ascultă cuvintele bune ale unui popă romîn.
Ți-am cetit o bucată din „Flacăra" și am înțeles că ești fecior de popă.

Y
Ți-am cetit o rugăciune în „Noua Revistă Romină* — și am înțeles ca

AR
nu ești crezător în Dumnezeu și m’a durut sufletul că, d-ta scriitorul
de talent, te lași amăgit de cîțiva scriitori dușmani ai moralității și-ți
dejosești Muza la minciună. D-le Isac, nu te-ai cumințit de fîasco-ul ce

R
te-a ajuns cu „Maica cea tinără* la Teatrul Național din București ? Și
n’ai învățat că, în o țară prin excelență creștină, nu poți jigni senti­

LIB
mentul religios cu arta păgînă ?... Intoarce-te la plaiuri sănătoase și
lasă decadentismul, căruia îi face onoare talentul d-tale.
Atașează-te la lupta acelora, cari vor să ridice cultura noastră

ITY
prin opere de caracter național!*
Scrisoarea aceasta, cetită în pat, mi-a trezit conștiința, care ade­
sea doarme — și m*am sculat, m’am îmbrăcat, m’am așezat la masa
de scris și am începui să scriu: S
ER
—- Dragă părinte, d-ta mă cunoști din Paris. D-ta erai student la
litere și eu, moștenind cîte-va mii de franci, din care astă-zi nu mai
NIV

am decît cite-va fotografii dela cocote — hoinăream prin străzile Pa­

risului.
— D-ta învățai buchile latine și franceze, — eu mă duceam în
Pere Lachaise, ca să vorbesc cu Oscar Wilde și cu Heine.
LU

— D-ta ceteai regulat „Le Figaro" în care mureau și nășteau, se

căsătoreau și se duelau Viconți și Marchizi de Poupain, de Fesenzac și
de Cressaym, iar eu citeam versurile lui Lbn Gabirol, ale lui Rinbaud*
RA

Verlaine, Baudelaire — conversam cu Moliere, cu Voltaire, cu Rousseau

— și citeam cu iubire și cu admirație poveștile lui Anatole France,
mușcătoarele articole ale lui Jaures și Rodolphe Broda.
NT

— D-ta părinte te duceai în flecare seară la rugăciune la Notre

Dame — eu părinte mă duceam în fiecare seară la amanta mea japo­
neză, în ale cărei priviri scînteiau rugăciunile vieței.
CE

v~ D-ta părinte erai naționalist înfocat și la Paris, cîntai „deș-

teaptă-te romîue/ — eu nihilist și humanist, spuneam mereu: bine
bine, înțeleg și eu „deșleaptă-te romîne“ — dar deșteaptă-te într’adevăr
I/

romîne...
...Ne«am despărțit acum doui ani. De atunci d-ta nu mai mi-ai
AS

scris și eu nu ți-am răspuns niciodată, — probabil d-ta te-ai căsătorit,

ai copii bine crescuți, casă, masă, prietini, cărți legate cu lux în scrin,
UI

țigări în sertar, loc de frunte în biserică. In schimb eu cu cei două­

zeci și patru de ani ai mei, n’am decît ibovnică necrescută, căci adesea
doarme la alții — n’am masă, n’am casă, n’am prietini, n’am cărți
BC

legate cu lux, și n’am țigări scumpe, și nu umblu la biserică căci m’ar

plictisi leturghia. Poate dacă ar sluji-o vre-o femee frumoasă, m’ar a-
țrage și pe mine altarul. Dar să văd un popă bătrîn, neras, netuns,
idiot și răgușit, care cîntă din nas și care holbează din ochi ca un e-
pileptic, — ei, m’ar plictisi.
Și acuma iartă-mă părinte, să-ți răspund la acuzații.
Te miri că eu fecior de popă — nu cred în Dumnezeu. Asta nu
am spus o. D-zeu există. Nu-1 cunosc și nu l-am văzut nici-odată, nu
știu e într’adevăr o personalitate așa de distinsă; cum îl descriu popii
dm Blaj—recunosc însă că există-dar nu există pentru mine ca ru­
găciune popească și ca prilej pentru popi ca să mă amenințe cu furci
cu iad și să mă îndulcească cu speranța Baiurilor.... Eu văd în D-zeu
ființa ideală, ce-mi dă conștiința intelectuală și poate cred că D-zeu
 FACLA 45X

există mai mult în motorul lui Vlaicu, care înalță ideia, decît în clo
potole Catedralei din Blaj, care m’au trezit de atitea ori din somn.
Spui părinte că te doare sufletul, că talentul meu l’am scoborît
la arta profană. Bine înțeles, talentul numai atunci e talent, dacă a-
doarme la 9 ore, abonează Luceafărul, sărută mîna canonicilor, trăește
se sporește înaintea legii și moare inmormîntat cu onoruri călugăiești.
Și arta numai atunci e artă, dacă pornește dela Vălenii de Munți, să
plimbă puțin prin pădure și în Dealul Spirei — și pe urmă se întoar*
ce iar în Vălenii de Munte/Căci nu e permis să jignești sentimentul

Y
religios, cum am făcut eu cu piesa mea „Maica cea tînără* de la Tea-

AR
trut Național din București, piesă pe care a gîtuit-o ipocrizia și sfin­
tele consistoare și bine înțeles, că într’o țară creștină, sentimentul re­
ligios trebue să fie o bază de stat..

R
Așa dar să mă întorc la plaiuri sănătoase și să las decadentismul
Mulțumesc. Iți mulțumesc părinte pentru sfaturi și doresc să Ie dai

LIB
altuia.
Vezi părinte, asta e osebirea între mine și d-ta. Eu am adus dela
Paris sufletul meu, și d-ta te-ai dus la Faris ca să-ți ucizi sufletul.

ITY
Vezi, d-ta trăești în Blaj, reprezentînd un suflet sfînt și legat de lan­
țurile convenției—iar eu m’am trezit din somn. Poate m’a trezit mul­
tul „Deșteaptă-te romîne*
Eu caut simbol în artă și credință, și ’mi formez caracterul după
S
acesta. Analizez stările Ardealului romîiiesc și simțesc necazurile lui.
ER
Văd lupta grozavă, ce-o duce progresul cu dogma proastă, credința bi­
gotă cu gîndirea. Și din lupta aceasta constat, ca reacțiunea sufletească,
ce stăpînește viața intelectuală a noastră a Romurilor — este susținută
NIV

de speculanța unora și de încrederea naivă a mulțimii. Mulțimea este

terorizată de d-voastrâ, popii, deputății, scriitorii, politicianii, dascălii*
etc., care vă izolați de înrîuriri prielnice culturii naționale, care nive­
LU

lați tot produsul intelectual și'care vedeți pericol acolo, unde ați tre­
bui să vedeți isbîndă. Și d-voastră gîtuiți arta și cultura, d-voastră care
nu reprezentați forța decît adunați in Societăți, în consistoare, în gru­
pări poLtice și culturale. Și d-voastră, maniacii moralității și naționa­
RA

lismului, ucideți adevărata conștiință națională — căci formați societatea

nu după impulsul vremii, ci după mediocritatea sufletului d-voastră.
NT

Așa dar, dece să mă mir eu, slujitorul artei nouă—că la ziare,

la teatre, la Universitate, la Ligă, în Parlament—în fețele tuturora te
citesc pe tine, popă romîn dela Blaj, care nu te-ai ridicat din mlaștina
CE

reacțiunei, care la Paris, lingă izvoarele plăcerilor, bucuriilor, senti­

mentelor mari vitale— umblai la rugăciuni la Notre Dame?
Nu mă mir. Nu mă mir.
Sînt oameni în cari morții trăesc înainte de-a muri ei înșiși.
I/

Sînt oameni, care vin și să duc din lume fără protestări, fără să-și
AS

pue mîna pe inimă și să se întrebe :

— Ce sînt eu și ce este viața ? Dece exist și dece mor ? Cum să
trăesc și cum să ’mi formez viața, ca să nu jignesc viața altora ? Ce
UI

este adevărul și ce este minciuna? Dece să lie mai adevărată rugă­

ciunea, decît necredința? Și cine mințește? Cel ce mă face, să sufăr,
să rabd în viață, așteptînd Raiuri luminoase drept răsplată—or cel ce
BC

îmi spune c4 numai viața trebue să fie răsplata vieții?

Sînt oameni în care trăesc morții.
Și iartă-mă părinte, dacă ți-oiu spune, că și d-ta ești un astfel de
om. Ai venit pe lume, fără protestări — și astăzi ești îndestulat Cu
viața. Căci viața ți-a dat cîteva coji de pline, cu care te saturi în
deaj uns.
Dar uite părinte, pe mine nu mă îndestulește coajea de pîine.
Eu cer dela viață mai mult. Eu vreau să urc peste soare și prin ceața
Credinței, și cobor adesea sub pămînt, ca să string mîna prietenește
lui Satan, care m-a învățat cu spiritu-i clasic, să spun că lumea ac­
tuală mințește.
Părinte să trăești. Emil ISaC
 Y
RAR
Pohod na Liga

LIB
— Un plan muscâlesc a! d-lui N. lorga —

ITY
Se pare că nici Liga Culturală nu merge atît de strălucit
cum ar dori Majestatea Sa Țarul Romîniei, Nicolae lorga. Căci
S
în darea de seamă oficială a ultimului congres al Ligii, publi­
ER
cată în Neamul dela 28 Maiu, găsim următoarea „modestă* pro­
punere :
Față de răzlețirea torțelor intelectuale, cari ar putea
NIV

„lucra mai cu folos unite, să se intervie pe lingă onor, minis-

„teriu al Instrucției Publice ca prin revizorate și oficii protoerești
LU

„să se înscrie din oticiu ca membri in Ligă, preoții și învățătorii

„oprindu-Ie chiar ministerul cotizațiunile din salarii. Unde nu-s
„secțiuni ale Ligei, să fie invitați reprezentanții autorităților a
RA

„le înființa. învățătorii și preoții să încunoștințeze ministeriul

„prin revizorate și protopopiate, precum și Liga, despre ori-ce
NT

„mișcare cultural-națională. Secțiunile să organizeze la sate

„serbări și mișcări de cultură și economie națională, în unire
„cu sprijinul autorităților/6
CE

Nici mai mult, nici mai puțin.

O propunere mai monstruoasă nu se poate face.
I/

D. lorga, proprietarul Ligii Culturale, înțelege deci să-și a-

dune partizanii cu sila, printr’un simplu ucaz, jupuindu-i din
AS

oficiu și de cotizații. Pe lingă asta învățătorii și preoții să mai

fie obligați să fie și spionii d-lui lorga, avînd ordin de sus să-i
UI

raporteze despre ori-ce mișcare cultural-națională.

D. lorga habar n’are că dacă este proprietarul Ligei Cul­
BC

turale, n'a ajuns încă și proprietarul țării, habar n’are că a-

vem o constituție care garantează libertatea individuală, habar
n’are că nu se pot impune biruri fără legi speciale. D. lorga se
trezește în alte timpuri și în altă țară.
E fenomenal 1
Noi i-am face o propunere mai practică : să și traducă
propunerea în rusește și s’o pue la dispoziția colegilor săi „a-
devărați ruși* Aici, slavă Domnului, oamenii n’au înebunit în­
că în așa grad.
ș
 Y
Pentru Glorie si Franci

R AR
Istoria e caeacterigtică. Unii din scriitorii romîni suferă în ultimul

LIB
timp de academoree. Academia nu s’a supus gustului galeriei și n’a înge*
nuachiat în fața esteticei dela Flacăra, condusă de scriitorii mondiali ca.
d. Banu dela Viitorul, dela liceul Matei Basarab, și ca d. Lăcusteanu, o-

ITY
mul său de afaceri. Acești antreprenori de o literatură, pe care Luigi Ca-
zzavilan, Pinath și Hertz (Ignatz) o scoteau, acum 20 de ani, sînt jigniți
că iluștrii ei colaboratori n’au căpătat^ceva glorie și franci dela Academie.
S
Mă rog, colaboratorii muzelor din strada Parfumului n’au primit dafinul
ER
așteptat și nici măcar niște coroane de saladă. Excelente în ajunul vile­
giaturii, premiile academice au fost atribuite unor scriitori cari n’au luat
NIV

certificate literare dela editorii Flăcării. îndrăzneala Academiei nu mai

cunoaște margini. Poetul Cerna, d. Păltănea cu alți nepatentați, s’au bu­
curat singuri de premiile năzuite prin toți porii de către cei rămași cu bu-.
LU

zele porilor umflate.

Se vede că Academiei, reclama introdusă cu delir și turbare do cît-
RA

▼a timp în literatură, nu i-a^trezit sentimentul admirației prea mult, Cine-

matizmul, teatralismul, cocoșismul, fasonismul, au determinat-o mai repe­
de la o reacțiune. Fotografia în Don Pedro de Cascabilla. cu raînuși găl-
NT

be]e, cu haine cenușii, cu ciorapi albaștri, cu cravată roșie, a d-lui Victor

Eftimiu, și surîsul de toujours â toi jusqu' â la mort, de nem'oubliez pas El-
CE

vire al d-lui Cincinat Pavelescu, Gioconda noastră masculină, n’au- cutre­

murat fotoliile Academiei. De unde, supărare de-a văcarului pe sat. Aca­
demia s’a îndărătnicit să rămîe înapoi, la> fabula bunului Lafontaine, cu
I/

broasca și boul, o balanță minunată. Nu vrea să aplaude afișul, refuză să.

AS

apuce ciinpii în vîrtejul de isterie care străbate azi literatura falsă, medi­
ocră, și țanțoșă. O generație de halucinați și epileptici, o streche în cîr-
UI

durile literare ciudată. Vocea gravă și adîncă a unui poet cum este M. Co-
dreanu, din lași, e acoperită de tumultul mărunt, al rațelor și al găinilor,
BC

cari văzîndu-se cu aripi se cred și într’aripate. Ce zarvă, ce cucurigu, ce

cudcudac! In acest entuziasm de ogradă scriitorii erau siguri că încape și
Academia. Ce laude pregăteau ei pentru „savantul corp14 ce duioase com­
plimente pentru „nemuritorii academicieni", cînd se mai găseau nădăjdu­
ind. Niciodată n’ar fi fost mai limbută în rostirea ei cu limba lată, Flacăra
și mai tămîie ca atunci. Oe-a pierdut Academia, cînd te gîndești I Stima
d-lui Lăcusteanu.
*
* ♦
 456 FACLA

Ia ce ne privește cu Academia nu prea sîntem poate în raporturi exage­

rat de intime și nu am crede că valoarea lui Eminescu, de pildă, ar fi
crescut, dacă niște domni profesori universitari așezau pe volumul lui, o
ramură de stejar. Consacrarea nu trebue cerută Academiei, ci numai operii.
Cînd, cala Cerna, valoarea s’a încrucișat cu premiul, este minunat. Poetul
putea să rămîe fără premiu, desigur că d. Cerna, care se deosibește în li­
teratura romînă prin conduita-i sobră față de presă și prin disprețu-i de

Y
eftimism, n’ar fi protestat, după cum, premiat, sunt sigur că nu înebunește

AR
de bucurie. Căci una din două. Sau nu recunoști autoritate artistică Aca­
demiei și atunci nu te rogi de ea să te premieze, sau te supui verdictului

R
ei cînd i-ai recunoscut-o. Orice act comportă pentru un creer echilibrat, o

LIB
disciplină.
Scriitorii noștri, cari se vaetă și se revoltă că nu li s’a recunoscut
geniul, dau o ciudată dovadă de absența bunului simț normal și conduita

ITY
lor relevă și lipsă Jde creștere. Ei își duert volumele cu căruța la Aca­
demie, pun prieteniile în mișcare, fac atîtea;vizite, atîtea plecăciuni și me­
tanii, aprind atîtea lumînări! Se presupune dinainte că sau te premiază
S
Academia sau că te Iasă să aștepți și, totdeauna, o jumătate de șansă
ER
pentru, stă alături cu o jumătate de șansă contra. Ești obligat să respecți
fără de rușine hotărîrea de vreme ce fără de rușine o provoci, — și n’ai
NIV

citași de puțin dreptul se cîrtești. In declarațiile lor după „respingere*

autorii răsculați, în aeelaș timp ce „veștejesc* și Academia, fac și peZola,
în ale căruia repetate asalturi date Academiei franceze, găsesc o soluție
LU

practică la supărarea lor, căci ne anunță că se vor prezenta la premii și la

anul. Ei trebuie să fie cu a'tît mai indignați, cu cît Academia n’a ținut
seamă casă-i imiteze, măcar de generozitatea lor în comitetul Societăței scri­
RA

itorilor, de unde au împărțit premii și dînșii.

***
NT

Ridicolă și fără de sens protestarea scriitorilor! Infatuați și amețiți

de gigantice fumuri ei ar fi avut mai repede nevoie să-și modereze puțin
CE

tirajul de la cotlon. Dacă scriitorii noștri ar avea cultul artei lor, și n’ar
confunda o, arta, ca mulțumirile meschine și brutale pe cari un premiu
le poate procura, atunci această religie ar îndemna la modestie, modestie
I/

demnă și profundă a insului conștient. Sscriitorii timpului nostru îți fac,

AS

în bună parte, impresia unor oameni cari ar fi putut îmbrățișa orice pro­
fesiune comandată de mecanismul cel mic al vieței. Nu vezi la dînșii o a-
UI

titudine, nu vezi o viață, nu vezi un ideal, nu zărești pe fața lor o cît de

slabă undă de văpae; îngerul păzitor nu e cu dînși niciodată... Ba pentra
ei e o mîndrie calitatea de scriitor și nu o dumnezească suferință. La ei
BC

acasă și prin mahala știe toată lumea că ei sunt „scriitori44. O spun servito­
rilor, băcanului, bărbierului, sergentului de stradă, birtașului. Ei trag de
aci vanitate și vor, ca preoții, o situație privilegiată. Unii se bat cu chel­
nerii la cafenea, alții seduc nevestele oamenilor, nu plătesc spălătoreasă,
călătoresc gratis — aceasta cu un drept întru tot sfînt. Ei se vorbesc pe
sineși de bine, o și scriu și o citesc cu o plăcere aproape sinceră a doua
zi în ziar, informația pe care o duc diseară „cu rugămintea dea se însera*
la redacție. A fi scriitor, este a fi un potentat, a fi un fel de prefect al
Rumîniei întregi, cu dreptul de-a ridica dări și plocoane.
***
 FACLA 457

Știți cine-i interpretul scriitorilor cari au pornit să suprime Acade­

mia? El este... d. Lăcusteanu. Acest domn reprezintă inteligența, talentul
și nobleță lor. S’ar zice că deși crezîndu-se nedreptățiți ei au și conști­
ința meritului lor adevărat, de vreme ce respinși de Academie se duc să
se așeze subt o atare aripă. Dacă trufia li-i mare, calitatea demnității lor
artistice pare în schimb destul de nulă. Dar tot e preferabilă, desigur,
condamnarea Academiei decît admirația d-lui Lăcusteanu.

Y
Observați la ce mijloace recurge „Flacăra** și de ce bun simț este
capabil d. Banu cînd ia apărarea unor scriitori cari n’au dreptul la nici o

AR
apărare. Crede oare cineva că d. Baun, acest director de revistă literară,
incapabil să scrie uu articol literar, poate fi în stare să aprecieze un scri-

R
Hor ? că poate d-sa să aprecieze în ori-ce caz mai bine decît Academia

LIB
din care fac parte cîți*va scriitori adevărați ? Ceeace e nostim ca inconști­
ență e că Academia se găsește judecată de administratorul revistei „Flacăra*1-.
* ♦ *

ITY
Toate acestea și multe ca acestea ne arată moralitatea timpului
nostru și ajunge o datorie esențială față de artă și de idei, față de oame­
S
nii cinstiți și inteligenți, cari ne citesc, față de tineretul cel mai nou și
pîngărit de jalnicul spectacol al literilor romînești, să se provoace o reac-
ER
țiune și să fie însemnat cu condeiul sau ca biciul locul unde trebue lovi­
tura repetată. Atît mai rău va fi dacă în această acțiune va stărui printre
NIV

mai mulți chemați să o facă unul singur.

D. Pompiliu Păltănea scrie o traducere frumoasă din Plaut și scrii­
torii, cu o inconștiență admirabilă, se supăra că li se dă prilejul să-1 cu­
LU

noască, să zicem mai bine. Cînd e vorba de sforăielii de falș naționalism

acești fii ai Olimpului se răpăd ca nimeni alții să ne cînte latinitatea Ro-
RA

mînilor, iar la cea dintîi încercare de naționalizare a unui scriitor latin, e-

fort ce trebuie repetat pentru toți clasicii numai mulțumită cărora ne pu­
tem recunoaște mai bine și putem întemeia o tradiție literară neîntreruptă,
NT

ei se răscoală. Dacă au un Cincinat, le este Plaut de prisos, să mă ierte

d. Caton. In desmățarea literaturei noastre, care se răsfrînge atît de bine
CE

într’o ortografie atît de numeroasă și în licențe nemaipomenite în alte limbi

scrise, trebuie introdusă, măcar foarte pe încetul, o disciplină.
Cu o seriozitate impie și suficientă, ni se propune „ostentativ** (sic)
I/

preferința duhului d-lui Pavelescu și a frumuseței de inspirară din operile

AS

d-lui Eftimiu, cultul pentru peltic și fîrn. La o parte cu Plaut de vreme

ce la București scrie d. Angliei ! Și cînd te gîndești că peste concurentul
UI

d-sale au trecut mai bine de două mii de ani, par’că-ți vine să-1 rogi să
aibă puțină răbdare și dînsul.
BC

Noi am mai spus că d. Banu e lipsit de temei literar și că o revistă

patronată de d-sa nu poate fi decît dăunătoare literaturei. Cu fiece număr
al „Flăcării** lucrul se adeverește tot mai mult.
 Y
R AR
LIB
ITY
Mirare. — „Neamul Romînesc* a fost silit să publice o recti­
ficare. Calomniase pe cineva și calomniatul își începe astfel apărarea:
S
„E de mirare cum autorul articolului dă știri ce se pot ușor
ER
controla ca neadevărate, tocmai la foaia aceasta*.
Ba nu e de loc „de mirare*, naivule domn. Aceasta e menirea
NIV

„Neamului*: să mintă și să calomnieze.

„Evreii noștri*.— Sub acest titlu „Neamul* dela 22 Maiu rela­

LU

tează faptul exasperant de banal că un oare care lanculescu a fost a-

menințat cu tacul de un oare-care Sabo ; iar despre Sabo se spune că
RA

e „jidan unguresc*.
Și asta se cheamă : „evreii noștri*, — iar Neamul Romînesc, se
NT

cheamă organ de publicitate.

Un serviciu dezinteresat.—D. N. lorga a ajuns să nu știe ce

CE

vorbește. Ii vom face deci serviciul de a-i spune noi ce vorbește d-sa.
La pagina 786 „Neamul* dela 8 Maiu citim o protestare vehemen­
I/

tă contra d-lui Toma Dragu carc-și permisese să spue că naționaliștii

au avut congres în sala Amiciția.
AS

„Cită rea credință! Spusese și „Adivor* un adevăr în viața lui,

„și vrednicul nostru mistificator s’a și grăbit să-1 ignorenze. Știe toată
UI

„lumea că a fost vorba de consfătuirea anuală a naționaliștilor, în ve-

„derea organizării, și chiar favorita gazdă a d-lui Dragu, tot așa i-a zis
BC

„adunării noastre*.
Așa protestează Neamul, Va să zică a fost consfătuire, a fost a-
dunare dar nu congres, Doamne ferește.
...Iar la pagina 789 (același număr) , găsim un articol cu cursive
întitulat:
„Presa despre CONGRESUL nostru*
Iată deci ce vorbești, d4e lorga.
*
 FACLA 459

Donațiune— D. V. Missir, fost ministru, a donat suma de lei

5 — cinci — pentru internatul studenților basarabeni.
Atît de mult ?
Fii mai prudent, d-le Missir ! C’o să te ruinezi și par’că văd par­
lamentul votîndu-ți recompensă națională.

Y
Sătenii d-lui lorga. — D. N. lorga se laudă cu adeziunea unor

AR
săteni din Ialomița cari vorbesc de demnitate, de sacrificii, de program
și de clasa de sus.

R
Asta ne amintește articolele d-lui Delavrancea, iscălite Un țăran.

LIB
Mai bine i-ați lăsa în pace pe bieții țărani, de cît să vă bateți
joc de dînșii!

ITY
Preot cu schepsis. — Preotul Const. A. Munteanu din județul
Fălciu își întinde pe o pagină întreagă a „Neamului", entuziasmul său
archi-ferbinte pentru episcopul Hușilor, Nicodim, „drag și bun", înțe­
S
legător, tînăr, drăgăstos, care numai prin prezența lui deșteaptă su­
ER
fletul amorțit al romînilor, etc., etc., etc.,
Asemenea certificate date de un subaltern șefului său, au fiumai
NIV

nn înțeles : o mînă spală pe alta și amîndouă obrazul. De cît, în căzu]

de față nici nu se prea vede obraz.
LU

Poetul lorga. — Citim—abia acum !—darea de seama oficială

a congresului naționalist dela „Amiciția." Din surpriză îa surpriză, a-
RA

jungem la partea finală, care e surpriza surprizelor: d. lorga își ține

discursul de închidere în versuri :
NT

„Nu putem încheia de cît cu un singur cuvînl"—zice d. Iorga.

Și acel cuvînt, iată l:
CE

Trăiască cela care, jos, muncește !

Trăiască cela, care, sus domnește !
Trăiască poporul romînesc!
I/

Trăiască șeful lui regesc !

AS

Aceste versuri ne amintesc pe ale d-lui Moralescu :

Nu mai mîncați carne-pește,
UI

Că floricica nu mai crește !

Pentru ce s’a votat un miliard ?
BC

Și nemții pe tutun îl ard!

Trăiască Majestatea Sa Țarul,
Să împingem la apus hotarul.
. . . Dar parcă versurile d-lui Moralescu sînt mai corecte de cît
ale d-lui lorga. Nu ?

De gustibus. — Un farmacist anume Șchiopul și-a schimbat nu­

mele în Sceopol. De-aici supăcararea naționaliștilor dela Neam al,, cari
cităm: „nu-i pot ierta ca el, romîu ardelean, să-și schimbe numele lu^
frumos romînesc într’un nume grecesc."
 460 FACLA

Romînesc, o fi; dar... frumos? Ce frumusețe e în cuvîntul acesta

șchiopul? Mai la urmă, chestie de gust. Dar asta ne amintește că am
asistat o dată Ia o ceartă dintre doi evrei. Unul dintre ei, care în ce
privește șovinizmul nu era mai prejos de cît d-nii dela Neamul, își
pocni interlocutorul cu următoarea apostrofă :
— Nu ești vrednic de numele Șloimovici pe care-1 porții

Y
AR
Eveniment fericit.—D. A. C. Cuza scrie: „Cu obiectivitatea care
ne caracterizează...*
Asta este o nouă epigramă, o epigramă neplagiată — curios dar

R
adevărat! — pe care d. Cuza și-o adresează sie-și. Dar băieții din centre

LIB
vor crede că vorbește serios.

O măsură higienică. — Direcția generală a serviciului sanitar,,

ITY
avînd în vedere că monedele — cele de metal, ca și cele de hîrtie —
prin faptul că circulă din mînă în mînă sînt cele mai teribile răspîn-
S
ditoare de microbi, a dat ordin ca toată lumea să-și bage banii în e-
ER
tuvă, spre dezinfectare.
D. G. Gr. Cantacuzino a răsptns că d-sa nu se crede dator să se
supuie acestui ordin, de vreme ce banii d*sale nu ajung nici odată
NIV

în mîna altuia și prin urmare ori-ce primejdie este esclusă.

Totuși, spre a nu da exemplul nesupunerii, d. Cantacuzino a ce­
LU

rut primăriei să-i trimeată o etuvă. Aceasta va funcționa Ia locuința

d-lui Cantacuzino doi ani de zile.
*
RA

Logică regală. — M. S. Regele, care a prezidat inaugurarea mo­

numentului lui Cuza, s’a dus de acolo să-și inspecteze domeniul său-
NT

Zorleni.
Foarte logic!
CE

Meritul cel mare al lui Cuza este că a făcut împroprietăriri. Or

regele Carol i-a urmat pilda, împroprietărindu-se și el. Vizita la Zor­
leni este deci un omagiu în plus adus memoriei lui Cuza.
I/
AS
UI
BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* - București

Prețul 15 Bani.
SUL al 3 >»
16 IUNIE
No. 24
1912

I. L. CARAGIALE

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
I. L. Caragiaie
ITY
O, umbră prielnică a lui Carrgiale, fe-mi bine-voitoare. Nu voi spune
S
de cite-ori ne-am întîlnit, cătină să trag glorie din paharele cu bere băute îm­
ER
preună, nu voi declara după marea majoritate a concetățtnilor mei că ești ima­
culat și divin, îți făgăduesc, cu legătură de jurămînt, că nu voi ține nici un
NIV

discurs funebru cocoțat pe mormîntul tău și nu te voi revendica nici unui par­
tid, nici conservatorilor, nici democraților, nici liberalilor, nici măcar partidului
socialist. Rcalizînd astfel miracolul greu de crezul să nu vorbesc de mine și de
LU

ai mei, voi vorbi de tine Carogiale și de opera ta.

Parcă te văd. Potrivit de. stat, adus puțintel cțin spate, cu fața luminată
RA

de strălucirea ochilor vioi si isteți ca doi ștrengari, pitiți la pîndă, sub bordw
'iile pălăriei lăsată vecinie pe-o ureche. Aveai cultul artei și al discuțiilor. Ca
odinioară Elinii în academiele lor umbrite de platani, tu vorbeai, potrivit vre­
NT

murilor noastre, sub tavanurile înegrite ale berăriilor, în atmosfera prăfuită și

agitată a redacțiilor, la răspînUile străzilor, pretutindeni unde o păreche de
CE

urechi atente se ciuleau ca să te asculte. Avînd păcate numeroase și o experiență

îndelungată a vieții, disprețuind micele convenții socia'e și urînd ipocrizia o-
menească, vor'ie'e tale erau colorate, îndrăznețe, evocative.
I/

Cuvintele tari nu te speriau și teoriile cele mai paradoxale nu te fă­

AS

ceau să roșești. Erai vesel și-ți plăcea să rîzi. loți eroii teatrului tău rîdeau
în tine, cind sarcastici și biciui tori, cînd dezamăgiți și sceptici, cînd fericiți
UI

numai că trăiesc și că pot să rîdă. Urînd prostia contimporană care îmbracă

totdeauna o haină solemnă și gravă, te-ai expatriat de bună voe, temîndu-te
BC

să nu ajungi și tu solemn, oficialei prost ca majoritatea romînilor. Cunoșteai

profund sufletul omenesc și de-aceea nu credeai în nimic. Nici în aplauzele
mulțimei, nici în discernămîniul academielor, nici în virtuțile oamenilor, nici
în recunoștința sau înțelegerea lor.
No să uit nici odată cu ce cruzime îți băteai joc de piticii și fanfaronii
cari au vrut să te sărbătorească acum cîteva luni și să te exhibeze ca pe-o cu­
riozitate a naturii pe scena unui teatru provincial. Și cînd societatea scriito­
rilor romîni te-a invitat ceremonios să primești preșidenția ei de onoare, i-ai
trimes vorbă că fiind membru în societatea chelnerilor, nu aspiri la vre-a altă
cinste mai frumoasă.
Te-aș fi învinuit atunci de scepticizm Caragiale, și de-un egoizm feroce
de artist, dacă nu te-aș fi cunoscut pe tine, dacă nu i-aș fi cunoscut pe ei și
mai ales d. că nu ți-aș fi cunoscut opera.
 FACLA 463

Fii fără teamă. No să profit de faptul că nu poți să-mi răspunzi și

că nu mai poți să rîzi. N’o să te slăveic lingușitor in ditirambi și n’o să spun
că poporul romîn a fost sguduit de opera și de moartea ta, poporul acesta fă­
cut din milioane de iobagi cari n'au auzit de tine și cari măcar nu știu să ci­
tească. Nu Caragiale. Sînt destui cari or să se răzbune pe tine, pe rîsul și pe
operația, slăvindu-te în articole savante și în discursuri academice.
Cea[ce vreau numai să spun, ca o floare umilă pe care o arunc pe mor-
mîntul tău încă deschis, e că ți-am iubit sufletul și opera de etern revoltat.

Y
Ai fost un revoltat, Caragiale. Un revoltat împotriva prejudecăților so­

AR
ciale, inpotriva mediocrităților politice, înpotriva credințelor falșe și sterpe, în-
potriva imensei prostii omenești. I-ai văzut pe oameni așa cum sînt, preocu­

R
pați-de intrigi mărunte, cînd cerul se întinde nesfîrșit de-asupra lor, urîndu-

LIB
se cu răutate invidiosă și lacomă, cînd pămîntzd darnic deschide corolele flori­
lor și măruntaele lui pline de roade pentru dînșii, inventînd legi, tradiții, zei,
puteri misterioase și crude ca să se sperie ei însăși unii de alții și toți la un

ITY
loc de frumuseța și de poezia vieții.
Ii iubiai totuși Caragiale, și cu cît îi iubiai mai mult cu atît simțiai în
tine crescînd exasperarea revoltei și șuerînd biciul sar ca zmului cucare-i pesneai
S
în față. Așa cum sunt, cum i-ai văzut, ia-i pus pe scenă. Fu caricaturi, nu
ER
fantoșe bune sau rele, nu umbre de oameni și avortoni literali. Dar oameni în
carne și în oase. Conservatori nătîngi și liberali guralivi, interesați și goi. Re­
NIV

acționari eșiți parcă din cavernele epocei de piatră și revoluționari de carnaval.

Cu ce vervă, cu cît simț al adevărului, ți-ai bătut joc de sufragiul universal.
Căci tu n-ai fost dintre aceia cari își închipuesc că principiile politice pot să
LU

schimbe sufletul și inteligența omenească. Ochii tăi sclipitori și vioi de veveriță

pătrundeau ca sfredelul, pînă în inimi și scoteau pe prost de urechi, fără alegere
fără preferință, fie că moțăia în principiiie lesnicioase ale conservatizmului,
RA

fie că agita flamura roșie în atmosfera fierbinte și rîncedă a întrunirilor

socialiste.
NT

Și tuturor umbrelor acestora cari râtace să pe pămînt cu convingerea că

sînt oameni, Caragiale le-ai dat viața eternă a genMui și a revoltei tale, l-ai
CE

plămădit din suferința, din deznădejdea, din ura și din dragostea ta nemăr­
ginită. Ai pus pecetea ironiei tale pe o jumătate de veac din viața societăței ro
mînești și-ai scapat-o astfel de uitare.
I/

Și cînd oamenii noștrii mari de astăzi, toți Cantacuzineștii, Lahovarii,

AS

Rrătienii, Diseștii, Take loneștii, deputați și miniștri, politiciani și literați

conservatori, liberali și socialiști, vor fi murit de mult, vor trăi și vor vorbi
UI

generațiilor viitoare de generația lui Caragiale, Conu Leonida. Cațavencu, Tre-

hanache....
BC

Nicoară al Lumii
464 FACLA

Rică Venturiano
— Cum era acum douăzeci de ani —
— Cum este astăzi —
E interesant să urmărești evoluția diferitelor tipuri prinse
de Caragiale.

Y
Căci deși purtînd alte nume, avînd alte tabieturi, îmbră-

AR
cați după altă modă, eroii lui Caragiale trăesc astăzi mai tineri
și mai vioi ca totdeauna, îți es înainte la tot pasul, te lovesc
cu cotul pe stradă, îi întîlnești în tramvai, în localuri publice,

R
în sălile de întruniri, ciocnesc cu tine cînd îți iei aperitivul, se

LIB
așează la masa ta la cafenea și te întrețin asupra evenimen­
telor zilei.
Că și-au schimbat multe din părerile de altă dată, că Conu

ITY
Leonida e azi național-liberal și acționar la Soc. tramvaelor
comunale în loc de a fi ca odinioară republican și revoluționar,
că jupîn Dumitrache Titircă inimă rea își zice acum Dumitrescu-
S
Militari, că Agamiță Dandanache nu se mai mulțumește cu „un
ER
locșor de deputat44, ci candidează la rectoratul Universităței, e
foarte natural: au trecut doar douăzeci de ani de atunci și în
NIV

vremea asta am progresat enorm în toate !

Dintre toți eroii lui Caragiale, unul singur a dispărut pen­
tru totdeauna, poate și din cauză că era cel mai tînăr. E vorba
LU

de Rică Venturiano, studentul romantic de altădată redactorul

hilariant și entuziast dela „Vocea patriotului naționale", oratorul
RA

sincer, pretențios și incoherent din adunările agitate, curtezanul

galant și consolator al Sițelor de mahala.
Căci Rică Venturiano a trecut de mult în lumea umbrelor.
NT

Nici Caragiale nu l-a mai găsit cînd l-a căutat la 1900 prin
Universitățile noastre, pentru a-i mai strînge odată mîna și a-1
CE

întreba de sănătate.
I-a eșit înainte un student cu totul altul, Coriolan Drăgă-
nescu gălăgios și violent, agitator naționalist nepregetat, veșnic
I/

în comlict cu poliția și siîrșind prin a deveni polițist brutal și

AS

sîngeros cu mișcările studențești. Cu ce durere trebue să-și fi

adus aminte Caragiale de Venturiano în ziua cînd l-a cunoscut
UI

pe Coriolan Drăgănescu !
Căci Venturiano era înainte de toate un suîlet cinstit, un
BC

entuziast și un idealist. Făcea parte din generația mare a vi­

zionarilor dinainte de 1880. El credea in cuvîntu-i gol și pretențios,
în proza încîlcită cu care umplea paginile „Vocei patriotului
naționale”, în viitorul poporului al cărui cel mai bun fiu se con­
sidera el.
Pentru un cuvînt care-i era drag tocmai fiindcă nu ex­
prima ceva tocmai lămurit, pentru o ideie care-i apărea cu atît
mai frumoasă cu cît era mai vagă, Rică Venturiano s’ar fi răz-
 FACLA ' 465

boit cu întreaga lume. Era gata să-și dea viața pentru a înge-
nuchea la picioarele unei femei frumoase și a-i striga iubirea lui
tînără și cinstită. In el se armonizau ignoranța delicioasă, mîn-
dria superbă, impetuozitatea nebunească și sinceritatea nepre­
văzătoare a tinereței. Căutați-1 azi pe sălile celor două Univer­
sități, întrebați de el în laboratoare sau în clinici, interesați-vă
în sălile de cursuri și regretați de a nu-1 mai găsi.
M Căci studentul de azi e cu totul altul. Știe poate mai multă

Y
carte, e mai puțin ridicul, muncește și e prevăzător, îi lipsește

AR
dacă vreți toate defectele lui Venturiano, dar îi lipsește și sin­
ceritatea, încrederea în sine și căldura care făcea să vibreze

R
veșnic suiletul studentului lui Caragiale.

LIB
Studentul de azi nu mai scrie articole încoherente în ga­
zetele de opoziție, fiindcă e prea ocupat cu scrierea rapoartelor
pentru poliția secretă în care e agent; numai luptă în întruniri

ITY
publice pentru sufragiul universal, fiindcă își păstrează elocvența
pentru a-și scoate simbria dela politicianul căruia îi vinde ser­
viciile, conștiința și viitorul lui; nu mai conduce opinia publică
S
pentru 100 lei lunar, fiindcă a învățat să încaseze incomparabil
ER
mai mult pentru confecționarea albumurilor poltice cari nu apar
nici odată și nu-și mai expune viața pentru vre-o dulcinee de
NIV

mahala fiindcă e ocupat să aranjeze peruca vreunei bătrîne

căreia îi mîngîe erotismul întîrziat.
Rică Venturiano se jertfea pentru presă și pentru libertatea
LU

ei lupta, fiindcă era încredințat că numai cugetarea liberă poate

dezrobi popoarele și înfrăți națiunile; studenții de azi se bat cu
vînzătorii de ziare și cu chelnerii prin gări, tocmai fiindcă vîn-
RA

zătorii de ziare și chelnerii au mai mult respect pentru cuge­

tare și libera ei manifestare, de cît studenții cari’o prostituiază
NT

în fiecare zi.
Rică Venturiano se înflăcăra și se zbuciuma pentru în­
CE

făptuirea unui ideal căruia se închina cu fanatizmul întăei

credințe, studenții de acum își înăbușe pornirele, își tocesc su­
fletele, numai pentru a parveni, fiindcă numai parvenirei se mai
I/

închină ei.
AS

Iată de ce la moartea lui Caragiale mi-aduc aminte cu o

adîncă tristețe și cu mult regret de fiul său sufletesc, de Rică
UI

Venturiano, care de atîta vreme nu mai este și pe care nimeni

nu l-a plîns vreodată.
Ridicul și ignorant, el era totuși un pretin al poporului, cu
BC

inima totdeauna caldă, cu sufletul deschis pentru înțelegerea

durerilor tuturora, veșnic zbuciumat de dorul de a vedea drep­
tatea înfăptuindu-se. In el se concentrau toate defectele și toate
calitățile tinereții și tinerețea e o virtute care a fost de multă
vreme izgonită din Universitatea noastră...
Anatema
 Y
Trebue să piară!

AR
R
Lucrurile au depășit orice măsură. Nu e vorba nici de

LIB
urzirea unui nou complot înpotriva vieții regelui, nici de un alt
atentat înpotriva unui ministru al țării, pus la cale de mizera­
bilul din fruntea serviciului nostru de siguranță. E vorba de în­

ITY
săși țara, de statul, de neamul nostru chiar. E vorba de tră­
darea fățișă a intereselor superioare ale țării noastre, ale nea­
mului romînesc.
S
Un ziar rus, reacționar și oficios în acelaș timp, denunță
ER
pe șeful siguranței statului romîn, pe Ion Panaitescu, că a fost,
că e un spion internațional. II arată că a fost în serviciul Ru­
NIV

siei, că a condus un birou balcanic de spionaj, că a spionat

„pentru Serbia înpotriva Bulgariei; pentru Bulgaria înpotriva
Serbiei; pentru Rominia înpotriva țărilor balcanice și VÎCCV6rS3“.
LU

II denunță „că a oferit serviciile sale Austro-Ungariei, ob-

ținînd în schimb mulți bani“ ; că a înființat în Dobrogea „un
așa zis Comitet liberator, care avea ds scop dezlipirea Do-
RA

brogei de Romînia“.
Spion rus, spion austriac, spion internațional. Trădător de
NT

neam care urmărește dezmembrarea Dobrogei de Romînia, care

prigonește pe romînii din țară în schimbul arginților primiți
CE

dela dușmanii statului și ai neamului romînesc, dela Austria,

dela Bulgaria, dela Rusia, dela întreaga streinătate.
Iată titlurile canaliei urcată de Brătieni în fruntea servi­
I/

ciului nostru de siguranță. Iată cine priveghează la paza per­

AS

soanei regelui, a miniștrilor și a demnitarilor țării. Iată cui e

încredințată paza ordinei și a siguranței statului. Iată cine are
UI

în mîini documentele secrete ale apărării noastre naționale —

căci, nu veți fi uitat că Panaitescu face parte din comitetul su­
BC

prem de apărare a țării, alături de șeful marelui stat-major al

armatei! Iată pe cine ocrotește partidul liberal, apărîndu-1 prin
organul de spionaj Viitorul, dovedind astfel a fi partidul trădării
naționale.
Nu vom mai avea naivitatea să âpelăm la ministrul de
interne actual, cerîndu-i să dea judecății pe spionul trădător de
neam, sau cel puțin să-1 alunge dela siguranță. Judecata tre­
bue să i-o facă cetățenii acestei țări. Ei trebue să-i dea pedeapsa.
Ca orice trădător, Panaitescu trebue să piară.
 467

D. Haret și liberalii la sate

Mărturisim un lucru: d. Spiru Hxrat ai este simpatic.

Y
El ni e simpatic întîiu ca om și apoi ca politician. Ca om, d. Haret

AR
are cîteva trăsături carfl deosibesc în chip avantajos de comunul inwri-
lorilor din țara romînească. El e serios si moral. O seriozitate morală
care, ee e dreptul, merge—spun unii—pină ia asprime posomorită, dar

R
care, tocmai prin aceasta, contrastează în bine cu mediul în care trăim.

LIB
Aceia cari vor să’l coboare și mai mult spun că e sectar, dir dacă faptul
este adevărat, aceasta pronunță în mod și mai favorabil figura lui morală
fiindcă arată că, în materie de convingeri, este un om întreg și că ele au

ITY
pătruns așa de adînc și puternic încît i-au robit întreaga fire.
Se înțelege, la noi asemenea însușiri nu sunt gustate aproape de
S
nimeni. La noi, unde toată lumea suride grațios lichelei sceptice care
ER
își tae drum, cu o obrăznicie socotită, prin toate ideile și prin toate par­
tidele, un om ca d. Haret nu poate să placă. Și nici nu place. Dar, fiindcă
cinstea nu are mai puțin virtutea de a impune respect, d. Haret, care nu
NIV

știe să seducă, a știut totuși să’și cîștige stima generală.

In politică, apoi, d. Haret are o înclinare vădită spre stînga. Firește,
democrati mul d-lui Haret nu este democratismul nostru. D. Haret merge
LU

mină în mînă cu regiile cointerasate și cu negustoriile brătieniste; d.

Haret este naționalist. Sunt idei și sentimente în cari d. Haret se întîl-
RA

nește cu d. lorga. L.ierul este așa dar limpede. Intre d. Haret și noi,
este o distanți pe care nu ar putea s’o umple un ocean. Dar, sunt împre­
NT

jurări pe cari trebue să le înțelegem și oameni cari trebuesc judecați po­

trivit eu împrejurările în cari trăe*c, cu mediul care'i înconjoară și cu
ideile cari i au călăuzit o viață întreagă. Ne despart multe de d. Haret.
CE

dar, într’o anumită privință, și anume : critica stării de lucruri politico-

sociale dela sate, suntem de acord cu d-sa, iar în ce privește mijloacele
I/

de îndreptare propovăduite de dînsui suntem iarăși, în m.ulte puncte, de

aceeași părere cu d-sa.
AS

D. Haret vrea unele lucruri pe cari le vro>m și noi și pe cari trebue

să le voiască toți aceia cari’și zic democrați. La întrunirea de constituire
UI

a ligii „Deșteptarea," el a vorbit de drepturile țăranilor, a apăsat asupra

faptului că „cei mari și tari nu trebue să încalce drepturile celor mici și
BC

■slabi" și a declarat că, dacă va fi combătut, „va trece deasupra acelora

cari ne vor pune pedici". Intr’o cuvîntare frumoasă, inspirată de pasiune
pentru idee, a dovedit nevoia adîncă a activității extrașcolare, la care să
participe și elemente în afară de școală.
„Avem 7 și jumătate milioane de locuitori, dar cîți sunt cari repre­
zintă o forță numerică ? Cel mult un milion și jumătate de orășeni cari
„fac totul. Lestul de 7 milioane nu reprezintă aproape nimic. Inchipuiți-vă
«ce s’ar putea întîmpla dacă am admite pentru un moment că populația
„orașelor ar emigra. Ar. rămînea țara decapitată și nu ar reprezenta nimic.
„Cu alte cuvinte, 7 jum. milioane nu fac de cît un milion jumătate care
-Z’&r putea măsura cu populatiunea din țările civilizate.*
 468 FACLA

Foarte adevărat. Dar, d. Haret, cere este un om sincer șî onest,,

este, din nenorocire, înconjurat de oameni cari nu sint nici sinceri nici
onești. Suita colectivistă pe care a agăț&t-o de dînsul și care se folosește
de creditul lui și de munca lui, îl compromite și-i slăbește acțiunea.
D. Haret este brătienist. Constituirea ligii „Deșteptarea* coincide

Y
cu înființarea de cluburi lib.erale la sate. Nu știm dacă r mbele mișcări sînt

AR
independente și paralele sau dacă pleacă dela aceeași hotărîre conducă­
toare, avAțid meniri cari se întregesc și scopuri cpxnune Nu știm, fiindcă

R
nici d. Haret n’a lămurit lucrul în discursul său de constituire a ligii, nici
ziarele liberale n’au spus un cuvînt în chestiune. D. Haret este prea mult

LIB
om de partid, deși personal cinstit și de bună credință, ca să ne închipuim
că ar întreprinde ceva care să atingă interesele grupului condus de d. L
Brătianu.

ITY
Situațiunea este deci foarte turbure. D. Haret s’a pus in serviciul
unei idei mari. El vrea, prin liga Iui, să cîștige energii noui în favoarea
S
lucrării culturale, sociale și economice care se impune la sate și care, in­
ER
diferent de culoarea naționalistă pa care o va lua pentru un timp, va sfîrși,..
prin forța lucrurilor, de a democratiza politica țării. Dar, faclnd din liga
„Deșteptarea* o anexă a partidului liberal, a compromis ckuzs, fiindcă a
NIV

făcut-o suspectă.
Căci d. Haret, oreît de sectar Iberal ar fi, va fi știind doar un lu­
LU

cru: că, grație ultimei guvernări liberale, nimenea, dar absolut nimenea,
nu mai crede în sinceritatea intențiunilor paitidului liberal. D. Haret va
fi observat cum a fost primită acțiunea tovarășilor săi politici la sate. Ia
RA

vreme ce d. Radovici și alți subgeneroși și generoși noui declamau la sate,

la București ziarele le strigau—și cu drept cuvînt: jos șarlatanii ! Zicem cu
NT

drept cuvînt, fiindcă chipul în care liberalii au inaugurat politica lor la

sate, arată duplicitatea și reaua lor credință. Ei nu s’au dus la sate în
CE

urma unei declarațiun i publice și formale a conducătorilor partidului cari

să-ifi autorizat special peEtru aceasta; ei n’au spus ce vor și ce au degînd
să facă; n’au făgăduit țăranilor nimic și nu și-au luat măcar angajamen­
I/

tul ca, veniți la putere, să lase mișcarea politică liberă la sate, — ei carir
în timpul guvernării lor, înehiseseră satele cu jandarmi. Liberalii nu s’au
AS

dus la sate în virtutea unui program, ci s’au furișat acolo. D. Ionel Bră­
tianu lasă să se facă și tace. El tace pentru a nu se angaja și a putea
UI

apoi, venit la putere, să desavueze pe autorii mișcării.

Atitudinea aceasta este necinstită. D. Haret însă se afișează în pu­
BC

blic în compania oamenilor în cari nimeni nu crede și pune cauza iui sub
autoritatea lor. Urmarea va fi, neîndoios, aceea care va trebui să fie. Operă
a partidului liberal, liga „Deșteptarea* va suferi greu—din pricina aceasta
nici nu va putea face nimic—și va avea de îndurat bănuelile îndreptățite
și antipatia meritată cari țin partidul liberal doborît la pămînt. Ne pare
rău,—-vorbim aci în numele nostru personal, nu n acela al revistei,—fiindcă
liga „Deșteptarea* și-a impus țeluri cari, realizate, vor duce negreșit la
democratizarea țării și fiindcă d. Haret este un om sincer și onest.
Em. Argin
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER

Minciuna patriotică
NIV

Ziarele oficioase sînt entusiasmate fiindcă încasările statului merg

strună.
LU

Ba, „Epoca* nu se poate reține să nu anunțe că „organizația

noastră socială e cea mai bună din Europa.44 Și-’n sprijinul acestei a-
firmații „Epoca44 citează creșterea rentei pămîntuiui, înmulțirea întreprin­
derilor industriale și comerciale și creșterea veniturilor statului.
RA

Fără îndoială că veniturile ’statului au crescut în mod înspăi-

mîntător. Suportăm un buget de 505 milioane și după toate prevederile
anul acesta vom avea un excedent de peste o sută milioane.
NT

Asta n’arată însă de fel că organizația noastră socială ar fi mi­

nunată. Din potrivă. .Epoca44 știe destui de bine că aceste venituri sînt
CE

stoarse din apăsarea majoiităței populației acestei țări, că revolta nă­

bușită contra unei apăsări de veacuri clocotește în satele noastre, c&
pelagra și frigurile palustre, boale ale paupertăței, bîntue fără răgaz
pe întinsul țărei noastre, că alături de oligarchia mulțumită se ofilește
I/

un neam întreg stors de vlagă, chinuit de foamea perpetuă !

Dar e un vechiu obiceiu romînesc de a ne minți pe noi înșine*
AS

crezînd că îi mințim pe alții, asupra situației noastre sociale. Fostul

ministru de război declara iarna aceasta, într’o ședință a senatului, că
UI

afirmația din mesagiul regal dela 1910 că armata noastră e suficient

preparată pentru orice eventualitate, era o minciuna.
In altă țară faptul ar fi fost de o extremă gravitate. La noi însă,
BC

unde întreaga viață publică e bazată pe minciună, unde polilicianii de

50 de ani nu fac de cit să mintă, declarația ministrului de război n'a
emoționat pe nimeni.
Oare nu se spunea și în mesagiu! din toamna anulai 1906 că
țara e în plină prosperitate, că țărănimea huzurește de bine și că ex­
poziția jubilară n’a arătat de cît de-abia o părticică din extraordinarul
progres social înfăptuit de tară în 40 de ani de „glorioasă domnie44?
Și în adexăr situația noastră era așa de admirabilă că peste trei luni
țărănimea își încălzia ciolanele la vîlvătaele conacelor boerești!
Minciuna e indispensabilă vieții noastre politice de acum. Căci
—după cum spune Ernest Renan—nu sînt de cît trei căi posibile pen­
tru a guverna un popor: prin înșelăciune, prin frică reală sau prin
convingere.
473 FACLA

De sigur că cea mai grea cale e cea din urmă. Politicienii noștri
—oameni practici înainte de toate—au ales calea dintîi care e cea mai
ușoară. In fiecare zi, în fiecare clipă și în ori :e împrejurare ei ne în-
ș ilă, ne mint fără rușine, căci aceasta e doar singura lor doctrină de
guvernămînt!
Ni se spune că sîntem tari, puternici, că țara e îmbielșugată și
noi, deși de multe ori sîntem convinși de contrariu, lăsăm ca minciuna

Y
să prindă. Politicianul are grija să ne șoptească misterios la ureche :
„știți că nu e tocmai așa, dar ca buni patrioți trebue să ne ascundem

AR
metehnele; gîndiți-vă la bunul nostru nume, streinătatea...*
Și astfel după cum șoarecii dacă gustă din anaforâ devin lilieci,

R
tot astfel o simplă minciună întrebuințată de politician!, devine .pa­
triotică*! Și încă ce armă teribila e ea în mîna celor ce știu s-o între­

LIB
buințeze la vreme! In fața ei toate ambițiile se tocesc, toate avînturile
se potolesc, toate gurile se încleștează!
Oare în ce coastă t^ată propaganda d-lui lorga dacă nu în între­
buințarea u elegantă a acestei arme naționale, a acestui aperitiv al

ITY
vanităței omenești, care e „minciuna patriotică*? Ce tac naționaliștii de
cît să ne amăgiască cu aptitudini pe care nu le avem, cu un trecut care
nu e al nostru, cu un viitor pe care nu-’l vom înfăptui, cu comori cari
S
nici odată nu vor fi găsite ? Luați-’i de scurt și arătați-le că au mințit.
ER
Cu cel mai nevinovat aer dm lume vă vor răspunde că au făcut asta
din patriotism, că v’au arătat lumi care nu erau aievea pentru a vă
înviora, cum înviorează mirajurile deșertărilor, cămilele însetate.
NIV

Spune cu curaj adevărul, nu învălui rănile ce rod organizmul

nostru social în „minciuna patriotică* și vei fi un trădător de țară și
neam,^un vîndut jidanilor, un infam!
La banchetul anual al „Asociației generale a studenților din Pa­
LU

ris* ținut în Maiu 1)03, Emil Zola, a arătat, în cuvinte lapidare, cît de
periculoasă e pentru orice popor minciuna patriotică.
RA

„ — Eu am avut în totdeauna o deplină neîncredere în năluciri

spunea Zola atunci.
„Mărturisesc că nu e nimic mai nesănătos pentru om și pentru
NT

popoare, de cît iluzia.

„Ea suprimă încordarea la lucru, ne orbește; ea e vanitatea ce-
„lor slabi. A stărui în legendă, a ne înșela asupra tuturor realităților,
CE

„a crede că e deajuns să visezi puterea pentru a fi puternic, iată o ex­

periență dureroasă pe care deja am încercat-o.
„Franța ști(p bine ia ce dezastru spăimîntător poate ajunge un
I/

„popor, pe această cale. Se spune popoarelor să-și îndrepte privirile

„spre cer, sa creadă îatr’o patere superioară, să se exalteze în ideal
AS

,.Nu, nu! Acest grai îmi pare cîte odată o impietate. Singurul
„popor puternic e poporul care muncește și munca singură ne dă ca­
drajul și credința*.
UI

Și totuși noi ne lăsăm înșelați de minciuna patriotică. Ni se pare

BC

că ea ne înalță în proprii noștri ©chi, ne măgulește amorul propriu,

ne gîdilă vanitatea.
Numai în ziua cînd toți cetățenii acestei țări vor fi chemați la
viața publica, cînd vom avea adevărate organe de control, numai a-
tunci „minciuna patriotică* va dispare din sistemul nostru de gu­
vernământ.
Alex. Filimon
 Un apostol al păcei
Frederic Passy

Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/

Frederic Passy a murit. Bătrînul albit de vremi, dar care-și purta

AS

încă cu destulă vigoare povara celor nouăzeci de ani, moșneagul a că­

ruia existență era o veșnică protestare împotriva crimelor miltiariz-
mului, nu mai este.
UI

Viața lui? O, viața lui și-a pus-o toată în serviciul unei inimi
mari și a închinat-o pe de a ’ntregul ideilor de dreptate și de bună­
tate. Vocea lui s’a ridicat în favoarea celor mici. El voia mai multă
BC

bună stare pentru cei umili Dar toate sforțările sale s’au îndreptat mai
ales împotriva monstrului care se numește războiu. El l’a atacat din
toaH puterile lui. Voia să-l facă i lofensiv. să-1 prăbușească odată pen­
tru totdeauna. Din nenorocire armele lui Passy n’au putut nimic îm­
potriva monstrului, care-i sfida atacurile. Nimic nu-1 împiedica pe a-
cesta să se scoale la date fixe, să se întindă, să scoată un răget formi­
dabil care punea pe fugă pe cei mai îndrăzneți și să înghită un mare
număr de victime inocente.
Dar Frederic Passy nu s’a mulțumit numai să declare războiu
războiului. El a luptat cu toată vigoarea puternicului său temperament
pentru a face să triumfe ideea arbitrajului. După clipe de triumf însă,
clipe de speranță înviorătoare cînd bătrînul își vedea idealul aproape
de realizare, au venit anii de îndoială și apoi de descurajare. In anii
 472 FACLA

din urmă neobositul pacifist a văzut cu groază cum armamentele spo-

riau necontenit. El și-a dat seama de culise murdare ale politicei eu­
ropene eare puteau arunca dintr’un moment în altul popoarele într’un
cataclizm înfiorător A văzut Rusia congresului dela Haga și a sinis­
trului spînzuntor Nicolae I aruncindu se înțr’o aventură contra japo­
nezilor, și apoi ră^bunîndu-se aiurea de înfrîngeri. A văzut Italia lui
Garibalfdi aruncîndu-se asupra unui popor mai s4ab și încercînd s-ă-1

Y
strivească pentru a-1 jefui A văzut Franța făcîndiHse complicea tuturor

AR
actelor de banditism internațional.
Și atunci își va fi dat seaana că războiul nu e decît una din for­
mele și unul din e’ectele antagonizmului de interese pe care se înte­

R
meiază societatea capitalistă, că el nu va dispare decît odată cu aceasta.
Tși va fi dat seama că burghezia din fie care țrră r u și poate suprima

LIB
armata permanentă de care are nevoie, dacă ntt contra dușmanului
din afară, dar împotriva proletariatului dinăuntru.
Pentru pacifism în general anii d»n urmă înseamnă un fiasco de-

ITY
săvîrșit. Glasul cifrelor e foarte elocvent în această privință.
In 1891, Germania întreținea 546.122 soldați și‘marinari și 93.650
cai. Bugetul total pentru armată și marină era de 998.822.859 lei.
S
In 19 0 ea avea în cifră rotundă 800.0 0 soldați, 149.000 de cai
și bugetul armatei se ridică la 1.670.750.100 lei.
ER
In 1891 Anglia avea 295.102 soldați și 24.744 cai, cu un buget mi­
litar de 815.793.0C0 lei.
In 1910 avea 568 000 de soldați, 48.900 cai și un buget de
NIV

1.810.631.650 lei.
In 1891 Austro-Ungaria avea 348.074 oameni și 66.680 cai, la un
buget de 321.587.032 lei.
LU

In 1910 avea 560.170 oameni și 101.210 cai, iar bugetul se ridicase

la 720.145.202 lei.
Ce înfrîngere pentru pacifiști!
RA

.. * .,.
Frederic Passy s’a născut Ia 20 Maiu 1822 și era fiul economis­
tului Felix Passy. A făcut studii serioase de economie politică și a
NT

expus principiile acestei științe în numeroase conferințe ținute mai

ales în sudul Franței. A fost unul din întemeetorii Ligei internaționale și
permanente a păcei, pe care a condus-ojcase'cretar. Pe timpul răsboiu-
CE

lui din 1870 încercă posibilul și imposibilul pentru a face să ajungă ape
luri călduroase la regina Prusiei, la Wilhelm și la Bismark In congresele
internaționale el a fost totdeauna desemnat în unanimitate să ia cuvîntul
I/

în numele partidului internațional al păcei. în împrejurări grave și so­

lemne se ducea ca delegat la suveranii și la oamenii de stat. Deputat
AS

al Parisului între 188!. și 1889, el a luptat necontenit pentru ideea ar­

bitrajului.
A luptat de asemeni cu multă vehemență în contra colonizației
UI

devastatoare care se operează cu focul și cu sabia In cameră a ves­

tejit cucerirea Indochinei și a scos în evidență drepturile sacre ale
BC

popoarelor zi>e inferioare. Iar cînd un episcop proclamă dreptul cuce­

ririlor coloniale în numele civilizației, își atrase din partea Ini Passy
un răspuns viguros, care se termina cu următoarele vorbe:
„Sînt, domnilor guvernanți, fâșii de teritoriu cari, în ochii voștri»
nu înseamnă nimic, căci n’au valoare venală pe piața noastră; decari
dispuneți pe plac în cancelarii și în cabinete; pe A ari le sfășiați
niște foi de hîrtie; pe cari puneți mîna, luîndu-le dela alții cari nici ei
n’au mai mu’t drept asupră-le, sau asupra cărora vă asmuțați șoldații
ca și cum ar fi lucruri moarte și nesimțitoare. Și aceste teritorii, con-
stituesc viața înseși, inima și sîngele ace tor bieți oameni, sînt Alsacia
lor, Lorena lor*.
Și acum omul acesta de bine nu mai este. Democrația a fost lip­
sită de activitatea lui minunată și binefăcătoare. I-a rămas însă nu­
mele lui Passy, pe care-I va păstra cu drag și la umbra căruia își va
duce mai departe luptele pentru mai bine.
 FACIA 473 .

Raționalitatea în artă, politică, știință

Teoria d-kii C. A. Caza e cunoscută: ori-ce om de origine
strein^ constituie o primejdie națională, căci el este și va fi pu-
rure^în artă un imitator ridicol, în știință un papagal știin­

Y
țific în politică un plagiator (pușche pe lîmbă-ți I) primejdios.

AR
Am arătat, cu multe exemple pînă acum, eă acea stă.teorie
e absolut stupidă, adică vrednică de d. A. C. Cuza. Fiind-că

R
însă exemplele sînt nenumărate și ni se înfățișează zilnic, ne-am

LIB
hotărît să deschidem o rubrică permanentă sub titlul de mai
sus, în caie vom da cit mai multe.
*
* *

ITY
D. lorga scrie, sub a sa iscălitură, în Neamul Romînesc
dela 28 Maiu 1912 : S
„Iredentizmul italian își are eroii și martirii, ca Ober-
dank, suit pe guvernul austriac in spînzurdtoarea din Trieste*.
ER

Așa e. Oberdank, neamțul italienizat I Ca să complectăm

pe d. lorga vom mai spune că în toate societățile naționaliste
NIV

italiene se află bustul lui Oberdank, neamțul martir al italie-

nizmului; că în potriva acestui fapt protestează vecinie, prin
LU

presa lor, germanii din Austria, și că între aceștia se află Ver-

gani și Chiari, italieni germanizați.
*
RA

* *
Zilele trecute regina Olandei fiind la Paris s’a dus să se
închine la statuia lui Coligny, strămoșul ei. Unele ziare socotind
NT

acest fapt ca o manifestație prea francofilă, „Norddeutsche

AUgemeine Zeitung“, archi oficiosul german, a arătat —*și cu
CE

drept cuvînt — că amiralul Co’igny este și strămoșul lui Wil­

helm și prin urmare omagiul pios adus memoriei lui nu putea
să provoace nemulțumiri în Germania.
I/

Cu toate astea regina Olandei e olandeză, împăratul Ger­

AS

maniei e german și nimeni nu se va apuca să-i detroneze pen­

tru originea lor franceză, dacă nu cum-va o va face d. A. C.
Cuza.
UI

.Ș: * $
Acum cîteva zile s’a inaugurat la Milano statuia lui Gra-
BC

ziadio Isaia Ascoli, cel mai mare filolog al Italiei. La inaugu—-

rare profesorul Salvioni a zis, între altele:
„S.udiul asupra originei limbilor era în floare în Germa-
„nia; în alte țări începură să se ivească cercetători. Numai în
„Italia nici o voce nu reușise să se afirme cu temeiu. încercă-
„rile unor oameni iluștri ca Gioberti și Cattaneo nu se înălțau
„la valoarea de produse sever-științifice* Graziadio Isaia Ascoli
„se ridică dintr’o dată în primele rînduri, provocînd admirația
„celor mai mari doctrinari germani/
Ascoli era evreu. Dacă ar ar fi trăit în Romînia el n’ar
 474 FACLA

fi putut face parte din Societatea Scriitorilor, n’ar fi putut par­

ticipa la pomana d lui Arion și n’ar fi avut dreptul să escludă
din societate pe d. Arghezi.
***
Londra, 11 Iunie (st. n.), 1912. — Ieri a murit aici Sir
William Feiden, membru al uneia din cele mai distinse familii

Y
ofițerești engleze. Bunicul său, tatăl său, și el însuși au fost o-

AR
fițeri ; de asemenea cei cinci fii ai lui sînt toți ofițeri. Aceștia
din urmă s’au distins cu toții în războiul sud african,

R
Familia Feiden e de origine germană, înrudindu se cu casa
de Habsburg.

LIB
* *K *
In momentul în care scriem aceste rînduri parlamentul

ITY
austriac e turburat de obstrucția rutenilor. Ei cer universitate
națională. In fruntea obstrucției stă ruteanul Vasil co, romîn.
îîutenii nu-1 consideră ca renegat, ci ca rutean de origine ro-
mîuă. S
ER
De asemenea se agită și slovenii. Șeful acestora e Bian-
chini, sloven de origine italiană.
NIV

***
Vom continua în fie-care număr. Cerem de pe acum ier­
tare eminentului teoretican d. Cuza, dacă din lipsă de spațiu
LU

vom întrerupe cîte o dată această interesantă documentare.

RA
NT
CE
I/
AS

Adevărul, revenind asupra cazului profesorului Chiriceseu,

■esclus din învățămînt pentru că a publicat o scrisoare confiden­
UI

țială, amintește că escluderea d-lui Chiriceseu s’a făcut după

cererea d-lui N. lorga.
BC

Amintim Adevărului și-l rugăm să bine voiască a înregistra

comunicarea făcută de noi la timp, că înaintea d-lui Chiriceseu
un alt profesor universitar săvîrșise același delict.
Numele acelui profesor: Nicolaie lorga.
Da, d. Nicolaie lorga, fiind prietin cu d. A. D. Xenopol,
a primit dela acesta o scrisoare, foarte compromițătoare pentru
autorul ei. După cîți-va ani d. lorga se ceartă cu d. Xenopol
și, ca să-1 lovească mai bine, publică acea scrisoare, absolut
confidențială prin caracterul ei. D. Xenopol a fost zdrobit și
u’a mai îndrăznit să răspundă nimic.
 FACLA 475

Venind afacerea Chiricescu, d. lorga uitînd că făcuse ace­

lași lucru, intervine și obține aspra pedepsire a „vinovatului41-
Veți crede, poate, că între fapta d-lui Chiricescu și fapta
d-lui lorga este o deosebire.
Da, este una, dar în favoarea d-lui Chiricescu și în defa­
voarea d-lui lorga. Iată această deosebire : pe cînd d Chiricescu
declară categoric și se jură pe toți sfinții—y compris Sfintul...
Atanasie Mironescu—că nu el a publicat scrisoarea, ci că ea a

Y
fost publicată fără știrea lui, d. lorga nu poate invoca o ase­

AR
menea scuză : eu însumi am publicat scrisoarea denunțătoare
a d-lui lorga fiind rugat de d-sa. Aceasta sînt gata s’o declar în?

R
fața comisiunii de judecată, dacă ea va fi chemată să se pro­

LIB
nunțe asupra cazului.
Dar nici nu va fi nevoie de depoziția mea : d. lorga nu
va tăgădui.

ITY
Și atunci de ce două măsuri ? De ce d. Chiricescu să fie
esclus din învățămînt, pentru o vină nedovedită^ pe cînd d. lorga,
pentru aceeași vină, dovedită însă, este lăsat în pace? Că d„
S
lorga a avut lipsa de bun simț să-1 facă pe acuzatorul, asta îl
ER
privește. întrebarea este ; ce zic autoritățile competente ?
NIV
LU
RA
NT
CE

Teroarea începe
I/

Guvernul conservator a debutat prin două sălbătăcii: ale­

AS

gerile și cazul dela Rucăr. Pentru ambele Fam înfierat cum se

cuvenea.
UI

Apoi și-a venit în fire. Cit va timp am avut impresia că

trăim într’o țară civilizată. Sforțarea organelor administrative a
BC

fost însă prea intensă și deci de scurtă durată. Dela o vreme

constatăm o reîntoarcere la vechile sisteme. Nu mai există Carp,
nu mai există MRorescu, nu mai există omenie. Există numai
Poliția, care arestează și batef scb&ngiuiește și torturează, taie
șl spînjzură.
Este drept că pînă acum guvernul conservator n’a reușit
înoă să ajungă, în această privință, pe predecesorul său. Libe­
ralii au atins un record de oare probabil nici ei singuri nu vor
 476 FACLA

mai fi capabili cînd se vor întoarce la putere. Dar și cît fac

conservatorii acum este destul ca să te indigneze, să te revolte
^și chiar să te scoată și din fire, silindu-te să recurgi la represalii.
Ați citit scrisoarea d-lui Hălăuceanu, publicată în Adeverul.
D sa amenință că pe viitor la ilegalitate va răspunde prin ile­
galitate. Ori cît de triste ar fi asemenea hotărîri, cari pot avea
consecințe fatale, nu mai puțin ele sînt firești. Un cetățean care
se vede arestat, torturat, dus între puști, pe jos, zeci de chilo-

Y
metri, fără să se fi făcut vinovat de ceva, ci pentru simplul

AR
cuvînt că fiind din Roman s’a dus la Piatra,—un asemenea ce­
tățean care vede că dreptate pentru el nu există, că sub scutul
legilor zadarnic s’ar pune,—ce vreți să facă el ?

R
Negreșit, să rabde, cit va putea. Dar cînd nu va mai putea

LIB
să rabde?
D. Arion, ministrul de interne, nu simte el grozăvia acestei
stări de lucruri? Nu simte d-sa nici un pic de roșeață în o

ITY
braji cînd se vede pattonînd asemenea abjecțiuni? Ce Dumne­
zeu! Tot în evul mediu sintem ? Tot în urma Turkestanului ?
S
Știm că d-nii conservatori se vor apăra cu invocarea unui
pretext ridicol : că n’au fost lăsați să facă reforma administra­
ER
tivă. Regretăm, dar nu vedem întru cît faptul petrecut în Piatra
județului Neamț nu s’ar fi petrecut în Piatra circumscripției
NIV

cutare. In starea de azi a lucrurilor, sub imperiul actualei legi

electorale, cînd cetățenii n’au nici un drept și nici un mijloc
de control, totul depinde de centru. Dacă ministrul de interne
LU

e leneș sau găgăuță și nu se simte în stare să-și ție zbirii în

frîu, ori ce discuție e de prisos. Dar atunci este datoria parti­
RA

dului dela putere să ia măsuri, căci partidul se compromite.

Și e păcat. Partidul acesta, cu tot fundamentul lui șubred,
cu toate greșelile cu cari își începuse guvernarea, era tocmai
NT

pe cale să-și facă o bună și frumoasă reputație, pe deplin me­

ritată. In țara asta, în care dela un datornic rău te mulțumești
CE

și cu un sac de paie, noi eram încîntați de guvernul conser­

vator, nu pentru ceea ce făcea, ci tocmai pentru ceea ce nu
I/

făcea. E tot ce se poate cere unui guvern oligarchic : să nu facă

nimic, pentru ca lumea să mai respire.
AS

Vedea-vom pierindu-ne și această ultimă iluzie?

UI
BC
 Y
RAR
LIB
Deziderat pios. — Un ziar guvernamental își exprimă speranța

ITY
că „în scurtă vreme și potrivit locurilor vacante ce se vor ivi Academia
Romînă va ajunge să numele printre membrii ei toate elementele de
S
valoare.14
ER
Dezideratul este în adevăr pios. Cum însă vacanțele în Academie
nu se pot ivi de cit prin deces, rugăm pe confratele nostru să ne
spuie: cărora dintre membrii Academiei le dorește moarte grabnică?
NIV

Danul cel senzibil. — D. C. Banu, dat în judecata curții cu ju­

rați de laio ița, pentru calomnie prin presă, a cerut strămutarea pro­
LU

cesului la altă curte, pe motivul că d. Toncescu, reclamantul, are o

situație politică la Călărași și s’ar putea ca jurații să fie partizanii d-sale
RA

E foarte senzibil d. Banu cîqd e vorba să-și apere pielea, deși

o știam cam groscioară.
D. Banu n’a arătat însă a ?ccași senzihiiilate la procesul lui Jelea
NT

care, precum se știe, a fost judecai de membrii clubului liberal.

— Dar Jelea săvîrșise o crimă mai gravă, ar putea obiecta d.
CE

Banu.
0 fi. Dar cu cît e mai grav faptul ce se judecă, cu atîta trebuie
să fie mai mari garanțiile asigurate acuzatului. Dar ce vreți ? Senzibi-
I/

litatea liberală e concentrată asupra unui singur punct: interesul lor.

AS

Muncă de prisos. — D. A. C Cuza, fostul redactor al Cioma­

gului anti-dinastic, face sluj în fața M. S. Regelui.
UI

Se esplică perfect atitudinea d-lui Cuza. Dovedit ca plagiator și

escroc —căci a escrocat premiul și catedra prin mijlocirea unui pla­
BC

giat — d. Cuza are nevoie de sprijinul Aceluia care în tot-d’auna a

sprijinit pe pungași și escroci, iar pe oamenii cinstiți i-a băgat în puș­
cării... ca escroci.
Dar munca d-lui Cuza e de prisos. Regele e om practic și nu-i
plac lingușirile. El va acoperi cu protecția sa pe d. Cuza, în lot cazul,
chiar și fără lingușiri, în virtutea simplului fapt al comunității de in­
terese.
Țara asta trebuie înșelată și exploatată. Or, și d. Cuza e băgat
în această întreprindere; deci trebuie protejat.
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER

Scrisoare âeschsă lui 3ean-]acques Rousseau

NIV

Domnului J. J, Rousseau
LU

Posterestante, Rue du Mt. Blanc

Geneve
RA

N’am mai primit, iubito prieten, dela tine, nici un rînd. In opt­
sprezece luni și mai bine, ai fi putut gîndesc, să-ți miști puțin condeiul
cu care te-am lăsat în mînă și să-mi trimiți măcar o cartă poștală, cu
NT

vre-o vedere a lacului L£man, în fața căruia de-atîtea ori am stat amîn-
doi de vorbă. La stînga ta s’a deschis încă de mult pe Quai des Bergues,
bazarul Degringoladei cu mii de-asemenea .ilustrate*. N’ai avea decît să-ți
CE

întorci puțin capul și să strigi să ți se aducă o duzină. Diu buzele tale

de bronz ar fi deajuns un singur ps^t!
Sau poate că n’ai luat portofelul cu tine ? Te temi ca negustorul
I/

de cărți poștale să nu-ți surîdă ’n față ca și strămoșii lui Genevezi ? Ei,

da, el ți-ar putea aduce aminte că deși turnat în aramă, n’ai decît o că­
AS

mașă pe tine, încinsă cu o curea și un volum în mînă, care prețuește

mai nimic. Ce-ai mai citit de cînd nu ne-am văzut? Știi că de Diderot
se vorbește și la Terasă în București, și de amicul tău Voltaire. A apă­
UI

rut acum o ediție excelentă din Larousse, în care figurezi și tu.

Era deunăzi în acest oraș de lingă Dunăre, de unde-ți scriu la re­
BC

pezeală, o seară de ploae posomorită. Răsfoiam Spovedaniile tale și Con­

tractul social și-mi aduceam aminte că te lăsasem în insula ta, în mijlocul
iernii, sub copacii Jăî despuiați, cu o carte pe genunchi, cum te găsisem,
ascuțindu-și vînturele dinspre Savoia și Jura, tăișurile pe spinarea statuii
tale nesimțitoare.
Ei, dar nici eu nu ți-ain mai scris nimic, te rog să mă ierți. Trăim
In niște zile minunate cînd timpul se pierde cu o artă infinită. Pentru
ca să nu ne ținem de vorbă noi am inventat .ocupațiile* și sîntem în-
tr’adevăr foarte ocupați, căci invenția a fost luată’n serios. De dimi­
neața pînă seara și o parte din noapte cu toții muncim la ceva ce n»
479 FACLA

displace fiecăruia, ne pierdem timpul pe^ toate potecile streine și numai

pe drumul nostru nu ne găsim niciodată. Asta se chiamă activitate și
sîntem foarte mulțumiți că nu facem la urma urmei nimic. Cit e de de­
parte unda de peruze și smarald a Lacului imens din jurul tău!

Y
Noi artiștii, scriitorii, filosofii, învățații, cum ne pretindem, suferim

AR
de lașitatea generală, care constă în a înstreina munca adevărată și a
îndrepta-o către stomac. Ca să fim în plinul misiunei noastre, noi ar tre­
bui să răpim, să furăm, să ne îndeletnicim cu brigandajul și escrocheria,

R
la adăpostul cărora să putem gîndi și scrie neturburați, pentru gloria
patriei și nemulțumirea noastră.

LIB
Primești regulat Facla 2 In ultimul timp ai văzut că Societatea Scrii­
torilor romîni m’a veștejit... Cînd ne-am despărțit în Geneva nu mă cu­
noștea nimeni. Iți făgăduisem să mă întorc tot necunoscut. Să mă ierți,
am alunecat în ispită. Azi fac parte din o societate de scriitorii. Ca să pu­

ITY
tem însemna ceva ne strîngem și noi la un loc. Ce să facem ? Cum n’a-
vem geniu, cum ifavem prestigiu, — ne construim un prestigiu al socie­
tății, un geniu al societății, cari neexistînd nu le contestă nimeni.
S
A! dragă Jean-Jacques, tare mi-i lehamete de scriitorime și ce bună
ER
era societatea ta, tu ceasornicar și eu nu mai știu ce, în mijlocul lebe-
zilor, al undelor, al rațelor sălbatice! Noi priveam seara șirul de lămpi,
mărunte ca mărgăritarele și pierdute pe țărmul drept al Lemanului, dela
NIV

Eaux-Vives pînă la Herman^a, de sub cheotoarea zării. In București...

relații. Asculți pe zi o mie de nerozii la cari mai adaogi și tu o sută. Noi
sîntem niște scriitori, niște artiști de tarabă, noi n’avem respectul șUpro^
fetismul din arta noastră; calitatea de scriitor ameliorează o situație cîș-
LU

tigată pe aiurea; noi nu sîntem scriitori, sîntem și scriitori, E un titlu

minor. Ai auzit tu de Caragiale ? A murit! Acela era un scriitor; el se­
măna cu tine. Cîte prostii, ce talaze de idioții se-aruncă din presa noastră
RA

ca să acopere cu zgomot sicriul lui din Berlin, tu nici nu-ți închipuești !

Se face prin ziare și socoteala banilor pe cari i-a încasat în ultimul timp.
Teatrul Național i-a dat opt mii de lei; cel din Craiova 2.000 — directorii
NT

lor cîștigă titlurile de binefăcători de cari au nevoie. Statura lui Cara­

giale trebue redusă la statul mic al inșilor cari l’au jignit toată viața,
prin injuriile lor, prin laudele lor, prin salutul lor, prin trista lor ipocrizie.
CE

Dar tu ești fericit pe soclul tău, hrănit în chip ideal cu aer, cu

soare și cu budincă de stele. In București te-ai recunoaște mai puțin și ai
fi un bun ziarist și-atât. In ioc de a scrie o pagină bună pe săptămînă tu
I/

ai face proză cotidiană, cîteva coloane de jurnal. O parte din noi sîntem
sifilitici; cealaltă parte ne masturbăm. Tu te-ai întreba, bietul meu Rous­
AS

seau, cînd ne mai rămîne timp și pentru asta, mai ales în groaza noastră
de singurătate. îndată ce sîntem singuri ne apucă urîtul cu amețeala lui
neagră, ni-i frică de noi inși-ne, de amenințările sufletului nostru și ca
UI

să scăpăm de singurătate, ne aruncăm într’o trăsură sau într’un tramway

și dăm fuga în lume multă. Pe calea Victoriei cinci mii de cerșetori de
mulțime se tîrăsc pe trotuare ca un nămol de omizi, de sus în jos, de jos
BC

în sus... Un popor nenorocit, suferind de-o rană necunoscută — rana care

ucide puterea noastră încă de tineri, care ne putrezește bărbăția și avîn-
tul și speranța. Abia tineri noi am și îmbătrînit. Ca să se poată menține
bietul Caragiale a fugit în țara nemțească. Ca un domn al vieții moleșite
de pe trotuare, e muscalul de lux, din piața teatrului, scopit.
Sînt silit să-mi întrerup scrisoarea, A venit cine-va care o să mă
ție de vorbă cel puțin un ceas; trebue să mă supun. Sînt foarte ocupat...
In așteptarea răspunsului tău, te rog iubite Jean-Jacques primește
îmbrățișările mele și făgăduința că-ți voi scrie de-aci înainte mai des.
Sărută din parte-mi muntele Blanc pe creștet și spune-i să fie cu
minte.

^8^
 Jean-Jacques Rousseau

Y
AR
R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

, Cei cari nu mor...

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
R
Facla

AR
Y
 Y
RAR
LIB
SITY
9
ER
NIV

Jos brațele !
Și ca prin farmec focurile se sting, mașinile încremenesc,
LU

viața uzinelor se curmă brusc și fabricile rămîn pustii. Jos

brațele! Cuvîntul acesta de ordine trecînd din gură în gură iz­
RA

bește ca o dambla instalațiile industriale, paralizîndu-le toate

încheeturile și încremenind roțile în angrenajurile lor. Și in
tăcerea sinistră care a sugrumat vuetul ciocanelor și a înăbușit
NT

țipetele fierului dumicat de dinții de oțel ai monștrilor meca­

nici, oastea neagră a muncei se îndreaptă în șiruri posomorite
CE

spre sala sindicatului, unde adevărate șuvoaie de vorbe o răz­

bună de ceasurile, de lunile, de anii în cari n’a vorbit decît
cu brațele.
I/

Nu sînt amenințări, nu sînt invective, nu sînt blesteme.

AS

E un cîntec jalnic, repetat mereu pe aceleași note de toți vor­

bitorii, un cîntec trist, monoton, exasperant de monoton :
UI

„Nu ne mai ajungem ! Murim de foame ! Viața s’a scum­

pit, salariile au rămas pe loc! Nu mai putem trăi!“
BC

Iată, în adevăr, ce i-a făcut să-și lase jos brațele și ia

alungat din fabrici. S’a rupt balanța dintre venituri și cheltueli.
De șease ani încoace viața s’a scumpit necontenit, dar salariile
s’au menținut mereu aceleași. Și în vreme ce chiria se îndoia
iar celelalte cheltueli strict necesare se urcau și ele în proporție,
balanța salariilor se cobora încetul cu încetul pînă ce a ajuns
sub strictul necesar. Atunci, ca să restabilească echilibru], lu­
crătorul a început să arunce din balanță tot ce putea arunca.
Mai întîi „superflu ul“, — bietul lui superfluu : limonada cu
care se răcorea în zilele prea călduroase, cinematograful la
 FACLA 4S3

care-și ducea copiii odată pe lună, jurnalul care-i mai hrănia

mintea; dar echilibrul tot nu se restabilea. Atunci a început
să arunce și din ce era strict necesar, a aruncat o odaie și el
s’a îngrămădit cu toți ai lui într’una singură, a aruncat jumă­
tate din mîncare, a ajuns să arunce pînă și roșața din obrajii
copiilor. Și cînd n'a mai avut ce să arunce pentru ca să res­
tabilească echilibrul, cînd a jertfit tot ce se putea și nu se pu*
tea jertfi, intr’un acces suprem de disperare, a aruncat și cio­
canul la picioarele patronului și și-a lăsat brațele în jos :

Y
*— Uf! Nu mai pot!“

AR
Iată drama grevei în toată dureroasa ei simplicitate. Și în

R
jurul acestei drame de o logică și o consecvență implacabile,

LIB
se fac acum teorii, se dau lupte politice meschine, se scriu ar­
ticole de gazetă idioate. Opoziția, guvernul, toată burtăverzimea
se agită, discută, vrea să știe cine a provocat greva, cine e

ITY
vinovatul ! Voința Națională susține că vinovatul e d. Nenițescu,
d. Nenițescu aruncă vina pe agenții liberali, patronii denunță
S
pe instigatorii sindicaliști. Și nimeni nu vede pe singurul, pe
adevăratul, pe marele vinovat, pe eternul instigator, mizeria.
ER

Nu-1 văd, pentru că nu vor să 1 vadă, pentru că nu pot să-l

vadă. Căci dacă d. Nenițescu Far vedea astăzi la d. Katz, ar
NIV

trebui să-l vadă și mîine, cînd s’ar produce la d. Fernic, de

pildă; iar daca Voința l’ar vedea astăzi la d. Grigore Alexan-
drescu, ar trebui să-1 vadă și mîine Ia d. Costinescu sau la d.
LU

Radu Porumbaru. De aceea, printr’o înțelegere tacită, printr’o

monstruoasa coaliție de interese, toată lumea se ocupă de greve
RA

și de cauzele lor; toți discută, se ceartă, fac teorii stupide, emit

soluții neroade, dar ocolesc cu grije, înțelegîndu-se din ochi,
chestiunea principală, întrebarea care se impune înainte de ori
NT

ce considerație teoretică: pot trăi lucrătorii cu plata care li se

dă acum ?
CE

înțeleși între ei, patronii țin fabricele închise și așteaptă.

Așteaptă ca greviștii zdrobiți, istoviți, ajunși la ultima extremi­
I/

tate, să bată rușinați și învinși la poarta fabricei și, umili, să

cerșească dela milostivirea patronală un codru de pîine în schim­
AS

bul reluărei jugului. Așteaptă să-i vadă izolați, împrăștiați, ple-

cîndu-se unul cîte unul.
UI

Căci acesta e moti vul principal al îndîrjirei patronale: do­

rința de a zdrobi puterea asta colectivă apărută din senin la
BC

spatele lucrătorilor și de care industriașii se tem prea mult

pentru a nu încerca s’o zdrobească în fașe încă.
Pînă acum cîți va ani, lucrurile se petreceau aproape idilic
în fabricile noastre. Industriașul ejra stăpîn „în casa lui.* An­
gajamentul unui lucrător nu era dezbătut între părți, era im­
pus Se înfățișa un muncitor să ceară de lucru ? Tocmeala era
foarte scurtă:
 484 F 1 C L A

—- Aș vrea să-mi dați de lucru...

— Bine. Douăsprezece ceasuri pe zi!
— Cam mult...
— Dacă ’ți place. Plata, 3 lei.
— Cam puțin...
— Dacă ’ți place I Dacă nu, ieși afară !
Și ori ieșia, în care caz al ți zece așteptau la poartă să intre

Y
și să se învoiască, ori rămînea, primind toate condițiile cari i
se impuneau. Tocmeală? Nu exista. Industriașul era doar stăpin

AR
în „casa lui* !
De cîți-va ani încoace însă, se vede că și-a băgat dracul

R
coada, căci, industriașul nostru nu mai înțelege nimic. Cind

LIB
are nevoie de brațe și cheamă vreunul din cei ce așteaptă la
poartă, acesta nu primește 3 lei, ci cere 4! II dă afară dârr
lucru curios, nici unul din ceilalți 9 cari mai stau afară nu se

ITY
învoește cu mai puțin de 4. S’au înțeles, tîlharii I
Și astfel, fabricantul simte că nu mai are în fața lui lu­
S
crători izolați, slabi, neputincioși, gata să primească ori ce con­
ER
diții; ci o putere necunoscută, nevăzută, venită nu se știe de
unde, teribilă și amenințătoare. Aceiași lucrători, și totuși alții.,
înainte se mîncau unii pe alții și se luptau ca să scoboare pre­
NIV

țurile: acum iși dau mîna unii altora și se ajută casă le urce..
Veșnica poveste a mănucliiului de nuele; una cîte una, ce ușor
le rupi; dar strinse la un loc în mănuchiu, nu se mai pot rupe.
LU

Și industriașul nostru se înfurie, se indîrjește împotriva acestei

puteri necunoscute care s’a ivit la spatele lucrătorilor, susți-
RA

nîndu-i, înbărbătindu i, ridicîndu-i.

De aci ura lui, de aci pornirea lui împotriva anonimului-
NT

Iar acum, cînd după atilea șicane pe cari i le face de at ția ani,
după ce zilnic e silit să cedeze puțin cîte puțin forței celei nouh
CE

după ce de ani de zi»e se isbește de ea la fie care pas, acum cînd

are prilejul să dea piept fățiș cu ea, cum n’ar lupta, cum n’ar
face orice sacrificii ca s’o răpuie. odată pentru totdeauna?
I/

Iată explicația indirjirei patronale, iată de ce dispută cu

atita înverșunare bucățica de pîine ce i se cere. Nu e vorba
AS

de pretenții prea mari, e vorba de a birui, de a zdrobi „sin­

dicatul*, monstrul cu șeapte capete care s’a pripășit și îndulcea
UI

și liniștita țară a farsorului filantrop Grigore Alexandrescu. E

vorba de a zdrobi „solidaritatea*, vrășmașul acesta misterios^
BC

care are virtutea de a laee ca toți lucrătorii să aibă un s ngur

gîad, o singură voință, care are puterea de a face ca în aceeași
zi, în aceeași clipă, toate brațele să cadă jos, toate tocurile să
se stingă, toate roțile să încremenească, toate uzinele să ră-
mînă pustii.
E un drept nou care înspăimîntă pe toți, pe d. Katz ca
și pe d. Nenițescu, pe d. Grigore Alexandrescu ca și pe d. Ioan
Nădejde. E dreptul pe care-1 reclamă, pe care și-1 arogă și Iu-
 FACLA 485

oratorul remîn de a se prezenta în fața patronului nu izolat,

slab, neputincios, grăunte de nisip lăsat pradă jucăriei vintuhii,
ci alături de toți tovarășii săi de muncă, cu puterile însutite
și înmiite pe cari i le dă solidaritatea, acțiunea colectivă. Con­
tractul de muncă nu impus de patron robilor singuratici, ci
dezbătut dela egal la egal între patroni — între asociația pa­
tronală dacă voiți — și între asociația muncei — manca însăși.

Y
Iată roadele la cari țintește dreptul cel nou. Ei bine, <um ar

AR
putea industriașii noștri să primească cu singe rece dreptul cel
nou, punerea pe picior de egalitate a lucrătorilor cu ei ? Evi­

R
dent că nu, și de aci acțiunea lor. Caracterul luptei, de fapt,
este astăzi schimbat. La început, războiul s’a declarat in jurul

LIB
unor modeste pretențiuni formulate de greviști cu privire la
salarii și la orele de muncă. Ia urmă, el a luat caracterul unui
războiu al patronilor împotriva solidarizărei lucrătorilor. La

ITY
început greviștii erau în ofensivă ; acum sînt în defensivă.
Cererile lor au trecut pe planul al doilea : acum și-au con­
S
centrat toate puterile ca să și apere solidaritatea, împotriva că­
ER
reia s’a înjghebat cea mai monstruoasă dintre coalițiuni. Și
s’a văzut că au știut s’o apere. Dar chiar răpuși de foame, chiar
dacă, în cele din urmă, ar fi fost siliți să reintre în lucru cu
NIV

fețele întunecate, cu pumnii strînși, solidaritatea aceasta ar fi

rămîne neclintită, căci din momentul cînd i-au întrezărit puterea,
LU

niti un Katz nu i va mai putea smulge din armata mare a

muncii in care s’au înregimentat.
Iosif Nădejde
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
RAR
LIB
ITY
Cuib fabricile stau închise
S
ER
Intr’o după amiază ferbinte de vară.
Văzduhul arde-mocnit cu pîlpăiri încete.
Peste străzile pustii și peste casele cu sto­
NIV

rurile lăsate, apasă o tăcere stranie: ai

zice că toate șoaptele, toate zgomotele, toate risetele vesele de
LU

femeie, toate țipetele copiilor, s’au topit în căldura înăbușitoare.

O boabă de porumb lucește pe o piatră a trotuarului. Și
s’ar părea ciudat dacă s’ar coborî de undeva o vrabie s-o ciu­
RA

gulească. Căci toate vietățile au încremenit așa cum Ie-a apucat

namiezul. Iu liniștea asta de moarte orice zvon cit de depărtat,
NT

ori ce foșnet cit de încet, te surprinde ca și apariția unei ființe

pe care o ști moartă de mult.
CE

Și totuș dinspre colțul stradei străbat zgomote nelămurite,

glasuri care uimesc turburînd liniștea de adineauri. Valuri de
oameni umplu strada, se apropie din ce în ce mărindu-se, se
I/

scurg sub pura razelor arzătoare printre casele adormite. Par

AS

niște oameni fantastici scăpați dintr’un cataclism îngrozitor în

care a pierit întreaga lume așa dintr’o dată, fără țipete și fără
dureri și n’âu rămas de cît ei pe întregul pămint pe care cearcă
UI

să-1 reînvieze pentru a le fi tovarăș și mîngăere.

Tineri cu brațele puternice, cu ochii iluminați de dra­
BC

gostea de viață, bătrîui gârboviți cu fețele brăzdate și cu ochii

întunecați pășesc alături parcă sprijinindu se unii de alții.
Cîte-va femei răsar ici colo în mijlocul cortegiului ca niște
flori de mac pe o cîmpie pârlită de soare. O placardă roșie, ca
o enormă pată de sînge, se leagănă pe deasupra capetelor și
literile albe închiagă cuvinte cari par scrise de mîini nevăzute,
enorme:
„Vrem reducerea orelor de lucru și mărirea salariilor."
 FACLA 487

Un tînăr începe deodată să cînte, bătînd tactul cu amîn-

două mîinile și privind departe în zarea aprinsă :
Sculați voi oropsiți ai vieții
Voi muncitori la luptă, sus!
Să fiarbă ’n inimi răzvrătii ea
Să ’nceapă— al lumii—vechi, apus !

Y
Și glasul răsună din ce în ce mai puternic, se îngroașe și

AR
se mărește cu alte glasuri, tremură pe de asupra întregei mul­
țimi și se sparge într’un strigăt de durere și de revoltă. întreaga

R
stradă clocotește, parcă tîntecul revoluționar s’ar zbate lovindu-se

LIB
de zidurile clădirilor, mînios de a nu le putea sfărîma pentru
a pătrunde înăuntru și a deștepta la viață pe cei ce zac amor­
țiți, fără nădejde.

ITY
E procesiunea lucrătorilor greviști dela fabricile de tăbă-
cărie și dela ce’e metalurgice.
Cea mai mare și în aceiaș vreme cea mai liniștită grevă
S
din cite a văzut Capitala în ultimul timp.
ER

Poeți ai țării mele, scriitori pe cari vă ucide dorul de su­

biecte rare, de priveliști emoționante, voi toți cîți priviți lumea
NIV

prin monocluri de smarald, crezînd că astfel va ti mai intere­

santă, apropiați-vă de muncitorii ce trec în convoiuri cîntîn-
du-’și nădejdea, pe cind fabricile zac în tăceri lugubre, pe cînd
LU

cazanele nu ’și mai scuipă aburul, ciocanele nu se mai ridică

deasupra nicovalelor, țignaleie nu mai sună și porțile nu se
RA

mai deschid.
Numai atunci veți putea să vă dați seama ce va fi în ziua
NT

cînd se vor sătura flămînzii de a mai răbda foamea, umilința,

nedreptatea și împilarea de veacuri.
Amestecați-vă printre miile de muncitori greviști, voi toți
CE

cei ce nu mai țineți minte de cînd n’ați mai simțit emoțiile

puternice cari string tot singele la inimă, duioșia care străbate
I/

pînă în ascunzișurile cele mai adînci ale sufletului, revolta care

țîșnește sfirămînd zăgazurile... Apropiați-vă. Iată doi inși, băr­
AS

batul și femeia. Ascultați-’i cum își povestesc viața. El e focar

de noapte ia fabrica Haug, ea lucrătoare într’o spălătorie chi­
UI

mică. De zece ani sînt căsătoriți și azi se întîlnesc întîia oară

într’o zi de lucru. Căci pe el îl înghite fabrica dela șase seara
BC

și-’l ține acolo în praful de cărbune, lîngă cuptorul înroșit,

piuă ia șease dimineața.
Ea își stoarce vlaga, și-a ofilit tinerețea și își dărăpănă
corpul care a fost odată puternic și sănătos, pentru un franc,
dela șase dimineața pînă la zece seara.
Bărbat și femeie, uniți prin lege și prin dragostea lor veș­
nic nesăturată, pe ei nici odată căminul nu i-a încălzit alături,
și a trebuit să vie o zi de grevă ca să se întîlnească, ca să se
cunoască, ca să se îmbărbăteze unul pe altul.
Veniți voi toți, cei ce deși purtați trîmbițe de aur n’ați
 488 FACLA

cîntat nici odată cîntecul de răzvrătire și de nădejde al muncii

neră?plătile, veniți și ascultați-’! răsunînd la poarta fabricelor
tăcute, în cari ritmul ciocanelor a murit și monștrii de fier nu
mai suflă...
Priviți ochii ce ard căutînd idealul, fețele supte de foame
și iluminate totuș de fericirea unei lumi depărtate pe care ei

Y
o simt însă apropiindu-se și rușinați-vă de a nu fi știut că

AR
lingă voi trăesc oameni cu sufletele mai curate, cu inimile mai
calde de cît aceia pe cari îi căutați de atîta vreme prin palate

R
cu șapte coloane, pe țărmuri depărtate, în amurguri sîngerii.. .

LIB
Căci ce poate fi mai înălțător ca această armată de foame
și de suferință, care merge la luptă cu un dușman pe care îl
știe cu mult mai puternic, cu credința, cu bunăvoia și cu pa­

ITY
siunea întîilor creștini.
Mii de muncitori au părăsit deodată fabricile, deși știau
că afară îi așteaptă lipsa fără nădejde, chinul ceasurilor lungi
S
petrecute fără îndeletnicire și umilirile tuturora. Și nici unul
ER
nu se întoarce în fabrică, deși din toate părțile i se oferă pentru
el avantagii, deși toți îi momesc și toți îl amenință, nici unul
nu deschide poarta fabrice! înainte de a cîștiga toți îmbunătă­
NIV

țirea ce o cereau.
Ar trebui aduși aici toți politicianii cari își schimbă con­
LU

vingerile odată cu anotimpurile, cari își vînd prietenii, idealu­

rile și femeile pentru un avantagiu cît de neînsemnat, ar tre­
bui aduși aici rectorii Universităților noastre, cari îngenunche
RA

în fuța tuturor partidelor pentru a-și satisface o păcătoasă am­

biție omenească, ca să învețe cum se purifică sufletele cînd
NT

îmbrățișează idealul adevărat, cum știu muncitorii să rabde

tortura foamei fără a se gîndi măcar pentru o clipă să-și tră­
CE

deze tovarășii de muncă, de cari nu-i leagă decît aceiaș cre­

dință sfîntă și aceeaș suferință fără sfîrșit
Ar trebui adus odată în mijlocul unui convoi de munci­
I/

tori greviști și Ioan Nădejde care în fața sacului de grăunțe

și a uitat idealul dela care s'a încălzit atîta vreme, care a la­
AS

minat pentru o clipă și sufletul lui sterp, zdrențuit de mizer i

omenești și care scuipă astăzi în fiecare zi, prin „Voința Națio­
UI

nală*, asupra unei mișcări care înalță pe om și înfrățește na­

țiunile.
BC

Dar greva muncitorilor tăbăcari și metalurgiști e tot așa

de interesantă și pentru înșiși muncitorii din Romînia.
Ea arată ce admirabilă armă e solidaritatea și cum se în-
covoaie în fața ei și cerbicia patronală și aroganța guvernan­
ților și brutalitatea polițienească.
Patru mii de muncitori sînt săptămîni întregi în grevă,
se agită, își arată doleanțele, și-’și formulează revindecările în
întruniri agitate, în manifestații de stradă grandioase și—’și a-
pără drepturile cu energie în fața fabricelor și atelierelor. Și
 FACLA 489

totuși nici arestări, nici bătăi, nici incidente sîngeroase. Și să

nu se spună că acest lucru s’ar datori numai toleranței unui gu­
vern dispus să respecte drepturile oricărei categorii de cetățeni
£ăci dacă liberalii aveau Cotrutzii lor, nici conservatorii nu
întrebuințează fete mari în poliția și administrația lor. Cit
privește respectul dreptului cetățenesc, tradiția guvernelor noas­

Y
tre, oricare ar fi ele, e aceeași: acest drept nu există decît pen­

AR
tru cei puternici. Dacă muncitorii tăbăcari și metalurgiști n’ar
fi puternici prin solidaritatea și prin organizarea lor, din în-
tîia zi poliția i-ar fi arestat, i-ar li bătut, i ar fi închis, i ar fi

R
vîrît cu sila în fabrici, i-ar fi expulzat. Exemplul fam avut la

LIB
Iași, la Roman, la Peatra-Neamț, acolo muncitorii nefiind toți
strînși în sindicate pentru a forma un corp temut, sînt ares­
tați, sînt bătuți, sînt maltratați, sălile le sînt închise ori de cite

ITY
ori vor să se întrunească.
Iată de ce vedem în marile greve din Capitală un eveni­
ment care trebue să bucure pe toți cei ce cred că transforma­
S
rea socială — la noi ca și pretutindeni — nu va veni decît
ER
din acțiunea, din lupta și din jertfa muncitorimii. Prin două
greve cari au concentrat două din cele mai însemnate indus­
NIV

trii ale noastre, muncitorimea din Romînia arată că e conș­

tientă de imensul rol ce trebue să ’1 joace ea într’o țară în
care parazitizmul politic înăbușe de o jumătate de veac viața
LU

noastră publică. Chiar dacă împrejurările ar face ca în grevele

de acum triumful să nu fie desăvîrșit, chiar dacă muncitorii
RA

vor fi constrinși prin foame să se reîntoarcă în fabrici fără ca

revindecări’e lor să fie împlinite, ei totuși pot fi fericiți de a-și
fi putut dovedi solidaritatea și vor putea să se gîndească cu
NT

mîndrie că n țara lașității, d zerțiunii și compromisurilor,

între ei n’au existat trădători. E ăsta un cîștig moral, care în­
CE

trece cu mult sporurile de salar și reducerea orelor de muncă.

Alex. Filimon
I/
AS
UI
BC
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV

Locotenentul George Caranda

LU
RA

Nu sîntem militarișli.
Nu avem cultul gloriilor cîștigate pe cîmpurile de rrăcel și nu
NT

înțelegem să admirăm sau să plîogem pe aceia cari au murit pentru

că ei însăși încercau să omoare,
Cum nu cădem în extaz în fața operei de distrugere a acelora
CE

cari mînuesc lancea, pușca Manlicher sau tunurile cu tragere repede,

tot așa nu ne închinăm în fața militarizmului care se ridică pe aripile
admirabile ale mașinelor de zburat, ca să poată semăna mai sigur în
I/

jurul lui, moartea, desnădejdea și dezastrul.

Dar dacă nu putem admira pe eroii și uneltele ale încă unui mijloc
AS

de distrugere a vieței omenești, putem însă să plîngem pe aceia cari

— militari, suflete îndrăznețe sau oameni de știință, nu importă —
plătesc cu viața lor tributul de sînge cuceririlor științifice și progre­
UI

sului omenesc. \
Locotenentul George Caranda, mort pe cîmpul de aviație dela
BC

Cotroceni, a fost dintre aceștia.

De sigur că și el, ca toți aceKcari au încercat să-și măsoare pu­
terile cu forțele naturei, știa că arta aviațiunei nu este încă desăvir-
șită și că aparatele de zburat sunt încă imperfecte șPexpuse primej­
diilor tuturor începuturilor. Și cu toate astea s’a încrezut în curajul
și în știința lui și fără să stea în cumpănă s’a avîntat spre ceruri pe
aripele fragile ale celui mai ingenios aparat inventat de geniul creator
al omului.
Locotenentul Caranda și-a plătit încrederea, curajul, entaziasmu
tinereței, cu viața.
Mort în plină pace, pe cîpmul infinit de luptă al științei și-al
progresului, ne descoperim mișcați în fața celei d’întîi victime a avia­
ției romînești.
Și respectînd de data asta o datină străbună, noi cari ne-am de
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Locotenent George Caranda

prins să nu respectăm nici viii, nici morții, aruncăm un pumn de ță-

rînă în groapa încă deschisă a locotenentului George Caranda, însu­
flețiți de credința că țărîna va fi ușoară aceluia care a murit în vreme
de pace, pentru izbînda viitoare a științei, a progresului și-a fericire!
omenești.
Facla
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
Cînd am denunțat cîrdășia infamă dintre cuibul de escroci
si de pungași poreclit serviciul Siguranței și oficina ziarului Vii­
NIV

torul^ cînd am arătat că banda Reichman—Daschievici—Panai­

tescu e una cu redacția ziarelor conduse de cavalerii Banu și
Ion Nădejde ; cînd am afirmat că toate comploturile și atenta­
LU

tele urzite de Panaitescu plecau din oficina comună a Siguranței

și a Viitorului,—mulți au înălțat din umeri, multora nu le venea
RA

să creadă că meseria de gazetar ar putea fi coborîtă așa de jos.

Vremea a arătat, însă, cu prisosință, cîtă dreptate aveam.
Azi cîrdășia Banu—Panaitescu nu mai poate fi de nimeni
NT

tăgăduită. Azi dovada e făcută că nu poți să te atingi, cît pe

departe, de licheaua din capul siguranței fără să țipe cavalerul
CE

Banu. Vei arăta că fostul conțopist care mistue anual un milion

și jumătate din fondurile secrete, își petrece vremea urmărind
pe oamenii cinstiți, urzind comploturi și atentate, ori răsculînd
I/

satele cum a încercat să o facă în 1908? O singură gazetă din

AS

Romînia — una singură — va sări în sus ca pișcată de șarpe :

Viitorul cel înfruptat din dinarii panaitesciani, în opoziție ca și
UI

la guvern. Vei denunța incapacitatea lui, caraghiozlicurile lui,

infamiile și crimele lui ? Coloanele Viitorului vor sta deschise
BC

apărării lui cutezătoare. Vei semnala, după gazetele streine, ca

serviciul siguranței statului nostru e dat pe mîna unui spion in­
ternațional, unui trădător de neam, pe mîna omului care spio­
nează pe romîni în folosul streinătății și urmărește dezlipirea
Dobrogei de Romînia ? Cine credeți că va azmuți parchetul a-
supra-ne ? Viitorul cavalerului Banu dela Călărași.
Facla, în numărul trecut, scandalizată că înpotriva lichelei
pe care presa streină o denunță că își trădează țara a cărei si- ,
guranță îi e încredințată, nu se ia nici-o măsură, a chemat contra
trădătorului de neam, ocrotit de Brătieni, justiția populară. Ei
 FACLA 493

bine, știți ce a văzut trădătorul și afiliații lui dela gazeta bră-

tienistă în apelul nostru ? „Un îndemn fățiș și categoric la asa­
sinarea șefului siguranței * ! In scop, o bănuiați, cred, ca par­
chetul să fie azmuțit asupra noastră. Să vie parchetul strigă
cavalerul Banu, să ia măsuri, pentru-că delictul de care s’au
făcut vinovați „e prevăzut și pedepsit de codul penal“ !

Y
Să vie, ilustre cavaler, să vie ! Nu e doar pentru prima

AR
oară. L’a mai chemat și d. Cuza, l’a mai azmuțit de curînd
asupră-ne acelaș Panaitescu prin acelaș Viitorul,—și învinsa n’a
fost Facla. Să vie parchetul, și asigurăm pe cavalerul Banu că

R
noi nu vom pune articolul „Sa piară* ! în spinarea măturătoru­

LIB
lui redacției noastre, nici nu vom cere de două ori strămutarea
procesului dela Călărași la București, pardon, dela București la
Călărași. Să vie parchetul, pentru ca, la jurați, cîrdașii Banu—

ITY
Nădejde—Reichmann și Panaitescu să spună dacă trădătorii de
neam,? neurmăriți penalmente, nu trebue să piară.
S
Allo parchetul! dacă îi dă mîna bandei.
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS

Mărtunsâre prsțiaasă
UI

— Chiar șî antisemițiior li-i rușine de „doctrina-Hor —

BC

Cititorii își aduc aminte de articolul ce am publicat des­

pre P. Liciu, cu prilejul morții lui. Fără a mai insista asupra
valorii lui ca artist — aceasta fiind cunoscută și recunoscută,
de toată ’urnea — am adus omagiul cel mai sincer calităților
lui de om.
Că necrologul ce i-am făcut lui Liciu, a fost de o since­
ritate absolută, este evident pentru toată lumea. Mai întîi se
știe că noi nu împărtășim sistemul de a lăuda cu ori ce preț și
pe oricine după moarte: s’au văzut în revista noastră necroloage
494 FACLA

lipsite de ori ce tandrețe. Apoi se mai știe că noi pe Liciu nu,

i’am atacat nici odată, ceea ce dovedește că ne era foarte simpatic.
Cu toate astea nu puteam, făcînd necrologul lui Liciu, să nu
amintim și rolul lui politic. Am spus deci că Liciu a fost, în
ultimii ani, aderentul d-lui lorga, deci în același timp am că­
utat și să explicăm faptul acesta în adevăr curios. Și am zis:

Y
„Prin ce împrejurări, prin ce proces phsihologic, un om

AR
„cu asemenea însușiri sufletești a putut să îmbrățișeze doctri-
„na cea mai strimtă și cea mai grosolană, doctrina de ură și

R
„sălbătăcie profesată de plagiatorul Cuza și de savantul rătăcit

LIB
„N. lorga ?
„Nu ne am putut-o explica nici o dată. Și de altfel nici nu
„știm pină la ce punct îmbrățișase el această tristă doctrină...—...

ITY
„Am bănuit în totdeauna că totul se reduce la un mal-entendu:
„strein de ițele politice, el se va fi lăsat ademenit de frazeolo­
gia naționalistă și în patriotismul lui înfocat, va fi crezut că
S
„găsește în mișcarea naționalistă tocmai ceea ce nu putea găsi
ER
„acolo“.
Asta e tot ce am scris despre politica lui Liciu, într’un
NIV

articol în care, de altfel, îi făceam toate elogiile meritate.

Ei bine, vă închipuiți dv. că rîndurile de mai sus au pro­
vocat o revoltă generală In presa naționalistă? Cică prin sim­
LU

plul fapt c’am amintit naționalizmul și antisemitizmul lui Liciu

i-am insultat memoria. Va să z:că: a fi naționalist și antisemit
e o mare rușine. Asta e părerea intimă a vinovaților. E și pă­
RA

rerea mea, a noastră a tuturor. Așa este. De cît, eu n’am amin­

tit acest păcat al lui Liciu ca să-i atac memoria. înțelegeți
NT

bine, deștepțdor, că dacă mi-ar fi fost să polemizez cu Liciu,

ași fi facut-o pe cînd trăia. Ci am vrut 'tocmai să șterg singura
CE

pată din viața lui Liciu, arătînd că nici mintea nici sufletul lui
n’au participat la odioasa acțiune a d lui Cuza. Liciu a fost
victimă, cum de altfel e și d. lorga. Dar Liciu e mai de scuzat:
I/

pentru că Liciu a păcătuit din dragoste numai, pe cînd d. lor­

AS

ga a păcătuit din vanitate, din setea de glorie.

Noi am salvat memoria lui Liciu. Și am făcut-o din pie­
UI

tate. Fiți siguri că dacă se va întîmpla ca d. A. C. Cuza să

moară înaintea noastră o să-l zugrăvim alt-fel de cît pe Liciu.
D. Cuza e prevenit și nu are decît să ne înjuie cu anticipație^
BC

F
 Y
AR
R
LIB
„Dela 500 la 1500 lei“
ITY
Scrisoarea unui alegător nedumerit
Domnule redactor,
S
ER
De cîteva săptămîni cifrele de mai sus apar, aproape zil­
nic, tipărite cu litere groase, în coloanele ziarului „Epoca44.
NIV

Ziarul guvernamental ține cu orice preț să „agaseze44 pe libe­

rali, dind în vileag faptul — r ișinos pe cit se pare — că ac­
țiunile societăței comunale de tramvai s’au urcat dela 500, la
LU

1500 lei bucata. „Epoca44 somează mer&u ziarele liberale să răs­

pundă cum se explică această minune, dat fiind faptul că pînă
acum n’a început să circule nici un vagon al S. T. B., dar do­
RA

rința ziarului guvernamental n’a fost satisfăcută pînâ acum.

Mărturisesc că am așteptat și eu, cu o vie și legitimă cu­
NT

riozitate, oare cari explicații din partea ziarelor liberale. Nu

mă pricep în operațiunile financiare, de aceea mi s’a părut lu­
CE

cru toarte curios ea o acțiune de 500 lei să ajungă așa de re­

pede la 1500 lei.
Pe cît știu, dobînda legală este de 5 la sută ; pe de altă
I/

parte știu că liberalii au repetat în nenumărate rînduri că

AS

tramvaele nu vor da decît 6—7 la sută. Ar urma, prin urmare,

ca o acțiune de 500 lei să aducă posesorului ei 30, cel mult
35 lei pe an.
UI

Foarte frumos și foarte onorabil.

BC

Dar dacă e așa, cum se face că acțiunile tramvaiului pre-

țuesc astăzi 1500 lei bucata? Cum poate da cineva 1500 lei,
ca să i raporteze 30—35 lei pe an, atunci cînd depuși numai
cu 5 la sută, i ar raporta un venit de 75 lei pe an ?
Este un mister aici pe care nu-1 înțeleg, și pe care tare
aș fi curios să mi i lămurească cineva.
Pînă una alta, eu îmi fac următoarea socoteală:
Acțiunea de 500 lei a ajuns, fără ca pînă azi tramvaele
 496 FACLA

să circule, la 1500 lei. Diferența asta de o mie de lei la bucată,

este reală, dovadă că se găsesc cumpărători cari să ofere atît.
Așa dar cineva a plătit, plătește sau va plăti diferența.
D. Vintilă Brătianu a închis anul trecut, în casa lui de
fier, nu știu cite hîrtii pe care a dat cite 500 de lei. Astăzi,
pentru fiecare 500 de lei, are cite 1500 de lei în casa d-sale
de fier. Cine a pus diferența ?
Grozav aș vrea ca Viitorul să mă dumirească. Nu de alta

Y
dar mă tem, tare mă tem că d ferența ceea am plătit-o, fără

AR
să știm, noi cetățenii, pe spinarea cărora și-a făcut Vintilă.
tramvaiul. Și dacă așa e, dați-mi voe, domnule redactor, să

R
exclam :

LIB
Mare hoție și societatea asta de tiamvaiu!
Un alegător

S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT

Cuvinte duhovnicești
CE

Bar trece o săptămînă fără ca să mi se comunice sentimentul cu*

tărui prelat sau om bisericesc asupra neînsemnatei mele persoane. In ge­
I/

nere părerea celor cărora le contest dreptul la viață în haina sub care se
AS

ascund stările sufletești cele mai triviale, este, în ce mă privește, măguli­

toare și ar face bucuria oricărui ins inconștient. Dacă și mie pot să-mi
aducă vre-o plăcere, este în privința opiniilor pe cari de mai bine de un
UI

au de zile le însemn în pagiuele Faclei. Oricine își dă prea bine seama că

notele acestea nu mint și aș putea spune că ele sînt citite întîi și apro­
BC

bate chiar în Mitropolie ; — disprețuesc să mai pun la socoteală scrisorile

de mulțumire venite dela unii clerici serioși, cum se găsesc citeodată șî
în biserica noastră.
Nu mă pot însă împiedeca dela reflexiile pe cari mi 1© provoacă tar­
divele aprobări ale popilor noștrii. Aceeași oameni cari mă felicită și-mi
Htrîng mîinile, s‘ar zice cu sinceritate, azi după ce i-am atacat și am adu&
în discuție rostul și valoarea lor morală și intelectuală, nu s’au dat înapoi
dela aici o murdărie și dela nici o uneltire, pe ciad eram un diacon li-
 FACLA 497

uiștit și mut. Cîteva gesturi rătăcite, cîteva cuvinte pierdute îd drum,

discuție întîmplătoare în fața unui pilaf de raci — au deșteptat e-adevărat
uneori atenția confraților și superiorilor mei însă în acelaș timp cu o do­
rință vie de represiune. Cu oricîte perdele ți-ai ascunde lampa, ea tot se-
zărește și sînt momente cînd se desprinde perdeaua sau se întoarce și a-
tunci se poate vedea piuă înlăuntrul colibi. Inteligența, spun popii noștrir,
că este an dar dumnezeesc—și nimic nu poate primejdui mai mult pe un
doritor de bine și demnitate, în biserica noastră, ca acest lucru dumne­

Y
zeesc. Inteligența cunoaște tot soiul de adversari; și proștii și învățații se­

AR
te m deopotrivă de dînsa. Călugărul idiot și bigot se simte incapabil să
lupte împo£rivă-i. Teologul stafidit în dogme și formule, se știe în fața unui

R
concurent înpotriva căruia dogmele și formulele sînt cazul călugărului

LIB
idiot.
Inteligența e eîntec, iubiie și izbîndă, e ceva ca un vecinie păcat r.
totuși teologii au învățat să ocolească sublima ei libertate. Sf. Spirit pur­

ITY
cede după orientali, numai dela Tatăl, cu o intenție de subalternare în a-
ceastă definiție. Mai inteligenți, latinii au priceput pentru ce el trebue să
purceadă și din fiul. S
Dar e altceva în biserica noastră, e bizantinismul acesta uriaș care
ER
se vede pretutindeni, invidia, ura personală, descurajarea oricărei bune in­
tenții, oricărei porniri. Nimic nu indispune mai mult pe un mitropolit saw
NIV

episcop ca piezența în zidurile reședinții lui, a unui spirit deosebit. El în­

cearcă pe toate căile să-și zădărnicească ascultătorii cu vlagă, cari nu pot
da un război de cancanuri, de intrigi, de calomnii cu adversarii de pe
LU

loc, din pricina demnităț i și a unei sănătoase mîndrii.

Poate că zicînd inteligență e neîndestulător. Este și o inteligență
falsă, o predispoziție la imitație, o facilitate practică, mulțumită cu situa­
RA

țiile cele mai diverse—acea inteligență enervantă și meschină care se cu­

noaște și în artă și se traduce cu succese monumentele. Ea e bine primită
NT

în biserică, îmbrățișată chiar, căci ea nu înseamnă în sineși nimic, nu tur­

bură pe nimeni, du tăgăduiește nimic și afirmă totul, se încovoaie în toate
CE

părțile, aci se roagă și aci uneltește, aci laudă și aci calomniază. E inte­
ligența neinteligenței. Inteligența care nu e primită într’o castă determi­
nată și găsește rezistențe în toate clanurile—e inteligența care întemeiază^
I/

care zidește curn și surpă, care trage noi temelii, care pe ori unde trece
AS

trebuie neapărat să aducă folos, nu sieși dar locului în care se află.

In ziua cînd biserica romînească va avea în fruntea ei o inteligență
adevărată: sau trebue să piară sau să ee prefacă radical. Și aceasta nu se
UI

poate. Dumnezeul creștinismului a trecut azi în partea necredincioșilor ti

a lăsat bisericilor dogmele, paiețele și maimuțele.
BC

E ciudat cum ajuugi de simpatic oamenilor după ce-ți lași cu oareși­

care putere mîua pe umărul lor și cît le ești de indiferent cînd mînile tale
dispuse mai repede Eă le lege rănile și să le mîogîie fruntea, par fine, ino­
fensive și catifelate. Se poate scoate de aci un adevărat tratat de educație
pentru o tinerime tare, o educație aproape imperialistă 1
Dacă apuci să intri pe căile Domnului cari duc la viața „îngerească*
a mînăstirilor și prezbiteriilor, trebuie să-ți faci o personalitate lăuntrică^
destul de hot&rîtă ca să nu te întorci dela prima cotitură. In ocolul de<

III '* *
fill
 498 FACLA

zidărie dărăpănată după ce te-ai cantonat, toate lucrurile te miră. Soare*

le-i anemic, pămîntul incolor, ființa omenească bolnavă de-o continuă o-
travă. Case de demenți în trîntă cu toate vieiile ; contorsiuni îospăimîn-
tătoare. Totul e dezamăgitor, interesant și diabolic — grădină zoologică
de suflete ale cărora couture bestiale apar deodată, pe neașteptate. Ochiul
tău mai limpede, neliniștește; cartea ce-o duci subsuoară e suspectă: e
un chin în toată acea lume mică și nivelată care caută prin instinct să
te elimine. Ești sigur că toate cererile tale se refuză. Lupta surdă care

Y
începe cu o patimă stranie, crește și durează veacuri dacă s’ar putea. Te
gîndești uneori cum s’ar putea îmbunătăți rassa acestor animale păroase —

AR
căci în definitiv ți-e mila de ele, și cu părere de rău ajungi la necesitatea
unei suprimări generale.

R
Episcopul Calist bl Argeșului se întreabă cu ipocrizie sau tristă nai­

LIB
vitate, pentru ce am părăsit rîndurile bisericești, cărora le-aș fi putut fi
folositor. Nu cred să le fi fost de vre-un folos mai mare decît acum;
poate doar mai direct. Singurul bine ce se poate face bisericei noastre

ITY
este de a o distruge, căci discreditată este de mult. Episcopul Calist și
cu colegii săi au destule parale ca la o lichidare eventuală să se retragă
cu prietenele și pasiunile lor într’o localitate străină. Iar pentru ceilalți
S
sînt deschise meseriile, spitalele, balamucurile și închisorile. A fi preot
ER
este o impudoare care trebue pedepsită — și a fi preot în biserica romî-
nească o impudoare îndoită.
NIV

Ex-ierodiaconul losif
LU
RA
NT
CE

Din farsele liberalilor

I/
AS

Partidul liberal se declară, prin Voința Națională, partizan

al lărgirei dreptului de vot. Oricît s’ar părea de ciudat, faptul
UI

e exact: citiți, spre a vă convinge, numărul dela 21 Iunie al

organului d-lui Ion Nădejde.
BC

In articolul ei de fond Voința se ocupă de reforma elec­

torală votată de curînd în Ita ia, și n’are destule cuvinte de
laudă pentru democratizmul acestei reforme.
E drept că noua lege italiană este foarte interesantă. Prin
ea, numărul alegătorilor italieni se ridică dela 3 milioane la
8 milioane și jumătate. S’a dat drept de vot și tuturor analfa-
beților, dar numai dela 30 de, ani în sus.
Socoteala pe care și-au făcut o guvernanții italieni e aceasta : ,
 FACLA 499
--- — • ...... -.......... —.......... .—............... :
In nouă ani de viață matură — dela 21 pînă la 30 de ani —
analfabeții vor dobîndi mai multă expertehță cetățenească decît
are la 21 de ani unul care a absolvit cutsul primar. De aceea
„amînarea dreptului de vot pentru analfabeți pînă la vîrsta de
30 de ani constitue o garanție suficientă că treburile publice
nu vor cădea pe mîna celor fără experiență**.
„Voința Națională44, vorbind de reforma electorală italiană,

Y
spune că este „una din cele mai liberateși democratice din cite

AR
există*.
Noi știam pînă acum, că cel mai liberal și mai democratic

R
sistem electoral este cel întemeiat pe votul universal. Cum însă
reforma lui Giolitti nu pune decît prea puține restricții dreptului

LIB
de vot, ceeace face că reforma se apropie foarte mult de votul
universal, convenim și noi că este în adevăr o lege liberală și

ITY
democrată, și declarăm mai dinainte că am susține, fără nici
o rezervă, pe aceia cari ar voi să introducă și la noi sistemul
italian. S
Mare ne-a fost bucuria, prin urmare, cînd, continuînd ce­
ER
tirea articolului din Voința, am dat peste următoarea frază :
„Acolo — în Italia—a dispărut spiritul de castă și de clasă
față de necesitatea imperioasă de a se chema masele cele mari la
NIV

conducerea treburilor obștești.*

Așa dar numai acolo unde domnește spiritul „de clasă și
LU

de castă44 nu se poate înfăptui lărgirea dreptului de vot. Cum

însă la noi liberalii au declarat în totdeauna că sînt lipsiți de
acest spirit de castă și de clasă, aprecierile de mai sus se pot
RA

lua ca un angajament că ei vor aduce o reformă electorală cel

puțin tot așa de liberală și democrată ca și cea italiană.
NT

Cum scriitorul acestor rînduri e convins încă de mult că

toate relele de cari suferă nenorocita noastră țară își au obârșia
CE

în regimul electoral care ține departe de viața publică imensa

majoritate a poporului, și-a zis că era pentru el o datorie ce­
tățenească să dea tot sprijinul liberalilor pentru realizarea unei
I/

reforme ca cea italiană.

Eram gata, prin urmare, să dau fuga la clubul din piața
AS

Sărindar și să cer înscrierea în partidul liberal.

Din fericire, mi-am aruncat ochii mai departe, și iată ce
UI

frază am descoperit pe la sfirșitul articolului din Voința:

Problema „nu poate av?a în toate părțile aceeași față; so­
BC

luția ei variază dela țară la țară.*

Ce dezamăgire!
Așa dar, reforma d-lui Giolitti este „liberală și democrată44,
dar numai pentru Italia! Dela Italia pînă la noi soluția pro­
blemei electorale variază. La noi, unde țărănimea e încă incultă
iar muncitorimea e anarhică—nu-i așa, d-le Ion Nădejde ?—pă­
tura de jos trebuie ținută încă in afară de lupta politică, pînă
va ajunge la maturitate!
Ah, ce iarsori! Ce mizerabili și infami farsori! Mă prind
 500 FACLA

că articolul a fost scris de d. I. G. Duca, cunoscutul democrat

pentru occident și reacționar pentru orient.
Dar Voința se mai declară, ca și Giolitti, partizana repre-
zentărei muncitorilor în Parlament, adăogînd însă, ceea ce n’a
adăogoat și primul ministru italian : „reprezentanți de ai mun»
citorimei, bine înțeles din aceia cari recunosc ordinea stabilită și
stau pe tărîmul patriotismului*.

Y
Ca să n’aibă bătae de cap cu găsirea unui asemenea om,

AR
recomandăm noi unul Voinței: e d. Tache Georgescu. Că ac­
tualmente acesta e înscris la carpiști, n’are importanță: pentru

R
o singură acțiune a tramvaiului brătienist, Tache Georgescu
va primi să fie în viitorul parlament liberal reprezentant at

LIB
muncitorimei care recunoaște ordinea stabilită și stă pe tărîmul
patriotismului.
I. Armașu

S ITY
ER
NIV
LU

POLEMICI
RA

Om de cunînt. — S’au amintit zilele acestea cuvintele rostite de

M. S. Regele cînd a sosit în {ară:
NT

— Am venit aci ca să făuresc un viitor.

Trebuie să recunoaștem că omul s’a ținut de cuvînt: și-a făurit
CE

un viitor.
Rezultatele unei anchete a presei.—Cititorii își mai amintesc, de
I/

sigur, de ancheta presei cu privire la ororile dela Rucăr, cînd un sat în­
treg a fost torturat în chipul cel mai sălbatic de jandarmii puși sub con­
AS

ducerea d-lor căpitan Pătrășescn și Iosif Moldoveanu, fost primar în Rucăr.

Aflăm acum că ancheta confraților din presa bucureșteană a dat un
UI

rezultat minunat, deși cam neașteptat. In adevăr, d. căpitan Pătrășescu a

fost făcut cavaler al Coroanei României, iar d. Iosif Moldoveanu, o brută
BC

cu chip de om, ofițer al aceluiaș ordin.

Splendid rezultat, nu-i așa? Căci dacă nu era presa care să dea în
vileag arta deosebită cu care numiții știu să tortureze, cei din București
ar fi crezut că a fost un fleac de bătae, așa cum știu să bată, de pildă, și
ipistații dela București: Cînd au văzut însă ce minunat știu să mânuiască
frînghia udă bravii dela Rucăr, au înțeles că e datoria lor să-i decoreze.
Aflăm acum că d-nii Pătrășescu și Moldoveanu au adresat căldu­
roase scrisori de mulțumire d-lor Iosif Nădejde. Emil Nicolau și H. Durand,
autorii anchetei.
ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* — București

Prețul 15 Bani.
ill al S-1'*

llo. 26
Facla 80 IUNIE
1912

loan Bogdan

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 loan Bogdan
Un exemplar dintr’o ediție trasă în mii, în sute de mii, in milioane de
exemplare. Nici un semn distinctiv. Nasul? Ca la toată lumea. Ceva mai marey
ceva mai mic, acelaș nas util, comun și dezagreabil. Statura? potrivit-. Cu­

Y
loarea părului? indiferentă. Fălcile puternice ca la toți semenii lui. Fruntea?

AR
0 frunte de femee, îngustă, păroasă, încăpățînată, hotăiîtă să se împingă și
să-și facă un loc, prin înbulzeala vecinică a fl imînzilor, la ospățul vieții.
Se 8pun> că pe vremuri, cînd și-a trecut teza în limbele Slavonics, ar fi

R
profitat de munca sîrguitoare a unui prieten polonez prea încrezător. Se mai

LIB
spune că altădată, la academie, îndemnat de teamă și de invidie, a făcut un
raport defavorabil operei unui student, și-a reușit să-și atragă. în plină ședință
și fără să sufle un cuvînt, fulgerile d-lui Kalinderu. Se mai spune iarăși...

ITY
Dar ce importanță pot să aibă în fața veciniciei toate cîte se spun și
cite s’ar putea spune de activitatea mediocră a celui mai mediocru dintre oa­
S
meni Precum în știință nu se vorbește individual de cutare sau cutare bou.
ER
ci se arată defectele și calitățile rasei luată în întregime sau subîmpărțită, in
cirezi; tot astfel nu se poate vorbi de ex-rectorul de-o zi, Ioan Bogdan, de cit
analizînd însușirele rasei căreia îi aparține, neamul numeros al ariviștilor.
NIV

Procedînd sistematic, după forma și capacitatea stomacală, observăm că

rasa aceasta se diferențiază în două mari categorii.
LU

Cea d'intîi are toate caracterele plantelor parazitare Asemenea muș­

chiului, iederei, ciupercelor, oamenii din categoria asta se hrănesc din sinul
unui singur organizm superior. Ei nu se despart nici odată de bine făcăto­
RA

rul, de protecto ul, de stăpînul lor. Fracțiunile, partidele politice, clientelele

oamenilor puternici, sunt alcătuite dintr'înșii. La toate popoarele. în toate tim­
NT

purile, veți găsi specia aceasta imobilă de ariviști cari se agață de pulpana mi­
niștrilor, de purpura regilor și cari-și fac un merit din slugărnicia lor cre­
dincioasă.
CE

Conducătorii popoarelor au avut totdeauna „oamenii lor“ recrutați din

categoria aceasta de ariviști, tot așa acum astăzi Take lonescu are pe-un Bră-
I/

tășanu, pe-un Xeni, pe-un Cămărășescu, sau cum Ionel Brătianu are pe Bo-
teștii, pe, Panaiteștii pe Banii lui.
AS

A doun categorie cuprinde animalele parazitare. Acestea, spre deosebire

de plante, se mișcă, se agită, trec dela un stăpîn la altul. Păduchele nu e nici
UI

odată proprietatea exclusivă a unui singur om. 0 apropiere întîmplctoare, o

materie mai grasă și mai suculentă, atîtea și atîtea cauze nedeterminate bine
BC

și necunoscute încă, fac din păduche un fugar permanent și-un trădător in­
corigibil.
Asemenea păduchilor sunt în viața popoarelor transfugii politici, rene-
gații, ariviști cari bat la toate porțile și se așează la toate mesele bogat . Din
rasa lui fac parte Nădejdii, Morțunii, Diseștii.., Și tot un astfel de păduche
^mil, modest, grăscior, fericit cî? d e lăsat în pace să-și facă eterna digestie;
e si ex-rectorul de o zi, conservator—democrat—liberal — național, Ioan Bogdan
Nicoară al Lumii
 FACLA 503

Congresul partidului social-democrat

Eri au început în Capitală dezbaterile celui de-al doilea
congres al partidului social-democrat. Se știe cît de ticălos a
sucombat vechea mișcare socialistă, gâtuită tocmai de acei ce o

Y
conduseseră pînă atunci și se cunosc argumentele cu cari căutau

AR
să-’și scuzeze trecerea la liberali d-nii Morțun, Nădejde, Rado­
vici, Diamandy, Jenică, Atanasiu etc. Luați de scurt pentru ac­

R
tul lor de trădare, foștii conducători de odinioară ai partidului so­

LIB
cialist aveau totdeauna acelaș răspuns la îndemînă : lipsa po­
pulației uvriere și a onștiinței de clasa în Romînia, exotizmul
socialismului care n’avea pe ce fi altoit în țara noastră. Dar reînvi­

ITY
erea mișcărei socialiste în forma ei de acum e cea mai stra­
șnică dezmințire ce s’ar fi putut da generoșilor renegați.
Mișcarea socialistă a reînviat la noi, întocmai ca altădată
S
pasărea phenix, din propria ei cenușe. Tocmai aceia de lipsa
ER
cărora se plîngeau conducătorii mișcărei trecute, tocmai mun­
citorii industriali au făcut să renască socializmul în Romînia.
NIV

Toți se obișnuiseră cu ideia că odată cu intrarea condu­

cătorilor în partidul liberal, socializmul a dispărut pentru tot­
deauna din țara noastră. Trădarea celor pe cari massele socia<
LU

liste îi priviau ca pe preoții lor și dela cari așteptau totdeauna

cuvîntul mîntuitor al dezrobire!, buimăcise într’atîta pe mun­
citori că au trebuit să treacă ani pînă să se hotărască să se
RA

cheme de prin ascunzișurile atelierelor, să se adune și să în­

cerce să reînceapă lupta pe care atîta vreme o duseseră sub
NT

comanda acelora ce se găsiau acuma în lagărul dușman.

Intr’o cameră mititică s’au întîlnit acum șapte ani, pentru
CE

Sntîia oară dela trecerea căpiteniilor la liberali, cîțiva munci­

tori răzleți din vechea mișcare. Erau așa de puțini că în adu­
nările lor neîndrăznind să vorbiască de viitor, povesteau cu glas
I/

îndurerat, episoadele glorioase ale luptelor din trecut. Și nici

AS

unul dintre vechii comandanți, nici unul din aceia cari le răs­
colise de atîtea ori răzvrătirea în suflete, nici un intelectual.
UI

Doar prietinul nostru Iosif Nădejde se strecura din cînd în cînd

în odăița din str. Alexandru Lahovary ducînd acolo vestea
vreunei noui izbînde a socialiștilor din apus, sau citind din zia­
BC

rele și revistele socialiste streine.

Dar a fost destul să se anunțe o întrunire de protestare
contra barbarilor represiunei revoluției rusești din 1905, ca mii
de muncitori să năvăliască în sala Eforiei și steagul roșu să
fâlfâie din nou pe străz le Capitalei.
Cu acea ocazie s’a înjghebat „Unirea socialistă din Romî­
nia*, tot atunci s’a înființat zis ral „Romînia Muncitoare*4, și
 504 FACLA

după puțin timp întîiul sindicat muncitoresc, acel al tîmplări-

lor. Doctorul Racovschi, după o îndelungată activitate socialistă
în Rusia și în țările apusene, se reîntorsese în țară și luă con­
ducerea nonei mișcări.
Foștii socialiști au privit la început mișcarea cu neîncre­
dere, dar văzînd că ea se înfiripează, că trăește și ia proporții,
au crezut că vor putea să și-o apropie și s-o întrebuințeze ca
pe o anexă a partidului liberal.

Y
Muncitorimea însă, înșelată odată, le-a arătat dela început

AR
că nu vrea să aibă nici un fel de raporturi cu ei. Respinși de
muncitori, înfierați pentru trădarea lor, fără nădejde de a se
apropia de o mișcare pe care o vedeau inăițîndu-se pe temelii

R
solide, tinerii generoși s’au hotărit atunci să distrugă prin vio­

LIB
lență organizațiile muncitor ști.
Și astfel au început ei acea goană sălbatică contra sindi­
catelor, persecutarea individuală și în masă a muncitorilor, ex­

ITY
pulzările, închiderea localurilor, confiscarea registrelor și bani­
lor, maltratările și trimiterile „ia urmă“.
S
La Galați prefectul Jeuică Atanasiu întocmia „liste negre“
ER
de muncitorii sindicaliști și le trimetea tuturor fabricilor reco-
mandîndu-Ie de a nu-’i mai primi în lucru pe cei înscriși în
ele, sperînd că astfel va constrînge prin foame pe cei ce rezis­
NIV

taseră și promisiunilor și amăgirilor, și amenințărilor.

Prin călcarea celui mai elementar simț de dreptate, con»
LU

ducătorul nousi mișcări, doctorul Racovschi, cetățean dobro­

gean, consilier județean, căpitan în armata romînă, era expulzat.
Dar muncitorii au rezistat cu o extraordinară energie tu-
RA

tutor samavolniciilor guvernului liberal. Legei anticonstituționale

a opri cei dreptului de asociație a lucrătorilor din întreprinderile
NT

statului — prin care liberalii credeau că vor da lovitura de

grație tinerei mișcări — muncitorii răspund prin transformarea
CE

„uniunei socialiste" în partid politic. Și astfel renaște partidul

socialist în Rominia din resturile unei armate trădate de con­
ducători și se înfiripează sub ploaia loviturilor. Partid de luptă
I/

crîncenă, țintind la dărîmarea unui edificiu social clădit din ne­

dreptate și împilare, începuturile sale agitate sînt o chezășie a
AS

energiei și a entuziasmului cu care va lupta în viitor pentru a-și

înfăptui idealul.
UI

El nu s’a format nici din sfărîmăturile altor partide, nici

din pofte nesăturate, ci dintr’o profundă necesitate socială.
BC

In adevăr ministrul industriei d. Nenițescu arăta într’un

discurs că avem în țară 536 fabrici și 41.000 de ateliere cu o
populație de mai bine de 100.000 de lucrători. Lucrătorii din
industriile petrolifere nu intră în această țifră.
Sîntem o țară în care imensele bogății naturale atrag zil­
nic capitaluri colosale. Astfel — după o statistică întocmită de
revista financiară „Bursa", numai în anul 1911 s’au învestit ca-
 FACLA 505

pitaluri noui în sumă de 120.031.360 lei. Aceste capitaluri dau

beneficii cari în alte țări ar părea fantastice și le dau de oarece
și bogăția țărei e mare, dar și exploatarea muncei nemiloasă.
Jefuită de patroni, nedreptățită de partidele de guvernă-
mint cari fiind formate din reprezeetanți ai clasei suprapuse
fatal trebuiau să ignoreze interesele celor exploatați — munci­

Y
torimea a luat drumul ei firesc spre organizare în sindicate de

AR
breaslă și în partid politic de clasă. Astfel noua mișcare socia­
listă nu mai e o înjghebare artificială, croită după imaginația

R
cutărui domnișor vanitos dornic de a se pune în evidență prin-
tr’un revoluționarism de operetă.

LIB
Dacă în vechea mișcare d-l Radovici făcea socializm cum
ar fi făcut o partidă de poker sau o orgie nocturnă, noul par­

ITY
tid social democrat numai e format din diletanți, ci din exploa­
tați, din aceia pe cari interesul lor permanent de clasă îi leagă
în jurul aceluiaș steag de răsvrătire ș de speranță. E chiar ca­
S
racteristic pentru noua mișcare socialistă că nu cuprinde în si­
ER
nul ei intelectuali. La noi unde bugetul statului e așa de elastic,
unde clasa guvernantă e în formațiune, intelectualul e repede
momit, spiritul revoluționar e repede înăbușit, căci oligarhia
NIV

oferă oricînd un scaun în rindurile ei intelectualului fecior de

de țăran sau de lucrător.
LU

lată dece în șapte ani de mișcare socialistă, deabia cîți va

tineri — suflete de elită sau caractere întregi — s’au alăturat
luptelor muncitorime!. Și astfel noua mișcare a fost ferită de
RA

scepticismul și blazarea clasei culte și mai ales de dezerțiunile

cari aruncă descurajarea în sufletul luptătorilor celor mai ho-
NT

tărîți.
# * *
CE

Adunat în cel de al doilea congres al său tînărul partid

social democrat poate fi mîndru de opera întreprinsă pînă acum.
Avînd în potrivă oamenii și împrejurările, e la reușit totuș, în-
I/

tr’un timp scurt, să strîngă sub cutele steagului roșu muncito­

AS

rimea dela orașe. Acum se poate gîndi să pășească mai departe.

Cu ocazia acestui congres se va aminti din nou că în țara
noastră 1503 mari proprietari stăpînesc o întindere de 3.00E473
UI

de hectare, pe cînd cinci milioane de țărani stăpînesc de-abia

3.319 695 hectare.
BC

E asta o enormitate chiar pentru actuala alcătuire socială

stupidă și nedreaptă. îndreptarea ei nu poate veni de cît din ac­
țiunea partidului social democrat la sate. Acolo în bordeele
lipsite de lumină, unde zac jupuiți de pelagră, chinuiți de
foame, dornici de dreptatea pe care nici odată n*au cunoscut-o
țăranii noștri, trebue să pătrundă cuvîntul dezrobirei deșteptă­
tor de energii, acolo trebue să fluture steagul roșu prevestitor
al altei lumi mai bune, mai drepte și mai curate.
Alex. Fllimon
 506 FACLA

POLITICA LA SATE
Intr’o revistă economică, pusă sub direcțiunea d lui Const
Bacalbașa, am citit zilele trecute, mirați de cuprinsul lui un

Y
articol asupra acțiunii liberalilor la sate.

AR
D. Const. Bacalbașa, dt și ,înscris în partidul conservator,
n’a uitat totuși p:nă la un punct vechile sale credințe radicale.

R
Atitudinea sa in afaceiea Racovski și in chestia legii de asigu­

LIB
rări sociale a dovedit iă, intrat în partidul conservator, n’a
încetat să aibă unele id^i înaintate și mai ales n’a abdicat dela
dreptul de jud.cată critică și de rațiune liberă față da frica

ITY
reacționară a mediului politic în care se invîrtește. De aceia ne-a
mirat că a dat drum în revista sa unui articol care, dela
început pînă la sfîrșit, nu are o singură gîndire personală și
S
care nu face alta decît să rezume stupida și, în acelaș timp,
ER
interesata spaimă a n acționarilor din toate partidele față de even­
tualitatea participării satelor la viața politică.
NIV

Autorul articolului polemizează cu partidul liberal. Dar, să

fie liniștit. Din partea aceasta nu e nici o tean ă. Nu d nii Ionel
Brătianu, Costimscu, Ferichidis, Nacu și cum le va mai ti zicînd
LU

celorlalte abdomene colectiviste, vor duce libertatea politică la

sate și vor ridică țăranii la drepturi egale. Ceeace fac d-nii a-
ceștia acuma este o hipocrizie așa de fățișă și totdeodată așa
RA

de grava incit, fără de mustrare de conștiință că am fi ne­

drepți, putem să le strigăm în față că se fac vinovați de* o a-
NT

devărată șarlatanie. Dacă ar fi fost sinceri, ar fi trebuit să se

angajeze în mod formal și să nu lase să plutească asupra
CE

întregii acțiuni acel clar-obscur propice tuturor loviturilor urîte

dela spate, tuturor retractărilor la momentul oportun și tuturor
infamiilor.
I/

Nu ne vom pierde deci vremea cu discutarea politicei li­

AS

berale la sate. De altfel, nici liberalii nu’și vor pierde timpul

cu chefurile la iară decit atîta cît vor socoti că nu’i angajează
prea mult. De îndată ce vor simți că se întrevăd zorile puterii
UI

vor reintra în ordine, în ceeace numesc ei ordine, adică vor

închide satele sub dublul lacăt al jandarmeriei și al poliției
BC

secrete și vor uita—lipsă de memori frecventă la ei—că au

pus cîndva pe ep gramistul Quintus și pe generosul Radovici
să înșire fraze goale în fața cîlorva țărani chiaburi, viitori
stîlpi electorali.
Atunci, autorul articolului din revista condusă de fostul
radical Const. Bacalbașa se va convinge că a fost grav de po­
mană și că, luînd în serios mișcarea țăranofilă a colectivității
generoase, s’a făcut și de rîs. Dar, independent de aceasta,
articolul redactorului d-lui Bacalbașa dovedește nu mâi puți»'
că, în materie de argumente reacționare, am rămas tot la cele
vechi, de acum șasezeci sau o sută de ani. Nimicnou și nimic
propriu.
 FACLA 507

Fie că este vorba de votul universal, fie că se arată nece­

sitatea introducerii libertății constituționale la sate, brătienii, fe-
richizii, catargdi și takiștii partidelor noastre de guvernămînt,
răspund invariabil și inalterabil, cu o consequență deznădăj­
duită, fără să schimbe ceva, cu același argument suprem : Po­
porul nu e copt. La 1864, țăranii nu erau copți pentru eșirea
din iobăgie; la 1848, națiunea întreagă nu era coaptă pentru

Y
libertăți; astăzi, orașele nu s’au copt ca să li se poată da votul

AR
universal, iar în ce privește participarea țăranilor la viața po­
litică, mai trebue să treacă mult pînă la coacere pentru a se

R
putea admite o revoluțiune așa de adîncă.

LIB
Autorul articolului publicat în revista d-lui Const. Bacal-
bașa ar voi ca să așteptăm pînă ia coacerea politică a țărani­
lor. Dar, cine va hotărî anul, ziua și ora cînd țăranii vor fi

ITY
gata copți? Să înființăm.... un copto metru politic? Dar atunci
vor izbucni neînțelegeri asupra gradelor, fiindcă reacț onarii vor
urca menu pretențiunile. S
Ei nu vor să recunoască,—fiindcă interesul îi oprește dela
ER
aceasta,—că maturitate politică și... coacere politică se obține
tocmai făcind politică. Dacă nu vom lăsa pe țărani să ia parte
NIV

la viața constituțională, n’o vor învăța niciodată. Un început

doar trebue să se f*că odată și odată. Și apoi cînd paîtidele
vor veni la sate și’și vor expune, în lupta necesară între ele,
LU

programele și ideile contradictorii, țăranii, ca toți oamenii, vor

învăța să judece politicește, vor căpăta spirit critic și judecată
oritică și astfel, încetul cu încetul, se vor... coace. Cel puțin tot
RA

atîta cit mahalagiii orașelor, cari nu știu mai multă carte decît
ei, și cari, totuși, au fost atrași în viața noastră politică, fără
NT

ca să se întîmple vreo nenorocire.

Dar, pas de discută cu un reacționar romîn. Un reac­
CE

ționar romîn nu discută. De altmintrelea, aproape nimenea nu

discută la noi. Fiecare își ține monologul lui, în colțul politic
unde a fost prins și’i repetă la nesaț, fără să convingă pe cineva.
I/

Aceasta explică dece, după trei sferturi de veac, regăsim, întru

AS

apărarea unor privilegii ob'garchice de nesusținut, aceleași ar­

gumente absurde și ridicole.
De multe ori, observînd neînsemnatul efect pe care/1 are
UI

la noi lupta de idei, îți vine parcă, față de vădita zădărnicie a

oricării sforțări, să renunți la luptă. Dar aparențele cel
BC

puțin trebuesc salvate. D. Const* Bacalbașa, fost radical, ar fi

trebuit, în direcțiunea de idei de care vorbim aci, să le păstreze
și d sa, dacă nu de alta dar cel puțin din sentimente de con-
siderațiune pentru foastele sale credințe. Ei a dat atîtea dovezi că
a rămas om civilizat, încît ar putea.... să continue pe calea
aceasta. Nu sunt destule forțe democratice în țara aceasta, pen­
tru ca să lăsăm să se peardă una fără să relevăm faptul — cu
regret.
Em. Argin
 Y
RAR
LIB
Naționalitatea in artă, politică, știință

ITY
Motto: Ori cine are în vi­
nele sale o p ic ă-
tură de sînge strein, con­
stituie neapărat o primejdie
națională, căci — fără ex­
S cepție posibilă, — el va fi :
ER
în artă, un imitator ridicol,
în știință, nn papagal știin­
țific ; în politică, un plagia­
tor primejdios.
NIV

Caragiale era de origină greacă. Știa chiar grecește. Mi-a

spus, o dată, că i-ar ajunge să stea trei luni în Grecia, pentru
LU

a vorbi perfect. La un banchet ce s’a dat în onoarea lui la

Brăila, a pus lăutarii să cînte un cîntec grecesc foarte frumos,
al cărui refren începe cu vorbele paia, paiu, paiu. Nu-mi aduc
RA

aminte ce înseamnă refrenul acesta; cititorii din orașele noas­

tre mai mult sau mai puțin grecești ne-ar putea lămuri. Cara-
NT

geale, foarte emoționat, ne-a spus atunci că cu acest cîntec îl

legăna bunicu său.
CE

In timpul conflictului greco-romîn Caragiale l’a pus în

mare încurcătură pe d. Ion Kalinderu, cu care se întîlnise în tren.
— Coane lancule, ce zici de conflictul ăsta cu grecii?Nu
I/

te temi c’o să se spargă în capul nostru ?

AS

— Dar ce, ce crezi că grecii or să ne declare războiu ?

— Nu te mai face că nu pricepi : eu mă tem că noi, grecii
UI

din România o să plătim oalele sparte.

D. Kalinderu a rîs... cu măsură, și și-a căutat loc în alt
BC

compartiment.
♦**
Printr’o scăpare de condei am spus în articolul trecut că
italianul Bianchini e .șeful slovenilor din Austria. In realitate e
al croaților — ceea ce nu schimbă nimic.
* **
Familia Leo din Austria se întinde în Galiția și Bucovina-
Ramura galițiană e poloneză ; cea bucovineană e germană.
— M’am întîlnit azi cu Leo.
 FACLA 509

— Cu care? Cu Neamțul care înjură pe poloni?

— Nu, cu frate-său : polonul care înjură pe nemți.
* * *
Pictura engleză e în doliu: a murit marele pictor englez
Alma Ta denia, care era olandez. O

Y
Dar și pictura olandeză e în doliu : a murit cel mâi^mare
pictor olandez contimporan : Israels, evreu.

AR
* * * '
Intre cei cari au protestat contra comemorării lui Rou­

R
sseau — între altele și pe tema că Rousseau e străin — este

LIB
și romancierul Paul Bourget.
Bourget e de origine germana, după mamă.
*
* *

ITY
Mare entuziasm în presa literară germană : tînărul Artur
Babillotte s?a arătat, prin cea mai nouă scriere a lui, ca cel mai
de seamă scriitor german din provinciile anexate.
S
Babillotte sa născut în Lorena, din părinți francezi.
ER
* *
A murit, în condiții tragice, celebrul scriitor danez Her­
NIV

man Bang, o glorie a Danemarcei. Bang era, după mamă,

de origine țigănească.
Francezul germanizat Babillotte, în necrologul ce-i dedică,
LU

apelează la germani să admire opera lui Bang dar să n’o îm­

brățișeze, de oarece ea nu se potrivește spiritului „nostru" ger­
man. b
RA

* * *
Ca să închei pe ziua de azi, revin la Caragiale. Nu numai
NT

el, personal, se romanizase perfect. Dar și tatăl său și unchii

lui, va să zică toți fiii acelui bunic cu „paiu, paiu“ au contri­
CE

buit la progresul culturii romîne. Si

Și doară nu e un caz atît de rar. Tot de origine streină
au fost și Alexandri și Eminescu și Cuza-Vodă, și acel Costadie
I/

Negri, a cărui statuie s’a inaugurat la Galați.

Cum se potrivesc toate astea cu idioata xenofobie a d-lui
AS

A. C. Cuza, protejată de d. N. lorga, ambii, de altfel, de origine

streină ei înșiși ?
UI

G.
BC

-
•' v
 510 FACLA

Congresul învățătorilor
învățătorii din toată țara s’au strîns iarăș în congres, cum obiș.
nuesc s’o facă în fiecare an,
Presa oligarhiei noastre bugetivore—indeferent de culoare —va

Y
avea din nou prilejul să reediteze clișeele cu cari de atîția amar de

AR
ani caută să amorțească conștiința învățătorilor „Speranța neamului",
„apostolii culture!", „luminătorii satelor" și atîtea alte complimente

R
menite doar să amintească dăscălime! datoria de recunoștiință ce tre-

LIB
hue s’o aibă pentru aceia cari o țin în o atît de înaltă stimă ! Citiți
ziarele de mîine, și nu veți găsi unul singur care să nu se întreacă cu
toate celelalte în lingușiri de asemenea natură, lingușiri pei fide și ipocrite.

ITY
Perfide și ipocrite, în adevăr. Căci dacă oligarhia ar avea despre
învățători părerea bună pe care o arată de cîte ori are prilejul, nu i-ar
lăsa să se zbată în sărăcie și lipsă, nu i-ar ține în situația unor „apos,
S
toii flămînzi", paralizați prin aceasta în acțiunea pe care ar fi în stare
ER
s’o facă.
De fapt, toate lingușirile oligarhiei au la bază un singur senti­
NIV

ment : Le ie frică de oamenii aceștia luminați, trimiși în mediul întu­

necat al satelor și cari, prin înrîurirea pe care pot s’o aibă, ar putea
duce acolo scînteia revoltei. De aci lingușirile, de aci complimentele,
LU

de aci laudele interesate, de aci „speranța neamului", „apostolii cul-

turei", „luminătorii satelor". E o tactică dibace de a-i amorți, de a-i
RA

solidariza cu acțiunea lor de clasă, desfășurată împotriva intereselor

adevărate ale neamului.
Dar tactica aceasta nu va putea să reușească multă vreme. De
NT

pe acum încă, există în corpul învățătoresc multe elemente luminate,

mulți aiievărați „apostoli" cari nu se mai încîntă de vorbe și cari
CE

dau misiunei lor marea și adevărata ei menire socială. Sînt mulți în­
vățători cari înțeleg că trebue să fie cu adevărat luminători și cari
și-au pus tot avîntul inimei lor curate în slujba trezirei conștiinței de
I/

clasă în pătura țărănească.

AS

Puțini azi, mulți mîine, ei sînt fermentul care va transforma clasa

țărănească și o va chema la viața publică.
UI

Și astăzi, cînd s’au strîns cu toții la olaltă în congresul dela Ro­

man, așteptăm ca acest curent să se afirme cu tărie și să pună în lu­
BC

mină rolul special al învățătorului, rolul de reprezentant firesc al in­

tereselor țărănimei în mijlocul căreia trăește.
Facla salută pe învățătorii adunați la Roman, căci ei sînt re-
zervoriul de lumină și de energie menit a trezi țărănimea la o viață
aiouă.
 FACLA 511

Aleluia, Aleluia, Aleluia...

D-l 0. Banu, simpaticul paracliser al literilor romîne, simte durere
că l-am cam dat uitărei. Dacă articolele d-sale iscălite invariabil cu tot
■soiul de pseudonime, trase cînd din folclor, cînd din subdiviziiie zoolo­

Y
giei, nu fac nici cald nici rece nimănuia, cele cari vorbesc în Facla de

AR
d-sa îi slujesc, mai bine decît operile, gloria și dau de veste cititorilor umo­
ristici că domnișoara cu barbă mai funcționează pe terenul politieo-literar.

R
In tristeța sa de-a nu fi fost remarcat prin transparența numelor împrumu­

LIB
tate după cari se ascunde, deopotrivă de turburi toate, nu publica d. Banu
mai de ună zi și o scrisoare „de un caracter prea intim44 dela d. I. Basara-
bescu—mulțumit că își poate releva indirect în public numele sub cari

ITY
știe să dispară atît de bine?
Genialul fruntaș al literaturii ni se arată brusc sub o față necunos­
cută. D. Banu polemizează, satirizează, ironizează— într’un cuvînt a deve­
S
nit spiritual. E o plăcere să citești de pildă articolul d-sale „Distrugătorul
ER
bisericii*, publicat în Viitorul, subterana Flăcării. Ați auzit vreodată papa­
galul care făcea ca mierloiul schimbîndu-și subit inspirația și punîndu-se
NIV

să strige „Mielu gras ! Mielu gras !“ E o surpriză. Ca orologiul lui Bau­

delaire, briceagul d-lui Banu are toate limbile.
Singurul lucru ce mă mîhnește este că. Facla, făcînd în literatură
LU

școală, numără printre elevii ei și începători atît de slab dotați. Căci dacă
d. Banu este un mare om de litere trebue să recunoaștem, de asemeni și
cît mai curtenitor, că este mai cu seamă atuncea cînd se abține.
RA

Ce nenoroc au unii, cînd te gînuești că slujesc vecinie de umbră,

în toată viața lor, în toate gesturile lor, că suferă povara fatală de-a fi
NT

niște imitatori și ca orice imitatori: sarbezi și deșerți. Cu o atenție încordată

grupul satelit dela Flacăra se aplică dela naștere să fie cît mai bine in­
CE

fluențat de noi. Numai că unde Facla arde și urcă d. Banu fumegă și cade.
Scoteam Facla, d-sa a scos Flacăra Polemizam: a încercat să polemizeze.
Am dat portrete: a făcut portrete. Am desființat cîte-va mori de vînt: s’a
I/

spetit în atitudini comice de luptător. Modelul și imitația. D. Banu a an­

AS

gajat pe însuș desenatorul nostru pentru publicațiile sale și s’a căznit să

ne ia și din colaboratori. In epocile cu majorități atît de mediocre e ine­
vitabil să nu inunde contrafacerea literatura. Facla reprezintă un moment
UI

intelectual al culturii noastre, s’a ivit în chip fatal cu oamenii și sufletul

de cari avea nevoe ; dovadă că revista reunește tot condee bune, și toate
BC

noui în presa noastră, că ele alcătuesc o putere proaspătă, ce va dura în

mijlocul vieții politice și culturale, de-acum în chip neînlăturat și continuu.
Facla e un generator.
Istoria zilelor de azi n’o mai scrie Caragiale și d. lorga nici atît; o
scriem noi și trebue să fie a noastră pentru motivul, la recunoașterea că­
ruia modestia n’are ce căuta, că avem forța vieții cu noi. A, știu! mul.
tora nu le plăcem și mulți s’ar asocia la dispariția noastră. Noi nu conti­
nuăm mai puțin să trăim cu hotărîre, *ă intrăm cu de-a sila în viața epocii
noastre, să facem parte din ea, căci sîntem din aceia cari știm să cucerim
 512 FACLA

locul ce-1 cuprindem, să ne impunem neîncovoiata voință, să ridicam regulat

dâjdia morală ce ni se d&torește și din pumnii încleștați cu disperare, frîn-
gîndu-le degetele când trebuiește, pe cîte unul, să smulgem sceptrul pen­
tru care ni-s mîinile și brațele făcute.
Opintirile atîtor morți pe jumătate, căci orice ins care se naște slab
e știrbit, din prima zi, de moarte-nu ne supără și nu ne poate în loc opri.

Y
Știm să năzuim bine, știm să viețuim frumos și un rîs de sănătate mare

AR
gargarizează sufletul nostru în care se vede ca’n Ron, pînă la fund... Ce
mai e d. Banu și mărunta-i pleavă! Sufli și toată această țărînă conglo­

R
merată se sparge și fuge. îmi place adeseori să mă uit la dînșii, răsculațj

LIB
de un vîrtej efemer. Trece trenul și foile cu el. Trece trenul și ei nu vor
să-1 scape. Ei cer un loc în clasa ’ntîia. Ei vor avea locul, trenul va trece
și ei cu vagoanele lui. Noi însă rămînem și acțiunea noastră va ști să răs­

ITY
toarne zăgazeie și zidurile, bisericești sau nebisericești, pe cari bietul d. Banu
caută să le apere cu mica lui măturică în mînă, cu gesturile protocolare
ale lui Pere Ubu,
S
Iu ce mă privește în special, pseudonimul d-sale să vedeți că nu-mi
ER
acordă dreptul să povestesc viața bisericii romînești. D. Banu pretinde că
picioarele mi-ar fi prea scurte pentru asta. Afacerile bisericești nu se pot
NIV

discuta după Viitorul decît cu niște picioare impozante, dacă nu prin lun­
gime cel puțin prin număr. La Viitorul- eforturile intelectuale le face capul
cu piciorul. Sînt sigur că picioarele d-lui Banu cred în învierea lui lisus
LU

Hristos și în Biserica autocefală romînă. Cînd va fi ministru de culte d-sa

își va adăoga armonic picioarele la celelalte, ale Sf. Sinod. D. Banu are
un picior foarte inteligent. Partizan sincer al simetriilor, Viitorul voiește
RA

ca la urechile lungi după care își alege simpatiile și colaboratorii, să co­

respundă niște picioare ea lumea.
NT

îmi pare mult bine că ni se aduce o dovadă chiar de interesați. Noi

totdeauna am spus că d. Banu face o intelectualitate de copite și că re­
CE

prezintă, cu scînteietoarea sa mușiță literară, competința exclusiv a picioa­

relor. Rămânea să o mai afirme într’un avînt de inteligență și singur.
In definitiv oamenii aceștia nici nu pot fi decît apărătorii convinși
I/

ai bisericii, și sînt mai ortodocși decît o cred singuri. Capacitatea în bise­

AS

rică rezidă în părțile lombare și orice virtute își are așezămîntul la

căpriorii picioarelor. E atît de adevărat încît și noi, cînd luînd apărarea unui
cleric valoros, vrem să-i scoatem meritele în evidență, trebue să adoptăm
UI

o morală anatomică. Vom zice că mitropolitul cutare a fost un sfînt, adică

inteligent și înțelept, după cum o parte spînzurată de dînsul a fost sau nu
BC

retro diformată. Și vom zice că arhiereul cutare este un om de nimic

pentru că i-a fost alterată virginitatea. Biserica în idealizmul ei dumne-
zeesc afirmă imperiul acestui desgustător materialism—cu gîndul vecinie
ia comerțul sexual.
Ori dela acest punct select pornește și criteriul d-lui Banu, vreau
să zic picioarele dela Viitorul.
Și la urma urmii nu-i nici atît de rău cultul acesta, pentru ziariști'
chinuiți de lipsa talentului. Ei pot avea mulțumirile lor : Am un pisoi asupra
căruia îmi cade privirea din cînd în cînd, dela masă, și îl întîmpin cerce-
tîndu-și neîncetat subsoara picioarelor, cu o insistență amănunțită. Sînt
cele mai fericite momente ale vieții sale.
Ex-îerodiaconul losîf W. Theodorescu
 FACLA 513

Nălucile „Voinței Naționale"

Poporul are o vorbă înțeleaptă : „Dă^mi, Doamne, mintea
romînului cea de pe urmă1'. Cînd am cetit Marțea trecută în
Voința Națională articolul intitulat „Potolirea grevelor44, ne-am
adus aminte de zicătoarea aceasta și am esclamat și noi.

Y
„Dă-i Doamne, Voinței Naționale mintea cea de pe urmă".

AR
De ani de zile ziarul liberal suferea de o monomanie foarte
curioasă și rebelă: nu vedea, pretutindeni, de cit anarhiști. Toți

R
cei cari nu erau înscriși în clubul din piața Sărindar erau a-

LIB
narhiști. Mișcarea sindicalistă în deosebi era zilnic denunțală
vindictei publice ca anarhistă. Luîndu-ne după Voința Națio­
nală ar fi trebuit să credem că țara noastră a ajuus locul de

ITY
refugiu al tuturor anarhiștilor din lume. In fabrici, în ateli­
ere, în sindicate, în partidul muncitor, în redacțiile ziarelor
de opoziție, în rîndurile Carpiștilor, peste tot numai anarhiști.
S
Sub teroarea asta grozavă a spectrului anarhismului ne-a ținut
ER
ziarul liberal șease ani.
Iată de ce, o piatră grea ni s’a luat de pe inimă Marția
NIV

trecută cînd am cetit în Voința Națională știrea că lucrătorii

nu sînt anarhiști 1 Și despre cine se spune asta ? Despre lucră­
torii sindicaliști cari provocaseră și susținuseră ultimele greve
LU

din Capitala. Voința scria, în adevăr, textual:

„De altfel lucrătorii nici riau avut cînd să se molipsească
de ideile anarhiste'1.
RA

Luăm act cu o nemărginită satisfacție sufletească de a-

ceastă constatare a Voinței. Ne-a venit inima la loc. Ar fi fost,
NT

în adevăr, teribil dacă ar fi existat atiția anarhiști cîți vedea

cotidian ziarul liberal.
CE

Așa dar lucrătorii nu sînt anarhiști ? Voința a suferit prin

urmare, pînă azi, de o monomanie? Mulțumescu-ți, Doamne,
că ai pus’o pe calea vindecărei și ne-ai redat liniștea ! Numai
I/

de nu i s’ar întoarce iar boala !

AS

La dreptul vorbind, are dreptate convalescentul organ li’

beral. De unde erau să se molipsească lucrătorii de anarhism ?
Țara noastră a cam fost ferită de propagandiști unor a-
UI

semenea idei. In chip sporadic e drept că a apărut cite unul,

dar aceia n’au provocat curente. Așa a fost d. Alexandru Ra­
BC

dovici, care declara într’un rînd, foarte teribil, că vrea să strîn-

gă de gît pe ultimul rege cu mațele ultimului popă. I-a trecut
însă repede cheful acesta sinistru și azi nu are altă ambiție
de cît să ajungă mei repede „al Majestăfei Sale prea pledat și
prea supus servitor44 la departamentul cultelor.
Am avut apoi pe d. Panait Mușoiu, dar acesta e mai
mult un anarhist teoretic, intelecual, și care, de alt fel, nu s’a
amestecat nici odată în masele muncitoare.
Mai periculoși au fost anarhiștii recrutați în pepiniera a-
514 FACLA

micului Voinței,—Panaitescu. Se știe însă că Reichm m, Daschie-

vici și ceilalți Popești ai siguranței n’au izbutit să facă decît o
singură victimă, pe Jelea.
Un singur, anarhist veritabil a avut țara asta, dar de mult,
de mulit de tot, de vre-o treizeci de ani. E vorba de d. loan Nă~
dejde care, într’un proces memorabil, a făcut o foarte limpede

Y
și categorică profesie de credință anarhistă. Dar și acela a pro­
povăduit în pustiu și vorbele lui n’au avut nici un răsunet.

AR
Cum ar fi putut, prin urmare, lucrătorii noștri, să se mo­
lipsească de ideile anarhiste ? Evident, n’aveau cum, și ne pare

R
bine că Voința s’a mzdrăvenit la cap și nu mai vede năluci.

LIB
Numai de n’ar apuca-o iar!

S ITY
ER
NIV
LU

Societatea Scriitorilor Romîni

RA

și... Expansiunea culturală

NT

— O scrisoare a d-lui V. Pop către d. C Banu —

CE

D. Vasile Pop, membru al Societății Scriitorilor Romîni și

demisionat din comitet in împrejurările cuonscute, ne trimite ca
I/

răspuns la o notiță apărută în cea mai proastă revistă de litera-

AS

tură, următoarea întîmpinare cu rugămintea de a o publica. Scri­

soarea d-lui Pop face aluzie la o vizită a unui grup mic de scri­
itori, care prezintîndu-se la ministerul de,.. Industrie ca să ceară bi­
UI

lete de liber parcurs pe căile ferate își atrase din partea d-lui Ne-
nițescu, aprecierile cele mai măgulitoare pentru Societate. Pudic
BC

ca întodeauna, în cuvinte, d. Banu a decolorat epitetul de ce șe-

tori, al ministrului și l-a înlocuit cu altul, de un stil mai dulce,
cu acela de pomanagii. D. Banu, un scriitor precum se știe distins,
și cu atît atît mai distins cu cit nu scrie niciodată, e prea literat
și pera burduf și tobă de artă ca să nu fi simțit chiar cu pielița-i
proprie asprimea cuvîntului cu care caracterizase ministrul.
Montele Carlo de cărei vorba mai jos se găsește pe Coasta
de azur a apelor Cișmegiului.
Dar să dăm cuvintul d-lui Pop :
 FACLA • 515

Domunule Director al reviste. „Flacăra4

Văd cu părere de rău că în revista „Flacăra* se denatu­
rează cuvintele d-lui Ministru Nenițescu, spunîndu-se că d-sa
ar li afirmat că scriitorii sînt „pomanagii".
Nu d ie Banu : din modul cum a raportat dl. A. de H.
cuvintele d-lui Ministru, rezultă că, d sa a spus: „Societatea
scriitorilor nu e o Societate de scriitori ci „o Societate dc cer­

Y
șetorii*. Acesta este adevărul exact, pe care l’au auzit și ceilalți

AR
membrii cari se aflau de față ia întrunirea de la „Monte Carlo*.
E drept că după ce ai firmat d-ta că vei cere socoteala

R
Ministrului (printr’un articol) d-nul A. de H. (vezi că nu dau

LIB
nici un nume pe față) a declarat, că : dacă scrie cine va ceva,
d-sa e gata să publice o „desmințire*.
Te rog dar să faci cuvenita rectificare și să prestabilești

ITY
adevărul proclamat de d l Ministru : noi scriitorii nu sîntem
pomanagii ci cerșetori.
„Pomanagii* sint foarte mulți, dar cerșetorii sînt o rari­
S
tate de cînd au devenit scriitori: ca atare denumirea aceasta
ER
poate trece drept „titlu*, aproape onorabil chiar cînd nai cer­
șit o funcție care să atîrne mai mult sau mai puțin de flexi­
NIV

bilitatea spinărei.
Rămine însă de văzut cum se împacă membrii din Comi­
tetul Societăței (pe care i-a vizat Ministrul) cu acest titlu glo­
LU

rios. Eu unul mă bucur că am demisionat din comitet îna­

inte de a se fi recunoscut Societăței în mod atit de oficial, ca­
litatea de persoană... cerșetoare. Aștept să văd ce atitudine o
RA

să ia-înaltul Comitet,—care știe să lucreze atît de demn, în cît

să’și atragă ast-fel de.., gratificați! — pentru a spune cite va lu­
NT

cruri banale.
In vederea acestora am și adresat președintelui două scri­
CE

sori consecutive, la care încă nu mi s’a răspuns — conform

obiceiului adoptat — de către I. P. S. S. Președintele S. S. R.
Peste cîte va zile cred că voi fi nevoit să fac un pomelnic al
I/

acestei dandanale.
AS

Vasile Pop
UI

".r
1 "" 1 1 gKeraag griri-n-ag yw—urg
BC

Citiți numărul viitor al FACLEI consacrat

Magistraturii
i noastre
 516 FACLA

„Gazeta Transilvaniei4' vechiul ziar ardelean menit—s’ar crede —

să lumineze pe roinmii ,de peste munți, face tot posibilul ca să-i pros­
tească. lată-i, de pildă, cea mai proaspătă manifestare în acest sens :
vorbind de noua lege electorală votată în Italia, lege care se apropie

Y
foarte mult de votul universal, „Gazeta44 are grija să d:-a și următoa­
rea lămurire :

AR
„Streinii nu vor avea drept de vot. Jidanii nu vor fi împărtășiți
„cu aceasta armă și de-aici răceala lor față de Giolitti și de legea pusă

R
„la cale de el44-

LIB
Acest pasagiu conține o stupiditate și o minciună.
Stupiditatea constă în lămurirea că streinii na vor avea drept
de vot, cașicum streinii ar avea dreptul de vot în vr’o țară oarecare.
Sîică’jeri în lume —afară de Romînia streinii n’au dreptul de vot.

ITY
Numai în Romînia, unde totul este anapoda se cunosc sute de cazuri
de streini, streini în toate rgua. cari înscriși în liste de agenții par­
tidelor, votează ca și cum ar fi cetățeni. Dar aceasta, bine înțeles, se face
S
în mod ilegal. Legalmente vorbind nici la noi §i nici aiurea streinii
ER
n*au dreptul de vot; și domnul d^la „Gazeta44, cînd relevează cu satis­
facție că* după... noua lege italiană streinii n’au dreptul de vot, spune
o prostie cit toate zilele.
NIV

Dar după prostie vine și minciuna. Jidanii n’au dreptul de vot

în Italia ? Dela care băiat din centre își culege „Gazeta44 înțelepciunea
politică Nicăieri în lume —afară de Romînia—evreii nu sînt lipsiți de
dreptul de vot. Numai in Romînia evreii, deși recunoscuți ca romîni
LU

— de vreme ce au pașaport romînesc — sînt puși în această situație

ciudată de a nu fi primiți în listele electorale. Altfel, lucrul acesta nu
se petrece nici în Rusia, de vreme ce în Rusia evreii votează și au
RA

chiar deputați în Dumă.

Cit despre cazul special al Italiei — pe care „Gazeta44 o calom­
niază punînd-o mai prejos decît Rusia— afle savantul dela Brașov că
NT

legea n’a fost pusă la cale de Giolitti, ci de predecesorul său, evreul

Luzatti; Giolitti a făcut mai mult, dacă vreți, căci el a reușit să rea­
lizeze legea. Or, Luzzatti n’avea să puie la cale o lege prin care și-ar
CE

fi retras el însuș dreptul de vot! Și nici cei 26 deputați evrei cari au

votat legea n’ar fi fost atît de... — să zicem: atit de redactori la „Ga­
zeta44—încît să voteze propria lor ucidere politică.
I/

Va să zică: redactorul Gazetei minte, pentrucă vrea să mintă;

și minte prostește, pentrucă... de!
AS

Se înțelege că chestiunea n’ar merita onoarea unei discuții din

partea noastră, dacă ar fi vorba numai de flecăriile unui biet Bis­
marck de Brașov. Din nenorocire avem de a face cu un rău general:
UI

sub influența naivului impetuos dela Văleni și mai ales a maniacului

escroc dela Iiși, o sumă de romîni s’au țicnit’cu desăvîrșire. Nevăzînd
BC

în jurul lor decît evrei și chestia evreiască, ei sînt tîrîți de o ideie

fix;. Cu rost și fără rost ei amestecă pe evrei în toate sosurile. Rezul­
tatul e că, stăpîniți de halucinația lor, nici nu mai sînt în stare să
urmărească o chestie, necum s’o înțeleagă.
Ce vreți să priceapă debitantul de fleacuri brașovean din legea
electorală italiană, cînd el e cu gîndul aiurea, la o chestie care n’are
de loc a face cu acea lege ?
Și se înțtlege că nici asta n’ar merita atenție, dacă nefericitul
debitant n’ar fi port-condeiul unui neam, dacă el n’ar avea însărcina­
rea să lumineze și să conducă în luptă massele ardelenești. Cum însă
ei tocmai •lenire.i asta o are, este evident că înbolnăvește și mulțimea
de boala lui, căci îi transmite și ei ideia lui fixă.
 FACLA 517

Bietul cititor ardelean, care trebuie cultivat pentru o îndoită

luptă: națională și socială, cu scopuri bine determinate, este indus în
eroare. Mintea și sufletul lui sînt umplute de o „doctrină* și un „ideal*
cari n’au de loc a face cu marile lui interese. Scos de pe drumul cel
adevărat, el se va trezi mîine antisemit desăvîrșit, înfruntînd ... cu
gîndul un dușman care nu există, dar incapabil să reziste dușmanului
adevărat.
Căci asta e: pentru ardelean, evreul, ca atare, nu există. Ce se
reproșează evreului din Ungaria? Că e maghiarizat și că, unit cu ma­
ghiarul, persecută naționalitățile în. scop de maghiarizare. Se mai zice
că evreii din Ungaria nu sînt sinceri în maghiarizmul lor, că ei urmă­

Y
resc scopuri ascunse, etc. (pentru amănunte vezi A. C. Caza). 11. r a-

AR
ceasta nu ne interesează. Chestiunea este că în acțiunea lor ei sînt ma­
ghiari Ce au de combătut ardelenii? Maghiarizatul, sincer sau nesin-
cer, venit dela maghiarii născuți sau dela cei făcuți, căci nu-i așa?—

R
rominilor li se cere să se maghiarizeze, iar nu să se jidovească, în

LIB
școli, biserică, ete. li se impune limba maghiară, iar nu cea evreiască,
li se pretinde să recunoască unitatea de stat maghiar, iar nu unit tea
de stat evreiesc.
Or, făcînd antisemitizm, ardelenii nu se luptă cu vrăjmașul lor

ITY
real maghiarizmul, ci cu un vrîjmaș care nu există : evreizmul. Ori poate
vor să înlăture pe evrei pentru ca apoi să le fie mai ușoară lupta în
potriva ungurilor? Dar este clar că pentru a putea ajunge la atîta pu­
S
tere în cît să schimbe în rău soarta evreilor din Ungaria, ardelenii ar
trebui să capete iutii rolul preponderent în statul ungar, adică ar trebui
ER
mai înlîi.... să învingă pe unguri.
Acum cîte-va decenii Eminescu a venit la noi cu teoria că fac­
torul predominant în oligarhia romînă îl reprezintă bulgarii și * recii
NIV

—„bulgaro! cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire*—cari s’au mî-

nizat numai cu numele (și adesea nici măcar cu acesta), rămînînd ce
au fost din toate timpurile: dușmanii și exploatatorii acestui : m.
LU

Ei, ce ați fi zis, ce ați zice azi dacă presa în loc să ducă lupta împo­
triva stărilor dd fapt și a sprijinitorilor lor, ar lupta împotriva g e-
cilor și bulgarilor dela noi și... din Italia? Ar fi ridicol, ar fi slunid.
RA

Ei bine, asta e lupta ps care o duce presa romînă din Ardeal.

Si, firește e mîndră de lupta pe care o duce !
i ' z.
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 518 FACLA

O propunere nefăcută
D. Mestugean dela „Universul14 e alarmat de numărul mare
al pungașilor din Capitală.
Ce i de făcut ca să scăpăm de dinșii ? D. Mestugean nu pro­
pune nici o soluție, ci lasă la aprecierea celor în drept. Așa se
și cuvine din partea unui ziar cuminte ca „Universul44.

Y
Dar neîăcînd nici o propunere, spațiul i-a rămas dispo­

AR
nibil. Ca si-1 umple, d. Mestugean ne povestește ce s’a întmplat
la Constantinopol și la Babe el-Mandeb. In acele localități se

R
înmulțiseră pungașii ca și la noi. Polițiile respective i-au luat
la bătae . Și-i bateau cu socoteală: pe din alară nu se cunoștea

LIB
nimic : dar pe dinlăuntru organele pungașilor erau sfărîmate
cu dcsăvî șire. Pungașii mureau, rind pe rind. Iar după ce au
murit cu toții, Constantinopolul și Bab-el-Mandebul au rămas

ITY
fără pungași.
Care e concluzia? Să se introducă și la noi sistemul? „Eu
S
nu zic nimic“se grăbește să accentueze d. Mestugean. Bine că
ER
nu zice !
Și de altfel, în acelaș fel discret, d. Mestugean povestește
și un caz de la noi:
NIV

Acum cîțiva ani un individ șî-a permis să insulte pe

d. prefect al poliției Capitalei. D. prefect a dat ordin ca indi­
LU

vidul să fie dus la poliție și bătut. Bătaia a durat trei zile. Din
cînd în cînd individul era scos la aer, stropit cu apă și uns cu
uleiu, ca să-și vie în fire. Apoi tortura reîncepea. După trei zile
RA

victoria d-lui prefect a fost desăvirșttă : individul a căzut (cred

și eu 1) în genuchi și s’a rugat de ertare, promițind că nu va
NT

mai înjura pe d. prefect.

D. prefect J’a iertat— și azi e om de treabă.
C re e om de treabă? Bănuesc că individul; căci despre
CE

d. prefect mă cam îndoesc.

Dar de aici ce rezultă? D. Mestugean iarăși nu zice nimic.
I/

Va să zică d. Mestugean n’a făcut nici o propunere. Păcat!

Un om atît de umblat și atît de bine informat!
AS

Dar cine s fie acel indiv d care și-a permis să insulte pe

d. prefect ? Ne amint m că d. Filipeseu își permisese luxul acesta.
UI

Dar nu credem că d-sa să fi suferit maltratările arătate mai sus.

In tot cazul, nu ne îndoim că poliția noastră va s oate
BC

încheeiile cuvenite din arătările atît de inimoase ale d lui Me­

stugean.
D. Mestugean are stofă de reformator. Și încă de reformator
discret: adevăratele talente smt modeste. Pe cînd alți reforma­
tori își țipă propunerile la toate răspîntiile, d. Mestugean nici
n’are nevoe să propue ceva: d-sa lucrează indirect, numai în
pilde și parabole — dar, să sperăm, cu rezultat-
• ș .
 FACLA 519

ÎNSEMNĂRI CINSTITE

UN IDEALIST
(P. MUȘOIU)
Ce este viața? Un complex de ciudate întîmplărî, un prilej de bai
și petreceri pentru unii, iar pentru alții un prilej de muncă, susținută

Y
cu idealism, luptată cu energie sufletească. Idealiștii sînt din punctul
meu de vedere, acei visători cari lăsînd la o parte toate frământările

AR
zilelor de azi — își trimet sufletul și viața înainte cu cîteva zeci de
ani, unde caută să afle o altă societate și lume, mai bună, mai per

R
fectă ori mai blestemată ca cea de azi. Și acești idealiști, veșnic pre­
ocupați de mizeriile și bucuriile altora, sînt anarhiștii.

LIB
Cînd spui cuvîntul anarhism, filistinul, care și doarme somnul
regulat pe canapeaua moale, își hoalbă ochii speriați, căci filistinul are
o singură normă de judecată despre anarhiști: închipuindu-i, ca pe
niște făuritori de bombe, răsturnători de altaruri și biserici — pe cînd

ITY
adevăratul anarhism, consist! chiar în cel mai fin și manierat huma­
nism, adevărat humanism, nu acel oficios, aflător la orfelinate, la
Vetre luminoase și la mînăstiri sfinte. S
Un astfel de idealist îmi pare d-1 P. Mușoiu, care’mi face cinste
ER
de-a mă distinge cu cîteva lucruri de ale d-sale. Idealist, în sensul
strict al cuvîntului, îmi pare d-lP Mușoiu poate singurul anarhist doc­
trinar romîn —căci înseamnă a fi idealist, tipărind douăzeci de ani, cu
NIV

o limbă orientală cum e a noastră, literatură de Kropotkine, Etievant,

Caserio, Cernișevski, Venis, Engels, Marx și B. Gendre—autori, cari au
contribuit cu sîngele, cu capetele lor, cu mintea și cu stăruința lor, la
lămurirea întunecimei, ce stăpînește viața de stat a zilelor noastre.
LU

Și cetind „Revista Ideei“ această revistă modestă, cu pagini so­

nore, infiltrate de cel mai delicat altruism — cetind propaganda seri­
oasă și totuși naivă a d-lui P. Mușoiu, mă gîndesc cu iubire la sfor­
RA

țările acestui luptător al ideilor moderne. Și gîndindu-mă la aceste,

deodată îmi apare, ca o impresie analogă — figura unui alt luptător,
mult mai inferioară acestuia și totuși, fixat prin prostia mulțimii, ca
NT

un mare cugetător—mă gîndesc la stîngăciile sociologice, împinse pînă

la ridicol, ale d-lui AT. lorga din Vălenii de Munte, în a cărui revistă
apar atîtea scrinteli, atîtea vătămări ale gustului etic și social—și pu-
CE

nînd paralel, activitatea unuia cu a celuilalt, îmi spui:

— Iată P. Mușoiu. Cu mijloacele cele mai modeste, susține o
campanie de presă, publică lucrările cele mai eminente ale luptători­
I/

lor idealiști socotiți ca îndrumători ai vieții intelectuale — puolică o

revistă, cu adevărat a ideii. în care fiecare pagină îți insuflă o idee
AS

precisă.
— Și iată celalt: Apostolul, care are tipografie proprie, banca
proprie, are slujbe și Prinți la începerea cursurilor sale, susține o
UI

campanie de presă, în care se salută prostia cu reacțiunea, lipsa de

cunoștinți cu lipsa de suflet.
Și care este osebirea între acești doi luptători? Unul—probabil—
BC

își numără arginții de trei ori pînă ce-i dă la tipografie, unul este mul­
țumit dacă are cîțiva prieteni de propagandă—iar al doile, are zeci de
mii de volume risipite în magazii, în școli, în cazarme, taie cupoane,
umblă pe Muscal la București, iar în Ardeal vine îmbrăcat sărăcăcios,
ca să pară mare savant nepreocupat de moda parisiană—unul e mul­
țumit cu prietenia unora, iar al doilea speculează admirația a zece mi­
lioane de Romîni, plînge, țipă, și se vaetă ca o babă neputincioasă cînd
i-se contestă meritele, iar întîiul—- în modestia sa, trăește ca un ade­
vărat propagator de cultură.
Idealist în seinul strict al cuvîntului este P. Mușoiu—căruia nu
pot, în zilele aceste, cînd am cetit lucrările d-sale, să nu-i trimet sa­
lutul mieu de admirație.
Emil Isac
 520 * FACLA

IERI I’IXtiAȘL AZI...

Primim dela un cititor;
Domnute Redactor,
îmi pare rău că Facla, căreia nu-i scapă nimic, a trecut peste
infamie consumată de curînd, la moartea lui Carcgiale.

Y
Autorul ei este eternul d. Banu și paraziții lui, cari s’au specia­

AR
lizat în asemenea afaceri. Mulți au plîns pe Caragiale cu lacrimr ade­
vărate și izbucniri sincere de durere. Alții în fața acestui nou cadavru

R
au căutat să-și puie numele în evidență. Cei mai desgustători din ad­

LIB
miratorii de acest soi sînt însă cioclii și viermii dela Flacăra, Ei nu
mai contenesc de laude pentru marele scriitor, căruia i-au consacrat
chiar un număr special cu o prohodire specială. Pentru orice altă re­

ITY
vistă lucrul ar fi normal și cuviincios. Cu Flacăra se schimbă.
Această revistă este scoasă de doi inși 5 unul e un dulău care se
gudură și linge picioarele celui din urmă om din partidul liberal doar-
S
doar o să poată încăleca pe situație, un om care-și face o trambulină
ER
din foile matrimoniale pentru a se putea asvîrli în vîrful piramidei
politice, un ipocrit; am numii d. C. Banu. Tovarășul său, o liche-
NIV

luță, un fost valet al d-nei și d-lui Pompiliu Eliade. Numele lui? im­
portă prea puțin. E unul din inșii numeroși cari pot sluji la orișice
și orișicui ca o bucată de cîrpă sau ca un domnișor de calea Victoriei.,
LU

cavaler de industrie, mîine ziarist, poimîine păduche și la nevoie și

om de litere amator.
Ori aceiași doi inși scot și Viitorul. Și pe cînd în Flacăra ei se
RA

pierd extaziați în fața lui Caragiale, în Viitorul scriitorul^este insultat

ca unul care s’ar fi distins nu printr’o operă literară de mare valoare
NT

dar prin pungășii. Cit»ți vă rog, Domnule Redactor, articolele publicate

în Viitorul, împotriva lui Caragiale acum doi ani în timpul verei. Acolo
CE

îl veți vedea acuzat pe Caragiale că a căutat să frustreze direcțiajea-

trului și învinuirea de pungaș nu e nici singura nici cea mai gravă.
Și acum, dupăgmoartea maestrului, aceleași otrepej închină un
I/

număr special din Flacăra lui Caragiale, dau ochii peste cap și se screm
AS

să mînjească, încă o dată, dar cu o intenție nouă și tot sub propria

lor semnătură, amintirea marelui dispărut cu dejecțiunile laudelor lor
UI

superlative. Pungașul și scamatorul de eri—am numit pe Caragiale —

slujește din nou celor doi apași și lingăi pentru satisfacerea intere­
selor lor de dvghiană.
BC

Facla, Domnule Redactor, nu trebuie să nu ție socoteală de toate

aceste murdării, pe care în vremile cele mâi falșe pe care le va fi trăit
țara noastră, și^a propus să le înregistreze pentru stadial oamenilor
și moravurilor dela noi-
lată, Domnule Redactor, ce fel de oameni îșî permit luxul da a
pune la carantină acțiunile oneste și euragioase ale celor cari, cu
măturoiul cel mare, vor să curețe măidanul vieții noastre publice'și,
în speță, al celei literare, de escrescențele și de depozitele rău odorante.^
Bișovschi
ATELIERELE SOGIWAȚII «ADEVERUL* -

Prețul 15 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
AR
H;o i t u I

R
Nemișcat, buhav, cu privirile obosite, pierdute în gol sub pleoapele um­

LIB
flate și roșii, turtit intre vrafurile de hîrtii ale dosarelor ca o materie imundă,
magistratul stă imobil, inutil și lipsit de ginduri ca un cadavru îndărătul crucei.
Prin fața lui trec și se zbat în strigăte sălbatice de triumf sau in hor-

ITY
căeli de agonie, durerile, pasiunele, speranțe'e, învingătorii și învinșii vieții. Toți
cei cari au avut ceva de dezbătut cu oamenii și cu soarta trec pe la bara lui-

S
Iluzii sfărmate, visuri zd obite, credinți ucise sub pumnalul trădare! suflete
ER
de bandiți și suflete de revoltați, idealiști și cămătari, toate cancerile, toate
puroaele, toate năzuințele omenești vin, asemenea procesiunilor de bolnavi înspre
spitale și se abat la picioarele lui strigînd indurare și dreptate.
NIV

Dar magistratul nu le vede.

