004 Studii Si Articole de Istorie IV - 1962

STUDII ŞI ARTICOLE DE ISTORIE
IV
https://biblioteca-digitala.ro
Comitetul de re.dactfe
Acad. P. CONSTANTINESCU-IAŞI (redactor responsabil),

N. ADANILOAIE (redactor responsabil adlunct),
V. MACIU, I. DRAGOMIRESCU, R. MANQt,.ESCU, A. PETRIC,
C. ŞERBAN, VENERA TEODORESCU (meinbif); ELVIRA PREDA
(secretar de· redactfe)
,
STUDII ŞI ARTICOLE
DE ISTORIE
IV
SOCIETATEA DE ŞfllNŢE ISTORJCE ŞI FILOLOGICE DIN R. P. R.

BUCUREŞTI - 1962
EDITURA ŞTDNTIFICA
Dat la cules JJ.06.lllSZ. sun de tipar o:J.Jo.1114!

Tira) zooo + 100 er. brofate, 50 er. legate J/I.
Hlrtte semlveltnd 65 gfm1. Format 7CIXJOO/IS.
Coli editoriale 35,61. Coli tipar !7,50. A. OOBOZ.
Indici de claslflcare zeclmal4 : pentru blbllo-
tecUe mari 9 (R), pentru blbllotecile mici 9 (R).
Tiparul executat sub comanda nr. 169ll la

Intreprinderea CentraJA PoUgraflcA M.F.A.,
Str. Izvor nr. 137, BucureşU - R.P.R.
SUMAR
.Acad. P. Constantinescu-laşi - Problemele de bază ale Tratatului de istoric a

Romîniei . 7
N. Adăni/oaie şi Elvira Preda - Munca ·de cercetare în domeniul istoriei locale. 19
Bako Geza Contribuţii la problema originii ceangăilor . . . 37
Radu Geoglovan O „tocmeală" a lui l\\atei Basarab privitoare
la scutirea tîrgqviştenilor de unele dări pentru
vin 45
Corneliu Cîmpeanu Date noi în legătură cu răscoala ţărănească din
Transilvania din anul 17~4 . . . . . . • • 55
Constantin Şerban Noi contribuţii
la istoria luptei tîrgoveţilor şi
orăşenilor moldoveni îmP-.otriva asupririi feudale
în sec. al XVIII-iea şi începutul sec. al XIX-iea. 73
Serf!.iu Columbeanu _,.. O condică de socoteli dintre anii 180-1-1839. 93
Liviu Patachi - Situaţi.'.! agrJrii a ţiiri1nimii dependente clin Tran-

silv;ini;i în 18--18 . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Gheorf!.he Platon - Contribuţii la cunoaşterea frămîntărilor ţărăneşti
din l\\olclova în preajma şi în timpul anului re-
voluţ:onJr 1848-18-19. Strămutarea locuitorilor. 131
N. /. Simache şi/. Gh. Burfoiu - Aspecte clin timpu] revoluţiei din 1848 în r~giu-
nea Ploieşti . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
Eut!,en G/iick - Despre lupta anlihabsburgică şi antifeudală a
ţiiranilor
din părţile ariidene în anii 1849 -
1853 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 175
Al. Bărbat - Fabrica de hîrtie de la Zărneşti ( 1852-1872). 197
Carol Găllner - începuturile mişciîrii muncitoreşti la Sibiu ( 1848
-1890). . . . . . . . . . . . . . 223
[/rna Gheran - Influenţa ideilor Internaţionalei l-a şi a II-a
asupra mişcării muncitoreşti din Transilvania. 239
Ştefan Drauomir - Contribuţiiprivind dezvoltarea comerţului botoşă-
nl'an din secolul al XVI-iea pînă la 1900 . . . 251
6 SUMAR
D. Zaharia - Unele acţiuni revoluţion!!_re

tn rej?iunea Bacău
în februarie - octombrie 1917 273
T. Georgescu ~i V. Liueanu - Ideile leninismuJui - far călăuzitor tn lupta
pentru crearea Partidului Comunist din Romînia. 287
V. Ştefănescu ~; M. Turzai - Greva muncitorilor lemnari de la fabrica de
mobilă „Szl!kely şi Rcti" din ÎJ:.!. l\\urcş (iunic-
iulie 1934) . . . . . . . - . . . • • . . . • • 311
Iuliu Geră - Din lupta muncitorimii timişorene în perioada
fascizării tArii : Greva de la fabrica „Standard"
(1936) . • • • . . . • . . • • • . . 327
Eliza Campus - Criza politicii a dictaturii rej?ale (1940) • 349
N. DrdJ!art - Aspecte pnvind situafia muncitorilor industriali
din Mediaş între anii 1921-1943 • • • • • 381
Ileana Petrescu - Date comparati\'e privind dcz\·oltarea invăţă
mintului ln ~unea Oltenia înainte şi după
23 Au~ust 1944 . . . . . . . . • . . • • . • . 405
Eliza Biclrma11 - Erlucafia ateist-ştiinlificli în C'adrul predării isto·
rici în şcoală . . . . . • • • • . • . 419
PROBLEMELE DE BAZĂ ALE .TRATATULUI DE ISTORIE A ROMINIEI
de acad. PETRE CONST.'\NTINESCU-1:\ŞI

Preşedintele Societăţii
de ştiinţe istorice şi fdo 1ogice din R.P.R.
Ştiinţa romînească se îmbogăţeşte cu o nouă lucrare în domeniul

istoriei, Tratatul de istorie a Romî.niei, sarcină importantă încredinţată
istoricilor din ţara noastră de către Partidul Muncitoresc Romîn şi
realizată. în cea mai mare parte.
Este o operă fundamentală, care aduce o contribuţie valoroasă
pe frontul ideologic, legată de constrllÎrea socialismului în R.P.R. Este
o operă valoroasă, prin faptul că aplică concepţia materialist-dialectică
într-o ştiin·ţă, tratată fals de către cercetătorii ei pe vremea vechiu-
lui regim.
Considerind înaltul nivel şthnţific care trebuie asigurat unei ast-
fel de lucrări, coordonarea întregii munci a fost încredinţată Academiei
R.P.R., cel mai înalt for ştiinţific din ţara noastră. Tratatul se întoc-
meşte sub îndrumarea secţiei de ştiinţe istmice a Acaâemiei, de către
institutele de istorie şi arheologie ale Academiei R.P.R. de la Bucureşti,
laşi şi Cluj, de către cadrele didactice de la facultăţile de istorie ale
celor trei centre universitare din ţară, Îln st:r:însă colaborare ou Irnsti-
tutul de istorie a Partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R., cu Şcoala su-
perioară de partid „Ştefan Gheorghiu", precum şi cu alţi specialişti din
domeniul ştiinţelor sociale.
Printre cei interesaţi m elaborarea Tratatului figurează şi mem-
bri ai corpului didactic mediu, adică profesorii de istorie din numeroase
centre din ţară ; unii din ei au participat la dezbaterile largi, organizate
de redatjiile volumelor asupra fiecărei machete, adudnd C0111tribuţii
valoroase prin intervenţiile lor la discuţii sau prin prezentarea de
referate scrise. Mllllte din aceste observaţii au fost primite de redactorii
volumelor şi luate îrn consideraţie La redactarea deTimrl.rUi.vă.
Tratatul cuprinde 5 volume pentru perioadele istoriei vechi,
medii şi moderne, adică de la cele mai vechi urme ale vieţii obşteşti
ale omului pe terito:riiul R.P.R. pînă în anul 1917, eîind s-a fixat mcepu-
tul erei noi în istoria omeni.II"ii, epoca orînduirii sociailiiste, odată cu
Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Repartiţia este : Vol. I pentru
istoria veche, vo1umele II şi III pentru istor.ia medie, volumele IV şi V
pentru istoria modernă. Pentru epoca următoare volumele sînt '1n curs
<ie elaborare.
Acad. P. CONSTANTINESCU-IAŞI
8
Munca a fost destul de grea, deşi, conform indicaţiilor Partidului,

s-au angajat marea majoritate a istoricilor din ţară. In _primul_ rîn?,
pentru că nu exista o asemenea sinteză de ~are ~~ergura, _tratata şt~
inţific, în vechea istoriografie burgheză. D~mpotnv~ : trebu1~u ~om~a:
tute nenumărate teze false, idealiste, reacţionare, m domeniul. istoriei
patriei noastre, din înb"eaga veche istoriografie, subordonată mterese-
lor de clasă ale guvernanţilor de-atunci.
Dar greutăţile au fost învinse, cu sprijinul forur~or . su~rioa!~
de partid şi ale Academiei R.P.R., cu devotamentul cercetătorilor istoncr
marx~ti şi a tuturor colaboratorilor ce şi-au însuşit concepţia şi meto-
dele ştiinţifice înaintate, bazate pe învăţătura marxist-leninistă.
S-a reuşit în bună parte să se valorifice rezultatele săpăturilor
de pe o serie de şantiere arheologice prin publicarea în volume a ra-
poartelor prelimina,re de săpături anuale. S-a continuat publicarea volu-
melor de documente privind istoria epocii feudale a Rominiei ; pină
la sfirşitul anului 1958 au apărut 28 volume; s-au publicat volume ae
studii şi referate din istoria medie.
Pentru e.poca modernă s-au tipărit 9 volume de documente pri-
vind războiul de independenţă, altele privind ră5coalele ţărăneşti din
1888 şi 1907, precum şi volume de studii şi documente privind unirea
Principatelor romine. S-au organizat călătorii de studii în tară şi mai
ales în străinătate pentru cercetarea amănunţită a arhivelor cuprinză
toare de documente _privind epocile studiate în tratat. Deplasarea cer-
cetătorilor s-a făcut la arhivele şi muzeele clin : U.R.S.S., Ungaria, Po-
lonia, Bulgaria, Cehoslovacia şi Germania, ţări vecine. al căror trecut
4"Ste legat de trecutul istoric al Rom.iniei.
Pentru a se asigura tratatului un nivel ştiinţific corespunzător,
s-au organizat dezbateri largi asupra problemelor controversate ale
istoriei patriei. Aceste dezbateri - care au loc pentru prima dată in
tara noastră - sînt de mare însemnătate pentru dezvoitarea ştiinţei
noastre istorice. Au fost clarificate, de pe poziţii marxiste, probleme· care
formau obiect de discuţii contradictorii intre specialişti.
Fiecare capitol a fost discutat într-un grup mai mare decît co-
lectivul redacţional respectiv. Pentru machetele fiecărui volum dezba-
terile au ţinut cite 3-4 zile, cu convoca.rea a dtorva sute de special'.şti
'în istorie şi disciplinele ajutătoare.
. Prim~ volum se ocupă de istoria veche a Rominiei, care începe

dm ~ele_ ma1 v~hi timpuri ale vieţii omului pe te1itoriul R.P.R. şi du-
reaza pină prm veacul X al e.n., maro'ind perioada de trecere la
feudalism.
. S-au fol~it, în prii:nul rind, izvoarele directe, rezultate din săpă
turile arh~~ogice, _orga~1zate sistematic după 1948, cinel, prin grija
guvernulm .~1 a partidului, s-au pus la dispoziţie toate fondurile necesare.
~ ~panule d~ săpături. s-a dat atenţie deosebită cercetării culturii
baştina~, dovedindu-se existenţa continuă a unei civilizaţii locale pe
PROBLEMELE DE BAZĂ ALE TRATATULUI DE ISTORIE A ROMJNIEI 9•
tot cuprinsul de azi al Republicii Populare Romîne. Arheologii de pe

timpul vechiului regim dădeau prea mare atEriţie urmelor civilizaţiei
romane, neglijind cultura dacilor, consideraţi inferiori romanilor co-
lonizatori.
Istoria străveche şi veche a Romîniei nu mai apare, în noul
tratat, ca o înşirare haotică a dif€'I'itelor culturi sau a diferitelor popoare
ce se succed aproape întîmplătJor, oom reieşea din vechile studii arheo-
logice şi istorice. Istoria veche înfăţişează succesiunea diferitelor orin-
duiri cu etapele respective, care decurg în mod firesc şi înlămţuit di!'l
dezvoltarea continuă a forţelor de producţie.
ln cadrul uriaşllllui interval de timp de aproximativ 500 OOO de
ani - din paleolitic şi pÎ!Ilă î111 perioada prefeudală - partea cea mai
mare este ocupat.::\. de orînduirea comunei primitive, care durează în
Romîniia p!Îil1ă în sec. I î.e.n, cind Îlllcepe perioada sclavagistă.
Dintre problemele 111erezolvate sau rezolvate ne.satisfăcător de
veche3 istoriografie, cu privire la perioada comunei primitive, amintim,
drept cea mai. importantă, ac.ea a locuirii din timpurile cele mai înde-
părtate a teritoriului R.P.R. Cercetările· noi au doved1t existenţa omului
din vremea paleoliticului inferior, fapt slab demonstrat anterior. Dovezi
s-au. adus pentru paleoliticul mijlociu şi paleoliticul superior, ceea ce
a dus la includerea Romîniei :in vasta zonă geografică a antropogenezii,
la fixarea termenului de MO OOO de aini de la apariţia omului pe
teritoriul R.P.R.
In legătură cu teoria hiatusurilor, susţinută de Yechea istorio-
grafie, în tratat se arată că n-a ~xistat un hiatus cultural, că noile--
culturi nu se datoresc unor migraţii de popoare, ci ele se dezvoltă din
fazele anterioare, descoperindu-se verigile de legătură în tot lungul
perioadei neolitice. In acelaşi mod s-a rezolvat şi problema trecerii de
la epoca ·bronzului la epoca fierului. Vechii teoreticieni nu mai sus-
ţineau hiatusurile, ci distrugerea culturii epocii bronzului de către
năvălitorii sciţi, ce-aduc un nou metal, fierul.
în tratat se arată că nu există nici un fel de întrerupere a vieţii
între epoca bronzului şi acea a fierului; utilizarea noului metal aparE:
'im chip firesc ca o dezvoltaire a forţelor de producţie locale. Prezenţa
sciţilor n-a fost determtnantă, ei jucîn.d doar rolul unor influenţe secun-
dare, ajutătoare. în problema prezenţei şi rolului sciţilor de folos au
fost şi lucrările oamenilor de ştiinţă sovietici.
Un fapt important şi bine documentat in tratat îl constituie uni-
tat€a culturii vechi pe întreg teritoriul de azi al Romîniei. Unitate::i
de cultură materială este evidentă din pakolitic şi pină în epoca fie-
rului tîrziu, epoca La Teme, cînd izvoarele scrise dau de-acum dovezi
necontestate.
Problema statului dac a stat în oentrul atenţiei redactorilor pri-
mului volum al tratatului, consacrîndu-i-se întreaga parte a doua a vo-·
lumului. Istoricii burghe:zii, idealizînd dtn motive politice figura pri-·
10
rnului rege dac cunoscut, Burebista, vorbeau de un „imperiu" dacic,

desconsiderînd însă structura materială socială şi caracterul de cl~s~
al sfatului dac. · In UTma săpăturilor noi arheologice s-a p~tut defnn
adevărata formă de viaţă a celei clintii organizaţil sta~e, existenţa 7la-
selor antagoniste. existenţa statului sclavagist, supenor formaţi~n~l~:
tribale - ceea ce înseamnă un mare progres în dezvoltarea soc1ebţ.i1
omeneşti de-atunci ; dar în nici un caz nu poate fi vorba de-un
.,imperiu ' 1•
In tratat s-a definit ştiinţific caracterUJl statului dac, sclavagist
începător, asemenea unor state sclavagiste din Orient, de alt tip ~ecit
statul sclavagist clasic. Acest Sltat se dezvoltă a:J?Oi în sec. I e.n., aJun-
girui sub forma cea mai înainta.tă pe timpul lui Decebal. El se opune
romanilor, al căror rol „binefăcător" fusese preaslăvit de vechea isto-
riografie.
Aşa cum au demonstrat clasicii marxism-leninismului asupra
dublului caTacter al stăpinirii romane in general, istoricii romţni au
~rătat aceasta cu privire la stă.pinirea romană în Dacia, care a ţinut un
veac şi jumătate (106-271). Acum se generalizează sta.tul sclavagist de
tip clasic, se dezvoltă viaţa materială şi culturală în Dacia ; dar în
acelaşi timp se introduce un regim crunt de exploatare a bogăţiilor ~i
a maselor populare.
O alţă problemă dezbătută mult de istoricii burghezi, romini ~i
strfilni, se referă la populaţia autohtonă, care ar fi dispărut, nimicită
prin cucerirea romană. Exterminarea totală sau alungarea autohtonilor
sint eliminate azi de către istoricii marxişti, oa un non-sens, bazîndu-se
pe cercetările arheologice recente, care dovedesc continuitatea popu-
laţiei b~tinaşe.
Cu privire la romanizarea populaţ;ei autohtone istoriografia
veche avea o concepţie neştiinţifică, arătind că populaţia locală ar fi
primit „cu entusiasm" stăpinirea romană. Adevărul este altul. Opre-
siunea politică pentru asigurarea exploatării economice a dus la o rc-
.listenţă continuă a populaţiei locale, a dacilor supuşi sau a celor liberi
de la marginile Daciei colonizate. O cruntă luptă de clasă a dăinuit
pînă la 1nfrîngerea cotropitorilor, care au trebuit să plece peste Dunăre,
lăsind loc liber „barbarilor".
Concepţia marxistă a respins de mult rolul hotărîtor al popu-
laţiilor migratoare in destrămarea imperiului roman. Autorii tratatului.
au dovedit aceasta ca valabilă şi pentru Dacia romană. Popoarele mi-
gratoare au trecut doar pe aici, în veacurile III-VI. pînă la venirea
slavilor, care în adevăr au influenţat felul de viaţă al populaţiei locale
contribuind, prin stadiul înaintat al organizării lor economico-social~
la transformarea societăţii, a populaţiei locale.
In ~cea perioa~ă se pun bazele formării unui nou popor, po-
porul :omm, !llăscut dm amestecul mai vechi cl.aar-roman, supus puter-
111icei mfluenţe slave. Problema formării poporuJiui şi ·limbii rom1ne
PROBLEMELE DE BAZA ALE TRATATULUI DE ISTORIE A ROMTNIEI 11
-capătă o rezolvare, se pare definitivă, după o îndelUJngată dispută în

istoriografia burgheză, rommă şi străÎll1.ă.
Epoca m~ievală, care cupnnde materialul volumelor II şi III,

.a avut de tratat problemele de bază ale feudalismului, în deosebi sub·
manifestările sale generale şi acele specifice regiunii.lor răsăritene ale
Europei. 1 • ",f
Vechea istoriografie romînească - exprimată prin operele lui A. D.

Xenopol, N. Iorga şi I. Bogdan îndeosebi - chiar dacă prezintă un
material faptic bogat şi interesant, vădeşte însă o concepţie greşită
despre feudalism, - neputinţa de a cunoaşte legile de dezvoltare ale
·societăţii.
După vechea istoriografie burgheză, feudalismul ar fi fost un
element de import, adus dinafară, ca o influenţă din Apus. Cercetin-
du-se numai sµprastructura sooietă·ţii medievale romineşti, s-a avut
în vedere factorul politic şi cel cultural, neglijindu-se elementul eco-·
nomioo-social, care reda adevăratul aspect al societăţii romîneş.ti. Nu
s-a Iuat în consideraţie evoluţia factorilor de producţie, viaţa economică
:a ţărilor romineşti., nu s-a subliniat crunta exploatare a maselor pro-
.ducătoare, falsifkîndu-se astfel caracterul real al raportUTilor dintre
clase, acestea prezentîndu-se sub formă idilică.
Pentru explicarea apariţiei celor două clase : boierimea stăpî
nitoaTe şi ţărănimea exploatată, istoricii vechi recurgeau la teoria
..cuoerinilor", teorie :ini.portată din Apus, după care ţărănimea de-
pendentă c:LiJn Ţara Romîneasaă şi Moldova ar fi apărut după cucerirea
acestora de elementul nobiliar venit din Transilvania, după unii istorici
- sau de elementul nobiliar apărut din r-indurile slavilor şi aceştia tot
„năvălitori" - după· alţi istorici. Se lua drept criteriu deci o explicare
ideali.stă, teoria „violenţei". DUJpă aceşti istorici Principatele Moldova
-şi Ţara Romînească au fost infii:nţate de descălicătorii din Ardeal :
Dragoş Vodă şi Negru Vodă - teorie împotriva căreia s-a ridicat, acum
mai bine de-un veac în urmă, marele istoric şi democrat revoluţionar
Nicolae Bălcescu, rămas însă izolat şi uitat. ·
Chiar atunci cind s-a recunoscut de către istoricii burghezi exis-
tenţa feudalismului sub forma celor două clase : de ţărani aserviţi şi
boieri asupritori -:- unii recunoşteau apariţia acestei stări abia la finele
veacului Xlll - s-a căutat justificarea proprietăţii feudale ca naturală,
existînd de la prime1e începuturi. Pe baza acestei „tradiţii istorice
străvechi", teoreticienii moderni, în slujba claselor dominante burghezo-
moşiereşti din Romînia capitalistă, căutau să justifice drepturile acestor
clase la permanenta stăpînire asupra maselor muncitoare.
Istoriograf ia nouă romînească, folosind concepţia marxistă şi
indicaţiile clasicilor marxism-leninismului cu · priv1I'e la feudalism,
folosind cercetările istoriografiei sovietice, a ajuns la o justă explicare
12 Acad. P. CONSTANTINESCU-IAŞI
a fenomenelor vieţii feudale în ţările romine, de la_ primele ~ce?u:uri

ale feudalismului şi pină la destrămarea sa - veacurile X-XI Şl pma la
revoluţia de la 1848.
Apariţia şi creşterea proprietăţii feudale au avut loc ~ urmare·
a destrămării obştiilor de ţărani liberi, unii devenind aservlţi ailtora,
ce cu vremea se transformă in conducători - boieri - transmiţindu-şi
ereditar funcţiile şi proprietăţile. Prin diferite forme de constringere
extra-economică, noii stăpini îşi lărgesc puterea economică şi-şi întăresc
rolul politic. Pe această cale apar primele formaţiuni statale - cneza-
tele şi voivodatele - a căr"or existenţă este amintită de unele izvoare--
încă din secolele XII-XIII.
Progresul în curs al societăţji este împiedicat de ultimele migra-
ţiuni de popoare : pecenegii, cu.manii şi în deosebi tatarii, al căror rol
negativ fusese combătut de unii istorici burghezi, pe motiv c-ar ·fi îm-
piedicat înaintarea supremaţiei ungurilor dincoace de Carpaţi. Stabilirea
ungurilor in Ungaria de azi şi ocuparea Transilvaniei a jucat rolul
istoric de a împinge viaţa statului rominesc din A,rdeal pe căi proprii,
fără a se rupe însă legătura cu Principatele.
In Tratat se combate teoria greşită a înfiinţării Principatelor-
prin „descălicarea" de dincolo de munţi, după care statul ar fi fost un
organ deasupra claselor, arătîndu-se că noile state s...au înfiinţat ca
rezultat al relaţiilor feudale şi al adincirii antagonismelor de clasă.
Formarea statelor feudale consolidează relaţiile feudale şi ajută·
la creşterea marii proprietăţi. Inoepind din secolul XIII în Transilvania,
din secolul XIV în Principate, proprietat.ea capătă un caracter ierarhic ~
ierarhia funciară stă la baza ierarhiei militare. După formarea st.at.elor
f~e. boierii caută, cu ajutorul domnilor, ieşiţi din rlÎJldurile lor, să
sporească numărul ţăranilor aserviţi şi să crească exploatarea lor prin
folosirea constri.ngerii extraeconomice.
Contrar istoriografiei burgheze, care afirma că statul rominesc
a fost de la început unitar şi centralizat, în tr..itat se arată că statul
feudal a trecut prin mai mllllte etape : fărimiţarea feudală, centralizarea
statului şi încercarea de instaurare a unui regim absolutist - aşa cum
s-a intimplat şi în alte părţi : in lc.rgă măsură în Rusia veche, de pildă.
Pe timpul fărimiţă1ii feudale puterea domnului era restrinsă. In·
lumina în~ăţăturii marxist-leniniste, chiar în această perioadă s-au.
ci:at. pre~~l«: ~ornice pentru întărirea puterii centrale şi anume :
ad1~c1rea d1v1ziun11 sociale a muncii, dezvoltarea agriculturii şi a me-
seriilor, ~eşterea producţiei de schimb, dezvoltai-ea oraşelor. Dezvolta-
rea r~lapilor marfă:-~i a dus la intensificarea exploatării ţăranilor,
la ad!JK1rea contradicţnlor de clasă şi la ascuţirea luptei de clasă.
. Neputind ~ nege existenţa marilor răscoale ţărăneşti din veacu-
rile XV-XVIII din Ardeal, istoricii burghezi căutau să le denatu-
r€~e caract~rul, arătîndu-Je ca manifestări ale luptei rominilor împo-
triva ungurilor - aceasta şi pentru uzul teoriilor şi atitudinii lor şovine""
PROBLEMELE DE BAZA ALE TRATATULUI DE ISTORIE A ROMTNIEI 13
Istoricii marxişti, ·autori ai tratatului, demască teoriile şovine şi

<lovedesc caracterul social al răscoalelor din Ardeal, începind cu marea
răscoală de 1a Bobilna, la care participă împreună iobagii romirrn şi
maghiari ; una din marile răscoale, aceea de la ,începutul sec. XVI, este
condusă de ungurul Gheorghe Doja.
Ascuţirea contradicţiilor de clasă pune în faţa stăpînitorilor sar-
cina de a întări organele de oonstrîngere a ţăranilor, prin întărirea pu-
terii centraJ.e. Această funcţie socială a statului a fost negată de istoricii
burghezi, care arăt.au că puterea domnului a crescut din motivele apă
rării statului de primejdia „dinafară".
Intărirea puterii centrale a avut o importanţă pozitivă : s-au
·creat oondiţil. pentru creşterea producţiei agricole, pentru dezvoltarea
,comerţului şi a oraşelor.
In faţa primejdiei otomane s&nt două at1tudirrtl : masele, sub con-
ducerea domnilor mai capabili, :rezistă prin lupte, în timp ce boierimea
trădează şi cade la înţelegere cu turcii, ceea ce duce la aservirea ţărilor
ronrlne către fînele veacului XVI. Iancu de Hunedoara din Ardeal,
Vlad Ţepeş din Ţara Romînească şi Ştefan cel Mare din Moldova,
numai mobiliziînd poporul, au putut stăvili cucerirea otomană; Mihai
Viteazul face încă o încercaire, llll1ind cele trei provincii romîneşti la
finele sec. XVI. dar, nefiind susţinut de mase, nu ,reuşeşte.
· Instaurarea dominaţiei otomane în ţările romîne a avut urmări
·~i asupra dezvoltării economice, mult frînată prin reducerea liberului
schimb, mărfurile luînd mai muit drumul către imperiul otoman. Prin
r"J'eşterea birurilor că,tre Poartă. boierii întăresc exploatarea ţăraniloir.
care-şi pierd pă.rnînturile din ce în ce mai mult.
Se introduce el~, se desfidnţează dreptul de strămutare al ţă
ranilor, precum şi ailte măsuri, care duc la consolidarea regimului no-
biliar în secolele următoare : XVII şi XVIII. La mijlocul secolului XVII
se ajUlilge la o Îlntărne temporară a domniilor, pe timpul lui Matei
Basarab şi Vasile Lupu, oind se cunoaşte şi o dezvoltalI"e a culturii.
, Cu prirvire la acest element al suprastructurii, în Tratat problema
se pune altfel dooît în istoriografia burgheză, care acorda o atenţie deo-
sebită influenţelor d:.nafaTă. Evoluţia culturii se explică prin schim-
bările petrecute ÎII1 baza economică a sc·detăţii, arătîndu-se originali-
tatea culturii feudaJ.e romîneşti şi aportul ei în comunitatea de cultură
a sud-estului european. ·
illtimele capitole din volumul III, ocupînd.u-se de epoca tîrzie
medievală, tratează istoria ţărilor romîne sub dominaţia turco-fana-
riotă şi austriacă ; apropierea de Rusia şi sprijinul .a.cesteia în lupta îm-
potriva jugului otoman. Către finele veacului XVIII şi în prima jumă-
tate a seco1uiLui XIX se petrece şi în ţările romÎII1e acel.aşi fenomen : des-
trămarrea f eudalismu~ui şi apariţia primelor forme de relaţii capitaliste,
ca în întreg Răsăritul european. ln această epocă ţărănimea exploatată
14
pînă Ia singe se răscoală sub corui1:1oerea lui~ Horea, CI~ şi ~n, in

Transilvania (1784) şi Tudor Vladimirescu m Ţara RoIIUlileasca (1821).
Istoria modernă a Rominiei, de care se 1ocupă. volumele IV şi V

ale tratatului, cuprinde perioada orinduirii cap~taliste ca mod de pro-
ducţie dominant, adică din momentul înlocuirii formaţiunii social-eco-
nomice feudale prin formaţiunea capitalistă (revoluţia burgh~de
mocratică de la 1848) şi pină în momentul cind a început destrămarea
capitalismului (Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie 1917). S-au
desprins trei perioade în evoluţia capitalismului ir:i ţara romineascA,
corespunzătoare formelor de dezvoltare ale capitalismului mondial a-
plicate specificului din Rominia · 1848-1877, cirul se desfăşoară revo-
luţia burghezo-democratic.ă; 1878-1900, perioada înţelegerii burgheza-
moşiereşti ; 1900-1917, stabilimrea capitalismului sub forme su-
perioare.
Tn fci:ţa redactorilor acestei epoci din istoria Rominiei s-au aflat
numeroase „pebe albe", goluri pe care istoriografia manclstă a încercat
să le acopere ou studii ce sint la începutul lor. Cu sprijinul Insti.tutrulu~
de is~rie a partidului - institut infÎIÎnţat în anii puteri.i populare - s-eu
putut împlini, în parte, unele ilipsuri, din acest domeniu.
Se prezintă pentru intiia oară în istoriografia romină o sinteză
a istoriei moderne a Rominlei de pe poziţiile învăţăturii marxistrleni-
niste; se fixează o periodizare ştiinţifică, bazată pe concepţia materialis-
mului istoric. Revoluţia_ de la 1848, care prin programul ei cerea înlă
turarea relaţillor feudale din viaţa ţării - ceea ce corespundea stadiului
de dezvoltare al forţelor economice din acel moment - marchează îln-
ceputul istoriei moderne; anul 1917, anul Marii Revoluţii Socialiste
din Octombrie, marchează termenul de încheiere a epocii moderne.
ln tratat s-a scos în relief rolul hotă.ritor al maselor în desfăşu
rarea evenimentelor i..rnportant.e ale epocii moderne, evenimente atri-
buite de c.ătre istoricii burghezi de obicei altor factori. A fost studiată
cu precădere dezvoltarea forţelor interne, inlătwindu-se părerile mul-
!m" istorici vechi, care atribuiau o importanţă exagerată şi uneori falsă,
influenţelor externe. O deosebirt:.ă atenţie s-a acordat studiului dezvol-
tării forţelor de producţie, unnărlndu-se totodată integrarea acestor
fenomene în evoluţia societăţii capitaliste mondiale.
. ~entru întiia ?W"ă. s-a dat atenţia cuvenită mişcării muncitoreşti~
ignorata de vechea IStonografie, acordindu-i-se locul meritat in istoria
patriei noastre, încă de la primele ei manifestări.
Problema revoluţiei de la 1848 - ciocnirea violentă dintre bur-
ghezie şi ţărănime deoparte, boierimea de cealaltă parte - este privită
în ~tat unitar, revoluţiile din Ţara Romînească, Moldova şi Tmnsil-
\'ama formînd, prin revendică!rile antifeudale şi naţionale comune o
unitate. '
PROBLEMELE DE BAZĂ ALE TRATATULUI DE ISTORIE A ROMINIEI
Istoriografia bUTgheză a căutat să discrediteze şi să minimalizeze

revoluţia de la 1848, susţinind c-a fost numai o „încercare revoluţio
nară" în Principate ; c-ar fi fost importată din Apus, neavînd o bază a
sa în ţările Tomî:neşti. Istoricii burghezi considerau revoluţia din Tran-
silvania ca o mişcare de sine stătătoare, fără nici o legătură cu revoluţia
maghiară sau cu aceea din Principate. ·
Inlătwfud tezele naţionaliste ale vechii istoriografii romîne cit
şi maghiare, s-a ajUJilS la o tratare ştiinţifică a acestei probleme, ară
tindu-se legătura care a existat Îlntre toate -mişcările revoluţionate diin
cele trei provincii :romillneşti. Istoricii burghezi romîni, cu bună ştiinţă,
nu făceau deosebire între magnaţii maghiari şi poporui maghiar ; gre-
şelile de la i:nceput ale lui Kossurth au fost folosite pentru a distrage
atenţia de la lupta comună a maselor romîne şi maghiare.
Formarea statului romîn şi râZJboiul pentru independenţă sînt
tratate ca eJq>resie a creşterii forţelor de producţie capitaliste. Se sta-
bileşte rolul maselor şi al personalităţilor, celor din urmă dindu-li-se
greşit un rol precumpămd:tx:>r de către vechea isto!riografie. Formarea sta-
tului naţkmal, unirea şi independenţa erau atrilbuite de vechea istorio-
grafie elementului cultural, hazardului chiar.
Aotu1 Unirii Principatelor, atribuit de vechii istorici factorilor
externi, a fost opera maselor, ţărănimea - care vedea în Unire izbă
virea de a.SIU,prirea feudală - şi burghezia oraşelor, care se cerea libera
în activitatea ei economico-socială. Cu totul fals a fost prezentată în
trecut problema îndoitei alegeri în persoana lui Alexandru Ioan Cuza
ca domn unic, Xenopol · afirmînd că rolul principal l-a jucat hazardul,
Iorga considerind că faptul s-a petrecut printr-o „sfîntă îmbrăţişare
tăcu t.ă ".
Istoriografia bUI"gheză n-a scos în evidenţă temeiurile adevărate
ale reformei agrare de la 1864, care s-a petrecut în împTejurări a<>e-
m.ănătoare şi aproaipe în acelaşi timp cu reforma agrară de la 1861, din
Rusta.. Reforma a fost înfăptuită, peste capul coaliţiei burghezo-moşie
~ti oe se închegase pentru împiedicarea realizării dorinţei ţăranilor,
de către Cuza şi Kogălniceanu, sub presiunea maselor de la sate. Re-
forma era necesară în urma evoluţiei factorilor de producţie, relaţiile
capitaliste ce se înfiripau şi în Principatele romîneş.ti reclamînd împro-
prietărirea ţăranjJor. In Rom.inia s-a urmat calea prusacă, datorită îm-
prejurărilor istorice locale.
Proclamarea independenţei Romîniei, în anul 1877, a fost legaită
de istoricii burghezii de ziua de 10 mai, data aniversării venirii în ţară
a lui Carol I, din spirit de slugărnicie, cleşi adevărata dată a procla-
mării independenţei a fost 9 mai, aşa cum au stabilit istoricii. Bamn-
du-se pe analiza ştiinţifică a docum.e.ntelor recent publicate, ei au do-
vedit că ră.zJboiul de la 1877 a fost un factor progresist în istoria Rom\-
niei, că el a fost dorit şi susţinut de popor şi de elementele înaintate :
primii socialişti romini. S-a respins teoria istoricilor burghezi, care
atr.buiau independenţa lui Carol I.
jij Acad. P. CONSTANTINESCU-IAŞI
Autorii volumelor IV şi V au corectat şi unele teorii greşite cu

privire la istoria Transilvaniei in a doua jumătate. a secolului. ~IX.
Regimul absolutist austriac (1849-1867) a fost ideahzat de mulţi isto:
rici : Xenopol afirma că desfiinţarea iobăgiei în Ardeal se datora unei
hotărîri de sus şi nu luptei revoluţionare a maselor - cum dovedesc
autorii Tratatului. Luptele revoluţionare ale muncitorimii din Transil-
vania de la începutul epocii capitaliste au fost cu totul ignorate de
.istoriografia burgheză. Iorga nu pomenea nimic de rolul maselor. ~
lupta pentru unitatea naţională, considerind-o drept rezultat al activi-
tăţii unor intelectuali şi politicieni burghezi.
Mişcării muncitoreşti de pilnă la 1900 istoricii burghezi nu-i
acordau nici o atenţie ; Iorga, în extrem de rare referinţe (în istoria
·~ de zece volume), ii ac."Orda calificativul de „încercări naive". Nici un
ist.orie burghez n-a vorbiJt de atitudinea justă a partidW.ui socialist
romîn faţă de războaiele balcanice şi nici de lupta dîrză a mU1I1Citorimii
din Rominia împotriva part:cipării acesteia la primul război mondial.
Mişcarea ·muncitorească se bucur.ă de cea mai mare atenţie in
volumele IV şi V. S-a stabilit că mişcarea muncit.orească şi socialistă
clin anii 1878-1917 a pregătit avintul revoluţionar de după 1917, care,
sub influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, a dus la crea-
rea partidului adevărat al clasei muncitoare din ţara noastră - Partidul
Comunist din Rominia.
O trăsătură caracteristică a istoriei moderne a Romin;ei o fof-
rnează răscoalele ţărăneşti, explicate de cei mai mulţi istorici burghezi
din punctul de vedere al intereselor lor de clasă. Ştiinţa istorică mar-
. xistă a dat amploarea cuvenită studierii mişcărilor ţărăneşti. Două ca-
pitole întregi din tratat sint oonsacrat.e marilor răscoale din 1888 şi
1907 ; autorii lor demonstrează că aceste răscoale au fost determinate
de lupta ţărănimii împotriva rămăşiţelor feudale, de lupta pentru
pămint.
Una din cele mai complexe probleme ale dezvoltării capitaliste
a Romîniei intre 1848-1917 o formează dezvoltarea culturii. Pentru
prima oară se prezintă o fiinteză - redusă, cwn era şi firesc - a istoriei
culturii modeme romine.şti, cercetată unitar şi sub toate aspect.ele. Se
dis~g două culturi : una idealistă, retrogradă, alta materialistă, pro-
gre<>...JStă, culminind cu apariţia gindiril marxiste.
. Bazindu-se pe tezele lui Lenin şi caracterizarea dată de el primu-
tw r~z~i mondial~ autorii ~atatului au definit şi caracterul participării
~nume1 l".l ră~ml mondial, război imperialist. S-a scos în evidenţă
ca ·~>Uirghezia roi_ru~ n-a ~vut în vedere satisfacerea justă a aspiraţiilor
~ţ10nale, desăv;ll'Şirea unităţii teritoriale a ţării, ideal îmbrăţişat şi de
mişcarea muncitorească din acea vreme. Conducătorii de-atunci ai st.atu-
lui romîn au satisfăcut cererile marilor puteri imperialiste din cadrul
Antantei, căreia virfu.rHe burgheziei romîate :li erau de mult subordo-
nate. R~boiul a fost purtat ou mari jertfe din partea maselor numai
pentru satisfacerea int.e:res-elor şi a poftelor imperialiste ale claselor
PROBLEMELE DE BAZĂ ALE TRATATULUI DE ISTORIE A ROMINIEI 17
dominante, care au căutat să se îmbogăţească de pe urma alipirii Ar-

dealului.
Incercările istoriografiei burgheze de a prezenta unirea Transil-
vaniei cu Romînia c.a rezultat al luptei dusă de burghezia rom.1nă şi al
înţelegerii marilor puteri imperialiste aliate. este infirmată de autorii
Tratatului pe baza unei documentări ştiinţifice. Autorii scot in evidenţă
tocmai ceea oe istoriografia burgheză a căutat să ascundă şi anume, că
factorul hotărîtor în unirea Transilvaniei cu Romînia a fost lupta revo-
luţionară a maselor ~însufleţite de uriaşul exemplu al Marii Revoluţij
Socialiste din Octombrie.
Pentru istori?- contemporană, care începe din 1917, odată cu
Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, ce a deschis orizontul larg
al orînduirii socialiste in lume, lucrările sînt în curs. Problemele sînt
legate de faza destrămării regimului capitalist în R.P.R. - perioada
1917-23 August 1944 ; de lupta pentru introducerea UIIlei noi orînduiri,
care cuprinde datele 23 August 1944-30 Decembrie 1947 ; de con-
struirea socialismului şi în ţara noastră, fază care începe odată cu funda-
;.nentalele reforme ale anului 1948.
! - Studii st articole de istorie:

MUNCA DE CERCETARE IN DOMENIUL ISTORIEI LOCALE,:.
de N. ADANILOAIE şi ELVIRA PREDA
· Una din sarcinile de bază ale Societăţii de ştiinţe istorice şi

filologice o constituie antrenarea membrilor săi · în munca de cercetare
şi creaţie ştiinţifică, stimularea şi îndeosebi indTUmarea acestei mund.
Studiind lucrările primite de la membrii filialelor noastre -
care în majoritatea cazurilor abordează interesante şi variate probleme
de istorie locală - am consta.tat că greutăţile întimpinate în munoa de
cercetare şi creaţie ştiinţifică nu sînt legate de J.:iJpsa surselor de in-
formare ci de procesul de valorificare, de interpretare a materialelor
descoperite, de elaborare a unor lucrări sau articole originale. Pornind
de la constata.rea că membrii din cadrul filialelor noastre - în majori-
tate profesori în învăţămîntul de oultUTă generală - nu reuşesc in-
totdeauna să int€'11preteze, să vak>rifice în mod corespunzător materialele
cercetate şi să elaboreze lucrări publicabile, care să corespundă exigen-
ţelor ştiinţifice, am considerat că este necesar şi util să întocmim un
referat cuprinzînd indicaţii şi îndrumări teoretice şi practice cu privire
la murnca de ce:rcetare ştimţifică în domeniJUl istoriei, cu referire sp€cială
la valorificarea materialelor dim. arhivele locale.
Nu ne propunem să tratăm problema cercetării ştiinţifice pe
tărim istoric în mod exhaustiv, ci vom atinge unele aspecte majore
- deseori nevralgice - încercînd totodată să dăm şi soluţii concrete,
impuse de concluziile la care am ajuns p€ baza studierii lucrărilor
primite de la filialele noastre, răspindite pe întreg cuprinsul ţării.
Ţinem să subliniem, de la început, că o condiţie principală, î:n ela-
borarea unei lucrări ştiinţifice, este pregătirea ideologică a cercetăto
rului. Acesta trebuie să fie um. adept convins al C01I1cepţiei materi.allis:t:-
dialectice despre lume şi societate, să cunoască în profunzime învăţătura
marxist-leninistă şi s-o aplice, în mod consecvent şi creator, în dome-
niul lui de cercetare 1.
*) Comunicare prezentată ln a trein sesiune metodico-ş!iintificli interregională a
S.S.l.F. cnre a avut loc la Ploieşti, între 17-19 decembrie 1%1.
1
Pentru nprofundarea aspectelor teoretice privind ccrcelilrea în domeniul istoriei,
vezi lucrările: Pentru aplicarea consecventă a teoriei marxist-leniniste în cercetările istorice,
în „Studii·• nr. 6/ 1958, p. 5-20 ; ac ad. A. Oţetea, V. I. Lenin despre principiile de bază
ale istoriografiei marxiste. în „Studii" nr. 2/1960, p. 5-16: şi Eugen Stănescu Din indi-
cafiile metodologice ale lui V. I. Lenin Cil privire la cercetarea marxistă a istoriei, în
„Studii" nr. 2/1960, p. 17-32.
20 N. ADANILOAIE ŞI ELVIRA PREDA
Studierea fenomenelor sociale pe baza învăţăturii marxist-le-

ni.niste fereşte pe istorici de interpretarea neştiinţifică a materialului
faptic, prin prisma unor teorii şi ipoteze arbitrare, asigurind o ~rcetare
multilaterală şi o interpretare ştiinţifică a evenimentelor istorice.
Cercetarea ştiinţifică în domeniul istoriei a devenit însă posibilă
abia la jumătatea secolului trecut cînd clasicii marxismului, descoperinrt
legile care guvernează procesul de dezvoltare şi transformare a socie-
tăţii, au fundamentat istoria ca ştiinţă.
„După cum Danvin descoper;se legea dezvoltării naturii organice,
- spune Engels - tot astfel Marx a descoperit legea dezvoltării ist.oriei
omeneşti : faptul simplu, ascuns pină acum sub buruienile ideologice,
că oamenii trebuie în primul rlnd să mănince, să bea, să locuiască şi
să se îmbrace, înainte de a putea să se îndeletnicească cu politica, şti
inţa, arta, religia etc. ; că, prin wmare, producţia mijloacelor mate-
riale servind nemijlocit pentru trai şi o dată cu aceasta treapta res-
pectivă de dezvoltare economică a unui popor sau a unei epoci alcă
tuiesc bam din care s-au dezvoltat rinduielile de stat, concepţiile ju-
ridice, arta şi chiar reprezen lările religioase ale oamenilor, bază prin
care trebuie lămurite acest.ea şi nu invers, cum s-a procedat piriă
acum."" 1
Aplicind principiile concep~ei materi.alist-dial.ectioe despre
lume la studierea fenomenelor sociale, Marx şi Engels au inarmat pe
istorici cu cunoaşterea legilor obiective, necesare. ale dezvoltării socie-
tăţii omeneşti şi au creat astfel, pentru p1ima dată, posibilitatea unei
cercetări riguros ştiinţifice a materialului faptic în ca1e se ogllnde~te
in mod nemijlocit realitatea istorică.
P-m.ă la apariţia materiaiismului istoric, cercetarea şi înţelegerea
diferitelor aspecte ale vieţii omeneşti a fost ciominată de concepţii idea-
liste. oare nu au putut da o explicaţie ştiinţifică complexelor fenomene
sociale.
Incepind cu istoricii din antichit.ate. care au căut.at izvorul, cauza
fei:iomenelor din viaţa socială în „voinţa divină", sau în acţiunile îm-
păraţilor, a conducăt.orilor de oşti etc. - ş[ acestea subordonate aceleiaşi
„voinţe divine" - şi terminind cu sociologii .şi istoricii burghezi d~n trecut
şi clin zilele noastre, care au încercat şi încearcă să găsească explicaţia
evenimentelor istorice în sfera conştiinţei, a ideilor, negînd posibili-
tate~. ~~terii legilor dezvoltării sociale sau chiar existenţa lor, con-
c1epţi1le idealiste despre istorie au imbrăcat o sumedenie de forme, au
avut diferite nuanţe, in funcţie de perioada în care au fost formulate
de interesele de clasă ale promotorilor lor şi de scopurile urmArite. '
Chiar şi purtătorii unei concepţii materialiste în ceea ce pri-
veşte înţelegerea şi explicarea fenomenelor din natură (cum au fost
de pi~dă ~terialiştii francezi din secolul al XVIIl-lea şi alţii) au iră
mas idealişti în interpretarea vieţlii sociale.
~ e I s. Opere alese. voi. li, ed. a 11-;:i, p. 17î. Bucureşti 1955,

1
" 1'. fi\ Jr x-r r. E 11
E..•. f'.I. P.
MUNCA DE CERCETARE IN OOMEN:UL ISTORIEI LOCALE 21
Pină la apariţia materialismului dialectic, sociologia şi istodo-

grafia au fcst dominate de concepţii idealiste. Teoriile anterioare apa-
riţiei concepţiei materialiste a istoriei nu au putut pătrunde şi nici nu
au fost interesate să pătrundă, dato:rită limitelor, mtiereselo.c de clasă a
purtătorilor for, în esenţa procesului istoric, nu au reuşit sa descopere
iegătura internă, necesară, dintre fenomene, ele ogli.IIldi.IIld fragmentar
şi incomplet numai trăsăturile superficiale ale variatelor .:ispecte ale
vieţii sociaJe. Lenin a arătat că aceste teorii se oaracterize.:-1.ză in esent?.
prin două deficienţe de bază : „Tuitîii, acestea cercetau, în cazul cel mai
bun, numai motivele ideologice ale activităţii istorice a oamenilor, şi
nu cercetau ce anume dă naştere acestor motive. nu sesizau legile obiec-
tive în dezvoltarea sistemului de relaţii sociale, nu vedeau ză aceste
relaţii îşi au rădăcinile în gradul de dezvoltare a producţiei ;nateriale ;
în al doilea, teoriile anterioare nu ţineau seama toornai de acţiunil~
maselor populaţiei" 1 •
Materialismul istoric, ce cons1li.tuie o revolutie în dezvoltarea
gîndirii ştiinţifice, este singura concepţie care, permiţînd înţelegerea şi
explicarea vieţii sociale în evoluţia ei obiectivă, a dat răspuns la pro-
blemele teoretice şi metodologice de bază privind cercetariea şi inter-
pretarea ştiinţifică a fenomenelor istorice.
Metoda ştiinţifică de cercetare materialist-dialectică a -fenome-
nelor sociale a transformat„ istoria, privită pînă atunci ca o aglomerare
întîmplătoare,. haotică, de Îapte şi evenimente, într-o ştiinţă cu legi
obiective ce pot şi trebuie să fie cunoscute. În lumina acestei concepţii
istoria trebuie deci înţeleasă ca un proces unitar, ce este supus acţiunii
unor legi obiective, necesare, un proces complex Îil1 veşnică mişoaa:-e,
prezentînd aspecte variate şi puternice contradicţii intern.e, care con-
stituie forţa motrice a dezvoltării societăţii omeneşti. Istoria omenirii
se reduce in esenţă 1a succesiunea diferitelor formaţiuni social-econo-
mice determinate de modul de producţie al bunurilor materiale şi spi-
rituale, necesare existenţei omeneşti, formaţiuni care nu reprezintă alt-
ceva decît faze ale dezvoltării ascendente a societăţii omeneşti.
Arătînd că factorul determinant în dezvoltairea socială îl constituie
baza economică a societăţii, concepţia materialistă a istoriei înarmează
pe cercet.ătorii din acest domeniu cu singurul criteriu ştiinţific de a
aprecia şi explica fenomenele sociaJ.e.
Pornind deci de la realitatea obiectivă că modul de producţie
este factorul hotă.ritor ce determină structura şi fizionomia întregii
societăţi, că în consecinţă, nu vor reuşi să ,Îil'lţeleagă esenţa diferitelor
evenimente, concepţii, teorii şi instituţii dintr-o anumit.ă epocă istorică
dacă nu le vor căuta eXiplicaţia în baza matffi'ială a societăţii, istoricii
trebuie să ţină seama în exipliccirea şi interpretarea fenomenelor sociale
şi de celelalte principii ale material;smului istoric, de interacţiunea per-
manentă între bază şi suprastructură, de rolul activ aJ. SUiprastructurii,
de locul şi rolul forţelor de producţie, îndeosebi al forţei de muncă, în
1
V. I. Lenin, Opere, voi. 21, ed. P.1'\.R., 1952, paj?. 42-43.
N. ADANILOAIE ŞI ELVIRA PREDA
22
cadrul procesului de producţie, de rolul şi ~mnă!-8tea .Produ~to~il~

direcţi ai bunurilor n~ .~xistenţe~, c:ai:e s1!1~ s~i; purtători. ~1
progresului social şi adevaraţii creaton a1 IStone1, ŞI - m acest spJ.r1t
- de rolul personalităţilor în i::.torie.
In irn1:eilJretarea fenomenelor istorice, cercetătorii trebuie să aplicE'
in mod consecvent principiul fundamental al învăţăturii marxist-leni-
nist.e potrivit căruia lupta de clasă - forţa motrice a dezvoltării sociale
- este firul distinct, neîntrerupt ce străbate întreaga istorie a societăţii
împărtită în clase antagoniste. „Marxismul - spune Lenin - a dat firul
călăuzitor care permite să descopere, in acest labirint şi haos aparent"
al vieţii sociale, „existenţa unor legi necesare; acest fir călăuzitor este
teoria luptei de clasă" 1.
Materialismul istoric nu serve.şte numai ca teorie şi metodă de
cercetare a vieţii sociale ci şi ca instrument de acţiune, de schimbare a
ei, devenind in mina proletaria tul ui - singura clasă oonsecvent revoi u-
tionară - o invăţătură strins legată de practică, o învăţătură despre
necesitatea transformării revoluţionare a societăţii.
Proletariatul, clasa cea mai avansată a societăţii, are nevoie de o
ideologie întemeiată pe cunoaşt.erea ştiinţifică, obiectivă, a legilor de
dezvoltare socială, pe care să o folosească pentru îndeplinirea sarcinilor
sale istorice. Materialismul istoric est.e o asemenea ideologie, o armă
teore~că revoluţionară, profund ştiinţifică, interesele clasei muncitoare
filnd in deplină ooncordanţă cu legile obiective care guvernează dez-
voltarea omenirii. Servind interesele clasei care are misiunea istorică să
desfiinţeze orice formă' de exploatare şi să constn1jască o nouă societate,
calitativ superioară, materialismul istoric are un vădit caracter partinic.
Partinitatea, această trăsătură esenţială, oaracteristică gindirii mar-
xist-leniniste, prezintă o deosebită importanţă pentru munca de cerce-
tare şi interpretare ştiinţifică a fenomenelor sociale, intruclt orice aba-
tere de la principiul partinităţii duce la alunecarea, voită sau intirn-
plătoare, pe panta obiectivismului burghez.
Lenin a subliniat în repetate rinduri, că „„.materialismul im-
plică ... ~piritul partinic. obligind oa, la orice apreciere a evenimen-
tului. să se adopte deschis şi pe faţă punctul de vedere al unui anumit
-grup social•' 2 .
Isto1;cu1, cercetătorul marxist, trebuie să abordeze in spirit parti-
nic. de clasă, orice problemă privind viaţa socială, ţinind seama de lega-
tura strlnsă, organică a istoriei cu activitatea vie a maselor, de faptul că
masele popul.are sînt acelea care făuresc istoria.
. ln această lumină cercetătorii trebuie să interpreteze fenomenele
SOCiale _de pe poziţia clasei muncitoare prin prisma intereselor ei, să
~mbată .cu ?o~ concepţiile pseudoştiinţifice ale istoricilor burghezi,
mdeoseb1 ob1eotivISmul, arma lor -camuflată, pusă in slujba capitalului.
La Congresul al Iii-lea al P.M.R. tovarăşul Gheorghe Gheor-
ghiu-Dej, arătind că în prezent activitatea ideologică, lichidarea in:flu-
I. Lenin. Opere. voi. 21. Ed. P.M.R., 1952, pag-. 43-44.
1, \'.
- Idem, Opere, voi. 1, Ed. P.M.R., 1950, pag-. 397.
MUNCA DE CERCETARE IN DOMENIUL ISTORIEI .LOCALE 23
en~ei educaţiei burgheze din conştiinţa oamenilor este tărimul prindpal

al luptei intre vechi şi nou, a subliniat că teoriile filozofice, jw-idice,
€COnomice şi istorice ale feluriţilor apologeţi ai capitalismului 1Jrebuie
combătute şi supuse unei crHici ştiinţifice 1.
Ist.oricii burghezi contemporani, fiind interesaţi să împiedice cu-
noaşterea sensului adevărat al dezvoltării social~conomice,. pentru a nu
da la iveală inevitabilitatea piei.Jrii orînduirii capitaliste, de care sînt
legaţi, neagă caracterul de clasă al istoriografiei lor, proclamîrnd obiecti-
vismul - aprecierea şi explicarea f enornenelor sociale în afara oricăror
partide politice şi clase sociale - ca principiu de bază al cercetării
ist.orice.
Analizînd insă conţinutuJ. ist.oriografiei burgheze ne dăm uşor seama
de netemeinicia pretinsei cercetări „obiective" a vieţill. sociale, deoarece
ea încearcă să dovedească n€Cesitatea orîndu!irii -capitaliste, superiori-
tatea şi trăinicia ei, cu toate că această orînduire a mtrat în faza de des-
eompunere şi constituie o piedică în calea progresului general. In esenţ.ă
ist.oriogirafia burgheză actuală apără şi justifică, sub paravanul obiecti-
vismului, interesele capitaliştilor, negind exi&tenţa luptei de clasă şi
estompind contradicţiile de neîmpăcat ale societăţii capitaliste.
Lenin, vorbind de caracterul profund ştiinţific al principiului par-
tinităţii, a subliITTiat că adevărul iStoric nu contravine nicicînd, sub nici o
formă, intereselor politice ale clasei muncitoare, ci dimpotrivă le întăreste
şi fundamentează; el a <relevat în acelaşi timp în mod concludent supe-
rioritatea partinităţii materialismului istoric faţă de obiectivismul bur-
ghez : „Obiectivistul, demonstrînd necesitatea unui şir de fapte, riscă
înt.otdeauna să se abată către poziţia de apologet al acestor fapte; mate-
rialistul dezvăluie contradicţiile de clasă şi impiLicit îşi precizează punctul
de vedere ... materialistul este mai eonsecvent decît obiectivistul; obiecti-
vitatea lui este mai consecventă, mai adîilcă. El nu se mărgineşte să arate
necesitatea unui proces, ci lămureşte care anume formaţie social-econo-
mică dă conţim,ut acestui proces, care clasă anume determină <lCeastă
necesitate" 2 •
Principiul partinităţii exprimă esenţa abordării marxist-leniniste
a tuturor problemelor privip.d viaţa socială. Cercetătorii marxişti trebuie
să înţeleagă şi să explice fenomenele sociale în mod partinic; să tindă
ca prin descoperirea adevărului istoric să demonstreze necesitatea trans-
formării revoluţionare a societăţii, superioritatea idealurilor politice ;;.le
.clasei muncitoare şi să contribuie, astfel, la înfăptuirea acestor idealuri,
la construirea societăţii socialiste.
Pentru a ajunge la CUJI1oaşterea adevărului istoric fenomenele
vieţii omeneşti trebuie deci apreciate numai de pe poziţia clasei celei
mai avansate a societăţii.
1 G h. G h cor(! hi u-D e j, Raport la cel de-at ll l-lea Congres al fJ.Af.R.. Bucu-
:rcsti, Ed. Politică,
HJGO, pag-. 103.
2 \'. I. Lenin, Opere. voi. I, p. 396.
N. ADĂNILOAIE· ŞI ELVIRA PREDA
24
Numai studierea temeinică, numai pătrunderea în miezul învăţă

turii marxist-leniniste şi aplicarea consecventă a principiilor materialis-
mului ist.orie în m:.mca de cercetare a complexel~r fenomene sociale pot
asigura rerolvarea ştiinţifică a problemelor abordate. Ela~rarea un~i
lucrări ştiinţifice în domeniul ist.oriei este, ÎIIl acest sens, stnns, orgaruc
legată de nivelul ideologic al cercetătorului. In acelaşi timp o aplicare
superficială, mecanică, a principiilor materialismului ist.orie la studiul
vieţii sociale, duce la formularea unor aserţiuni şi concluzii lipsite de
temei, la o int.erpretare simplistă, neştiinţifică a fenomenelor cercetate.
Ţinind seama de ace5t adevăr, a cărui valabilitate nu poate fi contestată„
am acordat acestei laturi a pregătirii cercetătorilor atenţia şi importanţa
cuvenită. Desigur că intre pregătirea ideologică şi cea ştiinţifică. de strictă.
specialitate, există o legături dialectică, influenţindu-se şi completJîn-
du-se reciproc. Pregătirea ideologico-ştiinţifică a cercet.ătoriilor se oglin-
deşte, în mod nemijlocit, în nivelul lucrărilor elaborate, în valabilitatea
tezelor susţinute şi a concluziilor formulate.
•••
Lucrările şi articolele de istol'ie, elaborate de membrii filiaJelo!I'
noastre - aducind în circuitul ştiinţific info::-maţii şi date noi, tratîmi
anumite probleme sau aspecte noi ale unor probleme mai puţin cunoscute
şi cei·cetate - reprezintă contribuţii preţioase la dezvoltarea ştiinţei istu-
ricţ in patria noastră. Aceste materiale constituie o bază serioasă pentru·
elaborarea unor monografii sau a unor lucrări mai vaste, de sinteză.
Secţia de istorie a Societăţii primeşte însă şi unele materiale care„
deşi interesante ca ternă şi infonnaţie, nu pot vedea lumina tipa.ruluip-
intrucit inu răspund exigenţelor unor lucrări publicabile. In cele mai
multe cazuri aceste lucrări nu au un caracter ştiinţific. Menţionăm că.
fondul, caracterul ştiinţific al unei lucrări este asigurat de :
a) contribuţia personalA, originală a autorului în aberdarea şr
elucidarea unei probleme şi
b) de tratarea problemei tinind seama de metodologia ştiinţifică ..
Contribuţia personală a autorului se poate oglindi in :
1. abordarea unei probleme noi. necercetate:
2. lărgirea cadrului informativ cu privire la o temă cercetată.
aducind ştiri şi date noi, inedite cu ajutorul' cărora autorul poat:e pre-
zenta o problemă sub aspecte noi, 1J1eglijate de ist.oriogtrafia anterioară ;:
3. interpretarea nouă a materialului cercetat (Wl punct de vedere
personal. concluzii noi privind problema tratată;
4. elaborarea unei lucrări vaste de sinteză pe baza cercet.ă.rilor
anterioare.
... ..
lnarrnaţi fiind cu o teorie şi o metodă de cercetare ştiinţifică, ţiniind
~a in acelaşi timp de exigenţele oărora trebuie să le facă faţă Wl ma-
terial cu caracter ştiinţific, istoricii care urmăresc· în mod deosebit o
anumită problemă şi doresc să -0 abordeze, să o dezvolte în mod inde-
MUNCA DE CERCETARE IN DOMENIUL ISTORIEI LOCALE
pendent, sînt obligaţi ~ cunoască în primul :riînd stadiul şi rezultatele·

cercetărilor anterioare ale istoriografiei în problema sau epoca ce-i inrt:e-
I'€sează. După această muncă, să-i spunem preliminară. însă absolut ne-
cesară pentru orientarea generală a cercetătorului, el va trece la studie-
rea izvoarelor istorice spre a găsi informaţii şi elemente noi care să-i dea
posiJbilitatea să trateze problema în mod independent, aducînd o vădită·
contribuţie personală.
1n genere izvoarele nu au fost utilizate la maximum atît în ceea·
ce priveşte materialul informativ cît şi interpretarea sa. Dacă cercetăt;i
rnl constată, în unna unei analize prof unde, că nu au fost valorificate
toate datele şi informaţiile ce le cuprind, că au fost folosite în mod unila--
teral. sau inte!1pretate în mod tendenţios, necorespunzător, atunci este
justificată elaborarea unei noi lucrări. Dacă, dimpotrivă, cercetările ante-
rioare au folosit în mod complet, sub toate aspectele, sursele informative
şi le-au dat o inte!1pretare ştiinţifică, atunci nu mai este justificată relua-
rea problemei, întrucît autorul nu mai poate aduce nici o contribuţie per-
sonală î111 tratarea şi eLucidaxea ei. .
ln întocrnirea unei lucrări ştiinţifice este însă absolut necesar ca
autorul să se sprijine pe materiale de arhivă, pe documente mai puţin
cunoscute şi valorificate din colecţiile tipărite, pe ştiri şi date extrase din
crondc:i, memorii şi ai1te izvoare cu cairacter narativ. Acest material de·
bază poate şi trebuie să fie completat cu informaţii şi date culese· din
lucrările de strictă specialitate şi ân acelaşi timp el trebuie sprijinit, în
orientarea sa generală, pe apreciierile clasicilor marxism-leninismului, ale
căror lucrări teoretice constituie un izvor indispensabil, un îndreptar
de cea mai mare importanţă pentru mlliilca de creaţie ştiinţifică.
Un loc importall1t, 'În cadrul surselor infonnative, îl ocupă presa
vremii, informaţiile ris1p1te prill1 diferite periodice şi îndeosebi documen-
tele de partid ; acestea constituie jzvoare specifice epocii moderne şi
contemporane.
Izvoarele ce pot fi util.izate pentru elaborarea unor lucrări ştiinţi
fice diferă de la o epocă la alta. Dacă la întocmirea unei lucrări de istorie
veche ceroetătorul foloseşte în primul rînd izvoarele arheologice, pentru
evul mediu - pe măsură ce informaţia oferită de unele izvoare scrise
(în special documentare şi narative), devine mai bogată - rolul izvoare-
lor arheologice este în descreştere continuă. Izvoarele epig1I'afice, numis-
matice, sighlografice, heraldice şi cartogra.fice, oferind date preţioase pen-
tru studiul istoriei medii, îşi păstrează şi ele valabilitatea de-a lungul
orînduirii feudale, completînd adeseori informaţia furnizată de actele
diplomatice sau de izvoarele narative.
Incepînd cu istoria orinduirii feudale baza ştiinţifică a oncarei
lucrilri trebuie s~o constituie însă documentele scrise ale vremii 1, iar ca
material auxiliar izvoarele 111arative : anale,· cronici, biografii, jurnale şi
'
1
Prin izvoare documentare scrise înţelegem actele provenite, de-a lungul secolelor.
din activitatea practică a unor instituţii sau persoane particulare, al căror scop era satis-
face-rea unor interese imediate.
'26
însemnări, memorii, opere literare etc. Multe din izvoarele doc~entare

au fost publicate în diferit.e colecţii. ~ ~x~pl~ d~u~ente i~terne a
publicat Th. Codrescu m colecţia „UrJ.carJ.uil. , aparut.ă mtre anu 1852-
1895 ; Th. Ghibănescu „Ispisoace şi zapise" (1906-1933) ; I. Bogdan ,,Do-
cumentele lui Şt.efan cel Mare" (1913) etc. Documente externe au !o.st
publicate, de pildă, în colecţia Hurmuzaki, oare. cuprinde 44 ~e. volume
(irncluz.ind şi seria suplimentelor). După reorganizarea .Academiei R.P.R.
in ultimul deceniu s-a început editarea co~usului de „Documente pri-
vind istoria Romiruei", care cuprinde, în cele 27 de volume, documentele
emise pină în anul 1350 in Transilvania şi pină la 1625 în Moldova şi
Ţara Rominească.
Pe măsură ce înaintăm şi contempo-
în studiul istoriei moderne
rane, informaţia documentară
devine tot mai bogată. Peptru această
epocă, pe lingă colecţiile de docurnent.e referitoare la răscoala d.iin 1821 t,
la anul revoluţionar 1848 2, la unirea Principatelor 3, la războiul de in.de-
pendentăcdin 1877-1878 '· la chestiunea ţărănească 5 , la răscoala din 1888 6
şi 1907 7, la mişcarea muncitorească~. există şi presa zilnică, monitoarele
oficiale, dezbaterile parlamentare etc. Pentru perioada contemporană, în-
rleosebi. izvoarele istorice importante se găsesc în volwnele de „Documente
din istoria partidului comwtist din Rominia" editate sub îngrijirea Insti-
tutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R.
Pentru depistarea mai lesnicioasă a materialului documentar, ne-
ces.:1". î~tocmirii unei lucrări - rISipit în diverse publicaţii şi fonduri
arhivI.StICe - cercetătorul trebuie să recurgă la unele instrumente de
~ucni şi anume : la bibliografii pentru materialul edit, ia cataloage şi
inventare de arhivă pentn.J izvoltrele inedite. Ca urmare a nenumărate
l?r publicaţii - cărţi şi periodice - care s-au editat de-a lungul anilor
ş1 al c~r ~umăr creşte continuu. cercetătoru] poate să recurgă la aju-
torul ghidurilor de documentare ştiinţifică 9 şi la bibliografiile generale
1
nnrnmmte priuind Istoria !<0mi111ei. Uclscoa/a di11 1821 Editura AcaJ )1 (JR
'"I. 1-1\', 1959-1960 . ~ . \.. „
:111ul 18./8 i11 Pri11rivatele N1 1111ine, Bururl'şti, 1902-l!JIU,
2
. \"Ol. I-VI; A11u/ reuo-
/uf11~!1ur 18./8 i11 Moldo••a, Bucureşti, I ~150.
·11/f' ·"; rfnnw1~11t 1 • rr-/afi;•{' la i<;frm·a rc11a<;frrii Rominil·i. editate de D. A. Sturdza
3
. ..
ş1 altu, I3ucureşh, 1889-1909. voi. I-X ; Dornnre11te prir•ind l '11irea principatelor Editura
,\!';ul. R.P.R .. J~1m-1~~11. ,.,,!. 1-11. '
w11e 1 1~c 11ri:•111d 1wmu Nnmi111c1. Ndzboiu/ pentru imh·pe11de11fcl. Editura Ac::id
4
/Jric
R.P.R .. 1952-19;:,4, \"ol. I-IX.
~ :~ele. şi legiuiri prh•itoure la clrestia fărcinească, scria I încrijilc de O. C.
Sturd1:1-Ş,he1anu, 8ur1ircşh, l~"J7, ~cria a fl-::i, îngrijită de Radu Rosetti, Bucureşti, 1907.
l~nc11111enfe P"'-'tnd rilscoala ftira11i/or dill 1888, îngrijite de ,\\. Roller, Editura
0
„
Ac.id. R.I ·.R .. 1950.
l<crn oala f ăra11ifor din 1%7, documente îngrijite de M. Roller, Bucureşti, 1918-
7
19-1~. \"1)1 1-111.

. " D7 umentedill mi~rnrea muncitorească 18'12-1916. îngrijite de ,'\\. Rollcr. Ducu-
rc~lt. Hll1 •
Ghid de documentare î11 ştiinţele sociale, partea /, Bucureşti, 1961, 388 pag'.;
11
A. Avramescu ş1 \'. Cin d ca, /11/roducere i11 doo1menlarea stii11ţifică Bucureşti

I \IG(I, p. 320. . • •
MUNCA DE CERCETARE IN DOMENIUL ISTORIEI LOCALE 27
f•:tU speciale 1. Un ajutor preţios, pentru orice autor, care vrea să elabo-
reze o lucrare de .istorie, il constituie şi materialele t!I"'aduse din limba
rusă de către Institutul de studii rornino-sovietioe 2. In ceea ce priveşte
izvoarele istorice editate - documentare sau narative - cercetătorul este
obligat să folosească cele mai noi edtţii critice, întocmite după metodele
.ştiinţi.fire acceptate de specialişti ; de asemenea, oînd consultă, pentru
documentare, şi opere istorice Sţl.U literare mai vechi este necesar să fie
utilizată ultima ediţie a acestora, fiind CE"a mai completă.
Majoritatea documentelor, privind îndeosebi istoria modernă şi
cont-emporană, sint în.să nepuiblicate. Ele se găsesc în diverse fonduri arhi-
vistice, atît în capitală cit şi în provincie. Multe fapte măreţe clin tre-
·cutul de luptă al poporului nostru pentru o viaţă mai bună nu au foot
scoase încă la lumină. Suferinţele maselor populare - de la sate şi
-oraşe - şi acţiunile lor împot.Tirva regimului burghezo-moşieresc nu sint
cunoscute în toată amploarea lor. Vechea istoriografie şi presa,. aservită
claselor dominante, nu aveau interesUil să dea in vileag racilele orîn-
duirilor nedrepte. De aceea unele aspecte ale luptei: de clasă şi în spe-
cial o serie de mjşcări locale pot fi cunoscute numai in urma cercetării
materialelor de arhivă ; descoperirea şi valorificarea lor constituie o sar-
cină de seamă a membrilor Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice ..
Aproape că nu există centre raionale sau cregionale ale căror arhive
locale, - necercetate sau cercetate numai parţial - să nu poată consti-
tui izvoare nesecate pentru abordarea unor teme de istorie locală.
Fixîndu-se asupra unei perioade, cercetătorul, pasionat de studiul
trecutului, - după ce s-a documentat suficient asupra ei, prin studierea
lucrărilor publicate referitoare la perioada, şi eV1entual la problema aleasă
- trebuie să parcurgă apoi fondurile de arhivă existente în localitate pen-
tru anii ce-l interesează.
Este necesar să subliniem că cercetătorul unei probleme de istorie
locală trebuie să cunoască temeinic istoria patriei şi în mod deosebit
epoca în care se încadrează problema abordată. In prealabil, pentru facili-
tarea cercetărilor, se impune consultarea cataloagelor pe fonduri, a fişe
lor de inventariere a dosarelor; .procedîndu-se astfel se va evita parcurge-
rea dosarelor neimportante.
în genere aproape în fiecare localitate, fostă reşedinţă de judeţ, se
găsesc - complete sau mcomplete - fondurile prefecturilor, preturilor,
comunelor, ale cam.erelor agricole, ale camerei de instru.ke şi comerţ, ale
primăriei oraşului, ale tribunalului etc. Uneori se găsesc importante
arhive ale unor întreprinderi industriale, bănci, cooperative, instituţii
de cultură, şcoli etc.
Bibliografia Republicii Populare Romîne. Cărţi, albume, hărţi, note muzicale, Bi-
1
blioteca Centrală
de Stat, Bucureşti, 1957-1961 (apare bilunar); Bibliowafia periodicilor
din Republica Populară Romină. Biblioteca Centrală de Stat. Bucureşti, 1957-1961 (apare
bilunar).
-
2
Indice bibliografic al principalelor materiale ştiinţifice sovietice, traduse de Insti-
tutul de studii romîno-sovietic, 1947-1954, Bucureşti, 1957, 536 pag.
28
Toate acestea permit abordarea unor teme de istorie locală privind

fie luptele revendicative ale muncit.o~ şi ~ănimii, .fie dezvol~ea so-
cial-economică sau culturală a regiunu respective. Subiectele vor fi alese„
bineinteles în funcţie de materialul găsit. De exemplu, în fondurile pre-
fecturilor, Pentru sfirşitul secolului al XIX-lea şi începu~ secolului al
XX-lea, se află foarte multe materiale referitoare la relaţiile agrare, la
odioasele învoieli agricole, la pauperizarea ţărănimii. Există apoi mii de
cereri ale învăţătorilor din mediul rural prin oa.re aceştia - arătînd situa-
ţia de mizerie în care trăiesc - solicită majorarea salariilor. Uneori -
arată documentele - învăţătorii sătesti uu erau plătiţi pe 6-10 ltm.i în„
w·mă. iar alteori, din salariul lor de mizerie erau nevoiţi să suporte şi
reparaţiile necesare şcolilor, deoarece autorităţile comunale sau judeţene
nu asigurau nici condiţiile minime pentru de-zvol1area învăţăm.întu1ui
rural 1 • Guvernanţii erau interesaţi ca masele populare să fie ţinute cit
mai departe de cultură, îmQksite de misticism, pentru a nu-şi cunoaşte
drepturi& (nici acele recunoscute de constituţia bw-gheză), pentru a nu
se ridica°"!a luptă. In multe comune existau cite 2-3 preoţi, in schimb nu
era nici un învăţător, nu exist.a nici o şcoală. O perioadă puţin cercetată.
pe planul ist.oriei locale, continuă să fie perioada dintre cele două războaie
mondiale, de.şi pentru aceşti ani există aproape pretutindeni arhive bo-
gate care pot oferi cerc.etătorilor 8.at.isfacţia intoomirii unor lucrări in-
teresante. Dezvoltarea multilaterală a tuturor regiunilor ţării, procesul
industriali.zării socialiste, procesul transformării socialiste a agriculturii
et:::.. .•"int de asemenea probleme ce aşteaptă o cercetare monogra-
fică atentă.
Studierea epocii contemporane este o sarcină mereu actuală :
cercetătorul - bazîndu-se pe numeroasele izvoare istorice - are posibi-
litated să prezinte critic aspecte ale exploatării maselor muncit.oare în
trecut, stadiul înapoiat al industdei şi agriculturii, sabotarea invăţămîn
mlui. şi îndeosebi a celui rural de către foştii guvernanţi, sau s.1 oglin-
dească în contrast cu situaţia grea dinaintea eliberării, transformărHe
revoluţionare petrecu~ in ţara noastră după 23 August 1944. Cerceta-
rea istoriei contemporane constituie prin excel.en.ţă o permanentă şcoală
politică pellltru autor ; ea îi înlesneşte ridicarea necontenită a nivelului
cunoştinţelor sale ideologice, îl învaţă să desprindă esenţialul, veriga
principală dintr-un conglomerat de fapte, îl educă din punct de vedere
politic ajutindu-1 să devină un activist de seamă al frontului ideologic.
lt ••
Pentru adunarea materialului din izvoarele şi lucrările ist.orice

~ extrag, ~rin sistemul fişării, informaţiile privind problema în stu-
dm. Cel mru practic şi mai uzitat procedeu, folosit în acest sens, e.ste
:il fişelor mobile. potrivit căruia pe_ o fişă mică (de un sfert de coală)
se trece numai o singură chestiune, o singură idee. Pe fişă se poate re-
1
Ve,1i: .\rh. St. Buc. f11!HL \\in. l11~!m:1i11nii şi fond Min. de Interne; Arh. St. laşi,
fond Prefectura Iaş_1 : Arh. St. Botoşani, fond Prefectura Botoşani ; Arh. St. Craiova.
fond Prefectura Dolr Ptc.
"2wna un document, sau se pot copia întoc:mai pasagiile mai edificatoare

dm text. ESte însă absolut obligatoriu să se treacă, fie la începutul fie
la sfîrşituJ. fişei, indicarea· exaciJă. şi completă a suJI"Slei. Atunci dnd cer-
.cetătorul consideră că anumite documente inedite sînt foarte impor-
tante, el le poate copia şi mtegral, pe coli de hîrtie, pentru a le folosi
la redactarea lucrării, sau a le reda ca anex;ă. După adunarea întregului
material din arhive şi biJblioteci, fişele se clasează pe probleme, pe sub-
dwirliuni, în funcţie de planul lucrării.
în mod practic, uneori, nu se poate cunoaşte şi aduna toată infor-
maţia existentă priV'i!nd o problemă în cercetare. Informaţia esenţială, pe
'bam căreia cercetătorul va clădi concluziile S1ale, ce trebuie să se des-
prindă în· mod logic, neforţat, din conţinutul lucrării, este însă absolut
îndi.:spens0!bilă. -
Lucrările clasicilor marxism-leninismului constituie modele ine-
:galabi.le de cercetare ştiinţifică bazată pe studierea unui imens mate-
rial documentar, pe toate cuceririle ştiinţei din epoCa. respectivă; Lenin a
subliniat în repeta.te I"în.duri că nu· se poate concepe o cercetare ştiin
ţifică făi!-ă o temelie bogată de fapte : „trebuie să luăm nu fapte răz-
1€ţe, ci întreg ansamblul faptelor referitoare la problema analizată, fără
nici o excepţie, căci altminteri se va n~t.e în mod inevitabil... o bănuială
r.u totul legitimă că faptele au fost alese sau triate arbitrar, că în locul
-conexiunii şi interdependenţei obiective a fenomenelor istorice în an-
.saJinblul ilor, este servim o cîrpăceală subieciJi.vă" 1.
Sărăcia de izvoare du.ce la o tratare neştiinţifică, la concluzii cu
caracter subiectiv, ce adesea contraviJn adevărului isforic. Unele din lu-
crările triniise spre publicare Societăţii, de către filialele sale, au fo.st
necorespunzătoare atît în ceea ce priveşte documentarea cit şi inter-
pretarea materialului faptic. De pildă, ·într-o lucrare cu privire la rolul
lui Gh. Magheru şi al familiei sale în revoluţia din 1848 din Ţara Rom~
nească, autorii, bazindu-se pe o informaţie incompletă, necunoscînd re-
zultat.ele la oare au ajuns cercetă.rile anterioare în legătură cu tema
abordată şi neaplicind în mod consecvent principiile materialismului
istoric privind rolul pe:rsonalităţii şi al maselor în făurirea istoriei, au
supraupreciat activţtatea revoluţionară a lui Gh. Magheru, lăsînd impre-
sia că el a avut r-0lul hotărîitor în desfăşurarea evehimentelor ne la 1843,
umbrind activitatea celorlalţi revoluţionari şi rolul maselor populare.
După ce au 8.escris evenimentele de la Islaz, autorii ajung la următoarea
·concluzie : „Deci numai datorită lui Gh. Magheru scinteia revo1uţiei s„a
produs şi de aici s-a întins apoi în toată Ţara Românească". in tot cu-
primsul 1ucriării autorii elogiaz.ă activitatea lui Gh. Magheru chiar şi
a.cţfamile sale de după revoluţie, fără nici un fel de rezervă, fără a-i
releva Jlimitele determinate de interesele sale de clasă. Desigur iilU ne
este permis să subapreciem rol.ul său progresist în cadrul revoluţiei de
la 1848, să nu subliniem meni:tele sale deosebite, însă în aceeaşi mă
sură nu ne este îngăduit să supraapreciem personalitatea sa, acti-
' V. I. Lenin. Opere, voi. 23, pag. 270.
30
vitatea sa revoluţionară, neglijînd rolul maselo~ ; nu n~ :-'te . insă. în-

găduit să trecem sub tă.cere ~ici fap~le care m-1 d~ălwe ş1 sub al~
aspect, aproptin.du-1 de clasa din care facea parte. Int:r:ucit am~~ aoeas-i:a
lucrare pentru a face exemplificări co~~· vom ~~ !relev~ mea ~ defi-
cientă care-i subminează caracterul ştiinţific. Autorn lucrării au &Juns la
unele concluzii sprijinindu-se pe supoziţii şi deducţii, cităm : „Gh. Ma-
gheru a avut legătură strmsă cu N. Bălcescu, conducătorul acestei revo-
luţii... şi atunci nu mai încape nici o îndoială asuipra calităţii de mem-
bru in societatea «Frăţia» a lui Gh. Magheru".
In cercetarea ştiinţifică a vieţii sociale nu este admis ca istoricii
să se sprijine in formularea concluziilor pe supoziţii ~ deducţii, ci nu-
mai pe fapte şi date exacte ce nu pot fi contestate. „Fapte exacte, fapte
incontestabiJ.e - arată Lenin - iatA ce este deosebit de necesar, dacă.
vrem serios să ajUJngem .să înţelegem clar o problemă complexă şi grea" 1•
Bogăţia şi exactitatea materialului faptic nu este singura condiţie
ce asigură succesul unei cercetări cu advărat ştiinţifice. Ad.unind un vast
material faptic, cercetătorul nu trebuie să folosească spre exemplificare„
in text, orice informaţie găsită. Informaţiile şi datele trebuie selectate cu
multă exigenţă, elimi.nindu-se tot ceea ce constituie balast şi păstrln
du-se numai cele mai concludente, mai convingătoare, deoarece folosind
necritic tot materiallrul informativ adunat, acesta va umbri faptele semni-
ficative care se vor ineca în noianul factologic şi cititorul va urmări cu
greu ideile esenţiale ; trebuie păstrate, spre ilustrare, numai acele date
care se referă în mod nemijlocit la aspectele de bază ale lucrării.
Mai există cercetători care, copleşiţi fiind de informaţiile culese din
izvoare, sint dominaţi de acestea şi nu reuşesc să le „înfrunte", să le-
supună unei selecţii riguroase şi să le interpreteze in spirit critic, marxist.
Această „ploconire" în faţa materialului faptic duce în mod incontestabil
la interpretarea obiecti\ristă a fenomenelor sociale. Alţi cercetători, în
urma unei dOC'Umentări insuficient de temeinice, ajungind în posesia unui
n:iaterial informativ, în aparenţă complet, (fiind satisfăcuţi de cantitatea
ŞI nu de valoarea ştirilor şi datelor culese, uneo1i rupte in mod arbitrar,.
nejustificat, din contextul lor) incearc.ă - însă. desigur, nu reuşesc - să
elucideze problema abordat.ă, să ajungă la concluzii personaiJ.e va.Ia.bile.
Folosirea neştiinţifică a izvoarelor, prin adunarea de fapte răzleţe, lipsite
de semnificaţie sau utilizarea unor informaţii smulse arbitrar din ansam--
blul v;u din ca.rie fac parbe, prim aprecierea necri.Jtică a materialuluri faptic,
numai in aparenţă bogat şi complet, dar necaracterizat marxist,- partinic.
duce, in chip firesc, la aprecieri greşite ale proceselor şi evenimentelor
istorice 2.
. Multe lucrări de istorie trimise spre public.are Societăţii, deşi con-
ţineau unele date preţioase, n-au putut vedea lumina tiparului întrucît.
nu erau redactate ştiinţific, materialul informativ fiind prezentat într-C>
1
V. I. _L c ni n, _OP.ere, \'ol. 23, paJ!. 2î0.
2
E. S!~nesc~. ~11~ 1~d1catiile mc!odologice ale lui V. I. Lenin cu privire la cerce-
tarea marxista a 1s!orie1, in „Studii", nr. 2/ 1960, pag-. 32.
MUNCA DE CERCETARE IN DOMENIUL ISTORIEI LOCALE 3t
formă brută, nepreluarat în suficientă. măsură. Spcietatea a primit şi

unele materiale - C€'-i drept ipuţtne la 111umăr - bazate pe compiWa:ţii din
diferite alte lucrări. fără nici o contribuţie personală a autorilor. Preci-
zăm că plagia.tul este incompMibil cu mU!Jlcia de cercetare, cu probitatea
ştiinţifică, caTacteristică istoricului marxist.
* * *
Pentru utilizarea ştiinţifică a izvoarelor istorice, care nu rareori
se contrazic sau au fost fa1sirf:ic.ate - în mod intenţionat sau întâmplă
tor :.. . . este absolut necesar ca acestea să fie supuse unui examen critic.
In aprecierea iizvoorelor, fie dooumentare, fie narative, se foloseşte atit
critica externă cit şi cea internă. Critica e~terină se OOUJpă de amaliza ele-
mentelor exterioare ale documentului : materialul pe care a fost scris„
cerneala, scrierea, adaosuri, ştersături, formatul, pecetea etc. conchizînd
asupra aiutenticităţii marteriale a izvoru1ui cercetat. Cr.iliioa mtemă se
referă la analliza elementelor .interioare ale documentului : limba, emiţă
torul, împrejurările istorice în care a fost scris, poziţia de clasă a scriito-
rului, felul în care ştirile date corespund realităţii. Documentul trebuie
compClil-at şi confruntat, dim. punct de vedere ai1 informaţiilor, cu alte
materiale ale epocii pentru a se stabili veracitatea informaţiilor ce le
conţine. Dacă se folosesc izvoare narative, scopul principal al analizei
critice constă în verificarea autenticităţii informaţiilor furnizate şi a in-
terJ)["etă.riă. date eve111imentelor de cătife autor. Se impune a studia proble-
mele legate de geneza acestor izvoare : persoana cronicarului, a autorului
de memorii, stabilirea cauzelor care au dus la apariţia lor, scopul urmă
rit de autor, condiţiile în care au f 9st elaborate etc. Memorii,le îndeosebi~
pot fi folosite în măsura în care ele completează izvoarele existente adu-
cind elemente, aspecte şi informaţii noi. Ele nu trebuie ocolite pentru
că permit adesea reconstituirea unor verigi absente din lanţul de ştiri,
fapte şi evenimente, ce ne sînt cunoscute din cercetarea docllmentelo:r.
Precizăm însă că mărturiile orale, făcute despre evenimente petrecute
cu zeci de ani în urmă, neavînd valoare de documente istorice, nu pot fi
utilizate deci't ca surse secundare pentru completarea unor informaţii.
Subliniem că în fo~osirea tuturor izvoarelor documentare trebuie
~.ă avem în vedere, Îln permane111ţă, poziţia de clasă, orierntar-ea poUtică
şi ideologică ia celor care au întocmit aceste izvoare, fie ei oameni poli..:
tici Sia.U de afaceri, funcţionari de stat ~au simpli particulari. Este evident
că majoritatea actelor emanate de la organele de stat, în întreaga pe-
rioadă anterioară lui 23 August 1944, au fost redactate în spiritul intere-
selor claselor e~loatatoare, servim.du--le în mod nemijlocit, indiferent
dacă cei care le intoc:rneau erau conştienţi sau nu de acest lucru. Mar-
xism-leninismul arată că există o ideologie dominantă şi aceasta apa,rţine·
clasei dominante. Pentru epoca modernă şi contemporană, constatăm r:le
pildă că, datorită poziţiei conducătoare în economie şi viaţa politică,
burghezia şi moşierimea au imprimat concepţiile lor funcţionarilor publici
de toat.e gradele ; şi tocmai aceşti fruncţi01I1ari a111 redactat majoritatea
actelor de iJnteres public, aflate azi în arhivele de stat sau în arhivele dife~
.32
ritelor instituţii, întreprinderi, asociaţii profesionale cu caracter ofi-

·cial etc.
Incăînainte de a trece la strîngerea şi un·etarea critică a documen-

telor. autorul îşi face o schiţă de plan, generală şi sumară, apoi, chiair în
timpul adunării materialului faptic, îşi in~meşte. o tematică s~ccin~
care !i serveşte drept criteriu de adunare ş1 selecţionare a mater1alulw
necesar. Pe măsură ce materialul este adunat şi prelucrat, planul şe
completează şi se definitivează, iar tematica problemei cerceta.te.~ adîn-
C.\?~te cu idei şi aspecte noi care se vor dezvolta ÎII1 cadrul lucraru. Pla-
nul trebuie elaborat şi definitivat în funcţie de cerinţele tratării subiec-
tului propus şi de materialul adunat din arhive şi biblioteci ; el trebuie
să fie real, să includă numai probl~ care pot fi tratate şi rezolvate pe
baza documentelor ce le avem la dispoziţie.
Orice plan cuprinde o introd~, tratarea propriu-zisă şi înche-
1erea. La o focrare monografică în introducere se arată impar„
tanţ.a subiectului ales, se prezintă istoriografia problemei, justificarea
·elaborării lucrarii, prin materiaJ.ele noi aduse în discuţie, metoda de
lucru, greutăţile de documentare şi rezolvare a problemelor elaborate.
Cuprinsul (tratarea) este împărţit în mai multe capitole, subcapitole şi
paragrafe. pe probleme, în cadrul cărora materiaJ..ul trebuie orgarnizat
după criteriul cronologic. Concluziile (încheierea) trebuie să înfă~eze
rezultatele de bază ale cercetării, generalizarea lor şi importanţa ce u
prezintă pentru dezvoltarea ştiinţei istorice. Monografia poate avea şi o
anexă de documente mai importante, statistici, tabele, planuri, hărţi, foto-
copii şi bibliografie. Este însă n~ să conţină - pentru a uşura munca
viitorilor cercetători ai problemei - cel puţin Wl indioe de nume şi loca-
lităţi, dacă nu un indice de materii. Titlul lucrării trebuie să acopere
rxact conţinutul ei. De asemenea titlurile capitolelor şi subcapitolelor
trebuie să oglindească planul lucrării, criteriile care au determinat acest
plan ; între titluri şi cuprinsul capitolelor respective este necesar să
-existe o strictă concordanţă, în aşa fel oa tra1area să nu depăşească limi-
tele în timp şi în spaţiu jndicate de titluri şi subtitluri.
Pentru ca îndrumările noastre să fie mai concrete vom da un
exemplu de ceTCetare monografică a UJ11:ui eveniment. Penrtru întocmirea
~ei lu~ despre răscoala ţăranhlor din 1888 de pildă este necesar
sa se studieze mai intii stadiul şi rezultatul cercetărilor în această pro-
blemă. Se constată că, propriu-zis despre răscoală s-au scris numai două
bro~1:1~ d7 cătr~ N . .V~ăbiescu 1 şi A. Beldiman 2 şi că autorii lor - ambii
pol~~ciem, :nu iston.c1 - au prezentat tendenţios lucrurile: unul de pe
poz1ţ1a part!dului conservator, iar celălalt de pe poziţia partidului liberal.
1
~ N. V r ă ~ic s cu, Răscoala din 1888, Bucureşti, 1888.
- ~- B e I d 1 m a n, O crimă de stat. Răscoala sătenilor din primăuara a1111/11i 1888·
'B 11c11reşii, 1889.
Ambii au diminuat amploarea răscoalei, căutind to1x>d.ată să justifice sin-

geroasa represiune a ţăranilor. După înt.ocmdTea unui plan schematic,
se studiază apoi informaţiile din presa vremii, din Dezbaterile parla-
mentare, din volumul de documente publicat în 19501, şi din fondurile
arhiivistice. Informaţiile se întregesc cu refemi succinte din lucrările ge-
nerale de sinteză şi cu izvoarele narati'Ve. Pentru a se putea analiza în
adîrncime muzele răscoailei, este neoesară cercetarea materiailUJlui refe-
ritor la chestiunea ţărănească mcepînd cu anul 1864. Adunîndu-se şi pre-
l'UCI'în.du-se un bogat material documentar, din care reiese că răscoala a
avut o amploare mult rnaâ. mare decît cea atribuită de vechea istoriogra-
fie. se trece la Îilltoomirea U111ui plan definitiv şi a unei tematici lărgite.
Planul este bine să fie alcătuit în felul următor : în introducere, pe
1îngă importanţa subiectului ales, se va arăta istoriografia problemei şi
izvoarele documentare noi carr-e atestă faptul că răscoala din 1888 s-a
extins Îil1 majoritatea judeţelor diin ţaI-ă. Ci.J.prinsUJl va fi împărţit în şapte
capitole : I. Situaţia economioă, socială şi politică a ţărănimii după re-
forma agraTă din 1864 ; II. Frămîn.tări şi nemulţumiri ţărăneşti în dece-
niul anterior anului 1888, eJCµreSie a accentuării exploatării (clin aceste
două capitole vor reieşi cauzele răscoalei care vor fi precizate la începu-
tul capitolului următor) ; III. Izbucnirea şi desf~UTarea răscoalei în Mun-
tenia; IV. Mişcările ţărăneşti clin Moldova; V. Revendicări şi forme de
luptă folosite. de ţărani ; VI. Represiunea rascoalei ; VII. Atitudinea cercu-
rilor muncitoreşti şi a opiniei publice faţă de răscoală. In încheiere se
vor trage concluziile şi se vor arăta urmăTile şi învăţămintele răscoalei.
Poate urma de asemenea o anexă cu documente mai ·importante, un in-
dice şi lista lucrărilor şi colecţiilor utilizate.
>I: * *
După adunarea, verificarea şi studierea critică a izvoarelor, fişele
informative sau rezumative se selecţionează şi se împart pe capitole
şi subcapi:tole trecîndu-se la redactarea propriu-zisă a lucrării.
Pentru stabilirea adevărului istoric fiind necesară o documen-
tare cit man bogată, adeseori informaţia se completează şi în decursul
redactării. Numai analizînd - prin prisma materialismului istoric ·-'- şi
preluc:rind tot materialul de bibliotecă şi arhivă, în p:;:-oblerna ce o tra::.
tăm, putem redacta un text, ce oglindeşte în mod fidel realitatea ist.o-
rică, în care înlăinţuirea ilogică a ideilor să fie bazată .pe o argumentare
convingătoa!I'e. Fiecare afirmaţie mai puţin cunoscută din text va trebui
să aibă sursa exactă în subsolul· paginii, pentru oa cititorul să aibă posi-
bilitatea de a controla veracitatea afirmaţiilor şi interpretărilor făcute.
Dacă autorul consideră că anumite expresii sau fraze dintr-un
document sint mai plastice, mai convingătoare, le poate inoadra în text
- bineînteles 1ntrE ghilimele - sul:: formă de citate, păstr"i.nd însă co-
herenţa şi claritatea ideilor din expunere. Nu-i recomandabil abuzul
de citate şi cu atît mai puţin expunerea de fragmente lungi sau de docu-
1 Documente privind răscoala făraniAor. din 1888, înizrijite de M. Roller.
3 - StudU si articole de istorie
mente integrale în textul lucrării. E. necesar ~ c~tatele ~epro~us~ în ~~t
să fie cit mai scurte - o frază maximum doua şi nwna1 daca smt edifi-
catoare. Ideea că docuinentele vorbesc de la sine nu are o bază ştiin
ţifică. In textul unei lucrări vorbeşte autorul., în sensul ideilor impuse
de analiza serioasă a tuturor materialelor folosite şi nu fragmentele sau
parafrazările documentelor: . . . . . . . .
Textul trebuie să fie cit mai bine sistematizat, cit mai cursiv„
şi mai atrăgător, din punct de vedere a formei, nu îngreuiat de citate-
lungi sau amănunte factologice nesemnificative. In cazul cind aut.orul
conchide că un citat mai lung, dintr-un document inedit, este cO!llvin-
gător pentru susţinerea unei anumite teze, el i1l poate reproduce în sub-
wl, pentru a nu îngreuia conţinutul şi argumentarea clară a ideilor
exp11.se. Orice afirmaţie trebuie să se întemeieze pe o dovadă conclu-
dentă, pe un document autentic. Cind docwnentele lipsesc sau nu stnt
concludente, atunci rezultatele cercetării trebuie prezentate sub formă
de ipoteze.
In cercetarea şi interpretarea materialelor documentare nu este
permis să pornim de la anumite idei şi teze preconcepute. Unii autori
inceaTcă să sprijine asemenea idei prin tot felul de informaţii, date;.
presupuneri şi argumente forţate, nwnai pentru a ajunge la conclu.-
ziile cerute de tezele aprioric formulate. O asemenea interpretare ar-
bitrară duce Ja concluzii ce nu au fundament ştiinţific ~i pot fi oricind
doborite. Singură analiza multilaterală şi interpretarea marxistă, a tu-
turor informaţiilor documentare, ne dau certitudinea unor cercetări se-
rioase. Numai în felul acesta concluziile, la care vom ajunge, vor fi o
oglindă fidelă a realităţii şi totodată o contribuţie la dezvo1tarea ştiin
ţei istorice.
Am arătat, mai sus, că penb11 orice informaţie necunoscută sc-..u
citat folosit este absolut .necesar să se dea sursa exactă în subsolul pa-
ginii. Aceste trimiteri, împreună cu alte note, informaţii, descrieri de
documente, explicaţii de expresii sau fraze neinteligibile et.c. alcătuiesc
aşa-nwnitul „aparat critic". Aparatul critic este necesar să figureze
în subsolul fiecărei pa~ şi nu la sfirşitul lucrării, crum procedează unii
autori. Trimiterile la sursă trebuie să fie complet.e, cel puţin cînd fle
fac pentru prima dată. Oind se foloseşte, de pildă, o ~ucrare ist.o:rică se
indică în subsolul paginii respective : autorul, titlul lucrării, ediţia, locul
şi data apariţiei, volumul şi pagina. Pentru un ziar : titliul, ziUB lun&
şi anul cotidianului (sau eventual numărul) ce ne oferă inf~ţia ;
pentru ~teriaJele inedite : arhiva, fondul, pachetul sau dosantl şi folio
sau pagma: (de ex. Arh. St. Buc., Min. Jnt., Div. Adm., dos 500311877„
f. 10; sau ~h. St. Craiova, fond. Prefectura Dolj, eerv. adm., dos„
150/~888, f. 2~). Da.oă o ·trimit.ere la o colecţie est.e prea Lungă se poat~
da mtegrawl cmd se foloseşte pentru prima dat.ă, i.ar apoi sub formă
PZ:SOu:r;ată. In caz că. folosim o singură lucrare a unui autor este per-
mis. - m mod conv~ţional - s-o cităm cu titlul int.egral la iillceput, iar
apoi să dăm nwna1 nu.mele auton.W.ui, iar h1 locul lucrării să trecem
„op. cit." p. · x, y. După acelaşi procedeu, în cazul unei culegeri tre-
cern, cind se repetă ,,loc. cit.", p. etc. Cînd trimiteTile pe o pagma se

succed, pentru a nu repeta, în practica redacţională se foloseşte „Ibi-
dem" (= .tot de acolo), p. x, y., iar cînd se foloseşte succesiv o altă
liucrare a aceluiaşi autor se trece „Idem" (= acelaşi) menţionîndu-se ti-
tlul noii lucrări. In cazul cînd autorii prescurtează trilmtenle este necesar
să fie co!lSleCvenţi în decursul întregii lucrări.
Aparatul critic este absolut necesar oricărei lucrări de cercetare
ştiin.\ifică, fără el, fără pos.1bilitatea de control, nu putem avea siguram.ţa
temeiniciei izvoarelor, implicit a ideilor eXipuse. Exactitatea surselor do-
cumentare trebuie verificată continuu în procesul elaborării unei lucrări
şi mai ales inainite ·de a o da la tipar.
Deşi în referatul de faţă ne-am propus să ,rrezentăm numai anu-
mite aspecte ale complexei probleme privind munca de ceircetare şi crea-
ţie ştiinţifică în domeruul ist.oriei, credem că indicaţiile şi îndrumările
date vor contribui la ridicarea nive1u1ui general al acestei mU!Il.Ci dificile ;
sîntem convinşi că membrii filialelor noastre vor reuşi să siooată la lu-
mină şi să valorifice, într-o masură mai largă, interesantele materiale
dooumentare ce le stau la dispoziţie pe plan local, că vor ajunge, pe baza
lor, la irezultate ştiinţifice importante, care vor îmbogăţi, în mod substan-
ţial, istoria patriei noastre.
CONTRIBUŢII LA PROBLEMA ORIGINII CEANGĂILOR
de BAl\O Gf:ZA
Problema originii ceangăilor a fost analizată în t.Tecut de numeroşi

istorici, care au reuşit să lămurească multe laturi importante, contribuind
la progresul cercetărilor cu prr-ivire la această chestiune. Cu toate acestea
problema în sine nu este însă definitiv rezolvată nici azi.
Deşi cercetările în această direcţie nu au progresat încă în aşa
măsură. încît să putem da răspuns la toate întrebările ce se pot ,pume
în legătură cu originea ceangăilor, totuşi avem posibilitatea să clarificăm
problema cel puţjrn în linii mari.
In lucrarea noastră vom căuta să s·intetizăm în mod critic rezul-
tatele de pînă acum şi să aducem unele noi contribuţii la elucidarea
problemei.
* • *
Prima intrebare de care trebuie să ne ocupăm aici este semnifica-
ţia denumirii „ceangău" (în limba maghiară csâng6).
Filologii au emis o serie de ipoteze în legătură cu semni:fficaţia
acestei denumiri. Cea mai plauzibilă, dintre acestea, era părerea după care
denumirea „csăng6" provine din străvechiul verb maghiar „csâng", „csâln-
gani" care însemna „a umbla de ici colo", „a se îndepărta" et.c. 1
Din rezultatele discuţiilor purtate în jurul problemei, reţinem un
lucru şi anume că denumiTea „ceangău" nu este un nume etnic, numele
propriu al unui grup de populaţie de origine aparte, ci un nume calitativ,
care semnalează o anumită însuşire. Prin urmare numele ceangău nu se
referă la comunitatea de origine, deoarece orice grup de populaţie, care
. avea însuşirea exprimată, se .putea numi astfel 2.
O dovadă pentru cele susţinute o constituie şi faptul că „ceangăi"
sînt denumiţi şi maghiarii din Ghimeş, cu toate că aceştia nu vorbesc
dialectul specific cea.ngăiesc şi sînt de fapt o populaţie secuiască strămu-
I H nr g (' r A., A. csango nep es nev erC'cletC'. Erdelyi Muzeum. XXII. 1955, pag.
131-137; ·despre diferitele păreri emise în !:recut cf. Veress E. Erdelyi Muzeum, 1934,
1--6 "pag. 56-64.
2 i\\ u n k a c s i B., Magyar Nyelvor, IX.1880, pag. 445.
BAKO GEZA
38
tată aici din Ciucul de sus. Aceeaşi era şi situaţia secuilor refugiaţi în se-
colul al XVIII-lea in .Bucovina, care au început să fie numiţi şi ei
-. 1
ceaingai1 . . . .
De asemenea putem aminti, pe de altă parte, că au existat ş1 mai
există grupuri care, deşi au dialect comun cu ceangăii din Moldova _şi f os-
tele „Şapte Sate" şi deci sint de origine comună cu aceştia, totuşi nu au
fost denumiţi niciodată ceangăi.
Ţinînd seama de cele arătate,
în lucrarea noastră, nu ne vom ooupa
de grupurile de populaţie numite „ceangăi", ci de acelea care vorbeau,
sau vorbesc dialectul specific, numit ceangăie.sc şi care, pe baza acestuia,
au origine comună. Aşadar atunci cind folosim denumirea „ceangău", fa-
cem aceasta în sens istoric, subinţelegind purtătorii de odinioară ai dialec-
tului ceangăiesc.
• ••
Ceangăii de azi constituie două grupw-i principale şi anume : cei
din fostele „Şapte Sate" - azi oraşul Săcele şi comunele TLrlungeni, Zizin,
Purcăreni - şi cei din Moldova, care, la rindul lor, au două grupuri
auxiliare, adică grupul sudic şi nordic.
In ceea ce priveşte pe ceangăii din Moldova, trebuie să facem o
anumită distincţie, deoarece ceangăi adevăraţi sint numai locuitorii ma-
ghiari de pe valea Siretului. aşezaţi in cele două grupuri amintite mai sus :
adică grupul sudic, din raionul Bacău şi grupul nordic din raionul Roman.
Restul populaţiei maghiare din Moldova, aşezată in special pe valea Bistri-
tei, Trotuşului, Tazlăului, este de origine seouiască şi se trage din grupul
secuiesc răsăritean. reprezentind elemente care au fugit din cauza perse-
cuţiilor din Tr~vania, incepind încă din secolul al XV-lea. De fapt
elementele secuieşti, refugiate în Moldova, au contribuit în măsură mare
şi la creşterea populaţiei propriu-zise ceangăieşti, fiind asimilate în special
de grupul sudic, care tocmai din această cauză a suferit o puternică
inriurire a dialectului secuiesc., astfel că dialectul arhaic ceangăiesc s-a
păstrat mai nealterat la gn.ipul nordic din raionul Roman 2.
Pe lingă acestea în trecut au mai existat şi alte grupuri ceangăieşti,
care, în decursul secolelor, au fost însă asimilate în măsură mai mare saru
mai mică de secui, aşa incit amintirea lor n-o mai păstrează decît carac-
t.eristicile specifice ceangăieşti imprimate graiurilor din regiunile unde au
locuit odinioară. Desigur că ceangăii au suferit şi influenţa populaţiei
autohtone, cu care au convieţuit, însă, pină acum, nu s-au făcut cercetări
cu privire la această problemă. Mărturia urmelor dialectale atestă exis-
tenţa a trei grupuri ceangăieşti de odinioară.
Ptrimul grup era aşezat in cotitura Oltului, la sud-vest de Racoş.
In această regiune, în special în romunele Hălmeag Jimboria Racoşul
de jos, in ciuda :influenţei puternice a graiurilor secui~, s-au ~trat pînă
I' 11
I HI o r,g ('
r A. np. cil., PJ[!. 128-131 : fi\ un k ac~ i 13., op. ('ii., pa~. 44G;
n o~s ., " agyar Nyel\·i'>r. IX.1880, paf.!. 5u3-504.
- _R. ~os e t t 1, ,\nalcle \cademil'i Rnmine. S. II., Tom. XXVII, pag. 217-249;
M u n k ac s 1 B.. op. cit., paf:?. 446.
CONTRIBUŢII LA PROBLEMA ORIGINII CEANGAILOR 39.
in zilele noastre, Îiil măsură destUil de mare. elementele dialectale cean-

găieşti 1.
Al doilea grup se conturează pe teritoriul fostului scaun :>rba,
şi f[şia apuseană a fostl,llui scaun Kezdi, adică în partea sud-vestică a raio-
nului TiTgu-Secuiesc 2. Desigur, populaţia actuală a acestei regiuni nu
mai este ceangăiască, dar infliJ.trarea unor elemente dialectale ceangă
ieşti în graiul secuilor de aici, arată că seouii au găstt aici şi au asimilat
un număr important al purtătorilor dialectului ceangăiesc 3.
Al treilea ~up era a..~t in mijlocul Ciucului, unde elemente]e
dialectale ceangăieşti au fost semnalate Îiiltr-un număr de 13 locaJ.ităţi 4.
Soarta acestui grup a .fost klentică cu aceea a ~upului ma.ii sus amintit.
După cum am mai spus, cele cinci grupuri ceangăieşti, ad~că
două existente şi trei dispăJrute, saru iin ours de dispariţie, erau legate
mtre ele printr-un dialect specific comun 5, ceea ce dovedeşte că tre-
buie să fi fost de origine c.omună şi odinioară au trebuit să locuiască
'împreună, deoarece, după legile de dezvoltare ale dialectelor, elemen-
tele diale.etale comune, n-ar fi putut lua naştere decit în strÎiilSă con-
vieţuire 6 .
. Analizind problema origiinii acestui grup al. populaţiei maghiare,
trebuie să excludem, de ,fa bUill IÎiilceput, teoria după clare el ar fi urma.ş
al cumanilor stabiliţi în Moldova şi infiltraţi apoi şi în Transilvania
de sud....est 7. In primul. rînd ÎiI1 ce priveşte pe cum.anii din Moldova,
ace%ia nu şi-ar fi putut însuşi limba maghi:ară. Dar, chiar dacă facem
abstracţie de cumanii din Moldova şi ne gîndim numai la unele grUJpuri
-care s-ar fi tnfiltrat în Transilvania de sud-est, şi atunci trebuie să avem în
vedere că maghiarizarea lor s-ar fi produs sub influenţa graiurilor
-secuieşti, care aparţin de grupul dialectelor maghiare răsăritene - cele
-de di.neoa.oe de Dunăre - ori dialectul ceaingăiesc diferă întru totul de
dialectul secuiesc şi se leagă srtrîns de dialectul maghiar apusean, di.n
regiunea rî;ului Raba s.
1
Ho r I! e r A., op. cit., pai;?:. 71-75: St eu e r J., Magyar Nyclvăr, XXII, 1893.
'Pag. 3-14-345; Ben k 6 L., Maizyar Nyelv6r, 1956, pag. 405.
2
H org e r A., op. cit., pag. 77-78.
3
Este vorba de elementele dialectale ceangăieşti, cu totul străine celor secuiesti,
.ca de ex. diftongi cu terminaţie deschisă, vocale (în special i, u, li) scurte etc. Aceste
ti~rticularităţi au fost observate în regiunea amintită de Horger Antal, iar cu ocazia cer-.
-coetărilor dialectale, făcute de noi în anii precedenţi, au fost constatate din nou.
4 H org e r A., op. cit., paf:?. 76.
5
Despre carncteristicilc dialectului ceangăiesc: HorQ'er A„ op. cit.. nag. 65-80:
·125-135; Munkacsi B., op. cit., pag. 445-455; Rubinyi M. Ethnographia XII.1901, pag.
115-12-1: 165-175; Erdelyi L., Magyar Nyelv6r, XXXVII, 1908, pag. 1-13, 63-75;
'Pal A., J\\agyar Nyelv6r, 1910, •pag. 180-181: Kalman B., mai magyar nyelvjarâsok.
Mag-yar Nyelveszeti Fi.izetek. Bp., 1951, paf:?. 28.
8
Despre comunitatea dialectală cf. A. Rosetti. Istoria limbii romîne, 1945, ipag. 14.
1
V e re s s A., Erd. Muzeum., 1934, 1-6, pag. 30-31.
.
8
Erdelyi L. M.agyar Nyelvor, XXXVII.1908, paf:?. 67-68: Legătura unor elemente
dtalectale ceangăieşti cu dialectele maghiare apusene, vezi şi: l(ălman B., op. cit., hilrtile
"1e la pag. 32.
BAKO GEZA
40
Aceasta desigur nu ne .îndreptăţeşte să conchidem că ceangăii nu

ar fi putut asimila unele rămăşiţe ale curnanilor, dar elementul cuman
ar fi trebuit să oonstituie, faţă de cel maghiar, o minoritate ilncont.esta-
bilă în formarea populaţiei ceangăieşti cunoscute de noi, deoarece in
caz contrariu, maghiarizarea lor ar fi fost cu neputinţă 1.
La fel de greşită este şi părerea acelora care consideră că oe~m
găii ar fi un grup auxiliar al secuilor 2 .
Această ioott'ză este combătută nu numai de faptul că in conşti
mţa celor două· grupuri nu a trăit niciodată amintirea originii comune
ci şi de constatarea că. în timp ce dialectul secuiesc se leagă de dia-
lect.ele maghiare răsăritene "· cel ceangăiesc se leagă de dialectul ma-
ghiar apusean'·
Putem aminti aici şi ipote7.8 după care ceangăii ar fi urmaşi ai
maghiarilor care după dezastrul din .,Atelkuzu„ au rămas in Moldova s.
Mărturiile lingvistice care ne stau la dispoziţie exclud însă şi
această posibilitate.
ln primul rind trebuie să ţinem seama de faptul că dialectele
teritoriale ale limbii maghiare au putut lua naştere numai după aşe
zarea triburilor rnagh.;are pe teritoriul de azi al Ungariei u. Aşadar un
grup 1·ărnas in Moldova şi infiltrat apoi de aici în Transilvania de sud-est
nu şi-ar fi putut ins uşi caracteristicile unui dialect teritorial născut f n
apusul Ungariei.
ln al doilea rind, nu trebuie să uităm că in dialectul cea.ngăiesc
intilnim toate elementele influenţei panono-slave şi vechi germane (sec.
X-Xll), în schimb lipsesc cele ale influentei franceze (sec. XIII-
XIV) şi germane noi 7.
Aceasta arată că în vremea influenţei panono-slave şi vechi ger-
mane, adică in secolele X-XII, înaintaşii ceangăilor au trăit împreuni\
cu restul poporului maghiar pe teritoriul de azi al Ungariei, deoareet:"
iln caz oonti""ariu, ar lipsi din graiul lor elemenf.ele acestor wluein.ţe aşa
cum lipsesc elementele influenţelor de mai tirz:Lu. Pe de altă parte, mai
_ Origine:i pcn·ncgo-cuman.!I este combătută şi de faptul că la ce:inJ?ăii din Mol-

1
doya lipse~ apr.oall:<' cu totul trăs.ăturile antropologice monl?oloide, iar la grupul :ean-
elbesc .nordic (din Jtm1l Rom:inul111 ), care a păstrat cel mai clar caracteristicile arnaice;..
predomină trăsăturile est-baltice (P. Rimneamţu, Die AbstammutiJ! der Tchanţ!os, Sibiu„
194-1, pag'. 11, nota 7), caradrristice populaţiilor lino-ugrice (Molnar E., A. nta1?)'ar tarsa-
dalom tortenete az oskortol az ;irpadkorif!. Bp., 1949, pal?. 89.
2
Sz<i\'as G .. ;\\aJ.,!y;1r \yd\l"1r, l8îl, pag. 51; Skurr J„ Magyar Nyelvi>r, 1893,
oag. 344.
. . :i Desp~e lei:?ăturilr <li;tl1."l·tul11i ~l'c11icse şi a celorlalte <lial('('te maghiare din Tran-
silvani~ cu d1alectel~ ma2~iare răsărjte11e: B.ala~sa J., Ethnographia, 1898, paiz. 28.
~1fere11ta .d!ntre d1alectul secuiesc ş1 d1alectele ma2hiare apusene: Zolnai Gy.,
Maizya[ 'J:ye_lvo_r. XXI. pac. 69-:-72 ; Ralassa J., Ethnognphia, 1890, nr. 7, pag. 309-313.
Rubiny1 M„ Ethnowaph1a, tOOI, pag. 122; I. Puşcariu Anarere Academiei Romîne-
S II.. Tom. XXVII, MSL„ _paJ?. 54.' •
• K :\I man B., op. cit. p. ~4.
I lunfah·y Pal, A. szekelyek. 1880, p. 30; Simonyi Zs. o\ ..\bgyar Nyelvăr. 1889.
7
p. 229.
CONTRIBUŢII LA PROBLEMA ORIGINII CEANGĂILOR 41'
rezultă de aici şi faptul că despărţirea ceangăilrnr de restul populaţiei·

maghiare şi strămutarea lor spre răsărit a trebuit să aibă Joc încă
înainte de secolul al XIII-lea, deoareoe influenţele din acest veac nu·
au mai ajuns la ei.
Această concluzie este întării.tă şi de alte elemente lingvistice.
Aşa de pildă, mai î:ntîlnim la ceagăi SUITT.etul a, care i111 decursul seco-
lelor XIII-XIV, a dispărut complet din masa limbii maghiare 1. De-
asemeni se mai păstrează la ei în unele cuvinte vechiul sunet u, care în
secolele amintite, a fost Î!Illocud.t la maghiari cu sunetul o (buriu, buru.
azi borju) 2. Este de r~maroat că ceangăii de azi, în special cei clin Mol-
dova, pronunţă sunetele ţ-ci, s-ş, z-j cu cîte un Sll!Ilet intermediar 3 ,
ca şi limba maghiară dinainte de secolul al XIII-lea, cind a avut loc
diferenţierea lor 4. O altă particularitate dialectală interesantă, ce me-
rită a fi relevată, este că, deşi :îin unele cazuri întîLnim şi la ceangăi
sunetul L palatalizat (ly), 5 totuşi în majoritatea cazurilor L se pronunţă
nepalatalizat G. în ce priveşte limba maghiară trebuie să arătăm aci că
în cursul secolelor XI-XII se întîlnea foarte rar sunetul L palatalizat,.
C'.are începe să se rfu:.pÎ!Ildească numai în secolele XIII-XIV 7•
Toate acestea dovedesc că în perioada de evo1uţie, care a avut loc
în secolele XIII-XIV, diaJ.eobul ciangăiesc şi dialectele maghi&e de
dincolo de Munţii Apuseni au urmat căi de evoluţie diferite şi d(·cf
ceangăii- au fost despărţiţi de masa poporului maghiar.
!n concluzie putem spune că ceangăii nu sînt urmaşi ai cuma-
.nilor. sau maghiarilor rămaşi Î!Il seco1ul al X--lea în Moldova 8 şi nu
sînt un grup auxiliar al secuilor, ci un grup al poporului maghiar, care
în decursul secolelor X-XII, a trăit pe teritoriul de azi al Ungariei, şi
anume în regiunea apuseană, de unde s-a s.trămutat în Transilvani.ia în
cursul secolului al XII-lea, plecînd de aici, în parte, în Moldova.
* ,,. *
In continuare vom analiza din ce cauză şi în ce împrejurări isto-
rice au ajuns ceangăii în Transilvania şi în Moldova.
In urmărirea motivului colonizării ceangăilor trebuie să ţinem
seama de poziţia locurilor lor „ de aşezare, de condiţiile în ca['e apar în
istorie şi de a1te mărturii care ne stau la dispoziţie.
După cum am văzut, locurile de aşezare ale ceangăilor apar pe trei
lini.Ji prindpale şi anume : pe linia Oltului, la apus de defileul de la
Racoş, pe, linia Carpaţilor răsăriteni şi în fine pe valea Siretului.
1 Aân:zi Geza. fl\agyar hangtiirtenet. Egyelcmi i\\agyar Nyelveszeti ftizckk,.

Hl54. p. 42.
2
Gombocz Z. iMagyar Nyelvor, 1912, p. 100; Barezi G„ op. cit., p. 31.
3
Rubinyi .'\\., Magyar Nyelvi:ir. XL. 1901. p. 62 Kalman B„ op. cit. p. 28.
' B a r c z i G„ op. cit. p-. 82.
5
corespunzător sunetului Jlh din limba rusă.
6
R u bi n y i fi\., op. cit. p. 64.
j B arc zi G„ op. cit. p. 87.
8
De fapt nici nu există vreo mărturie despre un grup maghiar rămas în acea~lii:
vreme în Moldova.
-42 BAKO GUA
Este cunoscut faptul ca m cliferite perioade ale istoriei ţării

noastre aceste regiuni erau linii de graniţă. Astfel, linia mai sus amin-
tită a Oltului era granirţa răsăriteană a statului feudal_ maghiar intre anii
1150-1211. Linia Carpaţilor răsăriteni a devenit graniţă după anul
1200, iar valea Siretului constituia o graniţă înaintată în vremea epis-
copiei Cwnane de la Milcovia. .
Ceangăii apar deci peste tot pe linia unor vechi graruţe, ceea ce
.arată că erau colonişti militari, grăniceri.
Această concluzie este întărită şi de alţi .doi factori. In primul
tind putem constata că, atît pe linia Oltului 01"t şi a Carpaţilor răsăriteni,
ceangăii apar alături de pecenegi 1 despre care este cunoscut că erau fo-
1ooiţi pretutindeni de statul feudal maghiar ca militari grăniceri 2.
tn al doilea rînd, nu trebuie neglijat faptul că regiUJilea riu1ui
R.aba. de unde au venit ceanşăii, a fost pînă la începutul secolului al
Xii-lea o regiune de graniţă , astfel incit ceangăii şi înainte de stră
mutarea lor în răsărit. îndeplineau aceeaşi misiune.
Condiţtile istorice în care au fost colonizaţi ceangăii sînt oglindite
fidel de istoria Transilvaniei dintre anii 1100-1250.
După cum au arătat cercetările toponimice şi arheologice, în
jw-ul anului 1100 statul feudal maghiar şi-a extins stăpinixea asupra
'Transilvaniei de mijloc. ccupind văile Tirnavelor, pînă la munţii Har-
~hitei. Puţin timp după areasta, încă înainte de colonizarea germană,
este ocupată şi regiunea situată la sud de această zonă, graniţa instalin-
du-se în defileul de la Racoş şi la apus de acesta, pe linia Oltului 4 .
Noua graniţă a fost asigurată printr-o serie de cetăţi în întă
rituri Ja Ungra, Hălrnea.g, Feldioara etc. &,
Pentru întreţinerea şi apărarea acestora au fost colonizaţi aici
militari grăniceri.
Fădirnd o paranteză, trebuie să arătăm că în trecut şi secuii erau
~onsidei·aţi colonişti militari, grăniceri, aşezaţi în Transilvania pentru
paza graniţei. Recent s.e răspîndeşte însă tot mai mult părerea după care
secuii ar fi fost fugari, care s-au refugiat în aceste părţi - încă ne-
ocupate de statul feudal maghiar - dip regiunea Tisei sub presiunea
răspindirii feudalismului în ace.le locuri o. A.ceastă părere pare să fie
confirmată de unele rezultate ale altor cercetări în urma cărora s-a
oonstatat că, în secolele timpurii, legăturile feudale dintre statul ma-
ghiar şi secui erau inexistent.e şi că secuii în acele vremuri nu aveau
..szekch· Oklc\·cltar. I. act. nr. 55, 97.; lfor~er A., op cit. p. 79: Teleki Pal.
1
.
S1cbcnburgen, WIO, planşa dintre p. 12-13.
2
Taganyi K, Ung. Jahrbiicher, 1921, 105-121.
1
l\\ohl A. Szazadok. 1903 p. 614-615, 617 .
. ' J:'.entru_ etapele pătrunderii feudalismului maghiar tn Transilvania cf. K. Horedt.
Con!nbu\11 la istoria Transil\'aniei tn secolele IV-XIII. 1958. p. 109-131. ·
, A. Schullerus, KorrcsPondenzbla_tt. 1918, 17-21 ; Azstalos M., Erdelyi ~.\\uzeum.
19~~- p. 135-137: G. Popa-L1sseanu, S1cules et Roumains. 1933, p. 23; Bako G., Studii.
1901. I. p. 146-147; K. Horedt. op. cit. p. 123 şi urm.
° I\\ o I n a r E., A. Magyar tarsadalom tărrenete az oskortol az Arpadkorig.
J.0 49. p. 156.
CONTRIBUŢII LA PROBLEMA ORIGINII CEANGĂILOR 43
sarcini militare obligatorii 1. Este evident că Îlil cazul că secuii ar fi

fost militari, grăniceri, colonizaţi aici de regi, legăturile feudale ar fi
trebuit să existe de la început şi nici sarcina militaa:ă concretă n-ar fi
pmut lipsi. Curnoscînd acest lucru se poate susţiine că, deşi secuii loe'Uiau
în prima jumătate a secolului al XII-lea în Trainsil<vania de mijloc, to-
tuşi apărarea ~arriţei de .pe valea Oltului şi din defileul Racoşului a
fost Îlila:red:inţată un.or colonişti pecenegi şi ceangăi. In aceeaşi ordine
de idei arătăm că ş.i după anul 1200, cu toate oă secuii s-au aşezat pe
teritoriiU.l Sepşi, totuşi apărarea pasului Oituz era asigurată nu de ei
ci de coloniştii ceangăi şi pecenegi aşezaţi mai la răsăr1t, la sud şi la
nord de Pîrîul Negru.
Este evident 00. sarcina de ~ănicer nici nu se putea încredinţa
unei populaţii asupra căreia statul avea o supremaţie foarte slabă, mai
mult foomail.ă decît reală.
Ca urmare, întreţinerea şi apărarea întăriturilor de graniţă a fost
încredinţată în parte unor grupuri de pecenegi aşezaţi în aceste locuri,
unde existenţa lor este atestată atit de acte cît şi de toponimie 2• După
oum se ştie însă, numărul peoenegilor nu a fost suficient pentru a face
faţă multiplelor cerinţe legate de paza graniţelor. Din această cauză s-a
siimţit nevoia de a coloniza şi alte grupuri de g.răniceri. Elementul uman
necesar pentru acest scop se oferea în apusul Ungariei.
După cum am mad. amintit, pînă la începutul secolului al XII-lea
graniţa apiUSeaină a Ungariei era în regiunea rîurilor Raba şi Repce 3. La
începutul secolului al XII-lea statul maghiar a ocupat însă iregiunile si-
tuate la apus de această linie, instalindu-şi graniţa apuseană în jurul
lacului Ferto, unde au fost aşezaţi noi grăniceri ; în parte pecenegi, în
parte grupuri ale secuilor care au rămas lîngă Tisa şi au fost aduşi în
sta.re de dependenţă .. Cu acest prilej a încetat misiunea ·vechilor gră
niceri aşezaţi pe Raba şi Repce, aşa incit a fost postbilă strămutarea
unei părţi d!Lntre ei în noile regiuni de graniţă înfiinţate în răsărit.
Aşezarea coloniştilor eeangăi în valea Oltului la această dată
-este atestată printre altele şi de faptul că biserica de la Hălmeag -
principala lor aşezare de aici cunoscută nouă - a fost construită tocmai
în această vreme'·
Desigur s-ar putea pune mtrebairea firească dece această strămu
tare de populaţie a rămas fără nici un ecou în actele contemporane.
Răspurnsul la această întrebare se sprijină pe faptul că în realitate nu
este vorba de o ma.re strămuta!I"e de populaţie ci de sosirea unor mici
girupuri, care au veni:t, să spunem aşa, pe nesimţite. Drept dovadă adu-
cem constatarea după rare încă şi în jurul anului 1500 în satele din
1
Ba k o G., Evoluţia socială şi economică !J secui în secolele XI II-XV. „Studii
şi articole de istorie". II, 1957. p. 48 şi urm.
2 Szekely Okl. I. act. nr. 97; Azstalos M., op. cit., p. 136; P. Diaconu, SC.IV.
1956. 3-4. p. 432.

3 Mohl A., Szazadok. 1903. p. 614~15, 6I7; E. Moor, Ung-arische Jahrblicher.
t 929. p. 46-47. planşa de la p. 255.

4 Ben k 6 L., Magyar Nyeivor. 1956, 4. p. 465.
BAKO GEZA
44
ţara Bksei nu erau de.cit 150 familii de ceangăi 1 iar mMoldova ÎIIl
anul 1646 existau doar 1020 de famili!i. de cea1I1găi 2•
tn ce priveşt>e perioada colonizării ceangăilor în Moldova, trebuie
să ţinem seama de faptul că în secolul al XIV-iea acili:~ ~-vrem.ea f01:-
mării statului feudal al Moldovei, ei erau de-acum coloruşti foarte vec.111,
~ incit coloirizarea a trebuit să aibă loc încă în secolul al Xiii-lea 3, şi
anume în vremea înfiinţării episcopiei din Milcovia, deoarece după ma-
rea năvălire a tătarilo1 clin 1241-1242, Moldova era sub supremaţia
aCEStora, aşa incit nu se poate admite aşezarea unor grăniceri maghiari
pe valea Siretului în această vreme.
Intr-adevăr imediat după înfiinţarea episcopiei curnane sînt ates-
taţi documentar pentru prima daţ.ă maghiari ~ţi în această vreme
m Moldova.-.. Aceşti maghiari nu au putut fi secui, ci numai ceangăd.
deoarece secuii care şi-au păstrat conştiinţa unei origini deosebi.te de
aceea a maghiarilor, nu erau consideraţi., sau numiţi niciodată maghiari,
ci secui, pe cită vreme ceangăii apar în a<"te, fără excepţie, sub numele
de maghiari.
Tot înainte de marea invazie a tătarilor a trebuit să aibă loc şi
colonizarea ceangăilor de-a lungul Carpaţilor răsăriteni. Mărturie pen-
tru ă<.:taSta sint bisericile de pe vechiul teritoriu ceangăiesc din sudul
Pîriului Negru care au fost construite încă înainte de anul 1241 5 . Popu-
laţia catolică ce a ridicat aceste biserici n-a putut să fie însă secuiască,
int.rucit, în timp ce bisericile secuieşti sint în.scrise în listele zeci.uielilor
papale de la începutul secolului al XIV-iea, in cadrul episcopiei Transil-
vănfflte, cele menţionate mai sus lipsesc din aceste liste u, aşa cum lipsesc
şi bisericile celorlalte gi:upuri ceangăieşti şi ale populaţiei germane din
tara Bir~l'i. c.are nu aparţineau episcopiei Transilvaniei.
In concluzie putem afirma că în perioada în care pe teritoriul
Sepşi erau aşezaţi deja secuii, la răsărit de ei se aflau rolon:iile cean-·
găieşti, care păzeau drumul Oituzului.
Mai tirziu însă, secuii s-au extilns şi asupra acestei regiWli asimi-
lind rămăşiţele coloniştilor ceangăi, aşa incit nu s-au mai păstrat decit.
cei din ţara Bi!I'Sei, unde secuii nu s-au extims. ·
In încheiere apreciem că este necesar să subliniem faptul că au
mai rămas desigur multe întrebări deschise, la care în faza actuală a_
cercetărilor, nu putem da încă răspuns. &intern însă convinşi că lre7Jll.l-
tatele cercetărilor viitoare vor duce la rezolvarea şi elucidarea definitivă
a problemei abordate.
~ I. Podea, Monol.!ralia Judeţului Braşov. 1938. p. 71.

• R u b 1n11 y M., Ethnocraphia, XII, 1901, p. 117.
" R. Rosetti, Analele Academici Rominc. S. li. Tom. XXVll.1904/905. p. 282-287.
Documente~ privind istoria Romînici veacul XI, XII şi XIII. C. Transilvania,
4
act. nr. 230. p. 270.

. ~ K.. S~be~tyen, Sicbenb. Vicrteljahrschrilt. 1934. 2-3 p. 198-199. Keleme~
Laios Emlekkonyv. 1957. p. 542.
8
Erdelyi L„ Magyar Nyelvor, 1908, p. 64.
O ;,TOCMEALA" A LUI MATEI BASARAB PRIVITOARE LA SCUTIREA
11RGOVIŞTENILOR DE UNELE DĂRI PENTRU VIN
de RADU GEOGLOV A \I
ln marginea unei uliţe dosnice din comuna Valea Voievozii,

raionul Tîrgovişte, se a.flă o cruce ridicată pe vremea lui Matei Ba-
sarab 1.
Comunia este despărţită de Tîrgovişte numai prin valea Ialomiţei
şi poartă acest nume doar de pe la 1900 rîncoace, aşezarea numindu-se
de--a l!ulngu1 veacurilor „Mahalaru.a de peste gîdă", făcLnd parte integrantă
din oraşul 'Firgovişte. Aceasta şi explică existenţa crucii pe teritm·iul
acestei comune.
Crucea se află probalbil ipe vechiul ei loc. In vechime era in
margi!n:ea drumului domnesc de piatră, oare meTgea de la Tî['gorviştJe
la mănăstirea Dealului, cunoscut in acte cu numele de „calea cea bă
trînă a lui Mihai vodă, care vine de la oraş" 2. O hotărnicie din 1760 o
aminteşte cu numele „ar:ucea dă piatră cea mare", aşezată la hotarul
dintre livada do~ă de la poalele mănăstirii şi moşia Mahalaua a
spătarului Mihai Cantacuzino : „din matca Ialomiţei, pe drum în sus
prin crucea de piatil"ă cea mare a răposatului Matei Basarab, pînă trece
p~rul şi iar în crurea de piaJtră cea mică a răposatului Matei vodă'' 3.
Dimensiunile crucii sînt monumentale: 3,50 m înălţime 0,47 m
lăţime, 0,32 m grosime, iar lungimea ibraţului crucial 1,38 m.
Textul săpat în relief este tocit rău de intemperii, incit unele
cuvill1te au dis~t aproape în întregime, ceea ce explică greşelile şi
omisiunile din textul publicart anterior. -
O cruce asemănătoare se mai află în comuna Ştefăneşti, vestită
pentru viile din jur, la 4 km vest de Piteşti, pe un loc numit în hărţile
mai vechi, 'Firgul Dealului, a cărei inscripţie se referă J.a taxele pe vii
pe C&"e trebuiau să le plătească. orăşenii din Piteşti.
1
Textul inscripţiei de pe cruce a fost publicat de V. Drăghiceanu în Buletinul
Comisiunii monumentelor istorice, 1926, aprilie-iunie, p. 88, cu unele greşeli şi omisiuni.
2
Arhivele Statului Bucureşti, Golgota, IV /9; ms: 231, f. 5.
3
Ibidem, Hurezi, XXVII/18; ms. 217, î. 31-32.
RADU GEOGLOVAN
46
Dimensiunile sint identice cu ale celei de la Valea Voievozii, dar

textul tot în relief. este mult mai bine păstrat, ceea ce a constituit un
ajutor în descifrarea inscripţiei de care ne ocupăm 1•
Precizăm că textele ambelor :inscripţii nu au nicidecum conţinut
religios şi faptul că s-au scris pe pietre în forme de cnlci se datoreşte
numai caracterului dominant religios al vieţii culturale din orinduirea
feudală, unei mode corespunzătoare vremii, de a imortaliza diferite=
eveniment.e prin ridicări de cruci sau construcţii de biserici.
Textele inscripţiilor, după lectura noastră, sînt următoarele :
Inscripţia de la Valea Voie\•ozii Inscripţia de la Ştefăneşti
I. + Adecă eu robu lui dumne- 1. + Adecă ci:ro robu lui dumnezeu

2. zeu }\\alei Basarab voe\•od 2. Ion Matei Basarab voivod şi domn
3. Tării R0mineşti văzindA :i. TArii Romtneşti vAzînd dumne me
4. domnia mea pllnsoarea săraci· ·I. pllnsoare acestor să-
5. lor care au vii Ia TirJ?O\"işte cA 5. raci care au vii tn dealul
6. s(c) asupresc de vini(ri)ceari fi. Piteştilor că-i asu-
Î. i li s-au stricat lea~a altor dom- 7. prescu vini(ri)cearii de
a. ni bAtrini, iarA domnia mea 8. nu le iau de ln zeaci veadre 1 cum
9. m-am milostivit de am pus leeAtu- 9. au fost obiceaiul de alţi domni
IO. ră, cine va fi viniricear, va lua 10. bătrfni, ce-i asupresc de le
11. vamă bani 30 şi plocon de nume ba- 11. cer mai mult : dumne me m-am milosti-
12. ni 12, iar vas şi pArpAr ori vin la 12. vit de am pus leJ?Atura tn aceastil
13. pim(ni)tA nu va plim, clici au fost 13. sftntil cruce cine va fi vini(ri)cear
iertaţi şi
14. am ous domnia rnea şi ble~tem de acum 14. ori fn dwnne me ori în urma domnii
15. nainte. care va fi domn pre urma 15. mele, la alţi domni şi va
noastrA
16. şi nu va cinsti şi va strica aceastii toc. 16. cAlca aceasta tocmealii i nu va lua
17. mealA, ori va dlca acest blestem 17. de fn zeaci vea(dre) 1 şi dl' vas bani
!!() li
18. sA fie afurisit de vlădica H(risto)s 18. de ploc(on) bani 12 şi de părpilr i vin
19. şi sA fie blestemat de 318 19. la pim(ni)1A care va vinde vas sA
dea bani
20. oteti şi să fie cu luda şi 20. 12. De va strica această le2AturA ace-
21. cu Aria tntr-un loc în vecie 21. la om sil fi~ afurisit şi bles-
22. amin. VA leat 7143( 1635) 22. ternat de vlAdica H(risto)s şi de 300
23. G(cnarie) 8 2"Jl şi 18 oteţi şi juruinţe şi să
24. hie cu luda i c u Arie tntr-un loc.
în veac.
Pe latura sudică a crucii de la Valea Voievozii se mai află scris ~

„~i acest puţ să n~ se părăsească, ce tot omul să aibă a-l direage,
pantru dumnezău ŞI păntru sufletul lui. Stanislavă G(h)iun au dat la
cruce şi la puţ. să-i(fie) de suflet şi Nedelc{u) frat.e lui Iona.şoo 11 • La cea
de la Ştefăneşti. nu se mai află nimic scris pe celelalte laturi.
Şi ace~stă .inscripţie a fost publicata de V. Drăi:rhicl'anu în 13uletinul <:omisiunii

1
monu'Ţle~telor. ~stor1ce, 1911, p. 148. Din 1911 pfnă tn prezent crucea a mai suferit de-
plas~n ŞI lov~n, care au rupt-o tn două bucăţi, unele aşchii pierzîndu-se, dispărîn<l cu ele
ş1 c1teva cuvmt~, pe care nu I~ mai avem decît în textul publicat de V. Drăi:rhicl'anu, în
1911. Cele do~a _fragmente ~x1stente se află în prezent rezemate de clopotniţa bisericii
1lr,1?ul Dealului din ŞtefAneşti.
O „TOCMEALĂ" A LUI MATEI BASARAB 4T
·~~~--~~~~~~~~~~~
Şi ornamentica celor două cruci prezintă asemănări : ambele au

pe braţele cruciale cite un cerc cu monogramele celor 4 apostoli, cele 4
iniţiale INŢI în partea superioară şi cite un medalion în mijlocul căruia
la Ştefăneşti se află i:niţi~ele Is.Hs. iar la Valea Voievozii st~ma Ţării
Romîneşti, un vultur cu aripile întinse, capul întors şi crucea în cioc,
înconjurată de o invocaţie in limba slavă, către maica domnului rugă
toarea, dim c.aTe nu se mai păstrează decît cuvintele „Mati izveagno".
Crucea de la Ştefăneşti are ca podoabe vrejuri cu flori, pe cînd cea de
la Valea Voievozii mai multe iniţiale: BB,NI,KA,DD,K.
Textele înscrise pe ambele CJUci au fost numite pe drept cuvînt
privilegii aJ.e orăşenilor tîirgovişteni şi piteşteni pentru taxele pe vii 1 •
Este cunoscută rigurozitatea politicii financiare a lui Matei Ba·
~-.arab. Condiţiile ocupării tr01J1ului îl îndatoraseră la dublarea tributului
faţă de turci precum şi la numeroase daruri de pungi cu bani pe lai
meghistanii Porţii. Acestea l-au silit pe domn să-şi procw·e sumele-
necesaTe de bani pe calea dărilor impuse mai ales asupra satelor, atit
asupra celor Hbere cît şi dependente. Ansamblul măsurilor luate de-
Matei Basarab în acest scop a fost caracterizat ca o reformă fiscală efec-
tuată Îll1 cursul anului firnanciarr" 1 decembrie 1634 - 1 decembrie 1635 :.i,
în care partea cea mai importantă era un nou sistem de impunere, numit
tale!I". Este denm de !reţinut oă şi aşezămîntul de la Valea Voievozii da-
tează clin 8 ianuarie 1635 şi probabil şi cel de la Ştefăneşti-Piteşti, ne-
datat, a fost înscris în acelaşi an. Aceasta însemnează că reforma l ill 1
Matei Basarab cuprindea o revizuire şi a celorlalte dări, printre carP

vinăriciul, ploconul şi taxele pe pivniţe.
Faţă de abuzurile vinăricerilor care încasau „zeciueli" mai mari„
desigur în folosul __lor, domnul dispunea să nu se încaseze mai mult
decit dijma iegală la Piteşti, „de in zeaci veadre 1 ". In esenţă aoerută
apărare a viJticuLtorilor de împovărări abuzive urmărea să asigure în-
oasarea taxelor domneşti, menajînd puterea de plată a producătorilor
de stoarcerile sitrăîne celei domneŞiti.
In afară de dijmă orăşenii trebuiau să plătească ploconul, 12 bani
şi părpă.rul, pentru vî.nzarea la pivniţă, cu amănuntui şi cu grosul, cîte
12 bani de vas, precum şi cite 30 bani vamă pentru fiecare vas cu vin
rămas în proprietatea producătorului.
După cum se vede aşa-zisul .privilegiu _al piteştenilor era destul
de împovărător, orăşenii trebuind să plătească ·toate .taxele pe vii şi vin,.
ca toţi viticultorii din restul ţării. Aşezărnintul lui Matei Basarab nu
făcea decît să le fixeze obligaţiile propriu-zise faţă de domnie, fără
abuzurile asupritoare ale vmă!I'icerilor.
tn comparaţie cu taxele piteştenilor obligaţiile tîrgoviştenilor erau
mai uşoare. Ei trebuiau să plătească vama de 30 de bani, de vas desigur,
1A. Cazacu, V. Costăchel, P. P. Panaitescu, Viaţa feudală în Ţara

Romînească şi Moldova, Bucureşti, 1957, p. 431-432.
2 O. Mi o c, Reforma fiscală din vremea lui Matei Basarab, în „Studii", nr_
2/1959, p. 57.
RADU GrnGLOVAN
·48
aşa cum se plătea şi la Piteşti şi 12 bani pl0conul, asupra căruia se pre-

-cizează că se va plăti pe nume, termen cu o sferă mai largă decît nu-
mele individual al capitaţiei, de obicei intrlnd mtr-un nume fiscal mai
mulţi capi de familie. Tirgoviştenii sint scutiţi de vinărici, adică de
dijma dim vin, o vadră din zece, cum se plăt.ea la Piteşti. Scutirea este
amintită în privilegiu prin termenul „vas".
Sînt de asemenea scutite taxele pe vinul vindut la pivniţă sau
păJpărul, o taxă pe fiecare bute cu vin comercializat: „iar vas şi părpă.r
-ori vin la pimniţă, nu va plini, căci au fost iertaţi".
Scutirile de impozite în orînduirea feudală constituie excepţii
de la sistemul fiscal, cu atit mai rare cu cît eJeJ>loatarea feudală devine
mai impovărătoare şi jugul turcesc mai apăsător. Scutirile se făceau
prin radieri din evidenţele aparatului fiscal, de cele mai multe ori la
ordinul domnului. în urma intervenţiei unor boieri sau mănăstiri, care
erau de obicei beneficiari ai privilegiului ilmptltăţi.i feudale. Boierii
obţineau adesea scutiri de rămăşiţele de bir pentru satele care li se
vindeau in ruminie din caum neputinţei de a-şi mai plăti dările ca salte
libere 1. Domnii acordau SCUJtiri de dări şi ca recompense pentru diferite
servicii : misiuni diplomatice, vitejii in războaie, pază la graniţe sau
lucrări în interesul domniei.
La începutul secolului al XVII-lea cind instituţia imunităţii este
in declin prin creşterea puterii centrale, cererile de scutire trebuiau te-
meinic motivate pentru a fi aprobate de domn. Astfel satul Călimă
neştii al mănăstirii Cozia este scut~t de tot felul de dări, ca „să fie
de ajutor sf. mănăstiri, ca să taie ei cu ciocanul aceste pietre mari, să
irulrepte drumul" de pe valea Oltului, care era şi de folos public. Satele
·Tismana şi Golgota sint scutite ca „să fie de treabă şi de ascultare şi
să păzească" mănăstiriJ.e cu aceleaşi numiri de .,itilhari şi panduri", care
le jefuiseră de mai multe ori 2.
Unele scutiri de impozite se dau pentru atragerea locuitorilor
în sate noi sau în cele părăsite prin robirea populaţiei de către turci şi
tătari ori din cauza pover.i.lo.r fisc.ale de nesuportat.
Erau şi scutiri individuale de dări, care se acordau de cele mai
multe ori tot în schimbul unor servicii.
In orinduirea feudală, oraşele din Ţara Romînească aveau anu-
miite privilegii, ca.re le asigurau o oarecare autonomie în raport cu sa-
tele. cu mult mai îngustă însă decit cea a oraşelor din a.pus, din cauza
puterii lor economice mai reduse. ln urma creşterii puterii centrale,
domnii dispun cu autoritate şi în viaţa oraşelor. Radu Mihnea scutea
în 1613 de orice fel de dări mahalaua din jurul mănăstirii Radu Vodă
din Bucureşti, interzicirul orice fel de amest.ec al organelor orăşeneşti,
• •
1
D. ~\ioc. Modul <Ic· impunere şi percepere a birului, în ,,Studii şi materiale de
1stone medie", vot II, 1957, p. 79.
2
Documente privind istoria Romîniei; Ţara Romînească, veac. XVII, voi. II, pp. 3,
: 34, 105 voi. III p. 48.
O „TOCMEALA" A LUI MATEI BASARAB 49
1
,numai să fie de treaba ş.i de lucrul sfintei mănăstiri la ce va trebui". 1
O dispoziţie asemănătoare dă acelaşi domn în 1623 şi pentru mahalaua
din jurul episcopiei din oraşul Buzău, „ca să fie în pace posluşnicii ce
sînt împrejuruJ. sfintei episcopii, strînşi săTaci de pre la Moldova şi de
pre la Brăila şi din toate laturile", pe care-i scuteşte de toate dările 2.
Totuşi documentele ne-au păstrat anumite privilegii pe care
le-au avut citeva oraşe diin ţarr-a noastră, cum era acela al Cîmpulungu-
lui, în care erau enumerate scutirile de dări, interdicţia chiar pentru
<lomnie de a dărui v!Teun loc sau casă ddin oraş, de care nu puteau
<lispw1e decit orăşenii şi dreptul de judecată al orăşenilor 3. Deşi actele
respective sînt din secolul XVII, ele se referă 1a aşezămîntul vechi ins-
tituit de legendarul Radu Negru şi reînnoit de Mihai, fiul lui Mircea
cel Bătrîn, de Vlad Dracul m 1439, Vladislav II în 1452 şi de mulţi alţi
domni „care au fost mai denainte vreme". Privilegiul Cîmpulungului
păstrează anti:ntirea autonomiei orăşeneşti de tipul chartei oraşelo:r
apusene prin vechimea, puterea economică a oraşului şi existenţa uni?~
însemnate colonii săseşti la începutul organizării noastre de stat. Un
privilegiu asemănător nu pare să fi mai avut nici un alt oraş al Ţării
Romineşti. Celelalte oraşe au primit privilegii mai lirnitâte, cum era
a.cela al tîrgoviştenilor dat de Dan II în 1424, prin care ii scutea de
vamă prin toate oraşele ţări.Ji afară de Tîrgovişte "· Acelaşi domn întă
rea însă in 1424 dania celor 10 _case din Tîrgovişte făcută de Mihail,
fiul lui Mircea cel Bătrin, mănăstirilor Cozia şi Cobneana, care arată
cit de diferită era situaţia acestui oraş, ca autonomie, faţă de Cîmpulung
tocmai într-o vrepie cînd 'Flrgovişte concura reşedinţa domnească de
la Argeş 5. Cu excepţia pdvilegiuiui Cîmpulungului, celelalte privilegii
wmăreau interesele domnilor de a ;ridka din punct de vedere economic
Or~le.
O politică deosebttă trebuie să fi avut domnii faţă de orăşenii
reşedinţelor domneşti, în comparaţie cu locuitorii celorlalte oraşe.
PriviJegiile Cîmpulungului şi 'Frrgoviştei, amîndouă capitale ale
Tării Romîneşti odinioară, sînt indicii în această privinţă. Locuitorii
reşedinţei domneşti trebuiau legaţi de domnie prin privilegii mai largi
<lecit ale celorlalte oraşe. Tîrgoveţii reşedinţei de scaun participau la
numeroase acţiuni ale domniei. Ei asistau la· numeroasele alaiuri din
c.are făcea parte însuşi domnul sau erau organizate pentru primirea
trimişilor sultanului şi ale diferiţilor soli. Adesea erau chemaţi prin
crainici la Curtea domnească, cum arăta Paul din Alep în 1654, cînd
s-a făcut alegerea <'.a domn a lui Constantin Şerban în Tîrgovişte :
„crainicul strigînd poporul, toţi locuitorii se adunară la Curte, primbd
în una.nimita~ alegerea lui Constantin" s.
1 Documente privind istnria Romîniei, Ţara Romînească, veac. XVII, voi. II, p. 220.
2 Ibidem, veac. XVII voi. IV. pp. 245-246.
8
P. P. Pan ai te s cu, Interpretări romîneşti, 1947, p. 181.
4
Documente privind istori:i Rominiei. Ţara Romînească. Veacul XIII, XIV, XV p. SO.
~ Ibidem, o. 77-78.
6
Ciiliitnriilc p<1triarhului J\\acarie, ed. Cioran, p. 11 t.
4 - Studil si articole de istorie
50 RADU GEOGLOVAN
Orăşenii reşedinţei domneşti constituiau nucleul de bază şi de

ii!!<.:redeie al domniei în armat.a ţării, după cum vedem clin însărcinarea
tirgoviştenilor de către Mihnea III ca să ·prindă pe Const.antilil postel-
nicul şi pe ginerele său, Pană spătarul, în satele lor de la mUinte, de pe
apa Prahovei : „au :poruncit Ja Odor căpitanul de au mers cu ttrgoviş
tenii şi cu :toţi plăiaşii Ialomiţei să prinză pre aceşti ce scriu mai sus" 1.
însă.şi siguranţa vistieriei şi a familiei domneşti Sf1. făcea în con-
diţii mai bune dacă populaţia oraşului de reşedilnţă constituia încă o
pavăză, care dubla. pe cea a intăritw·ilor curţii domneşti. Privilegiile
acordate tirgoviştenilor sint t.ocrnai d?vezi ale aplicării acestor principii
de către domni. cum este şi cel acordat de Matei Basarab privitor la
taxele pe vinuri 2. 1
Inscripţia de la Valea Voievozii arată că or~ii se plîngeau că
„li s-a stricat le.agea a.1tor domni băitrini", care ar fi prevăzut scutirile
de care se bucurau in vechime. Un a.st.fel de privilegiu trebuie să fi fost
dinainte de 1618, cind Manolachi Sifariul pl"imea de la Alexandru Iliaş
„nişte vii în dealul Tirgovişt.ei, pe Valea Voievozii", cărora „le-am
scutit domnia mea şi vinăriciul domnesc pe care le-au avut acele vii,
ca să fie in pace de vinărici şi de părpăr şi de toate dajdiile care vor
fi avut acele vii" 3,
Atunci oră.şenii plăteau deci atit dijma din vin cit şi părpăruJ
şi le vor fi plătit împreună şi cu celelalte dări pină în 1635. Matei Basarab
scutea pe tirgovişt.eni de aceste dări cu ocazia reorganizării firumciarE>
a ţării, în baza vechilor privilegii ale orăşe~or. Probabil că domnul
urmărea de asemenea apropierea o~enilor în vederea pregătirii unui
adăpost de refugiu 1n caz de nevoie, mai inainte de a reveni cu reşe
dmţa la Trrgovişte. Peste doi ani, după ce turcii îi arătaseră mai multe
dovezi de duşmănie, Matei a înţeles că invitaţia la concentrarea de
trupe de la Cetatea Albă nu era decit o cursă ca.re i se întindea, şi ÎIIl-
torcindu-se din drum, de la Ialpug, s~ îndreptat direct spre Tirgovişte "·
Se poate ca domnul să fi pretins şi diferite servicii în schimbul
reînnoi.Iii v.echilor privilegii, ca lucrări la Curtea domnească din Tirgo-
vişte sau la organizarea cetăţii Tirgoviştei, o fortificaţie oare îrnchidea
întregul oraş, pe care cronica şi urmele arheologice i le atribuie.
Privilegiul era limitat numai la moşia domnească a oraşu1ui. Pe
terenurile rupte din moşia oraşului şi dăruite diferitelor mănăstiri, oră
~i trebuiau să plătească vinăriciul mănăstiresc. Aşa erau cei ce ave~m
Jslori.J TArii Româneşti, ed. C. Grecescu şi D. Simonl'scu, p. 135.

1
1
Î!l 1820, c!nd Alexandru Sulu voia sA-şi însuşească moşia ÎÎrJ.!O\'işki, oriişenii
S<' tmpolnveau motivlnd cA folosirea moşiei făcea parte din libl'rtiitile şi drepturi Ic acor-
uate strămoşilor lor pentru vitejii în războaie (Hurmuzaki-Nistor, Documente vot
XX. p. 523). ' .
. Afirmafo este contestabilA, deoarece tnlr-un act din 1813 orăşenii spuneau că
moşia a fost cumpărata de strilnqii lor de la boierii Buzeşti st Căplesi. Neavînd acte.
t'1 foloseau tot felul de argumente care ar fi putut ~ le asieure continuitatea stăpînirii
moşiei.
Documente pri\'ind istoria Rominiei, Ţara Rominească, veac. XVII voi. 111, p. 221.
1
' Istoria Ţării Romlneşti, ed. C. Grecescu şf I: Simonescu, p. 108.'
O „TOCMEALA" A LUI MATEI BASARAB 51
vii pe moşia Călugăreni, a mănăstirii Dealului, „din apa. Ialomiţei d-a

dreptul în gura Văii Voivozii, tot pe cursura vau a feţii Dealului, cu
toate viile pînă în hotarul Răzvadului şi pînă in Blaj şi pe unde vor fi
hotarele cele vechi". Orăşenii încem""Că în 1646 să surpe drepturile mă
năstirii asupra vinăriciului de la Călugăreni deschizîndu-i un proces
prin care-i contestă drepturile de proprietate. Egumenul mănăstirii
Dealului a dovedit însă ÎIIl divan că moşia era •proprietate veche a mă
năstirii, întărită prin hrisoave de Neagoe Basarab şi Radu Mihnea şi
orăşenii au pierdut procesul. Contestînd hotărîrea divanului, orăşenii, în
frunte ou postelnicul Vlaicu, au formulat argumente noi, care dovedeau
că mănăstirea nu are drept să primească vinăriciul de pe moşia Călugă
reni, redactîndu-se şi un hrisov în acest sens. După Matei Basarab egu-
menul Ştefan a redeschis procesul şi orăşenii neputînd prezenta în <li-
vainul lui Constantin Şerban 12 boieri care să jure împotriva hrisoa-
velor mănăstirii s1nt obligaţi în 1655 să plătească vinăriciul mănăsti
re5e pentru viile pe rare le aveau pe dealul Călugăreni 1.
După Matei Basarab sistemul lui de organizare financiară a fost
părăsit. S-au uitat şi celelalte rînduieli, tocmeli şi legături, ca acelea
privitoare la taxele 1pe vin de pe dealul Tîrgov1ştei, mai ales după pără
sirea totală a reşedinţei domneşti, în 1660, după răscoala lui Mihnea III.
Abia Constantin Brincoveainu reorganizează sistemul financiar al
tării prin introducerea unui „temei" ca element de bază în impuneri,
pe lingă care mînuirea . unor coeficienţi asigura sumele necesare vistie-
riei 2. Brlncoveanu s-a ocupat şi de eielelalte venituri ale vistie;riei ş~
cămării domneşti ca şi Matei Basarab. Un act din 1696 ne ajută să în-
ţelegem mai bine privilegiu] tîrgoviştenilor asupra scutirii de anumite
taxe pe vin : „dă la o seamă de vreme încoace stricÎlndu-se oraşul aoesta
al Tîrgoviştei şi fiind domnia şezătoare tot la Bucureşti şi vinăricerii
domneşti care vin aici pen Deal au făcut alte obiceaie noao, dă le lua
dă butea înfierată pe tl. 1 şi păq>ărul dă bute pe bani 12 şi buţile
cele îrnfierate pre seama domnească le duceau la Bucureşti cu mare
nevoie şi cu multă cheltuială" 3.
Constatăm mai întîi că pe vremea lui Brîncoveanu tîrgoviştenii
erau îndatoraţi la dijma din vinul produs pe viile din Deal : „dau vină
rici domnesc şi li să înfierează buţi de la era.mele lor pre seama dom-
nească după obiceaiu". Inovaţie abuzivă era .faptul că taxa de un taler
pentru fiecare bute nu se incasa numai pentru vinllll care rămîinea pro-
ducătoriului ci şi pentru buţile cu vin care tifebuiau predate oa dijmă :
..le lua dă butea înfierată pe tl. l ". Brîncoveanu desfiinţează această
t.axă nedreaptă, urmînd să se plătească numai pentru buţile rămase
producătorului : „să fie în pace dă către toţi vinăricerii domneşti pentru
leul ce li să lua de butea înfierată".
1
Arh. St. Buc. ms. 217 f. 43-44.
3
H. C hi r r ii, Veniturile vistieriei lui C. Brinco\•e:inu dupfl condica vistieriei, tn
„Studii şi nwtcrialr ele istoric mectie" I, Hl5G p. 218.
3
Arh. St. Buc .• ms. 705 f. 91 v.
52 RADU GEOGLOVAN
Leul sau talerul reprezenta taxa de vamă, oare crescuse de la

30 de bani, cit era în 1635 la 133 de bani în 1696 1. Aceasta învederează
c:::reşterea preţrurilor la mărfuri în cursul celei de a doua jumătăţi a se-
colului XVII precum şi" înăsprirea fiscalităţii ca mijloc de exploatare a
populaţiei în folosul aparatului de stat, deoarece tributul faţă "de Poartă
rămine aproape neschimbat de la începutul domniei lui Matei Basarab
pînă la mceputul secolului XVIII.
Altă obligaţie impusă tirgoviştenilor la sfirşitul secolului XVII
era transportul vaselor cu vin dijmuit, pină la Bucureşti : „buţile ceale
înfierate pre seama domnească le duoea la Bucureşti cu multă nevoie
şi cu multă cheltuială". Obligaţia cărăturilor a avut o largă întrebuin-
ţare în orinduirea feudală; dar pentru tîrgoviştleni transpor1nd vaselor
domneşti, reallia.te din dijma pe vin, apăruse numai după părăsirea :re-
şedinţei domneşti de la Tirgovişt.e, după 1660. Orăşenii obţin "de la Brin-
ooveanu desfilnţarea acest.ei obligaţii împovărătoare, urmînd ca vasele
cu vin rezultat din dijmă să fie depuse in pivniţa domnească de la
Tirgovişt.e, deoarece vechea reşedinţă îşi reluase în parte această func-
ţiune. Dacă totuşi ar fi trebuit să fie transportate la Bucureşti, aceasta
urma să se facă prin cheltuielile domniei : „cite buţi li să vor înfiera
oroşanilor şi deleanilor de aici de acum înainte încă să aibă a le duce
ş1 a le băga in pimniţa domnească de la Tirgovişt.e iar să nu le mni
ducă ei la Bucureşti, iar domnia mea cind va vrea să le scoată din
pimniţa domnească de la Tirgovişte şi să le ducă la Bucureşti să aibă
a le duce cu toată cheltuiala domnească, iar oroşanii dă cătră nimenea
altu val să n-aibă".
Ploconul. care pe vremea lui Matei Basarab era de 12 bani de
nume, nu mai este amintit printre obligaţiile orăşenilor în actul lui
Brinooveanu, în schimb părpărul, scutit de Matei Ba.c;arab, se inca.sa
cătJ"e sfirşitul secolului XVII pe bute şi nu pe nume, ceea ce reprezenta
evident o obligaţie grea pentru proprietarii cu vii mari, impunerea fiind
proporţională cu producţia. Părtinind pe marii producători, Brîncoveainu
i::tabileşte ca, din 1696 înainte, părpărul să se plătească pe nume, oite 12
ba.ni şi nu pe bute : ,.şi părpărul încă să ai.bă a darea oroşanii ce s(e)
află lăcuitori aici în Tirgovişte şi au vii in Deal de nume pe bani 12,
iar nu dă bute precum le-au luat pin(ă) acum". Numai proprietarii de
vii din alte părţi, care au vii in dealul Tîrgovişt.ei, sint obligaţi să plă
tf'ască părpărul dte 12 bani de bute şi 6 bani de berbenic, aşa cum de
altfel se plătea peste tot în celelalt.e părţi ale ţării : „iar care vor fi
oameni de afar(ă), dintr-altă parte şi vor avea vii aici în Deal, aceia să
aibă a-şi darea părpărul dă bute bani 12 şi de berbenic pe bani 6, precum
dau şi printr-alte dealuri după obiceaiu". ~
Alte taxe sînt interzise, chiar şi pentru circiumi, pivniţe sau pen-
~ oricine negustorea struguri sau vin: „Aşijderea şi toamna la culescu
vulor, pentru cîrciumi şi alţi ce umblă prin Deal de ţin struguri şi vin
1
Pentru cchiYalcnte I taler = 133 bani, cf. 11. Chircă op. cit. p. 218 nota I.
O „TOCMEALĂ" A LUI MATEI BASARAB 53
cu vasele lor, aceia încă să aibă a treace prin vamă cu ce va cîştiga şi să

nu-i ia nimeni nimic".
Brîncoveanu arată că nu a făcut <lecit să reînnoiască privilegiul
mai vechi al tîrgovăştea:i:hlor : „acea.sită miilă o am făcut domnia mea
şi o am reînnoit oroşan.ilor după obiceaiul precum au avut ei şi mai.
dinainte vreme". Îllltr-adevăr, privilegiul său impune pe orăşeni la plata
taxei de un taler de bute şi pwpărul de 12 bani pe nume, menţinînd
Îil1 plus şi viinăric:intl, dijma de vin, a cărei scutire de către Matei Ba-
sarab era pirc~abil limitată la timpul domniei lui. Toate celelalte taxe
eTau scutite ca şi pe vremea lui Martei Basarab.
De ce tocmai Brîncoveanu a· îlillătlirat abuzurile introduse cu
timpul, după părăsirea reşedinţei domneşti de la Tîrgo~te, şi pînă la
el nici un domn nu a mai încercat nimic în această iprjrvinţă ?
Brîncoveanu însuşi motivează aotul prin dispoziţiile sale afective
faţă de vechiul scaun domnesc, strămoşesc : Deci, cînd „m-am mălţat
la cinstit scaunul răposatului strămoşului domniei mele Io Matei Ba-
sarab voivod şi văzînd domnia mea acest scaun domnesc vechiu stricat
şi fiindu loc frumos şi scalUll ibătrîn, domnia mea cu ajutorul lui dumne-
zeu m-am îndemnat de am î'Iuloit acest scaun şi l-am înfrumuseţat cu
case domneşti şi cu al.te mu1te de toate ce s(e) oade împrejuruil soaunu-
lui". Apoi „înţelegînd toate jalbele săracilor şi oroşanilor ce le-a foi->t
făcut vinăricearii de la o ~eamă de vTeme încoace, domnia mea m-am
milostivtt de am iertat pre toţi ;peiltru mult ce s(e) lua" 1 •
Motivarea aceasta afectivă era fără îndoială dublată de scopuri
politice· nemănburis:iite. Ln prinnJu!l rlnd C0111Staităm oă Brîncoveanu nu se
interesează de piriiNilegiile tîrgoviştenill.or decit dn.Lpă ce a re;venit în
vechea reşedin1Jă domnească. După numeroase intervenţii la Constanti-
nopol, domnul obţinuse aprobarea turcilor să restaureze şi să locuiască
1n Curtea donm.ească de la T'rrgovişte, aînd ar avea nevoie. La 15 august
1694 restaJuirarea palatu1ui era gata. De acum Îlnadmite ÎIIl fliecare an, cină
se apropie căldurile, domn·ul vine cu toată familia la Tîrgovişte, intrînd
în ornş „cu alai după obicei" şi rămine cite 6-7· luni, pînă după culesul
viilor, uneori chiar şi toată iarna, pînă prin februarie-mantie.
Şi pentru Brîncoveam:u se punea problema atragerii or~eniloI"
de partea domniei prim recunoaş.terea vechiil.Cll' for rprivilegili. Poate că
nici UJ11 domn nu şi-a :piregătiJt cu mai multă grijă un loc de 'llJllde să
poată trece mai uşor în Ardeal. In 'firgoviştie domnul ffa apărat de
cazacii angajaţi de el, nu oa la Buci\ll'eşti, de seimenii plătiţi de sultan 2•
Graniţa Ardea1wlui era mu1t mai aproape de TîTgovişte deCÎ!t de Bucu-
reşti şi drumurile mai ferite, printre dealuri şi păduri. Pentru orice si-
tuaţie, era necesar ca populaţia oraşului să fie atrasă de domnie ptin
recunoaşterea vechilor ei privilegii.
După Brlncoveanu s-au mai făcut danii din suprafeţele Dealului,
ultima parte clin moşia domnească de la est de Ialomiţa, liivada dom-
1 Arh. St. Buc., ms. 705, f. 98 v.
2
C. G i u re s cu şi N. Dobre s cu, Documente şi regeste privitoare la C. Brîn-
coveanu, Bucureşti, 1907, p. XXXII.
54 RADU GEOGLOVAN
nească fiind dăruită de Scarlai Ghica mănăstirii Dealului în 1761.