In sufletul lui făcut din articole sterpe de cod și în carnea lui buhavă
LU

de nemișcare, clocesc ginduri confuze. O partidă de poker pierdută, o întâlnire

pe bulevard, făgăduelele unui avocat, politician cu trecere în partid, privirea
semnificativă a ministrului cînd i-a văzut nevasta, boala unui coleg, un proces
RA

răsunător, atâtea perspective de înaintare.

Pe cînd pledoariele se deapănă monoton, o muscă bîzîe în jurul hoitului
NT

și un zîrnbet vag îi adineește colțurile gurei ca opera unui vierme.

înaintarea! Ce ria făcut, ce riar face, ca să se târască pînă la dînsa,
Iși amintește dificultățile începutului, viața săracă din casa părinților, invidia,
CE

ura, înpotriva celor sătui, apoi învățămintele vieții, obișnuința căpătată repede
să se supue, să lingușească, să rîdă pe placul celor puternici. A învins însfîr-
I/

șit. Cinstea^ averea, viața altuia, sînt acum în mîinele lui.

Un zîrnbet, ca un rînjet, îi descoperă dinții galbeni ca un lanț de viermi.
AS

Pledoariele s’au terminat.

Flămîndul care-a furat o pîine, așteaptă cu ochii măriți de spaimă.
UI

Magistratul mormăește printre dinți:

— Doi ani de închisoare...
BC

Și obosit, extenuat de efortul acesta de-o clipă, se lasă greu, cade turtit
în fundul jilțului și printre hîrtiile dosarelor, ca o materie imundă intrată în
descompunere.
Atunci, în țața lui, crucea întinde în aer brațe deznădăjduite, ca și cum
ar vrea să ascundă privirilor, hoitul omenesc care moțăe și rumegă îndărătul ei.
Nicoară al Lumii
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Visul magistratului romîn

— Ah ! dacă am avea și noi ghilotina
 FACLA. ‘ 523

Cine ne prepară judecătorii

Nu înțeleg de ce atîta indignare zadarnică, de ce revolta asta
inutilă contra magiștaturei tramwaelor, contra celei mai necinstite,
mai murdare și mai odioase dintre toate instituțiile din țara afacerilor
veroase jafului, falsificărei și nerușinârei.
Nu înțeleg, mai ales, uimirea caraghioasă a ziarelor guvernamen*

Y
tale cari dau a înțelege că sentințele ticluite în cabinetele politicia’
nilor, sau în beciurile băncilor, sînt descoperiri senzaționale pe cari

AR
le-au făcut numai mulțumită procesului celei mai extraordinare ex-
crocherii a timpului nostru.
Dar magistratura n’a fost niciodată, la noi în țară, >nai cinstită

R
sau mai scrupuloasă decît e astăzi, și nici n’ar putea să fie altfel de-

LIB
cît la același nivel de moralitate și de inteligență cu Armata, cu Bi­
serica, cu Parlamentul, cu Universitatea, cu toate instituțiile fa auzul
numelui cărora imbecilii și farsorii se descoperă pînă la pămînt.
Judecătorii nu ne vin doar din Olimpul din care ie plăcea celor

ITY
vechi să-și recruteze zeii, ci se varsă, în fiecare an, prin canalul prin
care își scurg zoaiele sufletului lor imaculații profesori ai celor două
facultăți juridice: feciorelnicul Dissescu, neprihănitul Nae Bazilescu, cin­
S
stitul A. C. Cuza, dezinteresatul Nacu...
ER
Aci în aceste cuiburi de samsari, de excroci, de plagiatori, de
amorali se framîntă ani de zile în necinste, în minciună și în desfrîu
moi al sufletele acelora ce sînt chemați mai tîrziu să împartă drepta­
NIV

tea în țara noastră. Și atunci de ce să te mai revolți contra uuei ma­

gistraturi care își dă’sentințele cercetînd numai greutatea politică sau
buzunarul celui ce are nenorocirea sau naivitatea să aștepte drepta­
tea în judecătoriile, în tribunalele sau în curțile noastre? Ar trebui să
LU

fi mbun ca să crezi în corectitudinea și în cinstea acelora cari

și-au făcut ucenicia sub supravegherea d-Iui G. Disescu care, în întreaga
si'carie* ă de advocal, a avut ca regulă de conduită să se vîndă părței
RA

adverse și să uite să te apere după ce i-ai plătit. La ce poți să te aș­

tepți dela magistratura eșită din mâinile d-lui Nae Bazilescu, econo­
mistul extraordinar care a răușit să inventeze mijlocul de a lua pa­
NT

rale dela cite cinci inși pe aceiași bucată de teren dela Bucureșt i-Noi,
care a vîndut cu bună știință la streini terenuri rurale asigurîndu-i că
ele intră în raza Bucureștiului și, după ce a încasat banii, a cerut anu­
CE

larea vînzării tocmai pe motivul că cumpărătorii fiind streini nu pu­

teau cumpăra acele terenuri.
Ce trebue să aștepți dela magistratura D-lui C. Nacu, veșnicul
I/

samsar de afaceri vei oase, omul tuturor cauzelor necinstite, barcagiul

experimentat în a strecura luntrea pungășiilor printre stîncile codu­
AS

lui pe na.
UI

Trebue să nu ști în ce lume trăești ca să te surprindă că sub

roba de magistrat pîndește totueauna un suflet de bandit, cînd știi
că cel ce a îmbrăcat-o a trăit odată in preajma și sub influența d-lui
BC

A. C Cuza, care a prădat ca* în codru pe economiștii tuturor națiunilor

și tuturor raselor.
N’ar trebui să uitați ori de cîte ori intrați într’o judecătorie sau
într’un tribunal, că cel ce stă grav pe scaunul dreptății, a fost cîndva
elevul d-lor Paul Negulescu sau Ion Peretz, cari au jurat pe toate cre­
dințele pentru a scuipa apoi asupra lor și au fost veșnic de închiriat
partidului carele-a oferit un preț mai bun Și cînd veți auzi o sentință
care e cea mai nerușinată falsificare a adevărului și dreptăței, cerce­
tați dacă cel ce a dat-o n’a fost cumva elevul d lui D. Alexandrescu,
care obișnuește să călătorească cu bilete false de liber parcurs.
 524 FACLA

— In seinen Gottern malt sich der xMensch — omul se zugră­

vește în zeii săi — a zis, în nu mai știu ce împrejurare, Schiller — și
magistrații noștri nu sînt decît oglinda cît mai fidelă a profesorilor
facultăților de drept.
Și atunci de ce să ne mai scîrbimcâ procurorul Gurței de apel
din I.ș, G. Hamaăgiu, denunța pe colegii săi că iau mita? De ce să ne
mirăm că judecătorul de instrucție dela Focșani a fost dovedit că
primea blăni de preț dela un comerciant de blănuri pe care îl instruia

Y
pentru faliment? De ce să scoatem strigăte de nedumerire aflînd că

AR
sentința cutare a fost redactată de un politician influent, că toate ac­
țiunile magistraturii poartă pecetea desfrîului, lipsei de scrupule, ne­
rușinării? De ce atâția bolovani contra magistraturii și nici o pietricică

R
contra Universității care o prepară?...
De ce cuvîntul nenorocit de „magistratură nedemnă'*, cînd ea nu

LIB
e decît așa cum vrea obligarhia, cum și-o formează în școlile sale, în
Universitatea lui Bogdan, sub părinteasca îngrijire a lui Nacu, Bazilescu
sau Cuza.

ITY
Dar o magistratură curată, demnă, care să maî creadă în ve­
chiul dicton : „Pereat nuindas, fiat Justiția* ar fi un permanent pe­
ricol pentru domnia clasei noastre stăpînitoare. Găci atunci n’ar mai
putea fi închis luni de zile studentul basarabean Bîrcă Carp, numai
S
fiindcă așa vrea excelența sa D-l Panaitescu, spionul tuturor țărilor,
ER
cerberul neadormit al tuturor guvernelor țării mele. Atunci guvernele
n’ar mai putea obține sentințe favorabile cînd confiscă ziarele, sub
motiv că „au făcut un act de guvernămînt", atunci politicianii dovediți
NIV

a fi furat banii comunelor n’ar mai fi achitați cum a fost achitat fos­
tul primar Quintescu dela Graiova, atunci Curtea de Casație n’ar mai
declara strein pe un fost consdier județean și căpitan în armata ro-
LU

mînă, cum a făcut cu doctorul Racovski.

Iată de ce ori de cîte ori vre-un om întreg a avut proasta in­
RA

spirație să inire în șleahta magistraturii, guvernele noastre au căutat

să-l înlăture cît mai repede.
Iată de ce Toma Dragu a trebuit să părăsească nu numai scau­
NT

nul de judecător, dar chiar și țara cînd a făcut un gest de indepen­

dență și de curaj. Iată de ce actualul ministru de justiție J-a destituit
telegrafic pe sta iarul Leon Șadbey, deși acesta fusese numit în urma
CE

unui examen strălucit—numai fiindcă a scria că-1 torturează glasul

conștiinței.
E destul să spui guvernanților noștri că auzi încă șoaptele
I/

conștiinței după ce te-au vărît în magistratură, ca să li se sbîrlească

părul pe cap și să caute să scape cît mai neîntîrziat de tine.
AS

In magistratura lui Gică Ion dela Suceava, a lui Ernescu dela

Brăila, a lui Bălășescu dela Bîrlad, a lui Stoianovici dela Rîmnicul
Vib ea, a lui Hamangiu dela Galați și a Iui Bagdat dela București su­
UI

fletele neîntinate, cugetele curate n'au ce căuta.

BC

. . TADiseștn,
chia I?oa,'.nuJ en.tru
Nacu și a-i preparasăi...
Basileștii judecători integri
6 își pitește ongar-
* PV^ește oli/rsr

Anatema
 La Dîndâ!...

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

- Ațteapt-o!...
Aține-te!...
526 FACLA

Nevinovat în fapt,
vinovat în drept!
Am văzut într’o zl o minunată caricatură de Steinkn: Un
magistrat, cu figura rece ca însuși textul mort al legei, ieșind

Y
dela o audiență în care rostise o sentință, și esclamînd cu

AR
adîncă convingere :
— Ce are a face că osînditul este nevinovat in fapt, dacă

R
in drept e vinovat!

LIB
Cîteva linii de creion trase de mina viguroasă și profund
satirică a lui Steinlen și această legendă scurtă, au fost de
ajuns ca să deschidă o întreagă perspectivă asupra bazelor pe

ITY
cari rezidă în zilele noastre justiția, acest fundamentam regnornm.
In adevăr, nu este un paradox a afirma că de multe ori
un inculpat poate fi nevinovat în fapt, dar vinovat în drept și
S
osîndit ca atare. Din nenorocire, în minunata noastră societate
ER

raporturile juridice nu sint guvernate de dreptate, ci de drepL

ceeace nu e tot una.
NIV

Judecătorul care, îmbrăcat în roba lui majestoasă, e che­

mat să aprecieze acțiunile oamenilor depe fotoliul dreptății,
chiar dacă ar voi să judece drept, nu poate. Hotărîrea lui este
LU

legată de cod, și codul este mai totdeauna în dezacord cu spi­

ritul de dreptate al vremilor noastre de civilizație.
RA

Maximul de integritate care i se poate cere unui judecător

este ca în momentul cind judecă să se dezbrace de toate pa­
siunile, să se simtă desfăcut de toate legăturile cu societatea
NT

în care trăește, să-și topească personalitatea in litera codului de

pe masă, să devie limba unui automat, care sub greutatea vi­
CE

nei ce s’a desfășurat în față-i, să înțeleuească exact în fața ar­

ticolului respectiv din cod.
Dar cu cit magistratul va fi mai integru cu cît va fi de­
I/

venit un automat mai desăvîrșit, cu cît se va fi petrificat iriai

AS

mult în atidudinea de interpret al codului, cu alît sentințele lui

vor fi mai odioase.
UI

Nevinovat în fapt, vinovat în drepți Ce e e oare codul de

cît justificarea acestei monstruozități sociale pe care ipocrizia
BC

stăpînirei de clasă o împodobește cu pomposul titlu de justiție!

Nevinovat în fapt, vinovat în drept! Cu alte vorbe nevino­
vat astăzi, in ochii tuturor oamenilor dezbrăca^ de prejudecăți,
adăpați ia lumina progre elor științei înobilați de cuceririk
fUosafiei, liberați de cruzimea și barbaria timpurilor primitive;,
dar vinovat în fața prejudecăților cari guvernau lumea acum
două mii de ani !
Căci iată ce consfinț ște codul, în litera Iui rece și
moartă : dreptul prejudecăților de acum două mii de ani, de a •
 FACLA 527

guverna lumea de azi. Prejudecățile acelea s’au șters de mult

din inima și din moravurile oamenilor ; dar, păstrate cu în­
grijire în textele codurilor, ele continu i a ne tiraniza, a ne chi­
nui, a ne paraliza libera mișcare, a ne sfișia carnea cu ghimpii
lor de fier.

Y
Auatole France, acel spirit mare și generos, a căruia mă­

AR
reție stă mai ales în bunul simț cu care judecă minciunile și
anomaliile vieței noastre sociale, a arătat minunat de bine ori­
gina umilă a acestor coduri cari sînt proclamate sacro sancte

R
atunci cînd în realitate nu sint decît o îngrămădire bizară de

LIB
expediente.
„Vai, exclamă el, legile sunt făcute de om ; au așa dar o

ITY
origină obscură și păcătoasă. Cea mai mare parte din ele au
fost zămislite de întâmplare. Ignoranța, superstiția, mîndria
prințului, interesul legislatorului, capriciul, fantezia, iată izyo-
S
rul acestor mari corpuri de drept, care ajung venerabile atunci
ER
cînd încep a nu mai fi înțelese. Obscuritatea care le înfășoa­
ră, îngroșată de comentatori, le împărtășește majestatea ora-
NIV

colilor antici44. •
Iată, prin urmare, ce e codul: tiranizarea celor vii, de
către cei morți. Iată de ce magistratul îmbrăcat în roba lui
LU

so eiunâ, nu apără ideile de dreptate, ci egoismul, ferocita­

tea, abuzurile și prejudecățile de odinioară : iată cum se face
RA

că dreptul pălmuește zilnic dreptatea. Iată de ce, de multe ori

poți fi nevinovat în fapt, dar vinovat în drept.
Dar chiar în raporturile civile dintre oameni, — ori poate
NT

aici mai mult ca oriunde — codul este o sursă permanentă de

nedreptăți, unele mai monstruoase decît altele.
CE

Am asistat într’o zi la o scenă penibilă și revoltătoare. In

pretoriul unei judecătorii, o biată servitoare își povestea „cazul44
judecătorului, care o asculta cu o ureche distrată. Slujise aproa­
I/

pe trei ani la un stăpîo, care acum nu voia să-i plătească ce

AS

i se cuvenea, unrest de vreo trei sute de lei. Slăpînul, un burtă

verde gras și roșiu, întrebat de judecător răspunde că i a plă­
UI

tit tot. Era evident că mințea. Se cunoștea aceasta din însăși

atitudinea lui cinică, din spaima ce se zugrăvise pe fața
BC

bietei femei, din brațele desnădăjduite pe cari nenorocita le

ridicase spre cer ca pentru a-l lua de martor. Toți cei de față,
dela aprod pînă la judecător, vedeau minciuna pe obrajii grași
ai burtă verdelui. Cu toate astea judecătorul, nepăsător, rece,
fără nici un pic de emoție în voce, rostește hotărîrea :
„In fața legei, stăpînul se crede pe cuvîut. Se respinge ac­
țiunea.44
Și astfel femeea a fost jefuită de dreptul ei, nu de stăpîn,
nici de judecător, ci de o literă moartă, scrisă în cod și con-
servînd astfel o prejudecată de clasă din alte vremuri.
Și încă, dacă în aplicarea lui codul ar rămînea mereu infle-
 528 FACLA

xibil, dacă n’am avea de suferit decît de pe urma rigorilor lui.

Dar legea, cu toată rigiditatea ei de piatră, se îndoaie totuși
în fața intereselor celor puternici și influenti. Austeri și im­
placabili cu cei mici, magistrații știu să tie tărîtori și flexibili
cu cei mari. Cînd e vorba de interesele celor ce au puterea,
un magistrat coruptibil poate transforma oțelul codului într’o

Y
pastă maleabilă. Cine să i controleze ? Casația ? Dar la casație
nu e Bagdat ? Și dincolo de Bagdat ? Nimeni!

AR
Dar dacă e așa, dacă magistratul se poate smulge totuși
din cercurile de oțel ale codului, dacă poate da interpretări

R
personale, s’ar putea găsi și oameni de inimă cari furișîndu-se

LIB
în robă să nu se mulțumească a fi limbi de automat, ci oameni
moderni cu inimă și suflet, capabili să urmărească nu triumful
dreptului ci al dreptălei, conform unei morale superioare...

ITY
S’ar putea. Din nenorocire un Magnaud apare odată la o
ută de ani pe cînd un Bagdat se perpetuiază in sute și mii de
xemplare la toate instanțele judecătorești.
S
Armașu.
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

Justiția la sate
I/
AS

Nu sînt dintre cei cărora duhoarea ce se degajază din mocirla

vieții noastre publice le-a amorțit nervii și, deși trăiesc într’o țară stă-
UI

pînită de bandiți, blagoslovită de satiri bețivi, judecată de escroci și

apărată de spionii tuturor statelor streine, sufletul mi-a rămas încă
tînăr, capabil se se avînte pe aripele entuziasmului, să se zguduie de
BC

revoltă și să se înfioare de bucuria de a răzbuna nedreptatea.

Și totuș sentințele tribunalelor și curților noastre în afacerea
tramvaelor, acele sentințe monumentale prin cari se proclamă dreptul
de a fura și a cere apoi dezdăunări păgubașului, nu m’au impresionat
nici măcar cît ivirea neașteptată a unul nour întunecos pe cerul senin
al unei splendide zile de* vară.
Cînd ziarele au publicat sentințele, hotărîrile și deciziile instan­
țelor judecătorești, le-am citit ca pe orice știri diverse — plicticoase
prin banalitatea lor — fără indignare, fără ură, fără nici un gest de
revoltă. Căci de ce m’aș mai revolta, de ce mi-aș mai risipi energia
în protestări zadarnice cînd de atîta vreme sînt încredințat că în țara
romînească totul e minciună, ipocrizie, corupțiune și imoralitate! Nu­
mai în țara asta s’a putut găsi un prezident de tribunal — cel mai
 FACLA 529

înalt magistrat din județ — d-1 Mihail Ciulei dela Botoșani — care să
pîndească lîngă un prieten pînă să ’și dea duhul, să pătrundă apoi în
camerile acestuia și, spărgînd cassa de bani, să fure de acolo tot ce
se putea fura.
Da, veți exclama unii — dar pentru asta d-1 Mihail Ciulei taie
acum sare la Doftana. Asta arată că habar n’aveți în ce ț«ră trăiți.
D l M. Ciulei nu numai că n’a fost închis nici o zi, dar e acum pri­

Y
marul orașului Botoșani și mînuitor al banilor comunei. Și ar fi fost
de mirare să fie altfel. Doar ăștia sînt oamenii cari îi trebuesc oli-

AR
garchiei noastre.
Și atunci de ce m’aș mai revolta că sentința cutare e falsificarea

R
adevărului, biciuirea sentimentului de dreptate?
In Capitală și în orașe mai ai cel puțin mîngîerea că și alții văd

LIB
nedreptățirea ta, că ești compătimit, că gazetele protestează.
Dar să vă duceți colo departe, în lumea cealaltă, în bezna satelor
noastre, unde țăranul furat de proprietar, dijmuit de suprefect, bătut
de jandarm, sfănțuit de notar și îmbătat de cîrciumar, e gîtuit apoi de

ITY
judecător în ungherul împăienjenit al unei prin ării ori în sala lugu­
bră a judecătoriei de ocol.
Nu mai e vorba de cutare afacere necurată peste care magistrațh
S
corupți întind mușamaua unei sentințe scandaloase, nu mai e vorba de
ER
cutare hotărîre dată în murmurul de dezaprobare al lumei întregi, ci
e vorba de uciderea, zi cu zi și clipă cu clipă, în lațurile articolelor
codului a simțului de dreptate al tuturora, e vorba de torturarea su­
NIV

fletului țărănimei întregi, din care judecătorii stăpînirei zmulg tot

ceiace a mai rămas bun și întremător: nădejdea în răsplătirea fapte­
lor și în stăpînirea după fire și dreptate a lucrurilor.- ?j
LU

lată țăranul ăsta, adus dela mijloc, costeliv, cu părul sur și cu

ochii îndurerați.
Intr’o dimineață a găsit plugurile boerești înfigîndu-se în răzo­
RA

rul pămîntului său. •'

A alergat, a cercat să le înlăture, cu glas domol or cu strigăte
de fiară rănită și-a sprijinit dreptul său, a blestemat, s’a rugat, a plîns.
NT

Toate au fost zadarnice. Boerul hotărîse așa și plugurile au arat o

șuviță lungă din pămîntul țăranului și semnele de hotar au fost mutate.
CE

Bătrînul ar fi murit poate atunci de desnădejde dacă nu s’ar fi gîndit

că e o judecată îndrituită să cerceteze unde este dreptatea și care îi
va reda și Iui pămîntul încălcat samovoln cește. Judecâței se adresea­
ză el cu încredere căci are acte vechi, scriituri pe piele de iepure,
I/

hrisoave cu ștampile domnești. A auzit că judecătorul călătorește în

AS

totdeauna în trăsura boerului cînd se duce la oraș că chefuesc îm­

preună acolo, dar astea nu-1 turbură. Dreptatea lui se vede. Pămîntul
cotropit deboer, a fost stăpînit veacuri de moșii și strămoșii lui, el în­
UI

suși pe el a copilărit, acolo s’a văzut tînăr, acolo pe răzorul distras

de plugurile boereșit — și-aduce el aminte că a avut cea dintîi dra­
goste — pămîntul ăsta l-a muncit, l’a îngrijit, l-a făiămițat cu degetele
BC

lui, l-a brăzdat cu plug de lemn în vremea tinereții, l-a curățat de bu-
rueni și l’a primenit cu sapa de atîtea ori că fiecare bulgăre ar putea
mărturisi că el îi este stăpînul.
Și iată 1 pe bătrînul țăran înaintea judecătorului. Scoate cu grije
din sîn basmaua cu acte și ]e înșiră după tîlcul lor, arată cum de
cinzeci de ani muncește pămîntul pe care vrea să i-1 ia acuma ciocoiul,
cum l-au stăpînit tatăl, moșii și strămoșii lui. Aduce marturi care-i în­
tăresc spusele și actele. Și liniștit, tot cum venise, bătrînul se dă de­
oparte așteptînd sentința. Și judecătorul pronunță : „judecata respinge
reclamția țăranului și recunoaște dreptul boerului*.
Atîta prinde țăranul din tot ce spune judecătorul, dar cuvintele
astea sînt ciocane grele de plumb care îi lovesc creerul și-1 năucesc.
Privește cu ochii turburi împrejur, își pleacă capul parcă spre a se
feri de loviturile cuvintelor grele cari i se pare că mai plutesc încă
 530 FACLA

în jurul lui, grele și înspăimîntătoare, aninate undeva în aer, gata să-*

cază în cap și să i-1 sfărîme.
Pămîntul lui pe care a asudat o jumătate de veac, pămîntul pe
care se bucura cînd îl vedea întinerind primăvara în verdeață și pe
care își tînguia nevoile în zilele mohorîte, s’a alipit de moșia boeres-
că și nici o nădejde nu mai are că-’ va redobîndi.
Să se ducă la oraș și să se judece înainte ? Dar știe el — bietul

Y
om — sau dacă nu știe,’poate afla — că și judecătorii dela oraș tot

AR
boerului o să-i dea dreptate.
Oare nu s’a judecat obștia țăranilor din comuna Rosetti-Volnași
pe la toate tribunalele și curțile cu d-1 Petrovici Armis care a cotro­

R
pit moșia obștei și, după ani de zile de străgăneală, de nădejdi spul­

LIB
berate, de cheltuială zadarnică — tot d l Petrovici Armis a rămas
stăpînul moșiei. — Oa* e nu se judecă țăranii din Teleorman cu uzur­
patorul Capră, fără a cîștiga însă dreptate.
Căci în fața unei magistraturi de cocote cari așteaptă clientul

ITY
pentru a se vinde, țăranii n’au nici odată dreptate.
Această magistratură l-a condamnat pe Grigore Dorobanțu numai
fiindcă a îndrăznit să spue țăranilor că au și ei drepturi, și tot această
S
magistratură afuma cu ardei și tortura cu ouă coapte la subsiori pe
ER
țăranii pe cari îi instruia în timpul răscoalelor din 1907 — din această
magistratură făcea parte procurorul Maldărescu d® la Olt care se dis­
tra împușcînd țăranii prin satele prin cari trecea.
NIV

Nu voi uita niciodată o judecată desfășurată în fața mea într'un

sat din județul Buzău.
Un țăran tînăr, de curînd însurat, se întorcea truditîntr’o noapte
LU

de la oraș.
Cînd intră în tinda casei găsește pe nevastă șa luptîndu-se cu
jandarmul care încerca s’o siluiască. Negreșit la ivirea neașteptată a
bărbatului, jandarmul a luat-o la fugă. Țăranul, văzînd că jandarmul
RA

a fugit pe p artă, s’a mulțumit să strige un .huideo!"

Desigur că v’ați aștepta ca iotul să se sfîrșească aci. Dar nu. Jan­
NT

darmul era omul de" încredere al judecătorului, el îi strîngea de ne la

împricinați oalele cu unt, puii și ouăle ; tot el îi furniza femeile cele
maî frumoase și-’i aranja micile orgii e nd judecătorul venea în sat. De
CE

aceia îi făcu țăranului proces de ulțragiu și-1 chemă în fața judecății.

Țăranul se prezentă și povesti fără înconjur, cum s’a iscat inci­
dentul’ cum a luat-o la fugă jandarmul și cum înciudat i-a tras și el
I/

un ,,huo!u
— Și bine că scăpă cu atîta, adăogă țăranul—„căci de îl apucam
AS

în casă cine știe ce păcat cădea peste mineu...

— A ! îl ameniți și în fața mea î se grăbi să strige mai repede
judecătorul, parcă bucuros de a fi găsit mai repede ceeace îi trebuia.
UI

sentința se pronunță: Judecata condamnă pe Stan Neacșu la

15 zile închisoare pentru ultragiu adusjandarmului în exercițiul func­
țiune^. L-am privit cu luare-aminte pe țăran. N’a protestat, nu s’a plîns,
BC

nu s’a rugat. Cu siguranță că nici n’a mai făcut apel. Dar s’a uitat la
judecători cu niște ochi în cari parcă se grămădise toată durerea, tot
amarul, toată ura țărănimei întregi.
Și în ochii tuturor țăranilor din sală era aceiaș privire groaznică
și deznădăjduită.
în acele priviri se oglindea surparea unor suflete cari în atît
se mai sprijineau: în nădejdea că e o dreptate și pentru ei. Și m’am
gîndit atunci că nu se poate ca oamenii ăștia să nu se hotărască să facă
ei judecata, judecata cea mare a celor ce de atîta vreme îi fură, îi
necinstesc. îi secătuiesc si-i nedreptățesc.
Și judecata aceia va ti dreaptă și nemiloasă ca judecata din urmă.
articolele încâlcite, nu în sălile întunecoase, ci după *
legile firei, Ia lumina flăcărilor, la răscrucea drumului și la marginea
șanțului, cu genunchiul pe piept îi vor judeca atunci țăranii în hoho­
tit și în chiote de răzbunare pe cei ce au pîngărit dreptatea și-au bat-
jocurit adevărul. Alex. FilimOn
 Y
R AR
LIB
Justiția Sa Popi
ITY
Scara din dos a Sfintei Mitropolii, care, ducînd Ia cancelarii, trece
cu scîndurile-i scîlcii pe deasupra popotii călugărești, cu cite cinci
S
ghivece de mușcată roșie în fiece fereastră, începe să joace S’a cră­
ER

pat de ziuă și ’n galeriile sumbre, pe cari le trezește bine soarele din

amintirea nopții, tocmai pe la orele rouă. In așteptarea personalului,
odăiașul cel șchiop colindă sala cu zgomot. Uneori scoboară scara
NIV

și o urcă apoi din nou, cu mînile la spate, ca o ’ntrupare minora

dar însemnată a direcțiunii. Piciorul lui face la genunchi un cot ri­
gid, spînzurat în aer ca și cum ar sta zvîrlit peste un gard Ca să
LU

poată umbla fără de baston, Costarhe construiește un pas ciudat în

care singur piciorul valid funcționează, celălalt, dintr’o singură bucată
cu șoldul ca o cracă de tufan, slujind de pîrghie și dt cîrmă Odăiașul
RA

seamănă cu o unealtă de rupt capacele cutiilor de stacoj, cu o rijnița

de piper, cu un lacăt și cu alte scule și mașini, după cum te uiți la
el. Pasul lui bate ’n padină ca un mai și cade pe talpa sucită și groasă
NT

ca un bolovan de piatră. Cînd se oprește în unghiurile ușii, Costache

pare zidit ca o frumusețe împodobitoare drăcească, din perete, și frîn-
turile lui se potrivesc cu arhitectura mitropoliei, cînd șoldie subt un
CE

colț de streașină, cînd dăvîngată, cînd ridicată pieziș.

Dela felinarul cu capătul prins de frunza salcîmilor, în jos, sco­
boară panta lină, lungă și cotită de două ori, a drumului închis de-a
lungul de grădinile de arbori ale dealului mitropoliei. Soarele pătează
I/

șoseaua de cîteva ori cu o lumină stropită ce pare scuturată din co­

AS

paci. Se vede ureînd încet, în sfîrșiî, un preot, apoi doi, și tot mai
mu’iți. Alții sosesc de dincoace, de sub clopotnița, cu porțile mari cît
bolta ei, date de perete. Aceștia sunt salutați de statul mic al bir-
UI

tasului, a căruia față, prăjită de-o beție fără vocație, ațîță culoarea
turbure a ochilor lui cenușii. Apoi salută Costache. Piciorul i se des­
chide mai mare sau mai mic, după cum leafa și însărcinarea preotu­
BC

lui sosit, s'nt mai mici sau mai mari. Vicarul e primit cu o metanie
și e silit să-și scoată, ca să binecuvînteze cucernicia odăiașului, mîna
din anteriu. Cel mai mere dregător e însă domnul Director. Pe d-sa
Costache îl întîmpină cu o smerenie deosebită: dacă voiește, directorul
poate să-l dea afară.
Membrii spiritualului consistoriu suie scara. Pașii lor troznesc
ca și cum inspirații judecători ar duce în spinare cîte-o bivoliță gra­
vidă. Căciula revizorului este roșie și cam de-aceiaș culoare și capul
protopopului; alte culioane intră în ședință: violete. Acești magistrați
sculptați în carne de măcelărie, posomoriți și gravi, poartă între giu-
bea și mîneca largă, căptușită cu-o palmă de mătase colorată, ghiozdane
de piele cu cutarama licăritoare de metal. Abia de se găsește în des­
părțiturile lăuntrice, pe lîngă pieptene și oglindă, fasciculele ultimu-
 532 FACLA

lui roman de sensație lansat de Pinath sau de revista „Flacăra", și ci-

tit întîi de Goana Preoteasă. Corpul judecătoresc se chiamă din această
pricină „spiritual1.
Protopopului, licențiat în teologie, orgolios și tînăr, ’i se scaldă un
ochi în lacrima pleoapei apoase. Căptușala genelor moleșite, întoarsă ca
o petală roșie, pe obraz, izvorăște sirop. In doi ani de zile protopopia
profesată bine, a înavuțit pe preot. Gura lui are un prsos de făcătură

Y
care i-o urcă spre ochi și dă buzelor înfățișarea unei vînătăi zemoase
de pară putrezită pe iarbă. O muscă se ține șease iuni pe an după pro­

AR
topop, hotărîtâ să guste aghiasma cleioasă a privirii tîmpite și a oo-
tului glomotoc — ca după un cal al căruia punct esențial filtrează a*

R
romă, nectar suculent pentru zburătoarele de bălegar. Protoiereul, cum
se mai numește, își inspectează județul, sat cu sat, preot cu preot și des­

LIB
coperă vina beției, a necinstei de muieret, a furtului dovedit, a prea
curviei. El știe care sunt anume, preoții cei mai încercați de ispită, și-i
cercetează pe aceștia cel mai des deși numărul lor este covîrșitor. Vizi­
tele Prea Cucerniciei Sale aduc cele mai multe damigene de rachiu,

ITY
gîștele cele mai mari în uger, pînza cea mai bătută pentru cămăși, fa­
gurii cei mai plini, tidvele de tescovină cele mai pîntecoase și „polii"
cei mai bine păstrați. Nesupușii, aventurierii, cari au cugetat o clipă
S
că pot da o luptă cu protopopul mai repede decîto bătătură cu găini,
ER
sînt chemați la spiritualul consistoriu ca să dea seamă de păcate, pre­
văzute cu pedepse aspre. Că au slujit cu chef sfmta liturghie, că n’au
citit toate molitvele parastasului, că s’au bătut cu jandarmul sau cu
NIV

țîrcoynicul.... Acești vinovați vin cu martori din satul lor, se grămă­

desc în straele cele mai curioase pe deal și așteptînd să fie strigați de
ușierul beteag, se cinstesc la cantină, cu țuică și mezelicuri și se sfă­
LU

tuiesc prin cine s’ar putea vesti protopopul sau revizorul acuzator,
înainte de proces, că o basma cu plocoane și cîteva rațe împiedicate
de labe, au fost trimise la domiciliu. Preoții dați judecății poartă cisme
cu chenare vechi pe ramă, de noroiu uscat. Ochiul cîteunuia, încur­
RA

cat în sprincene, licărește, și bate speriat ca pieptul unei porumbije;

alungată de șoim.
NT

In vremea ceea, sus, deasupra cantinei, se ține „ședință". Imitat

dela tribunalele de pe malul Dîmboviței, mobilierul aduce cu grila­
jele mormintelor și cu zăbrelele cotețelor. Președintele pare un clapon
CE

moțat cu barbă albă, asistenții lui greoi și umflați pe scaune, au ți­

nuta găinilor clocitoare. Pe masa unde zac dosarele și „Pidaiionul*
stă crucea în picioare, cu răstignirea zugrăvită. Un miros de acreală,
I/

de berbec și de pește. Acuzatul e „frecat" cu pasiune, ca un frate

întru Domnul. Gînd popilor nu le mai rămîne destulă virilitate ca
AS

să-și fecundeze iepuroaicele, plăcerea de a face cît mai mult rău sin­
gură le mai dă un spasm comparabil cu cel genezic. Ea le aprinde
scînteia ochilor, le colorează figura și-i face să-și simtă un moment
UI

măduva oaselor fierbinte. E ca un viol, prelungit de jaf și de vărsări

de sînge.
BC

Dar tribunalul suprem nu e nici consistoriul nici chiar Sinodul.

Autoritatea reală și obștească în biserică o dețin: Anica, bucătăreasa Di­
rectorului ; bărbatul ei loniță, sergent de stradă ; Vasile feciorul în
casă al mitropolitului și Nae, fost servitor, ridicat mai tîrziu la ran­
gul de intendent. Slugile poruncesc de altfel în toată țara noastră,,
unde meseria de „om de încredere" și de „mînă dreaptă" — citiți :
valet și lingușitor — duce la situațiile înalte. Cu deosebirea că în bi­
serică puterea o dețin înseși slugile cari se bucură de acest unic titlu.
Mitropolitul ca și directorul lui se simt la largul lor numai cînd le-
pădați de fasonul exterior care îi sugrumă și-i obligă să-și dea sere de
șefi și cărturari, gustă două, trei ore de conversație cu bucătăreasa
sau cu vardistul.
 FACLA 533

Mulți arhierei își datoresc cîrjile și mitia. unui schimb de im­

presii în bucătărie. Anica e întrebată ce crede despre cutare candidat
la episcopat, și dacă ea îl sprijină cu votul ei, alegerea se face. Diiec-
torii de seminar, profesorii deia facultatea de teologie, s’au bucurat
neapărat de protecția unuia din servitori, ca să poată fi numiți. Im­
portanța socială a ungureanului care asistă pe înalt Prea Sfinția Sa în
activitatea-i sbortivă, se cumpănește cu a unui ministru. Acela știe să

Y
se folosească de momentul psicologic. Dacă Mitropolitul părăsindu-și

AR
craterul de porcelană în care a fost silit să lepede cu opinteli de titan
un lest supărător, socoate că olfactivul feciorului este uneori prea tare
impresionat, se simte oarecum jenat și zîmbește ca să-și încurajeze

R
servitorul. Acesta înțelege că stapînul lui e gata să-i facă o concesie.
Fără să piardă prilejul și încă ținînd în mină vasul sacru, ca o dovadă

LIB
de jertfă de sine stăruitoare, el cere anularea unui proces, transfera­
rea unui popă, hiritonia unui arhiereu. In aceste clipe critice se tra­
tează afacerile grave; sutele celelalte mai mărunte sînt deskgate ’n
restul zilii.

ITY
Acestea se știu în mitropolie și acuzații sînt puși pe calea cea
bună. Sînt chestiuni pentru Anica; sînt altele pentru loniță. Pe unele
le pricepe și rezolvă Ghiță. Pe celelalte Nae sau Vasile. Ei au specia­
S
litățile lor.
ER
Mulțumită unei astfel de organizări judecătorii se înavuțesc, mi­
tropolitul are în pivniță vinuri variate, preoții svîntă satele în cari
trăiesc, protopopii fac trăsuri și case, ibovnicele dregătorilor au că­
NIV

mările pline/
Procesele cele mai interesante ce se judecă de consistorii, sînt
LU

cele intelectuale. De-aceea judecătorii se și feresc din răsputeri de ele.

Nimic nu poate fi mai penibil pentru dîrșii decît o discuție de prin­
cipii Ei se privesc unii pe alții cu nedumerire și înfocare, rugîndu-se
din ochi între dînșii să fie cruțați.
RA

Un preot transilvănean fusese odinioară adus de Dincolo de

către un episcop care călătorise prin Ungaria și căruia îi trebuia un
om în clipele dificile ca să-i acopere ignoranța și imbecilitatea. In-
NT

cetățenindu-și-1 Romîn și neputîndu-1 însă întrebuința după voie, epis­

copul fu silit să-i dea enoria unui sat. Acolo, la țară, preotul din
CE

amvon și din casă ’n casă începu într’o bună zi o propagandă socialistă

vio'entă. Proprietarii dimprejur se plînseră de nenumărate ori și preo­
tul fu chemat la răspundere ca un socialist primejdios. Procesul nu era
de competința nici unui tribunal din lume. Consistoriul mitropoliei
I/

gîndindu-se că este înainte de toate spiritual, n’a refuzat să-și înfă­

AS

țișeze putința unei judecăți și a unui verdict

Numai că spiritualul consistoriu nu știa ce-i socialismul și nu
știa^ ce-i un socialist.... De-aceea se și hotărî mai întîi să se informeze,
UI

amînînd procesul sine die. Spiritualul consistoriu se puse să răsfoiască

minunatele colecții ale Universului. De sigur că de-acum cîțiva ani
încoace, mai caută și azi.
BC

Ex-ierodiaconul losif N.^Theodorescu

 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
R

Cum se cuceresc înaintările...

AR
Y
 FACLA 135

Magistratura Oligarhiei
înainte de tramvae *)

*) Din broșura unui fost magistrat.

Y
„Creatură a politicei, mijloc de căpătuială a rubedeniilor

AR
oligarhiei noastre de toată mina, adăpost al tuturor nepregă-
tiților pentru lupta vieței ; incultă, lipsită de curajul civic ne­

R
cesar celor chemați să împartă dreptatea, rău plătită, (deși des­

LIB
tul de bine p ătită pentru slujba curată ce face), — magistratura
țârei noastre — în afară de rarele excepții cunoscute de toți —
e îndeobște știută ca sluga plecată și dezonorată a politicei, ca

ITY
ocrotitoare părtinitoare a capitalului, într’un cuvînt: ca unealta
oarbă a celor sus puși, ca desprețuitoarea pătimașe a clasei des-
moștenite a țărei. Bine-voitoare pînă la dezgust cu toți sătulii,
S
aspră pînă la nesocotință cu obijduiții satelor și ai orașelor, pe
ER

care vitrega organizare socială îi aduce înainte-i ; mîndră pînă la

sfruntare cu apărătorii modești și cinstiți, cari nu vor să se țină
NIV

de pulpana marilor figuri politiciane ale baroului ; încovoiată

și curtenitoare față de marele avocat al cluburilor noastre po­
litice, în mina căruia slă soarta ei întreagă: iată, cit se poate
LU

de neisprăvit, potretul onorabilei noastre magistraturi.

înfiorătoarea afacare Kogălniceanu, la Vlașca, unde se ur­
mărea cu orice chip peirea unui luptător devotat ai țărănimei;
RA

scandalul dela Teleorman, unde un prefect demn de ocnă, ocro­

tit de însuși ministrul Justiției, ținea în închisoare pe adversarii
NT

politici, cu toata hotărirea protivnică a procurorului; cazul ju­

decătorului de la București, care... îndrăznise să dea curs unei
CE

acțiuni civile y îndreptată împotriă soției fostului prim ministru

Sturdza ; afacerea Racovski, zguduitoare prin nedreptatea și fal­
surile ei; în sfirșit, scandalul fără seamăn din magistratura
I/

Moldovei de Sus, unde hatîrul sistematic făcut capitalului a fost

AS

de toți și pe de-a întregul mărturisit: iată—pentru a nu aminti

dec t pe cele mai de căpetenie — atîtca semne vădite că justi­
ția la noi e sub nivelul politicei ; că, prin urmare, ar fi o nai­
UI

vitate de neiertat să mai creadă cineva că, înfățișîndu-se înain­

tea magistraturei noastre, ar găsi acolo : nepărtinire, cinste și
BC

dreptate.
„Un singur an, după răscoale, a fost de ajuns să arate că
de sus pînă jos, dela Ministerul Justiției și dela Casației pînă
la Tribunale și Judecătorii, cei însărcinați cu împărțirea și
supravegherea dreptății n’au decit o grije : să întărească nedrep­
tatea cu formele legei, să slujească urzelile mișelești și pornirile
necurate ale politicei și ale banului, să semene disprețul, ura
=și răsvrătirea, între clase.
 536 FACLA

„De aceea, într’o asemenea magistratură va trebui să setae

fără sfială, ca în carne vie.
In întîiul rînd, cele mai serioase măsuri vor trebui luate
cu privire la recrutarea judecătorilor. Concursul și mulți ani
de ucenicie practică, singure vor da dreptul la purtarea hainei
de magistrat inamovibil. Iar ca o înaltă garanție de integritate
cei chemați să judece vor fi aleși, cit mai mult, printre cetățenii
culți, de obîrșie populară. Căci, orice s’ar zice, caracterele nu

Y
pică de sus, ci se înalță de jos. O asemenea magistratură va

AR
trebui să fie însă și bine plătită. Nu cred să mă depărtez de
adevăr spunînd că scara onorariilor magistraturei de mîine va

R
trebui să înceapă cu nouă mii de lei, înăițîndu-se treptat pînă

LIB
Ia treizeci de mii de lei, pe an.
„într’o societate pe drum de preschimbare, ca ori-ce socie­
tate capitalistă, asigurarea din belșug a vieței de toate zilele,

ITY
rămîne cea mai bună chezășie a nepărtinirei judecătorului.
„Numai o astfel de reformă adîncă a magistraturei romî-
nești, va putea înlesni lovitura ce trebue dată „marilor propri­
S
etar^ ai avocaturei. Cu chipul acesta, apărătorii minciunei, fal­
ER

surilor, necinstei și exploatărei trufașe a celor umiliți, baronii

politicei, — sînt azi aproape o sută — cari își tae venituri dela
NIV

50—300.000 lei pe an, mulțumită magistraturei incapabile și

complice care ne judecă, vor fi coborîți la adevărata lor valoare.
„Sub regimul constituțional în ființă, judecătorul tremură
LU

pe scaunul său, sub ochii „marelui* avocat, ca păsărea pe cracă

sub adierea vîntului.
RA

„Teama de a fi măturat, mutat și mai ales de a nil fi

înaintat, îl împinge să încline balanța dreptăței numai după
NT

voia acestei avocaturi nesățioase. Iar împricinatul, care’și dă

seama de starea lucrurilor, aleargă, nu după avocatul cel mai
cinstit și mai adine cunoscător al legilor, ci după cel mai șiret
CE

și mai cu vază, după cel ce ține în palmă soarta magistraților.

Starea de plîns, în toate privințele, a magistraturei noastre, nu
I/

mai încape îndoială în această privință, explică goana nebună

după avocatul politician. Lipsa ei de inamovibilitate reală și
AS

onorariile de rîs, îngădue „marelui* avocat să-și tae venituri

scandaloase, scutite de ori ce dări către stat. Apărătorii incen­
UI

diatorilor pe atît de dovediți pe cît ae sus puși, ai provocato­

rilor de avorturi buni platnici; secătuitorii clasei țărănești în
BC

procesele cu statul ori cu societățile particulare, în ale căror

consilii de administrație, gras plăt ți, mișună ; complicii guver­
nelor prigonitoare ; ale democraților sinceri ai țârei ; într’un
cuvînt, proteguitorii tuturor criminalilor născuți sub steaua po­
liticei și a averei, „marii* avocați, pot da, astfel, frîu lăcomiei
lor fără margini.
„De aceea, singură ridicarea magistraturei romînești din
ăngenunchiarea ei modernă înaintea politicei, întreținută a că-
 FACLA 537

pitalului, va putea face ca încrederea in dreptate să încolțească

din nou în inima cetățenilor țării*.
Adăogați la aceste rînduri învechite și uitate isprava ono­
rabilei noastre magistraturi în afacerea tramvaelor, priviți-o cum
fățiș, despoaie obștea comunei București în folosul bandei Bră-
tieniste jefuitoare și fără saț,— și tabloul va fi complect.
Gînd o instituție — baza tuturor a ajuns în așa hal, se­

Y
curea va trebui înfiptă în ea adînc și cît mai grabnic.

RAR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA

Magistratura
NT

Problema gravă a lipsei totale de justiție într’o țară încăpută pe

mina celei mai venale și celei mai impudice magistraturi din cite or
CE

fi existînd în lume, a fost pusă în.toată întregimea ei sub lumina

crudă a dezbaterilor și hotarîrilor pronunțate în procesul scandalos
al societăței de tramvae. Mulți cunoșteau putregaiul magistraturei
I/

noastre. Foarte mulți știau cîtă turpitudine, cite vînzări, cîîe ignomi­
nii cloceau la adăpostul fațadei respectabile a Justiției. Nimeni din
AS

cei inițiați în misterele tabernaclurilor de gheșefturi și traficuri ridi­

cate în incinta tribunalelor, nu-și făceau iluzii asupra integrităței ma­
gistraturei. Dar iarăși nimeni nu îndrăznea să ridice un colț al vălului
UI

care acoperea nuditatea cangrenată și hidoasă a magistratului romîn.

Din interes unii, din teamă alții, din lașitate mai toți, avocați și
BC

justițiabili oameni politici și simpli cetățeni, se fereau să se atingă

de legenda justiției imparțiale și cu formule ipocrite slăveau tare
ceeace disprețuiau și batjocureau în umbră.
Marele merit al procesului tramvaelor în fața istoriei nu va fi
nici demascarea politicei de jaf a oligarhiei liberale, nici înfierarea
definitivă a camorei brătieniste, nici divulgai ea numelui regelui Ca­
rol ca acționar al unei întreprinderi de speculă și de hoție a averii
publice, ci descoperirea desăvîrșită, în lumina zilei, a unei magistra­
turi vîndute și coruptă pînă în măduva oaselor.
Nu mai avem justiție în tribunalele, în curțile de apel și de ca-
538 FACLA

sație la barele prefăcute in tarabe de mezat, nu mai avem judecători

ci unelte mizerabile ale intereselor de partid, iată realitatea, iată stri­
gătul caie ridică din conștiința unei lumi pălmuite de sentințele
magistraturii lui Bagdat.
Ce înseamnă, ce poate să însemne convingerea această sădită
adînc de acum înainte în sufletul mulțimei, vor înțelege-o odată și o-
dată cei cari au terfelit justiția, cei care au îngenuchiat’o și au înhă-
mat’o la tramvaiul intereselor și speculațiilor lor desfrînate.
. Cît timp în inima poporului nvjea ca o rază de lumină sub ce­
nușa tuturor dezamăgirilor, încrederea în justiție, stăpînitorii mai pu­
teau să spere în supunerea și în resemnarea lui. Cît timp suprema

Y
speranță a omului era leg'ită de cuvîntul nepărtinitor al judecătorului,

AR
cit timp de-asupra împilărilor și nedreptăților trecătoare sta scrisă li­
tera legei, anaihia putea să pară o crimă și spiritul de răsvrătire un
atentat înpotriva existenței statului.

R
Dar acum !

LIB
In cine să mai aibă omul încredere, de cuvîntul cui să mai as­
culte, în fața cărei puteri să se mai închine, dacă justiția e o minciu­
nă și slujbașii ei vînzători, traficanți și sperjuri.
Cînd muncitorul era ridicat pe sus în puterea nopții, închis în

ITY
beciurile poliției, îi jurat, bătut și torturat, revolta dreaptă a muncito^
ruiui nu-i ridica brațul răsbunător: pentru că in sufletul lui obscur de
vecinie prigonit licărea speranța infinită în puterea justiției.
S
Cînd militarul era brutalizat de șefii lui, cînd țăranul își vedea
ER
hotarele șforif lui de pămînt încălcate de boier, cînd toți cei mici și
asupriți vedeau cum toate forțile societățătei se uneau și se înțe­
legeau împotriva lor ca să-i umilească și să-i despoaie, nici unul nu ri­
NIV

dica brațul în aer ca să și facă singur dreptate fiindcă în inimele tutor

nedreptăților acestora, dorința îrîcre lerea în justiție.
Justiția ! Iată cuvîntul magic care adormea toate revoltele care
mîngîia toate durerile.
LU

Totul putea să fie putred în jurul nostru. Biserica putea să fie

un putregai de sus și pină jos; armata putea să samene în jurul ei
numai mizerie și Fuine; școala putea să fie o parodie, constituția o
RA

ficțiune, clasa stăpînitoare o bandă crîncenă de exploatare, închideam

ochii bucuros asupra tuturor cangrenelor sociale pentrucă, supremă
speranță și nebunie supremă, credeam în sufletele noastre că ne ră-
NT

mînea justiția.
Și iată, am văzut și noi fața acestei justiții.
La lumina procesului tramvaelor ne-atn trezit în brațele ei ase­
CE

menea bărbatului care după o noapte de iluzii și de iubire, s’a deștept

lat dimineața în patul unei prostituate.
Sub sulimanul crăpat din toate părțile am văzut fala ei devo­
I/

rată de boale și corpul gol al magistraturi i, vîndut tuturora, mâncat

de șancăre monstruoase.
AS

Lux.
UI
BC
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y

Dușmanii dreptăței
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 4* A C L A

Justiția de clasă

Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

I. T. Bangherereanu Th. V. Ficșinescu

RA

Două victime ale justiței de clasă.

Două din sutele, din miile de victime pe cari justiția de clasă le
face în fiecare an printre cei mici, printre cei umiliți, printre cei lip­
NT

siți de apărare.
Suflete curate, idealiști, urmînd unei porniri nobile și generoase
CE

de a duce un pic de lumină în bezna neagră a satelor, Banghereanu

și Fcișinescu s’au dus la țară încercînd să lămurească pe țărani a-
supra drepturilor pe cari le au și să-i organizeze politicește. Singura
I/

carte subversivă de care s’au servit în acest apostolat, a fost Constituția.

AS

Ei bine, clasa stapînitoare, clasa proprietarilor și arendașilor,

clasa oliigarhilor și a tuturor acelora cari exploatează ignoranți și a-
UI

brutizarea țăranului, s’a sculat ca un singur on? și a silit guvernul li­

beral să ia măsuri împotriva acestei tentative de luminare a robilor
pămîntului. Iar jnstiția de clasă, veșnic tărătoare și plecată în fața
BC

celor ce o plătește a executat ordinul lui Ferichide. Ficșinescu și

Banghereanu au fost condamnați ca excroci.
Nu s’a găsit printre rîndurile judecătorilor noștri o singură con­
știință dreaptă, un singur suflet cinstit, un singur magistrat integru
care să respingă porunca ce i s’a dat, să-și svîrle roba de pe el și să
strige :
— Asta e o mișelie !
Au dovedit cu toții încă odată că au suflete de feciori boerești.
 CARIRRA

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

— Copilul nostru e crud, prost și leneș... o să facem dintr'în&ul

m magistrat...
 racla
ABUL ai 8-1» L* I
14 IOLIE
1912

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 o

Y
AR
Manifestațiile studențești

R
Prezidentul „centrului studențesc" d. P. Cancel a trimes

LIB
Rectorului revocat o adresă de simpatie în care declară că
„întreaga studențime regretă de a fi lipsită de rectorul ce*’i

ITY
trebuia".
Fără îndoială că gestul d-lui Cancel a avut un puternic
răsunet în inima domnului Bogdan care—fără a mai cerceta
S
din ce cauză — e astăzi un învins. Și învinșii au nevoie de cît
ER
mai multe mîngîeri și de oricite îmbărbătări. Și e o mîngîere
și o îmbărbătare —cînd îți aduci aminte că Napoleon n’a fost
NIV

urmat la Sf. Elena deed de un general — să vezi că pe tine

— gonit din fruntea Universității — te urmează „simpatiile în-
iregei studențimi".
LU

Numai că gestul prezidentului centrului studențesc își are

cîntecul lui. D-l Cancel e student la litere și anume tocmai la
secția istorică unde profesează d-l Bogdan.
RA

Dacă prezidentul „centrului" ar fi fost un student la me­

dicină, unde stăpîuește d-rul Toma lonescu fiți siguri că d-l
NT

Bogdan se alegea cu o înjurătură de mamă, iar nu cu regrete

și asigurări de simpatie.
CE

In asemenea împrejurări adresa către fostul rector n’are

mai multă valoare decît telegramele de mulțumire pe cari le
expedia Tache Gaorgescu și agenții dela corporații ministrului
I/

Nenițescu, cînd acesta depusese în parlament proectul legei

meseriilor.
AS

Și de altfel aceiaș valoare au toate manifestațiile — de

simpatie sau de ostilitate ale studenților noștri.
UI

♦*♦
BC

Maxim Gorki vorbește într’o nuvelă despre un om căruia

Dumnezeu — în urma rugăminților sale — ia zmuls din suflet
tot ceiace credea el că e stricător acolo, toate dorințele, toate
patimile, toate impulsiunile. Dar ceiace a rămas în urmă nu
mai era un om, ci o otreapă netrebnică tocmai fiindcă nu mai
avea ceiace face farmecul și tortura existenței noastre, defectele
și calitățile vieței, tot ceiace e mare fiindcă e omenesc în noi.
De acest om ciudat, fără dorințe și fără simțire, mi-aduc
aminte ori decîte ori aud vorbindu-se despre studenții noștri,
•cari ca și el nu sînt capabili nici de ură, nici de simpatie.
Ei nu urăsc fiindcă nu știu să iubească și nu iubesc
 FACLA 343

fiindcă și au zmuls din suflete în anii de universitate — tot

ceiace se cutremură acolo cînd te năvălește dorul, bucuria,
dragostea, ura sau revolta.
Cu o răbdare sălbatecă, în fiecare clipă își zmulge stu­
dentul romîn.in lungii ani de Universitate fâșii din propriu-’i
suflet, numai pentru a nu mai simți nici ură contra unei al­

Y
cătuiri sociale stupide și nedrepte, nici revoltă contra unei

AR
clase stăpînitoare desfrînate și hrăpărețe, nici milă pentru pă­
rinții săi batjocoriți și bălăciți în întuneric, nici seîrbă pentru

R
viața păcătoasă pe care el însuși e silit să o suporte.
Se zice că pentiu a deveni fakir trebue să te obișnuești

LIB
a-ți toci sensibilitatea culcîndu te cu pielea goală pe vîrfurile
cuelor ascuțite. Pentru a se putea înfrupta mai tîrziu din bu­
nurile stăpîuitorilor, studentul lămîn se obișnuiește să-și vîre

ITY
în propriu-i suflet cangea cu care zmulge de acolo tot ce l-ar
mai putea face să se entuziasmeze, să se revolte, să iubească
S
sau să urască.-
ER
Să începi ca agent secret, ca întreținut al prostituatelor sau
ca vaiet de casă al unui politician, să îmbraci apoi tunica de
comisar sau roba de magistrat care-’și dă sentința nu cercetînd
NIV

unde e dreptatea, ci care e greutatea politică a împricinatului,

pentru a ajunge la urmă deputat sau profesor universitar, e asta
LU

o viață tragică pe care numai intelectualul romîn o trăește și

înțelegeți că orice gest spontaneu de ură, de revoltă sau de
simpatie ar fi o lovitură de ghiulea care ar sparge toată cons­
RA

trucția ridicată cu atîta trudă și mai ales cu atîta umilire.

Și atunci cum ați mai putea crede că studenții noștri ar
NT

putea să manifesteze pentru un om sau pentru o ideie ?

** *
CE

Manifestațiile studențești... Au spontaneitatea, frumusețea

și nebunia tinereței, sînt impresionante prin sinceritate și înăl­
țătoare prin avînt. Dar nu la noi, nu în țara sclavilor fără nă­
I/

dejde, nu în țara în care fiecare ascunde o inimă de lacheu și

AS

un suflet de vînzare...
V’aduceți aminte de marea grevă de acum doi ani din
Suedia. O sută cincizeci de studenți cari își făceau stagiul în
UI

armată, trimiși contra greviștilor, au azvîrlit steagul național

în care vedeau un simbol de apăsare și de nedreptate și la
BC

fluturarea flamurei roșii au trecut de partea greviștilor into-

nînd cu glas tînăr, cîntecul muncei și al revoltei...
Și tot acolo acum de curînd — două mii de studenți plîn-
geau cu lacrimi adevărate la mormîntul lui August Strindberg,
al cărui corp neînsuflețit îl transportaseră pe brațe, îmbrăcați
în bluze de lucrători.
Și, dacă vreți, și un exemplu de altă natură, Un an întreg
n’a mai putut să-’și ție cursul de istorie profesorul Thalamas
dela Sorbona tiindcă într’p prelegere a ridiculizat origina divină
a Jeanei D’Arc.
 344 FACLA

O mie de studenți francezi se postau în fiecare zi pe co­

ridoarele Universităței și așteptau sosirea profesorului care li se
părea lor că le insultase orgoliul național.
Era o nebunie — fără îndoială — un motiv care pe noi ne
face să zîmbim, dar în discutarea și contestarea naturei divine
a aceleia pe care francezii s’au obișnuit s-o considere ca pe
salvatoarea lor trimisă de sus, — tinerii studenți au văzut o

Y
profanare a sentimentului lor de venerație pentru un trecut

AR
glorios și au răzbunat cu toată impetuozitatea tinereței această
profanare.
Dar la noi... Acum trei ani, în urma unui gest brutal al

R
d-Iui Haret, pe atunci ministru al instrucției publice —d-1 Titu

LIB
Maiorescu — profesor dela înființarea Universităței noastre — de­
misionează dela catedra de filosofie. — Credeți că s’a ridicat din
rîndurile studenților un glas de protestare contra felului cum

ITY
se purtase ministrul cu un profesor care era — orice s’ar zice —
un fel de număr de atracție în universitatea noastră?
S
Nici unul ! A, ba da. Conservatorii bazîndu se pe popula­
ER
ritatea de care se bucura d l Maiorescu printre studenți, au cre­
zut că pot provoca agitații pe această chestie. D-rul Mendonidi
a fost însărcinat să instrumenteze printre studenți.
NIV

Iata-1 pe d rul Mendonidi într’o seară friguroasă de iarnă

în mijlocul unui grup de vre-o douăzeci de studenți întro ca­
LU

meră a berăriei Cooperative. D rul Mendonidi începu grav de

tot. Se înduioșia amintind vremea cînd și d-sa era student și
cînd deși chemat la disecțiile făcu tăței de medicină — fugea
RA

totuș și se ghemuia cu mare greutate într’un colț în sala fa-

cultăței de litere pentru a asculta prelegerile d-lui Maiorescu
NT

asupra istoriei filosofici. *

„Astăzi, domnilor, deși aproape bătrîn și tot nu pot să nu mă
strecor din cînd în cînd în sala universitară pentru a asculta
CE

conferințele „maistrului*4.
Și foarte patetic d rul Mendonidi se adresă celor prezenți :
I/

„Și de-acum nu vom mai putea să-’l ascultăm nici odată,

„fiindcă sectarul Haret l-a jignit în demnitatea sa și l-a silit
AS

„să plece din Universitate. Și puteți d-voastră să nu vă revol­

tați, să nu încercați totul pentru a da deplină satisfacție celui
UI

„mai mare profesor al nostru?44.

Dar studenții noștri rămaseră tăcuți și nemișcați. După o
BC

clipă foarte liniștiți ei întrebară în șoaptă : „Cit dați ca să fa-

cern o întrunire de protestare?44. Și a trebuit ca d-rul Mendo­
nidi să mai comande trei curcani pe varză și un butoi cu bere
pînă să cadă la învoială cu entuziaștii studenți : cîte-un palton
și doi poli de om pentru cei ce vor lua cuvîntul la întrunire
sau vor lucra pentru reușita ei. Dar la Dacia, în seara întru-
nirei, cei din sală văzîndu’i pe,cei de pe scenă îmbrăcați în
paltoane noui, mirosiră cum stă afacerea și zădărniciră întru- t
nirea, căci înțelegeți că dacă dăduse oratorilor, doctorul Men-
doni li nu putea da și auditorilor cîte-un palton și cîte doi po
 FACLA 345

Dar cele mai nostime manifestații se fac pentru profesorul

Nae Bazilescu de la facultatea de drept.
D l Bazilescu era, pe la începutul carierei sale spaima stu­
denților. Era dintre profesorii cari nu vor să se convingă de
ce știu studenții, ci vor să le arate acestora că găsesc și între­
bări la cari nu se poate răspunde. Și studenții nu răspundeau,
iar d-1 Bazilescu îi respingea regulat de la examen.

Y
Asta a durat pînă acum vre-o zece ani cînd „Adevărul*4

AR
ducea o campanie violentă contra d-lui Bazilescu
Un student propune atunci, într’un ajun de examen, să
facă o manifestație zgomotoasă contra „Adevărului44.

R
Și manifestația s’a înjghebat repede. Strigăte, înjurături,

LIB
cîteva geamuri sparte ia „Adevărul* și grupul de studenți cîn-
tînd „Deșteaptă-te romîne*4 s’a îndreptat către casa profesorului.
Aci, un student a ținut o cuvîntare „țintuind la stîlpul

ITY
imfamieiu ziarul „intereselor streine*4 și ridicind în slavă pe d.
Bazilescu „economistul patriot care a știut să puie în valoare
S
bogățiile naționale*4.... Profesorul foarte emoționat a mulțumit
ER
studenților și.... i-a trecut pe toți la examenul de a doua zi.
De atunci la fiecare seziune de examen, programul se repetă.
Manifestația la „Adevărul*4 și examenul la d-1 Bazilescu erau
NIV

st rin s legate.
Cîți-va studenți interveneau cu o săptămînă înainte de exa­
LU

men la „ Adevărulse rugau să scrie ceva contra d-lui Bazdescu,

fie măcar și numai un rînd de informație și după ce vreun re­
dactor plictisit de atîtea inzistențe, publica vre-un articol în care
RA

era’ vorba de profesorul de economie politică, aceiași studenți

cari interveniseră pentru a apare articolul, își adunau colegii și
NT

începeau să strige în piața Sărindar: „Jos Adevărul** „jos ca­

lomniatorul profesorului Bazilescu 1“ apoi în sunetele aceluiaș
„Deșteaptă-te romîne !** ajungeau la Bucureștii-Noi, unde un
CE

student recita iarăș discursul pe care îl ținuse un altul la se-

ziunea precedentă, cu acelaș „economist care a știut să pună în
I/

valoare bogăția națională**. Și tot așa de emoționat ca și întîia

oară d-1 Bazilescu mulțumia și-îi trecea la examen. Astfel se
AS

transmite de zece ani din serie în serie printre studenți, ca un

talisman, discursul de slăvire al profesorului de economie po­
UI

litică și el aduce totdeauna aceleași rezultate sigure.

De vre-o doi ani nu se mai manifestează la „Adevărul**,
BC

dar discursul se ține totuș, fără nici o schimbare, la un ban­

chet pe care studenții îl oferă înainte de examen profesorului
lor, dar care e plătit de regulă de acesta.

Iată de ce manifestația prezidentului „centrului studențesc"

care asigura pe d-1 Bogdan de simpatia întregei studențimi nu
trebue să ne facă de cît să zîmbim căci îi cunoaștem tîlcul. E
manifestația pe care o face agentul electoral la șeful de culoare
după o noapte de beție plătită din fondurile partidului.
Anatem a
 Y
RAR
LIB
ITY
Brutalitatea liberală
S
ER
NIV

Cei din privințele băncilor și creditelor s’au năpustit asupra d-lur

G. Grigorovici, care, deși „strein* și-a permis să vorbească la congre­
sul socialist din București.
LU

Streinul acesta e romîn, el face parte dintr’o veche familie ro-

mînească cu ramificații în Bucovina și în Romînia. Mai mult, streinul
acesta, ca deputat în parlamentul vienez, este singurul care, de șease
RA

ani încoace, și-a ridicat glasul, în acei parlament, întru apărarea in­
tereselor romînești.
NT

Ceilalți deputați romîni, minați de considerații politice, au tăcut

și cînd a fost expulzat d. larga, și cînd armata a măcelărit pe alegă­
CE

torii romîni din Ungaria, și cînd ministrul Weiskirchner a rostit cu­

vinte jignitoare la adresa Romîiiiei. Grigorovici a vorbit în toate aceste
ocazii, și în multe altele. Așa, Grigorovici a cerut scăderea tarifelor
I/

poștale pentru imprimatele din Romînia, pentru ca cultura romînă să-

poată pătrunde mai ușor în Bucovina. Grigorovici a protestat în par­
AS

lament în contra jafului făcut de nemți și de ruteni în dauna fondului

religionar romînesc. Grigorovici a cerut și obținut ca funcționarii ro­
UI

mîni din Bucovina să se poată bucura de sărbătorile romînești, pe

cînd ordinul de sus era să fie asimilați, în această privință cu cato­
BC

licii, Grigorovici a înfierat în parlament mizeriile ce se făceau la gra­

niță de către funcționarii unguri agricultorilor romîni cari exportează
în Austria. Grigorovici a denunțat din vreme pungășiile ce se făceau
la casa centrală a băncilor populare romîne din Bucovina și dacă el
ar fi fost ascultat, băncile nu ajungeau la faliment, cum, din neferi­
cire au trebuit să ajungă.
In sfîrșit, Grigorovici a fost singurul care a interpelat în reichs-
ralul din Viena în limba romînească, stabilind astfel un principiu su~
 FACLA 547

perior: acela că limba romînească este egal îndreptățită și are drep­

tul să fie recunoscută în mod oficial.
Iată cine este „streinul1* căruia „patrioții" romîni îi tăgăduiesc
dreptul de a vorbi în Romînia.
Dar nu ne surprinde lipsa de patriotism a liberalilor. Știm doară
că ei sînt o bandă de acaparatori absolut incapabili de un sentiment

Y
curat. Ceeace ne surprinde este că evenimentele nu i-au învățat încă

AR
minte, așa că nu încearcă să-și ascundă instinctele brutale,
Liberalii s’au făcat odioși prin brutalitatea lor. Sub ultima lor

R
guvernare s’au dedat la un desfrîu de teroare : bătăi, torturi expul­

LIB
zări, tot ce putea porni din niște sufiete de bandiți s’a revărsat asu*
pra țării ca o epidemie seceratoare. Și au fost pedepsiți, căci nu e
om cinstit în țara asta care să nu-i privească cu cel mai profund

ITY
dezgust.
Ei bine, răutatea lor de fiară nu s’a potolit. Primul lor gînd
cînd l’au văzut pe Grigorovici a fost să ceară expulzarea lui. Nici
S
vorbă, d. Grigorovici n’ar fi ajuns să treacă granița dacă liberalii ar
ER
fi fost la putere.
Și mai au pretenția că sînt oameni? Oameni pot fi numiți în
NIV

secolul acesta, niște indivizi cari nu cunosc altă putere decît a banu­
lui, și a pumnului, cari nu știu decît să fure și să bată ?
Istoria va vorbi cu oroare de vremea în care asemenea indi­
LU

vizi au putut avea cele mai înalte sutații în stat.

RA
NT
CE

Reacționarii la pîndă
I/
AS

Spectacolul dat de presa partidului poreclit liberal, în opo­

UI

ziție, nu are, cred, seamăn în analele nici unei prese. Urmăresc

— mi-e rușine s’o spun — zilnic foile dinastiei cointeresate, ci­
BC

tesc—sînt sigur că această destăinuire mă va compromite de­

finitiv în ochii cititorilor — pînă și proza anonimă a lui Ion
Nădejde, de vre-o lună încoace.
Ei bine, n’am văzut niciodată, nicăeri, atîta decădere, atîta
imoralitate, atîta reacredință, atîta abjecțiune, atîta reacționa­
rism, ca în foile partidului „democrației romîne“, vorba d-lui
Stere. In nici o presă, nu veți vedea gazetari îndeplinind josnica
meserie de delatori, de spioni polițienești, de agenți provocatori,
cu atîta brio. Nicăeri nu veți vedea presa unui partid, oricît ar
fi el de reacționar și de decăzut, azmuțind guvernul, parchetul,
autoritățile acupra clasei muncitoare organizate. Aceasta numai
548 FACLA

în presa brătienistă, în presa companiei de trădători, de ariviști

și de netoți: Nădejde-Banu-Locusteanu, numai în Voinfa și în
Viitorul vă va fi dat a o întîlni.
Deschideți fițuicele inspirate de Panaitescu, dela 1 Iulie în­
coace. Veți găsi cincisprezece articole cu titluri, cu calificări,
cu afirmări ca acestea: „Anarhia se întinde../* ; „Jos robii strei­

Y
nilor!“ (e vorba de sindicaliști); „tricolorul național contra

AR
steagului roșu“ (tricolorul național e, ci-că, otreapa lor muiată
în sîngele a 11.000 de țărani); „ministerul de interne ocrotește

R
pe anarhiști* (e vorba de partidul social-democrat); „hotărîrile

LIB
extreme anarhisto-revoluționare votate de congresul zis social­
democrat* ; „curentele periculoase și doctrinele anarhice se răs­
față în proza ziarelor partidului sindicalisto-anarhist“,— și așa

ITY
mai departe pe coloane întregi scrise zilnic de sincera și com­
petenta înt’ale anarhismului pană a bietului loină. Adăugați la
acestea că nu e zi în care să nu fie semnalat parchetului și po­
S
liției cutare articol apărut în presa ostilă Brătienilor și lui Pa­
ER

naitescu, cutare critică adusă armatei de un ofițer în rezervă.

Nu perdeți din vedere nici campaniile duse de Viitorul cu tăm-
NIV

bălău și cu facsimile de documente dovedite falsificate, în po­

triva adversarilor politici; Rețineți însiîrșit declarația că: „le­
galitatea a ajuns o ficțiune* și că „pentru revenirea la o stare
LU

firească, în care legea să fie lege, (ca sub ultima ocîrmuire

brătienistă, de sigur), în care respectul binelui public să fie în­
tronat (ca sub primariatul tramvaelor lui Vintilă, bine înțeles);
RA

în care muncitorimea „să nu mai fie lăsată pradă propagandei

sindicaliste*,Viitorul cere plecarea conservatorilor dela cîrmă
NT

ca să le ia locul liberalii, — și veți ști de mai înainte ce ne

așteaptă în ceasul revenirei Brătienilor la putere.
CE

După scrisele presei lor, în opoziție, puteți întrezări ce

va fi cînd partidul gheșeftului, spionajului și al reacțiunei des-
frînate va ajunge iar stăpîn pe țară. Puteți bănui ce se va alege
I/

de ce bruma de democrație mai avem, de garanțiile constituțio­

AS

nale, de dreptul de asociație al clasei muncitoare în deosebi.

Venirea liberalilor la cîrmă va coincide cu reînturnarea te-
UI

roarei, a spionajului abject, a atentatelor polițiste, a prigoniri­

lor sălbatece, a brutalității, a măcelurilor și a crimei.
Presa crescută pe gunoiul partidului fără program, fără
BC

ideal, istovit de gheșefturi și de lipsă de talente, prevestește țării

năpasta ce va cădea asupră-i cu revenirea liberalilor la cîrmă.
Poate că ne înșelăm, dar în ziua acea apărarea libertăților
publice cu mîna înarmată contra hordei liberale va fi întîia
datorie cetățenească.
Justus
 FACLA

înțelepciunea Regelui Carol I, pe care o popularizează

Carmen Sylva cu un zel fervent, se dovedește, la o cercetare cri­
tică nepărtinitoare, a ni fi în fond alta decît un simț de dis-

Y
cernare mai fin, pus în serviciul unor interese vădit personale.
Regele Carol I are un egoism foarte ascuțit și, din pricina acea­

AR
sta, întreaga-i fire s’a închegat cu vremea astfel incit se în­
dreaptă aproape numai spre căutare de foloase și, implicit, spre

R
înlăturarea piedicelor și a neplăcerilor cari stau în calea pro­

LIB
fiturilor dorite.
Nota aceasta domlnintă a augustului suflet hohenzoller-
nian, face ca puținii socidiști-repubiicani cari, din motive de

ITY
oportunitate lesne de înțdes, sînt... monarchiști, să fie mereu în-
tr’o situațiune grea. Regee Carol le face viața amară. Ori de
cite ori adepții aceștia pradoxali ai regalității arată că sînt
S
— forțat și vremelnic — centru instituțiunea de care uzează
ER

Carol I în chipul știut, pt motivul că războiul coteriilor, într’o

eventuală republică romînască, pentru ca d. Ionel Brătianu,
NIV

d. Take lonescu sau d. Niolae Filipescu să ajungă la preși-

denție, ar duce țara de rîp, ori de cîte ori sprijinitorii aceștia
ai Tronului se lansează în considerente de asemenea natură,
LU

li se răspunde prin cile o iptă de-a regelui eare-i face să re­

grete că nu sînt intransigeri în principiile lor republicane. La
RA

obiecțiunea că sub republic poporul ar fi sfîșiat de lupte in­

testine pentru șefie și că poticianii noștri, cărora ambițiunile
cele mai nebunești le ar fi ermise, ar da foc țării pentru a
NT

ajunge cît mai sus, observabil faptelor lui Carol I se opun, a-

rătînd că înțeleptul nostru sveran este el cel mai mare poli­
CE

tician și că nimeni n’a desvttat mai bine pornirile politicia­

niste ale conducătorilor noșb ca dînsul.
Aceștia din urmă au, făî îndoială, dreptate. Și dacă mai
I/

era nevoe de argumente con ngătoare în sensul acesta, apoi

AS

„gestul14 Regelui față de d. lega, furnisează unul care este ca

o sentință definitiva în mater. Să ne explicăm.
UI

Regele Carol I, om pruent, a găsit cu cale să iasă față

de d. lorga din rezerva sa ohinuită și să trimeată pe prin­
cipii Caro! și Elisabeta la imgurarea cursuiilor de vară ale
BC

școalei deschise de d. lorga la ălenii de Munte. întrebarea este :

dece a făcut-o? Să fi fost oarelin stimași considerațiune pen­
tru d. lorga? Sau fiindcă aprobideile naționaliste ale acestuia?
Desigur că nici pentru un moți nici pentru celalt. Regele Carol I
nu poate avea considerație penă d. lorga și cu atît mai puțin
să’i aprobe politica. Cine a uritrit viața Regelui își dă seama
că omul acesta, care este un n de guvernămînt în înțelesul
burghezesc și reacționar al cantului, adică un om care știe
ce se poaie și ce nu, nu poate ista ideologia turbure, obscură
 550 FACLA

și prostească, nepricepută și demagogică a apostolului dela Vă­

lenii de Munte. O lire dezordonată ca sceea a d-lui lorga, Iu-
crînd numai după impulsuri și senzații capricioase, potrivit
unui temperament de femee isterică, nu poate fi pe placul Re­
gelui, care este un calculator și un coitabil.
Carol I nu este naționalist și nu admiră pe d. lorga. El
știe bine că naționalismul de nuanță iorgo-cuzistă nu este o
doctrină politică, ci un instinct și, <a atare, fără îndoială, îl

Y
abhoră. El mai știe că d. lorga este, ja înțelegere de oameni și

AR
lucruri, o mare nulitate umflată de crgoliu și, cu toate acestea,
i-a trimes la Vălenii de Munte, în senn de omagiu și admira-

R
țiune, pe princiarii lui nepoți.

LIB
Incăodată .* dece ?
Motivul este simplu. Regele a voi să se puie binepelîngă
d. lorga. I s’a părut, bătrînului depefron, că d. lorga, cu toate

ITY
cusururile lui sau poate tocmai din picina cusururilor sale, re­
prezintă un curent în țara aceasta, rprezintă o mișcare cu po­
sibilități de creștere. D. lorga e un »m care se agită mult. El
S
vorbește mult și scrie și mai mult, și spune cuvîntul în toate
ER

chestiunile și dă directive în toate ensurile. Are ca partizani

cîțiva studenți, cîteva odăi de cetire pe d. A. C. Cuza și, pen­
NIV

tru a dâ tuturor acestor posesiuni o aparență de fast și de

putere, le-a grupat într’un partid. le atunci este și șef de par­
tid.
LU

Toate acestea impun Majestățî Sale. El’și zice, om soco­

tit cum e, că este în interesul lui șal Dinastiei sale ca d. lorga
să figureze în registrele sale politic Căci nu se știe ce se poate
RA

întîmpla !...
D. lorga avea pînă în anii <n urmă, față de Coroană, o
NT

atitudine rezervată — o rezervă 1 care se deslușea oarecare

pică și necaz. Palatul îl neglija. In colțul lui, el dedea sfaturi
CE

supărăcioase și critică Regina și asa Regală. Casa Regală îi se

părea internațională, — iar Carirn Sylva o scriitoare care nu
merită, din cauza părerilor ei ismopolite, să colaboreze la
I/

„Semănătorul* naționalismului icgist. Ne aducem aminte de

AS

unele articole scrise în „Neami Romînesc*, în cari d. lorga

dădea Reginei lecțiuni înțepate < naționalism.
UI

Acuma, lucrurile s’au schi nat. Regele îl măgulește pe d.

lorga, fiindcă îi presupune un oa^care ascedent asupra opiniei
publice, iar d. lorga înoată în fecire, Sncîntat că ceva din ra­
BC

zele grației regale s’a pironit asira lui și că aceasta îl face să

crească și mai mult în vază și î putere Afacerea, după păre­
rea tovărășiei, este bună pentrumbele părți și de aceea înțe­
legerea a devenit o idilă.
Cititorii noștri vor pricepacum dece Regele Carol I face
viața amara micului grup al replicanilor... monarhiști și dece,
cu toată bunăvoința, aceștia r pot, moralmente, să-l susție.
Em. Argln
 FACLA 551

Hotărît: 1907 nu ne-a învățat nimic. Nu vrem să învățăm

nimic din înspăimîntătoarea dramă. Țărănimea, liniștită cu tunul,
continuă a fi batjocorită, jupuită, scoasă de sub legi, provocată.
Eri la Rucăr, azi la cîțiva kilometri de București, la Jilava,

Y
țărănimea e fățiș înbrîncită la răscoală.

AR
Faptele sînt știute, și oricît ar fi torturați sătenii, ele vor
rămîne așa cum le-a deslușit ancheta presei independente la fața

R
locului. Un căpitan ia cîteva camere cu chirie dela o femee vă­

LIB
duvă din Jilava, pentru ca apoi să pună stăpînire pe întreaga-i
casă, să-i transforme două încăperi ^de locuit în grajd, fiindcă
viteazul ofițer pe lîngă slujba armelor se îndeletnicește și cu no­

ITY
bila meserie de laptagiu. Și cum unde sînt galoane trebue să
fie și jaf, căpitanul Popea, prin ordonanțele sale, fură lemnele,
finul, ouăle, găinile, întreg avutul bietei femei. Dealtminteri,
S
întreg satul Jilava e prada galonaților dela fort.
ER
Femeia Ioana Nedelciu, scoasă din răbdări, roagă lăcră-
mînd pe stăpînul ei—căci stăpîn îi era acum căpitanul Popea—
NIV

să n’o sărăcească. Nobilul ofițer o înjură, o lovește, o calcă

cu cișmele. Copiii sar să o scape. Căpitanul belicos îi urmărește,
trăgînd cu revolverul asupră-le. La auzul detunăturilor, vecinii
LU

dau năvală să vadă ce s’a întîmplat. Legenda „rebeliunei“ dela

Jilava e creată !
De atunci, cu toate protestările presei, cu toată evidența
RA

faptelor, cu toate dovezile că marele vinovat, că singurul vinovat

e căpitanul Popea, urgia jandarmilor, a poliției, a parchetului
NT

chiar, s’a dezlănțuit brutală, sălbatecă, nemiloasă asupra comunei

Jilava. Jandarmii denunță, arestează și bat, poliția schingiuește
CE

în beciuri, judecătorul de instrucție — da, d-lor, unul din jude­

cătorii de instrucție din București bate pe martori, în cabinetul
său, pînă la sînge, ca cea din urmă brută ! întregul sat e adus
I/

acum în toiul secerișului, pe echipe, la București, ca să fie schin­

giuit, ca în 1907.
AS

In fața acestui scandal, e de datoria țării să se ridice în”

tr’o singură protestare. E de datoria baroului și a presei demnă
UI

de acest nume, să ceară ca neghiobii și criminalii cari dezono­

rează magistratura noastră—dacă mai poate fi dezonorată această
BC

instituție în urma afacerii tramvaelor—să fie goniți de pe scau­

nele lor de judecători și tîrîți în fața opiniei publice ca niște
bandiți ordinari.
Jos zbirii! Jos călîii ! Jos provocatorii satelor la răscoală !
Jos banditul improvizat judecător de instrucție la București.
 Y
RAR
LIB
SITY
ER
NIV

Excomunicarea d-lui Costa-Foru

LU

Scurt și cuprinzător: d. C. G. Costa-Forn a fost izgonit din

RA

sinul neamului romînesc. Revista d-lui lorga i-a spus-o pe șleau :

pronunțîndu-se, într'un articol din Adeveruly în favoarea natu­
ralizării evreilor, d. Costa-Foru a dovedit că n’are sentimente
NT

romînești, că e un dușman al patriei și că trebue — dacă nu

spînzurat — cel puțin scos din rîndul oamenilor de treabă. De
CE

altfel—a adăogat revista d-lui lorga — purtarea dușmănoasă a

d lui Costa-Foru se explică : o explică numele d-sale, care 1
arată de origine streină.
I/

Nu cunoaștem originea d lui Costa-Foru. Știm numai că

AS

tatăl d sale, profesor și om politic, a fost o personalitate de

seamă în țara asta, iar d-sa însuși este unul din oamenii cei
UI

mai clar-văzători și cei mai dezinteresați.

Pe d. Costa-Foru nu 1 cunoaștem numai din articolele pe
BC

cari, de cîtva timp, le publică în AdeveruL D-sa are un întreg

trecutjîe cinste și omenie pecare-1 cunoaștem în trăsăturile lui
generale și pentru care toți oamenii de bine îl stimează și îl
iubesc. D. Costa-Foru a fost unul din fruntașii partidului con­
servator pe vremea lui Lascar Catargiu. Aceasta, de sigur, nu
poate ft pe gustul nostru. Dar cum să nu admirăm pe omul
care din momentul în care a văzut că nu-și poate realiza ideile
în partidul său-și nici în altul din cele existente—a renunțat
la toate avantagiile ce-i putea procura situația sa politică și s’a
dat la o parte, mulțumindu se să lumineze publicul prin activi-
 FACLA ... f^w553

tatea sa de publicist? Avem noi mulți oameni de aceștia în

țara asta?
D. Costa Fora e conservator. Ca atare d-sa vede altfel decît
noi leacul relelor de cari suferă țara. Intru aceasta ne deosebim
de d-sa. Și, bine înțeles, noi credem că adevărul e de partea
noastră, iar cel greșit e d sa. Dar cum să nu ne închinăm în

Y
fața omului care mărturisește cinstit toate relele pe cari le vede,

AR
pe cînd imensa gloată a politicianilor se silește să le ascundă?
Dar d. Costa-Foru, care scrie azi sub rubrica „Părerile

R
unui spectator" nu este numai spectator: d-sa intervine direct
ori unde poate, pentru a face să triumfe dreptatea. Cine nu-și

LIB
amintește celebra rușine a țării noastre cunoscută sub numele
de „Crima din strada Soarelui" și față de care d. Costa-Foru a
jucat un rol atît de frumos ?

ITY
Era pe vremea odiosului vizirat al lui Ioan Brătianu, care,
demn predecesor al Ionelului de azi, băgase țara în sclavia po­
S
lițistă. Poliția vizirului, ca să scape de Miuleseu, un tipograf
ER

care-și permitea să tipărească ziare opozante, Fa implicat pe

nedrept — și cu bună știință — în afacerea unui omor în care
Miuleseu n’avea ce căuta, și l’a trimes la ocnă.
NIV

Și d. Costa-Foru a fost acela care urmărind cu energie

această monstruoasă crimă, cutieierînd țara pentru a culege
LU

dovezi, bătînd la ușile tuturor autorităților și tuturor puterni­

cilor vremei, a tăcut dovada nevinovăției lui Miuleseu. Grație
d-lui Costa Foru, nefericitul Miuleseu a putut ieși din ocnă. Și
RA

n’a fost ușoară lupta. Deși vizirul căzuse, guvernul cei-a urmat
s’a solidarizat cu poliția lui, după cum și astăzi guvernul con­
NT

servator se solidarizează cu Panaitescu. Dar d. Costa-Foru a

urmat lupta. Pentru acel nenorocit care nu-i era nici rudă,
nici prieten, nici partizan politic, și care — ruinat cu desăvir-
CE

șire — nu-i putea da nici o răsplată, d. Costa-Foru a făcut

ceeace generoșii noștri nu s’au gîndit nici un moment să facă
I/

pentru Ficșinescu și Banghereanu.

Ei bine, ciți oameni de aceștia avem noi în țară? Și cum
AS

să nu salutăm cu respect și cu dragoste pe un asemenea om,

deși în foarte multe privinți nu Împărtășim vederile sale ?
UI

Pentru d. lorga toate acestea nu există. D. lorga Fa exco­

municat. Aceasta nu ne supără, după cum —sintem convinși—
BC

nu-l turbură de loc nici pe d. Costa Foru.

Dar este interesant detaliul origiriei streine a. d lui Costa-
Foru. Dacă e adevărat că d. Costa-Foru e de origină streină, e
destul de comic că tocmai nepotul lui Arghjropulos i-o re­
proșează .
Z.
 554 FACLA

Henri Poincare
Știința a suferit o pierdere colosilă, ireparabilă, un ade­
vărat dezastru : Henri Poincare nu mai este. Și după cum spunea

Y
Paul Painleve, astăzi, pe toată suprafața pămîntului, cele cîteva

AR
mii de savanți de cercetători, de ingineri cari poartă lupta veș­
nică a speței noastre cu misterul, cu necunoscutul, cu materia

R
rebelă, vor primi știrea acestei morți ca un doliu personal, ca
o scădere a puterilor omenirei.

LIB
Henri Poincare a fost numit cu drept cuvînt creerul viu al
științelor raționale . matematica, astronomia, fizica, cosmogonia,
geodezia, el a îmbrățișat totul, a pătruns totul, a adîncit totul.

ITY
Inventator incomparabil, el nu s’a mărginit să-și urmeze
calea propriilor sale inspirațiuni, să deschidă căi neașteptate, să
S
descopere în universul abstract al matematicilor unele „pămîn-
ER
turi necunoscute*. Pretutindeni unde rațiunea altui om a știut
să se strecoare, oricît de subtile, oricît de anevoiase i-ar fi fost
NIV

drumurile, fie că era vorba de telegrafia fără fir, de fenomenele

radiologice sau de nașterea pămîntului, Henri Poincare s’a stre
curat alături de el pentru a-1 ajuta și a i ușura cercetările, pen­
LU

tru a străbate mai departe și a prelungi prețioasa vină a cunoș­

tințelor.
Cu marele matematician francez dispare deci singurul om
RA

a căruia cugetare a fost în stare să țină în ea toate celelalte

cugetări, să înțeleagă pînă în fund și printr’un fel de nouă des­
NT

coperire tot ce știința omenească poate astăzi să înțeleagă.

Iată de ce această dispariție timpurie, în plină forță in­
CE

telectuală, e un dezastru. Multe descoperiri vor fi întîrziate,

multe dibuiri se vor prelungi, pentru că nu va mai fi creerul
luminos și puternic care să vîre sonda îndrăzneață a unei teo­
I/

rii noui într’o lume de fapte obscure revelate brusc de expe­

AS

riență.
Poincare s’a arătat încă de timpuriu stăpînit de cugetarea
UI

interioară, acea cugetare despotică și neîmblînzită, care îndoae

umerii și apleacă fruntea. La 24 de ani, cu creerul plin de des­
coperiri, inaugura seria nenumăratelor sale publicațiuni asu­
BC

pra fenomenelor celor mai dificile și mai noui ale matemati­

celor și provocă admirația și uimirea celor mai renumiți sa­
vanți ai Europei.
Opera care poartă semnul cel mai adînc al originalității,
lui și care ar fi de ajuns ca să i asigure o glorie neperitoare, este
Mecanico cerească. In această operă, pentru a răspunde la pro­
blema viitorului planetei noastre, savantul francez a cheltuit
comori de geniu.
Henri Poincar^ n’a fost numai un mare creator în știin-
 FACLA 555

Jele pozitive. El a fost și un mare filozof și un mare scriitor.

Numărul scrierilor lui este extraordinar de mare. In 1886,
cînd Poincare se prezentă la Academia de științe, bibliografia
operelor sale atingea numărul de 300; în 1908, cînd se pre­
zentă la Academia franceză, ele se urcaseră la 1300!
Și omul acesta, muncitor neobosit, geniu creator în toate
domeniile pe cari s’a manilestat, moare în plină vigoare inte­

Y
lectuală, după o viață consacrată în întregime luptei pentru

AR
progresul științei. Moartea lui e un doliu nu numai pentru sa-
vanți, nu numai pentru cei cari citesc, dar pentru toată ome­

R
nirea, căci făcînd să progreseze știința, apropia ceasul dezrobirei
universale.

LIB
S ITY
ER
NIV

01. A. C. Cuza și Maxima 0a a lui Laenec

LU

Profesorul Letule, de la facultatea de medicină din Paris,

RA

publică în ultimul număr din „Presse med ic al e“ documentele și

manuscrisele rămase de la Laenec și conservate la Facultatea
NT

de Medicină din Paris. Intre ele se găsesc numeroase maxime

Și gîndiri între care e și următoarea :
CE

Maxima 8-a
„Les citations deviennent pour l’homme honnete un devoir
sacre, lorsqu’il parle des choses depuis longtemps ensevelies dans
I/

l’oubli, ou de decouvertes dues a des contemporains et gue Ton

AS

pourrait sans cela peut-etre lui attribuer. „Pose croire que, soas,
ce rapport on n'aura aucun reproche a me faire et je puis dire
avec Haller: Citavi plurimos auctorum locos plerumque ut suum
UI

caique constaret honor'1.

Profesorul Letulle publicînd maximile și gîndurile lui Lae-
BC

nec, scrie, că ele sunt „Niște noțiuni de înaltă morală științifică*

Și ar putea servi tuturor acelora care pretind să abordeze cul­
tura științifică. Ele luminează calea de urmat și reprezintă prin­
cipalele porunci de care nimeni dintre noi, în tot timpul vieții,
sub nici un pretext, nu are dreptul să se îndepărteze
Ar fi interesant de aflat părerea profesorului plagiator din
iași asupra acestei a 8-a porunci a lui Laenec. Studenții din
iași ar afla de sigur că celebrul anatomopatolog francez a
fost și el una din uneltele CahaluluL
 Y
RAR
LIB
PREMIILE ACADEMIEI
S ITY La concursul literar al Aca­
ER
demiei a fost respins Cincinat
Pavelescu, Leca, Caton Teo-
dorian, Anghel, Gorun, Efti-
miu. S'a dat premiu traducă­
NIV

torilor lui Plaut și Horațiu.

Ca niște urne antice, în care

Și-au îngropat cenușa sură anii,
LU

Visează ’n jîlții Academicianii.

April e. Raze vesele de soare
RA

împrăștie, pe cranii, arabescuri.

Par zei desprinși din miticele frescuri
Ce străjuiau pe vremuri Parthenonul.
NT

Cu roși colțuni. cu guler de velur,

CE

Deschide ușa chelul trubadur \

Lovește de călcăiu diapazonul
Și din profundul inimii oftează
Că într’o buclă, „s’a 'ncurcat o rază*.
I/

Pe cînd îl zbuciumă un chin enorm,

AS

Ca niște urne antice bătrînii dorm.

UI

Pășește mîndru Haralamb G. Leca

Trîntindu-și jos, în sac, biblioteca.
—Posed suprema forță să prind rima
BC

Și ritmul apelor, cînd saltă unda;

Am închegai din visuri albe Prima
Și din văpăi de foc am zmult Secunda.
Am mîngîiat cu mîna părul Martei
Și-al Magdalenei,— eu le-am dat lor slava ;
Si mîna asta a cuprins Octava
Pe clapele de fildeș ale artei “

In haine de calic, sfios. Caton

începe un cîntec trist și monoton.
 FACLA 557

E scos pe ușa, — de-un lacheu împinsă —

Cu mîna slabă, goală, — tot întinsă.

Un fîșîit ușor... In zbor cochet

Pătrunde Anghel — flutur de balet.
Aripile-și rotește, — crezi că cerul
Și-a proectat pe ele feeria,
Sau că Nemesis și.a țesut misterul ;

Y
Culorile își cîntă simfonia.

AR
Dar zale zurue... Gorun apare]
C’un gest de luptător, ca Delavrancea,

R
Întinde, spre bâtrînii palizit lancea :

LIB
— Să mă străpungă, nimeni nu e’n stare !
Cutează cineva? hai, intrepide !
L-am perforat pe Candrea și Sextil

ITY
Și pe Ovidiu, sec în fond și stil;—
Nam frică nici de Alecu Phi lipi de.“
Ca morții Academicianii tac... S
ER
Învăluit în noaptea unui frac,
Ca nopțile lui Dante din infern,
Pășește grav un Făt frumos modern,
NIV

Iși prinde elegant în ochiu monoclu

Și degetul în colțul strimtei veste:
— Statue am. V’ași vinde o poveste,
LU

Să-mi cumpăr piatră și ciment de soclu*

In neguri intră anticele urne

RA

Posomorite fixe, taciturne.

Și două umbre flutură prin spațiu:
In togă albă Plaut și Horațiu.
NT

Cum trec ca’n vis, trîntind în urmă ușa,

O clipă ’n urne tremură cenușa.
CE

De asupra lor, ca pulberea, se cern

Pustii, și ani și secoli... Somn etern !
Proletar
I/

AA aa aa -*-a -O a aa aa -a a aa AA -a». aa. a-a. -aa. aa aa AA aa aa—ai

kAAAAA A A A A A A AA A A AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
AS

SMITH PREMIER |
UI

f f V r VVtT T
BC

Cea mai Scrisul vizibil

O FM V
AA AA A * A AA AAA AA AAAA

perfecționată Claviatura
t VV

mașină de scris completă

MM
^ T r t tTT VT O

Depositul central și reprezentant pentru Romînia

A A AAA

ALEXANDRU PRAGER ® Cle S •«

^TTTTTT
I

Pasaginl Romîn 24 — BUCUREȘTI — Telefon 17/25

 5E8 FACLA

Gustave Hervâ
Amnistierea antimilitaristului Gustave Herve, și mai ales scrisoarea
îndrăzneață și admirabilă prin care trimetea cuvîntul lui Gambronne, în
loc de ori ce mulțumire, guvernului francez, au adus din nou în discuție
pretutindeni, numele și doctrina neîmblînzitului revoluționar.

Y
Și la noi în țară numele lui Herve e cunoscut și principiile lui sunt
înfierate la zile mari de toată presa reacționară, începînd cu „Voința Na­

AR
țională* și sfîrșind cu „Conservatorul". Dar cine este Herve, care este
viața lui și în ce consistă temutul lui antimilitarizm, nimeni nu se în­
treabă și nimeni nu știe.

R
Vom căuta și de data asta, ca de atîtea ori în trecut, să umplem go­

LIB
lul acesta din cunoștințele contimporanilor, rezumînd, după cunoscutul
scriitor francez Victor Meric, viața și opera vajnicului socialist franci z.
❖
Gustave Herve s’a născut în orașul Brest și, curioasă coincidență,

ITY
în anul 1871, tocmai în momentul cînd vitejii generali pe cari avea să-i
înjure mai tîrziu cu atîta înverșunare, capitulau unii după alții în fața ar­
matelor germane. Tatăl lui era militar și după mamă se trăgea dintr’o fa­
S
milie de modești arendași. Rămas orfan de tată la vîrsta de zece ani, el
ER
și încă ceilalți trei copii mai mici ca dînsul, au fost crescuți cu greutăți
infinite, de o mamă energică și inteligentă, căreia Gustave Herve i-a păs­
trat o recunoștință și-o dragoste inalterabilă.
NIV

Poate că micul Gustave ar fi rămas toată viața lui numai cu cla­

sele primare, ar fi îmbrățișat ca și tată-său cariera ostășească și lumea ar
fi fost scutită astfel de primejdioasa doctrină antimilitaristă, dacă ajutorul
de primar din Brest n’ar fi fost impresionat într’o zi de inteligența vioaie
LU

a copilului și nu i-ar’fi înlesnit să obție o bursă la unul din liceele statului.

La liceul Herve, n’a strălucit printr’o supunere exemplară. Notele
cele mai rele la conduită el le avea și cu toate că învăța bine și prindea
RA

lesne ceeace cei se părea frumos și folositor în lecțiile dascălilor, nu scăpa

de o pedeapsă decît ca să dea peste o nouă pedeapsă. Dar mulțumită in­
teligenței lui sfirși cu bine clasele liceale și putu să înceapă, fără mari
NT

piedici și evenimente protivnice, viața de student.

Lipsit de mijloace Herve a fost silit să muncească din răsputeri ca
CE

să trăiască. A obținut un post de pedagog la un liceu și-a avut astfel afară

de masă și locuință, cincizeci și cinci de lei pe lună. Din leafa aceasta
modestă, trimetea regulat familiei patruzeci de lei. Doi ani în șir, între
colegi cari petreceau și aruncau banii pe ferestre, Herve a muncit ca un
I/

cîine. Dar nimeni nu-i bănuia mizeria, căci era vesel totdeauna, bine dispus
și vecinie gata de rîs și de glume.
AS

După doi ani de studii, iată-1 pe Herve expediat ca profesor de is­

torie la seminarul catolic din Lesneveu. Viața are nostimade,de-acestea.
UI

Iși închipue oricine pe Herve în mjilocu) popilor. Cu toate astea toți au

rămas acolo mulțumiți de dînsul și astăzi încă, impetuosul revoluționar,
își aduce aminte cu emoție de anii frumoși petrecuți la seminar.
BC

Denunțat însă într’o bună dimineață pentru ideile lui subversive,

Herve e destituit și cîți-va ani în șir își duce sărăcia, cînd ca pedagog^
cînd ca profesor, pe la patru sau cinci licee. In vremea asta, luîndu-și li­
cența e numit profesor definitiv, la liceul din Rodez.
Aci începe cu-adevărat cariera lui politică. Era în anul 1897, pe la
începutul afacerei Dreyfus. Ou mult încă înainte de publicarea faimoasei
scrisori a lui Zola, el scrie într’un ziar local o scrisoare în favoarea lui
Dreyfas, care priciuuește un scandal enorm. Cercurile politice se alarmează^
elevii îl huiduesc, colegii îi întorc spatele. Silit în sfîrșit să părăsească ora­
șul, cade de data asta în orașul Normand, Alencon. Dar nici aci nu-1 aș­
tepta o soartă mai bună. Viața lui retrasă, îmbrăcămintea modestă, princi­
piile dreyfusiste și revoluționare pe cari le mărturisea fără înconjur, fac
dintr’însul un adevărat ciumat în orășelul acesta provincial și adormit.
 FACLA 559

Permutat pentru a doua oară într’un interval numai de cîteva luni,

la Lens, Hervd aduce și aci spiritul de discordie și de revoltă. După două
săptămîni de cursuri, elevii liceului erau împărțiți în două tabere rivale,
în dreyfusiști și antidreyfusiști. In același timp, în ziarul socialist din lo­
calitate, imediat atunci, apar o serie de articole de-o violență extremă,
iscălite : un Sans-Patrie, cari fac o vîlvă extraordinară. Deși nimeni nu’l
bănuia pe dînsul ca autor, cînd încep urmăririle înpotriva ziarului socialist,
Herve se denunță el însuși. Trimes în fața curței cu jurați, e apărat de
.Aristide Briand, și achitat. Dar consiliul universitar îl judecă și el la rîn-

Y
dul lui și după o ședință furtunoasă, în care Herve spune îndrăzneț și

AR
cinstit ceea ce crede nu numai de militari dar și de galontții din învăță-
mînt, e alungat din școală pentru totdeauna.
Liber de-acum, Herve începe viața agitată, neobosită, de propagan­

R
dist. Patru ani în șir colindă toate satele din ținutul Yonne, făcînd de

LIB
multe ori cîte treizeci de kilometri într’o zi, mîncîid și adăpostindu-se în
casele țăranilor, răspîndind pretutindeni, în fraze simple, pe înțelesul tu­
turor, convingerile și crezul iui socialist. Patru ani în șir Herve n’a știut
ce-i odihna, și n’a dormit patru nopți în șir în acelaș pat. Făcînd munca

ITY
cea mai grea, cea mai ingrată, dar poate și cea mai rodnică dintre tuate,
aceea a propagandei individuale, Herve a avut mulțumirea imensă să vadă
un ținut întreg, în cîțiva ani numai, convertit prin el la socialism. Dar
S
contactul zilnic cu țăranii, cunoașterea mai aprofundată a sufle'elor acelea
simple, făcute par’că dintr’o bucată, i-au folosit și lui. Acolo a înțeles el,
ER

în fața muncei vecinice și-a durerilor infinite ale unei țărăn:mi care taie
brazde adînci în pămîntul ei și în folosul altora, tot golul și toată minciuna
fraseologiei patriotice. Acolo, în fața viețelor acestea închinate muncei și
NIV

jertfite pămîntului, a înțeles ce crimă este războiul și ce nebunie militarizmul.

Și din mijlocul maselor obscure ale țăranilor Hervd a revenit pe scena
sgomotoasa și răsunătoare a politicei, cu hotărîrea nestrămutată să ducă
LU

răsboiu pe viață și pe moarte, răsboiului și armatelor.

Prilejul i s’a oferit îndată.
Delegat de țăranii socialiști din Yonne să ia parte la congresul par­
RA

tidului din 1905, Gustave Herve se urcă la tribună și în uimirea și în stri­

gătele scandalizate ale congresiștilor social-democrați, declară în numele
țăranilor că într’un viitor război ei își vor întoarce mai curînd armele în­
NT

potriva șefilor, decît să se servească de ele împotriva muncitorilor și țăra­

nilor din armatele streine.
Declarația aceasta răspicată și hotărîtă, pornită cu tonul acela ironic
CE

și batjocoritor al iui Herve după cea trecut ca o furtună peste congresul

socialist, a amenințat încă multă vreme liniștea și unitatea partidului. Nici
unul din fruntașii mișcărei socialiste, afară de Jaures, n’a îndrăznit să
privească în față doctrina, simplă, simplistă poate dar necesară, inelucta­
I/

bilă, izvorîtă din însăși principiile socialiste, a antimilitarizmului. ~

AS

Părăsit de fruntași, Herve s’a adresat proletarilor.. De la 1905 încoace

toată viața lui e consacrată propagandei antimilitariste și infuzinnei unui
nou avînt revoluționar în rîndurile deprimate ale partidului socialist.
UI

Condamnat la cinci ani închisoare pentru un afiș revoluționar, Hervd

își publică pledoaria antimilitaristă, în care textul afișului condamnat era
citat în întregime, în sute de mii de exemplare. Abia amnistiat scoate în­
BC

drăznețul și vioiul lui ziar săptămtnal La guerre sociale prin care duce mai
departe lupta revoluționară. Spirit combativ și om întreg, nu cruță pe ni­
meni și nu transigează cu nici o idee. Cu toată înpotrivirea interesată a
unora, cu toate strigătele scandalizate și ipocrite ale altora, propaganda
lui cucerește an cu an și zi cu zi, noi recruți pentru armata antimilitaristă.
Astăzi, după victoriile parțiale obținute la congresele din Nancy, din Stut-
gardt și Copenhaga, nu este partid socialist în lume care să nu ducă din
ce în ce mai crîncen lupta în contra nebuniei criminale a războaelor.
Dar doctrina lui Herve va învinge definitiv vre-odată ? Le va fi dat
tovarășilor sau urmașilor lui Hervd să. vadă sfîrșitul orgielor de jaf și de
sîage ale războaelor ? Cine știe ! omenirea pare condamnată iremediabil,
 Y
R AR
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/

Gustave Hervâ
AS

pînă în veacul veacurilor, să rămîe de-o prostie infinită. Vom continua

să ne batem și să ne sfîșiem pentru cuvinte. Odinioară pentru dumnezeu,
UI

mai tîrziu pentru împărați, astăzi pentru patrie, mîine pentru cine știe ce
alți idoli inventați de frica unora, de interesul altora și de prostia tuturor.
BC

Dar că va învinge sau nu, ce importă !

In vremea noastră de lașitate oportunistă, detîrgueli, de vînzări, de
traficuri de conștiință, spectacolul, unui om întreg, care privește ideea
în fa?ă cu toate consecințele ei și care suferă pentru dînsa injuriile, ura
și închisoarea, un asemenea spectacol e făcut să ne împace cu toata uri-
ciunile vieții și cu marea și cu infinita prostie omenească.
Gustave Herve răscumpără pe toți proștii, pe toți lașii, pe toți Di-
seștii, Bratienii, Nădejdii, Morțunii lumei întregi.
N. a. L

LA GUERRE SOCIALE, ziarul săptămînal al lui Gustave

Herve, se găsește de vînzare la biroul FACLA, strada Zorilor
No. 1, cu 15 bani exemplarul, care costă la Paris 10 bani.
Pentru provincie abonamentul adresat biuroului „Faclei*,
costă 1 leu și 50 bani pentru 10 numere; 4 lei pe jumătate de
Q TI ci 7 Ini nn nn
UL al 3 >«
Mo. 29
Facla " Politica în Dobrogea

Y
AR
R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

ant 'Ghelir Efecdh național-liberal.

,/j5Z/n lusuf Ibric corR^.rvalnr.domnrrat
 Y
Politica în Dobrogea

R AR
Trei Turci...
Trei Turci cu fesuri roșii.

LIB
Trei Turci cu narghilele.
Trei Turci,
Albi
Roșii

ITY
Și roz-albi...
Cum i-ar cînta amicul Minulescu. dacă în poginele numărate cu scum*
pătate ale Faclei ar putea să încapă silueta dolofană a poetului și muza lui
S
clo otieă.
ER
Mai prozaici decît poetul romanțelor pentru nici odată, Cei trei Turci
sînt pentru noi ceeace sînt aevea pe pămîntul dobrogean, trei respectabili ce­
tățeni, înscriși în trei cluburi, în trei partide politice, în trei bande de ex­
NIV

ploatatori. Ca și cămășile înflorite și sumanele țăranilor chiaburi de pe moșiile

boerești, văd fesurile lor înflorind ca macii, la toate întrunirile și meetingurile
din Capitală. Partidul d-lui Carp își are lurcii lui, cum d. Take lonescu îi
LU

are pe ai dumisale și cumd. Ionel Brătianu îi are sau îi va avea încurînd. La

zilele mari, în vremurile agitate de setea pulerei, fesurile roși apar într'o lojă anu­
mită la Dacia sau la Eforie, în aplauzele sălei și în uratele amestecate cu be­
zele ale fruntașilor de pe scenă. Ce vor ce cată fesurile'roșii ca reprezentațiile
RA

clovnilor noștri politici, să nu întrebați. Ce cată țăranii, ce cată mahalalele,

ce cată poporul? Ce cată toți aceia care joacă fără voie în mascaradele și în
NT

parodiele de lupte politice ale partidelor noastre istorice.

Căci un turc național-liberal sau conservator democrat, e toi așa de ab­
surd, ca și un țăran takist. Durerile, nevoile, speranțele lor sînt altele detât ale
CE

noastre. Cum vreți să le înțeleagă cămătarul brătienist și cum vreți să le vază

takistul hipnotizat de visul șefiei. Ce știu ei de amărăciunea unui popor lăsat
de treizeci și cinci de ani încoace în prada funcționarilor lacomi trimiși peste
Dunăre sa strîngă biruri și averi.
I/

Ce știu ei de suferințele unui neam lipsit de drepturi politice, sclav pe

AS

pămîntul lui, exilat pe țărmurile mării negre mai rău decît Ovidiu in vechea
Tomis
Și bine fac că nu știu, că nu vor să știe nimic.
UI

Turcii din ținuturile anexate ale Dobrogei, turcii aceștia cari se înscriu
fără să li se înroșească obrajii ca fesurile. în partidele politice importate din
regat, își merită soarta. Și-o merită ca toți sclavii cari nu se răzvrătesc, ca
BC

muncitorii, ca evreii, ca țăranii de pe malul stîng al Dunărei.

0 merită și moi inult încă.
Pentru că de la guvernele noastre fricoase și de la tratatele internațio­
nale în ființă, ei ar putea să ob[ie tot ce ar vrea să obție pentru ei și pentru
Dobrogea, dacă și-ar stringe puterile și năzuințele într'un singur partid de
luptă al intereselor dobrogene, în loc să-și fărâmițeze erergiile rămînînd me­
reu ertii anemici ai amicului Minulescu:
— Cei trei turci,
albi,
roșii și
nici roșii, nici albi, nici bărbați nici femei, un fel de emasculați în
seraiurite takiste.
Nicoară al Lumii
 PLOȘNIȚA

Y
AR
<* 9

R
LIB
S ITY
ER
NIV

( „...Poate vă aduceți aminte sau ați auzit din bătrîni că

„Domnul Romîniei sprijinea pe toți romînii ori unde ar fi fost.
„Dar asta a rămas ca o poveste frumoasă și a trecut ca un vis.
LU

„Acel domnitor era Cuza-Vodă, Domn pămîntean de cari nu

„mai rodește pămîntul României; care și iubia țara și națiu-
„nea care se asemîna cu domnii legendari ce i-a avut romî-
RA

„nimea : Alexandru cel bun, Ștefan, Mihai.

„El care a sechestrat averile mănăstirești în folosul țării,
NT

„singur pentru persoana sa nu s’a folosit cu nimica.

..... nimeni nu a indrăsnit să-i propună să și facă apanage
CE

„din moșii închinate de străbuni pentru omenire și binefaceri.

„România încă-’i tabula rassa* la d’nșii acasă este^ încă
„prea mult de făcut. Au și ei o mîngăere,—se bucură că fa-
I/

„milia lor regală e cea mai bogată din lume. De acolo

AS

„de unde sint asemenea lucruri, dumniavoastră nu aveți ce aș­

tepta*.
Ați crede că liedurile astea extraordinare de adevăr și
UI

revoltă au apărut în „Romînia Muncitoare" sau în „Facla", că

au fost scrise de vre un socialist revoluționar cu sufletul clo­
BC

cotind de ură și de revoltă sau de vre-un anarhist care, cu con­

deiul într’o mină și cu toporul în alta, vrea să dărîme admi­
rabilul nostru organism social.
Și totuși ele nu sînt decît un fragment din scrisoarea pe
care mecenatele romînilor din Ardeal d. Vasile Stroescu a tri­
mis-o societăței studențești „Petre Maior" împreună cu un dar
de douăsprezece mii de lei. D-l Vasile Stroescu e un filantrop
și filantropia—care nu e mai adesea decît un gest de iproeizie
 564 FACLA

din partea celor bogați— pe noi nu ne a entusiasmat nici odată.

Sîntem încredințați că înbunătățirea stărei celor flămînzi, ce or
goi și celor nedreptățiți nu se va tace prin ceeace vor binevoi
să dea bogății, ci prin aceea c vor ști să cucerească săracii.
Filantropia poate în cel mai bun caz să prelungească o
agonie și așa prea lungă, nici odată nu vindecă însă o rană
socială.
Dacă comentăm totuși scrisoarea d lui Vasile Siroescu

Y
n-o facem din cauza darului care-o însoțește, ci fiindcă vedem

AR
în ea un strigăt nestăpânit de revoltă scos de un membru al
clasei bogate contra oligarhiei noastre lacome și hrăpărețe, ci­

R
nice și destrăbălate,—fiindcă în această scrisoare e judecata lim­

LIB
pede și curagioasă a unui suflet cinstit.
In țara celor trei sute de mii de pelagroși și a analfabetis­
mului tuturor, în țara în care ostașii sînt mîncați de rîie, de sifilis

ITY
și oftică, în țara foametei perpetuie, a porumbului stricat Îm­
părțit de stat și a mămăligei mucigăite împărțite de proprietari
robilor lor, în țara veșnicei nedreptăți, a scrâșnetului de dinți
S
și a buzelor mușcate pentru a stăpîni revolta care țâșnește din
ER

suflete, n țara în care șease mii de jandaimi înmoaie în fiecare

dimineață funiile în saramură pentru a varga pielea celor cinci
NIV

milioane de iloți, în țara în care copii însângerează baionetele

în carnea părinților lor, în țara nesfârșitelor latifundii și a pe­
riodicelor revolte agrare*r,mîugăiați-vă de a vă bucura că sîn-
LU

„teți stăpîniți de cel mai bogat rege din lomeK— ne spune în

scrisoarea sa d. Stroescu.
RA

In țara nebuniei flămînde, afacerilor veroase, cinizmului

și d'..sfrîuărei, domnește regele samsar, fabricantul de bere, de
brînză, de sticlă și de hîrtie, proprietarul de case și de pămîn-
NT

turi încălcate, deținătorul acțiunilor tramvaelor comunale, ini­

țiatorul tuturor cartelurilor și trusturilor, samsarul fabricelor
CE

Krupp și intermediarul tuturor băncilor germane, păstrătorul

dosarelor însîngerate, ploșnița care își suge viața din mizeria
unei ț ri de robi.
I/

Ca un vierme care roade viața la rădăcină, în ascunzișuri

AS

depărtate „regele cel mai l>ogat din lume“ iși scormonește ave­
rea printre cadavre și pentru a nu auzi blestemele pe cari, de
UI

de 46 de ani, cinci milioane de țăiani mereu i le trimete, el

stă pitit lîngă casa de bani, înconjurat de lachei, de spioni și
BC

de oameni de afaceri, temîndu-se de toți și conrupîndu-i pe

toți, nepreocupîndu-se decît de mărirea averei sale și de înge-
nunchiarea mîndriei unui popor întreg de care nu se simte le­
gat decît prin baia de sînge pe care i o prepară soldații săi ori
de cîte ori robii flămînzi cer pîine, pămînt și dreptate.
Pentru gloria unui război de operetă și pentru a avea o
coroană de aur pe care s o poată vinde oricărui zaraf în ziua
cînd ar fi silit să părăsească țara, el a arvunit Basarabia, cu
 FACLA

acelaș stage rece* cu aceleași viclenii de bandit și cu aceeași

stăruință de samsar cu care pune la cale o nouă afacere, un
nou cartel sau o nouă conrupere.
„Spionul prusiac* i-a zis odată d. Dimitrie A. Sturdz<K și
mai tîrziu a trebuit să ingenunche și să-i sărute mina, „Omul
periculos* a strigat altă dată Gheorghe Panu și a murit fără a
putea să se mai ridice acolo unde îl îndrituiau talentul, știința

Y
și priceperea sa, căci „regele cel mai bogat din lume* ca și re­

AR
gele Camorrizilor napolitani, zdrobește pe oricine se pune în
calea afacerilor sale.

R
„Alexandru Ion Cuza*—scrie d. Vasile Stroescu— „a se­

LIB
chestrat averile mînăstirești in folosul țărei, iar pentru per­
soana sa nu s’a folosit cu nimic. Nimeni nu a îndrăznit să i
„propună să și facă apanaje din moșii închinate de străbuni

ITY
„pentru omenire și binefaceri*.
De bună seamă, căci Vodă Cuza se considera pe sine al
țării și pentru fericirea ei a părăsit tron și mărire, „Regele cel
S
mai bogat din lume* consideră țara a sa și din trupul ei a rupt
ER

douăsprezece moșii, cele mai mari și mai frumoase pentru a-și

face sie-și stare și robi noui.
NIV

„Cel mai bogat rege din lume* privește doar cu ochii pa­
săre! de pradă și se repede asupra a tot ce ar putea fi înghițit,
căci el trăește în țara liche elor rimate care-i cintă :
LU

Noi te slăvim, mărite Doamne, Coroana ta o sărutăm

Și’n fața tronului Tău falnic smeriți genunchii ni-i plecăm.
RA

(Cincinal Pavelescu: Prolog la inaugurarea casinoului Sinaia)

și a miniștrilor cari după ordinul său legiferează, așa cum a
NT

legiferat fostul ministru de finanțe, d. Emil Costinescu, în pro-

ectul de lege al impozitului pe venit :
„Art. I.—Averea Casei regale e scutită de orice impozit".
CE

Alex. Filimon
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
Cerberii moralității

R
LIB
Da, d lor, o văzurăm și pe asta I Brătienii apărători ai moralei
publice. Dinastia pornind cruciada împotriva cazinourilor dela Sinaia
și Constanța. Tîlharii averei publice plecați la lăzboiu conți a inofen­

ITY
sivelor tripouri ale prensului Griguță. Da, de două-zeci de zile, imo­
ralii, jefuitorii de meserie, oamenii fără scrupul, strigă zilnic în mal­
dăre de aiticole, prin gazetele lor nutrite din fondurile secrete, că
S
publicul e jefuit la Sinaia, că banda Marcay și-a dat mina cu blazo-
nata familie Cantacuzino ca să ne spolieze, că țara a fost invadată de
ER

cocotele străine, că o calamitate, o catastrofă a căzut peste țară.

Citiți pruda Independentă, inefabila Voință, modernul Viilor.
Ciiiți-le de cînd și-au pus foaia de viță sub cingătoare. De două sap-
NIV

tămîni, dela articolul de fond pînă in pagina a patra, nu veți găsi în

ele decît rubrici și titluri senzaționale ca acestea: „Inaugurarea tri-
poului44, „pungășia din Sinaia*; „Ecouri din Sinaia*4 (rubrică perma­
LU

nentă); „cangrena morală*4; „degradarea u. ei instituțiuni comunale:

viața de familie înlocuită cu o desfrînare de lupanar*4 ; „jocul de bulă
la Constanța*4; „revolta împotriva antreprenorilor Cazinoului ** ; .marele
RA

jaf cu lucrările hotelului și cazinoului*4; „cum e jefuit publicul de

banda Maigay"; „Babilonul din Sinaia**; „îndrăzneala irațilorMar£ayu;
„școlarii decavați la tripoul din Sinaia*4; „funcționarii statului la tri
NT

pou‘; „cît cîștigă tripotorii** ; „răspuns bandei dela Sinaia*4; „Boriiot-

Garnier, von viar<;ay et Comp.*4; .scena imorală dela teatrul cazinoului
din Sinaia*4; „marele scandal dela tripou**; și așa mai departe în toate
CE

zilele și la toate edițiile.

Dar e admirabil, vor zice cititorii. Cînd o bandă de jefuitori
străini se încuibează în țară, adusă de familia Nababului ca să extor-
I/

cheze publicul ziua în amiaza mare, ca să-l ruineze și să-l împingă la

imoralitate și desfiîu, e îmbucurător că se ridică puternice protestări,
AS

că se duc campanii pentru încetarea scandalului. Gazetele brătieniste

fac operă morală !
Ei bine, nu e așa.
UI

Cînd se pornește o campanie dîrză, fără scrupul, cu atîta alai,

pe tema moralității, o întrebare trebuepusă inevitabil moralizatorilor:
Cine sînteți ? Ce urmăriți ?
BC

Cine sînt paznicii moralei ultragiate?

Dar e Ionel, dar e Vintilă, e fiatele Dinu, e dinastia în păr. E
moștenitorul vesel al lui Simulescu, e omul celor trei prințese, cava­
lerul dela Rătești, al bulevardu ui faimosși al circiumei contraveniente.
Sînt jefuitorii comunei București, oamenii tiamvaelor și ai tuturor re­
giilor cointeresate, în cari statul sau comunele pun banii, pentru ca
beneficiile să le încaseze acționarii liberali. Sînt acaparatorii întregei
noastre vieți economice, oamenii fără scrupul și fără alt D-zeu decît
banul sustras prin orice mijloac, e cangrena caie a cuprins întregul
nostru organizm economic, politic și social, Sînt Brătienii! Și rostirea
numelui lor singură ajunge.
 FACLA 567

Ei au luat platoșa ca să apere morala, ei bunele moravuri, ei

probitatea, ei pe nerozii jucători ai tripourilor lui Griguță de Marțay 1
Dar apărarea moralei, înfierarea tîlhăriei tripourilor o urmăresc
ei. atacînd Societatea .Sinaia1*, năpustindu-se asupra cazinoului din
Constanța ?
Șantajai, da! Morala și gologanul publicului, nu ! Căci rîndurile
acestea puse zilnic cu literă de o șchioapă în fruntea informațiilor ga­
zetelor brătieniste ce alt scop au decît șantajul ? „Vom publica nu­

Y
mele bancherilor și jucătorilor la tripourile din Sinaia și Con­

AR
stanța. Ca să punem oublical la adăpostul operațiunilor celor două tri­
pouri de la Sinaia și Constanța, vom publica, ca sase știe, numele tutu­
ror jucătorilor și bancherilor, cari lăsîndu se ademeniți, se vor expune

R
să fie spoliați de banda de MarcayWor publica — vorbă să fie - ame­

LIB
nință că vor publica, numele jucătorilor și bancherilor, ca să nu se
mai ducă nimeni să joace, de teamă de a fi pus la gazetă, și astfel să
se ruineze societatea tripotorilor.
Și tot acelaș scop îl urmăresc moralizatorii cînd lansează, cu toba

ITY
mare, știri ca aceasta: „Regele își va strămuta reședința de vară la
Curtea-de-Argeș și la Horezu,’ din cauza spectacolului scandalos pe
care-l oferă zilnic, ’în reședința Sa de vară, tripoul și cocotele interna­
S
ționale, trecute granifa în bandă li noi“. Voiți dovada? Pe pagina întîi
a f >ilor apucate, ca prin farmec de isteria moralei, veți citi în acelaș timp
ER
vestea cea bună: „Scăderea acțiunilor societății „Sinaian. Intr’o sin­
gură zi de la 605 lei la 552* !
Iată rostul campaniei de moralizare : falimentul unei întreprin­
NIV

deri, ca ori care alta.

Ceea ce nu poate ierta banda Brătienilor lui Vintilă al partidului
conservator, pensului Griguță. e că le-a luat înainte, că a avut o idee
LU

genială de a specula pe nerozi, înainte de a o avea ei. E că a pus pe

picioare o întreprindere de la ale cărei grase beneficii ei sînt înlătu­
rați. E că le-a suflat o afacere, pentru zădărnicirea căreia sînt gata să
meargă pînă la război civil.
RA

Asupra sensului celor scrise aici, cititorul e rugat să nu se înșele.

Să nu creadă că pledăm pentru tripouri. Nu, moralitatea unor aseme­
nea „întreprinderi1* e din cale afară dubioasă. Dar, dacă ni-s’ar cere să
NT

alegem între societățile cointeresării brătieniste, în cari statul comu­

nele și așezămintele publice pun două treimi din capital pentru ca
CE

doiă treimi din beneficii să le încaseze acționarii liberali— vezitram-

vaele— și între tripourile dinastiei Gantacuziniste, în cari, dacă nu vrei
să fii jefuit n’ai decît să nu intri, — apoi optăm pentru tripouri! In
regimul cointeresării, Vintilă îți bagă deadreptul mîna în buzunar, la
I/

tripoul lui Griguță te duci singur să-ți golești punga. E o deosebire,

mi-se pare.
AS

Trăiască, deci, tripourile neroziei romîne ! Cu o condiție, însă.

Jumătate din beneficii să le încaseze statul, pentru ca, în aceiași pro­
UI

porție să fie scăzute birurile țărănimei. Risipa oligarhiei, poporului să

folosească.
BC
 56S FACLA

Jumările colectiviste
Cînd asupra vechei mișcări socialiste s’a abătut acea te­
ribilă urgie liberală, cînd au început perchizițiile, arestările și
expulzările, toți cei loviți au alergat din toate părțile la d. Ion

Y
Nădejde Evident, d. Nădejde n’ar fi putut să le facă nimic ;
pus el însuși sub urmărire, ca și Banghereanu și Ficșinescu —

AR
și tot ca escroc — ce putere avea el ca să oprească urgia dez­
lănțuită ?

R
Dar tot atît de firesc era ca toți cei loviți să alerge la d.

LIB
Nădejde, pentru ca să audă măcar o vorbă de mîngîere și în­
curajare.
Numai cît, oamenii își greșiseră socoteala : mîngîiere nu

ITY
puteau avea dela d. Nădejde, un om fără suflet; și nici încura­
jare, dela aceași Nădejde, lașul cel mai odios din cîți au exis­
tat vreodată. Omul acesta, care douăzeci de ani avusese pre­
S
tenții de luptător, era negru de spaimă și tremura ca varga. îi
ER

era perfect indiferent ce se va întîmpla cu partidul și cu mem­

brii : singura lui grijă era ca prețioasa-i piele să nu iasă cumva
NIV

avariată.
Și plictisit de năvala acelora cari veneau să i se plîngă,
d. Nădejde a dat atunci răspunsul rămas clasic :
LU

— Ce vreți ? Nu se fac jumări fără ouă !

Mulți dintre aceia cari fuseseră crescuți în admirarea ne­
RA

condiționată a d-lui Nădejde, „omul de luptă și de jertfă*, au

găsit și în acest răspuns brutal motive de admirație : li s’a pă­
rut un gest viguros și energic de luptător roman, care primește
NT

loviturile cu seninătate, cu nepăsare, cu sufletul neînfrînt.

Faptele au arătat mai tîrziu că a fost vorba de altceva.
CE

D. Nădejde a făcut un tîrg rușinos. A sacrificat pe naivii

săi adoratori, obținînd în schimb propria sa scoatere de sub
urmărire. Odată afacerea tranșată, a trecut și el la liberali, ob"
I/

ținînd tot felul de beneficii materiale : slujbă cu leafă la Voința,

AS

slujbă cu leafă în avocatura statului și a comunei, slujbe și

burse pentru diferiți membrii ai familiei sale. Acesta este ade­
UI

vărul adevărat, rostit în parlament de răposatul Stoicescu, față

fiind și d. Nădejde și d. Morțun, cari n’au găsit nici un cuvînt
BC

de dezmințire, pentru că nu puteau dezminți.

Acuma înțelegeți parabola jumărilor? Trebuiau sparte
multe ouă, pentru ca d. Nădejde să mănînce jumări!
Iată de ce generoșii, avînd de două ori puterea, nu s’au
gîndit un singur moment la revizuirea acelor procese monstru­
oase, în cari justiția de clasă a înfierat ca escroci pe cei mai
buni și mai cinstiți dintre apostolii socialismului. Iată de ce,
tocmai în acea discuție din parlament pomenită mai sus, d. Nă­
dejde a dat consacrarea generoasă sentințelor monstruoase, de-
clarînd că bine au făcut liberalii „luînd măsuri
 FACLA 569

Și văd acuma că socialiștii de azi s’au hotărît să salveze

ei onoarea vechei mișcări și a țărei, angajîndu-se să lupte pen­
tru reabilitarea lui Ficșinescu și a lui Banghereanu (iau cuvîn-
tul în înțelesul juridic ; căci moralmente ei n’au nevoe de nici
o reabilitare).
Firește, socialiștii singuri n’o vor putea realiza. Le va tre­

Y
bui și concursul altora. Și tare sînt ispitit să fac o profeție: se

AR
vor găsi partide sau grupări reacționare; dar avînd totuși un
pic de omenie, cari vor contribui la realizarea reabilitării in
potriva liberalilor și mai ales a generoșilor.

R
Sîntem singura țară din lume unde asemenea abjecțiuni

LIB
sînt posibile.
ș-

S ITY
ER
NIV
LU

Academia Vandalilor
RA

In memoria Parcului Otetelișanu

NT

Bucureștii orașul tuturor murdăriilor, al tuturor absurdităților

de arhitectură, al caselor idioate și meschine, al hotelurilor dezgustă­
CE

toare, al birturilor împuțite, al prăvăliilor sulemenite pe dinaiară,

uneori; Bucureștii muștelor și ai latrinelor primitive; Bucureștii fără
apă și cu puține canale; Bucureștii tramvaielor cu gloabe ; Bucureștii
I/

ulițelor asfaltate în vederea conservării noroaielor eterne — dar Bu­

cureștii monumentelor pompoase și umflate; capitala prostului gust
AS

și a banditismului sau a bizantinizmului municipal; metropola ploș­

nițelor, a șobolanilor, a gîndacilor, a curvelor, a politicăriei, a escro­
UI

cheriei, a lichelismului, a sifilisului, a societății scriitorilor romîni, a

magazinelor internaționale de modă, a degradării, a moralității, a zdren-
țelor fastuoase, a mahalagismului a trăsurilor și a ologilor, a spiri­
BC

telor betege, a fricoșilor și obraznicilor; Bucureștii orașul lăcomiei,

porcul orientului, cimitirul sentimentelor și al idealelor, etc. etc. etc.
Acești București, fala noastră, e deajuns sa-i străbați și să te uiți
la ei de pe un deal ca să vezi cît sînt de pitici și de ridicoli.
Alinierile cele mai fantastice, igiena cea mai scârboasă, planu­
rile cele mai efemere. Privățile Bucureștiului fac politică și ele ca
mulți din bărbații lui de stat. Se respectă un colț de uliță infect, de­
pozit de excremente, cît și un ministru, îndată ce aparține unui par­
tizan, și acesta poate, cînd clădește vre o serie nouă de cotețe pentru,
chiriași, să și scoată „casa“ cu 10 metri peste linie sau s'o înceapă
din mijlocul uliței, pentru ca încă o jumătate de veac să împiedice
circulația unui număr de trei sute de mii de locuitori. Oare nu-I
chiaroă pe el d Popescu, și nu-i d. Popescu alegător la colegiul întîi?
 570 FACLA

Multe de acestea nu revoltă pe nimeni. Bucureșteanul e foarte

des un animal oriental, un amestec de pătlăgele roș i, de țîri, de smo­
chine și de bostan; o corcitură de mătură și gunoiu mulțumit cu un
țol dacă i s’ar așterne în loc de un pat, o cirpă : slugă și sclav. Bucu­
reșteanul e foarte des tipul servitorului fără demnitate; el : suferă to­
tul, primește totul. Dacă proprietarul lui îi urcă într’o zi chiria dela
o mie de lei la zece mii, Bucureșteanul plătește.. Dacă n’are cu ce, el
se „învîrtește44, altfel zis face o „afacere" care pute a pungășie și

Y
scoate chiria. Pretextul iui morii e simplu; el zice că se scumpește

AR
viața. Nu poate să existe o jivină mai slugarnică și mai lașă. Bucu­
reșteanul preferă să fure, numai să nu-și cheltuiască... energia prin-
tr’o protestare, într’o luptă. Ar fi prea cinstit lucru și Bucureșteanul

R
nu gustă decît o singură cinste, pe cea nemeritată și uzurpată.
Dar se găsea în acest București și pentru acești Bucureștenio

LIB
grădină de arbori seculari, o grădină admirabilă, uitată cine știe cum
în cartierul'teatrelor : Pai cui Otetelișanu.
Nu cred să se afle în multe orașe. în plin cartier central, o grădină

ITY
cum este Parcul Otetelișanu. Duceți-vă scumpii mei Bucureșteni să
mai vedeți odată Parcul vostru, înainte de a fi răsturnat și nimicit.
El a fost vîndut unor capitaliști cari după ce vor distruge copacii
și umbra fermecătoare a bolților dt frunză, vor clădi un imens ho­
S
tel, pentru ramoliți și cocote.
ER

Lucrul e știut de către toată lumea. Auzit ați pe cine-va să pro­

teze să exprime un regret mai violent? Bucureștenii segîndesc cu to­
tul la altceva, domniile lor „se învîrtesc" pentru că viața s’a scumpit...
NIV

Intr’aită țară s’ar fi ridicat îndată pictorii, artiștii, scriitorii; s’ar fi

constituit o societate pentru apărarea drepturilor frumuseții ofensate;
s’ar fi afișat manifeste, un rînd întreg de oameni inteligenți și cu
LU

respect față de natură s’ar fi opus impertinenții banilor, cari n’au și

nu trebue să aibă toate drepturile oricit ar fi de sfint Francul după
care gonește leaota mizeră a capita'ei I Nu, nimeni nu s’a simțit jignit
RA

și desigur că mulți se vor mira, din cîți vor citi aceste rînduri, că
Parcul Otetelișanupoate fi subiect de ciudă și de răcnet.
Dar pare că nepăsarea mulțimii, cu sau fără pretenții intelec­
NT

tuale, s’ar mii înțelege în raport cu nivelul ei cultural. Omul barbar

își aruncă brutalitatea în tot ce întîlnește; bate cîinii ce-i ies înainte,
pentru plăcerea de-a bate; sparge geamurile; sfărîmă becurile de gaz;
CE

urinează pe răsaduri de flori; smulge și fringe ramurile copacilor.

Nu s’a găsit și un procuror care ca să poată face pe cocoșul și
pe Spaniolul s ibt fereastra unei soții oneste, în toată libertatea, i-a prins
I/

bărbatul și l’a închis?

Ceeace-i însă hidos șî neînchipuit este că Parcul Otetelișanu a
AS

fost vîndut ca să fie distrus, nu de către un oare care tîmpit de pro­

prietar, dar de către însăș Academia Romînă, academia bunului gust,
a religiei artelor; paznica lucrărilor frumoase... Acești babalîci și das­
UI

căli bolnavi de trînji și zăpăciți la creer, ce sînt Academicienii, în

majoritate, n’au nici o tresărire cînd despoaie capitala de singurul colț
cu adevărat frumos central ce-1 avea, un parc cu viața lui, dealtfel, cu
BC

istoria lui, o moștenire a Bucureștilor, ce trebuia sfințită prin păstrare.

D. Bianu ne-ar putea răspunde că Gișmigiul, în care se adună ungu­
renii băgați la stăpin, ne ajunge. Adevărul este că Academia setoasă
de niște bani cu cari nu prea se știe ce face, o Academie ce nu în­
treține cel puțin o bibliotecă publică, necum un nivel intelectual și
sufletesc, a vîndut parcul ca orice particular, fără nici o părere de rău,
fără un scrupul.
Și pe locul acesta nu se va ridica o școală o academie de bele-
arte, un muzeu, dar o clădire urîtă ca multe altele, un local de pe­
trecere și chefuri, la îndemîna moșierilor cari, după vînzarea grînelor
și despuierea sătenilor, se refugiază la București unde departe de con­
trolul familiei, jertfesc pe altarul lubricității burgheze.
Block-Notes
 Y
RAR
LIB
Evariste Gamelin S ITY
Eroul principal din ultimul roman al lui Anatole Erance : „Les
ER

Dieux ont soifa, este, după părerea noastră, una din cele mai maestru
reușite, dacă nu chiar cea mai reușită creațiune a marelui scriitor fran­
cez. Figura lui Evariste Gamelin va rămînea fără îndoială în istoria li­
NIV

teraturii universale ca un tip reprezentativ al unor pasiuni teribile,

create de viața socială.
Anatole France a voit de bună seamă să arate la ce excese înfio­
LU

rătoare și la ce rezultate neprevăzute duce fanatismul politic sau credința

oarbă împinse pînă la patima irațională. Evariste Gamelin este jacobin.
Bl urăște de moarte despotismul regalist și, prin contrast, are pentru Re­
RA

publică și pentru idealul republican o dragoste de amant în primele tim­

puri ale iubirii.
Sîntem pe vremea Revoluției celei mari franceze. Anatole France
NT

ne arată pe Evariste Gamelin, anti-monarhist, odată Republica ajunsă la

putere, întrupînd rațiunea de stat republicană în contra reacțiunei dispă­
rute, dar mereu amenințătoare. Republica, abia ajunsă la cîrma statului
CE

prin foc și sînge, se vede înconjurată din toate părțile de dușmani redu­
tabili. înăuntru, conspirațiunea monarhiștilor și revolte fără de sfîrșit;
afară, coalițiunea Europei întregi în Contra libertății năseînde. Rațiunea
I/

de stat republicană, cerînd atunci măsuri draconice în contra trădării

dinăuntru, teroarea deveni o necesitate. Iacobinii socoteau că se impune
AS

să înlăture prin spaimă pe adversari, pentru a putea duce mai cu succes

lupta în contra dușmanului din afară.
Evariste Gamelin devine atunci teoreticianul rațiunei de stat repu­
UI

blicane și, în acelaș timp, executorul hotărîrilor ei. Ca jurat în tribuna­

lul revoluționar, el trimete la moarte, în numele intereselor Republicei
BC

și în numele Libertății, Egalității șl al Fraternității, pe cari se credeă

chemat să le apere împotriva Reacțiunei vrășmașe ce se ridica din toate
părțile, mii și mii de oameni vinovați și nevinovați. El nu mai judecă,
nu mai discerne, nu mai cumpănește, nu mai are milă. El nu vede de
cît un lucru: complotul contra Republicei și nu mai simte decît o tre­
buință : aceea de a nimici pe dușmanii ei.
Republica se cufundă cu însăși ființa lui. El o iubește cu o dra­
goste căreia e gata să jertfească și pe cei mai scumpi ai lui și chiar pe
sine însuși. Fanatismul îl face aspru și neîndurător pînă acolo îneît chiar
mama lui, care îl adoră, ajunge să croază că e un monstru. Un prieten
de casă — pe care mai tîrziu îl condamnă la moarte — vorbind de dînsul
ca jurat, spune: Evariste • Gamelin ? Un obect. Nu se discută cu obectele.
Observațiunea este profundă și adevărată.
 F72 FACLA

Fanatismul politic are de rezultat că transformă pe oameni în obecte.

Pasiunea care-i face să nu mai fie în stare să vază, să observe și
să cugete, care-i tîrește—orbi și sclavi ai unui ideal—dincolo de credința
judicioasă și omenească într’o idee, pasiunea aceasta dă pe martiri, dar
și pe călăi. Evariste Gamelin este și una și alta. El este călău, dar și
marții, fiindcă, la rîndul lui, este și el ghilotinat și fiindcă, mai ales, pri­
mește cu resemnare moartea, ca un ce firesc în condițiunile luptei pe
care a dat-o.

Y
Figura lui Evariste Gamelin va rămînea.

AR
Anatole France l-a zugrăvit cu o mînă de maestru. El ni-1 înfățișază
numai în contraste. Evariste Gamelin este, în viața de toate zilele, un om
bun, de o bunătate naivă, simplă, care merge pînă la înduioșare. El se

R
despoae pentru a ajută pe aproapele său. Este de o cinste absolută, fără
de concesiuni de nici un fel. Cînd exercită însă funcțiunea de jurat re­

LIB
voluționar, devine jacobin și terorist și ghilotina este pentru dînsul sfînta
ghilotină, singura în stare să apere Republica de peire. Efectul literar al
acestei formidabile contradicțiuni este, se înțelege, profund, și dacă Ana­
tole France a uzat de dînsul, e probabil pentru a arăta,—potrivit felului

ITY
lui ironico-sceptic de a considera lucrurile și oamenii,—puțina valoare a
construcțiunilor psihice rînduite după logică și mai ales pentru a înve­
dera că pasiunile omenești nu se conduc după nici o regulă și nu au
S
nici un frîu-
ER
Dar, sînt și alți Evariști Gamelin. Sînt și de aceia cari nu’s nici
buni și nici cinstiți, ci numai fanatici conduși numai de ceace ei cred că
este rațiunea de stat a credințelor sau ideilor lor. Aceștia pot da numai
NIV

călăi, dar nu și martiri.

întrebați de pildă pe un naționalist adevărat rus, organizator de
bande negre și de progromurl, ce crede el că ar trebui făcut pentru a
LU

scăpa sf. Rusie de revoluționari, de polonezi și de evrei. Dar, nu e nevoe

să mergem pînă în Rusia. Avem doar și în țară naționaliștii noștri. Unul
din ei de pildă a propus nu de mult spînzurătoarea ca pedeapsă în
contra unui scriitor care își permisese să emită idee a de a se da evreilor
RA

drepturile cetățenești. Cercetați viața și scrierile cîte-unui patriot de aceș­

tia și sîntem siguri că veți simți pe Evariste Gamelin romîn, minus înăl­
țimea de suflet a celui francez.
NT

Evariste Gamelin romîn cere spînzurătoarea în contra adversarilor

săi; colegul lui evoacă umbra lui Vlad Țepeș și îndeamnă să se frîngă jun-
CE

ghietura acelora cari nu-i plac, fiindcă nu intră în cadrul naționalismului

așa cum îl pricepe dînsul: un al treilea, dacă ar stă în puterea lui, ar
întrebuința bucuros Dunărea ca un mijloc eficace de debarasare colectivă
în contra unei părți a populațiunii care nu-i e simpatică. Avem Evariști
I/

Gamelin, de un tip inferior aceluia creat de Anatole France, cu duiumul.

AS

Dar ei mișună cu deosebire într’o anumită grupare, fanatizată de o cre­

dință dusă pînă la exaltare. Rațiunea de stat naționalistă operează la noi.
azi,cu aceeași ură cu care jacobinismul terorist ațîță pasiunile populare, în
UI

timpul Revoluțiunii franceze, în contra reacționarismului monarchic și

autoritar. Și, încaltea, jacobinii francezi răpuneau vieți — și și-o sacrificau
pe a lor — în numele unui ideal politic și social, care a prefăcut așeză
BC

mintele milenare ale omenirii. Crimele lor au servit cel puțin civiliza
ți un ii și culturii.
Pe cînd la noi... Dar să nu insistăm... Ai* fi să insultăm măreția
Revoluțiunei, despre care Clemenceau a spus odată că trebue primită ca
un bloc, dacă am sta s’o comparăm cu micimea și răutatea naționalisto-
reacționară romînească. Evariste Gamelin, mort pe eșafod pentru ideile
sale, ar avea și el dreptul să se indigneze în mormîntnl lui de insulta
unor?asemenea comparațiuni. Căci Evariste Gamelin, dacă a fost călău, a
fost și martir.
Em. Arg’In
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA

Expoziția D? pictură a Statului și Sipitorile ei

NT

Dela expoziția Salonului Oficial ni se aduc, la spartul tîrgului,

veștile cele mai estetice. Nu ne dumiream într’un articol de mai de
CE

mu t, asupra lucrărilor expuse, de ființa unui secretar sălășluit printre

pictori și numit de minister. Ni se părea oarecum ciudat ca un domn
funcționar. oricît de onorabil ar fi el, și care nu poate aprecia o lu­
I/

crare de artă decît prin miros, să fie detașat dela biurou și însărci­
nat cu gosoodăria unei expoziții de artă. Locul s’ar fi zis că se cuvi­
AS

ne» de drept, unui pictor, tot așa de dispus și el, să încaseze o diurnă,
ca și un oarecare domn slujbaș mai ales că pictorii nu se bucură în
genere, de nici o leafă.
UI

Nedumirirea noastră a încetat însă îndată ce am fost mai bine

informați. Astăzi știm că secretarul are și un rol moral superior
BC

în Expoziție. D. secretar e pus acolo ca să-și procure oareșicari

venituri neprevăzute în regulament, în virtutea faimosului „face omul
ce poate* menit să justifice toate potlogăriile. Cu tot respectul ce da­
tori* , ca niște buni patrioț’, procedeului în onoare în administrația
țării noastre, nu ne putem împiedica, în cazul special de-a nu expli­
ca puțin, măcar atît cît trebuiește, pentru ca meritele secretarului să
ajungă la cunoștința ministrului artelor și să fie răsplătite cît mai este
vreme cu o decorație cel puțin.
Se știe că pictorii romini sînt, printre imbecilii cari mai practică
arta, într’un timp atît de deschis operațiunilor de tot soiul, oamenii
cei mai săraci și mai puțin căutați. Scriitorul mai poate ocupa cîte
un scaun de conțopist sau de magistrat; activitatea lui se mai învo-
574 FACLA

iește cu meserii diverse, cari dacă nu-1 îndestulează contribuiesc să’l

ție oarecum în viață. Scriitorul poate la rigoare face și pe clovnul și
pe maimuța, ca d, Cincinat Pavele *cu la cîte-o masă boerească, pe
lîngă domnișoare și cocoane, și Dumnezeu știe dacă nu-i o profesie
excelentă și asta. La pictor, Elita (scoateți pălăria) se adresează numai
cîad are nevoie de un fotograf în culori, care să-t fiateze vanitatea
sau să-i atîriie în odaia de culcare o piele goală cu efecte afrodiziace.
Restul timpului pictorul visează cu mațele făcute ghem, in odaia
lui neplâtită și singura mîngîiere ce-i rămîne este că se știe cel mai

Y
mare artist al timpului și mai mare în orice caz de cîttoți colegii din

AR
țara lui... Douăsprezece luni pe an se scurg altfel pentru cei mai mulți, și
între aceștia se găsesc și cei mai talentați,— în așteptarea zilelor de pri­
măvară și a expozițiilor, unde trag nădejde să vîndă două-trei tablouri.

R
Atunci intervine secretarul numit de minister. Să vedeți ce rol

LIB
delicat are acest secretar! El șoptește expozanților, la ureche, că dacă
țin să-și vîndă lucrările, tot atît ține și d-sa ca să i se dea o remiză,
iar d-sa va mijlo'i în toate chipurile ca tablourile cu bacșiș, să fie
vîndute. Vă închipuiți un pictor care așteaptă să se îmbrace din cei

ITY
trei sute de lei luați din vînzare, dînd o sută secretarului.
Dacă nu toți pictorii se învoiesc cu propunerile secretarului, în
schimb cei refuzați de juriu fagăduesc orișicîl, și atunci se petrece un
S
lucru curios : toate tablourile respinse de comisiune și dosite în cîteo
ER
cameră de rezervă, își fac încet-încet apariția, necatalogate, și tot mai
numeroase printre tablourile primite... Nu mai vorbim de conflictele ofi­
ciale, dintre comisiunea examinatoare și funcționarii superiori dela
NIV

minister, cari țin ca protejatul lor Cutare, zugrav infect, *să figureze
cu ori ce preț în expoziția schimbată în iarmaroc și în local de bu-
zunăreală.
Secretarul încasează astfel de nu știu cîteori mai mult decît cei
LU

mai cumpărați din pictori. Fiindcă și-a expus și d-s i persoana, fiindcă
s’a plimbat printre tablouri, fiindcă e băiat oacheș și poartă pantaloni
cu dungă, domnul secretar trebuie să cîștige partea parazitului și a
RA

samsarului.— Slnt și unele brodiri curioase. Sculptorului Filip Marin de

pildă, d. Arion n’a voit, cercetînd expoziția, să-i cumpere lucrări de
cit pentru două mii ce lei. Cum se face că ia sfîrșltul expoziției acest
NT

scu ptor, fără talent dar cu flair, a încasat șease inii de lei ?...
Alt mijloc care rentează secretarului expoziției apare în fapta
CE

următoare. Pictorului Teișanu i se vînduse, cumpărat de un domn Pop,

un tablou, cu două sute de lei. Vizitînd și d sa expoziția, d. Marghi­
loman se op/i la tabloul vîndut, al d-lui Teișanu, care îi plăcu Ce rău
îmi pare, spuse d. Marghiloman către secretar că acest tablou a fost
I/

vînd'it; eu l-aș fi cumpărat și-aș fi dat un pieț îndoit, patru sute de lei.
Secretarul nu pierdu prii* jul; trimise după cîteva zile d-lui Mar­
AS

ii loman vestea mincinoasă că primul cumpărător Pop, care încă nu

plătise, renunță la tablou, și luînd cele 4C0 de lei, dete pictorului 200
UI

§i își opri d-sale celelalte două. Pictorul Teișanu care se credea

cumpăraț de d. Pop, nu descoperi cinstita substituire a secretaruluj
decît mai tîrziu, cînd se izbi mirat, de tabloul său în casa d-lui Mar_
BC

ghiloman...
Iată fără îndoială un minunat secretar care își înțelege rostul
și face onoare acelei dezvoltări a artelor despre care ni se vorbește
atît. II recomandăm stăruitor d-lui Arion și la nevoie vom reveni cu
previziuni mai multe. Numele lui figurează în fruntea catalogului
«oficial.
T.
 Y
RAR
LIB
Naționalitatea în artă, știință, politică
SITY
Se vorbeșt multe de ministru! Franței la Bruxelles, d. Klo-
bukowsky.
ER

Numele îi arată originea. Dar să nu se creadă că are cel

puțin cine știe ce vechime îl Franța: tatăl său a fost directo­
NIV

rul ziarului polonez Czas din Lemberg.

Și totuși, nimeni nu tăgâduește sentimentele franceze ale
lui Klobukowsky. înainte de a fi ministru la Bruxelles a avut
LU

o slujbă în care se cerea cu deosebire patriotism franțuzesc :

a fost guvernator al Indochinei, însărcinat să atragă spre fran-
RA

țuzism populația de baștină, și să asigure Franței pentru tot-

d’auna stăpînirea acelei țări 1
NT

* *
Paul Deroulede este naționalist, dar e foarte simpatic,
CE

pentru că e sincer și se sacrifică pentru ideile lui. El a luat

parte la războia și a suferit exilul. Dăunăzi Deroulede a inter­
venit să se dea medalia participare! Ja războia lui Jules Ciaretie
I/

directorul Comediei franceze.

AS

Ciaretie e de origine evreiască.

UI

Presa franceză vorbește cu emoție de poeta Renee Vivien,

moartă la 30 de ani, în floarea talentului, după ce scrisese
BC

cîteva volume.
Este o americană, care a învățat franțuzește și a contri­
buit la îmbogățirea literaturii franceze.
***
Două jubileie în Austria: Schdnerer și-a serbat jubileul
de 70 de ani, Adler pe acela de 60.
Schdnerer e șeful partidului pan german, Adler e șeful
partidului social democrat.
Interesant este că, cu toată deosebirea de vîrstă, cei doi
șefi și-au făcut împreună debutul în politică; nu numai în a-
 576 FACLA

celaș timp, dar și în acelaș loc : amindoi au întemeiat partidul

pan-german, iar programul acestui partid, cunoscut sub nu­
mele „programul dela Linz“, este redactat de amindoi și anume,
în cea mai mare parte, de Adier.
Au evoluat însă amindoi: Adler a trecut la socialiști, a-
jungînd apoi șeful lor; Schdnerer a rămas pan germanist, dar
a mai devenit și antisemit.

Y
Știți că Adler este evreu; pe cînd Schonerer... este și el

AR
evreu — numai după mamă, însă.
**♦

R
Un proces interesant la Viena. întreaga afacere se învîr-

LIB
tește în jurul înțelesului unor cuvinte nemțești, din dialectul
austriac. Una sau cealaltă dintre părți va cîștiga procesul, după
cum se va admite că zisele cuvinte au un înțeles sau altul.

ITY
Singura soluție este deci să se cheme un expert: un lite­
rat, adine cunoscător al limbii, a cărui părere să nu fie pusă
la îndoială. După oarecari d scuții tribunalul și părțile cad de
S
acord asupra unui anume: Chiavacci.
ER

Este, alături de Polzl, cel mai vienez scriitor german ; ori­

ginea italienească nu e nici o piedică.
NIV

***
Știți care i cel mai de seamă filozof rus de astăzi ? Este
LU

de Robert^ un francez de origine italiană.

**♦
La Paris a fost un banchet internațional al actorilor. Din
RA

partea germanilor a vorbit Moissi. Este cel mai de seamă dintre

tragedienii tineri ai teatrului german. Joacă în piesele clasice
NT

germane, mai ales în poveștile profund și esențial germane —

ca Jedermann — prelucrate pe scenă.
CE

E italian. Cînd a venit ia Viena nu știa un cuvînt nem­

țește. S’a amorezat de o actriță dela Burgtheater, care Fa învă­
țat nemțește; s’a descoperit, din întîmplare că are talent dra­
I/

matic — și a devenit actor german.

AS

G.
UI
BC

Hamal nu știu vreodată să fiu fost.

Dar de-aș fi fost orice-ai voi, firește,
Fante senil, sau magistrat, sau pește,
Tu tot poet ai fi și-atuncea, prost.
„Un gazetar scatologic^
 < o

Y
RAR
Denunțurile d-lui lorga

LIB
Amicul nostru d. Nicolae lorga denunță prin „Neamul

ITY
Romînesc" următorul caz: la un domn din calea Plevnei 103
se chnuiesc slujnicele pentru a nu ii se plăti leafa.
Cerem poliției să cerceteze cazul ș să ia toate măsurile
S
impuse de lege — dacă mai există vie-o lege pentru poliția
ER

noastră.
Dar d. lorga nu putea scrie cîteva rînduri fără a profita
NIV

de ocazie ca sa se facă ridicol, iarăși.

D. lorga are grija să precizeze că domnul din calea Plev­
nei 193 este evreu. Aceasta ca să-și poată intitula notița : A sluji
LU

la evrei. Nu știam că și bătaia se împarte pe naț onahtăți și

religii. Și tocmai d. lorga, care a mîncat cunoscutele palme
RA

dela d Mihail Dragomirescu, știe doară că ele nu l’au usturat

mai puțin pentiu că furnizorul lor s’a intîmplat să fie creștin.
Dar fiindcă e vorba în special de servitoare, rugăm pe
NT

d. lorga să publice și următorul denunț: cuno cutul < hi mist

d. Jumuleanu își schingiueșfe servitoarele ; poate nu pentru a
CE

nu le plă'i leafa — dat fiind că d. Jumuleanu cîștigă atit de

mult deta cîrciumari — dar în sfîrșit, d. Jumuleanu își schin-
giuește servitoarele, fără să știm motivul.
I/

Profităm de faptul că ::u sîntem țicniți, și considerăm

AS

cazul sălbaticului torturator Jumuleanu ca un caz izolat. Nu

vom zice deci: „A sluji la creștini" ; sau: „A sluji L< chimiști";
UI

sau: „A slujiJa pungași (după părerea Epocei)* ; sau: „A sluji

la d. lorga sau partizanii d saleu ; ci vom zice: „A sluji la d.
Jumuleanu.
BC
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER

POLEMICI
NIV

Foarte natural.— La Dorna s’a întîmplat următorul fapt divers:

LU

individul Scovarză s’a năpustit, fără motiv, asupra urnii comerciant anume
Ușer lacob și i-a dat mai multe lovituri de topor în cap. Scovarză era beat.
Faptul ne este relatat de ziarul guvernamental Minerva, care adaugi
RA

mirat, că «agresorul și-a continuat beția, fără ca autoritățile locale să ia

vre-o măsură.u
NT

E foarte natural că s’a întîmplat așa. Frocedînd cum a procedat,

Scovarză n’a făcut decît să imiteze autoritățile, cari și ele schingiuesc lu-
CE

mea, fără să poată invoca măcar scuza beției. Și asta nu numai la Dorna,
dar chiar și în Capitală.
Măsuri se iau contra socialiștilor, nu pentru că ar da cu toporul, ci-
I/

pur și simplu pentru că sînt socialiști. >

AS

Așa e regula.
*
UI

Altă excomunicare.—Oficiosul ardelenilor „Romînul" e nemulțu­

mit de rolul diplomației romîne în chestia episcopiei greco-catolice ma­
BC

ghiare. Dar cum să-și explice această atitudine? Ca elev fidel al d-nilor
Cuza și lorga, „RomînuP scrie :
„Cei dela ministerul de externe din București, n'au privit chestiunea
„episcopiei greco-catolice maghiare prin prizma ziarelor noastre, ci prin cea o
„rapoartelor ambasadorilor rornîni dinViena, din Budapesta șt din Borna car1
„cu toții sînt greci de origine, prin urmare cu puțină tragere de inimă pentru
„neamul romînesc,*
Bine, dar în fruntea diplomației romîne este d. Maiorescu, de ori­
gine ardelenească; cum se face că d. Maiorescu s’a lăsat păcălit de niște
greci? „Romînul4* are și aici explicația: d. Maiorescu e mare critic, dar
 FACLA 579

din nefericire, slab d’plomat. Așa zice Romînul. Nu cumva vor u și am­
basadorii cu pricina sli’bi diplomați ? Nu, din contră: sîat greci.
Să mai discutăm asemenea absurdități.

Păcatul lui Isac. — Sună ca un titlu de piesă. Dar e altceva :

Luceafărul a descoperit că d. Isac nu știe de ce gen e fraudă în latinește ;

Y
și în acelaș articol „Luceafărul* dovedește că el nu știe de ce gen e

AR
poemă în franțuzește.

Intre Ioan și Iosif. — D. Ioan Nădejde e foarte amărît: d-sa a

R
descoperit că d. Iosif Nădejde nu e destul de socialist, căci prea înclină

LIB
spre dreapta; pe cînd alții, ca d. Gherea, Racovski, etc., înclină prea mult
spre stînga, sînt chiar anarhiști curați, după constatarea și mai amărîtă
încă, a aceluiaș domn Ioan Nădejde.

ITY
Cei neinițiați ar putea să-1 întrebe pe d. Ioan Nădejde :
— Adică ce te privesc pe d-ta lucrurile astea?
S
Dar cei inițiați știu că acesta și numai acesta e rolul încredințat
ER
d-lui Ioan Nădejde de Vintilă și Panaitescu.
Fiți siguri că sub nici un cuvînt d. Ioan Nădejde nu-și va înceta
„campania*.
NIV
LU
RA
NT
CE

Numărul viitor al FACLEI va fi consacrat în întregime

I/

TRIPOURILOR
AS

Ca și numărul închinat MAGISTRATUREI, numărul acesta

UI

din Facla va avea numeroase ilustrații în text, în două și în

trei culori, va avea articole semnate de toți colaboratorii «Fa­
BC

clei* și va demasca fără cruțare toate gheșefturile, toate nele­

giuirile, toate crimele cari clocesc în atmosfera înveninată a
tripourilor.
Cereți pretutindeni saptămîna viitoare numărul ^excepțio*
nai din Facla, consacrat
 580 FACLA

Pumnul ■ OS
Un pumn mare, un pumn enorm, osos și dur... Pentru cei ce cu­
nosc viața noastră socială, așa-i că nu se poate emblemă mai potrivită î
Trăim, în adevăr, în țaia pumnului. Cu pumnul se fac la noi
toate, pumnul prezidează la toate. Dascălul, dela cel cu alfabetul până

Y
la acela care explică legile mișcărei corpurilor cerești, toți bagă invă

AR
țătura în capul copiilor, cu pumnul. Căpitanul își instruește și-și dis­
ciplinează compania cu pumnul. Comisarul păzește ordinea și sigu­
ranța publică cu pumnul. Parlamentul însuși nu-și trage unanimitățile

R
guvernamentale decît dmtr’o largă aplicare a pumnului.
Sîntem o țară de sălbateci și am păstrat în moravurile noastre

LIB
obiceiuri depe vremea barbariei primitive: în loc de convingere, bă-
tae; în loc de argumente, pumni.
Un comisar rîvnește la grațiile drăguței unui lucrător. Acesta

ITY
însă nu pare convins de faptul că comisarii ar fi moștenitorii privi­
legiului primei nopți, de pe vremea feudalilor. Comisarul îl arestează
îl duce la secție, îl stîlcește în bătăi și apoi îl ține sechestrat cinci
zile, în care timp îl unge cu spirt ca să-i treacă rănile.
S
Un căpitan năvălește într’un sat ca hatmanul unei hoarde da
ER

tătari. Iși stabilește cartierul în casa unei văduve, și apoi o dă pe a-

ceasta afară ca să-și adăpostească vitele în odaia ei, arde lemnele vă­
duvei, îi ia nutrețul viteîor, cu nepăsarea de legi a unui cuceritor,
NIV

îndrăznesc bătrîna și copiii ei să protesteze ? Li se astupă gura cu

pumnul.
Un judecător de instrucție e însărcinat să cerceteze cele petre­
LU

cute din cauza acestui brav căpitan de tătari. Instrucția se face cu

pumnul. Judecătorii noștri nici nu cunosc alte metode de investigații.
Aiurea se numesc în posturile de judecători de instrucție oameni in-
teligenți, cu aptitudini deosebite și specializați printr’o practică mai
RA

îndelungată. La noi, judecătorul de instrucție se alege după greutatea

pumnului. Cu cît pumnul e mai greu, cu atît adevărul va eși mai re­
NT

pede la iveală.
Pretutindeni pumnul, pretutindeni bătaia. Par’că'am fi o țară de
robi, cucerită de un trib de sălbatici. Oricare cetățean — din cei cari
CE

nu fac parte din tribul cuceritor-cînd intră într’o secție polițienească

sau în cabinetul unui jude de instrucție, riscă să iasă stîlcit în bătăi.
Moravurile sînt atît de adînc înrădăcinate, îneît nici legile cele mai
bune, nici dispozițiunile cele mai severe nu pot nimic împotriva lor.
I/

Pentru a scăpa de domnia pumnului nu e decît o singură soluție

AS

Ori de cite ori veți fi chemați la secție, ori de cile ori veți ave-
de da'. vreo lămurire judecătorului de instrucție, înarmați-vă cu un re
volver. Veți fi loviți? Apărați-vă\ E dreptul vostru, e datoria voastră.
UI

Numai așa vom scăpa de domnia rușinoasă a pumnului!

I. Armașu
BC

o
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
AR
M. s.

R
LIB
Menirea Ei e să sugă.
Pitită în alcov urile intim plătoare, unde gurile se cată și tremură în-

ITY
frigu ate de setea eternă a iubirei; ascunsă printre scîndurile patului sărac al
studentului care veghează în întunericul nopților cum se elaborează deslegarea
unei probleme, sau în așternutul umil al proletarului care visează neîmpăcat și
S
extatic cataclismul orînduirelor sociale nedrepte; turtită între paginele in-foliu.
ER

lui peste care se apleacă fruntea savantului grea de toate enigmele universului,
ploșnița așteaptă, pîndește, visează clipa divină cînd va putea să sugă și să să­
vârșească astfel misterul și menirea vieței ei.
NIV

Nici unul din visurile și din avînturile sufletești ale oamenilor printre
cari trăește n'o agită și nu-i strecoară în conștiința ei obscură spectrul zădăr­
niciei și germenul îndoelei. Printre stihurile Iliadei lui Omer, pe corpul gol al
LU

unei marmore de Praxiteles, pe obrajii unei madone de Rafael dacă ar fi să

treacă, ea ar trece cu aceiași nepăsare, gravă, solemnă, hieratică, sub spinarea
lucioasă ca pieptul unui rege vărgat de ordine și de cordoane, numai gură și
RA

numai pînttc.
Asemenea ploșniței, menirea regelui Carol I a fost să trăiască și să sugă.
In mijlocul unui popor tînăr, pentru care erau făcute toate visurile și
NT

în sufletul căruia ar fi putut să vibreze toate năzuințele și toate idealurile, re­

gele Carol a domnit patruzeci și cinci de ani, străin aspirațiilor noastre,
urîndu-ne inteligența și desprețuindu-ne nebunia generoasă, tresărind numai la-
CE

sunetul aurului, cu inima închisă ca o ladă de fier, înfipt în purpura tro­

nului și pe corpul ță'd ca o ploșniță uriașă.
Pentru dînsul n'au existat nici artă, nici poezie, nici emoțiune, nici în­
I/

fiorările acelea tainice cari string inima în fața unei privilești a națurei sau
pe marginea abisului în care parcă uneori alunecă piciorul gîndirei omenești.
AS

Calculat, rece, cu sufletul sterp, pentru dînsul n’au existat de cît banii. Din
tot ce putea să-i dăruiască poporul acesta, din tot ce putea să ia din como­
rile lui de simțire, n’a ales decît banii.
UI

Și-a supt!
A supt fără odihnă, fără milă, fără cruțare. A supt prin gure'e poli
BC

ticianilor, prin ventuzele tuturor partidelor, prin toate societățile, prin toate
uzinele, prin toate domeniile, prin toate apanagiile rupte din pîinea și din
foamea norodului. A supt pînă la măduvă, pînă la desnădejde. pînă la re­
voltă, a supt nu numai aurul nostru, dar însăși conștiința, încrederea și spe­
ranțele noastre.
După cei patru-zeci și cinci de ani de domnie ai regelui Carol, suntem
astăzi țara sifilisului, a pelagrei, a răscoalelor cronice și-a foamei permanente.
Suntem poporul castrat de idealuri și cu aripele avînturilor, frînte. Suntem
așternutul în care s'au încuibat și furnică ploșnițele mărunte, ploșnițele ne­
numărate, ploșnițele brătieniste și takiste.
Suntem patria regelui Carol I.
Nu vă întoarceți, nu vă miș ați, nu visați mai ales, ca să nu striviți
sub voi, din greșalâ, ploșnița care vă suge.
 Y
RAR
LIB
S ITY
Trăiască Regele!
ER
NIV

Mi se părea pînă acum că trăesc într’o tară fantastică în

LU

care șease milioane de oameni erau cuprinși de o nebunie ciu­

dată și nouă: nebunia de a crede că există undeva un rege, un
RA

fel de monstru enorm care stăpînește și înghite totul, care în­

veninează cu bale otrăvite sufletele tuturor, înaintea căruia
NT

toți îngenunchiază, căruia i se supun cu toții. Și acest rege nu

era decît o plăzmuire a minții lor de nebuni, un rege care
marea nici trup, nici nume, un idol pe care îl inventaseră ei
CE

pentru a avea cui se închina și pe cine să blesteme în durerea

lor. Căci pe el toți îl înjurau, adevăruri crude îi strigau, îl
I/

blestemau și îi trimeteau lovituri și dacă ar fi existat în ade­

văr undeva un rege, el n’ar fi putut să nu răzbune insultele
AS

ce i se aruncau, n’ar fi putut să nu răspundă loviturilor ce i

se dădeau.
UI

Și am adunat și eu într’o zi pietrele grele ale adevărului,

pietre pe cari atîția le-au ridicat contra lui în 46 de ani și le-am
BC

azvîrlit spre ceeace credeam că nu e de cît vedenia unei ne­

bunii îndelungate. Și m’am încredințat că cei ce vedeau un­
deva un rege nu erau nebuni, că ei nu-1 înfăptuiseră din vi­
sul nebuniei lor, că el exista aevea puternic și răzbunător.
Iată de ce, cînd am aflat că procurorul regelui — în ur­
ma articolului Ploșnița — s’a interesat la redacția „Faclei“
de starea mea civilă, am strigat din toată inima: „Trăiască
regele !“ vesel de a fi scăpat de groaza ce de atîta vreme mă
584 FACLA

chinuia, groaza de a trăi într ’o țară de nebuni, cari din năluci

își fac regi.
Regele trăește, regele pe care de patruzeci și șase de ani
toți îl arătau ca pe cauza tuturor relelor și pe care totuși ni­
meni nu-1 vedea, regele pe care eu îl credeam numai un rege
al nebuniei, acest rege există, aude rugile și blestemele supu­

Y
șilor săi și ca toți regii — lovește pe cei ce-i spun adevărul

AR
în față.
Ce-mi pasă mie că el e samsarul tuturor bancherilor, omul
tuturor afacerilor, stăpînitorul fabricilor și moșiilor, că za­

R
darnic au cerșit cîntăreții noștri un codru de pîine la ușa lui,

LIB
că durerile noastre nu le-a înțeles și mîndria noastră a înge-
nuchiat-o.
Ce-mi pasă mie că din viața publică a acestei țări el a fă­
ITY
cut o orgie, că de constituție și legi și-a bătut joc, că tunurilor
sale în satele romînești le-a încercat bătaia.
S
Eu voi striga: trăiască regele! căci el mi-a dat bucuria de
ER

a trăi întîia clipă pe deplin fericită din viață, convingîndu-mă

că nu trăesc în țara în care șase milioane de nebuni și-au fă­
NIV

cut dintr’o nălucă regele lor.

De ce m’aș mai gîndi că el e așa de avai1 în cît la viile lui
țăranilor-culegători li se pun botnițe pentru a nu ciuguli cum­
LU

va vre-o boabă de strugure, cînd cu mine a fost așa de generos

că a dat ordin să mi se dea ceeace nu mă gîndeam că voi obține
RA

vreodată dela cel mai avar și mai bogat rege din lume: o con­
damnare pentru lese-maj estate.
Cum n’aș striga „trăiască regele!“ cînd el a dat ordin
NT

procurorului său să mă trimeată în fața judecătorilor săi, în

fața acelor judecători cari au măsluit articolele codului pentru
CE

a’i păstra lui acțiunile societăței tramvaelor comunale, acelor

judecători cari pipăindu-și în buzunare decorațiile ce el li le
I/

va trimete, mă vor condamna la doi ani închisoare, cu aceiași

gravitate ceremonioasă cu care au condamnat ca excroci pe
AS

Banghereanu și Ficșinescu, ca instigator pe Grigore Doro.ban-

țu, ca ultragiator pe bietul domn Temelie de la Rîmnicul
UI

Vîlcea.
O! magistratura Măriei Sale și a tramvaelor comunale,
BC

magistratura pe care au onorat-o Domnii Vlădicescu de la

Buzău și Gică Ion de la Suceava, magistratura m fruntea că­
reia oficiază d. Bagdat de la București.
Cu ce bucurie sălbatică mă va primi ea pe banca acuzărei,
cu ce strigăt de triumf „va judeca4' ea procesul „Faclei44, ca­
re e procesul meu, cum se va răzbuna ea de zilele de rușine și
de amărăciune pe care le-a trăit mulțumită „Faclei44 și cola-
boratorilor ei!
Acum poate fi liniștită. Mă va avea în mîna ei- Și dacă
 585

pentru a stoarce de la o primărie săracă franc cu franc ca

sa mărească averea unei bande de jefuitori i-a trebuit atâta
vreme, cu mine va isprăvi repede.
Poate să-și scrie de pe acum sentința, căci eu o voi pri­
mi-o cu strigătul sincer și bucuros de „trăiască regele!"
Trăiască regele care mi-a hărăzit mie, epigonului lipsit

Y
de entuziasm și de năzuințe mari, bucuria pe care în patru­

AR
zeci și .șase de ani, numai celui mai mare dintre cetățenii a-
cestei țări, numai lui Gheorghe Panu i-a hărăzit-o.

R
'Pfăiaseă regele, care prin perspectiva unei condamnări

LIB
••are înseamnă onoare și glorie, mi-a arătat că mă consideră
ca pe cel mai ales dintre iii săi.
Trăiască regele, care răspândește cu o mină binecuvântata

ITY
din purpura lui asupra mea înfrumusețîndu-mi cuvântul, po-
leindu-1 eu aurul coroanei sale, dîndu-i greutatea și însemnă­
tatea lucrurilor regești.
S
Trăiască regele căre dă reaziin sufletului meu sceptic și
ER

rece, mărindu-mi încrederea în mine însu-mi și pasiunea pen­

tru idealul ce mă călăuzește.
NIV

Trăiască regele! voi striga eu — nu eu glasul stins de foa­

me al soldaților săi. ci cu glas tînăr și recunoscător, căci doar
regele țărei mele mă împinge acolo, unde eu mei nu visam că
LU

voi ajunge așa de curînd: în rîndul luptătorilor de avangardă

pentru adevăr și democrație.
RA

Fâlimen
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV

- REFLECȚII —
LU

”*P oșnița, sau păduchelede-lemu după alții, e o ființă ro­

tundă și turtită ca un bob de linte roșu și rareori lungăreață.
Tipul cel mai perfect îl furnizează marile hoteluri din Bucu­
RA

rești, unde prețiosul parazit, cultivat cu iubire și un fel de

patriot s n, ating* o corpolență abundentă. In stare sălbatecă
NT

nu se găsește ploșnița fiind un produs civilizat și domestic ca

găina, cr tirbușonul, ca rața, ca friptura p < grătar sau ca pi­
CE

perul, și disprețul nd codrii și aventurile lui. Cu deosebire cu­

minte și morală, ea umblă fără sgomot, discretă ca un briceag
de buzunar, și amorurile ei nu se cunosc și n’a i putut încă fi
I/

văzute. înmulțirea ei misterioasă, observată cu întârziere, se

datorește unor ouă stropite ca niște puncte din condei și se
AS

confundă cu însuș excrementul micului dobitoc de care ne o-

cupăm. Se zice că ploșnița e inteligentă și poate că nu atît
UI

pentru ce gindește cît pentru ce te face să gindești.

Ga să se poată strecura prin toate crăpăturile, prin piez*
BC

nitura cea mai fină din scîndură și chiar din porcelană, prin
sinurile unui arabesc sau printr o cusătură de haină, ea și-a
făcut trupul plat ca o beretă, și unsuros, cu care alunecă dulce,
vine și pleacă, piere și se ascunde. Dacă ar avea o republică sau
un imperiu recunoscut de diplomația marilor puteri, este si­
gur că forma ei potrivită î ar da o dibăcie excepțională de ași
strecura făptura tot atît de lezne prin urzeala principiilor sau
articolelor de lege. Unii entomologiști susțin că asemenea repu­
blici și imperii, pe pajura cărora o ploșniță cu un vultur în
 FACLA 587

«ură, pare că figurează zugrăvită cu aur, există ; eu nu pot crede

una ca asta, Tot ce a? putea spune este că m’am întilnit în viața
mea, ca și Eminescu poetul, cu multe, deghizate cu joben și
bețișor de promenadă, și asta, negreșit în capitală și pe pereții
odăii mele de student Sînt într’adevăr momente, la clarul lunii,
cînd lumea păduchilor de lemn se îndeletnicește cu un teatru
interesant, un fel de bal mascat, und , dată fiind impetuozitatea

Y
gesturilor, sînt primite crud, numai ploșnițele parte bărbătească.

AR
Varietatea costumelor în cari se înfățișează atuncea, omului bol­
nav de isomnie, e într’adevăr bogată și dovedește o imaginație

R
atit de frumos ațîțată în cît, intrigat să urmărești jocurile, e.

LIB
voiuția rîndurdor, individualizarea pilcurilor, amestecul unifor.
melor, întrecerile și desnodămîntul normal al atîtor complicați^
nu-ți vine să lovești dintr’odată cu talpa papucului și să sleieștj

ITY
cum te îndeamnă atîta viață și veselie — cu toata că ploșnița
gravă, este de felul ei un animal trist și melancolic,
Am asistat adesea la petrecerile ei, improvizate între scui-
S
pătoarea și masa de noapte, pe un petic de perete cît ar ocupa
ER

un tablou—Crini și ghiocei—de Principesa Maria. E curios cît

țin să imite ploșnițele pe oameni, în funcțiunile lor cele mai
NIV

importante și mai onorabile. Un fel de ciudă te apucă să re­

cunoști maimuțăreala semenilor tăi celor mai valoroși în so­
cietate, văzînd cum un păduche face pe omul politic, pe ma­
LU

gistratul, pe omul de litere, pe mitropolitul, pe marele duce sau

pe cezarul. Unii din păduchi, grași, fac gesturi ca și cum ar
umbla călare și mii de ploșniți mai mici și anemice salută.
RA

Apoi e o furnicare în toată păduchimea, care trebue să fie ca

un hohot de rîs, ca o felicitare generală.
NT

Timpul de ieșire și de călătorie al ploșnițelor e noaptea;

cînd o lume cu totul nouă se ivește, se trudește, caută și pune
CE

stăpîoire pe fața pămîntului, lumea cealaltă fiind adormită...

Ploșnițele se trezesc odată cu gîndacul cel negru ca un popă,
și dispută lumina întunerecului cu șobolanii, cu șoarecii,
I/

cu gîngăniile ruginii ale bucătăriei ; umblă cînd prin curți se

AS

strecoară dihorul, urechelnița prin tinda, coropișnița, și in aer

fluturele morții, buha și cucuvaia.
UI

Toate aceste sfinte jivini, în mare parte civilizate, iubesc

tăcerea și taina care ocrotește furtul. Ele se știu parcă vinovate,
BC

nu pricep de ce și le e frică de un băț de chibrit aprins, de-o

lovitură de baston în scînduri, de un tușit mai tare. O înțele­
gere între gîngănii și ploșnițe este ca să fie tăcere. îndată ce-ți
luminezi lampa, cîrtițile dispar cu cîrdul, broaștele rîioase se
pitesc, păduchii fug de rup pămîntul...
Moravurile-i domestice împirig ploșnița să vieze la un loc
cu oamenii și în cea m i apropiată intimitate, cu preferințe
pentru o laia de dormit sau biuroul de scris. Te trezești din
somn cu una pe piept, cu alta pe spinare, cu altele pe picioare,
588 î ACÎ.1

pe pleoapa ochilor, peste tot. O găsești între paginile cărții pe

care o răsfoești. Spion neîntrecut, ea te urmărește cu ochind
nevăzut, la baie, la birt, la teatru ; știe cum muncești și cum
te odihnești, cine vine să te vadă, pe unde umbli cu ce fel de
oameni te întîlnești. . Ca să te pîndească ea își alege locurile
cele mai comode și mai bine așezate topografic, și repulsiunea
ei pentru orice osteneală o face să caute ascunzișurile făcute

Y
gata, în cari se grămădește, împuiază și își crește pe lingă si-

AR
neș copiii cu o priveghere ce las’ a se ’nțdege că ploșnița po­
sedă o inimă sensibilă și iubitoare.
Civilizația omenească n’a mers însă pînă la întortochia-

R
rea și stricarea gustului ei primitiv in ce privește hrana. Con­

LIB
servatoare tenace, ploșnița are cultul strămoșesc al unui sirgur
fel de bucate: sîngele proaspăt băut de-a dreptul viu din
vînă. E drept că și alte animale se nutresc cu singe, tigrul,

ITY
pantera, leul, dar pe cînd acestea practică violența, bărbăția
și îndrăsneala, punîndu și și viața ’n joc de cîte ori voieșc să
S
mănînce, (1907), mai fină, ploșnița își ia toate măsurile pentru
ER

ca în vînătoarea ei dosită pe d umurile beznei să nu piardă

diiitr’însa un crîmpei. O vezi fugind cu sîngele tău ca o ploscă
plină și pierzîndu se în scorburile casii.
NIV

Dar dacă în cîteva molcome apucături, în formă și înce­

tineală nu i fără de asemănare în lumea ființelor drăcești cari
stăpînesc pămîntul, sufletul ploșniței e unic în universul mișcă­
LU

tor. Psicologia făpturilor complicate e ’n obiceiuri, în cuvinte

și idei ; la cele simple se complectează .prin culoare și mi­
RA

ros; așa sînt florile cu parfumele lor. Ploșnița lasă pe unde

trece o mireazmă iute și grasă și-i o garanție pentru dînsa că
NT

poate scăpa cu viață. Pe unii îi ierți de milă pe alții îi cruți

din desgust. Noroiul ce rămîne dintr’un parazit strivit, e a-
proape un merit al lui pentru viață. Mirosul ploșniții, de ordinul
CE

cancerului și-al abceselor putrede, pare a crește în infecție

sub amenințare, ca un sentiment de spaimă exteriorizat. Simți
I/

ca o paralizie a nasului și a voinții. un vîrlej al inimii însoțit

de greață. Ploșnița a scăpat! Jos ploșnița 1 Trăiască Ploșnița!
AS

A, ploșniță scumpă vino și rămii la noi ; fă ți cuiburile

în perini de velur și puii tăi în horbota lor spumoasă: crește și
UI

te înmulțește căci așa voește Dumnezeu, părintele tău și al nos­

tru de care ne rugam să te stîrpească și care îți boierește dim­
BC

potrivă sămînța și fi o aruncă peste noroade. Iar dacă somnoroșii

pe cari îi sugi se vor încumeta vreodată să ți aducă pîre de cari
tu ești nevinovată căci sta ea ’n lumea noastră ți o păstrezi
deia firea ce ți s’a dat, răspunde cărturarilor sc rbiți că cine
nu dorește păduche își curăță sălașul.
Block-Notes
 Y
AR
R
LIB
Portretul unui rege ER
S ITY
— Cîteva cri mp ele —
NIV

Hohenzolldrn sau Păpușă-Vodă. — De cine se

înconjoară Regele Carol. — „ Afacerile “ Iui. —
LU

Regele și războiul din 1877. — Asasinatul de la

Castelul Peleș
RA

Buf fonii și pungașii de 8a Curte

NT

Se atribue Majestăței Sale Reginei Elisabeta Că ar fi

spus odată următoarele:
CE

— Dacă am fi guvernat numai cu oamenii cinstiți, de

mult am fi fost pierduți!
* ...
I/

Odinioară Regii avem bufoni.-.'Ia. Curțile lor. Să credem

AS

oare că Majestatea Sa a înlocuit bufonii prin „pungaș? ‘ ?

*
UI

L. ’ I
Noi ne întrebăm, cînd vedem pe ce mîini Regele Carol,
BC

care își alege așa de bine oamenii săi de încredere „pentru

daraverile sale particular e“, își leapădă Regatul, dacă Regele
Carol se poate lăuda cu virtuțile regOști ce se cer pentru o
formă de Stat, monarhică parlamentară?
Nu mai ești par’că într’o țară unde domnește un Hohen-
zollern, te crezi într’o țară chimerică a unui Păpușă Vodă.
*
Regele Carol I, nu,a știut nu a vrut să sprijine morali­
tatea în țara aceasta care l-a chemat Ia 1866 mai ales pentru
5°0 FACLA

o operă de moralizare: ridicarea nivelului moral al unui

neam decăzut prin veacuri de impilare.
Regele Carol s’a îngrijit exclusiv de stabilitatea sa person
nală. Și iată cum se face că acum, la jubileul de 40 ani, con­
statăm că la acea stabilitate de care am fi voit să ne bucurăm
numai, ă corespuns însă o altă stabilitate care ne înspăimîntă:

Y
„stabilitatea corupțiunei’ ‘.

AR
«Marele Căpitan“

R
Se știe că mult îi place Regelui să fie lăudat că el și numai

LIB
el a făcut războiul. Dacă ai crede pe tămîietorii săi, el a scos
pe împăratul Aexandru II din palatul de iarnă și l-a pus pe
drumul Poradimului. El le-a pus la cale toate. El a organizat
ITY
victoria.-., pînă la pierderea Basarabiei exclusiv.
Apoi se știe că Plevna nu s’a putut lua cu una eu doua.
S
Pe cînd Regele Carol privea eu ochianul dintr’o depărtare
ER

prudentă — stabilitatea Dinastiei necesita de sigur această

prudență, deci n’avem nimic de zis — bieții curcani cădeau
NIV

în șanțurile redutelor și în Valea Plîngerei....

După o zi de luptă și de măcel îngrozitor, Regele îngrijat
s’a dus la Ion Rrătianu și l-a apostrofat cu aceste vorbe:
LU

— Vezi ce-ai făcut? Războia ne-a trebuit ?

Dacă m’am potrivit sfaturilor d-voastră?
RA

....Ceia ce nu a împiedicat pe curtezanii Regelui nostru

ea, după luarea Griviței și după căderea Plevnei, să zică și
NT

să scrie că el și numai el a conceput războiul și l-a dus tot

timpul fără șovăire și cu o strategie fără samăn-
CE

Din nefericire însă istoria adevărată nu se va scrie lu-

îndu-se drept documente eirculările pe cari le adresează d.
Ion Kalinderu agenților de pe domeniile Coroanei și în cari
I/

între două povești despre cultivarea sfeclei de zahăr și a ri­

AS

dichilor de lună, nu uită nici odată să cînte și eîte un mic imn

de slavă marelui căpitan.
UI

„ Afacerile “ M. Sale
BC

Regele Carol e omul tutulor toleranțelor. Și de aceia se

face că se șoptește, cînd izbunesc scandaluri ca tragerile
falșe de la ministerul de finanțe unde nepedepsirea vinova-
ților a lăsat lumea încremenită, că printre cei cari s’au folosit
de acele fraude se aflau persoane de la Palat.

Cu concesiunea Strussberg a făcut să se crează că Regele

și familia lui s’au îmbogățit pe spinarea țării din această con­
cesie: astăzi acelaș lucru se petrece, căci n’a mai rămas romîn
 FACLA r>9i'

să nu creadă că M- Sa s’a amestecat în comanda de tunuri și

astăzi se simte fericit că zecimi de milioane romînești trec
frontiera Germaniei ca să intre în boitele lui Diseonto, care
este cel mai mare acționar al usinei din Essen.

Istoria nepărtinitoare eîntărind glorioasa domnie, va

Y
constata că aurul Coroanei atîrnă mai greu în cumpănă de eît
coroana de oțel.

AR
Promiscuitate și asasinat

R
LIB
Se știe că Regele Carol și-a publicat memoriile. Cine nu
a citit memoriile scrise de Regele Carol? Ei bine, memoriile
Regelui Carol... nu sînt scrise de Regele Carol. Sînt scrise de
ITY
d-na Mite Kremnitz.
..•Biografia Regelui Carol scrisă de d-na Mite Kremnitz...
S
nu e scrisă de d-na Mite Kremnitz. E scrisă de Regele Carol.
ER

... Scriitorul de memorii, Regele Carol nu este de cît o

damă: d-na Kremnitz, iar cum scriitoarea de romane și bio­
grafii... cam romane și ele, d-na Kremnitz nu-i de cît un rege:
NIV

Regele Carol...
In tot cazul, ori-cine vede ce importanță are pentru noi
LU

orice scriere a d-nei Kremnitz.

Importantă prin urmare, și nu glumă este denunțarea,
Că d. doctor Kremnitz, răposatul soț ăl d-nei Kremnitz A
RA

FOST ASASINAT la Castelul Peleș acum cițiva ani.

NT

Popularitatea lui
CE

Atacurile noastre nu diferă de adevăratele sentimente

ale înșiși guvernanților de cît prin francbeța lor. Să ni se a-
ducă făgăduiala că după publicarea ce o vom face, guvernul
I/

își va da demisia și luăm angajamentul să publicăm auto­

AS

grafe iscălite de foști și actuali miniștri, conținîud la adresa

șefului statului acuzări mult mai grave de cit aduse de
UI

noi. Ne mai obligăm să publicăm o scrisoare iscălită de un

fruntaș între fruntașii conservatori, conținând despre Regele
BC

Carol fraza următoare:

„Cei homme ne merite que notre dedain" - (Acest om nu
merită de cît disprețul nostru).
(Citate după „Protestarea")
 Y
AR
oligarclției

R
LIB
Acuzările de natură personală ce se aduc regelui Carol I
nu au în fond nici o însemnătate. Regele Carol împărtășește, în
direcția aceasta, soarta tuturor acelora cari ocupă un loc ce
ITY
domină prin înălțimea sa. Ca și aceștia» el este nevoit să îndure
neplăcerile ce se leagă de oricare privilegii. Este un -adevăr ă
S
la Palisse că, dacă el este supus unor critice violente și dacă
ER

faptele vieții sale nu sînt discutate cu obiectivitate sau cu por­

nirea de a căută numai adevărul și dreptatea, aceasta o dato­
rează pozițiunii pe care o ocupă. Sus de tot, pe culmile vieții
NIV

sociale și înjurai tronurilor, furtunile pe cari le deslănțue clo­

cotirea pasiunilor populare sînt, uneori, tot așa de năprasnice
LU

și—dacă vreți — tot așa de oarbe ca și furtunile pe piscurile

înalte ale munților.
Dar, un rege inteligent și care înțelege că o meserie ca a sa
RA

are oarecari riscuri, nu se emoționează ușor și nu trimite nu­

mai decit pe procurori și pe jandarmi să înhațe pe aceia
NT

cari-1 observă cu patimă sau cari, credincioși unui ideal poli­

tic și social opus aceluia pe care-1 reprezintă dînsul, văd în-
CE

tr’însul întruparea unui sistem de nedreptate și, în consecință,

pe dușman. El nu trebue s o facă, dacă e om mai tare de
nervi, cu atît mai mult cu cit o discuțiune asupra neajunsuri­
I/

lor sau defectelor sale, iar nu asupra politicei sale, nu poate

AS

avea decît însemnătatea unei curiozități psichologice. Sînt regi

— și oameni — cari au stocuri întregi de defecte, dar a căror
politică este admirabilă, fiindcă duce într’adevăr la progres pe
UI

toate fărîmurile activității umane.

Lăsînd deci la o parte cusururile ce se spune că Ie va fi
BC

avînd Regele Carol I, chestiunea care se pune este: politica pe

care a făcut o dinsul a avut ea oare vro influență fericită asu
pra țării? A servit ea progresului politic, social și cultural al
poporului?
Pentra a răspunde, nu vom cita firește nici statisticile com­
parative între 1866—data suirii pe tron a lui Carol I—și 1912,
nici hiperbolele laudative cu cari îl încarcă puzderia de bud-
getivori cari se îngrașă, grație sistemului de-a menține domnia
 593

unei minorități împotriva intereselor marei majorități a ponu-

lațiunii.
Vina cea mare a Regelui Carol I, vină istorică, stă fără
îndoială în faptul că el nu este decît reprezentantul intereselor
oligarchies Nu ț vorba, și în alte țari suveranii nu sîntînfond
decît expresiunea și, în același timp, instrumentul de dom­
nie al clase’or stăpînitoare, dar aiurea monarchii păstrează

Y
cel puțin decorul, își dau cel puțin osteneala de a apăreă ca

AR
fiind deasupra claselor și a partidelor. Ba, uneori, îolosiudu
se de lupta dintre clase și partide, îndreaptă politica țării lor
spre mai multă democrație, spre o mai limpede înțelegere a in­

R
tereselor mulțimii și a nevoilor lor.

LIB
Natural, nu se poate cere redior să’și nege însăși rațiunea
lor de a fi, care este aceea de păstrare a ideii de autoritate, a
ideii de ierarchie și de apărare a interesele claselor guvernante,

ITY
dar, în cadrul tuturor acestor principii și interese, mulți suve­
rani au găsit ’oc, după timp și împrejurări, și pentru protejarea
S
celor mulți și săraci
ER
Regele Carol nu face parte din categoria aceasta. Ințelegînd,
grație unui simț foarte ascuțit al realității, că, dacă va căută
:sa slăbească oligarchia în folosul ^poporului, va fi zdrobit fără
NIV

<de cruțare, ei s'a constituit voluntar prizonier al acesteia.

Ilncetul cu încetul, el a căpătat mentalitatea oligarchiei romîne,
is’a adaptat trebuințelor și vederilor ei, devenind, în calitatea
LU

ssa de Rege, arbitrul suprem al neînțelegerilor dintre diferitele-'?,

icianuri cari o compun, în curs de peste patruzeci de ani, el
RA

in’a făcut altceva decît să echilibreze forțele grupurilor cari se

.certau dela putere, fără să depășească însă cu un milimetru
NT

.ceeace trecea dincolo de interesele oligarchies

Este falș că Regele Carol I e autocrat sau că puterea lui
ar fi excesivă. El nu e nici despot, nici constituțional, nici
CE

anticonstituțional, nici— mai aLs—are personal vreo putere.

El nu este decît acea ce clasele noastre conducătoare au interes
:?a să fie
I/

Dacă voim deci sad judecăm cu nepărtinire, trebue să nu

AS

perdem din vedere starea aceasta de lucruri.

Socoteala Regelui a fost dela început foarte simplă. Venind
UI

n țară, a observat repede că singura clasă care are putere poli-

ică,—fiindcă o avea neturburat pe cea economică,— este aceea
BC

a proprietarilor mari rural;, organizată în partide, dar formînd

n realitate o oligarchic de un egoism, căruia i se găsește rar
năreche in lume. Burghezia apărută mai tîrziu, —o burghezie
de creațiune budgetară, — n’a făcut decît să mărească puterea
oligarchic!, de care s’a alipit în totul. Regele a înțeles ușor si-
națiunea El și a dat seama că nu se poate bizui nici pe cele
daci mi ioane de neodobagi, nici pe populația : în parte streină,
u parte trăind din budget, a orașelor, l'iind !a discreția oligar-
ohie.;, s’a dat cu totul pe' mina ei.

I-
 594 FACLA

Astfel se face că după patru-zeci de ani și ceva de dom

uie, satele sunt încă în starea în carele-a găsit Regele cînd a ve­
nit în țară și că imensa majoritate a populațiunii este cufundată
în ignoranță și mizerie. Nici una din marile probleme pe cari
le-a găsit Carol I la 1866, nerezolvate, n’a fost încă dezlegată.
Progresul material care s’a realizat în rest impui acesta ar fi fost
realizat oricum, fiindcă civilizațiunea capitalistă, care supune

Y
pînă și pe hotentoți condițiunilor ei materiale de viață, n ar fi

AR
putut să lase în mij ocul Europei țara romînească neatinsă de
binefacerile și de scăderile ei. Suntem un reflex al acestei ci-

R
vilizațiuni și nimenea nu are personal dreptul să se laude cu

LIB
ceeace s’a tăcut.
Ceeace s’a făcut o datorim unor împrejurări fatale. Dar
ceeace nu s’a făcut, o datorim oamenilor cari ne-au guvernat,

ITY
o datorim oligarchiei care n’a voit să dea nimic poporului.
Vina lui Carol I este că n’a fo-t erou. Pentru a infringe
puterea oligarchiei romînești, ar fi trebuit un erou. Riscind
S
aventura, desigur că și ar fi frint gîtul, dar ar fi fost un om.
ER

Regele Carol I, însă, înțelegînd care i e interesul, a preferat să

nu fie decît suveranul oligarchiei.
NIV

Enx Argin
LU
RA
NT

«’^4 AÂMOLIT!
CE

Da, regele Carol e de nereeunoseut. Avarul laș pe care,

vreme de decenii, zuruitul aurului — string din bere, din di­
I/

mie, din brînză; din latifundiile mănoase cu cari oligarhia

AS

noastră l’a pricopsit, din truda unui neam fără noroc — l’a
înpiedicat să audă ce spun, ce scriu, ce blastămă plecatii lui
supuși; — negustorul încoronat a căzut în doaga copilăriei. D
UI

ustură, ci-că, scrisele „Facle? ‘. Samsarul veros — dacă, în

adevăr, se confirmă că el a azmuțit parchetul de Ilfov asupra
BC

revistei noastre — a dat drumul eoteicei plecate — imbecila,

venală și tîrîtoare — magistraturei tramvaelor, a tuturor
traficurilor și a rușinei. Ne-a amenințat— o! foarte timid — cu
urmărirea penală, pentru articolul vînjos, zguduitor, tăios,
cum e adevărul țîșnit din sursa pură a convingerii, pentru
„Ploșnița",— nume ce-i va rămîne.
Majestatea sa la bară cu redacția .„Faclei"! Quelle au-
baine! Ce șansă pentru noi, modești minuitori ai condeiului,
să stăm față — chiar și înaintea unei magistraturi ariviste,
putrede și pătimașe — cu Statthalter-ul german al coloniei
 FACLA 585

latine de la gurile Dunării! Ce minunat prilej pentru noi fiii

brazdei romînești să putem scuipa adevărul, regelui brînzei,
și hoitului magistraturii.
lată-ne în fața javrelor Măriei Sale. lată-le acuzîndu-ne,
iată-le cercînd să strivească sub lespedea codului penal cura­
jul celor ce nu au alt țel în viață de cît rostirea adevărului,

Y
fără teamă de risc și fără înconjur.

AR
Rîndul ne va veni și nouă. Cuvîntul cel din urmă, după
chiar legea lor, noi îl vom avea.
Acolo, la bara unde ne va chema, vom spune celui trimes

R
să ne jupoaie și să ne umilească, ce gîndesc toți în țara aceasta,

LIB
ce puțini cutează să spună, totuși.
Acolo vom spune regelui Carol:
„Sire, tu care ai cules aurul pămîntului nostru mănos,
ITY
aurul codrilor noștri seculari,, n’ai putut cîștiga un dram din
inima noastră.
S
Sire, ai venit jerpelit într’o țară în care ai strîns sute de
ER

milioane, lăsînd pe fiii ei desculți.

Sire, ești cămătar și nu te putem numi altfel, ești brîn-
NIV

zar, precupeț, berar, laptagiu, postăvar, fabricant de parchete

și așa îți zicem. Ești acționarul tuturor băncilor, al tuturor
societăților, cointeresate sau nu. Te ai vîrît în toate chilipiru­
LU

rile: la bănci, la tramvae, la băi, la cherestea, pretutindeni

unde ți-a mirosit a dividende fabuloase.
Sire, ești negustorul, samsarul cu coroană, cel mai mare
RA

contravenient pe care l’a avut țara. Fiind-că, Sire, fără să-ți

fi scutit vre-o lege de impozit vastele-ți întreprinderi, nu
NT

plătești o centimă statului, acelui stat care vinde și cenușa din

vatra săteanului rămas în urmă cu plata birului-
CE

Sire, ești scutul oligarhiei care te-a pricopsit, pe tine le-

șinatul venit fără lăseae în țară, ești stavila democrației, su­
grumătorul ori cărui avînt spre mai bine al țării acesteia.
I/

Sire, ții o țară de oameni în robie, după ce un neam întreg

AS

l’ai vîndut rasei germane-

Sire, domnia-ți glorioasă ti s’a încheiat mîndră în 1907,
UI

in rîul de sînge a 11.000 de țărani, pe cari tu și slugile taie

i-ați asasinat.
BC

Sire, cei din juru-ți te-au surprins nu odată, la masă,

mîncînd „cu mîna“ din strachina-ți regală —- și în aceasta
recunoaștem singurul gest democratic ce ai făcut în lunga-ți
domnie.
— Sire, te-ai ramolit, Sire!
Sire, culege din gura noastră blestemul unui neam de
iloți, în care ai îngenunchiat totul în afară de mîndrie, de la
care ai cîștigat totul afară de iubire“.
Și vom fi pedepsiți. Dar ne vom fi făcut datoria, vom fi
făcut să tune adevărul.
Justus
 &9A FACLA

Il effete și Talie loneseu

Mari și nenumărate sînt păcatele regelui. Și ca om și ca su­
veran, maiestatea sa a făcut în tara asta tot răul pe care-1 putea
face. La rîndul ei Facla și-a făcut totdeauna datoria să le strige în
gura mare și să înșire, la toate ocaziile, pomelnicul lor nesfîrșit. Dacă

Y
ne-a scăpat pe ici, pe colo cîte ceva, să ne ierte cititorii, căci nu e

AR
vina noastră. Prea sînt multe!
Dar tot așa cum am fi vinovați față de contimporanii noștri și
de conștiința noastră, dacă asemenea acestor contimporani am re­

R
cunoaște toate păcatele regelui și-am tăcea chitic, tot astfel am fi

LIB
vinovați și nedrepți, dacă denunțînd relele, n’am alege în acelaș timp
cu. nepărtinire și cele două-trei fapte bune din lunga domnie a re­
gelui Carol și nu le-am mărturisi cu curaj.

ITY
Or, cum slavă Domnului, curaj avem destul, ne facem o da­
torie de cinste și o plăcere să recunoaștem și să proclamăm în chiar
acest număr al Faclei închinat Ploșniței regale, una din faptele cele
S
mai bune săvîrșită de regele Carol spre sfîrșitul sterpei sale domnii.
ER

Cînd istoria nepărtinitoare va rezuma în două pagini biciuitoare

domnia aceasta, cînd se vor fi uitat fără de legile mai mari și mai
mărunte, cari au sporit an cu an nestimatele coroanei de oțel, cînd
NIV

se va vorbi ca de ceva pierdut în negura vremurilor de gloriosul

războiu al independenței și de vitejiile armatei regelui Caro! pe
cîmpurile de răscoală din 1907, posteritatea recunoscătoare își va
LU

reaminti cu drag totuși, și va pune o notă bună regelui care, din

caicul eșit pe dos, din imprudență sau din greșeală, nu importă, a-
RA

vînd să aleagă la un moment dat între două partide, între partidul

lui Petre Carp și între partizanii lui Take loneseu, a ales pe cel
dintîiu și i-a trimis pe ceilalți la plimbare și în brațele d-lui Brătianu.
NT

Cu atît mai mare va fi socotit atunci meritul suveranului, cu cît o

bună parte din oamenii cinstiți și majoritatea alegătorilor își pier­
CE

duseră capul cu desăvîrșire și jurau cu naivitate în numele demo­

crației takiste, într’atît glasul de sirenă a! Seducătorului zăpăcise
toate mințile și întunecase toate conștiințele.
I/

Ce-ar fi fost pentru țară un guvern Take lonesccu, abia acum,

după doi ani de opoziție tramvailistă, începem să ne dăm seama.
AS

Nici dreptatea d-rului Racovski n’ar fi triumfat la lumina zilei,

nici libertățile cetățenești n’ar fi fost respectate, nici cea mai mare
UI

escrocherie a veacului, banca națională, n’ar fi fost divulgată, nici

gheșeftarii afacerei tramvaiului n’ar fi fost supărați. Marele talent
BC

al omului care jonglează cu toate.principiile, care împacă toate con­

tradicțiile, care își așează interesele în toate luntrele, ar fi stabilit
cea mai dulce și mai duioasă armonie în jurul prăzei bugetare și în
paguba statului și a contribuabililor.
Din fericire, însă, perspectiva unui guvern Take loneseu a tre­
cut doar ca un vis urît.
Petre Carp a fost chemat la putere.
Numai mulțumită regelui Carol, bătrînul solitar dela Țibănești,
a putut să agite odată în țara asta, sub nasul Coroanei, fierul roș și
tot mulțumită regelui Carol nouă nu ne-a fost dat să bem pînă la
fund din paharul plin cu drojdie takistă.
I. N. L.
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER

Ploșnițele mărunte
NIV

Simpaticii noștri magistrați, dacă au cite odată toată în-

drăsneala, au în aceJaș timp și toate lașitățile. Viteji cu cei
LU

slabi, fricoși cu cei tari, slujitorii zeiței Themns sunt manethi-

nurile cele mai r^pre^intative din țara regelui Carol.
RA

Luați cu cleștele acum cîteva săptămîni și arătați în pa-

ginele Faclei și arătați în hazul tuturora, așa cum sunt în reali­
tate, mici animale răutăcioase, și umflate, de venin și de or­
NT

goliu, onorabilii judecători tramvailiști au crezut o clipă că

le*am căzut în palmă și că, Ia adăpostul numelui regelui vor
CE

putea să ne judece, așa cum știu dumnealor să' judece, cînd

interesele altora sau ura lor le șoptește sentințele de mai
I înainte.
I/

Și ne-au chemat la parchet, și au dat fuga cu jalba în

AS

proțap, la miniștri și rege, și o noapte întreagă, profiitînd de

întunericul proprice, s’au agitat ca ploșnițele în jurul nostru.
Dar a fost destul să dăm semnalul de alarmă, să luminăm
UI

cu-o nouă ediție a „Fadeiu, opinia publică și cuibarul lor ca

imediat să se evaporeze intențiile războinice și să dispară ac­
BC

țiunea abia desch să împotriva 'noastră, în cimitirul cine știe

cărei arhive din subteranele palatului de justiție.
întocmai la fel, cînd în otelurile interlope sau in casele
rău famate, aprinzînd noaptea un băț de chibrit, forfotesc plo­
șnițele zăpăcite și fug de rup pămîntuL
Lux
 598 FACLA

Regele și Petre Carp

Scena s’a petrecut acum cîteva luni, cînd Petre Carp era
încă președintele consiliului de miniștri și cînd pălmuise în
plin parlament obrajii Brătienilor.
După una din cuvîntările cele mai răsunătoare și mai

Y
drastice ale bătrînului prim ministru și după o audiență de-

AR
zesperată a șefului liberalilor la rege, Maiestatea Sa a acordat
o audență și lui Petre Carp.

R
Ce-a fost audiența asta, o să și-o amintească regele cît o

LIB
trăi-
Cu toate obicinuitele lui șurubării diplomatice, cu toate
insinuările, rugămințile, amenințările Mărei Sale, sfetnicul

ITY
său se arăta neclintit în convingeri si susținea morțiș că afa­
cerea tramvaelor e o mare și sfruntată excrocherie.
După fiecare argument al regelui, Petre Carp dădea
S
răspunsul drept, scurt, incisiv ca un tăiș de cuțit.
ER

— Cu toate astea afacerea rămîne o excrocherie!

Simțindu-se astfel vizat după fiecare răspuns și mai ales
NIV

din privirea fixă și ironică a primulu ministru, și exasperat

de înpotrivirea aceasta neașteptată, regele exclamă de-odată:
— De cînd sunteți la putere, tumneafoastră, tomnule
LU

Carp, nu mai am o zi liniștită sunt bolnav și nu mai pot

dormi nici noaptea!.-..
RA

Atunci Petre Carp își așeză, încet monoclul în ochi, se

înclină curtenitor în fața suveranului și cu cea mai mare în­
NT

grijorare din lume îi răspunse:

— Nu puteți dormi, Sire? E grav!... Se vede că n’aveți
conștiința împăcată. Eu care mi-am făcut totdeauna datoria și
CE

am fost în toată viața meea cinstit, vă mărturisesc că dorm ca

un buștean... •
I/

Și regele n’a răspuns nimic.

AS
UI
BC
 Y
RAR
LIB
Opera regelui Carol SITY
ER

....I se vor ridica de sigur, statui și monumente, seluptorii

loficiali îi vor reproduce statura în bronz și în marmoră, pic­
NIV

torii îi vor reda chipul în culori. Și posteritatea, mințită și

(prostită de istorieri curtezani, va admira pe toate piețele și
LU

în toate muzeele pe „marele căpitan“, pe „făuritorul indepen­

denței44, pe „Carol cel mare și înțelept44.
Dar în roșul purpurei pe care pictorii școalei de bele arte
RA

ii-o vor arunca pe umeri cu dărnicie, ochiul posterităței inde­

pendente va descoperi lesne cîteva tonuri de un roșu mai în-
NT

ijichis și mai cald: vor fi petele de sînge cari au pătat mantia

I regală în 1907, pete cari s’au fixat acolo pentru totdeauna și
CE

pe cari nimic și nici odată nu le va mai putea scoate.

Și astfel, în ochii posterităței luminate regele Carol va fi
regele dela 1907, regele dela Hodivoaia, regele dela Vieru și
I/

dela Pătule, iar gloria lui va fi gloria lui Dionis.

AS

’ Căci ori-cît de multe fapte bune ar putea să pledeze în fa­

voarea suveranului actual, ori cît de mult aur îi vor presăra
pictorii în nimbul care-i va înconjura chipul, nici odată nu
UI

i se va ierta faptul că apoteoza domniei de patruzeci de ani a

trebuit să se reflecteze în luciul unui lac de sînge.
BC

Multe i se vor uita regelui Carol, multe i se vor ierta, dar

aceasta nu i se va ierta nici odată. Și multe altele încă. Așa,
nici odată nu va putea posteritatea să ierte regelui Carol o-
pera-i nefastă de zdrobire a tuturor energiilor și firilor mîn-
dre, de conrupere a caracterelor.
Istoricul viitorului, care va sta să drămuiască viața rege­
lui Carol, va putea lesne să deosebiască opera lui personală de
ceea ce a fost opera împrejurărilor.
 600 FACLA

Neatârnarea țâreiî Era, de fapt, recunoscută de mai de

mult Dependența pur formală care ne mai lega de Turcia ar
fi fost ruptă în orice caz, oricare ar fi fost persoana din ca­
pul statului. Regele Carol n’a făcut decit să beneficieze de
opera timpului și a împrejurărilor. Serbia avut pe tron, în
1877, un rege păcătos, și cu toate astea și-a cîștigat indepen­
dența odată cu noi. In plus, noi a trebuit să ne plătim neatîr­

Y
narea cu pierderea Basarabiei, ceia ce, poate nu s’ar fi în-

AR
tîmplat dacă aveam un rege mai hotărît și mai dîrz, ca Vodă
Cuza, de pildă.

R
Tot ce s’a făcut bun pe timpul domniei regelui Carol se

LIB
datorește împrejurărilor și fazei de- evoluție în care ne aflam,
nu lui personal.
Istoria care purcede dela fapte cercetate în chip științific,

ITY
acordă un rol din ce în ce mai mic personalităților- Unitatea
German: i s’ar fi înfăptuit chiar și fără Bismark.
S
In schimb, cît de nefastă apare guvernarea regelui Carol,
ER
în acea parte care-i e personală și care a avut urmări pozi­
tive. E vorba de acea presiune exercitată asupra întregei'
țări, de îndîrjirea cu care a urmărit distrugerea tuturor valo­
NIV

rilor mîndre și independente, nimicirea saîi conruperea tu­

turor caracterelor.
LU

Grija de căpetenie a locotenentului prusac, din momentul

cînd a pășit pe pămîntul țării ca reprezentant al lîohenzoller-
nilor, a fost să-și întemeeze o dinastie și s’o facă atotputernică,
RA

după modelul autocratizmului prusac. Pentru aceasta, toți

politician!! trebuiau transformați în lachei. înzestrat cu o răb­
NT

dare și o tenacitate de fer, regele Carol și-a urmărit idealul

cu perseverență, și a izbutit: Tot ce era independent și mîndru
CE

a fost turtit, toate coloanele vertebrale au fost îndoite, pentru

ca în țara asta să nu rămînă decît o singură forța reală, di­
nastia.
I/

Un tîrg a intervenit între rege și oligarhie: In schimbul

AS

supunerei absolute a acesteia, suveranul i-a dat pe mînă țără­

nimea. Și astfel în al 46-lea an al domniei regelui Carol, icoana
UI

Rom în iei este aceasta: o oligarhie puțin numeroasă, dar la­

comă și crudă prosternată la picioarele tronului, iar pe de
BC

altă parte strivind sub călcîie un popor nenorocit de robi.

Iată opera, pozitivă a regelui Carol, operă pe care poste­
ritatea nu i-o va ierta nici odată.
Un om
 PLOȘNIȚA

Y
* 9

RAR
LIB
li lan regelui celil mai bisai din tai S ITY
„...Poate vă aduceți aminte sau ați auzit din bătrîni că
ER

,„Domnul Rominiei sprijinea pe toți romînii ori unde ar fi fost.

,„Dar asta a rămas ca o poveste frumoasă și a trecut ca un vis.
NIV

LAcel domnitor era Cuza-Vodă, Domn pămîntean de cari nu

,„mai rodește pămîntul Rominiei; care-și iubia țara și nafiu-
?„nea care se asemîna cu domnii legendari ce i-a avut romî-
LU

Lnimea : Alexandru cel bun, Ștefan, Mihai.

„El care a sechestrat averile mînăstirești în folosul țării
RA

Lsingur pentru persoana sa nu s’a folostt cu nimica....

^... nimeni nu a îndrăsnit să-i propună să-și facă apanage
.,din moșii închinate de străbuni pentru omenire și binefaceri.
NT

România încă-’i tâbula rassa“ la dînșii acasă este încă

Lprea mult de făcut. Au și ei o mîngăere.—se bucură că fa­
CE

milia lor regala e cea mai bogată din lume. De acolo

,de unde sînt asemenea lucruri, dumniavoastră nu aveți ce aș
epta\
I/
AS

Ați crede că rîndurile astea extraordinare de adevăr și

-evoltă au apărut în „Romînia Muncitoare" sau în „Facla", că
UI

iu fost scrise de vre-un socialist revoluționar cu sufletul clo­

cotind de ură și de revoltă sa a de vre-un anarhist care, cu con-
tteiul într’o mînă și cu toporul în alta, vrea să dărîme admi-
BC

abilul nostru organism social.

Și totuși ele nu sîut decît un fragment din scrisoarea pe
*-,are mecenatele romînilor din Ardeal d. Vasile Stroescu a tri­
mis-o societăței studențești „Petre Maior" împreună cu un dar
ile douăsprezece mii de lei. D 1 Vasile Stroescu e un filantrop
i filantropia—care nu e mai adesea decît un gest de ipocrizie

*) De oarece, cu toata ediția suplimentară sau epuizat toate exempla­

rele din num irul trecut și ne mai sosesc mereu cereri. reproducem, și în numărul
■° față articolul pentru care s*a pus în mișcare magistratura Majestăței Sale.
Red.
602 FACLA

din partea celor bogați—pe noi nu ne-a entuziasmat nici odată

Sîntem încredințați că îmbunătățirea stărei celor flămînzi, celo
goi și celor nedreptățiți nu se va face prin ceeace vor binevo
să dea bogății, ci prin aceea ce vor ști să cucerească săracii
Filantropia poate în cel mai bun caz să prelungească o
agonie și așa prea lungă, nici odată nu vindecă însă o rană

Y
socială.

AR
Dacă comentăm totuși scrisoarea d-lui Vasile Stroesca
n-o facem din cauza darului care o însoțește, ci fiindcă vedem

R
în ea un strigăt nestăpînit de revoltă scos de un membru al
clasei bogate contra oligarhiei noastre lacome și hrăpărețe, ci­

LIB
nice și destrăbălate,—fiindcă în această scrisoare e judecata lim­
pede și curagioasă a unui suflet cinstit.
In țara celor trei sute de mii de pelagroși și a analfabetis­
ITY
mului tuturor, în țara în care ostașii sînt mîncați de rîie, de sifilis
și oftică, în țara foametei perpetuie, a porumbului stricat îm­
S
părțit de stat și mămăligei mucigăite împărțite de proprietari
ER

robilor lor, în țara vecnicei nedreptăți, a scrâșnetului din dinți

și a buzelor mușcate pentru a stăpîni revolta care țășnete din
NIV

suflete, în țara în care șease mii de jandarmi înmoaie in fiecare

dimineață funiile în saramură pentru a vărga pielea celor cinci
milioane de iloți, în țara în care copii însîngerează baionetele
LU

în carnea părinților lor, în țara nesfârșitelor latifundii și a pe­

riodicilor revolte agrare „mîngîiați-vă de a vă bucura că sin-
„teți stăpîniți de cel mai bogat rege din lume“— ne spune în
RA

scrisoarea sa d. Stroescu.
In țara nebuniei flămînde, afacerilor veroase, cinismului
NT

și desfrînărei, domnește regele samsar, fabricantul de bere, de

brînză, de sticlă și de hîrtie, proprietarul de case și de pămîn-
CE

turi încălcate, deținătorul acțiunilor tramvaelor comunale, ini­

țiatorul tuturor cartelurilor și trusturilor, samsarul fabricelor
Krupp și intermediarul tuturor băncilor germane, păstrătorul
I/

dosarelor însîngerate, ploșnița care își suge viața din mizeria

AS

unei țări de robi.

Ca un vierme care roade viața la rădăcină, în ascunzișuri
UI

depărtate „regele cel mai bogat din lume“ își scormonește ave­
rea printre cadavre și pentru a nu auzi blestemele pe cari, de
BC

46 de ani, cinci milioane de țărani mereu i le trimete, el stă

pitit lîngă casa de bani, înconjurat de lach i, de spioni și de
oameni de afaceri, temîndu-se de toți și conrupîndu-i pe toți,
nepreocupîndu-se decît de mărirea averei sale și de înge-
nunchiarea mîndriei unui popor întreg de care nu se simte le­
gat decît prin^baia de sînge pe care i-o prepară soldați săi ori
de cîte ori robii flămînzi cer pîine, pămînt și dreptate.
Pentru gloria unui războiu de operetă și pentru a avea o
coroană de aur pe care s’o poată vinde oricărui zaraf în ziua *
cînd ar fi silit să părăsească el a .arvunit Basarabia, cu
 603

acelaș sînge rece, cu aceleași viclenii de bandit și cti aceeași

stăruință de samsar cu care pune la cale o nouă afacere, un
nou cartel sau o nouă conrupere.
„Spionul prusiac* i-a zis odată d. Dimitrie A. Sturdza și
mai tîrziu a trebuit să îngenuche și să-i sărute mina. „Omul
periculos* a strigat altă dată Gheorghe Panu și a murit fără a
putea să se mai ridice acolo unde îl îndrituiau talentul, știința

Y
și priceperea sa, căci „regele cel mai bogat din lume*4 ca și re­

AR
gele Camorrizilor napolitanî, zdrobește pe oricine se pune în
calea afacerilor sale.
„Alexandru Ion Cuza“—scrie d. Vasile Stroescu— „a se­

R
chestrat averile mînăstirești în folosul țării, iar pentru per­

LIB
soana sa nu s’a folosit cu nimic. Nimeni nu a îndrăsnit să i
„propună să-și facă apanaje din moșii închinate de străbuni
«pentru omenire și binefaceri*.

ITY
De bună seamă, căci Vodă Cuza se considera pe sine al
țării și pentru fericirea ei a părăsit tron și mărire. „Regele cel
S
mai bogat din lume* consideră țara a sa și din trupul ei a rupt
ER
douăsprezece mopii, cele mai mari și mai frumoase pentru a-și
face șie-și stare și robi noui.
„Cel mai bogat rege din lume* privește doar cu ochii pa-
NIV

sărei de pradă și se repede asupra a tot ce ar putea fi înghițit,

căci el trăește în țara lichelelor rimate care-i cîntă :
LU

Noi te slăvim, mărite doamne, Coroana ta o sărutăm

Și’n fața tronului tău falnic smeriți genuchii ni-i plecăm.
(('întinat Pavelescu: Prolog la inaugurarea casinoului Sinaia)
RA

și a miniștrilor cari după ordinul său legiferează, așa cum a

legiferat fostul ministru de finanțe, d. Emil Costinescu, în pro-
NT

ectul de lege al impozitului pe venit :

„Art. 1—Averea Casei regale e scutită de orice impozit*.
CE

Alex. Fili m on
I/
AS
UI
BC
 1

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERL'L” — București

Prejui 15 Bani.
UL al 8-'«
Mo. 31
Facla
PROCESUL NOSTRU
4 AUGUST
1912

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
Procesul „Faclei" S
ER
NIV

cu Regele Carol
LU
RA
NT

încă dela orele 9 dimineața un public imens așteaptă pe cheiul

Dîmboviței, în fata Palatului de justiție. Intrările, libere de obiceiu,
CE

sunt păzite de cordoane puternice de vardiști și de jandarmi. Cărțile

de liberă intrare, distribuite cu zgîrcenie, au fost împărțite pe sprin­
ceană numai la ofițeri, la avocati, la popi, cîtorva doamne din lumea
I/

mare și tuturor stîlpilor nesuspectati ai regimului.

AS

La orele 10 și jumătate a. m. aglomerația e de nedescris. Trep­

tele palatului sunt înțesate de muncitori. Se observă multi burghezi
UI

și funcționari printre cei cari staționează în stradă și pe parapetele

podului de peste Dîmbovița.
In momentul acesta încep să-și facă apariția magistrate per­
BC

soanele oficiale și poses»rii biletelor de intrare. Printre cei dintîi, d.

Dissescu, prietenul și protejatul „Faclei“, urcă zîmbind treptele pala­
tului. Cîteva capete se descoperă. D. Dissescu zîmbește cochet. Un
„huideo11 formidabil izbucnește însă din pieptul unui cetățean și un
cor de strigăte îi răspunde : — Ai vîndut procesul lui Racovski !...
Trădătorule !... Fanariotule !... Cocotă !... In vremea asta, onorabilul
d. Dissescu, dispare cu coada jachetei între picioare, printre pazni­
cii ordinei publice.
După d. Dissescu, pîlcuri, pilcuri, vin alții, toti aceia pe cari
„Facla“ i-a cîntat în osanale și i-a ridicat în naltul cerului. Iată pe
d. lonaș Qrădișteanu, cu un umăr mai ridicat și cu gîtul strîmb, ur-
cînd de-a bușele scările de piatră și lăsînd în urma lui ceva umed ca
un melc călătorind cu casa în spinare.
 Iată pe A. C. Cuza dela Iași, mergînd smerit în stînga S. S.
Popa Iapă care ridică triumfător de-asupra multimei frumosul lui
nas cu vine testiculare. Iată pe Pompilică Eliade, săltînd ușor cu un
ghiosdan mare cît toate zilele la subțioară și agătîndu-se cînd de un
pom cînd de altul, legănîndu-se în aer cu coada prinsă de vîrful co­
pacilor. In urma lui. pășește în livrea strălucitoare de lacheu, poetul
Clncinat. Șoptește un madrigal la urechea unei doamne respectabile

Y
și suspină că sindicaliștii și anti-regaliștii au scumpit viata strașnic»

AR
Dar un freamăt străbate mulțimea, aplauze ropotesc ici și colo. Cine­
va strigă răgușit : Trăiască Christos. Și Take lonescu apare, sprin^
ren ca o baletistă, grațios ca o curtezană, trimetînd bezele în dreapta

R
și în stînga, peste capetele multimei. pînă pe cheiul celălalt al Dîm­

LIB
boviței. Succesul acesta întunecă privirile trubadurului Delavrancea,
care-și trece vijelios mîna prin pletele zbîrlite.
In clipa asta aglomerația e indescriptibilă și treptele palatuhp

ITY
de justiție par o cascadă de capete care se revarsă între '•
capete. Cordoanele de jandarmi înaintează încet, respingînd publicul
cu patul puștilor. Cîteva protestări se pierd în hazul multimei, care
S
privește deodată într’o singură parte.
ER
Un nume trece din gură în gură. Ca un plop, ca un măturoi zbîrbt
și cu coada în jos. ca un stîlp de telegraf, beat de veselie, în fruntea
unei cete de băeți cu steaguri tricolore la spate, vine Neculai lorga.
NIV

Peste capetele ridicate ca și cum ar privi în tavan, apostolul dela

Văleni pășește stîrnind în drumul lui hohote de rîs si entuziasmul
minorilor. El dispare furtunos ca o coadă de smeu în sala pașilor pier-
LU

duțL La umbra lui, sue încet, pieziș, strecurîndu-se parcă printre oa­
meni, ca o coropișniță, d. Mișu Ferechide. Pe cînd, palid, tremurînd
sub blana Istorică găurită de Panaitescu, d. Ionel Brătianu descinde
RA

din automobil, incomodat puțin de Limbricul care-i atîrnă la spate.

NT

TRIBUNALUL
CE

La orele 11 ium, precis, membrii secției a 11-a, ies încet, în pro­

cesiune solemnă, unul după altul, ca niște șobolani savanți, cu robe
I/

în spinare. Sînt faimoșii magistrați, tot unul și unul, cunoscuti pen­

tru integritatea caracterului lor, din vremea procesului tramvaielor.
AS

Pe cînd onorabilele șezuturi își fac Ioc comod în jilțuri, grefierul

întoarce una după alta filele unui dosar voluminos și mormăește ceva
UI

lung si nesfîrșit pe nas. Deafară s’aude un vuet vag ca valurile mă­

rii. Magistrate trag cu urechea, par neliniștiți, se consultă și chia-
BC

mă aprodul. Un pluton de jandarmi e adus în sală. Sala geme acum

de lume. Comedia începe :

Declarația incttlpaților
In numele a patru redatori ai ..Faclei” d-nii Toma Dragii,
Tudor Arghezi, AJex. FiUmon și N. D. Cocea se ridică Tudor Arghezi
și citește următoarea declarație
Domnilor magistral,
Dacă procesul nostru de les-maiestate. s'ar ii înfățișat înaintea
 603 FACLA

unei Curți cu jurați, acolo, în fața justiției populare, ne am fi făcut

datoria să luminăm pe judecătorii noștri, să ne apărăm pas cu pas
de toate învinuirile și să apărăm odată cu persoana noastră, princi­
piile și credințele pentru cari luptăm.
Dar codul ă-voastră penal a voit altfel.
Sîntem aduși nu în fața unor judecători imparțiali, ci la bara unei
magistraturi pe care am atacat-o fără cruțare, pe care am dovedit-o

Y
că e lașă și vîndută tuturor puterilor bănești și politice, o magistra­

AR
tură care e dușmana noastră, care ne hulește și care va da o sentință
de ură și de răzbunare.
Știm de mai înainte care va fi rezultatul simulacrului acestuia de

R
proces și care va fi cuprinsul sentinței. Maximul pedepsei. Ne veți da

LIB
doi ani de închisoare, scrîșnind din dinți că nu ne puteți da mai mult.
Dar cunoscînd sentința aceasta de mai înainte, înțelegeți că nu
vom avea naivitatea și nu vom face copilăria, să ne apărăm. Nu ne

ITY
vom preta la o parodie de justiție, cum s’a pretat guvernul conserva­
tor în gheșeftul tramvaelor. Am fi putut chiar să lipsim. Să vă lă­
săm să ne condamnați în lipsă. Hotărîrea d-voastră ar fi fost aceiași.
S
Dacă am venit totuși, e ca să vă privim rîzînd în față, ca să
ER

vă exasperăm ura și neputința aci, la bara aceasta de speculă și de

înjosire, în patruzeci și cinci de ani ai Gheșeftarului încoronat.
NIV

In momentul acesta, Tudor Arghezi e silit să întrerupă o clipă

citirea declarației. Președintele sună clopoțelul, amenință, face spume
la gură și holbează ochii injectați de sînge. Nu se aude bine ce bol­
LU

borosește. Prin sală trece un murmur de dezaprobare.

Tudor Arghezi, întreabă îngrijat pe d. președinte dacă_e bolnav
RA

și citește ultimele rînduri ale declarației :

In adevăr, martorii noștri vor spune ce este și cine este regele
NT

Carol /. Vom diseca viata „spionului prusac”, vom analiza opera omu­
lui care ne-a adus in cutele mantiei lui de hulan prusian toate înjosi­
CE

rile și toate umilințele''. Vom apăsa puțin cu degetul corpul ploșniței

regale și dacă va da dintr'însa mult sînge, multe afaceri și duhoare
urîtă, nu va fi vina noastră, ci va fi meritul tribunalului care ne-a în
I/

lesnit ocazia neașteptată a acestui proces.

Sperăm că în urma lui, miazmele răspîndite de viața și opera
AS

regelui Carol I, vor fi atit de înăbușitoare, incit, dacă nu vă vor

supăra pe d-voastră, obicinuiți cu asemenea emanații, cînd vor trece
UI

de încăperile acestui tribunal, cînd se vor răspîndi in străzi, peste

orașe, în țară, dincolo de hotare, conștiința publică va vedea în sfirșit
BC

hoitul pe care l’am tirît în fața justiției și va înțelege cit de descom­

pus era hoitul magistraturei care totuși ne-a condamnat.
Cu această soeranță, d-lor maglstrațî, așteptăm cu încredere
osînda d-tră.

Tudor Arghezi înmînează declarația grefierului, pe cînd dintr’un

colț al săloi, pe neașteptate izbucnește un ropot de aplauze.
Magistrații sar de pe jilțuri, procurorul descinde în incintă, jan­
darmii zîngănesc armele. Președintele sună dezesperat clopoțelul,
chiamă pe aprod, apoi pe procuror, căruia îi impută că a procedat
ușor cu distribu'rea biletelor. O ceartă se naște între ambii cumetri,.
 FACLA 6®Ș

■
Larma crește hi sală. Se vede bine că publicul simpatizează cu cei
cari au aplaudat.
Atunci președintele se ridică grav, amenință că la cea mai mică
întrerupere va da ordin să se evacueze sala, și se așează posomorit
în scaun.
Cu un gest face semn aprodului să introducă pe primul martor.

Y
i a.. -LrJ
Depoziția unui sfătean.

RAR
Martorul Ion Tudor Foame, de ani 63, din comuna Flămînzii, «'a
fost niciodată condamnat. Jură pe sft. cruce și la întrebările apărării,

LIB
povestește cu căldură cum a fost luat în războiu, cum a trecut Du­
nărea, cum s’a bătut cu turcii în șanțurile Plevnei. Amintindu-și su­
ferințele astea din tinerețe, o lacrimă îi strălucește în colțul genelor,

ITY
pe cînd o decorație îi strălucește pe pieptul care se ridică apăsat
Istorisește vesel cum într’o zi a pus mîna pe steagul turcului și cum
taman în clipa aceea, ca un făcut, o schijă de obuz i-a retezat bra­
S
țul drept. Și în fața tribunalului ridică, asemenea unui trofeu falnic,
ER

frîntura de braț, ciuntită și însîngerată.

— Păcatul e, urmează el, că întors acasă n’am putut să mai
NIV

muncesc. Ce să fac cu un singur braț, cînd nici două nu sînt de

ajuns pe moșiile stăpînirei. M’am luptat eu cît am putut, dar de-a
surda. O sfoară de pămînt pe care o aveam, mi-a încălcat-o prorieta-
LU

rul. Boii mi i-a luat într’o bună dimineață la curte pentru că intraseră
în hlujeni. Zdrențele din casă mi le-au scos cu totul la mezat pentru
plata birului. Aveam un bordei, pe muchea dealului, mi l’au stricat și
RA

pe-acela sold ații, cînd au venit cu tunurile, în 907. Ce să mă fac ? Unii

mi-au spus una, alții alta, învățătorul m’a îndemnat să fac răclămație
la Vodă. Și am venit în Bucureștii d-voastră. Și opt zile în șir am
NT

bătut de pomana dracului podul din fața palatului. M’am rugat de

toți să-mi dea voe să mă plîng lui Vodă și toți mă înjurau. într’o zi,
CE

cum suna goarna soldaților și o domniță tînără intra pe poarta pa­

latului într’o trăsură frumoasă lucru mare, i-am aruncat în trăsură
petiția scrisă de d. învățător și ștergarul cu care o înfășurasem.
I/

Pînă să mă trezesc bine din ce făcusem, doi vardiști m’au luat în

pumni și m’au dus la închisoare. Acolo m’au ținut pe pîine cu apă și
AS

pe bătae, pînă ce un domn mai mare s’a îndurat într’o zi de mine

și m’a trimes cu un jandarm la urma mea.
UI

Dar pe drum mă tot socoteam și mă întrebam dacă bine a făcut

Vodă că a pus oamenii lui să mă alunge ca pe un cîine. Doar și noi
BC

sîntem oameni. Și nu e vina mea că în războiul cu păgînii mi-am pier­

dut brațul drept, pe cînd Vodă a cîștigat, cum spun unii, douăsprezece
moșii Mă mîngîiam numai cu nădejdea că mare-i D-zeu, și că o
să-i plătească într’o zi și el lui, cum ne-a plătit și el nouă.
Un fior trecu prin sală și președintele strigă încruntat:
— Să vie martorul Vlad Nebunul!

Un incident
Un țăran, numai umbra de el, cu cămașa în zdrențe, cu privirile
rătăcite, cu umerii obrazului eșiți în afară, intră pe ușă. Președintele
întrebă dezgustat:
 610 FACLA

— Ce vreți să dovediți cu martorul acesta ?

— D-le președinte, omul acesta e un pelagros de pe domeniile
Coroanei. Vrem să ne spue cum trăesc romînii pe moșiile regelui.
Prședintele întrerupe cu violență :
— Tribunalul nu-și poate pierde vremea și nu poate pune temei
pe mărturiile unui nebun. Să vie martorul Florea Virtej. Și pe cînd
•chii rătăciți ai pelagrosului se roteau pierduti în sală, și pe cînd o
parte din public și apărarea protestau cu energie, aprodul împinse

Y
de umeri pe un bătrîn care sălta greu în cîrji.

AR
— M’au bătut5d-lor. M’au legat cu funii de picioare și m’au tîrît
așa cale de-o poșta, legat de coada calului. Spuneau că sînt instigator
și că am adus vestea în sat că a murit regele și că regina împarte

R
pămîntul ciocoilor ia țărani. Minciuni d-lor. Sînt doar om cu carte.

LIB
De cincisprezece ani eram învățător în sat. Atîta lucru știam și eu
eă ori regele ori regina, tot un drac e și că....
— Aprod, urlă președintele, ia-i pe martor și pune-1 sub pază 1

ITY
Cu d-ta ne vom judeca noi pe urmă !
Jumătate din sală se sculă în picioare. Însuși avocații și militarii
păreau revoltați, nu se știe însă bine contra cui, contra schilodului
S
nenorocit, sau contra tribunalului.
ER

k. ..... * i . • - ■

Zamfira a Vădanei
NIV

Martora Zamfira a Vădanei fu introdusă în sală in vremea asta.

Cu fața îinbătrînită fără vreme, dar vioaie încă în mișcări și dreaptă
LU

ca o luminare. povesti cum că, masa, frații și surorile ei. au fost ri­
dicați într’o dimineață, cu noaptea în cap, ca la o lună după răscoale,
și duși intre jandarmi dincolo de sat pînă la răscrucea unde fusese
RA

ucis și îngropat tatăl lor și unde ei puseseră să se ridice o cruce.

— Iutii d. căpitan a iuat-o pe mama Ia descusut și a intrebat-o
că cine a sfătui t-o să puie o cruce pe mormîntul tatei. Mama a răs­
NT

puns că n’a sfătuit-o nimeni și că noi, cu toții ne-am gîndit să-i pu­
nem o cruce, ca la toți creștinii cari mor. Atunci d. căpitan a dat un
CE

ordin jandarmilor și aceștia au trîntit pe mama pe mormîntul tatei,

i-ău ridicat poalele fără rușine și au bătut-o cu vergi pînă ce i-au țîș-
nit sîngele din carne. După dînsa a venit rîndul fratelui mai mare,
I/

după aceia al meu. și pe toți ne- bătut așa, fără teamă de D-zeu,
î
AS

mai rău ca paginii. Și pe soră-mea cea mică, o fată de 11 ani, au

bătut-o pînă la singe. l-ați fi piîr.s de milă dacă ați fi văzut-o cum
scormonea cu unghiile incrmîn u- tatei. Dar ce să facă el săracul?
UI

Tot ei îl împușcară și pe dînsul....“

***
BC

Dar cum cineva plîngea desigur în sală, căci se aude un suspin

înăbușit în tăcerea grea ca plumbul, președintele se răstește la mar­
toră și întreabă apărarea ce vrea să dovedească cu-martorii ăștia
cari vin să îndruge tot felul de povești fără nici o legătură cn pro­
cesul.
Din partea aoărărei. Alex. Filimon răspunde: Mărturiile acestea
nu sînt povești, d-le președinte. Sînt durerile uniri popor, peste care
domnește de 45 de ani încoace regele Carol Vrem să facem dovada
 FACLA 611

definitivă, cu veteranii, cu flămînzii, cu pelagroșii, cu toți nenoro­

ciți! pe cari i-am putut aduce, și regretăm că nu putem aduce aici
cele cinci milioane de iobagi, vrem să dovedim că spunînd regelui
- Carol: Ploșniță, am fost prea reverentioși fată de dînsul, și că dacă
e cineva care a trebuit să se simtă jignit de comparația noastră, acel
cineva nu e regele, ci e Ploșnița.

Y
Furtuna stîrnită de ultimul cuvînt al lui Filimon, se potolește cu

AR
greu. Intr’o atmosferă supra încălzită se ascultă încă o serie lungă de
martori: țărani de pe domeniul Coroanei, muncitori cari culegeau
viile regale cu botnița la gură, femei bătute de jandarmi, nenorociți

R
cari au luat sifilisul în armată, foști soldați rămași surzi din bătae,

LIB
o procesiune nesfîrșită, un convoi lamentabil, reprezintînd opera
civilizatoare aM. S. după 45 de ani de glorioasă domnie.

ITY
Vîî martor important
• S
Deodată însă, un nume cunoscut, rostit de președinte, ridică toa­
te frunțile, ciulește toate urechile. Neculai Filipescu intră în sală.
ER

Cu ochii albaștri pironiți țintă înainte, cu capul acela cunoscut de

luptător, vîrît între umeri, ca și cum ar fi gata să se repeadă asupra
NIV

dușmanului, fostul ministru de războiu pășește apăsat, în pas de atac.

Președintele se apleacă lingușitor, ca un cîine, cu cele două labe
înainte, spre fostul ministru, și cu cel mai dulce surîs din lume îl în­
LU

treabă cum se numește.

Dar Neculai Filipescu, privindti-1 de sus, măsurînd cu o singură
aruncătură de ochi, toată întinderea hoitului, se întoarce pe Jumătate
RA

spre public și declară dextuaî :

NT

Depoziția d~ltii N. Filipescu

CE

„Cu tot respectul ce-1 datorăm Majestăței Sale Regelui, ne vom

permite a-i spune că în momentul de fată seamănă tocmai cu un ma­
șinist imprudent care în loc de a deschide din vreme în vreme supa­
I/

pele mașinei. pentru a lăsa aburul să iasă și a evita o explozie, le în­

AS

chide din toate puterile și apasă pe dînsele cu toată greutatea lui.

,£f vede că în toată țara ferberea e mare, că nemulțumirea e ge­
nerală, vede că golul s'a făcut împrejurul lui, vede că lumea se dez­
UI

lipește încetul cu încetul de el și începe a se întreba: la ce slujește ?

In călătoriile făcute cu atîta sfială prin țară, a putut să vază po­
BC

porul pașnic și respectuos din firea lui, devenit rece și aproape ostil;
simte că prin spirite se face o lucrare primejdioasă, că tensiunea este
extremă și cu toate astea stă nemișcat și nepăsător.
„Oamenii cei mai de frunte ai țării s’au adunat din toate părțile
și au întrunit glasul pentru a încerca să’l deștepte și a-i arăta peri­
colul spre care aleargă.
„Regele n’a dat semn de viață, și cind s’a hotărit sa deschidă
gura a fost ca să le spuie să n’aibă nici o nădejde în el”.
„Așa dar, pretindem noi, o parte din Constituție e literă moartă
pentru Rege, iar cealaltă e zilnic călcată în picioare.
,.D. Brătianu a știut în puținii ani în care a fost la putere, să
 6U FACLA

„Din punctul de vedere al istoriei viitoare și controlului actual

dl opiniei publice, Regele nu e așa zicînd inviolabil și iresponsabil.
Nimic nu impiedecă pe fiecare cetățean de a proba sau dezaproba
orice act al Regelui”.

Depoziția dlui lom G. Miclescu. deputat

Y
AR
„Regele Carol 1. nu a știut, nu a vrut să sprijine moralitatea in
țara aceasta care l’a chemat la 1866 mai ales pentru o operă de mo­

R
ralizare: ridicarea nivelului moral al unui neam decăzut prin veacuri

LIB
de impilare. Regele Carol s’a îngrijit exclusiv de stabilitatea sa per­
sonală. Si iată cum se face că acum după atîtia ani de domnie consta­
tăm că la acea stabilitate de care am fi voit să ne bucurăm, a cores­
puns insă o altă stabilitate care ne inspăimîntă: STABILITATEA
CdNRUPȚIEI.
„De ea pierim !
S ITY
„Dar aud obiectiunea ce mi se aruncă.
„Mi se arată articolul 92 din Constituție:
ER

„Persoana Regelui este neviolabilă. Miniștrii săi sini răspun­

zători”.
NIV

„Dar ia să discutăm această obiecțiune.

„Mare, nemăsurat de mare este acțiunea Regelui in Romiiiia
prin forța lucrurilor.
LU

„Miinile legate le are toată lumea la noi, afară de singur Regele

care este atotputernic.
„Revizuirea Constituției cum a primit-o dela un singur partid la
RA

1884 i-a mai mărit încă, cu voia lui, acea atotputernicie.

„Si fiind astfel atotputernic, are să rămînă totuș ca in Belgia
NT

sau in Anglia, de nimic răspunzător ? Dar proba că însuși Regele Ca­

rol I știe bine de ce acțiune dispune este modul cum revindecă in
propriile sale memorii, precum și prin gura adulatorilor săi, celor iu­
CE

biți și proteguiți, partea cea mare de slavă pentru toate progresele

ce s’au făcut in țară de la 1866 incoace.
„Adică ce ? Meritul progreselor, da !
I/

„Ponosul mizeriilor, nu ?
AS

„Nu, nu! Tronul Rominiei nu e tron fără răspundere. Si dacă e

scrisă nerăspunderea în Constituțiune, apoi e scrisă cum sînt scrise
UI

și atîtea drepturi ale tarei care rărnîne literă moartă pe hîrtie rece.
cn TiMP ACELE drepturi ale tarei nu pot fi
DEU1 ILUZII, FATAL ILUZIE RAMINE Șl DREPTUL REGELUI
BC

LA NERASPUNDERE !
„Pentru că țara a tăcut răspunzător pe Cuza Vodă cu toată ne-
răspunderea ce ii era asigurată prin legea constituțională de atunci.
Regele Carol a găsit vacant tronul Rominiei. Primind să urce trep*
tele acelui tron și folosindu-se deci de acea vacantă datorită abdică-
re< principiului răspunderei Suveranului, a primit principiul, s’a supus
el singur acestui principiu. Apoi dacă s’a supus el singur,.... nu-1 scu­
tesc eu! dacă a uitat, îi aduc aminte!”
„Regele Carol nu ar vrea decit două partide. Aritmetica regală
 FACLA 615

care știe să îtnbrățoșeze țifrele cele mai mari dacă socoteala se face
pentru Coroană, se oprește la numerele elementare cind se fac so­
coteli pentru (ară".

Decorațiile d-luî O- Hoiban

Y
AR
D. A. D. Holbau — care a trăit și sub domnia lui Cuza, e între­
bat dacă în adevăr guvernarea regelui Carol, face să fie regretat
Domnul Unirei.

R
D. Hoiban, declară următoarele;

LIB
— „Cine-i vinovat clacă față de secularizarea moșiilor de la că­
lugării greci, — prin care s'a dat bugetului tării peste treizeci de mi­
lioane vep.it anual — avem vestita afacere Strusberg prin care am

ITY
fost excrocati de vreo sută milioane, chiar la debutul domniei di­
nastice ?
„Cine-i vinovat dacă față de împrprietărirea a 800.000 de țărani
S
romini, avem retrocedarea Basarabiei?
ER
„Cine-i vinovat dacă după ce la 1804 Cuza Vodă — prin vred­
nicia purtării lui — a silit puterile străine să recunoască că n’au
dreptul să se mai amestece in alcătuirea așezămintleor noastre con­
NIV

stituționale, am avut umilința impttnerei dela Berlin a articolului

șapte ?
„Și cind ?
LU

„A doua zi după ce soldații romini, prin bravura lor, au scăpat

o împărăție din dezastrul militar ce o aștepta !
„Cine-i vinovatul dacă față de mindra atitudine a lui Cuza Vodă
RA

— avem călătoria dela Buda-Pesta și decorarea lui Jeszenzky, cînd

temnițele ungurești erau pline de nevinovat! fruntași ai Romînilor din
NT

Ardeal ?
„Cine-i vinovat in fine, dacă pe atunci politica noastră era lu­
minoasă și curat rominească, — și acum se mistue în umbra Palatului
CE

$1 PARE A AVEA MAI MULT GRIJA ECHILIBRĂRII INTERESE­

LOR STRĂINE”.
I/

Depoziția d-iui D. P. Horuzzi

AS

Fostul prefect al politiei Capitalei, declară în mijlocul ilarităței

UI

generale, că nu știe altceva decît că:

„Neamțul nu știe decit de frică”!
BC

Mărtorisirile d4ui Son Hădeîde

Apariția d-lui Nădejde stîrnește zîmbete, ironii și nedumerire 1
Totuși, rar și apăsat, d. Nădejde își face depoziția:
„Era un timp cind toți se legănau cu dulcea iluzie că dinastia
nu va prinde nici odată rădăcină în țară, că nici odată nu se va
putea naște și la noi acel fetișism care ne lovește atit de dureros
cind ne uităm in țările vecine cum e Germania, Austria și Rusia.
.Nădejdea ne-o întemeiam, acei cari sufeream cu neplăcere
 616 FACLA

forma monarhică la noi, pe faptul că dinastia fiind străină și în deo­

sebi germană, nu va putea să-și ciștige iubirea poporului.
„Acuma însă vedem că ne-am înșelat nu numai noi cari eram
tineri, ci s’au înșelat oamenii de stat cari s’ar fi cuvenit să fie mai
prevăzători. Cel puțin acum cînd se grămădesc faptele cari ne do­
vedesc greșeala în care căzusem, credem de datoria noastră de a da
alarma pe fată și să căutăm măsurile ce ar trebui luate pentru a opri
creșterea acestui rău amenințător.

Y
jnainte de toate e bine să ne facem ideie desăvîrsită despre

AR
greutatea boalei.
„Să nu uităm că poporul nostru e crescut cu povești în cari

R
se vorbește despre împărați buni și cu durere de inimă pentru popor;
să nu uităm legenda care se făcuse în jurul lui Cuza și care e attt

LIB
de tare în cit nici acum după ce au murit amîndoi urmașii lui Cuza,
tot nu lipsesc încă oameni cari să se aștepte încă la venirea feciorului
sau chiar fetei lui Cuza.

ITY
„De asemenea, cine n’a vorbit mult cu țăranii, mimai acela nu
știe ce încredere pun ei în Vodă. Ce știu ei de Constituție, de Ca­
meră, de Senat ,de miniștri, de judecăți.... to(i aceștia sînt numai
S
dușmani și prigonitori, nădejdea și-o pun că la urma urmii poate Vo­
ER

dă le va face dreptate.
„In deosebi e primejdioasă regina, care și-a cîștigat multe sim­
NIV

patii prin istoriile de boală, prigonire și altele la care ar fi fost

supusă”.
LU

..... „Liberalii au violat fără rușine Constituția, dînd regelui

douăsprezece moșii din cele mai mănoase și mai frumoase ale tării.
........„Regele tine foarte mult să ne facă să semănăm cu patria
RA

sa Germania, in ceia ce are rău, în ceeace i-a rămas moștenire din

veacurile feudalizmului.
„Regele pregătește moartea Constituției pe care a jurat la suirea
NT

sa pe tron, și această urmărire durează dela venirea lui în tară. Și e

de mirat liniștea sufletească a acestui rege constitutional, dragă
CE

doamne, care 'și publică tocmai acum memoriile in cari urmărește cu

dușmănie toate libertățile noastre tratindu-le de anarchice și revolu­
ționare, ba chiar a mers pînă a cere dela puterile europene să inter-
I/

vie pentru modificarea Constituției, amenintînd la caz contrar cu

AS

abdicarea.
...... „Regele o fi avînd și teamă de altfel să nu cumva să moară
și să lase neexp orientului Ferdinand, un tron minat de uneltiri revolu­
UI

ționare, o Constituție de care să se bucure încă de oareșicare vază,

caractere sau partizi încă neîmblînzite".
BC

Ce declara cH Georges Olamand^

„Lumea se miră cum de un partid ajuns la putere, devine sluga
plecată a regelui, deși acelor partid, în opoziție, vorbea despre rege
ca de un trădător al tării, un spion german, un cămătar prusac sau
un excroc in soiul lui Kirschem...
Regele dă dovadă de o viclenie fără seamăn în chipul cum
se joacă el cu guvernele noastre. Conservatorii sînt la putere.
 r A G L A 617

La început regele îi cruță și cu cit simte că partidul conser­

vator slăbește, cu atit el caută a-l tirî pe calea reacționarismului tra­
dițional al neamului Hohenzollern.... Și atunci, in sfîrșit, cină guver­
nul conservator va fi izolat și absolut istovit, atunci cină va fi numai
la bunul plac al palatului, regele îi va cere legile cele mai reacționare
și poate chiar apanagii și alte foloase, după cum a impus și libe­
ralilor.
„Mulțumită acestui calcul viclean al regelui, noi, in fața unui

Y
guvern chemat la putere, nu am avut nici odată o opoziție serioasă,

AR
ci am fost veșnic la discreția regelui și a guvernului”.

R
04 Take lonescu

LIB
Declară în rezumat că:
„Atîta vreme cit va trăi regele Carol^nici votul universal, nici

ITY
orice altă reformă democratică nu va fi cu putință”.
Mai sînt de ascultat multi alți martori între cari d-nii D. A.
Sturdza, lancu Brătescu, Ai. Radovici, Măgură de la Galati, P. P.
S
Carp, etc., etc., dar orele fiind înaintate, și tribunalul grăbindu-se să
ER
declare luminat, renunță cu plăcere vădită la ascultarea lor.
Cu multă greutate apărarea reușește să mai introducă un singur
martor, și acesta e:
NIV

Alexandru Vlahuță
LU

care întră sfios în sală, privește în jurul lui clipind des din ochi, ca
și cum n’ar vedea bine ce se petrece, înaintează pînă în dreptul cnu
RA

cei și după primele întrebări ale președintelui, cu ochii măriți de data

asta ca de extaz, cu glasul stins mai întîi, apoi din ce în ce mai pu­
ternic, din ce în ce mai vijelios, cu accente adese ori sălbatice și a~
NT

proape profetice, vorbește :

CE

Minciuna sta cu Regele la masă. Oștiri, cetăți, palate—lume nouă.

Doar asta-i cam de multișor poveste — Isvoarele vieței se desfundă;
De cînd sînt regi, de cînd minciună este, De pretutindeni bogății inundă,
Duc laolaltă cea mai bune casă. Și tu le ’mparți cu mîinile amîndouă\
I/

Azi la cuprinsul tău rlvneșle-o lume.

AS

O, sînt atîtea de făcut — vezi bine —

Atîtea griji pe capw. unui rege, E-o veselie ș'un belșug în țară,
Atîtea de aflat! — Și, se 'nțelege, Că vin și guri flămînde de pe-afară—
UI

Scuturul lui nu poate fi oricine. Tot crugul sună de slavitu-ti nume!

Ia uită-te pămîntul ce îmbrăcat e...
— „Ce țară fericită. Maestaie!
BC

Cresc /lori pe unde calci, și rîde firea,.

Se lăfăește gureșa Minciună.
nCă numai Dumnezeu te-a pus - cunună
De 'nțelepciune și de bunătate —
Păstor acestui neam, ce sta să piară,
Ce nici nu s'ar mai ști c'a fost sărmanul,
De nu-șiafla sub schiptrultău limanul,
De wu-ți sta în mină bulgăre de ceară.
Că tu sălbateci ai găsit aice,
Sălbateci, și mișei, și proști dearîndul,
Și-o sărăcie—cum nu-ți dai cu gîndul...
Dar faci un sem n—și 'ncep să se ridice
Tu 'mparți norocul numai cu privirea —
Incai țăranii zburdă pe la sate l...
Și-i place Regelui. E lucru mare.
Cum farmecă pe regi Minciuna, Drept e
Că ea de mult, pe-a tronurilor trepte
A fost cea mai aleasă desfătare.
— Măria ta, e un străin afară,
Cam trențăros—dar pare un om de seamă
Și... Adevărul parca sis că4 cheamă.»
De unde-o ți., că nu-i de aici din țară..
 618
Minciuna palidă-și topește glasul*.
„O, nu-l primiți! D știu, e vestitorul
De rău, ce face pe~atot-știutorul,
Și vede prăbușirea la tot pasul!
E cel ce împotriva ta conspiră»
Invidia în inima lui geme
Și gura lui e plina de blesteme —
Tu nu poți auzi ce vorbe 'nșiră..“
,,Și totuși. zice Regele, să vie ! ‘
Dovadă că chiar la palat Minciuna
Nu e biruitoare întodeauna.
Fac și monarhii cîte-o nebunie...
Privind în ochii Regelui^ străinul—
Cu brațele pe piept încrucișate —
Răspică vorba : „Țara, Maestate,
E’n durăt greu. Tu nu-i auzi suspinul,
Căci muzici cîntă în juru ți. Și slugarnici
Adormitori, ca în zid. ie 'inpresurară.
De nu mai poți vedea pe cei de afară
Pe bunii tăi supuși—cei rnulți și h trnici.
NIV
Că n'ai cercai spre ei să-ți spinteci cale,
Să știi și 9n țara ta ce suflet bate.
LU
Nai vrut decît spinări încovoiate
Și guri deschise laudelor tale.
Că de-a fost om să-ți stee drept în față,
RA
Ca pe un vrășmaș, l-ai depărtat de tine. .
Bătrînii pier; dar oaste nouă vine,
NT
Și dureroase lucruri mai învață!
Păr azi, decor de teatru, luminății,
CE
Tot ce pe vulg și pe copii înșeală,
Aceasta i toată slava ta regală.
Pe tristul gol din juru-ți—decorații.
I/
Tu 'n țara asta nu vezi decît raiul
AS
Ce-ai tăi ți-l ticluesc într'o clipită.
Rmna-i sub hîrtia poleită,
Sub crîngide brad trosnește putregaiul,—
UI
Dar tu ești fericit. Lingușitorii
Innalță imnuri proslăvirii tale,
BC
Și fac să n'auzi cîntecul de jafe
Cu care își adorm foamea prășitorii.
Nu ți-ai iubit poporul, Maestate,
Sau nu l-ai înțeles—și e tot una.
De sus și pînă jos s'a ’ n tins minciuna.
Ea leagă și dezleagă *n țară toate.
Iar ca să-ți dea o spumă de mărire.
Ca pe un copil te poartă și-ți arată
Sclipiri și flori.»
Afla-vei tu vPodată
Cumplita vremilor destăinuire
F A O L A
Și ce speranțe se puneau în tine,
Ce vesel ți-a eșit poporu 'n cale,
Cu pine și cu sare ! Osanale!
Mântuitorul lui credea că-i vine.
Ce vesel ți-a eșit poporu'n cale 1 —
Y
Și ce credință trist'o să-i rămînă:
AR
Că n'ai putut spre el întinde o itână
Din greaua platoș'a trufiii tale?
R
LIB
G'acestea nu l-au deșteptat pe Rege,
Că Adevărul a fost dat afară,
Și slugile l’au îmbrîncit pe scară,—
Firește, de la sine se înțelege.
ITY
S
Tt ec anii. Și ce dulce-i amăgireat
ER
„Tu zeu ești printre regi! Mărire țiel.
In jîlțu-i moale, tolănită, scrie
Cu pana ei de aur Lingușirea.
De abia se isprăvește-o sărbătoare,
Și începe alta. Muzicile cîntă...
îmbrăcate în podoabe, Țară Sfîntă.
Să nu mai știe nimeni ce te doare'.
Dar ce e, Doamne, vueM acesta ?
< e-i freamătul acesta care crește ?
Se zgudue pămîntul și mugește.
Ca marea, cînd o biciue tempesta.
Se 'nalță, flăcări disperate,
Sare ceru 'ntunecat. pustiu și rece.
Năprasnic vi ntul nebuniei trece
Și spulberă noianul de păcate.
In vaete se prăbușește o lume
Clădită pe minciuni. Dar ce mîniel
Cum șueră cumplita vijelie —
Sar frații între ei să se zugmime.
Uscata brazdă cere iarăș singe.
Femei cu părut despletit, nebune,
Și-asmut copiii la rr.nor. Genune,
Puhoiu de ură ce zăgazu-și țrînge!
Deschide ochii mari bătrteu! Rege
Și, tremurînd, din jilțu-i se ridică.
Au cine liniștea lui scumpă-i strica ? —
Șlal vremei rost el tot nu 4 înțelege.
 FACLA 619

Rechizitoriul
Tocmai d. prim-procuror era adîncit în visuri dulci de glorie, de
înaintări, de decorații, cînd președintele îi adresă un zîmbet amical
și-l dădu cuvîntul. Sculîndu-se încet, alungind cu un gest negura visu­
rilor, răspunzind grațios zîmbetului prezidențial și dregîndu-și glasul,
reprezentantul forței publice, începe :
Domnilooor...
Cred că nu exagerez întru nimic si cred că sînt in asentimentul

Y
d-stră ai tuturora afinnind dela înălțimea acestei tribune severe dar

AR
imparțiale, că ne găsim la un moment istoric al vieței noastre consti­
tuțional e.

R
(0 șoaptă în public:—Momentul cînd vei fi înaintat!).

LIB
Da domnilor., insusi pactul nostru fundamental, legea legilor,
cartea sl'întă a intregei rominimi, a fost pe punctul să fie violată si de
cine ? de însăși aceea cari au tristul curaj să se ridice și să ne vor­
bească in numele Constituției,

ITY
In perversitatea lor, cu atit mai vinovată cu cit sînt oameni, vai!
inStruiți și inteligenți.... S
T. Arghezi, — Acest vai! e pornit din inimă...
Președintele (sunînd clopoțelul furios). Nimeni nare voie să
ER

întrerupă...
Procurorul, (eon ținuind) in perversitatea lor, zic, oamenii aceș­
NIV

tia au îndrăznit să atace însăși baza Constituției, regimul nostru mo­

narhic, pe șeful suprem al statului, pe monarhul înțelept și viteaz
care ne-a purtat oștirile pe timpurile de izbindă din Bulgaria, pe
LU

urmașul glorios al lui Mihai Viteazul și-al lui Ștefan cel mare, pe
Maiestatea Sa Regele Carol 1, declarat de însăși litera sfintă a Con­
stituției, iresponsabil....
RA

Un glas ascuțit din stradă: La balamuc iresponzabilii!...

Un murmur de șoaptă și de rîs trece prin sală, fața președintelui
NT

se învinețește, procurorul bîlbîiește cîteva clipe. In sfîrșit reîncepe:

— Iată așa dar, domnilorrrr... opera lor. Prin această fițuică
murdară intitulată „Facla1*, prin acest pamflet odios imprimat undeva
CE

mtr’o speluncă oarecare, d-nii aceștia și-au închipuit că pot să mur­

dărească și să sfideze nepedepsiți morala, cinstea, demnitatea, toate
gloriile și toate virtuțile acestei țări, l-ați văzut pingărind cu privirile
I/

lor de spioni alcoovul imaculat al mitropolitului Athanasie.

AS

(Cîțiva preoți fac semnul crucei pînă la pămînt).

... l-a(i găsit în urmă birfind pe omul de caracter și de energie
(procurorul se închină discret spre dreapta) pe una din marele figur,
UI

așezate desigur in toate inimile d-tră, cum va fi așezat mai tîrziu in

panteonul neamului, e omul de fi'er care este d. Miști Pherekidy...
BC

Un glas în public:
— Omul lăzilor de fier...
Procurorul, l-ați descoperit cu groază d-lor atacînd însăși cinstea
profesională a celui mai savant, a celui mai ilustru, a celui mai dez­
interesat dintre membrii baroului Capitalei, i-ați descoperit rozînd ca
niște viermi netrebnici gloria nemuritoare și cinstea încercată a
maestrului nostru al tuturora, d. Constantin Dissescu.
Intr’un colț al sălii, d. Disescu surîde candid și pleacă rușinat
ochti în ,k>s pe cînd tribunalul face mintal trei mătănii în șir,
— Ah. dar dacă n’ar fi detit atit. Dacă s"ar mulțumi numai să
imbăleze oamenii cu veninul lor șl să ne lase în pace tot ce ne e mai
 FACLA

drag, tot ce face farmecul si poezia sufletelor noastre, pămintul a-

cesta al Romîniei scumpe stropit cu sîngele strămoșilor noștri, udat
cu lacrămile durerilor noastre, legănat în armoniile divine ale doinei
romînești. Ei bine, nu. Și aci au încercat să ne lovească. Vînduti străi­
nilor și intereselor străine, au ridicat mormanul lor de infamii pină
la înălțimea lui Neculai lorga!

Y
Atît a fost de ajuns. Urale delirante pornesc din fundul săiei pe

AR
cînd douăzeci de glasuri pițigăiate intonează în cor:
— Deșteaptă-te romîne din somnul cel de moarte...
Publicul sîsîe. Alții aplaudă. Președintele agită tacticos clopo­

R
țelul :

LIB
— Vă rog d-lor!... ce-i asta d-lor! liniștiti-vă d-lor!...
In sfîrșit procurorul poate să încheie :
— Și acum domnilor.... după ce-au murdărit pe toți oamenii și

ITY
toate instituțiile, după ce-ați văzut cum au îndrăznit să insulte aci,
în propriul lăcaș al justiției, fata inpasibilă a zeiței Themis, au întins
mina lor sacrilege și asupra Coroanei. Ajunge! Trebue să arătați o-
S
dată d-lor, că atunci cînd e vorba de interesele sacre ale patriei și de
ER

persoana Suveranului ei, cei vinovati nu pot găsi milă si îndurare în

sufletele voastre. Brațul vostru trebue să cadă asupra lor cu greuta­
tea fierului. Loviti-i în numele cinstei noastre, în numele Regelui vo­
NIV

stru, în numele Patriei.

Cu un gest istoric procurorul își șterge fruntea brobonită de su­
doare și se lasă să cadă greu în fundul fotoliului. O ultimă rază de
LU

soare străbate prin fereastră și-i nimbează fruntea. Soarele patriei

îl salută și-i mulțumește.
RA

Suspendarea ședinței
Mișcat pînă la lacrimi, președintele se scoală în picioare, aruncă
NT

o privire de gratitudine supremă fotoliului public, sună clopoțelul cu

o mînă tremurînd de emoție și declară suspendată ședința în mijlo­
CE

cul entuziasmului delirant al magistraților cari au simtit în peptu-

rile lor bătînd o inimă de romîn.
Prin ferestrele deschise, asemenea zgomotului făcut de valurile
I/

mărei, străbat vociferările multimei. Președintele aruncă o privire

de dispreț într’acolo, își pune cu gesturi sacerdotale toca pe cap și
AS

pășind majestos în frutea celor doi colegi, se retrage în camera de

chibzuire.
UI

Priviți din sală, în robele lor negre, cu spinările încovoiate, par

trei preoți, trei șobolani, trei gîndaci negri, dispărînd într’o gaură
subterană.
BC

Deliberarea
Inzgomotul surd și confuz al multimei care se agită pe cheiurile
Dîmboviței, ca în armoniile unei orgi depărtate, se săvîrșește miste­
rul zeiței Themis.
Obosiți de munca zilei, preoții justiției s’au trîntit pe canapele,
cu picioarele în aer, pe scaune, pe mese sau pe pereți. Aprodului care
pătrunde în altar, președintele îi comandă o cafea turcească, subțire,
dulce, fără caimac. Judecătorul opinează pentru o gingirlie. Suplean­
tul, mai tînăr, și avînd toată întinderea carierei înaintea lui, cere
cuminte una „potrivită4*, nici dulce, nici amară, nici groasă, nici sub­
țire.
 FACLA 621

Și deliberarea începe.
Președintele face un semn misterios cu coada ochiului.
— Supleantule, cine era dama aia elegantă din stînga, care te
sorbea cu ochii?
Supleantul se înroșește ca o fată mare. Prezidentul îl tachi­
nează. Judecătorul povestește o farsă făcută aseară la club. Pre­

Y
ședintele se plînge că-i merge rău la poker de o vreme încoace. Su­
pleantul glumește curtenitor și cu înțeles :

AR
— Ei, nu poate să vă meargă bine la toate.
Președintele rîde măgulit :

R
— Ce! ai aflat ceva ?

LIB
Și minutele trec, astfel, voioase, senine, repezi ca visul. Cînd
și-au mîntuit de băut cafeaua și de fumat țigările, supleantul, mai tî-
năr, exclamă deodată:

ITY
— A trecut un ceas.
Și cum capul procurorului apare în acelaș timp în deschizătura
ușei, tus-patru cer în cor : S
— Sentința, d-lor, sentința!...
ER
— Cine o scrie ?
— Cine o redactează ?
— Cine o dictează ?
NIV

Președintele face un semn cu mîna că vrea liniște. Toți stau cu

ochii pironiți spre dînsul. Și elegant. îndămînatec. ca un scamator
care ar scoate un buchet dintr’un fund de pălărie, prezidentul scoate
LU

din buzunarul hainei și fîlfîie în aer, hotărîrea scrisă gata.

Entuziasmul se transformă în delir. Umbra lui Ionel Brătianu
plutește veselă peste magistrate tramvailiști.
RA

Sentința
NT

In sală domnește o liniște de moarte. Pe ferestrele deschise se

revarsă ca valuri mute tăcerea multimei de pe cheiurile Dîmboviței.
Se aude bîzîitu! unei muști care zboară cu inzistentă in jurul capului
CE

prezidențial.
Fetele sînt palide. Inimile patriotilor bat cu putere.
Președintele pronunță răspicat fiecare cuvînt :
I/

„Avînd în vedere cuprinsul articolului 77 din codul penal, al

AS

cărui cuprins, citit în ședință publică, este următorul :

„Orice ofensă comisă în public contra persoanei Domnitorului
sau a Doamnei, sau a fiilor lor, se va pedepsi cu închisoare dela 1
UI

an pînă la 2 ani și cu amendă dela 2000 pînă la 10.000 lei“.

Precum și pentru motivele de fapt și de drept cari se vor vedea la
BC

redactarea sentinței,
Tribunalul, în unanimitate, condamnă pe inculpați! Tudor Ar-
ghezi, Toma Dragu, Alexandru Filimon și N. D. Cocea, la cîte 2 ani
închisoare și la 10.000 iei amendă în solidar.
Sentința e dată cu drept de apel și de recurs44.
In clipa aceasta, o ploae de mere murate și de ouă clocite, arun­
cate prin ferestrele deschise, poleiesc cu galben maiestatea justiției,
Pe cînd o parte din publicul din sală, strîns în jurul d-lor lorga, Bră­
tianu, Dissescu, Pherekidys și alti oameni mari ai tarei, intonează
războinic :
Trăiască Regele In pace și onor....
Rep.
 622 FACLA

Ne înfățoșem și noi la judecată ca Regele!

— Scrie un țăran -
Să iertați cinstiți boeri, că iar vă năcăjesc cu slova mea neînde-
mînatecă, dar am aflat de bocluctil ce a dat peste Dumneavoastră și

Y
parcă nu mă rabdă inima să nu vă spun si eu o vorbă bună din par­

AR
tea noastră, a țăranilor, cărora „Facla*4 ne este lumină, alinare și
nădejde.

R
Cică Regele vrea să vă cheme la judecată fiindecă ați scris că el a

LIB
trăit în țara asta taman ca o ploșniță care nu-i de nici nn folos ia
casa creștinului, ci-i turbură odihna și-i suge sîngele.
Noi nu știm cum merge judecata regească, dar dacă este cu a-

ITY
devărat judecată cinstită, ne înfățoșem si noi țăranii.
O să venim noi acolo la București cu zdrențele, cu pelagra, cu
sfrinția, cu vătămătura, cu prostia, cu neputința noastră întreagă și
S
cu păcatele noastre toate, cu însemnările ghionților boerești și cu vî-
ER

nătăile lăsate de funiile jandarilor și de față cu Regele nostru să por­

nim judecata a mare.
O să mărturisim noi acolo cu mîna pe sfînta cruce și cu cugetul lui
NIV

Dumnezeu, că de 46 de ani Voevod n’avem, că scaunul domnesc e de

multă vreme pustiu pentru țărănime și că tînguirile noastre nicăeri
nu găsesc ascultare.
LU

Dela Cuza încoace în van ne cercetăm inimile căci nici un Vodă

nu și-a mai făcut sălaș acolo și de sufletul nostru nimeni nu s’a mai
RA

apropiat și nevoia noastră nimeni n’a mai cercetat-o.

Au£im și noi că trăește la București un rege care are soldați,
slugi, palate și averi multe, dar dragoste în sufletul Iui pentru noi nu
NT

s’a prins, durerea noastră nici odată n’a ostoiat-o. ajutorință și nă­
dejde nu ne-a dat și înțelegere pentru noi nici odată n’a voit să aibă.
CE

Neam blestemat pe care Regele nu-1 vrea sîntem noi, cu silă și

cu scîrbă ne îngăduie ăi de sus pe pămîntul țării și Regele ne e vi­
treg nouă, robilor lui.
I/

De aceea și noi îl uităm, în rugile noastre nu-1 pomenim, chipul

tui nu-1 știm și în nădejdea noastră el nu se arată.
AS

Cind cu pustia de revoluție pornise zvon prin sate că Regele.a

murit și regina o să ne dea pămînt și dreptate.
UI

Și Dumnezeu să ne ierte, că nu cobim moartea nimăruia, dar

asta arată că țăranii n’așteaptă nici un bine dela regele care de 46
BC

de ani îi stăpînește și în moartea lui nădăjduesc ei vremuri mai bune

pentru ei și ai lor.
Căci cum l-am iubi jk>î pe Regele care de atita amar de vreme
doar cătănie și biruri ne cere, flămînzi pe pămînturile noastre ne ține,
cu jandarii lui ne bate și cu gloanțele soldaților lui ne astîmpără do­
rul de o viață mai bună, mai omenească.
A trăit odată în țara asta un domnitor care suferința noastră o
înțelegea și glasul nostru îl auzea, care lege dreaptă și pămînt ne-a
dat și pentru noi și pentru mîntuirea noastră pe el s’a jertfit. *
Pe acela îl purtăm noi și azi în Inima noastră, chipul lui ne e i-
 FACLA' ■ ...; 623

coană mîntuitoare și în visurile noastre făptura lui răsare. Dar a fost

scris ca după el nicăeri să nu mai găsim îngăduință și bucurie și
viata noastră să fie de aci încolo trudă și jelanie zadarnică.
O! de ar fi vrut Regele Carol să se apropie de noi, să cuprinză
în gîndul lui dorurile noastre și tronul lui să nu-1 ascunză rugilor și
îndemnurilor noastre !

Y
Ar fi avut poate atunci mai puține slugi și mai puține averi, boe-

AR
rii i-ar fi spus mai puține minciuni și curtenii l’ar fi slăvit mai cu mă­
sură, dar ne-ar fi avut pe noi și de bucuria noastră și-ar fi înveselit

R
bătrînetele.
Pe umerii noștri gîrbovi i-am fi înălțat tronul lui, din trupurile

LIB
noastre trudite am fi făcut pentru el cetate de apărare, cu mîinile
noastre bătătorite am fi alungat dela el arătările nechemate și rele
și în sufletele noastre i-am fi făcut lui altar de închinăciune și de sfin­

ITY
țenie !
Dar el n’a vrut. N’a vrut să se apropie nouă, să ne cerceteze, să
ne asculte și să ne înțeleagă.
S
Prostia noastră l’a spăimîntat, de nevolnicia noastră i-a fost
ER

scîrbă și de sărăcia noastră i-a fost frică.

Neam de sălbateci și lifte spurcate pe cari nu le poți stăpîni de-
NIV

cît cu biciul, am fost noi pentru el.

Și iată de ce după atîta vreme la auzul numelui lui sufletul nos­
tru nu se înviorează și gîndindu-ne la el, nădejde nu răsare în sufle­
LU

tele noastre; iată de ce îl simțim străin nouă, după cum și noi sîntem
străini pentru el.
Și acum, cînd în loc de a se bucura de o bătrînete ușurată de
RA

dragostea norodului, el trebue să meargă la judecată cu supușii săi,

iată de ce vrem să ne înfătoșem și noi acolo și să-i înșirăm domol
NT

tot ce ar fi putut și n’a vrut să facă pentru noi în 46 de ani.

Să-1 judecăm că de dragostea noastră a fugit ca de un păcat și
de ruga noastră s’a pitit, că într’o tară de flămînzi, el s’a așezat între
CE

ciocoi și legea lor a slujit-o.

Păun Antimir
I/

din Stănișoara Oltului

AS
UI

Profesia unui rege...

BC

Sint ființe care se pomenesc cofetari, geamgii, oameni de Ii,

fere, actori- Născîndu-se, ei aduc în lume cu dînșii, o înclinare»
un talent, degete mai groase, suflete mai subțiri, dispoziții pentru
sticlă sau șocolată, plete lungi, unghii netăiete, bătături la minte,
calozități la mîni. Un copil a ieșit bun pentru dulgherie sau
negoțul de vinuri; frate-său nu-i de mirare să fie un poet, un
prozator. Hazardul e infinit. Cunosc un tînăr fiu de simigiu
grec, poet romîn, simbolist și vers-librist. Apolon își fură in­
diferent, aleșii, din cea mai înaltă aristrocrație, ca pe coloboratorii
Flacărei) sau dela tejghea.
 624 FACLA

Tot așa se nasc unele ființe arici sau crocodili, girafe sau
germani, porci mistreți sau elefanți. Intr’o cronică trecută ne-am
oeupat da păduchele de lemn. Altădată vom face încercări de
zoologie asupra simpaticei varietăți de cobai, zis și porcul de
India, Ion Kalinderoglu.
Dar în sfîrșit, oricîte viețuitoare ne-am înfățișa toate sunt
prevăzute de un dinte, de-o unghie, de un corn, de o sugătoare,

Y
de .un condei .cu care muncesc. Mai mult sau mai puțin ele

AR
își ciștigă viața cu sudoarea instrumentului lor. Versuri proaste^
proză desgustătoare, — trăiască negoțul I — un scriitor își cîș-
tigă și el porția de mîncare într’un chip, chiar dacă ar cumula

R
muza divină cu o muză mai groasă și mai pămîntească, dar

LIB
cu „biștari*.
Există însă o ființă și o sarcină lumească superioare»
Tînărul care se naște rege, împărat ori prinț, manifestă dorința
ITY
de-a fi conducător de nații, din ziua nașterii chiar. El n’a în­
vățat încă să întrebuințeze hîrtia igienică și batista, că știe să
S
cîrmuiască popoarele și să rezolve conflictele internaționale.
ER

Pe scutecele sale brodată e o coroană, și moașa, care-i curăță'

faldul picioarelor, nu se apropie de leagănul acestui Christ
teuton sau moscovit, fără o plecăciune.
NIV

Ea-i zice deja Alteță. E copilul ales, fruntea e destinată

să se ridice ca soarele deasupra lumii; mîna lui, ocupată încă
să se scobească în ombilic, va purta sceptrul dominațiunii. Tot
LU

ce-1 mai apropie de oameni e cîte-o colică urmată de deșer­

tăciunea deșertăciunilor.
RA

El va trece repede prin ierarhia universului. La 5 ani va

fi căpitan de cazaci, la 8 colonel sau general. Dacă în odăile reșe­
dinței imperiale un șoarece îl înspăimîntă, în schimb acest generai
NT

de un cot, pe cîmpul de onoare poate repurta victorii și culege

lauri cari l-ar face pe Napoleon să se întoarcă pe partea cea­
CE

laltă în mormînt. El nu se mai amestecă nici odată cu vulguL

Școala Iui e acasă la Palat: numai, pentru teatru iese și se duce
să-și ocupe loja gratuită lîngă scenă. Pentru dînsul totul e gra­
I/

tuit, ba i se mai plătește ca să bine-voiască să primească de­

AS

geaba. Adeseori la 20 de ani, el știe cam aceleași lucruri ca un

ucenic de bărbier La 14. Ce-are aface, divinitatea îi dă o in­
UI

tuiție universală ; el știe de fapt totul și totul îi știe de frică,

evenimentele și oamenii. Aceștia recunoscînd harul cel de sus
BC

se duc să 1 distreze încă din leagăn, la Palat; proîesorii lui fac

pe patru labe „ham ! ham 1“ și prințul rîdeși zice in romînește
„Kutzu, Kutzu!“ —și dascălii și demnitarii se bucură și toată
lumea e mulțumită.
Dacă din întîmplare, unul dintr’înșii s’ar fi chemat Ni
culae lorga, militant, independent, savant și bărbat cu barbă—
el ar fi jucăria cea mai simpatică a unui prinț și încovoielile
sale din spinare, cele fericitoâre pentru nație.
___________________________________________BI o c k - l\l o te s
ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* — București
Prețul 15 Bani.
IUL al 8“a AUGUST n

No. 32 1912

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

________ .SSjl__________ 8
 Y
RAR
LIB
S ITY
Tripoul Regelui Carol
ER
NIV

Scandalul ce se face în jurul tripourilor dela Sinaia și Con­

stanta, strigătele de alarmă scoase din toate piepturile pentru a a-
LU

trage atenția asupra excrocheriilor fraților de Marcay, cifrele înși­

rate zilnic pe toate coloanele „Viitorului” spre a ne arăta cum se
poate jefui ziua namiaza mare în tara romînească, toată agitația
RA

întreprinsă în jurul celei mai noui și mai rușinoase importatiuni boe-

rești, pe noi nu ne impresionează.
Nu fiindcă am crede că ruleta, bula și toate „jocurile de no­
NT

roc” ar fi altceva decît escrocherii, nu că tripourile n’ar contribui la

desfrîu, înjosire, desperare și crimă, nu fiindcă întreprinderile prin­
CE

țului Qrigută și cavalerilor de Marcay n’ar constitui un pericol per­

manent pentru puțina moralitate a tarei noastre.
De asta sîntem de mult și pe deplin convinși. Dacă totuși re­
I/

volta nu ne zugudue sufletele, dacă privim cu ochi nepăsători năvala de

lume ce se înghesue la porțile d-lor de Marcay, e din cauză că ve­
AS

dem în aceste spelunci de decădere și de rușine numai reproducerea

în mic a tripoului imens și sinistru în care fără a ne plînge, fără a
UI

blestema, fără nici un gest de protestare de patruzeci și șase de ani,

lăsăm să fim prădati, dezonorați și desnădăjduiti.
Ce altă impresie face asupra omului cinstit viata noastră
BC

publică de aproape o jumătate de veac cu clasa guvernantă formată

din oameni de afaceri, din samsari, odrasle degenerate și logofeți
boerești, dacă nu aceea a unei spelunce groaznice în care drojdiile
sociale, constituite în bande, năvălesc asupra bugetului, despoaie
visteria publică, calcă în picioare și jecmănesc tot ce le ese înainte.
Nici tripotorii americani nu se îmbogățesc așa de repede cum
se îmbogățesc oamenii noștri politici. Fostul primar al Vienei Karl
Lueger a mînuit ani îndelungați fondurile comunei, el a stăpînit într’o
vreme întreaga Austrie de jos și a murit totuși așa de sărac că a
trebuit să fie îngropat cu talerul.
La noi fostul ministru liberal C. C. Stoicescu, intrat sărac în
viata publică, a lăsat fiilor săi, după o „activitate politică” de treizeci
de ani, nouă milioane moștenire, iar fostul corector al „Romînului”
 FACLA 627

d. Emil Costinescu stăpînește azi fabrici și întreprinderi de mili­

oane.
Numai în tara noastră a putut să pară un curaj extraordinar
din partea unui prim ministru să declare că „omul politic nu treble
să confunde afacerile publice cu afacerile sale private”.
Trăim doar în tara în care cetățeanul odată cu înscrierea în
listele electorale crede că a căpătat și dreptul de a face cel pntin e
pungășie, în tara în care mandatul de deputat se poate amaneta ca

Y
orice afacere producătoare de venituri sigure, în tara generalului

AR
Anghelescu, a colonelului Maican, a tragerilor falșe dela finanțe, a
samsarlîcului national și a tramvaielor comunale.

R
Asta e doar singura și marea operă a regelui Carol : el a
transformat tara asta într’un imens tripou în care o oligarhie desfrî-

LIB
nată și nesățioasă jefuește fără teamă de oameni și de legi, în care
primarii își cointeresează averile comunelor, în care magistralii măs-
luesc articolele codurilor, în care popii leneși, inculti și desgustătorî,

ITY
îmbătati cu gologanul văduvei și nepăstuitului, se tăvălesc în mocirlă,
în care profesorii universitari se vînd ca cea de pe urmă femeie de
stradă, în care poeții și cîntăreții își prostituiază talentul și-și cerșesc
S
pîinea ia porțile ministerelor.
ER
Cînd se va scrie odată istoria domniei regelui Qarol se va
vedea ce pagini de rușine și de imoralitate constituie ea. Ca și pun­
gașul de bîlciu care înșeală sufletele naive cu „uite popa nu e popa”r
NIV

regele Carol și-a bătut totdeauna joc de opinia publică a acestei tari
scotînd de pe mînecă și împunînd la conducerea tării, omul politic
pe care l-a voit el.
LU

Nu-i o întîmplare că unul dintre cei mai în vază sfetnici ai

Măriei Sale, d. M. Pherechide, e un trișor recunoscut, că altul are în
cazierul său „despăgubirea neplăcerilor sale sentimentale", că un al
RA

treilea poartă în buzunar cupoanele cutărei conversiuni profitabile, că

celălalt poartă pe umeri afacerea Rătești, că toti actualii, foștii și-
NT

viitorii sfetnici ai tronului sînt murdăriți de afaceri, împovărați de

acuzații de necinste și iarăși nu-i o întîmplare că omul politic care
s’a încumetat ca după 46 de ani de viată constituțională să apuce fie­
CE

rul roșu pentru a distruge din rădăcină cangrena socială, a fost scos,
din viata publică.
Un tripou nu poate fi condus de oameni cari se mai pot gîndi
I/

măcar la cinste și la moralitate. eC. A. Rosetti și Mihail Cogălni-

AS

ceanu au fost ținuți veșnic la ușă, fiindcă înăuntru se simțea nevoie

de mîna îndemănatecă a lui Ion Brătianu, care striga în plin parla­
ment : „am tolerat afaceri veroase, am pus la cale asasinate”.
UI

Și atunci de ce atîta scandal în jurul celor două nenorocite

tripouri dela Sinaia și Constanta, cînd de atîta vreme și cu atîta în­
BC

găduință tolerăm tripoul cel mare, tripoul Regelui Carol ?

Numai cînd poporul muncitor, singurul pontator cinstit, se vă
sătura într’o zi de a tot fi mereu păcălit în tripoul nostru constitu­
tional și se va hotărî să dărîme șandramaua de matrapaslîcuri, de
necinste, de nedreptate și asasinate periodice în care de o jumătate
de veac e silit să trăiască, numai atunci se va putea vorbi și de
dispariția tripourilor boerești.
Alex. Filimon
 Y
RAR
LIB
Jucătorul de cărți S ITY
Numele lui era, mi-se pare, Georgescu, și, mi se pare, era
ER

judecător într’un oraș moldovenesc de proprietari, de politiciani

și Evrei. Ins înalt, cu spetele cit biserica, mustăcios tare și
NIV

idiot foarte. Venea la prietenul care ne găzduia, îl întîlneam

pe ulițele de piatră rotundă ale tîrgului jalnic, ulițe liniștite
și sinistre, străbătute de cîte un chițcan deprins să miroasă,
LU

îndelungat și neturburat de nimeni zerul opac al lăturilor în'

cleite de alungul caselor vetuste și scrofuloase. De cîte ori voia
să ne bucure judecătorul Georgescu ne chema la un joc de cărți
RA

și în dorința lui de catîr, ca să ne bucure cu orice preț și

peste puterile noastre, el ne căuta de cîteva ori pe zi. In bu­
NT

zunare domnul judecător purta cîteva rînduri de cărți...

Dimineața el judeca procesele cu o repeziciune uimitoare.
CE

Se gindea la jocul ce-are să facă la prînz, la jocurile de după

am ază, la cele de diseară, la jocul de coapte pînă către ziuă.
Cite un avocat ii făcea, părăsind ședința, un semn dîn cap și
I/

eu ochiul: te așteptăm lî In sala de chibzuire Georgescu juca

AS

pe dosare cu arhivarul, cu grefierul, cu aprodul, ar fi jucat cu

Isus Hristos. Jocul înfrățește pe oameni : Georgescu era prie­
UI

ten cu toți negustorii din tîrg și ca să-l dispute bine pentru

procesele ce aveau a doua zi să aibă cu cine știe ce „rumîn“
hoțit, adversarii de joc se lăsau bătuți și cîștigați, mai ales,
BC

cu ușurință.
Georgescu e simbolul provinciei rominești. îndată ce pă­
răsești capitala, unde provinciali mai bogați vin să piardă prin
cluburi munca de un an a sătenilor flămînzi de pe moșie, lo­
cuitorii „iși omoară timpul“, — expresia trebuie sa fie țărănea­
scă — la masa de joc. Grecii, Armenii, Evreii, Bulgarii cari fac,
în genere, sobri și economi, negoțul prin orașe, urmăriți de
Naționalismul cu N mare al d-Ior Cuza și lorga, lasă pe autoc-
 TACLA 629

Ioni să-și piardă nopțile și averile ca nebunii iar cind încep

și unii dintr’înșii să se așeze în jurul meselor de joc, e semn
că se vor împămînteni cit de curînd.
Mai fiece casă de provincie e un tripou. Pretutindeni se
amestecă, se taie și se împart popii, fanții, dama de pică, asul
care demoralizează tara. In vreme ce Bucureștii le par ca o
comoară, ca o mașină drăcească de stricăciune și pierzare, bu­

Y
nii noștrii provinciali suferă de viciul cel mai timp ce poate

AR
pasiona un individ. Cocoanele și cocoșnețele provinciei și ma­
halalelor bucurestene disprețuiesc cu tenacitate și cu o suverană

R
scîrbă greșeala unei fete seduse, dar copilelor lor ele le dau

LIB
pilda destrăbălare! adevărate, și aceiași oameni cari au auzit
că reazimul patriei e familia, și repetă acest adevăr burghez, fac
din familii o școală de corupție integrală.

ITY
In alte țări, familiile adunate sărbătoresc ospățul și ziua
cu cîntece și citanii, pornesc în pilcuri și se duc să se bucure
de lamina naturii, pe țărmii apelor, pe coaste de munți, in
S
pădure. La noi, proprietari, militari, funcționari, magistrați și
ER

preoți, îngroziți de negura fără de mei-o licărire morală a un­

tului cu care trăiesc intr’înșii, își îmbată inima cu fericirile
NIV

craiului de ghindă. Iar jocul de cărți, e’n provincia noastră un

criteriu de apreciere, care permite matroanelor și văduvelor cu
mustăcioară să elimineze din stima elitei locale pe profesorul sau
LU

pe învățătorul încă tînăr și necontaminat, care se întoarce dela

studii simțitor la alt soi de bucurii și de suferințe.
RA

Combaterea acestui raport de cretinizare n’a întreprins’o

nimeni în țara noastră, unde totuși avem cîteva instituții ab­
surde ca Societatea femeilor ortodoxe și ca Societatea, imitată,
NT

a inutilei protecții de animale. In schimb, pentru jucătorii

dornici să-și sleiască mai repede averile pe cari n’au știut să
CE

și te agonisească, s’au înființat mitropolii și universități ale

Damei de Tobă, la Constanța și la Sinaia, deocamdată. Printre
titlurile de glorie ale anilor domniți, ale războaielor repurtate,
I/

ale mînăstirilor ridicate, cari însoțesc numele voevozilor ro-

AS

mîui de altădată se va adăoga pe viitor, desigur, un titlu mai

mult, în gustul epocei și se va spune și cîte tripouri au zidit.
UI

De aci înainte vom cunoaște tot mai mult și tipul domnului

obraznic de pîuă ieri, care și-a bătut joc de truda, de năzuința
BC

și sără da oamenilor și care după ce și-a pierdut moșiile la

cărți, prea laș ca să se spînzăre în glorioasa Sinaia, se apropie
de noi, la cafenea, timid și cu gulerul murdar dela cămașă, ca
să ne ceară în franțuzeasca lui de odinioară :
— Imprumută-mă dragă, cu 50 de bani pînă mîine și
dă-mi o țigare.
N. B<
 AFACERILE MAJESTAȚH SALE
wwr u^n». w^MWCfi w—»*■»* 11 i. u ■ uimim »■ ■»■ mb—c—wumom.

Dansul celor trei Dinastii

Regele își face și el un Casino,
la Predeal

Y
AR
Ziarul „Expresul* din Brăila, aduce, cu litere compacte,
următoarea îmbucurătoare știre, care a scăpat desigur ziarelor

R
de Capitală:

LIB
„Din inițiativa și sub președențsa concetățeanului
not tril d. .Vicii, deputat, s’a pus, la Predeal’, bazele

ITY
unei societăți cooperative de înfrumusețare „Predea-
iui“, cu un capital de 90 COD iei, întreg subscris.
INTRE ACȚIONARI E Șl M S REGELE.
S
,.Societatea își propune să clădească pe terenul
ER

„doițau, VÎNOUT DE REGE societății, frumoase clădiri

în stil romînesc, — care să cuprindă un mare casino,
NIV

o sală de teatru și de lectură, o cofetărie, un restau­

rant, etc.M
Aceasta este știrea. Să rezumăm : Regele a pus bazele unei
LU

societăți pe acțiuni. A intrat și el în societate, cumpărând un

stoc — desigur imens — de acțiuni. Apoi tot el a vândut so­
RA

cietății — din care face parte — cu alte cuvinte și a vândut,

terenul Joița, pe care se va instala un mare cazino, cu căișori^
NT

cu ruletă, cu bulă și cu toate cele de rigoare.

Frumos, nu i așa ?
Dar, apropos. Par’că am mai întâlnit noi, în timpul din
CE

urmă, „sistemulu acesta de societăți din care faci parte, căreia îi

vinzi ceva tu fiind cumpărător și vânzător, și tot tu fiind apor
I/

și tovarăș la beneficiile socieiății. Nu miroase el a cointeresare

brătienistă, și nu amintește el, în ace’aș timp, și ^facerile pren-
AS

sului Griguță ? Nu vi se pare oare aceasta o sinteză de Răteșii

și Casino, de tramvaiu și kioșc.
UI

Da, „sistemul “ e cel practic pân’acum de cele două di­

nastii : Biătianu și Cantacuzino. Nu poate, decât să ne bucure
BC

deci când vedem că începe să-I practice, pe față, și cea de-a

treia dinastie a noastră, dinastia Hohenzollern.
Și așa danțul celor trei dinastii în jurul afacerilor ve­
roase este complect. E de așteptat, de pe urma acestui fapt, o
îmbunătățire a relațiilor dintre partide și Coroană — ...
Luptele dintre partide se vor îmblânzi și ele în curând,
spre cea mai mare satisfacție a bătrânului nostru suvera» și
spre cea mai mare prosperitate a gheșeflurilor celor trei Dinastii.
 FACLA 631

Cruciada spanacului
D. Vasile Stroescu e un om curios, o figură ciudată între noi.
In loc să-și toace banii la cărți, în loc să-și închine averea afacerilor,
în loc să zbîrnîie în muscal pe calea Victoriei unde încap toți ego­

Y
iștii, toți burghezii sufletului, toti ticăloșii, toti betegii și moftangii —

AR
el duce coșuri și dăsage de aur de le aruncă în topitoarea de energii
ale Transilvaniei. Neîncetat el trimite romînilor de dincolo din punga
lui o parte, pentru gospodăria lor națională, partea pe care boerii

R
din regat o dau curselor și tripotorilor. Pentru d. Vasile Stroescu,

LIB
nat unea nu e o simplă cuvîntare de comedie și poporul romînesc
i se înfățișează altfel decît celor mai multi politiciani și bogătași din
Regat, cari au robit țărănimea, bună doar de exploatat, pe proprie­

ITY
tățile lor.
Un om foarte curios, vă spun, și de-aceea suspect, oricît ar
căuta presa, care exprimă senzațiile stăpînilor ei jigniți să facă din
S
Stroescu, apropiindu-1 de noțiunile reputate morale, un „filantrop44,
ER

D. Vasile Stroescu nu este un filantrop cum au zis ziarele din țară,

El e un luptător și un prieten bun al dușmanilor celor ca dînsul, e
un fel de idealist.
NIV

Ciudățenia acestui om se agravează prin aceea că el gîn-

dește. Un romîn cu avere o duce ’n chef și ’n batjocura drepturilor
semenilor săi, e un mincinos sau cel puțin un porc de cîine, un în-
LU

gîmfat obraznic; asta e regula pentru cei mai multi. D. Stroescu

judecă și, cinstit, judecata lui el și-o dă pe față.
Bani transilvănenilor el le-a mai trimis de multe ori. In ulti­
RA

mul timp însă le trimisese și o scrisoare, care a căzut la noi ca o

piatră într’o bătătură de rațe și cloști. In cîteva rînduri reținute, _d.
NT

Stroescu ne-a pus în fața sufletului, nouă, romînilor din Regat, o

teribilă oglindă în care numai decît ne-am recunoscut și — ne-am
supărat grozav. El ne-a arătat că o țară de oameni mici și de pa-
CE

raziți ai bugetului și Facia a prelungit efectul scrisorii onorabilului

basarabean prin cîteva articole cunoscute.
Au fost protestări deghizate cu bonomie, în presa de-aci. S!a
I/

Înregistrat cu timiditate scrisoarea d-lui Stroescu, Ziarele s’au re­

AS

ținut dela comentariile ce le-ar fi vărsat în alte împrejurări cu plă­

cere, în coloanele lor și d. lorga, care, foarte prudent, se mulțume­
ște cu o rezervă spumantă și drept orice judecată prea precisă învi­
UI

novățește Romînul din Arad că a publicat scrisoarea, nu găsește

lucru curios ! că d. Stroescu este plătit de Cahal. Atitudinea pre­
BC

sei, aproape respectuoasă, nu .se datorește însă numai confuziei în

care a băgat-o scrisoarea, dar mai ales faptului că Stroescu e un
om cu parale. In fața pungilor pline presa noastră are o veche obici-
nuință de închinăciune.
S’a găsit totuși un ins care a încercat să opuie mediocritatea
lui mălăiață bobîrnacului din Transilvania și acela răspunde la nu­
mele poetic de Nanu, scriitor și tare prost scriitor romîn. Autorul atî-
tor pagini sarbăde n’a cutezat credem să-și măsoare natura la care
este înjugat de către marele Hazard, decît de dorința de a se vorbi
de dînsul; căci în proza lui combativă n’arată să aibă vre-un motiv
632 FACLA

potrivit de războire. E bizar că pătura vizată în scrisoarea Iui Va-1

sile Stroescu găsește un singur apărător și aceia în persoa­
na unui scriitor de duzină. Pe d. lorga nu-1 socotim căci nu-l mai
putem lua în serios; în curînd d-sa va fi instalat pe acoperișul pala­
tului, de-asupra ceasornicului, ca să tie sărbătoarea, steagul regal
în bătaia vîntului.
Trebuie să spunem, cu regret, că d. Nanu e intelectualicește,
mai puțin decît nimic. Mediocritatea sufletească, aparentă atît pe

Y
fata-i cu surîsuri răscoapte cît și în literatura sa de bragagerie ro­

AR
mantică, nu l-a aruncat nici odată în rîndurile de luptă ale vre-unei
idei. D. Nanu n’a luat nici odată apărarea unui ins apăsat sau a unei

R
dorințe moralizatoare; n’a fost niciodată cu nimeni și împotriva ni-
mănuia, ca scoicile, ca bureții, ca uscăturile. El face parte din școala

LIB
bătrînilor și mulfumitilor, cari își îngrijesc cu dragoste într’un colt,
simpatica lor persoană, ca un altoi de leandru sau de mușcată și pe
cari nu-i chiamă la viată și la desordinea ei armonică nimic. Și dacă
ITY
poetului... (haide! treacă! ea i-a rămas drept ori-ce bărbăție banală
însușirea de-a juca, pe adversarul prin fata oamenilor cu demnitate,
cari din gîndiri își fac o armă de.atac și o cetate sfîntă, unde, drept
S
e, domesticitatea n’are loc, este cu nădejdea d-a plăcea stăpînilor de
ER

partea cărora trag atît de mult pasivii, lingușitorii și Benoni. Sub

mesele lor cad firimiturile cele mai gustoase și scapă și cîte un
NIV

bulgăre de friptură, uneori și cîte o decorație pentru împodobirea

zgărzii.
Filozofia aceasta e cît se poate de suculentă; ea consistă în
a-și cuceri bucuriile și reputația cu burta pe covor, printre scaunele
LU

boerești, deși, în definitiv, pentru aceste făpturi rușinoase n’au nici

stăpînii vre-o stimă durabilă și întreagă. D. Nanu a fost sau mai este
RA

și astăzi profesor, pe undeva, de limba franceză. E dureros că în

studiile sale, acest membru al Societătei Scriitorilor Romîni, a fost
să se opreescă tocmai la cuvîntul mouchard.
NT

In viata lui, omul, și mai ales omul romîn, poate fi adus

să lupte, în dorul lelii, pentru o concepție ce nu-i crezul lui; e cazul,
CE

mi se pare, al ziariștilor de profesie, cari, toti, disprețuesc religia

gazetelor lor oficioase. Dar să fii liber și, ne silit de nimeni, să faci
gestul de-a lua împotriva strigătului de întristare revoltată, al unui
I/

om izolat care se jertfește și își plătește jertfa cu gălăgia nerozilor

și a dobitocimei speriate și dușmane, apărarea cuiva, apărat în de-
AS

ajuns și de prisos prin însăși situația iui, este o lașitate, o trădare,

un fel de spionaj — și acest apărător gratuit trebuie disprețuit. Noi
UI

nu vom confunda niciodată pe cei cari riscă prin scrisele lor închi­
soarea sau mîrîitul claselor întărite cu aceia cari așteaptă dela ges­
tul lor de nedemnitate răsplata unui bene-merenti literar, felicitări
BC

sau bacșișuri.
Nu ne vom opri asupra așa zisei Scrisoare deschisă Domnului
Vasile Stroescu, ca să-i prețuim gîndirea ce nu o are și talentul sau
cinstea ce-i lipsesc; numele d-lui Nanu nu este întru aceasta o ga­
ranție solidă, și abia vom indica, în treacăt, că ea a fost publicată
de revista Flacăra al cărei caracter l’am definit pîn’acum de mai
multe ori în Facla. Ceeace ne-a interesat e sensul acestei scrisori,
actul de domesticitate al iscălitului ei și dacă îl relevăm cu inzistentă
n’o facem pentru plăcerea de-a vorbi de un pretins poet și pentru
a supune cititorilor noștri, cari reprezintă o bună parte din lumea
onestă dela noi, un caz nou de josnicie sufletească.
Block-Notes
 Y
AR
Măria Sa se apără!

R
LIB
Minune! Regele Carol vorbește. Mutul, timp de patruzeci și

ITY
șase de ani, pentru întiia dată—pișcat de., Facla"—simte ne­
voie să se apere. Ne facem cruce, o cruce mai lungă de cî6
prea lungai domnie, mai mare decît imeusa-i avere.
S
Dar unde se apără și cum se apără acuzatul ?
ER

Aci, în „scumpa lui țară", aci în țara unde cinzeci de mii

de cititori și-au smuls numerile revistei noastre consacrate
NIV

„PLOȘNIȚEI* regale ? Aci în țara cucerită de o dinastie rapace,

care se crede venerată și iubită ? Aci, în iadul desculților cari
îngrămădesc aurul în lăzile Măriei Sale ? Nu, avarul milionar
LU

n’a îndrăznit să înfrunte opinia noastră publică, nu s’a încu­

metat să înnumere milioanelor de robi cari îl blastămă, bunătă­
RA

țile imaginare Ice a revărsat asupră le în nesiîrșita-i domnie.

„Samsarul tuturor trădărilor intereselor naționale", cum l’a nu­
mit marele Panu, s’a adresat streinătății, trebuia să sa adreseze
NT

slreinăt iții. In „Neues Wiener Journal*, nu în gazetele oligar­

hiei complice din țară, Majestatea Sa sfidează și injuriază țara.
CE

In ziarul vienez regele Carol încearcă sase spele de două

din acuzațiile „Faclei".
L’am arătat noi, și eu noi întreaga țară, cu degetul ca pe
I/

cel mai mare avar al vremii? El va răspunde, cu un cinism

AS

care surprinde chiar și la cei mai cinic dintre suverani, că „și-a

cheltuit din propria sa pungă pentru nevode țării". Da, iubiți!
UI

mei conaționali, regele Carol afirmă că atunci cînd țara se afla

în pragul dezastrului financiar, el a salvat-o, „renunțînd la o
BC

parte din lista civilă", „făcînd cheltueli importante din propria

sa avere pentru nevoile statului". Da, nici că bănuiați una ca
aceasta, „două treimi din domnie regele Carol de Hohenzollem
le-a cheltuit în lupta cu supușii săi, pe cari i a dus fără voia
lor la buna stare și vaza d- care se bucură azi". Da, el va dat
„armata", el „marina", el „căile ferate", el „șoselele", el „po­
dul de peste Dunăre", el „telefonul la sate", el a prefăcut Bu­
cureștii „dintr’un sat într’un oraș mare și modern" ! El totul
în sfîrșit I
Da, cutezanța aceasta o are regele venit sărac lipit în țară,
S34 FACL1

regele pe care, cu sudoarea voastră, l’ați înălțat la rangul celui

mai bogat suveran din lume, regele care și-a petrecut fiecare
jumătate de zi din lunga-i domnie luînd socotelile administratori­
lor imensei lui averi, regele care, m timput dezastrului financiar
din 1900, și-a trimes pe sub ascuns aurul în străinătate la Dis-
conto Gesellschaft. Da, regele care v'a lăsat desculți ca să-și
strîngă o avere evaluată Ia 750 de milioane azi, care n'a dat

Y
o para frîntă din „propia-și* pungă pentru nevoile statului, pe

AR
care, neplătindu și impozitele, l-a frustrat cu milioane, regele
acesta are cutezanța să vă supună prin presa străină, prin presa

R
lui, că v’a îmbogățit cu deasilal

LIB
Da, voi ingrații, nici nu știați de atî tea bunătăți. Vă plimbați
prin București și nu știați că regelui Carol se datorește fru­
musețea Capitalei voastre; luați trenul și nici nu bănuiați că

ITY
el și Societatea Strussberg vi l-a dăruit. C&scați gura la tunurile
armatei voastre și uitaseți că ele vin din fabricele Krupp, unde
e acționar și munificentul vostru rege. Străbăteați orașele și
S
satele țărei voastre și pretutindeni vă isbeați de instituțiile de
ER

binefacere, de muzeele, de templele artei și ale științei ridicate

cu milioanele suveranului vostru mînă-spartă.
NIV

Popor ingrat, nu vrei să recunoști că te ai înfruptat din

aurul regelui tău darnic! Trebuia să vină el să ți-o spună prin
„Neues Wiener Journal* !
LU

Regele Carol, a scris „Facla*, după ce un neam întreg o știa,

ne-a vîndut rasei germane, sub al cărei protectorat politic sîn-
tem, de la care cumpărăm totul și împrumutăm totul, de care
RA

ne-am legat priutr’o alianță politico-militară, care ne va costa

desnaționalizarea a 4 000.000 de romîni.
NT

Ca să anihileze efectul acestei acuzații aflată pe buzele

toturor romînilor, trimesul Germaniei Ia gurile Dunării scrie
CE

că în lunga i domnie „a avut de îndurat mari greutăți din

afară, fiind susținut la început numai de Franța și dușmănit
de Austria*. „Germania nu l-a sprijinit niciodată*. „Regele Carol
I/

a fost pururea araărît de răceala împăratului Wilhelrn al Ger­

AS

maniei, care a fost de două ori la Constantinopol și nu s’a a-

bătut niciodată pe la București*.
UI

Măria Sa ne crede prea naivi.

Germania oficială n’o fi iubind pe mareie nostru samsar,
împăratul Germaniei o fi gelos de imensa-i avere. Alta este însă,
BC

chestiunea. Romînia liberă, și cu ea întreg neamul romînesc,

fost-a zălogită Germaniei industriale? Fost-a ucisă din punct do
vedere economic, politic și etnic, de dragul marei industrii
germane și al Triplei Alianțe?
La această întrebare să răspundă trădătorul intereselor vi­
tale ale neamului nostru.
Dar pînă atunci salutați omagiul adus presei romînești de
regele care nu se poate apăra decît prin presă.
Justus
 4
5

Y
AR
Desinteresarea regelui

R
LIB
Bomînia a făcut progrese imense și necontestabile pe terenul eco­
nomic, social și financiar. Dar aceste progrese le datorește numai și numai
evoluției naturale a timpului.

ITY
M. S. a contribuit și el, ca unul din factorii importanți ai statului
romîn, la această mișcare, dar aceasta în mod pasiv, fără a avea nici me­
S
ritul inițiativei, nici meritul conducerii.
ER
Tronul n’a pus un interes viu și particular, decît atuncea câni in­
teresele salo materiale erau în joc, când progresul de săvârșit pentru stat
putea ?ă aducă suveranului un câștig personal.
NIV

M. S. s’a interesat mai de aproape la concesiunea căilor ferate.

Pentru a putea introduce la noi căile ferate și a sili corpurile legiuitoare
LU

de a da concesiunea, a eșit din impasibilitatea sa obicinuită, a chemat la

Palat, rând pe rând, pe toți deputății influenți și a apăsat cu toată influ­
ența tronului pentru a decide concesiunea Strussberg.
RA

Nu e un secret pentru nimeni rolul jucat de M. S. în această afacere.

Această solicitudine personală și particulară a M. Sale are o expli­
NT

cație naturală în faptul că unul din cei mai principali tovarăși ai lui Struss­
berg era părintele M. Sale, principele Anton de Hohenzollern.
CE

Se știe cît de oneroasă pentru țară a fost această concesiune, în

care s’a plătit prețul fabulos de 240.000 lei kilometrul de cale ferată, ese-
cutată în condițiunile cele mai păcătoase, cînd astăzi, aceiași cale, execu­
I/

tată în cele mai bune condițiuni, nu se ridică la 90.000 lei kilometrul.

AS

Dacă M. S. n’ar fi avut pe membrii familiei sale interesați, am fi pu­

tut crede că era de bună credință atunci cînd insista, în nume’.e interesa*
lui celui mare al progresului Ilomîniei, pentru darea concesiunei.
UI

Interesai țărei era însă o pavăză snb care se ascundea un gheșeft

meschin de familie și e culmea nerușinare! de a te făli cu un merit care
BC

numai dezinteresat n’a fost.

Același interes meschin, același spirit neînfrînat de cîștig îi găsim
și în răscumpărarea căilor ferate. Și aci numele țârei a fost o manta care
a acoperit o scîrboasă precupețite. M. Sa, pentru a ne decide, făcea să lu­
cească înaintea ochilor noștri toate scînteile patriotismului și a șovinis­
mului, arătîndu-ne cît e de important pentru noi de a avea căile noastre
ferate naționale, de a poseda în mîinile noastre întreaga rețea.
In fapt însă, interesul general masca interesul foarte real și foarte
particular al familiei regale, care deținea cea mai mare parte din obliga-
iunile Strussberg.
636 FACLA

Ciad M. Sa și curtesanii săi vin și revendică pentru tron meritul de

a fi împins și decis această răscumpărare, care, în adevăr, a fost folosi­
toare țărei, dar mai folositoare familiei regale, e în adevăr culmea tartu-
fîsmului. M. Sa face parte dintr’o familie istorică, a cărei deviză este :
Cu D-zeu.
In numele acestei formule de pace, s‘au comis toate cruzimile, toate
nelegiuirile războiului din 1870. „Cu Dzeu'‘ s’au ars femei la Bazeilles;

Y
cu D-zeu s’au împușcat fără milă bătrîni cu barba albă și mume cu copiii

AR
în brațe. Cu D-zeu s’a organizat prădarea Franței în mod sistematic de
către armata germană.

R
M. Sa ca rege al unei ț ri mai democratice a introdus o variantă în

LIB
formulă și ori-ce act ce-l săvîrșește, îl precede de cuvîatul: în numele țărei.
In numele țărei și pentru binele său a hărăzit familiei sale concesiu­
nea Struasberg cu 240 00J lei kilometrul. In numele țărei și pentru binele său,

ITY
atunci cînd obligațiunile C. F. R. ajunseseră aproape fără valoare, cînd so­
cietatea era aproape de fdiment. M. Sa, a răscumpărat din mîinile fami«
liei sale aceste obligațiuni decăzute, cu un preț neașteptat.
S
In numele țărei și pentru binele său M. Sa a cerut și impus conceda-
ER

rea celor mai frumoase moșii din țară ca apanagiu regal, pentru ca să ne
poată învăța agricultura.
NIV

In numele țărei și pentru binele său M. Sa a scutit fabrica Goetz, Ia

care era și este tovarăș, de mai bine de un milion taxe vamale, frustate
dela stat.
LU

In numele țărei șl pentru binele său, pentru a ne învăța comerțul,

găsim mantia regală gata de acoperit ori-ce afacere, ori-ce întreprindere,
unde se poate găsi cîți-va gologani de cîștigat, fie chiar acești bani mîn-
RA

jiți în noroiu.
Pentru a pătrunde bine caracterul M. Sale, pentru a vedea îu mod
NT

lămurit firul conducător al întregei sale viețe politice, trebue citită cu

atențiune faimoasa scrisoare trimisă de M. Sa iubitului său Auerbach.
CE

Intr’însa găsim explicația tuturor faptelor lui Carol I

Străin de țară la venirea sa. a rămas strein de dânsa și azi, fără iu­
bire, fază durere pentru dânsa.
I/

In inima s’a germană amintirea vechiului Burg nM a rămas neștearsă.

AS

In orice împrejurare a vieței, Carol 1 își amintește în primul rând origina

sa, patria sa natală și în urmă numai țara sa adoptivă.
UI

De câte ori interesul României va fi alăturea de cel al germaniei, va fi

fericit de a le deservi pe amândouă, dar la cel dintâi conflict între aceste două
BC

țări, nu va sta în cumpănă și România va fi sacrificată în inima sa.

Dacă în vinele lui Carol de Hohenzolern ar fi curs cea mai mică pică­
tură de sânge român, nici odată n’ar fi încercat a ne impune convenția consu­
lară germană, precum a făcut-o la cererea lui Vilhelm.
Rid odată n’ar fi semnat contențiunea comercială cu Austria în 1876
lei cererea lui Bismarck.
Iredentist astăzi, de formă, pentru că interesul Germaniei cere o oare­
care tulburare în sinul împrăției aliate Austria, IL Sa își va schimba pă­
rerile, când interesul Germaniei va reclama adomia sinul naționalităților
din imperiul dualist.
 FACLA 63T

Soldat fidel al patriei sale natale, el se consideră ca o sen­

tinelă germană, trimisă în misiune printre romîni9 și execută
cu o disciplină militară ori-ce consemn, cri ce ordin primit din
Berlin dela șefii săi. Uită coroana regală ce o poartă pe frunte
pentru a-șî reaminti uniforma primitivă de ulan.
Frica, respectul disciplinei, setea meînfrănată a banului,
gloriola seacă9 reclama fără frâu, iată mobilele cari vecinie

Y
agită acea personalitate complexă?' care*poartă numele de Carol

AR
de Holienzoltern rege al României.
Această judecată e judecata poporului, judecata adevăru­

R
lui și a istoriei, care va spulbera întreaga legendă de dentist

LIB
american, alcătuită de câțiva panegii iști și adulatori plătiți.
„Evenimentul-, 1894. George A. Scorțescu

S ITY
ER
NIV

RIS OMERIC
LU

...Și fabricele își opresc motorul,

RA

Nu esă fum din negrele furnale,

Ciocanele nu bat pe nicovale, —
NT

Căci rîde, în delir, întreg poporul.

Pe șesuri, secera cu dinți mărunți
CE

Și coasa stau pe loc, în toiul verii;

Stejarii nu se prăvălesc din munți :
I/

E sărbătoarea fiilor durerii.

AS

A.rs de văpaia „Eaclei" sumbrul Rege

Și-arată dinții găuriți de cari
UI

Prințesele expun mărgăritari ;

Și rîd județii, păstrători de lege.
BC

Ce’nseamnă hohotul universal ?

— Citește Cincinat un madrigal.

Proletar.
 Y
RAR
0. Nicolae lorga apostolul corupțiunei

LIB
ITY
D. Nicolae lorga e supărat foe. Are și de ce. D. Nicolae lorga
a ajuns la aman. S’a căznit să facă să trăiască o gazetă, și n’o citește
nimeni. A vrut să înjghebeze un partid politic, și n’are nici un parti­
S
zan. A luptat să creeze curente sociale, și a creat unul nenorocit.
ER

După ani de zbatere, d. lorga e fără cititori, fără adepți, fără partid.
Amărît.
In calea d-lui lorga, îndrumător și om politic, multe stavile
NIV

s’au pus. A stat firea sa imposibilă care nu îngădue înmugurirea nici-

unui talent alăturea de dînsul, în întîiul rînd; a stat arsenalul său de
idei învechite, credința că se mai pot înjgheba azi partide, înfiripa
LU

curente cu resturi feudale. A stat bunul simt Și obijduitii acestei țări,

cari privesc înainte, la vremi mai bune. A stat mîna de oameni dela
„Adeverul” și „Facla”.
RA

D. Nicolae lorga s’a bătut cu pumnii în piept în numele na­

ționalismului romînesc? „Faclei” i-a fost ușor să-i dovedească apro-
NT

piata-i obîrșie greco-bulgară. D. lorga a luat în antrepriză mono­

polul tricolorului romîn? „Facla” i-a cerut livretul de soldat pe care
CE

nul- avea, fiind-că nu-și îndeplinise întîia datorie către tară. D. lorga
a umflat o mie și unul de baloane. „Facla”, timp de doi ani, le-a
pleznit pe toate, spre necazul, spre ura, spre desnădăjduirea
d-lui lorga.
I/

„Apostolul” s’a zbătut, a tipat, a făcut apel la pumnul băetilor

AS

din centre, s’a adresat justiției. Zadarnic. A fost învins.

Rămas singur, d. lorga și-a ales delicata sarcină de îndrumă­
UI

tor al oalelor de noapte princiare.

In această calitate, d. lorga înjură „Facla” și „Adeverul”, în
articolul: „Două procese”.
BC

D. lorga e supărat — și e firesc — ca toti învinșii. Dar d. lorga

supărat e extrem de ridicul.
D. lorga n'a perdut nădejdea că cei ce l’au învins cu pana vor
putea fi striviți, Ia urma urmei, cu codul. Flămînd de răzbunare, d.
lorga visează pe d. Procopiu operînd în codrii magistraturei liberale.
Și, aiurind, d. lorga e mai prejos decît presupuneam. înjură
cum nimeni din citi tin o pană în tara aceasta n’a făcut-o. Pentru d.
lorga noi, redactorii „Faclei” sîntem „O BANDA”. De cuvînt nu în­
țelegem — de cuvîntul d-lui lorga ! Logica o ignorăm — logica d-lui
lorga ! De rușine nu știm — rușine de d. lorga ! Tribunalele ne a-
 FAOLA

chită, fiindcă luptăm „cu un simplu cetățean nedreptățit și batjocorit11

cetăctanu năpăstuit lorga! Ce n’ar da despotul în piele de de­
mocrat să fie la cîrmă ca să ne poată suci gîtul !
Pentru d. lorga, cavaler medieval al urei de rasă pe care ar
fi vrut să o întărească în partid politic, pentru d. lorga, profesor u-
niversitar, pentru d. lorga savant, publicist, ziarist; pentru d. lorga
îndrumător, moralist, oțelitor de caractere, noi publiciștii de la

Y
„Facla” sîntem „TILHARI CU DIBACE GARANȚII DE IMPUNI­

AR
TATE”, „ONORABILI APAȘI”. Pur și simplu.
Acum ati crede că o să ne indignăm, că o să luăm reteveiul,
(vorbesc la figurat) pornind la luptă împotriva onorabilului calomnia­

R
tor. Ati crede chiar că o să-l aducem la bara justiției.

LIB
Nu. D. lorga s’a coborît prea jos ca să ne pierdem vremea
să-l ridicăm de acolo. Injuria a rămas neclintit unul din apanajele
slugoilor nepoftiți ai palatelor.

ITY
Altceva voim să relevăm din perla de articol „Două procese"
al d-lui lorga. îndemnul ce face d-Iui Ion Procopiu, „om bogat”, „om
cu răgaz” și „liberal influent” de a pune pumnul în balanța magis-
S
traturei ca să fim condamnați, noi și „Adeverul”, de dragul d-sale.
Cînd un om politic, pretins democrat, cînd un om care luptă
ER

— crede d-sa — pentru curmarea relelor, întronarea legalității și a

dreptății în această țară, cînd acest om se coboară așa de jos, în-
NIV

demnînd pe politicianii oligarhi să smulgă prin presiune, hatîr și

bani, hotărîri judecătorești în potriva adversarilor săi politici, omul
acela e un corupător, un mare farsor, un politician de rînd, un de­
LU

magog primejdios.
D. lorga tine cu ori ce preț ca oamenii de omenie să nu-și;
mai scoată pălăria nici înaintea puternicei sale personalități.
RA

Tema Drag’ll
NT
CE
I/
AS
UI

Elogiu baronesei de Hohenhaum

BC

— Odă în proză —
Unde ești, unde ești? (bis)

...Dacă ași avea-o la îndemînă pe baroneasa de Hohenhaum, aș*

săruta-o cu foc. O, nu cu gînd profan! Nu din cine știe ce pornire
jignitoare pentru „onoarea ei femeiascău, cum sună termenul nemțesc.
Ci dintr’an avînt de hiner-entaziasm politico-social Principiile înainte
de toate. Și, cine știe ? Poate că .înalt bine născuta*4 (flochwohlgeboren)
care ia’a Vrut să facă dragoste cu ofițerii din Constanța, ar primi bu-
ciros să facă politică cu subsemnatul, in definitiv, zișii ofițeri se vor
fi nimerit niște sluți, pe cînd programul meu politic e foarte frumos.
«40 FlCIil

Dar să mă explic, cu o oră mai curînd, ca să nu fiu bănuit de

de tartuffizm.
In vremea din urmă s’au produs nenumărate scandaluri de tot
felul. Armata și mai ales poliția au fost la înălțime. Și lumea a su­
ferit, căci n'a avut ce face. Guvernul d-lui Maiorescu, folosindu-se de
experiența d-lui Carp, a găsit că e de prisos să mai încerce o schim­
bare și a lăsat lucrurile să-și urmeze cursul lor tradițional și romî-
nesc. Poliții, la rîndul ei, a știut să profite de excelentele dispoziții

Y
ale d-lui Maiorescu. Și așa, văzînd cu ochii, ne îndreptăm spre vechia
teroare brătienistă.

AR
Cînd de d'data, ce lovitură ! Un trăsnet din cer senin : un fel de
1907, sub altă formă și cu rezultat invers.
In zelul ei neobosit poliția i-a făcut pocinogul tocmai unei ba-

R
ronese și încă, zice-se, de neam împărătesc. Și iată — minune ce­

LIB
rească! *— întreaga țară bouleversa â: ofițerii necuviincioși băgați la
gherlă și postiți de avansare; polițaiul ocal măturat cu energie, ca
un gunoiu ce este; prefectul respectiv, ha-ha să fie trimes să se
primble. Mă rog, un remue menage și o harababură de ți-i mai mare

ITY
dragul. Ga și cum s'ar fi deschis o fereastră într’o temniță îmbîcsită.
Cine ar fi visat un asemenea chilipir în țara asta neo-iobagă ? Dar e
măreț, dar e fenomenal! Dar baroneasa aia rămîne înfiptă în Istoria
S
patriei, alături de cei mai grandioși eroi! Printr’un martiragiu de
ER

cinci minute ea a făcut mai malt pentru civilizația țârei de cît d.

lorga printr’o vară întreagă decursuri la Văleni.
Eu să fiu d. lorga, pe baroneasa asta ași chema-o la cursurile
NIV

de vară, în locul prinților cu cari n’ajungi la nici un rezultat.

Mai mult: eu să am parale — ca d. Șumuleanu, care adună de
la cîrciumari, ori ca d Guza, care plagiază premii — știți ce-ași face
cu baroneasa în chestiune ? Ași angaja-o cu leafă și ași întreprinde
LU

cu dînsa un turneu în toată țara, mergînd neobosit’din oraș în oraș,

din sat în sat. Pretutin ieni ași face cîte un scurt popas: strictul
necesar ca să se ivească scandalul și ca — fatalmente — scandalagii
RA

să fie pedepsiți. In șease luni de zile fața Romîniei ar fi schimbată.

D. Garp arscăpa de-o grije: n’ar mai trebui reforma administrativă,
cu baroneasa mea eu ași face mai mult decît d-sa cu cele sease gu­
NT

bernii. lac înțeleptul nostru suveran —- regele Carol de Hohenzol-

lern-pl. — ar putea înscrie în memoriile Sale, încă un succes al Său:
CE

introducerea civilizației în Romînia, în care pînă acum a introdus

numai lașitatea, corupția și degradarea.
..•împărate Wilhelm, ascultă rugămintea unui popor nenorocit:
dacă mai ai ceva verișoare pe acolo, fă rost de cîteva și pentru noi;
I/

alege cîteva mai acătărilea și trimete-le’ncoa. Romînul plătește bine

(întreabă-1 și pe Carol-pl). Zău, Inalțăte împărate, trimete un transport!
AS

Un entuziast
UI
BC
 Y
AR
SCRISOARE»)

R
LIB
ADRESATA MAJESTAȚEI SALE REGELUI CAROL I AL ROMiNIEI

Majestafe, Emoțiunea,

ITY
Slăbiciunea,
Din păcate, D'a fuma o „principesă
* ?
Sunt, boem în permanență Nu te-apucă
Și vezi bine, SDor de ducă,
Nu prea-mi vine S’o pornești așa.,, aiurea
ER
Să-Ți cerșesc audiență. Privind cerul
Dar c’o mică Cînd misterul
Scrisorică Scaldă iîw și pădurea?
NIV

Ce gîndirea mi-o dictează, Visînd Ele

Prin castele,
Majestate, Smei, ce vor să le înhațe.
LU

Ți-oi seri toate Ș’acta noapte

Cite mă interesează. In dulci șoapte.
S’o petreci c'o... bancan brațe ?
Bine... Nene!
RA

Nu-ți-e lene Majestafe,

Să tot stai în casă oare, Haine 'n rate,
NT

Cînd afară „Rost

* la birt cînd n’ai parale,
E-o bizară Datoria
Psalmodie și splendoare ? Și... „chiria
*
CE

Nai dorința Astea le pricepi matale ?

Ca ființa , Ia aminte!
Ta, să iasă singurică Nu Iu minte
Să fiyrteze.
I/

Să Te fi văzut la „Flora
*
Să.. piseze. Cu vre-o zînă,
AS

Vre-o damă ușurică? Să bei pînă

Prin boschete. Cînd apare aurora.
Violete, Și deci iartă
UI

^admiri mierlele pe ramuri, Că mă poartă

Și Natura, Gîndu’n lumea de subt gene,
Să căști gura.. Și-mi răspunde
BC

Sgîind ochii pe la geamuri ? Unde ? Unde

Nu Te'ncinge Iți bei banii, cetățene?
Nu Te’nvinge Spune mi Rege
Cîte-o dată, Rege dragă. Și'nțelege
In neștire O dorință > e’nțrînată,
O pornire (Nu bat șeaua!)
Ca să bei — cum-va — * braga ? Dar „luleaua
Sau să-Ți vie Neamțului44 o iei vre-o dată?
Gust și Ție
CM duci dorul dup1 o piesă,— Sache Disperata

*) Dela un colaborator ocfteitaial-

612 r ÂOLM

Naționalitatea în artă, știință, politică

— Rubrică permanentă pentru instruirea d lui A. C. Cuza —
Zilele trecute consiliul comunal din Cracovia a hotărît să boteze
o stradă cu numele „Strada rabinului Meissel* Aceasta ca o manifes­

Y
tare nafionalistă polonă, „întru cit zice hotărîrea consilului — votată

AR
cu unanimitate — cu prilejul revoluției poloneze răposatul rabin și-a
cîștigat merite nepieritoare prin rolul lui patriotic și deci e un act
de recunoștință ai păstra amintirea*.

R
Cu alte cuvinte originea națională a cui va e indiferentă nu nu­
mai !n literatură, artă, politică, dar și în... naționalizm !

LIB
In Romînul dela 27 Iulie un domn care semnează „Un ardelean*
ITY
face elogiul marelui lomîn, d-1... — ia ghiciți! dl... Stahl. Cităm:
#D. Ștahl e unul din cei mai valoroși bărbați ai neamului nostru.
„Lunga d-sale carieră literară și socială ne îndreptățește să spunem
S
„aceasta”.
ER

Am avea de obiectat că lungimea nu prea contează în daraveluri

de-astea: mai mult se caută... capacilatea. Dar în sfîfșit, d. Stahl a
obținut diploma și trebue să ne închinăm. Bine, dar pc d. Stahl îl
NIV

cheamă Stahl; nici măcar Stahlopulos ori StahloHides, ca să sune

mai romîneșfe. D. Stahl e neamț, ba — oroare! — te pomenești c*o fi
chiar jidan. Și totuși d-sa s’a băgat om mare la d. lorga și d’. lorga,
apreciindu i ’lungimea carierii Fa pus monitor la cursul de vară.
LU

Dar cu „principiile" d-lui Cuza cum rămîne?

# *
RA

Baronul austriac Chlumecky, e un polonez germanizat Avea o

decorație italienească, nu se știe pentru ce — căci în genere nu se
NT

știe pentru ce se dau decorații.

Dar acum guvernul italian i-a retras decorația — și de astă dată
știm și pricina : de cînd cu războiul italo-turc, baronul Chlumecky,
CE

în calitate de polonez germanizat, duce campanie strașnică în potriva

Italiei.
Dar — vai! ce păcate pe d. Cuza! — baronul Chlumecky, polo­
nezul germanizat, este de origine... italiană : bunica sa după mamă și
I/

străbunica sa după tată au fost italience.

AS

Aceasta nu-! obligă să fie nici papagalul științific, ca d. Jumuleanu

nici plagiator, ca d. Cuza, ci este german, german sadea și itaiofob,
ca atîția alți germani.
UI

* * *
BC

La Barcelona a fost dăunăzi o expoziție a pictorilor poloneji.

Intre cei premiați se află și: Muttermilch, Gottlieb Zentnerschwtr,
Nădelmarn. Acești poloneji sînt evrei; ei au expus, firește, în rînd
cu polonejii de baștină. Ba, lui Muttermilch primăria de Barcelonai-a
și cumpărat două tablouri, pentru muzeul orașului.
D. Cuza se va descurca ușor plagiind, vreau să zic traducînd
numele lui Muttermilch: Laptele mă-sii! Dar cu „teoria* cum rămîntf

S’a vorbit, cu necaz, de contesa de NoaiUes, ilustra cucoană

greco-romînă, care ca o simplă jidoafeă, a dat faliment... națiorâl și a
încercat să se îuvoiască cu SO1/*: ea zvîrle dracului partea rămînească
a erigsnci sale și o conservă numai pe cea grecească
 ? Al L4 643

Tot răul ce s’a zis de contesa de Noailles o fi adevărat. Dar cum

stăm cu teoria ? Este contesa o papagăloaică, este ea o plagiatoare,
este ea o imitatoare ridicolă, cum, după turbo-teoria d-lui Caza trebuie
să fie scriitoarea franceză cînd este de origine greco-romînă ?

Y
După atîția critici pe cari i-am citat, intre cari Anatole France,
iată ce zice și Saint-Georges de Bonhelier:

AR
„Naturalismul s’a desvoltat (epanouij și cea mai frumoasă floare
a lui este, după părerea mea, opera contesei de Noailles*.

R
LIB
In Belgia s’a serbat cu o strălucire nemai pomenită, centenarul
lui Henri Conscience. Scriitor valon ? Nu, flamand. Și încă ce flamand!
Conscience este față de flamanzi ceea ce față de romîni ar fi Eliade

ITY
.Rădulescu, Alecu Russo, Ioan Creangă și Brătescu-Voinești, întrupați,
într’o singură persoană. „Este geniul cel mai reprezentativ al poporului
flamand*, zice cu necaz Boland de Mares. Cu necaz, pentrucă Mares
duce o luptă acerbă pentru stîrpirea flaminganfilor și Întronarea exclu­
S
sivă a franțuzizmului. Și strălucirea cu care s’a serbat centenarul a
ER
avut tocmai un caracter ostentativ anti-francez.
Roland de Mards zice :
»Pe Henri Conscience, fiu de francez, îl învocă, ca pe unul de
NIV

»ai lor, aceia cari combat influiența franceză : contradicție care ar fi

„deajuns ca să ruineze tot sistemul și toată pretenția lor de r^să*.
Dar „sistemul* d-lui Cuza ? Dar pretenția d-sale cu teoria rasei
LU

în literatură, artă și politică?

***
RA

Dar arttcolul s’a prea lungit. Rezerv o surpriză pentru ^articolul

viitor.
NT
CE
I/
AS

A4AAAAAAAAAAA A AAAA.A AAA44A444A A AA A A A A A A A A A A 44 4 4 44AA44A4A4A4AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAXAAAAAA

SMITH PREMIER
UI
BC

Cea mai Scrisul vizibil

perfecționată Claviatura
macină de scris c ompletă

Oepositul central și reprezentant pentru Ron inia

ALEXANDRU PRAGER ® C “ S ««■ i£
Papucul Rtimîn 24 — BUCUREȘTI - TeUfou 17 2.5
vTTTTTTTVYTTvyTTTYVYTYTVT-rrrrrF TTTrrTTrxYrrTrTrrTTYrTTyTrrrrTryTrrYrrrrrry^rrrrrrrrrvrrrTTTrrrf
 Y
AR
R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

IONEL —Eu dau ou împrumut și iau zece piei de pe om,

rurftTiTA —Eu nu-i dau nimic și-i iau șl viața f g
SSÎ Im.I bLă a. bit voi h Uobvn.alb.oU. U," P«- »’•» »
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Ce va fî la toamnă î
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Eram pe vremea aceea judecător într’un orășel de provincie.

Cum singura casă mai ca lumea din tot tîrgul era a popei și cum și
predecesorul meu și predecesorul predecesorului meu, și toti prede­
RA

cesorii noștri de cînd se tinea minte, locuiseră într’însa, am tras și

eu direct dela gara orașului învecinat, cu diligenta, la casa popei.
NT

Și popa și preoteasa și nenumărati Popești din jurul popei și a

preotesei, alcătuiau o familie admirabilă. Mi-aduc aminte de ei, de
casa, de gospodăria, de obiceiurile, de vorbele lor, cu o emoție
CE

dulce și inexplicabilă. De cîte ori mă gîndesc la dînșii, am impresia

că am trăit o parte din viata mea în epoca de piatră, că am fost
contimporan cu mamutul și cu oamenii locuințelor lacustre, că am
I/

asistat la primele îngîimări de cuvinte și la întîile încercări neizbu­

tite de civilizație ale speciei omenești. Familia Popescu trăia în
AS

mijlocul veacului al douăzecilea dela Christos, la o poștă de calea

ferată. Ia cîțiva pași de clădirea școalei și de oficiul telegrafic și te­
UI

lefonic, cum se trăia de sigur și acum o mie, șl acum două mii, si

acum cinci mii de ani. Civilizația zgomotoasă și înfloritoare trecea
pe la poarta acestei miraculoase familii, fără să-i deștepte curiozi­
BC

tatea și fără s’o atingă. Membrii ei se foloseau de unele invenții

ale vremei, dar în chip mecanic, aproape cu aceeași superbă indi­
ferentă cu care un vierme își face culcușul în scorbura unui copac
sau în rafturile unei biblioteci. In casă aveau de toate. Lămpi cu fi­
til, paturi de bronz, cărți poștale ilustrate și printre alte o mie de
lucruri sclipitoare șî inutile de bazar, un gramofon.
Cunoșteau valoarea ceasornicului deșteptător și utilitatea oalei
de noapte. Dar atît! Cum făceai o încercare timidă să-i scoți o
clipă din monotonia lucrurilor și glodurilor zilnice, familia Popești-
 ? A O L A 647

for deschidea ochii mari și inexpresivi ca neantul. Nici una dn preo­

cupările vremei și din năzu ntele veacului, nu-i spuneau nimic. Zia­
rele, cu spiritul lor atrțător și anarhic, nu străbateau în casa asta
apărată de D-zeu de ispita primejdioasă a gîndirei. Problemele poli­
tice și sociale, frămîntările infinite ale norodului, freamătul de viajă
eare trece astăzi în lungul și în latul pămîntului, se opreau dincolo
de pragul casei binecuvîntate a Popeștilor. Un an întreg cît am stat

Y
în casa lor, cu regularitatea ceasornicului din perete, am auzit la ore

AR
anumite, în cuvinte neschimbate, aceleași nevoi, aceleași bucurii, a-
eeleași dureri, exprimate fiecare de trei sute șaizeci deori pe an. Di­
mineața popa pleca >a biserică cu aceeași glumă și se întorcea po­

R
vestind aceleași întîmplări. Preoteasa se văita de gri jele gospodă­

LIB
riei. Nora pregătea aceleași bucate. In jurul mesei se strîngeau
aceiași cîini. După prînz se adunau la sfat aceiași musafiri, și ace­
leași conversații asupra acelorași oameni, în jurul acelorași eveni­
mente mărunte și intrigi infinite din orășelul provincial, asupra ace­

ITY
lorași eterne probleme de bucătărie și de bune gospodine, se înșirau
ca țăcănitul monoton și adormitor al boabelor de mătănii, căzînd
S
una pste alta. Un an întreg n’am auzit o vorbă spusă cu glas mai
tare ca de obicei, un scrîșnit surd de revoltă, un suspin de ideal.
ER

Singura carte din toată casa, o psaltire soioasă, dormea într’un

ungher, sub un înveliș imaculat de colb. Și toți cărturarii familiei
NIV

Popeștilor, cu ochii în străchini sau cu mîinele pe burtă, rumegau

trei sute șaizeci și cinci de zile pe an grăsimea abundentă a aceluiași
fel de bucate și umbra fugitivă a aceluiași gînd obscur. Familia Popes
LU

cu trăia. Numai seara, cînd luminile tainice ale amurgului resfrîng și

în ochii adormiti ai bivolului un reflex de vis și poezie, cînd sub
pîlpîirea depărtată a stelelor, noaptea se umple de foșnete și par’că
RA

prin aer trec mîini și doruri necunoscute, familia Popescu simțea

«evoia imperioasă să sondeze intențiile destinului.
NT

Așezați cu tot'ii în jurul mesei, cu fetele congestionate de greu­

tatea digestiei, răsturnau ceștile de cafea cu gura în jos și aștep­
tau săvîrșirea misterului zilnic. In fiecare seară, cu aceleași gesturi,
CE

cu aceleași cuvinte, își citeau viitorul în arabescurile indescifrabile

ale drojdiei de cafea. Cu capetele plecate sub lumina crudă a lăm-
pei, cercetau liniile încîlcite și formele întîmplătoare ale drojdiei, și
I/

oamenii aceștia cari își trăiau viata zilnică fără să-și permită ab­
AS

surditatea unui gînd sau nebunia unui vis, cari știau că și a dbua zi,
și a treia zi, și’n toate zilele de peste an și în toți anii yietei lor,
nimic nu va veni să schimbe rînduiala stabilită a întâmplărilor, ace­
UI

iași oameni sondau misterul drojdiei de cafea și citeau într’însa

proorocirea unor evenimente miraculoase.
BC

Mi-am adus aminte de familia Popescu și de ceștile ei întoarse

§u fundul în sus. de cînd citesc în ziare și de cînd aud în convor­
birile gravilor noștri oameni politici, întrebările misterioase și pro­
nosticurile sacramentale asupra evenimentelor cari se vor desfă­
șura în toamna aceasta.
Oricît respect aș avea fată de ingenioasa familie a ziariștilor
și fată de familia respectabilă a politicianilor, nu mă pot împiedica
să nu-i văd pe toți în amurgul acestei veri minunate grupați în ju-
648 F A O £> A

rul mesei bugetare, sub lumina delicioasă a ridicolului, ca o vastă și

formidabilă familie Popescu.
Ce va fi la toamnă?
Cu degetul arătător la frunte, cu nasurile vîrîte în drojdia atîtor
isprăvi politice, toți domnii aceștia ai marei familii naționale a Po­
peștilor, se întreabă cu aere de auguri: ce va fi la toamnă?
Ce va fi?
Popești șireți ca oaia !
Va fi ceea ce a fost și anul ăsta, ceea ce a fost și anul trecut,

Y
și an-tărt, și în toti anii de-arîndul, de cînd mîncati și ospătați și
vă uitați după fiecare masă în drojdia voastră sufletească.

AR
Va fi un guvern Take lonescu, un guvern Ionel Brătianu, un
guvern de concentrare sau un guvern de păruială, orice va fi, numai

R
liniște pentru popor, numai bine și libertate, numai durere pentru
cei flămînzi și asupriți, asta, sînteți siguri, nu va fi.

LIB
In drojdia proorocirilor și politicei voastre e scris să trăiti, să vă
înmulțiți și să vă rotunjiți la pîntec, fără teamă de gînduri și de
ideal, o Popești, Takiști, Brătieniști și iarăși Popești, ai tărei mele.

ITY
Ioan Nicoară
S
ER
NIV
LU

Din infamiile Cahalului

RA

Viitorul dă la iveală îndrăzneață escrocherie a unui avocat din

Craiova. E vorba de specularea infirmitate! unei nenorocite bătrîne
NT

pentru a o încurca în tot soiul de afaceri ca vînzarea unei case, re­

dactarea unui testament, etc., menite a despuia pe bătrînă de ave­
CE

rea ei.
Escrocheria a fost însă descoperită la timp, actele s’au anulat
și cinstitul avocat a fost poftit la parchet să~și dea seama de opera­
I/

țiile săvîrșite și de dispariția unor anumite sume de bani.

Știti cine este avocatul în chestie? E d. Q. Mill. Demetrescu,
AS

cunoscutul fruntaș nationalist, colaborator la Neamul Romînesc și,

dacă nu ne înșeălm, candidat al naționaliștilor craioveni la alegerile
trecute !
UI

Văduva escrocată se numește Rozalia Albert Noe. N’o fi cum­

va, jidoafcă? Dacă da, să știti că toată afacerea a fost pusă la cale
BC

de cahal, ca să compromită pe valorosul nationalist craioveai.

Rob.
 Y
AR
Circul politicianilor

R
LIB
Sus cortina!
S ITY
De pe plăjile Occidentului, unde s’au dus să digereze într’o
somnolentă leneșe prada atîtor luni de jaf și de exploatare, de prin
ER
stațiunile climaterice unde și-au schimbat răsuflarea acră și împu­
țită cu aroma înviorătoare a brazilor, din fundul lupanarelor, tripou-
rilor și localurilor de desfrîu, unde au împrăștiat cu pumnii plini,
NIV

ca niște veritabili nababi orientali, aurul făurit din dospirea pămîn-

tului nostru cu sudoarea și sîngele țăranului romîn, iată-i că se în­
torc acum, cu digestia făcută și gata să înghită alte prăzi, cu buzu­
LU

narele goale, cu stomacul lihnit, cu ochiul la pîndă.

Prin Vîrciorova, prin Rîul Vadului, prin Predeal, prin Palanca
și prin Burdujeni, ca prin tot atîtea răni deschise în trupul tărei, se
RA

reped politicianii, virusul cumplitului cancer care roade măruntaele

organismului nostru social și pe care numai soarele de Iulie îl mai
NT

oprește din opera lui de intoxicare și de distrugere.

Se întorc politicianii, mai flămînzi, mai avizi dar mai virulenti,
meditînd în taină noui lovituri, noui farse pe cari vor să le întindă
CE

acestui popor nenorocit și îndelung răbdător.

In aceste trei luni de vacantă a putut și cetățeanul romîn să ră­
sufle în pace. Scăpat de coșmarul intrigilor, cancanurilor, atacurilor
I/

personale, insultelor și turpitudinelor cari alcătuesc tot fondul poli­

AS

ticei noastre, abia apucase și el să se gîndească la preocupări de

natură mai superioară, cînd iată că vin din nou politicianii să-i a-
lunge cu brutalitate liniștea, să-i gonească orice alte preocupări,
UI

să-i siluiască atenția orbindu’l și asurzindu’l cu gesturile și cu de­

clarațiile lor, umplîndu-i cîmpul conștiinței cu propria lor persoană.
BC

La o parte, prin urmare, orice alte preocupări și loc pentru strănu­

tul d-lui Take lonescu, pentru cărarea la ceafă a d-lui Marghiloman,
pentru zîmbetul șiret al d-lui Arion, pentru direcția celor cinci de­
gete dela mina stingă a d-lui Brătianu! Loc pentru saltimbancii po­
litici! Loc pentru scamatorii cari scot panglici pe nas! Loc pentru
clownii cari fac tumbe! La o parte că se deschide circul politic și
începe reprezentația ! Sus cortina !
Reprezentația a și început. Si ca la orice circ, spectacolul s’a
deschis cu o „ieșire comică". Onorabilul domn Dissescu, fără să
659 FACLA

aștepte ca trupa să fie în păr, s’a și repezit în incintă și, făcînd

e tumbă, a scos pe nas o panglică, pe care a zvîrlit’o cu abilitate
drept în loja contelui Berchtold. Panglica era, firește, tricoloră:
sus roșie, ca sîngele vărsat la 1907 ; la mijloc galbenă, ca somația
de plată a perceptorului; jos albastră, ca tunica jandarmului romîn.
De altfel, numărul de deschidere era indicat să fie tricolor. După
cum la orice banchet întîiul toast se ridică, cu rost și fără rost, în
sănătatea regelui, după cum orice festivitate oficiată se începe cu

Y
„Trăiască Regele1* sau „Deșteaptă-te romîne**, tot așa circul politic

AR
trebue să se deschidă neapărat cu o ieșire comică și o panglică tri­
coloră. După aceasta vor urma și alte panglici. D. Brătianu va
scoate panglici roșii, d. (Marghiloman panglici albe, d. Take lonescu

R
panglici tărcate. Și după panglici vor începe să scoată cîrpe, și apoi

LIB
zdrențe, murdare și jegoase ca și sufletele și conștiințele politiciani-
lor, și vor începe să le scuture fără rușine în fata spectatorilor, in-
fectînd aerul cu duhoarea lor împuțită, otrăvind atmosfera cu mi­
asmele lor omorîtoare.

ITY
Iată ce spectacol ne pregătesc politicianii pe cari străinătatea
ni-i varsă zilnic peste granite, cu icniri de greață. Iată ce va fi, și
acum ca și în toți anii, viața politică. Iată ce ne-a rezervat toamna.
S
Aceleași intrigi neroade, aceleași cancanuri stupide, aceleași certuri
ER

personale, aceleași meschinării, aceleași insulte, aceleași rufe mur­

dare etalate cu inconștiență, aceleași panglicării, aceleași tripotări,
NIV

acelaș mezat de conștiințe, aceeași parodie mizerabilă a unei vieți

politice adevărate.
Și în vreme ce clownii și cabotinii tamany-halllilui nostru își
vor reîncepe trista și spurcata lor meserie, departe, la tară, în satele
LU

bîntuite de pelagră și de foame, unde se petrece pe neștiute tragedia

istovirei unui neam întreg de o mînă de ploșnițe nesățioase, șase mi­
lioane de robi vor strivi între gene aceeași privire de revoltă, vor
RA

înăbuși în fundul pieptului același strigăt de mînie, și vor continua,

azi ca și eri, mîine ca și astăzi, aceeași muncă de fecundare a pă-
NT

mîntului, pentru ca să aibă cu ce îndestula foamea, luxul și vițiile

politicianilor.
Ce va fi la toamnă?
CE

Vai, aceeași comedie tristă, odioasă și ignobilă, aceeași repre­

zentație obscenă dată de politicianii saltimbanci, de conrupătorii,
despoitorii și otrăvitorii poporului romînesc^.
I/

Divinul Platon spunea că omul este întruparea pe pămînt a ace­

AS

lei părți din Dumnezeu care voește numai binele.

Politicianul romîn n’ar intra în nici un caz în definiția aceasta,
căci el este, tocmai dimpotrivă, încarnarea spiritului de conrupere
UI

și distrugere. Opera lui nefastă distilează o fiere amară care se îm­

prăștie pretutindeni ca un stigmat de rușine și de moarte și care
BC

ya otrăvi și cupele copiilor și nepoților noștri.

I. Armașu
 Y
RAR
LIB
SITY
ER

Spre o nouă revoluție

NIV
LU

Vă mai aduceți aminte de boala ciudată ce a bîntuit timp de

vreo doi ani după zguduirea socială din 1907, în tara noastră.
Țăranul romîn devenise un fel de fantomă chinuitoare care a-
RA

părea așa pe negîndite în discuțiile banale de cafenea ca și în dis­

cursurile parlamentare, în flecăreala plictisitoare a fiwe-o-clocurîlor,
NT

ca și în atmosfera agitată a întrunirilor publice, în coloanele fițui­

cilor de provincie ca și în articolele de fond ale ziarelor oficioase, o
CE

făptura de bazm care era pretutindeni pentru a mustra, a înspăimînta

sau a da îndemn și nădejde.
Un fel de friguri țărăniste cu discuții interminabile, cu preocu­
pări continue, cu solutiuni neașteptate, cuprinsese toate clasele so­
I/

cietate! noastre. .
AS

Potop de ziare, reviste, broșuri și volume inundau vitrinele li­

brăriilor și în toate nu se vorbea decît despre țărănime, despre su­
UI

ferința ei de veacuri, despre sărăcia ei amarnică și despre nevoile ei

neînțelese.
Revolta caldă contra ocîrmuirei vitrige care se apropiase de
BC

majoritatea populației acestei țări numai cu ghid de exploatare,

tremura în slovele cărților, citeai pagini înduioșătoare de mărturi­
sire a păcatelor vechi și noui a celor ce de veacuri trăiau numai din
munca brațelor batjocorite și din plînsul sufletelor obidite și în fie­
care carte nouă, în fiecare pagină, în fiecare rînd se indica o soluție,
se arăta o măsură radicală care să ostoieze durerea și să îmbună­
tățească starea nenorocită a țăranului romîn.
N’au trecut decît doi-trei ani de atunci și astăzi tărano-centris-
mul de odinioară e privit doar ca o epidemie de care toti sînt bu­
curoși că au scăpat cît mai repede, preocupările țărăniste au rămas
doar ca amintirea unor vremuri de mult trecute și încercarea de a
«52 FAOLA

chema la viată milioanele de robi ai gliei apare ca o nebunie pe­

riculoasă.
Oligarhia pare a se îi convins mai temeinic decît înainte de
1907, că țăranul romîn nu trebue tratat decît ca un cucerit, ca un
tolerat pe- tărîmurile tarei noastre.
Duceti-vă în orice sat, străbateți cătunele îndepărtate și vetf în-

Y
tîlni acolo aceiași exploatare nemiloasă, acelaș dispreț pentru țăran

AR
și pentru interesele lui, acelaș notar Sfăntuitor, acelaș popă bețiv,
lacom și imoral, aceiași funcționari abuzivi cari se reped asupra
țăranului ca păsările de pradă asupra stîrvurilor aruncate în mar­

R
gini de drumuri.

LIB
N’afi uitat încă cazul dela Jilava unde un căpitan s’a instalat
într’o casă țărănească, a dat afară pe proprietari, a transformat în
grajduri odăile lor, și-a hrănit vitele cu nutrețul țăranilor și cînd

ITY
aceștia au îndrăznit să murmure, i-a luat la bătae, i-a legat și i-a
tîrît la pușcărie.
Asta e astăzi mentalitatea tuturor organelor noastre de guver-
S
nămînt—începînd dela ajutorul de notar și pînă la ministru, fată
de țărănime.
ER

Țăranul e un cucerit. Avutul lui poți să’l prazi, sufletul poți să

i-1 sfîșii, durerea lui s’o dispretuești, zbuciumul lui să nu’l iei în
NIV

seamă.
El n’are drepturi și milă pentru el nu trebue să existe. Menirea
lui e să muncească pe ogoare străine, să îmbrace haina ostășească
LU

pentru a defila pe filmele de cinematograf, să fie îndemnat cu biciul

la muncă, să rabde de foame și să fie mîncat de boale, să sufere
fără a murmura și să moară fără a se zbate.
RA

In tara asta el nu ființează decît ca mașină producătoare, ca

birnic fără cuvînt, ca număr statistic și ca prilej de desfătare pen­
tru stăpînitori. El trebue să privească de departe orgiile guvernan­
NT

ților, să se închine în fața desfrîului orășenesc, stăpînului să-i dă­

ruiască munca, carnea și frumusețea fetelor sale, să se lase stă-
CE

pînit, umilit, bătut, să moară, să omoare și să fie omorît pentru glo­

ria regimului nostru constitutional și civilizației țărei noastre.
Căci „țara“ e sus, „tara“ e acolo unde țăranul n’are ce căuta,
țara o formează acei ce o stăpînesc, o îngenunche și o vînd.
I/

A lor e țara și în numele-i ei vorbesc. Pumnul de oameni cruzi,

AS

lași și leneși, cele cîteva mii de degenera’’, de imbecili, de imorali,

interzișii și escrocii, samsarii și falsificatorii de polițe, populația
nocturnă a orașelor, ei sînt stăpînii țărei aceștia. In șantan sau în
UI

parlament, în pușcărie sau pe scaunul de judecător, în beciurile po­

liției sau în sala universitară, în țară sau în străinătate, pretutindeni
BC

ei sînt stăpînii și totul trebue să cază în fata lor, să li se supună,

să-i asculte.
Priviți cu ce furie se aruncă ei acum asupra tuturor institutiu-
nilor țărei, cu cîtă nerușinare jupoae comunele, județele, fondurile
ministerelor, cu ce ochi măriți de vederea prăzei, cu ce fior de.
teamă sau de deliciu se întreabă în șoaptă : ce va fi la toamnă ?
Cui îi va veni rîndul să împartă averea statului, cine va avea an­
treprizele, cine va stăpîni tripourile, fondurile secrete, județele și <
comunele, cine universitățile, bisericile, cine va dicta justiției sen­
tințe și parlamentului legi?
Căci asta e doar singura preocupare a politicianului romîn.
 FACLA 653

Grija de nevoile tarei pe el nu’l împovărează, istovirea claselor

sociale celor mai numeroase nu’l impresionează, desfrîul generației
nouă nu’l turbură : el nu se interesează decît de vremea—fatală de
altfel—cînd va veni la putere, cînd va avea în mîna sa—nu frînele
conducerei tarei de care puțin îi pasă,—ci cheia visteriei publice

Y
pe care mereu o dorește și o visează.
Și niciodată poftele politicianilor noștri nu s’au dezvăluit mai

AR
fără rușine ca acum, niciodată această goană după pradă n’a luat
proporții de nebunie ca azi.

R
Altădată, cel puțin pentru a salva aparentele, mai afișau pro­
grame, duceau lupte în jurul unui steag, înșelau pe naivi cu himere

LIB
și proclamau idealuri! pe cari nu le aveau.
Acum însă luptă pe fată, cu furie, cu deznădejde, numai pentru
a pune mîna pe averea publică.

ITY
De un an de zile nevoile acestui popor nu mai sînt măcar po­
menite, aspirațiile noastre sînt zvîrlite cu piciorul, totul e aruncat și
uitat.
S
In presă, în convorbiri, în întruniri publice haitele de politician!
ER
nu se mai încaeră în dosul unor așa zise principii, nu-și mai ascund
zvîrcolirile lor sub vălul unor programe de rigoare, ci spun tare,
NIV

cu cruzime că vor averea, onoarea și viața cetățenilor.

Conservatorii se tin cu amîndouă mîinile de un guvern pe care
de doi ani nu știu și nu pot să’l conducă, tachiștii se zbat cu dispe­
LU

rare pentru a reuși să vîre fie măcar și numai o mînă în lăzile de

aur, iar liberalii sînt gata să provoace o răscoală orășenească, ca
pe movile de cadavre să urce treptele puterei pentru a-și salva
RA

scumpele tramwaie.
Oricine judecă fără patimă își dă seama cît de periculoasă este
situația asta pentru însăși oligarchia noastră.
NT

In nebunia care a cuprins’o ea uită' anumite formule păstrate

cu rigoare timp de 46 de ani, ea uită că poporul e măgulit chiar
CE

cînd știe că e mintit și că' brutalitatea îl doare și’l îndîrjește.

In dezlănțuirea poftelor ei clasa suprapusă nu mai tine seamă
de tradițiile ei de altădată, de falșele programe, de ideile, de con­
I/

cepțiile și de idealurile în dosul cărora își ascundea ca sub o

foae de vită, planurile-i rușinoase. Și asta e rău, căci ar putea s’o
AS

piardă. Poporul revoltat,—nu de banditismul vietei noastre publice

eu care e obișnuit de o jumătate de veac, ci de îndrăzneala politi-
UI

eianilor de a i se arăta fără convenționala mască,—ar putea să se

hotărască să isprăvească odată cu domnia unei oligarchii putrede și
BC

cinice. De aceea ar trebui o nouă revoluție țărănească. Nu pentru

a dărîma alcătuirea noastră socială clădită pe minciună, pe nedrep­
tate și rușine.
O, nu ! Revoluțiile țărănești n’ajung niciodată la rezultate așa
de complecte. Dar o revoluție care să trezească oligarchia din ne­
bunia care a cuprins’o, o revoluție țărănească care să aducă aminte
guvernanților că trebue să tie totdeauna seamă de forme, să nu
uite mai ales că luptele lor pentru a pune mîna pe buget trebuesc
ascunse cu grije în dosul cuvintelor mari cari gîdilă amorul pro­
priu al cetățeanului, ca „program", „tendințe", „aspirații", necesi­
tăți sociale", „ideal", trebuesc mereu și cu gravitate pronunțate, deși
politicianul ca și cetățeanul, știu ca la noi, n’an fost niciodată luate
în serios.
 654 FA6LA

Și ca să nu fie prea tîrziu, politician!! noștri ar putea—nu s’o

prepare, căci o răscoală țărănească e totdeauna la noi admirabil
preparată de proprietari, de arendași, de administrație, — dar s’a
grăbească, provocînd'o chiar la toamnă. D. Haret a făcut’o chiar
cînd n’avea o ligă a domniei sale. Cu atît mai ușor îi va veni acum
cînd liga „Deșteptarea** trebue să-și înceapă activitatea. Să înceapă
prin a deștepta oligarchia noastră înebunită de frigurile puterei.

Y
Făcînd asta, nimeni n’ar putea să-i mai conteste vreodată uti­

AR
litatea.
Alex. Fillmon

R
LIB
S ITY
ER
NIV

— Refiecții de vacanță —
LU

Sîntem tara zbirilor. Țara pumnului, a vînei de bou, a cismei țin­

tuite. Țară de bătăuși, de schingiuitori, de brute. Nu există stat cons­
RA

titutional unde arbitrarul exasperat să-și fi dat mina cu mai multă

brutalitate din partea autorității, ca la noi. Pretutindeni se bate. La
jandarmi, la politie, în cazarmă. Se bate la administrația plășii, la
NT

prefectură, la parchet, în cabinetul judelui instructor. De la un colț la

altul al tării se ridică sfîșietor răcnetul nefericitilor, căzuti în ghia-
CE

rele autorității barbare. Ecouri înăbușite de schinget vin de pretutin­

deni de la rămașii schilodiți la secție, în beciurile politiei, în cazărmi.
Obiceiul schingiuire! le-a intrat în sînge brutelor. In 1907, ca o apo­
teoză a regulei infame, milioane de țărani au lost trecute sub frîn-
I/

ghia udă. La Rucăr, asupra unui sat întreg, infamia a fost repetată.
AS

Contra bandiților autorității nu s’a luat nici-o măsură serioasă.

Răposatul Vasile Lascăr a crezut că introducînd diploma la po­
litie va aduce o îndreptare. Fiascul reformei a fost fără precedent.
UI

Niciodată nu s’a bătut mai mult, mai crud, mai sistematic ca de cînd
avem brute în uniformă, brute cu studii, licentiate, în politie. Parve-
BC

nitii mărunți s’au arătat de mii de ori mai fioroși de cît inculții cari
cel puțin știau de frică, dacă nu erau mai blînzi. mai umani din fire.
Autoritățile superioare, neprihănita magistratură, au fost totdeauna
de partea bandiților autorității. Nici un zbir n’a fost pedepsit, ori n’a
fost pedepsit cum trebuia. Ati auzit cumva de pedepsirea galonatilor
de, la Rucăr? Ați auzit de ani ori luni de închisoare date bandiților
schiloditori de oameni, de imparțialii noștri judecători? Cele mai fio­
roase brute ale autorității au fost răsplătite cu înaintare și decorații.
Iar justiția le-a fost totdeauna complice. E destul să reclame o victi­
mă, pentru ca instrucția să cocoloșască lucrurile, ori să măsluiască
 raa&i 655

depunerile martorilor în așa. chip ca achitarea să fie sigură. „Nu tre-

bue știrbită autoritatea forței publice" — mă rog!
Mă gîndesc la mijloacele prin cari brutele ar putea fi înblînzite.
O ligă a drepturilor omului ar fi arma superioară. Unirea tuturor
cetățenilor—fă^ă deosebire de partid și de clasă—dornici de îndru­
marea reală a țării spre civilizație, într’o societate care să denunțe,
să ancheteze, să urmărească fără de legile bandiților autorității, —

Y
ar fi mijlocul de îndreptare normal. Dar, latini corciți cum slritem, ne

AR
lipsește spiritul de asociație. Ani ar trebui ca să se înjghebeze ceva
serios, ca o asemenea societate să ajungă o forță de temut. Apoi,
chiar fără acest păcat etnic, asemenea asociații legale, umanitare nu

R
se pot înfiripa de cît în țările cu un minimum de legalitate. Acolo un­

LIB
de arbitrarul e lege, alte mijloace trebuesc căutate.
La brutalitate, la arbitrar, la crimă nu se poate răspunde de cît cu
violentă, cu brutalitate, cu răpunere.

ITY
w Idealul ar fi să se organizeze o „tînără gardă", ca la Paris. Două-
trei sute de oameni vînjoșî, îndrăzneți și hotărîți ar avea sarcina să
răzbune miile de schingiuițî ai satelor și ai orașelor. O astfel de gar­
S
dă, sprijinită cu fonduri din belșug, ar răspîndi teroarea în rîndurile
ER
brutelor. Ar avea efecte imediate. Ea ar contribui la îndreptarea mo­
ravurilor, într’un an, cît n’au putut toate articolele de gazetă, prin
cari bandiții autorității au fost înfierați ani de zile, să contribuiască.
NIV

Credeți, de pildă, că dacă Panaitescu, Reichman și alți agenți

Provocatori, urzitori de atentate și comploturi, ar fi pîndfțî, apucați
la loc sigur și întinși sub vîna de bou pînă la nesimțire, nu s’ar cu­
LU

minți? Credeți că dacă, sistematic, s’ar aplica de tînăra gardă aceas­

tă măsură salutară tuturor brutelor cari s’au distins prin cruzimea
RA

lor, teroarea nu le-ar face să cumpănească înainte de a bate, de a

schingiui, de a schilodi, de a ucide? Efectul ar fi miraculos. Fiarele
s’ar înblînzi ca prin farmec!
NT

Dar unde să găsești soldați! tinerei garde? Unde e mîna de oa­

meni hotărîți, gata să-și risce libertatea și viața? In țara indiferenței
CE

generale, cel mult dacă poate fi organizată lașitatea.

Rămîne posibilitatea unui singur remediu: gestul desperat, al
victimelor. întoarcerea loviturei pe loc, fulgerătoare, fără măsură.
I/

Credeți — ca să revenim iarăși la cîteva pilde — că dacă Rucă-

renii ofensați, cînd și-au arătat șezutul făcut piftie în cabinetul minis­
AS

trului de interne, ar îi tencuit obrazul ciocoiului cinic, care le spunea

că „bătaia nu se mai întoarce", cu cîteva palme,—exemplul jir fi ră­
UI

mas fără roade? Credeți că dacă bătrîna din Jilava călcată cu ciș­
mele de căpitanul Popea, ar fi vărsat pe loc mațele brutei, îndrepta­
BC

rea ar fi întîrziat? Credeți că dacă unul din martorii bătuți pînă la

sînge de judele instructor Glogoveanu, ar fi înfipt ticălosului crucea
de pe masă în tidvă, s’ar mai bate la instrucție? Credeți că dacă, ici-
edlo, cîteva victime ar zbura creerii bandiților jandarmeriei și ai po­
liției, nu s’ar îndulci moravurile deținătorilor forței noastre publice?
Ar îi o minune.
Numai talionul ne va lecui de barbaria autorităților. Numai ile­
galitatea, violența, va hotărî brutele să intre în legalitate, să se do­
mesticească.
Detectiv
 Y
AR
R
LIB
ITY
DURAND, BODSSET
— Două afaceri ,,Dreyfus^ —
S
ER

Curtea de casație din Paris a revizuit procesul lui Durand, con­

damnat la moarte, dispunînd o nouă judecare a afacerei, atunci cînd
Durând, actualmente într’o casă de nebuni, va fi în stare să se judece.
NIV

Durand e acel secretar de sindicat, învinuit că el a pus la cale

omorîrea, de către greviști, a unui lucrător negrevist, și condamnat,
pentru aceasta Ia moaite, de către curtea cu jurați. Sentința nu s’a putut
LU

executa, din cauza mișcării formidabile care s’a produs în toată țara>
o mișcare de revoltă și de indignare cum numai în Franța se poate
produce.
Se înțelegea dela sine că Durand, tînăr inteligent și liniștit, so­
RA

cialist convins ~~ iar nu anarhist — n’a putut să puie Ia cale omorîrea

unui bețiv de către alți bețivi. Dar pe lîngă această părere aprioristică
au venit curînd fapte, fapte nenumărate și extrem de grave,
NT

cari arătau clar că totul a fost o înscenare organizată deanumiți pa­

troni, îh unire cu poliția și parchetul.
CE

Jurații s’au lăsat înșelați de această înscenare, după cum se lă­

sase și presa. Multe ziare, fără să cerceteze, au dus campanie pe tema
„crimelor sindicaliste". Faptul că ziarul lui Jaures a declarat din ziua
întîi că garantează pentru Durand, nu Ie-a părut o garanție suficientă;
I/

dar ceia ce spuneau gardiștii și procurorii"le-a părut vorbă de evan­

ghelie. Și la noi s’a dus mizerabila campanie contra lui Durand: a
AS

dus-o „omul" d lor Stere și Ibrăibanu, odiosul imbecil Ioan Nădejde.

Ei bine lumina s’a făcut. “Azi presa polițistă din Franța tace.
Tace și polițistul volintir dela noi, odiosul imbecil Ioan [Nădejde. Dar
UI

opinia publică a vorbit și a vorbit și justiția.

Și din această tristă afacere Franța iese cu cinste. S’a comis o
BC

infamie, dar ea n’a fost tolerată. Păcat numai că Durand a fost prea
slab de înger: sănătos în fața juraților, el n’a putut să mai reziste după
ce s’a pronunțat sentința care-1 trimetea la eșafod: Durand a înebunit.
Acum dreptatea a triumfat, dar Durand n’o știe : el n’a înțeles nimic
cînd i s’a comunicat hotărîrea casației.
* •n. *
Un al doilea caz este al soldatului Rousset. Condamnat pentru
diferite delicte ordinare încă înainte de-a intra în armată, odată intrat t
e! fost trimes să-și facă „datoria către patrie" înb’o companie de
disciplină, în Africa. Acolo el și a permis luxul să dea pe față oare-
cari barbarii cazone. N’a putut fi pedepsit pentru aceasta, dar i s’a
 FACLA 657
j
urat pieirea. Se întîmplă ca un soldat să fieomorît. Parchetul militar
se folosește de aceasta, pentru ca să aiunce lui Rousset crima în spi­
nare. Nu numai că Rousset protesiează, nu numai că oameni și lucruri
îi dovedesc nevinovăția, dar însăși victima, însuși soldatul omorît de­
clară, în clipa supremă, înainte de a-și da sufletul că nu Rousset e
criminalul. Parchetul și justiția mihtară înlătură pur și simplu toate
acestea, și acuzatul pe nedrept e condamnat ia douăzeci de ani ocnă,

Y
Ei bine, asta ar merge ori unde, dar nu merge în Franța. Canalii

AR
pot fi și acolo; ba ele pot chiar să stea ,în fruntea bucatelor14, să facă
parte din lumea oficială. Dar este și o opinie publică și aceasta ia pe
mișei de piept. S’a dus deci, odată cu campania Durand, și o campanie

R
Rousset. S’au găsit pînă și ofițeri cari, cunoscînd adevărul, să-i spuie
fără înconjur.

LIB
Ministrul de răsboi a fost silit să ordone o anchetă, firește mi­
litară. Aceasta s a silit încă odată, să mușamelizeze afacerea. Dar nu
e chip. Sînt oameni cari au studiat chestiunea, au publicat toate a-

ITY
mănuatele și țin din scurt lumea oficiala, dînd pe față fie care nouă
tentativă de inichitate.
Ca altă dată Zola, luptătorii pentru dreptate sînt azi în măsură
să spuie: adevărul e pe drum, și nimic nv. l va opri. Cauza luiRousset
S
e de pe acum cîștigată.
ER
*’*
Aceste două afaceri onorează Franța. Căci dacă infamiille săvîr-
NIV

șite n’o coboară — întrucît infamii la fel se săvîrșesc pretutindeni-—

l<pta pentru dreptate o înalță.
In timpul afaberii Dreyfus canaliile din toată lumea găsiseră un
pretext cu care căutausă mascheze adevărul.Dreyfus este evreu, Drey­
LU

fus este bogat; deci evreii din toată lumea - bogați cu toții, cum se
știe — au pornit campania ca să-și apere coreligionarul. Naționaliștii
francezi, cari adoptaseră această marottă, nici nu și dădeau seama
RA

că și calomniază țara. Iată că nici Durand nici Rousset nu sînt evrei

și nu sînt bogați. Și lupta se duce pentru ei, ca și pentru Dreyfus. Daca
aceste afaceri au făcut mai puțiia sgomot este tocmai pentru că lip­
NT

sind pretextul, oficialitatea a opus mai puțină rezistență. Lui Dreyfus

i-au trebuit zece ani ea să și capete dreptatea. Lui Durand și lui Rous^
set le-a fost de ajuns un an de zile.
CE

Ori ce-ar zice reacționarii de toate speciile, o singură putere

este în lume : opinia publică — acolo unde există. Opinia publică,
greșește și ea cite odată, ba chiar foarte des, dar ea nu perzistă în
I/

greșeală. ’
Fiind-că în Franța este opinie publică, dreptatea triumfă pururea
AS

acolo; fiind-că la noi nu există, la noi nu poate fi vorba de dreptate,

deaceea avem miniștrii de bîlciu, savanți de operetă și magistrali de
sarnaval-
UI

Z.
BC
658 FACLA

CRIMA NEMȚOAICEI
La Viena trăiește o nemțoaică anume Elise Langer. Dinsa
face comerț de hîrtie: are o mică prăvălioară în Kaiserstrasse
20. Din cauză că proprietarul i a mărit chiria—și cum comerțul

Y
de hîrtie produce în Austria mai puțin ca la noi, pentru că

AR
acolo nu e pleașca „încurajării industriei naționale"—doamna
Langer e silită să se mute.
Pînă aici nimic interesant, nu-i așa ? Așa e. Dar să vedeți

R
de aci încolo :

LIB
Ca să-și poată păstra măcar o parte din clientela de pînă
acum, d-na Langer a tipărit niște circulari prin care face cu­
noscut că s^ mută și, dîndu-și noua adresă, roagă pe onor,

ITY
clienți s’o onoreze și pe viitor cu comenzile d-lor, făgăduindu-le,
ca și în trecut, serviciu prompt și prețuri moderate. Doamna
Langer și-a isprăvit circulara cu de rigoarele „Hochachtungs-
S
vol“ — cums’ar zice: plină de înaltă stimă — și nu i-a mai
ER

rămas deci! să aștepte comenzile onor, clienți.

Ei, tot nu e interesant, nici pînă acuma ? Atunci mai
NIV

aveți nițică răbdare :

Intre clienții d nei Langer se află și nemți și cechi. Ea a
crezut deci de cuviință să se adreseze fie căruia în limba lui
LU

și ast fel a făcut o parte din circulări în nemțește cealaltă în

cehește.
Și acum, iată-ne ajunși la destinație. N’o să vă mai plin-
RA

geți că nu e interesant. Căci fapta unei nemțoaice care scrie

cehește este prevăzută și pedepsită de codul naționalist. D-na
NT

Langer a comis o crimă. Societatea pentru sprijinirea limbei

germane i-a făcut o adresă în care arăta inconștientei nem­
CE

țoaice gravitatea faptei ei și o soma să și expieze cît mai

repede și cît mai complect groaznica infamie.
Ce era de făcut? înainte de toate d-na Langer s’a văzut
I/

obligată să răspundă, pentru că nemții nu lasă nici o scrisoare

fără răspuns. Și iată răspunsul ei, cu păstrarea, pe cît posibil,
AS

a stilului original :
Viena, 18 Iulie, 1912
UI

Prea stimate Domn,

Ca răspuns la onorata dv. dela 11 c. vă fac cunoscut că de 25
de ani exercitez comerțul de hîrtie și în această calitate nici nu fac,
BC

nici nu pot să fac politică, de oare-ce nici o națiune nu-mi va plăti

chiria șf impozitele și de aceea trebue să fiu internațională (sic) și
să vorbesc cu clienții mei în limba lor, ca să le pot vinde marfa și
să câștig un gologan.
Cu profund respect,
Elise Langer
Răspunsul acesta e, cum vedeți, de un cinism revoltător.
El arată că în sufletul d nei Langer scînteia națională s’a stins
iar în locul ei lucește obraznic cea cosmopolită. D-na Langer '
mărturisește că ca trebuie să fie „internațională".
 FACLA 659

Așa ceva nu se putea îngădui. Nu mai era timp de pierdut

O represiune energică și imediată se impunea cu putere. Colegii
germani ai d-lui lorga s’au pus pe lucru : ei au publicat în
presa lor naționalistă scrisoarea de mai sus, însoțind-o de
•omentariile cele mai vehemente. Lozinca dată e aceasta:
Sindcă mizerabila nemțoaică e incorigibilă, să se ducălacechii
după cari se prăpădește. Nici un neamț să nu-i mai calce în
prăvălie ! Femei germane, zvîrliți din mijlocul vostru pe

Y
această ticăloasă, mîncată de ciuma trădării ! Zvîrliți dintre

AR
voi pe vînzătoarea de neam!
Foaite bine! Sîntem de acord. Facem și noi un apel căl­

R
duros către toți bunii romîni să imiteze exemplul măreț al

LIB
naționaliștilor germani. Și pentru ca apelul nostru să se bucure
de-o răspîndire absolut generală, rugăm pe d. lorga să-l repro­
ducă și în Neamul d sale : ast fel va fi citit pînă și la Mărcuța,

ITY
naționalist
S
ER
NIV
LU
RA

Basmoi m cocosw! r©s

NT

sau
Vrabia mălai visează
CE
I/

Fragmente din ziarele opoziției liberale și ta-

klste.— Profeții și pronosticuri politice
AS

Ianuarie 1911
UI

„Guvernul acesta personal, chemat la cîrma statului împotriva

voinței tărei, va cădea zdrobit în alegeri. Poporul suveran va arăta
«ă mai presus de voința unui om, fie acela și încoronat, este voința
BC

fji conștiința lui cetățenească. Și poporul s’a pronunțat. Dragostea

«i care a întovărășit pas cu pas pe șeful nostru iubit, încrederea pe
•are i-a arătat-o în toate alegerile trecute, izbînzile la cari a con­
tribuit cu voturile lui numeroase, ne arată de pe acum că victoria
apropiată a d-lui Take lonescu, va fi în acelaș timp înfrîngerea defi­
nitivă a unui guvern vremelnic și-a unor aventurieri politici11.
Februarie 1911
„Dintr’o convorbire care a avut loc între doi miniștri actuali și
>• care ne-a rezumat’o un fruntaș conservator al cărui nume sîntem
nevoiți săd trecem sub tăcere, rezultă neîndoios că iarăși sferele gu­
vernamentale sînt deprimate și că nu’și fac nici o iluzie asupra soar*
 660 FACLA

tei apropiatelor alegeri generale. Guvernul Carp poate fi considerat ca

pierdut. Steaua d-lui Take lonescu strălucește mai luminoasă ca nici­
odată44.
Martie 1911
„Prevederile noastre s’au realizat. Guvernul banditesc al d-lor
Carp-Marghiloman, a eșit zdrobit din alegerile actuale. Țara, dela un
capăt la altul, s’a pronunțat pentru Take lonescu. Numărul ridicol
de voturi obținut de carpiști, e rezultatul fraudei și al celei mai des­
trăbălate corupții electorale ce ne-a fost dat să înregistrăm vreoda­

Y
tă. D. Carp va cădea în curînd în propria lui operă de necinste, de te­

AR
roare și de rușine. Țara așteaptă cu nerăbdare pe salvatorul ei, d. Tar
ke lonescu44.
Aprilie 1911

R
„Dihonia a intrat în rîndurile guvernamentalilor. Toate poftei®

LIB
nesăturate, toate ambițiile nesatisfăcute, toate intrigile, toate dușmă­
niile și toate urele, se dau în vileag cu o lipsă de pudoare care nu e
egalată decît de zăpăceala fruntașilor. Miniștrii nu știu cum să mai
satisfacă cererile partizanilor. Sînt descurajați și scîrbiți. In ultimul

ITY
consiliu de miniștri s’a vorbit pe față de necesitatea unei retrageri
imediate. Și cei mai îndîrjiți dintre conservatori văd că nu este altă
scăpare pentru partid decît în inteligența sclipitoare și în energia de
S
fier a d-lui Take lonescu44.
Mai 1911
ER

„Sîntem în pragul vacanțelor politice. Firește că nu mai poate fi

vorba de o schimbare de regim în aceste cîteva luni cari ne mai des­
NIV

part de reluarea activităței politice. Guvernul d-lui Carp poate fi nu­

mit astfel cu drept cuvînt, un guvern de vacanță. Dar din propriile
mărturisiri ale corifeilor conservatori feese pînă la evidență că însăși
d. Carp știe ce soartă îl așteaptă. Banditizmele lui Marghiloman nu
LU

i-au folosit la nimic. Ele n’au făcut decît să impue încă odată aten­
ției generale numele și personalitatea genialului nostru șef, d. Take
lonescu44.
RA

Iunie, Iulie, August 1911

„Sorocul se apropie. Guvernamentalii au intrat în gaură de șar­
NT

pe. Ei văd cu groază cum pe mîinile activităței lor nefaste și anti­

constituționale se ridică victorioasă și mîndră statura d-lui Take
lonescu44.
CE

Septembrie 1911
„Aseară, la Capșa, nu se discuta decît asupra soartei guvernului
Carp. Toți erau de aceeași părere că zilele guvernului sînt numărate.
I/

Odiosul atac împotriva societăței de tramvae a dovedit și celor mai

orbi că singurele mobile sufletești ale actualii activități ministerial®
AS

sînt ura, invidia și răzbunarea personală. Un guvern făcut din ase­

menea oameni nu poate să mai stea o singură zi la cîrma unui stat
constituțional. Toate privirile și toate speranțele țărei se întorc spre d.
UI

Take lonescu44.
Octombrie 1911
BC

„întrunirea grandioasă de eri a făcut dovada supremă că gu­

vernul trinităței Carp-Marghiloman-Filipescu, poate fi considerat ca
căzut. Mii și zeci de mii de oameni, au arătat cu numărul lor și cu
procesiunea lor demnă de-alungul străzilor Capitalei, că voința lor
nestrămutată e să dărîme cu un ceas mai înainte șandramaua guver­
namentală și să spele astfel rușinea de pe fruntea țărei. Țara nu mai
vrea să audă de sinistra farsă junimistă. Dela Dorohof la Severin e&
cere izgonirea bătrînului senil Petre Carp. Tot sufletul, toate aclamă-
rile, tot entuziasmul ei e pentru Take lonescu. Take lonescu va cuceri ,
puterea zilele acestea.
 P16LA 6G1

Noembrie 1911
„Sîngele a curs pe străzile Capitalei! Sîngele generos al poporului
a stropit caldarîmul sfînt el Patriei! Sîngele acesta cere răzbunare!
Guvernul Carp nu mai poate sta o singură clipă pe mormanul de
cadavre din piața teatrului. Țara îl alungă cu groază și cu oroare.
II prăvale în sîngele vărsat pe nedrept. Țara așteaptă acum mai mult
ca niciodată un guvern de pace și de dreptate, un guvern de lecuire a
rănilor cari sîngerează încă, un guvern Take lonescu!“
Decembrie 1911

Y
„Nu mai e un mister pentru nimeni că regele s’a pronunțat hotă-

AR
rît pentru un guvern Take lonescu. înțeleptul nostru suveran a în­
țeles că nu mai poate să fie liniște în țară, pînă ce țara nu va fi sa­
tisfăcută dîndu-i-se guvernul pe care’l cere, un guvern Take lonescu.

R
Gloriosul căpitan dela Plevna a văzut de mult că geniul scumpului

LIB
nostru șef va răsfrînge toată lumina lui asupra ultimilor Săi ani de
domnie consacrați fericirei Patriei noastre. Dacă a ezitat pînă acum,
e pentrucă în înalta lui chibzuire a crezut că are o veche obligație
față de partidul boerilor. Evenimentele din ultimul timp l-au arătat

ITY
că boerii nu știu să fie recunoscători. Maiestatea Sa nu se ferește să’Și
arate nemulțumirea și hotărîrea nestrămutată să facă cît mai curînd.
apel la d. Take lonescu. înainte de sfîrșitul anului faptele vor dovedi
S
că am avut dreptate.
ER
Ianuarie 1912
„Toată lumea politică, toți cei inițiați în culisele sferelor parla­
mentare, știu că menținerea la putere a d-lui Carp este o chestie de
NIV

zile. Dacă tratativele în vederea concentrărei izbutesc pînă la sfîrșitul

lunei acesteia, vom avea un guvern Carp-Marghiloman-Filipescu, suft
preșidenția singurului om indicat să fie șeful partidului conservator,
LU

anume sub aceea a d-lui Take lonescu. Dacă însă tratativele pentru
împăcare eșuează, vom avea un guvern pur Take lonescu. In orice
caz, și oricare ar fi tactica de amînare, de tărăgăneală, de tartuferie
RA

■. a d-lui Carp, ceea ce e sigur, ceea ce nu mai face umbră de îndoială,

5 c că sub o formă sau alta vom avea un guvern Take lonescu cel mai
tîrziu pînă la 15 Februarie11.
NT

Februarie 1912
„Tratativele pentru împăcare au eșuat. Guvernul bizantin al d-lui‘
CE

Carp n’a înțeles că un om de valoarea excepțională a d-lui Take lo­

nescu nu se poate mulțumi cu mai puțin decît cu șefia partidului con­
servator, și de bunăvoe, cu conștiința că merge la moarte sigură, și-a
rupt singur craca de sub picioare. Concentrarea conservatoare nu se
I/

mai face. Guvernul conservator nu mai are nici o rațiune de existen­

AS

tă. Debandada a intrat în rîndurile junimiștilor. Cel mult pînă la 15

Martie vom avea un guvern Take lonescu41.
Martie 1912
UI

„O persoană din înaltele sfere guvernamentale și în măsură să

Știe tot ce se face și se proectează în sînul guvernului, dar al căreia
BC

mume din motive lezne de înțeles nu’l putem divulga, a afirmat aseară
unui prietin al unui colaborator al nostru, că tratativele pentru împă­
care urmează acum direct între d-nii Carp și Take lonescu și că în
unii generale ambii șefi au căzut de acord. Tot ce putem destăinui ci­
titorilor noștri e că șeful Democrației a primit programul d-lui Petre
Carp și că acesta, la rîndul său, a recunoscut șefia d-lui Take lonescu.
I ȚU ne putem ascunde emoțiunea și bucuria anunțînd țării că pînă la
15 Aprilie cel mai tîrziu șeful democraților va fi șeful guvernului
conservator14.
 662 FACLA

Aprilie 4912
„Trinitatea odioasă Carp-Marghilomăn-Filipescu, a căzut! Prev3-
derile noastre s’au realizat. Atacul îndrăzneț al acestor domni împo­
triva principiilor sacre ale Constituției, împotriva geniului național
întrupat în sistemul regiilor cointeresate, a dat faliment. Guvernul
provizoriu care i-a luat locul, guvernul acesta de neputincioși care a
fost primit cu un hohot imens de rîs dela un capăt la altul al țării și

Y
în însăși hohotele de rîs ale șefului nostru iubit, d. Take lonescu, gu­
vernul d-lui Maiorescu menit să împace pe toti, să mulțumească pe

AR
toți și să slujească la toți, va cădea în propriul lui ridicol și în pro­
pria lui neputință.

R
Hohotele de rîs ale șefului nostru îl vor sufla de pe suprafața pa-
mîntului, înainte de 15 Mai.

LIB
Mai 1912
„Nici una din îndatoririle pe cari și le-a luat guvernul efemer al
â-lui Maiorescu, n’a izbutit. In afacerea tramvaelor, politica bizantină

ITY
a d-lui Arion nu face decît să slujească intențiile predecesorilor săi;
iar în marea chestie a concentrărei conservatoare, guvernul acesta de
bătrîni nu înțelege că a sosit momentul să cedeze locul energiei tinere
S
și inteligenței sclipitoare a d-lui Take lonescu. Față de un asemenea
guvern de Tartufi orice menajamente sînt inutile. Guvernul trebue să
ER
plece. Guvernul poate fi considerat ca plecat. Pînă la 15 Iunie cel mai
tîrziu, țara va saluta guvernul d-lui Take lonescu.
Iunie, Iulie 1912 1
NIV

„Lupta politică, întreruptă în chip firesc din cauza vacanțelor, va

reîncepe cu mai multă îndîrjire anul acesta, încă dela 15 August, cînd
d. Take lonescu se va întoarce în Capitală. In orice caz însă înainte
LU

de 1 Septembrie guvernul acesta, înfierat de 7 ori de justiția țării, va

fi răsturnat".
15 August 1912
RA

(Telegramă urgentă)
„D. Take lonescu, șeful partidului conservator democrat, și-a a-
minat sosirea în țară .D-sa va fi în Capitală abia la 23 August".
NT

16 August
„Criza poate fi considerată ca declarată. Un prietin al nostru,
CE

bun prieten în acelaș timp cu un ministru conservator, ne-a declarat

eă d. Maiorescu va depune demisia cabinetului în mîinile suveranului
înainte de 1 Septembrie. D. Take lonescu va lua preșidenția viitoru­
I/

lui guvern.
ULTIMA ORĂ
AS

„Deznodămîntul crizei guvevrnamentale s’ă amînat. Intențiunea

UI

politică se va clarifica pînă la sfîrșitul lunei Septembrie. Dacă piuă

la acea dată nu se va realiza concentrarea conservatoare — ceea, ce 0
aproape sigur — vom avea o schimbare de regim și d. Take lonescu
BC

va fi chemat să prezideze destinele țării"...