O dată cu livada s-a dăruit mănăstirii şi dreptul de vinărici mănăsti
resc asupra viilor de pe feţele Dealului, din dreptul livezii domneşti,
de pe valea Voievozii şi Valea Saşilor. Erau atunci pe feţele Dealului
şi pe văile aminti~ viile domneşti, ale mitropoliei, ale boierilor Văcă
reşti, Creţule.şti, Catargii, Băleni, ale mănăstirilor Hw-ezi, Dealul, Nucet.·
Găiseni, Stele.a, Bărăţia, ale unor boiernaşi mazţli, ale unor logofeţi de
divan şi grămătici domneşti, toate scutite de vinărici domnesc. Pe lingă
acestea erau şi 103 vii care dădeau vinărici domnesc, transformat în balili
în unna reformelor financiare din prima jumătate a secolului XVIll.
După 1761 viile dajnice erau obligate să plătească 2 bani de vadră vi-
nărici dom.ne.se şi tot vinăricerii dom.ne.şti inc.as.au banul de plocon de
nwne 1 • Despre vechiul privilegiu al tîrgoviştenilor nu se mai face nici
o menţiune, deoarece dis~ră cu totul şi condiţiile care-l creaseră.
Crucea de la Valea Voievozii a fost ridicată de Matei Basarab sau
de orăşenii beneficiari ai privilegiului? Inscripţia are toate clementele
diplomatice cu care sint prevăzut.e actele cancelariilor domneşti : in-
\'ocaţia simbolică a crucii de la începutul textului, intitulaţia doIIl7llului
de la care emană privilegiul, adl"'€sa către orăşenii din Tîrgovi.şte, dis-
poziţia, sancţiunea şi data. Ceea ce atrage mai ales atenţia este stema
Ţării Romineşti într-un cerc reliefat intre braţele cruciale, în cimpul
căruia se află vulturul cu crucea în cioc. Inscripţia din jur nu este îru=ă
formula obişnuită la peceţi şi pe alte cruci prevăzute cu stema ţării,
cu numele domnului şi data, ci o invocaţie în ·limba slavă către maica
domnului, patroana Tirgoviştei, in orinduirea feudală, reprezentată sub.
chipul „Rugătoarei" pe peootea oraşului. Stema ţării era înconjurată cu
acea.stă formulă religioasă ca element local, repre7.entind oraşul, ceea ce
însemnează că cei ce au ridicat crucea erau orăşeni.
Indicaţia de pe latw·a sudică a crucii că Stanislav Ghiunea „au
dat la cruce şi la puţ" au-ibuic de asemenea ridicarea crucii tîrgovjşte
nilor. Asemănarea literelor de pe aceastA parte cu cele de pe faţadă este
o dovadă că ambele text.e cu fost scrise în continuare de aceeaşi mină,
la aceeaşi dată.
Textul illlscripţiei trebuie să fi fost prescurtat după cel al actului
01iginal dat de Matei Basarab, cum au făcut şi cimpulungenii cu Crucea
jurărnintului şi cea a pîrgaa:ilor. ln jalbele lor din 1820, din timpul
luptelor împotriva cotropirii moşiei oraşului de către Alexandru Suţn.l
orăşenii c.'el'Elau să li se restituie actele de la Matei Basarab ,şi Constan-
tin Brîncoveanu, care cupiindeau privilegiile oraşului, încredinţate bd-
nului Golescu în 1813, cînd Cmagea voia de asemenea să răpească
moşia 2 • Actele au rămas pierdute, după cum ne arată informaţii ulte-
rioare, şi nwnai rezumatul lor în această cruce a înfruntat veacurile
pînă astăzi.
1
.\rh. St. Buc. ms. 217, f. 31-37.
~ \'. :\. UreclliJ, /sfuflu rri111i111/rir. voi. Xii. p. 484.
DATE NOI IN LEG\TURA CU RĂSCOALA ŢARANEASCA
DIN TRANSILVANIA DIN ANUL l784 *
de CORNELIU CTMPEANU
Intre evenimentele oare au contribuit 1a ridicarea ţăranilor, în

toamna anului 1784, a fost şi conscripţia mi!l.itară
d..iJn vara aoeLu:i ·an.
Alarmată de planUJl împărătesei Ecaterina a Rusiei de a împărţi Impe-
riul Otomain şi de a crea Uill regat al Daciei între Rusia şi Turci:a,
Curtea din. Viena luă măsuri de prevenire a l\..1JI1,ui ev'Cntual conflict şi
hotărî întărirea graniţelor de rasădrt ale imperiului austriac. în acest
sens împăratul Iosif al Ii-lea ordonă autorităţilor militare din Transi]-
vania, la 31 ianuarie 1784, conscripţia militară în satele dm veainătatea
i--egimen.telor grăind.cereşti. Conscripţia a fost însă mereu aminată pînă
în vară, cînd autorităţile miJitare hotăn'i'ă, în sfN'şit, în iunie, să înceapă
operaţiunile de conso:riere. Ou :toate că oonscri:pţia avea un caracter
]imitat, vestea a fost primită cu mari speranţe de masele ţărăneşti
iobage diJ?. toată Transilv~nia. Ea deschidea perspectiva eliberării ţăra·
nilor din iobăgie şi crearea W1ei s~tuaţii asemănătoare cu a celor clin
satele regimentelor grănicereşti din nordul, estul şi din sudul Transil-
vaniei. Mulţimile ţăranilor porniTă de pretutindeni ou însufleţire spre
centrele militare de conscripţie să se însome la oaste şi să primească
arme. Numai la Alba Iulia ~e înscriu îin decurs de o lună un num.ăa:- de
81 sate 1.
Dindu-şi seama de pericolul ce-l reprezintă înairmairea ţăranilor,
care rnoepură a nu mai da ascultaire stăJpînilor de pămint, nici să înde-
plinească prestaţiile iobăgeşti, toornai în roiul muncilor de vară, şi să
ameninţe pe moşieri cu împărţirea păminuilor, nobilimea intervine
la gubenniru, care, 1a rîndul său, face demersuri la comandamentul
militar pentru sistarea imediată a consciI'ipţiei şi înlăturarea pericolului
* Comunicare prezcntatii la prima sesiune metodico-ştiinţifică interregională a

S.S.I.F. care a avut loc la Sibiu, între 11-13 decembrie 1960.
1 C. D a i c o v i c i u, S t. P a s c u, V. C he 1 e s t e ş i u, etc. Din. l sforia Tran-
;si/vaniei, voi. I, ed. II, Bucureşti 1961, p. 264-265.
ce se vestea zi de zi, tot mai ameninţăt.or 1. Un. raport din 23 august al
tablei comitatului Hunedoarei arată că în acest timp „securitatea pu-
blică a ajuns in aşa stare încît de nu se vor lua măsuri la timp, din
a.ceac.tă mică scinteie are să se aţiţe un mare incendiu" 2. Autorităţile nu
s-au înşelat. Peste două luni va izbucni în Munţii Apuseni marea răs
coală ţărănească sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan. !n urma
rapoartelor alarmante ale au:torităţiJ.or ,comitatense, comandamentul
militar a sistat acţiunea de conscripţie.
Sistarea conscripţiei a dat naşt.ere unei agita.ţii şi confuzii gene-
rale în .satele clin sudul Transilvaniei. Ţăranii n-au vrut să dea crezare
măsurilor cie sistare nici după ce acestea au fost aduse la cunoştinţă în
mod oficial prin solgăbirăi şi prin preoţi, şi :ziiceau că ele nu pornesc de
la împărat, ci de la nobili, că este o uneltire a 1I1.0bililor împotriva ţăra
nilor iobagi. Pregătiri0le pentru plecarea la Alba Iulia au continuat iin
unele sate şi după ce s-a dat citire dispoziţiilor de sistare a conscripţiei.
Ingrijorarea nobilimii din comit.atele clin răsăritul Transilvaniei,
din secuime, precum şi din oomitatul Făgăraş, a fost cauzată încă de
un fapt, puţin cunoscut pină acum, anume de coborirea din munţii de
către Moldova a unor haiduci care, la un moment dat, ameninţau să
ridice impotrwa autorităţilor feudale şi impomva nobilimii toată popu-
laţia acestor ţinuturi. Măsurile energice şi controlul riguros, iniţiat dp·
autorităţi cu .privire la pa7.a graniţei dinspre Moldova §i a drum.uri.lor
din interiorul comitatelor, au zădărnicit această mişcare. Solgăbirăii
trimiteau ou regularit.at.e rapoarte la centrele comitatel.or, arătînd că in
circumscripţiile lor nu s-au semnalat itu.lbunlri şi că pericolul se stinge
treptat 3 .
RAscoala ţărănească dezlănţuită în Mlllnţti Apuseni la sfârşitul'
lunii octombrie 1784 a cuprins în scurt timp o arie oe se întindea
de-a lllll1g'lll versantului E6ltic al munţilor, pătnmzî:nd cu repeziciune in
comitatele Alba de Jos, Zarand, Hunedoara, Arad, cu ir'ăsfringeri asupra
oomitateior Turda, Cluj, Bihor, ameninţind să se extindă şi asupra ce-
lorlalte comitaite din Transilvania. NemulţW'l'lll-11.e erau vechi pretutin-
deni, încordarea put2mică şi nu lipsea decit semnalul ca satele să
1
Atmosfera de revoltă ce a luat naşlrre tn vara anului 178~ reiese din relatarea·
1111c·1 M:rieri contemporane : „ ... Cauza pentru care alergau ei acum la arme cu {!rămada
s• de bună voie (spontanciqve}, nu era dra1Zostca de cătănie„. ci numai pentru aceea
aler_ga ei acum atît de voioşi şi pe fntrecute, pentru că cine ştie în ce chip, se umpluseră
.Jr speranţă cum că, pnn această conscripţie vor scăpa nu numai din starea lor de
iobiiQie, dar \'or cişti{!a şi pămlnturile ce le posedă acum şi Ii se va uşura şi contribuţia".
Iar mai departe aceeaşi publicaţie contemporană, reprodudnd conţinutul rapcriului din 2~
au_gust al tablei comitalului Hunedoarei, spune : ,,„.tulburarea născută din cauza con-
~n~tiei . din Ha~e{! şi Alba a ajuns pînă acolo, incit acuma ţăranii vorbesc pe faţă, în
publ!c ş1_ pretutindenea despre începerea uciderilor, jafurilor şi aprinderilor; dre_gătorii
nu-ş1 mat pot îndeplini dre{!ătoria. Perceptorii re'1:eşti nu ştiu cum vor strîn{!e darea„."
(în A. P a P i u l 1ar i a n u, Tesauru de mo11umente istorice pentru Rominia, tom. llli
Bucure~ti 1864, p. 389-390).
Ibidem, p· 390.
3
Arh. St. Cluj, Arhioa comitalului Alba de Sus, Documentele din iulie-august 1784..
f>ATE NOI îN LEGĂTURĂ CU RĂSCOALA DIN 178~ 57"
- ---------------
se ridice împotriva stă:pînhlor de pămint, pină în ţinuturile cele mai

depărtate.
Autorităţile de stat au început urmărirea ţărainilor bănuiţi de
sentimente ostile, încă din primele momente ale izbucnirii răscoalei,
căJUtÎlnd, acolo unde se arătau semne de revoltă, să le înăbuşe în faşă.
In acest scop guberniul a emis mai multe circulare adresate atît au-
torităţilor, cît şi ţă.m.nilor răsculaţi. În ziua de 8 noiembrie, la cîteva
zile după izbucnirea irăsooalei, guberniul adresează autorităţilor comi-
t.atense, or~eneşti etc., o circulară prin care funcţionarii sint solicitat.i,.
sub grea răspundere, să nu-şi părăsească posturHe şi să urmărească cu
stricteţe mişcările ţăranHor, să adune armele de la cei suspecţi, şi tot-
odată să interziJcă vînmrea .prafului de puşcă şi a plumbului. Dispoziţia
mai prevede controlul strict al persoanelor străine şi legătura perma-
nentă între dileritele oficialităţi. O clauză strecurată în circulară de-
mască în erup grăit.Or venalitatea slujbaşilor oficiali : pentru a nu pnl-
voca şi altfel de tul!butrări m starea de adîncă încordare în care se afla
tara. circulara prevede, sub gravă pedeapsă, ca funcţionaru. să se reţină
de la orice stoarcere ilegail.ă de ibani, fie pentru sine, fie pentru ţară 1.
Răscoala ţărănească lu1n.d proporţii, guberniul publică, la 11 no-
iembrie 1784, o nouă ciroulară, prima din seria circulărilor adTesiate
ţăranilor, în care, după ce înfierează ·,pe cei care s-au lăsat ::i.măgiţi de
umil „voitori de rău şi oăipetenii ... ce se numesc vătafi sau povăţuitori",
îndemnnă pe ţă:rani la supunere ·„ca fieşte care în linişte casa sa să şi-o
c.hivernisească", iar doleanţele să şi_ le aştearnă în faţa guberniulsui, care·
„fieştecăruia" îi va „sluji" dreptatea, (ca şi cum ţăranii n-ar fi fost lă
muriţi îin.deajuns de justiţia ce li se serveşte). în caz contrar autorităţile
vor recurge la cele mai drastice măsuri şi va „înfrîna", „cu sHnică şi
arm.a.tă mână, prin mulţi.mea cătanelor", pe toţi aceia care nu se vor
.. porunci"" 2.
,,p1eca acest 11
În cirouJara a doua adresată ţăranilor, purrtînd data de 18 noiem-
brie, giuberniiul făgăduieşte „frumoasă răsplătire în treizeci de florinţi
ungureşti", acelora oare ar denunţa ipe instigatorii la răscoală, şi .toto-
dată amenLruţă satele -Oare ar da crezare „rrunciunilor" şi „dezmÎ!Iltări
lor", cu pedeapsa ;tragerii în ţeapă a birăului satului „cu :trei lîngă.
sine" 3• Circulara următoare di!Il 22 noiembrie îndeamnă pe ţărani la
S!Upunere faţă de s1ujbaşii oficiali şi la îndeplinirea robotei "·
A patra circulară adresa.tă răsculaţilor este din 23 noiembrie şi
îndeamnă la trădare. Giuberniiul promite, „aşa prea cu mare milă" (sau
perfidie), să dea „trei S1Ute de gailibeni ciln.ste sau cum se zice colac", a~
celuia ca1e „rpre unul sau altul din corifei, adică dintr-aceia care sînt
căpetenii şi indemnăt.ori" „îl ·va prinde şi prins îl va da înainte" 5.
1
Vi r g i I So trop a, Contribuţii la isiorta revoluţiei lui Horia, în „Anuarul ln-
sti!t1!ul11i de Istorie Naţională" voi. V, Cluj 1930, p. 161.
2 Ibidem, p. 163.
3
Ibidem, p. 168.
' Ibidem, p. 169
5
Ibidem, p. 170.
CORNELIU CIMPEANLI
!>8
Această dispoziţie era îndrep1'.8-t.ă î~potri'.:a con~u~~ril~r răscoale~, îm-

potriva lui_ Horea, Cloşca, Crişan ş1 a „~p~te.niil<>: mai <l:e ~· ID:
tima ordonanţă, din 30 noiembrie, acorda rasoulaţilor ammstie generala
şi ordonă tuturor să se întoarcă pe la casele lor •
1
Alături de aceste circulare, „pattente", „:rescripte" - f'Uil1 le numea

guberniul - autorit.ăţile cornitatense, scăunale, orăşeneşti etc. au emis
şi altele. Au fost date dispoziţii oficiale ca să se ia seama „la vorbele
romînilor", iar cei suspecţi să fie denunţaţi autorităţilor pentru a fi
traşi la răspundere. Orice cuvinte rostite de cineva în legătură cu răs
culaţii, sau numai simplele bănuieli că ar .fi fost spuse, erau drămuite
şi interpretate oa o manifestare de adezi.une la Tăscoală, faptul în sine
constituind un motiv îndeajuns de temeinic pentru autorit.ăţile jude-
cătoreşti, ca omul impricinat să fie trimis la închisoare.
Aceasta este atmosfera ce se desprinde din documentele anali-
zate în cele ce urmează.
"' "'' „
ln luna ianuarie a arutlui 1785, au avut Joc în Făgăraş, la tabla
mntinuă (unul din forurile judecătoreşti com1tatJense), interogatoriul
lui Popa Radul Neagoş şi al hli Buour Roşca, prinşi amîndoi la Voldorf
şi act1Zaţi de a fi rostit cuvmte impotriva nobilimii, şi de a fi descon-
siderat, prin atitudinea lor, (cazul lui Radu! Ne.agoş,) patentele impe-
riale îndreptate împotriva răsculaţilor. Ei au fost arES1laţi la 14 decem-
brie 1784 şi trimişi la închisoarea din Făgăraş, runde au fost ţinuţi ptnă
la 10 ianuarie 1785. Lui Rad.ul Neagoş i s-au adus două acuze: 1. - că
ar fi îndemnat pe ţăranii din Voldorf în vam anului 1784 de a se duce
la Alba Iulia. pentru a se înscrie în armată, deşi el cunoştea ordimll
guberniului, prin care conscripţia militară a fost sistată ; 2. - că, în
timpul răscoalei din toamna anului 1784, Rad.ul Neagoş ar fi negat în
faţa ţăranilor valabilitatea patentelor împărăteşti îrukeptate împotriva
răsooalei. afirmind că acelea nu sint de la impăratul, ci numai de la
neme~ 2.
Din interogatoriul la care a fost supus Popa Radul Neagoş,
aflăm că acesta, înainte de a fi preot, se numea numai Radul Neagoş ;
durpă ces-a făcut preot (înainte cu vreo 20 de ani, la Booureşti), nu-
mele i s-a schimbat în Popa Radul Neagoş. Aoum era ajutor pe lingă
popa Samuilă şi popa Nicodim din Voldorf şi era iobagul balronului
1
N. De n suşi anu, Reuolufiunea lui Horia fn Transiluania şi Ungaria 1784-
Ji65 .. Bucureşti 1884, p. 370. Tn ordonanţa din 30 noiembrie se aminteşte că în circulara
din ziua de 22 noiembrie s·a acordat amnistie e:cnerală răsculaţilor. Confrunlînd cele două
acte, se cons iată. după cum arată şi N. Densuşianu (op. cit. p. 370. nota I), că tn cir-
culara din 22 noiembrie nu se vorbeşte de nici un fel de amnistie.
2
. Aril. St. Cluj, .4rh. comitalului Alba de Sus, anul 1784 document neclasificat,
<lie 28 X - hm: („ ... Cu prilejul publicării patentelor îndreptate' împotriva răscoalei de
..:1rn111 a romimlor, nadul Neae:oş, alias Popa, din Voldorf, ar fi spus ţăranilor să nu le
dra crezare, pentru că acelea n-ar fi de la împăratul, ci numai de la nemeşi").
DATE NOI iN LEGĂTURA CU RASCOALA DIN 1784 59
Adam Henter. Era în vÎirstă de 44 ani, căsătorit şi avea trei copii. Deoa-
rece încercarea ţăranilor din Voldorf, din vara anului 1784, de a se
duce la Alba Iulia pentru a se inscrd.e în armată, era ounoscută de au-
torităţi, anchetatorii de la tabla (..Ontinuă din Făgăraş, cercetihd te-
meiurile primei acuze de care era inviinovăţit Popa Radu!, şi de a găsi
şi antecedentele .stării de spirit încordate din Voldorf, au pus acuzatului
mai multe mtrebări. Din iint€1I"Ogaitoriu reiese că autoriit.ărţile judecătoreşti
considerau evenimentele petrr-ecute in timpul verii, legate de acţLunea
de consoripţie militară, ca o manifestare de răzvrătire a ţăra.inhlor din
Voldorf, oaire a contribuit la adîndrea stării de încordare din timpul
răscoalei .şi care ar fi rputut da naştere unei situaţii şi mai grave, dacă
aria răscoalei s-ar fi extins. (De altfel problema conscripţiei militare nu
era ou totul abandonată ; împăratul nu o anti.lase, astfel că speranţele
ţăranilor de a scăpa pe această cale d'Îlll iobăgie, erau vii şi însă.şi scin-
teia răscoalei izbucnite la 1 noiembrie 1784 a fost în strmsă legătlli'ă
cu o încercaire a ţăranilor din Mll..mtii Apuseni de a se înscrie la oaste) f.
La întrebarea pusă lui Radul Neagoş de anchetatori, dacă a avut
loc la Voldorf weo consoripţi_~ militaiI'ă, acu2JC1.tul a răspuns : .. Am au-
ziJt astă vară, încă în ziua unnătoare (după ce a fost adusă la cunoştinţă
vestea -despre conscripţia militară), că... locuitorii satului s-aru adunat
şi au dat mina ou judele satului, că şi ei voiesc să fie cătane şi ca
ataI'le să trimită şi ei delegaţi la BăJ.grad ;, ~. Din oîte ştie însă Popa
Radu! Neagoş, sa1Jul n-a trimis mei o delegaţie la Alba Iulia, 3 şi nici
ci.ne arr- fi fost in!iţiatorul hotăirîril satului de a se înscrie la oaste nu ştie.
A venit apari dispoziţia pentru sistarea conscripţiei, care a produs tul-
burare între ţărani. !ntrucît anchetatorii n-'au reuşit să stoarcă de la
Popa Radllil Nea1goş rnărtW"ia aşteptată de ei. că el ar fi îndemnat pe
ţărani să meargă la Alba Iulia, taibla continuă a chemat, pentru cerce-
tări, la Făgăraş, şi pe ceilailţi doi preoţi din Voldorf, pe popa Nicodim
şi popa Samuilă. Interogarea lor- a avut loc la 6 zile după ancheta.rea
lui Radu! Neagoş, la 10 lanuarie 1785. Relatarea popii Samuilă, la care
s-a asociat şi celălalt preot, este deosebit de mteresantă pentru cunoaş
terea împrejW"ărilor Îll1 ca.re s~a adus la cunoştinţa ţăranilor ordinul
de sistare a oonscripţiei militare şi reacţia pe care a provooat-o în rîn-
durfile lor :
„Venind, Îlllcă în timpul verii, pe vremea secerişu1ui, solgăbirăul
Donâth - a declarat popa Samuilă - a adus la curriOŞtinţă ordinul, po-
trr-ivit căruia toţi sătenii să rămînă în pace pe la oasele lor, să-şi slu-
jească stăpînii de pămmt, iar închipuirea ce şi-o făcuseră cu miil.ităria
şi intenţia de a se duce la Alba Iulia.. să le lase în pace. Toate acestea
fiind aduse la cUJnoştinţa tuturora, într-o duminică dimineaţă, am auzit
1
C. D a i c o v i c i u, S t. P a s c u, V. C h e r e s t e ş i u, etc., op. cit., p. 265.
•
~ Arh. St. Cluj, Arh. comit. Alba de Sus, anul 1784, (doc. neclasificat, v. nota 11,
d1e 28 X-bris).
a Ibidem, întrebarea anchetatorilor : ,.Plecat-a cineva la Alba Iulia?". Răspunsul
lui Popa Radu! Neag-oş: „După cite ştiu nimenea nu s-a dus".
60 CORNELIU CIMPEANU
mcă, în după amiaza aceleiaşi zile, cum se frămîntă tA:ran:ii între ei, şi
cum îşi cereau unii altora mina. Mai tîrziu, apoi, llind timpul, du.cin.-
du-mă cu cartea la biserică.. la vecernie, şi vrind să trec pe lingă săt.enii
adunaţi în uliţă, aceştia îmi cerură să dau mîna ou ei. I-am întrebat
pentru ce? Ei îmi răspunseră: pentru ca să mă duc şi eu cu ei Ja Alba
Iulia, să fim toţi cătane şi să ne facem slobozi. Le-am spus că aşa ceva
nu fac, (deoarece) poruncile date de ştire dimineaţa nu
cuprind aş.a
ceva, la care Bucur Oprea Neagoş luindu-rni mina cu forţa, îmi spuse :
- Dacă eşti hotărlt să nu vii, atunci va veni cu noi popa Radu! Neagoş .. _
(iar tu) să rămîi popa nemeşilor . .ln timpul vecerniei, sosind şi de la
episcopul nostru porunca am adunat în ziua următoare, cu ajutorul
gocimanul.ui, satul întreg şi, aducind la cunoştinţă in faţa tuturor a-
ceastă dispoziţie, le-am spus sătenilor pe faţă : iată că nici domnul
episcop nu porunceşte aşa crum socotise şi vorbise în ziua de ieri satul..
Popa Radul Neagoş îmi ceru apoi pon.mca şi, precum rn.ălrturiseşte şi
popa Nicodim, a zis sătenilor: - «O, nu-i vorbă de nici o împi.edicare-
şi ... de amendă in această poruncă, puteţi merge fără teamă la Bălgrad,
lmpodobîndu-vă chiar sărbătoreşte pentru aceasta»" 1.
Opoziţia preotului satului, a popii Sarnuilă, apoi, ca o con.f.irnlare
a sistării conscripţiei. „porunca" primită in aceeaşi seară de la episcopul
Ghedeon Nich.itici, au frinat iniţiativa ţăranilor din Vol.dorf de a se-
mai duce să se înscrie la oaste. Atitudinea cel.or doi preoţi titulari din
sat şi a episcopului reflectă, şi aici, atitudinea generală a clerului îan
preajma şi în timpul riscoalei lui Horea. Intre preoţi s-au manifestat
două tendinţe : preoţii săraci ai satelor, confuruiîndu-se social în masa
t;ă:ranilor, au făcut adesea oa.uză oom.tmlă cu ei. Ridicindu-se ceva de:.i-
supra, ca nivel cultural şi avind o ascendenţă moraJ.ă asupra ţăranilor„
atitudinea lor cintărea mult în aceste frămintări 2. Clerul mai î:nalt
însă, cu o situaţie. socială şi economi.că mai ridicată, a avut o atitudine
deschis ostilă faţă de mişcările ţărăneşti, fapt resimţit încă în vara
anului 1784, in timpul evenirnent.elor premergăt:oare răscoalei. Ln toam-
nă, participarea clerului înalt la pot.oliirea mişcărilor ţărăneşti ia forma
unei acţiuni sistematice. Consideraţiile acestea sînt valabile, după cum
am mai spus, şi in cazul preoţilor din Voldarf, uruie atitudinea 1ui Popa
Radu! Neagoş, net alăturea de ţărani, era contraba.lansat.ă de ceilalţi doi
preoţi titulari, docili poruncilor oficialirtă.ţiilor şi episcopului. Aceştia
s-au desolidarizat de masa ţăranilor, care i-au calificat drept „popi ai
nemeşilor". Textul de mai sus ne mai dezvăluie şi un vechi obicei :
datul miinilor, ca un simbol al legămintulrui, oare angaja pe ţlălrani ]a
soli.d&-itate în vederea unei acţi.uni comune.
Al doilea cap de acuză ce i s-a adus Jui Radul Neagoş de către
slujbaşii de la tabla oontlÎlrmă, în interogatoriul ce a avut loc la 4 ia-
nuarie 1785, a f~t în legătw·i cu patentele împărăteşti îndrept.at.e im-
1
Arh. St. Cluj, .-1r/r. rnmlt. li/ba de Sus, doc. din 29 dec. 1784.
. ~ .D. P r n ~I a n, ~tlscoala lui Horia în comitalele Cluj şi Turda, în „Artuarul in-
stitutuhu de Istoric Nat1oulă", voi. VI,, Cluj 1939, p. 298.
DATE NOI TN LEGĂTURA CU RASCOALA DIN 1784 61
;potriva răsculaţilor. Pirocesul verbal al anchetei ccmsem.nează următoa

rele întrebări puse acuzatului, precum şi răspUi!lSurile acestuia :
Tnfrebări: Răspunsuri :
- „Auzit-ai citindu-se patentele trimise - „De vreo trei ori le-am auzit, citite
împotriva răscoalei de-acum a ţărani de domnul sol12"ăbirău al nostru ş1
lor romîni ?" le-am adus la cunoştinţă şi eu de vreo
- două, scrise în limba romînă".
- „Ai înţeles acele scriMJri ?" - „Le-am înţeles".
- „Care era înţelesul lor?" - „Ca fiecare să trăiască în pace".
-. „Şi de la cine crezi că erau patentele - „De la Inaltul Guberniu Crăiesc au
acelea?" fost scrise".
-- „Crezi că ele au fost de la Guberniul •. Cred".
Crăiesc şi de la înăltatul nostru îm-
părat ?„
- „Cine a fost cel care a zis că acele - „Nu ştiu".

patente n-au fost de la înăltatul îm-
părat, ci de la nemeşi ?"
- ,,Nu tă12"ădui pentru că tu însuti ai - .• N-am spus. Poate să vină chiar dom-
spus "I nul sol12"ăbirău, care a adus la cunoş
tinţă patentele, şi să-mi spună în faţă.
Aceasta nu mi se poate imputa". 1
FiTeşte, Radul Neagoş n-ar fi avut curajul să vorbească despre

'faipteil.e de care era acuzat, în prezent.a solgăbirăului, dar nu este exclus
să le fi rostit în faţ.a ţăraniilor, mai ales că atitudinea lui o cunoaştem
din interpretarea oe o dădusie, în vara anului 1784, dispoziţiilor de sistare
a conscripţiei militare. Referindu-se la conţinutul patentelor guberniu-
lui, Rad.ul Neagoş spune că îrnţelesul runeia din ele era „ca fiecare să
trăiască în pace". Se referă probabil la Uil1a din circularele emise la 11
noiembrie sau la 30 decembrie 1784. Faptul că de vreo trei ori auzise
·citim.du-se de către solgăibiir-ău patentele gubermiuilui şi că el fa1su~.i,
Radul Neagoş, adusese la cumoştinţa ţăranilor două circulare de acestea,
scrise în limba ifommă., arată că dispoziţtile Eirnise de autorit;lţile supe-
rti.oare au fost difuzate între ţărani în toate părţile Transilvaniei.
In ce priveşte pe celălalt ţăran arestat diin satul Vold~rl, Bucur
Roşca, acuza ce i s-a adus era în [egătură tot cu -~te cuvinte rostite
împotriva nobilimii, în timpul răscoalei. Bu<!ur Roşca, poreclit Ver('5,
-cum se araJtă în document, era pă.cUJrar, născut la Mucundori (azi Gră
nari) şi avea vreo 30 de ani. „Nu ştiu sigur - zicea el - dar aş putea
să am treizeci de ani". După ce păzise aîtăva vreme ohle şi caprele unor
nemeşi din secuime, din Trei-Scaune, el a venit, după să.II1bătoarea Sft.
Mihai, la Voldorf, unde avea o soră mai mică măritată după ţăranul
Filip Crăciun. Venise pe jos din Trei-Scaune şi, ajungînd la Rupea, a
~fost pri!IlS (poate înfăţişarea lui sărăcăcioasă va fi atras atenţia unor
loouitori de acolo, care 1--au dus la vice-judele local) şi, pe motiv că
ll'll avea la el scrisoare de trecere, „passus", a fost trimis la închisoare.
1 Arh. St. Cluj, Arh. comit. Alba de Sus, 11n. 1784, (document neclasificat, die
:-28 X-bris, mărturia lui Pop11 Radu! Neagoş ).
62 CORNELIU CIMPEANU
In răstimpul ·celor cinci zile cit a stat in „arest", Bucur Roşca a trimis
vorbă cumnatului său la Voldorf, care a şi adus scrisoare la Rupea, pe
baza căreia arestatul a fost eliberat, plătind cinci şuştaci drept „bani
de prinsoare". Bucur Roşca a rămas la Voldorf pînă prin decembrie,
cind a fost din nou arestat şi trimis, de astă dată împreună cu Popa
Radu! Neagoş, despre care s-a vorbit mai sus, la temniţa din Făgăraş.
Bucur Roşca era acll7.at de faptul că „ ... într-o duminecă a spus, în stare
de beţie. în timpul slujbei bisericeşti, că acum ar fi m0mentul potrivit
ca (satul) să pornească asu.pra nemeşilor, pentru că în biserică siint toţi
adunaţi laolaltă" 1.
Interogat la 4 ianuarie, o dată cu RaduJ. Neagoş, Bucur Roşca
recunoscu faptul, că în acea zi a beut „nişte vinars", preţ de două pol-
turi, la Grigore Szepeşi, dar nu-şi aduce am.iJnte să fi rostit astfel de
vorbe.
De remarcat este faptul, că nobilii, vorhlnd despre ţărani, pe care
ii desconsiderau cu o ură neascunsă, ii calificau cu cele mai înjosi1x>are
epitete, tilhari (latrones), beţivi, făcători de rele. şi toate acţhmile lor
erau considerate ca o manifestare a stării lor de inferioritate şi a lipsei
de cultură. Ei nu voiau să vadă, cu atit mai puţţn să recunoască adevă
rul, că toate mişcările ţărăneşti aveau adînci cauze sociale, că erau ge-
nerate de dorul unei vieţi mai omeneşti ; iar faptul că ele erau in.ck'e]r
tate împotriva nobilimii. arată că aceasta era ·vinovată de starea de
decă.Ciere in care zăceau masele ţărăneşti iobage. Apelativele amintite
sint şi ele o manifestare a atitudinii de clasă a nobilimii.
In urma interogării preoţilor Samuilă şi Nicodim din Vol.dorf,
la 10 ianuarie, cind răscoala ţărănească înceta.se de cîteva săptămîn.i şi
„ordinea" era restabilită, cei doi acuzaţi, Radul Neagoş şi Bucur lloşca.
au fost eliberaţi .,simpliciter", după o detenţiune de o lună de zile 2.
Pornirea ţăranilor spre ră.SCoală reiese şi din cazul ţăranului
GheoI)!he Man d:in H~.
ln seara zilei de luni. 29 noiembrie 1784, pe la ceasurile 5, au
sosit la Sibiu, trimişi de judele satului din Haşag, din scaunul Media.ş,
ţăranii Gheorghe Man, Vasi]je Stoie şi Tudor Frătici, ca să vîndă în
piaţa oraşului dijmele de porumb. Ei traseră peste noapte la birtul lui
Ant.lreas SattzendOrler, care era şi armurier de meserie, în uliţa numită
Unter Fiengerlings Stiege, unde erau cunoscuţi de mai demult, poposind
acolo ori de cite ori veneau la Sibiu. Acolo se aflau, în „cvartir", mai
mulţi soldaţi, între care şi unul cu numele Ion Coman din compania de
pedestraşi din Ruşi, de lingă Sibiu, oare, la sosirea ţăranilor, se afla
culcat pe un pat, şi auzi toată convorbirea acestora. Ţăranii se cinstiră
cu vin şi venind vorba, intre altele, despre răsculaţi, fură întrebaţi de
juµ:neasa Margareta Huberin, mama hangiţej: „dacă nu se tem şi ei de
--------
1
·\rh St. Cluj . .·lrh. rr1n11f. Alba de Sus, ll'lC. din 1781. Punctul de acuză adu~
1111 R11r11r Rnşc ;i de către anchctator1.
~ Ibidem. reznl111ia tablei cn11tin11c: „Cum ex hnc examinc nihil nisi incnnsidcrat~
rir,·.1mndernns plc:bis Valachicae tumultus, orolata \'Crba cveniant captivi simplicik'."
1hmitt11nt11r". ·
DATE NOI îN LEGATURA CU RASCOALA DIN 178.i 63"
aceştia" (de răsculaţi). Gheorghe Man răspunse : „de ce să ne temem,

doar noi nu sîntem supuşi (Unterthainen), iar dacă or veni şi om vedea
nevoi1a, cm merge şi noi cu ei" 1 să împuşcăm pe domni, să le ajut3.m
s.ă-i bată, să bem vim şi să trăim bine" 2 . La auzul acestor cuvinte Ion
Coman s-a ridicat îndată de pe pat, dedarînd în faţa celor prezenţi, că
el, fiind soldat împărătesc, nu poate îngădui astfel de vorbe. În urma
UIIlui schimb de cuvinte, oar-e l-au îrn.:furia:t şi mai mult pe soldat, acesta
îl prililSe iimmaidecit pe Gheocghe Man, îl legă cu mîinile la spate şi-l
duse, arestia:t, la postul de gardă al unităţii sale militare. Din capul
locului, atitudinea soldatului fon Coman este condamnabilă. Ea nu
cglindeşte însă atitudinea în ansamblu a soldaţilor din regimentele gră
nicereşti şi diin alte regimente, care în numeroase cazuri, au dat dovadă
de înţelegere şi solidaritate ou răsculaţii.
După predarea arestatului, soldatul Ioan Comain s-a reîntors la
birt, unde tocmai sosise şi Andreas Sattzendărfer, stăpînul birtu1ui.
Acesta, af.Lînd despre cele ffintîmplate, luă apărarea lui Gheorghe Man
·şi-i interzise soldatului să porunoească în casa 1ui. „în astfel de cazuri
- răspunse soldatul - eu am mai mult (drept) să poruncesc, decît tine,
pentru că eu trebuie să-mi ţin jur-ămintul". Stăpînul birtului, plin de
furie, trecu in odaia unde se găseau Îiilcă tovarăşii lui Gheorghe Man, şi
luă di111 cui, Îlll prezenţa lor, două pistoale, pe care, încerdndu-le, SfPUSe :
„voi arăta eu cine porunceşte în casa asta, şi încă astăzi voi împuşca·
pe cineva". Andreas Sattzendărfer a fost acuzat apoi, că ar fi încărnat
pistoalele în faţa celor prezenţi. .
In dimineaţa ziilei .următoare a fost arestat şi stăpînul birtului şi
dus la postul de gardă, împreună cu pistoalele încărcate. De aici a fost
deferit apoi instanţelor judecătoreşti civile, care, la 2 decembrie, i-au
luat mterogatoriruJ.. Acuza.tul şi-a recunoscut vina de a fi intervenit în
favoarea ţăranului arestat şi de a fi umblat ou pistoalele. La expertiza
incărcătn.irii pistoalelor s-a constatat însă, că pulberea era veche şi plum-
bul de asemenea vechi. Asupra lui Andreas Sattzendărfer a rămas totuşi
acuza gravă, de a fi călcat porunca dată de oficialităţi, „ca să se ia
seama la vorbele su~eote ale rornînilor" 3 . Arestatul a mărt'llrisit că
1
Arh. St. Cluj, /lrh. comit. Alba de Sus, ar:. 1784. Fasc. lfi, Nr. 1036 martor:i
Maqzaretha Hubcrin.
2 Ibidem, J\\artorul Ion Coman : „\Ven die Rauher z11 1111~ l\nmmen solten, 50 wn!le
ich auch zu ihnen eehen. <licr Herrn - odschiessen helfen prtigeln, dur \\·ein austrinken,
unu eut !eben ... " I n ,,declaraţia sumară" ( Summari~che A11ssaeen) a l11i Ion Gnman.
trimisă de colonelu! (Oberst) Graf v. Goltz autorit<iţilnr judecătoreşti din Sibiu, faptuf
e~te relatat astfel : „Deoarece !Cei patru ţăram romîni amintiţi, au început, între altele. sii
vnrbească despre răsculaţi, şi unul dintre ei ar fi zis, că numai de-ar veni răsculaţii de-
urabâ, eu m-aş alătura lor îndată, a.ş putea să beau, să impu,-;c ,'ii să bat pe domni".
(Da nun besaizte 4 wallachische Baueren unter andere won cleien Rebel!en zu cliscourir~
o1J11gefangen, und einer won solchen gesagt hătte, wan 111m die Rebel/e11 ba/el lwmmetcn,
ich wolte f!feich mithalten, ich kănle auch sanslen Schiissen und die /lersclwflen hcrell
priiJ.?e/n ).
s Ibidem, punctul 7 al interogatoriului lui Andreas Sattzendorfer: ,.Ob const. nid1t
ewessen class der Befel! erganizen auf der Walachen verdăchliges Rodeo und thun acht m
hahen ?".
CORNELIU CIMPEANU
·64
-el nu cunoaşte această poruncă, deoarece aproape tot timpul umblă prin
ţară şi vine foarte rar acasă. Scum de a inu fi cunoscut dispoziţille au-
torităţilor nu l-a scutit însă pe Sattzend.Orfer de vinovăţie, deoarece,
potrivit instanţelor judecătoreşti, chiar dacă nu a cunoscut aceste dis-
po ziţii ' „ ţine de datoria
. fiecărui contribuabil, mai ales în aceste im-
prejurări imperioase, ca astfel de întîmplări, cum este aceea cu rominul
.:arest.at, să fie denunţate la forurile superioaTe... " Acuzatul însă nu nu-
mai că nu a făcut aceasta dar a ţinut partea ţăranului cu pricina, cău
tind să tăinuiască cele întimplat.e 1.
Armurierul Andreas Sattzeridorfer a fost eliberat totuşi, la 16
decembrie 1784, după 17 zile de detenţiune.
La 30 1110iembrie, adică iin ziua arestării sale, a fost supus iinte-
rogatoriului şi ţăranul Gheorghe Man (Man Dorde). El recunoscu aou-
·zele ce i s-au adus. ia1· la urmă îşi ceru iertare pent:rru greşeala săvir
şită. Mărturia lui a fost întărită ş.i de Vasile Stoie şi de Todor Frătici,
tovarăşii săi de cărăuş.ie, prezenţi la intimplare.
Gheorghe Man a stat la ialch.isoarea din Sibiu pinii ÎIIl ziua de 18
decembrie. Intre timp, la 16 decembrie, el înaintă comitelui suprem etl
comitatului Sibiu, Andreas Rosenfeld, o cerere prin care se roagă de
iertare pentru cuvintele rostite şi cere să fie pus în libert.a.te. „Stau de
17 zile în arest, fără întreţinere, împreună ou armurierul, care la 16 a
lunii acesteia a fost eliberat, eu insă nu. De aceea vă adresez această
rugăminte, ca măria voastră să aibă grijă de mine şi să mă elibereze ...
Toat.~ viaţa n-am făcut vreo fărădelege şi am fost considerat om cumse-
cade, care promit că voi răm1ne pînă la moarte" 2 • Pentru a veni în spri-
jinul deţinutului, autoiităţile săteşti din Haşag înaintează forurilor ju-
diciare un „atestat" favorabil, prin care toată comunitatea recunoaşte,
că arestatul ,.Man Dorde" a fost un om evlavios, atit ca copil, cit şi ca
bărbat. P"mă la această dată el n-a fost citat nici în faţa celei mai mici
instanţe, cu atit mai puţin în faţa instanţelor superioare. Cc.intributiile
către împărat le-a plătit întotdeauna şi nu s-a sustras din faţa obligaţi
Î!lor către comună. nici de la cărăuşiile ce i s-au ceI"l.lt. Atestatul a fost
semnat de judele sătesc Martinus Theisch, împreună cu alţi 12 fruntaşi
ai satului Haşag, tmţi saşi. Actul datat la 19 decembrie 3 , ajunse în mîi-
nile autorităţilor judiciare prea tîrziu, după ce avusese loc procesul lui
Ghe014ghe Man şi după ce s-a dat S€ntinţa de condamnare a acestuia.
Judecarea lui Gheorghe Man a avut loc la tabla continuă a co-
mitat.ului Sibiu, la 18 decembrie 1784, judecător tabelar fiind Andreas
Tiiri, asistat de 7 slujbaşi oficiali, iar procuratorul a fost Andreas Kolosi.
In pledoaria sa, care oglindeşte din plin atitudlinea necruţătoare a clasei
dom=nante faţă de ţărănimea răsouLată, procuratorul Andreas Kolosi,
înfăţişează pe ţăranul Gheorghe Man ca pe UJl1 complice cu răsculaţii,
1
/\rh. St. Cluj, Arh. comit. Alba de Sus, an. 1784, ra~c. 16, nr. 103G, punctul
.;; al i1~~rrOl.!.'.l~riului lui Andreas Sattzrndiirfer.
- lh1dem. doc. din anul 1784.
3
Ibidem, <lile. din anul li84. ,,/\ttestat".
DATE NOI TN LEG.I.TURA CU RASCOALA DIN 1784 65
deoarece ar fi intenţiOI11at să se alăture acestora. Ţiinînd seama, că

„\În fărădelegi nu se priveşte numai fapt.a săvirş:ist.ă, ai şi voinţa de a o
săvîrşi", procuTatorul constată, că gîndiuri[e l'Uli Gheorghe Man erau încli-
nate spre „fără.delege", prin .înseşi cuvintele rostite de el, deoarece „limba
este cheia i.lnimii". 1n consecinţă. prooum.1:Joruil. cere ca Gheorghe Mall1, con-
siderat tulburător al păcii obşteşti, oare, aprobmd fapteile săvîrştte de
„nişte tîlhaci rrăzvrăitiţi", se făouse el insuşi ,,tilhar", să fie pedeps:iit, con-
form legilor, cu pedeapsa aplicată răzvrătiţilor, adică cu osînda capitală şi
să fie executat 1.
Sentinţa în procesul lui Gheorghe Man a fost rostită în aceeaşi
· zi. Pedeapsa cu moartea a fost îrnlătw:-ată. Făcindu-se însă culpabil de
intenţia de a se a~ şi de a colabora cu răscuJaţii, care au învăluit
principatul într-o xăscoală „fUIIlestă", ş.i 111eţinîml seama de asoultarea
pe care o datorează împăratului (Terrae Principi) şi Jegfilor ţării, sentililţa
rostită prevede ca acuzatul să fie 1pedepsit „ou 50 de lovituri tari de
bită, care să fie aplicate într-un loc public ÎIIl deours de 8 zile, în două
etape, adică j1wnătate din lovituri să ile primească o dată, ceala.Ltă ju-
mătate altă dată, drept plidă şi spre înspăim'intairea celorlalţi" ; în
sfirşît sentinţa prevede, ca acuzatul după ce va fi dat dovadă de în-
dreptare, să fie pus in libertate 2.
Din cazurile reLartate pînă aici se desprind cîteva concluzii prea-
labile, oare vor face să înţelegem mai bine relatăriile documentare ce
urmează. Teama de Tăscoală a ascuţit vigilenţa autorităţilor de stat şi
a nobilimii într-o măsm-ă atît de mare încit, în dorinţa lor de a stăvili
propagarea răscoalei şi în alte pfuţi, ill-au pregetat să ia :măsurile cele
mai drastice împotriva ţăranilor suspectaţi de a face cauză comună cu
răsculaţii. Cazul lui Gheorghe Man este elocvent, dar nu unicul în
această primţă. Antagonismul dintre feudali şi ţărănimea iobagă reiese
pregnant din atitudinea ţărranilor amintiţi, anchetaţi, închişi şi pedep-
siţi de asupritorii lor. Mărturia lui Radu! Neagoş, care considera paten-
tele emise de guberniu ca o un~tire a nemeşilor împotriva ţărăinimii,
apoi îndemnul lui Bucur Roşca de a poirni chiar de la biserică împo-
triva nobililor şi, în sfîrşit, dorhlţa lui Gheorghe Man de a se alătura
răsculaţilor, arată limpede că s~.area de spirit a ţăranilor era în plină
fierbere, că iobagii din ţinuturfle mai depărtate, unde iureşul răscoalei
nu ajunsese încă, aşteptau cu infrig'U['are sosirea cetelor de răsculaţi,
care să dea semnailul ridicării sateloc pentru a extinde valul răscoalei
şi în părţile 1or. Inti111derea rascoaJ.ei făcea să arească speranţele de Hber-
tate ale ţărainilor iobagi de toaite illeamurile.
Cit de mult era aşteptată sosirea răsculaţij.or romîni în satele mai
depărtate, din comit.a.tul Odorheiului, reiese din scrisoarea unui slujbaş,
T. (?) Kovacs, care fiind trimis la Bancu raportează nobilului Rafael Cziko
vice-judele nobi!Hor dilll Misentea, despre situaiţia din oomUJ'la Banou :
„O dată cu sosirea mea la dinsul Cla Gavrd.1 Cziko, probabil o rudă a
1 Arh. St. Cluj, tlrhiva comifafului Alba de Sus, doc., din 18 dec. 1784.
2 Ibidem.
li - Studii sl :>rtir0TP rfp l..tnrlP
CORNELIU CIMPEANU
66
vice-judelui amintit. am înţeles bi~e că aici l~ B~~· in ~îl.ele acestea

jobagul cu numele Iosif Oaro, verund de la b1S0I"1ca, a strigat cu voce
1are in atraU.1 multora, cu miinile imp.reunate sus, cerind de la dumnezeu
să a'ducă pe tilhairii valahi la ei, (zicind), că el se va pune mdată în mij-
locul lor, apoi va şti el unde, pe cine (să atace) şi ce să facă etc. Pentru
astfel de vorbe, - spune in continuare în scrisoare - mulţi din Odorheiu
au văzut închisoarea şi scaunul de tortură (deres). Aici, de fapt, nu ne
putem teme, dar, cu toate acestea, e bine să mustrăm pe ţărani, pentru
că în timpul nopţii, unii se adună şi se sfătuiesc intre ei, vorbesc în
taină etc. Intre aceştia se remarcă şi Barta sau Czigă.ny Simon ... " 1 Vice-
judele Rafael Cziko înaintă această scrisoare comandantului militar, W1 ·
locotenent al cărui nume nu îl arată, cerindu-i, „date fiind semnele rele
ce se arată". asistenţă militară, .,care in astfel de împrejurări, nu se
poate refuza". El mai spune că va lua măsurile de rigoare, drept „efec-
tive satisfactione" împotriva celor recalcitranţi şi-i va pedepsi cu închi-
soare sau cu „ceva asemănător". Intr-un post-scriptum al scrisorii, Ra-
fael Cziko aduce la cunoştinţa comandantului că şi la Misentea starea de
spirit este tulburată : „Indată după plecarea noastră din piaţă (mulţimea}
a ÎlTlceput numaidecit să vocifereze" 2. ·
Din scrisoarea de mai sus reiese că .în comitatul Odorheiu., cu
popuJaţie în majoritatea ei maghiară, situaţia era i.ncordată, că autori-
tăţile comitatense au închis multe .persoane dornice de a face cauză
comună cu răsculaţii romini, pe care îi aşteptau. iar altora le-au aplicat
pedepse corporale pe scaunele de tortură.
In scrisoarea citată intilnim apelativul „tilhari" dat răsculaţilor
romîni. E foarte puţin probabil ca iobagul Iosif Daro, ca.re, aşa cum se
spune in sori.soare, cerea de la Dumnezeu ,.cu miinile împreunate" spre
cer, să aducă pe răsculaţii romini pe la ei, să fi denumit astfel pe acei
pe care ii aştepta, cu atita nerăbdare. Dimpotrivă, răsculaţii :romini repre-
zentau pentru ei solii dreptăţii, eliberatorii care le aduceau tuturor min-
tu.irea din jugul asupririi. In consecinţă, credem că nu greşim, dacă afir"-
măm că, în cazul oind valul răscoalei ar fi ajuns şi în secuime, solidari-
tatea dintre cetele de răsculaţi rontlni şi unguri ar fi reeditat, poate cu
o intensitate şi mai mare, eveniment.ele ce avuseseră foc la Sîngeorzul
Trascăului. Apelativul, amintit mai sus, nu aparţine iobagului Iosif Daro,
ci slujbaşului care redactase scrisoarea. Din conţiir1.1ut, clin felw cum
prezintă starea de spirit a locuitorilor din Ban.ou, se desf'rind.e şi atitu-
dinea defavorabilă răscoaJei, a slujbeşuil Kovacs. Astfel de aipelaltive
făceau parte, aşa cum s-a mai arătat, numai din vocabularul claselor
asupritoare, nu a maselor populare.
Autorităţile comit.atului Odorhei priveau cu mare nelin~te şi tul-
burările ce se iviseră în imediata apropiere a ţinutului lor, la Ferihaza
(Albeşti) şi la Haşfalău (Vinători), localităţi care, i.n unna reformei admi-
1
.-\rh. St. C:uj, \rhiva comitalului Odorhci, Politice, Tahla continuă, doc. din
HJ dec. li81.
a Ibidem, Arhiva comitalului .\lha de Sus, doc. din 11 dec. 1784.
DATE NOI îN LEGĂTURĂ CU RĂSCOALA DIN 1784 67
nistrative a lui Iosif II, au fost îrncorporate dim comitatul Alba de Sus,
in comitatul Făgăraş.
Tulburările din Ferihaza au şi ele la obîrşie COTISICripţia militară
din vara anuJui 1784. Pregătixile de a se duce la Alba Iulia s-au făcut 1n
mod asemănător cu cele dm Voldorf, numai că aici, starea de spirit a
ţăranilor era şi mai tulbmată. Intr-o scrisoare din 9 august 1784, pireotul
din Ferihaza, popa Standul, .povesteşte felul în ca(fe a fost oonstrîm.s de
săteni să se pumă în fruntea lor ca să meargă la .,Bălgrad", să se în-
scrie la oaste şi să primească arme. Astfel, el scrie că a venit la Ferihaza
un om, caxe zicea către săteni „că el este cătană", vestind „că-i poruncă
impărăJtească de scris iobaji ii.a cătane să le dea arme şi să soape de iobă
jie". Omul le mai poruncise „să meargă sătenii cu popa împreună, că alt-
mintrelea inu va fi rumica, ci veţi răimmea .tot iobaji m veac". Iar dacă
preotul se va împotrivi să meargă cu ei, a1rum.oi „să-J. il.epădaţi afară din
sat, că el popă mai mult nu va fi .în ţara llimpăratului ". Dind ascultare aces-
t.or sfaturi, ţăranii ceriuseră :preotuln.lli. saitului, popa StanciuJl, să meargă cu
<linşii. Preotuil bă nu era deloc dispus să ia parte şi să conducă chiar o
acţiune care i-ar fi purtut atrage neplăceri dm partea autor:i;tăţilor de stat
şi a forurilor bisericeşti superdoare şi a inceroat să d€fte[imme pe ţărani
să renunţe la gândul lor. Sătenii, neînduplecaţi, recuirse:ră fa ameninţări
deschise: preotUJl trebuie să se pună .în fruntea lor, căoi „almirr1trelea nu va
fi ca să nu mergi cu noi, că ll'loi te ţinem şi pe d!umnea:ta ou sărăcia noas-
tră de-ţi plat:ian casă şi grajd şi dăm diin iaribă şi diin toate ce avem ca ~ă
poţi trăi. ; acum şi dumneata caută să merji cu noi, au dacă nu-i merje
cu noi şi dim casă afară te-om scoate„."
Ca şi Îill celelalte sate, gîndul care-i zorea pe ţă(fanii din Ferihaza
să meargă la Alba Iulia era de a scăpa din iobăgie şi de asup:ridle şi
abuzurile dregătorilor de fa curte : „că noi J11U mai putem biiriui ou sluj-
bele şi au mînăturhle domrulor şi cu bătăllie deregătoriloc şi prefătuşului,
care ne bat în t.oate zilele, că au fost bătut pe Ion Cătană şi pe Ion Oinde ;
acei doi din bătaie au murit d~ le-au rămas copiii săraci, şi pe noi pe
millţi ne-au bătut de ne-au oohllăvit„." Ajunşi la capătul răbdării, ţăranii
din Feriham, voiau cu tot dinadinsul să scape mtr-un fel sau altul de
asupririle dregătorilor de la curte, fie prin 1nscrierea la oaste, sau dacă
aceasta nu se poate, atunci ocegătorii să fie înlăturaţi, să fie luaţi „de pe
capetele noastre, că de nu, catlă să buidiuluim (să pribegim) la alte ţări,
să ne prăpădim de pe locurile aceste". 1
In trei rînduri s-au întîlnirt ţărarui şi „birăul" (judele) satului cu
preotul for, şi cu toate argumentele şi îndemnwrile date de preot : că el
nu ştie nimica despre înscrierea la oaste, că nu are nici o porumcă de
nică1rea în această privinţă, „daT va-şi zice să le lăsaţi toate, că ce va vrea
împăratul va da şi vouă şi la alţii.„ că nu va fi nimică de acele vorbe",
ţăranii rămaseră la hotăl"Î(fea lor iniţială. Altă dată le arătă neajunsurile
înscrierii la oaste : „CÎil1d le vine porunca, oamenii caută să meargă la
1 D. Pro d a n, op. cit., p. 343.
CORNELIU CIMPEANU
68
oaste" şi vor rămîne muierile şi oopiii plîngind, şi iar nu va fi bine de

dumneavoastră" ; ţăranii răspunseră că ei se duc ori care ar fi riscurile
viitoare, „numai să ne dea anne şi să scăipăm de iobăjie". Pus în faţa
unei hotărîri atît de ferme a iobagilor, popa Stanciul a fost silit să accepte
în principiu, plecarea sa la Alba Iulia ,dar numai după ce se va convinge
că există cu adevărat onlin cu privire la conscripţia militară. De aceea, el
îndeamnă pe ţărani să trimită o delegaţie la Sibiu, la guberniu, „ca să
vază (dacă) este adevărat au nu est.e", ca nu cumva, Sn cazul cind ştirea
conscripţiei dovedindu-se falsă, „să vă faceţi ură cu domnii", şi astfel
sătenii să-şi atragă asupra lor ponoasel.e din part.ea acestora. Dacă nici
această soluţie nu ar fi cea mai bună, ţăranii să trimită „carte pe poştă,
să vază aşa e au nu-s aşa, (ca) să ştiţi pe ce să merjeţi cu cheltuială
pînă acolo". 1
ln cele din wmă popa Stanciu! hot.ări să cedez.e în faţa insistenţe
lor ţăranilor. Dar, pentru a se putea justifica în faţa autorităţilor civile
şi biseriJ:eşti, în cazul cînd ar fi tras la răspundere de a fi participat la
acţiunea ţăranilor, el cere acestora să se iscălească pe raportul întocmit
pa.re-se eh.iar de el, „ca să nu puteţi tăgădui că nu-J cu voia voastră, dac:ă
o fi cumva să vă dea arme împărăteşti şi să fiţi cătane", pentru că
„cu lucrurile împărăteşti nu e de glumit". Ţăranii din Ferihaza, Îll1 nl\lIDâr
de 81, au semnat raportul preotului Stanciu!, punindu-şi amp.rentele digi-
tale în dreptul numelui lor. 2 Raportul a fost trimis la Făgăraş, la a.rut.ori-
tăţile oomitatense. Documentele nu mai semnalează dacă ţăranii din Fe-
riliaza au plecat sau nu la Alba Julia. însă dacă s-au dus, au rămas deza-
rnăgi ţi. Gindul de a scăpa din iobăgie i-a urmărit şi mai tirziiu, Î!Il timpul
răscoalei ţărăneşti din toamna anUlui 1784.
La 11 decembrie 1784, Lad.islau Săndor, comitele suprem şi pre-
şedintele tablei continue a comitatului Odorheiu, trimite o adresă la Sibiu,
prin ca.re aduce la cunoştinţa guberniului, faptul că, potrivit unor rela-
tări demne de incredere, rominii din Ferihaza, din comitatul Făgăa-aş, au
hotărit să trimită trei delegaţi, iar după alţi informatori opt delegaţi, care
să ia legătw·a cu răsculaţii romini clin comitatul Hunedoarei şi Zarand,
precum şi din alte părţi, (ad perniciossissimam in comitatu Hunyed eu11i
Zarand unito, et alibi grassantem Vallachicam plebem) cu intenţia de a
se uni cu aceştia. Mai mult, preotul din Ferihaza., probabil acelaşi popa
Standul, adună bani in acest scop, pentru cheltuielile delegaţilor. Tabla
· continuă a comitatului Odorheiu cere ca guberniul şi tabla continuă din
Făgăraş să facă, fără întîrziere, cercetări în această privinţă 3. !n răspUIIl
sul trimis la 16 decembrie, semnat de gubernatorul Samuil Brukenthal,
guberniul comunică autorităţilor din Odorhei, să se străduiască să împie-
dicea izbucnirea răscoalei în satul amintit şi să ia măsurile necesare pen-
tru prinderea „aţîţă.torilor" la răscoală'· Nu putem reconstitui deoit foarte
1 D. P rod an, op. cit., p. 343.

z Ibidem, p. 344.
3
Arh. St. Cluj, Arii. comit. :1lba de Sus, doc. din 1l dec. 1784.
' Ibidem, doc. din 16 dec. 1784.
DATE NOI TN LEG.I.TURA CU RASCOALA DIN 1784 69
vag stările de JuCI'!l.lri de la Ferihaza, şi mai puţin oole din Haşfalău, r;o-
mun.e care apar, în unele documente, răzwătite simu1tan.
ln sensul adresei trimise gubernatorului la Siibiiu, autorităţile din
Odorheiu intervin şi la comitele suprem, Mihail Ahlenfeld, şi la tabla
oontinruă a comirtatului Făgăraş. Intre aut.orităţile celor două comitate
se irniţiază o oorespondenţă şi colaborare susţiinrută. O ailtă adresă a comi-
tatulJui din Odorhei, în care se irezumă şi răspUJnsul Jud Mlihwl Ahlenield,
la scrisoarea anterioară, a fost trimisă la Făgăraş la 21 decembrie. In ea
se arată că aiutorităţile cornita1tuJ.ui Odorhei au primit cu vie saitisfacţie
dispoziţiile luate de comitele dllin Făgăn.-aş şi de către rt:abla continuă de
acoJ.o, de a fi însărcinat pe vicecomitele substituit, Ste1nburg, să facă
cercetări la Ferihaza şi la Haşfalău, pentru împiedicarea izbucnirii răs
coalei ţărarulor. In continuare, comitele suprem al Odorheiului promite
că, în caz de necesi.tarte, el va da fără zăbavă rtot concursUO. cei se va soli-
cita. Din adresă mai rezultă că autorităţile din Făgăraş âu interveniit pen-
tru a m1jloci aducerea un0r forţe miHtare 'ÎIIl sa.tele arninUte, ceea ce
pentru autorităţile din Odorheiu înseamnă un nou priil.ej de mulţumire,
deoarece prezenţa forţ€i militare în aceste comUIIle, pirrlă la stirngerea totală
a tulburărilor, este cit se poate de oportună. In încheiere autorităţile din .
Odorheiu cer să li se comunice măsmi.Jle luate de comitele Făgăraşu.iLui şi
de tabla continuă de acolo, pentru ca în caz de necesitate, să le pună în
aplicare împreună 1. Oferta de colaborare făcută de autorităţile comita-
tului Odorhei, a fost bine primită şi la Făgăraş 2, iar colaborarea dintre
cele două comita.te, în vederea stăvilirii mişcărilor ţărăneşti se întăreşte
şi mai mult 3.
In urma stabilirii oolaborării mtre cele două comitate vecine, Făgă
raş şi Odorhei, cointeresate în acţiunea de ÎIIlăbuşi.re a mişcărilor ţărani
lor dim satele Ferihaza şi Haşfailău, au fost trimise detaşamente militare,
a căror prezenţă în Ferihaza este atestată şi la 12 ianuarie 1785. Numeroşi
ţărani din această comună au fost arestaţi şi trimişi la inchisoarea djn
Făgăraş şi anchetaţi. Deoarece în ultimele săptămîni, după înăbuşirea irăS
ooalei lui Horea, pericolul se stingea treptat, se punea problema dislo-
cării detaşamentelor militare din Fenhaza 4 •
Aceeaşi încordare mocnită domnea pe la începutul 1wnii decemibrie
a anului 1784 şi în satul Ru.călr din fostJUl comitat Alba de Sus. Intr-o
scrisoare adresată tablei continue a comitatului Făgăraş, sosită acolo la 9
decembrie, (deci scrisă cu cîteva zile mai înainte), nobilul Ştefan Ujvarosi
dim Rucăr, arată că deşi „!răscoala periculoasă a răufăcătorilor" încă n-a
izbucnit în aceste părţi, totuşi ţăran.ii aşteaptă cu nerăbdare, pregătiţi, mo-
mentul prielnic pentru a se deda la acte „periculoase". In satu~ Rucăr __.:
relatează aceilaş nobil - se află o mulţime de peste 250 de valahi, adunată
I Arh. St. Cluj, flrh. comit. li/ba de Sus, doc. din 21 dec. 1784.
2
Ibidem, doc. din 26 dec. 1784.
9 Ibidem.
' Ibidem, doc. din 1785. D. Substit. A. V. Comiti de Steinburg, 12 ian. 1785.
Exped. 13 ian. 1785.
CORNELIU CIMPEANU
70
din mai multe părţi (coa.dunata), pregătită să ia parte la „tristele împre-

jUTări de acum". 1ntrucit el, nobilul Ştefan U jvărosi, se află singur în
mijlooul atîtor răzvrătiţi, lipsit de orice s1guranţă, şi, fi.iruică a mai păţit-o
odată, de i-au fost incendiate c.asele, pe care „cu sudoare" - zice - că le
ridicase „încă din frageda tinereţe", roagă ;tabla continuă a comitatul ui
Făgăraş să intervină, să aresteze şi să închidă cel puţin şase dintre ţăranii
fruntaşi din Rucăr, pe cei mai puternici (potentioribus), şi să-i acorde
astfel sprijin pentru paza bunurilor sale 1.
Din analiza scrisoliii nobiludui amintit rezultă că incendierea clădi
rilor sale a avut loc înainte de răscoală, fapt care nu e lipsit de imp>r-
tanţă, deoarece arată că nemulţumirea ţăranilor din Rucăr, im.potriva stă
pinilor de pămint avea şi aici rădăcini mai vechi, iar starea de spirit în-
cordată, din timpul răscoalei le-a dat un nou impuls spre răzvrătire. In-
cendierea averilor nobiliare, atestată adeseori în documentele dinainte de
răscoala ţărănească dim 1784, precum şi după aceea, în toată perioada ce
a \llm.at răscoalei. pină la abolirea sist.emuJ.ui feudal, este o manifestare
a luptei ţăranilor iobagi împotriva exploatării şi a abuzurilor stăpinilor
de pămint şi a dregătorilor de la curţile feudale. Este o fonnă a luptei
de clasă la fel ca şi fuga de ·pe moşiile nobiliare, fiind msoţite, acestea
din urmă, adeseori de răzbunări de incendii şi chiar de uciderea stăpi
nilor de păm.int, sau, mai ales, a dregătorilor aflaţi in slujba acestora.
Scrisodle pline de îngrijorare ale nobilului Ştefan Ujvarosi, care,
pe cit se pare. a mai trimis o „plingere" asemănătoare au1nrită.ţilor com..i-
tatense din Făgăraş 2 • au găsit - după cwn era de aşteptat - multă Î!Il-
telegere la forurile in drept, acest.ea luind hotărirea să intervină ÎiI1 mo-
mentul cînd vor afla cele mai mici semne despre vrewn ,.tumult" în
pregătire şi sa aresteze U"E'i dintre fruntaşii sat.ului (Stărkersten), pe care
să-i u·imită în închisoare :l.
• • •
Cele relatate pină aici reflectă starea de încordare care domnea
în Transilvania in timpul răscoalei ţărăneşti. din t.oa.mna anului 1784,
în satele Uil'lde valul răscoalei nu ajunsese încă să pătrundă. Ţărănimea
părea ea o mare agitată în adincuri, în preajma marilor furtuni, iobagii
din cele mai depărtate sate aşteptau cu nerăbdare apropierea răscula
ţilor porniţi din părţile apusene ale Transilvaniei, pentru a se adătura
şi ei luptei pentru izgonirea şi „stingerea" nobilimii.
In faţa pericolului ce se arăta, autorităţile au luat măsuri încă d.illl
primele momente ale izbucnirii :răscoalei Legăturile dintre dii.feritele
unită.ţi administrative sint bine ilustJrate de colaborarea dintre autori-
~ Arh. St Cluj, .-lr/i. comit. Alba de Sus, doc. din 9 dec. 1784.
. - DedLJ<;fia o. facem pe baza unui docwnent. din 13 dec. 1784, aflat în aceeaşi
arlu_vă a com1~atulu1 Al_ba. de S~s •.. tn care se spune că nobilul Ştefan Ujvârosi a fost
Je[u1t de ţărani cu ocazia mcend1er11 curţilor sale - şi de suma de 850 florini.
3
Arh. St. Cluj, :lr/11..,a comitatului .'ltba de Sus, doc. din 13 dec. 1784.
DATE NOI JN LEGĂTURĂ CU RĂSCOALA DIN 1784 71
iăţile din Făgăraş şi cele din Odorhei, gata să i111tervină împreună pen-
irr'u a înăbuşi, încă în faşă, orice tenddnţă spre „rebeliune" a ţărnniilor.
O atmosferă grea de susp!ciune apăsa pretutirndeni; era suficientă
o simplă bănuială de ataşament faţă de răsculaţi, un siingur cuvînt ros-
tit în favoarea lor, ca omul, de111unţat, să fi.e adus în faţa instanţelor
judecătoreşti şi aruncat in închisoare. Este cazul lui Gheorghe Man din
Haşag, al armurierului şi birtaşului Andreas Sattzendorfer din Sibiu, al
lui BucUT Roşca diJil Voldorf. Este c82uJ numeroşilor ţărani secui din
comit.atul Odorhei, dornici de a face cauză comună cu răsculaţii romîni.
iDar nici „greşelile" mai vechi nu erau uitate. Unul din punctele de
aou:z.ă aduse lui Popa Radul Neagoş a fost în legătură cu participarea
sa în vara anului 1784, la iniţiativa ţăranilor din Voldorf, de a se înscrie
la. oaste. In cazuri mai grave autorităţile chemau şi ajutorul forţelor
armate, cum s-a întîmplat la Ferihaza.
Ţinînd seamă de atmosfera generală, de dorinţa maselor de a
participa la răscoală şi de a o extinde, ne dăm seama cit de inoportune
au fost armistiţiile încheiate cu forţele reacţiunii, într-<u.n moment de
mare avînt al răscoalei, cînd armatele imperialiste, surprinse de eveni-
mente, nu erau pregătite să acţioneze cu toată eficadtatea.
Exploatind creduilitatea ţăran;for, armistiţiile la care au recurs
comamdanţii armatelor împărăteşti, erau doar un mijloc implliS de nece-
sitatea momentului, de a cîştiga timp, pentnu ca apoi, trecind peste
-0rioe angajamente luaite, să-şi pre~ăteasoă acţiunea de represiune. Iure-
şUil. răscoalei rabucnite în toamna anului 1784, n-a mai ajWls să cuprindă
şi sa.tele clin pWţile de răsărit ale Tirainsilvainiei. Armatele imperiale au
mecat in sînge mişcarea de eliberare a ţăranilor.
Datele prezentate în această comunicare nu sint declt un mă
nunchi din materialul ce zace încă în arhive şi carr-e aşteaptă să fie scos
la lumină pentru a face mai adîncă, mai amănunţită şi mai. precisă înţe
legerea şi semnificaţia răscoalei ţăriăneşti din anii 1784-1785. unul din
momentele cele mai dramatice şi eroke diin trecutul de luptă al po-
porului împotriva asupririi.
NOI CONTRIBUŢII
LA ISTORIA LUPTEI TIRGOVEŢILOR
ŞI ORAŞENILORMOLDOVENI ·IMPOTRIVA :ASUPRIRII FEUDALE'
IN SECOLUL AL XVIII-LEA ŞI INCEPUTUL SECOLULUI
AL XIX-LEA
de C. ŞERBAN
Oraşele şi fu-gurile din Moldova ca şi cele din Ţara Romînească1.

cunosc, în perioada de destrămare a feudalismului şi de formare a
relaţiilor capitaliste, o serie de impOII'tante transformări de natură social-
economică care aru determinat rt:recerea treptată de la oraşul feudal la
oraşul de tip capitalist, proces care începe în secolul al XVIII-lea şi
continuă in tot secolul al XIX-lea.
Perfecţionarea. unellteilor meşteşugăreşti, aclindrea diviziunii so- -
ciale a muncii în oadI'Tlll. unor meşteşuguri, creşterea producţiei de măr
furi simple pentru satisfacerea cererii crescinde a populaţiei orăşe
neşti, a celei de la sate şi de pe domeniile feudale, a determiinat în se<:.
XVIII i:ntensifimrea schimbului de mărfurd. pe , piaţa oraşelor şi tîrgu- ·
Tilor, pe piaţa illlternă aflată ÎJ1 ront:inruă creştere şi în unele cazuri chiar
pe piaţa externă, cu pracădere in teritorLl.le din sudul Dunării. Toate
acestea au grăbit separarea de preocupă.rile agricole a mlllltor meşteşu
gari clin ora.Şe, oaxe de cele mai muJte ori erau şi negustorii propriilor·
lor mărfuri.
ln sec. XVIII oraşele şi tîrgurile din Moldova au devenit centrul
de atracţie pentru muWte pă.1nwi sociaJe ale populaţiei ţării. Meşteşugarii
şi neguţătorii găseau aici piaţa aitit de necesară penitru obţinerea tx·,-
menihlor şi pentriu desfacerea mărfrurilor lor. Boierii in goană după
slujbe în aparatul de stat reorgainizat mai ales după reformele lui·
C. Mavrocordat au început să-şi construiască în oraşe şi t].["guri gospo-
dării cu acareturi dar de proporţii mai mici <lecit vechile lor CUTţi de pe ·
domeniile feudale. In acel.aş timp boierii, mănăs.tirHe şi bisericiJe devin·
tot mai interesaţi în airendarea de loturi mici a proprietăţilor lor ur-
bane, orăşenilor !Lipsi.ţi de loouri de casă, de oase, pivniţe, vii şi du-
ghene pentru care aceştia plăt.eau bezmen siaiu chirii. tn sec. XVIII
perceperea bezmenului se extinde ou repeziciune nu numai în oraşe
şi tirguri dar şi în unele sate mai :maa-i unde e:xiistau postbilităţi pentru"
realizarea de profituri. Ne referim la satele din regiiunHe viticole (Odo-
CONSTANTIN ŞERBAN
beşti, Nicoreşti,
-
etc.) din zona subcaipatică a Ca!paţilor Tăsărit.eni. La
începutul sec. XIX instituţia bezmenului a fost menrţionată şi i,n codul
de legi a lui Scwlat Calimach 1•
ln oraşe şi tirguri găseau de asemenea posibilităţi mai bune de
trai micii slujbaşi, slujitorii, ţăranii . deposedaţi de proprietăţile lor
agricole, clericii etc. Jn acelaş timp pe lingă gospodăriile ou acareturi
ale boierilor, mănăstirilor, bisericiJlor şi curţii domneşti se formau săla
şele ţiganilor robi. ln unele oraşe şi tirguri bordeiele acestor ţigam robi
au constituit nucleul viitoarei mahalale numdită Ţigănie.
In capitala ţării, la laşi, ca şi în celelalt.e tirguri şi oraşe, repar-
tiţia diferitelor pături sociale se făcea în fw1cţie de locul pe care il
ocupau în procesul de producţie. Catagraftile oraşului laşi din anii
1750. 1774, 1808 şi 1820 ne permit să schiţăm stniotura socială a popu-
laţiei capitalei Moldovei şi distribuţia ei teritorială. Astfel meşteşugarii
şi neguţătorii se aflau în centrul comercial pe uliţele din T"irgul de Jos
întins intre curtea domnească, biserica Sf. Lazăr, Podul C.acaina, Podul
Vechi şi Uliţa Mare avînd ca mediană, Uliţa Rusească. ln 1750 mai
mult de jumătate din numărul negustorilor şi meşteşugari.lor din Iaşi
se aflau în această parte a oraşului 2• In 1774 centrul comercial s-a ex-
tins în mahalaua Fânăriei :t, in 1808 cuprinsese uliţele Bărboiului şi
Hagioaie 4 iar in 1820 îngloba şi Uliţa Mare s.
Boierii aveau gospodăriile lor pe Uliţa Mare din faţa Porţii curţii
domneşti care se întindea pină dincolo· de Mitropolie, pe uliţa Strimb5.,
uliţa TrapezEnească şi chiar pe uliţa Hagioaie, la jumătatea sec. XVIII li.
La inct!put.ul sec. XIX ei îşi construiesc case mai mult în mahalalele
Broşte'l'li, Feredeele, Rufeni, Ciurchi 7.
Mănăstirile şi bisericile îşi aveau răspindite proprietăţile lor mai
in toate uliţele şi mahala.lele oraşului. Slujbaşii şi siujioorii se instala-
seră in sec. XVIII in mahalalele : Frecăul, Broşt.eni şi Feredeele s, iar
la inceputul sec. XIX aveau gospodării statornice în .mahalaua recent
infiinţ.ată Muntenimea, şi în mahalalele Ciurehi, Rufeni etc:!J.
Populaţia mai s.iraci1 si-a avut aşezările în mahalalele de la mar-
gine. In sec. XVIII nevolnicii, infirmii, neputincioşii se aflau mai ales
în mahalaua Frecăul, Broşteni şi Feredeele iar la începutul sec. XIX se
extind Îll1 mahalalele Rufeni şi Muntenimea şi chiar pe uliţa Bărboiu
lui to. at priveşte pe ţigani numărul lor era în 1808 de 1685 suflete pro-
1
Codul C:ilimach, ediţie crat1câ, EJit. Arad. R.P.R. Buc. 1958. art. 1506-1538
1)p. 529-537.
2
Arh. St. laşi, Ms. 1706.
' lh1de111. Catagnlia Moldovei din 1774 (microfilm).
• Arh. St. Buc. ms. 804 şi Arh. St. laşi ms. 1634.
~ Arh. St. l:işi, Tr. lfifr op. 184 nr. 21.
'' /bi:!em, nh. I 7W.
' Arh. St. Buc. ms. 804, Arh. St. laşi ms. 1634
' Arh. St. iaşi. ms. 1706.
9
.\rh. St. Buc. ms. 804, Arh. St. laşi ms. 1634.
1" I bldem.
DIN LUPTA TIRGOVEŢILOR MOLDOVENI IMPOTRIVA ASUPRIRII FEUDALE 75
verute dirr1 336 de familii 1. La începu.tul sec. XIX încep să se remar~

la Iaşi şi aşeză!l'ile sudiţilor (ruşi, francezi şi austnieci) care de obicei
erau neguţători şi meşteşugari.. 1n această vreme numărul lor se ridică
la 209 familii adică 1004 suflete 2 •
T.ransformările de natură social-economică pe care oraşele şi tirgu-
rile moldoveneşti le-au suferit jn perioada de destrămare a feudalis-
mului şi de formare a relaţi:ifor oaip:ibail.iste au a11Ut o piU.te['nică infiluenţă
asupra raporturilor dintre populaţia oraşelor şi uni~ reprezentanţi ai
clasei stăpînitoa.re. Intr-o lucrare recentă am.~a['ătat că în sec. XVIII şi
la începutul sec. XIX orăşenii duc o luptă conrtin.uă împotriva asupririi
feudale, luptă care ounoaşte forme deosebi\te m funcţie ' de obiectivele
urmărite 3. Cea mai caracteristică formă a luptei tîirgoveţilor şi orăşenilor
împotriva asupririi feudale rămine tot aceea pentru eliberarea moşiei şi
vetrei o~ul.ui dilil dependenţa feudală şi în legătură cu aceasta recăpă
tarea pe cit posibil a vechilor privilegii orăşeneşti 4.
Pîillă în sec. XVIII majo.riitatea oraşelor şi itirgturilor moldoveneşti
şi-au pierdut libertăţile şi privilegiile datorită persistenţei în conştiinţa
domniilor Moldovei a ideii că oraşele şi tîrgurile · ţării sînt averea lor
proprie, oonoopţie oare se iOOfJ..ectă La începutul sec. XVIII în arti.rolul 8
al tratatului de alilCllilţă încheiat mtre Petru cel Mare şi Dimi1trie Calnte-
miir 5, iar la sfirşitul sec. XVIII în „Intrebările din partea guvernuJ;ui
Buoovinei" (1778-1782) 6.
In asemenea condiţii au avut loc daniile făcute de domnii Mol-
dovei din moşia şi vatra oraşelor şi tîrgurillor, unor boieri, biserici şi
mănăstiri. In actul din 1778-1782 menţionat mai sus, se relatează această
sitJuaţie nouă îrn regimul juridic al proprietăţii urbane în felul următor :
„şi din loc_urile tîrgurilor îmcă şi tîrguri îrntregi mai pe urmă stăp~nitorii
domni au dat danii oui au vrut cu ispisoace gospod de stăpîniTe ... " 7 . Da-
niHe menţicma.te au lovit puterm.ic in iinteresele economice ale tîrgoveţilor
prin rest:rn.ngerea suprafeţelor rezervate culturilor agricole, prin acapara-
rea monopolurilor vindem viniuJLui şi rachiullui, a ţinerii de băcănii,
scaune de canle, scaune de peşte, mori, pive, dirste, a foil.oskii iazurilor
şi imaşulrui. Totodată tîrgoveţii în noua lor situaţie erau obligaţi să plă
tească taxe va.male pentru cumpărarea sau vinderea de produse şi măr
fruri, bezmen ipenbru case, Jocuri de casă, dughene, magazii, şoproan~
pivniţe etc. deşi fuseseră \PÎnă atunci proprietatea lor personală.
OpreldştiJ.e, abUZ1..1T.ile şi asupririile impuse de feudali in virtutea
drepturilor lor de proprietate veneau in contradicţie acută cu relaţiile
1
Arh. St. Buc. ms. 804, Arh. st. laşi ms. 634.
2Ibidem.
8
C. Serba n, Aspecte din lupta orăşenilor din Tara RornTneasd şi Moldova îm-
potriva asupririi feudale în sec. XVUI şi la începutul sec. XIX (I), „Stu·dii", nr. 6/19GO,
P. 36.
Ibidem (I) p. 37; vezi şi Studii nr. 3/1961 p. 623.
4
P. P. Pan ai te s cu, Tratatul -0e· alianţă diatr.e Moldova şi Rusia din 1711.
5
250 de ani de la încheierea lui, „Studii" nr• 4/1961 p. 912

11
Arh. St. Buc. A. N. MMDCIX-28; Uricariul voi. XI p. 252-264.
7 Arh. St. Buc. A. N. MMDCIX-28.
~NSTANTIN ŞERBAN
76
social-economice capitaliste care apăruseră IÎn 1.im1tele tîrguriloc şi ora-

şelor. Rezistenţa împotriva acest.or danii - care începuseră să fie· prac-
ticate încă din sec. XVII - începe să fie simţită aibia la începutul sec.
XVIII. Cronioaru.l moldovean Nicolae Costin relatează că în vremea
domniei lui Nicolae Mavroconlat (1710) în mma „jafobelor de ii.a ciţiva
tîrgoveţi a citeva tîrguri" care spuneau că din cauza ·multelor danii
„n-au rămas loc osebit pentru hrana şi agonisi ta ti1-gurilor" domnia a
1
hotărit „să se strice dainiiJ.e cele ce s-au făcut de domni mai de ouri.nd '"
şi să se menţină numai „daniile oele vechi" t. Cu tloate acestea în sec.
XVIII şi la începutul sec. XIX practica daniilor a continuat 2. Ln aoela.şi
timp însă din a doua jumătate a sec. XVIII mcep împotrivirile tîrgove-
ţilor de a recunoaşte dania făcurtă din vatra sau :m.oşda oraşului, de a
respecta dreptul de monopol al proprietarul.rui moşieâ. şi vetrei tîrgului„
de a plăti bezmenul, de a presta claca şi dijma. Astfel ei cultivă pămîn
turile oraşu.lu; lu.indu-şi cu siJa loturi din ţarina tirguJ.ui, ridică cons-
trucţii pe vatra oraşului şi dau drumul la vtite pe imaş fără a cere voie--
nimănui. Acest.e împotriviri sint urmate apoi de jalbe ş.i procese între
cele două părţi în litigiu. Astfel s-a desfăşurat lupta tirgoveţi.Jor şi
orăşenilor din Bacău, Birlad, Bot.oşand, Dorohoi, Fălticeni, Focşani,
Hirlău, Huşi, Iaşi, Piatra, Roman, Suceava, Tirgul Frumos, Tecuci şi
Vaslui împotriva asupririi feudale a. Procesele tirgoveţilor şi orăşen.Hoi
pentru moşia şi vatra oraşului au durat un timp mdelungat. Astfel
procesul birlădenilor şi tecucenilor au depăşit 50 de ani, al huşeniloc
60 ani, al botoşenenilor 70 de ani, iar al romaşcanilor şi vasluienilor
aproape I 00 de ani.
După încheierea lucrării maf sus menţionate consacratA luptet
orăşenilor şi tirgoveţilor din Ţara Rom.inească şi Moldova irnpoitriva asu-
prirti feudale în sec. XVIII şi la începutul sec. XIX, exitilnzînd cercetă
rile în arhive, am aflat noi materiale referitoare la oraşele moldoveneşti
Botoşani, Iaşi şi Roman pe care le vom prezenta iin cele ce urmează îm-
preună cu materiale docwnentare referitoare la Tirgul Panciu, Tirgul
Neamţ şi 'Ilirgul Trotuş asupra cărora cercetările de pină acum nu fu-
E>eseră extinse.
In procesul ti,rgoveţilor din Bot.oşani ou mănăstirea Sf. Nicolae
Popăuţi ~ principala problemă care trebWa rezolvată era stabilirea. fap-
tului dacă acestei mănăstiri :îi fusese dăruită iniţiaJI numai moşia Tărt:ă
raşi care făcea parte clin ocolul 1irglllui sau dacă ei li fusese ooncedata
toată moşia oraşului. Prin hr1sovul din 1748 Grigore Ghica dăruise mă
năstirii Sf. Nicolae Popăuţi moşia Tătăraşi prin cel din 1751 de la Cons-
• M. K oi! AI ni c e a n u, Cronicile Romlniei, Buc. 1872 voi. U p. 85.

2
C. Şerban. op. cil. (I) p. 32-35.
8
Ibidem, (li) p. 537....:....551.
4 Ibidem, p. 640-641.
tantin Miihai Cehain RacoviţJă dijma de pe moşia oraşului 1 iair prin cel
din 1752 stăpînixea peste tot hotarul fug.ului Botoşani 2• Acest al treilea
hTisov a permis în mod aibuziv egumenilor mănăstirii să pretindă că
din 1752 fusese dărTUită. măinăstirii nu numai moşia oraşw1ui dar şi vatra
pe care-şi aveau II'idicate tiTgoveţid., locudinţele, acaireturile etc. a în
acest fel timp de aproape de 100 ani egumenii mănăstirii i-aiu obligat
pe tîrgoveţi să dea şi dijma şi treptat şi celelalte obligaţJii ca oameni
-dependenţi faţă de mănăstire. Iin procesul din 1844 cu care pri11ej a fost
alcătuită. „Pracli.caua îrncheiată de către divanul domnesc„. pentru
dreptul de stăpinire a veohiru1ui loc domnesc din Botoşani" 4 s-a cons-
tatat acest abuz dill1 partea egumentlJ.or care s-au succedat timp de un
veac la conducerea mănăstiTii. Cu acest prilej interesele tirgoveţilor
diJn Botoşani au fost susţimiute de maiorul Mihail Kogălniceanu 5.
DocumentuJ. pe care se siprijineau d:riepturile tîrgoveţilor asupra
vetrei şi moşiei oraşului provenea de la Matei Ghica, din 12 martie
17 54 dat lor ,,pentru lOOUJl. tîrguil.ui Botoş.anilor ce s-a dat mănăstirii
Sf. Nioolae ca să fie volnici ou cartea domniei mele a se hrăni pe acel
1oc, să are şi pe unde a fi loc de fînaţ să facă fin şi să-şi păstorească
bucatele for, să le ţii pe looul tîrgului şi cu aJ.rte chipuri de hrană ce vor
fi avînd a-şi face, să-şi facă „.după oum şi-{Il anii trecuţi s-au hrănit pe
acel loc şi ei îtncă după obicei să 1aibă a-şi da dijma mănăstwii din 1toate
cele ce-or face pe loouil tirgului" o. Ci,t priveşte hrisovul din 1752 acesta
nu era recunoscut de tî:rgoveţii ca fiirul o danie nouă oi ca o confirmare
a aceluia dm 1751 care nu conced.a măll1ăstirii decît dijma de pe moşia
oraşului'· O dovadă Ni plus era şi hotărmicia din 1776 prin care se
-confirma stăpînirea mănăstirii numai asupra moşiei Tătăraşi 8 •
Drepturile tîrgoveţilor din Botoşani au fost consolidate prin hri-
sovul din 178.0 care confimnă. stăpiinirea lor asupra vetrei oraşuLui 9
despărţită de moşia oraşului. Acest act a fost întărit mai tîrziu în 1794 10.
Procesu!! pierdut în 1820 nu li-a descurajat pe tLrgoveţii botoşeneni 11.
ln timpul domniei lui Ioniţă Sandu Sturz.a ei reuşesc să-şi orgam,izeze
o epitropie a oraşului din mdul negustorilor (1825) care urma să
strîngă şi să păzească toate „documenturile tîrgului" 12 iar în vremea
1 Arh. St. Botoşani fond Primăria IX-152 ; N. Iorga, Studii şt documente voi.
V, p. '246-247.
2 N. I org a, Studii şi documente voi. V, p. 247.
3 Documente privitoare la Istoria economică a Romîniei. Oraşe şi tîrr!uri. Mo!do-
\"t"f.. Seria A. voi. II Buc. 1960, p· 297, Mai departe va fi citat sub Documente eco-
uomice„.
' Documente economice ... p. 295-304.
11 Ibidem, p. 474 (139).
8
N. I or J!·a, Studii şi documente voi. V, p. 249.
7
Documente economice.„ p, 300.
8 Arh. St. Botosani Fond Primărie IX - 159-160.
11 N. Iorga, Studii şi documente voi. V, p. 260-261.
1
0 Documente economice.„ p, 302.
11 C. Şerban op. cit., (li), p. 641.
12 N. I org a, Studii şi documente voi. V, p. 267-268.
CONSTANTIN ŞERBAN
78
qpnuliei lui Mihail Sturza ei au reînceput lupta pentru drepturile lor.

Astfel în 1842 vechilii tîrgoveţilor au inamta.t o jalbă la domnie arătmd
„obijduirile ce le sufer~ obştea din partea egumenului mănăstirii Popă
uti pentru moşia ce are în tîrg". Ei cereau „ca după dreptăţile de care
tîrgul este sprijinit să-şi poată cîştiga proprietaoa, ce cu nelegiuire li
s-au răpit şi cu aşa chip opşti.a să poată scăpa de supt înjugarea în care
este învăluită" t. In anul următor, 1843, aceiaşi vechili au înaintat o altă
jalbă la divanul domnesc prin care susţineau drepturile tîrgoveţilor
pentru un număr de fălci din hotarul moşiei Botoşani 2•
Aceste două jalbe au provocat ulterior redactarea anafora.lei di-
vanului domnesc din 13 octombrie 1844 semnată de vornicul P. Roset,
vornicul N. Milu şi posteLnicUll Hermeziu care acordau tirgoveţilor boto-
şeneni cele 850 de fălci imaş nu numai pentru vit.ele lor dar şi pentru
„indemănarea negoţului ce se face in pomenitul oraş şi a străinilor ce
aduc cele trebuincioase pentru hrana şi indemănarea locuitorilor" 3 .
Tirgoveţii din Bot.oşani şi-au recăpătat drepturile lor asupra moşiei
oraşului in a doua jumăta.t.e a sec. XIX.
Orăşenii din Iaşi au luptat pentru drepturile lor nu numai asu-
pra imaşului' ci şi asupra moşiei şi vetrei oraşului. Pe vatra oraşului
se aflau în sec. XVIII ridicate multe construcţii particulare în afară
de acele.a ale ttrgoveţilor : Primul loc il oaipau mănăstirile şi bisericill.e
care posedau totodat.ă acareturi, case, prăvăilii, dughene, pivniţe, locur:
pentru scaune de carne şi peşte etc. A!emenea tipuri de proprietate
urbană aveau mănacrtirile: Golia. Trei Ierarhi. CetăJţuia, GaA.ata, Socola,
etc. precum şi bisedcile : Sf. Spiridon, Sf. Haralambie, a Tălpălarilor, a
Curelarilor, etc. Urmau apoi proprietăţile boie:riJ.or şi ale domniei.
La Iaşi numai o pa.rt.e din orăşeni se bucurau de dreptul de pro-
prietate deplină asupra oaselor, loourilor, pivniţelor, etc. O bună parte
din ei lipsiţi de mijloace materiale suficiente erau obligaţi să închi-
rieze locuri de case, dughene etc. plătind proprrdetariJ.or bezmenul, a că
rei valoare se stabi,lea prin învoială. 1n acest fel aceştia se bucurau nu-
mai de dreptul de folosinţă care potrivit dreptultlli feudal era ereditar.
Orice modificare in st:ruotum proprjetăţii luate cu bezmen se făcea cu
invoirea proprietarului care uneori putea să schimbe valoarea bezme-
nului după aprecierile sale. Neplata bezmenului la timp şi la valoarea
stabiJI.ită atrăgea de la sine evacuarea chiriaşului, fapt care dădea naştere
la numeroase procese judecate de marele agă şi în cazuri mai grave
de Divanul domnesc sau de donmie.
La sfirşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX are loc la Iaşi un
important proces între orăşenii din mahalaua Broşteni şi mănăstirea
Sf. Ioan Zlataust caire dezvăluie totudată şi UJ111Ul din numeroasele as-
pecte ale luptei lor im.potrirva asupririi feudale. Mănăstirea acea-;ta
1
Documente economice... p. 472 ( 115).
2
Ibidem, p. 472 (116).
3
Ibidem, p. 303.
" C. Şerb :i n, op. ât., (II), p. fil3-liH
------------ -------- -------
aşezată în Tîrgul de Jos fusese înfiiin.ţată în sec. XVII de Miron Bar-

novschi şi înzestrată cu numeroase proprietăţi în deceniile următoare.
Ln sec. XVIII la acestea s-au adăugat terenurile din Iaşi din mahafaua
Tătăraşi (1734) 1 din mahalaua Broşteni (1761) 2 şi o parte din lo-::ui
domnesc (1763) 3• îndată după acoTdarea ultimei danii ieşenii din ma-
halaua Broşteni aJU refuzat să recunoască noului proprietar drepturile
lui asupra acestei părţi din vatra oraşului. Domnii acelor vremi au con-
firmat daniile anterioare dind oîştig de cauză mănăstirii prin hrisoavele
din 1763 şi 1767 4. In 1789, potrivit urnei porunci domneşti, egumenul
mănăstirii primea pentru casele închiriate un bezmen de 20 de parale
de fiecare pe an s.
Ieşenii din mahalaua Broşten:. au redeschis, procesul pentru drep-
turile lor în 1795 refuziînd totodată să mai plătească bezmenul oamenilor
mănăstirii. Dim. ana:foraua veliţilor boieri dLn 27 mruitie 1795 confÎI1Inată·
de Mihail CcnstaJntiJn Şuţu, rezultă că, orăşenii pierzîrnd procesul, au
fost supuşi din nou la plata bezmenUJ1ui pentriu ie.asele şi dughenele lor
făcute pe locul mănăstirii. Dintr-o listă nominală a acestor orăşeni care
cuprinde 121 de nume re.ZiUltă că aceştia făceau parte clin rîndul micilor
slujbaşi, negustori, meşteşugar.i, nevolnici, oameni săraci, văduve etc ..
Printre meşteşugari se intnlnesc herari, lemnari, pietrari, curelari, blă
nari, bă~bă·răcari 6, işlicari, suiulgii 7, cioclii, scripcari, croitori, casapi.
dintre care un mare număr s[nt din rîndul ţiganilor 8 . Un nou proces
din 1799 a permis totuşi WlUi nwnăir de aproape jumătate (60 de oră
şeni) din orăşern să obţimă drepturi depl.iJne de proprietate asupra case-
lor şi dughenelor ilor pr:iJn hotăTirea domnească din 3 februarie 1799,
ceilalţi UI'IJ1ÎI1d _a plăti în continuare bezmenul. Din cercetarea acestui
document reZUJLtă că bezmenull nu mai era la această dată o sumă fixă
ci el se plătea Îln funcţie de starea materială a bezmenaaiuLui şi de po-
ziţia locului _imchiriia.t faţă de uliţa prilncipală din mahala. Astfel Tănase
blănairUl pllitea 15 parale ca şJ Roman băibărăoarul, Sanda femeie să
racă etc., Lazăr brat Hagi Hristodor plătea 30 de parale, în schimb
A.nastasache Papafil şi Ioniţă ginerele lui Angheluşa Brăhăriţa plăteau
un leu. Năstase işLicwul pilăt.ea m această. weme 2 lei numai pentru că
avea pe Hngă casă şi o dugheană, ll.lil han şi un loc de berărie 9.
La 27 februarie 1803 m ajrunuil războiului ruso-.turc s-a re<leschic;
procesul dintre tirgoveţii bezmenari din mahalaua Broşteni şi egeme-
nul mănăstirii Sf. Ioan Zlataust. Cercetările au prelungit conflictul
dimtre cele două părţi pÎlnă fa-1 1806 aînd s-a făcut o amănunţitcl\ revi-
1
Arh. St. Buc. i\\-rea Sf. Ioan Zlataust XXX-1-8.
Ibidem, XV-9.
2
, Ibidem, XV-1, 2.
4 Ibidem, XV-I.
' Ibidem, Xlll-9.

0
i\\eşteşugari care lucrau baibarace, adică haine de postav ţărăneşti.
7
Meşteşugari care construiau şi îngrijeau conductele de apă potabilă în oraşe-.
8 Arh. St. Buc. M-rea Sf, Ioan - Zlataust XV-7.
e Ibidem, XV-8.
CONSTANTIN ŞERBAN
..zuire a documentelor pe ba7.a cărora mănăstirea. şi tirgoveţi.i îşi susţi-

neau dTepturile lor. O comisie de boieri a făcut cercetare şi a măsurat
-cu stinjenul doIIUlesc „atit în Lungu cum şi Îll1 lat fieşcărufa locu ce are
fieştecarele din locuitori". In unna cercetărilor s-au aJ.cătui.t din nou
tabele nominale aJ.e locuiitorilor mahalalei Broşteni ajungându-se la o
nouă situaţie faţă de aceea clin 1799. Astfel în primul riind se constată
că numărul locuitorilor crescuse în răstimp de şapte a.ni ajungând la
aproape dublu adică 242 aşezări t. Apoi reieşea o creştere a bezmen.ului.
Valoarea lui de la 20 de par-ale cum era în 1789 ajunsese 1a 12 lei în
unele cazuri. Astfel Anastase Palpa.fii plătea 12 lei pe an, un anume
Dwnitru 10 lei, Vasile Ciobotaru 8 lei şi 10 parale, Pavel Bot.ezatul
ca şi Catrina a lui Nichifor Bulucbaşa 7 lei ; ill1 schimb Safta văduva
rămăsese să dea tot 20 de parale ca şi o anume Stănoa.ia, Nastasia
tălrnăciţa, etc. Printre bezmenari se întîlnesc categorii diferite de lo-
cuitori cei mai mulţi fiind meşteşugari : cizmari., ciobotari, fierari, băi
bărăcari, blănari, pitari, pescari, răchieri, plăcintari, găitănari~ rotari,
cobzari, apari etc. De asemenea aflăm un mare număr de locuitori să
raci, neputincioşi şi văduve. Printre ei sînt armeni şi evrei. !n fi.ne se
constată că din cei 242 de bezmenari numai 161 s-au invoit cu mălnăsti
rea să plătească be-zmenul, iar restul de 81 au arătat că nu au nici un
fel de învoială cu egumenul mănăstirii. !n anafora aceştia simt conside-
raţi „nesupuşi". !n încheiere, anaforaua boieriJor hotăra ca bezmenarii
.să-şi plătească bezmenul de la 30 aprilie 1806 urmirnd ca pe anii ante-
rio1; de cind începuse pi"OCeSul (1803-1806) să fie scutiţi. Ci"t priveşte pe
oei „nesupuşi" aceştia urmau să se învoiască cu mănăstirea. Noi cre-
dem că cei 81 de bezmenari „nesupuşi" trebuie să fie aceia care îşi
-stabiliseră noile aşezări în mahalaua Broşteni in anii 1799-1803.
Ca şi t.irgoveţii din alte mahalale ale oraşu.lui bezmenul s-a plă
tit la Iaşi de către tirgoveţii din mahaJaua Broşteni pînă în a doua ju-
mătate a sec. XIX cînd a fost desfiinţat prin lege.
In oraşul Roman o acţiune hotărîtă au întreprms nu numai ne-
gustorii localnici ci şi celelalte pături sociale ale populaţiei. La ince-
putul sec. XVIII Nicolae Mavrocordat ştirbise din drepturile tirgoveti-
lor ~supra moşjei oraşului, acordind episcopiei Roman dreptul de a
lua dijmă din .. piine, din fînaţ, din prisăci cu stupi din grădini cu
Legume şi din tot locul cu tot venotul ce ar fi pe hotarul tirgului Ro-
ma nul ui" 2• danie întărită în 1712 şi 1722. !n timpul lui Mihai Racoviţă
ln unna unei jalbe (1726) tirgoveţii au reuşit să obţină de la acesta u.n
hrisov prin care se dovedea că erau scutiţi de a da dijmă din vatra
oraşului şi din vreo parte a moşiei oraş.ului 3. !n 1750 insă Episcopia
a reuşit să obţină o întărire a actului din 1722 care ii da dreptul de
a lua din nou dijmă de pe moşia oraşului 4.
1
Arh. St. Buc. M-rea Sf. Ioan Zlataust. XV-9.
2
Documente economice... p. 186.
a Ibidem ... p.181.
~ Ibidem, p. 186.
DIN LUPTA TIRGOVETILOR MOLDOVENI IMPOTRIVA ASUPRIRII FEUDALE 81
Din 1752 oind au mceput procesele susţinute de negustorii ar-

meni împotriva episcopiei RolilaiillUlui se constată că alături de aceştia
sint şi celelalte pături sociiaile ale orăşertillor. Aceste procese au continuat
şi în 1753 oînd tiirgoveţii obţin eîştig de cauză 1, Ln schimb din 1756
situaţia romaş.canilor ~s-a înrăJUtăţit în urma hrisovului lui Constantin
Cehan Racoviţă. Acesta .acorda mănăstirr'ii Precista din Roman - recent
construită - o danie de 1260 de stînjeni din proprietla!tea episcopiei
Ramam. iar :r;-estul de i 740 de stînjeni dilil moşia oraşului însăşi episco-
piei Ro:rruilnului pentru a nu o păgubi de cei 1260 de sitînjeni oare-i stă
pînise pină atunci „din apa SiretU!Lui Vechi pmă Îlil apa Moldovei" 2• Cu
acest prilej episicopia. Ro:manWui primea şi venituil. hanului clin oraş
care aparţinea domniei. DÎIIl actul dill1 15 iulie 1756 rezultă că Episcopia
primea şi vatra oraşului. Un }1["isov din 1798 de la Alexandru Ioam. Ca-
Umach care întărea episcopiei Ro:m.aJl1 stăpilnirea asupra vetrei oraşului,
stabilea şi cuantumul beunenuluâ şi al dijmei pentru tîrgoveţli.i roma-
şoani. Astfel ei urmau să plătească doi bani la vad!ra de vin ce ar vinde
in OI'lîŞrne, un bam. la ocarua de rachiu, 10 bani pe an bezmen la fiecare '
dugheană de pe vatra 1Thrgului, un leu pentru locul de casă din ma-
halale precum şi dijma „cliln a zecea după obicei din ţarini cu păpuşoi
şi alte semănături" 3. Este interesant fuptuil. că domnia împreurnă cu epis-
oopjla se sprijineau .în hotăririle [or aribitlraxe pe raptul că tîrgoveţii nu
posedau mei un document scris de stăpÎ!nke asupra moşiei oraşului şi
nwnai existenţa unui asemenea act ·le-ar f.i stăvilit abuzmiJle. În
acest sens este semnifi~attv faptul oă cu 11 .mle Îlnaiinte de elaborarea
hriisovu1ui din 20 mai 1798 prin rare se înltărea episcopiei Roman stăpî
nirea asupra vetrei oraşului, o carte ·a vistieriei adresată ispravnicilor
Romanului porunoea acestora să cerceteze „foarte cu amăruntul, pe
sub cumpăt fără să simtă tîrgoveţii" dacă aceştia posedă „weun hrisov
pentru vreo punere la cale de dairea dijmei sau orice altă cuprindere"
şi în acest caz., se înţelege, să-l ia şi să-l trimită la vistierie „ou cea mai
mare gtr1ă:bire" ~.
T'irgoveţii din Roman nu s...iau ÎIIlSpăimîntat de hotăririle hrisovu-
lui din 1798. O dovadă este faptul că numai un an mai tirziu vechilul
Episcopiei trebuia să fie î111SOţii.t de painţ.ării ispră'V1Il:Îciei, Îlil urma unei
porunci superioare, pentru a .împlini de la tiTgoveţii ~omaşcani adetiul 5
la care se ftl1ăJtaseră împotriviitori. Impotriv.irea lor, care fusese însoţttă
şi de o jalbă s-a dovedit eficace întrucît prin ainaforaua boierilor anche-
tatori din 28 august 1799 6 se propune scăderea „din ceeace era hotărit
a da {pîină atunci) tî.rgoveţii" adică pentru bezmenul dughenilor, pen-
tru binalele ce au cumpărat tN-goveţii, pentru crîşmă. Cu acest prilej
1 1'\clchisedec, Cronica Romanului Buc. 187-!, voi. I, p. 42-44. Documente econo-
mice„. p. 187-188.
2 Documente economice„. p. 188.
3
Ibidem, p. 189.
~ Ibidem, p. 181.
5
Dijma în natură sau în bani care era un dreµt al stăpînului moşiei·
6
Documente economice ... , p. 190.
• - Studil sl articole de istorie
CONSTANTIN ŞERBAN
tîrgoveţii recăpătau dreptul de vînzarea vinului şi a rachiului în

mod liber.
In timpul războiului ru....::c-turc, (1806-1812) tirgoveţii romaşcani
refuză să respect.e drepturile de proprietar ale episcopiei Rom&l asu-
pra moşiei şi vetrei oraşului vînzindu-şi unii către alţii case, dugheni
şi locuri de pe vatra tîrgului fără COlllSimţămintul vechilului episcopiei 1.
DupJ. război, în 1816, tirgoveţii şi-au lărgit ogrăzile lor făcîrulu-şi binale
noi fără ştirea episcopiei. La jalba vechllului Episcopiei domnia a po-
rundt atunci ridicarea unui plan al vetrei tirgului ş~ a mahalalelor pen-
tru a se însemna pe el toate locurile în măsuri după scrisorile tîrgove-
ţilor făcînd totodată şi o catagrafie a loouitorilor. tn comparaţie cu
planul sumar al oraşului Roman şi catagrafia făcută în 1790 de ingineri
austrieci 2, noul plan era mult mai complet ca şi noua catagi-afie. Pla-
nul C1Uprinde nu numai vatra oraşului ci şi mahalalele ; toate loouriJ.e
de proprietat.e, inst.IÎJtUţiile sî.nt numerotate de la 1 la 992. Harta a fost
întocmită de inginerul Braun 3 iar catagrafia intitulată : Itinerariul locu-
rilor cu acarete şi virane a oraşului Roman după planul eronomic din
1818 de către inginerul Karl Oswat "· Această catagrafie, un impo:r1:m11t
document istoric, cuprinde numele tuturor capilor de familie arătîndu-se
i.n acelaş timp st.rada şi suburbia unde locuiesc, dimensiunile în umtăţi
de suprafaţă ale proprietăţi.ii şi condiţia jw·idică a lceatarului menţionat.
O analiză a acestui document va putea stabili structura socială a popu-
laţiei oraşului Roman la începutul sec. XIX.
Redeschiderea procesului între tîrgoveţii romaŞC.Qni şi episcopia
Roman s-a produs pe timpul domniei lui Mihail Sturza. ln urma unei
jalbe din 22 octombrie 1834 a avut Joc ~n anul următor o amănunţită
cercetar<: a actelor celor două părţi m litigiu. Hrisovul domnesc din 19
aprilie 1835 dădea dreptate episcopiei Roman hotărind ca ea să fie
proprietară asupra vetrei şi moşiei oraşului s.
Chiar în timpul domniei lui Mihail Sturza tirgoveţii romaşcani
s-au împotrivit acestei hotăriri domneşti. Ln 1842 cei din mahalaua Mo-
horeni au inaintait o jalbă la Departamen.rtul dinlăuntru :~rătind că sînt
obijduiţi de posesorul moşiei tirgului oare Ie-ar fi luat bani şi zăloage
pentru bezmenul locw·ilor ce aveau, pretmzîndu-le totodată cite 4 lei
de stinjen în loc de 3 par-ale de prăjină cum fusese hotărirea hrisov.u-
lui 6 . O nouă jalbă din 1843 a aceloraşi mahcrlagii mtăreşte faptul că
episcopia Roman ar fi luat bani mai mulţi de la ei „oa unii ce aiu oase
la uliţă şi nu la mahala". Ei cereau o cercetare la faţa locului iar după
„descoperire, ru asprime să poruncească împlinirea ban~lor de la pose-
1
Dooumente economice... p. 191.
' .\cad. R.P.R. ms. 2 2erman şi harta tiauturilor Moldovei dintre Munţi şi Siret
(foto copie) oraşul )Joman are 617 case ca şi birnici, 280 de cai şi 168 boi.
3
Arh. St. Roman, fotocopie.
41
Publicat cu acest titlu la Roman în 1879 (53 pa.e;.) în noua tipowafie Gheorizhe I.
C11belca din strada Ştefan cel Mare.
5
Documente -economice... p. 193.
11
Ibidem, p. 471 ( 111 ).
DIN LUPTA 'îlRGOVEŢILOR MOLDOVENI IMPOTRIVA ASUPRIRII FEUDALE 83
sor" mtrucît subliniau tîrgoveţii „noi săracii ne găsim în de istov ticăloşie,

plătind girea dobîndă pe[}Jtru banrl.i cu ccire ne-am împrumutait" 1. Eli-
berarea moşiei şi vetrei oraşll!lui Roman s-a făcut abia în a doua jumă
tate a sec. · XIX.
Tîrgoveţii din Panciu au început lupta lor împotriva asupririi
feudale abia llin primul deceniu al sec. XIX pentru că Tirgul a luat
fiinţă abia în ultimul deceniu al sec. XVIII 2• Tkgul se C0111Stttuise <!-
proape în acelaşi timp de-a lungul drumului de pe valea Suşiţei, care
venea de la Tecuci şi mergea IÎlrl Tra111.Silvania pe la Soveja, atît pe moş.ia
Panciu a mănăstirii Bogdana 3 oit şi pe moşia răzfu?ească Crucea de jos
unde anua1l se făceau iarmaroace 4.
In cursul sec. XVIII egumenii mănăstkii Bogdana avuseseră
deseori procese cu răzeşii dim Crucea de Jos pentru plata dijmei 5. La
începutul sec. XIX aceste procese se duc pentru plata bezmenului faţă
de rnă!Ilăstiire. Egumenii mănăstirii pretind un beZimen mai ridicat de
cit cel stabilit, sau urmăresc să-j impună la pla:ta beZimenului şi pe :tîirgo-
veţti liberi care-şi aveau gospodăriile pe pămîntul răzfu?esc. De exemplu
în 1808 se fac ample cercetări de către postelnicul Ioniţă Bontaş asupra
întinderii Jocurilor de dugheană ţinute de tîrgoveţi.i din Panciu drept
urmare la jalba egumenului mănăst!["ii care pretÎlndea ca aceştia s-ar
fi întins cu locurile lor peste învoială şi ar fi deschis pe din dos o altă
uliţă 6• BoieJ'ul anchetator a făcut măsurătoarea tuturor dughenelor
tirgoveţilor (6 stj. la .uHţă şi 30 stj. în dosul looului) a pus pietre noi
de hotar şi a hotărît ca venitul uliţei tîrgu1lui din zilele de tîrg ş.i iar-
maroace să se ia de către egumenuJ mănăstirii şi nu de negustori tîirgo-
veţi cum fusese pînă atunci 7. In această vreme tirgoveţii din Panciu
plăteau ca bezmen 2 lei de stmjen pe an sau două oOa.le de ceară şi
una de untdelemn s.
Refuzul tîrgoveţilor de a se supune hotărlrii arbitrare boierului
Ioniţă Bontaş a determinat divanul să trimită poruncă pentru aduoerea
cu forţa la laşi a celor nesupuşi n. Nici în 1809 111u se supuseseră tîrgo-
veţii. la plata bezmenului fa:ţă de mănăstkea Bogde>ma, fapt care a de-
terminat starostia de Putna să poruncească zapciului ocoliuil.ui Zăbrăuţi.
să meargă la Tîrgul Panciu şi să strice binalele celor împotrivitori 10 •
Procesele pentru plata bezmenului au continuat în 1810 şi 1814 11.
1
Documente economice„. p. 473 (122).
2 Arh. St. laşi, :\\-rc.:a Bogdana 111 - l, 2. -I ; XI-13, 14, 21 ; XLI II - 3, 4 ;
Lovin Glicherie, J\\onăstirea Bogdana clin judeţul Bacău, Chişinău 1926 p. 82, 83.
3
Arh. St. Buc. M-rea Boizdana II - 7, 8.
4
Ibidem, Xll-11.
~ Ibidem, 11-7; M-rea Brazi I-5; Lovin Glicherie, op. cit. p. 79.
A Arh. St. Buc., !\\-rea Boi!dana III-5, 6.
7
Ibidem, 111-8.
8 Ibidem, Xl-29.
9
Ibidem, 111-9; Lovin Glicherie op. cit. p. 84.
10
Ibidem, llI-10.
11
Ibidem, XI-34, 40 ; în 1814 procesul s-a judecat la laşi, Idem Xl-42.
84 CONSTANTIN ŞERBAN
~~~~~~~~~~~~~
ln vremea domniei lui Ioniţă Sandu Sturza - oind pe moşia mă

năstirii Bogdana din Tîrgul Panciu crescuse numărul tirgoveţilor bez-
menari t luptele acestora iau o mare amploare determinate fiind de
confirmarea „drepturilor" :mănăstirii ca proprietar al hotarului tîrg!Ului
şi de a percepe t.axele de la scaunele de carne şi dim. VÎiJl.Zarea mărfu
rilor 2. Tilrgoveţii - văzîndu-se nedreptăţiţi - nu numai că rezistă ve-
chililor mănăstirii, nu plătesc bezmenul, dar şi alungă pe oamenii mă
năstirii. Rezistenţa lor provoacă Îll1 1824 o po.Iuncă domnească prin care
ciohodarul Tudorie Munteanu este trimis la tiîrgW. Pamcilu să facă cer-
cemri şi să ia măsuri grabnice împotriva tîrgoveţilor nesupuşi.
In această poruncă se arată intîi că tilrgoveţii, „nu se supun a
plăti şi a implini adetm-ile... împotrivindu-se unii şi pentru dijma aceia
obicinuită din vii şi din livezi de a da mănăstirii... numiţii lăcuitori nu
s-au arătat cu supunere... ce încă acum mai în 1unnă s-au ridicat şi cu
forţială de au ai1ungat pe oamenii mă.năstkii". Fruntaşii tîrgoveţilor care
se împotriveau erau: Iosif Gâţă, Constantin Gălaţan. Telu Sîrbul. sarciilla
ciohodarului tl'limis era să-i ridice pe oei ce se -împotriveau, să-i ducă
la starostie şi acolo să-i frineze .,după cuviinţă" şi să-i supună numai-
decit. Cit priveşte pe cei trei fruntaşi al tirgoveţilor, învinuiţi că au
„ridicat :răzvrătire şi au alungat pe oamenii mălllăstirii, să-i ridice şi să-i
dlucă la Iaşi" 3•
O nouă împotrivire a tirgoveţilor are loc în 1830 în timpul ad-
ministraţiei :ruseşti in Moldova. lntr-o reclamaţie a egwnenului mănăs
tirii se afirmă că pagubele materiale aduse de tirgoveţi se datorau fap-
tului că aceştia se întinseseră cu sila pe pămintul mănăstirii'· Prooesul
din 1830 precedat de ample cercetări şi rapoarte 5 s-a terminat din nou
ln favoarea egumenului mălllăstirii. Invoieli-le care s-au încheiat între
tirgoveţi şi mănăstire arată că, in anii următori, aceştia plăteau taxa
bezmenului 6 . Cu toate acestea din nou în anii 1833-1836 tîrgoveţii
bezmenari din Panciu al căror număr ajunsese aproape de 80, se :împo-
111'1ivesc la aceeaşi plată a bezmenului 7. Pe Ia 1836 Cînd se credea că
părţile se împăcaseră procesul se redeschide în urma unei reclamaţii a
mitropolitului Venia.miln s. Raportul comisarului din T"ll"gul Panciu din
1839, care a făcut cercetări dezvăluie asupririle pe care vechilul mănăs
tirii le făcea tirgoveţilor. Printre altele se arata că egumenul Theofilact
1
Arh. St. Bur., •,\\-rea Boi,?dana, Xll-22; vezi şi în 1830; ibidem Xll-20 - 28. tn
1822 plăteau bezmen 59 ttr20veti.
2
Ibidem, LIV - 3. XL - 12, Xll-13.
8
Ibidem, Xll-15.
4
Ibidem, Xll-15, 21, 22.
s Ibidem, Xll-23, 24, 25.
• Ibidem, Xll-26, 29, 30.
Ibidem, Planul moşiei ·Crucea de Jos care arată în 1834 prezenta a 79 bezme-
7
nari (nci?ustori, meşteşug'ari, ţărani, mici boieri); mai cuprindea un han şi o crîşmă;
/\\-rea Boi,?dana Xll·33.
A Arh. St. Buc. M·rea Boi?dana XL-19, XLVlll-24.
DIN LUPTA TIRGOVEŢILOR MOLDOVENI IMPOTRIVA · ASUPRIRII FEUDALE 85
al mănăst1rii Bogdana punea tot felul de taxe la transportul mărfurilor

şi la intrarea în tîrg astfel înoît tîrgoveţii erau jefuiţi de acesta 1.
Proces'llll. a c;Iurat pină fa1 1840 cî111d -tîrgoveţ:Ll. aiu obţinut unele
succese şi anume in primul rînd dreptul de folosinţă al imaşului pentru
vLte. Datorită :rezistenţei lo:r egumenul mănăstirii a fost nevoit să recu-
noască totodată şi stăpîn:iJrea locurilor lor aşa cum erau la aoea dată 2•
La 22 martie 1840 Mă:hail Sturza a semnat hrisovul tîrgului prin care
se încheia această primă etapă a tuptei tîrgoveţilor 3. !n acel~i an ]nsă
tîrgoveţli db:1 Panciu au fost nevoiţi să falcă forţă noil.or pretenţii ale
egumenului mănăstirii Bogdana care le cerea să plătească bezmenul
pe ultimii 8 ani In f:n.m;tea fugoveţilor care rezistau acestor cereri
abuzive ce afla serdarul Iosif Gîţă 4• In jailiba ti.rgoveţilor clin 14 mai
1841 se a:raită oă egumenul mănăstirii nu mai conteneşte cu asuipririle
nevoillld să respoote prevederile hrisovului domnesc din 1840 5. Ultimul
proces în această perioadă se judecă la Iaşi (1844) cu oare pirilej se
ridică şi un plan al moşiei tîrguliui. Panciu 6 •
Pînă in siec. XVIII 1IllU se cunose a.cţin.Ini ale 1fu:goveţilor din Tugul
Neamţ împotriva mănăstirii Neamţ care stăpinea IÎn hotarul tîrgului
mai mulite Jocuri fie din cumpărătură, fie din danii, încă din v:remea
domniei lui Vasile !Jt.upu 7. în primâi ani ai sec. XVIII egurnemfil mănăs
tirii Neamţ a reuşit să obţimă un hrisov de îrntăritură de la Constanitin
Duca (1702) pentru veniturile moşiei Tîlrgiului Neamţ, din vama de sare.
de vin şi peşte pe motiv că vechile acte de proprietaite ale mănăstirii
se pierduseră ou prilejul prădării cetăţii Neamţrului şi uaiderii doamnei
Ruxandra de către tlî1hari s.
In anii următori stăpff.nirea mănăstirii Neamţ asupra loourhl.or ei
din hotarul '!'kg.ului Neamţ a fost mereu IÎa'.ltăriit.ă de domnie. Oartea
de volnicie dată de Mihail Racoviţă în 1721 ipreciza totodată dreptul
mănăstirii de a nu permite nimănui să-şi facă casă m 1lîirg fără voia ei
„şi nimeni să nu şadă cu casă [ipe moşia Tirgului Neamţ] neîntrebat şi
fălră ştirea egumenului, casele lor să fie risipite iar ei fagoniţi; cine ar
vrea să se aşe7.e să obţină Slobozenie şi să facă posluşainie mănăstiriL, " 9 •
1n timpul războiului austro-:ruso-.turc din 1735-1739 tîrgoveţii
nemţeni 0iU ooupat Ulll.ele păm.înturi de pe moşia tîrgului pe oare ·le stăipî
.nea mănăstirea Neamţ. Acolo ei au început să are, să semene şi să
C!Uleagă recolta timp de doi aini (1737-1739) fără a da dijmă măinăsit:iJrii 10 .
In reclamaţia egumenuLui mănăstirii se arată „iar acum de doi ani se
1
Arh. St. Buc. M-rea Bogdana, XL - 27. 28.
2 Ibidem, XL-19, L-5.
8 Primăria Urbei Panciu. Hrisovul Tîrgului din 1840 martie 22, Focşani 1896, 14 ~
4 Arh. St.. Buc., M-rea Bogdana, L-5, 6,._ 8-11.
~ Ibidem, L-7.
e Ibidem, XIV-6.
1 Ibidem, M-rea Neamţ, LXIII-20
1 Ibidem, CXXXll-18.
u Ibidem, LIII-19.
10 Ibidem, M-rea Neamt, LXIIl-24.
CONSTANTIN ŞERBAN
86 ~~~~~~~~~~~~~
scoală tîrgoveţii şi ară acele poeni şi se hrănesc şi dijma nu vor să

deie". Cercetările întreprinse de oamenii domniei au durat ciţ~va ani.
In 1742 pe o nouă reclamaţie a egumenului mănăstirii Neamţ se preci-
zează că acele poieni ocupate de .tirgoveţi erau locuri de prisacă numite
„la Buliga", „la Ozana'', „la Cronc lingă Blebe". Domnia a hotărit ca
vornicul Iordache Roset să facă cercetarea actelor de proprietate a
celor două părţi in litigiu 1. Procesul a durat pină în 1743 cîn.d s-a dat
oîştig de cauză mănăstirii. Prin hotărîrea căimăcămiei Moldovei tîrgo-
veţii nemţeni au fost obligaţi să dea o mărturie (pe care o semr~ează
in 1744) relativ la dreptul de stăpinire al mănăstirii asupra moşiei tirgu-
lJU.i „ţ.arina mare din capul Boiştii". Actul este semnat de Pavel Şoltuzu
cu încă 8 tîrgoveţi de frunte ai tfu-gului 2.
ln timpul domniei lui Constantm Racov~ţă situa/ţi.a tîrgoveţilor s-a
înrăutăţit datorită aceleiaşi practici a daniilor acordate de domnie.
Aceasta a dăruit prin lu·isovul dm 3 februarie 1757 mănăstirii Neamţ,
pe lingă moşia tîrgu[ui şi vatra 3 . lntr-un act din 1765 se arată că nu-
mitul domn „au afierasit dania şi miluirea sfintei lllănăstiri, · tot locul
domnesc al tîrgului Neamtlului şi cu vatra tîrgului şi cu livezile de
pom ce sînt pe focul gospod şi cu pădUTi şi cu vaduri de mori şi cu
cimp ce va fi"~. Numai unii tirgoveţi s-au supus hotăririi domneşti ~i
aceasta abia în anii următori"· Cei mai mulţi însă, n-au voit să recu-
noască dreptul de proprietate al mănăstirii. ln acest fel se deschide
un proces intre tirgoveţil nemţeni şi egumerrili mănăstirii chiar dm 1765.
Cercetările făcute de vel vornicul Ioan Palade, vel vornicul Constan-
tin, hatmanul B. Roset, şi vel banul Const.aintm împreună ou Gavril
mitropolitul au arătat că egumenul mănăstirii Neamţ pretindea de la
tirgoveţi plata dijmei, plata bezmenului pentru casele ce le aveau în
vatra tirgului (una oca ceară pe an) dar şi penwu dughenele ce le aveau
la uliţă unde făceau alişveriş din vînzări. Totodată se interzicea tî.rrgo-
veţilor de a mai vinde locuri de casă, unii aJttora în vatra tîrgului fără
de ştirea şi voia egumenului pe motiv că locul tîrgului fusese loc dom-
nesc şi afierosit mănăstirii prin hrisoave gospod. Deşi comisia de cer-
cetare sprijinise pretenţiile mănăstirii Neamţ totuşi Grigore Alexandru
Ghica a hotă.rit ca tirgoveţii nemţeni să plătească bezmen, una cx:a
ceară pe an, numai pentru dughenele ce le aveau la faţa uliţei precum şi
dijma din ţarină după obicei. Cit priveşte casele oe le aveau tîrgoveţii
în :mahalale „pentru. şederea lor acolo să nu dea nimic inici. să se
supere tîrgoveţid" 6 • Hotărîrea domnească. dim 7 mai 1765 oare da clştiig
de oauză tî:rgoveţi.llor a fost întărită şi în aimil următor 1.
1
.-\rh. St., Ruc., fl\-rca ~eamţ, LIII-22.
2 lblde111, LXIV-6.
:i Proiir;i C. Groholski, TirJ:?ul :°'Jc.'.lmţ. Monografic (ş.a. p. Neamţ).
4
5
Arh. St., Buc., M-rc<i !\ie.'.lmţ, LI\'- I : Profira C. Grohnlski, op. rit.
Ibidem, Llll-31, 32, 34.
" Ibidem, LIV-1.
7
lbldl'm. CIX-28.
La începutul sec. XIX di.Jl1 nou reîrnce,p asupririJe egumenului

mănăstirii Neamţ asupra tîrgoveţiJor din Tîrgul Neamţ. Profitînd de
vechile hrisoave care dădeau drept de stăpiniire asupra moşiei 1îirgrului
egumenul. mălnăstirii interzice tîrgoveţilor de a mai pesCUli. :în apa
Neamţului care străbătea tîrgul. Cu sprijinul isprăvniciei se interzice
m 1813 să se mai folosească de peşte din arpa Neamţului sub amenin-
ţared pedepsei „nu numai că se va îndatori de a plăti toată această
pc11grubă dar va fi adus aice (adică la isprăvnicie) şi se va Î!Ilifrîina ~e
pildă şi altora" 1. Un an mai tîrziu acelaşi egumen cu sprijinul domniei
obţine şi dreptul de a obHga pe tîrgoveţi să-i presteze zile de clacă pe
moşiile mărnăstirii 2 . In faţa acestor abuzuri, tÎTgoveţii nemţeni au refu:z;at
să Îlndepliin.ească poriuncile domniei şi ale ispravnicilor înaint:înd toto-
dată o jailbă care desclridea din nou procesuJ. ou mălnăstirea. Ei subli-
niau în jalbă că mănăstirea voia „ai 1Îll1Sărcina cu adetiul peste cuprin-
derea hrisoavelor oe- au, pricinuindu-le cu aceasta păigubire şi tul-
burare" 3.
Drept urmare se fac noi cercetări asupra actelor de proprietate-
ale celor două părţi îin. 11tigiu, după care se convoacă dtvanul domnesc
in fnmte cu mitropolitul şi veliţii boieri. Hotărîrea domnească din 30
martie 1814 cuprindea un aşezăirn.int de 12 ponturi iI"elativ la drepturile
şi iîndatoririle 1tîrgoveţHor nemţeni şi anume : 1) oricare tîrgoveţ care
va st.a pe vatra tîTguJ,ui şi ar avea dugheană pe uliţă va da mănăstirii
o oca de c.eară pe an ; 2) oricare gospodar care ar avea casă în dosul
UJJ.iţei, ou ogradă osebiJtă şi la mahala pe vaitTa tî.rgului, va da mănăstirii"
1
h oca de ceară pe an ; care din ei vor avea .în acelaşi timp şi dugheană
la· ulilţă va plăti numai pentru dugheană ; 3) v;înzarea băuturilor în vatra
tîrgului va fi slobodă, dar se va da adetiuil la mănăstire 2 lei de butea
de vin ce se va vinde î.n tîwg, U1I1 leu de polobocul de vin, 8 lei de butea
de rachiu sau horilcă şi 4 lei de polobpcul de raahiu (horilcă) iar bău
tura ce se va cumpăra unii de la alţii din vasele acelea plătite .să nu
fie întrni nimiJc ; 4) cei q:ire vor vinde acareturi, dugihene, case, vad de
moară vor face OU!IlOSCUt mănăstirii care se bucura de d.reptul de pro-
tirrnisis ; 5) cei care vor voi să facă de iznoavă bina pe un loc steiip ltn
vatra twg·ului să nu fie opdţi dar vor da la măm,ăstire cîte un 1eu de
stmjen pe an ca adetiu iar pe am.ii :următori var da numai ceară ; 6)
tfrgoveţii vor primi de la mănăstire ilocul de airăitUl'ă şi de fineţe pentru
t:rebmnţa lor, penrtriu Hvezi şi grăd.ici ; dacă sînt pentru casa lor nu plă
tesc dijmă ; 7) curăturiil.e ie vor sităpîni :tfil"goveţii nesU1păraţi dilild dijmă
mănăstirii ; 8) imaşiUJl .pentru vitele Jor îl folooesc lrillndu-1 de ~a mănăs
ti.Jre făiră plată, da.oă inu fac neguţătorii ; măni:istirea nu are voie să
trimită vitele ei pe acel lrrnaş aJ. til"gOveţil.o:r ; 9) oarele cu m.airfă ce
vor veni 1n tîa:'g n.u se vor surpăm de mălnă.stire ; 10) tocmelile dintre
tîrgoveţi şi mănăstire pentru IIllDriile de pe cupa NeamţuJJUi să se păzească
ca şi pînă atunci ; 11) velniţele tîrgoveţilor nu se vor supăra de către
1 l\rh. St.. Buc .. M•rea Neamţ, CXVlll-28.
2 TfJidem, CXXXll-30.
11 Ibidem, CXXXll-29.
88 CONSTANTIN ŞERBAN
~~~~~~~~~~~~~
mănăstire ; 12) tîrgoveţti nu vor fi supăraţi de mălnăstire pentru sla-

tina 1 ce o vor lua ; mănăstirea va percepe cite două parale de jug de
ila străIDii ce vor lua slaJtlină. Satele Hurnruleşti, IDebea, Pometile şi
Plîrîul Ursului care erau deosebite de tirg urmau să dea boieresc şi
dijma la :mălnăstire ~.
După cum se vede hotărirea domnească favoriza mănăstirea
Neamţ anulîru:l unele privilegii ale tîrgoveţilor obţinute în 1757. 1n acest·
fel domnia stabilea că mănăstirea Neamţ rămî.ne stăpină deplină asupra
moşiei vetrei Urgului, aoon:lindu-i dreptul de bezmen pentru case
şi dughene, dreptul de monoJX>l în v1in2Ja1:ea v.iinwui şi rachiului, dreptul
de protimisis in vînzările imobiliare. In schimb :tirgoveţii obţineau loourr
de arătură, de fineţe, de livezi şi grădini pentru hrana casei lor fără.
de plata bezmenului precum şi izlaz pentru vitele lor. Ei puteau tot.oda.tă..
să aibă velniţe fără a plăti adetiul la mănăstire, să striîngă slatina, să
aducă ffii)rf uri în tîrg cu carul fără a plăti nici UJl1 fel de .taxă. ~ această
dată moşia T"rrgului Neamţ avea o întindere de 16.934 prăjini arătură?
31.214 pa-ăjini grădini şi curături, 7.715 prăjini imaş precum şi o popu-
laţie de 213 locuitori a.
După hotă.rirea celor 12 ponturi ale aşezămintului, starea de'
spirit a tirgoveţil.or nemţeni era mcă agitată. Drept dovadă a nemulţw
mirilor lor o constirtuie scriBoarea din 6 aprilie 1814 a mitropol:iltului
Veniamin către egumenul mănăstirii Silvestru m care se precizează că
pînă se vor deprinde itllrgoveţii cu cele 12 ponturi, vechhlul mănăstirii
va trebui „si-i ia prea cu incet şi cu binişor, fără a li se face cea mai
mică silă la nimic, pinA va mai trece oeva vreme, că nu. ei căutînd p"d-
cini să ie fie îndreptare vinovăţia lor" "·
Linişt.ea in Tirgul Neamţ inu s-a restabilit pentru multă vremep
tn 1816 deci dupl doi ani, egumenul a reînceput cu asupririle celiru:l'
de .Ja tirgoveţi. să nu mai ţlnl velniţe în Tirgul Neamţ contra.r preve-
derilor a.şezărnintului din 1814 5 . Vechilul mănăstirii, logofătul Grigoraş,
a înaintat în acest sens o jalbă la domnie arăitlînd că din această cauză
i se pricinudesc pa.gube din partea tirgoveţilor s. „JăLUâesc măriei taler
începe el, pentru multă păgubire ce mi se pdcinuieşte despre tîrgoveţif
dm T"qul Neamţului cil cel mai mulţi au velniţe şi scot mchiiu de perje
şi havae11ul moşiei după obicei, nu-l plătesc şi nici inu se supun" 7. Cer-
cetările intreprmse de slujbaşii domniei n-au dus J.a nici un rezultat
pentru mănăstire jalba vechilului dovedindu~e neîntemeiată.
In timpul domniei lui Ioniţă Sandu Sturza ~ redeschide procesull
tirgoveţilor nemţeni cu mănăstirea în privinţa plăţii bezmenului. Egu-
menul mănăstirii pretindea 1n primul rnnd ca tirgoveţj.i să nu mai facă.
1
Apă siirată din care se exlri!J?ea sarea.
2
Arhiv. St. Buc„ M-rea Neamţ, CXXXll-29.
8
Profira C. Groholski, op. cil, p. 51-52.
" Arh. St.. Buc.. M-rra Neamţ, LIV-42.
) Ibidem, llV-56.
0
Ibidem.
7 lbi~m. LIV-56.
DIN LUPTA TIRGOVEŢILOR MOLDOVENI IMPOTRIVA ASUPRIRII FEUDALE 89·
neguţătorie cu dohot ş! păcură în uliţa tîrgului, să 111u mai desohidă

c1rciumi fără voii.a mănăstirii nici :I.a uliţă nici la mahalale 1. Pe de altă
parte se arată că ÎlI1 :timpUil. răscoalei din 1821 tîrgoveţii şi-au intins lo-
curile peste hotarul staibhlit ou egumenul mănăstirii fără a mai plăti
bezmenul suplimentar. Favorizînd pe egumenul mănăstirii, domnia s-a
grăbit să dea acesteia un hrisov lin 1823 prÎII1 care limita drepturile tîrgo-
veţilor cîştigate în 1814. Din cele 12 ponturi ale aşezămintului cel
vechi, în noul hrisov erau prevă2iute numai 7, omiţindu-se acele pre-
vederi IÎln legătură cu : locurile de arătură, de fineţe, de imaş, veiIJnriţele,
stringerea slaitinei, ţinerea morilor dn apa Neamţului, vinderea mărfuri
lor în tî'I''g etc. 2. NereCLţITT.OSiCÎJl.d valabilitatea acestui hrisov tÎirgoveţJii
nemţeru au îlnoetait să mai plătească bezmenul. Drept urmarre dorrmia
a dat po:mlncă Un. urma cercetărilor făcute de ispravnic ca să-i supună
pe tîrgoveţi la plata bezmeruului suplimel1JtaT; ,în caz contrar acaretu--
rile lor uirmau să fie dărimate. Se pare că această poruncă nu a fost
dusă la îndeplinire int:rucît Îlil anii 1826-1827 se constată contÎil1uarea
:refuzului tiirgoveţilor de a plăti bezmenul. Dintr-o listă de 15 asemenea
tirgoveţi constatăm că urui erau negustori, meşteşugari şi ţărani 3. Aceş
tia refuzau im acelaşi timp să se învoiască cu mănăstirea pentru deschi-
derea eî!roiurnâ:l.or '· Relativ la vânzarea dohotu1ui şi păcurei se arată
intr-o poruincă vistieriei din 1827 că mănăstirea .arendase vinzarea aces-
tor produse unui neguţător dar că tîrgoveţii s-au opus la recunoaşterea
ei afinn'Îald că rpotrivit ponturilor dim 1814 ei beneficiau de Vlînzarea
liberă a oricăror mărluri în tî!rg 5. Această stare de fapt s-a prelungit
şi in vremea domniei lui Mihail Sturza.
Drepturile cele vechi ale tîrgoveţilor au fost reînnoite 1n 1838 în
urma ·umei jaLbe adresată domniei 6. La scurt timp după aceea mănăsti
rea a reînceput prigonirile împotriva tîrgoveţi:lor. nemţeni. In jailba aces-
tora din 28 septembrie 1839 semnată de 19 persoane, se arată că prin
construirea unor binale pe focul pieţei tîrg1ului se strimtorase acel loc-
„oare este .nu numai loc pentru comunicaţie, negoţului obştiilor dar şr
adăpost la vreme de intîmplare de foc şi pentru apărarea puhoaielor
apei" 7 . ln 1840 pr1Îll1 doi vechili ai lor, tiTgoveţii îna'ntează o nouă jalbă
la domnie în care eraJU apreciate prigonirile mănăstirii drept o „osîn-
dire". Această jaiLbă începe astfel : „osîndire ce pătimim de la sf. mă
năstire NeamţiuJ. proprietara a.ce1ui t"q ne-au înspăÎilnlÎ!ntat ... " s. Ei îşi
sprijineau cererille în ba~ aşeză.Inîntului celor 12 ponturi din 1814. Îill
încheiere se arăita că egumenul mănăstirii „vroiesc a d~bră<-.a norodul
şi a categorisi stăpînixea şi totodată sărădale ce ni s-au pricinuit şi
1
Arh. St., Buc., M-rea Neamţ, CXXXIX-3.
2
Documente economice ... , p. 360.
3 Arh. St., Buc., M-rca Neamţ, CXXXIX-9, 15.
' Ibidem, CXXXIX-10, I I.

~ Ibidem, XXX-35 : Documente econorrnce ... , p. 224-226.
11
Documente economice ... , p. 224-226.
7
Ibidem, p. 246-247.
8 Arh. St., Buc., M-rea Neamţ, CXXXIX-18.
CONSTANTIN ŞERBAN
90
ca(re) să pncmuiesc, in a cui soartă pot atîrna, căci de a ranune no]

isterisit p2ste toate dreptăţile ... " 1. Lupta tîrgoveţilor din Tirgul Neamţ
pentru eliberarea moşiei şi vetrei ora.~.ului s-a continuat 2 pină în 1870
c.ind primăria a răscumpărat bezmenul 3•
La Tîrgul Trotuş orăşenii au avut de luptat cu :măJilăstirea Pre-
cista din Tirgul Ocna zidită de logofătul Radu Racoviţă. Ctitorul în-
zestrase mănăsUrea cu o bucată de J.oc din hotarul Tli'gului Trotuş
.cumpărată de la biv vel comisul Ştefan Buhăiescu care o stălpîpea din
1758 - stăpmire întărită în 1759-1761 - fiindu-i de d0!Ilie de la Scarlat
Ghica"· Tirgoveţii trotu.şeni aveau un sprijin eficace în stă:pÎJilire3: ho-
tarului tirgului din partea oonarilor şavgăi care se foloseau prin pri-
vilegiul domnesc de imaşul tirgului şi de dmp pentru hrană 5. Deşi în
1760 se făcuse o nouă hotarnică a moşiei Tirgului Trotuş, care nu men-
ţionează î:ncă un alt proprietar in afară de tirgoveţi, totuşi mănăstire3
Precista din Tirgul Ocna revendica dreptu.riJ.e ei asupra hotarului aces-
tui tirg. Procesul judecat in 1765 s-a terminat în favoarea 1tîrgoveţilor
care rămîneau să se hrănească „ou pace cum s-au hrănit ş.i. mai înaint.e
Cără nici o supărai~ despre mănăstire Ocna sau despre alţii... " 6 .
Spre sfirşitul sec. XVIII procesul a fost deschis din nou de mă
năstirea dln Tirgul Ocna care a incerc.at să acapareze părţi din moşia
Tirgului Trotuş. La cercetările intreprinse în prezenţa boieri·lor anche-
tatori, cele două părţi au fost obligate să prezinrte actele prin care
susţineau dreptul de stă.pfutlre. Pentru faptul că tirgoveţii nu au putut
atunci să prezinte actul de proprietate, domnia a dat ciştig de cauză
mănăstirii Precista. După citeva zile însă tirgoveţii au prezentat ac.tu]
cerut semnat de Grigore Ghica µi 1722 care se afilase pînă atunci la
Anast.ase vameşul. Acest act confiJ:vna faptUJl că .trotuşenii aveau privi-
legiile de st.Apinire asupra hotarului Tirgului înainte oa să se facă dania
lui Ştefan Buhă.iesctI in 1758, pe care se sprijinea dreptul de stăpinire
al mănăstu;i clin Tilrgul Ocna. ln consecinţă 'iJl 1783 domnul împreună cu
divanul au confirmat trotuşenilor deplina stăpinire asupra moşiei ora-
şului „pentru hrană şi chirverniseala tirgoveţifor din Trotuş de veci (şi)
rumeni alţi s.i nu aibă treabă cu lOOUil acesta cum şi pentru mănăstirea
de la Oana ... „ 7• ln imcheiere se adaiugă obligaţia ce revenea tîrgoveţilor
de a nu vinde sau dărui altora părţi din hotarul Tirgului „să nu ai:bă
voie al înstrăina locul acesta din stă.pini.rea lor cu vînzare ori cu danie
la al ţid ci să fie num.ai pentru hrana şi chivernoseala lor".
Dm cele de mai sus rezultă cA in Moldova lupta t~goveţhl.or im-
pob-iva asupririi feudale a luat o deosebită amploare in perioada de
1
Arh. St., Buc., M-rca Neamţ, CXXI I-IA.
~ Documente economice ... , p. 355, 36:.l.
a Pmfira C. Groholski, op. cit., p. 64 : Actul de !fliscumpArare al bezmenului din
Tîr1?t1l Neamţ în decizia Minist. de Fin., nr. 2618/18'71.
4
Arh. St., Buc., A\-rea Neamţ, 1-171 ; N. lor2a, Privile2iile şan2ăilor de la
Tirgu Ocna, Bucureşti, p. 9-10.
~ N. I or 2 a, op. cit.. p. 9-10
r. Arh. St.. Buc., M-rea Neamţ. 1-171.
7 Ibidem.
destrămare a feudalismului şi de formare a relaţiilor capitaliste iar

ilbiectivul primci:pal al acestora era eliberarea moşiei şi vetrei ora.şului.
Această 1uptă s-a dus necontenit timp de mai multe decenii, în mod
diferit în funcţie de condiţihle locale. Forma cea mai des întilnită, a
lUJptei de clasă dusă de tirgoveţi împotriva feudalilor este împotrivirea
şi procesul urmărit pînă în faţa divanului. Tirgoveţii din Panciu luptau
împotriva UJilor a:buzu:ti ale :proprietarilor feud.811.i .şi refuzau să plăteasci
bezmenul. Cei di111 riwgul Trotuş revendicau depltna stăpînire asupra
moşiei oraşului. Cei din Tîrgul Neamţ luptau nu numai pentru stăpi
nirea hotarului tîrgului ci şi a vetrei. In ceea ce priveşte luptele tÎTgove-
tilor dilil Ia.şi, Roman şi Botoşani, noile materiale vin s~ completeze
unele amănunte confirmînd totodată conţinuitatea acestor lupte.
Ca şi ,Î!n celel.a1te materiale pUiblicate, cele de faţă dovedesc că la
inceputul sec. XIX î·n fruntea tîrgoveţilor apar reprezentanţi ai obştii
numi ţi vechili oare sooţin drepturiil.e acestora în diferite procese. Aces-
tea sînt elemente ale noii pături sociale care începea să se contureze in
oraşele şi tîrg,uri1le moldoveneşti şi care va forma burghezia din preaj-
ma anului 1848.
1n comparaţie ou situaţi•a din Ţara Rom1nească lupta tirgoveţilor
şi a orăşeniilor moldoveni apare mai înverşunată şi mai extill1să, la in-
.ceputul sec. XIX, drept dovadă că relaţihle feudale au persistat un timp
mai îndelU111gat în Moldova <lecit în Ţara Romînească. Aceasta este cau7.a
pentru care cele mai multe oraşe şi fuguri, care şi-iau recăpătat liber-
tatea deplină abia în a doua jumătate a sec. XIX, sînt tot din Mo1dova.
O CONDICĂ DE SOCOTELI DINTRE ANII 1804 ŞI 1839
de SERGIU COLUMBEANU
Printre izvoarele call"e conţin materiale d0CUR1entare, de un deo-

sebit interes, privind viaţa social-economică din perioada descompunerii
feudalismului Îll1. ţările romî:ne, sînt şi condicile de socoteli ale gospodă
riilor boiereşti.
ln aceste condici găsim date asupra veniturilor şi cheltuielilor ca-
selor bOliereşti, i.nfonnaiţii asupra gradului de exploatare fa care erau su-
puşi ţărnmdii. clăClaşi de pe moşii şi salariaţii casnici, precum şi imformaţii
privitoare la participarea posesorului condicii la aotiviltatea administra-
tivă. lin acest fel condioile de isocoteli ajută La completarea :tabloului so-
1
<:iail.-econornic al unei epoci în care vechile relaţii de producţie feudale

fu.cep să facă loc noilor relaţii de producţie capitaliste.
bin nefericire insă, astfel de cond.1ci ni s-au păstrat într-un număr
foarte redus 1. De aceea orioe nouă descoperire în acest domeniu trebuie
.considerată ca foarte preţioasă.
Corulioa pe care .ne propunem s-o prezentăm ÎIIl articolul de faţă
se găseşte la Arhivele Statului din Bucureşti fiind înregistrată ca manu-
scrisul nr. 1286. Are 173 file şi însemnările încep în 1804 şi merg pînă în
1839. Două pa.gilni d,im. condică au fost publicate intr-o cule_gere recentă de
documenite privind istoria economiei naţionale 2, iar o oara.eterizare gene-
rală asupra OU!prinsului ei a fost făcută de noi înfu"-un studiu apărut de
curllnd 3. Ln pai~e ce vor unna vom încerca să facem o prezentare
1
Unele din ele au fost publicate de: N. Iorga, ,,o gospodărie moldovenească la
'1777, după însemnările cronicarului Ioniţă Conta, în „Analele Academiei Romîne, l\\emorii!c
Sectiei Istorice", Seria III, Tom. VIII, p. 105-116; Radu Rosetti, „Cum se căutau moşiile
in Moldova la începutul veacului XIX. Condica de răfueală a hatmanului Răducanu Roset
c.u vechilii lui pe anii 1798-1812", în „An. Ac. Rom. Mem. Sect. Ist.", Seria a II-a.
Tom. XXXI, p. ·217-351 ; Slavca Diamandi, „0 e:ospodărie moşierească din Moldova în
prima jumătate a secolului al XIX-iea" în ,,Studii" IX (1956), nr. 2-3, p. 77-90;
Gh. Ungureanu, ,,JnsemnăTi pe marginea unui manuscris cuprinzînd cheltuielile unei case
boiereşti din laşi în anii 1818-1819", în „Studii şi articole de is.torie", voi. II, 1957, p. 369.
2
I. Cojocaru, Documente privitoare la economia Ţării Romîneşti, 1800-1850.
voi. I, Bucur~ti, 1958, p. 73-74 şi 176-177. '
1
S. Co I u mb ea nu, ,,Evoluţia raporturilor agrare din Ţara Romînească după ·răs
-coala lui Tudor Vladimirescu pînj la Regulamentul Organic (1822-1831 )", în „Studii şi
-materiale de istorie modernă", vol. II, Bucureşti, ed. Acad. R.P.R., 1960, P. II, nota 4.
94 SERGIU COLUMBEANU
pe probleme a conţinutului condicii, căutind totodată să desprindem

şi unele aspecte mai semnificative legate de viaţa social-econorn,ică de
la începutul secolului al XIX-lea. Atragem însă atenţia că maiterialul
cuprins în filele congicii, pentru unele probleme, nu acoperă toată pe-
rioada 1804-1839 în care s-au făcut însernnăTile. Astfel claca şi arenda
sînt expuse fragmentar. evoluţia lor, în cadrul gospodăriei pitavului
Piersiceanu, neputind fi urmărită an cu an.
Prima problemă care se pune e cine a fost posesorru!l condicii ?
tn legătură cu aceasta, coperta ne dă o informaţi~ foarte sumară~
consemnată in unnătorul titlu: „1804 mart. 1. Condică de toate pri-
ciniile şi trebuinţele casii mele. Dimitrie" (semnătură prescurtată). Des-
pre numele de familie al posesorulw nici o indicaţie, nici în titlu şi nici
in paginile condicii. Avem Îlrl schimb date asupra nmguri.Ior sale boie-
reşti. Astfel aflăm că la 13 martie 1803 a îmbrăcat caftan de treti logo-
făt la departamentul de cremenalion, iar la 24 august 1813 a fost ridi-
cat de Caragea la rangul de vel pitar 1. !n alte pagini ale condicii ve-
dem că posesorul a dobîndit ca zestre prin căsăt.oria sa cu Sultana Fun-
dăţeanu 6 pogoane de vie la Valea Orlii (jud. Saac), 200 stînjeni de
moşie la Cărpen.iş (jud. Dimbovita) şi 60 stinjeni moşie la Fundata tot
m Dîmboviţa 2• Aceste informaţii le-am găsit şi ÎJl'ltr-<> condică a diva-
nului din 1814 conţinind o anafora din 20 aprilie in care apare un oa-
J't"C&"e pitar Dwrutrache Piersiceanul, stăpin al moşiilor Căripilniş şi
Fundata din jud. Dimboviţa, aduse ca zestre de soţia sa Sultana, năs
cută Fundă\eanu =1• tn sfkşit pe acelaşi pitar Piersiceanu îl intilnim şi în
catagrafia boierilor Ţării Romineşti din 1829, prezentat în felul următor :
„Dimitrie Piersiceanu, 50 ani, pitar, al răposatului treti logofăt Rădu
canu, şade în mahalaoa Sf. Vasile. văpseaoa de galben, no. 266, are case.
2 moşii mici şi un ţigan de zestre"'·
O dată fixaţi asupra persoanei posesoruliui, să vedem, ~a cum
apare din însemnările cupri"l5e în condică, st.area sa materială, parti-
ciparea la viaţa economică şi socială a vremii, precum şi activitatea sa
in ce1lita.k de dregător.
Despre s:tuaţia materială a pirtarului am dat unele date mai sus
îrn legătură cu zestrea in bunuri imobiliare, adusă de soţia sa. Iinsemnă
rile din condică mai dau următoarele amăinU1J1te referitoare la aceste
bunuri imobiliare. Astfel, via de la Valea Orlii avea case şi cramă
si valora 2000 taleri, moşia de la C.ărpÎll1iş avea J.ilvezi de fin, loc de ară
tură, sat cu circiumă şi valora 3000 taleri ; moşia de la FU!lldata avea
conac. loc de arătură, fineţe, 4 pogoane de loc pentn.I curte şi grădi.nă,
1
Condica, f. 173 v.
2
Ibidem, r. 2-2 v.
11
/\rh. St., Bucureşti, ms. 1114, partea J, J. 3:\
I. C. Fi I i t t i, CalaJ!raf1e ofu ială de foii boierii Ţării Romînesli la 1829, Bucu·
4
rcsti, 1!129, p. 17.
O CONDICA DE SOCOTELI 95
totul în valoare de 4000 taleri 1. In afară de aceasta, pitJarul mai avea

şi propria sa avere imobilă·, compusă din trei părţi. de moşie la Glim-
bocata în jud. Muscel 2.
în privmţa exploo.tării acestor moşii, î111semnările din condică, aşa
cum am arăit.ait mai sus, ne dau informaţii fragmentare şi care privesc
perioada dima:inite de 1820. Pentru ariii 1820-1830 şi pentru anii de
după 1831, cînd ne aflăm în perioada regulamentară, condica nu con-
ţine, din nefericire, nici o însemnare care să arate cum a evoluat ex·-
ploatare3. moşiHor pitai~ului Piersiceanu după promulgarea Regulamen-
t.ului Organic. Astfel, m anul 1807, la moşia Cărpiniş au fost făcute
arături de porumb pe o suprafaţă de 33 pogoane de către 16 oameni
şezători pe moşie, la care s-a adăugat şi un număr nepreci,zat de
băjenari, desigur foarte mic, dat fiind supriafaţa ex:trem de restninsă
cultivată de aceştia, doar 3 pogoane; suprafaţa atribullită fiecărui clăcaş·
şezător pe moşie a variat între urn.fil şi .tJrei pogoane, iar dijma predată
a fost de 151 măsuri (probabi1l baniţe de 22 ooa, bani.ţa fiind un~tatea
de măsurnt dijma în acel timp), la care se adăuga o rămăşiţă de alte
69 măsuri J. Alte două însemnări arată că în 1809 la Cărpiniş erau 13
clăcaşi, iar in 1810, 18 clăcaşi care au făcuit arături de porumb pe 40·
pogoom.e şi 18 priăjini 4.
ÎIIl legătură cu numărul de zile de dacă prestat, o însemnare„
probabil dill1 1808 sau 1809, \I'eferiitoare la moşia Cărpiniş, vorbeşte de
şase zile clacă pe an lucrate de 11 oameni 5 . Moşia fiind puţin întinsă,
aşa cum reiese din mărimea suprafeţelor oult1vate, nu comporta pres-
tarea unui număir de zile de clacă prea mare. Dar în afar3. de aceasta,
trebuie precizat că agricu1tura nu corisUtu:iJa nici smgUJra şi nici cea
mai de seamă preocupare economică a pitarului Piersiceanu. De aceea
şi pe moşia sa se făcea u111 mlilnăr de zile de clacă mai mic deaît numă
rul de 12 zi:le stabilit de lege, ca şi pe alte moşii.
In acea vreme pe numeroase moşii erau încă in vigoare învoieli
cu caracter parr1Iicu1ar, mgădiurlite de alitfel de lege, pentru zile de clacă
mai puţine de douăsprezece. Numărul de douăsprezece şi apoi de paitru-
sprezece zile de olacă, -fixate de Legiuirea Caragea, nu se generalizase
în toată ţara. Monopolul economic otoman constituia o serioasă piedică
în call.ea dezvoltării agriculturii, bazată pe vînzarea d2 cereale şi astfel
pînă la Regulamentul Organd.c, pe unele moşii, olaca era sub auantu-
mul maxim legiuLt 6. Stă.pWi de moşii căuitau în a'lte domenii de acti-
vitate n~alizarea veniturilor ii.or princ;.paJ.e. deoarece producţia agricolă
monopoliza.tă de Poartă, la preţurile fixate de ea, nu constituia o surEă
1 Condica, f. 2-2 v.
:? Ibidem, !. 99.
" Ibidem, f. '..:!2.
' Ibidem, f. 22 v. şi 25 v.
~ Ibidem. !. 22.
11
Vezi în ·această privinţă A. Oţetea, Le second asservisscment des paysans roumains
( 17 46-1821 ), Ed. J\cad. R.P.R., Bucureşti, 1955, (Extras) ; S. Columbeanu, op. cit., p. 28.
(Intre. 1800-1831. claca era foarte variabilă; în aiara celor 12 zile lel!iuite, pe multe-
rnosii se prestau 2, 3, 4, 6, 7, 8 zile clacă).
SERGIU COLUMBEANU
prea maire de cîştig. De aceea, ei nici nu se interesau prea mult de pu-

nerea in valoare a moşiilor lor 1. De la această regulă, după cum am
văzut mai sus, nu făcea excepţie nci pitairul Piersioealnu. Astfel, o !nsem„
-nare din 1808 privind tot moşia Cărpiniş menţionează realizarea unui
venit de 522 taleri şi 105 bani, din care aproape 350 taleri rezultau de
pe urma vinzării finului şi numai 122 taleri de pe urma vînzării porum-
bului 2. Faptul că venitul de pe urma fîm.llui e mai mare decît cel de pe
unna cerealelor atestă caracterul lllaipoiat al producţiei agricole în ca-
drul gospodăriei pitarului Piersiceanu.
Cu toate aceste fapte care ilustrează înapoierea agriculturii in
condiţiile monopolului otoman, înapoiere care call"acterizează şi gospo-
dăria pitarului Piersiceanu, în condică găsim şi elemente care arată şi
-existenţa unei tendinţe de mărire a producţiei agricole. In aC€astă
privinţă nu trebuie uitat că ne aflăm într-o epocă de trecere în care,
alături de elementele vechi, apar şi unele elemente noi, dar a căror dez-
voltare e încetinită de condiţiile istorice specifice ale ţărilor romine.
Astfel o însemnare din 1817 arată că la una din moşii - numele nu i se
dă - pit.aru1 a plătit pentru defrişarea a 19 pogoane şi 4 prăjind desti-
P..2te arăturii, 191 taleri. Alături de aceste noi pogoane, iredate agrioull-
turii. întilnim însă şi 20 de pogoane defrişate pentru a servi ca fineţe 3.
Pentru ele pitarul a plărti.t 102 taleri. Jn afara tenc:tiJnţei de mărire a 'Q_ro-
ducţiei agricole menţionată mai sus, însemnarea din 1817 ne relevă şi
un alt fapt deosebit de interesant : pit.arul Piersiceanu făcea apel şi la
muncă plătită pentru a-şi pune în valoare moşia. Desigur exploatarea
bazată pe clacă va ma:i dăinui mult timp in agrioultura ţărilor romine,
1
dar alături de ea vedem făcindu-şi apariţia - la început foarte spora-

dic - munca salariată, ceea ce ilustrează începuturile pătrunderii :rela-
tiilor capitaliste.
Tot in legătură cu exploatarea moşillor pita.ruJ.ui Piersiceanu mai
e de menţionat o însemnare din 1826 arătind că o parte clin moşia Fun-
data a fost dată unor skăini. Pentni pămii:iitul primit spre folosinţă,
aceştia plăJt.eau dtle un taler de pogon, în total 28 taleri '. Alături de
renta in muncă atestată pe mcşia QWpin.iş, observăm in cazul moşiei
Fundata, şi existenţa rentei m bani.
Un alt capitol consemnat în cond!ică e cel privitor la existenta
arendăşiei, fenomen care a luat o mare extindere lincă de la sfii:rşitul
secolului al XVIII-iea. Pita.ntl Piersi.oeanu apare într-o dublă postură :
dă în arendă şi ia în arendă. In 1812 prdmeşte pentru Căripiin.:iş o arendă
de 400 taleri anual. In 1829 penJbru pă.I1iile sa.le de la Glîmbooata pri-
meşte tot 400 taleri, pentn.i ca în 1832 arenda .incasat.ă să crească de pa-
tru ori, atingmd suma de 1700 taleri &. Eliberarea comerţului în general
1
S. Columbeanu, op. cit., p. 11-13
2
Condica, f. 23.
' Ibidem, f. 51.
" Ibidem, f. 78.
lnsemnările privind arendarea moşiilor lui Piersiceanu la f. 17 v, 99 v, 105.
5
şi a celui de cereale in speciaJ., pllim. tratatul de la Adrianopol, a deiteT-

miID.ait o creştere destul de bruscă a valonii T}ămîntului şi implicit a
arenzilor 1. Această creştere a valorii pămîntului e 1UJn i.ndioLu indirect
că şi pe moşiile lud Piersiceainu exiploa~ ţăranilor s-a i.rutensWcat
in cadrul noilor prevederi ale Regulam0Jlltului Organic. Arenzile mai mari
oglindesc creşterea producţiei moşi.:hl.or, acea.st.a fiind determinată la rin-
dul ei de cantitaltea sporirtJă de muncă pe care ţiărainiul era oonstrins să o
dea. In felul acesta moşia feudală se tramsformă .îintr-o intreprindere
agricolă de tip oaipttaaist, prodlucînd pentru piiaţă, fapt care determină o
mărire considerabilă a valorii sale, în cazul de faţă oglindită ÎlI1 creşte
rea arre:nzii 2.
Ca arendaş îl întî1nim pe Piers:iceaniu .ÎJnt:r-o menţiiune din aprilie
1815 unde se 'Vede că a luat cu arendă, fu tovărăşie, moşia Sloboţia Brăd.
loiului, partea sa la plaiba airerWi fiind de 1000 taileri pe an 3. Luînd în
arendă o moşie, piltarul Piersioeanu face la fel ca şi alţi mici boieri ~i
mici dregători din wernea sa, oare, pentru a-şi rotunji veniturile, prin-
tre altele, se ocupau şi cu arendăşia. Dar f oaiite adesea micii boieri aren-
daşi inu conduceau personal ex;ploat.area moşiilor arendate, fiind angajaţi
în slujbe administrative cum se întîmplă cu Piersioeanu. 1n acest caz ei
îşi ll\liClU lUlil asociat - aşa oum flacie Piersiceanu - sau subarendau altora.
fenomen foarte frecvent în acele timpuri'·
Venituri foarte mari - ÎJn raport cu cele provenite de pe urma
agriculturii - realiza .nitarul si de pe urma tăierii pădurii : o dată 1505
taleri şi ai1tă dată 1751 taleri 6.
Un rol deosebit de imporlaint în gospodăria p~1Jaru1ui Piersiceanu
îl avea viticu1tura. Îil1Sernnări dJin diferiţi ani ne arată cheltuielile făcute
de pirtar pentru punerea ÎJn valoare a viei de la Vai1ea Orlii 6: 1805 - 221
taileri ; 1806 - 289 teleiri ; 1807 - 161 rt:Ja.1leri ; 1811 - 269 taJeri ; 1812 -
261 taleri ; 1813-136 taleri ; 1814-239 taleri ; 1815-303 taleri ; 1816.-
....,.. 311 taleri ; 1817 - 333 taleri ; 1818 - 111!umai pentru materiaJ:ul lem-
nos necesair viei se cheltuiesc 636 taleri ; 1819-347 taleri ; 1820-240
taleri; 1823 - 224 taileri ; 1825 - 150 rtaleri ; 1826 - 180 taleri ; 1827 -
232 taleri; 1828 - 210 taleri ; 1830 - 239 taleri ; 1832 - 170 taleri. Pro-
ducţia de vi.111 era vari.abilă, în fuITTctie de condiţiile favorabile sau defavo-
rabile di!Il anul ["espectiv. Astfel, m 1804 a fost de 551 vedre, iar un an
maJi tirziu abia de 170 vedre.
1 l. C. Fi I i t t i, . \renda 1110,~·ii/or î11 M1111fe111a la 1831 şi 1833, !3ucurcşti, 1932.
(Se dau cifre comparative privind creşterea bruscă a arenzilor într-un timp hirte srnrt).
2
Vezi în această privinţă analiza lui Marx asupra creşterii arenzii determinată de
rresterea valorii pămîntului datorită supramuncii (Capitalul, Bucureşti, E.S.P.L.P., 1955,
V. III, p. li, p. 592 şi 606-607).
9
Condica, f. 45.
4
In privinţ;i arendăşiei la începutul secolului al XIX-iea, detalii în S. Columbeanu.
op. cit„ p. 13-1-1.
~ Condica, L 79 si 85.
" Insemnările privind cheltuielile viei: f. 3v, 4, 4v, 5, 5v, 6, 6v, 7, 7v. 8, 8\', 9, 30v.
1 - Studil sl articole df' istorie
SERGIU COLUMBEANU
98
Numeroase însemnări înregistrează şi sumele în.Casate de pe urma

comerţului cu vin şi rachiu 1. Raportind aceste sume la che1tuiehle făcuţe
ou exploatarea viei, obţinem date asupra ciştigurilor sau pierderilor. In
1814 pitarul încasează din vinmrea vinuJ.ui 486 taleri; cheltuielile Cl:l
lucrul viei fiind de 239 taleri, inseamrtă un ciştig de 247 taleri. In 1823
incasările sînt de 223 taleri, aproape egale cu cheltuielile, 224 taJ.€["L
In 1825 vinmrea vinului aduce 395 taleri din care deducindu-se cheltu-
ielile de 150 taleri, rărnine un ciştig de 245 taleri. In 1826 vinUil e vin-
dut cu 283 taleri, ceea ce adJuoe un beneficiu de 103 taleri, după scăde
rea cheltuielilor în valoare de 180 taleri. Tot m 1826 pitaru.I mai mca-
sează 200 taleri de pe wma vinzării rachiului. In 1827 cîştigul e deo-
sebit de mare : faţă de 232 taleri reprezentind cheltuielile, mcasările au
fost de 821 taleri, adică un beneficiu de aproape 600 taleri.
In afară de vim.area vinului, pit.arul Piemiceanu mai era init.ere-·
sat şi in alte afaceri negustoreşti. El are două prăvălii Îil1 Bururreşti pe
care le închiriază în noiembrie 1814, pe timp de şase wru, una cu 5(}
taleri şi alta cu 60 taleri 2• O însemnare din iulie· 1817 arată că pirt:aru1 ·
avea băcănie şi la Fundata conţi,nînd mărfuri în valoare de 101 taleri„
de desfarerea cărolra se îngrijea Grigore Cireiumarul a. Tot la moşia
Fundata arendează unui pl'EICUpeţ din Bucureşti, pentru 140 1aleri, c:îr-:--
ciuma şi băcănia, iar in 1830 arendează hanul de pe aceeaşi moşie pentru
200 taleri anual'·
Deosebit de importantă era însă participarea p.iJtaJr:ului Piersi-
ceanu la comerţul cu animale. Aici el investea mari sume de bani. Ast-
fel o insemnare din 4 februarie 1829 arată că ,pitarul a făcut tovărăşie
cu fratele său Iordache şi ou VasiJe logo!ătul., tabac din Bucureşti, .mahR.-
Jaua Dobrotesii, pentru stringerea a 3.200 capre destinate vînzării. Pita-
rul şi !raitele său pun banii - 13.000 taleri - iar Vasile logofătul „oste-
neala". Oiştigul realizat va fi implrţit în trei 5, Un an mai tîniu, la 14
aprilie 1830, piitarul face o altă tovărăşie cu nepotul săJU ca să stringă
ptnă la 100 capete vite mari - boi şi vaci - „pentru negw;tmie", iinsă
pitarul ou banii, iar nepotul cu „osteneala". Swna mvestită a fost de
9.000 taleri 6 . Tot în aprilie 1830, în ziua de 16, Dumitrache Piersiceanu
face tovărăşie cu paham.icul Matei Colceec penibnl strlingerea a 100 Iimă
tori destinaţi tot „neguţătorii". Pi1arul contribuie „cu banii cumpără
turii şi celelalte cheltuieli" ln sumă de 2.000 taleri, iair pah&inicul „ou
porumbul pentru îngrăşatul lor şi moşia domniei sa.le Uleşti.i de Sus (Ia-
lomiţa spre ~une" 7• ln sirrşit in acelaşi an, tot in luna aprilie, pitarul
1
însemnările privind vtnzarea vinului: f. ·32, 67, 72, 73, 73-v, 75v, 76, 76v, 81, Sl'v.
82. 88.
2
Condica, I. Vv.
Ibidem, f. 52 (publicată de I. Cojocaru tn ,,Doaunente privitoare la economia
1
Tării Romineşti", 1800-1850. Voi. I, p. 176-177).

• Ibidem, I. 89v şi 99v.
b Ibidem. f. 96.
6
Ibidem, f. 102.
7
Ibidem, f. 100.
mai participă la o mare afacere de negustorie în Turcia, afacere al că

rei capital era de 45.000 taleri. El contribuie ou 9.000 taleri, :reprez,entînd
a cincia parte din oapirtal, iar în zapisul de învoială pune următoarea con-
diţie : ÎlI1 caz de pagubă să nu fie părtaş la aceasta, ci să i se restitui.e
banii î!nvestiţi cu dobîndă de 7 taleri şi 60 bani la pungă pe lună 1. Ob-
servăm deci că numai î:n anul 1830 pitarul a ÎIIlvestit în afaceri comer-
ciale o -sumă in valoare totală de 20.000 taleri, ceea ce reprezintă o par-
ticipare bănească destuJ. de considerabilă pentriu acea weme.
In afară de comerţ, .piitarul Piersicea!I1u se ocupa în mod foarte
intens şi' ou operaţii băneşti, luând şi dind ban[ împ:rlJ:1Thut ou dobîndă.
Insemnatele sume de bani ce trec prin mîna Lui explică Îll1 mare măsură
de unde avea capitaiLurile necesare afacerilor comercdaile. lart;ă cîteva cifre
ilustrînd intensele opet"aţii băneşti ale piit:.wului. La 20 iunie 1820 împru-
mwtă. de la serdarul Nicolae Nica 16.500 taJleri pe termen de ·un an cu
dobîndă de 7 taleri şi 60 bani 1a pungă pe LU11'1ă, ga1rantÎll1d cu moşia
Fundata 2. Tot în 1820 împrumută de la vătaful Costache 9.000 taleri pe
termen de şase luru, cu aceeaşi dobîn.dă 3. Un an şi jumătate mai tîtrziru
e debiltorul aceluiia.~i serdar Nii.ca pe!l1!1:lru suma de 15.000 taleri, garantată
tot cu moş.ia Fundata; suma lbotală pe oare trebuie s-o predea lui Nica e
de 20.500 taleri, clin care 5.500 taleri repremtă doblinda 4. In atţuil 1823
are acei09i creditori : serdarul. Nioa ou 15.000 taleri la oare se adaugă
4.650 taleri dobînda şi vătaful Costache cu 6.000 taleri la care se adaugă
4.500 dobilndă 5,
Ca o:reddrt:or, pita!l"ul Piersiceanu apare La 5 aprrilie 1815 cilild dă ou
împrumut fărră termen pahamiouiliui All1!tonache Teohari suma de 10.000
taleri ou dobmdă de 5 Ucleri la pungă pe hmă 6. La 10 iitmde 1815 ilmpru.-
mută. pe chir Polizache cu 5.000 1laleri pe temnen de trei luni, iar la
25 iiunie pe acelaşi cu 3.500 taleri tot pe trei lmti, dobinda food de
ambele dăţi 5 1aleri la pungă 7. La 6 mai 1817 se înscrie in lista credito-
rilor pitarulliui şi un oarecare chk Hristod.or Cea.ciru. pentru 7.000 taleri
pe tennen de trei luni ou 7 taleri şi 60 ba111i dobrmă a. La 5 iainua:rti.e
1820 dă paham.icului Nicolae Trăsnea 15.000 taleri au 7 ta!leri şi 60 bani
dobîndă şi la 20 septembrie 1822 lui Petre D:imiitriu clin Craiova 10.000
taleri 9• ţ
Sumele de mai sus ilwtrează într-U!Il mod foo.rt.e canwteristic
participarea pjlba.ruJJui Pii.ersiceanu la operaţii ou capiitaWu[ cămătăresc şi
cu oapilbalul cornerciail. In ce priveşte capirtlalul cămăJtlăresc, conform in-
semhărilor, observăm că banii sînt daţi sau luaţi de persoane din aceeaşi
1
Condica, f. 104.
~ Ibidem, f. 36.
• Ibidem•
. • Ibidem.
:i Ibidem, p. 36 v.
8 Ibidem, p, 37.
7 Ibidem.
• Ibidem.
11 Ibidem.
clasă sociaJ.ă. cu pitarul şi cu o dobîndă destul de mică. Plli.n urmare, in

ca2J'lll de faţă., capitalul cămătăresc nu îndeplineşte acea funcţie de con-
strîngere im:lirectă a prodrucătorfilor, dezvăluită de Marx, ci doar fttmcţia
de capital purtător de dobîn.dă, adică „banii ce smt egali cu baru. mai
mulţi" 1. Insenmările privind însă capitalul comercial corespund mult mai
complet tere1or lui Marx. Pitarul investeşte sume de bani pentni cwu-
părarea de a.nimale, care urmează apoi să f!ie vindute '1n vederea obţinerii
de cîştig. In acest caz deci, caipWalul oomercial apare ca intermediar in
schimbul de mărfuri al micilor producă1X>ri 2, aici crescători de anlmale.
Astfel pitarul Piersiceanu, pentru a obţine plusvaloarea nu trebuie să
f91.osească oonstrîngerea .<lli-ectă şi subordonarea formală a producMoru-
lui ; prin intermediul capitalului său comercial el stoarce plusvaloare
ilrl mod iru:lirect 3.
Aşadar, concluzia lui Marx că aoest.e forme a!e capi.taJ1u1ui - c:ă
măt.ăn'$:: şi comercial - pot să formeze „o etapă de tranziţie (spre mo-
dul de producţie capirtalist, in.n.) cum se înitirnplă către sîu-şitul evului
medin..t ', se aplică perfect în cazul pitarui1ui Piersice&liu, oare trăieşte
in perioada de descompunere a feudalismului şi de apariţie a capit.alis-
muLui in principatele romîne.
Sume de ban1 însemnate prim.ea pitarul şi de pe urma diferitelor
funcţii pe care le exercita in administraţie. Nu trebuie IUJitat că ne găsim
într-o vreme airul administraţia publică reprezenta cea mai impoI1tlantă
sursă de venituri a boierilor, cărora le erau rezervate aproape în mod
exdlw;iv roate dregătoriile 5. Astfel o însemnare din august 1806 arată oă
pitaruJ a primit oa avaet 6.345 taleri, iar o altă insenmare din ianuarie
1813 consemnează suma de 5.792 taleri reprezentind avaetul „ot pecet-
1uiri şi din biruri" e.
De asemenea pitarul realiza ciştiguri şi de pe urma pripasurilor,
adică a oonfisoărij vitelor rătăcite. ln 1806 are 16 oai de prLpas, iar în
1814, 17 cai, proveniţi din confiscările exerciJtate în calitate de dregător
al annăşiei 7 • De asemenea an 1815 i se aduc la armăşie sub formă de
gloabă nu mai puţin de 45 vite s. Ce făcea pitarul cu aceste ani.male ? O
insemnaire ne dă răspunsul, arătind că a trimis la moşia din Fundata 34
cai proveniţi din gloabă 9. Alteori pitarul vinde aceste animale (pe un
cal ia pină la 40 taleri) sau percepe de la stăipinii lor taxa de intreţinere
pentru timpul cit animalul stă la armăşie (20 taleri de cap) taxă fixată
de obicei la un cuantum superior celui reail. 10.
1
M ar x, Capifa/11/, I311curcşti, Ed. Pul1'1di, voi. I, o. 185.
2
Ibidem, n. 519.
~ Ibidem.
• Ibidem.
5
A. O 1c te a, Tudr_,r I' /adimirescu şi mişcarea eteristă în Ţările Romi1tcsti Bucu-
rcşti, 1945, o. 60. . '
i; C•m<l1ca, f. IG şi 18.
7
Ibidem, f. 12 şi 12v.
8
Ibidem, f. 39-40.
8
Ibidem, f. 13.
10
Ibidem, f. 12v.
O CONDICĂ DE SOCOTELI -101
La fel ca şi toţi ceilalţi boieri din vremea sa, p1tarul Piersiceanu

realiza venituri băneşti şi trăgea foloase de pe urma scutehticiJ.or şi
poslUIŞIIlicilor.
Numărul de S1CUtelnici de care dispunea Piersiceanu era de 5-6 1.
Aceştia îi plăteau 60 taleri pe an de cap îrn două rate - „cîştiuri" - la
23 aprilie şi la 26 ocrt:ombrie. Venitlu!l arnual realizat de pe urma lor era
deci der 300-360 ta~eri.
In ce priveşte posluşnicii, îruemnărHe din condică ia.rată oă aceştia
erau folosiţi ca isprăvnicei, vieri, dogari, rotari, pese.ari, ciobani, văcari,
CJÎ["OÎJUmari, pamtofari, chelairi 2. Unii dintre ei dădeau produse in naturii
sau efectuau diferite munci. De exemplu, 2 pesoari erau obligaţi să
predea, unul o ocă de peşte săptămînal, iar altul două ocă de peşte săip-
tămînaJ.. Painitofon.W. era dator să confecţioneze pentru boier 8 perechi de
pantofi pe am. Trei posluşnici de la Cărpiniş trebuiau să trams.porte : doi
cite 24 CMe de lemne pe arn, iar al treilea 20 care. Taxele băneşti plătite de
posluşnici erau de cele mai mu1te ori. CU!primse mitre 20 şi 30 taleri pe
an. De pildă uai. oarecare Nioofae sin Ioon Bogdan plătea 25 taleri pe an,
Constantin ciobarnu1l 25 taleri, iar un alituil, Tudor, V'ier la Fundata,
plărtJea 25 t.aLeri, dădea 2 căJriurţe de fin şi beneficia de soutiTe de dijmă
pe:nrt;ru 2 pogoane de arătură. Condica semnalează şi caZJuri de posLuşnici
impuşi la sume mai mari de 30 taleri. Stoica din Val.ea Călugărească
(jud. Saac) plăltea 35 tailel'i pe arn, Ioniţă du1gheru!l din Bucureşti (maha-
laua Popa Petre) 50 taleri 1pe am, iar Dinu Mînză, tot din Bucureşti, (ma-
haJ.aua Apostoli) 60 ,taJeri pe arn, deci la fel ca un scutelnic. Boierul
căiuita deci să profite cit mai mult de pe urma pos1uşnicilor, storcindu-i
nu numai de muncă şi de 1Luanuri produse de ci, ci şi de haini.
NUI11Mul pos1uşll1icilor piltaruiui Piersiceanu ffa mai mare . decît
oe! al soutellllioilor. O însemnare din 19 apriiliie 1819 arată că la moşia
Fullldata erau 4 pos~uşnici „ş.tiruţi de visterie", 8 J,neş.twţi de visterie" şi
incă 5 ou condiţia nedesemnată., deci în total 17 posluşnici. O altă în-
semnare din aprild.e 1827 menţionează existenţa a 29 posluşnici reparti-
zaţi astfel : 16 la Fundata din care 3 sînt „neştiuţi vlisitierii", 1 vier la
Gura Orlii, 2 pescari itn Ilfov, 10 iin Buooreşrti. Reţinem clin aceste două
însemnări că mei pi:taTUl Piersiceanu nu era străin de ab~ul foarle fu-ec-
vent al boierik>lr din vremea sa mre .ţineau scutelnici şi posluşnici mai
mulţi deoît număxul îngăduit de vistierie 3. Observăm că în anul 1819
numărnl pos1uşnic:illor „neştiuţi visit;eriei", era dublu celor „ştiuţi". Dacă
. adăugăm la număruJ. posluşnicilor „neş.ti1Uţi" şi posluşnicii ou oondiţie
nedesemnată, atunci aburul apare şi mai mare. AsemeneatJ:raotici iin.greu-
iaiu deosebit de mult s.ituaţia fisoaJ.ă a celorl.a1ţi conmbuabiJi, care erau
silirţi să plătescă şi dările acelora din consătenii .lor sustraşi în mod abu-
ziv de boieri din rolurile vjsti.eriei.
1 Scutelnicii menţionaţi în Condică la f. 42, 64, 64v, iO, 77, 77v, !J2, !:l2v.
2
Posluşnicii menţionaţi la f. I Iv, 42-42v, 43, 48, 53, 54, 56, 57, 57v, 58, 6Iv, 62,
o:~. 60.
Vezi în această privinţă V. A. Urechiă, Istoria romînilor, voi. Xll, p. 228-233.
3
analoraua din ianuarie 1820, conscmnînd o situaţie generală .
•
SERGIU COLUMBEANU
102
ln sf'rrşit tot în legătură cu scutelnicii şi posluşnicii pitaruLui Pier-

siceanu mai e o msemnare care trebuie sub1ini.ată Îln mod deosebit. ln
această însemnare pitanll scrie despre „mtocmăre_.a" făcută unor „iruinîni
birnici din Fundat.a", .~precum i-am aşăzat cirui i-am :rădioat ca să le plă
tesc dăjdiile pe un let" t. In .număr de 12, birnicii amintiţi au fost repar-
t.imţi in două grupe a căror situaţie e consemnată cu următoarele ou-
vmte : „6 i-am aşăzat în lucru o săptăm.înă a mea şi două a ilar de la
oct. 1 let 820 ; 6 i-am aşăzat în bani pe an cite tl. 45 începîndu-să anul
tot de la oct. 1 let 820, care bani au să-mi răspumă lin patru oîştiuri."
Observăm că în schimbul plăţii dărilor, 6 din oamenii şe-zători pe moşia
Fundata sînt obligaţi să presteze pitarului, timp de U1I1 an, 120 zile de
muncă. Folosind incapacitatea :fiscală a aoestnr oameni, pitarul caută să-i
stoarcă de o cantitate cit ·mai mare de muncă, pr.iin oare el îşi asigură
nu nwnai recuperarea banilor cu care le plăteşte birul, ci şi insemnate
foloase pentru gospodăria sa. Remarcăm de asemenea ş.i folosirea terimE>-
nul ui de „rumin", reminiscenţă. din vechile timpuri all.e „rumîruei".
Foarte numeroase sint insemnările din condică privind pe oamenii
angajaţi în gospodăria pitaruilui pentru efectuarea diferitelor munci.
Aceste însemnări prezintă un deosebit interes, deoarece ne dau date pre-
cise asupra salarizării personalului f9losit pe moşiile, la curţile şi în
casele boiereşti. Pentru moşie şi pentru curtea boierească condica men-
ţio~ pe isprăvnicel. vier. pădurar, cioban, vizitiu, potcovar, herghe-
legiu, rlndaş, argat, slugă şi arnăut. ln casă găsim pe chelar, bucătar, fe-
cior, doică, guvemantA, dascăl (preceptor la copili.) şi băl1bier.
Remunerarea acestora se fAcea iin bani. în natură, în scutiri sau
mixt. Astfel isprăvnicelul 2 cel mai important dintre salariaţii boierului
p:nimea pe an in perioada 1816-1820: 50 taleri, o pereche de cizme şi
era scutit de predarea dijmei pentru 2 pogoane de păminit. In 1820 i se
mai adaugă 50 oca de sare. O excepţie se întîil!neşte în anul 1818, cînd
pitarul înseamnă: „i-am dat un bou toată simbria".
Vierul 3 era retribuit în felul următor: în 1804 cu 15 taleri pe an;
în 1811 era scutit de posluşanie şi primea tescovina rezultată din facerea
vinului ; in 1816 primea 25 taleri pe an şi tescovina ; în 1822, 60 taleri pe
an sau 25 ~ 2 căruţe cu fin şi scutirea de dijmă a 2 pogoane de
aritură; în 1828, 30 taleri anual, scutire de birul străinilor, 3 căruţe
cu fin· şi scutirea de dijmă pentru 3 pogoane de arărturi.
_ Pădumrui 4 primea în 1818 şi 1819, 20 ta.leri pe an, o chilă s de
pooumb şi 5 ~ de opinci, iar în 1820, 10 taleri pe an, o pereche de·
cioareci, 2 cămăşi, o căciulă, 2 ocă 6 lină, 5 perechi de opinci şi o ocă de
măilai pe zi.
i Condica, f. 62.
1
lnsemnllri despre isprăvnicel la f. 68, 7lv, 134v, 159v, 160.
3
lnsemnări despre vier la f. 3, 4v, 6, 6v, 21, 65, 135.
• lnsemnări despre pjdurar la f. 135, 161.
1
O chilă = 400 oca= 513 kgr.
L O oca= 1,283 kgr.
O CONDICĂ DE SOCOTELI 103
Cioibarr:uul 1 avea îrn 1816, 50 taleri, o ocă de mălai pe zi, 50 ocă de

sare şi 4 perechi de opmci. m
1818 şi 1819 retriburţia lrui se făcea numai
m natură : în 1818 ou 6 oi, 1UJI1 oojoc, opilllc:i şi o ocă de mălai pe zi, iar în
1819 cu 2 junci şi 4 perechi de opimci.
· Vizitiul 2 primea în 1804, 10 taleri lunar, 8 pairale pe zi pentru
mm~ sau îmbrăcă.minte, iar plata bi'I'UJ:ui său se făcea de către stă
pîln ; m 181o primea 115 taleri, o :pereche de cizme şi o pereche de
ianinei, în 1823, 30 taleri pe ~ună p1us 10 parale pe zi pentru masă; în
1830, 35 taleri pe lună, în 1832, 40 taleri pe lună, îrn 1837, 50 taleri şi· în
1838, 55 taleri. La sa:la1riu · m bani se adaugă şi o anumită cantitate îrn
alimente. Mai jos vom arata ce însemnau îln realitate aceste creşteri de
salaTii.
Potcovarul 3 era plătit după numărul caM.or pe care îi potcovea :
ÎII1. 1820, 22 ta:ler:i pe an p€1I1.tru 4 cai ; Î!Il 1822, 11 taleri de cal pe an, în
1825, 48 taleri peirntriu 4 cai, î·n 1826, 50 taileri pentru acela.şi număr de
cai, iar m 1828-1829, 35 taleri pentru o pereche de cai.
Herghelegiul, argatul şi sluga fac .parte din acei salariaţi ai casei
pilt.aruJ!ui Piersiceanu ca.re apar în ilnsemnă:rile condicii ca cei mai slab
retribuiţi 4. tn perioada 1804-1811, cînd sînt însemnări privitoare la ei,
primeaiu intre 25-30-40-45 ta~eri pe am ·în timp ce vizi1tiuJ. de exemplu,
în aceeaşi perioadă era plătit cu 120 taleri pe an.
Arnălutul 5, a cărei principală sarcicrlă era asigurarea pazei boieru-
lui şi a curţii sale, era mai b:iJI'le plătit decît rnuJ..ţi din salariaţii casnici.
În 1818 el primea 200 taleri pe an, o pereche de cizme, 2 perechi de
iminei şi bani pentru ras.
Bucătarul 6 :primea in 1805, 8 taleri l'U111aiI' (96 am.ia!) ; m 1809, 100
taleri pe ain, o pereehe de cizme şi mîncare ; â:n 1815, 20 taleri lunar
·(240 pe an) şi 10 parale pe zi pentru rn!Îll1care, iar în 1836, 30 lei lunar
{360 anual) şi o pline ,pe zi. .
Chelarul 7· era plătit în 1823 cu 180 taleri pe an plus încălţămin
tea, iar bărbierul s primea în 1813, 20 tctleri lunar, iar în 1829, 30 taleri
lunar.
Cei mai bine retribuiţi erau preceptorii copiilor pitarului .. Aceş
tia apar în însemnări începînd din anul 1826, ilustlITund interesuJ. pe care
micii boieri încep să-J. arate pentru instruirea copiilor lor, spre a nu fi
mai prejos decît marii boieri, care, incă din secolul al XVIII-lea, aveau
profesori de limbi străine şi de alte disciplilne pentrru copiii lor. Astfel
in anul 1829 un oarecare Gheorghe primeşte 80 taleri lwnar pentru 3
1
însemnări despre cioban la f. 48v, 59, 161v.
2
lnsemnări despre vizitiu Ia f. 69, 72v, 138, 13Bv, 139, 139v, 140, 141v, 144-145,
146. 153,
5
lnsemnări despre potcovar, f. 60, 66, 75v, 81, 82, 82v, 96v, 137.
• Tnsemnări privind herghelegiul, argatul, sluga la f. 80v, 96v, 152, !52v, I53v. !54.
l1.54v, .155, J56, it:57v.
5 I nsemnăr1 despre arnăut la f. 162-162v.
11 lnsemnări despre bucătar la f. 143v, 147, 155, 159v, !?Iv.
1
Condica, l 71, 72 .
.1 Ibidem, f. 57, 135v, J58.
SERGIU COLUMBEANU
104~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
ore pe zi de elină şi franceză 1. In v1837 „rnoşiu _Sarlă" {~~ieur Charles}

e plătit pentru lecţiile de france:a
C:U. 50 vtaJ.en J.un?1·· 1a:r m 1838 ou 45
taleri lunar pentru lecţii de o ora Şi1 Jumatate pe ZJ. 2• Pitarul avea pre-
ceptori nu nwnai pentru băieţi, ci şi pentru fete. ln 1837 găsim o „gu-
vernantă„, pe „madam Jananet", oare preda germaina şi fa:-anceza cu 4
galbeni lunar 3. Tot în acelaşi an se află în casa pitarului şi „madam
Maria dilil Braşov" care predă germana cu 30 galbeni anual 4 •
Din datele numerice de mai sus observăm că din rind urile sala-
riaţilor casnici ai piJtarului se desprind două categorii : cei în legălttu·ă
directă cu casa boierului, ca preceptorul, vizirbiul, bucătarul, chelairul,
arnăutn.Ll, care erau mai bine retribuiţi şi cei folosiţi la muncile grele de
la curte, ca argatul sau herghelegiul, ca.re erau mai slab plătiţi decit cei
din casă.
De asemenea observăm în decursul anilor. la unii din angajaţii
boierului, mari creşteri de salariu: vizitiul de exemplu, pri.mea în 1804
10 taleri lunar, m 1823, 30 taleri, iar în 1837, 50 taleri \lunar. Explicaţia
acestor creşteri trebuie căutată nu atît în îmbunătă:ţi.rea salarizării, cit
în desele schimbări ale valorii ba.ni.lor oare avea/U loc în acele timpw'i~
Pentru a putea vedea ce reprezentaJU în reaU1tiat.e creşt.erile numerice ale
.salariilor, sint necesare cercetări speciale asupra valorii banilor şi asupra
preţurilor in diferiţi ani, dat fiind fluctuaţiile monetare frecvente din
acele vremuri şi influenţa lor asupra vieţii eoonornice. Bineînţeles că în
cadrul restrms al unui artimil., ca oel de faţă, nu ne putem mgaja în
cercetări aprofundate asupra istoriei monetare şi a preţrurill.or la incepu-
t:w secolului al XIX-lea. Aceasta rămîne un impootiant şi urgent dezi-
derat. de implinit, deoan!ce rezultatele unor asemenea cercetări de istorie
monetară şi de evoluţie a preţurilor er fi de un mare şi reail. folos :I.a stu-
dierea şi înţelegerea complexelor fenomene eoonomioe oare aveau loc în
~ceastă perioadă de mari transformări de la incepuwl secolului at
XIX-lea.
Pe haz.a citorva diin datele publicate vom încerca totuşi să arătăm
L"e .insemnaJU în realitate, pentru cei care le primeau, unele din aceste
salarii.
De exemplu salariul anual de 30 1aleri, primit de un argat în 1811',.
era echivalent cu valoarea a 120 de pfutl, sau a 75 oca de carne de oaie.
sau a 200 oca de fasoB.e, sau a 85 şi jumătate oca de mălai s. Observăm.
deci că satisfacerea celor mai minime necesităţi alimentare era imposibilă
c _u 30 taleri ~ an, bani cu cere se putea aooperi numai preţul piinii pe
t.lmp de 120 ztle. Desigur că aoeşţi salariaţi primeau, aşa cum arată cele
mai 1!1ult.e din insemnările condicii, pe lingă leafă şi anumdite cantităţi
de alimente sau bani pentru masă. Am văzut însă că Îl11 general aVmen.-
1 Condica, f. 136v.
~ Ibidem, f. 146, J.18.
1
Ibidem, f. 146v.
• Ibidem, f. 147.
i L'rcchiă, \'ol. XI, p. 828-829 (Pîinea - JO parale; carnea de oaie - 16 parai~
ocaua, fasulea - 8 parale ocaua, mălaiul - 14 parale ocaua).
O CONDICĂ DE SOCOTELI
tele in natură
se reduceau la o ocă de mălai sau o pî:iIDe pe zi, iar hrana
plătită în bani se mărgmea la infima sumă de 10 parale pe 21i cu care
in anul 1814 abia se putea c11..ITT1păra o jumătate de pnine şi un sfert de
oca de carne de oaie 1.. O sirtJuaţie ou mult mai bună nu aveau nici cei-
lalţi salariaţi care primeau o leafă ma:i mare. Cei 115 taleri primiţi de·
vizitiu în 1810 echiJva1au cu 360 pîini şi 62,5 oca carne, ca să nu mai
vorbim de cei 100 rtaileri pri.IrUţi de bucătar în 1809 care însemnau şi
mai puţin.
Din aceste cifre ne dăm seama cit de grea era viaţa salariaţHor
gospodăriiJ.or boiereşti la ÎIIlceputuJ seco1u1ui trecut. MU111c:a presta·tă de ei
era exrurem de slab p1ă:t:Ltă, atît în bani cit şi în natură. Jug:ul exploatării
boiereşti apăsa cu toată greutatea şi pe umerii acestor salariaţi cas1nici.
Aşa se expld.oă de ce un document din 1816, atestînd existenţa llIDui com-
plot care urmărea Tăsturnarea ordinii existente, priin ~uprimarea domnu-
lui. boiierilor şi marilor negusrt;ori, menţiona că p1:incipala forţă pe care
contau complotiştii în vederea îndeplinirii planului .lor, erau tocmai'
aceşti salariaţi casnici - „oameni de serviciu" oum ii .numeşte documen-
tul 2 - care formau una diri păturile cele mai asuprite ale populaţiei
bucureş.tene.
În sfi1rşit o ultimă ;imbrică din condica pitarului Piersiceanu e cea
privitoare Ja cheltuieli. Astfel aflăm că pentru .repararea caselor de pe·
moşia Fu.ndata 3, pitarul cheltuieşte în 1809, 327 taleri, ·în 1814, 3224'
taleri (în care se includ şi cheltwielile pentru biserică), în 1819, 244 ta.~
leri, în 1828, 584 taileri. Pentru ocmstruirea cîrciumid şi a grajdului, tot de
p€ moşia Furulaita, cheltuieşte respectiv 222 şi 294 taleri 4. De asemenea.-
trebuie menţionată şi msemnairea din 1817, car-e arată că din suma de
992 taleri~ folosiită la cheLtuielile „cele dă trebuinţă ale moşii", 720 ta-
leri au fmt afectaţi pen.w moară (aducerea brazdelo:r pentru zăgaz.
oumpăr&"ea pieselor de fier şi a materialului .lemnos, plata morariului şi
plata oamenilor ad1UŞi la săpatul şanţului). Investiţii,le băneşti făcute
pentru moară şi dîlf'Ciumă se explică prin faptul că stăpinii de moşii deţi
neau în acea weme monopolul morilor şi monopolul vînzării băuturilor
de 'pe urma căirora realizau veniturri. destul de substanţiale. Am văzut mai
tnalinte cîştiguTile realirzate de pi:taruJ. Piersiceanu de pe urma vinzării
viJnului şi raamului. Din nci'eiricire, relativ la ciştigur1le rea.lizate de p~
\lJI"Illa morii, oondica IIlJU COlllţine date.
CheltuielH.e cele mai mari iITTSă. nu 1le făcea pitarul la moşie, ci. lFI'
Bucureşti unde viaţa ~uxoasă dusă de boierii cei mari, pe care încercau
să-i imite dît iputea.JU şi boierii mici, comporta o mare risipă de bani 6 . O
1
Vezi PLCjurile în Urechiă, voi. X A, p. 879.
2 N. Cam ari an o, Un document important referitor la org'anizajia rcvoluţio11:iră•
i;{'(-:-rtă din Bucureşti (1816). Denunţul înaintat lui Ioan Vodă Caragea, în „Studii", IX.
C195!i), nr. 5, p. 127-130. Vezi si Urechiă, voi. X B, p. 67.
3 Condica, f. 24, 29, 41v, 93v.
• Ibidem, f. 45, 46.