Și acum, dela această dată, cititorii pot continua ei înșiși pomel­
nicul destăinuirilor politice. Din principiu pot adăoga la sfîrșitul fie­
cărei nformații :
D, Take lonescu făgăduește
Și... takistul trage nădejde.
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV

Popa Iapă nu se astîmpărăî

LU

Un cititor ne scrie următoarele •

Mult stimate d-le Director,
RA

Vă rog respectos să bine Voiți a face cunoscut, prin revista

ce cu onoare conduceți. Prea Sfinției Sale Arhiereul Sofronie Cra-
NT

ioveanu, următoarele: Intîi să nu se mai uite pe la fetele și soțiile

CE

locatarilor străzei pe care locuește. Și al doilea: Nu ar fi de mi­

rare, cind s’ar pomeni Prea Sfinția Sa cu ceva prin barbă arun­
cat de vre una din multele fete și neveste cari sunt batjocorite de
I/

privirile scîrboase și prea poftitoare ale Prea Sfinției Sale.

AS

Un credincios care nu se dace la Biserică

UI
BC
 Y
R AR
LIB
A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A AAA A A A A A A AAi A A Ai A AA A A A AA A AÂAA A A AAA A AAAA A AAA.

’ TrrrnTrTTrvTTrrvrvTTrrrrrvrTy'^rrvrTFvrvrvrTyTTVt
SMITH PREMIER S ITY
ER

Cea mai Scrisul vizibil f

NIV

perfecționată Claviatura
mașină de scris completă
LU
RA

Depositul centrat și reprezentant pentru Romînia

ALEXANDRU PRAGER ® C “ Ss" .
NT

I’asaginI Romin 24 — BUCUREȘTI — Telefon 17 25

▼
CE
I/
AS
UI
BC

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* - București

Prețul 15 Bani
BL al
Mo. 34
Facla Congresul studențimei
25 AUGUST
1912

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

IFiul !...
 Y
R AR
LIB
S ITY
Fiyl poporului!
ER
NIV

Ca și Isus s’a născut în iesle sau, ceea ce-i tot una, în paele
luate dela gura vitelor. Tatăl lui. țăran necăjit, alungat de nevoi, era
LU

dus ta munca cîmpului pe lanurile boerești ; iar maică-sa, o săptă-

mînă dela facere fa lăsat cu un bot de mămăligă în mînă și în paza
unei babe de peste drum, și s’a dus să care znopii la mașina arenda­
RA

șului. Pe cînd pe fetele și pe mîinile lor arse de vînt, aurul griului

lăsa numai colbul sărăciei, pruncul creștea departe de ei, din mila
vecinilor și în voia lui Dumnezeu. Găinile ciuguleau în jurul lui fărâ­
NT

mițările de (mămăligă risipite pe prispă, porcul grohăia mulțumit la

picioarele lui, cu burta întinsă la soare, și cîinele din ogradă îi Imgea
CE

prietenește gura vecinie deschisă după tîtă și lacrimile de pe obraz.

Cum de n’a murit de mic, e o minune care se repetă de o sută de
mii de ori pe an, în tara romînească. Deși toate păreau că uneltesc
peiirea lui: foame, ueîngiijire, lucruri și oameni, copilul a trăit. Ru­
I/

men, cu ochii mari deschiși, albaștri și mirați de toate cîte Ie vedea,

AS

ca florile de cicoare crescută pe marginea drumurilor, cu părul răz­

vrătit și galben ca firele de pae împletite într’însul, așa a crescut,
în tovărășia dobitoacelor din ogradă, urcat pe movilele de pietriș
UI

înșirate pe șosea și pe la ușile oamenilor. De mic s’a învățat cu

munca și cu nevoile. Pe cel care a venit la un an după dînsul, a
BC

trebuit să-l dădăcească el și să-l poarte în cîrcă ; și n’avea patru

ani împliniți cînd ajuta lui tată-său să desjuge boii și să ducă vitele
Ia păscut. Cu căciula cît el de mare în cap, cu suman și cu ițari-
părea de departe, cînd pășea liniștit și grav în urma boilor, un om
întreg. Sărăcia îl făcuse vioi și isteț la miftite, și în toate clasefe
primare a eșit cel dintîi la carte. învățătorul și pirimarul satului an
stăruit de tată-său și oamenii s-au dat bătuți, și-au pus pielea în sa­
ramură, și-au mai făcut un nod la pungă și l’au trimis la oraș. Acolo,
 FACLA 667

copilul venit dela tară, în opinci și în cojoc de oaie, s’a prins cu

dinții de învățătură, a învățat cărțile din scoarță în scoarță și a
învățat mai ales să-i cunoască pe cei de-o seamă cu dînsul, pe fe­
ciorii îngîmfați, leneși și cruzi de boeri și de bani gata. Numele lui
în școală n’a mai fost nici Tudor, nici Vasile, ci „Mocofanul". „Mo-
cofane" !... dă-te la o parte ! „Mocofane" în gura mare, în timpul

Y
recreațiilor. „Mocofane", pe înăbușite cînd ghemuit atent în bancă

AR
se trezea cu un ghiont în coastă. Și tot „mocofane", cînd cu toată
inima sărea în ajutorul cuiva: .„„mocofane !... dă-rni teza s’o co­
piez și eu !...“

R
La început, ochii lui senini și albaștri, au privit fără să înțe­

LIB
leagă. Dar într’o zi, cînd din chihotele și din glumele lor a înțeles că
trebue să-i fie rușine de mă-sa, care îl aștepta umilită și stîngace
la poarta școalei, a văzut că și cojocul lui de oaie semăna cu al
țărancei dela poartă, și s’a pornit pe plîns.

ITY
Din ziua aceea, „mocofanul" a fost un altul. Ochii lui albaștri
nu mai aveau limpezimea de altădată, zîmbea tuturor cu un zîmbet
supus și silit, citea zi și noapte, și peste un an a venit într’o bună
S
dimineață la școală cu haine nemțești pe dînsul. Pereții, dlasa, s’au
ER
cutremurat de hohote de rîs ; dar el s’a strecurat în bancă, tăcut
și umilit, prin grindina de glume și de înjurături. O săptămînă, două,
o lună, un an, colegii lui și-au mai amintit din cînd în cînd de fecio­
NIV

rul țăranului, apoi s’au deprins cu dînsul și l’au uitat. Ca și mai

înainte el le trecea tezele să le copieze, dar de data asta numai
celor mai dîrji și mai bogați. Părinții unui elev plăpînd și leneș,
LU

care-și bătuse altădată joc mai nemilos de dînsul, l’au luat în casă
să le prepare odrasla. Dormea într’o odae umedă, strînsă între
grajd și bucătărie, dar mînca la masă cu boerii. „Mocofanul" a în­
RA

vățat astfel să cunoască viata îmbelșugată, își aducea aminte cu

groază de serile cînd se ghemuia în așternut, nemîncat și cu dinții
clănțănind de frig, o frică neînvinsă, oarbă, lașă, de sărăcie, îi pu­
NT

sese stăpînire pe suflet și-1 îngenunchda în fata tutuiror arogantelor

și tuturor nedreptăților celor de sus. In vara aceea, cînd s’a întors
CE

ca de obiceiu acasă, și-a dat seama că satul era murdar și sălbatec,

că oamenii se uitau din cerdacuri la dînsul ca la un străin, și cînd
mă-sa l’a sărutat cu ochii înotînd în lacrimi, că barișul, cojocul sau
I/

obrajii ei miroseau urît. In Duminica următoare s’a întîlnit pe dru­

mul care ducea la biserică, cu fata arendașului. Domnișoara venea
AS

într’un dogcar tras de patru cai negri ca pana corbului și s’a uitat
mirată la tînărul acesta pe care nu-1 mai văzuse pînă atunci prin
sat. Un gînd dulce, visuri imense de glorie, de avere, de femei fru­
UI

moase ca fata arendașului, l’au legănat pe drumurile pline de oa­

meni cunoscuti, dar printre cari trecea acum fără să-i mai vadă. In
BC

zilele următoare și-a găsit de treabă prin preajma conacului boe-

resc și în apropierea mașinelor de treerat. La mașini, munca era
în toi. Batozele sforăiau, snopi întregi dispăreau ca înghitiți de pîn-
tecele mașinei, brațe puternice se ridicau ritmic în aer, un furnicar
de oameni se agitau în jurul ei, pe cînd un nor de colb învăluia toiul
ca într’o atmosferă de poezie. Dogcarul tras de patru cai negri ca
pana corbului apăru pe creasta dealului. Cu ochii pironiți într’acolo
el nu văzu cum o femee se desprinsese din grupul muncitorilor și
se îndrepta veselă spre dînsul. Dar un țipăt sfîșietor spintecă aerul.
Femeea căzu la pămînt încolăcită de vîrful harapnicului vătășeșc.
668 r a ■ i. a

Ca într’o scăpărare de fulger el văzu și cunoscu glasul mamei luî.

Ce s’a petrecut în clipele acelea cu dînsul nu-și mai aduce bine
aminte. Știe atît că a vrut să se repeadă ca o fiară rănită, că pe
dinaintea lui a trecut ca un vis dogcarul cu patru cai înaintași și
că un glas tînăr rîdea dintr’însul sonor ca un sunet de clopoței, de
cele întîmplate.

Y
Feciorul țărancei s’a oprit locului ca trăznit. Dintr’o singură pri­
vire a măsurat toată adîncimea prăpastiei în care era să cadă. Și

AR
cu capul îin pămînt, tremurînd încă de violenta emoției și de apro­
pierea primejdiei, cufundat în gînduri parcă n’ar fi văzut și n’ar fi

R
auzit nimic, ocoli încetișor mașina, îndreptîndu-se spre sat.
Dar cum tot răul aduce după sine și-un bine, fiul poporului a

LIB
învățat din ziua aceea că viata socială e plină de primejdii și că
omul înțelept trebue să știe să le ocolească cu îngrijire. Răzvrăti­
rea e un rău sfetnic șl poporul nu este încă pregătit să se bucure

ITY
de toate .libertățile. In clasă principiile lui solide și spiritul lui așe­
zat și supus erau date ca pilde de profesori și în familiile școlarilor
bogati, unde se strecura cu luare aminte, vorbea cu dispreț de flă-
S
mînzi și de mojici. Examenele superioare le-a trecut fără mare stră­
ER
lucire. Clasa a opta a absolvit-o anii trecuti.
Astăzi, „mocofanul44 de-odinioară e bine îmbrăcat, e slujbaș cu
144 de lei pe lună la ministerul de interne și a dat două examene,
NIV

unul la drept și altul la litere și filozofie. In baza acestor titluri va

lua zilele acestea o parte activă la congresul studențesc din Craiova.
Va vorbi acolo în numele studentimei romîne, în numele generațiilor
LU

tinere cari vor fi chemate în curînd să conducă destinele patriei, va

vorbi de muncă, de nationalizm, de jertfă și de idealuri.
Și după ce, fiul poporului, se va fi închinat pînă la pămînt în
RA

fata umbrei prielnice a marelui •romîn Nioolae lorga, va înfiera în

cuvinte simțite și va tintui la stîlpul infamiei pe toti dușmanii și
NT

vînzători' patriei, începînd cu pleava muncitorime! sindicaliste șl

sfîrșind cu jidanii și jidovitii dela „Adevărul44 șii dela „Facla*.
CE

Ioan Nicoară
I/
AS
UI
BC
 Y
RAR
Consul itiiioțiis
LIB
ITY
Am înajntea mea programul congresului studențesc ce
începe acum la Craiova. S
Se deschide cu o conferință a prezidentului centrului stu­
ER
dențesc Iași despra „rolul social al studențimei” și se ter­
mină cu uu „banchet studențesc”-
E surprinzător că într ’un congres care se încheie cu tra­
NIV

diționalul banchet, studenții au hotărît să discute în întîiul

rînd rolul social al studențimii.
E surprinzător fiindcă populația universităților noastre
LU

a fugit în totdeauna de orice preocupare socială și zbuciumă-

rile, durerile și nădejdile poporului acestei țări n’au impresio­
RA

nat-o nici odată.

Să se fi convins oare acum de adevărul spuselor parla­
mentarului englez Sir Djims Horst, care la o serbare a Uni-
NT

versitățeî din Oxford, zicea între altele:

„Universitatea și nu parlamentul, fiind pepiniera știin­
CE

ței în omenire, e moralmente obligată a lua asupră-și greaua

„problemă de a găsi mijloace contra boalelor sociale cari dua
„la peire societatea modernă”.
I/

Să se fi hotărît oare și studenții noștri să imiteze pe

AS

studenții din celelalte state în răspîndirea culturei în stratele

adîuci ale poporului, să se coboare și ei acolo unde „cei mulți
UI

eari sînt și cei mai harnici ’ ’ așteaptă de o veșnicie lumină,

ascultare și înțelegere, să se fi hotărît oare și studenții ro-
mîni să pătrundă prin satele în cari nădejde de mîntuire nu
BC

mai este și prin mahalalele orașelor stăpînite de arbitrar și

de nedreptate, strivite de exploatarea amarnică a stăpînito-
rilor ?
Căci pretutindeni, în toate țările, studențimea a îndeplinit
un rol social imens.
Cine nu știe că unitatea Germaniei a fost pregătită și
înfăptuită într’o însemnată măsură, de studențî cari au luptat
«u căldura, cu înțelegerea și cu entuziasmul tinereței pentru
 FACLA

răspîndirea ideei unei Germanii unice și puternice? Lor li s’a

adresat întâi filosoful Fichte cu ale sale „Cuvîntări cătră na­
țiunea germană” și ei le-au răspîndit apoi în toate colțurile
și le-au făcut să pătrundă în toate spiritele.
Și astăzi aproape fiecare student german e un apostol al
ideei de dreptate și de adevăr și nu e rar cazul cînd studentul

Y
se îndreaptă din sala de curs cătră atelier sau în fabrică

AR
pentru a cerceta viața și a înțelege păsurile muncitorimei.
Multe din anchetele întreprinse de sindicatele din Ger­

R
mania sînt făcute de studenți, cari îmbracă bluza albastră și

LIB
lucrează săptămâni întregi alături de muncitori.
Actualmente, în lupta îndîrjită pe care o duce poporul
belgian pentru a infringe domnia catolicismului și a cuceri

ITY
votul universal, studenții au rolul de luptători de avangardă.
Ei sînt trimeși în centrele agrare, unde socializmiul n’a pă­
truns încă și printr’o propagandă stăruitoare, reușesc să
S
angajeze întreg poporul la lupta de dezrobire pornită de
ER

partidele înaintate.
Să mai pomenim oare de Rusia, unde fiecare student e și
NIV

un luptător pentru libertate, unde studențimea e nădejdea

vieței noui care va trebui să înceapă odată și pentru poporul
ținut în biciuirea cnutului, sub călcâiul cazacului?
LU

Pînă și în Turcia studențimea și-a înscris numele în isto­

ria transformărilor sociale-
Abdul-Hamid nu s’ar fi hotărît poate așa ușor să abdi­
RA

ce dela un tron pe care îl bălăcise de atîtea ori în sînge, dacă

studenții Academiei militare din Constantinopol n’ar fi stri­
NT

gat în fața Yldiz-Kioschului: „Trăiască Constituția!”

Dar cea mai interesantă activitate socială, cea mai in­
CE

tensă și cea mai ordonată, e aceia a studenților englezi.

Ei au creat în 1873 așa zisa University Extension Society
(Asociațiunea pentru crearea de Universități în cartierele
I/

mărginașe ale orașului mari) și de atunci pînă astăzi în toate

cartierele muncitorești, în îndepărtatele regiuni miniere, stu­
AS

denți și profesori tineri duc cuvîntul adevărului, împărtășesc

și pe cei ținuți de o organizație socială nedemnă în întunerec,
UI

eu misterele științei și le arată frumusețile artei.

Tot studenții au înființat și bibliotecile circulante și cur­
BC

surile de vară cari ajută la educația cetățenească și la culti­

varea întregului popor. Pentru a se apropia și mai temeinic
de inima poporului, studenții englezi s’au hotărît să înceapă
în 1882 acea minunată activitate cunoscută sub numele de
University Settlemants (Stabilirea studenților cu locuința în
cartierele muncitorești). Studenți din cea mai înaltă aristo­
crație se stabilesc cu locuința pentru un timp în cartierele cele
mai depărtate și mai mizerabile ale Londrei, Manchesțeruliu
sau Birmingamului și fac anchete asupra celor ce locuiesc de
 T A 0 L A 671

obicei acolo, propagă regale de higiena, dezvoltă’calitățile ei-

vice și răspîndesc învățături morale printre cei mai neferi­
ciți dintre locuitorii orașelor mari.
Iată de ce, cu drept cuvînt, cel mai complex spirit anglo-
saxon, scriitorul Bernard Shctux putea să se adreseze studen­
ților din Londra și să le spue cu încredere: „O viață întreagă
„în scrierile mele am zmuls cu cruzime vălul care acoperea

Y
„o societate mîncată de putreziciune și condeiul meu a fost

AR
„bici cu care am lovit făiă milă minciuna, desfrîul și ipocri­
zia. Bățrîn acuma, după o viață de luptă, văd încă, nedrepta­

R
tea strigătoare domnind în societatea noastră, și aș înceta

LIB
„poate să mai visez îndreptare pentru relele ce ne bîntue,
„dacă n’aș ști că fiecare student englez e un apostol al lumi-
„nei, al culture!, al adevărului și al dreptăței. Din orice clasă

ITY
„socială ați face parte, voi simțiți că numai dragostea de po-
„por vă ține tinerețea întreagă, vă purifică sufletele și vă
„înalță inimele. „Prin contactul cu poporul voi vă regene­
S
rați pe voi și regenerați Anglia întreagă”.
ER
Aceasta e opera înfăptuită de studențime în ^celelalte
state.
NIV

Trebue să constatăm cu multă mîhnire că numai la noi

studenții nu s’au apropiat de poporul lor, că ei n’au înțeles
că în țara asta în care opinia publică lipsește cu totul, unde
LU

arbitrariul, bunul plac și nedreptatea sînt obiceiuri naționa­

le, rolul lor era să pătrundă pretutindeni,-să cerceteze și să
înțeleagă, să răspîndească lumină și să dea nădejde- In loc
RA

de asta ei n’au făcut deeît să ațîțe tot ce e mai josnic în sufle­

tul omenesc, să scormonească din ascunzișurile inimilor ura
NT

de rasă, să se puie deacurmezișul oricărei tendințe de dez­

robire a celor asupriți.
Atunci cînd întreaga lume civilizată protesta contra asa­
CE

sinatului hoțesc făptuit de popi contra lui Francesco Ferrer

— care n’avusese altă vină deeît aceia de a’și fi prăpădit a-
I/

verea, liniștea și viața pentru a înființa școli poporului său

— studenții eșeni singuri din toate corporațiile studențești din
AS

întreaga lume, nu numai că n’au protestat, dar au năvălit cu

ciomegele în sala Pastia unde se adunaseră muncitorii pentru
UI

a-și uni glasul cu toți cei ce veștejiau asasinatul făptuit în

Spania. „
BC

In loc de a propovădui dragostea de arta adevarata care

înalță sufletele, studenții noștri au gonit pe actorii ce încer­
cau să joace piesa „Manase” și au tîrît de pe scenă, acope­
rind-o de insulte, pe artista Francesca Bozan.
In loc de a veghea ca libertatea presei să nu fie cît de
puțin stânjenită, știind destul de bine cîte jertfe a făcut omeni­
rea pentru a o cîștiga — studenții noștri bombardau cu pie­
tre sub privegherea binevoitoare a poliției, giamurile „Ade-
672 F A8iA

verului” și frîngeau oasele unui vînzător de ziare care în

răspîndirea cuvîntului scris, era și el un element de progres,
de multe ori mai folositor ca studenții noștri.
Mi-aduc aminte că la trecutul congres studențesc ținut
la Iași, vorbitorii se lepădau cu dispreț de activitatea studen-
țimei de altă dată și priviau data de 13 Martie 1906 ca ziua

Y
de renaștere a studențimii.
Nu văd cu ce se poate justifica acest dispreț al studen­

AR
ților de acum pentru generațiile studențești de mai înainte.
Studențimea de altădată a înființat „Liga culturală”, o aso­

R
ciație cu înalte scopuri naționale și culturale, pe care o ex­

LIB
ploatează studenții de astăzi și conducătorii lor. Care e in­
stituția de cultură, care e opera de progres făptuită de stu­
denții stăpîniți de d-nii lorga și A. C. Cuza?

ITY
In afară de proza noroioasă cu care mîzgălesc paginile
„Neamului Romînesc”, nu cunosc nici una.
Nici odată nivelul moral al studențimei noastre, n’a fost
S
așa de scăzut ca în ultimii ani, nici odată atmosfera Uni­
ER

versităților noastre n’a fost așa de îmbîcsită de netoleranță,

de egoism, niciodată setea de parvenire n’a secătuit așa de
NIV

grozav sufletele tinere.

Nu știu cine făcea socoteala că studenții noștri sînt cei
mai scumpi studenți din lume- Un student al facultăței de
LU

științe din Iași costă pe stat suma de 10.000 (zece mii) lei
anual.
In țara în care se simte nevoia a încă 16.000 de școli ru­
RA

rale, în țara care poartă rușinea celor 80 la sută de analfabeți,

s’a clădit Universitatea din Iași cu trei milioane de lei și se
NT

zidesc- în toamna aceasta laboratoare pentru facultatea de

științe din București în sumă de 1.800.000 lei.
CE

Și totuș studenții aceștia cari sînt întreținuți din birul

țăranilor și din dările meseriașului și micului negustor, stu­
dentul care costă pe stat 10.000 lei într’un singur an, nu s’a
I/

gîndit odată măcar să răspîndiască o rază de lumină în în-

AS

tunerecul satelor, să-1 mîngîie cu o vorbă de consolare pe

țăranul doborît sub frînghia udă a jandarmului, să întindă
tatălui său cînd îl vede prăbușit de foame lîngă mașina boe-
UI

rească, brațul său tînăr pentru a-1 sprijini.

In țara noastră unde oligarchia e^ încă în formațiune^
BC

studentul știe că are totul de cîștigat dîndu-șe^ de partea gu­

vernanților, tîrîndu-se la picioarele lor, gîdilîndu-le vanita­
tea prin supunerea lui de mercenar. El începe prin a deveni
agent secret, simbriaș al politicienilor sau întreținut al pros­
tituatelor și după ce obține o diplomă de licență, se oferă
pentru a se închiria oricărui politician care i-ar putea oferi
un loc de comisar sau de agent’ ‘electoral- Și atunci cum ai
 FACLA 673

putea el să se mai gîndească la nevoile poporului și aspirațiile

lui să le simtă?
E mai firesc să se izoleze cu totul de frămîntările mas-
selor, să rupă orice legătură cu straturile de jos, să se consi­
dere ca trecut de cealaltă parte a baricadei care desparte pe
stăpîniți de stăpînitori-
De aceia unul dintre punctele principale ale programu­

Y
lui congresului de la Craiova îl formează chestiunea unui

AR
semn distinctiv studențesc, unei uniforme deosebitoare. Tot
de aceia au dus ei acum vre-o patru ani o luptă homerică

R
pentru a impune organelor superioare militare, să le dea sa­
bie, în loc de baionetă, în timpul cît își fac stagiul ca pluto­

LIB
nieri.
Și nici nu s’ar putea altfel. Studentul romîn e alesul oli­
garchic! și nu trebue să fie confundat cu orice muritor. El e

ITY
menit doar să ia locul d-luî Cotruț în poliție, al d-lui Stoia-
novici în magistratură, al lui Niculescu-Scîrțan și G. Mii.
S
Demetrescu în barou, al d-lui Jipescu la bursă, al d-lor Bazi-
ER
lescu, Dissescu, A. C. Cuza și Bogdan în Universitate, al
d-lui Pascal Toncescu în parlament.
Cînd se vede stăpînul de mîine al acestei țări de ce s’ar
NIV

mai îngriji de nevoile unui popor îngenuchiat și tânguirile

lui de ce le-ar asculta?
LU

Pentru a stăpîni odată această țară îl învață doar d. Cuza

cum să plagieze, d. lorga cum să înjure pe cei ce îi lăuda eri,
și d. Bogdan cum să se arvunească tuturor partidelor- Și asta
RA

e de ajuns pentru cel ce ambiționează să guverneze, să înjo­

sească și să jefuiască Romînia de mîine.
NT

Alex. Filimon
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
„Patriotismul" liberalilor

R
Liberalii sînt patrioți nevoe mare. Tot ce fac ei, toate întreprin­

LIB
derile pe cari le pun ia cale, toate societățile, toate regiile cointere­
sate, toite shit izvorîte din cel mai cald și mai dezinteresat patrio­
tism. Ga să vă convi igeți, n’aveți decît să citiți presa liberala. Veți
vedea acolo că numii din dragoste fierbinte pentru țară fac ei sacri­

ITY
ficiul de a încasa veniturile și dividendele gheșeftarilor patriotice pe
cari ie organizează.
Intr’un număr trecut al Faclei am făcut o mică socoteală frate­
S
lui Vintilă și am arătat cu cifre valoarea patriotismului acestuia în
ER
chestiunea tramvaiului. Se știe că o acțiune a tramvaiului în valoare
de 500 de lei este cotată astăzi 1500 lei la bursă. Și am spus:
Anul trecut, fratele Vintilă a închis în casa de fier — în una din
NIV

numeroasele-i case de fier — o sută de acțiuni ale societăței de tram-

vae, pe cari a dat 50.000 lei.
Astăzi, acele acțiuni valorează 150.000 lei. Prin urmare, deși fra­
tele Vintilă a închis bine casa de fier și nimeni n’a mai umblat la ea,
LU

are totuși astăzi cu 100.000 lei mai mult de cît avea anul trecur.
Cineva apus diferența, nu i așa? Dar cine? — Cetățenii capitalei:
eu, d-ta, vecinul nostru, noi toți cari vom plăti cîte 10, 1, 20 de bani
RA

interpușilor lui Vintilă în vagoanele noului tramvai.

Așa dar, fără ca vreunul din noi să fi văzut măcar un singur
vagon de tramvaiu i-am și plătit lui Vintilă 100 000 lei!
NT

Un ziar guvernamental reia socoteala noastră și arată că tot prin

sistemul acesta și-au sporit averile patrioții liberali și cu ajutorul ce­
lorlalte afaceri național liberale. Așa, acțiunile Băncei Naționale s’au
CE

urcat dela 500 lei, la 5700, iar acelea ale Casei Rurale la 2000 lei.
Prin urmare, un patriot liberal — căci numai liberalii sînt depozi­
tarii acestui soiu de patriotism — care a cumpărat 100 de acțiuni ale
Băncei Naționale, 100 ale Casei Rurale și 100 ale tramvaiului, a în­
I/

chis în casa de fier o sumă de 150.000 lei.

AS

Astăzi însă, după câțiva ani — pentru tranvae după un singur an—
patriotul nostru are în casa lui de fier 920.000 lei, căci atât valorează
acțiunile în chestie.
UI

Așa dar, oineva a adăogat la cei 15 ).000 lei închiși în casa de

fier, încă 770 000 lei.
Cineva... Dar cine să fie acest cineva?
BC

Pentru tramvae, am văzut cine e: cetățenii capitalei cari n’au...

acțiuni, ca să poată merge cu trăsura.
Pentru Cassa Rurală, nenorociții săteni, pe spinarea cărora se
exercită patriotismul de dividende al liberalilor.
Iar diferența la Băncile Naționale a adăogat-o publicul consumator
din punga căruia negustorii scot dările pentru agiotagiile și specula­
țiile financiare ale fratelui Vintilă.
Cam scump ne ține lupta patriotică a liberalilor pentru eman­
ciparea noastră economică din ghiara străinului!
I. Armaști
La moartea unei studente
Am primit zilele astea o scrisoare care ar li trebuit să mă în­
durereze și să mă ingroziască.
Mi se vestea moartea unei studente, colegă de Universitate, o
moarte înspăimântătoare într’un sat depărtat de munte.
In amurgul unei zile de August, cînd tălăngile turmelor ce cobo­

Y
rau la vale sunau domol, ea a eșit în pridvorul casei părintești, și-a

AR
turnat petrol peste haine și și-a dat foc. In chinuri sfîșietoare, cu car­
nea arsă și cu membrele contractate, ca un cărăbuș pîrlit la flacăra
unei luminări, a murit în fața părinților ei înebuniți de groază, de

R
deznădejde și de nedumerire.
Și e ciudat că citind rmdurile violete cari cuprindeau destăinu­

LIB
irea sfîrșitului sălbatec și crud al tinerei colege și prietene, n’am
simțit nici durere, nici desperare, nici lovitura care te picnește drept
în inimă cîpd primești o veste neașteptată.

ITY
Am rămas doar surprins că vestea asta îmi sosia de abia acum.
De trei ani în fiecare zi mă așteptam ca vre-un cunoscut să ’mi spue
așa deodată, între două banalități, pe stradă sau pe sălile Universită-
ței, că prietena mea studentă s’a sinucis. S
Nu fiindcă aș fi știut o chinuită de vre-o suferință fizică. Era
ER
dimpotrivă lînără, vioaie, spirituală; avea ochii negri adînci, buze ro­
șii ca mușcatele, dinți strălucitori ca fildeșul; răspîndea în juru-i
zdurdălnicia, frumusețea și încrederea tinereții.
NIV

Dar în corpul zvelt, puternic și sănătos nu mai sălășluia un su­

flet și ochii negri superbi nu mai reflectau zbuciumările vieței inte­
rioare.
Căci asta e impresia pe care ți-o fac toate studentele noastre:
LU

trupuri din cari sufletul a fost zmuls, inimi din cari simțirea a fost
dezrădăcinată.
Cei bolnavi de inimă mor urcînd culmile prea înalte; studen­
RA

tele noastre nu se asfixiază în Universitate, dar se pomenesc după un

an sau doi petrecuți în sălile de cursuri cu o simțire ciudată : parc’ar
fi castrate sufletește. i
NT

încetul cu încetul li se spulberă din suflet visurde tinereței șe

imboldurile firei nu le mai înțeleg. Din inimă zmulg cu grije tot ce a
pasiune, tot ce e omenesc acolo și viața de muncă și de suferință
CE

familiei lor, le înspăimîntă.

Și astfel studenta romînă în loc să-și primească și să-și întine­
rească’ sufletul prin cultură, aruncă din sine inima de altă dată pen­
tru a nu mai pune nimic în loc. Ea simte că viața-i interioară a ră­
I/

mas pustie, dar nu se gîndește s’o împodobească din nou cu florile

artei, cu frumusețile culturei.
AS

Ea nu-și dă seama că plecată din cercul strîmt al familiei, tre-

bue să-și creeze o familie după înțelegerea ei, familia cea mare a în­
dureraților, a asupriților, a dezmoșteniților pe cari să-i mîngîie, să-i
UI

ajute cu cuvîntul ei înduioșetor, să le dea nădejde cu dragostea ei

înviorătoare.
BC

Ea vede că viața colcăe în juru’i, că pretutindeni e luptă, e e-

nergie răspîndită și veșnic neastîmpăr și totuși studenta romînă. ca și
nebunul care ferea florile de soare, se închide în sine ca într’o pușcă­
rie și nu-și dă seamă că sufletu’i dornic de viață tînjește, se ofilește
și moare.’
Mă întreba odată una dintre fljjdentele noastre dacă domnișoara
doctor Ecaterina Arbore nu-i muM* o legendă scornită de socialiști
pentru a impresiona pe entuziaști. |l eând i-am confirmat că domnișoara
Arbore’există, că străbate de dimiTleață până seara mahalalele desfun­
date pentru a vindeca bolnavii, a ajuta, a sfătui și a încuraja, că face
676 r AOL A

anchete, publică studii și ține conferințe și discursuri, colega mea mă

măsură de sus până jos parcă bănuind că-mi bat joc de ea.
Căci pentru studentele noastre o f emeie chiar când a învățat carte,
chiar când e inteligentă și cultă, nu trebuie să se preocupe decât
tot numai de rochii, de mode, de amanții actrițelor, de scandalurile
picante și să nu poarte decât grija gentuliței cu oglinjoara și pămătuful
de pudră.
Pe ele cultura nu le scapă de prejudecăți și nu le îndeamnă să
cerceteze, să judece să se convingă de o ideie și să lupte pentru un ideal.

Y
Nu astfel înțeleg viața studentele din alte țări, fiindcă ele s’au

AR
convins că dacă cărțile te pot învăța orice, liniștea sufletească nu ți-o
poate da decât îndeplinirea datoriei de a trăi pentru cât mai mulți.
Astfel studentele ruse luptă cot la cot cu colegii lor pentiu în­

R
făptuirea unei Rusii noi, care să nu mai fie o rușine pentru Europa
secolului al XX-lea.

LIB
Studentele engleze au înființat încă din 1892 în orașele univer­
sitare „Casele de reuniune femenină(( în cari se adună la orele cinci
seara femei din cele mai de jos straturi sociale, prostituate, servitoare^
lucrătoare fără post. In aceste reuniuni vin studentele și fără a-și da

ITY
importanța unor protectoare, cultivă și înalță moralicește pe cele mai
nenorocite femei, scăpându-le din ghiarele vițiului și crimei.
La câte un pahar de ceai, studentele se amestecă printre pros­
S
tituate, printre pungășoaice, printre acele produsa nedemn#* ale soci
ER
etăței de azi, discută cu înțelegere, fac muzică sau lectură și după ce
au legat prietenie cu ele, după ce li s’au strecurat în suflete, le arată
drumul periculos pe care au apucat, le îndeamnă la muncă cinstită și
NIV

se interesează de plasarea lor la stăpân, în atelier sau în fabrică. In

acest mod, în fiecare an, mii de femei nenorocite, candidate pentru
bordeie, spitale și pușcării, devin elemente folositoare societăței.
Și în toate țările studentele au înțeles să îndeplinească o operă
LU

socială și cultura lor s-o puie în slujba întregului popor.

Căci ele s’au convins de mult că nimic nu înfrumusețează viața
unui intelectual ca satisfacția sufletească de a fi prilej de bucurie
RA

pentru alții, că nimic nu te înalță în propriii tăi ochi ca convingerea

că arunci și tu în sufletele cele mai înjosite sămânța idealului.
La noi însă studentele n’au înțeles încă acest adevăr și netrăind
NT

pentru nimeni, viața li se pare o povară zadarnică de care caută —■

dacă mai au puterea—să se scape.Iată dece aflîndde sinuciderea cole­
gei mele n’am fost prea impresionat. M’am gîndit doar la ea și mi-am
CE

închipuit-o în clipele în cari luase hotărîrea cea groaznică.

Ședea în bătătura casei părintești într’o după amiază de vară
și privia în juru-’i. De la armanul boeresc se auzia vueiul batozei ca
un imn înălțat muncii, prin finețe și livezi strîngătoarele furcoiau fi­
I/

nul, cărăușii își îndemnau boii ce se opinteau în juguri aducînd spre

AS

casă bogățiile pămîntului, pretutindeni era muncă, era zbucium, era

bucuria de a trăi.
Numai ea sta acolea în bătătura casei, stingheră și nedumerită,
UI

în satul în care mîngîiere și sprijin nimănui n’a fost Și și-a depănat

atunci în minte viața ei întreagă și pe cărările trecutului s’a întors.
Copilă de învățător sătesc, învățînd liceul într’un pension de la oraș,
BC

întreținută de o mătușe cu stare. A învățat cu sîrguință pentru a sim­

ți bucuria de a umili cu știința ei pe colegele mai bogate cari îi vor­
beau cil cruzime de seratele luxoase din casele lor, de verii cu cari
jucau tenis și făceau călărie și cari îi arătau cu obrăznicie bijuteriile
ce le dăruiau părinții de ziua nașterei.
Și cu aceleași dureri și bucurii, cu aceleași cîrteli ale mătușei
care blestema ceasul cînd se hotărîse s-o întrețină în șsoală, cu ace­
leași scrisori duioase de la mama ei, a isprăvit liceul, a venit în Bu­
curești și cu iluzii și cu sfială a intrat întîia oară în sala facultăjei de ,
litere. Și aci timp de patru ani, la anumite ore din zi, apărea în sala
 FACLA 677

cu miros de pomadă, de parfum și de picioare înădușite și discuta cu

colegele despre pălării, despre croitorese, despre teoria cunoștinței
sau asculta pe studenți cari se plîngeau destul de tare de boalele lor
lumeșt sau își dau adrese de prostituate.
Iși aduce aminte de glasul strident tăios ca un briceag al d-lui
Pompiliu Eliade care o sîcîia pînă îi dau lacrămile, de cursurile de
istorie ale d-lui Onciul pe care ascultîndu-’i se întreba totdeauna cum
poate fi cineva așa de savant și așa de prost, de prelegerile leșioase

Y
ale d lui Bianu, de figura tinerească a d-lui Densușianu.
Ii apar înainte cărțile citite, caetele pline de notițe, studiile mi­

AR
găloase.
A citit în original pe Lucrețiu, pe Ovidiu, pe Plaut și i-a comen­
tat pagină cu pagină ; a studiat cu răbdare „Critica rațiunii pureu și

R
cunoaște pe degete toate teoriile filosofice.

LIB
Și se întreabă acum ce a făcut cu toată grămada asta de cunoș­
tințe, cui i-a împărtășit ea din ideile dobîndite, cui i-a fost de folos
eu știința ei.
Și vede bine că a trăit ca o omidă» fără a fi cuiva sprijin, fără

ITY
a înălța un suflet, fără a da cuiva o credință sau un ideal.
Și spăimîntată de zădărnicia unei vieți prăpădite și de inutili­
tatea unui viitor în care nuîntrezăria nici o schimbare,’și-a înmuiat
S
hainele în petrol, și a dat foc și a murit în amurgul clocotind de cîn-
tecile fetelor, de cluotelele flăcăilor, de sunetul tălăngelor, de zvonul
ER
vieței trăite....
Anatema
NIV
LU

Trădători I Lași !
RA

De tinerimea noastră universitară sînt ani de cînd nu se

NT

mai aude nimic.

Pînă la 1900, am cunoscut o studențime vijelioasă, ve­
CE

selă, scandalagie; studențimea cu energie de risipit. JEra

tinerimea pe care partidele noastre de guvernămînt o înju­
gau pe irînd, cu simbrie, la carul lor. Era studențimea care
I/

primea ordine dela guverne ori dela șefii opoziției, tinerimea

de vînzare și vîndută. Studențimea „comitetelor naționale”,,
AS

mîncătoare de unguri, cuceritoare a Transilvaniei după fie­

care chef- Studențimea gălăgioasă și vandală. Studențimea,,
UI

înaintea căreia provincialii al căror oraș avusese nenorocul

să cadă prada unui congres, trăgeau clopotele, ferecau obloa­
BC

nele prăvăliilor, se ascundeau în beciuri ori luau drumul

munților, ca înaintea hordelor barbare.
Acestei generații studențești i-a urmat, după 1900, tine­
rimea „centrelor”. Studențimea „independentă”, care, inter­
zise fiindu-i „asociațiile” și „congresele”, se înpărțea în
tabere, grupîndu-se în jurul profesorilor mai tari de pumn,
mai de temut, mai influenți. Era tinerimea oropsită de poli­
tician!, care peria pe d. lorga, pe răposatul Tocilescu, pe
678 FACLA

toți profesorii dușmănitori și dușmăniți, cari, în schimbul

aldulațiunei, împărțeau burse, diplome fără examen și catedre.
Era studențimea care, sătulă de naționalismul întregitor de
neam, trecuse la streinofobia dinăuntru. Era tinerimea care,
încălzită de d. Jorga — omul de ordine de azi, dușmanul
„dezmățării” — năvălea în Marte 1906, în Piața Teatrului,
înfunda jobenele cioclovinelor franțuzite, răsturna tramvae,

Y
desfunda caldarîmuri, lovea și era lovită pînă la sînge. Erau

AR
bobocii de rață, scoși de cloșca naționalistă, cari, la majorat,
treceau de sub cutele steagului naționalisto-antișemit, în
partidele oligarhiei guvernante, în pandișpanul bugetelor.

R
De această studențime universitățile noastre sînt astăzi

LIB
sterpe.
Azi tinerimea universitară, care încearcă să ne aducă
aminte că mai trăește organizînd congresul dela Craiova, e

ITY
stinsă. E tinerimea dezvlăguită, molcomă, „cu minte”, inca­
pabilă de orice pasiune- E studențimea care nu mai știe să
S
petreacă, să iubească, să urască, să fie „dezmățată”. Tine­
ER
rime istovită și lașă.
Da, cuvîntul nu e prea tare. Caracteristica generației
noastre tinere e lașitatea.
NIV

Dacă e adevărat, și nu poate să nu fie, că în tinerimea u-

nui popor stă oglindit sufletul lui, cu toate calitățile și păca­
tele lui, cu durerile, cu speranțele, cu nevoile și aspirațiile
LU

lui, apoi tinerimea noastră universitară e a vremii în care

trăim: vremea decăderii, a lipsei de avînt, de credință, și de
RA

ideal, vremea lașității.

Cuvîntul revine ca singurul adevărat. Platitudinea, lipsa
de curaj, deznădejdea în fața nevoilor vieții: iată pecetea ti­
NT

nerei noastre generații.

Ca nicăeri, talazurile masei populare aruncă, eu miile,
CE

intelectuali în vîrful piramidei noastre sociale, împană școli,

universități; îi înfige în buget. Ca nicăeri, poporul duce pe
umerii lui, cu truda lui, puzderia de paraziți ieșiți din rându­
I/

rile lui. Cu ce răsplătește liota bugetivoră, săltată din popor,

AS

pitită dincolo de baricadele oligarhiei, truda poporului? Ce

idei generoase frămîntă tinerimea noastră universitară, în
UI

deosebi? Cîți studenți înnumără partidul social-democrat? Pe

cîți îi sbuciumă ideile umanitare?
BC

Tinerimea aceasta secătuită, parvenită și lașă se va în­

truni Duminică în congres, la Craiova.
Peste ea, tîrîtură a oligarhiei, cînd va ospăta, și va tri-
mete telegrame miniștrilor și regelui, se va ridica blestemul
milioanelor de oropsiți:
— Trădători! Lași!
T. D.
 r â e &, a 679

Nobilii „Flăcării”
Pentru trebuințele de reclamă care ține loc de merit și de ta­
lent, d. G. Banu obicinuiește săși costumeze pe unii din colaboratori
în haina comodă a anonimatului. In special la Flacăra, revistă lite­
rară, unde deghizarea e de țin tă și iormează codul intelectual al nu­

Y
mitei foi, anonimatul ia și o formă aristocrată. Cu un spirit sensați-

AR
onal de roman-foileton și de parvenitism rîvnitor la ilustre ascendențe,
directorul suplimentului săptămînal al ziarului Viitorul își prezintă
colaboratorii în felul acesta: „Cu acest număr începe să colaboreze

R
Mefisto. Pseudonimul ascunde pe unul din membrii înaltei societăți...“
Titlul la glorie al lui „Mefisto44 fusese aristocrația, după cum ti­

LIB
tlul la calitatea de cetățean respectabil va fi suma averii adunate, ra-
re-ori prin muncă și mai totdeauna cu japca și cu mîna stîngă.
De curînd Flacăra numără în redacția ei un alt colaborator:

ITY
.Titanic*. Noblețea acestui scriitor nu-i mai prejos de-a lui Mefisto,
și chiar mi se pare că o întrece. D. Banu își alege de altfel numele
colaboratorilor pe cari vrea să-i deghizeze, cu indemînarea și gustul
fabricantului de săpunuri sau de cozondroace : Carmen Sylva, Flora,
S
Cleo, Kinemacolor.
ER
lata pergamentul care întărește pe „Titanic44- Să se observe că
d. Banu uzează cu acest prilej de acel duh inteligent și ales cu care
l’a înzestrat natura încă din pruncie. Și mai spune în rîndurile mai
NIV

jos citate că pîn’aici, noul colaborator al Flăcării n’a mai scris în

romînește, și că d. Banu ar avea ceeace se cbiamă „adversari*—:
„Cu tot sîngele rău ce-1 vom face adversarilor noștri, anunțăm
că în numărul viitor va debuta în revista noastră un mare scriitor,
LU

care se ascunde sub pseudonimul Titanic și care aparține celei mai

nobile elite din țara noastră44.
„Bucata de debut a lui Titanic este intitulată Spre Ceragan, Acest
RA

debut la Flacăra este de altfel și debutul în limba romînească de oa-

- rece pînă acum Titanic a scris numai în limbi streine44.
„Ne putem felicita cu atît mai mult de acest mare succes, cu
NT

cît noul și distinsul nostru colaborator a ales singur Flacăra pentru

debutul său în limba romînească*.
(Flacăra No. 39).
CE

Am primit însă la redacție scrisoarea următoare :

Stimate Domn,
I/

„Titanic*, pseudonim sub care se ascunde un scriitor din cea mai

AS

nobilă elită, după cum zice Flacăra, nu este altcineva decît modestul im
stitator din Sinaia George Dumitrescu Mugur : cunoscut mai nwlț subt
numele G. M gur și mai ales în revistele de peste munți. După cît știu
UI

numitul face parte dintr’o modestă și obscură familie din Gucurești.

Iată deci încă o escrocherie a revistei cu pricina.
Ca stimă :
BC

D-lui Banu îi place să confunde literatura cu circul, atît din o-

bicinuințe politice cît și din faptul că unii scriitori aduc aminte gîș-
tele și asinii dresați. In toiul luptelor ce se dau Ja „Sidoli44 apare,
într’adevăr, cîte un „Om mascat*4, care dorind să păstreze din pricina
înaltelor lui relații sociale, anonimatul, nu consimte să-și exprime
pe afiș decît clasa căreia aparține.
Arena literară a d-lui Banu exală un pătrunzător miros de graj­
duri imperiale.
Dr. M.
B80 FACLA

Din Presă
Preș pentru cine o cunoaște, presa de partid și de ala-
ceri, cu infirmii ei morali, cu țațele ei bătrîne, sterpe și mus­

Y
tăcioase, cu staroștii, cu pezeveachii, cu dobitoacele-i gulerate,

AR
veștejitură și gunoi, noroaie și bale, mîncărime și neputință, e
ceva ca un templu prelungit cu un bordel, în care Facla și a
pus de gînd să ardă cîndva o noapte. Intr’un număr ce va ii

R
închinat acestei a patra puteri în Stat, se va face iaventariul

LIB
nulităților căscate cari în bună parte alcătuiesc numita putere.
Cu tămîia cuvenită va fi afumată cinstea arendașilor de presă,
oameni cari adeseori nu cunosc uzagiul propria al condeiului,

ITY
ratați ai tuturor profesiilor și chiar ai politicii, slugi sugărețe,
^cretini și gheșeftari.
Nimic mai jalnic în acelaș timp ca lumea de robi a celor
S
■așa zișii mici; salaorii fără scînteie posibilă, ai celor douăzeci-
ER

treizeci de coloane cotidiane, asupriții unei munci care ar ține

prin definiție de creerși care se face mai mult cu spinarea. Talente
NIV

adevărate, rătăcite prin redacții, unde cel mai slab interes merge
fără greș la personalitate, inteligențe tari, năzuințe frumos por­
nite, se pierd neîncetat, în vecinătatea molipsitoare a cîteunui
LU

oatîr en chef sau director, incapabil adeseori să aprecieze un

talent sau mai bine zis jignit de ființa lui. Prostia ce domnește
mtr’o bună parte din presa romîuească, azi cînd prea puțini
RA

mai sîut să-și amintească de adevărata chemare a gazetarului,

cînd dascălii independenții de gîndire au pierit cite unul și
NT

e nd cei rămași par grosului ziaristic sau nebuni sau sub­

venționați, e o prostie neînchipuită. Și această prostie comandă
un cortegiu întreg de apucături și vicii cari înjosesc meșteșugul
CE

de ziarist, privit ca o îndeletnicire de multe ori inferioară.

Spionaj, delaț une, trădare, presa convine confraților ambigui,
vin și sifon. In acest șpriț intelectual se simt bine jurnaliștii
I/

1n solda poliției, cari slujesc pe cîțiva gologani, și Anei și

AS

Caiafei. Cutare șoarece de redacție, dela ziarul cutare fură ma­

nuscrisele anonime ale oamenilor politici cari colaborează din
UI

afară, și le duce la Siguranță...

In definitiv, cîte ziare se pot lăuda că fac educația poli­
BC

tică sau sufletească pe caic cititorii o așteaptă dela presă, pen-

truca ziaristul să merite salutul respectuos al publicului, ca
eare el știe să-și întîmpine prietenii și apărătorii ?
Ceva caracteristic iarăș în presa noastră este lipsa de ra­
porturi intelectuale între direcție de pildă și redacție; lipsa de-a
atmosferă, particulară fiecărui ziar, bun criteriu sufletesc de prie­
tenie și de solidaritate pentru ori ce încercare, spiritul acela
de familie care poate face din cinci inși grupați subt o flama*
î ă, o forță de douăzeci. Sînt sigur că daaă astăzi s’ar începe •
 FACLA €81

discuție de principii între ziare, nici partidul conservator nici

cel liberal nu vor găsi în presa lor doctorii cari să le apere, și
aceste partide istorice cari ne stăpînesc ar trebui să alerge la
bunăvoința filosofilor lor, retrași de presa mare, cotidiană.
Singuri socialiștii și democrații pot scoate imediat un rînd de
intelectuali capabili să dovedească un adversar și să ciștige o

Y
victorie universitară într’o polemică dată. Cine să lupte într’a-

AR
devăr, pentru conservatori, cari își descurajează partizanii, ca
în cazul nefericitului Antemireanu; și cine pentru liberali, cînd

R
e cunoscută părerea șefilor acestui partid în ce privește presa
și utilitatea ei ?

LIB
Gazetarii noștri sînt doar profesioniști. Ei se duc la punga
mai mare și la reușita mai imediată. Muncești 10 ani într’o
redacție ca directorul tău, cot la cot. S’ar crede că o simpatie

ITY
v’a legat și îndatoriri îndelungate. Dimpotrivă, într’o bună zi
sau redactorul pleacă psntrucă intr’altă parte i se plătește mai
mult, sau directorul îl congediază pentru că un candidat ne­
S
prevăzut îi propune servicii cu preț scăzut. Și despărțirea se
ER
face cu aceiaș nepăsare cu care două vagoane ce-au străbătut
pe aceiaș linie Europa întreagă, se desprind de-odată în gara Bucu­
NIV

rești, pentru două destinații deosebite. Nici-o părere de rău, nici-o

îmbrățișare, nici-o nevoie de a strînge legăturile mai mult, de
le face eterne, între tovarășii de pînă eri. E-adevărat că viața
LU

e un lucru trist și tragic; dar omul dispune de resorturi mari

ca să facă din ea un apostolat sau o bucurie— și de cele mai
multe ori o bună prietenie ajunge.
RA

Lucrurile se prezintă-oh 1- cu totul într’altfel. O redacție

e-o viermărie de sentimente mici meschine, de intrigi, de ca­
NT

lomnii, de concurențe necinstite, Gazetarul care ne va da într’o

carte sau piesă stilizată, jumătate satirică și jumătate sentimen­
tală, amintirile lui, va face operă literară și educativă. E ciu­
CE

dat că el care cunoaște și se pasionează pentru toate revendicările

și varsă cîte-o lacrimă neagră sau violetă pentru nefericirea cuiva,
I/

el care însemnează, vorba vine, atât de mult în țara constitu­

țională, el n’are mijloc să se gîndească la dreptatea și la nefe­
AS

ricirile lui proprii. Gazetarul trebue să fie mut în ce-1 privește.

Doleanțele lui profesionale nu pot avea trecere la ziare, și na
UI

găsesc niciun apărător. Dacă n’ar fi atît de poltron și de laș,

ziaristul romîn, care ar găsi in asociații și sindicate, indepen­
BC

dente de domnii Procopii, o armă de apărare antipatronali,soarta

lui te ar înduioșa și ți-ar scoate accente aproape sentimentale.
In timpul din urmă personalul de redacție al ziarului celui
mai înapoiat din țară, Universul, foaia cea mai incoloră, se pu­
sese în grevă. D. Dumitrescu — Câmpina, care sub raportul in-
tehgenții și al moralei se știe cât strălucește, își numise cola­
boratorii .Boi*. Unii redactori se simțiră măguliți; alții s’au
revoltat și au cerut, o dată cu .rectractarea* insultei, sporirea
salariilor și dreptul la congediu, care la ziarele înaintate e de
mult acordai din chiar inițiativa direcției.
 682 FACLA

Greviștii au amenințat, s’au frământat, au pus la cale o cam­

panie și...au tăcut. Căci boii negreviști, aceia cari s’au simțit
incapabili să-și cîștige viața înti’altfel decît în proza Universului*
au zădărnicit acțiunea colegilor lor și au rămas (docili) la paie,
unde s’au întors să rumege înainte și greviștii.
Sînt în presa noastră tot soiul de varietăți de oameni, cit

Y
se poate de interesante, care trebuiesc fixate, căci se vor pierde—
cu clei sau cuie... o varietate de tipuri sufletești curioase»

AR
de decadență, la carii moralitatea capătă, prin exagerarea ei, un
caracter qvasi- artistic, un cachet, ca la ciasloavele vechi, soioase,

R
lustruite, cu un miros printre paginile murdare, de lubri­

LIB
citate și pește.
Block-Notes

SITY
ER
NIV

Repaosul Duminical
LU
RA

Dumnezeu făcu în șease zile universul. Intîiazi : lumina. A

doua zi: cerul. A treia zi: apele și plantele. A patra zi: soarele,
NT

stelele și luna. A cincia: păsările și peștii. A șeasea el făcu do­

bitoacele și pe om.
Nu știu de pildă în ce zi anume fu făcut pămîntul și de ce
CE

făcîndu-se lumina Luni, a mai fost apoi nevoe de soare, ză­

mislit într’o Joi. Nu se știe nici timpul nici noaptea cînd s’au
ivit și se pare că ziua șasea, Sîmbăta și cea din urmă, i-a fost
I/

lui Dumnezeu de ironie, de vreme ce l-a lăsat pe om la coadă

AS

și l’a scuipat în țărînă în acelaș timp cu dobitoacele. Și multe

ar fi să nu se știe. Ceeace-i sigur este că Marele Mitropolit al
UI

Creației s’a odihnit în ziua șeaptea. Mulțumit au ba, e sigur

că s’a întins pe o saltea de nori albi și s’a lăsat dulce legănat
BC

în rețeaua vîntului.
Fecunditatea Tatălui nostru celui din ceruri a fost colosală,
cînd tegîndești că pentru ca să facă un spic de grîu plugarul pune
azi cîteva luni de zile pe cînd cultura forțată,dela începutul lumii, a
dat de odată toată verdeața de pe glob, dela spanac pînă la mo-
lifți. Ca să faci azi un pește e nevoe de niște condiții pe cît de
speciale pe atît de îndelungate: mustăți, familie bună, babe, uneori
poeți și prințese răscoapte; în cartea lui Moisi toți peștii s’au
risipit în pătura apelor într’o secundă. Pui azi 12 și 16 ani de
studii ca să obții un dobitoc, zeci de profesori, sute de regula-
mente ; ia început mii de dobitoace s’au trezit sugînd la țîțele
pămintului, cît ai aprinde un chibrit. Atunci lucra o forță de
proporții americane: azi industria protoplasmei a degenerat și
u ajuas meschină. Intr'un singur domeniu rapiditatea și volu­
mul lucrurilor create mai pot fi comparabile cu isprăvile ge­
nezei: al afacerilor ; și cu atît mai mult cu cît afacerile au ca­
racterul jafului si în această privință, — bine au zis profeții

Y
protestanți și catolici de-acum vre-o zece ani, — trăim într'o

AR
epocă de reînviere a misticismului. Dumnezeii timpului sîut
samsarii, speculatorii, simpaticii pungași, inteligenții escroci,
într'o zi se pot cîștiga cu o singură mîqă ciuntă milioane. Și

R
apoi rubla, polul, flancul nu sunt oameni, stele, plante, pește,

LIB
cer și lumină ?

ITY
Nu știu cine scria cindva, în nu mai țin minte ce țară
că lucrurile se produc după un ritm stf i -dtor acelaș. După
cum nămolul cade la tundul undelor tot așa simbolismul nu­
S
mărului trei se produce neîncetat și tot așa săptămîna nu poate
ER
avea peste șapte zile, cu muncitoare și de odihnă... Fiindcă
s a odihnit Dumnezeu în ziua șaptea, și omul pune Duminica» pe
el, hainele din dulap, ia baston și nevastă, petrece și m^rge la
NIV

cinematograf.
Cind s'a introdus și la fioi repauzul duminical și s’a făcut
LU

o lege pentru respectarea zilei a șaptea, legiuitorul a fost silit

să se supue ritmului pomenit, ca un Adam docil. Și popii, și
muncitorii și guvernul au făcut și au primit legea cu bucurie;
RA

— popii crezînd că tava liturghiei va ieși din biserică Duminica

mai îngreuiată de gologani; muncitorii pentru că se vor odihni;
guvernul pentrucă tihna lui va fi prelungită.
NT

Urmările repaosului duminical pe mine unul mă scîr-

bese... in deobște Duminica n’ai ce mînca, n’ai ce fuma, n’ai
CE

ce cumpăra. Ca un democrat ce sint, gust firește din plăcerile

cu care se întinde pe pat, în dosul oblonului tras, vînzătorul
meu de țigări; dar mi ar plăcea să beau șt tutun. Librarul
I/

nu-mi dă hîrtie ; cismarul nu-mi aduce ghetele ; droghistul nu-mi

AS

vinde prafuri de dinți. Dacă aș voi să iau o baie nu se poate.

Iți vine gustul să-ți cumperi niște ciorapi, și trebue să amîni.
Legiuitorul se plimbă toată săptămîna; eu toată săptămîna
UI

muncesc și nu-mi rămîne timp decît Duminica pentru piața în­

chisă, ca un cimitir. Poșta și bărbierii închid după amiază. Sin­
BC

guri dricarii țin în permanență ușa dată de perete.

E-o libertate și într’acelaș timp o robie. Mă rog, funcțioarii
comerciali trebue să se odihnească și dinșii, spune un sociolog
dela magazinul la Trei Stele verzi. Și-i adevărat. Insă de ce să
se odihnească și patronii și cum se poate ca viața orașelor să
doarmă pentru că este o zi în calendar, Duminica săptămînală ?
Poate fi ceva mai urît decît încetarea freamătului de xnanoă
684 FACLA

și orbirea cartierelor laborioase ? O prăvălie deschisă e ca o zi

de vară; vitrinele, culorile, mărunțișul, marfa, desordinea
muncii alcătuesc un peisaj urban, ce șade cetățenilor bine. Du­
minica, viața aceasta se schimbă într’o tristețe adîncă ; ia în­
fățișarea zvăpăiată a uritului disperat de lene: trăiește cafeneaua,
învie ulițile destinate trândăviei,e un vârtej de sentimente plictisite.
Duminica e o zi pentru sinucigași și gâgăuți. Repaosul periodic

Y
mi se pare ca o aberație. Dar în sfârșit, lum^a trebuie să se o-

AR
dihnească, să se îmbete odată pe săptămână bine și să și sle­
iască puterile cum se cade. Ziua a șaptea e singura zi în care

R
omul se tocește mai mult .Atunci când poate că organele Iui lunc*
ționează în to • mai ca Joia, în care s au zămislit soarele și

LIB
luna, și întocmai ca Sâmbăta, omul se oprește și se orientează
altfel. Lunea toți funcționarii comerciali sânt bolnavi de moa­
lele capului sau în ascunzăturile pântecului; Sâmbătă, după o

ITY
săptămână de trudă, abia își revin în simțire că Duminica re­
începe...
♦♦*
S
ER

Dar legea nu-i respectată nicăieri la noi în negoțurile de

hrană mai cu seamă, unde poate ti cu multă ușurință eludată..
NIV

Băcăniile pe nesimțite s’au transformat în cârciumi. Duminica

un oblon special se deschide în locul celui închis și prăvălia
rămâne deschisă. Și neajunsul cel mare care trebuia suprimat,
LU

exploatarea salariaților de către patronii băcani, rămâne în

picioare. Personalul din băcănie, trece în cârciumă și Duminicile
pier. Sint citeva mii de băcănii și cârciumi în București; per­
RA

sonalul lor Duminica nu se odihnește. Singur „gagiul* se bu­

cură de ghetele lui americane, de mănușile ci mălaiul, de vesta
NT

cu nasturi de sticlă. Și in personalul acestor cârciumari rapaci^

pecari îi obligi să și congedieze muncitorii iar poliția în schim­
bul unui bacșiș îi ocrotește, se găsesc copii de 8, 9, 10, 11
CE

și 12 ani, vârstă compatibilă cu odihna cea mai îndelungată

și exploatată cu învoiala autorităților de către patroni.
E dulcea noastră clasică ipocrizie ; forma idioată. Ar fi prea
I/

onest ca prăvăliile să rămână deschise negoțului Duminica și

AS

prea simplu de reglementat ca fără excepție, personalul salariat

să nu muncească. Zăvorind prin țață și deschizând în dos.
UI

ostenindu-și un personal care nu cunoaște din repaosul dumi­

nical, ani de zile în șir, nici cel puțin apa și săpunul, necum plă­
cerile unei zile de lene ; vânzând cui ii place și refuzând pe
BC

alții, comerțul alimentației salvează aparențele, de cari într’o

societate meschină ca a noastră se simte nevoie, iar legea ca toate
legile din Valahia iămâne fără de ființă.
B.N.

ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* — București

Prețul 15 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Războiul •••
 Marele Căpitan...
Și vei muri și tu, Sire.
într’o dimineață dulce de primăvară, cînd pămîntul va întineri încă s-
dată sub radele soarelui și cînd prin ferestrele larg deschise va pătrunde aerul

Y
încărcat de mirezme și de zgomotele vieței, tu vei muri încet, sire, nu pe

AR
dm pul de luptă, căci astăzi tiranii și regii nu mai mor în războae, ci înăbu-
șindu-te cu sudori de agonie, sub greutatea pologului masiv de purpură și aur.
O, vei muri, sire!

R
Asemenea cerșetorului de la răspîntie, asemenea muncitorului pîndit
de spitale, asemenea țăranului pe care Va ucis ormata ta, vei muri, impar*

LIB
tășind pentru întiia oară cu dînșii, durerea și destinul oamenilor!
Vei muri!
Și după fastul unei inmormîntări frumoase ca o zi de paradă, după
ce porțile cavoului regal se vor închide în bubuit de tunuri și în zuruit de

ITY
lanțuri, asupra ta, atunci, cînd în întunericul înghețat al criptei, vei rămîne
singur și cînd, ultimii tăi curtezani, viermii, se vor tîrî spre tine, o rege, aș
vrea să Țiu unul dintr’înșii și să pătrund ca remușcarea în semnul tău și
S
în țeasta ta.
Rozîndu-ți degetele cu miros coclit de aur te -aș întreba, sire, ce-ai fă-
ER

cut într’o jumătate de veac de domnie pentru poporul tău ?

Ai strîns averi!
NIV

Dar hohotul meu de rîs pornind ca o palmă în liniștea mormîntului,

ți-ar spune :
— La ce ți-au folosit!
Copii n’ai avut. Cînd leprosul iși sgîrîe rănile trupului cu unghiile,
LU

pînă la sînge și cînd sub cerul de plumb topit al Arabiei, cheamă moartea, el
poate știe că undeva, în lume, pribegește acela care îi va purta numele și
safletul prin veacurile viitoare.
RA

Ai fi putut, în schimb, să trăiești pentru alții. N’ai trăit decît pentru

tine. Rozîndu-ți buzele cari au mințit și au înșelat toate speranțele, te-a și
întreba: — Ce ai făcut pentru urmașii tăi ?
NT

Ai găsit o țară care se întindea din văile Carpaților pînă în valurile

Nistrului, și din trupul țârei ai rupt Basarabia și-ai vvndut’o. Peste culmile
Carpaților așteptau cil ochii pironiți spre tine, trei milioane de romani.
CE

Ce-ai făcut pentru dînșii ? Știi bine că numai la un singur semn al tău,
am fi sărit cu toții și-am fi îngrășat bucuros cu stngele nostru pămîntul
Transilvaniei. Suntem socialiști și revoluționari. Urîrn războiul. Dar pentru
dezrobirea lor, pentru întregirea hotarelor noastre firești, /entiu libertatea a-
I/

celora cari n’au nici patrie, nici libertate, am fi murit pînă la unul.
Și în loc să ne înalți inimile și să ni le arunci într'acolo, ni le-ai în*
AS

josit și ni le-ai pîngărit într’o viață politică de robi fără speranțe. Armata ta
ai trimes’o să împuște cetele de țărani flămînzi. Pumnul jandarmilor tăi Vai
UI

ridicat asupra satelor. Din viața muncitorului romîn ai făcut momîe de spaimă
și de groază pentru frații lui de pretutindeni. Politica ta, „spion prusac", ,hu-
lan care ne-ai adus în cutele mantiei tale numai necinstea și rușinea^, a în­
BC

cercat să sădească în sufletele noastre o ură absurdă și imbecilă împotriva po­

porului democrat și liber din dreapta Dunării.
Făcîndu-mi culcușul în țeasta ta, te-aș chinui, sire, zi și noapte, ani și
veacuri întregi, cu întrebări și cu remușcări postume. Aș fi viermele tău și
conștiința ta. Plimbîndu-mă ca într’un palat, rîzînd cu hohot în craniul gol,
aș aștepta acolo, liniștit și sigur, uraganul viitoarei revoluții sociale, care, dă-
rîmînd toate tronurile, sfărmînd toate lanțurile, descoperind toate templele și
mauzoleurile inutile, va arunca și țeasta ta, o rege, în nemărginirea timpurilor.
Și atunci, și nunțoi atunci. în sinul naturei, mai darnică și mai uită- ,
toare decît noi, vei fi poate uitat și tu. Gura ta care n’a rîs niciodată va putea
în sfirșit să. rîdă vecinie. Și, ca un simbol și ca o răscumpărare, ca un epitaf
al domniei tale sterpe, prin țeasta ta crăpată și prin orbitele tale sfărmate, va
crește grîul spornic peste care vor trece uneltele secerătorilor.
Nicoară al Luni al.
 ra■ i> a 687

Războiul
Cauzele războiului

Y
Că specia noastră e ur­

AR
sită să trăiască din crime și
măcetari pînă la sfîrșitul ei, a-
prupiat sau depărtat, că răz­

R
boiul va dura tot atît cît și

LIB
omenirea, nimic nu o dovedeș­
te, și o privire aruncată asu­
pra trecutului ne lasă să cre­
dem, din potrivă, că .războitil

ITY
nu este una din conditiunile e-
sențiale ale vietei sociale.
SCu toate că primele epoci
ade rasei omenești se pierd
ER
pentru noi într’o obscuritate
nepăitrunsă, putem fi siguri în­
NIV

să că oamenii n’au fost totdea­

una războinici. N’au -fost în de­
cursul epooelor acelea lungi
ale vieteii pastorale, de a că­
LU

Orgoliul
rora amintire ne vorbesc nu­
mai un număr restrîns de cu­
vinte comune tuturor timbilcr indo-europenie și cari mărturisesc mo­
RA

ravuri nevinovate. ȘS avem cuvinte temeinice să credem că vea­

curile acelea liniștite de păstori au fost mult mai numeroase decît
NT

epocile agricole, industriale și comerciale, cari, venite mai tîrziu prin-

tr’un progres necesar, au determinat între triburi și popoare o stare
de războia aproape permanentă.
CE

In veacurile acestea, ide cele mai adeseori numaiii puterea arme­

lor hotăra de soarta bunurilor: sclavi, femei, dobitoace, metall, țe­
sături și girîne. Războaele s’au făcut ia început între un sat și altul.
I/

Apoi învinșii', unindu-se cu învingătorii lor, au format o națiune și

războaele s’au făcut, de data asta, între popoare. Fiecare din po­
AS

poarele acestea, ca să păstreze bunurile dobîndite sau ca >să cuce­

rească altele noui, disputau popoarelor vecine întăriturile naturale
UI

deda înălțimea cănclra puteau să supravegheze dirumunile, stirîmto-

rile munților, cursurile fluviilor și «coastele mărilor. In isfîirși-t po­
poarele s’au unit în confeidelratii și au Hega-t alianțe între ele. Astfel
BC

grupuri de oameni, din ce în ce mai vaste, în loc să se bată pen­

tru bunurile pămîntului, de ischimbau după reguli stabilite. Comuni­
tatea sentimentelor și a intereselor se lărgise. Un moment Roma a
crezut că o întinsese asupra lamei întregi.
August își închipuia că deschisese era păcei universale» S’a în­
șelat pentrucă nu cunoștea adevărata figură și dimensiunife reale
ale pămîntului. El credea greșit că orbls roma nus se întindea peste
toată suprafața gtobului, că lumea locuită se sfîrșea la țărmurile
tropicale sau înghețate» la fluviile, la munții, la pustiurile de nisip
688 FACL

pe cari le atinseseră vulturii romani; el își închipuia că germanii

și perșii se agită pe aproape de hotarele izolate ale universului.
Se știe cum aceste iluzii, comune tuturor latinilor, au fost, din ge­
nerație în generație, distruse cu cruzime, și ce vaitari nesfîrșite de
barbari s’au revărsat și au înecat pacea romană.
Barbarii aceștia, stabiliți în imperiu, s’au războit între dînșii, pe
ruinele lui, cincisprezece veacuri și au întemeiat prin măceluri pa­
triile lor sîngeroase. Aceasta a fost viata popoarelor în evul me­
diu. Atunci starea necurmată de războiu era singura posibilă și sin­
gura cu putință de închipuit. Toate forțele societătei nu erau or­

Y
ganizate decît pentru luptă.

AR
Dacă deșteptarea cugetărei, în vremea renașterei, a permis cî-
torva spirite înalte să întrevadă relații mai bine orînduilte între
popoare, în acelaș timp spiritul inventiv și setea de noui cunoș­

R
tințe au procurat spiritului războinic alimente noui. Descoperirea ln-

LIB
dliilor occidentale, erploarările Africei, navigația oceanului Pacific,
au deschis lăcomiei europenilor terenuri imense. Oamenii albi se
întrecură să extermine mai curînd rasele roșii, galbene și negre și

ITY
patru vacuri în șir au jefuit în voe cele trei continente ale lumei.
Cît a ținut această succesiune ntîntreruptă de jafuri șii de violențe,
ei au învățat să cunoască întinderea și configurația pămîntului. Și
S
ou cît cunoștințele lor erau mai întinse, cu atîit Întindeau și opera
lor de distrugere. Pînă mai eri chiar, rasa albă nu se apropia de
ER

rasa galbenă decît ca s’o masacreze. Popoarele pe câini le dispre­

țuim pentru barbaria lor, nu ne cunosc încă decît prin crimele noa­
NIV

stre- Cu toate astea -căile acestea noui de navigație, explloarările a-

cestea, înjghebate dintr’un spirit de lăcomie feroce, drumurile aces­
tea deschise dealungul pămîntului și deacurmezișul mărilor, cuceri­
LU

torilor, aventurierilor, vînâtorilor de oameni și negustorilor de oa­

meni, colonizările acestea exterminatoare, pornirea aceasta brutală
care a aruncat și aruncă încă o jumătate din omenire ca să distru­
RA

gă cealaltă jumătate, toate acestea sînt condițiunile fatale ale unui

nou progres al civilizației și mijloacele teribile -cari, poate, vor
pregăti, pentru un viitor încă nesigur, liniștea și pacea universală
NT

De data asta pămîntul întreg pare minat spre o stare de fapt, ase
muitoare cu toate enormele iei deosebiri, cu aceea a imperiului ro­
CE

man pe vremea lull August. Pacea romană a fost opera cucerirei. E

probabil că pacea universală nu se va realiza prin aceleași mijloace.
Nici un impetniu nu poate năzui astăzi la heghemonia pămînturiilor și
oceanelor cari acoperă globul nostru în sfîrșit cunoscut și măsurat.
I/

Dar, cu toate că sînt mai puțin vădite decît acefea ale stăpîiniirei po­
AS

litice și militare, legătuirile, cari încep să unească astăzi omenirea în­

treagă și nu numai o parte din omenire, nu sînt mai puțin reale; ele
sînt în acelaș timp mai ușoare și mai trainice, mai intime și itotuș?
UI

variate la infinit, -pentrucă pe deasupra ficțiunilor pieței publice ele

sînt strînse de realitățile vietei sociale. înmulțirea necurmată a mij­
BC

loacelor de comunicație și de schimb, solidaritatea forțată a piețe­

lor financiare și a piețelor comerciale de peste tot pămîntul, pro­
gresele necontenite ale socializmului internațional, par că vor asi­
gura într’un viitor apropiat unirea tuturor popoareflor răspîndite în
cele cinci continente.
Dacă totuși, în vremea noastră, spiritul imperialist al marilor
puteri și ambițiunile superbe ale națiunilor armate par că dezmint
aceste proorociri și că osîndesc aceste speranțe, nu e mai puțin ade-
 FACLA 689

vărat că tocmai naționaliz-mirl modern nu este în realitate decît o

aspirație confuza spre o unire din ce în ce mai vastă a inteligenților
și a voințelor, și că visul unei Anglii mai mari, a unei Germanii mai
mari, a unei Americi mai mari conduce, orice s’ar spune și orice s’ar
face, spre visul unei mai mari omeniri și spre asociația viitoare a
popoarelor și a raselor pentru exploatarea în comun a bogățiilor
pământului.
De sigur vor mai fi încă războae și instinctele sălbatece unite

Y
cu lăcomia firească a omului vor turbura încă multă vreme de aci

AR
înainte pacea lumei, cum au turburat-o atîtea veacuri în itrecut. Pînă
astăzi imensele mase omenești, cari tind să se alcătuiască, nu și-au
găsit încă echilibrul definitiv, penetrația reciprocă a popoarelor m

R
e încă dositul de metodică și de justă ca să asigure o bună stare co­

LIB
mună pirin libertate și prin înleznirile schimbului, omul n’a ajuns pre­
tutindeni să învețe respectul fată de semenul lui, toate părțile ome-
rirei nu sînt pînă acum pregătite ca să se asocieze și să formeze

ITY
celulele și organele aceluiaș corp. Nu ne va fi dat, chiar celor mai
tineri dintre noi, să vedem cu ochii noștri închizîndu^se era războae-
tor. Dar, vremurile acestea mai bune pe cari nu le vom cunoaște, le
S
presimțim și le prevedem. Prelungind în viitor curba începută, pu­
tem să zărim ca prin ceață vremea cînd se vor stabili comunicații
ER
mai dese și mai desăvârșite între toate popoarele și toate rasele pă-
mîntului, un sentiment mai general și mai puternic al solidairităței
NIV

omenești, organizarea metodică a muncei universale și stabilirea de­

săvârșită a Statelor-Unite ale lumei.
Credem că pacea generală va fi cu putință într’o nu pentru
LU

că oamenii vor deveni mai buni (ceea ce-ar îi himeric să sperăm),

dar pentru că o nouă irînduire a lucrurilor, o știință inouă și nece­
sități economice noui îi vor sili să itrăiască în armonie, tot așa cum
RA

altădată înseși condițiile existenței lor îi puneau și-i mențineau în

starea permanentă de războiu- Speranța aceasta, pe care dreapta
judecată o îngădue, mulțumește deocamdată șențiimenitele noastre de
NT

umanitate și de fraternitate; și în numele ei trimet popoarelor din

orientul Europei salutul meu de pace și de încredere nestrămutata
CE

în roadele binefăcătoare ale păcei.

Anatole France
I/
AS
UI
BC
 Y
RAR
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT

k Ge w M HKigariE?
CE
I/

Lui Marte îi este iarăși sete de sînge. Zeul roșu aleargă

acum sălbatec prin Balcani ațîțînd patimile, întărîtînd na­
AS

țiunile, înarmînd mîinile, îndemnînd la incendiu, la schin­

giuire și la măcel, împingînd popoarele unele contra altora.
UI

Se spune că nebunia de sînge, de groază, de jaf și de bes­

tialitate care ar cuprinde lumea de la Sud-Estul Europei, ar
BC

trebui să ne atingă și pe noi.

Se vorbește de trecerea armatelor noastre peste Du­
năre pentru a se bălăci în sînge, pentru a lua parte la orgia
înspăimîntătoare de sînge cald, de carne sfîșiată, de oase sfă-
i'îmate și de suflete înnebunite. Se vorbește de o victorie a
armatelor noastre asupra Bulgarilor atacați pe la spate, în
cazul cînd ei ar fi încurcați într’un război cu Turcia.
Și dacă v’ați întreba ce ne îndeamnă sau ce ne silește
Ia asta, ați rămîne foarte nedumeriți-
 riiLi 6S1

In Bulgaria nu vedeți nici frați de-ai noștri asupriți,

n’auziți nici glasuri care să ne cheme pentru a răzbuna pri­
goana străină, nici fășie din trupul țărei noastre nu știți să
avem de revendicat, nici vre-o neînțelegere istorică de a-
ranjat.
Știți dinpotrivă că de vecinii de peste Dunăre ne leagă

Y
o suferință comună de veacuri sub apăsarea aceluiaș jug, up.

AR
trai îndelungat împreună cu aceleași îndeletniciri, cu aceleași
nevoi și cu aceleași aspirații și amintirea unui imperiu care

R
ne-a unit numele, mîndria și nădejdea.
Vă dați seama că interesul nostru de țară mică cuprinsă

LIB
ca într’un clește între granițe dincolo de cari se întind impe­
rii nesfîrșite, ar cere să ne alipim de statele mici ca și al nos­
tru, amenințate și terorizate de aceiași vecini puternici, dor­

ITY
nice ca și noi de pace și de progres.
înțelegeți că bunul simț, tradițiile istorice, interesele ac­
S
tuale și aspirațiile viitoare ne îndeamnă să lucrăm pentru
ER
înfăptuirea unei confederații a tuturor statelor balcanice bat-
joeurite acum de diplomația austriacă, tributare finanței in­
ternaționale, amenințate de planurile muscălești. Vă dați
NIV

seama ce rol de întîietate ar avea Romînia într’o astfel de

confederație și cîte din pretențiile noastre de țară liberă n’ar­
mai putea să fie disprețuite ca acum, ce preț s’ar pune pe
LU

prietenia noastră și dușmănia cît ne-ar fi de temută. Ungurii

n’ar mai îndrăzni să împileze, să nedreptățească și să pro­
RA

voace o națiune aliată, Austria n’ar avea curajul să ne im-

pue tratate umilitoare și Italia nici nu s’ar mai gîndi să în­
josească pavilionul romînesc.
NT

Dar dacă simpatiile, nevoile și interesele noastre națio­

nale ne îndeamnă la o alianță cu popoarele balcanice, oligar-
CE

chia ce ne stăpînește și regele ei ne împing la un conflict cu

aceste popoare.
Politica noastră externă e o politică de mercenari, de
I/

popor închiriat de regele său finanței și diplomației auștriace

AS

și germane.
Relațiile noastre cu vecinii sînt aranjate în biurourile
UI

băncilor din Berlin și armatele noastre primesc ordine de

la Viena.
Acum doi ani cînd relațiile Sîrbo-Austriaca erau așa de
BC

înăsprite, unul din corpurile noastre de armată și primise

ordinul de a fi gata să treacă în Serbia. Noi n’aveam atunci
— și n’avem nici acum — nici o neînțelegere cu statiil vecin.
Ba dinpotrivă protestarea energică, atitudinea hotărîtă a
Sîrbilor, contra Austriei care cerca să-i înăbușe, nu putea
de cît să ni-i facă simpatici. Și totuș armatele noastre erau
gata să treacă Dunărea pentru a înăbuși în sînge dorul de
692 F 4BU

libertate al unui popor de care ne simțiam legați și a cărui

soartă tragică ne înduioșa.
Asta din cauză că întreaga noastră viață publică e fal-
șificată, din cauză că în numele unui popor vorbește și făp-
tuește o oligarchie leneșe și fricoasă, condusă de un rege care

Y
n’a urmărit nici odată în relațiile și tratatele noastre de cît

AR
interesul său personal.
Conduși de un rege părtaș în toate băncile și întreprin­

R
derile germane, noi trebue să ascultăm de ordinile acestor

LIB
bănci, cari își aranjază cursurile acțiunilor și efectelor lor
șantajînd asupra statelor vecine cu armatele noastre; închi-
riați fără termen diplomației germane noi trebue să ne miș­

ITY
căm cum ne comandă ea, pentru a satisface astfel, vanitatea
unui rege dornic de vizitele prinților și conților nemțești-
Iată de ce găsește crezare zvonul după care în cazul unei
S
conflagrațiuni balcanice, armatele noastre vor trece în Bul­
ER

garia.
Țară vîndută de regele și ocîrmuitorii ei, noi vom trebui
NIV

să facem voia cumpărătorilor noștri de la Viena sau de la

Berlin.
Și dacă ei vor da ordin, armatele noastre vor trece Du­
LU

nărea pentru a se război pe pămînturi streine cu un popor

care se zvîrcolește numai spre a-și înfăptui unitatea sa na­
țională și a-și trage granițele sale firești.
RA

Ne vom expune astfel pentru gloria diplomației austri-

ace la o înfrîngere rușinoasă și ne vom reîntoarce de peste
NT

Dunăre cu inimile strînse și cu sufletele sfîșiate de deznă­

dejde și de rușine. Căci Bulgarii, oricari ar fi împrejurările
CE

anui război între ei și noi, ne vor învinge. Nu fiindcă ar ti­

vea armate mai mari, mai bine pregătite și mai bine echipate,
«i fiindcă soldatul bulgar are mândria cetățenească, convin­
I/

gerea că lupta pe care o duce e o luptă sfîntă pentru apăra­

AS

rea libertăței și demnităței sale.

Să nu se uite că fiecare soldat bulgar e și im cetățean.
Acolo votul universal e de multă vreme o realitate și popo­
UI

rul ia o parte activă la trebile publice.

Acolo există în adevăr o voință națională care trimite la
BC

pușcărie pe orice politician gheșeftar și pe samsari îi scoate

din viața publică. . .
Și la această primenire a vieței politice, la orînduialain­
ternă și la legarea priteniilor sau la impunerea pretențiile1'
față de statele vecine, ia parte întregul popor bulgar. .
Buletinul de vot nu-i acolo ca la noi o excrocherie și0
înjosire, ci un drept’ și o mîndrie pentru orice bulgar.
Adăogați la asta și faptul că fiecare soldat bulgar e 9*
nu mic proprietar, că destrăbălarea latifundiară nu ®al
există de mult acolo, că pămîntul e împărțit după fire 91
 FACLA 693

dreptate, că administrația își înțelege menirea de a ajuta și

a îndruma populația și veți înțelege de ce am fi învinși în-
tr’un lăzboi cu Bulgaria.

Y
Contra acestui soldat înfiorat de conștiința națională,
pliu de mîndria cetățenească, care are de apărat un pămînt

AR
care e al său și o țară la guvernarea căreia simte că ia parte,
noi trimetem soldatul care în țara asta știe că n’are ce apăra

R
și n’are ce regreta, care s’a pomenit muncind pe pămînturi

LIB
cari nu erau ale lui, a suferit sub guverne pe cari nu le-a cu­
noscut, nu le-a chemat și de nevoile lui nici odată nu s’au
interesat, de munca lui a fost veșnic jefuit de proprietar,

ITY
administrația l-a batjocorit, l-a nedreptățit și l-a jecmănit
totdeauna, cei de sus în loc de ascultare la plîngerile sale i-au
trimes jandarmul cu funia udă, judecătorul cu amenda și cu
S
pușcăria sau perceptorul cu toba.
ER
Cum ar putea să-și dea soldatul acesta sîngele și sufletul
lui într’o luptă din care vede bine că n’are nimic de cîștigat?
NIV

întors acasă, el știe bine că va fi trimes să împuște cu

gloanțele rămase pe părinții lui flămînzi și, îndurerați, că
va continua să munciască pe moșia boerească, să plătiască
LU

biruri, să fie îngenuschiat și prădat, că va fi mereu nedrep­

tățit, bătut de autorități, chinuit de foame și mîncat de boli.
Iată de ce e aproape sigur că dacă nebunia războinică se
RA

va dezlănțui în Balcani și noi vom trece în Bulgaria, vom

fi zdrobiți- w .
NT

Dar dacă asta se va întîmpla în adevăr, domnia oligar­

chic! noastre și a regelui ei, va fi sfîrșită.
CE

Căci oricît ar fi de obișnuit poporul acesta sa suporte

orice înjosire de la stăpînitorii săi, rușinea unei infnngeri
hitr’un război zadarnic n’o va putea suporta, tara sa nu
I/

azvîrle din spinarea sa pe cei ce l’au provocat.

AS

Alex. Filimon
UI
BC
694 FACLA

Spre dezastre!
Cauzele războiului
In minunata sa lucrtare
„L’Armee nouvelle“, care pro-
ectează o lumină atît de vie

Y
asupra căilor pe cari fatal­
mente se vor îndruma orga­

AR
nizațiile militare ale popoa­
relor, Jaures atrage atenția*
generalilor și comandanților

R
în războaie, asupra greșelei

LIB
de a lăsa pe soldat în com­
plectă necunoștință de scopul
mișcărilor începute. Cei mai
buni șefi, spune el, au fost a-

ITY
ceia cari și-au asociat, cîtmai
mult cu putință, pe soldați la
Avariția înțelegerea operațiunilor lori
S
Și Jaures citează o pildă, aceea a celebrei bătălii dela Hohenlin-
ER
den. Cînd Richepanse, executînd ordinul lui Moreau, se repede cu ca­
valeria în spatele armatei austriace, soldații erau parcă îmbătați de
îndrăzneala și de succesul presimțit al manevrei. Ei ziceau, bătîndu-se
NIV

ca niște lei: ,,/Vw vreau să mor astăzi, vreau să văd sfirșitul unei zile
atît de frumoase". Ințelegînd mersul luptei, ei văzuseră trecînd pe
deasupra lor aripile strălucitoare ale victoriei și pe cînd se băteau, îi
urmăreau zborul cu ochii.
LU

Dar nu numai într’o luptă izolată este nevoie de unitate de ve­

deri între șef și soldați. Chiar și în războaele cele mai întinse și mai
complicate în cari sint mobilizate toate energiile și toate resursele unei
RA

națiuni, șefii n'ar putea conduce cu ușurință masele dacă n’ar fi în

armonie de cugetare și de voință cu acestea.
Și dacă faptul este adevărat în ceea ce privește exploziile acut*
NT

ale războaelor, cu atît e mai adevărat atunci cînd e vorba de îndru­

marea conștientă a unui popor în războiul permanent pe care socie­
tatea de azi îl impune statelor capitaliste.
CE

Pentru ca acțiunea unui popor în războiul acesta permanent —

cînd armat, cînd economic, cînd diplomatic — să atingă maximul ds
eficacitate, trebue ca între ocîrmuire și între masa poporului să fie
I/

comunitate de cugetare și unitate sufletească, să fie și una și alta

călăuzite de aceleași gînduri și aispirațiuni, să se afle de acord, asupra
AS

tacticei și scopului urmărit, să’și unească sforțările în năzuința spre

acelaș ideal.
Dar lucrul acesta nu e cu putință întrun regim oligarhic, în care
UI

interesele guyernaților sînt așa de profund antagonice intereselor man­

șelor. De obiceiu acestea nu sînt decît instrumentele inconștiente de
BC

cari se servesc guvernanții în combinațiile lor neștiute de nimeni.

Iată, de pildă, ce se petrece cu noi. Așezați între coastele a două
împărății cunoscute prin pofta lor de cuceriri și alături de o țară tî-
nără, turbulentă, vioaie și plină de nervi, trăim dezorientați, veșnic
neliniștiți, veșnic sub teama unui conflict, fără să știm însă dincotro
va veni primejdia și spre care punct cardinal va trebui să facem front.
Inebuniți de teama primejdiei suspendate deasupra capului nostru,
stăyn mereu cu mîna pe armă, îngrămădim gloanțe peste gloanțe,
ghiulele peste ghiulele, rupem dela, școli și dela șosele pentru a spori
efectivele. Intr’o zi ne vor trebui, căci ne vom bate. Dar cînd? — nu
știm; pentruce? — nu știm; — cu cine? — nu știm.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y

MM-
 BC
UI
AS

Șeîul oștirelor
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Războiul ••O
 apșios «așșjojns «aiauieH
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RA
RY
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
Bi

LIB
RA
RY
 FACLA — —1 ■■ . .--- , , ,,
699
——.......................................................................................................... ■— —----------------................................... ...... — — ------------------------------------------------------------------------------ ------------------

Sîntem aici la gurile Dunărei, pe tabla de șah a Europei, pe pă­

tratul format între nu știu cari meridiane și paralele, un pion înain­
tat. Și într’o zi, mîna nevăzută a jucătorului aflat nu se știe unde, la
Viena sau la Berlin, se va întinde și ne va .împinge poate spre Dună­
re, poate spre Prut. Abia cînd vom fi îngrămădiți în vagoanele de
vite și cînd trenurile se vor pune în mișcai^ abia atunci vom ști în
sfîrșit, după direcția pe care o vom lua, care ne e dușmanul. Dar

Y
pentru ce ne e dușman, nu vom ști nici în[01ipa cînd vom cădea se­

AR
cerați de gloanțele lui sau cînd vom vedea năruindu-se în pulbere și
arzînd în pară civilizația pe care ne-am putut-o face.
Nimic mai tragic ca o existență fără rost, dezorientată, lipsită de

R
ideal. Și sîntem aici șease milioane cari zadarnic ne întrebăm: care
ne e rostul, ce voim, încotro mergem? Nimeni dintre noi nu știe ce rol

LIB
va fi chemată țara asta să joace într’un viitor mai mult sau mai puțin
apropiat, peste un an, mîine poate. Nimeni, nici măcar oligarhia. Este
foarte caracteristic în această privință faptul că nici unul din băr­
bații noștri politici n’a fost pus în curent cu misiunea pe care a

ITY
avut-o deunăzi contele Berchtold pe lîngă regele Carol. Acolo, în în­
căperea tainică din castelul Peleș ferită cu șiruri lungi de lachei de
orice ureche indiscretă, s’a pus poate la cale toată existența noastră, S
s au luat angajamente de viață și de moarte asupra a șease milion*
ER
de oameni, ni s’a zălogit libertatea de acțiune, fără ca un singur ro-
miii să fi aflat condițiile tîrgului încheiat Interpusul politicei și in­
tereselor nemțești în acest Kamerun european n’a găsit cu cale să îm­
NIV

părtășească și vreunuia din cele șase milioane de negri cui și pe cit

ne-a vîndut. La ce bun s’o fi făcut? El e sigur că în ziua cînd va rosti
comanda, negrii nu vor pregeta: se vor îmbrățișa sau se vor măce­
lări cu bulgarii, după cum va fi ordinul.
LU

Dar vă închipuiți cu ce dragoste vom îmbrățișa pe bulgari, dacă

nu vom ști ce bine ne-au făcut. Vă închipuiți cu ce entuziasm, cu ce
avînt vom merge împotriva lor, dacă nu vom ști ce rău ne-au făcut.
RA

Noi nu avem o politică externă națională. Guvernele noastre n’au

putut afla niciodată angajamentele pe cari le-a luat regele în fața
străinătăței. Parlamentul nostru n a discutat niciodată pe acte certe,
NT

alianțele ce se vor fi încheiat în politica externă. Opinia publică n’a

fost niciodată pusă în măsură de a se rosti asupra, celei mai bune
orientări în concertul internațional.
CE

Din această cauză am pierdut și puținele ocazii pe cari le-am a.

vut de eși din impasul în care ne găsim și a ne îndruma spre o politi­
că cu adevărat mîntuitoare. Așa, opinia publică nu și-a putut spune
I/

cuvîntul și deci n’a fost în măsură să impună regelui uniunea cu

Bulgaria atunci cînd ni se oferise. Și înțelege oricine astăzi ce foloase
AS

imense ar fi tras țara noastră de pe urma confederației balcanice care

s'a r fi realizat, dacă în 1886 regele ar fi consultat sentimentul țărei
în loc să asculte de porunca interesată a lui Bismarck.
UI

N’avem o politică externă națională. Din această cauză sîntem

dezorientați, nu știm ce vrem, nu știm unde mergem. In momentul
decisiv, acțiunile noastre nu vor avea la spate resortul unei convin­
BC

geri, jertfele noastre nu vor fi cerute de căldura unui ideal. Avîntul

nostru va fi, prinurmare, frînt, paralizat.
Cît de superiori ne sînt bulgarii în această privință. Ei au o țară
democratică la condu cerea căreia participă efectiv. Au o politică ex­
ternă impusă de opinia publică. Au un ideal măreț spre care năzuesc
din toate puterile lor. De treizeci de ani încoace tot ce se face în Bul­
garia, se face numai în vederea acelui ideal, care încălzește toate ini­
mile și dă tuturor avînt și entuziasm. Ei știu ce vor, știu unde merg
și zi cu zi. oră cu oră. cu o tenacitate uimitoare se apropie de reali-
700 FA OLA

zarea idealului pe care și l’au făurit. E o acțiune conștientă a unui

popor conștient.
La noi, dezorientarea cea mai complectă. Politica externă e cufun­
dată în întunerecul cel mai nepătruns. N’avem un obiectiv spre care să
ne îndreptăm toate sforțările noastre, n’avem un ideal spre care să

Y
năzuim conștienți și în vederea căruia să hrănim zilnic rezervoriul
de energie de care vom avea nevoe odată, Sîntem, în mijlocul războ­

AR
iului care fierbe prin palatele suveranilor și prin cabinetele diploma­
ției, ca o trupă ținută în necunoștință de felul cum se desfășoară
lupta în întregul ei. Nu’i înțelegem mersul, prin urmare nu vedem

R
de pe acum, trecînd pe deasupra capetelor noastre, aripele străluci­

LIB
toare ale victoriei.
Să nu ne mirăm prin urmare dacă de pe urma acestei politici,
aceia cari ne conduc ca pe o turmă de robi nu vor culege decît în-
frîngeri și dezastre.
S ITY I. Armașu
ER
NIV

Dacă vreți să știți cine este re­

LU

gele Carol I.
RA

Dacă vreți să vă dați seama

NT

de primejdia națională a dinastii­

lor străine.
CE

Dacă vreți să înțelegeți cum

I/
AS

am fost subjugați și vânduti eco-

nomicește puterilor europene.
UI

Citiți numărul viitor al Fa­

BC

clei, care va fi scris în întregi­

me de unul din cei mai mari oa­
meni ai României contimporane.
 Y
RAR
LIB
Scrisoare din război
S ITY
Locotenentul G. Beizadea către prietenul său
lancu Dihorașcu
ER
Filipopoli, ... Decembrie 19,..
Ce ți pasă I Stai la București, la cald, și-ți nu­
NIV

meri cu satisfacție rîndurile de haineudin dulap,

răsucindu-ți mustața — pe cînd noi ne batem
peniru patrie, înecați de lum și mînjiți de
LU

sînge bulgăresc. Ai gulere călcate cu lustru, ji­

letci de catifea, ghete de căprioară ; mănînci
trufandale, bei șampanie și vinuri și... mă ’nțe-
RA

legi. Dacă n’o trece vre-un glonte prin burta ca­

lului cu dăsagii, care duce corespondența pînă
NT

la Dunăre, ai să zîmbești cu mulțumire că to­

varășul tău de chef trăiește și că mai ales te
invidiază. Noi cel de pe aci, slabi, în cămăși, cu
CE

cizmele scîlcii și rupte, o ducem prost de tot

și ne gîndim cu durere la timpurile de pace
cînd profesia armelor era într’adevăr, o nobilă
I/

carieră. Calea Victoriei cu trăsurile și trotua­

AS

rele-! pline de conițe, restaurante!^ Capșa-

Flora — ne trec prin amintire ca un vis ce
lasă departe setea de glorie și cununile de
UI

laur. Intre noi fie zis, patria să ne cam slăbească

și dafinul cu care vrea să ne imortalizeze să
BC

și-l mai puie și ’n chiftele. Oameni sălbateci

suntem noi, Coane Iancule,să plecăm așa, fără de
rost, să ne stricăm uniformele, să ne înăsprim
podul palmelor de sabie și cu căpăstrul ? In
toată lumea asta nu-i o picătură de glicerină,
nu-i un pămătuf de pudră, nu-i un flacon măcar
de apă de Colonia ; trăim ca niște bestii, pînă
și fără corset.
înțeleg războiul și-1 admit, e o necesitate
absolută; prin el se afirmă un popor, el în-
leznește progresul și întărește țările; neamul
 702 FA8Li

care-i lipsit de vitejie, de acest idealism ce-i particularitatea

ostășimii, e-un neam decăzut și aproape de întoarcere la bar­
barie. Dacă-ți aduci aminte eu am fost dela început pentru
un războiu și am intrat într’însul cu hotărîre și cu un spirit
de sacrificiu admirabil. Ceeace nu înțeleg este să ne batem
noi, noi intelectualii acestei forțe care fără noi n’ar însemna nimic,
mințile și sufletele scumpei noastre patrii, oamenii de familie

Y
veche ca noi, destinați de natură să continue Floarea neamului.

AR
Ce s’ar face țara dacă și ar pierde boerii ei, e grozav cînd mă
gîndesc. Da, noi, să intrăm în foc noi, acești cîțiva, cînd avem

R
o sută de mii de oameni, fără răspunderi sociale, ca să se

LIB
lupte și să moară 1 Iți spun drept că sînt revoltat. Nu mai poți
tu ciupi puțină curte, nu mai poți lua o prăjitură la Riegler,
nu mai poți juca un pocker, nimic! simți cum te tîmpești.

ITY
Poc-poc ! bum bum ! toată ziua și trîmbițe și larmă și nesigu­
ranță. Da, acesta e cuvîntul, nesiguranță. Adevăratul inconve­
nient al războiului este că nu ești sigur de nimic, poți să mori
S
ori și cînd, așa, foarte simplu. In loc ca tocmai atunci să fii
ER
mai asigurat, căci patria are nevoie de d ta, în timp de război
nu mai pricepi rostul lucrurilor și îți zici desgustat: pentra
asta am venit? ăsta e războiul ? și numai cînd te bați și riști
NIV

să fii bătut ajungi să pricepi că milităria nfi-i o carieră, ci o

bătaie, ca să zic așa, de joc.
LU

Cînd am plecat din capitală, eram ca niște domnișoare de

frumoși, cu mîna dreaptă colo ’n șold, înmănușată, cu stingă
pe vîrful mustăcioarii, șoldul puțin strîmbatcu eleganță pieptul
RA

scos ca un sîn de fecioară, mîna cuprinsă la încheietură de o

brățară de aur, sabia fină ca o umbrelă de dantelă, ghete bo­
boc I atitudinea droibdevant care băgase cucoanele în răcori.
NT

Ne gîndeam la o găteală nouă, cercei cu briliante, evantalii, co­

liere de perle, și-abia inauguraserăm la gulerul tunicii
CE

un început de boa de blană, că ne turburară Bulgarii ăștia și

războiul. Poate că vara viitoare moda virilă ar fi atins um
grad și mai mare de desvoltare, și am ti putut ieși pe trotuare
I/

Sntr’un decoltaj de muselină, care aburește formele și le tace

AS

provocătoare, în vreme ce femeile vor fi arborat în schimb,

paraponul, tunicile cu nasturi de alamă, egretele — uitate în
UI

alcova nupțială a femeilor măritate. Ah ' haina, haina, bleste­

mata! m’a hotărît să îmbrățișez cariera și să fiu un mare patriot.
Și acuma domnule Tablabașa, care stai la București, fe-
BC

ricitule, distracția noastră cea mai căutată este, în orele libere,

cînd se ridică de pe cîmp cadavrele, să ne ucidem păduchii.
Da, e trivial. Ori unde bagi mîna în sîn sau mai jos, la guler,
la pantaloni, scoți cu trei degete, ca dintr’o solniță, păduchii.
Păduchii noștri se înmulțesc cu păduchii răcanilor morți.
Cînd încep trupurile să se răcească și savoarea sîngelul se
strică, atunci vezi puricii părăsind cadavrele și sărind încoace
ca niște ace de cusut.
 r A8LA 703

Am zdrobit pin’acum de trei ori dușmanul, care mai re­

zistă grație ajutoarelor slave clandestine, cari sosesc pe mare.
Eu, din fericire, am știut să mă învîrtesc și m’a dat la infir­
merie, unde riscurile mai puține nu mă împiedecă să slujesc
patria cum se cuvine, să’mi apăr moșia (Valea Crăpată, 5 mii
de pogoane). Bandajele dușmanilor răniți le întind uscate

Y
pentruca primenindu-le să se lipească de rană bine și să poată

AR
rupe bandajul precedent o bucată din carnea vrăjmașului,
mai mare. Pe ochii unui căpitan, orbiți de foc, aplicai adi­

R
neaori o soluție de acid sulfuric, 40 la sută; bulgăroiul răc­

LIB
nește lingă mine și abia de-1 liniștesc o clipă din cînd în cînd
cu uu ghiont în coastele de jos. Pentru infectarea mai grab­
nică a rănilor crude, iau puroi dela altele și doi-trei viermi,
și aplic. Unor dușmani, răniți la cap și la ceafă, limba le ră-

ITY
mîne afară ; m’apropii de patul lor și cu o foarfecă excelentă
le retez ce atîrnă. Altora le bag spărturi de sticle în subsuoară
S
și le string brațul ca să le apese în scobitura cu păr. Un
ER
exercițiu în care sînt cel mai îndemînatec din tovarăși, e scoa­
terea violentă, din rădăcini, a unghiilor dela picioare, cu cleș­
tele. Medicii însă sînt niște sentimentali idioți, pe cari cartea
NIV

i a stricat. Inchipuiește-ți că pentru ei un soldat dușman tre­

buie tratat ca și unul de-ai noștri ; egalitate, pricepi ? Cu sol­
dați! noștri sîntem umani : îi rînduim în șanțuri și aruncăm
LU

varul trebuincios, și apoi pămîntul, peste dînșii. devii. Asta se

cunoaște mai cu seamă după ce-ai azvîrlit în fundul gropilor un
RA

rînd de pămînt: pămîntul se mișcă și se scoală puțin, se în­

toarce și cade iarăș.
Intîlnești uneori figuri cunoscute în București și chiar ce
NT

lebre. N. lorga e la bucătărie, unde a cerut să fie detașat prin

favoare specială. E un om plin de bravură și îndeamnă la
CE

păstrarea bunelor așezăminte și la războiu crîncen. Cu o sin­

gură particularitate, cînd bubuie tunurile, el se pitește după
cazan, ca și ajutorul lui5 un jidan. Dar la un mare savant această
I/

grijă de a se conserva pentru binele cultural al țării sale, e o

temeritate de un ordin înalt. Zice că ia note pentru o lucrare
AS

naționalistă, care va fi urmarea monumentalei sale opere ,,A-

nul 1907°, pe care ai citit-o. lorga are un principiu bun: is­
UI

toricul să vorbească de evenimentele din vremea Iui.

Iți trimit aci alăturat : un fir de păr, ce mi-a ieșit prin
BC

căciulă.
Te sărut, și de-oi scăpa cu viață din crîncenele lupte Ia
cari voi mai lua parte, ne vedem la Capșa, unde, plin de de­
corații, pieptul meu va străluci ca un bidon de petrol. Rupe
scrisoarea asta, te rog.
Gică Beizadea.
P. conf. Elock-Notes.
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA

Raiboiol!
NT
CE

Războiul!... a lupta !.. a sugruma !.. a măcelări oameni!... Și avem

astăzi, în epoca noastră, cu civilizația noastră, cu întinderea științei
I/

și gradul de filosofic la care a ajuns geniul omenesc, școli unde se

învață a omorî de departe, cu perfecțiune, mulți oameni deodată, a
AS

omorî niște bieți oameni nevinovați, împovărați de familie și fără sen­

tințe judecătorești!
Și ceea ce e mai uimitor, e că poporul nu se ridică împotriva guver­
UI

nelor, că societatea întreagă nu se revoltă numai la cuvîntul războiu.

Ah ! vom trăi mereu sub povara obiceiurilor vechi și odioase, a
BC

prejudecăților criminale, a ideilor sălbatece ale barbarilor noștri stră­

moși, căci sîntem niște bestii și vom rămîne bestii pe cari instinctul
le stăpînește și nimic nu le schimbă.
N’ar fi fost oare vestejit oricare altul decît Victor Hugo dacă ar
fi scos acest puternic strigăt de mîntuire și de adevăr?
.,Astăzi, puterea se chiarnă violență și începe să fie judecată; răz­
boiul este pus sub acuzare. Civilizația, la plîngerea neamului ome­
nesc, instruește procesul și dresează marele dosar criminal al cuc?ri-
 FACLA 705

torilor și al căpitanilor. Popoarele au început să înțeleagă că o cri mă

nu poate fi cu atît mai scuzabilă cu cît e mai mare ; că dacă a omorî
e o crimă, a omorî pe mulț.i nu poate fi o circumstanță ușurătoare ;
că dacă a fura e o ruș’ne, a) năvăli și a jefui nu poate fi o glorie.
„Ah ! să proclamăm odată aceste adevăruri absolute, să necinstim
războiul11.
Mînii zadarnice, indignare de poet. Războiul este mai venerat ca
oricînd.
Un artist priceput în treaba asta, un măcelar de gemu, d. de
Moltke, a spus într’o zi, delegaților păcei, următoarele cuvinte ciudate:

Y
„Războiul e sfînt, instituție divină; e una din legile sfinte ale ome­

AR
nirii; el întreține în oameni sentimentele cele mai mari și mai nobile;
onoarea, dezinteresarea, virtutea, curajul, și-i împiedică într’un cuvînt
de a cădea în materializmul cel mai hidos“.

R
Așa dar, a se strînge în turme de patru sute de mii de oameni, a

LIB
umbla ziua și noaptea fără oprire, a nu cugeta nimic și a nu studia
nimic, a nu învăța, nimic, a nu ceti nimic, a nu fi folositor nimă­
nui, a putrezi de murdărie, a se culca în mocirlă, a trăi ca niște brute
într’o îndobitocire continuă, a jefui orașele, a arde satele, a ruina po­

ITY
poarele, apoi a întîlni o altă aglomerație de carne omenească, a năvăli
asupră-i, a face lacuri de sînge, cîmpii de carne hăcuită amestecată cu
noroiu înroșit, movile de cadavre, a rămîne fără un picior sau fără o
S
mînă, a avea creerii împrăștiați fără nici un folos, și a crăpa într’un
colț al cîmpiei, pe cînd părinții bătrîni, femeea și copiii, mor de
ER
foame ; iată ce se cheamă a nu cădea în materialismul cel mai hidos.
Oamenii războiului sînt flagelurile lumii. Luptăm împotriva na­
ture!, împotriva ignoranței, împotriva piedicilor de tot soiul pentru a
NIV

face mai puțin dură mizerabila noastră existență. Niște oameni, niște
binefăcători, niște savanți își sacrifică viața muncind, căutînd ce
poate folosi, ce poate veni în ajutorul fraților lor. Indîrjiți.la munca
LU

lor folositoare, ei înmulțesc descoperirile, îmbogățesc spiritul omenesc,

lărgesc știința, dau în fiecare zi inteligenței o sumă de cunoștințe
noui, procurînd în ficare zi patriei mai multă bună stare, mai multă
îndestulare, mai multă putere.
RA

Vine războiul. In șease luni, generalii au distrus douăzeci de ani

de sforțări, de răbdare și da geniu.
Iată ce se cheamă a nu cădea în materializmul cel mai hidos.
NT

Am văzut războiul. Am văzut oameni redeveniți brute, înebuniți,

ucizînd de plăcere, da groază, da mîndrie, de încăpățînare. Atunci
CE

cînd dreptul nu mai există, cînd legea e moartă, cînd noțiunea drep-
tăței dispare, am văzut împușeîndu-se niște nevinovați întîlniți pe un
drum și deveniți suspecți numai pentru că le era frică. Am văzut
stăpîinilor lor, pentru a se încerca stă pinilor lor, pentru a se încerca
I/

niște revolvere noui, am văzut mitraliindu-se de plăcere niște vaci

culcate pe cîmpie, fără alt motiv decît pentru a trage focuri așa, de
AS

chef.
Iată ce se cheamă a nu cădea în materialismul cel mai hidos.
Să intri într’o țară, să sugrumi pe omul care-și apără casa, pan-
UI

;tru că e îmbrăcat cu bluză și n’are chipiu în cap, să dai foc locuin­

țelor unor nenorociți cari nu mai au pîine, să sfarmi mobila, să furi
BC

lucrurile din casă, să bei vinul găsit în pivnițe, să violezi femeile

prinse în istradă, să arzi miloane de lei în pulbere de pușcă, și să
lași în urma ta mizeria și holera.
Iată ce se cheamă a nu cădea în materialismul cel mai hidos.
Ce-au făcut oare oamenii războiului pentru a da o dovadă cît de
mică de inteligență? Nimic. Ce-au inventat ? Tunuri și puști. Atîta tot.
Oare născocitorul roabei n’a făcut mai mult pentru om, prin
706 FACLA

icleea simplă și practică de a potrivi o roată între două lemne, deeit

inventatorul fortificațiilor moderne ?
Ce ne-a rămas dela Grecia? Cărți, marmore. Este ea oare mare
pentru că a învins ori pentru că a produs ?
t Năvălirea perșilor a împiedecat-o oare de a cădea în materialize
mul cel mai hidos ?
Oare năvălirile barbarilor au scăpat Roma și au regenerat-o?
A continuat oare Npoleon I marea mișcare intelectuală începută

Y
de filosofi la sfîrșitul ultimului secol ?

AR
Ei bine, da, pentru că guvernele își iau astfel dreptul de moarte
asupra popoarelor, nu e de mirare că și popoarele își iau cîteodată
dreptul de moarte asupra guvernelor.

R
Ele se apără. Ele au dreptate. Nimeni n’are dreptul absolut de a
guverna pe alții. Aceasta n’o poți face decît spre binele celor pe caii

LIB
îi conduci. Cine guvernează are tot atît datoina de a evita războiul, ca
și un căpitan de a evita naufragiul.
Cînd un căpitan și-a pierdut vasul, e judecat și condamnat dacă

ITY
e găsit vinovat de neglijență sau chiar de incapacitate.
Pentru ce popoarele nu și-ar judeca guvernul după fiecare războiu
declarat ? Dacă popoarele ar înțelege aceasta, dacă și-ar face singure
dreptate împotriva puterilor ucigătoare, dacă ar refuza să se lase
S
ucise fără motiv, dacă s’ar sluji de armele lor împotriva acelora cari
ER

li le-au dat pentru a măcelări, în ziua aceea războiul va fi mort...

Guy de Maupassant
NIV

(Din „Pe apă“).

LU
RA

Cauzele războiului
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Furia.
 Y
AR
Zăresc un cîmp de luptă; și e seară...
Atîrnă fășii roșii de drapele

R
Pe cer, la asfințit,—și se ’nfioară

LIB
Pămîntul răscolit, în brazde, de ghiulele.
In pieptul tunului mînia arde,—
Și ’nverșunat îi tremură oțelul.

ITY
Se zbuciumă, pe șesul larg, măcelul
Și în noroi și sînge cad stindarde.
Se strîng și trec grăbitele cohorți
S
Călcînd pe trupurile celor morți.
ER
Pe cîmpul ud, înstrăinată piere
O lume de visări și de durere ;
NIV

Și ochi blajini își sting pe veci lumina,—

N’or să mai vadă soarele pe cer,
Nici luna prinsă ’n farmec și mister...
LU

Au care li-s păcatele și vina;

încet se ntinde umbra, și e noapte...
Năspraznic nu mai clocotește tunul;
RA

Pe cîmp, în cot, se scoală cîte unul

Și se aud oftări, scrîșniri și șoapte.
NT

Vedenii negre ies cu giulgiuri sure ;

Se prind la joc pe trupurile moarte;
Se ’nvîrt în loc; apoi pornesc aiure
CE

Și le răsună rîsul pîn’ departe.

I/

Orgia umbrelor în zori se stînge

Cînd se aprinde soarele în sînge.
AS

Proletar
UI
BC

U
$
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Pentru patrie si pentru glorie
 Y
AR
Un glas /
R
LIB
ITY
din
ER
S

Mormînt:
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

- Jos dinastieie streine!

 LUI
IOAN HELIADE RĂDULESCU
ROMÂNII RECUNOSCĂTORI

Y
1802—1872

AR
TERGOV1STE—BUCUREȘTI

R
INTR’O VIAȚĂ DE ȘEPTE-QEC1 de ANI

LIB
LUCRĂ

ITY
CU MINTEA CU PfiNNA CU VORBA
LA CULTURA ȘI ÎNĂLȚAREA S
ER
POPORULUI ROMÂN
MDCCCLXXIX
NIV
LU

Inscripția aceasta e scrisă, cu litere de aur, pe soclul mo­

numentului lui Ioan Heliade Radulescu.
RA

Marele romîn n’ar putea fi bănuit prin urmare că a fost

unul dintre dușmanii țărei, că s’a vîndut intereselor străine, că
a fost anarhist sau antipatriot, cum sîntem înfierați în fiecare
NT

zi, noi, aceștia din jurul „FACLEI*.

Omul^ care a luP*at *cu mintea, cu penna și cu vorba la
CE

cultura și înălțarea poporului romîn" a fost unul din cei mai

mari fii ai țării și din cei mai sinceri patrioți.
Și cu toate astea, sau tocmai pentru aceasta, a rostit cu-
I/

vîntarea care urmează, cuvîntare care n’ar fi putut să apară

AS

decît în ADEVĂRUL sau în FACLA, dacă marele Heliade Ră-

dulescu ar fi avut nenorocirea să trăiască pînă în vremurile
noastre de descompunere și lașitate și care arată, încă de-acum
UI

o jumătate de veac în urmă, în pagini admirabile de cinste, de

adevăr și de revoltă, în pagini aproape profetice, primejdia di­
BC

nastiilor străine.
Le reproducem în întregime cu mulțumirea malițioasă că
putem număra de-aci înainte, printre anarhiștii, jidoviții sau
antipatrioțîi dela FACLA, pe marele Ioan Heliade Rădulescu.
 Y
R AR
LIB
In Constituanta do Ia 1866
DOMNI LEGIUITORI, S ITY
ER
Ca mandatar al țării mele, am și cu cuvîntul ca să-mi arăt păre­
rea asupra lucrurilor ce se tratează în adunarea de astăzi. Gestiunea
NIV

dela ordinea zilei este una din cele mai însemnate și mai vitale pentru
națiune: ne aflăm într’o Constituantă, se vorbește de o Constituțiune
și de un Domn pentru Romînia.
LU

Națiunea, sau mai bine, cei ce au putut, au făcut o răsturnare că­

reia apoi i s’a dat numele de revoluție. Nu dezaprob faptul pe cît el a
fost necesar ; dar lucrul cel mai greu încă nu este isprăvit. Am dărî-
mat; acum trebuie să reedificăm. Aci se cere matură cugetare, se cere
RA

să ținem multă socoteală de trecut, de împrejurările prezinte și de as-

pirațiunile viitorului ca să putem face ceva solid spre a nu cădea din
rău în mai rău. Gîndiți-vă bine că sîntem trimiși de națiune ca să-i
NT

dăm o Constituțiune a cărei durată va depinde de drepturile poporului

suveran. Să nu facem lucruri ce după cîțiva ani să fim siliți a le deza­
proba sau chiar a le dărîma, dacă nu noi, alții.
CE

Acei ce conduc Statul au o existență dependințe de Constituțiune.

Ei trebuesc totdauna a emana dela Țară prin concursul legilor și nici
un individ într’un stat nu poate fi pus mai presus de legi. Nici unul
I/

din drepturile poporului nu trebuie a fi înstreinat unei caste, unei

familii sau unui individ. Asemenea lucruri nu se fac fără a fi pedep­
AS

site mai curînd sau mai tîrziu, fără a da naștere la noi dezordine și
perturbațiuni sociale. înțeleg foarte bine încotro înclină spiritele
d-voastră ; înțeleg ca toți să li venit aci cu o opinie formată, și mi-ar
UI

fi prea greu ca să vă conving ; dar datoria mă îndeamnă ca să nu

ascund nimic din ceea ce cred a fi bine. Fie chiar să pierd vorbele în
BC

zadar pentru astădată.

Voiți a aduce Domn strein și Dinastie ? Acestea sînt niște inova-
țiuni în legile și în obiceiurile țării noastre. Să inovăm, însă în bine,
iar nu în rău. Să nu introducem aceea ce ar trebui neîncetat combătut,
căci va fi germen a noui revoTuțiunl. Voiți a urca pe tronul țării pe un
strein căruia să dați țara moștenire din tată în fiu. Nu vă jucați cu
viața și viitorul unei Națiuni, Ea nu poate fi moștenire de cit a ei lit-
^iși. Părinții nu mai sînt liberi azi a înstrăina libertatea fiilor lor.
 Dinastie și Domn strein, —- cu dreptul ce am de a fi stăpîn pe a
mea părere, îmi propun de a combate ca un ce fatal din toate punctele
de vedere. Nu sînt nici din cei ce susțin dreptul divin, nu sînt nici din
aceia cărora le place anarhia: sînt din cei care tin la traditiunile stră­
bune perfectibile în progresul binelui și al folosului. Dacă alegătorii
mei mi-ar fi dat o împuternicire imperativă ca să votez Dinastie și
Principe strein, n’ași fi avut curajul să iau o sarcină contra convine-
țiunii mele și m’aș fi retras; dar sînt încredințat că ei m’au lăsat în
a mea voință, fiind siguri că nu voiu lucra contra intereselor tării.

Y
Permiteți-mi. ca să încep mai întîi cu Dinastia și în combaterea

AR
ce-i voiu face, mă voiu servi de fapte, și vă voiu arăta că ea este nu
numai un rău, ci și o absurditate. Voiu stabili mai întîi patru puncte
principale ce apoi voiu dezvolta la rîncL

R
1) Dinastia la noi este contra traditiunilor;
2) Dinastiile au cauzat întotdeauna suferințe și nenorociri națiu­

LIB
nilor ;
3) Dinastia este o uzurpațiune a proprietății naționale;
4) Dinastia este contra principiilor și aspirațiunilor către cari țin­

ITY
tește lumea modernă.
înainte de căderea tării sub jugul Fanarioților, națiunea prin Ob­
șteasca sa Adunare își alegea Domnul pe viață și răspunzător de fap­
tele sale. Au fost foarte rari aceia cari au avut fericirea ca să moară
S
pe tron. Dacă el avea dor de țară, se îndeletnicea către fapte frumoase,
ER
și se arăta vrednic către înalta lui funcțiune, țara menținea alegerea
făcută asupra lui. Cînd el lăsa un fiu în care națiunea putea avea în­
credere, acel fiu se proclama Domn prin voința tutulor, iar nu prin
NIV

dreptul de succesiune. Dacă un Domn, deși ales pe viată, da dovezi vă­

tămătoare intereselor țării, era incapabil sau tiran, țara îl detrona ca
să dea locul altuia mai cum se cade. Atîta au fost de înțelepți și iubi­
LU

tori de țară strămoșii noștri îneît n’au lăsat niciun moment ca să li se

uzurpe acest drept de către vr’o familie. Obiceiul a datat astfel încă
dela începutul voivodatelor dunărene; și că s’a înrădăcinat, aceasta se
poate atribui parte circumstanțelor în care ne găseam, parte că Romî-
RA

nul e făcut ca să privească în Domnitorul țării pe cel mai înalt func­

ționar al Statului; iar nici cum că este picat din cer sau este moștean
al scaunului țării.
NT

In secolul Fanarioților Turcia uzurpase dreptul de alegere al țării

și numea d’adreptul după bunul său plac. Cînd acel secol de umilire
CE

se sfîrși, țara reintră în drepturile sale; națiunea începu a-și alege

singură pe Domn din sînul său și Turciei nu-i rămase decît dreptul de
recunoaștere, conform capitul ațiunilor antice. Se introduse obiceiul ca
timpul domniei să fie limitat. Deși aceasta se făcu de către streini, dar
I/

națiunea o primi ca conformă cu datinele strămoșești și cu principiile

AS

democratice; căci nimeni nu împiedica națiunea ca să realeagă pe

Domn cînd da probe de bunăcredință către țară.
Unchiașul nostru dela sate îți numără pe degete cîți Domni s’au
UI

schimbat, cînd pentru el Romînia a rămas aceeași, și-ți răspunde: Apa

curge, pietrele rămîn. Cu alte cuvinte: persoanele trec, iar legile și obi­
ceiurile naționale rămîn. Niciodată Romînia nu va voi să priceapă ce
BC

mai este și Dinastia, fiindcă el știe din moși, din strămoși că țara a*
ceasta nu este moșia lui Vodă,

ONORABILI REPREZENTANTE
Să vedem acum care ar fi folosul ca o națiune să-și încredințez?
viitorul ci unei dinastii» Istoria omenirei este o dramă în care cei m£i
infami și mai scelerați actori sînt dinastiile. Toate rezbelele și toate
nenorocirile ce au îndurat națiunile nu se datorează decît acelor capete
 f ACLA 713

cor«ate, cari mai toți și-au rîs de soarta popoarelor, au răpit munca
văduvelor și hrana orfanilor. Îmi va fi de ajuns să cite® cîteva țări și
cîteva evenimente spre a vă convinge de acest adevăr. Deschideți păgâ­
nele pline de sînge ale Angliei și veți găsi la cite rezbele civile 91 inter­
naționale n’a fost expusă acea țară din cauza dinastiei. Fiecare dinas­
tie își celebra începutul prin banchete de sînge» și prin ospețe de
jafuri. Fiecare ramură a aceleeași dinastii pîndea a răsturna pe cea­
laltă, ca să puie mina pe acel loc înalt, numit tron, și pe acea pradă
numită Națiune. Mergeți la Hastings, Beachy-Head și Sheriffmuir ca

Y
să vedeți oasele a mii de oameni sacrificați de capriciul dinastiilor.

AR
Priviți lupta dintre Yorc și Lancaster ce sfîșiă Anglia timp de treizeci
de ani. Aceleași scene în Germania, asemenea în Spania, aidoma în
Francia și peste tot unde dinastia s'a încuibat

R
Citiți rezbelele de succesiune ce au fost cauza atîtor dezbinări și
certe cumplite între Francia și Spania, între Germania și lalia» între

LIB
Spania și Neapol. Vedeți apoi cît au suferit națiunile sub cuvÎMtul
că dinastia cutare are dreptul de stăpînire asupra cutărui popor. Ca
exemple găsiți în istorie Belgia» Olanda, Normandia,» Italia și altele,

ITY
însăși Francia a fost sfîșiată mai multe secole, căci provincii întregi
depindeau de Coroana Angliei. A trebuit să curgă rîuri de sînge spre a-șî
face unitatea națională. Pe cînd Anglia devasta Francia pentru cutare
posesiune a dinastiei, Francia incendia Spania pentru același cuvînt,
S
și Spania prăda Italia. Se sfîșiau popoarele, și toate astea pentru pofta
ER
dinastielov.
Exemplele acestea sînt prea depărtate; să ne oprim la prezent.
Cele mai frumoase țări ale Europei suferă încă de această boală, deși
NIV

fiecare pătimește în deosebit fel. Francia astăzi pare falnică și omnipo­

tentă sub o dinastie, dar altele două conspiră în întunericul nopții, și,
mîine să le vie bine, națiunea va deveni teatrul luptelor dinastice.
LU

Spania lîncezește umilită sub despotizmul unei dinastii cu dreptul DL

vin, și actuala Regină a trebuit ca prin foc și sabie să uzurpeze troniA
altuia din aceeași dinastie, și acela azi conspiră. Mîine națiunea să de­
creteze căderea acestei dinastii și s’o înlocuiască prin alta nouă, tur-
RA

burările vor deveni mai mari.

Națiunile din imperiul Austriac se zbuciumă de atîtea veacuri fără
să fi putut căpăta un moment de repaus spre a-și consolida naționali­
NT

tatea, legile și limba, căci orice progres pe această cale ar vătăma mes­
chinele interese dinastice. Iată folosul ce dinastielo au adus și încă aduc
popoarelor.
CE

Cu cît mai fericite ar fi fost acele națiuni cînd marele funcționar

al Statului ar fi fost electiv, numească-se el împărat, Rege, Voevod,
Duce sau Președinte.
I/

A da unei dinastii, din tcită în fiu, suveranitatea, este a înstrăina

o proprietate a Națiunei, este a uzurpa un drept al Poporului, este a
AS

denatura lucrurile,
Cineva nu poate fi slugă la doui domni; astfel este aci. A fi na­
țiunea suverană, a fi în acelaș timp și un individ suveran cu dreptul
UI

de a transmite moștenirea descendenților săi, aceasta eu nu înțeleg

cum s'ar putea împăca. Dna din două : au națiunea este suverană și
BC

Domnul numai un reprezentant revocabil, au el este suveran și na­

țiunea o proprietate a lui. Ca să fie două suveranități egale» ar fi o
luptă continuă între ele pentru întietate. Poate că, spre a le împăca
vă închipuiți că suveranitatea națiunei este permanentă pe cînd a pri­
mului funcționar este provizorie. Dacă este așa, pricep. Dar atunci,
pentru ce Domni a-voastră luați azi hotărîrea, în numele Națiunii, ca după
un Domn bun, iubitor de țară și capabil să-i urmeze fiul său, caro va
fi un etupid, un incapabil sau un tiran. Națiunea care este întFadevăr
suverană cată să dea această funcțiune celui cu merite personala, iar
nu cehii cu meritul de naștere.
 Se va răspunde că Domnul n'are ndcio putere de a face rău. că în­
tre el și Națiune este un compromis, adică Constituțiunea. Apoi, dacă
este așa, — atunci puneți pe Tron o statuă fără suflet, fără inimă, fără
ambițiune ; puneți acolo un vițel de aur, care să fie fără voință și per­
manent ; să n’aibă nici tată, nici fiu ; să fie o închipuire a suveranită­
ții, căci pe cît timp el va fi om, nu poate fi infailibil. Cit pentru invio­
labilitate, legea este una pentru toți. Să ne închipuim că punem azi
un Domn căruia, tot după hotărîrea noastră are să urmeze fiul său,,
nepotul său și așa mai încolo.
Să las că noi, națiunea de azi, nu putem a ne aroga dreptul celor

Y
viitori, adică al națiunii de mîine; dar să ne închipuim că Domnul
văzîndu-se cu atîtea drepturi, îi vine pofta să desființeze compromisul

AR
ce există între el și națiune; și puind pe popor sub picioare, să devie
păstorul unei turme. Nu este așa că Națiunea atunci are dreptul ca
să-1 arunce și să puie pe altul ? Acesta va imita pe cel dinții; Națiunea

R
va repeta.

LIB
Veți zice că Națiunea contractează cu Dinastia pe timpul cît ea
poate fi de înțeles. Așa să fie, dar cum numiți aceasta, căci eu iată
cum o numesc. Aceasta se chiamă că apa revine la matca ei, cum am
zice dreptul Națiunei de a alege și datoria Domnului de a fi ales, rea­

ITY
les, și după dînsul însuși fiul său, însă tot în acest mod. Sîntem de
acord, nu este așa? Deosebirea este numai ca prin ceea ce faceți
d-voastră, Națiunea va fi expusă neîncetat la. comoțiuni, la răsturnări
S
ilegale și alegeri anormale, pe cînd, după cum zic eu, Națiunea va îi
în lege, căci atît scoaterea cît și alegerea, marelui funcționai' se va fave­
ER
la timpul hotărît în liniște și bună înțelegere.
NIV

DOMA'Z DEPUTAT!.
Trebuie să recunoașteți împreună cu mine că lumea a făcut pași
gigantici și că omul tinde neîncetat către progres și perfecțiune, fie ca
LU

om, fie ca cetățean. Adevăratele credințe au început a lua locul preju-

dițiilor de altădată. Națiunile au început a se înțelege între dînsele și
nu se mai lasă la discrețiunea și caprițiul unor capete încoronate.
RA

S’a inventat o mașină care să reconcilieze Tronul ereditar cu de­

mocrația, sau mai bine Suveranitatea Poporului. Această mașină este
Constituționalismul. Dar lucrul nu va rămîne aci. Ideile se agită neîn­
NT

cetat și omul nu se va abate cu niciun deget din direcțiunea ce-i arată

adevărul.
Deși pe o treaptă mai mică, lupta încă durează între Tron și Na­
CE

țiune, pentru că Tronurile n’au ajuns a se convinge că Națiunile sînt

mai presus de Tronuri și că acestea există din grația Poporului.
Constituționalismul este numai un armistițiu, Poporul tinde a avea
I/

mai mult decît armistițiu, el dorește pacea și aceasta va fi atunci cînd

rivalul său va fi cu desăvtrșire învins.
AS

Ca să vă demonstrez că dinastia este contra aspirațiunilor la care

tind popoarele, n’am trebuință să mă serv cu țara noastră, căci slavă
Domnului, noi am știut a ne feri de obiceiul dinastic, ci voiu lua alte
UI

națiuni unde acest obiceiu are adînci rădăcini, și cu toate acestea oa­
menii s’au dezmeticit și văd că este ceva contra naturii.
BC

Trec cu vederea încercările ce au făcut neîncetat popoarele a-și re-

cîștiga drepturile cuvenite lor și pe care le-au pierdut din copilărie
prin jucăriile oferite de dinastii. Voiu lua exemple mai generale și re­
cente totdeodată. îmi va fi de ajuns ca să analizeze pe 1789 și 1848 în
sămînța și în rodul lor. Aceste două lupte n’au avut un rezultai deci-
S1V> totuși au zmerit îngîmfarea potentaților.
1789, parțial prin fapt, dar general prin influență și mîntuitoare
consecințe, el cel dintîi a ridicat glasul și a zis: Națiunea este suve-
 T ACL k 715

rană, iar nu acel individ ce trăește ascuns, în lux și desfrînare, sugînd

din spinarea Poporului, înconjurat de lingușitori, de corupți de je-
juitori; acel individ care ese numai Id zile de paradă și însoțit de șoi-
tari, trece prin mijlocul unui popor desculț, flămlnd și osindit igno*

Y
ranții. Văzurăți apoi acel popor de giganți cărora numai libertatea și
drepturile lor le-a putut insufla atîta vitejie ca să înfrunte în toate

AR
părțile despotismul și pe robii lui.
Națiunea franceză învinse atunci dinastia pentru un moment, dar
prejudițiul dinastic încă nu părăsise pe toți. Eroarea națiunii, unită cu

R
ajutorul dinastiei or din afară, puse iarăși sus aceea ce poporul arun­

LIB
case în pulbere cu atîtea sacrificii. Munca însă n'a fost pierdută în
zadar; sămînța aruncată n'a fost nimicită; poporului nu i s‘a putut
răpi gustul libertății și amorul drepturilor sale.
In 1848 progresul democratic încercă din nod pulsul social ca să

ITY
afle dacă națiunile au căpătat vigoarea cerută spre a spulbera în vînt
dinastiele picate din cer. Curentul revoluționar a fost spontaneu și a-
proape general în toată Europa. Spiritul emancipării plană peste na­
S
țiuni, și, toate, ca un singur braț, ridicară pumnalul contra asuprito­
rilor. Dinastiele nu căzură, dar pierdură mult din prerogativele do
ER
pînă aci; națiunele nu se curățiseră îndestul de obiceiul dinastic. Se
mai făcu un pas, căci din acea luptă națiunile cîștigară, pe cînd dinas­
tiele păgubiră.
NIV

Sămînța aruncată în 1789 răsări în 1848 ; încă puțin și pomul va

deveni mare ; încă o vreme și el își va da fructele. Peripețiile și luptele
continuă ; lumea nu stă pe loc și va merge pînă va desființa și acest
LU

rău ohiceiu cum a desființat multe altele.

Aceasta am avut de vorbit asupra dinastiei.
Pe cînd celelalte națiuni cari au avut-o, se silesc a o goni, noi
RA

care n’am avut-o niciodată, ne sîrguim a o introduce. Adoptăm ca bune

datine ce alții le leapădă ca rele. Privim înapoi în loc de a privi
înainte.
NT

Mergem ca racii, ne afundăm în pămînt ca șobolanii, în loc de a

zbura ca vulturii.
Dar eu mă mingii cu speranța că nu toate buruienele prind rădă­
CE

cini in pămîntul Romîncsc.

RESPECTABILI MANDATARI, /.
I/

Să revenim la Principele strein, căci cele mai sus zise s’ar potrivi
AS

cînd dinastia ar fi națională, cu atît mai mult cînd d-voastră voiți a

aduce una streină. De unde și prin ce s’a mai născut și acest obiceiu
de principe strein ; nu știu, dar știu că este ceva rău și vătămător.
UI

Stingîndu-se în Anglia dinastia Stuarților, vine la Tron o ramură

din Hanovra; mai tîrziu Suedia încoronează și ea pe un strein ; ase­
menea face Grecia., asemenea Belgia. Aceste state recrutează pe marii
BC

lor funcționari dela streini cu toate că s’ar fi putut mai lesne găsi între
ai lor, povestea vorbii: paște iarba ce cunoști. Ași fi mai înțeles pentru
Belgia și Grecia, niște state din nou create, deși chiar ele nu ar fi tre­
buit să se blameze singure dela început. Astăzi, nici una, nici alta,
haidi și noi Principe strein, ca să nu rămînem mai prejos. Se mai
putea ierta aceasta in vremile trecute cînd națiunile aveau mai puțină
cunoștință de drepturile lor și cînd o dinastie se impunea prin cuce­
rire sau prin influențe de rudenie, așa de exemplu: Plant&geneții în
Anglia, Habsburgii în Germania*) și Burbonii în Spania și la Neapole;

*). La 1866 cînd s*a ținut acest discurs, Austria avea încă eghemonU
asupra confederați unii germane.
716 FACLA

dar în vremile de azi este o anomalie, o absurditate.

Mă declar dar contra Principelui strein, întemeindu-mă pe două
cuvinte foarte puternice:
1) Streinul va aduce cu sine influența streină;
2) Națiunea se deznaționalizează, își vatdmă interesele ei vitele,
c<nd ar căta să se consolideze prin ea însăși.

Y
Vi s’a urît cu Principii naționali, dai' nu aveți dreptate, căci pro­
gresul ee națiunea a făcut de cincizeci ani încoa, în parte se datorează

AR
și lor. Dacă după 1821 Romînilor le-ar fi plesnit prin cap ca să-și a-
ducă un Principe strein, erau să cadă din Scyla în Charibda, lucru ce

R
se. va întîmpla cu această ocaziune. Am aplaudat cînd țara intrînd de­
finitiv în drepturile sale, a ales în 1842 pe George Bibescu, și pe cit el

LIB
a lucrat bine. Am aplaudat asemenea cînd el a căzut din cauza relei
sale purtări. Nu zic nimic despre Știrbey, deși om capabil, de streini
a fost pus, de streini a fost scos. Am aplaudat la suirea pe Tron a lui
Alexandru Cuza și încă mai mult la Unirea țărilor surori și la atîtea

ITY
îmbunătățiri sociale, dar aplaud și la căderea lui, cînd el devenise in­
capabil de a mai face bine. Indivizii au căzut și cad, dai’ națiunea tră-
ește; are destulă viață în vinele sale și a arătat destulă maturitate a.
S
<?e conduce de sine fără concursul streinilor. Avem destui streini în
ER
țară., nu mai aduceți încă unul în capul țării! Pozițiunea noastră po­
litică și geografică ne îndeamnă să ne ferim cit de mult de streinism.
Dar aud o voce spuindu-mi de Divanul Ad-hoc. Știu că unul din
NIV

cele cinci puncte era Domnul strein ; însă era oare în puterea Divanu­
lui Ad-hoc ca să schimbe datinele acestei țări și să facă pe Romînia a
lua altă direcțiune decît aceea ce i-ar conveni ? Faptele au probat con­
trariul. Celelalte patru puncte, ca bune s’au realizat deși nu ad-literom
LU

convențiunii din Paris, ci ad-libitum națiunii autonome. Ca să fi pro­

mulgat Convanțiunea aci, ar fi fost să fugim de Regulamentul Organic
al Rusiei ca să dăm peste Regulamentul Organic al Europei.
RA

S’a cerut principe străin în 1858; de atunci pînă azi națiunea a avut
timpul ca să chibzuiască de trebuește a face acest pas sau a-1 părăsi
pentru totdeauna. Și, nu cumva d-voastră aveți mai puțin drept de a
NT

constitui de cît Divanul Ad-hoc? Sînteți trimiși aici de națiune fără

nici un amestec exterior, fără nici un comisar extraordinar. Este toc­
mai momentul ca să dați țărei adevărata Constituție națională și libe­
CE

rală; ca să consolidați aceea ce Romînia a cerut în 1848 și a cîștigat

în 1859.
Credeți oare voastră că străinul ce~l veți pune pe tron să aibă
I/

mai multă milă de țară decît un romin? Teamă îmi e să nu pirdent

în cîți-va ani tot ce am dobîndit dela alungarea Domnilor greci pînă
AS

azi. Cari vor fi altarele ce el va avea să apere în această țară? Care

va fi căminul unde el să poată zice: Aici m'am născut! In ce parte
a acestei țări vor fi mormintele străbunilor săi pentru cari să pute
UI

piept contra dușmanului neamului romînesc? Ințelege-va el legile

cestei țări? Privita el cu plăcere moravurile acestui popor? Auzul
BC

său pricepe^v<i dulceața acestei limbi tncîntdtoare ?

O! cît mă uiuoiesc de toate acestea! Și mult rni-e frică da calul
lui Uiys pe care troienii l’au introdus in cetate cu atîta pompă spre
ruina lor 1
Fiți siguri că acela care nu s'a născut pe acest păviunt șl nd este
din acest ueam, nu»și tvi pune nici odată viața tn primejdie ca s&l
apere; el, mai lesne va trăda acest neam și acest păminl pentru vinfa
Pe^bru mărimea pentru ambițiunea sa și pouiru plăc. ’i'.' sqz .
.Și să mă credeți că este așa, priviți ale naturci eterne legi. Cînd pe o
mumă o înconjoară tilharii, cine, dacă nu fiu-său sare s'o scape-, pe
cînd cel cari n’o cunosc fac poate chiar semn prădătoi’ilor a ieria
cu nîci un preț.»
 FACLA 717

Națiunea va fi izbită și amenințată de influența străină: do unde

azi e liberă și suverană pe tot ce-i aparține, se bagă de bunăvoie la
stăpîn. AeeZ principe, pe care*l veți aduce, de l'ați lua chiar din cea
mai de jos clasă socială, este periculos; cu atît mai mult de îl veți re­
cruta. dela vreuna din clasele domnitoare.
Este rău Principele străin însăși atunci cînd am admite a îi italian
sau francez, neamuri generoase și rude de aproape cu noi; neamuri

Y
cari au simpatizat totdeauna cu poporul romînesc; țări ce nu se în*

AR
cecmează de loc cu noi ca să fi avut vre*o dată gtlcevi cu ele.
Va fi cu atît mai rău cind va fi german sau slav, popoare cu cari
ne învecinăm, și cari nu numai că nu ne-au voit binele nici odată,

R
dar ne-au despuiat pe cît au putut. Și cind, din nefericire, ar fi din ră­

LIB
cește neamuri ,ați crede oare că sîngele să se prefacă în apă? Cd el
are să țină mai mult la frații săi convenționali decît la cei legitimi, și
mai mult la patria adoptivă decît la cea primitivă către care îșl va
avea neîncetat privirile îndreptate și care-l va atrage ca un magnet,

ITY
fie măcar pustietate și sărăcie acolo, pe cînd aci ar fi un popor gene*
ros și munți de aur ?
Influența ce va exersa în țară va fi politică și încă ce este mai
S
dureros, va fi socială. Va fi politică, căci acea Dinastie, acel stat de
unde va fi el, va căuta să ingereze în orice mod în trebile statului
ER
nostru, și Romînia va ajunge în stare de provincie, iar principele în
stare de proconsul. Un moment nu-mi fac iluziune că ar avea un ca­
racter de fer ca să respingă hatîrul rudelor, pentru neamul în care
NIV

se va socoti ca un călător și nimic mai mult.

Influența va fi socială, căci mîndria sa națională nu*i va permite
a lăsa o iotă din apucăturile neamului său. V’ați putea închipui ca să
LU

primească cu plăcere un pahar de apă din mîna unui romîn? că i-ar

plăcea ca să fie înconjurat de romîni? că ar putea contracta o căsă-
, torie— cînd ar fi flăcău—cu o fiică de romîn? Limba lui se va vorbi la
Palat. In religia lui se va închina el și copiii săi. Sărbătorile lui și ale
RA

străbunilor săi vor fi mai celebrate decît cele naționale. Pe cei din nea­
mul său va căuta, încetul cu încetul să-i chivernisească, fie în func*.
NT

țiunile lui particulare, fie în ale statului. Lingușitori și curtezani se

vor găsi destui ca să*i facă concesiuni și ca să-1 încurajeze pe această
cale.
CE

Nu ne-am depărtat mult de secolul fanarioților, ca să nu ne adu.

cem aminte de cele ce erau și se petreceau sub acei principi străini.
Sînt unul din acei cari s’au născut în acel negru veac. Eram june
cind Domnul Tudor deșteptă Națiunea, și Națiunea sfărîmă lanțurile
I/

ce o țineau în robie și întunerec. Știu cît a luptat acel erou contra

streinismului; știu cît au luptat cei cari au venit după dînsuL Ur­
AS

mele au fost atît de adinei, în cît sărmana Romînie nici azi nu și-a
spălat vestmintele cu desăvîrșire și iată că vîntul o amenință cu o
UI

nouă pulbere.
DOMNI COSSTITUITOIU,
BC

Cînd m'ain pronunțat că națiunea se va deznaționaliza și va vătă­

ma interesele vitale, am cugetat profund și mă simț date; 3 ■> . .
aceasta. Acel străin nu va avea nici urî scrupul a atrage in ța va-.tot
soiul de străini și a le da drepturi; nu va cunoaște și nu va înțelege
Ixiriera ce există între un p&mîntcnn și un venetic. Pe ol nud va durea
inima cind com^rcivl, industria și exploatațiunca vor cădea pe wind
străinilor. Din contra, poate va încuraja decadența a tot ce este na*
ț ionol.
și cind, din nevorocir^. el va fi german, nu va pierde nici o eva­
ziune ca să gcr/T&niz'cze
718 rieiA
Străinul nu va neglija de a ingera și a se folosi de finanțele sta­
tului, căci aci este nervul vital căruia rupîndu-se echilibrul este impo­
sibil a se evita o catastrofă socială.
Se va răspunde că el are să jure pe o Constituțiune dela care nu

Y
se va abate fără a fi pedepsit; că va domni și nu va guverna. Să dea
Dumnezeu să fie așa! Dar cînd va fi un om viclean și cu intențiuni

AR
rele, nu se va mulțumi numai a domni, ci va ști să și guverneze cum
îl vor povățui interesele lui personale, fie direct sau indirect.

R
Mă bucur cînd vă văd uniți cum sîntețl astăzi; dar aceasta s'a
întîmplat poate numai prin forța lucrurilor. Aceea ce se chiamă con­

LIB
servator și aceea ce se chiamă progresist; aceea ce se chiamă privile­
giu, și aceea ce se chiamă libertate, vă aud vorbind în acel aș fel, deși
nu știu de aveți acelaș gînd. Dar ce mă poate asigura că mâine nu va
veni vremea ca să vă dezbinați iarăși în două tabere și să vă luptați

ITY
iarăși pînă la singe spre a intra în grația străinului. El va ști să pro*
fite uzînd cînd de o partidă, cînd de alta.
Afară de aceasta este cunoscut că în fiecare țară există un element
S
apăsător și care pierzînd din prerogativele trecutului, va căuta neîn­
ER
cetat ca să le revendice. Aceia nu vor socoti întru nimic umilirea Na­
țiunea pentru menținerea orgoliului lor. Cînd acel principe va fi in-
trio țară unde feudalitatea încă n’a pierit, unde boeria se îngrozește
NIV

Ia numele democrației, fiți siguri că lupul nu-și va lepăda năravul

împreună cu părul, ci va căuta a aduce lingă sine tot de aceia cari
urăsc deșteptarea poporului. El va tinde arși întări suveranitatea prin
dreptul divin, uitînd că i s'a decretat prin dreptul și prin Voința Na­
LU

țională.
Este însă un lucru do care eu nu mă pot mira in destul. Cum?
Nu se mai găsește nimeni azi ca să aper^ drepturile poporului suve­
RA

ran? Unde sînt acei democrați cari au luptat atîta pentru libertate și
egalitate? Mă uit în toate părțile ca să văz vreunul protestînd con­
tra reabilitărei privilegiului, căci este un privilegiu a decreta domnia
NT

unei familii pentru veci. Către tine mă adresez partidă liberală, care
prin faptul de azi retractezi și desființezi tot ce ai. făcut ddla început
și pînă acum. Mai putea-veți pronunța națiune suverană, cînd suve­
CE

ranitatea națiunei o înstrăinați voi înșivă ? Luați bine aminte ca să nu

vă sinucideți, sau prin ușurință să vă reduceți singuri la neputință.
Ca indivizi vă prevestesc aceasta, căci intru cit privește principiul, el
I/

este nepăsător, și vor veni alții, ca să susție stindardul național.

Dar lăsați acelora, cel puțin, mulțămirea de a se făli cu predece­
AS

sorii lor.
Poate voiți a face numai o încercare alegînd un principe străin.
Așa vă mai înțeleg. Dar uite, eu, ca să mă leg cot la cot și apoi să în­
UI

cerc pe Stan necunoscutul ca să văz de îmi dă brinci de rîpă au ba,

vezi, această glumă n'aș face-o.
BC

îmi pomeniți de Bemadote. Acela era un fiu de negustor; veți

^ăsi abia unul la mie asemenea lui dintre cei încoronați. D-voastră,
după cît văz, vreți a culege din Europa ceva mai procopsit. A! dar mă
izbiți cu Leopold; vă lovesc și eu cu Otton.
Acestea am avut de zis. In rezumat sînt contra Dinastiei și Princi­
pelui străin. Cred că am arătat în destul cuvintele mele și rămîne la
D-voastră ca să cugetați cele ce aveți a decide azi. Faceți astfel ca. acea­
stă zi să nu fie trecută între zilele cele negre. N'am pretențiunea de a
fi prooroc, prooroc este tot omul cînd punîndurși frânghia de
gît se știe ced așteaptă, dar mi-am exprimat părerile mele.
De mi-ați spune că Națiunea v’a trimis aci cu mandat imperativ
ca să votați Dinastia și Domn străin, v’ași răspund că nu este ade­
vărat, Națiunea nu-și voește nici odată răul.
Romîma v’a ales Cxi pe cei mai înțelepți și mai cu pricepere din
 r A • LA 719

sinul său șl v’a lăsat voia liberă de a decide despre ale ei destinate. De
socotiți că este bine a aduce un principe străin și a decreta, totdeodată
domnia și pentru descendenții săi, faceți-o! Gîndiți-vă însă bine să nu
faceți un lucru ce abia să-l desfacă generațiile viitoare. Lucrați ușa
ea blestemele postcrităței să nu vă turbure repausul mormintelor cind
nu veți mai fi. Cit pentru mine, nu numai că ria/m curajul, dar simt

Y
că pașii mi se împotrivesc și mîinile îmi tremură numai cind gtndesc

AR
a da votul meu ca să arunc țara în prăpastia necunoscutului. Mă
ocăriți, mă credeți un visător și zmintit; văd rîsul pe fețele d-voastră,
ca recompensă bătrînețelor mele, dar să nu vie o zi cind să vă aduceți

R
aminte do cuvintele mele și sd-mi dați dreptate.
Atunci, cel puțin, să veniți la mormîntul nebunului de astăzi. Ori

LIB
cit veți striga spunîndu-mi că adevăr n zis glasul meu, oasele-mi nu
vă vor răspunde. Eu nu voiu mai fi, ci veți găsi scris pe o lespede :
Unul din ceâ dela 1848.

ITY
Sar Dumnezeul Rominiei v-a povățui ca totdeauna pe poporul său
ce este de făcut în ora primejdiei.

S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

A apărut și se pune azi în vînzare în toată țara:

In nrimivara vieții
de ^Âl^OAIU VOICULE8CU
Un volum în care marea noastră tragediană își descrie
anii tinereții în pagini admirabile de sinceritate și de pasiune.
Prețul unui volum de 70 pagini, tipărit cu îngrijire și cu
coperta ilustrată în șase culori, este de Lei 2.
In localitățile unde opera d-nei Voiculescu nu se găsește
în librării, doritorii și-o pot procura direct dela administrația
revistei Fado, Sărindar, 11, București.
 Y
R AR
După un congres... ț"

LIB
Cum aveam oglinda în față, le puteam urmări prin lucid ut ar-

ITY
S’mt al sticlei gesturile dezordonate și falșe, privirile injectate de aop-
le nedormite; — și-am rămas așa ascuitînd o oră aproape glasul lor
răgușit, strident și emfatic, cu care își povesteau încă odată .,sicce-
S
sele" lor dela congres.
ER
Desigur erau aceleași banale și obicinuite tipuri pe care le în
tîlnești de zeci de ori în fiecare zi pe trotuarele atît de răbdătoare
ale lașului, aceleași figuri șterse cu ochii goi de orice licărire, pe
NIV

care le întîlnești, stîrnmd ecoul cu pașii lor în sălile aproape goale

ale Universități; aceleași eterne tipare de care te lovești zilnic și în
caie s’a scos în sute de exemplare clișeul studentului*4 de azi.
Și-acum cu privirea lor stinsă, tulburată doar de vanitatea fra­
LU

zelor banale și sforăitoare cu care își povestesc „părerile", „gesturile*4,

și ^discursurile" lor de acolo — îi revăd iarăși așa cum îi cunosc de
atîta vreme, cum or să rămîe întotdeauna: ignoranți, banali, creduli și
RA

pătimași.
Căci doar ducem aceiași viață și ne cunoaștem. lașul e atît de
liniștit, atît de pacinic și atît de mic, că într’un an poți cunoaște în­
NT

destul de bine — ori cît de orbit de iluzii și de naivitate ai fi — cine

sînt tovarășii cu cari trebue să-ți duci trei ori patru ani aceiași vi^ță
pe băncile unei facultăți.
CE

Și de aceia poate, nu m’au uimit de loc cele ce am auzit în

seara aceia, într’un colț ascuns de berărie.
Era acelaș vecinie refren, apanajul ignoranței și sectarismuluir
cu caie se termină la ei orice discuție, orice cuvîntare, ori ce bana­
I/

litate; acelaș etern refren care te urmărește, le obsedează și te ener­

AS

vează pretutindeni, într’un colț de stradă, în culoarele Universității,

într'o sală de teatru ori într’un fund de alee.
Acelaș „viitor al organizării noastre naționaliste**, acelaș , »mij-
UI

loc de a d struge ori îndepărta jidanii care sînt fermenta de desconb

punere al neamului romînesc*, acelaș „viitor cel așteaptă țara dela
munca noastră, dela generația no stră, dela știința noastră**.
BC

Și pretutindeni acelaș grav „noi** cu care își îngrădesc ei munca

stearpă și negativă, ca și cum ar rămîne c?nd-vâ să le-o conteste or
să le-o uzurpe vre-un cercetător tîrziu al vremii or de față.
Desigur sînt printre ei și mulți naivi, sînt printre vi și copii or.
biți de patima frazelor sunătoare ; dar mai ales sînt mulți, prea moli1
interesați și șireți cari își fac din vorbele lor strigate cu glasul răgfc-
inlr*o seară d ; sărbătoare națională, o trampolină pe care sosaiia
in ochii profesorilor pătimași și ei.
Sînt printre ei prea mulți din legiunea lui „Coriolan Drăgănesen"
pe care atît de frumos și atît de crud îi descrie Caragiale; sini
dalsgii, prea iubitori de zgomot și de reclamă ea să fie cel p«țiu
sinceri.
 mii a 12Î

Și cînd te gîndești cit de trist e să-i vezi cum și-au uitat făgașul
din care s'au ridicat, cum au uitat pe cei ce i-au lăsat umili, flămîuzi
și chinuiți în satele lor, — și-și risipesc toată comoara de energie^
toată puterea de muncă și elanul celor douăzeci de ani ai lpr3 toata
acea vijelioasă și somptuoasă dragoste cu care te pasionezi la această
virată. în lupte zadarnice, pătimașe și neertate de nimeni 1
Și cum glasurile lor dogite răsunau așa cum răsună tot ce-i gol;

Y
— în seara aceia am avut o clipă iluzia că ascult toată acea imensă,

AR
discordantă și tristă simfonie pe care o trezesc viaturile printre ra­
murile uscate într’iin apus tîrziu de toamnă.
Căci sterpe ca ramurile nemernice ale unei păduri uscate, sint

R
toate glasurile în care tremură numai ura...
Și m’am gîndit că unii sînt și ei feciori de preoți săraci întrun

LIB
sat de săraci,
M’am gîndit că mulți din ei au acolo, întrun sat îndepărtat, o
căsuță aproape dărîmată sub un nuc bătrîn, unde lîncezește și moare

ITY
un frate bolnav, că mulți din ei au părinți ori surori care se pleacă
și tremură sub încovoierea biciuiui boeresc.
M’am gîndit iarăși că cei mai mulți nu se mai reîntorc aed o
niciodată. S
Cei mai mulți nu-șl mai amintesc, ori nu vor să-și mai amin­
ER
tească obîrșia lor simplă și îndurerată.
Cei mai mulți în loc să rămîe zile întregi aplecați pe*o carte în
care să dezlege leacul chinuirii noastre, ori să-și îndrepte plivirea
NIV

spre cei rămași în urmă să ducă mai de jarte viața de robi și clăcași
la care’s condamnați de veacuri, — ei aleargă și împrăștie sămînța
urei dealungul acestei nenorocite țări; ca și cum n’ar fi destulă ură,
destulă durere și destul vaet și fără țipătul lor zadarnic,
LU

De aceia aș fi vrut atunci, în seara aceia să mă ridic din colțul

meu ascuns, și să le arunc în față toată revolta și țoală pornirea
noastră, a celor umili și anonimi cari muncim în tăcerea camerilor u-
RA

mede și reci; și cari poate fără să fim înhămați la carul ridicol al

vr’unni profesor iubitor de surle, de marșuri și de macabre discur­
suri — lucrăm modești, izolați necunoscuți și răbdători la înălțarea
NT

unui ueam ce suferă, ce agonisează. ce moare ’

Atunci cînd țipătul nostru va porni de undeva, va fi țipătul
goelanjilor ce anunța pe malurile înspumegate ale oceanului, furtuna
CE

ce-o să vie !
Cezar D. Petrescu
Student la drept. Facultatea juridică la?i
I/
AS

Cereți astăzi la toate librăriele și chioșcurile de ziare pri­

mul număr din
UI

Biblioteca ideala
Cuprhutad romanul
BC

DE
MARGUERITE AUDOUX
Tradus de N. D. COCEA
Romanul întreg într’un vokm numai 75 Bani
Se poate procura direct dela atoinî .’trația București
 Y
AR
R
MONSTRUL

LIB
Revăd Capitala cu glasuri ciudate.

ITY
In gînd amintirile strînse adorm,
Simt doar pulsul vieții cum ritmic se zbate
S
In pieptul cetății de monstru enorm.
ER
Și huetul crește; e scrîșnet de roți,
Viitoare de vorbe confuze, — e larmă ;
Iar oamenii fug și se ’mprăștie toți
NIV

Că parcă palate în urmă se darmă.

Mă poartă vîrtejuri de patime oarbe
Și monstrul mă cheamă, mă prinde, mă soarbe.
LU

Văd flăcări ușoare cu forme de zînă.

S’apropie iute și’n brațe mă string ;
RA

In foc mă’nfășoară și repezi se stîng

Ca iar să-și aprindă lumina păgînă.
Un plîns de durere din vis mă deșteaptă :
NT

„Oprește străine,—de ce nu m’asculți ?“

E glasul în care cei palizi și mulți
CE

Iși plîng și nădejdea și soarta nedreaptă.

Și brațe uscate nervos mă apucă,
Cu zdrențe adîncile rane îmi leagă,
I/

Cu vorbe blajine mă prind și mă roagă,—

AS

Eu trec printre dînșii în zbor de nălucă.

Dar fruntea îmi arde și tîmpla mă doare,
Se’nvîrte în juru-mi orașul întreg ;
UI

In volbura asta nimic nu’nțeleg

Și par’că mă nărui pe pietre fugare.
BC

E noapte pe creer și’n inimă moarte...

— Hai gîndule, — du-mă departe, departe !
r o letai*
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER

— Acțiunea odiosului imbecil —

NIV

înțelegem perfect disperarea liberalilor că nu pot avea

LU

muncitorimea de partea lor. Liberalii se dau drept democrația

ba chiar drept singurii democrații din această țară. Prin ur­
mare au nevoie de muncitori ca un fel de dovadă — sau, ca
RA

să vorbim romînește : ca un fel de mușama care să le acopere

reacționarizmul. Dar au și un interes mai practic: muncitorii
încep să constitue o forță electorală.
NT

La alegerile trecute muncitorii, neorganizați încă, lipsiți de

experiență, lipsiți de fonduri, au obținut, totuși, un număr apre­
CE

ciabil de voturi și pe alocurea au pus chiar în cumpănă pe can-

didații liberali. Ast fel, la Galați ei au provocat un balotagiu,
pe cînd dacă mergeau cu liberalii le-ar fi asigurat acestora suc­
I/

cesul.
AS

Inc’o dată deci, înțelegem necazul liberalilor. înțelegem

și sforțările lor de-a ieși din încurcătură, încercările de a-și
forma un partid muncitoresc al lor. Dacă muncitorii ar fi proști
UI

și s’ar lăsa ademeniți de demagogia liberală, lucrul ar îi regre­

tabil, dar n’ain avea ce să le facem.
BC

Ceea ce întrece însă toate limitele permise, ceea ce este

de-o abjecție fără seamăn este sistemul odios al provocărilor
practicat de liberali pentru a compromite și zădărnici mișcarea
socialistă. Liberalii nu se servesc de propagandiști, ci de agenți
provocatori. Ei nu critică faptele socialiștilor, ci-i provoacă la
fapte rele, pentru casă aibă ce critica.
 724 FA0L1

Iată, de pildă, cea mai noua „chestie* agitată de odisoul

imbecil Ioan Nădejde în numele partidului liberal. Ci-că la o
întrunire liberală s’au găsit muncitori cari să declare că în caz
de războiu vor împușca pe ofițerii lor; și acei muncitori, mă-
surați și cîntăriți exact, s’au dovedit a fi socialiști și nu alt-ceva.
De aici gălăgie, scandal, protestări, din partea odiosului imbecil
Ioan Nădejde, singurul anarhist pe care l’am avut în țară. Căci

Y
e interesantă paranteza pe care o facem: de anarhizm se vor­

AR
bește de mult în Romînia, dar noi n’am avut alți anarchiști
de cît pe frații Nădejde. In broșura lor „Procesul fraților Nă­
dejde3 scrisă numai de unul din ei și anume de odiosul imbecil,

R
se găsește această declarație: „Noi sintem anarchiști; și primim

LIB
sa ni se dea palme în ziua cind vom intra in parlament*.
A doua serie de anarchiști am avut-o mult mai tîrziu și
anume sub ultimul guvern liberal, cînd alde Dașchevici, Petre

ITY
Popescu și alții, au căutat să se strecoare printre muncitori.
S’a dovedit apoi că acești oameni nu erau mai anarchiști decît
mine și decît dumneata cititorule, ci erau polițiști, cum stat și
S
pînă azi. Acțiunea acestora, care consta în atentate, era numai
ER
secondată de odiosul imbecil Ioan Nădejde. Dar acum odiosul
imbecil s’a pus el însuși în fruntea acțiunei. Și dovada ne-o
NIV

furnizează el însuși.
Căci pe cînd muncitorii vizați protestează și declară ca­
tegoric că în faimoasa întrunire n’au rostit acele cuvinte și
LU

n’au zis că vor împușca pe ofițeri, odiosul imbecil Ioan Nă­

dejde, menținîndu și aserțiunea, declară că el a pus acea în­
trebare, el a întrebat pe lucrători dacă în caz de războia vor
RA

trage în ofițeri și că lucrătorii au răspuns afirmativ.

Or, a pune o asemenea întrebare este tocmai a face operă
NT

de agent provocator. Și fiindcă încercarea n’a reușit, find-că la

Întrebarea pusă muncitorii au răspuns altfel de cît ar fi dorit
odiosul imbecil, acesta a trebuit să recurgă la minciuni.
CE

D. Nădejde sflrșește foarte frumos. împrejurările îi dădu­

seră o situație pe care n’o merita. Bine înțeles, n’a știut să și o
I/

păstreze. El s’a coborît de bună voe în mocirla ce i se cuve­

nea. Curat vorba evangheliei: de geaba puneți mărgăritare în-
AS

naintea porcilor.
Dar d. Nădejde nici nu este interesant. Ceea ce prezintă
UI

interes este că d. Nădejde lucrează în numele liberalilor și în

deosebi al generoșilor. Aceasta e semificativ pentru țară și la*
BC

meutabil pentru liberalo-generoși.

 Y
R AR
LIB
ITY
Agonia Soc. Scriitorilor Romini...
O; S
Privesc o stea pe fundul obscur al cerului noaptea. De astă-vare
ER
pînă astăzi, s'a mișcat, pe nesimțite, și de unde pîlpîia sub jghiabul
casei, acum strălucește, la aceiași oră, cu mult mai departe.
I pMă uit la copacii de sub fereastră. De astăvară pînă azi, au rodii
NIV

și foile ostenite încep să lunece, galbene, din ramuri pe pămînt.

Și s’au schimbat costumele, îndeletnicirile oamenilor, s’au clădit
ease noi, s’au dărîmat altele. E rece vîntul și rece lipsa lui. Obiceiul
luminii s’a deosebit ca și apucăturile animalelor. Vitrinile prăvăliilor se
LU

îmbracă de iarnă. Un avînt nou își împărțește sensațiile noastre cu

o tristeță nouă. Totul trăiește; Bulgarii își ascut săbiile, flota de otel
a coastelor de nord franceze se strămută odată cu constelațiile în Me-
RA

diterană, Marakeșul a căzut, doctorul Query a descoperit serul anti-

sifilitic, China se civilizează. Singură Societatea Scriitorilor Romîni
nu se știe ce face»
NT

Mă gîndesc la frunzele-i vecinie galbene, la președintele-i veșted,

la tenacitatea în trîndăvie a celei mai spirituale societăți.
Sînt cîteva luni decînd, tot cu Facla alături, m-am uitat într’o
CE

seară orientală, de rîncezeală bizantină, prin gaura ușii, în odaia acestei

matroane și am găsit-o dormind cu niște cașcaval în gură. Atn lovit
în ușă, s’a deșteptat speriată Cucoana, s’au dat la mine slugile, deș- <
teptate din bucătărie, mopșii cu dinți de lînă, treziți din lada cu gu­
I/

noi. Zarvă și chiot, gălăgie și... caniculă. Țața romînă adormi iarăși în
AS

slugile și cățeii săi

Somn să le fie lor dulce ca moartea; de dumneaei și de d-lor
n’am să mă mai ocup decît atunci cînd vreo mînă de membrii deciși,
UI

deciși la Dumnezeu știe ce lucru, m'ar chema, dacă vor avea ne-
voe* la o renaștere și la un zbor cu praștia, prin societate.
Mă mulțumesc să constat că tot răgazul pe care ham dat, cu
BC

riscul de«a fi învinovățit de cei mai strîmbi din colegii mei, uneori
și de necontinuitate, n’a slujit la nimic; că societatea noastră nu vrea să
trăiască și că string*rea scriitorilor la un loc este, cum am mai spus,
4in prilej pentru cîțiva inși, desarmați pe alte terenuri, de-a trage din
el foloase și vanitate.
Văd pe scriitori tînjind în fața halbelor, sorbindu-și cafeaua, la ca­
fenea, Aud uriașele lor gugumănii, cancanele de mahala ale poeților
și ale prozatorilor. Societatea, e nu știu unde, cine știe unde, într’o
planetă oarecare de mucava.
726 OliA

Intr’una din ședințele furioase pe carele provocasem, sobtpro­

punerea mea și ca să dea publicului iluzia că trăește, comitetul pri­
mise să se ia oareșicari măsuri în ce privește editura, pentru ca serii
torii lipsiți, fără funcții bine plătite și sinecuri politice, să se bucure
omenește de munca lor. Se făcuse atunci o comisiune, cu datoria de
a regulamenta raporturile dinți e cei cari scriu și cei caii fac bănica
scrisul lor. O comisiune de formă, din care n’am ținut să fac parîe,
în care comitetul avu grija, salutară pentru somnul matroanei și
afacerile mici și mari, să nu fiu pus. In schimb, din această comisiune

Y
ostilă editorilor, face parte un... editor, care pretinde, drept e,că ar fi
și scriitor în acelaș timp. Un editor din cei mai primejdioși, din cei

AR
mai mercantili și mai giabnic demni de supus autorității societății.
Rămînea de realizat un întreg plan, încă nerostit, din care tre­
buia să iasă buna stare materială a scriitorilor, neapărat; a tuturor

R
scriitorilor și nu numai a cîtorva. Foarte mulți scriitori se găsesc

LIB
exact în situația călugărilor din mînăstiriJe noastre, cari bine între­
buințați, ca niște muncitori legați unei discipline spirituale, aplicată
cu energie și bună înțelegere, ar fi utili și publicului și loruși. Viața
unui scriitor romîn, care n’a atins încă vîrsta pleșuvă, e uneori o

ITY
tragedie, alle ori o umilință și alte ori o lene trivială. Sufletul mai al
tuturor din ei nu cunoaște nici o frumusețe morală, sînt sărace, fără
strălucirea unui ideal sau a speranței. Unii au exagerat de dezvoltat
S
în ei cinismul oamenilor vulgari — și cu revolta sau scîrba ce-o simți
vine și multă milă pentru atftea tinere puteri necultivate de nimeni,
ER
lăsate ’n sufletul lor și ’n odaia lor, singuri cu mizeria și întunericul.
Sînt o sumedenie de lucrări de scris, pe cari literatura noastră nu se
poate lăuda că le are cel puțin schițate, lucrări indispensabile culturii
NIV

cu neputință de realizat de către un singur om și repede făcute de

mai mulți la olaJtă.
Dar Societatea... doarme și va dormi această societate atîta timp
LU

cît vorstala cîrma ei oamenii cari au făcut’o, pentru dînșii. prea slabi
ea să o împingă înainte și prea vanitoși ca să înțeleagă că datorialor
este să piară și să dea voie unei adunări generale să aleagă un comitet
activ.
RA

In schimb, înspăimîntat că se pretinde prea mult dela dînsnl,

cînd i se cere să lucreze, comitetul se pregătește să ia cea mai neaș­
teptată măsură ce se poate din partea unei societăți. Comitetul do­
NT

rește ca la deschiderea Parlamentului să ceară desființarea societății...

I țeleg ca d. președinte să sufere de-o boală care-1 lenevește și
încă doi-trei membrii ai comitetului, duruți de beteșuguri deosebite,
CE

să caute înîr’o sinucidere leacul lașității. Dar \

societatea n’are legături atît de directe cu mă- (
dularele lor îneît să cadă în robia unui rinichi »
I/

sau a unei prostata. (

Vai orgoliul spiritelor sărace ! In sufle- /
J
AS

tul său președintele își va fi zis pe sîrbește, de

sigur : L’ Etat c’est Moi. Societatea e d-sa ; și
cînd d-sa nu mai este, nici societatea n’are de
UI

ce mai fi, nu este-așa?

BC

T. Arghezi
 Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

«din operele complecte ale regelui

arol... r,
 Y
R AR
LIB
SMITH PREMIER
S ITY t
ER
Cea mat Scrisul vizibil
NIV

perfecționată Claviatura
mașină de scris completă
LU

Depositul central și reprezentant pentru Romînta

RA

| ALEXANDRU PRAGER ® C ie S•«*

Pasagiu! Komin 24 — BUCUREȘTI - Telefon 17/25
NT

IrrTivrr^vvyvfTTrvrrvrTvrr^rrvF rrrvrrrry YfytvTVTrvrTrviYYivTVwnvmnrvrrvrvwvmpvtrr

CE
I/
AS
UI
BC

ATELIEBELE SOCIETĂȚII ^DEVERUL" - Bucuregti

Prețul 15 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER

Toamne de odinioară
NIV

...pe ciad erai tu mică, eram mai fericiți.

LU

Mă încredințezi că revista „Facla* l, în numărul pe eare-1

RA

pregătiți, a suspendat războiul și a ridicat piramida zilelor

ue armistițiu. Veți face să apară un număr consacrat în în­
tregime toamnei, culesului viilor și rîndunelilor gata de ple­
NT

care. Laud ideia voastră. Ea îmi îngădue să mai stau un ceas

alăturea cu voi și să resimt în mine farmecul veehei prietenii
CE

care ne leagă. Căci am fost și am rămas prieteni, cu toate

leosebirile de convingere și de activitate ce există între noi, cu
toată via mea durere că nu gîndiți ori nu mai gîndiți la fel
I/

cu mine și—probabil—cu tot regretul vostru că evoluția mea

AS

a fost alta de cit a voastră. Pe de altă parte, zilele de armis­

tițiu sînt mult mai nobile și mai înalte decît cele de luptă- In
UI

aceste zile, la umbra armelor adunate în piramidă, se înfiri­

pează judecățile mai drepte și coboară înțelegerea, mai ome­
nească și mai calmă, a vecinicilor păcate legate firei noastre.
BC

Mergeți, dragii mei, eu gîndul, în toamnele de altă dată,

culegeți și stoarceți strugurii amintitei și uitați de agurida
ceasului de față. Eu unul n’am prea multe amintiri de acest
fel. împrejurul vechiului schit, unde m’am pomenit jucîndu-
>nă și lăsturnînd bălăriile, murise via sădită de călugări. Dea­
lul unde fusese, era acum tot una cu izlazul. Din bucuriile co­
pilăriei mele aii lipsit dusul la vii, carul eu coviltir, culesul,
732 F A 8 J. A

cîntecul prin podgorii și jghiaburile scumpe lui Dionisos.

Toamna îmi aduce aminte de miriști nesfîrșite, prin care
vitele pășteau răzlețe, sub ceruri încremenite în plumb și în
ploi mnrunte. îmi aduce aminte de grămezi de drugi galbene,
de nămeți de foi. de ogoare negre, dar de vii nu-mi spune mai
nimic. Să nu credeți, însă, că la culesul porumbului e mai

Y
puțină voe bună, mai puțină frumusețe, decît la culesul vii­
lor. Cît de mult aș fi voit să dorm și eu o noapte, în foile de

AR
porumb, deavalma cu culegătorii! Nu mai pun la socoteală
celelalte roade ale toamnei, care, la noi, ca și prin alte părți,

R
acopereau și despăgubeau de lipsa viilor. Mustul, vinul ve­

LIB
neau gata, căci de ele într’adevăr s’ar fi simțit multă lipsă.
Gospodarii din satul meu, acum douăzeci și cinci de ani,
trăiau fără suspine. Cel mai nevoiaș țăran intra în iarnă eu

ITY
patului plin de porumb, eu boșca plină de dovleci, cu o vacă
cu lapte ori măcar cu un grăsun pentru Ignat- Nimeni’ nu
S
plîngea de foame, nimeni nu tremura de. frig, nici chiar ți­
ganii din Țigănie, foștii robi mînăstirești. In împrejurările
ER
cele mai grele, de boală, de moarte, de sărăcie, de asuprire ad­
ministrativă, alerga omul la Curte- Aici găsea, fără multă ru­
NIV

găminte, și bani și mălai și ocrotire. La noi în sat, zapciul,

pomojnicul, perceptorul și alte fețe ale stăpînirei veneau foar­
te rai- și nu necăjeau pe nimeni.
LU

Era pe atunci viața mult mai ușoară. Mi-ain trăit copi­

lăria între cei ce țin coarnele plugului, dar vă jur că în vre­
RA

mea aceea toamna venea în sat, la noi, cu sînul plin, ca o bu­

nică drăgăstoasă, și fiecare creștin avea partea și bucuria, lui.
Amintirile mele sînt senine și patriarhale. Nu plîngeau copii
NT

la poarta nimănui, gospodinele mestecau pe pirostrii mămă­

ligi sănătoase și ce mai trebue pe lingă mămăligă nu lipsea.
CE

Să viu la strugurii voștri. In județul meu erau podgorii

nu celebre, dar destul de bune. Mai tîrziu le-am apucat și eu;
astăzi mi se pare că sînt în decadență. Primii struguri pe care
I/

i-am văzut creșteau grămadă, din panere de richită, cumpă­

AS

rați de tata de departe. Erau de două feluri, unii’ din cutare

sau cutare loc dela noi din județ, iar ceilalți—mătănii de
UI

chihlibar! — erau struguri de Țarigrad. Ce era Țarigradul

și cine ii vindea tatei acești struguri minunați f— era pentru
BC

mine o taina dulce și mîngîioasă, ca soarele pe ochii unui orb.

Am aflat intîi ce era Țarigradul... Țarigradul era un oraș
mare, plin de Turci; ca să ajungi acolo mergeai pe apă, cu va­
porul, și tata văzuse Țarigradul în tinerețea lui. Dela cine
cumpăra el strugurii? Aceasta am aflat-o tîrziu, atunci cînd
nu mai aveam tată. Era într’o zi strălucită de. toamnă, cu po-
rumbiști de aur, cu văzduh de cristal, cu țărmul Bulgariei al­
bastru și crestat, proeminînd deasupra Dunărei.,Mă aflam
 FACLA 733

in capitala județului, un oraș altădată fericit, însuflețit și

zgomotos. Niște coșuri cu struguri de chihlibar, sub tifon
roșu, stăteau în ușa unei prăvălii. Am tresărit și am. intrat
înăuntru. Un turc bătrîn, cu cialma în cap, cu barba aproape
.albă, molcom și impunător m’a primit cu demnitate. Ain cum­
părat struguri și am intrat cu el în vorbă- L’am întrebat
dacă a cunoscut pe tata. Batrînul a făcut cu mina câteva semi­

Y
cercuri în aer și a oprit’o la piept:

AR
—• O, prieten vechi u, mușteriu vechiu !
Găsisem pe cel care vindea tatei struguri de Țarigrad.

R
Dar cînd l’am căutat peste cîțiva ani nu l’am mai găsit și vă
mărturisesc că mi-a părut rău.

LIB
Astăzi, cînd vine toamna, cînd fața grădinilor se tae și din
verdele uniform ies nenumăratele nuanțe de galben și de roșu,
cînd strugurii sînt copți și boloboacele se dreg, amintirile

ITY
mele sînt măguri de dovleci, movile de porumb, gratii cu pru­
ne Ja uscat.... și un sat tihnit, în care fiecare curte își are clă-
S
-dăria de coceni de pae și de fin, fiecare bătătură viața ei
ER
domestică, fiecare casă strînsură pînă la primăvară. Dar du­
pă cum știu prea bine că bătrînul turc cu struguri de Țari­
grad nu mai este și zadarnic m’aș duce să-l mai caut, tot
NIV

așa îmi spune inima că belșugul, pacea și voia bună au zburat

din câmpiile copilăriei mele și că aș căuta zadarnic, în sat la
noi, toamnele de altă dată.
LU

G Galaction
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
RAR
LIB
La vrană SITY
ER

Prin vii răsună veselie multă...

NIV

In crame stau antalele la rind

Și vranele șoptesc bolborosind.
Ascultă cîntul cramelor, ascultă :
LU

„Cum fierbe vinul și se’nalță’n spume,

Se războesc păcatele pe lume.
Și cum, odată, se oprește vinul,
RA

Iși are’n viață tihna lui, și chinul*.

Ascultă cîntul vinului, — la vrană :
NT

„Eu am un dușman ne’mpăcat: Durerea;

De-aceia balsam torn pe orice rană
Și-alung, din inimi trudnice, tăcerea.
CE

Cînd vine dragostea cu negre p ete,

Cu ochi în care tremură ispita,
Imbrățișează-ți repede iubita
I/

Să nu te doară, mai tîrziu, regrete,

AS

Iar dac’o vezi că dă o sărutare

La altul, multora sau tuturor,
UI

Tu treci din calea ei, din calea lor,

Și soarbe’mi recea cupă de uitare.
Privește cum se svîrcolește ura
BC

In infernala luptă pentru pîne ;

Eu schimb în înger sufletul de cîne
Și dușmanilor cruzi le rup armuia.
In largul stăpînirii mele
Nu-i viitor și nu e nici trecut,
împurpurez cristalul cupei grele
Dar torn norocul și’ntr’un ciop de lut.
Arăt mulțimii umilite cerul
Și port, în roșii scînteeri, misterul:‘.
Proletar
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS

Locuită de-o mie de miracole ne ncetate, natura pare un

basm etern și straniu, care poate fi întrerupt oricînd și reluat.
UI

Dela frunză pînâ la constelații și insecte e numai artă, visare

și taină. Nu poți topi un bob de sare pe limbă, ori mirosi o
floare fără ca să se turbure în tine, mare bolnav al naturii, su­
BC

fletul ca o fintînă.
De asupra cărții în care citesc, scrisă de unul din semenii
mei uimiți, atirnă din boltă ciorchinul, greu ca de piatră, al
strugurilor cu bobul mare și brun. Striviți în buze, ei mustesc
ca niște țîț<* și belșugul lor aduce aminte maternitatea și splen-
dida-i dărnicie.
Vinul și laptele, din cite musturi răspîndește firea, par cele
mai ciudate. Preschimbarea de-alungul rădăcinei distilatoare, a
umezelii, a căldurii și luminii în suc de bucurie și vigoare se
736 FACLA

aseamănă cu transformarea la timp potrivit a sîngelui în lapte.

Știința, care la analiză știe să descompuie această schimbare de
natură, de formă, de consistență, de culoare și gust, întrun nu­
măr de funcțiuni mai mici nu-i poate micșora nici frumusețea
nici misterul. Natura-i un șir de parcuri definitiv închise și noi

Y
ne mișcăm într’un spațiu mărginit dejurîmprejur, ca pasările

AR
de pradă.
De-aceea toamna mai frumos decît orice carte și mai viu

R
decît orice gîndire e paharul cu scîntei pe care ți i întinde pă-
mîntul în vîrful unei crengi cu ciorchinii plini. Muncit cu în­

LIB
cetineală și migală, ciorchinul se alcătuește bob după bob ca
un colan de perle și licoarea prețioasă pe care o strînge prapu­
rul de mătasă și catifeaua transparentă, pare adunată cu trudă

ITY
ca mierea, firimitură cu firimitură, de albine.
In mijlocul aurului răspîndit cu risipă pretutindeni, omul
S
aleargă din plantă ’n plantă ca un păiajen alb și mii de păie-
jeni cu ochii de foc, străbat viile Ia cules, în bucuria tinere­
ER
ții eterne.
Secerișul întîi și-apoi culesul de struguri învață mai lămu­
NIV

rit decît o filosofie propovăduită de un doctor bătrîn și nepu­

tincios ridicat pe-o catedră într’o sală rece și posomorită, pu­
terea muncii și valoarea efortului neîncetat. E învățătura veselă,
LU

în sinul luminii, în universitatea florilor și a parfumelor călă­

toare. E vorbirea înțeleaptă, cochetă și fastuoasă a pămîntului
care cuvîntă’n spice și fructe. E sămînța fecundă, aproape
RA

nevăzută a griului; bob cu bob ea clădește măgura de aur din

care scoate pîine, sînge și fericire găleata cu cercuri de fier a
NT

muncitorului.
Divinități robuste străbat holdele și se umbresc subt frun­
CE

zele viei. Legea noastră pare între dînsele meschină și amărîtă

și idealurile noastre cari nu se îmbată cu ele, nu se sărută cu
ele și nu joacă în jurul lor, goale și sprintene, sînt ca niște
I/

cerșetoare înfășurate în zdrențele azvîrlite de niște zei sănătoși,

cruzi și cîntăreți.
AS

In fundul țării trece procesia lui Dionysos, zglobie și nudă,

victorioasă. Urieșii cocoșați ai orașelor, învinși încă odată, gem
UI

și oftează și fața lor sîngeră de biciul de aur al vieții, care iz­

bește și trece.
BC

Vizionar steril deși tînăr, aplecat pe o carte cu înțelep­

ciune multă, i-auzi, procesia cîntă... Aruncă-ți volumul și du te^
ca să te întorci mai tînăr, mai fulgerător și victorios.....
T. Arghezi
 Y
RAR
LIB
ITY
însemnări romantice

Cîntau clopotele S
ER
Era seară de August și eu mă gîndeara la moarte, căci îmi aduc
aminte de moarte de cite ori e seară de August... Pătrundea în odaia
NIV

mea mirosul finului, parfumul florilor și tăcerea pădurei albastre și

dinspre apus veneau raze de cîntare sfîntă- Cintau clopotele... In cin-
tarea lor cînta Hristos și M^ria Magdalena, ciuta Savonarola ori poate
LU

Voltaire — cintau munții și dumnezeul lor alb de moarte, cînta su­

fletul și sîngele meu, cintau dureri și iubiri și morminte și stele, cîn-
tau clipe și ani și veacuri și veșnicii — și ascultam tremurînd cînta-
rea clopotelor, eu, atom în universalul totdeauna — și uitînd patul și
RA

odaia de sanatoriu, ochii medicului și leacurile și rețetele — se topi

trupul meu în cîntarea clopotelor, mi-a murit inima și creerul și sim­
țeam că toate clopotele cînta din mine, îmi cintau iubirile și pasiunile
NT

și suferințele... Cîntau clopotele...

* *
Odinioară erau tunuri, împărțituri de moarte și vulnerări--odi­
CE

nioară apărau parapetele de dușman — astăzi sînt clopote, vestitoare

de pace și mîngîere. Odinioară împărțeau lovituri de moarte, răstur­
nau altaruri, biserici și palate, astăzi clădesc altai uri și biserici și
I/

aduc liniște între bordeie și palat, între vale și munte, între dumnezeu
și om... Acelaș metal, prefăcut prin munca cugetărei, din răsvrătire în
AS

pace—acelaș metal plînge și mustră și mîng e, și eu, care înțeleg cîn­

tarea lui, mă bucur or mă înfior înțelegînd-o, căci mă gîndesc: va
veni o vreme, cînd din bronzul clopotelor, din bronzul credinței —-
UI

se va face iar bronz de tun și aceleași clopote, care astăzi imploră

rugăciuni, milă și iubire — vor ucide cu gura lor. căci spiritul ome­
nesc va preface clopotul iarăși în tun, cum a preschimbat tunul în
BC

clopot...
Ori poate va veni o vreme, cînd spiritul omenesc nu va mai
turna nici tun, nici clopot — căci omenirea nu va avea lipsă de răs-
boiu și credință, ci numai de muncă. Poate atunci toate clopotele și
tunurile vor fi topite și va răsări din ele, o nouă clădire: clădirea
temeinică a muncei...
*
Era seară de August și eu mă gîndeam la moarte. Clopotele cîn­
tau în depărtare și dangătul lor îl auzeam tot mai departe... și cînd
au tăcut clopotele, suf etul meu și-a închis calicea—ochii mei obosiți
erau înrourați de lacrimi. Stelele ardeau în lacul de argint al cerului
și liniștea răsufla. Emil IsaC
73S FACLA

Magnații zahărului
Iată cîteva cifre scoase din bilanțul soc. de zahăr Chitită-

Y
București, încheiat pe ziua de 30 Iunie 1912 :

AR
Capital social 5,200.000 lei.
Din suma de 3.7^0.000 lei, cheltuită pentru construirea di­
feritelor imobile, s’a amortizat pînă la data bilanțului nu mai

R
puțin de 1.316.648 lei. Afară de aceasta, s’a pus deoparte, din

LIB
beneficii, un capital nou, denumit în bilanț „cont per construc-
țiuni nouiu, de 1.100.000 lei, și s’a dotat fondul de rezervă cu
cocheta sumă de cca. 420,000 lei.

ITY
Situația întreprinderii este așa dar din cele mai strălucite.
Beneficiile ei sînt așa de mari încît și-ar putea permite orice
lux. Dar, ea nu-și permite decît unul singur: pe acela de a încărca
S
pe administratorii, cari sunt în același timp și acționari, cu
ER
tantieme considerabile și de a împărți dividende enorme.
Astfel în exercițiul 1911—12 s’a dat din beneficiul brut
NIV

fericiților muritori cari compun comitetul executiv al societății

—ales dintre membrii consiliului de administrație—nici mai mult
nici mai puțin decît 143.378 lei și apoi acelorași, dar de astă dată
LU

în calitate de membrii ai consiliului de administrație, din bene­

ficiul net, suma de 76.477 lei.
Afară de aceste tantieme, d-nii din comitetul executiv și
RA

din consiliul de administrație au mai încasat ca acționari divi­

dendele grase ce s’au împărțit pentru 1911/12 877.500 lei, din-
NT

tr’un beneficiu net de 1.092.533 lei.

Veți zice de sigur : oamenii sînt în dreptul lor. Din mo­
ment ce d. Take lonescu și legislatorii romîni au dat baronilor
CE

zahărului monopolul, dece nu s’ar folosi de dînsul ? Așa este,

dar cînd ai beneficii așa de uriașe este omenesc, înțelept și in'
teligent să fii mai generos. Cînd aurul curge grămadă din toate
I/

părțile, poți să afectezi o mică parte și pentru aceia: muncitori

AS

și funcționați, cari ți-1 produc. Or, în contul de profit și per-

dere citim următoarele: „medic și medicamente pentru lucră­
UI

tori, asigurarea contra accidentelor și întreținerea școalei pen­

tru copiii lucrătorilor... 7,304 lei, 85 b.“ Atît și nimic mai mult.
BC

Din peste 1 milion de franci împărțiți ca beneficii într’un sin­

gur an, magnații noștri au găsit de cuviință să dea lucrătorilor,
pentru trebuințele arătate, numai 7.304 lei...
Ca ultim amănunt, notăm că în consiliul de administrație
al societății figurează, ca de regulă, reprezentanții partidelor
noastre de guvernămînt, toți romîni și democrați, cunoscuți pen­
tru dragostea aprinsă ce au pentru poporul lor. lată-le numele:
Principele Barbu Știrbey, N. St. Cezianu, Em. Culoglu, Dr.
Toma lonescu, Ioan Pilat, I. G. Saita.
E<L
1
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
RAR
LIB
Viile Domnului
S ITY
In avîntul lui mistic, omul făcea încercări singuratice ca
să disprețuiască femeea. Frămîntînd o idee sau însoțindu-se de
ER
o carte care proclama castitatea și înfățișa fructul pîrguit al Evei
cu sînii îmbobociți, ca un bulb otrăvit, el blestema cu gîndul
NIV

pe purtătoarea destinelor bărbătești și ar fi voit să o suprime.

Omului i a fost întodeauna frică de grațiile fecioarei sau de bu­
zele însetate ale femeii coapte. Ochii ei îl înfioară. Zimbetul
LU

ei îl cucerește. Iși întinde brațul și strîngîndu4 puțin în frîn-

iura lui, omul îi cedează, amețește și dacă e nevoie fură,
RA

minte, înjunghie pentru dînsa. Uneori poate să scape și atunei

e un artist burghez sau un teolog cu teamă de Dumnezeu.
Teologia e lașitatea bărbaților lubrici timizi; iubirea-i păcat.
NT

Orișicum dragostea leagănă cu plăceri puternice și înalte

și din aroma ei s’a ’mpărtășit și sufletul mistic. Cînd s’a ru­
CE

gat cu credință adevărată, omul a simțit în carnea lui o tre­

sărire ca’n iubire. Și cînd a iubit, sufletul lui s’a smuls și s’a
I/

ridicat ca’n rugăciune... Acelaș ecou de muzică neînțeleasă

răsună și’n taina credinței și’n taina idilei. Lacordaire cugeta și
AS

zi și noapte întru Dumnezeu ; totuș apropiindu-se de dînsu], cor­

pul lui muncit de posturi și de cugetări preacurate simțea un
UI

tremur neîncetat ca și cum năzuia spre virginitatea unei femei.

Contradictoriu, omul a instituit căsătoria. Simțul lui îndoit
BC

de ins moral și sensual s’a găsit împăcat, sfințind legătura

de care s’a temut și micșorînd în acelaș timp puterea nemăr­
ginită a femeiei. E cea mai duioasă ipocrizie din cîte s’au
născocit. De atunci încoace a străbate grădina lumii cuofemee,
de mijloc, e imoral decîte ori această femee ți este dragă; le­
gătura cu dînsa evocă în mintea burgheziei imagini de porno­
grafie și destrăbălare. Legătura e însă o virtute și un lucru de
respectat îndată ce femeea pe care-o duci, vorbind încet, de
coapse, ți-e soție oficială.
Călugării n’au o asemenea femee. Soția lor e însă vinuk
 F16LA 741

damigeana, bolobocul. Cu toate că beția e un viciu rnare „care

chiamă pe toate celelalte patimi* fiece călugăr are în mînăstire
o palmă de vie. Via face parte din zestrea monahului, care o
cumpăiă dela un alt monah sau o moștenește. E un drept în-
trutot sfînt. Butia culcată pe două bucăți scobite de grindă, în
fundul unei chilii de călugăr, face parte din casă ca femeea

Y
care coase flori cărămizii pe-o năframă albă, la fereastra cu

AR
perdeaua despicată. Și vinul e roșu aprins sau blond sau negru
întunecat ca nevasta de mirean. El dă aceeaș legănare, acelaș

R
neastîmpăr, acelaș alean ca iemeea, iar sorbitura monastică

LIB
e-aproape sexuală pe marginea oalei de pămint, ridicată de sub
cep, cu spumă.
In munca pasionată a Părinților, băirîni și tineri, tăbărîți

ITY
pe vii, e hotărîrea harnică și emoționată din truda logodnicu­
lui după fată. Toamna nupțială e cîștigată cu grijă și osteneală
îndelungată iar ciorchinii cari spînzură plini pe viță, par lacri­
S
mile de peste an ale amantului și boabele de sudoare ridicate
ER
din rădăcina stropită tu fruntea și pieptul păros al sfinților
monahi.
NIV

Cînd vine culesul se uită liturghia, vecerniile și utrenia,

Pe malurile heleșteului cuvioșii desprind strugurii din frunze,
îi așază’n copăi și i suie la teasc, din care țîșnește, ai crede
LU

fierbinte, atît e de viu, sîngele lui Hristos... Cite vedre ți-a dat?
se întreabă călugării între dînși. Cei mai avuți o parte din vinul
lor și-o vînd. Apoi, cu așternuturile de ceață pe unda plumburie a
RA

lacului, se naște tăcerea în schituri și pe cînd frunzele bat în

galben și sînge, și vîntul umblă în jurul paracliselor ca o du­
NT

rere care se plînge, chiliile cuprind reveriile „de lume* ale

fraților, cu cîte cinci clondire goale pe masă. E-o epocă de a-
CE

mor și poezie. Ochiul fraților licărește galeș, gestul lor se îm­

pleticește, cuvintele au gorgoane și piedici.
Pivnițile starețului sînt cele mai pline și mai variate. Vi­
I/

nul rezervat vizitatorilor însemnați, dela Mitropolie sau Minister

e ales princelemai vechi și tari. Cuosticlă de negru vîrtos se
AS

dobîndește o bunăvoință și cu cîteun poloboc trimis pe la cîte-

va case din București se cumpără scăparea din vedere sau o-
UI

crotirea cîte unui „om mare* cu sensibilitatea cerului gurii

pentru vin.
BC

Adevărata tristețe a mînăstirilor începe atunci cînd vasele

s'au golit și dacă’i iarnă, cu întinderi de zăpadă in zarea chi­
liilor, tristețea se îndoiește prin durata timpului și nici acatiste
nici metanii nici închipuiri nu pot vindeca suferința lui Ra­
dius, îmbrăcat în dulamă, și descoronat, care din geamul si­
hăstriei numără pe ceruri stolurile de corbi.
Ex-ierodîaconul lostf ftL Theodorescu
742 FACLA

Robii romini
Noi n’am avut încă un guvern democratic. Se poate cerceta care
guvern al nostru a fost mai reacționar; dar că toate, incluziv cel de
azi, s’au manifestat prin fapte nu numai reacționare, dar de-adreptul

Y
sălbatice, nu mai încape discuție. In ace] aș timp însă, toate guvernele
noastre, rînd pe rînd, caută să se arate democratice, respectuoase de

AR
constituție și de drepturile omului — față de orășeni.
Cînd e vorba însă de țărani hipocrizia încetează. Lor li se con­

R
testă fățiș și categoric orice drept civic, orice drept omenesc. De-
atîta favoare se bucură țăranii romîni în patria lor: li se spune curat

LIB
că ei nu sînt oameni, ci robi.
Citiți de pildă interviewul acordat de d. Leon Era. Bogdan, pre­
fectul de Neamț, unul reporter a] Adevărului:
— Cred, a zis prefectul, că ar fi deplasate întrunirile la sate, un­

ITY
de populația rurală nu este încă preparată pentru asemenea eveni-
mente, Dar în orașe poate să se întrunească în mod liber oricine, ni­
meni au le stă în cale. Aceasta ca să se știe.
S
„Ca să se știe“: e o proclamație în toată regula. Asemenea „te­
ER
orii**, sînt bune cînd de rostește cîte un bădăran boierit ca d. Mihăi-
leanu și d. Mehedinți, sociologi cari trebuie să risipească atîta parfum
ca să-și acopere mirosul de opinci. Dar cum poate un prefect, un om
NIV

pus sa aplice legile, cum poate el vorbi așa? Să nu fi citit d. Bog­

dan niciodată acea cărțulie scrisă, de nu știu ce fantezist și care se
cheamă Constituție?
LU

Zisa cărțulie nu se pierde în subtilitățile .d-lul Bogdan. Ea zice

numai atîta că toți romînii se pot întruni pașnic. Iar d. Bogdan n’a
fost pus de nimeni să se erijeze în „Constituantă**, care singură ar
RA

avea puterea să modifice Constituția.

De cît, ar fi nedrept să-1 mustrăm numai pe d. Bogdan. D-sa face
ce-au făcut toți predecesorii d-sale, și vor face încă urniți dintre ur­
NT

mașii d-sale, fără deosebire de culoare politică. Pentru orășeni toate

drepturile — în teorie, căci de fapt nici aceștia nu le au, și nu le au
în deosebi, orășenii de sub administrația d-lui Bogdan. Pentru să­
CE

teni, nimic: nici măcar osteneala de a-i minți. Ei trebue înșelați nu­
mai la socoteală; în politică li-se spune de-adreptul:
— înapoi, mojicilor, sînteți idicți și n’aveți parte la bunurile
I/

constituționale.
Z.
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
„Âvîntul“ liberal, național și poporanist

ITY
•upă înființarea Casei rurale, care era menită să împroprietă­
rească pe țărani, s’a constatat că zisa casă... nu împroprietărește pe
tăra>i. In colo, ea făcea treburi admirabile: lefuri grase funcționa-
S
idor superiori, dividende și mai grase acțonarilor și... sume fabu­
loase acelora dintre proprietari cari aveau interes să scape de Mo­
ER

șiile lor.
Bun. Dar ce te faci cu țăranii? Poporaniștii liberal-naționali s’au
NIV

gîndit și la țăranii. Căci — nu-i așa? — sînt democrati poporaaiștif

național-liberali. = ? ■#'
Ei au găsit că cea mai bună cale pentru ca instituția Casei rurale
să-șî împlinească menirea este ca... o alltă instituție să lucreze In lo­
LU

cui ei. Și atunci domnii V. G. Morțun, Nicușor Săveanu, Meitanii și

frații Brătieni prin cumnatul lor Niculescu-Dorobanțu au înființat
societatea „Avîntul“ care să fie cointeresată în opera de împroprie­
RA

tărire a țăranilor.
Ei bine, țărani romîni! fiți veseli și trageți hora! „AvîntuP și-a în­
ceput operațiile: el a cumpărat pădurea Sirețelul din Suceava, ca
NT

s’o vîndă țăranilor. Și a și vîndut-o... lui Mochi Fișer, pentru suma

de 600.000 lei, pe care acționarii „Avîntului" au băgat-o în buzunar,
CE

plus diversele misitii încasate de samsari, poporaniști și ei, de sigur.

Țăranii romîni de prin partea locului dacă au nevoe de lemne n’au
de eît să se adreseze lui Mochi Fișer, care nu așteaptă decît cererile
lor pentru ca să le dea din belșug.
I/

Trăiască naționalismul, liberalizmul, deihocratizmul și popora­

AS

nismul, că au de unde. Numai țăranul romîn să nu trăiască, pentru

că numai el este de prisos în țara asta.
...Și, apropos: trăiască si antisemitizmul.
UI

H.
BC

î va apare la Iași o ediție complectă

dlI*ÎÎÎCl a °Pere,or lui EMI8ESCU, cu o
prefață-sludiu de A. G. C’iza. Se
aduce deci la cunoștința tuturor acelora cari au scris ceva
despre Eminescu, să-și păzească buzunările.
 Y
AR
Două Parlamente

R
LIB
Este greu de explicat dece presa noastră, care, printr’o
veche deprindere, nu are nici un scrupul cînd este vorba să
înjure pe un adversar, a găsit cu cale să judece că evenimen­

ITY
tele din Camera ungară sunt o adevărată rușine pentru civili­
zație și că vor avea de urmare compromiterea parlamentaris­
mului. S
Este drept, scandalurile, ori din ce pricini ar izvorî și ori
ER
unde s’ar întîmplâ, sunt regretabile. Dar, rușinea unui scan­
dal nu se mărește prin simplul fapt că are Ioc într’un Parla­
NIV

ment. Și apoi sunt scandaluri și scandaluri. Unele nu pot fi

evitate, altele sunt necesarii și, ca să ne spunem gîndul întreg,
chiar obligatorii.
LU

Un popor sau un partid trebue să știe, la momente date,

să facă scandal. Un partid care, în anumite împrejurări, nu are
vigoarea să4 facă, sau care nu e în stare să meargă cu scanda­
RA

lul dela obstrucție și bătae în Cameră până la baricade și re­

volta armată pe shade, este cel mult un partid de felul ace­
NT

lora pe cari le avem în buna noastră țărișoară, dar nu un par­

tid care să reprezinte cu o convingere pasionată revendicări și
CE

idei mari.
Ținem s’o spunem : nu avem nici o simpatie pentru cauza
care a împins opoziția maghiară la obstrucție. Dar, nu putem
I/

să nu admirăm bărbăția și intrasigența cu care se dă în Ca­

AS

mera ungară lupta pentru o idee. Oamenii aceia au convingeri

și-și pun întreaga persoană în joc pentru ale apăra și a le face
să triumfe. Deputății și conții din partidul justhist și din cele­
UI

lalte partide antiguvernamentale știu că, pentru a infringe cer­

bicia lui Franz losef și a instrumentelor sale de guvernare:
BC

Tisza, Lucacz & Co., trebue să agraveze scandalul, să-l coboare

la pugilat și să se dea în spectacol. Odată lucrul recunoscut
ca necesar, ei nu se feresc să-1 facă. Le pasă foarte puțin că
scandalul ia proporțiuni cari înspăimîntă bătrînele Vete ruși­
noase din pudica Europa. Nu se cruță și nici nu cruță. Dacă
învălmășeala crește și pasiunile dezlănțuite fac ca să nu mai fie
stăpîni pe nervi, trag consecințele : primesc și răspund cu pumni.
Dînd luptei înfățișarea aceasta, ei știu bine că se expun bru-
 FACLA • 745

talității expulzărilor din Parlament, primejdiei duelurilor, diz­

grațiilor imperiale dela Viena și altor urgii, dar merg înainte,
fiindcă se consideră ca soldați ai unei idei și fiindcă, mai pre-
sus de toate, cred. în aceea idee și sunt sinceri.
Scepticii și farsorii nu se bat pentru convingeri, nici
nu se dau în spectacol. Cînd simt pericolul, ei găsesc mijlocul
să se retragă prin cite o piruetă elegantă și să asiste, de de­
parte, la acțiunea acelora cari rămîn să înfrunte vremurile rele.

Y
Și apoi nici nu e frumos să faci scandal. Un om bine crescut

AR
și cu maniere distinse doar nu face gălăgie și nu se bate în
public.

R
Parlamentul nostru este compus din oameni de aceștia.
La noi nu se face niciodată scandal. Parlamentul lomînesceste

LIB
un salon în care niște gentlemeni de o politeță rafinată și de
o distincțiune desăvîrșită causează asupra difeiițelor chestiuni

ITY
dela ordinea zilei. Uneori, numai, cînd vine știrea cîte unei
revolte de mujici, ei se emoționează un moment și atunci, sub
stăpînirea fricei, își adună rîndurile mai tare, își string mii-
S
nile cu frenezie și cimentează prietenii durabile. Dar, nici a-
ER
tunci nu se face gălăgie ; pînă și în împrejurările mari, totul
se trece ca între oameni cari au fost Invățați de mici cum să
se poarte în societate.
NIV

Mărturisim că preferim Parlamentul unguresc celui națio­

nal. Repetăm : nu fiindcă am aprobă scandalul ca o instituție
LU

parlamentară permanentă, ci fiindcă deputății unguri sunt în

stare să facă scandal atunci cînd cred că aceasta este necesar pen­
tru izbînda revendicărilor lor.
RA

La noi, în Parlament, este liniște deplină. Partidele sunt

totdeauna în armonie. Faptul, se știe, vine de acolo că în Parla­
NT

mentul romînesc nu sunt reprezentate decît interesele unei sin­

gure clase. La ce bun dar să se certe? Ei se înțeleg doar foarte
CE

bine în fond.
Nu avem nici un motiv să ne mîndrim cu parlamentul
nostru, Liniștea care domnește acolo nu este dovada unei civi­
I/

lizații înalte, după cum scandalurile cari se petrec în Camera

ungară nu pot fi invocate ca o probă a inferiorității poporului
AS

maghiar. Dimpotrivă. Ungurii dovedesc prin atitudinea lor că

au o vitalitate puternică și un curaj conștient de ceeacevrea, pe
UI

cînd noi, cu obicieiurile noastre parlamentare, arătăm că nu

suntem în stare să dăm jos mandarinatul care nu guvernează
BC

decît pentru interesele sale.

In ziua cînd prin votul universal vor pătrunde și în Par­
lamentul nostru reprezentanți de ai țăranilor și de ai munci­
torilor, putem fi siguri că atmonsfera din Cameră va fi schim­
bată și că de multe ori „scandalurile" pe cari le vor provoca tri­
mișii mulțimei care lucrează și care nu are nimic depe urma
muncei sale, vor fi făcute în aplauzele frenetice ale întregului
popor.
Em Argin
 Y
AR
rfO Inițiativă interesantă

R
LIB
In cercurile naționaliste circulă un. zvon foarte curios: se zice că
acum cîțiva ani — exact: în 1907 — ar fi fost în Romînia niște groaz­
nice răscoale, groaznice nu prin proporțiile ce-au luat, ci prin felul

ITY
îw care au fost reprimate. Se pare că autoritățile militare și civile
s’au întrecut în sălbăticii, ba chiar simpli particulari, direct intere­
sați, au săvîrșit cruzimi fără seamăn, răzbunîndu-se și asupra celor
S
„vinovați“ și chiar asupra unor oameni cu totul nevinovați, dar cu
ER
cari aveau alte socoteli.
Cum au luat cunoștință de aceste svonuri, naționaliștii romîni
le-au și publicat, sub rezerva cuvenită, prin Neamul Romînesc, în-
NIV

sărcinînd chiar pe un redactor al acestei foi, d. Lăzărescu-Olteanu

— probabil un copil din centre, ceva mai răsărit — să facă o an­
chetă.
LU

Inițiativa este interesantă și lăudabilă. Dacă e adevărat c’a existat

• asemenea răscoală, care a prilej it asemenea orori, o anchetă se
impune. Și de astă dată domnii naționaliști se prezintă foarte bine:
RA

ei sînt cei dinții și cei mai harnici cînd e vorba de înfierat o ticălo­
șie, de restabilit un adevăr.
*
NT

Răscoale în 1907? Orori inutile? A, da! Ne aducem aminte. S’a

mi ai vorbit de așa ceva. Anchete s’au mai făcut. Cel dinții le-a făcut
CE

Adevărul. Apoi, au venit și alții la rînd, printre cari — da, tocmai! —

și noi, cei de la Facla.
Pe atunci d. Lăzărescu-Olteanu nu se născuse încă, poate; dar d.
lorga era cogeamite vlăjganul. Și ceva mai mult: d. lorga era și de­
I/

putat, din mila poliției ieșene și grație banilor de buzunar ai studen­

AS

ților moldoveni.
De ce n’a cerut d. lorga, în calitatea sa de deputat, o anchetă par­
lamentară? De ce n*a făcut-o personal? De ce nu s’a asociat la pro­
UI

punerea noastră, a celor de la Facla, caid ceream o anchetă largă fă­

cută-de oricine și de oricîți, fără deosebire de culoare politică, cu es-
BC

duderea numai a membrilor autorităților?

De ce ? Vorba francezului: pentru că!
D. lorga era atunci în măsură să facă ancheta; și ca agent al
oiigarchiei s’a ferit s’o facă. Astăzi d-sa nu poate face o anchetă vastă,
largă, serioasă și de aceea îi dă mîna să se furlandisească. Socotea­
la e simplă: anchetă nu va fi, deci oligarchia romînă — incluziv Fișfc-
reștii și ceilalți arendași evrei — n’are a se teme de neplăceri; iar pe
de altă parte băieții din centre, atinși atît de dulce în sentimentele
lor naționale vor avea o nouă dovadă că d. lorga nu doarme, ci lup­
tă de se prăpădește pentru țăranul romîn.
Foarte frumoasă inițiativă. Tot naționaliștii sireacii!
C G.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
RAR
LIB
Jos lltî'Jioiiil!
ITY
Urăște războiul, atacăl și-l învinge! Ideea strîngerii la
un loc a popoarelor înfrățite e cu adevărat frumoasă și inspi­
S
rații cari o propagă trebuiesc salutați de toate sufletele munci­
ER
toare ca niște buni învățători. Ștergerea frontierelor agresive și
înțelegerea fără săbii, tunuri și cai a rasselor, deosebite între
ele mai mult prin ignoranță și sălbăticie, merită să fie o preo­
NIV

cupare omenească esențială și cinstesc pe învățații și intelec­

tualii cari au născocit o. Omul civilizat are războaie mai lungi
LU

și mai curate de repurtat pe fața planetii, decît uciderea de

oameni. Viața e-un mister care nu trebuie mînjit cu sînge și
ofensat cu sabia unui fanatic. Viața e cugetarea din toate vea­
RA

curile, lumina, speranța și bucuria. Priviți acest cîmp pardosit

cu cadavre. Și priviți pe cel de-alături, acoperit cu o velință
NT

verde, de flori.... Pe acolo a trecut „dușmanul^ pe-aci scînteie

viața și iubirea.
CE

Din timp în timp popoarele sînt apucate de un rău subit,

ca de o isterie profetică, și tremură cum tremurau posedații
din Evanghelie, scuturați de cîte șapte draci. O sută de instincte
I/

vechi cari trezesc imaginea flămjndă a bestiilor carnivore, cresc

de-odată în sufletul mulțimii și umbra ei în fugă ia forme de
AS

mistreți furioși, de zimbrii cu nările umflate, de hiene pleșuve.

Școala naționalistă ca să zicem așa, care-i barbaria, sule­
UI

menită de-o cultură superficială, introducerea jivinei din noi

în civilizație, întreține cu așa zisele-i idei, pofta de carne de
BC

om, dilată orgoliul naționalității, subțiat în civilizație pînă la

dispariție și puternic în clasele mai apropiate de dobitocime.
Naționalismul e un temperament, e-un grad de inteligență pri­
mitiv, pornirea spre cruzime a omului brut, negarea de ascen­
siune—nu-i o idee și nu poate fi o disciplină filosofică. E na­
ționalist d. A C. Caza și e naționalist băiatul de prăvălie care
torturează pisicile, care scoate ochii cu acul la găini, care atîrnă
de coada dinilor tinicheaua. E naționalist d. lorga și e națio
752 FACLA

nalist dascălul care dă pe copii cu capul de tablă, părintele

care își terorizează odrasla sau și-o prigonește.
Sînt naționaliști popii grecotei sau muscali cari neagă
„adevărul* altor religii și împing lumea să se strivească pentru
sfintul adevăr al burții lor de post și de dulce. Sînt naționaliști
toți acei cari insultă visul milenar al spiritelor emancipate de
materia mistreților și îndreptate spre o lumină definitivă.

Y
Civilizația slăbește dinpotrivă mentalitatea celor cari văd

AR
bravura și gloria pe cîmpul de bătaie. Acesta e cîmpul de ru­
șine. Cimpul de onoare e acolo unde două neamuri își string

R
niîinile; e în laboratorul savantului care pune la ’ndemîna tu­

LIB
turora remediul sufletesc sau fizic pentru suferința îndurată de
toți la fel; e'n gîndirea nouă a om nirei de azi, dela care orgo­
liul național caută să o abată.

ITY
Negreșit că războiul își are frumusețea lui tragică, de vreme
ce ochiul sălbatecului din noi înbă n’a uitat cu totul să guste
o priveliște de măcel. Negreșit că apărarea e un drept, pentru
S
cînd vecinul, bestial și cu rîvnă obraznică, se socotește ’n drept
ER
să te turbure din studiul tău sau din munca mînilor tale, și,
desigur, bravura noastră este în această împrejurare voința și
NIV

bărbăția, nu lașitatea Este război și război.

Dar în orice caz, e-o vitejie mai mare atunci cînd poți
cîștiga o victorie asupră-ți, și purcede la cucerirea lumii cu bra­
LU

țul gîndirii, care cîștiga înlodeauna și va sfîrși prin a supune

pe toți.
i »p oate ca mîine războiul Bulgarilor înapoiați să ’nceapă cu
RA

Turcii, atacați în noui lor orientare și de tenorii dela Milano,

cintați în versuri și proză futuristă de signor Marinetti. Drep­
NT

tatea naționalismului bulgăresc e mult mai neînsemnată însă

decît nevoia civilizației de a se menține și de-a se întări, decît
CE

pornirea oricărui popor revoltat în zilele noastre, împotriva dis­

ciplinei culturale. Și-apoi Bulgarii sînt datori să ție socoteală
și de-o împrejurare, că orice război sfirșește totdeauna cu un
I/

congres, care temperează plăcerile texpansiunei. ..

AS

I. N. T.
UI
BC
 FACLA 753

Autono ia Macedoniei
II

Iii momentul cînd așternem pe hîrtie aceste rînduri, nu

gtim încă bine dacă sîntem patrioți sau trădătoi’i de neam.

Y
Și una și alta din aceste alternative este cu putință.

AR
Cum nu avem răbdarea să așteptăm ordinul dela Viena,
pentru a ști ce atitudine în chestia balcanică ne poate fi folo­

R
sitoare, ne spunem aici părerea limpede și categoric ca în
totdeauna.

LIB
Se poate ca părerea noastră să se potrivească cu linia
de conduită ce ni se va dicta dela Viena, și în cazul acesta

ITY
.vom fi buni patrioți. Se poate însă ca părerea noastră să nu
Se potrivească cu ordinul Austriei, și în cazul acesta vom fi
trădători de neam. S
Ei bine, cum ne va fi norocul! Parcă numai odată ne-am
ER
trădat noi neamul, pentru ca să ne dăm înapoi din fața a-
cestei noui trădări!....
NIV

Se zice că cele 350.000 de baionete pe cari le-am strîns

cu atîta trudă, cele 620 de guri de foc eu tragere repede și
cele 190 de milioane de lei disponibile în tezaurul public,
LU

ar fi îndreptate împotriva bulgarilor. Se zice chiar că din-

ir’un moment într’altul baionetele se vor pleca, în căutarea
piepturilor bulgare, iar gurile de foc își vor vărsa încărcătu­
RA

ra peste Dunăre.
Mărturisim cinstit că nu înțelegem utilitatea acestei poli­
NT

tici. Dimpotrivă, în momentul cînd cele patru state balcanice

Creștine și-au dat mîna pentru a smulge dela turci autono-
CE

jmia Macedoniei, Albaniei și Serbiei Vechi, simpatiile noas­

tre nu pot fi decît cu ele. Avem conaționali în Macedonia,
avem frați de soarta cărora ne preocupăm. Pe de altă parte o
I/

strînsă înrudire etnografică ni-i apropie sufletește pe alba­

AS

nezi.
Ei bine, dacă ne sînt cu adevărat dragi frații aceștia în­
UI

depărtați, nu se poate să nu privim cu simpatie orice acțiune

menită să-i scape de sub odioasa administrație turceăscă, ră­
BC

masă barbară și sălbatecă, în ciuda tuturor prefacerilor a-

parente cari se tot anunță de cîțiva ani încoace. Nu se poate
să nu le dorim neatîrnarea, pentru ca să se poată dezvolta în
pace, conform geniului lor național.
Iată de ce astăzi, în fața evenimentelor ce^se produc peste
Dunăre, sentimentul firesc de care ar trebui să fim însuflețiți,
teste bucuria că autonomia Macedoniei și Albaniei face un
pas spre realizare. Și ne gîndim cu groază la drama sufle­
tească ce se va produce în noi, dacă cei dela Viena ne vor
porunci să ne punem în calea acestui ideal.
Autonomia este singura politică înțeleaptă și patriotică
754

pc care o putem urmări în Macedonia. Să cerem, prin umpi­

re, autonomia Macedoniei. S’o făurim cu bulgarii, dar în con­
tra bulgarilor; cu sîrbii, dar în contra sîrbilor; cu grecii,
dar în contra grecilor; și mai ales în contra Austriei.
O alipire a Macedoniei la Bulgaria ar fi, desigur, o per­
manentă amenințare pentru noi, căci șovinismul bulgar, spo­

Y
rit prin creșterea teritorială a țărei, n’ar întârzia să ne pre­

AR
tindă Dobrogea. Dar trecerea Salonicului în stăpînirea Aus­
triei, ar fi un dezastru atît pentru noi cît și pentru întreaga

R
peninsulă balcanică.
Ei bine, atît nnpotrrv:. pericolului bulgar cît și împo­

LIB
triva pericolului austriac, nu este decît o singură soluție :
autonomia Macedoniei. Albania, Macedonia și Serbia Veche,

ITY
©dată libere și confederate într’un stat autonom, ar pune o-
piedică de netrecut în calea faimosului Drang nach Osten
al Austriei și ar spulbera tot deodată și visurile acelora
S
dintre șoviniștii bulgari cari urmăresc ceva mai mult decît
ER
autonomia Macedoniei.
Iată de ce astăzi, cînd statele creștine din peninsula bal­
NIV

canică au început o acțiune în care nici vorbă nu poate fi de

încorporarea Macedoniei la vreuna din ele, acțiunea această
trebue să aibă toate simpatiile noastre.
LU

Se poate ca interesele temporare ale celor cari conduc

diplomația noastră fără să ne întrebe, să dicteze altă atitu­
dine; interesele permanente însă ale neamului românesc, ne
RA

ordonă să sprijinim tot ce poate fi în folosul autonomiei

Macedoniei.
NT

Cucerirea Macedoniei de către bulgari este o gogorița

cu care ne terorizează cei ce ne-au înfeodât la politica de a-
CE

faceri a Austriei. Adevărata primejdie pentru Macedonia

nu vine din partea bulgarilor, ci din partea Austriei. In caz
de lichidare a moștenirei Turciei europene, bulgarilor le vor
I/

cădea cel mult cîteva sfărmături ce vor scăpa din gura la­
AS

comă a Austriei.
Să nu ne lăsăm amăgiți, deci. Nu noi vom împiedica
UI

Bulgaria de a-și apropia Macedonia. In contra acestei even­

tualități veghiază Austria. Dar noi, împreună cu bulgarii, cu
BC

sîrbii, cu muntenegrenii, cu grecii, am putea, ducînd o poli­

tică înțeleaptă, să realizăm Autonomia Macedoniei și Alba­
niei. însăși Turcia, în cele din urmă, s’ar ralia la această
soluție mai de grabă decît la oricare alta.
Iată de ce, în momentul cînd focul se încinge în Balcani,
noi nu simțim decît regretul că acțiunea pentru autono­
mia Macedoniei se începe fără noi și se va realiza poate-
contra noastră.
I. Robu
 Y
AR
Obiceiurile pămîntului

R
LIB
Eram zilele trecute în București și-am intrat într’o bă­
cănie — una din acele băcănii — unde bucureștenii sub cu-
vînt că iau un aperitiv, se alcoolizează.

ITY
Iată ce am văzut și ce am auzit:
O doamnă vorbea cu un domn. El o întreba de fii-sa, ce
a devenit?
S
— O duce bine, e la Sinaia, Ionel ține la ea ca Ia un Dum­
ER

nezeu — i-a cumpărat automobil de douăzeci de mii de lei...-

— Care va să zică nu mai este cu X....
NIV

— Ce, era să-și omoare tinerețele cu pîrlitu ăla?... Acum

e bine de tot...
După cum aim înțeles era vorba de o fată căzută în ghia-
LU

rele prostituției — poate chiar împinsă de mamă-sa — și a-

supra situației sale de plîns, aceea ce a născut-o, n’avea nici
RA

regrete, nici reprobare, ci dimpotrivă făcea apologia stărei

mizerabile, de femeie vîndută, ori întreținută...
NT

Mi s ’a părut oribilă această amoralitate, această mamă ti­

căloasă, aceasta mentalitate, în care nici o părere de rău nu
CE

sclipea, ci dimpotrivă bucuria, entuziasmul unei stări de lu­

cruri, asupra căreia în cazul cel mai rău, trebue să păstrezi
tăcerea.-..
I/

Dar nu, femeea aceasta, mama aceasta, avea curajul și

AS

sinceritatea sentimentelor sale. Era bucuroasă, mîndră, că

fii-sa este bogat întreținută și că a părăsit pe unul, care era
sărac, deși poate fata îl iubise o clipă, se dusese după el din
UI

dragoste...
BC

***
Alături un grup zgomotos de patru inși. Pe doi nu-i cu­
noșteam, nici nu știam cine sînt. Ceilalți doui — unul era an
fost ofițer de poliție dat judecăței și osîndiț pentru abuz de
putere, bătae și lovituri în exercițiul funcțiunei, nevoit să
plece din poliție grație acestei osîndiri — iar celalt un înalt
magistrat. Grupul era foarte vesel și zgomotos, de o cordiali­
tate exuberantă, fostul ofițer tutuia și bătea pe burtă pe înal­
tul magistrat..- '
75B;î ABIil ■

Pe fostul ofițer de politie nu’l mai salut de mult, pe înal-f

tul magistrat m’am făcut că nu-1 văd, fiindu-mi rușine de ru-
șinea lui sau mai bine zis de inconștiența lui.
Eata un înalt magistrat — coleg cu acei cari au osînditpe
polițist, iată-1 de gît cu un om care poartă pe frunte stigmatul
osîndirei și a unei osîndiri rușinoase, din punctul de vedere
al moravurilor noastre. Bătaia la poliție o veștejește orișice

Y
om cinstit; cînd așa ceva intră pe inîna justiției, de obicei ltt-«

AR
crurile se fac mușama. Trebue să fie un caz prea grav
pentru ca judecătorii să osîndeaseă. Or, omul osîndit este

R
descalificat și ce spectacol trebue să fie acela, al unui înalt

LIB
magistrat de gît, în cîrciumă-băcănie, cu acela pe care justiția
— colegii lui — l-au veștejit!...
Știu bine, că întreaga noastră viață este un continuu com­

ITY
promis. Cîtor escroci trebue să le strîngi mîna, ori să le răs-
puzi la salutul lor! Sînt legături de familie, de școală, sînt a-
tîtea și atîtea împrejurări, care te obligă să fii. mai puțin ri-<
S
guros cu morala. Ani do zile fostul colonel Maican, osîndit în
ER
știutele condițiuni, trona la Capșa și strîngea mîna atîtbr
oameni cinstiți, cari hezitau să-și retragă mîna ori să-i în-
NIV

toarcă spatele-...

***
LU

Nu sînt rigorist. Dar cînd ești magistrat, ți se impune un

fel de „decorum44, ești silit la oarecare măsură, trebuie să te
RA

abții de la multe manifestațiuni ale vieței — aceasta bine-în-

țeles cînd ai bun simț și mai ales simț moral.
NT

Judecătorul acesta, indirect dezaprobă pe colegii săi cari

au pronunțat condamnarea ori poate se dezaprobă, pe el în­
CE

suși, dacă o fi pronunțat-o și el, se pune în pozițiune falșa,

fiindcă, cine știe, mîine, acelaș om poate să fie readus înain­
tea lui, învinuit de aceleaș fapte — căci năravul din fire nu
I/

are leac — în sfîrșit ce va zice publicul de această promis­

AS

cuitate — a unui judecător cu un funcționar osîndit pentru

un fapt penal și pe care, repet, toată lumea cinstită îl re­
UI

probă?
BC

...Și am plecat gînditor spre casă, cu acest spectacol pe­

nibil înaintea ochilor, urmărindu-mă ca o obsesiune, această1
mamă glorioasă că fiică-sa trăește din prostituțiune, a acestui
înalt magistrat care se batea pe burtă în public cu un fost
ofițer de poliție, osîndit în chip definitiv, pentru că în exer*
cițiul funcțiunei sale, a aplicat lovituri și cazne.
A. B.
 Y
RAR
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA

Care este rolul nostru?

NT
CE

Cind scriem aceste rînduri nu se știe încă dacă va fi sau

nu război. întrebarea care se impune e aceasta : care va fi ro­
lul nostru dacă războiul va izbucni? Doară nu ne poate fi in­
I/

diferent dacă și soldații romîni se vor duce să-și verse sîngele

AS

peste Dunăre, ori vor sta acasă. Și cu toate astea nimeni nu

poate ști ce vom face. Nimeni din marele public, nimeni dintre
UI

politician!, nimeni dintre cei cîți-va „fruntași* cari conduc ne*

fericita asta de țară. Singur regele știe ceva—și Încă 1
BC

Pricina nu este în complexitatea împrejurărilor balcanice.

Noi stăm cu toții cofundaji în cea mai uluitoare nedumerire,
nu pentru că nu știm încă în ce fel se vor desfășura evenimen­
tele în Balcani, dar pentru că nu știm în ce fel vor privi alții
acea desfășurare.
Căci ăsta este tragi-comicul politicii noastre externe : ea
este externă în toate înțelesurile, și în primul rînd în înțelesul
că de aiurea, de peste graniță, ni se comandă ce avem de făcut.
In adevăr, ia să vedem cari pot fl interesele noastre în
chestiunile balcanice. Lăsăm la o parte ori-ce considerații de-
7M rifliA

mocratice, ori-ce sentimente umanitare, ori-ce veleități de în­

frățire generală și ori-ce principii anti războinice. Vorbim din
punctul de vedere al politicii curente.
Or, tocmai din acest punct de vedere, Romînh nu are
nimic de cucerit și toată lumea știe că noi nu aspirăm la ex­
tinderi teritoriale. Se zice insă că o Bulgarie mare e o primej­
die pentru noi. Lucrul e adevărat pînă la un punct. Știm că,

Y
înghesuiți între Rusia și Austria, noi nu putem respira. Dacă

AR
pe lingă acești doi vecini puternici am mai avea și un al trei­
lea vecin puternic, soarta noastră ar fi și mai tristă.

R
Decît, nu trebue să uităm un lucru : nu e vorba să in­

LIB
tervenim noi în conflictul balcanic pentru a lucra pe socoteala
noastră și ca să facem noi acolo ceea ce este in interesul nos­
tru, ci este vorba să intervenim dacă și cînd o va cere Austria,

ITY
pentru că așa îi va dicta ei interesul. Și atunci lucrul se schimbă.
Bulgaria va deveni sau nu va deveni mare, după cum o vor
îngădui vecinii noștri. Intervenția noastră, ca inițiativă a noas­
S
tră, nu va putea face nimic.
ER
Ce înseamnă asta ? înseamnă că și de astă dată vom lu*
era pour le roi de Prusse. Admițînd că în momentul de față
NIV

celor de peste graniță le va conveni să împiedice pe Bulgari

în avîntul lor, ei o vor face pe socoteala noastră, cu prețul sin-
gelui nostru. Mîine însă, cînd o Bulgarie mare le va conveni
LU

și lor, ei o vor lăsa să se formeze, fără să ne mai întrebe pe

noi, în ciuda jertfelor ce vom fi făcut.
RA

In așa condiții — și vedeți că ne punem din punctul de

vedere al politicii curente, iar nu dintr’unul mai înalt, socialist
sau democrat — cel mai bun lucru pe care-1 putem face este
NT

ca, neputînd împiedica măcelul ce se prepară, să nu l agravăm

și prin participarea noastră. Să ne vedem liniștiți de sărăcia
CE

noastră.
Patrioții aprinși vor găsi soluția asta cam umilitoare pen-
ru noi. E adevărat că e umilitor să stai deoparte, privind cum
I/

alții se omoară, fără să intervii în favoarea celui nedreptățit

AS

sau măcar în senzul interesului tău egoist. Dar o intervenție

în condițiile arătate ar fi și mai umilitoare.
UI

Negreșit, Romînia nu este o cantitate neglijabilă, ea ar putea

să aibă alt rol; acolo unde toată lumea se impune ar putea și ea
să aibă cuvîntul. Da, dacă ar avea o politică externă, cum se pare
BC

că Bulgaria o are totuși. Dar Romînia n'are o asemenea poli­

tică. Ea este aliata Austriei, în condiții rușinoase : știm ce dăm,
dar nu știm ce primim, căci de asta nu s’a vorbit nici o dată.
După experiența pe care am făcut-o, cînd Rusia ne-a luat Basa­
rabia ca răsplată că am salvat-o în războiul cu turcii, n’avem
nici un motiv să credem că Austria ne va răsplăti alt fel pen­
tru că îi vom fi făcut jocul în războiul balcano-turc.
Z.
 Y
RAR
LIB
Un caz de-o extremă gravitate
SITY
„Viitorului” i se aduce la cunoștință un caz „de-o extremă gra­
ER
vitate1'» La școala militară din București s'a primit anul trecut un elev
anume Ștefan Săndulescu.
Ori, zice Viitorul, acest Ștefan Săndulescu nu este romîn, ca bu­
NIV

năoară junele Cancel, ci este evreu și numele 'lui adevărat este Ste­
fan Frelmberg. Dar de ce-i zice Săndulescu? Pentru că — tot Viito­
rul vorbește — tînărul Ștefan Freimberg a fost adoptat de căpitanul
LU

romin Ioan Săndulescu.

Ei bine — se întreabă Viitorul — poate un tînăr strein, adoptat
de un romîn, să intre în școala militară?
RA

Viitorul se întreabă, dar nu-și răspunde, pentru că nu știe ce să

răspundă. Constată numai că se află în fața unui caz de o extremă gra­
vitate.
NT

Ne dăm seama de gravitatea cazului și sîntem profund zguduiti

de ea. Am și trimis la farmacie după un narcotic puternic, pentru că
altfel nu vom putea dormi la noapte.
CE

Și tocmai pentru că chestia ne preocupă, regretăm că Viitorul o

pune rău. Viitorul întreabă dacă un strein poate intra în școala mili­
tară. Așa pusă chestiunea, ea este rezolvită de la sine: da, un strein
I/

poate, etc.. Căci noi am avut și avem streini neîmpămînteniți în ar­

mata romînă. Astfel colonelul Socec a fost împămîntenit de parla­
AS

ment» fiind colonel. Va să zică, el a fost în școala militară și în ar­

mata romînă, fiind strein. Cei cari l’au împămîntenit sînt tocmai li­
beralii.
UI

Altfel trebuie pusă chestiunea: un evreu poate el să intre în școa­

la militară? t i
BC

Răspundem: nu. Evreul nu este patriot. Intr'un viitor 1907 cine

garantează că acest evreu va avea atîta durere de inimă pentru ma­
rea proprietate romînă, în cît să tragă cu tunul în țărani?
Cerem deci ca tînărul Ștefan Freimberg-Săndulescu să fie exclus
din școala militară. Iar ca despăgubire pentru că i se distruge carie­
ra societatea liberală „AvîntuiT* i-ar putea acorda o moșie, dintre cele
destinate țăranilor.
Un patriot
 Singe...
Cataractele cerului s’au
închis. Prin pînza sfișiată
a norilor, ca printr'un ză­

Y
branic negru, se revarsă,

AR
peste țarinele pămîntului,
lumina blondă a soaielui

R
de toamnă. Natura reîn-

LIB
viază sub aparența aceasta
de primăvară tîrzie, vitele
trec cu pași masivi prin

ITY
brazdele arăturelor și oa­
menii sunt veseli. E tinerețe
S în aer și sărbătoare pe pă-
mînt. Hambarele pline gem
ER
de greutatea movilelor de
aur ; în porturi vapoarele
NIV

fumegă și șlepurile ca cos-

ciuguri gigantice, așteaptă
să ducă recoltele și toate
LU

viusrile omenești.
Omul, care o primăvară
și-o vară întreagă și-a ple­
RA

cat grumazul în jugul man­

cei, ridică fruntea. Toate
NT

speranțele îi sint îngădu­

ite, toate visurile și toate
CE

nebuniile. Pămîntul darnic

aruncă pentru el în cuptoa­
rele aprinse minunea e-
I/

ternă a pîinei și stoarce

AS

pentru dînsul, în cupele deșarte, mustul dulce al boabelor de

struguri. Pădurile foșnesc într’un freamăt lung de rîs și de po­
UI

ezie și pe cărările neumblate aștern, părechilor solitare, covo­

rul lor catifelat și surd de frunze moarte. Fericirea se lasă în­
cet și alunecă prin lume, ca o lebădă pe ape.
BC

Dar iată, un glas strident, ca un șuerat de uzină, ea un

țipăt de cucuvea în miezul nopței, a spintecat văzduhul. Răz­
boiul e aproape. întâiul glonț a descris o curbă elegantă în aer,
țeava tunului și-a deschis gura să vorbească și pămîntul, ca și
cum n’ar fi fost adăpat îndeajuns de apele cerului, respirînd
aburii sîngelui, își deschide coapsele însetat. Prin aer trece
moartea. Ca boabe pline de struguri vor plesni viețele oame-
ailor sub pașii ei. Ca mustul dulce țîșuind din teascuri, va țîș-
»i sîngele omenesc. Și nimic nu’l va opri.
 r A 0 L A 763

Nici freamătul pădurilor bătute de vîntul toamnei, nici

albastrul profund al cerului, nici frumusețea trecătoare a vieții,
nici miragiul etern al artei, nici versurile poeților, nici poezia
din sufletele noastre. Ca vitele pornite spre abaloriu. vom pleca
în cirezi armate spre cîmpurile de războae. Cu privirile rătă­
cite și cu capetele goale de gînduri, bestii abrutizate și însetate
de sînge, vom mîngîia ultimul vis omenesc în bubuitul tunu­

Y
rilor și în duhoarea cadavrelor mutilate.

AR
Și vom fi eroi!
Pentrucă nu vom mai avea nimic omenesc în noi, pentru-

R
că vom îneca în valuri de sînge amintirile iinereței, numele

LIB
iubitei sau ultimul sărut al mamei, pentrucă nu vom vărsa
de cît sînge, nu vom bea decît sînge și nu ne vom tăvăli ase­
menea animalelor imunde decît în sînge, pentrucă ne vom vărsa

ITY
idiopște sîngele prin rana deschisă de întîmplarea oarbă a unui
glonț stupid, vom fi eroi și ne vom fi vărsat sîngele pentru
patrie.
S
Ah, patriile acestea cari se mulțumesc să ceară omului
ER

jertfa ignobilă a sîngelui și cari resping toate avînturile, toate

năzuințele și toate operile inteligenței și geniului lui.
NIV

Clnd se vor dărîma odată în oceanele de sînge vărsate pe

nedrept I Lux
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

Păduchii iui Eminescu

I/

Soarta unor oameni și-a celor mai buni din ei, rămîne
AS

vecinie tristă. După ce mediocritatea i-a urmărit și apăsat o

viață 'ntreagă s’ar crede că moartea, care suprimă inegalitățile
UI

și-i depărtează. trebuie să vie cu o liniște pentru dinșii. Medio­

critatea nu cunoaște însă respectul, ba rolul ei ajunge mai agrea­
BC

bil și lesnicios atunci când se simte rămasă singură în ispră­

vile ei.
îndeobște omul prost și cu itose culturale are în literatură
două atitudini și trece dela una la alta ca o muscă, dintr’o
circiumă într’o academie, fără nici o greutate. Intr’o atitudine
persecută geniul, într’alta îl proclamă mare. In viață te cenzu­
rează și-ți dă sfaturi sau îți face niscai porcării; după moarte
se răsgîndește și te scoală genial. In ambele cazuri el a jucat
în viața d-tale, intelectuală sau fizică, un rol, nu este-așa ?...
Musca știe să guste, cu o indiferență egală, și mierea și altceva,
nu știu cum aș putea spune ca să nu supăr pe d. Banu.
 „ .. vq pT ' " -"3.^
r ASLI

Eminescu avu nenorocul să fie și să rămîe poetul nostru

cel mai mare. Cit de scump și-a plătit acteastă calitate o măr­
turisește pe de o parte viața, pe de alta posteritatea lui,
deopotrivă de tragice am ndouă. Așa plătește și Caragialt și tot
așa vor păți toți cei cari se vor mai ridica in literatură peste
nivelul literar al epocii.

Y
Cine n’a găsit cu cale să descop re o taină, să scrie cel

AR
puțin o broșură asupra lui Eminescu? Mediocritatea e mai ales
gravă și primejdioasă, cînd se hotărăște să admire. A fost un
întreg șir de păduchi și se credea că ei s’au sfirșit cu domnul

R
Scurtu. Acest domn voia să fie critic cu orice preț și să provoace

LIB
vîlvă. Se specializase în Eminescu. Găsise teren. Cu o încăpățî-
nare petroliferă se hotărise să-1 sleiască, să-l claseze, să-1... mă
rog. să-1 descopere. Întreprinderea domnului Scurtu a reușit să

ITY
desființeze pe acest critic care venea din nu știu ce provincie
nemțească să ne lumineze asupra unui poet recitat în toate
școlile și cunoscut de toată lumea, și l-a seoborît în lumea ga­
S
zetarilor, mai potrivită cu puterile sale, mediocru și între ei.
ER

Azi de criticul nostru nu se mai știe nimic ; Eminescu totuș a

rămas cu toată știrbirea suferită.
NIV

Se făcuse tăcere. Păduchii reînviază. Azi ei se numesc în-

tr’altfel. In neputința lor de a scrie ceva, ei vor scoate o ediție
din scrierile lui Eminescu; tot ale lui! Au scotocit prin mîzgă-
LU

liturile, prin caetele uitate nearse, ale poetului, ce se găsesc la

Academie. Incapabili de a pricepe o frumusețe, ei publică tot
RA

ce le cade’n mînă cu acea pasiune a insului dobitoc care spurcă

tot ce adoră. Numele lor va rămîne. .. Se va zice: d. Cutare e
cel care a stricat orînduiala bună, făcută cu gust, a scrierilor
NT

lui Eminescu. Acest poet care, ca și Baudelaire, s’a mulțumit să

scrie o singură carte, însă bună, va avea în curind, să nădăj­
CE

duim, 20 de volume, reunirea tuturor neroziilor și nimicurilor

ce se pot găsi la moartea unui scriitor, oricît de valoros, arun­
cate într’un cufăr condamnat.
I/

In Flacăra s’a publicai de curînd o poezie „Sataa* desco­

AS

perită de finul spirit critic al subtilului literat d. Banu. Nu se

poate preciza dacă manuscrisul a fost scos dintr’o vestă veche
UI

sau din latrina unui hotel pe unde va fi trecut Eminescu. Poe­

zia e însă ca oricare alta, scrisă de orice colaborator al d-lui
BC

Banu. E o notă versificată, de un tînăr inabil și prea tînăr.

Afară de curiozitatea imbecilă a dascălilor cu aere literare, ea
nu satisface niciun sentiment, nu folosește nimănuia și lui Emi­
nescu în definitiv îi dăunează. Sau poate domnii culegători de
hîrtii aruncate vor să demonstreze că nu scriu numai dînșii
prost șl să găsească o asemănare cu Eminescu și o justificare
a existenței lor. E adevărat și asta că un volum inedit de Emi­
nescu, atrage banii cititorului.
Literatura consideră însă toate suplimentele de so’ul acesta
ca niște faîșificări și ele trebuiesc luate exclusiv ca atare.Satan
 766 F A C & A

din Flacăra nu este și nu poate fi de Eminescu ; această bucată

rămîne opera d-lui C. Banu, care a descoperit-o și care animat
de cel mai pur cult pentru poet își va băga mereu nasul și va
descoperi și alte bucăți, fragmente și scorii. Autorul este autor
nu numai cînd scrie, dar mai cu seamă atunci cînd alege din
tot ce a scris. Tot ce la*ă el nepublicat întrTin timp în care a
tipărit, este fals și inexistent, este sîngele, e matca moartă care

Y
însoțește nașterea noului-nâscut Cu un instinct mult mai sigur

AR
decît al d-lui Banu, moașa taie sfoara buricului și scroafa le-
huză o mănîncă. Arta nu ține socoteală de încercări și de ela­

R
nuri neizbutite. Eartă ceea ce-i definitiv și-i definitiv ceea ce ho­

LIB
tărăște scriitorul cu talent. Dacă Eminescu ar fi găsit că pagi­
nile lui parazite meritau să fie publicate, le ar fi publicat și nu
s’ar fi lăsat pe seama spălătoreselor din 1912— și atunci Emi-

ITY
neseu n’ar mai fi fost Eminescu.
Literatura nu poate recunoaște decît un singur Eminescu:
acela care a voit el să fie ; iar nu pe cel născocit de păduchii
S
de azi, mai tenaci și decît viermii, cari în mormintul poetului
ER
au murit și ei de mult,—păduchii flămînzi ai unei fantome.
Block-Notes
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 rim 767

Minunea Minunilor!
— „Neamul Românese“ spune adevărul! —

Neamul Românesc a pățit-o rău de tot: a spus uu adevăr.

Y
E adevărat că fără să vrea: la luat gura pe dinainte. Transmi­

AR
tem Neamului greu încercat, cele mai sincere condoleanțe.
Dar iată, textual, adevărul spus de Neamul:

R
„Un mare proprietar, tot din partea locului (Moldova)

LIB
„scrie despre administrația noastră .* Sînt prefecți, îi știm, cari
„sint plătiți anual cu sumă fixă de către arendașii jidani, ca
„să aibă tot aparatul adminisstrativ la dispoziție. Și nu jidanul

ITY
„e ispititorul, ci prefectul cere, și, de un i se dă, strînge pe
Jidan în chingă, pînă ce se exercută. Apoi are voie jidanul
„să ia și pielea de pe trupul țăranului, ca să-și scoată banii
S
ndărăt“.
ER
Mai departe:
„Și ce face jidanul îl fac toți arendașii creștini și aproape
NIV

„toți proprietarii. Citeva excepții. Cu singura deosebire că ce

„face jidanul cu banii, creștinul îl face din autoritnte (politică!).
Căci primarul, subprefectul, tot aparatul administrativ i se su-
LU

„pune de frică, fiindcă acel ce nu s’ar supune ar fi suflat în

„24 de ore. O știu, am fost și eu..., (nu vreau să spun ce) odată
„și am fost suflat, denunțat la minister ca revoluționar, socia­
RA

list, anarhist....
(Neamul Rominesc dela 23 August 1912).
NT

*
♦ ♦
CE

Va să zică: prefecții, primarii etc. sînt la discreția aren­

dașilor jidani, cari avînd concursul lor, iau și pielea de pe
țărani;
I/

Insă, tot astfel sînt la discreția proprietarilor și arendași­

AS

lor romini, cari exploatează la fel.

Deci : luptă de clasă și nu luptă de rasă, domnule lor ga!
Ți-o spune Neamul d-tale, d-le lorga !
UI

Or, tot asta o spunem și noi, dela apariția Iadei. Tot asta
au spus’o și alții înainte de noi. Asta o spune, în sfîrșit și d.
BC

lorga. Naționaliștii sînt mai grei de cap, ei înțeleg mai tîrziu,

dar tot înțeleg—cîte odată!
D. Stere însă nu e greu de cap. D-sa e om deștept și știe
ce se petrece. Și d. Stere nu s’a sfiit să vorbească de Fișerland,
reducînd problema agrară, problema noastră sociala, la propor­
țiile mărunte ale unei chestiuni personale. tb,,,
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Sacul cu aur și
ramura de măslin

Y
Tunul a bubuit la Berana. In curînd va bubui și la A-

AR
drianopol, și la Ușkub, și în Epir. Fiorosul Marte și-a înce­
put danțul dealungul granițelor imperiului otoman, și el nu

R
poate danța deeît în acompaniamentul muzicei lui Krupp.

LIB
Zadarnice au fost încercările diplomaților de a opri răz­
boiul. Zadarnic a îmbiat d. Poincare, guvernelor balcanice,
ramura de măslin. Focul s’a încins, și în văpaia lui ard sate

ITY
și orașe, pier holde și păduri, se curmă sute și mii de vieți.
Și acum premierul francez e emoționat. O, nu din cauza jert­
felor nevinovate pe cari popoaiele balcanice le aduc neîn-
S
duratului zeu, nu din cauza zăbranincului de doliu ce se va
ER
întinde deasupra peninsulei, nu din cauza ofensei ce se aduce
civilizației, pentru care toate detunăturile de pușcă ce se mai
NIV

aud în veacul al douăzecilea sînt tot atît'ea palme de necin­

ste. Nu. Puțin le pasă diplomaților de nenorociți! trimiși ca
vitele în fața gurilor de tun, puțin le pasă de jalea și mizeria
LU

pe cari le pricinuesc războaele. Nu considerațiuni sentimen­

tale i-au îndemnat să facă gestul care a oprit în loc timp de
RA

patruzeci și opt de ore dansul sinistru al lui Marte.

Dacă Poincare a înncercat, alături de Sassonov să înlă­
NT

ture izbucnirea ostilităților, a fost pur și simplu pentru că în

Turcia capitaliștii francezi au vîrît numeroase capitaluri, a
CE

cărora dobîndă e periclitată într’o stare de războiu. Nu de

dragul bieților soldați trimiși la măcel s’a mișcat primul mi­
nistru francez, ei din grija pentrru interesele capitaliștilor și
I/

bancherilor parizieni. Iată adevărul în toată goliciunea lui.

AS

De altfel, în orice declarație de războiu, în toata larma

patriotică cu care se întovărășește de obiceiu acest act grav
și fatal, nu-i va veni greu unei urechi atente să descopere
UI

sunetul cristalin al aurului rostogolit în lăzi de fier. In răz­

boiul actual chiar, cine știe dacă ordinul de marș nu s’a dat
BC

de vreun bancher rus pitit în dosul ghișeului lui cu zăbrele,

de unde urmărește cu grije variațiile cursului rentei! Cine
știe dacă avîntul patriotic și spiritul de sacrificiu al popoa­
relor din Balcani nu sînt exploatate cu perfidie de finanța
străină sau de burghezia națională! Cine știe dacă sîngele
vărsat de muntenegreni, bulgari, sîrbi și greci nu va fi prețul
cu care oligarhia rusă a găsit că e mai economicos să-și pla*
tească oare cari terenuri noui în Asia mică!
 r A S L A 751
X

înainte vreme, cînd statele erau conduse în mod absolu­

tist de tirani autocrați, popoarele erau silite să videze, în răz­
boaie sîngeroase, certurile tiranilor lor. Sub regimul capi­
talist sîngele popoarelor se varsă pentru bancheri și indus­
triași. Cuceririle teritoriale, ea orice războiu colonial, se fac

Y
din motive curat economice, fie că finanța caută plasamente

AR
pentru rezervele ei de bani, fie că industria aleargă după
debușeuri noui, fie că clasa stăpînitoare simte nevoia unor

R
uoui izvoare de exploatare și de bogăție.

LIB
O, negreșit, idealurile și aspirațiunile popoarelor joacă
și ele un rol, cite odată, în duelul pe care îl încing Krupp
cu Creuzot, Mannlieher cu Mauser. Dar chiar și atunci, ele

ITY
sînt exploatate cu dibăcie de burghezia industrială și capi­
talistă, care are grija să-și cointereseze uneori popoarele la
afacerile ei. Războaele, chiar cînd sînt pornite din moti­
S
vele cele mai idealiste, cele mai naționale și mai patriotice,
ER
dacă aduc mici foloase poporului coasociat, aduc imense a-
vantagii acelora cari le-au declarat exploătînd sentimentele
NIV

războinice și naționale.
De fapt, sfîrșitul oricărui războiu, cel puțin sfîrșitul la
care țintesc cei ce-1 provoacă, acordul cu care se închee si­
LU

nistra simfonie scrisă de Marte în colaborare cu Krupp și

Mannlieher, e zgomotul unei uși grele de fier căzînd peste un
RA

cufăr plin. Și numai peste ușa această închisă se întinde ra­

murile* de inaslin.
L Armașu
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
R
LIB
Moartea taohlsnivhil S ITY
A murit tachismul. Când scriem aceste rânduri nu știm
ER
dacă concentrarea e îndeplinită și nici dacă se va îndeplini
vreodată. Și totuș, fie că dispare prin concentrare, în parti­
NIV

dul conservator, fie că rămâne iarăș în opoziție, tachismul e

mort. A intrat în agonie din ziua în care Regele — contrar
așteptărilor „noului partid” — a dat. puterea d-lui Carp, și
LU

s’a sfîrșit într’o după amiază umedă și tristă de Septembrie,

când d. Take lonescu — în urma unei audiențe la castelul
Peleș — privia plin de melancolie scuturarea frunzelor veș­
RA

tede și cugeta la ingratitudinea regească și la zădărnicia sfor­

țărilor omenești.
NT

In altă țară ar părea paradoxal să afirmi că un partid

politic moare fiindcă nu e adus la putere la o anumită dată.
CE

Cine nu știe că partidul liberal belgian n’a mai luat puterea

de douăzeci și șase de ani și trăește totuș, se agită, formează
curente, trezește, opinia publică, impune punctul său de ve­
I/

dere în rezolvirea problemelor sociale. Partidele socialiste

AS

din lumea întreagă n’au avut nici odată guvernul, și nici nu

nădăjduesc să-l aibă cât va dura actuala alcătuire socială, și
UI

sânt totuș cele mai vii, cele mai puternice, singurele partide
cari oricând pot ridica opinia publică, pot împiedeca înfăp­
BC

tuirea unei nedreptăți și impune îmbunătățirea unei situații-

Și lucrul se explică fără greutate. Acestea sânt partide adevă­
rate, născute din aspirații, din speranțe și din doruri comune
și încălzite veșnic de idealul ce le călăuzește. In ele pulsea­
ză sângele întregei națiuni și se zbate sufletul unor întregi
clase sociale, cu toate nevoile, cu toate durerile și eu toate
datoriile lor.
Atâta vreme cât trăește națiunea ale cărei speranțe le
reprezintă și al cărei ideal le încălzește, aceste partide trăesc,
oricât de departe sau oricât de aproape ar fi de puterea gu­
vernamentală.
 FACLA 773

Tachismul însă n’a trăit decât în dorința de a lua

puterea și singurul său ideal era instalarea în oficiile pu­
blice. Născut dintr’un avort al vieței noastre publice bolnave,
el n’ar fi putut trăi de cât hrănindu-se cu biberonul bugetar,
nu s’ar fi putut înfiripa de cât la sânul puterei. In ziua când

Y
s’a format convingerea că nu le va avea, deznodământul a

AR
devenit fatal.
De altfel, cu tot entuziasmul și zăpăceala pe cari a știut

R
să le stârnească la început încercarea d-lui Tache lonescu,

LIB
noi n’am crezut nici-odată într’o izbândă a sa. Căci nu pot
izbândi de cât cei ce se reazimă pe propriile lor puteri, și ta­
chismul nu s’a bizuit de cât pe o putere din afara sa, pe spri­

ITY
jinul regelui. S ’ar fi putut ca Regele să dea întreg acest’ spri­
jin d-lui Tache lonescu, să-l cheme la putere, să-1 consacre
ca șef de guvern. In țara românească și asta ar fi fost posibil,
S
împăratul roman Caligula și-a făcut calul consul și Regele
ER

Carol pe d-1 Hâtra Izvoranu ministru, ceia ce-’i tot una. De

ce nu l-ar fi putut impune și pe d-1 Tache lonescu ca șef de
NIV

guvern? Dar nici asta n’ar fi însemnat izbânda t'achismului.

Ar fi fost realizarea ambiției unui om de talent ca d-1 Tache
lonescu, dar nu îndeplinirea unei credințe și înfăptuirea u-
LU

nui ideal.
Căci tocmai asta a lipsit tachismului și tot asta a contri­
RA

buit și la succesul său aparent' și la prăbușirea sa reală și de­

finitivă: lipsa oricărei credințe în puterile naționale și ne-
NT

preocuparea de nici un ideal. Neavând nici o credință nouă

care să pătrundă, să răscolească, să înspăimânte și să înalțe
sufletele, el a fost îmbrățișat de toată gloata politică a acestei
CE

țări, care alipindu-se lui n’avea să se teamă de primejdia

jertfei și de spinii apostolatului și neavând alt ideal de cât
I/

ajungerea și împărțirea puterei, a putut entusiasma până la

nebunie pe paraziții bugetari cari formează puterea electo­
AS

rală la noi.
Dar cu o astfel de armată pe care n’o mână în luptă de
UI

cât siguranța că nu va întâlni un dușman în cale și mirosul

prăzei, nu s’au câștigat nici odată victorii. Victoria înseamnă
BC

lipsă și suferință îndelungată, jertfă dureroasă, risipă de

sânge și suflete calde. Astea nu le-a avut și nu le putea nă­
dăjdui d-1 Tache lonescu de la partizanii săi pe cari nu-’și-
i-a apropiat nici prin fanatizmul credinței care înfioară, în­
tărește și mână în luptă, nici prin idealul trainic care încăl­
zește și luminează sufletele.
Iată de ce încercarea sa trebuia să se sfârșească așa de
stupid și așa de mizerabil. Și i-au fost doar toate împrejură­
rile prielnice pentru a propovădui o credință nouă în această
țară. Tocmai asta nu-i putem erta și insuccesul său ne revoltă
ca o trădare națională.
774 r A 8 L A

Venise după 1907, când poporul acestei țări scrisese cu

sânge pe ogoare blestemul groaznic contra celor patruzeci de
ani de domnie oligarchies, destrăbălată și nedreaptă. Vaetele
unei jumătăți de veac de impilare răsunau dureroase și e sur­
prinzător că pretutindeni, chiar în clasa guvernantă, ele se

Y
auziau acum lămurit, și dacă nu înduioșiau, îngroziau totuș.

AR
Atunci a pornit d-1 Tache lonescu încercarea de a întemeia
un partid nou. Și dacă a început cu oameni vechi, nădăjduia}®

R
ea le va da cel puțin o credință nouă și le va încălzi sufletele

LIB
la flacăra unui ideal, care ar fi fost cu atât mai frumos, cu cât
«ei ce l’ar fi îmbrățișat n’avuseseră nici-odată unul.
Dar n’a făcut-o. Zadarnic au așteptat sufletele umilite,

ITY
cari, de o jumătate de veac bălăcite în noroi de politicianii
țărei noastre, tânjau de dorul credinței pe care nimeni nu le-a
S
dat-o.
ER
Zadarnic au așteptat cele cinci milioane de țărani omul
oare să- ’i cheme la viață și care să le arate calea mântuirei.
D-1 Tache lonescu a crezut că e mai cuminte să urmeze
NIV

tot drumul cel vechiu.

Se pare că cei ce forfoteau jos cătîndu-și drumul ade­
LU

vărat, l-au înspăimântat prin mulțimea lor și prin setea de

viață nouă ce le strălucea în priviri. Și în loc de a se cobora
jos, a da speranțe și a-și lua sprijin, și-a îndreptat privirile
RA

în sus, așteptând del a rege ceiace regele nu-i putea da. Și

astfel s’a zbuciumat d-1 Tache lonescu aproape patru ani.
NT

fără a putea înființa un partid.

Căci tachismul a fost dacă vreți — cum sânt și celelalte
CE

două partide istorice de la noi — o asociație comercială pen­

tru exploatarea serviciilor publice, n’a fost însă nici odaâ
un partid.
I/

Un partid politic reprezintă aspirațiile unui popor la

AS

un moment dat, și în programul său răsună cel puțin vocea

unei clase sociale.
UI

Când a formulat tachismul nevoile vre-unei clase de 1»

noi și când a îmbrățișat el aspirațiile noastre?
BC

Neavând o doctrină pe care să se sprijine și un idea

care să-i justifice existența, tachismul s ’a încercat să trăiasc
din echivocuri. Vă aduceți aminte că dacă lanus avea don
fețe, d. Tache lonescu avea cel puțin șapte costume. La Crî
iova îmbrăca costumul de mare proprietar și vorbia agrar
enilor olteni ca un junker german; la Iași era naționaliști
solidarist, pentru a îmbrăca la Galați haina democratulu
radical.
Dar cu echivocuri poți produce zăpăceală — emu a.
răușit să facă tachismul — nu poți face însă revoluții social
Căci orice s’ar spune, d-1 Tache lonescu a făcut o încerca
revoluționară, d-sa a vrut să introducă în mecanismul vi
 FACLA 775

ței noastre publice obișnuită cu două partide — un al treilea.

Or, pentru a înfăptui o revoluție e nevoie să pornești pe dru­
muri noui și să îmbrățișezi credințe noui. In loc de a le căuta,
d-1 Tache lonescu s’a ferit cu grije de ele și de aceia încerca­
rea sa s’a prăbușit odată cu lămurirea echivocului pe care
răușise să-l strecoare în suflete.
...E toamnă și e trist afară și în suflet.
Cerul plânge cu burniță deasă și vântul suspină prin ra­

Y
muri de durerea naturei despuiate de podoabe. In melancolia

AR
acestei după amieze de sfârșit de Septembrie, regretele te po­
didesc fără voie, ți-aduci aminte de câmpurile îmbălsămate

R
pe cari le străbateai în nopțile calde de vară și te gândești cu
durere la iluziile trecute cari s’au spulberat ca și frunza veș­

LIB
tedă de-afară. Și e ciudat că acum când sufletul mi-e deschis
pentru regrete, pentru taehismul mort n’am nici măcar re­

ITY
gretul unei iluzii mai puțin. Vag de tot simt parcă ce-ar fi
putut fi el dacă în loc de a se bizui numai pe inteligența ex­
traordinară a unui om și pe sprijinul eventual al unui rege,
S
și-ar fi căutat reazim in sufletele, în durerile și în nădejdile
ER
tuturor.
Și e grozav ea la moartea cuiva să nu te gândești de cât
NIV

la ceia ce u’a vrut sau n’a putut să fie.....

Alex. Fllimon.
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
RAR
LIB
„Stumpa mea armată S ITY
ER

Marți dimineața s’a putut citi în toate ziarele, tipărit eu li­

NIV

tere groase, în fruntea informațiilor, un comunicat surprin­

zător. Casa noastră regală făcea uh dar. „M. S. Regele — ves­
tea comunicatul — a însărcinat pe d. maior Costescu, adjutant
LU

regal, ca să depună din partea sa și a principelui moștenitor,

două coroane de flori naturale, pe mormântul ofițerilor și
RA

soldaților căzuți jertfă cu ocaziunea nenorocitei șalupei

Troluș. Coroanele au următoarele inscripțiuni. A regelui:
NT

„Regele, bravilor ostași jertfiți în serviciul Patriei, recu­

noscătoare atninbire‘‘. A principelui: „Principele, moșteni­
tor Ferdinand al României, credincioșilor ostași, deapumrea
CE

aiwinUre”.
Comunicatul, mărturisesc, mi-a umplut inima de îndu­
I/

ioșare. Oricât ne-am fi obișnuit cu dărnicia palatului, pe

mine unul, însă, un cadou picat din mâna regelui m’a emo­
AS

ționat în totdeauna. Cele două coroane dp flori naturale de­

puse pe sicriele a treizeci de ostași morți la postul de onoare,
UI

m’au făcut să plâng ca un copil. Regele își iubește annate!

Bucuriile ca și durerile și dezastrele ei, sânt bucuriile, ras-
BC

tiiștile dinastiei.
Dar, coroanele existat-au, cel puțin? Fost-au ele depaș®
pe coșciugele bravilor nefericiți, în ziua înmormântării*
Maiorul Costescu reprezentat-a cel puțin casa regală la în­
mormântare? , f
Un martor ocular, unul din rarii ofițeri cari au c i'•
lăcașul de veci pe nenorocoșii lor camarazi, ne comunica de­
gustătorul adevăr. .
Casa noastră regală iPa. trimes nici-o coroană,. ifaitrw
 FACLA 777

Costescu, reprezentantul regelui și al prințului moștenitor»

n’a fost la înmormântare. Mai mult: corpurile, pescuite, ale
victimelor, deși în Hârșova există o biserică măreață, au fost
depuse într’o ignobilă magazie. Coșciugele lor au fost niște
meschine și rău încheiate încăperi de brad. Iar după morțiî
în serviciul patriei, după treizeci de trupuri neînsuflețite,
abia urmau șase ofițeri, rude ori prietenii lor!
Așa au fost onorate victimele șalupei Trotuș.

Y
Așa a cinstit regele Carol „scumpa sa armkită' ‘. Așa, gu­

AR
vernul țării!
Ofițerii români înecați la Hârșova au fost înmormântați

R
ea niște câini.

LIB
Oriunde aiurea, în „antipatriotica'‘, „anarhica", „decă­
zuta”, „pierduta” Franță, de pildă, președintele republicei
ar fi salutat în persoană pe ostașii neînsuflețiți. Doi, trei mi­

ITY
niștri l’ar fi însoțit. Pieirea a zece ofițeri ar fi foist un doliu
național.
Dar sântem în România, țară de oligarhi și de ticăloși.
S
In țara încăpută pe mâinile Hohenzollernului fermier ge­
ER

neral.
Justus
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Cei cari vor
In ajunul luptei...

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

— Ioane dragă!..'
pleca la războiu
După luptă

Y
AR
R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

— Tu ești Ioanei.^.
780 FACLA

Puțină hune va fi înțeles alianța ciudată a unor cuvinte

atât de opuse ca sens, cum sânt conservator și democrat. La
înființarea partidului acestuia s’a făcut oarecum definiția
conservatismului și a democratismului, și s’a găsit că unul

Y
pe altul se exclud. O capră ici și dincolo o varză, o varză ici

AR
și dincolo o capră; nici declarațiile oficiale făcute de către
partid într’o broșură de pe vremuri, nu le-au putut împăca,
deși șeful, d. Tache lonescu, e o inteligență elastica și in­

R
ventivă.

LIB
Cine zice conservator zice și tradiționalist, ierarhic și a-
ristocrat Aristocrație de bani sau de sânge, aristocrație de
tron sau de tejghea, e tot aristocrație sau selecție socială. De­

ITY
mocrația este poporul, sfântul popor, ale căruia drepturi de­
curg numai din număr, oricât de nulă i-ar putea fi valoarea.
S
Cultul democrației presupune suveranitatea poporului pe
ER
când conservatismul proclamă domnia boerimei. A fi și
conservator și democrat este ceva analog cu a nu ști ce voiești
NIV

să fii și eu a voi să fii orișice, fără preferințe clare.

Părăsind rândurile conservatoare d. Take lonescu nu
putea într’adevăr face decât sau conservatism filosofic și
LU

solitar sau democrație curată. Cea dintâi nu era cu putință la

un om de acțiune și de comandă. Cea de-a doua iarăș nu se
RA

putea potrivi cu d. Take lonescu, care știa că înființarea u-

nui partid cu totul nou ar fi adus cu sine depărtarea indefi­
nită de putere și teoretician ismjul didactic al socialiștilor ac­
NT

tuali. Apoi aderenții d-sale n’ar mai fi fost din clasa privi-
legiațitor, aceea care poate orișicum impune oameni dacă nu
CE

idei, ci s’ar fi recrutat din mulțimea rău îmbrăcată, cu ure-

chia gloduroasă și cu spiritul grosomod, mulțimea piețelor
publice șarjată de jandarmi și înghesuită cu ghionți pesubt
I/

fălci în pivnițele polițiilor urbane. In imaginea ce și-a făcea

AS

despre luptele viitoare, d. Take lonescu nu se simțea atras

să stea în fruntea masselor populare, descheiate la gât și cu
UI

picioarele îngreuiate de calozități, profesionale și de eisme

noroioase, răcnind în mahalalele descrise de Oaragiale, un a-
BC

dept totuș al Șefului. Acestuia i-a plăcut să nu-și înstrăineze

lumea hainelor cu croiala bună și-a pantofilor de lac — și e
într’adevăr mai agreabil să-ți alunece talpa pe un covor decât
pe-o piatră plouată, atunci când vorbești partizanilor.
„Taldamul0 cum s’a numit apoi, cu mai multă pricepere,
partidul conservator-democrat, n’a venit în orice caz cu nici o
idee. Drept orice filosofie. takismul a avut un aloi, pe d. Take
lonescu, și-atât El a fost partidul nemulțumirilor, al aperaa-
țehrr, *al orgoliul® cUui Wke lawscu, și timp de-atuți arf
 FACLA 781

cât a durat ca o dorință neisbutită, takismul nu și-a putut

găsi formula și intelectul care să o speculeze.
Dar dacă takismul ar fi fost o idee și ne-ar fi mulțumit
mai mult, ca o justificare socială a mișcărilor la care a dat
loc, atunci persoana d-lui Take lonescu, ar fi însemnat mai
puțin. Când ai formulat o idee îmbrățișată de mai mulți, și
takiștii-sânt numeroși într’adevăr, însemnează că ai pus în
câteva cuvinte sau într’un program o idee concepută demai-

Y
nainte de toți partizanii tăi, o idee care se găsea, ca să zicem

AR
așa, plutind în aer, și care nu-ți aparținea decât întru cât a-
erul acela era sorbit și de d-ta; căci sânt idei, și în special cele
sociale, cari se nasc absolut singure.

R
Ceeace este ciudat și admirabil, și făcut să satisfacă mân­

LIB
dria bărbatului care provoacă fenomenul, este că în takism.
nimic nu s’ar fi făcut fără d. Take lonescu, care-i tot takis­
mul. Dacă ar fi ca partizanii să sufere persecuții și înfrân­

ITY
geri grave, takiștii ar muri toți, nu pentru idee, cum se zice,
ci numai pentru Take lonescu. Cu toate că în orice argument
S
și în orice luptă entuziasmul vine ca o sugestie, cu toate că în
ER
orice mișcare numeroasă impulsiunea vine dela șefi, ideea
comună își are partea cea mai mare în acțiune. La takiști
NIV

Take lonescu e totul: și argument și evanghelie și entuziasm;

și dacă nu mă înșel fenomenele de soiul acesta sânt rare în
toată istoria. Foare rar uu om vine între oameni și se prezintă
LU

ca un fel de semizeu, cu succesul d-lni Take lonescu. D. lorga,

care și-a luat rolul de apostol cu gravitate, a încercat și d-sa
acest costum; însă d. lorga a rămăs ridicol, atunci când ar fi
RA

putut să izbutească într’altă formă.

Succesul d-lui Take lonescu nu se poate explica ușor. Se
NT

zice că șeful takiștilor are o forță de farmec extraordinară și

o aplecare firească de-a provoca jertfa absenței de la pu­
CE

tere, cea mai grea ce se poate cere dela obicinuiții noștri po-
liticiani.
O dovadă că takismul n ’a fost o idee este pentru cei ne­
I/

simțitori la argumente mai intelectuale, și faptul că după

AS

concentrarea conservatorilor’ cu conservatorii-democrați, ade­

că reintrarea d-lui Take lonescu în partid și reîntoarcerea sa,
UI

zilele acestea, la guvern, partidul conservator-democrat a dis­

părut ca și cum n’a existat nici-odată și cum de fapt nici n’a
BC

existat.
Block-Notes
 Cei cari nu vor

Y
AR
R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

— Cită rentă otomană mai avem în casă ?...

— Nu mai avem nimic.
— Atunci, dragul meu, războiul poate să înceapă 1
 Y
AR
pleca la războiu...

R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Trăiăscă războiul...
78$ F A C L <

Și atunci se va ști că în țara romînească străinul sărac

care se inbolnăvește, nu poate găsi culcuș într'un spital, ci tre-
bue să moară pe strada.
Iar apoi regulamentul va trebui și complectat: străinul
sărac care va muri în țara romînească, nu va putea nici sa

Y
fie îngropat, ci va rămînea tot pe stradă, servind la îngrășa-

AR
rea corbilor naționali.
Z.

R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Un certificat
RA

Odiosul imbecil Ioan Nădejde își continuă seria de falsuri.

NT

De astă dată el polemizează cu un articol al D-ruIui Racovf-

schi, publicat în... Epoca. Ar fi un semn de țicneală dacă d. Nă­
CE

dejde și ar închipui că D rui Racowschi colaborează la Epoca.

Dar d. Nădejde nici nu-și închipuie așa ceva; căci d-sa nu zice
că prespune sau crede că cutare articol e scris de d. Racowsch*,
I/

ci afirmă ca un fapt sigur și precis, ca și cum articolele în ches

AS

fie ar fi iscălite de d. dr. Racowschi. Cititorii Voinței—citi vor fi

fiind— sânt deci în drept să creadă că li se dă un fapt pozitiv
UI

și incontestabil. De aici se vede că d. ^Nădejde nu e țicnit,ci

șarlatan.
BC

Dar cu prilejul acesta d. Nădejde face și o gafă din cele

mai comice. D sa dă următorul certificat socialiștilor Bulgari:
„Iu se poate ea socialiștii bulgari să-și renega
trecutul"
Venit de Ia d. Nădejde, certificatul n’are nici o valoare
pentru socialiștii bulgari. Dar el e caracteristic tocmai pentru
d. Nădejde și ai săi. Nu numai că se vorbește de funie în casa
spînzarutului, dar — caz în adevăr rar ’ — însuși spînzuratu
vorbește de funie.
Ce păcat că socialiști bulgari n’ar putea întoarce politeța,
dind un certificat similar generoșilor noștri !
 Y
RAR
LIB
IN TEMNIȚA
ITY
Eu i-am iubit pe cei în lanțuri totdeauna ;
Și tremur cînd aud zîngănituri de fier.
S
Lî-i fărîmat în gratii limpedele cer,
ER
Pe care liber trece soarele și luna.
NIV

Se ’nalță gîndurile lor și iar cad moarte,

Că se lovesc de boltă și se frîng de zid ;
Ca ’ntrun cavou îngust, în temniță închid
LU

Vîltori de patime și năzuinți deșarte.

RA

O ușă ferecată între ei și lume

E adormită ’n ruginitele țîțîni;
Și lumea stă cu ghiare și cu colți de cîni
NT

Să prindă prada temniței și s’o sugrume.

CE

Ce dor hain, ce patimă și ce păcate

V’au aruncat legați pe lespezile reci ?
Tu, Milă, cînd prin viață ca furtuna treci
I/

Oprește-te la ușa lor și-odată bate.

AS

Invăluiți în flăcări de amor și ură

UI

Ei, robi poruncilor de sus, poate-au ucis

O dragoste cu vină, un regret, un vis,
BC

Un dor cu ochi de foc și pletele de zgură.

Și eu, cînd îmi arunc la dragostea mea gîndul,

O văd cum altul o sărută, și mă strînge
Un brîu de foc. Văd flăcări de pumnal și sînge...
Deschideți temnița, — să intru-mi vine rîndul!
Proletar
 Y
RAR
LIB
ITY
Mătei pledează! — Ziarele anunță că d. MMeiu Cantacuzino de
la Iași va pleda pentru Primărie în contra firmei Brătianu în procesul
tramvaiului. Ziarele arată că d. Mateiu va pleda contra deși, se pro­
S
nunțase pentru.
Eroare! Nu deși, ci tocmai pentrucă.
ER

Democratism, liberalism, etc. — S’a jucat la București Seara

NIV

de Pomină. Zău că s’a jucat! întrebați și pe d-nii Stere și Diamandy

cari au fost de față. A fcst de față și d. Panaitescu, șeful siguranței.
Și au aplaudat cîte-și trei.
LU

Dar acești domni, împreună cu alții, adică întreg guvernul libert 1.

interzisese reprezentarea piesei. Noroc c’au venit ciocoii la putere!
... Fiecare fapt, cît de mic, cit de neînsemnat, din orice domeniu
RA

al vieții, arată în ce ticăloșie fusese băgată țara sub liberali. Guvernul

de azi e rău, cel de ieri a fost monstruos.
NT

Strămoșii dumisale. —Ciangăul romîn, d Cancel, se apără prin

Viitorul în contra „acuzării* că e strein.
CE

Iată cum:
„Toate orașele Moldovei și-au cîștiga 1 viața lor orășenească la
„început dela streini; strămoșii mei au fost dintre acei streini cari au
I/

„făcut operă de civilizație, susținînd viața municipală și comercială

„a orașului*.
AS

Cu toată părerea de rău nu ne putem apuca să răsfoim paginile

istoriei pentru a descurca de-acolo ce anume operă de civilizație au
făcut părinții junelui ciangău. Ceeace este evident este că dânsul nu
UI

face operă de civilizație când propagă ura în potriva omenilor de ori­

gine streină ; și numai întru atât este interesant documentul publicat
BC

în Adevărul și prin care se dovedește că d. Cancel e ungur.

Un glas naționalist.— D. Mire-» a R. Șirianu și-a luat nobila în

sărcinare de-a lămuri prin Universul chestiunile austro-ungarc.
Și zice d Șirianu :
„Condus de-o neîncredere de altfel destul de justificată față de
„poporul sârb din Bosnia, guvernul austro-urgar a numit în funcțiu
„nile de acolo persoane de naționalitate germană sau maghiară.*
E frumos, nu ? Un român care găsește că e justificat ceeace nem­
ții și ungurii fac sîrbilor. Concluzia firească este că aceeași purtare
care e justificată față de sîrbi, ar fi justificată și față de romîni.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 790 F A a X. &

Antimilitarizmul nostru
Nu există apărare națională cu
putință de cît dacă națiunea ia parte
la aceasta apărare și cu spiritul și

Y
cu inima ei-

AR
f Un partid care n’ar avea curajul

R
să ceara națiunei sacrificiile nece­
sare pentru viața și pentru hbe ta-

LIB
tea ei. ar fi un partid mizerabil și
menit pietrei 4 prin propria lui ne-
demnitate.^
Jean Jaui^s

ITY
'(L'aru^e Nouvelle]
Antimilitariști I Antipatrioți! Sindicaliști-anarhiști! Pam­
S
fletari ! incendiari! Sau, la zile mari, ucigași de ofițeri, iată
numai o parte din ce suntem, după proza stereotipă și vulgară, a
ER

ziarelor reacțiunei brătieniste.

Dacă în momente dureroase de revoltă denunțăm necin­
NIV

stea și traficurile familiei Brătianu. prin aceasta chiar facem

dovada supremă că suntem răi romîni și vînduți tuturor inte­
reselor streine. Dacă demascam sentințele unei magistraturi de
LU

speculă și de rușine, suntem imediat pamfletari odioși și anar­

hiști incendiari. Dacă visăm o lume mai bună, o orînduire mai
RA

dreaptă a lucrurilor și a oamenilor, dacă ne ridicăm împotriva

societăței actuale pentrucă tîrăște d ipă dîusa un cortegiu prea
NT

mare de asupriri, de mizerii și de lașități, ni se va arunca în

față injuria singeroasă că suntem anti patrioți. Și dacă în nu­
mele celor șapte milioane de romîni flăminzi, inculți, iobagi
CE

pe pămînturile altora, dar fără pămînt pentru ei înșiși și fără

altă patrie de cit aceea pe care le-a dăruit’o anul 1907, ne ri­
I/

dicăm și cerem curmarea impiiărei, sfirîmarea lanțurilor de

robie, mai multă dreptate și mai puțin măcel; dacă pe de-asu-
AS

pra, îndrăznim să cerem armatei care este, care trebuie să fie

a poporului, să nu mai fie ca în 1907 o armată de mercenari
UI

în serviciul unei clase parazitare înebunită de spaimă, ci să în­

trupeze toate năzuințele și toate idealurile noastre naționale, o,
BC

atunci, vom fi fără greș țintuiți la stîlpul infamiei, ca cei mai

primejdioși și mai groaznici antimilitarișt.
Antimilitarizmul nostru !
E bine să vorbim de el mai ales acum, cind conflictul
balcanic amenință să ne tîrascăși pe noi în hora aceasta imensă
a morții. In fața mobilizării și iacazarmărei apropiate, credem
că facem un act de cinste, spuntndu-nc gîndul întreg, măr­
turisind convingerile noastre intime asupra militarizmuîui,
asupra a tot ce vrem și așteptăm de la armată.
 r AILA 791

Urîm noi în adevăr militarismul, așa cum ar dori c par­

tidele reacționare ?
Da și nu.
Urîm militarîzmul în concepția lui arhaică, așa cum Fau
făcut și cum s’au servit de el clasele stăpînitoare. Urîm ar­
matele de merceneri cari deși recrutate din straturile profunde
ale poporului asuprit, și au intors vîrfurile baionetelor și țeava
puștelor înspre popor. Urîm spiritul de castă al ofițerilor cari

Y
au uitat că sub tunica strălucitoare de fireturi și de decorații

AR
ar trebui să bată o inimă de om. Urîm deprinderile lor de
nedreptate și de brutalitate, urîm alcătuirea absurdă care din

R
brațul menit să poarte spada, să apere țara, să fie protectorul

LIB
celor slabi și umiliți, a făcut tocmai brațul care lovește mai
crîncen în cei slabi și nevinovați. Urîm militarismul care a
săpat o prăpastie între el și mulțime, nenorocita concepție a

ITY
cîtorva ofițeri cari n’au înțeles pînă astăzi că armele cele mai
perfecționate, că toate fortificațiile și toate tunurile cu tragere
repede, nu cîutăresc toate la un loc în fața dușmanului, cîi
S
entuziasmul și forța formidabilă a unei armate care ar simți
ER
într’insa și îndărătul ei, avîntul și năzuințele naționale ale
neamului întreg. Cum n’au înțeles ofițerii romîni că țăranul
NIV

flămînd și gol de la coarnele plugului, țăranul abrutizat de

împilări și de mizerie, n’ar putea să fie nici odată ostașul
neînvins, apărătorul neînpăcat al unei patrii pe care n’o cu­
LU

noaște? Soldat pasiv, carne de tunuri, animal mînat din urmă

spre abatoriile războaelor, cit vreți și cit poftiți. Dar soldat
conștient care să meargă la luptă cum înfruntau moartea ar*
RA

matele marei revoluții franceze, armatele micadoului, sau cum

vor înfrunta o mîine armatele bulgare, asta niciodată. Armata
NT

noastră e făcută din robi, nu din soldați. Pe steagurile ei nu

mai sunt nici zimbrul Moldovei, nici pajura Romîniei, ci vi­
CE

țelul de aur al casei Hohenzollern.

O asemenea armată e bună pentru defilări zadarnice și
pentru părăzi de carnaval, e bună să păzească lăzile de fier
I/

ale plutocrației virîtă pînă la gît în acțiunile băncilor națio­

AS

nale sau în acțiunile tramvaelor cointersate. să muncească o-

goarele boerești și să împuște o țărănime aiurită de dcsnădejde
și ridicată periodic de uraganul răscoalelor, dar ca să apere
UI

patria și s’o mărească, asta nu.

Pentru o asemenea înaltă menire e nevoe de-o altă ar­
BC

mată.
E armata viitorului spre care se îndreaptă toate așteptă­
rile, toate speranțele și toată dragostea noastră. E armata al­
cătuită din cetățenii liberi ai unei patrii libere, plămădită din
însăși nevoile trecătoare și aspirațiile eterne ale neamului,
strînsă în jurul steagului comun nu numai ca un zid mort de
piepturi și de baionete, dar ca un suflet imens care ar vibra
de toate durerile și de toate idealurile națiunei.
7^2 FACLA

In căzărmile acestei armate n’ar mai domni bătaia și în­

josirea omului de către semenul lui. Soldatul ar fi primul ce­
tățean al țării și între el și ofițer n’ar mai exista prăpastia de
supunere oarbă și de ură ascunsă, care dă armatelor moderne
aparența unor c mvoiuri de sclavi sau a unor cete de mercenari.
N’arn mai asista atunci la spectacolul rușinos al îmbrîn-
celei după trese, la goana asta turbată după înaintări, obținute
prin viclenie, prin hatîruri și prin lingușire. Uitați-vă la cor­

Y
pul ofițeresc de astăzi. Pe cind cei mai buni, sprijinindu-se

AR
numai pe meritele lor, își păstrează libertatea de judecată a
omului cinstit și cult, și pentru aceasta rămîn în urmă ; cei-

R
Uiți, minoritatea privilegiată a feciorilor de bani gata, a don­

LIB
juanilor de șantanuri, sar gradele unul dupăaliul, își cuceresc
tresele departe de grijile cazărmei, pe parchetele lustruite ale
saloanelor sau în anticamerele camarilelor atotputernice, și

ITY
pentrucă într’o zi au avut norocul să-și încovoaie șira spinării
pînă la pămînt și să descrețească cu o glumă obscenă fruntea
prințului Ferdinand, vor avea dreptul să privească de sus, de
S
la înălțimea protecției palatului, pe camarazii lor rămași prea
ER
naivi și prea cinstiți ca să se înalțe pînă la dînșii prin aseme­
nea mijloace.
NIV

Și atunci, cînd astfel e armata actuală, și cînd noi o vi­

săm lecuită de toate cangrenele, începând cu cangrena mizeriei
și sfîrșind cu cangrena princiară, putem oare fi socotiți ca an-
LU

timilitariști ? Nici cei cari au luat cu ipocrizie și cu lacrimi de

crocodil apărarea armatei împotriva noastră, n’au crezut cins­
tit și sincer într’o asemenea absurditate.
RA

Căci antimilitarizmul, considerat ca o doctrină și ca un

sistem logic de luptă în contra armatei și-a apărărei naționale,
NT

n?ar ti într’atit o crimă odioasă, cît mai ales o copilărie și-o

nebunie. Cum am putea in adevăr să urîm principiul armatei
CE

democratice și naționale, cînd ne dăm seama de realitatea bru­

tală a faptelor, cînd știm că o dezarmare a Romîniei ar însemna
în împrejurările de astăzi o cotropire austriacă sau o invazie ru­
I/

sească. Prin ce aberație am fi împinși la concluzia ca tocmai

AS

în clipa cînd luptăm împotriva tuturor stăpînirilor interne, să

chemăm și să ne supunem de bună voe stăpînirilor străine?
UI

Și cum u’am fi înțeles din toate învățămintele istoriei, noi,

cari am crescut la școala revoluțiilor de altădată și cari visăm
BC

prefacerea și îmbunătățirea lumei printr’o revoluție socială, că

revoluțiile nu se pot face decît cu ajutorul și prin infiltrarea
spiritului revoluționar în rîndurile armatei ?
lată care este antimilitarizmul nostru.
Visul larg al unei armate democratice și naționale. O Ro-
mînîe puternică și fericită ridicîndu-se, nu din sîngele țărănimei
împușcate, ci pe umerii a două milioane de cetățeni și de soldați.
N. D. Cocea
 Y
RAR
LIB
SITY
ER
NIV

Armata noastră
LU
RA

In romanul „Râsul roșu'* Leonid Andriev descrie cu o extraordi­

nară putere nebunia ciudată și înspăimântătoare care cuprinde arma­
tele în luptă. Mii de soldați înebunesc pe cîmpul de războiu, de oroare,
NT

de durere, de foame și neodihnă îndelungată, de grozăvia scrâșne­

tului sinistru și văicărelilor disperate ce se răspîndesc pretutindeni
CE

în jurul lor. Inebuniții rătăcesc flămânzi, zdrentuiti și însângerați

peste cîmpiile de măcel, ca niște fantome amețitoare. Uneori nebunii
aceștia îmbrăcati în zdrențe și hrăniți cu cadavrele camarazilor lor.
I/

se adună împreună, amici și inamici laolaltă, ca niște fantome mon­

struoase, și pleacă peste coline, strigînd, răcnind, bătîndu-se ca niște
AS

Iei zile și nopți întregi cu dușmani închipuiți sau ei între ei

De armata asta nebună și fantastică mi-aduc aminte ori de $âte --~—
UI

ori aud vorbindu-se de puterea noastră militară.

Căci tot cam într’o astfel de stare e și armata noastră. Soldatul
BC

român își simte sulfletul sfâșiat de cum intră pe poarta cazărmei. Nu

doar că l’ar înspăimînta eventualitatea unui războiu.
Dacă e vreun soldat pe lume care știe că nu va fi niciodată dus
pe câmpul de războiu, acela e soldatul român. Vecinii pot să ne în­
calce oricând teritoriul, grănicerii noștri pot f[ împușcați, orașe și
sate pot fi zmulse la fiecare refacere de graniță, poate să ni se im­
pună tratate militare și să ni se insulte pavilionul, întîmpleni-se orice
înjosire, soldatul nostru nu va fi măcar mișcat din cazarmă.
Căci oligarhia nu închide doar armata în cazărmi pentru a răz­
buna demnitatea țărei terfelită sau spre a încerca să înfăptuiască

O
794 râiLi

idealul national, ci pentru a înlocui pe muncitorii dela oraș cînd a*

oeștia nu mai vor să-și batjocorească brațele pe un salariu de foame,
pentru a secera lanurile d-Iui Vintilă Brătianu când cei ce le-au se­
mănat stau lungiți pe coaste sub funia udă a jandarmului și în sfârșit
menirea cea mare a armatei noastre e să înăbușe cu greutatea ghiu­
lelelor, să reteze cu ascuțișul baionetelor glasul dureros al robilor
gliei, cînd aceștia, chinuiți de foame, de boală, și înspăimântați de în-
tunerec, cer ascultare și dreptate.
Când o armată are atâtea de îndeplinit în interior, se mai poate

Y
ea gîndi la lupta cu dușmanul din afară ?

AR
Și de altfel guvernanții noștri au luat toate măsurile ca nu cum­
va poporul acesta să năzuiască spre un ideal care ar putea să ceară
armatei altă jertfă decât cea făcută pentru pacea și liniștita digestie

R
a celor ce au moșii nesfârșite și robi fără număr.

LIB
Dinspre trei hotare ale țârei se aud vaetele deznădăjduite ale a-
celor ce ne sânt frați și au fost zmulși prin crimă, prin faș și prin in­
famie din trupul nostru.

ITY
De patruzeci de ani guvernanții nu au altă grijă decât să ne
îndepărteze orice gând dela ei și prin tratatele lor monstruoase să
sugrume idealurile noastre naționale. S
Dela o singură graniță, dela Dunăre, nimeni nu ne chiama. Ei
ER
bine, regele Carol și cu sfetnicii săi ar vrea ca tocmai acolo să ne
îndreptăm privirile, știind bine că sufletul nostru într’acolo nu ne în­
NIV

deamnă.
Mai zilele trecute, un politician, d. C. Banii, se mira prin Flacăra
de entuziasmul ce a cuprins popoarele balcanice și de lipsa de inte­
LU

res ce domnește la noi, cu toate că alături se aud bubuituri de tun și

șuerat de gloanțe.
Această apatie pe noi nu ne miră de fel. De ce ne-am agita la
RA

strigătele de războiu din vecinătatea noastră, când știm că scopul

din urmă al pregătirilor noastre militare nu e războiul. A! dacă s’ar
NT

stârni undeva revolte agrare, dacă țăranii ar murmura, atunci opinia

noastră publică s’ar îngrijora și armata s’ar pregăti de drum. Câtă
vreme însă țăranii sânt liniștiți și-și văd în tăcere de sărăcia, de pela­
CE

gra și de sfrinția lor, ar fi o nebunie să ne îngrijim de ceva.

Războiu ? Aida de! Dar cine-ar mai omorâ 11.000 de țărani în
primăvara viitoare, dacă armata noastră ar fi ocupată pe câmpul
I/

de războiu ?
AS

Asupra soldatului român apasă doar groaznic și neîndurător

blestemul de a nu lupta decât împotriva propriilor săi părinți. Cel
dintâi cartuș ce se dă soldatului nostru, e pentru a trage în tatăl său,
UI

care geme acasă ros de boală, chinuit de sărăcie, bătut dc jandarm,

nedreptățit de judecător, jăcmănit de notar și necinstit de boer.
BC

O armată sinistră, armata sufletelor moarte e armata noastră.

Fiecare soldat poartă în\suflet durerea de a fi tras într’o zi contra
acelora cari cu glasul lui plîngeau, nevoile lui Ie aveau, doina lui
o înțelegeau și erau stăpâniți ca și el de ciocoi, de jandarm și de per­
ceptor.
Obișnuit să nu i se comande „foc!“ decît atunci cînd în fața
sa se ridică țărănimea flămândă, soldatul român n’ar mai putea
trage atunci când ar avea înainte dușmanul adevărat.
 FACLA 795

Căci ochind spre dușman i-ar răsări înainte, proptit în drumul

glonțului, celălalt, cel pe care l’a ucis în 1907.
Ar sta acolea ca un strigoiu, și l’ar privi cu ochii .crunți și l’ar
blestema cu dreapta ridicată, cum îl blestemase și atunci.
Câtă vreme asupra armatei noastre va apăsa imens, groaznic
și neândurător blestemul celor 11.000 de țărani măcelăriți în 1907,
numai un nebun s’ar putea gândi că ea ar putea fi victorioasă pe

Y
cîmpul de războiu.

AR
Numai când ofițerii noștri se vor gândi să ceară socoteală celor
Ce au stăpânit, au jefuit și necinstit această tară timp de 46 de ani,
numai după ce ei vor lua de piept pe cei ce în loc de a-i trimite pe

R
câmpul de luptă și de glorie i-au trimes la asasinarea copiilor acestei

LIB
țări, numai după aceea armata noastră ar putea visa victorii răz­
boinice.
Pentru a se putea gîndi la înfăptuirea idealului nostru natonal,

ITY
armata trebue să spele rușinea sângeroasă din 1907 alipindu-se po­
porului acestei țări și a dărâma împreună cu el șandramaua noastră
politică strigând Trăiască Revoluția ! S
Alex. Filimon.
ER
NIV
LU
RA

M
NT

8
CE
I/
AS
UI
BC

Brazda morții
796

Vom merge la război?

— Glasul unui ofițer în activitate —
Din Balcani a început să ne vie și nouă miros de praf de
pușcă. Ilustrul cetățean, d. Nae Bazilescu dela Bucureștii-Noi,
ne îndeamnă — de sigur după ce va fi luat măsuri să nu fie
mobilizat — să ne năpustind îndată cu armele asupra Bulga­

Y
riei. Iar d. Constantin Stere, un alt ilustru cetățean al țării,

AR
ce zic? un democrat, deși mai abil și mai prudent, în fond ne
dă același sfat. Ne îndeamnă, în „Viața Romanească", să

R
„stăm cu arma la picior“, pentru ca, la timpul oportun, >,să
pretindem rectificarea graniței dinspre Dobrogea, după «uni

LIB
cere dreptatea și după cum considerațiunile strategice ele­
mentare ne povățuesc“, pentru ca la nevoe, „să putem fi în

ITY
măsură de a spune cuvântul nostru contra lumei întreg? ‘1
Asemenea accese de înboldire la război nu sunt sporadice
în presa oligarhiei noastre. Scrisele d-lor Bazilescu și Stere
S
— revoluționarul trimes odinioară în stepele Siberiei — sînt
ER
în tonul general al clasei noastre conducătoare, al plutocrației.
noastre agrare, industriale, financiare și politiciane. Oligar­
NIV

hii vor războiul. Vor să înbrîncească țara la dezastru, îi pre­

gătesc doliul. Comenzi noi de arme sosesc zilele acestea, mu­
nițiile sînt aproape complecte. Contingentul care trebuia să
LU

se libereze la 1 Octombrie va mai fi ținut o lună sub drapel,,

recruții cari urmau să fie încazarmați în Noembrie au primit
RA

ordine să se prezinte cu o lună mai de timpuriu. La Corpurile

III și V se mobilizează, acum chiar, pe sub ascuns. Ne pregă­
tim să ne aruncăm în coasta Bulgariei, îndată ce va ataca pe
NT

turci, ca să-i răpim quadrilateruî sub-dobrogean, la care în

totdeauna s’a gândit oligarhia noastră politicians! — vedeți
CE

declarațiile de azi ale d-lui Stere și pe cele de eri ale d-lui

Take lonescu — mobilizăm ca să trecem Prutul, îndată ce or­
I/

dinul stăpânei noastre Austria va sosi, atunci când cei doi

mari măsluitori ai politicei balcanice, neînțelegându-se asu­
AS

pra pradei, își vor fi declarat război.

Oligarhia noastră> vândută intereselor germane fiind-că
UI

sînt și ale ei, caută războiul, ca să creeze o diversiune, ca să

ne facă să uităm că avem o clasă țărănească ajunsă la sapă
BC

de lemn, ca să distrugă embrionul de mișcare sindicală de la

care țara așteaptă regenerarea ei. Vrea să arunce sutele de
inii de brațe producătoare, vrea să azvîrle bruma de avuție
agonisită cu necaz, trudă și foarriete, în prăpastia fără fund
a unui război. Rozătoarelor noastre bugetare le trebue sângele
cald al muncitorimei zobită — pentru ce nu știm — dincolo
de Dunăre Ori dincolo de Prut
 FACLA 797

Cu riscul de a fi tratat de antipatri< ' și de trădător de

neam — sigur fiind, însă, că antipatrioț și trădători sînt cei
ce urzesc peirea tinerimei vânjoase a • cestei țări, pregătind
un război care nu urmărește înfăptui, a idealului nostru na­
țional— socotesc ca o înaltă datorie de a pune aci, în coloa­
nele singurei reviste curajoase, sincere și democrate, între­
barea:
Vom merge la războiul pe care ni-l prepară oligarhia

Y
contra voinței țării, contra idealului nostru național suprem,?.

AR
De la început cată să ne înțelegem, însă. Când pun ase­
menea întrebare, nu mă gîndesc la mine, la noi ofițerii în ac­

R
tivitate. Pentru noi, îndeplinirea jurământului dat că vom
sluji țara în orice înprejurari, chiar când prin țară se înțe­

LIB
lege oligarhia, e o chestiune de onoare. Noi ne vom duce, deci,
să ne înpușcăm frații, soțiile, copiii și părinții, la țară și la
orașe, în timp de răzmeriță. Ne vom bate cu bulgarii, cu rușii,

ITY
eu oricine, dacă ni-se va comanda. Nu putem face altfel. Pen­
tru demnitatea noastră, nu e cinstit să facem altfel. Știm
S
bine, țara ne plătește să-o apărănț înăuntru și peste graniță.
ER
Oligarhia ne pune, însă, să-i apărăm interesele, și înăuntru
și înafară. Jurînd credință oligarhiei, am primit să fim paz­
NIV

nicii actualei întocmiri sociale. Tant pis! Drept ori nedrept,

jurământul dat, un militar trebue să-l respecte. Pînă când
masele populare organizate nu vor fi clătinat actuala stare
LU

de lucruri, pînă cînd muncitorimea, prin numărul și puterea

ei, nu va fi făcut inutilă intervenția noastră, în frământările
interne, armata, ofițerimea va trebui să-și calce pe inima, va
RA

trebui să-și facă datoria.

întrebarea: Vom merge la războiul pregătit de oligarhie?
NT

privește pe soldat, pe omul luat de pe latifundiile boerești și-

din uzine spre a fi dus la tăiere pe cîmpul de luptă.
CE

Ce va face — nu zic: ce va trebui să facă, fiind-că aici nu

dau sfaturi, ci învederez câteva presimțiri — țăranul nostru,
luat de la coarnele plugului, lucrătorul smuls din fabrică, cu
I/

ordin de mobilizare? Va merge? Și dacă da, de ce? _

AS

Sînt în serviciul țării, ca ofițer, de douăzeci și cinei de

ani. Douăzeci și cinci de contingente au trecut deci, prin
UI

mâinile mele. Cunosc soldatul nostru, starea lucrurilor de la

țară, ca nimeni altul. Insu-mi sânt fecior de răzeși.
BC

Țăranul nostru, cu incultura lui, cu lipsa lui de conștiință;

națională, cu starea lui economică ticăloasă, nu va răspunde
ordinelor de chemare la un război cu bulgarii și cu rușii decit
în parte. Dezertările vor fi numeroase. Țăranul nostru: bla­
jin, filozof, fatalist, vioi și glutaeț, e croit pentru civilizație,
necum pentru crimă și măcel. O asemenea ființă nu va putea
fi dusă la război — la un anume război — decît după ce i se
va fi dat o educație națională, presupunîndu-se, înainte de
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
GLASUL
 UNUL UI

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
800 FACLA

toate, că i se va fi asigurat, omenește, un minimum de exis­

tență materială. Soldatul de azi va merge la război, la răz­
boiul ce se pregătește, cu deasila, de frică. E drept, că dacă
i s’ar fi făcut o educație națională, n’ar fi mers de loc. Solda­
tul acela al cărui suflet ar fi fost plămădit în adevărul că
idealul neamului romînesc e în Transilvania, Maramureș,
Banat și Bucovina, ar fi înțeles că nu are ce căuta pe cîm-
piile Bulgariei, și chiar peste Prut. Ar fi văzut că războiul

Y
la care e chemat e o crimă de lese-clcmocrație și de lese-națio-

AR
nalitai\s, totdeodată. Că o asemenea mizerabilă și odioasă di­
versiune n’ar putea servi decît oligarhiei, aliata Austriei.
Un asemenea soldat nu s’ar fi dus la război. Dimpotrivă:

R
ar fi încercat doborîrea oligarhiei prin insurecțiune.

LIB
Azi va merge. Cu numeroase dezertări, dar va merge. Sa
nu mă întrebați, însă, ce fel de soldat va fi. Rezultatul războ­
iului o va arăta tuturora.

ITY
Adevărurile acestea spuse de un ostaș, oligarhia noastră
să nu le uite, când urzește aruncarea țării în aventura unui
S
război antinațional cu Bulgaria ori cu Rusia.
ER
Ofițerimea ro­
mână nu poate
NIV

uita că axa ro-

mânimei e din­
colo de Carpa-
LU

ți. Ea înțelege
ca lăsând la o-
RA

parte apărarea
țării înpotriva
oricărei năvă­
NT

liri dinafară sa
nu mai facă o
CE

altă concesie
barbariei decât
luptând pen­
I/

tru dezrobirea
AS

milioanelor de
români de pes­
UI

te Carpați. Și
ș aceasta, trebue
BC

-să adaug, nu­

mai când, în
prealabil, în­
șiși românii
subjugați o vor
cere.
Un ofițer în activitate
 Y
AR
Herve si
* antimilitarizmul

R
LIB
In ultimei? luni ziarele liberale în frunte cu „Voința” odiosului

ITY
renegat Ioan Nădejde au dus o campanie mizerabilă și lașă înpotriva
partidului social-democrat și înpotriva noastră, Invinuindu-ne că îm­
părtășim ideile antipatriotice și antimilitariste ale lui Gustave Hexv6,
S
ca am fi îndemnat pe muncitori ca în caz de război să-și omoare ofi­
ER
țerii, că sîntem cei mai primejdioși anarhiști și că răspîndim sămîn
ta funestă a anarhismului în dulcea tară a gheșeftarilor lui Ionel
Brătianu.
NIV

N’am crezut că e necesar să răspundem zi cu zi la toate elucu­

brațiile presei liberale, pe deoparte fiindcă publicul cinstit ne cu­
noaște și știe să facă deosebire între campaniile noastre jximite din
LU

convingeri adînci și neatîmate și între campaniile interesate, ipocrite

și falșe ale oligarhiei brăetieniste, iar pe da altă parte fiindcă eram si­
guri de mai înainte că orice am spune noi și orice am face și ori cît de
luminoase ai’ fi fost argumentele noastre, ziarele liberale, cu cunos­
RA

cuta lor rea credință, ar fi continuat să ne împroaște cu noroiul și cu

balele exasperărei lor neputincioasa. Nu este orb mai iremediabil ca
NT

acela care nu vrea să vadă. Și nu există ipocrizie mai imbecilă ca

ipocrizia liberală.
In numărul acesta însă consacrat AntfmiHtarizmului, am crezut
CE

că nu putem inpune mai bine verdictului opiniei publice imparțiale

întreaga noastră atitudine în chestia militarizmului, decît reprodu-
cînd din însuși ultimul discurs al lui Gustave Herv£ pasagiile refe­
I/

ritoare la patrie și la armată.

Cuvîntarea lui Hervd rostită în seara de 29 Septembrie în sala
AS

Wagram din Paris, va arăta, sperăm, pînă și nenorocitei prese liberale

ce este antimilitarismul și care este herveismul nostru.
UI

*
BC

DUȘMANI PATRIEI

După o introducere de eîteva minute în care explică absurdi­

tatea învinuirilor de antipatriotizm, Herv6 continuă astfel;
„Și lotuși am fost denunțați ca dușmani ai Franței. Noi, dușs.
sianii Franței 1 Ah! nu, învinuirea e prea prostească J
O, nu-mi ascund că există o Franță pe care o urim în trecutul
că Și în‘ .prezentul ei; e Franța feudalilor cari storceau pe ștrănibfîi
noștri pînă la șînge, e Franța despotizmuhn regal și clerical, e Frim.
 FA C L A

t* aristocraților și trădătorilor — căci și aceștia pretindeau că sînt

Fwafa și Patria chiar cînd porneau înpotriva noastră din taberele
«Macilor — e Franța imperială, Franța lui Napoleon care scălda în
•iagrie tuturor popoarelor steagul glorios pînă atunci del a Valmy și
Jemmapeg; e Franța capitalistă care în totul cursul veacului al
nouăsprezecelea a jefuit națiunea de toate izvoarele ei de bogăție; e
-feudalitatea financiară de astăzi așezată ca Sntr’o țară cucerită p3 pă-
aiMtul acesta curățat la 1793 de rămășițele feodalităței de-odinioara.
Ah, da, Franța aceasta o urîm din fundul sufletelor noastre.

Y
Dar în afară de Franța aceasta mai este și-o alta, e Franța ge-

AR
Meroasă a revoltelor, Franța hughenoților ridicîndu-se înpotriva des-
.-petizBiului regilor și-a popilor, Franța enciclopediștilor, Franța acelo­
ra cari au dărîmat zidurile Bastiliei, Franța liberi lor-cugetători bur­

R
ghezi și proletari cari două veacuri în șir au luptat și-au suferit ca

LIB
să deschidă mintea poporului, Franța mîndră a revoluționarilor cari
și-au vărsat sîngele pe baricade la 1830, la 1831, la 1834, la 1848 și la
1871 ca să scape din ghiarele reacțiunei viitoarea Republică democra­
tic* și socială.

ITY
Franța aceasta o iubim. Și cum n’am iubi.o, cum n’am iubi pe
aceia cari au fost glorioșii noștri premergători în lupta noastră contra
mizeriei, contra ignoranței și-a robiei. (Vii aplauze).
S
Și Franța de astăzi, nu sîntem tot noi, noi cei învinuiți de anti-
ER
p-atriatizm și denunțați că n’avem patrie, cari o iubim mai mult și cu-o
iubire mai curată? Nu sîntem noi aceia eari ne iubim țara în care
Mtsmplarea oarbă a făcut să ne naștem?
NIV

— Un glas din sală. — Trăiască Germania ! (mișcare).

HervA — Da, cetățme, ai dreptate: Trăiască Germania. Tră­
iască social-democrația germană! Trăiască poporul german plecat
LU

și el spre aceiași republică democratică și socială (salve de aplauze?.

Da, orice ar spune exploatatorii patriotizmului, noi sîntem sin­
gurii patrioți.
RA

Căci ce este patria lor, a profesionalilor patriotizmului ? O ma­

mă vitregă care îndoapă numai odraslele burgheziei cu toate bunurile
pămîntului, cu tot luxul și cu toate mulțumirile intelectuale, pe cînd
NT

milioanele de muncitori și de țărani sînt lăsați să trăiască de azi pe

mîîne în mizeria ignoranței și a foamei. Pe-această patrie vitregă,
CE

noi, , Anti patrioți i*\ am vr?a-o de-o potrivă de dreaptă cu toți fiii ei,
am vrea ca ea să poată asigura tuturora, copiilor ca și femeilor, adul-
țiteu* ca și bătrînilor, putința să muncească, plinea zilnică, cuHura
^telectuală, tot ceea ce contribuește ca viața să merite în adevăr să
I/

fie trăită. (Aplauze).

AS

Patria lor, a patrioților de carnaval, ei o vor încinsă cu baione­

te, acoperită cu zale, încovoiată sub greutatea păcei armate; noi, noi
o vrem fără armată permanentă, fără căzărmi, apărați numai do ar-
UI

nfcaăă de miliții și de dragostea profundă, neînvinsă, a cetățenilor-

swldați.
BC

ARMATA REVOLUȚIONARA

Dar ce să facem, cum să întemeiem această patrie care astăzi

nu este încă pentru noi decît un ideal, dar care va fi mîine o realitate
®hîd veți vrea-o cu toată puterea și cînd veți uni într’un singur mă
nunchiu toate forțele voastre democratice și revoluționare? Nu sînt
dteeit două căi cari duc la această patrie: votul universal și spiritul de
revoltă..
O, de sigur, știu cu nici unul din noi nu putem dori izbucnirea
Aineî revoluții. Ne amintim prea bine violențele ignobile, ororile șx
 r a • l a

măcelurile can întovărășesc fiecare revoluție, în epocile acelea de

exaltare și de fanatizm necesar în cari, cum spune Anatole France:
„Zeilor li-e sete**.
Dar trebue să ținem seamă de egoizmul monstruos, de orgo­
liul obraznic, de prostia infinită a claselor conducătoare cari în toate
vremurile au provocat exploziile revoluționare.
Or, cum nici o revoluție, fie ea politică sau socială, ira putut
să se facă vreodată fără armată și înpotriva armatei — gîndiți-va ia
revoluțiile portugheză, turcească, chineză și pînă și la cea rusească
— ne adresăm tuturor revoluționarilor cari nu vor ca la viitoarea ex­

Y
plozie a mîniei populare să cadă din nou jertfe hecatombe de munci

AR
lori și le spunem : „Singura operă cu-adevărat revoluționară a vre­
me! de astăzi este pentru noi cucerirea armatei!“ (ropote de aplauze,).
Le strigăm, cu paginele istoriei deschise în fața noastră, ade­

R
vărul acesta limpede ca lumina zilei :
„REVOLUȚIA SOCIALA SE VA FACE CU SPRIJINUL ARMA.

LIB
TEI, SAU NU SE VA FACE NICI ODATAP (tunete de aplauze).
CUCERIREA ARMATEI

ITY
Dacă nu vrem să pierim pînă la unul în viitoarea furtună revo­
luționară, trebue să cucerim armata, și nu numai pe soldați, dar «el
puțin pe cei mai buni dintre ofițeri și subofițeri, fără de cari trupele,
S
mai ales în artilerie, n’ar putea să ne fi2 de nici un folos.
Dar cucerirea aceasta a armatei este ea cu putință?
ER
Fără îndoială că da. Dar cu o singură condiție. Să lăsăm la «
parte clișeele învechite și înjurăturile stupide ale antimilitai’izjmilui
NIV

de altădată.
DEZERTAREA
In primul rînd veți avea pe soldați de partea noastră dacă nu
LU

veți asculta sfaturile imbecile ale acelora cari vă îndeamnă la nesu­

punere sau la dezertare. Nu, camarazi revoluționari, să nu dezertați
niciodată. Duceți-vă la cazarmă fără șovăire, fiți buni cu toți cama­
RA

razii voștri, fiți apărătorii celor slabi înpotriva brutalităților inutile,

fiți trăgacii cei mai buni din compania voastră, călăreții cei mai în-
demînatici din escadronul vostru, tunarii cei mai ageri din bateria
NT

voastră, și prin purtarea și prin blîndeța voastră cuceriți inimele șe­

filor și tovarășilor voștri de arme.
OFIȚERII
CE

încercați mai ales să cuceriți pe ofițeri de partea voastră,

O, i-am putea convinge atît de ușor. Pe cei sărăci mai întîi, pe
cei eșiți din rîndurile poporului, osîndiți să vegeteze în gradele infe­
I/

rioare, prost plătiți, cu solde neîndestulătoare pentru hrana f amili

lor lor cînd n’au făcut o căsătorie bogată — și din fericire toți ofițerii
AS

hu sînt vînători de zestre. Apoi i-am putea convinge pe cei ieșiți di»
școalele înalt?, bogați adesea, dar crescuți în tradiția principiilor re­
UI

voluționare ale Republicei, ofițeri culți, cari își dau seama că ar­
mata unei democrații trebue să fie armata cetățenilor milițieni și
cari s’au obicinuit să considere, înpreună cu partidul socialist, ori
BC

ce războiu care n’ar fi precedat de o acceptare cinstită a arbjtragiu-

lui, ca o crimă înpotriva națiunei și înpotriva civilizației.
Ofițerii aceștia idealiști și dascăli în același timp — căci nu
sînt ei oare dascălii soldaților? — au înțeles de mult că valoarea ar­
matelor stă mai ales în forța lor morală, că armata franceză de azi
ar fi pierdută, sortită tuturor înfrîngerilor, dacă nu ș’ar pune în sluj­
ba cauzelor mari, și că în rîndurile celor mai buni soldați, elita și
nervul armatei franceze a fost în toate timpurile poporul revoluționar
al mareloi* orașe, popor care nu și va mai vărsa sîngele pe cîmpurilede
războae. decît cînd v& avea o patrie demnă de acest nume, de apărat.
S04 FACLA

BAIONETELE INTELIGENTE
Pentru, apărarea acestei patrii» sub conducerea ofițerilor prigo­
niți dd guvernele oligarhice și înregimentați în marea armată socia­
listă, mergeți, o, voi toți cîți m’ascultați și cîți vă bateți jos de doctri­
narii strîmți și inutili, mergeți să vă faceți întreaga datorie către
patrie. Priviți în liniște cum se apropie greva generală și revoluția
socială, căci veți avea cu voi forța fără de care nici o victorie nu este
cu putință: 0 armată revoluționară.

Y
Și voi camarazi ai tinerii garde socialiste cari veți pleca peste

AR
cite va zile la cazarmă, și voi camarazi sindicaliști și libert ari, pe caii nu
vă putem despărți în dragostea și în speranțele noastre, mergeți vo­
ioși, mergeți cu inimile pline de fericire, și vă faceți toată datoria că­

R
tre patria revoluționară care ars nevoe de brațele și de inteligența

LIB
voastră la cazarmă.
Mergeți înainte! copii ai patriei comune, ai patriei revoluționa­
re! Mergeți cu fruntea spre cazărmile unde veți găsi amintirea
glorioasă a premergătorilor și strămoșilor voștri.

ITY
Mergeți, baionete inteligente, în mijlocul celorlalte baionete, ca
să le faceți inteligente ca și voi. S
Și dacă mîine feudalitatea capitalistă care a monopolizat Repu­
blica în folosul privilegiilor ei de clasă, va săvîrși un nou atentat în
ER
potriva poporului din sînul căruia faceți parte, amintiți-vă atunci
cuvintele lui Napoleon: „O revoluție este o idee care a găsit baioneta
in serviciul ei“!
NIV

(Sala întreagă în picioare aplaudă și aclamă pe Herve).

LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
RAR
LIB
SITY
Medicii militari
ER
NIV

In tara în care statul încasează dela cel mai sărac dintre toți con­
tribuabilii din lume o sută de milioane mai mult decît îi trebue, în
țara în care sculptorul Dimitriu n’are cu ce să-și cumpere pămînt
LU

pentru forme, în țara în care Ștefan Petică a murit de foame și E-

minescu a înebunit de sărăcie, în țara asta fericită mișună paraziții
bugetari. Ei forfotesc pretutindeni, în văzul tuturor, ca un simbol al
RA

vieței noastre publice, plină de vermină, Ii vezi lăfăindu-se în cabi­

netele directoriale ale ministerelor, postîndu-se în sălile primăriilor,
apărînd la serbările naționale, purtînd pretutindeni surîsul lor de fe­
NT

riciți aleși ai țărei, împărtășiți cu dărnicie din mana bugetară.

Te întrebi veșnic ce fac acești oameni, care-i folosul ce-1 aduc ei
CE

oficiului public din care își încasează leafa sau diurna și rămîi veșnic
nedumerit.
Căci ei nu fac nimic. Și parcă îți sînt simpatici. Te gîndești că nu
fac nimănui nici un rău. Trăesc și ei pe lume, așa cum le e menirea.
I/

Cînd acești paraziți prepară însă prin „activitatea” lor dezastre

AS

naționale, cînd nu numai că storc bugetul statului fără <a aduce vreun
serviciu, dar răspîndesc în juru-le adevărate nenorociri, atunci e o
datorie să-i zvîrli cu piciorul din locul în care s’au înfipt. Cei mai
UI

periculoși dintre acești paraziți bugetari, sînt medicii militari. Ei ne­

cinstesc cea mai umană dintre știință și prostituiază cea mai folosi­
toare dintre arte. In loc de a alina durerea, a preveni boala, a răs-
BC

pîndi încrederea în știință, a lumina și a da nădejde, ei contribuesc

la întinderea cît mai departe a boalei, a deznădejdei, a morței. Și ca
să nu se creadă că exagerăm, extragem aci un pasaj dintr’un raport
oficial, raportul doctorului Vladimir Bușilă înaintat Direcției gene­
rale a serviciului sanitar, în anul 1910 (D-.ru! Bușiiă ara pe atunci
inspector sanitar): „Așa dar, armata este un focar permanent de fe*
„bră tifoidă, care din cauza mentalității speciale a unor anume me.
„dici militari, a lipsei lor de bună voință, uneori poate din neștiință
„și cele mai adesea din nepăsarea lor, este împrăștiată prin toată țara.
„Nu-mi aduc aminte de vreo epidemie de febră tifoidă la țara a cărei
800 FACLA

„origină dela soldați! convalescenți concediata sâ nu fi fost stabilită

„eu eea mai mare preciziune, în urma investigațiilor riguroase ce am
,4&cut. Așa a fost — ca să nu citez decît din cele mai recente — ?pi-
„demia teribilă din Vomiceni, jud. Dorohoi, în urma căreia au rămas
„pustii grupuri de case. Așa a fost epidemia din comuna Zăbreasca,
Jud. Teleorman, unde s'au produs cîteva sute de cazuri...?' (Buletinul
Direcției sanitare — Maiu 1910).
Și doctorul Bușilă încheie astfel raportul său :
„Dacă lucrurile vor mai continua astfel și nu se vor lua, ca In
toate statele civilizate, riguroase măeuri de apărare contra tifosului

Y
împrăștiat de armată, nu vom putea scăpa nici odată de aceste epi­

AR
demii sau a le micșora cel puțin numărul, cu toate sforțările ce am
făcut dela un timp încoace".

R
Iată deci un inspector sanitar care cere a se lua măsuri de apă­
rare contra tifosului împrăștiat de armată, care are medicii ei, cari

LIB
știu că e criminal să trimiți pe un tific să-și facă convaleșcența în
mijlocul familiei și îl trimit totuș pentru a scăpa de grije și de bătae
de cap. Căci cea dintîi grije a medicului militar e de a-și ușura cît

ITY
mai mult sarcina. Intr'un regiment sînt peste o mi» de tineri, țărani
In majoritate, oameni cari nu cunosc nici o regulă higienică. Arăta-
ți-jmi un regiment în care medicul militar să fi ținut o conferință, să
S
fi dat un sfat, să fi cercetat vreodată sălile de dormit sau bucătăria.
I>a Călărași, măcelarul Fronescu furniza armatei vite moarte dez­
ER
gropate din maidane. Cinci soldați au. murit intoxicați și ar fi putut
șă crepe tot regimentul, căci medicului puțin îi păsa că ciorba soldă­
NIV

țească era preparată din otrăvuri.

Doar medicul militar, nici nu mai e medic, de fapt. El rămîne
numai militar.
LU

Soldatul bolnav, prăpădit de mizerie fizică, se prezintă la el tremu-

rind, căci știe că nu va găsi acolo nici ascultare, nici înțelegere. Un
medic — maior din București, pentru a face pe soldați să-și ia cîmpii
decît să se prezinte la vizita medicală, îi da soldatului înainte de a
RA

întreba sau a se interesa de ce fecală suferă, o oală de-o jumătate chi-

logram plină cu chinină și soldatul era nevoit s-o înghiță chiar dacă
NT

suferea de ochi sau de măsele.

Acum doi ani un medic militar dela spitalul militar, opera fără a
întrebuința vreun anestezic. Nenorocitul care-i cădea sub cuțit era
CE

legat cu o curea de masa de operație și țintfț de mîini și de picioare

de patru soldați voinici. Negreșit că biata victimă urla pînă — îi ieșiau
ochii, dar medicul nu se turbura.
I/

— La război, zicea el, n’avem noi timp de anesteziat.

Adevărul era că optzeci la sută dintre bolnavi înspăimîntați re­
AS

nunțau la operație, și medicul rămînea astfel liber.

De altfel în afară de d-rul Davilla, n’am auzit de vreun medic mi­
UI

litar care să se fi distins în specialitatea lui. Și lucrul e foarte expli­

cabil. Odată ce-a îmbrăcat haina militară, medicul, — devine dacă
vreți militar — în orice caz e medic mai puțin ca orice.
BC

Și astfel soldatul romîn care vine la cazarmă numai rîios, se în­

toarce în satul lui — dacă întîmplător a scăpat neschilăvit de șefii
lui de front — și cu tifosul, cu oftica și cu sifilisul orășenesc.
Cînd toată lumea face ceva în țara asta pentru țăran, de ce nar
eon tribul și medicul militar măcar cu alîta ? !
Anatema
 Y
RAR
LIB
Iraneforinlzmul D-I til Net dej de, —O diosul imbecil, <L Ioan Na

ITY
dejde, publică un sludm sub titlul „Cura s’au făcut păsările, din reptile**-
Alea s’au făcut de mult. In timpurile mai noui am văzut cura
s'a făcut o reptilă, dintr’o cioară.
* S
Sceirticizmul lui Ionel. — Cum am primit telegrama despre
ER
atentatul contra lui Roosevelt ne-am prezintat d lui Ionel Brătianu
rugîndu-l să ne spue părerea d sale despre acest eveniment politic.
D. Brătianu ne-a răspuns imediat:
NIV

— Asemenea știri trebuie primite cu cu scepticizm. Sunt convins

că atentatul a fost pus la cale de însuși Roosevelt sau de amicii lui.
— Totuși s’ar putea... am vrut noi să întrerupem.
LU

— Nu, nu ! Lasă că mă pricep eu ! a replicat d. Brătianu cu

multă vioiciune.
*
RA

„D~l Racowkl șt războiul*. — Sub acest titln citim în Voin[a

Națională dela 4 Octombre, un articoloiu de o coloană și j imătate,
tipărit mărunt. In tot cursul articolului, care cuprinde o expunere a-
NT

mă muțită a peninsulei balcanice din punctul de vedeta strategic, nu

se pomenește nici o singură dată numele d-lui Racovski, nu e vorba
acolo nici de socialiști, ni i de anarhiști, nici de guvernul conserva­
CE

tor care s’a vîudut socialiștilor și anarhiștilor, înslrșit articolul n’are

deaface cu Racovski, cum n’are deaface cu mitropolitul Ghenadie ori
cu d-na Smara.
I/

Atunci ?
Atunci judecați și Dv. I
AS

Articolul e scr<s de un anume lohan Cvitkovic. Dar cine este

acest lohan? Nu știm. Și nu știe nici Voința, căci iată singura ei
lămurire :
UI

„Dăm act părerea lai lohan Cvitkovic, deci a unui Slav, Sîrb sau
Croat,*
BC

Și atît. Apoi dacă lohin Gvitkovic este deci un slav, ba încă

sîrb sau croat, nu tsle evident că părerea lui este implicit și a lui
Racovski?
Ba bine că nu!
*
De ce e fZoac ? —Dar, mai întii, cine e fleac? întrebați pe d. A*
C. Cuza, și vă va răspunde: e d. P. P. Carp. Și acum, prima întrebare :
de ce fleac? Iată de ce: pentru că în loc să fie de origină romînă»
cum îi șade bine omului, d. P. P. Carp e de origine Utvană,
Ne-o spune, firește, tot d. Cuza, în Neamul Romînesc (dela 1 Oc­
tombrie). adică in aceeași revistă în care d. Carp era lingușit nu de
mult,—cînd era la.putere.
„Naționalitatea in artă, știință, politică15—teoria celebră, plagiată
de di Cuza.—găsește o nouă aplicare strălucită.
 Dialogul "morților I fii L

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

— JEn am murit pentru rege...

— Eu am murit pentru patrie... .
..Și pe cînd amindoi șoptesc in noapte, dinții lor rid cu
batjocurilor^ sălbatec de speranțele zadarnice ale vieții și de pro*
omenească... ț >
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
1912
it ocTonnii
 Y
RAR
LIB
SITY
ER

O nouă crimă a Regelui Carol I

NIV

Un asasinat monstruos s’a făptuit zilele acestea în țara

LU

noastră.
Ca și tîlharii cari îți es înainte pe cărările singuratice ale
RA

pădurilor întunecoase și așezîndu-ți pumnalul în dreptul ini-

mei îți cer punga sau viața, Regele Carol I a atras în ascun­
NT

zișurile Palatului pe fostul său prim ministru și după ce i-a

strigat zadarnic: „cinstea sau viața“, l-a sugrumat asemenea
Sultanilor de altădată cari își gîtuiau vizirii ce numai erau pe
CE

placul haremurilor. In scîncetele de bucurie ale samsarilor, ale

cointeresaților, ale sîngeroșilor brătieniști și în scrîșnetele de
I/

neputință ale takiștilor flâmînzi, P. P. Carp a fost asasinat.

După C. A. Rosetti. după Mihail Cogălniceanu, după Gheorghe
AS

Panu, a venit rîndul lui P. P. Carp să fie doborît de regele său.

E asta cea mai înspăimîntătoare dintre toate crimele făp­
UI

tuite de Carol I de Hohenzollern, într’o domnie îmbibată de

afaceri, de jafuri și de sînge.
BC

P. P. Carp nu ne-a fost niciodată prieten, încrederea noas­

tră nemărginită în mulțimea apăsată, flămîndă și dornică to­
tuși de o viață nouă, năzuințele noastre democratice și speran­
țele noastre într’un viitor pe care voiam să ni-l făurim cu pro­
priile noastre mîini, s’au izbit totdeauna de P. P. Carp ca de
cel mai neîmpăcat și mai puternic dușman.
De atîtea ori ne-a turburat el cu rîsul său demonic visul
nostru frumos în care ne apărea o lume mai bună, mai dreaptă
și mai omenească, de atîtea ori a pătruns cuvîntul său ca o
lamă ascuțită de oțel în sufletul nostru, sîngerînd tot ce era
acolo speranță și entuziasm, de atîtea ori am privit cu durere
 r A • L A 811

cum se spărgeau valurile idealurilor noa&tie democratice izbim

du-se de puternica sa personalitate. Aveam însă mingierea că
aceste valuri mocirlite pe deoparte de caturile takiste și mur­
dărite pe de alta de maidanul brătienist, izbindu-se de P. P.
Carp se întorceau curate, cu spuma lor albă ca zăpada plutind
pe deasupra ca un simbol al curățeniei sufletelor noastre.
Căci așa a fost P. P. Carp : stinca de granit, așezată din

Y
nefericire în calea aspirațiilor democratice ale acestei țări dar

AR
totuși o stîncă de cel mai curat granit într’o țară în care la tot
pasul nu te izbești decit de maidane și de movile de bălegar.
De aceia a și fost el înlăturat din viața noastră publică:

R
era prea înalt pentru o țară în care totul e adus la nivel.

LIB
Din înălțimea lui el a văzut așa de clar păcatele vieței
noastre publice și tocmai fiindcă vedea prea de sus, nu și-a dat
niciodată seama că ele nu pot fi vindecate, decît cu mijloace

ITY
extreme. Trăind pe înălțăm! el îl vedea pe om de departe și
de aceia credea că îndreptarea tuturor relelor se poate face
S
reformînd omul, pe cînd noi cei ce trăiam printre oameni și
sufeream alături de ei de păcatele și de lipsurile inerente fi-
ER

rei omenești, nu vedeam mîntuirea decît în reformerea sociie-

tăței. De aceia dacă strigătele noastre de durere și de revoltă
NIV

contra vieței publice nerușinate și corupte se amestecau adesea

cu ale domnului Carp, cînd era vorba de mijloacele prin cari
s’ar fi putut regenera această viață, pe d. Carp îl vedeam tot
LU

deauna în cîmpul advers.

Și totuși astăzi cînd P. P. Carp a fost asasinat politicește,
RA

cînd dispare din viața publică nu doborît in luptă, ci acopeiit

mișelește sub un morman de gunoi, acum sufletele noastre de
revoltați se cutremură pînă în zdruncinările lor adinei. Căci
NT

înlăturarea domnului Carp înseamnă încă odată triumful ne­

cinstei, cinismului și destrăbălărei în viața noastră publică.
CE

D. Carp e victima cinstei sale, care într’o țară a care

idealul omului politic, începînd dela agentul electoral de ma­
hala și pînă la capul statului, e jefuirea averei publice, pare
I/

tuturora o sfidare. D. Carp cade doborît fiindcă a avut îndrăz­

AS

neala să apuce cu o mină viguroasă fierul roșu și să ardă fără

milă rana monstruoasă care murdărește de 46 de ani viața
UI

noastră publică. E asta o îndrăzneală care nu putea fi ertată

de un rege al cărui corp e mîncat de sus pînă jos de cangrena
BC

afacerilor veroase, de un rege care el cel dinții a simțit mai

dureros decît toți arsura fierului înroșit învîrtit cu putere în
rană.
Iată de ce regele Carol a așteptat numai clipa prielnică
pentru a-1 suprima pe acela care a făcut într o zi să se simtă
mirosul putreziciune! rănilor regești.
Dar dacă a reușit să l înlăture din viața publică, Regele
Carol nu va putea șterge din istorie figura superbă și unică a
d-lui Carp, care va rămîne acolo, mare, imensă ca un blestem
812 F ASIA

veșnic al unei domnii de jaf și de nerușinare. Oricîte pagini va

rupe regele Carol din istoria unei domnii scrisă de curteni cu
noroi și cu singe, P. P. Carp nu va dispare.
Infierînd pe politician!! necinstiți de la înălțimea tribunei
sale de prim ministru, P. P. Carp și-a scris singur istoria:
și-a săpat-o cu dalta în blocuri de piatră, așa cum se scriau

Y
faptele mărețe ale celor vechi.

AR
Alex. Filimon.

R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

•TA'J’.t.1.1 «-JJ i I< ♦ u *iop.*ir*D *11«11 * 11 ir*«m *<< ♦ ♦ i’fj

RA

Un eveniment artistic
NT

Ziarul R AMPA, singurul ziar zilnic literar, tea­

CE

tral și artistic din țară, împlinește azi un an de opoziție neîn­

treruptă.
I/

Cu acest prilej R AJVTF* A. de azi apare în 8 Pag-ini,

cu numeroase ilustrații în text, cu bucăți literare semnate de
AS

fruntașii literature! romînești și cu două romane cari încep în

acest număr:
UI

Unul original datorit cunoscutei noastre scriitoare D-na

CONSTANȚA MARINO și intitulat: Tovărășie și
BC

altul tradus din limba franceză, celebrul roman al lui PIERRE

LOUYS:
Afrodita
Rampa se vinde în toată țara cu 5 bani numărul.
Abonamentul 20 lei pe an, 10 lei pe 6 luni.
Redacția și administrația: str. Sf. Ionică 7, București.
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER

Note de Război
NIV

Ceasul cel bun

P * Prințișorilor balcanici le-a venit apa la moară. Țari, regi prin*
LU

cipi și tot vicleimul cochet al țărișoarelor barbare de sub Danubiu

ies în haine de gală și manifestează romantic pe.... cîmpui de onoare.
Ei visează glorii, cuceriri și’n sufletul lor bine adăpostit la loc sigur,
RA

se simt Napoleoni. Gravitatea lor trebuie să fie monumentală. Cuvin­

tele pompoase și sforăitoare, din protocolul istoric, capătă însemnăta­
tea lor esențială. Pîn’acuma toți acești monarhi ai ușor popoare sărace
NT

și amărîte, greci, bulgari, sîrbi, muntenegreni, trăiau într’o mediocri­

tate provincială. Noblețea și importanța lor era cel mult necunoscută
cum trebuiește, la cîte un otel francez sau elvețian, în cîte-o stațiune
CE

balneară din occident, Maiestatea sau Alteța Sa țineau cu chirie un

apartament sau o vilă. Iară portarii și chelnerii apreciau după merit
înaltele lor titluri.
I/

Astăzi, Europa întreagă îi privește.... Peste un an, la Biarritz, Vi­

chy sau Marienbad gurile încoronate vor putea povesti înaltele lor acte
AS

militare, bravura lor, gloria lor necunoscută și prinții se vor face in-
teresanți și vor crede în utilitatea lor balcanică, pentrucă au comandat
dela o distanță pudentă, niște măceluri de un comic tragic
UI

Sfinta cruce
BC

Rusia oficială va lua din nou apărarea Creștinismului ortodox

împotriva Islamului, cu aceiaș neobrăzare din trecut. Nicolae al 11-lea
se va simți la rîndul său chemat de Dumnezeu să combată Semiluna
și să mîntuie Crucea—și acest Nicolae nut s’a distins de cînd domnește
prin nimic. Viața unui om monarh care împărățește pest. o sută trei­
zeci de milioane de oameni, stăpîn pe Țolstoi, pe Gorki, pe Cehoi.
nu se deosibește de-a unui negustor de icre sau de piei, din Astrakan
Părerile Iui creștine sînt împărțite și de o curte compusă din
Mari Duci și prinți cunoscuți în Rusia ca satrapii cei mai viplenți și
în cafenelele de noapte din Paris ca niște ignobili bețivi și stricați fără
de pereche. In războiul cu Japonezii, mai multe regimente rusești se
814 F ACL1

găseau in starea trupelor bulgare de azi: n’aveau cisme; altele aveau

numai carîmbîi cismelor, legați cu o sfoară dedesubtul tălpii, și n’a­
veau pingele. Cu banii afectați de buget furniturilor militare, plăteau
marii duci la Paris șampania, cocotele și desfrîul senilității lor.
Cînd armatele altor state mari violează pămînturile streine, pre­
textul lor e mai folositor: ele apără cauza așa numitei civilizații. Atîta
timp cît mitra de aur a țarului nu va fi răsturnată cu o bună lovitură
de bot de cismă. cu tălpile sănătoase, Rusia va urma să apere orto­

Y
doxismul episcopilor ei imbecili și beți.

AR
Un viteaz care se teme de guturai.

R
Confratele nostru francez Le Cri de Paris ne aduce următoarea

LIB
știre războinică:
„Dela cele dintîi amenințări de război, țarul Ferdinand al Bul­
gariei trimise la Paris, în misiune secretă, pe unul din cei mai cre­
dincioși aghiotanți ai săi.

ITY
„Acest personagiu era însărcinat nu cu negocieri, cum s’ar putea
crede, pe lingă D. Poincar6 sau marii financiari parizieni, dar cu cum
părarea în cele mai importante magazine, de flanele, destinate, să păs­
S
treze prețiosul corp al Majestății Sale pe timpul campaniei.
ER
„Evenimentele precipitîndu-se însă, aghiotantul fu rechemat de
urgență și silit să și reia postul înainte de a-și fi făcut tîrguelile. Pen­
tru a se achita de gingașa-i misiune, el le lăsă în grija nevestii lui,,
NIV

care rămase la Paris.

„Mulțumită activității inteligente a acestei doamne, pachetul im­
perial fu însfîrșit expediat fără prea multă întîrziere la Sofia.
„Patriotismul nostru, adaogă revista franceză, se poate declara
LU

satisfăcut. Flanelele cari vor permite tarului Ferdinand să ție piept

rigoiilor unei campanii de iarnă fără te mă de guturai, sînt franțuzești".
Soldații bulgari, cari vor străbate pe jos, fără mantale și încăF
RA

țăminte, cîmpiile desghețate ale Turciei și Macedoniei, se vor mîugîia

cel puțin cu gândul că împăratul lor are flanele și șoșoni.
NT

Bulgaria fără Bulgari.

In vederea unei armate cît mai numeroase guvernul bulgar a
CE

mobilizat toti bărbații pînă aproape de 60 de ani. Istoricii lor vor in­
terpreta ordinul de mobilizare și vor spune generațiilor viitoare bul­
gare, dacă vor mai rămîne, că poporul întreg, s a ildicatdela sineșca
I/

să apere patria.... împotriva unui vrășmaș care nu-i atacase. De fapt

Bulgaria dispune de-o armată prea mică față de un adversar pe care
AS

și l-a fabricat singură, într’o noapte de delir naționalist. E un efori

extraordinar pe care il face Bulgaria, cînd își arurcă și oasele și inima
UI

în focul turcesc. In afară de cîrjile, de picioarele de lemn și de ochii

de sticlă uitsți la vetre, Bulgaria era datoare să lase acasă cîteva bune
perechi de testicule bulgărești, de vreme ce femeile au rămas.
BC

Oricare ar fi soarta războiului e sigur că numărul Bulgarilor des­

ființați de armele musulmane va fi considerabil. învinși Bulgarii vor
rămîne și mai puțini. învingători, nu vor avea destule mîni cari să-i
aplaude și coroana de laur riscă să nu găsească nicio frunte bulgă­
rească pe care să se așeze. O generație nouă se alcătuiește pe timp
de pace în cîțiva ani; de cîte ori douăzeci de ani trebuie să treacă
pentru ca Bulgarii să renască și de cîte ori nu poate pîn’atunci să fie
Bulgcria cotropită de Romîni, de Turci sau de Austrieci ?
Dar se poate ca Dediu Ivan să se bucure de-o soartă excepțională
 FACLA 815

Balonul
Roș, galben, verde, albastru, li­
liachiu, văpsit în toate culorile TAKISMUl
curcubeului și umflat de toate

Y
năzuințele și de toate rostalgiile

AR
văzduhului.
Cînd îl vezi agățîngu-se ușor și

R
izolat de inîinile unui copil, sau

LIB
plutind în grupuri compacte și
multi colore peste capetele vîn-
?4torilor ambulanți. îți simți su­

ITY
fletul redus și furat de ispita
înălțimelor.
Salonul e o taină și, imbrăcat S
în pielița lui strălucitoare, un
ER
mare cuceritor de inimi. Copiii,
femeile și cei rămași cu sufletul
NIV

pururea candid, se înebunesc

după dîusul.
LU

Cînd îl vedeam săltînd ușor

peste furnicarul străzilor popu­
RA

late sau în poezia gravă a alee-

lor plantate cu tei, mă simțeam
ca printr’un farmec dulce rede­
NT

venind copil și mi-aduceam a-

minte cu deliciu de vremea cînd
CE

mă încîntau de opotrivă baloa­

nele strălucitoare și discursurile
d-lui Take lonescu.
I/

Dar vai, nimic nu e etern pe

AS

lumea asta.
Baloanele s’au spart sau au
UI

scăpat de mult din mîinele co­

piilor și takizmul a zburat și el
BC

în vînt ca un zîmbet seducător,

ca o făgăduială neînplinită. ca
un partid asartat.
Takizmul roș, galben, verde,
albastru, incolor, umflat ca o
gogoașă șijgol ca un balon.j
 F1G FACLA

Vrășmașii poporului rominesc

Și într’o zi posomorită din toamna aceasta plolioasă, curînd de
tot pe cit se pare, mîine poate, goarnele vor vesti în tot cuprinsul
tărei, dela Severin la Dorohoi, că patria e în primejdie și-și chemă

Y
feciprii ca s’o apere. Ordinul de mobilizare, în josul căruia regele își

AR
va pune semnătura, va cutreera ca fulgerul satele și orașele, răspîn-
dind pretutindeni fiorul mortei.
Și ne vom duce. Ne vom smulge dela vetrele noastre, ne vom

R
părăsi femeile și copilașii în lacrimi, vomdăsa uneltele de muncă

LIB
productivă cu cari sporim zi cu zi patrimoniul national apucînd în
locul lor uneltele de ucidere și vom porni la graniță.
La care graniță?

ITY
O, domnilor guvernanți, grea răspundere, grozavă răspundere
v’ati asumat în fata viitorului apropiat pentru faptul că în ajunul zilei
celei mari, în clipa cînd săbiile erau date la ascuțit și cartușele dis­
S
tribuite la soldați, nimeni, absolut nimeni nu știa încă spre care gra­
ER
niță eram chemați să facem front. Teribilă răspundere v’ati asumat,
în adevăr, căci prin aceasta ati compromis de mai înainte jumătate
din șansele de succes.
NIV

Ne vom duce la războiu. Ne vom duce toti, pînă la unul, fără șo­
văire. Dar ne vom duce călăuziți de judecata rece, nu de căldura și
entusiazmul convingerei. Ne vom duce pentrucă ne dăm bine seamă
LU

că grupul acesta social din care facem parte are nevoie în clipele
acestea grele, de solidaritatea tuturor membrilor săi. Pentru ca șă'i
menținem în mijlocul primejdiilor ce’l amenință, trebue să fim soli­
RA

dari chiar cu actele de nebunie pe cari e silit să le săvîrșească.

Ne vom duce. Dar vom învinge oare?
NT

Ce grozav lucru, ca înainte de a intra în foc, să’ti pui o aseme­

nea întrebare ! Ce zguduitoare dramă intimă în sufletul unui ostaș,
care în momentul de a face patriei jertfa supremă a vietei, se în-
CE

doește de folosul acestei jertfe !

Războaele nu se cîștigă cu mintea, ci cu inima. Nicăeri mai mult
ca în războaie nu este nevoie de credință neclintită, de avînt, de en-
I/

tusiazm. Un războiu în care ostașul nu crede orbește în victorie, în

AS

care nu e atras spre gurile de foc ale dușmanului ca de mirajul fasci-

. nator al idealului, în care nu zărește dincolo de pozițiile vrăjmașe
chemarea gloriei, este de mai nainte pierdut.
UI

O, domnilor guvernanți, ne-ati pregătit un războiu de mai nainte

pierdut !
BC

Negreșit, ati făcut în vederea războiului unele pregătiri cari își

au importanta lor. Ati comandat tunuri, ati adus puști, ati turnat
gloanțe, ati fabricat pulbere, ati sporit efectivele, ati îmbunătățit
echipamentul. Toate le-ati făcut, afară de un singur lucru: nu v’ati
îngrijit și de sufletul soldatului.
Cît de curînd, mîine poate, vom intra și noi în foc. Așa șoptesc
militarii, așa asigură politicianii, așa anunță ziarele. Ba chiar, un
ziar serios ca Neue Freie Presse, mult mai bine informat decît cele
dela noi în asemenea chestii, asigură că între Romînia și Austro-
Ungaria s’a încheiat un acord secret aprobat și de Germania,«și că,
pe temeiul acestui acord, noi vom interveni în războiul din Balcani,

4
 FACLA 817

în cazul cînd Turcia ar suferi mai multe înfrîngeri și dacă Constan-

tinopolul ar fi amenințat.
Vom fi chemați, prin urmare, să oprim în loc avîntul bulgarilor.
Dar în clipa cînd ne vom găsi fată în față cu vecinii noștri și cînd
trîmbițele vor suna asaltul, o întrebare chinuitoare ne va paraliza a-
vîntul, se va lăsa ca o greutate de plumb peste șirurile baionetelor
noastre și ne va face să șovăim, întrebarea teribilă :

Y
Pentru ce ?

AR
Da, pentru ce ? Pentru ce să ne măcelărim cu un popor cu care
n’avem nimic de împărțit? Pentru ce să jertfim atîtea vieți romî-
nești spre a veni în ajutorul mini popor înapoiat, incapabil de cultu­

R
ră, crud și sălbatic ca cel turcesc ?

LIB
O, negreșit, se poate ca, în realitate, să ne amenințe o primejdie
adevărată din partea bulgarilor. Cei ce cunosc ițele încurcate ale
diplomației, se poate să fie convinși de necesitatea pentru noi de a
căuta cu orice preț ceartă bulgarilor. Este posibil ca mărirea și ridi­

ITY
carea Bulgariei să fie o amenințare gravă la siguranța noastră.
Dar vina cea mare a guvernanților noștri este că niciodată nu
S
ne-au atras atenția asupra primejdiei, că nu ne-au convins că ea e
reală, că ne-au tratat ca pe niște robi, nevrednici de a fi asociăți la
ER

preocupările lor naționale și diplomatice. Din această pricină, în

ziua cînd ordinul de marș se va da, vom porni fără entusiazm, fără
NIV

convingere, fără avînt, fără credință, fără nici unul din acele su­
porturi morale cari fac pe ostaș să’și sacrifice viata cu seninătatea
jertfei pentru un ideal.
LU

lată adevărul, marele și sfîntul adevăr. Dacă un asemenea răz­

boit! nu va putea fi înlăturat și dacă vom îi bătuți, vom fi învinși nu
de vrăjmamșii de peste hotare, ci de cei dinăuntru, de guvernanții no­
RA

ștri cari ne-au lipsit de arma cea mai puternică în războiu, de ențu-
siazm și de credință.
Vrăjmașii adevărați ai poporului romînesc sînt înșiși guvernanții
NT

săi, cari Tau lipsit de o politică externă națională.

I. Robu
CE

©
I/

O lămurire
AS

Domnii B. Brănișteanu și Emil D. Fagure, redactori la ziarul

UI

„Adeverul“ ne adresează o scrisoare prin care ne roagă, să arătăm

că d-lor n’au colaborat niciodată și nu colaborează nici astăzi la re­
vista Facla.
BC

E drept că d-nii Fagure, și Brănișteanu, au făcut să apară acum

cîțiva ani o revistă cu acelaș nume și al căreia caracter era pur lite­
rar și social și că tot d-lor au binevoit să ne cedeze titlul revistei
d-lor.
Din momentul cedării însă și pînă astăzi, d-nii Brănișteanu și
Fagure, n’au colaborat la revista „Facla4/ rămînînd numai și numai
colaboratori ai „Adevărului44.
Răspunzînd prin urmare dorinței exprimate de colaboratorii „A-
deverului44 șiespre a evita orice confuzie pe viitor, aducem la cunoș­
tința cititorilor noștri rugămintea legitimă pe care ne-au adresat-o
d-nii Fagure și Brănișteanu.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
țsoțs-zipiA Bl luțsimm ap mțisnij

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
Un nou l®07

AR
R
Nota caracteristică a evenimentelor din Balcani este că

LIB
fiecare stat de acolo vorbește în numele opiniei publice respec­
tive. Din telegramele ziarelor ziln?ce lucrul se vede lămurit:
opinia publică dictează, în mare parte, atitudinea pe care o iau

ITY
guvernele.
Noi însă n’avfm opinie publică, n’are cine să dicteze gu­
vernului atitudinea Romîniei. De aici nu rezultă că Romînia
S
n’are o atitudine. Neutralitatea păzită pînă în momentul de a
ER
scrie aceste rînduri este și ea una—negativă, dacă vreți. Și, bun
e Dumnezeu ! o să vie și atitudinea cea pozitivă. Situația în
NIV

Balcani se complică din ce în ce, și odată cu ea se complică

și situația din afara Balcanilor. Intre Rusia și Austria polemica—
de o cam dată mai mult de presă—se întețește pe fiecare zi și
LU

conflictul poate izbucni oricînd,

Atunci se va fi isprăvit cu „neutralitatea* noastră. Țăra­
nul romîn va fi chemat să și verse sîngele. Nu știm încă cu
RA

cine și contra cui—că doară M. S. Regele nu dă informații la

ziare—dar atunci o vom afla : mai din gazetele străine, mai
NT

din ce ne va taia capul pe noi singuri, dar vom ști. Țăranul

romîn însă n’o va ști nici atunci. El va fi chemat sub drapel,
CE

se va prezenta—și va fi mînat.
Țăranul turc, țăranul bulgar, ca și cel sîrb și muntene­
grean sau grec știu de pe acum unde vor să meargă și ce au
I/

gînd să facă. Vor fi avînd dreptate fiecare din punctul său de

AS

vedere, sau nu vor fi avînd nici unul,—ast^ e altă vorbă. Cei

cari vor muri vor ști și de ce. Al nostru, nu.
UI

Asta e politica oligarchiei noastre. Sub cuvînt că țăranul

romîn e idiot, i se interzice orice amestec în viața publică^
par’că n’ar fi în stare să-și vîndă și el votul, ca un profesor
BC

universitar sau alt cîrciumar din Dealul Spirei. Și îiindcă nu

poate să-și spuie cuvîntul în viața publică, el este lăsat fără
pine, fără cultură, fără nici o veste despre tot ce se face în ju­
rul și pe spinarea lui. Politica o fac dumnealor, oligarchii, di­
rect sau prin procuristul lor In felul acesta se fac tratate,
convenții, se pornesc războaie, se obțin și se pierd provincii,
se cîntă gloria străbună și se pregătește pieirea urmașilor.
Ce poate fi războiul pentru țăranul nostru, în aceste con­
diții? O fatalitate, o belea, un 1907, pe care-l îndură pentru
că nu poate ’— pentru că nu se pricepe — altfel. Z.
 FACLA 821

„Neamul Romînesc“ zgîrie brînză

E o chestiune palpitantă pe care ne am pus o adeseori
și totdeauna o mărturisim, fără succes: O vede la București
un Ardelean. Neamul Romîriest, cu graba obicinuită ce pune

Y
ca să-și satisfacă cititorii flămînzi de actualitate, răspunde

AR
curiozității Bucureștenilor pe cinci pagini de tipar îndesat.
De aci’nainte e de prisos să ne mai întrebăm ce vede un Ar­
delean la București.

R
Ca un vis frumos au trecut și serbările Ligei ! ne scrie Ar­

LIB
deleanul nostru recunoscător — și intră în amănuntele visului
său cu un avînt pe cît de magnific pe—atit dejiterar.
Dis de dimineață încep oltenii să cutreiere străzile strigînd

ITY
in gura mare: pui, struguri, varză prune, gaz, etc. E o impresie
matinală tratată cu brio și cu acea desordine artistică gustată
S
de esteți, care face pe oltenii din .București să amestece ’n
ER
coșurile lor, puii de găină cu strugurii, cu varza, cu prunele
și cu gazul. La sfîrșit, „etc“ însemnează brînză.
In halele de carne și legume mișună jupinesele... Lingă hala
NIV

de carne e o fabrică de ghia[ă... 0 bucată patrulaterală, de un

metru de lungă, e numai 50 de bani. Ardeleanul se sfiește să
spue pe șleau. Bucata patrulaterală de un metru de lungă,
LU

rămîne să o ghicească cititorul naționalist. Dar ori și cum

tot e ieftină, într’un timp cînd viața s’a scumpit at it de mult.
RA

Ardeleanul este mirat că ziarele la București, se strigă

și mai ales cu voce tare. Pe străzi vînzătorii de gazete strigă,,
NT

în gura mare.
II mai miră și curiosul obicei ce-1 au Bucureștenii de-a
se duce la birt, la prînz. La amiazi ospătăriile sunt pline, spune
CE

Ardeleanul. Dar adevăratul observator prin ce s’ar deosebi de

un gurăcască, dacă nu prin acel ăpropos al ochiului de-a sur­
I/

prinde dintr’o dată caracteristica unei populații ? Ardeleanul

se vede că e în aceasta privință neînchipuit de înzestrat.
AS

Inir’o stradă am văzut trecind un car mortuar. Trecătorii

toți își luau pălăria de pe> cap cînd treceau pe lingă car, fie acela
UI

meseriaș, soldat, boer, etc. Observați gradația savantă dela urmă.

Aci etc. desigur că nu mai însemnează brînză, dar e adorabil:
BC

meseriaș, soldat, boier etcetera... Apoi, Bucureștenii au un lucru

de care noi nu neam fi dat seama, poartă pălăria pe cap, nu
în cui, nici în vîrful bastonului. E ciudat cum te obișnuești,
cînd ești de pe loc, cu lucrurile. In lipsa lui de spirit de ob­
servație un Bucureștean ar fi zis: „Mt-am scos pălăria44, uitind
să adaoge,— Bucureșleanul e distrat — de unde anume o scoate
ca să salute, din ladă, din cap sau din Capitală. Fără con­
cursul Neamului Rominesc noi n’am fi ajuns să descoperim încă
alt lucru, totuși atît de simplu : carul meseriaș, carul soldat^.
822 FACLA

carul b »ier și carul etc. Ne învîrtim toată ziua printre ele.

C»ne iu vede la fie ce pas un car soldat sau un car meseriaș!
Cn toate astea ia orbirea noastră am fi jurat că din București
aseiru-nea care lipsesc. E totdeauna bine ca un Ardelean să fie
scriitor și să dea o țâră prin București, căci mai aflăm și noi
cîtreeva, oricât de crud ar fi adevărul. „Intr’o stradă am văzut
treeind un car mortu r. Trecătorii toți își luau pălăria de pe

Y
capc’nd treceau pe lingă c<r, fie acela meseriaș, soldat, boier.,

AR
etc 4 Noi, unii, după acest stil al Neamului Romînesc ne pră­
pădim.

R
Aha des operire. Cui i-ar fi trecut prin cap să măsoare

LIB
șoseaua; ba cu atîta preciziune ! Șoseaua asta, așa de frumoasa,
e lungă de 20 de metri. Douăzeci de metri lungime! oh, ce de
lume, ce d copaci, ce de trăsuri ! Ardeleanul acum ești sigur

ITY
că nu p eacă de acasă fără un metru în buzunar. Totuș el nu
măsoară toate lucrurile. Felinarele de pildă, nu știm de cîți
coți să fie. Tot ce învățăm este că felinarele se apiind la o oră
S
neobicinuită. In spre seară se aprind lămpile electrice, grăiește
ER
Ardeleanul nostru.
Dar ei nu numai că vede și aude, Ardeleanul se și pri­
NIV

cepe. Avem de-aface cu un Ardelean îndrăcit, cu care nu te

joci. Pe lângă simțul său observator, posedă într’un grad înalt
și simțul politic, ca de altfe toți naționaliștii. Și are în cerneala
LU

lui așa un sarcasm dureros, dar ce zic, așa o virulență zdro­

bitoare pentru noi, cii dila Facla, care, Jidani, trimorăm și
intrăm dija ăn pumunt. Una din foile acestea cu un caracter
RA

atît de mtrșav e revista jidovească, zice cioarecul d-lui lorga.

Desigur, desigur!.. Dar de ce o excursie tocmai la Bu­
NT

curești pentru această solemnă declarație? Naționaliștii noștri,

fripți atît de definitiv cu Facla, își termină toate articolele lor
CE

cu un blestem împotriva Făclii. Ori ce ar spune, despre orice

ar vorbi, ei își aduc aminte, Doamne, de noi... Au nevoia su­
fletească, sinceră, de-a și afirma loruș ceva; de o autosugestie
I/

care să corespundă un i terori binecuvântate, unui pățai ire­

AS

parabil. Și-atunci prefăcîn Ju se că ignoră Facla pe care o citesc

cu o poftă foarte regulată —e răul lor necesar,—se scapă su­
UI

fletul lor cu o ieșire acidă și caustică, dar de un causticism ce

rămîne de fapt într înșii, ca să continue să-i arză. Intr’o formă
BC

mai îmbobocită am putea spune că-i o diaree cu constipație.

Ei zic atunci că Facla e-o foae ,,mîrșavă“, „vîndută“, „jidă-
neascău—e greu intr’o lipsă atât de gravă de talent polemic
și de substanță cerebrală reala, să ieși din tirania unui lacăt
de 3—4 cuvinte, care te strânge cu belciugul de buze și de
limbă, bagaj de mizerie cumplită și drept orice idee.
Felicităm pe Ardelean de dorul său de-a povesti și de
excelenta idee ce o avu să vie la București. Să sperăm că se
mai întoarce, să mai vază și alte lucruri de un interes captivant.
Block-Notes
 Y
R AR
LIB
ITY
S
ER
NIV

Melodii bizare
LU

Doua înmormî atari

RA

Cînd ini mai pot scrie de viață, căci viața toate mi-a dat cîte am
NT

cerut: bogăție moartă, femei rele, rugăciuni bune, părinți frumoși— spui
cînd viața nu mă mai neliniștește, căci rostul ei îl cunosc îndeajuns —
mă cobor în beciul amintirilor și adtic la lumină impresiile mele moarte,
CE

cum ar aduce din fundul pămîntului, din ocne beznoase, savantul pia­
tra durerii... Și răscolind în geamantanul iluziilor mele, între atîtea sti­
cluțe de parfum, fotografii de amante și cravate vechi, aflu o cartă poș­
I/

tală din Gotha... Krematorium... îmi aduc aminte de acel moment tra­
gic—și totuși bizar și frumos, cînd în loc de înmormîntarea orientală a
AS

neamului nostru, am văzut clispărînd un leș în flăcări, prefăcîndu-se în

cenușe albastră, scînteetoare de ultimii stropi de unsoare a oaselor —
și aducîndu-mi aminte de momentul acela, îmi aduc aminte de sfinta
UI

sensație ce m-a cuprins atuncea, cînd un trup alcătuit cu atîta măestrie

de-un Alcătuitor cinic—s'a sfărmat, s’a topit, s’a prefăcut în materî^ ab­
BC

solut tăcută... Krematorium.

*
Era toamnă cum este și astăzi. Hoinăream pe străzile Gothei, cum
nu mai pot hoinări astăzi pe străzile Clujului. Căutam cafenele discrete,
femei calde or rugăciuni suverane—și de-odată m’nm oprit în fața unui
palat alb și rece, un fel de cavou-teatru, cu fațadă visătoare și cu ferești
negre. Krematorium... Institutul de imortalizare, afurisit de preoți, lău­
dat de savanți și temut de bolnavii spitalului. Și orcum, un protest al
luminei înpotriva dogmei proaste — o învingere a intelectualismului
asupra bigoției burgheze, care aruncă cadavrul în p*mînt, casă ajungă
pradă viermilor și în loc de-o descompunere radicală, în loc de-o splen-
■324 r A «I A

didă transfermare în o materie nevinovată — să devie un complex de

putregai, susținătorul baccililor și al credinței.
Am intiat în biserica veșniciei, unde să jertfesc cadavre pe alta-
rurile culturei. Și am văzut tot „actul” înmormîntărei — și m’am con­
vins, că actul acesta este liniștit, adevărat și cuminte. Nervii mei au ră­
mas în tihnă, inima nu-mi tresărea, capul și ochii nu mă dureau — căci
sicriul a dispărut iute și sprinten, un popă a rostit o vorbire lumească,
rudeniile au plîns puțin și peste un sfert de oră, din cadavru n’a mai

Y
rămas decît'jin borcan cu cenușe caldă^și o amintire ^curată a celuia

AR
ce s’a dus.
A fost atît de sugestiv, atît de frumos, atît de estetic ^momentul
acesta, încît nu-1 pot uita niciodată...

R
LIB
Era toamnă~cum este și astăzi. M-am dus la G-alați, la desvelirea
bustului lui Eminescu... Sosind la Galați, la gară m’au așteptat în loc
de prietenii literature!—ciracii morței... Era holeră în Galați și pe străzi
curgea aurul dimineții ca un val de sînge,.. Soldați pe străzi, cordon,

ITY
plîngeau burghezi — sunau clopotele — și Dunărea de departe aducea
plînsuri bătrîne. A pornit din Asia, musafirul exotic, aducînd florile
blestemului de lîngă malurile Gangelui și a presărat florile aceste pe
S
ulițele lustruite ale Galaților... Holera...
ER
Și cînd am tras la hotel, în fața hotelului să apropia un cortegiu
funebru. „Un mort“ ziceau filistenii—cu o spaimă și respect parc’ar zice:
„Un împărat^. Zimbetul ofiților galanți dispăru de pe străzi. Se apropie
NIV

conductul. In frunte veneau doui băeți cu crucea, apoi doui cetățeni

cari representau lipsa de curaj și „ambițul“ romîn—urma dricul cu cos­
ciugul și în dosul lui popii... da popii... Beți amîndoi, cu nas roșu și cu
perciuni albi, cu față seacă, proastă, ca două cutii de viață în care lip­
LU

sesc strălucirile. Oh, ce ochi — plini de aforismele lui lorga, plini de

noapte și oboseală—aburind de răchie și Rostopșin. Și în jurul lor, doi
băeți, pnrtînd pe un bețișor covrigi împodobiți cu panglici albastre.
RA

M-am dus să văd înmormîntarea. Și n-o să uit niciodată brutali­

tatea aceia, în care doi popi și-au arătat toată pustietatea sufletului și
în care am fost torturat intelectualicește, scrîșnind din dinți, că toate
NT

aceste, oh, deșteaptă-te romîne—toate aceste s-au întîmplat în secolul al

XX-lea, în Romînia, în Galați—între Romîni.
CE

.... Cortegiul a ajuns în cimitir.

Aci, cosciugul a fost luat de pe dric și așezat pe două bîrne, de­
asupra gurei gropei.... Au început litaniile, vorbirea funebrală a popei
dintîi, apoi a început să glăsuiască preotul al doilea-luîndu-și rămas bun
I/

de la fiecare cunoscut, cățel, stele, clavir și alte cîte cunoșteau pe de­

funct—aprețiind calitățile mortului, că „a fost un cetățean onorabil și un
AS

distins fruntaș liberal" etc. etc., amintind că defunctul are două case cu
două caturi, două fete cu cîte doi ochi, două neveste cu cîte două picioare,
UI

doi ochi care s-au stins—și poate două guri, una a sufletului și una a sto­
macului. Insfîrșit după multe balansări, au venit la rînd: meritele de­
functului, că .defunctul a clădit un orfelinat* și că „defunctul a fost un
BC

bun sprijinitor al mănăstirilor4 etc. etc— ca apoi, să cadă în pămînt

sicriul maltratat de popi, publicul plictisit de ceremonii și intelectul meu
revoltat de orientalismul acestei barbarii, care se numește „înmormîn-

Citiți în Rampa de astăzi începutul „ romanului

original
Tovărășie
de d-na CONSTANȚA MARINO
 FACLA 825

tare creștinească*... Per analogiam— îmi adusei aminte în momentul acela

de Crematoriul din Gotha, în care a pătruns așa de frumos un cadavru,
îa care n-a fost lipsă de cuvîntări, de covrigi împodobiți eu panglică, de
mătănii și de preoți unsuroși—în care a dispărut suverană de pe scena
lumească, ca o adiere ultimă a unei vieți, o zămislire minunată, căreia
i se zice „om*.
Și m-am gândit : cîți trebue să se nască, să trăiască și să moară—
pînă ce si la Galați, să va clădi un crematoriu—în care să piară în flă­

Y
cări cadavrul.
*

AR
Două înmormîntări. Căutați simbolul vieții și-1 veți găsi. Stelele
nu-s departe privite cu sufletul. înălțimile le sue, cu zborul său glorios,
sufletul omenesc...

R
Și flăcările care isbucnesc din un suflet, care se împacă cu rostul

LIB
stetelor—flăcările aceste să mă mistuiască și pe mine. Nu, dacă voiu
muți, pe mine să nu mă îngropați în liniștea serii—cum dorea Eminescu—
pe mine să mă aruncați în foc.... Să ardă ce e pentru cenușe— dar au­
rul sufletului meu se va îuălța pînă la stele.

ITY
.... Dacă voiu muri... oh, nu, nu, ... să nu veniți popi răgușiți, ,beți
cu nas roșu — băeți cu covrigi... nu.... Să nu mă profonați. Și nu mă
aruncați în pămînt să roază viermii din trupul meu, pe care astăzi îl
S
închide în brațele ei o femee fierbinte...
ER
Două înmormîntări.... Caut simbolul vieții și l-am găsit. Sunt ro-
mîn, oh, viermii mă vor roade— viermii mă vor roade-,.
NIV

Emil Isae
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Citiți în Eampa de astăzi începutul romanului

Âfrodita
admirabilul roman din viața curtezanilor din Alexan­
dria, de Pierre X>ouys.
862

DEXÂSTR
Trubadurului Cincinal Pavelesctt

La baluri, cînd în ploaia de confeti,

Y
Se’nvîrt modiste, doici și bărbieri,

AR
Cu lumea lor de doruri și dureri,—
Slăvit e Cincinat și cu Rosetti.

R
Că ei au prins pe strune, în amurg,
Durerile și ura din foburg ;

LIB
Ei doar au mîngîiat, pe subt ferestre,
Și văduve și fete fără zestre;
Și au cîntat, la colțul vre-unei strade,

ITY
La geamuri, plîngătoare serenade,
Dar calea barzilor s’a rupt în două ;
S
S’au rătăcit în iadul vechei Urbii:
ER
Rosetti a rămas tot în suburbii,—
Iar Cincinat trăește-o viață nouă.
Pe el foburgul nu-1 mai înțelege :
NIV

Prin vesele saloane își strecoară

Un trup bătrîn c’o inimă fecioară,
LU

Și, la Palat, e sărutat de Rege.

In buduare, albă ca zăpada
Răsare vre-o contesă toată nudă.
RA

Și, el cînd îi sărută carnea crudă,

Ea’ncet îi fredonează serenada:
NT

„Ca să-ți cînt dintr’o chitară

„Sub fereastră ți-am venit...
CE

„Era vară ■
„Liliacul înflorit
„Și cu rozele semețe
I/

„Răspîndeau printre alei

„Un parfum de tinerețe’4.
AS

In brațe-o duce’n așternutu-i, goală...

UI

Zîmbește lampa de subt abajur,

Și se convinge ehelul trubadur
BC

Că e’ntr’o expediție fatală.

Contesa’n pernele de puf suspină
Și spre perete fața și-o întoarnă :
Iar Cincinat sfîrșește în surdină
Cîntarea lui: „plîngi suflete, — e iarnă l“
Proletar

*) Poate ar fi fost mai nimerit titlul acesta : ^Adevăratul înțeles

al unei Serenade*.
 Y
RAR
LIB
f S ITY
Fratele „Guriței". — D. dr. Toma lonescu, deprins să lucreze cu
cuțitul, a vrut să-1 concureze pe frate-său, lucrînd și cu gurița. Dar
ER
nu merge! D. Toma taie în carne vie, chiar și cînd vorbește.
La inaugurarea spitalului din Azuga, la construirea căruia ar fi
NIV

contribuit și regele, :d. Toma a spus:

— Și de altfel, sîntem deprinși din partea majestătii sale cu ase­
menea daruri. N’avem decît să ne amintim de fundația Carol și...
și.... și..,.
LU

.... Și d. Toma lonescu s’a sforțat o jumătate de ceas, dar n’a

mai putut complecta fraza. Ironia a fost cu atît mai tare, cu cît a
fost involuntară.
RA

De ! d. Toma nu e doctor de ochi, ca să ne poată orbi.

NT

Alt irîuml al d-lul A. G. Guza. — Plagiatorul dela Iași, autorul

teoriei că orice om de origine streină este, fatalmente, ca savant,
un papagal științific, a repurtat un nou triumf.
CE

Institutul „Pasteur" din Paris, trebuind să trimeată un savant

în Norvegia, pentru niște studii speciale, menite să îmbogățească
știința franceză, a trimes acolo pe d. Leva:diti.
I/

D. Levaditi este romîn —cam grecesc— din Iași, și va lucra în

Norvegia pentru progresul științific al Franței.
AS

Indignare liberală^ — „Independenta Romînă"* este uimită: ea

UI

n’a mai văzut ca un șef de partid să fie izgonit în așa mod, cum
a fost d. Carp.
„Independența" nu spune cum ar fi trebuit să fie izgonit ’d. Carp:
BC

partidul ar fi trebuit să-l declare nebun și săd trimeată la balamuc.

De ce n’o spune „Independența0? Din egoizm: ca să nu mai urmeze
și‘alții rețeta liberală.

Mare deosebire 2—0 telegramă din Budapesta anunță că un anume

Bethlen, de profesie conte, s’a alarmat: romînii au cumpărat pînă
acum dela unguri 160.000 pogoane pămînt, în valoare de 68 milioane
Hei. Deci, zice contele, trebue luate măsuri, ca să nu ajungă tot pă-
mîntul în mîinile romînilor.
Vezi d-ta : țăranii romîni din Transilvania n’au casa rurală a
fraților Brătianu, șî asta-i rău; dar nu-i au nici pe acești frați, și
828 FACLA

nici pe toți frații întru oligarhie din Romînia „liberă**. Și de-aia,

vezi, le merge bine.
*
Bilanțul războiului. — Presa liberală a turbat iar : cică socialiștii,
protestînd în potriva unui eventual războiu al Romîniei contra Bulga­
riei, comit un act de trădare. Noi știam că și d. D. A. Sturdza a pro­

Y
testat în contra participării Romîniei la războiul ruso-turc; și totuși,
epitetul de trădător i s’a aruncat pentru altceva și mult mai tîrziu.

AR
Dar ce-a fost acel războiu pentru Romînia? lată-i bilanțul, după
„Epoca" dela 10 Octombrie 1912:
„Bilanțul războiului a fost o întinsă tîlhărie și o nesfîrșită. inca

R
.,pacitate. Bilanțul războiului din 1877 a fost: pungășiile lui Var-

LIB
„șavski, ghiulelele de carton ale lui Broadwell, milioanele realizate de
„favoriții regimului, -minciunile spuse țârii în chestia Basarabiei, tre­
cerea armatei romîne peste Dunăre fără a se fi luat garanțiile im-
„puse de împrejurări și însfîrșit pierderea Basarabiei1*.

ITY
Și după acest rechizitoriu, care arată numai oparte a adevărului
In privința ultimului nostru războiu, Epoca zice:
,.Ei bine, ignobila melodramă dela 1877 nu se va mai repeta**.
S
Și ce-am cerut noi ? Tocmai asta ! Am cerut să nu se mai repete
ER
ignobila melodramă.
Dar se vede că liberalilor le mai trebue — vorba Epocei — niscai
întinse tîlhării, pungășii ă la Warșawski și Broadwell și oarecâri
NIV

milioane pentru favoriți — cu alte cuvinte: Brătienizm en gros.

Muzeul Brătianu. — D. Ionel Brătianu a ajuns un a'devărat mu­

LU

zeu: avea de mult în diferite părți ale trupului niște gloanțe cărora
medicii nu le putuseră da de urmă. Acuma a rămas și cu fierul roșu,
pe care d. Carp n’a vrut să i-1 scoată.
RA

Numai în cap n'are nimic.

!■■■ I ■ Uu ■ !■■■■ ■ ■ li aB 11 1 l■ ■■■■■ UmmnJI
NT
CE

SMITH PREMIER
I/
AS

Scrisul vizibil
UI

perfecționată Claviatura
BC

mașină de scris

Deposltul central șl reprezentant pentru Romînia

ALEXANDRU PRAGER ® C“ S
Pa.aglnl Romtn 24 — BUCUREȘTI — Telefon 17/25
TTITWIir»------ -

ATELIERELE SOCIETATE! „ADEVERUL* - București

Prețul 15 Bani.
ĂHUL a] 3 20 0CT0HBI
Ho. 42 1912

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA

■II
NT

jw?
CE
I/
AS
UI
BC

Sg®

iBwi®
Enfin ■ ■■ souls
Amanții
Au fost făcuți să se iubească.
Dacă e adevărat că oamenii își trec viața cătîndu-șijumătatea cu care să

Y
se întregească, căsnicia asta furtunoasă și pasională a fost pregătită din înee-

AR
putui începuturilor.
Nimic care să-i asemene, nimic care să-i apropie.
Nicu Filipescu e bărbatul. Masiv, turnat dintr'o bucată, numai mușchi,

R
numai energie și numai păr, e făcut să iubească, să dorească și să vrea» Col-

LIB
țuros ca o bucată de stâncă, morocănos ca un urs, furios ca o fiară sau șiret
și felin ca un cotoi, Nicu Filipescu are toate atributele și toate prerogativele
bărbatului. Probabil că nu-i lipsește nimic.

ITY
Take, e femeea.
Subțirel și cambrat ca o curtezană, seducător și minciunos ca o miro­
S
nosiță, strălucitor, fluturatec și limbut ca femeile, Take e menit să trezească
ER
toate pasiunele și să adoarmă toate energiile în vorbele și în brațele lui în­
văluitoare ca volocul pescarilor.
A Țost ursit să se întâlnească cu Filipescu.
NIV

Ii urmăresc de mult.
Priviți-i. Printre miile și miile de fantoșe politice, cum fug unul de al­
tul, cum apar numai ei doi pe fondul obscur cum se urăsc cum se doresc și
LU

cum se caută. Aud urletele de pasiune neîmplinită ale bărbatului, și cîntecul

ademenitor de sirenă al țemeei. Se unesc o clipă, apsi în clipa următoare sar
RA

ca arși de focul iubirei, se despart, se fulgeră cu privirile, și se măsoară cu

spinările zbîrlite și cu scrîșniri de ură printre dinți.
NT

Cînd se apropie iarăși și cînd se strîng în brațe, nu știi bine dacă se

sărută sau dacă se mușcă pînă la sînge.
Și totuși se iubesc.
CE

Se caută, vor fi unul al altuia, își vor amesteca sufletul și gîndurile,

își vor uni buzele și-și vor împreuna viețile separate pînă acum printr'o în­
I/

tâmplare absurdă, și, bărbat și femee, întregiți peste nestatornicia lucrurilor,

vor face din trupurile lor desperechiate și din sufletele lor pierdute, un singur
AS

trup și un singur suflet.

Dar care din ei va fi deasupra și care dedesupt?
UI

Va învinge virilitatea bărbatului, sau femenizmul pervers al lui Take?

Cine știe!
BC

Nu căutați să străbateți cu priviri indiscrete misterul alco vurilor con­

jugale.
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV

9e <£te ori afirmam în aceasta revistă eă constituționalismul

nostru Bu-i decît o excrocherie și partidele noastre politice bande or­
LU

ganizate pentru a jefui budgetul statului, de câte ori arătam că în si­

tuația politică de azi, cu actualul sistem electoral, programele și i-
deile de cari fac atâta paradă politicianii, nu sunt decît paravanele
RA

în «dosul cărora ei stăpânesc, jefuesc și necinstesc această țară, de

câte ori demonstram că democratismul takiștilor și patriotismul bră-
' tienilor nu sunt decît minciună și nerușinare, tot de atâtea ori ni se
NT

striga că ponegrim țara și pe conducătorii ei.

Totdeauna însă, cu o regularitate dureroasă, evenimentele iu
numai că ne-au dat dreptate, dar ne-au arătat că n’am văzut nici noi
CE

iot răul, toată putreziciunea, toată murdăria în care se tăvălește po­

liticianismul romîn.
De cîte ori regele Carol ne cerea în nemțește să-’i fim recunos­
cători pentru progresele enorme ce le-a săvîrșit țara aceasta, sub lun-
I/

ga-i domnie, noi arătăm că acestie progrese nu s-au înfăptuit de cit

AS

în mijloacele de a stoarce, a jefui și a batjocuri un popor de sclavi.

Acum două sute de ani, țara noastră era închiriată de sultan
pentru o anumită sumă unui fanariot, care în șapte ani o prăda, își
UI

umplea punga și pleca. Astăzi regele Carol o arendează pe patru ani

unui" partid politic, unei bande de câteva sute ‘de paraziți, cari îm­
preună cu cetele lor de agenți electorali, de samsari și de excroci, o
BC

jefuesc de la un capăt la altul.

Aceasta și numai aceasta e impresia ce o fac luptele politice
de la soi.
Program, aspirații, ideal, onoare sau măcar ambiție ? Astea
sunt mofturi. „Xntre noi și d. Take loaescu sunt bariere morale, pe
cari nu &e poți trec© fără a te murdări^— zicea d. Al. Marghiloman
acum doi ani într'o întrunire publică. Și s'au găsit naivi ca să-’l crea­
dă. Astăzi, d. Marghiloman stă pe aceiaș bancă cu d. Take lonescu
și cu toată.„bariera morală41 reprezintă împreună „voința națională"
și șîi împart cetelor flămînde prefecturile, scaunile de deputați și lo-
c\ toile ie comisari. Căci, atunci, cfrnd e vorba să nu scapi prada din
 8S2 FACLA

mina, să nu ti se zmulgă sacul milioanelor stoarse din pelagra și din

foamea țărănească, atunci nu mai există bariere morale, nu mai
există demnitate, nu mai există ambiție.
Oameni cari s’au insultat sîngeros, s‘au înfierat prin presă, în
întruniri publice și în parlament, se înfrățesc, își unesc cetele ca ban­
diții de altădată, cînd e vorba să pue mina pe stăpînirea pe averea și
pe onoarea acestei țări.
Ca să se vadă pînă unde merge nerușinarea pditâcianilor noș­
tri, cităm aci câteva din aprecierile ce le-au făcut unii despre alții
numai cu câțiva ani sau chiar cu câteva zile mai înainte de a se în-
tîlni pe aceiaș bancă ministerială, membrii actualului cabinet.

Y
Iată ce scrie de exemplu : ziarul oficios al d-lor Marghiloman

AR
și Filipescu la 5 Mai 1905, despre d. Bădărău, colegul! lor de azi:
„Iar daca lumea îl cunoaște pe d. Bădărău oa pe reprezentau*
tul cel mai ilustru al canaliei, pe d. Bădărău ca jurisconsult și avocat

R
se știa doar numai atîta, că d sa era un mediocru avocatei de jude*

LIB
calorie de pace.
„Ar trebui dar sa arătăm cine este d. Bădărău și din acest punct
de vedere. O serie de fapte bazate pe documente autentice, emanate
de la autoritățile noastre judiciare, ne arată că d. Bădărău este un bor­

ITY
faș ordinar. Necinstit și găinar, iată omul care face numiri în magis­
tratură și pe care partidul conservator voește sa-1 însărcineze sa pre­
facă casația*. S
Dar se va zice că un articol :de ziar chiar oficios, nu oglindește
ER
destul de clar părerea patronilor lui.
D. Nicu Filipescu, tocmai pentru a arăta cât de greșită e acea­
stă credință, s’a însărcinat să-i repete în față 'd-lui Bădărău, aceleași
NIV

acuzații într’o formă mai concisă și mai drastică :

„E$ti plătit pentru împămînteniri ! Ești un pungaș ! — i-a stri­
gat d. Filipescu colegului său de azi, în plină cameră, în ședință pu­
blică de la 1 Februarie 1906. Și vorbind despre acest incident, Epoca
LU

de la 4 Februarie 1906, scrie: ^desigur că incidentul petrecut alal-

tăen la Cameră n’a putut să Surprindă pe nimeni. Sunt luni de zile
de cînd ziarele publică dosarul de afaceri necinstite ale aceluia oarei
RA

stă în capul magistratuzei. Sunt luni de zile de cînd calificativul de

„pungaș*1 alternează cu acela de samsar de afaceri veroase. Sunt luni
de zile de cînd oamenii de onoare l-au discalificaî, stabilind că atacu­
NT

rile dezonorante ce i se aduc nu pot constitui o insultă pentru el. Și

©u toate acestea Bădărău continuă să stea pe banca ministeriala. Ba,
ceva mai mult afacerie pe cari le învîrtea prin sălile tribunalului din
CE

Iași, le-a transportat la Cameră. Dar nu se poate admite, ca omul a-

©esta care are un dosar întreg de fapte incorecte, de acte necinstite,
©a omul care este discalificat prin mai multe procese-verbale semnate
I/

da oameni de onoare, cari declară că insultele cele mai sângeroase nu-1

pol atinge, să mai poată fi ministru al țârei*.
AS

Nu numai că d. B&’dărău a mai putut fi ministru ai țărei, dar

poate fi chiar pe aceiaș bancă ministerială cu d. Filipescu. Fără în­
doială că întir’o țară cu adevărată conștiință cetățenească, în ziua
UI

cînd s’ar prezenta amândoi braț la braț în parlament, ar fi izgoniți

pentru totdeauna din viața publică.
BC

Mi-aduc amime cu cîtă furie își zmulgea d. Delavrancea părul,

v rbind într’o întrunire Qa Eforie, tot îiespre d. Bădărău :
Democratizarea cu d. Bădădău ? — striga d. Delavrancea lovin-
du-se cu amîndoi pumnii în piept. „Dar cu asemenea oameni nici
„un partid nu se democratizează, ci toate se vulgarizează, se pă^
„tează, se degradează 1
Vă asigur că rnîine, tot la Eforie, d. Delavrancea se va bate
din nou în piept, vorbind de „omul de caracter" de „omul plin de
virtuți civice" oare este d. Bădărău. Ce vreți. D. Delavrancea e artist,
e un mare scriitor, dar e ki aceiaș timp și politician.
 FAC L A 833

Și în Romînia orice politician, trebue să intre și s& ee tăvă­

lească în mocirla imensă, în murdăria groaznică a vieței publice așa
cum ne-a hărăzit'o regele Carol și sfetnicii săi.
Vreți să vedeți și părerea pe care o au d-nii Maiorescu, Marghi­
loman și Filipescu despre noul lor coleg d. N. Xenopol? lat’o, așa
cum și-au exprimat-o prin „Epoca“ dela 12 Decembrie 1905 :
„Am avut eri a zecea zi de discuție generală asupra adresei
în acelaș timp cea mai dezgustătoare. In numele partidului con­
servator a vorbit de la înălțimea tribunei făcînd apologia takîs-
Tomului și tntinzînd in aplauzele fonduriștilor morala cinica a omu-
„lui care s’a înfruptat din fondurile deturnate ale bugetului, d. țiicu

Y
«Xenopol, omul care s’a pus sub protecția tarifului urcat după ce
„fost respins de partidul liberal, în care voia să se reînscrie**.

AR
Vi se pare poate că astea sînt păreri prea vechi, că timpul a
schimbat oamenii și împrejurările.
Iată, atunci o părere mai recentă, iată cum îl descrie d. Nicu

R
Filipescu pe colegul său dela interne, în întrunirea publică ținută la

LIB
Iași, la 20 Februarie 1910, prin urmare de-abia cu doi ani în urmă:
„Pentru caracterizarea vremurilor noastre, dațî-mi voie să fi­
xez figura acestui Șloim cu aere de Cezar. Priviți-1: O încovrig are
semitică a_ nasului, o clipeală din ochi de pehlivan, o voce de Ițic, o

ITY
familiaritate afectată și ipocrită, o paliditate măslinie a omului care
nu roșește decât de frică, o lașitate uleioasă răspândită peste întrea-j
ga-i factură. In figura sa și în viața lui nu afli o singură linie dreaptă
S
numai linii rotunde, trăsături slinoase, apucături insinuate cari dar
ER
pielei întotdeauna rece și umedă, ceva reptilian. «
„El are însă un dar pe care nerozii și nednstiții îl socotesc
virtute: acela de a vorbi. El vorbește și amețește», dar vorba lui nu-i
NIV

expresia conving erei sau a sentimentului cari lipsesc. La dânsul vorba

e o virtuozitate: el ciută!
„Nu-i un vultur, e un pitpalac**.
Și iată iarăși cît) de sugestiv vorbia altădată organul d-iui Fili­
LU

pescu despre acelaș Tache lonescu împreună cu care conduce astăzi

sărmana și nenorocita noastră țară:
„Această politică s’a dus s’o apoteozeze d. Tacke lonescu lă
RA

Tîrgoviște, în fața haitei sale prădalnice.

„Și a spus trimiționarului Eădărău și borfașului mai mărunt!
Toma Cămărășescu și lui Păltineanu a cărui faimă de necinste a
NT

trecut peste hotare si tuturor Floreștilor, Chintestilor și Ghibănești-

lor: Aspirațiile noasre merg spre alt ideal decît puterea. Dacă v’aș afir­
ma că am făgăduiala puterii, m’ați părăsi, căci v’ași aduce o insultă,
CE

aceia că râvniți la o răsplată. O minunat panglicar! O splendidă ca­

nalie ! Ești fără pereche. Nu știm ce să admirăm mai mult: glorifi­
carea gheșeftarilor ori pîngărirea principiilor.
I/

„Ce vreți: Tache lonescu nu-i un nemernic ordinar. E o ca­

nalie în stil mare, căreia îi place să se. încadreze cu momentele falnice
AS

ale trecutului și să-și amestece turpitudinile cu amintirile marilor

voevozi**.
(Epoca 10 Iunie 1909).
UI

Și tot așa de nostimă e și părerea d-lui T. lonescu și a partiza­

nilor săi despre d. Nicu Filipescu. „Ce a făcut și cu ce s’a distins N.
Filipescu, este insulta și calomnia și cu aceste două arme a ajuns mi­
BC

nistru. A insultat pe unul, a ucis pe altul, când n’a putut convinge cu

argumente în cari e slab. înconjurat de două, trei haimanale s’a das
în casa unui om pe care l’a atacat cu bandiții săi,~s’a^ adresat altuia
pe care l5a insultat luându-si aere de bravură. Pîna cînd vom tolera
unui iresponsabil să ucidă și să insulte?** (Ordinea 16 Ianuarie 1910).
Iată cum se zugrăvesc oamenii cari probabil^ că se cunosc în
deajuns de vreme ce toți fac parte din clasa stăpînitoare și mîinilo
lor adesea se întîlnesc cotrobăind prin visteria startului,
 4 FACLA

Dar ceiace ne revoltă pe noi nu e faptull că după ce se insultă

reciproc, după ce cu nerușinare își dau pe fată potlogăriile, se adună
împreună ca corbii deasupra stîrvurilor, împărțindu-și stăpînirea aces­
tei tari.
Ceiace ne revoltă e nerușinarea acestor oamenii de a vorbi tot­
deauna în numele idealului acestui popor, de programe, de principii,
de aspirații naționale.
„Nu este chestiunea de persoane aceia pentru care ne agităm—
zicea d. Take lonescu în ziua de 12 Decemvrie 1910, la Eforie. „E

Y
chestiunea daca mișcarea acestei țări pentru emanciparea ei cetățe­
neasca trebue să fie oprită încă dela început cu viclenie sau să fie

AR
încurajată casă sporească
Și cu o lună înainte vorbise la Brăila cam în acelaș senz:

R
„încrederea ne-o dă ceia ce s’a petrecut în anii din urmă. Eu

LIB
nu cred să fi fost o furie sau o dragoste trecătoare pentru un partid
sau un om; în mișcarea națiunei în anii din urmă văd cu toiul altceva,
văd o mișcare adîncă, de care poate fiecare în parte nu-și dă seama,
dar care e rezultanta vocei tainice din toate sufletele, acea mișcare

ITY
zice: A venit ceasul ca acest popor să-și aibă partea lui mare la gu­
vernarea și hcărîrea destinelor lui. Un noroc fericit pentru noi a fost
eă în ceasul în care murmura pentru înlîia «tară glasul acesta pxnă
S
atunci ascuns, noi am fost mai aproape de inima națiunei, că am
simțit noi întîi bătăile ei și că ne-am pus noi întîi în slujba ei“. Dar
ER
și mai frumos a vorbit d. Tache lonescu la o alltiă întrunire la 18 Ia­
nuarie 1911:
NIV

,.Domnilor, — zicea actualul ministru de interne — oamenii la

urma urmelor sînt simple incidente. Singurul lucru care poate da
nițel - reț vieții este să te întrebi dacă nu este cu putință ca anii cari
ii trăești tu, sad faci să fie folositori unei idei. Nu poate să fia o i-
LU

doie pofta de a fi ministru sau prim-ministru sau de a avea cor­

doane titluri nobiliare. Acestea sînt apetituri, nu sînt idei șî
ehiar nobilul apetit de a domina, tot apetit rămâne, dacă nu devine
RA

o ideia.
„Ceia ce-mi dă forța aceasta și în adevăr sînt mîndru eu de
forța mea, acum cînd am pus/© la lucru — este tocmai convingerea
NT

mea adâncă că sînt soldatul unei idei. Ei bine, domnilor, soldatul

învinge sau moare, soldatul nu se dă!“ Ei bine omul care cu un an
în urmă vorbia astfel, omul care glorifica ideia și înfiera apetiturile,
CE

omul acesta care cîntînd mereu romanța idealurilor și a „șoaptelor na-

țiunei" a făcut să se frămînte ani <ie zile o țară întreagă, omul acesta
a tratati de atîta vreme concentrarea cu aceia despre cari spunea
I/

veșnic că îl- desparte șanțul adînc al principiilor, concepția deose­

bită -despre guvern și despre conducerea poporului acescuia. Nici oda­
AS

tă însă, în tot tâmpul cît au urmat tratativele și astăzi cînd prin co-
flaborare -s’a alipit de cei rde cari se despărțise — „nu pentru o ches­
tiune de persoane" — n’a fost măcar vorba despre vre-o ideie, de
UI

vre-un program, de vre-un ideal. S’a vorbit despre șefia actuală și

cea eventuală, despre tramvaele brătieniste, despre împărțirea minis­
terelor, prefecturilor și primăriilor, s’au împărțit pînă și scaunele le
BC

•deputați — cari, dragă doamne, după constituție ar fi aleși de popor—

dar nu s’a vorbit niciodată despre ideia aJl cărei soldat brav îi plăcea
d-lui Taciie lonescu să se numească. Iată nerușinarea cea mare, iată
de ce vom întrebuința noi, de cîte ori vom vorbi despre politician ii ro-
mîni, cuvintele așa de adevărate ale actualului ministru "de dome-
nii, generalizîndu-le:
® minunați panglicari! O splendide canalii!
Aiex. Filimcn
 Y
AR
Cronică politică

R
LIB
— Victoria d-nului Take loneseu —
Cu guvernul de colaborare, comedia noastră politică a

ITY
intrat în ultima-i fază. Ca în 1907, partidele oligarhiei guver­
nante din Romînia și-au dat mina toate îatr’un dulce și sinis­
S
tru acord. Să fie semn că sîngele clasei muncitoare va curge
ER
din plin, ca în anul asasinatelor în masă ? Să fie preludiul
războiului ce tiptil ni se pregătește ?
Nu știm. Știm că d. Take loneseu a învins. Și e destul.
NIV

Da, iată idolul takiștilor uns șef al celui de al treilea partid

de guvernămint din țară. Iată pe d. Take loneseu în fruntea
LU

bucatelor. Iată-1 șeful de fapt al guvernului. Iată-1 impunînd

partidului conservator pungășia tramvaielor. Iată 1 avîndla pi­
cioare pe veșnici-i rivali la ambiția șefiei conservatoare : Mar­
RA

ghiloman și Filipescu. Iată pe șeful conservatorilor democrați

isgonind din viața politică pe singurul om de stat cinstit, pe
NT

venerabilul întru toate Petie Carp.