~ Ibidem, f. 51.
• \\' W i I k ins o n, An account of the pri11c1palifies of W'allachiu and Mo.'da~•ia ...
Lonilnn, 1°820, p. 131, 139. (Descrie modul de viată al boierilor la Bucureşti).
insemnare din septembrie 1815 atestlă că pentru casele din Bucureşti.

pitarul a cheltuit aproape 12 OOO taleri, o sumă mai mare de cîteva ori
decit suma tuturor cheltuielilor făcute pentru moşie 1. De asemenea
·pentru cumpărarea butcii a cheltudt m 1804, 52_5 taleri 2 •
Tot o ilflsemnare referit.oare la .cheltuieli, ~ ne-a atras. ·m mod
·deoseb1t at.enţia, deoarece ne furnizează o indicaţie asupra poziţiei poli-
tice a pitarului in timpul răscoalei de la 1821, e aceea Caite arată că iintre
24 martie şi 4 noiembrie 1821, p~ul a stat la Braşov 1UJI1de a. cheituit
3264 tarleri 3. Reiese din aceast.ă însemnare că Dumitrache Piersiceainu,
întocmai ca şi cea mai mare parte a boierimii ch1 Bucureşti, a preferat
să se refugieze la Braşov, dovedindu-şi astfel OSJtilita.tea. faţă de răscoala
lui Tudor Vladimirescu.. Explicatia atitudinii pitaru1ui o găsim chiar in
filele condicii, m acele însemnări care fil arată ca beneficiar de pe urma
abuzurilor admin.istr~ţive (deţinere ilegală de posluşnici, pripasu.Ii şi
gloabe), abuzuri pentru stirpirea cărolra porniseră la luptă masele popu-
lare în anul 1821. Ca o urma.re a acestei atitudini, pitarul Piersiceanu
a preferat ca imediat dupA ocuparea oapit.alei de ră.4'Clllaţi, să enrlgreze
la Braşov, unde a stat mai b:iine de şapte luni, intorcindu-se numai după
ce turcii au desăvirşit sîngeroasa şi sălbatica lor :represiune asupra răs-·
.roalei.
•••
Aruncind o pnvire de ansamblu asupra condicii, ceea ce remar-
-căm în primul rind e faptul că agricultura reprezenta foarte puţin ca
sursă de venitwi pentru pitarul Piersiceanu. El realiza oiştiguri mult
mai mari din vinzarea băuturilor şi a finului, din .taxele plătite de scu-
telnici şi posluşnici şi din încasarea arenzilor. Numeroasel•insenmări
-din condică ne-au arătat acest lucru şi pentru a~ ilustra şi mai bine
dăm ,.in extenso" însemnarea intitulată „Venitul casei mele pe anul cu
l('t 826" ~. Iată deci ce venituri a realizat pitarul în acest an de pe l\.llTll.8
.agricultwii, viticulturii, arenzilor şi taxelor scutelnicilor şi posluşnicilor :
:l(() taleri ciupi! rachiul de prune.
32 taleri dupii rachiul de mere.
4R taleri după mere.
283 taleri dupll vin.
28 taleri dupii p02oanele slrAinilor.
21 taleri după 14 ro2ojini primite ca dijmA.
60 taleri după vtnzarea finului.
21 taleri dupA porumb.
300 taleri de la 5 scutelnici.
40 taleri de la 2 posluşnici.
60 taleri arenda băcăniei din Fundata.
80 taleri arenda pădilor de moşie de la Glimbocata:
1173
1 V)Odica, f. 48.
~ Ibidem. t. 173.
1
Ibidem, f. 10.
' Ibidem, f. 88.
Observăm că, faţă de vinzarea vinului şi ,raohiUilui, ·vînzairea por!U.IIl-

buliui e î.n :raport de 1 la 25, faţă de vînzarea fÎ!nu1ui Îll1 iraport de 1 la 3
şi faţă de taxele soute.1rniciloc şi posluşnicilor in raport de 1 la 15.
ln afară de cîştiguril.e de mai sus, piitaruil. probabil irea.liza cîştiguri
şi mai mari de ,pe urma com~ui ou animale. Condica nu spune cit
anume erau aceste cîŞtiiguri, dair după sumele mairi de bani învestite, pu-
tem deduce că emu considerabile.
lin general dooi şi pitan.ul Piersliooanu rru:mifesta aceleaşi preocupări
de ordilil economic ca şi a1'ţi boieri. din vremea -sa. Date publica.Jte asupra
gospodăriilor boiereşti de la moopurtrul secolului trecut atesită că agricul-
1lllira nu cons1liltuiia o preooupare deosebită a multor stăpîlni de moşii.
Creşterea v.iltel.or şi vmzarea băUJburiilor, asii.gurată prin monopo1ul boie-
resc asupra cîroirumhloir, aduceau în unele cazmi venituri mult mai mari
decît agricrui1tura 1. La ccmc1U2li.i · asemăm.ă.toare duc şi unele documente
recent descoperilte de noi 2.
Monopolul eoonomic otoman, extilns mai ales asupra prodrucţiei
agricole, oare 1lrebuia să asigure aprovizionarea Con.stamitinopolu1ui la
preţumhle fixate de Poartă, constituia o frînă puternică în calea dezvol-
tării Ulllei agriculturi producătoare de grîne pentru vinzare. De aceea
boierii preferau surse de cîştig aducind veru1luri mai mari decît moşiile
loc. Producţia acestora lumd Î!Il mare parte drumul imperiului otoman,'
ciş.ttgurile ireailiza1le eraiu sl.aibe, dait llind preţurile scăzute au care grî-
nele :romîneş1li erau plătite pe piaţa turcească. Aşa se explică şi goana
P.xtraordimarr-ă după slujbe din acea vreme, slujbe caire constituiau pentru
boiertrne iizvorul cel mai sigur şi cel mai bogat de cîştig;wi. De la această
regulă nu se abătea IIlici pitairul Piersiceamu. Intr-un Slingur an el realiza
de pe 1U['ll'!IB avaeturilor, aproape de 6 ori mai mu!Lt deeît de pe urma
1
A. D. X e no p o I. Din amintirile unui boier moldovean din jumiitatea întli a vea-
cului XIX. Dimitrie Ghiţescu, 1814-1889, în „An. Ac. Rom. Mem. Sect. Ist.". Seria lll,
t. XXXII, p. 1008 (Arată că autorul amintirilor a făcut o mare avere de pe urma comer·
tutui cu vite deoarece „cultura moşiilor în cereale era încă necunoscută pe timpul acela
(1814-1821) şi neînaintată ca astăzi") ; Radu Rosetti, op. cit., p. 218 (Remarcă „neîn·
semnătatea aericulturii făcută pe atuncea de stăpîni"); SI. Diamandi, oo. cit., p. 82-~4
(Arată că cea mai mare parte din cereale era folosită pentru consumul g-ospodăriei ş1
numai o mică parte era destinată comercializării, iar o ·sursă bogată de. venituri era
monopolul cîrciumilor) ; \Gh. Ungureanu, op. cit., p. 369 şi urm.· (Arată că pentru casele
din Iaşi au fost cheltuite mari sume de bani ; investiţii au fost făcute numai la vie,
iar în agricultură nimic).
2 Aceste documente arată că veniturile provenind din vînzarea băuturilor şi veni·
turile legate de creşterea vitelor ;depăşeau· pe cele provenind din cultura cerealelor. De
exemplu: de la moşia Budeşti (Roman), în regiune de cîmpie, se obţinea în 1819-1820:
5826 lei din vînzarea vinului, 2989 ·lei din taxe de păşunat şi vînzarea finului şi 248 lei
de la cereale (Bibi. Acad. R.P.R., CXXXV/207); de la moşia Brătuleşti (Roman), în
rei:?iune de cîmpie se obţinea în perioada oct. 1826-apr. 1828: 13.629 lei de la vin şi
rachiu, 2624 din vînzarea vitelor şi \mascurilor, 1959 din vînzarca /cerealelor (Ibidem,
XVIll/88) ; de la moşii le Cîndeşti, Cremenea, Pietrosul şi Zoseni (Buzău) : în regiune
de şes se obţinea în 1818-1819: 1520 lei din vînzarea finului, din vînzarea rîmătorilor
şi din taxele de păşunat, 3850 din vînzarea vinului şi 3 rachiului şi 655 din vînzarea
cerealelor (Ibidem, ; CXCVll/198).
agriculturii, vînzarn băuturii, încasării arenzilor şi taxelor plătite de

scutelnici şi poslUŞI:lici.
Dar condica ni l-a mai arătat pe pitarul Piersiceanu şi sub alt
aspect. Astfel prin afacerile comerciale la care participa {comerţ ou vi.te
şi cu lemn) şi prin diferitele operaţii băneşti in care angaja sume consi-
derabile, pitarul apare ca un exponent al pătrunderii relaţiilor capiita-
Jiste. El se înscrie astfel printre acei boieri, mici şi mijlocii mai ales~
interesaţi în dezvoltarea capitalismului in ţările romîne.
In concluzie putem considera că in condica pitarului Piersiceanu.
se oglindesc Îlil general toate principalele contradicţii ale acest.ei epoci
de trecere de la feudalism la capitalism din ţările romine. Alături de o
agricultură jnapoiată in care mvestiţiile erau aproape nule, alături de
monopolul boieresc al vînzălii băuturilor, alături de sist.emul oare făcea
din funcţiile publice izvoare principale de ciştig - toate acestea, fenome-
ne caracteristice feudalismului - iintilnim şi o serie de elemente noi ca-
racteristice capitalismului care începe să-şi facă aparjţia. Aceste elemente,
a.şa oum apar in condică, sînt: folosirea sporadică a muncii saU.ariate
pentru mărirea suprafeţelor cultivabile, participarea largă Ja afaceri
comerciale şi diferit.ele operaţii băneşti efectuate pe scară mare. In felul
acesta socotim condica de venih.ia·i şi cheltuieli a pitarului Pi.ersioeam.r
'ca un izvor dintre cele mai importante şi pline de interes pentru cunoaş
terea perioadei de transformări social-economi.oe, care a incetmt în a
doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi a continuat în secolul al
XI X-lea.
.SITUAŢIA AGRARĂ A ŢĂRĂNIMII DEPENDENTE DIN TRANSILVANIA
IN 1848
de LIVIU PATACHI
Fostuil primcipat al Tra.nsiJlvani.ei, cuprindea in preajma anului

1848 : „pămîntul comita.telor" - pămiln1ru.l nobilimii maghiare - ou comi-
tatele Alba de Sus şi Alba de Jos, T'UTnava, Tu.Tda, Cojoona - Cluj, Do-
bîca, SolmoouJ. Iinterioc, Hwnedoara şi ddstrictul Făgăraşului,· toate locuiite
de majori.tă.ţi romSlneşti ; 1 pă.mîntul secuilor sau Secuimea, cu scaunele
OdbThei, Mureş CinJ.c şi Tirei-8caiun.e, ai căr!\.li locuitori erau în majori-
tate secui 2 ; „pămîntul crăiesc" - frundus regilus - .IllUiillÎit şi pămînt al
saşillor, ou treisprezece SC8JUIIle, deşi şi acest tter.iitoriu era loculit în majo-
ritate de romîru 3 şi teritoriul regimentelor grănicereşti romÎineŞti şi se-
CIUÎeşti - coruf1!niile miliJbare sau ţj,nutul 1JH11niit „Grainiţia" - care a stat
sub aiutoritălţille militare ale Ourţii clin Viena pmă la desfiinţarea. lru.i "·
Cadnul istoric al problemei pe oare o cercetăm, oupcilnde ·în afară de
fostul principait al TTansilvainiei şi regiiU1nea ounOSCUJtă sub ill!umirr"eia de
„Partium", pentru că în preajma ain.wui 1848 atît în Transilvania cît şi în
reg.Îlunea amiintită existau :r-aporturi agrare identice, iar la 1848, in epoca
aibsolutismuil.ru.i austriac şi mai itîr"Zi!u s-a aplicat aci acelaşi regim agrar.
Şi Îlll acea.stă reg1une de margime, care owprinde judeţele : Zărand, Sol-
1 F e n y e s EI e k, Magyaronrszag Statisztikaja (Statistica Ungariei), voi. I, Pesta

1842, p. 52 b; 916.015 locuitori romîni, 368.540 maghiari, 42.000 saşi. S 611 n er I.,
Statistil< des Grossfiirstentums Siebenburgen, Sibiu, 1856, p. 297; num{trul ungurilor din
r.omitate ise cifrează la numai 225.652 suflete. C. O a i c o. v ici, S t. P a s c u, V. C he-
res teşi u, T. Mor ari u, Din istoria Transilvaniei, voi. I, ed. a II-a, Bucureşti, ! 9GI,
p. 326 : peste 80% romîni.
2 So 11 ne r I., op. cit., p. 298; 270.000 locuitori secui faţă de 58.550 romîni.
8 Ibidem, p. 298: 205.635 faţă de 172.000 saşi. Petru Suciu, Ardealul din pund
de vedere administrativ, în „Societatea de mîine", Cluj, 1928, an. V, nr. 3/1954; la 1437
Teprezentanţii nobililor şi păturii dominante a secuilor şi ai patriciatului săsesc, care au
încheiat aşa-zisa „unire" a celor trei naţiuni - Unio trium nationum - au împărţit Tran-
silvania în cele trei ţinuturi ; împărţirea a durat pînă la înăbuşirea revoluţiei de la 1848.
4 So 11 ne r I., op. cit., p. 298; 79.387 romîni faţă de 110.473 secui. Transilvania
e luată în ac.ceptiunea mai restrînsă şi corespunde cu teritoriul cuprins între Car-

l)aţii Răsăriteni, Carpaţii Meridionali şi Munţii Apuseni' (Transilvania propriu-zisă) ; în evul
mediu acest teritoriu a format principatul Transilvaniei. '
1IO LIVIU PATACHI
nocul de Mijloc, Crasna şi. districtul Cetatea de Piatră (Chioarul), ţăranii

romîni formau majorităţi oovîrşiroare 1!
* * *
Dieta, transilvăneană, cu prilejul elaborării legii agrare din anul
1848 a avut în vedere categoriile ÎiI1 care era împărţită ţărăJillmea aservită
din punct de vedere agrar. Această imprejunire ne îndeamnă să înfă
ţişăm raporturile dintre stăpi.rui feudali ş.i supuşii lor de pe pămIDtul
comitatelor, şi situaţia din punct de vedere agrar a ţără.njmii române de
pe pămîntul crăiesc şi terit.oriul de graniţă militarizat, în preajma anu-
lui 1848.
In preajma anului 1848 ţărănimea dependentă era împărţită în trei.
categorii : 1. iobagii propriu-zişi 2. jelerii şi curialiştii şi 3. slugile de
curte sau servitorii 2.
Iobagii, care se mai numeau coloni şi urbarialişti, erau ţărani po-
sesori de păminruri - „moşii" - al căror drept de propr.ietalt.e a trecut
la feudali, laici şi clerici, prin silnicie şi abuzuri şi aceştia au ajuns
proprietari ai părnintului ţărănesc şi in mare măsură beneficiarii produ-
selor lui 3•
„Moşiile iobăgeşti „, care se mai nwneau sesii - sessio, sesie, pă
minturi colo:nicale şi urbariale - se compuneau din locuri de casă şi gră
dină în sat, din pimint arător cu fi'll8ţul oorespunzăt.or, numit aparte-
nenţă (appertinentiae) sau din păşuni, păduri, vii, ape, locuri cu stuf
sau trestie (stufirişwi) şl t.erenuri necultivate în hotarul S8ltu1ui '·
Aceste „moşii" ca întindere formau sesii întregi, jumătăţi, sferturi
sau subdiviziuni mai mici. Aceste subdiviritmi erau mai numeroase la
cimpie, datorită densitAţii populaţiei şi fărămiJţării sesiilor, provocate
1 FI! n y e s F:.' Ie k, op. cit., p. 26-27; 163.641 romini fată de numai 61.127 ma·
2hiari. T. V. P Ac li t i an u, Judeţe romîneşti desfiinţate de regimul maghiar, în ,,So-
rietatea de mtine„, 1930, nr. 4, p. 362: ,,partes reapplicatae" - pe scurt Partium -
părti re.alipite Transilvaniei in umta rescriptului din 31 dec. 1732, care a anulat decretul
dietei 11n2are din acelaşi an privitor la anexarea acestui ţinut la Ungaria· Regimul ag-rar
din UnJ;?aria diferA de cel din Transilvarua.
1
I. P u ş c ari u, Comentariu la prea tnalta palentA din 21 iunie 1854 pentru
.-\rJeal, I. .Sibiu, 1858, D. 30 şi Dill istoria Transilualliei, I, p. 115.
3
J. Puşca r i u, op. cit., p. 12, 30 şi Din istoria Transilvaniei, I, p. 115. I. A.
G r i m m, Das Urbarialwesen in Siebenbiirgen, Viena, 1863, .p. 23 ; colonii au fost iobaizii,
(şerbii) propriu-zişi. D. Prodan, lobăizia în domeniul Băii de Arieş la 1770, Cluj,
I U~8. p. 20 ; cuvînlul iobaiz a fost înlocuit cu cel de colon de Iosif II, la 1785. (Ibidem,
p. 96) ; tn lej?iuirile austriece !pentru Transilvania iobaizul are munele de Urbarialbauer
(urbarialist).
' I. Puşca r i u, op. cit., p. 6, 18, 35-36 şi D. Pro da n, op. cit., p. 22, 33.
E mb e r G y 6 z 6, Parasztmozgalmak 1848-ban (Mişcări ţărăneşti în 1848) în Forradalorn
es szabadsăizharc 1848/49, Budapesta, 1948, p. 192-193; urbariul (urbărium, urber) a
fost contractul tncheiat de slApînul feudal cu iobagii săi, prin intermediul autorităţii comi-
tatense, fn care s-au specificat oblieatiile acestor supuşi fată de stăptni, dupA sesiile lor
şi lndatoririle lor faţă de el ; în Transilvania s-au tncheiat nwnai contracte particulare
(neoficiale), numite contracte urbariale suplimentare („urberp6t16 szerzădesek" ).
SITUAŢIA AGRAR.X. A Ţ.X.R.X.NIMll DEPENDENTE DIN TRANSILVANIA Jl[
mai ales de două qi.uze : de înmulţirea familiei iobăgeşti, care obliga pe

iobag să împartă sesia în mai mu1te părţi, ajungîndu-se astfel chiar la
a 16-a parte din moşie şi de dorinţa feudalului de a creşte numărul io-
bagilor săi, în oare caz, acesta Lua din pămîntul iobăgesc, care la început.
era sesie i:ntreagă, şi-l împărţea 1. Subdiviziunile mai mici se compen-
sau după posibilităţi prin defrişări 2. Mărimea urnei sesii varia după re-
giune şi teren; după cît era necesiar pentru întreţine:rea familiei şi după
c~t a cuprins farn.ilia. .la mceput 3,
Sesiile iobăgeşti erau de două feluri : loouite (populosae) şi nelo-
cuite saiu pustii (desertae). La situaţia din urmă s-a ajuns p!rin deces
fără moştenitori., prin faptul că· sesiile au fost părăsLte prin fugă din
cauza nesatisfacerti.i obligaţiilor de re'TI!tă sau din cauza că iobagii au-
pnimit pămîrn,t mai bun 4. ·
Pădurile, păşunile şi stufărişurile, în ·regulă generală, se găseau în,
folosinţa iobagdlor şi stăpînilor de moşii, iar modul folosdrii diferea de la
loc la loc 5.
Num.ă.Iml redus al pădurilor în urma defrişăriloir, jmpuse de
cererea tot mai mare de produse agricole pe piaţa intem.ă, lln.prej.UTare
care stimula tot mai muJ.it producţia de grîne, dar şi e~ti.nderea supra--
feţei rezervci senioriale de către nobili; desimea şi creş"t;e["ea continuă
a populaţiei !în regiUJnea de şes, împreună cu creşterea valorii lemrnuliui,.
au detenn.inat împărţirea pădurhlor in categorii, care exisitaiu în preajma-
legiluirii agrare din arnuO. 1848 6,
La fel au fost împărţite şi locurile de păşune, la care s-a ajuns·
mai ales prin defrişări, iln1lreprinse m vederea exploatt.ă.rii lemnului, în-
deosebi pentru a creşte suiprafaţa necesară rpentiru păşunat. Aceeaşi im...
părrţi.re s-a aplioat şi băilJţilor şau locurilor cu stuf 1.
Pădrurile, păşUlildle şi Sibwfăriş.urile erau 1împărţite în trei categorii :
1. alodiale sau exclusiv domneşti 2. iobăgeşti şi 3. comune, folosite îm-
preună de feudali şi iobagi s.
Concomitent cu folosirea sesillilor iobăgeşti, condiţionată de înde-
plinirea unor obligaţii faţă de stăpîmi, iobagii practicau, ilildividual sau
ou cornunttăţile lor, pe sesiill.e pz:oPrl.ii, numite şi păminturi urbari:ale,,
1
I. P u ş c ari u, op. cit„ p. 32, D. Pro d a n, op. cit., p. 22.
2
I .P u ş c a r i u, op. cit., p. 23.
3
lbidem, p. 23. Din cuprinsul contractelor neoficiale se cunoaşte următoarea clasi:..
ficare a sesiilor urbariale, după calitatea pămîntului, în Transilvania şi Partium : ci. [,
4-10 iul2'. arător şi 2-4 iug. finat; ci. II, 6-12 iuj2'. arător şi 3-5 iu1Z. finat; ci. lll.
4-14 iug. arător şi 4-6 fînaţ, prin urmare sesia nu depăşea 20 de iug. ; „Kepviselu-
napl6", Budapesta, 1890, voi. 17, p. 338, în Raportul comisiei parlamentare prezentat în·
şedinţa nr. 359 din 17.IV.1890.
4
I. P u ş c a r i u, op. cit., p. 54 şi D. Pro d a n, op. cit„ p. 22.
5
I. Puşcariu, op. cit., p. 111-117.
11 Ibidem, p. 35-36, 111 şi Din istoria Transilvaniei, voi. I, p. 233, 298, 300.
1
I. P u ş c a r i u, op. cit., p. 35-36, 111.
Ibidem. Pădurile, păşunile şi locurile de stuf din categoria a II-a se mai numeau
şi urbariale. Ibidem, p. 36 şi Az Erdely birtokrendezesi eljârâsrol (Despre procedura re-
elementării posesiunii funciare ardelene), Budapesta, 1883, p. 4.
:112 LIVIU PATACHI
.crişmăritul, morăritul, măcelăritul, pescuitul, vînatul, boltărLtul (dreptul

de a ţine prăvălii) etc. Aoest.e îndeletniciri au fost Îll1Să monQpolizate de
feudali pentru că aduceau venit, iar exercitarea lor - a aşa-numitelor
regailiene, drepturi regale - au cedat-o pentru bani iobagilor 1.
A doua categorie de supuşi feudaili. era formată din jeleri şi
.curialişti .
.Jelerii - inquilini, h~lerek, Hausler - erau ţăira.ni săraci
(pauperes), de obicei cu pămint foarte puţin sau de loc, care, cu învoirea
stăpinului feudal, de regulă cu c0111tract, s-au aşezat pe părnintul ilui, au
primit cite o porţiune mică clin acel pămîln.t, oe IÎ[n general apooţmea
re-zervei senioriale (alodiului) şi au lucrat-o, ind~ind obligaţiile sta-
bilite 2. Feudalii au dat pămint jelerilor din trei motLve : im.tinderea prea
mare a proprietăţii şi imposibilitatea de a o lucra cu iobagii lor; dorinţa
.de a-şi spori veniturile. care creşteau în raport ou allUl1lărul iobagilor
aşezaţi pe moşie, şi pentru a înlocui pe iobagii oa.re aJU părăsit sesiile [or.
.Jelerii se mai numeau supuşi :intravilani, pentru că aveau numai sesie
intravilană, adică loc de casă, casă şi grădină, oare erau aşezate pe pă.mint
urbarial şau alodial. Unii dintre ei nici c.ase nu aveau, ci locwi.au în ca...o:.a
·vreunui iobag sau jeler. Aceştia se numeau subjeleri - subinquilini,
inquilini domos non habentes 3. Dintre jeleri şi membrii familiilor lor
s-au recrutat argaţii marilor proprietăţi, slugile şi zilerii"·
Curialiştii se deosebeau puţin de jeleri. Ei erau în genere mai
săraci decît jelerii şi s-au aşezat pe lingă curtea nobilului feudal -
curie - unde au primit cite un lot care m mod obi.şlnuit era ma~ mic
decit al jelerilor. Această deosebire de mică însemnătate a făcut ca nu-
mele de jeler şi curialist să se confunde in unele 1oouri s.
Servitorii curţilor feudale şi de pe rezerva seniorială, slujii, nu-
miţi şi farnuli convenţionali, servitori prin învoială - formau o altă
categorie a ţăranilor dependenţi. Fără sesie, ei erau angajaţi pe timp
determinat în serdciuJ personal al feudalilor, după înţelegere : ou plată
în bani (simbrie) şi imbrăcăm.1nte sau cu plată in natură, casă de locuit
şi ceva pămint iln folosinţă e.
Dintre cele trei catego1"Îi de supuşi, iobagii au constituit pentru
stă.pini pină la desfiinţarea legăturilor feudale, elementul principal, in-
dispensabil şi util. Agricultura feu<i.ală, la temelia căreia erau pr~taţi
ile iobagilor, pentru că cei mai mulţi nobili, peste măsură de risipitori,
1
I. P u ş c Jr i u, ''fl· ( 11., p. 8~-9q şi Din istoria Tra11si/ua11iei, I. p. 239.
~ Ibidem, p. 3(.1-/11 ş1 D. I' r da n. op· cit., p. 19. I. Grimm, op. cit., p. 24:
(1
jelerii. ~rau numiţi şi com·l'11ţionalişti (contr;1dualişti ), pentru că s-au aşezat pe moşia

feudali.lor cu contract (temporar sau pe timp nedeterminat).
3
I. P u ş c ;ir i u, op. cit .• p. 30, 175 şi I. Gri m 111, op. cit., p. 24· Din istoria
Transih•a11it'i, I. p. 238; ca urmare a sărăcirii ţărănimii, apare la începutul sec. al 18-lea
o nouă cat_e1Zorie a celor ce nu aveau locuinte statornice şi se deplasau dintr-un loc în
.altul. „\'a1Z1", cum îi numesc conscripţiile vremii.
' Din istoria Transilvaniei. I, p. 301.
• I. P u ş c a r i u, op. cit., p. 30.
G Ibidem, p .30-31.
SITUAŢIA AGRAR.A. >- ŢĂRĂNIMII DEPENDENTE DIN TRANSILVANIA 113
au deveniit incapabili să-şi înzestreze pămînturile cu animale şi inventar

p;ropriu, iair muncile să le efectueze cu luorătJori salariaţi 1 ; domţa
acestor stăpîni de moşii de a spori pI"Oducţia de cereale-mariă datorită
creşterii pieţei interne ; dorinţa nobilimii de a-şi spori veniturile pentru
a face faţă JuxiUtlui şi risipei ex.plică importainţa păturii iobăgeşti din
punct de vedere economic pentru stăpînii feudali, numărul mare al
iobagilor, dar şi sarcinile feudale tot mai numeroase şi mai grele, la
care aceştia aiu fost sup!UŞi 2.
Sarci.n;.1e feudale la care au fost supuşi iobagii din partea stăpîni
lor laici şi clerici, pe oore aoeasită categorie de supuşi le-au îndeplinit
pînă la desfiinţarrea iobăgiei, se pot gru.pa în patru capitole : 1. reinta
i:n . muncă, robotele sau slujbele iobăgeşti ; 2. renta în produse,. dijma
sau zeciuiala: 3. daturile în natură şi 4. renta în bani, censul, care pu-
tea fi şi o obligaţie în natură, la care s-au adăugat diferiltele taxe, gloa-
b e, ra.soumipairă n,
w w . el)\.;
.i-~ 3
..
. Robot.ele erau obligaţiile Ln muncă - servitia iobagionum - im-
puse principial numai capului de familrie, dar ,prin iabuz şi celorlalţi
membri. Ele constau dim. zile de 1uoru ou vite de jug sau ou braţele
şi din alte servicii. S1ujba eu vitele sau cu braţele putea fi şi ea răs
cumpă1rată cu bani, ou o anuntlită taxă~. Dieta Transilvaniei formată
din „preaci111Sti.Itele straturi şi ordilne"' a fixait în mteva rlnduri zilele de
lucru şi celeilalte si1ujbe, dar abuZU!l. feudahlilor era mai puternic decit
legea s.
Dijma era partea pe oare iobagul o da clin produsele agrioole
şi clin am.iimaJ.e : din porci, din stupi, din oi, din oapre, din peşte, :în
mod obiŞIIl!UIÎit a zecea parte 6, fiind soutit.e 1I11urnai semănăturile diin gră
. clină sau de pe locul dm junul casei. Dijma putea fi a:-ăscumpăraită <.'fU
baru, mai ales cea cNin pocci, d:ilil situipi şi dm oi.
Daţurile în natW"ă - mU111.ETa, daturi, datii, adomânyok etc. -
cons.taiu din articole provenite dilt1 gospodăria iobagruilui, în primul rind
de natUJră alimentară : cereale, păsări, mi.ei, căprioare, iepuri, chiar
vite mari, ouă, .unt, miere, aliuine, prune uscate, mere pădureţe pentru
1 G â m â n Z s i g m o n d, Az erdelyreszi megszlintetett dezmak es azok karmen-
tesitese (Dijmele din părţile ardelene desfiinţate şi despăgubirea lor), Cluj, 1885, p. 54 ; în
"1Zeneral, partea cea mai mare a pămîntului alodial, pînă la 70-800/o, era lucrat de iobagi:
unii iobaizi lucrau din astfel de pămînt 40-50 iu(?., uneori şi mai mult.
2
Troc să n y i Z so 1 t, Az erdelyi parasztsâg tărtenete, 1790-1849, (Istoria ţără
nimii ardelene), Budapesta, 1956, p. 48-49, 86 şi Din istoria Transilvaniei, I, p. 192,
:'255. 29-9 şi 301.
3 D. Pro d a n, Teoria imigraţiei romînilor din Principatele Romi11e în Trallsil-
vania in sec. al XV!ll-lea, Cluj, 1944, p. 80-95 şi Din istoria Transilvaniei, 1, p. 143,
192, 239. .
4 I. Puşca r i u. op. cit., p. 30. Iobagii în acest caz se numeau taxalişti. Trocsânyi
Zs., op. cit., p· 35, 36; soţiile erau obligate să toarcă o anumită cantitate de cînepă, in
:şi lină, adesea li se cerea să şi ţese.
Din istoria Transilvaniei, I, p. 142:_144.
5
6
Troc să n y i Zs., op. cit., p. 43-44; din ce se cultiva în ţinutul respectiv.
Ibidem, '·P· 29; nona - 1 din 9 - se cerea numai în Partium, ici-colo. D. Pro d an,
op. cit„ p. 80; dijma putea !i mai puţină decît a 10-a parte sau mai multă, dar fără
c!iferente mari.
R - Studii st articole tle istorie
LIVIU PATACHI
114
oţet, măcieşe etc., şi alte articole, ca piei de animale sălbatice, şoimi,

care cu le~e, etc., pe care supusul le preda la anumite date stăpÎ!Clu
lui său, dar obligaţia aceas~ IIlU era ge:nerailă 1.
Pe măsura creşterii pieţei, nobilimea urmărind să-şi procure arme.
articole de lux şi lucruri ce nu se prcduceau pe moşii, a pretins dări
în bani, (cens) de la iobag şi jeler, care au sporit mereu 2•
Taxele, o formă a rentei în bani, le plăt-eau iobagii pentru păşu
nat, pădurit şi ghindărit in pădwile nobililor şi pentru cirdumăriit, mo-
rărit, măcelărit, boltă.Iit, pescuit şi vjnat, monopolizate de stăpînul de
moşie, dar răscumpărate cu bani de la acesta de către iobagi 3:
Populaţia· iobăgească suporta în primul rînd şi în acelaşi timp
cu im.plinirea sarcinilor feudale, aproape toate obligaţiile fiscale, adică
dările către stat, comitat şi comună, la care jelerii contribuiau numai
clupă sesiile lor proprii şi mici'·
Jelerii fără sesii proprii şi cw·ialiştii erau scutiţi de impld.nirea
sarcinilor fiscale, dar aveau acelaşi fel de obligaţii feudale, iar măsura
lor era determinată. prin învoieli sau fixată după datină 5 . NeÎin.depl.ini-
rea lor aducea cu sine încasarea forţată sau scoaterea aeestor supuşi de
pe moşii 6.
Pentru a putea aprecia măsura sarcinilor legale, ale ţărăinimii
aservite, in primul rînd ale populaţiei iobăgeşti, în pragul desfiinţării
iobăgiei, în lipsa unei evidenţe precise a obligaţiilor reale de atunci,
redăm părţi din legea agrară votată de dieta ardeleană, din anii 1846/1847.
care se referă la aceste sarcini Obligaţiile ţărănimii dependente ouprin-
re in această lege sint . 52 zile- de lucru pe an cu vite de jug, de sesie
iobăgească sau 104 zile cu bratele ; pentru mai mult pămînt iobagul
unna să se învoiască ou stăpinul de moşie; jeleirii cite 18 zile pe an,
iar subjelerii cite 6 zile ; în toiul lucrului, stăpînul putea dubla zilele
de lucn.i ; zeciuială sau nonă din toate produsele pămîntului şi trans-
portarea lor la curtea domnului ; zeciuială şi din inul şi cînepa proprie
sau femei.le şi fetele să toarcă din cinepa şi inul domnesc cite 6 funţi
(libre) de familie; anual 2 găini şi 10 ouă; iobagul care avea viite tre-
buia să facă 2 transportwi pentru stăpinul feudal la 5 mile austriece
şi să mai transporte la curtea domnului un stînjin de lemne dilil. pă
dll.ll'e, obligaţie pe care acesta o putea transforma într-o zi de lucru ;
D. Prodan, op. cil., p. bi şi Trocsllnyi Zs., op. cil., p. 41-42. lbidemp

1
fi .. -11 : rna1 ;ilrs J!Wni şi

n11u ; de obicei o g"ăini.J şi 10 ouă de crăciun, dar şi mai multe.
Dm 1st•iria Transilt•aniei, I, p. 239: daturilc se dădeau de 3 ori pe an.
2
Di11 istoria Transiluaniei, I, p. 143, 192.
> Ibidem, p. 239 şi D. Pro da n, op. cil., p. 94.
· I. P 11 \>cari u, up. lil., p. 71-72, şi D. Pro da n, op. cit., p. 80, 102, 104.
1
105. )(18 .
. ~ L Puşcariu, op. cil., p. 70-71, 8.t-85. Trocsănyi Zs., op. Cif., p. 4Zp
~3; _icteru . cu l'Xtr_av1lan. dădeau aceleaşi daturi ca iobal!ii ; dacă nu aveau extravilan.
111matate dm datun„ deci, pentru aceşti ţărani săraci şi mai numeroşi, sarcini mai erele'„„
• I. P u ş c a r i u, op. cit„ p. 71.
SITUAŢIA AGRARĂ A ŢĂRĂNIMII DEPENDENTE DIN TRANSILVANIA 115
exercitarea aşa-numiitOr drepturi regale di:n partea iobagilor sau de

comumirt:.ăMle lor a fost res1!rinsă sau retrasă de către stăpînd.i feudali 1•
Deşi guvernul. provincial a amî111at executarea acestei legi, oare
urma să înce0Jpă în ;primăvara anului 1848, fiill1d informat de agiiitaţia
surdă oe s--a "produs în popor din oaiuza înrăutăţirii s:iJtuaţiei oole 2, totuşi
legea înfăţişează, cu aproximaţie, sairclinile ireale de atunci ale supuşilor
feudalilor. Abuzurile şi exploatarea exercitată de către stăpffnii de moşii
au spOII'it obligaţiile supuşiloir pînă la nivelul celor cuprinse în această
lege sau le-a depăşit cu mult, situaţie care era irumpoT1tabilă pentru
ţălrani Ln. general, pentru cei peste un m1Hon de ţărani rnffiÎIIli in. spe-
cial, căci ei formau majoritatea covirşitoare a populaţiei din Transilva-
nia de atunci :i. Situaţia aceasta o zugrăveşte zguduitor şi ireal SimiOIIl
Bărnuţiu în disicurscl său de la Blaj, ţinut fa 2/14 mai 1848 : „Pe popor
nru-1 apără nici o lege, fiill1dcă însăşi legea care ar fi datoare a-'l apăra,
l-a dezbrăcat de demnitatea persoo.aJ.ă şi de proprietate. ScoţÎlnd pe
iobagi la sapă, la secere sau alte munci, ii Î!l1şifilesc ·Wllul d1Upă altrul i ş
panii (vechilii - n.n.) şi judeţii domneşti, H mî111ă oa pe vite cu băţul
de aiLun, !Îlnoît se ridică nori de praf în urma lor, ca după oaruil. ce aleair-
gă pe drumul ţării. Cînd bikbartul e la cărat de g·riîiu, de fîin, de vin dom-
nesic sau la arat în moşia domnească, femeia e nevoirt:ă să muncească „în
curte", la cernut, la dlires (dtretwait), i1a scos de cîneipă, la toirs. Casa io-
bagului rămine numai Îln grija copi1ul1url. clin leagăn. Dacă e tiJmp frumos
ţăranul lUCT€ază la domni, dacă plouă se îintoarce J.a lucrul propriu şi se
socoteşte numai o jumătate de zi de prestaţiune. Cmd a isiprăviit roboba
domnului; î111 z.adar mai aruncă sămÎJilţă tîrn pămîmt, .pentru că timpul se-
mînăturii a trecut. Dacă se întoarce de la domni, îl trimit la drum şi
la judeţ şi '1a podvoadă... Împovărat astfel, cine s-ar îndemn.a să ÎJilfiru-
musieţeze păm:ntul cu grădini, dind bine ştie că zgîndăreşte numai pofta
domnului, pentru ai se lua ou puterea cînd va vrea? Să trecem ou ve-
derea numeroasele prestaţiu111i : găinile Crăciunu1ui, mieluJ. Paştelui, puii
şi ouăle şi cupele de tţnt şi dijmele ; să nu mai pomenim vacille grase
şi pieile de vulpi, care le dădeau inai îna:i!nte plI"OOtului. Dacă ciJneva
nu-şi poate închipui greutăţile suferite odiinioairă de iudei din partea
1ui Faraon, î111 Egipt, să pirivească la faraonii din Airdeal cum 111JU se
mulţumesc cu ziua de rabotă, ci impun lu~l cu „ruptul" Ja clădJ.e de
im, :.ncit iobagul e nevoit a face zi din noa.pte şi a munci cu toată casa
sa pentru a [rnplini ceea ce îi impune dornaml peste (orice) măsură.
Sînt şi astfel de aristooraţi care-i bagă pe oameni în jug şi grapă ou ei" 4 •
1
G. 8 ari ţ, Pârţi alese dii! istoria Trmzsi/i_1a11iei, I, Sibiu, 1890, p. 650-651 şi
I. G r 1 mm, oo. cit., p. 49-53..
2 G. 8 ari ţ, op. cit., p. 651. Idem, Ungurii şi Revoluţiunea, în „Gazeta Transil"
vaniei", 1861, nr. 6, p. 23.
3 Troc s â n y i, Z s., op. cit., p. 7 şi Din istoria Transilvaniei, I, p. 323.
4
S im eon Bă r nu t i u, Romînii şi Ungurii (discurs), cu introducere şi co-
mcntar de G. 8 o g da n Du ic ii, Cluj, ID21, rî11cl11rilc 387--H-l şi .S. Drag om ir,
Studii şi documente priv. la revol111ia romînilor din Transilvania în anii 1848/1849, Cluj,
1947, V. p. 10-,-11. Cercetările de arhivă confirmă afinnaţiilc lui S. Bărnuţiu; Troc sa 11 y i
Z s., op. cit., partra I, cap. IV, VI şi IX.
ll6 LIVIU PATACHI
Abuzul şi exploatarea erau atributul fundamental al stăpÎlllului

feuda!, pentru că existenţa lui materiali, cu prete,nţii care au crescut
mereu în condiţiile economice noi, a căror satisfacere reclama venituri
mai multe, o datora muncii tot mai încordate şi sarcinilor din ce iin ce
mai grele ale supuşilor săi 1. Feudali pătrunşi de sentimente de uma-
nitate sau de idei generoase au fost excep\ii l"are 2 şi acest fapt relie-
fează ou atit mai mu1t structura stă.pinilor de odinioară.
Obligaţiile de rentă :pe care stăpînul feudal le-a pretins pentru
fiecare subdivizi'lliile, în parte, din sesiile iobăgeşti divizate prin sporul
populaţiei, nu proporţional, ci la fel ca pentru o sesie întreagă şi creş
terea lor în măsura ~ care sporeau nevoile clasei stăpînitoare 3, rn-
searnnă abuz ş.i. exploatare.
Creşterea numărului zil.elor de lucru pină la 208 pe an şi chiar
la mai mult pentru iobag', pini la 52 sau la mai mult :pentru jeleri s,
dar şi celelalte sarcini şi obligaţia impusă acestora de a Lucra vara în
toiul munci:lor agricole, fără întrerupere, pe seama stăpinului 6 ; porneau
de asemenea de la abuz şi exploatare.
Obligaţia impusă iobagului de a vinde o anumită cantitalte din
băutw-a stă.pinului său, care era mai rea, cu preţul stabilit de acesta ;
de a plăti cantitatea iintreagă şi in cazul cînd n-a vindurt:-o toată, pre-
cum şi conoesia făcută iobagilor de a vinde băuturi de obicei de la Sin-
Mihai pină Ja Anul Nou, ci!nd toţi aveau şi se cîştiga puţim 7, sînt tot
dovezi despre abuz şi exploatare.
In sfirşit, abuz şi exploataI-e înseamnă atit scutirea de armată
a iobagului, dacă acesta se angaja la stăpin bidş (servitor) fără plată
pe cîţiva aru, cit şi obligaţia de 2-3 zile de lucru pentru 2-3 mierţe
de măJlai, împrumutate de feudal supusului său pină la culesul porum-
bului, :perWru că acestuia i s-a isprăvit mămăliga de pămîntesc s.
Pentru a completa acest tablou cu dovezi care ilustreazi crunta
exploatare a ţărănimii t.nmsiJvănene, redăm ÎIJ"I. rezumat citieva din „Abu-
zurile urbariale" să~ite pină la 1848 în mare parte de stăpinii feudali
din Transilvania şi prea puţin de su.puşii lor, abuzuri pe care împăratul
la 1819 le-a cuprins in 27 puncte - pentru că Loveau in interesele statu-
. . 1 Troc să n y i Z s., op. cit., p. 48, 49 ; stăpînul feudal, pc de o parte, a mărit

urcmile supuşilor, pe de altă parte, a deposedat treptat pc ioba2 de pămfnt, datorită
producţiei tot ma1 sporită de marfă din partea proprietăţii feudale.
2
M o Id ova n G c r ~ c I y, Ma~yarok es Romtinok (Unizuri şi Romtni ), Cluj,
1894, p. 37; majoritatea domnilor au fost rl!i ; pe lîn2ă unul bun au fost 50 răi.
a D. Pro d an, op. cit., p. 68.
4
G. B a r i t. Cine a desfiinţat iobă2ia ţăranilor din Ardeal, tn „Gazeta Transil-
vaniei". 1.%1, nr. 59, p. -251. Troc să n y i Z s., op cit .• p. 35 şi 87; la 4-5 zile pe săp
tămînă, adesea zilele de robotă nu au fost fixate.
:, Troc~ a n y 1 Z ~-. OfJ. Cit., p. 39, 87 ; jelerul ~u extravilan 2 zile pc săp
tămînă. fără pâmînt o zi la săptămină. Zilele puteau fi sporite pînă la încă o data atîtea.
8
D. Pro d a n, op. cil., p. 83 ; abuzul era mai puternic decn le2ea. Troc sa n y i
Z!>., op. Cit., p. 30, 32, 40; de la Sf. Gheorghe pînă la Sf. Mihai.
; I. Puşcariu, op. cit., p. 90-91; D. Prodan, op. cit., p. 95; primul dă
A11~1! 'Jnu, al doilea Crilcnmul, ca dată pină cînd ioba2ii aveau dreptul crîşmăritului.
' „Gazeta Transilrnnil"i", 1863, nr. 23, p. 89, în articolul de fond „Unioniştii".
lui austiriac - şi le-a trimis conteJui Anton1u Cz1raky, cu ordinul ca

acesta să le publice Î!Il toaJte satele şi să se ingr-ijească de totala lor
înil.ătuiraire 1 :
- domnii să nu mai ia de la ţărani taxă după avfilea răposa·ţiLor,
nici zec~uiala după pămî.nrtJur.hle moştenite ;
- domnii să
nu mai oprească pe ţărani de a viJilde produse oa :
tutun, miere, ceairă,
unsoaiI"e, ii!l, cîrnepă şi altele, să nu le cxmiiş.te, să
nu-i amendeze ru.c1 să le aplice pedepse co11porale dacă· ei le v.înd şi
să nu-şi mai aroge dreptul de precumpănitori - Vorkaufsrecht - pre-
cumpărat;
- domnii să nu mai dea în arendă comerţul ou acesite produse
şi ou cele ma!Ilufacturiere şi să lase pe ţărani să facă oomerţ liber cu ce
vor fi avîncl ;
- ţăranii să nu fie siliţi a măcina numai la morile domneşti, să
aibă voie a :măciina ori unde vor vrea ;
- domnid. să nu mai silească pe ţărani oa să plătească taxă sau
să facă zille de lucru pent:nu adăpă1torile vitelor de la duri sau il.aouri ;
- domnii să nu mai silească pe ţărani să dea gUJ11oiul din gospo-
dăria lor pentru locurile domneşti ;
- banii de pene saiu zeciuiala de pene să nu o mai dea ţă
rancele;
- domnii să nu mai stoarcă de la looo.iitori sume de baini sub
pretext de cauţiune, pentru ca aceştia să niu fugă de pe locurile lor ;
- domnii să niu sfileasoă pe ţărani ca ei să vin.dă Siau să cum~
pere produse de ale lor, iar anume vinuri şi vinarsuri stricate, nici cu
ridicata ; -tr. t i!
- ţărainii să nu mai fie siliţi a plăti vamă la poduriJ.e domneşti,
atunci cînd ei merg la locurile lor sau a nobililor sau La moara ra
să ma.cine ;
- domnii să nu mai schimbe mei să mai ia dim pămînturile tă
ran:hlor deaîlt numaii dacă le dau altele de aceeşi mărime şi oailitlate 2•
In astfel de ooncliţii nu pare &Ul'prinzăltor faptuil că ma"irea ma-
joriltarte a ţăran.iilor romîrn.i diJl1 Transilvaniia şi din PairitiJum, mai mult
de vm milion., era aserviită. feudalilor 3, în mairie majoritate maghiari li,
predomill1înd iobagul, iînoirt termenii romîn şi iobag se confundase aproa-
pe ; nici afirmaţfle unor competenţi cunoscători ai siibuiaţiei agrare tran-
silvănene, :1n seinSJul că ţăTarnii romîni din aceE.t principait pîrnă la 1848
au fost ferecaţi în lanţuri 5, că iobagii din Transhlvainia au fost adevă-
1 G. Bari ţ, Reforme în unii articuli din patenta urbarială, V, în „Gazeta Tran-

silvaniei", 1864, nr. 57, p. 230.
2 Ibidem p. 230.
3
G. B,a riţ, Ungaria şi revoluţia, art. citat, în „Gazeta Transil_vanici", 1861, nr. 6
p. 23; în Transilvani;1 pînli la 18·18 tin milion Jc romîni şi ·100.000 unguri şi secui au
fost iobag"i, fără romînii din Partium.
4 Troc sa n y i Z s., op. cit., p. 239.
~ G. B ari ţ, Reforme în unii artictdi.„ ,\\enţiuni despre iobagii legaţi de glie:

S. Dr a~ om ir, op. cit., p. 6, 9, 13 şi î roc sa 11 y i Z s., op. cit., p. 239.
LIVIU PATACHI
118
raţi sclavi ai domnilor t, în sfîrşit, că ţăranii romini şi_ maghiari, cu o

parte din secui, au ţinut pe spinarea lor o aristocraţie numeroasă 2 ll'll..J
sint exagerate, intiucît ele oglindesc o situaţie reală.
Valoarea reală a sarcinilor supuşilor feudaliloc, avind Îill vedere
aburul şi exploatarea sţăpînilor, a depăşit cu mult pe cea legaJ.ă, afir~
maţie pe care o îndreptăţeşte evaluarea parţială a Wl!ui specialist în
chestiwrile urbariale transilvănene, Dr. Iosif Grimm, anume a robotei
pe un an, prestată de supuşii feudalilor din Transilvania. După acest
specialist numărul zilelor de lucru ctiln'tlr---un an ou braţlel.e şi ou viJtele
de jug. - Hand-und zugrobot - nu cele de fapt ci ce.le legale, s-au urcat
la 18.248.000. Din această sumă în cifre rotunde s-au lucrat 9.700.000
zile cu braţele, 5.000.000 cu patru vite şi 3.500.000 de zile cu două vite
de jug. Evaluate, aceste zile de lucru fac 2.495.000 florini, calculate
drupă „Normativ pro liquidatione U7JU tractus rei fam:il.iairis" din 1825 a.
Nu s-au evaluat şi oalou.Jat celelalte sarcini, cere ne-air fi dat valoarea
tuturor obligaţiilor su.puşilor de odinioară.
~. Faptele Wăţişa.te evidenţiază sarcinile grele şi wnilitoare dar şi
._uferi.nţele adinci ale populaţiei ţărăneşti din Transilvama, în general.
şi ale ţărăarirnii romine în special, din mijlocul căreia s-au ridicat
adesea glasuri oare au înfăţişat real şi impresionant stairea ei devenită
insuportabilă, aşa cum reiese din următoarele rînduri ale ţăranilor
rom.iru din seclrime: ,.Pentru micile noastre moşii, noi, m.Oşii şi stră
moşii noştri am purtat jugul de fier cu crunte şi amare dureri, drt; nici
Duminici, nici sărbători n-am avut niciodată pînă ţinea lucnil. donmesc,
ziua, noapt.ea eram tot in brazda Jar şi eram socotiţi llllll ca oameni cJ
ca dobitoaoeae cele mai de jos '.
Această situaţie socială şi agrară apăsătoare şi nemulţrumi.rile
·mari pe care le-a produs, la care s-au adăugat dispreţul şi ura nobilimii
maghiare faţă de ţălranii romini şi poporul romfa 5, fac să se ascuti tot
mai mult contradicţiile intre clasa stărpînitoare maghiară şi masele ro-
m.îneşti subjugate, care v-0r încerca în curînd să rupă cătuşele de veacuri
ale unei orinduiri nedrepte, iar stăpinii feudali autotputemici vor fi
siliţi să facă unele refonne impuse de spkitul vremii.
Situaţia agrară a rominiloc de pe .păminitul crăiesc şi terirt:.oriul
de graniţă militarizat din Transilvania se deosebea de starea celor din
comi1ate şi Partii.wn.
1
T. \'. Plic ă t ian u, Cart.:a de aur. \'li, Sibiu, 1910, p. 8·17; declaraţia depu-
tatului rnmin, Pc1rtenie Cozma, în dieta ungară, la 1880 şi Axente Sever, Răspuns la
,.Cartea Neaj!T'ă", Braşov, 1897 p, 165.
2 „Gazeta Transil\'aniei", 1861, nr. 4, p. 16.
3
I. G.r i 111 m, op. ul., p. III, nota I, G. Bari t. Părji alese, I, op. cit., p. 692.
f,l1:!: I. G r 1 mm, spo:ialisl în chestiuni urbariak. a fost ataşat pe lingă guvernatorul
Transilvaniei, Carol SchwarlzenberJ?.
' ,.Telegraful romîn", 1867, nr. 42, p. 167, în Scrisoarea ţăranilor romini din
Nyă~'3_dszentbenedek, (Murgeşti), din scaunul Mureşului, din 18/30 V. 1867, trimisă re-
<lache1.
5
Di11 istoria Transifoaniej. I. p. 344, 345.
'
SITUAŢIA AGRARĂ A ŢĂRĂNIMII DEPENDENTE DIN TRANSILVANI~ I 19
Teritoriul pe care au fost aşezaţi saşii de către sfatul feudal ma-

ghiar, oupriinde, după colonizare, 11 scaune săseşti, împrăştia.te înJlăun
trul triiungh1u1ud cu extremiităţhle aşezate la Braşov, Oră.ştie şi Bistriţa
şi incă d01Uă scaune, ale Tălmaciului şi Săliştei 1.
Pe acest teritQriru al cărui proprietar a fost regele, locllitor1i ro-
:mîni, saşi şi secui au fost posesori ad pămî:ntului regesc, obligaţi numai
faţă de rnge şi aoroom.ă la impozit şi la serviciul militaT 2. Prin urnnare,
nu erau legaţi de glie şi nici obligaţi. să preSitJeze ouiva serviciile grele
ale iobăgiei 3•
Dartorită privilegiilor, reînnoite de mai multe ori, saşii coloni-
zaţi au rputut scăpa în mare măsură de iobăgire, dar şi de primejdia
t:ran&formării terirt:.oriilor lor în domenid. feudale. Apare, totuşi, în sÎIIlul
populiaţiei săseşti, :îJn perioada feudalismUilui dezvoltat, o diferenţiere
ou oarnclJer de clasă : pe de o parte, oomirţil sau greavii şi patriciatul
săsesc (meşteşugarii şi negustorii bogaţi), pe de altă parte, populaţia de
rilnd. Cei dintîiu oare deţineau oonducerea soaiunelor şi oraşelor. să
seş.ti şi consdderau ,~pămîiI1itul crăiesc" ca pe o ţară a saşilor, au folosit
îlitCă Îill vea.ouil. al XVII-lea, mai ales :îJn veacurile urmărtoare, după in-
siaiUiI"area stăipîrurii 01USitriece :p€Ste Thainsilviainda, pÎIIlă ÎIIl preajma revo-
luţiei din 1848, wate mijloacele lega[e şi· nelegale ,pe.nitru ia supune ţă
rănimea şi cxrăşenimea săracă a.a felurite obld.gaţii ou caracter feudal, ia.r
pe romîni să-i excludă şi de la toate dregătoriile 4 . Şi au reuşit în
ni.are mă.sură. Masa ţă['ă.ndmil, romine ffi.ai ales, că ea forma majoritate~.
a ajUJnS sub exploatm-ea pă1nmilor S'LlipI"apuse, care au avu.t pe teritoTiul
„celor 7 judeţe" 28 comune în dependenţă feudală, iar . în d~ctul
Braşovului 14 5. De aceea, ţărălnirnea a luptat neîntr'erupt împotriva
patrtl.oiiatu!Lui l\.lJI'ban şi comi.ţiilor sa.şi, singuri sau în unire cu ţăranii
cclo:rilalte neamuri din Tirainsilvarui.ia. Dair aceste pături suprapuse, for-
mate d.iJn. laici şi clerici, au înfruntat lupta ţăir1ăin.imii ;romîne, mai ascu-
ţită ;în jumătatea a doua a veacruJlui al XVIII-lea ; au nesocotit sentiln-
ţele numeroase obţinute de ţăranii 1romîni în procesul lor cu saşii, ho-
tă.Tirile de pmcipiiu ale Cllrr'ţii din Viena şi petiţia iinaiintiată m 1842
dietei de cei doi episcopi rommi dm principa:trul Tramsilvani.ei, priln care
au mcerca.t să dob1ndească cel lJIUtin pe pămîntul crăiesc egala mdrep-
tă.ţi;re a romîrrtllor, ş.i au adus şi menţinut în stare de iobăgie o parte a
acestei ţărănimi pînă ii.a legiuiirea agrară din 1848 6 .
1 S. D r a g om i r, op. cit., p. 4.
2 Ibidem, p. li şi Contribuţiuni istorice privitoare la trecutul romînilor de pe
pămînlul crăiesc, Sibiu, 1913, p. 229, 231.
3 Ibidem.
" Din. istoria Transif1:Janiei, I, p. 138, 191, 346. Vezi şi S. Dr a g om ir, op. cit.,
1iag. 17 ; J a k a b EI c k, A kiralyfoldi viszonyok ismertetese (Cunoaşterea raporturilor
.c.Je pe pămîntul crăiesc) Pesta, 1871, p. 119, 120.
5 G. 8 ari ţ, Părţi alese, I, op. cit., p. 648 şi Din istoria Transilvaniei, l, op. cit.,
t). 235, 249. .
6 S. Dr a g om i r, op. cit., p. 17: Din istoria Transilvaniei, I, p. 346.
120 LIVIU PATACHI
Cu toate că pentru ţăranii romîni de pe pămîntul cra1esc a

prezentat o importanţă deosebită satisfacerea revendicărilor de natură
economică şi socială - încetaTea iobăgiei, restituirea munţilor, pădurilor,
morilor şi moşiilor comunelor romîneşti, ocupate prin abuz de comiţi şi
patriciatul săsesc cit şi ciştigarea dreptului de a fi aleşi în consiliile comu-
nale, de a fi primiţi în bresle - totuşi „Ullliversitatea saşilor" (organizaţia
scaunelor săseşti de pe pămintul crăiesc, cu sediul la Sibiu) în atm~
sfera revoluţionară din ;;rimăvara anului 1848, prin hotărîrile ei din 3
aprilie, a satisfăcut numai revendicările din urmă şi de mai puţină în-
semnăt.ate t.
Din aceste motive, fruntaşii progresişti ai romînilor din Transil-
vania vor include în programul lor social şi naţional din 1848 şi revendi-
cările populaţiei ro:mîaleşti de pe pămintul crăiesc, oare de altfel va
participa la revoluţie.
Situaţie mai avantajoasă din punct de vedere agrar au avut ro-

mrnu de pe teritoriul de graniţă militarizat, pină la desfiinţarea re-
gimentelor.
Stăpinitmii austrieci, pentru a-şi consolida dominaţia peste Tran-
sillvarua, 8JU infii.nţat intre anii 1762-1765 două regimente grănicereşti
rommeşti: unul in părţile NAsăudww şi altul în partea sudă.că, din
Haţeg pÎll)ă in ţara Bîrsei şi trei regimente secu.ieşti Îll1 întreaga regiune
răsăriteană a principatului 2. Din cele 5 regirnent.e ou un efectiv de
circa 24.000 de oameni, două erau romiareşti, iac regimentul de husarir
deşi denwnit secuiesc, avea caracter mixt 3.
Pe teritoriW regjmenteloc gră!nicereşti din TransiJlvania erau 1 l
t.îrgw-i şi 284 sate, clin oare 125 localităţi, ou citeva zeci de mii de fa-
milii ţărăneşti, aparţineau graniţei romineşti '·
Ţăranii de pe acest teri:tor1u, după ce vreme îndelungată au fm:t
socotiţi iobagi, erau scutiţi de obligaţii urbariale, în schimb li s-au im-
pus sarcini rniliJl:are. Pămintul era in proprietatea instituţiei gră·nicereştir
iar posesorii lui, locuitorii militariaţi, îl cultivau ca oameni liberi, dar
aveau de îndeplinit obligaţiile se1Vici'llllui militar, mai suportabile decît
obligaţiile feudale ~.. Datorită acestei situaţii mai avantajoase, populaţia
grănicerească nu a formulat revendicări social-agrare în anu.I revolu-
1
S. Dra~omir, op. Ol., p. 121. 122-1:!3 şi V. Chcrcsteşiu, C. Bodea„
U. S 11rd11.„. JJ111 i.,ffmu Tra11silva11iei, li, Bucur("Şli, 1961, p. 15.
.. :! JJ,11 1.~f. Tru11~1h·w11e1. I, p. 253, ;1n·slea si11l c1m1pklale cu douii rl'J:!imentc în·
l11nlate în Banat,• intre anii 1764-68, unul romin-iliric, altul j?erman-bănăţean. G.
U ar 1 1· I. ('P· 111„ p. t'1î.'I; cdc cinci reg11m·nle au [„st de:-.f11nlale prin d1spoz1ţ1;1 lm-
păralului din 22.1.1851.
. ·i S. D r :1 J..!,, 111 i r, fJp. 1 ir., p· 5 şi 1' (j , • .1 r i L. Erdely torlcnclmc ( Isturia Ardea·
Iuitu). VI. Pesta, 1866, p. 130. ·
1
G. Jj :ir 11. I. op. ut., p. 3GH ş1 P. Suciu, Proprietatea aJ:!rarii î1! .\rdcal, Cluj,
1931, p. 5~. La 1830 rq,:immlele romîncşli de infanterie posedau 42.282 iuJ:!. părnînt
:1riltor._ 2f;J11 ~ llll!. rituri ş1 finale şi supralele foarte întinse de păduri.
" G: B :ir i ţ, _I. op. cil., p. 36~1. S. Dr a J:! om ir, op. cil. p, 23, şi Dill istoria
Tra1111h·u111u, I. p. :lo2, 323.
\iondT 1848 şi în partea a doua a veaau1ui trecut a ajuns la oarecare

prosperitate eC01I1omică şi il:a progres oul,tural 1.
Contradicţiile adînci de pe pămîntul comitatelo'r nemeşeşti, dar şi

contradicţiile de pe pămîn11ul crăiesc şi din secuime, mtre clasa s.tăpî
nirt:oare maghlară şi părtrurile suprapuse săseşti, pe de o parte, şi masele·
subjugate, pe de aJ.ită parte ; :mişcarea naţională romină din prima ju-
mătate a veaoului al 19-lea, oare avea rădăcini adi1nci î111 masele ţără-
neşti 2 ; vestea care s-a răspînclit pretutindeni în Transilivania, în pri-
măvara anu1url. 1848, că popoarele s-au ridicat împotriva asupririi şi
pentru libert.ate şi legalitate, şi legi~e din martie voita te de dieta dii.in,
PoZS01I1y, au creat atmosfera prielnică şi în principatul Transilv&1.iei pen--
t.ru reglementarea raporturllor di.!Iltre ţărani şi stăpînii lor.
El~be.rarea ţărarufor dim Transilvan~a tle .saircii.:rui feudale prin·
lege, a fost ce1'11rtă de Adllilal'ea Naţională ţinută pe Cîmpia Llbentăţii
la 3/15 mai, inaim.te de legiferarea ei din partea dietei. Adunarea a
cuprins cererea sa îndrepit:,a,tă către împărat şi către dietă, Îll1 programul.
său naţional - în HotălrWile de la Blaj - la .punctul 3 şi 11, in u.rm.ă-
t:.oarea :redactare : „Naţiunea romină, ajurng.înd la conştiinţa drepturilor
im.clividuale omeneşti, cere neî.ntîrnait desfiimtarea iobăgiei, fără mai o
despăgubirr-e diim pairitea ţă.ra1nillor iobagi, afit în comitate cit şi Îll1 dis--
tricte, scaune şi graniţa militară 3 ; Cffi'e totodată şi desfiinţarea dij-
melor, un fel de 001I1:tribuţie oare împiedică progresiul economic ; cere·
numirea Ull1ei comisii compusă din .romîn.i şi alte naţiuni. transilvănene
pentru cercetrurea cauzelor de meZiUJtnă a moş.iilor şi pădurHor, de ocu-
parea pămintului comun şi a sesiilor coloniale şi altele ce se ţin de·
categoda aceasta" 4 •
Populaţia .romînească s-a adunat din nou în prima parte a lunii
o.eptembrie la Orlat, Năsăud şi Blaj, şi a mai cerut : „Să înceteze tot felul
de robote spre a nru. Msa drum deschis apăsăr.Uor şi jafud!lor foşti1lor ·
domni de rpămînt şi cliregăitolI'ilor clin comitaite pînă la numirea unei co-
misiuni urbariaile" şi „să se numească o comiSli.e urbarială din toate
n.aţil.Jill;iJ.e şi ol.asele de oameni, care să ceirceteze şi să aplaneze toate
certiuriJ.e şi pricillni.J.e între foştii domni de pămint şi mtre ţăranul care-
acum e om liber" 5.
în legătură cu romwi de pe pămmtul crăiesc, Adunarea Naţio
nală în Hotărîrile ei, la punctul 11, con~tată că aceştia nu se mulţumesc
1 CJ. Bari ţ, I, op. cit., p. 369; S. Drag om ir, op. cit., p. 23 şi P. S u ci u,

~f). cit .• p. 52.
2 Di11 ist· Tra11sii<..1aniei, I. p. 345, 346, 350 şi ml. II, p. 4.
3
fl\cmoriu în chestiunea exproprierii pădurilor grănicereşti din fostul district al Nă
sii11d11lui, B11c11rcşti, I923, p. 5; desfiinţarea iobăgiei şi în graniţa milibră privea locuitori
ncmilitarizati din comunele de pe acest teritoriu.
' G. Bari ţ. J>ărţi alese din ist. Trans., voi. li. Sibiu, 1890, p. 121, 122.
'' ltidem, p. 248.
J22 LIVIU PATACHI
nici cu cele patru puncte în C0il"e saşii au cuprins ooncesille lor, rum cu
cit au cerut episcopii de la dietă, în 1842, ci cer în toate egalitate de-
plină ; printr-o comisie mixtă compusă din persoane neinteresate, do-
r~te să se constate cuprinderile abuzive de munţi, păduri, mori şi moşii
săvîrşite de către comunităţile săseşti clin hotarele comunităţilor rorni-
neşti şi venitJurHe lor să se :resti·tuie acestora dacă comuneil.e rurale şi
oraşele săseşti nu pot dovedi cu acte autentice în faţa comis.iei,- [Jn ter-
men de trei luni, dreptul lor de proprietate ; pentru că hotarele le-au
apărat plăieşii şi grănicerii, iar sarcinile publice le-au suportat rorninii
ca parte mai numeroasă pe părnintuil regesc, cere ca veniturile dome-
niilor naţiunii săseşti, care au intrat în Casa Naţională Săsească cu obli-
gaţia de a se fok>si pentr.u apărarea grarutei, să fie restituJiit:e rom.înilor;
mai cer apoi să se acorde părţi clin pămînturile biseriaiJ.or săse.cşti, re-
zervate lor pe pămintul regesc, şi bisericiloir romîneşti, în mod echitabil
şi fără deosebire confesională 1.
Aceste deziderate de natură agrară şi socială expnimat.e in Adu-
nare, la care ţăranii au participat cu miile pentru că aJU crezut oă ac.olo
se va vesti slobozenia de la slujba domnească 2, au fost urmate de asi-
gurările şi indemnwile lui Simeon Bărnuţiu şi Andrei Şaguna, membri
in prezidiul adunării.
Dar, pe cirul S: Bărnuţiu ocupa poziţie înaintată în problemele
principale ale poporului romin şi dorea sincer eliberarea Lui de sub
jugul social şi naţional. episcopul Şaguna făcea o politică retrogni.dă,
căutind să servească interesele Curţii din Viena şi ale aristocraţiei
maghiare 3 • .
Unele dintre revendic.ările social-agrare ale ţărănimii romine din
Transilvania - ştergerea iobăgiei şi prestaţi.ifor iobăgeşti - au fost
68. tisf ăou te in our1ind.
Impăratul Ferdinand fiind informat de către guvernator asupra
atmcsferei iinoărcate din Transilvania - guvern.a.tor care încă la sfir-
şitul lunii martie a cerut convocarea dietei Transilvaniei pentru a ho-
tărî mai intli asupra unirii Transilvaniei cu Ungaria, iar în al doilea
rînd asupra desfiinţăi·ii iobăgiei - în rescriptul său dill1 5 mai ,trimis
guvernului. transih·ănean. a dispus convoca.rea dietei pentru ziua de 29
mai la Cluj şi a fixat cele şapte „propoziţiuni regeşti", care urmau să
fie dezbătute.
Rescriptul împărătesc a sosit la Cluj in preajma Adunării de la
Blaj, iar dieta s-a deschis in ziua fixată.
Propunerea a patra din rescriptul amintit se ireferă la „încetarea
raporturilor urbariiale" pe Hngă despăgubirea dreaptă a domnilor de
pămi.int. lrnpăratul a cerut dietei să cuprindă propunerea sa înrtir-un
1
G h. Bari ţ, Părţi alese din ist. Trans., voi. li, p. 122-123.
2
. .\I. Pap 1 u - 11 ari an, Istoria Nomirrilor din Dacia Superioar_ii, III, Sibiu, 1943
{editată de Şt. Pascu) p. 14. ·
3 Din istoria Trarzsi/uaniei, II, p. 32-33.
proiect de lege „care il.l["ffi0 să fie votat, iiar legea să o ÎtllaiJ1teze ilui pen„
tru sancţionare" 1.
Termenul pe care împăratul l-a acordait dieted. pentru legiferarea
problemei agrnre şi moti.virurea urgenţei cu „împr-ejurările de faţă" -
adică izbuonkea revoluţiei 2 - aa:-ată convingător că aceste împrejurări
il.-'Cllll sdJlit pe împăirat să aprobe convocarea dietei 1:r0Jn.slilvăm.ene şi să
specifice problemele pe care „va trebui cc „neapărnt" să le dezbată 3 şi nu
o ,„părintească grijă" pentru ţărerni, pe care nu a dovedit-o niciodată
niciunul dintre monarhi,
Dieta transilvăneană, c.onvocată pentru 29 mai, a avut aproape
aceeaşi compo.ziLţie ca cele anterioare. Au pariticliipat :reprezentanţii co-
:măitatelor, soamielo:r, distriicbelor, oraşelor care aveau drepibuil 1a :repre-
zenibanţi şi reprezea1Jtlain.ţii ibisericid. roimano-catolice, consilierii şi secre-
tarii giubern:iJu1ui, p:reşedilnţii şi magistraţii tablei regeşti trainsilvălnene,
aproape 200 de mari proprietari şi 2 romîni, episcoprul Lemeni ca regalist
şi deputatul Alexandru Bohăţel, aJ.es ca nobil de Haţeg, nu ca romîill 4•
_ Această dietă a dezbătut sumaiI" şi cu membri foarte puţiJn.i, la
6 1Uillie 1848, într-o singură şedinţă 5, problema urbarială. Pil'"opunerea
pentru încetarea raporturiloir iurbariale a făcut-o, în această şedinţă a
ultdmei diet.e trainsiJ.vănene, baronul liberal Wesselenyi Nicolae, un
reprezentant de frunte al 111obili.mii mijlocii :reformiste din T:ransilvainia.
Nobilimea reformistă cLim. Ung8Jria şi Transilvania era pentru acordarea
de drepturi ootăţeneşti. egalle turtruror locuitaril.or t;.ării, indiferent de
naţionalitate, Îll1 spe-anţa că nernaghlarii se vor asimila şi voT forma
împreună cu maghiarii naţiunea maghiara şi Ungaria liberală ... 6.
Baronul N. Wesselenyi a arătat [n discursul său, ţinut în şedm.ţa
dietei tramsi.J.vănene ilin 6 iunie 1848, că iobagii şi jelerii ·trebuie să fie
„concetă1ţeni egali Îll1 daitorii şi dreprur.i şi priin acelaşi :interes pentru
drept şi libertaite să fde fraţii noş.tr-i chemaţi să servească şi să apere
patria" 7. .
Membrii dietei au acceptat propunerile lui N. Wesselenyi. Ei au
declarat că şterg pentru totdeaU111a ultimele resturi ale robiei, rnbota
şi dijma, iar in ce priveşte drepu.ile umaui.e fac egal pe cel din Uil'Tilă
1
G. Bari ţ, Propoziţiunile regeşti din anul 18·18, trimise către dieta Transilvaniei,
în „Gazeta Transilvaniei", 1862, nr. 15, p~ 57-58 şi Troc sân y i Z s„ op. cit., p. 269,
270, 275: informaţiile despre rescript şi conţinutul lui.
2 G. B a r i ţ, Propoziţiunile regeşti, p. 57 .
. 3 K u vari L„ Okmanytâr az 1848-49 erdelyi esemenyekhez (Documente privitoare
la !nlîrnplările ardelene din 1848-49) Pesta,· 1861, p. 69, nr. XXXVI.
4 Troc sân y i Z s„ op. cit„ p. 274 şi Din ist. Transiluaniei, II, op. Gif., p. 63.
5
Dr. I os i f Hodoş, Rornînii şi constituţionalitatea Transilvaniei, Pesta, 1871,
p. 78, 79, 82-83 şi K ova r i L„ op. cit„ p. 38, nr. XXII, în şedinţa din 6 iunie 1848.
6 Din istoria Transilvaniei, I, p. 331.
7
I( ard o s S ; Bdr6 W esselenyi Miklos elete es munktii (Viaţa şi opera baronului
N. Wesselenyi) 11, Budapesta, 1905, p. 232-34 şi I. St. Ş u Iuţi u, Amintiri din epoca
sr.laviei, în „Transilvania" (revista) Sibiu, 1903, nr. 2, p. 72; N. Wesse\enyi, orator de
frunte, la 1848, a fost orb.
LIVIU PATACHI
124
iobag „valah" cu primul nobil. maghiar şi hotărî.rile lor le-au ouiprins

in două articole de lege 1,
Guvernul, a . doua zi după votarea legii agrare de către dieta din
Cluj, la 7 iiu.nie 1848, a publicat un comunicat semnat de contele Teleki.
Iosif, guvernatorul Transilvaniei. Prin acest comunicat guvernul, dup:i
ce aduce la cunoştilnţa ţăranilor at:îit irncetarea robiei, dijmelor, itaxelolr"
şi altor sarcini urbariale incepînd cu ziua de 18 iunie, cit şi înaintarea
legii aware impărat\tlui pentru sancţionare, ţine să scoată Yin ~lief
aşa-zisul „sacrificiu" al proprietarilor din Transilvania, pe care ei n-au
intirziat a-l aduce din „curată pomrire patmotică" şi din senJtim.ent
frăţesc ,Jaţă de iobagii lor şi „darul cel mare" pe care l-au primit atît
iobagii eîlt şi jelerii, de la care aşteaptă recunoaşterea şi preţuirea
,.generozi1ăţii" foştilor lor st.ăpîni 2,
ln al doilea comurucat al aceluia.şi guvern, datat la 17 iJun.ie şi
publicat cu scopul de a ~lioa arbicolele de legi referiit.oare la desfiin-
ţarea legăturilor urberia'le, guvern.ul. nu uita să acoentuerze că această
încetare a obligaţiilor feudale a hotărlrt-o clieta la „iniţiativa proprieta-
rilor de pământ" şi că încetarea legăturilor feudale, împreună ou tiitl.uJ.
de proprietar peste pămintul urbarial sau coloni~al, li S-"au dat în „dar"
iobagului şi jelerului de pină aci.
Guvernul, caire s-a străduit să apere proprietat.ea ~ aut.ori.tatea
nobililor şi să menţină şi asuprilree naţională, continuă astfel comunica-
tul său : „FapWl că a ţi devenit liberi nu înseamnă că de acum Îll'llaălllte
puteţi face orice şi nu trebuie sA depindeţi ·de nimeni; libertatea ade-
vărată constă i:n faptul ca omul să se folosească cu curaj şi liber de
ceea ce are; egalitatea nu constă în aceea că averea oamenilor să fie
egală", căci .. ,Dumnezeu ... a dăruit şi avere urnuia mai multă, altuia mai
puţină" ; iar ceea ce fiecare a ciştigat ru trudă sau ,pricepere, nu in
mod neîngăduit, aceea est.e proprietatea lui inviolabilă". Şi guvernul
i.ncheie comunicatul său cu un avertisment, L"l textul căruia a mai stre-
curat elemente religioase, mistice, decl'aTind că „bilnoouvîntarea luj
Dumnezeu" se va cobori asupra noilor cetăţeni, foşti iobagi şi jelelI'i,
numai dacă ei se vor purta cu „recunoştinţă" faţă de foştii propnieita.ri
de pămint. de la care vine „gestul nobil", săvi.rşiit de ei cu „jer.tfa „
simţitoare 3.
De altfel, în împrejurări asemănătoare, guvernul provizoriu din
Ţara Romi111ească.în proclarnaţjiJe sale către săteni d!111 16 iunie, a
avut aoee~i preţuire pentru proprietarii exploatatori, întocmai oa. gu-
1
I\ a r J n ş S .. r,p. l if., p. 233. K ii v a r i L., op. cit., p. 38-39 : cele două articole
ifC' kce; :.irlir11l11l I\', „r,pr11pnl'rl'a rubotci. zeciuielii şi taxelor bl1neşti rare wevau colo-
n1c:1!11nle~. rn 11 paraJ.!ra!C' ş1 articolul nr. V, „Pentru prefacerea în datorii de stat a
\"l"llilurilur rruprid<..i\IJ prÎ\";J\l.: mh:1rialc expropriate" I Cll 3 paragrafe.
~ I\,·,,. :1 r i L. ''fl· 11/., p. 5~-54, nr. XXXIII. Comunicatul - „Preînştiintare"
:i f •sl lipfirit şi în limba ro111îni:i: :\rhiva „J\slrei" Sibiu. nr. i:!37 /5. 2·13-1848."
1
3
lbiclcm, p. 51-GO şi Truc sa nr i Z s., op. cit., p. 246, 247.
SITUAŢIA AGRARA" A ŢARANIMll DEPENDENTE DIN TRANSILVANI." 125
veT111Jul rbrainsiJlvănean : „Fraţilor I Vrăjmaşii noştri nu erau şi nu sînt

boieTili., tj pravilele cele rele şi greşelile domnilor" 1.
Genero.zruta:te dliln partea stălpmilor feudailrl. faţă de supuşii lor, în
realitate nJU a eXlisrtlat. Acest S(e'l'lrtimerut ales IIlU ·intră ÎIIl structura clasei
-exploartiatoare. Afi'l"IIlalţia este confd.rmată convingător de rap-0r1Jurile
dilntre stă:pmii de moşii şi ţărănimea aservită, ·înfăţişate pînă aci. Şi de
illlsăşi legea agrară a dietei transilvălnene, pe care o vom analiza. Dar
ilncludeirea senitirnentu1ud. de generoziitate, ca a.tribut al unei clase de
-exploatatori, m coIIlJUllldmtele ofiioiale adresate ţărănimii subjugate, a
-cărei eliiberiare de sub poverile feudale a fost dezbărtută. în dietă în at-
mosferă revoluţio:p.a!lă, şi-a avut iraţium.ea sa : clasa s.tă.plÎllllitoare, care
-cu zgircenie ş.i de ifrrică a rEnunţiart; la 1848 la unele din pirivilegiile sale,
.a voit să CUIIIDle ai~ul şi actele de violenţă ale foştilor supuşi faţă
de domnii de părnint şi să împiedice i:ntinderea şi repetarr"'ea lor 2•
Totuşi, presa maghiiaTă din serviciUil foştilor stăipîni feudali, a
prezen.tat ca o realiitate ·indiscutabilă sentimentele generoase ale stăpi
niilor de moşii, manifestate faţă de iobagii ~or lîn anul revo1uţionarr:- 1848
şi a reproşat ţăranilllor :romffITTJi dÎIIl Trainsilvand:a de muJ,te ori şi p1na
tirziu, lipsa loa:' de irecwnoştIDtă faţă de aceia care ou „sac:cificarea Îlllte-
reoolor" lor IÎ.....iair fi descătuşat 3.
Gheorghe Bariţ, runrtlil di.Jiltre cei ma1i inai.Jiltaţi cărturari romini
de pe la mâjlooul veacului treaut, comentind articolele apărute în presa
amintită, afirma m deplina CUJnoştinţă de cauză, că, „eliberarea dÎIIl scJ1a-
vie a fost erfeotul s.piritulUJi de liberrt:aite ce de rnu1t sufilase în EW'opa.
iar în Transiilvania rrru rpuitru. să străbată dedt la 1848" ; oă iobăgia ţăra
nilor a fost desfiinţată datorită evenimentelor din 1848, nicidecum pri-
vilegiaţilor, oare „s-au învoit numai de frică" ; „că s-a şters nu din oaire-
are mărd:nimozitate ai numai perutru că nu se mai putea ţine şi mai
îmrolo" ; „că dacă nu se ÎIIltimpla revoluţia, eliberarea !11JU sie producea,
ci era mai ilău, pentru că aceştia (nobilii) aiu pregătit totul ca urbamiul
<lin 1847 să se pună 1n aplicare si. bie1JUJ1 colon .în adev,ă!r să vie la sapă
de lemn, va să zică proletar cu desagii în spate" 4 • Iar Szabo Ervin, cel
meii de seamă popuJ.arim.tor al ideilor marxiste în Ungaria dtnaiinte de
1917, în „Insemnări asupra revoluţiei :maighiare" f.aoe cu competenţă ur-
mătoarea OOl11StaJtare : „;Istoria nu CUJnOaŞte clasă oare să fi renunţat din
I o a n C. F i 11 i t i, Proprietatea solului în Principatele Romîne pi11tt la 1864,

1
Bucureşti, 1935, p. 261. N. Popescu - Dorea nu, N. Bălcescu şi reuolufia de la 1848,

-Bucureşti, 1948, p. 56; după N. Bălcescu plaga cea mai vie care a ros inima (poporului)
.a fost boierimea.
~ K o v â r i L., op. cit., p. 53-56.
3
G. Bari ţ, Cine a desfiinţat iobăgia, p. 251 şi Nota 75. S za b 6 I st va n,
lanulmânyok a magyar parasztsâg tortenelmeb61 (Studii dii~ istoria ţărănimii maghiare),
Budapesta 1948, p. 313, 314, 315; eliberarea iobagilor şi a „moşiei" iobă[!'eşti sînt un
1enomen general european, care în centrul· Europei S·a produs prin revoluţiile din 1848.
• G. B ari ţ, Cine a desfiintat iobăi?ia, în „Gazeta Transilvaniei", 1861, nr. 59.
I[), 255.
126 LIVIU PATACHI
generozitate la privilegiile sale. Tocmai în istoria naţiunii maghiare să

se fi intîmplat această minune ?" t.
Dieta, care reprezenta interesele clasei feudale, a cedat numai
atunci cirul împrejurările ammtite au prezentat pericol real şi direct
pentru privilegiaţi, dar şi atunci Îln speranţa că stăpinii de moşii vor
putea nesocoti concesiile făcuţe pr1n. răs.tălmăciri, amendamente şi
„completări" ulterioare, cum s-a şi intimplat. A trebu:itt să se voteze
~ea urbarială în dieta ungară, unde, sub influenţa revoluţiei din
Viena ş.i cliin Pesta, legea a fost dezbătută într-o singură zi2; a fost
nevoie să se producă in Transilvania şi în Partium acte de nesupurnere
clin partea iobagilor - fără iruloială şi la vestea desfiiinţăriri iobăg!ei
în Ungaria - pe care stă.pinii feudali ii mai sileau ou toate mijloacele
să robotească ca şi măcelul de Ja Mihalţ 3 ; în sf;]a-şit ,a trebuit să aibă loc
Aduna.rea de pe Cimpia Libertăţii, unde mii de ţărani au arăttat hotă
rirea lor dirză de a desface E>i legăturile iobăgiei, dacă încetarea lor pe
cale legală va intirzia mult'·
Sub presiunea acestor evenimente interne şi e~e a legiferat
dieta ardeleană problema agrară.
Problema agrară legiferată în împrejurările arătate a fost cu-

prinsă in două articole de lege - IV şi V - clin unsprezece, cite s-au
votat de către dieta din anul 1848. Cele două articole, care pri111 dispo-
ziţiile lor reglementează raporturile urbariale dintre stăpîni şi supuşi„
formează în realitate o lege, legea agrară a dietei transilvănene 5
Primul articol al acestei legi cuprinde w·mătoa.rele dispoziţii
mai importante : 1. iobagii şi jelerii se declară proprietari ai vetrelor şi
păminturilor colonicale (ai sesiilor dobăgeşti, w-bariale,) care se aflau
in posesiunea lor o ; 2. iobagii şi jelerii de pină aci nu pot fi tulburaţi
in folosirea acestor vetre şi păminturi care se află in mîinile lor, ae ori
ce natură ar fi şi nici deposedaţi dedt cu intervenţia justiţiei, care prin
sentinţa sa va determina natura lor disputată şi ii. va obliga pe aceştia.
dacă va fi cazul, să presteze slujbele ref uzate după pămîntrur:ile de-
na tură alodială 7 ; 3. dreptul de folosinţă al păşunilor, pădurilor şi loou-
1 S / a b •" E r ,. i n. k(.!y1l'll'I\ a mai?}'ilr forrdalomn"I (I n~mnări asu ora revoluţiei
maJ.!hiare), in „I luszadik Szazad" (revistă), Budapesta, 1904, voi. 10, p. 405. Din istoria
lra11„i1'•a111e1, I, p. 335 ş1 li. p. J(J; caral'll'rizarea lui G. lfariţ ş1 Szabo E.
i 1J111 isfof/a Tra11!>1l<-a111ei, 11. p. 4.
a G. B a r i ţ, op. cit., p. 255 şi T roc s â n y i Z s., op. cit., cap. II, p. 276, W9
5i III, n. 32~342.
4
s: D r a g om i r, 1'Jp. şi Ac sa d y I f?., op. cit., p. 509.
cil., p. 195
~ llH8 e\'i l'rdC.-lyi orszaggyiilcsi tor\'enyczikkek tortcncti fiiggclekkel . (Articole ele
leci ale dietei ardelene din 1848 cu anexe istorice, Cluj, 1861, p. 15-16. Articolele au
lost !.ancţ101wtc <le împilrat l;i 22 iunie, la Innsbruck; Ibidem, p. 25.
. " I< 6 v â r i L., op. cit., p. 55 ; limitîndu·se dreptul de proprietate la sesiile colo-
mcale, urm~ază dl foştii iobagi şi jeleri nu se pot face proprietari peste pămînturile de-
natură alodrală. ,
7
Ibidem, p. 55-56, pct. 3; după ce instanta a stabilit caracterul alodial al pă
mtntului folo-;it de iobaJ? sau jell'r, proprictantl 1-a putut lăsa tn folosinţa acestuia, conform
lntek12frii ele pînă atunci sau prin contract
rilor cu stuf, exercitat 'fără intrerrupere de foştii iobagi şi jeleri, nu va

putea fi resrtrîru decît de justiţie, dar încetează acordarea lemnului de
construcţie pentru olădiri din partea fostului stăpin feudal foştilor
supuşi ; 4. două instanţe, iUna de gradul I şi una de apel, ca.Te se vor
înfiinţa îndată, numărul lor fiind determinat de necesităţi, vor judeca
cazurile litigd.oas.e arătate la punctul 2 şi 3 ; 5. robota-slujba domnească,
robot.a-dijma şi taxele prestate pînă aci de iobagi şi jeleri după sesiile
cofonicale (iobăgeşti) încetează 1 pe .hlingă despăgubirea de către stat a
foştilor domni de pămînit 2 ; 6. Se excepteaza dijma după viile care nu
s-au plantat pe suprafaţa sesiilor urbariale ; 7. dreptul eîirciumăritului
şi ai.te beneficii mici, numite regaliene, rămîn şi de acum Î!l'lainte în
folosinţa posesorilor de pmă aoi ; 8. incetînd jurisdicţia seniorială
„scaunele domiinale şi ,fa-iduale" - foşti1i supuşi feudali - „cetăţenii"
se îndrumă spre instanţele civile şi penale dim. ţinuturile resipective.
în al doilea articol al legii agrare dieta stabileş.te sursa financiară
pentru despăgubirea foştilor domni de pămint şi i111dică autoritatea
care va judeca reclamaţiile referitoa;re Ia evaluarea benefici.Jhl.or pierdute
de aceşitia. Potriivit acestui articol, nobilimea proprietară va fi despă
gubită din venituniJ.e ţăriii, iar veniiturrile salinelor se constituie drept.
ipotecă şi vor servi şi de bază pentru un eventual împrumut de stat,
pentru ca despăgubirea să decw·gă în mod regulat. Acelaşi articol pre-
vede şi instit!Wrea unei oom:isii dfa1 cinci membri dÎll1 par.tea Mi.inisteru-
lui de Justiţie, pentru judecarea sumară a reclamaţiilOir introduse împo-
triva evaluării beneficiului domnesc, care a incetat.
·-
Cercetarea celor două an:1Jicole ale legii agrare d5n arnul 1848, ne
duce la citeva cono1uzii principale.
Dreptul de proprietate al feuda1u1ui incetează numai asupra ve-
trelor şi păminrurilor iobăgeşti - colonicale sau urbariale - prin ur-
mare, legea nu se atinge de pămînturile domneşti, de proprietatea alo-
dială, baza puterii economice a nobilimii, nici de prestaţiile anumitor-
categorii de supuşi.
Legea nu _defineşte califa,tea de urbariailist şi nu fixează criteri-
ile după care să se poată determina natura iobăgească sau alodiall a
pămîntului - arător, obţinut prin defrişări - a _pădurii, păş'limd:i; livezii..
etc. 3 . Ori natura păminitului se poate determina foarte greu, pentru
că ÎlI1 Tra111Shlvania, spre deosebire de Ungaria, lipseşte urbariul"·
1
K 6 V ari L„ p. 53 ; încetarea sarcinilor iobăgeşti s-a fixat pentru 18 iunie 1848.
S za b 6 L„ op. cit„ p. 38Y: datoriile restante în robotii sau de altă natură se vor achita
rle către iobagi şi jeleri. K 6 vari L., op. cit„ p. 55, pct. 3; comunicatul guvernului prcci·
zează că pămînturile alodiale, care se află în posesi1mea (în mîn[\) şi folosinţa foştilnr
iobagi şi jeleri, rămîn în proprietatea foştilor domni de piîmînt, iar foştii iobagi şi jeleri
vor presta ca_ şi pînă aci pentru astfel de sesii robotii, dijmă şi taxe.
2
18!8-evi, p. 15, § 2; legea care se \'a vota la proxima dietii va determina capi-
talul de despăgubire, corespunzător benciiciilor pierdute şi modalităţile achitării lui.
3
I. Grimm, op. ctt„ p. 58, şi „Gazeta Transil\·aniei", 1851, nr. 82. p. 337-338:
şi nr. 83, p. 341-342.
4
S z a b o I„ op. cit„ p. 345.
:128 LIVIU PATACHI
Saroinile feudale încetează pentru iobagii şi jelertl.i ou sesii pro-

prii - coloni.cale, iobăgeşti - şi numai acelea pe care ei le-au suportat
·după aceste pămîn1JUri, deci aceste oait.egorii de supuşi continuă să facă
prestaţii şi să dea dijme domnului de pămint după pămînturile alodiale,
care se află in folosinţa lor.
In situaţia jelerilor fără sesii şi a curialiştilor contractualişti -
păturile cele mai sărace ale ţărănimii, diteva sute de mii - nu intervine
nici o schimbare d:iJn pllllct de vedere agrar, pentru că aceştia lucrează
pămint alodial, prin urmare legea îi obligă să presteze servicii şi mai
departe, după vechile învoieli 1.
Legea nu reglementează acele rapwturi dintre feudali şi supuşii
lor ca.re s-au produs de pe unna folosirii în comun a pădurilor, păşuni
lor şi stufărişurilor.
L·egea nu s-a sesizat de revendicările ţă.ranillor de pe păminWl
crăiesc. cuprinse la punctul 11 clin Hot.ăiirile de la Blaj 2 .
ln si1IŞit, instanţele judecătoreşti. speciale, prevăzute de lege, au
fost instituite ti.râu, după 1854 şi prin stru.otw-a lor au favorizat întot-
deauna pe feudali in cauzele litigioase, numeroase şi complicate, dintre
~tia şi ţărani - discriminarea păminturilor, dreptul de folosinţă al
păşunilor, pădurilor, stufărişuriJ.or ş.a.
Prin unnare, conţinutul celor două articole de lege şi concluzi-
ile ca'?"e se desprind din cercetarea lor, arată deficienţele legii agrare din
anul 1848 şi caracterizează convingător pe autorii ei : nobilimea mare
şi mijlocie, din care se compunea în covîrşitoare parte <ţj.eta transilvă
neană.
Legea este incompletă, imprecisă, interpretabilă şi inechitabilă 3.
Comisia urbarial.ă formată din reprezenta!nţiii transilvăneni în
dieta comună d:n Pesta, care s-a deschis după procl.arna.rea unirii şi
închiderea dietei trans~vănene, a tntocmit un proiect de lege mai just,
după modelul legii maghiare, care .însă nu s--a putut dezbate in luna
septembrie, pentru e;ă in această lună a ÎlllOeput acţi.Ulllea militară aus-
triacă i.mpotriva guvernului revoluţionar maghiar, în vederea înăbuşirii
revoluţiei 4 • Şi această bnprejurare a hldenmat pe propriet;arii de pă
mînt dÎll'l TuClnsilvania să pretindă în oonbnuare, unde au maii putut,
prestaţiile de mai înainte, djn oare cauză s~u produs răzvrătiri din
partea iobagilor maghiari şi rom5lni &.
In aceeaşi dietă comună s-a de-Lbătut proiectul de ~ege referitoJ'
la despăgubirea stă.pinilor de moşii, iaT guvernul a fost însărcinat cu
întocmirea unui proiect pentru finanţarea acestei Lucrări, care să fie luat
in discuţ.ie i.n pro:Dma sesiune. Dar dieta nu s--a mad convocat dd.n prici-
na evenimentelor, incit dezbaterile asupra proiectului de lege referitor
1 I. P11şcari11, op. cit., p. 15 şi Trocsânyi Zs., op. cit., p. 344-3-15.

-~ ~8-t8-evi. p. 18, 20: articol de leg-c nr. VI.
· S za b o L.. op. i 11., p. 320.
~ S z. e k I li G y u I a, Magyar tărfenet (Istoric maghiară), V. Budapesta, 193G, p· 304.
·· lbullm, p. 304.
la despăgubiri nu s-au încheiat, iar proiectul din urmă inici nu s-a dez-
bătut 1. D1n cauza acelor~i evenimente nu au luat fiinţă nici instanţele
judecătoreşti, chemate să determ:i!Ile na.tura w·baniaJ.ă sau alodială a pă~
minturilor care se găseau m
folosint.a foş1Ji1or iobagi şi astfel să înlătw·e
neînţelegerile dintre aceştia şi foştii stăpÎIIli 2 •
Legea agrară a dietei transilvănene, prin scăderile ei, a nemul-

ţumit pe fo.%li iobagi, cu deosebire pe jelemi făiră sesii şi pe OUJl'ialişti,
pentru că ace.ştia 01U :imte:rpretait dlisipoziVidJ,e care se refereau J1JU1Dai la
iobagi, şi în favorul lor. Nemuil.ţumiril~ oare au fost siporit.E şi de lăcomia
nobililor, deşi aceştia se aflau în situaţie critică ÎIIl 1848, au determinat
pe ţărani la mişcări şi !I'ăsvrăttiri, la acte de vd.olei:nţă şd abuZillri. faţă
de stăpinii de moşii, ca:l'e au ;continuat şi după iÎlnăbuş.irea revoluţiei.
Ţăranii,_ romîni şi ·maghiari, deopotrivă, au refuzat împiLimrea saroinilor
faţă de domnii de părnint, îndeosebi jelerii fără sesii şi curial.iţ;tii 3.
Au atacat averea stăpînilor feudali şi şi-au însuşit pămînturri alodiale.
Mulţi ţărani, de teama reintroducerii servituţilor feudale, au refuzat chiar
şi luariul pe baro, dacă oferta venea clin partea foştilor stâpîni 4 • ln
cumul revol!uţîei ei au devastat pădurile fe~or şi pe cele cuprinse
le-au împărţit între ei 5 . Foştii stăpîni au silit pe foştii iobagi, sub di-
fertte pretexte, la slujbe urbarriiaJ.e, din oare cauză sate întregi s-au
plîms guvernului 6. Au încercat să cuprimdă pentru ei pămmturiJ.e iobă
geşti şi să II'estringă sau să retragă exerciţiu.I dreptului de folos:i!nţă 1.]
pădurilor şi păşunilor pe care îl aveau iobagii 7.
1
S za b â E r vin, Târsadalmi es Partharcok az 1848/49-es rnagyar forradalomban
(Lupte sociale şi de partid în revoluţia magh. din 1848--49) Viena, 1921, p. 315, 333, 358.
2 A Kolozsvâri ugyvedegyletnek a kepviselohăz ele terjesztett torvenyjavasla-
tokra tett eszre\•etelei (Observaţiile baroului avocaţilor din Cluj asupra proiectelor de legi
prezentate camerei deputaţilor) Cluj, 1877, p. 3. G â man Z s., op. cit., p. 16; din cauza
evenimentelor nu s-a trecut nici la redactarea proiectelor de legi privitoare la despăgubirea
corporaţiilor, care au pierdut pămînturile iobăgeşti prin desfiinţarea raporturilor urbariale
(cf. art. VI din leJ!ile dietei) şi la alte dijme (d. acelaşi art.).
11
V a j da L â s z 1 â, Nehany sz6 az 1854 iunius 21-en kibocsatott I. m. urberi
nyiltparancs ... (Cîteva cuvinte despre patenta urbarială din 21 iunie· 1854) Cluj, 1868,
p. 26 şi K o v â r i L. Erdely târtenete, op. cit., p. 21.
' Kolozsvâri Lap (ziar) 1849, nr. 5, p. 18, în Comunicatul guvernului transilvănean
dat la 20;XI, 1849. Troc sa n y i Z s., op. cit., p. 439-441 ; acte de violenţă laţi:\ de
nobili. Erdely szabadsâgharca, 1848 -49, a hivatalos iratok, levelek eshirlapok tukreben
(Lupta pentru libertate a Transilvaniei în 1848-49, în lumina actelor oficiale, scrisori-
tor şi ziarelor), culese:: de Bozădy Gy., Cluj, 1945, p. 36, actul nr. 9; refuzul iobagilor
Plibrrati de a lucra foştilor stiipîni.
~ I. Puşca r i u, OfJ cit .• p. 135.
8 CuleP.ere de prea înalte patente ce s-au emis pentru Transilvania, „Publicaţiunea"
m. 52 din 10.1.1950; T_r o c sân y 1 Z s., op. cit., p. 367 şi Axente Sever, op. cit ..
p. 166-167. Szabo E., Tărsadalmi p. 258; a doua adunare naţională a romînilor de
la 16 septembrie a cerut şi ea încetarea robotei, ceea ce însemnă că în Transilvania în
mai multe locuri poponil e silit încă la robotă.
7 Culegere ... , nr. 52 şi I. Puşca r i u, op. ,;ii., p. 135. Troc sân y i Z s., op. cit„
p. 366-383 ; exemplificarea raporturilor dintre supuşi şi stăpînii feudali după legea

agrară. „Gazeta Transilvaniei", 1863, nr. 98-99, p. 380, în Discursul deputatului dr.
I. Raţiu în dieta transilvăneană din 1863; din această cauză mii şi mii de neînţelegeri
si procese între foştii iobagi şi domnii d~ pămînt, după 1848.
9 - Studii si articole de istorie
130 LIVIU PATACHI
Nu cunoaştem exact pămîntul urbarial evaluat în iugăre ca-

dastrale care pînă la 1848 a fost în posesiunea ţăranifor supuşi, nici
numărul' acestor supuşi, pentru Ca!'e la anuJ. 1848 s-au desfiinţat rapoc-
turile şi obligaţiile urbariail.e, nici suprafaţa pămmtului oare urm.a să
treacă în proprietatea foştilor supuşi, pentru că atunci nu s-a făcut <>
statistică oficială sau un recensă.mînt în acest sens.
Ştim iJnsă după o evidenţă oficială, întocmită mai tirnu de Comi-
sia regnicolară pentru degrevarea pămintului, că ffn Trnl!1silvania şi:
Partium de la 1848 ,pină la 1861 au trecut în pl'Qprietatea foş1:lilor supuş1
urbariali 173.781 sesii iobăgeşti cu o întindere de 1.616.674 :iJugăre din
suprafaţa totală de 4.680.000 iugăre pămînt de cultură 1.
tn concluzie, deficienţele numeroase ale legii agrare şi oonsecinţele
ei apropiate, dureroase a.1it pentru ţără.rrimea dependentă cit şi pentru
cea eliberată în condiţiile cwnoscute, ţărănime care era hotărî1tă să se
elibereze total şi definitiv de sub exploatare, dovedesc că anul 1848 a
desfiinţat parţial raporturile şi obligaţiile feudale, deşi încetarea lor a
ajuns o necesimte a procesului de dezvolt.are economică ~i socială.
Totuşi scădeniile numeroase şi substanţiale a.le ~eg!i.i agrare de la
1848 au fost în parte înlăturate în epoca absoLutismuLui şi „regdmului
libei-cll" prin constituţia imperială, prin patente şi decrete, dar pro-
blema a fost rezolVBJtă pa!"\iaJ. şi mai muilt teoretic prin faiptul că apli-
carea şi executareQ măsurilor lu• au fost incredmtate autorităţilor arl-
mini.-;trative şi judecătoreşti speciale - uri>ariaile - cu caracter de clasă.
Această împrejurare şi intenţia evidentă a clesei st.ăpilni~
de a menţine ţărănimea in dependenţă, au împiedicat impropriet.ărirea
tuturor iobagilor, iar procedura greoaie şi de drurat.ă llllpreu.nă OU. suma
prevăzutA pentru răscumpărarea prestaţiilor, prin mijloace proprii, de
către celelalte categorii de supuşi inclusiv iobagii care aveau în folosinţă
pămintul alodial, au făcut aproape imposibilă trecerea în proprietatea
acestora a păminturilor folosite de ei.
1
G am a n Z s., op. cit .• p. I I ; I. G r i mm, op. cil., p. 150, J62. Evidenta a fost
lnlocmilA . la 1861 ; I. G r i mm, op. cil., p. 150. Cele 4.680.000 iuJ?. de pămtnt - numit
de I. ~nm!TI „Kulturland", iar de Găman Zs „Gazd.asagi l>irtok" - cuprind pe cel
arlltor, li\'ez1lt-, l?l'ădinile şi locurile de păşune; I. Grimm, op. cit„ p. 162 Ş,Î O am Aa
Z S., Op. CI/., p. l l.
CONTRIBUŢII LA .CUNOAŞTEREA lFRĂMÎNTĂRILOR ŢARANEŞTI
DIN MOLDOVA ÎN PREAJMA ,ŞI iN TIMPUL ANULUI
.
ÎlEVOLUTIONAR 1848-1849. STRĂMUTAREA LOCUITORILOR
de GH. PLATON
!ntreaga epocă ia ReguJ.amenituJ.ui Organic - care a generat con-

traditjlli de nerecon.ciliait - a fost firămî111Jtată de puternice md:şcări. popu-
lare. Legii:uirea, adapitînd sistemul feuda l 1110uJ.ui stadiu al dezvo1t.-'l:rii
1
economice, a inzesltr"at statul, ârr'i acelaşi timp, ou mij'loace mai eficace

de constrirngere, făcindru-1 m.aii aipt în exercirtarea funcţieii sale :repre-
sive. Dar, în mod obiectiv, prin acţiunea legilor istonice, echiiliiihrul pe
care clasa feudaiJă hl reaJim.se şi pe care-l credea traillrnic a fost !f1UJpt.
Ruiptura Sra produs în preajma şj ~ itimpul anului revolurţJ.onar 1848-
1849 şi ["estabiliirea IUil!ui !llOU echd:1ihru pe vechea bază nu mai era cu
putinţă.· Dacă f['ămîrnltările oupirinse intre anii 1832-1846 au subminat
t.emelidle feudale fă.Tă să producă însă fisuri viiztbiJ:e - eile reprezenrtînd
mai mU!lt acumulări de natlN"ă cantitativă - împrejrurr-ările din anii
care fac obiecbuil. atenţiei noastre au de.teiiminat, am putea spurn.e, un
salt oaJ.itativ care-şi găseşte substanţa nu numai în creşterea în am-
ploare a Luptei maselor. ci, rnad ales, în efectul acesteia asupra sitruc-
turi.i feudale însăşi.
Farnlele de m.aallfestaire a luptei maseloc, in etapa pe oare o
analizăm, au fost mu1tiple şi var-iate.: de la jalbe, forniă primairă a
protestului poipularr-, pî:riă. la acţiuini deschise de T'ăZW"ărtrire directă, une-
ori. organi.mtă, împotrtl,va exploatării.
In luarairea de faţă ne propunem să stăruim doair asupra acelei
forme reprezernbată de fuga sau swămurtarea loouitorilor în irrlrte:rd.orul
Moldovei, care a avrUJt cea mai Jmgă ră.spîndire ş.:i., prin amplOOJI"ea şi
oonsecirn.ţele sale, a afecila.Jt, după părelrea 'I100SJ1rriă., mmodrul cel mai
serios, feudalismul în general şd. staitul feudal, în dWersele sale com-
parbiIÎleilite, ÎII1 special.
CandtţdjJ.e impuse ţărnrni1or prin RegruJamenituJ. Orgainic au pro-
vocait, în în;treagia perioadă m oare aoeastă !legiuire s-a aipiLi.cat, puternice
frămîinrtlări sociiaJ.e. Cea mai II"'ăSlpî.ndi,tă formă, oairactaristi.că epooi.d, a
fost fuga. Deşi aoeas1lă formă de mainifestare a luptei de clasă are un
caracter 1nai muJrt ipasiiv, ea a avut to1Juşi. un rol însemnat în slăbirea
GHEORGHE PLATON
132
bazelor feudalismului, mai ales, prin permanenţa şi amploarea sa. In

primul ri:nd, fluctuaţia continuă a locuitorilor de la un l~ la altul sau
fruga peste hotare a întreţinut şi accentu.alt criza financiară în care se
zbătea statul feudal 1 şi a adîncit mizeria maselor de contribuabili,
constrinşi, dat fiind sistemul feudal de lim.punere şi percepere a dăriilor,
să plătească şi dat.oriile celor fugiţi. Fenomenul oa a.tare, fiind generat
de criza sistemului feudal, a contribWt la adincirea acesteia şi prin fap-
tul că a permis, în anwnite limite, dezvoltarea rel.aţililor capitailiste in
agricultură. ln acelaşi. timp, deşi perioada care o studiem p1'e7Jnrt;ă anu-
mite parl.iculari·tăţi, fuga ţăranilor de boieresc, de obligaţiile feudare in
general, a contribuit, în anumită măsuri, la popularea oraşelor şi tirgu-
rilor, la dezvoltarea activităţii comercial.e şi meşteşugăreşti a acestora.
Deşi ina.poierea economică a ţării n-a permis consecinţe clirect propor:
ţi.o:nale cu amploarea fenomenului, adică, mai precis, deşi ~Laţrl.iJ.e ca-
pitaliste nu s-au dezvoltat într-o măsura egală ou p;roparţiiJ.e atirnse de
procesul de s1rămutare, totuşi dezechilibn.iJ. intem provocat şi intreţi.nut
de strimutălri a oontribuit la coacerea premiselor proprii siLtuaţiei revo-
luţionare, demonstrlnd, in acelaşi timp, inoapacita1lea regimului feudal
de a se adapta noilor ocmdiţii ist.orice.
In privinţa dispoziţiilor cu privire la strămutare, în fapt, Regu-
Lamentul Organic nu aduoe nimic nou. El consacră., deşi într-o manieră
ambiguă, legarea ţ.Aranilor de pămint im.pusă de noua orientare a gos-
podăriei moşiereşti m wma desfilnţării monopolului ecc:momie otoman.
Articolul 124 legiJferează o procedură oare, i.n practică, se aiplioa şi mai
înainte ·
Aşez.ămintul lui Mavrocordat din 1719, cel puţin în această pri-
vinţă. marcase un punct de cotituri în domeniul relaţiiilor agrare. El
desfiinţează dependenţa personală oare, in perioada de trecere spre noua
etapă de destniămare a feudalismului, ajunsese la o asemenea dezvolta.TE?
incit ţăranii vecini, în fapt, dat fi,ind tratamentul care li se aplica, fu-
seseră asimilaţi robilor.
Desfiinţarea dependenţei personale însă nu a UJrmărit, in acelaşi
timp, şi eliberarea ţăranilor. Dimpotrivă, saraiJniJ.e feudale s-au menţi
nut. au fost determinate într-o manieră mai precisă., iar legăturile cu
stApiriii de moşii au fost stabilite prin intermediul pămintului, din po-
seshmea cărui.a dectrrgeau obligaţiile de natură feudală. Dependenta
1
Calamitiilile naturale şi consC'Cintelc acestora au contribuit la ruina economică
a 1iir;1111lor care constituiau principala m<isă de contribuabili. Imposibilitatea multora din-
tre ţ;Jr:ini de a-şi achit.a birul, ca şi e\·aziun.::a fiscalii provocată de strămuliiri, pribegiri
!>au epidemia de holeră, au adîncit, mai ales în cursul anului 1848, criza financiară a
stati1lui feudal. Lucrul acesta era liresc in condi1iile în care principalul venit al statului
era realizaţ p~in impozite. Astlel, din suma de 12.066.509 Ici şi 90 bani, care constituia
total~! vemtunlor pe anul 1818, 7.813.Y95 lei proveneau din impozite. Din bu2etul Mol-
dovei pc anul 1848 se constată că din totalul sumei ce revenea asupra cateQ'oriilor impo-
zabile, au intrat în Vistierie doar G.667.885 lei şi 26 bani, suma de 1.146. 109 lei fiind
trecută la rămăşiţe. Mar2inal, în document, se face observaţia că „mortalitatea de epi-
demia h()lcrii au adus seii<lN"e d111 ~unia însiimna!{i în buJ:!Ctul acelui an". (Arh. St. laşi,
Tr. 1768. op. 2017, nr. ·191, I. 11-18).
FRAMINTARI îĂRANEŞTI DIN MOLDOVA 13l
personală a fost înlocuită ou cea reală. Hrisovul prevede limpede că :

săteanul „din ~t nu este vo1nic ca să iasă... şi de unde va ieşi să se
dea la urmă" 1.
liil:teresează
ma.li puţin, în legătură cu problema care ne preocupă,
considerentele care 1-aiu determinat pe domniitor să emită hrisovul. A
avut în vedere - ca şi în ca21ul aJnsamblului gener-al de aşezărnmte ce-i
a,~ - interese de natura .fiscală sau, ca reprezentainit al clasei sale
şi în conformJtate cu interesele aoesteia, intuind necesiba1tea măsurii a
legiferat-o ? Importain1te sînt, oricare ar fi explicaţitlle 1în legătură cu
geneza actului, consecinţele legiferării.
ln oondiţrldle de la jumătatea secolului al XVIII-lea, dispoziţia cu
privire la legarea ţăram.iJor de pămint, prim inter21icerea dTeiptu1ui de
91:a:ămiutare, nu C()[lS:Jijituda deci.t un deziderat. Aplicarea prnctică era
legată de o serie de condiţii caire nu erau încă suficient de coapte. Hri·-
.sovul din 1794 crease doar premisele caire urmau să fie dezvoltate in
viitor.
Dezvoltarea economiei de schimb î:n a doua jumăitate a seco~ului
al XVIIl-lea şi [n p_rimele decade ale secolului imediat următor a avut
drept consecinţă tra1I1Sforrnări corespunzătornre şi in structura domeni.iu-
Lui feudal care .tiinde să se adapteze tot mai mult producţiei de mărluri.
Paralel ou consti1tu:irea şi dezvoltarr'ea reze!rVei feudale, cu limi<tarea drep-
wlui de folosinţă al ţăramiilor, eu înmulţirea obligaţi.:iJ.or m muncă ale
acestora, precum şi cu încercările de transformări corespunzătoare în
regimul juridic al proprietăţii, s-o. accentuat şi procesul de legare din
ce în ce mai compleită a ţă!raniilor de pămîrnt, s-a intădt deci deperu:len-
ţa reală. Principiul stabl1it doar teoretic în hrisoViUl ddn 1749, în urma
unei evoilruţilli de jumătate de secol, timp în oare se creaseră unele con-
diţii favorabile, putea, la inceputul secolului al XIX-lea, să se 1·eailizez~
practic. Modul în care s-au creat condiţiile şi s-a pregătit terenul în
acEst setns se reflectă clar din documentele din a doua jumătate a se-
colului al XVIII-lea şi maâ. cu seamă din aşezămintele domneşti..
In lipsa unei d:ispoziţii ex.prese cu caracter obldgatmiu - cea
din actul ddn 17 49 nepurbînd fi invocată - legarea ţăranHor de moşii se
realiza, în getnerail, prin mijloacele ouireinte de constrtingere. NecesHiatea
pentru stăpîniid. de moşii a umei astfel de dispo21iţid. este exprimată con-
cret în cer€irea boierilor moldoveni, adresată doffinitoru:Lui la începutL1l
anului 1803, de a se interzioe dreptul de strămutare a ţămnilor 2. Dezi-
deratul boieresc îşi găseşte realizarea practică abia în 1827 cînd, în
1 D. C. S tu r d za - S c 11 cc a n u, 11cte şi /efl.iuiri pri~•ifoare la chestia /ără
uească, seria l-a, voi. I. Buc. 1007, p. 22. .
· 2 La 15 aprilie 1803, /\\. Moruzi, în urma cererii boierilor de a se da o lege „ca
ţijranii să nu .Poată a se muta de pc o moşic pc alta", dispune ca aceştia să se

consulte între dînşii „.„şi socotind chipurile c11viincioasă care se cade a se pune .în
lucrare spre paza nestrămutării ţăranilor de la o moşie Ia alta, cum şi pentru acei care
la moşiile cc se află şezători sînt strîmtoriţi şi n-au Ioc îndestul de hrană şi nevoia îi si-
leşte a se il'luta la moşii mai largi„. După c11m veţi socoti, după toată cuviinţa a se
urma, prin ana!or;i să !aceti arătare pc larQ" ... " (Arh. St. laşi, Documente, Pachet '116,
doc. nr. 27).
134 GHEORGHE PLATON
imprejurnril.e cunoscute, Ioniţă Sandu Sturza, domnitorul Moldovei,

prin „Sobornicescul hrisov", legiferează, printre altele, şi legarea ţăra
niJ.or de pămint într-o manieră categorică, fără nici o clauză, strimu-
tarea depID2lîrul exclusiv de învoirea stăpînului 1. Regulamentul Organic,
inse1ind dispoziţia în cuprinsul capitolului III secţia a VII-a, fixează,
în acelaşi timp, şi oondiţiile care permit şi în care se poate efectua
strămutarea precum şi procedura· ce trebuia urmată 2.
Condiţiile cu privire la s1rărnumre incluse in noua legiuire .sînt
cunoscute şi nu găsim necesar să stăruim asupra lor. S-a preci:zat, de
altfel, că „legarea alăc.aşiJ.or de moşie constituie chcia de bolit.ă a în-
tregului sistem", această legătură fiind „sancţionată prin dreptul de
urmărire" 3. Trebuie să reţinem însă citeva fapte. Regulamentul nu in-
terzicea dreptul de strămutare, ci numai îl îngrădea. ln acest sens, în
raport cu „Sobornicescul hrisov" din 1827, cel puţin pe plan teoretic,
dispoziţia era in avantajul ţăranilor. In primul rind, strămutarea, artunci
clrul emu respectate condiţ.ii.le incluse în lege, se puitea face şi fălră în-
voirea proprietarului moşiei. In al doilea rînd, articolele referitoare la
condi.rţiile strămutării nu conţineau nici o clauză potrivit căreia cei stră
mutaţi fără respectarea prevederilor legale trebuiau aduşi în mod ne-
condiţionat la urma lor. In afară de aceasta, aiutorităţilor a.dmimstrative
le revenea sarcina, pentru a evita evaziunea fiscală, desigur, să inter-
vină in reglementarea tuturor problemelor legate de strămutare şi de-
ciziunile finale, atunci cinci era vorba de interesele fiscului, puteau fi
date chiar impotriva celor ale proprietăţii.
Este incontestabil faptul că, in practică, dreptul de strămutare
pe cart: Regulamentul il recunoştea ţăran.i.1or era iluroriu. Dispoziţia
se încadrează organic in totalitatea măsurilor prin mternlediul cărora
boierii au tcansformat legiuirea inb--un instrument al dominaţiei lor
de clasă. Adaptînd statul la noile condiţii create în urma tratatului de
la Adrianopol, Regulamentul l-a întărit în acelaşi timp şi în capacitatea
de a exercita mai eficace funcţia sa represivă. Convililgerea aceasta, con-
filmată de fapte. a permis inserarea în textul legii a stipulaţiilor cu
privire la reducerea pămintulu~ acordat spre folosinţă şi la înmulţirea
nemăsurată, prin inte:nnediul nartului, a obligaţiilor in muncă ale ţă
ranilor. Marile mişcări populare care au deschis epoca regulamentară
tn Moldova au fost inăbuş.ite. Aparatul represiv şi--a dovedit eficienţa
'i justificarea practică. Dar, dacă acesta putea acţiona efioa.oe în cazurile
curente de nesupUlllere ş.i de răzvră·tiri sponmne, era lfx>tal incapabil să
facă faţă acelei forme a dru.ptei maselor reprezen1lată prin fuga locuitori-
1
ln documente !>e preciza că locuitorii „„.nu pot avea voe a să rădica fără voia
stăpînului şi pururea fu~arii de ace!>t fel. .. să fie aduşi la urmi'i şi certaţi ... ". (D. C.
St u r d z a·S c he ea nu, op. cit., p. 68).
2
Ibidem, p. 124-125. --
a A. şi G. O t c te a, Ţăranii sub regimul Regula1"tentulut Organic, în „Studii şi
articole de i~torie", \'Ol. f, Buc 1956, o. 147-148.
FRll.MINTARI Ţ.A.Rll.NEŞTI DIN MOLDOVA 135
for. Neputinţa aceasta, oglindită in însuşi if:ex.tul l~uării, s-a verifie&t

practic în [nfbooaga .perioadă în care s-a aplicat Regulamentul. Lnoapabilă
de a stăvili strămutarea sau pribegirea loouditorillor, ocmnuirea, încă de
la început, a fost nevoită să facă concesii. Pe această linie se plasează
atât măsurile ou privire la 11.lll'lele ţinuturi de margd.cne, in oore dispoziţHle
Regiu1amentului nu s-au aplicat deci1t tîirziu, cit şi acţd.OR.aiooa .în cazurile
îzolate de sitrămutaTe după norme oare varialU ÎIIl ·raport cu wprejurările.
Lncă de la inooput, dispoziţiile Jegale ou privire la strămutare au
llămas iJJi.rtera moartă. A:ceasta pentru oă ÎlI1 mtreaga epocă a ReguJamen-
tuliui Organic forma cea mai răsipîndim a ~.ruptei maselor a constiJtuit--0
fuga. Masele aru intui:t, şi experi.enţia 1upte1oc revoliuţd.OII1.i3lre verificase
acest. lruOI'IU, că m oazuJ. srtirămutărilor, mai ales oind acestea erau con-
tinui şi ample, aparatul represiv ail staitului precum şi acel de care dis-
puneau boierii ernJU neputincioase. De aceea, s-au servilt de acest mijloc,
atîit pentrnl a rezolva - Îln măsura iî:n oare se pllltea găsi o Tezolvaire --
sirtru:aţia grea furi oare se aflau, oît şi pentru a exerei:ta presiuni ÎlI1 ve-
derea îmbUlllătăţirii condiţihl.Oir de trai. 1n toate jalibele, aproape fără
excepţie, ţăraJilii ave:rrt,izează autorităţiile că, în cazul în care cererile
lor nu vor fi satisfă.cute, se vor strămuta.
Prevenirea strămutărilor p1rin ooncesiili.: făcute ţăranilor, prin pre-
siuni exercitate uneori asupra proprietadlor şi arendaşilor, precum şi
prin întărfu:'ea şi ex:tmderea sisif:emu1ui de ["ăspurndere solidară, â.n virtu-
tea că.Teia ţăranrl.i înşişi trebuiau să suplinească şi să execute funcţiile
:represive, a fost o preocupare constantă a ocfuimuiri.i.
Amploarea procesului de strămlll1Jare Mi epoca Regulamentului Or-
ganic reflectă., pe de o parte, condiţdd.le grele impuse ţăranilor prin
dispoziiţille noii leg:iiufu.i şi, ·ÎIIl acel.aşi timp, este o dovadă a faptului
că efortul principal al maselor a fost ffndreptat impotriva verigilor celor
mai slabe ale startuiLui ifeudaJ.
ln afara condiţd.ilor obiective, cairaoterisitice epocii regulamentare,
foametea şi mizeria, accentuate de cail.a.mită1file m.tuirale, precum şi îm-
prejrua.-ăril.e propriii. peri'oad.ei cuprinsă intre ainiii 1846 şi 1849 au determi-
nat o intensdrficare C0111Sd.derabilă a procesuJJU.i de strămutare. Părăsirea
loouinrţei reprezenta, în foarte multe din cazuri, nru l\.liil simplu act de
protest împoJbr.ivia exploatăirid, oi o Îll'lCercare, cea .extremă, de sail.vare
a vieţii.
Este dificil să e~imăm oiJfric proporţi:ille fenomenului. Datele
care ne stau la dispoziţie n.e oferă doar posilbilditatea de a J.e sugera. De-
oarece maiternaLul doourn.ent.ar, de arhirvă, referiţo1r la această .problemă
este dncomplet, Jdpsurile cele mai mari fiind 1tocma:i pentru anuJ. 1848,
pe ham dartiel.or pair1Iiiale am ÎlnitocmiJt o llls1Jă. iLn oaxe siint înşirate - pen-
tru exemplifioaire - pe aru, satele J.a oare SÎlillt semmalaiţi oei mai mulţi
lOOUlÎJtOri strămutaţi. Am treout .peste acele looalităţi în ·care sînt menţio
naţi pÎillă la 10 locuitori strămutaţi. Includerea şi a acestora ar fi ilil-
136 GHEORGHE PLATON
semnat, în fond, înşirarea tuturor sa.telor din cuprinsul Moldovei. _De

asemenea, pe baza prelucrării şi grupării datelor cuprirnse .fui unele~
sare cu conţinut special, am alcătuit un tabel din care se desprinde
numărul locuitorilor de toate categoriile strămutaţi din sau în ţinuturile
Suceava, Fălciu şi Roman, în anii 1846, 1847 şi 1849 1. Da;tele sînt de-
parte de a fi complete 2• Ele sînt totuşi suficiente pentru a ne forma
o imagine generală.
Cînd luăm in discuţie strămutarea locuitorilor ca fenomen care
se încadrează firesc în lupta maselor im.potriva ex'Ploatării feudale, nu
trebuie să p:erdem din vedere variatele şi complexele conseciJnţe pe care
!enomenul le-a avut asupra vieţii intenne in general. Am notat mai sus
~ revenim aici pentru a preciza că, dat fiind amploarea. cu care s-a ma-
nifestat, strămutarea a constituii! o .însemnată formă a lupt.ei maselor
3aJ"e a afectat structura statuluii feudal in particular şi feudailismiu.l în
general, creînd premise favorabile, în anumite limite, dezvoltă.riJi rela-
ţjilor de producţie capitaliste. Aceste consecinţe de natură generală nu
rezultă numai din expresia numerică ru care putem reprezenfa intensi-
tatea procesului. Cu alte cuvill'lte, loviturile date feudalismului în gene-
ral nu sint di.rect proporţionale cu nwnărul locuirtoriil.or strămutaţi. Ra-
po.rtu.l cantitativ nu exprimă, prin el insu.şi, declt intr-o marueră gene-
rală, pur teoretică, măsura in oare au fost afect:ate bazele feudalismului.
Pentru a înţelege just eficacitatea acestei forme de manifesta.re a lllllptei
018Eelor trebuie să avem tn vedere întregul complex de implicaţii ue
plan intern. '
Exploatarea, foametea cronică şi mizeria în care se zbăteau ma-
scl.e, toate generate şi accentuate de regimul feudal ajuns în ultimul
sltadiu de descompunere, au provocat deplasări masive aile populaţiei
in interiorul ţ.ăJ'ii sau peste hotare. Extinderea fenomenului a adus
prejudicii serioase proprietaiilor feudali în general şi statului în spe-
ciail. Dar, chiar daci parţial şi pentru moment - în unele cazuri - fuga
a soluţionat pentcu ţănmii în cauză problemele ca.re o provocaseră, a
avut consec;nţe de natură inversă asupra majorităţii l.oouiitoruor. Ln mod
implicit, în virtutea sist.ern.ulW ·de organizare feudală a statului, greută
ţile de c.are se eliberau fugarii cădeau în in~egime asupra loow,tmilor
rămaşi, a căror situaţie materială se îrnrăutăţea mai mult. Consecfulţa di-
rectă era înăSprirea contradicţiilor de clasă, creşterea spliritului com-
bativ al maselor, noi şi masive strămut.Ari în unna cărora sate întregi
1
VcLi anexele.
:: \!umărul real al locuitorilor slrămulati nu este indicat întotdeauna cu precizie.
Aşa, !>pre exC'mplu, vornicul satului Punizeşti-Roman, într-o cerere adresată isprăvniciei„
·ia 12 aprilie 1849, menţioneazii că „pe liniză un mare număr de lăcuitori ce au pribegit,
a căror ocrotire nu o putem alia, acum a mai pribegit unul ... „ (Arh. St. }!aşi, îr; 1312'„
0p. 1483, nr. 1134, f. 185). Formulările de acest fel, frecvente în documente, nu permil
o;lahilirra unor date precise. Jn talcului nostru, în fazul ace~ta. am avut ia vedere do!W
oe locuitorul indicat.
FRAMINTARI TARANEŞTI DII~ MOLDOVA 137
se goleau de loouiitori 1. Rezolvarea acestei situaţii nu era posibiH 1n

condiţiile sistemului feudaJ.. ConcesiHe oc5irmuirii şi ineficacitatea ge-
nerală a mtreguiliui şir de măsuri erau tot atîtea semne ale neputinţei
regimului feudal de a ieşi diin crii.ză. Menţinînd vechea structură admi-
nistrativă tyrecum şi vechlle norme de organizare financiară, prin forţa
lucrurilor, statul feudal genera noi şi noi mi9cări care se efectuau in
lanţ neîntre:rupt.
Am stăruit asupra acestor fapte pentru a preciza, o dată mai
mu1t, înse~taitea deosebită pe carre o prezintă studierea fenomenului
strămutării loouii.torilor ca.re, prin continuitatea şi consecinţele sale mul-
tiple, expresie fi.irul a contradicţiilor regimului feudal, a generat şi a
întreţiniut continuu efervescenţa internă, contribuind la silăbirea bazelor
f euda1ismu:1ui.
Cauzele generail.e oa.re au dus la intensificarea procesului de stră
mutare în perioada care o studiem apar frecvent invocate în dooumen-
tele v,rernii : IÎrn. cererile ţăiram.iJ].or sau aile proprietarilor precum şi în
rapoartele reprezentanţilor admimisitraţd.ei de stat. Printre cauzele cel
mai des menţionate, lipsa păm.întuJui de hrană şi a posibilităţilor de
trai, ,în generail., ooupă W1 loc important 2. Atunci cînd plîingerile locui-
torilor erau verificate în U[1IIla cercetărilor special instituite, Vistieria,
deşi uneori 111um.ăr11.JJ locuitoriJor oaire cereau strămutarea dm această
prioi.IIlă era mare (61 d1n satul Toclireni-Roman, 35 dim Schiopenrl.-Fălciu),
in corufomniitate ou prevederile Regulamentului, era nevoită să accepte
mutarea 3, atunci cilnd locuitorii nu plecaseră deja fără să mai aştepte
încuviinţarea. Lipsa de pîine, prnvocată de secetă şi lăcustele care au
bmtud.t în aniâ. 1847 şi 1848, este de asemenea ourent i.lnvooată pentru a
justifica exitensi.UIIlea luată. de procesul de strămutaire. Aşa, spre exem-
plu, ispravruouJ. ţi.ln;utlll1uii. Fălciu, în :raporitul adresat Departamentului
1
,\stfcl, din numărul de 20 locuitori birnici de pe partea răzeşilor din satul Gal-
beni-Roman au fugit un număr de 15 oameni. Cei cinci locuitori rămaşi cer isprărniciei,
în decembrie 1847, să le acorde învoirea să se strămute şi dînşii deoarece nu mai pot
suporta sarcinile fugarilor: „că a mai ţine satu numai cinci nume - declară aceştia -
nu este putinţă". (Arh. St. laşi, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1112, f. 418). De asemenea, Io·
ruitorii satului Pădurile-Bacău se plîng Departamentului din lăuntru că au fugit 40·
oameni din sat şi sînt foarte încărcaţi la cislă. Am rămas,. arată aceştia, „ ... şi iără pîlne
de toată zilele ... " (Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, or. 11386, cererea din 20 ianuarie 1848)_
Locuitorii din Călineşti-Roman, încărcaţi cu obligaţiile unui număr de şase fugari, de-
clară : „ ... nu-i mai putem purta în s.patele nostru... care şi noi ne-am înspăimînl<it că
vom umple lumea de nu vom fi înlesn·i1i de ocîrmuire". (Ibidem, Tr. 1312, op. 1483,
nr. 1131, f. 71, cererea din 7 martie 1849) etc.
2 Vezi, în această privinţă, cazurile locuitorilor din Giuleşti-Suceava ( Arh. St. Iaşi,
Tr. 1615, op. 1848, nr. 1561, f. 66-67, 137, cererile din 6 martie şi 5 aprilie 1846).
Schiopeni-Fălciu (Tr. 1339, op. 1521, nr. 1448, f. 107, cererea din 21 îcbruarie 1846) şi
satele !l\ălăieşti-laşi, Todireni-Roman (Tr. 1352, op. 1535, nr. 750, f. 123-124, Tr. I 768,
op. 2017, nr. 458, f. 512, 666, 697, Tr. 1772, op. 2020, nr. 15254, f. 44-45, 141-144}.
Cei 30 de locuitori care se strămută din Teşcureni-Dorohoi arată că din lipsa locului de-
hrană cumpără pîine în fiecare an şi şi-au vîndut pînă şi cojoacele şi sum':!nele. (îr-
1352, op. 1535, nr. 744, f. 36, 39, 42, cererea din 2 martie 1847}.
3
Vezi dosarele notate mai sus.
138 GHEORGHE PLATON
din lăuntru la 16 mai 1848, arăta că loouiltorii s-au strămutat fintr-un

număr atlt de însemnat „clin lipsa pîdlnii, cli!n 1.iJpsa Illl.lltreţuJ.ui pentru
hrana vitelor şi din im.plinirea barniilor biT!ulud precum şi din nămolul
datoriilor în care lipsa piinii i-au supus" 1.
lrnpreună cu aceste cauze sau separat, sînt menţionate şi asupririle
proprie1lari.lor şi arendaşilor exprimate concret prin mrnulţirea nemăsu
rată a obligaţiilor în muncă şi pr:i:n ilnumanel.e măsuri de constringere la
care erau supuşi locuitorii 2. Sint indicate drept oauze, în egală măsură,
şi havalelele nespus de irn.povărăt.oare pentru unele salte 3 precum şi pa-
nica provocată printre Joou.itori de epidemia de holeră din vara anului
1848 "· Dorinţa cea mai fierbinte insă, rar mărturisită de locuit.ori şi -
1 Arh. St. laşi, Tr. 1339, op. 1521, nr. 168, f. 16·17. Dreglltorul arată în conti-
nuare că locuitorii rămaşi în sate, fiind impuşi sA plăteascll şi datoriile celor fugiţi,
au ajuns în „rea de istov sllrilcie şi tn neputirrţă de a·şi pute plăti măcar singur birul
lor ... şi prin lipsa de pline şi nutreţ". Locuitorii din Odaia-Bogdana-Fălciu „lipsiţi de pîine
şi impo\'ăra1i cu îndestule datorii de bani la proprietarul moşiei.„ au rămas •u totul
săraci... şi pentru c-a sll se-ape de toate cererile au Răsit mijloc de pribegire„.". (Ibidem,
Tr. 1352, op. 1535, nr. ·USI, f. 1n, raportul ispravnicului din 21 decembrie 1847). Trei
locuitori din Lune-a Banului-Fălciu arată isprăvniciei la 21 aprilie 1847 că ,,!iind ilirii nici
o stare, cuprinzindu·ne c-u totul ne\•oile şi lipsa de pîine şi neavînd nici o a12:onisită,
nc·p11tind riibda mai mult ne\'oile, siliţi am fost a ne „lllsa casele şi ne-am strămutat la
tinut Cnrnrluiului satul Tuluccşti". (Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1461, f. 22-l). Un
mazil din Davidt>şti-Flilciu declară cli „fiind cu deslivîrşire piC'at în nevoi şi săriicie„. silit
m·alll i,:ăsit a·mi lăsa ş1 chiar parlt! de moşie„.". (Ibidem, dosar nr. 1482, f. 5-l, cererea
uin 10 :JllllUSt I B·rn), ele.
2 ,\\11ti\'i11d11-ş1 rcrerea de strllmut:ire. cei 46 locuitori de pe moşia Dolhasca-Su-
ce;i\·:i :irlitau în ccrerl'.'a lor din martie 18·16 ră „pe pămintul de un pont de (!Ospodar
11c hrănim trei cos.podari". Jspra\'llicul, slujind interesele arendaşului, îi bate şi·i închide
()l'lllrn a-i f11rta să nu mai foc-ii plinl.!eri împotriva acestuia (Arh. St. laşi, Tr. 1615, op.
18·18, nr. 1561, f. 77-78 şi nr. 1744, f. 82-8-1). AC'cc:işi situaţie este şi pe moşia Lă·
m:"lş:ini {Ibidem, dosar nr. 1561, f. 3, 265). Cei 30 locuitori din Borleşti-Neamt au !u12:it
11111 ca11LJ sd11ng1111ril11r ;irl'lldaşuhu ,,circ nt<1i presus unneazii decit au muncit jidovii
pi:- hristos" (Ibidem, Tr. 1772. op. 2020, nr. IG158, cererea din 25 martie 18-19). Din
1:auza roblie-atiilor 1?Tele în muncii şi a bătliilor, din satul Podoleni-Neamt au fu12:it 32
locu1!11r1. Arendaşul, arată locuitorii la 26 februarie 1848, „au început a ne bate în
Inate zilele ca pre nişte dobito:ice necuvînlătonre, tn care s-au socotit pînă la 70 oameni
~i mai multi bătuţi". Locuitorii rimaşi avertizează că, tn eventualitatea în care nu se
\'Or lua măsuri, „om începe a ne răsipi ca albinele în toate părţile de va rămîne satul
pu~t1u numai ru d-lui posesorul, ră altă nădejde nu avem nici chip de trăit". (Ibidem,
<lo!-ar nr. 12598) etc.
• Astfel, din satele Turtureşti şi Gura Văii-Neamţ, aşa cum se desprinde din a-
dresa Departamentului averilor bisericeşti din 12 ianuarie 1848, „mulţi dintre ei (locui-
torii) sînl pribe2'i1i şi neincel s-ar tmprăşlie". Satele, afltndu-se fn drumul mare, au
fost încărcate peste măsura cu havalelele. ln urma cercetărilor se constată că au fugit
35 locuitori din numllrul total de 95. 1(1bidem, <!osar nr. 13429). La 22 noiembrie 1848,
propnelara salului B02hicea-Roman fşi exprimă ţn_grijorarea într-o cerere adresată De-
p_artamentului din lăuntru, că, din cauza havalelelor, „locµilorii vor fi siliţi a pribegi.„
51 să va sparg-e satul..." (Ibidem, dos. nr. 14244).
' 40 lingurari de pe moşia Stolniceni-Suceav.a, într-o cerere din 9 aprilie 1849, arată
<'ă în cu~sul anului 1848 -~ aflau stabi!iţi pe alte moşii. lnsă „în vremea epidemiceştii
foarte (sic) boa le a boieru, cînd fnRTOZtndu-ne spre a nu ni se prileji pieire de nevris-
rnca moarţe, am căutat locuri pentru a ne strllnwt.a unde vom putea găsi mai linişte
-ş1 spre ferire de boala ce urma". (Ibidem, dosar nr. 16930, f. l, 4), etc.
FRAMTNTARI TARANEŞTI DIN MOLDOVA 139
luoru · destul de fkesc de altfel - sporadic reflectaită în documente, era

aoeea de a soăpa de boieresc şi de „înfricoşătoarea" povară a havalele-
lor 1. Dorinţa aceasta putea fi realiza.tă practic, în ainumite cazuri, aşa cum
vom vedea WI1 con;ru1uare. Este cerţ Îil1Slă că, în afara motivelor invocate,
care ju:s1rllfdoau din plin aotui, eliberarea de boieresc, de sarcinile feudale
Îlil general, C01I1Stituda mobilul esenţiaJ. oare a stat la baza procesului de
strămutare. .In acest sens, pledează multe mărrtunii dooume.ntare din
mire rezuilită oă locuitorii stiramurbaţi ince:ricau, atum.ci .cînd 1uoruJ. era po-
s~bil, să stabi!lească, Îlil focurile lîn care se aşeza1U, raporturi sociale de un
tip deosebtt. Eliberarea complebă, cel puţrlin temporară, de sarcilniJ.e feu-
da~e era posibilă numai în cazul itrecerii peste hotare, mai ales în Rusia,
unde loouibomid. se ~tiahlleaiu Îlil oa1lirtiate de oolonişti.
Prevederile cu ipl'ivire la condiţiile strămutărfil irrwluse Îlil Regu-
lamentul Origanic, mai ales !În perioada de care ne ocupăm, nu au fost
si II'lici nru puteau să fie respectate. Cazurile în cacr-e locuitorii făceau apel
la aceste dispoziţii erau destul de rare deoarece obtJin.erea aprobării
putea să survililă, uneori, după ani mtregi de aşiteptare chiair atunci cînd
cererile se llinoadrau Îltl dispoziţiJile J.eg:ii. De aceea, Îiil marea majoritate a
cazurillor, locudrtlorii se strămutau aitum.ai cînd erau constriinşi de împre-
jurări şi oorea.ru legailiiarea a.o1rullui aibia după ce fuseseră descoperiţi în
loourile IÎJl care se stabiliseTă. Din aceste motive, organele administra-
tive - respectiv Vistieria - nu au putut să adopte în cazurile de strămu
taire o procedn..tTă U;Tllifo:rmă, general valabhlă. Aprobarea strămutărilor
sau adrucerea ila urmă a fugarilor varia în fruncţie de interesele fiscului,
de cele ale proprietar.iJlor c;;i mai a:les de starea de spirit a locuitorilor
în oaruză. Lnvocarea prevederHor legaile este rair menţi:cmată in docu-
mente. Inoansecvenţa procedurii, faptul că în cele mai multe caz'L!.ri
Vistieria era forţată să aocepte lucrul deja împlinit şi să adopte măsu
rile corespunzăitoare, 1I1eputrl.nţa autorităţilor de a stăvdli procesul de
sit:rămutaire ail. loauitorilor - Vistieria se transformase într-un simplu
O!l"ga.Il care wegistra faptele, strrădruindu-se să asig.l.tre 1nteresele finan-
ciare ale smtului - vădesc IL1ll1 aspect imporitant a:l crizei de structură a
sistemului feudal oare, generînd fenomenul, se dovedea mcapabil să-i
inl:ăture cauzele şi să-i oprească desfăşurarea.
1 Astfel, în urma cererii pe care o fac doi locuitori din Stănileşti-Fălciu de a se

muta pe moşia Broscăuţi, unde au părţi de răzăşie, ispravnicul, în urma cercetării, co-
munică Vistieriei că aceştia nu sînt asupri·ţi şi au şi locuri suficiente de hrană. „Prin
acest mijloc - notează dre~ătorul - intenţionează să poată scăpa de lucrare zilelor boie-
rescului". (Arh. St. Iaşi, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1448, f. 559-565). Logofătul Gh. Sturza,
proprietar.ul moşiei Dulceşti-Roman, înştiinţînd isprăvnicia, Ia 3 iulie 184\:l, despre fuga unui
num~r de 7 locuitori, menţiona că „să înţălei;re că prin aşa ră urmare a lor n·ar vroi
a-şi statornici gospodăriile,, nici a-şi împlini datoriile ... ci prin aceste chipuri ar pute scăpa
supt nume de stăini şi bejenari oriunde ar fi". (Ibidem, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1134,
I. 472-473) etc. ·
140 GHEORGHE PLATON
Analiza şigruparea numeroaselor documeillte referit.oare la a-

ceastă problemă ne permit să facem Ulnele clasificări de natură să con-
tribuie la ma.d buna înţelegere a faptelor. Olasifioăril.e au în vedere
preciz.area at1tud.iniii. adoptate de organele autorităţii de stat faţă ele
diverse cazuri, modul de a acţiona al proprietaru.or, lezaţii. sau l\lrrleori
avantajaţi de strămutarea locuitorilor, precum şi stabilirea consecinţelor
strămutării pentru ţărani în special şi pentru situaţia i.1nternă în general.
Este lesne de înţeiles că, in rondiţi.hle în care forţa de mUlncă era
atit de necesa!l'ă gospodăriei moşiereşti, proprietarid uzau de .toate mij-
loacele pentru a şi~ păstra, pentru a evita strămutarea loouitorhlor sta-
biliţi pe moşiile Jor. Practic, însă, mij-loacele de care aceştia dispU1I1eau
pentru a opri fuga locuitorilor erau reduse 1. Răspunderea colectivă asi-
gura mai mult interesele fiscului decît acelea ale proprietăţii. De aceea,
stăpinii moşiilor - şi aceasta este o chestiune cu caTacter general
- erau mereu în căutare de loouitori pe care ~i stabiJească pe moşiile
·lor şi să suplinească astfel lipsa celor fugiţi sau mu1tiiplele necesiităţj
ale domeniului 2, atunci CÎlnd nu puteau - şi lucruil aoes·ta era extrem
de greu de realizat - cu sprijmul autoriităţiJor, să aducă înapoi pe
fugari.
Ţăranii nu-şi părăseau cu uşurinţă vechile lor aşezări. Aobul era
dictat de imprejuriri deosebit de grele, singurele ca-e justifioalu sacri-
ficiile ce-l presupuneau. Casele,· cu tot ceea ce era in juruii lor, precum
şi eventualele plantaţii de pomi, ceruseră ani grei de trudă. Cirul im-
prejmc\rile o permiteau şi fuga era minuţios pregătită în prealabil, lo-
cuitorii işi lichidau cit mai deplin bunurile de oare dispuneau 3. In majo-
1 Este in!C'rn.;intil în aL"raslii privin1ă porunC'a dată de C. Sion, aflat la laşi, vll-
1.wului <Ic pr moşia Talpitli1i la 2ll ianuarie 1848. Boierul atra2e aten1ia cA a fost infor-
mat C'ii unii din locuitori tnC'carC'ii să se strămute şi, tn coni;ccinţă, avertizează lapidar,;
.•... oamenii sii ska to1i pe loc c{t am purtare de grijă pentru ci, Iar pecetea sat.ului în-
datA să o ci şi J!iumAtalc si! o 1ii la tine şi giumătalc la vornic ; oamenii sil să liniş
kascii şi să-şi rauic de nevoile lur căci dai peste dracu şi tu şi ei. Eu voi veni ne~eşit
acolo. :\rată \'ornicului sil ci!sliscu pre toţi IAcuitorii, cu tofii faţA, cA va mtnca bătaie.
Pl-c."tka s-n [!11sii~· la tine că lotul de la tine am să cer şi să caut". (Arh. St. laşi, Do-
cunimtc. P:ichd ·lfll, dnC'. 11r. 321 ).
z ,\\l'nlinnam, ca liind caradrristică tn această privin1ă, scrisoarea adresată de
paharn1wl I. Pupa, l>I\' \'tl \'urn1c11lui Iancu Greccanu, l;i 10 ianu;irie 1848. Mareic boier
este înştiin1at l"il locuitorii de pc moşia sa Tălpăloota-Tutova au încercat să trateze cu
dik·ri1i propridari pentru a se strămuta. Cu scopul de a-l sluji pe vornic, paharnicul le-a.
promis că-i \'a - primi pc moşia sa după cc vor obţine învoiala Vistieriei : „care cred -
adaugă el - că nu o \'or mai pule căpăta fiind dv. în Eşi"· Acesta arată în continuare
că. dcsi arc si r1 nevoie de locuitori. nu s·a ~îndit nici un moment „a-i ave tocmai dr.
la dv.". l-a îndemnat pc locuitori să se stabileascA pe moşia sa „ca să nu să ducă
la al1ii care ar stărui a le face pli!cere lor cu strămutare ce cer"'. (Ibidem, document~
nr. 371).
. s Mai mu11i locuitori strămutali de pe moşia Oprişeni „... au cutezat să stea şi să
riid1cc C'asălc şi celelalte care să cuvin a rămîne în folosul proprietarului". (Arh. St. Iaşi,
Tr. 1772, op. 2020, nr. 13944, cererea egumenului mănăstirii Gaiala din 24 ~prilie 1848), etc.
FRĂMTNTĂRI TĂRĂNEŞTI DIN MOLDOVA 141
ritatea cazurillor ânsă, îşi înoăircau sărăcia într-un car şi pentru a li se

pierde urma iîşi schimbau uneori şi numele 1.
Am aT'ătat mai sus că stramutairea unora dintre !locuitori. aducea
prejudicii, deşi de natură diferim, atit locuitorilor cit şi proprii.etarilor.
De aceea, şi u11ili şi alţi.!i., pentru a-şi apăra propriUe lor interese, cer
Vistieriei să ia măsuri pentru întoarcerea fugarilor. Motivele invocate de
loouitori se refer:ă atîit Ila greutăţile implicate de sporirea biru1ui şi a hava-
lelelor 2, cit şi la eventualitatea că nesancţi.ona.rea fugarilor ar genera noi
stirămutărri. Aşa, spre exemplu, locuitorii satuillui Nisporeşti-Roma111 ce-
rîm.d isprăvniciei, la 9 mM"tie 1849, să ia măsu1ri pentru înapoierea celor
opt fugari, atrage aten1Jia acesteia că „dacă ... nu va lua m deaiproape pri-
vire o aşa urmare poate ca să să strămute acest sat numai din o aşa cute,
zare a U111or vicleni şi stricători de sat" a. La rindul lor, pDoprietadi şi aren-
daşii aduc oa argumenrt:e Îlil sprijin.ul cererilor de reîntoarcere a fugari-
lor, datoriile în balI'lli. sau în mUJil.Că pe caire ,loouiitorii le au faţ.ă de p:rd-
prietaite, împovărarea peste măsură a oolor rămaşi în sate cu b:irul şi
havalelele acestora 4 precum şi faptul că slăbiciunea manifestată [lll
1 Locuitorul C. Sîrbu, împreună cu soţia sa, au fugit din satul Bahna-Roman şi

„schimbîndu-şi numele Petre Corbu, s-au aşezat pe moşia Siliştea-Neamţ". Arendaşul din
Bahna, venind să-l ridice, „s-au făcut nevăzut" din nou, lăsîndu-şi toate lucrurile. Iată
din ce consta averea locuitorului : o pereche giuncani, o căruţă lemn, o cergă veche, o
pereche fiere de plug, un petec blană de vulpe, două ştergare vechi, două cămăşi feme-
ieşti vechi, două cămăşi de copil, o gîscă cu cinci boboci, patru găini cu patru pui, patru
saci vechi, patru lăicere vechi rupte, un mindir prost, două bucăţele ţol de cînepă, un ceaun
cu pirostrii, opt strachini şi şase oale, cofă, găleată, pacorniţă, sită, badana veche, stricatii,
-Oouă covătele, două jumătăţi cîlti, o rochie veche de cit, un testemel, şapte coti pînză,
faţă de masă veche, trei cămăşi bărbăteşti vechi, toate evaluate la 244 lei 35 parale ( Ibi-
dem, Tr. I312, op. 1483, nr. 1134, f. 453-455, adresa isprăvniciei de Neamţ către cca de
Roman din 20 iunie I849).
Un locuitor fugit <lin Giuleşti-Suceava „este înscris în tăblita tg. Fălticeni sub altă
poreclire" (Ibidem, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1561, f. 234, raportul din 5 iuriie 1846). Un
locuitor fugit din Dracşanii Vechi-Tutova „ş-au schimbat numele şi porecla.„" (Ibidem,
Tr. 1352, op. 1535, nr. 739, f. 191 ). Jn ocoalele ţinutului Iaşi sînt găsiţi 29 locuitori „mis-
tuiţi supt feliuri de 11u111e şi porecliri schimbate". (Ibidem, dosar nr. 750, !. 164-165,
raport din 27 ianuarie 1847), etc.
2
Vezi, de pildă, cererile locuitorilor din satele Dagrţa, Săcăleni şi Todireni-Roman,
în Arh. St. Iaşi, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1107, f. 94 şi dosar nr. 1134, f. 73, 19 martie
1846, 30 mai şi 17 iunie 1849.
8
Ibidem, dosar nr. 1134, f. 73.
' Ibidem, f. 303, 330 (cererea proprietarului moŞ,iei Căutăşăni-Roman din 9 mai 1849)
si Tr. 1772, op. 2020, nr. 45275 (cererea proprietarului moşiei Valea Glodului-Neamţ, din
l 7 martie 1849), etc.
142 GHEORGHE PLATON
adoptarea unor măsuri represive severe ar prilejui fuga în masă a lo-

cuitorilor 1.
După cum se poate observa, argumentele nu difereaJU oa fom1ă.
Fondul însă era diametral deosebit. Argumentarea aceasta - şi ea apare
stereotip pe sute şi sute de cereri - verifică cele constataJte mai sus cu
privire la natura dependenţei ţăranului. Faptul că sînt invocate ca mo-
tive cu cea mai mare greutate, în favoarea proprietarilor, obligaţiile
contractate de locuitori şi care decurgeau din posesitmea lotului de pă
mint, demonstrează că dependenţa era de naturi pur reail.ă. De altfel,
dacă ţăranii fugari, aşa cum vom vedea în continuare, se angajau să-şi
achite datoriile, proprietarii nu mai puteau invoca weun alt argument
care să jus1lifice întoarcerea la urmă.
Am intilnit un singur oaz in oare un boier .îşi motivează~ea
pe baza drepturilor aoordat.e proprietăţii prin Regulament. Este vorba
de proprietarul moşiei CA.mirzăni din ţinutul Suceava. Acesta, cerind
isprăvniciei, la 29 aprilie 1846, inapoierea UJnui fugar care, fiind stră
mutat la Gulia, intrase in categoria slujit.orilor, sublinia că „aşa pre-
cum numitul să folosăşte de leafa ce i se dă de ooirmuire, asămine tre-
bue să mă folosăsc şi eu de driturile proprietăţii după sfinţenia aşe
zămîntului şi pentru că nici să poate strămuta pe altă moşie de unde să
găsăşte înscris" 2.
RaporUnd acest caz singUllar la modul practic in care se rezolvau
problemele privind cazurile qe strămutare, mţelegem măsura în care
prescripţiunile Regulamentului Organic îşi pierduseră valabilitatea. Sub
presiunea putemiouilui val al stirimutărilor, ooirmruirea a recurs la soluţii
lipsite de eficacitate meniite însă să adapteze regimuJ la noua ~tuaţie
creată.
Pentru a-şi completa necesarul in braţe de muncă pe moşiile lor,
proprietarii, ei i111şişi - constata.rea este valabilă, fireşte, numai pe plan
1
Proprietanil moşiei Opriş/işti· Tecuci, arătind Vistieriei că în sat au rămas doar
12 oameni care tndeplinesc oblil?'atiile unui număr de 32, cere ca aceştia să fie scăzuti
cu zilele de lucrn la drumuri, ca nu „în ce de pe urmă deznădăjduire să-s împrăştie în
tot Printipat... dacă acum, tn curînd, nu să va regula aducerea fugarilor". (Arh. St. laşi,
Tr. 135~. op. 1535, nr. 479, f. 14, 23, cererea din 7 iulie 1847). Arendaşul moşiei Cotu
Grosului-Roman cerind întoarcerea la urmă a unui număr de 7 ful?'ari, avertizează De·
parlamentul din lăuntru că „dacă pe aceşti fueiti nu să vor aduce la urmă, să pilduies6
şi ~cei rămaşi care pe privire că acei ful?iti de mai înainte nu s-au adus înapoi, şi cîţi
mai sînt ÎJll sat să vor dep~ta incit opştia să poate răsipi„.". (Ibidem, Tr. 1772, op. 2020,
nr. 15254, f. 110-111, cererea din 5 noiembrie 1848).
. La 1. mai 1849 arendaşul din Roşieci-Fălciu arată că vornicul N. Greceanu a oplo·
ş1t pe moşia sa Simila-Tutova un număr de şase locuitori ful?'iti din satul său: „.„şi ctti
lăcuitori au rămas tn sat - notează arendaşul - fiind al?'hezmuiti de d-lui vornic, sînt
eala a fuei decît numai aşteaptă ce sfîrşit va lua pentru aceşti şase duşi mai înainte... ".
(ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1483, f. · 146-147), etc.
2
B~erul cere ca locuitorul să fie adus îrtapoi şi el să fie despă2ubit pentru locul
de hrană dat în conformitate cu aşezămtntul. (Arh. St. laşi, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1561,
f. 173. Sublinierea este a noastră).
FRAMTNTARI ŢĂRĂNEŞTI DIN MOLDOVA 143
general - au ·favorizat, m anumite 1imiite, s•trămuta['ea ţăranilor şi au

contribuit, prin acţrl.UJnhl.e ilnrtreprimse în acest scop, la sporirea confuziei
generale. ArticoluJ. 125 din Regiulament, caTe prevedea sancţiuni pentTIU
proprietarii care ar „smomi" pe loouiitori, nu putea constitui o piedică
serioasă atita vreme cit, practic, nici nu se putea aplica.
PromishmiJ.e f ăoute de unii proprietari - abstracţie făcînd de
buna-credinţă. a acestora - chiar atunci cîind se condiţiona primirea locu-
itorilor de respectarea prevederi.J.or legale şi de autorizaţia ocîrmuirii,
aveau dailtLl - să rontribuie. i!I'lltir--o 3ll1!Umită măsură, ia accentuarea te..'1-
dinţei de strămutare 1.
In majoritatea caZUJriil.or însă, profitînd de sprijinul autorităţilor
ţinutale sau de poziţia ce o deţineau in ierarhia sociailă şi administra-
tivă, iU11.ii proprii.etari, în aoţrl.runile de acest -gen, nu respectau nici măcar
aceste apa:renţe legale 2.
Astfel, relatfutd isprăvniciei de Roman faptul că ·locuitorii de pe
moşia Ruşi se strămută „necontenit", atraşi fiilind de proprietarul mo-
şiei Blopam.a-Tiatova, arendaşul, âintir-;uzw. din cererile Slalle, din 28 martie
184 7, arată că „acum doar nu mi-iau mai rămas alta decît din nou să
rog„. că dacă este er.tait de lege o asămine, să voiască bine a-mi iinvoi
şi mie să smomesc şi să primesc oameni de pe alte moşii, dacă nu să:
aduc .pe fug'a['~" 3. ~i si:tiuaţie este şi în cotuna Rugirrwasa din satul
. 1 Privighetorul ocolului Podolcni raporta isprăvniciei Fălciu, la 3 martie f847, c_ă

unii dintre locuitorii satului Podoleni, din cauza lipsei de pîine, vor să se strămute pe
moşia Cozia, „unde au şi J?ăsit înlesnire cuvenită lor". Asupra lor s-a J?ăsit un înscris
al proprietarului din Cozia, aiza Alecu Roset, cu următorul conţinut: „„.fiindcă unii din
lăcuitorii acestui sat mi s-au înfăţişat arătînd că ar voi a se strămuta ... şi a să statornici
aici... lipsiti fiind acolo de; pîine şi de alte îndemănări pentru hrana vieţii lor, nedîndu-le
posesorul pîine, acum la vreme lipsei, pentru care le-au şi dat voe a-ş1 căuta locuri unde
vor găsi pentru înlesnire _lor ; aşa dar, dacă ocirmuirea le va da voe a se strămuta... eu
aici le voi da locurile de hrană trebuitoare ... pîinea trebuincioasă, acum în vremea lipsei
orecum şi lemnul trebuitor pentru casă şi tot felul de ajutor bănesc, însă numai prirr
vo!nta ocîrmuirii ... ". Privighetorul atrage atenţia că „clacă să vor strămuta cit de puţin
număr, pe urmă rari vor rămînc în acest sat". Ispravnicul, la rîndul său, cere arendaşului
ra, în propriul său interes, să împace pe locuitori „căci apoi. îndcmnîndu-să, să vor duce
toţi". (Arh. St. laşi, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1461, f. 109-111), etc.
2 Astfel, aga C. Neg'ruţi, „ ... ce-i director la Vistierie, a mijlocit, ca un boier puter-
nic ce-i cu slujba aceasta", şi a silit pe dezrobiţii de pe moşia Trifeştii lui Păun-laşi să
se mute pe o moşie vecină. în acest scop, a luat vitele locuitorilor şi - declară aceştia -
,,ne-au împrăştiet fimeile şi copiii, ne-au bătut cu slujitori ai Vistieriei" (Ibidem, Tr. 1772,
op. 2020, nr. 13965, jalba din 28 martie 1848). Stolnicul St. Atanasiu, proprietarul mo-
şiei Mărmureni-Roman, ,,făţiş, ziua mare, fără a cugeta la răspundere ce-l trage fapta,
au trimis IO cară la satul Bozieni şi mi-au rădicat pe ce-l mai fruntaş lăcuitor... cu
toată a sa gospodărie .... şi l-au strămutat chelar în ograda d-sale". (Ibidem, Tr. 1312,
op. 1483, nr. 1434, f. 300, 470, cererea arendaşului din Bozieni din 13 mai şi 14 iunie
1849. Vezi şi Tr. 1763, op. 2012, nr. 1595, f. 101 ), etc.
8 Intr-o altă cerere, din 15 aprilie, arendaşul arată dl a adus înapoi pe un fugar
care a declarat că „după mai multe îndemnuri a unora de acolo s-au înşălat a zice că
şi el s-ar aşăza acolo... şi mergînd la stăpînitorul moşiei au cerut a-i lăsa siguranţie că
să va muta acolo ... şi el... i-au şi lăsat 200 lei şi patenta ce o are de neguţitorie. Acum
iată - încheie arendaşul - chipul prin care acest sat se amcrintă cu totul cătră spar-
J?ere". (Ibidem, Tr. 1312, op. 1489, nr. 1112, f. 72, 98, 118, 164, 368).
144 GHEORG"'!c PLATON
Bozieni-Neamţ. Proprietara, Eufrosina Balş, re plînge împotriva locui-

t.orilor care, smomirţi de vornicul Ian.ou Cantacuzino, proprietarul moşiei
Hirtop, vor să se strămute. Pentru a preveni spargerea. satmui., boie-
roaica cere ca vornicul să fie tras la răspunder~ în conformitate cu arti-
colul 125 clin Regulament. Arendaşul Damaschin Bojilnca, la :rindul său,
iil'l.tr-o cerere cim 29 aprilie 1847, adresa.tă DepaĂamentului din lăuntru,
relatează că loou1t.orid „au venit ii.a atî•ta îndirjire, incit mai bilne de o
săptămină ... decind nicio brazdă măcar n-au arat, nu zic de boeresc,
dar nici pentru sine, fiindu-le dată. inoredinţătoare lllădejde, de căb:e
vornicul Canta, căle va mijloci negreşit stirămutarea lor ; răzimaţi pe
liSămine inoreclinţare, îşi bat de-a.:rîndul popuşoii, ii vind sau îi cară
pe ascuns unde ei vor fi ştiind" t.
Neputinţa ocirmuirii de a acţiona conform dispoziţiilor regula-
mentare in ca:rurile de strămutare a avut drept consecinţă faptul că
sarcina principală de găsia-e a fugarilor, de Wn.casare a birului acestora şi
în unele cazuri de aducere la urmă să cadă tot asupra locuitorilor ră
maşi în sat. Aceştia erau conslrlnşi să procedeze astfel deoaTeee, potri-
vit sistemului de str"mgere a biruhl~. erau obligaţi Să ră~dă solidar
de plata sumelor ce reveneau statului 2. Vornicii şi pamicii satelor iTl
special şi lecuitorii in general, pentn.J a scăpa de .ÎIIldeplinirea sarcinilor
ce reveneau asupra fugarilor, peregrin.aru prin ţară în căutarea acestora.
Isprăvniciile le dădeau împuterniciri speciale, denwrute „otcritnoo li.site",
in care erau irul ;ca te numele IOC'llliitorilor fugiţii şi, eventual, atunci cînd
se cunoştea, şi localitatea in care se stabil.iserA. In aceste împuterniciri
se făcea menţiunea ex.presă oă trimişii aveau dreptul să încaseze rămă
şiţele de bani datorate de fugari 3 şi uneori eh.iar să-i aducă la urmă 4•
Se solicita. de asemenea, concursul autorităţilor ţinuturilor respective 5•
Uneorj - cazu.rile acest.ea i.ru;ă sint mai rare de aflarea şi aducerea îna-
poi a fugarilor - erau făcute. responsabile rudele acestora 6 . Operaţia de
1lflare a fugarilor prin aceste mijloace, deosebit de costisitoare pentru
1 Aril. St. laşi, Tr. li72, op. 2020, nr. 12227, f. 2, 4-5.
2
Atunci cind tendinla ele strămutare pricinuia serioase temeiuri de spargere a
s.1tl'10r, locuitorii erau fortali să semneze chezăşii prin care se angajau să caute pe fueari.
Vezi, sprC' exC'mplu, rheziişia locuitorilor din Cotu Vameşului-Roman din I decembrie
11\17. (Ibidem, Tr. 1312. op. 1483, nr. 1112, f. 421-423) etc .
. .
1
Un 11scnll'nea document în Arh. St. laşi, Tr. 1339, op. 1521. nr. 1-tGO, f. 3 (împu-
tcrn1nrca dată, în iulie 1846, pentru a se incasa birul de la cinci locuiU:iri fueiti clin Ote-
lcni·Fiilciu şi stabiliti în diferite tinuturi).
4
Doi locuitori din Huşi sfnt tmputerniciţi să caute pe birnicii fugari „şi oriunde-i
vor găsi, să-i r:idice dimpreună cu toate ale lor şi să-i aducă la urmă-le sau să aducă
arlcverintă de pc la locurile unde i-ar afla". ln altă parte se menţiona : „ ... să-i afle şi
să-i aducă la urmii, iar pc cei care după ni~aiva imprcgiurări nu i-ar pute rădica, să
aducă adcverin1e de pc la Iucul unde s·ar afla". (Ibidem, dosar nr. 1461, f. I iO, 173) etc.
~ Ibidem.
6
Isprăvnicia Fălciu împuterniceşte pe doi oameni, rude cu cei trei dezrobiţi fugiţi
din s.atul Brădiceşti, să-i caute şi sii-i aducă w
urmă „căci la contra, .nomenitcle rudenii
~-or li îndatorite a le plăti dările". (Ibidem, dosar nr. 1467, f. 8).
t'RĂMINTĂRI îĂRĂNEŞTI DIN MOLDOVA 145
<:ei ce o efectuau, îin rare cazuri dădea rezultatele aşteptate 1. Semnal-

mentele fugarilor erau ilnserate în publicaţiile oficiale ale vremii 2.
Chiar cilild focul de striămutare al celor fugiţi era descoperit, strîn-
gerea ban:idor de la aceştia se făcea ou foarte mare greutate şi pricinuia
ser:ioase dificultăţi locuitorhl.or rămaşi în sat oare, de cele mai mul te
ori, îşi exprimau . hotărlrea de a-şi părăsi şi ei locuinţele 3. Greutăţile
cele mai mari erau provoca.te de proprietarii satelor în oare locuitorii
se strămutaseră, precum şi de oamenii acestora care, în pofida chiar a
di.spoziţilllor autorităţilor, apărîndu--şi Îlnrte.resele dict.a.te de necesităţile
lor proprii, împiedicau pe trimişii sate1or să ~ncaseze birul de la fugari
sau să-i aducă la urmă. Ca:mrile de acest fel sînt foarte numeroase.
Aşa., spre exemplu, lOOUlitorii satului Lămăşeni, din cupdilSIU~ ţinutului
Suceava, se pling isprăvniciei, la 8 iunie 1847, că cinci dÎIIltre dinşii au
fugit şi s-au stait.ornicit pe moşia Bălţăteş.ti dm ţinutul Neamţ, pro-
prietate a cneazului Oantaou:z.ino. Aceştia solicită. mtoarcerea fugarilor
„dacă legile nu pozvolesc mutarea fi.eşcălruăJa, de sine, pe la aşa locuri
tari, unde noi nu ne putem apropia nici cu chip de ei" 4 . De ase-
menea, 'Ioouitorii satului Cotu Vameşului-Roman, arătînd greutăţile im-
plicate de î:ndepliinin.·ea obligaiţiiJ.or ce reveneau asup;ra celor 40 fugari,
subliniau că „deşi ii af,lăm pe la unele loouri, să ocrotesc prin stăpinii
moşiilor unde să află nesupuindu-.se la plata birului" 5 .
1 Astfel, locuitorii satului Poienile Oancii-Roman, într-o cerere adresată isprăvniciei

la 25 mai 1847 arată în privinţa celor 28 fugari că „i-am căutat cu cheltuiala noastră ...
şi nimic n-am folosit..." (Arh. St. laşi, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1112, L 239-249). Trei
locuitori din Lunca Banului-Fălciu au fugit în noaptea de 9 spre IO ianuarie 1847 „după
care au şi întins gonaşi cărora le-au dus urma pînă în ţinut Tutova şi negăsindu-i s-au
înturnat". (Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1461, f. 31, 224), etc.
2 Vezi, spr<' exemplu, „Adaos la Foaia sătească" din 8 iunie 1847, nr. 49, din 14
septembrie, nr. 74, 75, etc.
9 Locuitorii din cotuna Liudii Tăbîrtoaiei, satul Pleşeşti-Suceava, se plîng isprăvni
t:iei de greutăţile întimpinate în strîngerea birului de Ia un număr de trei strămutaţi:
„şi ei, cînd îi găsim, nu se supun a ne plăti 'şi altă dată nici nu-i. găsim, !er_inuu·se·'.
Locuitorii arată că dacă vor fi siliţi să le plătească în continuare birul, „nevoia ne va
!ţili a fugi încotro vom vedea cu ochii". (Arh. St. Iaşi, Tr. 1763, op. 2012, nr. 1595, f.
179, cererea din 10 mai 18-19). Locuitorii satului Vicoleni-Făloiu, arătînd împrejuriirile grele
provocate de lăcuste şi secetă, subliniază că greutăţile sînt sporite din cauza celor stră
mutaţi, „cu alergătura pe la dînşii după banii. birului... cu zadarnicele cheltuele". (Ibidem.
Tr. 1339, op. 1521, nr. 1483, f. 22-24, cererea din 29 ianuarie 1849). Locuitorii din Cău
tăşăni-Roman. au mers de trei ori să încaseze birul celor 10 strămutaţi în ţinutul Tecuci.
Aceştia însă „au şi bătut pe vornic de au zăcut două luni de zile. Dacă nu-şi face o
milă cu. noi [Vistieria] - adall4:!ă aceştia - noi înştiin'j:ăm, am hotărît a ne împrăştia cu
toţii" (Ibidem, Tr. 1352, op. 1535, nr. 478, f. 5, cererea din IO iunie 1847). Patru locui-
tori fugiţi din Crăsnăşăni-Fălciu „nici cum vor a plăti birul lor: noi fiind nişte nevoiaşi
ou putem alerga totdeauna după dînşii mai vîrtos că ei să împotrivesc a plăti birul lor".
(Ibidem. Tr. 1339, op. 1521, nr. 1485, f. 1, cererea din 14 ianuarie 1849).
4 Arh. St. Iaşi, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1744, f. 86. Locuitorii din Crăieşti-Roman
arată că mergînd să aducă la urmă pe unii din cei 13 fugari, „stntem opriţi şi de stă
pîFtii lor ce-i ocrotesc şi noi ... spre îndeplinirea banilor ... ne-am împrumutat cu dobîndă".
(Ibidem, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1112, f. I), etc.
' Ibidem, dosar nr. 1134, f. 283 (cererea din 1 mai 1849).
10 - Studii şi articole de istorie
146 GHEORGHE PLATON
Riscurile celor :trimişi în căutarea fugarilor nu se limitau în.să

numai la atit. Adeseori, aceştia erau bătuţi, schingiuiţi sau ţinuţf în-
chişi, asupra lor exercitându-se tot felul de pr~uni cu scopuil de a-i
determina să renunţe la urmărire. Astfel, vornicul din Cămîrzăni.1...Su
ceava mergind să ÎlllCaseze birul llIDUÎ locuitor fugit la Huşi, acesta „l-au
închis în casă şi, cu un ţigaill, l-au bătut muncindu-l ti:lhăreşte" 1. Cel
din satul Palanca-Va&lui găsind pe doi _clin cei şase l~uittri fugiţi sta-
torniciţi la satul Boghicea-Roman, vătavul moşiei 1-a legat, l-a dus fa
curte, l-a pus în butuc şi l-a ţinUit toată ziua Seara l-a scos şi l-a bătut
din nou „atît de cumplit, încît mi-au umplut tot trupul de loviituri.
Au poruncit pădW"arilor - aram vontl.cul m încheierea cererii· sale -
că dacă aşi mai iruirămi să calc pe acolo să mă şi ,împuşte" 2.
Proprietarii şi arendaşil manifest.au aceeaşi împotrivire şi adop-
t.aru aceleaşi măsuri chiar şi faţă de dispoziţiile şi oamenii
ocîrmuirii.
Aşa, de pildă, Grigore Henneziu, proprietarul moşiei Dămieneşti-Ro
man, „dispreţuind poruncile oimwirii ar fi :rostit... că măcar 20 sluji-
t.ori să vie ... :nu-i va da" 3. De asemenea, locuioorii saibului Băloşeşti., din
acelaşi ţinut, proprietate a spătarului Alecu Paraschiv, se opun să dea
oameuilor din satul ChiliiJle un fugar stabilit în sa.tuJ lor, pe motiv că
,,aru flOnll1Că spătantlui că nu au voi să-l dei şi că oti cine ar veni, să
sai cu mic ou mare şi nu numai să dei cu ciomegile, ba moă şi ou to-
poarele". Aceştia, se ~ locuitorii din Chlliile, „au închis poarta in
ograda oe eram şi ne-au arestuit cu pază, atît la poartă, cit şi de giur
impregiurul ogrizi.i". Vătavul, la irindul său, confi.mlă că boieruil a po-
runcit „că ori~e ar veni, măcar priivighetocuJ. sau slujitori, să dei ru
"""iornegile şi topoarele şi pe om să nu-l dei" 4 •
------
1 ,\rll. St. laşi, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1561, f. 124, 469 (cererea din 31 martie 1846).
1 Ibidem, Tr. 1312, op. 1848, nr. 1134, f. 221, 469. (Cererea din 4 aug-ust 1849).
Locuitorii satului Boleşti-Roman merl!fnd cu împuternicirea isprăvniciei să ridice pe un
loouilnr stabilit pe moşia Zimbru, proprietate a vornicului Milu, relatează că „sărind satu
r.a sa ne bat!, pîoa şi cu topor ca sA taie şi dacA am văzut aşa am şi fu2it de frică,
neputindu-1 de a-l aduce ... la urmă lui". (Ibidem, f. 382, cererea din I iunie 1849). Vezi
cazuri similare la filele 453, 499, 574, 006; vornicelul satului Tălpălăi mer2ind la Băceşti
su inca~zc himl unor fug-ari arată să „vătăjelul acei moşii„. m-au închis zicînd 'că
mai mult să nu supăr lăcuitorii de acolo". (Cererea din 29 noiembrie 1849). Vornicul
!:atului Epureni-FAlciu merg-înd în satul Rîpile, în acelaşi scop, relatează că „un căpitan.„
r.·au pus împotriva.„ care m-au şi bAtut... pe urmă au ridicat tig-anii boiereşti ca să mă
urică.„ şi noi de frică am fug-it...". (Ce~rea din 15 aprilie 1846), etc.
3
Departamentul <lin liiuntru dispune să fie trimis căpitanul de sluiitnri care si.i
alra2.d atenţia proprietarului „a ou sA mai arăta împotrivitor poruncilor şi a nu învoi
mai mult oploşirea locuitorilor de pe moşii străine pe moşia sa căci să va învinovăţi"
(Arh. St. laşi, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1134, f. 187, 189, ordinul din 13 aprilie 1849. Pl"'
mos1a acestuia erau cîtiva fug-ari din Bozieoi-Neamt).
4
Locuitorii relatează în continuare că au mers la priv1g-hetor. Acesta i-a sfătuit să
se adreseze ispravnicului deoarece nici el nu a putut îndeplini dispoziţiile primite în acest
sens. Ispravnicul, cu toate precedentele create, dispune din nou, pentru a treia oară, ca
nm·i2hetorul să mearg-ă şi să ridice pe fu2ar. Trimişii satului Chiliile au fost întîmpinaţi
în acelaşi fel şi în satele Miclăuşăni şi Brăteşti unde erau statorniciţi alţi fu2ari dia
~atul lor. (Ibidem, f. 518, 546-547, 565, cererea locuitorilor din 15 septembrie 1849}, etc.
FRĂMîNTARI ŢĂRĂNEŞTI DIN MOLDOVA 147
R€1J)rezentanţilor ocirmuirii însărcinaţi <;U aducerea la urmă a fu-

garilor- li se aplioa acelaşi .tratament. Astfel, la 21 martie 1849, comisa-·
ru1 Tkgului Făkiu, însărcinat cu ridicarea unui locuitor fugit clin satul
Tupilaţi şi stabilit la Odaia Bogdana, comunica isprăViJl.iciei că, în mo-
mentul in care a voirt; să-l ridice pe fugar şi să-Q dea pe mîna vomicu-
lui, vătăjelul s-a [mpotriviit „hotărl1I1du-mi că are porulilCă de la stă
pînul său să niU.-1 dei... şi vroind a-<l lua, numitul vătăjel a mooput a
striga ca să 8aÎi ou rtioţii iîn ag1utor Jui şi să nu-<! dei ; cmd deodarllă m-am
şi văZJut filmpresurat de un nium.ăir de oaimeni de acolo, cu topoare şi c:io-
mege, care pe de o pa:rte 0.IU î!IlOOput a mă împinge pe mine, iiar pe de alta a
1
trage pe s1uj-iltor, ÎIIlcit i-a:u rupt şi mantaua de pe eil; chlp de a-l ridi.ra
nu aiu fost" 1.
lmpotrivirea manifestată de proprie~i şi arendaşi faţă de dis-
poziţiile autorităţii oontrail.e, neputilniţa acesteia de a stăvili strămută
rile, confuzia şi abl121..llI1hle generate de desfăşurairea larigă a acestui pro-
ces verifică o dată mai mfilt gradul de descompunere a rilnduielilor
feudale. Lucrul a.Cesta se degajă din îmseşi constatările ooîrmruirii şi din
Îlnceircări.12 - 1nereuşite însă - de a impiwne respectarea foome10[" legale.
Autorităţhlo:r ţimiUJtale, ispravnicilor şi iprivighetoniloc de ocoale,
le reveneaIU sarcina - şi aceasta era una din prilncipalele lor îndarto-
riri - de a srupm.veghea şi a i1ua măsuri iperntiru pireveniirea strămutării
looui11xn'ilor. Orga1I1ele centrale erau informate periodd.c as'Ulp:ra strărmu
tărilor din ţinutwri 2. In limita mijloacelor de care dispuneau, ispravnicii
şi 1SJUba11lernii acestora, efectu.aru run control riguros prim sate şi pe şosele
pentru a depista pe fugari 3 şi luaiu măsuri de liniştire a loouiitoriJ.or
m satele în care aceştia m.aniifestrau tendinţa de a se sitrămIUta. Măsurile
se reduceau, m majoritatea caziUrilor, Ja !luarea de cheză.ş.ii semnate -de
loouitorii dim sat prin care aceştia se angajau că vor fi liniştirţi şi vor
păstra ordinea 4 . în cadrul acestor măsuri, trebuie incluse şi obligaţme
1 Ispravnicul dispune să fie trimis stegarul de slujitori pentru a ridica pe loouitort
şi a aduce şi pe vătav sub pază. {Arh. St. Iaşi, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1483, f. 115-111.
Vezi şi fila 146-147: vornicul N. Greceanu, care oploşise pe moşia sa un locuitor dio
Roşieci-Fălciu, Ia venirea slujitorului însărcinat cu ridicarea acestuia, „au! dosit pe lăqt.iitor
şi pe slujbaş l·au izgonit cu ciomegile din sat afară". Cererea arendaşului din Roşieai
rlin 1 mai 1849) etc.
2
Vezi, spre exemplu, Arh. St. laşi, Tr. 1763, op. 2012, nr. 1595, Tr. 1312, op. 1483,
nr. 1112. Tr. 1615, op. 1848, nr. 1744, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1134, passim.
3 Astfel! privighetorul ocol11lui Crasna găsind în salul Dolheşti doi locuitori „cu
earnl cu bejenie", a căror răvaşe de drum nu erau „după formă şi în potriYire", îi trimite
la isprăvnicia Fălci11. (Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1461, f. 454). De asemenea, isprăv
nicia de Neamţ, Ia 2 martie 1849, 1.rimite „sub convoi" celei de Suceava, pe doi ţigani
a1 măoăstirei Rîşca. (Ibidem, Tr. 1763, op. 2012, nr. 1595, f. 53, 274), etc.
4 ln urma tendinţei de strămutare a unui număr de 23 locuitori din satul Vicoleni-
Fălciu, privighetorul ocolului ia chezăşie de la locuitori pentru trei dintre dînşii „desco-
perit1 de invitători şi răzvrătitori între obştia lăcuitorilor". {Ibidem, Tr. 1339, op. 1521,
nr. 1461, f. 323-337). Slujitorul trimis în căutarea lingurarilor fugiţi din satul Bătrîneşti
Roman, cu mare greutate reuşeşte să adune 11n număr de 22 pe care ceilalţi săteni refuză
să-i ia pe chezăşie. Proprietarul cere isprăvniciei, Ia 19 aprilie 1849, să cerceteze cauzele
strămutării, să înirîneze pe răzvrătitori care trebuie să fie daţi ... „sub chezăşiile fruntaşilor
că, într-alt chip, iarăşi s-ar împrăştie ... şi QU aceasta se face pa12:ubă Vi:.tieriei". (lbiG.!em,
Tr. 1312, op. 1483, nr. 1134, f. 209), etc.
148 GHEORGHE PLATON
pe oare şi le asumau arendaşii în contractele de arendă. La expirarea

terrn.e.nului se obligau să aibă pe moşie numărul iniţial de· locuitori 1•
Uneori, m C01I1tracte, alături de inventarul moşiei preluat de arendaş,
sînt incluşi nominal şi loouitoril.
Din m.uneroasele ciroudare ale Vistieriei adresate isprăvnioiilor,
se desprinde mai evident decît din alte documente amploarea procesu-
lui de strămuta.re. Ln acelaşi timp, se constată că, în lipsa altor mijloace,
in1Ireaga grijă şi răspundere penit:ru st.at.ornicia locu:iit.oril.or era lăsată pe
seama autorităţilor ţinutale, incapahlle, Ila :nîndul lor, de a lua măsuri
eficiente în acest sens. Fiecare document de ace$ gen, in afara consta-
tării extensiunii strirnutărilor şi a unor i.lnstrucţ.iuni - totdeauna ace-
leaşi - conţin, in acelaşi timp, aspre reproşuri la adresa dregătorilor.
şi a funcţionarilor subalterni ai acestora ca.re sint acuzaţi de delăsart
'?i lipsă de energie '.!. Ispravnicii transmiteau ordinele privighetorilor,
însoţindu-le de aceleaşi reproşuri 3, şi lucrurile se limitau la atit. Este
1 Mcn\iunea este stereotipă în aproape toate contractele de arendă. Arendaşul moş.ea

J\·a11cşt1. Orliga11 şi Rusca. c-crînd ispril\'llic-il'i ele Fiilciu, la 11 ianuarie 1847, întoan:crea
'la urmii a unui numAr de şapte fugari aralA cA „ ... noi prin contractul de posesie sîntcm
îndatoriţi ra numărul de fo\ă a IAcuitorilor pe rare i-am e:Asit pe moşie, să-i dăm la
eşire,1 din posesie. prnpndit\1i ...M. (:\rh. St. laşi. Tr. 1339, op. 1521, nr. 1461, f. 23), etc.
2
fnlr-o rirrularii din J.I aprilie 18-17 se mmtiona: „Din nenumăratele jalbe re se
lnflltoşaziî la Vistierie pentru feluri de pribcf:!iri a lllcuitorilur birnici de prin sate, pmtru
unii pc la lrx·11ri cuni •SC'utc şi ptntru al\ii neafla1i ... VistiC'ria ia llimurirc că ace:isla provine
n11mai penlrucii d-lui cln·[!lilnriu, după fndatoririle ce-s pusil asupr-i, nu arc îndeaproape
pri\'C'l?herc acest predmet rarele aduec rea mai mare slruncinarc satelor şi cu îndatoririle
pnbee:ilur cc Ic rămin ln p11\'ari1 şi sarcina rilmaşilor, dar şi cu zădarnicele cheltuieli
ce să fac şi trecire de \Teme a trimişilor spre căutare pribcl?i1ilor ... ". (fn continuare, se
reînnoiesc poruncile mai n·du dale în pn\'inţa stri111111tiirilor care fuseseră publicate în
„Adaos la Foai:i sl\tcască", nr. '11 ş1 15, din 22 iunie 1841). „Spre a se stAvila acest
rău - se aratu in continuare în cirnalară - e.ispciivnicia» să dea aspre porunci privii;?he~
torilnr ca să-i deştl'Ple Intru îndatoririle lor ... spre cercetarea şi aUarea acelor ce vor (j
oploşih prin sate ... va da ~•spre porunci şi \'ornia'ilor pentru asăminea predmet, în prilejul
n:n1i11 lor cu adurerea b.1mlor b1rulu1 ; ... su ~une îndatorire şi s_amcşului ... ca totdeauna
să re facă cercetare, fAcfndu-li-si'i cunoscut... rn afllndu-să tn urma vreun om adus în sat,
străin, şi nu l-au arătat, \'nr fi s.upuşi asprimei pravilc.i. Vistieria are a rtndui înadins
cercetare şi descoperindu-să dimpotrivă urmare din partea d-lui dree:ătorului sau a same-
şului, \'a fi silită a aduce la cu11oştinta prea înălţatului domn". (Arh. St. laşi, Tr. 1615,
op. 1848, nr. 1741, f. tot şi Tr. 1312, op. J.183, nr. 1112, f. 169. Circulare asemănătoare
sînt trimise şi pri,·ie:hetorilor).
~ Astfel, în ordinele trimise priviJ;?hetorilor de ocoale la 18 aprilie şi 9 septembrie
1846, ispravnicul de Roman sublinia „desăvtrşila molătate şi neînjlrijire" a acestora
deoarece nu raportau cu rC21Jlaritate cazurile de strămutare din oooalele administrate de
dlnşii. Li. se a_trae:e. atenţia ,,cu asprime ... ca să fie mai cu activitate căci, hotărîţi se
arată, <;ăc1 daca mei du~ă _aceasta nu :vei urma_ a stavilarisi strămutările şi oploşire şi a
raJ>?rtm„ la ~ a. fieştccare1a luni ... vei fi ştriilu1t... şi li se va prileji şi depărtare din
slujbă ... · (Arh. ~t. laşi, !r. _1312, ?P: J.183, nr. 1107, f. 100, 389 şi dosar nr. 1134,
f. _430_). Ispravnicul de Fălc1u subhwa de asemenea „adesăle strămutări prilejite intre
da1_mc1. .. pe la deose~ite_ locuri şi mai vîrtos peste hotar..." şi atrăgea atenţia privii;?he-
ţonl'...'r „asupra acestui gm~aş obiect". (Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1448, f. 477, ordinul
din :J aue:ust 1846), ele.
FRĂMiNTĂRI ŢĂRĂNEŞTI DIN MOLDOVA 149
interesant de notat faptul că grija principală a ooirmuirii avea în ve-

dere nu atît consecinţele sociale ale f enomeITT.u1ui şi prejudiciile PJ"Oprie-
tăţii, Ci viza, în primul riirnl, :inlteresele majore ale statului feudal : păs
trarea echilibruJui fdnanciar, grav
zdruncinat de masiva evaziune fis-
cală iprovocată de strămutMi 1. Ciroula['ele la care ne-am referit, şi ele
sînt foa~'te numeroase, reflectă evident un aspect important al crizei
sistemului f eudai.
Documentele oficiale - Îlil rinduJ. cărrora se IÎIIlCadrelază şi cele ci-
tate mai sus - atestînd continuitatea şi amploarea procesului de stră
mutare, eludau în chip voit adevăratele cauze care ill genera1U. Totul
era pus pe seama actiiV.iltăţrl.i dregătoril.or cărora li se repetan.I stereotip
aceleaşi indioaţii şi reproşuri. Documentele dovedesc., ÎII1 acelaşi timp,
neputinţa statului feudail de a opri propria sa descompunere generată
de condiţii ou caracter obiectiv 2.
Lipsa de 001I1SeCvenrţă a Vistieriei sau a Departamentulliui. din
lăuntru in aipliomrea măsu:rilor privitoare la strămu1m'e, oaracte:riuJ con-
tradictoriu al d;spoziţiilor verilf:ică, cu mad multă tărie, valabilitatea
constatări'lor enunţate mad sus.
· In foarte mu1te cazwri, în urma cererilo!I' locuitoriilor rămaşi în
sat sau ale proprietarilor, Vistieria aproba mutarea birullui fugariJor, în
eventualitatea Ln care aceşlbia erau găsilrţi :J, f,ără să mai ridice obiecţii de
oirdin prc-cedural dictate de prevederile aşezămîintu1ui 4 • Procedeul era
1 într-o circulară din 22 ianuarie 1848, Vistieria, subliniind din nou „adesăle re-
clamaţii ce mai totdeauna să ivesc pentru pribegirea lăcuitorilor dajnici", notează că is·
pravnicii trebuie să depună toate eforturile „pentru stavilarisirea unui asăminea pas ... care
pri\•eşte chiar la paguba haznelii.„ fiindcă acesta este unul din cele mai 'insămnătoare
obiecluri tirztitor la interesul statului.„". Li se pune în vedere de asemenea că „preţuind
gingăşimea acestui lucru, să ei de îndată cele mai nimerite măsuri pentru oprirea unui
aşa rău„. dind totodată îngrijire şi satelor ca să privegheze în toată vremea, de aproape,
pentru orice mişcare în pribegire a lăcuitorilor pc care îndată ce i-ar simţi că vor a
face asămine pas, să <lei de ştire spre a-i asigura prin clfipul cuvenit". (Arh. St. Iaşi,
Tr. 1768, op. 2017, nr. 379, f. 299. Sublinierea este a noastră). într-o altă circulară, -din
30 martie 1849, Vistieria constata· din nou „adesăle reclamatii ce pe toată ziua să primesc„.
din partea satelor„. şi proprietarilor pentru strămutarea lăcuitori lor de la un loc la altul"_
Se cere ispravnicilor să rezolve ci asemenea cereri. (Ibidem, Tr. 1763, op. 2012, nr. 1595,
f. î6, 94 şi Tr. 1312, op. 1483, nr. 1134, f. 134, 169), etc.
2
Neputinţa aceasta se vădeşte şi în inconsistenţa măsurilor luate împotriva pro-
prietarilor abuzivi. ,\sHel, Departamentul din lăuntru, la 16 iunie 1849, dispune ca locui-
torul oploşit DC moşia boierului P. Cozmită să fie dus înapoi în satul din care fugise.
Deşi boierul „a biltut cumplit" pe feciorii trimişi să-l ridice pe locuitor, se recomandă
isorăvn_iciei să-i atragă doar „luare aminte cu mărginire de a nu mai oploşi lăcuitori a
satelor". (Ibidem, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1134, f. 447 ), etc.
3
Răspunzînd isprăvniciei Neamţ care cerea scăderea birului unui număr de opt
locuitori fugiţi din Hlăpeşti, Vistieria dispune ca acei strămutaţi pe la locuri cun~scutc
„se vor încărca pe acolo, iar acei care nu se ştiu unde sînt nu să poate face scădere„. ci
1iă plătesc de cătră grămada satului„.". (Ibidem. Tr. 1352, op. 1535, nr. 719, dispoziţia
Jin 11 aprilie 1846), etc.
4 Vezi, spre exemplu, _\rh. St. laşi, Tr. 1352, op. 1535, nr. 721,1 722, 723, 739, 7-11,
750, passim, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1561, f. 309, Tr. 1339, op. 1521. nr. 1483, i. 7, Tr.
1312, op. 1483, nr. 1134, passim, etc. -
150 GHEORGHE PLATON
justificat de situaţia grea în care se aflau ~tele din care se strămu

tllseră mulţi locuit.ori, de faptul că proprietarii nu cereau .întotdeauna,
în mod expres, intoareerea fugarilor şi interveneau ei înşişi in acest
sens pentru a asigura statornicirea locu11mfilor rămaşi sau de caru.l în
oore proprietarul pe moşia cărora se strămutaJU. locuitorii, era suficient
de influent pentru a forţa decizia ocirm.uirii 1• ln deciziiJlJe Vistieriei se
reflectă. grija pentru apărarea intereselor financiare ale statului 2. Une-
ori, uzînd de dreptul de a acorda deciziile filnaJ.e m cazurile de stră
mutare, organele ocîrmuirii exercitau presiuni asupra propriet3ril.or şi
arendaşilor pentru a-i determirul să ajut.e pe locuitori cu alimente şi
furaje în împrejurări. grele.
Măsura era dictată, in egală măsură, atît de grija de a evit.a eva-
ziunea fiscală, cit şi de reperousiunile pe care foametea le-ar fi putut
avea asupra l.iJn:iştii interne. Pe această linie, se plasează, credem, ana-
faraua Sfatului din 19 aprilie 1849. La propunerea Depa.rlmnentuilui din
lăuntru c:a propriet.arii şi arendaşii să fie impuşi să ajru.te pe locWrt:ori,
înaltul for, exprimîndu-şi aoordul., sublinia că, in even1rual.itatea in care
aceştia se vor opune, ,,nu rămîlne dedt a se da voie loouitoriil.or LiJpsiţi
de a se miu1a, prin ştirea !isprăvniciei, pe la a1te moşii unde vor găsi
mijloacele vieţuirii... şi de cătră Vistierie să se Wnscrie la acel loc" a.
Dispoziţia avea în vedere precedentele create m anii anteriori,
drul foametea provocat.\ de secetA şi lăcuste dădruse naştere adînci unor
frăm.intări interne. Chiar fără intenţia prealabilă de a se strămuta defi-
nitiv, mulţi loouitori îşi părABeau aşezările şi pereg.rineJU prin ţară in
căutare de lucni şi hrană. Contractfind obligaţii grele faţă de proprie-
tarii pe moşii.le cărora se sb'ărnutau temporar, practic, locuitorii m caiuză,
nu se mai puteau mtX>aroe, chiar dacă don!lalU aceasta, în satele de baş-
1
Arh. St. Iaşi, Tr. 1352, op. 1535, nr. 490. (Cazul locuitorilor fuiiiti din sat11l Slo-
hozia CiorAşti C'ărora Secretariatul de stat le aprobA mutarea birului pe moşia V11~ani·
Putna, proprietate 11. ag'iii Balş, unde aceşti.1 se strlimutasecă), etc.
2
Pentru doi locuitori mutaţi din Je2Alia-Flilciu tn finului Tutova, Vistieria dispune
să ~e înc-aseze r.!imăşifele de bani „şi pe viitorime a pune la cale a urma re{!Ulat cu plata
către sat...". (Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1461, f. 19-21, dispoziţia din JO ianuarie
1.~4~) .. Răspunzind i!iprii~niciei de Roman in cazul unui locui lor fu2it din satul Trifeşti.
\·1sliena notează că, deşi strămutarea acestuia este ileg'alA, „va pute rămine acolo cind
\·a îndeplini cele legiuite cătră proprietarul din Trifeşti şi î# va cl~liJ!a numele că este
slobod". (Ibidem, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1107, f. 207, dispoziţia din 24 ianuarie 1847.
Sublinierea este a noastră). ln cazul unui număr de cinci locuitori fug'iţi din Valea lui
Bosie·Fiîlciu, răspunzînd că nu poate acorda scAdere pentru sat, Vistieria dispune că
locuitorii „sînt datori a-i căuta şi a aduce adeverinţele de la locurile unde ei să vor afla
spre a să mijl!,)Ci scăderea I°':" .de ~ici şi încărcarea acolo„.". (Ibidem, Tr. 1339, op. 1521,
nr. 1461, f. 103-10-t, d1spoz1t1a din 28 februarie 1847), etc.
ln ~onlinuare. se _preciza: „acolo unde proprietarii de moşii vor arăta nemilostivire
1
de a inl_esn1 i;>e locu1ton„. fnUmplîndu·se a pribeizi, dreptul haznelii să se împlinească

~-e ~~~~af1", Manualul Administrativ al Prinţipatului Moldovei, tom. f. laşi, 1855,
4
FRĂMTNTĂRI ŢĂRĂNEŞTI DIN MOLDOVA 151
tină 1. Uneori, ÎlnSă, unii dintre dînşii nioi nu mai manifestau această
dorinţă 2.
Din aceste cauze nu se .putea face şi nici nu s-a făout distincţie
in materie de procedwă iîntre ceile două forme de strămutare. Străm.u
tăriil.e tem.pornire se încadrează organic şi firesc 1în procesul general 3.
tn raport cu numwui mare al celor fugiţi, nmnăirul locuitorilor
aduşi la .urmă este extrem de redus, ou totul neînsemnat chiar. I1ntoar-
ca-ea fiugarilJOr se efectua numai [n urma stăruinţelor repetate ale pro-
prietarilor şi atunci cind poziţia celora pe moşiile cărora locuit.orii se
stato:rinÎK!iseră nu era suficient de f ernnă. Dovadă că lucnuriJ.e stau aşa ne
este oferit de fap;bu[ că, clin număruil rnal'e al dispoziţiilor ân acest sens
ail.e Vistieriei ~u ispravnicilor, puţillle dOOT s-aiu reailiiim.t practic 4.
Anumiite împrejurări, determinarte de situaţia loouitoriJor stră
mutaţi, făceau inaplioaibi1e dispoziţiile de :îll'btoarcere la urn1ă. Nu mai
eraJU aduşi ff:napoi, de rpiildă, loouitorid oare apucaseră să-şi facă aşezări
stabile pe locul în care se strămutaseră 5. De asemenea, se recomanda
1 într-o cerere adresată isprăvniciei la 15 martie 1847, o femeie din Mălini-Suceava

·arăta că în 1846, împreună cu bărbatul său, „pentru nevoile ce avem, am fost siliţi a
ne du.ce după închipuire vieţuirii" la satul Boteşti-Roman. Vroind să se reîntoarcă acasă,
1)roprietarul din Boteşti, deşi nu-i datorau nimic, i-a reţinut bărbatul. (Arh. St. laşi,
Tr. 1615, op. 1848, nr. 1744, f. 35-36), etc.
2 Ar~ndaşul moşiei Heleşteni şi Oboroceni-Roman se plînE:e isprăvniciei, la 16
1anuarie 1849, că în toamna anului 1848 şase locuitori au plecat să-şi caute hrana.
Chemaţi să se întoarcă, au refuzat. {Ibidem, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1134, f. 4 ). De ase-
.menea, arendaşul din Heci se plînge isprăvniciei Suceava, la 9 aprilie 1849, că, în anul
trecut, 25 locuitori s-au dus să-şi ierneze vitele pe o moşie din ţinutul laşi. Locuitorii nu
numai că nu s-au mai întors, dar cîţiva dintre dînşii au venit pe moşie „şi au mai
.ademenit încă pe vreo 20 gospodari, incit asemine urmare mi-au dat prilej a gîndi că
~i ar avea un alt plan". (Ibidem, Tr. 1772; op. 2020, nr. 15667), etc.
s Astfel, pentru cei 46 locuitori plecaţi din Huşi, s-au dat porunci staroştilor să
1.lmble prin ţară, să-i caute şi să strîngă rămăşiţele de bir ce le datorează. (Ibidem, Tr.
1339, op. 1521, nr. 1461, f. 46). Şapte locuitori din Grumăzoaia-FălciU: „ ... s-au făcut
nevăzuţi supt cuvînt că s-ar duce la săcere pe unde sînt datori şi unii la muncă unde
vor găsi fără să-şi ei răvaş din sat şi acum, căutîndu-să, nu să pot afla". (Ibidem, f.
.350-359, cererea locuitorilor din sat din 25 iulie 1847), etc.
4 Pentru locuitorii aduşi la urmă, vezi Arh. St. laşi, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1107,
i. 419 şi passim, dosar nr. 1134, f. 229. Tr. 1339 op. 1521, nr. 1448, f. 545, etc. La
.aducerea fugarilor slujitorii întrebuinţau cele mai brutale metode. Astfel, slujitorii isprăv
niciei Dorohoi aduc pe cinci locuitori fugiţi din Rudeşti, „în peptul cailor pin tot satul,
-mai rău decît în vremea turcilor". (Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, nr. 44268, cererea din
14 ianuarie 1847).
5 Aşa, spre exemplu, cu toate dispoziţiile Vistieriei pentru înapoierea unui fugar
-Oin Beşicani-Tutova, ispr~vnicia raportează la 9 au,2'ust 1848 că acolo unde acesta s-a
stabilit, la Stoieşeşti-Fălciu, s-a însurat şi „şi-a făcut aşezare gospodărească ca unul ce
.din Beşicani a fost venit burlac". (Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1483, f. 187-188).
Vistieria aprobă sfabilirea la Bazga-Fălciu a unui locuitor strămutat de la Chirceşti-Vaslui
.deoarece „şi-au făcut aşezare". (Ibidem, dosar nr. 1485, f. 12, 38), etc.
152 GHEORGHE PLATON
aminarea măsurii pentru acei care urmau să-şi stringă recolta 1. Nu am.
ÎIIltilnit nici un caz ÎlI1 care, in privinţa acest.om, să se mai revină asupra
cererilor de aducere la urmă. Excepţie se făcea, în egailă măsură, şi
pentru acei dintre fugari care se angajau ca slugi la proprietari sau
arendaşi 2•
Organele represive ale ocirmu:ixii acţionau ou promptiitudine nu-
mai în împrejurări cu totul excepţionale. Aşa, de phldă. operaţia de
depistare şi aducere la urmă a derzJrobiţi.lor fugari de pe moşia Duda-
Fălciu, proprietate a beizadelei Grigore Sturza, s-a desfăşurat cu o
viteză uluitoare. La cererea prinţuJ.ui, deşi dezrobiţii fuseseră mutaţi cu
forţa pe moşiile acestuia, fugarii sint căutaţi şi stabiliţi., împotriva
voinţei lor, pe moşia Duda sau în alte părţi în oa.re beiza.deaiua aveai
nevoie de oameni a. lnsă, chiar şi în cazul prinţului Sturza 4 , ca şi în
altele, ÎlI1 cele din wmi, atimudi.nea dirză a locuitarillor ~butea să im-
pună proprietarilor şi autorităţilor măsuri de naturi să favorizeze inte-
resele acestora. De multe ori ei reuşeau să obţină aprobarea de a se
strămuta în locurile pe oa.re Je doreau deşi, 1n preail.ab.il, fusesem. aduşi
la urmă s.
Este interesant de menţionat că propriet.aril, în unele- cazuri„
p;rin propriile lor mijloace, uz.iru:l de forţă, aduceau înapoi pe loouirtorii
fugari. In asemenea împrejurări, se produceau ciocniri destul de serioase-
care dovedesc, o dat.I mai mult, neputinţa statului de a regilement.a, in
1 L'n locuitor fuJ?il din CAciulati la Sofriccşli-Roman C'slc lăsat pină în to:unn&
dl'uJrl'<'C', !>l' plilll!<-"a d, „!>lrămutindu-mA acum, rămîn cu totul sărac pC'ntru totdeauna".
(lbidL·m. Tr. 1312, op. 1483, nr. 1107, f. 177, cererea din 4 aprilie 1846). Trei locuitori
fueiti din Romlni-Neamt la Avereşti-Roman, i.int IAsafi pfnă ln primăvară pentru a se
plăti de datorii şi a-şi aduna ceea ce au. (Arh. St. laşi, f. 460, raportul priviJ?hetorului din.
~ noi<.>1nbnc 1816). Doi din cei 13 locuitori fu2iţi din satul lucşăştii de Mijloc-Roman
s.int [!tls1t1 in (inului Vai.lui. Nu pot fi ridicaţi droarecc îşi Jăcuseră semănături. Se dis-
pun<' a li lil!>ah pină după slrin~rea recoltei. ( lbid<'m, dosar nr. 1131, f. 288, 434, adresa
1i.prarnil"ll'1 dt· Vaslui din 16 mai 1849), etc.
:? hpri.tmicia de lfoman raporta Vistieriei, la 28 iunie 1846, di nu poate ridica pe-
lr<'1 locuitori fuiziti din I kl leni-Bacău la Dulceşti, „fiind slu2i la posesorul acei moşii" ..
V1 1rnicl'111l a fost despăl!ubit de banii birului. (Ibidem, dosar nr. 1107, f. 327). Un locuitor-
fucit din Bîrjoveni la lfo111an „slujăşte la clucerul Carabct care i-a plătit hacul înaintc-
ş1 acum 1111-i poale da drun111IM. l-a plătit de asC'm<'n<'a şi birul pc un an. (Ibidem.
r. :.rn >. C'tr.
1
1\rh. St. laşi, Tr. 1768, op. 2017, nr. ·131, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1140 şi Tr. 1772•.
op. :.>wo. nr. 15254.
4
Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1140, f. 30, 32, 50.
5
Astrei, fără să mai aştepte aprobarC'a Vistieriei, 42 ursari dezrobiţi din Băhnăşeni
Hacilu se !>lrim1utii la BlaJ:?:cşli, Jn cuprinsul aceluiaşi ţinut. Locuitorii rezistă cu îndirjire
tuturor înccrcimlor cc se fac pentru a-i aduce la urmă şi declară cu hotărîre iii cererea
lor din 1U dcce111briC' 1848, că „dacă vom fi strămutaţi de la asăminea loc ce noi ne-
mulţărmm, şi sa ne vîrc wrăşi în iadul care abc am scăpat, apoi să şlic cinstita isprăv
ntr1e, cu hutărir<', că ne \·om duce în toată lumea, unde nici de numele nostru nu va
mai auzi". (Ibidem, Tr. 1318, op. XVI, 1491, nr. 32, f. 48). De asemenea, priviJ?hC'lonrU
ocolnlu1 ,\\oldova din (inului Suceava, aduce la urmă pc un locuitor fuizit din satul
Oumbră\·ita ele Sus. Acesta însă refuză să se statornicească în sat dC'Clarind că , astăzi.
aclucîndu-1 la urmă, mimc va pribc~ mai departe". (Ibidem, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1561„
t. IU4-1C15, raportul din 18 martie 1848), etc.
FRĂMINTĂRI ŢĂRĂNEŞTI DIN MOLDOVA 153:
limiitele impuse de rî:nduie1i1le feudale, procesul general de strămutare al

lccmitorilor 1.
Procedura, ale cărei linii gene:rale ile-am schiţat mai sus, se
aplica în stpeeial ful c~uil strămutării locuitorilor birnici. în p1irvinţa al-·
tor categorii de contribuabili, a căipatăerilOT şi treptelor, de pildă, pro-
cedura era mult simplificată. Pentru a evita evaziunea fiscală, provocată
de nestatornicia căipătăerilor, Vistieria, aş.a cum se ştie, în catagrafia
din 1845, li legase pe aceş.tia ou birul satelor in care fusese:ră găsiţi de
comisii. AbUZJUll. acesta, care a detErminat adinci nemuilţumiri~ a avut
~-ave repercusiuni asupra satelor. Locuitorii acestora fuseseră obligaţi
să dea chezăşie pe!l1t'iru călpătăerii iînscrişi în .tabele şi să garanteze căi
aceştia î:.şi vor achita ou iregclairitate obligaţiile băneşti. Căpăităerii însă,
în majoritatea lor angajaţi ou contracte pe termen scurt, în ca.ilitate·
de argaţi la piroprieta~i saru arendaşi, du.pă expi.Tairea termeinului plecau
în căutare de noi angajamente. Cei care-i luaseră •pe chezăşie sau locui-
t.orii satelor în cislele cărora aceştia erau în..."<'rişi, erau obligaţi să plă
tească biruJ. ce revenea asupra lor. Cazurile de strămutare a căpătăe
ciJlor smt foarte numeroase 2. Atunci cînd erau găsiţi, Vistieria nu ri-
dica nici o obiecţie Îln· privinţa mutării birului după ce se asigura, prin.
mijloacele obişnuite, că intereşele fiscului nu vor fi .prejudiciate. Dă
rile celor care nu erau găsiţi trebuiau însă să fj.~ plătite iÎln conitinuare·
de chezaşi sau de ceilalţi locuitori care participau la cislă 3 • Nu este
1 Un caz tipic în această privinţă este cel relatat de aga Alecu Dia, proprietarul
moşiei Curteştii de Jos-Tutova, în cererea s'a adresată domnului la 17 ianuari~ 1817: Pe
mqşia acestuia se strămutaseră şase locuitori din satul Sărrdreşti, proprietate a vornicului·
L1scarache Bogdan. Slujitorul isprăvniciei, însoţit de oamenii vornicului, de „ciornagaşi",
relatează boierul, recrutaţi din plugari, argaţi şi slugi au venit noaptea „şi inlrînd în sat,
buntuluind tot satul, bătînd şi spăr1Zînd capetele, tăind mîinile, scoţînd ochii oa-
menilor, mai rău decît în vremea tătarilor şi a enicerilor, au şi răpit pc unii
lăcuitori„. rămîindu-le fimeilc şi tot avutul lor ... ". După trei zile, slujitorul a venit din
nou „cu alţi ciomagari, mai mulţi, tot în puterea nopţii şi făcînd altă nouă mai cruntă·
ucidere, dărîrrlînd casele oamenilor, împrăştiind şi prăclînd tot avutul lor, au mai răpit pe
unuL. Grozav este a privi asăminc faptă - exclamă boierul în încheierea cererii sale - chiar
atunci cînd noi ne fălim că avem domn în scaun şi cinste şi avere şi viaţa deopotrivii
este siguripsită de Organicescul Reglement. Trist lucru este a privi cum d-lui vornicul îşi·
bate 1Zioc de toate şi de omenire şi nimeni nu-l periorisă-;te de la asăminc fărădelegi".
împuternicitul isprăvniciei, la rîndul său, arată cil rncn~înd la Curtcşli, împreună cu cîţ1va
feciori boiereşti, a prins cinci oameni dintre cei fugiţi. Vătavul moşici a adunat vreo 30
locuitori care au alergat cu parii după slujitor „şi l-au aRiuns pe alt hotar de moşie ş1
. a început a bate pc feciorii boiereşti„. pînă i-a umplut de sînge". Cinci a venit să-i ridice
şi pe ceilalţi doi, vătavul l-a închis pe slujitor în ogradă „punînd puşcaşi păzitori pe la
oorţi". 'Apoi, împreună cu oamenii din sat-:-au atacat pc oamenii vornicului (acesta trimisese
20 oameni) „dîn<l şi cu puşca" şi prilejuind un cumplit „vălmiişag". Acelaşi tratament este
aolicat şi unui slujitor al Vistieriei care abia „au scăpat cu fuga". De-abia după a cincia
î11cercare, slujitorul a reuşit să ridice p~ ultimul fugar. (Arh. St. Iaşi, Tr. 1352, op. 1535.
nr. 452. f. 39-6-1 ), etc.
2
fl\cnţionăm 21 fugiţi din Tucloroaia, cotună a satului Bivolari-laşi (Aril. St. laşi,
Tr. I 3S2, op. 1535, nr. 312, f. 1-34, cererea prnprictarului din 26 iunie 1849), 11 din
Bozia-Fălciu (Tr. 1339, op. 1521, nr. 1461, f. 76-77, cererea proprietarului din 15 aprilie-
1847), etc.
3 Ibidem, vezi şi Tr. 1339, op. 1521, nr. 1483, f. 296, nr. 1448, f. 24, 494, nr. ·1461.
f. 151-152. etc.
154 GHEORGHE PLATON
menţionat ruc1 măcar un singur caz de aducere la urmă a unui om

aparţinind acestei categorii. Atitudinea Vistieriei, în cazul acestora, era
determinată de interese de natura pur fiscală. .
In privinţa treptelor, denum]re sub care sînt ounoscuţi mazilii,
ruptaşii şi ruptele Vistieriei, procedura era la fel de simplă. In cazul
acestora, puteau cere aducerea ila urmă doar ceilalţi .locuitori aparţi
nind aceleiaşi categorii, care rămăseseră încărcaţi cu dările şi slujbele
date.rate de fugari l al căror număr era destul de ridicat. Cazurile siJnt
inserate în dosare speciale intitulate: „strămutarea treptelor privile-
giate" 2. Deşi uneori, în urma stăruinţei locuitorilor, Vistieria îşi ex-
prima acordul cu privire la întoarcerea la urmă a unora dintre fugari 3,
nu am găsit totuşi nici o menţiune din care să rezulte că dispoziţiile
s-au aplicat. Lucrul era greu de realizat deoarece, in cea mai mare
parte, fugarii din această categorie, in locurile în care se statorniceau,
spre deosebire de majoritatea fugarilor aparţinînd categoriei b.irnicilo1,
contt-acta.u raporturi de muncă saJarialtă '· Legăturile lor cu satul fiind
doar de natură fisoală, în măsura m CMe interesele Vdstieriei - care
coincideau cu oele ale locuitorilor !I"ămaşi âln sat - erau satisfăcute, nu
se pw1ea .nici o piedică de altă 1118.tură m cailea strimutării.
Un deosebit interes pentru problema de care ne ocupăm o pre-
zintă analiza siituaţiei fugarilor in focurile în care se statorniceau.
Locuitorii birnici, in majoritatea ca2'Jlll'ilor, stabileau în noile focuri de
aşe-zare raporturi asemănătoare cu cele de pe moşiile de baştină. Deşi
strimutarea constituia o manifest.are certă a tendinţei de a scăJpa de
obligaţiile feudale, de dependenţa pe care acestea o gene:ra1U şi cu toate
că, cel puţin la început, cu scopul de a-i atrage, proprietarii acordau
locuitorilor strămutaţi un regim asemănător celui al bejenarilor, făcîn
du-le diverse inlesniri, m scurtă vreme, obligaţiile nou contractate ii
aducea !ntr-o situaţie la fel de grea, dacă nu mai grea chiar, decît
aceea care-i determinase să fugă. De aceea, nu rare sînt ca2iurile ÎIIl
care, după o perioadă oarecare locuitorii manifestau dorinţa de a se re-
1
Mazilii din 13ă~şli-fălciu se plini!' isprăvniciei, la 15 ianuarie 1848, că şapte
dintre dinşii sfnt ful?iti şi slrîns:? cu mare greutate birul de la dînşii, „iar slujbele ce-i
~j11n1? a face tocmim nni oameni în locul lor şi le plătim de le fac ... şi de la dînşii nu
putem scoate nirnic ... n. (Arh. St. Iaşi, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1475, f. 9).
2
Ibidem, dosar nr. H60, 1461, 1475, 1482, etc.
8
Astfel, mazilii din Delcni-Fălciu se plini!' isprăvniciei în ianuarie şi februarie
1Sl7 cii din satul lor au fugit un număr de patru oameni. Li se rlispunde: „ ... sli vă săliţi
a·i alla ... şi să va pune în lucrare aducerea lor... pinii la care veţi plăti darea lor ... ca
şi pinii acum ... rămîindu·\"ă dreptate a vă despăl!lJbi de la ei ctnd să vor j!'ăsi sau din
cele ce le va fi rămas în urmă: casă. vii sau părţi de pămînt, ca nişte răzeşi ... ". (Ibidem,
dosar nr. 1460, f. 42-43), t'lc.
4
Un mazil fugit din Buneşti-Iaşi la Bumbăta-Fălciu este vătăjel la posesor, altul
fuJ!it din Cotoroaia-Tuto\'a la lsaia-Fălciu este slu(!ă în casă, iar unul fugit din Suletea-
Fălciu la Roşcani este „chelar în ograda agăi Lătescu" (Ibidem, dosar nr. 1482, f. 29,
dosar nr. 1460, f. 108, dosar nr. 1449, f. 43, 99), etc.
FRĂMîNTĂRI ŢĂRĂNEŞTI DIN MOLDOVA 155
întoarce Îlil vechile lor aşezări 1 sau fugeau în alte părţi 2. Unii dintre
ei însă izburteau să se angajeze ca salariaţi în serviciul domestic 3 sau ca
muncitori agricoli 4.
Eliberarea de sarcinile feudaJe putea să se producă mai ailes iin
eventualri:tatea în care locuitorii fugari se puteau stabili in fuguri
şi oraşe. Slaba dezvoltare a acestora, urmare dill"eată a caraoteruJ.rui do-
minant agrar al economiei Moldovei, în caire relaţiile feudaile erau
precumpăJn:itoare, nu a facilitat afluxul fugarilor spre tîTguri. Acestea,
clin cauza :i.ln.suficiellltei de:ZNoltă.ri a industniei, ohla- a stadiului manu-
facturier al acesteia, nu puteau absorbi imensa forţă de muncă pe care
strămutările masive o airu:ncau pe piaţa in.termă a ţărrii. De aceea, această
forţă a fost aibsprb:iltă, în marea ei m.ajoriJtJate, tot de agricui1tură. Mai mult
decît atit, condd.ţidle grele din anii 1846-1849, provocate de foametea
oare a afectat în egală măsuTă şi populaţia orăşenească, au determinat
1 Astfel, şase locuitori din Şchiopeni-Fălciu strămutaţi Ia moşia Chetrosul încă din
anul 1846, în urma făgăduielilor proprietarului că le va da ,,boi de hran~ şi vaci cu lapte
pentru hrana copiilor şi altele... pline de sămînţă pe oare să i-o înapoiem din rodul ei",
se plini! isprăvniciei la 3 martie 1849, că nu au primit nimic din cele promise şi -
declară ei - ,1am rămas de şi c~ am mai avut, cite un ţolic spre învălire şi acela l-am
vîndut...". Pîinea lor era luată de boier „ ... şi ne da să mîncăm cite un pol &tamboală la
un suflet pe săptămînă, iar~ la muncă necruţat şi precum vroia, aşa ne trece în nişte
cnigi; am răbdat cit am putut... iară văzînd că mi mai este chip de a mai pute ţine
viaţa noastră ... ". Locuitorii cer învoirea de a reveni Ia Şchiopeni (Arh. St. laşi, Tr. 1339,
op. 152"1, nr. 1483, f. 79). Alţi locuitori din acelaşi sat arată în octombrie 1849 că pro-
prietarul din Ciorie€şti, „după multe măguliri ~ ne-au dat... ne-am strămutat din lă·
euinţăle părinţăşti ... iar îndată ce ne-au prins în cange, au început a ne robi şi pe noi
şi copiii şi fimeile noastre cu feluri de .schingiuiri, niciodată mai păzim pont hotărît, zi
şi noapte ne robeşte. In vreme de patru ani şi mai bine de cînd robim am rămas săraci ...
iar acum nu mai sîntem în stare a răbda atîta robie". Cer reîntoarcerea Ia Şchiopeni,
(Ibidem, dosar nr. 1253), etc.
2 Ibidem, Tr. 1772, op. 2020, nr. 16930, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1107, f. 195, etc.
3 Din cei patru locuitori fugiţi din Ghermăneşti-Fălciu, unul este baci la un boier
iar altul vizitiu. (Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1448, f. 352, vezi şi filele 488, 535, 573,
locuitori tocmiţi argaţi). Trei locuitori fugiţi din Helteni-Baciiu şi Dulceşti-Roman sînt
slugi la arendaş. (Ibidem, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1107, f. 327 şi dosar nr. 1112, f. 3,
75 ), etc.
4 Un caz tipic în această privinţă este cel al unui număr de şapte locuitori din
Roşieci fugiţi pe moşia Urdeşti. La 30 martie 1847 vechilul moşiei relata că oamenii au
venit în sat „arătînd că sînt peritori de foame şi pentru închipuirea hranei lor au ceru~
ca să se alcătuiască a munci la ce va fi de trebui nţă„. şi proprietarul i-au alcătuţt
plul!ari, dindu-le bani înainte pentru mai multă vreme". Proprietarul, la rîndul său, pro-
testînd în.potrjva iaptului că, la intervenţia stăpînului din R.oşieci, VistieiiD dăduse dis~
poziţii pentru ridicarea fugarilor, menţiona că locuitorii în cauză erau în drum spre
Galaţi, „neavînd nici o închipuire de hrană". El i-a tocmit plugari „în temeiul poruncilor
ce au urmat că dacă un lăcuitor nu va fi înlesnit cu pîine de cătră proprietar sau posesor
va fi slobod a meri:?:e oriunde va găsi înlesnire". Proprietarul din Roşieci n-are drept să-i
revendice deoarece şi vornicelul le-a dat mărturie că sînt liberi „precum mulţi cielanti
ce n-au îndemănare". Boierul mai indica drept argument în favoarea sa faptul că „şi eu
am îndestui ful!iţi şi după cită stăruinţă am întrebuinţat... nu mai pot ave... ". In cele din
urmă se aprobă ca locuitorii să rămînă în Urdeşti. (Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1461,
f. 237-244), etc.
156 GHEORGHE PLATON
- în perioada aceasta - şi un proces invers : deplasarea temporară sau

pe aloouri chiar definitivă a unei anumite părţi a populaţi.ei spre sate
in căutaTe de hrană.
Condiţiile interme aJU determinat o acut.ă criză economică cu adinci
repercusiuni pe plan social. La aceasta s-a adăugat şi criza politică
generată de împrejuririle revolUlţionare din anii 1848 şi 1849. Mheria
generală provoaat.ă de acţiunea fac1X>ril.or naturali, scăderea put.erii de
cumpărare a maselor, zdrobite sub povara obligaţiilor feudale şi ele
opresiunea fiscală, criza comercială şi devalorizarea parţială a mdnedei
au afectat toate categoriile populaţiei orăşeneşti. Situaţia a fost cu atît
mai gravă, cu cit multe din tîrguri. proprlet.ate boierească, aveaJU un
profil precumpănit.or agrar, agriculituira fiind ocupaţia principală a di-
verselor categorii de locuit.ori s.
Cel mai greu lovit.A ms! a fost populaţia bi.rinică. Din caruza foa-
metei şi a enormelor sarcini fiscale caa-e apăsau asupra lor, bilrm.icii
mahalalelor, mai ales, părăseau tirgurile în căutare de hrană. Exoduri
masive au avut loc din tirguride Huşi, Roman, Botx>şaini, Bacău şj
Tg. Neamt 2•
Strămutarea unor locuitori din oraşe -la sate S8IU îtn alte ,centre
urbane a constituit o realitate. Fenomen.ul nu este surprinzător, ci es~
generat firesc de specificul dezvoLtării economdce a ţării. Tlrebuie subli-
niat însă că 'în perioada de care ne oouplm, din CBIU7.ele asupra cărora
am stAnlit, el depăşeşte limiltele obişnuite.
1 E~te !.UJ?l'StiVă ln acl'astâ privintA cl'f't'rea adresată isprăvniciei. la 12 iulie 1847,

dl' „ohşll'a breslelor patentari şi calfe din treapta neguţătorilor" tîrgului Fălciu, în care
se arată cA „timplare nerodirii sAmănâturilor ce unii din noi nădăjduiam tot într-a cea
humti a p/11f!.11/11i ..• arum cu săcela şi mtncarea lăcustelor, am rămas cu totul lipsiţi, care
u111i dintre noi au pribeizit cu totul de rliul foamei ... şi noi cei re am rămas căutăm :i
ne duce unde vom pute a ne a20nisi hrana de toate zilele şi plal<J capitaţiei că la locul
ac<.'Sta sintcm perilori dl' foaml', că nici un fel de alijvcriş nu a\'em". (Arh. St. laşi, Tr.
1339, op. 1521. nr. 1112, f. 3. Sublinierl'a este a noastră).
~ La 31 iulie 1847, ispravnicul de Fălciu raporta dl, încă din primăvară, mai mult
de 1(1(1 namcn1 dinlrL" birnicii şi patentarii din Huşi, „lipsiti fiind de zilnica hrană s-att
du> ca so muncl'ască pe o scurtă vreme la vornicul D. Mavroeordat, pe moşia Cioriceşti
\,iwurlui unde, îngfodindu-să în datorii şi pînă acum nu s-au mai turnat". Birnicii uneia
din mahalale, la rindul lor, arâtau că dintre ei „mai multi lipsi'isc dccît sîntem faţă, duşi
tiind unii pc la treer şi alll' locuri depărtate". (Cererea din 9 septembrie 1847). Tn de-
cembrie 1848 ispravnicul raporta din nou că cea mai mare parte din locuitori sînt „îm-
praşbali după 11111ncă pe la feluri de locuri spre aeonisire hranei". Greutatea situatiei şi
m1şeanle lnnut•irilor, puşi in 1111posibihtate de a plăti birul fu~arilor şi al celor înscrişi
de două ori în catag-rafie, detennină Vistieria, în cursul anului 1849, să scadă birul ce
:e\·tnea asupra u1_1ui n11miir de 173 loruitori (r\rh. St. lasi. Tr. 1339, op. 1521, nr. 1461,
I. 5~7-538, I lfi ş1 Tr. 1352, op. 1535, nr. 298, f. 8, 15, 74-78). Din Roman sint daţi lipsă
un număr de 33 căpălăeri şi un însemnat număr de birnici. (Ibidem, Tr. 1312, op. 1483.
nr. 1107, f. 30 şi 32-34, 43 ). Locuitorii birnici din Botoşani. la jumătatl'a anului 18-19
.sini încărcati cu birul a 42G oameni dintre care majoritatea fugiseră în intervalul scur~
de la cata~afia din. 1845. (Ibidem, Tr. 1352, op. 1535, nr. 755, f. 144). Pentru Bacău.
Îi!. \:eamt ş1 Fălticeni. 1bick·m dosare-le nr. 462, 134, f. 51-52, 59-60 şi Tr. 1615.
op. 1848, nr. 1561, f. 22-23).
FRAMINTARI ŢARANEŞTI DIN MOLDOVA !57
Printre locuit.orii strămutaţi clin tîrguri, ail.ături de birnici, un loc