In fața isbîndei, spiritul nostru de nepărtinire ne dictează
să recunoaștem că d. Take loneseu și-a calculat bine lovitura
CE

eînd s’a aliat cu liberalii. Salvîndu-le vasta pungășie a tram­

vaielor, refăeîndu-le popularitatea, în măsura în care popula­
I/

ritatea liberalilor mai putea fi refăcută, d. Take loneseu și-a

salvat propria-și existență ca șef de partid.
AS

Mulțumită cumetriei cu liberalii, d. Take loneseu a putut

fi înfrînt în alegerile din 1911, a putut fi părăsit și hulit de
UI

tot ce e democrație, în această țară, a putut desgusta pe toată

lumea, dar s’a salvat și și-a salvat partidul. Fără liberali, d.
BC

Take loneseu ar fi fost doborît de rege. Cu dinastia brătieniată

în spate, care a dedulcit pe rege cu din toate traficurile, sam-
sarlîcurile și gheșefturile, d. Take loneseu a învins pe rege,
făcîndu-1 să-i recunoască în chip oficial partidul. Contrar tu­
turor așteptărilor, d. Take loneseu, pe lingă omul de o inteli­
gență seînteetoare știut, s’a revelat și un politician de o abili­
tate rară. înaintea meșteșugului său, azi ne închinăm ca altă­
dată. Morațiu înaintea fermecelor Canidiei.
83« FACLA

Dar d. Take lonescu victorios e Take lonescu înmormîn-

tat. Venit la cîrmă așa cum a venit, învingînd așa cum a în­
vins, d. Take lonescu a rupt și ce bruma de legături mai aveay
nu cu democrația, de care cu nimic n’a fost legat vreodată, dar
cu masele populare, cu anume mase populare, cu mica bur­
ghezie a orașelor.

Y
D. Take lonescu a venit la cîrmă în chipul cel mai scan­

AR
dalos după tîrguelile cele mai ticăloase și revoltătoare.
Luați numai una din condițiile colaborării, pusă de d,

R
Take lonescu conservatorilor: rezervarea a trei-zeci și trei de
mandate liberalilor în parlament! Readucerea bandei tramvae-

LIB
liste în Cameră și Senat. Alegerea celui ce a urzit vasta pun­
gășie a tramvaelor zise comunale, alegerea fratelui Vintilă, în
întîiul rînd!

ITY
Inchipuiți-vă pe șeful unui partid „democrat" trafîcînd asu­
pra numărului locurilor rezervate opoziției în parlament. închi­
S
puiți-vă pe omul politic care își făcuse un ideal din a veni la
ER
cîrmă prin forța maselor populare, prin voința cetățenilor con­
tra dictaturei Coroanei, impunînd aliaților săi trei-zeci și trei
de candidaturi oficiale liberale ! închipuiți* vi-1 pe omul alege­
NIV

rilor libere sfidînd într'atita destul de ticăloșitul nostru corp

electoral.
LU

Un asemenea mizerabil spectacol numai d. Take lonescu

„șeful democraților" ni-1 putea da.
Om al tuturor surprizelor, d-lui Take lonescu îi era dat
RA

să ne-o rezerve și pe aceasta.

Nu-i mai rămîne decît să-și facă de cap în alegeri, ca
NT

politicianul cinic rămas de pomină care îi e azi coleg la Fi­

nanțe. Nu-i mai rămîne decît ca, prin ingerințe, să închidă
porțile parlamentului candidaților țărănimei și ai clasei nlun-
CE

citoare organizate del a orașe. II așteptăm în alegeri. Socialiștii

— de asta poate fi sigur — vor ști să-l facă să simtă ce în­
I/

seamnă forța maselor populare minate de un ideal.

Justus
AS
UI
BC
 Y
RAR
LIB
Note de Războit!
SITY
ER

Ideal, ideal!...
NIV

Se tot vorbește de un ideal bulgăresc, la care națiunea

întreagă ia cu sufletul ei parte. Am văzut în București, îndrep-
LU

tîndu se către gări, cete de Bulgari, chemate să se bucure de

acest ideal. Numai fețe palide, ochi descurajați, picioare înmuiate.
Bulgarii, cu sacul în spinare, se opreau pe la colțul străzilor,
RA

se uitau unii la alții cu greutate și priveau apusul^sau tram-

vaele electrice, ca niște condamnați. Ei păreau a fi recunoscă­
NT

tori Romîniei că le mai poate da cu cîteva ore înainte de-a te

aluneca opincile pe sîngele spurcat de arme, spectacolul vie­
CE

ții adevărate. Cu figura lor osoasă, cu corpul lor aspru și mun­

cit, Bulgarii se aseamănă în drumul lor, urmat de-a sila, cu
procesiiie din stampele, trase pentru propaganda revoluționară,
I/

de frați tîrîți la eșafod.

AS

Descompus, acest ideal bulgăresc, dă mîndria unui prinț

care și-a luat titlul de țar și s’ar fi războit ca să și-l mențină;
UI

isteria slavă a cîtorva oameni politici și, în cea mai mare parte,
protecția moscovită. Incapabili să inaugureze în țara lor un re­
gim de înțelepciune, filosofii dela San-Petersburg se simt tot­
BC

deauna chemați în afară, să reghleze viața popoarelor streine.

S’a putut citi prin ziare în zilele dela război încoace, că
Romînia n’are ideal, ca Bulgarii. Și printre iscăliții acestei con­
statări rușinoase, sînt oamenii cei mai puțini idealiști și cei mai
atrași tocmai spre proza națională, oameni în nestare intelec­
tuală de-a concepe măcar un ideal și-a cărora viață, consumată
în subalternare, nu s’a inspirat dela nicio independență și s’a
condus pînă’n cugetul lor exclusiv după porunci.
 F ACI. A

Un ideal Rominia are, neapărat, și acela e o dorință vi­

guroasă pentru pace și desvoltare internă: oamenii din 1907
mai trăiesc.... Iar în afară.... Transilvania, Bucovina, Basarabia,
mai ales, o realitate absolută. Și dacă nimeni nu se gîndește
să recucerească pământurile romînești cu tunul și sabia, toți
așteptăm reîntregirea lor prin gîndire și tipar. E mai glorioasă
pentru omenire o pagină de carte frumos și puternic scrisă de
cît o luptă bestială în cimitirul înoptat al Macedoniei. Agresorii

Y
de azi și intriganții din culise sînt niște vrăjmași ai culturii,

AR
nu niște idealiști. Poporului turc ii trebuiau, după răsturnarea
regimului, 50 de ani de pace și cultură, pe care nici Rusia
barbară nici Balcanii retrograți—nu i o pot tolera. O cetate trebuie

R
azi întărită mai mult cu ziduri de școli și de biblioteci decît

LIB
cu guri de tun. Dacă Rușii nu vor și nu pot să împingă Orien­
tul spre adevăratul orient al lumii, poate că Austria și Romî-
nia și Germania vor înțelege mai bine nevoia unei desvoltări

ITY
pacinice a Turciei—și cu toate că turburătorii de azi merită o
corecțiune și o bună urechială, pe care Romînia le-o poate ad­
S
ministra oricînd, o intervenție pacinică pînă la urmă e tot ce
ER
poate fi mai în raport cu idealul nostru, ideal civil și învă-
țătoresc.
Care din doi?
NIV

De cum pleci la războiu, mentalitatea ta trebuie să se

schimbe atît de radical încît să nu mai simți în tine nimic
LU

omenesc. E răsturnarea desăvîrșită a educației și a sensibili­

tății noastre. Vei intra prin casele oamenilor nenorociți care
RA

ți au eșit înainte, și cu sabia în mină, în loc de pălărie. Vei

zbura capul unui bălrîn, cum a fost și tatăl tău; vei ucide o
femee ca muma ta, vei spinteca pe copii de vîrsta copiilor tăi.
NT

De o sută de ori vei repeta crima care curmă gindirea și adu­

cerea aminte. O copilă doarme într’un pat: vei viola-o și sîn-
CE

gele virginității ei se va amesteca pe tunica ta de viteaz cu

sîngele părinților, uciși îatr’altă odae. Vei fura, vei minți, vei
întoarce totul în cenușă.
I/

Iată „idealul41, idealul războinic, al națiilor, amăgite de

AS

împrejurări.
Pe domnul cu care te-ai întîlnit vre odinioară pe calea
UI

Victoriei și respectuos i-ai cerut să ți aprinzi țigara dela țigara

lui, 1 ai salutat și i-ai mulțumit, îl vei întîlni, armat și el, în
BC

țara lui, și4 vei ucide.

4 Ar trebui omenirei un monarh nitzcean dumnezeiesc, care
într’o zi de uriașă scîrbă să arunce din plănui ceresc și scîn
teietor al universului, planeta infectată, în marele toui-ă
l’&go&t al neantului, și definitiv. La ce bun emoțiile extraor­
dinare ale cugetării și sufletului, de vreme ce le simt prea puțini
dintre noi, cari dușmănesc ideile și dematerializarea eternei
brute! La ce bun jertfa noastră omenească, Ia ce bun efortul
nostru de perfecție, Ia ce bun civilizația întreagă !
T. A .
 V A C L A 8^

OAR TpARA ?
Marea operă de regenerare electorală întreprinsă de d Take
lonescu, cruciada pornită de d-sa pentru trezirea conștiinței cetățe­
nești a poporului romîn și chemarea lui ia viața parlamentară, s’#
sfârșit en queue de poisson, cu patru portofolii. Sfârșit lamentabil,
odios și cinic. Căci e un adevărat cinism să pui capăt în felul a-
cesta unei acțiuni care a zguduit la un moment dat echilibrul socie-

Y
tăței noastre și a răscolit profund massele populare. E un cinizm să

AR
arăți fără nici un înconjur mulțimei care te urma orbește ca ademe­
nită de mirajul idealului, că atunci cînd ea lupta și suferea pentru o
cauză pe care o credea mare și sfîntă, conducătorul ei nu urmărea

R
decît jm număr oarecare de portofolii ministeriale.

LIB
Dar cinizmul conducătorilor takiști apare în toată hidoasa lui
goliciune mai ales în comunicatele ce s’au dat asupra condițiunilor
împăcărei și colaborărei. Se spunea în aceste comunicate:

ITY
Portofoliile ministeriale se vor împărți pe din două: patru
vor lua conservatorii, patru democrații. Cel de-al nouălea, va ră-
mîne... neutru. S
In ceea ce privește mandatele de deputați și senatori, comu­
ER
nicatele specifică următoarele : Li se vor lăsa liberalilor scaunele pe
cari le-au avut. In plus, li se vor mai da trei scaune- Restul manda­
telor vor fi împărțite pe din două între conservatori și takiști.
NIV

Notați bine despre ce e vorba : despre mandatele de reprezen­

tanți ai națiune! 1 Și niște miniștri constituționali ai unui stat cu re­
gim parlamntar împart de mai nainte mandatele reprezentanței na­
LU

ționale, așa cum ar împărți de pildă, locurile de agenți la percepții

sau posturile de șefi de cabinet.
Intfo țară cu regim parlamentar adevărat și cu opinie publică
RA

conștientă, n’ar mai fi putut dăinui nici 24 de ore un guvern, care ar fi

avut curajul cinic să dispună mai dinainte de mandatele elective,
NT

pe cari singură națiunea, priin corpul ei electoral, e in drept să se

distribue a$a cum vrea. Jignirea ce se aduce națiune! prin asemenea
tocmeli nerușinate, ar fi făcut ca în altă țară, cu regim parlamentar
CE

adevărat, guvernul să nu obțină absolut nici nu mandat.

Firește, asta aiurea. La noi, guvernul știe că n’are să se teamă
de o asemenea eventualitate. Din fericire pentru guverne, corpul
I/

electoral e așa fel alcătuit, în cât nu poate refuza nimic ministrului

AS

d$ interne și nu face altceva decât să ratifice numirile de deputați

și senatori.
Decât, totuși, se observă până acum oarecari conveniențe, se
UI

vorbia de libertatea corpului electoral, de libera expresiune a voin­

ței țărei, etc- Pe deasupra cancerului care roade viața noastră po­
BC

litică, pe deasupra minciunei electorale se arunca vălul unui regim

electoral adevărat.-Și corpul electoral își ascundea mizeria și ruși­
nea sub vălul acesta de minciună și ipocrizie.
Iată însă că vine un guvern care dă la o parte vălul cu un
gest cinic, și dezgolește realitatea brutală și hidoasă. Și gestul e
făcut — o ironie a soartei! — tocmai de acela care timp de șease
ani a tămâiat cu mai multă stăruință masa electorală! Acela care a
răgușit strigând prin toate sălile de întrunire din țara noastră că.
 MO FACLA

voește a face ca parlamentul să fie libera expresie a tarei iar gu­

vernul emanația parlamentului, tocmai el vine și face ca parlamentul
să izvorească din voința guvernamentală. Și aceasta o spune în co­
municate oficiale, fără nici un pic de respect pentru minciuna parla­
mentară de până acum și fără nici o considerație pentru corpul e-
lectoral. Așa fiind, nu știi ce să admiri mai mult: tembelismul cu
care corpul electoral va înghiți și această palmă, ori cinismul aceluia

Y
care i-a aplicat-o. L.

AR
Uu alegător

R
LIB
SITY
ER
NIV
LU

O vorbă a d-lui Take lonescu

RA

Oamenii de casă ai d-lui Tache lonescu, aceea cari sînt în cu­

NT

rent cu toate gesturile și vorbele „colaboratorului44 d-lor Marghi­

loman și Filipescu, povestesc următoarea scenă autentică petrecută
între ministrul de interne și cunoscutul politician Jcantehaș.
CE

Șeful takiștilor din culoarea de albastru venise la d. Tache lo­

nescu să ceară prefectura politiei Capitalei. D. Jeantehaș nu cerea
prefectura politiei pentru sine, ca o răsplată a serviciilor aduse de
I/

d-sa partidului. Nu. O cerea ca o satisfacție dată... cetățenilor Ca­

AS

pitalei, cari reclamă imperios ca la prefectura politiei să vină cel de

al doilea tribun. Și d. Jeantehaș, plin de volubilitate, nu mai înceta
cu protestările că d-sa personal nu cere nimic, dar Capitala vrea o
UI

satisfacție, Capitala așa, Capitala pe dincolo, până când d. Tache

lonescu, enervat, i-a tăiat scurt vorba;
BC

— Ia mai slăbește-mă cu Capitala că mă..-. în ea!

Cetitorii au înțeles, de sigur, despre ce e vorba. Cetățenii Capi
talei trebue să se simtă foarte măguliți de cinstea pe care le-o face
ministrul de interne.
Celor ce se vor mira de această atitudine d-lui Tache lonescu
fată de aceeași Capitală pe care o îndumnezeia acum trei ani, când
i-a dat, în opoziție, patru mandate, le amintim că atunci d-sa nu era
Ia guvern, și prin urmare avea nevoie de Capitala electorală, pe
când azi este la guvern și deci, poate s’o trateze cu asemenea tra­
tație,
Csmbrorme
 Y
RAR
LIB
Pb-ub Eimp de lupta....

ITY
In car, ca o furtună, zboară Marte.
Și vîrful viu al lancei de aramă
E fulger călător. Pe trupuri moarte
S
ER
Trec roți și cai cu viforîtă coamă ;
Le strînge Marte frînele ’ncordate, e
NIV

Ii blastămă, îi biciue și-i chiamă.

Cum se repăd pîrae, descleștate

LU

Din stînca muntelui, pornește Ura

Purtînd stindardul grelelor armate.
RA

In joc de lănci nu-și mlădie statura

Invictus Mars, și ’n ochi nu i se stinge
NT

Privirea ce-ar străpunge chiar armura.

CE

Și-i ard pe zale roșii stropi de singe...

***
I/

Alt car, cu caii de omăt, răsare

Din țara unde rîde Aurora:
AS

E Venus, fiica spumii de pe mare.

UI

Ea pune ’n sufletele tuturora

Seninul cerului de Primăvară
BC

Și zbuciumul sălbatic din Gomora

Și Venus, cea cu mantia ușoară,

S’apropie de Marte și, tăcută,
In farmec, ca ’ntr’un văl, îl înfășoară.

— „Oprește-ți Marte, carul sub redută.

Pe cîmp, în voe, lasă telegarii
Și poala hainei vino de-mi sărută/4
842 T A « tA

Strînși în zăbală se opresc fugarii:

Doar țărna o frămîntă în copite
De se înalță colbul, ca pe arii.

Aruncă Marte frînele slăvite ;

Din car jos sare ; caii pleacă ’n goană...
Iar Venus, cea cu plete aurite

Y
Și cu privirea plină de prihană

AR
Ii spune ’ncet cuvinte zburătoare :
— rRămîi lîngă zeița năzdrăvană !

R
Desleaga-ți Marte, grelele pulpare,

LIB
Și platoșa, și lasă jos să cadă
Frumosul coif de-aramă sclipitoare.

ITY
Și să cuprindă brațul tău, drept pradă,
Bogatu-mi trup ce s’a născut din spumă
S
Mai-alb decît troianul de zăpadă.
ER

Pe Ida, învălit în codri, du-mă

Și voțn găsi o peșteră, aproape
NIV

De-un rîu culcat pe-un vînăt pat de huma".

Din mînă lasă sulița să-i scape ;

LU

Pe spate zvîrle coiful în țărînă

Și par’că-i dus de șoptitoare ape.
RA

— „Pe brațu-mi neînvins să-mi fii stăpîaă.

NT

In fața ta mă plec, cum muritorul

Se ’nchină la o statuă păgînă44.
CE

Porni spre munte Mars fulgerătorul

Cu suflet zdrențuit și zaua ruptă,—
I/

Și Venus îl urma- Pe cîmp, poporul

AS

Se retrăgea spre lagăre, din luptă.

Proletar
UI
BC
 Y
AR
R
LIB
S ITY
•, I. Procopiu, rare trece drept directorul Independentei?
a dat in judecată ziarul Adevărul, pentru o „calomnie44. Adevă­
ER

rul spusese că în nu mai știm ce împrejurare Independența ar

fi luat niște parale. Și d-lui Procopiu i a sărit țandăra, cu
NIV

toate că se știe de mult că Independența obicinuește să se

vindă cu redactori cu tot
Și fiindcă din partea Adevărului s’a prezintat la proces
LU

ua domn Stănescu, vre o cîți-va domni, membri în comitetul

nani sindicat de ziariști, au publicat o scrisoare prin care
RA

protestează în potriva faptului că s’a prezintat acel demn Stâ­

ne seu și nu altcineva, întrucît d. Stănescu n’cr fi autorul no­
tiței incriminate. Domnii cari protestează sint de părere că în
NT

totdeauna trebue să se prezinte eutoiul adevărat, iar nu un

simplu girant.
CE

Nu știm dacă d. Stănescu a scris sau nu împotriva d-lui

Procopiu. Știm numai că nu Indiprudența are dreptul să se
plîngă de instituția giranților. Tocmai în comitetul Indepen­
I/

denței s’a întîmplat boclucul cu acel Grădișteanu care a lugit

AS

ăsînd numeroase polițe în plata... giranților. Dacă nici gîranții

nu le-au plătit, cu atît mai rău.
Afară de asta mai cunoaștem și cazul tocmai al d-lui Pro­
UI

copiu, care fiind dat în judecată de d. Corvin Petrescu, a tri­

mes un girant în locul său. De ee n’au protestat atunci mem­
BC

brii comitetului unui sindicat ?

Și mii trebuie să relevăm un lucru : dacă d-nii din co­
mitetul unui sindicat de ziariști țin atît de mult la prestigiul
presei, ei ar fi trebuit să protesteze în primul loc împotriva
^ezenței în fruntea lor a acelui d. Procopiu, care o fi un om
foarte capabil în meseria d sale —dacă are vr’una — dar nu
este ziarist. Este o înjosire pentru prefă ca o instituție a ei să
fie condusă de cineva care n’are nim c comun cu dînsa. D.
Precopiu a fost pus vătaf la Independența de către un cumpă-
M4 FACLA

rător anonim. Situația d-lui Stănescu la Adevărul este mult

mai clară și mal onorabilă.
Aceasta in teză generală. In specie domnii aceia din co­
mitetul unui sindicat ar fi trebuit să protesteze că un ziar face
apel la jurați, in polemicile sale cu alt ziar. Instituția juraților
este foarte bținâ, dar noi avem o instanță și mai bună: opi­
nia publică.
Dacă d. Procopiu nu s'a priceput să apeleze la aceasta,
este tocmai pentru că nu e ziarist. Astfel fiind era foarte firesc

Y
ca nici directorul, nici redactorii Adevărului să nu stea de vorbă

AR
cu d. Procopiu, ci să lase ca chestiunea să se tranșeze între cei
doi giranți: unul, serios, d. Stănescu,—celălalt, umoristic: d.

R
Procopiu. '
Iată ce avem de spus și noi cu privire la protestul cîkor-

LIB
va domni dintr’un comitet al unui sindicat de ziariști, pus sub
conducerea unui neziarist.
Chestiunea în sine nu ne interesează însă, pentru că e un

ITY
incident absolut neînsemnat. Adevărul, cînd a adus acuzații In­
dependentei, s'a întemeiat desigur pe ceva și, la timp, va tace
S
dovada. Piuă atunci noi n’avem dreptul să repetăm acuzarea
ER
Adevărului că Independenta s'a vîndut en detail, rămînînd însă
bine stabilit că ea se vinde en gros și că în acest fel am pu­
tea-o cumpăra și noi, dacă ne-ar trebui ziare proaste.
NIV

Z
LU
RA
NT
CE

Poliția, Femeea, Prostituția

I/
AS

Din timp în timp poliția se îndeletnicește eu Moralizarea lumii.

Cîțiva age n ți, cu oamenii lor, năvălesc prin localurile de noapte și ares­
tează. Citești a doua si în jurnal că în urma raaziei de astă noapte an
UI

fost închise 60 de prostituate.

Scopul poliției nu știm pozitiv care este. In orice caz el nu răs­
punde la nimic. Prostituția nu se stîrpește cu brutalizarea cîtorva femei,
BC

cele mai nefericite din breasla lor și pe cari o mizerie gravă le silește
să-și caute hrana ia masa cite unui trintor noctambul și să se dea pradă
leznicioasă unei poliții, aptă să le culeagă de-a gata. Prostituția continuă
să trăiască în sutele de exemplare f meiești, cultivate de multe ori chiar
de însăși poliția, dacă nu și speculate de unii agenți; continuă să înflo­
rească în afară de localurile de noapte, la adăpostul prieteniilor influ­
ente, și uneori mascată chiar de o căsătorie în care sețnl joaeă vreun
rol de figurant
 FACLA 845

Scopul poliției poate fi și stîrpirea sifilisului, mai puțin primej­

dios în orice caz decît disolvarea familiei și demoralizarea tineretului;
toate femeile arestate sînt trimise în cercetarea spitalelor. De ce nu-s

*
arestați atunci și tuberculoșii, dacă a fi bolnav de un organ este un delict ?

Pe lingă așa zisele razzii, la cari ia parte un număr oareșicare de

agenți superiori, mai puțin supuși, poate, erorilor prea violente, orice
sergent de stradă are puterea să ducă la secție pe orice feme© ce i se
pare lui suspectă. Această femee poate fi soția d-tale sau a mea, poate
ti logodnica în așteptarea prietenului ei, poate fi sora noastră, căci po­
liția încă nu ne-a dat ordinul să n’avem sau să nu îndrăznim ane con­

Y
stitui o familie. Sexul femeiesc mai are voie dela comisar, să existe și

AR
să însemne ceva în viața de toate zilele.
Presa a înregistrat cazuri de arestare de femei onorabile și cu­
noaștem mai multe arestări neghioabe cari ar fi putut dade gîndit pre­

R
fecturii și ar fi putut s-o hotărască să-și instruiască agenții în vederea

LIB
atîtor furturi și asasinate nedescoperite, iar nu pentru persecuția popu­
lației. Căci jignind și ofensînd tocmai persoanele cari se pretinde fcă
trebuesc apărate și respectate, poliția merge împotriva principiilor în
numele cărora s’ar putea zice că lucrează.

ITY
Și lipsa asta de orice discernămînt la o poliție condusă de șefi
titrați în ale dreptului, de-a lăsa onoarea unei familii la apreciere a unui
vardistl.. Se știe ce-i un sergent de stradă la noi, ca să mai fie nevoe
S
«ă insistăm asupra contrastului de mentalitate dintre el și public. Pre­
fectura poliției face din vardist o autoritate de care în viața publică
ER
nu poate uza nimeni fără pedeapsă. Dacă un profesor universitar s’ar
apropia pe stradă de o fomeie și i-ar da să înțeleagă ce crede el despre
moralitatea ei, oricine ar avea dreptul să-l deștepte cu două palme sau
NIV

să-i facă un proces de calomnie. Vard'stul în schimb, poate să o înjure,

să o ia de ceafă, să o ducă la beci, foarte simplu și fără nici o răspun­
dere din partea poliției, care, la rigoare, recunoaște cel mult că s’a în­
LU

șelat, și surîde.
Dar, admîțînd să zicem, măsurile sălbatice ale poliției, în ce pri­
vește po femeile de marfă, de ce protecție se bucură femeile celelalte?
RA

Vorbim în principiu, căci în f< pt vedem cum se procedează: definiția

poliției în ce le privește nu trebuie să fie că toate femeile sînt prostituate
și declarate în stare de arest. O fi avînd filozofie, nu tăgăduim, poliția;
NT

cetățenii, însă nu-i plătesc ca să o facă, pe comisari, a cărora singură

datorie este ca să vegheze la raporturile normale dintre ei.
Este cineva mai primejdios decît prosțituata; este Donjuanul dela
CE

Capșa sau dela Obor, ceeace-i în definitiv tot una; este individul care
acostează femeile și le conrupe, care seduce fetele sărace, care intră cu
forța în patul jupîaesii din casă. Pe Calea Vicțoriei, strada lumii bine
îmbrăcate, asiști uneori la scene de impertinență și de cinism, din partea
I/

lichelelor bărbătești, Șurprinzătoare. Cine-a văzut vre-o dată poliția înșfă-

AS

cînd de guler pe vre-unul din acești cretini obraznici și luînd apărarea

unei femei oneste ? Desigur că că pîn’ acuma nimeni. Ceeace ar putea
face în acest caz un comisar sau un vardist chemat să puie capăt sce­
UI

nei, este să aresteze femeea....

In campania ce se duce împotriva prostituației trebuie să se ție
seamă de bărbați, tot atit cit și de femei, vinovatul, dacă trebuie un vi­
BC

novat,—o vinobăție de altfel absurdă,—fiind in cele mai multe cazuri băr­

batul. E lesne de schițat cariera unei prostituate. Lucrul începe cu un
roman, sincer de cele mai multe ori, cu o dragoste din care poate ieși o
căsătorie și care se închee de obicei cu un copil din flori și cu o pără­
sire. Societatea, care a inventat protecția cățeilor n’a găsit încă mijlocul
de-a ocroti fetele înșelate și mumele muritoare de foame; ea le acordă
cel mult dreptul la cerșetorie și ospitalitatea penitenciarelor, după avort,
rareori un salariu domestic, de mizerie. Singura soluție în viață, pentru
 X4< F A « L A

o ftmee prigonită și de ipocrizia publică și de autorități este prostituția

Și prostituția va fi cu atît mai întinsă, mai cinică și mai ignobilă, ca o
răzbunare meritată, cu cit mai crîncenă și sărăcia. Prea puține femei se
prostitaează din viciu, ca Mesalina; iar acestea sînt nevropate și ires-
ponsabile.
Măsurile de poliție nu vor putea niciodată micșora prostituția, ne­
cum suprima-o. înmulțirea ei se datorește disproporțiilor de avere ale
societății romînești în care o parte gonește femeea, iar cealaltă îi fac<

Y
semn să vie, cu bancnota. E-o școală veche idioată aceea care pre­

AR
tinde ®ă suprimă răul: cauzele răului, singure sînt de suprimat.
SFe și gîndeam la citeva soluții.... dar starea aceasta e-atît destrîns
legată de o mie de chestiuni esențiale, în cît trebuie să renunțăm. Și-aci

R
ca și aiurea se simte uriașa nevoie de răsturnarea ordinei sociale actuale
arbitrsrră, apăsătăare și atotimorală. B^ock-Wotes

LIB
Rectorul Seminarului din Iași S ITY
ER
ki ,zilele de Duminică, uneori, văd eșenii, la Mitropolie,"cloi och?
rotitori sub sprîncene zborșite și o barbă, jumătate neagră jumătate
carwntii, apărînd în anvon.
NIV

Hăsuflă obosit părintele de truda scărilor urcate și doar într’cr

tîrzia izbutește să-și înceapă provoslavnica predică.
Cu huita răzamită de marginea anvonului, povățuește părintele
LU

pe cei shbi și păcătoși, cum să-și stapînească pornirile lumești, să nu

se wite la bunul altuia, ci să strmgă fiecare bogății în cer.
Pe «înd voibește, îl ascultă eu evlavie, slabi și fJămînzi, elev i
seminarului Veniamin, unde părintele Savin e rector.
RA

Și învățăceii prea sfîntului, des gur, se gîndesc Ia toate faptele

Iui write, care nu prea seamă iă cu cucernicele-i învățături
Se gindesc de pildă la mulțimea tinerilor leșinați de sfîntul post
NT

și de economiile școlii; și, fără voe, printr’o crudă asociație ne idei,

le vine in minte și blagoslovita avere a rectorului, strînsă din boi bele
CE

de fasole îndosite și din bucățelele de lemn, ce ar fi trebuit să-'i în­

călzească, iarna, pe seminariști.
Se gîndesc tinerii ia lefurile pedagogilor împărțite cu pungi e-
normă a părintelui și îi cuprinde, fără îndoială, scîrba.
I/

....Cîs d trăia păcătosul P^rtenie, în cancelaria Seminarului err

AS

atîrnat, la loc de cinste, tabloul lui; adovazi după cuvioasa i demisie

tabloul a fost scos din perete și aruncat. Tot așa s’a întîmplat și ci
mitropohții primați; cum cădeau în di-grația guvernelor erau expul­
UI

zați și din inima părintelui Savin și înlocuiți <u cei puternici.

Cu chipul acesta rectorul Seminarului eșan n’a fost clintit dels-
locul lui.
BC

De altfel și oamenii politici i-a avut în mare cinste; tuturor Ie-:

măturat scările au poala sfintei mantii.
S’a plecat cu deopotrivă smerenie în fața pungașilor ca și a oa­
menilor cinstiți, a făcnt hatîruri ea, ochtă, să fie rsspl tit.
G?nd a auzit că cineva vrea să jupa murdarele văluri ce-i aco ­
păr afacerile, a dat bani sau a făgăduit argint mult. In drumul încîlci
al vieții n’a întîlnit decît hoți și oameni iertători. Cu unii s’a întovă
rășit și ceilalți și-?u întors capul cu desgust dela dîn<ul.
A împlinit tihnit un tr iu de om ; in șoaptă a fost batjocarit de
toți și pretutinden’, dar nimeni nu i-a strigat în față adevărul.
Și.... să nu se mire lumea că popii sînt hoți și fără respect d
cMe sfinte. Cînd sînt crescuți sub astfel de pilde ei ru pot fi deci
clmnrî tevsrăși ai părintelui Savin. ]\£. VladllDiF
 Y
RAR
LIB
publică următorul comunicat :
S ITY
Un comunicat. — D. N. lorga, regele intelectual al Romîniei,
ER
„Sînt de condamnat știrile fricoase despre mișcările rusești la
„hotarele noastre. Numai națiile lașe îșl fac spaime din închipuiri.
„Cele viteze înfruntă, fără să întrebe faima, realitățile cele mai grele.
NIV

„Orice foae care răspîndește asemenea zvonuri merită să fie osîndită44.

Comunicatul acesta are un singur defect : e sucit.
Ca să înfrunți „realitățile cele mai grele44 trebue să le cunoști.
Ori poate nu este adevărat că armata rusă se mișcă la hotarele noas­
LU

tre ? Atunci de ce n’o spune curat, d. lorga ? Și de unde știe d-sa

că nu e adevărat ?
RA

Neutralitatea lui Dumnezeu. — Războiul îdin Balcani a pus în

încurcătură pe mulți diplomați, dar mai ales pe ober-Bismarkull ce­
resc, Dumnezeu.
NT

Atît creștinii, cît și turcii i-au adresat rugăciuni călduroase,

cerîndu-i, și unii și ceilalți, izbînda cea mai strălucită.
Aflăm că în fața acestei situații dificile Dumnezeu a luat sin­
CE

gura hotărîre posibilă : s’a declarat neutru.

De-acuma înainte pot turcii și creștinii să se împuște și să se
spintece cît vor pofti : El nu se bagă, nu se amestecă.
I/

Denunț grav. — „Neamul Romînesc44 denunță că se intervine

AS

pentru numirea în slujbă a unui om necinstit și cere să nu se facă

una ca asta, că-i păcat.
Reproducem și noi toate amănuntele, pentru ca infamia să fie
UI

împiedicată 'din vreme.

Cine e postulantul în chestie ? Unul care a fost închis pentru
BC

escrocherie.
Cine intervine în favoarea lui ? Niște persoane.
Unde se întîmplă ticăloșia ? Intr’o comună.
Acestea sînt lămuririle pe cari le dă „Neamul Romînesc44. Acum
o să întrebați, de sigur : cine poate dejuca planul persoanelor pen­
tru a-i veni de hac lui unul, cel care-i dintr’o comună ?
Un singur om e capabil de asta : acela care va reuși să prindă
orbul și să-i scoată ochii.
Sfat inteligent — „Neamul romînesc44 a aflat că în America s’a
fondat „Liga romînă americană44. Și repede „Neamul44 a și dat ligiști-
848 r AOA

lor un sîat : să se ferească de patra lucruri: sooializmul, ctfcJosfiom-

lizmul, ambițiile personale și frăția cm străinii»
Cum vedeți, sfatul e foarte inteligent, mai cu seamă în <0 pri­
vește „lucrul" al patrulea : frăția cu străinii.
Străinii. în cazul de fată, sînt băștinașii de acolo, adică ameri­
canii. Românii să nu care cumva să se înfrățească cu dînșii, ci să se
ia de păr — c’o să le meargă bine.
Așa de pildă, cînd se va declara o grevă, lucrătorii romhd &&
nu se solidarizeze cu „străinii", ci să spargă greva.

Y
Dar mai știi ? Poate că luăm și America, după ce vom fii luat

AR
Transilvania și celelalte provincii subjugate.
Un lapsus îngrozitor. — D-lui N. lorga i s’a întîmplat o maro ne­

R
norocire. La scăpat' din condeiu următoarea ironie la adresa bulgari»

LIB
l or :
„Ei (bulgarii) văd cum în vreo treizeci de ani provincia tur­
cească a ajuns un stat sigur și mîndru, înzestrat cu atîtea ;din orga-
nele de viață ale unei țări modeme. Cit rost are străinul în această

ITY
înaintare, antreprenorul francez, italian, antreprenorul evreu, învă­
țatul, organizatorul german, — aceasta nu vreau s’o vadă*1.
Se poate ca străinul : francez, italian, german, ceh, ba chiar
S
și evreu — oribil!! ! — să aibă rost în înaintarea unei țări ? S’o spuie
ER
aceasta d. lorga, și încă să se supere că bulgarii nu recunosc meritele
străinilor, inclusiv evreii ?
Ce-ai pățit, d-le lorga ? Dar devii rațional, văzînd cu ochii $
NIV

Numai de n’ar prinde 'de veste d. Cuza !

*
Destituirea d-lul Bădărău. — D. N. Filipescu,^ eminentul om de
salon, a destituit pe d. Al. Bădărău din demnitatea ?de pungaș In oare
LU

îl numise. D. Bădărău și-a reluat cariera de om de treabă.

Făureii sînt în doliu.
RA

Naționalitatea în artă, politică, știință..... —- La facultatea de

medicină din București a avut loc solemnitatea deschiderii anului șco­
NT

lar. Cu acest prilej, profesorul Severeanu a ținut un discurs arătînd

meritele lui Davila și aâe celorlalți străini, cari au pus bazele învăță-
mîntului medical la noi.
CE

D. Severeanu să se aștepte la represalii: a păcătuit contra „teo­

riei" plagiatorului Cuza, că Davila și ceilalți au fost niște papagali
științifici.
I/

Invazie. — In Capitală s’a produs o invazie : funcționari eari se

AS

tern că-și pierd slujbele, nefuncționari, cari se tem că n’or sa capete,

toți au dat năvală și foiesc pe la ministere.
Mare balamuc și cu semi-schimbarea asta de regim. Altă dată
UI

situația era clară : unii plecau și ceilalți veneau. Acuma toți stau
vorba regelui — cu doi luntri, și nimeni nu știe ce-l așteaptă
BC

ATELIERELE SOCIETAțlI „ADEVERUL* — București

Prețul 15 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 RAHATUL...
Și-așa dar, o sal mănînci și pe acesta, Maestate !
Dupci nu mai știm cite decenii de politică înțeleaptă, după ce &
domnie întreagă te-ai lăsat, solemn și grav ca un Bou Apis, să fii o-

Y
dulat și tămîiat de curtezanii partidelor tale, după ce ne-ai aruncat

AR
in ochi colbul de aur a două bastoane de feld-mareșal și frazeologia
falșă, ipocrită și înăcrită, că sîntem un stat de ordine la porțile O-
rientului și o forță de care trebue să se ție seamă, iată că micele

R
state balcanice și-aiî dat mîna sub nasul tău și de sub zidurile

LIB
Constantinopolului îți vor trimete, Sire, cel mai formidabil rahat pe
care conducătorul politicei externe a unei țări, l’o fi înghițit vre-o-
dată- Căci tu, prea scumpul, prea costisitorul nostru rege, ai avut

ITY
conducerea efectivă și exclusivă a politicei externe.
Nimeni altul afară de tine n’a cunoscut misterul alianțelor se­
crete, a tratatelor internaționale cari ne legau destinul de destinele
S
altor popoare, nimeni n'avea voe să pătrundă taina sigilată cu pece­
ER
tea ta personală, a tratativelor și legăturilor externe cari trebuiau
să asigure forte ș prosperitate Romîniei. Ambasadorii tarei, comu­
nicau direct cu tine, și dela tine luau instructiile necesare. Tu îi ale­
NIV

geai, tu îi numeai, tu erai chezășia capacității lor și a succeselor noa­

stre diplomatice. Dacă în alte direcții, ai putea să invoci in bene­
ficiul iresponsabilitătei tale, responsabilitatea ministerială, în armată
LU

și în politica externă a statului, tu singur ai fost conducătorul de

■apt și tu singur ești astfel răspunzător.
Ce-ai făcut din puterea pe care ti-ai asumat'o, și din speranțele
RA

și încrederea țărei ?
Slugă plecată a intereselor austriace, ai întors spatele milioane­
NT

lor de romîni din Ardeal și ne-ai împiedicat să fim alături sau în

fruntea confederației balcanice, realizată astăzi fără noi și’n dauna
noastră. Ai făcut jocul Austriei căutînd să ne învrăjbești cu statele
CE

tinere și democratice din dreapta Dunărei, cînd am fi putut să ne

sprijinim pe dinsele ca să ne aruncăm privirile peste Carpati. Ai vîn-
dut pentru un baston dc feld-mareșal interesele romînilor și-ai trădat
I/

idealurile țărei.
AS

lată roadele înțelepciunei tale tămîiate de politicianî, si bilan­

țul politicei tale externe:
Piciorul Austriei și rahatul pe care ți’l vor oferi popoarele bal­
UI

canice.
Si dacă Vai înghiți numai tu, o,(i-am dori din toată inima, Sire,
BC

poftă bună. Dar ca totdeauna, vei mînca tu, și indigestia vom avea-o
noi.
Si nu vom avea măi ar speranța, că dînd afară toate relele și
lăcățele domniei tale nefaste, vei eși și tu, maestate, odată cu dînsele.
N. JL.
 Y
RAR
LIB
SITY
In făli enlHitlor din Babani
ER
NIV

Un document și o dilemă -
LU

An trecut zece ani de atunci. Zece ani de cînd o mină de

studenți romîni aflați la Paris, urmărea, sub înboldul propa­
RA

gandei lui Dimitrie Drăghicescu și a subscrisului, înfiriparea

unui cerc al tinerimei țărilor dunărene, în Capitala Franței.
Aproape zece ani de cînd propaganda noastră, sub Injuriile
NT

netoților și surîsul veșnicilor sceptici se văzu încununată de

izbînda. In Iunie 1903, în saloanele cafenelei Voltaire din piața
CE

Odeonului, prezenți fiind o sută de studenți,romîni, bulgari și

sîrbi, fu pusă temelia n-irei tinerimei țărilor dunărene".
Unirea" își avu buletinul ei lunar, scris în franțuzește și trăi,
I/

oficial, aproape trei ani.

AS

Ce urmărea asociația studențimei celor trei state dună­

rene, nicodată nu cred să fi fost mai prielnic de amintit ca
UI

azi. Reproduc sinteticu-i statut.

„Art\. I. Studenții romîni, bulgari și sîrbi înființează o
BC

ligă, cu centrul la Paris, numită: Unirea tinerimei țărilor du­

nărene",
„Art. II, Scopul acestei ligi este: 1) Inleznirea unei apro­
pieri amicale între studențimea celor trei țări, apropiere care
să poată servi de temelie unei acțiuni comune în viitor, 2) Stu­
diul, obiectiv și sistem,atc, al chestiunilor vitale de orice fel.
comune acestor trei națiuni, chestiuni de natură' a le apropia,
sau a le diviza, în scop de a solidariza interesele lor comune
și de a înpăca, prin arlv.traj, interesele lor protivnice. Acest
 852 FACLA

studiu va fi f undat pe ideea dezvoltării naționale integrale a

fiecărei națiuni prin sforțările cit or Irele; 3) Hăspîndirea
ideei unei „uniuni vamale” și a unei „înțelegeri politice”
între aceste trei țări, potrivit con vingerilor cîștigaie din aceste
studii”.
„Art. III. Pentru aducerea la îndeplinire a acestui întreit
scop, liga își propune: 1) De a înjgheba asociații analoge în
alte, orașe europene; 2) De a răspîndi pretutindeni ideea unei

Y
apropieri între cele, trei stafie dunărene, prin orice, mijloace”.

AR
Documentul acesta prin care — art. II, paragraful 2 o
spune destul de lămurit — se urmărea înfiriparea unei alianțe

R
durabile între Romînia, Bulgaria și Serbia, în scopul între­

LIB
gire! naționale integrale a fiecăreia din cele trei țări, — a
fost semnat, din partea romînilor, de următoarele persoane^
pe cari le rog să nu-mi ia în nume de rău indiscret iu nea: Di-

ITY
mitrie Drăghicescu, Toma Dragii, Alexandru Suciu, A. Zău-
leanu, Nicolae Tituîescu, Grigore Conduratu, C. Sandu-Aldea,
Alexandrescu, frații Drăgoescu. Angelescu T., Angelescu Gh.,
S
Ștefănescu-Priboi, Popovici, Văleanu, Bagdad, Prejbeanu, E-
ER
conomu și Bșișoiu.
Anii au trecut. Raporturile dintre cele trei state dunăre­
NIV

ne au mers mereu înbunătățindu-se. Liga „Unirea hlneriniei

țărilor dunărene”, încetă de a mai exista, oficial, odată cu ple­
carea inițiatorilor ei din Paris. Raporturile amicale continua-
LU

ră, însă, și continuă și azi între mulți dintre foșții studenți

romîni, sîrbi și bulgari, întruniți de atîtea ori, odinioară, în
RA

saloanele cafenelei Voltaire. Idealul lor, firește, n’a putut fi

realizat în întregime. Timpul prea scurt și înprejurările le
statură mult în potrivă. Un lucru a fost cîștigat, totuși, pe de­
NT

plin. Liga tinerimei țărilor dunărene dete prilej studenților

bulgari și sîrbi să se cunoască, să se stimeze, să se înpriete-
CE

mească. Unii din foștii membri sîrbi și bulgari ai cercului nos-

Atru din Paris au fost numiți în urmă agenți diplomatici la
Sofia, Belgrad și aiurea, în peninsula balcanică. Lor se dato-
I/

rește, poate, în mare parte surprinzătoarea colaborare de azi

AS

a Serbiei, Bulgariei, Greciei și Muntenegrului pe cîmpul de

luptă.
UI

Eapt cert e că azi avem o confederație balcanică în război,

din care Romînia nu facfc parte. Fapt cert e iarăș, că armate­
BC

le celor patru țări aliate uimesc lumea întreagă prin vitejia

lor. Fapt cert e, însfîrșit. că mîine, după prăbușirea și îmbu­
nătățirea imperiului otoman, vom avea la sudul Dunării o con­
federație pașnică a patru state, eu aproape 20 de milioane de
locuitori, cu parlament unic, cu barierele vamale suprimate și.
poate, cu armată comună.
In fața unui asemenea eveniment, va face oligarliip
romînă scumpă inimei noastre? In afară, continua-va, să fife
 FACLA 853

sluga ticăloasă și veșnic păcălită a Austriei? Și astfel, să lu­

creze înpotriva idealului națiunei romîne? înăuntru, lăsa-va
inasele populare să lîneezească la infinit în cea mai totală lip­
să de drepturi cetățenești, sub jugul celei mai rușinoase ex­
ploatări?
Căci, din drama șîngeroasă ce se desfășură dincolo de Bal­
cani, două lapte indiscutabile se desprind în văzul tuturor:

Y
Debandada, fără precedent, a oligarhiei turcești, incapabilă,

AR
trădătoare și lașă, unită cu inferioritatea notorie a ostașului
turc, robul ei flămînd. Capacitatea și spiritul de organizare al

R
șefilor armatelor aliate, însuflețirea superbă a soldatului bul­
gar, sîrb, muntenegrean și grec.

LIB
Or, misterul acestei fundamentale deosebiri între belige­
rant i nu mai e unul pentru nimeni.

ITY
Șefii și soldații al căror suflet, zeci de ani, a fost plămădit
in admosfera votului universal — cred că iubiții mei conațio­
nali n’au uitat că Bulgaria, Serbia, Muntenegrul și Grecia
S
au de zeci de ani votul universal — au învins, înving, vor în­
ER
vinge. Soldatul nerobit pe latifundii — cred că iubiții mei
conaționali știu că în cele patru state aliate nu există proprie­
NIV

tăți latifundiare — trebuia să uimească lumea pe cîmpul de

luptă.
Oligarhia parazitară turcă, din potrivă, trebuia să ne dea
LU

spectacolul rușinos de care omenirea întreagă rîde, de două

săptămîni. Iar soldatul muritor de foame, fără nici un drept
cetățenesc, trebuia să o rupă de fugă la primele bubuituri de
RA

tun.
Aii! n’ași vrea să fiu în pielea oligarhilor romîni, de toate
NT

spețele, în clipele acestea! N’ași vrea să tremur frica lor la

vestea uluitoarei izbînzi a trupelor bulgare! N’ași vrea să mă
CE

apese răspunderea politicei lor externe de totdeauna! N’ași

vrea să am pe suflet, mai ales, comanda tunurilor artileriei
noastre, aduse din Germania, dovedite absolut inferioare celor
I/

bulgare ieșite din fabricele Creusot! N’ași vrea să văd în fa-

AS

ță-mi norul gros al schimbărilor radicale, înăuntru, și inafara.

pe cari evenimentele din Balcani iatal le vor înpune țării
UI

noastre! . . ,,
Sub presiunea urinărilor războiului din Balcani, Romima
va scutura jugul oligarhiei agrare și capitalisto —— policitiane
BC

'■•are o sugrumă, ori va pieri. ~

"Va fi în confederația balcanică, sau nu va fi.
Toma Dragu.
 Y
AR
R
LIB
Tară vîndută
S ITY
Se știe ce au făcut politician!! și Regele Ibr din țara noas­
ER
tră în patruzeci și șase de ani de exploatare, de jaf și de ruși­
ne: au prădat-o dela un capăt la altul, au sărăcit-o și-au batjo-
NIV

curit-o.
Cei cq n’au văzut mai înainte că acesta e rezultatul stă pi­
ni rei oligarcliice și mineiunei constituționale, s’au putut con­
LU

vinge Ia 1907, cînd țărănimea deznădăjduită a zmuls vălul care

acoperea rănile vieței noastre publice și la lumina incendiilor
ne-a arătat cit de putred e tot organizmul nostru social. Dar
RA

dacă politica internă a ologarchiei noastre a sfîrșit prin fali­

mentul sinistru din 1907, ne mângâiam cu gîndul că cel puțin
NT

în politica externă Regele Carol va fi dat țârei linia de condui­

tă care s’o pue la adăpostul oricăror evenimente neprevăzute.
CE

Căci dacă în interior o oligarchic numeroasă contribuise

prin setea ei de îmbogățire și prin lipsa ei de rușine la dezas­
trul dureros din 1907, politica noastră externă fusese lăsată
I/

numai pe mina Regelui Carol, care o condusese fără să fie

AS

stânjenit.
Acum ne dăm însă seama că Regele nu numai că nu ne-a
UI

asigurat liniștea și respectul în afară, dar a făptuit o adevă­

rată trădare națională ne-a vîndut Austriei.
BC

Citiți toată presa străină dela începutul războiului din

Bâlcani și piuă astăzi și veți fi surprinși văzînd că pînă și
ziarele americane — așa de departe de noi — se cred obligate
să se întrebe care e atitudinea Romînie.i. Și această atitudine
e un mister nu numai pentru străinătate, nu numai pentru
bieții cetățeni ai acestei țări, dar chiar pentru guvernele noas­
tre.
Fiindcă noi n’avem de fapt nici un fel de atitudine pro­
prie.
Vînduți Austriei cu bogățiile, eu armata, cu demnitatea
 FACLA 855

noastra întreaga, așteptăm fie acolo ordine pentru a ne călăuzi

nu așa cum ne îndeamnă interesele sau măcar preferințele
noastre sentimentale, ci așa cum interesele austriaee o cer. Se
■pare că ani putea fi siliți să plecăm contra Bulgariei sau să ne
încurcăm într’un măcel cu armatele ruseștiși asta numai da­

Y
torită perversitățeî diplomației austriaee și lipsei de patrio­
tism a unui rege care a pus totdeauna interesele sale personale

AR
mai presus de dorințele, de aspirațiunile și de nevoile țărei
pe care o stăpîne.ște și o dezonorează. Pe noi ca popor nu ne

R
leagă de Austria deeît amintiri dureroase, răni cari încă mai

LIB
sîngerează, lovituri pe cari încă le mai simțim.
Ne-a rupt mișelește bucăți din trupul nostru, ne-a robit
ea și-a ajutat pe alții să ne sugrume și credinței fraților noștri

ITY
din Ardeal eătră ('a și împăratul ei, a răspuns totdeauna cu
batjocură și cu cinizm.
Cel dinții tratat de comerț încheiat de țara noastră cu
S
Austria înseamnă îngenunchiarea ’mîndriei noastre de popor,
ER

sfîșierea libertăței noastre cucerită cu atîttea jertfe și atîta

sînge și toate tratatele încheiate de atunci cu „aliata” noastră,
NIV

nu sînt deeît violări ale dreptului internațional.

Și totuș Regele Carol ne-a vîndut pentru totdeauna celei
mai perfide, mai cinice și mai hrăpărețe dintre împărății.
LU

Ne-a vîndut parcă tocmai spre a ne arăta cît ne desprețuește,

cît ne-urăște și cît de puțin se teme el de noi, rege al unui neam
RA

• care nu știe deeît să rabde, să sufere și să îmbogățească pe toți

cei ce vor să-l fure și să-l înșele.
NT

In vremurile astea turburi, cînd tunul poate bubui din

clipă în clipă la granițele noastre, noi sîntem zăpăciți și în­
spăimântați de durerea de a nu ști încă încotro vom fi siliți să
CE

mergem mîine. Ca vitele vom fi minați din urmă și duși peste

Dunăre pentru a înăbuși în sînge aspirațiile legitime ale unui
I/

popor care nu dorește deeît să-și trăiască viața lui națională,

în hotarele lui adevărate.
AS

Poporul romîn, așa de încercat în cursul vremurilor, a

ajutat, dacă a putut, înfăptuirea visurilor de libertate ale po­
UI

poarelor vecine, niciodată însă nu s ’a pus în calea aspirațiilor

lor legitime. Nu e asta în firea și în obișnuința poporului nos­
BC

tru drept și generos. Sînge romînesc s’a yîrsat atîta că poate

nu e un colț al țărei care să nu fi supt măcar o picătură, nici
odată însă el nu s’a vîrsat pentru a rnînji visul de libertate al
altui popor. A trebuit să avem un rege care prețuește mai
mult foloasele băncilor germane și vizitele prinților austriaci, ■
deeît calitățile sufletești ale acestui popor, ca să fim amenin­
țați de rușinea de a contribui eu sîngele nostru la spulberarea
iluziilor frumoase ale unui popor vecin. Dar nădăjduim că
poporul nostru, va găsi în el puterea ca să-l silească pe Re­
gele său să se’îndrepte întracolo unde ne îndeamnă sufletul
nostru, nu unde ne îmbrâncește împărăția Habsburgilor.
Alex. Filipescu
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Balcanii ai popoarelor Balcanice

RA
NT

Urîm războiul. II urîm din toate puterile sufletului nos­

tru generos, care se revoltă la gîndul oricărei silnicii, cu atît
CE

mai mult, prin urmare, la gîndul oribilei îngrămădiri de bru­

talitate, de barbarii și de crime cari constituesc un războu.
Urîm războiul pentru că filozofia noastră adînc omeneas­
I/

că ne învață că, dacă a omorî e o crimă, a omorî în masă nu

AS

poate fi o faptă de laudă.

Urîm războiul pentru că e o prejudecată absurdă, o ră­
UI

mășiță monstruoasă a veacurilor de întunerec și de barbarie

prin cari a dibuit omenirea primitvă.
BC

Iată de ce nu simțim decît oroare pentru măcelul orga­

nizat care are loc în Balcani, în nemijlocita noastră apropiere,
pentru sîngele care curge cu atîta îmbelșugare.
O, negreșit. Urmările acestui masacru nu pot fi decît
bune, căci din războiul actual va ieși dezrobirea cîtorva mi­
lioane de oameni de sub jugul tiranic și barbar al turcilor.
Dar rezultatul acesta fericit ar fi putut să fie atins și pe căi
pașnice, fără jertfirea unei singure vieți măcar.
Dacă marile puteri, nu s’ar fi îndărătnicit atîta timp.în
formula nenorocitului slatu-quo care nu făcea decît să per­
petueze încătușarea unor populații tinere și susceptibile de
 FACLA 857

progres, de către un popor înapoiat .și incapabil de civilizare;

dacă Europa ar fi voit să pună capăt regimului nefast și cri­
minal sub care gem de cinci veacuri populațiile creștine din
Balcani, ar fi putut s’o facă, foarte ușor, printr’o conferință,
«are să impună Turciei acorda rea reformelor strict necesare,

Y
dacă nu chiar complecta autonomie a Macedoniei, Albaniei și

AR
Serbiei Vechi.
Europa n’a intervenit însă la timp, și prin imbecilita­

R
tea ei, prin teama de a se atinge de o chestiune spinoasă ca

LIB
cea orientală, a lăsat ea libertatea populației subjugate din
Turcia, care se putea dobîndi printr’un simplu congres, să fie
plătită cu rîuri de singe și movile de cadavre.

ITY
Iată, prin urmare, pe marele vinovat, iată-1 pe criminal,
iată-1 pe autorul nelegiuit al atîta masacre și fără de legi: e
diplomația Europei, care pentru tihna ei a perpetuat regimul
S
de jaf și asuprire, de teroare și de măcel al turcilor.
ER
Dar, în sfîrșit, bine că lucrurile au luat cursul pe care
l’au luat și că, războiul odată dezlănțuit, se sfîrșește în fa­
NIV

voarea popoarelor balcanice.

— Cum! va striga de sigur ziarul Viitorul/și toți cetitorii
săi’ cum?! vă pare bine că turcii au fost bătuți"?
LU

— Da, ne pare bine că turcii n’au ieșit învingători.

— Și vă bucurați că bulgarii au învins?
RA

— Da, ne pare bine că bulgarii au învins!

— Dar atunci sînteți niște trădători de neam!
— O, nu. Nu sîntem trădători de neam. Dimpotrivă, ne
NT

iubim neamul cel puțin tot atîta cît iubesc liberalii tantiemele
și jetoanele de prezență.
CE

Dar dragostea noastră de neam nu ne cere sacrificiul mo­

ral de a strînge mina pătată de sînge a odiosului masacrator
dela Bosfor. Dragostea noastră de neam nu ne îndeamnă să
I/

dorim în apropierea noastră un hoit intrat în putrefacție, și

AS

care infectează toată atmosfera.

Căci iată ce e Turcia: Un cadavru. Un cadavru care exa­
UI

lă toxine, întins dela Bosfor la marea Adriatica. Iar dedesub­

tul lui, înăbușite, strivite, otrăvite, atîtea vlăstare tinere, dor­
BC

nice de lumină și susceptibile de dezvoltare, se zbat sa scape

de sub apăsarea ueigașă. pentru a se avînta spre libertate și
spre soare. . _
Turcia e un cadavru. In fibrele ei n’a mai rămas nici un
"•ermene de viață. E o absurditate a mai presupune că un re­
gim nou, oricîț ar fi el de tînăr-ture, ar mai putea să-I învie.
Cinei sute de ani de ignoranță, de tiranie, de arbitrar, de jaf,
de crime și de orori, de asasinate și masacre, cinci sute de
ani de stăruință în barbaria asiatică primitivă pe cînd totul
se preînoia în juru-i, au făcut-o absolut incapabilă de civili­
zație. refractară oricărui progres. Ea n’ar mai putea să dai-
 858 FACLA

nuiască deeît așa cum a dăinuit pînă acum, în barbarie și

isînge.
Considerați numai chipul eunr a pătruns civilizația în
părțile acestea ale Orientului: nu s’a putut apropia deeît pe
urmele turcilor. Noi romînii nu ne împărtășim cu bunurile
civilizației deeît de 35 de ani. de eînd am scăpat de sub turci.

Y
Serbia tot de atunci trăește, iar bulgarii mai de curînd. Cîtă

AR
vreme a dăinuit stăpînirea turcească lumina și progresul s’au
ținut departe.

R
Ei bine, în Macedonia, în Albania, în Serbia Veche și în

LIB
o bună parte din Tracia este o populație numeroasă ținută în
sălbăteeie și ignoranță de stăpînitorii sălbateci și ignoranți, o
populație care nu așteaptă deeît liberarea de sub hoitul tur­

ITY
cesc pentru a se dezvolta la lumina și căldura progresului.
Și dragostea de neamul nostru ne-ar porunci să dorim
menținerea balcanicilor în jugul pecît de greu pe atît de ru­
S
șinos al turcilor?
ER
Noi respingem această logică și salutăm cu bucurie che­
marea la viață a creștinilor din Macedonia și Albania. Binele
NIV

nostru nu poate fi condiționat de perpetuarea regimului nefast

din putreda Turcie.
Dar o Bulgarie mărită și întărită va fi o primejdie pen­
LU

tru noi....
E adevărat. Am fi neghiobi dacă am tăgădui-o. O Bulga­
RA

rie sovinistă ar fi o amenințare pentru noi, dacă vom continua

cu politica de dușmănie pe care am dus-o pînă acum. înfeu­
dați în politica austriacă, am avut față de bulgari o atitudine
NT

suspectă și despreț'uitoare, astfel ni i-am făcut singuri duș­

mani.
CE

Nu e prea tîrziu însă pentru a schimba această atitudine

și a ne apropia de confederația balcanică, a căreia înfăptuire
a dat un rezultat așa de frumos.
I/

Iată, în adevăr, calea de urmat: să ne apropiem de confe­

AS

derația statelor balcanice. E singura politică patriotică și na­

țională pe care o putem face.
UI

Alături de confederația aceasta, de care ne leagă atîtea

interese, ne-am simți mult mai în siguranță deeît alături de
BC

perfida Austrie, veșnic gata să ne vîndă pentru un interes

meschin.
Și apoi, domnilor liberali, cari vorbiți în numele „aspi­
rațiilor noastre naționale ’?, nu vi se pare că tocmai aceste as­
pirații trebue să ne împingă spre confederația balcanică? As­
pirațiile- acestea,, peste Dunăre, sînt, sau peste Carpați și
Prut?
I Robu
 Y
RAR
Stăpînirea ne batjocorește iarăș

LIB
— scrie un țăran —

ITY
Să de» Dumnezeu sănătate, boeri dumneavoastră că
avan îi mai încolțiți pe ăi de ne asupresc, dar aduceți-vă amin­
S
te și de noi țăranii și prizăriți în raidurile „Faclei” și durerea
ER
noastră că ciocoii iar își fac din noi batjocură și din deznădej­
dea noastră lorn-’și bucurie.
NIV

A venit și pe la noi veste că Vodă a adus stăpînire noua

în țară și că or să s’aleagă alți deputați în sfat’” țării. Nu ne-a
prea crescut nouă inima la vestea asta, că știm că oricare o fi
LU

stăpînirea, noi tot numai de biruri și de angarale avem parte,

dar auzisem că acuma a venit la guvern unul Taclie lonescu
pe care ni-1 tot lăuda un advocat din Slatina, că ar avea adică
RA

dragoste de noi și ne-ar vrea binele.

Că cică Tache lonescu ăsta la o întrunire la București ar
NT

fi grăit cam așa:

„Oameni buni, am fost și eu un ticălos, ca toți ăi de-au
CE

minat carul statului, dar de cînd cu revoluția din 1907 am sim­

țit așa ca și cum mi s’ar fi dezgrădinat sufletul și mi s’ar fi
priminit cu altul care mă îndeamnă acuma să dau fite-cui ce-i
I/

al lui: boerilor ce-i al boerilor, târgoveților partea lor și țăra­

AS

nilor dreptatea lor.” Adică cum ne tălmăcia nouă advocatul

c|in Slatina, Taclie lonescu vrea să spue că o să facă toate
UI

după șartul lor: boerii să-și aleagă de-ai lor și țăranii să-și
trimeață în sfatul țării pe cine or cugeta ei. Că noi nici odată
BC

n’am ales pe cine am vrut ba nici n’am fost întrebați

pe cine am vrea, ci stăpîni rea ne-a pus totdeauna în spinare
cîte-un ciocoiaș care se lăuda pe urmă pe-acolo pe la Bucu­
rești că ar fi alesul nostru. In 1907, la alegerile de-atunei, doi
prinți s’au ciorovăit pe spinarea noastră aici la Olt: unul, fe­
ciorul Brîneoveanului, pus de stăpânirea care venise și ălălalt,
conu Griguță Cantacuzino, al stăpănirei care plecase.
Apoi, Dumnezeu să ne erte, dar numai alegere n’a fost
aia, că jandaru și suprefectul ne-au muștruluit pînă la oraș,
-că să nu care cumva să ne muște șarpele să nu punem în cutie,
860 FACLA

<înd om da votul, biletul Brîncoveanului, că doar sa ne și gri-

jim ea teferi nu mai ajungem acasă.
Și pe urmă și de-am fi chitit noi să facem într’alt fel,
n’am fi avut încotro: între Brîncoveanu care nici nu știa ro-
mînește și despre care auzim că sorusa s’a lepădat de neamul

Y
nostru p’arc’ar fi spurcat și între Cantacuzinu ăl cu nouăzeci

AR
și nouă de moșii, ce mai încăpea alegere: amîndoi ni se potri-
viau să ne fie nouă deputați, ca lupul cioban la oi. Ne-am

R
dus la alegere că așa ne-a dat ordin stăpânirea, dar ne-am în­

LIB
tors acasă cu inima frîntă că am. văzut că boerilor nu le sîntem
noi decît a batjocură și nici un drept și nici o nădejde n’avem
pe lumea asta.

ITY
Credeam că acum cu Tache lonescu om fi lăsați să ale­
gem noi pe cine-om vrea, că doar scrie la carte că ăsta-’i drep­
tul nostru; găsiam noi în tot județul un creștin de-ai noștri
S
care să ție piept în sfatul țării și durerea noastră s’o tălcuiască
ER
acolo. Auzim însă că locul de deputat la colegiul al III-lea a și
fost arvunit, că stăpînirea a împărțit cui a vrut deputățiile.
NIV

Păi asta e curată batjocură.

In vremea veche boerii își împărțiau și-și vindeau moșiile
eu țăranii de pe ele și nimeni nu zicea nimic, c’așa era legea.
LU

Acuma își împart locurile din sfatul țărei. Ei, asta nu se

poate, că doar legea zice că să alegem noi pe cine vrem și gu­
RA

vernul n ’are nici o cădere să dăruiască un scaun pe care sîn­

tem numai noi stăpîni după lege și dreptate.
Mai bine să facă o lege că noi nu mai avem dreptul s’ale­
NT

gem și atunci poate să numiaseă guvernul pe cine-o vrea.

Dar așa, să ne ia jandarii de dindărăt în ziua de alegere
CE

și să ne ducă la oraș, ea să facă formele cu noi și să ne dea

biletele alea albastre să le băgăm în cutie și apoi să zică că
avem un ales în sfatul țării, asta n’o mai putem răbda. Să-și
I/

aleagă ei cu slugile lor pe cine-or voi, dac’ăi vorba numai de

AS

forme, că noi nu ne mai străgănim pe drumuri ca să ne facem

de ocară. Noi o să așteptăm pînă în ziua cînd s’o deschide
UI

sfatul țării și atunci o să venim cu toții la București și o să

arătăm acolo că noi n’avem deputat, că ăl de s’a înfățoșat în
BC

numele nostru, n ’a fost ales de noi și o să cerem să ne primeas­

că pe ăl de 1 ’om arăta noi atunci ca omul nostru.
Și să-’i ferească sfîntul pe ăi mari să nu ne-asculte cu
binele! Dacă om vedea că mereu ne mănîncă boerii dreptățile-
și că nici glas nu putem avea în sfatul țarii, o să punem mina
pe ciomege și să ne arătăm astfel păsurile și nevoile.
Și atunci să nu se zică că noi am cătat pricină.
Păun Antimir
din Stănisoara OltpJui;
 Y
RAR
LIB
SITY
ER
NIV

Note de Război
LU

Falimentul Pacifismului..
Războiul balcanic provoacă din nou verva ieftină a cini­
RA

cilor, împotriva propagandei pentru pace. Partizani ai arma»

mentclor extreme și adeseori trecuți de vîrsta Ia care bunul
NT

cel mai frumos mai poate ii expus, ei persiflează efortul inte­

lectualilor cari lucrează la ideile viitoare și ca și cum ivirea
remediilor trebuie să piesupuie dispariția boalelor, ei par a ține
CE

Haga de rău că mai poate fi războiu odată ce s’au formulat nă

zuințe de pace.
I/

Pacifismul e-o idee cu totul nouâ și revoluționară, caie

desființează apucături și tapte. bătrîne cit omenirea și neagă
AS

tot idealul popoarelor, *de pîn’acum. De n’ar fi decît militarii,

jigniți în profesie și fabricanții materialelor de războia și încă
UI

numărul adversarilor ideei de pace ar fi nespus de mare. Mai

toată societatea aprovizionează, în afară de oameni, armata și
BC

negoțul întreg e interesat să fie menținută. Dar mai e popo­

rul naiv și sanghinar, rezervoriul crimelor și al mișeliilor, ci­
titorul frazelor umflate, admiratorul faptelor cari interesează
mai mult forța brută decît cugetarea. De-aceea și numărul pa­
cifiștilor e atît de mic, căci clasa din care coboară, este cea mai
restrînsă.
E greu, cu concepțiile de azi să negi un trecut atît de
mare, la care robește mu țimea, și o națiune nu vrea să se
supuie dreptului ca un singur individ. I se pare dînsa e că mai
mult decît omenire și că i se cuvine dreptul să nesocotească
Dreptul. Atîtea școli și atîția profesori și ucenici de Drept, și
 862
- — ■ . —..... _ _. . ............................................ ,,, ..................
F AC LA

atîtea magistraturi cite suportă pămîntul n’au fost în stare încă

să desvolte noțiunea complectă de Drept.
Pacifismul rămîne, oricît s’ar exersa cei lipsiți de un ideal
comparabil sad zeflemisească. o religie mare și nu mijloc
de îmbunătățire a minunatei brute omenești. Și trebuie admi­

Y
rată stăruința acestor puțini cari într’o lume sălbatecă și azi,

AR
opun artileriei conferințe și cărți și ies înaintea oștirilor să
le oprească din rîpa lor de sînge, cu o gindire.

R
De altfel arbitragiul în materie dex conflicte internațio­

LIB
nale se practică dc multă vreme, în congrese, după războaie,
și e știut că a muri mai bine sau a ucide mai bine nu i o
condiție indispensabilă dela pierde saude*a cîștiga mai mult. Ră­

ITY
mîne gloria... Dar gloria e vanitate și goana după ea presupune
și multă nerozie.
Pacifismul și Hloartea S
ER
Un colonel, credea cu sinceritate—îmi spune un prieten,
că nu poți fi pacifist ca să zic așa, decît... înăscut și că paci­
NIV

fism și frică sînt de-un înțeles. Nu i se părea cu putință colo­

nelului un pacifism din convingere după cum muiți nu admit
socialism fără lipsă de bani, ceeace pînă la un punct nu este
LU

cu totul fals. Banii copleșesc și sting. Colonelul nu pricepea

bravura mult mai însemnată mi se pare, de a te lupta cu obi­
ceiurile și cu lumea sufletească, și credea că singura vitejie po­
RA

sibilă e de a te bate orbește cu un soldat. In luptele tale nu

curge sînge ci numai cerneală... și asta nemulțumea pe colonel.
NT

Ii era scîrbă de cerneală. Colonelului nu-i plăceau decît sîngele

și vinul.
CE

Eu îi afirmam și mă juram că nu-mi este totuș frică de

moarte. O autosugestie pe care mi am făcut o mă învață să
nu mă tem de primejdii Eram în tren, colonelul adormise.
I/

Trenul era un express. In mijlocul cîmpiei oarbe, auzim un șuer

AS

care mi s’a părut sinistru și trenul se oprește brusc. Colonelul

se deșteaptă. Cu toată lumea sărim la portiere și de-acolo jos,
UI

în noapte. In fața locomotivei noastre, numai la vreo zece me­

tri distanță, ardeau ochii uriași ai unei alte locomotive...
BC

— „Era să avem o ciocnire, domnule colonel. O secundă

și d-ta te trezeai cine știe unde... In lumea bravilor și glorio­
șilor învinși...
E necesar să adaog că domnul Colonel tremura ca frunza
și atribuia spasmul lui de teroare iubitei deșteptări din
somn... Apoi se scuza că e căsătorit și are copii de vîrsta noastră...
„Copiii și femeia lui ne au înduioșat și ne am adus aminte,
atunci și noi, de părinții noștri, cu melancolie, lăsați într’altă
țară, departe și liniștiți pîn’atunci. ochii noștri cătau cu unda
lor de lacrimi în pămînt...*
 FACLA 863

Din Pacifism în Viață

Viața, limpede și demonstrativă, e totuși un mister.
Noțiunile clare pentru noi sint puține; împrejurul lor și
printre ele zvonește taina. Duci unele gînduri la minte, ca pe
scoicile marine la ureche, închizi ochii și asculți. Murmurul e
infinit și ți se pare că ai pus auzul prin întunerec pe una din
ușile haosului.

Y
Ființa omenească e ’nchisă ’n viața ei, de un ocol precis.

AR
Dela naștere, pină la moarte străbați lumina, necontenit și nu
afli nimic. Cînți uneori, plîngi altele. Cîteva fiori, cîteva ape,

R
cîteva clipe — și te prăvălești nu știi unde, nu știi pentru ce.

LIB
Privești prin suflet in adine, zărești atitea umbre de lucruri și
nu vezi nimic. Și te prinde această nevoie de-a te uita prin
tine, unde apuci, la masă, Ia teatru, de vorbă cu cineva, în

ITY
biserică. Ești ca un om care caută aplecat, o comoară poves­
tită, în profunziunea unei fîntini.
S’ar zice că te legi cu conștiința unei datorii: aceea că
S
viața trebuie, neapărat, să ți o duci pînă la capăt și ai atunci
ER
imaginea unuia care dă Înapoi <u ochii închiși cuiva pe care
nu Ta văzut, un cufăr închis pe care Ta primit odinioară’n
NIV

somn... Moartea ia înfățișarea unui dar : moartea pare că în­

semnează ceva, nu se știe ce. Ești ca pe un balcon înalt, cu
noapte multă dedesubt, în care îți arunci țigările fumate și
LU

încă aprinse. Țigările, gîndurile...

Atunci viața, nu viața ta, ți se face sfîntă. înțelegi că
aci trebuie rezolvită ea, in viață, și tot conflictul ei. E pianul
RA

vieții, și ființele n’au dreptul să iasă din el. Cine aduce moar­
tea ca să rezolve o situație, fie război, fie revoluție, fie răzbunare
NT

aruncă ’n viață ceva strein, ceva necunoscut — aduce urra

misterului și o varsă peste lumină ; răscolește haosul.
CE

.,Să nu ucizi* !
T. ArghezlB
I/
AS
UI
BC
 864 I ACL A

„Alegerile*1
In curînd vom avea ,.alegeri’. Fără bătăi, fără scandaluri, ba poa­
te chiar și fără negustorie de voturi. Cum s'ar zice: alegeri curate.
Lucru în adevăr ciudat și în adevăr jalnic: din ce progresăm mai
mult, de aceia dăm îndărăt. Fiecare progres enorm făcut de țara asta,
'este în realitate un uriaș regres.
Căci ce înseamnă alegerile astea ? Acum doi ani au fost alegeri

Y
„pătate”. Conștiința cetățenilor a fost siluită prin teroare și corupție.

AR
A fost un lucru mare, dacă judeci absolut; a fost un fleac de nimic,
dacă judeci relativ, pentru că, cu toată teroarea și cu toată corupția,
nu s’a spart nici un cap mai mult și nu s’a cheltuit nici un ban mai

R
mult decît în alte alegeri.
A fost deci o stare pe loc. Azi insă sîntem în plin regres. Alegerile

LIB
de altădată, făcute prin corupție și teroare, constituiau o comedie hi-
pocrită. în fondul căreia găseai totuși o urmă de adevăr. In definitiv,
•era luptă. Se lăsau terorizați cei slabi, se lăsau cumpărați cei venali, se

ITY
lăsau ademeniți cei proști: ici și colo mai răsărea cite un cetățean care
nu era nici slab, nici venal, nici prost. Și aceștia luptau. Din rezultatm
luptei puteai să deduci ceva: nu din totalul voturilor obținute de beli-
S
geranți, ci din numărul acela de voturi cinstite, care putea fi evaluat
•cu o aproximație oare-care.
ER
Acuma însă, s’a fixat de mai nainte lista, deputaților, repartizați
pe partide. In Suceava vor fi 2 tachiști, 2 conservatori și 4 liberali; î»
NIV

Buzău vor fi 3 tachiști, 5 conservatori și 3 liberali; în Vîlcea vor fi 4 ta-

chiști, 2 conservatori și 1 liberal. Și așa mai departe.
Totul fiind aranjat de mai nainte, printr'un acord al tuturor par­
tidelor — al tuturor partidelor de guvernămînt — dispare și bruma de
LU

parlamentari zm ce mai aveam. In locul hipocriziei, a venit cinizmul.

Parcă tot hipocrizia era mai preferabilă.
Și pentru ce ticăloșia asta? Cică trecem prin momente grele. Și.
RA

vorba Moftului Tlomîn, dacă niște simple momente trag otita la cin
tar, vă închipuiți cît trebue să cîntărească ceasurile.
Dar pretextul acesta e nerușinat. In mod oficial și mărturisit, poli­
NT

tica externă o face regele. Tot în mod oficial și mărturisit, regele este
șeful armatei. Iar în mod mai puțin oficial și mai puțin mărturisit, re­
CE

gele este șeful tuturor departamentelor, el taie și spînzură în țara asta,

cum se pricepe și cum vrea. Și o dată ce așa stau lucrurile. — indife­
rent dacă e bine sau rău că sta u așa — ce mai trebuia schimbare «e
guvern, guvern „tare” și celelalte mofturi cațavenciste, ,.în fața împre­
I/

jurărilor grate prin cari trece țara”? Nu tot regele o să facă ce va

AS

crede că este de făcut?

Iar dacă guvernul s’a schimbat; dacă, in mod inutil, s’a dat specta­
colul acesta scîrbos de-a uni la o laltă oameni cari pînă eri se făceau
UI

reciproc pungași și escroci, — la ce-a mai trebuit și schimbarea par­

lamentului ? Camerele de pînă acum puteau perfect să „lucreze” pe ba­
za acordului intervenit, și nimeni nu va avea curajul să afirme că ele
BC

n’ar fi fost dispuse să „lucreze” și să ia diurna.

Rezultatul ar fi fost absolut același. Dar cel puțin s’ar fi evitat a-
cest precedent, unic pînă acuma, ca să se împartă de mai nainte, în
modul acesta archi-cinic, locurile de deputați și senatori.
Oligarchia noastră știe însă că’și poate permite orice. Se înțelege
că dacă ar exista opinie publică, dacă rnassa noastră electorală, chiar
așa cum este alcătuită, ar avea măcar un picusar de obraz, se înțeleg*
•că oligarchia și-ar lua nedeansa: corpul : :
omul primit și ar trimite în parlament pe oricine, numai pe candidați!
jnpuși, nu. Dar noi n'avem opinie publică, corpul electoral n’are obraz,
pentru că obrazul e un obiect, neintwdus încă în pătura burghezo-p*-
razitară, și de aceea v» trece și această ticăloșie, ca atîtea altele.
Z
 Y
R AR
LIB
ITY
Cea mai proaspătă codnteresare.— D. Vintilă Brătianu, vrînd
S
s i candideze la deputăție — cu atît mai mult cu cît locul îi este dă­
ruit de mai înainte— a demisionat de la Banca Națională. Dar iată că
ER
un ziarist, ținînd să-1 întervieweze, îl găsește tot în biroul său de ia
Bancă, ocupat cu lucrările ei.
Va să zică, încă un mic gheșeft de om cinstit și de liberal care
NIV

se respectă: demisionat cu numele, rămîne acolo de fapt, pentru a-și

putea face treburile ; și ast fel va putea fi și deputat, tot numai cu
numele, căci locul i se dăruiește, și iarăși pentru r și putea face tre-
LU

b urile.
Ițele co-interesării devin din ce în ce mai complicate.
RA

Banchetul d-lui lancu Bacalbașa. — Cînd d. lancu Bacalbașa

a ajuns director al teatrului național, i s’a dat un banchet. Am spus
atunci că s’a greșit adresa: banchetul trebuia dat ddui Carp, care Ta
NT

numit pe d. Bacalbașa nu pentru meritele acestuia, ci pentru că a vrut

să-1 numească.
CE

Acum d. Bacalbașa a fost îndepărtat, și iar i s a dat un banchet.

Greșeala se repetă deci. Nu d-lui Bacalbașa trebuia dat banche­
tul. ei d-lui Take lonescu, care l’a îndepărtat pe d Bacalbașa nu pentru
păcatele acestuia, ci pentru că a vrut să-1 îndepărteze.
I/
AS

Schimdare de înțeles— Iși au și provei bele soarta lor. Pînă

acum se zicea : „Ce alergi, vin turcii De acum se va zice: „Ce merg>
așa de încet, vin turcii?-.
UI

Naționalitatea în aria, în politică, în știință și în țicneaia

BC

d lui Cuza.— D. C. Dissescu, noul ministru al instrucției publice, l’a

așteptat la gară pe d. Funk-Brentano, cunoscutul scriitor francez.
Acest scriitor francez este nepotul lui Goethe, marele poet ger­
man. Deci, după „teoria* plagiatorului ieșan, Brentano nu poate fi scrii­
tor francez, pentru că e german, și nu poate li scriitor german, pentru
că e francez.
Familia Brentano are însă și o a treea ramificare: acești Breir
tano, celebri toți, unii ca scriitori, alții ca savanți, se împart în fran­
cezi. germani și italieni.
Și ceva și mai grav: ei sînt urmisii po;’ujgneze șî
 866 FACLA

— socotim că v’am preparat în deajuns pentru groaznicul adevăr —

acea familie portugheză mai era și ovreiască.
Prin urmare : d. Dissescu s’a dus la gară să întîmpine un papagal.

Soartă tristă.— „La Roumanie44 constată că poporul romui ri­

sipit sub diferite dominațiuni, are o soartă foarte tristă : vecinie el
trebuie să ia parte la războaie cari nu-1 privesc. Ast-fel îl găsim în
toate războaele Rusiei, Austriei, iar acum în războiul statelor balcanice.

Y
Mai mult: sînl cazuri cînd romînii sînt siliți să se lupte între ei.

AR
Așa de pildă în războiul sîrbo-bulgar de pe vremea răposaților Milan
și Battenberg au fost romîni în ambele armate.
„La Roumanie* a isprăvit prea repede seria exemplelor. Mai cu­

R
noaștem o țară unde sînt romîni, expuși adesea a fi împușcați de ro-
mîni. In acea țară a fost mai cu seamă un războiu teribil în 1907.
4

LIB
Sacrificiu.— D. Take lonescu a declarat că în vremuri tulburi
d-sa nu face agitație, Mai mult : a rugat pe d. Maiorescu să comunice

ITY
regelui că dacă va ii războiu el. lake lonescu. e gata să intre, fără
nici o condiție, în...
... In foc ? S
Nu. în guvern!
*
ER
Pentru d. Cosăcescu.— „Voința Națională*4 somează pe d. di­
rector general al poștelor să ia măsuri ca serviciul de distribuire a
NIV

poștei să se facă regulat pe oare-ce mulți abonați se plîng că nu pri­

mesc ziarul
Probabil că d. Cosăcescu va lua măsurile cuvenite. La rîndul
LU

nostru însă plîngem pe bieții cititori cari n’au știut ce cer. Acum, cînd
vor primi „Voința44, or să vadă ei pe... loină.
Singura soluție ar fi ca tot d. Cosăcescu să și scrie „Voința44,
RA

facem această propunere.

Dărnicia regelui,— Iar a apărut în „Monitor*4 o listă de deco­

NT

rați Regele a decorat pe cîți va servitori particulari ai lui, cari îi su­

praveghează fabricația și vînzarea brînzei și laptelui bătut.
Geneza acestor decorații o știm : ea este acordată pentru a în­
CE

locui gratifîcația în bani peșin pe care o acordă alți stăpîni. Dar de­
corațiile au, după lege, altă menire : ele trebuie date acelora cari au
servit țara și chiar pe rege, dar în această calitate a lui, iar nu în cea
I/

de comeisant.
ri ț Se vede însă că regele a ajuns, ca un simplu Brătianu, să se con­
AS

sidere ca fiind el însuși — țara.

*
UI

Precauțiunea d lui AL D. Xenopol.— D. N. D. Xenopol. mi­

nistru al comerțului și al industriei a adresat procurorului general de
pe lîngă curtea de apel din București, următoarea petiție, pe care sîn-
BC

lem fericiți a-o putea publica cei dinții:

Domnule Procuror-general,
Subscrisul N. D. Xenopol, de profesiune avoc t și publicist, cu
domiciliul în București, fiind numit ministru al industriei și comer­
țului, funcțiune care mă obligă să particip la ședințele consiliului de
miniștri aî regatului, vă rog să mă autorizați a purta revolver, spre a
mă putea apăra de ori-ce agresiune.
Această cerere v’o fac întemeiat pe faptul că la ședințele zisu
consiliu ia parte și d. N. Filipescu, ministru al domeniilor, apucă-
urile și pumnii căruia sînt de notorietate publică. Personal am tăcut
 FACLA 867

o tristă experiență în ce privește contactul cu d. Filipescu; și de cît

să repet experiența, ași prefera să mă duc singur la Făurei.
Primiți, vă rog, Domnule Procuror general, expresiunea spaimei
mele legitime.
N. D. Xenopol
Ghici!.— Reproducem textual, după .Neamul donchișotesc' al
d«lui N. lorga notița de mai la vale. Cine va reuși s’o înțeleagă va

Y
căpăta ca premiu un bilet de intrare în pivnița în care s’a ascuns d.

AR
lorga pe vremea răscoalelor.
Iată notița :
.Reproducerea de articole din foile de dincolo se face pentru

R
a ajuta Liga, a cărei revistă nu mai plătește în acest caz lucrul tipo­
grafic.

LIB
„Acras^a spre știința prietenilor pe cari i ar putea înrîuri atacu­
rile, pe atit de perfide, pe cît de obraznice ale tepădușilor tachiști
cari se împiedică în asalturile bugetare ale bordei lor de mica noas­
tră bisericuță . (Neamul dela 22 Oct. 1912).

ITY
Care ligă? Care revistă? De ce nu plătește lucrul tipografic?
Măgarii d-lul lorga. — La Ordinea există un domn f. care nu
S
e de acord cu d. lorga. In consecință d. lorga îl face măgar. Dar d.
ER
lorga mai lămurește că d. t. ba fost elev, că adică a fost dintre aceia
cari îl urmau pe d-sa. Apoi de ce să fie măgar d. t care a făcut parte
din turmă și cum rămâne cu acela care a rămas în fruntea turmei ?
NIV

Panama patriotică și prtetineaacă.—ln „Neamul* d-lui N.

lorga găsim următorul giuvaier:
LU

„Con datîndu-se abuzuri cu elibararea cbi anțelor în numele no­

stru, rugăm pe toți prietinii noștri cărora li s’au încredințat chitanți­
ere să bine-voiască a ni le remite-.
RA

D. lorga, atît de vehement cu cei cari l’au părăsit, în cît îi

numește măgari, e at t de duios față de „prietinii* cari au făcut abu­
zuri cu eliberarea chitanțelor, în cît nu le cere alt-ceva de cît să-i
NT

restituie chitanțierele.
Pungașii cari nu sînt naționaliști trebuie să-i invidieze strașnic
pe cei cari sînt.
CE

Poporanism practic. — Ziarele anunță că preotul Gheorghe

Rotaru din comuna Mînzați, județul Tutova, a delapidat 10.500 lei din
I/

casa obștei acelei comune. Preotul — ras, tuns, și frizat — a fost

pîins la Galați și trimis parchetului de Tutova.
AS

Sîntem foarte îngrij *ți de soarta bietului preot, pentru că nu

știm din ce partid face parte. Te pomenești că nu sînt ai lui la pu­
tere în momentul de față, și o pățește.
UI

Să sperăm însă că acordul partidelor își va revărsa harul și a-

supra Sfinției Sale
BC
In un 11 a războiului

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Omenirea plîngînd
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
AR
„Sfirșitul imperiului Otoman**

R
Viitorul Austriei

LIB
Ceeace era de prevăzut, s’a intim plat.

ITY
Ficțiunea diplomatică a statului-quo în Balcani s’a năruit
în singe și peste capetele uimite ale reprezentanților marilor pu­
teri. Toate intrigile Austriei și ale Rusiei, țesătura inextricabilă
S
de interese potrivnice ale statelor cari întrețineau viața factice
ER
a imperiului turcesc în speranța prăzilor viitoare, au fost sparte,
sfîșiate, risipite, în cîteva săptămîni, de acțiunea hotărîtă și
NIV

energică a popoarelor aliate. In paguba acordurilor, a tratati­

velor și a nenumăratelor schimburi de vederi dintre cancela­
riile europene, împotriva voinței Europei și sub nasurile de un
LU

cot ale diplomaților ei, principiul naționalităților a triumfat

încă odată.
RA

Imperiul otoman a trăit.

Pe ruinele lui, pe ruinele acestui organizm hibrid alcătuit
din neamuri și din rase deosebite, peste cadavrul unei împă­
NT

rății care nu putea să-și mențină o unitate de stat aparentă

de cît prin teroare, prin legi implacabile de opresiune și prin
CE

fanatizmul mulțimelor inculte, se vor ridica state tinere și vi­

guroase, popoare chemate spre destinul și civilizația lor pro­
prie, în numele unităței lor naționale.
I/

Teritoriile de la sud, locuite în mare parte de Greci și

AS

rămase piuă și astăzi sub influența legendelor și culturei eline

. de odinioară, vor fi alipite regatului grecesc.
UI

Macedonia slavă aproape în întregime, Macedonia jafu­

rilor, atentatelor și represiunilor sîngeroase de eri, va deschi­
BC

de unei Bulgarii mari și democratice, drumul spre coastele Me-

diteranei și coapsele pămîntului ei fertil muncitorului slav,
sobru, harnic, și pregătit săși însușească roadele civilizației
moderne.
Pămîntul Albaniei, jinduit de opotrivă de Austriaciși Ita­
lieni, va forma probabil un stat independent, susceptibil de
progres, după ce va fi sfărîmat lanțurile robiei otomane, și le­
gat printr’aceleași interese de statele confederației Balcanice.
Serbia veche îasfîrșit, locuită în mare parte de sîrbU
 FACLA 871

plină încă după veacuri de opresiune turcească, de răsunetul

epocelor ei naționale, va fi alipită la patria mumă și va tăia
astfel pentru totdeauna drumul poftelor Austriace spre orient.
Din toată faima și puterea de altă dată a padișahului,
din opera cuceritoare a armatelor de ianiceri, din mulți­
mea teritoriilor și popoarelor îngenunchiate sub raza Semi-
Lunei, Turcia europeană nu va păstra cîtva timp de aci îna­

Y
inte de cit Constantinopolul, dacă’l va păsta și pe acela.

AR
Desmembrarea imperiului otoman e definitivă.
Prăbușirea imperiului oligarhic și autocrat, e fără întoar­

R
cere.

LIB
Pe ruinele lui vor triumfa încă odată marik principii de­
mocratice și principiul naționalităților.
Peste ficțiunea diplomatică a statuluiquo oriental, se ri­

ITY
dică realitatea Balcanilor ai popoarelor balcanice.
De sigur, la rezoivirea aceasta ar fi fost frumos și bine
să luăm și noi o parte activă. S
Ca totdeauna însă poporul romîn a rămas pe de lături,
ER
cu revindecările lui înăbușite și cu aripele avînturilor mari
tăiete, de politica slugarnică și criminală a regelui Carol.
NIV

Dar totul nu este pierdut.

La lumina evenimentelor din ultimele zile, nu regele nos­
tru senil și impozabil ar fi vinovat, dar țara întreagă ar fi vi­
LU

novată dacă uu și-ar deschide ochii și dacă n’ar învăța nimic.

Peste interesele palatului, peste lașitatea politicianilor po ­
RA

porului romîn are datoria să și aiirme înstîrșit sus și tare idea­

lul lui Naț onal.
Idealul acesta nu este peste Dunăre, nu poate fi peste
NT

Dunăre, oricit de insinuante ar fi indicațiile și ațîțările venite

de la Viena; idealul Rornîniei este peste Carpați.
CE

Soarta imperiului otoman o așteaptă și pe Austria.

Ca și Turcia, imperiul Habsburgic e un conglomerat de
neamuri șî de rase. Cehi, ruteni, poloni, croați, unguri, ger­
I/

mani, bosniaci, italieni, romîni. Toate neamurile astea dispa­

AS

rate n’au altă coheziune între dînsele decît opresiunea une-

minorități austriace și respectul tradițional față de un monarch
UI

octogenar.
Moartea lui Franț-Iosef va fi întîiul semnal al unei drs-
BC

membrări fatale, cu neputință de înlăturat. De pe acum legă-

turi'e vastului și hibridului- imperiu, pîr e de pretutindeni. Ten­
dințele separatist- ale Boemiei nu sunt un mister pentru ni­
meni. Revendicările Poloniei austriace își fac diurn prin pri­
gonirile politice a trei autocrații spre reîntregirea regatului
polon de odinioară. Iredentizmul italienilor raspîndiți pe coas­
tele mării Adriatice, face si astăzi imposibilă o alianță sinceră
intre regatul Italiei și veleitățile de desnaționalizare ale Aus­
triei. In populațiile slave din Bosnia și Herțegovina liniștea nu
872 FACLA

e obținută decît cu prețul tăgăduirei drepturilor politice și a

tuturor libertăților cetățenești. însăși Ungaria lucrează conștient
sau inconștient la grăbirea procesului de descompunere. Singuri
romîniidin Bucovina și Ardeal, prinși între măsurile represive
ale imperiului și desinteresarea Romîniei libere și oficiale, parcă
stau în cumpănă, că sondează viitorul nesigur și că așteaptă.

Y
Ce așteaptă ?

AR
Nu întrebați politica interesată, lașă și trădătoare de neam
a regelui Carol și a partidelor lui politice.
Aruncați-vă privirile peste Dunăre, simțiți ce uragan de

R
aspirații naționale a ridicat sufletul popoarelor balcanice, ve­

LIB
deți ce soartă i se pregătește imperiului poliglot, care aseme-
mea unui turn-Babel imens credea că poate topi în creuzetul
unei concepții absurde de stat năzuințele potrivnice a zece

ITY
neamuri și rase deosebite, și întrebați-vă dacă aceiași soartă
n’o așteaptă și pe Austria, cu haosul ei confuz de neamuri, de
S
credințe, de dușmănii și de uri neîmpăcate.
ER
Principiul naționalităților care a triumfat pe țărmurile
Bosforului, de ce n’ar triumfa și pe malurile Dunărei albastre
dintre Viena și Porțile*de-I ier.
NIV

Precum Balcanii vor fi ai popoarelor balcanice, de ce

Carpații n’ar fi ai romînilor răspîndiți de-o parte și de aita a
LU

văilor lui.
Și dacă vor fi, și vor trebui să fie, atunci prin ce abe­
rație a simțului politic, prin ce pornire monstruoasă de su­
RA

punere vecinică și de abdicare a voinței naționale în mîinele

zgîrcite ale unui rege trădător de țară, întoarcem aștăzi spa­
NT

tele confederației balcanice și lingem mina împăratului și duș­

manului poporului romîn ? z
CE

Iată crima care trebuie împiedicată cu orice preț.

Regelui care în politica internă ne-a dus la dezastrul din
1907 și în politica externă la dezastrul de astăzi, trebue să-i
I/

strigăm în față neîncrederea și ura noastră.

Aliatul Austriei, salariatul intereselor ei în Romînia, trebue
AS

să înțeleagă că domnia lui a început să ni se pară prea lungă

și prea funestă.
UI

Voința lui trebue înfrîntă slugărnicia politicianilor lui

trebue zdrobită. Peste capetele lor să întindem o mină frățească
BC

confederației balcanice și să arătăm poporului acestuia lipsit

de credință și de idealuri că menirea lui istorică abia începe,
că peste Carpați patru milioane de romîni așteaptă numai sem-
na'ul libertăței lor politice și că nu atîrnă de cît de noi, de
voința noastră hotărîtă și neînvinsă, ca soarta imperiului oto­
man să pîndească și viitorul Austriei.
Dar pentru ajungerea acestui țel, n’ajung urletele patrio­
tice și declarațiile sterile.
In numărul viitor al Faclei vom arăta ce este de făcut.
N. D. Cocea
 Y
AR
IN FATA MORȚEI

R
Am fest, nimeni n-o mai poate tăgădui, ca țară, ca popor

LIB
și ca neam, la o cotitură a^vieței. Azi calea dezastrului pe care
singuri ne-am îmbrîucit, stă larg deschisă înainte-ne. Sintern

ITY
în preajma clipelor din urmă. Fără să apese asupră-ne pri­
mejdia războiului inevitabil, fără să fi schimbat un singur foc
de armă cu cineva, fără să ne fi întors zdrobiți și rușinați de
S
pe cîmpul de luptă, ne simțim, totuși, învinși. Sîntem deiapt,
ER
învinși. Și sîntem de plîns. Niciodată sufletul nostru nu fumai
îndurerat. Niciodată nu ne arătarăm mai demni de milă. Tre­
murăm, vargă, în noi, tremurăm în gesturile, în actele noastre
NIV

cele mai neînsemnate, în treburile noastre, în înseși încheetu-

rile noastre, ca stat și ca neam. De propria-ne umbră ne e
LU

teamă. Pe neștiute, pe nesimțite, pe nevăzute, zimții aripei

morții ne au atins, deabinele. Moartea ni-s’a încuibat în sine.
Simțim cu toții că am scăpat o clipă istorică. Ce zici
RA

clipa istorică, hotărîtoare, unică, a țării noastre, a poporului

nostru, a neamului nostru. Ne dăm seama—prea tîrziu! — de
NT

situația ce singuri ne am făurit, acum cînd popoare mici își

înfăptuiesc în pîrjol, sînge șî glorie, idealul lor, împingînd
CE

minusculele lor state în hotarele firești. Ne dăm seama și plin-

gem pe ruinele idealului nostru național prăbușit.
Cu confederația balcanică, din care n’am știut să facem
I/

parte, cu năruirea imperiului otoman, începe ultimul act al

tragediei neamului nostru.
AS

O singură scăpare se ivi în cursul vieții neamului romî-

nesc : alianța cu popoarele de peste Dunăre. Și acelui unic pri­
UI

lej de reculegere națională integrală, sistematic, diabolic, îi

d^terăm cu piciorul. De două ori Bulgarii ne dăruiră supre­
BC

mația în Balcani, și de două ori prusacul nostru rege înălță

sfidător din umeri. De atitea ori inimosul popor dela sud în­
tinse puntea simpatiei lui pînă la ghiața inimei noastre, și de
aiîtea ori i se răspunse cu echivocul detestabil ale cărui ur­
mări începem să le simțim azi, le vom ispăși cu prisosință
mîine. Cu două săptămîni înainte de izbucnirea războiului bal­
canic însuși Țarul Ferdinand urcă incognito scările palatului
nostru regal și ne oferi prețul neutralităței la care ne îmbiă
să ne obl’găm, — și nu știurăm să-i întindem cu demnitate
 874 FACLA

mina. Azi, sărmani cerșetori, cari lăsarăm într’adins țarului

bulgar impr sia că sîntem de partea celor tari — de partea
turcilor, bine înțeles, — o întindem ca să ne pice quadrilate­
ral sub-dobrogean în ea, cum mîine o vom întinde, zadarnic,
confederației balcanice, ca să ne primească pocăiți într’însa.
Și altfel deznodămîntul tragediei neamului nostru îl vom
vedea desfășurîndu se fatal. Părăsiți de Austria care n’a tost

Y
niciodată, și nici putea să fie, îndărătul intereselor noastre na­

AR
ționale vitale, strînși de Rusia, amenințați de Bulgaria, care ne
va plăti odată polița desconsiderărei în clipele ei supreme;
fără prieten la hotare, urîți de cei pe cari i-am jignit, pîndiți

R
de lăcomia tuturor, nevolnici să ne apărăm singuri și singuri

LIB
să înfăptuim idealul întregire! noastie naționale, încercuiți de
moarte, Ia prima înbrînceală generală, ne vom da obștescul
sfîrșit.

ITY
Ne vom stinge sub mormanul propriilor noastre păcate.
Căci, vinovatul nu trebue căutat aiurea decît în noi.
S
Vinovății nu-s nici oligarhia care ne a trădat, nici regele
care ne-a tîrguit pieirea.
ER
V novații sîntem noi, numai noi. Vinovat e poporul care
n’a știut să-și croiască singur soarta. Vinovate sînt milioanele
NIV

de robi cari n’au viut să înlăture — ia timp — pe cei ce

le-au trădat interesele lor supreme, pe cei ce Ie-au înfeudat
la politica austriacă, pe cei ce au pripășit în țară domnia stră­
LU

ină. Vinovat e poporul care n’a cutezat — iarăș la timp — să

trimeată peste granițe pe regele care, o jumătate de veac, a stat
RA

pieziș: înăuntru, în calea idealului nostru democratic; în afară,

în calea idealului nostru național.
NT

Vinovății sînt cei ce au lăsat să se consume trădarea na­

ționala, înșiși.
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
R
LIB
ITY
Moartea Turciei șifoligarchia romînă
S
ER
Ceiace se petrece astăzi cu Imperiul otoman e un feno­
men foarte natural, e consecința logică a evoluțiunei sociale
care tinde la înfăptuirea statelor naționale în hotare firești.
NIV

Turcia a fost atîta vreme monstrul nesățios care a înspăi-

mîntat, a secătuit, a mutilat și a distrus popoarele ce i au eșit
în cale.
LU

De mai bine de cinci secole gem atîtea popoare sub apă­

sarea ei să batică, de mai bine de cinci secole înăbușe ea as­
RA

pirațiilor naționale și sugrumă dorul de progres al locuitorilor

din preajma Balcanilor.
NT

O mînă de oameni cruzi, lacomi și leneși, cîteva mii de

orientali născuți în haremuri și crescuți între sclavi, stăpîniau
milioane de oameni, îngennunchiau, umiliau și jefuiau popoare
CE

întregi și se ațineau cu iataganul în mină cînd era vorba să

pătrundă pe tărâmurile de ei stăpînite raza luminoasă a cul­
I/

ture! care înalță sufletele, trezește energiile și dezrobește po­

poarele. Căci să nu se confunde Turcia oficială, Turcia Pașa-
AS

lelor, Beylor și oligarchiei orientale putredă și sanguinară cu

poporul turcesc brav și muncitor, ignorant și fanatic, veșnic
UI

flămînd, hărțuit pe drumuri desfundate cu ranița în spinare

pentru a apăra un imperiu din gloria căruia el nu se folosia
BC

decît cu dijma pe care i-o luau toți oamenii stăpînirei, și cu

birurile nenumărate stoarse sub amenințarea buzduganului.
Turcia în forma ei ultimă era o veșnică sfidare adusă
civilizației și umanităței, era o insultă aruncată asupra vremei
noastre, fiindcă era o monstruozitate. Peste zece popoare mai
inteligente, mai harnice, mai dornice de progres decî oligar-
chia turcească, se zvîrcoliau sub o apăsare pe care nici o lege
omenească sau naturală n’ar fi putut-o legitima.
Iată de ce toți acei ce cred îu democrație și văd în tri­
umful ei victoria adevărului întreg, trebue să se bucure acum
cînd monstrul otoman e pe cale de a pieri. In locul unui im-
 876 FACLA

periu născut din sînge, din jaf și din brutalitate, se vor înche­
ga statele cărora numai orinduirea firească și dreptatea le vor
da granițe.
Oligarchia noastră, tot așa de asupritoare, tot așa de la­
comă și de sanguinară ca și cea turcească, dar mai lașe și mai

Y
josnică ca aceasta, tremură însă că prin dispariția stîrvuiui

AR
otoman vom avea alături de noi o Bulgarie nouă și mare, în­
crezătoare in ea și în viitorul poporului său.
Tremură fiindcă moartea imperiului otoman e cea mai

R
strașnică palmă aplicată clasei stăpînitoare din această țară și

LIB
Regelui ei, cari în loc de a se alipi popoarelor vecine de caii
ne legau amintirile duioase ale unui trecut de nenorociri co­
mune, de lupte in cari singele tuturor se amesteca și speran­

ITY
țele unui viitor în care aveam cu toții granițe de refăcut, în
loc de a se gîndi la readucerea la sinul nostru a celor ce se
S
tinguesc în limba noastră sub asupriri străine, în loc de a se
ER
uni pentru asta cu popoarele deia sudul Dunărei cari aveau
și ele idealuri asemănătoare nouă pentru frați de-ăi lor, oii
garchia noastră ne a vîndut tocmai acelora cari ne-au sfîșiat
NIV

de atîtea ori țara, ne-au îngustat granițele și ne-au singerat

sufletele.
LU

Grija guvernelor noastre de totdeauna a fost să ne lege

cît mai strîns de împărăția Austro Ungară, să ne tocească zi
cu zi orice simțire pentru frații noștri aruncați peste Carpați
RA

șî să ne atățe din potrivă contra vecinilor de peste Dunăre cari

nici odată nu ne-au luat și nu ne-au cerut nimic.
NT

Astăzi se vede cît de dezastroase sînt efectele acestei ati­

tudini și spre ce prăpastie ne mînă Regele Carol și sfetnicii iui.
Căci Austro-Ungaria va avea, va trebui să aibă în curind
CE

aceiași soartă ca și Turcia.

Vremea monștrilor a trecut. Ei dispar făcînd ioc organis­
I/

melor normale. Și un monstru e și Austro Ungaria ca și Turcia.

Ce poate fi mai monstruos ca această alcătuire în care
AS

zece milioane nemți și șapte milioane de Unguri stăpîntsc

și împilează mai bine de treizeci de milioane de oameni din
UI

toate națiunile, de toate rasele și de toate religiile ?

Miine toate aceste popoare se vor ridica și își vor cere
BC

dreptul lor de a trăi, de a se guverna și de a se organiza așa

cum vor voi ele.
Serbii vor privi cu jind cum poporul lor de la sudul Du
nări se regenerează și se dezvoltă după aptitudinile și după
firea sa și se vor hotărî într’o zi să se alipească acolo unde îl
cheamă sufletul și sângele lor.
Polonezii—oricît ar fi condamnați să plătească cu lacră-
mile robiei desfrîul unei oligarhii care n’a știut să păstreze o
țară care și-a avut vremurile ei de glorie și de nădejde — vor
găsi totuș într’o zi puterea de a-și însemna fie și cu propriul
 r A C L A 877
-

lor singe granițele șterse cu atita nerușinare de Austria, acum

două sute de ani.
Boemii se vor simți și e* bine readucindu-și coroana re­
gească ce le-a fost furată și dusă la Viena, iar Romînii. . o!
s’ar putea ca numai Romînii cînd ar întinde mina din Ardeal
peste Carpați să găsească aici în ioc de mîini calde deschise

Y
frățește, baionete, cari din ordinul „puternicei aliate" sa le taie

AR
avîntul unei îmbrățișeri dorite de sute de ani...
Aceasta e doar viitorul pe care ni-1 pregătește regele Carol
și oligarhia noastră.

R
Alex. Filimon

LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Note de războiu
RA

Dar ofițerimea ?
NT

Sintem informați că dela declararea războiului balcanic

încoace s’au primit din partea ofițerilor la Ministerul de răz-
CE

boiu, peste patru sule de cereri de strămutai e din armata activă

în intendență. Teama de războiu, care nu emoționează afară
din cale pe civili, se pare că bîniue mai aies printre ofițeri.
I/

Avantagiile intendenței asupra serviciului activ din punct de

AS

vedere militar, sînt cele mai plăcute. Ofițerii, ocupați cu între­

ținerea trupelor, stau mai mult la depouri, manipulează finul
și făina; -singurul foc la care pot lua parte e cei din chibrituri
UI

și singurul singe pe care-1 văd e de vacă sau de purcel.

In timp normal, cererile de strămutare in administrație
BC

sînt cam două sau trei pe an, și atunci justificat de vre un

beteșug, incompatibil cu agilitatea războinică. Și în timp nor­
mal ofițerii probabil că privesc cariera armelor ca o profesie
liberală sau ca un funcționarism în uniformă. A trebuit ca pe­
ricolul unui războiu să ne amenințe pentru ca deziluziile să
plouă peste dînșii. Foarte grabnici în a combate, pe. vreme de
pace, doctrinele sociale și pacifiste ca niște primejdii naționale
acești viteji sînt cei dintîiu ca să eludeze datoriile ostășești,
atunci cînd și cocialiștii și pacifitii ar alerga la olaltă cu bur-
 878 FACLA

ghezii pe fruntarii, îndată ce trîmbița de apărare va fi sunat. Pa­

tru sute de fricoși înțr’o armată, e cam mult.
Dar nu sînt numai patru sute. La acești degenerați cari
preferă morții prin luptă, moartea prin cancer, ramolisment
sau tabes, mai trebuie să adăogăm alți două sute de ofițeri,
cari în acelaș interval de cel mult două luni, au cerut Ministerului

Y
să fie atașați la corpul de aerostatică. Acest devotament pentru

AR
aviațiune este subit. Acum cîte va luni cînd invitase pe ofițerii
atrași de armata cea nouă, să se înscrie, Ministerul n’a primit,

R
mari și late, decît cinci răspunsuri ! Atunci, aeroplanul era

LIB
mai primejdios decît frontul; astăzi frontul poate fi însă mai
primejdios în caz de războiu romînesc, decît aeroplanul, care
în definitiv este destul de perfecționat pentru ca să mai inspire

ITY
groaza de-acum cîte va luni de zile. In aeroplan riscul e cu
mult mai mic decît în mijlocul soldaților, cari n’au aceeași
facultate, ca domnii ofițeri, de a se putea transforma, la ne-
S
voe, în conțopiști și sportsmeni. Cum se poate califica dosirea o-
ER
fițeriîor noștri cînd în Franța, entuziasmul pentru aviațiune
a fost privit ca o renaștere și ca un semn de vitalitate?
NIV

Dar mai e o categorie de bravi, de care trebue să ținem

socoteală. Dela izbucnirea războiului încoace nu se mai nu­
mără ofițerii în rezervă cari cer ministerului să fie reformați.
LU

Să cifrăm toate aceste defecțiuni neaașteptate la o mie. Iată

o mie de tineri cultivați în ideia de patrie, și capabil prin
RA

definiție să aibă concepția stărilor naționale — o mie de

ofițeri incapabili de luptă și fugari! Pornirea de lașitate a
acestui tineret ni se spune că a făcut la ministerul de războiu
NT

o impresie negreșit, penibilă. Dorim din toată inima ca spu­

sele noastre să fie serios dezmințite. Pin’ atunci avem încre­
CE

dere în informatorul nostru, căruia situația ’i permite să nu

se ’nșele.
Desigur că pacifismul pe care îl apărăm noi, nu nepoate
I/

bucura de aderența prin lașitate. A îmbrățișa ideile de pace

AS

într’o țară militaristă, cere oareșicare curaj. N’avem la știință

ca vreunul din cei cari au umplut ministerul de războiu cu
UI

petiții să fi vorbit în numele unei idei. Toți pretextează o

boală oareșicare.
BC

Pină la un punct, groaza de războiu a ofițerilor mențio­

nați. se poate înțelege; se poate chiar bine înțelege. Cultura
și viața împing neapărat la conservarea și extensiunea lor și
războiul, cosideră, se prezîntat astfel ca un asasinat în masă. Nu-i
mai puțin adevărat că regimul internațional actual, care
permite asemenea reflecții, nu este cel pacific și tot predicînd
pacea între popoare, apostolul pune Ia rigoare mîna pe arme,
se aruncă pe cal și pornește la luptă. Dacă guvernele nu sînt
pacifiste, zadarnic ar fi poporul pacifist într’o organizațiemonar-
hică sau oligarhică, în care poporul nu poate să hotărască. Ori-
 FACLA 879

cit de îndreptățită ar fi o mișcare împotriva războiului, poporul

cată să asculte. Orele de liberare socială nu pot să coincidă
cu epocile de războiu, cari presupun o ridicare disciplinată, a
tuturora, strînși la un loc; căci mai multe obiective în acelaș
timp nu se pot urmări și pot duce la dezastru.

Y
E de demnitatea unui ofițer, care în timp de pace își

AR
păstrează dregătoria cu mîndrie și uneori cu îngîmfare, să se
desfacă de legătura lui tocmai atunci cînd sună ceasul pentru
care a fost educat, îngrijit și îngrădit de drepturi speciale?

R
Ofițerimea pare totuș atît de falnică, pe la 4 după amiază,

LIB
atît de vitează, de a lungul calei Victoria. Să fie numai o ținută
de carnaval și trebuie să credem că bravura atîtor feți-frumoși
cu sabie, a ram s dela 1877 încoace să se manifeste numai în

ITY
răscoale țărănești și în cuceririle galante? De alttel de mai
multe ori ne-am exprimat în această revistă mirarea de a ve­
S
dea pe ofițerii noștri preocupați cu exagerare de un lux și de-o
eleganță quasi feminină și neapărat moleșitoare. Pe lîngă blana
ER
de la tunică, introdusă o dată cu hermina și astrakanul de
femei pe poala rochiei, unii din ofițeri poartă brățară de aur
NIV

subt încheetura pumnului și din toaleta unghiilor își fac un

cult. Viața lor e lipsită de-acea asprime civilă care pe toată
suprafața socială, determină eroii. După ce armata elimină tot
LU

mai mult tîrgul de ofițer „Moș Teacă“ trebuie să ne așteptăm

oare la o generație de „Mademoiselle FifiM ? Prin ce împreju­
RA

rare se fare că o mie de ofițeri romîni se leapădă de o dată

de îndatoririle lor? Dică lucrurile stau astfel, e clar că ofițe­
rimea e demoralizată și că un războiu ne-ar găsi inferiori unui
NT

dușman entuziast, de vreme ce luptele se dau tot atît cu ar­

mele cît și cu sufletul.
CE

In vremile îndelungate de mulțumire, de viață mediocră

și de trîndăvie, se ivește cîte o împrejurare neașteptată carete
face să citești pînă’n fundul sufletului nostru. Și te apucă atunci
I/

o disperare de orb, să vezi cît rămîne de făcut, cît nu s’a fă­

AS

cut de către nimeni, și ți se pare că e nevoie de o jertfă gene­

rală, de-o luptă pe toată viața, cu toate puterile întunericului
UI

și-ale vrășmășiei, pentru educarea din nou, între nădejde infr

tă și între îndrăzneală generoasă, poporul nostru inteligent șl
BC

abandonat.
T. Arghezi
880 FACLA

26 Octombrie
Privesc biblioteca mea bogată:'
Am cărți enorme și volume mici;

Y
Ceasloave răsfoite de bunici

AR
Și opere cu scoarța nepătată.

R
Mi-am zăvorit în unele iubirea ;

LIB
Iar altele revoltă au turnat
In sufletu-mi deschis către păcat, —
Sau mi-a zîmbit din umbra lor, — Pieirea
*

ITY
Mă mut. In teancuri grele, într’o ladă,
Le rînduesc și-mi pare că’n sicriu
S
îngrop ermetic sufletu-mi de viu
ER
Ca să-l strămut, pe dric, în altă stradă.
Azi mă gîndesc la cărțile iubite
NIV

Discret sustrase de-un amic din raft.

(II cheamă Toma, — samănă cu Taft,
LU

Exprezidentul Statelor-Unite).
*
Mai am un vraf de cărți pe-o etajeră :
RA

Grăbit le zvîrl în ladă și pe ele.

Rămîne una, pe-un dulap, stingheră
NT

Și cînd o iau mă ard porniri rebele ;

Că țin în mină cel mai prost volum
Din cîte-a dat tiparul pîn’acum.
CE

O ! Cincinat, sînt versurile tale

Cu dedicații senzaționale.
I/

Te văd cum șalele umil îți pleci

Și, gudurîndu-te, prin baluri treci.
AS

C’un aer încîntat de biruință

Ai zmulge iute filă după filă,
UI

Din cartea ta, flexibilă reptilă,

Să-i fie Regelui de trebuință.
BC

Mă mut. Te las<în vechea mea mansardă,

Urmașul meu în flăcări sa te ardă :
Eu nu te duc în locuința-mi nouă.

In car pun gulerile amîndouă

Și lada uriașă. Deci, salut,
Celebru furnizor regal, — mă mut.
Proletar
 Y
RAR
LIB
Pentru un scrib naționalist
ITY
Un anonim și probabil „binevoitor* prieten îmi trimite un număr
S
din banala, din fada și din uecitita foae care e „Neamul Romînesc*,
ER
unde ghemuit între două articole proaste ce nu mă interesează, e un
articol și mai prost, pe care însă am fost condamnat sa-1 citesc fiindcă
NIV

mă viza direct.
De sigur ar fi inteligent și cuminte să nu răspund unor rînduri
în care un mediocru și incult „student naționalist* își etalează toată
LU

insuficiența intelectuală, toată leaua credință, toată impertinența ș

toată murdăria de care e capabil; mai ales cînd autorul după eforturi
de o lună a avort t însfîrșit un răspuns udicol, la un articol ce a fos
RA

scris cu sinceritate și cu revoltă.

Ar fi poate pentru mine mai frumoasă, și pentru el mai dure­
NT

roasă, tăcerea. Căci sînt unele insecte cari trăesc in anumite locuri
dosnice și pe cari de le atingi, îți scuipă un lichid urît și rău mirositor,
CE

Or pentru a le evita, pentru a-ți menaja repulzia ce o simți în

fața acestor curioase arme de apărare, trebue să ocolești vespasienele
unde își Urăsc corpul năclăit aceste nemernice dar inofensive insecte.
I/

Și apoi nici nu m-au surprins, nici nu m’au jignit cele publi­

cate în foaia naționalistă sub iscălitura mediocrului student Gr. T. Popa.
AS

Dacă n’ar fi generalizat pomenind și despre „alții5 în rîndurile

sale de un cinism și de-o răutate, care nici măcar nu te poate re­
UI

volta, n’aș încerca să răspund necunoscutului care cu atîta candoare

iscălește un articol ce-ar face rușine fostului său proiesor de stil.
BC

M’a uimit însă că vorbește? despre „munca lor41, despre „cultura

lor", despre „idealurile lor* și insinuiază sărăcia intelectuală și frivo­
litatea celor ce au ocolit totdeauna localul „Centrului studențesc*.
M’a uimit că are curajul să rostească cuvîntul „cultură* un biet
student din școala celor ce nu citesc un rînd de Zola ori de Anatole
France, fiindcă în „Neamul Rominesc* scrie că ambii sînt niște wră­
tăciți de socialiști* — nu deschid un volum de Verlaine, Beilina^
Bodenbach ori Verhaereu, fiindcă în acelaș loc s’a decieiat că sînt
niște bieți necunoscuți degenerați «lipsiți de idealul national*— și
care cu atîta evlavie citesc numai cea mai stearpă, mai banală și mai
 882 FACLA

cleioasă proză ce s’a scr;s vre-odată în limba rominească și care se

publică zilnic în foile naționaliste.
M’a uimit că are curajul să rostească cuvîntul „cultură* un
membru al unei societăți studențești care și face de două zile o glorie
de cele afișate la geamul localului lor, și care sună astfel: „Anunțăm

Y
„că în urma intervenției președintelui nostru piesa jidovească Manase

AR
„cu tendințe anti-naționale nu se va mai juca la Teatrul Național44.
Cînd ai mentalitatea și apucăturile acestea medievale, cînd cu

R
atîta inconștiență arunci asupra înlregei tale generații rușinea unei

LIB
barbarii și unei obtuzități mintale demne de un onorabil Gafru ori
Papuas; trebue să simți cel puțin că e prudent să ocolești cuvîntul
de „cultură*4 sau pe cel de „civilizație*...

ITY
De altfel ce aș mai putea răspunde unui așa zis student care se
revoltă devignetele „ce reprezintă.femei goale* ale „Faclei* și Rampei?
De altfel ce-aș mai putea răspunde unui „civilizat și laborios"
S
^crib naționalist care nu poate privi fără să-l obsedeze gînduri obscene
ER
și murdare, un nud de Rops, de Naudin ori de Besnard, și care de
sigur ar întoarce revoltat ochii dela un „grup trivial14 ca „Le Baiser4‘1
NIV

„Les Vagues44 or „Danaide44 de Rodin?

Țin însă, înainte de a termina să le spun lor ,„naționaliștilor44
că dragostea și recunoștința cu care zeci de studenți mi au string
LU

mîna în urma unui articol în care mă revoltam de lașitatea și falși-

tatea vieței noastre Universitare, scrisorile în cari tremura speranța
RA

unei deșteptări a celor resemnați, m’au făcut să bănuesc cît de de­

zastruoasă pentru ei va fi lupta ce-o să’nceapă în curînd, împotriva
demagogiei, împotriva demenței naționaliste și antisemite.
NT

De altfel ei singuri înțeleg acum, că zvîrcolirile puținilor lup­

tători de carnaval ce-au mai rămas strînși în jurul unui steag zdren­
CE

țuit, nu sînt decît ultimile pulsații și cramponări ale agoniei.

Și cînd întreaga mascaradă naționalistă va pieri, cînd glasurile
lor flecare, impertinente și searbăde vor tăcea, cînd toată această
I/

ceată de reclamagii, de copii teribili și de fanfaroni inculți se va ri­

AS

sipi, atunci chemarea noastră va răsuna de pretutindeni, chemarea

noastră spre vremuri mai bune.
UI

Iar celor dela „Neamul Romînesc44 le-ași da un modest sfat:

Cînd publică articole ca acel în care mediocrul student Gr. T. Popa
BC

insultă în termeni cunoscuți numai în anumite suburbii, să ofere ci­

titorilor lor odată cu fiecare număr și o lămîe.
Căci e nevoe de ceva ca să li se tae greața.
Cezar D. Petrescu
Student — Iași
 Y
RAR
LIB
S ITY
Domnul Adrian. — „Unirea'4 d-lui Cuza a căpătat un colaborator
foarte de seamă, care răspunde la pseudonimul Adrian și care tratează
ER
despre „Poporanizm44. D. Cuza îl recomandă astfel :
„Pe de altă parte în foiletonul acestui ziar se publică un hotăiîtor
studiu, documentat pînă la evidență, datorit unui colaborator nou al
NIV

Unirii, Adrian, pseudonume care debutează în chip așa de fericit11.

După o reclamă așa de strașnică am vrut să citim foiletonul. Iată
însă cum începe acel foileton :
„Poporanizmul, cuvînt aruncat în viața noastră culturală și po­
LU

litică pentru prima oară în 1906 cînd a apărut revista „Viața Romî-
nească"
Apoi cu așa studiu și așa documentare, curat că debutează fe­
RA

ricit... pînă la evidență.

...Și nam mai continuat citirea !
NT

Schimbare de hotel. — Guvernul a refuzat să primească în lista

conservatoare pe d. lonaș Grădișteanu. In consecință d-sa candidează
CE

pe lista tachistă.
Cînd nu găsești loc în hotelul], tău obicinuit, cauți alt hotel.
/
I/

Citire electrică .— D. Alex. Cusin a scris o carte. Vreți să știți

AS

cum e cartea? Citiți următoarea informație din „Unirea/4:

„In ultimul moment primim un valoros studiu critic al prieti­
nului d. Alex. Cusin, intitulat „Cooperația sătească44.
UI

Păi, dracu te-a pus să mărturisești că l’ai primit în ultimul mo­

ment ? Cînd ai putut băga de seamă că e valoros ?
BC

Dar se vede că la Iași se citește cu motor !

4
Plîngerea unui „sătean14. — D. N. lorga publică plîngerea unui
sătean. O asemenea plîngere e în totdeauna interesantă. S’o citim deci :
„In anul 1911 aveam un capital de 25.000 de franci...44
Am înțeles : un sătean cu un capital de 25.000 de franci.
Și săteanul ăsta a vrut să facă negustorie, zice el. A face negus­
torie înseamnă a deschide circiumă. Prin urmare, a deschis. Și-a venit
un voiajor jidan și I’a înșelat, dîndu-i rachiu prost. Adică jidanul Ta
înșelat pe „sătean*4. Și „săteanul44 se tot lăsa înșelat. Nu de alta, dar
 881 FACLA

cu marfa cea proastă înșela și el pe alțî săteni; și anume pe niște săteni

cari n’aveau „un capital de 25.000 de franci", pentru că toți banii li-i
lua el.
Și așa, lucrurile ar fi mers, slavă Domnului ! Dar vezi că s’a mai
întîmplat ceva :
„Cîtăva vreme în urmă, din cauza ploilor, s’a risipit și pivnița,
și mi-a prins înăuntru tot ce aveam".
Tot ? Absolut tot ? Punem rămășag că. „săteanul"- nu-și ținea

Y
în pivniță și capitalul de 25.000 lei.
Aceasta e țărănimea cu care naționaliștii și poporaniștii își fac

AR
treburile lor democratice. De adevărații țărani cui îi pasă ?

R
O telegramă către cela. — Preoțimea județului Dorohoiu, adu­

LIB
nată în conferinți pastorale a găsit cu cale să-i trimeată o telegramă
de recunoștință celuia.
E vorba de cel ce face și drege pentru patrie, neam, credință, etc.
Dar cine este „cela" în chestie ? In textul telegramei nu vedem

ITY
nici un nume și nici o precizare, lucru foarte cuminte, mai ales din
partea unor preoți hîrșiți în lupte, în rîndurile cărora se află, desigur,
și faimosul popă condamnat pentru calomnie.
S
Decît, cumințenia asta prezintă și neajunsuri. Căci iată ce se
ER
întîmplă :
„Neamul" d-lui lorga susține că telegrama a fost adresată d-lui
lorga, iar „Unirea" d-lui Cuza susține că i-a fost adresată d-lui Cuza.
NIV

Păcat că nu primim la redacție și Sentinela coanei Tița : am

găsi-o probabil și pe ea ca revendicatoare.
LU

Farfurîde + conn Leonida = Decusară. — Unul din cei mai ta-

lentați colaboratori ai „Neamului", d. Decusară — și noaptea bună
se cunoaște de cu seară — s’a hotărî t să rezolve definitiv chestia mo­
RA

ralității în artă.
In acest scop d-sa dă, sub formă de studiu, un lung comunicat,
prin „Neamul". Căci :
NT

„Publicul cititor este un copil naiv, care crede că tot ce. zboară
se mănîncă, bine înțeles cu oarecari excepții; așa că tutorul acestui
CE

copil naiv — Statul — trebue să intervie, ori ’de cîte ori cată să i se
pervertească oare-cum credințele sale, obiceiurile sale, pudoarea sau
morala socială44.
Acesta este fondul comunicatului : publicul ar fi capabil să mă-
I/

nînce cine știe ce, bine înțeles cu oare-cari excepții; statul trebue
AS

să intervie <ie cîte ori cată (cine ?) să-i pervertească, nu de tot, dar
oarecum, credințele sale (ale cui ?) și pudoarea sau morala.
După ce-am stabilit acește principii fundamentale, rămîne de
UI

văzut după ce se cunoaște că o.lucrare de artă e imorală ? Lucrul nu

e tocmai ușor, dar cu ajutorul ’d-lui Decusară ne vom descurca :
„E foarte greu a preciza un criteriu de demarcațiune între mo­
BC

ral și imoral... Insă noi putem lua ca punct de plecare că : arta înce­
tează acolo, de unde începe imoralul".
E clar : nu putem preciza dacă o operă de artă e morală sau
imorală ; vom zice însă că e imorală, atunci cînd nu va fi morală. Sau
și inai clar : ori să precizăm dacă opera de artă este morală sau imo­
rală, și în acest caz să nu ne amestecăm 'de loc ; ori să nu precizăm
nimica, dar atunci să luăm măsuri împotriva artei imoralle.
„Și totuși — esclamă autorul — sînt unii cari contestă veracita­
tea acestui principiu44.
De ai dracului ce^înt !
, Căci, cinstit vorbind, cine nu vede cum devine lucrul ? D. De­
cusară o spune lămurit :
 FACLA 88 >

„Descrierea vițiului seduce,

„seductîunea pătrunde la inimă,
„inima comunică, și
„odată rațiunea copleșită,
„concluzia este tocmai : neg a țiu nea virtuții!“
Sau, cum zicea și maistrul Leonida :
Dintr’un nu știu ce ori-ceva, intri la o i’deie ;
ai intrat la o ideie, fantacsia e gata ;

Y
din fantacsie cazi în ipohondrie, —

AR
și apoi și nimica mișcă.
— Cîte n’am văzut eu, ’de-astea ! esclamă, cu patos, maistrul
Leonida.

R
„Și nimic mai adevărat !“ zice, mai sobru, ci. Decusară.
Noi felicităm pe d. Decusară pentru felul cum a tranșat ches­

LIB
tiunea.
Bine zice fiul meu dela Paris...
-

ITY
Lichelizm.— Takiștilor le-a venit stomahul..,. pardon: vrem să zi­
cem că le-a venit inima la loc. Astăzi cînd au reintrat în stăpînirea bu­
getului, se pot ocupa în liniște și de politica „cea mare“.
S
Și așa, Ordinea a putut tipări un articol de fond întitulat „încre­
ER
derea în noi înși-ne11.
Trebuie savem încredere uite de ce:
„Timp de patru sute de ani cît am avut de îndurat urgia Semi-
NIV

„lunel biruitoare, înțelepciunea poporului nostru, vitejia și iubirea

„lui de țară au fost îndestulătoare ca să nu se poată striga: finis Ro-
„maniae ! „Și astăzi, mai mulți, mai bogațî, tot așa de viteji și cu ex­
periența trecutului în plus, cum putem să ne îndoim de noi ?“
LU

Și ca să nu ne mai îndoim, Ordinea ne amintește un detaliu, pe

care se vede că lumea îl uită mereu, de vreme ce tot trebuie amintit.
„Să nu uităm, urmează Ordinea, că avem un Rege înțelept, care
RA

„veghează asupra viitorului Romîniei, cu ale căreia interese s’a identi­

ficat. Nici o eroare nu-î cu putință din. această parte11.
Ca probă de lichelizm, © o probă număru unu. Cînd o să isprăviți
NT

de a-1 tot băga în toate sosurile pe regele ăsta ?

Că sîntem astăzi mai mulți, sîntem. Că sîntem mai bogațî, cam nu
CE

credem: sînt ei bogațî, ăi de sînt, dar țăranul.....

In schimb sîntem azi mai pelagroșî, mai sifilitici, mai tuberculoși
și mai vai de capul nostru de cît „timp de patru sute de ani11.
Și toate astea vreți să le compensați cu înțelepciunea regelui, pen­
I/

tru că el s’a identificat cu interesele noastre ? E-hei ! interesul e cam

șugubăț: mîine el poate avea altă față.
AS

Cenzura rusească pedepsește și tăcerea.— Ziarul „Jug11 din Cher_

UI

son a publicat cu prilejui aniversarei manifestului del-a 17 Octombrie

un articol vorbind despre era constituțională a Rusiei. Articolul în­
cepe astfel :
BC

„Au trecut 7 ani... Din iluziile deșteptate nle neuitatul ucaz,

n’au rămas decît zdrențele reale11.
Trei rînduri cu cîte 8 puncte înlocuiau ceeace cititorii trebuiau
singuri să înțeleagă.
Cenzura rusească care știe că tăcerea e de aur a amendat zia­
rul citat cu 300 de ruble pentru rînd>urile albe, socotind cîte 12 ruble
50 copeici amendă pentru fiecare punct.
Proverbul spune că tăcerea e de aur și vorba de -argint. Avem
deci dreptul să presupunem că dacă ziarul punea cuvinte în locui
punctelor scăpa cu o amendă mai mică.
 886 FACLA

Legi și dreptate în țara rominească. — A vrut bunul Dumnezeu

să avem și în toamna asta inundații. Și cu acest prilej aflăm urmă­
torul lucru interesant :
„In comuna Gura-Nișcov (jud. Buzău), proprietarul moșiei, d.
„lorgu Emanoil, nevoind să dijmuiască pe locuitori, a ascuns porum-
,,bul a 50 țărani pe care l’a depozitat înir’un loc jos, lingă apa rîului
„Ni-școv, spre a dijmui mai tîrziu. Apa venind mare, a luat această
..cantitate de porumb, Găsind astfel pe drumuri 50 familii".
De ce rămîn pe drumuri familiile, n’ar înțeltge nimeni, într’o

Y
țară civilizată. La noi însă lucrul esie elementar : proprietarul ră­

AR
pește avutul țăranilor și-l dă pe gîrilă, iar țăranii rămîn pe drumuri.
Este însă altă chestie : după legea veche proprietarul era obligat
să dijmuiască la timp; dacă n’o făcea proprietarul, atunci autoritățile

R
erau obligate să facă ele dijmuirea.
Legea nouă, post — 1907 nu prevede așa ceva ? Probabil că da.

LIB
Nu știu exact și nici nu ne dăm osteneala să răsfoim legea, pentru că
e inutil. Legile nu se aplică, în 'dispozițiile bune, și deci' sânt de prisos.

ITY
D. Cuza candidează. — D. A. C. Cuza candidează și de astădată.
Firește, va cădea și acum, dacă nu cumva îl va alege poliția, cum l’a
mal ales, de mult. S
Am fi curioși să știm cu ce fonduri își va susține candidatura.
ER
Data trecută bieții studenți, — după mărturisirile unuia dintre ei : d.
Lăzărescu — au cheltuit fondurile societăților lor, ba chiar și banii
lor de buzunar. Dar dacă studenții din seria actuală șînt mai puțin
NIV

naivi ? Dar dacă criza generală le va fi scăzut și lor banii de buzunar ?

Căci ’doară n’o să vă închipuiți că d. Cuza va face sacrificii.
Unuia care-I dădea îndemnuri de jertfe, d. Cuza i-ar fi răspuns :
— Dar ce, domnule, banii mei i-am plagiat de unde-va ?
LU

Adică cum ? „Voința" anunță că la Giurgiu a apărut „marele"

RA

ziar liberal Lupta, care a stîrnit un groaznic entuziazm în lumea mun­

citoare (?!?).
Știam până acum că liberalii sînt în stare să facă atîta tapaj în
NT

București, încît să-i audă cîinii în Giurgiu ; și iată că un ziar liberal

face atîta scanHal în Giurgiu, încît se entuziazmează copoii siguranței
la București.
CE

Ziarul cel mai bine informat. — Este, fără îndoială, Epoca.

__ 9
I/

— Pentru că aparține d-lui Filipescu.

AS

__ •? j
— Si d. Filipescu are o mulțime de trimiși... speciali.
UI

Gura lui loină. — ...Minciuni grăește, de obiceiu. Dar cîteodată

spune și adevărul.
BC

Astfel, iată ce mărturisește Voința dela 31 Octombrie ;

„A apărut Cei mai de samă de colegul nostru de redacție Const.
Rîuleț, care se va juca la teatrul Național din Craiova".
Apoi dacă d. Rîuleț se joacă iar d. Nădejde scrie, cum să nu fie
proastă „Voința" ?

Ionel Ia Suceava. — D. Ionel Brătianu nu candidează la Rătești,

cum ar fi fost logic, ci la Suceava, unde se bucură de protecția d-lui
Sebastian Moruzzi.
D Brătianu a și cerut d-lui Moruzzi ca, pentru a-i asigura ale­
gerea. să scoată un ziar-revolver.
Se crede totuși că d. Brătianu va fi silit să-și ia tălpășița, căci,
vorba hij Toni Bacalbașa : fuga e Ruginoasă, dar sănătoasă.
 FACLA 387

Rezultatul unei anchete. — Am relevat în numărul trecut plîn-

gerea „Voinței Naționale" că expediția ei se pierde,'așa că abonații nu
primesc ziarul.
D. Cosăcescu luînd cunoștință prin Facla de reclamația Votnței,
a făcut o ancheta foarte severă. Rezultatul anchetei e acesta :
S’a stabilit că, în adevăr, funcționarul care repartizează pache­
tele ziarelor, obicinuește să pue pachetul „Voinței Naționale" în bu­
zunarul vestei, cu intenția de-al remite apoi subalternului respectiv.
Adesea i se îhtîmplă însă să-l uite în vestă, așa că toată țara rămîne

Y
fără Voința.

AR
D. Cosăcescu a dat ordin ca aceasta să nu se mai repete.

R
L’a întrecut! — Celebrul Cerep Spiridovici care pînă nu de mult
vorbia numai în numele tuturor rușilor, a avansat în grad : acum d-sa

LIB
vorbește ..în numele a două sute milioane de slavi".
D. î\. lorga a rămas pe jos. căci nu vorbește încă în numele tu­
turor latinilor, ci numai în al romurilor

ITY
De ce e contra ? — D. lorga se pronunță contra unui războiu
romîno-bulgar. Știți de ce ? Pentru că bulgarii au mobilizat și pe tinerii
S
mai mici de 18 ani. Și d. lorga nu vrea să rămîie fără băeții din centre.
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

»——*■ r- i r1 i■ " ■—i r——i a...... . . ....... ■' 1 1 ■

I/
AS
UI

Cea mai Scrisul vizibil

BC

Claviatura

mașină de compl

reprezentant pentru Romînia

i ALEXANDRU
Pasaginl Romfn
PRAGER ® C ie S
— BUCUREȘTI — Telefon
1 nmiim nn wmvrrmmin rrrr rrmrrrt v r 7 rvrmvv rrrr rri im r n r rvvnnvi f i rii nvvvt
 BC
UI
AS
I/

învingătorii...
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
im al 1“
No. 45
Facla
(tonul subjugat de dincolo....
11 IQE1BB
1912

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
RAR
Pentru cucerirea Transilvaniei

LIB
Transilvania va fi a noastră.
Imediat după moartea iui Franz losef, mai înainte, sau

ITY
eeva mai tîrziu, nu importă. Destul numai că văile din stingă
Caipațiior. că ținuturile locuite astăzi de patru milioane de
S
romini, vor fi într’o zi ale noastre, vor trebui să fie ale noa­
ER
stre. Aceleași legi cari au determinat desmembrarea imperiu­
lui poliglot al semi-lunei, vor trebui să determine în viitor și
NIV

desmembrarea Austriei. In ziua cînd va suna ceasul libertăței

naționale pentru toate popoarele cari gem astăzi sub heghe-
monia austro-maghiară, în ziua cînd dela nord și pînă ia snd,
LU

dala răsărit și pînă la apusul imperiului lui Babei, Polonii și

Cehii, Bosniacii și Italienii, Ungurii și Slovacii vor cere drep­
tul lor la viață și vor sfărima odată cu lanțurile robiei lor po­
RA

litice însăși temeliile statului anti-național, Romînia va fi silită

să-și arunce privirile peste Carpați și să caute în valurile Ti­
NT

sei urma hotarelor pierdute ale integrităței ei teritoriale.

In vederea scadenței acestea apropiate, ce trebue să fa­
CE

cem, care trebue să fie politica noastră?

Ar fi o nebunie să ducem mai departe politica de espee-
tativă, de naivitate, de renunțare și de lașitate, de pînă acum.
I/

Ca popor nu putem nădăjdui, cum ne-au arătat-o limpede ca

AS

lumina zilei conflictele din urmă, că evenimentele se vor re­

zolvi deia sine, fără nici o sforțare din partea noastră, în fa­
voarea noastră. Popoarele ca și indivizii nu pot aștepta mereu
UI

să le cadă norocul în palmă, ca para mălăiață în gura Iui nă-

t afle ață.
BC

In ajunul desmembrării Austriei, în fața sforțărilor cetoi

pătru milioane de romîni transilvăneni, cari pregătesc și vi
sează o viață națională proprie, nu putem sta cu mîinile în
sin și nu putem urma politica fricoasă, interesată, trădătoare
de neam, a regelui Carol.
Dacă nu vrem să fim surprinși nepregătiți de destășura-
rea evenimentelor, dacă nu vrem să consfințim noi înșine ali­
pirea definitivă a Transilvaniei la coroana Sfintului Ștefan, în
momentul cînd toate popoarele Austriei își vorcîștiga liberia-
 FACLA S8t

tea, avem datoria să privim problema în față și să lucrăm de

pe acum la Rezolvarea ei.
Transilvania va trebui să fie a noastră. Dar nu cînlînd
la granițele austriace „deșleaptă-te romîne“ și nici amenințmd
zidurile ei, ca ale unui nou Ierihon, cu declamații naționaliste.
Pentru cucerirea Transilvaniei, pentru contopirea grani­

Y
țelor noastre firești, n’avem de cit două căi de urmat, căile

AR
largi și drepte de totdeauna ale popoarelor cari știu și merită
să trăiască.
Intiia cale este schimbarea definitivă a politicei noastre

R
interne.

LIB
Cu politica reacționară care ne-a dus la răscoalele dia
1107, nu vum cuceri niciodată alte pămînturi de cit pămînturi
pentru morminte. Romînia iobăgiei ță?ănești, Romînia latifun­

ITY
diilor, a pelagrei, a sifilisului, a foametei, a jandarmi or d-lui
Brătianu și-a șefiei d lui Take lonescu, zadarnic ar întinde
adinele ei schiloade și neputincioase, fraților de peste CarpațL
S
Ce-ar putea să ofere astăzi Romînia liberă, celor patru milioane
ER
de țărani subjugați magnaților maghiari ? Ca și romînii di»
Woga ria, romînii regelui Carol n’au nici drepturi politice, nici
NIV

libertăți cetățenești, nici altă răsplată a năzuințelor și-a vieții

lor, de cit împilarea și nedreptarea. Mai mult de cit atîl și mai
dureros încă. Țăranii din Transilvania Hau de-o sută de ori
LU

»aai bine din punct de vedere economic, de cît țăranii de din­

coace.
RA

Acolo sunt gospodării înfiripate, sunt sate înfloritoare, e o

întreagă viață economică, sănătoasă și îmbelșugată, care se
dezvoltă în lipsa libertăților publice. Acolo nimeni nu moare
NT

de foame; pe chid la noi toți sunt îlămînzi și goi. Acolo nu­

fărul neștiutorilor de carte scade văzmd cu ochii, pe cîndla
CE

noi avem 80 fa sută anaifabeți. Acolo omul, sătul și puternic

noate p ivi cu încredere viitorul, pe cînd în țara sătulului
Carol, singura speranță îngăduită e baioneta jandarmului, dij-
I/

muiren arendașului sau mînia răzbunătoare a răscoalelor.

AS

Cu ce obraz, de pe înălțimea unui morman de 11.000

de leșuri țărănești, am cere țăraniloi din Transilvania să se
UI

ridice împotriva stă pinilor mai miloși de acolo, și să-și pună

eapul în jugul stă pinilor nemiloși de idei. Cu ce să i ispitim?
su ce sa i atragem ? în numele cărui ideal să-î chemăm ?anoi?
BC

Priviți statura mîndră a ciobanului sau a gospodarului

de dincolo, și priviți după aceia umbra de om care rătăcește
buimacă pe drumurile satelor și care își ascunde cu teamă,
fn zdrențele cămășii „naționale* vînătăele făcute cu funia udă
și desnădejdea unei jumătăți de veac de foame și de ne­
dreptate.
S» spre țăranul acesta, Ia viața acestuia, chemăm noi pe
țăranul romîn din Ardeal I
Și ca să rotunjim moșiile citorva boieri scăpătați și ea
 890 FACLA

să întindem binefacerile legilor noastre agrare și-a jandarmilor

d-lui Brătianu asupra fraților transilvăneni, și ca să înmulțim
numărul domeniilor Coroanei și-ai robilor măriei sale, să vi­
săm noi cucerirea Transilvaniei !
Nu, asta nu 1
Țăranul de dincolo ar dovedi că e tot așa de imbecil, că

Y
e tot așa de abrutizat și mort sufletește ca și țaranul din Ro­

AR
mânia liberă, dacă ar primi măcar in glumă un asemenea tîrg.
El e liber astăzi în țara lui streină, mai liber decît sîn-
tero noi îu țara noastră. Ar fi o nebunie să-și vîndă libertatea

R
numai pentrucă s’ar simți măgulit în amorul lui propriu na­

LIB
țional, dacă ar trece de sub domnia impersonală a unui Hab­
sburg, sub domnia lacomă, hrăpăreață, sîngeroasă a unui Ho-
henzollern.

ITY
Ar cădea din lac în puț.
Și nu va face aceasta. Și nu vom face aceasta.
S
Pentru cucerirea Transilvaniei, pentru întregirea hotare­
ER
lor noastre firești, trebue mai întîi să cucerim libertatea Ro-
miniei regelui Carol, și vom ști s’o cucerim.
Dacă țara aceasta merită să trăiască, dacă e rezervat și
NIV

pentru noi în viitorul neamurilor un loc de muncă, de liber­

tate și de progres, vom ști să trecem peste toate piedicile, vom
ști să înfruntăm toate agresiunile și vom realiza o Romînie
LU

Mare, ca și Bulgaria mare a Votului Universal, pe temeliele

largi ale democrației și peste capetele înguste ale regelui Carol
RA

și-ale sfetnicilor lui.

N> D< Cocea
NT

Bi ■■■»■■! !»■■■■■ > f g g ■ ■■■■■! gwwg j f—1 ............. | J» ■»■■■■ ||

Votați pe Tema Drage!

CE
I/
AS

>..■■■■ ..ni 1,■■■.■! Ir J ■■ ■1 Biiinwi. ■ ■ ■■■■■J 1 ■ 1—1 ■ ■■ . .!■■ I i ,i B ■■■ ■ 1—o, 1

UI

Alegerile
BC

Și astfel lucrurile se schimbă mereu pentrucă mereu să.

rămînă aceleași, în țara noastră.
Sîmbătă, cînd vor apare scrisele acestea, alegătorii cole­
giului al II-lea de Cameră se vor duce, ori mai bine vor fi duși,
în masă spre urne. Vor vota. Și vor vota azi, cum au vo­
tat ieri, cum votează de patruzeci de ani dearîndul, cum vor
vota mîine Vor vota cu guvernul. Nici-o licărire de conștiință,
nici cea mai slabă umbră de aspirație, de scîrbă, de desnădejde
ori de revoltă, nu va turbura automaticul lor gest. Nimic.
Micul negustor, doborît azi de împrejurări, locuind în ear
 FACLA 891

Here unde înnoți în mocirlă pînă la brîu, va vota cu guvernul

care ii gudură înainte de alegeri, care de ani de zile îi făgă­
duiește înlesniri de credit, o bucată de trotoar, pietrele necesare
pavajului, scăderea patentei și a vămii.
Micul proprietar sugrumat de dări, tărăgănat, șicanat, exas­
perat de politicians, va voia cu guvernul, cum a votat cu toate

Y
guvernele cari și-au rîs de el, cari n’au făcut nici vor face ceva

AR
pentru el.
Micul funcționar—o! mai ales acesta—jerpelitul, domesti-

R
citul, jicnitul indemnitatea lui de om, salariatul—ce salariat!—

LIB
Comunei și al Statului, se va duce, plecat și înfrînt, să dea vo­
tul— cui ar putea să 1 dea decit guvernului binevoitor cu cei
mici ?

ITY
Pînă și muncitorimea dezvlăguită, muritoare de foame, ne­
organizată, muncitorimea istovită de carteluri, de patronat și de
politiciani, atîta cită a fost înscrisă în listele electorale de par­
S
tidele oligarhice, va vota, în mare parte, cu guvernul.
ER
Toți obijduiți orașelor—ca să nu mai vorbim de sate
unde orice nădejde de redeșteptare pare pierdută — vor ca ni­
NIV

mic să nu se schimbe în țara aceasta. Cu o nepăsare exaspe­

rantă, cu o încăpățînare diabolică, demnă de o cauză mai bună,
mii de oameni cu oarecare cultură, cari suferă, asupra cărora
LU

cade greul vieții, cari știu că în buletinul lor de vot stă pu­
tința îmbunătățirii soartei lor, nu vor, cu nici un chip nu vor,
să se schimbe ceva în țara aceasta.
RA

Par’că-e un făcut, o năpastă, un b’estem.

Cs socoteală își vor fi făcînd oamenii aceștia ? La ce se
NT

vor fi gîndind ei cînd sînt puși față ’n față cu conștiința lor,

din patru în patru ori din doi în doi ani, într’o cabină de
CE

vot ? La ce I La tot, afară de mizeria, de păsurile, de aspira­

țiile, de nevoile lor. La tot, afară de scumpirea vieții, a chi­
riilor, afară de salariile lor de batjocură. La orice, afară de
I/

soarta lor, a clasei lor, a țării lor.

Nu ! Nici anul acesta nu se vaîntîmpla minunea. Nici îs
AS

parlamentul viitor nu vom avea o mină de oameni cari să

strige neveile democrației, durerile milioanelor de obijduiți ai
UI

satelor și ai orașelor. Nu ! Alegătorul colegiului al II-lea nu ®

vrea.
BC

De n’ar fi speranța votului universal care să măture totul*

care să îndrepteze multe dacă ntl totul, scîrba te ar cuprinde
pentru totdeauna.
Tom a Dragau
 Y
RAR
LIB
Nu ne facem nici o iluzie.

ITY
Cum știm bine că alegerile actuale sînt o parodie de ale­
geri, ultima injurie aruncată de trei partide fără rădăcini
adinei în inima poporului și fără pudoare, alegatorilor celor
S
trei colegii cenzitare; știm tot așa de bine că ar fi copilăresc
ER
din partea noastră și că am lua mai în serios decît se cuvine
comedia fățarnică a acestor alegeri, dacă ne-am face datoria de
NIV

eetățenî, sprijinind pe unii, combătînd pe alții și luptînd în

numele unui ideal.
Azi vor fi alegerile colegiului al doilea de deputați. Se
LU

vor prezenta pretutindeni la urne reprezentanții celor trei par­

tide de guvernămînt.
RA

Vor cere voturile cetățenilor conservatorii cari, ca să se •

agațe de putere, au aruncat peste bordul corăbiei lor de pirați
NT

politici, pe singurul lor om cinstit, pe Pcțre Carp.

Vor cere voturile alegătorilor aduși cu arcanul și beți-
morți, democrații d-lui Take lonescu, t rîți la putere de tram«
CE

vaele cointeresate, după tocmeli de samsari și fără alte prin­

cipii, programe și idealuri politice, de cit șefia unui partid de
I/

bugetivori.
Vor îndrăzni să vă ceară voturile însăși asasinii de la 1907
AS

și speculanții tuturor afacerilor murdare și mănoase, aliațn ta-

kîștilor, politicianii vîrîți cala ei acasă în hoitul mag stratum,
UI

Brătienii și cu tot neamul lor.

Și-acum, dacă vă dă mîna, alegeți între dînșii I
BC

Pe cine să votați ?
Ce nume să puneți în urnă, ca să nu vă plesnească obra­
zul de rușine și ca să nu vă simțiți complicii bandiților-alia^
cari ne guvernează?
Cum veți avea curajul să mergeți la vot, să primiți bule­
tinele din mîinele magistraturii lui Ba^dai, să alegeți între
eandidațîi unei cărdăș i electorale neobrăzate, fără să simțiți în
sufletele voastre desnădejdea unui întreg popor furat de drepturi
și de libertăți.
Nu, ar fi o crimă, ar fi să faceți dovada că meritați să fiți
batjocuriți, să fiți căleați în picioare și scuipați de banda care
 F A C L A

vă smulge voturile și vă disprețuiește, dacă v’ați preta la co­

media ignobilă care se joacă astăzi, după placul regelui Carol
și pe spinarea țârei.
Lăsați pe agenții electorali, pe trepădușii plătiți cu cinci
lei ziua, să’și facă datoria salariată de alegători.
Cetățenii cinstiți să uu meargă la vot, să ocolească foca­

Y
rele de infecție morală ale localurilor de alegeri. Iar cînd, pe

AR
stradă sau la o răspîntie, vor da de plăcile de avertizare pe
eari stă scris 200 metri, să iugă uude-or vedea cu ochii ca și

R
cum ar fi în preajma unui cartier ciumat.
De sigur, sunt și mulți cetățeni cari nu vor putea să ur­

LIB
meze sfatul nostru. Funcționarii siatului, muncitorii din dife­
ritele întreprinderi în legătură cu statul, oamenii al căror trai

ITY
atîrnă de ura sau de bunul plac al politicienilor, vor fi nevoiți
sa meargă la vot.
Dar și aceștia pot servi cauza democrației, a libertăților
S
nesocotite de partidele regelui Carol.
ER
Iu Capitală să voteze pe candidatul independent, pe lup­
tătorul de ieri și de astăzi, Neculai FLeva ; și pe candidații
NIV

partidului social democrat, pe luptătorii de azi și de mîine,

Taina Dragași Gh. Cristescu.
Iu Dobrogea să voteze pe d rul Racovski, pe cel prigonit
LU

de liberali, pe omul care reprezintă toate durerile și năzuințele

clasei muncitoare și căruia i se datoresc în bună parte drep­
turile de astăzi ale dobrogenilor.
RA

Ori unde sînt candidaturi social democrate, să se voteze

pentru ele, nu pentru că socialiștii ar spera să pătrundă în par­
NT

lament cu ajutorul colegiilor cenzitare, dar ca o protestare vie

împotriva partidelor istorice, putrede, vițioase, lașe și crude.
CE

lar unde nu sunt nici candidaturi independente, nici can­

didați social demnerați, marea și singura datorie a alegătorilor
e să-și anuleze buletinele de vot.
I/

Secretul votului nu e o minciună. Ori ce ar spune și ori

eit ar amenința agenții electorali, nimeni nu poate să pătrundă
AS

taina votului. Alegătorii aduși fără voia lor, să Tăgăduiască tot

ee v©r pofti d-nii candidați : dar cînd se vor găsi singuri în
UI

ghereta de votat, singuri, numai cu conștiința lor și cu cre­

dința că trebue să dea o lecție aventurierilor takiști sau bră-
BC

tienîști, să scoată binișor creionul din buzunar și să serse pe

buletinele de vot tot ce le va spune inima : bandiți, pungași,
tranwae, RăteștL Bogdat, rahat etc.
Și daca întîmpiător agenții prevăzători îi vor buzunări
mai înainte și Ie vor confisca creioanele, atunci să scuipe pur
și simplu în buletine, mai ales în buletinele candidațiîor li­
berali, și să frece cu degetul plnă vor șterge cel puțin cîteva
litere din numele lor.
Tibișir și scuipat, iată lozinca noastră, iată care trebue
să fie lozinca luturor cetățenilor cinstiți, în alegerile de astăzi.
Facla
894 FACLA

Note de războiu
Principiul naționalităților
După telegramele ce se primesc mai de pretutindeni, se

Y
poate vedea starea de spirit a Europei, favorabila popoarelor

AR
din Balcani, ca și presa romînească. Succesele aliaților deșteaptă
speranțele naționale ale unora și încălzește lașitatea altora,

R
consternați și admirativi în fața săbiei strălucitoare. Drepturile

LIB
omenești sînt cu desăvirșire uitate. Cuprinși de un misticism
sălbatec, visăm, de o dată numai războaie și sînge și așteptăm
inspirațiile ce ne vor hotărî acțiunea, să ni le aducă vocea tu­

ITY
nului și creerul artiieristului. Superficialitatea civilizației și
culturii noastre, e mizerabil de evidentă, de vreme ce nu ne-a
putut procura definitiv o conștiință și o conduită, lăsate 'n
S
voia împrejurărilor și de cari dispune orice bulgăroi sau sîr-
ER
botei armat și călare
Se invocă abundent, așa zisul principiu al naționalităților,
NIV

după care statul și națiunea trebuie să încapă în aceleași limite*

exact. Bulgaria va ti prin urmare cît țin Bulgarii; Seibia cit
Sîrbii ; Grecia cît Grecii ; cu toate că principiul în ce privește
LU

mai ales peninsula balcanică, unde naționalitățile sînt atit de

amestecate și limitele mai mult abstracte, nu se localizează
RA

lesne. Și mai este și Muntenegrul...

Principiul se pare a fi destul de sălbatec, de vreme ce
nu poate fi apărat decît cu arma și de vreme ce dă loc în
NT

plină civilizație, la vărsări de singe ca acelea de azi și pune

în primejdie principii mult mai valoroase, de progres și con­
CE

servare, Iți înfățișezi cîte o dată Dacia veche, formînd de la

fruntaria Nistrului la Tisa, și dincolo de Bucovina, regatul sau
imperiul Romîn, un stat visat de toți Romînii, cu toate că nu
I/

prea visat de către toți. Și vezi atunci întreaga viață a pa-

AS

mînturrlor acestora dumnezeești de frumoase, supuse politician

nismului din București, sufletescului meschin din regat, mize*
UI

riei pustiitoare, materialismului mic dela noi, atmosferei de

desnădejde și de spaimă imprecisă care pe toți ne ’neacă șine
BC

desființează. A fi ca popor și a nu fi ca oameni, nu se poate

potrivi cu un ideal întreg și bine simțit. Principiul raționali-
făților, verificat prin starea interră a popoarelor libere sau mal
bine zis independente, se arată fals și pretențios. Starea Romî-
nilor din regat ar trebui să fie excelentă, după numitul prin­
cipiu, mult mai bună în ori ce caz decît a Romînilor supuși Au
siriei. Cine nu știe însă că Romînii liberi, sunt față de frații
lor înstreinați ca niște cejșetori și că Transilvănenii ne pri­
vesc cu un dispjeț cu atît mai umilitor cu cît e ’ndrepfățjt
Cine se mai gîndește, de pildă în Bucovina, la o întoarcere!*
 FACLA 895

matca Moldovii ? însuși regimul rusesc pare că place mai mult

Basarabenilor decît al nostru.
Sirbii din Austria și Sîrbii din țara sîrbească sînt două
popoare cari nu se mai potrivesc. Ordinea și acurateța aus­
triacă ar folosi și la Belgrad tot atît de mult ca Sclavilor hab-
sburgici, și la Sofia și aiurea. Popoarele cari n’au contribuit

Y
direct la civilizația apusului modern, au neapărată nevoie de

AR
școala dominațiunilor apusene, care să le prepare la folosința
deplină a independenții lor.

R
Armatele balcanice

LIB
Puterea aimată a balcanicilor aliați, nu trebue să ne în-
spăiminte. Aceste neamuri, cari au întreținut bande de brb

ITY
ganzi în Macedonia, plătite de onorabilii lor „oameni de Stat*
ce s'au distins în războiul cu Turcii, s’au aflat în fața unui
popor nepregătit pentru un banditism mai mare, sau cum se
S
mai zice, pentru războiu. Turcii, atacați și de tenorii din Mi­
ER
lano, aveau nevoie de reculegere, în epcca lor nouă, de tran­
sformare socială. Europa civilizată sa purtat fie zis în treacăt,
NIV

necinstit cu Turcii, pe care nu-i cunoaște, cum nu ne cunoaște

nici pe noi, și cum nu cunoaște în sudul Dunării nici nea­
murile barbare. D. Poincare, în discursurile sale; pline de vorbe,
LU

dovedește o mentalitate de băcan, și pentrucă artileria bulgă­

rească s’a servit la Creusot și Bulgaria dă parale republicei
franceze, clientul se vede apărat în Franța. Datoria Europii
RA

era una singură : să împiedece izbucnirea războiului, cu orice

preț și prin orice mijloace. Astăzi, această concubină a finanții
NT

se găsește în fața unei perspective de sînge. Austria,Rusia, Ita­

lia se prepară de războiu.
CE

Nu știu dacă Austria, cu toți slavii ei, ar ieși dintr’un

războiu, micșorată. Grupul central germano-austriac, la care
s*a alipit Romînia, după unii în dauna noastră: după alții în
I/

folosul cosii u, e cel mai sănătos și ar fi de dorit ca Franța,

AS

uitîndu-și alianțele cu aceeași grabă cu care și a abandonat

concepțiile de pîn’acvm o lună privitoare la Balcani, să facă
bloc cu Europa centrală.
UI

In războiul ce pare a izbucni în curînd între Nemți și

Slavi ar fi dedoiit ca Romînia să păstreze o neutralitate care-i
BC

va permite, după ostenirea beligeranțiior, anulați unii prin

alții, să ia comanda culturală și economică în Orient. Dacă
însă vor fi silite să se bată, armatele rcmîneșli se vor găsi pe
de-o parte în fața unei Rusii sleite prin suflet și prin războiul
japonez de care se resimte și azi, și a unor balcanici obraznici
dar neputincioși. Vigoarea acestora se reduce la cîteva trupe
de-a treia mîna, drojdii dela Kîik kilissă, Scutari și Uskub.
Apoi, un războiu romînesc ar fi și un derivativ la revoluția
ce poate că se pregătește în țară, pe nesimțite, în suferința
 896 FACLĂ

neagră a satelor și pe care ar înlocui o la timp și victorios în

toate privințele. Nimeni nu poate afirma că îmbunătățirea stării
poporului nostru, totuși începută, echivalează în intensitate și
vitessă cu nerăbdarea și descurajarea lui. latre o revoluție și
un războia, e preferabil războiul, care găsește clasele sociale
unite și solidare.

Y
Bulgarii și Turcii

AR
Poporul sîrb era mai cunoscut. Asasinatul încă recent al

R
regelui Alexandru vorbește îndestul de capacitățile lui vitejești,

LIB
și atrocitățile comise de armatele regelui Petru în războiul ac­
tual, cadrează cu temperamentul sîrbesc. Bulgarii, lipsiți deocam­
dată de aceleași isprăvi, și geloși de renumeie Sirbilor, au inun­

ITY
dat în anii din urmă librăria cu broșurile și cărțile despre
dinșii. Această reclamă se face plătind unui scriitor strein, pe
îtngă o călătorie în țară, o sumă egală ca greutatea scrupule­
S
lor autorului de a iscăli niște osanale pe cari nu le simte. In
ER
țările depărtate ca Franța, unde poporul cel mai ignorant ia
materie de geografie și istorie, este pregătit pentru acest sistem
NIV

de informație, reclama face atmosferă. Poporul bulgăresc, în pri­

vința reclamei, este de altfel cel mai dotat. Din vre o X)0 de
studenți bulgari, pe cari i-am cunoscut de-aproape, în streină-
LU

tate, foarte măsurați ca inteligență și extrem de expansivi ea

impertinență și emfază, nu»mi amintesc cu adevărată plăcere
RA

decît de doi, izolați de compatrioții lor, deșerfi și sgomoloși.

Drept vorbind, toți aiiații simt acum nevoe de-o presă
bună și de o poză intelectuală. Telegramele bulgaro sîrbo-
NT

grecești din timpul luptelor, sînt tipice în ce privește reclama.

Dar din tot ce se scrie acum, de către indivizi mai mult
CE

sau mai puțin literari, însărcinați să proslăvească pe barbarii

balcanici, e de regretat, mai ales o serie de articole consacrate
Sirbilor, de d. Paul Adam, un scriitor de mare talent, care a
I/

debutat în literatura franceză cu un fel de anarhist, s’a tran­

AS

sformat apoi în filosof fiinanciar și slăbind ca valoare literară

pe cit se depărta de sinceritatea lui inițială, ne dă astăzi ia
UI

revista Les Annales portretul eroic al lui Petru I.

După anunțurile adeseori mincinoase ale produselor in­
BC

dustriale trebuie să ne așteptăm la reclama Statelor și a »o

poarelor lipsite de merit.
T. Argheai
 FACLA 897

De ce vom pierde Dobrogea?

După treizeci" și cinci de ani de regim excepțional, de te­

Y
stare administrativă și de hoție oficială, Dobrogea „își alege41

AR
astăzi pentru întîia oară reprezentanții ei în parlament.
E acesta, fără îndoială, un eveniment, e ceasul dezrobi­

R
re! unor oameni cari au suferit atîta vreme un jug rușinos, e
elipa recunoaștere! celor ce de treizeci și cinci de ani sunt a-

LIB
lungați cu cruzime de la căminul de care se simțiau legați
prin amintirile vieței lor întregi.

ITY
8’ar fi cuvenit ca acest moment de adevărată înălțare su­
fletească să nu fie pîngărit, af fi fost de așteptat ca cel puțin
de data asta politician ii să nu-și bată joc de demnitatea unei
S
populațiuni pe care timp de 35 de ani veșnic au umilit-o, au
ER
nedreptățit-o și au jefuit-o, fără rușine, de bunurile și de
drepturile ei./
NIV

8’ar fi crezut că după o așa de amarnică așteptare cetă­

țenii dobrogeni se vor putea bucura în toată voia și cu toată,
cuviința de niște drepturi cari sunt pentru ei cu atît mai
LU

sfinte, cu cît le-au fost furate timp așa de îndelungat.

Dar politicianul romîn nu e omul care să se împiedice de
scrupule, și să se înduioșeze în fața împrejurărilor, oricît de
RA

mișcătoare ar fi ele.
Pe el nimic nu l impresionează de cît interesul său per­
NT

sonal și nimic nu-1 preocupă de cît setea lui de jaf și de pră-

dăciune. In orice clipă el nu caută de cît un nou prilej pentru
CE

a se îmbogăți, o nouă ocazie pentru a stoarce bugetul statu­

lui și a înjosi demnitatea acestei țări-
In constituționalizarea Dobrogei el n’a văzut de cît încă
I/

cîteva locuri de deputați și de senatori, cu diurnele, cu sam-

AS

sarrîcurile și cu afacerile respective și s’a aruncat deci asu­

pra lor ca asupra oricărei prade mănoase.
UI

8i iată cum se explică că alesul Dobrogenilor din Tulcea

la colegiul al III-lea va fi simpaticul domn, care a debutat în
viața publică printr’un plagiat, va fi profesorul de 1a Uni­
BC

versitatea din București.... Demetru Negulescu.

Că d. Negulescu nici n’a văzut vreodată Tulcea, că neno­
rociți! țărani de la gurile Dunărei habar n’au de existența sa,
asta n’are afăce. Totul e; că d-lui Negulescu îi trebuia un
scaun de deputat acum cînd ^,ai noștri"' sînt la putere.
Țăranii tulceni vor trebui să-și tîrască trupurile mîn-
eate de pelagră pe drumuri depărtate pentru a merge la oraf
ea să pue în urnă biletul albastru cu numele boerului care le
▼a fi ales. Nefăcînd asta ar arăta că n’au meritat înalta fa-
898 FACLA -

voare ce le-a acordat-o după 35 de ani de la alipirea la „patria

Wima“ regele Carol și guvernul său.
Și tot astfel alegătorii colegiului al doilea din acelaș ju­
deț vor avea bucuria să fie reprezentațî în sfatul țărei de acel
faimos excroc politic care în două zile a trecut prin două
partide, d. C- Fortunescu de la Galati. D. Fortunescu aruncat

Y
pînă și din canalurile electorale ale Galațului, „se va alege“

AR
acum la Tulcea, va avea un loc de deputat cu care va trafica
și va șantaja la Galați și oriunde, căci doar politicianii noștri
vor să le arate de la început dobrogenilor ce extraordinară

R
minciună, ce nerușinare și ce scandal e regimul nostru par­

LIB
lamentar.
Și pentru a-i obișnui să nu ia în serios gluma constitu­
țională, pentru a-i convinge că totul nu e de cît o farsă pe

ITY
care oligarchia plictisită o joacă pentru a se înveseli pe spi­
narea țărei, guvernul le-a trimis acelorași dobrogeni pe
S
domnii.... Charles Lahovary și Mișu Sipsomo candidați la
ER
colegiile de senat.
Fără îndoială că d. Charles Lahovary e poate mai bine
cunoscut la Paris de cît la Tulcea, că d. Miș'u Sipsomo va fi
NIV

auzit doar despre Dobrogea într’o convorbire de salon între

două tururi de vals, fără să-și dea seama dacă e vorba de o
LU

provincie africană sau despre vre-un colț al Tibetului, dar

tocmai de aceia vor și fi aleșii tulcenilor: oligarchia îi va
convinge astfel pe nouii cetățeni că ea a avut grija să facă
RA

dintr’un drept o simplă formalitate și că dreptul de vot pen­

tru obținerea căruia s’au străduit ei atîta nu e, la urma ur­
NT

mei, de cît un mare moft.

CE

Biata Dobroge! Pînă acum îi trimiteam numai funcțio­

nari abusivi ca s’o jecmănească de la un capăt la altul. De azi
I/

înainte oligarchia îi cere și reprezentanți cari s’o dezonoreze

AS

în adunarea națională-
De acum ea a devenit scumpă oligarchic! noastre. Poți
UI

doară să fi acolo comisar și subprefect, te poți alege și depu­

tat sau senator, și mîine dacă ne-ar lua-uă Bulgarii, guver­
nanții noștri și. clienții lor ar fi lipsiți de toate aceste bună­
BC

tăți. Căci Dobrogea poate fi perdută dntr’o zi într’alta.

Și nu fiindcă ar rîvni-o Bulgarii, fiindcă ar încerca să
ne-o fure. Asta la urma urmelor n ’ar fi așa de grav. Dar pu­
tem pierde Dobrogea din cauză că n’am știut să o alipim de
noi, fiindcă guvernele noastre au batjocorit-o trimețînd func­
ționari luați de-a dreptul de la Văcărești s’o stăpînească și
s’o înjosească, fiindcă n’am văzut în teritoriul de peste Du­
năre de cît un domeniu de exploatat și tînguirile sufletului
îndurerat de dorul unei mîngîieri n’am vrut să le ascultăm...
 FACLA 899

Voin pierde Dobrogea fiindcă locuitorii ei privesc cu

dincoace de Dunăre știind că de aici nu le-a venit de
eît îngenunchiare, robie și nedreptate. De ce s’ar ține ei agă-
țați de o țară care n’a avut pentru ei de 'eît dispreț și batjo­
cură, cînd știu că dacă ar întinde mina peste hotarul de la
sud ar găsi acolo înțelegere și ascultare,: cinste și omenie în

Y
administrație, școală și dreptate. , I

AR
Acolo guvernele n’ar îndrăzni să le dea ordin „să aleagă“
ca reprezentanți ai lor pe toți naufragiații și faliții politicei, ci
le-ar da la îndemână votul universal și-i ar lăsa să chibzuias-

R
eă în voie cine să le susție interesele.

LIB
Iată de ce cînd te gîndești la Dobrogea vezi că oligarch!»
romînă a făcut din stăpânirea ei o orgie desfrânată și te cu­
prinde atunci un sentiment de dezgust și de revoltă parcă ți-ai

ITY
aduce aminte că ai pierdut un lucru scump într’o noapte
înspăimîntătoare de beție și de rușine.
S Alex. Fillmon
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

Către alegătorii colegiului II

I/
AS

Sîntem în toiul alegerilor. De alaltăeri a început a se săvîrși în

toată tara actul important și solemn, prin care națiunea își exercită
UI

suveranitatea ei, depunînd’o temporar în mînile unei reprezentante.

Oricît dc imperfect ar fi sistemul parlamentar și oricît de puțin
BC

înfăptuește, realmente, principiul suveranitate! natiunei, el înfățișează

totuși singura modalitate prin care o massă se conduce prin sine în­
săși, deoarece executarea directă a suveranitate! nu este cu putinta.
Așa fiind, alegerile trebue să aibă în viata națiunilor însemnăta­
tea pe care o au celebrarea misterelor în viata credincioșilor.
Și acum, la lumina acestor adevăruri, pe cari se întemeiază orice
stat cu regim reprezentativ, priviți sîngeroasa batjocură ce se aduce
poporului romînesc, cînd e invitat la alegerile ce i s’au hărăzit.
Oligarhia nerușinată care ne stăpînește, a pierdut pînă într’atîfa
simțul pudoarei, în cît își împarte locurile de reprezentanți ai na-
țtenei cum ar împărți regele decorații slugilor sale, fără să se gîn-
90G F A e I. A

dească cîtuși de puțin la corpul electoral. O tocmeală cinică urmată

de un aranjament tot așa de cinic a dat celor trei partide numărră
de deputati și de senatori pe care l’ati putut smulge nu de la corpwf
electoral, ci de la slăbiciunea unui partid incapabil să mai guverneze.
în asemenea condițiuni alegerile de acum nu puteau să fie decît
© parodie, o comedie care ar fi ridicolă dacă n’ar fi sinistră. Corpwl
electoral nu e chemat să-și rostească voința, să-și manifesteze su­

Y
veranitatea, ci să dea o formă legală siluirei ce s’a exercitat asupră-i.

AR
Nu exercitarea suveranităței sale i se cefe națiunei în aceste alegeri,
ci recunoașterea că această suveranitate e un mare moft, care me­
rită să fie tratat așa cum e tratat.

R
Insulta ce s’a adus corpului electoral cu aranjamentul acesta

LIB
era așa de sîngeroasă, în cît am întrevăzut, ca o siguranță abso-
Intă, un gest de revoltă din partea corpului electoral. Nu se poate
ca cetățenii să primească insulta fără a protesta, ne-am zis. Nu se

ITY
poate ca corpul electoral, așa păcătos cum este el, să se împace
cu rolul acesta înjositor de simplu birou de înregistrare, cu lipsa
aceasta totală de forme, cari să salveze aparențele unui regim par­
S
lamentar.
ER
Rezultatul alegerei de eri nu ne-a dezamăgit încă așteptările.
De la colegiul I n’am cerut nimic și n’am așteptat nimic. Colegial I
de Cameră este cel mai coruptibil și cel mai puțin independent, de­
NIV

oarece în marea lui majoritate e alcătuit din membrii oligarhiei care

stăpînește țara, — aproape toți depending de guvern și trăind
prin el.
LU

Speranța noastră stă în colegiul al doilea, prea numeros pentru

a putea fi conrupt, prea puțin legat de guvern pentru a se lăsa in­
timidat.
RA

Nădăjduim că alegătorii acestui colegiu nu vor lăsa să treacă

insulta, ci vor protesta contra unui aranjament care a împins cinis-
NT

mul pînă acolo, în cît să rezerve și scaunele aleșilor.... independenți!

Nădăjduim că această supremă bătae de ioc va stîrni în alegă­
tori o supremă revoltă.
CE

Și această revoltă nu se va putea manifesta decît într’un singar

ehip : prin refuzul alegătorilor de a se prezintă la vot și a consacra
astfel, prin colaborarea lor, un aranjament odios și cinic.
I/

Nu vă duceți la vot, prin urmare ! Refuzați de a vă face păl-

AS

Hiuitorii propriei voastre demnități ! Respingeți rȘolul înjositor ce vi

s’a hărăzit 1 Scuipați în obrazul oligarhiei tot disprețul vostru pentra
chipul cum vă tratează.
UI

Nu vă prezintați la vot nicăeri, afară de orașele unde sînt can­

didați socialiști. Partidul social-democrat este singurul partid din
BC

țară, care voește să facă din sistemul parlamentar o realitate. Ma

nifestați deci pentru dînsul, votați pe candidații socialiști și astfd
veți protesta împotriva cinismului oligarhiei.
Iar funcționarii cari nu pot lipsi dela vot și cari nu au candida-
turi socialiste, să-și anuleze voturile !
E singurul protest demn al corpului electoral, așa de ciuepKt
Batjocorit.
Un aîegă'cr, col. ii

Votați pe Toma Dragul

 FACLA 901

D. Ibrăileanu, în slava cerului

Cine-va dela .Mișcarea*—și anume unul dintre r iști mai tineri*—
«i un lun^ articol de laude intitulat „G, Ibrăileanu-. Zice ca eL
Wrai eanu ridica azi treptele templului științii, după ce le-a ridicat

Y
<eja de mult pe acele ale templului culturii*. Nu șt>m dacă d. Ibrăi-

AR
leanu e ridicător de greutăți bau urcător de înălțimi; bisencos știm
*ii e, și am înțelege deci să-și facă vacul pe Iu temple, dar nuanța asta
dintre știința și cultură e cam prea subtilă.

R
»D Ibrăileanu era singura personalitate lileiară <sre se aflai»
fraatea culturii romîne și totuși în afara de universitate*.

LIB
Ați auzit? Singura. Și totuși:
»Noi, iști mai tineri, cari adesea sîntem aduși a face reflecțiile
«ele mai dezolante asupra ace lei țâri. ne bucuiăm din suikt de &uo

ITY
cesnl d-lui Ibrăileanu. Poate că a venit vremea ea și in această țară
♦amenii să fie răsplătiți după merilul și talentul lor".
Noi iști mai bâtrîni, sinb ra aduși a face reflecțiile cele mai a-
atare despre iști msi tineri, cari spun prostii.
S
Cînd recunoști că io ți cîți meriltu să ajungă profesoii au ajuns,
ER
afară de unul singur; cînd despre acest unui sing ir recunoști ca atH
teza de doctorat cil și toate scrierile de valoare pe caii le citezi ie-a
scris abia în ultimii 2 3 ani. ce sînt „reflecțiile dezolante asupra ță­
NIV

rii44 și ce este entuziasmul ăsta delirant că in fine a înșfăcat și ei o

•atedrâ?
Dar asia n’ar fi nimic. Apologistul d-lui Ibiăileanu vorbește și
LU

de ex-so< ializ-mul acestui». Și iată <um o aduce toi deiu:

WA face astăzi socializm este comod. Nu tot așa era lucrul insă
zttnci, cînd socializmul tra consideiat ca <» nenorocire, și soualiștii
RA

tersecutați de toți politicianii din această țară*.

Sublinierile sînt făcute de ist mai tînăr, care știe ce-a lost atunci*
tot așa de bine cum știe ce este astăzi. "ă ne spui*- dumnealui cma
NT

și în ce mod a fost persecutat d. Ibrăileanu ? D. Ibrăileanu na avu*

sici o dată să se plîngă de nimic. Nici o dată persecuțiile n au fost
atit de groaznice ca sub ultimul regim liberal,adică regimul d-luilDiâi-
CE

kanu însuși. , , ..
D. Ibiăileanu și a trecut liniștit toate examenele, iar la licența
a fost lăudat de reacționarul Maior eseu.
A trebuit să vie d. Ibrăileanu la pulere pentiu ca studenții so­
I/

cialiști M. G. Bujor și Mișu lonescu să fie înlăturați de ia txameu, ca

AS

pedeapsă per.tru socialismul lor. . A

D. Ibrăileanu a’a făcut nici un cess de închisoare, afaiă de car-
eera pe care-o fi făcut o ca eie\, pentru că și“O Ii n^g-.i vgt ee
UI

h# nas. . .. ... -
A trebuit să vie d. Ibrăiîearu la putere, pentru ca socialiștii să
fată un total de 25 ani de închisoare. s
BC

D. Ibrăiieenu a putut să 1 iacă pe d. T*ke lonescu canalie și

«cjgsș, fără ca Lumea Nouă să .fie confiscată. f M
A trebmt să vie d. Ibrăileanu h putere pentru ca Pomina Mun-
țitoare să fie confiscată pentru epitete 1& UI adresate d-iui ionel
Srătianu. , . . v , r . . .
D. Ibrăileanu, cetățean romîn de origine streina, n a lost mei o
dată zvîrlii pe>te graniță. , , .
A trebuit să vie d. Ibrăileanu la putere pentru ca doctoiul Jia-
eovrski și alți opt sute de socialiști să fie exțuhați iidi’o luna.
In sflrșit, ce mai atîla vorbă ? Rsie ridicol sa cowpari» din punc­
tul de vedere ai jerlMor, socializnanl d*lui Ibiăileanu cu botiaiumul
de azi.
902 FACLA

Tinerelul de la Mișcarea bu știe ce-a fost ieri, na știe nici ec

este azi. Credeam că băieții din centre constituie monopolul exclusiv
al naționaliștilor. Ori poate liberalii și naționaliștii practică comuni­
tatea de băieți ?
In tot cazul înțelegeam această hiper-reclamă înainte ca d. Ibrai-
leanu să fi făcut ascensiunea pe scările diverselor temple. Azi cînd
s’a cocoțat, reclama e de prisos.

Y
R AR
LIB
S ITY
Poem decadent
ER

Dans ma eervelle se promene,

NIV

Ainsi qu’en son appartement,

Un beau chat, fort, doux et charmant...
Baudelaire (Le chat)
LU

Pași mărunți și grei ca ploaia tropotă pe-acoperișuri :

Vin motani din curți bogate și motani de case mici:
Duc pisicele’n pupilă străluciri de licurici
RA

Și ca umbrele fugare șerpuese prin luminișuri,

NT

Lumea negrelor fantome rînduește o orchestra :

Piculina țipă, naiul și viorile tresar,—
CE

(Nici Dinicu n’are ’n trupă un mai sigur lăutar)

Și concertul lor pătrunde neagra liniște terestră.
I/

Se retrag motani prin colțuri cu pisici adolescente :

AS

Ea romantic suflet are; el e tînăr și-i poet...

Două guri întredeschise orchestrează un duet
UI

Și, pe cerul negru, norii iau poziții indecente.

Se’ntîlnesc și se alungă umbre moleome și stranii—

BC

Tace cîntul: iar pornește și se pierde-apoi în got...

Dorm feline s turate de al eternului simbol
Și doar vîntul mai îngînă obositele-i litanii

O ! dormiți copii ai nopții. Vă privesc tăcut și-mi pare

Că ați părăsit, la moarte, cerul lui Baudelaire,
Și ’n revoltă stați pe ștreșne, cu privirile spre cer, ,
Negăsind o altă țeastă tot atît de ’ncăpătoare.
Proletar
 Y
R AR
LIB
ITY
Cum se scrie istoria.—D. N. lorga a ținut un discurs la Dacia
Acest discurs e tipărit în Lumina Xouă dela 1 Noembrie 1912. Textul
este de^i autentic. S
Și iată cum face istoricianul N. lorga, istoria propriului său partid:
ER
„Partidul nostru își are originea in cele îniîmplate în Martie '901.
Din’conferințele pe cari le-am ținut în o mulțime de orașe din țară,
scormonind rănile pentru a le vindeca, a răsărit un partid cinstit, în-
NIV

tr’o țară obicinuită cu necinstea. La cuvînlările pe cari le-am. ținut cu

ocazia înfiripării acestui partid am spus că în țara aceasta sînt
cinci milioane de nedreptățiți, pălmuiți în fiecare zi și că mult cîn-
LU

tata țărancă „RodicaM moare de foame. Am spus'o și nu m’au crezut.

Dar a venit 1907 și atunci conducătorii țării acesteea s’au privit în-
spăimîntați*.
RA

S’avem pardon, d-le lorga 1 După 1907 ai spus cutare și cutare,

și nu te-au crezut; dar a v«nit apoi 1907 și atunci....
D. lorga este istoric. Și face în acest mod istoricul propriului său
NT

partid. Cum or ii celelalte istorii ale istoricului lorga?

CE

Casația interpretează.— Procesul intentat de administrația „Di­

mineții- ministerului de interne s’a terminat. Curtea de casație a ho*
tărît că ministerul a fost în drept să confiște „Dimineața41, deși consti­
tuția prevede clar că nu se pot confisca ziare în Romînia. Atragem de
I/

pe acum atenția acelora cari n’au ceva mai bun de făcut, să citească
AS

motivarea sentinței, atunci cînd ea va fi fost redactată. Noi ne luăm

angajamentul solemn să n’o citim, pentru că noi—naivi cum ne-a fă­
cut Dumnezeu—socotim că textele constituției nu pot fi t:ecnte pria
UI

surubării de interpretare.
BC

Sărutări broșuri interzise.—Direcțiunea serviciului telegrafic

din Rusia a luat în ultimul timp măsura ca să nu se mai primească
la oficii telegrame cu dublu înțeles. Cum se găsesc și în Rusia func­
ționari zeloși, mai ales atunci cînd este vorba de a cenzura, se în-
tîmplă zilnic ca telegramele cari par suspecte funcțîbnarului să fie pur
și simplu refuzate.
Și se întimplă incidente foarte nostime cu acest prilej. Iată unui
de pildă: o domnișoară prezintă o telegramă pentru logodnicul ei că­
ruia îi trimite 100J 00 de sărutări.
— Ce înțelegi d-ta prin sărutări, o întreabă grav funcționarul.
 S04 FACLA

— Sărutări, foarte simplu, sărutări! răspunde roșind domnișoara.

— Dar cine uiâ asigură că sărutările nu sunt un termen coives-
țional și câ eie nu constitue un răspuns la o comandă de 100 006 de
broșuri interzise?
Firește, ia asta n’a mai putut răspunde nimic domnișoara. De
»nde să fi știut domnișoara că sărutaiile ei pot fi luate drept broșuri
și încă de cele interzise.

Y
Un candidat liberal.—în Dobrogea se fac pentru întîia oară

AR
alegeri de parlament. Pe «ista liberală din Tulcea figurează și d. Sara
Donreff, bulgar. Este dreptul bulgarilor de-a candida, și d eptul libe­

R
ralilor de a i susținea De cit, d. Sava Donceff este un teribil exploa­
tator al țăranilor. Să nu se fi putut găsi un om de treabă printre

LIB
bulgari ?
Ba se găsesc multi; dar ăia n’ar primi să candideze în numele
liberalilor.

ITY
Pietate regală.—Ziarele anunță că M. S. Regele și-a e^prinut
dorința ca să se ridice un monument ofițerilor morți în teiibila ca*
S
tastrofă a „Teleormanului .
wSă se ridice** e bine zis. Dar monumentele n’au obiceiul să seri
ER
etice S’ngure. II va ridica deci Statul. Frauz losef nu-și expiimă nicâ
«dată aseme ea „dorinți1*: ol dă parale.
NIV

Regele nostru însă e modest și constituțional: el nu vrea să-și

atragă imputarea că acaparează totul și face singur ceeace ar putea
face și alții.
LU

Filantropul.-^nxn fost Ia fața locului, și e mult de atunci. 0»

toate astea putem reconstitui scena.
RA

Intr'o cameră învecinată aștepta familia nerăbdătoare. In sfirșii#

moașa »pâru.
Eselamară, cu tot i într’un glas:
NT

— Băiat ori fată ?

— E filantrop! răsounse moașa zîmbind.
In adevăr, m d Vasile Slroiescu. Și nu mai încape îndoială că
CE

^-sa s’a născut filantn p și că trebuie să se deosebească atît de mult

«£e ceHalți roiriîii, în cit moașa a și văzut din capul locului cu cine
avea de a face.
I/

Ziarele anunță că d. Stroies u ? mai dat o sumă de bani pentrfc

r.u știu ce trebuință a romînilor ardeleri. . M
AS

E în adevăr extrn.ordinar. Cina se va face statistica rom ni or^

pe categorii de tot felul, va trebui să se prevadă și lubrica filantropi,
UI

iar în coloana ei cifra ! (unu) w . .

Și do^ră mai sînt o$menî bogați printre rommi. Slava Domnul,
sînt, berechet! - . . . . ,
BC

Dar numai d sa este filantrop ; este filantropul, unicul și singurul

llantrop romîn.
L’a gnșit Dumnezeu.

Un om liniștit. - „Le Cri de Paris* constată că regele Ferdinand

a intrat cu multă liniște în războiu. înainte de a pleca la btara-Zagora
și a clasat fluturii foarte rari și prețioși ce i se trimiseseră peinr»
colecția lui. I r în timpul războiului a răspuns la toate telegtaaiei-
de felicitare ce-i veneau d n străinătate.
11 fel cităm și noi, deși nu sperăm să ne răspundă.
L niște» lui se explice, pentru că în nici un caz nu va. Plc™^
nimfe. Diu contrai In războiul acesta, în care nu va pieri nimeni aia
 FACLA 905

familia lai, a pierit tot tineretul bulgar, inclusiv atâția intelectuali

mai mult sau mai puțin revoluționari.
Iar colecția de fluturi rămîne neatinsă.

Indignare.—„La Roumanie* are multă simpatie pentru turci;

dar, în imparțialitatea ei, nu se poate împiedica de a le da cîie un
bobîrnac. Cum s’ar zice: reproches d’amour. De pildă: în 1905 s’a dat
iradcaua prin care se recunoaște naționalitatea aromînilorșî—ați cre-

Y
de-o?—nici pînă în ziua de azi iradeaua nu este complect aplicată.

AR
Este ceva atit de fenomenal, atît de uimitor, în cît scriitorul de
la „Roumanie* este încremenit, zăpăcit, mort!
Auzi dumneata! Unde s’a mai văzut una ca asta? In Romînia

R
doar; altfel nici în fundul lumii.
Dar de unde să știe „La Roumanie* ce se întîmplă în Komînia ?

LIB
4
Naționalitatea în știință. Eîie de Cyon, nu prea seamănă a
ras, nu-i așa ? Cu toate astea a fost profesor la universitatea din

ITY
Petersburg, iar pe lângă asta a fost și un mare savant, cunoscut prin
cercetările lui asupra simțului direcției și spațiului.
A murit dăunăzi, de sigur spr< marele regret al d-lui A. C. Cuza.
S
căruia îi confirma teoria, de-ți era mai mare dragul.
ER
Ideea lui Scotu*.-- Celebrul ziarist Scotus Viator a avut o idee
fericită : cu ocazia apropiatei lichidări a Turciei, Constantinopolul să
NIV

fie dat Romîniei.

Nu ne îndoim că Romînia va primi darul ; căci, vorba aia:
crdule, vrei fin ?
Dar întrebarea e : pe cine punem prelect ? Candidatul nostru e
LU

d. Atanasiu : d-sa a dovedii că poate fi prefect balcanic.

RA

Amenințare modernă. — Cinematografele, cari sau înmulțit

atît de strașnic, ne-au îmbogățit limba.
Zilele trecute am auzit următorul dialog :
NT

— Tu mă înșeli, Naie!
— Ba nu, Sițo ! Să-i sară ochii cui te înșală !
— Naie, Naie ’ Să-ți bagi mințile în cap, că se întîmplă o dramă
CE

de trei mii de metri, Naie!

Alte măști... aceeași mască'.— Ziarele liberale află — printre
I/

fericită întîmpl <e, de sigur -că în curînd ya apare un nou ziar, mare
și independent care va combate răul de ori unde jar vemși va lăuda
AS

toate acțiunile bune (textual). Acțiunile cele mai bune sînt. în mo­
mentul de față, ale societății tramvaielor. Dar nici ale Băncii Naționale
nu sînt rele.
UI

Și zi, independent, hai?