însemnat îl ocupă căipătăerii 1. Aceştia, aşa cum am arătat şi mai ma-
ililte, stabi'l.iiţi vremelnic Î1Il 'W-giuri şi or~, fuseseră :înscrişi, de comi-
sfile catagrafice, :intre birnici. La expirarea contractelor ei se mtoreeau
la loourril~ de origine 2 sau plecau ·ÎIIl alte părţi 3• Cazurile de acest gen
sint foarte numeroase. AiLţi iloouitori ~' aşa cum am văzut, se mutau
temporar saru definitiv la sate, din lipsa mijloacelor de existenţă 4. Mrul:ţi:i.
însă, atît clintre birnici, ci.t maă. ail.es diintire itrepte saiu bresle, se stabi-
leau în alte oraşe sau tîrguri :în căutare de condiţii mai bune de trai.
Menţiunile documentare atestă faptul că aceştia, aproape fără excep-
ţie, se angajau oa slujitori, argaţi, calfe sau mUIIlcitori salariaţi, adică
adoptau, în general, acela.şi gen de muncă pe care-l desfăşuraseră în
1 Lucrul acesta se desprinde, spre exemplu, dintr-un dosar privind locuitorii stră
mutaţi din Iaşi. La 17 iulie 1846 ispravnicul raporta că din cei 1251 căpătăeri înscrişi
de comisii, 41 sînt strămutaţi la locuri cunoscute. 1 La 2 august raporta din nou, referindu-se
1~ birnici şi căpătaeri, că „pînă astăzi, adevăratul număr a acestor două clasuri nu este
descoperit". Aceasta din cauza strămutărilor continui care sînt consemnate în numer9ase
rapoarte din cursul anului 1847. (Arh. St. laşi, dos.ar nr. 133, L 54-55, 59, 133, 213-214 şi
passim). La 16 iunie 1847 isprăvnicia Tecuci raporta strămutarea unui număr de 16 căpă
tăeri (Ibidem, dosar nr. 723, f. 44-46). Isprăvnicia de Tutova raporta, de asemenea,
fuga spre sate a 23 birnici şi căpătăeri din Bîrlad. (Ibidem, dosar nr. 739), etc.
2 Ibidem, dosar nr. 133, f. 1-4 şi nr. 462, f. 27 (Doi locuitori din Bacău într-o
cerere din 15 ianuarie 1847 arată că „în vremea comisiei catagrafiei aflîndu-să slugi la
d. N. Dumitriu, i-au înscris între birnicii acestui tîrg şi acum, împlinindu-li-se anul
sli ii irii lor, s-au strămutat pc moşia lor în sat Mătgineni i Dnguri". Vistieria aprobă
mutarea birului).
a Patru locuitori din Iaşi arată Vistieriei la 3 martie 1847 că „fiind veniţi vremel-
niceşte în laşi, cu munca pentru zilnica hrană". au fost înscrişi între birnici şi acum
au sărăcit. Cer voie a se muta la Golăcşti şi să !ic trecuţi între căpătăeri „ca unii c0
sîntem slugi". (Ibidem, dosar nr. 750, 894-895; vezi şi [ileie 44-45, 78-79 şi dosar nr.
484), etc.
~ Şapte locuitori birnici din Tg. Lespezi .. să giisăsc la lucru pe moşia Băneşti".
(Arh. St. laşi, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1561, f. 24, cererea starostelui din 19 iunie 1846).
Doi birnici din satul Isaia înscrişi de catagrafie la. Huşi cer isprăvniciei, la 2 august
1847, să le învoiască strămutarea în satul de origine deoarece „petrecînd în mari nevoi,
rămîind şi cu totul săraci, acum vroim a merge iar la... Isaia unde sînt părinţii noştri,
ca să ne apucăm de lucrul pămînlului şi a viilor şi saduri ce avem pc ace inoşie".
(Ibidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1461, f. 179). Poliţia din Fălticeni raporta isprăvniciei
Suceava, la 26 ianuarie 1846, că birnicii „care vroesc a să strămuta la alte locuri şi-şi au
binale şi casăle lor le vînd şi să duc". Cere să se dispună ca birnicii să nu poată vinde
nimic fără învoirea breslelor deoarece „pînă acum nu putem aduna birul din pricină că
un însămnat număr de feţă din birnici<·• ·>pe la alte locuri neştiute, care iarăşi aşa au
făcut şi au vîndut binalele şi s-au făcut nevăzuţi ... ". (Ibidem, Tr. 1615, op. 18-18, nr. 1561,
f. 22-23, vezi şi Tr. 1339, op. 1521, nr. 1448, T. 149, 423 şi dosar nr. 1461, f. 192). Un
loouitor strămutat din Birlad declară isprăvniciei că „pentru mai lesnicioasă vieţuire", a
plecat la satul Valea Lun.l?'ă. Acelaşi motiv îl invocă şi alţi doi locuitori strămutaţi la
Cotu Podului (Ibidem, Tr. 1352, op. 1535, nr. 739, f. 179-180, 183-184). Cinci locuitori
birnici din Galaţi, veniţi de prin sate, cer să li se aprobe strămutarea la Roşcani „unde
ar fi găsit mai cu îndemănare locuri de hrană'!: (Ibidem, dosar nr. 741, raportul pîrcălii-
biei din 27 martie 1847), etc. ·
158 GHEORGHE PLATON
t:irgu:rile din care se strămutaseră 1, D~ multe oti msă, cererile staroş

tilor conţin doar indicai·ea nmnărul:ui fugarilor şi a locurilor de aşezare
fără sâ specifice ocupaţia ace8tora 2• Din această cauză, este greu să
st.abilim un raport st.atistic.
In privinţa locuitorilor fugiţi clin tîrguri - ca şi Îlll cazul trep-
telor sau al căpătăerilor - atîta vreme oit se dădeau garanţii că aceştia
îşi vor plăti dările in locurile Îlll care s-a.u staitomioiit, Vistieria nu ridica
nici o obiecţie în ceea ce priveşte muta:rea birui1ui. C:ind situaţia era
clară şi locul de aşezare al fugarilor precis indicat, se dădeaJU imediat
d.D.spoziţii m acest sens a,
Aşa cum s-a putut observa, numărul loouitoriJ.or str~utaţi din
tlirguri. - cel puţin din acelea indicate in rnaterialrul dooumenibar - a fost
destul de însemnat. Dacă fenomenul, încadrat m prooesuJl general, în-
tăreşte constatările cu privire la amploarea strămutărilor m perioada
care o ti!tUdiem şi verifică concluzia ou ,privire la slaba dezvoltare a
centrelor orăşeneşti, care nu puteau absorbi swplusul de braţe c:reait de
strămutări pe piaţa int.emă a Moldovei, el prezintă iÎ.mporlmlţă şi sub
un alt aspect. Strămutarea looud.t:o:rilor din tirguri şi oraşe, la sate sau
în alte centre orăşeneşti, a oontribuit, intr-o insemauită măsuTă, J.a ex-
tinderea şi intărirea relaţiilor de producţie capitaliste datorită faptului
că oei strămutaţi în mod exclrusiv, indiferent de locul în care ·se stabi-
leau, vremelnic sau definitiv, fiind lipsiţi de mijloace de prod11.1Cţie, îşi
vindeau forţa de muncă şi contribuiau prin aceast.a la înt.ărirea secto-
ntlui capitalist al economiei, prin extinderea muncii salariate în forma
ei apropiată de cea capitalistă. Trebuie să avem i.n vedere şi faptul că„
spre deosebire de ţăranii clăcaşi dependenţi, situaţia j,uri.clică a acestei
categorii de locuitori era alta. Ei - cel puţin o bună parte dintre aceş-
1
IJintre treptele lu2it_e din Huşi, cinci s-au strămutat la laşi : doi lucrează la
carămidăriP, unul la economul Gh. Gro!>u, unul este slujitor, iar altul ,,slujăşte" la un
Jn;in tesl:ir <.1111 mahalaua Tătăraşi. (Arh. St. laşi, Tr. 133\:l, op. 1521, nr. 1448, f. 26, 88, 556,
557). Multi dintre fugarii stabiliţi în laşi sînt indicaţi că lucrează la cărămidărie. lsprăv·
mna comunica \'i!>lieriei că „făcind înadins cercetare pentru toţi cărămidarii cc s-ar afla
pc!>1.c ruhatca capi taliei, au 2ă6it în~e dînşii un număr venit de pe la alte locuri". Sînt
indicaţi, printre alţii, opt fugari din Huşi. (Ibidem, f. 556--557, adresa Vistieriei către is-
prn\·1111:i;i Fainu din 11 ll<Jll"lllhnc 1846). Dintre caHclc de cibot.ari şi cismari fugiţi din
Huşi, unu) este sl11jitor la Birlad şi doi la Galaţi; unul la „crîşma lui Ilie" iar altul'
raliă la Gh. Vornicu (Ibidem, f. 409 şi dosar nr. 1461, f. 48). Se întîlnesc de asemenea.
menţiuni de salahori, lucrători la zalhana, etc. (Ibidem, dosar· nr. 1449, f. 2, ·17), etc.
• Astfel, spre exemplu, la 5 iulie 1849, starostele breslei cismarilor din Roman,
tntr-o cerere adresată isprăvniciei, arăta că din breasla sa, un însenmat număr de birnici
şi patentari sînt „împrăştiaţi prin deosăbite locuri în acest Principat". Anexează o listă
cu 4~ nume şi cere a i se da împuternicire pentru a încasa banii birului. (Ibidem, Tr.
1312, op. 1483, nr. Jl34, r. 468, 480), etc.
1
Un fu2ar din breasla lipovenilor bacali din Huşi, fuJ?it la Bîrlad este trimis po·
litici spre a fi dat pe chezăşie, „că va urma cu plata birului". Poliţia raporteazâ că „după
teliuri de silinţi şi îmboldiri", nu s-a. găsit chezaş. ln cele din urmă, locuitorul tn cauză.
„s-au dat la stăpîn, nei;?utătorului Neculai' sin Gheorghe abagerul, cu înscris chezăşie ca
liA-1 slujască yn an de zile ... ", timp în care negustorul îi va plăti birul. (Arh. St. laşi„
Tr. 133\:l, op. 1521, nr. 1461, f. 387-388), ·etc. ·
FRĂMîNTĂRI ŢĂRĂNEŞTI DIN MOLDOVA 159'
tia -- erau foarte apropiaţi de condiţia oamenilor liberi, atunci cind nu

posedau în mod deplin această Jtbertate.
Aspectul cel mai important al strănmtărhlor, reprezentat de ten-
dinţa loouiitorilor binmici de a se elibera de sarcinile f euda~e prin sta-
bilirea în 1fi.;rguri, poaite fi UJrIDă.ri.tă şi [n etapa care face obiectrul aten-
ţiei noastre. Deşi din prici.na imprejurărifor expuse, afluenţa ţăranilor
spre tîrgw-i a fost mult stinjenttă, srtrămutarea în tfu'guri, în limite ir.:1-
puse de condiţihle interne, a oonstituit o reaEtate, ilrustrată veridic de
materiaLUil documentar cercetat.
Am notat şi mai sus şi precizăm încăodată aici că, în multe cazuri,
strămutarea spre tîrguri· avea un oarncter temporar 1, atît penrtiru căpă
tăeri cit şi pentru bixlI'lici. Alţii âmsă, plecau cu intenţia de a se stabili
defin1tiv şi sînt Îll1itîlniţi în dooumente ca argaţi, mUJil.ciJtori sau sluji-
tori 2. De asemenea, tîrgurile din regiunile viticole ale Moldovei, în
cuprim.sul sau în apropierea cărora se aflau. ·numeroase vii, con&tituiau
un loc de ;i;efugiu pentru mUJlţi dintre ţăranii fugari. :Este semnificativă
în acest sens cererea spătaruilui Petrache Cozrniţă, vechilul beimdelei
Grigore Sturna, adresată ~rnentului din lăllTl!tru în mai 1849.
Acesta relatează că dm satllll Co['IThÎ[ Unguri s-au strămutat la Huşi un
număr de 42 oameni ou scopul de „a scăpa de boeresc şi celelalte a lor-
îndatoriri după aşezămî~t...". Departamentul averilor bisericeşti, la rîn-
dul sălu, nota, în .cererea din 13 august 1849, că dinJtre birnicii şi iinsură-:
ţeîi satului, ;proprietate a episcopiei Ruşi, „un îrnsămnat număr au în-
ceput a pribegi în târgul RtnŞi, UJ11de oumpărînd locuri ffşi fac case şi,
f ă·ră învoirea proprietăţii, să aşază acolo ca să scape de îndatoririle zile-
1
In afară de exemplele pe care deja le-am notat, prezintă interes, în acest sens,
şi un raport din 12 iulie 1849 al comisiei însărcinate cu cercetarea plîngerii locuitorilor
din Botoşani care arată că de la catagrafia din 1845, sînt încărcaţi cu un număr de 426-
locuitori. Confirmînd exactitatea cifrei, comisia sublinia că a aflat „un însemnător număr
ce lipsesc chiar din vreme catagrafiei ... ca~e viind vremelniceşte cu lucru vara Îll tîrg,
de pe la alte locuri necunoscute, i-au fost apucat scr"ierea şi în urmă s-au făcut nevă
zuţi ... " (Arh. St. laşi, Tr. 1352, op. 1535, nr. 755, f. 62), etc. Sublinierea este a noastră.
2 Un locuitor fugit din Novaci la Huşi este la „Calciu bulgarul". (Ibidem, Tr.
1339, op. 1521, nr·. 1448, f. 313-314). Doi oameni din Dolhasca stabiliţi la Tîq:zul Urdcşti
sînt „slugi boiereşti în ogradă". (Ibidem, f. 346, 347). Un locuitor fugit din Pocreaca la
Huşi, „slujăşte în ograda episcopiei". (Ibidem, f. 586). Unlll fugit din Cotu Grosului 111
Roman este la negustorul Avram geambaşul. (Ibidem, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1107, f. 27).
Doi locuitori fugiţi din Roşieci la Tecuci sînt la Gh. Crasnalescu „slujăsc cu anu că n-au
fimei". (Ibidem, Tr. I339, op. 1521, nr. 1461, f. 236). Doi locuitori clin Vetrişoaia-Fălciu
ful! Ia Galaţi, „avînd prieteni acolo, oploşindu-se sub chezăşia prietenilor lor, muncesc
acolo". (Ibidem, f. 432-433). Un locuitor din Olteneşti Fălciu, fugit tot la Galaţi, se
îndeletniceşte cu „speculaţie de muncă". (Ibidem, dosar nr. 1483, f. 245). Trei locuilor1
fugiţi din Trifeşti la Roman : unul este crîşmar la T..i\\oroşanu, unul la Garabet i\\isir
tar celălalt la C. Cazimir. (Ibidem, Tr. 1312, op. 1483, nr. 1134, i. 370). Un locuitor fugit
din Cuciulaţi la Roman, este chelar Ia clucerul C. Cihoreanu. (Ibidem, f. 391 ). Trei lo-
cuitori fugiţi din Olteneşti Ia Fălciu sini slujitori la isprăvnicie. (Ibidem, Tr. f352, op.
1535, nr. 141, f. 18). Doi locuitori din Bărăşti-Vaslui sînt „slujitori la instanţiile capita-
liei" ; unul la palatul ocîrmuirii şi altul la agie. (Ibidem, dosar nr. 138, f. 21, 23 ), etc.
160 GHEORGHE PLATON
for pontului, iară locurile de hrană ce le-au avut pe moşie, precum vii,
livezi, grădini, ogoară şi delniţe de :f'maţ, le ţill1 toat.e Îlll a lor stăipmiTe" t.
Ispravnicul, căruJia i se cere întoarcerea fugarilor, raporta la
8 iunie 1850 că „în podgorie târguiLui Huşi să află, pe la viile boiereşti
şi neguţHnreşti, îndestui pîndari, adunătură de prin sate, mahala.le a
titrgu1ui. Aceşti oameni - relateaz.ă m continuare dregătorul - odini-
oară s-au aflat vieţuitori ca şi alţi lăcudtori din salte şi tîrgiuri. Dar,
după .prefacere nenorocitelor soarte, au găsit mijlocul p[ndăriei spre
inil.esinire vieţuirii lor, cu plata ce eu de Ja iproprietairii viilor" 2.
!n afara celora stabiliţi temporar, meşteri ·Îln căutare de lucru 3 sau
oameni statorniciţi cu învoirea satelor pe o perioadă determinată 4 şi
care, ,în cele cliin urmă, se reîntorceau în satele lor, unii izbuteau, după
ani grei de trudă, să-şi stabilească aşezări definitive în tîrguri 5 . De alt-
fel, aprobarea oohmui.rii pentru mutarea [111 tirguri se acorda cu mare
greutate fiilnd condiţionată, atunci cirul se urma, fireşte, calea legală,
de dovada proprietăţii imobiJ.ialre, terenuri sau case.
Intiln!im cazuri în rare locuiltorii strămuitaţi in ti!I"g ·se îndelet-
niicesc cu comerţul sau meşteşugurile 6 .
Carurile menţionat.e pi.nă acum se referă, în general, la oamenii
lipsiţi de mijloace care, stabiliţi in tirguiri, îşi oiştigau existenţa cu
munca miinilor. Excepţie fac doar a.ceia dmtre birnici care, avînd o
stare mat.erială mai bună sau practioînd o meserie oarecarre, puteau să
init.reprindă pe cont propriu diverse afacerii oomerciale sau lucrative,
atunci cind nu mtrau ca lucrători in atelierele altora.
In general, şi în cazul birnicilor strămutaţi iJn tirguri, oind Vis-
tieria se găsea in faţa faptului deja împlirut şi cirul aceştia se obligau
să plătească dările cuvenite fisoul,ui, se obţinea aprobarea strămutării.
Faptul cel mai important, care se încadrează ,în 1tendi.nţa generală a bir-
nicilor de a scăpa de obligaţtile feud.ale, este că se strămutau în tîr-
guri mulţi dintre fruntaşii sat.elor. Posedind unelte şi vite, aceştia, in
1
Dcoarlamcntul anexează ş1 cererea episcopiei în care aceasta intervine pentru
·oorirea str:lmutărilor care se desfăşoară „cu necontenire" şi întoarcerea fugarilor pentru
a nu servi de •. ră pil<lii."' pentru ceilalţi locuitori. (Arh. St. laşi, Tr. 1772, op. 2021. nr
155JI), I. 17. Sublinierile sint ale noastre).
~ lhidcrn. Vezi si Tr. 1339, op. 1521, nr. 1461, f. 105
3
Cumisia catagrafică înscrie in breasla dulJ?herilor din MurJ?eni· Tutova un număr
·de patru oameni „în vreme cind ei s-ar fi aflat vremelniceşte cu lucru acolo şi îndată
după înscriere s-au întors la urmă-le ... în satele lor unde ş-ar ave J?Ospodăreştile aşezări. .. "
Locuito;-ii nu sînt totuşi găsiţi în locurile indicate. (Lbidem, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1448.
t. 261, adresa Vistief"iei către isprăvnicia de Fălciu, din 15 aprilie 1846).
4
Vezi, în această privinţă, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1483, f. 264.
5
Astrei, de pildă, un locuitor din Huşi, într-o jalbă adresată Vistieriei, la 2 mai
1819, arată că este strămutat în tîrl? de cinci ani „slujind pe la boierii de aice, la vii şi
alklc„. cind după ce din cruntele osteneli ce am întrebuinţat mi-am cumpărat şi eu casă
tn acest tîrg şi mi· am făcut acareturi„ .. ". (Ibidem, f. 170). -
8
Trei din cei 20 locuitori strămutaţi din Bără~i-Vaslui sînt indicaţi ca fiind ne-
·eustori în tîrgul Negreşti (Arh. St. laşi, Tr. 1352, op, 15.35, nr. 138, I. 21, 23). Un lo-
•cmtor strămutat din Stolniceni la Fălticeni este găsit „hrănindu-se cu stoleria" .. (Ibidem,
Tr. 1615, op. 1848, nr. 1561, f. 217), etc.
FRĂMINTĂRI "'."ARANEŞTI DIN MOLDOVA 161
.cazul în care se stabileau in oraşe, izbuteau să-şi creeze o situaţie inde-

pendentă - ~n măsU['a in care se poate vorbi de independeinţă â:n con-
diţiile economice şi fiscale ale wemii. Această categorie de locuitori
popula mai ales mahalalele tîrgurHor, îngroşind rîndurile populaţiei
b:Lrnice şi se ocupa î111 speciaJ ou cărăuşia.
In perioada de care ne ocU1păm - aşa cum se desprinde din ma-
terialul documentar - afluxul spre tîrguri a acestei pături a populaţiei
satelor luase asemenea proporţii incit a impus ooîrmuirii măsuri cu
caracter sp€cial.
Aşa, spre exempiLu, la 4 noiembrie 1846, reprezentantul mănăstiirei
Răchitoasa, proprietară a satelor MăJ:ureni şi Ocheşă.c;;ti din vecinătatea
tîrgului Tecuci, sie plînge domnirton.iilui împotriva U!Ilora dintre functio-
n.ari.:1 isprăvniciei oare, „in unire şi cu alte feţie rpartioulare, luînd ba.ni
de pe la cei mai îm.stăriţi locuitori ... şi prin îtnchipui.Te de oareşcare neade-
•1ărate formalităţi... capătă dezlegări că au voie a se muta în tîrg ... şi
aşa, din vreme în vreme, strămutîndu-să cei mai pUJternici loouitori şi
rărnîind cei mai slabi, au agiuns la o stare apropietă de a să sparge
arătatele sate" 1.
!n urma cercetărilor, [intreprinse de o comisie special instituită,
se află că locuitorii, în schimbllil unor sume de bani, destul de ridicate
de :ii.ltfel, e:rau ajutaţi să se strămute de către postehtloul Plitos proprie-
tarul moşiei tîrgulud. 2.
Cazul mi este singul1ar. Aflu."<·ul fruntaşiJor sa.telor spre tirguri
este verificat şi în cazul capd.rtailei. Astfel, la 15 august 1845, isprăVirrl.cia
ţinutuliui Iaşi, raporta Vistieriei oă în tabelele cartJagrafice, în oele şase
cvartale ale oraşului, s.înt inscrişi un 111:ufu.ăr de 1264 birnici. Printre
aceştia, „... sînt o mare parte veniţi de curînd de pe la satele din c11-
prinsul ţării înţălegîndu-să urmare în scopos de a să cruţa de hava.-
lele, de boerescuri şi de a păgubi grămezile săteşti de cislele lor, căci
.. ,
1 La 30 octombrie, 8 locuitori din satul Odaia cereau Vistieriei să le aprobe stră
mutarea pe moşia tîrgului Huşi, „ ... unde ave[ll aşezările ... şi locuri cumpărate de veci ... ".
ln urma acestei cereri, care se încadra în prevederile Regulamentului, Vistieria aprobă
mutarea indicînd drept argument faptul că aşezările lor sînt pe moşia tîrgului. (;\rh.
St. Iaşi, Tr. 1352, op. 1535, nr. 758, f. 2-3). Arendaşul, la rîndul său, menţiona în
una din cererile sale că locuitorii în cauză .,sînt cei mai fruntaşi ... de ·a cărora agiutor
eeilalţi rămaşi lipsindu-se, fără îndoială să desfiinţază satele". (Ibidem, f. 10).
2 Ibidem, f. 13-15. Jn cele clin urmă, la începutu\ anului 1848, cei opt locuitori
nhtin aprobarea de a se strămuta. La 21 noiembrie 1848, doi din căpătăerii fugiţi din
Movileni în Tecuci, arătau Vistieriei că sînt aşezaţi de un an şi „avem şi cit~ o hucată
de loc cumpărat de veci pe care avem şi bordeie şi c,îte puţin nutreţ şi pîine de mincare
ce am făcut-o cu munca mîinilor noastre". Noul arendaş al moşiilor notează într-o cerere
din 24 februarie 1849 că locuitorii, deprinşi a se strămuta, sînt „peste măsură gata a. _se
sirămuta pe propietaua tîrgului". La 9 martie 1849, în pofida -~eciz~ei an_teri_oar~, V1_s-
tieria dispune înapoierea celor opt locuitori pe motivul că sînt cei mai înstanţ1. Nu şt11n
cum au fost reglementate pînă la urmă lucrurile. (Ibidem, f. 25-87).
162 GHEORGHE PLATON
au vite şi alte mijloace cu care aice fac feluri de alijverişuri şi cărătu-ri~

iarăşi satele au rămas lipsite de fruntaşii şi de mijlocaşii lor" 1.
Procesul strămutării locuitorilor, aşa oUm s-a putut constata,
este contradictoriu. Pe de o parte, din cauza $labei dezvoltări a tîrguri-
lor şi a condiţiilor proprii specifice perioadei oare stă m atenţia noastră„
populaţia nevoiaşă a .tîrguriJ.or se deplasa temporar SaJU definitiv spre
alte tîrguri, oraşe şi sate. Pe de altă parte, asistăm, aşa cum a rezultat
din cele analizate mai sus, la aflwrul spre tîrguri a locuitorilor de la
sa te şi
mai ales a celor mai înstăriţi.
Cu tot caracteruJ. contradictoriu, generat de condiţiile deosebite
în care s-au efectuat, strămutările masive aJ.e locuitorilor în interiorul
Moldovei au jucat un impootant rol progresist, nu inumai prin aiceea că
au accentuat mMasrnul feudalismului în general, dar· şi prin faiptlul că
a.u contribuit, într-o illlsemnată măsură, la slăbirea bazelor acestuia şi
la dezvoltarea relaţiilor de producţie capitalist.e.
Anexu nr. 1 •
Denumirea satelor Dosaru~
8 4 6
Neg-rişoara Succa\·:i 1• Arh. · St. laşi, Tr. T352, op. I.535,.
nr. 447.
DolhaM:a ,. 12 Tr. 1615, op. 1848, nr. 1561', f. 77-
78.
Şchiopeni fălciu 35 Tr. 1339, op. I521, nr. 1"448, f. IOT..
Bir Ieşti ,. 16 Ibidem, f. 541.
Totocşti „ 27 Ibidem. f. 414.
Roznov Neamt 34 Tr. 1352, op. 1535, nr .. 4SO,
Porniri a Dorohoi 13 Ibidem, dosar nr. 744.
Pupezeni Tutova 12 Ibidem, dosar nr. 470.
1 8 4 7
Burca Suceava 24 Tr. 1615, op. I84"8, nr. 1744, "f. 272:
Teşcureni Dorohoi 30 Tr. 1352, op. r.535, nr; 744, f. 26-
42.
lucşăştii de jos Roman 14 Tr. 1312, op. 1488, nr.. 1.112:
Galbeni ,. 20 Ibidem, f. 418.
Pănceşti „ 13 Ibidem.
Crăieşti „ 13 Ibidem.
Cotu Vameşului „ 20 Ibidem, f. 89.
Poienile Oancei „ 28 Ibidem, r. 239-24tl
Bozia Fălciu 10 Tr.1339, op. f52T, nr; 1461', f. 69.
Stănileşti „ 11 Ibidem, f. 105.
I Roşicci 19 Ibidem, f. 232, 235, 268.
* Pentru exemplificare, indlcAm, pentru toţi anu, unele sate, din· care· 1rau· strft-
mutat un numAr mal fnsemnat de locuitori. Departe de a fi complet!, lista poare sugera
doar proporţUle procesului de strA.mutare.
lspr:ivnicul sugerează că ar fi necesară înapoierea celor înstăriţi, „spre de is-

1
noavă împuternicire a satelor". Vistieria, tnsuşindu-şi pr.opunerea, face anafora către domn„
la 29 august 1849. (Ibidem, dosar nr. 133, f. 10, 108. Sublinierea este a noastră)·.
FR.A.MINTARI TARANEŞTI DIN MOLDOVA 163
Anexa nr. 1 (continuare)
Denumi rea satelor Ţinutul Nr.

fugari lor
I Dosarul
1 tl 4 7
Sulctca Fălciu Hi Ibidem, dosar nr. 1460, f. 84.
Lunca Banului „ 33 Ibidem, dosar nr. 1461, f. 345, 346,
449, 450, 518, 519.
Tămăşani 14 Ibidem, f. 391-392.
Răşăşti " 54 Ibidem, f. 425, 426.
Bunesti "„ 24 Ibidem, f. 552, 556.
Tăbă~eşti Tutova 13 Tr. 1352, op. 1535, nr. 739, f. 159-
160.
Pleşăni ,. 13 Ibidem, f. 215-216, 262.
1 8 4 8*
Podoleni Neamţ 36 Tr. 1772, op. 2020, nr. 12.598.

Gura Văii şi Turtureşti „ 35 Ibidem, dosar nr. 13.429.
Tazlău „ 39 Tr. 1768, op. 2017, nr. 458, f. 857.
Zbereşti Dorohoi 40 Tr. 1772, op. 2020, nr. 16.930.
Băhnăşăni Bacău 42 Tr. 1318, op. XVI, 1491, nr. 32.
Podurile „ 40 Tr. 1772, op. 2020, nr. 14.386.
Răcăciuni
Ruşi
..
Roman
11
20
Tr. 1768, op. 2017, nr. 458, f. 12.
Ibidem, f. 356.
Cotu Vameşului 42 Ibidem, f. 875 şi Tr. 1352, op. 1535,
nr. 143, f. 46-47.
Duda Fălciu 58 Tr. 1339, op. 1521, nr. 1140.
Barboşi .. 20 Tr. 1352, op. 1535, nr. 141, f. 26,
28, 31.
Fulj!a Tutova 10 Tr. 1768, op. 2017, nr. 458, f. 184.
Sineşti
Puneeşti
..
Vaslui
56
61
Ibidem, f. 617•
Ibidem, f. 761, 811, 813.
Tăcuta 13 Ibidem, f. 849.
8 49
Dorn a Suceava IO Tr. 1763, o~. 2012, nr. 15951 f. 199.
„ Ibidem, f. 231-232.
Dolhasca
Neerişoara
Bor Ieşti
..
Neamt
28
23
30
Ibidem, f. 347-348.
Tr. 1772, op. 2020, nr. 16.158.
Godin eşti 30 Ibidem, dosar nr. 16.494.
Sîrbi
Galbeni
...
Dorohoi
Roman
14
34
Ibidem, dosar nr. 44.386.
Tr. 1312, op. 1483, nr. 1134, f. 5-6.
Poiana Humii 15 Tr. 1763, op. 2012, nr. 1595, f. 33.
" 86-87.
Pănceşti „ 16 Tr. 1312. op. 1483, nr. 1134, f. 35.
Lutca „ 15 Ibidem, f. 107.
Săbăoani 20 Ibidem, f. 112.
Bozieni 24 Ibidem, f. 264.
Bătrîneştii de Sus " 22 Ibidem, f. 209.
M.isăhăneşti
Porceşti
.. 17
10
Ibidem, f. 213-215.
Ibidem, f. 216.
Poienile Oancei lfi Ibidem, f. 237.
Lunca şi Cordonul „ 16 Ibidem, f. 571.
listă.
• Majoritatea sînt dezrob1ff.
• Strămutarea este
In unele cazuri ea se produsese !ntr-o perioadă
constatată
anterioară,
doar fn
apropiată.
•
anul indicat în
164 GHEORGHE PLATON
Anexa nr. 1 (continuare)
Nr.
Denumirea s .tel o Dosarul
f 1garilor
1 8 4 9
Roman 20 Ibidem, f. 598.
Bucium
Ciutureşti
Todireni
.. 10
12
Ibidem, f. 631.
Ibidem.
Tălpălăi „ 31 Ibidem, f. 633.
Vicoleni Fălciu 17 Tr. 1339, op. 1521, nr. 1483, L 22-
24.
Urdeşti 13 Ibidem, f. 3.
Serbeştii Vechi Tulova 11 Tr. 1352, op. 1535, nr. 1204, f. 30.
Trohanu Vaslui 25 Ibidem, dosar nr. 138, f. 115.
Anexa n•. 2
Locuitori strămutaţi în sau din finuturlle Suceava, Fălciu şi Roman
in anii 18~6, 1847 şi 1849 1
Locu1tor 1
stramutatl Stră. Stră Strll. Sir§.
ln cuprfn. mutalf muta li mutat I muta\i Veni li
sul acelu- ln din din ln din Fugii I
Ţlnulurll~ Anii iaşi linul oraşe
oraşe
ornşe loc uri ttlte peste Total
sau ln alte sau şi
în alte necu. !lnuturi granl!ll
11nu111rl, tlrgurl 1lrgurl oraşe noscute
ln locu I la sate
cuno5cute
SUCEAVA ;: 1--:-:-I--~-2_l __-_:_I1----.=-_ :: :: I a: -1-~-:-

-1-8-49-1 _ _ 70_____•
2
'~~-3-7- ===4=8== '====I== -l-6-~-

3
1846 I 12 43 'I 13 I Sri I fil'l . 21 3 320

FALCIU =1=s=41= __2o_fJ_ _ _3_1___00_1 -;;-· 110 33 I__,_ s10
- - - - - - -1849
-- 86
- -I 2- I- -8 I- - -13- 1
14 21 2 229
---
140
I
1846 9 'i 31 26 - 209
-_---,I
ROMA!'J
-1847 102
-- -- -----
] I '17 _11_1-=-1248
1849 33:i I 43 46 I I 127 13 I - 630
1Jn dosare sint multe cazuri in care, din cauza 1mpreclzlunl1 datelor, nu se poate
stabili numărul fugarilor din diferite sate. Pentru alcătuirea tabelului am prelucrat datele
parţiale cuprinse in dosarele : Arh. St. Iaşi, Tr. 1615, op. 1848, nr. 1561 ; 1744 şi Tr. 1763, op.
2012. nr. 1595, pentru ţinutul Suceava, Tr. 1339, op. 1521, nr. 1448, 1449, 1460, 1461, 1483, pentru
ţinutul Fălclu, şi Tr. 1312, op. 1483, nr. 1107, 1112, 1134 pentru ţinutul Roman. Dosarele pentru
anul 1848 lipsesc. Situaţia poate oferi, deşi datele nu sint complete, o imagine generală asupra
tntensltAtll procesului de strAmutare. Ne-am limitat doar la datele oferite de dosarele in-
dicate, fără a mal folosi şi alte indlcaţll din care rezultA că numArul strămutaţilor din
aceste ţinuturi este mal mare.
~ In această rubrici sint incluşi mulţi dintre locuitorii care vin din tîrgurlle sau ora-
şele altor t9iturl şi se stabilesc la sate sau ln alte tîrgurt.
·• Uneori, aceiaşi oameni slnt Indicaţi şi în dosarele prtvlnd strămutările din cursul
anilor următori.
ASPECTE DIN TIMPUL REVOLUŢIEI DIN 1848
IN REGIUNEA PLOIEŞTI *
<le N. I. SIJ\\.\CHE şi I. GIL BURTOill
La începutul secolului al XIX-lea procesul de descompunere a

feudalismului era în plină desfăşurare.
Relaţiile de producţie, bazate pe exploatarea feudală, accentuau
contradicţiile de clasă, dind naştere unei neînltrerupte si&i~ de mişcări
revoluţionare, al căror rezultat a fost înlocuirea vechiului mod de pro-
ducţie feudal ou cel capttaJist, baza relaţiilor fi:iin.d acum constituiită. de
proprietatea capitalistă asupra mijloacelor de producţie.
Cristaldzairea noilor relaţii, prin triumf1ul economiei baza.rte pe
schimbul de mărl1tmi, a dius, pe de o pa11te la accelerarea prncesn.111ui de
formare a burgheziei, iar pe de altă parte la înrăutăţirea s!Ltuaţiei pro-
ducătorilor, marea masă a ţărănimii şi muncitorilor d1n atelierele ma-
nufacturiere.
N. Bălcescu, pe baza calC1Ulelor lui I. Ionescu de la Brad, a sta-
bilit că, după intrarea în vigoare a Regulamentului Orgainic (1831 în Ţara
Romîm.ească şi 1832 Îiil Moldova), datorită fixării arbitrare a narmei zfil-
nd.ce de muneă, numărul efectiv al zilelor de clacă, pe care proprietarii
îl impuneau ţăranilor clăcaşi, se ridica la 56 in Ţaira Romînească şi la
84 în Moldova 1.
La mijlocul secolului al XIX-lea lupta împotriva feudalismului
ajunge la culme. De la Pirinei la CaTpaţi EU!ropa este zguduită de revoluţie.
Principatele Romine ll'llU s1int ocolite. In Muntenia acţiunhle revoluţiona
rilor au fost pregătite prin activtta.tea organizatorică a Societăţii „Fră
ţia". Burghem a ştiurt să atragă, la inceput, de partea sa, masele popu-
lare, ţărănimea şi elementele proleta!l"e. Urnii dintre conducători luprta-
seră pe baricade la Paris. în Muntenia tradiţia revoluţionară era mai
puternică dedt în Moldova. Mai trăţau încă o parte din pandurii lui
Tudor Vladimirr"escu. Cind s,teaguil. revoluţiei a fost ridicat la 9 ilUnie
la Islaz, masele popuJare 2u crezut că a sosit ceasul sfărîmării cătu
şelor vechiJor relaţii de producţie feudale.
In regiunea Ploieşti şi îndeosebi în fostul judeţ Prahova, revo-
luţia a găsit un profund răsunet. Organizatorii revo1uţiei şi m priJmll.ll
• Comunicare prezentată la a treia sesiune metodico-ştiinţifică interregională a

S.S.I.F., care a avut loo la Ploieşti, între 17-19 decembrie 1961.
1 N. Bă Ic e s cu~ Opere, ed. G. Zane, Bucureşti, 1940, voi. 1-2, pag. 33.
N. I. SIMACHE si I. GH. BURTOIU
rind N. Bălcescu, au dat o deosebită importanţă acest.ei. regiuni ş1 m

speaial oraşului Ploieşti, care în acel timp era un important centru
econom.ic, venind ca însemnătate după Bucureşti, Crniiova şi Brăila.
Aşezat în locul de trecere dintre deal.uri şi cîmpie, unde locuito-
rii îşi schimbau din vechi timpuri produsele, la mtretăierea vechilor
drumuri comerciaJ.e, care coborau din Transilvania pe văile Pra.hove~
şi Teleajenului, cu acelea oare veneau din partea de apus a ţării, prin
Tîrgovişte, TiTgşor, spre Buzăiu, Brăila, Galaţi, către schelele dunărene,
Ploieştii devin ·treptat 'l1I1 însemnat centru economic. Negoţrul cu sare şi
păcură, care mcepuse să fie prelucrată în găzării primitive, a deschis
noi perspective oraşului.
Tradiţiile de luptă revoluţionară erau puternice în această re-
giune. In 1848 momentul era favorabil unei ridicări de mase.
Prin deposedări violente, boierii şi rnănăstm-iJ.e au acaparat pin.a
in ajunul !l"evoluţiei din 1848, trei sferturi din suprafaţa Ţării Romi-
neşti, astfel oă numai un sfert rămăsese an stăpînirea ţăranilor liberi.
Inră.utăţirea situaţiei econornicxr-sociale a ţăranilor a creat o stare
de adinci nemulţumiri, concretizate prin frămîntări şi proteste care
premerg anului 1848.
!n afară "de frărnîntările ţărăneşti, m această regiune au avut loc
şi unele acţiuni ale elementelor muncitoreşti, anterioare revoluţiei.
De bună seamă că la acea dată nu se poate vorbi de un prole-
tariat constituit ca clasă. Muncitori existau şi în această regiune destul
de numeroşi. Nu este vorba numai de cei ce lucrau în atelierele manu-
facturiere, de calfele şi ucenicii din breslele oraşelor, ctin.tre care cei
mai numeroşi erau tăbăcarii, ci mai ales de muncitorii care lucrau în
saline, ca cele din Telega şi Slănic, cunoscuţi sub numele de „ciocă
naşi". Condiţiile grele în care aceştia lucrau dădeau naştere adeseori
la nemulţwniri. !n 1835 avusese loc la Slănic o răzvrătire a lucrători
lor de la salină iar în august 1844 fusese un început de revoltă a cio-
cănaşilor de la Telega 1.
Pentru aceste motive organizatorii revoluţiei din 1848 ·,~u pus
un deosebit accent pe regiunea Ploieşti.
Intr-tma din scrisorile saJ.e către V. Alecsandri, intitulată „N.
Bălcescu", Ion Ghica scrie : „Acolo (mtr-o întilnire la Giurgiu, ou Tell)
ne-ero învoit ca revoluţiunea să izbucnească în Bucureşti şi în Ploieşti
în ziua de paşte... Cu banii ce putusem aduna, cumpărasem pe sub-
mîlnă toate puştile şi pistoalele care se găseau &n prăvăliile din Bucu-
reşti şi din Ploieşti. La începutul lui aprilie rolurile -noastre ale fiecă
ruia erau împărţite. Nicu Bălcescu cu Teologu erau destinaţi a merge
la Telega, unde Marin Serghiesou (Naţionalu), Telegescu şi Duca erau
înţeleşi ou ciocănaşti, ca de acolo să pornească să răsooale Ploieştii, unde
aveam inţ.eJ.egere cu mai rnuJ.ţi dintre negustori" 2.
1 G h. Georgescu-Buză 11, „N. Bălcescu·, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956, paiz. 112.
2
I. Ghica, „Scrisori către \'. Alecsandri", ed. Cultura Romînească, pag'. 519-520.
ASPECT~ DIN TIMPUL REVOLUŢIEI DIN 1849 167
C. Colesou-V artic, la cr:Undiu-i, arartiă că : „Pentru a scăpa de o

nouă arestare, Bălcescu este nevoit să stea ascuns, petreoînd zile şi
nopţi în pădurile Prahovei şi umblînd sub nume de împrumut de Bazil
Olduk" 1• ·
Islazul cît şi Telega - de unde urma să pornească semnalul -
erau cunoscute oa puternice centre ţărăneşti, unde clăcaşii dovediseră
în repetate rmdluri cerbicia lor 2.
In 1845 începuse un proces înrt:re Jocu:itorii comunei Telega şi
mănăstirea Mărgineni .care s-a terminat ân luna septembrie 1848, cu
ciştig de cauză pentru ţărani. De remarcat că acest proces s-a terminat
in timpul revotuţiei iaT sentiin.ţa 'DrihU!nalului Frahova, favorabilă ţăra
nilor, s-a pronunţat de către judecători sub imperi.ul acţiunilor revo-
1uţi~are.
Legăturile cu elementelerevoluţionare diITT. regiUJile se mai ţi
neau prin Costache Telegescu, fost ofiţer, Wiăiturat clin oştire, de fe]
din Tel~ga (după cum arată numele) şi prin căpitanul AL Oristofi, co-
mandantul gărzii de la inchisoarea pentru deţinuţi poHtici din Telega.
Primul participase la mişcarea revoLuţionară a lui D. Filipesou din
1840, iar oel de al doilliea eTa un vechi memb:rru al organizaţiei „Frăţia".
Acesta îşi va aminti mai tîrziu că : „În ajunul acelei zile memorabile
de 9 şi 11 i'l.llnie 1848 eu m-am mtilntt cu Nicu Bălcescu, de fericită
am.iID.tire, lln.tr--un <ming, pe drumul dintre Telega şi Cîmpina care mi-a
dat o ţigaretă [n care era ascuns un bia.et de la Tell caire îmi scria :
.,Scoală-te dacă iţi iubeşti ţara ! Aoum e vremea !" 3. ·
N. Bălcescu avea legături sb"ÎlnSe cu Prahova. După cum se ştie,
tatăl său, boiernaş cu reng de pitar, avea o moşie m acest judeţ.
După î.n.frîngerea mişcării revoluţionare din 1840 „dintre cei
condamnaţi mai aspru., urui au fost trimişi Ja ocna Telega iar alţii la
Mănăstirea Sniagov. Cezar Boliac. autorul unei .poezii Îil1 genul Marseille-
zei, scrisă pe atunci, a fost surghinuit la mănăstirea Poiana Mărului,
în fostul judeţ Rîmnicul Sărat" 4, iar N. Bălcescu închis la Mărgineni.
':pim:nd seama de acest.e împrejrurări, irevoluţia urma să izbucneas-
c:ă simUJltan în judeţul Prahova la Telega, în Romanaţi la Izlaz, în
Vilcea la Ocnele Mari şi in Bucureşti.
„Bălcescu şi-a ales, probabil, această regiJU.ne şi pentru ca să-i
revină lui sarcina şi bucuria de a de:zJăvorî îlndată, după izbucnirea revo-
luţiei, .porţiile grele ale închisorii politice de la Telega unde işi ispăşeau
osînda grea, oele fusese dată de stăpînire, unii dintre luptătorii revoLu-
1 C. Co Ies cu-V art ic, ,,Zile revoluţionare 1848", pag-. 134.

2 N. Bă Ic e s cu, „Romînii sub Mihai Viteazul", Opere complete, voi. [. Introducere.
~ag. 24, Ed. îngrijită de St. Semedrescu. Clasicii romîni com~ntaţi. Cugetarea.
3 A I. C r i st of i, „Culegere de art. publ. prin ziare cu date istorice de la 1848''.
Craiova, 1893, paJ?. 15.

'Gh. Georgescu-Buzău, op. cit., pag. 64 şi L.C. Filitti, ,,Tulburări re-
voluţionare în Ţara Rominească 1840-1843", Bucureşti, 1912, pag. 20-21.
lf8 N. I. SIMACHE şi I. GH. BURTOIU .
ţionari ai vremii", 1 pentru ca împreună cu ei să pornească de aici.

revoluţia.
Izbucntrea revoluţiei m ziua de 9 illil1ie 1848 la Izlaz a avut un
profUJ1d ecou în regiunea Bloieşti.
Starea de spirit era prielnică; ţăranii erau dornici să [mparlă.
paminturile. Comisarul cu propaganda în Prahova, raportează:
„In adevăr, pe la unele sate ţăranii s-au arătat cu nerăbdare a-şi
mai îndeplÎilli datoriile lor precum mai C."U seamă cei de la ComaJrllic,
dar la asemenea sate pricina illerăbdării lor provine şi din asprimea şi
neomenia sau a proprietarilor sau a arendaşilor, afilîndu-se foarte la-
comi. Guard.ia Naţională se organizează pretutindenea, pătrunzîndu-se
'iătenii şi orăşenii că această instituţie este cu totul în folosul lor" 2.
Revizorul N. Creţulescu, relata de asemenea în privinţa stării
de spirit a populaţiei din judeţul Prahova : „Nu lipsesc a supUIIle la ou-
noştinţa dv., că la preumblarea mea in jud. Prahova, am rămas mul-
ţumit despre admiatlstraţie, că sătenii pretutindenea s-au pătruns d~
ade\ăr'· 3•
La rîndul său, I. Costilnescu, comdsarul de Buzău, raportează
Ministrului din Lăuntru : „Am vizitat pînă astăzi 34 sate dintr-acest
district; am cercetat duhurile şi inimile poporului sătean şi l-am găsit
împins la cea mai din unnă. speranţă mcit dacă dumnezeu, prin aleşii
c;ăi, nu grăbea schimbarea lucruril()([' pe un drum atit de paşnic, astăzi„.
ţara ar fi fost în cea mai mare sîngerare"·
Prima manifesta.re a ţăranilor a fost aceea de a cere proprieta-
rilor şi arendaşilor îmbunătăţirea situaţiei ,lor.
Astfel, locuditorii din mahalaua Sf. Sava din Ploieşti se adre-
sează la 22 iunie 1848 carmUJirii Judeţului cu o jalbă în oare reclamă.
pe arendaşul moşiei Tătărani, pe cal'e ·o munceau.
La 14 iulie, locuitorii rudari din satul MărginenLi de jos, se
pling administraţiei împotriva anmdaşului moşiei s.
La 16 iulie, locuitorii din satul Vilcăneşti, plaiul Teleajen, se
pling împotriva arendaşului care i-a încărcat la socoteli 6,
Nemulţumirea ţăranilor se manifestă şi sub forma împotrivirii
şi a refuzului de a mai îndeplini obligaţiile oe derivau din situaţia oe
clăcaşi. De exemplu, locuitorii de pe moşia mănăStirii Mărgineni -
după cum reiese dintr-o reclamaţie a stareţului adresată cîrmruirii l~
22 iunie - refuză să mai facă clacă. Cazuri asemănătoare au avut loc-
1
\:J h. Georges c u-B uză u, op. cit., pag. 112.
2
Arh. St. Ploieşti, fond Pref. Prahova dos. nr. 16/1848. Jn fotocopie la 'Muzeut
He~ion.'.11 de istorie din Ploieşti .
.a „Anul 1848 în Principatele Romîne". Acte şi Documente, tom. Ill. Bucureşti, 1902'.
D<J[!. 51"17-Sk!->.
• /bid('m, p. 166.
5
Arh. St. Ploieşti dosar. nr. 16/1848. Jn fotocopie la J\\uzeul Reg. de istorie, inv.
nr. 6048
8
Jbidem, inv. nr. 6049.
ASPECTE DIN TIMPUL REVOLUŢIEI DIN 184R 169~
i;.i pemoşiile: Vlădeni, Moreni, Ghirdoveni 1, Cricoveni, Haimanalele,

Stoeneşti, Arioeş.tii de Sus, Brea:za ş.a. :..!. Acest lucru demonstrează că
împotrivirea ţăranliilor cl<:: a pa.""esta claca, sau de a plăti aşa-zisele „drep-
turi proprietăriceşti" a 1uat un c:araoter de masă.
Guvernul Provizoriu un.să, ÎIIl care predominau element€tle capi-
tulante, în frunte cu Ion Eliade Rădulescu, legate de interesele marii
proprietăţi, nu a satisfăfJut revendicării.le legitime ale ţăranilor. Nepro-
nunţîndu-se pe faţă împotriva desfiinţării boierescului, amină Îlndepli-
lllirea reformei „pînă cind Obşteasca Adunare Naţioru:W.ă Constituantă
nu va hotărî legea cea specială pentru ale proprietăţii" 3.
Pentru a fcirna av:irntul de luptă al ţăl'anilor şi a-i determind
să-şi îndeplinească obligaţiile, Departamentul din Lăuntru trimite, la
14 iUilJie, cirmuiriQ9r judeţene un oniirn circular prin care le cere „să
restatornicească îndată" pe toţi ţărai.n.ii care şi-au părăsit „a lor înde-
letnicire în cea de mai nainte stăruinţă asupra muncii pămîntului şi a
ail.tor în parte init.eresuri mai cu seamă acum fiind timpul recoltei".
Cîrmuitorii de judeţe erau rugaţi să desluşească locuritoriil.or că, pentru
a se bucura. de „binefacerile acestei 111oi constituţii", ei trebuie să res-
pecte legea „m ţilnţă" referitoare la proprietate pînă oÎllld Constituanta
va adopta o lege specială în acest sens 4 .
Ln iulie 1848 acelaşi Departament va cere din nou ca ţăranii
cl~i „să se supuie la veohfile legi ale proprietăţii" iar arendaşii să
nu-i mai asuprească 5.
De altfel, Guvernul Proviizoriu a trimis la sate comisari Î!llSăr
cinaţi cu propaganda spre a-<i Jindş.ti pe ţărani şi a-i oonvinge să-şi în-
deplinească mai departe obligaţiile faţă de proprietari, deşi misiunea
comisaxilor era - potrivit concepţiei lui N. Bălcescu - de a r~îndi la
sate ideile revoluţionare. In.cercă.rhle comisarilor de a linişti pe ţărani
- după cum ern şi de aşteptat - nu izbutesc. Acest 1ucru rezu1tă din
reclamaţia pe care o adresează la 22 irunie, arendaşul moşiei Mărgineni,
admllristratoruiliui judeţUJlui Prahova, în care se arată că locuitorii din
satul Vlădeni au refuzat să mai presteze olaca, lăsindu-.i nelucrate 20-
pogoaine porumb ; mergînd la faţa locului subadmimistratorul şi comi-
sarul cu propaganda pentru plasa Filiipeşti, Io.n Gherasim Gorjan, aces-
tia au adunat obştea săterulor, îndemnîndu-i_. „să unneze ale lor înda-
torm pentru prnprietar sau arend~, pînă la irntoc.mi:rea legilor celor
nouă" ; auzind acestea ţărainiii. s-au împotrivit zicînd că „ei cunosc de-
:icum desfii111ţa;rea arătatelor îndatoriri". Tot acolo, U111ul dintre ţărani,
Şerban Gruia, a spus răspicat în faţa comisiarului şi a subadmiJnistrato-
rului : că „dacă arendaşul va mai trimete ila din.sul să-l ia la lucru el
1 Arh. St. Ploieşti, dos. nr. 16/1848. în fotocopie la Muzeul Ree:. de istorie inv.
nr. 6055.
2 Ibidem, fond Prefectura Prahova, dosar nr. 16/1848. în fotocopie la Muzeul Reg..
de istorie inv. nr. 6048.

3 Ibidem, inv. nr. 6050.
' Ibidem.
~ Ibidem, inv. nr. 6051.
170 N. I. SIMACHE şi I. GH. BURTOIU
odă cu puşca". ln încheiere arendaşuJ. cere să se ia măsuri gTabnice îm-

potriva ţ.ăranlior căci altfel „noi atunci unii dJn arendaşi sîntem stinşi
din faţa pămintului" 1.
Cu toate măsurile luate de GuvemuJ. Provizoriiu, sau de admi-
nistraţia locală, nesupunerile şi revoltele ţărăneşti nu contenesc. Uneori
t.ăranii, ridicîndu-se împotriva exploatatorilor, îşi fac singuri dreptate.
Astfel, la începutul lui iulie; ţăranii d.in valea Boului, au zdrobit din
bătăi pe arendaşul satului, Constantin Ion Grecu 2.
La 16 iulie, proprietarul moşiilor Sicrita şi Ciupelniţa se plîngE>
-că clăcaşii au devenit „rebeli" şi au bătut o slugă a sa ; indică drept
conducător al ţăranilor pe un anume Nicolae Cîrjain. 3.
Din adresa comisarului de propagandă, Ion Gherasim Gorjan,
din 28 august 1848, către adm1nistratoruJ. districtului Prahova, re!:ultă
că şi ţăranii din satul Drăgăneşti s-au răsculat împotriva proprietarilor
in vara anul·ui 1848; In legătură cu aceast.ă răzvrătire com:isarrul scrie
următoarele : „Cu ocazia libertăţii noastre, urm.indu-se oarecare neorîn-
<.iueli de nesupunere între locuitorii sa:tul·ui Drăgăneşti din Plasa Cîmpu-
lui, s-au strămutat în Ploieşti proprietarii acestui sat dimpreună şi cu
învăţătorul comunal de acolo" 4.
lnsufleţiţi de credinţa că revoluţia ii va elibera dJn jugul clăcii
-şi le va satisface nevoia de părnînt, ţăranii s-au ridicat la 1848 in
multe sate împotriva exploatatorilor. Elementele moderate din Guvern.
care apărau interesele marii propriet.ăţi, au tergiversat şi apoi au scos
de pe ordinea de zi aceast.ă problemă care constituia revendicarea cea
mai arzătoare a maselor populare. Aceasta a demobilizat ţărănimea şi
a slăbit baza de masă a revoluţiei.
Intrarea turcilor in tară. ocuparea Bucureştilor la 13 septembrie
tn urma luptei din Dealul Spirei, au dus la înfrîngerea Tevoluţiei.
Ţăranii continuă însă a se împotrivi reintroducerii clăcii. Impo-
triva clăcaşilor din Teleorman, Prahova şi Dolj, care se opuneau cu
forţa la reintroducerea clăcii, nerespectate în timpul revoluţiei, s-au
trimis trupe.
La 7 octombrie 1848, subcirmuitorul plăşti Tirgşor aduce la cu-
noştinţa cirmuirii judeţului Prahova oă preotul Panait din satul Dră
găneşti, plasa Cîmpului, citeşte adesea loouitorillor ddn constituţia re-
voluţionară. Considerind nepermis acest lucru, cîrnmitorul cere să se
„stJîrpească. răul" ce-l poate aduce acel pr~t s. Proprietarul moşiei Po-
dul Văleni, la 10 octombrie 1848, reclamă adm.iJndstraţiei că patru locui-
tori, care au luat parte la revoluţie, „mai poartă duhul tulburărilor
1 .\rh. St. Ploieşti, fond Prefectura Prahova, dos. nr. 16/1848. ln fotocopie la
Muzeul Re(!'. istorie.
2 Ibidem.
:a Ibidem, inv. nJ'. 6052.

4 Ibidem, inv. nr. 79/1848.
" Ibidem, inv. nr. 6/1848.
ASPECTE DIN TIMPUL REVOLUŢIEI DIN 1848 171
constituţiei şi acum, mdărătnicindu-se la îndatoriri şi instigînd şi pe

cei1aJ.ţi loouilitori" t.
După Î!I'lfrlngerea revoluţiei, căimăcămia reacţionară :instalată
de turci la 13 septembrie, a început urmărfrea şi persecutarea iuptăto
rilor paşoptişti.
Pentru a stăvili contactul locuitorilor Ţării Romîneşti cu Transil-
van:i.a, l\.IJilde revoluţia era în toi, fa 26 noiembrie 1848, Departamentul
din Lăruntr'U dă instrucţiuni cîmlruirii Prahova să întărească paza gra-
niţelor spre a evita trecerea parldcipanţilor la revoluţie, pe care regimul
boieresc restaw-at la putere, il numeşte „făcători de rele" 2 •
ln vederea stăvilirii răspîndirii ideilor revoluţionare şi în ve-
derea aa:-estării participanţilor la revoluţie, acelaşi Deparl.ament tri-
mite 11.a 14 :ia1I1uarie 1849 Cîrmiuirii districtului Prahova o adresă prin
care, .precramd că „muJ.ţi propaganchlşti din deosebi,te clase atit din cei
cunoscuţi şi hot.ărl:ţi. a nu mai intra Îln Principat druipă a lor trecere
peste graniţă precum şi alţii după ad.ci şi du prin alte :părţi, sillmdu-se
prin toate chipurile a neastămpîra şi a nelinişti odihna publică", ordonă
autorităţilor locale că imediat ce vor găsi „vre6 asemenea persoană prin
sate sau pri.:Il oraş ... 111.umai deoit să-l aTestuiască" şi să raporteze De-
paritamentu1ui „spre a se hotărî numai decît osÎIIlda". Departamentul or-
donă de asemenea să se ia măsuri drastice şi împotriva locuitoriilor din
oupri.n&ul jude"\ilrlui care vor ,primi în gazdă revoluţionari şi nu-i vor de-
nunţa stăpinirii 3.
La 21 ianuarie 1849 Departamentul, anunţînd că mulţi iparitici-
painţi la revoluţia din Ţara Romînească au trecut, în toamna anului
1848, în TransiJ.vania iar acum se întorc, cere măsuri severe pentru
arestarea a.cestora. In acest sens el „lîndatora" pe egumenri., stareţi, pro-
prietari, arendaşi, pîocăl.abi săteşti, proprietari de hanuri şi preoţi r,,ă
aducă la cunoştinţa dre.gărt:oriifor locale de „îndată ce vor dovedi ase-
menea oameni"'·
Represiunea a fost 1ndreptată şi im potriva profesorilor de la
Şcoala Normală care participaseră [a revoluţie. Şcoala a fost închisă
iar profesorii arestaţi şi îndepărtaţi din invăţămînt. După trecerea va-
lului revoluţionar exploo.rtlatoini:i 011..l căutat să modifice hotăririle jude-
cătoreşti obţinute de ţărani în timpul revoluţiei. Astfel călugării de la
mănăstirea Măirgineni încearcă iarăşi să cotropească pămÎIIltul mOŞ!Ile
nilor din Telega. Aceştia ÎIIlSă opun irezistenţă, apărlndu-şi drepturile,
ceea ce druce J.a _IUJll proces oare. mcepe prin cercetările intreprinse de
procuratura judeţului Prahova şi anchete la faţa· Jocului, îmsoţite de
irnerogatoriiile celor socotiţi oa i.!nstigaitori la răscoală. Ţămlnii sînt acu-
1
Arh. St. Ploieşti, fond Prefectura Prahova, dosar nr. 16/1848. Tn fotocopie la
Muzeul Reg-. de· istorie inv. nr. 6056.
2 Ibidem, i11v. nr. 1/1848, f. 429.
11
Ibidem, inv. nr. 64/1848.
4
Ibidem, dosar nr. 121/1848, inv. nr. 64/1848.
zaţi de Î!I1Suşirea unor livezi ale mănăstirii, de împotrivire „la oamerili

şi dorobanţii care-i însoţeau cit şi la d. administrator" 1.
In cursul cercetărilor şi interogatoriului, oo.n.ducătorii ţărainilor
au avut o atitudine demnă, plină de curaj. As;tfeJ. M. Băiooiww. a sub-
liniat că „ ... în adevăr s-a împotrivit la oamenii mănăstirii şi la oame-
nii ce-i însoţeau". Arătînd anchetatorilor motivul pentru oa.re s-a îm-
potrivit, M. Băiooianu spllille : „Pe cmd noi ne afla~ cosind la livezile
noastre a venit şi cei din partea mănăstirii însoţiţi. de dorobainţii admirus-
traţiei şi noi toţi locuitorii din satul Telega, împotrivindu-ne nru i-am
lăsat să cosească, spunîndu""11.e a se duce mapoi, fiind.că de cirul ne-am
pomenit nu s-a cosit de către nimeni altcineva fără numai de noi" 2.
Cu toate acestea pînă la urmă procesul - care a durat cîţiva ani
- ~e încheie în favoarea mănăstirii şi arend~u1ui, iar ţăranii vor fi
pedepsiţi.
Nici lucrătorii salinei de la Telega nu au fost cruţaţi de noua stă
pinire reacţionară.
ln februarie 1849 Departamentul din Lăuntru cere cirmWrii de
Prahova să aresteze şi sâ trimită la Bucureşti pe locuitorul Nică Savu_
din Telega deoarece acesta „pe lingă nesupunerea ce arată, se cearcă
a face la ocnă şi turburări". ln collltinuare Departamentul cere măsuri
urgente pentru a nu se prcxluce acolo o mişcare „vătămătoare societă
ţii" :i. !Adică orinduirii feudale). Muncitorii de la salină aveau o situa-
ţie deosebită de a celorlalţi locuitori ai comunei Telega. Datordtă fap-
tului că lucrau ÎIIl mina de sare, erau scutii.ţi de corvezi şi contribuţii la
fisc, obligaţii ce erau plătite de către cărnărăşia ocnei.
Dar după revoluţie, pireălabul satului şi suba.dministratorul au
cerut muncitorilor de la salină să facă corvoada şoselelor; aceştia insă,
bucurindu-se de scutire. au încetat lucrul.
Pentru rezolvarea dol€anţelor lor mU1I1citorii aiu trimis mai tî.rziu
o delegaţie condusă de Costache Bradoschi la Ministerul Treburilor
din Lăuntru şi au cerut să li se respecte drepturile. Discuţiile cu Mi-
nisterul. cu Administraţia salinelor şi cu organele locale, deşi au d'llJrat
mai mullţi ani, n-au putut duoe la un rerultat favorabil mJUJnOiJtorik>r 4 •
Represiunea a fost îndreptată şi împotrti.va ţiganilor. Robi pe
moşiile boierilor, aceştia au fost emancipaţi prin art. 14 al Proclamaţiei
de la Islaz. Dar, la 24 septembrie 1848, Departamentul din Lăuntru dis-
pune ca toţi robii ţigani să fie trecuţi la proprietăţile cărora au
dpacţÎnUt 5.
1
Arh. St. Ploieşti, fond Trib. Prahova, S. II, dosar nr. 574, f. I.
2 Ibidem.
3
Ibidem, fond Prefectura Prahova. dosar nr. 1671818. ln fotocopie la Muzeuf Reg-.
de istorie. inv. nr. 64/1848, dosar nr. 121/184R
' Ibidem, fond Trib. Prahova, Cab. I Jnstr. dosar nr. 166/1869.
, Ibidem, fond Prefectura Prahova, inv. nr. 10/1848, dosar nr. 12/1848. Jn fotoco-
Die la Muzeul ReJ:!. de istorie. inv. nr. 6047.
ASPECTE DIN TIMPUL REVOLUŢIEI DIN 1848 173
După 13 septembrie, atît conducătorii cît şi participanţii şi sim-

partizainii care nu aiu fugit peste graniţă au fost prinşi şi întemniţaţi
irl diferite închisori din ţmă. Numai la închisoarea Văcăreşti se aflau
în luna noiembrie 1848, nouăzeci şi doi deţinuţi politici 1 ; numărul a-
-cestora fiind mult mai mare în închisoriJe din ţiară.
La mănăstirea Mărgineni, în al cărei penitenciar au fost închişi
muJ.ţi revoluţionari, pe lÎlngă paza militară - oare s-a mărit în urma
unor depeşe din partea comandainţilor gărzii 2 - mai exista un resipOITT-
_sabil, administrator al închisorii, m persoana egumenulru.i mănăst1rii.
Prin măsurile luate, egumenul a creat condiţii de viaţă de nesuportat
pentru deţ:i.!nuţii politici. D€Spir'e abuzurile acestuia a ajuru vestea pînă
ila şeful Depairtamenrt;ului din Lăuntml care esite nevoit să ordone cirmu-
itorului de P,rahova, .,să să răpează la a·rătata mănăstire ca să ÎIIldernne
pe CUJViioşia sa a păzi eczact condiţi:iJ.e ce sînt puse îna::imte despre chipul
şi fe1uJ. ce îndestulează pe arestaţi" 3 .
Totuşi, egumenul a continuat abuzu.rile, rnicşorînd raţia de ali-
mente şi lemne de foc :repartizată deţiniuţtlor politici, a căror siituaţi~
se inrăiutăţea necontenit ; la 22 septembrie 1850 omul stăpînirii orîn-
duit cu îngrijirea arestaţilor politici, scrie în acest sens : „Însumi văz
că l1JU este mijloc a-l aduce la indreptare pe acest om a căruia misie
de creştin ar fi ca, chiar fără mijfoacele stăpînirii, cu de la sine să
înduk•ească amarul soartei umor nenorociţi (avînd destule mijloace" 4).
Subalimentaţi, ţinuţi în celule ou geamuri sparte, chinuiţi de
frig şi păt:mmşi pînă la oase de gerul ierrui.i aJll'ului 1850, mulţi deţinuţi
politici s-au îmbolnăvit.
Situaţia unora dintre ei era aitît de gravă incit autorităţile au
acceptat transferarea lor la spjitail.rul din Ploieşti spre a primi ingrij!re
penrt:iru „patrLma hronică ce st·fereau" 5.
Ni.ci la spital însă nu au găsit condiţii mai bune, deoarece bol-
navii nu aveau lilil.ÎŞtea necesară. În aceeaşi cameră în oare erau oazati
bo1navii, deţinuţi politici, se afla şi garda de ostiaşi care, „dorm, beau
tutun şi mănîncă înlăuntru„. şi pe lîngă aceasta fac zgomot ziua şi
noaptea" 6 . tn asemenea condiţii nu se puteau vindeca, fapt oare a
obligat autorităţile, m ru.nna numeroaselor cereri, să scoată seintinela
din camera lor după ce feir2Strele salonului, h care erau adăp0"'tiţi, au
fost ferecate cu 45 oca vergele de fier.
Tratamentul la care bolnavii, deţinuţi politici, erau supuşi în
acest spital, era ou totul ineficace mdt stru"ea lor se înrăutăţea din ce
în ce mai mult. N emaiputînd suporta mizeria, bolnavii cereau reîntoar-
1 Mihai Re g Ie anu, „Contribuţii documentare cu privire la rernlutia clin 18-18".
Studiu publicat în Arhivele Statului, 125 de ani de activitate, Bucureşti, 1957, pag. 309.
2
Arh. St. Ploiesti, fond Prefectura Prahova. inv. nr. 5/ 1850.
A Ibidem, dosar' nr. 7 /1850.
4
Ibidem, inv. nr. 5/ 1850.
~ Ibidem.
6 Ibidem.
cerea lor la locul de unde fuseseră aduşi, preferînd viaţa clin puşca.ne
în locul celei clim spital. Din acest pUIIlct de vedere este semnificativă
cererea bolnavului I. Rotescu, caire scrie : · „Grelele şi neaşteptatele noi
suferinţe ce mă constrîng de patru zile în spit.alul de aici mă fac ca ...
~ mă rog acum cu tot respectul onorabilii cîrnuririi oa să binevoiască
a pune la cale întoarcerea mea la arestul mănăstirii Mărgineni" 1.
Materialele document.are prezentate în acest articol îndreptăţesc
concluzia că in 1848 masele populare din regiunea Ploieşti - ca de alt-
fel clin întreaga ţară - au participat activ Ja 'luptă.
Sub ilnfluenţa moderaţilor, Guvernul Provizoriu a amînat ins~
satisfacerea revendicărilor esenţiale aJ.e maselor. Smulgind puterea din
mîna boierimii reacţionare, burghezia a încercat să înfăptuiască 1I1umai
acele schimbări care-i satisfăcearu interesele de clasă; mai departe Dlll
a mers ; de altfel, nici nu voia. Burghezia nesatisfăcînd revendicările
maselor populare de la sate - abolirea clăcii şi împroprietărirea - după
cum promisese in proclamaţia de la Islaz. a demobilizat ţărănimea slă
bind astfel baza de masă a revoluţiei. De altfel burghezia, ternîndu-se
de o inarma.re şi o ridicare în masă a poporului, a căutat să evite aoeas-
fâ, fapt care a dus la inăbuşirea revoluţiei de către reacţill.lnea internă
şi externă. Abia peste un secol - ·în noile condiţii create de partid ş!
guvern - popontl romin a putut desăvllrşi :revoluţia burghezo-democra-
tică incepută la 1848.
1 Arh. St. Ploieşti, fond Prefectura Prahova, inv. nr. 5/1850.
DESPRE ,LUPTA ANTIHABSBURGICĂ ŞI ANTIFEUDALĂ
A Ţ ARANILOR DIN PĂRŢILE ARĂDENE IN ANII 1849-1853 1 •
oeEUGEN GLOCK
Revo1uţia bmghezo-democratică din 1848-1849 din Transilvania'

a cQIIlSHtuit o cotitură în viata maselor, dmd o lovitură puternică siste-
mului retrograd al feudalismului, jugului habsburgic şi Cl"UIIltei asupriirio
naţio111ale.
Izbucnirea revoil.uţiei, Îlll principalele centre ale Transilvaniei, a..
constituit un SemilJal ·şi pentru mceperea luptei ţărănimii din corniltatul
Arad 2•
In.că -la sfirşituJ. lunii martie 1848, ţăranii romîni, maghiari şi
germani refuză robota, se ridică împotriva conducerilor cornru111iale şi
admmis:bratorilor domeniilor. Prutemicele mişcări looale ale ţărălndmiii
la Socodbr, Covă.sWnţi, Şi.lindia, Zerind etc. constrmg nobilimea liberiallă..
maghiară să ia măsuri imediate pentru desfiililţarea iobăgiei, cu săiptă
rnini î.naiinte de pub[icarea oficiJaJlă a legii resipeotive ipe tot cuprinsul.
Crişam.ei şi Ba.natului, lege oare în comitaitul Arad a fost dată publici-·
tăţii la 1 ,mai 1848 3.
1 Problema mişcărilor 1ărăneşti din comitatul Arad între anii 1849-1853 nu a fost
itudiată pînă în prezent. Unele lucrări aduc doar date răzleţe în această direcţie.
M a r k i Ş â n d or: Arad szabad kirălyi văros e_s Arad vărmeinr~ tărtenete ( Isto-
ria oraşului liber regesc Arad şi a comitatului Arad), voi. II, Arad, 1895, p. 614-617.
Autorul a adoptat în această problemă o poziţie antiţărănească şi naţionalistă.
I( ova c s I o s i f: Contribu1ii la cunoaşterea mişcărilor ţărăneşti în regiunea Cluj„
după anul revoluţionar 1848-1849 şi cauzele lor. Tn volumul „Din activitatea Muzeelor
noastre". Cluj 1956. .
Idem: Mişcări ţărăneşti în Munţii Apuseni şi împrejurimi între anii 18-19-185-!.
Studii şi materiale de istorie modernă, voi. I, Bucureşti, 1957.
Idem: Adatok az 1848 utani erdelyi tăkes mez6gazdăsagr61. (Date cu privire la·
a(!ricultura capitalistă din Ardeal după 1848). Bucureşti, 1957.
2 ln comitatul Arad, ca de altfel şi în celelalte comitate, marea majoritate a
populaţiei o constituiau tăranii. Potrivit conscrip1iei comitatense pe anul 1847, erau 23.694'
1obal!i - bărbaţi - cu sesie şi 23.267 de jeleri, iobagi contractuali, meseriaşi. Cf. Arhi·
vele Statului Arad. Acta congregationum (A. C. 385/ 1848).
Din punct de vedere al naţionalităţii, populaţia se împărţea după cum urmează :
romîni 180.268, maghiari 36.061, germani 18.107, slovaci U89, sîrbi 1.406, greci 153. Cf.
Benyes Elek : Magyarorszâ(! leirasa (Descrierea Ungariei). Pcst. 1844, p. 20.
3
Arh. St. Arad. Ac-tele vicecomiteluî (A. V. C.), ~3. i54/1848. Muzeul regionari
Arad. Secţia Revoluţia 1848-1849 (M.R.), 5024, 5028, 5029, 5037, 5043, 5055.
J76 EUGEN GLOC~
Această politică izvo1ită din tendiinţ.a clasei stăpinitoare de a

preîntîmpina mişcări de ma.Ti proporţii şi chiar un război ţărănesc nu
a putut duce la rezolvarea problemei agrare. Ţărănimea d1n părţile
arădene nu s-a mulţumit cu concesiile nobilimii liberale : . desfiinţarea
robotelor, a dijmei. a decimei. a dării de fum etc. şi trecerea in proprie-
tatea iobagilor eliberaţi a sesiilor pe care le-a1U 1uorat şi pînă atunci -
pămînt ce reprezenta doar 29 ~o din fondul arabil, deoarece legislaţia
din 1848 a menţinut neştirbită proprietatea nobiililor asupra pămîntu
rilor alodiale lăsînd fără pămînt pe jelerii şi ţăranii contractualişti 1.
Desfiinţarea iobăgiei nu a fost UI'mată nici de rezolvarea democratică
a problemei naţionale, nobilimea fiind dispusă doar la concesii mărunte
mai ales în domeniul bisericesc.
Ţărănimea lupta penrtru lichidarea feudalismului, îndeosebi îm-
potriva marii proprietăţi alodiale, care crescuse mult în decenii1le ante-
rioare prin ciuntirea sesiilor iobăgeşti şi a altor pămintu.ri ce fuseseră
în folosinţa iobagilor 2.
De asemenea ţărănimea se riclica împotriva administraţiei comi-
tatense care reprezenta doar interesele nobilimii proprietare, lUJptLnd
pentru libertate socială şi naţională.
Aceste revendicări legiitime a[e maselor s-au lovit de opoziţia
1
puternică a nobilimii, care căuta să menţină iro1ul .său conducător atît

în viaţa economică cit şi în viaţa de stat. Astfel. chiar în urma desftin-
ţării iobăgiei - decretată la 11 apriiUe 1848 - se menţine o bază seri-
oasă a contraindicaţiilor sociale şi naţiohale. care vor duce la dezlănţuirea
unor puter'Ilice mişcări ţărăneşti. Forţa principală a acestor mişcări au
constituit-o acele pături ale ţă[-ănimii care nu au priinit pămînt de foc
sau foarte puţin prin legislaţia din 1848 :. jelerii şi iobagii contractuiali.
Problema agrară consta în grava dispropariie în ceea ce priveşte pro-
prietatea asupra pămintului ; ea forma baza contradicţiilor dintre
moşierime şi ţărănime, in condiţiile păstrării unor puterrnce rămăşiţe
feudale în raporturile agrare şi, în consecinţă, a dezvoltării capitalismu-
lui pe cale prusacă. ln comitatul Arad, ca şi în întreaga Transilvanie.
unde majoritatea ţărănimii era de naţionalitate romină, iar cea mai
mare parte a feudalilor erau maghiari, această contradicţie de clasă
îmbrac.ă şi un colorit naţional. Tot asupra maselor largi Tomîneşti. apăsa
cu deosebită greutate faptul că nu se puteau folosi de limba maternă
în oficiile publice, nu dispt1ll1eau de un număr suficient de şcoli cu
limbă de predare romină etc. In consecinţă, ascuţirea mişcărilor ţără
neşti din comit.atul Arad a fost determinartă şi de faptul că majoirita:tea
populaţiei, ţărănimea romină, suferea d1n partea clasei stăpînitoare un
jug îndoit : cel social şi naţional.
Lupta ţă['ănimii, în revoluţia din 1848-49, s-a' mainifestait în întreg
teritoriul comitatului Arad sub forma mişcărilor locale. Astfel la Răp-
1
Iobagii contractualişti au fost aşezati pe alodii (rezerve seniorial<:). Obligaţiile lor
·erau cuprinse în contracte. Jelerii erau Jărani fără pămînt.
2 K o V ac s Geza: Unele prob eme privind dezvoJfare{l agriculturii în comitalul
.Arad dupJ ref!.lementarea urbaria/ă din 1771-1772. „Studii", nr. 4, 1960, p. 251-254.
DESPRE LUPTA ANTIFEUDALĂ A ŢĂRANILOR DIN PĂRŢILE ARĂDENc 177
sig, Mureşel etc. ţăranii contractualişti. refuză să mai presteze saxciiniJl.e

lor, similare iobagilor, şi declară fals contractul prezentat de feudali
pentru justificarea pretenţiilor lor. La Semlac, ţăranii alungă pe notarul
antipopular şi !reocupă 1 200 iugăre de pămîn,t, răpite în 1840 de către
contele Hadik. în multe locuri, ca la Semlac, Miniş, Bodesti, Almaş,
Hodis etc., ţăranii pUi11 stăpîniJ!'e pe pădrurile domneşti. Atît la Şiria dt
şi la Păuilş, ţăranii refuză dijma de struguri, de asemenea menţinută
die nobilime Îlil urma d':Sfiinţă.rii sareilnilcxr iobăgeşti. în unele loouri,
ca de exemplu la Socvdor, ţăirami pun stălpîn:iJre pe păşunii.le nobilill.cxr.
în această comUJilă, sătenii romîni şi ma.ghiiairi aiu !I."eooupait 2 OOO de
iugăre din pămînrburille răpite anterd.or de domeniu 1.
în ll'llUmeroase comune, ţăranii alUJilgă pe notari şi conducerile
comumale afila te în slujba nobililor, care păstraseră funcţia chiar şi
1
după viotord.a revoluţiei. Ţărănimea ·romînă Lupta pentru o adrnillrris-

tratie condusă de fUJilcţicmari romîni. Ei a!leg, în loaul no1Jalrilor demişi,
candidaţi proprii şi ii.mpum la Curtici, Ma.cea, Ouv:in etc. oonfirrn.aTea
lor de către comitat 2. Presiunea maselor romme determină pe condu-
cătorid. nobilimii liberaile maghiaa-e să facă mai mU!lte concesii in pro-
bleme adm.ină.straitive, şcolare şi bisericeşti.
Nobilimea a căutat ÎIIlSă să stă~lească, ou ·toată puterea, acest
proces revoluţionar. Dar ţăreJnii eliberaţi, datorită rezistenţei lor înver-
şunate, au zădărmioit aceste tentJart:ive. Astfel Îlil perioada înăbuşirii revo-
luţiei, masele ţărăneşti din comitatul Arad aveau o situaţie mult mai
favorabilă decit le îngăduiau prevederile legilor promulgate în primă
vara anruJ1ui 1848. Cu toate acestea, ţăirălnimea a 1reuşit să lichideze inu-
mai în parte bazele asupririi sociale şi naţionaile. De aceea revendicările
ei s-au îndreptat în mod firesc spre corusolidarea poziţiilor cucerite şi
spre dezvoltarea lor. '
* • •
După capitulaa:-ea generalu11:li Gorgey la Şiria (13 aug. 1849),
părţile vestice ale comitatului Arad aru fost inviadate de principalele
forţe aile armatei contrarevoluţionare habsburgiice, oare s~au dedaJt la
jafuri fără precedent. Lipsa totail.ă. de alimente şi furaje determină co-
marndamentul suprem să şi le procure pe seama comunelor aflate in
apropierea unităţilor. !n acest scop se trimit disIJOziţiuni comitatulwi
şi comunelor, care executau ordinele fără să ţină seama de interesele
şi posibilităţile populaţiei. Astfel ţărainilor clin Macea li s-a luat tot
ovăzul şi finul. !n oomuna Şimand. locuitorii au fost nevoiţi să taie
piină şi vacile de lapte, ca să poată satisface pretenţiile trupelor im-
1J\rh. St. Arad. Actele comisarului imperial (C. !.), 332, 855/18-19, 1058/1850.
Acte criminale, 122/ 1850.
/\ctele Semlac, f. n.
M. R. 5012, 5086, 5089.
2 Arh. St. Arad. A. V. C., 552/ 1848, A. C. 980/1848. M. R. 5020, 5021, 5041, 5048,
5049, 5053.
12 - Studii şi :irticole de Istorie
178 EUGEN GLOCK
pniale 1. Numai în ziua de 16 august 1849, ţăranii din comunele Glo-

govăţ (Vladimirescu) şi PanatuJl Nou (azi Horia) au fost obligaţi să
predea cîte 16 mii kg pii.ne 2• La Sm:bMla, săitenitl.or li s-ia ["echiziţi0111Jat
întreg disponibilul de făină 3. ln an'l.ll. 1850, autorităţile constatară că
trupele ccmtraxevoluţio:nare au provocat populaţiei daune în vailome
de 350 mii florini, iar valoarea „r-echiziţiilor legale" s-a ridioait la suma
de 100 mil ·ae florini. Şi în anii următori, populaţia a suferit mult din
cauza trupelor imperiale. Prin cornitatul Arad treceau mmmuri impor-
tante, care duceau sipre Banait şi centTill T.ransilvamei. Pe aceste artere
de comunicaţie, trupele imperiail.e cirouil.au intens, atît Îlll scopuri repre-
sive, cît şi din cauza măsurilor milita.re !Lua.te de guvenn în timpul
războitilui Crimeii. Cîteva gamizoallle au fost aşezate şd. Îlll u111ele comune
mai mari. Astfel ţăranii din Sîmnartin se pling într-o jalbă din 1852
că în comnna !or au fost încartin.Li·ţi soldaţi în rn1mă.r mult mai maire
decit era admis de dispoziţiunile în vigoare. La Sintaina, Îlll 1850, 1UI1
căpitan de ulani a maH.ra.tat pe U111 ţăran care a avut CUJraj~ să-şi
aducă în grajd caii alungaţi de soldaţii imperiali 4• Chiar autorităţile
comitatense erau uneori nevoite să ceară armatei să pună capăt bi:iuta-
lităţilor. Aceste demersuri, şi cu atit mai mult p!l.îngerile justificaite ale
ţăranilor, nu erau luate însă în seamă, deoairece acmata imperială, prin-
cipalul instrument al dominaţiei habsburgice, se buouxa de protecţia
deosebită a Curţii de la Viena.
Concomitent cu înăbuşirea smgeroasă a revoluţiei din 1848-49,
habsburgii s-au străduit să-şi consolideze poziţiile zdru!ncinate, prin
introducerea unui regim absolutist-cenitiralist. Liohidind toate formele
autononpei locaile, acest regim asuprea toatt.e popoarele imperiului. Bam
politică a noului regim o constituia aşa-zisa Constituţie de la Olmi.itz
(Olomouc, R. S. Cehoslovacă) din 4 martie 1849. Constituţia sfida toate
promisiunile darte de împărat rc:>mÎni!lor. Se respingea şi revendioarea
cu privire la unirea într-o singură provmcie a tutlll'or ţimwburilor lo-
cuite de romini din cadrul imperiului habsburgic.
Regimul absolutist-centralist era sprijinit şi de o mare parte a
aristocraţiei maghiare, grupată în aşa-zisa partidă conservatoare. Ea
sprijinea acţiunile represive ale habsbUJrgiilor îndreptate împotriva re-
voluţionarilor, ci.ar se opunea în acela.şi timp politicii centraliste a Curţii
de la Viena, care ii submina rolul pe plan politic. De aceea aristocraţii
conservatori urmăreau revemrea la sistemul de giu:vemămm anterior
revoluţiei. Lipsit de cadre suficietnte, gru.vermuJ. imperial este nevoit a
se folosi din primii 0J11i ai aibsolu.tism'l.lJLui, de serviciile unor elemente
oonservatoare în conducerea administraţiei locale. Astfel, în august
1849, în fruntea cornitatuilli Arad fu numit Atzel Janos, conducătorul
1
Arh. St. Arau. C. I. 808, 1246, 1414/1849.
: Ibidem, Arhiva Hofbauer, 3/1849.
' Ibidem. C. I. 70, 86, 208/1849.
• Ibidem, C. I. 5290/1850, 8951/1852.
DESPRE LUPTA ANTIFEU~ALĂ A ŢĂRANILOR DIN PĂRŢILE ARĂDENE' 17 9
conservatorilor looali 1. lin această funcţie, AtzeJ. a făcut eforturi timide

de a menţime, cel puţin pe plan local, rolul politic al nobilimii şi vechile
instituţii din administraţia comirtatoo.să. Astfel a iinceroat să Îlntîrzie,
gub diferite pretexte, desfiinţarea unor atribuţii importante ca : desfiin-
ţarea judecătoriilor comitatense, înfiinţarea tribunalelor separate, supri-
marea fU111cţiilor poliţieneşti aJe comirtarbului etc. In ciuda sitrădullinţelor
sale însă, adntimistraţia comirtatensă arădrn111ă a devenit, la fel ca şi în
celelalite comiltate, orgirunuil. executiv al regimUJ1ui absolutist, cu uin
rol în contililuă scădere faţă de noi1le ofd.cti Jooale direct subordo-
nate g;uverinU!lUJi imperiaL Acestea erau încadcrate tot mai mult cu
funcţionari pe care Marx şi Eng·els îi caracterizau ca fiind „ un soi deo-
sebit de oameni" şi care „IIliu iau naţionalitate, sa:u, mai bine zis, ei
siint singurii care alcătuiesc iadevărata naţiune austd.a.că" 2. Ln schimb,
Atzel a .făout tot 1posiihiJul. ipenbru a promova interesele eco111omice ale
nobilimii, aplidnd - în măsua:-a posibilităţii - ddspoziţiunile imperi:aJ.e
in folos·ul acestei clase. ·
în problema ţărăJilească, Curtea de la Viena îşi dădea seama oă
orice încerca.re a nobilimii reacţiona·re de a restabili iobăgia ar duce la
izbucnirea unui război ţără1Il€sc, care aJr zdruincma dmpeniiUJl, restabilit
doar cu ajutorul :i.lnteifVe:nţiei ţariste. Urniărirul să abată ţărănimea de
la revoluţie, iincă în primăvara anului 1849, împăratul recuinooşte, prilll
proclamaţiile sale, suprimarea re1'aţiillor Ua:'baria~e 3. Din ~cauza siltuaţiei
finaincia!re grele, ca~e ameninţJa în permanenţă rcu 'l.lU1. faliment de start;,
guve:nnul căuta să canalizeze spre vistieria imperiului câştigul material
obţtnut de ţărani de pe urma desfiimţării iobăgiei. Interesele marii bUa:'-
ghezii ausrt:riace, oare a devenit spnijÎIIl:itoarea haooburgiloc, cereau dez-
vo1tarea agiiicu[turii producărtoaa:-e de măirfruri şi în Tiransdi1vall11i.ia.. Tot-
odată se urmărea şi CI"ea.rea unei pieţe unice a întregului imperiu -
dominată de industria austriacă Îlil cailea căreia feudalismlli constituia
un obstacol serios 4. Dax nu numai aceste interese dictau riecunoaş.terea
desfiinţării iobăgiei, ci şi faptul că ţăranii, eliberaţi de iobăgie, deveneau
mai buni contribuabili pentru vistieria imperială, în afară de aceste COIIl-
sidereinte chiar şi o parte a 1110bilimii - între caire majoritatea prop.rie-
tariloc dilil comiitatul Ariad - prefera să obţină o despăgubi.re ÎIIl bani în
vederea modernizării moşiilor decît restabiliirea robotei ce se dovedisf>
puţi111 productivă.
Reducînd temporar influenţa politică a nobiJimii ma.ghiaire c001-
servatoare, guveJ'tl1fUl nu se gindea să limiteze poziţiile economice ale
moşierimi·i, contînd şi mai departe pe sprijinul lor, ca una din ·temeliiile
1 Arh. St. 1\rad, 23, 41/1849, 3205/1850.

{\'\ â r k i S. : op. cit., p. 617. Tn drrnrs11l acltvitiîţii sale, Atzel a purtat mai
multe titulaturi, potrivit deselor reorganizări administrative. Crişana şi i\\aramureşul rămîn
în această perioadă sub iurisdicţia administraţiei imperiale din Ungaria.
2 K. Mar x-F. E n g e 1 s: Opere, voi. VJII, Buc;ureşti, 1960, pag. 31.
a M. R.• 844, 2416, 6711.
4
Kovacs I. : Adatok az 1848 ulani tokes mezogazdasJgrol. Bucureşti, 1957,
p. 32-34.
180 EUGEN GLOCK
sooiaJ.e ale imperi.iului. In anii absolutismului, s-a menţinut marea pro-

prietate nemeşească, folosi.111.d, în CO!ltinu~.re. multe r~iţe ale formei
de exploatare feudală. PoJi.tioa h3Jbsbuirgică de a conserva, în forme
schimbate, bazele asupririi sociale şi naţionale a generat o nouă
etapă a mişcărilor ţărăneşti. In consecilllţă, lupta ţărănimii diin acea.stă
perioadă are un iprofuru:l caracter 0JJ'ltihabsburgic şi antifeudal, loviin.d
în administraţia habsburgică şi în moşierimea direot interesată în men-
ţinerea în jug a maselor ţărăneşti.
Planurile cercurilor guvernante de a introduce rapid administra-

ţia contrarevoluţiO'Ilarăoe tf>II'itoriul comitatului Arad s-au lovit de
opoziţia îndîrjit.ă a maselor. In cercul Cermeiului. în părţile Radinei şi
întreaga plasă Ineu, ţărăpimea refuză să dea ascultare noilor organe.
Veştile sosite dilil părţile Tăsă.ri,tene ale comitatului au produs ailia.rmă
chiar şi în cadrul comandamentului suprem al arm1=itei imperiale. In
aceste părţi, cu mai mul.te zile înainte de oa.pitularea de la Şiria, orga-
nele administraţiei locale işi încetaseră activitatea. Astfel s-au creat
condiţii favorabile pentru reizbucnirea luptei ţărănimii, oare se fră
mintase în 1848, sub influenţa luptei maselor romine din comita.tul
Zărand. condusă de prefectul Butea111u. Semnalul luptei a fost .dat de
cetele moţilor proveniţi dim tabăra lui AVt'am Iancu, care, la 10 august
1849, pătrund pină Ja Hcmţişor şi în comunele invecim.ate. ·
După această acţiune. moţii coboară, la 16 august, în mat multe
coloane, pe valea Crişului Alb şi a MuireşuJui. In citeva zile, împreu!Ilă
cu populaţia locală, răsculaţii înaintează pină la Sebiş şi CU!i.ed, pe o
adincime de cca 40-50 km. In valea Mureşului, întregul teritoriu di.Jntre
Petriş şi Vătădia se g:'isea în flăC'ări. La aceste mişcări participă vreo
70-80 sate t.
De la răscoala ţăranilor din 1784, cond~ă de Horia, Cloşca şi
Crişan, pe teritoriul comitatului Arad n-a mai avut loc o mişcare de
asemenea proporţii. Pătrunderea moţilor şi ridicarea ţăranilor au însem-
nat lichidarea dominaţiei nobilimii şi înlăturarea resturilor adrnimstra-
tiei locale. De fapt, toate pămînturrile au intrat în stăpînirea ţăranilor,
care încep să le folosească. La Bodeşti de pildă, sătenii recoltează car-
tofii de pe domeruul nemeşesc, iar la Almaş încep să folose.ască pă.Şlu
nea domnească. In fiecare comună, sînt atacate castelele, iar remrvele
de prod'USe ale moşierilor smt împărţite.
· Caracterul profund de clasă al acţiurni reiese dim faptul
că ţăranii nu ţineau seama de apartenenţa naţională sau politică a ex-
ploatatorilor. Pe lingă masele romîneşti, participă din plin .1a aceste
mişcări ţăranii şi meseriaşii maghiari din SebU,, Burteni şi Dema. La
Iosăşel, baronul Mansdorf, cunoscut prohabsbUTg, a declarat mai tî.rziu
1
Arh. St. Arad. C. I. p.'.lchctul documentelor referitoare la mişcârlle din toamna
anului 1849 (nenumerotate). f. n.
ilESPRE i.UPTA ANTIFEUDALA A ŢĂRANILOR DIN PARŢILE ARADENE:' J[J
că a suferit o pagubă de 9 817 florillli, iar administratorul său Laszkoczy,

de 864 florini. La Satu-Răru, ţăran.ii au luat ostaitec pe moşierul Iosif
Nistor, iar la Căcărău au atacat domeniul lui Brassay Demeter şi pe
circi uman."U:l S îr b Ioţa 1.
A.cest val de luptă al ţărănimii a surprins pe comandanţii ar-
matei imperiale, care se pregăteau tocmai să dizolve tabăra 1ui Awam
Iancu şi să smulgă din nou moţilor pădurile şi pă.imîniturille ireocupate
pe domeniile erariale din Munţii Apuseni, în timpul revoluţiei. în acest
scop, la 2 septembrie 1849, generaluil WohlgemUJth ordonă demrm.area
moţilor 2. Temîndu-se că mişcările se vor întinde şi asupra regiUll1iloif·
mai îndepăr:tate, însuşi generalu~ Heyrriaiu, comandantul suprem im-
perial, ordonă illltervenţia grabnică a armatei. Umtăţi putermd.ce, înzes-
trate cu turrnu:i, sînt trimise î:n valea CrişlUll.ui Mb. Ln faţa superiorită
ţii acestor trupe, ţărănimea, slab înarmată, nu pUJtea să reziste, fi:i.m.d
nevoită să se retragă treptat. Totuşi, în noaptea de 23 august, ţăranii
atacă la Iosăşel, prilil surprindere, trupele imperiale. în valea Mureşu
lui, mişcările au durat mai mult, iar intervenţia trupelor a avut loc
doar la începutul lunii septembrie 1849.
Trupele imperiaile s-au posrtiait la mairginea comitaltul.rui .Arr:-ad,
izolim.d acest teritoriu de regiunea Munţilor Apuseni, unde lăncierii
lui Avram la1I1cu refuzau să depună armele. At:le:I se grrăbi să l.JnJtervdmă
la autori1tăţi1e ardeleneşti cermd ca acestea să „irestabilească ordim.ea"
Îlil oomitatele Zărand şi Hunedoaira, subliniind „perioolul" ce-l constituie
situaţia de acolo pentru regdmw absoluitisit.
Sub protecţia armatei imperiaU.e, auitori:tăţi.J.e admililistrative, iJil-
trate în funcţie, au deschis o .puternică campanie represivă împotriva
ţăra1I1iilor din părţile estice aile comttaitu[ui Arad Penitru alil.Ohetarea
ţăranilor oomitatului a fost trimisă la .faţia loou1ud o comisie specială,
sub conducerea moşieruilui Alexandru Kornelli. Acesta a anchetat nu
mai pu.ţilil de 40 de mi.i de oameni, iar din fiecare comună a pus sub
acuzare zeci de ţărani; de exemplu, la Zimbru. şi Brusteresc 41, la Că
cărău 25 de persoane etc 3.
Comisarii de linişte au efectuat sute de percheziţii, declarlnd
proprietate domnească tot ce le C0111venea. Commtele au fOSlt obligate
la p1atâ unor despăgubiri colective, lruîm.du-se ca bază penJ1Jru stabilirea
„daunelor" simpla declaraţie a nobiliilor şi a celorlalte elemente exploa-
tatoare. La Bonţeşti, comandantul imperial obligă .pe fiecare ţăraJil să
dea o anumd:tă oaintitate de griu şi porumb 4 •
Tocmai în toiruJ. acestei a.cţiruni, a trecut prin cerouil Buteni şi
Nicolae Bălcescu cu însoţitorii săi, îmbrăcaţi toţi im oostume moţeşrti.
1 Arh. St. Arad, C. I. 9, 76, 77, 113, 171, 174, 266, 356, 945, 1648, 1711/1849.
434, 682, 1063, 1447, 1779/1850. J\. V. C. prezidialia 26, 1107, 1030, 1198, 1-179/1850.
2 M. R.. 3306.
s Arh. St. Arad. C. I. pachetul documentelor referitoare la mişcările din toamna
anului 1849, f. n. Comisarul de linişte era şeful forţelor poliţieneşti comitatense dintr-o
plasă.
' Ibidem, C. I., 128, 945/1849.
182 EUGEN GLOCK
Venind din tabăra lui Avram Iancu, cu care încărcate cu doniţe şi ciu-
bere, ei încercau, pe această cale, să ,părăsească imperiul. Fură însă
opriţi de un comisar de linişte cu oamenii săi. Făcind percheziţie, co-
misarul găsi nişte mantale şi cizme şi acuză pe frugarii travestiţi că
le-ar fi luat de la domni. Furia autorităţilor comi.tatense se ogl.!indeşt.e
şi în faptul că Dincă, unul dintre însoţitorii lui Bălcescu, a fost arestat.
deoarece comisarul a găsit la el ·un aot prin care Avram Iancu confirma
participarea lui la tabăra moţilor 1.
Primuil. proces judecat in faţa noului tribunal arădean a fost cel
intentat unor participanţi la :J.nişcările ţărăneşti. Acesta a fost urmat
de mai multe procese de masă, toate avi.nd doar run caracter formal.
Declaraţiile martorilor acuzării - pri.mari, juraţi comUIIla:li, notari,
comercianţi, cîrciu.mari., sau ad.ntlJn.istratori ai domeniilor, - erau accep-
ta.te de judecător fără rezervă. Tribunalul din Arad pronunţă o serie
de sentinţe aspre, mai mulţi ţărani fiind condamnaţi la moarte, iar co-
munele oare nu plătiseră încă despăgubiri au fost obligate să achite pre-
tenţiile nemeşilor 2.
O dată cu instaurarea administraţiei contrarevoluţionare, autori-
tăţile au pus în aplicare şi în comirtatul Arad măsurile represive îm-
potriva participanţilor la revoluţie, cît şi cele menite să oonsolideze 1
c;ituaţia financiară a habsburgilor 3. Potrivit declaraţliei generalului H'ay-

nau. a.Ceste dispoziţiuni erau menite să „împiedice" pe timp de 100 ·de
ani izbucnirea unei noi revoluţii. ~-
lncă la 15 august 1849, s-a ordonat anularea, confiscarea şi air-
derea fără despăgubit·e a bancnotelor emise în timpul revoluţiei care
constituiau, în acest comitat, aproape singura monedă ·in c.ireulaiţie. Din
comitat, în afară de cercul Şiria, s-a adunat suma de 1 350 307 flormi 4 .
De fapt, pagubele pricinuite populaţiei erau mult mai m.airi, deoarece
fOOJ.1.e mulţi locuitori au ascuns bancnot.ele anulate în speranţa unui
viitor mai bun. Această măsură, împreună cu rechiziţiile şi jafurile
armatei imperiale, au provocat populaţiei din părţile Aradului, numai
Îll1 decurs de un an, daune care echivalau cu impozitul plătit de întregul
comitat timp de aproximativ 25 de ani:>. Evident că aceste dispoziţii
au lovit în p1imul rînd în interesele ţărănimii. şi a celorlalte elemente
muncitoare.
Pe de altă paa.·te, guvernul imperial a ordonat ca toţi foştii par-
ticipanţi la armata revoluţionară să fie încorporaţi, drept pedeapsă,
pentru ani îndelungaţi, în urutăţile imperiale. Prin această măsură,
autorităţile urmăreau să refaci unităţile imperiale descompletate în
urma luptelor din 1848-49. Organele comitatense arădene s--au sUră
duit să aducă în faţa comisiilor speciaile pe cei 2 476 de combatanţi
romîni, maghiari şi germani, care s-au reîntors la vetirele lor. Dar încer-
1
I. Ghica: Amintiri din pribel!ia d11pil 1848, voi. li, Craiova, f. n., p. 158.
~ Arh. St Arad. C. I., 5543/ 1852. Acte criminale, 10/ 1849.
~ J\radi Hirdeto (Publicaţiile arădene), 17 auJ?Ust, 1849.
4
Arh. St. Arad, C. I., 1518/1849.
5
Ibidem, C. I., 7415/1852.
DESPRE LUPTA ANTIFEUDALA A ŢARANILOR DIN PARŢILE ARADENE' 183
ciirile lor s-au lovit de rezîstenţa înverşunată a maselor 1. Mulţi soldaţi

au fugit Ln păduri, alţii s-au opus oamenilor stăpîn.irii. La Şoimoş, ÎlI1
-scopuil. măbuşirii rezistenţei, comitatul a trimis forţe armate. La Galş.a
şi Şiria, mai mulţi ţălI'ani s-a opus cu furcile. 1nsuşi comandantul imperial
din Oradea a fost nevoit să conchidă că foştii combatanţi s-aiu prezentat
numai ÎIIl mică parte şi în majoritate, tocmaii cei inapţi. La Şma Nouă,
diJn ooi 18 soldaţi '1."eÎIIltorşi acasă, numai 2 au putut fi [incorporaţi, restul
fiirrrd iJnaipţi sau fugi ţi 2.
1n duda măsurilor represive luate de aiutJorităţi, în toamna anu-
lui 1849, se C01I11Jurează ÎIIl oomitatul Arad 1U111 aVÎIIltt continruu al miş
cărilor ţărăneşti. Lupta sătenilor, desfăŞIW'ată în toamna anului 1849 şi în
iarna oe a uirmat, a fost favorizată şi de .faptul că regimUJl. habsburgiiic
nu se consolidase în.că pe deplin, iar forţele sale erau cOI11centrate, Îtn
primul rî:nd, pentru iaplim:rea. represiwnilor amiiiltite. Icn comitatull Arad
nu luaseră încă fiinţă jandarmeria rurală şi poliţia orăşenească. De ase-
menea, după retragerea princi:palelor forţe ale armatei imperiale di.,
vestul comitatului, în cetatea Aradului şi în părţile estice ale regiunii
au rămas doair unităţi mai mici. incapabile să potolească toote acţiunile
ţăTă!neşti. Din cauza lipsei 1mijloaceloc financiare, comitatuJ. plătea cu
gre11 solda „:flăcăilor" comisarilor de linişte, ceea ce a dus la scăderea
temporară a efectiViUlui 3. 1n această perioadă, străduiinţele comi.telui
Atzel. de a obţine ajuitoruJ. arniatei împotriva ţărănimii, de a o priva
de cuceririle care depăşeau limitele legiilor diJn 1848, au rămas zadarnice.
Acţiunile sipontame iail.e ţăranilor au dait lovituri serioase nemeşi-
lor şi aiutorităţiil.or comitaitense. La Bocsig, ţăa-aintii rornîni ataJCă dome-
nii-le şi aduc turmele lor pe păşunile domneşti ~. La Pil, ei ridică 300 de
dlăi de fîn de la moşier 5. La Fanatul Nou, sătenii germani pătrund în
viile con_telui Gyulai 6. La Sintea, ţăranii Tefuză plata arenzii după cî-
nepiş.te şi ocupă fiÎIIleţele domneşti 7_ Ţăranii continuau să folosească
în multe părţi rpădurille ocupate. La Semlac ţăiriam exploatau nu
numai lemnul din pădure, ci foloseau şi terenurile pentru păşunat s. In
rCIGJOrtul său, comitele Atzel arată că aceste fenomene smt generate,
deoarece ,.poporuil. de :rînd susceptibil de comU111ism, prea 1-ia î:nvă
ţat..." 9 . Aproape peste tot, ţăranii contractuali refuzau să presteze sarai-
nille lor. Aceeaşi remstenţă îndîrjită opun şf ţăranii d1n Răpsig, Rawia,
Bodrog şi în ailte comune. Aşia zisele dreptn.fili „regale" aile nobililor
nu mai erau recunoscute de ţărănime, car-e boicotează măcelăr:iile, cîr-
·ciumile etc. ce apa·rţineau moşierilor. La Slintain.a, Păuliş, Radna! Soi-
1
Arl!. St. ,\rad, C. I., J7G4/ 1849.
2
Ibidem. /\. \·. C. 1:37, 49111850.
3 Ibidem, C. I., 146/ 1849."
4
I hidem, 76/1ii19.
~ Ibidem, 929/1850.
8
Ibidem, C. I., 12/ 1849.
7
Ibidem, 1120/1850.
8
Ibidem, 332. 805/1849.
9
· Ibidem, 1876I1850.
184 EUGEN GLOCK
moş, Milova, Răpsig şi în alte comune, desf~cerea· băuturilor şi a cWI1ii

se făcea în mod liber 1,
In ciuda avîntului mişcărilor ţărăneşti şi a succeselor obţinute,
îrnăbuşirea revoluţiei din 1848-49 a marcat totodată şi începutul 1incer-
cărilor nemeşilor de a-şi rotunji alodiile şi a restabili celelalte drepturi
menţinute prin legile amintite. Aceste tendinţe s-au mainifestait, Î!ll pri-
mul rind, pe domeniile camerale, proprietatea staitulLui haibsbUII'gic şi pe
cele ale aristocraţiei conservatoare, avînd legături politice cu cercurile
conducătoare de la Viena.
lncă la 3 septembrie 1849, comitatul primeşte dispoziţii să ia
măsuri pentru perceperea dijmei la struguri de pe domeniile camerale
de la Sîntana, Miniş etc. 2• Cu toate că s-a grăbit să execute ordinul
primit, comitatul a primit ripo5ta dîrză a maselor. Organele comitatense
raportau de pildă, că atît la Şiria cit şi la P"mcota, populaţia. romÎIIlă,
maghiară şi germană refuză să dea dijma, OOTe aici s-ar putea peircep-2
numai cu intervenţia armatei 3 . Aoolo însă, unde intervenţia autori1Jă.ţi
lor locale părea suficientă pentru a rezolva cu ajutorul comisarilor de
linişte plîngerile nemeşeşti, se proceda cu cea mai mare bru.tJa:l.l:tate.
Astfel, la Simand şi !ratoş, solgăbirălul, (şeful administrativ al cercului)
a încercat să interzică unor ţărwni folosirea păşunii domne~ti, prin a-
plicare de pedepse corporale şi amenzi grele '•.
•• •
Consolidarea regimU!lui absolutist s-a făcut simţită în com1tatuJ
Arad la începutul am.dui 1850. Comita.tul a fost impinzilt cu posbulri d~
jandarmi, prevăzute cu un efectiv mult mai rnaTe decit aparatUJl comi-
sarilor de linişte. De asemenea comitele Atzel a menţinut, pe propria
lui răspundere, şi o parte a acestor forţe poliţieneşti care au fost dizol-
vate definitiv abia Î!ll 1852 s. Jandarmeria imperială a irntensifiCd.t mult
teroarea împotriva ţăa-a.111.Hor. Este elocvent faptul că jandalrm.ii erau pre-
miaţi in raport cu sentinţa pronunţa.tă de Curtea martială împotriva ce-
lor arestaţi de ei. De aceea jandarmii operau numeroase arestări fără
deosebire de naţionalitate. Ei căutau peste tot conspi.raţie, insiultarea
împăratului etc. dar în acelaşi timp erau incapabili să primdă răufă
cătorii de drept comurn. Garnizoana cetăţii Ara.d a fost ÎIIltărită şi în
unele comune din vestul comitatu1ui, ca Glogovăţ, Sînmartin, PÎIIlcota.
Siria etc s-au stabilit uniităţi imperiale cu caracter permanent.
O dată cu întări'l'ea aparatului represiv al habsburgtlor s-aiu pus
în aplicare noile legi financiare, chemate, să cana.Jjzeze în vistieria im-
perială cîştigul material realizat de ţără!llime in urma desfiinţării ser-
vituţilor feudale. Acest cîştig se ridica la aproximativ 30 % <liJn veni·
1
Arh. St. Arad, 8-12, 1302/1849.
2 ibidem, 81/1849.
a Ibidem, C. I., 214/ 1849.
4 Ibidem, 1762/ 1849.
~Ibidem. 8457 /1851, 4511/1852.
DESPRE LUPTA ANTIFEUDALA A ŢARANILCR D:N P.!.RŢILE ARADENf:' 185~
tul celor 23.000 de iobagi împroprietăriţi. în timp ce nobilimea pretin-

sese cea mai mare parte a obligaţiilor urbariale în natură, noile impozite
se percepeau în bani. în condiţiile existente, m'hxea majoritate a gos...;
podăriilor ţărăneşti se găseau la u111 nivel înapoiat de dezvoltare, iar în
muQte loCuri, mai ales în pănţi.le estice ale oomitatului, încă m stadiuJ
economiei naturale. Impozitele apăsătoare forţează masele de săteni să
se antreneze şi miai mult în producţia de mărfuri, ceea ce duce inevi-
tabil, pe de o parte, la îmbogăţirea unei pături subţiri a Wănimii şi
pe de altă parte la pauperizarea unei mari părţi a acesteia.
O lovitură serioasă a constituit, în această direcţie, introducerea·.
noului sistem al impozitului funciar, perceput de direcţia financiară.
înfiinţată la Arnd. De asemenea s-a pus ÎIIl aplicare impozitul pe clă
diri şi o sumedenie de taxe, în special pe bunurile de larg consum. Gu-
vernul imperiw a iintToduis şi sistemul timbrelor fiscale, care trebuiau
aplicate pe toate cererile şi actele adresate autorităţilor 1• Caracteristică.
pentru situaţia creată prin ililtroducerea impozitelor este scrisoarea lui
Pădureainu Toader din Cuvilil : „înghiaţă sîngele î111 noi cînd ne gîn-
dim că pînă atunci nimeni Lrllll. plătise atîta impoz1t, nici Î!rr decurs de
15 ani..." 2•
Cea mai gravă repercusiune a politicii financiar2 habsburgbe
s-a resimţit în comitatul Arad, i1n urma introducerii monopolului tutu--
nuluri, ceea ce însemn.a obligativitatea producătoriilor de a vtnde iprodu--
sele lor exclusiv ofi.ci.1Ui1uli. de preluare dtn Arad, la un preţ derizoriu ..
Cele 20 de comune corubractuaile erau legate aiproape ÎIIl întregime de cUJl-
tura rutunruilui. mtrucit ÎII1 1848 legHe ou piiiviiire la desfiinţiarea iobă-
gl.ei nu au drus la îmbU111ătăţirea situaţiei contractualiştilor, noile impo-
zite au provocat scăderea bruscă a ni,velul·ui lor de trai. Pe de altă parte,.
in urma răpirilor de pămirnt urbarial, în prima jumătate a secolului al
XIX-lea, unii iobagi căUlbaseră să compenseze pierderile suferite prin
ridicarea valorii producţiei de pe pămînturile lor, devenind cultivatori.
de '1JuJtun. In noile condiţii, ţărănimea se vedea silită să înceteze ouil.rtu-
ra tuit.Ua1JUJ1ui. Un raport oficial din 1852 recunoaşte că, datorită noilor
măsuiri, ţă.rarn.ii dilil Siria Nouă şi din Pîncota, - cei mai buni cultiva-
tori din comitat - abia mai produc tutun 3.
Admilili.straţia contrarevoluţionară a mai introdus şi o serie de-
impoziite imd:iirecte. Pentru a ccmtrO'la ,aplicarea impozi,telor cit şi a
monopolu.lud. 1JurtJumru1uj, şi-a făcut apariţia la sate „finamţul" imperial
Acolo unde ţăranii nu puteau face faţă sarcÎll1ilor fiscale tot mai apă
sătoare, iaiurtorităţile foloseau armata imperială. Astfel, Îlntr ...UIIl singur
ain. în 1852, s-a procedat la mtervenţii militare Îil1 21 de comune aJ.e-
comitatului 4 • Ţăranii găse;;iiu însă multe forme de luptă spre a se sus-
1
.\rh. St. Arad, C. I., :t305, 3415, 6146, 6148/1850, 2417, 3656/1851, 4639, 5836„
6653/1852.
2 I( O V a C S I. : op. cif., p. 206.
3
/\rh. St. Arad. C. I., 1904/1852.
' Ibidem, 180, 896, 8053/1852.
]86 EUGEN GLOCi<
trage impozitelor, mai ales celor indirecte. Astfel, Îlil mai 1851, se ra-
portează de la Săvirşin că, de !La. inJ1:Iroducerea timbrelor fiscale, nu s-a
înaintat nici un act "sau cerere oficiului respectiv spre taxare 1. La
Gal.şa, ţăranii au boicotat comisia În.Să!I"cirrlltă cu fd.xairea impozitului
funciair, care astfel n-a putut să se orienteze pe teren. Agenţii fiscali
era11 neputincioşi faţă de solidaTitaJtea satelor, nereuşind să identiface. '
de exemplu, tăierile de porc etc. Astfel wtoriltăţile au fost nevoite să
arendeze impozitele :indirecte, în OOrnJU1I1ele care aveau sub 2 OOO de
locuitori, deoarece perceperea lor costa mai mu!l.t dedt venitul realizat 2•
Mărirea sarcinilor fiscale ale ţăirălilimii s-a imb:iinat ou dispozi-
ţiunile luate de administraţie pentru cOIIlSOlidarea proprietăţii nemeşeşti.
In anul 1850, organele comitatense primesc ordilil ca ţăa:ia!nii contrac-
tuali să fie obligaţi să-şi mdeplinească sareiinile lor, foil.osindu-se la ne-
voie. chiar forţa armelor 3 • Ulterior dispoziţiile superioare împuternicesc
comit.atul să folosească pe scară largă armata, în scopuri s.imi:lare. Pla-
nurile autorităţilor şi ale nemeşilOT se loveau însă de noul val de !I.ruptă
al ţărănimii.
Masele din comita.tul Arad se ridică nu numai în aipărairea cuce-
ririlor revoluţionare ameninţate ci şi impotriva ·asupririi naţionale. Deşi
o dată cu sosirea rtru.pelor imperiale în comitatw Arad se proclamase
~i „egalitatea naţionalităţilor'', aceasta nu a fost mmată în anii urmă
tori, de vreo măsură practică mai serioasă. Frofiltind de această situa-
ţie, Atzel se opU!I1ea dntroducerii limbii ro:rnine în administiraţia comi-
tatensă şi, cu excepţia W10r cazuri disparate, chiar ÎiI1 a.drnim:i.Sitraţiia
comunală. 1n majoritatea cazurilor, coruln.J.că.torul comitatului nu ad-
mitea instalarea notarilor şi funcţionarilor comitatensi romîini, aou-
7.ind, Îil1 faţa Vienei, pe intelectualii romîini de terutimţe „daeo-romine",
de legătud cu generalul Magheru etc. 4. tn aceste condiţii locuitorii co-
mU!llei Miru.ş luptau pentru menţinerea ÎiI1 fU!I1Cţie a notarulU!i., ,pe care
cornitatul voia să-l îndepărteze sub diferite pretexte, Îll1 fond pentru
că folosea limba romînă in administraţia comunală. Comain.dam.tuJ. im-
perial din Oradea, a luat măsuri represive împotriva ţăraJniilor, care aru
înaintat un memoriu de-a dreptul, împărart:ului, cerind numirea de func-
tionari romi.ni. Mai multe comU!I1e, oa de exemp1u, Galşa, cereau dm.sis-
lent inb"Oducerea limbii romîne în administraţie 5 .
Evenimentele locale ale revoluţiei din 1848, brutala interveruţie
a trupelor imperiale în părţHe estice ale comitatu1ui, în toamna 1ain.ru!lui
1849, cit şi silniciJile habsburgice comise după înăbuşirea revoLuţiei, au
zdruncinat definW.v în conştiinţa ţăranilor aredililţa Îil1 „preabunuJ.""
trnpărat. Această credinţă a fost alimentată, ti.mp de decenii, de către
Curtea de la Viena, prinitr-o politică abilă, căutînd să se erijeze in a-
părătoarea ţăranilor asupriţi de nobilime.
1 Arh. St. /\r;id, 305()/1851.

2 Ibidem, 896/1852. ·
3
Ibidem, 3615, 6711/1850.
4
Ibidem, 3137 /1850, C. I. prezidial ia 1211851.
s Ibidem, 2385, 5760/1850.
DESPRE LUPTA ANTIFEUDALA A ŢARANILOR D:N PAR'fllE ARADENE 187
Ln urma înăbuşirii revoluţiei şi restabilirii circulaţiei cu Marele

Principat ·al Tram.silvam.:iei, în com.itatuil Ariad se răspundeau tot mai
mu1Jte veşti despre COII'ltinua.rea Luptei lud A wam Iamieu, dlliSă ÎlI1 fruntea
moţilor pentru pămÎlilt şi H1bev1Jate. De asemenea se ['ăsipîndeaiu veşti
despre acţiunile sail.e îndreptate împ01triva asupririi habsburgice. De aceea
masele ţărăinimii romine d1n aceste pălii vedeau m persocma lui Avram
lainou pe cOIIlducăitorul lor firesc în 111..lipta pentrTU o viaţă mai bUIIlă. Ac-
ţiunea conducătorilor romîrnri., in frunte cu A wam Ia.nou, pentru a
sm'llllge împăratuilui drepturile lll0ţionail.e promise, a .ÎnlOUII'ajat şi mai
muil.t 1rupta ţărănimii. Ţărenii sperau că, rub conducerea lui AviParn
Iancu, se va înfăptui o ţară rommească, în cadrul căreia se va proce-
da, în primul rlnd, a.ia î.mpălrţirea marilor moşii. Lupta dusă de Awam.
10Jll.CU pire-zenrta ţăranilor iromînii o garanţie depliJ11ă că eliiberairea naţio
nală via fi legată de reforme democratice.
Tui c:iJudia gireurtăţilor făourte de autorităţile comitatense şi coman-
damentele imperiale, mai mru1te com'LlLtle din părţile Aradului aru dat
un aj:wt:or :material eficient delegaţilor :rorn.Îil'l'Î ce rurmau să plece la
Viena. Astfel s-au făcUJt colete pub11ce la Şicul.ia, Buteni şi în alte co-
mume. Ln urma a.c:tivirtiăţii 1l.Jui Vii.cenţiu Babeş, şi a altor conducători, în
mai multe sate au aViUJt loc chian:- şi adumări în cadrul căroria s-a cerut
linfăptuiTea Tevendicărilor naţion.We 1.
Ln aceste împrejurări autorităţiile Jooole privesc, .în 1850, ou ne -
linişte simpatia pe oare populaţia romină o ma!Ilii.festă foţi1 de Avram
Tan.ou, cu ocazia trecerii sale în comitaltul Arad, la Iosăşel ş1 în alte
locuri. In aprilie 1850, cu oca2iia proioobatei 1ad.rumări ·a fruntaşilor ro-
mîni din Cuvin, comamrlanrbu.J. imperiail. şi comitaJtuil. primesc dispoziţii
să :iJilrtervină cu fuirţa Îll1 cazul cînd A wam Iiam.cu ar îinceroa să ţină o
adrulllaTe de masă. AutorităţLle se rtemeau de o mişcare orgainimtă, cu
Ulil program social bime definit, care pm iatwnci era susţinut doar dE>
o parte a iinteleotuailiirtăţii romîne 0JI'ădene. De aceea ·autorităţile oaută
să împiedice, sub diferite pretexte, plecarea unor intelectuali din Arad.
ilil Ardeal, pentru a ţine o legătură permanentă ou Avram Iancu şi cu
alţi <;:ondJu.cători romîni 2.
Frămintările diJn sînul ţărănimii aru continuat, accentuîndu-se în
tot ournul anului 1850. Accentuarea Juptei şi ia rezistenţei ţără.lnimii se
daltoreşte faptului că nobilii au încercat, prin toate mijloacele, să-şi
resitabileaocă vechile drepturi şi îndeosebi proprietatea alodială asupra
tll..littfil'or pămînturiior pe care ţăranii i:te-au ocupat şi folosit ÎlI1 timpul
revoluţiei. Este vorba de acele păşull.1.i, fineţe şi alte teTeThuri oe fuseseră,
de fapt, răpite iobagilor - în deceniile premergătoare evenimentelor
de 1a 1848 - de către nobilime şi pe care ţăraini.i le-au reocupat pe
cale revoluţionară. Ţărănimea a deipus astfel, în multe locuri, o rezis-
tenţă înverŞumată pentru a-şi păstra cuceririle din timpul revoluţiei.
Un oaz oarn:cteri.&tic, Î!Il acest sens, ini-1 oferă lupta ţ.ăriamjJ.or din Pan.atul
Nou. Aici, contele Gyulai, m.ÎJ11istr1UJ. de război imperial., urgenta alUIIl-
1 Arh. St. Arad, 2018, 2019, 2109/ 1850.
2 Ibidem.
188 EUGEN GLOCK
garea ţăranilor de pe păşunile domneşti. Fi:ilild vo11ba de un înalt dem-

nitar aJ. imperiului, comitatul deschise de urgenţă ancheta, la începutul
anului 1850. Foştii iobagi s-au opus 0!11chetei, astfel încît reprezentanţii
comitatului au fost nevoiţi să părăsească în grabă comuna, fără IIlici
un fel de rezultat. O a ·doua încercare a comit.atului a fost de asemenea
respinsă de către ţărănime, care puse pe fugă, de data aceasta, chiar
şi pe primar şi pe notar, susţinători ai intereselor nemeşeşti. In scopul
restabilirii poziţiilor nemeşeşti, autorităţile hotăriră itrimiterea 1U111ei
unităţi mi.li.tare împotriva comunei, oare potrivit ordinelor superioaire.
a fost condusă de însuşi comitele Atzel 1.
O rezistenţă inverşU1I1ată au depus şi ţăranii c01ntraotualişti, re-
fuzînd şi pe viitor prestaţiile pretinse lor. La Bod.rog, ţăranii contrac-
tualişti romîni au dus o luptă dirză, timp de mai mllilţi ani, împotriva
arhimandritului mănăstirii ortodoxe, refuzînd să dea dijmele 2. Ln co-
muna Ravna, contractualiştii se opUJil, în noiembrie 1850, reprezentan-
ţilor comita..tului, refuzînd să presteze servituţiile. De aceea funcţiona
rul comitatens este nevoit să arate, în raportul său, că IIlllmliai ou aju-
torul forţei armate se poate obţine vreun l"ezUli18it în mteresul nobihrlui.
La Răpsig, autorităţile trimit, Îll1 1851, trupe de cavalerie împotriva ţă
ranilor, care, încă de la începutul revoluţiei clin 1848, refuzaseră să în-
deplinească orice sarcină faţă de proprtietm 3.
Una din cele mai înverşunate rezistenţe a constiltud!t-o lupta
ţ.ăracilor de la Mureşel. La 6 iW.ie 1850, ei declară clin nou funcţiona
rului comitatens, că „sub lllici o formă nu vor da obligaţiile lor ndci. î:n
bani, nici m natură... într-un cuvînt le refuză" 4. In ciuda ameninţă
rilor, ţărarnii au susţinrut ou curaj, timp de ani de zile, un proces, făct1n.d
recurs pină la împărat. Deşi moşierii nu dispunearu de ni.ci un .con-
tract, ţăranii de la Mureşel. au fost clasificaţi drept ţărani contractua-
lişti potrivit unei declaraţii a fostului administrator comitatens, Josef
Fascho s. Un ttribunal, prezidat de aceeaşi persoană, a condamnat pe
ţăranii din Mureşel la achitarea sarcinilor, ba chiar ·şi a „restanţelor" 6 .
Această senti!nţă definitivă a stimit un viu protest în rîndruril.e ţărnni
lor, care se manifestă şi în jalba adresa.tă impălratuluri in anul 1852 :
„ ...nu putem garanta pentru urmări.le .periculoase ale asupririi noa.sb:"e
de către fostul nostru stăpin şi vom fi nevoiţi a ne folosi împotriva
despotismului său de fapte ... " 1. Acest ton curajos a provooat a:1armă
chiar şi la Curtea imperială, dar comitele Atzel se girăbi să raporteze că
intervenţia militară împotriva ţăranilor de la Mureşel este deja plani-
ficată s. După cum vedem, ţăranii au folosit diverse forme de lu,ptă şi
rezistenţă în faţa atacurilor dezlănţuite de 1I1obili.
1
Arh. St. Arad, C. I., 6222, 6425/1850.
2
Arh. i\\iinăslirii Ho<los-Bodrog-. Acte cart0nate 1849-51, f. n.
3
Arh. St. Arad. C. I., 3615, 6711/1850, 3914/1851.
' Ibidem, f. n./1850.
~ Ibidem, 3397, 3647 /1851.
" Ibidem, 7312/1852.
; Ibidem.
8 Ibidem, C. I., 7312/ 1852.
DESPRE LUPTA ANTIFEUDAL.I. A Ţ.l.RANILOR CIN P.l.RŢILE AR.l.DENE: 189
La Corbeşti., de pildă, sătenii au luaJt de kt primar stampila co-

m'llJilei, spre a-l împiedica să accepte oblJi.gaţiile wpUJSe lor. Comitatul.
fm.d sesizat de notarr, se grăbi să Îll1ăbuşe mişcările cu · ajutoruil. arme-
lor. temîmdu-se să nu ia proporţii. Sosi!I"ă deci, în comUJnă forţele comi-
sariului de linişte, iar la 3 februarie 1850, au intervenit ulilităţi ale ar-
matei IÎmperiaile. Sub protecţia loc, 3Ult.oriJtăţile au operat n1UJ1T1eroase a-
restări, ia.ir cu ooazia interogatoriului comisarului de lirndşte s-a ['eours
la torturi sălbatice.
Frămî1111tări ale ţărănimii au mai avut loc şi Îiil al'te părţi. Repre-
1
zentanţii comirtatului raportJairă 01.armaţi de la Radna, că izbuanirea unei

răscoale este imilnentă. Drept u~mm-e a siitlulaţiei create a intervenit, şi
tn aceste părţi, armata imperială la începutul lunii mai 1850, ooupÎIIld
Îllltreg ceroui Radnei 1.
mtervenţia ti wpekr :ilmperiale a împiedicat ca \llalu:l de :Luptă al
ţărănimii să culmineze ilil1r-o răscoală. Aiparatu:l represiv şi mai ·ales
armata imperială a J"eprimat orice acţiune sau ['ezistenţă ţărănească,
pentru a restabili proprietatea domnească asupra tuturor pămînturilor
alodiale.
Autorităţile şi domnii au încercat, priÎ!r.. folosirr-ea forţelor re-
presive, să împiedice şi libere folosire de către ţărani a pădurilor oou-
pate de aceştia în timpul revolJUţiei şi în perioada imediat următoare.
tncă ~n iarna ainulrui 1850, s...iau semnalat cioonhi mai serioase între ţă
rani şi paznicii pădurilor, care căutau, în unele locuri, să-şi reia vechea
activitate. Im. păd:uTea de la Pecica, folosită de loouitorii din Semlac,
Pecioa romînă şi Pecica maghiară (azi Rovim.e), ţăranii se opun cu
forţa paZIThicilor ÎJ1Jarrmaţi 2• La Miniş, în pădurile folosite de sătenii diin
PăuJiş, Ghioroc, Cruvin etc. ţă[-anii înku.Tl!tau cu armele paznicii 3, care
căutaiu să împiedice tăierea liberă a copacilor. Ln această situaţie, di-
recţiunea domeniilor camerale ceru insistent intervenţia armatei şi puse
la dispoziţia comirtiatUJ1ui „flăcăii cdlllerali", Îlnlal:rmaţi, pentru a sprijini
~oldaţii şi comisarii de linişte 4• Se pare, totuşi. că în această direcţie
măsuri.'le arUJtorităţi1lor '<l:U fost mai puţin eficace şi ,tăierea liberă a pă
durilor a contimuat, Îil111lr-o măsUTă mari redusă, încă un timp 1ndell\.Jlngait.
Î!n .unele loouri, încurajaţi de măsW"ile autorităţilor, nemeşii au
început să oonstrlngă ţă['ănimea să le taie lor lemne, prete~tînd că
acesite · sarcimi nu au fosrt şterse iin 1848. Ln alte locuri, mai ales în· păr
ţile de şes, Ulllde pădurile erau mai puţine şi aemnele reprezenibaiu o
marfă mai căutată, moşierii înceroau uneori să împiedice chiar şi accesul
ţăranilor în pădrurile comunale, ca de exemplu la Mişca, Zărand etc. 5•
1 Arh. St. Arad, C. I., 765, 795, 2569, 2592, 2680, 5760/1850. Bucovina, 23.III.-
!UV.1850.
2 Ibidem, 1058/1850, M. R. acte criminale, 122/1850.
8 Arh. St. Arad, C. J., 172/1850.
4 Ibidem, 561, 1195/1849, 172/1850.
5 Ibidem, 385, 2140, 2266, 4435, 4630/1850.
190 EUGEN GLOCK
Consolidarea regimului contrarevo1uţionar n-a ÎlnSemnaJt inumai

un atac împotriva poziţiilor economice ail.e ţărănimii, oi şi UJil atac ll:n-
potriva poziţiilor ei politice. Ln timpul revoluţiei clin 1848, în numeroase·
comune, ţăranii au alungat pe pri.marii şi notarii aflaţi m slujba nobi-
lilor şi au restabilit, pe cale revoluţionară, dreptul lor de a displllne de
treburile comUJnale. ReacţiUJilea habsburgică a desfiinţat autotnomia co-
munală şi a introdus sistemul de inurniire a conducerilor comunale.
Profitind de acest drept, funcţionarii com:itaJtensi au îndepărtat ci.ID
funcţie nwneroşi primari care apărau mteresele poporului. Spre exem-
plu, la Gal.şa, în 1851, primaTl.ll negrăbindu-se să execute 011cliJnele pri-
mite şi nearătînd interes pentru strîngerea inoilor impooi.te, fuincţiona
rii comitatensi au intervenit la comitele Atzel pentru destituirea lui t.
La Mureşel primarul este scos din funcţie, încă din toamna anului 1849,
fiindcă nu s-a alăturat moşi&·u1ui ou ocazia :Luptei ţăranilor împotri.iva
sarcinilor contractuale. Conducerile comunale existente din graţia re-
gimului erau susţinute de autorităţi. De aceea, in zadar se plingeaiu ţă
ranii din Glogovăţ împotriva conducerii can.-e a abuzat de ba111.ii comu-
nei, şi ţăranii din Livada împotriva primaruiliui, care făou:se denJUJnţw'i
false împotriva a trei locuitori din comUJilă. Aceştia diJn wmă au fost
arestaţi, întemniţaţi şi ferecaţi in lanţuri. Lupta îndîirjită impotriiva
conducerilor comunale este relevată de însuşi comitele Atzel. La SÎillt-
ana, membrii conducerii comunale au solicitat arme, temîndru-se de
atacuri în timpul nopţii 2. La Pecica romînă, ţăranii s-au ridicat împo-
triva funcţionarului comitatens, care sprij:iJllea conducerea locală şi
l-au atacat chiar în biroul său. ·El a reuşit să scape doar cu ajutorul
jandarmilor.
Intervenţia brutală a armatei imperi6il.e a privat treptat ţărăni
mea de o parte din cuceririle obţi..'l:ute in timpul ,revoluţiei dill1. 1848-
49. După o rezi5tenţă eroică, sătenilor li s-au !Luat pămmtU1rile alodiale,
contractualiştii au fost oons1„.rînşi la achi1area servituţiilor, res:tabi1im-
du-se şi drepturile „regaliene" ale moşierilor. In general, s-a consolidat.
puterea economică a nemeşilor, precum şi regimul de asuprire socială.
şi naţioaială.
Dar aceste măsuri ale regimului habsburgic şi ale nemeşilor nu
au putut duce la înăbuşirea mişcărilor ţărăneşti. La 18 aprilie 1851,
comitatul se vede nevoit să .raporteze orga111.e1or sale superiQaire că popu-
laţia nu e de loc liniştită, ci se găseşte în perm3.nentă stare de agitaţie.
Susţinînd interesele nemeşilor, comite!~ Atzel trecea sub tăcere despre
situaţia economică dezastruoasă a ţărănimii, deteriminată Î1l1 mare parte
de intervenţiile militare făcute în favoa.Tea nobhlfilor, ca şi revendicările
cu caracter naţional ale ţăraJnilor romîm. El reducea cauzele acestei
situaţii la revolta populaţiei împotriva ·impoziitelor şi împotriva mono-
polului tutUJilului. ln rea.lirtaite, intensificarea ex.ploaitărdi şi asupririi,
în perioada 1850-51, a adus ţăriinim.ea la di.sperare, în special în păr
ţile Şiriei şi 1a Buteni. Chd.a.r prim&'ll.lll clin Dieai irăspîndea ideea IUIIlci
1
Arh. St. Arad, C. I., 465/1849, 7285/1851.
2
Jbidem, 1641/18-19, 335, 722, 7756/1850, 1915/1851.
DE:SPRE LUPTA ANTIFEUDALĂ A ŢĂRANILOR DIN PARŢILE ARĂDENE' 191'
noi revoluţii. în tot oupriinsul comitatut1ui, nobilimea se temea de o·

nouă mişcare de mari proporţii a ţărănimii romîne.
In această situaţie, autorităţile locale au cerurt în ajutor forţe
armate numeroase ca de pildă în sectorul Buteni, unde nu se găsea nici:
o garnizoană imperiailă mai pute:rinică 1.
ÎncuJ'ajată de unele sruccese repUTtaite împotriva ţăranilor, ]n
1851, dar mai ales in 1852, presiunea nemeşilor se concentrează împo-
triva ţăranilor contracturui~ti. Cu cîteva decenii 1n urmă, nobiliii. au_
aşezat în rnumeroase comwne, pe alodiîle loc, iobagi contraotuialişti, caire
cunoşteau metodele de oul.tivare a tutunului, se ocupau cu diferitele for-
me ale ~ădiJnărLtului şi cultivau noi plante fu_rajere şi industriale. Aceste
produse agricole, ceruite în oamtităţi mari pe piaţă, asigurau o creştere
substanţială a valorii producţiei şi în consecinţă, sporirea veniturilor
moşiereşti. Pe la mijlooul secolului al XIX-lea, însă, folos1nd rpe o sca-
ră tot mai largă munca salariată şi uneltele agricole mai perfecţionate,
nemeşii au posibilitatea să reducă seri.os cheltuielile de producţie. Aces-
te cheltuieli erau mai mici decit cota parte a produselor oare revenea
contractualiştilor. De asem€illea, arendaşii ofereau sume ma.ii ma.ii decît
cele plătite de ţăranii contractualişti. De aceea, in aceşti ani, mulţi
nemeşi nu se mulţumesc să constrîngă pe ţăranii ccmtractualiş:bi. la
achitarea vechilor servituţi, ci caută să-i alunge de pe domeniile lor,
invocînd diferLte pretexte juridice. Şirul acestor acţiuni a fost deschis·
de 111emeşul Hend:rey, caiI'e a ddspus alungarea a douăzeci şi cinci de
familii de ţărani corub:·actualişti romîni din Răpsig, deoarece aceşti&
s-au opus cu perseverenţă, pretenţiilor domneşti 2 • La Satul-Nou 3, ne-
meşul declară ţărainiilor, :aşezaţi aici încă din 1792, că doreşte să-şi mă
rească veniturile şi de a.ceea denunţă contractul &.Villt cu ei. întregul ho-
tar a fost dat în ·arendă. Da.r la 14 martie 1851, dind vechilii axendaşi
lor au sosit spre a Îillcepe 1uciră·rile de primăvară, ţăranii s-au ridicat
şi i-au a:lun.gart; din hotar 4. Şi la Bancuta 5, contractualiştii au fost aşe
zaţi pe pămînturile alodiale în condiţii împovărătoare. In preajma re-
voluţiei din 1848, ţăranii erau înglodaţi in datorii faţă de proprietar,
bancherul Wodia:ner. Fiimd daţi în judecată, 1Ln 1851, rtribunailu:l se grăbi
să prOillunţe o s€1lltirlţă extrem de favorabilă bancherului, oare perimitea
alU1I1.garea lor din comuna Banouta. Autorităţile comiiatense au 1nter-
vepit, în repemte rÎilld'lllrÎ, spre a executa serutinţa în im.rteresuil proprie-
tarWui. Ţărani·i msă, al'lllil.gairă din comun.ă pe reprezentanţii autorită
ţHoc şi ,pe janda['llnii oare îndepilinrau ord1nele lor. Artiîot Wodil3Jne!r cît şi
autori_tăţile locale au rrespims cartegoric cere!rea ţărainiilor şi nu li s-a per-
mis nici măcar p[ata ·În rate a restanţelor. Pretextînd dll'za lor rezis-
tenţă, care a durat rnad. mwlţi ani, la 8 ma:ritiie 1852, comUJila a fost ata-·
cată de o u1I1itate airmaită, sub conducerea comite1U!i Atzel. Solgăbirăut
1 Arh. St.· Arad, C. I., 2'173, 3456/1851, C. I., prezidiali a, 34/1851.

2
Ibidem, 161, 652, 2193/1850.
s A existat în apropierea comunei Macea.
4
Arh. St. Ar;id, C. I., 1134, 1829/1851.
5
A exisbt în apropierea comunelor Grăniceri şi Vărşand.
.192 EUGEN GLOCK
·Gheorghe Popa a pus sechestru pe tot aVUitu.J. ţărainilor, casele lor au

fost dărimate, iar materialul şi bUII'lll1Jri.le vândute la licitaţie 1. După o
lună de distrugeri solgăbirăul rapor.ta cu sati.sfecţie „ ... îndîrjia:-ea ţăra
niloT s-a î.runuiat ~i soarta J.or va servi oa exempllU şi celorlalte comune
-<le gu-ădilnari" 2•
Asemenea acţiuni brutale ale nemeşilor au a.V!l1t loc desigur şi
în alte părţi. As'iel, ffn ainuil. 1850, au sosit în com:irtJaitul Arad numeroşi
ţărani pribegi, deoarece li s-a promis că vor fi aşeziaţi pe domenille ca-
merale şi vor fi împroprietăriţi. Promisiunea însă nu le-a fost îndeplinita
şi aceşti ţărani au fost nevoiţi să-şi cîştige din greu existenţa prin
·muncile prestate în pădurile camerale de la Pecica 3 trăind 1n cea mai
mare mizerie.
GuvernHl imperial s-a alannat de proporţiille pe care le-a luat
alungarea ţăranilor contractuali. temîndu~ oa masele de oameni pri-
begi şi disperaţi. să nu provoace mişcAri mai mari. De aceea, Atzel pri-
meşte dispoziţii să determine pe proprietari să acorde un răgaz ţăra
nilor con1ractualişti. In acest Tăstimp, autorităţile organizară transfe-
rarea locuitorilor pe domeniile camerale, înfiinţind chi3[" mai multe
comune noi. Ţăranii alungaţi de le &tul-Nou 011.l ·fost aşezaţi în Ziman-
dul-Nou, cei de la Bancuta la Zimandcuz. Ţăranii pribegi au înteme-
iat comuna Peregul Mare, iar foştii ţărani contractualişti de la Sîntoma
s-au aşezat la Livada etc.'·
In spatele acestor- &cţiuni stăteau nu inurnai interesele politice
ale guvernului imperial, dar şi cele economice. In aceşti ani_ a Lnceput
pe domeniile camerale arădene exploatarea mai intensă a solului. Pentru
a asigura braţele de muncă necesare, hotarele noilor comune au fost
reduse în aşa fel, incit locuitorii să fie nevoiţi să mtlillcească pe dome-
niile amintite. Ţăranilor aşezaţi la Peregul Mare nu l:i s-a dat drept
proprietate nici un petec de pămirnt, ci ei au fost declaraţi arendaşi ai
Camerei. Arenda însă li s-a fixat aşa de mare, incît nu au putut-o plăti.
Ue aceea aceşti ţărani au fost nevoiţi să păTăsească pust::i. PeTegului s.
Presiunea crescîndă a nemeşilor şi a regimului habsburgic a· .de-
tennina t ţărănimea ca, in anii ce au urmat revoluţiei, îndeosebi întl"e
1851-53, să-şi schimbe, în mare măsură, formele de rezistenţă şi .Juptă
pentru apărarea drepturilor sale, pentru o viaţă mai bună. Aceasta ::;e
manifestă prin diferite acţiuni îndreptate îmi>otriva domnilor şi prin
intensificarea haiduciei. Rindurile haddru.cilor S-"caJU îngToşat cu soldaţii
revoluţionari care au fugit în toamna anuWui 1849 ân codrii, diJn oaiuza
recrutărilor şi mai ales dat01ită înăbuşirii mişcăriloc ţărin~ti din
estul comitatului. Una clin cele mai importante acţiuni ale haiducilor
1
Arh. St. Arad, C. J., 2362, 2624/1852.
2 Ibidem, 2570/1852.
~ Ibidem, C. I.. 5Y26. 7800/1850. Dr. Somogyi Gyula : Arad szab. kir, varos
-es Artl varmegye kozsegeinclc leirasa (descrierea oraşului liber re~sc Arad şi a comita-
1ului Arad). Arad, 1913, p. 198, 244.
4
Arh. St. Arad, C. I., 1134, 1829, 2120, 2967, 7896/1851. 39-10/1852, Somogyi Gy.:
op. cil·. p. 198, 244. '
~ Ibidem, p. 198.
Dl:SPRE LUPTA ANTIFEUDALĂ A ŢĂRANILOR DIN PĂRŢILE ARĂDENE 193
:a avut loc îii anuJ. 1849, Îll1 cercu'l Şiriei, unde ed reuşesc să ridice cca
1 OOO de oi 1. A11te acţiuni haiduceşti au fost semnaJ.ate la Secaş, Mus-
teşti, Iacobini, Dulcele, Ztmbriu etc. In cirudia marilor eforturi, pe oare
-autorităţile comitatense le depuneau pentru. lichidiairea cetelor haâ.du-
ceşti, sforţările lor se soldau doair ou puţine rezultate 2• în general, lupta
haiducilor s-a bucurat de sprijinul populaţiei loca!le.
La începutul anulrui 1850, comisiarr'id de 1irnlişte au părtJruins . cu
oamenii lor în pădiuri~e de la So.imoş şi OliadoVla, pentru a prinde o cea-
tă de haiduci. Scurt timp diupă această acţirune, oacr-e n-a aV1Ut nici uin
succes, haiducii a1ta.cMă clin nou, prm surripcilndere, Jia 6 aprilie 1850. pe
primarul şi pe oorneroiantul din Cladova 3. In această siitu.aţie, comitele
Aitzel s-a vă:llut silit să semnaleze neputilnţia forţelor oomitatense, ară
tinrl că fără triupe importante nu se pot lua măsuri eficace. Temîndu.:..se
de dezvoltarea haiduciei, caire în Uil1ele romitate începea să 1a tJ['opor:..
ţii, comaindamentrul imperial ·trimirte rumităţi mmtare contra haiducilor.
Astfel, în decembrie 1850, ele acţion~ ,ful ipustele clin apropierea om-
şului · Arad, împotriva soldaţilor fugiţi de la .r~tările din 184:} 4 •
Duipă cum reiese din pliingerUe nobilimii ·inamta.te comâ.itatu1ui, ţără
nimea a reuşit 1n această perioadă să 11.ărgească mult ouceririle sale.
Se pare că ,succesele obţinute în ia<::est timp aru fost mai mari l:n părţilf>
vestice ale comitatului, IÎ!ar ÎIIl tedto.rtii:le estice, în părţiJe ·arădene; ocu-
part;e de unele unităţi imperiialle, ele se limiitaru mai ,ffiuJ.t la exploatarea
liberă a pădurilor domneşti şi ia acţÎIUII1ile ~·uceşti .. Prăpastia dirritre
ţărani şi nobili, precum şi dintre masele populare şi reacţiuihea habs-
bul"gd.Că s-a mărit şi mai mult în aceşti am. Prin numeroase acţiuni de
proporţii ma:i mici, ţă!rianiii. au creait o stare de nesigurainţă pe domeniiile
nemeşeşti, iar autorităţi~e au fost adesea inoopabiile, Îlil faţa solidarităţii
ţărănimii, să ideintifi.ce. pe organizatorli diferitelor mişcări. Astfel, la 2
decembrie 1852, proprietarii vihlor de Ja Covăsînţ, se adresează comf-
tartruluri·, arătind că ţăranii aru mînait, ou. carroursuJ paznicilor, o mulţime
de vite pe viile domneşti, căutînd asitfel să se răaJbune pe exploatato-
rii lor. La Sînmairtin, Şiria. Socodor, Vărşand, Plil etc. ţătamii 0iU ]n..:
tratJde mai multe ori ou vitele pe păşunile moşiereşti s. Furia maselor
a '1.ovit şi une1tele servile aJ.e stăpîinkii. Î111 mu1te loouri, gospodăriile
primarilor şi notarilor au fost iincendd.iate. Un exemplu caraateristic 'ni-l
oferă cazul comunei Curtici. In ~ul 1852, ou ocB2lia recrutărilor pen-
tru arma:ta imperială, unUJl dintre conducătorii comunali s-a dqvedirt
deo~bit de zelos în sprijjmdrea comisiei. In noaptea UJ!1lllăftoa['e, la. 10
aprilie. 1852, casa lui a fost !incendiată, iiar peste puţină vreme a arrs şi
casa notarului comunei. La Sînrtana, foţi membrii conducerii corriunalP
erau ameninţaţi. să li se incendieze gospodăriile s.
1
Arh. St. Arau, 1251/1849.
z Ibidem, IG48, 1779/1849, 434/1850.
• Ibidem, A. V. C. prezidialia 319/1850.
' Ibidem, C. I.. 2217, 2569, 7487/1850.
~ Ibidem, C. I., 9167I1852, 55B/ 1851.
6
Ibidem, 3730/1851, 2802, 5100/1852.
13 - Studii şi 11rtlcole de istorie
194 EUGEN GLOCI<:
Cea mai eficace formă de luptă a maselor împotriva jugului habs-

burgic şi nemeşesc, în această perioadă, rămîne însă tot haiducia,
care, în părţile Aradului, avea tradiţii vechi; datorită asupririi sociale,
şi naţionale crescinde; tot mad. mulţi ţărani au ales calea haiduciei acea:stJa.
1
devenirul o mişcare de masă. Intensifioarrea 6Ce<iitei mişcări ·se poart;e-

constata din a doua jumătate a anului 1851. ln acest a!Il, activau cete
puternice şi Îiil părţile de şes ale comiJt.altu1ui, av~TJ.d Ull1 efectiv mult mai)
mare decit cetele cunosourte pînă atum.ci. Autorităţile au conceinitrat ÎID.-
potriva lor toate forţele, care le stăteau la dispoziţie, dair fără nici un
rezultat. Sprijiniţi de populaţâa locală, haiducii· reuşeau runeori să
lovească şi în forţele arma.t.e :trimise împotriva lor. Astfel, în decembrie-
1851, pe pusta Gorhe, haidru.cii s-au opus ou succes forţelor. trmtistt
im.potriva lor 1. ln anul 1852, dar mai ales în 1853, ataow'ile haiduceşt~
devin mai puternice şi mai frecvente. La 9 februarie 1852, seaa:,_a, o.
ceată de 12 haiduci BJtacă pe, administratorul domenrului de la Odvoş.
A doua zi, jandacmeria imperială decialllşează o razie, care ouprinde-
6 .comune, dar nu reuşeşte ni.ci măcar să dea de Ull'ma .haiduciil.oir. Ra-
~ semnalează atacuri similare la Iratos. Şimand, Vărşand etc. 2:_
AzP_pl~ acestor acţiuni o dovedeşte şi faptul că îintr-o singlllră lurnă,.
aprilie 1853, sînt semnalate ipe teritoriul comitatului 19 atacuri haidu-
oeştf:l. . '
Aceste acţiuru au constituit incepu~ul haiduciei de mari proporţii„
care a atins apogeul în comit.atul .~ad şi în comita.tele vecine, m am.tii
următori ai absolutismului, periclitînd · serios regimul habsburgic. Neli-
niştea autorităţilor rerultă din măsurile briuitalle luate, m speranţa că.
vor putea opri dezvo1ta.rea acestei forme de l!uptă. Se iau măsuri, prin•
tre altele, pentru conscrierea şi supravegherea persoanelor suspecte, se-
procedează la dărimarea hanmilor izolate şi greu controlaibile, se .dis-
pune extirulerea pazei de noapte în com'llJl'le, iar forţele militare şi
jandannereşti sînt mult întărite. Toate aceste măsuri ÎIIlSă s-au dovedit
a fi zadarnice, deoarece în hotarul majorităţii comunelor se fomiau:
treptat noi cete de haiduci. a căror activitate devine tot mai intensă„
.......
* • *
.Mişcările ţărăneşti din comita.tul Arad, din anii 1849-53, au fost~
in ultima instanţă, lupte cu caracter sponran, fu1dreptait.e împotriva jugu,..-
lui habsburgic şi a nobilimii; în esenţă împotriva asupririi sociale şi
naţlÎOilale. Acestea se încadrează în mişcarea.· generală a mase1ar diin
Transilvania, dusă în toate regilllllile cu ialJten&ita:te şi rezuJit.arte diferirt;e_
Totuşi sub presiunea lor, Curtea imperială s-a convins că ţărrăni-
• mea nu numai că nu poate renunţa la desfiinţarea sarcinilor urbariale,
ci sînt necesare concesii noi, în scopul iL:illliştiirii cel puţ1n parţiale ai
maselor. Curtea de la Viena îşi dădea seama că intervenţiile militare
1 Arh. St. Arad. C. I., 673, 5303, 6970/ 1851.
1 Ibidem, 1446, 1463, 87({), 9523/1853.
2 Ibidem, 3352/ 1853.
DESPRE LUPTA ANTIFEUDALA A ŢARANILOR DIN PARŢILE ARADENE 195
permanente voiI' ascuţi în aşa măsură nemUJl.ţumirea. ţărnnilor, încit

mişcările locale s-ar putea dezvolta ÎlnrtJr-:un ră2lboi ţărănesc. Desiigw-,
guvfilnul impemal a căutat oa aceste ooncesii să fie efectuaJte pe soco-
teala nobilimii şi nu în dauna intereselor sale directe, în special a celor
fm01I1.ciare. Cercurhle oondrucătoare imperiale erau i.lnrt.eresate în sporirea
număr'l.llui oamenilor !Liberi, bum co1n;tJPi1buaJbili, C01I1Sumaitortl: ai mămu
ruor produse de iilldustria aru.striacă. Pe de altă parte, guv0I'II1JUl1 i:mpe-
rial s-a văzut nevoit să rezolve o serie de probleme litigioase, rămase
din timpul revoluţiei din 1848. In aceste condiţţii „Groparii revoluţiei
din 1848 deveniseră executorii ei testamentar}." 1. Aceste considerente
au deteirm:iJnat Curtea de la Viena să emită patenta imiperială din 2
mart.ie 1853, pusă în aplicare pe teritor!ÎJUJ. BanatuJ.ui, Crişanei şi Mara-
mureşului 2•
Priill acest dearet, ţăra.IJliJ.or ccmtracliuali li s-au creait posibilităţi
- ce-i drept în oondiJţii.i foarte ffmpovărătoaire - să se răscumpere, iar
nemeşii nu mai avea11.1 dre:ptul să-d ailium.ge de pe pămînrtUiI'ile lor. De
asemenea, patenta a dart posibilitarte ţăirain.ifor să redobîndească, pe
calea justiţiei, pămilnturile :r'ăipite ÎIIl ulrt:i.ffiel.e decenii. Paiteinta a dispus
sepairarea pădiuriJ.or domneşti şi a comuneilor, asiglll1ÎIIld m acest fel ţăra
nilor o 31Ilumită suprafaţă de pădlllri spre folosi.lnţă. Guvemul de 1a
Viena iillU S-'a gîru:liJt însă să lovească Î!Il :interesele fundarn.enit;aJle aile
nobi:liloc, care iperutru itoate „rpierderiil.e" lor primeau despăgubiri seri-
oase. Chiar şi dispoziţtun.il.e oarecum fovO!I'aibill.e ţăiramd:l.or erau: aplicate
de triburutlele urba.riale compuse dlin nobili, Îlil cele mai multe caruri,
direct ori indirect iruteresiaţi în problemele dezbărtute.
Guvernml imperial (l1JU a ~uat în această perioadă weo mă&UiI'ă
seri<>asă peinrbru J"ezolvairea problemei naţionale, situaţia. maselor !'omî-
neşti irăanilinllind idenrtică au cea din 31Ilri.i precedenrţii. Relativa reducere
a rolultui :politic al nobilicrnil maghiare, 100.re s-a manifestart înoepînd din
1853 şi prlin prelul3JI'ea oonducerili. com.1.tartense de oogaine m.1mirtle, devo-
tate, fără condiţii, Vienei, a ÎlllSemnat doar intensificarea jugului habs-
burgic împotriva tuturor naţionalităţilor.
M1şcărrille ţărăneşti din ami 1849-53 au dovedit solidartitartea de
clasă a ţărănimii romîne, maghiare şi germane, deopotrivă interesate
în lichidarea dominaţiei nemeşeşti ş.i a jrugulliui haibsbua-gi.c.
Deşi ipresiu!Ilea forţelor armatei imperiale a oonstrins ţărănimea
să cedeze, rpm la urmă, în multe privi.lnţe, 1Uipta ţăranilor diJn corni-
tatul Aaiad a drus totuşi şi '1a unele rezultarte imediate. Astfel, în unele
sate, nemeşii au fost constrîn.şi să recunoască, drept proprietate ţără
nească, unele pămî1I1turi ocuptate în 1848-49, ca de exemplu la Mişca.
unde comuna luase în posesie 146 locuri de case 3 .
1 K. Marx şi Luptele de clasă în Franţa. Bucureşti, 1957. Introducere de F. Engels,
v. 14.
2 V. C he re ş t e ş i u, C. 8 o d e a, Din istoria Transilvaniei, voi. li, p. 140-142.
:• Arh. St. Arad, 2807, 4421/1851.
196 EUGEN GLOCK
Rezistenţa ţăranilor dintre anii 1849-53 a constituit un aver-

tisment pentru nobilime ca aceasta să nu mai încerce a căuta prete:xite
noi pentru a se atinge, chiar indirect, de fostele pămîntUII'd. ·UiI1bariial.e,
intrate în posesia ţăranilor, Î!I1 virtutea legilor revoluţionare. Acest lucru
este cu aitît mai important, cu cit în comitatuil. Arad se puteau găsi pre-
texte numeroase în această direcţie. Majorirbatea sesiiloir iobăgeşti aiu
fost măsurate cu mult după reglementarea urbarială a Mariei Terem
şi, în consecinţă, ele puteau fi declarate uşor proprietate domnească 1.
ln consecinţă, lupta ţăranilor din coml.t.atul Arad, din perioada
1849-53, a constituit o etapă inseIIU1aită în mişcarea lor pentru desfiin-
ţarea asupririi sociale şi. na:ţi.onale.
1 I\ o,. ac s G., op. rit., p. 2-lî -2-18
FABRICA DE HIRTIE DE LA ZĂRNEŞTI (1852-1878)
de AL. B.\RB.\ T
„Fabrica de hirtie mecanică de la Zărneşti" este cea mai impor-

tantă creaţie industrială a negustorilor. romîni care au exercitat în ocaşul
Braşov - pînă pe la jumătatea secolului al XIX-lea - aşa numitul „co-
merţ de intermediere" 1. Prin această fabrică şi prin alte intreprinderi
industriale, de mai mică importanţă, create de aceiaşi negustori, este
ilustrată - şi cu exemple de pe teritoriul ţării noastre - una din cele
trei căi, puse în lumină de Marx, prin care se face trecerea de la modul
de producţie feudal la cel capitalist. Este vorba de trecerea dÎlrectă a
oomerciantului la industrie („comerciantul devine dkect industriaş"),
cale caracteristică dezvoltării industriei în oraşele comerciale care au
făcut, pe treptele premergătoare societăţii capitaliste, comerţul de in-
termediere 2.
Despre această fabrică, ~e găseşte la Biblioteca Academiei R.P.R.
(fondul Bariţiu) un bogat material dooumentar, oare încă n-a fost utili-
zat. 3 El se referă fa peri_oada de la 1852 (anul Îlll carr-e a fost iniţiată
tnfiimţarea fabricii) pînă la 1878, cînd fabrica trece din m.iinile fonda-
toritlor ei în miitni1le altor capitalişti. Se mai găsesc iinformaţii preţioase
despre mersul fabrioii în per,ioada respectivă, precum şi despre activi-
tatea lrui Gh. Bariţiu legată de fabrică, în unele acte din arhiva Magis-
tratului Braşovului (Arhivele Statutui, Braşov), în fondul „Corespon-
denţa Mureşenilor" de la Biblioiteca Centrală diin Braşov, precum şi în
arhiva de la Muzeul bisericii „Sf. Nicolae" din Braşov.
1
Jn acest comerţ („carryni:r trade"), - numit astfel de fl\arx - cunoscut inai ales
la veneţieni, (!enovezi, olandezi etc .. „cîştig-ul principal se realizează nu prin exportul
propriilor produse ale 1ării, ci prin intermedierea schimbului de produse între comunităţi
nedezvoltate din punct de vedere comercial şi în J?'enerc economic şi prin exploatarea am-
belor ţări producătoare". „Aici capitalul comercial apare în forma sa pură, ,separnt de
extreme, adică de sferele producţiei între care mijloceşte". K .. Marx, Capitalu/, voi. lII,
partea I, cartea III, Bucureşti, E.P.L.P., 1953, p. 322.
~ Ibidem, p. 328.
8
Bibi. Acad. R.P.R., msse rom„ nr. 990, dosarul „Fabrica de hîrtic Zărneşti". J\\a~
terialul ·provine de la Gh. Bariţiu, unul. dintre fruntaşii de la 1848 care a avut un rol
i:nportant în ce priveşte întemeierea şi activitatea acestei fabrici. Gil. Bariţiu a şi scris
despre această fabrică un amplu articol informativ, inti_tulat Fabrica de hîrtie .mecanică
de la Zărneşti, publicat în rcv. Transilvania,· Sibiu, 1885, nr. 13-14, 15-16, Hl-20 şi
23-24. .
198 ALEXANDRU BARBAT
IIn afară de importanţa ce o are acest material pentru OU1I108Ş.;.

terea începuturilor dezvoltării industriei rnairi m paitrda noastră, el este
preţios şi pentru informaţihl.e ce ni le dă cu p~e la sitărlhle sooial-
eoonornice din sud-estuil Transilvaniei precum şi din lW'a Rornînească
şi Moldova Îlil perioada 1852-1878.
Utnlizînd în acest studiu izvoarele menţionate, precum şi a1te
marteriale privitoare la situaţia illldustriei din TralilSilvania î111 deceniile
6-8 ale seco1ului al XIX-iea, vom căiuta să stabilim ililsemnătatea isto-
rico-economică a fabricii. de hîrtie de la Zăm.eşti - Braşov - şi, în
aoel:aşi timp, să scoatem i:n evidenţă situaţia specifică Îlil care se găsea
industria Transilvaruei în perioada la oare ne referim, cind - în condi-
ţiile regimuil..ui aplicat de habsburgi, apoi de statuil dualist austro ....Uill.gar
- această industrie, Îlil faţa concurenţei drin apus, îşi pierde treptat
debuşeurile de peste hotare, fără a-şi putea face i:n schimb loc ca
industrie de necesitate locală.
Se ştie că in perioada premergăitoare anului Tevaluţionair 1848,
economia Transilvaniei a fost ţinută în loc prin „jugul politicii austriece
semicoloniale" ce i s-a aplicat. t Progresul dndustriei transilvane lll!U
s-a realizat pe măsura perspectivelor deschise de dezvoltarea meseri.iJ.or
şi de vechile relaţii ale acestei ţări cu Ţara Romînească şi cu Moldova.
În cadrul imperiului habsbll4"gic, tot sprijinul. ce se aoorda industriei
- în numele politicii protecţioniste - era îndreptat sipre industria. aus-
triacă. Transilvania era lăsată, oa şi Ungaria de a:Ltfel, în miinile mag-
naţilor, mulţumiţi că-~i puteau menţine poziţiile de clasă stăpîrn:itoa:re
şi că liniştea nu le era încă tulburată de farţele sociale noi ce se dez-
voltau o dată cu industria. Politica economică imperială ill'mărea - în
folosul puterii centrale şi a vistieriei împărăteşti - dominarea şi exploa-
tarea provÎ.lllciilor anexate, deci şi a Trwlsilvaniei. In căUJtare de debu-
şeuri, industria austriacă a dus cu toată puterea ·lupta pentru ocuparea
pozLţiilor stăpinite pină atunci de Transilvainia Îil1 ['elaţiile de 'schlmb
cu Ţara Rominească şi cu Moldova. Procesu[ dezvolt.ării economice a
Transilvaniei, în aceste condiţii, a rămas mu1t în urmă.
Totuşi, împotriva tuturor piedicilor puse, se obţin şi iin ~astă
perioadă reail:izări semnificative în domeniiru!l. dezvo1tării itndustriei tiran-
sfilva.ne. Iniţiativele itn ceea ce priveşte dezvoltarea manufacturilor din
vechile ateliere de breaslă ale Transilvaniei se inmuil.ţesc, iar după 1830
apar societăţi pe acţiuni şi intreprinderi cu un număr rnaxe de munci-
tori Către mijlocul veacului al XIX-lea, mecanimTea a.pare ÎlI1 diferite
ramuri aJ.e industriei, mareînd.u-se prin aceasta mceputul. revoouţiei
industriale 2.
După revoluţia clin 1848-1849, fenomenu[ de dezvoltare a indus-
triei din Transilvania trece pe alt plan. PirÎ.111 desilinţarea iobăgiei, se
îmbunătăţesc într-o oaTecare măsură condiţiile de trai aJ.e ţărămdmii,
1 Ş t. J m re h, Despre începuturile industriei capitaliste din Transilvania ln prima

;umdfate a secolului al XIX-iea. Ed. Acad. R.P.R., 1955, p. 9.
~ Ibidem, p. 21.
FABRICA DE HIRTIE DE LA ZĂRNEŞTI 199
rleşi rămăşiţele feudalismuliui dmîn încă apăsăltoore şi frîneaiză lăr

girea pieţei interne şi dezvoltarea forţelor de producţie.
Tu-ocesul de destrămare a vechiJ.or fomne economice capătă am-
ploare în acest timp, o dată cu trecerea la teh::nllioa maşiinistă, care se
de.5făşoairă Îill.tr-lllil ritm destul de viu şi CUipriinde aproape toate !I"amu-
rile industriei.
In industria hfuitliei, un început 1remarcabill în sensul meoanizăriii
se făcuse încă în 1840, CÎll1rl Richard Kies.ciling, oriigiinar din Boemi,a, a
tramsformat în fabrică moara de hlrt:i.e a fostului regiment de graniţă
de !la Orlat. 1 S-a făcut prim aJCeasrta. lllll1 pas simţitor spre o nouă etapă
Îlil mdustda hîmei diJl'l 'Tuattl.silvarnia. Im juiI"Uil anlil.or 1852-1856 acea.stă
fabrică lucra cu 100-130 rnurncitori şi producea anual 3 506 chintale de
hlrtie fină şi o~ă. 2
tn 1851, moara de hîrtie de la Cîrţişoara, Făgăr~ - proprie-
tatea ~ui Iosif Teleki - este 11ransfomlată Îln faJbriică, de către foaţii
Richard şi Gustav KiessJ.iing. Richard Kfossiiing era înrbre a.nid. 1853-1856
arendaşu[ ei. Ln 1852, fabrica a ,urtilizart; 123-143 mUilliCitori, riair pe la
1853-1856 aproximativ 6 maiştri şd 100-120 muncitori.
In oadrul avmtu1ui ce se maini!festa duipă revoluţia din 1848-1849
în domeniul dezvoltării industriei din. Transilvania - avînt care era totuqi
limimt î.n condiţihle politicii economice aplicat.e de HaibsbUJrgi - se s1tu·-
ează şi ÎillfiinţaTea fabriici.i de hirit:i.e de la Zărneşti. ·
Privind în special situaţia dim. :ilndiustria hîrti.ei ddin Transilvania
la 1852, cînd este .iniţiată. fobrioa din Zărmeşti, se constată. că în acest
timp, în afară de faibrd.cile de fa Orlat şi Ciirţişoara, mai flllncţionau în
T'I"ansilvarn.ia 14 :manufacturi sau „mori de hîrtie". 3
Pr:ilnci.pala ipiaţă de desfacere a acest.ei mdiustrii, ca de altfel a
tuituror :ramuiriJl.ar industciale d:iJn sud-€S'tru.l 'TuiansilWlI'liei, o constituiau
ca şi mai .Niainte, Ţara Românească, Moldova, BUJl.garia ş.i Serbia. Ln
părţile Urngariei, Mrti.ia venea de la Viena ; aceasiba. era de oailitate mai
hiUll1ă şi mai ieftirnă <lecit cea produsă m TtramsHvania. Im Tiransiil.vialilli.a
se roenţine rtotuşi un oarecare deb~eu pentru hîrtia iprodusă î.n sud-estul
acestei provincii îrntrucît, :în lipsa căilor ferate de la SoLnoc spre răsărit,
tramsportul hîrtiei din. ivest era costisitor. ~ Mai ales cererile de hîrtie
1 Proprietarii fabricii erau în 1852 succesorii lui L. Fricclensfels şi Richard Kiess~
ling. Bericht der Handels - und Gewerbekarruner in l(ronstadt (Raportul Camerei de

comerţ şi meserii din Braşov), Braşov 1882, p. 312-.
2 Raportul Camerei de comerţ din Braşov, apărut în 1882, publicînd după Oster-
maier un scurt istoric al fabricilor de hîrtie din Transilvania, arată că fabrica de la

Orlat lucra oe la 1853 cu 199 muncitori. Dar raportul aceleiaşi· camere pe 1852 arată că
fabrica a lucrat în 1852 numai cu 91 muncitori.
1 G. Bari 1 i u, Fabrica de papiru, în rev. Transilvania, Br,aşov, 1873, p. 25-26.
i Transpqrtul hîrtiei aduse de la Viena şi provizioanele erau de 8-10 îl. m. c.

(monedă convenţională) pentru 100 funţi de Viena, ceea ce însemna foarte mult faţă de
preţul de 30-35 fi. m. c. pentru 100 funţi hîrtie fină. Cf. G. Bariţiu, Fabrica de hîrtie, tn
Transilvania, Sibiu, 1885, nr. 13-14.
200 ALEXANDRU BARÎIAT
ordinară erau acoperite din producţia TrnlnsWlvainiei. Hîrtia fină se ac;lu-

cea şi aici, în ceâ mai ma:re parte, de -la Vii.ana.
Deşi produsele fabricilor şi morilor <le hîrtie, ce existau în sud-
estul Transilvaniei, erau puternic lovite în acest timp - pe piaţa Prin,...
cipatelor romine - de fabricatele din apus, totuşi, cimpul de aface~t
pentru producătorii de hîrtie clin această parte a Trainsilvariiei trămînea
încă destul de atrăgător. Casa Rudolf (Radu) Orghidan clin Braşov, de
pildă, care „avea în soldul său" două mori de hîlribie groasă în secuime
(pe cea de la Chelinţa - Trei Scaune - şi se pare că şi pe cea de la St.
Mărtin - Ciuc), nu putea saJtisface ce;rerile mari. de rnrtie, iar depozitul
fabricii de hirtie de 1a Orla.Jt (areat în 1843. la Braşov, spre. a e~ploata.
mai bine piaţa de export), ţinut în comision de casa braşoveană „George
Ioan ş.i fiii", făcea afaceri importante. FabriciJ.e de la Orlat şi Ckţi
şoo;ira lucrau cu beneficii de 50 % la hlrlia vîndută, iar la U!llele ca1irtăţi
de hîrtie, chiar cu beneficii de l000,'0 • Fraţii Keissling din Boemia, veniţi
la Sibiu „ca oameni săiraci", au aj'llll'lS să joace roluri de „baroni bogaţi".
prin afacerile ce le-au reailizat în industria hlrtiei. 1
Toate aceste împrejurări îi stimulează pe negustorii romîni bra-
şoveni să înfiinţeze o fabrică de hime la Zărneşti. In acest scop, un
gtrup dintre aceşti negustori formează, în septembrie 1852, un conSOiI'ţiu.
CONSORŢIUL BRAŞOVEAN ŞI CONSTRUIREA FABRICll DE IIIRTIE

DE LA ZARNESTI
,.Contractul de însoţire" ce stă la baza inftinţării fabricii de hîrtie

de la Zărneşti poartă data de 20 septembrlie/2 octombrie 1852. 2 Prin
acest contract ia naştere „o societaite pe acţiuni„, oare are ca scop
construirea fabricii „după oei mai perfect model", atins de fabricile de
acest fel din apus. Societarii hotărăsc, de la început, să fabrice hirtie de
cea mai bună calitate, spre a pwtea face faţă oricărei concurenţe. ·
Capitalul iniţial ail societAtiil s-a stabilit la 80 OOO fl. m.c. a, fiind
împărţit in 160 de „acţiuni" de cite 500 n. m.c. Din aceste acţrl.tim, 140
au fost subsor.ise încă m şedinţa de consti.ltuire a societăiţiii, sUJbsari.iitorii
principali fiind un grup de negustori rommi in frunte cu RJudolf Orghi-
dan, George Ioan şi George Iuga, care conduceau cirteva clinitre cele mai
mari case de comerţ braşovene din acel timp. Acest grup a subscris
Îlll total 132 acţiuni, iac 8 acţiuru au fost subscrise de trei membri din
rindurile intelectualităţii şi 8.lllwne : Serviain. Popoyici Barcianu (numit:
uneori în procesele-verbale şi-· Barsianu) din Z·ăTneşti, 4 acţiuni, pro-
topopul Bartolomeu Meţianu din Zărneşti (care împreună cu Ioan
Metianu .âu vJndut pentru fabrică terenul de la Zărneşti) 2 acţiuni . Şi
J G. Ba rit i u, Fabrica de hîrlie.;., în Tra11silvania, Sibiu, 188S, nr:

13-14:·
2
Bibi. Acad. R.P.R., Msse rom., fond Bariţiu, nr. 990, f. 287. Documenti.11 cste-
publicat în rev. Transifoania, Sibiu, 1885, nr. 13-14. · ·
3
FI. m. _c.=floririi moned.§ conventiorial.§ sau florini de argmt; aceştia avînd 'va·...
loarea de 2,5 on mai mare decît fi. v. V. (florini valută vieneză); · · · ·
FABRICA DE HJRTIE DE LA ZĂRNEŞTI 20l
G. Bariţiu 2 acţiunii. Cele1aHe 20 de acţ1Utni au ['ămas „ca rezervă" la

d:isipoziţia societăţii. 1
Procesul-verbal al şedinţei din 20 septembrie/2 octombrie 1852,
Îiil care es.te trecut în î111tregime primul „conitraot de insoţire" pentru
noua întreprindere, arată că pentru constiru.iirea fabricii se cumpărase,
cu două zile înainte (la data de 18/30 septembrie), terenul necesar în
Zărneşti, aşa numitul loc „CTivina" (imdusiv dreiptul de folosire a apei)
de la Ba['talomeu şi Ioan Meţ18lnu din acea comună. Cumpărarea se
făcuse de către casele Rudolf Orghidan şi George Ioan şi fiii, în .numele
.,companiei" care era :m O'U['S de formare. Intinderea .terenului cumpăr:at
err-a de 11 iugăre şi 446 stînjeni pătraţi 2. Preţul cumpărăturii fusese de ·
2 800 fl. m.c. 3
Societarii cer şi obţirri Îil1 ·Ootombrri.e - noiembrie 1852 de la
guvernatorul Transilvaniei (Carol de Schwa['zenberg) conJCesiU111ea pentru
întemeierea fabrioii şi aprobarea funcţionărill legale a societăţrl.·i mfitn~
tate în acest scop. Ei nu pierd din vedere să araite Î!l1 cererea lor din
8 octombrie 1852, că fabrica va fi înzestrată „cu cele mai noi şi pre-
ţioase mijloace mecanice" SUJbliniind însemnătatea construrlrii unei astfel
de fabrici în Transilvania:4
Tot ·În şed1nţa din 20 septembrie /2 ootombrie 1852 se hotărăşte
a Se alege şi inumi Ull1 om de mcredeire, „înzestrat cu trebuimcioasele
cunoştinţe şi prevă:ziut ou cele mai bune recomandaţiuru, spre a călători
la Viena, Praga Zfrr.iich şi ailite părţi", unde va fi nevoie, peI'1ftrn a an-
gaja complexul de maşină. necesare fabdcii proiectate, precum şi spe-
cialiştii necesari ; de asemenea pentru a se informa temeinic despre
fabrici.le de hîrtie, spre a da societăiii informaţiile necesare în această
pnivinţă.
G. Bariţiu este î:nsărcill1.art; să întreprindă această călătorie.
Poonind în 1una octombrie 1852 de la Braişov, el se oipreşte la
Viena, u1J1de ia legătura cu firme[e Alexander Schoeller şi I.M. Miller
& Co., la care este acreditart; de negus,torii braşoveni. Este pus apoi în
legătură cu Desire Gilain, reprezentantul casei Jean Jaques GHain din
1
Societate~ tindea să păsfreze, în ce priveşte distribuirea şi transmiterea acţiunilor,
un cadru restrîns, oarecum de familie, de monopol ; „o familie care ia format împrejur de·
s10e consorţiul", cum spune G. Bariţiu într-un raport al siiu din !8Î4. Bibi. Acad. R.P.R.,.
M!>se rom., nr. 990, f. 432.
2 Un iugăr=l600 · stînjenj pătraţi=5775 m. p.
1
Bibi. Acad. R.P.R., f\\sse rom., nr. 990, t. 4-5.
4
,,Subsemnaţii - spun ei în cerere - în calitatea noastră de comercianţi, ne-am
convins din experienţa mai multor al!i, că preţul hîrtiei se ridică în aceastli ţară aş.a de
sus, pentru că această ramură a industriei a rămas cu mult în urmă iaţii de marile pro-
grese .cunoscl!.te în apus. Se ~augă la aceasta şi o deosebită împrejurare şi anume aceea.
ca cererile de hîr!te au crescut în ultimul timp toarte mult, a~ît în ţările i\'ecine dunărene.
cît şi în. celelalte provincii turceşti şi. comerţul nostru nu este în stare să le a.:opere deci.I
prin aducerea unei c<intităti însemnate ci~ hîrlie străină din licean! c<ilitate; pe de alti)
p~rte, creşte şi în această privinţă tot mai mult concurenţa străină. De aceea ne-a111
hotărît a ne organiza într,o societate cu un anumit capital,· pentru a întemeia sus-numita.
intreprindere. „Docurnenhtl în litnba germană publicat în rev. Tratzsili.!ama, Sibiu, 1885,
nr. 15-16.
:202 ALEXANDRU BARBAT
TiTlemont - Belgia (cu filiala la Bm.o şi Moscova), •oare se OOUipa în

special cu fabricarea maşilnilor necesare f abrici[or de Mrtie ~i oare
instala tocmai în acel timp o mare faibrică de hirtie .penrbru statul
austriac.
Tot la Viena, Bariţiu ia legălbuJră ou reprezentamrbul unei :fiirrme
·engleze, apoi îşi continuă căilă.toria de informare asupra problemei la
"Tiirlernont, iar apoi la Paris, Basel şi Ziirich. 1
Revenind la Viena, Bari.ţiu ililcheiie la 14 decembrie 1852, ou
reprerentan:tul casei GHaim din Tirl.ernonrt, oon1IractuJl pentru oumpă
-rarea maşinilor necesare fabrioii de ia Zărneşti. 2
Costul maşinilor, cu taxele de- transport plăti~ pînă la Anvers,
inclusiv diferite comisioane şi asigurări, se ridă.ca la 131 734,60 :frs.,
ceea ce însemna aproape 60 OOO :fl. m.c. De ii.a Anvers maşinile aveau
să ia caJ.ea apei, prin Constantialopdl, Ja Gelaţi, pe socoteala şi risoul
societăţii cumpă!rătoare.
Casa Gilain î:nt.ocrneşte şi proiectele ipenitru clăclirea faibricii, ob-
servind posibilitatea dezvoltării şi completării acesteia ou noi holen-
dere. 3 Ea garantează buna funcţionare a maşinilor timp de un 3lll, dU
condiţia ca societatea cumpăncitoare să angajeze ca clireotor <tehnic UJD
specialist recomandat de ea.
La 10/22 iUITlie 1853 încep Ja Zăiral.eşti i1ucrări.le penrtiru construirea
fabricii, conform planurilor întocmite de firma Gilain '•. Tot în 1853
se expediază din Belgia maşinile, pe oa:lea apei, prin Constantinopol.
la Galaţi.
In octombrie 1853 începe illlsă irăzboiul a:uso-<turc. Această împre-
jurare aduce prejudicii consorţiului de la Braşov. MaşIDi.le ajung la
Constantinopol tocmai în timpul ră2boiului. 'fiamspori1ruJ. mai deparite
nu este posibil. Maşini.le simt depozitate acolo, „într-run rnagflZial pl.ărbi.t
scump". In cW"Sul iernii anului 1855, pe cind .r.ă2boiul se desfăşura
la Sevastopol, armatele franceze, avînd ne:vooe de depoZÎite, deschid
cu forţa magaziile în care · eraru depoziJtate maşinihl.e braşovenilor şi
1
G. Bari t i u. Fabrica de hirtie ... în Tra11silvania, Sibiu, 1885. p. 117-118.
2
Contractul care se găseşte în copie la Biblioteca Acad. R.P.R. (Msse rom., nr. 990,
f. 1-3), arată felurimea maşinilor şi a componentelor livrate. Principalele părţi ale com-
plexului stnt : 6 holendere de măcinat, 2 holendere de spălt!t, o maşină de curlitat şi tăiat
zdrenţe, o maşină pentru fabricarea hîrtiei (cu toate componentele: prese, valţuri, aparate
de încleiat şi colorat, instalaţii de uscat, mese de fabricaţie etc.), o maşină de satinat,
o presă hidraulică, o maşină cu vapori, 2 cazane cu vapori de cite 25 H.P., o roată
·CU apă. •
8
Proiectele se găsesc în dosarul de documente si manuscrise al fabricii de hîrtie
din Zărneşti la Bibi. Acad. R.P.R .• Msse rom., nr. 990, filele 279-283.
' Documentul pus la temelia fabricii, datat 10/22 iunie 1853, este semnat de urmă
torii, ca fondatori şi proprietari : Ioan fuga, Rudolf Or.1Zhidan, George Iuea, Ioan [. Pan·
tazi, Bucur Popp, Nicolae Teclu, Iordache Pa.vid, George Orghidan, Seruian Popouici
Barcfanu, Ioan G. Ioan, Apostol Ef. Popu, Nicolae R. Or.1Zhidan, Manole I. Burbea, Georgll
Barifiu, George R. Org-hidan, George G. Ioan, Ioan, Meţianu, Georj?e Nica, Nicolae Voi-
nescu, Zinca Nicolae Dima, Georg-e Ioan senior, Iacob Mure~. Cristea G. Org-hidan,
l?an Ştefov~an~, Con~tantin R. Or.1Z~idan, f!artolomeiu .Meţianu. Cei subliniaţi de noi nu
·smt comercianţi. Copta documentului se ,g:iseşte la Bibi. Acad. R.P.R., Msse rom.; nr.
'900, f. 8.
FABRICA DE HTRTIE DE LA ZĂRNEŞTI 203
ameninţă ou aruncarea lor im mare sau confiscarea. Consorţiul, anunţat

.de cărti:re depozi.trur, itmimirte la. Cons1lalntrunopol pe negustorul Ursu Ghila
pentru a ile sail.va. Numaâ 'Clupă oouipaa:-ea Seva.stopolruiliui şi înoheierea
.airmristiţiruliui, casa depozitară de la Ccmstain.rtirnopol poate tirirnite maşi
nile J.a Gala.ţi, transportul şi asigurarea. lor costînd 1400 ga]Jbeni. Aces-
tea irămân la GaJ.atrl. driln aprilie pîrnă căitre viaxă, cm devdlne practicabil
<lrumul Moldovei pÎIIl.ă la tirecătoaa:ea Oituzu.lll'i.
Abia în iulie 1856, după trei ani de la e~edierea lor di:n Belgia,
ajung maşilnile J.a Zăliiil.eştii, cheltuielile !Îniteirvemte Îlll acest timp mcăr
cind sii.mţitor costul acestora. S-aJU 1prodru.s totodată şi U!Ilele deteiriorări
şi pierderi de piese, care au necesitat reparaţii şi completări, de asemenea
.cost:isiJtooJre.
O situaţie din 7/19 febru.iarie 1856, îrnrt;ocmită de contabill.iitatea în-
treprinderii, arată că la această dată, cînd maşinile se aflau încă la
Constanitinopol, „ohe1tuiie1Wle Ţarigraduil.ui", Îlil rufară de plata Lud Ursu
Ghila, se ridicau la 11 OOO fl. m.c. 1. Aceste cheltuieli, împreună cu cele
care a:veaJU să se mai facă pentru ca rnaşilmle să ajU1I1gă J.a Zărneş'ei, în
împrejruraril.e excepţi<ma!l.e diate, î1nsumau pentru oaipirt.a.liştii briaşoveni
o cheltuială neprevăzută de peste 20 OOO fl. rn.c„ aceasta influenţînd ne-
favora1biil. Îi!lcă de [a iiniceput, situaţi.ia finainciiaa:'ă' a îm.treprim.derii. Pentru.
TransiJ.viania., unde capitaliştii cei mai mari dispuineau totuşi de capi-
taluri mult mai mici deoît cei de la Viena şi în general din apus,
faptul nu era lipsit de importanţă. ·
Incă ÎIIl vara. ainulliud. 1856 Îi!lcep Lucrările pentru montarea fabri.cii.
Acestea avansau însă greu. Din „protocoalele" şedinţelor societăţii, re-
zultă că directorul tehinic, I. F,rern0111t, ,recomandat de casa Gilariln, nu
ara un om activ şi capabil. Ajuns în conflict cu societatea, el venea
mereu cu pretenţii şi nu depUlllea eforfuJl necesar pentru punerea în
f'LLilcţiUllle a fabricii. „O pedeapsă pentru noi fu acest om - spune Apos-
tol Efstaţiu Popp (unul dintre membrii soci.etăţii) într-o scrisoare a sa
datată 28 oct /9 noiembr. 1857 - pe oare sim.guri ne-am atras-o şi pc
c.are o simţiim ~n suflet şi m pungă" 2. La cererea societăţii, firma Gilain
a trimis la Zăm.e-?ti 1UJI1 an om al ei (Massillcm), care să-l ajute pe Fre-
mont şi să clarifice ·aici lucrurile. Cu aijiUlt.olrTuJ. wui Massi1lon, fabrica este
adJUsă la 8 aug. 1857 în stare. de funcţicmrure ; „putea trece la fabricarea
o:nicănli fel de hî.rtie" a. In aceeaşi lună ea îşi începe activitatea.
ACTIVITATEA FABRICll (1857-1876)
a) Capitalul şi creditele
Capitalul ilniţiaJ. al societăţii (80 OOO fl. m.c.) mi satisfăcea inici
pe departe cermţele fiabricii iplăJnuite. Numai plăţile 1pentlru ~imi, ou
cheltuielile extraordinare intervenite, se ddlioau la ipeste 80 OOO fl. m.c.
1
Bibi. Acad. R.P.R. Msse rom. nr. 990, filele 19 şi 30-31.
2
Ibidem, fila 356.
a Ibidem, filele 341-348.
Terenul şi clădirilefabricii ajunseră şi ele, la peste 45 OOO fl. m. c. 1. Se

cumpăraseră şi zdrenţe,
ca materie primă, M1 vall.oare de peste 8.000>
f:l. m.c. Contul cheltuielilor - mărunte cuprindea şi el plăţi de aproape
3.000 fl. m.c. Plă·ţile făcwte ipînă la data de 7/19 februmii.e 1856 se !ri-
dicau la peste 115 OOO fl. m.c. Dar după această daltă au urmat în.că
cheltuieli pentru maşini şi :montarea fabricii. !Era apoi necesar, o
dată cu începerea fabricaţiei, capitalul circulant.
Pentru a face faţă primelor 111ecesităţi, s-a făcut în mai 1855 <>
majorare a capitalului cu 29 Ofo 2, iar in februarie 1856 o a doua majo-
rare, .capitalul ajungind astfel la 155 OOO fl. m.c. a. Dar nici acest capi-
tal nu satisfăcea cerinţele. După caroule făcute de specialişti (fimla
Gilain şi a1ţi fabricanţi de maşini di111 apus), o fabrică de mărtirnea ce-
lei construite la Zărneşti avea nevoie de UJn capital de cel puţin 250.000·
fl. m.c., avînd în vedere aici şi capitalul ciroulant necesar 4 •
Societarii însă nu erau dispuşi să treacă 111oi fonduri de la oa-
sele lor comerciale la fabrica de hfo:'tie. Ei I1ll.l se gmdeaiu să ·rernmţe la
vechea lor activitate comercială, în e01re rata profitului era încă foarte·
mare:.. Fabrica de hirtie nu i:nsemna pentro ei decit o lărgi.re a izvoa-
relor lor de ciştig şi era considerată mai mu1t oa o anexă a oomerţiului
lor. Hîrtia fiind un irnportaa'llt articol de e:xiport, ei urmălreaiu să aihă
acest articol din producţia lor proprie, deci cu benefici.ii atât oa fa-
bricanţi, cit şi ca negustori. Unii au .SUtb5cris la capitalul întrepdnderai
părţi foarte mici (5-1 O%) faţă de posibilităţile lor 6 • Alţii, cum este ca-
zul casei Orghidan, filnd angajaţi în cadrul comerţUJlui lor ou ma:ni ere-··
dite, nu dispun~au de „capitaluri liibere" penrtlr'.i industrie. Aportul a-
cestora la capitalul fabricii se baza pe împrumuturi. contractate în nu--
mele firmelor lor comerciale şi deplasate spre industlrie 7. Fabrica de
hîrtie, în aceste condiţii, trece la c01I1rt.raotări de împrumuturi.
1 Clă<lirca iabricii, exerntată după proiectul arhitectului ŞL Emilian, era „cea mai•
marc: di11 Transil\'aoia, <lupă institutul militar şi cazarma din Sibiu". Ci. Gazeta Tra.'1.-
s1/:•arue1, 1858, p. 237.
2
mbl. Acad. R.P.R. Mssc. rom. nr. 990, 310.
3
,\c1ion:irii ritmăseseră aceiaşi, cf. listei din actul fondaţional. Cei mai mari acţio-
nari erau : Ru<loll Qrj!hidan cu 3 fii 27.000 fi., Georee Ioan cu doi fii 24.000 fi., Ioan
Juca 20 OOO fi., Gcoree luea 15 noo fi., Georg"e 0rg"hidan IO OOO fi., Ioan I. Pantazi IO OOO·
fi„ Bucur Popp 8 OOO fi., Iordache David. 6 000 fi. Jn total erau 26 societari, cf. Bibi. Acad.
P..P.R .•.l\\sse rom., nr. 990, fila 315.
' „„.mă pro\'oc (refer) <1cum - spune Bari1iu (în calitate de director comercial al
fabrici1) într-un raport al său din 1862 către membrii societăţii - precum am făcut-o·
in anul 1852, cînd am raportat lămurit de la Viena răspunsul d-lor Alexander Schoeller,.
I. ,\\. M11lcr s.a., care ne-au zis curat, că, de vom pune numai 6 holendere şi de ne va
umbla foarte bine cu lucrările preeătitoare, totuşi fără 250 OOO fi. să nu ne apucăm de o
asemenea fabrică". Bibi. Acad. R.P.R., Msse rom., nr. 990, fila 403, cf. şi partea istorică a
raportului prezentat de Bariţ în şedinţa din 3/15 ianuarie 1874. Ibidem, filele 432-433.
5
,,„.negustorii braşo\'eni au cîştigat la mărfurile lor, după revoluţia din 1848· şi în
timput războiului din Crimeea, cite 25-30 şi chiar 50%. G. Bariţiu „Fabrica de hirtie„."'
în Transilvania, 1885, p. 195.
6
Bibi. Ac:itl. R.P.R., Mssc rom., nr. 990, fila 432.
'Ibidem, fila 432.
FABRICA DE HIRTIE DE LA URNEŞTI 205
lncă 1n · şec:li111ţele d:iJn 2Q şi 23 decembrie 1856 se hotărăşte soli-

-citarea unui împrumut de 40 OOO fl. m.c. la o bancă vieneză. Acest îm-
prumut s-a şi contractat în ourind la Institutul de credit (Kredit -
Ail1stlallit) ·din Viena, fi;:iJnd gaJI'CIDtat person0ll. de mad. muilţi membri ai so-
cietăţii şi iacoperd.it ou cambii pe cite trei lwni 1. Ln august 1857, soaie-
tarii. văzînd că impriumwtul obţi'Ilrut 1prez:iJntă inconvenienrte, mai ailes
„:prtlmi apăsătoarea grijă de ia băga bani .tot lia trei luni", au hotărît să
stră.muite dartoma 11.or la Braşov, unde se crease în.rtre timp (1în iunie
1857) o filială a InstiJtultu1url. de oredirt; diin Viena.
Acestea smt 1nsă iruum:iri începuturile ÎIIl ce priveşte aranjamen-
tele de credit ale noili. fabrici. Imprumruturile cresc în sOUII't timp iLa
sume dmportante, ele ajrungîn.d să reprezlinte partea cea mai mare din
totai1ul oapirtialulurl. cu oaJre lucra mrtreprill1derea.
U111 aşa numit „bilanţ de probă", încheiat de îintireprindere la
30 iunie 1857, deci madm.e de a se fi term:ima.t rnO!IlitMea fobricii, axată
că fa acea dată aredi.lteile constitUliiau llllil post impooibamJt ·În. rpasiiv.uil. bill:an-
ţului întreprinderii. Capitalul depus de fondatori era de 149 OOO fl.
m.c., iair creditele se ridicau ]a suma de 60 980,47 fl. m.c. Principalii cre-
ditori erau la această dată Banca de Credit din Viena, cu 27 100 fl.
m.c. şi filiailia de la Braşov a BăJilcii de Sccmt (Balpoa Naţi.otnallă Ausit.ria-
că) CU 20 600 fl. rn„C. C-elelalte credite erau de fa zarafi brW?OVerii (SotiT
Manciu) şi alţi oredditori dilJ1 BraşO'V. Ln actiVTUI b.iiliain~u1ud., terenul, ală·
dirile, maşinile şi instalaţiile reprezentau 185 182,97 fi. m.c., ia1r materiile
prime (zdrenţe şi alte materiale) 18 137,02 fl. m.c. 2 •
In 1858 împmmutruriil.e şi daJbor:irile mtrepriinderii se ridică la
129 314 fl. rn.c., creditorii principali fiind tot băncile vieneze, îrnprumu-
tulriill.e la acestea, ilnalrusiv la filialele lor dim. Bra..şov, ajun~nd la ~proape
90 OOO fi. m. c. 3.
·O parte clin împrumuturi trec, î:n anii 1următori, aS1Upra UII10ra din
membrii societăţii, aceştia devenind creditorili. propriei lor soci.etăţi.
Astfel, în 1861, din totalul de 111 079 fl. v.a. la cit se ridicau datoriile
societăţii, 73 47Z fl. reprezintă capital împrumutat d~nafară, iar 37 607
fl. este caipital, împrumutat de la membri 4,
Proporţia împrumuturilor creşte apoi mai mult faţă de capita:Lul
prQPriru ai1 Îlntreprinderii. înrtirepri.nderea este pusă IÎiil siltuaţia de a res-
titui sume considerabile din capitalul unora din fondatorii ei (între oare
şi casa Orghidf-Jl) care căzuseră îrn stare de falirnerut m ffmprejrurările
crizei comerciale din 1857-1858.
1
Garanţia personală constituită pentru acest împrumut era de 97 OOO fi. m. c.
Garanţii erau : Rudolf Orghidan pentru 20 OOO fi., George Joan şi fiii 24 OOO fi., George
Orghidan 10 OOO şi alţii. Cf. protocolul şedinţei din 2 februarie 1858. Bibi. Ac ad. R.P .R..
· Msse rom., nr. 990, filele 157-158. ·
2 Bibi. Acad. R.P.R., Msse rom .. nr. 990, filele 369 şi 370.
3
Ibidem, filele 432-3; cf. şi !ileie 153-154.
4 Capitalul propriu al societăţii era în acest an de 156 450 fi. v. a. (1 fi. m. c.
valora aproximativ 1,05 fi. v. a.). Deci întreprinderea lucra cu un capital total de 267 529
ii. v. a. Intreprinderea totuşi se plîn~ea că i-a lipsit capitalul circulant corespunzător
mărimii şi· capacităţii sale de producţie.
206 ALEXANDRU BĂRBAT
Se va ajunge astfel, ÎlI1 decembrie 1872, la un capital propriu al

intreprinderii de numai 54 875 fl.v.a. In schimb, la această dată, doi
membri ai fabricii şi anume Ioan G. Ioon şi ConstainJtin. I. lruga sînt cre-
ditorii întreprinderii cu importanta sumă de 104 668,80 fl. v.a. 1• lmpru-
muturile la bănci sînt de 54 875 fl.v.a., apoi mai sînt diverşi creditori
cu suma de 35.771,68 fl.v.a. 2 Totalul creditelor este Îlil acest moment de
194 576,48 fl., suma lor fiind de aproape patru ori mai mare decît ca-
pitalul propriu.
Condiţiile în oare se obţineau împn.unuturtl!le la Braşov erau Îlil
general mult mai grele decit condiţiile pe care le avea/U. fabricile al\.lS-
triece şi boeme şi mai ales decît cele obi.şlilll.lli.te Îlil ţăJrii:le apusene. La
Braşov, oa de altfel ÎII1 întreaga Transilvanie şi Îlil Ungaria, Îlil acel timp,
dobinda anuală, plus oomisioanele la capitalurile împrumutate de la
bănci, se ridicau în medie la 10%. Zarafii braşoveni luau cite 15-18%.
Capit.aliştii particWari luau ir. general 12 %. Iin acelaşi timp, fabricile
austriece şi boeme plăteau numai 60/o la împrumuturile ii.o[", iar în
tă.rile din apus rata dobînzii era de 4-5 % a. ·
Aceste condiţii, care de altfel cara.cterizează llllllul din aspectele
înapoierii Transilvaniei dlilil punct de vedere ec01I1omic, în comparaţie
c..."1.1 părţi.le din vest ale imperiului habsburgic şi mai ales cu ţăir.ije ddD
apusul Europ~ vor i.nrfluenţa şi ele, aşa cum vom vedea m ipaginill.e
următoare, dezvoLtarea fabricii de· hlrtie de la ZăTtneşti.
b) Productia şi desfacerea
Niciodată, în perioada de activiltate la care ine referim (1857-

1878), fabrica de hlrtlie din Zămeşti 111-a lucrat cu toată capacitatea ei
de producţie. Această constatare se face m toaite rapoartele prezentate
adunării generale de către directorul com.erc:iall al Îlntrepri!nderii.
Fabrica fusese instalată iniţial cu 6 holendere metalioe, livrate
de firma G:iJlain. După cakulele făcute de această firmă, pentru oa <>
intreprindere ou o astfel de instalaţie să fie irentaibilă, trebuia să aibăi
o producţie de „cel puţin 4 OOO chinitale hîrtie bună pe an „. Aceasită„
producţie, în condiţiile din acel timp, necesita un capital circuilant de
120 OOO fl. pentru materii prime şi alte materiale (zcir'enţ.e, chimicale,,
lemne de foc), apoi pentru salarii şi alte cheltuieli de prodru.cţie 4.
1
Cf. Bilantul fabricii la 31 dec. 1872. Bibi. Acad. R.P.R .• Msse rom., nr. 990, filele·
151-152.
2 Din împrumuturile la bănci, posturile principale le deţin: Kredit·Anstalt Viena
30 '349 fi., Banca Nat. a /\ustriC'i, filiala Braşov 17 780 fi. Intre creditori este trecută în.
bilanţ şi casa „I. Scharmitzers Neife" din Viena, cu I 407 fi., apoi, Prima bancă transil-
văneană ( Erste Sieb. Bank) din Braşov cu 4 600 fi., iar într-o poziţie de bilanţ comună.
.• 15 diverşi creditori", cu suma de 22 565,56 fi. Această fărîmitare a creditelor arată o.
sli!bire serioasă a poziţiei fabricii la acea dată.
3
G. Bariţiu, Fabrica de hirtie ... , în Transiluania, Sibiu, 1885, p. 195.
t Ibidem, nr. 15-i6.
FABRICA DE HIRTIE DE LA ZĂRNEŞTI 207·
Intre timp, au mai fost instalate trei holendere de lemn (armate

în parte cu fier) ; în 1870 s-a Îll1B'talat şi 10 moară de măcinat lemn. Ca-
pacitatea de producţie instalată a fabricii se ridică astfel la 6 OOO
chlimitale de hîrtie anrual 1. Era cea mai 'marre şi mai modernă instailaţie de
acest fel ounoscută în Tainsilvania 2• Maşina de hîrtie a fabricii era
C01I1Stinfil,tă „după cele mai noi principii meoand.ce" şi tot „după cele mai
noi priincipil" s-a făcut construcţia ·întreprinderii 3.
CaJlculată pe bază de experienţă, oaipaoirtJatea de producţie a ma-
şi.IniJ.or era Îll1 1859 de 10-13 chdnltale h.îme fi.In.ă sau 13-18 chintale
hîrtie ordinar.ă (mai groasă) pe zi 4. Aceste date sînt aproximativ oon-
cordainite ou cele OO!priaise în raportu[ :prezentat adunăir:ili generale d~n..
12 mail 1862, Îll1 care se a.raită că ma.şrile faibricili. er~ „Îll1 stare să.
producă mill1imum 3000, maximum 4500 chintale în 300 zile" 5.
Fabrica ai-a putui utilizla -însă niciodată nici jurn.ăJbarte diai caipa--
citatea sa de producţie 6. Ln anul 1859, un an relativ blli!l pentru faib'ricr.i
s-a realizat, m 12 luni, o producţie de 2255 chintale hîrtie „de toate ca-
lităţil.e", urtili21Îll1dtu-se perutiru aceasta ca maiterie primă 3624 chd1n:balle·
zdrrenţe. Cheltuielile de fabricaţie au fost de 35 992 fl. în 1860/61, mtr-o
perioadă de fabricaţie de aproximativ un an, prodrucţi1a a fost, ronform:
:rapoa:1il.tl'Ui prezenrtiait Îll1 adunairea generală dWn 9 septembrie 1861.-
de 2692 ohin1lale, utilÎ7JÎndu-se pentru aceasta 4062 chintale zdrenţe 7 •
Materia primă, zdrenţele~ se. cumpără prin colectori. Aceştia pri-
mesc uneori a.contuiri de [a ~iabrică pentru zdrenţele ce le ooleot.ează s.
Din procesele-verbal~. -ale Camerei de comerţ şi de industrie dim
Braşov irezUJ1tă că ·problema cOleotări!i zdrenţelor şi a preţului acestora,,
1 Bericht der Handels-und Gewerbek.ammer in Kronstadt, 1878-1879, Braşov, _1882, ..

p. 312. Vezi şi Transilvania, Braşov, 1876, p. 83-4. ·
2 In 1856/7 s·a înfiinţat şi construit la Petreşti (Sebeş) de către mai mulţi capi-
talişti (mai ales patricieni) saşi din Sibiu şi Sebeş o fabrică similară celei de la Zărneşti,.
cu un capital de 230 OOO florini. Aceasta a fost o serioasă concurentă a fabricii de la
Zărneşti. E·a a căzut însă în faliment în 1860. Restabilită în 1861, aceasta a ars în octom-
brie 1862. ln 1871 trece în proprietatea consorţiului austriaco-elveţian „Neusiedler :Aktien-
izesellschaft Ilir Papierfabrikation", care o reorganizează şi o măreşte simţitor. Aceasta
lucrează în 1879 cu un capital de o jumătate milion· florini, producţia ei reprezentînd în·
acest timp aproximativ 1/3 ca volum şi 1/2 ca valoare din producţia totală de hîrtie a
Transilvaniei. Cf. Bericht der Handels„. Braşov, 1882, p. 312: Cf. şi G. Bariţiu. Politica.
cea mai bună etc. în Gazeta Tra11silvaniei, Braşov, 1876, nr. 22.
a Cf. Bericht der Handefs .•. 1853-1858, Braşov, 1859, p. 258.
" Cf. raportul directorului comercial al fabricii pe 1859, Bibi. Acad. R.P.R., Msse
mm., 990, filele 393-4.
3 Bibi. Acad. R.P.R., Msse rom., nr. 990, filele 403-405. ,
a Cf. raportul prezentat adunării i;i:enerale din ianuarie 1~74, Bibi. Acad. R.P.R.,
Msse ro1n., nr. 990, f. 432-433. _
7 Referindu-ne la producţia din 1860-61, raportul prezentat în adunarea g-enerală
clin 12 mai 1862 va spune: „Pînă acum mei într-11n an nu am avut mijloace de a
fabrica mai mult ca «2700 chintale». Producţia a rămas şi mai tîrziu sub 3000 chintale-
.anual.
8
Tn socoteala fabricii din 7 /19 februarie 1856 găsim notaţi doi colectori („zdren-
tari" ), pe Nicolae Tempeanu şi Dairi Andraşiu, care ori mi seră aconturi pentru zdrenţe~
unul 80 fi. şi altul 108,30 fi. Bibi. Acad. R.P.R., Msse rom., nr. 990, fila 19.
preocupa îndeaproape fabric:iJle de hîrtie ddn ciroumscripţia acestei ca-

mere şi în special fabrica de hirtie de la Zămeşti. Ln februarie 1857, de
pildă, organele ·de conducere ale acestor fabrici se plîng că în unele
părţi, anume la Braşov sau la Odorhei, autorităţile locale dau dreptul de
a stringe zdrenţe „numai unor anumite persoane, în schimbul unor
taxe". „Alţi colectori nu sînt ~i m aceste părţi" 1. Ln aprilie 1861
fabrica de hutie din Zărneşti cere pentru colectorii de zdrenţe dreptul
de a face colectarea acestui articol, dind în schimb mirodenii, aşa oum
procedaseră mai înainte. Conducerea fabricii cere tot atunci, şi Camera
de comerţ şi indru.strie işi ÎlnSUşe.şte punctul de vedere - ca „ex-
portul de zdrenţe diJn Ungaria să fie total IÎln!terzis saJU cel puţilil Îlnig1I1eU-
nat prin taxe vamale ridicate" 2• Ln acelaşi sens, tot fabrioa. din Zărneşti
va prezenta camerei de comerţ un memortliu. IÎIIl oaire airaJt.ă că „marele
export de zdrenţe din Ungaria pri.ir.. Triest şi Fiume, Îil1 <!ondiţiile taxei
vamale de 2 fl., se răsfrînge asupra industriei transilvane". Taxele
vamale încasate dir. acest ex.parit nu compensează decirt Îil1 mică pafilte
pierderile ce le suferea economia Transilvaniei, prin faptul că .această
materie primă nu se prelucrează în interior 3.
1n general conducerile fabricilor de hîrtie din sud-estul Tran-
.!Şilvaniei se vor plinge, mai ales începînd din 1856, de o strîmtoare
a lor din oa.uza preţuril.or urcate la zdrenţe şi sc~te la hî.rtie, fenomen
-ce se manifestă m urma cancurenţei inrt:e:rtne şi ememe 4 •
Servirnd.u-se de relaţiile ei aa BucuLreşti. şi. Plloi~, faibrioa. de
hirtie de la Zănneşti va aduce 7.dlrenţe şi .dial aceste ,părţi. Ln agust 1869,
de exemplu, Ioan luga, în calitate de depozitar al fabricii la Bucureşti.,
trimite la Zărneşti prin diferiţi cărăuşi ardeleni (Martin Jekel din Ghim-
bav, Gyulai Mihai şi Konyia MihaJi) 80 măji de zdrenţe oolectate la
Bucureşti şi la Ploieşti 5. ln septembrie, acelaşi an, se trimit clin Buou-
reşti alte 43 măji de zdrenţe prin cără.ruşii GyUllai Istvan Şi Genyes
Istvan 6 .
1 ,\ceasta ar însemna că mai înainte colectarea se putea face liber, fără vreo auto-
Tizatie şi taxă ~pccială. C/. Protokoll der Sitzung des Kronstiidter Handels - und Gewer-
bekamme, im Jalue 1957, am 3 Febr., Kronst.adt, 1861, Ed. Johann Gott, p. 20.
2 Protokol/ der Sitzung etc. im Jahre 1861 am 30 April, p. 42.
3
fbidem, 1861, 4 iunie, p. 57. Ministerul nu satisface cererea fabricii de hîrtie din Zăr·
neşti, „deoarece nu primeşte şi din alte părti. mai ales din Ungaria, cereri asemănătoare r:u
prinrc la exoortul de zdrente". Nu admite nici propunerea referitoare la colectorii de ~drenţe,
ca ace.ştia să aibă· dreptul de a cumpăra zdrenţe în cantităti. de 2-3 funţi în schimb ··de mi-
rodenii. Motivarea ministerului este interesantă, ea dezvelind concepţia acestuia faţă de
industria şi comerţul din sud-estul Transilvaniei. Colectorii din Ung-aria şi Croaţia c~ăta·
seră la 7 octombr. 1859 dreptul de a face schimb cu aţă, ace, panglici (produ.se austnace).
Dneă ar accepta cererea colectorilor braşoveni, „aceştia ar fi .avantajaţi - spune ministe-
rul ---:. faţă de ne~storii cu produse casnice". Ibidem, 5 noiembr., p. 88. Meniţ;ionăm că mi-
roden11lc erau produse cu care ne~storeau în special braşovenii.
" Cf.BerichJ der Handels ... 1853-1856, Braşov, 1859, p. 253-263.
5
Factura din 8 august 1869 a depozitului din Bucureşti, Bibi. Acad. R.P.R., Msse
rom., nr. 990, fila 109. ·
ij Scrisoarea lui r. luga din Bucureşti, datată 2 · oct. 1869, Bibi. Acad. R.P.R..
!fl\sse rom., nr. 990, fila 112.
FABRICA DE HîRTIE DE LA ZARNEŞTI 209
Fabrica are avaJnrtajul că găseşte Îll1

initilnsele păduri. dilll apropie-
rea ei lemnele de foc necesare.
(Neca;arul, la capaciltatea. de Lucru a fa-
bricii, se ri.dica ~a 800 stÎlnjem 0111.uail).
Marteriiile auxiliare (cltlmioale, colorainţi şi clei) sîint în parte
aduse _de la fabrica de chimioale dilll Sibiu, ÎlI1 parte sîint importate 1.
!n 1870, cînd fabrica din Zărneşti [şi instalează moara de măciinat
lemn, ea urmăreşte să facă un pas ÎII10liil1Jte pe linia progreselor realizate
în apus, în tehnologia hk1Jiei. Se instalează o twbină de 40 H.P., W1
aparat de măcinat lemn (răzător), UlI1 rafinător, cilindri de sortat ma-
teria, o pompă de apă, vase pentru strrotITarea materiei etc. To:ite acestea
~F1I1t insta1aite :într-o clădire care are un in1Jerior de 60 st'mjeni cubi 2.
Totuşi aceasta nu va aduce o schimbare favorabilă în mersul întrep:rim-
rlerid., ~n ceea oe priveşte producţia şi bineilnţeles cîştigul realizat.
Din două liste de preţuri CU['ente (care se găsesc în dosarol de
documente şi manuscrise aile faocicii, urria diID. 1868, alta din 1874, am-
bele .tLpărite la tipografia „Ramer & Kammner" Braşov) se pot CU1I1oaş
te varietăţile şi calităţile de hfu-tie ce se fabricau la Zărneşiti. Aceste va- 1
rietăţi şi calităţi puteaJU satisface cemţele cele mad. pretenţioase 3_

HN-tia de scris oupriindea, în ce priveşte forimaitul, 12 varietăţi.
ou denumiri diferite (timbru mic, mijlociru, gtreu, mare ; registru mic,
mare, regal mic, mare etc.,) iar în ce priveşte calitatea, 6 categorii
(superfină milllisterială, filllă sati.lnată, 031."'1.celrurfo filllă m culori diferite,
concept fim în culori difer:iJte, cO'Ilcept comUIIl, concept ordinar). Hirtia
de tipa:r se fabrica obiş.nruit de trei calităţi, ou f0ITI1ate diferite. Hî.rtia
de împachetat era înoleiartă, jumătate Îlncleiaită şi_ „de tot moleiată",
culorile pentru acestea fiind diferite. Se fabrica aipoi hîrtie colorată „or-
dinară şi firnă" în coli de Jurngimi diferite, după cerere, ou lăţimea de
54-55 policari (toli). Hîrtiia de ţigiru-ă cornsti.rtud.a o ailtă varietate, aceasta
fhl!nd albă şi colorată, aşa numită „de mătase" 4. In afară de varietăţile
şi formatele obişnillte, fabrica primea come~ pentru orice altă varie-
tate şi alt format. La hirtia. de tipar se ajungea pÎlnă la „velina cu lus-
trn.l." 5. •
Piaţa de desfacere era mai ales piaţa BrimJciipatelor dunărene.
tn Transilvania se vindea puţilll, în schimb dillloolo de Oarr<paţi se ajun-
gea ou desfacerea pm peste DUIIlăre.
Ln 1852, cînd s-a 11Juart; hotărÎlrea îin:ftilnţării fabricii de hâirtlie . de
la Zărneşti, iniţiart:.orii ei se gîndiseră Î!I1 primUJ1. !I'Îlnd lla.. debuşeul din
PriJilcipatele dunărene. Negiustordi OC'omîci · bnlşoven.l mei nu se puteau
gtndi altfel. Comerţllll a.or se făcea m primul rind ou Ţara Romîlnească
1
Dupl1 relatările cuprinse în rapoartele Camerei de comerţ, aceste produse ajun_l?eau
la fabricile transilvane mult mai scumpe decît la cele din Apus.
2
3
cr. Transilvania, Braşov, 1876, p. 83--4.
La expozitia mondiali'i de la Viena, din 1873, produsele fabricii de htrtie de la
Zărneşti au fost apreciate, fabrica fiind distinsă pentru calitatea produselor sale cu o
•• diplomă de laudă" (WeltausstellunJ? 1873, Anerkennungsdiplom).
4
Bibi. Acad. R.P.R., Msse rom., nr. 990, filele 51 şi 52.
5
Cr. anunt comercial în Transilvania, Braşov, 1877, nr. 1.
2IO ALEXANDRU BARBAT
şi cu Moldova, unde muilţi dă.111tre ei arveaiu prăvăl1id. de desfacere. Şi

apoi, întreaga in.dus;trie clin sud-estul Tramsilvaruei era orientată, oa
piaţă de desfacere şi de aprovizâonare C1U mat.ertil prime, spre Ţara Ro-
mîmească şi Moldova. Rapoarlele oficiale ale Camerei de comerţ şi de
industrie din Braşov, din a doua jumătate a secoLuiliui al XIX-lea, a.rată
„dependenţa vi.tală" a industriei diin sud-estul TrainsiiJ.varuei de piiaţa
Principatelor dunărene. Aceste :rapoarte capătă accente tot mai ailiar-
mante, in măsura în care d.lndustria sud-est transillv.ană .iinJtîmpină pe a~
ceste pieţe concurenţa industriei apusene sau se loveşte de măsurile de
protecţie .industriaiă luate de .aceste staJte. La 1886, cind. problema se
va agrava p1in războiJUl vamal dintre Rominia. şi Aru.stro-Ungaria, ra-
po:irtele aceleiaşi Camere vor propune şi vor cere, cu cea mai mare stă
ruinţă, sprijinul statului austro-ungar pentru asigurarea desfacerii in-
terne a produselor acestei industrii 1•
In aceste condiţii, nu esţe sur.pri.nzăt.or faptul că initemeietorii
fabricti din Zărneş.ti se gmdesc încă de .Ja început la desfacere „Î!n ţă
rile vecine dunărene şi in celelalte provincii turceşti". Ei consi.deră a-
ceste ţări ca urn sipaţi.IU comercial al lor, pe oare 1I11U ·trebuie să....J. piardă 2•
In tot timpill activităţii sale, mtreprimderea de la Z~ti îşi
concentrează atenţia, în vederea desfacerii produselor sale, pe piaţa Bra-
şovului ca piaţă de e~M; spre răsărit şi mai ales direct pe pieţele din
Muntenia şi Moldova. La BII"aşov se desface hltitia printr-IUlil depozit
de fabrică, iar pentru desfacerea directă pe pieţele Principatelor dună
rene se organizează depozite de fabrică la Bucureşti, Iaşi şi Plloieşti. Nu
se neglijează nici piaţa Transilvaniei, pentru care se orgaci.zează un
depozit la Sibiu. Acestă piaţă apare insă pe plan secundar 3.
In vederea unei mai bune desfaceri a produselor, în 1858, Vasile
Orghidan este angajat ca „agent căllător (voiajor) al fabricii", avînd
obligaţia de „a călători. prin toart:ă Ţara Ro:mÎIIlească de la Craiova pînă
la Brăila, în toată Moldova şi în toată Transilvania""· Constantin R..
Orghidan ia în comision în 1864 agentura fabricii pe trei ani în Ro-
• . 5
miru.a •
1
Apelau în special la comenzi de stal A se vedea mai ales Bericht der !landels-
u11d Gewerbekammer., 1889, Braşov, 1890.
' ,,Cererea de hirlie - spun ei în 1852 - a crescut în ultimul timp foare mult.
attt în ţările vecine dunărene, cit şi în celelalte provincii turceşti, şi comerţul nostru nu
est~ în stare s-o acopere decît prin aducerea unei cantităţ;' însemnate de hîrtie străină".
(Om. cererea adresată de iniţiatorii fabricii lluvernatorului Tran">ilvaniei la data de 8 oct.
1852). Document publicat în rev. Transilvania, Sibiu, 1885, nr. 15-16.
3
Gîndindu-se şi la piaţa Transtlvaaiei şi Ungariei, fabrica de la Zărneşti cere, în
şeclint;i din :vi aprilie 1861, Camerei de comerţ şi de industrie din Braşov să intervină
pentru unele măsuri de protecfie şi anume: mărirea taxelor vamale de import la hîrtia
nbişnuilă şi interzicerea sau cel puţin înJZreunarea exportului materiilor prime (zdrenfe)
neces;irc 111dustne1 hîrtiei din Transilvania. Camera de comerţ nu consideră însă ca opor-
tună cererea fabricii de hirtie din Zărneşti. Cf. Protokoll der Silzunf! etc. Kronstadt.
1861, p. 42. -
' .\cesta primeşte cite 200 ii. m. c. bani ele călătorie de două ori pe an şi I% din
vinzare. Cf. „Protocolul" şedinţei din 31 mai 1858. Bibi. Acad. R.P.R, Msse rom., m·. 990.
fila 3Î4.
~ Ibidem, fila 414.
FABRICA DE HIRTIE DE LA ZĂRNEŞTI .211
Depoză.tele sint orgiamizate la anumiţi negu.sitori din locail.ităţile

respective. Aceştia primesc un comision de 2-3 % după vmă.rile efec-
1Juate. Depozitul de la Braşov este ocgainimt şi condus clirect de admi-
nistraţia fabricii. ·
La Bucureşti, primul depozit el fabrioii este orgain.imit de fimna
Rusu & Petriu, Îlil ianiu„arie 1858 ; ffin noiembrie 1858 se hotărăşte mă
desfirin.ţarea acestuia. Tot a1nmd se hotărr-ăşte şi desfiinţarea depozitelor
de la Iaşi şi Ploieşti, ÎL'f1fmţate în acelaşi an. „ Toarte aceste depozite -
se spune Î!Il procesUJl verbail. al şedmţei din 22 noiembrie 1858 - slITTlt
mai mult spre pagubă decît spre folos" 1. Depozitele se ireînfiillnţează
însă la a~ţi negus.toiri, pentru că făKă ele nu este posdib:hlă vÎlI1Zlalr'ea hîribiei.
In afară de v~inzările ce se fac la depozitul de la Braşov, cea mai
mare desfacere se reailizează la Bucureşti, fie prin depo:zli;bul de a.calo
aJl faibricii, fie rpriJn voiiajoni saiu alţi ["eprezentanţi ad. ei. Ln 1859 şi 1860
cînd se dă iJJuJpta pentriu debuşeu 1în;tire fa.1brica de Wa. Zăm.eşrtiii şi cea de la
Petreşti, (Petersdod), atenţia cea mai mare se concentrează. la Buou-
reşti şi la Braşov 2• Depozitul de la Bucureşti, oa!I"e înw-o vreme (pe
La 1869) îşi avea sediul în strada Ltp.scaind, ha1rml Şe:riban Vodă nr. 18.
€1I"a foarte bine cunoscut. Făcea vmzări ou riJdii.lcata la negustori, instirtJu-
ţii şi aurtolrităţi, efectuînd şi vî:nzări de detailiu :J_ Deverul fiă.out de acesta
în 1868 a fost de 66 208 frs 4. In 1869, C. A. Rosetti se aprovizionează
prin de:poziitul de la BUOUJreşti ou hîai1Jie. de la Zămneşti pentru ziwul
său s .. Ln noiembrie 1869, George Sion comandă şi primeşte prin depo-
zitul de la Bucur-eşti al fabricri.:i ci.im Ză:rneşti peste 50 topuri de hîir-
ti~ fililă şi alte calităţi „pentru tipărirea umor fabule şi poezii" 6_ Depo-
ZJitul şi reprezentanţii fabricii stăruiesc pentru comenzi la Imprimeriille
statului clin Bucureşti 7. Ei caută de asemenea să obţililă comenzi de
la negustoiri mari din Bucureşti, ca Ragi Stoica şi Răducamru s.
Mult mai puţin interes prezintă depozitele de la Iaşi, Ploieşti şi
Sibiu. In 1860, de pildă, se v:i!Ilde prilil fi.Jrma Gavril Cwpovici hârtia
1 Bibi. .\cad. R.P.R., J\\sse rom., nr. 990, fila 383.

2
Tn raportul prezentat adunării· generale din 9 sept. 18GI se v~ vorbi despre „lupta
ceste tot anul cu fabrica de la Petersdorf, atît pe piaţa Bra,~ovulw, cit şi la Bucureşti
(s. n. ), care în tot răstimpul acela vindea sub preţul fabricaţiei, pînă cînd la noiembrie
a. tr. a falimentat cu dct!cit de mai bine de 100.000fl.". Bibi. Acad. R-P.R., Msse rom,
nr. 990, filele 400-401. Este perioada în care li se cerea membrilor „să afle căi şi mij-
loace ca hîrtia să se vîndă în cantităţi mult mai mari", amintindu-li-se, că cei mai mulţi
dintre,ei „au declarat în 1853 cum că fabrica aceasta se face cu acel scop pentru ca hîrtia
să se petreacă (vin dă) mai vîrtos de către d-l or", ceea ce nu s-a întîmplat de fapt. Ibidem,
fila 400.
3 După firma Rusu & Petriu, urmează ca depozitari în Bucureşti firmele Martinovici
& Asan, apoi BelQasoelu & Socec. In 1869 devine depozitar, pentru scurt timp, Ioan Juga,
care ern „membru şi firmator al societăţii de Zărneşti" şi care propune să se deschidă
„un birou comercial" la Bucureşti.
4
Bibi. Acad. R.P.R., l\\sse., roin., nr. 990, fila 42·1.
!\ Ibidem, lilele 98. 99, 102.
11 Ibidem, fi lele 130 si 144.
7 Ibidem, lilele 98-(19.
s Ibidem, filele 130-131.
212 ALEXANDRU B.&.RBAT
ce se găseşte în depozttuJ. din Iaşi, pentru că IIlU se vîruiruse „mai II1iimic

oe un an încoace" 1.
La 9 mai 1868 comisia de verificare a bil~u!i. fabricii pe
1867 propune „să se reducă stocul de marfă de fa depozirt;ul Bucureşti.
iar depozitele din Sibiu şi din Ploieşti. să fie desfillinţate, deoarece
vlinzarea hîrtiei la acestea nu este proporţiO!I1a!lă ou hîrtia ce trebuie să
"'u . . . Ld a.col O « 2•
. +..;..,„~:::
f ie
Dar chiar şi la BuCUTeşti, lupta pentru menţinerea pieţei devin.f'
tot mai dificilă. In 1869 jumăitate din VÎITT2Jaa"ea făout.ă J.a depozitul dÎll1
Bucureşti reprezenta vin.zarea secţiei de detaliu. 3. O astfel de orientare
a vin.zărilor spre vînz.3.["ea de detaliu este semnifioaitivă pentru mersiul
afacerilor fabricii pe piaţa Bucureştiului.
Prin :reconstrucţia fabricii de hlrtie de la Petreşti (Petersdorf) -
Sebeş, în 1871, de către consorţiul „Neusiedler Ak tiengese11schaf.t filr
0
Papierfabrikation", care clispune de un capital de o jumătate de milion

florini, posibilitatea de desfacere a produselor fabricii de la Zărneşti
se mgustează şi mai mult. Noua fabrică, lucrînd cu capitaluri mari,
şi folosind acum maşinli!le cele mai noi. este gata să ducă lupta de con-
curenţă cu fabrica de la Zărneşti, atît în ce priveşte preţurile, cîrt şi ca-
litatea hirtiei "· Cei de la Zărneşti au făcut şi ei unele progrese [a-i ce
priveşte procesul de fabricare a hîrtiei trecînd în 1869170, prill1 crearea
morii de măcinat lemn, la utilizarea lemnului ca materie primă. Totuc;;i
ei nu au putut ţine pas cu progresele realizate in apus. CO!I1curenţa îi
loveşte inevitabil şi tot mai puternic.
c) Profitul (dobinda şi beneficiul întreprinzătorului)

Am văzut că dările de seamă privind activitatea într-eprinderii
in diferiţi ani scot în evidenţei mai ales dobî.nzile mari pe care aceasta
a avut să le plătească la capitalurile împrumutate. DobînziJ.e, după ex-
presia repetată a lui G. Bariţiu în rapoartele prezer.tate adUJnărilor ge-
nerale, „rodeau neîncetat la finii vieţii întreprinderii" ; ele erau în
a<levăJr o frînă în calea dezvoltării nonnale a acesteia. In condiţiile
plăţii dobinzii de 10-12 % şi mai mwl:t, fabl-ioa de hîrtie din Ză:rlneşti.,
ca şi întreaga industrie transilvăneană de altfel, nu putea face faţă
concurenţei cu intreprinderile din apus, care plăteau numai 4--5 %
la capitalurile împrumutate.
Analizînd componenţa calitativă a profitului (dobÎIIlda şi bene-
ficiul întreprinză.torului), Marx stabileşte că scindarea profitului ÎIIl .
aceste două părti se face indiferent de faptul că 1lm oapiia!list J.i\rorează ou
Ull1 capital de împrumru.it sau cu propriul său oa.pi.tal. „Cel oare între-
1
Bibi. Acad. H.P.R., f\\sse., rom., nr. 990, fila 399.
2 Ibidem, filele 420-421. ·
3
.Cf. socotelilor făcute de I. lug-a, la ;acest depozit, în iunie 1869
' Printr-o scrisoare trimisă din Sibiu la 12 iunie 1871, Visarion Roman îi răs
punde lui G. Barltiu în pri vin ta „preturilor de Petersdorf", ari'itînd că acestea sînt simţitor
scăzute
FABRICA DE HIRTIE DE LA ZĂRNEŞTI 213
buinţează capH2lul, chim dacă lucrează ou capita1uJ. 1ui propdu, se

impar:te în dcuă persoone, ID propriem,ruiJ. capitalul1uâ. şi ID cel care-l
i1ntrebuinţează ; cap1ta1U!l ~ud. Îlnsuşi, m ce .prtl.veşte oategoiriiil.e de profit
pe care le dă, se împarte ân proprietatea asupra oap1talu1ui, 1adică oa-
pitaJ. în afara procesului de producţie, care dă dobînda oa atare, şi oa-
pita:l înlăuntrul procesului de producţie, oaire Îill oa1itate de caipiltail oare
săvîrşeşte uin proces, dă beneficiul îintlrepriinzăttoru1uâ." 1.
La fabrica de hlrtie de la Zăirneşti apare illn. modul cel mai olrur
oazul dedublării persoanei mpi.talistuJ.ui, artJunoi. OÎIIld o parte din aso-
ciaţi deviin ei î·nşişi aredirtori ai întreprililderiii lor (ex : IOO!I1 G. loatn şi
Const. I. luga în 1872 cu peste 104 OOO fl.). Nu se poate presupune că
dobînda primită de asoci.arţi ca împriumutători s-ar sirtma sub nive1uJ. o-
bişnuit al raitei plătite de îintreprirr'ldere arediitoriil.or din afrură. Ln bdilam.-
ţuri şi în dăriJ.e de seamă IIliU se face o g1r'l..lipa['e separată. a dobÎlnzillor
plătite la c..'l:pitalUJrile împrumu:tate de la societari. Toate smt dobi\Ilzi
oaloulaite şi plătite la 111lÎ.rve1til raitei obdşruuiite a dobînzill.oir, iru:liferent dacă
mtreprinderea realizează sau !l1U „ beneficiu". Se poo..te ÎIIlSă stabili, pe
baza ceJ.or dteva bi,Iam.ţuri ce ne-au !rămas, că TilU totdeauna socotelillle
fabricid de la Zărneşti s-au Îlncheiat ou un „profit" în înţelesw bi-
lanţwui îin;tocrmt de oaipitailist, deci cu un profilt oaire, Î!I1 înţeles mancist,
să compenseze pe de o parte capitalul întreprinzătoru1ui cu dobîruia
ce i se cuvine „oa frnret ·al oaJpiJtailulrui în SliJ:ne", iaJr pe de alt.ă parte ou
beneficiul Î!l11lreprinzătorului „ca fruct al capitalului activ în prooes1Ul
de producţie" 2.
În rapOTtul din 9 maJi. 1868 a1l CQIIl1isdei de verifiOaJre a biil.am.ţukii
pe 1867, de ex„ se arată că dJiai „beneficiul mr.tiei" abia s-aJU acope:r1t
.,dobî1I1Zile oele mari" (15 660 fl. 16. cr.) la capitalul împrumutait. Dacă
totuşi in bilanţ a apărut un „beneficiu" (8 077 fl. 25 cr.) acesta „nu p:r.o-
vine din VÎlnZ'area hlrtiei, ci din U!!Ilele diferenţe de oum şi dintir-o ree-
va1uarr-e a clăcm'ii faţă de bilam.ţul anterior" 3. Se înţelege ·că Î\Il astfel
de ca:ruri rămîneau nesatisfăcute ilnteresele Î!Iltreprinderil.oir, nefi:iruJ
reailizate nici dobmda, oa atare, la capitalurile investite de ei în ·între-
prilildere, nici beneficiul lor oa întreprinzători actti.vi. Rata dobÎll.1Zii îtn
unele caruri (socotind ll'liwnai dobînzile la oapitaluTile de împrumut) a
aHns limita ei superti.OOJră, iri.d.iCÎ!Ildu-se la nivelul .raitei mijlocii a profi-
tului; 11..lJileori o depăşeşte pe aceasta, împtngînd [intreprinderea ~pre
pierderi din capi,taJ..
Totuşi. 111iu se .poate spune că fulitrepriJnderea n-ar fi a\TiUJt şi aru
de „afaceri bune". In 1859, de pildă, ea realizează 52 77 4,84 fl. din vîn-
zarea hîrrt:iei, iar la această „mă.că dairaveră", oum este nu.mită m darea
de seamă a directorului comercial, a ireail.i:z;at U!!I1 profit de 27 762,03 :1)1.,
ceea ce înseamnă că Î!Iltreprirn.derea a lruorat cu un „beneficiu" la viI12Ja-
:rw"-.a mărfii de peste 50 % 4 • Rata profitului, consider"llll.d capitalul de
1
K a r.l I\\ ar x, Capitalul, voi. III, partea J, E.P.L.P. 1953, p. 366.
" Ibidem, p. 365.
3
Bibi. Acad. R.P.R., Msse., rom„ nr. 990, fila 420.
4
Ibidem, filele 293-394.
aproximativ 250 OOO fl. cu care a lucrat întreprinderea în acest an, a

fost de peste 11 %· Un astfel de rezultat le măreşte acţionarilor pofta
de cîştig, îi întăreşte în credinţa că „Îllltreprinderea n-ar fi cu totu.1
nenimerită" 1. îi dinamizează în lupta de concurenţă, ei gindindu-se la
lărgirea producţiei.
Ca rezultat al acestor acumulări (deşi discontinue) şi al i.intere-
su1ui pentru mărkea profitului, am văZiut că intreprinderea a ireuşirt:,
Îll1 perioada de activitate de care ne ocupăm, să mtrodrucă procedee teh-
nice noi de lucru şi wtaJ..aţii noi (moara de .măcinat leIIl!Il), să mă
rească număPul holendrelor de măcinat de la 6 la 9, să inrtrodrucă inoi
aparate tehnice. Se înţelege, şi prin aceste Wţiative, fiabrioa. de hIDtie
ele la Zărneşti a contribuit la creşterea compoziţiei tehnice şi organice
a capitalului în industria din sud-estul Transilvaniei.
Tehnicienii şi muncitorii fabricii

Transi,lvania nu avea tehniciem şi muncitori specializaţi penrtrrn1
industria hirtiei, în timpul înfiinţării fabricii de la Zărneşti. Meşteri şi
muncitori specialişti în această .ramură se aduceau din Boemi.a şi din
alte părţi. Aceasta constituia o g.reuitate penrtru :industria rurt.iei din
Transilvania, întrucît pretenţiile specialiştilor s1rră.1nii (salariJu, il.oouinţă
etc.) erau mai ridicate decit ale angajaţilor indigeni. Ln afară de aceasta
întirepriruierile suportau şi cheltuieliil.e cu adl\l.Cel'ea in ţară a speciali.ş
tilor (ş.i a familiilor lor, cind era cazul), cheltuieli oe se ridicau la sume
destul de importante. Mai Îill·tervenea şi problema adaiptăriri oamenilor
la condiţiile locale.
La fabrica de hîrtie din Zărneşti, problema d.irecloru!lui tehnic
a f05t mereu la ordinea zilei. Intreprinderea n-a găsit UIIl speciJailtlst.- bun
r.u care să poo.,tă lucra timp mai îndel:ungart; şi pe care să se poată baza
în ce priveşte conducerea tehnică a fabricii.
S-au perindat în decursul oelor 20 de ani de activitate, la oare
ne referim, nu mai puţin de 6 directori tehnici: un francez, trei ger-
mani din Prusia, un austriac şi un gem10il1 din Wwtemberg, toţi căUltaţi
pe bază de recomandaţii şi adu.şi Ja Zărneşti cu cheltuiala îi:rubreprtlndertli,
angajaţi ou salacii mari şi părţi considerabile dim benefidu 2.
· Societarii au mari nemultumi.ri din cauza acestor angajaţi. Primul
rlirector tehnic, de exemplu, franoe:ziul Fremont, recomandat de casa Gi-
Lian. in afară de faptul că „nu se poate adapta" la condiţiile locale 3,
nu poate sau nu vrea să pună fabrica în stare de funcţionare ipînă nu-i
' Bibi. Arad. R.P.R.. Msse., rom., nr. 990, fii. 393.
•
2
~\. Bein, de ~x., cel de-al treilea director tehnic al fabricii, un tînăr german
dm Prusia, avea pc timp de un an, conform contractului încheiat în noiembrie 1858,
următorul salariu anual : 1000 tl.v.a., 5% din venitul net al fabricii, 12 funţi luminări
de stearină, 12 stînjeni lemne de fag şi locuinţă watuită, constînd din 2 camere, bucătărie
şi căruara. Cf. ,,Protocolul" şedinţei din 16 nov. 1858, bibl. Acad. R.P .R., Msse rom.
900, fila 382.
3
Se plînge că nu i se dă trăsură şi că mănîncă numai mămăligă. Cf. „Protocoa-
lele" şedinţelor din 29 iulie şi 3 august 1857_. Jbid. filele 341 şi 345.
FABRICA DE H!RTIE DE LA ZARNEŞTI 215
vine un ajutor din partea firmei Gilain ;1 al doilea „are patima beţiei"
şi, dÎJil oa.uza lipsei sale de :i.1nteres, se distrug maşin.ille, astfel că timp
de 6 luni fabrica nu ipoaite tlruorra decit „ou 3 şi arareori ou 4 holen-
rlre" 2 : wn altul (C.H. Exner din Arnsdorf. Silezia) „nu e în stare a fa-
brica hîrtia cerută" 3 etc.
„Daunele cauzate de aceştia - spune G. Bariţiu în artico1ul său
din 1885 - trec uşor de 100 OOO fl., mai ales dacă se pun la socoteală şi
multe maşini frînte şi sfărîmate din negrija lor şi risipa de mate-
riale chimice" 4.
Lnfarima(ţiile nu 111e indică niumăirTU.l rnllrrl!oitorilor angajaţi la
fabrica din Zărneşti, IIlici probleme în legătură ou condiţiile lor de
mUJ11.că şi de trai. DÎJI1 punctul nostru de vedere, arceasta constituie uaw.
<lin marile lipsuri a!le irapoaritelor rprivdtoare la activitatea. faockii şi
problemele ei, lipsă ce se datoreşte faptului că asemenea probleme nu
prezentau interes pentru o illnitreprindere oopistia.il.ist.ă.
Se găsesc totuşi, în fondul de doownente referitoare la fa:bric.a.
din Zărmeşti, patru copii ale il11lor procese-verbale judiciare din martie
1876, privind acţiunea .iinJt€.ntată la „judecătoda de plasă" dÎln Braşov
de patru givupuri de muncitori de ii.a această fabrd.că împotriva lrui G.
Bariţiu ca dixeotor, per:1.1tiru neplata sailiaxidQor ce li se cuveneau.
PrimuJ grup olliţ>["i.Jnde 15 muncitori ai fobriciii., toţi ·romîtni d.iJn Zăr
neşti şi probabil clin împrejurimi 5.
Al doilea ~up este alcătuit din 5 persoane şi anume : Kramer
Iosef, Revetzki Laszilo, Olaj Iianos, Musca111 Iosif şi Pant.elimon 'Daruibes,
revendicind împreună suma de 460 lei 6 . Suma aceasta cuprinde, in
afmă de sail.arirul neplătit, şi cheltuieliJle de deplasare pen1rr'IU ZJiua res-
pootiivă Ja Braşov şi a111ume : masa 5 fli.., căruţa 3 fl. ; în plus despă
guibiri pentru două zille pierdute,. 5 fl.
1 G. Bariţiu, în memoriile sale, spune despre Joul. Fremont, că acesta era „omul
cel mai stricat, proclet şi amăgitor din cîţi au călcat vreodată din Franţa în Ardeal".
O. Boitoş, .\lemoriile /lli Georf!e Barif iu, Sibiu. 1942, p. 20.
2 „ ... maşina se adusese prin (neglijenţa) lăcătuşului şi a conducătorului de maşină
în o stare atît de ticăloasă, încît uneori, într-o zi întreagă, abia se putea face cite 1--4
chintale, iară cealaltă materie, pînă la 8-10 chintale, se arunca pe vale, iară alte ori cu
zilele şi cu s[Jptămînile nu se lucra nimic, anume în martie şi april". Bibi. Acad. R.P.R.,
l\\ssc rom. nr. 990, fila 393.
3 Ibidem, fila 415.
4 Tra11si/L 1ania, Sibiu, 1885, p. 196.
" Procesul-verbal încheiat la judecătoria de plasă din Braşov (în cadrul tribuna-
lului) poartă data de 3 martie 1876. Cei 15 muncitori, care revendică în total suma de
501 fl. 85 cr.. sînt următorii : Vancea Nicolae, 35 tl., Samoilă M1tarca Ion, 99 fi.,
Oralu Prcsmercan, 51 fi. 20 cr .. Vlad Zare, 87 fi., Bobinca Gheoq~he 30 fi., Pitea Ion
37 fi. 50 cr., Vîntoiu Bucur 42 fi., Badiu Piroşca 38 fi., Griei.an Gheorghe 30 fi., Stoica
M. Ioan 12 fi. 35 cr. Vancca Paraschiva 5 fi., Vancea Maria I fi. 60 cr. Stoica Maria
11 fi.. Balca Ana 18 fi. 50 cr., Vîntoiu Nedeia 3 fi. 30 cr. (Bibi. Acad. R.P.R., Mssc rom.
~90. fila 196).
6 Procesul-verbal poartă data de 3 martie· 1876 ; ibid., fila 199.
Grupul al treilea cuprinde 19 muncitori, care, după nume, sînt

localnici, reveruiicîln.d împreuină suma de 162 fl. 47 or 1.
Al patrulea gru.p este formait tot diJn 5 persoane şi a.nume : Sa-
latl Iosef, 103,40 fl., Sal.ati Iosefa şi Salarti Ana (fiicele !ui SaJ.ati Iosef)
cu 37 fil., 28 cr., Szenesz Iosef 152 fl. 20 ar„ Volf Pal 128 fl. 98 or. Sa-
lati Iosef revendică, pe lingă suma de mai sus, cuvenită pentru plart:a
muncii sale. o restanţă din dreptul de chirie („hazberhâ tralek") de 13
fl. 30 cr. Se adaugă plata căruţei 3 fl. 50 or. şij;.. ÎJlltreţinerea pentru.
ziua respectivă 4 fl. 50 or. 2. 1
Din aceste doownente rezultă că, în perioada de aproximativ
20 de anii de cînd .îin.cepuse a funcţiona fabrica de hlrtie de la Zăr
neşti, se dezvoltase aici, din siinul populaţiei locail.e, W1 _nwnar c0«1Side-
rabil de muru:i:tori indlustriali 3.
MW1citorii de la Ză.Itneşti acţionează iin justiţie pe patronii lor
pentru salariile ce nu li se plătiseră, revendicindu-şi cu hotărîre
drepturile.
Totuşi, nu se formase încă, in riru:lJurile lor, o conştiiinţă a soli-
darităţii de clasă ; revendicindu-şi drepturile de mlllncă ÎlI1 1876, ei merg
in acţiW'lea lor împărţiţi pe grupe. S-air părea, după mărimea sume-
lor revendicate şi după natura l\Jnora din drepturile cerute (chiria etc.)r
că cele două grupuri mai mici cuprind specialişti.
Merită să fie menţionată, în legătură cu această acţillll1e a munci-
torilor, îndreptată direct împotriva lui G. Bariţiu, o scrisoare din 2
martie 1876, adresată de G. Bariţiu „firmaitorilor" (mandatarilor) fabrli.-
cii (Ioan G. loarn şi C.I. luga) la Braşov, în care-i ave~tizează pe aceşmia„
că, deşi fabrica a încetat să luareze de o lună de zhle, :fiillld pusă sub
controlul creditorilor, „drupă lege, muncitorii trebuie să fie plătiţi f&-ă
ni.ci o şovăire". „Ei sint în drept - Sipu!Ile Bairiţiu - a merge la jude-
cată şi a-şi stoarce simbria în tot modul" 4. El propune celor doi man-
datari ai fabric:il ca aceştia să ptmă la dispoziţia muncitorilor, prin
care trimite el scrisoarea, o sumă de aproximativ 100 fl., pentru oa a-
ceştia „să mai poată face hirtie", iair dilll preţlul ei să fie plătiţi toţi şi
mai IDtii „cei carre se duc", adică, cei concediaţi.
Fără îndoială, numărul de 43 muncitori, oare semnează în 187&
acţiunile în justiţie pentru neplata salariilor lor, nu poate reprezenta
1
Procesul~verbal poartă data de 6 martie 1876, rTIWlcitorii care intentează actitmea
fiind următorii : Moise Mihăilă Popa 11 ii. 64 cr. Avram !\\usca 7 fi., Samoilă Rosorea
8 fi., Avram Vie. Popa 12 fi. 56 cr., Nicolae Iosif J\\akre (!\\acrea) 7 fi., Ana Rossu (Roşu)
10 fi. 76 cr., Nicolae Klohovan 2 fi. 40 cr., lrimie Muscan 7 fi. 70 cr., Iuon Rosolea
7 li. 20 cr., lsidor Pandrca î li. 20 cr. George David Pandrea 6 fi. Samoilă Rossu 4 fi.,
Sutzo fl\.anea 18 ii., 50 cr., !\\aria Şerban 11 fi. 67 cr., Sutzo Voina Dan, IO fi. 33 cr.
Bucura Baiu 8 fi. 94 cr., Maria Baiur 3 fi. 12 cr., Steza Skortia 4 fi. 55 cr., Nedeia
Greiţar (Derdecea) 3 fi. 30 cr., (Bibi. Acad. R.P.R .• Msse., rom. 990), fila 202.
2 Ibidem, fila 204.
3 Existase la Zărneşti şi filatura mecanică de bumbac a lui Const. Joanovici. care
nrin 1853--1855 lucra eu aproximativ 35 munciton, marea majoritate femei, d. Bericht

der I la11.dels-und Geu..•erbekammer, Aronstadt, Braşov, 1859, p. 252-253.
' Bibi. Acad. R.P.R., msse rom., 990, fila 194.
FABRICA DE HIRTIE DE LA ZARNEŞTI 21T
dedilt o parte din efectivul muncitorilor fabricii de hîrtie de la Zăr

neşti. Chiail:' dacă s-ar presupUJne că, 1a această. dată, aceştia ar fi fost
toţi InlU.lllcitorii fabricili, nurrrlă.I"UJl nu eSite concludent, înt!J:ucît fabrica
se găsea în acest timp într-o perioadă oriitică. Unii îşi dăduseră „demi--
sia", aşa cum rezuJită din aceeaşi scrisoaire a lui Bariţl.u, menţionată mai
inainte.
Prin ccmparaţie ou celelalte fabrici de hîrtie din sud-estul
Transilvaniei, se poate ajunge totuşi la o apreciere a numă:rulud. de mun--
citori cu rare 1uara în mod obişnuit fabrica de la Zărneşti. Fabrica de
la Orlat, de exemplu, care lucra între 1853-1855 cu 6 holendre şi „o
modestă maşină de hîrtie„, avea în acel timp 6 maiştri şi 100-130 mun-
citori (majorLtiaitea femei) ; fab.rica de ·la Cirţişoaira, care lucra tot cu
6 holendre, avea 6 maiştri .,şi 100-120 muncitori. Fabrica de la Zăr
neşti, caJre ajunsese Îl11 1876 să aibă 6 holendre de fier şi 3 de lemn.
(acestea armate în parte oc fier), maşină de hÎtrtie continuă (cu 3 prese,
5 cilindri uscători, val~uri de satinat etc.), moară de măcinat lemn
(cu o tuTibină de 40 HP), este probabi!l să se fi ddicat în perioadele
de lucru normal la ·UJn număa:' mai mare de mundtori (150-200).
Tot prin comparaţie putem deduce situaţia salariilor. La fahri-
ca de la OTlat - ill'l!tre anti 1853-1855 - un mUJnc:iJtor el. I primea 1 flo-
rin pe zi, un muncitor el. II 36 cr„ iar femeile şi copiii primeau numai'.
cite 18 cr. rpe zi. Ziua de muncă era de 12 me, ou 2 ore repaus la pnînz 1•
La moara de hîrtie di!n TiI".LU1I1geni sa·.La:ciul era în 1852 de 4,50 fl. săp·
tămînal pentru calfe, 2,5 fl. pentru ucenici, 3 fl. să:pt3mînal pentru
muncitorn, 18 cr..pe zi pentru muncitoare şi 12 cr. pentru copii 2. La:
filatura de bumbac de la Zărneşti a lui Ioanovici, salariile erau prin
1853-1855 şi mai mici : bărbaţii (3 îrn total) primeau fooillnţă, lemne
şi 30 or. ziilnic, iar femeile (cca 30) primeau 10-12 ar„ z1Lnic, ziua de
luOI'U fiind de la 5 diminea~a, pînă la 7 seara. cu o 'Lntrerupere de o oră
şi jumătate la ·prinz 3. Se poate presupune că la fabrica de hirtie din
Zănneşti salariile muncitorilor speciiailişti ocau la acelaşi nivel cu cele
ale specialiştilor de la Orlait, observ.înd că unii din aceştia (ca de ex.
Revetzki Laszlo, Pantelimon TaJUbes, Kiramer Iosif) s'Lnt probabN aduşi
dinafară, aşa cum erau şi cei de la Orlat şi de la Cîrţişoara. Aprecierea
aceasta poate fi S1USţilnută şi prim cereriJe de despăgubire cuprinse in_
acţiunea iinternitată de Kramer, Revetzki etc. (menţionată mai sus) din
caTe re2'JUltă, că cheltuieliJe de întreţinere, ·revendic.arte de 5 persoane
pentn.i două zi!le se ridică la 10 fl., ceea ce .revine la 1 fl. de ·persoană
pe zi. Şi grupul Salati, Szenesz cere ca despăgubire pentru întreţi
nerea pe o zi suma de 4 rl. 50 cr. Este normaJ. ca aceştia, în cererile·
lor. să fi avut în vedere nivelul salarh.t!lui 1oir obişnuit. Nespecialiştii,.
reariutaţi diJnltre looalJnici, primeau, fără îndoială, salarii mai mici. Aceas-
ta se poate deduce, at'Lt din salariile de mizerie ce le plătea pe la 1853-
1
Bcricht... Braşov, 1859, p. 254.
2
Ibidem, 1853, p. 126.
a Ibidem, 1859, p. 252-253.
1855 filatura de bumbac de la Ză·rneşti, cit şi dim. sumele mărunte ce

le revendicau în 1876, pe cailea legii, cei mai mulţi dintre muncitorii
fabricii de hîrtie de la Zănneşti, oare pcmniseră acţiUJilea împotriva
patrO'Ililor pentru neplata salard.hlor ce li se cuveneau.
Spaţiul din care-şi treoI"IJ.ita fabrica de ii.a Zărmeşti mWlcitorii nu
ducea lipsă de ,.braţe muncitoare", cum se arată de altfel .şi într-o de-
scriere amănunţită a fabricii, publicată în revista „Transilvania" din
Braşov (nr. 7 din 1876). Acestea, fără îndoiailă, pUJteau fi oilmpărate 'la
un preţ derizoriu.
ln pragul falimentului. Vinzarea f al>ricii (1876-1878)

lncă dim. 1857-1858 - perioadă în care avea mare nevoie de ca-
pital ciroulant - fabrica de la Zărneşti a fost privată de o parte diJn
capitalul ei iniţ.ial, în urma numeroaselor falimenite ce s-au produs în
acest timp pe piaţa Braşovului, J.a BuCUII'eşti, Gail.aţi etc. Cinci membri
ai coruiorţi>ul ui de la Zărneşti, 5ai :fu:unte ou Rudolf Orghidan, cel mai
de iniţiativă clintire întemeietorii faibriciJi., au căzut atunci în stare de.
faliment. Faptul a produs moureături serioase fabri.aii, aceasta fiind
nevoită a restitui sume considerabile din capitail.rul. iniţial al membrill.or
scăpătaţi. In sînuJ. societăţii era „confuzie, frică şi disperare". Fabrica
a reuşit, totuşi, să treacă „ou bine" peste acest mornc;m,t, iputmd să a-
mmţe prin octombrie 1859, că „a scăpat ou mt;a curată" şi Că „lucrea-
ză cu toate puterile sale", fiind solicitată cu comenzi numeroase 1.
Această primă zgudtili'e se va resimţi mereu m aciJ:ivitart:ea de
mai tîrziu a fabricii. Societatea de la Zăimeşti va irenunţa în 1860 la
caracterul de grup închis, părţile de capital sooiaJ. aile membri.lor
(„obligaţiile" acestora) devenind traJnS:rn.isibile fără iI'estricţii 2• Fabrica
va rămiale însă cu un mare gol de oaip~taJ. propriu, pe care, iparrţial
numai, şi-l va putea acoperi prin împrumuturi de la bănci şi particulari.
_ In aceste condiţii, aşa cum s-a văzwt, fabrica inu poort:e lu.ara cu
toată oaipacitatea ei. li lipseşte in primul rlnd ca.piltJailud circulant şi a-
ceastă lipsă o ţine pe foc. „Nimic mai întristător ipe lume - se scrie în
rapoirtul prez.entat adunării generale dilil 7 martie 1870 - decît a
vedea un astfel de uriaş legat şi înlănţuJit oa să nu se poată mişca drupă
pofta lui" 3 .
Această lipsă de capitail. şi dobiinzi:le ridicate ce <trebuie să le plă
tească întreprinderea la împrumutu.rile efectuate, duc la o slăbire con-
tinuă a ei. Concurenţa lilnterină şi €Xtermă este în acelaşi timp tot m9.i
putler:nică. Cu toate că fabrica de la Zărneşti, în lupta pentru debuşeu,
reu.şeşte să dărîme în 1860 pe con.01.fil"e.ruba ei de la. Petreşti. - c:Laitocită
în mare parte şi faptului că negustorii iromini braşovenii. aveau OUil'los-
1
Gazeta Transilvaniei - Braşov, 1859, nr. 48.
2
„lară de acum înainte fiecare membru - îşi poate vinde ori dărui partea sa
la oricine va voi". Din contractul de societate modificat la data de 9 iunie 1860. Bibi.
Acad. R.P.R- Msse rom., 990, fila 396.
3
Ibidem, ftlele 393-394.
FABRiCA DE HIRTIE DE LA ZĂRNEŞTI 2!9
cutele irelaţii în Principate - situaţia ei financiară nu este decît aparent

saJ.viată. Existenţa fa1brd.cilor de hîrtie din TransiJ.vania este amenim.ţiată
tot maă. puternic de im.dustiria hârtiei cliin apus, oaa:-e beneficia de train.s-
povtu!l rpe apă, de capitaJ. mult mai ief,tiin şi de superioritate tehniică,
inţelegînd aici şi sipeciJaJliştii necesari 1.
Orim. din 1873 foveşte puternic şi i1I1dustri a hlrtiei. Intre 1873-,-
1
1875 dau faliment Mi dmperiuJ. auSitro-ungar şi în cel german pesite 40

de fabrici de hî.vtie 2• Faiptul are UTITiăJri serioase şi asupra intreprinde-
riilor de hktie ddin Tu-ansilvarrui.ia.
Slăbită oum era de mai înrurute, fobrioa de hfotie de la Zărrm.eşti
nu :m.aii poate ,rezista. Se iln.ceareă o vful.ZiaJre a ei, trirniţîindu-se somsori
în acest sens la Biberach, Berlim., Hamburg, Pesta, Viena. s~ luat le-
gătura pentru aceasta şi cu consulul ameriican, A. Steim, de la Bucu-
reşti.. Cu acela.şi scop, a fost 01I1.gajat A. Marcovici pentru a duce tra-
tative la Londra. Nu s-a găs~t însă posibfilitatea vînzănii 3 .
In 1874 s--a încercat 1rulcătuiirea Ulilei noi societăţi, pe 1acţhmi, care
să pre~ tot fondul fabrici:i de la Zărneşti. Aceasta s~a şi constituit for-
mal, dar f ăiră rezultate practice, pentru că noii acţionari erau tot cei
vechi şi aceştia nru avealU ·capitalul neceSJa[' 4.
La începu1n..d 1ainuil.ui 1876, nemaiputînd face faţă plăţilor, fabri-
ca de la Zărneşti se găseşte în praguil falimentului. Dkectoruil comer-
cial ail fabricti (G. Bariţiiu) în scrisoarea sa, din 2 marlie 1876, către
mandatarii fab:ricii (Ioan G. Ioan şi C. I. !ruga) le spune acestora : „as-
tăzi creditor,i,i SÎII1lt domnii fohriaii de la Ză!meştli.". Se oprise, prin dis-
po2liţia tribuinaJ.rului, La cererea oreditoriJ.or, toiată ooti:V1ii1Jatea fabrfoid., Î!ar
Barriiţiu căuta expediente penitru contli.nuairea ei, spre a putea plăti murn-
citoriri. 5 .
Se fac demersuri la băin.cile cLin Viena pentru evitarea falimen-
tului şi acestea oad de acocd ou propUlllerd.le societăţii de a se aronrlia
faibri.ca şi a se urmări între timp o vîal.zaire illoo:mailă.
Ln sensul acesta, foibrica va fd. arendată comerciantului Ioan
Velisariu pe iti'mp de 8 ani (1 februarie 1877 - 31 iarunatie 1885), cru
1 Jn apus se introdusese între timp fabricarea hîrtiei din lemn şi din paie înălbite.
Am văzut că ~i fabrica de la Zărneşti şi-a instalat în 1870 o moară de măcinat lemn.

A avut însă pierderi de pe urma ei.
2 Dosarul îabr. de hîrtie Zărnesti, Bibi., Ac ad. R.P .R„ nr. 990, filele 245-247.
' „Astăzi nimenea nu are curajui de <1-ş1 inn·~ti capit;dunk in fabrica\1u11ea hîrtiei,
1
<le aceea ni se cere pacien~ pînă la încetarea crizelor şi reînvierea acestui ram de in-
dustrie". Extras dintr-o convocare a adunării generale a fabricii din 1876. Bibi. Acad.
R.P.R., Msse rom., nr. 990, filele 246-247.
4 S-a evaluat fondul fabricii la 200.000 fl.v.a. La 31 mai 1875 se ţine adunarea
ge11erală de conştituire a noii societăţi, care avea capitalul statuar împărţit în 1000 acţiuni
de cîte 200 fl.v.a. G. Bariţiu a fost ales director. Membri au fost aleşi Ioan G. Ioan,
Const. I. Iuga, Ioan B. Popp, Ioan Meţianu, Nicolae Străvoiu, iar ca supleanţi : Iacob
Mureşanu şi Cristea Ct. Org:hidan. Deci aceiaşi oameni, cu aceleaşi posibilităţi. Jo pro-
cesul-verbal al şedinţei de constituire se arată că „s-a subscris şi plătit în întregime
capitalul'', ceea ce nu pare a fi conform cu realitatea. Bibi. Acad. R.P.R., Msse rom.
nr. 990, filele 181-186.
5
Ibidem, f. 194.
220 ALEXANDRU BARB'AT
o arendă anuală de 6000 fl.v.a., din care urma să se plătească dcr

bînzile şi „datoriilile cele mai periculoase". Contractul de arendare va fi
însă r-eziliat în noiembrie 1877, Ja cererea 1ui Velisariu, pentru. „caz de
forţă majoră", considerîndu-se războiJUl cliJI1 1877 ca fi.im.d un astfel de
caz 1.
Fabrica rămîne apoi în stare de nefuncţionare din noiembrie
1877 pînă în noiembrie 1878, oind ajwnge - prtln vinzaI"e Îll1 favoarea
creditorilor - în proprietatea fuimei săseşti din Braşov, KOOig şi Co-
pony, care o reorganizează şi o pune în fwncţiune pentru producţiia hir-
tiei de calitate inferioară (de împachetat etc.) din paie. CapitalW. con-
sorţiului romî.n s-a pierdut în illltregllii.e, împreUIIlă ou aJlrte sume im-
portantei.
•* •
Privind în încheiere acest studiJU asupra moopurturuoc şi activi-
tăţii fabricii de hirtie de la Zănleşti în deceniile 6-8 ail.e seoo1u1'..li a!
XIX-lea, constatăm următoarele :
Aceas,tă fabrică se înfiinţează înltr-UJil timp Îll1 oare, mica pro-
ducţie de mărfUTi, rămînînd încă predominantă în Tra!IlSilva:h.ia, se mani-
festă totuşi destul de puternti.c procesu! de destrămare ail. vechilor for-
me ale economiei din această parte, făcirulu-se itrece:rea. la tehnica ma-
şinistă. Intreprinderile capitaliste, ce se dezvoltă în acest timp în Tmn-
sil vania. îşi oaută obiectul de lucru in afara ramurilor stă.pinite de
bresle.
Fabrica de hîrtie de la Zărneşti ia naştere pe linia trecerii de la
capitalul comercial, acwnulait în mîiniJ.e burgheziei locale, la capi.tail.rul
industrial. Apreciată după capitalul investit în clădiri; maşini şi insta-
laţii, ea este Îll1 timpul constro.irli ei, cea mai mare întreprindere in-
dustrială din sud-estul Transilvaniei.
Rrin întemeierea f abricii de la Zărneşti, giru.pul de negustori
braşoveni care au alcătuit consorţiul ei, a urmărit să-şi lege de in-
dustrie activirtatea lor comerc.i0Jlă, ,m.tr-o vreme aîn.d 1n.dus1ria căpăta
întiieta te, mcepîn.d a domina comerţul, şi cîru:l comerţul de intermediere
al braşovenilor era în decădere. Dorinţa de afi.rniare pe plan economic
şi de consplidare a noilor poziţii cîştigate in urma revoluţiei din 1848,
şi în primul rîaid dorinţa de ciştig~ i-a detenrunat pe negustorii romini
braşoveni să înfiinţeze a.ceastă întreprindere mare, pe care Uill -conside-
rat-o, totuşi, numai ca o anexă a comerţu.1ui lor.
Fabrica de hîrtie de la Zărneştli s-a înfiinţat şi s-.a dezvoltat ca
întreprindere de export, spaţiuJ. ei de desfacere fiind în primul irînd Ţara
1
„Acest război - spune Velisariu într-o scrisoare a sa cu dala de 5 iunie 1877
- impune cele mai ~rele pierderi, ca să nu·mi pot vinde cea mai mare parte din fabri-
catul meu cu nici un preţ, din cauză că mulţime de pieţ~ de pe malul stînl! al Dunării,
în care se vindeau mai înainte cantită.1i mari de hîrtie, sînt supuse la bombardări, iar
cele de pe malul drept sînt închise cu totul pentru noi." Bibi. Acad. ltP.R., l\\sse., rom.,
nr. 990, fila 239.
2
Bericht..., Braşov, 1882, p. 312.
FABRICA DE HTRTIE DE LA ZĂRNEŞTI 221
Romînească şi Moldova. Ln.temeietoriii ei nu au văru.t ooracterul istoric.

schimbător, al vechllor ,relaţii comerciale ale Trainshl.vainiei cu celel~te
ţări romîne SlaJU, cel puţin, niu au dat imporitanţa CUJVenită fenomenu-
lui de slăbire a acesito;r ir~laţii, fenomen ce se desfăşurai vertiglinos sub
-ochii lor, în condiţiile dezvolitării oopital:ismUilui. Oînd în aceste părţi
a Îlilterveillit conotl["enţa purterrnică a prodiU.Selor clin apus, fabrica a
fost lovită în însăşi existenţa ei. Nu şi-a putut crea o piaţă de desfacere
initernă (în Transilvantl.ra), î1ntrucît aici era arpăsăitoare con.Clfil"enţa pro-
duselor austriece, iar de o lărgke simţitoare ia oonsumlliui de produse
tndrustriale, pe plan local, în condiţiile social-economice Îll1 care trăia ţă
rănimea transilvană, nu se putea vorbi.
în Tramsilvania, iniţiativele industriale întîmpinau, în perioada
în care s-a ~ilnţat fabrica de '.la Zărnleşti, greutăţi mari în legătură cu
aducerea maşîn.jlor di!l'l apus, cu lipsa tehind.cienhl.or şi a mum.cirtorilor
calificaţi., cu reparaţia maşimil<>ir şi schimbarea pieselor deterioTate
(acestea ,trebudmd a fi comaruiate iUllleori, tot la fabricile de maşini din
:apus), ou transportul local al produselor şi al materi.Uoir prime (intru-
cît lipseau căile ferate), cu obţinerea creditelor convenabile etc. Do-
bînzile mari plătite la împn..unuturi, şi în genere politica economică a
Curţii de la Viena au frînat dezvoltarea fabrdcii de la Zărneşti, ca de
altfel ia întregii iJildustrii dilil Trans.iilvarrria.
Fabrica de hîrtie de la Zărneşti este totuşi una din cele mai
importante realizări pe lilnia procesuil.ui de formare şi dezvoltare a in-
dustriei meca.II1iizate di!l'l sud-esitul Tran.silvaniei. Ea reprezmtă o între-
prindere capitalistă productivă, superioară caselor de comerţ, din al
căror capirta.l acumulat s-a ridicat. Subordonarea oaipitalului comercial
celui industrial este 11il1 fenomen ce se ,mamifestă pe liinia progresu1ui
eoo!Ilomic, în faza trecerii de la modul de producţie feudal la cel capi-
talist, în speţă, în cadrul procesului revoluţiei industriale din sud-estui
Trarnsil.vaniei. Această îrntirerprW.dere a 0.1vut un rol important şi în ce
priveşte dP.zvo1tarea II'l!umerică. şi concentrarea muncitorâ.mii industriale
<liin părţile Braşovului. A OOilitrâ.Jbuit de asemenea la îrntăirirea puterii
economice şi politice a buirgheziei industrial,2, c.aire avea să lovească, cu
tot mai multă putere, m poziţiile pe care le mai deţinea feudalismul
ducînd la :instaurarea capitalismului ca formaţiune social-economică..
Ea a c01t1tribu-it, fără îndoială, la grăbirea progresului economk în
:sud-estu:l Triainsi!lvaniei.
INCEPUTURILE MIŞCĂRII ~UNCITOREŞTI LA SIBIU
(184S--1890).
de CAROL GOLLNER
Revoluţia burghezo-democratică din anii 1848-1849 a desChis şi

în Transiil.vania perspective noi pentru lărgirea ·relaţiilor capiJtlaJ.iste în
industrie şi agricult'U['ă. Dezvolrbarrea lor mtr-un ritm mai ·viru a fost
msă frînată de politica semicolonială ap1irată de Habsburgi ÎIIl proviin-
ctile periferiice, irrliteresaţi să pliaseze acolo produsele industriale din
ceai·truil. imperiu!lud. Tiramsilvainia urma să rămînă piaţă de desfacere şi
furnizoare de materii prime necesare industriei austriece. Se mai adau-
gă faptul oă în acea perioadă, capitalul bancar pentru finanţarea pro-
aur:ării utilajului tehnico-modern abia apăruse (Casa generală de păs
traire din Sibiu a fost mfiinţată Îln anul 1841), iar rămăşiţele exploatăirii
feudale, caire au dmuit pînă la reforma agrară dtn 1945 şi forţa de
cumpărare scăzută a ţăranului muncitor au frînat de asemenea lărgi
rea pieţei interne.
ln această situaţie numai piaţa de desfaoere diJn Ţ·ara Romîneas-
că şi Moldova ia asligurat m01I1Jufaciturilor şi imdustriei di:n Tramsi1vamia o
oarecare prosperitate. Piaţa din sudul Carpaţilor avea o importanţă co-
virşitoare şi pentru manufa.oturille de postav şi hirtie dim Sibiu şi
împrejurimi. S:Ltuat la frontiera de sud a Transilvaniei, la drumul care
ducea, pe valea OlrtuJLui, p[nă la Dunăre, de unde produsele saile puteau
trece la Nicopole, Stbiiul a avut încă dim sec011ul al XV-lea strînse re-
laţii comerciale ou Ţar.a Romîinească.
Dar şi pW.ţa din Ţara Rominească este treptat pierdută de meş
teşugarii bresla.c;;i d:iJil Siibiu, care incearrcă să-şi apere ou încăpăţînare
privilegme medievale anacronice. Revoluţia industrială n-a putut fi
oprită de ziduriJe groase şi de turnurile cu orenelur:i aile Sibiului. „Re-
laţiiile feudale de proiprie'b2te nu maii corespundeau forţelor de produc-
t1e care se dezvoltaseră... Ele trebuiau sfărîlmate, şi au fost sfărîmate.
Locul lor l-a luat li.bem conc~renţă, ou organizarea s9cială şi polttică
adecvată ei, cu dominaţia economică şi pooitică a clasei burgheze" 1.
• Comunicare prezentată la prima sesiune metodicb-ştiin\iiică interregională a.

S.S.I.F., care a avut loc la Sibiu, intre 11-13 dec. 1960.
1 I<:. J\\ ar x, F. E n g e I s, Opere alese, Ed. a 11-a, Bucureşti, 1955, voi. I, p. 16--
:224 CAROL GOLLNE"R
în urma concurenţei crescinde şi a ieftinirii produselor industriale,

·numărul breslelor şi al meşterilor breslaşi scade. fată citeva daite con-
·cludente : la Sibiu, din anul 1829 pînă în 3!Illuil 1854, niwnăJru.il meşterilor
.cojocari a scăzut de la 84 la 24, al oroitori!lor de la 66 la 43 şi al fauri-
lor de la 24 la 9 1. Numărruil meşterilor breslaşi ou ateliere proprii este
de fapt şi mai mic, deo&"ece, în OUX'Sul diferenţierii economice a meşte
şugarilor din cadrul breslelor, unii din ei pierdeau posibilitatea de
a-şi exercita meseria. Astfel din cei 184 meşteri postăvari din Brnşov.
Sighişoara. Mediaş şi Sibiu. doar 121 mai aveau încă ateliere propii 2 •
Concomitent cu acest proces, numărul muncit.arilor folosiţi m
•ltelierele unor meşteri înstăriţi creşte considerahll, ou toate reSitricţii~e
-impuse de breaslă. care limitau 'Tlll~ munoitarilor angajaţi în ate-
liere. Sint amill1tiţi, în acest timp, în rapoartele Camerei de Comerţ
din Braşov, mulţi postăvari dln Sibiu şi Cisnădie care lucrau ou 10-12
muncitori calificaţi şi cu un număr mare de muncitori necalificaţi. In-
cepe să se dezvolte la Sibiru cooperaţia oaipita:l!istă simplă, treapta ini-
tială a modului de producţie capitalist. Cooperaţia oapitailiistă simplă
·;;-a kansfonnat apoi în ml'l'tlufactură capimlistă. cooperaţia fiind bazată
pe diviziU111ea muncii şi pe tehnica manuală 3. Am1ntim următoarele
unităţi economice care funcţionau, în Transilvania, în deceniul. al
V-lea al secoluH.ui trecut : distileria de spirt din Sa.du, manufacturile
de hîrtie din Avrig şi Sibiu, manufacturile de sticlă din Ckţa şi Porum-
bac, precum şi manufacturile de postav di:n Sibiu, Avrig şi Orlat 4 .
In această p<"rioadă asistăm şi la dezvoltarea :industriei mecani-
zate. forma superioară a cooperaţiei capitaliste a muncii. Astfel existau
la Sibiu în deceniul al V-lea o distilerie de spirt şi o moarră mecainimtă.
-tn acelaşi timp producţia zahăn11lui a fost mult redusâ, incît fabrica
de zahăr din acest oraş unde lucrau toamna şi iarna peste o sută de
muncitori, dă faliment. ln sectorul industriei chimrice exista la Sibiu o
fabdcă de luminări si una de săoun. oartial. mecanizate ; aceste între-
prirnderi erau însă mici şi nu avea.ru posibilităţi de dezvoltare din cauza
concurenţei mărlurilor din Austria 6,
Profitînd· de desfacerea favorabilă a produselor in timpul răz
boiului Crimeei, mai multi meşteri postăvari avuţi din Sibiu, ieşiţi din
rîndul breslelor, au înfiinţat, între timp, la Gura Rîului o filatură me-
carnică cu două maşini de filat aduse ddJn Bmo, fiecare avînd 240 de
fusuri 6• Incercările lor de a înfiinţa întreprinderi mai marii n-au reuşit
însă, deoarece le lipseau capiitalrurile de oare aveau 111evOlie, şi ilil afairă
·tle aceasta aveau de :intimpmait concurenţa acerbă a industriiei temle
-rlin Austria şi Boernia.
1
Rericht der Handels-und' Gewerbekammer in Kronsladt, 1853-1856, p. 175.
2 /bidl'm, P. 1fifi-170.
3
K. Marx, Capitalul, ed. III, voi. J, Bucureşti, 1957, p. 355.
4
Bertcht der Hande/S-Ji.nd Gewerbekammer ill Kronstadt, 1853 p. - 115-128.
" Di11 is.toria Transilvaniei, Bucureşti, 1961, voi. II, p. 147-152.
" Bericht der Hande/s-und Gewerbekammer in Kronstadt, 1853, p. 252.
INCE:'PUTURILE MIŞCĂRII MUNCITOREŞTI LA SIBIU 225
Astfel unii meşteri bresla.şi diJn Sibiu s-aiu transformat în capi-

talişti,pe cînd alţii s--aiu paiuperiZ'at, mgroşînd rîndurile proletariatulrud.,
clasa munoitori.lOiI" salariaţi Jdipsiită de mijloace de producţie şi nevoită
să-şi vîndă forţa de mUIIlcă oapdtalişrtJ:iil.or.
"' * *
In urma instaurării Îll1
1867 a dualismului austro-ungar, pact care
a asigurat moşieri.m:iii şi burgheziei maghiare poziţii cheie ÎIIl econom1a
Trainsil.varniei, - s-a decretat dm p1.1lll.Ct de vedere ilegislativ sic:;tenml
.,liberal" comercial ; totuşi lbreslele, acel corp s'1lrăm, anacronic în eco-
nomi,a capitalistă, au fost desiiJiJnţate de către g;uve:rinun. maghiar abia
in anul 1872, în ,timpul o:rizei ec0111omice care a avut loc 1n acea pe-
rioadă.
Prin desfii.nrţiarea breslelor şi prin ocmstit:uir-ea căiilor ferate (Lima
Copşa Mică-Sibiu 1872 ; tlegătura mtre Siibilll şi Făgăraş s-a reali.z.~t în
anul 1892) se inlătUJI'ă u1litimele bariere din oaleai dezvoltării capitaiis-
rnuiliui Îil1 Tra!nsilvainia. Astfel Taniurile :industriale rare nu lezau inte-
resele capitalului austriac. au luat un aivîn.t deosebiit 'În oomparaţie C'U
perioada anterioară anului 1867. Alături de areşterea rapidă a reţelei
de cale ferată, şi de desfiinţairea breslclor, semnalăm şi acumularea
inteiin.ă de capiitail., î:n rurma II'eco1telor exoopţicmale ale ariilor 1867-1868
şi a conjuncturii favorabile preţului girînelor cciire au adJU.S profituri
importante .mairilor proprietairii şi comei-cruai:nţhlor de cereale. o parte con~
siderabilă a Capitalului acumulat prin comerţ a fost investita "în indus-
trie 1. Ca urina.re a aouinulăriJ. int€rr-ne de capital - Îill ~ 1867~1873,
au fost mfÎ!Îlnţart:e în .T<Iansilvania 11 bănci .şl ·24·ca8e de eeOOOmii {„Ail-
bina" din SÎlbiu fu 1871) 2 ___: tot ÎlI1 această perioadă, în unele ramuri de
producţie, s-a trecut de la stadiul manufacturii la stadiul marii indlis-
trîi meoanimte. Astfel Î:il1 1868 se Jiiifiin:t~ază - pe baza transfoi:unărtii 1UU1ui
atcl.i.e!I' mecanic - prima fabnică me1lallUJrgică „Rieger", iar în ;t.873 o fa,-
brică de cazane. Convenţia viama.lă î:nche]aită ~n a1I11Ul 187Ş de Austro-
Ungaria au Romma a contribuit de asemenea simţitor la dezvoltârea
'V.JilOr noi remuri ale industiriei dim. Trensill.va:niia.
Perioada de avînit economic a fost îmă întreruptă în ainlil 18i3
de prima mare criză de „supraproducţie". Criza din 1873 ·a lovit greu
inceputUTiJ.e oaireoum promiţătoare ale :industriei dllin Transilvania, în-
fimţiată ou capital intern. Presa locală sibiană semnalează mai ales
rlificultăţile în desfacerea produse~or textille 3. Urnlările acestei .crize
se resimt plll1ă către anul 1880, cind a început o nouă perioadă de
înviorare a vieţii economice, în urma aplicării legii pentru protejarea
industriei, oare prevedea acordarea de subvenţii şi comenzj de stat îrn
Din istoria Transilvaniei, voi. li, p. 105.

1
Maf!t/ar slafisztikai evkonyv, Budapest 18i3, partea
2 :r. .~ ..
3 I. P. F r a n k, Schufzzoll ader freie Konkure11z, S1ebe11b1irgisch Deutsche~ I age-
hlaff, 18i5, nr. 44î; Geschii/fsberichfe des Sekrefărs der Kammer· fiir Harrdel 111rdt! Ge:.N'rbe,
Braşov 18i9, pp. 9, 29, 49. 89, 97, 137. 181. 209; Hilfe ilir 11nscr Gewerbe,, Siebfnbiirgisch
Deutsches TaJ!eblaft, 1875, nr. 415, 41G, 41i, 419-421 : -133--13:1: 13i-439.
15 - Studii şi artiC'ole de Istorie
226 CAROL GOLLNER
folosul ramurilor industriale mai puţin avansate, precum şi scutirea•

de impoz~te pe o perioadă det.ermirnată.
tn Sibiu, ca şi în âmprejurimi, se dezvoltă de asemenea iJndustriai
linei 1. Totuşi, în timp ce unele ll"8muri industriale s-au dezvoltat, al-
tele au fost însă lichidate de con.OUlI"enţa austriacă. Astfel gil.ăjăriile şi
fabrica mecanizată de hîrtie diJn Orlat şi-au închis porţile.
ln lupta cu concurenţa· austriacă, produsele atelierelor meşt~u
găreşti, a manufaoturiJ.or şi ale fabrichlor din Tu-ansilvania caUJtă deci
tot mai mult un debuşeu în Romîrua, ou care libertatea vamală era
asigurată. De aceea, aşa-zisul „război vaimal" (1886,.-1891) provocat de·
latifundiarii maghiari, care voiau să scape de concurenţa produselor
agrare romîneşti, a aVUJt efecte catastrofule pentru meser.iile şi fabri--
cile din Transilvană.a, dindu-se o iovitură grea legăturilor economice'
tradiţionale şi fireşti dintre Transilvania şi Rom1nia 2. Timp de şase
ani ln.lll s-a mai exportat aproape nimic m Ro.nllinia. Fabricile lucrează.
ou· un număr ·redus de muncitori. PimJalrii, fringhiertli şi iflîmpliari.i îşii
inchid atelierele. Atelierele de :pielărie îşi reduc şi ele· activitatea din
catl7.a scwnpirii materiilor prime cumpărate acum din Ungaria 3,
* "' •
!noeputul revoluţiei industriale a determinat şi în Transilvania
naşterea pc-oletariaturui. ~ se recrutau în cea· mai maJre palI1te'
din riruiul foştillor iobagi, precum şi a jelerili>ir shliţi să.,.şi vmdă forţa
de muncă caipitalistuJlui. Dar - cum am vărut şi la Simu - rîndurrile
clasei muncitoare s-au mgroşa:t, de asemenea.
C."1.1 l\1IIl însemnat IIlfl.lmăr
de calfe şi meseriaşi săraci'·
Astfel ţăranii romini, care formau majoritatea. popullaţiei, ală
turi de ţărani maghiari şi saşi fără pămint, inspirau comisarului impe-
rial Thienemaml cele mai vil Lngrijocări. ProletarlaltuJL agricol: era con-
siderat de autorităţile austriece oa o pătură socială care periclitează im.....
continuu orîrnduirea socială existentă s. Aceeaşi îngrijorare cu privire-
1
la dezvoltarea proletari.arului, o :maru:festa şi patriciainu.l' săsesc : „Cine.·

nesocoteşte breslele, acela doreşte proletariatul, oine doreşte prole-
tariatul acela vrea revoluţde" 6, constată primarul oraşului Sibiu m1
anul 1850. „P,roletBriaibul va zdrunciJna rtemelia societăţii burgheze" ire-
fleotează un consilier all primăriei 7.
Date preţioase referitoaire la numărul muncitooLloir am SibiJU se·
găsesc în rapoartele Camerei de Camerţ din Braşov. La faibriea· de· !lru--
minări din Siliiu !lucrează în anrul 1852 : 31 muncitori (16 }>&:1baţi, 15·
1
Bericht der //ande/s-und Gewerbekammer in Kronstadt, 1869, p. 21.
2
Das rumănische Grunbuch zum Zollkrieg, Siebcnburgisch Deutsches Tageblalt 1886,
nr. 3788-89; Das erste Jahr des Zoflkrieges, eine statistische Studie, Siebenburgisch Deut.r-
sches Tageblatt, 1887, nr. 4253, 4255.
3
Bericht der Handels-und Gewerbekammer in Kronstadf, 1886-1890.
4
Din istoria Transiloaniei, voi. II, p. 156.
1
M. P op e s c u, Documente inedite privitoare la istoria Transilvaniei intre 1848-
1854, Bucureşti, p. 181, 248, 308. ·
u Arhivele Statului Sibiu, Actele Magistratului, 1805/ 1848, 452, 1138.
' Ibidem, 2574/1850.
INCEPUTURILE MIŞCĂRII MUNCITOREŞTI LA SIBIU 227
femei), iar la fabrica de zahăir 100 munaiitori (80 bărbaţi, 20 femei) 1.

Tui. anul 1852 sînt a.mIDiti.ţi la Sibiu 90 oaL:fe de ţesători, 8 lllJOOI'1ici şi 190
mU1I1citori necaiLiHcaţi 2 ; la CiSIIlădie : 80 ca1fe de ţesători, 30 ucen!ioi,
2000 mU1I1citori necalificaţi. Tui. a1ruuil 1855 slÎlnt BJtestaţi dooumellltar la Si-
biu 1105 oaiJ.fe, 336 ucenici şi 660 muncitori necalificaţi 3 ; la aceasta se
adaugă şi un număr considerabil de munoitorii din cărămidăriiJle ace-
luiaşi oraş. Muncitorii cărămidăriilor n-au fost trecuţi în statisticile
oficiale austriece, deoarece erau utilizaţi mai ales ca zileri.
Este ffmnificativ de altfel pentru manufacturile şi fabricile din.
Sibiu şi Cisnădie 1nmnăriull. mare de mwnci!bori nooai1ifilcaţi ; aceşti.ia erau
remuneraţi ca „oameni de serviciu casnic". Ei nu erau întrebuilnţaţi.
în gospodăriile personail.e a.ile patironiil.or, ai ca mUIIlcitori awci11iari în ate-
liere. Retribuţia !I.or derizorde era -însă echivailenltă cu a UII1IUd om ele
serviciu casnic ce priJ:l:l.ea cazare şi mîn.c.are de la patroni. Muncitorii
aceştia necalificaţi, bărbaţi, femei şi fete ti.inere, veneau m.înalţi de
foame diln rnedtul ll'UT01 în ~ şi se âintoroeaiu, Îil1 rpairte, după un a1ruu-
mit timp, la ţară. Ei lucrau la oraş după specificul spălătorilor de
lină, mai ales iarma, primăvara şi toamna, iar Îiil timpu;:t verii la ţară '·
Marx nwneşt.e munci!torii filobamţi „infainteria u~ă a capitalului" 5. O
mare pail1Je dintre ei, recrutaţi din :nlindurile ţărănimii sărăcite, s-au
stabilit fireşte în oraşe, cointribuind la creşterea numă:ruliui populaţiei
oraşelor dim. Transilvania. La Sibiu, între anii 1852 şi 1870 a crescut
oonsiderabil numărul muncitorilor. Datele de mai jos, din ainul 1870,
ill\.l.Strează acest fapt:
Numărul pnpulaţiei Numărul 'Tluncitorilor

18 998 2 351
Creşterea numeri.că a muncit.orimid., concenrbrarea ei [n centre :iln.-
du.s1riaJ.e şi acceai.rt:iuairea exiploatădi oaipiitailiiste oo oonsi1IirtmriJt premisele
apariţiei şi dezvolstăaiii mişcării muncitoreşti.
* "' „
Care erau concliţiiJ.e de muncă şi cium era iretrilbullită ~a Sibiu
munca sa1airiată ?
Cercetând datele oficiaJle din 13ll1ii 1852-1884, se oonstart;ă că ii.a
S~biu murn:irtoirii diln. ateliere şi rn.wmfu.otnll-i lucrau în medie ÎITTJtre
10-14 ore pe zi. Ln goana du.pă cîştig, rtimpw .de 1rucru este mereu srpo-
rit, ajungînd pînă la 16 ore pe zi 6. In cazul lucrărilor urgente, se
1 Bericht der Handels-und Gewerbekammer in Kronsfadt, Braşov 1852, p. 118-123.
2 Ibidem, 1853-1856, Braşov, p. 100-180; evidenţa aceasta s-a făcut pe baza
unui material documentar dispersat în întregul volum.
3 Ibidem, 1852, Braşov 1853, p. 105 şi urm.
" Blăffer fiir Handel und Gewerbe in Siebenbtirgen, IO, VI. 1878 ; Siebenburgisches
Wochcnblatt, 8. III. 1871.
~ K. Marx, Capitalul, ed. lll, voi. I, Bucureşti, 1957, p. 665.
6 Bericht der Hţindels-und Gewerbekammer Îll Kronsfadt, Braşov, 1859, p. 100-180.
228 CAROL GOLLNEP.
pretiJnde, fără o retribuţie specială, şi „ore suplimentare" 1. Este o goană.

fă.iă scrupuil.e, ale maiştrilor breslaşi, a patronilor, după supramuncă.
Retribuţia pentru o asemenea muncă istovirtoaJre a fost ,casă şi
masă, şi, în medie, un salariu de 1-2 florini pe săptămînă; un muncitor
necali1iicat era plătit cu cca. 20 creiţari pe zi 2• Aceste salarii de mizerie,
oe se plăteau adesea neregulat, erau cu totul insuficiente pentru satisfa-
cerea celor mai clement.are necesităţi. Din salariul. de 20 creiţari, mun-
citorw abia putea să-şi asigure hrana. BreţiuJ. un.ei .pîimi era de 12 crei-
ţari, ai unei ferdele de caJrtofi 35-40 de oreiţmi, iar aJ. UIIlui kilogram
de oar1I1e de porc era 30 de creiţari 3 .
Trecerea de la mamrfaotură la fabtlcă a aVitllt ca urmare şi ex-
ploatarea muncii fem~ilor şi a copiilor, al Căro"r salariu era cu aproape
50 % mai mic faţă de cel al bărbaţilor - consti~ind o sursă importantă
a profitului capiitaJ..ist.
Leafa săiptărnînală a unei calfe, din ainuJ. 1852, lin Sibiu era: 4
Strun~ar în lemn 1.4 florini
Cojocar 1,12
Morar 2.36
Curelar 2
Lăcătuş 2
Faur 2 "
Cizmar 1.2-t "
Tîmplar 2
Rotar 1,24
BrutJr 2.2~
"
l1I1S1lnlcţiumle provizorii penitru reglementarea raiportJtri.or co-

merciale şi industriale din TrG.nsilvaniia, prima mare breşă m privile-
giile breslelor, n-a :mbunătăţit situaţia mUII1.CÎtorilor ;•.. lnsuşi dreptul
de a-şi alege singur locul d~ muncă este desconsiderat, iar acei oare cer
aplicarea dispozitiilor legale, sînt socotiţi rebeli şi ameninţaţi cu ex-
pulzarea din Sibiu a.
Regulamentul prot,izoriu privind pe servitorii şi servitoarele din
Marele Principat al Transilvaniei, publicat în anul 1857, ce se aplica şi
muncitorilor din manufacturi şi fabrici, enumeră o serie de irestricţii
şi pedepse, ba chiar şi bătăi, oa 15 lovirtruri de toiag penitru cliferittelle
infracţiuni. după buna apreciere a patronului. Priln asemenea măsuri
r:roprietarii de fabrici şi manufacturi, ca şi meşterii breslaşi, înceroaJU
să-şi întărească autoritatea faţă de manifestările iil1cipiente ale :Luiptei
de clasă a proletariatului 1.
1
J. Gri mm, Die poli/isc/ie Verwalfwrg im Grossfiirsfenfum Siebenbiirgen, Sibiu
1857, voi. III, p. 87.
2
;\rh. St. Sibiu, Actele .l\\agistralului, 3905/ 1831.
8
Ibidem, 6208/ 1850.
' Bericht der Handels-und Ger:verbekammer i11 Kro11stadl, Braşov, 1853, pa 70-71.
~ Land{'VCgieru11gsb/all /IJr s1,·be11biirgc11, 1851, p. GG8.
~ ,\rh. St. ~raşov, Actele }\\agistrat11lui, 50311/ 1852. .
• La11de.vcf!.1eru111;r~hlatt /tir Siehenbiirf.!rn, liEi7, G.IV.1837. II/li, p. 17.
Calfele ca.re lucrează fără autorizaţie sînt maltratate, li se fac per-

cheziţii şi siînt arestate 1. O calfă arestată fiirndcă lucra pe cont propriu
declară : „„.cu salariul ce-l primâan de [a meşteri, şi crure ne înjosesc, inu
putem trăi". 2
SiJtuaţia mwno:itorilor din Sibiu s-a înrăutăţit în deceniile mmă
toare. Pînă în anrul 1872 nici o :lege niu limita durata zhlei de muncă în
industrie. Legea din acest 0Jll se mărginea să precizeze că timpUJl de
mU1I1că nu poate depăşi 18 ore 2'lillinic. Haipoartele oficiale recunosc faptul
că în industria uşoară, şi în general în micile î:ntreprinderi, se lruara
Î!Otre 14-16 ore zilnic. Salariile munoi:toriil.or necailificaţi mieşorat de
reţ'inerile patroniJlor, reprezenrtau şi în această perioadă oam li3 clin
cele ale muncitoriiloc calificaţi, verniţi di.111 străinătate, iar chdiririll.e Îll1!ghi-
ţeau de obicei, oam 113 dID salarii. Bresll..llpUITT.em că însăşi limita de
16 ore mruncă a fost depăşită, deoa1·ece fa1 urma luiptelor duse de munci-
torime, guvern.ul s-a văzut nevoit să fixeze Îiil anull 1884 :zliua de muncă
la 16 ore, ou o pauză de o oră şi jumătalte. Ftreşte că nici această 11..!imi-
tare n-a fost respectată de patroni.3
* "' *
In aceste condiţii era firesc ca muncitorimea, CTU1I1t exploatată, să
opună rezistenţă, să lupte împotriva exploatatorilor. Acţiunile muncito-
rimii sîn:t 1nsă. în prima fază a luptei de clasă, spontane şi izolate, ele
se îndreaptă împotriva abuZUilui unui paitron şi nu im.potriva sistemului
capitalist de exploatare. Asi·~'tăm }?. •.lupta economică", prima formă a
]ruptei de clasă a p:roletariatului. Lupta economică, pentru nevoile de zi
de zi, are pentru clasa muncitoare o însemnătate vitală. Totuşi această
luptă nu poate aduce claseă. muncitoiaire izbăvirea de explOOJtaire, de mi-
zeri~, de nesiguranţă. „Nu este încă lrupta proil.etariiatuiLud modern ou
conştiinţa. de clasă rddicată. ProletadaitruJl m dezvoltare nu a devenit
încă conştient de rolul său istoric, este etapa copilăriei mişcării proleta-
riatului" (K. ·Marx).
La Sibiu se semnalează mai ales refuzul de a lucra, ca fcxrmă a
luptei de clasă. Patronii cer atunci ca „mUIIlairtorul plecat să fie II'eadus
cu forţa la locul de muncă" 4. Ajutorul solicitat din partea autorităţilor
n-a întî~iait. Cornandia111truil militar orrdonă să fie întocmită, oît mai neîn-
tirziat, o >listă a calfelor de dulgheri care au părăsit şantierele „pentru
a fi ridicate cu forţa" şi. întirebuirntate imediait la lucru. Un alt orcllil,
al aceluiaşi for, din anul 1854, a dispus ca acei zidari,s amintiţi nomi-
nal, care au plecat de pe şantiere, să fie aduşi cu forţa şi să fie puşi la .
dispoziţia meşterului. 6 In urma avertismentullui d~t, toţi zidarii în cauză
1
Arh. St. Sibiu, Actele Magistratului, 1032/1850; 3992/1857; Bericht der l(ron-
Sfiidter Handelskammer, 1852, p. 80.
2
Arh. St. Sibiu, Actele Magistratului, 3389/1857.
a !l\agyar Ti:irvenytar 1884, Legea XVI I, legea industrială.
4 Siebenbiir.f!er Bote, 8. II .185 I.
~ .\rll. St. Sihiu, .-\ctclc ,\\agistr;itului, 5827I185.f.

8 Ibidem. ·
230 CAROL GOLLNE'R
s-anJ. prezentat la lucru., afară de unul care a fost ia.restat pentru nesu-
pUlllere„ 1. Un alt zidar, care a refuzat să lucreze la Sibiu, a fost dus Slllib
escortă de la Gura Rîului, maltratat şi deţinut ll1 beciul primăriei 2 .
Sînt cunoscute la Sibiu şi caruri în care calfele au trecut la
ooicotarea unor patroni 3.
Se aplică pedepse draconice acelora care încearcă să ducă o luptă
comună organizată pentru obţinerea urn.ui salariu mai mare 4• „Spiritul
de .nesupUlllere din Sibiu oreşte" s, citim într-un ntiport oontemporan
(1851). Al.armaiilt pentru autorităti este şi oonţinutul unui raport aJ.
breslei dulgherilor, în care a.ceasta face următoarea constatare : „Ne
permitem să observăm că epoca revoluţionară a avut Uimlări nefaste
mai ales asupra acestei populaţii" (muncitorimea - C. G.). 6 în urma
a.cestui raport s-au luat măsuri pentru expulzarea unor calfe din
Sibiu î. Meşterii germani, în complicitate ou Consilierii comunali de
aceeaşi naţionalit.ate, au expulzat pe muncitorii iromîni, gennani şi ma-
ghiari. lată aspectul adevărat al aşa-zisei „unităţi germane". ·
Chiar în prima fază a luptei de ala.să - lupta economică - se
cimentează unitatea de acţiune între mUJ11citorii de diferiJte naţio:na:lităţi
cu toate tendinţele şi manevrele burgheziei de a-i dezbina.
Calfele trec de la refuzul de a lucra şi de la fuga. de [a locu[ de
muncă, la fmme mai active de luptă : nesupunerea făţişă faţă de auto-
rităţi, conspira.ţii şi încetarea lucrului - greve încă ou cairacter· spontan.
Calfa Rusch adresează într-o şedinţă ouvdJnte de ocară autori-
tăţilor B in adunarea calfelor de ci~ri. s-a ridicat calfa Serfoză ,.a
luat odiosul regulament al breslelor şi a lovilt ou el pe părintele oail-
felor"9, iar calfa Georg Capp a refuzat sa execute lucrairea de mă
iestrie 10•
Calfele de croitori din Sibiu declară im anUil 1852 grevă, cerind
majorarea salariilor. Greviştii simt ridicaţi cu forţa de ila sediul loir
şi deţinuţi în beciul primăriei, fiind pe urmă obligaţi ~ lucreze sub
supravegherea poliţiei u. Ni s-a păstrat şi numele unui muncitor oare
s-a situat în fruntea luptelor economice din Sibiu. Este Iosilf Rumpel-
mayer, calificat ca „i!nstigator şi prolet.·u·". El fusese arestat in anul
1842. iar Îll1 anul 1853 n găsim iarăşi în fruntea muncitorilor·şi calfelor
nemruJ.ţu.mite, care declară grevă de ·3-4 săptămîni i2. Poliţia a desco-
perit în anul 1850 la Sibiu o conspiraţie a calfelor de cimlari, dar
1
Arh. St. Sibiu, Actele llb1:?:istratului, 5827 /185-l.
~ Ibidem, 3992/1857.
8
Ibidem, 7620/ 1851.
' Landesgesetz und Regierungsblatt flir das Kronland Siebenbiirgen, 1861.
5
Arh. St. Sibiu, Actele Magistratului, 2227 /1851.
11 Ibidem, 227-1851.
7
Ibidem, 1032/1855.
M Ibidem, 650 I I 1850.
" Ibidem, 452/1850.
10
Ibidem, 1199/1852.
11
Ibidem, 1199/1852.
12
Ibidem, 1805/1853. Declaraţia calfei Mihael Pilz „„.Wodurch unter den Gesellea
ei11 .\cf~nd erregt wurde"; ibidem, 2667 /1853.
INCEPUTURILE MIŞC>.Rll MUNCITOREŞTI LA SIBIU 231
·ancheta n--a purtruit stabili iamănU111te pentru a deschide un proces, deoa-

rece un oorecare Ştefan, amestecat în această oonspiraţie, a dispărut
'Clin oraş fără urme t.
Concludent este faptul că se ii.interzice iaalfelor şi munoitorilor din
'Sibiu de a trece în timpul deplasăriilor prin Elveţia, deoarece „acolo
există organizaţii mupoitoreşti periou.loase". De asemenea emiigrainţii
-ce se vor Uintoarce din Statele Unite, vor fil cu vigilenţă supravegheaţi,
-ca să nu aducă de acolo „idei subversirve" 2.
Mişcări de amploare nu au ~vut însă loc ll1 această perioadă ruci
la Sibiu, nici in alte oraşe din Transii1vania. Nru există iincă acţiuni sus-
ţinute în vederea organizării independente a muncitorimii. Pentru a
preveni înjghebarea de asociaţii muncitoceşbi., ca["e s...iair fi opus Î.intere-
seloc burgheziei, presa burgheză susţÎ.ine înfiinţarea unor asociaţii de
ajutorare sub supravegherea patronilor. Asemenea asociaţii de ajutor
reci~oc asigurau muncitorilor asistenţa medicală, şi un oarecare ajutor
bănesc pentru. ei s:aJU membrii de familie, în caz de moarte a mU111Ci1X>-
ru1ud. Statutele prevedeau şi acordarea Ull'l!ui ajutor de dTum (Viaticum)
membrilor. O asemenea „Casă de ajutor de boală, înmormîntare şl
ajutor de drum" a calfelor "tipogrnfi, exista şi la Sibiu îin anul 1860 a.
Aceste asociaţii de ajutorare nu aveau încă - cum am arătat - un
chacter de clasă, la conducerea lor partidpîind şi patronii.
Nici „Asociaţiile de cetăţeni şi meseriaşi" (Bfuger - und Gewer-
beve["em) înfiintate clin iamul 1840 ia Sibiu, nu pot fil considerate ca
asociaţii cu caracter de clasă, ele fiÎlnd ou totul sub dmfluenţa burgheziei
liberale şi a lui Schultze-Delitsieh. AceSit economist burghez, speriat
de atitudtnea proleta!'iatului în revoluţia din 1848, a v11UJt să împiedice,
prin orgarnizaţiile lui, transformarrea meseriaşilor îin proletari. Populari-
2area teoriilor lui Schultze-Delitsch s-<a făcut în cadrul unor conferinţe
organizate in 1865 oa şi prin achiziţionarea lucrărilor sale pentru
biblioteca „.Asociaţiei de cetăţeni şi meseriaşi" din Sibiu 4. Şi din sta-
tutele „Asociaţiei ouilturale mU:ncitoceşti" („Arbeirt;erbildumgsverein") se
despiriinde tendinţa evidentă de a estompa caracterul de clasă aJl aso-
ciaţiei. Semnificativă este lin. această privinţă dispoziţia : „fac parte din
asociaţie meseriaşi, muncitori, oornercianţli şi alte persoane -care nu
sînt meseriaşi". „Este interzis a se discuta probleme politice" 5.
La fel şi „Reumruinea soda!lilo[" :romîni", o asociaţie de meseriaşi,
oaJrfe şi ucenici, înfiinţată la Sibiu în anul 1867, nu făcea „politică",
1 Arh. St. Sibiu, Actele Magistratului, 2261 /1851.
2 Landesregierungsblati, 1854, 1 Abt., p. 738 : Arh. St. Sibiu, Actele Magistratu-
lui, 724/1854, 3389/1857.
8
Arh. St. Sibiu, Actele Magistratului, 233/1860.
i Vezi conferinţele programate conform ,,Jahresbericht des Hermannstădter Gewer-
bevereins flir das Vereinsjahr 1865", Sibiu, 1866. Un exemplar se găseşte în biblioteoa
Arhivelor Statului Sibiu, sub cota II 7207 Siebenbiirgisch Deutsches Tagesblaff, 28.V.1890,
11r. 55005.
5
Statuten des ArbeiferbildunRsvereins, Hermansfadt, din anul 1870: un exemplar
al acestor statute se găseşte la Biblioteca Arhivelor Statului din Sibiu (cota I, 4461) :
L. No vi t z k i, Egyesult erovel, Budapesta, p. 141, 181.
232 CAROL GOLLNE'R
ci avea numai ca ob~ectiv să lupte împotriva unor privilegii ruginite

ale meseriaşiloc bresilaşi. Smt desigur obiective prog.resis.te, dar această
organizaţie nu are încă .nimic comun - nici prin compoziţia ei, nici
prin scopurile UI'mărite - cu mişcarea mundtorească în sensul modern
al cuvîntului.
ln perioada regimului dualist, muncitorimea din Transilvania
depăşeşte faza mişcărilor spontane şi a organizilrii în simple asociaţii
de ajutor reciproc, influenţate de patroni. Dezvoltarea capitalismului
după 1867 şi creşterea nwnerică a muncitorimii industriale cu o
conştiinţă de clasă mai dezvoltată. pe de o parte, iar pe de altă p&"te
iinfiinţarea Internaţionalei I, car-e a activat sub rondrucerea directă a luj
Marx şi Engels pentru victoria socialismu1ui, au fost principaJ.ii, :factOI'!i
care au dus la ridica.rea mişccll"ii muncitoreşti din Trainsâ.lvania pe o
treaptă superioară 1. Clasicii marxism-leninismului au arătat că, cu toată
im.portanţa luptei economice, ea nu este suficientă pentru nimicirea
exploatării capitaliste. In „Manifest.ul Constitutiv al Asociaţiei mterma-
ţionale" se pune in faţa proletariatului mondfa~ sarcina cuceririi pwterij
politice, arătîndu-se că „cucerirea puterii politice este acum marea
datorie a clasei muncitoare".
Apariţia socialismului ştiinţific este un eveniment de o :impor-
tanţă istorica fundamentală pentru dezvoltarea. viitoare a omenirii.
Marxismul arată că proleta!riatul fiecărei ţări luptă im.potriva proprii.ei
sale burghezii, muncitorii din toate ţările avind în acelaşi timp ililterese
vitale comune şi un duşman de clasă comun, burghezia. Ln lupta lor
comWlă muncitorii, de toate naţionalităţile şi din toate ţările, trebuie
sa-ş1 acorde sprijilil reciproc în lupta lor pentru cauza comună a dobo-
ririi capitalismwui, şi pentru construirea comurusmUilui.
O busolă sigură a devenit marxismul şi pentru muncitorimea
cu conştiinţa de clasă ridicată din Transilvania, în lupta ei împotriv&
orinduiril capitaliste. In oraşele din Transilvania, unde era concentrart
un nurn&- maii mare de muncitori, s-au înfiililţat, după indicaţiile Con-
gresului al III-lea. al In'bernaţionalei I, organizaţii muncitoreşti indepen-
dente. O dată cu transformarea proletariatuilui din clasă în sine în clasă
pentru sine, acesta a înţeles că m.i. există un sociailism în afară de clase
- teorie falsă, susţinută de burghezia liberală.
Semnele acestui progres se întrevăd în tendmţa de a crea orga-
nizaţii muncitoreşti independente de burghezie. 1Este carul asociaţiilor
de ajutor reciproc al tipografilor, c-are îmbinau activitatea lor practică
cu acţiunea de lămuril-e a muncituril.or asupra intereselor ii.or specifice.
Asociaţiile profesionale ale tipografilor au fost, din anul 1868, conduse
de Uniunea Generală a Tipografilor din Austria. Tipografii din Siibiu şi
ijraşov au fost pri.mii care au sprijinit această iniţiativă :. ·
Treptat Câ.Sele de ajutor reciproc ca şi asocia.ţitle de autoeduom-e
au reuşit - cum rezultă din statutele lor - să se elibereze de sub tutela
' Din istoria Transilvt;miei, voi. 11, p. 215. .

2
N. L. No vi t z k y, Egyesult erovel, Budapesta, 'p. 147-155.
INCEPUTURILE MIŞCĂRII MUNCITOREŞTI LA SIBIU 233,
burgheziei. Se proiectează iniii.nţ:...i·rea bib1iotecilor şi ab()[larea revis-

telor pentru a oontribui, pe această cale, la răspîndirea concepţiilor
ştiinţifice şi la „lămurirea membrilor asociaţiei despre legile economice
oare se referă la producţia av erii, păstrarea şi consumarea ei" ; aceste·
1
obiective le-au determinat pe autorităţi să respingă statutele. în moti-

varea respingerii statutelor se specifică printre altele că revistele din
stn:ăiITTătate, la care avea de gîind să se aboneze asociaţia, .,agit§. la
republică, revoluţie, la ducerea pînă la capăt a ideilor social-demo-
cratice" 1.
Cu toate măsUTile luate de autorităţi, î'n această perioadă se ma-
nife;tă î:n Transilvania, tot mai mult, tendinţa muncitorilor de a-şi crea
organizaţii propriii cu caraote:r politic. Aceste organizaţii mUIIlcitoreşti·
cu caracter politic constirtwie prima treaptă in unirea socialdsmului
ştiinţific cu mişcarea mU1I1.cito:rească.
La 11 octombrie 1868, a luat fiinţă .în Timişoara „AsociJaţia Ge-
nerală a MuncirtoriJor", prima incercarre de a înfiinva o organizaţie
muncitocească politică, bazată pe principiile de clasă. Urmează Îlnfiiin-
ţarea filialelor din Oluj, Arad, Reşiţa, Anina, Oravd.ţa, Sibiu şi Braşov,
din care făceau parte muncitoni. de diferite naţionalităţi. Toate aceste,
organizaţii s-au eliberait de sub tutela burgheziei liberaile. într-un.
raport oficia:l, din octombrie 1871, se menţionează, între asociaţiile mun-
citoreşti caire „'ll['mează Inteim:aţionala", şi cea din Sibiu 2.
Din puţinele relaţii ce s-au păstrat despre răspîndirea ideiil.o:..··
socialiste la ţară, nu rezultă dacă fni<ţla din Sibiu a „Asociaţiei Gene--
rale" s-a preocupat de această problemă. Merită însă menţionată o ştire
preţioasă despre o răzvrăti['e a ţăranilor din Oona Stbiului, în apropie-
rea oraşllllui Sibiu - dm anUil 1870 - ou care ooa7Je comisarul guver-
nului relatează despre concepţiile politice de stînga 3 ale celor răz
vrătiţi.
Aceasită si.tuaţie corespunde orientării filialelor din Transilvania
ale „Asociaţiei Generale a Muncitoriloc" care erau căJăuztte de ideea·
internaţionalismului proletar. Ele primeau muncitorii fără deosebire·
de naiţioirmlirt:a.<t:e,
iar sitatutele prevedeau că asociaţia va ţine legături
cu asociaţii s:imiJ.are din străinătate 4. Statutele ar8:tă că poate să
devină membru oricine „„.fără deosebire de rang, religie, meserie sau
naţionalitate, oare îşi jinsuşeşte programul asc:ciaţiei" :>. Programul „Aso-
ciaţiei Generale a Muncitorilor" cuorinde, pe lîngă unele revendicări
burghezo-democratice, ca dreptul de vot, libertatea cuvÎlntului şi a
presei, şi unele teze lassali€1ne, profund dăunătoare mişcării mUJncito--
reştl. Failsificînd învăţătura marxistă, adepţii lui LassaWle preconi.L'Jau.
posibilitatea transformării paşnice a capitalismului în socialism, cu aju-
1 A magyar munkasmozgiilom t6rtenetek valogafok dulwmelllumai (Documente alesir·
ale mişcării muncitoreşti din Unj?aria, prescurtat MMTVD), vol. I, p. 251.
2 MMTVD, voi. I, p. 121; ibidem, vol. [, p. 218. ·
s Arh. St. Sibiu, Arhiva Primăriei Ocna Sibiului, 1870/·rn-81.
4
,\f:\ITVD, voi. I, p. 226-227.
5
Nepszava naptar, 1006, p. 100-110.
234 CAROL GOLLN!:~
torul asociaţillor muncitoreşti, sprijinite pe credite acordate de statul

capitalist.
· Pe măsură ce ideile socialismului ştiinţific pătrUll1d în Tu:-ain.si.1-
vania, ideile lui Lassalle şi cele cooperatiste ale lui Franz HermaiTIJil
Schultze-Delitsch pierd tot mai rnul,t te:rerrul. Numai clin ami.Lim cîtorva
informaţii, păstrate despre lupta economică a rnuncitoriloc din Sibiu,
se poate conchide că şi aici teza lui LassaJ.le, confo:ran căreia lrupta eco-
nomică a muncitorilor este fără sens, a fost depăşită. Ttrebuie însă
relevat aici că, ducînd numai lupta economică, clasa muncitoare. îşi
pierde independenţa politică, devine o anexă a altor partide, trădează
marele precept: „Eliberarea muncitorilor trebuie să fie opera mun-
citorilor înşişi" 1.
Dar pină la înfiinţarea „Par<tidului General Mumcitoresc" (1880)
şi transformarea lui în partid social-democrat (1890), mişcarea mU/Il-
-citorească din Transilvania s-a resimţit de teroarea dezlănţuită după
înfringerea Comunei din Paris (1871), care a dizolvat „Asociaţia Gene-
rală a Muncitorilor" din T.ransil~a, inscenindu„i 'l.lll1 proces · ticluit.
Pe de o parte, s-a întărit reacţiunea intemaţională, pe de altă parte insă
a învins marxismul care s-a dezvoltat m lărgime în Germa.ni. a, Fnnţet 1
Anglia, Austria şi în alte ţări, unde s-au 'înfiinţat partide ale clasei mun-
citoare, luptînd împotriva influentei burgheze şi a concepţiilor mic-
burgheze.
In această vreme de teroare, în care autorităţile locale au impie-·
dicat, aproape timp de un deceniu, orice organizare politică a muncitori-
mii, uniU111ile profesionale şi „Casele Generale Muncitoreşti de invaili-
ditate şi boa,lă" ciştigă o importanţă şi o influenţă di:i ce in ce rnaj
mare. Acestea au acordat muncitorilor asistenţă medicala, medk::lment~
şi ajutor bănesc. La Sibiu se înfiinţează următoarele „Ca.se generale
m.runcitoreşti de invaliditate şi boală" : a zidarilor (1887), a brutarilor
(1889), a croitorilor (1889) 2. ln cadrul acestora activau la Sibiu Iacob
Ivan şi Iohann Schubert 3. Mai cunoşteam la Sibiu uniunea măcelarilor 4•
Mai importante pentru propagarea ideilor sociail.iste sînrt însă
a::.cciaţiile de autoeducare, din care amintim, la Sibiu, pe cea a tipogra-
filor 5 . Este neîndoielnic că aceste oase inu şi-au limiitat activitatea la
scopurile fixate de statute, ci încearcă să se transforme in asociaţi.;i
profesionale, destinate să trezească oonştiilnţa profesională şi să susţină
1
V. I. Lenin, Despre sindicate, Bucureşti 1958, p. 105-106; Lenin citează aici
teza lundamentalA a ,,Statutului General al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor" (In-
tern:itionala 1-a) redactat de K. Marx. Influenţa internaţionalei a 11-a este tratată de
.A. Deac, fn studiul Despre legiJlurile mi~cdrii muncitoreşti din Romînia cu Internaţionala
l-a ~i a li-a fn anii actioităfii lui Marx ~i Engels, Analele Institutului de Istorie a Parti-
dului de pe lînJ!ă C.C. al P.M.R .• an. IV, nr. 5-6, 195Ş, p. 74-94.
2
Arhiva Institutului de Istorie a Partidului de pe lîng-ă C.C. al P.M.R., statutele
a~ocia~iilor, vezi şi V. A. V arg a, Contribuţii la istoria mişcării muncifore,~fi din Tran-
ulva111a, p. 'J:l. ·· · ·
3
Arhiva Institutului Cre. Istorie a Partidului, mapa 43, numărul orig"inal al dosa-
·rul11i 647 /1887, p. 53-57. ·
' A magyar Munkăsmozgalmi Intezet leveltăra, II, ll, 1879, 4.10.617.
"L. Novitzki, op. cit„ p. 141, 181.
INCEPUTURILE MIŞCARll MUNCITOREŞTI LA SIBIU 235
1upba muncitorimii pentru îmbl.lll1ătăţirea oondiţtillor Cle muncă şi de

trai 1. A existat şi o îmb:i.lniare între ootii'Vitiaitea de ajil.lltorare şi au:toedu-
oaire ; UIIl exemplu concret m acest sens ni-l oferă „Asooi:arţiia oultmal.ă
şi de ajutorare din Silb.iu" (Î!Ilftin.ţată în 1885) 2.
fuin asemenea activitate, .casele de ajuitor reotproc devin sus-
pecte Ministerului de Initea:me, care a.dresează subprefecţilor judeţelor
Sibiu, Timişoara, Oradea şi HUliled.oarn. o circmla.ră privitoare la aotivi-
taJtea „Oasei Genera:le", din care spicuim : „Ln condiţiile social-economice
existente, mişcarea muncitoreaooă n-a 1luat încă o formă periioulloaisă,
lnsă bazele unor astfel de forme există, aşa cum o dovedeşte şi orga-
nizaţia despre care este vorba ; mişcarea se extinde Î!Ilcetul ou încetul,
se organizează şi creează acest cadru, în care ou .timpul, pe cale paşnică
sau forţată, punerea în practică a saocinii social-democratice şi comu-
niste atît de periouloase, CV!l1Stiituie de fapt scopul fin.ail. al mişcării
mruinciitoreşti şi UJrIDăa:"eşte rtruJ.burn.rea deplJiJnă a ordÎlllii societăţii exis-
te1I1te". Circulara a.rtrage atenţia în speoiaJl asupra activităţii filiaJ.ei din
Sibiu, Arad, Timişoara 3.
Tipogirafid încearcă aourn să unifice mişcarea lor. Un pas impor-
tant pe drumu~ de unificare rprofesionailă esite congtresuil itiipogriafilor din
Ungaria din aniu.il. 1878, la care ocganizaţiile din Oluj şi Sibiu au fost
însărcinate să reprezinte mişcarea .tipografilor din Transilvania 4. La
CongiresUJl al !V-lea (august 1887) al tipografilor s-a:u constituit comi-
tetele focale, crure funcţionau şi în 'Dransdlvania, [a Cluj, Sibiu şi
Braşov 6.
Noi.:le forme organizatorice ale tipografilor, ca şi alte revendit.ări
muncitoreşti, au găsit un larr-g ecou în ziarele din Budapesta, Arbeiter-
Wochenkronik şi Munkas Heti Kronika, care au contribuit la ridicarea
conştiilllţei de clasă a muncitorilor dm T["ansilvania, chemîndu-i la luptă
conrtra exploatăriti capitaliste. Poliţia [oea.Jlă a apreciat de aceea răspîn
direa presei muncitoreşti la Sibiu, prL"'l brutarul Johann Schubert -
venit dim Boemia - şi alţii oa o iacţiune suspectă, iar aboname1I1tele La
Arbeiter-Wochenkronik eran.1 con.siderate chim ca o dovadă a aparte-
nenţei ia o oi1ganiz.aţie ilegală 6.
Ln aceste oond.iţid., ziarele Arbeiter-Wochenkronik şi Munkas Heti
Kronika aJU lansat lozinca dreptuillui de vot pentru toţi cetăţenii. Che-
marea a găsit un ecou deosebit in :r.îndurile mU1I1citorimii din Sibiu, ou
con.ştiinţă de clasă mai ridicată, care a delegat în anul 1878 pe mUJilci.-
toruJ. Hcinrioh Hel.m la congresul „Partidului celor fără drept de vot"',
ce a avut :Ioc la Budapesta 7. ·
2 MMTVD, voi. I, p. 497.

2 V. A. V ar f? a, op. cit., p. 27.
3 Arhiva Institutului de Istorie a Partidului,
4 L. Novitzki, op. cit., p. 141, 181.
5 L. F o d or, L. V a j d a, Contribuţii la istoria m ·
( 1848-1917), Bucureşti, 1957, p. 29-30. Ş