Este vorba pur și simplu de „Voința Națională* care se „reor­
ganizează*. Și-i dă mîna să se reorganizeze, căci iși schimbă numai
BC

titlul. încolo, tot un drac. ,

Lucru fires'* : asa sîut toate reformele liberate: n au schimbat
ei pe sub-prefecți în administratori de plasă și pe aceștia în inspec­
tori comunali ? N’au făcut ei reforme agrare pn * ari s’a revizuit totul
d*r nu s’a schimbat nimic ? Nu sînt nici măcar alte măști: sînt ace­
leași, alt-fel fasonate ; dar în colo instituțiile liberale, incluziv ziarele
lor, pot zice cu poietn! :
Iar noi locului ne ținem.
Cum am fost așa rămînem!
La marele ziar „indepedent* pe care-1 moșește acum d. Vintilă
Bcătianu redactorii vor fi tot cei de ia „Viitorul* și „Voința* ; iar
cititorii îi vor lipsi și lui ca și tuturor ziarelor liberale.
 Y
AR
R
LIB
Votați pe
ITY
S
ER

Toma Dragu
NIV
LU

Candidatul partidului so­

RA

cial-democrat
NT
CE
I/
AS
UI
BC

ATEIABSELE SOCIETĂȚII .ADEVKRUL’ — București

Preful 15 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
R

ppi»!
tetoi
AR
Y

Ătfc
Alesul tirSnlmei
 Y
RAR
LIB
ITY
Aleții țărănîtnei a
S
Alegerile pentru parlament s’au terminat și ministrul lu­
ER
crărilor publice a și luat dispoziția ce nouii „reprezentanți ai
națiune?4 să poată călători gratuit pe eăile ferate. Ne arun­
NIV

căm ochii peste numele aleșilor primelor două colegii de ca­

meră și al acelor de senat și nu întîlnim de cit aceiași vechi
politician! cari sub diferite nume și etichete stăpînesc și înjo­
LU

sesc de aproape cincizeci de ani această țară, aceiași oameni

cari trec dintr’un partid într’altul eu ușurința cu care ți-ai
RA

schimba compartimentul întrmn vagon de drum de fier, ace­

iași samsari politici pentru cari locul de deputat nu repre­
zintă de cit cheia cu cari deschid visteria țârei, de eît mijlocul
NT

de a prăda, a se cointeresa și a se îmbogăți sfîșiind bugetul

statului și batjocorind această țară. Și scîrbiți de adunătura
CE

politică din care se recrutează reprezentanții colegiilor noas­

tre censitare, ne îndreptăm privirile, cu încrederea cu care
respiră tuberculosul aerul înălțimilor, către colegiul al treilea,
I/

către acel colegiu de la care așteptăm mântuirea vieței pu­

AS

blice a acestei țări, priminirea aerului viciat din taverna noas­

tră politică.
UI

Dar citind numele tuturor acelora cari vor urca dealul

Mitropoliei și se vor prezenta în adunarea națională ea aleșii
BC

țarănimei, ne simțim sufletul zguduit de o revoltă ce nu se

poate stăpîni, revolta contra nerușinării claselor noastre stă-
pînitoare care cu cinism batjocoresc tot ce e sfînt în această ța­
ră și aspirațiile ei le sugrumă.
Căci țăranii n'au nici un reprezentant în actualul par­
lament.
S’ar părea că în țara asta nu trăesc de cît proprietari, a-
rendași, advocați și escroci și ca povestea celor cinci milioane
de țărani cari trăesc sub funia udă a jandarmului și mor pun­
eați de pelagră e opera unui nebun care în delirul lui zmintit
 FACLA £0g

vedea o lume sinistră de oameni ce înădușiau pe glie, suferiau

de foame și muriau străpunși de gloanțele copiilor lor atunci
< înd cereau pămînt și dreptate-
Trebue să regretăm sincer vremile de altă dată cînd Dinea
Schileru, Pantelimon Voiculeseu, Drăghicescu, Matei și cei­

Y
lalți cămătari și exploatatori ai satelor, făceau pe țăranii în
parlamentul romîn.

AR
Privind ițarii lor de mătase și cămășile lor de borangic
strălucind albe în parlament, ’ți aduceai aminte că există pe

R
văile și pe cîmpiile țărei noastre o țărănime stoarsă de puteri

LIB
într’o muncă nerăsplătită, putredă fizicește și întunecată la
suflet, căreia totuș, drept prinos oligarchia noastră îi dă re­
prezentanți cari — dacă n’au păsurile ei — au ceva din vor­

ITY
ba, din privirea și din obiceiurile ei, s’au născut, au crescut și
s’au îmbogățit în mijlocul ei.
Astăzi însă reprezentanții țărănimei noastre sînt domnii:
S
Al. Darvari- B. Catargi, Mitică Apostol, Șerban Cantacuzi-
ER
110, Timolcon Pizanis, Xeni, M. Seulescu, N. Gherghel, Theo­
dor Al. Bădăran, dr. G. Gr. Giani, M. N. Economu-
NIV

Ei vor vorbi, vor vota și vor încasa diurne în numele ță­

rănimei flămânde, ei vor susține interesele celor cinci milioane
de iloți pe cari îi exploatează, îi disprețuesc și îi urăsc, ei vor
LU

arăta eît de fericită este țărănimea romînă care trăește și se

bucură de regimul constituțional în cea mai democrată țară
RA

din lume.
Și țărănimea va continua să se sbată în sărăcie, să-și
NT

frângă oasele pe ogoarele boerești, să stea nedumerită în întu­

neric și să se stingă de pelagră, de sfrinție și de vătămătură
în satele depărtate.
CE

Va suferi în tăcere sfănțuiala notarului, exploatarea^ a-

rendașului, funia udă a jandarmului, condamnarea judecăto­
I/

rului și cînd va vedea că suferința e prea mare și povara prea

grea va căta nedumerită în prejur și yăzînd că n’are cum și
AS

unde să se plîngă că durerile ei nu sînt înțelese și glasul ei

n’are cum fi auzit, va pune mîna pe ciomag, va da foc bogăți­
UI

ilor făurite de brațele ei batjocorite veșnic, va dărîrna pala­

tele clădite din munca ei, va cutremura într’o zguduire dez­
BC

nădăjduită temeliile acestei țări. Căci țărănimea n’are altă

cale pentru a vorbi. .
Cînd ar încerca ea să-și arate păsul cu vorbe domoale i-ar
astupa gura d- Timoleon Pizanis, d. Gr. Rioșianu, d. Gherghel
sau d. Darvari, care i-ar spune că numai ei an dreptul să
vorbească în numele țărănimei, că ei sînt reprezentanții celor
ce nu sunt buni în țara asta de cît să plătească biruri- să pă-
ziască granițele, să fie striviți de batoza boierească și să moa­
ră de foame.
Alex. Fllimon-
 Y
R AR
LIB
Alegerea d-lui lorga

ITY
D. N. lorga, fostul deputat de Iași, este acuma deputat de Prahova.
Cu alte cuvinte, dat afară pe-o ușă. a intrat pe cealaltă. Și încă după
o foarte scurtă așteptare — ori cît de lungă i se va fi părut d-sale.
S
D. lorga e mulțumit, căci a văzut dispărînd acea monstruozi­
ER
tate ca să fie o Cameră în țara asta, și d-sa să nu facă parte din-
tr’tnsa. Un singur regret îi mai întunecă bucuria: e că nu poate fi în ace­
lași timp și deputat și senator. Legea c rău întocmită; pînă la schim­
NIV

barea ei d. lorga e silit să opteze pentru unul din cele două corpuri
legiuitoare.
Dar dacă din punctul de vedere al vanității personale d. lorga
LU

poate fi încîntat, d-sa n’are nici un motiv să se bucure politicește.

Din acest punct de vedere alegerea d-sale nu înseamnă nimic, nici
prin trecutul pe care ar fi să-l consacre, nici prin viitorul pe care
Far deschid ?.
RA

D. lorga a fost ales de conservatori, după cum dat;) trecută

fusete ales de liberali. Partidul d-sale nu este încă în stare să aleagă
NT

un deputat, și nu va îi niciodată, cît timp va dăinui actualul sistem

electoral. Votul universal va da drumul multora, și dintre cei buni și
dintre cei răi; el îi va da drumul și d-lui lorga, în oricare categorie
CE

ați vrea să-1 socotiți. In cît, alegerea d-lui lorga nu este o consacrare
a activității d-sale politice. Nu vrem să spunem prin aceasta că d-sa
n’are simpatii. Din potrivă, are mai multe de cît i-am don. Dar nu
I/

acestea sînt hotărîtoare în chestii de alegeri.

Ziceam însă că alegerea d-lui lorga n’are însemnătate nici din
AS

punctul de vedere al viitorului pe care i-l’ar deschide. Lucrul e ușor

de înțeles. D. lorga a mai fost deputat și și-a dat. atunci întreaga mă­
sură a puterii: a arătat pe deplin ce poate — adică nimic.
UI

Neputința parlamentară a d-lui lorga are două pricini. Una e

în afară d? d-sa: adus acolo nu de cetățeni ci de oameni cu anumite
BC

interese, el este procuristul lor și nimeni nu-i va da concurs, ba toți

îi vor înăbuși glasul, îndată ce va tinde să se avînte dincolo de »sfera
acelor interese. Aceasta e clar și e mai curînd spre cinstea d-lui lorga
de cit spre rușinea d-sale.
Dar mai este o pricină și aceea e în însăși firea d-lui lorga: d-sa
n’are priceperea politică de a-’și utiliza mandatul, măcar în limitele
posibile.
Evident; d. lorga nu e în stare să facă l?gl conforme ideilor sale,
căci spre a fi votată, o lege trebuie sa fie conformă intereselor celor­
lalți. Dar sînt o sumă de lucruri pe cari un deputat independent (că
așa le zice) ]p p®ate face și trebuie să le facă — dar d. lorga nu le-a
făcui.
I). lorga ar fi putut și ar fi trebuit să ceară lămurirea tragediei
 FACLA 911

din 190/. Ar fi putut cere oi îndoirea unei anchete parlamentare. S’ar îi

respins cererea? Trebuia să convingă doi, trei, cinci deputați, să facă
ancheta împreună cu d-sa. La nevoi? ar fi trebuit s’o facă singur sau.
însoțit de toti oamenii de bună-voință din afară de parlament.
Că ancheta era necesară nu mai încape vorbă. Ajunge o do­
vadă: abia în ultimul timp Neamul Rcmînesc și-a adus aminte de ne­

Y
cesitatea acestei anchete și s’a rugat de public s’o facă el. De ce n’a
făcut-o d. lorga atunci cînd era în parlament și cînd putea și trebuia

AR
s’o facă? Nu s*a priceput!
Mai deaprte. Luați toate (Jezbaterile camerei cu privire la legile
îigrare. Vedeți cu ce-a contribuit d. lorga? Cu nimic! Are discursuri

R
frumoase, vijelioase, sarcastice, pasionate — fără să spuie ceva. De

LIB
ce? Pentru că nu s’a priceput. N’a știut să se puie în contact cu țăra­
nii. să ancheteze la fața locului, să se pătrundă de fondul real al
chestiei țărănești, ci s’a mulțumit să repete cu talent ceea ce toți pa-
avragiii de răspîntîe spun în chip banal și caraghios.

ITY
Dar poate că dragostea — dragostea de țărani — nu e partea cea
nai tare a d-lui lorga. Poate că la d-sa ura e mai temeinică. Sînt oa-
meni <pe cari d. lorga îi urăște. De pildă, evreii. Ia să-mi arătați ce-a
S
făcut d. lorga contra evreilor ? Unde este soluția propusă de d. lorga ?
ER
f>-sa a vorbit adesea, prin Neamul, de Mochi Fișer pe care-1 crede pro
totipul evreilor, exploatatorul model, pricinuitorul răscoalelor. De ce n’a
cerut o anchetă parlamentară pe moșiile zisului Mochi, pentru a se
NIV

constata, cu fapte, și toate crimele lui și calitatea lui de reprezentant tipic

al evreilor ? Unde sînt măsurile propuse de d. lorga și contra d-lui Fișer
și contra celorlalți evrei, chit ca să înfierăm parlamentul și guvernul
LU

cari le-ar fi respins ? D. lorga n’a propus asemenea măsuri, pentru că

nu s’a priceput să le propuie, pentru că nici în această chestie nu știe ce
vrea, pentru că pe d-sa nici ura nu-1 slujește mai bine decît dragostea.
RA

D. lorga este un parlamentar nul. D-sale i se aplică cuvintele «poe­

tului: tu cu pînea și cuțitul, mori flămînd, nepriceput!
In locul d-sale altul ar fi ceî puțin un tribun, un luptător, un răs­
NT

colitor de patimi, care prin luptele așa zicînd piept la piept, de pe

tribuna Camerei, să agite țara și să puie în zdruncin pe reprezentanții
regimului oligarchic, atât de urît d-sale. D. lorga, în Neamul Romînesc și
CE

în întrunirile unde e stăpîn, este de-o cruzime sălbatică față de acel oa­
meni. Ei bine, i-a avut. în parlament, pe toți grămadă, sub ochii și sub
barba d-sale. Ce-a făcut ? Nimic. Nu s’a atins nici de Take lonescu, nici
I/

de Panu, nici de Fleva, nici de Stere, nu mai vorbesc de cel trei Brătieni
cu cari era in tandrețea cea mai duioasă, căci nu i-a luat la rost și pe
AS

aceștia, decît dela distanță, după ce pierduse putința de a-i întâlni în

parlament. D lorga e specialist în luptele de unul singur.
A, d. lorga a făcut interpelări, a atacat Adevărul, a suduit pe Miile
UI

și pe Racovski, ba, dela tribuna Camerei a apostrofat direct pe un zia­

rist din loja presei care nu putea să-i răspundă, — astea da, Dar nu
BC

uitați că astea au fost» comandate de d. Ferekide. Și nu în mod direct. In

^parlament d. lorga este jucăria politici anii or cari știu să-1 învMească
foarte frumos. O vorbă spusă cu meșteșug, un gest — și d. lorga ia vînt,
cînd vor boerii.
Acesta este d lorga, ca deputat. Acesta a fost, acesta va fi.
Alegerea^d-sale n’are nici o valoare nici, pentaii ideile d-sale, nici
pentru situația d-sale. Ea nu ne bucură și nu ne întristează; e ca și
cum n’ar îi.
 Y
AR
R
LIB
D. Vintilă Brătianu... antidinastic ?

ITY
Pare cam paradoxală împerecherea de cuvinte de mai sus.
Cum? Un membru al oligarhiei romîne, și încă unul așa de
S
important, să fie în contra omului care a lăsat tara legată de
ER
mîini și de picioare în puterea oligarhiei ? Cum ? un membru
al dinastiei brătieuiste, al acelei familii de politician! care s'a
bucurat mai mult decît oricare alta de favoarea regală și, mul­
NIV

țumită acestei favori, a putut să exploateze țara timp de 40 de

ani cu tot soiul de afaceri patriotice, să fie în contra regelui
LU

Carol ? Un brătienist să se ridice împotriva regelui, cînd

știut este că și unul și altul fac parte din aceeași societate de
exploatare a țărei ?
RA

Oricît de imposibil s’ar părea, faptul e perfect adevărat.

Iar pentru a 1 dovedi, n’avem decît să analizăm un articol
NT

publicat de d. Vintilă Brătianu in Viitorul^ să luminăm unele

locuri cam obscure din acest articol și să tragem din el toate
CE

concluziile logice.
D. Vintilă Brătianu, ocupîndu-se de rolul presei în Îm­
prejurări turburi ca acelea prin cari trecem, spune, și cu drept
I/

cuvînt, că presa trebue să aibă o unitate de vederi care să

formeze unitatea de simțimînte și de credințe a opiniei publice.
AS

„Acest rol înalt de îndrumător — scrie textual d. Vin­

tilă — presa îl îndeplinește în toate statele moderne printr'o
UI

informare continuă a acțiunei de guvern, dacă nu în detalii,

dar în directivele generale ale politicei urmate. Numai astfel
BC

un stat nu este expus ca în chestiunile mari naționale politica

sa să se găsească la un moment dat în contrazicere cu simți-
mîntul general rău informat sau rătăcit. In comunitate de ve­
deri cu opinia publică luminată, orice guvern poate găsi Ia
nevoie și un sprijin puternic pentru apărarea drepturilor na-
ționale*.
Și după ce pune astfel chestiunea în teorie, d. Vintilă
face constatarea că, la noi, presa este departe de a îndeplini
acest rol care-i revine în mod firesc.
„Un străin—scrie d-sa—care ar dori să judece după ziare
aspirațiunile noastre în aceste timpuri turburate, ar rămîne
 FACLA 913

oam nedumerit. După unul și acelaș ziar ne-am putea crede, la

interval de cîiev i zile, cînd în ajunul unui războiu cu statele
balcanice, cînd în preajma unei alianțe frățești cu elc.“
Și concluzia e că nu e bine să lăsăm să se producă a-
oeste nedumeriri în momentele grele prin care trecem.
Pînă aici, foarte logic. Curios, pentru Vintilă, dar așa e.

Y
Presa, în adevăr, are datoria să facă educația opiniei publice

AR
și să stabilească între guvern și această opinie o unitate de
vederi în chestiunile externe. Lipsa acestei unități deschide
largă poarta înfrîngerilor și dezastrelor. Vai de țara în care

R
politica externă a guvernului se găsește la un moment dat în

LIB
contrazicere cu simțimîntul general.
Ei bine, în această situație lamentabilă se poate găsi țara
noastră dintr’un moment într’altul și este foarte alarmantă con­

ITY
statarea pe care a făcut-o d. Vintilă, că în presa noastră se
manifestă o dezorientare complectă în ceea ce privește politica
S
externă. Din această cauză, în momentul cînd țara va avea ne­
ER
voie de noi, vom pleca lără să știm unde și fără să fim con­
vinși de ceea ce ni se va cere. Vom pleca, prin urmare, pe
jumătate bătuți de mai înainte, de oare ce ne va lipsi factorul
NIV

sufletesc, care, într’un războiu, îndoește puterea tunurilor, după

cum au dovedit bulgarii.
LU

Dar d. Vintilă Brătianu, după ce face constatările drepte

de mai sus, se oprește brusc, tocmai în momentul cînd ar fi
putut să devină cu adevărat interesant. D-sa evită să-și pună
RA

întrebarea : cărei cauze se datorește dezorientarea noastră în

chestiunile externe. Dar parcă nu e îndeobște cunoscută această
NT

cauză? Nu știe toată lumea că noi n’avem o politică externă

națională, că această politică este condusă exclusiv de regele
CE

arol, care nu găsește cu cale să informeze pe nimeni asupra

legăturilor noastre internaționale și care-și rezervă dreptul de a
trata singur și de a hotărî singur soarta a șapte milioane de
I/

romîni ? Și iacă, ne prindem că nici d. Vintilă Brătianu, care

AS

cere presei unitate de vederi în chestiile naționale, nici d-sa

nu cunoaște adevărul asupra atitudinei Romîniei în conflictele
actuale, atît e de adevărat că regele privește politica externă
UI

ca o chestie particulară a sa.

Iată deci cauza relelor pe cari le constată d. Vintilă Bră-
BC

tianu. Iată de ce presa, nefiind informată de guvern asupra

acțiune! sale, nu-1 poate secunda. Iată de ce spiritul public e
dezorientat în ceea ce privește politica externă. Iată de ce
sîntem amenințați de calamitatea ca, în momentul acțiunei,
guvernul să se afle în dezacord cu opinia publică.
Dar atunci toate criticele pe cari le aduce d. Vintilă Bră-
Hanu faptelor pe cari le constată, se îndreaptă în primul rînd
contra regelui ?
Evident. R-
 Y
RAR
Rezultatul alegerilor

LIB
Actualele alegeri n’au dat nici un rezultat. Nu se poate
deduce nimic da numărul aleșilor și al voturilor obținute de

ITY
partide, pentru că totuî a fost pus la cale într’o înțelegere sta
bilită la centru. Pe aiocurea înțelegerea dela centru a fost în-
S
frînfă, în locul ei ivindu-se combinații locale. Partidul națio­
ER
nalist nu poate nici el să și numere voturile, pentrucă a prefe­
rat să primească pomana „oligarchical La București și Ploești
NIV

d. lorga a avut voturi conservatoare; la Galați, voturi liberale ;

aiurea — și de unele și de celelalte.
Singur partidul social-democrat își poate număra vota*
LU

iile — puține dar sigure. In mai puțin de doi ani voturile so-
«ialisîe au sporii simțitor.
Iată un tablou eloquent:
RA

1910 1912
București, Toma Dragii, 205 751
NT

Gh. Cristescii, 102 442

Ploești, 1. C. Frimu, 84 177
CE

Brăila, A. Conslantinescu, 58 122

Tuloea, Dr. C. Racovski, — 178
Constanța, Dr. C. Racovski, —— 145
I/

Galați, ’ Dr. C. Racovski, 222 252

AS

T. Severin, 7oma Dragu, 14 40

Dacă ținem seama că, cu toată libertatea care a doaswit
UI

în aceste alegeri, ea n?a existat îu aceiași măsură pentru socia­

liști ca pentru celelalte partide; că la Galați, de pilda, twsuși
BC

Viitorul recunoaște că muncitorii de la C. F. R. au fost împie­

dicați de a merge Ia vot; că Ia București s’au făcut socialiștilor
tot telul de șicane, prin anulări de buletine și prin închiderea
timpurie a urnelor, vedem că socialiștii au obținut în adevăr
un succes frumos.
Nu ținem însă de loc să exagerăm succesul. Socialiști sîut
datori să se organizeze temeinic, să facă o serioasă propagandă
electorală, să înscrie în Jiste pe partizanii lor, pentru ca ast-fel
la o viitoare alegere să aibă mai mult de cit un succes moral
 Y
RAR
LIB
Note de războia
ITY
Balgaria
Mai toată presa francez-, împrumută suflului bulgăresc
S
trîrabița ei de reclamă și baie toba cea mare. Plătite sau nn^
ER
în orice caz interesate într’un fel, ziarele pariziene exaltă valoa-
rea Bulgarilor, în special, popor înapoiat, inestetic și impersonal.
NIV

Ele au creat o atmosferă slavă în Europa, după care se orientase

pînă ieri, de c nd proporțiile victoriilor balcanice încep să fie
mai bine cunoscute, presa din toată lumea. Toți corespondenții
LU

francezi s’an întrecut să ne zugrăvească o Turcie și un popor

turcesc în contr zicere desăvîrșită cu imaginea cu care ne obi-
cinuiserăm pîn’atunci. Azi situația s’a schimbat eu lotul și
RA

prețul succeselor sirbo bulgare a scăzut Turcii n’au fost nici

aiște speri ați nici niște lași. Faimoasele panici și retrageri în
NT

dezordine sînt în literatura presei de ieri niște basme lungi

bulgărești. Și mai e timp pentru dejucarea tuturor speranțelor
CE

acelora cari au alimentat și au pus la cale sfărîmarea poporului

turcesc. Ceatalgeaua nu se găsește la o mare depărtare de Sofia
și de Belgrad iar Tripla Alianță, revenind—atit de brusc î~
I/

la realitatea deia care telegramele mfatuoase ale Bulgarilor și

AS

eoUborația presii franceze o abătuseră, sprijină astăzi Turcia.

Pîn’acolo merge Franța artelor și a științei, în cit neagă
și valoarea cel puțin pitoreseă a celui mai individual din po­
UI

poarele Europii.
BC

Tur&ia
Ia riadul popoarelor sini ranguri deosebite cari nu se pot
ajunge cu armele, de pildă, și după c jid un Poincare (Henri),
un Curie sau un Berthelot n’au avut niciuu merit pentru So­
cietățile sportive sau Clubul footbalișlilor, cari proclamau va­
loarea boxeurilor și-a recordurilor atinse Ia circ, de-asemenea și
un popor poate să. nu însemne în ce private vărsarea mațelor
și aruncarea cu glonțul mai mult decît niște matematkiani sau
niște chimișlt
916 FACLA

E curios că Europa civilizată, caie întreține muzee, uni­

versități și monumente, și lipește simbolele și armeriile artelor
pe toate edificiile (și le ar agăța și de vespasiene) își alege apre­
cierile după un criteriu diametral Opus.
Ea își restrînge judecata la gestul brutal de asasinare.
Piară toți bărbații de știință și toți artiștii; skbia și tunul să

Y
trăiască I Pe ea n’o însuflețește cit distrugerea Cartaginei sau a

AR
bibliotecii din Alexandria, nimic. Duhului ei civilizat nimic
nu-i vorbește atît de bine ca biruința unei horde însîngerate.
Europa a rămas Ia Atila și la năvălirile pe cari le numește, din

R
cochetărie, barbare.—Poate fi ceva mai barbar decît ura franco-

LIB
germană, care amenință să răstoarne toată civilizația? S’a fă­
cut atîta zgomot în jurul furtului Giocondei din Luvru și ori de
cîteori un maniac spintecă într’o galerie, opera unui clasic,

ITY
presa care aplaudă bandele bulgare și disprețuiește și satirizează
Turcia, denunță vociferind „vandalismul*. Oh t Franța meiită
S
prea puțin Gioconda și muzeele sale, dacă Franța și presa ei
ER
este tot una. Ce preț mai pot să aibă artele și știința la un
popor care le nesocotește și le insultă tocmai atunci cînd tre­
buie să se dovedească influența și onoarea lor ?
NIV

Pentru că armatele balcanice au cîștigat cîteva victorii,

se face abstracție totală de Turci, cari nu vor reîncepe să în­
LU

semne mult decît după ce vor extermina la rîndul lor arma­

tele pîn’aci învingătoare. Europa nu se întreabă ce preț are o
Bulgarie preocupată ca de un ideal, de imitarea pură și
RA

simplă a formelor occidentale, față de-o lume ca lumea

turcă, fantezistă, visătoare și filosofică. O sută de tunuri cu
NT

tragere rapidă fac mai mult decît un popor, pe care-1 ucid1

Comparați cu Turcii, Bulgarii n’au adus nimica nou, nu
CE

reprezintă nimic nou afară de un dialect slav urît și se găsesc

în situația mizeră și inutilă a poeților fără vocație, cari imi-
tează pe cei cu talent. Așa zisa lor conștiință națională trezită,
I/

cîntărește puțin față de Turci și intră în apetiturile și năzuin­

AS

țele biologice brute, cari se găsesc la toate animalele dela melci

și țînțari pînă la girafe și la oile de Angora. Noi cel puțin, nu
UI

îndreptățim naționalitatea în atentatul ei la viața omenirii. Om

întîi și Sîrb apoi. Naționalitatea în pornirea ei oarbă nu mai
BC

cunoaște margini și după țări naționale vin pofte naționale,

sugrumării naționale; după războaiele naționale vin războaiele
pentru desnaționalizarea și cucerirea streinilor. Țarul Bulgariei
vrea, nu este așa? să se încoroneze împărat în Bizanț in. Visul
acesta dacă trebuie urmărit la toate popoarele viața s’ar tran­
sforma într’un războia fără sîirșit.
Turcii au o individualitate incomparabilă în Europa, unde
mai mult sau mai puțin toate statele se aseamănă intre ele.
Singuri Evreii pot suteri comparația cu Turcii. Viața Turci­
lor contrazice viața tuîuror celorlalte popoare, pe toate fețele
 FACLA 9K

ei. Și mai ales poporul turcesc păstrează și astăzi caracterul

arhaic de rassă mare, integrală și integrai individuală, față de
celelalte rasse, sfărîmate în subdiviziuni de rassă. O concepție
a ei despre lume; îndrăzneala unei vizuini originale, a ei
proprie, inventată de dinsa și opusă tuturor celorlalte mentali'
tați. Turcii, după vorba lui Nietzsche s’au întrecut pe sineși. Ei

Y
ru dat naștere unui Dumnezeu ailor; unui Christ a tot prezent,

AR
Mohamet și au proclamat o evanghelie a lor, Coranul. Care po­
por modern european a mers atît de adînc în individualitatea
lui și s’a suit atît de sus în cît să aducă la suprafața vieții

R
acesteia de toate zilele, un Dumnezeu personal ? Christ și Evan­

LIB
ghelia lui vin de la streini și cel mai înalt punct pe care Eu­
ropa latină l-a putut atinge în infinitul și obscuritatea sufle­
tului omenesc, a fost zona unei biserici, nu un dumnezeu, bi­

ITY
serica papală ; și ca act de divinitate tot ce-a putut face această
cea mai puternică și mai savantă biserică europeană a fost să
S
adaoge infailibiiitatea Papei și la dogma Troiței purcederea fz
ER
dela Tatăl.
Se vede îndată ce rămîne mușița sîrbo-bulgară pe lingă
acest uriaș și pe ce plan adînc se găsește poporul turcesc, lingă
NIV

Evrei, Egiptenii și Elini și linia dela care încoace cultura

universală purcede direct din Buda, Christ, Mohamet și Zevs.
Bulgarii și Shbii tot ce-au născut pînă azi a fost niște
LU

Obrenovici și niște Paprikoi...

De-aceea cînd iaurgiul nostru și-a părăsit clienții ca să
RA

treacă în Bulgaria și să sfărîme cu o pușcă franțuzească vecia

musulmană, am simțit o dată cu mila pentru dediul meu Ivan,
sălbătecia gestului său de barbar.
NT

T. Arffiiezl
CE
I/
AS
UI
BC
 918 FACLA

Cahalul naționalist
Opinia a pus mina pe un foarte prețios document. este
circulara trimeasă de celebrul Zelea Codreanu mai multor ță­
rani din județul Suceava, cari trebuiau să lupte pentru alege­
rea d sale și a d-lui A. C. Cuza.

Y
Oricît de decăzute ar fi luptele noastre politice, nus'a po­

AR
menit încă o demagogie atît de nerușinată ea aceea cu care
marii apostoli se silesc să înebunească pe bieții țărani.

R
Circulara începe astfel:

LIB
„Iubite prietene și frate de luptă,
„Iți trimet aceste înștiințări și porunci, pe cari le vei citi tutu-
„ror naționaliștilor deinocrați, oameni de hotărîre și numai acelora, de

ITY
„oarece unde lucruri trebuie să se păstreze ea o adevărată taină piuă
»1n ziua alegerii*.
Va să zică lucrul merge cu porunca. Pe senine că bieții
S
țărani n’au avut destui stapîni pînă acuma. Le mai trebuia unul
ER
șs acela s’a nimerit să fie Zelea Codreanul
Dar să vedem poruncile. Ele sînt în număr de 12.
NIV

Intîia poruncă:
„De astăzi toți naționaliștii din sat să vie la d-ta în flecara zi la
„ceasul care-1 vei hotărî ca să stați ]a sfat în pr vința celor ce tre-
LU

,buiesc făcute pentru biruia (a partidului și pentru a primi porunci

„dela d-ta care ești căpetenia lor.
„Le vei porunci să meargă să împărțească chemările și gazeta
RA

Unirea. Le vei porunci să meargă fiecare la cita un alegător, etc.

„Toți stat datori să iese totul la o parte și să asculte orbiș poran-
„cile d-tale*.
NT

Cum s’ar zice, partid cu vătăjeî. D. Zelea dă porunci vă-

iăjduiui, iar acesta bieților țărani proști.
CE

A treia poruncă:
„To£ satul să însoțească pe alegători la oraș, ca să nu li se în*
Umple vre o oprire sau altceva pe drum41.
I/

A patra poruncă este de-o nerușinare iară margini:

AS

„Ziua de Luni 12 Noembrie să fie, după cuina kotărlt comi­

UI

tetul executiv, &i de post negru, edit pentru cei cari vor fi în
eraș, cit și pentrv. cei cari rămîn acasă.
„Vom posti in ziua aceea și noi: JEu și d. Cu»a9
BC

pentru biruința țărănimii! Femeile, copii și bătrînii cari vor ră-

mînea acasă să se închine și să sr roage toată ziua lui Dumnezeu
pentru biruința țărănimii în alegeri.*
De sigur, nu se va găsi un singur orășan care să creadă că
i*nii Zelea și Cuza au postit. Dar pe țărani e bine să-i prostești.
și mai economic: țăranul, oricît de dezinteresat sr fi, ar pu­
tea cere mîac&re. Spre mai multă siguranță este și porunca a
^incea, foarte practică:
 FACLA 919

„Cei cari vor pleca la oraș să aibă cu ei merinde ca să poată

mînca Duminică seara și Luni la sfințitul soarelui".
Porunca a șeantea e infamă:
^Sa alegi doi oameni de cea mai strașnică îndrăzneală, in-
„de minare și credință, cari împreună cu alții să vie Luni dinii
„ueața la ora 7 la d. Zarian, ca să formeze garda d lai Cuza.

Y
„ori unde va merge. Acei doi oameni pot fi alegători sau nti\

AR
Aci se vede curajul extraordinar al d-lui Cuza, care nu-i
egalat decît de al d iui lorga: din fiecare sat cite doi oameni

R
de cea mai strașnică îndrăzneală. Că alt-fel te pomenești căi
bate cineva pe d. Cuza. Și d. Cuza se teme de bătaie. Tot an-

LIB
tisemitizmul d-lui Cuza pornește de acolo că a mîncat o dată
cîteva palme de la un jidan. In orice caz regimentul acela de
oameni dc cea mai strașnică îndrăzneală poate fi de folos.

ITY
Dacă d. Cuza va vedea că nu e nici o primejdie să fie atacat,
va putea să atace el. E vorba de reînființat instituția bătăușilor,
S
cari de astă dată să fie recrutați dintre țărani. Numai la slujba
ER
asta n’au fost puși țăranii pînă acuma.
Poruncile acestea sînt de tot felul: A două*spre-zecea e
NIV

comică:
„Spune oamenilor să r n creadă nici un zvon și nici o minciună
«e li s’ar spune. Oamenii să nu creadă nimic. Iar pentru ca oamenii
LU

acștri să se poată înțelege cu prietenii noștri din alte sate, apoi să

le încredințezi cu strașnică taină aceste două cuvinte: vrernea-vrernaiește.
Adică voind unul să-l încerce pe altul dacă nu cum-va îi de-ai noștri?
RA

să-i zică: „vremea"; iar celălalt, de va fi pentru noi, să i răspundă:

.vremuiește*.
NT

Și după această copilărie d. Ztlea termină așa:

„Șî acum să vă văd la luptă indlrjită !
CE

„Băgați de seamă! Ochii țării și ai neamului întreg sînt țin­

tiți eisupra Sucevei! Așa dar, cu Dumnezeu înainte!
„Al vostru frate și căpitan
I/

Son
AS

„31 Octombrie, 1912^

**
UI

Cum se vede naționaliștii noștri sînt cei mai ticăloși șar­

latani politici din cîțî s’au ivit în țara noastră. Pentru țără­
BC

nime ei constituie o adevărată plagă.

Acuma înțelegem dc unde au scos ei toate acele basme
catastrofale despre eahed. Ei sînt organizați într’ua cahal mis­
terios a cărui singură misiune este să izbească imaginația oa­
menilor simpli și să-i hipnotizeze cu tot felul de fantasii lu­
gubre. Și acuma se explică de ce se adresează copiilor și țăranilor.
Căci e ușor de prevăzut ca ce cuvînt turcesc s’ar alege
acești șarlatani de bîlciu dacă ar îndrăzni să sc apropie cu ase-
menea palavre nerușinate de un orășan virstnic.
 920 FACLA

Țicneai» naționalistă se întinde

D. Al. B. Leonescu este un vechiu și .foarte talentat actor. Au fost
timpuri cînd d-sa a avut cea mai bună trupă de provincie. De aproape
treizeci de ani d-sa colindă orașele și tîrgurile tării, jucînd repertoriul
romînesc. In trupa d-sale s'au dezvoltat artiști ca Radovici dela teatrul
Național din București și Mircea Pella dela teatrul National din Iași.

Y
Artiști ca Aristița Romanescu, Agata Bîrsescu, Maria Ciucurescu, Not-

AR
t*ara, Liciu, Toneanu au jucat cînd în tovărășie cu Leonescu, cînd ca
simpli angajați în trupa lui. Mai mult: însuși Caragiale, atît de preten­
țios cînd era vorba de reprezentarea pieselor lui, a umblat o iarnă în­

R
treagă prin țară cu trupa Leonescu, care-i reprezenta piesele. D. Rado­

LIB
vici dela teatrul Național poate mărturisi că maestrul Carariale a fost
înetntat de acel turneu.
La nenumărate solemnități naționale Leonescu s’a oferit sau a fost
chemat să dea concursul său artistic. Mă rog, era un lucru știut de toa­

ITY
tă lumea că între elementele de valoare ale artei dramatice romîne este
și Al. B. Leonescu.
Că Leonescu s’a născut ovreiu, aceasta nu privea pe nimeni. Poate
S
că însuși Leonescu o uitase. Ei bine, la bătrînețe, lucrul acesta i se a
ER
nuntește lui Leonescu.
Leonescu nu mai are voie să joace teatru. Acum, la bătrînețe, el ar
trebui să învețe altă meesrie; sau, dacă nu poate, n’are de cît să se spin
NIV

zure.
Zilele trecute d. Leonescu convenise cu d. Gîrleanu, directorul tea­
trului Național din Craiova, să dea o reprezentație în localul și cu tru­
LU

pa acelui teatru. De sigur d. Gîrleanu își luase toate măsurile ca teatrul

să cîștige materialmente. In privința cîștigului moral nu încăpea nici
o îndoială, de vreme ce d. Leonescu și-a făcut probele și, după cum am
RA

spus, a jucat cu toate celebritățile noastre.

Ei bine, de îndată ce s’a anunțat reprezentația, ziarul Apărarea Na­
țională, scris de un domn Mii. Dimitrescu, cunoscut ca partizan și
NT

d-lui lorga și celebru prin alte însușiri mai puțin onorătoare, a dat t-
larma că se prepară o groaznică rușine: apariția jidanului Leonescu
pe o scenă romînească. Ziarul declara, ritos că dacă cei în drept nu îm­
CE

piedică această infamie, publicul se va vedea silit să’și facă singur

dreptate. ----- —.
Rezultatul a fost că d. Gîrleanu a stricat angajamentul făcut și d.
I/

Leonescu a plecat fără să joace.

Cine mai. are un pic de rușine nu poate să nu fie profund indignat
AS

de slăbiciunea autorităților clin Craiova, cari s'au pretat la această ti­

căloșie.
In nici o țară din lume, dar absolut» în nici una, nici măcar în Rusia
UI

lui Puricichievici, nu s’a pomenit așa ceva. Se ștțe că pretutindeni artiștii

străini au dreptul să joace și în orice țară se consideră ca un succes cînd
BC

un artist străin joacă în limba țării. Vă închipuiți dv. că un ungur, fie

chiar și atrît de tîmpit ca partizanii d-lui lorga, vă închipuiți că el ar
protesta pentru că un artist romîn ar juca în ungurește ?
Dar noi nu stăm de vorbă cu naționaliștii d-lor lorga. și Cuza. Noi
punem în vedere autorităților că e tâmp să înceteze cu sistemul acesta
de-a primi pomncile celui dintîi zevzec care exercitează meseria de
patriot.
Norocul cel mare al țării este că nebunii nu formează majoritatea.
Oamenii cu bun simț vor ști să ia sub protecția lor pe cel nedreptățit.
Sperăm că d. Leonescu nu va fi siliți să se spânzure, ci i se va da posibili­
tatea să facă teatru, ca și în trecut. Dar o păcat să sc facă» de rîs țara,
de hatîrul cîtorva caraghioși.
 FACLA 921

De ce-a mîncat bătaie d- Gaza ?

r
Se pare că d. A. Cuza a mâncat bătae în actualele alegeri Adică
nu că a fost învins. Asta e una la mînă, dar asta se știa de mai îna­

Y
inte. Toate ziarele anunțaseră din vreme că d. lorga va fi „ales“ de

AR
guvern, dar nimeni n’a spus vreo dată că e vorba să fie „ales” și d.
Cuza. Sîntem recunoscători partidelor noastre politice că au mai păs­
trat un rest de rușine. D. lorga nu e un om care să compromită par»

R
lamentul, pe cînd d. Cuza, un plagiator ordinar, parazit al Academiei?
parazit al universităței, parazit al studenților și elevilor, nu putea fi

LIB
admis' în parlament, ori cari ar fi scăderile acestuia.
Este vorba de altă bătae, de-o bătae propriu zisă.
Cînd am citit bocetele telegrafice ale d-lui Cuza, întîia noastră
mișcare a fost să protestăm în potriva agresorilor d-sale. Nimeni nu

ITY
tr?buo să fie scos din lege; nici chiar un plagiator șl parazit ca d.
Cuza. Oricine are dreptul să lupte în alegeri și să-și spue cuvîntuî
prin graiu și prin scris; chiar un plagiator și parazit ca d. Cuza.
S
Cum însă Facla nu este un ziar zilnic, n’am mai apucat să luăm
ER
apărarea d-lui Cuza, pentru că vești noui au venit să le complecteze
și chiar să le modifice pe cele dela început.
Mai întîi, d. Cuza n’a fost provocat de nimeni, ci a provocat dl,
NIV

fie direct, fie prin partizanii săi. Această versiune n o scoatem din
ziarele amice nouă, ci din ziarul Viitorul, bun prieten al d-lui Cuza.
, Iar felul provocărei a fost brutal și mișelesc, în cît nu se putea să nu
LU

atragă un răspuns identic. Ne spune Viitorul că d. Cuza și ai săi

au căutat să năvălească într’o sală unde erau adunați alegători con­
servatori, pentru a scoate cu sila pe țăranii aflători acolo; iar fiindcă
țăranii n’au vrut să-i urmeze, amicii d-lui Cuza i-au luat la bătae.
RA

Viitorul citează chiar numele unor țărani crunt bătuți — ca să ție

minte și ei ce este naționalizmul democrat. Mai mult: amicii d-lui
Cuza au tras chiar și focuri de'revolver. Cuprinși d? spaimă, țăranii
NT

i-au luat la bătae, mișcare firească, reflexă.

Dacă am fi citit aceste lucruri într’un ziar conservator, obligat
CE

să-și apere administrația, le-am fi pus la îndoială. Dar un ziar liberal,

înclinat tocmai să acuze și pe candidatul conservator și administrația
conservatoare; un ziar liberal care se nimerește să fie și devotat d-lni
Cuza, — un asemenea ziar n'ar spune toate lucrurile astea, oacă ele
I/

n’ar fi adevărate. ,
Lucrul a devenit însă și mai clar cînd am luat cunoștința de cir­
AS

culara adresată de naționaliști fruntașilor țărani din Suceava- Această

circulară, din care cităm cite ceva în «articolul Cahalul iiațional'ișt din
UI

numărul de față, no arată tocmai că naționaliștii erau porniți din ca­

pul locului pe bătae. Socoteala lor a fost să ia colegiul cu asalt. Nici
nu e de mirat. Prin fraudă și potlogărie și-a luat d. Cuza și premiul și
BC

catedra; de ce n’ar înșfăca, tot pe calea asta, un mandat de deputat t

Cu bătaia și prin teroare și-a cules d. Cuza toate succesele dela lași:
spargerea întrunirilor, oprirea spectacolelor, etc. De ce n ar lucra tot
așa pentru a zmulge un succes electoral?
De astădată nu i-a mers. Cu atît mai rău pentru el. Este foarte
regretabil că d. Cuza a mîncat bătae. Dar singur a yrut-o. Poate că e
și un bine în nenorocirea asta. Poate că d. cuza va înțB.ege, in sfirșit,
că bîta are două capete. Poate că pe viitor, deziluzionat, se va lăsa de
huligănie și va căuta mijloace de luptă mai civilizate.

P. S. — Prefectul de Suceava, d. N. Catargi, declară că d-nii Cuta

 922 FACLA

‘și Z^lea Codr^anu n'au fost bătuți, dar au vrut să facă bătaie; iar d.
Codreanu a tras cu revolverul asupra unui alegător. Studenții voniți cu
d. Cuza, Înarmați, amenințau cu turburări; de aceea au fost trimiși
3a urma lor — ca niște simpli muncitori. Onorați! domni naționaliști
cari au aprobat o asemenea procedare față de socialiști, au prilejul s’o
guste — și să se bucure.

Y
AR
Studențimea Ieșeană

R
LIB
Decurînd a apărut la Iași o broșură intitulată „Studențimea
Ieșeană", cu o prefață de d. A. C. Cuza. Prefața aceasta înglobează o
sumă de neexactitâți și, ca student ieșean, mă simt datora aduce oare-
cari rectificări. D. Cuza începe prin a face o comparație intre stu­

ITY
dențimea din perioada 1880—Î9C0 și studențimea de astăzi. Persiflează
studențimea Dde eria — firește—pentrucă a fost «anarhistă* (cum zice
domnia sa), socialistă și condusă de principii largi și științifice (cum
S
zicem noi). Laudă, pe dealtă parte, studențimea de azi: disciplinați
ER
respectînd—religia, iubitoare de armată, devotată intereselor statuia-
etc. Disciplinată... pentrucă oprește întruniri publice, insultă pe pro
fesori și justiția populară (au oprit în mod barbar o întrunire & so­
NIV

cialiștilor csre voiau să protesteze îu contra asasinării Iui Ferrer, au

insultata! pe profesorii universitari P. Bujor, Dr. Thiron etc, aa insul­
tat pe jurați care s’au pronunțat în procesul Cuza Soror). Disciplinată
LU

pentu eă oprește jucarea la Teatrul-Națiorial a piesei de superioară va­

loare .M mase54,aplaudă în schimb grasoiănil„ naționaliste*, ori filieră ar­
tiste ineritoase ca Francisca Rozan, pe motivul că sînt Jidance®
Studenții de azi respectă religia, iubesc armata, se devotează in­
RA

tereselor țârei pentrucă se sustrag de la serviciul militar și se fo­

losesc de binefacerile bugetare, ori fac pe agenții electoral pentru par­
NT

tidul care dă mai mult.

Shidenți de rzi au înfăptuit cele două congrese (Iași 1903 și Ors-
iova 1912) care au provocat „admirația unanimă, prin ordinea lor mi-
CE

nunată* .. pentrucă-dîn lași plecați la Galați s’au îmbăiat provocînd scan­

daluri sau șterpelind obiecte de p?eț de pe la mesele oferite de naivi.
Aceasta este Studențimea de a/î, studențimea naționalistă.
D. Cazs se mai ocupă de activitatea culturală speculă „a centrului
I/

Studențesc—lașp—după raportul expreșediutelui d. H. Dăscălesc»—și

AS

vorbește de .secția literară* a Centrului*. Or, în raportul d-kii Dăscă­

lesc» e o mistificare revoltătoare de oarece „Societatea studenților în
litere* a fost o societate de șine stătătoare, cum se poate vedea din
UI

statute si documentul constitutiv pe care l’a iscălit și subsemnatul

Dacă ședințe ie s\; □ ținut în loealnl „Centrului" e că ne-g fost oferit
gratii șt dacă = r fi știut gîndul d-lui Dăscălesc», o marc parte din
BC

studenți rfar fi intml în societate și nici n’cr fi dat concursul pri*

conferințe, etc.
Dealtfel, îu „Cențiutt sînt îr^criși vre-o L C sludenți. D^<ă scă-
d m 50 înscriși în urmă cu scopul de a îndepărta destrăbălarea de
acum (aceasta din nefericire nu s’a întîmpkt din cauza tlegeri-
îor arbitraie) rămîn mai puțin de 200. Aceștia sînt studepți naționa­
liști adică mai puț n de jumătate din întreaga studențiine ieșană.
Prin urmare eclar că: „s*ud?nțhnea ieșană naționalistă de azi“
formează mai puțin de jumătate din întreaga studențime loca'ă.
Sper că ecest fapt îmbucurător va fi reț’nut iar mișcările slu-
pbhrale „Centrului*, care vorbește în numele întregei studențimi, n»
'vor 11 luate în se amu.
C. B. Ghiulea
student
 Y
RAR
LIB
S ITY
Recunoștința țăranilor. — Acum șase ani tînărul Th. Al. Bădărău
auzind că tatăl său a fost insultat de d. Nicu Filipescu, a luat trenul. a
ER
sosit în Capitală, a provocat la un duel făiă rezultat pe mizerabilul in­
sultător și s’a întors la Paris să-și vadă de carto.
NIV

De atunci tînărul Theodor Bădărăuma mai avut ocazia să se ma­

nifesteze. Dar in sufletele patriarhale ale țăranilor noștri fapta lui a ră­
mas adine săpată.
•Dovada ne-au dat-o țăranii din județul Neamț cari s’au grăbit să-l
LU

aleagă deputat îndată ce tînărul a consimțit să-și puie candidatura.

.Recunoștința țăranilor noștri, cari au atâta înțelegere pentru fru­
musețea gestului, e în adevăr măreață.
RA
NT

Unul care va fi dat afară. — Este corespondentul din Galați a! zia­

rului „Viitorul".
Iată ce și-a permis el sa telegrafieze ziarului sus numiți*.
CE

„După aceste date vedem că 695 alegători n’au votat, fiind împie­
dicați dc administrație să ia parte la vot, și cinci spunem acesre cuvinte
le spunem bine întemeiați, căci, de pildă, lucrătorii atelierelor C. F. R.
I/

au fost pur și simplu interziși să participe la vot, — firește lucrătorii

băruifi c’ar avea simpatii fie psntru liberali, fie pentru dr, Pacovold".
AS

Cum vedeți, corespondentul din Galați al „Viitorului" spune ade­

vărul, ceea ce, după concepția- liberală, constituie o infamie. Un liberal
care se respectă e dator să spuie că d-rul Racovski c agentul guvernului.
UI
BC

Deces, — La început era cuvîntul; acum nu mai e nimic, căci

Cuvîntul a încetat. Da, Cuvîntul. foaia naționaliștilor democrați din
R .-Sărat, și-a dat ceeace n'a avut nici odată, duhul.
Ne-o spune el însuși, în fruntea numărului 3 din anul al treilea :
„Cu ac^st număr foaia noastră Cuvîntul încetează de a mai apărea
și aceasta pentrucă socotim că și-a îndeplinit menirea pentru care
apăruse, și anume că a adus îndeajuns la cunoștința rîmnicenilor prin­
cipiile doctrinei național iste-democrate".
Apoi dacă și-a făcut treaba omul, are dreptate: ce Fă mai încurca
lumea pe-aici ? Nu-i vorbă, curioșii ar putea să se întrebe de ce moa^
Cuvîntul exact după doi ®ni și trei numere, când putea face acelașe.
lucru după doi ani în capăt. Explicația e ușoară : mai rămăsese o bu-
 924 FACLA

cățică de doctrină de adus la, cunoștință. Acum s’a făcut și aia: direc­
torul își pune palma în șold — și p'aici î-i drumul.
Cu limbă de moarte Cuvin tul mai face însă ceva-șilea: el susține
candidatura d-lul lorguleseu.
„Candidatura d-luî C. lorgulescu ne este simpatică4’, declară muri­
bundul ; căci „eu socotesc că atmosfera favorabilă ce este pentru can­
didatura d-luî lorgulescu îi va aduce multe voturi, sau poate chiar
reușită, și nu ne-ar părea rău căci e un loc ce-1 merită înaintea altor

Y
pajnigii și farsori44.

AR
Bine-1 susține!

R
Acordul ovăzului. — Ziarele liberale începuseră o vie campanie
contra fostului primar al Capitalei, d. Dobrescu, care ar fi făcut un

LIB
gheșeft monstru cu prilejul cumpărării unei mari cantități de ovăz.
Campania ar mai fi durat multă vreme, dacă nu s’ar fi descoperit
că acela dela care d. Dobrescu cumpărase ovăzul este un liberal, d.

ITY
Coandă.
Acum liberalii știindu-se co-interesați, campania va înceta.
Avem deci încă un acord în istoria politică a țării.
Faceți gheșefturi, nene! Dar faceți-le împreună, c’apoi nu vă mai
S
zice nimeni nimic.
ER

„Dobrogea Nouă”. — Printr’o fericită întîmplare ne-a căzut ia

NIV

rnină Dobrogea Nouă organul naționaliștilor din Constanța. Căci sînt

naționaliști acolo; sînt chiar jnulți, dacă judecăm după următoarea
notiță :
„De oarece la colegiul III de Cameră avem mai mulți naționaliști
LU

doritori de a candida, încă nu am stabilit pe cine anume".

înțelegeți dv. ce anume. De altfel probabil că s’a și hotărît pe cku
“nume, dar noi nu știm, că n’am mai urmărit chestia.
RA

Faptul că sint atît de mulți naționaliști la Constanța nu trebue să

,u mire: e și mult de lucru acolo. Dacă nu credeți, poftim amănunte;
„La noi se găsesc oameni cari lupt în numele unei doctrine formu­
NT

lată în 49 dogme"a
E bob numărat. Apoi față de atîta dogmărie, înțelegeți că trebue
CE

oameni, nu glumă. De-aia e și greu să hotărăști pe cine anume.

Nu tot așa stau socialiștii. Aceștia au mult mai puține dogme. Ca
dovadă este faptul că la întrunirea lor și-au expus „vechile idei cu
tendințe’4, constată Dobrogea Nouă. .Mai mare rușinea, zău așa! încă
I/

ceva: oratorii socialiști, „intrînd în politica internă a început să dez­

AS

văluie fazele ei44, ceea ce de sigur, e absurd; iar în ce privește poli­

tica externă au vorbit de războiul turco-balcanic : „Oare aici să rezumă,
politica externă?4 întreabă cu drept cuvînt Dobrogea Nouă.
UI

Ei, ce să le faci ? Dacă n’au oamenii destule dogme, de geaba !

Nu-i vorbă că și naționaliștilor le-am face un reproș : bine, 49 da
dogme nu sînt de colea; dar ar putea să mai caute una, să fie incaltsa.
BC

50, cifră rotundă.

Nevinovăție. — Un anume Popa, dela Neamul liomînesc. e foarte re­

voltat da atitudinea Faclei. Cică noi murdărim totul, ca țiganii din
șatră și ca băieșii.
D. Popa vorbește în Recunoștință de cauză. II sfătuim șă facă o-
singură dată o baie și va vedea că băeșii nu murdăresc, ci din contra,
curăță. Mai la urmă, nu garantăm: poate că d. Popa va trebui să facă
mai multe băi pentru a obține un rezultat vizibil, dar la sfîrșitul sfirși-
tului tot îl va obține.
De ce vorbește d. Popa de niște oameni pe cari nu-i cunoaște ?
 FACLA 925

Un prcprletar-feuomen. — Nu știm cum îl chiamă, nici unde poate

fi văzut Știm numai că e „la noi? ta doi pași de București", pentrucă
atîta s'a îndurat să ne spuie Neamul Homînesc» Faceți» mă rog, doi pași
li o să-l căleați pe bătătură.
E un fenomen proprietarul acela pentru oă:
a) e „un proprietar de inimă";

Y
b) e „cunoscător adine a.j păturii populare";
c) a stăruit să se facă o școală;

AR
d) idem un început de șosea;
e) „a cheltuit și materialicește".
Toate astea sînt ori nu fenomenale; dar .proprietarul în chestie

R
e fenomen pentiii cu totul altceva.

LIB
Ne-o spune tot Neamul: e un proprietar coborit de jos»
Apoi asta, vezi - - să to cobori de jos ! — e culmea fenomenului!
*
ITY
Un ucaz. — E scurt și cuprinzător, pentru că e al d-lui lorga. Iată-1:
Nu mal vorbească ziarele noastre de elita bulgărească.
Ați auzit? Să nu mai vorbiți 1 S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
După război

RAR
Y
 No. 47
1IQL al 8ln

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
1912
24 BOESISS
 „VREM CADRILÂTERUL!“
Un fior sfînt de patriotism a trecut asupra țârei.
Din toate unghiurile Patriei, din orașele și cătunele în­
depărtate, din milioanele de romi ni cari au tresărit șt au sim­

Y
țit inima bătindu-le ta piept, ia apelul L’gei Culturale, au

AR
răspuns, s’au grăbit să vie, au dat năvală în capitala țârei, cu
reducere de 50 la sută pe C. F. R.. vre o mie și ceva de inși î
Spectacolul a fost grandios.

R
Imensa sală a băilor Eforiei gemea de steaguri tricolore,

LIB
de liceani și de copii. Nici odată poate ca la acest mee­
ting, inteligența și spusele oratorilor n’au fost mai în armonie,
cu inteligența și priceperea publicului. Afinitatea aceea elec­

ITY
tivă, cîntată de Goethe, s’a stabilit repede de la primele a-
plauze și cuvinte sforăitoare, între tribună și auditoriu Cind d.
S
lonaș Grădișteanu, cu glas impresionant de scapet cerea cadri-
ER
lateral Dobrogei, glasurile școlarilor răspundeau pițigăiat:
— Vrem cadrilaterul I
O singură notă discordantă, îndreptată împotriva Austriei
NIV

și pentru frații subjugați din Ardeal, a fost repede înăbușită

sub greutatea gesturilor alarmate ale domnilor de la tribună.
LU

Căci cuvîntul de ordine era dat.

De ce ne am ascunde după deget?
Meetingu! național de Duminică a fost proectat de guvern,
RA

inspirat de guvern, realizat de guvern.

Guvernul Maestății sale sau mai exact al reprezentantului
NT

intereselor austriace în Romînia, era singurul interesat să creeze

o diversiune a opiniei noastre publice, care începea să urmă­
CE

rească cu simpatie acțiunea popoarelor balcanice și să privească

cu dușmănie politica anti romîneascft a regelui Carol și poli­
tica ipocrită a imperiului aliat de peste Carpați.
I/

Regele Carol avea nevoe de-o diversiune.

Pentrucă armatele grecești au repetat neghiobia tuturor
AS

armatelor cucerite toate din toate timpurile și de pretutindeni,

pentru că au ars satele devastate, au măcelărit bătrini, femei șl
UI

copii, pentru că au schigiuit și-au ucis sute de arcmini de-a-

colo cu aceiași cruzime cu care Ionel Brătianu a ucis mii de
BC

romîni de-aici, guvernul regelui Carol a crezut că e momentul

potrivit să profite de împrejurare și că sunetele tobelor patrio­
tice să ne arunce încă odată în brațele Austriei.
Dacă n’ar fi așa, dacă intenția frauduloasă a guvernului
<i?ar fi aceasta, pentru ce la meetingul de Duminecă s’au ațițat
numai și numai resentimentele noastre șoviniste împotriva Bul
gariei, pentru ce s*au cerut compensații teritoriale statului ve­
cin, ca și cum el ar fi fost cel vinovat șl el ar fi trebuit să
plătească crimele armatei grecești.
 FACLA 929

Na ne trece prin minte să justificăm aceste crime. Nu

vom spune de asemenea după d. Carp și după alți buni romîni
că o chestie macedoneană nu există pentru noi. Atît timp cit
undeva, dincolo de granițele noastre, trei patru sute de mii de
oameni cari vorbesc aceiași limbă de origine sau înrudire cu
limba romînească, își au ațintite privirile și speranțele națio­
nale înspre noi, ar fi o nesocotință să le întoarcem spatele și o
crimă să răspundem așteptărilor lor legitime cu nepăsarea sau

Y
cu tăcerea noastră vecinie diplomatică.

AR
Dar chestiea nu e aceasta.
Meetingul de dumineca trecută n?a fost îndreptat împotriva

R
acelora cari prigonesc și măcelăresc pe romînii macedoneni.
Nu s'a cerut nici ruperea relațiilor oficiale cu statul grecesc,

LIB
nici război că politicianii regelui George, nici autonomia Mace­
doniei.
Meetingul de Dumineca trecută a fost o mascaradă și tristă

ITY
și ridicolă.
Ia numele sentimentelor naționalejignite de greci, oratorii
S
au cerut să părăsim pe frații noștri din Macedonia, să i vindem
ER
cu totul, cu limbă, cu datini, cu aspirații, cu pămînt, cuceri­
torilor cruzi de astăzi, în schimbul cuadrilaterulni Dobrogei.
Primim, spuneau ei, ca romînii macedoneni să treacă
NIV

sub jugul statului grecesc, dar să ni să dea o compensație în

schimb, cîțiva kilometri pătrați din pămîntul Bulgariei.
LU

Și pentru fășia aceasta mizerabilă de pămînt care n'a

fost, nu este și nu va putea să fie a noastră niciodată, ce im­
portă că vom băga zîzania între noi și bulgari, că vom sădi
RA

în inima unui popor tînăr, democratic și curagios, o ură de

moarte împotriva țărei destul de lașe ca să profite de slăbi­
NT

ciunea lui trecătoare, că vom fi siliți să trăim în grija per­

manentă de război și sub greutatea din ce în ce mai insupor­
tabilă a păcei armate.
CE

Cadrilaterul Dobrogei ar însemna inteodarea noastră de­

finitivă la politica zugrumătoare a Austriei. Un singur hectar
de pămînt din pămîntul Bulgariei, răpit de noi, ne închide
I/

pentru totdeauna putința unei alianțe balcanice. Ne am găsi

AS

astfel izolați și neputincioși, între imperiul rusesc care ne-a

răpit Basarabia, între impeiiul austriac căruia i-sm vinde li­
UI

bertatea și năzuințele naționale a patru milioane de romîni, și

între regatul Bulgar care ar pîndi, și-ar fi criminal să nu
BC

pîndească, ziua și ceasul răzbunărei.

Iată perspectiva pe care ne-o deschid țipetele pițigăiate
ale acelora cari cer cuadrilaterul Dobrogei.
Perspectivă de neputință, de îngenunchiare, de renunțare
la marile idealuri ale neamului, perspectivă din care n’ar avea
de cîștigat de cît regele Carol în îndoita lui meserie de spion
prusac și de acționar al fabricelor de tunuri*
N. D. Cocea
 Y
RAR
LIB
ITY
Ulii a lor infamie
S
Intre muncitorimea organizată și partidul care ține azi sus
ER
stindardul reacțiunei fățarnice în țară, partidul liberal, vreau
să zic, s’a săpat în ultimii ani, a săpat o el, o prăpastie pe care
NIV

nimic și nimeni nu o va putea umple vreodată.

Strînsură de venetici—majoritatea corifeilor liberali nuco*
boară direct din Fanar? -de gheșeftari și de trădători ai inte­
LU

reselor vitale ale țării, partid de ucigași, de renegați și de pîn-

găritori ai propriului lor ideal — liberalii își fac azi o igno­
bilă meserie, un mizerabil deliciu, din a bîrfi, a injuria și a
RA

profana clasa muncitoare din Romînia, cele mai legitime ale

ei aspirații, din a noroi pe fruntașii mișcării noastre sindicale
NT

și socialiste.
La cîrmă : liberalii scăldară satele în sînge, asasinară 11,000
CE

de suflete în floare, încătușară milioanele de robi în lanțul le­

gilor agrare, le dăruiră—în loc de reforme omenoase, școli și
drept de vot—gloanțe și jandarmi. Asupra muncitorimei orașe­
I/

lor dezlănțuiră urgia forței publice. O expulzară în masă, opro-

AS

vocară, o stîlciră și o închiseră. Legi șcelerate făuriră împo-

trivă-i după ce o scoaseră de sub orice lege.
UI

Iu opoziție: prin presa lor de scandal—presa Lăcustelor,

Tăunșenilor și altor Nădejdi—liberalii adincesc prăpastia din­
BC

tre ei și clasa muncitoare. Nu e zi în care sutele de mii de

oropsiți dela orașe, să nu fie tăvălite în balele rensgaților reac­
ționari dela Voința și Viitorul Nu trece clipă, în care mișcarea
sindicală, pe care, un moment—șireții i — crezu ă că o vor pu­
tea îndrepta înspre partidul lor, să nu fie bălăcărită și calom­
niată, să nu fie taxată de anarhică și antipatriotică. Zi nu se
scurge fără ca fruntașii sindicaliști și socialiști să nu fie ocă­
riți, bîrfiți, înfierați, iniuriați.
Punctul lor de miră, obiectai lor de ură și de răzbunare
e Racovski, în deosebi. Asupra fruntașului socialist aruncă ei
 FACLA 93i
........ ■■ '

toata drojdia sufletului lor de canibali, concentrează ei toată

ura ce au inpotriva muncitorime! dela sate și dela orașe.
Racovski e masca pornirei lor firești în potriva poporu­
lui și a democrației.
Prilejul ultimei lor infamii liberalii îl găsiră în discursul

Y
rostit de leaderul socialist Duminică, la Dacia.

AR
In admirabila cuvîntare, una dintre cele mai frumoase
și mai substanțiale din cite au fost rostite cîndva în țara a-
ceasta, renegații liberali nu văd de cit „o insultă adusă arma­

R
tei și țării de uu ignobil spion bulgar“, „o sfidare adusă țării

LIB
de un periculos vîntură-lume care ne injuriază în propria
noastră casă*, Pentru ca Viitorul patrioților de meserie, să
meargă, pe acest pretext, pînă la a cere ca „vocea perfidă a

ITY
spionului strein să fie astupată", astupată prin asasinat, nu mai
încape îndoială ’
S
Liniștească-se canibalii nerușinați, lașii ucigași ai țarăni-
mei. Liniștească-se agenții provocatori ai brigăzii a IILa cari
ER
umplu coloanele Viitorului și ale Voinței! Discursul doctorului
Racovski a fost stenografiat Duminică la Dacia de o persoană
NIV

streină de mișcarea social-democrată* In curînd va fi tipărit

în broșură, întocmai. Și întradins ticluitele dări de seamă ale
presei lor escremențiale vor fi puse pe nemilostivele două co­
LU

loane, cu textul adevărat al cuvîntării.

Lumei cinstite îi va fi dat astfel, odată mai mult, să vadă,
RA

să cumpănească și să aleagă, între o tagmă imundă de mize­

rabili calomniatori cari merg pînă la a propovădui asasinarea
adversarului lor, pe care regretă că nu Fau putut doborî ex-
NT

puizîndu-3, și între democratul energic și onest care stă în

calea reacționarizmului lor, cu adevărat.
CE

Dar — și de aceasta pot fi siguri liberalii — muncitori­

mea organizată nu le va rămîne datoare cu nimic. La timp
ra ști să achite și această poliță a ultimei lor infamii.
I/

N’au de cît să aștepte și, așteptînd, să continue.

AS

Toma Dragfu
UI
BC
 Y
AR
R
LIB
Escrocherie sentimentală
S ITY
O întreagă tragedie se petrece astăzi în sufletele guver­
ER
nanților noștri’ Ei văd cum toate statele balcanice datorită po­
liticei lor inteligente și curagioase își întind granițele șbși în*
NIV

făptuesc idealurile mai repede de cât s’ar fi așteptat

Numai România, vândută Austriei de Regele și de guver­
nele ei rămâne umilită, înjosită și batjocurită.
LU

In loc de a-și recunoaște marea crimă de a ne fi închi­

riat cu bogățiile, cu armata și cu libertatea noastră întreagă
RA

celei mai venale, celei mai hrăpărețe și celei mai necinstite

dintre împărății, în loc de a trage la răspundere pe Regele
Carol care pentru a-și menaja interesele sale personale a în-
NT

genunchiat un întreg popor și a pângărit sentimentele noastre

cele mai sfinte robindu-ne țărei care a zmuls mișelește bucăți
CE

din carnea noastră, guvernul actual se dedă la o adevărată es­

crocherie sentimentală față de noi. Pentru a ne face să uităm
I/

pe frații noștri din Ardeal și Bucovina cari ne chiamă veșnic

cu strigăte sfâșietoare, pentru a nu mai auzi planșetele sugru­
AS

mate ale celor ce pe tărâmurile Ardealului și Bucovinei de

dorul nostru suspină, guvernul încearcă să ne îndrepte privirile
UI

înspre sud, ne aduce aminte acum că Români trăesc și prin

văile Pindului și cu naționalism de 50 °/0 reducere crede că va
BC

putea să ne zmulgă din suflete ura contra celor ce ne-au zmuls

bucăți din inimă și cărora totuși oligarhia noastră și cu Regele
ei ne-a vândut. Soarta noastră tragică de a fi împărțițiîn toate
colțurile pământului e exploatată de guvernele noastre pentru
a-și face uesupărăte interesele lor.
Că din nefericire Rominii sînt aruncați și prin văile Pin’
dului, că sînt măcelăriți de Greci, îngenunchiați de Sirbi ș*
umiliți de Bulgari, asta eo fatalitate istorică și îndurerați ne
gindim la Macedo-Romîni, cutremurați de revoltă, sfîșiați de
suferința de a nu le putea sări în ajutor, fiindcă împrejurările
 F A C L A 933

l-au dus așa departe de noi. Ceiace e însă extraordinar de re­

voltător, e că guvernul romin încearcă să se servească de a-
ceste sentimente ale noastre pnntru a ne atrage atenția dela
ceilalțt frați ai noștri, dela cei mai apropiați de inima noastră,
dela aceia pentru cari ne sîngeră încă rănile, cari au fost
rupți dela noi de curînd, dela frații noștri de sub stăpînirea

Y
Austro-Ungariei. La Meetingul de Duminecă profesorul lancu-

AR
lescu a și strigat: WE o minciună că idealul nostru e peste
Carpați. Visurile noastre nu se îndreaptă decît peste Dunăre

R
și n’auzim decit vaetele venite dintr’acolo". Asta e excrocheria

LIB
cea mare a celor ce ne stăpînesc, ne ingenunchiază și ne de­
zonorează.
Sub pretextul apărărei fraților dela Pind, ei cearcă să ne

ITY
facă să uităm Ardealul și Bucovina cari sînt carne din carnea
noastră, a căror sfișierc din trupul nostru o simțim încă, pe
cari le cer sufletele, visurile și nădejdile noastre»
S
Uită însă guvernul că idealurile nu se formează cu mij­
ER
loace bugetare, cu reduceri de 50 la sută și cu revoltă coman­
dată. Ele se închiagă din lacrimi, din sînge, din dureri înă­
NIV

bușite și din si in ți minte de veacuri.

Frații de la Pind sunt așa de departe că nici odată n’am
putut visa că i-am putea aduce la sînul nostru, pe cînd Ardea­
LU

lul și Bucovina sînt așa de aproape că în fiecare zi cei de a-

colo întind mîinile la noi cerîndu-ne ajutor, mîngîere și nă­
dejde. Ororile Grecilor în Macedonia ne revoltă, cum te revoltă
RA

orice nedreptate și orice asuprire, sfîșierea pieptului acoperit

de tricolorul romînesc ne doare însă, căci simțim că baioneta
NT

jandarmului ungur inima noastră a străpuns-o.

Iată de ce ne dezgustă și ne revoltă rneetingurile naționale
CE

puse la cale de guvernul unei țări căreia i se lac planurile de

război de generalii unui imperiu care ne a jefuit și ne-a batjo­
corit timp de veacuri și care astăzi ne închiriază de la Regele
I/

nostru și de la guvernul său.

Alex* Filimon
AS
UI
BC
 Y
AR
Note de războiu

R
LIB
Meetingul național

ITY
Liga culturală și Macedonenii aromîni provoacă de-un
timp adunări și manifestații pentru victimele Grecilor. Acești
S
nobili degenerați și urmași ai unui mare popor cultural des-
mint adevărul moștenirii însușirilor dobîndite. Produs absurd
ER
și renegat al unei rasse de învățători, de înțelepți și de artiști,
echivalent cu o progenitură monstruoasă de gîndaci, născuți
NIV

printr’un hazard spurcat din Palas Athena fecundată ’n

somn de gîngănii, Grecii moderni, samsari, cîntăreți la strană
și călugări, formează în peninsula lor, o haită de bandiți.
LU

îndată ce absența unui adversar serios prinprejur, le-a

permis să iasă din fruntarii și să-și împrăștie ouăle prin
RA

Macedonia» vitejia eroilor cu nasul subțire și moțat se exer­

sează în paguba Aromînilor. Și totuși pîn'acuma bravura lor
ni-era cunoscută sub o formă deosebită. Noi știam că la Do-
NT

mokos armatele grecești au fugit rupînd pămîntul Ia ivirea

primului fes turcesc, în depărtare. Astăzi, ele terorizează și
CE

schingiuiesc și omoară populațiile fără apărare, romînești, șt

cu atît mai vîrtos cu cît de granița curgătoare a Romîniei Ie
I/

despart și le garantează cîteva ținuturi străine. Intrialt-feî, un

sergent cu șase dorobanți ar putea trece în plimbare, pe Ia
AS

Salonic să potolească ardoarea discipolilor d-lui Sapunzakis

Armați în loc de puști cu nuiele, ar fi de ajuns ca ei să se mărgi­
UI

nească la o corecțiune pe subt fustanela ridicată, și n*ar mai fi

nevoie de intervenirile diplomatice.
BC

Grecii se dovedesc o dată mai mult a fi poporul inferior

pe căre i cunoaștem, îndată ce se simte la el acasă. Pentru
Romînia căre i primește cu călcîiele și bucile goale ca să4
trimită patriei înapoi înțoliți boierește, ei n!au simțit niciodată
respectul ce i se cuvine și alt sentiment decît o ingratitudine
spurcată. Negoțul grecesc se desfată în orașele noastre, în bă­
cănii și cîrciumi, provizorii și murdare. La țară, moșii nenu­
mărate sînt speculate de dînșii, cu țăranii de pe ele cu tot. Naționa-
 FACLA 935

liștii incriminează pe Evrei, cari mor pe pămîntul unde se

nasc. Toate averile strînse de Greci părăsesc țara pxnă la cen­
timă și se duc în Elada să creeze statului grecesc, amenințat
de un vechi faliment, contribuabili, și să-i întărească bugetul.
In schimbul frumoasei noastre ospitalități, Grecii ne asasinează
consingenii și tocmai pentru motivul că sunt de-un neam cu
noi.
Nu știm cînd se va sfîrși odată cu acești palicari. D. lorga

Y
cere să fie scoși din țară și trimiși la ei acasă. E o soluție și-i

AR
cea mai bună, deși în asemenea caz Grecii onești și de treabă
ar suferi pe nedrept de soarta compatrioților lor îngîmfați,

R
obraznici și lași. Romînii cer să nu li se facă nedreptăți și

LIB
nici ei nu pot nedreptăți pe alții. Ceeace ne surprinde
este că în meetingul de Duminica trecută cele două teze,
cea pacinică a d-lui lorga și cea belicoasă a oratorilor,

ITY
s’au înfățișat, cu toate că se exclud, alături. „Căci cu adunări
populare unde fiecare spune ce crede și ce vrea, fără nici o
înțelegere prealabilă, fără nici o consecvență și fără nici o
S
răspundere.... nu se ajunge la nimic alta decît Ja mărirea hao-
ER
suluiu spune d. lorga.
Un așa haos a fost mai ales meetingul în care a circulat
NIV

tocmai această desaprobare. Oratorii n’au nici o concepție co­

mună. Pretențiile Macedonenilor variază după vorbitor. Ba
ceea ce-i mai grav, ei nu sînt înțeleși măcar în privința
LU

numărului Aromînilor din Macedonia, care variază între 200

de mii și un milion. Această nepregătire micșorează importanța
mișcării și servește chiar să o ridiculizeze în ochii streinilor.
RA

De altfel oratorii Macedoneni ar trebui să înțeleagă că

Romînia n’are ce căuta într’un război care ar slăbi o la rîndul
NT

ei față de niște veciniei interesați să o vadă sleită și vasală.

Oricît ar crește țările din sudul Dunării, Romînia are astăzi un
CE

pas de cel puțin douăzeci de ani, înaintea lor, tocmai pentrucă

și-a păstrat puterile intacte și iarba de pușcă.
Ei ar trebui de asemeni să vadă orientarea opiniei pu­
I/

blice, de care se poate ține socoteală. Tendința mai a tuturora,

AS

adversari ireductibili pe alte chestiuni, este că Romînia trebue

să se alăture blocului, nou format, balcanic, în care în locul
rolului de a cincea roată la căruță din alte alcătuiri, ar juca
UI

pe cel principal.
Bulgarii, Sîrbii, Grecii și Muntenegrenii au turburat pacea
BC

indispensabilă propășirii popoarelor și-au meritat anatema cul­

turii și dezgustul oamenilor cari din pace și-au făcut un ideal
social și politic. Acum, cînd faptul s’a îndeplinit și cînd din
huma de sînge balcanică se frămîntă o lume nouă, aceasta va
ființa lîngă noi, cu viața și greutatea ei particulară. Și e ceva
mai cert și mai serios decît proclamarea lesnicioasă a unui
război, dela tribună, și decît mîndria, oricît de generoasă, a unui
orator; e viitorul acestei țări și viitorul poporului romînesc în­
tregit, viguros și luminător în tot Orientul.
 9S6 FACLA

Cîntecul Europii
Europa de o lună ’ncoace, și jumătate, pare că ne spune:
„Civilizația noastră nu slujește întru nimic omenirea și
dreptul sfint la viață. Filosofla mea nu se deosibește de fel de

Y
a triburilor africane, căci la sfirșitul tuturor sforțărilor voastre,

AR
intelectuali pigmei și bolnăvicioși, tot războiul se găseșîe, tot
uciderea oamenilor de către oameni. Lăsați de-o parte preocupă­
rile acelea cari vi s’a spus că înobilează sufletul, pe cînd de

R
fapt pregătesc pe om Ia înfrîngere. Iubire, fraternitate, artă,

LIB
literatură sînt morbi latenți pe cari vi-i strecurăm în suflet ca
să vă moleșească. Ideile... niște ultra-microbi, încet-încet ador­
mitori.

ITY
„Sfărimați-vă, savanțiior, aparatele cu cari extrageți din
materie o sinteză capabilă să dovedească valoarea intrensecă a
S
naturii și să umilească fanatismul nostru și gloria noastră. Voi,
ER
poeți, zdrobiți-vă lira răsunătoare de cîntece de bucurie și de
clocotitor ideal. Ce sînt aceste statui, aceste monumente ?—la ce
aceste biserici, aceste altare? Aruncați în ele cu topoarele și cu
NIV

pîrghiile voastre răsturnați-le la pămînt.

„Isus Hristos? — un ins bolnav și cam nebun; voi în-
LU

chinați-vă lui de formă, gîlceviți-vă pentru evanghelia lui. O să

ne folosească vre-o-dată de paravan la tunuri și de mască
pentru soldați.
RA

„De la minte voi nu mai aveți de așteptat nimic. Cul­

tura voastră, veacurile voastre clădite cu răbdare ca niște pi­
NT

ramide cu blocuri de cîte o sută de ani, viața voastră ca tra­

diția ei fermecătoare.... în toate acestea vom pune vre-o zece
CE

mitralieze, fabricate în cîteva ceasuri.

„Vatra culturii se stinge într’o zi. Și această zi e numai
una și trebuie să vie ori-și-cum.
I/

„Sînt și ofițeri cari cultivă matematicife, muzica, științele

naturale, pictura, literatura. Poate fi ceva mai rău? Unde mer­
AS

geți cu toate aceste poveri ale minții ? La măcel, băieți, și la

desființare. Voi ziceți că vă este conștiința perfecționată prin
UI

cultură.... Nenorociților 1 Gtoaza voastră de războia este o sco-

borîre, o inferioritate gravă, mijlocul vostru de totală pieire...“
BC

Acest cîntec al Europei l-am auzit mai zilele trecute, în­

tr’o noapte senină și tăcută, în care visam fericirea lumii....
Dacă acesta-i cîntecul Europei, să-l asculte toată țara —-
și tot ce rămîne să realizeze Romînia este o forță militară în­
fricoșătoare în vederea căreia să fim educați cu toții, genera­
ție cu generație pîoă la sfirșitul veacurilor noastre...
T. Arghezl
 FACLA 937

Bucuria lui Marte

In cîmpiile dezolate ale Traciei, în mijlocul mormanelor
fie cadavre și lacurilor de singe din jurul gărei de lingă Cea-
talgea unde s’a oprit o clipă pentru ca să-și facă siesta, zeul

Y
Marte trebue să fi avut Mercurea trecută un moment de nes­

AR
pusă bucurie. Gura i se va fi strîmbat, de sigur, într’un rictus
hidos de plăcere, cînd va fi aflat din oficiosul guvernului ro-

R
mîn, că acesta ia măsuri să-i pregătească un ospăț de un bel­

LIB
șug cu adevărat împărătesc. Și în somnolența leneșe pe care
și-o îngăduie după aproape două luni de muncă spornică, fio­
rosul Marte va fi văzut cu imaginația praznicul pe care i-1

ITY
pregătește guvernul romîn, va fi văzut o armată considerabil
sporită, urcată la 500.000, poate chiar la 600.000 de oameni, va
fi văzut un popor întreg strivit sub povara militarizmului, is-
S
tovindu-se și pierind în mizerie, numai spre a putea ține me­
ER
reu la dispoziția zeului războiului atîta carne de tun.
Căci iată perspectiva îngrozitoare pe care ne-o deschid în­
NIV

tâmplările din Balcani și poziția noastră față de ele: perspecti­

va unui militarizm așa de escesiv, în cît va absorbi absolut
.toate forțele noastre productive.
LU

Perspectiva aceasta s’a ivit ca o fatalitate de neînlăturat

din clipa cînd de-a dreapta Dunărei s’a închegat o putere nouă
RA

și din momentul cînd am lăsat-o să se închege nu ca prietena,

ei ca dușmana noastră- Aceasta atitudine a noastră a fost o
rătăcire, și pedeapsa n’a întîrziat: e militarizmul escesiv, mon­
NT

struos, sub care începem să ne plecăm genunchii ca sub o po­

vară imposibilă de evitat. Urmarea aceasta am prevăzut-o din
CE

primul moment, și guvernul nu face decît s’o confirme, prin

oficiosul său francez. Intrăm într’o perioadă militară a dez-
I/

voltărei noastre naționale, și pentru ani îndelungați toate sfor­

țările națiune! vor fi îndreptate în ordinea militară!
AS

Și pentru a merge pe această cale absolut nestingheriți și

neîmpovărați de vreun bagaj inutil, va trebui să sacrificăm
UI

din capul locului toate aspirațiunile noastre spre cultură, spre

lumină și spre civilizație. Ziarul d-lui ministru de interne o
BC

•spune lămurit, cînd constată că multă vreme, în Komînia s’a

dat preocupărilor de ordin civil întietate asupra celor de or­
din militar, și cînd nu are decît un zîmbet de dispreț, pentru
aceia cari au luat în serios „legenda” că la Sedan a învins învă­
țătorul. Evenimentele din Balcani au dovedit guvernului ro-
mîn că de-asupra și înaintea oricărui .progres politic, econo­
mic, intelectual, stă progresul forței militare.
Și astfel vom închide școlile ca să clădim cazarmi; vom
suprima descăli ca să pregătim vagmiștri; vom neglija min­
tea ca să întărim brațul; vom fringe condeele și vom învăța
938 F A C LA

să mânuim sabia; vom lăsa pustii bibliotecile și laboratoarele,

și vom umple cîmpurile de tragere; vom renunța la munca
creatoare și vom învăța să ucidem. Iată perspectiva pe care
ne o deschide guvernul.
„Pentru că dreptul forței a luat un nou avînt în Orientul
Europei, sîntem siliți să ne ocupăm înainte de toate de spori­

Y
rea forței, pentru ca ea să ne poată da la momentul voit maxi,

AR
mul de efect. Noul program al națiunei romîne va fi să spo­
rească considerabil numărul oamenilor pe cari regatul îi pune

R
în linie. Bogățiile noastre, sforțările noastre, geniul nostru

LIB
dacă avemj, tot va fi pus în joc pentru a duce puterea militară
a națiunei romîne la punctul ei culminant”-
Frumoasă perspectivă, ademenitor* ideal! O națiune vigu­

ITY
roasă, susceptibilă de progres, să fie silită să se mutileze ea
însăși, să-și stingă singură făclia de lumină pe care și-o aprin­
S
sese cu atîta trudă, să-și pună toate puterile ei tinere cari ar
putea fi de atîta folos în cîmpul muncei productive, în servi­
ER
ciul exclusiv al forțelor de distrugere și de moarte! In locul
muncitorului activ și generos pe cîmpul progresului și al civi­
NIV

lizației, idealul nostru să ni-1 punem într’o brută cu pumnii

grei și cu mușchii de oțel ca Barthek al lui Sienkiewicz!
O, Marte trebue să-i fie adînc recunoscător oligarhiei ro­
LU

mîne pentru ospățul împărătesc pe care i-1 pregătește !

Posit fitădlejste
RA
NT
CE

Spre știința generală

I/
AS

Aflăm din izvor sigur că d. C. Stere, înp&min*

UI

tenis abia de cîți-va ani, este spion rusesc

Sub masca liberalizatului și poporanizmului,
BC

acest anarhist de profesie practica spjonagiul în fa­

voarea Rusiei. Oî. - ■
Vom face dcvada complectă* a celor ce afirmăm
imediat ce „Viitorul4* va fi făcut^'dovada ca d-rul
RacowcKi e spion bulgar.
Așteptăm.
 Y
AR
Catastrofa dela Liga Culturali

R
LIB
Cit de profund amărît trebuie să fie d. lorga î Ce tragică
revelație a fost pentru d-sa răzvrătirea aceea subită a celordin

ITY
urmă dintre supușii sail
...De clnd a pornit să prindă gloria cu arcanul d. loiga
a avut mai mult de cît o deziluzie. S
S a izbit mai întîhl de aceia pe tari i-am numi „adver­
ER
sarii firești-, dar pe cari d-sa nud găsea firești deloc : oameni
cari in ideile d sale vedeau o bună doză de absurd, în acțiu­
NIV

nea d-sale, multe părți condamnabile, — iar în pozele-i solemne,

o revărsare de ridicol.
Ei i’au atacat în mod tot atît de firesc cum făceau ori-ce
LU

alt lucru banal și neînsemnat, de toate zilele.

D. lorga vedea, simțea — și nu credea. Și cînd și-a dat
seama că'n adevăr ei îndrăzneau, că’n adevăr îl loveau, numai
RA

în treacăt, dar bine, d. lorga — a cărui întreagă forță de gîn-

dire și simțire se cristalizase în maxima : „Perfecțiune, numele
NT

tău e lorga la —a rămas încremenit de monstruoasa profanare*

Și, numai de cît, a venit a doua durere : a fost expe­
CE

riența, chinuitoare între toate, cu „secăturile entuziaste". Băieți

de viitor, tineri, entuziaști și mulțl, primiseră să se adum­
brească sub barba d-lui lorga. De-acolo ei aplaudau tot ce
I/

spunea apostolul, huiduiau pe oamenii politici și dădeau cu

AS

pietre în jidani. Era o plăcere. Dar rînd pe rînd — o dată bi­

lele albe căpătate — băieții făceau un salt și, cum s ar zice,
treceau lu interes. Doar barba văduvită, fluturînd a pustiu, arăta
UI

locul unde sălășluîse atîta avînt tineresc, clocit cu dragoste

de-atita... naivitate răscoaptă.
BC

Și nici cu atîta nu s’a isprăvit martiriul acestui suflet al

durerii.
Iată că în liga culturală bate vîntul zaverei. O nouă edi­
ție, mult mai îndrăcită, a „secăturilor entuziaste1*, izbește în d.
lorga, de l face să se cutremure în tot înaltu-i. Răzvrătiți! a-
eeștia nici nu mai așteaptă să se zmulgă de sub Autoritatea
Supremă pentru ca s’O rîdă de departe; ci, chiar acolo, la feța
locului, ii dau cu tifla, spunîndu i răspicat : nu ești aici ca să
te urmăm, ci ca să ne urmezi.
 940 r â C L A

O, ceri o, zei! Ce soartă croit-ai celui mai ales dintre

oameniI
,,,Și d forga, culegînduși barba cu amindouă miuile, a
părăsit localul Ligei, ai acelei ligi pe care o cucerise cu totul
și o înscrisese pe numele său.
♦
«- *

Y
Acestea sînt lapteie. In conflictul său cu liga d. lorga are

AR
dreptate. Dar tocmai de-aceea ii s’a făcut vint să plece. Lucrul
era de prevăzut. D-sa și-a luat rolul de vice-dumnezeu în acea­

R
stă țară: A crezut, mai întîi, că știe tot și poate tot. Asta a fost

LIB
o colosală naivitate. Și a închipuit, apoi, că de vreme ce oa­
menii serioși nu i primesc fără critică și fără rezerva, va putea
să se întroneze cu sprijinul celor multi și... cum La caracteri­

ITY
zat. Aceștia, firește, l'au primit în fruntea lor, cît timp el le-a
eîntat în struna, lăsînd la o parte și cultura minții și cultura
inimii, șl ori ce urmă de civilizație și ori ce urmă de frumos.
S
Dar să aibă d. lorga o ideie adevărată și dreaptă și în
ER
adevăr patriotică, contrară prejudecăților și demagogiei și poli-
ticianizmului gheșeftar ?
NIV

A, nu ! Pas si bete que ca ’

Noroc că d» lorga n’are în fie care zi judecata atît de
dreaptă și porniri atit de nobile ca în chestiunea „compensa­
LU

țiilor* și a relațiilor noastre cu statele balcanice. Miine d sa

va recădea in farîuridizmul naționalist și, susținut de A. C. Cuza
RA

și Tița Pavelescu, își va relua locul în fruntea băieților din

centre.
NT

Z-
CE
I/
AS
UI
BC
 F A CLÂ 941

Noi și d. lorga
— Răspuns unui cititor —
Un cititor ne scrie o lungă și bine simțită scrisoare, plină

Y
de reproșurile cele mai amare, După cititorul în chestie noi

AR
dovedim o mare lipsă de tact, ba comitem chiar o adevărat#
crimă, prin faptul că atacăm pe d. lorga, chiar și acuma, cînd

R
d-sa are o atitudine atît de frumoasă în chestia „compensațiilor44^
Cititorul nostru crede că, din contra, noi am fi datori, in a*

LIB
ceste momente, să facem alianță cu d. lorga, pentru ca împre­
ună să ducem lupta în potriva absurdului curent anti balcanic
stirnit de politician].

ITY
Nu ne surprinde scrisoarea cititorului nostru. D. Gherea
a spus de mult că la noi mai mult se citește printre rînduri
S
decît se citesc rîndurile însăși» D. Gherea s’a înșelat: la noi nu
ER
se citește deloc, nici între, nici printre și în nici un fel. Nu
se citește — și prin urmare nu se știe nici odată despre ce e
vorba — dar se comentează și se face critică, cum face și ama­
NIV

bilul „cititor* în chestie.

Dacă „cititorul* nostru ar fi urmărit atitudinea noastră*
LU

ar fi știut că punctul de vedere ai d-lui lorga în chestia „com­

pensațiile!0 a fost at nostru înainte de a fi al d-lui lorga. Nu
zicem că d. lorga ne-a luat ideea — căci d. lorga nu este pla*
RA

gîator, ca d. Cuza — ci constatăm că și de astă dată, ca de

atîtea ori, d. lorga întîmplînduse să fie logic și serios, în mod
NT

fatal s’a Sntîlnit în păreri cu noi. Or, d. lorga fiind de păre­

rea noastră, nu se putea să combatem atitudinea d-sale, adică
a noastră. Și atunci de unde reproșul absurd că-I atacăm pe dL
CE

lorga ? Haide, „cititorule44, vorbește 1

A, că 1 atacăm pe d. lorga în alte chestii, adică în acele
I/

chestii în cari nu e logic și nu e serios ? Dar nu cum-va o să

proclamăm eminent croitor pe unul care face ghete excelente?
AS

De unde teoria că d. lorga a ajuns inviolabil în toate chestiile

pentru că într’una,sau în mai multe, se prezintă bine ? Ce, facem
UI

aci politică cu rabat ?

„Cititorul** nostru ar dori însă să ne vadă aliați cu d.
BC

lorga,’ Mai întîi o întrebare : este „cititorul*4 autorizat de d,

lorga să ne facă vre o ofertă în acest senz? Noi putem afirma
cu siguranță că d. lorga nu dorește nici un iei de alianță cu
noi. D lorga fuge de compromisuri, exceptindu le, bine înțeles,
pe eele electorale»
Dar noi n’avem forță electorală, cum au liberalii și con­
servatorii : prin urmare d. lorga poate face compromisuri cu
conservatorii și cu liberalii, după cum le ar face, sîntem siguri,
și cu socialiștii, dacă aceștia ar vrea ; în nici un caz nu le-ar
fate cu noi.
 S42 FACLA

La rîndul nostru, nici noi nu simțim nevoia de a ne alia

cu d. lorga. 'Noi ducem lupta pe care o credem necesară, cu
riscul de-a înfrunta pe toată lumea. Cînd se întîmplă ca aceeași
luptă s'o ducă și d. lorga, liber este s’o ducă și d-sa. N’avem
nevoie să ne Întovărășim pentru luptă, pentru că nu vom fi in
situația de-a împărți folosul: lăsăm de pe acum d-lui lorga toată

Y
gloria.

AR
Iată lucruri pe cari „cititorul** le-ar fi înțeles singur, dacă
înainte de a ne scrie ar fi urmărit și Facla și Neamul Romtnesc,

R
căci toate astea rezultă în mod evident din întreaga acțiune a

LIB
ambelor reviste. Dar „cititorul** a crezut că poate scăpa mai
ușor, trecînd de-adreptul la critică, fără a se mai împiedica de
„formalitatea** prealabilă a cititului.

ITY
Apoi cine strică ? P.
S
ER
NIV

Adnnarea Generală a Soc. Scriitorilor Rom

LU
RA

După o vacanță nesfîrșită, Duminică, 25 Noembrie, Societatea Scrii­

torilor Romîni va ține o dată mai mult ședință. O dată mai mult va fi
strigat catalogul, se va întocmi un proces-verbal, se vor schimba cu­
NT

vinte mai dulci și mai acrișoare între membrii și o dată mai mult va
lua sfîrșit ședința, grafie faptului că tot ce începe trebuie să sfîrșiască.
CE

Și tot odată mai mult se va întreba publicul pentru ce o nouă

adunare care nu slujește poate nici ea la nimic și pentru oe o socie<
tate care nu vrea la nimic să slujească In cîteva luni de cînd se odih­
nește comitetul, s’au născut pe fața pămîntului milioane de ființe noui,
I/

anul a intrat în iarnă, păsările călătoare au străbătut o parte a glo­

bului în zbor, unele cu niște aripi mult mai mărunte decît mustățile
AS

prezidentului societății. Ca să se schimbe, harta Europii n’are nevoie

decît de 15 zile. In 30 de zile patru state mici au crescut și-au ajuns
UI

țări însemnate. Singură Societatea Scriitorilor noștri zace de ani de

zile în cea mai nulă inactivitate, și toate hotărîrile luate în urmă au
rămas deopotrivă de sterpe.
BC

Ni s*ar putea răspunde că n’avem absolută dreptate; că într'o

împrejurare recentă comitetul a muncit. E adevărat. Ministrul de Culte,
d. Arion, schimbîndu-se, căruia ca un omagiu de recunoștință pentru
o sumă de trei mii de lei ce i-o dăduse, societatea îi făcuse inapre­
ciabila onoare de a-1 numi președinte de onoare pe viață» comitetul a
hotărît săi înlocuiască — nu-i așa? — cu d. Dissescu I A trebuit ca
acest gest de oameni conștienți și de intelectuali valoroși sa provoace
stupefacția desgustată a cîtorva membrii pentru ca unii preoți ai artei?
de felul d-lui Cincinat Pavelescu să dea, nu știu în ce măsură, înapoi.—
Nouă, unora, membri mai modești și mai puțin oficiali nu ne-ar fi tre­
cut vreodată prin minte că se poate aduce un omagiu artistic unui
«etățean pentru că este ministru și dacă d. Arion a fost ales, noi am
socotit? pentru demnitatea noastră, că i se recunoșteau calitățile mte-
 F A C L A 943

*ectaaler nici de cum portofoliul. Nu însă tot astfel a judecat comi­

tetul care l-a ales și care l-a sărbătorit la un banchet unde scriitorii
de seamă și dascălii generațiilor de pînă azi, cel puțin, au fost mal­
tratați. Unul dintr’înșii era și Caragiale, care trăia, și pe mormîntul
căruia Societatea a și depus astăzi o coroană. In ce-1 privește pe Ca-
ragtale, veni ca să vorbim, autorizația mîhnirii lui, pe care ne-a măr-
turisit-o acum cîteva luni, într’un cerc de prieteni și de oameni de-

Y
votațio
Comitetul Societății a ales în d. Arion pe ministrul, unii mem­

AR
brii avînd direct nevoie, nu voi zice de indulgența, dar desigur de
prevenirea d-sale. Azi d. Arion, mîine d. Dissescu, poimîiue d Haret
și-așa mai departe... toți miniștrii. Numai că un Haret de pildă, nu

R
credem că ar primi delegația protocolară fără să-i administreze o

LIB
lecție de demnitate și de independență.
Cu d. Dissescu ces’a făcut încă nu știm.
Adunarea de data aceasta e totuși excepțională. Se alege un nou
comitet S’a întocmit o listă oficială de către comitetul actual, din

ITY
care nu ne îndoim că va ține o parte să rămîie, ca să se continue spi­
ritul de pîn’acum al Societății. Scriitorii vor hotărî o dată pentru tot­
deauna dacă voiesc într’adevăr un comitet activ și util, sau nu.
S
Oricare ar fi cei aleși, scriitorii romîni nu trebuie să uite un
ER
lucru că un comitet activ le este indispensabil. Scriitorii mai sînt da­
tori să-și aducă aminte că au un rost nu numai în literatura artistică
a țării, în care fiecare face mai mult ce poate decît ce-ar trebui să
NIV

facă. Dar un rost mai ales în educația poporului nostru, pentru care
ei nu lucrează pînă astăzi direct.
Ei sînt datori să se organizeze astfel ca să poată da neamului
rotnînesc pe care îi mînuiesc în discursuri, un rod sănătos de toată
LU

ziua, al u iei munci din toată convingerea.

Din limba pe care o mînuiesc scriitorii romîni lipsesc mai toate
cărțile ce se află în abundență tn țările culturale, atunci cînd mate­
RA

rial s a adunat de către specialiști îndeajuns. Ei n’au nevoie să fie

savanți ca să scrie cîteva manuale frumoase și concise de istorie, de
pildă; ca să vulgarizeze într’o limbă literară anume cunoștiințe; ca
NT

să ne dea o enciclopedie curat romînească, inexistentă. Se face

mare caz de biserică și lipsesc cărțile de rugăciuni, bine scrise, na­
ționalizate, între altele și încă n’avem în romînește, în afară de tra­
CE

ducerile clasicilor, literare, naționalizate, iarăș, cel puțin o ediț'e a

Bibliei, demnă de o literatură care numără încă de mult nume mari
și glorioase, Dar de ce să mergem pîn’acolo cînd ne lipsește chiar un
I/

bun abecedar?..
Scriitorii, grupați în societate pot face toate acestea și altele
AS

multe de felul acesta, și o dată cu recunoștința publicului își pot

asigura o viață și bună și curată, care astăzi se pierde m obscuritatea
și mahalagismul cafenelii.
UI
BC
 Y
R AR
Dramele d-lui lorga

LIB
ITY
Ziarele și revistele naționaliste îți exper-
mă dorința de a vedea ]a Teatrul N ați ou ai
din București dramele d-ui Torga? ĂtdU*
ViUatul, învierea lui Ștrfan-eel'Mar» Dgvsh
S pribeag.
ER
In piața dela Teatru fierb urlete și-i moarte,—
Norod mărunt și mare la casă dă năvală;
Și, cu bilet ’n mină, se năpustesc în sală,
NIV

Cum au intrat jandarmii la „treisprezece Marteu.

LU

In stalurile pline tixiți stau spectatorii,

Ca ’ntr’o cutie plumbii de revolver. Din pod
Atîrnă mari drapele și joacă pe norod :
RA

Sărbează Romînia dramatice victorii.

Studente înfoete în rochii colorate
NT

Par niște mari cocarde prin loje atîrnate.

Vin popi cu pălărie și cu rotunde plete,
Să-și aciueze gîndul sub fuste de subrete.
CE

Aice fierbe glodul și se frămîntă pleava :

Obrazul lui Codreanu cu pumnii din Suceava,—
I/

Ca un stindard de luptă,—triumfător apare»

Și-1 leagă Șumuleanu cu mînele murdare.
AS

Cum mișună guzgani în port, mărunte neamuri

UI

be ’ngrămădesc. Eroii din Flacăra și Ramuri

Sar, forfotă și țipă, într’o nebună larmă,
BC

Că parcă, ars de flăcări, silozul lor se darmă.

S’a ridicat cortina.. (se joacă Domn pribeag}.

Se clatină clădirea din creștet pînă’n prag.

Ai crede că tot neamul aplaudă și urlă,
Ca freamătul de-aramă dintr’o enormă turlă.
Dlntcușca lui, sufleurul își face baricadă
Și fncet își scoate capul, o clipă doar să-i vadă.
Frdeter
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
„Nu se discută*.—„Independența* procopsitului îl înjură pe doc­
toral Rocow>ki pentru discursu rostit de el la Dacia.
NIV

După re-i atribue lui Racowski o sumă de cuvinte pe cari el na

te * rostit „Independența* spune:
„Nu vom face lui Racowski onoarea unei discuții; nu se discaid
cu oameni de teapa lui*.
LU

S’a hotărît, deci! Nu i va face onoarea unei discuții și iată-1

deci fără onoare, în tot cazul fără această onoare.
De cît, noi știm de mult că nu s<> discută cu Racowski. Nu s'a
RA

discutat cu el nici cînd a dovedit câ liberalii îngrămădiseră un noian

de falșuri pentru a-i-zmulge cetățenia. Aa s’a discutat pentru c&tms’a
putut discuta. In schimb, sa înjurat, pentru că presa liberală nu știe
NT

ăă discute, dar știe să înjure.

Dar confruntînd înjurăturile unora și dovezile celuilalt, opinia
publică a văzut că dreptatea nu este de pariez celor cari nu discută, ci
CE

din contra.
Și iac’așa, cu „Independența* procopsitului și cu non-discuțiile eu
I/

iCuza Alexandru^.—Pe d. Caza dela Iași,—cel cu plagiatul și

AS

cu postul negru —îi cheamă A. C. Cuza. Așa se iscălește el, »șa4 știe
ori-cine, așa-i zice toată lum^a.
Ei bine, pe afișele electorale d. Cuza s’a prezintat pe dos : nu
UI

4, C. Cuza. ci—cu litere chilometrice —Alexandru.

S’ar părea că e foarte logic: d. Cuza judecă pe dos, lucrează pe
dos, în fine este un om pe dos, și prin urmare e firesc să aibă și nu­
BC

mele pe dos. , 4 „
Dar nu la logică s’a gîndit inventatorul postului negru, ci la o
mică escrocherie: a vrut ca în primul loc ochii cititorului să fie Jzbiți
de numele Cuza, care reprezintă ceva grație altuia și în al doilea rînd
de numele Alexandru care este complectarea firească a aceluiași. Cînd
viei A. C. Cuza, te gindești mai mult la inițialele A. C., cari reprezintă
pe caraghiosul dela Iași; cînd zici Cuza Alexandru, te gîndești k ma*
rele Cuza.
U. A. C. Cuza este un miistru-pișirher, căruia îi trăsnesc prin
cap toate trucurile. Dar alegătorii nusînt atît de proști cum îi crede d-sa.

O afacere strălucită.—Aveți bani? Trimiteți^la Fălticeni! Acolo

s*a alcătuit an cerc cultural «Deșteptarea sătenilor*,
MS FACLA.

Scopul lui este să publice i

1) un șir de cărticele;
2> un călindar popular;
3) un ziar.
T« at® acestea vor fi scrise conform:
a) firii poporului
b) priceperii poporului
c) nevoilor o
S ubiectele vor fi alese din;

Y
a) literatura populară,

AR
c) „ religioasă.
Ei, dar vorba-i: cum ajungi, d-ta cititor, $ă te înfrupți din atîtefc
bunătăți? lată cum r trimefi .odată pentru lotd’auna .0 de lei. iar in

R
schimbul acestei some vei primi toate publicațiile Cercului ori cite vor
apărea fn cursul ariilor*.

LIB
Iar d. lorga este convins că vor apărea strașnic de multe zîrr
cursul anilor*.
Este o asigurare pe viață.

ITY
Noi bănuim că prospectul acesta e scris de d. St. Bosîe, căci m
traducere romanească ei înseamnă: trimete 20 de lei și apoi — paște5
murgule I S
Că doară nu de geaba e d. Bosie veterinarul Neamului Homines
ER
Răutate.—In .NeamuP dela 20 Noewbrie, unul din colaboratori
vorbind de Facla, adaugă: / aie cdreea i dorim cel mai apropiat sflrsit
NIV

Ori cît de puțin superstițioși am fi, nu putem să nu ne înfiorăm

CÎnd auzim așa vorbă. Și de ce atîta răutate?
Iată, noi nu dorim de loc moartea Neamului: cu. ce ne*am ma>
LU

distra și cine ne-ar mai face să ridem cu atîta poftă?

Să trăiești, Neamule!
&
RA

(hw a devenit oașttL ■ — Ib ultimul moment primim* următoa­

rele rînduri:
«Domnule Redactor,
NT

«In chestia cheifănelei pe care d. A. C. Cuza se Laudă e’a min-

cat-o la Fălticeni, țin să vă (Iau următoarele lămuriri: ***?
CE

J). Cuza n’a mîneat de loc cheifăneală ci n încares d sale obi­

cinuită. deși s’a lăudat că poftește. Din contra, amicii d-sâle s’au sg-
pustii asupra țăranilor, luîndud la bătaie. Motivul e fo jrte simplu, deși
I/

nu știu dacă Fzclei, ca revistă democratică» îi va conveni să spufe

adevărul.
AS

«Candidatul conservator luose măsuri să se dea alegătorilor săi

mînca»e și băutură. Lucru firesc, pentru că nu poți cere țăranilor
din.... bogăția lor să mai și cheltuiască parale pentru a alege pe ML
UI

clescu sau Cuza.

wD-nii Zelea și Cuza luaseră însă dispoziția ca akg£lorii lor să
BC

postească. Nemulțumiți cu atîta, agenții d»lui Cuza au năvălit în sălile

unde se aflau țăranii, căuîînd să-i ducă să postească. Țăranii s*au îm­
potrivit și atunci tot agenții d-lin Cuza i-au luat la bătaie.
«Aresta e sfîntul adevăr. D v. d’o să vă convie să»l spuneți, pen*
tru că aveți prejudecăți democratice și nu vă dă mina să Mătați
țăranii n’au vrut să renunțe la mîucare și băutură.
rUn sucevean*
Lipsa de spațiu ne împiedică de a face cuvenitul comewtar aces­
tor rînduri. Vom reveni în numărul viitor. Plnă atunci rugăm și pe
amicii noștri din partea locului să ne dea toate lămuririle.
^ATELISRELE SOCIOTAȚLl ^ADEVEBUL* — '
Prețul 15 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
toan Procophi vorbește^.
PICIORUL MĂGARULUI
fost det lui Caragiale &ă*l cuncaseâ fi după moarte, ______
ȘTj^ Tot ce~a u-rît el wd profund. In viață, cw-o ară mai nobilă fi vnai^fc-
cundă, tot ee*a desprețuit. ce*a biciuit fi ce*a călcat în picioare, în hohote de
rie fi în glume usturătoare ca palmele, monstrul pe care Ta prins, ca pe^&n

Y
păiajen diform, în paginelc operii lui, ** imensa prostie omenească — Fa

AR
răzbunat!
Un dușman a avut Caragidle în viață: Prostul, Prostul îmbrăcat Jn
firetwi fi în hainele de gală ale reacțiunei; prostul strîns fi congestionat fa

R
-redingota burgheziei liberale; prostul frazelor revoluționare ; prostul cafene­

LIB
lelor fi cenaclurilor literare, prostul de pretutindeni fi din toate timpurile,
Gînd întâlnea în drumul lui Prostia, lăfăindu-se în caleased sau eco-
țj#d. pe nas la răspfalii panglici tricolore, Caragiale simțea în vîrful peniței

ITY
lui veninul satirei fise simțea, solitar fi desamăgit, contimporanul geniilor de
-ieri fi de totdeauna cari se izbiseră vecinie ca fi dineul de prostia omeneaocăc
Și-atunci scria.
S
ER
Scria povestea lui Titircă Inimă rea sau a lui Cațevencu, scria visurile
lui Farfuride sau durerile Cetățeanului turmentat, agita sub ochii noștri o
lume întreagă de fantoșe cu chip de om, de zdrențe omenești umflate de
NIV

®orbe late, peste cari picura veninul rîsului Iul corosivjfi*o lacrimă ridicolâ^e
înduioșare.
LU

Și tofi proștii țării rzminești văsindu-sc în came fi în oase pe scenele

teatrului lui Caragiale rîdeau cu pumnii strî^ fi îfi jurau răeburare
Și s9au rasbunat,
RA

Cînd au fost siguri că rîsul Ud Caragiale amuțise pentru totde^^&K.

&nâ au pipăit sicriul masiv de metal fi stejar fi au văzut că e prins bi-ne,
NT

în cuie de fier, au răsuflat adînc, sau înțeles dintr'o singură privire^ ca

tr'un congres de surdo-mufi, și au delegat pe cel mai autorizat dintre dînfii}
CE

pe domnul Ioan Procopiu să vorbească fi să se ridice în numele lor deasupra

sicriului lui Caragiale,
Cu copita în aer, domnul Procapiu a vorbit.
I/

Omului care a urU și-a biciuit fără milă Imensa prostie omenească, i-a
AS

ț^nut discursul funebru aceiafi prostie imensă, mai puternică și mai invinci­
bilă ele cît moartea.
UI

Deasupra cadavrului lui Carafials, deasupra geniului zdrobit însfirfit^

dommi-l Procopin a putut să vorbească.
BC

Și- fiecare din vorbele lui răsuna surd în biserica enormă ca lofitt^-
^unui picior de wăgar sicriul lui Caragidc,
ftioaari al
 Y
AR
R
LIB
S ITY
ER
NIV

liitemml „Faclei" ci t Owl

LU
RA

Vizita d-lui Daneff în Capițaiă fiind un eveniment extra»

NT

ordinar, în împrejurările actuale mai ales, nu se putea ca re­

vista noastră să nu facă totul pentru a sta de vorbă cu ilustrul
CE

om de stat bulgar. După greutăți numeroase după eforturi su­

praomenești, reporterul nostru, de altfel o veche cunoștință a
oaspelui oligarhiei rornîne, a izbutit să pună mîna, insfirșit pe
I/

d. Daneff la Predeal, înainte de a apuca drumul spre Viena.

Timp de un ceas, abilul nostru redactor a putut, astfel, stoarce
AS

pe d. Daueft de toate impresiile ce culesese în Romînia, ca pe

o lămîie. L’a întrebat: despre țara, despre Parlamentul nostru,
UI

despre mesajul la citirea căruia asistase, despre rege și, nici

că se putea altfel, despre quadrilateral la care oligarhia noastră
BC

rîvnește.
Eminentul diplomat, contrar obiceiului, a răspuns clar,
franc, precis. Nici-o reticență, nici vreun înconjur nu veți găsi
in interviewul său.
Ii transcriem textual, așa cum ne-a fost telefonat de re­
porterul nostru, de ia Predeal.
— Ce impresie vă face azi țara noastră, Excelență 7
— Romînia? Dar excelentă, domnul meu, excelentă. Țara
Dv. e o grădină. Ea a fost întotdeauna obiectul nostru de a-
tracție special, — fără nici-o aluzie răutăcioasă, bineînțeles. De
950 PACEA

am fi avut noi bulgarii rodnicia pămîntului vostru și deștep-

tăciunea rominului, de muit am fi mutat hotarele noastre la
Marea de Marmara și la cea Egee. Ma mir numai că nu v’ați
realizat încă idealul vostru național și am impresia că nici
măcar nu vă gîndiți la el. Altminteri, n’ați umbla după pot­
coave de cai morți, iu Dobrogea. Dar se vede că nu e bine ca

Y
o țară să fie prea bogată și un popor prea deștept.

AR
— Parlamentul nostru cum vi-s'a părut, Excelență?
— Extraordinar de frumos. II cred cel mai luxos din Eu­

R
ropa. De altfel D. V. aveți clădiri monumentale, grandioase în

LIB
București. Și bănuesc că tocmai de aceea la sate n’aveț», decît
bordee și cocioabe acoperite cu stuf. Cind ai prea multe pa­
late la orașe, credeți-mă, e greu să ai case, fie ele cît de mo­

ITY
deste, la țară.
Fizionomia parlamentului vostru e nu se poate mai ciu­
dată. E curios ca într’o țară de plugari să nu vezi nici-o zeghe
S
în Parlament. In schimb toată ciocoimea voastră răscoaptă, be-
ER

tejită, sclivisită și obraznică foește acolo. De nu v’ași fi cunos­

cut de mult, urași fi crezut in Adunarea unei țări industriale,
NIV

cu secole de civilizație îndărătu-i. Dar cum știam că la voi,

dintr’un milion 500 de mii de cetățeni cari ar trebui să aibă
drept de vot, abia votează 100 de mii de latifundiari, de îna­
LU

vuțiți și de parveniți, înțelegeți că uniformitatea parlamentului

vostru nu m’a impresionat cîtuș de puț*n. Acolo am avut icoana
RA

vie a stării voastre interne retrograde, a lipsei voastre de de­

mocrație, a spoelii și, prin urmare, a slăbiciunei voastre fun­
damentale.
NT

— Figura înțeleptului nostru rege, Excelență, desigur că v’a

impresionat adine!
CE

— Să am iertare, dar mi s’a părut ramolit dea binele.

Cu toate sforțările supraomenești ce a făcut ca să citească
I/

mesajul, mi a lăsat impresia unui om sfirșit. Probabil că „nea­

șteptata* întorsătură a evenimentelor din Balcani i-a dat lo-<
AS

vîtura de grație. Fiind că — și aceasta nu mai e azi un secret

pentru nimeni - suveranul vostru a crezut, chiar și după Lule-
UI

Burgas, că turcii ne vor face pusderie. Părere înpărtășită de

altfel, trebue să adaug, de toți înțelepții suverani și marii di*
BC

plomați ai Europei. Un detaliu rn’a surprins, iarăși, din partea

suveranului vostru. Nu știe încă romînește. Afacerile publice
trebue să*l fi acaparat întratita în cursul lungei sale domnii,
că n’a avut timp să vă învețe nici măcar limba.
— Excelență, ce credeți despre mesajul la citirea căruia ați
fost intr’adins invitat? Am adus o bine, nu-i așa?
— Mesajul! E o minciună, o fanfaronadă inutilă și o sfi­
dare aruncată popo ului vostru. Cind înțeleptul rege care va
conduce spune că „simte o vie și deosebită mulțumire de a se *
vedea înconjurat de reprezentanții întregei Romînii*, glumește
 FACLA 951

ori minte, Căci — cred că n’am nevoe să vă mai demonstrez

aceasta — intr’o țară fără sufragiu universal ca a voastră, într’un
stat ai cărui Parlament nu numără un ales măcar, unul sin­
gur, al milioanelor de muncitori de la țară și de la orașe, — e
o farsă de prost gust să se vorbească de „reprezentanții între-

Y
gei Romînii®.
In mesaj, guvernul laudă armata voastră. N’ași vrea să

AR
jignesc întru nimic patriotismul romînesc, dar n’am consimțit
să mă las a fi interviexvat de cit cu condiție să spun adevărul.

R
Lăsați-mă, prin urmare, să fiu franc și în această delicată

LIB
chestiune. Desigur, aveți oștire multă și e bine înarmată. Dar
soldatul vostru analfabet, rău nutrit, fără ideal național, fără
drept de vot, și mai ales fără pămînt, soldatul vostru robit pe

ITY
ogoarele arendașilor și ale proprietarilor, va fi un luptător de
puțină valoare. Să vă ferească D zeu să faceți cu el experiența
turcilor. Desigur, iarăși, că ofițerimea voastră e bine pregătită.
S
Dar o cred puțin rezistentă și neîndrăzneață. In scurtul timp
ER

cît am stat la București mi-a ajuns la ureche că de la decla­

rarea războiului balcanic, sute de ofițeri activi din armata ro-
NIV

mînă au cerut să fie trecuți în serviciile auxiliare, și mulțime

de ofițeri de rezervă să fie reformați. Aceasta cîntărește, luați
aminte, mai mult de cît o înfrîngere pe cîmpul de luptă.
LU

Mesajul citit de rege la Cameră e. însfîrșit, o nemaipome­

nită sfidare adusă poporului. El vestește militarizarea voastră
extremă. In loc să dați țăranilor școli, drept de vot, pămînt și
RA

libertate, îi veți da : biruri, iarăși biruri, mereu biruri, — spre

marea noastră satisfacție. Căci, ori cît vă veți înarma împo­
NT

triva noastră, și numai împotriva noastră vă înarmați, ne veți

fi întotdeauna inferiori, adică veți fi inferiori Confederației
CE

Balcanice care e mai trainică decît se crede la București, și la

care oligarhia voastră nu va avea patriotismul să vă alipească.
— Totuși, Excelență, quadrilateral îl vom avea, veți fi ne-
I/

voiți să ni l dați!
AS

— Vă vom da un rahat mai mare de cît quadrilaferul

pe care îl veți înghiți, cu noduri, dar îl veți înghiți. Numai o
UI

oligarhie lașe ca a voastră poate nutri asemenea speranță.

Numai într’un stat unde masele populare nu însemnează nimic
BC

din punct de vedere politic, a putut prinde ideia cedării unei

porțiuni de teritoriu — fie un centimetru pătrat numai, —fără
vărsare de singe. Numai oamenii voștri politici cari au cedat
Basarabia fără să tragă un foc de pușcă, își închipuesc că Ie
vom da plocon Silistra și mai știu eu ce la frontiera Dobro-
gei. Omul de stat bulgar care s’ar face culpabil de asemenea
crimă, ar fi asasinat în două zeci și patru de ore.
— Dar îl vom lua ca forța, Excelență !
Drept răspuns d. Duieffa concediat brusc, reporterul
nostru, după metoda bulgară.
Pentru conformitate:
Justus
952 FACLA

Judecata din urmă

Se pare că din văile Balcanilor, din pământul reavăn
îngrășat cu carne omenească, se ridică asupra întregei lumi b
ceată de sânge care întunecă ochii, îmbâcsește mințile, îne-

Y
bunește sufletele și scormonește tot ce a mai rămas în om

AR
patimă sălbatică, dor de cruzime, de vaete, de oase cari pârâe
și de carne care geme, de sugrumare a vieții, de distrugere,

R
de jaf și de rușine.

LIB
Desfrâul sângelui cu orgia înspăimântătoare de carne
sfărâma în câteva zile, când civilizația și munca de secole de
treaga omenire. Ba se pare că oligarchiile din toate țările

ITY
așteaptă ziua măcelului general cu aceiaș nerăbdare eu care
se așteaptă de obicei o reprezentație extraordinară de mult
pregătită cu decoruri scumpe și cu personagii numeroase. De
S
ani de zile stăpânitorii popoarelor n’au altă grije de cât să
ER

prepare ziua sinistră a asasinatului în masă, când popoarele

înebunite se vor sfâșia unele pe altele ca fiarele flămânde,
NIV

când tot ceiace a creat geniul uman în timp de veacuri se va

sfărâma în câteva zile, când civilizația și munca e secole de
suferință, de răbdare și de avânturi nobile vor dispare ca un
LU

vis, când peste omenirea înebunită boala, moartea și mizeria

își vor hohoti râsul lor funebru.
RA

Căci aci vom ajunge cu politica de provocație pe care

• duc guvernele tuturor statelor de atâția ani, cu înarmările
NT

monstruoase, cu milioanele rupte din pâinea popoarelor flă­

mânde cheltuite pentru armată, cu lipsa de hotărâre a con­
CE

tribuabililor muncitori cari n’au curajul de a striga într’o zi:

„Destul cu nebunia și cu desfâul. Nu mai dăm nici un ban
pentru armata care ne sărăcește, ne istovește și ne omoară
I/

De treizeci de ani cheltuelile militare ale tuturor statelor

s ’au triplat și mereu se cer credite noi, se construesc vase de
AS

război, mașini de ucidere, se înființează regimente.

Austro-Ungaria după ce a stors bugetul pentru armată a
UI

cerut acum noi credite militare, Rusia a votat șaptesute de

milioane de ruble pentru aceiaș scop, toate guvernele și toa­
BC

te parlamentele, ca și bețivul cotropit de alcool, zvârle mereu

banii smulși din pungile contribuabililor pentru a întări ar­
matele, pentru a da proporții de neînchipuit tragediei scâr­
boase și înfiorătoare de mâine. Căci războiul european, ru­
șinea cea mare a societăței actuale clădită pe nedreptate și
întreținută prin minciună, va începe. Va începe mâine,
peste o săptămână, peste o lună sau peste un an, dar
va începe! Guvernanții tuturor popoarelor au ajuns în sta­
rea spectatorului care așteaptă o noapte întreagă în fața
cortinei lăsate, care bate din palme, face gesturi de nerăbdare
 FACLA 953

și cere m cele din urmă cu energie să se ridice cortina. Și cor­

tina se va ridica! Dar ceia ce vor vedea oligarchii tuturor na­
țiunilor nu va fi piesa ce o așteptau ei, nu va fi măcelul în­
tre popoare pentru gloria stăpânitorilor așa cum îl nronarau
ei, ci va fi ceva cu mult mai tragic, va fi judecata din urmă
a societarei actuale.

Y
Nu judecată din urmă așa cum o prevestește biblia, căci

AR
de la Dumnezeul care n’a știut să înfăptuiască vreme de mii
de ani dreptatea și n’a putut să impue omenirei nici măcar

R
una, cea mai sublimă dintre poruncile lui: „Să nu ucizi!“, nu

LIB
mai așteptăm nimic- Dar judecata din urmă făcută de acei ce
de o veșnicie sânt împovărați de muncă nerăsplătită, sânt ne­
dreptățiți, îrgcnunchiați și umiliți, judecata din urmă a a-

ITY
celora cari le dă de atâta vreme stăpânitorilor brațele lor,
sângele lor, carnea lor, bucuria și nădejdia lor. In ziua când
oligharhia universală ar începe măcelul general, când stăpânii
S
și monarchii popoarelor și-ar râde în barbă gândindu-se la
ER

deliciile unui spectacol de o grandoare sălbatică, muncitorii

din lumea întreagă, toți cei ce poartă o rană în suflet și o du­
NIV

rere în' inimă, toți cei ce s’au revoltat odată, contra unui jug
umilitor, toți cei ce au scrâșnit de durere și au plâns visând o
lume mai bună, se vor ridica contra celor ce-i trimet la mă­
LU

cel pentru gloria și pentru vanitatea lor desfrânată.

Dacă trebue ca brațele noastre să sugrume dorul de
RA

viață în omenire, dacă trebue să sfâșiem, să rupem să zdro­

bim carnea semenilor noștri, apoi vom face-o!
Dar nu contra acelor cari ca și noi muncesc pentru alții,
NT

plâng și se bucură pentru alții și nu cunosc în viață de cât

durerea de a fi robi.
CE

Dacă trebue să ucidem, să prădării, să violăm și să tortu­

răm, vom ucide pe cei ce ne stăpânesc, pe cei ce de o veșnicie
ne batjocoresc, ne fură, ne asmuță unii contra altora și la ge­
I/

metele cărnei noastre sfâșiate hohotesc cu bucuria lor de

AS

stăpâni tori perverși cari se înfioară de orgia sângelui-

Vom ucide canalia universală, vom dărama o lume care
UI

într ’o vreme când mintea și munca omeneasca, cucerise văz­

duhul era trimisă de stăpanitorii săi sa se măcelărească eu
BC

furia fiarelor flămânde. ......

Și în spaima sângelui și în bucuria inimilor curate se va
înălța oimenirea pentru care muria acum două mu de ani
■Christ torturat pe cruce, se va inalța lumea de adevăr, de
dreptate, de iubire și de pace veșnică pentru care mulți au
.murit Înotând și pe care toți au doiit-o.
Alex. Fllimon
 Y
RAR
LIB
Alianța „Facla“-Iorga SITY l
ER

In numărul trecut ai „Faclei" a apărut un răspuns la

NIV

obiecțiile ridicate de un cititor al acestei reviste în potriva ati-

tudinei ei actuale față de d. lorga.
LU

Cititorul în chestie acuză „Facla" că ar combate părerea

d-lui lorga în chestia „compensațiilor". Autorul răspunsului
taxează cu drept cuvînt ca absurd reproșul acesta, întru cît în
RA

realitate „punctul de vedere al d-Iui lorga a fost al ,Faclei"

înainte de a fi al d lui Iorga“. Ar urma, prin urmare, că „Fa­
NT

cla" și-ar combate propria ei atitudine ! Și autorul răspunsu­

lui are perfectă dreptate cînd susține că non-sens-ul Ia care
CE

ajunge cititorul în chestie se datorește obiceiului, atit de răs-

pîndit Ia noi, de a critica fără a citi, fără a ști prin urmare
despre ce e vorba. Intr’adevăr, dacă „cititorul" și ar fi dat os­
I/

teneala să citească ceea ce critică s’ar fi convins lesne că

AS

„Facla" și-a făcut din primul moment datoria adevărat pa­

triotică de a combate politica nenorocită de aventuri nesocotite
și de așa zise „compensații". Amintesc numai în treacăt arti­
UI

colul d-lui I.Robu, din No. 43, care, în locul politicei dușmă­
noase de pînă acum, preconizează o politică prietenoasă și o
BC

apropiere față de statele balcanice. Și în vremea aceasta apă­

reau, pînă și în ziarele burgheze cele mai democratice, serii
întregi de articole în fond provocatoare la adresa Bulgariei, de
la care se pretindea nu știu ce compensații teritoriale, de sigur
că răsplată pentru curajul cu care noi... n’am luat parte la
război.
Și tot atît de puțină dreptate are „cititorul" cînd găsește
că „Facla" nu vrea să închee alianță cu d. lorga „pentru ca
împreună să ducă lupta in potriva absurdului curent anti-băl-
 FACLA 955

canic®, Atîta doar că de data aceasta pe aceiași cale greșită se

află și adversarul „cititorului4 cu părerea sa asupra existenței
acestei alianțe. De fapt, această alianță „FaclaMorga, pe cit poate
fi vorba de o alianță între o publicație și un om politic, există.
Ea s’a încheiat fără tratative prealabile, fără „oferte4, ba pe
cit se pare fără să-i fi precedat dorința ori să-i fi urmat con-
simțiinîntul părtașilor și, lucru cu deosebire miraculos, această

Y
alianță născută prin concursul împrejurărilor sociale mai tari

AR
ca voința oamenilor, dăinuește zi cu zi fără ca existența ei să
fi parvenit măcar la cunoștința părților contractante. Acestea

R
nu vor nici azi să înțeleagă că ar exista între ele alt raport

LIB
în afară de acela al unui război crâncen și neîntrerupt.
Față de aversiunea aceasta reciprocă elemenlară, față de
abisul care desparte cele 2 concepții sociale, față de lupta în­

ITY
verșunată dusă pînă aci^ și de adîncile resentimente ce era
fatal să se nască de pe urma ei de o parte și de alta, — față
de toate aceste antagonizme ireductibile, fără îndoială că a
S
trebuit să apară primejdia supremă a unui adevărat dezastru
ER
general pentru ca să se conceapă un moment măcar ideia unei
astfel de alianțe.
NIV

Primejdia națională supremă, recunoscută ca atare și de

„Facla" și de d. lorga, este cum am văzut politica de provo­
care și de aventură războinică inaugurată de toate fracțiunile
LU

oligarhiei noastre stăpînitoare. Ei, și numai ei, se datorește

alianța „FaclaMorga.
RA

Pentru îndrumarea politicei noastre externe pe calea a-

ceasta dezastroasă și-au dat mina toate coteriile stăpînitoare,
de la poporanișKi reprezentanți ai raarei proprietăți, pînă la
NT

ciocoii tachisto-demoerați. Nici unui din ei nu va recunoaște

că dorește războiul, cu toții vor ațîța însă și vor lăsa să se
CE

ațîțe în numele lor opinia publică a țărei, întețind neînțele­

gerile, exagerând pretențiile, provocînd și agravînd conflictele,
pînă cînd așa pe nesimțite „fără voe* pas cu pas vor împinge
I/

țara pînă la marginea prăpastiei. Se cunosc de la început mo­

AS

tivele înalte pe cari le vor invoca în sprijinul campaniei lor

criminale : grija onoarei naționale și a intereselor permanente
UI

ale patriei, aceleași fraze sunătoare cari au servit ca pretexte

mizerabile la dezlănțuirea tutulor războaelor cotropitoare, de
cucerire și îngenunchere a popoarelor.
BC

Acestei sfinte alianțe de minciună, de ură, de batjocorire

a adevăratelor interese naționale, trebue să se opue alianța
acelora cari cred câ un război victorios de cotropire,, lăsind
chiar la o parte considerațiile de ordin moral, nu e nici mă­
car în interesul bine înțeles al poporului carc-1 poartă. Și cine
nu vrea războiul, nu trebue să admită necum să sprijine o
politică șovinistă de ură și provocare care duce deadreptul la
război.
$56 FACLA

.D, lorga s'a arătat de data aceasta „logic și serios" și a

făcut pe terenul politicei externe tocmai contrariul activităței
sale de politică internă, anume a dus adevăratele principii
naționale pînă la ultimile lor consecințe logice. Și-a susținut
cu tărie punctul lui de vedere, spre marea durere a ziarelor
șoviniste cum e .Viitorul*, și a renunțat cu hotărîre, din res­
pect pentru convingerile lui, și la situația înaltă morală de

Y
care se bucura la ^Liga Culturală3, și la rolul de conducător

AR
al campaniei șoviniste care bîntue azi în țară. Și cine îl știe
pe d. lorga cît de puțin vanitos e, își dă seama ce sacrificiu
reprezintă pentru d sa această renunțare. Făcînd o întinsă pro

R
pagandă în sensul vederilor lui a adus servicii însemnate cau­

LIB
zei civilizate în această chestiune grație ascendentului pe care
îl are în multe cercuri nouă inaccesibile, și a în piedica! astfel
lățirea furiei șoviniste.

ITY
Pentru ca acțiunea în favoarea păcei să aibă cele mai
bune șanse de succes, trebue însă de adus un sacrificiu încă
S
și mai mare, probabil prea mare pentru redactorii „Neamului
ER
Romînesc'4. Moderare a iimbagiului, renunțare la insinuări și
ia polemici cu unicul scop de discreditare a adversarului. In
schimb cu atît mai necesare devin polemicile cari merită nu­
NIV

mele acesta.
Sau, ca să reiau figura întrebuințată în articolul „Faclei**,
LU

aliații, arătîndu-și ua dispreț suveran din pricină că fie care

îl crede pe celalt prost croitor, să nu și compromită și exce­
lentele ghete pe cari Ie confecționează în bună înțelegere... mai
RA

ales dacă guvernanții noștri umblă să ne’ncalțe așa precum

se știe.
NT

Gh. Alexe
CE
I/
AS
UI
BC
 FACLA 957

Răzbunarea lor!
Carageale, — ca toți oamenii mari ai țării aceștia, și ca toți oame­
nii mari ai tuturor popoarelor, — a fost un mare nedreptățit.
Iar cînd cîțiva prieteni încercau să repare greșala nepăaărei noa­
stre, departe de hotarele țârei, într’un surghiun pe care și-l alesese sin­
guri, într’o casă străină și ’nconjurat do străini ce nu înțelegeau o vorbă

Y
din barbara si sonorii* noastră limbă —, Caragiale muria, fără să ne ierte

AR
poate cele suferite în sbuciumata-i viață de „scriitor romîn44.
Și-acum, cînd Ilomîni veniți din toate colțurile țârei, l'au condus
la ultimul locaș, cînd aceiași durere a făcut să ’noato în lacrămi ochii

R
slabi ai bătrlnilor și ochii însetați de viață ai celor tineri; cînd n’a ră­
mas nici un umil admirator al maestrului căruia să nu-i fi tremurat ge­

LIB
nele umede cînd deasupra sicriului cădea țarnă neagră; dela mormîntul
său proaspăt cineva lipsea.
Cineva lipsea, și nu trimesese acolo nici cel mai nemernic' și mai

ITY
umilit semn do durere. Căci zădarnic am cercetat atunci și mai tîrziu
moă în coloanele ziarelor, dacă nu cumva „Centrul studențesc Ieșan“, —
societatea aceia care ne-a umplut urechile de atitea ori cu scandalu­
rile ei —, n’a găsit de cuviință să trimită cîțiva studenți mai pașnici,
S
cari să pună o neînsemnată coroană de flori pe mormîntul celui mai
ER
mare scriitor, ce Fam avut după Emlnescu. lia urmă fără să-i fi bănuit
de ipocrizie, ar fi trebuit să credem în sinceritatea acestui sfios omagiu.
Sînt oameni, cari în viața lor, au lăsat o dîră de lumină atît de vie, că
NIV

trebuo s’o simtă, s’o vadă și cei ce sînt — și cei ce vor să fie întotdea­
una orbi!
Și societatea aceasta, ce vrea să reprezinte toate frămîntările vie-
LU

ței noastre universitare, ce vrea să impună voința sa anarchică tuturor

studenților din orașul cui turei și dreptăței care o lașul, societatea aceasta
a găsit încă o ocazie ca să facă un gest laș și inconștient.
Cînd scriitori și ziariști, profesori și elevi, politician! și militari
RA

își trimeteau cu cea mai sinceră durere cite un reprezentant care să

ngenunche și să pue o jerbă de flori pe mormîntul celui ce-a iubit
atîta neamul nostru și limba noastră —; o societate culturală, o societate
NT

studențească printr’o calculată impertinență vroia să-și manifeste „păre­

rile salo politice”-
CE

Căci ei au găsit că e uman, e nobil, e frumos să se răzbune as tio I

pe col ce „săvîrșise păcatul44 de a fi fost prietenul evreului Ronetti Ro­
man și membrul unui partid pe care d-lor nu-1 agreiază. Căci ei au gă­
sit că e nobil să cinstiască așa pe scriitorul acela sensibilca o ,mimoză,
I/

care s’a înfiorat la cea mai mică nenorocire a țării aceștia. Și n gestul
acesta laș se ascunde toată iubirea lor „sinceră, înțeleaptă și neștirbita-
AS

pentru toți oamenii mari ai noștri. Scriitori romîni, bătrîui și linen so

țină minte aceasta. .. q
UI

Și să ție minte toți Bomînii, că atunci, cînd' o mulțime de mn de

oameni intovărăsia la locașul de veci, pe autorul Năpastei și Făcliei de
Paști, studentul ’ naționalist închis în camera sa, în fața sflntului lui
BC

portret sfâșiat și scuipat, eu pumnul uriaș și păros încleștat de

blestema printre buzele chinuite de un rictus ce-i desvelea caninii do
fiară:
„ 1 CEZAR D. PETRESCU
Student. Iași
 Y
AR
Dela Societatea Scriitorilor Romini

R
LIB
— Dare de seamă —

La orele peste trei și jumătate „adunarea generală anuală4 funcționa de

ITY
mai bine de treizeci de minute.
Nădăjduind că sala clasei a șasea, a liceului Lazăr, va ii ca în deobște
goală, noul venit la ședință, deschise ușa cu neîncredere și indiferența plic­
tisită cu care și-ar fi deschis dulapul de haine. Uimire și încremenire 1 ce-i vă­
S
zură ochii era ca un fenomen. Băncile pline de lume, pînă’n fund. Noul venit
ER
uită aproape să și salute Emoția numărului neașteptat, deodată, ca să zic așa.
îl arse.
Membrii nu voi exagera zicînd că se aflau în păr. Rareori se găsea la
NIV

un loc adunat atita păr. Pe capete, pe buze, pe bărbie, pe piept, și multiculor.

Și părul acesta rămase de-a lungul ședinței, o ședință de cinci ore, ca un
simbol qvasi-combnstibil.
LU

Citea d. Caton Teodorian, secretarul perpetuu al societății. Un raport

sau altceva, nu se știe, căci onorabilii membrii erau distrați și șoptitori și preo­
cupați să se pîndească unii pe alții. Figuri ale literaturii și celebrități, unii
RA

membrii se zăreau în.re dînșii, pentru întîia oară cu glas tare: Acesta e ma­
rele prozator Cutare... ăsta e ilustrul Cutare.... Da. da. seamănă cu portretul,
cu carta poștală, cu desenul, cu caricatura cutare. EI trebuie să fie. E el î—cu
NT

o deosebită închinăciune i-a zis cineva pe nume.

Cîte-o privire albicioasă se ciocnea cu cîtc-o căutătură pe sub sprîncene,
strecurată printre „colegi*. 11 credeam mai palid—sau: Prea e gras:—sau: Cind
CE

a îmbătrînit așa? Astfel de reflecții apăreau în cîte un ochi, deschis mare ca

reclamele luminoase rotunde.
In orice caz erau de față pc lîngă scriitori ca d-nii Diamandy, Anghel.
I/

Gorun, ca domnii Alex. Davila și Tzigara-Sarmurcaș, nuveliști ca domnii Bră-

tescu-Voinești și Galaction, poeți ca d-nii Minulescu, Săulescu, Cincinal Pave-
AS

lescu, avocați ca d-nii Rosetti și Boteni, etc.-etc. Unii dintr’înși n’au ilustrat,
încă nicio ședință a societății domniilor lor.
O atmosferă campcstră și idilică însoțea toate rapoartele de descărcare
UI

ale comitetului de anul trecut, care trebuia reales sau înlocuit astazi. D.
Brătescu-Voine^ti fuma țigări cu încă vrc-o zece alți curtezani ai muzelor
BC

de siîbt Carpați. Numai d. Davila nu scotei fumuri de tutun, preocupat cum

era de o cutie plină cu bomboane verzi, din care grațios, oferea doamnelor
societare și se împartășa și d-sa. Intr’o bancă, sub o pălărie imensă, cugetă,,
foarte adînc desigur, nemișcată și taciturnă, d-na Bacaloglu, atunci aleasă
membră. Aiurea d-ni Hudoș, d-na Claudia Milian, d;na Anghel. Timpanul
trandafiriu al acestor doamne inspirate, a fost adeseori întunecat de vocile
tonitruante și de cuvintele sulfurice sau cătrănite bărbătești* Dulce a fost
introducerea, dulce, a ședinții. Și verva d-lui Davila, directorul general al
teatrelor, s’a resimțit mult la început de gustul bomboanelor din cutie, căci
atîta timp cît președintele in spe al Societății a vorbit, familiar, cu o bom­
boană pe limbă, lucrurile s’au petrecut cu miere și zahăr și în modul cel
 TACLA 959

mai cmolient și mai pastoral, ca să sc oțetească, c drept, maî pe armă, pe

măsură ce sc urca tot mai sus agurida prezidențială.
Alegerea de președinte dădu naștere, într’adeyăr, la nenumărate inci­
dente. in speranța că va urma să se jertfească și anul viitor societății, ve­
chiul comitet alcătuise o listă de acasă, poligrafiată în regulă, cn ^Davila
în frunte, la prezidenție, și cu membrii cei vechi în mare majoritate. D» Da­
vila trebuia să cadă victimă unei minorități de patru—cinci inși care, din
duioasă politeță sau din nevoi de teatru, îi propuseseră prezidenția și i-o
garantaseră, ignorînd atmosfera societății. Acest mic comitet de mică teroare

Y
nu se aștepta la nici o rezistență și în afară de voturile sigure aduse cu

AR
cîteva persoane ce s*au desinteresat pîn’aci de mersul societății, își asigurase
voturile membrilor din comitet, supuși listei și unui muzical cuvînt de ordine.
Cunoaștem în detaliu felul cum a votat fostul comitet, nu insistăm. Teroarea

R
număra printre dictatori, un nume literar simpatic, pe d. Anghel, și pe soția
numelui său simpatic, d-na Anghel. Cei care s’au întrebat altădată dacă pre

LIB
zența căsniciilor și-a rudelor într’un comitet de direcție se potrivește cu inte­
resele unei societăți, au putut admira tenacitatea d-xiei Anghel de-a se men­
ține într’o calitate ce i-a fost contestată și în sfîrșit retrasă.

ITY
Procedeul inabil cu lista impusă din ceruri, a fost violent combătut, în
special de d. Mjnulescu și a indispus o bună parte din membri. Șansele dTui
Dragomirescu, ales de persoanele cele mai opuse în gîndire și simpatii, cres­
cură numaidecît, în raport și cu deslnteresarea sa. Susținute însă de aderenții
S
înțeleși, liste'e fură împărțite membrilor. înainte de-a fi și putut fi citite, în­
ER
cepu apelul nominal pentru voturi. Procedeul cu lista trebuia să se folosească
de un singur minut îngăduit, de formă, în care preferințele votanților nu pu­
teau să se strecoare, mr.i ales că majoritatea, căreia nu i se împărțise și-o listă
NIV

a tuturor membrilor din societate, din care era nevoie să aleagă, se găsea în
imposibilitatea absolută de a-și aminti numele tuturor societarilor. Voturile nu
putură fi totuș smulse cu înlesnire. Zorul teroriștilor întîmpină indignarea
LU

votanților. Astfel violentați și deși unii din ei ar fi votat tot așa de indife­
renți, cu unul sau altul din candidați, membrii votară împotriva d-lui Davila.
O altă pricină de nemulțumire față de d-sa, a provenit din felul sufi­
cient cum d. Davila, într’un discurs ce voia să fie spiritual la exces, a răspuns
RA

la învinovățirea că respinsese o piesa de teatru după ce fusese primită cu

toată ceremonia, dc către direcție. Nu mai era răspunsul unui literat și nici
NT

chiar al unui om dibaci, dar gluma facilă a unui viitor președinte sigur că va
ii ales și că își va putea urma umorismul în multe alte ședințe. O replica ne­
miloasă a d-lui Dragomirescu, și cu cît nmi costisitoare cu ch d Davila co­
CE

misese în ce privește teatrul antic și tocmai în apogeul glumelor saie, o gre-.

șală din acelea care la șeful unei academii naționale de teatru surprinde
rea în flagrant delict de superficialitate, înrăutăți și mai mult situația d-lui Da­
vila. E sigur că dacă precauțiuni speciale n’ar fi fost luate la bună vreme, d-sa
I/

n’ar fi reunit peste șase voturi, din 17 cu cîte a căzut Se aduse atunci n dis­
AS

cuție personalitatea literară a directorului teatrelor, ca persecutor, zice-se, al

scrierilor dramatice romîncști. Scriitorii cari cu cinci ani mai, de vreme mani­
festaseră printr’un protest iscălit împotriva d-lui Davila, director și-atuacî, se
UI

găseau în sală.
Totuș d-sa urma să fie sigur de o îzbîndă pe care punea un pre. exa­
gerat Serviabilitatea d-sale mersese pîffă ia a îndeplini, timp de o oră, rolul
BC

de scriitor la tablă, al voturilor scoase din urmă. Un moment^ tibișirul ii se

opri în mină: ieșise d. Dragomirescu, în aplauzele sălii... După aceea ieși d.
Brătescu, vice-președinte, care în mijlocul ovațiunilor, își exprima vizibil și
fericit mișcat mulțumirea.
încă o jumătate de oră trecu aproape cu împlinirea comitetului. Dt odată
se produse un eveniment față de care războiul balcanic e-un mofi: căderea
din comitet a d-nei Anghel. Centrul se deplasase, carta era pierdută. Scenele
de teatru, tragicomice, se precipitară. Scos din fire. d. Davila își arată într’un
discurs slăbiciunile toate. Alegerea d-lui Dragomirescu ar fi trebuit să 1 lase
nepăsător și înainte de toate d-sa nu trebuia să se lase arita în asigurările co-
 4

T ACLA

miletului secret Se zvonea deunăzi că directorul teatrelor va fî numit în diplo­

mație, ministru la Atena, D. Davila nu arată să fie un bun politic; dimpotrivă,
D. Brătescu-Voinești, care i-a luat apărarea cu un aparat de imagini romantice,
l-a comparat cu o spadă. Noi nu vom zice că d. Davila are oțel aiurea decît
In reflexui ochilor, metalic. Ne place mîndria d-sate, ca orice mîndrie și pasiu­
nea sa catiHnară: aut Caesar aut nihil. Insă n’avem încredere în justificarea
ei și sîntein aproape convinși că nu poate fi utilizată de-o idee, această mîn-
drie, că se pierde în detaliile vieții mărunte, că e foarte intermitentă, că e în

Y
fond o slăbiciune și că nu-1 o mîndrîe adevărată. Nu! Ne place tohiși orișicum,
căci ne plac și științele naturale.

AR
Duelul care s’a angajat apoi între orgoliul înfrînt și verva cu bolovani a
dl-lui Dragomirescu, a fost în desavantagiid d-lui Davila. Rămînea un loc va­
cant de membru în comitet, D. Davila nu l putea primi, firește. Președintele

R
i l-a oferit, nu știm dacă din ironie; adevărul este că membrii, enervați, în

LIB
unanimitate i au propus locul fără nici o ironie. Cînd în sfîrșît d. Davila,
deși afirmase că pleacă definitiv dintr’o societate care nu-1 alesese cel puțin
președinte, urmăsa întîrzieze și să atace pe cel ales ca penn dușman de moarte,
personal, acesta îi luă cuvîntul. D. Davila ieși brusc, din sală, și după d-sa, d

ITY
Anghel a căruia soție căzuse, și soția sa, d. Brătescu-Voinești și d. Dia-
mandyF solidarizați cu cL Davila.
O atitudine desamăgitoare pentru cel cari și-l reprezintau ca un bărba:
S
vnitar și deplin, a fost să aibă d. Brătescu-Voinești, coleg cu d. Davila în co-
ER
miletul teatral de lectură. Neștiind precis ce să mai facă, după ce se arătase
atît de satisfăcut de vice-prezidenție} și cu conștiința actului ce trebuia împlinit
ca o povară, d-sa încercă intriun discurs trist, foarte trist, și cu un glas
NIV

foarte slab §i întretăiat, să-și ia mulțumirile înapoi și ceru un răgaz de 24 de

ore ea să răspundă dacă primește vice-prezidenția. Cuvintele d-lui Anghel suferiră
de-aceaș greutate de-a învoca neizbînda familiei în alegeri. D. Diamandy sin­
gur a făcut o impresie în totul bună, cu toate că n’avea motiv să plece din
LU

ședință.
După plecarea acestor domni, ședința s’a continuat în liniște. A fost și
un act eroic al d-lui De Herz; zicem de Herz, pentru că acest tînăr dramaturg
RA

e baron. La ieșirea membrilor din sală, d. De Herz s’a repezit și a ținut clanța
dela ușă cu amîndouă mîinile.
Ceeace-1 mai surprinzător și decît căderea d-lui Davila și decît alege­
NT

rea d-lui Dragomifeseu este concepția celor plecați din societate, de drepturile
și datoriile lor de membri. De mai multe ori s’a fost vorbit în Facla, de aris­
CE

tocratismul falnic ai cîtorva comitefiți, cari alcătuiți în castă, căutau în socie­

tate tnîngîieri de vanitate* Societate, țnembrii, statute, au fost niște simple pre­
texte șl forme pentru domnia țîfnoasă și eternă a cîtorva fragezi Țepeluși. în­
dată ce s’au văzut împuținați și risipiți de votul .societății* în numele căreia
I/

aruncau odinioară anateme, ei s’au dat pe față așa cum îi cunoșteam, șl lipsiți
AS

de sentimentul disciplinei, tocmai el, cari îl invocau altădată spre rușfaarea

membrilor îmbolditori la lucru, azi nesocotesc votul majorității, azi trec peste
principiul Chiar al societății fundate de dînșiî: majoritatea, adecă scriitorii,
UI

Comitetul cel nou poate că va răspunde mai onorabil sarcinii ce i s’a

<dat de această majoritate. Să vedem.
Spectator
BC
 FACLA 96!

Noul parlament
Parlamentul s a deschis. Mesagiul tronului, de astă dată,,
a ieșit din banalitatea obicinuită. Nu prin ce a spus, dar prîn
ce-a lăsat să se înțeleagă,—toarte puțin lucru, de altfel.

Y
Deci Romînia na cere—nu se știe nici ce nici cui — și va

AR
fi ascultată, nu se știe de cine. Ia toate țările din lume, direct
sau indirect interesate in evenimentele ce se petrec ori se vor

R
petrece, guvernul a vorbit. Pretutindeni se știe ceva precis.

LIB
La noi se consideră ca o pomană extraordinară că regele
vine în dealul Mitropoliei și spune :
— Lăsați pe mine, că știu eu ce știu.

ITY
Dar pentru atita lucru de ce-au trebuit alegeri și la ce-a
trebuit un nou parlament, cînd cel vechio ar li puiuț tot aid
de bine să asculte în tăcere pentru ca apoi să aplaude zgo­
S
motos ?
ER
Altceva nu vedem in mesagiu. Legi noui nu se anunță.
Un program al guvernului de colaborare nu exista. Miniștrii
declară categoric că „față de imprejuiările grave prin cari trece
NIV

țara (Cațavencu)* orice altă preocupare în afară de ale politi­

cei externe trebuie înlăturată. Pe de altă parte însă nu se co­
LU

munică nimic parlamentului despre această politică externă.

Ți-i mai mare mila să vezi pe bieții senatori și deputați cum
aleargă după ziariști în speranța de a-ie ciupi cite o informa­
RA

ție, pentru că ziariștii tot mai știu cite ceva. Opoziția, la rin-
dul ei, nare nimic de spus.
NT

Și atunci, înc’o dată: pentru ce au trebuit aceste new

alegeri, cele mai, falșe din cîte au fost vr'o dată?
Numai pentru* a schimba cîți-va titulari ai diurnelor ? Nu­
CE

mai pentru a face să se mai înfrupte și dintre cei can fuse­

seră prea mult ținuți la post? Numai pentru a da un nou a-
I/

vînt acelei activități speciale, care constituie activitatea extra-

parlamentară, foarte rentabilă pentru un mare număr de par­
AS

lamentari, sub ori-ce regim?

Oligarcîiii noștri n’au logică și mai ales n au rușine.
UI

Dacă e vorba că politica externă nu-i de nasul parlamen­

tului romîn, dacă în împrejurările actuale parlamentul n are ce
BC

face, nu era nevoie nici de noui alegeri. Cel puțin să se vadă,

clar cum stau lucrurile, iar nu să se mascheze totul cu niște
simple forme de paradă, cari induc mulțimea în eroare.
 Y
AR
R
LIB
IMn pragul Olivnpului SITY
ER
Ca prilejul apariției
volumului de versuri al
d-lai Eftunia.
NIV

Ca Foebus cel cu caii de jăratic,

lăsare Eftimiu, Pe joben
LU

Ard fulgere, și văruitu-i ten

Cu fracul face un contrast simpatic.
Inmănușatul deget a bătut
RA

Discret în poartă. Ci s’au desfăcut,

NT

Ia largi canaturi, porțile de aramă.

Un glas, pe Victor în Olimp îl cheamă.
CE

*
Solemn stă ’a prag. Spre lume se încruntă,
Că prea-i departe, slută șî măruntă; —
I/

Dar tot aruncă spre norod cuvîntul :

AS

„De soarta noastră nimeni să nu ’ntrebe :

UI

„Mi-am ris de-ajuns de tîrîtoarea plebe, —

„Și cu desgust vă părăsesc pămîntul.
BC

„In ale sufl telor voastre goluri

„Am răsturnat noroiul din rigoluri;
„Și voi m'ați dus, în aclamări, pe stradă
„Și casei mele i ați făcut paradă.
„In teatru v’ani zvîrlit povești banale,
îmbrăcat ca clovnii sau în zale,
„Și v’am plăcut. Mi ați dat cu pumnii aur
„Și fruntea mi-ați încins în foi de laur.
„Din parte-mi, azi, — cînd mă ’nvălește bolta, —
„Primiți disprețul, ura și revolta*.
Proletar
 «o

Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV

POLEMICI
LU

9$le* poporanist.—T). Stere este un luptător. Chiar zilele astea

RA

s’a luptat în duel cu d. Greceanu, după ce se înjuraseră de principii.

Duelul a fost fără rezultat, ca o simplă reformă liberală. După duel
adversarii și au dat mîna, ei cari înainte își dăduseră picioare. Repor­
NT

terii chemați acolo spre a-i vedea cum se grozăvesc s’au declarat în-
cîntați de spectacolul acesta șic.
Cine zicea că d. Stere nu și pune în practică poporanismul?
CE

Dar Abgar ce aice?— Sub titlul „Dreptatea d-lui lorga în ches­

I/

tia evreilor în armată*, Neamul povestește ceva foarte senzațional:

AS

„latl că acum vine o nouă dovadă că d. lorga a avut dreptate (ce-

rînd scoaterea evreilor din armată).
„Citim în ziare că începutul demoralizării armatei turcești, atunci
UI

cînd a fost lupta decizi vă dela Lule-Burgas, au adus-o soldații evrei și

armeni? azvîrlind armele și rupînd-o de fugă. Citim că tot așa au făcut
BC

în alte lupte ce le-au avut turcii cu bulgarii. Ce dovadă mai bună ni

trebuie ?*
Nu ni mai trebuie nici o dovadă, odată ce începutul demorali­
zării au adus-o evreii și armenii. Dar apropos: cu armenii cum râmîne ?
Ii scoatem și oe ei din armată? Cum vă închipuiți viitorul nostru răz­
boia dacă Abgar Buicliu nu va putea lua parte?
Cerem de pe acum ca cel puțin să i se plătească solda.

^Naționalitatea în artă*.—X). larga a făcut un mișcător ne­

crolog Iui Octavian Smigelschi, mort dăunăzi. „N’avem noroc Za oameni;
rar se ivesc printre noi și cei mai multi se duc răpede“; acum nzac a-
9^4 ^—-r A O L A

morțile pentru vecie mtnile făcătoare de minuni ale marelui pictor*

.el pc care ungurii erau gata să-l așece, recunoscători, intre cei mai
buni ai lor*.
Ungurii sunt niște proști. Ei n’au citit Naționalitatea în artă sl
d-lui A. C. Cuza, unde se vede lămurit că orice artist de origine străină
este—fără excepție posibilă—un imitator ridicol.
Păi, Smigelschi era ungur? Nu. Atunci de ce erau gata să-1 așeze
printre cei mai buni ai lor? Pentru ce dracu îi mai erau și recu­

Y
noscători ?

AR
Ungurii sînt niște proști. Cu roinînii e altceva inimile celor
mai aleși dintre dînșii e o nemărginită durere*; „ei simt că poate să
treacă un veac și un pictor ca dinsul nu se va naște*.

R
Decît, o întrebare: știe d. lorga—da sau ba?—-că rominul Smi-

LIB
gelscbi era de origine străină ?
Dacă știe, pe unde scoate cămașa... teoriei d-lui Cuza?

ITY
Corn icul Petrescu ,~~\r îi aduceți aminte de succesul obținut în
rolul lui Krampus de comicul Petrescu ?
Cititorii noștri răspund în cor:
S
— Nu ne aducem aminte!
ER
Corul e impozant: 30.000 de voci. Cum să facem ca sâ fim au­
ziți că toți coriștii se înșeală ?
Comicul Petrescu a cerut voie ministerului de justiție ca să-și
NIV

mai zică și..* Ciucurele!

Știați Dv. că Ciucurele e un pseudonim, — pseudonimul lui Pe­
trescu ? Ia seama, dragă, c’ăi fi Popescu.
LU

w
Stil naționalieț. — D. Radu S. Dragiiea ne povestește viața Iui
Alecu Russo.
RA

Russo a fost revoluționar. „Insă amestecul lai între revoluționari

îl costă exilul*’
NT

Apoi a scăpat ieftin omul, dacă e așa.

Stai să-ți explic, d-le Dragnea: cînd zic că Neamul Ilomutesc m’a
costat 20 de bani, asta înseamnă că am dat 20 de bani ; că adică m'am
CE

despărțit de 20 de bani (și, de alt-fel, recunosc că am făcut o prostie)^

Âi. Russo nu s’a despărțit de exil, n’a părăsit exilul, ci Fa
căpătat. Prin urmare, amestecul lui între revoluționari nu Ta costat
exilul,ci Fa costat libertatea. Auzi? Bagă de seamă, că dai de un pro­
I/

fesor nenaționalist și rămîi corigent la romînă.

AS

Asta e limba romînească a Neamului literar. Nu mai întrebați

ce-i cu cel neliterar.
UI

Cahalul lucrează. — Gîți-ya jidani au făcut o tocmeală cu un

avocat romîn, ca să-i strecoare, în mod fraudulos. în cetățenia romînă.
BC

Tocmeala s’a făcut în tren, de față cu un redactor al Neamului. Știți

că atît jidanii, cât și avocații, sunt proști, așa că ei aranjează aseme­
nea afaceri în tren și numai după ce și-au procurat și un redactor al
Neamului, ca martor. Așa e cahalub n’ai ce-i face.
Dar știți în care tren s’a întâmplat asta ?
In t renul Tulcea-Ga lăți !
Dacă n’ar spune-o Neamul, și încă fără iscălitură — ceea ce în­
seamnă i eu iscălitura d-lui Jorga — nici n’am crede-o. De unde să
știm noi că s’a si înființat trenul Tulcea-Galați?

Lumina în Ituptura, sau scump dar face. — In satul Rup­

tura s’a înființat o .casă de sfat și citire* cu numele Lumina.
 Știți D*v. de ce s-a înființat această casă ? Nu știți»' pentru di —
de ai dracului ce sînteți — nu citiți Neamul Romlnese.
Dar noi îl citim si» va să zică» știm s
^Absolvenții școlilor primare de la țară» cu greu mai arunci
ochii pe cite o carte, diu ca ura ocupațiilor» cari ctr satisfacerea ne­
voilor vieții®.
Văzurăți? In tot restul lumii oamenii trebuie să aibă ocupații9
pentru a și putea satisface nevoile vieții. In satul Ruptura» nu 1 Acolo
oamenii au niște unnmite ocupații cari cer» dînsele, satisfacerea no»

Y
voilor vieții. Ge era de făcut ? Trebuiau stirpite ocupațiile; n’ai ocu­
pații? n’are cine să*ți mai ceară satisfacerea nevoilor vieții. Și atunci,

AR
firește, poți citi eît de mult
Sin tem perfect de acord. Iată noi» de pildă» neavînd ocupații,
u'avem nici nevoi ale vieții de satisfăcut și putem citi regulat nea­

R
mul Romlnesc. Dar ce se poate pe Ia noi se va putea de acum și la

LIB
Ruptura, unde s’a înființat casa de sfat și citire.
Și uitam să vă mai spunem, tot după Neamul, că:
SD. Gh. Zanfopol a dăruit acestei case suma de 100 de lei. Să i
•ție Dumnezeu multă vreme 1*

ITY
Să i ție, nu zicem ba, căci dacă, a dat omul 100 de lei are șl el
dreptul la compensații. Scump, dar face !
S
Dt lorga răspunde naui „vechiu ekvfâ că are în­
ER
credere numai in oștirea organizată.
Vechia elev este un eufemism pentru cuvîntul repetent,
NIV

Prin foc «4 foarfece. — „Universul* vorbește de un pungaș

din Ploești pe care polițaiul de acolo Va tuns ca să 1 cunoască lumea.
Nu știam că numai pungașii sini tunși. Din contra» din vechea
polemică Filipide-Gherea știam că și d. Fiiipidc se tunde și se pkp.
LU

tănă, lucru din care d-sa iși făcea o glorie/

Procedeul comisarului ni se pare deci ineficace. Dar nici soltb
țiu Mișcării nu e practică.
RA

In adevăr» Mișcarea din Iași se crede chemată să restabilească

lucrurile și să dea o soluție problemei:
9Vede(i ? Procedeul politiei din Ploești e greșit» Dacă vrea și de
NT

acum înainte d. i afail s&i lastmne pe pungași, ar face bine sd-i ardă ca
flerul roșa*.
Să nu care cum-va» d ie Rafael I Că te-au văzut sfinții i
CE

A încercat el d. Carp cu fierul roșu — șî s’a dus de-a berbeka-

col; drapai un biet polițaiu?
Ori. poate, pungașii din Ploeșii nu slut liberali?
I/
AS

I7n vief — In discursul rostit la inmormtnterca lui

Caragiale» d. Take lonescu a tăcut o destăinuire i că regretatei maie*
ștru dorea să fie deputat și că tocmai era să i se samfacă această
UI

dorință.
De unde știe d. Take îoneseu — și încă eu atîta siguranță — că
dorința lui Caragiale era să se împlinească tocmai acuma?
BC

Așa ar putea întreba naivii. Și dăm in eztenso răspunsul pe

cere Par da d. Take lonescu:
— Păi, nu sînt eu ministru de interne? N'am făcut eu »aieee-
Hle*7 Oiu fi știind eu doară dacă l’așl fi oeles“ sau nu.
D-le Take lonescu» ai făcut o gafă! In fața mormtatului deschid
ai u ttat că ești dator să acoperi minciuna parlamentară ?

— Prefectura poliției capitalei &*a adre-

sta direeteriter dte ziare» cerfudu-le lista redactorilor tor. Motivul e
Mt r a c it a

acesta: sînt indivizi cari nu skit ziariști dar se dau drept ziariști și
ouri, în această falsă calitate, comit incorectitudini. Poliția ține deci
să aibă lista adevăraților ziariști, pentru a putea urmări pe cei falși.
Bravo!
Nu ne îndoim că poliția va merge mai departe pe calea asta»
Așa ea va cere lista femeilor cinstite, le va elibera chiar condicuțe^
spre a le deosebi de celelalte.

ImpwrțtoMtote șl oportunitate. Sini cele două însușiri de că-

Y
pMonie ale adevăratului naționalist

AR
Fulgerul Doljului le are cu prisosință.
Ast-fel, acest z<ar află cu plăcere că d-ra CoK&taniinegeu s’a mă­
ritat eu d. Dumitrescu. Ziarul nu se putea să nu ia atitudine față de

R
acest eveniment și seca atitudine nu se putea să nu fie conformă cu
principiile naționaliste

LIB
In consecință, Fulgerul Doljului adaugă:
„Transmitem totdeodată felicitări tinerei perechi".
Altul ar fi felicitat pe rînd, ca la moară, întîi pe unul din soți,

ITY
apoi pe celalalt, stîrnind cine știe ce gelozii și neplăceri. Fulgerul Dol­
jului e imparțial și-i felicită pe amîndoi odată. Apoi, altul bar fi fe-
licitat sau cu o lună înainte de căsătorie sau cu o lună după; Fulgerul
Doljului, pătruns de simțul oportunității, îi felicită totdeodată cu anun­
S
țarea căsătoriei.
ER
Imparțialitatea și oportunitatea sînt mare lucru ia om.
NIV

........ frii—..itf ■■■■■■ «M fr

SMITH PREMIER
LU
RA

Cea nuri Scrisul vizibil ?

NT

perfecționalâ Claviatura
CE

maH*tâ de scris completă

I/

«nmirsl reFrcaesisaJ pentrt»

AS

ALEXANDRU PRAGER ® C1* S««

UI

PBMtgial Ramtn 84 — BUCUREȘTI — Telef«n 17 85

win'iitwwwTwwwwnwmwflwwwwwrwuntwwwmmwwmn mitwînmum
BC

AsSblBBELE SOOTBTAfll «ADZVEKUL* - Bimief*

Prețul 16 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
AR
Procesul neștiinței noastre

R
LIB
Există în viata noastră sociala o cifră infamantă, o cifră
care înfierează conștiința noastră națională ca un stigmat de

ITY
înjosire și ruș ne. e cifra blestemată 80. care înfățișează nu­
mărul neștiutorilor de carte din această ț ră.
Căci acesta e adevărul, tristul și durerosul adevăr. Dîntr’o
S
sută de romîni, 80 bâjbăesc în noaptea neagră a analfabetis­
ER
mului, 80 n’au fost înarmați pentru vkță cu arma aceasta mi­
nunată care se cheamă știința de carte
NIV

Cifra nu e de loc exagerată, cum Ii s’ar putea părea a-

celora cari știu că, mai anii trecuți, ziarele vorbiau de anumite
socoteli făcute de nu știm cari funcționari ai ministerului in*
LU

strucțiunei publice, și după cari numărul neștiutorilor de carte

ar fi căzut chiar sub 70 la sută. In socotelile acestor funcțio­
nari au intrat, desigur, toți aceia cari și au plimbat cîndva
RA

privirile peste paginile vreunui abecedar și numai prin acest

simplu fapt s’au făcut vrednici de a figura ca unități în co­
NT

loana știutorilor de carte.

Din nenorocire însă, viața socială a satelor noastre este
CE

așa de puțin prielnică culturei, în cit ucide și germenii plă-

pînzi pe cari școala rurală îi sădește cu atîta trudă. Cea mai
mare parte din copiii, cari apucă să intre într’o școală și prin
I/

aceasta sînt numărați printre oamenii cu carte, se lasă de școală

AS

după un an sau doui, în care timp abia dacă au învățat să is­

călească.
Dar chiar și aceia cari izbutesc să treacă prin mai multe
UI

clase ori aceia pe dinaintea ochilor cărora s’au perindat toate

cărțile de cetire și toate manualele cursului primar, încă nu furni­
BC

zează dectt un foarte mic contingent de știutori de carte. Cei

mai mulți, după o trecere mai lungă de vreme, uită complect
ceia ce au învățat și ajung de nu mai deosibesc nici buchiile
una de alta. In privința aceasta avem mărturia d-lui Spiridon
Popescu, care a arătat într’o carte, premiată de Academia ro-
mînă, că pînă acum cîțiva ani, toți absolvenții școlilor rurale
cari au rămas la țară, au uitat tot ce au învățat.
Se petrece la noi, în adevăr, fenomenul extrem de curios,
970 FACLA

că multi din aceia cari termină ca premianți cursul primar,

după 10 15 ani nu mai știu nici să iscălească și pot fi numă­
rați în riadul analfabeților.
Iată de ce menținem cifra analfabeților la 80, singura
reală și care arată adevărata icoană a întunerecului satelor
noastre. Știutor de carte nu e acela care a figurat cîndva în
cataloagele unei școli, ci acela care poate ceti o carte, descifra

Y
un bilet de bir, scrie o scrisoare sau petiție.

AR
împotriva râului pe care-1 semnalăm mai sus, au început
să lupte in ultimul timp cercurile culturale și casele de cetire,

R
cari și-au propus să prelungească școala și peste anii obliga­

LIB
tori, să întreție în mintea tinerilor dela țară oare cari preocu­
pări culturale și să sufle în cărbunele învățăturei luat din
școală pentru a nu-l lâsa să se stingă. Se procedează însă și

ITY
în această operă cu atita lipsă de sistem și în chip așa de
sporadic, în cit mari speranțe nu clădim pe ea.
Dar chiar dacă apostolii acestei opere a< izbuti să altoiască
S
pe viața socială a satelor unele preocupări de ordin cultural cari
ER

să oprească pe știutorii de carte de arecădea în ignoranță, pro­

blema analfabetismului încă ar rămine întreagă, gravă, chinui­
NIV

toare. Căci mult mai numeroși decit aceia cari sînt analfa*be{i
pentru că au uitat puținele cunoștinți dobîndite în școală, sini
aceia cari nici n’au pus piciorul în vre-o școală. Aceștia atîrnâ
LU

cu adevărat greu in cumpăna ignoranței noastre. Cit sînt ei

de numeroși se poate vedea din următoarele date pe cari ui le
pune 4a dispoziție o publicație oficială a ministerului instrucpu-
RA

nei publice.
Recensământul copiilor în vîrstă de școală din comunele
NT

rurale, făcut în anul 1909 a dat un total de 821.731 copii.

Puuiud ia socoteală pe aceia cari scapă recensămîntului, am
CE

putea urca cifra pînă la 900 000.

Din tofi aceștia s'au înscris în școală numai 481.074 de
copii. Restul nici măcar n’au fost înscriși.
I/

Ceva mai mult. Dintre cei înscriși, n’au urmat regulat la

AS

școală decit 300 276 de copii. Așa dar, abia o treime din nu­
mărul tot d al copiilor în virstă de școală, au urmat cursurile
UI

Dacă punem ia socoteală pe aceia cari mai tîrziu vor uita ceea
ce învață azi, vedem că pentru cițioa ani încă, cifra infamanta
BC

a analfabeților se va menține între 80 și 70 la sută.

Cum se face că, după aproape jumătate de veac de cînd
avem obligativitatea învățămîntului, un număr așa de mic de
copii urmează la școală?
Cauzele sînt multiple. Cea mai importantă din toate însă,
e lipsa de școli. In 1909 am avut în total, în comunele rurale,
abia 4475 de școli, atunci cînd, în raport cu numărul copiilor,
ar trebui să avem un număr de școli cel puțin îndoit.
învățători, de asemeni, avem prea puțini, abia 6199, din
cari numai 4657 sînt cu titlu definitiv sau provizoriu, restuf
de 1542 fiind suplinitori recrutați Dumnezeu știe cum.
Iată, prin urmare, problema în toată goliciunea ei. Avem
atît de mulți analfabeți, pentru că nu putem avea mai putini.
Chiar dacă copiii rămași pe din afară ar voi să învețe carte,
n’ar avea unde și nu s’ar găsi cine să i învețe. Mline, dacă
printr’o minune, citeva mii din gloata celor osîndiți la igno­

Y
ranța cea mai grozavă, aceea a necunoașterii alfabetului, ar

AR
voi să se supună articolului din Constituție care prevede obli­
gativitatea învățămîntului primar ei ar fi alungați de la porțile
școalelor. Și, de fapt, dacă nu se fac sforțări mai mari pentru

R
a împuțina numărul analfa beților, este și din cauză că n’avem

LIB
școli și învățători. Vina principală a răului o poartă, prin ur­
mare, oligarhia stăpinitoare, care a urcat în mod vertiginos
bugetul pină la jumătate miliard, dar n’a dat pentru învăță-

ITY
mintal elementar nici jumătate din cit trebuia.
Și pentru ca să se vadă că atitudine* aceasta criminală
a oligarhiei față de popor continuă încă și azi cu toată gălă­
S
gia care s’a făcut în ultimul timp în jurul „progreselor** în­
ER

vățământului primar, considerați următoarele cifre.

Numărul școalelor primare și acela al învățătorilor șl
NIV

institutorilor a crescut în ultimii zece ani în proporția urmă­

toare :
Numărul învățătorilor și
LU

Anul Numărul școalelor institutorilor

1399-1900 4035 5813

RA

1900—19 il 4038 5950

1901-1902 4051 5986
1902—19u3 4124 5995
NT

1903-1904 4207 6056

1904 1905 4264 6194
43 5 6375
CE

1915—1906
4463 67 >4
1906-1907
1907—19.8 4564 6914
8908 — 1909 4861 7585
I/

S’ar oărea că s’a realizat oare care progres. In realitate

AS

progresul este foarte mic dacă ținem seamă și de cifrele cari

arată sporul firesc al numărului copiilor m vîrstă de școală.
UI

'«tă «heb se cifrează acest spor:

Numărul copiilor în vîrstă
de școlă
BC

Anul ■........ .

1900 813.940
825.455
1901
1 02 840.137
1903 84 .108
1904 863.412
1905 887.739
1906 892.800
1907 926.775
1908 917.531
19u9 933.9^8
972 FACLA

Avem, în zece ani, un spor de 726 de școale primare ; dar în

aceeași perioadă de timp numărul copiilor de școală a crescut
cu peste 120.000, ceea ce face că progresul real e aproape
neexistent.
Iată adevărul, tristul și grozavul adevăr. Iată icoana vie
a ignoranței noastre.
Cifrele arătate mai sns și scoase dintr’o publicație ofi­
cială, capătă o importanță simbolică și incbid in ele amenin­

Y
țarea unei osîndiri la moarte neînlăturabile, în aceste momente

AR
cind e să pornim pe calea unui militarizm escesiv. Dacă pro­
cesul ignoranței noastre este așa de grozav astăzi, cind avem

R
numai 300.000 de soldați, ne putem închipui ce va fi mîine.?

LIB
cînd vom avea 4 sau chiar 500.000.
teșit Nădejde

SITY
ER
NIV
LU
RA

Tutela boereascâ
NT
CE

țărănimea
II noastră
I/

— Răspuns ziarului „Conservatorul1*—

AS

Există. în țara asta un ziar care apare de doisprezece ani»

UI

care încurcă o întreagă tipografie și are probabil un personal

redacțional, care apare cu o regularitate enervantă și despre
BC

care totuș nu se vorbește niciodată, care n’a început și n’a

susținut nici o campanie, n’a vânturat nici o ideie, n’a pro­
vocat nici o polemică, n’a turburat și n’a înflăcărat pe nimeni,
E vorba de „Conservatorul” în paginile căruia de doisprezece
ani se răsfață, ca o momâie care n’a speriat niciodată pe ni­
meni, personalitatea găunoasă, lipsa de energie, de inteli­
gență, și de entuziasm, sufletul see al Nababului. Și totuș zia­
rul acesta, a cărui apariție continuă, e un punct de întrebare
pentru cei ce cred că presa are chiar și în țara noastră o
 FACLA 973

Dire, ziarul care iu doisprezece ani n’a vătămat pe nimeni,

n’a impus și n’a spulberat idei și credințe, încearcă acum o
luptă, și încă o luptă principială, cu noi.
In numărul de la 1 Decembrie într’un articol pe două co­
loane intitulat „Reprezentanții colegiului al III-lea“ organul

Y
Nababului se ocupă de articolul nostru „Aleșii țărănimei"

AR
publicat într’un număr trecut al „Faclei" și crede cu totul
nejustificată revolta noastră contra guvernelor și oligarchiei

R
românești care de 45 de ani fură cele patruzeci și opt de sca­
une de deputați țărănești pentru a le dărui unor odrasle boe-

LIB
rești, unor ciocoiași ca domnii: Al. Darvari, B. Catargi, Ti-
moleon Pizanis, Th- Al. Bădăran, Dem. Negulescu, dr. C. Gr.
Giani....

ITY
„Intru cât ar fi ea (țărănimea) mai avansată" —- se în­
treabă nedumerit ziarul celui mai bogat, mai lacom și mai
S
zgârcit om din țara românească — „dacă în locul oamenilo-r
ER
luminați pe care i-a trimis în Cameră, am fi văzut în dealul
Mitropoliei pe Moș Gheorgke, ori pe Vasile a Calvinei... In­
NIV

tru nimic și faptul este atât de evident în cât nu ezităm de a

spune că tot ce s’a făcut până, astăzi pentru țărani s’a înde­
plinit fără ei și poate chiar, contra voinței lor. E o clasă so­
LU

cială care are nevoe, pentru multă vreme încă, de tutela nu

numai a, Statului, dar și a bărbaților mai luminați ai țârei".-.
Și ca să vedeți care sânt acești bărbați luminați a căror tu­
RA

telă asupra țărănimei o crede „Conservatorul0 o necesitate

pentru încă multa vreme, citiți dezbaterile adunărei deputa-
NT

ților din anul acesta. Unul singur din acești luminați aleși ai
țărănime! a luat cuvântul de când s’a deschis Camera actuală.
CE

Citiți-’i discursul căci e o poemă întreagă și citindu-1 vă veți

convinge că țărănimea are în adevăr nevoe ele tutela acestor
oameni luminați. E vorba de discursul d-lui I. V. Blîndu a-
I/

lesul colegiului al lll-lea de Suceava, care la discuția asupra

AS

validare! acestei alegeri a început astfel (cităm după Moni­

torul Oficial): „Onorată Cameră luându-se în discuție alege­
rea de la colegiul III de Suceava, la care „subsemnatul" am
UI

candidat și m’ami ales...- d-lor, dacă în adevăr d. lorga, sau

mai bine zis d-nii Cuza și Codreanu „li s’au ‘ părut că admi­
BC

nistrația a hiat oarecari măsuri" etc. Astfel vorbește unul

dintre acești „Înmânați0 tutori ai țărănimei, spițerul Blându
de La Suceava.
Iată cum vorbia însă un țăran adevărat, săteanul Lipan,
deputat al țăranilor din județul Buzău în comisia înființată
lă 1848 pentru reglementarea proprietăței: „Mai robie de cât
asta domnilor, cum poate, fi. Nevasta mea făcută de trei zile,
fără nimerii lângă dânsa de cât eu care îi țineam copilașul și
vine dorobanțul mă ia pe sus și mă duce, bătându-mă, la câmp.
Sânt zece ani de-atv,nci și încă vânătăile biciului nu s’au
974 FACLA

șters de pe spinarea mea. In vremea Turcilor sabia omora,

dar nu ustura ca biciul ciocoiului”. Astfel vorbia la 1848 un
țăran adevărat și țărănimea ar găsi și astăzi în sânul ei ori-
câți reprezentanți de aceștia, cari ar ști să-’i susțîe drepturile
cu mai multă inimă și inteligență de cât domnii Blându sau
Mitică Apostolii- Dar „Conservatorul" mai afirmă că tot ce

Y
s’a făcut în țara asta pentru țărănime s’a înfăptuit fără ea și

AR
uneori chiar contra ei.
Afirmația e cât se poate de adevărată. Iată în adevăr ce

R
lege de tocmeli agricole au votat camerile de la 1866, în ședința

LIB
de la 10 Martie „fără țărănime și chiar contra voinței ei"
cum spune astăzi „Conservatorul": Art. 11: „Banii luați pen­
tru munci agricole se vor împlini cu privilegiu, capete și do­

ITY
bânzi, înaintea tuturor datoriilor muncitorului, îndată după
datoriile către Stat, comună sau cheltueli de judecată, din
S
orice avere a muncitorului dator”...
„Executarea tocmelilor pentru munci agricole se declară
ER

de singura competință și juridicțiune a puterii administra­

tive, ea se hotărăște fără apel și se execută de autoritatea co­
NIV

munală” (art. 30).

„Amenzile și penalitățile orânduite prin această lege se
aplică de administrație sau de ofițerii de dorobanți și se exe­
LU

cută fără apel” (art. 31)-

„Executarea tocmelilor se face în modul următor: Întâi
RA

primarul „îndeamnă” pe muncitorul care a contractat munci

agricole, să’și îndeplinească tocmeala” (art. 32).
NT

„Al doilea îl deșteaptă să iasă la muncă prin somație li­

pită la ușa muncitorului.
CE

„Al treilea, „îl constrânge”. Dacă muncitorul nu dă ur­

mare deșteptării în 24 de ore, primarul „dă mandat. de adu­
cere”. Prin acest mandat vătășelul, dorobanțul sau orice alt
I/

funcționar comunal are puterea de a lua pe muncitor de-acasă,

ori când și ori de unde Tar găsi, a-l constrânge și a-’l duce la
AS

muncă” (art. 33—36).

Această lege a fost votată fără nici o discuție în ședința
UI

Camerei de la 10 Martie 1866 și s’a hotărât astfel în țara ro­

mânească munca silnică pentru întreaga țărănime. Nimeni
BC

n’a protestat, fiindcă și atunci ca și acum reprezentanții ță-

rănimei erau oameni luminați, boerași cari se afișiau drept
tutori ai milioanelor de iloți.
Și tot Parlamentul oamenilor luminați a votat in 1907 Ie-
^ea jandarmeriei, prin care se trimet' asupra satelor 6000 de
jandarmi cari să întindă funia udă pe spinarea lui Nea Ion și
Nea Vasile când ar îndrăzni să ceară dreptate.
Și tot acești tutori ai țărănimei au votat acum un an sa
ee dea 80.000 de lei din visteria statului — bani adunați de
peieeptor din sărăcia țăranului — pentru a se iidica o statue
 PAOLA 075

lui Barbu Catargi care în Mai 1862, striga în Camera: „Po­

porul român e bântuit de lene, vițiu care-i vine de la Ginta
latină din care se trage44.
„Țăranul e leneș și bețiv și e o crimă să i se dea pământii14
Fără îndoială parlamentul care n’a votat cinci parale
când a fost vorba să ee ridice o statuie lui Vodă Cu%a care a

Y
fost pentru țărani părinte și geniul cel bun al acestei țări, a

AR
deschis cu multă generozitate băerile pungei țărei pentru a
nemuri în bronz pe acela care a fost pentru majoritatea aces­

R
tei țări, pentru țărănimea care își aștepta atunci mântuirea,
un asupritor și un calomniaturi

LIB
Și n’a protestat atunci nici unul dintre aleșii colegiului
al treilea tocmai fiindcă toți erau dintre cei pe cari „Conser-
vatorul“ îi numește tutori luminați. Ei da, țărănimea știe ce

ITY
are de așteptat de la acești ciocoiași cari se așează în niște
scaune pe cari le pângăresc cu îndeletnicirile lor, cu intențiile
S
lor, cu făptura lor întreagă- Țărănimea știe că în sfatul țărei ea
ER
nu poate avea glas, că asupra ei apasă tutela nechemată a boe-
rașilor reformați din armată, condamnați pentru escrocherii,
a imberbilor fără vlagă, a falșificatorilor de polițe, a amanți-
NIV

lor cunoscuți de soții legitimi, a conducătorilor de cotilioane,

a arendașilor și spițerilor.
LU

Cu vorba lor domolă, cu plânsul lor jalnic, cu rugămin­

țile lor neîntrerupte nu vor convinge, nu vor înduioșa inimile
celor ce-’i stăpânesc și-’i îngenunchiază de-o. veșnicie. De la
RA

mila boerilor și de la voia stăpânilor ei n’au nimic de așteptat

Parlamentul le e închis, cuvântul nu le e luat în seamă, rugă­
NT

mintea nu le e ascultată-
Tot coasa, toporul și ciomagul a rămas singurul mijloc
piin care țărănimea își poate tălmăci nevoile și cere drep-
CE

tățâfc-
Alex. Fllimon.
I/
AS
UI
BC
S76 *^^22 ' *FACLA

Junii îurci sînt vinovății ?

— Părerea d-lui C. Oobrog^eanu-Gherea —
De cînd cu zdrobirea Turciei, auzim mereu că junii turci sînt vino­

Y
vății. Unii îi acuză-că introducînd regimul constituțional într’o țară ne­
pregătită pentru aceasta, au dezorganizat’©. Va să zică: junii turci au

AR
făcut prea mult. Alții îi acuză, din contra, că au făcut) prea puțin: au
introdus, de larmă, regimul constituțional, dar n’au făcut nimic pen­

R
tru a’l și realiza, și, mai cu seamă, n’au făcut nimic pentru apărarea
(țării.

LIB
Adevărul e că regimul constituțional se impunea, că junii turci
Fau introdus cînd el nu mai putea fi evitat, cînd el trebuia să consti-
tue ultima scîndură de salvare — ori cît de șubredă; dar că, din nefe­

ITY
ricire, leacul acesta a venit prea tîrziu, a venit cînd bolnavul era în
agonie și nimic nu’l mai putea salva. Regimul june-turc n’a mai pu­
tut avea nici timpul, nici mijloacele ca să’i dea viață.
Aceasta oamenii clar-văzători au spus’o de atunci.
S
Și e interesant să punem față în față părerile a doi critici. Pe cînd
ER
Emile Faguet scria articole entuziaste despre viitorul Turciei, d. C. Dc-
brogeanu-Gherea, atingînd în treacăt această chestie în Neoiobăgia
(pag. 42 și 43), găsea prilejul să spuie următoarele:
NIV

„In Rusia, prin influența capitalizmului occidental, s’au operat a-

celeași schimbări profunde, s’a făcut aceeași revoluție în organizmul
LU

economico-social, în relațiile economice, morale și în starea culturală,

ca și la noi.
Rusia, în aceeași vreme ca și noi. a fost silită să libereze pe țărani
RA

din iobăgie. Dar, cu toate aceste modificări adînci din organizmul ei so­
cial, ea a rămas totuși, în deosebire de noi, cu instituțiile ei medievale
de altă dată, cu monarchia ei absolut isto-țaristă.
NT

Și rezultatul a fost că Rusia, acest colos cu nenumăratele lui re­

surse de viață prin cari n’are egal, afară doar de Statele-Unite ale Ame-
CE

ricei, Rusia, cea mai mare împărăție din lume, a ajuns pe marginea pră-
păstdei.
Al doilea exemplu e Turcia. Turcia a rămas în Europa, după insti­
tuțiile ei politice, o țară absolutisto-asiatică. Și cine nu știe că, dacă n’a
I/

pierit de mult, o datorește rivalității puterilor, cari nu se înțeleg asupra

AS

mpărțelii ?
Și cu toată această rivalitate, ea a fost, totuși, îmbucătățită și, lucru
caracteristic, cînd, după întrevederea dela Reval s’a văzut limpede sfîr-
UI

șitul Turciei, junii turci tot instituțiile liberalo-burgheze le-au intrsdus

ca să mai scape ce sc poate scăpa din viața Turciek
Vor reuși oare ?
BC

Ku, personal, mă îndoesc. E și prea tirziu.

„Nu *nvie morții, e ’n zadar, copile !u
Turcia musulmană, cu civilizația ei înapoiată, stăpânind popoarele
creștine cu o civilizație mai înaintată — și aceasta în Europa — e o ab­
surditate și logică și sociologică.
Se înțelege că dacă Turcia ar fi știut încă de acum o jumătate de
secol, să-și introducă instituțiile europene și să trăiască pe baza lor,
dezvoltarea ei, ca stat federativ bolea ide, ar fi luat altă față44.
 F A © I. A 'ill

Cronica militară
Exemplul bun e contagios. „Noua Revistă Romînă* are „Cronica mili­
tary*. O vom avea duci și noi. La „Noua Revistă Romînă“ scrie d. It George
V. Haneș. La noi va scrie alt ofițer — cme s’o găsi. &
De o cam dată să rezumăm ultimul articol al d-Jui It. Haneș. întitulat

Y
„Recruți r

AR
e de puțină însemnătate faptul, zice d. Haneș. că mii de tineri
părăsesc ctmpul, părăsesc meșteșugurile și ocupațiile, chemați printfun
scurt șî milităresc ordin să vină sub drapel*'.

R
Evident, faptul nu e de puțină însemnătate. Totuși armata a deșteptat
^nemulțumiri de rea credință a unora".

LIB
Cum se pot combate aceste nemulțumiri? Mai întîi, printr’odeclarație :
Această tinerime nu pier de, în oștire, nimic din cele ce o înzestrea­
ză — de alt-fel această tinerime e înzestrată cu prea puțin".

ITY
Dv credeați că tinerimea pierde ceva. Ei, iată ați aflat : tinerimea nu
pierde, mai întîi pentru că nici n’arc ce. Și vorba aia ; cel mai frumos soldat
din lume nu poate da decît ceea ce are. E un admirabil argument în favoarea
armatei: S
— Fă armata, nene, ca ce-o să pierzi ?
ER
Dar d. Haneș ține să ne demonstreze că tinerimea e prea puțin în­
zestrata. Aceasta se poate constata la o dată fixă : în primele două săpUmîni
ale lui Noembrie. Sâ nu care cum-va să încercați în ultima săptămmă a lui
NIV

Octombrie sau în săptămîna a treia a lui Noembrie, că dați chix! In adevăr:

„Veniți în primele două săptămîniale lunci Noembric printre recru­
ții noștri. Veți constata că nu știu cine e regele țării) și nici nu-și dau
LU

seama de țară —și e puțin lucru acesta?; habar n’au de doctorul și ad­
ministratorul de plasă, despre cari— clnd îi con vingi că există — caută să-i
seme că ar fi venit pe la primărie '.
RA

Pasagiul acesta nu e tocmai clar. II supunem meditației cititorilor. De

o cam dată să vedem ce se poate constata după cele două saptămîni:
^Stați de vorbă cu aceiași oameni cină armata li trimite) după ter*
NT

minarea serviciului, la cămin. Veți vedea: nu seamănă cu îndemânaticii de

acum doi ani: știe ce i ca (ara Iar; își cunosc Regele și familia domnitoare,
sînt în stare să facă o scrisoare — deși cînd veniseră nu puteau iscăli—
CE

pricep rostul medicului; i^i dau seama de legi și de ordine '.

Va să zică: cei cari au făcut armata știe ce-i cu țara, știe pe dinafară
almanahul de Gotha, știe să seaHe scrisori și chiar să Ic iscălească, știe medi­
cina șl dreptul, — numai gramatica n’o știe, pen’că n’o știe nici don locotinent
I/

Fată de atita învățătură cîtă se capătă în cazărmi, te întrebi de ce se

AS

mai întrețin atîtea școli; de ce, în loc de dascăli, n’am pune instructori?
D. H. Haneș pune chestia în mod franc:
9.Se poale compara școala, în privința aceasta, cu armata! Odăile
UI

mici, sărăcăcioase, fără aier, în cari respiră cinci ore pe zi, cinci zeci de
copil, sini departe de pavilioanele compăniilor. cu ferestrele mari) curate,
în totdeauna aierisite". v
BC

De cît 1a școală, mai bine in pavilion. Colo odăi mid, sărăcăcioase;

dincoace ferestre mari și aierisite. Aierisirea ferestrelor este baza higicnei.
Dar mai sînt șl alte deosebiri :
„Monotonia orelor de clasă, cînd copiii nemișcați ascultă pe das­
călul lor, care firește se silește să i învețe carte, e înlocuită în cazarmă
cu variația minatară a programului zilnic, cu explicația și fa deosebi
„oftarea* de la om la omt a tuturor lucrurilor^.
Mal cu seamă de la superior ta Inferior își arată toate alea, dar In deo­
sebi pumnii și ghionții, plus trăgătorile. ....
localurile regimentelor sunt ctddin higicnice st solide, unde cu-
rdțenla r^emplară. Regimentele sfat Injestrate cu băi de aburi, in cît
îngrijiri corporală nv lasă cfa dorrb*.
978 FACLA

Ca dovadă avem cazul de la Galați, trade soldați! su fost puși să-și

caute păduchii—și să §i-i mănînce.
„Lucn.nle nouă, d<> cari sufletul tinârului de la țară e alit de
străin, în armată dese-ori îl uimesc, il mișcă, și une ori il enlaziaztneazău
De-aceea avem atîția dezertori, cari au umplut toate țările vecine. De
aceea se acordă aproape în fie-care an cite o amnistie, pentru ca fugarii să se
poată întoarce, căci ait-fel s’ar despopula țara.

Y
Plăcerile pe cari le au soldați! în cazarmă sînt multe și variate.
Ast-fel:

AR
„Emo iuni puternice întimpină soldatul cind primește arma și ciad
depune jurămintul de credință. Tovarășul de care n’are să se lipsească
întreaga viață de ostaș, arma iul, soldatul o primește cu plăcerea dor­

R
nică a unui copil, după an lucra mu.t așteptat. Eln’aavat acasă armă...

LIB
Cu arma la umăr recrutul depune jarămîntulu.
Nu mai încape vorbă, e un deliciu să depui jurămintul, mai ales cu
arma la umăr. Ar trebui și civilii, de cîte ori au prilejul să jure, să ia și o
armă, pe care s’o ducă Ia umăr.

ITY
Dar Jurămîntul se depune numai o dată. Este altă plăcere, mai ceva-
șilea:
„întrebați pe cei ee au făcut concentrări și manevre, cu cită voio­
S
șie se deșteptau in corturi, cind trimbița le anunța Zorile *.
ER
Și asta nu se întîmplă numai la manevre, ci în fiecare dimineață, cînd
se dă deșteptarea. Este o plăcere din cele mai dulci să te scoale din somn.t
Dar nici plăcerea asta nu e suficientă, pentru că o ai numai o dată pe zi. Sine
NIV

altele mai frequente: cum e arestul, cățeaua în spinare, etc. Apoi soldatul u
trimes foarte des în escnrsiuni, de pildă: la Făurei, sau unde a trimes mută
iapa, etc.: ori, e trimes chiar în misiune diplomatică: să cheme pă dracu d
la lampă. O distracție din cele mai plăcute este berbeceala Jn salcîm.
LU

Cea mai mare plăcere pe care soldatul o are în cazarmă e aceasta :

„Faptul că fie care e aproape de casă — puțini sînt cari să nu fie
din același județ — îi face să jie veseli, mulțumiți1'.
RA

Negreșit, soldatul are un pairiotizm special, patriotismul județean. Dus

la cazarmă, el se știe în judecii lui, și asta îl face să fie vesel; el se știe
apoape de casă și asta îi face să fie mulțumit Dacă Par fi scutit de armată,
NT

el ar fi rămas acasă, dar nu aproape de casă, și asta l’ar fi amărit strașnic.

Cum le spune d. Haneș „una și cu una fac dosă“, rămîi uimit de . nemulțu­
CE

mirile de rea credință a unora*’.

Și d'ala, vezi/ soidații, cuprinși de un entuziasm delirant, nid nu mai
au altă grijă de cît:
„Soidații scrin des acasă, îndemnați numai de nevoia de a trimete
I/

„multă sănătate" și a spune că o duc bine ca serviciul.