11
MMTVD, voi. I, p. 381-382. f1
' Ibidem, voi. I, p. 381-382. ~
236 CAROi. . GOLLNER
~~~~~~~~~~~~~
Activitatea politică şi organizatori.că desfăşurată de mU!IlOÎ!t.Orii·

grupaţi în jurul acestor ziare a dus, ÎIIl anul 1880, la înfiinţal'ea „Parti-
dului General Muncitoresc". La Congresul de iinfiinţare a nouliuli. parritid
muncitorii sibieni sînt prezenţi prin delegatul lor 1. Ca:-earea organizaţiilor
locaile ale „Partidului General Muncitoresc" pe teritorirul Transilvaniei
ş1 mai tîmu a organizaţiilor „Partidl!llui Social Democrat" (1890), au..
fost trepte importainte în realizarea unirii social.ismuil.ud. ştidJnţific cu'
mişcarea muncitorească.
Primul punct al programului „Partidului ~neraJ. Mruincito:resc"
care cerea socializarea mijloacelor de producţie, îinvederează ţim.rta miş
cării muncitoreşti, perspectiva ei · finală. Prog.ramull arată că Partidul
General Muncitoresc va lupta pentru revendicări mum.OÎ!t.Oreşti, oa redu-
cerea zilei de lucru, ~tirea sănătăţii muncitorilor et.c. ; el prevede?
de asemenea unele revendicări generail~litice, ca il.upta pentru votul
universal, dreptul de întrunfre etc. în opoziţie ou voinţa de luptă şi ou.
dSpiraţiile muncitoreşti şi ţărăneşti, programUil Partid!uluii. General MU!Il-
citore.sc se limita la revendicări general democratice, fără să BJI'ate nece-
sitatea luptei revoluţionare pentru doborî.rea capitalismului şi pentru.
instaurarea dictaturii proletariatului.
Trebuie să celevăm însă şi alte deficienţe serioase. BrogiramUil nu.
prevedea nimic în privinţa chestiunii ţărăneşti şi a problemei naţion·tle.
Din cauza acestor lipsw·i se poate constata că pogrnmul nu a aplicat
consecvent marxismul la condiţiile specifice ale Austro-Ungariei 2.
In lipsa dreptw·ilor elementare democratice, munca organizato-
rică a noului partid s-a desfăşura:t în semihlegalitate. Acum smt depis-
tate organizaţiile locale din Transilvania, se fac percheziţii la domiciliul
conducătorilor rrrişcării muncitoreşti. Inrtr-un articol apărut în ZÎlaTUl
parizian L'Egalite, din 14 august 1880, se relatează cu indignare perohe-
.ziţiile din Braşov şi Sibiu şi aresitarea în acest oraş a lui Johairun SchU1bert
şi Franz Henning 3 • Faptul că Schubert aparţine „Partidului General
muncitoresc" - lucru doveclit de poliţie 'Prin cartea sa de membru - este·
calificat drept crimă, deşi acest partid era oficial recunoscut. Oa o ac-
ţiune pasibilă de pedeapsă este considera.tă şi raspinclirea prin Schruibert
şi Henning a ziaTului Die Freiheit şi a foiJi volante Die Zeiten sind
schlecht, material de propagandă - cu unele tendinţe anarhiste - editat.
la L:mdra ~.
La 27 iunie 1880 are loc_ la Sibiu judecarea procesului ilor. Schu-
bert şi Henning sînt acumţi că ar fi săvîrşit „un atac contra ordiin.eJ.
legale, contra daselor şi instituţiilor societăţii burgheze„. Pentru doou-
meintarea rechizitoriului, procurorul citează, din foaia volaJiltă confiscată,
pasajul : „Mur..citorul poate să aştepte salvarea nll.llIJlai de la o revoluţi<'"
socială şi el va duce lupta per..tru o asemenea revoluţie". Inculpaţii sîn.1-
1 Mfl\TI'D, voi. I, p. 381-382.

' A. E e y ed, Despre mişcarea muncitoreascâ din Tra11sih•ama între anii 1880-189(1~
Studii nr. 4, 1957. · · ·
3
A. Ep-ved, op. cit., voi. · 1, p. 381-382. .
' Siebenbilrgisch-Deutsches Tageblatt, 28.Vl.1880, nr. 1892.
achitaţi, c:ar pe urmă sînt expulzati din Sibiu. Metoda de expulzare a

:muncitorilor socialişti din anumite oraşe a fost practicată, pe o scară
largă, şi în Romîni.a. In felul acesta, autorităţile local·e au încercat să
„cmeţe" oraşele şi satele de rnU!Ilcitori cu conştiinţa de clasă ridicată.
Un an mai tlîTziu (1881), Schubert reuşeşte să se întcarcă de la
:Bratislava, în mod clandestin, fa Sibiu şi să-şi reia activitatea 1n miŞoa
rea muncitm-ească. Organele poliţiei int€'rvin însă dm nou, el este aires-
tat ÎII1 decembrie 1881 şi dus sub escortă la Vi1nţuJ. de Jos, de unde
r~şte să fugă 1 la Braşov. Aici îşi continuă activitatea ilegală pî!Ilă
în anUl 1884. Im anUJl 1884· este din nou arestart; şi cu această ooazie este
-sechestrat şi 1-ucri bogat material de })["Opagandă. Intre materii.alele seches-
trate se afi.lau şi patru exemplMe dim Manifestul Partidului Comunist,
Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă de Karl Marx şi Frie-
drich Enge1s. Procesul-verbal de percheziţie este unul din puţinele do-
cumente privitoare la ["ăspîndkea lite.rarturii socialiste din vremea aiceea
în Tramsilvainia :i. Prin studierea operelor lui Marx şi Engels muncitorii
au aflat şi î1I1ţelac; cauzele siituaţiei lo[' grele şi necesiita1tea de a se unii
în lupta comună împotriva burgheziei.
In acelaşi an (1884), preşedintele asociaţiei pantofarilor din Sibiu,
Iacob !V0.111, este expulzat din oraş, fiiind ÎII1viniuilit oă ar if~ ţinurt cuvîntări
·socialiste. Mu!Ilcitorul Heililrich Helm, care activa alături de Sohube:rt şi
Iacob. Ivan în mişcarea muncitorească din Sibiu a reuşit, mtre timp, să
·se refugieze în Romi.nd:a. Dilil Romînia primeşte şi Schubert de l:a un
tovarăş de luptă, asigurnrea că va fi găzchllit şi ajutat da.oă va fi nevoie
să se. refugieze. F.ste o IIlouă dovadă a sp:iiriJtulU!i ililtemaţionalliismruilui
proletar ce a căJlăuzirt muncitorii ou conŞtiiinţa de clasă I'li.dLoată din
'Trans:ilvania şi Romînia 3.
Consolidarea mişcării muncitoreşti din T ransilvania se manifac;tă
1
şi prilll organizarea unor mişcăci grevisite. Iaită cum descrie run martor
omrlar burghez greva zidaril.or din Siibiiu iin 1890 : ,,50-60 zidari au
părăsit sUJbit, marţi, munca, fără a comunica în prealabil meşterilor do-
rim:ţele şi doleanţele lor. Citaţi :în faţa Maigistratulu:i, oa autoritate com-
petentă, a1U. aipăiru.t, după masă, toţi 1giievi.ştii la primărie şi aici aJU avut
loc tratative fur.tunoase. Aceasta în timp ce o delegaţie a greviştilor a
fost primitlă de autorităţi pentru a-şi prezenta revendicălrhle". „Numai
mtervenţia hatărită a primariuiliui - după cum rpovesteşte Il10Jr!tJoruil
ocuil.ar - a ['euşit să determine mJUJlţimea agâtartă să păirăsească pri-
măria""· Şi cu ocazia acestei greve au luptat oot la cot muncitorii
romîini, geTtm.ani şi maghiari împoi:JflÎ1Va patronu[rui hrăpăreţ, gernn.ain.
-eJCplo'baJtornJ.l lor cornuin.
1 Arhiva Institutului de Istorie a Partidului, mapa 43, Doc. 647 /1887.

2 MMTVD, voi. I, p. 414.
3 Arhiva Institutului de Istorie a Partidului, mapa 43, Doc. 647/1887.
4
S. D. Tag c b I a t t, 18. IX. 1890, nr. 510.
238 CAROL GlJLLNE'R
Greva s-a termim.at ou un eşec, darr I1IU tirebuie uitate cele scrise
de V. I. Leni!I1 în legătură ou mişcarea grevistă : „Greva învaţă pe mun-
citori să înţeleagă în ce constă forţa patronilor şi in ce constă forţa
muncitorilor, îi învaţă să gîndească nu numai ia patronul lor şi nu
numai la tovarăşii lor apropiaţi, ci şi la toţi patronii, la Îiil.treaga clasă
a capitaJ..iştilor, precum şi la Îilltreaga clasă a muncitorilor" 1.
Aruncînd în ajunul BIIlU1rui 1890 o privire retrospectivă 0.Slllpra
mişcării muncitoreşti din Sibiu, se ix>t desprinde 1:Tăsăturile caira.ct.eni.s-
ti.ce ale perioadei prezen1ate: pătrunderea maxxdsmuWW., r:i.dioarea COIIl-
ştiinţei de clasă a proletariatului şi creşterea ruptelor IIlJl.ID.ciJtoreşti.
1 V. I. Lenin, Despre sindicale, 1895-1923, Bucureşti 1958, p, 92.
INFLUENŢA IDEILOR INTERNA'flONALEI I-a ŞI A II-a
ASUPRA MIŞCARill MUNCITOREŞTI DIN TRANSILVANIA
de ELENA GHERAN
La sourt timp duipă constituirea Internaţionalei I-a, ideile ei

au pătrum.s Şi pe teriltoriUJl. Transilva1nie:i. Duipă inclicaţihl.e CongresuJ.ui
al Iii-lea al Internaţionalei I-a, . şi ou ajutorul ei, aru luat naştere
primele Asociaţii muncitoreşti în principalele centre industriale dir
Transi[vania. Ou ajutoruil. secţi.iil.oc sale, prin delegaţi şi presă, llilltema-
ţionala I-1a mdrica lifm:ia justă a organizării clasei mtllOOirtoare.
Dacă primele fOII'IDe de ocgaintzare ale proletard.aitului diin Tran-
silvania se găseall.l sub influenţa patroniloc, a micii iburghezii, pe măs.U['ă
ce clasa munoirtoare dobindeşte o C.'OI'l.Ştimţă de clasă, îşi înţelege ro1ul.
său revoluţionar, sau aşa ourn se exprimă Marx, se transformă dintr-o
masă aju1I1Să „să fie o clasă faţă de caipi1tail, dar nu încă pentru siJile
însă.şi", inrtr-o „clasă per111Jr>u sine" 1, orgamzaţiHe muncitoreşrti se elibe-
rează t.ot mai mult de sub influenţa paitroniil.or şi încă la s.:ffrşitU!l dece-
niuLud. al 7-lea al secoLului trecut, apar organizaţii muncitoreşti ou
caracter politic, independente de bwrghezie. Astfel de asociaţii - care
constituie prima treaptă în procesul unirii socialismului ştiinţific ou
mişcarea muncitorească· - s-au cOOSiti.rtu1t la Timişoara, Airad, Sibtu,
Braşov, Reşiţa, Aln:ina, Oraviţa. Dinrtre acestea, rolUil cel mai important
revenea asociaţiei generale· a muncitorilor din Timişoara 2•
ITeocuipăriJ.e şi .revendicăriile asociaţiilor mU1I1.citoreşti erau de
natură politică, economică şi culturală. Iată de pildă unele din reven-
dicările ce Ie urmăre01U : 1) dreptul de vot universal şi direct în alege-
rile ipardarnentare şi în ceil.e pentru consiliile judeţene, orăşeneşti şi
comunale ; 2) libertatea nelimitată a asocierii, întrunirilor şi cuvîntului ;
3) JJiberitatea presei ; 4) desfiinţarea armatei .permanente şi tnlooudrea ei
prin ÎlnJalrma!rea generală a popocullrui f 5) egalitatea tn drepturi a tuturor
naţiunilor din cuprinsul statului ; 6) desfiinţarea impozitelor indirecte
şi inrbroducerea impozilbului progresiv pe venit; 7) desfiilllţarea ordinelor
clericale şi folosirea averilor bisericilor în scopuri educative 3.
Asociaţiile au acordat o deosebirtă atenţie cultura1izării maselor
muncitoare. In acest scop aiu propagat ideile socialiste, orga.niizînd şi
conf eriruţie 4 .
1 K. Mar x·F r. E n g e I s, Opere voi. IV, pag. 177.
= Asociaţia Generală a Muncitorilor din Timişoara s-a înfiinţat la 11 octombrie
1868 funcţionînd la început cu 300 membri, iar în luna aprilie 1869 cu 1000 de membri
(M.M.T.V.D., voi. I, p. 608). Date despre înfiinţarea aceleiaşi asociaţii în lucrarea lui
Rcvesz Mihaly: „A Magyarorszagi munkasmozgalom tărtenete, 1867-1913. (Istoria miş-
.cării muncitoreşti din Ungaria 1867-1913, Bp. 1913, p. 13).
3 V. Cheresteşiu, C. Bodea etc., Din istoria Transilvaniei, U, p. 215-217.
4 Din istoria Transilvaniei II, p. 217,
:240 . ELENA GHERAN
Rol important în organizarrea asociaţiilor muncitoreşti şi propa-

garea ideilor sooia'lismuluri. ştiinţific, l-au avut Carol Farkaş (Farlms
Karoly), muncitor mecanic, originar din Reşiţa, lucrimi _la Atelierele
Căilor Ferate clin Timişoara, şi muncitorul Gheorghe Ungw-eainu.
Din documentele vremii, aflăm următoarele despre acti.vi1atea lui
•Carol Farkas 1, membru al Internaţionalei I, de la data de 1 ianuarie
1869, preşedintele Asociaţiei gener~e a muncitorilor clin Timişoara :
„ ... Farcaş Carol a venit la Timişoara. din Geneva (Elveţia)", intrînd la
început ca mecanic la căile ferate de acolo. Abia după 14 zile a convins
pe toţi mU111citorii de acolo să înceteze luCTUJl.. RezuJ.taibuJ. a fost cu totul
de partea muncitqrilor, deoarece li s-a mărit sala.rin..tl, dar Fla!rkaş, care
a fost iln.iţiatorul grevei, a fost corn„-ediat dÎiil serviciu. Din această cauză,
·muncitorii l-au socotit martir şi i-au acordat un sprijin susţinut" 2 •
Ca urmare a activităţii d.esfăşUTate de Oa.rol F'm'kaş, ila Timişoarn a
luat fiinţă o secţie a Intemaţionad@i I. Treptat, şi asociaţiile mUIIlcitoreşti
din Arad, Sibiu şi Braşov se orientează spre ideologia Lnternaţioniallei I,
fapt pe care îl sesizează înseşi rapoartele oficiale ale guvernului ma-
ghiar 3.
1 F :1rl;:is C:irof ( 1843-1907) şi-a început activitatea la Timişoara apoi. a conti-
:nuat-o la Bucl:ipcsta. A fost tn Elveţia stabilind legături cu lnternationala I şi cu I.
Ph. Becker, cunduciitonil secţiei din Elveţia a Internaţionalei. (Nemeş Desz6: Az alla-
/a11os mun.kasegylef tor/mele, 1868-1873. - (Istoria asociaţiei generale a muncitorilor),
Bo. 1952, p. 283). La procesul intentat, con<lucătorilor „Asociaţiei generale a tnunci-
. torilor din Uncaria" în 1872, de către guvernul burghezo-moşieresc, .s-a dovedit că
Farkaş Carol primea manikstc şi broşuri din New York, Londra, Base!, Geneva, Zurich,
Berlin, Hambur~. Eiscnach şi a avut corespondentă cu „Agitatorii mişcării muncito-
reşti intC'rnationale" Raspe. Bracke, I. Becker, F. A. · Sorge, Karl fl\arx, A. Bcbd, W.
Licblmccht şi alţii, (MMTVD., voi. I, p. 208 şi 214).
2 .\\.l\\.T.V.D .. I. pag. 1~7.
3 L:nclc rbk pri,·ind k·l:!iiturik or~;111izajiilor muncitoreşti din Austro-Ungaria cu
lntc:rnationala I şi cu conducătorii sccjiunilor ei, conţine scrisoarea de răspuns a guver-

nului maghiar la scrisoarea consulului cnQlez de la Viena, din 10 iulie 1871, în care
cerea informaţii referitoare la activitatea Internaţionalei I pe teritoriul Ungariei. Cităm
din această scrisoare : „Avînd în vedere că asociaţiile muncitoreşti nu au putut lua
legătura cu Internaţionala, deoarece nu aveau aprobarea legală, au încercat sli ia con-
tact, rn Intcrnationala prin unii membri de încredere, revoluţionari, ai asociaţiilor mun-
('itoreşti. Aceşti:i :iu tntretinut o leJ:!"ăturli vie şi directll cu cei mai distinşi conducători
:ii lnternaţionalt'i şi anume cu: Marx Karl şi Eckarius G. - secretari (Londra). I. Ph.
Uecker (Geneva), Bebe( şi Liebknecht (Lipsc:i) Bornhorst şi Bracke (Braunschweig) şi
cu doctorul Walter Henrick (Drezda). Comunicatele lnternationalei ajunf? să fie cunos-
-cutc pe această rale de divtr~le asociatii muncitoreşti din Ungaria. In Ungaria printre
cei cc urmează llnia indicată de Internaţională se numărli mai mult de 25 de asociaţii
muncitoreşti şi 10 asociaţii industriale sau asociatii ale muncitorilor de diferite branşe".
(A i\lap11ar Munkâsmozga/om Tor/enefek Ptilogaft Dokumentumai, pe scurt Docu-
. mente alc!>e din istoria mişcării muncitoreşti din Ungaria - pe scurt M.M.T.V.D. -
''Ol. I Bp. 1951. o. 195). Despre influenţa ideilor Internaţionalei 1-a pe teritoriul Tran-
silvaniei. în aceeaşi scrisoare de răspuns se constată : „a pătruns adînc Internaţionala
şi la Timişoara, în rtnduril<' masC'lor muncitoare diri numeroasele fabrici, ca şi tn ora-
sele mi~iere ~in apropiere. la Anina, Resita. unde. muncitorii sînt instigaţi de agitat6rii
1nternationale1, de la ei primesc hrana spirituală şi mai cur.tnd sau mai ttrziu se va folosi
in interesul ideilor sale (ale Intcrn:if ionalci n. n. E. G.) atmosfera de neniultumire a
0
·•·:imenilor • (ibidem, p. 200).
lNFLU.ENTA INTERNAŢIONALEI. I SI A li-a IN TRANSILVANIA 241
ln rîndurile membrilor asociaţiilor muncitoreşti circulau mani-

feste, broşuri şi lucrări socialiste apărute în străinătate, precum şi ziarul
Int:emaţionalei I „Vorbote" 1.
Presa muncitorească dim. acea vreme nu ogliindeşte legăturile ce
le aveau conducătorii mişcăxii mUJncitoreşti dim Tiransi!l.vainia cu Inter-
naţiooaTh.. Despre acestea, UJnele jnformaţii ne dw doarr- iraipoartele
poliţiei de stat, oare a supravegheat permalilent legăturile n1işcării mun-
citoreşti ou Internaţionala, drupă cum rezultă din documentele mai su~
citate. Deci, în perioada istorică analizată (deceniul al 7-lea al secolului
trecut), a început, oa şi in vechea Romîn~e, să se desfăşoare procesL'.l
organ~zării mişcării mrurncitoreşti din Trainsilvainia. Desigur că în desfă
şurarea acestui proces, legăturile cu mişcarea muncitorească. din Romî-
nia 2 şi-ndeosebi cu Internaţionala I, au îndeplinit un rol deosebit
de important. Datorită ajurtoruiliui primit, mişcairea mUJncitorească din
Transilvania dobîndeşte impulsul necesar pentru a păşi pe oalea orga-
nizării politice. Fără ~<loială că, diatoriltJă insuficientei Lnsru.şki a con-
C€pţiei marxiste, mişcarea mUJr.citoreaseă nu are i1r1Că run prog1I"am soc!.'3.-
list. în oarnrul asociaţ~ilor mllrrlcitoreşti ipredominind idei aipairţinind
curentelor oocialist:e premarxiste 3, împotrivia cărora însuşi Marx des-
făşurase o luptă intensă în cadrul Internaţionalei I 4 • Dar, incontes-
tabH. aceste orgarnizaţii au constituit :prima şcoală a proletariatu1lui care
1
In aceşti ani at1 mai fost răspîndite printre membrii asociaţiilor muncitoreşti şi
ziarele secţmnilor lnternaţion;ilei: Die Tagwacht (Zurich), Der Volksstaat lLe1pz1g).
Der Wolkswille (Viena). (:\\.M.T.V.D .. voi. I, p. 198).
2
Legăturile strinse şi iniluenţa reciprocă dintre mişcarea muncitorească clin ve-
chea Romînie şi Transilvania erau determinate şi de asemănarea drumului de dezvoltare
a mişcării muncitoreşti· dintre aceste_ părţi ale ţării .. Aproape în aceeaşi etapă de dez-
voltare a mişcarii m1111r1\1JrC'şti all apflrut asociaţii de ajutorare, de autoeducare şi aw-
<Jia1ii profesionale, atît în-Romînia cît şi în Transilvania şi au activat membri şi man-
datari ai Internaţionalei I. S-a manifestat un sprijin reciproc la organizarea unor greve
pentru a se împiedica spargerea lor. La strînr~cre:1 accslnr legături a co11tr1ht11t şi trC\'.c-
rea masivă a oamenihr muncii din Tra11silrnnia în l?11;1îînia, unde s-au încadrat în r.1is-
carea muncitorească lnc;!lf! 111enţinîntl totodată legaturile cu organizaţiile muncitoreş.li
transilvănene ele uncie <tu venit. La rîndul lor. socialiştii din \·cehea Romînie veneau
în Transilvania pentru a face propagandă şi agitaţie printre muncitorii romîni care lu-
crau într-un număr foarte mare în regiunile miniere, forestiere. metalurgice etc. Cf V. A.
Varga: Contribuţii la istoria mişcării muncitoreşti clin Transih·ania la sfîrşitul sec. al
XIX-iea, Studii nr. 3/1959, p. 31.
8
Discuţiile şi programul asociaţiilor muncitoreşti din Transilvania au fost in-
fluenţate de lupta dintre fractiunea Schultze-Delisch si lassalleană din miscarea munci-
t~:ească vieneză, (între anii 1867-1870). Novitzky Laszlo: Egyesii/! erăvel. A magyar
0
konyvnyomdăszok otvenevi szakszervezeti tevekenysegenek torlenete. (Cu forţe unite.

Istoria de ~O _de ~ni a. a~tivităţii sindio~le a tipowafilor maghiari). Bp. 1912, p. 97-100
Asoc1aţ1a din T1m1şoara a fost influenţată de lassalleanism şi acest fapt se re-
flectă în însăşi acti,·itatea ei. I. Gabriel : Funfzigjăhrige Geschichte der Banater Arbei•
terbewei;?ung. 1870-1920. Timişoara 1928, p. 10.
. ' Eyidenţiind _însem~ătatea luptei duse de Marx împotriva acestor curente, V. I.
Lenin scria : „Reunind mişcarea muncitorească din diferite ţări, străduindu-se să îndr11-
me pe făgaşul unei activităţi comune feluritele forme ale socialismului neproletar, pre·
m~rxist, (Mazzini, Proudhon, Bacunin, trade-unionismul liberal englez, oscililrile lassa-
1te1ene spre dreapta din Germania) combătînd teoriile tuturor <Jcestor secte şi şcoli.
Marx făure_şte o tactic.3 unitară a luptei proletare a clasei muncitoare din diferite ţări.
rv. I. Lenin, Opere, voi. 21, Ed. P.M.R. 1952, p. 135).
1:6 - Studii şl articole de istorie
ELENA GHERAN
242
pornise pe drumul orgaruzaru sale de clasă. Nu e deai de mkare ca ID

perioada de reacţiune ce a unnat Comunei din Paris, guverrnil burghezo-
moşieresc a hotărît în 1872, dizolvarea acestor asociaţii. în anii llllI'lll.ători,
drept consecinţă a acestei stări, organizarea muncitorimii îmbracă forma
„caselor muncitoreşti" şi a „unirunhlor profesionale". Tot ÎlI1 această
perioadă, de stagnare a organizării politice se dezvoltă asociaţiHe de
autoeducare şi autoajutorare (independent de casele de ajutor reciproc
propriu-zise). .
Iniţiativa înfiinţării lor aparţine în primul rî:nd muncH.orilor 1li;po-
grafi care aveau asemenea organizaţii la Timişoara, Arad, Oradea, Sibiu
ş.i Cluj 1.
Perioada 1872-1880 se desfăşoară sub semnUil. luptei penbru
organizarea partidului, cea mai înaltă. formă de organizare a mişcării
muncitoreşti.
Prima încercare de a crea un partid ail clasei munoitoaire arre loc
după venirea la Budapesta a lud. Leo Frankel, fost mirnistru al muncii
în guvernul Comunei din Paris, care avea legături ou Marx şi Engels.
Activitatea lui &ankel a avut un efect poziitiv şi asupra mişcării
muncitoreşti din Trarnsilvania. Legăturile lui diirecte cu C0111drucătorii
mişcării muncitoreşti din Transilvania şi-ndeosebi cu Gheorghe Ungu-
reanu 2, care a stat în fruntea mişcării timp de 20 ani, după plecarea
lui Carol Farkaş la Budapesta, a impulsionat lupta pentru organiz:ared
cu caracter politic şi răspmdirea ideilor mairxiste. Conducătorii mişcării
muncitoceşti din Transilvania (T~oara, Arad, Braşov, Siibiru şi Orăştie)
au luat parte la Congresul de eonstiturre a partidu1ur1 „General Munci-
toresc Maghiar", la Budapesta 3.
Programul P. G. M. (denumit astfel înrtrucit autortl.tă.ţile n-au a-
probat Utulatura de socialist) adoptat 1a congres, a cuprins şi unele
obiective cu caracter socialist, c-a de pildă, trecerea mijloacelor de prn-
ducţie în propdetatea obştească, fără însă a im.clica căile de luptă pentru
cucerirea lor. In afara acestor obiective, programu~ cuprdindea revendicări
burghezo-democratice, din irîndul cărora lipseau msă cele privÎJlld ţără
nimea şi problema naţională"· Datorită acestor Jipswi. se poate spurne
că însuşi Frankel, care a întocmit programU!l, nu a ap1i.mJt consecvent
marxismul la condiţiile specifice din Ungaria.
Mişcarea muncitorească din Transilvania Îll1 deceniul al 9-'lea al
secolului al XIX-lea stă sub semnul acţiunilor rtrasaite prin 1programul
„Partidului General Muncitoresc". Uniruni!le muncitoreşti de la Timi-
şoaca, Arad, Oradea, Oluj, Reşiţa şi Anina au ţiinut Îlntrururi în care s-a
. 1 !l\odelul acestor organizaţii îl constituiau organizaţiile tipografilor din Buda-

pesta. In lucrarea mai sus citată, a luj Novitzky Laszlo, există unele informaţii asupra
~latului şi progTamului acestor asociatii (p. 540).
" i\. E g Y ed : Despre mişcarea muncitorească din Transilvania între anii 1880-
1890, ::i111dii, anul X, nr. 4, 1957, p. 36.
a J\.\.i\\.T.V.D., rnl. I, p. 381-2.
' In problema naţională acest program a rămas mult în urma celui al „.\sociaţiei
Generale a ;\\uncitorilor"', care într-o rezoluţie adoptată în 1869, prevedea dreptul la au~
fndderimnarc al popo<trl'lnr şi cerea independenţa ti\rii (!l\.!1\.T.V.D., voi. I, planşa VII,
p. 129 şi Studii, an. IX. 1956, nr. 6, p. 48). '
INFLUENŢA INTERNATIONALEI I ŞI A 11-a IN TRANSILVANIA 243
pus problema votului universal şi a legiilor privind ooror1lirea sănătăţii

muncito:rilor. La Timişoara, unde continua să mdeplinească run rol con-
ducător Gheorghe Ungureainu, asemenea illtrucr"lki frecventate de sute
de persoane, aru avut foc în 1883 şi 1887, afi.rrrnîmdiu-se :răspicat voinţa
muncitorHo[' de a lua parte la viaţa poliibică 1.
Pamlel cu aceSite acţiuni şi în strînsă legătură cu ele se desfă.şowă
procesul răspînd1rii ideilor marxiste prin difuzarea lucrărilor din litera-
tura socialistă marxistă. După oum reiese dm i.JnvenrbaJrull. făcut de către
poliţia oraşului Braşov în anuJ. 1884, cu ocazia unei percheziţii ÎIIl casa
conducătorului organizaţiei din Braşov a P. G. M., I. Schubert, s-aiu găsit
luarări!le : Manifestul Partidului Comunist, Muncă salariată şi capital,
Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă, manifeste, ziaire socia-
liste germane şi alte lucrări ÎIIl aceeaşi limbă. lin căutarea acestor llru!crări
şi ziare, autorităţile făceau rpercheziţii, trimiteau circul are de urmă·rire 1
şi adesea, înscooau mUil'lJCitorihlor procese.

Literatura socia[istă răsipîndită în Trnnsilvainia a fost în mod
obi.şnwt scrisă în limba germană şi abia mai tirziu în limba mart€11'1Ilă a
populaţiei. In regiull'rile locuite de romîni, maghiairi, ge:rnnamd, swbi.
înseşi convocările şi afişele ,făcute pentru mobilizarea la adunări erau
scrise în limbile romînă, maghiară, germană şi sîrbă. De asemenea exista
o hotărîre ca în centrele muncitoreşti mai impootarute (Timişoara, S!i.ibiu.
Braşov, Cluj, Oradea etc.), vorbitorii să ia cuvîntul în limbile populaţiei
locale.
Prin literaitun-ă socialistă, de asemenea, nu rtrebuie să înţelegem
că s-a răspîndit numai literatura marxistă. O dată cu răspîndirea lucră
rilor marxiste a pătruns o îin1treagă !titeratocă străbătută de idei nemair-
xiste şi chiar broşuri şi ziare iamarhlste. Asltfei. Îlil ideologia o!'lgainiziaţi1ill.or
muncitoreşti din Trans~lvania au pătruns in etape succesive, fulrtre anii
1867-1872, 1880-1890, alături de ideile marxiste, idei aparţill1înd lui
Schulze-Delisch, idei la:ssallee:ne. Desigur că aceste curente au fost
inviil1se de marxism, deşi iinfiluenţia loc a contiinuat să se manifeste. Astfe[.
1a.ssa!lleanismul, deşi fusese inviins şi înilătocart din mişcarea . muinoirt;o-
rească din Trail1Sill:vam.ia, încă înainte de 1880, persistan.i şi după această
dată reminiscenţele unor idei lassalleene greşite, ca de pildă, limitarea
la formeole legale de acţiune sau părerea că „stalbul burghez esite dator
să se îngrijească de bunăstarea clasei muncitoare".
Rădăcinile sociale ale acestor atitudini oporturuste, se aflau iil
rîndul meseriaşilor ruina,ţi, ailătUJMţi mişcării mUIIllcitoreşrti dar rpă&trînd
mcă mentalitatea mdc-buirgheză şi urui muncitori emigiraţi din Germa-
riia, care au contribuit şi ei la menţinerea unor dogme lassalleene, de
caire fuseseră influenţaţi.
Combaterea liniei reformiste, lassalleene, a prilejuit din partea
aliliUIIltiitor grupuri mull1citoreşti, alunecarea spre o al1tă poziţie greşirtă,
enarhdsmul, aile cărui tendinţe s-au resimţit, in parte în a.ctiviltlartea unor
OO!Ilducători ai Uniunii muncitoreşti din Timişoara 2. De altfel, există. şi
1 Din istoria Transilvaniei, voi. li. p. 220.

2 Ibidem, voi. li. p. 221.
244 ELENA GHERAN
dovezi conclru.dente că ziwul anMhist „Freiheit", ce apărea la New York,

şi manife5tele de nuanţă anarhistă „Die zeiten sind schlecht" 1 şi „Un-
geziefer Tod" 2, au fost răspindite printre conducătorii asociaţiilor mun-
citoreşti din Sibiru, Braşov şi Timişoara.
Apreciind în general ideile şi pe baza lor activitatea desfăşurată
în cadrul uniulllil.or munoitoreşti din Transilva1nia între 1880 (data con-
stituirii P. G. M.) şi 1890 (data conshtuirii P. S. D. din Ungaria) rputeni
conchide că ele, deşi aveau legături cu Internaţionala I, de la care
primeau ajutor 1mportant, n-au reuşit să-şi însuşească concepţia m~r-,
xistă, în cadrul lor predomLnlind ideile lassalliene 3.
In procesu1l luptei de clarificaire ideologică în mişcarea muncit.o-
rească din Transilvania, legăturiJle mijlocite ale conducărtorilor uiniuniilot
muncitoreşti cu Marx şi Engels au îndepldni.t un ~ol deosebit de fan-
portant.
Internaţionaila a II-a a dat un preţios ajutor ~cării mu111citoreşt1
din Transilvania, ajutor cu atît mai necesar cu cit, dUJpă întemniţarea
temporară şi plecarea în străinătate a lui Leo Frankel (1883), conducerea
Partidului General Muncitoresc ajunsese sub inf1uenţa 1UJ11or elemente
reformiste. astfel incîit directivele date constituia.u o frînă in dezvoltarea
mişckii muncitoreşti.
O puternică acţiune a muncitorimii din Transilvania pe linia
îndrumărilor Internaţionalei a II-a - creată la Paris în 1889 sub con...
ducerea lui Engels - a constituit-o cea dintîi sărbătorire a zilei de 1 Mai
1890, desfăşurată sub semnw solidarităţii internaţionale a nruncitorilor
pentru obţinerea zilei de muncă de 8 ore. Demonstraţii au avut loc la
Timişoara, Arad. Oradea, Cluj, Braşov, precum şi în centrele industriale?
şi miniere ca: Reşiţa, Oraviţa, Drencova, Bocşa, Dognecea, Bai.ia, Mare
ş. a. De reţinut este faptul că demon<>traţiile au fost folosite de condru-
cătorii un~unilor mUJncitoreşti ca mijloc de răspindire prin cuvîntări
.a ideilor marxiste cuprinse în Rezoluţia Congresului de cc:mstituire a
Internaţionalei a II-a. Aşa de pildă, Gheorghe Ungureanru a vorbit mun·
~itorilor la Timişoara şi Arad. Muncitorimea din Arad a trimis c'.1
această ocazie, Parlamentului, o adresă cuprimzind revendicările Ei con-
crete, însoţite de Rezoluţia Congresului Internaţionalei a II-a '·
1n centrele muncitoreşti mai importante s-au format m acest an
(1890) noi cercuri muncitoreşti alcătuite din elemente înad.ntate, care
S-Glll alăturat 1niţiativei de a pregăti transformarea P. G. M. din. Un-
garia într-un partid 1a nivelul indicat de lnter11aţionala a II-a. Printre
1
Cf. Arhi\·a centrală a Institutului de istorie a Partidului de pc lingă C.C. al
P.M.R., fondul 71, dosarul nr. 6643, filele 34-35.
2
Ibidem, filele 2-3.
1 lncepulurile răspindirii marxismului în Rominia (Crearea P.S.D.M.R. 1893.
P.S.D.M.R. între anii 1893-1900). ap. sub îngrijirea lnstiţJ.ttului de Istorie a Partidului
de pe lingă C.C. al P.M.R., Bucureşti, 1956, p. 23.
' .4 marxizmus behatolasa az Aradi munkasmozgalomba, irta Kovacs Geza. (Pă
trunderea marxismului în mişcarea muncitorească din Arad, de Kovaci Geza). Korunk,
1958 ( 17) nr. 5, p. 656.
INFLUENTA INTERNATIONALEI I ŞI A 11-a IN TRANSILVANIA 245
cei ce au activat în această direcţie se află : Gheorghe Ungureanu la

Timişoara, L. Schrodt la Arad şi Fr>ancisc Simotba ila Braşov.
La apelul noii cc:mduceri a P. G M., aleasă la Bratislava. mb
conducerea Lui Pa.ul Engelman, trimis de Lnterna.ţionaJ.a a II-a ca să
întărească mişcarea muncitorească din Ungaria, delegaţii orga.inizaţiilor
s-<au înitruntt în.tir-un congres la Budapesta ·Îill 2'lÎllele de 7-8 decembrie
1890. Din TralllSilvacia erau prezenţi delegaţi din Timişoara (Gheorghe
Ungiureamru), A.rad (L. Schrodt), Orăştie, Reşiţa, Bocşa Germană, C.aran-
sebeş, Cluj, Dej şi Braşov. La acest congres P. G. M. s-a :transformat i:-1
Partid Sociail.-Demoarat 1.
Fr. Engels, urmărind cu atenţie Jupta drusă penrtru 1ntemeierea
Partiduil.rui Social Democrat din Ungaria, a trimis din Londra la 3 de-
cembrie 1890, o scrisoare coogresului, în carre releva cairactePull noului
partid : „Acest partid - . scria Engels - care se dezvoltă din ce în ce
mai mW.t şi Îln Ungaria - du_rpă cum rezultă şi dtn ZÎJairele voastre de
partid - a\re avBrrlltajuil de a fi illltertnaţi0111alist dim capul loau1ud, deoa-
rece cuprinde în sime maghiari, germani, ro~, sîrrbi şi sloviaai. Acestui
partid tinăT transm.iiteţi deci U\răirile mele ceile mai blllne au ocazia con-
ga-esului" 2,
Ca:racterul internaţionalist al P. S. D. ero. swblllini.ait şi Îill „Decla-
raţia de principii" eliaborată de către congres, oare trasa programul
partidu1ui 3•
Cu tot ipasuJ imporitainrt pe care H reprezdirută C01I1StiitlliÎTea P. S. D.
din Ungair-ia î:n dezvolrbarea mişcărrii muncirtoreşti, programul său, mai
precis „Deal.&aţia de prirrlciipli", şi. concepţill.e unora dtln 'oonducătorii
săi, S-'alll resimţit de lLa Îlllcepuit de J.ăpswni, de germenii. W110r it.endinţe
reformiste, ce se vor iÎln.tări rtireptat, paralel cu înrt:.ărirea opcxr'1Jua1Ji.smwuri
şi a concepţiilor revizioniste di.IIl smul Internaţionalei a II-a, dilllpă moar-
tea lui Fmgels. Astfel, programul partiduluâ, deşi pomea de [a consta-
tarea că proprietatea privaită a.sJUJpra mijloaceil.or de iprodrucţie fomieaza
esenţa srisitemulrui soci.al economic capitalist, asigurînd burgheziei pu-
terea economică şi poliitică, propunîndu-şi · emanciparea clasei munci-
toare de sub jugul capitalist şi. trecerea mijloacelor de producţie în pro-
prietatea socială, inru pomooea n~mic despre necesitatea diotaturii prole-
tariatului - ca instrument al revoluţiei socialiste - nici despre dreptul
naţiUJililor la auWet.ermina..re. De asemenea nu punea problema ne~
sităţii desăvîrşirii refonnei agira·re, ci considera posibfil.ă :rezolva.r-ea pro·
blemei agrare prin asociaţiile de producţie ţărăneşti (o evidentă rămă
şiţă lassialleană).
tLa dezbateri, delegaţii din Transilvania, în cuvîntiirile lor, au ridicat problemele

salarizăriizilei de muncă de 8 ore, protecţiei muncii femeilor şi copiilor etc. Din istoria
Transilvaniei, voi. II, p. 224.
2 Scrisoarea a apărut în ziarul „Arbeiter Wochen-Chronik" la 14 decembrie 1800
si este reprodusă în volumul de documente: M.M.T.V.D., voi. I, p. 565.

3 11\.M.T.V.D. voi. li, pag_ 40-41.
2.(6 ELENA GHERAN
De altfel, începind dim anul constirtu!ici.ii saile (1890) P. S. D. din

Ungaria. organiza î:n fiecare an, în ami1n1tirea :Lud. Lassalle, „seribărt Las-
saille„. Amintirea lui Marx a fost ~bărtorirtă abia ffin a1rnuil. 1899 şi ou
aoeast.ă ocazie a fost editată biografia sa 1.
După constituirea P. S, D. din Ungaria se observă run
pute:mic avînt în mişcarea muncitorească din Tramsiil.vainia. S-a trecut La
desfăşurarea unei vaste campanii de agitaţie şi ipropagaindă avind drept
scop răspîndirea literaturii socialiste 2, demascarea. statului burghezo-
moşieresc şi a politicii de asuprire rn.aiteriailă şi spiritruJaJ.ă dusă de dl.asele
exploatatoare, dominante, faţă de muncitorime. Dm ipUJI'Wt de vedere
organizat.orie, pliscarea s-a mtărit prin înfiinţarea. de org81Iliza.ţii caire
în cele mai multe cazuri au aderat ii.a principiile P. S. D., cldin. Ungaria.
Aceasta dovedeşte că, spre deosebire de P. G. M. care avea şi el un
program socialist, dar cu slabe legături ÎIIl mase, P. S. D. a fost primruJ.
partid socialist de masă, la care au aderat oamenii rnumcii clin Urngaria
şi Transilvania. Acest pa·rtid, îndeosebi în .primii lud aru de activi:taJte,
corespundea caracterului pairtidelor socialiste din mişcarea muncito-
rească internaţională a acel.ei epoci, pe care V. I. Lenin o caracteriza oa
„epoca dezvoltării mişcării muncitoreşti fo lărgime, epocă â.n oare
s-au C0111Stituit pairtide mru.ncirtoreşti de masă în cadriul fiecăa:iui stat
naţional" 3 •
Partidul Social-Democrat a dobîndirt ,în primii săi ani de activi-
tate unele succese, determirund prin actri:v:il1la.Jtea sa, sprijinit.ă de mase,
promulgarea de către guvern., în 1891-1893 a legilor priWt.oare !I.a repaJU-
sul duminical şi asigurarea obligaţiilor penrtru oaure de boailă şi accidente.
In 81Ilul 1893, ca urmare a unor disensiuni in SÎ!Il!Ull Partiduilui
social-Democrat', a avut loc la Timişoara o conferinţă socialistă la oare
au participat şi delegaţii organizaţiilor muncitoreşti din Transilvania.
Conferinţa a luat iniţiativa convocării unui congres sociail.ii.st pe întreaga
Ungarie, în vederea soluţionării divergenţelor ce exi:::tau Î!n partid 5 .
CongresW. s-a întrunit la Arad în ziua de 6 ianuarie 1894.
Neputindu-se ajunge la nici un acord ou gruparea din fruntea parti-
dului, congresul de la Arad a luat hotărîrea înfiinţării unui nou partid,
1
Jelentes a Budapest f6-es szekvarosi allami rendorseg- 1900 evi miiki:ideserol. -
Rapart asupra activiti!ţii politiei de stat a capitalei Budapesta, pe anul 1900. Bp. 1901,
Oa(!. 133.
2
Asupra literaturii şi presei de partid folosite cf. Bericht ii.ber die Thătigkeit der
I' n {!arlărulischen sozial demokrafische11 J>ariei in der Zeit vom Au ţiu st 1890 bis August
1900 a11 den /nternafionalen Sozialisten Kongress zu Paris 1900. Bp. 1900, p. 7.
:i V. I. Lenin, Opere, voi. 21, paj?. 35-36.
4
Demn de reţinut este faptul că, încă în ianuarie 1893 EnJ?els, într-o scrisoare
către> conducerea P.S.D. din Ung-aria, avertiza despre ruptura din partid. Conducerea
P.S.D. din Ungaria nu a comunicat însă conţinutul acestei scrisori partidului şi nici
ou a dat-o publicităţii. Scrisoarea a apărut prima dată în limba rusă, pe baza manus-
crisului lui Eng-els, păstrat în Arhiva Institutului Marx-Eng-el)>·l,,enin din Moscova. Cf.
/l\arx - En~els, Opere, XXI, p. II, paj?. 325 (I. rusă) ; în limba maghiară v. Tarsadalmi
Szemle (Revista socială) dec. 1950, cap. XII, paJ?. 1002, procum şi M.M.T.V.D„ li, pag.
147-148.
5
Din istoria Transilvaniei, II, p. 2'J:l.
INFLUENŢA INTERNAŢIONALEI I ŞI A li-a IN TRANSILVANIA 247
denumit Partidul Murncitoresc Social-Democrat din Ungaria, care se

situa :lin mod conseovent pe poziţiile luptei de clasă. C0111SOlida.rea
grabnică a P.M.S.D. a determinat oonvocarea Wlui nou congres, m.
mai 1894, în cadrul cărn.ria P.S.D. s.-a reunificat, trium1imd linia con-
ducătorilor socia~ti înaintaţi 1.
P.S.D. a acordat ajutor' su:bstam.ţiial sindicatelor. După 1895, în
vremea temrii antimuncitoreşti a guvernului Banf>fy, activitatea sin-
dicatelor a fost mult îndrăgită. Totuşi în acestte condiţii grelei mun-
citorii au luptat şi au reuşit să continue dezvoltarea organizaţiilor lor
sindicale, dîndru-le U!l1 caracter semilegal şi camuflindu-le SUJb diferite
nuane 2.
Dezvoltairea irel.aţiiil.or de producţie capHiaListe ÎIIl agriou[tuJră,
proletari.7BII'ea unei mase imporitlante de ţărani şi săirăcirr'ea :treptată a
celor ce posedau mici proprietăţi au înrăutăţit in mare mă.sură soarta
ţărănimii. Precară era îndeosebi situaţi.ia zi.J.erilor şi a argaţiil.or. Con-
diţifile acestea determină o dntensificaire a mişcărilor ţ.ă[-ăaleşti. O formă
specifică a ~căirilor ţăirăaleştrl. din Ttran.siil.van:iJa, începmd mai ales
din 1897, aJU ronstirtudit-o grevele de seceriş. Asemenea g~eve a cmpdns
moşiile din apusiucr. Barnartu.11uri şi din fosrtiele judeţe Arad, Biho[', Satu
Maire şi îrntir-o mică măsură Săllaj.
Grevele de seceriş reprezilntă cea maJi răspîndlÎ!tă şi mai oarriaote-
ristică formă de luptă a proletariatului agricol şi a unei părţi di:n
ţălrălnimea săracă împotriva ex1ploatăirlid. moşiereşti din părţile de apus
ale Transă.J1vaniei 3. Frămî1 rutări ţărăneşti au a'VTltt loc în intreaga Tremsil-
vainie. Faptiuil că în părţiile de ['ăsărit ale T1rainsilvainiei. aru s-au fonmat
\n general rnoşili cu iÎIIlitiinderi de mii de ~ugăire şi cu 'L1Jil sistem de orga-
nizare mai avain.sat, UJnde ţă['ălnămea făiră pămîalJt să primească de lu-
cru, a atras duipă sine o mii:graţie ÎII1 timpUJl munoiilor seooniere spre
Bihor, Arad şi Banat. Astfel. încit, la grevele de seceriiş 1au ~uiart; parte,
ail.ături <le ţăJriairrii looa.Jmiici, şi cei veniţi la mu!Ilia:hle sezoniere, din co-
mit.atele Marnmureş, Cluj, Hunedoara, Mureş, Tocda 4.
Irn:tensificaTea mişcărilor ţărăneşti dm Trrainsi:l.vianda - drupă 1890
- se află Î!l1 sirllJlSă !legătură cu răsipmdi.rea. ideiil.or sooiial1i.ste printre
ţărani. Partidul Social-Democrat, în faţa agravării problemei agrare,
s-a văzut obligat să se ocupe de situaţia ţărănimii. Punctul său de
vedere, ca de altfel al tuturor partidelor social-demoorate din EU['opa.
exceptînd pe acela al P.M.S.D.R. din Rusia, nu era însă oel just.
S~tuîndu-se pe o 'Po:zllţie dogimartJică, P.S.D.U. n-"a pus problem.a
Uchidării marilor moşii şi împă,rţirea lor ţărăJ11.imii, sarcină de bază în
desăvÎTşirea revoluţiei burghezo-democratice 5. El pleca de la premisa că
1
A. De ac, Mişcarea muncitorească din Transilvania în perioada 1890-1894 (au-
toreferat al dizertaţiei pentru titlul de candidat în ştiinţe), Buc. 1958, pag. 22-25.
2
L. F o d or şi L. V a j d a, Contribuţii la istoria mişcării sindicale din Transil-
rJania (1848-1917), Buc. Ed. C.C.S. 1957, pag. 36-48. ..
8
A. E g y ed, Grevele de seceriş în Transilvania de la sfîrşitul secolului XIX şi
-înreputul sec. XX. Anuarul Ins!. de Istorie din Cluj, I-II, 1958-1959, pag. 219-238
' A. E g y ed, art. cit. pag. 223.
5
Din istoria Transilvaniei, II, p. 230.
ELENA GHERAN
248
mica producţie nu este capabilă să reziste sau să înlocuiască man-ea prcr

ducţie capitalistă, concentrată., şi de aceea sooi.ail.-dem.oc:raţii nu au 1n-
t.eresul să împartă 1pămînturhle şi să fărîmiţeze producţia, ci, dimpotri-
vă, să o concentlleze, bim.eînţcles în cad.Dul general, de perspectivă, aJ
socializării pămîntului. „Dezvoltarea societăţii moderne - se arr-ăta în
documentele de pariid - va impune, ca o necesirtart:e socială, ca pă
mîntul să devină proprietate comună" 1.
Lipsurile programu1uli P.S.D.U., Îil1 problema ţărămească, au de-
terminat în schimb apariţia aşa-zisei mişcări „agrair-soai.ali.ste", care
cuprinde mişcările ţărăneşti pentru pămînt, pentru îmbunătăţirea sor-·
ţii proletarilor agricoli şi sărăcimii satelor, mişcări aflate sub influenţa
mai ales a Partidului SociaHst Independent 2. Mişcarea agrac-svci.alistă.
nu era, prin wm.are, „sociallistă", ci demoaratl.că. E drept „agro...isoci.a-
liştiţ'' insistau uneori şi asupra „egalizării" a „fraternizării" în privinţa
posesiunii pămintului, iru: cei din judeţul Timiş-Toronta!l se pronun-
ţau chiar pentru socializare 3 •
Ţinînd însă seama de saccma obiectivă ce se punea spre rezol.._
va.re în perioada respectivă, d.rebuie spus că mişcarea ţărănească as-
cundea sub "învelişul sociallist, sau pseudosooi.alist, un conţimluit bm-
ghezo-dernocratic. Şi în cadrul TransiJvaruei, oaraoteriziarea daită de
Lenin mişcărilor ţărăneşti drin Rusia, în perioada de J.a ÎlnOOputuil. seco-
lului al XX-lea, este pe deplin valabilă. „Penitru un marr-xist, mişcarea
ţărănească nu este o mişcare socialistă, ci o md.şoore democratică. Ea
este şi în Rusia, cum a fost şi în alte ţări, un fenomen care însoţeşte în
mod necesar revoluţia democratică, revoluţie burgheză prdn conţinutul
ei social-economic. Ea nu este îndreptată oîtn.i.şi de puţin ffmpotrd.va
bazelor orînduirii bUJrgheze, împotriva economiei de mărfuri, împotriva
capitalului. Din contră, ea este îndreptată împotriva veohiilor reliaţii„
' M ..\\.T.V.D., voi. II, Budapesta, 1957, p. 57.

1
f>artid11l Socialist Independent a fost creat cu participarea activă a lui Varkonyi:
lslv:m, e.xpunentul năzuinţelor antifeudale ale ţărănimii. La congresul de la Czei;rled:
(U.P.L'.) din 1897, la care au participat şi reprezentanti <ii ţărănimii din Jimbolia, Vui·
r·;111. l 'Qr;1 ş1 CheresiQ, acest partid ~-a pronunţat pe11lrn arendarea în parcg!e de ciîfre·
5 iugăre. cu plata ulterioară, a moşiilor apartinind statului şi bisericii. Moşierii care
deţineau suprafeţe mai mari de 100 i112ăre. urmau să arendeze de asemenea ţărani lor
moşiile împărţite Io loturi de 5 iURăre. Pe lîn,gă aceasta, partidul înscria ca o reven-
dicare introducerea impozitului prog"resi\' pc wnit etc. Cu toate că literatura din acea-
vreme c-onsideră prOJ:?r:imul ca militind pentru imb11nătăjirea situaţiei ţ.ărănimii, în rea-
lit:ite nici ace!>t proi;rram nu se ridică pînă la revendicarea desfiinţării marii proprietăţi_
l?e..,1cnir Î11!>11 că acest program era mai radical dl'CÎl prog"rnmul agrar al Partidului So-
cial-Democrat. Aceasta şi explică aderenta ţărănimii la prugramul Partidului Socialist
Independent.
Dccepţiunatii de programul agrar al P.S.D., o parte a ţărănimii s-a apropiat de-
P.S.D. Independent, identificind programul ~u cu ideea împărţirii pămînturilor. Semni-
ficativ în această privinţă, este faptul, că după puţin timp de la congresul de consti-
h1!re. cîrtd ziarul partidului socialist independent (Koztelek = pămînt comun) a ajuns.
printre ţărani, autorităţile raportau din numeroase sate ale jud. Bihor că „în rindurile-
oiihrrilor de jos ale populaţiei se nutreşte ideea împărţirii pămînturilor"·
3
K ost e Ie k, (Pămiot comun), 6 iulie, 1898.
INFLUENTA INTERNAŢIONALEI I ŞI A li-a IN TRANSILVANIA 249•
împotriva relaţiilor precapitaliste, iobăgiste de la sate şi împotriva pro-

prietăţii moşiereşti, care este principalul reazim al tuturor rămă9iţelor
iobăgiei" 1•
Sub influenţa ideilor socialismului în rîndurile proletariatului
agricol şi ale ţărănimii muncitoare au luat fiinţă cercurile „socialiste",
la şedinţele cărora veneau .adesea socialiştii din centrele industriale căJu
tînd să lămureaseă ţăranilor problemele care-i interesau. Cercurile
socialiste ţărăneşti au constituit, în unele împrejurări, nucleele organi-
zatorice ale grevelor de seceriş, şi au avut o contribuţie importantă
la irăspîndirea ideilor socialiste în rîndurile proletariatului agriool 2.
Activ1itia;tea aceSlbor cercuri este dovedită Îlilcă clin anul 1895, în.
rapoortele oficiale ale arurt:orităţilor pentru 1regtunea clin jurul Aradului.
ln .:unu:l 1898, aceleru;;i I'aipoall"te ~e ooupă de răspînc:lirea ideiloir socia-
liste în rîndurile ţăranilor din jurul Oradiei şi Salontei 3, menţionînd
drasticele măsuri de confiscare a orică,ror imprimate cu atare conţtnut.
şi pedepsirea celor ce le difuzează.
Trecerea economiei Transilvaniei în stadiul capitalismului mono-
polist e ÎUlSOţită deci, de o complexă înăsprire a contradicţiilor speci-
fice capitalismului monopolist. In noile condiţii însă, cind se punea la
ordinea zilei asaltul direct al proletariatului împotriva capitalismului,
nici teoria :nici sistemul de organizare al partidului nu mai corespundeau.
Ideologia P.S.D. d1n Ungaria era aceea a Internaţionalei a li-a, organi-
zaţiile sale teritoriale din Transilvania fiind şi ele dominate de „con-
cepţiile reformiste, austro-marxiste, care duceau la fărîmiţarea forţelor·
oamenilor muncii de diferite naţionalităţi""· De altfel, Internaţionala a
II-a avea să-şi ma:nifeste făţiş caracterul ei contrarevoluţionar, de oare
a dat dovadă atunci aînd a sprijinit primul război mondial. „Falimentul
Internaţionalei. a II-a - scria Lenin - este falimentul oportunismului:
cultivat pe terenul particularităţilor epocii istorice trecute (aşa-zise
„~ioe") si c~e a ajuns în ultimii ani să predomine de fapt iln
lnternaţională" 5•
Stindardul sooiail:ismuJ1W. mondial a fost necesar să treacă şi a.
treourt înrtir--adevăir dJin rnîiindil.e nedemne ale conducătorilor ~nternaţio-
nalei a II-a, Îiil acelea ale unei organizaţii noi şi superioară : Interna-
ţionala a 111--a comunistă, condusă de V.I. Lenin.
1 V. I. Lenin, Opere, voi. 9, 811<'ureşti ID55, p. 13G.

2 Din istoria Transilvaniei, li, p. 231.
3 Ibidem.
·• Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvin!iîri, 1959-1%1, pag. 421.
5
V. I. L c ni n, Opere, voi. 21, Editura Politică, 1%8, p. 18.
CONTRIBUŢII:PRIVIND DEZVOLTAREA COMERŢULUI
BOTOŞĂNEAN DIN SECOLUL AL XVI-LEA PÎNĂ LA 1900
de ŞT. DRAGO.MIR
Din vremuri străvechi, cu mult înainte de fOI'IDM'ea statului feu-

dal - Moldova, teriltoriiuil de la răsăritul munţilor Caipaţi a fost stră
bătut de importante drumlllci comerciale, Cla['e făiceaJU legărtnFa intre
Europa CenilI"ail.ă şi ţim.tlturile Mării Negre. Unul ddJn aceste drriumuri
mergea pe vailea SiretuJ1ud, rtrecînd 131pOi Îll1 Ţara RomÎlllească; altul se
îndrepta spre ţiI1JUJturile tătăirăşti, ajungind ia Chilia şi Cetatea Albă,
importante pruituiiii. la Dunăre şi Marea Neagră.
De-a Lungul acestvr drriumuxi, pe teriitcmiu[ Moldovei se constată
prezenţa Ullliui mare il1ltLI1l.ăr de oraşe a căror existenţă a fost co111Sem-
nată. Îll1 documenrtele vtrernii. Intr-o listă de aşezări. a misionariil.or fuml-
cisoami de la 1345 se amtnteşte priinJtlre OI"aşele dllin „vicariiatul R'll.Siei"
şi tîl'gil:lrile diJn Mrudova : Siiret, Bafa şi Chi!lia 1. Botoşiainiril deci 1ruu apar
printre cele mai vechii oraşe ale Moldovei. Pcimele inrfornnarţi.i se gă
sesc în cronica lui Grigore Ureche, wnde vorhtndu-se despre eJqled!irţi~
tătarilor de la 1439 se arată că aceşrtiia „iaiu prădatu şi au arSJU pînă la
Botoşani, şi 1aiu arsu şi tî.rgull. Botăşeniii" 2.
La s:ffirşitul. sec. XV Ştefan cel Maire a zidit la Botoşani curţile
domneşti şi biserica Sf. NeoW.aii PopăJuţi (1496). I.;a adăpostuJ. zidurfilor
, CUJrţiil.or domneşti muJlţi dinitre ocăşenii. precum şi negustorii Îll1 treceve
şi meşteşugaru veniţi de prm imprejlllJiimi se simţeau maii ]n sâ.gu-
rainţă, îşi desfăceau :m.ărlurile lor, C011111:ribudnd astfel la dezvolbaxea eco-
nomică a tîrgulud.
Prime[e act.e . emise de camool.a!ria mOildovenească Îil1 oaTe se a-
rată că Botoşanii deveniseră o aşezairă m1baină, datează diJn timpuil lui
Petru Rareş. La flID 0111 de la mscăUJOO['ea sa, în mai 1528, domnul scrie
o scrisoare în care menţionează tîrgul Botoşani „in opid(o) Batusan" 3.
1 P. P. Pan ai te s cu ... , Viaţa feudală în Ţara Rominească şi Moldova, (sec.

XIV-XVII), Bucureşti, 1957, p. 413.
2 Gri g: ore Ureche, Letopiseţu{ Ţării Moldovei, E.S.P.L.A„ 1956, p. 76.
1 .C. C. G i u re s cu, Istoria Rominilor, voi. 11, partea a U-a, ed. a 3-a, Bucureşti,
1940, pag. 44.
·252 ŞTEFAN DRAGOMIR
In 1530 şi 1531 Petru Rareş se află tot la Botoşani de UJilde scrie scrisori
de afaceri braşovenilor 1•
Aşadar potrivit celor mai sus arăta.te re3uiltă că oraşul Botoşani
căpătase la sfîrşitul sec. XV şi începutll!l secoluiliui XVI o cieosebit?
dezvoltare. ca centru economic, politic şi a.dm1nistrativ.
I. DATE PRIVIND DEZVOLTAREA COMERŢULUI · BOTOŞANEAN

PIN.A. LA JUMĂTATEA SEOOLULUI AL XVIII-iea
Dezvoltarea forţelor de producţie '1a Botoşani a permis prezenţJa

pe piaţa locală a unor mari cantităţi de vite, oi, cereale precum şi a
feluritelor mărfuri meşteşugăreşti. ca blăm.ruri, piei ;tăbăcite, piei crude.
vinuri, făină, care intrau în circu1tul comercial. Vinderea şi cumpăra
rea unora din mărfuri se făceau pe piaţa permanentă a oraşului, în tîr-
gul vechi, în dughene şi prăvălii, numift şi tirgul. de jos, iar a vitelor
şi a cerealelor în tîrguil nou, nwnit tîrgTUil de sus, sau tî[-gul boillor, ail
cailor, al făinii unde se ţineau tîrgurile săptămînale şi anuale iarma..:.
roacele sau bilciurille. tn acelaşi rtiimip meşteşugarii şi negust.om:i dial Bo-
toşanii desfăceau rn.ărfurile for şi peste hotare iin ţările veoine.
Pcezenţa morilor Î111 ocolul tirgului este un indiciu că la Boto-
şani, încă de la începutul secolului al XVII-lea· a început să se practJice
comerţul cu făină 2. D&", din cauza seceteloJ: repeta.te din acest secol şi
a prădăciunilor oştilor turceşti, tătărăşti etc. care au Îlnwdat Moldova~
comerţul ou făină lllU a cunoscut o dezvoltare mai însemnată decît spre
sfdrşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.
Locul unde se vindea făina, adică partea de jos a oraşului, cu
timpul a că.pătat denumirea de tîrgul făinii. Nu.mărul dughenelor şi al
negustorilor care se ocupau cu comerţrul de făină. ctescîind, cei care
vroiau să se iindeletnicească cu acest comerţ 111-au mai avut loc unde să-şi
construiască dughenele lor în vechiul tiTg al făinii, mutindu~ pe deal
lingă cimitirul bisericii Albe. Pe la 1720 s-a ajuns la un confilict mtre
negustorii rămaşi în vale şi cei din deal, conflict oare a ajuns· pînă la
domnitor. In cartea sa către tîrgoveţii din Botoşani domnitorul Grigore
Ghica hotărăşte ca tirgul făill1.ii să nu se mai mute din deal, dÎIIl focul
lui de Wlde s-a vindut şi pină a.cwn 3 • Peste 21 de ani ccm:fll:ictul a
rei..2Jbucnit. La 1742, Antioh Caragea vornic de Botoşani, luîn.d în cer-
cetare cmrllictul a stabilit că tîrgul este în deal de vreo 20 de ani, „şi
este cu cale aşezat, de w-eme ce din vale, Wl.de s-a VÎllldut făima în tre-
A r t 11 r G or ovei, Afonowafia oraşului Boto~ani. Fălticeni, 192(1, pa2. ~-

1
Radu Mi h n ca, în prima sa domnie (1616-1619) dăruieşte mănăstirii Solca

2
două sate, Mimăstirenii şi Costeştii, cu mori pe Siret „care fusese atîrnătoare de ocolul
Botoşani". Uricariul, voi. XVUI. paJ2:. '297. Vezi şi T h. Bă I an, Documente bucouinene,
voi. I, (1507-1653), 1933, p. 183.
a D u m i t r u Z. F u r n i c ă, Din istoria comerţului la romini, Bucureşti, 1908.
p. 15.
DEZVOLThREA COMERŢULUI BOTOSANEAN 253
cută vreme, îndesîndu-se casele, n-au unde sta carăle" 1. Vornicul hotă
răşte ca tîrgul făinii să r;;_mmă în deal, dar altă ma"iă afară de făină
acolo să nu se mai vîndă" iar bacalii şi pîinea (pita) şi alte mărunţişuri
să se vîndă la vale în tîrgul vechi ca să aibă cu toţii alisveriş şi hrană" 2.
Un articol de comerţ 1pea1ltru care Botoşanii se bucură de man~
faimă şi astăzi erau pieile de miel. Documentele dovedesc că meşteşu
guil. prelucratulrud ipieifor e destU!l de vechi J:a Botoşani. La 1742 întîlnim
la Botoşall'li pe Toader blănaTlll 3, la 1747 documentele îl pomenesc pe
Ştefan Blebe blănarul"· O dată cu dezvoltarea meşteşugului s-a dez-
voltat şi comerţrull cu aceste produse, deoarr-ece se ştie că în această
perioadă meşteşugarii imaii erau crncă şi vînzătorii produselor lor. La 1768
a fost înfiinţată la Botoşani breasla blănarhlor 5. kl aoest a:n erau 30 de
blănari care şi-au ales staroste pe Andrei Slicariu 6 . Breasla avea
drept scop printre alrtele de a apăra rpe blălnari de conourenţa allitor ne-
1
--gustori. Aşa după cum rezU!ltă dintr-o scrisoare de mai tîrziu (1797) cu
comerţuil produselor dilln blăni se mai ooupali şi armenii, care vtndeau
diferite straie malotele, caţaveici, cu felrurite (gujulii) 7 •
Comerţllll ou băcălii „mărfuri mărunite" este în creştere. La 1742
este pomenită la Botoşani „uliţa băcăliilor" ~. Comerţul cu băcălii în-
cepuse să intereseze tot miad mUJl.ţi negustori de vreme ce dugheniJe cu
băcălii €>rau obiectul UJn.or wporitaln!te şi dese vînzări şi cumpărări la
Botoşani. La 1737 Tănase Hagi bărbierul cu soţia sa, Lupa, vinde lui
Cărsti, fiul lui Goilav,. şi Lucăi o dugheană băcălie pentru 100 de lei 9.
La fel în 1742, se vinde o dugheană cu băcăilii pentru 130 de lei „bani
noi" 1o.
Primele informaţii documentare privind comerţul botoşă:nean, cu
tîrgurile din ţările vecime, datează dim ,t[mpUJl. domniei 11ui Petru Raxeş.
La 24 noiembrie 1542, doITlITT!ul expediază din Botoşani spre vînzare la
Bistriţa, un număr mare de .porci, cerind bistriţenilor să-i repare un cea-
sornic şi să-i plă1Jească o datorie 11.
La puţin timp după prima menţiune dooumentară la Botoşani a luat
fiinţă unul din cele mai vechi iarmaroaoe de vite, din Moldova. Despre
acest mare tarmairoc 1pomeneşite Petru Şchioipul m scrisoarea sa către
negiustorid. lioveni din 8 iainiu:airie 1579. In scrisoarea am1rntiită se arată
„cum că din vechime locul nundineloru era în Botoşeni" 12 . La acest
iairm.airoc veneau ~n niumăr mare negustori evrei din Polonia, pentru a
1 Art h u r G or ovei, op. cit., p. 336-337.
2 Ibidem.
3 N. I org a, Studii şi documente, voi. VII, Bucureşti, 1904, pag. 123.
4 I d e m, Studii ,~i documente, voi. V„ 811c11resti 190~. n. 245.
5 Idem, Breasla blănarilor din Botoşani. (Analele Acad. Romîne. seriJ a II-a,
Tom. XXXIV, Bucureşti, 1911-l\H2), pag. I.
8 Ibidem.
7
Ibidem, pag. JO.
8
N. I org a, Studii şi documente, VII, p. 122.
9 Ibidem.
10 Ibidem.
1
1 Art 11 r G or ovei, op. cit., p. 8.
12 Arhiva istorică, voi. I. Bucureşti, 1865, pag. 174.
254 ŞTEFAN DRAGOMIR
cumpăra vitele albe pe care le exportau apoi pină la Danzig şi de acolo-

în Anglia şi aduceau cu ei postavuri leşeşti 1. Mai tîrziu marele ian:maroc
a fost mutat mai aproape de graniţa cu Polonia, Ja Sipeneţ şi în satul
Lenţeşti şi apoi la Hotin. In 1561, marele ia!rma.roc de vite nu mai era
la Botoşani. In acest an mari negustori clin Ll.ov, oa, Melchioc Hase, ve-
neau la Hotin, unde se mutase bilciruil cel mare de boi, despre care unii
boieri şi negustori pretindeau că ar fi fost mai întîi la Botoşani 2• Foarte
căutaţi pentru calităţile lor, atit în ţ.m-ă cit şi peste hotare erau caii. Se-
explică astfel preţurile lor ridicate faţă de preţurile pămî.n.W1ui, chiar
după mutarea iarmarocului. Pentru 4 cai al căror preţ a fost fixat la
4000 aspri, în 1586, Petre Şchiopul dăruieşte jupinesei lui Albotă şi
fiului ei Gheorghe Alboţel, un vladnic în Vlădeni pe Jijia 3.
Mutarea iarmarocului şi instituirea asupra Moldovei a greUilui jug
otoman au provocat o stare îndelungată de lincezire a comerţului de vite
botoşăinean peste hotare. Ca urmare a mutării iarmarocu1Uli. au decbut
şi celealte soiuri de comerţ, care se practicau în zdilele i0JI'!Il1a["ocuJJui. In
această stare a găsit Botoşanii negustorul ~us Trifon Korobeinikov care·
mergea la Constantinopol, pe la 1593, descriindu...} ca pe „Ull1 sait oa şi
Ştefăneştii în care sint trei biserici şi 450 de case", irncheind cu menţill.llll.ea
destul de vagă „făcindu-se şi tîrg" 4.
Comerţul cu vite peste hotare, în sec. al xvn . .
1ea, este sporadic.
Vitele se cwnpărau în număr mic şi numai in măsura în oare era posi-
bilă sustragerea de la apăsătorul jug otoman. O scrisoare a 1ui Vasile·
Lupu de la 27 mai 1635 vorbe~te despre nâ.şte negustori bistriţeni cm-e
au cumpărat 6 boi şi 11 vaci de la călugării din Coşula 5 • Tirigurile şi
iarmaroacele din vechime, din aceste părţi file Moldovei, mai rămăseseră.
doar în amintirea oamenilor. In jurnalui principelui Iacob Sobieschi pti-
vind campania polonă în Moldova clin 1686, se arată că il.a ~etragerea lor-
prin nordul Moldovei, ajungînd polonezii la Orosend, s-au oprit pe focul
unde odinioară „se ţineau tîrgurile, bileiurile moldoveneşti" 6.
In secolul al XVIII-lea, comerţul ou vite era îincă departe de a
fi ajuns la importanţa pe C'a["e putea s-o aibă în viaţa eoonomică a ora-
şului. Vitele erau vîndute pe plan local cit şi în tirgurile dim. ţările ve-
cine. O scrisoare a vomicilor de Botoşani din 1706 vorbeşte de negusrtxxrii
bistriţeni care veneau la Botoşani de unde cumpărau boi 7. La 1742 este-
pomenit, la Botoşani, un iarmaroc de vite 8 la care veneau negustori
turci din Hoti.n şi negustori anneni pentru a lua v,ite pe oare ile treceaiu
apoi la Cernăuţi, Mohilău şi Soroca 9 • Negustorii turci o făceau şi pe
1 N. I orga, NegoţulşimeşteşuJ:?Urile în trecutul romînesc, Bucureşti, 1906, p. 111.
~ I d cm, btnri:i co111crţ11h11 rumincsc. Epoca veche, Bucureşti, 1925, pag-. 186.
8 L'ncariul XXV, pag". 289.
4 N. I org a, Istoria Romînilor prin călători, Bucureşti, 1928, voi. I, ed. a II-a„
p. 261.
5 Artur G o rov ei, op. cit., paJ?. 8.
.-\I. La pc datu, Campania polonă în Moldova la 1686, Bucureşti, 1933,
6
p. 13/291.
7 N. I org a, Istoria Rominilor în chipuri ~i icoane, Craiova, 1921, p. 171.
8 Art h u r G o ro vei, op. cit., pag. 331.
9
\I. I org a, Istoria comerţului romînesc. Epoca mai nouă, Bucureşti, 1925, pag-. 35-
DEZVOLTAREA COMERŢULUI BOTOŞANEAN
intermediarii cumpărind pentru polonezi. boi de la Roman şi Botoş.ani 1.

Menţinerea comerţuluri ou vite a tîrguiluâ. Botoşani, în condiţiile monopo-
lului turcesc, se daitoceşte Îil1 mare pairte şi poziţiei sale geografice.
Fiind mai îndepărtat de centrele principale ale Moldovei, unde contro1ul
turcilor era mai 1:riigll['os, BotoşaI11ii puteau Lntreţine comerţUJl. cu vite ou
tîrgudle din ţările vecine. De altfel aşa CUJITl re~uJ.ită din cele de mai sus:
înşişi negustoirii turci contribuiau la întreţinerea unor astfel de legături
comerciale. Comerţul cu vi1te, frinart vreme înde1U!Ilgată de ~păsătoruJ.
monopol turcesc, va cunoaşte o de:Zvoltare înfloritoare după încheierea
tratatului de la Kuciuk-Kaill10JI'gi (1774).
Un artiicol de VÎinzare, foarte căutat în străinătate erau vilnur:ile·
produse în această regiune, renumite prin ieftinătatea lor 2• Dezobry şi
Bachelet au airătat că GB!"mania întreţinea în vremea aceea un iinrtens
comerţ de vinuri cu Botoşanii a. în această vreme Botoşanii ffi"au o mare
pi.aţă şi depozit de ·U!Ilde se ducea vinul din Moldova ,fu1 Poloniia, în ţara·
căzăcească, în Ungaria şi l!I1 ţările nemţeşti 4.
Un rol însemnat în dezvoltarea relaţiilor comerciale ale tîrg.ului
l-iau avut armenii oaire s-au stabillit la Botoşani, după ce t1r:gul a devenit
un centru insemnat, vernnd clin alte oraşe aile Moldovei. Pe la 1550, 1ll!I1
armean din Botoşani, Ivasco, ginerele lui Bogdan Sahac cumpăra cai
moldoveneşti şi căldări cu două torţi spre a merge cu ele 1n Polonia 5 . In
1557, la bîlciu[ de '1a Liov, alături de negustori din Iaşi, Suceava şi
SiTet, mergea şi negustorul armean Hagigiadll[' din Botoşani caire drucea
pe lingă boi, piei crude de cerb, posta-vuri croite şi vin moldovenesc 6 •
Practicarea comerţului pe plan local, bazat pe produsele populaţiei
locale explică prezenţa la Botoşani, la începutul sec. al XVII-lea, a 1UJI11Ui
mare număr de tîrgoveţi priiintre ei şi negustori.. lin 1609 sLnt pomeniţi
Armenii Hanco, Chirilă şi romîcii Mosul, Ştefan şi Condrea 7. I.ntr....,un
act de vînzare din 1610 sint pomeniţi, fa Botoşani, negustorii armeni
Olbeini armeanul, Haceris airmean, Gridoo şi Agopsa armean, Drăganu
Tevtulu şi Bîla.W s.
Dezvoltarea meşteşuguriloc şi a comerţului pe plan local a de-
terminat o nouă dezvoltare a tirgiuLui şi a ,comerţului botoşăinean. Atraşi:
de perspectiva •UITT.Or afaceri fll"uotuoase, înrtr-illn oraş mai îndepăritart; cl.e
principalele căi UI1!Jlate de armatele otomaine în campaniile lor împotriva
Poloniei, din a doua jwnătate a sec. al XVII...,lea, un număr tot mai
însemnat de negust0I1i s-aru aşezat la Botoşani. Pe la 1662 armenii îşL
1 Artur G or ovei, op. cit., pag. 330.
2
D. Cantemir, Descrierea Moldovei, E.S.P.L.A., 1956, pag. 78.
3
A I e x. Pa p a dop o 1-C a I im a h, Notiţă I sloricâ despre oraşul Botoşani, Bucu--
reşli, 1887., paE:. 8.
4 Ibidem, pag. 57.
~ N. I org a, Istoria comerţului rominesc Epoca veche, Bucureşti, 1925, p. 136.

8
Ibidem, p. 186.
7
N. I org a, Studii şi dowmente, voi. V„ p. 2I4.
s Arhi<.•a I stor ic li, voi. I I I. p. 209.
:256 ŞTEFAN DRAGOMIR
aveau .nemeasnicul lor, pe David 1. Pe la 1670 se dau măriturii des.pre

„tîrgoveţii rumîni şi armeani de tă.:rg la Botoşani'.' 2 .
La sfirşitul sec. al XVII-iea. bunăstarea negu"'•torilor botoşăneni
-ereşte.Cu banii pe care îi au cumpără dughene în tîrg saJU .pămîlilt în
satele din împrejurimi. In 1699, Pavăl şi cu femeia lui, Maria, vînd lui
Ivan Trincupul, armean din Botoşani, dugheana lor cu o cămară din
mijlodul tîrgului, pentru 48 de lei 3.
Atraşi de prosperitatea tîrgului, la Botoşani în sec. al XVIII-lea,
vin mulţi negustori străin] : tuirci, evrei, g'II'OOÎ, din caire muJlţi se VOI.
stabili aici. Pe la 1731, găsim la Botoşani pe Umir Turoull şi Afi Bes-
leaga care împrumutau ba.ni celor săraci ce „se îndatorau a da o oaie, ori
prune, nuci, în loc de bani 4, Profitînd de situaţia lor, negustorii turci
se dedau la abuzuri hătind pe oameni, 1uirul de la ei înd.oot şi mtreit
1
decit le dădeau şi la porunca domnit.orilor nu se supuneau 5. Pentru a

pune capăt acestor abuzuri, domnitorul Constantin Mavirocordat a adus
la laşi un ceauş împărătesc care urma să vililă la Botoşani şi Suceava
spre a pune capăt abuzurilor negustorilor turci 6.
Vin în nwni:sr tot mai mare inegustori evrei : ilil. documente sînt
pomeniţi ca vinzători de horilcă. In 1742 exista o breaslă a evrei,lor dilI1
Botoşani ; într-un act semnează Mihai Pevetul şi credincios breslei ji-
doveşti 7• La 1745, lcaJil Vodă fiul lui Constantin Mavrocordat se adre-
sa tuturor tîrgoveţilor moldoveni şi armeni. jidovi şi alţii din tîrgul
de sus din oraşul Botoşani 8 . La Botoşani trăiesc şi inegus.tori greci. In
1i50 Theodor, negustor grec clin Botoşani, vinde o casă 1ui Enache
Dascălu 9 .
Ca urma1·e a creşterii producţiei de mărfuri pe plan lOCaJl, legătu
rile Botoşanilor
cu tirgurile din apropiere s-au dezvoltat. Negtus1nrii bo-
toşăneni mergeau cu măr-furile loc la Suceava, Dorohoi şi în alte tirguiri
din nordul Moldovei. La 1735 este pomenit drumul cel mare ce merge
-de la Suceava la Botoşani 10• ln 17 44 este menţicnat drumul mare oe vine
de la Dorohoi la Botoşani 11 • iar pe la 1761, î:n Suceava, este amintit un
loc bun rezervat botoşănenilor ..în dricul du1gherilor din capul tîrgului'"
unde să-şi întindă marfa lor, „la faţa tirgului la uliţă" 12.
Dezvoltarea comerţului botoşăJnean este menţionată şi Îiil însem-
nă.rile călătorilor străini cal'e a1U trecut pe la Botoşain:i. în această vre-
me. ln 1762 abatele Boscowich oare căllătorea ou un fost ambasador la
1 N. I or I? a, Studii ~i docume11le, voi. V., p. 222.
2 Ibidem.
1 Ibidem, p. 225.
' N. I or ,g- a, Istoria comerţului romi.nesc. Epoca mai nouă, p. 31.

~ A r tur G or o v ei, op. cil., paJ?. 330.
8 Ibidem, pa_g. 331.
7
Ibidem, paJ?. 75.
8
N. I or _g a, Istoria comerţului rominesc. Epoca mai nouă, p. 40.
11
Uricari u I, XXII, pa_g. 375.
10
N. I or f:? a, Studii şi Documente, XI, Bucureşti, 1906, paJ?. 58.
11
G h. G hi bănesc 11, Dorohoiul, Studii şi documente, Iaşi, 1924, pag. 26.
1
~ Artur G or ovei, op. cit., paJ?. 332.
DEZVOLTAREA COMERŢULUI BOTOŞANEAN 257
Constantinopol, trecînd prin Botoşani, remarcă în tirg un număr mare

de prăvălii din lemn şi din zid, care aveau geamuri bune la ferestre,
faipt ce dovedeşte bUillăstarrea negiustoriloc botoşăneni. în 1763, geologul
austriac Hacquet, descriind bhlciul din Botoşami arriaită că „„.se aduce aici
pentru cumpărători foarte luxoşi, marfă englesă, francesă, stofe tur-
ceşti scumpe pentru femei, năfrămi frumoase sau tulpane" 2• Acelaşi
arartă că bîlciul din Botoşami e mai f,recventat decît oricare alt araş
din Austria a.
Legăturile comerciaile din ce în ce maii dezvoltate între oraşele
Botoşani, Suceava şi Dorohdi dovedesc formarea unei pieţe lăTgite în
această parte a Moldovei. Fiin1d situat într-o regiune unde se practica
agricultura, creşterea vitelor şi a oilor producătoaire de piei de calitate
superioară şi nu prea îndepărtată de regiunHe muntoase, Botoşan.ri:i au
devenit în scUJ·tă vreme centrul cel mai imporitant al acestei pieţe. Prin
însăşi poziţia sa geogrnfică şi în baza tradiţionail.elor legături comer-
ciale, această piaţă gravi,tează mai mwt spre Polonia şi AusWia, spre
tîrgiurile di,n nordul Transilvainiei şi sipre Bucovina, caire din 1775 a fost
ocupată de austr-ieci.
II. DATE PRIVIND CREŞTEREA COMERŢULUI BOTOŞANEAN

DE LA .JUMATATEA SEC. AL XVIII-iea PINA LA JUMATATEA SEC. AL XIX-iea
De 1a jumătatea secolului al XVIII-lea, ca urmare a dezvoltăiFd.

forţelor de prodUJcţie şi a apariţiei uITTor noi relaţii de producţie, orîin-
dullirea feudală a inrtrat în p1Îll1ă destrămare. De maire 1nsemnătarte pen-
tru dezvoltarea economică a Ţării Romi:neŞ,ti şi Moldovei a fost pacea
de la Kuciuk-Kainargi (1774) care a creat condiţii favorabile pentru
dezvolta.rea comerţului botoşănean atît pe plain inte11n cît -şi pe plan
extern.
Comerţul cu vite care, vreme îndelungată, a avut de sufedt dÎll1
oou.za monopo1ului tuircesc a i:ncepu~~ dill1 nou să i:nflorească. Şti.rile ime-,
diait ilN'ffiătoa:re trat.atUJlui de pace de la Kuoiuk-}{jadmJarg:i dovedesc ia.ceas-
ta. tn 1776, la Botoşaini este menţionart ti:rgul" boilor ,,unde vameşii
domnului îşi aveau cearxiacul 4. · în 1796 este pomenit tîr:gul vechi al
cailor pentru a fi deosebit de tîrgul Ca.nor ma! nou 5 . Şi călător~i străini.:
în trecere prin Botoşani, dau mărturii privind comerţul cu V1it€. Dupa
cum afirmă dălătorul polonez Mikoscha, în trecere prin tîrg pe· Ja 1782,
fa Botoşani era în fiecare săptămină tîrg de vfte şi de ·cai la care ar
fi piutut veni şi negtist.ori din Poikmia 6 • ·
· Condiţiile areate de traitaituil de [ia Kruciuk-KaÎlnargi aiu stimulat
şi. dezvo1tarea celorlaLte ,raJJ1JUII'i ~e _comerţUJ1ui botoşălneain. Au oresout
' N. I org a, I storia R,omînilor în chipuri şi icoane, p. 176.

2 I d cm, Istoria romi ni/or prin călători, cd. a II-a, \'Ol. III, 1929, pag. 27.
3 Ibidem.
"' N. I org n. Istoria Romî11ilor în chipuri # icoane, p. 173.
5 Idem, Studii şi documente, voi. VII, pag.· 138.
6 Idem, Istoria rominilor prin căldfori, Bucureşti, 1929, voi. III, p. 32.
258 ŞTEFAN DRAGOMIR
V'Înzările şi cumpărfu'il.e de produse meşteşugăreşti, făină şi alte m.ă

lîlllţişuri. Negoţul cu băcăniii şi rnI raohdru. atrage pe mulţi din negus-
t.orii tkgului. In februarie 1778, bacail.ii obţin de la Constantin Mo['uzi
un hrisov în baza căruia se organizează în breaslă aşa cum ar :fii avut
şi mai î.na.IDte şi aleg ca staroste pe Ioniţă Lal:u 1. In hrisovul domnito-
:ruilui sînt arătate rt.oiate orîinduielile ce trebuiesc păziite de staroste .şi
epitropii breslei. HrisoVU!l prevede obligaţia pentru toţi bacalii de a
asculta de staroste şi cei 6 epitropi 2• Ucenicii folosiţi în dughene <tre-
buie făcuţi cunoscuţi starosti.ei. Marii boieri nu aveaJU dreptul de a se
amesteca Îlil treburile breslei, bacalii de a:ind nu pUJteau deschide du-
ghene înainte de a deschide bacalii de fruinite. Din hrisov aflăm că ba-
calii aveau voie să folosească în dughenele lor u.ceni.ci aduşi dm aJJt~
părţi, este vorba de bacailii de frlllllte ; :faiptul a.cesta dovedeşte o evi-
dentă diferenţiere socială în sinul negustorimii rbotoşăaiene, apă.rută ca
urmare a dezvoltării comerţului.
In noiembrie 1814, Soadat .AJ.ex. Oailimach dă hrisov JJui Marin
Odagiu din Botoşruni numindu-l staroste peste baoali „oa să aibe a 'Pur-
ta de grije şi a cîrmu!i el cu cei trei epitropi. ale-şi ai breslei lor pe iba-
caili3. Prin hrisov se hotărăşte ca bacalii să nu mai vîndă mărfurile lor
cu preţuri mai ridicate <lecit cele stabi..J.ite de domnie. Starostele se bu-
cW"8 de unele scutiri din paa-tea domniei. El avea <keptuJ. de a ţi.ne bă
călie fără a plăti. dările pe care ceilalţi tirgoveţi le plăteau. Muilţi ne-
gustori botoşănem făceau negoţ cu măirfUII'i turceşti, alţii se oou.pa:u
cu vinzarea tutunului.
Activitatea comercială a negustorilOII' botoşălneru a fost încuraja-
tă şi de unii domnitori ai Moldovei prin acordarea de scurtiiri şi pri-
vilegii. In 1779, Constantin Moruzi Îll1ltăreŞl1:e pentru negustorii armeni
din Botoşani privilegiile pe care aceştia · 1e aveau de la alţi domnit.ori.
La vremea deseaiti.nii aceşti negustori aveau a plăti „cite 4 parale ve-
chi de stup şi rimătoriu" ~. ln urma unei plîngeri, 111egust0rii pă:mînteni
clin Botoşani au primit de la Mihaii vocii Su~, în martie 1794, un privi-
legiu în care sint prevăzute o serie de· sci.litiri. DomnruJ. motivează acor-
darea acestui priV'illegiu, socotind că negu.st.orii aceştia „nu puţin folos
aduc cu negustoria lor şi cămării gospod, lăcuitorilor inleSnire la aleş
verişul lor" 5 • Prin hrisovcl dat se hotăTăşte ca negustorii pămînteni din
Botoşani să plătească deseatima pmă la 3 lei bucata, să fie scurtiţi de am
de olac şi alte obligaţii pe care ceilalţi locuitori le aveau. De asemenea
cind merg în atte ţimlrtwii. şi iarmaroace smt scutiţi de dări, deoarece
plătesc birul lor ifu1 ţinutul Botoşa.nilor. Domrnll atrage atenţia isprav-
nicilor şi judecătorilor din alte ţinUJturri, pe unde ar umbla negustorii
botoşăneni şi ar avea 1pricim de judeoată, să judece ou dreptate, iar în
oaz că nu sint mulţumiţi ou judecata ce li s-a făcut, să se adreseze
1 Du mi t r u Z. Furnică. Din istoria comerţului la romim, Bucureşti, 1908.
pae. 62.
2 Ibidem.
3
Ibidem, pag. 285-286.
• N. I or~ a , Studii şi documente, voi. Vli, p. 127.
:i Artur G or ovei, op. cit„ paJ?. 332.
domnului 1. Privilegiul acordat negustorillor botoşăinenă. a fo&t mtăr1iit

în martie 1796 şi la 31 august 1799.
In schimbul de prcxluse sînt initeresaţi artîrt; boierii cit şi măinăstj
rile din pocţi1le loou1ui. Dooume:nitele ibotoşănene aitestă această stMe de
fapt din a doua jumătate a secolului al XVIIl-lea. La 1766 sînt pome-
mte în Botoş.ani dughenele sitolniouJ.uii Co111S,1laJntiJ:n CkeciarrllU 2. La 1776
smt pomenite dughenele visrt:rl.erinicesei Catrina Oalbargiu şi a stolnicu-
lui Constaintin Kogăilinâ.ceanu 3, iar Ion Oallimaohi, se amestecă în cum-
părătura de oi 4. In 1793, Mihail Constantin Suţiu ÎIIlcredi.Jnţează veni-
tn.lll'lile bi seridi U spema şcolii di.Jn Botoşani priinrtlre care şi dughenele
1
acesteia 5 •
Un număr însemnat din dughenele din Botoşani aparţineau mi-
tropoliei dim. laşi. 1n 1828, mitropolia din Iaşi dă vel vomiculrui Al. Cal-
limachi 51 de dughend. pe care le avea îin Botoşani pentru un loc din
laşi 6 • In 1832 au fost luate pentru spital 23 de dugheni ale mitropoliei 7 .
Foa:rte ill'lJte['esaţi sînt boierii şi mănăstirile în· oomerţiul de vite.
Pe lingă că aveau în stăp[nirrea lor terenuri îmitinse de .păşU1I1e, atLt ho.
ierii cit şi mănă.sit:Lrile se bucurau de priivd:legd.i însemnate din pwiteft
domnitorilor. Astfel, ia 25 mai 1803, dornnii.t1Jaru!l Alex. Moruzi dă sriia-
randei, fiica lui Oati.Jnca Moruzi, căsătorită cu Alex. Balş, stăpînul mo-
şiei Dumbrăveni, un hrisov, prtl:n oarr-e-4 scuteşte de vruna mare, de
cornărit şi de orice alte dă:rti întîmplăltoare cei 500 de boi destinaţi pen-
tru negoţ în fiecare an s. Intr-o carte domnească din iunie 1803, sie
vorbeşte de.spre vitele de neguţătorie aJle măJnăstiirii Sf. Niicolae Po-
păuţi 9. De aseme1I1ea, în 1818, boierul Manolache Manu a<vea apPobaire
domnească de a alcătui tirg de vite pe moşia Cuoorăni 10 .
Pe liingă boieri. şi măJilăstiri ou comerţiul de vrute se oouipau şi wn
număr îmisemnait de negustori supuşi Slbrălimii. 1n oatagira.fia SIUpuşi.!lor
străini, din Botoşani, întocmiJtă Î!l1 iaJl1JlJJl 1820, sînrt; trecuţi 17 mari ne-
gustori de vite. Pentru întreţinerea vitelor lor, 111egusto:rii aren-
dau moşii ou a111ull pe oare ile lăsau · neouilitiiivarte, transfo:ranîindru-de Îlil
păşuru pentru virte 11. Interes'U!l pentru corn.erţ.ul de viite a crescut şi da-
tooirtă fa!ptulll'i. că vitele diilil această regtliUJI1e erau fowte mUilt aipreoiiate
în străilllătate, în primUJl riind caid. In iprdmiii aind. aii sec. al XIX-lea evre-
ul Ll.ppm01I1, stabil:irt; La A vrămeni Î!l1 ţirnrurtru1l Botoşiamii, strângea cai pen-
tru armata prusacă 12. Caii din această regiune au contribuit la îmbună-
1 N. I org a, Studii şi documente, voi. VII, p. 132-134.
2 Idem, Studii şi documente, voi. V, p. 253.
3 Idem, Istoria Romînilor în chipuri şi icoane, p. 173.
' Idem, Istoria comerţului romînesc, Epoca mai nouă, pa~. 47.
5 A I ex. P apa dop o l·C a I i ma c h, op. cit., pag. 45.
8 A r t u r G or o v e i, op. cit., pag. 62.
7 Arh. St. Botoşani, fond, Primărie, dosar 9/1832, fila 4.
8 Arh. St. Botoşani, fond, Balş, mapa 1, nr. 5.
0
Documente privitoare la istoria economică a Romîniei - Oraşe şi tîrj:!uri - Mol-
dova, seria A, voi. II, Bucureşti, 1960, p. 33.
10 Ibidem.
11
Art u r G or o v e i, op. cit., pag. 82-91.
12
N. I org a, Istoria comerţului romînesc. Epoca mai nouă, p. 142.
260 STEFAN DRAGOMIR
t.ăţirea speciei de cai austrieci şi prusaci 1. Pieţele din Cernăuţi, Lem-

berg şi în special Viena erau aproVizionate numai cu vite dim. această
regiune 2. La 1828, la Botoşani, era IWl mare iannaroc de vite, ·Uil'lJul
clin cele mai vizitate din întreaga Moldovă.
Negustorii botoşăneni mergeau după măduri în tîrguril.e din
ţările vecine aducînd de acolo coloniale, manufactură saxonă, pielărie
rusească, ceară şi tutun 3. Negustorul botoşălneain Hagi Chicor Buicoglu
intreţililea legături cu casa de comerţ Hagi Constantin l?-0p din Sibtu 4 ,
iar în 1822 Măgîrdici Buioliu din Botoşani mergea prin Suceava la
vestitul iarmaroc din Lemberg 5.
Din lipsă de informaţii nu se poate stabili num.ărluil. exact al ne-
gustorilor dim. Botoşani. Totuşi pe la începutul sec. ail XIX-lea numă
rul acestora era destul de mare. In condica liuzilor d1n 1803 sînt trecuţi
77 de negustori hrisovoliţi 6 . După SJ statistică a vistieriei din 1820, pri-
vind supuşii străini în Botoşani erau 70 de supuşi nemţeşti, după ori-
gine : moldoveni, armeni, leşi, ruşi. germani, greci, ;bulgari, u:nguri etc.
care se ocupau ou diferite negoţuri 7 • O statistică din 1832 numără la
Botoşani 40 de ,.fabrici", (de lumînări, de oloiuri, de colţuni, de basmale
de tulpane, de pălării, de pănzuri, de piele, de găitanuri, de săpun) 8 .
In comerţ. a.şa după cum am văzut, erau interesaţi şi un mare număr de
boieri din părţile locului.
tnf iinţarea a noi tîrguri şi iarmaroace în apropierea Botoşanilor 9
a micşorat posibilităţile de cîştig ale botoşănenilor, care se pling de mai
multe ori de stiimtoarea în care se găsesc şi cer să le aprobe îrnfiinţa
rea a noi iarmaroace în Botoşani. tn plîngerea lor din 16 septembrie
1832, adresată eforiei oraşului, negustorii botoşăneni se plîng că tîrg'..tl
se află „în pătimire" nwnai din pricina tîrguşoarelor ce au luat fiinţă
prin apropiere 10. Ei roagă Eforia să intervină la domnitor spre a le
aproba înfiinţarea a 8 iarmaroace de. vite şi .alte negoţuri 11. In plîngere
se arată că în tîrg trăiesc mul ţi negustori „cari specltlarisesc neguţăto
ria în vite" f2 şi aduc prin activitatea lor mari venituri ţării. Cererea
negustorilor botoşăneni a fost satisfăcută. Domnul a aprobat mfi:iinţa-
1·ea a 8 iarmaroace anuale (la 1 iam1ar1e, la 2 februarie, la dumilili.oa
mare, la 6 a~gu~t. La 15 august, !a 8 septembrie, la 15 ootombrie şi la
1 Raportul general despre sbrra rconnmiri:i a acestei circumscripţiuni cuprinzînd
iudejele Botoşani, Dorohoi, Sucea\"a, 1897, paJ!. 8.
2 Ibidem, PJI!. 6.
1 Ar tur G or ove i. op. cit., pag-. 53.
4 N. I org a, Istoria comerţ11/11i romî11esc, epoca mai nouă, p. 81.
s Ibidem, p. 143.
8 lJricariul, VIII, p~. 315.
7 Artur G or o\' ei~ op. cit., pag. 82-91.
8 Arh. St. Iaşi, Tr .. G44. op. 708, nr. 411, fila 38-39.
• C. C. G i u re s c 11, Principatele romîne la începutul sec. al XIX-iea, Bucureşti,
1957, p. 71. Documente privitoare la iston.- economică a Romîniei - On:şe şi tîrguri -
Moldova, seria A, voi, II, Bucureşti, 1960, pag. VII.
10
Arh. St. Botoşani, fond Primărie, dosar 9/1832, fila 4.
11 Ibidem.
12 Arh. St. Botoşani, fond Primărie, dosar 9/ 1832, fila. 4.
DEZVOLTAREA COMERTULUI BOTOŞANEAN 261
6 decembrie) 1. Ce:le 8 iarmaroace existau şi in 1842 2. In 1844 domni-

torul aprobase la Botoşani înfiinţarea a 12 iarmaroace anuale 3 deoa-
rece, aşa după cum afirmă chiarr botoşănenii, piaţa este cea mai potri-
vită pentru diferite negoţuri, dar mai cu seamă pentru vite"· ln apri-
lie acelaşi ain obştia focuitorilor din oraşul Botoş.aini '1:lrimilite o ja'libă
domniei, cerîrnd a1probCl["ea pentru 3 i armaroace ainuia1e de cîrte o săptă
1
mină fiecare : Îliltre 22-27 iulie, între 20 august-29 augusrt, şi ail trei-
lea să în:ceapă din duminica I a postului mare, adică a doua zi după
~f. Teodor s. Locuit.orii arată că la Botoşani se pot găsi cl:rduri de vite
pe care negustorii .sitrăini [e caută în mod deosebit. Se cere ca după
aprobarea ;:wmaroacelor, de către domnttor, acestea să fie pU1b1ioaite aJtîit
Îlil Bucovinici ci,t şi ful Galiţia cu care Botoş .. ni se găsesc Îlil bune reJ..aţii
comerciale. Numă.a:"ull. acelora care se 00upaiu cu comerţul de vite em
tort mai maire. ln 1845, la BGtoşani, era o breaslă a precmpeţiJlor de viiJte
c,are se ocupau 11.1Jumai ou practicarea acestui fel de comerţ 6 •
Şi comerţul de rachiu şi băuturi spirtoase ia o mare amploare mai
ales datorită LnmUJl.ţiri.i ve1nd.ţelor care prelucrau cereale stricate şi car.,.
tofi. NumăruJ acelora care se ocupau cu vÎIIlZ'alrea băuturtlor, iliri primul
rl.nd rachiul, Î!l.1. 1832, ajunsese la 131 din care 79 moldoveni, 6 armeni
şi 46 ewei 7. în 1832 existau [n Botoşani 63 de bresle 8 din care o parte
erau bre&le de negustori, o pa1rte ale meşteşugam:iJ.or oare siinguri îşi
vindeau obieot~le pe oaire le produceau. La 1832 OÎIIld s-a făcut cata-
grafia populaţiei din Botoşani existau în acest oraş 45 de blănari 9•
Prosperitatea comerţului botoşănearn a contriibuiit la dezvoltarea
oraşului fapt remarcat de mulţi călători străini şi de contemporanii, în
scrie;riJ.e lor. Astfel istoricul Dionisie Fotino, il.a 1800, socoteşte Botoşamii
al doilea oraş comercial. după Galaţi 1o. Trecînd prin Botoşani, Î!ll 1805,
că.1ătorul Viinoenz Ratthyami arată că piaţa oraşului e spaţioasă şi ÎtilCOll1-
jurntă cu o mulţime de magherniţe ... " închiriate foarte scump, pentru
că oomerţJul mic este liber ... şi puţin impus" 11 . De asemenea Max Fried-
rich Thielen, în cartea sa „Die Eurnpăische Turkey" apărută la Viena în
1828, spune despre loouitorii Botoşanilor că fac „uin comerţ foarte viiu
care se întinde pînă la B:rody, Bri.inn şi Leipzig" 12 .
1 Arh. St. Botoşani, fond Primărie, dosar 9/1832, fila 4.
i Documente privitoare la istoria economică a Romînici - Oraşe şi tîrguri - Mol-
dova, seria A, voi. II, Bucureşti, 1960, pag. 'J:12.
3 Ibidem, pag. 289.
4 Ibidem.
;; Ibidem.
~ Arh. St. Iaşi, I<. 1.s.;5, fila 92
1 Art tt r G or ovei, op. cit„ pag. 179.
s Ibidem, pag. 311.
!• Ibidem, pag-. 319.
10 A Ie x. Pap ad op o 1-C a Ii ma h, op. Cil., paJ:r. 2.
11 Artur G or ove i, op. cil., pag. 51.
u Ibidem, pag. 53.
262 STEFAN DRAGOMIR
III. DATE PRIVIND DEZVOLTAREA COMERŢULUI BOTOŞANEAN

IN A DOUA JUMATATE A SEC. AL XIX-iea
Prtlin acoirdarea ilri.bertăţii comerţuffiui pe Dunăre şi Marea Neagră,

tratatul de la AclxiaID.opole (1829) a făcUJt posibilă aintrenarea Ţării
Romîn~ti şi Moldovei în schimburile comeroiail.e şi ou ţările capirt:a1iste
clin apusul Europei. Din cau:za poziţiei Sialle geogra:fiice, fiind mai înde-
părtat de principalele porturi ale ţării (Galaţi şi Brăhl.a), BotoşaiMi con-
tinuă să întreţină legăituri comerciale cu Austria faţă de oare se găsea
in im.ecliată apropiere 1• Pe măsura dezvolităirii căi!lor de · comunica.ţii,
ţinutul din norduil. Moldovei a fost tot rnaă. mult atras în schimbul de
produse şi cu alte ţări capitaJ.isite ddn rapusul EU["()pei. Găsind pieţe de
desfacere în ţările Europei centrale şi de apus, buirghezJa şi moşierimea
botoşă.neană SÎlnt tot mai mult interesate în comerţul cu vite şi cereale,
produsele caract.eristice ale acestei regiuni. Ln agricultură au început
a fi folosite maşinile. Incă din 1854, la Botoşaaid., exista o firmă comer-
cială „J. Abramovitz" care aducea maşini agrirole şi fierărie am Anglia
şi GerananiEl 2. In scopul valorificării griului, în condiţii oit mad. avan-
tajoase, oontinuindu-se tradiţia vechiului comerţ cu făr1nă, ii.a. Botoşani,
încă din 1855 a fost înfiinţia,tă societatea morilor ou aburi „GaVI1iel
Abrarnovici şi Sava F'ireifeld" 3 oare măcina mari cantităţi de făină pe
oare le virulea Îll1 ţară şi străinătate. Se poate conchide, că începînd
pe la jumătatea sec. al XIX-!lea, la Botoşani, a ilI1ceput să crească intere-
sul. pentru comerţul ou cereale. Comerţul cu cereaJ.e a devenit predomi-
nant după ce guvernul austro-ungar a refuzat să mai 1penmi.tă iilftrarea
vitelor din Rominia in Austro-Ungaria şi după 1886 cind · guvernrul II"O-
min a introdus tairifuJ. autonom. Pînă la i.Jntroducerea tarif,uffiui auto-
nom. pe primul loc în comerţul Botoşanilor s-au găsiit vitele. Aşa cum
rezultă din presa de mai tîrziu, în fostul judeţ Botoşani, pe la 1867,
erau multe herghelii de cal, renumite în ântTeaga Moldovă, ca cele
de la Dumbrăveni, Ripiceni, Dămăcheni, şi Zvoriştea unde se creşteau
cai penb"l.l comerţ'·
Viaţa comercială a oraşului şi f osturuii. judeţ Botoşani a fost
sprijirnitlă şi de Camera de comerţ şi industrie, înfiinţată în 1868,
instituţie, care a apărat interesele burgheziei şi moşierimii botoşă
nene. Primii conducători ai Camerei au fost numiţi, iar cele dintîi ale-
geri s-au ţinut în anul 1874. Dindu-se ou.1rs instrucţiuniil.or penrlIDu or-
ganiza.rea alegeŢilor, s-a făcut o statistică a negustorilor din oraş care
1 Jn cartea sa „Beschreibung der Moldau und Walachei", editia Breslau, 1854,

r. Neiecbaur arată Cil din 111111\ul Botoşa111 trec producte Îll Austria UL' 100.000 ~albcni
şi în Turcia de 2000 galbeni. Artur Gorovei, op. cit., p. 54. ·
2
Curierul romîn din lG ianuarie, 1903.
Jn Raportul izeneral despre starea economică a circums\:ripţiunii 1903-1904 se
arată data de înfiinţare anul 1844, p. 93.
3
Arh. St. Botoşani, [nnd Primărie, dosar 4915/1901. fila 111.
' Raport (leneral despre starea economicii a jud. Botoşani. Dorohoi şi Suceava. 1897,
pag. 8.
aveau drepbul de a a,lege organele de roa:i.diuJCere ale camerei 1. Potrivit

acesitei statistici în Botoşani, in 1874, se affoJU 285 de oomeroiiainţi ce
întruneau condiţiile prevăzute de lege 2. Camera de comerţ şi industrie
d!in Botoşami a apărat interesele moşierimiri. şi burghe~ei botoşănene,
care, fiind legată de comerţul cu vite şi cereale nu erau interesate în
dezvoltarea industriei, excepţie făcînd industria morăritului. Apărînd
interesele burgheziei şi moşierilor botoşăneni, Camera de comerţ şi in-
dustrie se va situa în muUe privinţe pe poziţii care contraveneau tendiin-
ţelor de dezvoltare aile caipitaJlismului de 'la sfillrşituJL sec. ai1. xrx...:1ea .
. Organizarea comerţului de viite în cit mai bume condiţii a fost
o preocupare de seamă a autori:tăţi.J.or looaile. Ţinind seama de marea
ill1Seillală1Jate a oorne.rţuiLui de -v~iJte şi u~d să asigrll['e ven:irturi tot
mai mari comunei, autorităţile comunale au orga:ndzat •ÎII1cepm de la
1873 un mare ;iarmaroc anuail.. La 21 ootombrie 1872, preşediJntele comi-
s:ici interimare din Botoşani propune înfiinţarea unui iarmaroc de vite.
tnitrucit se credea că la acesrt iarmaroc va vern un număr mare de vite
nu numai din judeţul Botoşani, ci şi din judeţele Dorohoi şi Iaşi „care
tj,nt irenumite pentru cultivarea vitelor" 3 s-a fixat ca loc pentru ţinerea
iairmarooulud Cîmpul Copoul1ui care prezeruba mari aivantaje în privinţa
. adăpării şi păşunatul vi·telor. Orgarnmtorii cereau să se destineze iar-
marocului 40-50 de fălci întrru.cît, afirmau ei, iarmarocul din Bot"Jşani,
m privinţa vînzării şi cumpărării de vite „se crede a fi cel dintîi în Ro-
mînia" 4. I.n scopul asigurării unei activităţi aît mai bogate, organizato-
rii iwmarocului propUiil soutiirea de orice taxă a itJUturor soiurilor de co-
merţ, negustorilor de vite să li se asd!grure staţionarea, păşlllllairea şi a-
dăparea gratuită a vitelor. Se propune constDuiJrea unor şoproane şi
grajduri pentru adăpostirea vitefor. Propunerdlle orgamizait.orfilor au fost
însuşite de primăria oca.şuil.ui şi aduse ~a îndepllirire. Organizarea !i.ar-
maroouilui a fost făcurtă cunoscut prin Ma.niiJto:rul Ofdciail, Foaia publica-
ţiilor oficiale, „Romînul" şi „Curierul" cît şi în alte jurnale. S-au trimis
adrese tuturor .p.r[marilor comrunelor urbane din tiară. Tinerea iarm.a-
rocuiLu.d. a fost fixată mtre 1-15 septembrie ill1 fiecare ain. în anunţul
prtimăriei oraşUilllJIÎ., publicat iîn zia.:r.UJl. „RomIDu.l" dm 14 şi 15 augrust
1873, se a.raită că iarmalrocul de la Botoşani este rpentru toate felurile
de comerţ şi î:n mod deosebit, „pentru comerciul a tot soiul de vite" 5.
Primul iarmaroc s-a deschis La 1 sept.ero.brie 1873. SchimburiJle
a;mierciale în cele două săiptă1mmii de iairmaroc, în ,primul r:înd comer-
ţul de vite, nu au satisfăcwt aşteptările orgarumrorilor iaa:rnarocul:url..
De la 1 la 15 septembrie 1873 s-aJU vî1ndrut doar 800 de vite mari la
care se adaugă vÎinZările de porci, oi şi viţei 6. !n 1874 s-au vîndut
844 vite cornute din care foarte căutaţi au fost boii 7• Nivelul scă-
1 Arh. St. Botoşani, fond Primărie, dosar 9/187-1, fila 30.
2 Ibidem, fila 30.
• Ibidem, fila 16.
" Ibidem, fila 17.
~ Ibidem, fila 72.
8 Ibidem. dosar fnfiintarea Iarmarocului, 1873.
1 Ibidem ·
25-1 STEFAN DRAGOMIR
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
zut al vînzărilor de vite în săptărnînile de. iarmaa:oc se explică prilil

aceea că un nwnăr însemnat de crescători de vite îşi vindeau vitele
direct din gospodării, astfel de vînzări fiind, pentru ei, mu1it mai avan-
tajoase. Crescătorii de vite preferau să-şi Wm.dă vitele de pe loc, deoare-·
ce acestea aduse la iarmaroc slăbeau şi nu se mai putea obţine 1pe ele
p1·eţurile dorite.
Vînzările de pe loc constituiau o parte însemnată a comerţulrui de
vite botoşănean. Numai ru;;a se poate explica faptul că din 111orduil Mol-
dovei, înainte de introducerea tari.fuJ.ui arurtonom, anual, se vdindeaiu îrn
Austro-Ungaria vite în valoare de peste 25 milioane firanci 1• Această
situaţie a făcut ca Îlil anUil 1875, inairnte de deschiderea. iia.runarooulliui.
primăria să ceară locuitorilor să pairticiJpe ou mai mult interes, amm.-
ţînd pe comercianţi că vor fi. scutiţi de plata patentei, iar ba:răclle„
grajdurile şi ŞUII"ile vor fi închiriate ou preţruri foarte mici. Drur, ·în ciu-
da avantajelor create de autorităţile comunale, crescătorii de vite con-
tinuau să-şi vindă vitele de pe loc, pent1ru ei fii.md mUilt mai avian:tajos.
Din această cauză, comerţul cu vite, în timpul iarmarocului, niciodată
nu va atinge un nivel prea ridicat.
Pe lingă vite, în zilele de iarmaroc, se vindeau şi aUe produse
print.re care şi maşini agricole. In :raportUil comisiJUnii î:nsălreinată cu
studierea. a tot ce este necesar pen;tru orgaallzarea iarmaroouil.rui se arată
că locul numit Cimpul Copoului ranline fixat pentru Vlite şi maşini
agricole 2. Din documente nu rezultă ce fel de maşini ag11icole e-pau VÎ!n-
dute şi de unde erau aduse. Faptul acesta dovedeşte însă interesul clin
ce în ce mai mare pentru folosirea maşinillor în agricultură. .
ln timpul zilelor de iarmaroc se făcea un Îlil.Semnat comerţ cu
băuturi spirtoase. Rachiul era procurat de negustori de la cele 3 mari
fabiici de spirt di!Il fostul judeţ BotoŞ0J11i 3• lrn luna aJUg!USt 1874, la
primăria oraşului, s-au depus peste 30 de cereri pentru a. se obţine
permisiunea vînzării băuturiilor în baMd,le primăriei, construite în acest
scop 4 . In zilele iarmarocului vînzările şi cumpărările nu se făceau
numai pe Cimpul Copoului ci pe toate străzillle şi locurile vkane ale
tirgului, oraşul in~ fiind un adevărat iarmaroc s.
Comerţul cu vite al acestei regiuni a iprim.it o puternică lovitlll'ă
din partea Austro-Ungariei care, în 1882, a interzis cumpărarea vitelor
sub pretextul unor măsuri sanitare. Decăderea comerţului de vite a de-
venit evidentă după 1886, ctnd. guvernul romin a Lntrodus tarifu[ au-
tonom şi între cele două ţări a incepurt razboiul vamal. De la 25 mi:].
1
Din întreaj2'a ţară se vindeau în Austro-Ungaria vite în 'valoare de 65 milioane
franci din care acestei regiuni îi reveneau peste 25 milioane franci. (Raportul general des·
ore starea economică a acestei circumscripţiuni cuprinzind judeţele Botoşani, Dorohoi.
Succa\'a, 1897, paj2'. 7).
2
Arh. St. Botoşani, fond Primărie, dosar Jnfiintarea Iarmarocului, 1873.
~ ln judeţul Botoşani pînă la 1900 existau fabrici le de la Dumbrăveni ( 1854 ), Corni
<1864). De leni ( 1874 ). Raport ,general despre starea economică a acestei circumscripţiuni,
ID03- lf!CJ4. pal:!· 93.
'• .\rh. St. Botoşani, fond Primărie, dosar Jnfiintarea iarmarocului, 1873.
~ Ibidem.
frainci, valoarea comerţtrlui de vite mai!nte de introducerea tarifului

autonom, în 1887, vafoarea acestud. comerţ a scă~ut la 1.600.000 lei şi
peste 3 ami, în 1890. la 525.000 lei, pentiriu ca peste 4 ami, în 1894, acest
comerţ să fie desfiinţat ou totul, iar cultura vitelor părăsită 1. Arătînd
care au fost UITIIlările tarifului autonom pentru nordul Moldovei, se-
cret.arul Camerei de comerţ şi industrie din Botoşani, ÎIIl 1894, scria
urmăltoarele : „nod cu tot dreptUll putem ziice că am fost cei mai orop-
şi ţi. Am pierdut uma dd.m cele :ma.i ~uorative şi mai mănoase J:'amUJri ale
ocupaţiunii noastre şi anume creşterea vitefoir, care astăzi nemaifiind
căutaite ÎIIl stră.tnătiarte, din cauza lipsei de debuşeUJI"i, intre oaire cel mai
însemnat Austria, aru degenerat" 2• Creşterea vitelor una din ocupaţiile
principale ale popula1Jiei din această regiune a decăzut. „Debuşeurile
lipsind, - se spUIIle ÎIIl raportiuil. Camerei, dilil 1897, că,tre ministe·r -
populaţiunea rurală a părăsit cultura viteloir, nu se mai ocupă decît atîta
cît pretind necesităţile de mU1I1că. şi cerinţele de hrană" 3.
Cu toate acestea comerţul cu vi te continua să se facă pe plan
local. dar era neînsemnat. Iairm8.['ocul de la 1-15 septembnie 1889, aJra-
tă secretaruJ. Camerei de comerţ şi industrie, a fost cît se poate de slab.
Afaceri S-'aru încheiat foarte paţine. Comercianţii străiJlli n-au fost mai
deloc 4 • Dim. cele 2.039 vite care au fost aduse la iarmaroc spre vînzare,
au fost vîndute doar 1065 5 • La iarmarooul din 1891 timp de 6 ·zile nu
s-a făout nici o vînzare 6.
Deoairece vitele nu mari. erau căutate, locuitorii regiunii au înce- ·
putut să se ocupe mai intens cu agriculturn. 1n raportul CameTei de co-
merţ şi industrie, din 1897, adresat ministerului, cu privire la agricul-
tură se sorie următoarele : „Cu :im.troducerea tarifului autonom la 18R6,
adică o dată cu ruperea relaţiunilor cu Austro-Ungaria, agiricultura aces-
tei r-egi1UJI1i mtră în:tr-o fază nouă"... „Agricultorii noştri văzînd că cul-
tura vllitelor nu mai rentează fnndcă Hpsesc debuşeulrile, au în:cepUJt a
se întinde Îll1 oultura agricolă ; toate şesurile, şi toate cîmpiile ~ntinse
care serveau de imaşuri, s-au arat, Heoaire a căutat ca să supltinească
avantajele materiale ce i le dă cultura vitelor prin cultura cerealelor" 7•
Se ouiltivia mai ou seamă gdu1 care rtrnmsformat în f ă1nă .pUJtea fi mai
uşor vîndut. In 1880 grlrul a f~ cultivat pe o întindere de 23.000 ha 8 ,
în 1894, cultura gr~ulu.i a crescut ou 15.000 ha ajungînd la 38.000 han.
Preţul păimîntului a CŢescut până la 700 lei falcea 10. In doi ani - 31 iulie
1Raport general despre starea economică a acestei circumscripţiuni cuprinzîn<l ju-
de1cle Botoşani,Dorohoi şi Suce~va, 1897, ·p. 7.
2 Buletinul Camerei de comerţ şi industrie. nr. 90/1891, pag. 1-2.
8 Raport general despre starea economică a acestei circumscripţiuni cuprinzîncl ju-
deţe!P Botoşani, Dorohoi şi Suceava, 1897, pag. 7.

4 Buletinul Camerei de comerţ şi industrie, nr. 27, 1889, pag. 7-8.
5 Ibidem. ·
8 Ibidem, nr. 55/1891, pag. 8
7 Raport general despre starea economică a acestei circumscriptiuni cuprinzîncl JU-
dctele Botoşani, Dorohoi şi Sttceava,1897, p. 16.

s Ibidem, p. 17.
" Ibidem.
10 Ibidem, p. 18.
:266
1885 - 31 iulie 1887 Societatea moriilor de aburi d1n Botoşaini a măci

nat 18.543.458 ki?; de făină 1 pe care a vîndut-o în localita..te, în împreju-
rimi lin ţară şi în străinătat.e. Făina de Botoşani se bucura de o largă
apreciere nu numaii ill1 ţară ci şi _în străină!tlate. La expoziţia. de ii.a Pari:s
din 1889, „Priina Societate a morilor de aibuJri drin. Botoşaci" a obţinut
marea medalie de aur, combătînd cu succes făina unguirească pe oare
a lăsat-o cu mult în urmă fiind mai rentaibillă la panificaţie.
!n raportul Camerei de comerţ şi industrie privind starea eco-
nomică a circumscripţiei a IX-a pe anul 1888, se arrată că la Botoşani,
se făcea un foarte î.ntins comerţ cu cereaJle. Din oole 26.486.300 kg rnarlă
vîmdută în primele 6 luni, 18.201.100 kg au fost cereale 2 . Pînă la 1 sep-
tembrie 1888 la Botoşani, s-au vîndut 2500 vagoane griu ou 1475 lei
v~onul 3. !11 primele 6 luni ale anului 1889 de la Botoşani s-au expor-
tat : 7571 tone porumb, 9891 tone făină şi 3316 tone leguminoase 4. Re-·
zultă din datele prezentate mai sus că începiind cu ainii 1886-1887 pe
priinul loc în comerţul botoşănean, aiu ,trecurt; cereailele.
Datorită creşterii comerţului cu oorea!l.e bal.:a.nţa comercială a
oraşului Botoşani continuă să rămînă favorabi~ă. !n primele 6 luni
ale anului 1888 s-au limportat 3.258.400 kg marfă şi au fost exportate
26.486.300 kg 5 . Bot.oşanii aveau legături comerciale ou multe ţări clin
Ew·opa · şi cu numeroase centre din ţară. Statele cu · care Botoşmii se
găseau în strinse relaţii comerciale sînt : Germania, Austro-Ungaria.
Franţa, Anglia, Belgia, Elveţia, Olanda şi Italia 6 • Se vindeau cereale,
făină, vite. porci, lemn de construcţie, ouă etc. Se cumpăra fier, za-
h3.r. cărbuni de piatră, piatră de var, maşini agricole, vitriol, ape mi-
nuale. uleiuri, coloniale, vin. sticlărie, cafea, blănării, ciment Ş.a. 7 . De
asemenea cantităţi însemnate de cereale erau vi"ndute în Germania.
Aceste ţăi-i cumpărau de pe piaţa botoşeneaină cereale, mai cu seamă
porumb şi vindeau produse fabricate. lin oursul a .trei ~uni - martie,
iunie şi august 1889 - în ~rmania şi Austro-Ungari:ia s-au vîndut ce·
reale im valoare de 356.000 f.ranci. timp în oail'e în alte ţări nu s-a
făcut nioi o vinzare sau· dacă s-au făcut indirect prin polI1Ju:riille Gafaţi
şi Brăila s-a ajuns la valoarea de 227 .Qj5 franci s.
MenţinerPa legăturilor comerciale ou aceste ţări se explică in
bună parte şi prin poziţia geografică a BotoşaniJ.or. Penitr!U producă
tor1i de cereale botoşăneni era mai ren'balbiil să plătească mairi:iJ.e ;taxe va-
male impuse de Austro-Ungaria şi GerrrtJall1ia decit să-şi trainsporte ce-
realele pînă la Brăila şi GaJlaiţi. tn rapwtul adresait ministerului m 1897,
se spU!Jle că a fost o VTeme oîind agricuJ.toriJi din această regiune se su-
1
Buletinul Camerei de comert şi industrie, nr. 3, oct. 1888, p. 7.
•
2
Raportul Camerei de conlC~rt şi industrie, 1888, p. 13, 14-16.
3
Buletinul Camerei de comerţ şi industrie, sept. 1888, p. 6.
4
Ibidem, nr. 10, 1889, p. 6-7.
~ Raportul Camerei de comert şi industrie, 1888, p. 14-16.
• Ibidem, p. 13, 14.
7 Ibidem.
' Buletinele Camerei de comert şi industrie, nr. 16, 22, 27, 1889, p. 5, 8.
DEZVOLTAREA COMERŢULUI BOTOŞĂNEAN 267
puneau plăţii vămii austriece şi .transpcmtării gdnelor în Austro-Unga-

ria, !Ulllde le venea mai avaintajos declt să le ducă la Brăila şi Galaiţli...
Re2illiLtă că in ciuda taxelor vamale I'lidicate impuse de Germa-
nia şi Alustro-Ungaria, piaţa botoşăneaină contiJnuă, ca şi mai înainte,
să fie strîns legată de pieţele de desfacere dilI'l aceste ţări. Cum însă
.aceste ţări, la sfîrşttuJ. sec. aJl XIX-11.ea, druc o po]jrbiJcă protecţionistă pia-
ţa bot.oşăneam.ă a avut de suferi.t şi comerţuJl cu cerealle a început să
decadă. In această situaţie Camera de comerţ şi industrie va cere mi-
nisteru!liuii, ÎIIl repetaite rîndllliI'i, Teducerea tairifulliui pe c:F.R. pentru
1
tramspontul cereaJ.elor diln această regiune.

Pe măsuTă ce în Imperiuil Austiro-Uingarr- se dezvo1ta agrioultU["a,
mai cu seamă în Ungaria, guvern.ul impe:ni:uluii va duce o poilitică pro-
tecţiondstă faţă de cereallele irornîneşti şi via. în.cepe să le facă oon.cuxen-
tă pe pieţele exterm.e. Un iieprezeint8!IlJt al ÎIJlJtereselor agriouilrtorilor din
Austro-Ull'lgariia, Caviaileruil FerdriJnand•Kirapz · von Liverhoff şeful sec-
ţiwnilli. oomeroiale din giuvenrlJU!l de la Viena susţinea mrtr-o sarisoare, că
griul ironlinesc este inferfo1r ce1UJi unguresc şi că acest ,griu se vinde î:n
1
Franţa, Anglia, Italia ş:l Belgia ca produs UJnguresc 2.

Din 1892, Au&tiro-Ungiari.a şi Germani•a ·aiu rimitrat m umunea va-
:maJl.ă a Europei Centrale şi au mărit taxa de impo:rit pentru cerealele
romineşiti de ·kl 3 măroi la 5 IIIl.ărei. Deoarece ipi:aţJa :botoşăneană era le-
gată m .pr:imul rînd de Ausrtro-Ungarioa se ~nţelege că o asemenea po-
litică va determina o slăbtre a oomerţui1uă. ou cereale botoşănean. tn-
tr-adevăir comerţUJl. ou cereaile ÎIIl 1892 era . foairte slaib. Refe:riindu-se
la puţinele vinzări de cereall.e din oursul anului 1892, ziaiI"l.1:1 „CU["ÎeruJ.
romîn" scria că motivul stagnaţiunii pe piaţa noastră este-n cea mai
marre parte această taxă de 5 mărci la 100 kg cereale, ceea ce face im-
posibil exportul spre G'ermania" 3. Preţurile cerealelor sînt în scădere;
faţă de 1891, preţul unui vagon de grîu a scăzut pînă în 1894 cu 56 %,
ovăzuJ. cu 48 %, porumbul 37 % 4. Suprafeţele însăm1tnţate ou griu au în-
ceput să scadă: Din 1894 pmă în 1896 S1Uipmfaţa însămÎin.~ată cu g.rîu a
scăzurt ou 16.500 ha ajrungînd la 21.500 ha.
Pî.nă ilil 1898 preţul grîllllui s-a menţinut la 1450 J.ei vagonul, pre-
ţUJl. dÎlil 1888, dar corutim.ua să rămînă nevmdut. Ln 1898 s-au VÎinldut nu-
mai 150 de vagoane, _oeea ce .reprezintă 20-25% din stocurile existente 5 .
Num.ăruil. .poliţelor protestate creşte de [a a111 la an. tn 1899 iau fost
protestate 1166 de .poliţe 6.
Decăderea comerţului botoşăneain ilil oare, după 1886, aiu predo-
ntlniat cerealele, pe lmgă ceile arătate mai sus, 11 fost detemtliruaită. şi de
criza agrară de la sfîirşituJ. secolului ail XIX-lea caa'e a cuprims ţ.ările din
1
Raport general despre starea economică a acestei circurnscripţiuni cuprinztnd ju-
~:letele Botoşani,Dorohoi şi Suceava, 1897, p. 23.
2 Ibidem, nr. 22, p. 3, 4, 5.
' Curierul romîn, nr. 9/1892.
4 Buletinul Camerei de comert şi industrie, nr. 62/1892 şi nr. 78/1893, p. 8.
~ Ibidem, nr. l şi 2, 1893, p. 1-2.

11 Ibidem, anul 1899.
ŞTEFAN DRAGOMIR
268
Europa Occidentală, Rusia iar apoi S.U.A. 1. Referindu-sie la calmul de

pe piaţa botoşăneamă,. din 1892, ZMHul amintit arată că acesta provine
din cauza „depozitelor prea mari ce s-01u aglomerat de mai multe luni
pe pieţele principale ale Europei, depoziite care vor creşte încă prin so-
sirea continuă a produselor ce plutesc pest.e ooean" 2. La cele arărtlate
mai sus se adaugă şi cauze interne. Ln agricultUJI"a regiurui se foloseau
metode şi unelte de muncă înapoiate ceea ce a avut ca urm.are obţinerea
unor cereale de proastă cail.itate, care erau conourate cu uşurinţă de
alte state ale Europei şi de America. Un reprezentant ail. i.nteresel.or-
romîneşti la Wiirtemberg (Germania), Gottlieb Ben.ger, referindu-se la
griul romîlllesc care se import.a în Germania de comerciam.ţii clin Man-
nheim, arată că „numai cu greu şi în oondi\IiUll1iÎ neavantajoase poate su-
porta concurenţa cu celelalte gi-îne străine" 3.
Alarmată de starea grinelor romîneşti peste hotare Camera de
comerţ şi industrie Botoşani cere oa în agricrultuTă să se folosească Îlil
mai maa-e măsură maşinile ... ,.ca Romîniia să .poată concura cu succes
cu statele agricole ale Europei Centrale, fără să mai vorbim de Am~
rica, ar trebui să se facă uz de toate i.!Tlvenţiunile tehnice şi ştiinţifice
pe tărîmul agricultwii" 4. Marii cuil.tivatori erau Îllldemnaţi să foloseas-
că pe moşiile lor maşini (ex. maşini de secerat şi legat) semilllţe hUIIle-
şi bine selecţionate.
Insuficienţa reţelei căilor de comunicaţii (drumuri, şosele, căi fe-
rate) şi lipsa \ragoanelor au contir1buit în mare măsură la decăderea·
comerţului cu cereale. In. anul 1888, pe teritoriul fostl111ui judeţ Boto-
şani se găseau 72 km de cale ferată, 81 km şosea naţi0Ili8ll.ă, 108 km şo
sea judeţeană, 152 km comunală şi 65 km şosea vecinală 5 .Această re-
ţea de căi de comunicaţii era absolut illlsuficientă faţă de necesităţile
comerţului. Ţinînd seama de starea .proastă a drumurilor şi şoselelor,.
producătoriJor de pe. malUil Prutului, le era necesar pentru a ajunge la
Botoşani, 3 zile şi poate chiar mai mult.
O mare lovitură pentru oraşuil Botoşani a fost construirea căi:i.
ferate de pe vaiea Jijiei, Iaşi-Dorohoi. Cultivaitorii din pă.rţriile dinspre
Prut ale fostului judeţ Botoşani nu mai ajungeau cu cereailele lor p1nă
la Botoşani. A vind posibilitatea transportului lor pe C.F.R. ei le mcăr
cau în vagoane în gările: Carasa, Vomiceni, Ungureni şi Truşeşti şi le
trimeteau la faşi. „Prin construirea acestei lin:id. Laşul a avut mult de·
ciştigat, de asemenea DorohoiuJ.. Botoşanii au fost despărţiţi de o ma.Te
parte din regiunile de unde maă. înainte se aproviZJi.onau cu griu, fapt
ce a dus la decăderea comerţuJ.UJi botoşăJneain şi a oraşuilrui. Prin UJrrnare
linia de oare e vorba se scrie Ln Buletinul Camerei de comerţ şi indus-
trie - în loc să ne aducă foloase ... din contră ne dă lovitura de moarte" s,.
1
i\\;m11al de economie politicii, Bucureşti, 1956, p. 261.
~ Curierul romin, nr. 3/ 1892.
3
Buletinul Camerei de comerţ şi industrie, nr. 63/ 1892, p. 5.
4
Ibidem, nr. 63/ 1892, p. !i.
~ Raportul Camerei de comerţ şi industrie, 1888, p. 11.
8
Buletinul Camerei de comert şi industrie, nr. 8/1888, p. 3-4.
DEZVOLTAREA COMERŢuLUI BOTOŞANEAN 269
Greutăţi mari în vînz·airea cereailelor făcea şi compania căilor fe-

ra.te Lemberg-Cernăuţi-Iaşi, care a ·redus timpul de ·încărcare a unui
vag01I1 de ]:a 3 zile la 24 de ore, a 111.ădt taxa de magazinaj şi nu garanta
de marfă pe timpul parouraului. Trecerea lillliilor ferate controlată de
această companie în administraţia statului romîn (18 oct. 1888) nu a
schimbat cu nimic situaţia. Lipsa vagoanelor pentru transportU!l cerea-
lelm a fost una din cele mai mari greurtăţi în faţa comerci0111ţilor de
cereale. Negustorii de cereaile nu pot respecta t~rmenele fixate, din
care oa.uză oumpărătorii anuilează contractele şi „părăsesc p~aţa Boto-
şanilor mai cu .5eamă cumpărătorii germani" 1.
După o scurtă perioadă de înflorire (ultimii ani ai deceruului al
9~lea dim. sec. al XIX-lea) comerţlu!l botoşănean a început să decadă.
Daito:rită umor cauze de durată mai lungă, comerţul boitoşănean · nu şi~a
putut reveni din starea de decădeTe tot timpul ultimului deceniu al
sec. al XIX-lea.
La sfîrşitul sec. al XIX-lea Botoşanii ne apar ·oa uin mare tîrg î,n
oaire comerţul stagnează ; dim zi oe trece ruina lui se vede crescînd, co-
mercianţi de tot felul, meseriaşi, cărăuşi, birjari. cotigari, în fine toţi
aooi care ai1tădată aveau cu ce se îndeletnici, astăzi cu toţii stau ne-
avînd ce face clin cauza totalei lipse de trranzacţiJUni. Mulţi dintre co-
mercianţi închid seara magaziimele fără să fi făcut măcar saftea, ia.r cei
care plătesc chirie de mii de lei a'11Jual închid seam cu 4-5 lei vînzare
zilnică 2. Cea mai mare parte din negustori se găseau în încetaa.·e de
plăţi pe piaţă, unii declaraţi ~n stare de faliment, alţii aşteptînd aceeaşi
c;oarlă3.
în condiţiile restrîn.gerii tot mai pronunţate a comerţului cu

Germania şi Austro-Ungaria, bll'gheziia şi moşierimea botoşăineană, care
uneori cerea guvernutui să fa.că concesi i importante acestor ţări, începe
1
a se orienta tot mai pronumţat spre ţările Orientului apropiat. Aceasta

orientare va dăi111Jui _î.n priim.ii ani ai sec. ail XX-lea fiind întărită şi de
o ÎlilSemnată animaţie pe piaţa Botoşanilor ca urmare a. înţelegerii co-
merciale tuff'co"'1!"omîne din 13/28 aiug. 1900 li.
Fiind stirîns legată de moşierime, burghezia botoşăneamă se si-
tua pe o poziţie ostilă aicelor g['IUJpări ale bll[".gheziei :romîine .oare se ~o
1
nUJ11ţa pentru încurajarea industriei naţioniail.e. Poziţia burgheziei boto-

şănene a fost clar formulată de Lazăr Teodoro secretarul Camerei de
comerţ şi industrie. Referindu-se la legea din 1877 privimd 1nourajairea
industriei naţrl.0111aile, el scrie rurrnătoare~e : „Aşa se fac legile J.a noi, ex-
perien;ţia de tooite zilele a dovediit că tot ce am ·copiat este ["ăU şi nru. se
potTiveşte nicidecum, nici ·OU obiceiurile st·răvechi şi nici cu· natura
loauitorilor acestor ţări 5. Această cameră sprijÎlilea tot oe era î:n arvanta-
' Buletinul Camerei de Comerţ şi industrie, nr. 29, 1889, p. 2.

2 Ibidem, nr. 20, 1900, p. 2.
11 Ibidem, p. 3.
4
Preţul griului s-a ridicat pînă la 1310 lei vag-onul iar a orzului pînă la 1020 lei
\'agonul (Buletinul Camerei de comer1 şi industrie, nr. 32, august 1900, j:>. 4).
5
Buletinul Camerei de ·cortlert Şi industrie, anul 1888, sept., p. 6.
270 STEFAN DRAGOMIR
jul producătorilor şi comercianţilor de cereaile. Ea a salut.art; cu o deose-

bită satisfacţie dorinţa ireprezentanţilor unui mare staibillinent de moa-
ră din Germania „Vi.irzeuer Kunstmiihlen Werke & Bi.scuâ.t.s Fabrtl.k:en"
de a intra în relaţiuni directe cu comercianţii de ceireale din ţinl\.litul
Botoşani. .
Dezvoltarea comerţuJ.ui
a impus organizarea în oraşul Botoşani
a invăţămîntu1ui comercial. Ln 1877 a 1uart; fiirn.ţă şcoala de meserii în
care se predau şi obiecte de învăţămînt privind corner~. Convinşi de
necesitatea învăţămîntului comercia!l, Ulil număr de profesori se oferă a
preda gratuit pentru ucenici, făcî111d apel îl.a comercianţii clin oiraş să-şi
trimită ucenicii la şcoală 1. Aceste Oll["Suri. aiu fost predalte de Ştefan
Gane, Dr. Possa, N. Răutu, Teofil Popescu, Ion Cezar TăSlăuam.u şi La-
zăr Teodoru 2•
Cursurile erau însă slab organizate, lipseau pl'Og['amele de studiu.
se preda eleviloir peste prescrli.pţiile reguJLamentulU!i. Pregătirea elevilor
era slabă. Intr-un rapoot de inspecţie fă.cuJt la ş(,->a~a de meserii se fac ur-
mătoarele observaţii cu privire la pregătirea elevhlor: „La 1răspUJ11Suril.e
de fizică, curs de maşi'Ili, curs ferat, cea dÎll1tii predată de H. Orghidan,
cele de al doilea de H. Herlescu toţi elevii seamănă cu nişte papagali.
Elevii au răspuns mai bine la aritmetică predată de Pompas şi la geo-
metrie. La contabilitate erau aşa de slabi. Îll1cîrt nici nu ştiau ce se chiamă.
debit şi credit" :i.
Cererile pentru orgarumrea învăţămîntului oomerciail smt tot mai
dese. Camera de comerţ şi industrie din Bot.oşani ridică ÎlI1 numeroase
rinduri problema invăţă.mîntu1ui comercial, oerîrui să se înfiinţeze şi la
Botoşaru o şcoală comercială mtreţinută de stat. In 1891, se cere înfiin-
ţarea unei şcoli de agricultură model, pe moşia Popăuţi de la mar-
ginea oraşului, iar în 1892 se cere înfiinţarea unor şcoli de adulţi pentru
ucenicii pa.itran1lor.
Ln oraşul Botoşani au fost infi.invate şi instituţii de oredilt. Lncă:
din 1862 exista finna Bereş Moochowiitz care se ooupa ou acordarea de
împrumuturi la c:omercianţi '· Ln 1876 a fcst întemeiartă o casă de econo-
mii ca.re a durat pină în 1891 5, iar în 1884 a luat fiinţă o sucursală a
B.N.R. în forma unei societăţi pe acţirună.. Ln ianuarie 1890 preşedintele
Camerei de comerţ şi industrie cere să se înfiinţeze un institut de credit
comercial care pe lingă operaţiuni[e de balilcă, să se ocupe şi cu operaţiu
nile warante. In 1892 a fost înfiinţată Societatea de economie Bot.oşani
şi ÎlI1 1894 o suClW'Sal.ă a Băncii agricole în forma unei societăţi pe acţiuni.
llin cele prezenitate pirul acum se ipoate conchide că viaiţa comer-
cială a oraşului Botoşani de la mceputuiriie tirguluri. şi p~nă la începutul
seco1uliui aJ. XX-lea a fost rezu[.tatul dezvoltării prodrucţiei. de mărfuri
şi produse provenite din atelierele meşteşugăreşti im în secolul al XIX-
lea mai ales din agricultul'ă.
1 B11lcti1111l Conicrei de comerţ şi ind11strie, nr. 11/1889, p. 8.
2 Ibidem, nr. 3/1889.
1 Ibidem, nr. 64/1891, p. 3-5.
• ReQ'istrul analitic al firmelor sociale.

5
Raportul Camerei de comerţ şi industrie, 1888, p. 14.
ln ultimele d01Uă decenii ale sec. al XIX-lea comerţUJl. de export

al oira.Şului este domi.inait de cereale. Comerţllll ou vite şi cereale, în con-
diţiile dezvoltăJri.i capitalismului, antreneaz.ă pe negus1xmii diJI1 aicest oraş
pe principalele pieţe de desfacere ale Europei (Germania, Austro-Un-
garia etc.) legîndru-i astfel de toate manifestările pe plan internaţional
ale ec01I1omiei capii1Jailiis,te. Criza agrarră de la sfirşituil. sec. ail XJX..,lea a
determinat o bruscă scădere a preţrurilor la produsele agrkole şi sto-
carea lor.
Sprijinind poJillti:ca comercială legată de 2gricu:ltură bll"ghezia şi
moşierimea botoşăneană au contribuit în mare măsură la răJIDinerea în
urrnnă din punct de vedere economic a oriaşu1ui clin nordul MOildovei.
Viaţa economică a oraşului a rămas domi.inaltă 4 de agriou11ruN. ţinutului
înconj1UJTăitor puţin dezvoltată. Din această cauză, Botoşanid., altădată
însemnat centru economic al Moldovei, -n-au crescut în ritmul dezvoltă
rii oapirbaliste, ajungînd un oraş lips<i.t de ianipo.Iitlanţă. Botoşani:i au ['ăma.s:
un oraş a.!l inegusitoriil.or de cereale şi all moşierilor di.Jll satele jude~ului,_
unde multă vreme nu s..,a simţit nici u111 surfJ.ru ail. progres'Ullui şi reîn111oiriL
. „
UNELE ACŢIUNI REVOLUŢIONARE IN REGIUNEA BACĂU
IN PERIOADA FEBRUARIE-OCTOMBRIE 1917 *
de D. ZAHARIA
Intrarea . Romîniei fui primul război mondiial s-a daitorat iintere-

'Selor de jaf şi cotropire aile claselor exploart:iatoon:"e caire se aflau la
conducerea ţărlii.
Din cauza situaţiei concrete, rezrulitată dim. iinrfringer.ille suferite.
cornandamentuil. suprem ail rarunatei blllI"ghezo-;ploşiereşti a ordonat retra-
gerea Wuipe1or ~n Moldova.
In timpu'l retragerii armatei, masele populare au avut de suportat
noi şi mari suferinţe. Îll1JT'ăutăţtlrea situaţiei matariaile a proletariatului ş.i
ţărăJni.mii, in condiţiilile exploatării oarpiJtalliste şi llllăcellliud. provooat de
acţiumiile ha-ăpăreţe ale claselor explootatoaire, a aViUt drept rezultat o
1
intensificare ia ~uptei 1revoluţionare ·Îiill!Potrtlvia ;regimului bwghezo-

moşieresc, pe întregul cuprins al ţăn-ii, iialolusiv al Moldovei, unde la
vechile si:lnioii şi nedieptăţi se adăugau nenorociri!le aduse de partici-
parea la război, ravagtile f ăoUJte de tif OOU!l exaJiltematic, liipsia de hrană,
imbrăcămiinte şi locuinţe. ·
Ziua de i!uoru pentru muncirori. s-a mări.t, fără oa salariile să fie
îmbunătăţite. Ţăranii erau obligaţi să supoote aprovizi0111area trupelor
de pe front ş.i a celor din spartele frontului. Popuilaţia judeţului Bacău,
conform hotlăI1îrilor luate, trebuia să aprovizioneze, ]mpreună cu alte aî-
t.evia judeţe dim. Moldova, urutăţi.!le ·aIU'Ill8ltei a 11--a, rapt pentru oare s-a
recUJrS la rechiziţionarea celor mai vairiate produse de la populaţia civilă.
Asitfel organele de aiprorvizionare ·aile armartJei a II-a f ăceaiu cu-
noscut prefooturii judeţu.lui Bacă.ru, rprti.n adrr'esa nr. 14379 dim. 8 februa-
rie 1917, oă. pentru rumtăţile resipectirve, eraru necesare tUll1Jar mairi can-
tităţi de produse 1.
~ Din aceste canitiJtăţi destinate airmatei, popuiliaţia judeţul]:Uli Bacăiu
trebuia să suporte o zecime. Re~ultă că, mar, IJlJUIDai populaţia acesitui
• Comunicare prezentată la a doua sesiune metodico-ştiinţiiică interregion<1lă a

S.S.l.F .. care a avut loc la laşi, între 28-30 mai 1961.
1 Fîn=BOO vag'Oane, paie=400 vagoane, orz sau ovăz=700 vagoane, porumb=300
vagoane, griu= 1000 vagoane, cartofi= 120 vagoane, fasole şi mazăre= 120 vagoane, vi tE'
pentru tăiat=300 buc. (Arh. Sfatului Popular regional Bacău. Fond prefectura, 1917, dosar
administrativ).
274 DUMITRU ZAHARIA
judeţ trebuia să predea 80 vagoane fin, 40. vagoane paie, 70 vagoane

orz şi ovăz, 30 vagoane porumb, 100 vagoaine griu, 12 ·vagoane cartofip
12 vagoane fasole şi mazăre, 30 vite pentru tăiere.
Pentru a putea obţine aceste produse, prefeetura judeţUJI.ui a _
luat măsuri care loveau în situaţia materială a !loouitoriilor dm sa.te şi
oraşe. Astfel, prin circulaira nr. 5548 din februarie 1917, prefectm-a or-
dona organelor în subordine să-şi intensifice aotiviltlatea pentru a-<i de-
t:errrrina pe' ţărani să nu-şi mai vîndă produsele pe piaţă 1. Măsura era
determinată de faptul că ţăranii, de teama rechiz.iţiifor, vdJn.deau nu nu-
mai sunplusul, dar scoteau pe piaţă şi uilbimele proyjzjj 111ecesa.re trialliu-
lui lor mizer. Prefectura a luat atunci măsuri pentru a împiedica
ţărănimea de a-şi vinde produsele. nru pentru a evita o îinfometare a
populaţiei din judeţ, ci de teama de a nu fi pusă î111 imposibilitate de
a duce la îndeplinire sarcilrille fixate de organele cenrtrale ale statUilui
burghe:ro-moşieresc, în vederea aprovizionării armatelor. O situaţie
sirnjJară era în judeţele Neamţ şi Roman.
Rechiziţiile de produse, practicate pe scairă largă, au contribuit
într-o mare măsură la înrăutăţirea situaţiei materiale a popUJl.aţiei din
actuala regiune Bacău.
In localităţile regiunii erau ca111tonate mai multe un.ităţi mHiitare
romine şi ruse 2. Soldaţii acestor unităţi trebuiau să se adăipostească, să
se hrănească. Posibilităţile de cazare şi aprovizionare fiind limitate, pre-
zenţa unităţilor militare a contribuit la sporirea greutăţilor materiale ale
oamenil<>l· muncii de la oraşe ş1 sate, chlair dacă U1I1eori btIDuriile cOIIlSu-
mate erau plătite.
Un alt fapt care a contribuit la îinrăUJtăţiirea situaţiei materiale
a oamenilor muncii din regiunea Bacău îl C0111Stituia aglomerarea popu-
laţiei civile în urma retragerii acesteia, dill1 faţa trupelor invadatoare
germane cace au ocupat Oltenia, Muntenăa şi Dobrogea. Ln UIIlele UooaJ.i-
tăţi sporul populaţiei era destul de Ill.a["e, ceea ce a_gtr"ava criza alimen-
tară şi a locuinţelor. In oraşul Bacău, cu o populaţie de 20.000 locui.tod,
<>e aflau, pînă la 20 ianuarie 1917, 691 de familii refugiate :J. Trebuie
menţionat faptul că burghezia desfăŞ'U["a o intensă activitate de speculă
ou cele mai variate .produse, fapt ce contribuia în permanenţă la ridi-
carea preţuriloc, la devalorizarea monedei, la accentuarea sărăciei. La
toate acestea se adăugau mobilizările şi numeroasele abu~uri săvîrşite
de organele care îndeplineau ordinele de rechiziţii. Abuzu:rtlJle săivîrşi!te
în legătură cu rechiziţiile au determinat, pînă şi pe organele 1prefectuirii
Bacău"· să protesteze şi să ia oarecare măsuri pentru a le stăvili, ceea
ce ne dovedeşte practicairea lor pe scară laTgă.
1
!\rli. Sfat. popular ref,!ional Bacău, fond Prefectura, 1917. dosar administrativ.
2
Numărul soldaţilor ruşi de pe frontul din Molc10va era 111a1 mare de 1111 milion.
Analele Institutului de istorie a Partidului de pe lingă C.C. al P.i\\.R., nr. 5/ 1\:156, pag. 152'.
1
Arh. Sfat. popular al oraşului Bacău, fond Primărie, pag. 32, dosar nr. 4.
4
Arh. Sfat. popular regional Bacău, fond Prefectura, dosar administrativ.
ACŢIUNI REVOLUŢIONARE IN REGIUNEA BACAU 275
Toate aceste împrejurări au· dus fa scăderea nivelui1ui de trai,

la o înăsprire mai proll1unţată, decit cea obişll1u:iită, a săTăciei şi a mize-
riei populaţiei din regiunea Bacău. Această accentuare a săcr-ăcirii mase-
lor muncitoare, în condiţiile arătate, constituie de fapt unul dintre simp-
tomele si,tuaţfoi revoluţionare în ţara noastră.
Faţă de această stare de luoruri, clasele exiploatate au ÎlnlCeput
să-şi mainifeste tot mai hotărit nemulţumirea, să protesteze împotriva
rechiziţiiloiI' şi abuzurilor săvîrşiite de aurtcmităţi. Ţăirainii nu se mai su-
pU111eau ordinelor de rech~ziţii, îşi vindeau produsele şi v!ÎJteile 1. Orga-
nele rnpresive făceau arestării, tî:rau în faţa· trnbuinialeloc miil..dJtare pe ţă
ranii ce se împotriveau măsiurilOiI' luate de .sitlatuil bUJ"gheziei şi moşieri
mii, care încerca să arunce itoate greuităţi,le războiuJLurl. nedTept .pe spatele
celor muilţi şi asupriţi. În cursul lumilor februade-martie 1917, împo-
tlrttva ţărani·lor din com\Jnele jude1,>Ulllllli Bacău, s-<au diI'esart acte de tri-
mirtea-e Îll1 faţa triibunai1ului miliitar a1l ailnlaiteii a II-<a pentru „vina" de
a-şi fi vîndut vitele. Numai într-o singură :z;i - în 16 februarie - prefec-
turr"a judeţului Bacău a trimds în faţa pretoratului armatei a II~a dosa-
rele a zece ţărani acuzaţi de nerespectarea ordinelor cu privire la re-
chiziţii 2 •
Astfel de mă;.su[-i au fost 1m:,te împotriva ţăranilo[' din comunele
Luizi-Călugăra, Mărgineni, Răcăciuni, Rîpile, Berrunţi, Bogdăneşti ş.a. 3 .
ln faţa orga.Il'l.elor anchetatoa!I'e, ţăranii declarau, de cele ·mai
multe ori, că şi-au vîndut vitele din cauză că nu aveau cu ce le hrăni 4 •
în unele cazurri, acţiunile represive erau îndreptate Şi împotriva
familiilor celor mobilizaţi. Femeile celor mobilizaţi, aduse de organele
jamdarmeriei, la anchete, dedaraiu că au fost nevoLte să-şi vîrndă vitele
din bătătură pentru a procura hrană sau îmbrăcămintea necesară lor
şi copiiloc lor s.
Anchetele efectuate în lumea sateloiI' şi arestările dovedesc, pe
de o parte, opoziţia ţărănirrrii din regiunea Bacău faţă de războiul ne-
drept, ceea ce oglindeşte o însemnată oreşitere a spiritului combativ al
maselor, iar- pe de altă parte neputill1ţa claselor stăpînifoare de a-şi
m€alţine dominaţia în1tir-o formă neschimbată. Re:mltă că încă de la
începutul ,ainuh..ti 1917 în regiunea Bacău existau simptome ale situa-
ţiei revoluţionare. Stairea revoluţiona['ă s-a accenituat şi mai mult ~n
cUTsul amului, atunci cînd jefukea maselor a luat proporţii.
Opoziţia poporului s--a manifestait prin numeroase acţiuni de pro-
test. La cele de mai sus se adăugau permanelTI!tele frămînitări din simul
armatei romîne. Prost echipaţi şi hrăn1ţi. soldaţii Ull1Jităţilor iromîne au
avut de înfruntat cele mai mairi greutăţi în timpul retragerdi, iair în
MO'ldova ei au avut de suportat noi şi mari suferinţe cauzate de fromt,
1
Arh. Sf;:it. pnpubr rcrrinnal B:1cău, f1)nJ Prcfcdur.J, dosar administrativ.
2
Ibidem, adresa nr. 5538.
' Ibidem
4
Ibidem.
" Ibidem.
276 DUMITRU ZAHARIA
de 'lipsa de hrană şi îmbrăcăminte, de bolJiJl.e oare răreau tot mai mult

rindurile lor.
Unităţile [1use, ale căror soldaţi duceau gireul războiUJlu[ încă
clin 1914, îşi manifestau cu tărie nemulţumiri!le împotriva comandamen-
tului reacţionar şi a guverinului ţarist care le ordonase să-şi părăsească
vetrele lor. Aceasta era starea generailă de spirit în Moldova, oînd în
Rusia a izbucnit revoluţia burghezo-demooraitică, din. februiarie 1917,
care a dus la răstuniarea ţarismului. Acest eveniment a avut un mare
răsunet în întreaga Romînie, şi în speaiall în Moldova, unde surferiin.ţele
maselor exploatate şi asuprite erau mai adÎIIlci., a.cest fapt contribU!ind
la radioali7.811"ea permanentă a maselor de muncitori şi ţ;ăraini, civili sau
îmbrăcaţi în ha.iJile militare.
Guvernul reacţionar romîrn şi comandamentul trupelor ruseşti,
aflate în Moldova, au luat cele mai drastice ~uri :pentru a ascunde în
faţa maselor populare şi a soldaţilor, pe cit posibil, şti.riJle ou privire
la desfăşurarea evenimente!()([' revoluţionare clin Rusia.
Cu toate acestea, desfăşurarea revoluţiei burghezo-democrate din
Rusia nu a rămas necunoscută soldaţilor care se aflau pe front şi în
spatele frontului, cit şi maselor largi populare, determinind un puternic
avint revoluţionar în rindurile unităţilor militare aflate in Moldova.
tn lunile februarie-mai 1917, acţiunile revoluţionme ale soldaţi
lor nişi au devenit tot mai frecvente, antrenînd un număr cresoind dE>
oameni, şi cunoscind forme variate de manifestare - de la înrtruniri res-
trinse pînă la mitinguri de mari proporţii.
In perioada amintită, astfel de acţiuni au avut loc şi în satele,
dar în mod deosebit, în oraşele ce intră în componenţa :regiurui Bacău.
Astfel în oraşul Bacău s-au intrunit la 12 apriilie, in sala cinematogra-
f,ulllli „Clasic", aproximativ 300 soldaţi şi ofiţeri 1:ruşi. Discursurile ros-
tite de cei 7 \•orbitori - 3 ofiţeri şi 4 soldaţi - s-au incheiat cu iîndem-
nul la organizarea unităţilor, ce urmau să participe şi ele ~ desfăşu
rea evenimentelor revoluţionare din Rusia. Urmînd. linia Îlllderrmurilor
celor 7 vorbitori, participanţii au hotă.rit alegerea unui oomiJtet formart:
din 12 membri - 8 soldaţi şi 4 ofiţeri - meniţi să înceapă imediat acti-
viitaitea de organizare a soldaţilor din unităţiile caint:onate în oraşul Ba-
cău şi în satele din jurul acestui oraş 1.
Pentru realizarea acestor cerinţe, membrii comitetului treburil8Ju
să primească directive de la Petrogra.d, prin delegaţi special nrumiţi.
Scopul organizării soldaţilor şi ofiţerilor era acela de a lupta
pină „la înlăturarea vechii organizaţii ruseşti" 2.
Participanţii la adunarea amintită şi...iaiu exprimat hotă:rîrea fermă
de a lupta pînă la doborîrea exploataitori:i!l.or atît dWn propria ţară cit
şi dălil ţ.ăirile aliate. Penrtru că. populaţia oraŞUJluâ Bacău să poată aifil.a de
1
Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului· de pe lîn2ă C.C. al P.M.R .•
fond nr. 56, dosar nr. 5921, fila 10.
2 Ibidem.
ACŢIUNI REVOLUŢIONARE IN REGIUNEA BACĂU 277
eliberarea Rusiei din cătuşele ţarismului, s-a hotărit, ca ÎlI1 vittor, să se

facă demonstraţii care să fie ,însoţite şi de muzicile militare. S-a hotărlt
de asemenea ca în zilele ÎlI1 oare voc avea loc de:rru:xnstraţii să se ar;boireze
steagurri şi să se împodobească ou brad pciincipale1e clădiri din oraş. O
altă întrunire a soldaţiil.or ruşi a av;ut foc ÎlI1 a.oelaşi oraş la 15 aprilit'.
lntru.inirea la care au participat sute de soldaţi şi ofiţeri a fost orga-
nizată de comitetul mi11j,ţar rus. Vorbitorii au SIUbli.Jniait buouria şi entu-
ziasmul ce a cuprins întregul popor rus şi arma1Jele de pe toarte fron1ruriile.
la vestea dobc-rî.rii ţaru.lui şi a proolamării republicii. ÎII1 cadrul discuţiilor,
1
reprezenrbalnţii soldaţilor 0lU sublinrl.at ou tăriie poză.ţia ·anttpopulară a ţa

ru[ui şi în special a ţiairinei. Mţi vorbitori aiu irelevait activitatea potriv-
nică :Lntereseloc poporuiLui şi ţărdtl dusă de miiniştrii ţiaJru;;iti, care au predat
oomandamentuU german, prtln Turcia, un ma.ire număr de prizonieri 1.
Participanţii au sublimat din nou ou tărie necesitatea de a de-
monstra pe Sltrăzi ÎlI1 vederea antrooăriiri. popUJl.aţiei civil.e la acţilllnile
militarilor ruşi.
Concomitent cu 'acţiunile clin Bacău, s ....au desfăşurat acţiiuni simi-
laire şi ÎlI1 oraşul Tg. Oana. Aci a avut loc o mare demonstraţie a solda-
ţilor şi ofiţierilor ruşi la 28 martie 1917, î111 cadrul căreia participanţii
şi-au manifestat ataşam€111tuJ. faţă de evenimentele revoluţiona.re petre-
r:lllite Ja Petrograd. Demonstraţia a luait sfirştt noaptea şi s-a închetat
pril11 focuri de artâfiaii. tn Tg. Ocna îintrun.irile au contilnuat m tot cUX"Sul
luniii aprilie. ·
Nu ne propunem erumierairea tuturor acestor imanifesitiaţii, ci doar
subliniem problemele ridJicate şi semnificaţi.ia lor. Astfel la Îll1truniirea
ce a aVTUt loc în ZJiua de 21 aprilie îrn Tg. Oana, unul dtÎiilltre vorbito1ri
a arătat necesitatea încheierii, cit mai repede posibil, a pălcii, deoarece
suferinţele celor de 1pe front şi de acasă era1U extrem de mari. BuC'Uria
ce a ouiprins pe cei .de faţă, la auzuil. urnei asemtnea propu111erd, a fost
rnainifesta.tă prin iputerndce şi îndeluingaite aplliiuze. Tot fa această întru-
nire vorbitorii au relatat rnwneroase cazuri de înfrăţire Îlntre soldaţii
ruşi şi austrieci, oa de pildă !la Comăneşti şi Dămlăneşti 2.
Froblemele cidioate de reprezenrtJa.nţii soldaţilor, ,în disowrsude
ţinute fa Î:nrtfl1.l.IliTe ce aveau loc, dovedesc nemulţrumirile ii.or faţă de
nedreptul război imperialist. Marufestiăirdlle soldaţtlor şi ofiţerilor ruşi,
ale populaţiei civile diJn Moldova, ca şi alle armatei romÎlile nu conte-
1
neau, ci aveau loc zilnic, în proporţii arescinde.

Îll1 oadrul acţiuml.or revo1uţi0111axe ale armatei ruse şi populaţiei
din regiUJni, găsim două momente de 1puiteirniică mamifestare şi aul!ume :
în preajma zilei de 1 Ma.l, .şi după 26 mai 1917, ztua evenimentelor. s]n-
geroare de la Bacău.
Ziruia. de 1 Mai 1917 a fost întîmpirnată ou nllairi m.amiifesbaţii revo-
luţirmiare ale urutăţilor armatei ['IUse, Ila oaire s-au alăturat U111ităţile ar-
matei romîrne şi populaţia civilă a regiUJiliJ.
1 Arhiva centrală a Institutului de istoric a partidului, fond 56, dosar nr. 5921 fila IO.
'? Ibidem, f. 33.
278 DUMITRU ZAHARIA
Din ·relatările brigăzti speciale de. siguranţă a oraşelor Roman· şi

Bacău se poate conchide că IU!Ilităţile armatei ruse, cantona,te în cele
două judeţe, au fost pregătite, din iniţiativa comitetelor militare, în
vederea săl'bătoririi zilei de 1 Mai 1917.
Corrritetul militar din Roman a intervenit la conducerea unităţi
lor aflate :în judeţul respectiv pentru a trimite delegaţi în or~lli Roman
m ziua de 18 aprilie 1917, (1 Mai stil. nou) oare să participe la mitingul
ce avea să se organizeze îh dnstea acestei zile:
In dimineaţa zilei de 18 aprilie pe stră7j~e oraş~UJi. Roman au
fost lipite afişe care solicitau pe soldaţi să ia parte, în număr cît mai
mare, la demonstraţia ce avea să se orgnizeze, în oraş, în după-amiaza
aceleia.şi zile. Eforturile depuse au fost icr'lcUIIliunate de succes, deoairece
Îll1 după-masa rilei respective, în jwul orei 14, a început demonstraţia.
soldaţilor şi ofiţerilor ruşi clin oraşul Roman. Participanţii însoţiţi de
două muzici militare, încolonaţi cite opt în riind, purtînd pe piept co-
carde roşii, au străbătut principalele străzi ale oraşului, dntînd aÎIIltece
revoluţionare. La anumite distanţe, demonstranţii .purtau mari placarde
roşii pe care se putea citi : „Uniţi-vă ! Egalitate, libertate, frăţie" 1.
După oe au parcurs străzile Ştefan cel Mare, Bogdain, Dragoş,
C. A. Rosetti, demonstranţii au ieşit la marginea oraşului, pe cîmpul
telegraf iei fără fir. unde se aflau şi cazărmile unităţilor ruse şi au con-
tinuat demonstraţia. În afara oraşului au fost rostite mai multe dis-
cursuri in limba rusă.
La întrunire au luat cuvintul şi unii ofiţeri, legaţi de interesele
burgheziei şi moşierimii ruse; ei cereau continuarea războiului alături
de puterile Antantei. Această poziţie, oglindind interesele claselor ex-
ploatatoare din Rusia, a fost întimpinată cu vii şi puternice proteste dim
partea soldaţilor, muncitori şi ţărani, îmbrăcaţi în haine milHare. Ne-
mulţumirile soldaţilor au fost materializate prin organizare::t a noi
demonstraţii. Seara, sute de soldaţi au demonstrat pe străzi,le ora.şwui
Roman, puriînd steaguri roşii şi init.onînd imr1W'i socialiste. Soldaţii
s-au îndreptat către strada Sucidava, unde era închisoarea rusă, elibe~
rînd cu forţa pe cei îrnchişi şi arestînd pe colonelU!l care s-a opus acţiu
nii lor, fapt după care soldaţii şi-au con1rimuat demonstraţia pe strada
Ştefan cel Mare 2. Deosebirile de vederi dintre ofiţJeri şi soldaţi sicr'lt
evidente atît în cadrul acţiunilor de la Roman cit şi din celelalte lo-
calităţi.
Demonstraţia soldaţilor ruşi din oraşul şi judeţul Bacău, cu oca-
zia zilei de 1 Mai, s-a desfăşw·at în co.ndiţii asemăm.ătoare cu aceea clin
Roman. Demn de semnalat, pentru oraş.ul Bacău, este faptul că întruni-
rile n-au contenit după ziua de 1 Mai, ceea ce denotă o accentuată stare
de spirit, revoluţionară iln rîndul unităţilor respective. Această stare
<le spirit rezultă, de altfel. şi din revendicăTile formulate de vorbitorii
soldaţi ou ocazia cuvintărilor pe care le \I"osteau la întruniri.
1
\rhi,·;1rrnlralii a lnslil11lului de istorie a partidului, fond 56, dosar nr.
5921, r. 135.
l Ibidem, f. 135.
ACŢIUNI REVOLUŢIONARE IN REGIUNEA BACĂU 279
Astfel, la întrunirea care a avut loc în ziua de 5 mai 1917, în

:strada Bacău-Piatra nr. 159, C'ei zece vorbitori soldaţi au cerut cu
tărie nesupunerea faţă de tiri.Jmişii exploatatorilor din Rusi.ia, imediata lor
aresta!I"e, depumerea lor la oomitetul garnizoanei, ca unii ce acţionează
împotriva intereselor generale ale ţării. O altă revendicare, susţimută
cu viu interes de reprezenbainţii soldaţilor, a fost imediata expropriere
a moşiilor şi împăirţirea pămînturilor la ţărani. La această întru-
nire a participat şi un ·reprezentant al soldaţilor de pe front, oare, în
cuvîntul său, a eXJprtlmat arzăitoCl["ea dorinţă a celor din tranşee - ime-
-diata încheiere a păcii 1. Brobkma încheierii păcii a fost ridicată, ca o
dorinţă a celor de pe front, ~i cu ocazia Îil1rtl:rurrliiH ce a av;ut loc în
str. Ioniţă Sturzia, la 30 apriillie 1917. Ofdiţerii 111-iaru ÎII1m-ă.2lilit să ia a1i-
tudi1Ile ostiilă faţă de dorinţa manifestată ou at]ta .tări:e de către soldaţi.
Răspunsul lor n-a fost dat imediat, sub pretextul că trebuie să se cu-
noască poziţia guverinului provizoriu În această problemă 2.
Poziţia ofiţer~lor a devenit clară pentru soldaţi cu ooaziia întru-
nirii amintite din str. Bacău-Piartira nr. 159. La o,ceastă ·Îlrltmmdre ofiţerii
-au arăitat celor cîteva sute de soldaţi afilaţi în sala respeciJivă că Rusia
.arr-e datoria de a oontrinua războill.rl alături de Anta1ntă piină ,]a zdrobiirea
duşmainuJ.ui :i.
Răspumsuri similare au dat ofiţerii aceloraşi irevendicări formu-
late de soldaţi cu ocazia mtnuinirii ce s--a ţinut fa1 str. Bacău-Pi,atra, la
28 mai 1917, i1ntriu1nke la oare aru pructicipat peste 400 soldaţi. Ofiţerii
care au vorbit la această îintrunke au susţinut din nou că Rusia trebuie
să ccmtiinlue războiul ailături de aliaţii ei. Vorbiitorii au fost întîmpinaţ1
de zgomotoasele nemulţumiri ale soldaţilor, care-şi dădeau seama d(-'
nejusteţea cauzei penitriu care luiptau "· Deşi revendkările soldaţilor în-
tîmpinau opoziţia Îlnverşwiia.1Jă a ofiţeri.iar, legaţi de interesele burgheziei
'Şi moşierimii ruse, totuşi ei aiu continuat să formuleze altele noi pe oare
le adăiugau la şirnll nesf'ITŞilt de doleanţe. Astfel vorbitorii soldaţi, care
s~u prezentat în .faţa muilţimii 1adunate la Bacău în ziua de 14 mai au
ceruit, pe lîngă împă!rţiirea pălmmturillor şi Îll1Cheierea păcii, ca în satele
Rusiei să se îrnfi.im.ţeze, în cel mai scurt ;timp, şcoli, oopiii săiraci să fie
îngrijiţi de către stat şi să li se dea o educaţie demnă: de secolul nos-
tru, să se L'r1troducă de fapt obligativitatea şi gratuitatea ·Îlrlvăţămîntu
lui primar 5.
In1JrulnirHe 1protesi1:altare şi revendicative alle soldaţhl,oc ruşi nu s-au
.redus numai la oraşele Bacău, Roman, Tg. Oana. Astfel de intnmiri
al\.I. aViUJt loc în cele mari ,îndepărtate colţuri ail.e regiurui Bacău, Îlrldiforent
-de iaiptul dacă looalrl.tăţille respective erau siau nru în apropierea fron-
tului. Asemenea ·Îa'litlruniri au ţinut chiar şi wndtăţiJ.e de pe firont.
1 Arhiva centralii a Institutului de istorie a partidului, fond 56, dosar nr. 5921,
.t 258-259.
~ Ibidem, !. 26~.
s Ibidem, f. 264-265.
• Ibidem, f. 303~4.
~ Ibidem, dosar 5922, lila 50.
280 DUMITRU ZAHARIA
Astfel, la Comăneşti, soldaţii de pe fr-ont au organizat o mare

întruni!re la care au pairtici.pait şi cei din divizia a paltruzeci şi opta cu
sediul la Asău 1. întrunirea s-a încheiat ou o mare demonstraţie. Cu
această ocazie au răsunat pe valea Trotuşulwi. imnuri socialiste şi Mair-
seilleza. Delegatul siguranţei romîllle, de pe lingă Cartierul general
rus, în raportul nr. 2060 dilI1 4 mai 1917, menţiona că soldaţi!i. ruşi din
corpul 24 infanterie „împreună cu cei de la etapele Moineşti" 2 au orga-
nizat o demonstraţie pe cîmpul de lîngă gara Comăneşti. Participanţii la
această intn..IInire purtau drapele ou inscripţia „Trăiască Rusia Liberă" a.
Lntnmirile şi demonstraţiile soldaţilor uniităţillor ruse, cantonate
pe actualul teritoriu al regiunii Bacău, au contiJnu.ait şi în peri.oada ime-
diat următoare lunilor aipri1Li.e-mai 1917, dar cu intensirtJate deosebită.
ele constituind nu numai o manifestare a nemulţumirilor împotriva po-
liticii duse de guvernu.i rprovdzord.u diin Riusia, ci o împotrivire hotărîta
faţă de acţiunile represive ordonate de guverm.Jil Teacţionar al Romî-
niei. Aceste acţiuni s-au bucurat de sprijinul larg, runanim, al maseloc
de exploataţi şi nemul~umiţi din ţara noastră.
lnainte de prezentarea acestor acţiuni ale soldaţilor ruşi, la care
şi-au dat contribuţia masele populare d:iJn oraşele şi satele ll"egirunii Ba-
cău, apreciem că este necesară sublinierea unor caracteristici oe le ~
zint.ă acţiunile a căror desfăşurare se plasează în lunile februarie--
mai 1917.
Aceste caracteristici se r~umă la urmăJt;oa['ele :
- demonstraţiile ce au avut loc în lunile februarie-mai au an-
trenat Ulll mare număr de soldaţi din spatele frontului, iar unităţile de
pe front au fost reprezentate, în mod obişnuit, prin delegaţi ;
- la acţiunile ce au aVUit loc în imediata ·apropiere a firontul.U!i au
participat în mod direct şi masiv UJnităţile afilate •acolo ;
- problemele ri.dioa.t.e, ca şi felUil în care acestea au fost abordate,
dovedesc entuziasmul genera:l şi marele răsunet pe c.are 1-a.JU avut în rîlil-
durile soldaţilor evenimentele revoluţionare petrecute în Rusia Îill. cea.
de a doua jumătate a lunii februarie 1917 ;
- in abordarea problemelor se deosebesc, tot mai categoric, două
poziţii diferite şi anume : a) poziţia ca.re oglindeşte interesele muncitori-
lor şi ţănmil.or din Rusia, exprimată şi susţinut.ă cu multă tărie de căitre
soldaţi şi puţinii ofiţeri legaţi de aspiraţiile maselor Largi popuilarre ruse ;
b) poziţia, diametral opusă, oare oglindea în modul cel mai fidel ilntere-
sele claselor exploatatoare din Rusia, ai căror exponenţi au fost, îin gene-
ral, ofiţerii legaţi de vîrfurile claselor dominante. Cele două linii s-au deo-
sebit tot mai mult in abordarea problemei păcii şi ră2boiull.ui. In timp
ce soldaţii cereau cu multă iJI'lsistenţă şi tărie încheierea păoi.Ji., glasurile
0fiţerilor se pronunţau tot mai hotărit pentru ccmtinuairea. războiului
imperialist, sub pretextul că Rusia BT fi a•vuit datoria să ajute1 pe aliaţi
împotriva Germaniei. Cu alte cuvinte, dualitatea puterii, cu esenţa de
1
Arhiva rentr:ilă a Instilutului de istorie a partidului, dosar nr. 5921, f. 219 ..
z Ibidem, f. 291.
1 Ibidem.
clasă, instaurată în Rusia după victoria revoluţi•ei burghezo-democrate

din februarie 1917, s-a ogldmdiit şi în acţiUrr1ile revoiLuţionare aile soil.diaţifor
ruşi, dtn oupri111SUJl. regiunii Bacău în lunile februarie-mai 1917. Aceste
acţiuni au OU1I10Sout o ÎIIlitensitate deosebiltă 1n ziilele premergătoare şi Ln
cele ce au uirmat marii sărbători a oametnillor murncii din întreaga lume
- 1 Mai.
tntrunirile şi demonstraţiile organizate de soldaţii rW?i n-au lăisat
indiferentă popU!laţia ocaşelor Bacău, Roman, Piatra Neamţ şi a celo:r:laJ-
te l'ocalităţi ddn regiume.
Aşa cum relata fostul, reprezentant dtploma:tic ş.l Rusiei ţarilste la·
Iaşi, A. Mossoloff, la mitÎIIlguri.le şi demonstraţiile soldaţilor ruşi „pair-·
ticipau, umeori un maire num.ăr de romÎil'li" 1, şi aceasta reprezi1I1Jtă confir-
ITI.0['ea că acţiiurnile soldaţilor ruşi, care voiau să facă ounosc.u.tă elibe-
rarea Rusiei de opresiunea ţaristă, au impulsionat puternic avmtul
revw:>luţionar al soldaţillor armatei romiine şi a.il populaţiei civ~le d.J,n Mol-
dova. Partioip0['ea direotă a runfutăţiloir romîine ca şi a populaţiei civile·
la acţiUl11dJ.e revoruţi01I1are ocganimte de soldaţii rruşi, lW"ga simpatie de
oare s-au bUCUII"at revend.ioărill.e formulate de ei m rîndurile maselor largi
populaire ronuneşti aiu determinat orrganele represive ale staMui bur-
ghezo-moşieresc romin să ia măsurile cele mai severe pentru a locail.rim ·
mişcările revoluţionare, pentru a stăvili răspîndirea ideilor înaintate în
rîndu:rile muncitorilor şi ţărranilor noştri 2.
în scopul separării luptei comune duse de muncitori şi ţărani, cla-·
sele explootatoall."e din ţara noastră au început să promită reforma agra-
ră, care urma să se efectueze după :t.eiminarea războiului. Pentru moment.
această propagandă '1111..l şi-a atins scopul. fo. faţa faptului că masele popu-
lare participaiu, în i111umăr tot mai mare, fa acţiunile 01rganimte de soldaţii
ruşi, aile căror r-evendicări erau socotiite ca propriile for revendicări,
guvernul reacţionar romÎIIl a trecut la o serie de măsuri cu caracter re-
presiv, îndreptate ou deosebire împotriva socialiştilor, care 11I1C€pus&ă
să editeze unele manifeste revoluţionare, iar' în unele locuri se dovedi-
seră a fi irnJ.ţiatorii şi orrganiizatoirii demonstraţiilor protestatare.
Clasele exploatatoare, inspăti.mînrbate de amploarea mişcărdlor „tur-
bulente" 3, au luat măsuri drastice împotriva participanţilor, care au
avut un rol important în acţiunile revolrutionare dm 1UJna mai 1917 ;
astfel, aceştia alU fost îndepărtaţi din centrele mari ale regiunii şi fixaţi
cu domiciil.iul - siuib diferiite pretexte - în acele localităţi Îll1 care popu-
laţia era mai redusă, ia r le:gătura cu centrele mairi era gireu de stabillit.
1
ln centrele d.zo1ate şi puţin populate, propaganda militanţilor socialişti

avea mad. !pll.lţine Ş01T1se de succes şi era mai puţin perioUJloasă pentru do-
mill1aţia burrghezo-moşierească. Măsura luată de cercurile diriguirtoaire ale·
Romrrîniei dovedeşte, pe de o parle, că acţiumile revoluţionare au fost
de mari proporţii, ceea ce a determinat o adîncă neUnişte in rîndocile·
1
Analele Inst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., nr. 5/195G, p. 153.
2 lbidem, p. 160.
3 lbidem.
282 DUMITRU ZAHARIA
exploatatorilor pop<;>ruil.ui nostru, iar pe de altă pavte, că organele sta-

tului burghezo-moşieresc erau oricind gata a trece, fără ezitare, la 11."e-
presalli, pentru a preîntîmpina riscul U1I1or noi şi puternice acţ1uni popu-
lare. în scopul înfricoşării maselor largi popuilaire, cwganele represive a:l.e
statului burghe20-moşieresc !romin au trecUJt la aplicarea ,pedepsei ·cu
moartea. Astfel în Bacău, la 26 mai 1917, au fost omoriîţi 33 sooiallişti
pentru ideile lor înaintate 1. Organele statului bUII"ghezo-moşiell."esc au
căutat să ascundă această crimă, acuzînd pe cei omoriîţi, de spionaj. Tot
la Bacău, în curtea fabricii „Letea", au fost omorîţi 7 militanţi socialişti 2.
Omorîrea grupului de soclalişti la Bacău avea drept scop intimi-
darea populaţiei civile. In vederea realizării acestui scop bm-ghezia a
organizat o intensa agitaţie. In întreaga Moldavă, la toate prim.ăriille, au
fost puse afl~e mari care vesteau evenimentele sîngeroase comise La Ba-
cău în ziua de 26 mai 1917 3. Scopul propus de gurvem n-a fost aîtuşi de
puţin realizat. ln momentul în care s-a afilat despre crimele odioase co-
mise la Bacău, în toate părţile iregiUIIliii, papuJ.aţia a fost cuprinsă de un
puternic sentiment de justifica.tă revoltă. Sentimenrtul. de ~ faţă de
cei care au ordonat şi infăptui,t masacrul de ii.a Bacău a fost ma:teriiailimt
printr-un întreg şir de acţiuni dem01I1Straitive organi.zalte de populaţia ci-
vilă. la care s-au alăturat şi numeroşi soldaţi. In luniJ.e iunie-iulie 1917,
organele represive au fost puse în faţa unor numeroase demornstraţii pro-
tfftatare din partea populaţiei civile, nu numai clin oraşele, ci şi satele
regiunii Bacău.
La Roman, de pildă, au apăruit pe străzi afişe care îndemnaiu
populaţia să participe fa marea dernonstiraţie diuJ. 6 ~UJnie. Aceleaşi arfişe
mobilizau masele să-şi intensifice lupta pentru ca, îin viitor, asemenea
acţiuni criminale să nu mai fie posibile. Populaţia soliciitată să parlii.aiipe
la demonstraţie era rugată să protesteze penrtru ca pedeapsa cu moaritea
să nu mai fie aplicată în .viitoir 4.
Intensele pregătiri pent.Ju demonstraţia din 6 ~unie 1917 şi-aiu dat
rodul. In după-amiaza zilei de 6 iunie pe străziil.e Rom.atnuilui au demon-
strat peste 12.000 oameni, care şi-au manifestat, pe această oale, ura faţă
de guvernanţii ce au ordonat irepresailli!le de 1a Bacău.
Manifestanţii au paa-CUirS străziJe oraşul.ui ru capul descoperit, îin-
soţiţi de fanfara ca1·e inrtona marşuri f'UJilebre. Bi purtau mari şi 1J11UIDe-
roase pan.carde. Prima panoardă, în negru, purtată de Ull1 doctor şi o
seră de caritate, avea inscripţia : „Jos pedeapsa cu moartea îin Romî-
nia" ~.. Demonstraţia a luat sfirşit în piaţa oraşu1ui, umle mai mulţi vor-
bitori au pirotestat cu vehemenţă, în aclamaţia mulţimili., împotriva im-
1
Arh. centr. a lnst. de istorie a partidului, fond nr. 56, dosar nr. 5922, fila 144.
2 Ibidem, dosar nr. 5923, fila 5.
s Analele Institutului de istorie a partidului, nr. 5/1956, p. 161.
4
Arh. centr. a Institutului de istorie a partidului, fond 56, dns. 5922, iila 93.
1 Ibidem. f. 116.
ACŢIUNI REVOLUŢIONARE IN REGIUNEA BAC.&.U 283
puşcăriii celor 33 de socialişti la Bacăru ca şi împotriva priLgoalilei la ca.re

erau supuse minorităţile naţionale 1.
Demonstraţii asemănătoaire au aviurt loc în oraşul Bacău, î:n ziua
de 8 iunie 2, la Piatra Neamţ, la 1 iulie, şi în alte localităţi. Glasurile
participanţilor la acţiunea de protest, oare a avut Joc în Piatra Neamţ,
s-aJU r.idirat şi împotriva războiUJ1ui nedrept 3. Manifestanţii de la Bioaz
au formulat revendicări ce dovedesc o pozJţie avansată, il"evo1uţiOil!alI'ă.
Ei au protestat energiic împotriva crimelor săvirşite la Bacău, au cerut
inoheierea păcii, ckepturi şi Hbertăţi pentru naţionalităţile conlocuitoare
şi detronarea regelui, care reprezenta interesele oligarhiei ['omîneşti 4•
in cad~ul mtruiniimlor ce se ţineau lanţ, vorbitorii îndemnau
populaţia să doboore âictatUTa bll["gheziei şi a moşierimii şi, în consecinţă,
să· ceară proclarnarrea republicii. Acţiunile prtin care populaţia era che-
mată să lrupte penrtru. înfăptuirea revoluţiei nu se limt1Jau nll1Jl1iai la ora-
şele rngiunii Bacău. l.Juptătorid pentru oouza celor mulţi şi asuipriţi şi-au
dat seama de combativHiatea ţ.ărăinimii.i, de forţia ei revoluţionară, şi pen-
tru a.cest motiv au chemat-o să partioipe efectiv la infăptuii.irea revo1u-
ţiei. Asemenea chemărd. au fost adresate ţărnniiJI.or din satele Simioneşti,
Săbăoani, Gtlerăeşti etc. s, dim. actuall.ul raion Roman.
O altă formă destul de răspîndită, prin care erau exprimate nemu1-
ţum1riJe maselor ipopuilare împotriva sărăciei şi nedreptăţii, împotriva
persecuţiilor la oare erau supuse minorităţi1e naţionale, au constituirt--0,
după cum am mai amintit, şi afrişele.
Numeroase afişe tipărite şi răspîmdite ful oraşele Bacău, Roman
şi Piatra Neamţ 6 demascaru fărădelegiJ.e autorităţiJor burghezo-moşie
reşti. Unele afişe au fost răspîndite şi run localităţile din imed!iiartia veci-
nă:bate a frontului, aum era SlăniCW. 7.
Din cele reilataite mai sus rezu[tă că atrocităţile săvll'ştte wa Bacău
în 26 mai 1917 au avut un efect oontrair celui scontat de autorităţile re-
gimu1lui de exploatare din Rorninia.
Evenimenteile smgeroase n-au infoiooşat masele popUJl.me ci au
provocat o şi mai hotăirită ridioare a lor împotriva regimullrui silnid.hlor
şi aJ. tiraniei, al sărrăciei şi al nedreptăţifo[", manifestîndu-se Sllllb fonma
demons.traţiilor, a propagandei socialiste în rindul ţărănianii.i, a :răsp!Îll1.dirii
de ai:fi9e ou conţiinut social.ist.
AcţiUJilile populare care cereau „răsturnarea ţarismului romîn" fi
au fost susţinute de soldaţii rom1ni şi ro.şi. 1n iraiportuJ. său către orga-
nele superioare, prefeotu.1 judeţu.Lui Neamţ menţiona că, m rlnduil sdlda-
ţilor ;romîni, se manifestă nu nUinai tendinţa de nesupunere faţă de au-
1 Arh. centr. a Institutului de istorie a partidului, [ond 56, dosar nr. 5922, f. 142.
2 Ibidem, f. 119.
3 Ibidem, f. 165.
4
Ibidem, f. 212.
5
Ibidem, f. 227.
6
Ibidem, f. 202, 207, 208, 209.
7
Ibidem, f. 243.
~ Ibidem, f. 150-151.
284 DUMITRU ZAHARIA
torităţi, ci tendinţa de a indemna populaţia civilă să participe la revolu-

ţie 1. Unele rapoarte semnalează că în iulie 1917 acţi.UJnil.e de protest ale
armatei ruse au fost susţinute făţiş de soldaţii ro:mîtni 2.
Soldaţii ruşi n-au irărnas pasivi în faţa actelor sîingeroase ce au
avut loc Î!l1 26 mai 1917.
Formele de manifestare ale luptei de solidarit;ate a soldaţiJ.o[' ruşi~·
cu masele populare din ţara noastră, împotriva acţiunilor samavolnice şi
siln.idiJor ordonate de guvernul burghezcr-moşieresc :romîn, au fost dife-
rite: de la intervenţia pe lingă guvernul din Petrog.rad pînă la demon-
straţia de stradă.
In şedinţa secretă a ComitetU1ui armatei ruse din Bacău, ţinută·
la 5 iwtie în saila ciinematografului „Olasic", s-a hotărit să se mtervmă
pe lingă guvernul din P~ad pentru a cere explicaţii guvemului
rom.în în legătură cu executarea oelor 33 de socialişti din 26 mai 3.
Acţiuni importante au desfăşurat soldaţii ruşi în_ oraşul Rornalil.
ln ziua de 7 iulie, pe geamul dinspre stradă al redacţiei ziaruJ:ui locail al
comitetu.ilui armatei ruse, a fost lipirt un a.fii.ş în ilimba il"OIIlÎnă, care ou-
priruiea cele mai energice proteste împotriva crimelor de la Bacău,
cerindu-se, în acelaşi timp, ca organele sta1n.Jlliui romîrn să renU!Ilţe ila po-
litica sa reacţionari.
De altfel unele unităţi ale armatei .ruse, cantonate lln. jurul oraş.u1ui
Roman, desfăşurau o int.ensă activitate revoluţionară,, ceea ce a dete;rmi-
nat pe delegatul Siguranţei de pe Ungă Cartierul general rus să ceară
Marelui cartier al armatei romîne evacuarrea din zona armatei a IX-a ~
a regimentului 22 infanterie, deoarece soldaţii acestui regiment ·mdemnau
populaţia civilă la revoluţie şi pentru acest motiv ei se bucurau de cral-
da simpatie a populaţiei să~ti în judeţul respectiv 4.
Din cele prezentate mai sus rezultă că populaţia reg1Ull1.ii Bacău a
avut o atitudine ostilă faţă de participarea Romîniei La primul război
mondial, război ce a adus noi şi mari suferiinţ.e maselor largi populare,
în timp ce burghezia şi moşierimea îşi rotUJ11jeau averile. Participarea la
rhboilul nedrept a dus la o creştere a greutăţilor şi suferinţelor celor
mwţi care au acţionat, în chipul cel mai vanat, pentru înlăturarea pe
cale revoluţionară a silniciilor şi opresiunii.
Aceasta era starea de spirit a popUilaţiei din actuala regiUJne Ba-
cău. cînd m februarie 1917 muncitorii şi ţăranii IU.?i au doborîrt pute-
rea despotică a ţarului.
Fonnele de luptă împotriva nedreptăţii şi asupririi au fost din-
tre cele mai diferite. N-au lipsit îndemnurile la revoluţie, diUJPă exem-
plul muncitorilor şi ţăranilor ruşi, pentru răsturnarea de 1a putere a
oligarhiei romîne, a monarhiei, care de multe ori era denumită „ţaris
mul rom în".
' Arb. centr. a ln:s11111lului de istorie a partidului, fond 56, dosar nr. 5922, fila 281.
2 Ibidem, fila 215.
1 Ibidem, fila 87.
4
Ibidem, lila 261.
Acţiu111ill.e revoiliuţionare din actuala regiune Bacău, din perioada

febr!Uairie-:-octombrie 1917, au cuprins aproape întreg iteritociluJ., marri.fes-
tîndu-se diferit în ceea oe priveşte gr-adul de mtensitate, dar spontan
.şi i2lolat.
Diin daiteJ.e de mai sus se poarte conchide că aceste acţiUJili au cu-
noscut cea mai mare intensitate în oraşele Bacău şi Roman.
AoţiU1I1iile J:"evoliuţiOIIllare dăn cupriru;iul reg1Î!Ulnii Bacău petrecute
"în primăvara şi vara ainruJ.ui 1917 c01IIBtituJie o glorioasă pagină din isto-
ria mişcării muncitoreşti ddm. Romîll1ia, ele dovedesc ou prisosinţă forţia
revo1uţionara a maselor largi populare care se pronunţau tot mai hotărît
:pe!11itru înfăptuirea revo1uţiei.
LnfăJptuirea revoluţiei nu era ÎIIlSă posibilă atîrt; timp cît aceste ac-
ţiruni IIlU erau conduse de avangarda :marx:ist-leninistă a proletariatului
:romîn. - P.C.R. -, avangardă ce s-a format în perioada imediat urmă
toare lin condiţiile în oare s-au produs noi şi puternice J.upte ale munci-
-toril.or din ţara noastră, Slllb ilnflruentia binefăcăltoaire a razelor 1urrni;noase
date mtregiii. lumi mUJndtoare de Marea Revoluţie Socialistă diln Oc-
-tombrie 1917.
IDEILE LENINISMULUI - FAR CĂLĂUZITOR IN LUPTA PENTRU
CREAREA PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMÎNIA 1
de T. GEORGESCU şi V. LIVEANU
Făurirea Partidului Comunist din Romîni!a, victorie istoriică a,

idei:lo:r leninismului în mişOCl['ea muncitorească di!n ţara noastră, a co-
respuns unor profunde necesi!tăţi obiective izvorîte dim dezvo11Jairea so-
cietăţii !I'OIIDÎneşti, a foSlt reZJUil.tatul legic al înitreguJ.ui ,proces de răsp]n
dire a ideilor marxismului, al 1întregului proces de d2zvoltare a miş.cării
muncitoreşti din Romînia început în a doua jumătate a secolului trecut.
CreaJ'ea Partidului Comuinisit din Romîni,a, prim voinţa imensei majori-
tăţi a mum.citotriJlor ddJn fos·tul ipa.Ttid socia!list, căliţi în focul avîntU!lui
revoluţionar dilln 1917-1921, hotmiîţi să rupă. ou reformismul, să pună
în prractică ideile leninismullui, a reprezen,tat încunumarea lurptei ideolo-
gice şi polritice duse de aripa de stinga din partidul sociali.sit împotriiva
oportunismului promovat de majoritatea vechii conduceri a P.S.D.
Incă înaintea iprimllllui ră.zboi mondial, elementele revoluţion~
din pairtidul sociailist, in f11unte ou Ştefan Gheorghiu, Aleou Cons.tainti-
nescu, I. C. F1rimu, Alexandru Nicolau şi alţii, au combătut diferite ma-
nifestări ail.e reformismu~uii.
Oportuniştii din con:ducer·ea pa.ritidului social-democrat di!nai!nte
de primul război mondial oăutau să împiedice cunoaşterea ideilor lui
Lenin de către mişcarea muncitorească din Romînia 2 •
Chiar dacă rpmă la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie·
imensa bogăţiE> oa temurululi. ideilor leniniste, esenţa acestor idei, rn-
putut fi oumosootă şi înţeleasă de miliit,a,nţii mişcă1ii mundtoreŞti d1n ţara
noastră, totuşi unele din lucrările şi aspectele activit3.ţii lui Lenin au
fost cunoscute. Se ştie că în 1911 Lenin i-a adresat lui I. C. Frimu o
1 Text dezvoltat al comunicării ţinute la sesiunea institutelor de ştiinţe sociale,
consacrată aniversării a 40 de ani de la crearea Pilrtidului Comunist din Rornînia, care
m forma sa iniţială, restrînsă - a fost publicat în Analele Institutului de istorie a parti-
rlului de pe lîng-ă C.C. al P.M.R nr. 3 din 1961.
2 C. Rakovski, de pildă, care se pronunţa în favoarea menşevicilor, avea legături cu
M:irtov şi Troţki. (Arhiva centrală a Armatei Sovietice, fond. 28.361, opis 2, dosar 11r.
1951. Stenograma intervenţiei lui A. Nicolau la o şedinţă a ,\sociaţiei participanţilor rn-
mîni la războiul civil din U.l~.S.S., fila 5). Acest [apt se oglindea în articolele publicat~
de ci sau sub influenţa lui în ziare şi reviste.
T. GEORGESCU ŞI V. LIVEANU
:288
scrisoare în problema ajutorării marinarilor revoluţionari de pe cuira-

satul „Poternkin" refugiaţi în Romîn.ia 1. In 22 dece:rp.brie 1911, „Rom.inia
muncitoare" a tradus şi a publicat arti.oolul lui' Lenin „Despre f;racţiru
·nea social-democrată din Duma a II-a", iar m 15 martie 1912 a publicat
·o a:ltă lucrare a 1ui Lenin „Raport prezentat BiroUJlui socialist interna-
ţional în legătura cu conferinţa generală a P.M.S.D.R." 2. Era cunoscută
'in Rominia poziţia lui Lenin ÎII1 problema ră2.lboi!ului, eXipI'im.aJtă în amen-
damentul inclus în rezoluţia Congresului de la Stuttgart al Internaţio
nalei a II-a la propunerea lru.i Leniai. şi Rosa Luxemburg 3• Era cunos-
cută de asemenea poziţia bolşevicilor în problema relaţiilor dintre sin-
-dicate şi partid expm:ă de delegaţia bOilşevică la acela~i congres.
In timpul primu1lui război mondial, în condiţihle asouţirii !Luptei
duse de Mipa de stînga a pMti.dului sociail.ist împotriva opo111Juni.smului,
poziţia bolşevicilor şi ideile lui Leniln cu privire la răziboil\.lll imperia!list
au început să fie mai bine C'UJilOscut.e m Romini.a. Ln 1914-1916, în opo-
ziţie cu liderii oportunişti ai partidului social-demoorat, oaire, deolarîn-
du-se pentru neutralitate, susţineau totodată că în cazul intrării Romî-
niei în război socialiştii vor trebui „să-şi facă datoria de soldaţi", să spri-
jine deci în practică războiuJ imperialist, aripa de stînga a partidullui se
pronunţa pentru lupta intransigentă împotriva războiului imiperiiaild.st.
Partea cea mai înaintată a aripii de s1lÎinga a partidului socialist sUJSţinea
r.ă drumul de luptă împotriva războiului dmperialist era pregătirea şi în-
făptuirea revoluţiei şi preconiza, deşi cu ainumite inconsecvenţe, iÎ.!I1SIUlI'ec-
\ia ca mijloc de luptă împotriva războiului imperialist"· Procesul de
clarificare ideologică a militaanilor revdl.uţionari" ai P.S.D. a fost înlesnit
de cunoaşterea unora dintre lucrările lui Leniln, maii cu seamă după ce
a avut loc Conferinţa de la Zimrnerwa:ld, printre ai cărei iniţiatori ,3
fost, după cum se ştie, şi Partidul socia,1-democrat diln Rommiia.. „Am
reuşit să-mi procur revista „Kommunist»· şi în ea am citit articolele lui
1
„Analele Institutului de i~toric a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R." nr. V /1956.
flJg'. 89.
~ Vezi şi C. :\\"oca nu şi A. Mosc o: „începuturile răspîndirii leninismului în
Romînia", în „Analele Institutului de. istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.l\\.R."
nr. 2/1959, pag. 2. Primul articol al lui Lenin amintit mai sus fusese publicat în Bule-
tinul periodic al Biroului socialist internaţional, organul oficial al Internaţionalei a ll·a,
rare apiirea în limba franceză, engleză şi germană (V. I. Lenin, Opere, voi.· 17, E.S.P.L.P.
1957. pag'. 486). Raportul lui Lenin privind conferinţa 2enerală a P.M.S.D.R. a fost pu-
blicat în circulara nr. 4 din 1912 a Biroului socialist internaţional (op. cit., pa2. 487)
şi a fost trimis P.S.p. din Romînia spre publicare de către Biroul socialist internaţional
C„Romînia muncitoare" din 15 martie 1912).
3
C. Moc anu şi A. Mosc o, op. cit., pag. 61, 62-63.
' Starea de spirit a muncitorilor socialişti a fost reflectată, de exemplu, la mitin-
J!u) antirăzboinic din 19 iulie 1914 din Bucureşti, ctnd un orator a declarat: „dacă îm-
orejurările ne vor forţa să punem mina pe arme ca să ne vărsăm sîngele, îl vom vărsa
însă nu pentru război ci pentru revoluţie" („Romînia muncitoare" din 22 iulie 1914 ). în
10 (23) august 1914, Maria S. Aricescu scria în „Romînia muncitoare" că în cazul intrării
·Romîniei în război ;,noi, femeile, vom şti să murim- pe cîmpul de onoare, pe baricadele
·i:e le vom ridica pentru înfăptuirea păcii, liniştii şi dragostei intre popoare".
LENINISMUL '""" FAR CĂLĂUZITOR IN CREAREA P.C.R 289
Lenin. polemica lui cu Kautski despre războiul civil" 1, relata mai tîrziu
Alexandru Dobrogeanu-Gherea. într-adevăr, după Confeiinţia de la Zim-
merwald, în Romînia a circulat şi a fost tradusă revista bolşevică „Kom-
munist" 2. După oom se ştie, din această revistă redactată sub conducerea
lui Lenin, a apărut un singur număa' (numă;rul dublu 1-2 dim noiembrie
1915), îrn caJ'e au fost publioate pentru prima oară lucrările lui Lenin
,,Falimentul Inte1naţionalei a II-a", „Glasul unui socialist francez cin-
stit" şi „Imperialismul şi socialismul în Italia" a.
Leniill a dat W1 ajutor direct clarificării ideOilogice a mişcării mun-
citoreş,ti din Romînia; el a combătut lină.a opo:ritunistă. preconizată în
problema războiului imperialist de Rakovski, şi prin aoeasta a demas-
cat de fapt însăşi poziţia opDil:tunişthlor oare predominau în conducerea
P.S.D. ln luorairea sa „Sodialismul şi războiul", distribnită tuturor par-
ticipanţilor la Conferinţa de la Zimmerwald 4, Lenin scria că forma în
care se manifestă această falsitate fuoownenfaJ.ă a „kautskiSimului" va-
riază de la ţară la ţară„. în Rom.în.ia, Rakovslci., declarînd război oportu-
nismului ca fiind vinovat de falimentuil. IntermaţiOIIlalei, e gata totodata
să admită legitimitatea ideii apărăcr:ti patriei în războiul imperialist.
Toate acestea sînt manifestări ale răului pe care marxiştii olandezi l-au
denumit „radicalism pasiv" şi ca:re se reduce la înl~ukea marxismului
revoluţionacr: prin eclectism în teorie şi prin servilism sau neputinţă în
faţa oportunismului în practică 5.
Lenin a combătut tezele lui Rakovski, care, într-o broşură scrisă
Îtil limba francnă, susţinea că în timpul războiu1ui imperialist socialiş
tii trebuie să sprijine operaţiile militare întreprinse de propri:m guvern.
DenaturÎIJ1d · oon~inubul hotăcr:îrilor congreselor socialiste internaţioin.ale
de la Stuttgart şi BaseJ., Rakovski scria că aceste congrese impUIIleau „in
mod imperios socialişthlor din ţăriile aflate Îll1 război de a nu-şi înstrăina
restul lor de libertate de gîndire şi de acţiune, făo'î!n.du-şi totodată da-
toria lor de soldaţi" 6. Ce însemna „datbrie de soldat" dacă nu lupta pen-
tru victoria propriuJ.UJi guvern în războtUJl imperialist? DemasCÎIIld te-
zele oporlluin.iste expuse în această broşură, Lenin scria: „După părerea
mea, Rolam.d-Host, Rakovski (ai văzurt broşura lrui ~n limba franceză?) vi
1
Arhiva centrală de stat a Armatei Sovietice, fond 28 361, opis 2, dosar nr. !50,
fila 24. (ln acest fond se păstrează stenogramele expunerilor cu caracter memorialistiC'
făcute la şedinţele Secţiei romîne a Asociaţiei internaţionaliştilor participanţi la războiul
~ivii - organizată pe lingă Muzeul Armatei Roşii).
2
Vezi Arhiva centrală a Institutului de istQrie a partidului de pe lingă C.C. al
P.M.R., fond I, opis nr. 8, dosar nr. 17, fila 2 şi V. Raţă şi A. De ac : „Tradi-
1iile revoluţionare de luptă ale mişeării muncitoreşti din Romînia pînă la 1917", în ,.Ana-
lele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P./\\.R.", nr. 12, din 1961,
vag. 7 I.
3 V. I. Lenin, Opere, voi. 21, Editura politică, 1959, pag. 192, 351, 361.
'483, 485.
4 Loc. cit., pag. 383, 485.
5 Loc. cit., paf!. 306.
8 „Les socialistes et la J:!Uerre", Bucureşti, 1915, pag. 17.
~ - Studii şi articole de istorie
290
Troţk.i sint cu toţii nişte „kautskişti." extrem de dăunători..." 1 . AViÎin.d ÎJil!

vedere m.iincinoasa lozincă a „apărI'ăr:id patriei" în războiuil imperialist, cu
ajutoruil căreia oportuniştii-- incercaiu să justifd.ce sprd.jiiniiirea. ră2boiului
reacţionaa- de jaf şi cotropire dus de .~propria" buăghezie, Lemn scria :.
,.Rakovski (vezi broşura lui) e.5te pentru aipă.rarea patriei. După părerea
1
mea, nu avem drum comun cu astfel de oameni" 2.

Criticile făcute de Lenin principalului reprezentant ail Hderilor
oportunişti ai P.S.D.R. au fost ouncsoute IÎll1 mişcarrea mll!Ilcitorească din.
ţla.Ta noastră. Ziaru!l „Lupta", in nu.mălr\lll său dii.."l 1 noiembrie 1917, în-
tr-ţ111 articol special consacrat h,ui Lenin, arăta că II101I"ele comlucător al.
revoluţiei ruse, în perioada conferinţelor de J.a Zimrnerwaild şi Kienthalr
„a criticat cu elocvenţă acţi!\J.[lea intemaţionailă a lui Hasse, Kautsky „
Troţki şi Rakovski, care, cum spunea dînsul (Lenin) ... , fac concesii so-
cial-patriotismului". Ziarul „Lupta" a pub~ioait, în 12 'februarie 1916r
textul complet, tradus C'U exactitate, al cuvdintării. lui Lenin ·la miit:runguI
internaţional de la Berna, care expunea linia revo1uţi0111ară a :transformă
rii războiului imperiailislt in revoluţie. Lima il.erumlÎStă Îill 1proiblema ;răz
boi.ului şi a păcii, linia tnmsformării războiuJ.ui imperiail.ist în irevo1uţie
a putut fi cunoscută de militanţii mişcări~ munailtoreşti din ţiarra noastră
şi din unele documente ale ;partidului bolşevic publicate în presa mUJI'lci-
torea.scă. Astfel de documente au fost : o rezoluţie a C.C. al partidului bol-
şevic în problema războiului 3, 'un manifest ail comitetului din Petirograd al
partidului bolşevic, rezumat şi citat pe larg în ziarul „Lupta" \ re,w1u-
ţia propusă de delegaţia C.C. al partidului bolşevic l~ conferinţa soci01ista
internaţională a femeilor (Berna, martie 1915), elaborată de Lenin 5 şf
publicată în întregime de r€'Vista „Viitorul social" 6.
La început, unii dintre militanţii de stinga ai P.S.D., dOll'111ici de·
pace. nu au înţeles drumul cuceririi unei păci democratice şi iI1JU aru putut
înţelege justeţea lozincii transformă.rid. războiului impeniallist în războ!
civil 7, dar treptat, cunoaşterea ideilor leniniste a exercitat o influenţă
tot mai puternică asupra elementelor revoluţionare din P.S.D.R. Ecateri-
na Arbore-Rali, în 1916 membră în comitetul executiv al P.S.D., relata
cinci ani mai tir-ziu că „revista „Kommunist„, care a fost adUJSă atunci (cu.
prilejul Conferinţei de la Zirnmerwa:ld) în Romînda, clin care se făceau
1 V. I. Lenin, Opere, voi. 35, E.S.P.L.P„ 1958, pag-. 175.

~ Ibidem. \·ol. 31i, E.S.P.L.P., 1g58 pag. 335.
11
•• Luota" clin 18 octombrie 1914.
~ Ibidem. 20 martie 1916. Ziarul relata despre putcrni:cul ecou trezit de :icest
manifest în rîndurile muncitorilor din capitala Rusiei, despre acţiunile revoluţionare dr
masă ale prolet:iri:itului rus.
~ N. K- K rup s k :ii a: „Amintiri despre Lenin", Editura pofitică, 1960, pag-. 252.
0
„Viitorul social", nr. l din mai 1916, paf!. 44-46.
7 A. Do b r o·g e :i n u-G he re a, de pildă, arăta că atunci cind :i cunoscut prima
cară scrierile lui Lenin pul>licate în revista „Kommunist„ nu a putut intelege de ce-în lupta
împotriva războiului imperialist trel>uia recurs la lupta înarmată, la războiul civil. (Arluva
centrală de stat a Armatei Sovietice, fond 28 361, opis 2, dosar nr. 150, fil.i 24)·.
LENINISMUL - FAR CAL.J.UZITOR IN CREAREA P.C.R. •. 291
traduceri de articole în presa romî.nească, a jucat un rol important în

orientarea comunistă a multor membri de partid" 1. Credem că nu este
Î!Iltîmplătotr faptul că, două săptă.mlini după publicarea î111 ziarul „Lupta"
a cuvîntării ţi'l11uite de Leni!Il il.a mi:tingiuil. mtennaţionaJ de la Berna, în sec-
ţiile din Bucureşti, Ploieşti, Brăila ale P.S.D. 2, Alecu Constall1tinescu, în
numele eleme111telor de stÎIIlga, s-a proirm111ţiart; penitriu ·transfoomarea răz
boiului în revoluţie, preoornizînd prinrtre mijwacele de Ji~ă împotriva
ră2Jboiwlui imperiail.isrt nesupu111erea ~a seT'Vtloiiul miWiitJarr- şi iiflSlW'ecţia ar-
mată. O moţiune în acest seins a întruinit aproape jumătate dtn votrurile
seQţiei BuoUI"eşti ~. Este semnificativ că, susţi111înd această moţiurne în
presă şi răsptLilmnd celor care se deolaraiu împotrtl.va imsuirecţiei, Alecu
Constail1itiinescu, el însuşi ip0[11:lioipalillt [a Congresul de 1a SturtJtgai:rit •aJ In-
tennaţio111ialei a II-a. a cibat ainendamenJtull indus la .propunerea ,lui Lenin
şi a Rosei Luxemburg îrn irezo1uţia acestui congires ou ipr1ViÎre 1a xăzboi.
După ce cita acest amendament, în oare se aTăta 111eceşitat.ea folosirii cri-
zei provocate de război pentru „precipitarea (grăbdrea prăbuşirii) domi-
naţiunăi capitaliste", Aleou Constanti.lnesou se adresa oritiailor săi cu ou-
vinrtele : „Prin ce se poate preoipita dominaţirt.mea oapitalistă dacă 111:u
prin ilnsu!recţie ... ? Cime s-<ar încumeta să dea o ailtă ÎIIlteripretare acestei
părţi a ·rezoluJiei, aricit ar fi el de adept al social-patriotismului ?" 4.
ESite, de asemenea, sem111.ificativ de semnafat faptlu!l că, în ·legătocă
cu rezuHatele Conferirnţei de ila Zimmerwaild, cei mai înaintaţi treprezen-
tanţi ai aripii de stînga a parrit:idului social-demoorat dim Romînia au for-
mill'at apredeiri asemănătoare în urnele privinţe cu cele făcute de Leniln.
Letiki a arătat că mainifestru!l. adoptat La Conferinţa de la Zimmerwald
constituia un prim pas spre I1U1ptura cu oportunismul, dar că acest mani-
fest era imoonsecvent şi, p!rintre altele, nu indica mijloacele concirete, re-
voluţionare, de luptă împotriva războiului imperialist. Alecu Constanti-
nescu arată că „Conferinţa de la Zimmerwald e un mare pas inainte către
revoluţionarismul socialismului marxist s, dar că această conferinţă nu
a arăltalt mijloacele de luptă contrâ' răZiboiuilui" 6. Cei mai minta.ţi re-
orezenrtanţi ai mişcării muncitoreşti din ţ.arn noastră s-aiu situat d'? fept,
prin activitatea lor, pe poziţiile grupului zianmerwaJ.dienillor de st1nga,
organizat de Lenin.
CÎln.d RomÎIIlia a i1I1Jtrat în război şi gruvennul burghezo-moşieresc
a inte!rzis orice adivi1Jate legală a organizaţiilor muncitoreşti, mili.tan~ii
c::ociarl-demooraţi cu stare de s.pirit revoluţianară, Qpurnincu-se directi-
velor liderillor oportunişti de a suspenda aotiviitiartea parlidulliuli. socialist
pe timpul răziboirului, s-aJU unit în grrupULrii care, prtiin manifeste, organi-
2m"ea de întruniri ş.a., desfăşurau o vie agdJtaţie ilegailă, 0J11tiimperi:ailistă,
1 Arhiva centrală a Institutului de istoric a partidului, fond 1, opis 8, dosar nr.

li'. fila 2.
2 „Lupta" din 1 aprilie 1916.
3 Ibidem, 3 martie şi 2 aprilie 1916, Convorbiri sociale, Iaşi, nr. 6, din martie 1916.
4 Ibidem, 2 aprilie 1916.
~ Ibidem, I aprilie 1916.
" Ibidem, 26 ianuarie 1916.
292 I T. GEORGESCU ŞI V. LIVEANU
antirăzboinică. Grupurile socialiste, revoluţionarre, car~ din cniuza terori.ii.

guvernamentale activau ilegal, erau conduse, in teriio1iul ocupat, de
Alecu Constal1ltinescu, iar în Moldova de Mihai Gh. Bujor, Alexandru
Dobrogeanu-G-herea, Gheorghe Vasilescu-Vasia. Max Vexler. In primă
vara anului 1917, grupurile revoluţionare illegaie, fornnate de rn1!1canţi ai
aripii. de stinga a P.S.D., chemau mas~le la înfăptuirea imediah1 a revo-
luţiei, la instaurarea unei republici democratice, care să asigure expro-
prierea moşiilor.
Revoluţia dilll februa1rie 1917 a adus o importantă contribuţie la
cunoaşterea în ţara noastră a poziţiei bolşeviciJ.or în problema ["ăzboiuil.ui
şi a păcii, la manifestarea simpatiei faţă de bolşevici în rindurile mişcării
muncitoreşti din Romînia. După revoluţia din februarie 1917, socie mem-
brul unui grup socialist ilegal din BuC'U["eşti, · „ciţiva <lint:re noi se declară
rle partea bolşevicilor, pentru că, judecind după telegramele din ziar,
aceştia erau pentru ._încheierea imediată a păcii" 1 . In septembrie 1917, în
calitate de reprezentanţi ai Partidului social-democrat din Rom1nia, Alecu
Constantinescu şi I.C. Frirnu au participat la Conferinţa a III-a zimmer-
waldiană de la Stockholm 2• La această conferinţă a participat şi o dele-
gaţie a partidului bolşevic, delegaţii socialiştilor iI"Omini venind la Confe-
rinţa de la Stockholm cu scopul special „de a dobîndi o mai bună cu-
noaştere a mişcării :revoluţionare ruse" a. S-au ~tabilit pe de a!l.tă parte,
contacte intre militanţi a mişcării muncitoreşti dm Rom.inia şi boişevici
r..a.re activau în rindurile trupelor ruse din Moldova 4. La stabilirea aces-
tor contacte a contribuit şi faptul că unii dintre militanţii revoluţio,ffilri
romini. pentru a scăpa de wmărirea autorităţiJ.or, s-au stabilit peritru
un timp în Rusia, unde au format Co;mirtetuJ. de acţiune social-democrat
(Odesa. mai-iunie 1917). Ion Dicescu-Dic, unul dintre redactorii din.a-,
inte de război ai organului central al P.S.D.R. - ziarul „Lupta", aju.111-
gind hl Petrograd, a intrat în primăvara a:n.lliui 1917 în legături strînse
cu bolşevicii şi cu redacţia „Pravdei" 5, publicînd IÎn „Pravda'' unele
materiale iscălite de el cu menţiunea: că a fost membru al iredactiei zia-
rului „Lupta" 6. A. Nicolau şi alţii au început. încă din octombrie 1917,
să-şi manifest.e în cadrul C.A.S.D. simpatia faţă de lupta bolşevicilor pen-
tru Puterea sovietică 7.
Deşi
se apropiaseră în practică de linia transformării 1războiUilui
imperialist în revoluţie, militainţii .revoluţionari inu se situau însă cu
1
G h. Marin: „Crîmpeie din viată", Tiraspol, Balta, 1934.
2
Arhiva Centrală a Institutului de istorie a partidului, fond I, opis 8, dosar nr. 17,
fila 2.
8Ibidem.
4
Arhiva centrală de stat a Armatei Sovietice, fond 28 361, opis 2, dosar nr.
151, fila 10.
6
Ibidem, dosar nr. 128, fila 13-15, dosar nr. 139, fila 8-12. Vezi si Condratiev
„Rumînskii internaţionalist I. O. Dicescu Dic". în „Novaiw i noveişaia istoria nr 3
din 1961, paj?. 109 şi urm. ' · '
0
„Pravda" nr. 29 din 11 aprilie 1917.
1
•• A.CA.s.•, ools 2, load 28 361. dosar nr. 128, fila 111, dosar nr. 139, fila 12,
dosu 15l. fila 17-18.
LENINISMUL - FAR CĂLĂUZITOR IN CREAREA P.C.R. 2!t3
consecvenţă pe poziţiile luptei pentru ]nfăptu.irea acestei transformări.

Acei militanţi oare îşi dădeau seama de necesitatea insll["ecţiei credeau
că aceasta est& posibilă abia după terminarea războiului şi conside-
rau în mod greşit că în timpul războiului imperialist principalul mij-
loc de luptă este nesupunerea la serviciuil militar. Astfel, pLnă la victoria
revoluţiei proletare în Rusia, deşi unele dintre ~deile leninismului Îlnce-
puseră să pătrundă în ţlcm'a noa.str~ nu se putea încă vorbi despre OUIIloiaş
terea leninismului în Rominia. Pînă la victoria Marii Revoluţii Socia-
liste din Octombrie dim cauza lipsei de căllire ideologică, din cauza con-
diţiilor isitorice de dezvoltare a mişcării muincitoreş:bi clin RomÎlnia, mili-
tanţii aripii de stînga a Fartidului sooi.ail-democrat, chiar dacă au cu-
noscut unele lucrări ale lui Lenin, nu au sesizat esenţa ideiJor leniiniismu-
lui, nu au înţeles şi nu şi-au putut însuşi învăţăturile leniniste în pro-
blemele fundamentale ale mişcării muinoiitoceşti şi ale revoluţiei. Din
acest motiv, lu1pta for împotriiva irefomnismUllui n-a fost dusă iintotdeauna
de pe ,poziţii consecvenrt; marxiste, în aotiivttatea elementelor de stînga
din P.S.D.R. resimţindu-se iin,f,luenţa unoir concepţii şi metode greşiite.
anarho-s:in.dicaliste, centriste etc.
Dar faptul că rn.Hitanţjj aripii de stînga a partidului socialist din
Romînia, î111 ciuda diferitelor COlllfuzii ideologice, au luptat timp îndelun-
gat împotriva reformismuilui şi, îruruntîn.d teroarea cruntă a regimUJ1ui
burghezo-moşieresc au desfă.şocat chiar în timpul războiului imperialist o
Ollrr'ajoasă activitate revoluţi0111airă, antrl.imperialistă, apropiindu-se într-o
ainrumită măslll'ă de lilllia iI'evoluţionară a trainsformării războiului impe-·
rialist în revoluţie, a pregătit terenul pentru. oa, în condiţiile extremei
ascuţiri a contradicţiilor soci ale din ţara noastră, Îln ideologia mişcării
1
muncitoreşti din Rominia să se produ.că imediat după Marea Revoluţie

Sociali.sită din Octombrie şi sub irifLuenţa ei, o cotitură radicală. „Sub
influenţa exemplu1u~ lui Octombrie - aroJtă tovarăşuil Gheorghe Gheor-
ghiu-Dej la a 40-a ainive!'SăCe a partidlliUJi -, în foouil !Luptelor revo1uţio
naI"e se .producea... o prof undă schimbare în modUJl de a gîndi ail clasei
muncitoa['e. Aceasta s-a m0Jl1.ifesrtJat în ascuţirea luptei ideologice di:n si-
nul partidului socialist, în apariţia şi dezvolrtarea grupelor comundste, în
orientarea tot mai hotărită a membrilor partidulUJi şi a maselor ll1JUlllci-
toare spre ideile mawxism-leniinismu!Lui" 1. Cotiitrurn produsă în ideologia
aripii de stînga a mişcăr:iii muinciitoreşti di:n Romînia după Marea Revo-
lutie Socialistă dtn Octombrie c=,ste oglindită. in manifestele, ziarele, bro-
ş.uriie pe care le răspîndeau .Ia sfîrşituJ. anului 1917 - începutul amiUl1ui
1918 grupurile focII10Jte de militanţi socdal-demooraţi revoluţi<Jalari. clin
RomÎIIlia. Manifestele şi ziairele revoluţiOlllBTe exprimaiu cu admiraţie şi
căldură aprobCl["ea depJ;ină faţă de măreţele trams'forunări iniţiate în Ru-
~ia de puterea sovietică, proclamau adeziunea la ideile 1ui Lenin. Un ma-
nifest revoluţionar dtn decembrie 1917, iscălit „l\llll grup de socialişti
maximalişti", condamna orice „abatere de la prirnaiipidJ.e_ revoluţionare
1 G h. G he org hi u-D c j, /lrlicole ,\i rnvînlâri, 1959-1961, EJitura politică, 1961,

pag. 432.
294 T. GEORGESCU ŞI V. LIVEANU
ale fraţli.lor noştri din Rusia", mcheindu-se cu cuvintele : ,, Trăiască so-

cialismuil. revoluţionar al lUIÎ. Lenin" 1.
mcepînd dim decembrie 1917, gn.iipurile irev0Luţi0naire, căilăuzite de
exemplul bolşevicilor, arătau în literatura pe care o eclitau că Î!Ilfăptuirea
revoluţiei socialiste ÎII1 Romînia era posibillă şi necesară, că îrn condiţiile
terorii dezlănţuite de clasele exploatatoare S:Îlngtl["a oaJ.e pentru a punt
capăt războiului imperi6Jist printr-o pace dernoaratică era insurecţia,
lUipta cu anna în mină pentru răs·till\l'larea puterii bwighemei şi moşierii.
mii. Broşura „Cum s-a prăpădit ţara", edri!tartă in februarie 1918, se în-
cheie cu chemarea : „soldaţi, muncitori, ţărani ! A sunat ce:isul dezrobi-
rii Romîni_ei. Por:piţi lupta pentru dărimarea oligarhiei... Pămîliltul cio-
coiesc, fabridle şi băncile capitaliştilor să treacă fără moi 'll!Il fe'l de răs
cumpărare în mina intreguilui popor muncitor .. < să aducem pacea mult
zbuciumatei Rominii... La arme, la revoluţie, contra asupritorilor, pentru
pămint, pentru· pace, pentru pîine, oentru lri:bertate... Trăiască irepublica,
trăiască guvernul muncitorilor, soldaţilor şi ţăranilor rom1ni" 2. ln alt
marnifest din vara anului 1918, iscăliit „Federaţia maximalistă din Romî-
nla" se spunea : „Principiu[ de socialiZJaTe a mijloacelor de iprodrucţie,
înfăptuit în Rusia de rEvoluţia socialistă. trebuie aplicat pretutindeni.
Armele ee le avem în miini să le îndreptăm impotrUva adevăiraţilor noş
tri duşmani. Trăiască revoluţia" 3.
Militanţii revoluţionari exrplicau maselor că pentru victoria revo-
luţiei socialiste este necesară instaurarea dictaturii proletariatului şi au
ajuns la concluzia că instaurarea pu,terii clasei mUIIlcirtoare implică . şi Î!Il
tara noastră crearea wnui stat de tiip nou, proletar, chemînd masele să
lupte pentru instaurarea puterii proletare sub forma Republicii „Sfatu-
rilor", a Republicii sovietice :
„Intemeiati Republica rornînă a Sovietelor mUIIlcitorilor, soldaţi
lor şi ţăranilor""· „Vom goni poliţia. jandaiimii, prefecţii, primarii, per-
ceptorii, deputaţii şi regii. Vom alcătui Sfaturi de munci1tori, de ţărani,
de soldaţi. Sfaturi în care capitaliştii şi ciocoii nu vor avea ce cărurta.
tn Sfaturile acelea vom hotărî, intre noi ce este de făCUJt şi tot Sfaturile
vor fi cele ce vor înfăptui cele hotărîte ... Ttrăd.iască Republiea SfaitJurillor
din Romînia" 5 - se arat.ă în materia1ele editate de grupurile revoluţio
nare din 1918.
Revoluţia din Octombrie a ajutat revoluţionarilor ["omîini să Î!Ilţe
leagă necesitatea rupturii radioad.e cu oportunismul, necesitatea creării