AS

Adevărat; de-aici și versurile:

Cine-a stknit hai la sorți,
Putrezl-i-ar carnea ’n gros
UI

Și ciolanele pe glos!
Dar ce mai tura-vura? Armata este o instituție sup*a-divinl ea prote­
jează pe Dumnezeu în persoană.
BC

Căd;
.Cornistul suna llupa: soidații se descoperă, și in datata acestei
clipe, cazaniile editor preoți rut dast otita tărie Dumnezeirii1*.
Care va-să-zică ți biserica și-a dat ortu popii: cazarma înlocuiește școala,
legea, biserica, tot. Cu cît vor fl mai multe căzărmi, cu atîta și Dumnezeirea
va fi mai întărită.
Cu drept cuvînt d. Haneș csclaină melancolic:
t.S'a caulatyie multe ori să se ridiculizeze -și une-ari ^a ubelir—
viața din cazarmă, nu sfa găsit însă nimeni să arate poiezia eF.
Ești modest, d-le locotenent: nu se-găsea, altădată; acuma $*<3 găsit *
te ai găsit d-ta, care arăți admirabil poieaia cazărmii.
Dă-i 'natftte, d-le, că toî--’n*at altă treabă.
Un țivll
 Petiție *)
Domnule Președinte

Y
In spulberarea vieții mi-a mai rămas un doj :
Să mă numiți colega.

AR
Și eu sînt scriitor?
O î pogorîți spre mine privirile ’nțelepte;
Vă hodiniți în templu, — lăsați-mă pe trepte.

R
Sînt cinele pavelei și vrednic nu’s de voi,

LIB
Că mi-am tîrît revolta prin singe și noroi.
Și v’atn pîndit din umbră să vă străpung cu spada;
Eu v’am urît, — desigur disprețuiți tăgada.
Dar azi mi-i goală mintea și sufletul deșert*

ITY
Iertați-mi gîndul crimei, că nu pot să mi’l iert.
Îmi plec umil genunchii și spada svîrl din mînă, —
Societatea voastră pe mine e stăpînă.
S
ER
Sînt scriitor de* acuma.,.; îmi iau un aer grav
Că sînt coleg cu Cato, cu Herz și Dragoslav.
NIV

Am mari aripi de înger și voce de arhanghel

Și-s, chiar din ziua asta, coleg cu domnul Angliei.
Mi-i drag, cum niciodată nimic nu mi a fost drag,
Cum e ’ndrăgit Bulgarul de triculoru’i steag, —
LU

Și cum, pierdut pe valuri, în barcă, marinarul

Cu gîndul rob iubește, din depărtare, farul. —
Ml-i scump cum niciodată nimic nu mi-a fost scump,
RA

Și chiar pe Eminescu, în fața lui, îl rump

Și, filă după fila, c’un melancolic vaer,
11 zvîrl la patru vînturi pe reci aripi de aer,
NT

CU timp eram departe stăm solitar și trist;

Acuma sînt prieten cu cel mai fin artist,
Și aș vrea ca împreună să scriem trei poeme
CE

De dragoste, sfîrșite cu ură și blesteme.

Aș vrea să mergem noaptea, pe drumuri de mister
Cu prund de petre rare, spre lumile din cer;
I/

Apoi să ne întoarcem sub valuri de lumină

Și, printre flori plecate, să trecem în grădină;
AS

Acolo, sub un zarzăr, să ne oprim din drum

In ploaie de petale și ’n cîntec de parfum.
Vom țese împreună o pînză fermecată,
UI

Și-o vom zvîrii, în urmă, pe hotota mirată?

Pe cei ce ne știu versul și nu ne înțeleg, —
BC

Maestre, pot distihul să’l kg și să’l deskg.

••*
Stimate președinte, hi mă prkepi, deci scuză
Că mi-am pierdut cărarea și drumul cătră muză.
Am vrut să’ți spun, îmi pare, — am vrut sTți spun ceva
Că ești mai mare critic decît e Davila,
Și, de m’akgeți membru, atîta doar vă cer:
Să riee domnul Anghel mereu în S. S. R,
ProMftr

Scriu wile* Roșiii i.

 1

Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV

POLEMICI
LU

J so&U vremeiu -- „Drapelul" din Bîriad este „ziar ai partidului na-

ționai-Hberar*. Ca atare el luptă pentru binele public, in ultimul număr el ri­
RA

dică chestia apei, pentru că, zice el, „BirIadul are una din cele mai nesă­
nătoase ape de bău?\ Ce e de tăcut? Drapelul o spune răspicat:
tfA sosit vremea ca să punem capăt neglijenței de piuă acum, n-e-
NT

giigență attt de dăunătoare sănătății publice, și să silim Primăria...'*

Măi, măi, măi? A sosit vremea ?! Și oare de ce-a sosit abia acum?
Adică n’au dat șl liberalii pe la primărie?
CE

Dacă e vorba pe silite, ni* se pare că Drapelul ar fi putut să-și silească

mai ușor partizanii proprii cînd au stat în fruntea bugetului comunal.
Dar nu face nimic: mîne vor fi liberalii la primărie șl atunci procla­
I/

mația că „a sosit vremea" va apărea într’un ziar conservator.

AS

Curiozitate. — „Viitorul* publică un articol: „Cine $mt literarii ?•

Dar ee-i pasă „Viitorului* ? Literații n’au acțiuni la tramvaiu ; nici chiar
UI

cei deh „Viața Romînească* — afară, poate, de d. Stere, care s’a și suit pe
baricade pentru apărarea lor.
BC

Vnul caro plînffo. — Senatul a ales diverși delegați în diverse con­

silii de administrație, cari sînt obligate să le dea diurne.
Șl gîndul nostru fnlăcrămat a luat-o razna spre Galați, unde pîtoge și
suspină Moîse Pacu, cel care ciupea în tot d’âuna die o delegație de astea
și acuma nu mai ciupește nimic, pentru că guvernul nu Fa mal pus senator.
Adevăr zic țle, Pacule, că lumea asta e o vale a plîngeritor unde stai
mai rău ca în focul ghehend, căci scris a fost ca cine s’a bucurat să plîngă
și cine înfrupta tu-s’a prea mult din sfînta taină a bugetului pre acela să-l
ajungă scrîșnlrea dinților, dacă-4 mai are.
Doamne mfluește (de trei ori).
*
Isprava wn&l jldau. — Italienii sînt niște imbecili. De ani de zite
ei țin ca primar la Roma pe jidanul Nathan, pe care U tot aleg și realeg,
firi să țte socoteală de protestările d-tol Ciua.
 FACLA *81

Ei bine, ști^i ce-a tăcut acest Nathan ? Iată :

„Aflăm că Ia Roma s’a petrecut un eveniment însemnat pentru țara
noastră: primăria Romei a dăruit un teren de 2000 metri regatului romîn. pen­
tru construirea unei Academii de Belle-arte.
„Faptul este îndeplinit: Ernest Nathan, primarul Romei. a venit Ia le­
gația romînă, de unde împreună cu Const Diamandy, ministrul nostru în Ita­
lia, s’au dus de au vizitat locul donat Romîniei.
„In viitor Academia romînă de belle«arte din Roma va avea un răsunet
puternic: o influiență mare asupra culturii romîneșif, cultură care pînă scum

Y
era puțin băgată în seamă**.

AR
împreună cu d. A. C. Cuza esclamăm : tob șebegoim barogh ! Iar îm­
preună cu d. N. îerga esdamăm: taci moi!
Sîntem siguri că guvernul romîn va refuza acest dar, căci intențiile co­

R
baiului sînt evidente: el vrea să adune acolo pe artiștii romîni, pentru ca....
pentru ca... nu știm pentru ce. dar lasă c’o să vă spună d. Cuza.

LIB
D. lorga e dator să interpeleze guvernul. Dacă n’o va face va fi demn
de disprețul băieților din centre.

ITY
„Secăturile entuziate". — La cameră deputatul Blindu a brutalizat
pe d, lorga și pe Zelinsky-Codreanu. Blîndul în chestie este un fost tovarăș
al d-lui lorga. S
La Galați ziarul Vremea constată că pe d. lorga „oamenii au început
ER
să-1 bănuiască ba că e grec, be că e bulgăroiu'4, pentru-că „în adevăr, d. N»
lorga abundă în sensul greco-bulgar4‘.
Vremea arată apoi că d. lorga e lăudat de presa bulgară, iar „Ia Atena,
NIV

in aula universității, se zice că s’ar fi dat chiar o serbare în cinstea solitaru­

lui dela Vălenii de Munte pentru sprijinul ce l’a dat cauzei greco-mane‘\
Vremea declară însă că nu se miră de purtarea d-lui lorga; ea ține nu­
mai să-1 previe că:
LU

„Să știe d. lorga că va rămînea singur, nu cu conștiința d-saîe pe care

zice că o are, ci cu încăpăfinarea d-sale, dată de greci și de bulgari.
Noi, ce să zicem ? Fie sigur d. lorga. că ni-i milă de d-sa, că doară nu
RA

sfcîtem așa de răi cum ne crede d-sa. Dar trebue să recunoaștem că își me­
rită soarta: dne mai mult decît d-sa a practicat sistemul de a declara vîndut
străinilor pe oricine își permitea să nu-i împărtășească părerile ?
NT

Și apoi, soarta e în adevăr prea ironică: redactorul Vremei este d. Ioan

Măgură, alt fost tovarăș al d-Iui lorga. Nouă ni-i milă de d. lorga ; mai mult
nu ne poate cere.
CE

NațlonaUtatea In politică, — D. A. C. Cuza a vorbit Ia lași. Fi­

I/

rește, prima d-sale grijă a fost să laude Rusia, țara în care s’a ivit specia hu-
Bganilor.
AS

Și dtăm:
^Priviți numai in ce mod își conduce Rusia politica sa externă,prin
admirabila sa diplomatic, statornică, unitară, călăuzinau-se după un plan
UI

chibzuit) la îndeplinirea căruia Increază în cure de mai mnl(i am indiiti^

dualitdfile cele mai distinse formate împreună, și lucrînd în aceeași direc­
BC

ție. Astfel) marelui Gorciacov, îi urmează cel mai apropiat colaborator ai

său, cancelarul de GUra*. J â s
D. Cuza știe, de sigur, că familia de Giers este de origine străină, §3
încă nu tocmai deportată. M , ...... . . . «
Insă d. Cuza predică de ani de zile că orice individ de oricine străina
este, în politică, un primejdios plagiator. Va să zică: nu numai plagiator,
cum e însuși d. Cuza, dar și primejdios.
Și d? Cuza, decretînd această *tegea declară că ea nu sufere nld o e.v
^^‘Atuod ? Cum rătftoe cu admirabila diplomație rusească ?
 982 FACLA

Șl cînd al fost necinstit d le Cuza: cînd ai tunat în contra eoriglxiei

străine® aau cînd te-ai ploconit rușilor ?
Se pare că in atnbele dă(it pentru că, de ! ești om.,, statornic.

ă-lui Cuza -r in discursul de la Iași d. A. C, Cuza s’a de­

clarat de acord cu d. lorga, dar a vorbit contra d-sale. D. Cuza cere compen­
sații teritoriale de la bulgari, și mai cere și autonomia Macedoniei, lucruri

Y
pentru cad d-lui lorga i sau dat papucii din liga culturală. De asemenea d.
Cuza declară că turcii îi sint foarte simpatici, dar va considera ca un mare bine

AR
izgonirea lor din Europa.
Acum, că d. Cuza se bate cap în cap-sau mai bine: dovleac încap —
cu d. lorga, îl privește. Vorba e: cum își va realiza d. Cuza programul d-sale:

R
compensații teritoriale, autonomia Macedoniei, izgonirea turcilor, plus— număr

LIB
permanent în programul d-sale—gîtukea jidanilor? Alianță cu Austria nu vrea;
și nu vrea nici cu Rusia (cel puțin așa susține); și nici cu statele balcanice.
Or, nici slngur-slngureî d sa nu poate să-și realizeze programul.
Atunci? Ei bine, lată:

ITY
„Profesori universitari, profesori secundari, profesori primari, cu
to(ii9 să ne dăm bine seama că înaintea și pe deasupra ori cărei învățături
e formarea voinței școlarilor, a caracterului lor, că această..."
S
Va să zică tot la „Vlem cadilatelu am ajuns. Bieții băieți din centre 1
ER
Toate în spinarea lori
Cerem serviciului smitar să reglementeze munca copiilor, că-i deșâlă
d Cuza!
NIV

țr
Alexandru cel Bun și Alexandru cel.., plagiator.— D. A. C.
Cuza, care și însușește lucrul strein, crede nimerit să atribue și altora ceea ce
LU

nu le aparține.
Ast-fel d-sa atribue Iui Alexandru cel Bun următoarea declarație:
— BendniA nu are altă ocrotire de cît pe Dumnezeu și sabia sa.
RA

Această aserțiune are un singur merit: e originală. D. Cuza n'aputut-o

plagia de nicăieri, pentru că nimeni n’a afirmat vre-o dată că Alexandru cei
Bun a putut vorbi de Ronlînia.
NT

*
Disperarea lui Po rpiliu.— D-Iul Pomplîiu Ellade, fost dlrebtor al
CE

teatrului, î s’a întîmplat o tragedie : d-sa a avut durerea să regăsească manus­

crisul pe care sperase că i fau pierdut căile ferate.
Manuscrisul era prețios: trata despre istoria spiritului public, de oare-ce
I/

autorul iui n’are de loc spirit particular. D. Pompiliu ceruse ca despăgubiri

numai 300.003 de lei. Nici chimistul Jumuleanu nu știe să ceară așa prețuri.
AS

ȘI vă închipuiți disperarea d lui Pompiliu cînd a aflat că i s’a găsit

manuscrisul
D sa se amintește anecdota neamțului care și-a pierdut femeea. Dezola­
UI

tul neasBtț a publicat un anunciu:

Eâl-AM PISXDG? nevasta. Cine o va găsi șl o va păstra, va primi
BC

o bună recompensă.
Firește, și d. Pompiliu ar fi puMlcat un anunciu 1* fel. dacă ar fi pre­
văzut catastrofa. Ei, dar cînd are omul ghinion I

MatoM nu plede azd Zii rele anunțaseră în mod foarte serios că

d. Maîeitt Cantacttziao, de-șl convins că primăria «'ar* dreptate, va pleda pentru
dînsa. Totuși d. Mateiu nu pledează Știți de ce ? Cercetînd dosarul s’a convins
că primăria ara dreptate Dar pînă Să se mîntuie procesul d. Mateiu își va mai
schimba părerea de cîteva sute de ori.
P.S. - Nu pînă să se isprăvească procesul, ci pînă să Isprăvim noi no-
Mța, d-l Mateiu șl-a schimbat părerea — și a pledat I
 FAOLA 983

O tăcere semnificativă.— „Pentru a nu știu a cita oară vorbim de

isprăvile Iui Froim Fischer, regele arendașilor și exploatatorul pămîntulul și
brațelor țăranilor noștria.
Așa se bocește Voința Naționaiă.
Mă rog, dar ce-a mai făcut acest Froim, care nu i de cit un sub-Mochl ?
A călcat legea trusturilor; sau mai bine zis: iar a călcat-o.
inchipuește-ți dragai
Voitifa ne spune numai că pledoariile sînt lungi; dar nu ne spune cine
pledează pentru Froim. Și, vedeți, tocmai asta ne interesează: tot Ferechide,

Y
ori un Interpus?

AR
Cum am facc-o pe Voința să ne lămurească?

R
Adrian, f dsiflcatorul. — Am arătat că tînărul savant Adrian, cel
mai nou puiu scos de d Cuza, a debutat cu un fals și cu o prostie, cu pri­

LIB
vire la începi turile poporanizmului.
In Unirea de la 6 Noiembrie d. Adrian caută să se descurce:
„Chiar de la începutul acestei încercări critice am afirmat că poporaniz-

ITY
mul —cuvîntul acesta ademenitor și plin de speranță — s’a spus mai cu te-
nieiu, in literatura noastră, în anul 1903, în coloanele revistei Ieșene
Viața Romînească"’
D. Adrian se falsifică pe sine însuș. fără ca prin aceasta să se dreagă.
S
D sa n’a spus ceea ce zice acum, că a spus. Iată ce a spus d-sa în
ER
e realitate:
„Poporanizmuî, cuvînt aruncat în viața noastră culturală
fi politică pentru prima oară în 1906 cînd a apărut Viața Ho-
NIV

mînească*.
Va să zică : nu e vorba de cînd s’a spus «mai cu temeiu* și «în lite­
raturii*. D. Adrian, ignorant ca orice elev al d lui Cuza, a spus prostii. Și a-
LU

cuma își falsifică propriul său text, ca să scape de belea.

Păi, vezi d-îa: ca să poți scrie, e nevoie ca mai întîi să fi citit ceva;
isă dacă d- Adrian ar fi citit ceva, n'ar fi‘ajuns elevul d-lui Cuza.
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
$>84 FACLA

Pentru cititorii noștri

In cursul ultimilor doi ani am fost do multe ori iutre-
bațidaeă avem în depozit colecții complecte din revista ..Facla*
și dacă Ie putem procu a pe un preț convenabil.
N’am putut să răspundem tuturor cererilor ce >ie-au fost

Y
adresate pentrucă din colecțiile revistei noastre lipseau cîteva

AR
numere care au fosr. complect epuizate, din momentul apariției.
Astăzi, ținînd să facem un serviciu cititorilor noștri și să

R
răsplătim în măsura mijloacelor noastre sprijinul constant pe
care ni l’au dat, am hotărît să retipărim tos te nu nerile epui­

LIB
zate și să complectăm astfel 200 de colecții, cuprinzînd toate
cele țase volume apărate pînă acum din revista „Facla*.

ITY
Cu începere de la 6 Decembrie ținem Ia dispoziția citito­
rilor noștri următoarele volume din .,Facla*:
S Broșat Legat in pînica
Lei 1.50
ER
Anul I 1910 vol. 1 2.50
Anul 1 1910 voi. 2 . 1.50 2.50
Anul 11 1911 voi. 3 „ 1.50 2.50
NIV

Anul II 1911 voi. 4 „ 1.50 2.50

Anul III 1912 voi. 5 „ 1.50 2.50
Anul Mf 1912 voi. 6 .. 1.50
LU

2.50
Toate'volumele la un los cuprîziod colecția complectă a
RA

„Faclei“s 9 lei volumele brodate și 15 lei volumele le­

gate in piitză.
Primele 5 volume le vom expedia imediat după primirea
NT

banilor prin mandat poștal, rămînînd ea volumul al 6 lea să-i

trimetem după 1 Ianuarie 1913.
CE

Ne permitem în acelaș timp să atragem atenția cititorilor

noștri asupra faptului că nu vom putea să satisfacem deeît
primele 200 de cereri ce ne vor sosi, «e mai existînd nici o
I/

altă colecție complectă a ..Faclei’ în afară de aceste 200 e-

AS

xemplare.
Mandatele trebuese trimese pe adresa „Facl8% Str. Să­
UI

rindar 1b București.
BC

ABONAMENTE
In țara In străina
Pe un an Lei 7.— Lei 9 —
. 6 luni « 4.— d
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
RAR
LIB
SITY
ER
NIV
LU

SMITH PREMIER
RA
NT

Scrisul vizibil i
CE

perfecționa tâ Claviatura
mașinA de scris
I/
AS

Bcpveitai central șl reprezentant pentra Romfala

UI

ALEXANDRU FRAGE» « C“ § •*
MMfial Romte M - BVCVREfTl - Telefaa 17/M
BC

wmrwinînniini i n 11 n i ,w»»wn iihii i »m»nw»H>wnwiiiii»ni'Hmi»w»w

ATEUBBELE SOCIBTAȚU „ADEVERUL* — Bnewețt

Prețul 15 Beai.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
AR
PAIAȚA...

R
LIB
Mărturisesc, și nu-mi ascuiud slăbiciunea, îl uram. De
cîțe ori auzeam vorbindu-se de regele Carol, simțeam cum
mi se zbîrlește părul pe cap și strângeam pumnii cu desnădej-

ITY
de. Cînd treceam pe lingă vizunia lui din calea Victoriei și
mi’l închipuiam ghemuit la pîndă îndărătul lăzilor de fier, ca
un animal rău, vindecativ și lacom, făceam visuri imposibele,
S
rumegam gînduri de moarte, aș fi vrut să am în picioare o
ER
gheată cît acoperișul palatului ea să pot srivi sub dînsa, curo
aș fi strivit un cuib de șarpi, cuibarul năpîrcei încoronate. A-
NIV

junsesem maniac, ipohondrie și mizantrop. Phobia regala îmi

răpise uzul dreptei judecăți. Nu mai vedeam lucrurile și oa­
menii decît prin prizma urei. O ură neîmpăcată, crincenă,
LU

exarperată, o ură țișnită din tot ce e mai bun și mai generos

în sufletul omenesc, o ură care ar fi vrut să treacă peste forța
RA

imensă de corupere și de inerție clocită în ungherile palatu­

lui așa cum trec vijeliele peste mlaștinele galbene ea fața rege­
NT

lui sub miazmele lor putrede de boală și de moarte.

€'mn am putu să urăsc atît, cum am putut să cred în pu­
terea personală și invincibilă a manechinului din calea Victo­
CE

riei, astăzi, după ce a trecut criza, abia mai pot să înțăleg.

A trebuit să intervie, să ne zgudue și să ne lumineze cerul
I/

cu răsfrângeri de singe și de incendii, tot conflictul balcanic,

că la lumina lui să putem vedea sforile fantoșei cai i ne gu­
AS

vernează de-o jumătate de veac aproape- O țesătună inexpli­

cabilă de sfori legate de picioarele, de mîinele, de inima rege­
UI

lui, și cu capetele la Viena, la Budapesta și la Berlin. Regele

se mișcă, vorbește, gesticulează, domnește, după cum puterile
BC

străine trag de capătul unei sfori sau de capătul alteia. Atunci

decorațiile clinchetesc, gura se deschide, cuvinte romînești
stropșite ies din interiorul automatului august și pe cînd noi
ne zbatem, mînați nebunește de visuri, de dureri, de speranțe,
de uri generoase, Paiața regală tresare, căci a. simțit în drep­
tul iuimei sfoara care corespunde în biurourile băncilor din
Berlin.
 Y
AR
Regimul samsarilor

R
Se spune că acum două-trei săptămîni Regele Carol ar fi

LIB
trimes la Sofia pe d. Szeculici, director al societăței de asigu­
rare „Dacia Romîuia* și cunoscut om de afaceri, ca să trateze
cu guvernul bulgar asupra pretențiilor Romîniei. Faptul acesta

ITY
a scandalizat pe unii din politicianii noștri. Ei sînt revoltați că
Regele Carol a trimes pe un om de afaceri, pe un financiar,
S
care nu e nici măcar cetățean romîn, să angajeze țara într’o
ER
chestie din cele mai delicate și că a făcut acest lucru fără a
înștiința măcar pe miniștri. Mărturisim că nu înțelegem supă­
rarea politicianilor noștri. Se știe doar că nu de azi, ci de 45
NIV

de ani regele Carol consideră politica noastră externă ca o afa­

cere a sa, în care nimeni n’are cădere să se amestece și în toată
această lungă trecere de vreme nimeni n'a căutat să conteste
LU

pretenția Măriei Sale. Ce era prin urmare mai natural decît ca

și de data asta, în regularea unei chestiuni de politică externă
RA

cum e aceia a conpensațiilor Homînieis Regele Caro! să-și tri-

meată omul său de afaceri,^samsarul negoțurilor și combinații­
lor sale financiare, ca să trateze în numele său, ea și cum ar
NT

fi pus la cale arendarea vre-unei moșii, înjghebarea unei noui

întreprinderi comerciale sau vinderea produselor proprietăților
CE

regale ?
Fiindcă de fapt astfel a fost considerată țara aceasta în
totdeauna de Regele ei. Ca o proprietate particulară a tost în­
I/

chinată—contra sentimentelor, tradițiilor și aspirațiilor înt«e-

AS

gului popor—Austrie’, a fost infeodată politicei germane numai

fiindcă interesele Regelui Carol cereau aceasta. Obligațiile și in­
UI

tențiile noastre față de țările vecine n’au fost cunoscute nici

odată de oamenii noștri politici, și cuprinsul tratatelor cari an­
BC

gajau țara erau aflate de miniștrii doar prin indiscrețiuneavre­

unui ziarist strein. Și dacă attt amar de vreme politicianii din
toate partidele au suferit fără să crîcnească această stare de lu­
cruri, de ce se revoltă astăzi, fiindcă regele Carol a trimes la
Sofia cu puteri depline in a angaja țara un samsar sau finan­
ciar strein ?
Aceasta e doar atitudinea logică a unui rege stăpîn peste
un popor care 1 s’a dat cu trup și sufiet și a cărui clasă gu­
vernantă s’a dezinteresat totdeauna de relațiile țârei în afară
990 FACLA

Și apoi trăim doar sub regimul samsarilor, într’o țară în

care principiul afacerilor politice domnește de multă vreme și
în care totul se tratează de oameni de afaceri, tocmai fiindcă
politicianii au făcut din îndeletnicirile publice izvoare de îm­
bogățire și din budgetul statului pradă oligarchică. Fiecare om
politic din țara romînească are dosarul afacerilor sale cu atît
mai voluminos cu cît situația ce o ocupă în stat, e mai mare.

Y
Și atunci ce mi-e d. Szeculici și ce mi-e d. Brătianu, d.

AR
Marghiloman, d. Griguță Cantacuzino sau d. Emil Costinescu ?
Samsar și cel dintîi, samsari și cei din urmă, cu singura deo­

R
sebire că, pe cînd d. Szeculici e numai om de afaceri, ceștilalți
sîut și politician!.

LIB
Vă mai aduceți poate aminte de îngrozitorul dezastru în-
timplat acum cîți-va ani la Messina.
Parlamentul romîn a votat atunci suma de 200.000 de

ITY
lei spre a se veni în ajutorul bieților locuitori rămași pe dru­
muri în urma dezastrului care a înspăimîntat întreaga Sicilie.
S
Credeți că politicianii romîni se puteau opri de a nu trasforma
ER
și gestul acesta de mărinimie și de solidaritate umană în fața
unei nenorociri înfiorătoare, într’o afacere din cele mai revol­
tătoare.
NIV

Ministrul de finanțe de pe atunci d. Emil Costinescu a

încasat frumușel cei 200.000 de Iei și a trimes în schimb scin­
LU

dări și cue din fabricile sale, realizînd astfel un frumos cîștig.

Atunci de ce să ne mirăm că regele are mai multă încre­
dere într’un samsar onest cum poate fi d. Szeculici, dc cît în-
RA

tr’un politician romîn, care nu vede în oticiul public ce i s’a

încredințat de cît un mijloc de îmbogățire în cît mai scurtă
NT

vreme ?
Că e revoltător să vezi cum soarta țărei e încredințată în
CE

mîinile unui samsar, nu mai încape îndoială. Dar cu regimul

care ne guvernează de 45 de ani, asta e fatal. O politică ex­
ternă condusă de întregul popor — în care să se închege aspi­
I/

rațiile noastre de veacuri și călăuzită de idealul național, nu

vom avea atîta vreme cît vom fi stăplniți de o mînă de oii-
AS

garhi și de simbriașii lor. Numai regenerind politica noastră

internă prin chemarea la guvern a întregei națiuni, ne vom
UI

putea gîndi la o politică externă demnă și cinstită.

Alex. Fillmon.
BC
 Y
AR
Marea Proprietate

R
LIB
Sub temelia falnicei clădiri a statului oligarhiei noastre,

ITY
nisipul se arată deabinele.
In clipele de nesiguranță, de clătinare, de lașitate și tîn-
jire generală prin cari trecem, se poate vedea unde a dus re­
S
gimul falșei noastre vieți constituționale: o țară mănoasă cum
ER
nu e alta, un popor înzestrat cum rar a fost vreunul.
Uitați-vă la neamul acesta inteligent și harnic ; la țara
NIV

aceasta bogată și frumoasă 1

Cum ne înfățișăm azi, după aproape cincizeci de ani de
regim constituțional, în rîndul popoarelor? Ce progrese am
LU

înfăptuit pe terenul culturii, al libertăților, al democrației în

genere ?
Statistica învățămîntului public și particular, întocmită
RA

de ministerul instrucțiunei pe ultimul an ne arată la ce grad

de cultură a ajuns Romînia modernă. La lumina țifrelor ofi­
NT

ciale, îndestul de vorbitoare ca să fie scutite de orice tălmă­

cire, se vede: cum din 900 da mii de copii în vîrstă de școală,
300 de mii, abia, pot găsi un loc pe bancă și un dascăl; cum
CE

în loc de 10.000 școli rurale, cîte ar trebui să fie, abia a-

vem 4.500; cum abia avem jumătate din 12.000 învățători cîți
I/

ne-ar trebui la țară Cum, în sfirșit, în prosperul nostru stat,

numărul analfabeților se menține, în al XX-lea secol, la exas­
AS

peranta țifră de 80 la sută!

In frunte stăm, iarăși, și în privința libertăților cetățenești.
UI

Alături de Rusia, de Spania și Ungaria, sîntem singurul stat

din Europa unde poporul e lipsit de dreptul de vot. Unica țară
BC

în care 100.000 de avuți hotărăsc pentru un milion de alegă­

tori, cîți ar fi sub regimul votului universal. Unica țară în par­
lamentul căreia șapte miloane de producători nu au niciun
trimes.
Dar la ce să numărăm toate spărturile fățosului edificiu
al statului oiigarhiei noastre ?
Un lucru interesează, exclusiv. Cum poate fi o țară bogată
în acelaș timp și una de desculți, de ignoranți și de robi ?
Cum poate avea un stat cu sporuri bugetare de sute de milL
992 FACLA

oane, 80 Ia sută neștiutori de carte? Cum poate tinji un popor

înzestrat de minune, în lipsa celor mai elementare drepturi și
libertăți, mai presus de toate ?
Cauza e una și e la baza tuturor : marea proprietate.
Cum să se găsească bani, îndestul, pentru școala rurală,
cît timp țărănimea va fi exclusă în bloc de la orice amestec
în treburile publice ? Cum s’ar putea închipui proprietarii în­

Y
șiși votînd credite pentru luminarea țărănime), pentru deș­

AR
teptarea, tocmai a acelora pe cari îi înșală ei la măsurătoare
și la dijmă? Cum s'ar putea aștepta de la parlamentele marei

R
proprietăți să sfarme cadrul actualei Constituții, chemînd astfeî

LIB
la viața politică peste un milion de cetățeni? Dar unde s'a po­
menit ca asupritorii înșiși să dea robilor arma desrobirei lor ?
Firesc e, prin urmare, ca starea țării noastre să fie așa

ITY
cum este astăzi. *
Și va continua să fie astfel cît timp echilibrul proprietății
solului nu va fi înfăptuit, în prealabil. Cit timp latifundiile nu
S
vor trece in stăpînirea devălmașe a clasei țărănești. Cît timp
ER
produsul muncei nu va intra întreg, în mîinile celor ce aruncă
azi rodul pe ogoarele altora.
NIV

Marea proprietate: iată inimicul !

Toma Dragu
LU

Numărul viitor al „FACLEI", închinat

RA

sărbătorilor Crăciunului, va fi un număr

NT

extraordinar.
Numeroase ilustrații în text, în mai
CE

multe culori, versuri, nuvele și articole

nenumărate de cei mai buni scriitori ai
I/
AS

noștri, vor face din acest număr un ade­

vărat eveniment literar.
UI

Din nici o casă de creș­

BC

tin să nu lipsească

UE CRĂCIUN
 Prințul Garni la aniversttate

Y
AR
Acum două luni un prietin student mă invită cu multă insistentă

R
ia Universitate. In acea seară aveau să se întîmple în sala XVIII-a a

LIB
Universității din București, două evenimente de o egală importanta :
deschiderea cursului domnului N. lorga și intrarea principelui Carol
fn rîndurile studenților. Și cu toate insistențele prietenului meu, nu
m’am dus la Universitate.

ITY
Nu m’am dus fiindcă n’avem poftă să fiu trist în seara aceia,
Viața e așa de săracă în clipe de bucurie, că ar trebui să fii nebun
S
ca să cauți prilej de întristrare. Și după un curs al domnului lorga,
mă năpădește totdeauna o tristețe apăsătoare.
ER
Să nu credeți că d. lorga ar vorbi la Universitate despre nimicni­
cia vieței omenești, despre inutilitatea sforțărilor celor mai glorioase
NIV

și că din studierea mărețiilor trecutului, ar scoate încheeri pesimiste

pentru viitor.
O, nu ! Nu e profesor mai vesel în povestire și mai optimist în
LU

concluzii, ca d. lorga. Și totuș după un curs al domniei sale toată

voia bună, toată bucuria îmi piere și mă apasă tristeța.
Ați crede poate că d. lorga are vreun defect fizic, că se exprimă
RA

cu greutate, că se zbuciumă pînă să poată să-și traducă prin cu­

vinte ideile ce’l năpădesc, cum se întîmpla odinioară cu Odobescu
și că din cauza aceasta auditorul e dureros impresionat. Din potrivă.
NT

D. lorga e eloquent, încîntător chiar și cu vorba sa învie de multe

ori pe toți morții aceia cari au zbuciumat odinioară omenirea, le dă
CE

și lor glas și făptură, îi vezi înaintea ta cum trăesc viața lor de a-

tunci, cum se mișcă, cum își încrucișează săbiile, cum se luptă.
D. lorga e un savant și un artist și cursurile sale sînt cele mai
I/

interesante din cîte se țin în Universitățile noastre. Adică, greșesc.

Erau cele mai interesante acum cîțiva ani, cînd d. lorga era numai
AS

profesor.
Iată de ce te simți trist astăzi după un curs al domnului lorga,
UI

care mai e acum și politician și orator de întruniri publice. Fiindcă

îți dai seama că în Universitățile noastre împănate de plagiatori,
BC

de mediocrități, de imorali — Andrei Vizanti care a fugit cu banii

Spiridoniei la America era profesor la Universitatea din Iași — în
aceste Universități în cari s’au strecurat toți ginerii marilor electori,
ar fi putut fi un singur profesor adevărat, un cercetător și un sa­
vant care să răspîndească în juru’i dragostea de știință și că și a-
cesta s’a îndepărtat de Universitate, a făcut din catedra lui tram­
bulină politică, drn știința lui cursă de prins partizani și din onesti­
tatea-! știiințifică ciomag electoral. Istoricul lorga a dat cu picio­
rul trecutului glorios care găsise în d-sa un cercetător pregătit, pen­
tru a deveni un politician dezmățat, omul combinațiilor electorale și
994 FACLA

succeselor cîștigate cu umilința demnităței, ca toti contimporanii săi..

Iată de ce — pe mine care l’am cunoscut pe d. lorga de altădată,.
pe istoricul nepreocupat decît de documentele și cărțile sale — mă
întristează cursurile ținute astăzi de profesorul de istorie univer­
sală dela Universitatea din București. D. lorga de acum nu mai e
d. lorga de altădată.
Obișnuit să vorbească în fata auditoriului de întruniri publice, sa­

Y
crifică cu înlesnire detaliile științifice în schimbul succeselor eftine

AR
de vervă electorală și sfărîmîndu-și activitatea pentru a umple co­
loanele „Neamului romînesc“, pentru a duce campanii în întrunirile
politice, renunță la cercetările migăloase cari făceau odinioară far­

R
mecul și puterea prelegerilor sale. Cum ați vrea să nu fiu dureros

LIB
impresionat cînd văd că politicianismul a răpit acestei țări pe sin­
gurul profesor ce-1 avea?
Și nici pe prințul Carol intrînd în Universitate ifain vrut să?l

ITY
văd. „Socialist fanatic sectar vor zice unii“, urăști pe un tînăr
nevinovat, numai fiindcă a avut norocul sau nenorocul să se nască
și să trăiască într'un palat!“ Nu acesta era motivul. Nu numai că
S
nu’l urăsc pe principele Carol, dar simt o deosebită simpatie pentru
ER
făptura lui vioae și viata’i — pe care o văd tragică în pustietatea pa­
latului — mă impresionează adînc. Și tocmai de aceea nu m’am dus
la Universitate în seara cînd studentul princiar pășia pentru întîia oa­
NIV

ră în sala întunecoasă, cu pereții goi, cu bănci mîncate de cari și cu

sobă de cazarmă. Știam că prințul Carol nu va găsi în Universitate
nici știința, către care sufletul său tînăr dornic de a afla tainele lirei,
LU

se va fi simțit atras, nici religia adevărului și dreptăței pentru care

muriau pe rug odinioară Qalileu și Giordano Bruno, nici. cultul fru­
mosului care a făcut multă vreme din Universitățile franceze tem­
RA

ple ale artei. Știința Universităților noastre în cari te introduci prin

plagiat și prin tranzacții matrimoniale și te menții punîndu’ți supli­
NT

nitor, știința universității în care tronează acea lichea scîrboasă, acel

Smion Mehedinți pentru cari Samuel Clemens și Mark Twein sînt
doi scriitori deosebiți și în care d. P. P. Negulescu face filosofic a-
CE

necdotică! Universitatea în care Vaschide se simția dezonorat să

predea, în care n’a putut pătrunde C. Dobrogeanu-Gherca și în care
se resfață Neguleștii, Badea Cireșeanu, Nae Bazilescu și Ion Bianu,
I/

universitatea în care intri pe fereastra latrinei și în care stai adunînd

AS

bilețele dela prietenii tăi pentru a le întrebuința la șantaj, universi­

tatea în care rectorii sînt aleși cu voturi trișate și destituiți pentru
nedemnitate ca cel din urmă subcomisar.
UI

Aici a fost trimes prințul Carol să învețe să se închine adevă­

rului și să se adape la izvoarele științei. Dela d. Bianu, care a escro­
BC

cat Creditul rural cu treizeci și trei de mii de lei, sub pretext că va

publica documente cari n’au apărut niciodată, dela acest suflet sterp
va trebui să învețe principele Carol să prețuiască pe cronicari și lite­
ratura noastră veche. Acest ignorant, care ar fi o rușine pentru orice
universitate, — va tălmăci principelui Carol versetele vechilor psal­
tiri și îl va dezgusta de ele, căci le va înfățișa murdărite de noroiul
sufletului său învățat să lingușiască o viață întreagă, să se plece pînă
la îngrețoșere în fața celor puternici, să sărute mîna lui Dimitrie A.
Sturdza cînd îl pleznia peste gură. Dela astfel de apostoli va trebui
să învețe adevărul un tînăr care va fi odată regele acestei țări și va
 FACLA ^95

conduce un popor care avea ca învățători pe toii escrocii, pe toți

șantagiștii, pe toți plagiatorii, pe toți ignoranții! Nu’i așa că nui de
fel vesel nici pentru el, nici pentru noi? Dar dacă ar putea cel
puțin prințul student să găsească în putinele ciasuri petre­
cute în universitate, prilej pentru a’și deschide sufletul care tînjește
între zidurile palatului, dacă ar găsi aci entuziasmul tînăr care înve­
selește și înalță, dacă ar găsi în sala de curs niște tineri cari să’i fie

Y
prietini și călăuzitori, suflete deschise, fără formalismul și ipocrizia

AR
falșei educațiuni dacă ar găsi în băncile din sală oameni adevărați
cari sal învețe a iubi și a stima poporul pe care îl va guverna
odată. Nu’i vatrebui însă multă vreme — dacă inteligența ce i se a-

R
tribue nu’i numai o legendă scornită de curteni—ca să se convingă că

LIB
nu mai era nevoie să vie tocmai la universitate ca să găsească la­
chei. Căci fiecare student universitar romîn poartă un suflet de da
cheu, care tînjește fiindcă nu’și găsește mai repede stăpînul. Ei n’au

ITY
nici avîntul, nici entuziasmul, nici nebunia simpatică a vîrstei lor.
Cumpăniți în gesturi, căutîndu-și cu grije cuvintele, îi cunoști dela
întîiul prilej că au început ca agenți secreti, că sînt salariați de elec­
S
torii de provincie și că în biurourile ministerelor își calomniază co­
ER
legii pentru a fi avansați.
Plecați dela plug sau din casa înspăimîntătoare a unui lucrător
NIV

flămînd, grija lor cea mare e de a’și ascunde veșnic origina, de a se

depărta de părinții a căror viață de mizerie și^ de durere, îi îngro­
zește. El știe că mamă-sa a murit de pelagră mîncînd mămăligă mu-
LU

cigăită la mașina boeiească, că tatăl său a fost împușcat fiindcă în-

tr’o primăvară — deznădăjduit de foame și de suferință — a cerut
pămînt și dreptate. El știe că în satul lui nu poți dormi de răcnetele
RA

țăranilor — frați ai lui — întinși sub funia udă a jandarmilor, că

rudele sale sînt minate cu biciul pe ogor de isprăvniceii boerești și
în sînge simte clocotindu-i ura contra unei clase care a asuprit, a
NT

jecmănit, și a umilit generații întregi de strămoși ai săi, dar nici o-

dată nu va vorbi de asta.
CE

A învățat de timpuriu să’și înăbușe revolta, să se închine la cei

puternici, să’și împuște — ca soldat — părintele la ordinul stăpînirei
și să’și șteargă pe furiș lacrimile cînd își aduce aminte de suferința
I/

alor săi, să întoarcă o fată veselă și să strige cu convingere: ..Nu­

mai boerimea ne-a păstrat ființa noastră și ei i se cuvine recunoștin­
AS

ță44. Ei da! Acesta e studentul romîn pe care’l întîlniți în fiecare zi

spărgînd întrunirile sindicaliste, făcînd spionagiii pentru d. Panaite-
UI

scu, spărgînd geamurile la „Adeverul44 sau purtînd masalale în jurul

d-lui lorga. Sînt așa de numeroși că împănează mahalalele^ Bucu­
reștilor, dar zadarnic veți aștepta ca until măcar să ție o conferință,
BC

să răspîndească un adevăr, să stîrpească un vițiu în acea mahala.

Asta ar însemna că el mai păstrează legătura cu cei de jos, că se
simte legat de cei din mijlocul cărora a pornit, asta 1 ar face^ poate
să lupte și să se jertfească pentru ai săi și tocmai de asta se ferește
ca de foc studentul romîn. Intrat în universitate el știe că nu se va
mai întoarce nici pe ogor, nici în fabrică, că într o țară cu un buget
de cinci sute de milioane poate fi comisar, suprefect, impiegat în mi­
nister, magistrat sau deputat și că pentru asta nu i se cere decît să
996 FACLA

se dea cu trup și suflet oligaichiei care îl va primi cu toate ono­

rurile rn rîndurile <ei.
Pentru asta studentul nostru își fatșifică sufletul și simțirea și-o
minte, chemările tineretei le înăbușe și avînturile și le sugrumă.
Iată de ce intrînd în universitate prințul Carol n’a găsit acolo «de
cît niște tineri fără tinerețe, fără entuziasm, iată de ce a căutat za­
darnic prin sălile universității vlăstarele poporului pe care îl va gu­

Y
verna odată.

AR
Anatema

R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

Frumoase perspective
I/
AS

Nu se poate prevedea ce sfîrșit are să aibă criza politică actuală din

Europa. Are să se aplaneze ori nu conflictul dintre Austria și Serbia ? Și dacă
hu se aplanează va izbucni oare războiul ori se va duce numai o luptă paci­
UI

fică de represalii vamale, un așa zis război economic ? Totul e nesigur; nici
un indiciu serios asupra naturei raporturilor viitoare dintre aceste două țari, ra­
porturi de cari atîrnă în mare parte și soarta celorlalte state europene. Dacă mal
BC

înainte capriciile monarhilor jucau un rol însemnat în declararea războaelor,

astăzi au intervenit mulțl alți factori cari, într’o situație politică dată, pot dis­
truge ori cruța viața a sute de mii de oameni. Forțele de pace se manifestă
în mare parte la lumina zilei, pot fi deci urmărite și apreciate cu oare
care siguranță. Puterile sociale favorabile războiului lucrează însă de preferință
hi bezna nepătrunsă din adîncimlle vieței sociale. Adevărate puteri ale întune­
ricului și ale morței, ele nu îndrăznesc să înfrunte lumina înviorătoare a soarelui.
In izolare desăvîrșltă de propriul lor popor, pe care abia așteaptă să-l
tîrască în război ca pe o vită la tăere, oamenii războiului evită cu îngrijire să
nu se dea pe față înainte de vreme uneltirile lor primejdioase. Un singur con­
tact înțeleg ei să* aibă cu lamea largă din afară: Prin intermediul unei prese
 FACLA 997

care în parte își uită menirea, în parte ... și-o îndeplinește peste măsură de
bine, marii patrioți nu se dau in lături de a otrăvi conștiința publică, creiînd
tot felul de pretexte de război, prezintînd faptele cele mai indiferente ca ofense
aduse onoarei naționale, denaturînd în interesul cauzei incidentele cele mai
nevinovate ațîțînd prin mijloacele cele mai murdare la ura de rasă, inventând
în sfîrșit cele mai extraordinare interese naționale. In felul acesta se prepară
astăzi și se fasonează opinia publică austro ungară, ca să primească cu entu-
ziazm război în potriva Seibiei.
In afară de factorii interni cari împing spre război sau spre pace, intră

Y
în acțiune, într’un sens sau în cellalt, și acele puteri străine pe cari războiul

AR
le-ar angaja într’una din tabere.
Romînia nu se afiă însă printre puterile cari își spun cuvîntul lor. Ea
au exercită cea mai mică influență asupra mersului lucrurilor în Austria ori

R
Serbia. Și ea va intra în acțiune dar nu în liniștea păcei ci numai atunci cînd
interesele precumpănitoare în Austria vor hotărî războiul. In favoarea acestor

LIB
interese, cari nu sînt măcar ale poporului din imperiul vecin, iar nouă ne sînt
absolut străine,—în favoarea exclusivă a acestor interese străine, poporul romîn
va fi chemat să aducă suprema jertfă a sîngelui.

ITY
Și aci apare fundamentala deosebire dintre țara noastră și Austria. Pe
ciad în Austria a fost nevoe să se întreprindă o campanie întreagă care să
justifice războiul, în Romînia n’a fost lipsă de așa ceva, poporul romîn n’are
S
nevoe de explicări minuțioase și motivări îndelungate. Va merge orbește acolo
tinde guvernanții noștri l-au legat să meargă, va duce războiul nu al lui ci
ER
al altui popor, jertfind mii de vieți pe pămîntul străin fără să aibă măcar cu­
riozitatea de a ști cu ce foloase reale are să se aleagă după toate sacrificiile
aduse. Vezi că nu de geaba i s’a inoculat, în zeci și în sute de ani de chi­
NIV

nuri, resemnarea aceia exasperantă cu care îndură astăzi toate loviturile soar-
tei și ale oamenilor. Cînd îl va chema „datoria către patrie“. țăranul romîn
va lupta, va suferi și va îngrășa cu sîngele său țarina străină cu aceiaș supu­
LU

nere cu care timp de veacuri a luptat a suferit și a stropit de sînge țarina

patriei sale, neîntrebîndu-se măcar pentru cari interese străine e ținut el să
lupte și să moară. Va trage cu aceiași nepăsare și preciziune cu care a tras
RA

în 1907 în frații și în părinții lui.

Totuș, fără să fie măcar nevoc, oligarhia austro-ungară, bine-voește sa pro­
mită oligarhiei romîne, în schimbul ajutorului nostru, realizarea unei mari re­
NT

vendicări naționale. Negreșit, ea e și în măsură s’o facă: milioane de romînl

trăesc sub pajura ei; cedîndu-ni-i am cîștiga cu toții perspective mărețe de
dezvoltare. Dar nu, privirea ne e distrasă din partea unde e firesc să se ațin­
CE

tească, și ne e îndreptată acolo unde pînă acum cîteva luni nici prin gînd nu
ne trecea s’o îndreptăm.
Silistra ! Cadrielaternl! Iată ce ne lipsea! m m
I/

Iată de ce sufeream! Și am fi continuat să suferim cu siguranță mea

multă vreme dacă mărinimoasa noastră amică de peste Carpați nu ne-ar fi lă­
AS

murit, cu o oră mai înainte, cauza suferințelor noastre.

Ce ferecire pe noi cînd vom pune în sfîrșit mina pe cadrilaterui Do-
bcogeiî In politica internă', vom scăpa definitiv de toate nevoile, cari au în­
UI

ceput să dispară chiar de pe acuma cînd e abia vorba de cadrilaterui salvator.

In politica externă: vom restabili echilibrul ajuns atît de nestabil in urma
războiului din Balcani. Nu-i vorbă ne vom atrage noi fatalmente asupia noastră
BC

ura înverșunată a celor de la sud. In schimb, gîndiți-vă, ce frumusețe de echi­

libru în spre nord. împodobiți cu cadrialaterul nestimat, cît de măreți vom
apărea în fața Austriei, și mai ales în fața Rusiei!
Acesta-i darul pe care, cu atîta abnegație, nl 1 oferă oligarhia austro-
ungară, in schimbul sprijinului nostru. a .
In fața unor perspective atît de frumoase putem să așteptam în liniște
desfășurarea evenimentelor.
G. Alexa
9f8 FACLA

Brutalitate și Cinizm
Vă mai aduceți aminte de parabola istorică a celor doui
cîini încăerați, cari la ivirea unui lup s’au despărțit numai
decît și s’au năpustit împreună asupra dușmanului comun?

Y
Nu vi se pare că acordul intervenit între toți fruntașii

AR
partidelor noastre de guvernămînt de a nu discuta, anul acesta
mesagiu!, are multă asemănare cu parabola amintită?
Ce-i acest acord monstruos, ce-i această înăbușire a discu­

R
ției, dacă nu o raliare a partidelor de guvernămînt, deopotrivă

LIB
amenințate de primejdia unei dezbateri publice asupra chi­
pului în care oligarhia a condus politica noastră externă?
O dezbatere a adresei de răspuns la mesagiu, în asemenea

ITY
împrejurări ar putea da la iveală multe lucruri neplăcute
pentru politicianii noștri, ar putea pune în lumină păcătoșe­
S
nia acestor politician!, cari în asemenea momente grele se gă­
ER
sesc dezorientați, uluiți, incapabili de vre-o hotărîre, ridicoli
și neputincioși. O dezbatere a adresei ar dovedi că noi nu a-
vem o pilitică externă propriu zisă și că partidele noastre po­
NIV

litice au fost destul de servile pentru a abdica în fața regelui

de la orice veleitate de a se amesteca în politica externă a țărei.
LU

Ce-ar fi putut răspunde în adevăr, guvernul la întrebările

cari i s’ar fi pus? Ce. lămuriri ar fi putut da opiniei publice,
cînd el singur nu e lămurit?
RA

Discuția, prin urmare, trebuia suprimată cu orice preț, și

acordul partidelor, care în mai multe rînduri a venit să sal­
NT

veze oligarhia, a intervenit și acum- In fața primejdiei de a fi

demaseați și de a li se da pe față incapacitatea, cinicii cari ne
CE

guvernează, s’au înțeles din ochi și au dus, ipocriți, degetul la

buze, ca și cum orice întrebare în privința politicei noastre
externe, ar fi un dezastru național!
I/

Și discuția s’a înăbușit!

AS

Se poate oare o mai mare băt'ae de joc? Se poate o mai

cumplită pălmuite a sistemului constituțional, de cît acest re­
UI

fuz brutal și cinic de a comunica țărei ce se tratează și ce se

face pe spinarea ei?
BC

In toate țările democratice politica externă o face însuși

poporul, de oare ce guvernele nu pot decît să servească idea­
lurile naționale. La noi însă, ca în țările cele mai autocrate,
oligarhia a lăsat totul în mina unui singur om, care conduce
politica externă fără să țină seama de idealurile naționale, ba
chiar contra acestor idealuri.
Suprimarea discuției la mesaj este încă una din faptele
brutale și cinice prin cari oligarhia împiedică națiunea aceasta
de soli de a-i vedea incapacitatea și a-i cere socoteală.
I. Armapn
 '
FACLA
' —-—- ------------ -- - ■ I ........ ..
&S9
.............................. .......................

Note de războiu și pace

Entuziasmul stirnit și la noi de viqț^riile barbarilor bal­
canici începe să se modereze și să fie mâi puțin unanim. Sfin­
tele drepturi naționale, protivnice civflizățiunii și care împing
generațiile la masacru, nu mai farmecă atît de mult pe gaze­

Y
tari. Ecoul strigătelor de agonie și desnădejde ale locuitorilor

AR
căzuți în labele victorioșilor, vin pînă la noi. Eroii acestui răz­
boiu, Sirbii, Grecii, Bulgarii ca niște sălbateci ce eînf, n’au pen­

R
tru viața omenească și învinși niciun respect. Bruta balcanică

LIB
liberatoare, ucide tot ce-i iese înainte, cu indiferență, bătrînîî
și pruncii și mumele, după ce le-a necinstit desigur. Pe cînd
D. Danew poartă redengotă și ghete americane, frații lui pă­

ITY
trund cu săbiile în geamii și biserici și ciopîrțesc mulțimea
îngenunehiată cu ochii la ceruri. In curînd, ia Londra sau la
Paris, ambasadorii și deputății acestor pângăritori și asasini vor
S
cuvînta într’o limbă franceză cu accent diplomatic despre drep­
ER
turi și datorii, concepții pur intelectuale, și în loc să-i isgo-
nească diplomații îi vor aculta, se vor tocmi cu dînșii pe fo­
NIV

loase și tragere pe sfoară, și, foarte omenește, vor pune iscăli­

tura lor alături de crucea ortodoxă, trasă aproape cu degetul,
a cîtorva bandiți.
LU

Am fost printre cei dîntîi care au notat cu scîrbă în

această rubrică, sensul vitejiilor de sub Dunăre, repurtate asu­
pra civilizației. Ne place să vedem că n’am rămas izolați și că
RA

opinia mai luminată n’a întîrziatsă capete convingerea că raz-»

boiul balcanic, mai mult ca oricare altul, a fost un complot
NT

de făcători de rele.
Păreri de felul acesta exprimă și d. Sadoveanu într’un
CE

articol publicat acum în urmă articol scris pe tema veștilor

personale cele are de pe cîmpul de asasinare.
I/

Austria civilizatoare
AS

Obrăznicia sîrbească pare fără de sfîrșit. S’a zvonit că,

UI

după un obicei care îi onorează, Sirbii ar fi castrat pe consulul

austriac Prohasca. In felul acesta faimoșii regicizi din Bel­
grad socot că s’au răzbunat împotriva Austriei. Dacă faptul sa
BC

îniîmplat așa, deși s’a publicat o desmințire după care anato­

mia d lui Prohasca n’ar fi suferit nici o prescurtare, Serbia
merită o corecție viguroasă. Se pare chiar că armatele
austriace își vor îndrepta praștia către Belgrad. E în aces4
Belgrad o ofițerime impertinentă și piimitivă care stăpînește
Serbia ori de eîte ori această țară nenorocită are nevoie de
stăpînire de sine și de minte. Ea își ucide domnii șî-igata să
înece în sînge un guvern de moderațiune. Acești nebuni s’ar
 loco FACLA

măsura chiar cu Austria și crescuți ca toți balcanici', Ia școala

banditismului macedonean, n’au ce pierde sufletește la o confla­
grație europeană. Ei ar simți dinpotrivă, satisfacția slugii îndă­
rătnice care dă foc casei unde se adăpostește.
O acțiune militară austriacă ar fi de dorit ca să astîm-
pere căpcăunii pe mina cărora Serbia a încăput, — urmată de-o
binecuvîntată anexare.

Y
Eu unul cred în puterea civilizatoare a Austriei, ori cît

AR
de facticeni s'ar părea ciudata ei alcătuire, în care își găsesc
o viață comodă și demnă atîtea popoare nenorocite și îngenu-

R
chiate cînd limitele lor proprii sunt granițe de țări indepen

LIB
dente. Slavii din Austria au centre importante, de industrie și
culturale, atunci cînd frații lor „liberi* sînt neștiutori de carte
și n’au învățat încă din civilizație nici întrebuințarea săpunu­

ITY
lui, și atunci cînd în Rusia orice năzuință omenească trebuie
să sfirșească în două singure discipline : în temnița siberiană
sau în alcool* S
ER
Vecinii curtenitori
NIV

De cîtva timp Romînia provoacă declarațiile de dragoste

ale vecinilor noștri cei mai placizi pînă azi. Rusia ține ca și
Austria să se sprijine într'un război, pe armatele romtnești.
LU

Victoria se pare că va fi de partea acelor combatanți care își

vor fi asigurat concursul Romîniei.
RA

Vizitele în București s’au ținut lanț cîteva zile ; mari duci

și generali, baston de mareșal, miniștri streini, au defilat prin
fața misterului nostru. Se pare că Romînia n’a lăsat cum­
NT

păna să se plece încă spre nimeni, și atitudinea ei pare a fi

hotărîtă numai de ultima oră. Pîn’atunci zimbetele cele mai
CE

calde își iau zborul spre regat și trebuie să credem în puterea

noastră armată de vreme ce streinii o apreciază atît de mult.
S’ar zice că Romînia are nevoe, în acest moment, ca să
I/

eîștige din pierderea tuturor, nu atit de o armată, care nu i

AS

lipsește, dar de o personalitate extrem de dibace. Fără să

piardă un singur soldat această personalitate mare, suplă la
UI

infinit și rece în calculele sale, trebuie să izbutească să i dea

Romîniei preponderanța asupra evenimentelor.
BC

Există omul acesta în aceste împrejurări ? Este el atît de

impunător și de temut în cît să anuleze prevederile și calculele
pasionate ale diplomației din jurul nostru? Dacă socotim bine
nici Austria, nici Rusia, nici aliații balcanici n’au astăzi un
ast-fel de om. E o lipsă de acești oameni în toată diplomația
europeană, și tot ce are Europa este: cîte un general războinic.
Eu cred că omul cerut de timpul nostru îl are Romînia.
Cine-i acesta ? Să se arate ca să aplaudăm în ponderanța și
abila lui energie viitorul cultural al Romîniei și cauza civili­
zației ofensate.
T. A.
 Y
AR
R
LIB
ITY
Ilin erimele poliției ț S
Din crimele liberalilor
ER

— Cu prilejul morții Iul N. Miulescu —

NIV

A murit necunoscut, uitat, Nae Miulescu, tipograf. Omul

acesta, de felul lui pașnic și modest cetățean, și-a avut epoca
LU

lui de celebritate, nedorită și dureroasă.

Era pe timpul teroarei liberale, care a fost încheierea ca­
RA

rierei de vizir a lui Ioan Brătianu. Poliția ajunsese o groaz­

nică urgie pe capul cetățenilor. Miulescu era rău văzut de
dînsa pentru că tioărea ziare opozante, Inpotriva lui trebuiau
NT

deci luate măsuri. Pe de altă parte, în aceeași casă din strada

Soarelui, în care locuia Miulescu, mai locuia și o văduvă Po-
CE

povici, bogată.
De aici ideea de a se face mai multe lovituri dintr’odată :
polițiștii orînduiți să-i găsească nod în papură lui Miulescu,
I/

pătrund în casă, omoară pe văduva Popovici, fură banii și a-

AS

cuză pe soții Miulescu, ca autori ai omorului și furtului.

Se face o instrucție superficială în care tot ce spune po­
liția e primit ca vorbă de evanghelie. Procesul se judecă re­
UI

pede, unii din avocați — ca d. C. G. Costa-Foru—nici nu sînt

lăsați să vorbească și soții Miulescu sînt condamnați: el la ocnă,
BC

ea la închisoare.
D. Costaforu își făcuse din capul locului convingerea că
soții Miulescu sînt nevinovați. Trebuiau reabilitați. începe lupta.
De cit, să nu uităm că e vorba de Romînia. In Franța,
a fost destul ca un singur om — Bernard Lazare — să se con­
vingă de dreptatea lui Dreyfus, pentru ca întrepga țară să in­
tre în mișcare. Și doară Bernard Lazare nu era de cît un sim­
plu ziarist. La noi, d. C. G. Costa Fora care juca un rol prin­
cipal în presă și în politică, a fost lăudat de cîți-va, înjurat
1002^—"FACLA

de mai multi, însă nu Fa urmat nimeni. Afară de două-tre

ziare, între cari Adevărul, și Drepturile omului nimeni n’a dat
concurs d-lui Costa-Foru, care ayea de dus o luptă atît de grea:
în potriva poliției, în potriva parchetului, în potriva lucrului
judecat, și mai cu seamă în potriva întregului partid liberal,
care tinea să-și salveze reputația, atunci în chestia poliției, cum

Y
ține să și-o salveze acum în chestia tramvaiului.

AR
Firește, cît timp au stat liberalii ia putere, nici vorbă nu
putea fi ca soții Miulescu să mai vadă lumina zilei. A venit

R
însă și ziua căderii acelui regim al infamiei. De cit, după li­
berali au venit junimiștii, cu menirea de a stabili „relațiile nor­

LIB
male4. Iar d. Al. Marghiloman, ministru de justiție, în loc să ia
măsuri pentru revizuirea procesului, dădea prin Monitor comu­
nicate calomnioase la adresa d-lui Costa-Foru.

ITY
D. Costa-Foru aduna mereu dovezi. Guvernul de o parte,
liberalii de alta, recurgeau la toate mijloacele ca să le spul­
S
bere.
ER
Ast fel, pe cînd d. Costa-Foru descoperea martori cari
știau exact ce s’a petrecut, aceștia erau atrași în redacția Voin­
ței Naționale și plătiți ca să-și anuleze declarațiile; iar cînd
NIV

aceasta nu era destul, martorii erau tîrîți la poliție — și acolo,

dă Doamne, bine!
LU

Așa au mers lucrurile ani de zile. Lumina se făcuse. Toate

dovezile fuseseră publicate. Apărarea ce-și făceau autorii crimei
fusese apreciată la justa ei valoare. Soții Miulescu, după ani de
RA

ocnă și pușcărie, au tost grațiați.

I am cunoscut după aceea. D-na Miulescu își păstrase firea
NT

neatinsă ; sau, poate, își revenise în fire. Asupra lui Miulescu

însă anii de ocnă avuseseră o influiență dezastroasă și irepa­
CE

rabilă. Revoltat de sentința care rămăsese în vigoare — căci

procesul nu s'a revizuit— el nu se gîndea de cît la asta, nu
vorbea de cît de asta.
I/

Ani de zile am avut contact cu dînsul, în tipogrăfioara

de lingă biserica Stavropoleos. Toate discuțiile, asupra ori-cărui
AS

subiect, trebuiau să ajungă la „Crima din strada Soarelui*. Și

fraza cu care Miulescu punea capăt discuției era vecinie aceeași:
UI

— Trebuie o reformă radicală a procedurei penale.

Eram foarte tînăr pe atunci și adesea rîdeam de mania
BC

acestui om. Nu-mi dădeam seama încă de grozăvia dramei pe

care o trăise, pe care avea s’o trăiască pînă la sfîrșitul zilelor
lui.
Sub ultimul guvern liberal, cînd guvernul d-lui Ionel
Brătianu se îndrepta văzînd cu ochii spre viziratul lui Ioan
Brătianu, am început să-mi aduc aminte zilnic de „Crima din
strada Soarelui44 și zilnic mă întrebam: cui îi va veni rîndul ?
P.
 Pe ghilotină!
OFiindcă d. A. Da ™la
a respins del ♦ teatru
piesa ^Moise“ de Hîr-
jeu și Oreste. s’a por­
ii t cie cătrâ junii dra­
maturgi romîni o vio­

Y
lentă campanie împo­
triva directoru ui Tea

AR
trului.
Sfîrșirul campaniei
îl redăm noi.

R
In piața Teatrului e mult norod

LIB
In jurul stîlpilor de eșafod.
Triunghiul de oțel sclipește 'n "soare
Ca o frmtură dintr’o spadă, care

ITY
A fost purtată de un crud titan.
Alăturea de stîlpi stă Tăușan,
Călăul execuției aceste ..
S
O dubă se oprește și din ea, • ’•
ER
Cu giijă, se coboară Davila;
Și-l prinde’n mini Hîrjeu’și cu Oreste.
NIV

Deschide pin’ la ghiolotină drum

Mulțimea asistentă 7la spectacol.
Și Davila, în tragicu-i costum,
LU

Privește rece ultimul obstacol.

Va bea și-acest păhar... Galaction,
RA

La gît c’un bleumarin engolpion,

Ii dă, în public, veșnica iertare.
NT

Artistele cu părul pe spinare

Răcnesc și leșină instantaneu
CE

Că ghilotina face himeneu

Cu permanentul lor mettetir în scenă*
...Ca stana Davila să ’nalță drept
I/

Și spune calm, cu mînile la piept:

„Urăsc dramaturgia indigenă
AS

„Și zvîrl pe ea disprețul meu etern;

„Doar Hades de m’o pune în infern
UI

wSă torturez, în temniți, condamnații,—

„Cu, Moise le voiu da reprezentații,./
BC

Se ’nalță urlete șl pietre cad,—

Fierb țipete și gemete c’an iad;
S’amestecă și șueră norodul
Și "vrea cu asalt sâ eie eșafodul.
Dar..- Prin văzduh, un fulgera trecut,—
Tăceți!
Cortina morții a căzut.
Proletar
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV

POLEMICI
LU
RA

Generoși zmul în acțiune. — D. Crigore Vasiliu, deputat de Tu-

tova, este cel mai simpatic dintre generoși Nimeni nu se îndoiește că d-sa
ar dori să fie democrat. De cît, are marea nenorocire — pentru care îl bocim
NT

sincer — de a fi membru al partidului liberal. Ca atare, d-sa nu poate să facă

democratizm.
lată, de pildă, cu ce comicărie ne-a venit d-sa, cînd a vrut să ia...
CE

apărarea țăranilor din Tutova : a cerut invalidarea alesului guvernamental al

colegiului 111 din acel județ, pe motivui că petiția de fixare a candidaturii a
fost iscălită de 7 alegători. D. Vasiliu, avocat și matematician, declară că, după
I/

un calcul laborios, a ajuns la încheierea că proporțional cu numărul alegători­

lor trebuiau .9 iscălituri. I-a răspuns însă d Titulescu, tot atît de advocat șl
AS

matematician, că după alte calcule, și mai laborioase, rezultă că trebuiau nu­

mai 7 iscălituri, iar nu 9.
Cine are dreptate? Vai! nu știm. Și n'o vom ști nici odată.
UI

Dacă d. Vasiliu n’ar fi liberal, d-sa ar fi știut să arate alte vicii ale a-
legerii din Tutova și din toate județele. Puteau să fi fost și 9 iscălituri, ba
chiar și 90, -- și alegerea tot păcătoasă ar fi rămas.
BC

Dar d. Vasiliu, cel mai simpatic dintre generoși, are nenorocirea de a

fi liberal și ca atare — ori cît i-ar da inima brînci — nu poate să facă demo
cratizm. Și iată de ce e silit să umble cu fleacuri.

Pelagra înlăturată. — „Viitorul0 e foarte îneîntat de „activitatea4*

prefectului de Dolj, d. M. Oromolu. Ziarul liberal ne arată „cum a înțeles acel
prefect să rezolve chestia pelagrei0.
lată cum : d-sa a adresat o circulară administratorilor de plasă, povățu-
indu-i ca să povățuiască pe primari ca și ei, Ia rîndul lor, să povățuiască pe
săteni, ca să nu mănînce ^porumbul necopt sau stricat de inundații, ploi*
neculegere la timp, etc.y care este în cantitate destul de mare1'.
 FACLA 1005

Dar ce să mănînce țăranul, odată ce porumbul stricat este în cantitate

destul de mare? Foarte simplu: să mănînce porumb de cel bun, care este în
cantitate destul de mică. Așa să știe Dumnealor, țăranii: cantitatea e fudulie;
calitatea e de scamă!
D. Oromolu și-a dat seama însă că, dată fiind ignoranta și încăpățîna-
rea sătenilor noștri, s’ar putea ca ei să nu tie seama de povețele date de pre­
fect administratorului, de acesta primarului și de primar săteanului. In preve­
derea acestei eventualități d. Oromolu mai are un aliniat în circulara d-sale:
„La nevoie îi vefi opri (pe săteni), pe orice cale de la această în­

Y
trebuințare (a porumbului stricat)**.

AR
Ei, așa mai merge! Acum recunoaștem și noi că s’a „rezolvit" chestia
pelagrei. Pe ori-ce cale, — iată o lozincă bărbătească. Miroase a represiune.
Și acum înțelegeți de ce Viitorul e îneîntat? înțelegeți de ce merge pînă acolo

R
ca să laude pe d. Oromolu, care, dragă Doamne, îi este „adversar** politic ?
D-sa are frazeologia liberală în circulari și procedeul liberal în fapte.

LIB
Bine că s’a rezolvit chestia palegrei, măcar în Dolj !
*
Naționalitatea în muzică.— „Viitorul" de la 13 Decembrie publică

ITY
un studiu sub titlul „lașul artistic" și sub-titlul ..Muzica la Iași**.
Vedem acolo ce-au făcut pentru muzica lașilor oameni ca Gros (francez?),
Mezetti (italian», Muzicescu (rus), Caudella (italian, Teodorini (italian?); iar
S
între tinerii de acum găsim pe: Marcel Lebell, Brill, Verner.
ER
E prăpădenie, nu alt-ceva 1 Auzi d-ta ! Muzica romînească, moștenită
de la Daci, să încapă pe mîna streinilor. De ce nu cîntă d-nii A. G Cuza,
Abgar Buicliu și colonelul Manolescu-Mladian ?
NIV

In același articol ni se spune că d-ra Sion e prima-donă la opera din

Milano, iar d-ra Simionesca la opera din Roma.
Rușine să ne fie nouă, dar și italienilor.
LU

Tînărul profesor.— D. C. Ariou a fost recomandat de senatul uni­

versitar ca profesor de drept comercial.
Dv. veți fi crezînd că e vorba de fiul d-lui C. C. Arion, adică de d.
RA

C. C. Q Arion. V’ați înșela: e vorba de C2, iar nu de C3.

D. Arion, om bătrîn, care ar fi trebuit să iasă la pensie, intră abia în
cariera profesorală. Urăm succes tinărului profesor.
NT

Se zice că d. Arion e o capacitate în specialitatea d-sale. Credem bu­

curos. Dar atunci de ce n’a fost recomandat în decursul ultimilor patru zeci
de ani ? De ce i-au trebuit senatului universitar patru decenii ca să remarce
CE

capacitatea d-lui Arion ? Și cum se face că a remarcat-o numai după ce d.

Arion a fost ministru și deci în situația de a lua anumite dispoziții *1
Noi credem bucuros că d. Arion este o capacitate ; dar faptul că pătrunde
I/

abia acum în universitate arată că universității noastre nu prea îi arde de ca­

pacități.
AS

In contra grecilor. — In campania ce s’a dus în vremea din urmă

UI

contra grecilor, s’a distins și d. G. Metaxa-Dorc, care a scris articole vehe­

mente. . , , . . -
D. Metaxa, după cum îl arată și numele, este de origine greaca. Ba,
BC

între colegi are și porecla grecul. Cu toate astea d*sa atacă pe grcci. De ce ?
Nu ne vom pierde în conjecturi și bănuieli s explicația cea mai fireasca este
că d. Metaxa se simte romîn și nu-și recunoaște nici un fel de legătură cu
grecii. De alt-fel cazul d-sale nu e unic și nu este nici rar
Este adevărat că cineva poate fi romîn și, totuși, sa nu fie contra gre-
cilor. Dar aceasta c o chestie de idei, de felul de judecata, și n are nici o le­
gătură cu originea individului.
Iată un lucru elementar, pe care atîțta deștepți barbatt nu-1 pot pricepe.
După acești domni d-rul Racovski e bulgar, iar d, lorga e grec, pe cînd în

*
realitate amîndoi sînt romîni, ca și d. Mețaxa.
1006 FACLA

Pentru cititorii noștri

lit cursul ultimilor doi ani am fost de multe ori între­
bați dacă avem în depozit colecții complecte din revista „Facla“
și dacă Ie putem procura pe un preț convenabil.
N’am putut si răspundem tuturor cererilor ce ne-au fost

Y
adresate pentrucă din colecțiile revistei noastre lipseau cîteva

AR
numere care au fost complect epuizate, din momentul apariției.
Astăzi, finind să facem un serviciu cititorilor noștri și să

R
răsplătim in măsura mijloacelor noastre sprijinul constant pe
care ni l’au dat, am hotărit să retipărim toate numerile epui­

LIB
zate și să complectăm astfel 200 de colecții, cuprinzînd toate
cele șase volume apărute pînă acum din revista „Eaela“.
Cu Începere de la 6 Decembrie ținem la dispoziția citito­

ITY
rilor noștri următoarele volume din „Facla® :
S Broșat Le^at în pînză
Anul I 1910 voi. 1 Lei 1.50 2.50
ER
Anul I 1910 voi. 2 „ 1.50 2.50
Anul It 1911 rol. 3 „ 1.50 2.50
NIV

Anul 11 1911 vol. A » i .so 2.50

Anul Iii 1912 voi. 5 „ 1.50 2.50
Anul 111 1912 voi. 6 „ 1.50 2.50
LU

Toate volumele ia un loc cuprizlnd colecția complectă a

.(Faclei": 0 lei volumele broșate și 15 lei volumele fa­
RA

mate în pittzu.
Primele & volume Ie vom expedia imediat după primirea
NT

banilor prin mandat poștal, rămînînd ca rolumal al 6 lea să-i

trimetem după 1 Ianuarie 1913.
CE

No permitem în acelaș timp să atragem atenția cititorilor

noștri asupra faptului că nu vom putea să satisfacem decît
primele 200 de cereri ce ne vor sosi, ue mai oxistînd nici o
I/

altă colecție complectă a „Faclei® în afară de aceste 200 e-

AS

xemplere.
Mandatele trebuese trimese pe adresa „Facla* , Str. Să-
UI

rhitter 11, București.

BC

ABONAMENTE
In țferfc In străinătate
Pe un an Lei 7.— Lei 9 —
r 6 luni „ 4.— e 5.—
IOL a] 8■>« I ^X 22 DECEMBB,E

“ cl Cl CX î?

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
RAR
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA

Luna do diamant a iui Decembre. albele-i silo șl nopțiîe-i niaf

NT

$lbe, inspiră legende fragede și pure In focul de aur din cămin prind
formă de poveste, imaginile de-afară dv zăpadă și vint 2 atuis cunoaște
patru culori mari in totul : negrul țArînii și al beznei, er ele cîmpului,
CE

azurul apelor șt al tăriei, șl neaua.

In horbote gr» le și păienjenișuri se ’nvăluie lumea toată un ano­
timp, dimineți de faianță seri de porcelană, astre și ramuri de cristal.
I/

Kîurile pardosite par niște drumuri gătite magilor ce vor să vio, nu se

știe din cotro și pe unde Și tăcerea nopților, măreață. înlesnește des-
AS

facerea din brumă a ființelor n< obicinuite, de-o fire cu luna și cu lucea­
fărul, împuns intr’o zare Sufletul în Mai, visează iubire. Decembre-i
vremea rugii secrete și a imortalizării, sau era odinioară, cînd avea o
UI

virată și cînd Crăciunul strălucea într’un așternut de virginitate și prin*

( dea de geamuri flora lui decorativă
BC

O persoană streină nouă, dar cu grije de noi,se apropie deferea-

tre’e noastre noaptea, fără s’o simțim, în fiecare un odată. E cel mai
iv'chiaș însă și o» l mei ager din cîți iluștri protectori cunoaște pămîn-
tul. Cișmele lui intră piuă la genii» hi, o blană mare il încălzește în că­
lătoria lui din țară ’n țară alături de asinu-i cenușiu și ci minte cared
duce povara Deși o barbă seculară ii ascunde pieptul, la vhsta lui e
d»*-o naivitate fermecătoare E străbate voios fața continentelor dege­
ri nd și f« rindu-se de oameni, și rupt de oboseală, cu singurul gînd de
a bucura copiii c ri mi tîrziu își vor bate joc de mulțumirea lui.
Neștutor de cart și cunoscînd cu toate aceștia neamurile, orașele și
pină și casele oamenilor, din mineca lui nesfîrșită și din dăsagii supu­
sului său dobitoc el scoate pentru fiece horn de e isă luminată un mai-
Bintoî sau o păpușă o jucărie sau mai multe, darul lui pentru cei mici.
Și fără s’așlepte mulțumiri, mai generos și de eit Dumnezeu fîntîna
ÎOW FACLA

tuturor dărniciilor, Moșul pleacă. Moșul Crăciun purcede mai departe

ca pe nimeni să nu-l lase fără cal de lemn, fără urs de bumbac sau
cel puțin fără trompeta. Și când îi scapă cîte-o casă aceea e-a
copiilor săraci, cari nu îndrăznesc s’aștepte poposirea unchiașului și-a
măgarului alb subt streașină lor. Pe-aoeștia Moș Crăciun îi lasă in sea­
ma Doamnelor de Caritate, care vin în mahala cu muscalul de-și murdă­
resc roțile trăsurii de noroi și poalele japonului, prins înapoi c’un ac
împleti L
'J |Pe cine iubește într’adevăr bătrînul, aceluia-i aduce bradul încăr­

Y
cat cu lumini și mărunțișuri, astfel cum cre ște în țara lui. pe mul tele lui,
unde ar<< o pădure. Adevărat arbore al științii, într^insul înmuguresc

AR
trăsuri de-o șchioapă, portocale, cîrlionți și beteală de aur. aimăsari
pentru trăsura lor. vicleimuri, nuci poleite, pocnitori și zaharicale. E

R
pomul fermecat, necunoscut de grădinari

LIB
Cealaltă persoană e Hristos. nou născut în aceeași noapte Bunul
Dumnezeu a îngrijit să îmbătrinească un moș pentru copii și să zămis­
lească un prunc pentru oamenii bătrini, ca să nu se mitinească nici a-
aceștia Dacă Moș Crăciun aduce copiilor jocuri și glume, copilul Isus

ITY
le aduce părinților lor sfaturi bătrînești și făgăduințe adinei, învățături
cum trebuie să viețuiască și să creadă.
De fapt, pe-aoest oopil caro crescuse mare, părinții, plictisiți într’o
S
bună zi l-au prins întro cetate și 1 au ucis. Și după ce-l uciseră, ei gă­
siră vorbele lui cu miez și le însușiră ca și cum dtnși le ar fi născocit.
ER
Creștinismul, cum a fost numit acest asasinat, -dunasă de atunci, din
noaptea dela Betleem prin care căuta pipăind de sus cu raza steaua
nouă a păstorilor.
NIV

Oameni pricepură mai tîrziu tot bunul învățăturii Iui Christ, pe

care îl numiră Mîntuitorid. Nimeni pînă la el nu mai spusese pe’nțele-
sul tuturor: iubițivă unii pe alții, căci așa poruncește Tatăl; nimeni nu
LU

pusese atlt de bine la îndemîna tuturor, virtuțile și datoriile omenești.

Ei și au zis: iată o învățătură care ne vine de minune Dar ca să o
facem a noastră trebuie să ucidem pe învățător care ne-ar putea verifica
RA

sinceritatea. Față de Christ « reșt nii s’au purtat ca bandiții față de un

go.podar avut pe care ca să-l fure il ucid. Averea harnicului gospodar
ei o risipesc în petreceri.
NT

Creștinismul a fost un chef cu lăutari po socoteala Evangheliei,

în caro prea puțini au crezut și au crezut mai ales pîginii. Evanghelia se po­
trivește ou spiritul oamenilor, format jumăti*.c din brutalitate și jumătaie
CE

din scrupule de ordin civil, învățate po de rost, în „Arta de-a te con­

duce in socktite*6. O bună educație începe așa: .Fii îndatoritor ș»bun;
nu vorbi prea tare; oferă locul d-tale în tramvai cucoanelor; pune ghete
I/

de lac și haină cu coadă; cinstește-tf părinții; iați licența în drept; în-

scrie-te într’un partid ; spală-te pe dinți; nu face altuia ce nu-ți place
AS

să ți-se facă; iubește pe aproapele tău; învață muzica și damul și nu

scuipa pe jostt
Pentru creștini Evanghelia a fost un fel de ..ștergeți vă picioa­
UI

rele’ și de „Poftă bună*. A face uz de creștinism și a rămîne ni fond

un porc de ctine e util și moral. Rareori un creștin fervent e altceva
BC

docît nn ins spurcat. Băspîndirea creștinismului se datorește calităților

lui de-a satisface complect ipocrizia. Redus la formele exterioare, grație
elasticit ții lui, și prețului pe care îl pune pe sufletul omului, răspun­
zător numai către Dumnezeu, in hamul creștinismului joacă admirabil
omenirea.
Sînt două mii de ani dela Crist și creștinul nn e nici bun nici sim­
patic; mincinos, lacom, hrăpăreț și bestial, iui evanghelia i-a slujit tot
atît de puțin ca iepii pe care arhiereu! orto lox Sofronie Vulpescn a
introdu -o după ce-o furase, în altarul bisericii din Lmpșani ca să-i ci­
tească liturghia.
ExderodiaconuS losîf
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Crăciunul în Cazarmă
RA
NT

Foaia mea matriculă era plină de pedepse eram, dintre , soldații

răi“ și d? aceia nu mi se dete congediu de crăciun. Sublocotenentul
nostru, un tînăr cu mustața rasă, cu fața plină de coșuri, cu picioarele
CE

răscăcărate, după ce le-a dat tuturor recruților biletele de drum, îmi

strigă și mie: ,Tu o s’o vezi pe măta, cînd ți-’i vedea ceafa!44
In ajunul Crăciunului rămăsesem în întreaga companie doarvr?-o
I/

douăzeci de inși. Numai eu eram recrut, ceilalți „oameni vechi44. Ser­

gentul major îmi dădu ordin să dorm și eu tot în plutonul al doilea,
AS

în car? ședeau de obiceiu numai , oamenii vechi44 că ,doar nu eram

Vodă să-’mi pue statul la dispoziție un salon întreg44.
Deabia seara la masă băgai de seamă, cît de triști eram cu toții,
UI

noi cei rămași în cazarmă. In imensa „sală de mese44, cu miros acru,

de-abia lumina'ă de lampa atîrnată la mijloc noi cei douăzeci răream,
BC

niște naufragiați, scăpați dintr’un dezastru înspăimîntător, buimăciți

și frînți de durere. Cu coatele pe masă, cu capul strîns între palm?,
ședeam tăcuți și umbrele noastre păreau caricaturi monstruoase schi­
țate de o mînă neîndemînatică pe pereții goi. Mestecam în silă cîte o
bucățică de pîine priviam unii la alții par’că am fi vrut să ne ghicim
gândurile. închideam apoi ochii și rămîneam astfel cufundați într'o
tăcere dureroasă.
Din cînd în cînd vre-unul ridica, ochii și privia așa pierdut undeva
intr’un colț întunecos al sălei. fața i se însenina, mișca buzele șoptind
ceva și ne privia deodată uimit pe ceilalți. Poate se văzuse acasă, șe-
fcînd lingă foc și povestindu-le alor săi întîmplări din cazarmă, poate
W12 I ASIA

închipuirea îl dusese departe în satul d> sub deal unde o mamă

piuă de dorul lui, o ibovnică îl așteaptă, toți îl doresc... Poate că în eii*
pete astea își adusese aminte de vremea copilăriei cînd înghețat dc
irig și înfiorat de bucurie alerga din casă in casă, cu o iconiță atîmate
de gît, cîntînd cu glasu-i da adoae:
Nașterea ta Cristoaee, Dumntzewl notru^
Și tresăria cînd întorclndu-și privirea dedea de noi, cari îi

Y
warn visurile, cari îi aminteam de sugrumarea dorurilor și de ferata,
rea libertății între zidurile reci ale cazărmii....

AR
Un altul se opria deodată pe cînd ducea lingura la gură, zîwibitt
încet, par că ar fi simțit pe frunte mîngîierea unei mîini calda, apei
ee scutura ca spre a goni dela sine visul amăgitor.

R
Și ce sinistru au răsunat la orele opt și jumătate tobele în curtea

LIB
căzărmii anunțînd apelul!
Cîntecul toboșarilor îți tăcănia pe inimă, par’că ai fi auzit pocni
turi de pușcă și te-al fi temut ca vre-un glonte să nu fi lovit pe cineva
«are ți-e drag și p? cari îl știi că tocmai trebuia să treacă pe acolo.

ITY
Și acel „zent’4! scurt și ciudat, par’că ignit odată cu o așchie dia
miflet, cît de dureros răsuna în seara aceia pe coridorul pustiu șt
Întunecos! S
ER
< >
Intrat In dormitor mă trîntii într’un pat, dar simții că nu voi pu
tea adormi. Amintiri depărtate îmi răscoliau sufletul, glasuri ciudate
NIV

îmi fîlfîiau pe la urechi, chemări dragi mă înfiorau. Mă gfndiam ta

satul nostru cu livezile ! înflorite de prcmoroacă mă duceam cu gîn»
dul ia mama care va fi alergînd din casă în casă pe la toți cei ce au
LU

flăcăi la oaste întrebînd dacă feciorului ei i-au dat drumul, mă gîi>

«Ham la tata care îmi spuses? cînd ne am despărțit Sn toamnă să4
aduc de la oraș, cînd voi veni de Crăciun un leac la pelagra lui care
RA

începuse să-i jupoaie mîinile și ceafa...

Îmi făceam socoteala că de aș fi plecat și eu cu ceilalți în conge­
diu, tocmai aș ajunge acum acasă. Și îl vedeam pe moș Stan, caraula
NT

satului, cum mă opria în drum, cum mă privia de sus pînă jos cu

cchii-*i mici sfredelitori și cum îmi striga deodată vesel: ,Tu ești,
Me te, bată~te norocul?! Nici nu te mai cunoștiam în pustiile astea ds
CE

strae, arda-le-ar focul după ce ți.’i isprăvi miliția? Și mergînd alături

de mine mi-ar spune domol: „A păi au venit mai toți flăcăii. Uite cu tar®
a venit de eri, cutare acu pică, al Vădanei cică nu vine, că l’a izbii un
I/

«al și-acu e >& infirmerie**..^

AS

Și-acasă cum s ar fi grămădit toți în jurul meu să mă vadă, să

mă descoasă cum mW fi răsucit cu toții ca să vază dacă hainele mi-
Mtare mă prind, cît s’ar fi minunat țăncii de teeacul și nasturii mei
UI

Strălucitori!
Hei, de-aș fi acum acasă, cît de cald și cît de bine ar fi în patul
mirosind a foi de nuc, cît de fericit m’aș simți acolo lîngă ai mei cu
BC

eîtă grije ar veni acuma mama să-mi vîre straiul sub picioara, să
Yază să nu fi rămas cumva dezvelit!
Dar a trebuit să rămîn aci, să mă svîrcolesc în încăperile triste
ale căzărmii să-mi tîrăsc dorurile pe asfaltul rece, să mă simt
ziua bucuriei tuturor mai singur și mai părăsit de cît în totdeauna,
închid ochii, trag pătu. a pe cap, dar zadarnic, căci nu pot să nu- i văd
pe cei de acasă, îi simt pe toți cum îmi răsar înainte, cum mă prirese
«u milă, îndurerați de soarta mea bicisnică.
Mi-’I aducă aminte și pe Oică țiganul, lăutarul satului și mi-e draft
și el psrc’aș vrea să-’l apuc de mină, să-’l chem deoparte, să-1 puJ.
să-mi cin te undeva într’un eolț, după spartul horei, așa de unui:
 V A C I. A
1 13

Ahl ardeta.ar focal armat*

C* mi.ai smuls viaja teat*!
Pouts cfi am și suspinat încet cîntecul, eftci auzii un glas de Ung*
Mise: „Dar de ce nu dormi măi băete“.
d resării și răspunsei așa într’o doară: — Nu mi-e somn, mi-e ria­
dul la cei de-acasă.
— Acasă? murmură cel ce mă întrebase mai adineauri, ,31 vrea

Y
Mi fii acasă?"

AR
— Păi mi-e dor de-ai mei.
— Hei așa i la ncepuU. si spină el. Pe urmă însă ți-e groază să te
vmbî gîndești la cei de-acasă. Uite, mie mi-au dat drumul acum dă săr*

R
b&tori, dar am cerut să mă ție tot aci în cazarmă..,

LIB
Mă uitai lung spre cel ce-mi vorbia astfel, neînțelegînd cum poate
exista uu soldat căruia să-i fie groază de casă și să se roage să rămîie
de sărbători în cazarmă. La lumina albăstrie a lămpii îi vedeam fata
țțalidă cu ochii cufundați în orbite și mîinile slabe întinse peste pătu­

ITY
ra ce l învelia. Poate că a ghicit de ce-J priviam așa de ciudat, căci sa
fyatoarse către mine și îmi zise deodată: .Hei, măi camarade, tu nu
$ttl încă ce.i armata. Tu n’ai ucis încă pe nimeni, căci, ai norocul să
S
m tobee din 9C8.^
Eu sînt din contingentul 1907 și în primăvara ce-a trecut am tras
ER
Șî am omorît oameni de-ai noștri,.. L'am omorît pe taica, măi! Te mai
miri acu de ce nu mă duc acasă? N’aș înebuni de-abinelea cînd
NIV

hsș vedea-o pe mama plînsă, purtind bariș nagru, de pe urma mea?"

Vorbia pripit par’că cuvintele i-er fi ars buzele și după ce termL
nă își trase pătura peste cap ca și cum și-ar fi ferit auzul de ecoul
propriilor sale cuvinte.
LU

Mă ridicai pe jumătate în pat și-mi rotii privirea de jur împrejur

«a să mă încredințez că în adevăr sînt treaz, că îmi vorbise cineva,
nu eram victima unei năluciri.
RA

Dormitorul cu ferestrele acoperite de un strai de ghiață, cu lumi*

vwU Ma&i, cu multele paturi goale, mă înfricoșa.
Se auziau în tăcerea dinprejur glasuri ciudate, chemări încete, un
NT

Oftat scos din adîncul sufletului un suspin ca un fîlfîit de aripă... Mi

«e părea că mă rătăcisem într'o lume stranie, plină de fantome ame«
CE

’d»țătoare.
Vecinul meu se ridică deodată în pat, scoase tabachera da sub pe-
<Fin& și răsucindu-și o țigare, îmi zise: ,Uite așa mă chinuesc eu d®
atunci. Nu pot adormi pînă despre ziuă, căci cum lipesc geană de gea-
I/

aă îmi apare înainte tata și se proptește înaintea mea cu fața îndure*

AS

rată, cu ochii triști și cu dreapta ridicată. Stă colea lîngă mine, cu

buzele deschise între cari par’că s’a oprit vorba cea mare pe care a
vrut să mi-o strige cînd m’a văzut că-l ochesc și că trag... Dacă aș
UI

auzi odată vorba aceia, dacă buzele s’ar mișca și mi-ar striga un cu­
vin t, un singur cuvînt de ură, de răzbunare ori de blestem, poate m’aș
Mjiați ușurat.
BC

Dar tăcerea lui e veșnică, ea mă înebunește, căci îmi pătrunde a-

dt»c în suflet și mi-1 sfîșie bucățică cu bucățică. îmi vine uneori să
pîndesc cu mîna întinsă și cînd mi se va mai arăta să zmulg dintre
buzele întredeschise cuvîntul ce a încremenit acolo în clipa cînd îl va
$ doborît glonțul...,
ȘI soldatul începu să plîngă înăbușit.
__ Ai ochit asupra tatălui tău ca să-1 lovești numai de cît pe eî?
Sntrebaâ eu, mai mult spra a nu mai auzi plînsul acela înăbușit și du.
_ Ei, par’că atunci vezi pe cineva. M’au trimes la potolirea răa^
mi s'a comandat foc și am tras în mulțime... Toți cei în coa*
1CH FACLA

tra cărora am tras erau tot așa de îndurerați ca și tata și cînd îi atin­
gea gonțul ridicau dreapta în sus și se prăvăleau la pămînt, cum se
prăvălia și tata pe ogor oride cîte ori îl apuca vătămătura.
Cînd tragi nu-1 poți cunoaște pe cel din fața ta. Ți se face părul
măciucă, simți ca un bulgăre de ghiață alunecmdu-ți de-alungul spi­
rt ărei și nu mai vezi și nu mai auzi: te pomenești doar cu arma des­
cărcată și vezi cum cad 3 un trup cmenesc dinaintea ta... Așa că n*a§

Y
putea spune că am tras chiar eu în tata.

AR
Mi-a trimes mama veste că tata a fost ucis în răscoale.
Unde și cum de unde să știe ea biata femeie și cum voi ști eu
vreodată.. Un glonte al meu ori al altuia, destul că tata a fost omorî|

R
de unul din ai noștri.

LIB
Eu îl voi fi omorît pe părintele lui el va fi făcut acelaș lucru cu
tata. Seamănă doar așa de bine unii cu alții! Toți sînt storși de mun­
ca nerăsplătită pe ogoare strein?, toți mîncați de pelagră, toți chinu-
iți de sărăcie veșnică, toți împilați și nedreptățiți. Sînt cinci milioane

ITY
și în oricare ai trage, tot în tatăl tău lovești, fiindcă toți au acelaș sil
flet obidit, acelaș trup mîncat de boli, vărgat d? biciul vătafului boe
resc, aceiași inimă sfîșirtă de durere....S
Dar tu nu înțelegi asta... Cînd vei trage însă, cînd ți se va coman­
ER
da și ție foc, îți vei aduce aminte de vorb?le mele...
— Să trag în tata or într’ai mei? strigai eu îngrozit.
— Ei, ba n’o să tragi! Crezi că stăpînirea te-a adus aci numai de
NIV

dragul ochilor tăi...

Dar. e tîrziu. Să încercăm să dormim. Poate că vedenia nu m'e
mai turbura...
LU

Mă Sntorsei în pat. In urechi îmi răsunau cuvintele d? adineauri

ale vecinului meu: ,Cînd vei trage îți vei aduce aminte de vorbele
mele“ și par’că simțiam că ele pluteau încă în aer înfricoșetoare și
RA

grele ca plumbul și că din clipă în clipă trebue să-mi cadă în cap, să

mă zdrobiască. Inspăimîntat mă zmucii de sub pătură, mă îmbrăca!
în grabă și fugii pe ușa dormitorului. In curtea largă era liniște. Doar
NT

o cucuvea își trimitea d? undeva țipătu-i sinistru. Străbătui curtea a-

proape fugind și la poarta din fundul cazărmei, unde era grajdul și de«
pozitul de furaj pentru caii regimentului, mă oprii înaintea santine­
CE

lei. Bietul soldat se rozimase de gheretă și adormise cu capul adîncil

în gulerul mantalei. II pirvii cu băgare de seamă. Dormia fericit, ghe­
muit în sine însuși ca un copilaș la sînul mamei. Plecai încet pe poar­
I/

tă și cînd îmi auzii pașii pe caldarîmul străzii, îmi simții sufletul u

șor, plin de nădejde....
AS

După cîtva timp mă uitai îndărăt, acolo und? lăsasem cazarma,

O lumină mare, neobișnuită acoperia cerul în parted aceia. S‘ar fi
zis că e lumina care s’a înălțat de-asupra grajdului din Betleem î®
UI

noaptea nașterei mîntuitorului. Și n’am alergat într'acolo să mă în­

chin ca păstorii de acum 1913 ani, căci știam că arde cazarma. înain­
BC

te de a eși pe poartă aruncasem un chibrit aprins într’o căpiță enormă

de fîn de Hngă grajdul regimentului. Și privind acum vălvătaete flă­
cărilor simțiam o bucurie sălbatică, par’că aș fi pîrlit un monstru în­
grozitor care chinuia omenirea de vreme îndelungată care sugea via
ga și sugruma tinerețea tuturor oamenilor, care ne silea să ne Smpuș.
căm părinții și să ne sfărîmăm visurile cele mai frumoase și sentimeiv
tlee c?le mai sfinte să ni le înăbușim...
 Y
RAR
LIB
SITY
ER

Gr*isml $i ProDilatatia
NIV

Mulțimea credincioșilor n’avea decît o inimă și un suflet,

LU

și nimeni nu putea spune că bunurile ce stăpînește sînt pro­

prietatea lui, fiindcă totul era în comun.
Nimeni nu era sărac, fiindcă cine poseda pămînt și case
RA

le vindea și aducea prețul apostolilor, cari îl împărțeau între

toți, după trebuințele fiecăruia.
NT

Sfîntul I/uca.
Bunurile pămîntești sînt avuții nedrepte. Obîrșia lor a ne­
CE

dreptatea omenească: unii neputînd stăpîni decît ruinînd pe

ceilalți. Bogății nu sînt bogați decît mulțămită fărădelegilor
lor sau ale celor pe cari i-au moștenit.
I/

Jerome.
AS

Prin mulțimea în delir, bucuroasă că a scăpat de foa­

mete — căzuse ploaia binefăcătoare peste holdele sfrijite —
UI

un om se tîra trist ca și cum ar fi fost doborît de o mare du­

rere. Era un bogat, unul dintre nababii orașului. Întrebat:
de ce e trist eînd toată lumea tresaltă de bucurie, bolnavul
BC

acesta hidos răspunse: „Ce-o să mai fac eu acum cu grîu!

strîns în hambare! O să-1 vînd pe nimic! . ,
Tată obiectul preocupărilor lui 1 Spuneți-mi, vă rog, n’ar
fi meritat să fie ucis cu pietre, ca un vrășmaș public!
Sfîntul Ion Chrisosfamul.
Cine păstrează averea numai în folosul său propriu, des-
1 poaie pe sărac, fură avutul altuia și se expune la toate pe
depsele cuvenite spoliatorilor. N’aveți dreptul să vă însușiți
l&ifi ? A e Î. H

iect-i strictul necesar; restul e al săracului, proprietatea lui-,

an a voastră'
Sfîntul Ion Chrisostomul -
Pămîntul e al tuturor. Zadarnic cei ce-și însușesc bunu­
rile pe cari D-xeu le-a făcut pentru toți, spun că sînt nevino-
vați. Kefuzînd .să împartă eu toți ceea ce au primit, sînt niște
ucigași,

Y
Sfîntvl Grigare.

AR
Nu ești un hoț, tu care stăpînești singur ceea ce ai primit
ea să împărți cu semenii tăi? Dacă se chiamă hoț cine fură

R
o haină, cum trebue numit cel ce, avînd putința să îmbrace

LIB
pe un despoiat, îl lasă totuși despoiat?
îmi veți spune: „Dar pe cine vatăm, dacă păstrez ceea ce
e ai. meu?” Tar eu vă întreb: cari sînt lucrurile ce pretindeți

ITY
că sînt numai ale voastre?... Sînteți ca spectatorul care, ve­
nind de vreme la teatru și ocupînd toate locurile, ar vrea să
S
inpiedice publicul să intre, sub cuvînt că locurile sînt toate ale
ER
lui. Așa fac și bogății. Luînd cu hapca bunurile hărăzite tu­
turor, le transformă în proprietăți particulare.
NIV

Sfîntul Vasile-
Ar fi fost mai bine și mai drept — fiindcă sîntem toți frați
de sînge — să înpărțim deopotrivă moștenirea aceasta. Dar,
LU

fiindcă, lucrurile nu stau așa și cîțiva au pus mîna pe întreaga

moștenire, e cuminte ca o parte din ea cel puțin, să fie dis­
tribuită săracilor Dacă un frate vrea să pună mîna pe întrea­
RA

ga avere, să o stăpîneescă exclusiv, să înlăture pe frații săi de

la a cincea sau a șasea parte, apoi acela nu-i frate, ci un tiran
NT

crud, un barbar sau mai potrivit o fiară sălbatecă cu gura

veșnic deschisă ea să hălpăe, ea singură, hrana tuturor.
CE

Sfîntnl Grigore.
Viața în comun e obligatorie pentru toți muritorii. Nu-
I/

taai nedreptatea a făcut pe unul să spună: ăsta e al meu; pe

AS

altul: asta îmi aparține. î)e aci s’a iscat vrajba între oameni,
Sfîntul Clement-,
UI

Dumnezeu a creat lucrurile pentru folosința tuturor, pă­

mîntul ca să fie stăpînit de toți. Natura a creat, deci, dreptul
BC

obștesc și numai uzurparea a dat naștere dreptului de pro­

prietate. Pămîntul fiind, destinat comunității oamenilor, ni­
meni nu se poate face proprietar peste ce depășește trebuin­
țele sale naturale, peste lucrurile ce a sustras fondului co­
mun, și pe cari numai prin viole:-ță le păstrează.
Sfîntul Ambrozie,
Haide, vindeți ce aveți și dați prețul săracilor!
Evanghelia
 FACLA 1017

Popas și perspectivă
Din ce adîncimi misterioase ale sufletului pornesc une­
ori gîndurile si faptele noastre? Din ce cute tainice ale fiin­
ței noastre celei mai dinăuntru izvorăsc simțimîntele de pie­
tate ce ne învăluesc și ne pătrund în preajma sărbătorilor
Crăciunului ? De ce sîntem mai buni, mai iertători, mai în­

Y
țelegători pentru scăderile firei omenești? De ce gîndurile

AR
noastre se furișază parcă pe neștiute și prind să colinde dru­
murile bătute în copilăria atît de lezne crezătoare?

R
Tresare din ascunzișuri nebănuite unde au alungat-o
concepțiile noastre de viață materialiste și atee, pîlpăe înce­

LIB
tișor biata flăcăruie ce stă să moară. Dar la lumina ei palidă
și tremurîndă, ochiul lăuntric lunecă o clipă peste perspec­
tivele așa de dragi odinioară.

ITY
Și iată ieslea din Betleem, cu mulțimea de norod strînsă
pentru numărătoare, cu pruncul minunat culcat în paie, cu
S
păstorii și magii închinîndu-se celui născut, cu cetele înge­
ER
rești eăntînd și zicînd: „Slavă lui Dumnezeu întru cei de
sus, și pe părnînt pace, între oameni bunăvoire!”
NIV

Și tremură flăcăruia și pîlpîirea ei parcă radiază un val

de lumină caldă care primenește și înseninează sufletul.
Căci din toți binefăcători omenirei, cel mai mare și cel mai
LU

revoluționar a fost pruncul născut în ieslea Betleemului

De n’ar fi făcut decît un singur lucru Isuș: de n’ar fi
făcut decît să întărească credința. £n viața viitoare și în
RA

răsplata de-apoi, credință zămislită în vremile turburi ale

frământărilor mesianice, și încă omenirea ar avea să-i mul­
NT

țumească pasul ei cel mai îndrăzneț spre- deplina desfacere a

otaului din cătușele semenilor săi Credința aceasta, născută
CE

ca o compensare la mizeriile celor oropsiți, unită cu ideea

de dreptate, revoluționează sufletul robilor de atunci, înăl-
țîndu-i și făcîndu-i să se simtă de o potrivă cu stăpînii-
I/

Ce ferment revoluționar în aceasță prefacere sufleteas­

AS

că, și cum s’au prăbușit apoi împărățiile întemeiate pe ro­

bie, sub puterea activă a acestui ferment!
Dar omenirea tot nu e fericită, mizeriile și suferințele
UI

tot nu s’au curmat... ... ...

Vai nu. Căci omul năzuește mereu spre mai bine, și dis­
BC

proporția între ceea ce are și ceea ce năzuește este un prilej

de nesecate snferinți. Idealul nostru este aetazi mult mai larg,
mult mai generos, mult mai strălucitor deciț cel al omenirei
de acum aproape douăzeci de veacuri. Și idealul acesta il
contemplăm nu la lumina bietei flăcărui ce-și tremură ult-
mele-i pîlpăiri în tainițele cele miai adinei ale sufletului, ci
la lumina vie și strălucitoare pe care o împrăștie făclia ști­
inței și-a~ civilizației.
loait Nădejde
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY

Triumful crucei...
LIB
RAR
Y
 Cu II ătrul Nicolae II...

Y
AR
A venit Crăciunul în pravoslavnica Rusie... Și miile de clopotnițe

R
strălucitoare, ca niște enorme cope de aur din Moscova sfîntă, răsună,
și poartă vestea cea mare peste stepele nemărginite și albe de zăpadă.

LIB
Se deșteaptă umilele turle de țară și bărboșii mujici ai lui Gogol ies
cu nasurile roșii de votcă, de prin izbele lor întunecoase și aleargă să
se închine la bisericuța lor sărăcăcioasă, pentru sănătatea lui Batiuș-

ITY
ca, tatăl tutulor Rușilor. Iar colo departe, la Pitr, peste cîmpiile ne­
mărginite și albe, la Tsarkoe-Selo, e lumină mare și Batiușca bea și
mănîncă cu sfetnicii, în sănătatea Lui..
S
Pe noi, împărații muscălești ne-au iubit totdeauna și nu mai de­
părta zilele trecute, am căpătat o nouă dovadă, trimițînd lui Vodă,
ER
cu mare alaiu, bastonul de mareșal, A fost firește, veselie mare și mul­
te tricoloruri pe uliți; s’au dat ospețe și sau rostit firitiseld. dulcege;
NIV

iar Marele Duce a înmînat Regelui nostru o scrisoare în care Țarul

scria tot lucruri frumoase și pe ales și spunea că-1 iubește pe Vodă al
nostru și pe noi toți ca un bun frate. Și, lucru ciudat, în aceiaș vre­
me, fratele Niculae p? lîngă bățul trimis cu atîta dragoste și tevatură
LU

ne punea alte bețe în roate la conferința de la Londra...

Eu unul dacă n'aș fi un biet mujic prost, ci Regele Carol ai Romî-
niei, puțin mi-ar fi păsat de datinile și protocoalele împărătești, și
RA

iată cam ce felicitare i aș fi trimes bunului frate de la Sfîntul Peters­

burg, cu prilejul sfintelor sărbători:
NT

Cumetre Niculae,
Iți doresc ani mulți și fericiți; asemenea și familiei Măriei Tale;
CE

și’Ți mulțumesc foarte, pentru deosebita cinste ce Mi-ai făcut trimi-

țîndu-Mi bastonul de Mareșal. De cît uite ce e cumetre Niculae; Eu
și țara, am fi fost mult mai bucuroși dacă în locul bastonului ne-ai fi
I/

dăruit de sfintele sărbători altceva; de pildă Basarabia. Știi vorba aia:

frate, frate, brînza pe bani!
AS

Acuma, nu doară să'Ți închipui cumetre că dîndu.ne înapoi Ba­

sarabia, Moldovenii de acolo or să fie mai fericiți sub domnia
UI

ca sub a Ta; ai auzit poate de pățania țăranilor Mei din 1907..., Cerem
însă Basarabia pentru că a noastră a fost; pentru că acolo sunt ce­
tăți vechi ca Tigheciul și Hotinul pe care le cîrmuia odată cu cinste
BC

pîrcălabii moldoveni; și o mai cerem fiindcă țara e frumoasă și rodi­

toare și* poate, că m’aș alege și Eu cu încă cîteva domenii noui, pest?
care l’aș face mai mare tot pe lancu Kalindeni al Meu.
BUN FRATE CAROL
Așa aș fi compus eu scrisoarea de mulțumire. Și dacă cumvp;. fra­
telui Niculae iar fi venit cu supărare i-aș fi înapoiat numai dedt cu
poșta bastonul de mareșal ca să facă cu el ce-o ști; de pildă... o coadă
de cnut.
VOTCA
 Y
AR
R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT

Două Credințe
CE

— Tpsemnftrl de Crăciun —
Conștiința, îngrădită între o obîrșie nepătrunsă și un fel
I/

ultim care trebue născocit și atins, își are reazemul în posibi­

AS

litatea ridicării omului deasupra realității, în viziunea unei

lumi ideale; în credință, în ideal.
UI

Credința religioasă și cea socială — cei doi poli ai exis­

tenței conștiente — purced din aceiași sursă, se destind pe a-
BC

ceiași bază, tind sprre acelaș țel. Sfera lor are aceiaș axă:
saltul omului deasupra materialității, idealul.
Credința în Dumnezeu smulse — ea ceadintîi — pe om
din vultoarea vieții ce este, avîntîndu-1 spre aceea ce va să
fie. Creștinizmul desmaterializa, cel d’întîi, animalul om. Ne*
gînd rostul vieții pământești — meschină, trudnică, mizerabi­
lă; plămădeală de lut, lacrimi și durere — creștinismul fu pri­
ma treaptă a idealizării existenței. Morala resemnării pînă la
absurd, a discreditării avuției, a negării muncii, familiei și.
1022 F A e I» A

patriei, morala subvalorării vieții pământești, fu pi-ma care

însemnă pașii omenirei spre ideal.
Viziunea vieței dulci — de dincolo de mormînt, firește —
viață de înfrățire, de armonie și de egalitate, morala iubirei
nețărmurite a aproapelui — substratul ideei creștine — fu

Y
protestarea cea mai grandioasă împotriva vremelniciei exis­

AR
tenței conștiente, împotriva limitării bunurilor pămîntești, ne­
garea proprietății individuale, mai presus de toate.
Credința socialistă, mai puțin cuprinzătoare, dar tot atît

R
de grandioasă și idealistă, e de aceeași esență.

LIB
Dumnezeul creștin e omenirea concepției socialiste. Por­
nind de la aceiași tăgăduire a rostului proprietății individua­
le, ca și creștinismul, socialismul urmărește înfăptuirea unei

ITY
lumi nouă. Numai că socialismul pune ținta idealului omenesc
în viața de aci, nu în cea de dincolo. Numai că noua credință
S
îndreaptă sforțările omenirei nu atît spre viața ce va fi — spre
ER
organizarea socială de mîine — cît spre căde, spre mijloacele,
ce duc spre ea.
NIV

Negînd proprietatea individuală, creștinismul suprimă

granițele dintre viață și veșnicie, socialismul numai hotarele
dintre oameni
LU

Cele două credințe se împletesc, pentru ca firul uneia să

meargă pînă la infinit.
Totuși, socialismul și creștinismul par că se exclud. In
RA

practică, de sigur. Socialismul e împotriva speculanților cre­

dinței, în pctriva celor ce au mercantilizat învățătura sublimă,
NT

împotriva negustorilor cuvintului Domnului.

Dacă e antireligios, socialismul nu poate fi, însă, anti­
CE

creștin-
Idealismul, umanitarismul lor, face ca ambele morale să
se Confunde.
I/

lată pentru ce, o voi cîți așteptați sărbătoarea nașterii

AS

Domnului, servitori ai celor două credințe, înălțați-vă pînă la

cuvîntul Lui.
UI

Fiți idealiști și veți fi și umani!

T. I).
BC
 FACLA 102g

SPiRU C. HARET
Despre SpJru c* Haret s'au scris obicinuitele articole ditiram-
Dice Presa liberală a alunecat în exagerări pentru cari, în definiți^
nu-i facem nici un reproș. In clipa despărțirii de un prieten, de im

Y
tovarăș, regretul sincer te face să-l vezi mai mare. Dar și pr^sa ad­

AR
versară, a ambelor nuanțe conservatoare, a căutat s’o ajungă din
urmă pe cea liberală făcînd, în acest scop, explorări disperate în dic­
ționarul bociturilor. Și aceasta e urît, e dezgustător cînd ne gîndiwi

R
)a felul monstruos în cara adversarii l’au atacat pînă acum.

LIB
Haret nu s'a sinucis. El nu și-a dat moartea de bună voie,
vr'un elan d? eroizm pentru salvarea patriei, sau pentru crunta is­
pășire a vr’unui păcat care i-ar fi apăsat conștiința. Moartea lui
constituie un merit pentru dînsul, după cum nu constituie o scădere.

ITY
Intru cît, deci, prin faptul accidental că a murit, personalitatea și o~
pera lui s’au schimbat atît de mult, în cît adversarii iui să ne înf&».
țișeze astăzi un alt Haret, un Haret pe dos?
S
Ar fi timp să înceteze odată aceste păpușerii cu atît mai cara­
ghioase. cu cît sînt puse într’un cadru mai lugubru.
ER
In ce ne privește, s Intern la largul nostru ca să vorbim astfel.
Noi nu l’am atacat pe Spiru Haret, pe care-1 știam adversarul
NIV

nostru pe care-1 știam nedrept față de noi, dar pe care-1 știam oia.
sincer, democrat, iubitor de țărani, muncitor neobosit pentru lumâ­
narea și înălțarea poporului, jertfitor pentru idealul său — unul
puținii adevărați îndrumători ai acestei țări.
LU

De cîte ori am vorbit de Haret. în acest spirit am vorbit, pmtra

că așa a fost Haret. Aceia cari ne contestă buna credință, aceia carâ
văd m noi o gazetă-revolver o gazetă de scandal, ne calomniată cu
RA

Intenție, sau ne calomniază fără să-și dea seama. In această din urmi
categorie a fost însuși Haret, care a putut vedea în noi „gazeta da
scandal a cîtor-va jidani *. și care nici pentru asta nu și-a atras ata­
NT

curi din partea noastră. Vezi că — fără modestie — din acest punc&
de vedere între noi și Haret superioritatea era de partea noastră:
CE

îl cunoșteam pe Haret cu toate calitățile lui, de dragul cărora pu­

team să-i iertăm defectele, pe cînd ?1 nu ne cunoștea de loc pe noi*
nu ne șlte nici calitățile, nici defectele.
Nici nu i-am fi putut cere să ne cunoască. Haret a fost un sec­
I/

tar, defect care, la urma urmei, nici nu este în totdeauna un defecto

Ca sectar, el nu putea înțelege complexitatea firească a sentimentelor
AS

tși ideilor; nu putea înțelege că poți să nu fii cu el și totuși să nu fiâ

contra lui, ba chiar să-i fii de ajutor în lupta lui. Ca sectar el a pu~
UI

tut face greșeli. El a putut lupta o viață întreagă fără să observe

cine i-a preparat terenul și cine îi făcea atmosfera favorabilă. El a
putut persecuta pe atîția învăță lori cari lucrau pe baza programului
BC

tui, înainte de a și-1 fi formulat el însuși. El a putut relua o vechs

tradiție liberală, escluzînd din universitate pe studenții socialiști. Da?1
te mici și neînsemnate apar greșelile lui Haret, fsță^ de imensele îuâ
calități! Și cine nu știe că prin sinceritatea și hotărîrea Ini, el ajun^
sese o povară tocmai pentru partidul lui car? înțelegea să îmbrăți­
șeze poporanizmul în ce are demagogic și lucrativ, dar nu-i convenea
fondul lui de cinste adevărată, manifestat prin fapte reale, iar
numai prin vorbe de efect.
E destul să amintim celebrele prin cari Haret a făcuU
cel mai teribil rechizitor represiune! din 1907. N’a făcut de cît o lu­
crare , de resort*1: s’a ocupat de preoții și învățătorii împușcați p®
nedreut (ca și cum ar fi putut să fie și împușcări „pe drept4*). Daff
atita a fost destui, din partea unui om cu situația lui trecută și pm
 F A 6 L A

«entă. și care ținea, firește, să și-o păstreze și pe viitor. Jertfa fui &
mare, pentru că toată lumea știe că de atunci n’a mai fost văzut;
cu ochi buni, iar succesiunea lui ia ministerul instrucției publice a
£ost deschisă chiar din timpul actualei opoziții, în vederea viitorului
cabinet liberat
Evident, erau multe lipsuri în concepția lui politico-sodală,
El înțeles primejdia micei burghezii rurale — „fruntașii satelor"
cari constituie cea mai teribilă plagă pentru adevărații țărani, — șf

Y
n*a băgat de seamă că toată activitatea lui ridicarea țărănimii ea

AR
țtaOa, — en detail — tocmai pe acei fruntași ti întărește, storcînd șl
mai mult vlaga adevăraților țărani. El n’a înțeles că poporanizmuU
tocmai în vederea scopului lui sincer, esclude cu desăvîrșire lucra­

R
rea treptată, și reclamă reforme ta greș, cari să schimbe lucrurile

LIB
dintr’o dată. El n’a înțeles că țărănimea noastră sufere sub o apă­
sare de clasă, nu de rasă; n’a înțeles că practicînd un antisemtizm
%aiv, de vorbe, sau chiar și unul răutăcios, de fapte, nu contribui
«u nimic la slăbirea forței de clasă care stoarce țărănimea.

ITY
10&că ar fi înțeles toate acesWa ar fi fost socialist, și Haret a
®vut groază de socialiști. Toată activitatea extra-școlară a lut
Haret fusese pornită d> Invftțăorii socialiști, sub impulzia veche!
S
mișcări; și toți aceia cari mai tîrziu s’au aflat în fruntea învățători-
ER
mii, sub comanda lui Haret, erau veteranii activității extra-școlare,
pe cari însuși Haret îi pedepsise de atîteâ ori tocmai pentru desfă*
furarea acelei activități. Dar același lucru pe care nu-1 putuse primi
NIV

aub firma socialistă, ra primit bucuros sub altă firmă.

Privit ca om, și> mai ales ca om superior — ba tocmai ca om
wperior — Haret își are defectele lui. Privit ca om politic romîn șt
LU

mai ales ca liberai, ei este un uriaș. Compara ți-1 cu ori-care din pa-
?arițit portofoliilor: ce muncă supra-omenească și cUA continuitate
această muncă.
RA

Muncă extraordinară nu numai prin cantitatea ei și nici numai

prin calitatea ei, ci prin genul ei. Cine s’a mai interesat de țăranii
ptnă la Haret? A, muncă de cabinet, cîte o lege țăranofilă mai mult
NT

sau mai puțin inaplicabilă, — asta su făcut*o toți, începînd cu d. P*

P. Carp. Dar numai Haret a căutat să intre direct în legătură cu ță-
franH, numai el a stat în corespondență cu mii de oameni, numai el
CE

a stăruit să cheme țărănimea la viața publică numai el a cutreierat

§ar& în lung și în lat, ducîr-d pretutindeni această neobicinuită duafi-
Ute? cuvîntul de apostol și privirea de gospodar.
I/

Haret a fost un savant; sau mai bine zis: fusese un savantft

^Oamenii competenți afirmă că dacă el ar fi răms în cercul speciali­
AS

tății lui ar fi adăugat la știința generală, fftcîndu-și un nume unt»

versal. A fost, apoi, „omul școaleF*. Aceasta i s*a tăgăduit de muf$
*pînă în ultima clipă a vieții și i s’a recunoscut de toți o clipă după
UI

aceea. Dar nu toate acestea au făcut dintrînsul ceea ce-a ajuns șl

$eea ce va rămînea multă vreme încă: cel mal mare ministru aî în-
BC

vățămîntului. Meritul lui cel mare este c’a înțeles un lucru care pare
elementar, dar pe care nuj înțelesese nimeni înaintea lui: că școala
nu este un lucru I® sine, că ea răsare dintr’o țară și a menită acelei
>țări. deci trebuie adaptată împrejurărilor ai speciale. In Romînia
^caala n’are nici un rost, dacă nu.și depășește propriile ei limite,
dacă nu este extra-școlară. Nu e aici nimic paradoxal. Și pentru că
W înțeles aceasta și a lucrat — cu o energie uimitoare — în acest sene,
Haret este mare, foarte mare. A fost atacat *— și e bine c a fost. Dela
greșeli trebuia abătut. Chiar și în cele bune critica îl putea face și
snai bun. In senzul acesta l’au atacat adversarii de idei și chiar... prie­
tinii de idei. Dar el a mai fost aia cat și de adversarii poHtici, cari în
Jam noastră nu sînt adversari de principii, ci de interes. Și din par-
tea acestora din urmă proslăvirea pori Urnă a lui Haret, în proporțiile
Șfe care s’a făcut, este un ftarirtu de hipocrizie și grotasc, — e
 Y
RAR
RĂZBOIUL

LIB
ITY
In momentul cînd scriem aceste rîndurl războiul pare ine*
vftabil. Regele și guvernul, deși n’au spus nimic, au vorbit, to­
tuși, prea mult, ca să mai poată da îndărăt Bulgarii, la rîndul
S
lor, se arată hotărîți să nu cedeze, căci er—tucă-năglevă, de!—
ER
nu pot înțelege cum ar fi obligați să dea ceva, ei cari au lup­
tat, unui stat care n’a făcut nimic.
NIV

Vom avea deci războiu. Se știe părerea noastră în această

privință. Noi am spus de la început că n’avem ce căuta în
Bulgaria. Nu este aici vorba de un superior interes național, d@
LU

rațiunea de stat sau de alte motiv*’ înalte Este vorba de un

simplu ari biț, pe cît de caraghios în fond, pe atît de tragic prin
consecințele ce va avea.
RA

Dar inevitabilul se va produce. Nu există în țara asta nici

. o putere care să se opuie voinței cîtor-va indivizi cari pot dis­
NT

pune după plac de soarta tuturora și pot angaja, cum și cînd

vor, pînă și viitorul neamului.
CE

Nu ne mai rămîne de cît să înregistrăm faptele* pentru

instruirea generațiilor de mai tîrziu.
După cum foarte bine a spus d. FI va la Cameră, în ma­
I/

gistralul discurs rostit în discuția mesagiului, sîntem singura

jară din lume a cărei politică externă este făcută cu desăvîr-
AS

șita ei escludere. S’a zis și s’a repetat că războiul balcanic, bun

sau rău, drept sau nedrept, l’au făcut nu guvernele ci vapoa­
UI

rele balcanice. Noi vom face războiul fără să știm de ce, fără
să știm cu cine. Ne vom duce după ordin — fără să știm nici
BC

ordinul dela cine-1 primim.

Iată rezultatul politicei oligarchice de o jumătate de veac.
El nu va surprinde pe nimeni, pentru că l-am prezis de
mult. Răspunderea lui nu cade numai în sarcina regelui abso­
lut, nici a oligarchic! slugarnice care l-a tolerat; ea cade în
sarcina cetățenilor cari l-au tolerat și pe el și pe ea, dispre-
țuind glasul democraților—cîți au fost —? cari de zeci de ani
dădeau alarma.
P.
 Y
RAR
LIB
ITY
POLEMICI
Calul de crfielun.
S
TradiVonalul porc de crăciun a niw’t o lovi­
ER
turi .. nu mortal*, ci vitală. Căci p< nul va fi lisat si trăiască Pe vUtoc
vom avea calul de crăciun. Este o importantă reform ă e o omică și ch’>r fl-
kHogică: sbia de aci în co?o vom urnea spune cu drept cuvînt că avem cal*
NIV

tabo>L Măcelari însă protestează. Ei zic că introducerea în alimentație a calu­

lui e o... măgărie.
Vet» g?st joite că acest** jo'uri de cuvinte nu s nt termal geniile. Fn
LU

tot oftul e'e s'nt la înălțime* reformei pe care ne-a h râzit-n guv/rnul Gu«
vernal conservator, care a fost g iventul t fVn rd traiului, a înce ut ab’i acum,
eînd oe Hngl conservator md e și democrat, să-și împlinească făgăduielile. El
RA

a zis sărăcimii:
— N’«d c>me de va:ă șl de porc? Fonte bine: poți să mănînei carae
de cal
NT

ȘL dacă e vorba vorbim, a fost destul de g*ntH guvernul. El ar fi

ptttut să ne inmtîe c«rnea de cine, de pisica și de gtugin.
So’utia guvernului e ingenioasă Nu mai puteți suporta scumpa tea chi«
CE

r«Hor? Fo rfe bine: mai stat< și prin codnețe. Nu vă puteți cumpăra haine?
Mai umbli ți și în peiea goală.
Și așa mai departe.
I/
AS

parantezele 'NeamuM Romine*?, — Revista cotidiană a d fui

N ’orga. care ap*re de două ori ne lună, vorbește despre un i colaboratori si
Adevărului com Meet?ndu le nume’e cu oire r^n paranteze explicative Ast-f 4:
UI

Westnik (Ro-ienthd, Bnnișteanu (Braunst* in),' Gr«ur (Brauer), etc

Se crede că notița in chestie r scrisă de d. N. ior'a (krgh ropulos).
BC

*
Tn cnnbvj Cnrag-ale. — S’a propus în parlament vot^a unei
pensii văduvei șl o finPor Im C «r tg« iP. imediat d lenăș^scu a iHtnfrumoisă
inițiativă: ace^a de a canbite vo area acestei pensii sau cel p țin de a face
să se reducă snma.
D Pn^^sni p re a f? un blrbit foarte econom. Dir și mtun a fost dent’d
de econ^a^ă ^tnd l’a înzestrat c*t hun si nț. Se fi: atîtea «heltiudi de prisos
în țari ash. în cît ai mitei să rămîi uimit că to:mai cheltuiala asta l'a sees
din sărite ne d. îen^șescu
Ai putea să rămH uimit dicg . n’al ști că d Ienă$»*scu e Hb°ral.
De alt-felp istoria se repeți Cînd a mebunit Eminescu, s’i propus îs
 FACLA 1027

con»! iul județea" de Botoșani, să i se acorde un ajutor nenorocitului polei.

Un consiher, profesorul Savinescu, a vorbit contra. Argumentul lui:
- De ce n’a muncit Enunescu, cit a fost teafăr, ca să aibă acum, cînd
e nebun ?
Savinescu era liberal

Do cabla nu se îneacă. — „Acțiunea* anunță cu plăcere înscrieri

in păftidul conse vator-democrat din județul Neamț, a d-lui Vas.de C. Șoarec

Y
avocat, proprietar, alegător in coîeguil I de camera și senat.

AR
Co Interes fire d'and oasele — Ziarele liberale s’au speriat: guver*
nul ar avea intenția să concesioneze unei sodetăți străine serviciul maritim

R
rom în.

LIB
Ziaiele conservatoare se grăbesc să răspundă; nu e vorba de o socie-
late străină, ci de una romînâ. gH beget coida vacei.
Cu alte cuvime: cointeresare. Credeți că presa liberală s’a liniștit?
Ași 1 N’o cunoașteți!

ITY
Păi. cointeresare-cointeresare, dar vo^ba-i: cine se co-interesează ? D r
dacă se repad conservatorii, așa e că am iă^ut-o fiartă? Sa nu dea sfintul !..e
S
Violul din palaM refful— Un groaznic vioi s"a săvîrșit în palatul
ER
regal din catea Victoriei: M. S. Regele a violat constituția.
M. S. Ragele avea niște paminturi de vmz<re. 5 au ivit și niște excc-
lenți cumpărători, cari oferem un preț txcelent, și încă în bani ghuță. Dar
NIV

cumpărătorii erau străini: nemți, dacă nu chiar eviei Brn !.e.

Ei, ce te faci. Majestate? Pe unde scoți cămașa?
Și Majestatea Sa a recurs la un truc de jălbar jur.ii* a făcut o încheiere
LU

deghizată. Faptul a fost dat pe față de o revistă judi tara și com ntat de Ade*
vărul. Nici un alt ziar n’a pimenit o vorbă. Nici măcar Vremea dm G lăți,
a popularului bărbaței politic, conu lancu Măg «ră. cel care în linte de a fi
senator, din colțul lui modest tuna §i fulgera în contra regelu1, dar acu.u, cînd
RA

se vede în senat, taie, ma’nțelegi

Dar nu ne miră tăcerea lui Măgurică, de care pomenim numai în glumă,
pentru că ni-i simpatic, mă’nțelegi. viai al dracului iu ru e>te că și d. lorga
NT

tace. De cînd s’a strecurat în pol tică, d. lorga a denunțat multe cazuri ue
acestea, șl în tot d’auna cu ua patos de s’adana lumea. Și acum, fiind-că făp­
tașul e însuși Vodă, care e in vizită cu d. lorga, d. lorga uce.
CE

Cum râmînc cu articolul 7? Cum rămine cu biata constituție, v:ohtă

$1 reviolată, acum, la bătdnețe, și tocmai de acela ca e i jurase s’o res^ectet
ce pe o Mascottă ? Și cum rămîne cu independența d lui io.ga?
I/
AS

Concluziile „Voinței*Discursul citit de prințul Ferdinand la dez­

velirea statuii lui Știrbetu l’a umplut de entuziasm pe d. loan N id< jJe D sa își
manifestă entuzlazmui acesta pe o întindere de peste o coloană diu Voința.
UI

Cea spus prințul? ată :

„Judecind în mintea lui clară care pătrundea și viitorul, că o țără*
nime slobodă, mulțumită și tare este unul din st tivii cei mai puternici șl
BC

moi siguri ai unui stat trainic Vodă Știrbei a depus o neobus>lă soliei*
Itudine pentru regularea chestiei rurale pe {?) măsuri de ocrotire pentru
munca țăranilor și a pregăti astfel terenul pentru reformele uit noare*
Ce rezultă din această fraza ? C>i Vodă Știrbei a f<»st și o n d șie t și
om de treaba, că el a înțeles rostul țărănimii, că a mu icrt pentru regularei
chestiei runde și a p’Fgătit terenul ș pentru alții ca să-i complectele opera.
Ef Ștkbelu, iar nu Gh ță Tănnse sau Carol Aș* e?
Ei bine, d. N?d< ide în’elete alt r< va D Nădejde afrmă că :
^Declarația aceasta o coroanei și a Dinastiei vine la vreme, ca să
dovedească țăranilor că sus pe tronul țărei este un rege care...*
1028 FACLA

Și de-aci în colo, ține te pînză să nu te rupt D. Nă ’ejde uită că „sus

tronul țăru* nu mai este Șbrlxi. ci altă persoană D sa face elogii strașnice
regthri de azi pentru open d >m ii torului de atunci. Are insă nenorocul să se
trădeze prin următoarele cuvinte:
„Cu acest prilej A. S P. J/. a rostit cuvinte cari trebuie na numai
&ă rămiie neuitate, ol si se prefăcu fapte.9
Va să zică pîna acum nu s’au piefâcut în fap e ? Și cu toate asîea ziceal

Y
că „decfar«ția coroanei și a dinastiei vine fa vreme* ? Adică ceva mai de vreme^

AR
p'ar fi fost și mai la vreme ?

Injust unor gp*ec$ — „Ro înul“ din Arad sa botărît să spule u&

R
adevăr usturător Ca e „usturător0, o mărturisește însuși „Rominul* ; cică

LIB
Rom nfa de aia n’are suc ese diplomatice, i eitru că diplo napi romi ni nu sint
romîni ci știa mi. Așa de pildă, zice ,Rom nul":
„Acesta este căzui d lui M șu la conferența dela Londra, D. Mișu^
care este protejatul d lui Sturdza. fa afirmat totdeauna ceea ce i face

ITY
cinste — ca Grec9 .. „Și u* um, printfun joc ciudat al s<»r(iL d sa este trimis
să aiere interesele Romanei și ale Rominilor macedoneni în potriva Gre*
cilor l De sigur că d Mișu însuși nu este încintat de această situație ex~
S
idem de delicată cmd are de ales intre sentiment și intre datorie'*.
ER
Situația e gravă. N< roc <ă „Romului" dă și un lemediu: Romînia să-t
fjerhenie pe d. Mi^u și In Io ui iui să trimeats pe d. Lahovary. după cum la
congresul d n Berlin a trimes pe loan B ătianu și dupâ cum Austria s’a servit
NIV

de di pion ați ca Aehrenthal și Goîim h<w>ky.

Ce pscat însă că și d. L hpvaiy e grec, după cum grec a fost și Ioan
Frătiami. urmașul lui lani Grecul dm BrMitni Ce păcat, iarăși, că Adj-
remba) era evreu, iar Go’u h iwsky »olo»ez Teoria .Romînului** este superbă,—
LU

&eva â fa A. C Cuza —dar txe npie>e sînt nenorocite.

Iar soluția supremă a , Rom nului" e umoristică : el apelează h parti­
dul raționalist ca să ceară .,s< oferea străimh r dm diplomația romînâ". Par­
RA

tidul naționalist, rînd îi v* veni apa ia mo ră va băga în diplomație pe d nil

N. Jorga, Abgar Bnidm, Rang, Revent și Jecu, adică un grec, un armean, un
O'eamț, un purgativ și un bulgar.
NT

Po^eglat rosArtnei.^ din Brăila. în dorința ini de a con­

CE

tribui la entuziasmul pcitt'C al d-hd h. bfaneș, j ublică următoarea notiță :

,As**r^ a fost inurnat în spiței soldatul Cosita Steiian din regimental
*8 Infanterie bfaagoe B serab.
I/

Acest soldat și a tăiai cu toporul două degete de îa mîna stîngă.

Inue at de ce a să^ișit ace stă faptă. Costea SMian a declarat că fiind
AS

pmenrat de un strgert din ngiment, ca să scape de armată, s’a gîndit să

se priveze de două a» gete de la mina stîngă.
Garnizoana locală a des^îr* o an hetă*.
UI

Putem «omibcta știr< a „Expresului* : d rt. Han^ș a și scris un poiem

p-2 fpre.1 v* Mg* *n Hrhd „Pni zi*
BC
 FACLA 1029

Pentru cititorii noștri

In cursul ultimilor doi ani aui fost de multe ori între­
bați dacă avem în depozit colecții complecte din revista „Facla"
și dacă le putem procu a pe un preț convenabil.

Y
N'am putut să răspundeți! tuturor cererilor ce ne-au tost

AR
adresate pentrucă din colecțiile revistei noastre lipseau cîteva
numere care au fost complect epuizate, din momentul apariției.

R
Astăzi, ținînd să facem un serviciu cititorilor noștri și să
răsplăt'in în măsura mijloacelor noastre sprijinul constant pe

LIB
care ni l'au dat, am hotărît să retipărim toate nu neriie epui­
zate și să complectăm astfel 200 de colecții, cuprinzînd toate
cele ț.ase volume apărute pînă acum din revista „Facla*.

ITY
Cu începere de astăzi ținem Ia dispoziția cititorilor noș-
tri următoarele volume din „Facla" •
S Broșat Legat în pînză
ER
Anul 1 1910 voi. 1 Lei 1.50 2.50
Anul I 1910 voi. 2 „ 1.50 2.50
NIV

Anul II 1911 voi. 3 „ 1.50 2.50

Anul 11 1911 voi. 4 „ 150 2.50
Anul III 1912 voi. 5 „ 1.50 2.50
LU

Anul Ui 1912 voi. 6 1.50 2.50

Toate volumele la un loe cuprizînd colecția complectă a
RA

MFaclel“: 9 lei volumele brodate și 15 lei volumele le­

gate în pinză.
NT

Primele 5 volume le vom expedia imediat după primirea

banilor prin mandat poștal, rămînînd ca volumul al 6 lea să-i
trimetem după 1 Ianuarie 1913.
CE

Ne permitem în acelaș timp să atragem atenția cititorilor

noștri asupra faptului că nu vom putea să satisfacem decît
primele 200 de cereri ce ne vor sosi, ne mai existînd nici o
I/

altă colecție complectă a „Faclei" în afară de aceste 200 e-

AS

xemplare.
Mandatele trebuesc trimese pe adresa „Facla**, Str. Să­
UI

rindar 11. București.

BC

ABONAMENTE
In țara In străinătate
P© un an Lei 7.— Lei 9 —
„ 6 luni « 4.— „ 5.—
ATELIERELE SOCIETĂȚII „ADEVERUL* — Bucarejt
Prețul 15 Bani.
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB

in așteptarea nașterei...
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 1913...
13 !...
Cifra fatidscă. Semnul cabalistic purtător de nenoroc. spaima gospodi­
nelor cari numără invității la masă pe degete. Groasa cartoforilor, Teama
aventurierilor. Urgia superstițioșilor. Plasa rea care se aține în calea speran­
țelor omenești și care le iesd înainte ca un popă în dmm sau ca un cron­
cănit de corb în stingă călătorului.
13!... 1913!...
Anul de trei ori fatidic, pentru că toate cifrele anului acestuia adunate

Y
la un loc: l-\-9-\:l-\-3,dau cifra 14, în care numărul fatal 7 încape de două

AR
ori.
3... 7... 13 !..
O! te văd cum ți se zbîrlește părul pe cap, cititorule^ și parcă simți

R
trecînd prin aer efluviul înghețat al morței.

LIB
Întinde mina stingă.
Ca într’un horoscop misterios voi citi în liniile inrilcite ale palmei
tale etnonime, întreită taină a viitorului, închisă cu cele 7 peceți ale anu­
lui 1913.

ITY
lată, liniile se desprind, semnele vieții se arată, întunericul se risipește.
La lumina profețiilor zodiacele vad trecutul, prezentul și viitorul tău.
Ești omul! Nu vreau să știu cine ești anume și nu-mi pasă cum te
S
ritiamă și de unde vii. Liniile palmei te arată că ești omul de pretutindeni și
din toate timpurile. Cifra cabalistica 13 e stăpîna ta.
ER
In anul 1913 vei pătimi de boale nenumărate, vei îngropa pe eei cari
ți-au fost scumpi și vei plînge cu hohote, cu ochii ridicați zadarnic spre cer.
Vei pierde părinți, frați, surori, copii, și-i vei uita pe toți rind vecinul îți
NIV

va șopti că în lipsa ta un flănnnd fi-a furat o pîine de pe masă. Vei lovi și

vei primi lovituri. Semenul tău te va înșela și la rîndul tău iu vei înșela pe
alți. Vei minți, vei fura, vei fi ipocrit, laș, slugarnic și sperjur. Nu vei crede
LU

în nimic și în nimeni. Vei rîde cu hohot ele idealuri și vei Imp roșea cu noroi
pe naivii cari seamănă în lume visuri- de aur și iluzii albastre.
Ești omul!
RA

Omul care e tare pentrucă e plin de ură, de pizma, de invidie și de

răutate. Omul care de-o sută de mii de ani, din cavernele epocii cuaternare
și pînă în palatele somptuase de astăzi nu s’a închinat sincer decît celor doi
NT

zei: Erica și Cruzimea. Fricos și crud, vei ucide de teamă și vei ți sclav pen-
truca n*ai putut să fii stapîn. Vei crede că nu poți fi sătul decît mușdtnd din
pîinea altuia și că nu poți fi fericit decît furînd fericirea tuturor. Sub stelele
CE

cerului și în freamătia pădurilor, vei trece plin de tine însuti și grohăind

mulțumit ca porcul imund. Nu vei cunoaște nici odată nebztma entuziasmului
și mîndria revoltei. Ca vitele mînate spre abatoriu stăpînii tăi te vor trimete
I/

să mod în războae sau să-ți lași pielea și oasele în uzinele și șye moșiile lor»
Și vei munci și vei muri pentru alții, și te vei tîrî vecinie fricos la picioarele
AS

celor puternici, pe brînci și cit capul în pămînt, fără să. te întrebi dacă ai wn
suflet în tine și fără să simți bătînd în pînzele lui uraganul revoltei.
Cifru fatidică 13 te va domi<na vecinie, îți va apăsa pe umeri cu, greu­
UI

tatea unui munte. In loc să lupți și să învingi, vei îngenunchia în fața ei și

te vei ruga tuturor forțelor oarbe și misterioase ale întunericului, Croncănitul
BC

unui sau bîlgueUle unui preot, sau sforăriile patriotice, îți vor spune de-o
mie ori mai mult decît toate preceptele înțelepților. Ochii tăi de bufniță
mt vor vedea nici odată lumina zilri.
Cifru nefastă 13 te pmdește.
Anul 1913 adu^e în desagii lui grei de proorociri fatale, toate calami­
tățile, toate neiMrocirile și durerile lumei. Războae, măceluri, foamete, holeră,
boale, moarte, sunt toate partea lui.
Un singur lucru numai nu va putea să aducă. Mîngîe-te, o! omule.
Cu toate întreitele lui semne cabalistice nu va putea să aducă pe pă­
mînt mai multă lașitate și mai multe prostii de rit au adus anii trecuți și de
rit vor aduce anii viitori, pînă la consumarea veacurilor.
Prostia omenească e moi presus de cifra fatală 13.
Nieoarâ al Lumi
 Y
RAR
LIB
Privesc la anul ce se stinse- Ce îl caracterizăî
Banalitatea, exasperanta banalitate!

ITY
Nici-o schimbare nici măcar întrezărirea speranței unei
schimbări; nimic nu aduse țării răposatul 1912.
S
De „evenimente” nu fu lipsită, totuși, țara noastră, anul
ce se duse.
ER
Un partid nou, cu apucături vechi, venit la cîrmă. Ale­
geri noi. Hoția tramvaelor data, de sentințe judecătorești,
NIV

pildă generațiilor viitoare. Un om politic, cel mai deseamă

mtr’o țară unde geniile politice foesc, zvîrlit din viața publi­
că așa ca puzderia de slujbași, la fie-ce schimbare de regim.
LU

Regele Carol, urmînd politica-i de corupere a caracterelor

înăuntru, de trădare a țării și a neamului în afară... Ce vreți
RA

mai mult, într’un an?

Posibilitatea, ce zic! certitudinea, unui război nerod,
odios, criminal și laș, ale cărui urmări vor apăsa, ani în șir,
NT

pe grumazul debil al unui popor de analfabeți, de pelagroși

și înfometați..- Ce dar mai nemerit putea face țării oligarhia
CE

noastră, de anul ce vine?

Zadarnic veți răscoli, în casa mortului, după semnul pre­
I/

vestitor al ridicării poporului acesta de robi în rîndul nea­

murilor democratice.
AS

Clipa mîntuirii — dacă va fi una — e departe.

Ai zice că neamul acesta de iobagi, de birniei, de jefuiți,
UI

nu are sînge ca să clocotească, suflet să se revolte, braț să

izbească.
BC

Ai zice că e sortit, de veci, trudei, răbdării, robiei.

Din indolența și lașitatea lui — rarile energii ce se ridică
dîrze în solul acesta neprielnic, își frîng avîntul lor de steiul
unei oligarhii tari, prin slăbiciunea noastră.
Fi-va anul ce vine prevestitorul revoluției conștiente,
dinăuntru, care să așeze pe baze trainice edificiul nostru so­
cial? Ori va aduce catastrofa din afară, care să pună capăt,
cu rușine, stărei de lucruri intolerabile?
Fi-vei, 1913, fatal oligarhiei noastre?
Toma Dragxi
 Y
RAR
LIB
Bilanțul unui an
ITY
9 ER
S
Cu numărul acesta „Facla** încheie încă un an de luptă neîntre­
ruptă pentru democrație, pentru adevăr și dreptate. Cu numărul vi­
itor, revicta noastră, intră în al patrulea an al existenței sale.
NIV

Ca și luptătorul care nu se gîndește la victoria de eri fiindcă aș­

teaptă atacul de rnîlne, noi n’am avut nici odată vremea să ne gîn-
dim la activitatea noastră trecută, fiindcă totdeauna a trebuit să ne
LU

pregătim pentru noui lupte.

Ni se spune însă că asupra unora din luptele noastre cititorii n’au
fost îndeajuns de lămuriți, că atitudinea unora din colaboratorii ace­
RA

stei reviste în unele chestiuni a nedumerit pe multi, că unii nu se

împacă cu limbagiul prea violent, cu atacul prea fățiș al ..Faclei**, că
NT

altora le pare ciudat modul nostru de a trata unele subiecte.... Pen­

tru lămurirea acestora vom schița aci luptele purtate de „Facla** în
anul ce se încheie acum, vom arăta care era scopul ce-1 urmăream
CE

noi prin aceste lupte și cum înțelegeam să cîștigăm victoria. Trebue

să mai declarăm, nu știm pentru a cîte-a oară, că „Facla** nu e o re­
vistă de doctrină, că prin urmare vor rămîne complect deziluzionați
I/

toți cei ce vor căuta în coloanele revistei noastre studii profunde

AS

și cercetări migăloase.
„Facla" e un organ de luptă, o revistă de polemică săptămînală,
un strigăt mereu reînoit contra nedreptăței, contra asuprirei, contra
UI

ipocriziei. Ea înțelege să apuce de guler pe vinovat, cînd l'a prins

asupra faptului, să-l zgălțăie și să-l blcluiască fără prea multe for­
BC

malități.
Iată de ce e „Facla" o revistă a actualității și iată de ce tonul ei
e uneori așa de ridieat: cînd se dezvăluește o infamie, glasul celui
ce-o povestește tremură de indignare, căci e încă sub impresia vie a
faptului comis,
Și apoi, violenta izvorește din însăși starea noastră socială. Cu
o opinie publică ca a noastră tonul academic devine ridicol: opinia
noastră publică — dacă vrei s’o trezești cît de cît — trebue s'o zgăl-
tăi strașnic și să-i strigi cu glas tare cela cee vrei să-i spui.
 FACLA 1035

Sîntern prea violenți? Dar într’o tară cu o clasă stăpînltoare

conruptă pînă în măduva oaselor, amorală și hrăpăreată, cu o clasă
guvernantă organizată în bande cari se încaeră în fata prăzii, cu o
îustitie de vînzare și cu o administrație de mercenari, nici o violentă
nu-i nejustificată. Cum poate fi cineva destui de violent cînd vor
bește despre gheșeftul tramvaielor comunale de exemplu, acea afa­
cere extraordinară pe care a denuntat-o cu atîta perseverentă revi­

Y
sta noastră. Dar ti-ar trebui o mie de guri și piepturi de aramă ca să*ti
strigi cu toată tăria indignarea ce te cuprinde în fata decăderei și a-

AR
moralităței vietei noastre publice.
Violenta noastră nu e decît strigătul sincer de revoltă al sufle­

R
telor curate contra politicianismului josnic care ne stăpînește, ne u-
milește și jefuește totul în tara asta. Directorul acestei reviste scria

LIB
în primul ei număr apărut acum patru ani:
„Menirea „Faclei" e să lumineze și să ardă44. Nu e vina noastră
dacă în anul ce moare în loc de a înălța sus lumina adevărului și a o

ITY
răspîndi în colturi cît mai depărtate, a trebuit să ne ocupăm mai mult
de distrugerea rănilor vietei noastre publice, să le ardem pentru a nu
cangrena întregul nostru organism social. La începutul anului ce se
S
sfîrșește acum întreaga tară se zbuciuma în jurul gheșeftului brătie-
ER
nist, în jurul panamalei noastre naționale, în jurul afacere! tramva­
ielor comunale. Toți argatii proprietarilor liberali, toți odăiașH băn­
NIV

cilor șl instituțiilor liberale, împreună cu cohortele flămînde ale ar­

matelor tachiste se adunau în București și cereau pornirea tramva­
ielor pungășiei liberale. Dela început „Facla" a luat o atitudine făți­
șă în această chestiune de salubritate publică dezvăluind în fata opi­
LU

niei publice nerușinarea gheșeftului extraordinar făptuit de d. Vintilă

Brătianu și tovarășii săi. Cetele dezmetice de mercenari cari um­
RA

pleau la 8 Ianuarie străzile Capitalei de dragul tramvaielor d-lui Bră­

tianu și puterei d-lui Tache lonescu, au fost primite de „Facla" cu un
„huidio ! formidabil. Pas cu pas revista noastră a urmărit această a-
NT

facere, care în altă tară ar fi scos din viata publică o întreagă gene­
rație de politiciani, a aplaudat pe d. Carp cînd a aplicat în parlamen­
CE

tul țărel fierul roșu pe fruntea Brătienilor și a luat de guler magi­

stratura, cînd a văzut că a făcut din justiție o parodie, că-și dă sen­
tințele nu după condicele de legi, ci după interesele politice. „E ceva
putred în Danemarca !“ striga Hamlet nebunit de groază și de re­
I/

voltă, „totul e putred în Romînia !“ am constatat noi îngroziți cu

AS

ocazia judecărei excrocheriei brătieniste.

Știam că în tara asta bugetul statului e jefuit de politician!, că
armata e împănată de favoriți ai puternicilor zilei, că în biserică
UI

dezmeticii, bețivi, hoții de cai dau bine-cuvîntarea cu toiagul episco­

pal, că imoralitatea și minciuna ne stăpînesc, dar aveam nădejdea că e
BC

cel puțin o justiție căreia te poți adresa cu încredere că va ostoi du­

rerea, va răzbuna nedreptatea și va pedepsi nelegiuirea.
Nebuni de speranțe, credeam că e aevea ceia ce visam în dorul
nostru de o lume mai bună. Nu era nici justiție în tara în care totul
era minciună și desfrîu. , .
Magistratura țărei se vindea celui ce da mai mult șî scaunul ju-
judecătoresc devenise tarabă de zaraf, iar sentințele erau dictate de
samsari. Asta ne dovedea procesul tramvaelor comunale și dovada
asta ne-a năucit, ne-a înfrînt, ne-a zdrobit ca o lovitură de măciucă
.V
1036 FACLA

aplicată în moalele capului. Totuși ne-am adunat toate puterile șl

am dus o luptă de toate zilele, o luptă cu atît mai crîncenă cu cit
noul dușman ne legănase atîta vreme în speranțe mincinoase, lupta
contra magistraturei ticăloase și imorale care pălmuia dorul nostru
de dreptate cu sentințele ei scandaloase. Se pare că loviturile noa­
stre dureau strașnic, că (inta era mereu atinsă și că făceau dezastre

Y
spăimîntătoare, că sfășiau sufletele vinovaților căci încă dela începe­

AR
rea campaniei noastre magistratura ne-a jurat peire. Și într’o bună
zi procurorul regelui pătrundea cu multe precauțiuni în biroul „Fa~
cleV cerînd numele și adresa unuia din cdaboratoriii noștri, pentru

R
a-1 trimite în fata tribunalului sub acuzația de „lese maiestate1*. Pla­

LIB
nul era bine înjghebat. Orice alt proces al „Faclei1 s’ar fi judecat în
fa{a juraților, la lumina zilei, în fata reprezentanților poporului, care
n’ar fi putut nici odată să ne condamne. Un proces de lese-rnajestate

ITY
ne-ar fi dat însă în mîna magistraturei vindicative, care ar fi crezut
că spală rușinea sentințelor ei cumpărate, că ne închide pentru tot­
deauna gura, trimitîndu-ne la închisoare.
S
Regele Carol știa însă, că un proces chiar în fața magistraturei
ER
măriei sale, i-ar putea fi fatal și astfel amenințarea procurorului nu
s’a îndeplinit nici pînă azi. Cînd în fața conflictului balcanic opinia pu­
blică trezită de: bubuitul tunurilor a început să se intereseze de politi­
NIV

ca externă a guvernelor noastre, noi am fost singurii cari am arătat

la ce dezastru ne-a dus Regele și guvernele sale vînzîndu-ne Au­
striei, înfeodîndu-ne tarei care pălmuește în fiecare zi sentimentele
LU

noastre cele mai sfinte, îngenuchind milioane de frați de-ai noștri. Și

trebue să constatăm că glasul nostru a fost auzit, că părerei noastre
s’a alipit mai tîrziu și d. lorga, care ne e dușman contra căruia am
RA

dus lupte necurmate și i-am dat lovituri simțite. Și fiindcă veni vor­
ba de d. lorga, trebue să amintim și de denunțarea falșului său pa­
NT

triotism, de lupta purtată de noi contra curentului nenorocit, de ră­

tăcire și de specularea patimilor celor mai josnice, patronat de d-sa
și de ciracii săi.
CE

Dar dacă am vrea să pomenim de toate luptele purtate de „Fa­

cla^ în anul acesta, ar trebui să vorbim de toate strigătele de prote­
stare contra nedreptăței, contra arbitrariului, contra ipocriziei și
I/

contra minciunei.
AS

Obscurantismul și imoralitatea popească, oportunismul sub toa­

te foarmele lui, literatura cu scopuri de tarabă, falșele reputații în
ori-ce domenii, nimic n’a rămas neatins de razele luminoase și arză­
UI

toare ale „Faclei". Și așteptăm anul ce începe cu dorința de &

purta noi lupte, cu o vigoare neștirbită, cu acelaș entuziasm pentru^
BC

sforțările generoase și cu aceiași încredere într’o lume mai bună

mai omenească ! z
Facla
 FACLA 1037

MIRCEA CEL NOU

Salve de tunuri intîi și presa ne-a dat de veste că un
prinț nou s’a născut de Crăciun.
Oii cit mi aș aminti deosebirea tragică de naștere dintre

Y
el și copiii veniți în aceeaș noapte cu el pe lume, prin sate și

AR
bordee, împotriva pruncului Mircea n’am nici un sentiment și
fără să 1 văd, mieste drag ca orice copil și ca orice ființă

R
nouă și misterioasă. Și apoi chiar de l-aș dușmăni ca un sec­

LIB
tar, stelele sint sus și destinde noastre vin de ia ele. Intr’un
coșar poate sorocesc un geniu și Sntr’un palat un prinț pur și
simplu.

ITY
I-atn face noului născut, blond ca Albionul sau rumen ca
arama, urări de bună sosire. Acum cînd ziarele și revistele vor fi
citite de servitorii cari au învățat romineșle, dela Colroceni,
S
poate că șoapta noastră s’ar putea strecura în urechia încă a-
ER
xnorfă a prințului de țiță.
I am ura să nu mărească numărul prinților fără coroană
NIV

cari vor alcătui curtea intrigilor viitoare. I am ura să se sus­

tragă dela puterile acordate dinastiilor numeroase, cari dau
șefi de sînge și de drept armatelor ieșite din huma popoa­
LU

relor. I-am ura să nu poftească la sceptrul altuia și să ne fe­

rească de lupte secrete, de răsturnări și vijelii politice.
l«arn ura prințului Mircea să slujească în afară de tron,
RA

țtiinți romînească, aflată pînă azi în mîinile țăranilor și ale

burgheziei și să și înscrie numele în rîndurile muncitorilor
NT

noștrii pentru inimă și minte. Pînă astăzi cartea romînească

n’a prea fost domnească decît cu Cantemir și cu Văcăreștii.
CE

Cind Altețele vor lucra în arhive și laboratorii, cînd degetul lor

se va înțepa cu compasul și se va tăia cu bisturiul ; cînd pi­
păitul lor va ști să urmeze drumul unei artere și să înlesneas­
I/

că alunecarea din carnea femeii a omenirei; atuncea poate că

știința romînească va fi privită cu încredere și la Palat. Poate
AS

că atuncea facultatea de medicină și corpul medical recunos­

cut vor putea da practicieni iluștri și savanți nu numai străi-
UI

nătăței dar și curței princiare. Cînd un prinț se va găsi între

doctori, atunci desigur că medicul care va îngriji în Ură de
BC

nașterea unui prințișor al ei, nu se va mai numi losef-AIbert

Aman din Munchen iar universitățile vor putea forma în lo­
cul d nei Ida Ladendorf din Berna și o moașă.
I am mai ura prințului sobrietatea și modestia virilă a
sufletelor mari. I am ura să împărtășască în locul fastului
cioceesc, care ne mînjește pe noi, viața țării ostenite dar nă-
dăjduitoare. La noi la țară copiii se nasc în timpul muncii, în-
Ire znopii de giîu, peste care se rostogolesc din pîntecui femeii
1038 FAOLi

Însărcinate, ca puii unei cânele ce fată prigonită. Moașa lor e

rumîncă, o chiamă Pelagra. Doctorul lor e de a noi, il chiamâ
Pămîntul. Vino tu prinț nou, durduliu și roz, pină la noi și
oțetește te cu noi la un loc.
I am dori prințului Mircea, vrajba și căldura luptătorului^.
I am dori ura și iubirea sfinților. I-am dori...

Y
Pin’atunci, Prințul să fie sănătos.

AR
Ion Făclâu

R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA

In jurul unui verdict

NT
CE

Liberalii noștri naționali sînt revoltați de faptul că Curtea cU

juri din Botoșani a dat, în procesul lui Pantelimon, o sentință care
nu e pe placul dumnealor, și profită de acest prilej pentru a da însăși
I/

instituției juraților o lovitură de picior.

O, firește, nu e vorba de un atac fățiș, direct. Instituția juraților
AS

este, doar, una din ceie mai democratice, și liberalii noștri se știe că
sînt democrați nevoie mare. Decît, jurații fac uneori greșeli, greșeli
UI

foarte regretabile cari au efecte urîte: ei pun ca normă a vremelni-*

cei lor misiuni sociale iertarea tuturor celor ce nu o merită, și acea­
sta face să se clatine încrcederea în instituție. Liberalii ar dori să nu
BC

mai fie iertat nici unul din cei pe cari clubul liberal îi găsește că nu
merită să fie iertați. Dar cum să se obțină acest rezultat? Nu toți
președinții se vor învoi doar să aleagă pe jurați numai din clubul li­
beral, cum s’a fAcut, de pildă, în procesul lui Jelea.
Atunci ? Ce-i de făcut ?
Să desființăm jurații?
— O, nu, se grăbesc să răspundă cu ipocrizie liberalii; noi sîn*
tem doară democrați.... Decît, nu știm cum se face, dar „Curțile noastre
cu jurați intenționat pare-se, fac totul pentru a descalifica valoarea și
utilitatea lor socială
Și liberalii noștri constată prin ziarul lor oficios că instituția
juraților s'a deochiat, că cetățenii nu mai au încredere în ea, că &
descalificată, că „sanctitatea și principiile el rint grav compromise”
că jurații noștri sînt niște inculți. Și astfel, cu o ipocrizie de Tartuffe*
ziarele liberale, prefăcîndu-se că iau apărarea instituției juraților îm­
potriva... reacționarilor, îi găsesc toate păcat* ? din lume. Ipocriți șl
farsori cum sînt, abia pot să-și ascundă ura pe care o poartă acestei
instituții cu adevărat democratice.
Și de ce această explozie a dușmăniei lor ascunse în contra jura­

Y
ților ?

AR
Pentrucă Curtea cu juri din Botoșani a achitat pe Panteliinon,
Ei și ? Dintr’un caz izolat se pot trage concluzii pentru institu­
ție în sine?

R
Dar chiar acest caz izolat, întru cît poate fi folosit contra insti­
tuției ? Cine e nemulțumit de verdictul juraților deta Botoșani ? D,

LIB
Banu dela Viitorul, d. Pizard dela Epoca și d. Mestugean dela Uni­
versul. Ce sînt acești trei domni? Juriști? Nu, ci niște simpli cetă­
țeni. Dar jurații dela Botoșani? Tot niște simpli cetățeni. Superiorita­
tea acestora din urmă este însă că și-au dat părerea după ce, timp de

ITY
cîteva zile, au văzut desfășurîndu-se în fața lor procesul în întregime
și au putut judeca astfel toate împrejurările cari an adus pe acuzați
în fața justiției. Ei s au rostit, prin urmare, în cunoștință de cauză,
S
pe cînd d-nii Banu, Mestugean și Pizani și-au dat părerea dela cafenea.
ER
O crimă nu este totdeauna manifestarea unei porniri antisociale
care’și găsește rezortul numai în sufletul criminalului. Dimpotrivă,
crima este de obicei rezultanta a nenumărați factori a cărora răs­
NIV

pundere n’o poartă criminalul și cari îl împing p« acesta la crimă cu

o autoritate implacabilă. In aceste împrejurări criminalul însuși este
o victimă a factorilor determinant!, caii l'au prins în angrenagiile lor
LU

ca între roțile de fier ale unui motor uriaș.

Și atunci, cînd societatea prin autoritățile ei instituite vine să
judece fapta săvîrșită, ea nu poate bă’și mărginească cercetările nu­
RA

mai la rezortul intern care a pus brațul în mișcare, ci trebue să țină

seama de toate împrejurările a cărora rezultantă a venit să izbească
rezortul.
NT

Dar legea, dacă poate stabili criterii și sancțiuni veșnice pentru

raporturile materiale dintre oameni, nu poate face acelaș lucru cînd
e vorba de conflictele pasiunilor. Acelaș act cere altă sancțiune după
CE

mobilul hotărîtor și după împrejurările în cari s’a săvîrșit. O clasi­

ficare a tuturor cazurilor fiind cu neputință căci pot merge la infinit,
societatea a smuls toate crimele sancțiune! unui text mort și' și le-a
încredințat sie-și, să le judece, printr’o delegație a ei, în raport cu
I/

toate împrejurările determinante. Instituția juraților răspunde aces­

AS

tei preocupări a societăței de a nu supune sufletul omenesc, veșnic viu

și nestabil, spiritului inert al unui cod petrificat. Raporturile de pro­
prietate își pot găsi sancțiunea în litera unui cod care să se aplice
UI

invariabil la fel; sufletul omenesc cu pasiunile lui nu-și poate găsi

măsura decît în sufletul omenesc.
Dar iată un tîlbar care a făcut tîlhării și le-a și mărturisit 1 ea-
BC

clamă d. Banu. , . , . .. x M
Ei da, le-a mărturisit Dar dacă societatea ar fi găsit că e sun-
cient ca o crimă să fie dovedită și mărturisită pentru a fi neapărat
pedepsită, ea n’ar fi dat crimele la j virați, ci le-ar fi lăsat în_ corn pe tin­
ts tribunalelor ordinare. Societatea și-a zis msă că sînt atîtea cazuri
cînd o crimă deși dovedită și mărturisită, trebue să scape totuși de
pedeapsă. De aceea s’au instituit jurații, cari n’au să răspundă numai
te întrebarea dacă acuzatul a săvîrșit fapta ce 1 se impută, ci și la
întrebarea dacă e vinovat că a săvfirșit-o, E o nuanță care înseamnă
triumful unei întregi concepții largi, generoase, de un umanitarzim
binefăcător,
1040 FACLA

Cazul special al lui Pantelhnon ? Dar ce importantă au toate

tâlhăriile pe cari a putut să le săvîrșească acesta, față de crima antiso­
cială și antiumană pe care o săvîrșește Viitorul cind se ridică cu
ipocrizie în contra instituției juraților?
Că Pantelimon a jefuit pe cîțiva călători? Dar Viitorul nu în­
cearcă oare mișelește să despoaie toată societatea romînească de un
patrimoniu sfînt, care rămîne nobil și sfînt chiar și atunci cînd apli­
carea lui nu satisface pe toată lumea?
Bietul suflet omenesc, e așa de slab, așa de șovăitor, pe cînd pa­

Y
siunile ce-l stftpînesc sînt uneori așa de puternice. Ei bine, nu este o

AR
crimă împotriva omenirei însăși, să ataci o instituție menită să intro­
ducă în judecarea rătăcirilor sufletului indulgența, mila și iertarea,
sentimente cari nu intră în litera moartă a codului ?

R
Și apoi, chiar în cazul sentinței dela Botoșani, ce aplicare sesi­

LIB
zantă a altei cuceriri a spiritului modern, a principiului că pedeapsa
penală nu e un act de răzbunare a societăței, ci o măsură de prevede­
re pentru viitor, și că ea devine inutilă din momentul cînd societatea
e încredințată că nimic n’o mai amenință. Din desfășurarea procesu­

ITY
lui, din amănunțita cercetare a împrejurărilor cari au făcut cu nece­
sitate din Pantelimon un tîlhar, din dezvăluirea întregului suflet al
banditului în fața justiției populare, a izvorît pentru cei 12 jurați con­
S
vingerea că de aci înainte Pantelimon poate fi un muncitor cinstit
ER
Ei bine, din acel moment o înțelegere adînc omenească a rolului lor, a
impus juraților să facă gestul pe care l'au făcut. Cu o admirabilă
înălțare sufletească ei au întins mîinile, au apucat pe nenorocitul ce
NIV

sta să se prăbușească pe gura ocnei, și apoi l'au redat societăței, tn-

lesnindu-i putința de a deveni om cinstit. Intr’o clipă au săvîrșit o
minune din cele mai mari și mai înălțătoare: dintr’un ocnaș perdut
pentru totdeauna, au făcut un om folositor societăței.
LU

Se poate o mai largă și mai umană înțelegere a rolului de

judecător ?
Dar chiar dacă, de data asta, jurații s’ar fi înșelat; chiar dacă
RA

speranța k>r nu se va realiza, încă gestul pe care l’au făcut rămîne

mare și frumos, căci el înseamnă aplicarea unui principiu adînc ome­
nesc, care va revoluționa justiția viitoare.
NT

I. Armașu
CE
I/
AS
UI
BC
 FACLA 1041

Poporul și urmata
— A propos de palavrele d-lui It. Haneș despre
„poiezia cazărmei“ —
Da cînd a apărat articolul d lui Lt. Haneș în „Noua Re­
vistă Rxnină* ziarele au mai înregistrat două sinucideti în

Y
armată. E vorba deci de o paiezie cu totul specifică : poiezia

AR
care ucide.
In legătură cu aceasta e interesant, credem, să reproducem

R
un fragment dinh’un articol publicat de B. P. Hasdeu în Re-

LIB
vista Niuă (1889) despre sentimentele poporului romin fațade
armată și de calitatea de soldat:

ITY
Soldatul nu figurează în adevărata noastră poîezie popo­
rană, de cit ca dușman al haida ului.
Pe haiduc poporul îl iubea și îl slăvea în cîntecele sale ;
S
după haiduc suspinau fetele și nevestele; haiducul apăra și răz­
ER
buna pe sătean în potriva boierului și a stâpînirii. Vrămaș al
acestui viteaz, a! acestui voinic, al acestui ortoman, era soldatul,
NIV

coada de topor în mina cirmuirei pe care poiezia noastră popo­

rană cea adevărată îl numește potiră sau poliraș, lefegiu, arnăut
etc., și nici o dată nu-l are la inimă.
LU

Cuvintul soldat este un neologizm în locul vechiului

oștean sau ostaș, care însă nici el nu ne întînpină nicăiri în
limba poieziei poporane, iar de se va găsi undeva, apoi de
RA

sigur ca o îndrăzneață interpolațiune din partea editorului sau

a culegătorului.
NT

In unele cîntece de nuntă se mai vorbește de militari dar

și aceasta mai mult ca o nuanță comică.
CE

La Romînii de peste Carpați se aude une ori în doine

cătană, însă nici acolo cu vre un fel de laudă, nu ca ceva do­
rit sau iubit; bună oară:
I/

Cine m’a băgat cătană,

Nu-i mai trebuie pomană,
AS

Că pomana lui e dată

La poarta cu judecată:
UI

Bită-te crucea bireu»

Mult umblași în rîndul metr.
Să-mi dai pușcă și ciacîu U
BC

In scurt, cuconițele din orașe pot visa pe soldat, dar nu-1

visează de loc lelițele de la țară, nici chiar cele din Dimbo-
v‘ta- B. P. Hașdou
 Y
RAR
LIB
După „Hagi Tudose“
ITY
Se știe ce-a fost ultima piesă a d-lui Delavrancea ; pentru autor
un dezastru și pentru public o gravă dezamăgire. Publicul acela care,
S
după lrirt‘1, o altă încercare pretențioasă și neizbutită, mai nădăjduia că
ER
d. Delevrancea are să-și găsească o aripă nouă și avântul din care
căzuse.
După a treia reprezintare, în sala goală, d. Delavrancea s’a su­
NIV

părat foarte că publicul nu recunoaște în dovezile declinului d-sale mo­

dele de artă perfectă, și și-a retras toate piesele din teatru. E, cum se
vede, o pedeapsă pentru noi și o pedeapsă abilă totodată. Retragerea fu
însoțită de o scrisoare publică împotriva d-lui Davila. Pe cînd alții se
LU

plîng că directorul nu Ie joacă piesele, d. Delavrancea se ceartă fiindcă

ale sale se reprezintă. Scrisoarea fostului ministru de lucrări publice
vine tocmai în momentul cînd asupra d-lui Davila apasă acuzarea că
RA

asuprește teatrul romînesc.

N’am să intru în acest detaliu, întîi pentru că nu mă încumet a
crede în seriozitatea int grală a unei atare afirmații, și al doilea pen­
NT

tru că nu cunosc piesele refuzate. Autorii lor întrebuințează toate mij­

loacele ca să Impresioneze critica și publicul și se feresc de cel mai si u-
CE

plu : tipărirea operelor nedreptățite. Cu deplină sinceritate nu ne putsm

Sronunța în materie de teatru romînesc, decît asupra pieselor jucate,
eopotrivă do slabe, cu toate-le. Să ne mărginim la conflictul scrisorilor»
D. Delavrancea se așază dară, dintr’o dată, în rîndul autorilor ti­
I/

neri care se războiesc cu d. Davila Ca să putem urma cu imparțialita­

tea necesară, d-sa trebue mai întîi scos cu desăvîrșire dintre dînșii, ca­
AS

zul său fiind special. Trebuie să ne opunem oricărei c on fixai i menit©

să-i facă d-lui Delavrancea în teatrul de azi o situație măcar tolerabilă.
UI

Putem acum aborda scrisoarea, o plingere în regulă, destinată să

clatine situația celui mai bun om de teatru pe care îl avem, un om do
teatru atît de consumat în cît totul se reduce pentru d-sa la decoruri,
BC

la culise și la desnodăminta; fără ironie. D. Delavrancea se simte lezat

pentrucă piesa d-sale incalificabi ă a ocupat cu zomăitoarea ei nulitate
întreg tea rul Național, dela mașiniști pînă la d'rector, două luni de zile
îngrozitoare; pentrucă niște nenorociți de actori de valoarea unui No-
ttara, au primit să fie vreme de două luni terorizați de morga ex-minis*
terială a unui autor pe care conștiința secretă a neputinții 11 fac© irasci­
bil șî necuviincios, și pentrucă d. Davila și-a dat toate ostenelii© să facă
din Hagi Tuaose un eveniment teatral.
lia scrisoarea d-lui Delavrancea răspunde d. Davila, prin Ade­
vărul ou o scrisoare care a fost citită de toată lumea cu tot atftea emoții
cît și surîsuri. Răspunsul, prietenesc, al d-lui Davila se face cu „Dragă
Barbule“. Dragă Barbu le e d. Delavrancea. Reținem din scrisoarea d-lnâ
Davila o mărturisire.
 F A CI. A 1043

Directorul teatrului Național se căiește, într’o izbucnire sentimen­

tal fi calculat#, dar nu pe cle-a’ntreguh de un singur lucru, anume o&
n’a împ edleat pe d. Delavrancea să-și dea pe Hagi Tndase la teatru,
8e cfiiește că i-a jucat-o, convins fiind de proasta i calitate* Se călește
că prietenia ce o are pentru Dragă Barbule ba făcut să-i găsească pie­
sa bună; că grație acestei prietenii a refăcut toate decorurile, de două
ori costisitoare, executate de mai-Liainte de către d. Bacalbașa; se căiește

Y
că a înconjurat o piesă ridicolă de un lux ncmeritat
Să ne dea voie d. Davila să-i amintim că a scăpat din vedere

AR
să-și mărturisească încă o căință; aceea de-a fi crezut eă Hagi Tudose
este o capodoperă a teatrului romînesc. N’am putea ști întrucît a cre­
zut-o ; e pozitiv însă că departe de-a merita reproșurile de indiferență

R
ale d-lui Delay ran ce a, d. Davila a făcut tot ce-a putut ca să tiiumfe în

LIB
Hagi Tiuiose și o față a esteticei d-sale. Nu numai odată a declarat d-sa
încrederea oe o avea în izbînda acestui caraghioslic literar. Iată de oe
răspunsul d-lui Davila nu ne-a mulțumit de fel, cînd l-am văzut dlnd
drumul autorului ea să ia în brațe pe public.

ITY
Dar cu răspunsul său d. Davila riscă să se discrediteze chiar în.
singurele margini ale declarațiilor sale scrise. Cînd afirmi că ai ocupat
o parte din munca anuală a teatrului cu montarea neobicinuit de ge­
S
neroasă a u-nei piese rele, din motive de prietenie, dai o confirmare ne­
ER
așteptată aserțiunilor în curs și lași să se creadă că poți refuza o piesă
bună numai pentru motivul că a fost prezintată teatrului de către un
adversar sau neprieten Atunci arta dramatică e’ar reduce la o chestiune
NIV

de simpatii și antipatii și singurul element de care trebuie să se ție so­

coteală, valoarea, e înlăturată.
Am dori ca d. Davila să desmintă aceste opinii pe care le-am auzit
formulîndu-se de curînd. printr’un răspuns destul de dibace ca să nu
LU

mai existe temeri și bănuieli.

In ce privește însă nemulțumirea exprimată de d Dalavraneea
că scriitorii nu iau îndeajuns, sau de loc, apăraiea d-sale în cazul Ungi
RA

Tudose, presa e silită să constate cu regret că autorul acestei absurdi­

tăți, nu este un nedreptățit, un talent calomniat și prigonit care ar tre­
bui* răzbunat de preferințele și pornirile josnice ale pnbli i.
NT

D. Delavrancea a făcut publicului toate concesiile și din concesii

se alcătuește toată opera d-sale teatrală, clădită pe adia nisip D-fo a cău­
tat să gîdile sensibilitatea cca mai groasă a prostimii și dacă n’a rfiu-
CE

șit să fie nici autorul burților verzi, aceasta e răsplata, cel puțin de astă
dată, a penelor prostituate. Cine ar lupta azi pentru d. Delavrancea. ar
insulta viața martirică și memoria marilor artiști, care dacă nu sînt de
altă ispravă decît să formeze sufletele și aspirațiile, acest folcs îl aduc.
I/

D-sa deodată se retrage în turnul de ivoriu. Frumos e turnul și

AS

poate că la o zstfel de schimbare de domiciliu are dreptul un fost mi-

nistru de lucrări publice; numai că d. Delavrancea s’a botărit Fă-1 lo­
cuiască prea tîrziu, după ce primăria l’a văzut primar, după te cliențh
UI

bau pipăit advocat mahalagii deputat și lingușitorii Excelență.

Doi Dumnezei n’a putut sluji niciodată nimeni pe deantregul și
scriitorii se mărginesc la cinstirea unui Delavrancea dedcmult.
BC

T. A*
F4I FACLA

„Dumnezeirea"
rDr»g* Proletare/
8crie-mi pentru nu mi­
rul ie Orictun câteva
pagi n i împotriva Duia-
ntzeiriL
N. D. Cooea

Y
AR
Directore, prin cartea ta îmi ceri
Pe Dumnezeu să-l prind de piept, în ceriu,

R
Și să-l răstorn în glodul lumii noastre

LIB
Din tainița prăpăstiei albastre.
Ți-am dăruit, amice, gîndul tot
Dar să-1 insult pe Dumnezeu nu pot

ITY
Că noi demult — vor rîde învățații —
Trăim în admirabile relații.
Ci lasâ-mă, te rog, să mă explic...
S
Directore, mă simt atît de mic
ER
Și-atît de slab! Asupra mea Tăria
Iși exercită încă tirania.
NIV

Pe zeul lumii nu pot să-l blestem

Că și de pietrele din drum mă tem;
Mă tem în casă și mă tem pe stradă
LU

Pe mine ziduri frînte să nu cadă;

Trăsnit, de-asemenea, n’aș vrea să pier;
Mă înspăimînt de soare și de ger;
RA

Mă tem de inundații și de pară, —

Și groază am de tot ce mă ’ncunjoară.
NT

Va crede domnul lorga că-s jidan,

Că n’am în vine sînge de roman.
CE

Chiar d-ta, ce-ai înfruntat bandiții

Disprețuești aceste exhibiții
De lașitate ; înjosit mă simt
I/

Că Cercul idealului mi-i strîmt

AS

Dar, iartă’mă, directore, mă iartă, —

Că pașii spre biserică mă poartă.
UI

Cînd vei cînta, tu, cîntecul barbar,

Eu în genunchi voi sta lingă altar,
BC

Și-1 voiu ruga pe Domnul să te ierteM«

Și ura și revolta sînt deșerte,

Cînd ca o floare se desface Firea:
In om și ’n piatră freamătă iubirea,
Proletar
 FACLA 1045

Victor Hugo asupra războiului

.....Domnilor, dacă cineva, acum patru veacuri, în timpul cînd răz-
boiul exista intre comună și comună, între oraș și oraș între provin­
cie și provincie, dacă cineva ar fi zis Lorenei, Picardiei, Normandiei,
Bretaniei, Overnei. Provensei, Burgoniei : „Va veni o zi cînd nu vă

Y
veți mai război, va veni o zi cînd nu veți mai trimite oameni înarmați

AR
unii în potriva altora, va yeni o zi cînd nu se va mai spune : Nor­
manzii au atacat pe Picardioni, Sorenii au respins pe Burgonezi. Veți
avea de sigur încă destule neînțelegeri de aranjat, interese de dezbă­

R
tut, contestări de rezolvit, dar știți voi ce veți pune în locul oame­

LIB
nilor înarmați? Știți voi cu ce veți înlocui pe infanteriști, cavaleriști,
tunurile, vînătorii, lanciile, puștile, săbiile? Veți pune o cutie mică
de brad, pe care o veți numi urnă de alegere și din această cutie va
răsări, ce ? — o adunare a cărei viață va fi viața voastră a tututora,

ITY
o adunare care va fi ca un suflet al vostru al tutulor, un consiliu su­
veran și popular care va hotărî, va judeca, va rezolvi totul pe calea
legilor, un consiliu care va face să cadă paloșul din toate manile și
S
va înălța justiția în toate sufletele zicînd fiecăruia: aci se sfîrșește
dreptul tătî, acolo începe datoria ta! Jos armele! Trăițî în pace! Și
ER
în ziua aceia veți simți un gînd comun interese comune, o soartă co­
mună; vă veți îmbrățișa, vă veți recunoaște fii ai aceluiaș sînge și
NIV

ai aceleiași rase- din ziua aceia nu veți mai fi populații dușmane, ci

veți deveni un popor, nu veți mai fi Burgonia, Normandia, Bretania
ci veți fi Franța. Nu vă veți mai numi război, ci vă veți numi civili­
zați?!44
LU

Dacă cineva ar fi vorbit așa în epoca aceia, domnilor, toți oamenii

pozitivi, serioși, toți marii oameni politici de atunci ar fi strigat: Ahî
ce vis deșert! Cît de puțin cunoaște omul acesta omenirea! Ce nebu­
RA

nie stranie, ce himeră absurdă!

Domnilor, timpurile s’au schimbat și himera aceasta e astăzi re­
alitatea
NT

Și insist asupra acestui punct: omul care ar fi făcut această pro­

feție sublimă ar fi fost declarat nebun de cei înțelepți; pentru tA a
CE

întrevăzut scopurile providenței! Ei bine! voi spuneți astăzi și eu

sînt dintre aceia cari spun alături cu voi, noi toți cîți sîntein aici
spun?m Franței, Angliei, Prusiei, Austriei, Spaniei, Italiei, Rusiei,—
noi le spunem: t TT
I/

Va veni o zi cînd armele vă vor cădea din mîim și vouă! Va

veni o zi cînd războiul va apare tot atît de absurd și tot atît de impo­
AS

sibil între Paris și Londra, între Petersburg și Berlin, întrre Viena șt

Turin, după cum ar fi imposibil și ar părea absurd astăzi un război
UI

între Rouen și Amims, între Boston și Philadelphia. Va veni o zi cînd

voi Franța voi Italia, voi Anglia voi Germania, voi toate națiunile
continentului, vă veți topi în chip intim într’o unitate superioara,
BC

fără să pierdeți calitățile voastre distincte și glorioasa voastră indi­

vidualitate, și veți constitui confederația europeană, absolut întocmai
după cum Normandia, Bretania. Burgonia, Lorena, Alsacia, toate
provinciile noastre s'au contopit în Franța.
’ Va veni o zi cînd nu vor mai fi alte cîmpuri de bătae ca piețele
deschizîndu-se comerțului și cugetele deschizîndu-se ideilor. Va veni
o zi cînd bombele și ghiulele vor fi înlocuite prin voturi, prin sufra.
glul universal al popoarelor, prin arbitragiul respectabil al unui ma­
re senat suveran, care va fi în Europa, aceia ce e parlamentul în An­
glia Dieta în Germania, Adunarea legislativă în Franța. Va veni o zi
<înd va arăta cîte nn tun prin muzee, după cum se expune astăzi
W4S FACLA

vre-un instrument de tortură, provocînd mirarea generală că & putut

exista și funcționa așa ceva! Va veni o zi cînd se va vedea aceste
două gruia imense Statele Unite ale Americei, Statele Unite ala Bu-
ropei, așezate față în față, întinzîndu-și mîinile pe de.asupra mări­
lor, schimbîndu-și produsele, comerțul, industria, artele, geniul lor,
desțelenind globul, colonizînd deșerturile..,,
e..In vechia noastră Europă, Anglia a făcut primul pas și prin
exemplul său secular a zis popoarelor: Sînteți libere. Franța a făcut
al doilea pas și a zis popoarelor: Sînteți suverana. Să facem acum al

Y
treilea pas și toate împreună, Franța, Anglia, Belgia, Germania, Ita-
talia, Europa, America, să spunem popoarelor: Sînteți surori!

AR
(Dintr'un discurs pronunțat de Victor Hugo ca președinte al con­
gresului de pace din Paris, la 21 August 1849),

R
Lex

LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER

POLEMICI
NIV

„ROBIA MODERNA**. — Acesta este titlul unei noul gazete națio­

LU

naliste. Apare la Craiova, sub direcția d-lui Mizileanu. Scopul ei: să

ție piept unei hoarde pericoloase: cea jidovească,.
Cu ce luptă hoarda în chestie?
RA

wArma cu care luptă este Banul. El care robește CONȘTINȚELE,

conrupe oameni politici și culțl al neamului nostru, mistuind buge.
tele șl batjocorind Instituțiile publice trecînd asupra lor MAI TOATA
NT

datoria publică”.
Iată deci o sumă de lucruri noui.^Pînă acum se credea că buge­
tele mistuie bani; acum aflăm ci-banii mistuie bugetele. Ceva mai
CE

mult: pînă acum se credea că banul plătește toată datoria publică;

astăzi aflăm că banul trece asupra instituțiilor publice mai toată da­
toria publică. Mai grav este că banul corupe oamenii politici și culți.
I/

Noroc că d. Mizileanu a scăpat teafăr : se vede că ori nu e destul de

politic, ori nu e destul de cult; că de om, e om.
AS

Urăm viață lungă noului confrate și felicităm pe d. lorga.

UI

X. TUNZATORUL. — Cin? a tremurat de groaza lui Jack Spinte­

cătorul, să tremure și mai abitir : acum s’a ivit X. turnătorul.
Cine e acest X ? Corespondentul nostru din Craiova nu ne.a dat
BC

nici o lămurire Sîntem deci siliți să ne adresăm Apărărd Naționale:

„Jidanul X., comptabil la magazinul evreiesc „Milion”, avînd în
serviciul său o tînără fată dela țară, ca servitoare, după ce a mal­
tratat-o și bătut-o, i-a tăiat părul din cap (coadele); aproape goală AU
dat-o afară din casă, pe acest timp de iarnă”-
Nu se poate zice că Apărarea e nepr?cisă. Ea ne spune că jida-
nul X. întli si-a maltratat servitoarea, iar după aceea a bătut-o Pe
urm* i-a tăiat părul; dar nu un păr oare-carcr, ci păntl din cap; și
ca să nu mai fie nici o Îndoială, Apărarea mai dă și aceasta parante-
1048 FACLA

ză : ccadele. Apoi a dat-o afară. De unde ? Din casă.

Chestiunea a fost deci studiată cu de-amănuntul. Dată afară^dîn
casă, fetei i-a fost frig — .,pe acest timp de iarnă”, precizează Apă­
rarea. Firește că i-a fost frig, o dată ce jidanul a tuns-o, căci nu i se
mai putea spune, cu poietul :
„O luptă-te ’nvelită în pletele-ți bogate!0
Toate bune. Dar cum se face că Apărarea, atît de darnică în a-

Y
mănunte, nu dă și numele „jidanului X.”? I-a fost»frică, pe semne»
să n’o tundă și pe ea.

AR
Apărarea conchide :
„Ar fi trebuit ca acest caz să fie DIFERIT justiției, pentru ca bar­
baria săvârșită de evreu asupra nenorocitei fete să fie pedepsită cu

R
asprime și să servească de exemplu și LA alți perciunați’1.

LIB
Nu mai sîntem de acord cu Apărarea. Mai întîi, n’am dori ca
barbaria să servească de exemplu, căci asta ar însemna ca și alții să
comită barbarii la fel. Mai practic ar fi ca pedepsirea barbariei să
servească de exemplu, p?ntru ca alții să nu mai comită asemenea bar­

ITY
barii. Luăm ca arbitru pe d. lorga : să spuie d-sa dacă te^pinge amen­
damentul nostru.
In al doilea rînd nu înțelegem de ce să servească de exemplu nu­
S
mai „la alți perciunați” și nu și la neperciunați. Noi dorim resultate
ER
mai intens? și credem că exemplul ar putea fi valabil și pentru ne­
perciunați. De pildă : d. Șumuleanu eminentul specialist în chimie
patriotică, își maltratează și d-sa servitoarele, cari și ele tot niște
NIV

biete fete dela țară sînt. Nu știm dacă după ce le maltratează le mai
și bate, dar știm că le maltratează. E adevărat că d. Șumuleanu nu
le taie părul (din cap). In chestii de bărbierie d. Șumuleanu nu tunde,
LU

ci rade, dar nu pe servitoare, ci pe cîrciumari : îi rade de parale. Pe

servitoare însă — repetăm — le maltratează numai. Cerem deci pe­
depsirea Jidanului X.*\ adică a luiX. tunzătorul, pentru ca aceasta
RA

să-i servească de lecție și d-lui Șumuleanu.

Această cerere o adresăm nu Apărărei Naționale, ci direct șefu­
lui ei, d. N. lorga.
NT

%
SURPRIZELE RECASATORIRII. — Cunoașteți piesa „Surprizele
CE

divorțului”. Cînd d. Băjdărău a legiferat recăsătorirea divorțaților nu

s’a gîndit la surprizele re< ăsătoririi. Și iată-Ie ! e
Conservatorii și democrații divorțaseră, și s’au recăsătorit. D.
I/

profesor Tufescu, numit, la sfîrșitul regimului mono-conservator, in­

spector al învățămîntullui particular, a depus jurămîntul la începutul
AS

regimului bi-conservator. Rezultatul? D. Tufescu a depus jurămîntul

cu două zile după ce fusese înlocuit.
Ee destul de trist' pentru d. Tufescu. Dar i s’ar putea întîmpla
UI

una și mai tragică : ar putea fi urmărit ca sperjur.

BC

O REFORMA NECESARA — ,Corriere della Sera'* din Milano s’a

hoărît să-și dea și el contribuția sa la rezolvirea chestiunii macedo­
nene. Propunerea lui este ca romînii din Macedonia să nu se mai
cheme cuțo-vlahi, ci cuțo.romîni. Gustul omului, mă rog !
Este o reformă necesară, ușor realizabilă, și care — nu-i așa ? —
ar schimba complect situația. . c
Se cunoaște că sîntem frați de gintă. Doară și la noi tot așa refor­
me se fac : se schimbă numele sub-prefecților în administratori de
plasă, naționaliștii devin liberali, conservatorii devin democrați — și
așa mai departe.

SOCOTEALA. — „Mișcarea” din Iași este și dînsa revoltată do

achitarea lui Pantelimon. Pentru motive juridice, morale, sentiment
tat* ioo'oob’de ‘lei m°Wve £in6nciflrt - prinderea lui Pantelimon a cos-
„a 1’ n^C& I’“ltelimon ar A fost condamnat statul și-ar fi scos
paguba . Păcat ca procurorul n’a invocat argumentul acesta.

DAR CEILALȚI ? — „Adevărul" a oferit lui Pantelimon un post

de portar, pentru a-i asigura astfel o existență modestă dar cinstită.

Y
Dar cu complicii lui Pantelimon ce se face ? Cum calea codrului

AR
sa arătat primejdioasă, iar una cinstită nu li se oferă, singura soluție
pentru ei ar fi să se co.intereseze la tramvaiu și la alte afaoeri libe
rale . e o carieră mult mai necinstită decît cea de pînă acum, dar

R
jandarmii nu-i pun nici o piedică.

LIB
ABANDONAREA D-LUI VLADESCU — La Cîmpulung d-nii
Gheorghiu. Dimitriu, Popescu. Isbășescu,* Rizeanu, Manolescu, Ghio-
culescu, Niculescu-Pișcani, etc., membrii devotați ai clubului d-lui

ITY
M. Vlădescu. l’au dat dracului pe acest domn și s’au băgat în alt club
Aceasta, pentru că în momentele grave prin cari trece țara toate
pasiunile trebue să tacă, iar d. Vlădescu, fost ministru, sTa dovedit
S
că nu mai e ministeriabil.
ER
Credem că sîntem interpreții fideli ai sentimentelor domnilor de
mai sus, cînd declarăm că dînșii se vor reîntoarce Ia d. Vlădescu, în
ziua cînd d-sa va avea iarăși șanse de a redeveni ministru.
NIV

D. IENAȘESCU. — Din discursul rostit de d. lenășescu hi chestia

pensiei Caragiale, lumea a aflat două lucruri :
LU

a) că d. lenășescu există și
b) că d. lenășescu ar fi putut să tacă.
D. Georgel Mîrzescu a fost mai puțin norocos : a vorbit și d-sa
RA

în chestia pensiei, dar a vorbit pentru, și deci a trecut neobservat, ca

orice lucru firesc.
NT

&
PROCOPSIU AL II-LEA. — „Viitorul” duce o violentă campanie
contra d-lui Lucasievici. acuzîndu-1 de incorectitudini. Cel atacat a-
CE

dresează un răspuns „Viitorului”, spre a-i demonstra că atacurile sînt

nedrepte.
Ce poate face un director de ziar în acest caz? Una din două:
I/

ori daciară că menține tot ce s'a tipărit în ziar pe seama reclaman­

tului. ori publică răspunsul. , , . T . . .
AS

D. Ba nu a procedat altfel : d-sa -a adresat d-Iui Lucasievici o

scrisoare care se poate rezuma cam astfel :
1) Eu sînt directorul „Viitorului” :
UI

2) N’am înțeles nimic din campania „Vutorului contra d-tale ;

3) N’am nici o putere s#ă-ți public răspunsul în „Viitorul . Crede,
BC

m°54)1 Autorul campaniei nu.și iscălește articolele, ceea ce m« face

urechea, mai cu coada ochiul \
să aflu dne^’ Iftul. acest caz sînt gata să ți-1 denunț. Căci. \
Din" această4scrisoare rezultă*^ d. Banu este un ai doilea Pt
copsiu Numai nu știm care din doi este nrfndru de această, tovără?’
!lO&» FACLA

Pentru cititorii noștri

In cursul ultimilor doi ani am fost do multe ori între­
bați dacă avem în depozit colecții complecte din revista „Facla*
șî dată le putem procura pe un preț convenabil.

Y
N’am putut si răspundem tuturor cererilor ce ne-a a fost

AR
adresate pentrucă din colecțiile revistei noastre lipseau cite va
numere care au fost complect epuizate, din momentul apariției.
Astăzi, ținînd să facem un serviciu cititorilor noștri șl să

R
răsplătim in măsura mijloacelor noastre sprijinul constant pe

LIB
♦are ni l’au dat, am hotărit să retipărim toate nuineriie epui­
zate și să complectăm astfel 200 de colecții, caprinzînd toate
cele șase volume apărute piuă acum din revista „Facla".

ITY
Cu Începere de astăzi ținem la dispoziția cititorilor noș-
tril HHBătcarole volume din sFacte“: S
BecmȘM leg.fct r* pînzâ
ER
Anu! I 1910 voi. 1 Lei 1.50 2.M
Anul I 1910 voL 2 „ 1.60 2.50
NIV

Anul II 1911 voi. 3 „ 1.50 2.50

Anul II 1911 voi. 4 „ ISO 2.50
Anul III 1912 vel. ă „ L50 2.69
LU

Anul 111 1912 voi. 6 . 1.50 2.60

Toate volumele la un loc cuprizind colecția complectă a
RA

,,Fadei**: 0 lai volumele broșata și 15 lai vetomeleile-

gate In p1tiz&
NT

Primele 5 volume Io vom expedia imediat după primirea

banilor prin mandat poștal, rămînînd ea volumul al 0-lea să-i.
CE

trimetem după 1 Ianuarie 1913.

Ne permitem în aeelaș timp să atragem atenția cititorilor
noștri asupra faptului că nu vom putea să satisfacem decât
I/

primele 200 de cereri ce ne vor sosi, ne mai existind nici o

AS

altă colecție complectă a „Faclei* în afară de aceste 200 e-

xemptere.
Mandatele trebuese trimese pe adresa „Fact»4', Str. Să*
UI

rinăar W, Buo urăști.

BC

(
ABONAMENTE -■■■■ ■

Sn țar# In străinătate
Pe un an L»ei 7.— * t ? Lei 9.—

ATELIERELE SOOIHTAțn .ADEVERUL* — Bttcwef fi

Preșul 15 Bani.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y