în locul Internaţionailei a II-a, ,roasă de reforntlsm, a U1I1ei noi Internia-
ţicmale. Social-democraţii de stinga din Romiinia au avut un delegat 1a
1 „Documente din istoria Partidului Comunist Romîn, 1917-1922", E.S.P.L.P., voi. I,
1~15G, l'di\ia li-a, pag. 28.

~ Ibidem, pag. 46, cf. pag. 38-39, G4, 88-89, 93.
• Ibidem, pag. GI.
4 Arhi\'a Centrală a Institutului de istoric a partidului, dosar nr. 2730, lila 180.
i\\ani[est din ianuarie 1918.

5 •. Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia 1917-1922", voi. I,
p:1J.!. S11 .
LENINISMUL - FAR CĂLĂUZITOR IN CREAREA P.C.R. 295
consfărtuirea sociailiistă iinterniaţiona~ă ţimiută l:a Petrog:rad în 24 iainuarie

19181 .OB["e a decis Îil1 unanimttate convooairea umei corufe:rdinţe mai largi Îln
vederea creării InOOr'llaţionalei a III-a, consecvent revoluţionare 1•
T1recerea grupuri.lor revolut.ionare pe platforma luptei pentru
instaiua-a.Tea diotaturid clasei muncitoare în Romîinia, 1pentiru făurirea urnuif
:start; de tip nou, proletar, înţelegerea neces:iltăţii în anumite condiţii a
iT1Sl\.l['ecţiei armate, însuşirea lozinciri len!i.ndste a trainsfmim.ării ră2Jboiu-
1ui imperialist în război civ:iJ., sprijiinirea luptei pentru crearea Inter-
;naţi0I1Jalei a III-a, spmjiJni.irea :revo[uţiei ··proletaire diJn Rusia şi a politicii
_parti.dUJ1ui bolşevi.c arătau că la sfirşi1JU1. amn..1!l.rui 1917 şi inceputul 0!l1ului.
L918 aripa irevoluţionrură a mişdirii mUlI'llcitoreşti din Romîinia s-a ord.en-
:tiart spre leni'11â.sm. In perioada imediart; U['IIllătorure Revoluţiei dim Ootom-
:brie, Irn~pîrnd să-şi însuşească pirdincipidlle poli1licd:i leniniste aşa oum eraiu
oele pu-se Im lill'illnă de uriaşele tra'l'l:sformă'lii· _revoliuţicmrure clin Rusia .
.gI"UlplllI'ille revoluţionrure nru ClUJI'loşteau î111Că fUlildamentarea teoretică a
acestor priincipii, care le--a devenit alară treptat.
Orientairea spre lenillnism a marcat începutul ipro:::esU!Lui de trans-
:formrure a gtriuptllrilor irev01lu1ţionare f0NI1JaJte de ,rrriJ1itanţii de stînga ai
Partidului sociailist din Romîma îrn grupuri. comUJruiste. Tui. a doua jumă
:tiaite a anuJ.rui 1918, aceste giI1Uipuri au adoptat denumi.irea de grupuri co-·
mUJrui.ste. Comitetul în1temeiart la Buooireşti, în febru.aa:ii.e 1918, dill1 iniiţia
tiva Lud. Alecru Constamitinesou şi care şi-a pus oa obiectri.iv îndrumarea
:acesitor grupuri, a adoptart; denumirea de Comitet de acţiune ilegală :i.
Răspînd.iirea ideiilor leni:nismuilui Îil1 mişcarea mlllilcitoirească dil11
Romirnia, începutu[ ÎII1SUşirii îinvăţătudi Jend.niste ou priviire [a partidul
de tip nou s-a reflectat ou deosebită putere în faptull. 1Că guupurile comu-
niste şi celelaLte elemente revo[ru.ţicxnirure aiu îincepwt rupta pentiru fău
rirea Pootidului Comuni.st di111 Romînia .priim. 1IDaalsf<IDillia1rea partidu1ui
:sociaJist ÎIIl pairti.d comumd.st, caire să ilwpte pentru imstauiI'area dictaturii
:proletari a tul ui.
Uin succes însemnat în lupta perntrru reor~rea paritidului so-
.cialist pe baze revo1uţi01naire a fost obţill'llut de aripa de srtLnga a parti-
.dwrui socialist spre sfirşitul arnu:lui 1918. In condiţiile puternicelor Jupte
munc:ii.rtoreşti :din noiernbrie-decembriie 1918, iin atmosfera l.IJI1ei puter-
!lice lupte ideologice, în cadrUJl orgammţiilor pairtidu.lui sociiailiiSt, d:i!Il
'iniţiativa grupurilor comuniste şi a celorlail.te elemente revoluţiOil'lare, s-a
-desfăşurat o discuţie în cursul căreia majorita~a membrilor partidului s-a
;prom.mţat pentru adopta~ea unui nou 1program, revoluţionar, aJ1. pariti-
dUJ1uri. Acest nou progNm se m1litul1a Dedarraţie de principii. Ca expre-
sie a fap1ru:1ui că majoritatea membirillor pairitidU!l.rui. doreau să-şi însu-
-şeâscă şi să aplice ideill.e care căil.ăuzeaiu activitatea Pail1tidUJluli. comunist
:rus,_ ideile lerndJnismulud.. Doolairaţia preciza că, în stabilirea nohlor sale
prililcipti, Partidul socialist ~ Romîrua era solidar cu PartiidUJl cornu-
1
,,Pravda" nr. 23 din 12 februarie 1918 şi nr. 25 din 14 februarie 1918.
2 Arhiva Centrală a Institutului de istoric a partidului. fond I, opis 8, dosar nr. 8,
lila 10. Raporlul lui Alecu Constantinescu din 1 mai 1921.
~95
nist rus. Declaraţia de principii din decembrie 1918, şi acest fapt era:
esenţial. a fost prunul document programatic oficial al Partidului socia-
list din Rominia care precim că partidul trebuie să !lupte pentru instaiu--
rarea dictatUTii proletariatului şi înfăptuirea comurusrrmlui. Referindu-se-
la obiectivele partidului socialist - Declaraţia sta:billea că „11upta pentru
cuceriTea prin orice mijloace a puterii politice din rnîmile burgheziei ro-
mîne şi întronarea dictaturii proletare în vederea realizării idealului co-
munist formează unioul său scop". Reflectind limitele ideologice din acea
perioadă ale aripii revoluţiOlruil"e, Declaraţia nu arăta ce consecinţe rtre-
buie să decurgă din aceste principii pentru strategia şi tactica, pentriu
activitatea imediată a parlidrulUJi. socialist. Cu toaite acestea, declaraţia
oglindea năzuinţa majorităţii membrill.or pairtidului sociali.st de a rupe-
cu refc:rmismul. de a pume la temelia pair.titlului principiile ca~·e că
lăuzeau activitatea partid\,llU!Î. comunii.st rus - principiile leniinismuil.ui.
1
In lupta pentru crearea Partid'l..lJLui Comunist clin RornÎIIlia, un aju-

tor de imensă însemnătate l-a consti.wit crearea Internaţionalei a III-a_
La Congresul de constituire a Internaţionalei a III-a a participat în ca-
litate de reprezentant al pairtiduil.ui socialist din Romînia. un delegat aI
comuniştilor romini 1.
Crearea Internaţionalei Comuniste a dat aripii revoluţionare a
partidului socialist o călăuză sigură pentru clarificarea ei ,ideologică şi
politică. Lupta pe<ntru viet.oria leniJitismului în mişcarea mun.citoil:"ea::
din ţara noastră. pentru ·transformarea pavtiidului socialist din Romînia
într-un partid călăuzit de ideiile leniniste, îrn partid comum:hs.t, a devenit.
indisolubil legată de lupta pentru aderarea la I111temaţiorucl.a a III-a.
Dacă la sfirşitul anului 1918 şi începutul anrului 1919 pil.atfOI'IIlla
care unea aripa revoluţionară a partidului socia.Jrlst era silntetimtă in
ideile incluse sub i.nfiluenţa elementelor de stînga, ÎIIl Pealaraţia de prin-
cipii din decembrie 1918, dtllpă crearea Internaţioll011.ei a III-a, ca expre-
sie a dezvoltării procesului de maturizaire ideologică şi politică a elemen-
telor revoluţionare, cea mai mare parte a membrhlor part.iduJLUJi. socialist
s-au unit treptat, dar cu tot mai multă fermitate, sub lo:liinca l'l.llptei pen-
tru aderarea la Internaţionala a III-a, lozilllcă a cărei înfăptuire se ide!Il-
tifica cu aşezarea ideilor leninismului la temelia partidului proletariatu-
lui din Rominia, cu tiransformarea parlli.dului sociafast în partid comunist_
Aripa revoluţionară a Partidului socialist desfăşura o ascuţită luptă
ideologică şi politică contra social-democraţiJor de dreapta -'- care 1n mod
făţiş susţineau ideile reformiste şi se împotriveau creării Partidului Co-
munist - şi contra centriştilor, care sub Pa.TavaliluJ. unor fraze revoluţio-
nare, se declarau de acord în vorbe ou principiile comuniste, con.rtim.imd
în practică vechea politică reformistă strădrWridu-se, sub diverse pre-
texte, să amine fără termen şi să zăd.ămd.cească astfel crearea Partidului
Comunist.
1
„Die Kommunistische lnternationale", nr. 1, din 1919, pag. 7; „Kommunisticeskii
l111C'rnational" nr. 4 din 1919, pag. 555.
LENINISMUL - FAR CĂLAUZITOR IN CREAREA P.C.R. 297
Sub influenţa elementelor revoluţionare, presa socialistă publică

raporituil ţiJ11ut de Looilln la Congresul I al Internaţionalei Comurnste ş1
unele diiil tezele adoptate de congres pe baza acestui raport 1. Sînt publi-
cate. de asemenea, fragmente din interviuri şi cuvimrtăiri ale lui V. I. Le-
nin. 2 ln ziia.rul „Socialismul" apar articole care se pronunţă în sprijinul
lnternaţionia.J.ei a III--a. După ce sublii.nia că, „mai cur1nd sau mai tLrziu,
partii.dele socialiste naţionaliste şi oporturnste vor dispărea", un articol
publicat în „SociaJ.ismul" dii.Jil 1 mai 1919 arăta că crearea „celei de-a
treia Initernaţionaile Tăspwnde a:ces,tuJi · cW"s nou din mişcarea proletară.
Da. am initrat m epoca revoluţiei sociale". Dator~tă elementelor de stînga.
în ziarele partidului socialist 'Chp&° wticole oare popularr-izează ideea mt1r-
xdst-lerlllnistă a dictartJurii ,proletariatului, a necesităţii făuririi uinui stat
de tip nou. lntr-uniUil din aceste ia.JrlticoJe, intitulat în mod semnificafr..:
„Sfaituri.Jle", se arăta că „ideii dictaturii proletamtului îi smt cîştigatc·
o mulţime de parrit.ide socli.iail.iste ... Ideea că sociaJismU!l nu se va pute.•1
înfăptui decit prin :imstitru.ţ:id proletacr:-e devine conducătoare Îll1 partidcle-
socialiste" 3. ln legătură cu apariţia sovietelor ca formă de stat a dicta-
turii proletare ,în ciiritico1ul menţionat se spunea Îll1 mod just : .,„l\oest sis-
tem căutat de organri7Jaire ipotrivtit noilor împrejurări ale înăspririi luptei
de clasă... şi crure să oorespwndă 111oii forme de Juptă a proleta.rikrLUJ1ui l·a
creat în mod spontan ['evOilruţia !I'!U.Să din 1905. 1n a dau;:~ revoluţie- rus:l,
organizarea sfatu:rilo[' s-a perfecţi0111at şi s-a completat prin o:cganizare·;
Sfatocilor de soldaţi şi ţărani" 4. 1n articolul intitulat „Regimul dicta-
turii proletare" se sublinia : „Proletariatul va transforma societatea ba-
zată pe- antagonisme de alasă mtr-o gospodărie armorncă de admiinistraire
a producţiei" 5.
Expe1.ienţa marillor greve din a doua jumătate a anuiLui 1919, în
timpul cărora liderii refoI1Il1işti s-au împotrivit în mod făţiş izbuartirii şi
c0111tinuării grevelor, ,ÎIIl rtJimp ce elementele 1revoluţlonare au fost în
fruntea luptei maselor, a ajutat muncitorii, care intraseră în mare număr
în partidul socialist, să înţeleagă că 1iderfi 11."eformişti acţionează împotriva
in.teTeselor de clasă aile prOiletiariiatulrui. Tot mai muilţi membri ai rparbi-
dulud. socialist se iprOll1Jl.lil1.ţă ffin. fiavoarea transformării rparliduil:ui socialist
m partid comUJilist. Im.că funaiiilte de decembrie 1919 - se arăta într-un
raport al grupurilor comuniste - „marea majoritate a ma:sei organi~te
ern trup şi sufll.et, cmair şi fuui.mte de propagia111da noastră, pent.ru Inter-
naţi0111aJa a III-G, ou itoit seni.sruil adîillc şi !I"evOiluţionar pe oaire î,l comportă
o astfel de afilieTe" 6.
In aceste c0111ditii si în toiul ,puternicelor actiuini muncitoreşti d11i1
la ÎIIlceputu1 anu~u!i. 1920 aripa ['€volruţi0111ară a parr-tidu:lui socialist. clin
1 „Socialismul" din 24 aprilie 1919 şi din 22 august 1919 şi următoarele: „l\\iş-
r.arca sncialistă" nr. I din 1919, din mai 1919.
2 C. Moc anu şi A. Mosc o, op. cit., pag. 68-70.
~ „Socialismul" din 1 mai 1919.
' Ibidem.
~ Ibidem.
6
Arhiva Centrală a Institutului de istorie, fond I. opis 8, dosar nr. 5, lila 8.
~98
îndţiativa grupurilor eomUJ11iste, în f,:ruinit;ea călrOT'a se ai)Lau atunci l!u!ptă

·toci ca Alecu Cc:msta1ntinesou, Pandele Bech€1MliU, ConstaJrutiin. Ivă~ •
.Alexandru Nicolau. M. Gh. Bujor şi ailţii, începe o campanie pentru cOIJl-
vocarea UJJ1Ui congres al partiduJ.u~ sociiallist, care să pUIIlă bazele parti-
-duil.uii CO!TIU'!'..ist.
Secţia din Bucureşti a paritidulru.i a adoptat o II'ezoluţie care oglin-
dea atracţia tot mai puternică exercitată de ideile le:ndmd.ste asupra ma·
jor'ii.tăţii membriloc de rirul ad partidului sooiaJ.:ist. dorndoi să pună bazele
:partidului comunist. Rezoluţi.a înfiera „sociail~atrnoţii; oportwniştii, mi-
nisteriabilii. care nu s-au sfiit să sprijine burghezia în acţiunea ei răz
boinică şi lupta feroce contra proletariatului revoluţionar" _ţ, arătÎl11d in
continuare această situaţie „a dus la oonstiwirea partidelor comuniste
·si a Internaţionalei a III-a". Rezoluţia secţiei B~ti conda.mna artJitu-
-dinea trădătoare a Internationalei a II-a, sublinia că Intern.aţionaila a
lII-a este aceea care înfăptuieşte învăţătura revoluţionară a lui Marx
·şi Engels şi dă viaţă năzuinţelor oamenilor muncii. „Lnternaţionala a II-a
a devenit Internaţionala renegaţiilor. Ea întîrzie cucerirea puterii politice
dm miinile claselor stă.pînitoaire ... lntem.arţionailia a III-a, clriJn contră, păs
trind puritatea principiilor socialiste revoluţionare însufleţite de Marx
<>i Engels ... răspunde aspiraţiilor muncitorilor şi ţărnJn.Î!].or asupriţi" 2. In
·.rezoluţie se arăta că in Rominia existau condiţiile obieotive favorabile
. .lămurirea maselor largi ale clasei munciitoaire asupra importanţei isto-
1·ice a necesităţii politice şi istorice a unei democraţii noă., pro[etare, cu
r.are tretuia c;ă fie înlocuită democraţia burgheză şi parlamentarismul" 3 .
A fost deci firesc ca elementele revoluţionare să fi dait atenţie în pri-
mul rind traducerii şi popularizării lucrărilor Ln oaa-e Lemn explica nece-
~itatea istorică. esenţa şi sa.rci.nile democraţiei proletare - dictaturii pro-
letariatului. Au fost tradill.e şi publicate în bro.şuri separate im „Cercul
-de editu1'ă socialistă" (Editura partidului socia~ist) condus de Gh. Vasi-
lescu Vasia, lucrările lui V. I. Lenin : raportul şi tezele pentru Congresul
I al Internaţi01J1alei Comuniste sub titlul „Democraţia burgheză şi dicta-
tum proletară", „Eroii Internaţionalei de la Berna", „Sarcimile 1111.terna-
ţionalfi a III-a". Secţia din Bucureşti a pa.1r1.lirlului socia:list a editat o
broşwră cuprinzind materiale ale primului Congres ail Lntemaţionailei Co-
munjste, precum şi lucrarea lui Lenin „Inrt.ernaţicmafa a III-a şi locu!]
P.i in istorie". O importanţă enormă -pen'1lru îtnţelegerea sarcinilor dicta-
turii proletariatillu~ in procesul construărili sooia1ismUJ1ui şi, în acelaşi
tunp, pentru întărirea încrederii maseloc latr"gi Îln victoria luptei revoiLu-
ţionare a proletariatului o avea· cunoaşterea ,realizărilor politicii Puterii
sovietice. In legătură cu aceasta 01U fost pub'lioate lucrări ale lui Lenin p!U-
-vind problemele· construirii socialismului. „Cercul de editură sociaJistă"
a i:-ublicat lucrarea lui Lenin „Sarcinile imediate ale Puterii sovietice"
·sub tiJtlul „Problemele puterii sovietelor", iar ediiltura revistei „Lupta
1
„Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia 1917-1922", voi. I,
-µ;ig. 160.
2 Ibidem.
1
Ibidem.
LENINISMUL - FAR C.&.L.&.UZITOR IN CREAREA P.C.R. 299
de clasă" a publicat lucrarea „Sarcinile Uniunii TimeretuJ.ui" sub titlul

„Memrea timeretuil.rui".'
Un ajutor preţios pentm.:. lămurirea mi11itanţilor mişcăirtl.i muncito-
reşti asupra necesiJtăţii istorice a făuririi pairitidwui de t:iip nou, asupra
saircindllor partideloc OOl'IllUll1iSJt şi ale Internaţionalei a III-a a fost publi-
carea de către „Ceroul. de edditll["ă sociailistă" a documentelor Internaţio
nalei. Comuniste. S-a voirbirt mai sus despre publwarea materialeilor Con-
gresuJl.ruri. I ail. !J11te.rnaţional.ei a III ...a. Sipre sf1:îirşitul anwui 1920, sub titluil
„DiTootivele şi statutele Internaţionailei ComUJniste", au fost pub[icate în
broş'l..lJră matocia.J.e ale CongresuiliuJ. ail II-<lea ail Inter111aţiona.J.ei Comuniste.
inclusiv cele 21 de condiţii de prim:îire în Lntern.aţionaila Corrrun.istă, ela-
boNl/te de Lenin, caire ouprindeaiu înrbr-o formă sinrt;etiică normele funda-
mentale ale organizării şi activiităţii parlidwui de tip nou. Rapida răs
pîndke a ideilor leninismului era oglindită în faptul că lucrările lui
Lenin au atins tiraje neobişnuite pe atunci în ţara noastră, în cîteva luni
d1.11pă apariţie fiind vîndute 5 000-5 500 de exemplare din fiecare lucrare 1.
In 1920, dart:orirtă elementelor revol!uţionare din redacţiile ziiarelor
·organimţiilor socialiste şi sindioole, a luat o mare e~ere, o dată cu
publiQa['ea lucrărhlor lui Leruiln în broşuri separate, şi publioairea iLuoră
ri[or 1luri. Lenin în presa muncitorească. Ziia.I'luil „Sociialismu:l." publică di-
feriJte lucră.ii ale lui Lenin privind atît S0Jl'Ciinhle mişcării comuruiste din
ţăriJe capitaliste (de exemplu sorisoriile 1ui Lenin către comuniştii di.JD
1tai1ia, Germania) cit şi problemele construcţiei soai011ismului în Rusia
Sovietică cuvintarea lui Lenin la Congresul a1 IJI...,lea şi a!l sindicatelor
din Rusia, lucrarea „Marea iiniţiativă", raportul la cong,rescl al IX-le~
ail. P.C.(b) din Rusia 2 • Ziarele socialiste locale - „Lupta socialistă" din
Ploieşti 3, ,;Nădejdea" din Gailaţi 4, „Iaşuil socialist" - pubHcă şi ele ex-
trase di111 lucrările lui Lenin privind problema. ţărănească, naţional-colo
niail.ă şi altele 5. „Ouvîntul socialist" din Turnu-Severim publică scris(la-
rea către Si.Jvia Pamkhurst, în c:are Lenin expUJne tactica comunistă faţă
de parlamern 6, problemă caire c.'Oilstituia o vie preocupare a e1ementeJ.or
revoluţionare ddm ţara noastră.· Ziat_rele si.indkale, ca de exemplu „Fede-
raţia", ziarul nu:ncitmilor din în1t..reprinderile de ailiimentaţie, „Munci-
toruil căi:l.or ferate", ziarul siindicatelor ferovia1re, publică de asemenea
e)Otrase clin ltUCI'ările lui Lenin.
Incepînd din 1 iulie 1920, secţia dim Bucureşti a partidului socia-
list a iînceput să edlliteze revista „l1L11pta de olasă", oare, sub iinfluenţa gru-
purilor comuniste, a devenit un organ de răspîindire a lidei1lor leniniste.
Revd.sta a .publicat para:giraful doi al oapirtolulu!i. V dri.n J.ucrarea lruri. Lenim
1 „Socialismul" din 12 martie 1921.

2 C. Moc anu şi A. Mosc o, op. cit. Vezi „Socialismul" din 12 ianuarie, 2 fe·
bruarie, 19 aprilie, 1 mai, 7 mai 1920.
1 „Lupta socialistă" din 20 şi 27 iunie, 11 şi 18 iulie, 22 aUg'USt 1920.
'
0
„Nădejdea" din 2, 9 şi 18 iunie 1920.
„laşul socialist" din 4 ianuarie, 8 aug"ust, 8 septembrie 1920.
1
„Cuvîntul socialist" din ~8 aug'ust 1920.
„Statuil şi revoluţia", raportul prezentat de Lenin la Congresul al VIII-lea

al P.C.(b) din Rusia şi numeroase materiale de popularizare a învăţă
turii leniniste.
Deosebit de important era faptul că răspîndirea în lărgire a idei-
lor leninismului era însoţită de clarificarea fundamentului. teoretic al po-
liticii comuniste, de apro.fundarea tezaum.ului teoretic al leniinisnm1ui.
Membrii grupurilor comuniste şi celelaJte elemente revoluţionare publi-
cau articole în care explicau principiile fundamentale ale partidului
de tip nou. ·
tn articolele reprezentanţilor aripii revoluţionare juca Wl rol de·
seamă popula.rizarea tezelor leniniste cu privire fa 1I1ecesiitatea jstocică a.
dictaturii proletariatului ca cea mari. iruiJ.tă forrr.i.ă a demooraţiei. Astfel
nn articol preconizînd aderarea la Intennaţionala a III-a sublinia că „clic-
tatura efectivă a proletariatUJLui prin organele sa~e executive, Sovietele„
este singura chezăşie a triumfului socialismului nu numai în voribe, ci
şi în fapte, a suprimării claselor" 1,
Un articol publicat de Daviri Fabian în primul nwnăr .aJ. revistei
„Lupta de clasă" sublinia că problema centrală a ~uptei ideo1ogice dintre
cei care doreau crearea partidului comunist şi adversarii lor era pro-
blema dictatwii proletariatului. In spiritul învăt;ărturii l0I'l1În1iste, &1li.colul
arăta că dictatura proletariatului este cea mai inail.tă formă a demoora-
tiei, că dictatura proletară „micşorează pentru bogaţi cercUil. de:moaraţiei,
il lărgeşte enorm pentn.I masele muncitoare, îl lărgeşte necontenit" 2•
Ulterior. revista „Lupta de clasă" a publicat, sub semnătllcr'a a.celud.aşi
autor, un ciclu de artico~e intitulat „De la Marx la Lenin" a. Articolele
combăteau denaturarea de către reformişti a învăţăturii. m.arxiste despre·
dictatw·a pri;Jetariatului şi explicau acea.stă învăţătură pe baza 1lucrării
lui Lenin „Statul şi revoluţia", pe care o citau Îll1 numeroase rlnduri şi a
cărei argumentare şi idei le relua. Ideea care străbătea ca un fir roşu
acest ciclu de articole era că Lenin a continuat invăţătllcr'a şi opera lui
Marx ţinind seama de dezvoltarea .istorică, de noile fenomene sociale 4 •
Articolele publicate în „Socialismul" de reprezentanţii ctm"entuJui
care se pronunţa pentru creMea partiduJ.UIÎ comumist acăltalu că învăţătu
rile lui Lenin cer ca în elaborarea liniei de activiitate a .pamdelor revo-
luţionare din diferite tă.ri să se ţină seama de condiţiile concrete existente·
in ţara respectivă s, şi subliniau totodată, pe baza experienţei revoluţiei
ruse. posibilitatea victoriei revoluţiei socialiste în ţări cu populaţie în
majoritate ţărănească. 6.
Elementele revoluţionare se străduiau să explice Îill lumina idei-
lor leniniste cum va trebui să-şi desfăşoare activiitaJtea parii.dw comu-
nist. Articolul „Politica comunistă", publicat în „Socialism.Uil." dID 2 apri-
1
.,Socialismul" din 8 martie 1920.
• „Lupta de clasă" nr. I din I iulie 1920, paJ?. 50.
s Ibidem, nr. 2, 3, 4 din 16 iulie, I august, 16 auJ?Ust 1920.
' Ibidem, nr. 2 din 1920, pag. 64, şi nr. 4 din 1920, pag. 139.
~ „Socialismul" din 7 iulie 1920.
11
Ibidem, 7 şi 12 iulie 1920.
LENINISMUL - FAR CALAUZITOR IN CREAREA P.C.R. 301
lie 1920, citîind textual iluarări ale 1ui Lenin şi combătÎlnd pe opo.'IWnişti,
sublinia că sarcina comuniştilor este stimularr-ea activităţii revoluţionare
a maselor, că acceptarea principiilor Internaţionalei a III-a „cere o luptă
continuă revoluţionară de masă.„ Proletariatul nu îşi cîştigă educaţia
prin broşuri sau di.scursuri, ci prin acţiuni„. Politica comunistă nu este
o linie dreaptă ,trasă în văzduh, ci o luptă aprigă, grea, migăloasă, trasă
pe terenul realităţii" 1. Pe 1ini·a învăţăturilor leniniste despre aliaţii pro-
letari-atului, articoluil arăta că activitatea comunistă presupune atragerea
în acţ'iume, inclusiv pentru revendicăd imediate, economice şi politice,
a celor mai largi mase, şi mai ales a proletariatului agricol, a ţăraniloT
muncitori, a intelectualilor.
Un alt a,rticol pub1icat în „Socialismul" din 14 iulie 1920 cit.a pe
larg lucrarea lui Lenin „Despre sarcinile Internaţionalei a III-a". în care
marele dascăl al proletariatului demască încercările liderilor opo,rtunişti
de a-şi camufla :politica reformistă sub masca aderării la Internaţionala
a III-a şi a recunoaşterii verbale ia principiului dictaturii proletariatului,
precum şi scrisoarea adresată de Lenin Sylviei Pam.khurst în pToblema
folosirii parlamentului. Căutind să tragă concluzlile care se desprindeau
pentru mişcarea mundtorească din ţara noas>tră din lucrările lui Len1n,
articolul demasca poHUca oportuniştilor din conducerea partidului socia-
list, încercările lor de a înlocui grevele prin acceptarea arbitrajului de
stat, ape1uTile adresate ţăranhlor de a nru face răscoale, efortu,rile de a
îngrădi activitatea partidului Î!n cadrul strimt al activităţii parlamentare,
încercările de a zăgăzui acţiunile împotriva i11.1terventiei antisovietice. U f1
partid condus de oameni care promovează o astfel de politică - se spu-
nea în articol - n-ar avea ce căuta 1n Internaţionala a III-a, „căci ar fi
să menţină des voalul peste ·ochii elementelor cu adevărat revoluţionare
ale partidului socialist" ; se propunea, în lumina ideilor leniniste, o plat-
formă care să prevadă recunoaşterea dictaturii proletairdartului şi a nece-
sităţii creării urnui stat de t~ nou, sovietic, demascarea social-democra-
ţilor de dreapta şi a centriştilor, „acţiuni de masă din partea proletaria-
tul,UJi şi recunoaşterea .partidului comunist ca forţă conştientă şi de con-
ducere a acestor acţiuni" 2.
Ln lurnma ideilor leniniste des.pre partidu~ de rtip nou, elementele
revoluţionare au publicat în „Sociailismuil" articole care explioau necesi-
tatea făJUJririi unui .paTtid de avaingardă iail proletairiaitului, puternic, cen-
tralizait, bazart pe disciplina conştientă de fier, şi pe o atentă verificare a
membrilor săi, a oeil.or ce cer intrarea în paritiid 3.
Evenimentul care a scos în evidenţă ou deosebită tărie necesitatea
creării unui partid de tip nou, revoluţionar a fost greva generală din 1920.
„Greva generală din ootomb1 ie 1920 - arăta tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej Ja 8 mai 1961 - a riidioaJt [a luptă aproape mtregul proile-
1
„Socialismul" di_n 2 aprilie.
2 Ibidem, 14 iulie 1920.
1
Ibidem, 1, 8 şi 10 martie 1920.
302
tariait din Romîinia, scoţind în evidenţă gradul de iraclioa1Uzare şi capa-

citatea de h1ptă revoluţionară a clasei II1fl.mci1x>are" 1.
Greva generală a deschis o etapă de încordaită şi hotă.ritoare luptă
politică şi ideologică în partidul sociailist.
tn acea.stă. etapă s-aJU delimitat şi mai clar eurentele dii.n rrliş
cairea muncit.orească : cel de stîng::i, de dreapta şi de centru, iarr repre-
zentanţii lor au fost puşi în situaţia de a-şi justifd.ca poziţia î.n faţa
opiniei maseloc muncitoare. Pl"ocesu1l de olarifd.care politică şi ideologică.
s-a manifestat în întreg ~ul sooiail.isit şi ÎlI1 siind:iCate artiit Îll1 capitala
cit şi Îll1 provincie. El a cuprins straturi.'le adînci aJ.e proletari.artJulrud, avî111d
o deosebită forţă în rîndurile conducerii pa.rtidull.ui şi sindicatelor 2•
Consfătuirea grupurilor cottmnd.ste clin 16 noiembrie 1920 şi diirec-
tivele sale pentru intensificarea activităţii în vederea creării parti.du!Lud.
comunist purtau peoet.ea evidentă a influentei ă.deilor lenilniste 3.
Această activitate umia să se desfăşoare îrn două diirecţii : a) o
activitate generală a corn.uni.ştilor C'0!re privea problemele îrntregiă. ţări,
îndreptată spre masele largi exploatate şi asuprite şi privea ou deose-
bire proletariatul; b) o muncă susţinruJtă 'Printre membrii parrtidulruii pen-
tru pregătirea congresului partidului. Aceste sarcini făceau parte din
,.programul practic", din „programul de acţiune" al grupurilor co-
muniste 4.
„Cum trebuie să fie partidul comunist pentru ca să-şi poart;ă mde-
plini misiunea, pentru ca să corespundă insemnăttă.ţii ? Care să fie for-
ma, structura internă şi externă a partidul.rui. ? Oare să fie măsuriJ.e de
luat pentru a asigura buna reuşită a acestei mari şi nobile misiuni ?" 5
erau problemele pe care şi le puneau grupurile comuni.Site m conSifătui
rea din noiembrie şi pentru care au stabilit dirroti,vele.
Pînă la crearea P.C.R., nici u111 document al aripii ["evoliuţicman~
clin partidul socia,list nu este atit de profund orientat dll.llpă principiile
leniniste privind problema partidului de tip nou, rolul de hegemon al
c:lasei muncitoare, dictatura proletariatului, tactica ,~ revoluţio
nare ş.a. cum sînt directivele din 16 noiembrie 1920. Fieoaire pwnct im-
portant al. directivelor este argumentat cu ceea ce spune Lenin în pl"01ble-
mele majore ale revoluţiei 6.
Privitor la revoluţie, directivele sublini.aiu - dtreCt : „Să auzim
ce spune Lenin ... " şi sînt citate pasajele din Lenin despre crim revo1u-
ţionară, despre atragerea şi pregătirea majorităţii proletairiaituJlui pentru
revoluţie, despre propagandă şi organizare, aju111gind astfel să EWgumen-
1 Gh. Gheorg-hi11-Dcj, .llrticole şi cuiii11fări 1959-1961, Editura politică, 1961,
pav-. 431.
2 ,,Greva generală din Romînia 1920", Editura politică, 1960, paf:!. 265.
1
„Doc11111entc din i:,.!•Jria Partidului Comunist din Homînia, 1917-1922", voi. l.
pac. 22.
4 Ibidem, pag. 222.
~ Ibidem. pag. 225.

11
Ibidem, pag. 223-233.
LENINISMUL _ FAR CĂLĂUZITOR IN CREAREA P.C.R 303~
teze necesitatea partidului de tip nou, a partiduilui comunist. La îintre-

bairea „Cum trebuie să fie pairtidruiJ. comunist pentru oa să-şi poată înde-
plini misiU1I1ea„. ?", diirectivele dau răspUIIlsuJ. cu geniail.eJ.e teze ienimrhst_ţ
privind paTtidUJl 1revo1uţionair de tip nou, d!nsistmd a.supra cerutrailismulul-
şi disciplinei de partid.
Opriindu-se asupra diotlaturii proletariatului, di:rectiveiJ.e se iinspirau
direct din ideile lui Leruirn : „Tot Lenin ne spune şi ce este dictatura
proletariatu1U!i„.", în ccmtiirmaire s[nt expuse teze~e lernniste.
Cît priveşte fe1UJ1 în care directivele aplicau invăţătura leninistă
la practica mişcării revo1JUţionare diin Romîinia este conolrudent însuşi co--
mentariUJl despre ro1uil experienţei proprii a maselor. „Trebuie - arătau
directivele - să facem o legă.tură î.nrt:Jre acest pasaj dfo1 Lenin şi ultima
grevă generală diin Rommia, care a scos .N1 evidenţă incapacitatea politică,
a partd.duil.ui oociaJ.Ji.st, adică lipsa de idei dare [n ce priveşte lupta sociia-
listă în masele largi ale clasei muncitoare" 1• iair conoluzia este nemijlooit
legată de neces;it;atea creării partiduilui comuni.Sit ca un:-mare a convinge-
rii maselor prin propria lor experienţă de necesitatea adîncirid. luptei de
clasă, de necesitaitea revoluţiei şi a dictaturii proletariatului. Diirectivele
stabileau ca lim..ie politică a grwpuni.il.or comuniste in cadrul partidulud
socialist orientarea duipă rezoil.ruţiHe şi hotărî.rile celui de-al II-1ea Co1ngres
al IntermaţiOl'l!ail.ei Comuniste, care cereau „închegarea forţelor comunistE
şi formairea îrn fiecare ţară a unui partid comlllnist U!l1..ic" 2.
Imediat după consfătui.trea din rnoiembrd.e s-a trecut la public8.iil'"ea
de către aripa stÎlngă a partidului a unei serii de documente care puritau
pecetea lenini.Sirnului, extrem de importante pentru clarificarea ce se des3.-
vitşea în millşcarea noastră muncitorească 3. Au apărut materiale despre
cele 21 de condiţii peinrbru afiliere la Internaţionala Comunistă. La sfir-
şitul aniµlrui 1920 şi începutul anului 1921 a fost retipărită broşurn lui
V. I. Lenin „Eiroii Lnternaţioinailei de la Berna" în 10 OOO de exemplare.
A fost răspID.dită o biografie a lui V. I. Lenin în 5 OOO de exemp1are "·
DÎln anali:oa făcută de Lenin asupra situaţiei ·mişcări:i munc~toreşt
din Germania şi Italia în geniala sa luorare „Stîngismul - boala copi-
lăriei oomunisrnU!lrui". din crirtica adusă f.racţiuniilor comuniste din aceste
ţări, din îndrumările' luii. Lenin pri viind centralizarea forţelor de stînga
p€ntru crearea WlJUi singur partid revoluţionar au învăţat grupurile comu-
niste di.in Rom:îin.ia, care au î1nJ.ăturat o serie de manifestări stingiste, sec-
tariste şi au acţionat mai iinitens ca parte i1niegraintă a aripii de stînga
a partiduil.rui sociarlist Îln vederea pregătirii întregului partid spre a de-
veni paritid mancist-lernni:st s.
1 Documente din istoria Partidului Comunist clin· Romînia, 1917-1922, voi. I..
paJ!. 232.
~ Arhiva centrală a Institutului de istoric a pnrtidului, microfilm nr. 106.
3 „Greva generală din Romînia - 1920" Editura politică 1960, paJ!. 2i2.
~ Arhiva centrală a Institutului de istoric a partidului, fond I, dosar nr. 8.
5 Analele Institutului de istoric a partidului, nr. 5 din 1960, pag. 9.
:304
In primele luni ale &1nu1ui 1921, în ciuda terorii, ia tuturor m.am.e-

vrelor social-democraţilor de dreapta, cea mai mare parte a conducerilor
secţiilor locale ale partidului socialist şi ale sindioatolor se aflau în mii-
nile elementek·r revoluţionare de stînga, pairtizia1J1e ale affilierii la Inter-
naţionala a III-a. Lozinca „pentru a III-a" a fost însuşită. de marea majo-
ritate a muncitorimii. Lupta pentru a afilia partidU!l la Internaţionala a
III-a era în fond lupta pentru aderarea la ideile leninismului şi maTca
o fază superioară a mişcării revoluţionare muncitoreşti. Această adeziune
a dobîndit treptat, dar foarte repede, în concepţia mup.citorimii din Ro-
mînia, un conţinut tot mai profund politic şi ideologic.
Evenimentele din mişcarea muncitorească de la începutul anului
1921 arătau în modul cel mai clar consolidairea aripii .stîngi a partidului
socialist. Prăpastia dintre conducătorii reformişti ai partidullui şi masele
muncitoare se adincea tot mai mult.
Un moment important care a contribuit la clarificarea pPziţiilor
din conducerea partidului şi care a dus la întărirea aripii de sthga i11
conducerea partidului şi sindioatelor l-a constituit trimiterea unei dele-
gaţii a partidului socialist în Rusia Sovietică.
Delegaţia romînă, alcătuită clin 6 membri, reflecta prin compo-
ziţie. starea de fapt din partid. Erau 3 delegaţi ai aripii de stînga : Ale-
xandru G. Dobrogeanu. D. Fabian şi E. Rozvany, 2 centrişti: C. Po-
povici şi Gh. Cristescu şi 1 social-democrat de dreapta : I. Flueraş. Intre
11 şi 30 noiembrie 1920 au avut le.ic mai multe şedinţe ale Comitetului
Executiv al Internaţionalei Comuniste cu delegaţia romînă, unde s•a dis-
cutat situaţia din mişca.rea muncitorească :internaţională, inclusiv cea din
Rominia, şi i s-au explicat o serie de probleme privind a.'.ffilierea şi con-
diţiile de primire în Internaţivnakl Comunistă 1. In cadruil acestor dis-
cuţii s-a reflectat faptul că delegaţia Partidului Soeia,list diin Romînia nu
avea o poziţie unitară. De asemenea s-aJU manifestat divei·genţele dintre
reprezentanţii a1;pii de stînga şi oenb.işti. De altfel, Flueraş, reprezen.,.
tantul aripii de dreapta, a şi părăsit delegaţia, revenind în ţară.
tn raportul prezentat de delegaţia romină s-a făcut o ~ trecere
în revistă a atitudinii P.S.D. ciin Romînia ÎIIllaiJnte de război, care spre
deosebire de partidele Internaţionalei a II-a diin alte ţări ca Germama,
Franţa, Anglia ş.a., nu a acceptat compromisuri cu partidele bmghez~,
1ar ,.de la izbucnirea războiului a evitat orice colaborare cu Interna...:
ţionala a II-a" 2.
Subliniind faptul că parti.duJ. se omenita mereu maii muil,t spre o
poziţie radicală, raportul arăta că ,,dîUJPă moazitea Internaiţiorulll.ei a II-a,
partidul nostru împreună cu partidul itail.i.an şi elveţian au ~u.art; iniţiarti.va
·convocării unei conferinţe internaţionale. După W1 schimb de scrtlsori s-a
hotă.rit ţinerea conferinţei de la Zirnmerwaild". La această eonferinţă,
rolul partidului bolşevic a fost determinant pentru inriruxdrea a o serie
-de partide, care 0lU adoptat o poziţie mai hotărită wpotrd.va iµfaboruwi
1
Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului, fond. 1, dosar nr. 4.
2 Ibidem, fila 48.
LENINISMUL - FAR CĂLĂUZITOR IN CREAREA P.C.R. 305
imperialist. Raporrtruil numea Confertln;ţia de Ila Zimmerwail.d „primul pas

spre încercarea de a restaibi!li Inte:malţi.olnJatla". „Potrivit hotărlrii Confe-
rinţei de la '.ffimmerwail.d, partiduil. nostbru a q:xxrmiit o ruptă şi mai intensă
\mpotriva irăzboiUJ1ui şi împotrdiva bU[lgiheziei Îill speciiail., ceea ce ddiI1 par-
tea celei diin urmă a aVJUt drept oonseci.lnţă o perseowtaire crescindă a
tovarăşilor noştri". Rapruitul enumera o serie de acţiUJiliÎ mUJncirtoreşti
diln ainuil. 1915 caire s-<au soldat au oioonimi. mtre mU111citorâ. şi armată, cu
mUJlţi răniţi şi arestaţi, precum şi acţiiumrill.e dd.n iiunrie 1916 de ii.a GalLaţi,
ciind au fost .ucişi numeroşi milllicitori şi peste 100 de 1răniţi, din 13 de-
cembrie 1918, cînld au fost asasinaţi 102 mULncitorii şi aWtele.
După ce a arăitait .poziţia ·Pa~Ulrud socialist din Romîiill]a Îlnladnte
de 'LIDÎTea Tminshl.vani.ei cu t!'eSJtul ţării, rapcmtU!l s-a opriJt la ro1Uil parti-
delor social-democrate din TtransilLvarua, Banat şi Bucoviirua, oare, con-
ta.miinate de social-şovinism, aµ [nwemat pirocesull. de radJi.oalizare a m-
treguilui Pffi'tid sociailist din Romlnia. Aceste partiide, aresourt:e Îlil spi-
rituJl 1austro-mair:xisrnu1ui, au adus în :rni.şoaI'ea mUJnaf.torească d.iJn restul
1
ţărtlii. o :rllilJI"e doză de reformism. l111tîrzierea ilămurtl.rtlLI. membrdilor organi-

zaţiilor partidUilui din Transd[vania, Bucovin.ia şi Banat asupra renunţădi
la calea iI"eforirnistă a fost prezentată de raport d:rept 'UiI1a clin cauzele
principale ale faptului că partidruil sociiailist nu s-a afiliat la Lntermaţionala
Comunistă încă la Î!llceputul an,ulud. 1920.
Raportul ·arăta, ilin [ncheiere, asentimentul pamidul1ui faţă de cele
"21 de condiţii pentru afiliere la Internaţionala Comunistă 1.
ln ultimele şed.iJnţe s-au di.scurtat irăspurnsurhle rupriinse î:n a:-aportul
delegaţiei şi o serie de probleme privind măsurile a .căror adoptare era
necesară pentru crearea pa11tidului comUU1Jist. Aceste 1m.ăsuri erau cu-
prinse în şase pu!Ilote, ou care majoritatea delegaţilor - CIÎJilCÎ din şase -:-
s~au declarat de aicord. Primul şi a1l doiJlea 1puin.ot se ireferea !La ade~UJnea
faţă de Internaţionala Comuinisită, faţă de tezele Interiniaţionalei şi faţă
de oele 21 de condiţii. Al treilea punct, care decurgea din cele anterioare,
se referea la activitatea delegaţiei după ÎIIlltOarr"cerea în ţ;rură, uinde trebuia 1
să acţioneze pentru exdLuderea elementeilor reformiste, oportuniste, clin

partid. Al :paitiru[ea pU!T:lct, privea chesi1Ji.ium aile [egă'buxliJi. parndu1ui so-
cialist cu Federaţia comunistă balcanică. Cel de~al cincilea punct cu-
prindea propuneri pentru wcătuiirea 'lllilei oondrucerd. capabile să asigure
înfrrîngerea oportunişti!lor. Ut1timull. punct, consacrat presei, &UbLicia ne-
cesiitatea ca ziarul mruncitoresc să fie ilraII1Sfornnat 1Îln:tr~un organ de ipresă
o::>mlmist 2.
Un moment deosebit de importaint pentru delegaţi1a 1romină l-a
constit'lllit înt~1n.kea ou Vladimir IH.d. Lenin ii.a 5 decembrie, pe oore Me-
:x:aintlrru Dobrogeanu a descrtls-o în feluil. următor : „Un om pe 1atuJnai.
voinic, deşi 1I1JU ;prea înalit, au trăsăituirdlle şi atiltudinea oaraoterisfiiică ruşi
lor, Vii.oi, cu faţia surizîndă, toată numad bunălbate, au vorba po1mi:tă dim
1
Arhiva centrală a Institutului de istorie a partidului, fond. l, dosar nr. 4, fi-
lele 46-48. .
2
Ibidem, dosar nr. 4, fond. 1, fila 36.
20 - Studii şl articole cte istorie
306
adinc de suflet, plin de vervă şi gîndiTe. Convorbirea ou un asemenea om

decurge firesc, ca şi cum ar fi ail.ătn..lri de noi un vechi cunosout... " 1. Ln
cadrul întîlnirii s-au discutat probleme de seamă privind strategia şi:
tactica mişcării comum.iiste. La întrebarrea pusă de Popovici, după păre
rea căruia concesiile legate de N.E.P., ar fi fost, chipurile, o părăsire a
căii revoluţionare, Lenin a răspulilS ou un surîs plin de îngăduinţă şi de
bunătate, arătind cît e de 1I1ejustă învinuirea de inconsecvenţă revoluţiona
ră adusă ·regimului sovietic. Lenin a explicat delegaţiei romme caracterul
.,concesiilor" al „compromi&UJI1il.or", care pot şi trebuie să fie făcute dacă
ele servese cauzei comunis~. Lenin a ex.pus o serie de aspecte dilln expe-
rienţa revoluţiei ruse, a luptei ,proletariatuil.uâ. şi ţlărănirnii clin Rusia, ară
tind că numai calea revoluţiei poate dii.I.Ce la salvarea maselor muncitoarre
din celelalte ţări. V. I. Lenin, arătînd delegaţiei romîne ce este capabil să
hcă un popor eliberat din lanţunhle robiei, a prezentat '1umiin.oasele
perspective oare se deschid poporului sovietic şi, iin mod concret, s-a
oprit asupra planului de electrificare a Rusiei.
Urmările acestei preţioase întîilniri cu Leniin s ....a resimţit in linia
de conduită a majorităţii membrlloc comÎ!tetului executiv al partidului
socialist, în atitudinea lor i.Jllttransigentă faţă de social-democraţii de
dreapta, în poziţia diferenţiată adoptată faţă de centrişti. La întoarce-
rea in ţară a delegaţiei s-au organizat adunări ale secţiiJ.or de partid,
s-au prezentat rapcxn·te, s-au scris articole despre activitatea delegaţiei
romine in Rusia.
La lucrările conferinţei Consiliului Gener<il al partidului socialist
şi al sindicatelor din 30 iaaiuarie-3 februa'l'ie 1921, aripa de stmga a par-
tidului socialist s-a prezentat mult consolidată şi îrnannată din punot de
vedere ideologic pen!l:.ru S1U.Sţirnerea imediatei organizări a CQlllgresului d~
consacrare a afilierii la InternaţionaJa a III-a.
La aceste iucră!ri s-a desfăşurat o luptă deschisă intre aripa stingă:
şi cea dreaptă din conducerea mişcării munci.toceşti. Votul a fost deosebit
de concludent pentru înţelegerea orientăirii Consiliului general. El re-
flecta raportul de forţe dintre cel€ trei curente. Social-democraţl.i de
dreapta au întrunit 8 voturi, cen:triştii 12 voturi, iar comUJiliştii - 18 vo-
turi 2. Era o înfringere evidentă a reformiştilor şi o confirmare a pozi-
ţiilor cucerite de comunişti în mişcarea rr:mncitorească. In partii.duil so-
ciaJ.ist, „grupurile comuniste oiştigă teren iJn favoarea afilierii la Interna-
ţionala Comunistă, reuşind să infringă tezele Oiporrtundsrte şi reformiste
ale reprezentanţilor cw·entului socialist de dreapta şi ai curentului cen-
trist, revoluţionar în vorbe şi trădător Îlil fapte" 3.
Clari.ficairea survenită Îil1 cadrul conferinţei Consiliului general, şi
după aceea, a creat un raport de forţe IIlOU, predominant Îil1 favoairea
1 •. Socialismul", nr. 9 din 27 ianuarie 1924.

2 Analei~ Institutului de istorie a partidului, nr. 5 di.n 1960, P82· 87.
:i G h. G he org hi u·D e j, Articole şi cuuintciri, E'.S.P.L.P., HJ56, ediţia a IV-.:n
PCI(!'. 367.
LF.NINISMUL - FAR CALAUZITOR IN CREAREA P.C.R. 307
aJripii de stînga din parlid. Direcţia principală comuruştiloc pen-

a luptei
tru filea1rea partiduil.ui marxist-leninist a fost inmeptată, în conducere,
împotriva centriştilloc. ComUinişrtii romîru aveau o călăuză sigură ÎIIl i:n-
druanăriJ.e concrete aJle lui V. I. Lenin privind atttuclinea oaire trebuia
adoptată faţă de cenrtriş.ti în procesul de ereare a partidelor comuniste
pe plan i!nternaţio111al.
DemascÎIIld poziţiile centriştilor, V. I. Lenin arăta că „ .. .în vwbe
ei se declară patrt.izamd ai dictaturii proletarriatulud. şi .ai Purterii sovie-
tice, dar în realitate continuă să se poarte ca şi îinai111te, contirruă să apere
în rezoJ..uţitle lor şi să aplice ÎIIl praotică vechea poHtică de mici concesâ.1
faţă de social-şovi.n!ism, faţă de op011tund.sm, faţă de demooraţia bur-
gheză - politică de şovăieli, de ilipsă de hotăll'îrre, de eschlvme, de ter-
tipurri, de reticenţe etc." 1.
In Romî111ia, centriştii, î:n numele apăirărdi UIIl!iităţii partiduiLui (aiuito-
imititulindu-se ul!1d.tari), încercau să împiedice 0U1răţirea partJitluiLui de ele-
menrtele r-eformiste, pentru ca, împreună ou acestea, să-şi janpună priorirta-
tea faţă de a·ripa stîngă. ln momentul cînd ipartid.Uil a fost eiliiberart de lide-
r.id. de dr-eaipta, centriştii, pentru a nu fi scoşi ou totw la periferia mişcăru
muncitoreşti, şi-au deolarat adeziunea cu rezerve pentru afiilierea la
Inte:rmaţi001ala a III-a.
Comuniştii din Romînia s-au orientart după preţioasele 1indicaţii ale
lui V. I. Lenin priVÎIIld situaţia din pwtidele Intermaţionail.ei a II-a şi au
tras concluzii din criticile adruse de Lenin centriştHor din aceste partide.
Discutarea în partid a celor 21 de condiţii peni:Jru afHierea 1a Interna-
ţionala Comunistă a constituit un p1-filej preţios pentru alarificairea mem-
brilor de partid în ceea ce priveşte înţelegerea mobi[lliui politicii cen-
trişti.for şi aititudinea care trPbuie adoptată faţă de aceştia .
In introducerea la condiţiile de afi11iere la Lnternaţicmala a III-a
se arăta că în ultima vreme se adresau lnte!rnaţionailei Comuniste tot mai
multe partide şi grupări carre înainte făceau parte dim Internaiţionala a
II-a. In aceste împr:rejurări, arăta V. I. Lenin, „pai!1tidele şi giruipărirre in-
termediare ale „centr:uil:ui", văzînd si1tuaţia complet disperaită a Interna-
ţionalei a II-a, încearcă să, se sprijine pe Inteirnaţionala Comuni,stă, care
prinde din ce în ce ·:maâ miillt puteri, sperfuld în acelaşi timp Dă să păs
treze ...awt.onomd.e••, care să le dea posibilitatea să ducă vechea po1~1rl.că
• tă
OportUllllS +~-+.X "
«0011w.~14» 2•
Comuniştii din Romînia au urmat îndru1mărille lui V. I. Lenin şi
ilndioaţii[e Internaţionailei Comuniste în poHtJica ilor faţă de ceinbriş.ti, ma·i
ales :în acea etapă ciln.d sociail.-democraţii de dreapta ţinteau să izoleze
dt mai mWt posi.bil aripa de stinga a partidului socialist. DesfăşU['iln.d ou
consecvenţă lupta politică şi ideologică împotriva centriştilor, căutîrnd
să \lămua:-~ă pe aceia dintre ei care, fiind ainsrti:ţi., aveau diferite CO!Il-
fuzii, comuniştii au folosit existenţa centriştilor în partid şi lupta dintre
1
V. I. Lenin. Opere, voi. 30, E.S.P.L.P. 1956, paR. 346.
2
Ibidem, voi. 31, E~S.P.L.P. 1956, P<lR· 187.
308
aurente pentru înt.ărirea aripii stîngi a parlidulUJi $0Cialist şi pentru

clarificarea în continuare a masei membrilor de pariid.
Aripa revoJ.uţionaI"ă din partiduil sooiallist airărta că nu este sufi-
cient a te declara pentru o serie de oondiţii aile I111ternaţionailei Comu-
niste aitîta timp cit nu dovedeşte un depliilil aitaşarnent pentru toate pre-
vederile Internaţionalei şi pină nu rupi cu toate verigile care ite ţin
prins de ·tradiţiile reformiste 1. A admite principiile partidului. de tip
nou, şi în primul rînd ideea dictaturid proletariatului, însemna, aşa cum
arăta V. I. Lenin, „ruptură hotărită, necru"ţătoaire - şi, mai ales, pe
rieplin conştientă, pe deplin consecvent aplicată - cu oportunismul, cu
reformismul, cu inconsecvenţa, cu pol.ittioa de eschivare a futeril.aţio'
nalei a II-a„." 2•
Un important pas înainte în ofensiva aripii stingi a partiduJ.ui
Socialist şi a sindicatelor împotriva refornnă.sm.rulnJJ l-a oonstiJtuit con1~
rin'ţla grupurilor oomuniste din martie 1921 de la I~i 3.
ConferÎIIlţa s~a remaroait printr-o oonsecirentă orientare leninistă
in cele mai importante probleme care ipraveaiu crearea Parrtiidulud. Co-
munist din Romînia. Critica făcută de Lenin manifestărilor stîngiste pe
plan internaţional s-a reflectat în prililcipaJ.a rezoluţie a conferinţei, care
sublinia necesitatea întăririi activităţii legale a comuniştilor, activitate
care ;trebuia să fie o cauză comună a întregului partid şi „.„ să se ma-
nifeste ca o unitate în toate chestiUlili.le oare se pun în mişcarea socia-
listă"'· Au fost cu vehemenţă combătute teoriile anarhiste de descen-
tralizare, arătîndu-se că numai un partid haz.art: pe cenrtralismul demo-
cratic, cu o disciplină unică şi o conducere fermă poate îndruma rro-
letariatul pe calea revoluţiei.
„Cea mai energică critică centriştilor de pe tribuna publică a
sindicatelor şi a partidului, ca şi prin întreaga presă legală a ţării" 5
- stabilea conferinta ca Hnie directoare a grupărhlor comuniste.
In numele tuturor reprezentanţilor comunişti, ~ezoluţia conferin-
ţei a consemnat asentimentul deplin pentru statutele şi Tezo1uţiile celui
de-al Ii-lea Congres aJl. Internaţionalei Comuniste şi pentru cele 21 de
condiţii de afiliere.
Grupurile comuniste şi-au intensificat activitatea de întărrixe a
a.cipii stingi a 'partidului soci.alist, de alegere a delegaţi.Jloir penibriu con-
~es şi de pregătire a documentelor programaitice ale congresu.lud.
Dooumentele programaiti.ce prevăzrlllte spre a fi dezbăitute la or-
dinea de zi a congresului cup:rWndeaiu ·proiectul staitutuiui partidrulrui,
proiectul programului agrar, proiectul de program în chestiunea naţiO!J.ală.
1 „Greva generală din Romînia - 1920", Editura politică, 1960, pag. 292.
z V. I. Lenin, Opere, voi. 30, E.S.P.L.P. 1956, pag. 349. .
:i Arhiva Centrală a fostit11tului de istoric a partidului. fond. 9G, dosar nr. 191,
fila 144.
4
„Docu~nte din istoria Partidului Comunist din Romîaia. 1917-1922" voi. I,
paf!. 304.
:1 Arhiva centrala a Institutului de istorie a partidult•i fond. 96, dosar nr. 202,
lila 57.
LENINISMUL - FAR CĂL.~UZITOR IN CREAREA P.C.R. 309
In preambul, proiectU!l de statut preciza adeziunea totală a par-

tidului socialist comunist la idei'le lenmiSlte. Proiectul proga:-amuil.ui a-
grar cuprindea preţioasa idee leninistă a aJianţei clasei muncitoaire cu
ţărănimea muncitoare, sub hegemonia clasei muncirtoare, ca o condiţie
indisp€nsabHă a cuceririi puterii şi irezolvăirii problemei agrare. P:roiec-
tul de program pr,ivim.d problema naţionailă arăta 1că aceasta trebuie
privită Î!11 mod nemijfocit prin .prisma problemei revoluţiei.
Cu toate limitele lor, legate şi de ttnereţea mişcării comuniste
în Romîrua, aceste dooum€1Ilite aveau o 111etă. orientaire lenilnistă. îndeo-
sebi în ce priveşte problemele ho:tăirtitoare : învăţătura leniinisită despre
partidul de tip nou, despre roiLul de hegemon al clasei muncitoare, des-
pre .revoluţie şi dictaitura pro[etiairiartru!1ui.
In ajunul congres.uluii parliduiLui, Î!11 .aicţiurule part.idullui socialist,
in adunări publice muncitoreşti, la întrunirile sindicale, reprezentarÎţi
ai aripii stingi ţineau conferinţe cu tot mai pr()l!lunţat caracter teore-
tic despre principiile fu111damentaile 'leniniste privilild pairtidU!l de avan-
gardă, sbl"ategia revoluţiei, ailia.nţa ş.ia. Tribunele nu mai evaiu exolusriv
apanajul. oratorilor de tip vechi, soci.iail.-demoai'aţi şi centru.şti carr-e soco-
teau că deţi111 monopolu[ teoretic în mişoairea muncitorească. Arr:rt:icolele
din presa muncitorească r-evoluţionară 1ref,lectaiu de asemenea creşterea
niveLului teoretic al gazetair.ilor comuatlşti, care se maniifestaiu deosebit
de combativi şi înarmaţi cu învăţ.ăitura lenÎ111istă. Diinamioa. IDtregului
proces de clarificare rpolitică, ideologică şi orgainizaitorică, etapele sale
de ÎIIlCordată 1uiptă între curente, schimbăJrd.il.e care au sw-vemt Îll1 ·rapor-
tu[ de forţe dill1 partid şi sindicate, viotoruJle aripii stingi, ro1UJ1 girupu-
r,filor comuind.ste ca faot.or motor în cadrul partidului sooi.allist, toate rpot
fi uirmăirite multilateral Î!l coloanele presei mUII1citoreşti îndeosebi în
ziaruil. „SocialismuJ". Numeroase sÎII1t articole1e care prezintă prilllci-
pillile de bază lenilniste, care ,reproduc :teze ale lui V. I. Lenin, discursuri
ale marelui condrucător al revoluţiei ruse.
învăţătura lenilndstă a fost busola sigw-ă a grupuiriiil.or comuniste
în activitatea lor neobosită pentru consolidarea şi lăirgirea aripii stingi
din partid în vederea creării iparlidulud comunist. Această Îll1văţăJtuiră
nemuritoare a înarmat pe cei. mai bwni reprezentanţi ai mişcării mU111-
citoceşti din Romîinlia Îll1 Jruipta împotriva refornnismul1ud şi opoo1rualds-
mulUJi. tn principiile programatice C'a["e au fost supuse spre dezbatere
de către primul Con~es al P.C.R. se arăta că pentru atingerea scopu1ui
fundamental - construirea socia.1ismUJ1ud şi comunismului - se impune
a adopta principiile ta.otice elaboraite de V. I. Lenda1. ii.a Congr€51Ul al
Ii-lea aJ. Internaţionalei Comuniste a ne afilia fără ruci o condiţie 1.
Aderarea la prmcipd.iiile full1damen.rbaile leniniste a mardi majori-
tăţi a partidwlrui a dus la înfrîngerea ['eformiştilor, a social-democraţi·
1
„S~ialismul" din 12 iulie 1921.
lor de dreapta. Astfel, crearea P.C.R. a constituli!t, aşa cum subli.rua to-
VaTăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej „ ...o viotorie istorică a J.en:ilnismuil.ui
împotriva oportunismului şi reformismului în mişcarea mwn.ci.toirească
din Rorninia" 1.
Vorbind la a 40-a aniversare a rparitidru!ui despre orientarea tot
mai hotărîtă a membrtl!lor partidului socialist spre ideile marxism-leni-
nismU!lui, tovarăşU!l Gheorghe Gheorghiu-Dej arăta că prin propria sa
experienţă clasa noastră muncitoare a veriflioat valoarea de nepre~
a invăţăm.intelor :lui Lenin că : ,,Nwnai partidul comurnist, da.oă el e într-
adevăT avangarda clasei revoluţionare... Numai W1 astfel de partid este
în stare să conducă proletaa:-iatul în lupta cea mai necruţătoare, cea
mai hotărîtă, in lupta fi.na.l.ă împotriva tuturor forţelor cap1taJismu1W..
Pe de altă parte, numai sub conducerea unui asemenea par1li.d prole-
tariatul e în stare să desfăşoare asaltul său revoluţionar în toată vigoa-
rea lui..." 2 •
1
<ih. Ciheorj.!hiu-Dcj . .4rticole şi cu:Jinttiri, E.S.P.L.P., 1956, ediţia a IV-a,
0;1n. 368.
~ \". I. Lenin. Opere. vo!. 31, E.S.P.L.P. 1956, pag. 168-169.
GREVA MUNCITORILOR LEMNARI DE LA FABRICA DE MOBILA
„SZEl(ELY ŞI RETI" DIN TG. MUREŞ
(iunie-iulie 1934) *
de V. ŞTEFANESCU şi M. TURZAI
Perioada crizei economice din anii 1929-1933 a fost urmată în

Rominia, ca şi în celelalte ţăr:i oaipitalliste, de o depresiune economică
de un fel deosebit, caracterizată în primul rond prin faptul că producţia
industrială nu a mai aitil!ls nivelJuJ. de dezvoltare de dinaintea crizei. O
oarecare creştere a producţiei s-a ililI'egistrat m ramurile industriei de
răZiboi, datorită politicii dlaselor exploatatoare din Romi111ia de intensi-
ficare a pregătirilor de război şi de fascizariEi? a ţării.
Pentru acoperirea cheltud.e:lilor de înarmare, guvernuJ. burghezo-
moşieresc a trecut la majorarea impo:mitelor pe sailarii, a obligat mun-
citorii să p&"ticipe la împmimuturtle de stat, a mărit impozitele asupra
bU!rlJuril.or de ii.arg consum, ceea ce a ip!OOvocaJt •Uill via1 de scumpete şi
a redus puterea de cumpărare a maselor muncitoare.
Deşi preţurile produselor industriale creşteau, capitaliştii men-
ţineau salariile la un niÎivel scăzut.
însuşi „Bu~tinul muncii şi asigurărilor sociale" reC'Unoştea faptul
că „„.condiţiile de trai ale salariaţilor lasă de dorit deoarece lucrătorii
in mare parte primesc salarii sub minimul de existenţă" 1•
tn afară de acestea nu arareori se îll!timpla oa salariiile, pensiile
şi alte drepturi aile oameruror muncii să nu fie achitate ou lunille. Sub
titlul unui împrumut pentru înzestrarea armatei guveimU.l a :introdus
sistemul reţinerilor obligaitorii. Explooitarea oaip1talistă. se imbima strîns
cu asuprirea naţională. Legea aşa-zisei „protecţii a muncii naţtonale"
a fost apLicată m primul rînd împotriva muncitorilor aparţinînd mino-
rităţilor naţionale. Sute de mUillcitori feroviari., funoţtlonari şi profesori
din rîndurile minorităţilor naţionale au fost ~Uiţi să. se prezinte la a.şa
zisele „examene lingviistice" după care au fost concediaţi.
t:n acele condiţili, P.C.R. s-a situat în frtllilJtea liuptei maselor mun-
citoare împotriva pregătirilor de Tă:zlboi, a fascizării ţării,_ pentru [mbu-
nătăţirea condiţirl!lor de muncă şi de viaţă aile celor ce muncesc. în lu-
• \.omunicare prezentată la a treia sesiune metodico-ştiinţifică interrej?ion.ală a
S.S.l.F., care a avut loc la Ploicsti, între 17-19 dec. 1961.
1 „Buletinul m1mcii şi asigurArilor sociale„, anul XV, nr. 5-8, mai-august 1035.
1). 258.
312 V. ŞTEFANESCU şi M. TURZAI
mma hotăriTilor Congresului al V-lea al Partidului Comun.ist din' Romi-

nia şi pe baza experienţei glorioaselor 1upte ale muncitoriloc ceferişti
şi petrolişti din ianuarie-februarie 1933, plenarele Comitetului Centra!
din lunile mai şi iunie ale ace1uiaşi an au luat o serie de măsuri în
vederea închegării frontului unic de luptă · al muncitorimii merurt; să
a.sigure consolidarea :rerultatelor obţiJilute şi să ducă la noi succese în
lupta împotriva exploatări~ oaipitaldste, a politicii de fascizare a ţării
şi de pregătire a răWoiului tfilhăresc antisovietic.
„Un singur drum de !ieşire există din situaţia voastră - scria
manifestul C.C. al P.C.R. din ianuarie 1934 adresat „către toţi munci-
torii, ţăranii, funcţionarii şi soldaţii" - este drumul frontuJlui unic de
luptă al tuturor muncitorilor, ţăran:iJl.or, funcţionarilor, al tuturor celor
exploataţi şi asupriţi fără deosebire de partid, împotriva exploatării,.
asupririi naţionale şi a terorii fasciste sub orice formă, pe care voi tre-
. sa~-.1 realizaţ"I... " 1.
bu1e
Atît prin editarea şi răspînd.irea. de marteriale cu conţinut revolu-
ţionar, cit şi prin activitatea propagandistică de la om la om, P.C.R. a
chemat poporul munci1x>r la luptă hotăJ1îtă in front unic pentru cucerirea
unor drepturi economice şi politice. Ca urmare, la inceputul anulliui 1934
a izbucnit m înt:reaga ţară un v& de greve ale muncitoriilor din Bucu-
reşti, Iaşi, Galaţi, Brăila, Timişoara, Valea Prahovei, Valea JiJUJ:ui, Re-
şiţa. Arad etc. 2.
După datele oficiale, care însă nu ogilimdeau adevărata situaţie„
in intervalul 1 ianuarie - 30 li.wtle 1934, în Romiinia, au avut loc 123:
conflicte de muncă 3, dintre oare 77 în Tuainsilvania 4. Ln primul se-
m~t:ru al anului 1934 oa rezultat al luptei muncitoriilor s-au încheiat
36 de contracte colective de muncă 6.
Urmările crizei economice dial anii 192~-1933 s-au resimţit pu-
ternic şi im Tg. Mureş, unde fabricile şi întreprinderile erau, în marea.
lor majoritate, unităţi industriale anexe, ateliere rheş.teşugă.reşti, produ-
cătoare de bunuri de larg consum et.c., oare, spre deosepjre de industria-
grea. legată de producţia df" război, nu beneficiau de comenzile şi spri-
jinul statului
Politica concedierilor, mai ales a mUiJ'lcitorilor de ailte naţion&li
tăţi 6, şomajul tot mai accentuat 7 şi reducerea continuă a salariilor-·
1 „Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia 1934-1937'', E.S.P.L.P.„
El5i, p. 63.
2 Ibidem, p. 6.
1 „Buletinul muncii şi asi~rărilor sociale", anul XIV, nr; 7-9, iulie-septembrie,.
1~13-t. p. 756.
4 Ibidem.
5
,J1\unca", partea I, anul XIV, nr. 4-6, aprilie-iulie 1934, pag-. 183. .
8
Re!erindu-se la concedierea muncitorilor ceferişti de naţionalitate mag-hiară, ziarul'
burghez „l\\arosvidck" din 21 august 1934 scria că ntunărul acelora care urmau· să fie·
concediaţi se ridica la 60-80 de persoane; „ ... ei nu vor primi nici drepturi de preaviz~.
nici pensie„." relatează ziaruL · · ·
1
Numărul şomerilor luaţi în evidentă in anul 1934 era de 813 persoane (capi de-
familie) după date burgheze care nu infăţiş.au exact situaţia. (Arh. · St. ·îi:!;. l\\ureş,..
nr. reJ?'istru 3178).
GREVA MUNCITORILOR LEMNARI DIN TG. MUREŞ 313-
au avut drept consecinţă ilnteru;pid.oa;rea exploatării şi scăderea nivelului

de trai al muncitorilor.
Cheltuielile de primă necesirt.ate ale unei familii din Tg. Mureş,.
compusă din patru ipeIBOane, se cifrau în anul 1934 la suma de lei
7.100 1 ~n timp ce salariul rnedilll. }unar oscila în jurul sumei de 2.000 2.
Ln aprilie 1934, patrOllli:i fabric:ii de mobiJ.ă „Szekely şi Reti" din
Th-gu Mureş, arăta ziarul „Scînteia", au efectuat o nouă reducere de·
sal.arii, de 50/o. In urma acestei reduceri salarliile mUincitorHor lemnari
nu depăşeau hl1 medie 1.500 lei pe lună 3, iM impozitul pe sallariu, co-
tizaţia peITT.tru Oasa aslÎlgurr-ărilor sociale, precum şi numeroase alte reţi
neri le reduceau şi mai mult posiJbhlită:ţi'le de procurare a minimului
necesar exisitenţei.
Paralel cu scăderea salariilor, patronii fabricii de mobilă au
mări,t ziiua de lucru ipe:n:bru muncitori pînă la 10 ore li, iar pentru uce-
nici chiar pîtnă 1a 12 ore 5.
liri zhl.ele de s:Wbătoaxe şi de 1tîrg muncitorii de la fabrica de mo-
bHă „Szekely şi Reti" erau obligaţi să lucreze, oa şi :in celelalte zile,
pesu2 programul stabilit s. Muncitorii de la această fabrică, pe ·lîngă
salarille mici pe 1care le primeau, trăiau şi într..,o permanentă nesigu-
ranţă a 2lillei de mîine, deoarece patronii le impuneau concedii forţate.
Astfel procedau în speciail în lunile decembrie şi ianuarie cind costul
vieţii era mai ridicat. O parte ddrn aceşti muncitori erau reangajaţi după
un timp, î111Să. în rond.iţii mai dezavaintajoase 7. Patronii fabricii profitau
de ipe IUliIDa acestor concedieri şi m sensul că, invocînd iîlntreruperea
continuităţii ful muncă, refuzau să mai plătească muncitorului concediul
'lnual, care i se cuvenea conform contractului colectiv de muncă 8 . Uce-
nicii erau folosiţi la diversie a1te munci care l1iU aveau nimic oomu.n cu
meseria lor, iar după. orele de muncă erau obligaţi să OL11reţe atelierele.
Numeroase ab~ se oomilteau ·şi la oalooJ.area sailwillor cuvenite mun-
citOCilor pentr.u orele de mUIIlCă suplimentare 9.
In aceste împrejurări, Comitetul judeţean de partid, urmînd indi-
caţiile C.C. ail P.C.R., a dus o su.sţiinută activitate rîn vederea creării
1 „Anuarul statistic al Romîniei", 1939-1940, Bucureşti, 1940, pag. 650.

2 .ibidem, p. 344-345. ·
3 „Reggeli Ujsag", 8 iulie 1934, p. 3. .
4 Arhiva centrală a lnstitutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R.,
1
iiosar nr. 33.361-3.993 special, fila 329. („Kommunista Hjumunkas", anul III, IV, nr. 2-3,
iunie-iulie 1934 ).
5 Arhiva Bazei de cercetări ştiinţifice a Academiei R.P.R., Secţia de istorie, Tg.
f\\urcs, dosar nr. XI/ 1934.

· 6 Arh. centr. a lnst. de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R., dosar
nr. 33.361-3.993 special pag. 327-328. („Kommunista Ujumunkâs", anul lll-IV, nr.
2-3, iunie-iulie 1934 ).
7 Arhiva Bazei de cercetări ştiinţifice din Tg. Mureş a Acad. R.P.R., Secţia de-
istorie, dosar Xl/1934.
s ibidem.
0 Ibidem.
V. ŞTEFANESCU şi M. TURZAI
:314
tmirtăţii de acţiune a mUIIl.OÎtorilor în Lupta împotriva ofensivei patronale,

a fascizării ţării şi a pregătiTi!lor de război.
Orga.riliaţia loc.ală a P.C.R. - în ciuda şi pest.e capul conducăto
riilor sociaJ.-democraţi de ckeapta - a reuşit în .primăvara anului 1934
să încheie frontul unic cu organizaţia locală a Partidului social-demo-
crat, ceea ce a însemnat înfăptuirea năzudnţei unităţii de clasă a mun-
citorilor, a dovedit poziţia lor unita.Tă antifascistă, democratică, potriv-
nică războ:iJului aintisovietic 1.
Aplicincl Îil1 viaţă hotă.ririle şi tactica elaborată de Congresul al
V-lea al P.C.R., organizaţia locală de partid din Tg. Mureş şi-a inrbensi-
fioat munca în sindicatele muncitoreşti din oraş prin crearea opozirţiilor
roşii. Un raport al sigurainţ.ei din Cluj remarca faptul că, în primele
luni ale anului 1934, muncitorii dwn Tg. Mureş au ânooput să imJtre în
nru.măr tot mai marre în sindicat.ele mu111ci1m'eşti, contriibu1nd astfel la
întărirea lor 2.
In acea perioadă în Tg. Mureş existau organiza:ţrl.i s:indioal.e ale
muncitorilor în lemn, in imbră.căm.iint.e, în piele, ale oonstru.ctorilor, ale
mll!l1citorilor de la fabrica de zahăr etc., oondruse de corniltetuJ sindical
pe oraş, subordonat Confederaţiei Generale a Muncii.
Subliniind rolul şi eficacitatea sindicatelor muncitoreşti, Buleti-
nul muncii, referindu-se direct la situaţia din Tg. Mureş, aprecia că
sub conducerea acest.ora „&-au pr•:rlus so1id.?rlzlri de lucrători şi înce-
tări de lucru cu nerespectarea d;spoziţiilor legale, de pe urma cărma
as ufen"t p rod uca ţi ....
" 3
P.C.R. şi-a int.ensificat activitatea propagarulistică şi în mijlocul
tinerilor. Deşi organizaţiile U.T.C. fuseseră greu lovite 4 Îll1 1urma valru.-
lui arestărilor din anii 1932-1933, ut.eciştii şi-ani continuat activiitat.ea,
organizînd şi conducind lupt.a tineretuliui iin aoole oondirţid. de neagră
ilegalitat.e. Aplicînd in viaţă indicaţiile partidului, orgaindzaţia U.T.C.
diJl1 Tg. Mureş a dus o vie activitate in direcţia creăriJi. secţiunilor de
tineret în sindicatele muncitoreşti. Ca urmare, în ianuarie 1934, au
luat fiinţă nuclee de tineret la fabrica de mohlLă „Szekely ş.i. Reti" şi
la fabrica de piele s.
Justa orientare şi activitatea rodnică de pregătire a acţirunilor
muncitoreşti dm oraş depusă de orgaruzaţia de partid locală prin opozi-
ţiile roşii din si111dicatele munciit.oreşti s-au oglindit din plin în desfăşu
rarea şi în rezultatele grevelor munciboriJlor din Tg. Mwreş, care au avut
loc in primăvara anulUIÎ. 1934 şi oare au creat condiţiile necesare desfă
şurării grevei din iunie-iulie, a lemnarilor, precum şi a grevei generale
de solidaritat.e din 12 iulie a majorităţii munaitorill.or din oraş.
1
„Lecţii în ajutorul celor care studiază istoria P.M.R.", Edit. politică, 1960,
p. 352, vezi şi „Ecoul", anul I, nr. 11 din 14 octombrie 1934.
2
Arh. cenlr. a Inst. de istorie a partidului, fond I, dosar nr. 151, pag-. 9-17.
1
„Bu~etinul muncii şi asi[!urărilor sociale", anul XV, nr. 5-8, mai-aug-ust I935,
oag. 254.
Arh. cenlr. a lnst. de istorie a partidului, fond IO. dosar nr. 2528, p. 218.
Ibidem.
GREVA MUNCITORILOR LEMNARI DIN TG. MUREŞ 315
Primii care au deschis seria luptelor duse de muncitorii din

'Tg. Mureş în aJillUll 1934 au fost muncitor!ii J.ernnari de ila fabrica de
mobilii „Szekely şi Reti" i.
In unna muncii depuse de comunişti şi de elementele revoluţio
nare de la „Szekely şi Reti". si.ndicatllil. ffiUll1Ci.Jtorilor m lemn şi-a in-
tensifioart; activitatea Ln rlndurile lemnarilor 2 oonvocind întrie 9 şi 16
martie maii multe adunări în care s-a discutat şi s-a hotărît alegerea
unui comitet de orgamizare al muncitorHor lemnari. Direcţia faibricii;
care intenţiona să impiedd.ce OT1ganizarea temeiinică a rmmcirtoriil.or lem-
nari, prin mdepărtJairea ddn rînduriJle acestora a elementelor revoluţio
nare, a oon.cedtait doi muncitori, membri în comiltetul de organiziare al
lemnarilor. Ln ciJuda acestei măsuri luate de paillroni, com~tetul de or-
ganizare al munciitorilor s--a situat ffln fruntea acţiunilor lemnarhlor.
hotărlnd ca J.a expirarea oonitractu1ui oolernv de mUJilCă al mUJilcirtx>irilor
de J.a fabrica de mobilă „Szekeil.y şi Reti.", să înceapă lrupta pentru în-
eheierea UJnui nou oonitraot coloot1v care să cuprindă pe totJi muncitorii
lemnari din TÎII'giu Mureş 3.
Proiectul nowui contract colectiv de muncă, întocmit de mUJilci-
torii lemnari cu ajutorul şi sub influenţa opoziţiei Lroşii d1n siJnd.IDatul
lor, cuprindea c.a revendioă.ri desifiillntiarea muncii in acord, încetarea
concedieri.Jlor, im- penrt.r!U caZ'UJl. cind. patronul ar face totuşi concedieri,
se preciza că toţi muncitorii vor putea pretinde reprimirea în fabrică a
oovarăşiilor a.or, mergînd chiaJr ipînă la încetarea colectivă a lucru1wi etc. 4 •
Acţiunea urută a lemnarilor de La fabrtloa. „Szekely şi Reti" a avut drept
rezultat reprimirea imedd.aită a celor doi mU1I1citori concediaţi.
Exemplul lemnarilor a fost urmat de celelalte oategorii de mun-
citori - cizmari, zugravii, tirnchigid, instaJatod, muna:iJtori oonstruotlori,
turnători - care, stimuJ.alţii de succesul obţinut de lemnari sUJb condu-
cerea comuniştilar din opozi.rţidJ.e roşii din simdd.oatele rnuncit.oreşti, au
desd'ăşurn.rt acţtum grrevd:ste pe!Illtru mă.riJrea saJlru:iiJill.o, 8 ore de mtmcă
pe zi, îmbunătăţirea oondiţiilo.r lor de lucru şi încheierea contractelor
colective de Il1JUIOOă 5.
1 Fabrica de mobilă „SZ1ekely şi Reti" din Tg. Mureş era una dintre cele mai mari
fabrici din această ramură industrială din ţară. Avea liliale şi în alte cîteva oraşe. Aici
lucrau aproximativ 300 de muncitori romîni şi maghiari. Cu doi ani în urmă, în 1932,
ei au organizat o puternică grevă, care a dus la încheierea unui contract colectiv de
muncă mai avant~jos pentru muncitorii lemnari. rn urma acestei lupte organizaţi;i. sindi-
cală a lemnarilor s-a întărit.
Greva din 1932 a durat aproape două luni, muncitorii reuşind să respingă atacul
p2tronal de reducere a salariilor. Patronii însă n-au renunţat la intenţiile lor de a impune
muncitorilor noi reduceri de salarii. Folosindu-se din plin de situaţia precară organizatorică
a muncitorilor, exploatatorii au micşorat din nou treptat salariile lemnarilor. („Szekely!Oldi
Neplap", 24 iunie 1934, p. 4).
2 Arh. centr. a Inst. de istorie a partidului, fond 5, dosar nr. 809, pag. 86.
8
Ibidem, fond !, dosar nr. 151, p. 12.
" Ibidem, fond 5, dosar nr. 809, p. 86.
s Ibidem, Ab. XVllI-5, jnv. 734.
316
Aceste lrupte ale mUlil.Citorilor din diferite intrepriruieri şi ramuri

industria.le clin Tg. Mureş, condruse de pa.riti.d prtlin opoziţiile roşii din
Slind.icatele muncitoreşti, desfăşurate în lunile februarie-imrie 1934, în-
cheindu-se cu succesul greviştilor, au arătat încă o dată că numai prin
acţiuni organizate şi în front unic, .sub conducerea partiduliui comuni.şţ,
muncitorii pot impune capita1:4;tilor imbu.nătăţirea condiţill.or de muncă.
şi dP viaţă.
. * ...
Nemulţumirile crescinde ale muncitorilor lemnari de la „Szekeay
şi Reti" .Hlu canalizat la sfirşitul lumi iunie 1934 spre acţiuni ample
şi bine organizate.
Izbucnit.ă din cauza condiţiilor de cruntă exploatare, greva
muncitorilor lemnari din iunie-iulie 1934 - ce a culminat prin g:reva ge-
nerală de solidaritate clin 12 iulie 1934 - a fost preced.artă de greva ti-
nerilor muncitori şi ucenici de la fabrica de mobile ;,szekely şi Reti".
Declanşarea grevei tinerilor muncitori şi ucenici clin această fa-
brică se datoreşte, în afara condiţiilor grele de muncă, şi faptului că
patronii, observînd „fierbere printre tineri", cauzată de nemulţumi
rile existente, au brutalizat şi au concediat doi ucenici 1 pentru.că aceş-+
tia au refuzat să mai lucreze ore suplimenta.re 2• .Patronii sperau că prin
această măsură abuzivă ii vor înfricoşa pe ceilalţi muncitori şi îi vor
deternrina să se supună dispoziţiilor lor. Efectul obţinut prin 1Juarea a-
cestei măsuri a fost insă contrar celui scontat de patroni, deoarece exem-
plul grevelor anterioare victorioase ale muncitorilor clin diferite intre-
prinderi şi ateliere din oraş, precum şi munca dusă de comună.şti. şi
utecişti în rîndwile ucenicilor de Ja fabrica de mobilă „Szekel.y şi
Reti" i-au făcut pe aceştia să înţeleagă faptul că mimai prin lruptă
hotărită işi vor put.ee. impune revendic.ă.rile.
Celula de partid ca şi cta a U.T.C. din fabrică au mobili21art mun...
citorii şi ucenicii întreprinderii, preoum şi pe mU1J1.citoriri lemnari din
micile ateliere din oraş, la întrunirile şi şecţinţele organ.imte la sediul
sindicatUJlui muncitorilor în lemn 3. In acelaşi timp, ucenicii de la „Sze-
kely şi R~ti", iiil.drumaţi de celula U.T.C., au organimt consfătuiri în
care şi-au precizat revendicările : reprimirea ucenicilor conced.laţi, 8 ore
de muncă, mărirea salariului, plaita orelor suplimentaa"e, 2 săptămîni de
concediu anual plătit 4.
1
Unele doc\lmente menţionează că de fapt au fost concediaţi 6 tineri („Szekely!i:ildt
Neplap„, 24 iunie 1935).
2 „Tîniirul leninist", 1-15 septembrie, 1934, pag-. 16.
1 Arh. centr. a Inst. de istorie a partidului, Ab. XVIII-5, inv. 734, p. 7-8 Vezi
şi : „Szekcly!Oldi Neplap"', 24 iunie 1934 ; „Tînărul leninist", 1-15 septembrie 1934.
naf?. 16.
.t Ibidem .
Ucenicii de [a fabrica de mobilă au ales din mndurile lor un co-

mitet de acţiune format dilll 6 persoane 1, care, îndrumat de doi munci-
tori vÎII"Stn.ici din fabrică, trebuda să conducă lupta IUC€'Ilicilor Îiil vederea
satisfacerii revendicărilor formulate. Deoarece direoţia fabricii a refu-
zat să trateze cu comitetul de acţiune ales, oare fusese insărcinat să pre-
mte revendioăJrile îmediate ale ucenicilor, discuţill.e cu rpatronid, în ve-
·derea satisfacerii aces'OOr revendioăŢi, au fost druse de căitre oei doi mun-
-cipori virstnici. Tratativele 111.esoklindu-se însă cu nici iLllil rezultat, drept
riăspuns, ucenicii, Îlll număr de peste 70, aiu intrat im. grevă 2, trecînd
peste legile statului btirghezo-im.oşieresc, care .iJnterziceaiu tillleriJ.or pînă
la virsta de 18 ani dreptUJl de a se organiza, de a se în1bvun.i şi de a de-
-cl<l:ra greve.
Patronii fabricii, a:filind că şi muncitorii virstnici erau pe punctul
·de a i.tl1tra în grevă pentru wbunătăţirea condlţiilor de mUJilCă şi de
salarizare, au hotărit să satisfacă imediart revendicările ucenicilor, în
scopul de a-i folosi ca spărgă1lori de grevă în ~ declarării grevei
·muncitorilor vîxsimici, I"Ulpînd astfel Ulllitatea de acţiune a mumcitorilor
lemnaxi. De aceea după numai 24 de ore de grevă, ei au satisfăcut re-
v-endicările ucenicilor 3, intre care şi ,reprimirea la lucru a celor doi
ucenici ooncecliaţi.
F'aptul că muncitorii virsrbnici dm fabrică nu aJU illltrat în grevă
o dată cu ucenicid., deşi se pregăteau febril pentru declararea ei, a consrti-
Wllit o greşeală a comlllI1iştilor care nu au înţeles să acţioneze de la
inooput împreună cu ucenicii pentru. satisfacerea revendicărilor comune.
Organ.w ilegal ail Comitetului Central al Uniunii Tim.eretului Co-
munist din Romînia, , 1 Tînărul leninist", analizînd lipsurile grevei uceni-
·dlor şi in il:umina experienţei ciştigate de tineretul clin această fabrică
în cursul aoestei acţiuni, îndemna tinerii mtmcitori şi ucenicii să se ală
ture muncitorilor virstnici in lupta impotriva patronilor, împletind ac-
ţiunile pentru revendicări economice cu Jupta pentru libertatea de orga-
nizare şi l!iiberl.atea presei, împotriva legii pregăti!rii premilitare, a stării
de asediu, împotriva 1pregătiriil.or ["ă~boiuLui aintisov:ietk, pentru. ,apărarea
revoluţrl.onairă a Uniunii Sovietice 4.
Ziarul .,Kommunista Ifjrumunkas" (,,Tinărul muncitor comunist"),
-organul U.T.C. dim Ardeal şi Banat iÎln limba maghiară, descriind pe
larg desfăşurarea grevei, sublililia că ea a fost încununată de succes,
tinerii obţinind. revendicările pentru oare :au luptat. Ln acelaşi timp, însă
·ziarul arăta că ei au cerut şi s-au rnulţnmriit ou revendicări m1nime, nu
au luptat pentru reauinoaşterea oomitetu1ui lor
de acţiune şi au acceptat
1 Arh. centr. a lnsl de istorie a partidului, Ab. XV.IIl-5, inv. 734, pag-. 7-8. Vezi
ţi: „Szekelyfi:ildi Neplap", 24 iunie, 1934; ,.Tînărul leninist". 1-15 septembrie, 1934.
ipag-. 16. ·
2 Ibidem.
3 „Munkâs Kozlăny", 3 martie, 1935.
4 „Tînărul leninist". 1-15 septembrie, 1934, p. 16.
condiţiile patronilor de a trata numai cu muncitorii vîrs.rtnic:i ca repre-

zentanţi ai ucenicilor.
Lntrucit contractul colectiv de muncă încheiat IÎlntre mUncitorii
lemnari de ~a fabrica de mobilă „Szekely şi Rem" şi direcţia fabricii
expira în ziua de 24 iunie, lemnarii de la fabrică au început Î!I1ainte de
această dată tratativele cu direcţia pentru ill1cheierea unui nou contract
oolectiv care să cupri.TI.dă şi lucrătorii din mioiile ateliere, ai căror pa-
troni execut.au în atelierele lor com~i primite de la fabrica „Szekely-
şi Reti". A.ceastă :revendicare reprezenta un pas ma.mite m liupta munci--
torilor lemnari, in stringerea :rindurilo:r lor, dovedind creşterea gradiuJJui.
de organizare al muncitorilor lemnari, hotărîrea lor de a acţiona în
front unic.
Mobilizaţi de comuniştii din fabrică, organizaţi ffintr-o oe1ulă de
partid. muncitorii lemnari din Tg. Mureş ÎII1 cadrul unei ÎII1truil!Îlri. şi-au
formulat revendicările lor generale 1 şi au ales un comitet de acţiune
de front unic, format din 30 de persoall'le.
La reînnoirea contractului colectiv de muncă muncitorii lemnari
stăruiau îndeosebi asupra principalelor revendicări oa : mărirea sala-
riului cu cirea 40-600/o, introducerea sistemului de sailarizare după ve-
cllime, asigurarea concediului plăJtit, 8 ore de mUII'lCă, suspendarea ore-
lor suplimentare şi a concedierilor forţate 2.
Pentru a-şi putea respecta în termen angajamentele faţă de pa-
tronii fabricii „Szekely şi Reti", de care depindeau în mod di:rect, unii
patroni ai michlor ateliere au semnat contractul colectiv de muncă,
care în eomparaţie cu cel vechi prevedea condiţii mai avantajoase-
pentru muncitori :1. Intrucit patronii fabricii de mobilă ~aru opus satis-
facerii revendicărilor formulate de muncitorii lem111ari, refuzînd să sem-
neze noul contract colectiv, muncitorii au prezentat cererile lor Lnspec-
toratului Muncii '· „Szekelyfoldi Neplap" redă în felul următor după
relatările unui muncitor din fabrică, rezultatul discuţiilor cu patronii :
„„.in cursul tratativelor care aJU durat mai multe zile nu ne-am putut
i111ţelege <lecit asupra unui singur punct şi .anume : că muncitorii sint
obJi,gaţi să respecte pe patroni" 5. Ca mm.are a eşuării tratativelor ou
patronii fabricii şi cu Inspectoratul Muncii muncitorii lemnari de la:
fabrica de mobilă au declarat grevă, în dimineaţa zilei de 25 iunie.
In afară de muncitorii lemnari de la fabric.a de mobilă „Szekely
şi Reti" au intrat în grevă şi lemnarii din 19 ateliere mici din oraş"·
1
„Hc1u~eli L'jsăg", 8 iulie, !934, pag. 3
2
Arh. centr. a lnst. de istorie a partidului. fond 5, dosar nr. 809, pag. 132; Arhiv~
l'bzcr de cercetări din Tg. Mureş a Acad. R.P.R., Secţia de istorie, dosar XI.
~ .. Reggeli Ujsăg". :int•I IV. nr. 151 din 8 iulie, 1934, pag. 3.
4
1\rh. centr. a I ns!. de istorie a partidului, fond 5, dosar nr. 809, pag. 132.
5
„Szekelyfoldi Neplap", anul J, nr. 14 din 24 iunie, 1934, pag. 4.
" .,Buletinul muncii şi asigurărilor sociale", anul XV; nr. 5-8 din mai-augustp
1935, pag. 9.
GREVA MUNCITORILOR LEMNARI DIN TG. MUREŞ , 319·
Astfel, greva a cuprins majoritatea muncitoirilor industriei lemnului din

Tg. Mureş 1.
Sediul greviştilor a fost căminul muncitorilor rare în perioada
acestei greve a funcţionat la etajul I al r~taurantului Meder (actual-·
mente Casa Armatei) deoarece vechlul cămin al muncitorilor a fost
închis de autorităţi..
Muncitorii lemnari se ad1UJJ1au ziJ.ruc la căminul muncitoresc-
(„MUJI1kăs OtthOIIl"), pentru a discuta cu comitetul de acţi.Juine de front
unic asupra mersului grevei. în aceste adunări, comuniştii - între care
murncitori.i Kis Să.ndor. M6zes Domokos. M6zes Istvan - îndemnau pe
muncitori la rezi.sten~, la contiJn.uairea şi lărgirea luptei sub semnul
fron1ruJJui unic, chern.aiu mU111.cirtorii clin întrep:rinderile oraşului la acţiv.nf
de solidaritate cu greviştii.
Faptul că muncitorii viJrstnici nu au reuşit să antreneze de la
începurt în grevă ucenicii din fabrică dovedeşte o slăbiciune a grevei lein-
narrHor. Cu toate că ucenicii. îndemnaţi de elementele revoluţionare, spri-
jineau greva lemnarilor vîrstnici prin sabotarea exeoutării comenz~lor,
înootJi.nimd munca sau nelucrînd de loc, faiptuil. că totuşi o parte au lucrat
:T\ fabrică. alături de meşteri plătiţi de patroni, in tot oursul grevei, a in-
fluenţat negativ asupra morail.uJl.ui greviştiilor şi mai ales asupra rezul-
tatelor grevei. Ei s-au alăturat totail la greva virstnicilor din fabrică
abi:a în timpul gtrevei generale de solidarizare cu lemnarii a muncitori-·
lor din întregul or~ neîn.ţelegind pînă atunci cu toţii mdeaj1U111.s rostuJ
manevrei pa.tronifor de a le fi satisfăcut imediat revendicăriJl.e, spre a-.i
folosi pentru asigurarea 001I1tmu1tăţii lucrului în fabrică slăbind astfel
greva vîrstniciloc. Ln acelaşi sens au acţtonat şi elementele social--demo-
erate de dreapta din :riÎndurile lor şi ale vfrstnicilor, ca şi meşterii plă
tiţi. de patroni, care i-au miJn.ţit şi i-au ameniJn.ţat că vor pierde şi ceea
ce au cîşt.igat dacă imitră din nou ÎII1 grevă alături de vîrstnici, că vor fi
concediaiţii., că autorităţile looale vor lua măsuri severe împotriva lor
deoarece legill.e în vigOOTe ll'lJU. [e permiteau ca pină fa vîrsta de 18 ani
să se organizeze sau să participe 1a astfel de acţi,uni.
De il.a ÎlllCeputul acţilUnilor, muncitorii au organizat pichete de
erevă. caTe au fost plasate în faţa fabricii de mobilă, la căminul mun-
ci.itorilor, la gară etc., pentru a 1lămuri pe mU111citorii aduşi de patroni
din alte părţi să 111u se angajeze !la „Szekely şi Reti" 2 .
La îndemnul şi cu sprij1nuJ1. ce1Ulei de partid de la fabrica de mo--
bilă, sindicatul lemnarilor a or.ga.nizat în sediul căminului muncitorl-
lor o caintitnă, c.are asigura zilnic prîJnzuil pentru 200 de grevişti 3. Masa
era pregăltită de mU111citoarele din fabrică, ajutate de soţiii.Je şi fiiozle gre-
viştilor, care au sprijinit, la rlndul lor, greva lemnari:lor.
1
„Reggeli Ujsăg", anul IV, nr. 155 din 13 iulie, 1934, pag. 3.
2
Arh. centr. a Inst. de istorie a partidului. Ab. XVIII-5, inv. 734, p. 7-8
3
Arhiva Bazei de cercetări ştiinţifice a Acad. R.P.R. ·din Tg. Mureş, Josar nr ..
Xl-1934. Vezi şi: „Reggeli Ujsăg", 13 iulie 1934, pag. 3.
:320
Muncitorii din oraş au oferit pentru ajuit:orarea lemnarilor gre-

vişti salariul lor pe două ore 1.
Această grevă a fost sprijinită şî de populaţia din oraş. Astfel,
·grădinarii care locuiau în jurul fubricii au trimis. greviştilor zarrzavaturi.
apoi brutarii şi măcelarii le-all.l '1lrimis pîim.e şi came. MiuJ.ţi loouitori ai
oraşului au adăpostit grevişti şi membri ai pichetelor de girevă urmăriţi
de poliţie s,au de siguranţă 2.
La indemnul mlliilcitorilor grevişti, greva muncitorilor lemnari
din Tg. Mureş a fost sprijinită. material şi morail. de muncitorii din alte
oraşe precum şi de ţă.ra.nd. din satele din împrejurimi. Membrii sindica-
tului constructorilor din Bucureşti, de pildă, au trimis greviştilor lem-
na1; suma de 1.800 lei :l. ·
Celula U.T.C. din fabrică, la inde.mnW. oornJUa1dş·tilor de aici şi
al celor din opbziţia sindicală roşie, în wma unei munci perseverentE'
a reuşit să mobilizeze ucenicii ila sediul sindicatu1ui muncitoresc, unde
au fost organizate o serie de adlllări Îiil oare rtinerii rnlliiloiJtori erau in-
demnaţi să adere la grevă.
Rezultatul acestei acţiuni a fost acela că 'l1lnii ucenici aiu făcut
parte ru111 pichetele de grevă, au strffins ajutoare pentru gxevdşti. „Această
mobilizare largă a fost posibilă - relata „Buletiarul. C.C. al Untunii
Tineretului Comunist" - din cauză că U.T.C. din T.g. MUTeş a dus o .
muncă sindicală justă şi astfel a fost legat ciu masele J.argi ale tineretu-
lui muncitor" 4.
Greva muncitorilor lemnari dim. Tg. Mureş nu s-a desfăşurat în
mod spontan ci a fost pregătită şi condusă de Comiltetul local P.C.R. şi
pe paTCUll"Sul ei chiar de Comitetul Regional de partid, .prin celula de
partid din fabrică. Aplicind in viaţă sarcinile trasate de partid, comu-
niştii au arătat calea pe care trebui.Clu s-o urmeze muncitorii lemnari,
au subliniat necesitatea lărgjrii luptei lor, a ,transformării grevei lo[" în
grevă generală a tuttrr0r muncitorilor din o~ 5. Tot în acest scop Co-
mitetul Regional al sindicatelor revoluţionare a trintls la Tg. Mureş un
instructor comunist. care a avut ~ de a [1I1druma şi de a
sprijini comitetul de acţiune de la fabrica de mobilă „Szekely şi R.eti" în
organizarea grevei generaile de solidaritate 6.
Izbucnirea grevei generale de solidaritate ou mUll'lcitorii lemnari
din Tg. Mureş s-a datorat şi faptului oă muncitorii clin celela1te illltre-
prinderi din oraş şi din împrejurimi i.şi exprimau rtot mai deschis ne-
mulţumirile, iniţiirui acţiuni tot mai făţişe. Astfel, de la &n.ceputul lunii
1
Arh. Bazei de cercetări ştiintifice din Îf?. Mureş a Acad. R.P.R., Sec1ia de istorie,
C.:osar Xl/1934.
2 Ibidem.
3
„Az Epiti:imunkas", Bucureşti, anul I, nr. I, din 26 august, 1934.
4
„Buletinul C. C. :ii U.T.C.". anul V. nr.· I din mai-iunie. 1935. p. 8.
5
Arh. centr. a lnsl de istorie a partidului, Ab. XVIII-5, inv. 734, pag-. 8 (Broşura
<Comitetului R~onal P.C.R. din Transilvania : f nsemniUatea politică a luptelor economice
..clin Tg-. Mureş, decembrie, 1934). ·
• Ibidem, fond I, dosar nr. 151, pag-. 9-17.
i.ulie 1934 muncioorii ,tU!I"I1ăi1lori de la fabrica „Nussbaum" din comuna

Mureşeni au declarat grevă, cerînd reprimirea 1a lucru a doi muncitori
concediaţi de patron, mărirea salariillor et.c. 1. Urmînd exemplul munci-
torilor lemnari, tinichigiii şi inst.alatorii au declmat o grevă pentru în-
cheierea contractului colectiv oare să prevadă mărirea salariiJor intru-
aît, prof1tînd de faptul că in iULtimii doi ani aceste categorii de munci-
tori 1I1JU luaraseră pe bază de co:rutraot colectiv de muncă, pa!IJron.ii le-au
redus în aîrteva rînduri salariill.e. Aceas,tă. grevă a durat mai bine de trei
săptămîni. In aceeaşi perioadă, se pregăteaiu de grevă şi mundtorii fa-
bricii de zahăr 2, care revendicau în primul rînd majorarea salariilor,
apoi muncitorid de la fabrioa de pielărie precum şi mlliilcitotii croitori.
Greva generail.ă de solidam:i.itate ou mu111citorii le:rrmari, aflaţi în
grevă de aproape 'trei săptămîni, a fost pregătiJt.ă şi î.ndxumată de par-
tidul comunist pr:ilI'l. opoziţiile roşii diin silnd:icatele muncitoreşti.
Pentru a respinge atacul OŢganizat al muncitorilor şi pentru a-i
sili să-şi reia munca, patronii au cerut ajurt.orul auitoriităţill.oc locale,
recurgînd totodată şi la sprij:imtl. elemenrtelor social-democrate de dreap-
t.a din sindicate. Dar cu toate efortmile patrorulor şi ale elementelor
oportuniste transformarea acestei greve in grevă generală pe oraş nu a
mai putut fi irnpiedicată.
Conducătorii social-democraţi de dreapta clin sindicatele din oraş
au căut.at să împiedice ~upta mt.11I1Citorilor lemnari. Neavînd insă curaj
să se pronunţe în mod deschis wpotriiva. grevei, aceştia au încercat să
creeze atmosferă împotriva declarării ei.
Greva .IBbucnind, ei s-au retras unii ,,tin concediu" iar alţii n-au
mai mers pe ila s1ndicat rpentru a nu purta şi ei răspunderea în ceea ce
priveşte declararea şi desfăşwrarrea grevei lemnarilor 3. Astfel aceste
elemente trădătoare au ânceroat să zădărnicească greva pe căi lătural
nice, să influenţeze asupra hotărlrd:i. de iLuptă a mUII'lcitorilor, să împie-
dice pe ucenici să participe şi la greva vîrstnidlor din fabrica de mobilă.
împotriva acţiunilor lor Comitetul Regional de partid a lansat
lozinca „AfaJI"ă din ·sind.i.cate cu oonducă1Jorii socia.1.-demooraţi trădători",
a îndemnat permanent muncitorii din ~ să luipte perseva-eillt împo-
triva uneltirilor lor, demascîndu-i cu asprime. „Curăţaţi rîndurile voas-
tre de oportunişti - se scria într-o broşură editată la Comitetul Regio-
nal de partid - pentru că aceştia sâint frinele mişcării revoluţionare.
Opcmtuniştii W"lll.ăresc înrtotdeaiu.na să zădărnicească lupta muncitorilor
pentiiU o pi:iJne mai mare" 4.
Comitetul Regional P.C.R. din Trai!lSilvania ·tnţelegînd că în Tg.
Mureş se creaseră condiţiile transformării. grevei mund1x>rilor lemnari
de la falbri.ca de mobilă „Szekely şi Reti" în grevă generală de solidari-
mre a muncitorilor pe înrtiregllrl. oraş a pre:l.ruart conducerea luptei munci-
1 „Szekelyfi.ildi Neplap", 8 iulie, 1934, p. 4.
~ Arh. centr. -a lnst. de istorie a partidului, fond 5, dosar nr. 809, pa-g. 135.
1
Ibidem, Ab. XVIll-2, inv~ 734, p. 12-15.
' Ibidem, paj;!. 12-13.
t.oriilor din Tg. Mur~ş folosind momerutu.il cel mai potrivit pentru înfăp
tuirea grevei generale de solidaritate cu greva muncitorilor lemnari în
baza frontului unic. In acest scop a treou.t la coordonarea acţiunilor de
solidar:raare ale muncitorillor ddn oraş in vederea lărgirii şi unirii lor
într-o grevă generaJ.ă de solidar:iJt.ate pe baza revendicărilor proprii fie-
cărei categorii de munciJtori Lozinca grevei generale de solidaritate, răs
pîndită de comunişti. Ln fabrici şi în ateliere, a fost prhnită cu entuziasm
de mwicitorii din oraş.
In ziua de 12 iulie 1934, între orele 11 şi J2, aproape toţi munci-
torii d.iJn Tg. Mureş au încetat lucrul, declarind grevă generală de sold-
daritate cu muncitorii lemnari de la fabrica de mobilă „Szekely
şi Reti". La greva generală au participat muncitorii de Ja fabJ'ica
de zahăr, muncitorii constructori care lucrau la aceeaşi fabrică
la lucrările edilitare ', muncitorii de la Rafinăria de petrol 2, de la in-
treprinderea metailW"g,i.că „Vlasa", 1 rnU!Ilcitorij, oonstruotori, cizrnariip
chelnerii, croitorii şi alţi lucrători din micile ateli:i.ere 3 . fo timpul grevei
generale muncitorii din aceste fabrici şi ateliere, u:ranînd indicaţiile co-
muniştilor, au rămas la locurile lor de muncii, Wl.de au organizat mtl'lu-
niri, iar cei din micile ateliere s-au adunat la căminul muncitoresc 4 •
In cadn11 acestor întruniri, muncit.orii exprimindu-şi solidarita-
tea cu lupta lemnarilor au formulat revendicări cu caracter economic
şi politic, au cerut imediata eliberme a ronducătorilor eroicelor lupte
din ianuarie-februarie 1933 ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti; au
protestat contra politicii guvernului Tătărrăscu, care cheltuia :millia.rde de
lei pentru înarmări, in timtp ce mUJtlcit.orilor li se scădeau salariile, şi-au
manifest.art simpatia faţă de poporul sovietic, constructor al socialismu-
lui. .. Ln tot timpul de o oră cit a durat g·reva generală din Tg. Mureş
-- relata ziarul ,.Scînteia" - a domnit un mare entuziasm de luptă" 5 .
Greva generală de solidaritate a muncitoriJlor din Tg. Mureş~
condusă de partidul comunist prin opoziţiile rqşii din sindicatele mun-
citoreşti „ ...s-a transformat lin1r-o grevă generală contra fascismuil.ui şi
războiului imperialist, pentru apărarea Uniunii Sovietice" 6 •
Ucenicii lemnari de la „Szekely şi Reti", la indemnul celulei
U.T.C. din fabrică, au participat ii.a greva generală; ei au mobhlizat
ucenicii din celelalte intreprinderi din oraş la acţiwtl de solidarizare
1
:\rh. oenlr. a lnst. de istorie a partidului, fond 5, dosar nr. 809, pag. 157.
~ La I?;ifinăria de pclrol exista o celulă de partid care, pe lingă munca de organi-
0
zare şi lămurire dusă cu muncitorii întreprinderii, de a lupta pentru propriile lor reven-
dicări. a participat şi la organizarea ~vei generale de solidaritate cu lemnarii din tZ
iulie 1934.
.,\'i;iţ:i ;\\1mcitoarc", anul I, nr. 3, august 1934; „Reggeli Ujsag", 13 iulie.
3
Hl34, PJ2'. 3.
4
„\rh. centr. a lnst. de istorie a partidului. Ab. XVlll-5, inv. 734, pae-. 8-9.
„Jnsemnătatea politică a ll!!'telor economice din Tg-. Mureş", broşură editată în dcccmbri~
1934, de Comitetul Regional a\ P.C.R. din Transilvania .
.~ „Scînteia", anul JV, nr. 11 din 14 au2'lJst, 1934.
" Ibidem.
ou lemnarii, au făcut parte din pichetele de grevă şi din comitetul de

conducere al grevei şi au strîns ajutoare pentru grevişti 1. In coloanele
ziarului ,.Kommunista Ifjumumkăs" U.T.C. explica ucenicilor că locul
lor este alături de virstnici, că ei trebuie să se alăture grevei mUIIlcito-
rilor din ornş pentru revendicările lor proprii 2•
De asemenea ou pril.ejtill. grevei generale de solidaritate organi-
zată sub semnul fro:ntu1ui unic, muncitorii romîni şi maghiari au ac-
ţionat unttar sub conducerea comunişt:illor din opoziţii.file roşii ale sindi-
catelor muncitoreşti. Intr-uin manirfest editat IÎ:n limba maghiară de către
Comitetul Regional al sindicatelor revoluţionare din Transilvania, a-
dresat către muncitori, muncit.oare şi tineri muncitori, răspînrut· în
noaptea din 15 spre 16 iUJlie 1934 în C1uj, se arr-ată că 1ia Tg. Mureş ,„ .. a
şi început Jupta uratară sub conducerea sindica:telor ·revoluţionare şi a
opoziţiei roşii din sindicatele social-demooraite" 3.
.. Bulletinul C.C. al P.C.R." aprecia că, în concliţii deosebit de
grele, de cruntă exploatare şi asuprire, partidul a reuşiit să ducă la
viotorie lupta muncitorilor din Tg. Mureş. Oomundştii au dovedLt că
„ ... însuşindu-şi o parte diJl1 eJq)erienţele Luptelor din februarie, au înţeles
că punctul de plecare pentru pregătirea cu succes a '1.ruptei muncitorilor
sint revendicările economice, de !la cele mai mici pînă la cele mai mari.
oa.re să cuprindă pe toţi muncitorii din acea întreprindere. Iar prin
apliearea în mod just a tacticii de front unic să atragă în luptă nu
numai pe muncitorii lemnari, dar pe toţi mwncitorii din Tg. Mureş pen-
tru apărarea lucrătorilor !lemnari, p€'Illtru· că victoria acestora este vie-:
toria tuturor muncitorilor din Tg. MUTeş" 4.
Documentele de partid apreciază că Îlil cursul acestor lupte co-
muniştii aru obţinut şi suooese m-ganizartorice. Ei au reuşit să încadreze
peste 1.400 de muncitori în sindicate 5, ceea ce a demoinstrat o dati im plus
cit de greşită err-a rezistenţa acel01·a ca.Te sUJb masca „argumentelor" de
,,stînga" refuzau cu încăipăţînare să activeze în sirulicatele reformiste.
Tntrînd în sindicatele social-democrate muncitorii au luptat pen-
tru traducerea în viaţă a liniei partidului de a transforma aceste sin-
dicate în adevărate organi:ziaţii de luptă ale clasei muncitoare. Muncitorii
au format comitete de acţiUll1e, comitete a1I1Jtdifo.sciste şi antirăzboilnice,
grupe şi comitete de apărare a ceferişthlor şi de luptă im.potriva. terorii
sălbatice - fasciste 6.
1 „Buletinul C.C. al U.T.C.R.", anul V, nr. I, mai-iunie, 1935, p. 8.

2 /\rh. ce11tr. a Jnst. de istoric a partidului, dosar nr. 361-3993 special, pag".
327-328.
3 Ibidem, fond 5, dosar nr. 921, pag. 396.
4 „Buletinul C.C. al P.C.R.", anul IV, nr. 18-19 din 1934, pag. 55.
s Ibidem.
" „Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia", 1934-1937, E.S.P.L.P„
1957, p;ig". 177.
324
Greva generală de solidaritate a muncitorilor din Tg. Mureş a

stimulat lupta lucrătorilor lemnari, a căror grevă a durat pînă spre sfîr-
şttuJ. lunii iulie.
In faţa luptei perseverente a muncitorilor lemnari, patronii au
fost nevoiţi să cedeze şi J.a 27 iulie, Îi11 urma tratativelor dintre grevişti
şi direcţia faibricii, a fost semnat noul contiract coleotiv de muncă între
patronii fabricii „Szekely şi Reti" şi muncitorii ei rpe de o parte, iar
pe de altă parte intre micii patroni şi muncHnrii din aceea.şi ramură.
Muncit.orii lemnari au reluat lucrul în ziua de 3Q. iulie 1934, după aproa-
pe 5 săptămîni de luptă. 1.
Noul contract colectiv, deşi nu oonstiitui.a incununarea deplină a
lungii şi perseverentei lupte a lemnarilor, reprezenta o victorie a aces-
tora, deoarece oferea condiţii de muncă şi de viaţă mai bune deci:t
cel vechi.
Astfel, în prima parte a contractului, care se referea la munci-
torii lemnari de la fabrica „Szekely şi Reti." se prevedea o mărire cu
20% a salariilor, respectarea i·epausului în sărbătorile legale, 8 ore de
muncă pe zi etc. 2, iar în a doua parte, a contractului, micii patroni se
obligau. între altele, să acorde sporirea cu 12 % a salariului lucrătorilor
din atelierele lor 3.
Greva muncitorilor din Tg. Mureş din iunie-irulie 1934, dusă sub
.semnul frontului unic, a trezit un ecou puternic în rindul mundtorilor
clin toată ţara.
Plenara Comitetului Regional P.C.R. din Transilvarua, ţi!llJută în
toamna anului 1934, a apreciat că a fost sesizată. la timp posibilitatea or-
ganizării grevei generale de solidaritate din Tg. Mureş cu greva munci-
torilor lemnari, că momentul grevei generale a fost bine ailes. Plen.rum.
a subliniat faptul că, urmînd pas . cu pas linia Partidului Comunist, opo-
zi ţiile roşii din sindicatele muncitoreşti din Tg. Mureş aiu contribuit d..iJn
plin la organizarea unei acţiuni atît de im.portante şi de ample duse sub
semnul fronrtru.lui unic, cum a fost greva generală de i:t01idaritate a mun-
cit.orilor din oraş cu lemnarii de la fabrica de mobilă. „Szekely_ şi Reti".
ln această acţiune, s-a realizat unitatea de voinţă şi de luptă a mwici-
torilor dintr-un oraş, a muncitorilor organizaţi şi neorganizaţi, indiferent
ne naţionalitatea lor~. Dată fiind importanţa luptelor mwnci:tX>rilor din
Tg. Mureş, organizate şi conduse de partid şi desfăşurate sub semnul
frontului unic, Corrutetul Regional a.I P.C.R. din Tramsilvania a editat
în limba maghiară, la sfîrşitul anului 1934, broşura „Lnsemnătatea poli-
tică a luptelor economice din Tîrgu Mureş", care analiza ca.rtliZele acestor
greve, irezultatele obţinute de muncitori, greutăţile întlmp:ilnate, expe-
1
Arh. ccntr. a lnst. de istorie a partidului, fond 5, dosar nr. 809. p. 185.
2
Ibidem, pag. 186: „Reggeli Ujsăg", anul IV, nr. 167, din 27 iulie, 1934.
3
,,Rcgg-cli Ujs.ăi;(, anul IV, nr. 167 din 27 iulie, 1934, pag. 3.
' „\'l.iros Erd~ly", anul IV, nr. 9, septembrie, 1934, pag. 2, vezi şi „Farul Dunării",
anul I, nr. 2, septembrie, 1934, p. 6.
rienţa dobîndită pentru Luptele viitoare 1, preoum şi deficienţele acesto-

ra, de înlăturarea cărora muncitorii au ţinut seamă în luptele caxe
..,.au urmat.
Una clin principalele lipsuri manifestate în oursul acestei gtreve a
fost aceea că mu1I1citorii nu au ales un comitet de front unic a:l grevei
generale, alcătuit din reprezentanţi ai comitetelor de front un.ic ale
intreprinderilor pariticipan;te la grevă cm-e & fi situat ÎII1 fI'lllillt.ea Luptei
muncitoirifor din Tg. Mureş elementele cele mai capabile şi ataşate
cauzei lor.
O altă deficienţă a fost aceea că -masele de muncitori n-au fost
concentrate într-o ma.re întrunire care s-ar fi putut transforma apoi
intr-o demonstraţie atit ipentru revendicări economice cîrt şi pentru. re-
vrndicări politice iridicind mult niveluJ grevei generaile.
De asemenea. în greva generală de solidaritate din Tg. Mureş nu
a fost antrenată. şi masa ţăranik>r din satele din împrejurimi care erau
m plină fierbere şi care ar fi putwt aduce un mare sprijin grevei - mai
ales datorită faptului că muJ.,ţi dintre ei lucrau o parle din an ca munci-
tori sezonieri la fabrica de zahăr.
O lipsă serioasă a constituit-o insufici€illta luptă de demascare
şi izolare a elementelor oportuniste din conducerea sindicatelor, deşi
toate acţiunile au fost duse !peste capul lor.
In ciuda acestor lipsuri, luptele muncitorilor din Tg. Mureş din
iunie-iulie 1934 au reprezentat un pas înainte pe linia organizării mun-
citorilor din oraş.
Alături de grevele muncitorilor din Bucoceşti şi Cluj din anul
1934, grevele desfăşurate în Tg. Mureş în intervailul iunie-iulie 1934 au
contribuit la intensirfioarea muncii comuniştilor în sindicatele muncito-
reş:ti, la reorrgamiizarea mai rapidă a conducerii acestora, ÎII1 ciuda arestă
rilor şi a prigoanei la care au recurs autorităţ~le regimului burghezo-
moşieresc 2.
Grevele muncitorilor din Tg. Mureş din 1934 au contribuit la
creşterea conştiinţei politice şi la îmbogăţirea experienţei de luptă a
proletariatului din ţara noastră ; ele au constituit, totodată, un exem-
plu de folosire justă a formelor de organizare a frontului unic aJ mun-
citorilor.
Frontul unic al muncitorilor din Tîrgu Mureş, constituit în cursul
anului 1934, s-'.l ;n "'acirat i-i n1orl org1nic în lupi a partidului - pentru
1
Arh. rentr. a Inst. ele istoric a partidului, Ah. XVIII-5, inv. 734.
2 „Buletinul C.C. al P.CR.", anul IV, nr. 18-19, 193-1, p. 4.
326 V.• ŞTEF.J.NESCU şi M. TURZAI
făurirea Wlităţii de acţiune

a muncitorilor din întreaga ţla!ră, constttu:ind
totodată o preţioasă contribuţie
la lărgirea şi 1întărirea luptei împotriva
fascizării ţării şi a pregătirilor de război. Referindu-se la creşterea
voinţei de luptă a maselor muncitoare din întreaga ţară şi la faptul că
şi în Tîrgu. Mure.ş frontul unic s-a realizat de jos, în fabrici, în ciuda
şi peste capul conducătorilor trădători social-democraţi de dreapta, or-
ganul ilegal al P.C.R., „Scînteia", aprecia că: „Greva generală din TiT'gu
Mureş a fost o frumoasă expresie a hotărîrii de luptă unită" 1.
1 „Scînteia", anul IV, nr. 12, 15 septembrie, 1934.
DIN LUPTA MUNCITORIMII TIMIŞORENE IN PERIOADA FASCIZĂRII
. ŢARII: GREVA DE LA FABRICA „STANDARD" (1936)
de IULIU GERO
ActuaJ.a fabrică „Ocsko Terezia" a fost înfiinţată in anul 1908

de un grup de capitalişti maighiari ca ţ) sucursaiă a fabricii d:iin Gyula
(Ungaria) sub denumirea de „Prima fabrică din Gyula de tricotaje şi
ţesături S.A. Timişoara" 1 - avîrul ca obiect producţia de ciorapi. Terenul
necesar con&tr:uirii fabricii a fost cedat .gratuirt; de oătre pri.măria din
Timişoara. In anul 1921 fabrica fiind vindută unui grup de capitalişti
roIDÎIIli, el'Veţieni şi americani denw-n:kea ei a fost schimbată im
„Standarr-d", prima fabrică de ciorapi din Timişoara S.A.'.' Societatea
avea sediiuil 1n Bucureşti, str. Apele Mim.era.le nr. 15 2. Conducător al
societăţii a fost numiit Ioan Boambă, director la Banca de Credit Romîrn 3.
'Ulnul dim marii rechilili capitalişti ai timpului.
Actul constitutiv ail fabricii de ciorapi „Standard" S.A. ~. oglin-
deşte participarea diferitelor bănci şi societăţi, la akăituirea capitalului
social, care se ridica la suma de 15 milioane lei. Astfel 5 :
- Banca de Credit Rornîn S. A. . . 3.750.000 lei
- Banca Chrissoveloni . . . . . . . . 3.725.000 lei
- Banca Comercială Romînă S. A. . . 3.725.000 lei
- Fabrica. de tricotaje S. A. R. . . . . 2.500.000 lei
- Filaret - Fabrica de tricotaje S. A. R. 500.000 lei
- Societatea pentru Industria Bumbacului 500.000 lei
- Lazăr MarRulies . . . 300.000 lei
15.000.000 lei
Cea ma'.i put.ernică sub aspectul particiJpării fa constituirea capi-

talului social era Banca de Credit Romin oare, drupă o scurtă perioadă
de timp, la fiinele mului 1928 deţililea contro1uil asupra societăţfilor
1 In oriRinal : „Els6 RYUlai koti:it es szovot iparugyar R. T. Ternesvar Gyartelepe'„
2.1\rhiva Fabricii „Ocsko Terezia'.', dosar 79/1948, Rcccnsămînt, fişa rnonoRrafică
nr. ·162/22.1.1949.
3 Ibidem, dosar nr. 1I1921. ReRistrul de procese-verbale al consiliului de admi·
<Jistraţie.
4 Monitorul oficial, nr. 206 din 11 decembrie, 1921.
~ Arh. fabr. „Ocsko Terezia", adresa către Ministerul Fin antelor, nr. 7519/22. ll l.1935,
'1osar 98/ 1946.
328 IULIU GERO
„Rahova", S.A. şi „Societatea rornînă pentru indus.tria de bumbac" S.A.~

iar împreună cu Banca Chri.swvelond., şi asupra societăţiloir „Faibrti.oa
de tricotaje" S.A.R., „Industria Iutei" S.A. şi „Standarci" - prima
fabrică de ciorapi din Timişoara S.A." 1.
Această împletire a capitalului bancar cu cel industrial, care
rezultă şi clin exemplul fabricii „Standard", constituie una din trăsătu
rile imperialismului In anul grevei - 1936 - un număr resibrâns de 11
acţionari controlau producţia şi întreaga activttate a fahricii, ei deţi
neau 22.470 de acţiuni d"inl tota.luil de 30 mii de acţiuni emise 2.
Pe baza .profiturilor realizate - rezultat al exploatării muncito-
rilor 3 - capitalul iniţial a spcrit pină în 1936 de aproape patru ori 4.
1n acelaşi an fabrica era alcătuită din 15 secţii şi ateliere s. In
aceste secţii munceau 319 lucrători 6, din oare ~Ol femei şi numai 18
bărbaţi, adică 94,4°/0 femei. Aceas1ă proporţie ogilindeşt.e pe de o parte
specificul producţiei - industria uşoară - pe de ailtă parte setea caipdta-
liştilor de a obţine profituri ridicate şi de pe urma salariilor ~tite fe-
meilor, salarii care, în raport cu cele ale bărbaţilor, erau mult mai scăzute.
1n fabrică Lucrau cot la cot muncit.ori de mai multe naţionalităţi :
romini, germani, maghiari, sîrbi ş.i evrei 7, situaţie de cal'le direcţiJunea
fabricii a încercat adesea să se folosească pentru a dezbina pe muncitori,
aţîţînd ura de rasă şi cea . naiională s.
***
ln aceste împrejw-ări, o dată ou procesul de concentrare a capi-
talului, a crescut şi gradul de combativitate, spiritul de rezistenţă şi
lupt.'\ al muncitorilor împotriva ofensivei patronale, ca unnare a vic-
toriei ideilor marxism-leninismului in sinul mişcării muncitoreşti şi a
activităţii intense desfăşurată de P.C.R.
Lupta muncitoarelor de la fabrica „Standard" pentru o viaţă
mai bună se bazează pe o puternică tradiţie revoluţionară. Astfel pri-
mul C0mitet de întreprindere a fost ales încă din anul 1919 9 . ln anii
următ.ori fabrica a fost zguduită de o serie de mişcări greviste premer-
gătoare grevei din 1936 cum au fost cele din 1924, 1928, 1929.
1
I\\ i ha i Ş te fan : „Contribuţii la istoria capitalului străin 'în Romînia", Ed.
i\cad. R.P.R .• 1960, pag-. 170.
2 Arh. fabr. „Ocsko Terezia", dosar nr. 1/1921. Proces-verbal al cenzorilor, Bucu•
re~ti, 15 mai 1936, ,,Reg-istrul de procese-verbale al consiliului de administraţie".
3
Tn 1928 rata anualii a profitului la „Standard" ating-ea 20%, iar cea a plusvalorii'
se apropia de 100%, luînd drept bază de oalcul profitul net declarat de societate. Mi hai
St e fa n. op. cil., p. 185.
4
Arh. fabr. „Ocsko Terezia", dosar nr. 11/36, „Reg-istm maestru".
~ Ibidem, dosar nr. 4/1935.
1
Ibidem, „Fişele personale ale lucrătorilor".
7
Ibidem.
• Arh. St. Timişoara, fond 687, f. 16-17 (dosar memorialistic).
9
Monoj!rafia întreprinderii „Ocsko Terezia" Timişoara. Arhiva fabricii.
GREVA DE LA FABRICA „STANDARD" 3!Z9'
Greva din 1928, de pildă, a izbucnit ca urmare a revendicărilor

nesatisfăcute ale muncitorilor privind mărirea salariiJor. în răstimpul
celor 5 zile cit a durat acea.stă gr-evă, s-a manifestat în mod pregnant
solidaritatea de clasă a muncitorimii. Lupta grevistă a muncitorilor
de la „Standard" a fost sprijinită de muncitorii de ~a „Industria Lî:nei"
de la mtreprilnderea „Turul" ca ,şi de la alte întreprinderi. Greviştii
au utilizat ca forimă de iLuiptă demonstraţia, ceea ce vădeşte o conştiinţă
politică ridicată, inf1uenţa şi rolul comuniştilor. Incolonaţi, muncitorii
au părăsit fabrica, îndreptîndu-se sp;re Piaţa Primăriei unde, numai
datorită intervenţiei Siguranţei şi poliţiei - care au făcut uz de bas-
tioane de caiuciuc - au fost împrăştiaţi. Dacă prima grevă - cea din
1924 - s-a încheiat fără ca revendicările formulate să fi fost satisfă
cute, în urma grevei clin 1928 mundtorii de la „Standard" aru reuşit
să impună patronilor o mărire a salariilor cu 20 O/o.
Îlll anul 1929 drept răspuns la măsurile represive ale guvernu1ui
burghezo-moşieresc îndreptate !Împotriva mişcării muncitoreşti şi ca
urmare a asasinării eroului clasei muncitoM"e, Ion Fonagy - muncitorii
de la „Standard", conduşi de comunişti, au declarat grevă de protest
întreru.pînd activitatea fabricii timp de o zi 1.
După zguduitoarea criză economică din 1929-1933 în Romînia, ca
şi în a1te ţărri capitaliste, a urmat o depresiune de mi fel deosebit, Îln
timpul căreia ·s-a înregistrat o oarecare creştere a investiţiilor şi o spo-
rire a volumului producţiei lin unele ram.ruri ale industriei, ca rezultat
al :Lntensificărli eJCPloaitării şi subordonării ţării noastre plainuruocr:- agre- ·
sive ale puterilor imperialiste. !n această situaţie muncitorii şi ceilalţi
oameni ai muncii au fost obligaţi să suporte jugul tot mai greu al unei
oprimări crescinde.
Politica reacţionară, antinaţională,' de fascizare a ţării care U['mă
rea, in interesul marilor C"lpitalişti şi moşieri, pregătirea nestînjenită a
războiiuJui de cotropire împotriva Unil\.lilii Sovietice, a lovit fără cruţare
în nivelul de trai al oamenilor muncii.
Pentru sporirea cheltuielilor de înarmare şi de întreţinere a vas-
tului_ aparat de represiune, guvernul liberal condus de Tătărăscu, avînd
sprijinul deplin al monarhiei, a stors de pe spinarea maselor muncitoare
noi biruri şi :taxe. Au fost mărite impozirtele pe salarii şi impozitele asu-
pra mărfurilor . de 1aTg consum ; statul a obligat pe oamenii muncii să
subscrie la împrumutul de st.ait aşa-zis al ;înzestrării - ·un nou mijloc de
jefuire a maselor populare. „Popoarele din Romînia duc pe spinarea lor
un buget din ce Îll1 ce mai gcr:-eu pentru satisfacerea acestei goane după
inarmări. Anul aL'e\Sta mai bine de un miliard de lei dări noi se vor·
stoarce n1umai pentru acest scop.„" arăta unUJl din manifestele P.C.R.,
din 1936 2.
1 Arh. St Timişoara, fond 687 (dosar memorialistic), ff. 22, 23, 26, 27.
2 Manifest al C.C. al P.C.R. dtn iunie 1936. Documente din istoria P.C.R., voi. IV,_
Ed. politică, 1957, paJ!. 389.
.330 IULIU GERO
ln timp ce clasele exploatatoare !l"ealizau profituri fabuloase, în

timp ce preţurile .produselor industriale urcau, salariile oamenilor mun-
cii erau menţinute de capitalişti la un nivel mai scăzut decit IÎIIl timpul
crizei, ajun.gftnd în 1935 să fie cu 11 % mai mici decit i:n 1932 1. linseşi
statisticele burgheze arăta.IU că, pe cîllld Î.indicele de sailialI"ii a arescwt pÎIIlă
în 1935 de 14,3 ori faţă de 1914, oosrbuil vti.eţii, ÎlI1 acelaşi mtervail de
timp, s-a ridicat de 24,01 ori ceea ce IÎJ!1Semna o scădere a nivelului de
trai în 1935 cu 59°/0 faţă de perioada anterioară primului război mon-
dial:!. In anul 1936 consumul de pielăirie pe cap de J.ocuitor era cu 30°/0
mai mic decît în 1927, conswnul de paste făinoase cu 20°/0 mai mic, iar
oel de zahăr cu 12% 3. Pentru o înţelegere jilstă a scăderii nivelului de
trai al maselor, trebuie să ţinem seama de faptul că aceste cifre medii
includeau şi consumul foarte ridicat al claselor exploatatoare, precum şi
fW'l'litull"ile militare sporite, astfel că îm-ăiust.ăţi!l"ea condiiţiiil.oc de viaţă a
oamenilor muncii era cu mult mai accentuată decit o im.dicaiu datele sta-
tistice Îlnt.ocrnite de economiştii burghezi 4 • Valul de scumpete oare a
bintuit în 1935 a avut drept urmare o creştere a costului vieţii ou 250/o
faţă de 1929 :;_
Măsurile luate de guvemuil liberal, prin care cele mai elementare,
-drepturi şi libertăţi democratice ale maselor erau tot mai mult ciuntite,
- ca de pildă interncerea unor organizaţii de masă antifasciste, suspen-
<larea unor publicaţii democratice, întărirea cenzurii presei, intensifica-
rea terorii şi a persecuţiilor etc. - aveau menirea de a deschide calea
fascismului spre putere şi cie a pregăti criminalul război antisovietic.
Referindu-se la anii care au urmat crizei economice din 1929-1933,
perioadă caracterizat.ă prin ascuţirea tuturor contradicţiilor pe fondul
ofensivei tot mai deschise a forţelor reacţiunii şi războiului, prin poli-
tica burgheziei şi moşierimii orientat.ă spre fascizarea ţăTii, tova.r:ăşul
Ghecrghe Gheorghiu-Dej spunea : „Instalarea la putere a hi.tleriştill.oc
în Germania a fost pentru întreaga reacţiune mondială, ca şi pentru
l'eacţiunea romină. semnalul pentru intensificarea pregătirilor de război.
lntregul cw-s al politicii interne şi externe a României arăta că cercurile
i·eacţionare romineşti se orientau categoric spre faseism" 6 •
Procesul fascizării Romîniei a fost frinat însă pentni un timp.
datorită luptei de zi cu . zi, plină de abnegaţie, desfă.Şurată sub condu-
~erea P.C.R., de către clasa muncitoare şi farţel_e .progresiste grupate în
jurul ei. In această direcţie o insemnăJtlate uriaşă au avwt-o eroicele lurpte
1
An;ilelc lnstit. de istorie a partidului de pc lîngă C.C. al P.M.R., nr. 5/1956, p. 52.
2
G. Ho r j a, „Greva metalurgiştilor de la fabrica „Haug>+, Bucureşti, · din anul
H135''. :\11:.ilclc lnstit. de istorie a partidului, nr. 5/1961, o. 65.
3
Lcctii în ajutorul celor care studiază istoria P.M.R., Bucureşti, Ed. politică, 1960,
p. 339.
4
.\n;ilclc lnst. de istoric a partidului, nr. 5/195G, pag-. 54 şi ,,Lcctii 1n ajutorul
celor care studiază istoria P.M.R." p. 339.
3
„Lumea Nouă", din 22 martie, 1936.
8
G h c nr g h c G h cor g h i u·D c j, „Articole si cuvîntări", ediţia a IV-a, Ed.
·oolitic-ii, 1955, pal!. 378.
GREVA DE LA FABRICA „STANDARD• 331
ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti din ianuarie-februarie 1933, care

„prin înaltul lor nivel de organizare, .prin amploarea şi spiritul lor revo-
luţionar... au marcat un moment de cotitură în dezvoltarea partidului
şi a întregii mişcări muncitoreşti" 1.
In perioada ce a urmat după 1933 se constată un avint al mişcării
antifasciste, la care particiipă mase tot mai largi oonduse de către P.C.R.
Aplicînd în mod creator indicaţiile Congr-esului al Vii-lea al Internaţio
nalei Comuniste 2, P.C.R. a iniţiat şi condus bătălia petntru crearea Fron-
falui Popular Antifascist, în oondiţiile deosebit de grele aJe luptei duse
).n adînoă ilegalitate, accentuate şi de poztţia reacţionară a liderilor de
dreapta ai P.S.D. care considerau discutarea propunerilor de front-unic,
. - lil10
„mea . portuna-"3.
In ciuda terorii orescinde a regimului burghezo-moşieresc, mun-
citorimea din Romînia, urmllin.d. chemările P.C.R. pentru formarea Fron-
tului unic muncitoresc, ce constituia condiţia determinantă şi baz.i orga-
nizării unei largi mişcări poipulaire. inipotriva fascismului şi războiului, a
desfăşurat o luptă susţinută pentriu apărarr€a intereselor ei zhlnice econo-
mice şi politice, a mili.JtJaJt pentru îirufă:ptuirea uniltăţii de clasă, ;respill1gTurid
manevrele conducătorilor social democraţi de dreapta, care se străduiau
să menţină ful C01I1tinuare sciziunea clasei mU1I1citoare.
Pe baza Frontului unic mU1I1Citoresc creat de jos, P.C.R. a organi-
zat şi condus importante greve, manifestaţii şi demonstraţii pentru ob-
ţinerea revendicărilor economice şi politice ale oamenilor muncii, împo-
triva fascizării ţării.
A~ectind lruipta desfăşurată de P. C. R. drupă 1933, tovarăşiuil
Gheorghe Gheo11ghiu-Dej .subliniază că în acea perioadă „partidul îşi
intensifică acttvitatea in sînµl ţărălllimii, al intelectualităţii progresiste.
precum şi în :rândurile nrinorLtăţilor naţionale, reuşind să organizeze -
în ciuda terorii tot mai bestiale a regimului burghezo-moşieresc - un
şir de mişcări greviste, mitinguri şi manifestaţii populare cu caracter
antirăzboinic şi antifascist" '•.
lncă de la începutul anuJJUi 1934 în întreaga ţară au izbucnit nu-
meroase greve muncitoreşti, UTmate de mari demon5traţii de stradă.
Muncitorii de la „Iil1drustria Linei" din Tim~ara de pildă, au ocupat fa-
brica, cerind mărirea salariiului cu 30% şi acţionînd pe baza Frontului
unic. Intrînd din nou în luptă, muncitorii ceferişiti din mar1le centre fe-
roviare, printre care şi Timişoara, au obţinut succese ,în acţiunile lor.
1 G he org h c G he org hi u-D e j, „Articole şi cuvînt5ri 1959-1961 ", Ed. poli-

fică, 1961, pag. 435.
2 Hotărîrea C.C. al P.C.R. din ianuarie 1936. „Documente din istoria P.C.R.", voi.
IV, Ed. politică, 1957, pag. 329.
8 Comunicat al C.C. al P.C.R. despre stadiul discuţiilor asupra Frontului unic pro-
letar apărut în Scînteia nr. 3-4 din 7 februa~ie, 1936. „Documente din istoria P.C.R.",
voi. IV, Ed. politică, 1957, pag. 353, 354.
4 G he org he G he org hi u-D c j, „Articole şi cuvîntări", Ed. politică, 1955.
Ediţia a IV-a, pag. 379.
332 IULIU GERO
ln 1935 acţiunile greviste sporesc şi se intensifică în întreaga ţară.

In cadrul acestui val de greve, izbucnite ca răspuns la măsrurile claselor
dominante îndreptate împotriva celor mai elementare drepturi şi liber-
tăţiale maselor muncitoare, se numără şi greva de la fabrica de ciorapi
„Standard" 1 din Timişoara care a început la finele lunii fel;nuarie
1936 şi a durat aproape trei luni de zile.
** *
Situaţia extrem de grea a muncit.orfilor de J.a fabrioa „Standard".,
înăsprirea condiţiilor lor de muncă şi de viaţă în curnul anului 1935, au
determinat, la începutul anului 1936, izbucrurea unei puternice greve
c.are a avut un larg ecou în rîndurile muncitorimii timişorene oa şi în în-
treaga ţară.
Media salariului brut al unui muncitor de la această fabrică, cal-
culat pentru o zi de lucru m anul 1935. era de 59,8 lei iacr:- pentru o zi
calendaristică de numai 43 lei Se im.pune această din urmă precizare
deoarece media zilelor lucrate în ac:ela.şi an de o muncitoare era de 263:
adică cu 102 zile mai puţin (nelucrate) faţă de anul calendaristic, în care
ill1să aUmentaţia şi celelalte cheltuieli nru rputeau fi suprimalte 2. Salar:iiil.e·
muncitoarelor erau cuprinse între 36 şi 97 lei pe zi. Ultiina cifră repre-
zintă însă maximul înfilnit doar la boiangerie unde munceau 7 lucră
toare în condiţii foarte grele. Salarii mai ridica.t.e aveau şi cei 5 meseriaşi
- lăcătuşi. Salariul mediu se ridica la numai 1.315 lei lunar.
Dacă aceasta era situaţia m 1935, în anul următor, im perioada
premergătoare grevei, salari.iJ.c şi aşa destU!l de mici au fost ooborite··
cu încă 7 °'0 :l şi aceasta în plină iarnă cînd lipsurile de tot felul îngireuiw
şi mai mult viaţa muncitorilor. Astfel media salariului brut penrtru o zi
de lucru a scămt la 58,2 lei, pentru o zi cal~ică la 38 lei, iar sala-
riul mediu lunar la 1.162 lei 4. Scăderea salariJului brut pe o zi calenda-
ristică reflectă în mod nemijlocit reducerea puterii de cumpărare şi în-
răutăţirea oondiţiilor de viaţă ale muncit.orilor.
La factorii aminti ţi mai sus, care afectau salariile se mai adaugă
un întreg sistem de reţineri practicat şi la fabrica „Standard". Din cate-.
goria acestora făceau parte, în primul rînd, cele mai felJurite impozite per-
cepute de la muncif.9ri, ca: impazitul pe aîştig, impozitul pe lux, de scum-
pete etc. Se făceau de asemenea .diverse reţineri ca: împrumut pentr!U
stat, pentru construirea unui spita!l, pentru Casa asigw:ărilor etc. 5 la care
se mai adaugă şi sistemul de amenzi o.
1
.Arh. centrală a lnst. de istorie a partidului de pe ltngă C.C. al P.ll\.R. : „Scîn-
teia" din 1 mai 1936, pa2. 14.
2
Faptul că media zilelor lucrate a fost 263 se explică prin : a) aşa-zisul inventar
de la finele lunii decembrie 1935 cînd lucrătoarele au pierdut 12 zile; b) concediile de-
vară neplăfite; c) duminicile şi sărbătorile leeale; d) cauze accidentale.
1
Arh. St. Timişoara, fond 687, filele 1~17 (dosar memorialistic).
' Arh. fabr. „Ocsko Terezia", dosar nr. 4/1935.
~ Arh. St. Timişoara, fond 687, ff. 16-17 (dosar memorialistic).
8
Arh. fabr. „Ocsko Terezia", „Re_!?istru maestru„, or. 11/1936, p. 161.
GREVA DE LA FABRICA „STANDARD" 333
Durata zilei de muncă era practic nelimitată spor de noapte nu

exista, oonoediile de vară nu erau plătite 1. Sub diferite pretexte munci-
torii erau obligaţi să ipresteze ore SUiplimentaa:-e gratuitte. Astfel tilneretU!l,
noii angajaţi sau reangajaţi trebuiau să lucreze fără plată 4-9 săptămîni
pe motivul IIleounoaşterii tehnicii maş.iniJ.or 2. Acest procedeu reprezenta
<> formă făţişă de însuşire de către caipitaJ.işti a supra.muncii proletariatu-
lui, d~ exploatare sîngeroasă a acestuia, ca urmare a goanei după pro-
fitul maxim.
Regimul burghezo-moşieresc introdusese taxe noi pentru pîine,
mhăir, petrol, bumbac etc. 3. Zahărul iromîrnesc Cat"e era vÎllldut străină
tăţii cu 3 iei ki:lograrnul, în ţara costa 28 ~ei 4. Im raport cu preţiurile ma-
ximale fixate de către co:m.isia interimară a Municipiului Timişoara, un
kilogmm carne de porc echivala ou 79°/0 clin oîştigul mWîu zilnic al
unei muncitoare, iar un kilogram de pîine reprezenta. 21% din aceeaşi
sumă s. Ce mai rămînea pentru imbrăcă.minite, îll1Căl.ţăminte, locuinţă,
încălzit şi alte cheltuieli ? Aproape nimic. Chiria depăşea de multe ori
50 % clin salariul mediu, lemnele erau foarte soumpe, aantiină niu exista 6.
Atunci cind munciit.oarele faibricii ,:Standard" îndrăzneau a se plînge că
salariul este prea mic m cornparraţie cu chiria ridicată, directorul Rorich
declara cu cinism: ,,să se mute patru. familii într-o cameră" 7. Familiile
muncitoreşti eraru astfel obligate să renunţe la cele mai elementare ce-
rinţe ale vieţii, să locuiaooă oi.te 5-6 persoane şi chiar mai multe intr-o
cameră, fără foc, neavînd posiibiUtatea să-şi .trimită copiii la şcoală, să
le asigure hrană suficientă şi consistentă, spectrTul foamei umbrind orice
buCIUrie. Aşa după cum aTăta K. Marx, „acumularea de bogăţie la un
pol est.e deci, în acelaşi timp, acumume de mizerie, de muncă chinui-
toare de sclaivie, de ignoranţă, de abrutizare şi de degradare morală la
celăla lt,pol ... " 8 aSOCJJe.
1 . tăţii'
O descriere sugestivă a situaţiei mizere, a mU1I1dtorilor de la fa-
brica „Standard" se află in coloanele unui ziar J.ooal: „La direoţiJunea
f abricii „Standard" nu există decit ochi închişi pentru munca grea şi
preţioasă, aducătoare de belşug, care valorează saci de aur şi numai
urechi SIU["de pentru jale, suferrilnţe şi dreptate" 9.
Deosebiit de izbitor apare contrastul dintre condiţiile de viaţă,
salariile mizere ale lucrătorilor pe de o parte, şi ciştiglll'ile, luxul, huzu-
1 Arh. St. Timişoara, fond 687, ff. G-7 şi 10-17 (dosar memorialistic).
2 Ibidem, f. 22-25.
8 Manifest al C.C. al P.C.R. din septembrie 1935. „Documente din istoria P;C.R.•.
Voi. IV, p. 297.

4 „Lumea Nouă" din 16 februarie, 1936.
5 Procesul-verbal din 22.IV.1936 al Comisiei interimare a Municipiului Timişoara
(pretul pîinii); la 27.IV.1936 au fost fixate preturile maximale la carne şi derivatele ei.
Arh. Bibliotecii Regionale.
6
Arh. St. Timişoara, fond 687, f.f. 16-17 (dosar memorialistic).
1 Ibidem. ·
8 K. Marx: „Capitalul", voi. I. Ed. P.M.R .• 1948, ediţia a II-a, p. 578.
9
„Temesvarer Zeitung", din 1 martie, 1936.
334 !ULIU GERO
rul directorilor, membrilor consiliului de admiini.straţie pe de ailtă parte.

A. Leon, de pildă, primea lwiar 25.000 lei, M. Rori.ch 20.000 lei, A. Ehren-
stein 20.000 lei etc. 1.
***
După cum s-a mai subliniat, la fabrica „Standard" exista o tradi-
ţie revoluţionară a cărei influenţă s-a resimţit şi 1:în perioada de care ne
ocupăm. In anul 1936 lucrau în această întreprindere o seamă de mun-
citoare ou o conştiinţă politică. rid.icată, oa de pildă Ocsko Terezia şi
altele. Acestea, avînd legături strllilSe ou membrii P.C.R. şi îndeplinind
o serie de sarcini de partid, s-au situat pe pozi,ţiile unor adevăraţi
comuni.şti şi au asigurat pătrunderea ou:vînltWud şi illlfluenţei P.C.R. în
rînduri1e celorlalte lucrătoare.
Astfel se explică faptul că dintre muncitorii acest.ei întreprinderi
s-au ridicat luptăt.ori curajoşi, eroi ai clasei muncitoare, printre care se
numără şi utecista Ocsko Terezia al cărei nume îl poartă astăzi fabrica.
Ocsko Terezia a desfăŞIUrat o vastă muncă de olarifioare politică 2 Îlll rîn-
durile tineretului mUincitor din fabrică - oare alcătuia cea mai maire parte
a salariaţilor - pentru atragerea acestuia Îlll oadI1ul U.T.C. 3. Muncind 1Îlll
condiţii de ilegalitate, ea a ţiniut o permanentă legătură cu membrii Par-
tidului Comunist şi ai U.T.C. primind adesea sarrcini ce trebuiau duse
la îndeplinire şi în afara faibricii. Ea a întreţinut astfel de legătui-i şi cu
comunistul Ştefan Megyeri 4 oare, răspunzînd la chemarea P.C.R., s-a
încadrat ulterior ca voluntar într-o unita.te a brigăzilor int.ernaţionale şi
a luptat pentru apărarea Spaniei RepublicalI'le, 1l.lJilde a şi căzut eroic s.
Cu toate că în cadrul fabricii „Standard" exista o puternică celulă
U.T.C. 6 ai cărei membri au răspîndit cuvîaltul partidului în rmdurile
celorlalţi muncitori, activLtatea educativă, organizatorică era în.oă slabă,
datorită faptului că în fruntea sindicatului se a.:11lau elemente social--demo-
erate de dreapta ce făceau jocul direcţiunii întreprinderii. De altfel tre-
buie să arătăm aci că o seamă de muncitori au aderat la Sindicatele
· ealbene. amsterdamiste oe se aflau sub influenţa P.S.D. ; alături de
aceştia lucrau muncitori cu un nivel ideologic şi politic ridicat, membri
ai sindicatelor unita.re aflate im ilegalitate'· sau membri ai U.T.C. Această
1 Arh. fahr. „Ocskn Terezia, „Registru de salarii", nr. 4/1935.

2 Ocsko Terezia a împărţit în fabrică cărţi şi broşuri politice, a explicat tinerelor
muncitoare învăţătura marxist·leninistă. Arh. St. Timişoara, fond 687, f. 20-21 (dosar
memorialistic).
Ea a devenit membră a P.C.R. după weva din 1936. A. G. Vaida, „Ocsko Terezia
a fost ucisă". Ed. Federatiei Naţionale a foştilor deţinuţi şi internaţi politici antifascişti,
I fl49.
1
Arh. St. Timişoara, fond 687, f. 20-21 (dosar memorialistic).
4 Ibidem.
~ Ibidem, f. 14, 15 şi Lecţii în ajutorul celor care studiază istoria P.M.R., p. 368.
6
Arh. centr. Instit. de istorie a partidului, fond 72, dosar nr. 6884, fila 16.
7
Arii. St. Timişoara, fond 687, f.f. I, 2 şi 28 (dosar memorialistic).
GREVA DE LA FABRICA „STANDARD" 335·
apartenenţă politică eterogenă a muncitorilor de la „Standard" s-a re-

percutat, în anumiite momente, în mod negativ asupra acţiunilor organi-
zate împotriva e~ploată.riri capitaliste, siteaguil. luptei r-evo1uţionaa:-e fiind.
ţinut sus de muncitorii îna:iintaţi, îndrumaţi de Partidul Comunist din
Rom.inia.
***
In condiţiile social-eronomice analizate - condiţii care reflect:i
acumularea la un pol al societăţii a bogăţiei şi risipei, iar la celălalt
pol a sărăciei şi mizeriei maselor largi - a avut loc la -sfirşitul anului
1935 şi începutul lui 1936 aşa-zisul inventar al fabricii „Standard". In-
ventarul, care nu a fost altceva <lecit o formă oamuflată de sistare par-
. ţială a producţiei de căke direcţiune, pentru a evita supraproducţia în
perioadele de timp cînd. magaziile erau pline ou produse finite, a durat
aproape 3 săptămîni. (20 decembrie - 8 ianuarie). Această acţiune a
diJrecţirunii s-'a răsftrlnt imediat asupra remU111erării muncitoarelor, punîn-
du-le în faţa a noi dificultăţi băneşti ce nu le permiteau să-şi satisfacă
cele mai elementare trebuinţe. ·
MăsurH.e aribitrare ale direcţiunii fabricii privind reducerea sala-
riaţiilor, „inventao:-ul", ridicarea salariului maiştrilor - unelte dociJe ale
patronilor care aveau rnisiurnea de a abate muncitorimea de pe calea
luptei revoluţionare - concedierea a 6 muncitoare „pe motiv că ÎITl timpul
lucrului ar fi făcut propagandă„. pentru organiza.rea in Sindicatul so-
cial-demoarat dm localitate" 1, toate acestea au contribuit la ridioairea
unui nou vaJ de nemulţumire.
MWlCitorii înaintaţi din fabrică au alcătuit un memoriu cuprinz~nd
principalele revendicări, care a fost înaintat, spre aprobare, direcţiunii.
Ei cereau:,
1) majorarea salariilor cu 20%;

2) acordarea concediilor de odihnă ;
3) reprimirea celor 6 muncitoare concediate ;
4) încheierea unui contract colectiv 2 ;
Urmărind să obţină satisfacerea revendicărilor lor cu totul îndrep-

tăţite, mUJilcirto:rii fabricii „Standard" au desfăş-urat o luptă dîrză pentru
a înfr-Îlnge împotriwrea capitaliştilor din conducerea în1trepnn:derii, pen-
tru a cuceri dreptul la un trai omenesc.
La 3 februarie are loc prima citare a întreprinderii în faţa In-
spectoratu1ui MUIJlCii clin localitate 3. Conducerea fabricii, în intenţia de
a introduce deruita în Tîndurile muncitorilor, a acceptat reprimirea cefor
1
Arh. ccntr. lnst. de istorie a partidului, fond 72, dosar nr.· 6884, f. 1.
2
Arh. fabr. „Ocsko Terezia". Adresa Direcţiunii fabricii către Inspectoratul General
111 Muncii din 9 mai 1936, dosar „Petiţiuni", nr. 5/1936. Aceste revendicări sînt confirmate
$1 de ziarul local ,,Temesvari Ujsag" din 29 februarie, 1936.
a Ibidem.
·335 IULIU GERO
.S lucrătoare concediate, căutînd astfel să apară î:n faţa muncitoarelor ca

„binevoitoare". Celelalte irevendicări aru fost ÎlI1Să irespilnse, iar pentru
a se justifica, conducerea îşi declină competenţa, înaintind cererile lucră
torilor Direcţiunii Generale din BuCUTeşti. „Se întîmplă foarte des --
arată Lenin - ca un fabriC81I1t să caute din răsputeri să înşele pe mun-
citori, să se dea drept un binefăcător al lor, să disimuleze exploatarea
muncitorilor prin vreo pomană de nimica, prin promisiuni mincinoase.
Orice grevă distruge întot.deauna printr-o singură lovitură toată această
inşelăto1ie, arătînd muncitorill.or că „binefăcătorul" lor este 1up în piele
de oaie" 1. -A.şa s-a întîmplat şi la „Standard", unde de altfel adevăra
tul chip al d..ir2cţiei, al capitaliştilor exploatatori, fusese cunoscut şi în
anii anteriori, cu prilejul luptelor greviste care avuseseră loc.
Cu ocazia celei de a doua dezbateri privind revendicările fornm-
late, care a avut loc la 14 februarie 'în cadruJ. !1I1Speat.oratului Muncii 2,
s-a anunţat oă Direcţiunea Generală a respins cererile mUIIl.Citorilor, moti-
vindu-se aceasta prin „crfaa" în care se afla „economia ţărij".
Dezbaterile ţinute în ziua de 25 februarie purtau de acum am-
prenta elementelor social-democrate de dreapta din conducerea sindicatu-
lui. Revendicările formulate de muncitori suferiseră modificări în detri-
mentul intereselor lor. S-a renunţat la revendicarea majorării. salariilor
cu 20 ~~, cerindu-se o mărire a acestora doar cu 12 % 3 sau chiar mai puţin 4 •
După ce conducerea fabricii a respins şi această propunere, aşa-zişii re-
prezentamţi ai muncitorilor, situîndu-se pe aceeaşi linie lipsită de fermi-
tate, au trecut la o altă ofertă şi mai puţin onorabilă : salariile pînă la
64 lei pe zi să fie majorate ou 12 %, cele între 64-80 ~ei au 10 % iar cele
mai mari de 80 lei ou 80/o. Această atitudine inoonsecventă în formularea
şi susţinerea revendicărilor, această retragere treptată şi cedare de poziţii
in faţa patronilor îşi găseşte explicaţia în rolul trădător pe care l-a avut
conducerea social-democrată de dreapta a sindicatului, cumpărată de con-
ducerea fabricii.
Ln ziua de 27 februarie o delegaţie a muncirtxmil.or s-a prezentat la
direcţiune, de unde însă a fost dată afară s. In aceeaşi zi 6 în curtea fa-
bricii are loc o adunare a tuturor muncitorilor care - aratind încă o dată
necazurile lor, faptul că în toiul iernii lipsurile sint nenumărate, că fa-·
miliile. copiii lor nu au oe miru:a - cer din II10U sporirea salariilor. Direc-
torul Rorich, fiind de faţă, le răspunde cinic : „Să mâncaţi broaşt.e din
lac". Această atitudine a stirnit minia indreptăţită a masei de muncitori,
de teama cărora, dlrectorul s-a retras, incuindu-se m hilroul său, telefo-
nînd tlotodată după pompieri 7.
1
V. J. Lenin, „Opere", vot. IV, Ed. politicii, 1953, pag. 293.
1 Arh. fabr. „Ocsko Terezia", dosar ,.Petiţiuni", nr. 5/1936.
3 DupA ziarul local „Ternesvari Ujsag" din 28 februarie, 1936 cu 15%.
4
Arh. centr. a lnst. de istorie a partidului, fond 72, dosar nr. 6884, f. 3.
6 lbidem.
e Arh. St. Timişoara, fond 687, f. 1, 2 şi 4, 5 (dosar memorialistic).

1 Ibidem, if. 4, 5.
Diirooţiiunea, avînd focţa la spate, refuză să satisfacă. cereriill.e mun-

citorilor, şi astfel tratativele eşuează.
In felul acesta masa largă a munci.t.orilor de la fabrica „Standard"
- în urma muncii de lămurire dusă de elementele cele mai înaintate şi
hotărîte, comuniştii şi UJt.eciştii - aru ajuns la convingerea că singura cale
pentru obţinerea drepturilor lor legitime este greva.
Imprejurările de la începutul anului 1936, ce au fost analizate,
fă003JU ca greva să constituie iîn mod obiectiv singura cale de ieşire din
situaţia creată la fabrica „Standard", singura formă de luptă care puted
duce la rezolvarea cerinţelor arzătoare ale muncitorilor de la această în-
treprindere. Situaţia a fost ju:st înţeleasă în primul rilnd de către munci-
torii comunişti care, mobilizînd pe utecişti şi pe ceilalţi lucrători ai fa-
bricii, au arătat necesi,tatea luptei greviste.
Astfel, sub presiunea maselor de muncitori. a nemulţumirilor creS-
cînde ale acestora, este declarată greva, care a izbucnit Îiil ziua de 28 fe-
bruarie 1 cu o zi înaintea datei stabilite de conducerea social-democrată
de dreapta a sindicatului 2.
Direcţiunea a Îiilceroat să se folosească de cele mai vari1at.e mijloace
pentru a frina avîntul de luptă al muncitorilor ; mcepînd ou ameninţări
despre angajarea altor lucrători m locul greviştilor a recurs ·chiar la di-
verse propuneri făcute unor 11uorătoare pentru a le determilila să devină
flpărgătoare de grevă s.
Deşi conducerea grevei se afla in mîinile sindicatului, care· avea în
frunte elemente trădătoare, social-democrate de dreapta, rolul important
in desfăşurarea ei l-au avut comuniştii sub a căror directă îndrumare
activau membrii U.T.C.
Comuniştii de la „Standard" au stat in fruntea tuturor acţiunilor
fiind participanţii cei mai activi la grevă ; ei au mobilizat în felul acesta
masa membrilor de sindkat a tuturor muncitorilor la luptă grevistă.
Pe baza îndrumărilor primi,te din partea organizajiei orăşeneşti a
P.C.R. s-a trecut la constiltu.irea comitetului de grev:ă care a cuprins
muncitoare ca : Adania Tnocenţia, Funaru Ecaterina, Paulovici Magda-
lena, Damschutz Ecaterina şi altele, cele mai înaintate lwptătoare pentru
înfăptuirea liniei partidului li. Din comitet făcea parte şi tînăra utecistă
Ocsko Terezia s. Comitetul de grevă, a fost ales la întrunirea muncitori-
lor fabricii care s-a ţinut la Clubul P.S.D. din str. Mărăşti 2, curînd
drupă î:ncetarea lucrului 6.
1 Arh. fabr. „Ocsko Terezia". Adresa direcţiunii fabricii către [nspectoratul ~neral.
al muncii, din 9 mai, 1936, dosar „Petiţiuni", nr. 5/1936.

· 2 Ziarul local „Temesvari Ujsâg" din 29 februarie relatează că „în ziua de 28 fe-
bruarie 1936 conducătorul sindicatului .... s-a prezentat la direcţiune anunţînd în scris
<:ă în ziua de 29 februarie cele 375 (I) muncitoare ale fabric ii vor intra în f!revă".
3 Arh. St. Timişoara, fond 687, ff. 22-23. Jn această acţiune de corupere, de cwn-
i>ărare a conştiinţei unor _greviste 11n rol principal 1-a avut soţia directorului M. Rorich.
' Ibidem, if. I şi 2 (dosar memorialistic).
& A. G. V a i d a, op. cit.
8 Arh. St. Timişoara, fond 687, f. I, 2 (dosar memorialistic).
22 - Studii şi 11-tlcole de istorie
338 IULIU GERO
Ajutată şi îndrumată îndeaproape de comuniştj, Ocsko Terezia a

avut un rol deosebit Îlil antrenarea muncitoarelor la grevă. Ea s-a ocupat
îndeosebi de tinerele elemente ce reprezentau majoritatea lucrătoarelor, a
exolicat cum trebuie organizată paza în fabric:ă pentru împiedicarea
spărgătorilor de grevă de a intra m ateliere etc. O dată cu munca de
sprijinire a grevei Ocsko Terezia a desfăşurat o intensă activitate de
lămurire.
Comuniştii, şi sub conducerea acestora uteci.'?tii, au explicat zi de
zi sarcinile de luptă în condiţiile grde ale grevei, necesitatea de a rezista
în faţa patronilor. Traducind in viaţă indicaţiile P.C.R., lupta grevistă
a muncitorilor de la fabrica „Standard" s-a desfăşurat pe baza tacticii
Frontului unic de jos, pornindu-se de la interesele vitale imediate ale
maselor proletare, cerinţe care s-au oglindit în revendicările economice
formulate, în lupta fermă împotriva teroarei. La grevă au participat
muncitori de diferite naţionalităţi şi convinge1 i politice, avind ca nucleu
partea cea mai conştientă a lor: comuniştii.
Aplicarea în practică a tacticii Frontu1ui unic muncitOresc, în
perioada grevei, este cu atîrt mai demnă de relevat cu oîit ţinem seama de
faptul că un număr insemruit de muncit.oare erau încadrate într--0 uniune
sindicală amsterdamist.ă 1 a cărei conducere oportumistă se opunea în-
chegării unităţii clasei muncitoare care s-a realizat peste capul acesteia.
O dată cu izbucnirea grevei sub directa îndrumare a comuniştilor
au fost luate o serie de măsuri organizatorice. La porţile 2 şi colţurile 3
fabricil au fost postate pichet.e de grevă care în mod permanent, începînd
de la orele 6 dimineaţa"· supravegheau intrarea s. Sub îndrumarea comu-
niştilor. s-au organizat o ,.bucătărie comună" 6, susţinută ou bani şi ali-
mente de către muncitori ; în această direcţie şi-a adus aportul şi Ocsko
Terezia, care prin U.T.C. a mobilizat tineretul pentru a sprijini acţiunea 7
de ajutorare a muncitorilor grevişti.
Organizind 1paza porţilor, pichetele de grevă şi ajutorul grevişti
lor, muncitorii de la „Standard" au dovedit că ştiu să folosească expe-
rienţa de luptă acumulată de clasa muncitoare din ţara noastră sub con-
ducerea Pat"'tidului Comunist din Romffnia.
In timpul grevei. muncitoarele se întilneau zilnic la cantină, în
curtea clubului din str. Mărăşti ; acolo s-au ţinut şi citeva adunări, cu
1 :\rh. St. T1mişoar:i, fo11d 687, 18 şi rn.

~ „Tcmesvary Ujsăg" din 1 martie, 1Y36.
1 Arh. fabr. ,,Ocsko Terezia'", dosar „Petiţiuni", nr. 5/1!)36. Adresa direcţiunii către
~neralul comandant al garnizoanei militare din 4 mai 1936.
Arh. centr. lnst. de istorie a partidului, fond 72, dosar 6884, f. 13.
:\cel aşi fenomen semnalat într-o adresă a direcţiunii din 7 martie, I 936.
4
.\rh. St. Timişoara, fond 687, ff. 22, 23. Lucrul în fabricftt începea la orele 7 di·
mineata. . ·
~ „\rh. centr. Ins!. de istoric a partidului, fond 72, dosar 688·1, · lf. 10, 11, 12.
I~ si 15. '
11 Ibidem, f. 38. Tn „Scîntcia" din ianuarie 1936 se recomandă organiza~ca „de
huciitării comune ca la Dermata".

' Arh. St. Timişoara, fond 687, f. 28 (dosar memorialistic).
GREVA DE LA FABRICA „STANDARD" 339.
care prilej elementele cele mai înaintate îmbăribătau pe greviste, expli-

cîndu-le necesitatea de a continua lupta o dată începută, pentru a smulge
în felul acesta capitailişUlor sporirea salairi.Uor şi satisfacerea ceilodai1te
revendicări.
La cantină fi€0a["e grevlÎ.Et primea zilnic un kg. de pîiine ; îrn acest
.scop comitetul de grevă se îngrijise de transportul ou cănlţa a sute de
pîiru. Cei care aveau copii primeau o porţie dublă de mîncare, avînd
dreptul să o ducă acaisă. 1.
în felul acesta, de-a lungul săptămînilor de grevă, întTe muncitoa-
rele greviste s-a păstrat în permanenţă o strînsă legă1tură, ele în1Jîlnin-
du-se zilnic la cantină, la clubul P.S.D., în excursiile în afara OTaşului,
pe locul tirgului spre Mehala etc. 2.
Este demn de relevat faptul că muncitorii din multe fabrici timi-
şorene au sprijicit mat.eriaJ.iceşte greva de la .,Standard", strîngînd bani
în fiecare sîmbătă, la plata salariilor, bani ce se foloseau pentru cum-
părarea de alimente necesare cantinei~. Au contribuit în mod .substanţial
la ajutorarea muncitorilor grevişti de la „Standard", atît cu bani cît şi
cu alimente. IG sindicate muncitoreşti din Timişoara"· Bani şi alimente
au fost strlnse şi din cartierul muncitoresc „Intre vii" 5•
Mobilizaţi de comunişti, care le insuflau îincredere în forţele lor,
primind sprijinul frăţesc din pa·rtea celorilailţi muncitori, simţind în per-
manenţă solidariltatea de clasă, greviştii, întăriţi în convingerea re~itei
luptei lor, au rămas neclintisţi în hotărirea de a nu ceda în faţa mane-
vrelor direcţiei. Afişu[ diire.cţiunii, arpăruJt lia mjloOUil 1un.iii mairtie, prin
care se anunţa că toţi lucrătoirU grevişti s1înt concediaţi 6 , depacle de a-d
intimida, i-a unit mai strins pentru continuarea luptei cu mai multă
fel'mitate.
Căutînd să determine încetarea grevei, .să înfrimgă lupta dreaptă
a muncitorilor, conducere~ fabricii apelează la sprijinul organelor de
represiune ale sfatului burghezo-moşieresc, instrumente ale apărării ilil-
tereselor claselor dominante asupritoare. într-o adresă către generalul
„ coman~ant al garnizoanei militare, direcţiunea faibricii cere să i se repar-
tizeze un detaşament de soldaţi care între orele 6-15 să împiedice for-
marea pichetelor de grevă 7.
Tnt0~3.Jtă conducerea fabricii se adresează Chesturii de poliţie 8
cerlndu-i ajutor pentru asigurarea securităţii celor cîteva elemente trrt-
dătoare, - cumpMate de patroni, cu ajutorul cărora se urmărea sparge-
rea grevei. Aceste elemente, rmanim condamnate de către masa munci-
1 Arh. St. Timişoara, femei. G87, if. I şi 2.
2 Ibidem, ii. 4 si 5.
H Ibidem. ff. 6 si7.
4
Arh. cc11tr. " 'inst. ele istnrie· a partidului, fond 72, dos:ir fi884, if. 19 şi 20
~ Ibidem, f. 18.
" „Llimea Nouă", din 22 martie, 1936.
7 Arh. tabr. „Ocsko Terezia", dosar „Petijiuni", nr. 5/193fi. Adresa Direc!iunii
fahricii către generalul ·comandant al garnizoanei militare clin 4 mai 1936.
8 Ibidem, adresa direcţiunii fabricii „Standard" către Chestura politici din ·l mai 1936.
340 IULIU GERO
torimii conştiente, au fost iÎillpiedicate cu succes de către pichetele de

grevdşti de a părtlruruie Îlil fabrici şi a relua ~ m
secţii. Una clin par-
tioirpantele ia grevă ecl["e a fost chema.tă la dălrecţie pentru a fi determinată
să-şi reia lucrul şi să convingă în acest sens şi alte muncitoare, ofe-
rindu-i-se în schimb ciorapi şi bani, a respilns ou i..!ndJigrulre această
manevră. 1. Pichetele au avut de luptat 2 şi împotriva încerclărilor direcţiei
de a angaja noi mU1I1citori clin ·afară 3.
Poliţia care, după cwn am văzut, interveruse activ şi în anul
1928, reprimind o demonstraţie ,paşnică a greviştilOT de la „Standard" 4,
s-a dovedit şi de această. dată a fi unealtă servilă a proprietarilor de
fabrici 5 .
Tăria morală, hotărirea de a rezista, de a face orice sacrificiu
pentru continuarea luptei pină la satisfacerea 1revendicărilor, i-a caracte-
rizat pe grevişti în permanenţă. Această fennitat.e s-a remarcat şi cu
priJlejul adunării ţinute ll1 ziua de 24 aprilie 1936 6, cînd greviştii şi-oo
reafirmat hotărlrea de-a nu ceda în faţa manevrelor patronale.
Pentru a infringe hotărlrea de luptă a muncitorilor, cu .prilejul
dezbaterilor de la Inspectoratul Muncii, din 9 mai, direcţiU1I1ea anU1I1ţâ
că va fi pusă în situaţia de a limita nwnărul angajaţilor la 200, dind
de înţeles că se va ţine seama de cei care vor Telua lucruJ. imediat 7. Pen-
tru normalizarea procesului de producţie şi pentru încetarea grevei, di-
recţiunea a încercat cele mai diverse procedee ca : intervenţia annatei şi
a poliţiei, coruperea şi cumpărarea conştiinţei unor muncitori, aţîţarea
naţionalismului, ameninţările cu concedierea sau sub alte forme. încer-
cările repetate s dar zadarnice de a face noi angajări 9.
Prin aţîţarea naţionalismului, a urei de rasă - armă otrăvită a
burgheziei - se urmărea dezbinarea lucrătorilor de diferite naţionalităţi
oare munceau 'în fabrică. Jnceroi.nd să folosească. tot felul de diversiuni,
patronii wmă.reau să lovească in unitatea de voinţă şi acţiune, a mun-
citorilor pentru a le slăbi lupta. Comuniştii din fabrică au luat însă ime-
diat poziţie pornind o susţinută campanie de combatere a unor asemenea
manifestări, de clarificare a lucrătorilor care nu s-au lăsat astfel înşelaţi ~
de m~vrele exploatatorilor 10.
1 Arh. St. Timişoara, rond 687, ff. 22 şi 23 (dosar memorialistic).

2 Arh. cenlr. a Insl de istorie a partidului, fond 72, dosar 6884, ff. 12 şi 13
1 Arh. fabr. „Ocsko Terezia", dosar „Petiţiuni", nr. 5/1936. Adresa direcţiunii fa-
brieii către Inspectoratul general al muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale din 25 apri-
lie, 1936.
4
Arh. St. Timişoara, fond 687, f. 26 şi 27 (dosar memorialistiC').
5
Arh. centr. a lnst. de istorie a partidului, fond 72, dosar 6884, f. 15.
11 Ibidem, f. 26.
' Arh. fabr. „Ocsko Terezian, dosar „Petiţiuni", nr. 5/1936. Adresa Direcţiunii fabri-
1ii din 9 mai 1936 către Inspectoratul general al muncii.
8
Ibidem. Jn adresa direcţiei din 4 mai 1936. către generalul comandant al ~arni·
zoanei militare se exprimă intenţia de a se trece la noi an~ajări începînd cu ziua de 5
mai, 1936.
~ Arh. centr. a lnst. de istorie a partidului, fond 72, dosar 6884, f. 24 şi 25.
10
Arh. St. Timişoara, fond 687, ff. 16-17, (dosar memorialistic).
ln acţiunile lor paitrcmitl fahricii au fost sprijimltţi de către elementele

social-democrate de dreapta, strecurate in conducerea sindicatului 1, in
primul rîind de secretarul consiliului sindical mUJI1Citoresc din Timişoara
care, alături de inspect.orul Camerei de Muncă, asigTUra autorităţile „că
muncitorii grevişti se VO[' feri de orice aoţiiune agresivă contra noilor
angajaţi 2. Poziţia inspectorului dovedeşte limpede că instituţia respectivă,
creată în scopul „de a reprezenta, apăra şi SIUSţiJne ilrnterese~e J.rucrătoiri-·
lor, funcţionarilor şi meseriaşilor" 3, nu era în fond deaît o instituţie
menită să sprijine acţiunile patronilor, să apere proprietatea pri-
vată capitalistă şi să le creeze condiţii de exploatare neîngrădită a
muncitorilor.
ln timpul grevei între muncitoare a existat o solidaritate deplină.
De altfel msăşi l\.lllla din revendicările formu'1ate a fost legată de repri-
mirea celor 6 muncitoare, tovMăşe de suferinţă, concediate, ceea ce
reflectă gradul de conştiinţă, de maturitate politică a maselor muncitoare
de la fabrica „Standard". Greviştii s~au ajut.at reciproc din punct de
vedere material şi moral, au asigurat aproviziona.rea şi bunul mers al
cantinei, au făcut parte din pichetele de pază a intrării în fabrică, au
rezistat săptăm:îni 'în şiT fără a se prezenta la lucru. Lnceroările repetate
ale direcţiei de a sparge greva nu aru reuşit, fapt care n atestă registrul
de _producţie al faibricii diJn care rerzu.ltă că în lunile martie şi aprilie
1936 procesul de fabricaţie a fost total oprit 4 •
Greva a continuat şi in cursul lunii ma1. In adunarea oe a avut
loc în ziua de 17 rn.a:ii 1936, ~bătîndu-se stadiul luptei greviste, rnajori-
tat.ea m'Cl.nci:toairelor s-au proI11U.nţat perutru rontilnuarea grevei. Rerultatul
votului secret a scos la iveală a.ceea.şi hotărire de a continua lupta.
Totuşi secretarul sindicatului, unealtă a patronilor, - deseori intrerupt
de murncitorii mdiginaţi 5 - a :reuşilt să ainuleze votlli, obligînd încă 11.lJil
tur de scrutin. Aceasta, ca şi poziţia nehotă.rită a unora di;ntre greviste,
a dus an. ultimă instaniţă la ["eluarea !Lucrului 6.
***
In timpul grevei muncitoarele fabricii „Standard" au dat dovadă:
de o tărie morală impresionantă, menţinî.ndu-şi poziţiile, :rezis.tind în faţa
presiunilor şi a măsurilor luate de direcţie - 80 de zile ~eiate. Această
atitudine dîrză, şi rezistenţa neobiş.nuit de îndelungată a muncitorilor
s-au datorat actirvităţii politice de clari.fioare, pe care au desfăşurat-o
zi de zi comuru.,tii, atît înainte, oît şi [n timpul grevei.
1
Arh. St. Timişoara, fond 687, ff. 24, 25 şi 28.
2
Arh. centr. a Inst. de istorie a partidului, fond. 72, dosar 6884, f. 24.
3
„Buletinul Muncii", anul XV, voi. I, 1936, p. 394.
Aceasta era definiţia dată Camerelor de Muncă pentru a înşela pe muncitori.
' Arh. fabr. „Ocsko Terezia", „Re~istrul de produC'fie'", nr. 15/1936.
~ Arh. St. Timişoara, fond 687, f. 18 şi 19 (dosar memorialisti<!).
8
Ibidem, ff. 16 şi 17.
342 IULIU GERO
Dar ou toată durata lungă a grevei şi lupta plină de sacrificii a

muncitorilor, rolul nefast exercitat de social democraţia de dreapta le-a
micşorat sorţii de izbîndă deplină. Revendicările formulate nu au fost
decit parţial satisfăcute. Cele 6 muncitoare concediate au fost reprimite,
in schimb salariile au fost mărite doar cu 50;0 pentru lucrătoarele OU. un
cîştig sub 65 lei pe zi 1 ; această sporire nu s-a aplicat muncitoareilor
care lucrau in acord 2, iarr problema acordării concediilor de odihnă, a
încheierii contractului colectiv, a rămas nerezolvată.
Greva muncitoarelor de la „Staindiard" oare a Îiilceput la 28 f ebrua-
r:ie 1936 şi a ţinut pină Îlil riua de 17 mai :inclusiv 3 a zdruncinat sHmaţia
economico-financiară a fa.bricii, fapt ce a determi.Jnat conducerea ei să
depună toate eforturile pentru a obţine reluarea lucrului.
în lunile marrtie şi aprilie 1936 producţia a fost oprită, iar în mai
numărul zilelor lucrate pe fabrică, raportat la media lunară a am.ului
1936 ~. a fost doar de 44°, 0. Astfel, ca unnare a grevei, s-au pierdut nu-
mai în lunile martie şi aprilie 16.250 de zile lucrătoare, iar pe întreaga
perioadă peste 21.000. Comparaţia numărului total de zile lucrătoare ale
anului 1936 cu cel din 1937 ne arată un minus de 28.995 zile;;. Din cauza
încetării producţiei în perioada - grevei n-au intrat în magazie circa 60
mii duzine de ciorapi G.
La declanşarea grevei - cînd magaziile erau ticsite de mărfuri -
încetarea producţiei nu i-a neliniştit prea mult pe acţionarii „Primei
fab1ici de ciorapi - „Standard -" ; totuşi atunci cind greva s-a preiJ.ungit
peste aşteptări.le direcţiei şi a slugilor ei, cînd stagnarea producţiei, pier-
derea unui număr atît de însemnat de zile lucrătoare puneau în joc pro-
fiturile lor ridicate, patronii, dindu-şi seama de pericolul oe-1 ·prezenta
forţa unită a muncitorimii, au recurs la toate mijl.oa.cele şi manevrele
posibile pentru a sparge greva.
Cu toate că producţia a fost oprită din cauza grevei, vinzările de
mărf w·i nu au încetat deoarece stocul din magami era mare 7, situaţie ce
i-a favorizat pe patroni 8 . In oele 11 săptămini de grevă s-au efectuat vill1-
1 Arh. centr. a lnst. de istorie :i partidului, fnnd 72, dosar 6884, f!. 36, 37.
2 Arh. St. Timişoara, fond G87, ff. IG-17 {dosar memori:ilistic).
1 Arh. fabr_ „Ocsko Terezia", „Rch1Îstru"', nr_ 4/1935_
• Media lunarii a numărului zilelor lucrătoare pe anul 193G s-a cakulat abstracţie
fiicînd de lunile mattie, aprilie şi mai, ctnd producţia a stagnat. Această medie este de
8.199 zile lucrătoare pe lună. Arh. fabr. Ocsko Terezia, nr. 4/1935.
~ Ibidem.
11
Media lunară a duzinilor de cior.1pi [abricntc, - abstracţie fiîcînd de lunile
martie, aprilie şi mai, cînd fabrica fusese cuprinsă ~ erevă - este de 22.833, ceea ce
face ca pentru întrea_!!a perioadă a gr~\'ci să corespundă producţia marfă medie de 58.366
duzini ciorapi. Arh. iabr. „Ocsko Terezii!", „Registrul de producţie", nr. 15/ 1936.
7
Confom1 bilan1nlui general. încheiat la 31 decembrie 1935, în mal!azie se aflau
semifabricate în valoare de 73().346 lei şi mărfuri fabricate în valoare de 2.962.830 Ici.
Arh. fabr. „Ocsko Terezia", ,,Registru inventar", p. 54, nr. 6/1935.
8 Procesul-verbal al şedinţei Consiliului de adminiwatie din 20 martie, arată că,
„.-.Stocul permanent de mărfuri gata ne-a ·permis cu toate acestea să aprovizionăm clien-
lPb noastr?i în \"Cdcren sezonului d<.' Paşti"_ \rh. fabr. „Ocsko Terezia", Registru de pro-
cese-verbnle ale consiliului de administraţie.
zări al căror volum reprezenta 52% clin vinzările medii ale anului 1936,
calculate pentru un interval respecti:v, ceea ce ne m-aită că stocul din
magazii a putut să asigure desfacerea 1. Desigur că vînzările s-au efectuat
totuşi într-o proporţie muLt redusă 2, îndeosebi în ultima perioadă a
grevei 3 cind membrii consmului de administraţie au mceput să-şi ma-
ni!f este tot mai viu neliniştea, pe măsură ce stocul de mărfuri existent
se epuiza 4 • In aceste condiţii oonducer-ea centrală din Bucureşti l..:a
somat chiar pe directorul Rărich ca „pînă la 1 mai să aplaneze con-
flictul dintre fabrică şi muncitori" avertizîndu-1 că „în caz contrar
va fi înlocuit" 5.
• Ca şi în alegerea momentului declanşării grevei, trădarea social-
democraţilor de dreapta, a conducerii oportun_iste a sindicatului, s-a
vădit atît pe parcursul desfăşurării luptei greviste, cît şi cu prillejul în·
eetării ei. Cu toate că revendicările oe au constituit mobilul ridicării la
luptă a muncitorilor de la „Standard", nu au fost decit parţial satisfă
cute, conducerea social-democrată de dreapta a sii11dicatului a dat semna-
lul de încetare a grevei, fără a ţine seama de interesele vitale aile lucră
tori.Ilar. grevişti care rezi.3.taseră ou succes o perioadă artit de îndelungată.
După mcetarea wevei, urmărindu-se dezorganizarea mişcării re-
vQl1uţionare din fabrică, se !fac concedieri masive ; mUllte iucrătoare, in-
deosebi fruntaşele luptei greviste, au fost îndepărtate fără preaviz, for-
mula utilizată de conducerea fabricii fiind : „au părăsit serviciul" 6. La
înceta.Tea grevei din cei 316 7 angajaţi care declara.sal"ă grevă au fost re-
primiţi inumai 270 I\ în timp ce ceilalţi muncitori erau consideraţi ~'.'"
cediaţi. In următoarele 11 săptă.mîni după reluarea lucrului, în baza for~
mulei mai sus amintite, au fost concediate încă . 25 ~e lucrătoare D.
Amen:iJnţăriJ.e 10, concedierile şi lista neagră, arestările, diversiunea
naţionalistă, recru.tcirea de trădători, au fost tot a1J1tea mijloace prin care
reprezentanţii capitalului de la „Standard" încercau să nimicească miş-
1 I n perioada 29 februarie-I? mai s-au efectuat vînzări în valoare ele G.116.729 Iei
fată de 57.523.518 lei realizaţi pe întreg anul 1936, ceea ce corespunde unei medii săptă
mînale de 1.106.221 lei. Arh. fabr. „Ocsko Terezia", „Registru maestru", nr. 11/1936.
pg. 51-52. . . .. . . .
2 S-a făcut abstrnctie de faptul că în lunile martie, aprilie, cer~rea de c1orap1 era
încă relativ mare.

a Mh. rcntr. a lnst. :c1e istorie a partidului, fnn<l 72, dosar nr. 6884, fî. 22, 23, 26.
4 Ibidem, f. 24.
~ Ibidem, ff. 22, 23, 26.
8 Aril. fabr. „Ocsko Terezia", dosar „Petiţiuni". nr. 5/1936. ,\dresa din 29 mai,
·193G, a dircctiunii !abricii către Biroul Industrial al Municipiului Timişoara. ·
; Din totalul de 319 muncitori ai fabricii doar 3 meseriaşi apar ca avîncl zile lu-
-erate în timpul grevei. Arh. fabr. „~sko Terezia", „Registru", nr. 4/1935.
A Ibidem, nr. 5/1936. Adresa din 18 mai 1936 a direcţiunii fabricii către Inspectoratul
General "' l\\uncii.

9 Ibidem, dosar „Petiţiuni". Adresele direcţiei fabricii ci:ilre Biroul Industrial al Mu-
nicipiului Timişoara din 29 mai. 6, 11, 12, 15 şi 27 iunie, 2, 6, 7, 16, 23, 24, 30 ş1 31
-iulie 1936.
10 Ibidem. Avertismente asupra concedierii, adresa din li iunie 1936 a direcţi~mii că
tre Inspect. General al Muncii.
carea revoluţionară din fabrică, să distrugă nucleul ei. Astfel se explică
de ce încăînai..nJt.e de a fi luat sfirşit greva, la 6 mai 1936 1, o minoritate
infimă de 36 muncitoare necalificate, dÎ.!Il secţia depănat, au reluat lucrul
- fiimd spărgătoare de grevă. Intrarea şi ieşirea din fabrică a acestor-
1ucrătoare au fost păzite cu străşnicie de organele poliţieneşti care au
primit ordinul categoric de a aresta pe loc şi deferi imediat Consiliului
de Război pe cei care ar încerca să IÎmpiedice spărgătoarele de grevă sa
lucreze 2. Dar atitudinea fermă de condamnare a mUlllcitoarelor fabricii
faţă de areste rtrădăltoare - rod al muncii neobosite a comuriiştilor -
constituie o verificare a adevărului leninist : „Ori.ce grevă aduce cu sine
pentru muncitori o mulţime de privaţiuni atît de îngrozit.oare, incit ele-
ar putea fi comparate numai cu calamiităţile umil război: flămînzirile
familiilor, pierderea salariului, de multe ori a:restlarea„. Şi ou roate aceste·
calamităţi muncit.orii dispreţuiesc .pe acei care ~ părăsesc tovarăşii şi
acceptă o tranzacţie cu patronul" a.
Cu prilejul descinderii agenţilor poMţiei şi sigurninţei în fabrică
pentru a aresta unele fruntaşe ale luptei greviste, care pedepsiseră pe-
citeva din trădătoarele grevei ". s-a manifestat din nou ou o deosebită
putere solidari1alt:ea de clasă a mUlilcitoarelor, care a1U condamnat în una-
nimitate acele elemente trădătoo.re alături de care luoratoa.rele cinstite-
nu mai vroiau să muncească 5. Poliţiştii şi agenţii sigwanţei, conduşi de
imsăşi cl1reat.oru1 fa:bricii 6, au arestat atunci patru muncitoare dintre·
oele mai active din Comitetul de grevă, ele fiind ridicate chiar din secţii~
de lingă maşinile J.a care lucrau. Mulţimea compactă adunată în curte,
părăsind secţiile şi oprjll'lrl maşinile, a manifestat, protestînd împotriva~
are.stării 1X>varăşel.or lor de muncă şi luptă, fără a da înapoi în faţa ame--
ninţăailor categorice ale directorului. O muncitoare, care a luat cuViÎntul,
a fost ocmcediatA pe loc 7. Dosarul ce cuprindea cercetările privind'
cele patru muncitoare arestat.e a fost înaintat de către siguranţă
Consiliului de Război din Timişoara s.
Astfel şi la fabrica „Standard" patronatul mină in mmă cu aut~
rităţile şi întreg aparatul de stat fascist, s-a năpustit cu turle sălbateca
asupre munci1nril.or grevişti. Dar nici Mestările nici bătăile, şi cea maE
banditească teroare inltrebuinţată n-au putut intimida muncitorimea.
care păşeşte ou demnitate la ilupta împotriva capitaliştilor„. 9.
1 Arh. C'entr. a Jnst. de istorie a partidului, fond 72, dosar nr. 6884, f. 30.
1 Ibidem, f. 29.
8 V. I. Leni n, Opere, vot. IV, Ed. politică, 1953, p. 292.
4
Adresa din 14 mai 1936 a direcţiunii fabricii către lnspect. general al Muncii, do ...
sar „Petiţiuni", nr. 5/1936, Arh. fabr. „Oosko Terezia" şi Arh. Sl Timişoara, fond 687~
l 28 (dosar memoriali_ştic).
5
Arh. St. Timişoara, fond 687, ff. 22, 23 şi 28 (dosar memorialistic).
1 Ibidem, ff. 1, 2.
' Ibidem, f. 28.

• Arh. centr. a lnst. de istorie a partidului, fond 72, dosar 6884, f. 42.
9
Ibidem, „Scînteia" din I mai, 1936.
GREVA DE LA FABRICA „STANDARD" 345·
După mcetarea grevei, exploatarea, ofensiva direcţiei împotriva

drepturilo:r muncitoreşti au fost intensdficate.
Pentru a-i determina pe muncitori să renunţe la revendkarea
privind acordarea concediilor de odihnă, conducerea fobridi a intervenit
prin avocaţiii 1 săi la TriibWlal pentliu ca cererea colectivă a lucrătorilor
să fie respinsă, deoarece procedura ar impune procese separate pentru
fiecare în parte. In timp ce mUJncitocilor cace reluaseră ·lucrul, li se fă
ceau, la plata fiecărui salarilll, reţineri sub pretextul onorării avocatului
care-i „apărase" la proces, sumă ce se ridica la 200 lei lunar, judecarea
proceselor inJtenta.te de citeva din muncitoarele conced:iaite, care işi cereau
drepturile legale de concediiu, s-a prelungit aproape şase ani, pînă în
1941 2 •
Pe lîngă mijloacele de iirntrimidare, reţineri, menţinerea salariilor
la un nivel scăzut, amenzi etc. Îll1şelarea muncitorilor era un alt proce-
deu utilizat de ca.pitallişti pentru a le răpi şi puţinele dreprturi care le-au
mai rămas, patronii sporindu-şi şi pe această cale profri.turr-.hle după care·
alergau necontenit. O muncitoa•re, de pildă, avea dreptul să încaseze,
conform calculelor contabilităţii fabricii, 3.94.9 lei, sumă solicitată de
cea în cauză. Iată însă rezoluţia conducerii : „se poate face o tran-
zacţie oferind plînă. la lei 2000". Pentru dreptul ei calculat şi recunoscut
de clilrecţrl,ume ea a fost totuşi .tîrl.tă ·prial judecăţi 3.
S-a intensificat de asemenea regimul de teroare d.n fabrică. A apă
rut un regulament cuprinzînd zece puncte, ail.cătuit de direcţiune, a cărui
n~ ducea în mod aJUtomat la amenzi sau la concediere'·
In ciuda faptului că avusese loc greva de lungă durată dill'l februa-
rie-mai, beneficiul net al societăţii „Prima fabrică de ciorapi „Standard"
din Timişoara S.A." pe anul 1936 nu a scăzut, dimpotrivă a ajuns la
2.086.199 ~ei 5 fiill'ld chim ceva mai ma.re deoît în anul precedent G. Pe
de altă parte este semnificativă analiza volumului salariilor brute plă
tite in anii 1935-1936-1937. Totalul salariilor brute plătite în amil 19~6
1 Interesantă şi demascatoare a corupţiei ce domneşte în lumea capitalistă a „obiec-

tivităţii'' pe care se situa un avocat - unealtă a exploatatorilor - este rezoluţia condu-
cerii fabricii pe o adresă primită din partea jurisconsultului muncipiului Timişoara din 11
sept. privind procesul cu lucrăt~area Ecat. Damschiitz : 1) se va consulta jurisconsultul.
municipiului dacă acceptă să-l ang-ajăm şi pe avocatul fabricii în acest proces; 2) se v:;a
consulta avocatul fabric ii dacă doreşte să depuie ca martor (a fost de fată la ultimele dez-
bateri cu muncitorii de la Inspectorat...). Deci_, ang-aj at ca ... martor I Arh. fabr. „Ocsko
Terezia" din „Corespondenţă contencios", nr. 23/1936.
2 Ibidem.
a Ibidem·
4
Arh. St. Timişoara, fond 687, ff. 16 şi 17 (dosar melTIQrialistic ).
5
Arh. !abr. „Ocsko Terezia", „Reg-istru inventar" nr. 6/1935 şi „Reg-istru maestru",
tl· 16 şi 19.
11
Beneficiul net realizat în 1935 a fost de 2.066.529 lei. Arh. fabr. „Ocsko Terezia".
nr. 6/ 1935, „Registru inventar".
:346 IULIU GERO
reprezenta numai 87 °.'o faţă de 1935 şi doar 68°/o faţă de 1937 1. Est.e
necesar să subliniem aci că aceste cif["e care ilustre82ă nivelul de trai
mai scăzuit în anul grevei în comparaţ.ie cu cel, şi aşa mizer din mtli
:precedenţi, nu reflectă şi creşterea preţurilor la bunurile de larg consum
din aceeaşi perioadă.
Aceste împrejurări au dus în mod obiectiv la adîncirea contradic-
ţiilor de clasă dintre burghezie şi proletariat, reliefind încă o dată clar
justeţea liniei tactice a P.C.R. care a explicat maselor muncitoare că
problemele arzătoare ale mişcării revoluţionare : „ .. .lupta contra ofensi-
vei capitaliste, lupta contra fascismului şi războiul14 chestiunea Fron-
tului unic, unitatea sindicală ... " 2 constituie principafele condiţii pentru
ridicarea pe o treaptă mai înaltă a bătăliei celor exploataţi împotriva
.exploatatorilor.
* * *
Greva de la fabrica „Standard", care se înscrie in şirul frămîntă
ri1or şi a luptelor desfăşurate de proletariat împotriva exploatării, pen-
tru o vfaţă mai bună, împotriva fascismului şi a războiului, a avut un
mare răsunet.
Durata ei lungă, de aproape trei luni de zile, ne vorbeşte despre
tăria morală a greviştilor despre înalta conştiinţă politică a comuniştilor
.care explicau maselor că numai rezistînd vor reuşi a impune capitalişti
lor propria voinţă, satisfacerea revendicărilor lor vitale ; totodată ea
mai reflectă capacitatea comuniştilor de a mobiliza. lucrătorii fabricii, de
a-i uni, întărindu-le spiritul de combativitaite; fapt ce oglindeşte s:trin-
gerea tot mai put.e:mică a legăturilor dintre Partirl şi mase în acea
perioadă.
Cu toate că salariile au fost majorate ou 50/0 , .insuccesul în-
cercărilor direcţiunii de a le mai reduce - constituie o nouă izbîndă a
luptei grevist.e.
Deşi obie()tivele unn&-i.te i-au imprimat grevei un vădit caracter
economic, ea a avut şi o insemnătate politică, .ca urnnare a faptului că
s-a desfă.ş.urat într-o perioadă cind clasele guvernante se orientau tot
mai făţiş spre fascism, iar muncitoarele de la ,,Standard" au reuşit, prin
lupta lor. să zădărnicească planurile direcţiei de a efectua o nouă scădere
a salariilor.
Reprimi.rea muncitoarelor concediat.e ÎII1 zilele prem€["gătoare iz-
bucnirii grevei, în momentul cind aceasta devenise iminentă - a fost
1 T11talul salariilor brute pc anii 1935, 1936 şi 1937 a fost de 5.152.406 Ici, 4.514.890
lei. 6.G2 l.7::i5 Ici ; numărul lucrătorilor a crescut în 1937 cu 110 ajungînd la 429, astfel
tncît creşterea volumului salariilor brute .Plătite în 1937 nu poate fi înţeleasă ca o mărire a
salariilor pe cap de muncitor. Arh. fabr. „Ocsko Terezia", dosar nr. 4/1935.
. 1 Documente din istoria P.C.R., voi. IV, Ed. politică, ediţia 1957, p. 260. Articol
<inărut în „Buletinul" or2an al C.C. al P.C.R.. anul V, nr . .21 din iunie 1935.
determinată de teama burgheziei, a reprezentanţilor ei din direcţiunea

fabricii - în faţa forţei organizate a proletariatului, fapt ce i-a i..nsuflat
acestuia mai multă î.ncredere în rapacjitatea sa de luptă.
Condiţiile vitrege a săiptămlinhl.or lungi de grevă au evidenţiat,
mai mult oa 1n a1te situaţii, purterntloa solidaritate de clasă dintre gre-
vişti care nu au dat înapoi ,în faţa greutăţilor materiale, a presiunilor,
ameninţărilor şi măsurilor drastice luate de direcţiunea fabricii, sprijirută
în largă măsură de origanele represive ale statului burghezo-moş·ieresc.
Dacă muncitoarele de la „Standard" au fost în stare să opună o
rezistenţă d.îTză, în faţa exploatării patironiaJ.e, de aproape trei lum de
zile, aceasta se explică şi prin faptul că, peste capul elementelor social
demoaraite de dreapta, care căuitaiu să-i dezbine, s-a 1nchegat în focul
l'Ulptei greviste Frontul unic muncito:riesc, că lucrătoarele s-au unit s:trîns
in lupta pentru cîştigarea revendicărilor lor vitale.
Succesul antrenării ÎJ1Jtregii mase a muncitodlor fabricii şi _a ade-
rării lor totale la grevă, ou toată compoziţia eterogenă din punct de
vedere naţional şi pol.iJti.c, a fost un rezultat al muncii stălliuitoare des-
făşurate de către comunic;;iti care le-a e~lioat esenţa principiului iinter-
naţionalismului proletar, pe ale cărei poziţii s-a s1tuat neabătut P.C.R.
. Atît înainte de a fi avut J.oc greva, oit mai ales în timpul desfă
1
Ş.UTării şi după mcetarea ei, muncitorii fabricii au avut prilej ul să ou- 1
noască adevărata faţă a social democraţiei de dreapta, oportunistă, tră

<iăitoare. O slăibiciune care s-a manifestat pe parcursul desfăşurării gre-
vei, oglimdimdu-se şi în rezultatele iei, a co1I1Stat în caraoteriuO. relativ pasii.v
al luptei, mUil'lcitorii neorganizîind demonstraţii de stradă, neformulîrn.d
.alături de revendicările economice, revendicări cu caracter politic. De
altfel Siguranţa fusese informată oă „muncitorii au hotărît să declare
grevă pasivă" 1.
în această privinţă„Scinteia" ilegală arăta : „Acestui avint de
luptă .. .i se opun încă o bună pante din conducătorii reformişti... Ţi
nerea grevelor într-un caracter pasiv, localizarea lor, face ca ele să fie
de lungă durată... este nevoie ca masele să nu mai fie ţiinute intr-o
1Uiptă pasivă", stabildnd necesitatea ridicării luptei greviste „la o fază
cu mult mai superioară ... "2
In fOOUil bătăliei greviste de la fabrica ,,Standard" s-au ridicat
noi lup+-..ători devotaţi cauzei Partidu.Lui, s-a manifestat pUl1:erni.c rolrul şi
influenţa comuniştilor. Aportul tineretului a fost deosebit de impo:ritant;
Uniunea Tineretului Comunist şi-a desfăşurat activ1tatea pe baza indi-
caţiilor comuniştilor, cărora hotăiiirea C.C. al P.C.R. d1n ianuarie 1936
le-a indicat clar oă : „Orgamzaţi.iile PartiduJ.ui Comunisit trebuie să în-
drumeze permanent organizaţiile U.T.C. pentru a staibili [egături cu ma-
1
Arh. centr. a Inst. de istorie a partidului, fond 72, dosar 688~, f. 3.
2
Ibidem, „Scînteia" din 1 mai, 1936.
348 IULIU GERO
sele de tineri din aceste organizaţii ... pentru strîngerea :tuturor organi-
zaţiilor de tineret într-o singură organizaţie antifascistă a tilnerei gene-
raţii" 1. Greva a constituit o adevărată şcoală pentru muncit.orii de la
„Standard".
Cu prilejul acestei greve se face reman:ată pentru prima dată, m
mod deosebit, eroina clasei muncitoare, utecista Ocsko Terezia care a
fost ucisă îln mod bestial în anul 1940 de către bandiţii legionari, în co-
laborare cu Siguranţa 2.
tn concluzie putem Spu!Ile că greva de la fabrioa. „Staindard" a
fost un eveniment important in istoria mişcării muncitoreşti din oraşul
T.imi.şoara, un pas înainte făcut de muncitorimea timişoreană pe calea
maturizării sale politice, in lupta împotriva exploatării capitaliste, pen-
tru o viaţă mai bună.
1
Documente din istoria P.C.R., voi. lV, Ed. politică, 1957, p. 339.
2
Arh. St. Timişoara, fond 687, H. 22, 23 (dosar memorialistic).
CRIZA POLITICĂ A DICTATURII REGALE (1940)
de ELIZA CAMPUS
încă la cel de-al VII-lea Congres al Internaţionalei Comuniste, fas-

cismul german fusese caracterizait ca „grupul de şoc al războiului im-
perialist" 1, „giiupul de şoc al contrarevoluţiei internaţi0111ale" 2. In con-
diţiile ofensivei crescînde a fa8cismului în genere şi a fascismului ger-
man, în special, partidelor comuruste le-a revenit greaua sarcină de a
lupta Împotriva acţiunilor din ce în ce mai provocatoare ale dictaturii
teroriste, orgaJl1/Îza.rt;e de „cele mai şovine, de cele mad imperialiste vîrfuri
ale capitalului financiar" 3. Ou mult înainte de izbucnirea celui de-al
doilea război mondial 4, Congresul al VII-lea, generalizînd experienta
de luptă a partidelor comuniste din diferite ţări, izbutise să cristalizeze
linia politică, tactica şi strategia ce trebuiau urmate în lupta deosebit
de grea şi de primejdioasă ou fa.Seismul. OTganizarea unui front unic al
pr<'letariatului internaţional şi al popoarelor împotriva fascismului a
constituit de aceea principalele obiective ale luptei partidelor comuniste.
„Noua linie politică" - sublinia W. Foster - „avea implicaţii vaste. Ea
preconiza organizarea unei mari alianţe pentru apărarea păcii intre
U.R.S.S. şi numeroase state capitaliste" 5 precum şi „dezvoltarea W1ei
alianţe fără precedent între clasa muncitoare, ţărănime şi păturile largi
ale claselor de mijloc de 1a oraşe" 6. m
asemenea condiţii, „comuniştii
trebuiaru să voobească nu numai în numele clasei rnU1I1citoare, dar şi în
numele Îlntregii naţiJUni" 7. Astfel, în arrrli grei din ajunul izbucnirii răz-
1 VJI-e ConJ?res de l'Internationale Communiste. Ed. en lanJ?ues etranJ?eres, J\:\oscou,

1939, PI?· 117 (AUJ?USt 1935).
! G h. Dimitrov, Opere alese, Ed. politică, Bucureşti, 1959, PI?· 229.
3
VII-e ConJ?res de l'lnternationale Communiste, pJ?. 117.
4
Problema celui de-al doilea război mondial a fost dezbătută la al VII-iea Coni;?res
al Internaţionalei Comuniste, unde, Ercoli, prezentase raportul : La preparation de la
~uerre imperialiste et Ies tâches de l'lnternationale Comrnuniste.
5 Ibidem.
6 \Vi 11 i am Z. Foster. Istoria celor trei !Hternaţiona/e, Bucureşti, Ed. politică,
t959, pag-. 474-475.
' \Vi I I i a m Z. F os te r. op. cit., paJ?. 475.
350 ELIZA CAMPUS
boirnui, comuniştii au luptat cu abnegaţie împotriva fascismului 1, aju:n-

gind să reprezinte cu adevărat cele mai legiitime i.Interese ale popoarelor r
In Romînia, comuniştii au reprezentat singura forţă politică con-

secventă în lupta contra fascismuiLui. Aici s-a desfăşurat, în eroicele zilf"
din februarie 1933, prima luptă pe plan internaţional împotriva fascis-
mului, după instaurarea hitlerismului în Gernlania. Aşa cum apreciază
tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, aceste lupte „au frînat ofensiva oap.iJtalistă
împotriva condiţiilor de muncă şi de viaţă ale oamenilor muncii, au dat
o lovitură puternică politicii de fascizare a ţării, au conrtribuit la creşte
rea. conştiinţei politice şi la îmbogăţirea experienţei de luptă a proleta-
riatului. Au crescut influenţa şi aiutorifatea partidului, numeroşi munci-
rori din marea industrie, care au stat în frur1tea acestor eroice acţiunir
au intrat in rindurile lui, îmbunătăţindu-i compoziţia sooiaJ:ă şi mtărin
du-i legăturile cu clasa muncitoare" 2. Comuniştii, reprezentind i.Intere-
sele întregii naţiuni au stat de veghe, avertizînd masele şi di.ern&ndu-1~
la luptă împotriva fascismului german oare după înrobitorul tratat din
martie 1939, se pregătea să cotropească complet Romînia: „Germania
realizează o veritabilă incercuire şi izolare a ţării noas.tre", care „se
află expusă agresorului hitlerist" 3, aprecia un document de pa!1tid din
august 1939. Comuniştii au ailcăturiJt i1n comsecinţă lllil1 program de 1uptă.
care prevedea, între altele, „alarmarea ţăriJi .împotriva unei imediate agre-
siuni fasciste" 'a ca şi împotriva guvemuiui ce căuta „să ascundă pe-
ricolul" 5 .
Deci, în anii din ajunul izbucnirii i·~boiiului antisovietic, P.C.R..
a fost singura forţă politică. care reprezenta interesele întregii naţiuni.
Organizînd lupta împotriva cotropirii RominJ.ei de către Germanii.a na-
zistă, P.C.R. a militat in mod activ atît împotriva Gărzii de fier cit şi
contra regimului fascist til dictaturii regale. De asemenea acţiunile d~
luptă şi de demascare purtate de P.C.R. s-au îndreptat atîit împotriva
inrobitoarelor tratate cu Germania nazistă cit şi împotriva agenturii ei-
in Romînia : Volksgemeinschaft-ul, N.S.D.A.P.-ul G ca şi a celorlalte
organizaţii ale germanilor hitlerişti.
ln acelaşi timp, lupta COill1.ra dictaturii regail.e se impietea cu
lupta împotriva partidelor politice burgheze care, criticind pe Carol al
1
Lupl:i cr· •ică a proletariatului din Austria. februarie 1934 ; lupta proletariatulur
francrz dm [cbru.'.lrie 1934; in!>urec'tia muncitorilor din Spania din octombrie 1934; războ·
iul ri,·il din Spania 1936-1939 ca si numeroasele lupte duse de proletariat în Polonia.
Cchuslo\'.'.ICia etc.
~ Ci h. <J h c nr ghiu-Dej, .lrricole ,~i uwintliri 1959-J[JfiJ, Ed. politică, Bucu-
reşti, 1961, P.'.IJ?. -t35-43fi.
3
Arhiva Institutului de Istoric a Partidului de pe linsză C.C. al P.M.R. Lupta de
clasă nr. 6, aucust 1939, paJ?. 3.
4 Ibidem.
s Ibidem.
8
Volksgemeinschaft-111 : O organizaţie politicii şi economică a germanilor hitlerişti
din ~omînia ; \l.S.D ..-\.P. : p.'.lrtidul nazi!>t. Principala aeentură a naziştilor era însă
orcarnza\1a Garda de fier care reprezenta interesele imperialismului german în Rominia.
CRIZA POLITICĂ A DICTATURII REGALE 351
Ii-lea, pregăt.eau, de fapt, venirea la putere a unei alte grupan fasciste~

în frunte cu Ga["da de fier, paictiidruil. srbipendiat de Germwnia nazistă.
ln cadrul acestei complexe sttuaţii politice, partidul comunist
s-a străduit să canalizez,2 toa·te nemulţumirile, intreaga trevoltă a mase-
lor spre aoelaşi ţel : 1lupta ccmtra fascismulud.. În împrejurările istorice
obiective existente în vara anului 1940, această acţiune nu a putut fi
însă încununată cu succes. Forţele populare nu au izbutit să împiedice·
ţnstaurarea regimului militaro-fascist din septembrie 1940, după înlă
turarea dictaturii regale, profUiI1d rompromise.
Partidul comunist a fost Slingurul partid politic care a caracte1•i-

zat în mod real semnificaţia tratatelor dintre Romiinfa. şi Germania
fascistă, arăt.înd că ele nu aveau alt ţel decît cotropirea ţării de către
hitlerişti. Obiectivele tratatului romîno-germar.n din martie 1939, de
pildă. tindeau, aşa oum apreciază un docun:tent de partid, - „să lichideze
industria romînească, să-i monopolizeze produsele, să-i folosească teri-
toriul, pentrn a crea sub formă de zone libere, baze militare şi uzine de-
război" 1. Sub conducerea P.C.R. masele populare au protestat cu ve-
hemenţă împotriva u.-atatuLui înrobi-tor. La 1 mai, de exemplu, printr-o
masivă demonstraţie, poporul a cerut în faţa palatului tregal, „abroga-
rea pactului economic romîno-german, de trădare a ţării" 2•
1n aceste zile Romînia ar mai fi putut fi încă salvată, dacă în
loc de a accepta precara garanţie franco-britankă, lipsită de orişioe
eficacitate, ar f,i primit piropunerea făoută de Untunea Sovietică la 17
aprilie 1939. Punctul 3 al acestei generoase propuneri prevedea : „Acor-
darea unor garanţii de ill1dependenţă tuturn•r state[or limitrofe cu Uni-
unea Sovietică, de 1a Marea Baltică pină la Marea Neagră" 3. Guvernul
dictaturii regale, cu sprijinul şi aprobarea claselor dominante şi a
partidelor lor politice, a refuzat în.să garanţia oferită cu generoziibate de-
U.R.S.S .. deoarece ducea o politică agresiivă, războinică, antisovietică.
A luat de aceea ou totul a1tfel de măsuri.
ln pofida voinţii maselor popuJ1aire, care simţeau din plin efectele
tratatului ou Germainda fascistă, guvernul a pornit în martie 1940, noj
negocieri cu Germ.ainia fascistă. In felul acesta, aşa cum apreciază tova-
răşul. Gheorghe Gheorghiu-Dej, „dictatura regală a v,îndut Germaniei
naziste bogăţiile ţării, prim pas spre pierderea independenţei noastre-
1
Arhiva Institutului ele islorie a Partidului de pe lingă C.C. al P.i\\.l~ .• Lupta de
!"]asă nr. 6, august 1939, pag. 5-6.
2
Scînteia, 1 iunie 1939, pag. 3.
3 Acad. O. I. 1\\. /\\aiski, /n ajunul celui de-al doilea rlizboi nwndia/. Din a111i11!i-
rile 11111!1 d'?fomal ~ovietic. T_impuri noi 3/ 1~fi.2, pag. 27. Celeia ~te două puncte d_in propu-
nerea facuta de Uniunea Sovietică ,]a 17 apnhe 1939: 1) lncheterea unu.1 pact tripartit <le-
(ljutor mutual între Uniunea Sovietică, Anglia şi Fran\a ; 2) încheierea unei convenţii mil:-
tare care să întărească acest pact. · I'
ELIZA CAMPUS
:352
naţionale" 1. Era tocmai perioada oînd hitleriştii, .punîrul în aplicare

planul d.e cotropiI"e a ţărijlor ddJn vestul Emopei, se hotă!risera :;~ aca-
pareze în special petrolul Rorniniei La 21 rnar.ti.e a sosit în Buoureşti
doot.orul Clod.1us, care a început tratativele. El a arătat deoohis guverm.u-
1ui că, prin acest acord, Rorninia sprijinea acţiunile intreprinse de
Reich, treoind, in forul, de partea AxeL Clodius a ţinut să precizeze
că noul tratat va fi importanrt şi prin însemnărtJatea lui politică 2. Carol
.al Ii-lea, care făcea caz de „neutralitatea" Romîniei, a consimţit să
depăşească cu mult cantitart:ea de petrol prevă2ruită Îlil ,tratatul din l!J3U.
A hotă.rit să livreze 130.000 tone de petrol pe l!uină, deşi societăţile
petroliere nu puteau să inc.arce mai mult de 50.000 tone 1UJI'lar. Regele
şi primul ministru s-au angajat însă să găsească mijloacele necesaire
în vederea livrării celor 130.000 de tone a.
Există documente care mărturisesc însă o cifră şi mai mare, fiind
vorba de o medie anuală de patru mhlioane de tone de petrol. In plus
protocolul confidenţial semnat la 24 aprilie 1940" indică şi însemnate
sume de bani ce s-au pierdut de către stat, în favoarea hitle~tilor.
In acelaşi timp, Clodius a cerut ca Romînia să facă plăţi anticipate în
·Germania. Gafencu precizează în minuta convorbirii cu Clod.1us : „Cere,
ca un act de prietenie din partea noastră, să ne 'învoim să facem în
contul datoriilor noastre in Germania, unele piăţi anticipat ca să se
pună germanilor lei. la dispoziţie" 3. În felul acesta aşa-zisa echilibrare
a clearing-ului între G€rmania şi Rominia devenea cu adevărat o fic-
ţiune. Tot la 24 aprilie, al III-lea Reich a cerut Romîniei noi zone
libe1·e in Banat, pe Bega, pentru a stabili „în primu[ rînd o liniE. de
tTansport prin Banat a cerealelor romîneşti" 6.
Cu toate că naziştii obţinuseră asemenea posibilităţi de spoliere
a economiei romineşti, ei se gindeau totuşi să pUIJlă deplină stă.pmire
pe regiunea petroliferă, trecind la o acţiune deschisă 'de ocupare a Romi-
niei. In însemnările lui Ciano găsim de altfel confirmarea acestui plan
de cotropire : „Germania vrea să oeupe regiUJilea petroliferă romînă şi
1
G h. G h L' nr J:! hi 11-D e j •. \rliwle şi rnui11lări, ed. a IV-a, Ed. de stat pentru '1ite-
ratură politică, Bucureşti, 1956, paj?. 20.
2
Arhiva .\\ini~lerului de Externe (prescurtat: Arh. M.A.E.). Dosar 2. Germ. Notă
asupra con\'orbirii avute de dl. ministru Gafencu cu dr. Clodius la Minist. Af. Str. la
11 apr. 19!0.
3 Ibidem.
• Arh. M.A.E. Relaţii romtno-J?ermane, între 1920-1940 de_ Moscuna-Sior. Pro-
tocolul confidenţial romtno-gerrn. La paJ?. 82 a lucrării citate se arată: „Romtnia ... este
în situaţia de a·şi vinde produsele petrolifere la 21-768 milioane Iei anual", pierzînd
„26.500 milioane"_ „Este pur şi simplu o pierdere pentru economia romînească care a trebuit
să renunţe la drepturile vamale". Guvernul dictaturii rCJ:!ale a consimţit tot atunci la o
majorare a cursului mărcii de la 50 lei pentru I R. M. la 00 lei pentru o 1 R. M. (Vezi
protocolul indicat, paJ?. 82).
~ Arh. M. A. E. dosar 2, Germ. Notă asupra convorbirii avute de dl. ministru Ga-
fencu cu dl. Clodius la Minist. Af. Str. la 11 apr. 1940.
8 Deutsches Zentralarchiv. Potsdam, D. DR. Konsulat in Temesvar, dos. 137, pag.
M. Auswărtiges Amt. w.- III. B. 3376/40. 24 aprilie 1940. Adres~ prin care se trimit in-
·strucţiuni în acest sens, consulatului J?erman din Timişoara.
- CRIZA POLITICĂ A DICTATURII REGALE 353
cere Ungariei drept de treoere pentru_ trupele sale. Pentru preţul con-
simţirii sale, Ungaria va primi Transilvania" 1.
Deşi guvernul dictatuxii regale. cm1oştea pe deplin intenţiile celui
de al III-lea Reich, totuşi a continuat cu deosebită ardoa,re să dea chiar
mai mult decît i se cerea. La 16 iulie, de pildă, Gigurtu îi scria lui
Goering : „Dorinţei dv. remisă nouă prin generalul Rozin, de a intensi-
fica livrarea uleiurilor minerale spre Germania, se va corespunde din
partea noastră cu toate sforţările. După cum vă va fi raportat prie-
tenul meu dr. Neubacher, sintem dispuşi - îin ceea ce priveşte canti-
tatea - să dublăm livrările" 2 . Adaugă apoi cu o slugărnicie dezgustă
toare : „Vă rog numai a-mi transmite pe orice cale şi la timp, gînduiile
şi dorinţele dv." 3.
Nu e de mirare că la 8 august 1940, guvern,ul trădător aJ. dicta-
turii regale a încheiat un nou acord germano-romîn, semnat de dr.
N eubacher din partea G€rmaniei ş.i de Leoill, ministrul Economiei. Acor-
dul sancţiona poziţia de stat satelit a Romîniei, care dădea Germaniei
naziste t.oate uşurinţele posibile, pentru spolierea ţării" 4.
Din cauza politicii antinaţiionale şi antipatriotice a dictaturii
regale, Romînia a devenit prin tratatele Îlncheiate in cursul anului 1940,
un satelit al Axei.
P.C.R. arătase încă diin 1938, care este esenţa de clasă a dictaturil
regale, caracteriMd-o <:.a pe „o dictatuxă a virfurilor, numericeşte cele
mai puţine, politiceşte cele mai reacţionare, agresive şi şovine ale ca-
pirtJa.l'Uilud monopolist romîln şi a marii moşier1rmi dm Romîn.ia" 5 ~ In
vederea satisfacen:i ia1Jtereseloc lor ÎIIlguste de clasă, aceste „v'trfo.ri, poli-
ticeşte cele mai reacţionare" au vîrulut ţara Germaniei naziste. Anali-
zînd situaţia ce se creare în ţară, Partidul a putut să prevadă, bilJUin-
du-se :pe legile obiective de dezvoltare a societăţii, că în ourind dic-
tatuira iregală va transforma Romîrnda ÎIIlltll'..,un siateldit al Axei. be aceeea
la a VI-a plenară a C.C. al P.C.R., se aiprec:iase că se apropie lupta
1
Ciano Galeazzo, Journal politique, voi. I, Presses frarn;:aises et elrangeres, Oreste
Zalul<, Paris, pag. 234.
:. Arh. M.·\.E. C. 18. Dosar 48. Scrisoarea adresată la 16 iulie 1940 de Gigurtu
lui Goerlng.
8 Ibidem. Textul scrisorii mai relevă şi alte aspecte ale acţiunii trădătoare a guver-
nului : „Mijloace de transport s-au pus la dispoziţie cu toate tensiunile de la graniţele

noastre - 3000 cisterne. Minişt. Comunicaţiilor, comisarul guvernului pentru petrol ş1
generalul Rozin sînt autorizaţi şi însărcinaţi de mine de a satisface dorinţele dv., şi de a
coordona legăturile în aşa fel cu serviciile dv. executante, incit să se ţină perfect seama
de necesităţile de război din Germania ... ".
4
Documents ou German Foreign Policy, voi. X. Series D. United Statcs Govcrnment
Printing Office. Washington 1957. German-Rumanian agreement 8 aug. 1940, pag. 446-448.
Jn acelaşi rnlum pa_g. 69, se arată că autorităţile romîneşti se Q'ăseau în strînsă
legătură cu al treilea Reich în vederea asigurării regiunilor petroliîere. încă la 23 iunie.
von Killinger raporta la Berlin că vi_zita sa în Romînia cit şi înlîlnirea cu Moruzov, şeful
~1guranţei, a fost încununată cu succes, luîndu-.se toate măsurile pentru „protejarea rcgiu"
nii petrolifere".
5
Arh. lnst. de istorie a Partidului de pe lingă C.C. al P:/\\.R. Lupta de clasă, nr. 4,
au,i;ust, 1938, pag. 21.
23 - Studii şi articole de Istorie
ELIZA CAMPUS
pentru eliberarea ţării de cotropitori. S-a trasat deci sareina ca membrii

de partid să participe activ la concentrările de 1'.1'11pe „unde să luţ>~
pentru întărirea forţei politice şi morale a armatei" 1 rontra German.tei
hitleriste, a statelor revizioniste, a Gărzii de fier şi a guvernului dic-
taturii regale.
* * c
Tratatele au constituit forma politică oficială care a îngăduit na-
ziştilor să introducă în Rominia un vast aparait politico-economic pentru
jefuirea sistematică a tuturor sectoarelor economiei naţionale.
Incă în 1939, P.C.R. a scos în evidenţă procesul de criminală
„subminare a ţării, de spionaj şi diversiune" 2, mtreprins şi de ,,nemţii
hitlerişti" 3 aflaţi în ţară. Naziştii aru utilizat organizaţiiJ.e politice şi
economice ale germanilor .din Romînia, alcătuind a.cel stat în stat, de care
aveau nevoie pentru supuinerea deplină a ţăxii N.S.D.A.P. 4, partidul
nazist se bucura de o deosebită C01I1Sideraţie. Gauleiter-ul Conradi 5 ,
şeful acestui partid avea o putere cu mu1t mai maxe <lecit ministrul
Germaniei la BuOlll"eŞti r.. Colonelul Gerstenberg 7, oficial, ataşatul mi-
litar pentru aviaţie, prieten personal cu Goering, era de fapt şeful
serviciului militar secret al naziştilor. Lucra în voie, prevalîndu-se de
imunitatea sa diplomatică. Doctorul Neubacher s, şef.ul permanent al
comisiei economice naziste, un alt prieten personal al lui Goering, im-
punea cu ostentaţie cererile clin ce în ce mai îndrăzneţe ale celui de-al
Iii-lea Reich. De asemenea, agenţii Gestapoului instalaţi m ţară mcă
din 1933, se bucurau de deosebita atenţie a arutoriităţilor municipale şi
a guvernului 9.
tn 1!?40, reţeaua organizaţiilor naziste, care utiliza şi forurile di-
plomatice, a trecut la acţiuni economice şi politice meni1te să grăbeas<'ii
procesul de cotropire a ţării.
In mod metodic, naziştii au impînzit cu spioni bine instrui1ţi cele
mai importante centre industriale din Rom.inia. Trebuiau date infor-
maţii precise despre fiecare î.rltreprindere, :indioî.ndu-se şi căile prin
care instituţia putea ajunge mai repede sub control nazist. Un exemplu
semnificativ în acest sens îl constituie conţinutul unui raport trimis
1
Arh. Inst. de istorie a partidului, Lupta de clasă, nr. 6, august I93g, pag. lO.
2
Document!! din Istoria Partidului GJmunist din Rominia. Ed. a li-a. Ed. pentru
Lit. politică, Bucureşti, 1953, paJZ. 321.
1 Ibidem.
4
National Sozialistische Partei Deutschlands.
• ~ R. G. W a I deck, J\thene Palace, Bucharcst. HiUcr's new Ordcr Comesto Rumania
Caestable, London 1943, paJZ. 42, 43. ·
8 Ibidem.
7
Ibidem, paJZ. 33-34.
8 Ibidem, p. 44.
u Arh. St. Buc. Fond Casa reJZală. Externe. J\\apa 22. Germania, Gestapo. Există
în mapă două .. lucrări privind Gestapoul: Philipe St., Walter Kcrr. Gestapo, London, Oct.
1939: Ha1~s Jurgen Kochlcr. ln mijlocul Gestapoului. Ed. Michael Iosef L. D. T., London
1939. Capitolul VI din lucrarea lui Kerr, se ocupă de acţiunea Gestapo-ului în Rominia.
paJZ. 35-36.
la 27 iulie 1Q1.0 d~ c0111S1.!l.iatul din Timişoara leg~ţiei germane din Bucu·

reşti. Se arată că 12x:is.tă defecţ1uni care nu ·îingăduie oUJnOaşite:rea Stiituaţiei
de la uzinele Cugir. „Cugirul", menţion~ză raportul, „deşi se găseşte
din punct de vedere geografic sub acea.stă jm-isdicţiie, este situat atît
de departe, în Carpa\iJi Transil:vand.ei, încît ~upravegherea se realizează
foart·e greu" 1. De aceea, se arată în continuare, Gaiuleitung-ul 2 regional
nu poate da dispoziţii „oameniil.OT de fficr-edere" să cericeteze acest loc
oare este izolat în 'i:mprejwtlmi romÎll1eşti. Consulul, Dr. Kuhna ajunge
la concluzi.a că o atare sarcină de supraveghere şi informare ar putea
fil îndeplinită cu mult mai mult succ~ de consulatele din Braşov şi
Sibiu 3. Aşadar în această perioadă exista o reţea sistematic organizată.
pe regiuni <:a['e se ocupa metodic de situaţia fiecărui centru industrial
Îil1 parte.
De altfel, în iunie 1940, aceasită acţil:ne cu caracter subversiv
a căpătat o formă oarecum oficială. S-a înfiiinţat un Consiliu menit să
coordoneze totul în vederea uniformizării metodelor ce trebuiau utili-
zate. Volksgemeinschaft-ului i-a fost încredinţată această sarcină. La
1
23 iunie, a avut loc de aceea la Si!biu, un consiliu sub preşedinţia do<:-

torului Gustav Son:ntag, Landesleiter fiir Wirtschaf,t "· Sonn:bag sie în-
torsese de la Berlin unde primise ordinul de a organiza un consiliu
economic 5, destinat să UIIliformizeze metodele necesare pentrm grăbirea
procesului de cotropke.
Este sugestiv faptul că la această primă şedinţă s-a hotăirît, prb-
tre altele, şi luarea umor măsuri 1mpotriva personalului romdnesc din
întreprinderile germane 6 .
.Acest fapt nu a împiedicat cu nimic firmele naziste să cumpere
materiale de război din Statele Unite, camuflîndu-se în spatele unor
cetăţeni rorrf1111i 7 în timp ce fitmcţionarii romîni erau concediaţi di111 în-
treprinderile germane.
1 Deutsches Zentralarchiv Potsdam. D. D. R. l(onsulnt im Temesvar. Dos. 602, pag.
28. Telegr. 450/40 din 22 iulie 1940, trimisă legaţiei germane din Bucureşti.
2 Conducerea administrativă regională a Volksgemeinschaft-ului. _
3 Deutsches Zentralarchiv Potsdam, D. D. R. Konsulat in Temesvar. Dos. 602, pag.
28. Telegr. 450/40.
t Conducător pentru probleme economice.
5 Deutsches Zentralarchiv, Potsdam, D.D.R. l(onsulat im Temesvar. Dosar 105,
p. I 10-111 : Deutsche Volksgemeinschaft im Rumănien, Landesamt flir Wirtschaft Bukarcst,
Aleea Carmen-Silva. Scrisoare adresată de Gustav Sonntag către Richard Kuhna, consulul
german din Timişoara. La p. li I, se găseşte raportul primei şedinţe din 23 iunie 1940.
Au luat parte între alţii : Gustav Sonntag, senator F. Connert, director A. Faber, director
A. Klein, director Prai I, l(arres - care era Landesbearbeiter fiir Industrie, F. Fabricius,
Jickeli etc. S-a hotărît organizarea unui consiliu de 12 membri (6 membri permanenţi).
8 Ibidem.
i Deutsches Zentralarchiv Potsdam, D. D. R. l(onsulnt im Temesvar. Dosar 112

µ. 189-191. Teba. Soc. Anon .. Arad cere sprijinul consulatului, deoarece firma J. Kalm
et Comp. Inc. Dollas. Tex. S.U.A. refuză expedierea materialului, considerînd că c vorba
de o firmă germană. ln scrisoarea firmei din Arad se arată : „Am replicat că sîntem o
societate pe acţiuni romînească". ln continuare, se dau detalii, arătîndu-se că acţiunile
firmei au fost preluate în 1938 de un cetăţean romîn şi că doar directorul, Dr. Walter
Bergman, era cetăţean german etc.
356 ELIZA CAMPUS
In genere, o serie de acţiuni intreprinse de hitlerişti dovedesc pe

deplin afirmaţia că în Romînia se stabilise un fel de stat m stat. Con- ,
:!tituirea unor gărzi naţionale germaJne 1, instituirea unor centre de
instrucţie pentru pPegătirea comandanţilor acestor găr>?:i 2; circulaţia
liberă a santinelelor şi patruilelor germane prin or~ şi sate, ca şi o
„acţiune de totală germanizare a localităţilor unde se găsea populaţie
mixtă 3, iată doar cîteva dintre aspectele activităţii diferitelor organi-
zaţii germane din Romî.nia anului i940.
Deosebit de sugestivă a fost în această perioadă campania strin-
gerii de daruri pentru Reich. „Liebesgabensendung", una dintre· cele
mai subveraive acţiuni ale N.S.D.A.P.-ului, la care au colaborat forurile
diplomatice germane ca şi Volkgerrteinschaft-ul a fost o concretizare
deosebit de elocventă a situaţiei de stat Îil1 stat. S-au achiziţionat în mod
nelegal lină 4, săpun, untuiră, carne de pore şi alte produse, mii de va-
goane indreptindu-se lunar spre Germania. Swne jmportante s-au tri-
mis Reichului in cadrul aceleiaşi Liebesgabensendung. Chiar cele mai
înalte foruri naziste au fost impresionate de zelul hit1erişt:i!l.or din Romi-
nia. Cele două scrisori de mulţumire adresate de amiralul Raeder 5
Volksgerileinschaft-ului, constituie o dovadă în plus a intensei activi-
tăţi a acestui stat în stat. De altfel, în oricare domeniu, hitleriştii acţio
nau fălră să ţină seama de autorităţile 0romîneşti.
Centrele diplomatice germane înfiinţaseră, de pLldă, o amplă re-
ţea de spionaj împotriva Angliei şi Franţei, utilizînd. fără scrupule în
acest scop teritoriul „neutru" al Romîniei. La 1 martie 1940, ~egaţia
germană din Bucureşti cerea, de exemplu, consulatului din Tllnlşoara
să supraveghe?.e pe diplomaţii francezi şi englezi, legăturile ce au cu
cercurile romineşti, ca şi transporturile de mărfuri ce se eJOPortau din
Rominia în alte ţări, îndeosebi in Anglia sau Franţa 6.
I 1lrlr. St. nuc. f„nd. Prcşed. CtJns. de .'\\iniştri. Pachet 5/79 Minoritatea germană
din Hnminia, p. 11.
1 Ibidem. Se aralâ în continuare în d1.>c. cil.: „Tinerii premilitari germani încep
sii lipsca'.'>ră de la şedinţele de instruc1ie, declarind cii au primit ordin de a nu mai lua
par1e dedl la şedinţele de instrucţie conduse de către instructori germani". Răspund
astfel: „.\şa avem ordin de la comunitatea (!ermanll„.
8 Ibidem.
' Deubches Zenlra!Jrchi\·, Potsdam, D.D.R. l\onsulat in Temesvar. Raport 822/27

ian. 19 IO trimis legaţiei gennane din Bucureşti. Se arată că s-a achiziţionat lină, deşi
nce~l lu<'ru nu e ineăduit, lina fiind trebuincioasă armatei romînc.
~. Ibidem. l\onsub.t im Temesvar. Dos. 78, p. 19. O scrisoare e trimisă de Am.
Haeder la 26 febr. 1940 şi alta la 2G apr. 1940. Raeder mulţumeşte pentru contribuţa
d;1t:1 cu prilejul nimicirii vasului hitlerist Amiral Graf von Spee.
8
Deulsches Zentralarchi\', P11lsdam, D. D. R. Konsulat im Temesvar. Dosar 602,
p. 47. La I martie, legaţia din Bucureşti cerea supravegherea activităţii diplomaţilor
francezi şi englezi. Vezi Rapoartele consulatnlui din Timişoara din 20 ianuarie 1940, din
10 martie 1940. De asemenea, la 7 "11iai 1940, ministrul Germaniei la Bucureşti cere supra-
,·egherea transporturilor de mărfuri din Romînia cu direcţia Anglia sau Franţa sau în
oricare alte ţâri. Dosar 112, p. 119. La 28 iulie 1940, la 5 auJ!l.lst 1940, ordine similare
trimise de l~gafia g-ermană din Bucureşti consulatului din Orşova. Dosar 602, p. 16
CRIZA POLITICA A DICTATURII REGALE 357
Acţiunile de cotropiire a ţării de către nmşti au luat deci în

cursul anului 1940 o infăţişare din ce în ce mai provocatoare. Demni-
tatea naţională a poparUlui era permanent jignită.
Incă din 1939, comuniştii, rep!I"ezentînd interesele întregii naţ1uni,
chemaseră masele la ii.ruptă : „Popor romfil, popoare conil.oouit.oare, ridi-
caţi-vă la luptă pentru -a împiedica orice capitulare. Să fie arestaţi toţi
agenţii lui Hitler din ţara noastră" 1. în cootinuaire mamillfestul P.C.R.
sublinia necesiitatea UJil.irii tuturor forţelor antifasciste in lupta deosebit
de grea pentru păstrarea :independenţei naţionale. „Comuruştili", de-
clarn maullfestul, „vor lupta cu arma în mînă în pdmele dnduri. Uniţi
vă cu toţii mtr-un singur front puternic contra Lui Hitle:r şi a aliaţilor
săi revizionişti" 2.
Prin urrflare frontul unic de luptă al poporului rom.în şi al na-
tionalităţilor
conlocuitoare pentru apă.Tarea independenţei. naţionale era
calea, progrnmul de urmat împotriva acţiunilor de cotl'opire ale na-
2ri.ştilor.
li
în pofidavoinţei maselor populare, guvernul dictaturii regale a

iniţiat acţiUJili politii.ce care au împins dJn ce in ce mai admc ţara în
si,tuaţia capitulardă de sateldit al Germaniei hitleriste. Pentru Oarol al
II-lea, ca şi pentru păturdle sociale ce g susţineau, se punea doar o sin-
gură problemă : mentinerea puterii cu orice preţ. Chemînd masele la
luţfă împotriva acestei îngrozitoare primejdii, partidul comunist arăt.a
cu fermifate : „Duşmanul e în ipropria noastră ţară : dictatura regală şi
partidul ei d2 război F.R.N." 3.
Intr-adevăr duşmanul dinăuntru era tot atît de primejdios ca şi
cel dimaf ară.
în apri.lie, cind narzişti:i începuseră cotropirea Norvegiei, Carol
al II-lea s-a hotlărît să treacă la fapte care să capteze bunăvoinţa Ş1 m-
crederea lui Hitler. A cop1eşit Volksgeme1nschaft-ul cu nenlL'Thărate con-
cesii, astfel îincît conducătorii hitlerişti ai acestei O!I"gainizaţii ultrareac-
tionare au publicat articole elogioase despre aşa-zisul „înalt simţ politic
al regelui Carol", graţie căruia minorităţile naţionale din Romîniia „se
bucură de un regim mai liberal""·
!n mai însă Carol al II-lea s-a gîndit că a sosit momentul hotă
rîriilo;r de largă rezonanţă. IIIlftregu.il regim se temea că ar putea pierde
pu~rea, deoarece în Reich se vorbea din ce în ce mai des despre necE'si-
„
1 Documente din Istoria Partidului. Comunist din Romînia, Ed. a II-a, p. 320.
2Ibidem.
~ Ibidem, p. 324.
~ Ziarul Der Grenzboie <lin Bratislava publicase un atare articol, inspirat de Hans
Otto Roth. In arhiva i\L\.E. C. 3, ml. 17. Romînia, Generale, se găseşte un raport din
8 aprilie 1~40 de la legaţia din Bratislava, ~cmnat N. Lahovari, în care se vorbeşte despre
.această captare a bunăvointei naziştilor din Romînia de Carol I I. •
358 ELIZA CAMPUS
tatea de a avea în Rominia un guvern cu t.otul ataşat Axei. A renunţa

în mod oficial la poziţia de neutralitate, afişată de la începutul războiu
lui şi a trece deschis de partea Axe], iată „marele plan de salvare a
ţării" iniţiat de guvernul dictaturii regale. La 29 mai a avut loc un con-
sili.u de coroană, care a discutat problema aderării ii.a politica Axei 1.
In speranţa că îşi vor putea păstra poziţiile economice şi politice, dacă
se vor supune lui Hitler, jalnicii „salvait.ori" ai patriei au căutat să-şi
camufleze int.enţiile, ventilind argumente antisovietice calomnioase. în
orice caz principala teză ce s-a susţinut la acest consiliu de coroană a
fost aceea că „Rominia trebuia, cit mai devreme şi fără să se tocmească,
să încerce să cîştige bunăvoinţa Reichului" 2. Carol al II-J.ea a pledat
pentru această propunere 3 susţinind că nu „mai era îngăduită nici o
pierdere de timp" 4• Hotă.rlrile consiliului de coroană din mai caracte-
rizează poziţia morală a claselor dontlnante, a celor ce îşi permit.eau să
vorbească în numele patriei, a celor care „fără să se t.ocmească", au vîn-
dut ţara pentru a-şi apăra îngusitele lor interese de clasă. La 28 mai s-a
declarat deci în mod oficial că Rominia va „întări şi va amplifica cola-
borarea cu Germania" s.
Act.ele de trădare naţională, care au culminat cu cedarea Tran-
silvaniei de nord la sfirşitul lui august, s-au succedat într-un riL111 '.llui-
tor, în vara anului 1940. Regimul dictaturii regale intrase [n panică.
Toate abuzurile, toate samavolniciile, toate crimele impotriva -patriei,
împotriva poporului puteau fi săvirşit.e. Esenţialul era puterea. Menţi
nerea puterii cu orice preţ. Dacă Hitler le asigura puterea, atunci Hit-
ler trebuie să capete tot ceea ce dorea şi chiar mai mult decît dorea" 6.
La 20 iunie, cînd trădătorul Petain pregătea actul de capitulare
a Franţei, primul minL<;tru al Romîniei reînnoia slugarnic asigwrările
de fidelitate către cel de-al 111-lea Reich. „Guvernul romin" - se sub-
linia in declaraţie - .. consideră această colaborare, reclamată de condi-
ţii.le geopolitice ale Rominiei ca şi noua orlnduire europeană [n curs
de elaborare ca necesari în toat.e domeniile" 7.
La 4 iulie, guvernul Gigurtu, nou instalat, declara la rindul său :
„Guvernul înţelege să facă o politică de integrare sinceră în sistemul
creat de axa Berlin-Roma şi aceasta nu numai ca o ex;presi.e de realism
politic ci şi ca o consec:inţă logică a concepţiilor politice şi ideologice
ale membrilor săi, interpreţi exacţi ai sentimentelor naţiunii" s. Fără
1 G r. G a f e n c 11. Preliminaircs de 1:1 (!'Ucrrc a l'Est. Eg'loff, Suissc 1944 p. 331.
Gafencu care a asistat la acest consiliu relatează discuţiile, p. 331-333.

1 Ibidem.
1 Ibidem. () a doua propunere era aceea de a se menţine neutralitatea.
• Ibidem, p. 333.
5 Arh. M.A.E. Dos. 186. Relaţii romîno-germane. Resume de la commtmication faite
par son Ex. le president du Conscil a son Ex. Ic ministre de I' Allemagne le 20 juin ~~MO.
8
Arh. !l\.A.E. Vezi scrisoarea lui Gigurtu către Goering din 16 iulie 19-10. Arh.
M.A.E. C. 18. Dosar 48.
1 Arh. 1\-\.A.E. Relaţii rom.-j?erm. Dos 186/ 1940. Resume de la communication faite
par son Ex. le president du Conseil â son Ex. le ministre de l'Allemagne le 20 juin 1940.
8
Evenimentul 6 iulie 1910, Constituirea noului guvern. Declaraţia guvernului.
să mai relevăm cinismul cu care aceşti trădători îşi îngăduiau să vor-

bească în numele naţiunid, ţinem să scoaitem la iveală doaa:- faptele,
ascunse cu g:rdjă sub acest paravan grandilocvento-paitriotard.
La 2 iulie, Carol al II-lea i-a comllrrlJi.cat lui Faibricius, :m1nistrul
Reichului la Bucureşti, dorinţa sa ca German.ia să trimită o misiune
militară în Romînia 1. Revenind la 12 iulie asupra aceleiru?i probleme,
i-a cerut clin nou lui Hitler trupe de ocupaţie, airătiînd că acest lucru
este necesar „dim cauza d.iJfiouJJtă:tfilor cu caracter ntiiliiJtJaT şi a sliituaţiei
politice existente" 2. Dictatura regală avea, de faipt, nevoie de trupe hit-
leriste pentru a se apăira ÎIITI.potriiva poporului şi pentru a-şi consolida
poziţia faţă de grupul fasoist rival oare dorea să pună mma pe putere.
Carol al II-lea a txeclllt apoi la acţil\.lJili.Le destinarte să dovedească
naziştilor adî111Ca lUJi fidelitate. Garanţiile briiJtanke acordate Romîniei
în aprilie 1939 trebuiau repudliate. La 29 mai, Zamfirescu, ministrul
Romîniei la Copenhaga, releva într-un raport al său sugestia urn..ti dem-
nitar nazist care declarase că : „o îndepărtare formală a Romîniei de la
ga!J:"ainţia engleză ar fi de :naitocă a avea chiar azi o mare îinrîuriTe asu·
pra bwnelor relaţii de villitor înitre Romîrrlia şi Reiich" .3. Gata să exeCUJte
şi chiar să preinitimpime orice dorinţă a naziştilor, Carol al II-l~a a
ţinut să marcheze în decursul lunii iurue o moddficare radicală a rapor-
turilor cu Marea Britanie 4.
La 1 ~ulie 1940, s-a ainunţat în mod oficial renunţarea la garan-
ţiile britanice 5. Incontestabil, garanţiile anglo-franceze din 13 april.ie
1939 nu au avut niciodată semnificaţia .unor garanţii. reale. Chiar .lordul
Halifax, unul dintre semnatairlii documentului, arată :în m~oriiJ.e sale
lips:a de· valoare practică a acestor garanţtlri 6. Renunţ.a.Tea de la 1 iulie
nu se făcea ililsă din atari cauze. Era doar UJl1 act demonstrativ, slugarnk,
menit să dovedească naziştilor sinceritatea hotărlrilor 1uate de guvernul
1 Documents on German Foreign Policy voi. X. Series D. United States Govern-
ment Printing Oi!icc, \\ ashington, 1957, p. 91. Telegrama din 2 iulie 1940, trimisă de
lef;!aţia din Bucureşti către Auswărtiges Amt, BerliQ, semnată Fabricius.
2
Ibidem. Telegr. din 13 iulie 1940 de la legaţia din Bucureşti către Auswărtiges
Amt, semnată Fabricius.
3 Arh. i\\.A.E. C. 3. voi. XX Romînia, Generale, îelegr. din 29 mai 1940 a legaţiei
<lin Copenhaga, semnată Zamfirescu.

' Ibidem. C. 3. voi. 19 Convorbirea dintre dl. ministru Gigurtu şi Sir Reginald
Hoare, 6 iunie 1940.
Gigurtu i-a SP.US lui Hoare că Romînia nu are intenţia de a opri manevrele vasului
J?erman Ithaca, aflat de 15 zile la Sulina, oprind, în fond, navigaţia pe Dunăre.
5 Arh. M.A.E. Dos. 71/1940 R 2, partea I. Tn telegTama circulară trimisă tuturor
teeatiilor de către ministerul AL Str. se declara: „Ministerul Afacerilor Străine a ddinit
.actuala noastră orientare politică externă, determinată dg noua ordine europeană în curs
<le aşezare. ln cadrul acestei politici, Romînia renunţă la garanţiile anglo-franceze din
13 aprilie. Consiliul a aprobat în unanimitate această nouă orientare a politicii noastre
externe. C. Argetoianu.
6 Ha I i fax, Ea r I of. - Fulncss oi Days. Collin, London 1957, p. 205, arată :
•• Se poate afirma că nici guvernul polonez nici cel romîn nu aveau nici un fel de iluzie
.asupra ajutorului concret pe care îl puteau aştepta de la M. Britanie1 în cazul că Hitler
.ar ii ales războiul".
360 ELIZA CAMPUS
dictaturii regale. în acest scop, Fabricius a fost chemat la palat, deoa-

rece Carol a ţinut să-i comunice personal că a renunţiait la garanţia
franco-britanică 1.
De altfel aceea.cşi semnificaţie a avut şi acţiunea- de expulzare a
unor cetăţeni francezi şi englezi, acţiune care s-a efectuat în forme
cu totul lipsite de curtoazie 2 . De asemenea, guvern.ul romîn a reţinut
toate remorcherele şi şlepurile engleze de pe Dunăre, deşi Romînia nu
se afla în stare de război cu Marea Britanie 3.
In sfîrşit s-a produs cu zgomot şi ostenita"ţli.e ieşirea Romîniei din
Societatea Naţiunilor. Fără îndoială că, Societatea Naţiunilor nu a c~ ·
respuns niciodată. scopului ofii.cial pentru care a fost creată. A fost, iri
Cond, forul politic care a servit interesele marilor puteri imperialiste
mvingătoare m primul ră11boi mondiail. A folosit însă din pldn şi claselor
dorrunante ddn Romînia. De aceea, apare cu amt mai oililică declaraţia
lui Manoilesou, ministrul de Externe, care a afirmat: „Prin retragerea
Rominiei de la Societatea Naţiuniilor se încheie definitiv o iluzie po-
litică în care s-a stăruit prea multă vreme. Pe uirma Societăţii Naţiuni
lor, Romînia, împotriva unor aparel).ţe spectaculoase, nu a recoltat
niciodată nici un folos efectiv ; în schimb a fost antrenată prfa1tr-un
mecanism automatic în acţiuni politice păgubitoare şi contrarii adevă
ratelor sale sentimente faţă de unele mari şi nobile naţiuni prietene""·
Repudierea a ceea ce preamăriseră, minciUII'la, înşelăciunea, toate
mijloacele, oricit de josnice, au fost utilizate de regimul dictaturii
regale pentru menţinerea puterii.
•••
~a trecut de aceea şi la inf.iinţarea unui partid fascist, copiE>
fidelă a partidului nazist din Germania, organizat în aşa fel incit să
ifilpire cit mai multă încredere Reichului. La 21 iunie s-a promulgat
o lege potrivit căreia Frontul Renaşterii Naţionale se transforma în
partidul unic, totalitar, Partidul Naţiunii s. Temporar, naziştii au acor"'."'
1
Do;:umcnls an German Foreign Policy voi. X ed. cit. p. 91.
2
,\rh. /l\.A.E. C. 13 voi. 19. Rominia. Generale. Discuţia de la J\\inisterul Aface-
rilor Străine, 10 iulie 1940, ora 11 între dl. ministru l\\anoilescu şi Sir Reginald Hoare,
ministrul Angliei. Vezi şi C. 3. voi. 21. Conrnrbirea dintre dl. Mihail fl\anoilescu şi am-
bas:icl• •rul Fr:in1ci Thierry la i\\iniskrul Afacerilor Străine, 5 august 1940, ora. 11.
:i Arh. M.A.E. Dos. 71/1940 R. 2. pari.ca I. Notă asupra convorbirii avute de
dl. ministru J\\anoilescu cu dl. Hankey, secretarul legaţiei engleze la 15 iulie 1940, ora I I.
Hankcy a arătat că Ro_mînia făcuse un adevărat act de piraterie şi că în fond acest
lucru însemna : „remiterea vaselor puterii germane".
' După ce printr-o telcgram{i anunţase la Geneva ieşirea din Soc. Nat. Arh. M.A.E.
C. 3, '""'- 19. TelCf!r. ·12184/1940, ;Mihail Manoiles.cu a trecut la decl:iraţii publice. Uni-
versul. 12 iulie 1940. Declara1iile d-lui Mihail Manoilescu.
~ Arh. St. Buc. Fond Preşedinţia Consiliului de Min. Pachet 45/433. 21 iunie 1940.
Cir.::ul:ira nr. I a Partidului Naţiunii mai arăta că regele este conducătorul suprem al
ac('stui partid, declarat instituţie de drept public. La 21 iunie, Ernest Urdăreanu a fost
numit şeful statului major al partidului ; la 5 iulie Gigurtu a de\'enit ci şeful acestui
st:it major. Se prevedea în aceeaşi circulară, funcţionarea mai departe a gărzilor naţionale.
suh comanda generalului Petre Georgescu.
dat o anumită atenţie acestui partid. Socoteau că nu sosise încă mo-

mentul înlocuirii lui Carol al II-lea. In orice caz, la 25 iunie, vorJ
Killinger, într-o discuţie cu Moruzov despre organiza!rea noului partid,
i ....a propus să inviJt.e penbru o perioadă mai lungă patru experţi politici
din German.ia 1. în acelaşi timp, Gigurtu şi Manoilescu au fost tJ.rimi,ş1
la Hitler pentru a-l asigura de fidelitatea regimului. La acea.sită întîl-
nire. care a a~ut loc la 26 !iu1ie, la Beirghof, G1guTtu a precizat că reor-
ganizarea situaţâei din Romîn:ia se va face ou ajutorul noului insitirument
politic, ParliduJ Naţiunii, după model ge!'man, intr-o strînsă co1aborarE'
cu G\.:irmainia 2.
între timp, activitatea inOUlui partid era departe da a fi satisfă
cătoare. înserierile se făceaJU ~eu. în ciircllllaira nr. 10, seoretariatuil ge-
neral cerea de urgenţă organel01r în subordine „să întreprindă prin toate
mijloacele de propagandă o acţiune de informare, de lămuriiire şi de
liniştire a spiritelor ... " 3.
Partidul comunist arătase însă care erau ţelurile noului partid
menit să desăvirşească „cu bestiaJ.itate opera reacţionară, pogromistă.
războinică şi jefuitoare a F.R.N.-uhri falimentar" 4• Spiritele nu puteau
fi deci „liniştite" prin mijloacele politice utilizate de reacţionarul apa-
rat ail partidului nou constiJtuit. -încordarea era puterniică, masele ac-
ţionau deschis ·împotrii.v.a regimului. Ştirille sosite •Îln legătură cu 1nscrie-
rile in Partidul Naţiunii erau deosebit de pesimiste. Din ce în ce ~c
subţiau păturile burgheze interesate în menţiinerea dictatunii regale.
Totuşi, Carol II maii primea incă sfaturi şi consolări de la cei ce con-
tinuau să-l sus.ţină. Valeriu Pop îi scria, de pildă, într-un rapol-t :
„Ţara, în majoritatea ei, nu este încă suficient pregătită să înţeleagă
şi să pătrundă aoeastă foraniUJlă politică" 5 . Devenise clar că Partidul
Naţium suferise u111 puternic eşec. Un exemplu elocvent îl c01I1stitUJie·
şi conţinutul unui comlllI1icat din august 1940 al secretariatului general.
Se arăta că terme.nul de 1 august, fixat ca limită pentru înscrierea în
Partriduil. Naţiunii, se referea doar la funcţionarii pubh:i 0 • RezuLtă ded
că aparatul de stait :repres:Lv nu putea siH decît pe funcţionarii săi să se
Uiscrie Îlll par;tid şi că pentru ceilalţi eventuali aderenţi trebuiau găsite
urgent alte soLuţii. Valeriu Pop, de p~Jdă, l-a sfătu~t pe Carol să sus·-
pende însarierile obligatorii care nu puteau avea alt i!'ezultat decît, măr-
1 Documcnts on Germ·an Foreign Policy cd. cit. p. 70. Von Killingcr a precizat
că experţii s-ar ocupa de propagandă, de chestiuni organizatorice, de formaţiile S .. \. si
de frontul muncii.
2 Ibidem p. 307 Convorbirile de Ia Bergof dintre Hitler, l\\anoilesc11, Gig11rtu, 2G
iulie 1940.
3 Arh. St. Buc. Fond. Soc.· Preş. Cons. de Min. Pachet 45/433. Circulara nr. IO a
Part. Naţiunii, semnat Ion I. Gigurtu, cu menţiunea confidenţial.

4 Documente din Istoria Partidului Comunist clin Romînia, cel. cit. p. 327.
5 Arh. St, Buc. Fond Casa regală. Interne. /\\apa 34. Valeriu Pop - Situaţ:e. La
punctul 5 se vorbeşte despre Partidul Naţiunii.
8 Arh. St. Buc. Fond. Preş. Cons. de /\\iniştri. Pachet 45/433. Partidtil Naţiunii,.
secretariatul general. Comunicatul se referea la art. 2 din decretul lege pentru apfirarea.
ordinci politice, unice şi totalitare din Romînia.
:362 ELIZA CAMPUS
turisea Valeriu Pop, crearea unui paxtid „eterogen, fără coeziune, făTă
·creclinţă, fără dinamism, fără selecţiune, formă făra conţinut" 1, orga-
nizîndu-se un partid nou, prin selecţionarea. membrilor. Numai oă in
iulie, august 1940, nu se mai putea pune o problemă ca aceea a seJec.:..
ţionării membrilor. Neîncrederea pături.lor sociale ce susţineau d~cta
tura regală crescuse. Baza de clasă pe care se sprijineau oa.I'liştii se
îngustase în mod îngrijorător pentru ei. Tot mad. mult se discuta des-
pre imensele cheltuieli făcute de Carol al Ii-lea, despre cele trei sute de
milioa!Ile cheltuite cu palatul regal, despre cele două sute treizeci mi-
lioane băgate în grajdurile sale de la Malmaison, despre cele o sută
treizeci de millioane cheltui.te ou vila doamnei Lupescu, despre cele o
"ută de milioane aruncate pentru castelul de la Scrobişte 2 şi Îlll.că
multe altele.
Toate acestea mai puteau să fie trecute sub tăcere şi ascunse po-
porului, cită vreme burghezia îşi simţea poziţiile asigurate prin menti-
nerea la putere a dictaturii regale. Dar încă Ja înoepu1Ju.l anu1ui 1940,
numeroase pături burgheze începuseră să-şi dea seama că regimul nu
le mai oferă siguranţa de care aveau nevoie.
In februarie, de pildă, cu prilejul lansărid bonurilor de înzestrare
a armatei, modul abuziv. samavolnic al subscrierilor, care a dus l:a mari
mişcări populare, a neliniştit chiar şi anumite cercuri bUII'gheze pînă
atunci credincioase regimului. In unele scrisori adresate lui Carol se
vorbeşte despre chlpul cu totul „arbitrar" 3 în care se fac subscrierile,
descriindu-se cu lux de amănunte samavo1niciile comisii[or" oe umblau
din casă în casă, pentru a obţine subscrieri ,,benevole". Metodele de
jaf ale dictaturii regale începuseră să atingă şi straturi sociale privi.le-
giate. Nesiguranţa se strecura deci şi în aceste cerouri.. Mica industrie
care susţinuse regimul, şi-a ridicat şi ea glasul, aratîndu~şi nemulţu
mirea în legătw·ă cu lipsa de materii prime. !ai senait, organul docil a1l
dictaturii regale, preşedintele Uniunii Generale a micilor industriaşi
arăta că aceste pături sociale nu vor „maii putea plăti impozitele ne-
cesare bugetului Apărării naţionale" s.
1
.\rh. St. Buc. Fond Casa regalii. Interne 1940. Mapa 34. Valeriu Pop. Situaţ'.e.
· .\rh. ln~t. de lstori::i a Partidului. C. Are-etoianu. însemnări zilnice. Caiet nr.
ÎI I I~1.11 p. 10.026, 10.027, 10.028. Incidentul privind castelul de la Scrobişte e relatat
astlel : „A făcut o lei?e. care a rămas secretă, prin care a atribuit un lot Mihai-Viteazul
si bietului reee Ferdinand, mort, al cArui moştenitor era el, Carol. Acest lot a fost
defalcat din domeniile coroanei la Scrobişte şi pe el a fost construit palatul de lingă
lac, devenit astfel proprietate personală a re"lui Carol, deşi a fost ridicat cu banii
statului, pe terenul statului (p. 10.028). ·
3
Arh. St. Buc. Fond. Casa regală. Petiţii. Scrisori. Pachet 124. Scrisoarea din
3 kbr. 19-W, semnată I. Constant.
• Ibidem. Arată procedeul acestor comisii. „Le arăţi numai decît că ai subscris o
sumă importantă sau leafa pe o lună dacă eşti la stat. Ti se răspunde imediat că nu
~.este destul că mai posezi o casă" etc ...
5
Ibidem. Fond Senat. Dm>ar 18105, p. 137. Alexandru Samoil pune o întrebare la
•I I aprilie 1940 în vederea unei viitoare i11terpclări.
CRIZA POLITIC.&. A DICTATURII REGALE 363
Nemulţumirile acestor ootegorii sociale se împleteau cu altele ale

unor jm,port;ainte giru.puri Nn.piEdioate de a realiza benefiai.i ce se oanali-
mu in covîrrşitoare măsura spre Carol al Ii-lea şi spre camarila regală.
Pe plan politic, această si>tuarţiie s-a concretizat piiin criitiioi la adresa
regimului, făcute de către reprezentanţi ai pairtJidelor liberal şi naţional
ţărănesc 1. De fapt, partidele istorice îşi creau platforma politică pentru
a justifica su.s;ţillnerea, ajurt:orul oonaret ce l-au acordat grupăriiJ. fasciste
oarie a lruat puterea în septembrie 1940. De aceea, ele au făcut şi multă
zarvă în jurul măsurilor oare au dus la pierderea exerciţiului manda-
tului de senatori de drept penrtiru IU.Ilii membri ai lor" 2•
Toate aceste acţ:iiuni ale diferitelor pă:t;urtl. burgheze au aViUt drept
rezultat o neîinc:redere arescindă ân regimul 'dictaturii iregaile oare ajun-
sese să nemulţwnească chiar şi pe cei mai apropiaţi colaboratorii. De
pildă, Victor Iama.ndi, consilier regal, declarase în 1941 : .,Consilierii
regali erau doar ,nişte fantoşe de aparenţă 1impunălt<>OO-e al căror rol
era aoefa de a acoperi actell.e nedemne care dezmembrau ţara" 3. într-ur.
anumit fel oaraoterizarr-ea esite ['eală, numai că aceste „fantoşe" au fost
&i rămîn irespons.aibiJe de toate acţiunile trădătoare pe care le-au apro-
bat, fimd de acord cu hotăririle luate.
ln iulie-august. baza socială de clasă a dictaturii regale se micşo
rase atît de mult, incit falimentul partidului Naţiunii, care murise
încă 'in faşă, nu maii putea miTa pe nimeni.
***
Dictatura regală avea nevoie de IIloi aliaţi care să-i ajute să se
menţină la putere. lnoă la sfirşitul ann.\J.ui 1939, Carol al 11-]ea, cre-
zîndu-se un politician abÎI., s-·a gffndiit să-ş.i apropie gruparea fascisU
rivală, Gard.a de fier, făcind clin ea un sprijin al diotatwrii regale. Pe
de altă parte, şti:iind că Gmda de fier era susţinută de importante pătmi
bullgheze, guvern'llll inădăjdu:iJa. să oprească fulbr-UIIl amiumit fel oriiticile
vd.c?lente aduse de aceste oorourtl. dictaturii regale. In acelaşi timp, cap-
tarea Gă'I'7Jiii. de fier, colaiborareia ei în guvern, ar fi mărit încrederea
lui Hitler, dfud o oarecare siguranţă lud Carol al Ii-lea ca['e îşi vedea
tronuJ. seri.os amendnţat. In fond, oolaborairea în guvern cu legionarii,
prmcipalii reprezentanţi ad imperiiaJdsmu1ui german în Romînia, trebuia
1 Arh. St. Bucureşti, fond Senat, dosar 18040, pag. 41. Vezi memoriul semnat de
Iuliu Maniu şL I. C. Brătianu din 20 iunie 1940. De abia atunci reprezentanţii partide~or
istorice „descoperiseră" că parlamentul era o ,,ficţiune" şi alegerile „o parodie". Este pe-
rioada cînd partidele istorice susţin din plin cealaltă grupare fascistă.
2
Ibidem. Dos. 18046: Grigore lunian pierde mandatul.
Dos. 18047 : Aurel Dobrescu pierde mandatul.
La fel P.S.S. Vartolomeu. Stănescu.
Dos. 18017: La fel V. P. Sassu, M. I. Orleanu, Ion Mihalache, Const. I. C. Bră
tianu, Nicolae Lupu, Iuliu Maniu etc.
3
Arh. St. Buc., Fond Preşed. Cons. de Min. Pachet 35/3888. ,Memoriul lui Victor
Jamandi către Ion Antonescu, iunie, l 941.
364 ELIZA CAMPUS
să marcheze faptul că dictatura regală se subordona complet hitleris-

mului. Iată „subtilul plan" la care a recurs falimentara. dictatură regală.
Carol s-a gînclit să facă apel şi la :relaţiile cordiale ce domniseră . intre-
el şi legionari pînă în· 1938. O scrisoare adresaită J:ui Carol de mişcarea.
legionară, în vara anului 1940, confirmă pe dep!in, de altfel, acest fapt.
Se arată, de pildă : „ ...de la 1930 şi pînă în 1938, mişcarea legionară, sub
domnia maiestăţii voastre a trăit şi s-a dezvo1t.at, fără să vadă nici
maiestatea voastră un duş:main în mL?c.aTea legionară şi nici mişcarea
legi0111.ară nu a văzut un duşman în maiestatea voastră" 1. De bUlilă seama
R. existat o etapă de idilică aJI"monlÎ.e mitre monarhie şi •legiOI'llalri. Ln 1938
insă, Carol al Ii-lea dorind să ajungă singurul conducător al fascismului
din Rom.inia, relaţiile cu Gama de fier au fost lrupt.e cu destruil.ă bru-
talitate. ln aceşti doi ani, dictatwa r-egală a trecut la Ulilele acţiuJni avînd
drept scoop înlăturarea unui primejdios rival. tn 1938, conducătorii le-
gionari au fost arestaţi, dovedindu-se Ja proces fapttlll rultra cunoscut că ·
mişcarea legionară era stipendiiaită de hitlerişti, primind directive de-
la Berlin 2. Uciderea lui Codreanu şi a unui grup de legionari în it.oarnna
anului 1938, în timp ce Carol îl vizita pe Hitler la Berohtesgaden, con-
stituie o dovadă în plus a faptului că era vorba de o luptă pentru putere 3 .
1 Arh. St. Bur. Fnnd C1sa regală. Corespondenţă 1940. Pachet 128. Scrisoarea•
mişcării kgionarc poart:i 11r111:1tnarra menţiune: „Această scrisoare s-a scris în şase·
exemplare, toate îndreptate s:I ;ij1111~;i la maiestatea \'Oa~trii. S-a trimis una direct adre-
sată maiestăţii voastre iar cinci cîton·a perso~nc demne de încrederea maiestăţii voastre,
cu rn~ămintea de a Yi Ic prezenta ma1e~tflţii voastre şi a 1111 Ic împriîştia în public". Jn
scrisoare se arată cit de strinse au fost le(!ăturilc între 1930-1938: „Pînă în anul 1938,
m<iie~tatea \'nastrii se plimha prin 1;irf1 şi lua parte la sfinţiri de biserici şi la fel de·
kl dr inauguriiri. V-ati întilnit cu rJupc mari· de legionari, îmbrăcaţi în cămăşi verzi,
caz11l de la Casa Studenţească ... " etc.
~ Le Procl-s Coc.lreano. La Cnlkclion des grands proces, p. 35. Vezi şi Akten wr
De11tS<"hrn Auswărtigen Politii\. Serirs D, Band V. Imprimerie Nationale. Baden-Baden„
H•53, p. 2~n. La 20 mai 1~138, Fabricius raporta sccretarulu1 de stat \Veizsăcker : „Procesul
împotri\'a lui Codreanu ca şi a altor conducători ai Gărzii de fier este pentru noi dea-
dreptul penibil pe de o parte din cauza documentelor găsite la Codreanu, arătînd legă
t11nlc cu Fuhrerul, pe de altă parte din cauză că în Garda de fier sînt urmăriţi aceea
care ne stau alături din pund de: wderc ideologic,
Vezi şi Ion Gheorghe. Rumâniens \\'cg zum Salellitenstaal, Kurt Vowinckel Verlag,
I leidelberg 1952 p. 41, care confirmă legăturile legionarilor cu Hitler. deci mărturisirea.
un11i bscist.
s La 13 decembrie 19:.\5, în raportul pc care· îl trimite la Berlin, Clodius arată că:
rc~l'le este puternic şi slapîn pe situaţie şi că Garda de fier este o organizaţie slabă.
Akten zur Deubchen Auswărtigcn Politii< Band V, ed. cit. p. 295.
In decembrie 1938, naziştii au fost deci gata să se înţeleagă cu Carol al II-iea,
deoarece atunci, Garda de fier nu îi putea servi încă îndeajuns. Carol scăpase însă
de un ri\'al care ar fi put11t deveni primejdios. Jn orice caz, dind dispoziţii de uciderea
l11i Codreanu pc cînd se afla încă în vizită la Hitler, Carol a avut intenţia să creeze o
situaţie de echivoc, lăsînd să se creadă într-o înţelegere prealabilă cu Hitler. 'Vezi Pamfir
Şeicaru, Rien que des cendres. Ed. Andre Bonne, Paris 1949 p. 59. Tot atunci, Carol:
a scos de la Comanda corpului 3 de armată pe generalul Ion Antonescu care avea cor-
diale lel!ături cu mişcarea legionară.
CRIZA POLITIC.&. A DICTATURII REGALE 365
Odată cu începutul r~boiu.lui, după ·ce naziştii au cotropit Polo-

nia, petroluil dim. RomÎIIl.ÎJa l.e-<.a devernt deosebit de necesar. Au hotărit
atunci să utilizeze din plin Garda de fierr-, întărr'ind-o prin stipendii mai
mari şi propagandă susţinută. Pe de altă parte, burghezia, car-e găsise
in fascis:rp. siill1gura formulă .politică a salvării poziţiilor ei, a sprijinit
mişcarea legionară, nădăjdilllÎild oă această grupare o va servi cu mult
mai bine decit dictaturo regală.
Astfel, Gairda de fier a reapă.Tut pe arenă, zgomotos elogiată chiar
.de grupurile poliJtice oare o repudiiiaseră. cu doi ani in urmă.
Puml!ldu-şi in aiplioarr-e „subtiiliu[ său plan", Oairol al II-Jea a
trecut la „marea campanie de captare a bunăvoinţei grupului rival". Deşi,
in septembrie 1939, Armand Călililescu, credinciosul colaborator al lui
Carol al II-lea fusese asasinait de .gairdişti, regele a mceput tratativele
cu legionarii încă în iarna 1939-1940. Legiionarii arestaţi au fost eli-
beraţi şi o largă amnistie a mgăduiit .reîntoarcerea clin Germamd.a a unui
ailt mare număr de gardişti 1. Mişoorea legi'Ona.ră era dnsă departe de a fi
muil.1Jumită. De aceea, în mairitie 1940, Oarol al II-Jea a făcUlt un pas
mai departe. A trimis la Berlin o delegaţie legionară 2, pentru a duce
tratative în vederea reîntoarcerii cadrelor celor mai compromise, de
pildă, Horia Sima. Inrţelegerea ou Sima s-a realizat. U["dăTeanu, intîl-
niindu-se cu delegaţia JegioOO["ă, reirri..11loarsă de 1a Berlilln, s-a declarat
de acord cu cererile lui. După oum arată chiar şi informaţiile din sUI"Se
fasciste, se recursese „la o ultimă şi desperată manevră" 3 inspirată
poate şi de „stfatwiile Wui Fabricius" 4 • Indigna.rea în faţia a.cestei mî.rşave
manevre pol..iJtli.re ia fost extrem de puternică atît IÎln ţiara oîrt şi iln străi
nătate. Gaien.ou a fost nevoit să itrimiită o telegramă cirouWalră explicativă
reprezentanţflor drlJploma1tfoi iad Romîn.iei. Ei <trebuiaru să a['ate, în ţările
unde erau aoredirtlaţi, oă e voTlba „de run aot de supunere a foştilor
membri ad Găirz!i.i de filer:, fără conddiţiii" 5. Cond!iţi.dl1.e au existat 'însă, căci
la s:fuşitul iLui iumie 1940, Horă.a Sima a in1lrat în gurvern 6 . Un griup de
legi01I1.ari se hotărîse deci să beneficieze de a1V'aJl111lajele puterii imediaite,
susţi.nînd diic1Jaltuira regală 7 . Oarol al U-lea a cre~ut chiarr- c.ă jooul 1u,i
politic izb1.11tise. Dovezile de simpatie a unor fasci?ti romÎlni d!n ltJ3iliiia
1 A. L. Ea st e r m an, l(ing- Carol, Hitler and Lupescu. London, Victor Gollancz,
ltd. 1942, p. 199.

2 Ştefan P a I a g- hit a, Garda de fier, voi. I, Buenos-Aires 1951, Ed. autoru-
lui, p. 116 ; fascist notoriu, mărturiseşte acest fapt. Delegaţia era formată din Radu Miro-
novici şi Constantin Stoicănescu.
8 I o n G he org he, op. cit. p. 55.
• Ibidem.
Vezi R. G. W a Ide k, op. cit., p. 95 care arată că Malaxa şi Lupescu au sfătuit
pc Sima să se reîntoarcă. Adaugă că „industriaşul romîn finanţase în mod discret pe
legionarii rămaşi în ţară".
5 Arh. M.A.E. C. 3. voi. 17. Romînia. Generale. Telegr. circulară din 15 martie 1940,
-semnată Gaiencu.
8 La 4 iulie devine ministru al Cultelor şi :irtelor.
7 Naziştii reţinuseră la Berlin un alt grup de leg-ionari cu care puteau să manevreze
l-a nevoie.
366 ELIZA CAMPUS
l-au măgulit. Ei se declarau satisfăcuţii. că Romînia „îşi dase unica

formă de guveinămînt dUI01bilă, cea totalitară" 1. De asemenea, o parte
din aristocraţia iromînă a ţinut să-şi demonstreze aprobairea faţă de ac-
tul politic întreprins de Carol a:l II-lea. Alexandrirul Oa!n~ i--a
scris: „Mă socotesc în serviciul comandat al patriei şi al tronului" 2•
Intre timp însă, planurile naziste cu privdre la aservirea totală a
Rcmîniei suferiseră unele schimbări. Războiul împotriva Umurui So-
vietice trebuia pregătit. Nu mai erau necesare il'llUillai petrolul şi cerea-
lele romîneşti. Era nevoie acum de întreaga ţară, care itrebuia să devină
o bază agresivă aîntisovietică. German.ia nazistă dorea, de aceea, un
guvern pe care să se poată sprijini ttemeimic. Pe de altă parte, giuvemlllll
dictaturii regale se dovedise :incapabil de a stăvill.i starea revoiLuiţi001JaI"ă
ameninţătoare din Romînia, fapt care neliniştea pe !IlaZişti. Erau con-
vinşi că un guvem legionaa.· ii va servi inoompa.rabil. mai bine decît fa-
limentara dicta.tură regală, care de altfel nu mai era susţIDută decî.t
de unele cercuri foarte restrinse. Legioruam, dându-şi seama de noua
oonjunctură politică internă şi fiind sprijiniţi temeinic de :na7lişti., s-au
gindit că sosise momenttil atît de rîvnit pentlml luarea puterii. De aceea,
in iulie a început să se ddscute din nou despre persecutarea Găr2Jii de
fier, ca şi despre faptul că nu a existat şi nu va ex.is}l:a llliiciodată. o cola-
borare reală între legionari şi rege. In acele zile, mişcarea legionară i-a
adresat lui Carol o scrisoare, mvitindu--1., în termeilJi. deosebit de ameniin-
ţători, să abdice. Legionarii utilizau acum metode directe, bruJt.ale, do-
rind să ia puterea imediat. De aceea, în scnisoare, se folosesc termeni
de acest fel : „Groaznică primejdie pentru neam şi dinasbi.e ar fli c'iind
ţara ar ajunge la această convingere că maiestatea voastră este ultima
rezistenţă, ultimul baraj aşezat in calea vrerilor 111eamului" a. La. 7
iulie, Horia Silna şi-a dat demisia, mvocind motive cu caracter „pa-
triotic" "· De altfel, în aceeaşi zi, f-a scris lui Gigurtu cerindu-i deschis
să părăsească terenul: „Guvernul prezi.dait de excelenţa voastră e com-
plet descoperit. Nu se bucUTă de încrederea poporulrud., iar srt:Iră.dnărtaitea
îl C0111Sideră ca o formuil.ă provizorie" 5.
Cărţile se dăduseră pe faţă. Nu era vcmba nici de „vrerea nea-
mului" nici de ,.salvarea patriei". Duelul se purta pentru putere. Spa-
dele se încrucişau cu brutalitate. Pe teren nu 11lrebu:ia să rămână decit
1
.\rh. St. Buc. f1111d. Casa regală. Pachet 124/ 1940. Scrisoarea trimisă din Verona
la 21 lllOie 1~1.1(1. semnată Dr. G. G. Ştefănescu. Tn scrisoare, sînt recomandaţi ca bunt
pentru diferite treburi cu iiuvernul fascist italian, dr. Vifor şi profesor Isopescu care au
rela1ii lar(!i cu oficialitatea italiană.
2
lbidrm, pachet 125. Scrisoarea Alexandrinei Cantacuzino din 27 iunie 1940.
3
lf1idem. Scrisoarea citată a mişcării legionare către Carol al II-iea.
4
Grupul de le1Zionari refinuţi de Hitler la Berlin i-a scris lui Sima arătîndu-i că
„prin această nesocotită acţiune, c:I s-a făcut unealta jocului carlist, aruncîndu-i colacul
de salvare de la înec". Vezi Ştefan Palaghita, op. cit. p. 118.
Vezi şi Ion Gheorghe, op. cit. p. 57 arată: „Horia Sima a dat înapoi cerind ab-
ro1carea regelui Garda de fier voia să ia întreaga putere".
~ Arh. St., Buc. Fond. Preşed. Cons. de Mio. Pachet 46/440. Scrisoarea din 7 iulie
19-IO, adres:ită de Horia Sima lui Gii:zMrtu.
CRIZA POLITICĂ A DICTATURII REGALE 26T
o singwră parte. LegionariJi erau siguri de !i.ZJbîITTrlă, ca01 m spateJe lor

flutura svastica, semnul victoriei temporare a violenţei, a brutalităţ:ii
naziste.
"'·* *
In do:rtlnţa de a se saJ.va cu oriice preţ, Carol al II-lea a urzit în
acest2 luni cele mai josnice acţiuni, oare toate poa.rtă pecetea trădării
naţionale.
El se bizuia pe faptul că totuşi unel1e grriupuri de nazişti îl mai
susţineau 1, considerînd, de pildă, că „el ar fi fost singurul om oapabiI
să stăpÎlllească. Romîn:iia, di111 caruză că era atît de corupt, încît s-ar fi
produs ll1!l1 gol dacii ar fi fost sJiliit să plece" 2.
Pen1:iru a-şi salva 1:ironruil care se clătina î111 mod ameninţător, Oarol
al II-lea a executat cu sl!ugărndcie toate dorinţele lui Adolf Hiitler. Încă
din iulie, Fabriciius spusese pirobaibiil că Hitler doreşte să satisfacă pe·
revizioniştii unguri. Problema Ard~alului începuse deci să se ridice în-
rnod. deschis. La 6 Wlie, :în:tr-um raiport al său către Auswiziges Arnt,
Fabricius ară/ta că regele se va supune hotărîrilor naziste. Repeta apoi
întocmai declaraţia lui Carol caire relevase „cofosalul sacrificiu pentru
sentimentele naţionale ale romînfilor", precum şi „nădejdea că acest act
va fi o dovarlă a spiriitu1ui său de oolaborarr"e şi a aprecierii sale personale·
pentru Filhrer" 3 . La 26 iuJde, Gd.gurtu şi Mainoilescu au prezentat propu-
nerile concrete ale guvernulrui dictaturii regale, privilild cedările terito-
riale în Trarnsilvania.
în nenumărnite documente di.ploma.itice 4 cit şi în declaraţii publice„
guvernU!l Gjigwitu a arătait că niciodată nu a fos.t vorba la Berghof de:S-
pre cesiuni teritoriale, ci doar despre princtpiul etnic. Totuşi documentul
publicat, privind discuţiile de la Berghof, relevă următoarele fapte:
Gigiuiritu a .răspuns fa o ÎIIltre~e precisă a lui Hitler „că Rommia era·
gata să cedere Ungariei, 14.000 km 2 5. De asemenea, în min_!lta convorbidi
se subliniază Îll1 conit:iniuan.-e că „la acest pumcit, ManoHescu a făcut un
gest prin carre făcea aluzie ~ faptul că nu este vorba despre ultimul ::-u-
vînt al Romjîniei" 6. Convorbirile de la Berghof mai scot în evidenţă
incă un lrucru deosebit de impo:ntant m legătură cu „arbitrajul" de la-
Viena. Nenumăralte documente diplomatice tind să dovedească că Ger-
mania a impus acest „arbistraj", în forme ultimative şi că Romînia, luată
prin surpnim.dere a trebuit să sie supună. Adevărul este că la 26 iulie,
Gigurtu a declarat !a Berghof că: „Guvernrul romîn ar fi foarte fericit
1
De pildă, Goering-. Fabricius de asemenea l-a susţinut cîtăva vreme pe C<irol.
2
R. G. W a I deck, op. ci/. p. 103-104.
3
Documents on German Foreign Policy, voi. X, series D. ed. cit. p. 137.
4 In documentele rămase în arhiva M.A.E. privind „dictatul de la Viena" ml se
găsesc „afirmaţiile lui Gig-urlu, publicate î!l Documents on German Policy", voi. X, p; 315-
~ Documents on German Policy, voi. X, p. 315.
6 Ibidem.
368 ELIZA CAMPUS
.să apeleze la sfaturile Filhrer-uil.ui asupra 1rurtruror acestor dâ.fiou1tăţi şi ar

dc.ri mai mult chiar, un arbitraj al lui" 1. Pentru a epuiza ÎIIltregul air-
·senal de eaptare a bunăvoinţei Axei, guvernul dictaturii regale a cerut
:-:itît lui Hitler cît şi lui Mussolini 2 „garanţii" împotriva Uniunii Sovie-
tice, sperind că poziţia antisovietică_ şi anticomuiri.stă ar putea contri-
bui la menţinerea puterii.
După toate aceste acţiuni jOSIIlire, de trădare naţională, Carol al
Ii-lea nădăjduia că a izbutit.
Se întemeia şi pe o sorisoare a lui Goering, câre apărea plimă de
promisiuni: „înţeleg", scria Goering, situaţia dv. dificilă. Am totuşi
speranţe că Rominia va ieşi întărită din punct de vedere intern. Puterea
i.ir.ei naţiuni stă mai puţin în kilometrii pătraţi ai suprafeţei ţării şi în
.rwmărul locuitorilor, cît în concentrarea propriei. puteri naţionale şi în
Umitarea ţelw·illor politice posibile" 3. ln consecinţă, Ardealul fu.ses2
vindut în iulie. Toate actele diplomatice din august nu sint <lecit ÎlnCer-
cări de a justifica ruşinosul tirg de la Berghof. In duelul pentru putere,
dictatura regală cedase tot : suvera.nitatea şi im.dependenţa naţională,
teriitorii străvechi scumpe poporului, bogăţii de seamă ale ţării, oferind
Rominia, ca bază strategică antisovietică.
Legionarii au procedat de altfel în mod simhl.arr, oind au luat la
rindul lor puterea, militind activ pentru a-şi satis.fiace stăpinii.
Ambele grupuri fasciste erau caracterizate prin aceleaşi acţiuni
josruce, antipatriotice şi antinaţionale.
Hitler i-a ales pe legionari, deoarece ei reprezentau interesele
imperiailismwui german in România şi puteau servi mai bine fiind ca-
pabili să organizeze şi mai eficient irepresirulnea internă. Starea. irevdLu-
ţionară a popqru.lui din Romin.i.a trebuia neapărat cmmată. Petrolul şi
griul, necesare Germaniei naziste ti:rebuiatu ,păzilte cu străşnicie.
111
In primăvara şi vara anului 1940, s-a cristalizat în forme deo-

sebit de revelatoare procesul soaiall politic oare s-a inoheiat ou in1ătu
rarea dictaturii regale. Istoricii burghezi ai acestei periioa.de explică ori1.a
politică din septembrie ca un rezultat al faptului că ţa!I"a a fost îmbucă
tăţită şi că cedarea Ardea1ul.ui a făcut imposilhllă collll:linU01rea domniei
lui Carol al Ii-lea.
1
Arh. i\\..\.E., dos 188/ 1940. Relaţii romîno-J?ermanc. Rezultatul convorbirilor de la
Berghof, 26 iulie I 940. Vezi şi Documcnts on Gei:man ForeiJ?n Policy, voi. X, p. 524-525.
2
Galeazzo Ciano, L'Europa verso Ia catastrofe. Arnoldo Mondatori. Ed. 1947,
p. 579. Colloquio de! Duce con ii Capo del J?Overno romeno GiJ:rUrto. Presente ii conte
Ciano, Palazzo-Venezia, 27 iulie 1940.
1
Arh ..\\.A.E. dos. 18. Dos. 48. Berlin 8 auJ?ust 1940: scrisoarea e semnată de
Gocring.
Incontestabil că drama naţională de la sf:fu-şitul hm:ii august a

grăbit mersul ascendent al crizei poLL1Jice care s-a manifestat în- cursul
ainului 1940 în forma luptei consecvente a maselor contra regimului
fascist.
De-a lungul aceştei perioade a1fi,t de frămîilltate, singurul partid
oare a avut un program silntetraînd nevoile oa şi 111ăzuinţele maselor a
fQ<".Jt Partidul Comunist.
Incă în ia:nuarti.e 1940, cind cernn:ţele pentru ,rezolvarea import.an-
telor şi acutelor probleme eJOterne şi interne se punea cu deoseb1tă serio-
zitate, P.C.R. a ilildicaJt mlea practică, în vederea so1uţionării acestoL·
probleme. 1lntr-U1J1 manifest din ianuarie 1940 se &"ăta că obiectivul ime-
diat al luptei populare est.e lupta contra dictaturii regale. „Frontul popu-
la.ir rai1 olasei mu111dtoaire, a!l ţărănimid şi al naţiO!llalităţilor asuprite" 1
constituia din punct de vedere tactic şi strategic cea mai bună formă de
mainiifestare a acestei Lupte politice. Se pllltea astfel ai1căitui şi fcr:-ointul anti-
fascist, singur.ul instrument capabil să lupte împotriva cotropirii ţării de
către 1J1azişti. P<3JrtiduJ. comUJI1ist .a lupta.rt; atunci .pentru a canaliza nemul-
ţumirile, protest.ele, răzvrătirile în junt! problemei majore : fascismul,
duşmanul ,dinăuntru şi dinafară al poporului.
Impozitele exoesive puse de guverrnll dictaturii regale produse-
seră în decursul anului 1940 mari suferinţe. Ln timp ce preţurile se
ridicau, s-au instituit impozite grele asupra consumaţJiei, asupra tim-
brelor şi a nenumăraite ~ obiecte de primă necesitate. Pe deasupra,
la sesiU111ea des-:!hisă a senatului din 7 martie 1940, legi noi sancţionau
aşezarea unor dmpozite, jusrt:J:i:ficate au deziinvo1tură, în expunerea d,e
motive, prin necesităţi ale apă!'ăirii naţionaie şi ale ~nzestrării armatei 2•
Scinteia, organuJ. cent.rr-al al P.C.R. aprecia că i se vor stoarce cetăţea
nului numai prin „taxa de 00111Sumaţie (afară de taxele asupra băuturii)
5308 milioaine lei a.
Pe de altă parte se prevă'.liUSe UJl1 spor J.a buget de 3363 milioane
de lei faţă de anul precedent, „dm oare 2363 milioane de lei pentru
aipăTarea ţării ş.i pentru ordin.ea internă" 4. Era limpede că viaţa va de-
veni din ce în ce mai grea şd că aparatul represiv va înteţi măsurile
teroriste, în vederea păstrării „ocdinid interne".
1 Documente din Istoria Partidului Comunist din Romînia, ed. cit., p. 324.'
2 Arh. St. Buc. Fond Senat, dosar 18139, sesiunea din 7 martie 1940. Lege pen-
tru aşezarea unei contribuţiuni naţionale excepţionale pentru apărarea ţării. Jn lege se
arată că contribuţia naţională excepţionalii se strînge din: a) impunerea bene!iciilor
excepţionale; b) din taxa de 2% asupra sumelor rezultate din vînzările şi consumaţiile
de orice natură ; c) din majoritatea taxelor lâ alcool şi băuturi alcoolice; d) din majorarea
cotei adiţionale F.A.N. la impozite directe; e) sporirea cu un procent a impozitµlui excep-
ţional pe cifra de afaceri. La aceeaşi sesiune s-au votat legi pentru sporirea impozitelor pe
acte şi fapte juridice etc. etc.
I Arh. lnst. de Istorie a Partidului. Scînteia, 24 martie !9·10, p. l0-1 t.
" Ibidem.
24 - Stndli şi articole de tstorte
370 ELIZA CAMPUS
în această situaţie, dacă mica burghezie continua înoă că se je-

luiască 1, ne:îndră:znind să treacă la ,acţrliune, ol.asa muncitoare şi-a con-
tinuat ou fermiJtate lupta, servind drept exemplu marei mase a oelor
exploataţi.
!ntir-o broşură editată de partidul comunist m 1940, se Mată de
altfel că, proletariatului îi revenea sarcina istorică de „a organiza alianţa
clasei muncitoare cu ţ.ărănlimea şi naţionalităţile asuprite, de a le con-
duce la luptă uniită revoluţionară ilnpotriva acestui regim imperialist
singeros" 2•
ln avalanşa de dări directe şi in.d:iJrect.e can:e au caracterizat poli-
tica financiară a anului 1940, acţiiunea lalnsării bonurilor de înzestrare
a prndus, îndeosebi, mari frăm.întări. Deplin conştientă de semnificaţia
acestui nou abuz, clasa muncitoare a opus o rezistenţă organizată. Ma-
nifestul partidului comunist care dndim ou fetnnditate lin.ia de luptă, a
avut un mare răsunet: „Nici un ban guvernu1uâ. războirului" 3 ._ Lupta
populară a luat forme deosebit de diTze. La uzinele Lemaître, muncitorii
au oprit lucrul, declarind că nu vor să subscrie pentru bon.U!Iihle de Îill-
zestrare ~. La Postăvăria romină s-au produs acţ.idni similare 5; la
Lyons, la Mociorniţa, protestul a fost unaJILim, astfel incit patrondi au
fost obligaţi să reow-gă la o serie de subterfugii 6.
In faţa unei atairi ,replici dată de el.asa muncitoaTe- acţiunii de
subscriere la bunurile de inzesitrare a armatei, replicA c.ar€ servea de
exemplu şi altor pături sociaile nemulţ;um!iite, clasele dominalilte aiu
răspuns cu o înteţire a măsurilor represive. Intr-un memoriu adresat
regelui se găsesc formulări deosebit de sugestive privind această pro-
blemă : „Statul autoritar şi partidul unic, întemeiate pe ideea naţiona
lismului integral sint singura şi ultima formulă posibilă şi utilă 7, m
împrejurările actuale. Ea trebuie să reuşească. Dacă eşuează 111u ne mai
rămine d~ît dictaitura militară, apoi 111ecuI11.0SOUJtuJ. Tirebuie deci procedat
ferm şi metodic" s. Iată deci formula „magică", unica cale care mai
1
ArlL St Buc„ Fond, Casa re2ală. Petiţii, Scrisori 1940, pachet 12·t Andrei
C. .\\. Aragii din comuna Urbana II, Adjudul Nou,_ str, /\\are, nr. 235 scrie: „Am
:ijuns in starc- de a merge l:i mormintele morţilor şi a le spune să iasă ei şi să intrăm
noi de \·ii, pentru că nu mai putem suferi 2reutăţilc care sint pe capul nostru; sintem
toti ru picile goale". Se arată preturile: „Porwnbul se vinde de ţărani cu 2,50 lei, iar
noi primim hiina cu 5-6 lei k2; untdelemnul de floarea soarelui_ se_ vinde cu 62 lei
kg, de la 28 Ici ; carnea de la 18 Ici la 30 Ici; g-rîul se vinde cu 3,50 lei k2, dar
pîinca costă 7-8 lei (700 g-rame) etc„ ele.
:: Dnc11111cntc ale Partidului Comunist din Romînia publirak în Analele Institutului
de Istorie a Partidului de pe lînf?ă C.C. al P.M,R. nr. 1/1959, p. 149, de T. Pinteanu
si C. Rîmniccanu.
3
Arh. lnst de Ist. a Partidului. Scîntcia, 23 febr. 19,10. Manifestul C.C. al
P,C.R.
' /bidtm. Scînteia, 23 fcbr. 1940. Frontul muncii si al luptei rc\'Oluţionare.
!i Ibidem.
11
Acelaşi izvor arată că Mociornifa a renunţat la reţinerea salariului pe o lunăr
retmînd totuşi cu forta cite 500 lei etc.
7
Sublinierea aparţine autorului memoriului.
1
Arh, St. Buc. Fond. Casa re2ală. Interne. Mapa nr. 34. Valeriu Pop. Situaţie.
putea menţine dictatura regală : fascismul· in formele lui cele mai

brutale.
împotriva acestei „ultime formule politice" se situa iilllSlă dîrză
clasa muncitoare. In februarie 1940, un manifest al P.C.R. chema la
luptă subliniind îrn acelaşi timp tactica şi s't[-ategia acestei lupt.e : „For-
maţi comitete de aoţiune S111 fabrdci şi la ţairă, f ăwiiţi frontul wnic de jos,
de luptă revoluţionară, respingeţi îin maslă orice î1I1cercare de Techiziţii ;
„la luptă, la greve, la demonstiraţi•i contra războiulud. imperi.iailist. La
luptă pentru doborîrea dictaturii regale" 1. Acţiumi[e muncitOireşti s-au
înmulţit. G!reli'Cl. de rra Fidhet 2, de pildă, s-a putut meinţine, cu toate mă
surile violente ce s-a utilizat. Zilnic, adrese ale marelui stat major 3
sau a:le diTecţi·ei generale 4 a pold.ţiei semnailau o creştere a mişcării co-
muniste. Intre timp teroarea a cresout. In mai, F.R.N. şi-a i.nteJlS!Îfi.cat
campania represi:vă, cer.înd tuturoc preşedinţilor de judeţe şi mundcipiu
să ducă „o ra.cţirune concenttlcă cu armata şi ou celelal·te autorităţi ad-
ministrative de jandarmenie, de poliţie, şcolare şi bisericeşti şi ·a ra-
porta despre orice astfel de mişcare dăwnătoare patriei noastre" 5.
Cu cît creşteau măsuri~e ternriste, cu atîit mai mullit creştea şi
dorinţa de organizare şi de luptă a maselor muncitoare. La sedllil bres-
lelor din Iaşi, de pildă, s-a pus problema unei mai temeinrice orga.IJl!izări:
„Dacă muncitorimea vrea să scape de mizerie, să se mear'gă din casă
crn casă şi să se cheme pe fiecare la organizare" 6.
DecretuJ. lege din februar~e, asuprn rechiziţiilor carre îngăduia
rechizi.ţii de orice natură şd. sub orice formă a înrăutăţit şi mai mult
situaţia .. Zilruc, cons.iiidJ.e de războd. judecau procese ale ţărandil.or, care
se opuneau rechi.zi:iţiilor exeoutate samavolinic şi ou deosebită bruitali-
tate 7•
Atmosfera era încărcată. Concentrările 6a şi celelaJte pregătiri de 1
război au produs o creş.t.ere a încordă[\i•i. La Chilia Nouă, femeile con-

centraţilor cu copăii în braţe au demonstrat în faţa primăriei, arătind că
nu doresc să moară pentru interesele claselor dominante 8.
ln armată, în afară de acţrluni1le manifestate de cei concentraţ.i,
âu început să se piroducă mişcări deosebit de sugestive. Comandantul
1 Arh. lnst. de Ist. a Partidului. Documente din 1940. l\\anifest din 28 febr. 1940.
2 Ibidem, Scîntcia, 23 febr. 1940, p. 25. Un v;il de teroare în toată ţarn.
3 Ibidem. Dos. 40.326, p. 286. Marele Stat Major, Secţia a II-a, biroul II tri-
mite la 27 apr. Hl-10 Frontului Renaşterii Naţionale o notă informativă, cu privire la
mişcarea comunistă în rîndurile armatei, în industria· de război, printre familii Ir_ con-
centraţilor etc.
4 Ibidem. Dos. 33.385, p. 25. Direcţia generală a Poliţiei. Buc. Acţiunea comunistă
din zi11a restauraţiei; dos. 36.640, p. 13 direcţia poli1iei din laşi raportează cii la
23 şi 2·1 aug. 1940, s-au găsit manifeste semnate „Comitetul regional l\\oldova".
s r\rh. lnst. de Ist. a Partidului. Dos. 40.326 p. 282-283. F.R.N. secr. gen.
Circulara nr. 16, purlînd menţiunea confidenţial.
6
Ibidem. Dos. 39.835, fila 20. Direcţia gen. a poliţiei. Inspectoratul regional laşi.
' ibidem, Scînteia, 23 febr., HllO, p. 26.
8
Sdnteia, 24 martie 1940, p. 14-15. Frontul muncii şi al luptei revoluţ:onare.
372 ELIZA CAMPUS
armatei a III-a, adresînd un raport Curţii marţiale clin Rom.an, arăt.a :

„Unele fapte petrecute în ultimul timp, dovedesc oă comandanţii wtl-
tă.ţii din garnizoana Roman nu depun tot interesul pentru menţinerea
unei discipline solide ÎIIl rindurile ostaşilor ce le stau sub comandă" 1.
în oontinuaire, rapootul subllilia că s-au ~uait severe ·măsuri represive 2
care nu au ameliorat starea de luOI'!Uri. Problema „ordinei" din ainnată
preocupa mult Tegim.uL Valeriu Pop ii 1raportează şi el luă Carol despre
,.simptomele de îngrijorare" 3 din cadrul airmat.ei, datorite „rechiziţiilor
făcute fără metodă ş._i_ obiectivitate", datorită „itratamentului trupei în
urm.a dificUJltăţilor de hra!Ilă" li. Relaţiile d:imitre ofiţeri şi ţrupă il îngri-
jorau pe credinciosul sfetnic al Jui Carol al II-tlea cail"e conchide pesi-
mist că situaţia aceasta „lasă muilit de dorit şi trebuie să dea de gîrn.dit" 5.
Existau deci fisuri şi într-unul din cele mai jmportaint.e secţoare ale
aparatului de stat : armata. Situaţia falimentari a iI'egi.mului, baza sa
şubredă ieşeau dÎ.ll1 ce în ce mai mult în evidenţă.
In aprilie şi mai 1940, ura împotriva hitl~tiJ.or şi a regimulw
ce ii servea crescuse. Pătlll"i sociale, care pînă atunci fuseseră cu totul
pasive, mrepuseră să murmure împotriva naziştilor. Scrisori anonime 6
împotriva VolksgerneÎJnS!Chaft-ului începu.seră să circule în . ţarr-ă ; in
diferite îmireprinderi se purtau discuţii deschise contra lui Hitler 7 ; Îll1
cercuri foarte largi, pe stradă chiar, se vorbea cu simpatie despre
poporul francez cotropit de hitlerişti.
In august, cmd masele şi-au dat seama că se pune problema
Transilvaniei, frărnintările popula.re au crescut vertiginos s. Dictatul de
la Viena a zguduit profund întregul popor. Chiar la 31 august, partidul
comunist s-a adresat „tut\.lil"or organimţihl.or demoor.atice, precum şi
conducătorilor P.N.Ţ., propunîndu-le să se treacă la organizarea in co-
mun a luptei pentru răstlJ['narea guvernului de trădare naţională şi
instaurarea UIIlui guvern democratic care să asigure integritatea teri-
torială a ţării, nerecunoscînd hotăririle puterilor Axei de la V~ena 9 •
1
i\rh. lnsl. de Ist. a Partidului. Dos. 41.697. Adresa 2018/13 iulie 1940 a gar-
nizoanei Rnman către Curtea Marţială, semnală general de Corp de Armată - ad-
junct, lacobici.
2 Ibidem.
3
Arh. St. Buc. Fond Casa regalii. Mapa 3.t/1940. Interne. Valeriu Pop. Situaţie.
4 Ibidem.
' Ibidem.
0
Deutsches Zentralarchiv, Pntsdam, D.D.R. Konsulat im Temesvar, dosar 602 p. 40.
Raport 228/19 I0.!20 aprilie. Către leg. germ. din Buc. se fac mărturisiri revelatoare în
acest sens.
1 Ibidem.
8 Arh. f\\.A.E. dos. 71 E 9. Notă din 13 august. Se vorbeşte „despre exteriori-
zări cit mai categorice, prezentînd simptomele unei hotărîri decisive, intransigente".
' Reprodus după V. Topalu. Din lupta partidului comunist din Romînia pentru
mobilizarea maselor împotriva dictatului de la Viena. Analele Institutului de Istorie a
Partidului de pe lingă C.C. al P.M.R. Nr. 6/1960, p. 13-14. Vezi şi V. Top a I u „Din
lupta oarlidului comunist din Romînia pentru apărarea intereselor fundamentale ale
masc:lui" populare în perioada dictaturii regale"'. Studii 211961, p. 734.
Propunerea de luptă a partidului pentru a salva integritatea naţională

a patriei a fost respinsă. Dimpotrivă reacţtunea a căutat să creeze o
situaţie confuză, să a~îţe şoviinâsmwl, ca în ieluil. acesta să aibată atenţia
de la principalele probleme politiice, c:remd diversiUJili paitriotJarde. Par-
tidul Comunist a indicat clin 1110.u calea ce trebuie fil'mată : „Nici Romi-
nia, nici U:ngooa. nu mad. SÎll11t ţări independente. Poporul romîlil şi cel
maghiar, popoareloe din Bal00111i - preciza un dooument de partid, din
septembrie 1940 - îşi vor put.ea dobîndi :independenţa naţională faţă de
toate puterlJe imperialiste, numai pr:iin luptă comuină şi ou sp:ril.jinu]
marii ţări a scdailismului" 1. Mru.ncitlorid. au ilnţeles care este datoria lor,
in aceste mom.e.."'lte grave. La Cliuj, de pildă, s-a demonstrat împotriva
„dictaturii Ioametei", împotriva „dictaitu1ui imperiaLis.t de la Viena"
pentru „un guivern popular", pentru prietenăe cu U.R.S.S., penWu. auto-
determinare" 2.
Demonstraţiile din Cluj de la începutul lunii septembrie au în-
spăimilntat clasele dominante. La Braşov, „soldaţii s-au înfrăţit cu
muncitorii" 3 . La Ti:rruişoarn, s~ demonstrat şi împotniva Germamiei fas-
ciste 4 şi împotriva V:olkgemednschaft-ului s. La Arad, pe valea Mure-
şului, la Baia Mare 6, pretutindeni în :întreaga ţară, adUJilări.J.e şi de-
monstraţiile s-au desfăşUTat în forme deosebit de impresionante. Masele
înţe[egeau acum ci.inie erau duşma111ii şi împotriva cui trebuiau să lupte.
In aceste zile tragice, suJb înţeleapta conducere a partidului s-a
dovedit odat.ă mai mult „uinilbaitea de liuptă a oamenilor muncii români şi
de alte naţionalităţi" 7, luptă care de altfel continuase „să se manifeste
în întreaga perioadă de fascizare a ţării" 7• ~gamizaţiile Madosz ş.i Fron-
tul Plugarilor, sprijinite de P.C.R., au depus o intensă activitate, lămu
rind m.aSele că învrăjbirile C'l.l oa.Jraoter şovllin filtre poporul romîn şi na-
ţionalităţile conJ.oouitoaire ,llX'IIlăJresc rwn singur soop : „a servi. inteTesele
aceluiaşi stăipîn, imperialismull. gennan" 8 .
Cu toată lwpta eroică a marelor populare, în împrejurările obiec-
tive, existente în HJ40, nu s-a putut opri ililstaurarea sîngeroasei dictaturi
1 Documente din Istoria P.C.R. ed. cit. p. 333.
2 Arh. Inst. de Ist. a Partidului. Sdnteia 17 se~t. 1940, p. 6-7. Demonstra-
tiile revol11tionare ale maselor muncitoare din Ardeal.
· 3 Ibidem.
" Deutsches Zentralarchiv, Potsdam, D.D.R. Kons11lat im Temesvar. Raport 3-12/4
sept. 1940 către legaţia germană din Bucureşti. Vezi şi raport 541/4 sept. 1940 căire
prefectul din Timişoara.
5
Ve:zi şi V. Top a I u, articolul citat din revista Studii, p. 374-376 ca şi
articolul din Analele Jnst. de Istorie a Partidului, p. 11, 12, 13. ln ambele
articole se redau pe larg viguroasele aspecte ale luptelor populare împotriva dictatului
de la -Viena. Vezi şi E. Ne amu şi A. F ed o to va, Din lupta P.C.R. împotriva tîrîrii
Romîniei în războiul antisovietic. Analele Institutului de Istorie a Partidului de pe
!în{!ii C.C. al P.M.R. nr. 3/1960, p. 35.
6 Ibidem.
7 L. 8 an va i şi 'EI. G he r an. Din activitatea partidului comunist din Ro-
minia pentru făurirea unităţii de luptă a oamenilor muncii romîni şi de alte naţiona
litilti împotriva regimului burghezo-moşieresc, Studii 5/1961, p. 1131.
R lbidem. Vezi şi V. To palu, articolul citat din Studii nr. 2/1961, p. 370 pri-
vind ::ictivitatca M.A.D.O.S.Z.-ului şi a Frontului Plugarilor.
374 ELIZA CAMPUS
militaro-fasciste. Aşa cum apreciază tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej,

„lipsind unitatea clasei muncitoare, lipsind frontul popular antifascist,
poporul romîn n-a reuşit să împiedice întronarea regimului fascist în
ţara noastră şi aruncarea Romîniei în braţele Germaniei hitleriste" 1.
** *
Situaţia revoluţionară din Rominia îngrijora mult pe nazişti. Hit-
ler s-a hotărît de aceea să ia măsuri pentru a-şi gara1I1Jta Libertatea de·
acţiune în zona petroliferă. „
Trebuie, i:n orice !imprejuri!ri" - a afiTinat
el - „să-mi asigur transporturile de petrol din Rominia pentru conti-
nuarea războiului" 2. O mărturi.re similaTă, găsim şi în ahe Lucrări unde
se dau ştiri ample asupra măsurilor militare luate m vederea cotropirii
regiun.ii petrolifere 3. Din aceeaşi sursă, aflăm că pentru apărarea aces-
tui teritoriu fuseseră prevăzute două divizii de Pan.zer 4 • Teama de re-
zistenţa maselor populare a determinat şi consfătuirea militară din
după amiaza zilei de 30 august. Generalul Jodl 5 care a condus şedinţa.
a cerut Lhiar să se renunţe La arbitraj şi să se ocupe imediat regiunea
oetroliferă de către Wehrmacht 6 . Amiralul Cainaris a răspuns că s-aru
luat măsuri în interioruJ. Romîniei de către cei .însărcinaţi cu această
misiUITTe specială 7, aşa încît ocuparea nu e necesară imediat.
De alrtf el, naziştii socoteau că dat fiilJld puternica stare de fa1-
cordare revoluţionară din ţară, sosise momentul potrivit de a împinge
la putere pe legionari şi pe fidelul for aliat Ion Ant.onesou.
Partidele istorice 8 ca şi pătwile burgheze care voiau să-şi păs
treze poziţil~e de clasă, au susţinut acţiunea legionarilor. De altfel, in
scrisoarea trimisă de Garda de fier lui Carol al II-lea, ·se II"elevau
sentimEntele cordiale nutri.te pentru legionari de către diferiţi ~pre
zentanţi ai burgheziei: .,Sînt cunoscute păreri~e domnu1ui C. Amgetoia-
nu despre mişcarea legionară din procesul Duca şi nu s-au desrnint:it
pia'lă acum. E de prisos a mai ~nsistia asupra donmului Vaida Voevod de
care sintem convinşi că ne iubeşte... iar pe dl. Tătărescu îl cunoaştem
1
G h. G he or~ hi u-D e j, op. <ii., p. 22.
2 P J 11 I S c hm i d t. Statist auf Diplomatischer Buhne. AthcRjum Veri;% Bonn,
I 950, p. 49!i.
\"c:zi şi arhiva lnst. de Ist. a Partidului. C. Argetoianu, Jnsemnări zilnice. Caiet
7:!/ 1941. Od.-nuv. 1941, relatează o discujie dintre Ion Antonescu şi Vaida Voevod,
discuţie din care Antonescu arată că în „apărarea" pC'lrolului stă tot „secretul arbi-
trajului de Ia Viena".
3
H e Imu t h Grei ne r, Dic Ouerste \\'chrmachtflihrung, Limes Vcrlag, Wies-
h:iden 1951, p 299.
. . ~ ibidem, p. 300. La 28 august, dupfi acelaşi autor, s-au dat dispoziţii armatei şi
<ma\1e1 să facă toate pre~ătirile necesare „ca în cazul unei nereuşite a acţiunii de mij-
locire cc s_e iniţiase, să se poată ocupa imediat regiunea petroliferă" (p. 300).
5 lh1de111, p. 30 I.
4
; Ibidem.
7 Ibidem.
Procesul marii trădări naţionale. Ed. Eminescu. Buc. 1946, p. 200,
8
ca pe un om de mare şi real simţ politic" 1. Cîrt priveşte alianţa lui Iuliu

Maniru cu Garda de f1ier, era un fapt atît de mmosout în.cit chiar apolo-
geţii lui Mainiu mărturisesc că el s-a legat îmtr-o „crhciadă" contra lui
Carol cu Garda de fier 2.
în august. legionarii au porni,t acţiunile deschise pentru luarea
puterii. Din Berlin, mărturisesc chda:r sursele fasciste, a fost trimăs un
emisar care .trebuia să OJ)['easoă orice formă de col111ucrare cu Cairol al
II-lea 3 . El avea şi sarcina de a răspîndi scrisoarea manifest a legionarilor
adăposrti~i in Germainia care cereau abdicarea !I'ege1ui 4• Aşa cum se ştie,
spre sf"l["Şi.tul lunii august şi începutul lunii septembrie, demonstraţiile
populoce deveniseră atîit de putennice încît pînă şi im j'lJ[lnaJul Lui Ciano
se găseşte o însemnare cu caracter de mare IDgrijocare : „Mussolini a
revenit la Roma. E alarmat de siituaţia dm Rominia, aşa cum e descrisă
de ataşatul nostru mi11ta!I'" 5_ .In aceste condiţii, reacţ1uinea intennă, cu
deplina aprobare a naziştilor, a pus 1a caile aşa zisa „lov1tură de stat"
clin 3 septembrie. După rpropriile :măTlburm aJ.e participanţilor, totul
IllU a fost decît o parodie. Chiar în memoriile irecent apămlte ale illITT.Ui
legionaJr caire a luat parte la această acţiru!Ile, oapito1ul, consacrat ca['ica-
turii de lovitura de stat, este intitulat : „Aşa :lJisa loviitu['ă de stat din
3 septembri·e" 6. Profitî.nd de marile demonstraţii po.puJare, legionarii
au căutat să pună mina pe principal.ele iinstitutii clin Bucureşti, Braşov
şi Constanţa. Potrivit însemnărilor menţionate, la Bucll['eşti, grrupe răz
leţe de legioo,ad, 111esusţirnute· de nilnenii, aJU produs unele stricăoiuni
la radio, aru .tăiat unele cabluri ale telefoanelor şi au a.zWrlit două gre-
nade îiri ferestriele palatului 7. Totuil. nu avea î:nsă decît aspectul UJnei
neizbutite, unei gros0Ja1ne purneri în scemiă. Ion Antonescu, oa şi întreaga
reacţiune din Romînia, era îll1Să mulţumit. Se iniţiase ia.cea faţadă a
„insurecţiei legionare" 8 în spatele căreia se putea acţiOlnia în mişte.
Reprezentanţii partidelor istorice au dat mllnia cu legionarii, iar Ainto-
nescu a îtnceput s.ă agite grandi:locverntele sale formuile despcr-e „salvairea
neamU!lui". Lupta pentru putere a celo!I' două grupări fasciste ajunsese
la punctul cuilmiirumt. Carol a mai reculI'S ii.a î111că un siubterfa1giJu. l-'a
ceruit lui Ion .Antoillescu să formeze guvennuJ ou participare legionară.
Nădăjduia, aşa cum reiese din memor:idil.e iU!Il.Ui alrt fascist notoriu, oă va
putea încă să rămîină arbitrul siituaţiei „El era c01nvd111S", se sublinia 1n
1 Arh. St. Buc. Scrisoarea citată a m1şcar11 legionare către Carol al Ii-lea.
2 A. L. Ea st e r man n, op. cit. p. 13.
3 Ş t. Pa 1a g hit a, op. cit., p. 121. Palaghita a fost emisarul trimis de la
Berlin cu atari sarcini con!identiale.
4 Ibidem.
5 G. Ciano, op. cit., voi. I, p. 286.
6 Ş t. P a 1 a g hit a, op. cit, p. 129.
7 Ibidem.
a A. t:.. E a stern, op. cit., p. 16.
376 ELIZA CAMPUS
lucrarea amintită, „că această asocia.ţie 111u va putea dura multă vreme
şi că astfel, va fi pus în situaţia de a fi arbitrul conflictului" 1.
Carol, mre ·voia să domnească chiar dacă inu i-ar ii ["ăilllaS <lecit
două departament.e 2, a suspendat la. 5 septembrie Constituţia 3 şi a
dizolvat corpurile legiuitoare. Voia să-şi menţină tronul cu ajutorul lui
lon Antonescu. In aceeaşi zi, aşa cum declară chiar el Îlil mod oficial„
Antonescu s-a consultat cu rep:rezentainţii rpartidelor istorice care 1-iau.
sfătuit să ia puterea, promiţîndu-i întregul lor sprijin 4 . Stă.pîn pe si-
tuaţie, s-a prezentat la palat. Discuţiile dintre cei doi s-au manifestat
atît de violent, incit au fost auzite de Mihai ca şi de anturajul regelui 5:
Antonescu i-a ceI'!l.Lt abdicarea. La 4 dimineaţa, Carol s.-a hotăriit să-i
cedeze întreaga putere 6 cu condiţia ca el, Carol, să-şi păstreze tronul.
A primit să fie chiar l\J11 rege marionetă., căci în afaira unor acţiU!l'li cu
caracter de pradă, nu îi mai rămtnea nimic. Articolul 3 al decretW.ui
din septembrie prevedea limpede că „toate celelalte puteri al statului
le exercită preşedintele consiliului de miniştri 7• Cariera de rege dictator.
de rege conducător de partid politic a lui Carol aJl. II-lea luase sfîrşit_
Antonescu căpătase într-un anumit fel .puterea, prin forme legale. A
trecut de aceea în grabă la punerea în aplicare a ultimei acţiuni în
vederea instaw-ă.rii dictaturii militaro-fa.Sciste, utiliz~nd din nou formula
aşa-numitei „insurecţii legionare". Antonescu s-a prezentat din nou le.a
palat cerindu-i în mod ultimativ lui Carol să abdice. După unele ·ştiri,
Fabricius, ministrul Germaniei naziste l-ar fi întovărăşit, susţi.nînd şi
el necesitatea abdicării s. In orice caz, Antonescu, ştiindu-se bine spri-
jinit, nu a cedat absolut nimic. Actul de abdicare trebuia semnat pînă:.
la 4 dimineaţa. „I-am dat voie", arăta el cu aiere de stăpin ;nărinimos„
„ P J m I i I Ş e ic a r u, op. cit., p. 70.

2 I bidcr11.
3
C•111stitul1a <lin 27 !cbruJrie 1938.
4
I "n A 11 Iun c s cu, Cum s-a ajuns la abdicarea fostului rege Carol. Comuni-
ca!. L'nin~rsul, _14 SC'ptrmbrie 1940. Vezi şi A r t h u r G ou I d Lee. Crown against sickle.
The slory of King Michael of Rumania. Hutchinson et Co Ltd. London. New-York -
Melbourne, Cape Town. p. 13. Arată că Antonescu a fost sprijinit de Maniu şi Bră
tianu.
~ Ibidem, p. 14.
8
Decretul regal din 5 septembrie prevedea : art. 1 Investim pe dl. general lorP
/\ntnnescu, preşedintele Consiliului de Miniştri cu depline puteri pentru conducerea sta-
tuhn r9mîn. Art. 2. Rej:!"ele execută următoarele prerogative regale : El este capul oştirii_
Conferă decoraţiile romîne. Are drept de graţiere, amnistie şi reducere de pedepse.
1-'rimeşle şi acredileazii ambasadorii şi miniştrii ..plenipotenţiari. încheie tratate. Modi-
fic:ircJ lcQilur organice, numirea miniştrilor şi subsecretarilor de stat se vor iace prin::
decrete regale contrasemnate de preşedintele Consiliului de ministri.
7 Ibidem.
1
I n n .t\ n tn nes r 11. Comunicai ul cit;il d:n 11 septembrie 1940. Vezi şi R. G.
~a Ide c k, op. cil:• p. 137-139; A. L. Ea st e r man, op; ait,. p, 12; Arh. St. Buc.,.
fon.d Preşcd. Consiliului de miniştri. Pachet 37 /400 Buletine de la postul central dE'"
radio - ascultare: Memoria I Anto n·e s co, le IIJ-e homme de I' Axe. Ed. de la.
Couronne, Paris 1950.• p. 32-33. Arh. Inst. de Istoric a P'artidi.tlui de p_e lingă C.C.
al P.i\\.R. C. Argetoianu. Tnsemnări zilnice, Caiet 66/194t. p. 9205:_920â.
CRIZA POLITICĂ A DICTATURII REGALE 37T
„să se consulte pma la 4 rumineaţa cu cine doreşte" 1. Ln aceea.şi VTeme

im. care Cairol mai căuta încă soluţii, Antonescu se s.fătuia şi el ou
Horia Sima şi Iuliu Maniu 2.
După U!Ilele ştiri, {)a['.ol ar fi ofer:iit guvernul lui Manoilesou. care·
i-ar f:i răspUJnS : „,Mad.estaitE'a voastră a abdicat ieri seară, cînd a triam.s-
mis generalu1ui mtreaga sa putere" 3. George Brătianu şi A.C. Ouza
l-au sfătuit de asemenea să abdioe 4 • Oarol ar fi. vrut totuşi să încerce-
o anumită r-ezi.steniţă. Se pare oă a cerut opinia getnernlului Coroamă,
comandantuJ găirzil, siJilgiura unirt;ate mare, cantonată în capitală. Acesta
a refuzat ânsă net să Jiuipte împotriva -lui Antonescu, fiind în sold3.
grupului fascist care luase puterea 5. La 4 dimineaţa, Carol a mai primit
o scrisoare cu caracter de ultimatum din 1partea lui Antonescu 6 , astfel
incit la 6 dimineaţa a senmat actul de abdicare. E intffesant de relevat
faptul că nu apaire cuvîntul abdicare în nici unul dintre pasajele aces-
tui document. Deşi dJiai. punct de vedere juitiidic, nu e~i:stă o prea maI"e·
preciziune. Antonescu s-a mulţumit şi cu atît. La ora 8 dimineaţa, noul
rege marionetă, Mihad I, depunea jurămîntul de credinţă. Dictatura
mii1iJ1Jaro-fascistă preUru.iase pUJterea. I s-a pus în vedere .1ui Caro~ ca în
patruzeci şi opt de ore să părăsea~ci. ţara. Apologeţii domniei lui Caml
al 11-Jea au vorbit mult despre „marea durere" ce l-a cuprins, la gîndul
că trebuie să părăseaiscă Rom.inia. Nu ne îndoim că pierderea puterii i-a
pricinuit cu adevăTat rn.aTi slllferinţe. Totuşi, în cele două zile cit a mai
rămas în ţară, Carol şi"-a stăpîinirt cu mult sînge rece „marea lui sufe-
rinţă". De aceea nu a uli..tiat să ia în bagajele .sale ,,o 'bună parte a colec-
ţiei de tablouri aile C(){I"oanei, prilI1tre oare zece tablouri de El Greco, ca
şi multe obiecte de valoMe din tezaurul regal" 7. De altfel, îşi păstrase
„sîngele rece" chiaa- în dr.:i.ma:ticeJe zile ale dictatului de la Viena, în-
cheind atunci cu primăria municipiului Bucoceşti, actul de vîn.zaire al
castelruil.rui de la Balcic s. Sume deosebit de importante au fost astfel
scoase din "ţiaxă. U111 am. maă. tkziu, · s-aiu găsit de pildă, la Sevilla, în nişte·
valize citate aoolo, monede de aur şi obiecte de metal preţrl!os în valoare
de 11.265.000 lei 9. De asemenea, în iunie H?41, legaţia din Lisabona in-
forma Că : „dl. UrdăJrea!IlJU a reuşit să aducă în Portugalia, în afară de-
sumele de lei ce a lăsait Îlll Spania, bancnote romÎ!neşti care air valora.
1
I o n A n ton c s c t.i, Comunicatul citat.
2
A L. Ea st e r man, op. ~it., p. 18.
R f\\ cm ori a I Anton e s cu, ed. cit., p. 33.
4
I o n Antonescu, Comunicatul citat.
'' !\\ e mori a I An tone s cu, ed. cit., p. 33.
6
Arh. M.A.E. C. 3, voi. XX Romînia. Generale. Telegramă circulară din 7 sep-
tembrie 1940. Se anunta abdicarea si se relata modul de desfăşurare a evenimentelor.
7
R. G. W a Id cc k, op. cit. p. 140. Vezi şi Parn!il Şeicarl.l, op. cit., p. 70.
8 Ibidem. Voia să „evite o pierdere personală" în momentul cînd se va retroceda
r:adrilatcrul Bulgariei.
9
Arh. M.A.E. dos. 71/1940. R. 4. partea a V-a Banca Naţională a Rornîniei:
elitre l\\inist. Af. Străine, 12 mai 1941.
:378 ELIZA CAMPUS
cîteva zeci de milioane de lei" 1. Faptele dovedesc deci că fostul rege

.şi-a păstrat întregul calm, îngrijindu-se ou meticUJlozita.te de treburile
sale personale.
Istoriografia burgheză s-a ocupat şi continuă să se ocupe în mod
apologetic de domnia lui Carol al Il-lea, disculpîndu-1 şi apă!l.indu-1 2 .
Faptele, singurul criteriiu obiectiv de judecată, s-au impus '.insă. Duş
mani înverşunaţi ai regimului nostru socialist iau fost totuşi nevoiţi să
recunoască vinovăţia flagrantă a lui Carol al II-lea. De pildă, chiar reac-
ţionarul ist.orie Reuben H. Mark.ham mărtiuriseşte 5:111tir-o lucrare a sa
despre Romînia, (publicată de Meador Publishing Company, Boston,
1949), că fostul rege a grăbit catastrofa şi a răpit in.aţlirunii sale pasibi-
litatea de a se guverna cu demnitate. In aceeaşi lucrare se mai adaugă:
„Era atit de flagrant, atît de ostentativ li.m.oral, ffnoît ii:şi jignea poporul.
f ăcind imposibilă o loialitate deplină".
Adevărul este că dictatura regală profund compromisă a fost Îiil-
lăt urată în cadrul procesului obiectiv, istoric, ce se desfăşura. Criza poli-
tică din septembrie este doar momentul de vîrf al luptei populare împo-
triva regimului. Evenimentele externe au grăbit declanşarea procesului
care s-a desfăşurat în ritm rapid în primele zile ale lunii. împrejurările
obiective existente atit pe plan intern eîit şi pe plan internaţional nu r.u
îngăduit ÎlllSă maselor să oprească instaurarea dictatwiii militaro-fasciste.
Poporul ura însă noua dictatura tot atit de mult cit o uxîse şi pe aceea
inlăturată. Exprimînd acest punct de vedere, partidul comunist aprecia la
fl septembrie 1940 că : ,.Lovitura militaro-gardistă de la palat a genera-
lului reacţionar Amtonesc-u şi numi.rea lui Mimi oa i-ege, înseamnă o
încercare a duşmanilor poporului de a păstra şu:bredUJl regi:im burghezo-
m~ieresc imperialist" :i. De necontestat e faptul că noul guvern nu avea
intenţia să schimbe nimic. Parada naţionalistă în juntl dictatului de la
Vi€na a încetat dintr-o dată. Mai mult decit atît, aşa cum arată un do-
cument de partid, Garda de fier a susţinut şi a cerut acceptarea sen-
1
.\rlJ. _,\.\.E. ,\\inist. Afacerilor Străine trimite la 19 iunie 1941 o adresă coniiden-
11~ilacatrc (!u\·c:rnatorul Bancii Naţionale. Raportul din 14 iunie 1941 al leg-atici din Madrid
relevă cii în. Spania au rămas trei maşini : un Rols Royce şi două Lincoln Zephyr.
De asernrnea, se arată că pe căile ferate din Spania ~e transportaseră în septembrie
1940 34fl() he bagaje. In cele 37 valize uitate la Andah:1cia Palace .din Se\•illa se e:ă
scau nenumărate obiecte de aur împodobite cu pietre preţioase, în afară de monezile
1le aur mcn\i9nate. Daci) ac:este lucruri au fost uitate, nu e 12'rcu de închipuit că prin-
cipalele piese de valoare fusesc:ril luate. • ·
1 U Ir ic h v o n li as s <:I, „\10111 andern Deutschand", Humboldt Verlag, Berlin,
Hl48, p. 214.
E r nes t Pe z c l, Allema~e - Europe. La Nouvelle Edition, Paris, 1946, p. 112.
A. L. Ea st e r man, op. cit., p. 24.
lk~ma Princcss of Rournania. I leavc ag-ain. Rinehart ct Comp. New-York, 1951,
p. 72.
N. P. Co m ne n c. Anarchie, dictature au oq:!anisation i11tc:rnationalc. Perret
Centil, Gene\·e, 1946, p. 170.
3
Arh. Institutului de Ist. a Partidului de pc 1111,l:!ă C.C. al P ..i\\.R. Documente
clin 1940. Mani lest din 6 sept. 1940.
timţei de la Viena" 1. Chiar ful lUClI"ări burgheze se sub1imiază, de pildă,

-o declaTatie deosebit de revelatoare a lui Sima : ,.Nu mă interesează
unitatea geogrr-afică" a ISlpUS acest aşa zis „mare ~triot", „ci unitatea
spirituală a Romîniei sub a.uspiciile marelui Reich" 2• De altfel, ireali-
tatea scoate fflil evidenţă cu prisosilil:ţă această poziiţlle. De pildă, la 7
septembrie a fost re1uait şi pus în vigoare ordi.!I1ul redactat sub Carol, la
2 serptembrie. Se aooentua îndeosebi teza că :- „Acceptînd arbitrajul cu
ga.ranitarea konrtierelor ce ne-au rămas, s-a asigurat existenţa unui stat
rom.în mdependent, ffn jurul că.Duia se vor gi~pa spern.nţ.ele rom'ineşti
de pl'etutÎIIldeni" 3 • GaJrda de fier a fost deci pe deplin rpărr°'taşă la actul
de trădaire lll.aţLonaJă de la 31 aiug1ust 1940. Toate acţiuni,le ce a mai să
vîrşit poartă de altfel aceeaşi rpecete : trădarea naţională.
La 10 septembrie, mtr-o broşură intitUJ1ată „Bunctul nostru de
vedere", ainali2;înd siJtuaţia ce se crease prim instaurarea noii dictaturi
fasciste, P.C.R. conchidea : „RomÎ!nila mică imperialistă, cu dictatura ei
militaro-gardistă, şubredă, cler periculos de provocatom-e, e pregătită să
servească drept avantpost pentru eV1entuale:le provocăd războinice anti-
sovietice" 4 • Începea deci o nouă etapă de luptă. Singura salvare era o
consecventă şi [nchegaită luiptă init€mă a forţelor arttifasciste în frunte
au P.C.R., a forţelor care izbutiseră, in fond, să răstoarne dictatura re-
gală. Pe de altă parte era necesară mai mult ca oricînd . acţiunea de
„susţinere revoluţionară a po1iticii extenne a Uniiunii Sovietice" 5,
căci, sublinia ou fermitate dooumentul, „aipărînd U.R.S.S. apărăm toto-
dată viaţa poporului muncitor romîn" 6. Lupta penrtru dobor"Iir"ea dicta-
turii militaro-fasic;stă se împletea de altfel strîns cu Lupta contra cotro-
pirii ţării de către Giermania hitleristă. 1n 111oua etapă istorică devenea
evident că această luptă avea să ia forma IUJl1ei uriaşe încleştări pe viaţă
şi pe moarte. Norii iÎIIltunecaţi ai unei cumplite primejdii acoperiseră
cerul ţării. Duşmanul dinafară ca şi duşmanul dinăuntru avea acelaşi
chip, era ~nsemnat ou aceeaşi svastică şi se inchina aceluiru;;i zeu, iinsa-
tiabilul moloh, capita1ul fin<illlciair, prinoiipailul vmovat al declanşării
războiului.
Împotriva duşmanilor se înălţau însă dîrze, forţele oare de-a lun-

gul veaouruor ipăzisera ou mîilnile lor aspre şi pu~e pămîntul ţării.
Aveau acum o călăuză neîlnf:nicată, partidrul oomunist, care străduindu-se
cu eroică abnegaţie, a condus lupta ce avea să încheie aceas.'1Jă etapă
istorică prin 1uminoasa victorie de Qa 23 August 1944.
1
1
Arh. lnst. de Ist. a Partidului. Dncumcnt din 10 septembrie, 1940.
2 A. L. E a st e r m a n, op. cit., p. 220.
3
Arh. Inst. de Ist. a Partidului de pe lfogă C.C. al P.M.R. Dos. 41697, p. 229,
or. 28.281, 7 septembrie 194Q, Armata a 3-a către Curtea Marţială. Se trimite în copie
ordinul circular 17835/2 septembrie 1940 al Marelui Stat Major.
' Docum_ente din Istoria P.C.R .• ed. cit., p. 331.
5
Ibidem, p. 332.
0 Ibidem.
ASPECTE PRIVIND SITUAŢIA MUNCITORILOR INDUSTRIALI
DIN MEDIAŞ INTRE ANII 1921-1943
de N. DRAGAN
Datorită polLticii economice a cucţii vieneze şi a condiţiilor ne-

favorabile, în cadrul monarhiei austro-rungare industria Transilvaniei a
.cu111osout, pînă la primul război mondial, un ritm de dezvoltare încet şj
.anevoios. După unirea T.ransi•lvaniei cu Rominia s-au creat perspectiv~
mai favorabile de dezvoltare acestei industrii. I111lăturarea conouren~ei
industriale din Austria, Boemia şi Ungaria şi otştigarea Wlei largi pieţisi
<ie desfacere î.n întreaga Romîrnie i-au asigurat industriei trainsilvănene o
perioadă de prosperi.tate.
Abulil.denţa materiei prime şi exploatairea forţei de muncă ieftine
au permis fabricanţilor din Mediaş să realizeze importante acumulări Li:e
-capiital. GaZUil metan, oombust~b11 ieftin 1, folosit de toate întrepri111derile
locale după 1918, a redus preţul de cost şi a grăbit apariţia industriei
mecaruzate. Existenţa capiltalului comercial, bancar şi a creditului -
rezultat al unui îndelungat proces de acumulare - reprezenta un fond
permanent de investiţii 2. Potrivit cifrelor statistice, Sibiul şi Mediaşul
excelau prin salarii mici 3, ['ata ridicată a profitului provenit din supra-
nmncă, servind ca bază aoumulativă, a .futlesnit procesul de industria-
lizare locală.
Industria· mecanizată s-a dezvoltat în Mediaş după 1918, cind
.:.apar noi ÎIIltreprinderi cu caipiltal autohton şi străin, precum : „ Vitrome-
tan", înfiinţată în 1923, ou 15 milioane lei capital pe acţiuni şi 300 lucră
tori 4; „Prima fabrică de sticlă cu gaz metan", în 1918, cu 1 milion
coroane um.gare şi 500 lucrători ; 5 „Westen", iiil 1923, cu 6 milioane lei şi
1
Societatea Naţională de G<1z Metan, Gazul metan şi vari<1tele lui întrebuin-
<ări. ed. N. Stroilă, Buc„ 1935, p. 51.
2
Adressbuch des kăniglich freien Stadt Mediasch, Erster J<1hrg<1ng, Medi<1ş, ed.
·G. Reissenberger, 1914, p. 4.
3
Indice anuale ale salariilor ,din cîteva ornşe din Transilv<1nia (1923-27) în
culeg. Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul, voi. l, Buc., 1929, p. 720 şi Me-
.diascher Zeitung, nr. 50, 16 decembrie 1922, p. 2 şi următ.
4 Bilanţuri <1nuale, 1923-1930, mapa I-2, pachet 24, arhiva „Vitrometm1", Me-
diaş, (nepaginat).
:i Istoricpl întreprinderii ,,Geamuri", dos<1r A, p. 1-2, arhiva „Ge<1muri", Me-
·diaş, serv. SD"~ial.
382 NICULAE DRAGAN
550 muncitori; 1 „IRTI", iin 1922, cu 10 milioane lei şi 131 muncitori 2.

Fostele manufacturi îşi perfecţionează treptat, prin mecanizare, utilajul şi
tehnica productivă, transformîndu-se în fabrici. Maniufactura a pregătit nu
numai tehnica, ci şi cadrele necesare marii industrii. Dar, această re-
producere a exploatării meşteşugăreşti mtemeiată pe maşină, C0111Stată·
Marx. nu formează decît tranziţia spre sistemul de fabrică 3. „Poate că
una dintre manifestările cele mai plastice ale legăturn strî.nse şi directe
dintre formele succesive ale industriei, scrie Lenin, este faptul că o
serie întreagă de fabricanţi mari şi foarte ma['i au fost ei înşişi cei mai
mici dintre micii producători de mărluri şi au treouit prin toate trep-
tEle tje la „producţia populară" pînă la „capitalism" 4. Din 12 fabrici
existente în Mediaş în 1936, 8 ~u provenit din reutilarea atelierelor
manufacturiere. Industria mecanizată concentrează mase mari de lu-
crători, creînd proletariatul industrial modern. Cunoaşterea condiţiilor
de existenţă ale proletariatului este absolut necesară pentru studiul
mişcării muncitoreşti. „Situaţia clasei muncitoare, scrie Engels, este·
adevărata bază şi punctul de plecare al tuturor mişcărilor sociale" 5.
* "' *
Trecerea la industria mecanizată prin transformarea vechilor
ateliere, înfiinţ.a~·ea fabricilor noi de sticlă, textill.e şi vase emadlliate
într-un timp relativ scurt, între 1921-1924, existenţa runei nurneroase-
suprapopulaţii relative G, precum şi dorinţa nemăsurată de cîştig a fa-
bricanţilor, au creat o sede de condiţii specifice Mediaşu~ui, cu ÎlnSem-
nate repercusiuni asupra situaţiei materiale a muncit.orimii. Zilei de
lucru de 12-14 ore, salariilor nominale scăzUJte, care, raportate la piaţa
.alimentară scumpă şi la lipsa acută de locuinţe, au r"edus salairiul real
sub media oraşelor din Transilvania, li se adaugă şi jaful exercitat de
către capitaliştii străini.
Capitalul străin pătrunde sub formă de acţiuni şi împrumuturi,..
in 1922, la întreprinderea textilă „IRTI" şi în 1930, sub presiunea cri-
zei economice, la „ Vitrometan", cinel fabrica contractează lliil împ["1lll1ut
la Societatea Anonimă Saint-Gobain-Paris. Curnpărr-at ou bani de către
reprezentanţii mai puternici ai Societăţii Glasindustrie Fr. Siemen.s-Neu-
sattl şi a grupului Kampf-Grunlas (Cehoslovacia), consiliul de adminis-
traţie denunţă contractul cu Saint-Gobain şi acceptă oferta capitaliştilor
ceho.slovad î, ilustrînd astfel constatarea lui Lenin : „Capitaliştii îşi im-
1 Ad ronsti lutiv şi statu lele înlrepr. „Wcsten", imprimat în Mediaş, 1936, p. I.

2 E\'idcnta muncitorilor 1922-25, dosar statistic, nr. 1, arhiva „V. Vasilescu",
McJiaş, (nepaginat).
3
K. Marx, Capitalul, voi. I, ed. P.C.R., Buc., 1947, p. 420.
• V. I. L c ni n, Opere, voi. 3; ed. P.M.R., 1955, p. 511.
~ F r. E n g c I s, Situat ia clasei muncitoare din Anglia, E.S.P.L., 1953, p. 8.
6
N. Drăgan, Dez••oltarea industriei in Media~ intre 1918-1944, Mediaş, 1957.
p. 22-:24. I
7
Proces-\'erbal at' adunării generale, 16 oct. 1930, dosar A-D, nr. IV, pachet I.
arhiv ,1 „Vitrometan" 1 l\\ediaş (nepaginat).
SJTUATIA MUNCITORILOR DIN MEDIAŞ 383'
part lumea, proporţional „cu capitalul", „cu forţa" - alt mod de împăr
ţire nu poate să existe" t.
Conform unei convenţii separate, firma R. Kămpf aco:rdă fabridi
„Vţtrometan" un credtt de 25 milioane lei, cu 100/o dobindă şi garanţie
ipotecar:ă pe primul loc 2 . Totodată grupul Kămpf-Dieterle-Schlosinger
se introduce ca acţionaT cu 25 milioane lei, reprezentînd 62,5% dLn
totalul acţiunilor şii pătrunde în consiliul de administraţie 3. în 1931 nu-
miţii financiari împrumută din nou fabrica cu încă 100.000 dolari cu
10 % dobîndă şi 5.000 dolari, garanţie spese, care, în 1935 sporesc la
150.000 dolari, convertiţi în franci francezi"· Se adaugă şi acţionari mai
mărunţi ca Gertrud Schubert-Graz (Austria) şi Langhaus Doris-
Karlsbad - cu dte 375.000 lei fiecare 5. Prin interpuşii lor, capitaliştii
străini acaparează treptat conducerea fabricii. Numai im decurs de 7 ani,
intre 1935-H?42, s-au trimis peste graniţă de la ,,Vitrometan" dividende
Îll1 vaJ.oa['e de 25.457.196 lei şi dobîrnzi însumind 67.171.524 lei 6, IÎJ11. total
92.628. 720 lei, storşi din sudooirea stoolarului medieşan şi rpierduţi defiini-·
tiv pentru erorumiia ţării. Dubla exiploatare a muncito:rilor de către capi--
taliştii inte:mi şi cei străini explică plata unui salariu nominal redus, care
a generat U1I1 salariu real şi mai redus, caracteristic pentru sticlarii din
Mediaş.
Din capitalul social de fO milioane lei pe acţiuni, în momentul
fondării uzinelor textile „IRTI", ba.nea elveţiană „Institut de Credit peur
le Commerce et L'Industrie en Matieres Textiles", Vaduz-Lichtenstein de-
ţinea 5 milioane lei (50%), iar industriaşii Leopold Stern, reprezentant al
băncii şi Otto Deutsch, cetăţean cehoslovac, aveau 16 O/o din acţiU1I1i 7. în
1923 consiliul de admÎil'listraţie plăteşte 1u1 L. Stern suma de lei 975.000
drept cheltuieli de emisiune şi onorariu s. Peste un an, banca elveţiană
acordă fiabricii ian oredit de 4 mil. lei cu 12 % dobÎII1dă anuală şi 3 %
comisiOin trimestrial 9. Sînt condiţii de jaf crunt, posibil numai în cele
mai înapoiate ţări coloniale. Capitalul social se majorează la 20 mil. lei.
ln 1929, oapi1Jalul mărimdu-se la 26 mil. lei, se emit noi acţiuni, dintre-
care Otto Deutsch şi N. Valy deţin 3 mil., oel dintîi socotind ,,necesar"
să 'ÎmpPUmut2 fa:brioa ou 3 mil. coroane cehe, cu 10% dobîndă 10 . După·
1 V. I. L c 11 i n, Opere, voi. 22. cd. P.1\\.R., 1952, p. 2--18-2--19.

2 Proces verbal al adunării generale, 16 oct 1930, dosar /\-0, nr. IV, pachet 1.-
arhiv:i „\'itrometan", Mediaş, (nepaginat).
3 Ibidem.
4
Dosar credite striline. 1930-1937, pachet l, arhi\'a „Vitrnmetan", ~\\ediaş,
(nepaginat).
5
Ibidem.
Dosar credite străine, partea I, cont recapitulativ pentru 1942, pachet 1, Ar-
6
hiva „\'itrometan", Mediaş (nepaginat).
7
Procese verbale ale Consiliului Administrntiv, dosar III. p. ·l-5. arhiva intr:.
„V. Vasilescu", J\\cdiaş, serv. planificării.
11 Ibidem, p. 6.
11 Ibidem, p. 8.
io Ibidem, p. 15-16.
:384 NICULAE DRAGAN
această dată el devine conducătorul efectiv al întreprinderţi 1. Mulţumită

„de plasamentul bun di!Il Rom.inia", după 1929, banca elveţiană cumpără
titlurile micilor acţionari, astfel oă la a treia majorare a capitalului social
im 1942, deţinea 68 mil., iar după recalcularea investiţiilor 132 rnil. lei,
respectiv 84,6 % din totalul acţiunilor 2. CifTele bilanţului pe 1935-1938
dezvăluie un proces adînc de acaparare ş.i jaf exercitat de capi:taJ.ul străin.
Dintre creditorii fabricii pe 1935-1938 străinii eraiu în proporţie de 85% 3.
După 1931, din 74 funcţionaJri, care form01U. personaJ.U!l administrativ ail
fabricii, 33 erau cetăţeni străini 4.
Cail.culul procentelor ofidale, impuse de către fisc, dovedesc că
între 1935-1942, uzinele textile „IRTI", situate pe :tedtoriUil Rom.iniei
-burghezo-moşiereşti, au plătit sub formă de dobinzi şi dividende (tan-
tiemele fiind necunoscute) suma de 205.738.228 lei capitaliştilor străini.
dintre care numai dividendele anului 1942 se cifrează ~a 7.926.000 lei.
Raportînd această sumă la 244.141.535 lei, cit au primit mwncitorii sub
formă de salariu pe 1935-1942 s, constatfim că un· echivalent de 84,2%
din salariul fiecărui muncitor a fost plătit regulat acestui grup de pa-
raziţi străini, care ne cunoşteau ţara doar din tratatele de geografie, dar
pe care îi interesa in măsura în ca.re puteau stoarce profituri cit mai
mari din exploatarea ei.
* • *
Procesul lent de mecanizare a industriei, păstrarea pI"in repara-
ţie şi modificări parţiale a unei bune părţi din utilajul manufacturier
la fabricile de postav „Stiirzer", pielărie - Karres, şuruburi - Rosen-
auer, cărucioare - Ideal 6 , precum şi introducerea în noile întreprin-
deri ,.Westen" 7, „Vitrometan" s, „IRTI" 9, a unor maşini vechi, ou un
grad inai.ntat de uzwră, a avut ca urmaire reducerea randamentu.lui şi
·productivităţii muncii, fabricanţii, cei mai mulţi foşti patroni de ateliere,
1 Statistic a industrială, dosar IV, 1932, p. 2, arhiva într. „V. Vasilescu", Mediaş.
Sl'r\'. planificării.
2 Registn1 de aclit1nari ai într .•• IRTI", 1941-1942, p. 4-6, arhiva „V. \'asi-
k~rll". J\\ediaş, sen·. planificării.
1 Cu l.ti.683.250 Ici din totalul de 173.745.000 lei în 1935 şi 264.972.195 lei din
·325_.HIG.70C· lc:i în 1938: vezi Bilanţul pentru anii 1935-1938, dosar III (nepagfoat), ar-
hi\·.:i „V. Vasilescu", Mediaş, serv. planific~rii.
~ Statistica industrială. dosar IV, 1932, p. 5, arhiva într. ,,V. Vasilescu", Mediaş,
sl'rv. planificării.
~ Statistica industrială pe 1935-1942, dosar IV, p. 6-7, arhiva „V. Vasilescu",
/\\rcli.:iş. serv. planificării.
8 N. Drăgan, op. cil., p. 50, 53 şi 73-74.
7
Maşini fasonaj şi piese mari venite prin demontare din Polonia : vezi Tabelele
utilaj si amortismente, dosar A-1, p. 1-16, arhiva „Emailul Roşu", Mediaş.
~ Maşini suflat semiautomate „Wolf" şi ,,O'Neil", cumpărate vechi, vezi Is-
ioricul intreprinderii „Vitrometan", dosar A, p. 2, arhiva „Vitrornetan", l\\ediaş, serv.
-spec.
11
Registm inventar pe 1924-1932, dosar maşini, N2, arhiva „V. Vasilescu", Me-
·diaş, (nepaginat).
SITUAŢIA MUNCITORILOR DIN MEDIAŞ . 385
prelungim.d, după bunul lor plac, ziua de lucru. La „Vitrometan" munca

înceta după 12 ore 1, la fabrica de geamuri, muncitorii de la moara cu
bile şi de la vagoane prestau 14 ore 2 . Ziua de luciu trecea de 12 ore la
.,W·csteln" (emailat), atingind 14 ore la „Ideal" ~. La „IRTI" (textile) şi
la S. Karres (pielărie) se lucrau obişnuit ci.te 12 ore zilnic, iar la fabrica
de salam 10 ore erau considerate obligatorii. Postăvăria „W. Sti.iTZer"
păstra din faza manufaoturieră 13 ore de lucru. La „Geamuri" şi la
.,Ideal" se muncea duminica, fără plată 4. Muncitorii întreprinderii tex-
tile „I. Klinger", majoritatea cu dornioiJ1iul lil saltele vecillle, săpau du-
minica, gratuit, la cartofi pe moşia fabricantului. Cînd au cerut 50 bani
pe ora de lucru, au fost b:rru.talizaţi şi păilmuiţi de cătTe personalul
administrativ s.
In mod normal, scrie Marx, prelung:irr-ea zilei de lucru este com-
patibilă cu munca extensivă 6, fiind specifică manufacturii şi capitalis-
muJ.rui premonopolist. Menţinerea unei zile de mUJncă îndelungate în
Mediaş şi Transilvania, chiar \În _perrioada crizei economice, dovedeşte,
pe lîingă ·O tehnică înapoiată, că imperialismul îmbinase la noi formele
monopoliste cu irămăşiţe precapitailiste în industrie, care, constată Con-
gresul V al P.C.R. „ ... au deterrrniinat o exploatare deosebit de hrăpăreaţă
a forţei de muncă. Pentru Uiil salariu de foame muncitoruil. este silit s8
lucreze 12-14 şi 16 ore pe zi" 7• Cea mai lungă zi de muncă s-a consta-
tat la 111oi IÎrr'l mdrustria uşoarră s. Este ştiut că Mediaşul :1.vea numai indus- 1
trie uşoară. Ziua de 8 ore a fost legifem:tă încă clin 1918 de căitlrf>
Consiliul Dirigent al Ardealului prin Decretul XII 9 , decret care nu s-a
aplioart;. Durata excesivă şi munca istovitoare au forţiaJt .proletariatUil din
Med~ să lupte pentru limirtarea zilei de muncă.
***
Dar. nici această zi de muncă excesivă nu a fost totdeauna asigu-
rată muncitori~or. Muncitorimea din Mediaş a cunoscut d1n plim., între
cele două războaie, suferinţele şornaju1ui, ale acestui Îll'levitabil înooţitor
1 Istoricul întreprinderii „Vitromctan", dosar A, p. 3, arhiva „Vitrometan", Mediaş,

!'ierv. spcc.
2 Istoricul întreprinderii „Geamuri", dosar A, p. 5, arhiva într. „Genmuri", Me-
diaş, serv. spec.
8 Istoricul întreprinderii „Ideal", dosar A, p. 4; arhiva „Ideal". Mediaş, serv.
_sper.
4 Ibidem.
5 Dosar administrativ inlr. „L Klinger", voi. III, 1934-35, p. 55-58, arhiva într .
.. Salconserv", Mediaş.
8 K. 1'\ ar x, Capitalul, voi. I, ed. P.C.R., Bur., 1947, p. 377.
7
Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia ( 1917-1944), ed.
fi-a, Buc., 1953, p. 134-135. ·
8
Studii privind istoria economică a Romîniei, voi. I. cd. Academia R.P.R., Buc ..
1961, p. 161. •
11
Gazeta Oiirială N. 31, Sibiu, 1918; cule~. Transilvania, Banalu[.„, 1, 1929.
o. 93-94.
25 - Studll şi articole de Istorie
386 NICULAE DRAGAN
al capitalismului. Cu toate că datele statistice asupra şomajului au fost în

mod conştient denaturate, cerr-cetarea atentă a statelor de plată a întrepriln-
deriJor din Mediaş pe ami 1923-1928 arată ca neocupaţi 6,2% din numă
rul total al muncitorilor met:ailiurgişti, 8,9 % în indiu.stria textilă şi 21,5 %
în i.JJ.dustria sticlăriei - aici fiilild inclus şi şomajul parţial. Ln medie, cel
mai scăzut procent al şomajului se înregistrează în 1926, (9,30/0), care
coincide cu o perioadă de înviora.Te relativă a producţiei. O situaţie deo-
sebit de vitregă au avut-o mU111citorii sticlari. In perioada 1923-1928 sti-
clarii rămineau inactivi cite 111 zile pe an, lucrind numai 254 zile ; în
perioada 1929-1935 inactivitaJtea ajunge la 158 zile, faţă de 207 zile
lucrătoare, ceea ce înseamnă că nu se lucra aproape jumătate de an, iar
după 1938 zilele nelucrătoare se reduc la 78. Niciodată muncitorii sti-
clari n-au avut de lucru in tot cursul anului 1.
Criza economică din 1929-1933 imprimă şomajului Ull1 caracter de
masă. „Incă din 1931, în urma raţionalizării capitaliste, mai bime de
300 mii muncitori au fost aruncaţi pe drumuri", scrie „Bulletiinul", or-
gan al C.C. al P.C.R. 2 • Numărul şomerillor parţiali şi totali, mrunaiit.ori,
funcţionari şi lucrători agri.Cloli, a trecut de 600 mii 3 . In toate între-
prinderile Medlaşului producţia stagnează: în 1931, cifra de afaceri
scade cu peste 500/o faţă de 1930 la „Westen" ". cu 52% la fabrica de
încălţăminte „Karres" s, cu 490.10 la „Ideal" s. Incepm cu anul 1932 în-
treprinderile „Vitrornetan" şi „Prima fabrică de sticlă ou gaz metan••
au întrerupt complet activitatea pe cîte 5-9 luni, luorfilld normal nU.mai
în timpul seronului (iarna şi primăvara). Cei mai mulţi 1ucrători au
fost concediaţi, iar alţii folosiţi la lucrări de repa.raţil, ou un sailariu
minim 7 • Llstele de plată pe lunile februarie-iulie 1932 ale întreprinderii
„Vitrometan" menţionează existenţa a 95 muncitori, care lucrează fără
leafă, primind în schimb do&" hrana.
Fabrica de nasturi, piepteni şi articole ceramice,. fabrica de salam
„Fr. AU1I1er", precum şi alte 16 ateliere mai mici işi î1I1Chid porţile dind
faliment. In 1929, Mediaşul avea 2778 lucrători Î!Il fabrici şi 511 î:n ate-
liere, in total 3289; în 1932 nu mai :rămăseseră deoît 1587 ÎII1 fabrici şi
194 in ateliere, adică 1781 oameni. Restul de l!J08 m1Illcitori, deci 460/o~
1
Tabele de s;ilarizarc „Geamuri" şi „Vitromctan" pc 1923-1942, copia Casei Asi-
(!l1riirilor Sociale, pachet 1-2, arhiva Sfat popular Mediaş, (nepaginat).
2
Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia, voi. m, 1929-3~.
E.S.P.L P., 1956, p. 185.
8
T. 'J cc ş a, Date privind situaţia clasei muncitoare din Rominia, în :Studii, nr. I.
Buc., 195f1, p. 108. ·
4
Bilanţul pe 1931, dosar B, arhiva „Emailul Roşu„, Mediaş, (nepag.) ..
~ Produc\ ia refăcută, pe 1930-31, dosar II, N. 48, arhiva „8 l\fai", l\\ediaşr
(nepaJ.!inat).
8
Date statistice, total producţie pe 1930-193i, dosar B, arhiva „fdeal", l\\ediaşr
:c;erv. contabilităţii, (nepaginat).
7
Buletinul Muncii şi Asigurărilor Sociale, ed. [mprrmeria Centrafă, Huc., anul
XIII, N. 1-4, ian.-apr. 1933, partea I, p. 105.
SITUAŢIA MUNCITORILOR DIN MEDIAŞ 387
nu figurează mca1eri, deoarece deveniseră şomeri. Dacă numărul celor

atinşi de şomaj ÎIIl Romînia, în anii
mizei, reprezenta în medie 25 °ia
din totalul angajaţifo.r 1 media.şul depăşise această medie. S-au produs
concedieTi fui masă la toate întreprinderile. Intir-o singuTă lună, decem-
brie 1933, fabrica de şurubUJri „G. Rosenauer" şterge din listele de plată
49 muncitori, adică 25 % din efootiViUl de lucru 2. Concedierile nu lovesc
în acee~ măsură pe fU111Cţionari, dintre care pleacă numai doi 3. în 1932,
la fabrica de încălţăminte „Karres" închi:z;îndu-se atelierele mecanice,
133 muncitcri au fost concediaţi, unii devenind şomerri, ceilalţi [["eÎ'IltoT-
mndu-se la sa;te. La fabrica de vase emailate „Westen" se opereaz.ă o
reducere masivă cu 2/3 a efeotivuliui de lucru, de la 906 (1n 1929), la 301
(în 1932), ceea ce înseamnă că 605 mUll1.Cito.ri şi-..au pierdut plinea 4 • Lis-
tele de concedieri cuprind nume rommeşti, maghiarre, gNmiane ; fabri-
canţii nu ţineau seama de naţionalitatea mU1I1dtorilor. „Erau daţi afară,
mai ales muncitorii bătnîni, cu mulţi ani de serviciu, pentru a nu li se
plăti pensia. După ce-şi măcinaseră sănătatea în fabrică aceşti oameni
erau forţaţi să-şi culeagă, la bătr:îneţe, pîinea din gunoaie", constată
„Istoricul întreprinderii «Emailul Roşu»" (fost W•estelil).
***
După
primul război mondial Mediaş ul s-a făcut cunoscut printr-o
piaţă scumpă şi s.aîlarili. mici. InfiintaTea în decurs de 3 ani a 8 mtrepdn-
deri industriale noi, creşterea populaţiei muncitorie.şti la 2145 lucrători,
fără personal administrartiv şi de serviotu, a ridicat pentru Mediaş o
problemă serioasă : a aprovizionării şi a loouinţelorr. Spaţiul locativ şi
piaţa 8JU rămas mult în urni.a necesităţilor, discrepanţa între cerere şi
ofertă le-au soumpirt brusc şi simţi.tor, transformîndu-le [n obiect de
speculă 5. Organuil de presă al fabricalilţilo!r din localimte constată în
1922 că „se aîştiga lunar 1200 lei, bani care nu ajung pentru locuinţă,
îmbrăcăminte, rpîine şi laipte. Pentru a-şi face ceva economii, muncirtoa-
rele se îmbolnăvesc din lipsă de hrană" 6.
Chiria şi hrana - elemente primordiale ale costului vieţii - absorb
cea mai mare parte din oîşttguil muncitolru1ui medieşan. Comparaţia ne-
cesarlliui, pe g;rupe de cheltuieli, între Braşov, Sibiu şi Mediaş este, în
t T. Ne c ş a, op. cit., p. 109.

2 Liste de plată săptămînale, I-IV, 1933, dosar B, arhiva ,,Drum Nou" Mediaş.
(nepaJ.!inat), verificat după Tabelele de salarizare anuale, 1933, copia Casei Asigură
rilor Sociale, pachet 7, arhiva Sfat. popular, J\\ediaş, (nepaginat).
3 Liste de plată săptămînale, I-IV, 1933, dosar B, arhiva „Drum Nou", Mediaş (ne-
paginat).
' Evidenta personalului, tabele anuale recapitulative, 1928-1934, dosar IV-IX,
arhiva ,,Emailul Roşu", Mediaş, serv. personal, (nepaginat).
~ .'\\ediascher Zeitung, nr. 2, 14 ianuarie. 1922, p. 2.
n Ibidem, nr. 50, 16 decembrie, 1922, p. 2.
388 NICULAE DRAGAN
a.cest sens, semnificativă. Din repartizarea procentuală a salariu.ilui pe

grupe de cheltuieli, în 1926, la Braşov, Sibiu şi Mediaş rezultă a.cest
Tabel comparativ 1
Categoria
Grup a
.,,
de cheltuieli
Localitatea
Produse_]_ Luminat 1lmbrlldlminte1 • Chirie
Snlariu Chirie alimentare lnclllzit lncăl\ăminte Diverse
I ------
Rraşov
34.02 I 12,02 27,97 25,99
'' 1
I
Sihiu ' li j 33,61 9,35 27,53 29,51
j-M-e-di-aş--1-lI
I
'
l_i __ I
t
ll_I_
35,72 5, 762 2B 13 30,39
Cifrele demonstrează că, exceptînd · încălzitul şi luminatul, cu

6,22 % sub nivelul Braşovului şi cu 3,59°/0 mai ieftiJll. ca la Sibiu, satis-
facerea celorlalte componente ale costului vieţii reclarnaJU muncitorului
din Mediaş o parte mai mare din salariu. Pentru alimentaţie el cheltu-
ieşte cu 1.700/0 mai mult ca la Braşov şi cu 2,11 % în plus faţă de Sibiu.
Raportată la salariu, chiria este mai :ridicată cu 4,40°/0 decît la Braşov
şi cu 0.88°/0 ca la SibiJU. Pină şi articolele de îmbrăcăminte il costă ou
0,16010 mai scump ca pe braşovean şi cu 0,60% mai mult decit la Sibiu.
Din calculul statisticii burgheze - diminuat sensibil faţă de rea-
litate - reiese că bugetul lunar al unei famiJlii muncirtnreşti, cu .un copil,
care in 1914 îşi satisfăcea cele necesare traiului ou 100 coroane, trebuia,
în 1926, să se ridioe la 6871,31 lei 3 • St.atele de plată linsă arată că sala-
riul mediu aJ. unui muncitor calificait nu trecea în 1926 de 2479 Jei lu-
nar. Aceast.a înseamnă că salariul din 1926 acoperea doar 36°/0 cliin pro-
dusele consumate de o familie muncitorească în 1914: nivelul ei de viaţă
scăzuse prin urmare ou 64°/0 .
Pină în 1929 se plătea pentru muncă calificată. 4--6 lei ora la
„Ideal" ~ ; 5 lei ora la „W. Stiirzer" s; 5-7 lei ora la fabrica de salam,
Wlde marfa respinsă pe piaţă era livrată muncitorilor în contul safari.u-
lui 6 ; 7-8 lei la „IRTI" ; 6-9 lei la „Vitrometan" 7; 7-10 lei la
1
După Bulotinul Statistic ;ii Romîniei, Bucureşti, nr. 2, aprilie-iunie, 1927, pag.
I02-103.
2
Rectificat după listele de preturi oficiale.
• Buletinul Statistic al Romînici, Bucureşti, nr. 2. ;iprilie-iunie, l 927, .p.- 102-103.
4
Istoricul inlrep. „Ideal", dosar A, p. 3, arhiva „Ideal", Mediaş, serv. spec.
• Dosar administrativ al fostei tntrep. „\V. Stiirzer", partea l-a, p. 22-23, arhiva
•. Salconserv", Mediaş. ·
11 Tabele de salarizare a întrep. „Fr. Auner„, pe 1925-1929, copia Casei Asij?url!·
rilor Sociale.pachet 14, arhiva Sfat. popular Media~. (nepaj?inat).
7
lsluricul întreprinderii „Vitromctan", dosar A, p 4., arhiva ,,Vitrornetan", Media;?.
'en·. spec.
„Kan-es" 1; 8-11 lei la „Westen" 2. Munca necalificată nu trecea de 3-5

lei ora. Aşadar, pentru 12 ore muncă calificată, salar-iul era cuprins între
60-130 lei. Statele de plată pe 1929 ale fabriciloc „Vitrrometan" şi „Gea-
muiri" arată că 75% d1ntre muncitorii calificaţi erau plătiţi cu lefuri ce
variau între 84-96 lei ziuai; la „Ideal" şi „G. Rosenaue'I."" 76°/0 din nu-
mărul calificaţilor pri.meau între 60-72 ilei zhlmiic, iiar [a „IRTI" 69 % din
ca1ificaţi cîştigau 72-80 lei pe zi 3, ceea ce înseamnă că 73,3°/0 dilntre
calificaţii numiltelor întreprinderi erau retribuiţi ou siailarii între 72-82,3
lei zilnic. Acest salariu era ou ootul insuficient faţă de costul vieţii, nea-
sigurînd nici un m.ilnimum de exisitenţă. Din caJcu1ul comparativ aJ. Casei
Asigurărilor Sociale, Tîrnava Marre, reiese ci în 1929 preţul articolelor
de primă necesitate s-a urcat, în medie, de 44 ori faţă de anul 1913, iar
chiria de 54 de ori, în timp ce salarili.le au crescut numai cu 26 ori. În
Wuina martie 1929, după un an de recoltă bună, kifogramul de griu se vin-
dea pe piaţa Mediaşului ou 8,20 lei. Un ki.logirc.m de pîine integrală costa
10 ii.ei, 6,20 lei kg. de boaibe porumb, 18 lei kg. fasole, 45 lei kg. ca.Tllle de
porc, 70 lei kg. u.nitu["ă "· Chiria cea mai scăZiUită (360 ~ei lurna.r) 5 ÎlnSenma
zilnic 12 lei, 1/ 2 1. petrol .lampant 2 lei, chibrituri, sare, 2 lei şi 6 lei încăl
zitul, totalizau, •fără 1îmbrăcămămte, cerinţe culturale sau alte nevoi, 22 lei
pe zi. Rămîneau pentru hrană 50-60 lei, reprezentînd contravaloarea a
3 kg pîine şi l 1/2 kg fasole, sau 1,3 kg calI'llle, sau 800 gr. Ull'1tuiră. Socotilnd
la preţuii. zilei produsele alimentare, ce reprezentau strictul IIlroesar p€[1tr:u
hrana U111ei familii rnundtoreşti cu doi copii sub 1O ami (4 persoane) 6, Vom
avea urmăitorul tabel :
•
Nr. Cantitatea Pret pe
crt.
I Felul alimentelor
I necesară
I unitate 7
I
Suma de plată
I
I Piine 3 kg 10 lei 30 lei
2 Carne de vită 0,500 18 9
" " "
3 Fasole 1 18 n 18
"
„ 2
"
4 Cartofi 1 2 "
" I
5 Ceapă 0,250 „ 6 1,50
6 Untură 0,250 70 " 17,50
"
" " "
7 Zahăr o, 12J "
35 4,20 "
8 lapte I 1 I 3
"
- .• 3
"
T O T A L: 85 ,20 lef
Registru salariu personal, 1929, voi. II, filele 19-33, arhiva „8 Mai", Mediaş.
1
~Registru salarii, 1-20. Emailat, Modelat, Diverse, 1927-1929, nr. 5, filele 88-95,
arhiva „Emailul Roşu", Mediaş, serv. muncă-salarii.
3 Tabele de salarizare pe 1929, copia Casei Asigurărilor Sociale, pachete 1-2, 7-tJ,
1], arhiva Sfat. popular, l\\ediaş, (nepaginat).

~ Mediascher Zeitung, nr. 9, 2 martie, 1929, p. 5.
5 Ibidem, nr. 2, 12 ianuarie, Hl29, p. 2.
11 Necesarul calculat după studiul - Din isloriwl formării şi dezvo/lării clasei mun-
citoare din Rominia, ed. N. N. Co11slanlinescu, Bucureşti, 1959, p. 413.
7 Media:,( her Ze1/11ng, nr. 6 şi 8 din lcbrnarie-martie, I 92D, (tabele cu preţurile
pieţei).
390 NICULAE DRAGAN
Tabelul arată că 73,3°/0 dintre muncitorii call.ificaţi ai mtreprin-

derilor din Mediaş nu puteau asigura, din salariu, pentru o familie de 4
persoane nici aceast.ă hrană sărăcăcioasă, considerînd că nu cheltuiesc
nimic pentru îmbrăcăminte, mcăJ.ţămint.e, calificare sau cerinţe cultu-
rale. Ei trebuiau să rem.mţe zhl.nic la caJI'IIle, ceapă, W'ltura, muil.ţumin
du-se doar cu pîine, fasole, cartofi, 1 litru lapt.e şi 120 g. zahăr. Cu 60
lei pe zi nu se puteau alimenta nici 3 membri ai familiei, uinul rămi.nî!1d
fără hrană, iar celălalt fără strictul necesa[". Exist.enţa copiilor era o
problemă ~ea ; dacă totuşi existau, ei trebuiau să-şi cîştige singuri mij-
loacele de subzistenţă. Numărul ridicat de femei şi copii din întreprin-
derile industriale aJ.e oraşului confirmă această concluzie, ilustriînd în
acelaşi timp gradul de pauperizare a proletariatului local. O situaţie ase-
mănătoare era în toqit.ă ţara. „Pentru 30-70 lei pe 2'li. 'Il1IUJll.Ce0iU cei mai
mulţi, unii timp de 12 ore", constată „Socialismul" din 12 iJUlie 1923 1.
Criza economică din 1929-33 a avut efect.e dezastruoas<t în Roffiî.-
nia din cauza „economiei capitaliste înapoia.te, a chestiunilor agrare şi
naţionale nerezolvat.e, a sarci.ni:lor colosale de datorii ex.t.erne şi a de-
pendenţei de capitalul financiar internaţional" 2. Fabricanţii aruncă greu-
tăţile crizei pe umerii muncitorilor. !n 1932 salarti1le înregistrează re-
duceri ou 45-52°/0 faţă de 1929. In 1929, la „Westen" presorul cu cel
mai mare salariu cî.ştiga 3018 lei lunar, iar emailatorul 3800 lei a. !n
1932 aceleaşi persoane primesc 1707 lei şi 1442 lei (in nrinus cu 43 %-
49 °.r) "· In 1929 la fabrica de geamuri, un mecanic cu vechime aju~ese
cu salariul lunar pînă la 4.422 lei s. în 1931, acelaşi muncitor, lucrînd tot
ca mecanic. nu primeşte deoît 2115 lei (52 o,~) G. Salariul UlllUÎ tăbăcar Il!U
trecea Îll1 1929 de 3750 Jei lunar .. pentru ca in 1932 să primească doar
1750 lei (48%) 7. Un suflătqr de la „Vitrometan" avea în 1929 pînă la
3600 lei lunar, iar în 1932, 1750 lei (51 O/o) s. Î1n timpul crizei economice
din 1929-33 salarilul nominal scade pină fa 52°/0 faţă de anul 1929, dar
costul vieţii nu se reduce- deciit cu 22,6°/0 . Jn 1935 un kilogram de piine
neagră costa în Bucureşti 5 lei, litrul de laipt.e 8 lei, ca:rnea de vită 14-16
1 Documente din i~t· >ria Partidului- Comunist din Rominia. 1923-1928, voi. Il,
E.P.L.P., 1953, p. 64-G5.
2 Ibidem, 1917-1941. cd. a 11-a, E.P.L.P., 1953, p. lGB-169
• Registru sabrii, \'ni. III, Modelat şi v"I. IV, Email pc 1928-1930, arhiva ,,[111Jilul
lfoşu", Mediaş, scrv. muncă-salarii (nepaginat).
' Ibidem, voi. IV, Modelat şi voi. \', Em<1il pc 1931-1933, arhiva „Emailul Roşu",
Mcdi.1ş, serv. muncă-salarii, (nepaginat).
5 Ibidem, voi. I-VII. august 1929, (sub Fr. Cadar), arhiva întrcp. „Geamuri''.
Mediaş, {nepagin;.it ).
A Ibidem, \'Ol. III-VII, august 1931, (sub Fr. Cadar), arhiva întrep. „Geamuri'".
Mediaş, (nepaginat).
' Re1?istru impozit pc salarii, dosar I, 1929 şi dosar IV 1932, arhiva „8 Mai", Me-
diaş, {nepaginat).
1 Istoricul întreprinderii ,,Vitromctan". dosar A, p. 3, arhiva „Vitromctan", Mediaş.
serv. spec.
k~i kg., de porc 18 lei, zahăiruil 27 lei kg., untdel·emnul 23-28 lei litrul 1.
ÎlI1 ace1aş an, la Mediaş, un kilogram griu se virndea ou 4,60 lei, litrul de
lapte cu 7 lei, carnea de vită cu 16 lei kg., cea de porc cu 19-21 lei kg„
untdelemnul cu 25-29 lei litrul 2•
Raportat la gradul de urbanism al alt.or oraşe, Mediaş.ul avea un
cost de viaţă mult ridicat. Socotind indicele nivelului mediJU al grupelor
de cheltuieli pentru Bucureşti, în 1934, ca fiind 100, Mediaşul înregis-
trează pentru alimente 98, 1 %, pentru îmbrăcăminte, încălţăminte 89,4 %,
pentru lumină, combustibil 68,90/o, chirie 72,6°/0 , spectacole 44,20/o, di-
verse 89,7% 3 . Indicele total 77% depăşeşte ou 7% indicele mediu al
oraşelor transilvănene şi cu 11,6% indicele mediu al oraşelor din ţlaTă 4 .
De remarcat scumpetea articolelor ail.imentare, niumai ou 1,9% sub nive-
lul Bucureştiului, fapt datorit înapoierii comerţului de detaliu, de ase-
m2nea unei circulaţii defectuoase între centrele excedentare şi cele con-
sumatoare. Muncitorul medieşan a fost obligat să întreţină cu salariul
său mizer o armată intrea,gă de speculanţi mărunţi, care-l exploatau
Îil1 calitate de consumator, îl Î1I19elaru la CÎlnta.r, îi vindeau produse infe-
rioare. Numai ÎIIl cursul unui singur an, 1939, siînt amendaţi în Mediaş
53 negusoori de alimen_te pentru ner-espeata.rea instrucţiunilor sanitare,
iar doi dintre ei, care vin.duseră mU1I1cit.oriJ_o:r de la „V·itrometan" carne
putredă, au fost deferiţi justiţiei 5. Chiria, cel mai elastic component al
costului vieţii, era în Mediaş, datorită unei acute şi permanente lipse de
sipaţiu locativ, mai ridicată ou 18 % decît media oraşelor din Transilvania
şi ou 26,3 % faţă de media din ţară 6. Datorită gazului metan, lumina şi
încălzitul însumau 68,90/0 faţă de Bucuireşti, dar cru 16,9% mai muJt ca
la Tg. Jiu 7 . Decalajul între salariu şi costul vieţii deVÎille şi mai mare,
dacă ţinem seama că preţmile produselor fabricate, susţinute de asociaţii
monopoliste şi de către stat, n-au suferit decît rnodificăiri neînsemnate.
Sarcina fiscală apăsa greu pe umenii muncitorilor prin creşterea simţi
toare, in 1931, a taxeloc de oonsumaţie pe petrol, spirt, zahăr şi spori-
rea impozitelor indiroote pe sare, tutUJn, ohlbrituri - articole de primă
necesitate s. Eram ţara cu cele mai multe impozite. Fiec&"e cap de fami-
lie plătea statului 40 % din venituri 9. Lucrătorul căpăta ÎIIl schimbul
muncii sale tot mai puţine prodruse. In condiţiile oapitaJ.ismUJlui, scrie
Lenin, „muncitorul se pauperizează !În mod abs.o1ut, adică devill1e lite-
ralmente mai sărac ca maiinte, este nevoit să "trăii.ască mai rău, să se
1 Buletinul Statistic al Romîniei, Bucuresti, nr. 1-2, 1935, p. 128-130.

2 Mediascher Zeitung, nr. 8, 14 mai 1935: p. 4.
3 l.alculat după Mediase/zer Zeifunţz şi Argus pe 1934.
' Enciclopedia Romîniei, vot. IV, Bucureşti, 1940, p. 935.

3 Raport asupra activităţii Serviciului Sanitar al oraşului pe 1939, dosar IV, p. 4,
:arhiva spitalului unificat, Mediaş.

6 Enciclopedia Romîniei, voi. IV, Bucureşti, 1940, p. 934-935.
7 Ibidem, p. 936.
A Compass, Finanzielles Jahrbuch, Viena, 1931, p. 65-67.

11
„Tempo", anul III. nr. 475. 27 ianuarie 1935.
NICULAE DRĂGAN
392
hrănească mai prost, să flăminzească mai des, să se adăpostească în

subsoluri şi prin mansarde" 1.
***
Ca urmare a sărăcirii maselor şi a goanei d1upă muncă ieftină,
creşte numărul femeilor şi al copiil.or utilizaţi în industrie. „Primul
C'llvint al utilizării capitali.ste a maşirnhlor, scrie Marx, a fost munca
femeilor şi a copiilor" 2. Nefiind în stare să asigure existenţa familiei,
muncitorul e obligat a-şi angaja î111 fabrică femeia şi copiii, a căror
muncă ieftină este preferată de capitalişti, pentru că determină o creş
tere a ratei profitului. In sistemul fabricii, „planul de diviziune a mun-
cti, observă Marx, se întemeiază pe uit:i.!limrea mUincii feme:iJloc, a copi!ilor
de toat.e virstele, a munciitm-ilor neoaJirficaţi, ori.runde Lucrul acesta este
posibil, într-un cuvînt, a muncii ieftine ... " 3• In 1935, fabrica de ţesături
„I. Klinger" avea clin 105 muncitori 77 femei (73 %), majoritatea neca-
lificate, venite din sate 4 • Aici, ca şi la fabrica „IRTI" munca propriu-
zisă de filat şi ţesut era efectuată aproape în ÎIIltregime de cărtJre femei~
bărbaţii fiind încadraţi ca maiştri, mecanici, timplari, portari etc. Obli-
gate a presta 12 ore de muncă în fubrică, a parcurge ziilmc pe jos
10-12 km., dus şi întors, ele plecau de acasă la 6 dimineaţa şi se iintor-'
ceau abia la orele 8 seara. Ce se alegea din fami!liile şi copiii acestor
femei, dacă erau nevest.e şi mame ? ln condilţiile capitalismului, scrie
Engels, munca femeilor dizolvă Îll1 primul rind complet familia şi are
consecinţe grave asupra sănăJtăţii ferocilor şi a copiilor, fără a mai
vorbi de wmările morale ti. Din 200 muncitori, ai fabricii „Ideal" în
1936, 74 erau femei retribuite ru 3-4 lei ora. Copiii de 14 ani pr.iJmeau
aici 1,50 lei pe oră 6 . La „Westen" copiii de 14-15 ani erau plătiţi „su-
plimentar". cu 15-0 lei lunar 7• Salariul unei ţesătoare de la fabrica de
postav „W. Stiirzer" n-a trecut niciodată, de 4-5 lei ora. In 1937 o
muncitoare de la fabrica de ş'liruburi „G. Rosenauer" avea mtre 32 lei
şi 56 lei pe zi ceea ce reprezenta 63 % din cîştigul mediu al UIIlui bărbat în
aceeaşi muncă s. La fabrica de ţesături imprimate „IRTI" din 1008 mun-
citori în 1938, 789 erau femei, cîştigÎIIld între 5 şi 7 lei ora 9. Dintre 877
1 V. I. ~- e ni n. Opere, voi. 18-t E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 427-428.

~ K. l\\ ar x, Capitalul. voi. I, ed. P.C.R., Bucureşti, 1947, p. 364.
:i Idem, p. 421.
' Dosar administrativ întrep. „I. Klinger", voi. III, 1934-1935, p. 57, arhiva „Sal-
r.onsc-rv", .\\ediaş.
5
F r. E n g e I s, Situaţia clasei murui/oare din Anglia, E.P.L.P., Bucureşti, 1953r
µ. 143-144 şi 148-150.
" Dosar date stafo;iice, 1935-1938, acte nr. 5-8, arhiva „Jeleai", Mediaş.
7
Registru salariu suplimentar, diverse, voi. nr. III-IV, 1929-1930, arhiva „Emailut
Roşu", Mediaş, (nepaginat).
.
8
State de plată anuale, ianuarie-iunie 1937, dosar E, (sub Bog()zi M. şi Bnh S.),
arhiva „Drum Nou", Mediaş, serv. contab., (nepaginat).
Evidenţa muncitorilor, dosar statistic A/N. 1, 1938, recapitulaţie, arhiva „V. Vasi-
11
lesru"' •.\\ediaş, (nepaginat).
SITUAŢIA MUNCITORILOR DIN MEDIAŞ 393·
femei cîte lucrau în industria textilă din localitate, în 1938, 212 erau
calificate ca filatoare şi ţesătoare, cel mai ridicat procent (24,2) de te-
mei calificate pe ramură de producţie. Cu toate că exista urn utilaj per-
fecţionat şi un grad ridicat de tehnicitate, numărul femeilor şi al mun-
citorilor necalificaţi a fost în pamainent3. creştere la „Westen". !n
1929 uzinele „Westen" aveau [n total 906 munoitori, 550 erau necali-
ficaţi (61°/0 ), iair dintre aceştia 367 erau femei (66°/0 din totalul necali-
ficaţiloc). Peste 10 ani, din totalul de 823 muncitori, 592 sînt necalificaţi
(720/o), iar dintre ei 479 SIÎnt femei (81°/0 din necaiLificaţi) 1. Procentul
necalificaţilor a crescut de la 61 la 72, iar al femeilor de la 41 (faţă de
total). la 59. Femeille ridică procentul necalificaţilor fiind în 1929 de
66%, iar peste 10 ani de 81°/0 . Majorifatea erau folosite la transportul
pieselor ÎIIl curs de fabricaţie ca, de pildă, la uzina de emailat, unde
substanţele toxice le ardeau mîinile, le măcinau vederea şi plămLnii.
Statele de plată arată că numai 6-8 ~ 10 din lucrătoare ajungeau la 40'
de ani.
Procentul ridicat al femeilor în industriile Mediaşului şi mai ales
în industria textilă, unde formau 84,60/0 d1n tota1ul muncitorHor, demon-
strează că munca acestora era prefeirată şi specifică industriei uşoare în
general, şi celei textile în special. Aşa se explică dispariţia treptată a
muncii femeilor Îlil anumite profesiuni, ca de pildă în minerit 2. Cel mai
mare 11umăr de femei a păti1WlS în întreprinderile industriale diln Mediaş
în urma derogărilor, de la legea pentru ocrotirea muncii femeilor şi Iri-
norilor, acordate în 1932. Acest fapt constituie încă un exemplu din
care reroită că m capitalism, chiar atunci oind .siînt promulgate an1U111i,te
legi pentr.u a ÎlllŞela masele, ele nu smt respectate. Ca expresie a valului
rle sărăcie şi lipsuri, provocat de către criză, începmd din acel ain mregis-
trăm un procent crescind de femei şi necalificaţi în fabri:ci. Primele ajung
in 1941 la 36,8°/0 iar nooailliicaţii la 35,10/0 dim totalul muncitorilor. Nu
P.Ste întîmplător faptul că anul 1935, anul cu cel mai scăzut salariu nomi-
nal din întreaga perioadă studiată, a fost şi a111ul ou cel mai puternic aflux
de femei în mtreprinderi (33,6 %). Ele au influenţat asupra scăderii gene-
rale a salariilor. Satisfăouiţi, că au achiziţionat braţe de muncă i€ftine,
fabricanţii dim. Medfa.ş au redus salariul lunar al femeilor de la 1496
(19_32) la 1455 lei îln 1935 3 , uroîndu-11 in a,celaş Vmp, in raport cu sala-
riul bărbaţilor, ou 3°/0 , de la 72% (1932) la 730/o (1935). Aşadar, salariile
femeilor au scăzut mai puţin ca ale bărb',aţHor calificaţi, fiind iniţial mai
mici şi deci mai aproape de limita fizică a valorii forţei de mund. Aceste
salarii însă au permis fabrioanţiJor să opereze „tăieri mai sensibile" din
lefurile mundtorilor calificaţi. Salariul bărbaţHor cailiifii·oati scade în:tre
1932 şi 1935 ou 7°/0 , cu 4% mai mu1t decît sporul acordat femeilor. Tre-
1 Registru salarii, voi. J-VIII, modelat, email, diverse, 1929-1939, arhiva „Emailul
Ro~u", Mediaş, s~v, muncă-salarii, (nepaginat). .
1
J. K u c z y ns k i, Te'Jtia ~•trufie, , dustJi mu11ciloare, Etl. Ştiinţifică, Bucureşti.
1958, p. 87.
3
Tabele de salarizure, ind. textilă şi metalurgică pe l932 şi 1935, copia Casei Asi-
1?Urărilor Sociule, puchete 4-6 şi 8-9, arhiva Sfat. popular, Mediuş, (nepaginut).
"394 NICULAE DRAGAN
buie ţinut seama că acest 7 % se referă la o medie lunară de 2 078 lei

{1932), pe cirul sporul de 30/o s-a efectuat asupra il.M10I' salarii_ lunare de
1496 lei 1. In acest fel, scăderile succesive din sa1arifil muncitorilOI"' ca-
lificaţi fac ca, dlupă cîtva timp, salariul !întregii fam:iilii să fie aproxima-
tiv egal cu salariul pe carN ciştiga mai îruainte bălibaitul singur. lntr-o
familie luorăt.oare cu doi copii aceasta înseamnă, după e~esia lui Ma'T"X,
„ ... că, pentru a cîştiga cele necesare existenţei... se consumă astăzi de pa-
tru ori mai multe vieţi de muncitori decit înainte" 2.
Fabricile de sticlă „Vitrometan" şi „Geamuri" erau cunoscute
prin exploatarea muncii copili.or. „La prima fabrică de sticlă se folosesc
copii de 10-12 ani, care sint obişnuiţi au suflatl.111. sticlei", relatează Lind.ştit
ziaruJ german local 3. ,.La fabrici.le de sticlărie din Mediaş, toţi tinerii
pină la 18 ani erau întrebuinţa.ţi în munca de noapte", scrie î:n 13 mar-
tie 1930, ziarul „Facla". La „Vitrometan" nu puţini erau copiii de 14 şi
sub 14 ani care suflau sticlă sau cărau lăzile cu marfă. Ftriî,nţi de obo-
seală. ~n unele zile nu plecau acasă, ei se cuibăreau şi dormeau noaptea
pe sub maşini, pe lingă cuptoare sau în magaziile de ambaJ.a.j. Toţi erau
analfabeţi"· Muncit0rii din Mediaş au introdus în programUil lor de r~-·
vendicări reglementarea şi interzicerea muncii de noapte pentru femei
~i copii.
tn toate intreprinderile, fără excepţie, ilucrau muncitori necali-
ficaţi din satele vecine, alungaţi de foame şi de lipsa de părnint : băieţi
şi fete, în special din familiile sărace şi numeroase. Cu domiciliul în sat,
la Bratei, Dirlos, Buzd, Ighlşul Nou, Proştea Mare. ei făceau zilnic pe
ploaie şi zăpadă drumul pe jos. Aproape 1/3 din mUIIlcitorii de la „Wes-
ten" şi fabricile de sticlă. veneau din sare. După 10 ani de activitate,
din 112 angajaţi ai fabricii de şuruburi 67 erau din sate s. Majoritatea
lvi.crătorilor de la fabrica de ţesături imprimate „I. KJ.i.Jnger" îşi aveau
domiciliul în Proştea Mare şi Ighişul Nou. Cit timp mai aveau o palmă
de pămînt şi o casă, locuiau la sat, dJUpă ce le pierdeau pentru datorii
cu camătă sau neplata impozitelor se stabhleau definitiv la oraş, deve-
nind pentru totdeauna robi ai fabricii.
*• *
Neex.isti111d o protecţie a muncii, inumărul accidentelor a crescut
mereu. mai aJ,es după 1930. In perioada· 1932--40 se ocmstaJtă în Mediaş
"257 cazuri de accidente înregistrate, di.inib:re oare 4 mo:r1Jail.e, iar 49 ou
pierderea capacităţii de muncă 6. Lucrînd în condiţii cu totul nefavora-
1 Tabele de salarizare. ind. textilă şi metalurgică pe 1932 şi 1935, copia Casei Asi-
j?"urărilorSociale, pachete 4-6 şi 8-9, arhiva Sfatul popular, Mediaş, (nepaginat).
2 !(. /\\ar x, Muncci salariatei şi capital. E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 46.
:1 Mrdiasd1er Zeillll4[, nr. 31. 30 iulie 1921, p. 3--4.

4 Istoricul întrC'prinderii „ Vitrometanu, dosar A, p. 3, arhiva „Vitrometan", Mediaş,
-serv. spt"C.
5
Rel?islru personal, voi. V, 1930-1934. arhiva „Drum Nou", Mediaş, (nepaginat).
8 Fişe personale de accident, 1932-1940, Casa Asigurărilor Sociale, pachete 9-21,
.Arhiva Sfat. popular, Mediaş.
bi.le, Îlil timpUJl. crizei economice dilil 1929-33, mulţi mundtori î:ndinau
să nu declare accidentele mai UŞ0.:'1Jre de teamă să nu-şi piardă salariul
şi locul de muncă. Număru:l real al aocide1I11Jelor era deci mult mai ridi-
cait. Raportul inspectoratului muncii, B\raşov pe 1932 oonstată : „ ...cele
mai mUJlte accidente se datoresc neglijenţei rpatronhlor. Unii patroni nu
iau toate măsuriile de prevenire, apărători la roţi, la curelele de trans-
misie, însemnarea locurilor primejdioase, J.ipirrea de avize etc. Numărul
accidentelor a crescut iÎrrlgrr"ijorător„. iar de soarta luarătoriilor inva1izi nu
se îngirijoeşte nimeni 1. Frecv€1Ilţa ridicată a accidentelor de muncă după
1932, indică, fflil primul rilild, sporirea ilI'lltensităţii muncii în perioada cri-
zei economice şi după aceea. Accelerarea dtnnillui de stoarcere a sudorii
şi înmulţirea accidentelor se datora în bună parte şi generalizării, toc-
mai în timpul crizei ddm 1929-33, a safaraării ou buCT1ta şi în acord.
„cÎIIld lucrătorul este siJ.it să muncească :repede pentru a cîş.tiga haini şi
n-are timp să fie prevăzător" 2• Cifrele statistice demonstrează că numă
rul cel mai ridicat de accidentaţi : 174 din 257 a, îl dădeau noii angajaţi,
muncitorii necal.ificaţi, care nu cunoşteau procesul de producţie şi pe
care setea neîrurînată de cîş.tig a fabricanţilor îi schilodea sau ii trime-
tea la moarte.
Fabrica „Westen", ou UJI1 prnces •tehnologic mai înaintat şi cu un
număr mare de muncitori neciallificaţi, dădea cel mai urcat procent
de accidentaţi. În 1932 au fost [a „Westen" 2 cazuri de accidente, în
1934-4, în 1936-5, în 1937-5 4 . În 1938 s-au creat la această fabrică
secţii noi, dar nu s-a clădit nimic. Muncitorii şi maşinile au fost 1îinghe-
suiţi în vechil.e clădiri, Upsirte de spaţiu, de aer şi lumină. S-au ÎIIlmulţit
r.arurile de îmbolnăvire. mai ales ;printre femei şi tineret. în 1939 se
înregistrează la „Weste!Il" 9 aiccidente, dintre ca.re două foarte grave, cu
pierderea capaicităţii de munoă, iar în 1940 au fost 16 accidentaţi cal'.'€
au cerut despăgubiiri patiroliliJ.or 5 . „Din lipsă de spaţiu şi prntecţia
muncii, notează monografia întreprinderii •-<Drum NOU•>, într-un singur
an, 1939, la fabrica de şuJ'luburi au fost 6 cazuri de accidente. Munci-
toarei Cornea Lucreţia i s-a tăiart; o mină, iar Casa Asigurăriilor şi Tri-
bUlllalul Sighişoara i-au respins cererea de despăgubire. Muncitoarea a
rămas pe drumuri" 6. Cu toată presiunea patrOIIlÎlor oare invo~u negli-
je!Ilţa, Upsa. de âmdemî1naire şi, într-un caz, sita.rea de ebrietate a munci-
torilor, ancheta (ÎIIltreprinsă tot de UIIleltele lor) a trebuit Să .recunoasc:'t
că 3 cazuri de accidenrt; clin 5, .survenite Ja ,intreprinderea „Vitrometan"
1 Buletinul ~~uncii şi Asigurărilor Sociale, ed. Imprimeria Centrală, Bucureşti, anul
Xftll, nr. 1-4, ianuarie-aprilie 1933, partea I, p. 85-86.

2 F r. E' n g e I s, Situaţia clasei muncitoare din Anglia, E.P .L.P., Bucureşti, 1953,
p. 162. .
3 Fişe personale de ac-cidcnt, 1932-1940, Casa Asigurărilor Sociale, pachete 9-21.
mhiva Sfat. popular, Mediaş.

' Dosar protecţia muncii şi accidente, 1931-1940, arhiva „Emailul Roşu", Mediaş,
serv. muncă-salarii, (nepaginat).
5 Ibidem.
8Monoi:rrafia întreprinderii industriale „Drum Nou" (manuscris), p. 2-3, arhiva
„Drum Nou", l\·\ediaş.
396 NICULAE DRAGAN
îtn 1940 se datoresc „spaţiului restrîns" şi înghesuielii în care lucrează.

muncitorii 1. Deoarece despăgubirile în caz de accident şi amenzile aipli-
cate pentru neîndeplinirea condiţiilor de protecţie a mU1I1cii erau foarte
mici, capitaliştii preferau să plătească d~ăgubirea sau amenda decît
să mărească spaţiul de mrun.că, sau să introducă instalaţii pentru pro-
tecţia muncii. Personalul Casei Cercuâ.le servea interesele patronilor.
Muncitoru de la „Westen" îşi amiintesc cazul unui tovarăş bolinav, res-
pins la vizirta medicală, care a muriit jn timpul lucrului, cu mîinile în-
cleştarte pe maşină. In goana după profituri, capita1iştii nu ţineau seama
de sănătatea şi viaţa muncitorill.or. „Această concentrare masivă de
oameni în acela.ş atelier, scrie Marx, este pe de o parte o sursă de pro-
fituri crescinde pentru cap.Ltailist, pe de aWtă parte însă, devine şi o·
cauză de risipă ru viaţa şi sillnătatea muncitorilor" 2.
***
Lipsa locuinţelor a apăsat
totdeauna greu pe umerii proletarului
din Mediaş. Afluxul neobişnuit
de bn1ţe de muncă şi spaţiul locativ
redus al orăşelului, au provocat, îtncă din pi:imii arni după război, o criză
acută de locuinţe, car-e se găseau anevoie şi Ia preţuri ridicate. PiI"esa
locală constată că „„.dezvoltarea industrială, i.lngrămădiTea unui nurnă.r
insernnat de oameni în fabrici a ridicat peJ11tru Mediaş o problemă·
gravă: aceea a locuinţelor. Această problemă afectează mai ales mun-
citorimea, lipsi~ de locuinţe" 3. La uzirnele ,,Westen" aproape 100 mun-
citori erau înghesuiţi într-un cărn~ la subsol, în murdărie, umezeală şi
întuneric"· Nu toate intreprilnderile aveau colonii 5. „Pînă Îlll 1928 nu am
avut colonie. In 1928 şi 1933 s-au construit locuinţe pentru 7 famill.:iJi. de-
rnaiştri şi funcţionari, protejaţi de patroni. Pentr!\.l muncitori nu s-.a clă
dit nimic". scrie monografia fabricii de şuruburi. In colonia „Vitrorne-
ta.n", construcţi..ille au iînceput în 1926. s~u clădit în curs de 13 ani 72
apartamente, închiriate de fabrică la „preţuJ zillei" şi ocupate în mare·
parte de tehnicieni şi funcţionari. Blocurile de pe şoseaua Silhlu1uâ. (azi"
I. C. Frirnu) aveau amenajate locuinţe, „la aN", în poduri. EraJU illlcă
peri de 4/5 m., cu pereţii de scindură de brad, burouşiţi de ploşniţe şi
cimentaţi eu zgură de cărbuni. Penrtiru a ajunge în cameră se mergea
aplecat. Un simgur geam. pe unde se prelingea lwni.na, uşa, căptuşită cu
cirpe pentru a ţine căldură. Aerul gtt"e\l şi mecăcios. Vara, o căldură.
insuportabilă, oamenii ieşeau afară ca să poată dormi. Aceste „aparta-
mente" adăposteau familii de cite 6 persoane, dintre care 3-4 copii.
1
Fişe personale de accident, C<isa Asigurărilor Sociale. 1940, sub ,,Vitromctan",.
lişrlc 23-27. arhiva Sfat. popular. Mrd1aş.
2
K. Marx, Capitalul, \'ol. 111, partea I-a, cartea a III-a, E.P.L.P., Bucureşti, 1953,.
o. 105.
R ~. 2. 14 ianuarie 1~•22, p. I.
Mediasrher Zeilu11J!,
4
Istoricul întreprinderii „Emailul Roşu", dosar A, p. 2, <irhiva „Em<iilul RoŞtt".
Mcdiaş. scrv. spec.
11
Coloniile muncitoreşti erau locuintc muncitoreşti comune în clădirile şi în carlierub
labricii.
Baia era un Jucru rar în întreprinderi, majoritatea lucrătorilor

fiind obligaţi după muncă, să se spele afară cu aipă de ploaie sau ză
padă. Sticlarii şi mundtorii de la ,„Ideal" au înaintat mai mwte cereri
ca să li se amenajeze o baie 1• Serviciul sanLtar al oraşului CO!Il.Stată în
1939 că în fabrici „domneşte o murdărie neobişnuită care provoacă nu-
m&oase infecţii şi boli de :piele" 2. lin ÎIIltreprinderi nu exi.sitau cantine,
oamenii trebuiind să lucreze cî.te 12 ore ou pîinea sau mămăliguţa rece
din traistă, regim car>e le periclita grav sănătatea. ,,Nu avem cantină
muncitorească, se arată în monografia fabricii de şuruburi. Baia şi ves-
tiarul sînt ou totul rudimentare, cu geamuri sparte, cu apă pe jos, de
o murdărie îngrozi,toare" 3.
Condiţiile as.pre de muncă, de la vîrntă fragedă, subalimentaţia,
lipsa de locuinţe şi de asistenţă. sanitară au avut repercusiuni dure-
roase asupra sănătăţii proletariatului dim. Mediaş. La o populaţie mun-
citorească de 2700 oameni în 1928, Casa Cercuală oonstată 45 cazuri de
tuberculoză, 60 de sifilis declarat, 18 difterie, 4 febră tifoidă. In 1937, la
3801 muncitori se ÎTIŢegistirează 57 ca:zil.1I"i tubernuloză, 85 sifilis, 69 diî-
terie, 76 febră tifoidă 4. Procentul de mo11biditate prin T.B.C. şi sifLlis
e impresi01I1a.nt. In 1938 mortalitatea de tuberculoză era 101 la 10 OOO
şi 35 la s.iifilis; ceea ce Îl11Searnnă 10,1 la mie tuberculoză şi 3,5 sifilis 5.
In acelaşi an mortalitatea infa.ntilă atinge 14%. Este un procent enorm:
dilil fiecare sută de copii născuţi mor 14. Cifrele statistice aile mortali-
tăţii infantile precum şi ale celei provocate de tuberculoză şi sifilis aşază
MediaşuJ. in front.ea oraş€ilor diiI1 Romînia - ţară cu cea mai ridkată
mortailitate generală din Europa.
Cu ;toate că erau J.n 1938 în Media.ş 4180 mUII'lcitori, nu se sem-
nalează nicăieri o sială de lectură, o biJblilotecă sau un club mlllI1Citoresc.
Rec~tuil. diJn 1948 scoate la iveală exJstenţa a 1500 ineştiurtori de
carte, numai în întreprilI1deriil.e „Vttrometan" şi „IRTI" fiind peste 250
anallabeţi. PIIin costul lor ridicat, conoertele muzicale, spectacolele tea-
trale şi artistice erau maccesibile maselor. Promiscuitatea şi întuneri-
cul domneau pretutindeni. „Tăbăcăria e 1U1I1 luariu greu, n€'Sălnătos şi
murdar, declară wi muncitor angajat din 1917 la fabrica «Karres».
După 12 ore de mu'Il!Că, omul n-avea a.1tă dor!Îln.ţă. deci.t să intre în cir-
ciurnă şi să bea rachi,u. Filămînd şi obosit, se ameţea indată diintr-un
1 Istoricul întreprinderii „Ideal", dosar A, p. 5, arhiva „Ideal", Mediaş, serv. spec.

2 Raport asupra activităţii Serviciului Sanitar al oraşului, 1939, dosar IV, p. 4.
arhiva spitalului unificat, Mediaş.
3 Monografia întreprinderii industriale „Drum Nou" (manuscris}, p. 9, arhiva „Drum
Nou", Mediaş.
4 Dosar nr. 4 pentm chesti.uni statistice, foaie centralizatoare pe 1937, arhiva secţiei
sănătate a Sfatului popular, Mediaş, (l!epaginat}.

5 Dosar rapoarte statistice, partea a II-a, arhiva secţiei sănătate a Sfatului popular,
.l\\cdiaş. (nepaginat).
8 Ibidem.
398 NICULAE DRAGAN
pahar, ajungea apoi acasă unde îşi bât.ea nevasta şi copiii. Aşa era".
Tabloul unei degradante şi dureroase reaiLiităţi sociale.
***
Ca urmare a sufe:rinţelor provocate de război, a creşterii comba-
tivităţii de clasă, sub influenţa directă a Marii Revoluţii Socialiste din
Octombrie şi a valului de lupte revoluţionare din statele capiital.is,te -
expresie a maturizării politice a proletariatului - rn.i.şcarea muncitorească
din ţara noastră cunoaşte, după primul război mondial~ o perioadă rle
avint revoluţionar. Grevele de după 1917 marchează ÎIIlceputul unei noi
faze a luptei de clasă în ţara noastră 1. Crearrea Partidului Comunist din
Ro:mînia, victorie isto1ică a leninismului împotriva oportunismcliui şi
reformismului în m.işcarea muncitorească, a însemnat o cotitUJră radicală.
în lupta revoluţionară a damenilor mUJilcii din ţara noastră.
1n aceste împrejurări nrişe&"ea mUJ11citorească clin looalitate ca-
pătă amploare şi intensitate. Mediaşul avea, în 1922, 5 organizaţii p;ro-
fesionale : fierari, imbrăcăminte-incălţărn.inte, construotori-zidari, dul-
'gheri-lemnari şi chimice, atestate documentar 2. In februarie 1922 mun-
citorii constructori, dulgheri şi zidari, cer înlăturarea patronilor din
conducerea organizaţiilor. ln manifestuil. de la 1 Mai 1922, Parti.duil Co-
munist din Rominia mobiili~z.ă masele la lupită pentru : ziua de 8 ore.
amnistie generală, organizare in siruiicate, pace cu Rusia Sovietică a. In
.această zi, muncitorii din Mediaş transformă adunairea dim. pădurea Gre-
weln întir-o demonstraţie pentru 1 Mai. Au fost arborate steaguri roşii„
s-a intonat 1111temaţiona1a. ~u cerut 8 ore de lucru, dreptul de orga-
nizare şi concediu, alegeri libere, vot Ullliversal. ·
Retragerea din circullaţie a ba.nanotelcr străiJil.e şi politica regi-
mului burghezo-moşieresc de revalorizare monetară din 1922 permite
industriaşilor din Mediaş să reducă toate salariile. Ga .UTffiare, la 15 oc-
tomb1ie 1922. muncitorii declară grevă generală. 8-a alcătuit uin comi-
tet de grevă, care redactează un program de revendicări, aproape acelaşi
pentru toate fabricile. Acesta cuprindea : mărrirea salariului, B are de
muncă, plata dublă a orelor suplimentare, interzicerea muncii de noapte
pentru minori şi femei, dreptul la concediu, asigurări sociale şi ajutor
în caz de boală. Cereriile greviştilor din Mediaş reprezentau chiarr- obiec-
tivele de luptă trasate de Con:ferinţa Generală a Partidului ComUillist~
cu două săpt.ămîni înainte, comuniştiJ.or dm sÎJJldicate 4 • Greva a cuprins
toate întreprinderile, afară de fabrica de şurubw-i „G. Rosenauer". Au
avut loc întruniri în cartieru[ fabricii „VirbrometaJil". Această grev-1 des-
1
Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia, voi. I, ed. a II-a„
E.S.P.L.P., 1956, p. 177-179
~ Orszagos Munkas Naptâr az 1928-cvre az egysegcs szarzervetck lrulturtanăcza
(Calendarul muncitoresc pe ţarii, pc anul 1928, editat de Consiliul Cultural al Sind. Uni-
tare, Timişoara), p. 8-9.
3
Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia, voi. I, ed. a 11-a„
E,S.P.L.P., 1956, p. 371.
4 Ibidem, p. 387.
SITUAŢIA MUNCITORILOR DIN MEDIAŞ 39!}!
pre care s-a vorbit la congresul sindicatelor dim. 1923, de la C1uj 1, a

durat 21 de zile, muncitorii oîştigînd un spoir de salarli.u de 6 lei pe
oră. Sporul s-a aplicat ruumai pentru muncă calificată, fiillld propcrţio
nal cu mărimea salariului, aşa că după această dată, plata orei de luCTU
ajunge la 7-12 lei. Patronii au răspUlilS prim. concedieri masive ~n toate
intreprinderile : 45 muncitoci, consideraţi drept conducători ai mişcării,
au rămas fă!ră lucru. Concedierile s-au extins pînă la midle ateliiere.
In atelierul mecani.c „I. UJ.ar", au fost concediaţi, fără a mai fi reprimiţi
la 1UCT'U, 3 muncitori.
IncerCÎlnd să împiedice creşterea influenţei P.C.R. şi a opoziţiei
revoluţionare din sînul sindicatelor, social-democraţii de dreapta con-
voacă, la 20 septembrie 1923, congresul de la Cluj. In prezenţa lui"
Sasseinbach, delegatul Internaţionalei reformiste de 1a Amsterdam 2, se·
hotărăşte spargerea uru.ităţii simdicale. Partidul Comunist din Romînia
s-a prOIIliUJnţat împotriva sciz1u1p:ii şi afilierii la sindicaitele op011tumd.ste de
la Amsterdam 3 , dar organizaţiilor potJrivnice acestei afilieri li s-au
anulat mandatele, fiind 1împiedicate, cu forţa armată să voteze 4_ Dele-
gaţii umuruilor profesiona:l.e ddm Mediaş s-au declarat împotriva afilierii.
fiind pe linia trasată de P.C.R. 1111 moţtunea adresată, la 30 septembrie·
1923, si.ndicartelor care 111-au votat l'a Cluj şi nu recunosc lucrările aces-
tui congres, este menţionat şi sindicatul din Mediaş 5 .
În noiembrie-decembrie 1923 au luat fiinţă sindkatele unitare
din localitate, la care s-au însaris numai de la fabrica „Wesiten" peste 100
rie mUiilcitori 6. In vara anului 1925 începe construcţia căminului munci-
toresc al sindicatelor unitare din Mediaş - pe strada Plevnei nr. 19 7 .
Tot în · acest an, alături de com:Ltetu[ de front unic dim Bucu.r~ti
şi de alte 10 comitete din ţară, Comitetul muncitoresc de front unic·
din Mediaş cheamă masele la luptă împotriva legii electorale fas-
ciste pentru Frontul unic al muncii, alegeri libere, desfiinţarea stării
de asediu, amnistie generală etc. s.
Pentru că la „Vitrometan" s-au constriuit moi cuptoare, sticlarii-su--
flători cer ÎII1 octombrie 1926 un spor de salariu de 30 %, refuzîind să
lucreze suplimentar la noile instalaţii. Direcţia fabricii aprobă 5 % şi Ia
refuzul mumci,torilor de a relua lucrul cheamă poliţia. Mai mulţi lucră-
'tori au fost arestaţi 3 familii sînt evacuate dim locuinţe şi expuJzate-
clin oraş 9 .
1 Orszagos Munkas Naptăr az 1928-cvre„., Ioc. cit. „
2 Ibidem.
3 Documente din istoria Partidului Comunist din Rornînia, 1923-1928, voi. li,
'E.P.L.P., 1953, p. 69-72 şi 95-99.
4 Ibidem, p. 105.
5 Ibidem, p. 106.
8 Istoricul întreprinderii „Emailul Roşu", dosar A, p. 4, arhiva „Emailul Roşu".
fl\rdiaş, serv. spec.
7 Orszagos l\\unkfls Naptar az 1928-evre.„, p. 29.
8 Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia, 1923~1928, voi. li~
E.P.L.P„ I 953, p. 394-395.
9 lstnricul întreprinderii „Vitrometan", dosar A, p. 3-4, arhiva ,,Vitromctan", Me-
diaş, serv. spec.
400 NICULAE DR.\GAN
La începutul lunii august 1926, 32 muncitori. al secţiei de tocilărie

de la „Vitrometan" încetează lucrul. Greva s-a e~tims repede .în fabri-
ciile „Westen", „IRTI", „Prim.a fabrică de si1Jiolă", precum şi în atelierele
micilor patroni (Rehner, Salmen, Frank, etc.). Numărul greviştilor trecea
de 1200. Numai la uzinele „Westoo." 668 lucrători, priJnibre ca.re 316 femei.
au părăsit maşinile. Cu toate că maiştrii şi funcţionarii n-au aderat la
grevă, timp de 14 zile, activitatea în secţiile fal;>Iicii a fost complet pa-
ralizată 1. Comitetul de grevă, constituit pe oraş, a formulat un program
de revendicări ce prevedea: mărirea salariului ou 12%, plata concediului
de odihnă, interzicerea muncii de noapte pentru femeile gravide, îmbună
tăţirea condiţiilor de locuit şi reînnoirea revendicărilor câştigate în 1922 2.
SticlaTii de la „Geamuri" cer amenajarea unei băi, iar cei de la „Wes-
ten", să se clădească locuinţe în colonie. Greva a durat 2 săptămW. Pen-
tru a înlocui pe grevişti. patronii de la „Vitrometan" şi ,,Geamuri" au
transportat cu camioanele lucrători din saltele învecinate. Ln :timpUJl gre-
vei, direcţiunea de la ,.Geamuri" aduce poliţiştii din Sighişoara. cazîindu-i
ou intreţino2re completă Îll1 incinta fabricii 3. 8-au operat arestări, adooă
rile muncitorilor au fost împrăştiate. După ·încetarea grevei, mai mulţi
lucirături consideraţi ca ,.instigabri" sînt închişi la poliţie şi bătuţi, apoi
concediaţi şi expulzaţi din localitate. Deoarece, ÎlI1 uirnna grevei, existau
numeroşi şomeri, dintre concediatii care n-au ma!i. fost reprimiţi, consi-
liul sindical unitar a organizat o cooperativă iin cadrul sindicatului con-
structori pentru a ajuta pe cei rămaşi fă!ră lucru,
In 1927 consiUul judeţean al smdicatelor unitare îşi avea sediul
Îln Mediaş pe str. Plevnei Nr. 19 ta, fiind constituit ·legal cu 26 membri s.
Munca de organizare a sindicatelor unitare, considerate „comuniste şi afi-
liate Moscovei" au fost regulat şi sistematic "irnpi.edimtă de către orga-
nele poL;ţieneşti şi de stat. Se intenţiona dizolvarea lor. La 27 mairtie
1927, Consiliul General sindical. unit.ar adresează un apel către membrii
sindicatelor unitare. După ce se descrie teroarea diiJn ţiarră şi .trădarea sci-
ziorniştilor, apelul precizează : „La Mediaş, poliţia care ameninţa pe mun-
citori dacă se vor organiza, a impus membrilor din comitetul sindioatuln.ti
metla1urgist, care lucrau la fabrica de vase „Westen", să-şi dea demisia din
comitet. Prot.estele urumirne contra acestor abU2Jllri, n-au fost luate în
considerare" 6 .
După Congresul al Iii-lea al P.C.R. care stabileşte ca tactică
·de lttptă revoluţionară imbinarea muncii legaile cu cea ilegală şi folo-
1
btoricul intreprinderii „Emailul Roşu", dosar A, p. 2, arhiva „Emailul ·Roşu",
Mediaş, serv. spcc.
2 Ibidem.
8
lsioricul intreprinderii ,.Geamuri", dosar A, p. 5, arhiva „Geamuri", Mediaş,
ierv. spec.
4
Orsza~os Munk.ăs 'Napier az 1928-evre ... , p. 98.
5
Actul de constituire, proces-verbal, nr. 78/1927, lej?alizat, originalul în Mediaş,
sfr. Plevnei, nr. 26.
11
Documente din istoria Partidului Comunist din Rominia, 1923-1928, voi. II,
•E.P.L.P., 1953, p. 499.
sirea oncaror posibilităţi de manifestare legală 1, comuniştii conduc şi

îndrumează actiivttatea Blocullitill Muncitoresc-Ţărălllesc, organ de luptă
legală. în 1927, conform instrucţtuniilor partidului, organizaţia hlegală
din Medi~ pregăteşte participarea la alegerile generale şi comunale în
cackul Blocului Muncitoresc-Ţărănesc 2. Apelul Blocului dim 1927 cerÎIIld :
;realizarea frontului unde de 1uptă, 8 ore de muncă, Jlbe.r1Jaite de organi-
zare, ajutor de start: pentru şomeri şi pensionari, măriirea siailiariulliui, şi
legislaţie socială 3, a avut o largă răspîndiire în întreprinderi. În' toate fa-
bricile, da1r mai ales la UZÎlllele „Westen", iau ciroulat manifeste ale Blo-
cului Î!I1 limbhle rommă şi maghiară ou acest cuprins : MIUJilcitori, cetă
ţeni ! „Dacă doriţi să ÎIIlceteze marea deosebire · ce exis.tă între palatele
luxoase şi bordeele umede şi î111.runecoase, dacă dcxni.ţi ca fiecare muncitor
hamric şi cin51tit să se poată bucura de mUJnca sa şi de 1oouIDţe omeneşti,
votaţi cu toţii semnUJl. demă lini1i paralele orizoru1Jale, semnul
acelor care Luptă pentru a pUlil.€ capăt stărilor de luoouri aatuaile" 4. Prin
agenţii lor diJn mtrepri111.deri, fabricanţii coleotau şi distrugeau aceste
manifeste. Delegaţii BlOOUilui trimişi în propagandă şi la secţiile de vo-
tare au fost arestaţi şi bătuţi. Ou toată teroarea aJUtocităţilirr, cei 4 can-
didaţi ai Bloou1ui au îrntmmit m alegerile din 1927, Îiil Tîmnava Mare,
cel mai mare număr de voturi, după guvernul averesoan. Cunosomd
teroarea şi procedeele cu care guvernele burghezo-moşiereşti îşi asigu-
raru majoritatea în alegeri, re2JUJ.·tatul scrutilnwW. diln 1927 diln judeţ dove-
deşte încrederea şi ipopuJ.aritaitea Blooului Munciitoresc-ŢăTănesc în sinul
maselor largi. Organizaţia Bloou1ui cliln Mediaş a participat şi la alegerile
din 1931, unul din cele 30 judeţe fiind Tîrnava Mare 5 .
Clliza economică din 1929-33, dim. oarre alasele eJqJloatatoaire au
căutat să iasă arumcîrnd greurtă.Jţile asupra maselor, a IÎlnTă1utărţit siltuaţia
clasei munoiit.oare. UtiliZl8lr€a inrompletă ·a potenţiail.uluii industriiaJl şi
creşţerea şomajlll1ui, int.e:nsifi.carea eJGPloo.tărid şi redruoerea masivă a sa-
lariilor, au ascuţit contraditjrlri.le înlbre burghezli.e şi proletwi:at, au mar-
cat începUJtul Ull1.ei noi perioo.de de avîm revoluţionar. Toom.ai acum,
mU111.Citorimea di:n Med~ prwneş.te o putemnd.oă <lovitură prin ho:tărrîiI'ea
giuveramlui hll["ghezo-moşieresc de a sroaJte âJn arfara legii şi a desfiinţa
tn 1929, sim..d.icatele umtare, organizaţii CaTe oîştrl.igaJSeră şi în locali:tate
prestigiul şi sămpa,ti.a maselor. Lupta f:racţiondsitiă. fără de principii d.Îlll
cadrul Parritidului Comunist a avut reperousi.uni şi pe plan local. Munca
ocgainizaţiei ilegale de paJl'!bid slăibeş.te. Secretariatul poliitic ail lintema.-
ţionalei ComU111.iste constată, în 1930, că „practica oportunistă a condu-
1
Dncumcntc din istoria Partidului Comunist din Romînia, 1923-1928, rnl. II, p. 250.
2 Proces-verbal de constituire a Blocului Muncitoresc-Ţărănesc, nr. 41/1927, lega-
lizat, originalld.1 în Mediaş, str. Plevnei, nr. 26.
.: Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia, 1923-1928, voi. II.
E.P.L.P .• 1953, p. 508 şi 511.
„ Un exemplar al manifestului în limba maghiară în Mediaş, str. Plevnei, nr. 26.
alt exemplar în limba romînă la muzeul raional, Mediaş. _
5
Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia, 1929-1933, voi. III,
E.S.P.L.P., 1956, p. 163_
402 NICULAE DRAGAN
cerii partidului" a făcut ca munca în intreprtlnderile d!i:n. Reşiţa, Braşov.

Mediaş, să fie „cu totul neglijartă" 1.
ln urma roncedierill.or din vail:a anuJiui 1929, 1083- muncitori au
rămas fără lucru. Şomerii au demonstrat în oraş, cerîmd lucru şi ptiine.
încetarea concedieriilor şi a tăierilor dim salariu. S-au produs cioonrLri
cu poliţia şi arestări. Sub presiunea maselor, primăria deschide o can-
tină penrtru şomeri 2.
In semn de solidaritate cu lupta ceferiştilor ddn 15-16 februarie
1933, au avut loc adunări şi demonstraţii la Mediaş şi în alte o~ a. Pe
oind se mdreptiau către cenitruil oraşului, im Pi.aţa Mii.că, demonstranţii
sînt atacaţi de poliţie, care efectuează numeroase arestări. Referindu-se
la însemnătatea politică a luptel.oir din 16 februarie 1933, „a demonstra-
ţiilor de stradă şi a cioonirilor din Mediaş", C.C. al P.C.R. scrie :
„ ... cînd olasele stă.pinitooire au trecut la ofensiva po!dtică pentru a-şi rea-
liza planul de jaf... detaşamentele proletare an.i ,trecut la oonrtraofensivă
cerind : desfiinţa.rea stării de asediu, eliberarea. arestaţilor şi restabili-
rea organizaţiilor dizolvate" 11.
ln 1935 secţia de vopsitorie a fabricii „Ideal" mcetează 1uorul,
muncitorii ciştigind run spor de salariJU de 50 baru Ja oră. Stiolarii de
la ,.Geamuri" revendicau plaita orelor suplimenitarre. Se produc oiooniri
intre patroni şi muncitori la „Wesit.en" şi „IRTI". Duipă ce ceruseră de
mai multe ori mărirea salarin.J!l.ilti, la 7 iulie 1936, la „Vitrometan", 338
auxiliari de la cuptoare intră în grevă s. A doua zi greva devine gene-
rală. Activitatea în fabrici a fost sistată. S-au. orgain;zat comitete de
grevă în intreprinderi, conduse de un comiitet pe oraş. Se cerea: ziua
cie 8 ore, mărirea salan"'liului, reglemein.t.aTE"a ooncediiilor, pensii şi asi-
gurăI i în caz de accidenite, hadne de pirotectie, locuinţe pentru mumci-
tori, drepturi de organizare, etc. Greva a dUJrat, cu excepţia uziITTelor
,.Ideal", 3 săptămini. La 9 iulie, peste 600 textilişti de la „IRTI",
dintre care 62°/0 femei, au ieşit încolonaţi pe poarta fabri.cii demonstrind
pe străzile o~ului. Pentru a stabili legătura ou greviştii din alte între-
prinderi, s-a organizat un mi:ting în curtea sediului ,iJegal al sinclica-
tiului de pe strada Grefiloc (azi ~th Lajos). Muncitorii de la „Wes-
ten" s-au adunat ial curtea şi în strada drin faţa restauraintuilui „Guiloaia"
(Regina Gull). CireWaţia a fost mtreruptă. A d.nrtervenit polliţia şi pro-
curatura de la Sighişoara 6. Patronii de la ,,Ideal", „Geamuri", „Westen",
„IRTI", au folosit spărgători de grevă, reoriustaţi mai ales dintre maiştri
şi tehnicieni.
1
D11eu111cnle <lin i~llln.'.I Partidului Comuni~t <lin Rominia, 1929-1933, voi. III,
p. ls-1.
~ \'czi .'.lrlicolul „Mizeria în provincie", Dimi11eaţa, 23 ianuari(• 1932, p. 12.
3
S. I. S.'.lmoilo\', :\violul mişcării muncitoreşti din Romini.'.I în 1!129-1933, în Sltidii.
nr. III. iulie-septembrie 1954, p. 113.
' Documente din istoria Partidului Comunist <lin Rominia, 1929-1933, voi. Jlf.
E.S.P.L.P., 1956, p. 593-594.
~ Istoricul întreprinderii „Vitrometan", dosar A, p. 3, arhiva „Vitrometan", Mediaş.
s;en·. sricc.
8 Istoricul întreprinderii „Emailul Roşu", dosar A, p. 1-2, arhiva „Emailul Roşu",
Medi:1ş, ser•. spec.
Cap1taliştii de la „Vitrometain" aiu ref.uzat orice tratati,ve cu gre-

viştii, î.ncercînd a aduce cu camioanele lucrători din Copşa Mică, Igh:işul
Nou, Proştea Mru-e, dar mUJnciitorii au oprit şi au întors maşinHe din
d:rium 1. La „Geamuri.", au fost tramspo!I"taţi sticlari de la Turda pentru
a s~arge greva. Ca să as:Lgure paza faibridfor a ven!Lt armata. GTeviştii
au fost ajutaţi ou baru şi alimente de la 01uj şi Tg. Mureş prim inter-
mediul organizaţiei A.M.R. (Ajutocil.lll Muncitoresc Romîn), înfiinţart;ă din
iniţiativa P.C.R. în 1927 2. Totuşi, lipsa mijloacelor m<:teriale a forţat
pe muncitori să rei,a (lucrul 3. Au început o ser.ie de aresrtărr( bătăi, con-
cedieri şi expulzări din OII'aş. Sub înv;imiu!i.1rea de „.instigaţie şi tulburare
a ordinei publice", conducărtoirtfilor grevei de la „Wesrt:em" li s-au dresat
acte de dare [n judecată. Şase dd111tre sticlarii de la „ViJt:rome1:lain.", care
au oprit camioanele cu luarăitori, au fost defeniiţi parchetului li. Conce-
diaţii din toate îll'lltrepriITTderile şi-au pierdut defiln1tirv posituriJe, nemai-
fiind reprimiţi. Greva generală diin 193-6, insuficient studiată, a ilustrat
Prin amploarea şi mtelilsi.tiatea ei un iioolt sphiit de solidari,tate mlllJlcito-
rească, a demonsta:"at d111C1rederea şi presbigdiul de care se buoUTa Partidul
Comunist ÎiI1 s1nul maselor muncitoreşti dim Mediaş.
în condiţiile fascizării ţării. a dd.ctaiturii ;regale şi a pregătirii
criminalului război antisovietic, din pricina terorii crescînde, mişca
rea muncitorească dilil Mediaş e mai puţin 0UI11oscută. S-aru ţinut şedinţe
i1legale, s-au împărţit ma111ifeste antifasciste şi a:ntiirăZJboWnice. lin 1940,
urn gru.p de 6 tovar~i care au răspîindit manifeste anitd!războinice, pri-
rnilte de la Com1tetuil regional hlegal P.C.R., au fosit, dart:oriită provocato-
riJ.or, arestaţi 5. Doi dill'lltire ei 6, au fost imter!l1aţi în lagărul de la Vap-
niarca şi uci.şi acolo. Ceilalţi au executat condamnări pînă la 2 ani
i111chisoare, în urma procesului de la Craiova. Referilildu-se la acest fapt,
Platforma din 6 septembrie 1941 a P.C.R. scria : „Clica mrnrt:airă a căutat
să lovească paritidul nosta:iu prin prnvocări la Iaşi, Gail.aţi, Bucureşti,
Constanţa, Mediaş, Braşov. Partidul a avut pierderi în urma loviturilor
duşmanului" ... 7.
Suf eriinţele războiului, scăderea saJ.ariu1ui mail - rezultat a1l de-
valorizării monetare şi a jafului german ....,.. prelungirea zilei de luCIU
peste 12 ore, regimul ,poliţienesc instaurat în întreprinderi, au forţat
pe lucrătorii de la „Westen" să intre în grevă la 1începutul lunii februarie
1943. Toţi muno1torii, afară de funcţiomrni şi tehnicieni, au participat
1
Jsloricul întreprinderii „Vitromctan", dosar A, p. 3-~. arhiva „Vilrometan", Me-
diaş, serv. spec.
2 T. Ne c ş a, op. cit., p. 11 J.
3 Istoricul întreprinderii „Vitrometan", loc. cit.
' Ibidem, p. 4.
' Declaraţie autobiograiică din :l septembrie 1953, scrisoare din IO februarie 1949,
amhele in Mediaş, str. Cîmpului nr. M.
6
Gcnardt Samoilă şi Rosenfeld Alexandru.
7 Documente din istoria Partidului Comunist din Romînia, ed. a li-a, E.P.L.P.,
1953, p. 344.
NICULAE DRAGAN
404
la grevă. După Jzile, direcţia ruziJl'leior acordă iUlil S{POr de salariu de 1 leu
la oră 1. în urma grevei 15 muncitori au fosrt (l['esUaţi şi concediaţi.
1n timpul războiului antisovietic s-au rprodrus la uzinele „IRTl"
numeroase incendii parţiale la filatură şi bataje. ln 1943 ele izbucneau
aproape regulat, la 2 să.ptămîni. S-au produs pagube însemnate în măr
furi şi utilaj 2. La fabrica „Westen" se senmail.ea.ză mai muJ.ite cazuri de
distrugere a pinioanelor de la presele rnarti.. Autorii au rămas necu-
noscuţi 3 • : ·
După
1942 intreprinderile industriale dim. oraş au primit pentru
muncă prizoinieri sovietici. Organizaţia iJ.egală de partid a stabilit legă
turi cu prizonierii de la fabrica „Ideal" ajutllin.du-i :.u medicamente,
hrană, ţigări. In toamna anului 1943, cu ocazia l\J:Ilei intîlniri secrete,
care a avut loc în str. Fundăturii (azi Şerban Vodă) la Nr. 9, prizc-
nierii au fost infonnaţi asupra desf ăşurarii războiului, asupra retragerii
annatei germane şi a victoriilor trupelor sovietice, asupra apropiatei lor
eliberări şi a ţării noastre de sub jugul fascist.
23 August 1944 a marcat o cotitură fundamentală Îll1 viaţa oame-
nilor muncii din patria noastră - şi deci şi a celor din Medi~ - punind.
capăt, pentru totdeauna, exploatării şi mizeriei.
1 Istoricul intreprinderii „Emailul Roşu", dosar A, p. 1-2, arhiva „Emailul Roşu".

fi \c<li aş, ser:.v. spea.
2 St:itistica indu~lrialii pe 1933-19-14, dosar III, (maşini-materiale), arhiva „V. Va-
'ilescu", .\\e<liaş, sen·. pbni îidrii, ( nepag:inat).
8 lst11rirul întreprinderii „Emailul Roşu", dosar A, p. 3-4, arhiva „Emailul Roşu'„
!l\edi aş. ~en·. !.pec.
DATE COMPARATIVE PRIVIND DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI
IN REGIUNEA OLTENIA 1NAINTE ŞI DUPĂ 23 AUGUST 1944
de ILEANA PETRESCU
Oltenia, ou cele cinci judeţe ale sale : Dolj, Gorj, Mehedill'.lţi, Ro-
manaţi şi Vîlcea, a prezenrtat unul din tablourile cele mai ilustrative ale
\napoierii economice şi cu[rturaile în care a înţeles bUJrghezo-moşie
r:iimea să ţină ţara. Deşi acoperea 10°/0 dim suprafaţa pa1miai, această
reg1une nu reprezenta ÎIIl 1935 deaît IUll1 pxoc€!Ilt sub 1% din. producţia
globală jndustrială a Ro:miln;iei • Socotirtă de c:aipillt:Jalâ.şiti ca regiurrie „emi-
1
namente agricolă", iair pentru mdusit.rie ca zonă nerernbabiilă, era ocolită

în mod sis.temaitic î111 privin:ţla invesibiţiilor de oapiotaJ.. Cu o agricultură
rudimentară, aservită intereselor u111ui niumăr restrlins de proprietari, ru
o indrustrie s~ab dezvo1taită 1 OLtenda avea să reflecte şi în elementele de
suprastructură stairea sa de Îll1apoiere econ9mică.
PÎJ11ă la 23 August 1944, interesele burghezo-moşierimii cereau ca
majoritatea populaţiei, pentru a fi mai uşor exploatată, să fie ţinută
în obscurantism, departe de binefaceirea cărţii. Din această cauză exista
în 1938, în Oltenia, un număr de peste 800 OOO de analfabeţi la o popu-
laţie de 1 457 281 de locuitori 2.
Această plagă ruşinoasă atingea mai ales populaţia de la sate, in
ciuda obligativităţii învăţămÎJ11/bU1ui primar.
Lipsa de interes a claselor dominante faţă de problemele şcolare
s-a \reflectat ~111 existenţa uiniui numărr mk de şcoli primare, conduse
de ca.dTe dd.dactice iinsufiic.iente şi, adeseori, slab pregătite. -Materialul
didactic ori era iilSIUficienit, ori nu exista deloc.
Grăitor pentru COIIlS€ciinţele grave pe care le atrăgea lipsa unol'
cadre didactice calificate este un proces-verbal de inspecţie al revizo-
rului şcolar diln Mehedinţi, îrn care se spunea :
„Şooala Pristolul, cu două posturi, are Îil1&erişi 21 de elevi. Din
aceştia, opt au frecventat rreguil.ait OW"Sul şcoloc în tot timpuJ. ainului
1 1\\. H n ş e g anu, Schimbări intervenite în repartizarea teritorială a industriei

in R.P.R., în Economia Romîniei între anii 1944-1959, p. 358, Ed. Ac ad. R.P .R., Bucu-
reşti, 1959. .
2 Arhiva Sfatului Popular al regiunii Oltenia, secţia de învăţămînt, inv. 167/1956,
o. 244.
406 ILEANA PETRESCU
şcolar 1920-1921 ; s-au prezentat la exam,en opt elevi din clasa a V-a,
din cei înscrişi, plus doi elevi pregătiţi particular.
Din totalul elevilor înscrişi in şcoală nici unul nu a putut fi de-
clarat absolvent din cauza pregătirii absolut insuficiente. Elevii n-au
putut da nici un răspuns clar, precis. sigm'. Cauzele sîn:t mlll1tiple.
Cea mai de căpetenie însă este culpabiJ.a dezinteresare a învăţătorilor
care s-au perindat pe Ila această şooală. Elevii pregătiţi particular au
fost declaraţi absolvenţi. SupOOitorii actuali de la şcoala PristoLul au
ei înşişi nevoie de a fi pregătiţi" 1.
Burghezo-moşierimea, dispreţuind ţăiră.nimea, în care vedea
numai braţe de muncă bune să trudească din zori şi pînă în noaipte
pentru huzurul proprietarilor, nu a dat nici un spri.idiln şcolii pentru
o bună desfăşurare şi organizare a îawăţămîntulw. De cele mai dese
ori un singur învăţător trebuia să predea pentru toate cele patru cil.ase
primare.
învăţătorilor Florian Popa (din satul Malaii.ca) şi Dumitru Po-
pescu (clin comuna Sălouţia) le revenea r~underea procesului de în-
văţăm1nt pentru toţi elevii din şcolile primare conduse de ei ; iar
int.r-o comună dezvoltată ca Segarcea, unde monarhia stăpînea domenii
intinse, de pe care oamenii culegeau viile cu botniţe la gură, unui invă
ţător ii revenea Qite 72 de elevi 2.
O altă greutate importantă în calea desfăşurăi:ii normale a proce-
sului de învăţămint consta în lipsa fondurilor băneşti. Statul bU["ghez,
instrument de constringere pentru oei asupriţi şi de apărare a Îll1itere-
selor claselor dominante, nu a alocat iîn buget sume suficiente necesare
funcţionării în bune condiţii a şcolilor. De aceea, pentmi procuxa.rea
celor necesare, se instituiseră două cote băneşti : Utna de 140/o din bu-
getul fiecărei primării şi alt.a de 1/3 din venitul cîirdumiloc. In rea-
litate insă, sumele de bani ouvenit.e driJn aceste subvenţii ajungeau atit
de micşorate la destinaţie, incit lipsurill.e materiale se adinceau de la an
la an.
Din bugetele anilor 1931 şi 1932 primăaihl.e din judeţul Dolj
datorau comitetelor şcolare rurale suma de 782.496 lei 3.
Explicind din ce cauză nu s-au tlI"imis nici pînă la data de 29
martie 1932 banii datoraţi Ligii Culturale pentru cărţile de premii
de la sfirşituJ. anului şcolar 1930-1931, Comitetul şcolar judeţean Dolj
scria că : „nu s-au achitat aceste cărţi pînă în prezent din cauza liJpsei
totale de venituri care caracterizează cooniitetele şcolare puse în greau.a
situaţie să nu aibă fonduri nici pentru a î.lntreţine funcţionarea regulată
a şcoalelor" "·
Lipsa fonduril.or băneşti atrăgea după sine imposibil.i.rt:aitea clădirii
un.or looaluri sănătoase de şcoală ; adevă·raţii învăţători cu dTagoste :faţ3
1
Arh. St. Tr. Severin, Re\'izoratul şcolar Mehedinţi, dosar 74/1920, f. 549.
2
Arh. St. Craiova, Prefectura Dolj, ~erv. adm., dosar 239/1932, [. 22, 25 şi 27.
3
Ibidem, dosar 239/1933, f. 32-35 şi 47.
4
Ibidem, dosar 239/1932, f. 48.
DEZVOLTAREA INVAJAMINTULUI IN REGIUNEA OLTENIA
de copii trebuiau să umble după subvenţii pe la instituţii şi pe la mai-

marii zilei ca să strîngă banti necesari 1.
Regimul burghezo-moşierestc inu a asigurat învăţămmtului o bază
materială corespunzătoare. Guvernele, perindate la conducerea ţării, fă
ceau fot felul de „combinaţii" oa să-şi asiguire profituri clin ce în ce
mai mari ; şcoala nu mtra Sn preocupările claselor dominainte şi, deşi
1
ora.şele se buCUTau .totuşi· de mai multe avantaje, nici aici situaţia nu

era bună.
La Calafat sp["e exemplu, un contemporan. nota : „ ... în acest oraş,
unde se afLă atîţia nlilionairi, inu există un act de bilnefacere. ŞcoliJ.e
primare sînt într-o stare de -plîns : nehigienice şi fără material didactic,
fără mobilier, amintesc necontenit di:spreţJuil nostru pentru şcoală... Se
cheltui€SjC z•eci de mii de lei pentru rochii de bal, se azvîrle banul ,pentru
ceaiuri şi serate, dar lipseşte orice act filoo.tropic 1n Calafat" 2•
Cu toarte măsruriJle lua1te de st•atuil burghez pentru ca adevăru.ii. să
nu fie cunoscut, acesta !I"ămîne consettnnat în dooumentele vremii ca acte
de acuzaTe. Şcoala primară din satul Principesa Maria, comuna Siliştea
Crucii de pildă, împovărată de datorrii neachitate, cerea ajrutor Tu-efec-
turii Dolj, pentru refacerea localului, în termenii următori: „într-o
epocă imediat apropiată guveT1I1ării partidului Iorga-Argetoianu, ale
cămli wmăni se resimt adinc, cum şi faptul că 111.e găsim într-o criză
fIDainciară, mai punî:nd J.a socoteailă reaua stare mateiriaJ.ă a săteruilor ...
fac ca noi singuri, locuit.<Jrii, să nu mai fim în staTe a ne procura cele
necesare şcolii 3.
Majoritatea copiiilor de .la ţară şi de la periferiile oraşelor, &n cea
mai mare parte copii de ţărnmi sau de muncitori, .trădau în condiţii
mizere care nu le ,~teau să frecventeze regufat şcooJ1a, l~psindu-'le
cărţile şi caietele necesare, !Îmbrăcămi!1ltea şi un looal corespunzător de
.şcoală. Se cereau an de an ajutoare iprimăriilor pentru. procurarea căr
ţilor sau pentru plata taxelor şrolare elevilor săraci 4 •
In comuna Breasta, lmgă Craiova, unde familia Argetoianu avea
o vilă minunată, înconjurată de pare, amenajat cu tot fe1ul de distracţii,
menite să facă „vacanţa" de vară a moşieTUiliu!i şi a familiei sale cit mai
p1ăoută, şcoala nu avea decît două ol.ase nemcăipăltoore. Copiii - pros t 0
lwărniţi şi fără iîncălţărnmte - nu aveau cu re să se îmbrace pentru a

veni la şcoală 5.
Un exemplu al condiţiilor în care învăţau copiii înainte de 23 Au-
~ust l!M4 îl constituie şi şcoala primară mixtă din Floreşti-Chiciora
(Dolj). Aici - scriu documentele - „copiii sînt ţillluţi în localuri închi-
riate, cu pămîint pe jos .în loc de ~uri, de runde se ridică nouri de
praf ce periclitează sănătatea micilor copilaşi. De asemenea localul î111chi-
1 Arh. St. Craiova, fondul Jean Mihail, pach. A.
2 Arhivele Olteniei, nr. 12/1924, p. 170. ·
8 Arh. St. Craiova, fond Prefectura Dolj, serv. adm., dosar 239/1935, f. 122.
4 Vezi dosar 45, <lin fiecare an, al Primăriei Craiova, scrv. adm.
5 /\rh. Slat. Pop., al regiunii Oltenia, Insp. O-ral Adm. reg. Craiova, dosar 36/ 1031,
t. 37.
4'J8 ILEANA PETRESCU
riat este slab luminat, in zilele noroase copiii nevăzIDd să scrie şi să:
citească. Este atît de neîncăpător, incit mtr-o sală de 42 m 3 învaţă:
zilnic 57 de elevi" 1.
!n procesele sale verbale, inspectorul de resort a menţionat că
a găsit „copii desculţi, goi şi bolnavi" 2. Aceste condiţii explică de ce;
cu toată obligativitatea .învăţămîntului '~• în 01te!l!ia au rămas
anual mii de copii fă:ră cairte.
Dacă pentru copii condiţiile de viaţă şi de mvăţămint erau atit
de grele, nici pentru cadrele didactice, in special penitru învăţători, ele
nu erau mai bune. Munoirul in săli de clasă improprii, cu sailarii de
mizerie, ei au ajuns ca în anii 1932 şi 1933 să nu primească ~eafa lumi
în şir.
Adresindu-se prefectufuli. in 0lllUil 1932, invăţăitocii diJn centrul cul-
tural „Damian" spunea : „Faptul neachitării salaxiilor noastre pe patnl
luni în urmă ne pune în situaţia delicată de a nu ne putea îndeplini
obligaţiile noastre ca oameni şi învăţători. Fiindcă ce prestigiu mai
poate avea un învăţător care nu-şi poate achita diat.oriile ce le-a con-
tractat la diferiţi săteni ? Ce lecţii poate să facă un IÎll1.Văţător nemîlllCat ?
Invăţătorii. în meseria lor, trebuie să aibă Slllfilet şi Îll1 situaţia aotuailă~
numai suflet nu pot avea". Au se:mrnat paitru:sprezece învăţă toni. Ln
raportul prin care s-a maintat plîngerea lor, preşedintele cen-
trului cultural „Damian", a menţi0111.at că membrii cercului sînt
învăţătorii din comunele Damian, Sadova, Piscu Sadovei, Raieţi, Căciu
lăteşti, Dobreşti şi Murta, că mulţi invăţătol"i au ajuns în situaţia de a:
declara : „n-am 5 lei să iau zahăr pentru ceaiul unui copi!I. bolnav", sau
„n-am ghete să vin la cerc in rîndul lumii şi mi-e ruşiine să ies clin
casă" 3 .
Spre deosebire de invăţ:ămirntul de Ia ţară, odată ou dezvoltarea
capitallsmului, burghezia şi moşierimea - avÎlnd nevoie de cadre în
producţie şi în administraţie - au înfiinţat o serie de şcoli secundare
şi profesiC!naJe şi în ora'?ele Olteniei.
In anul 1938 funcţionau in această regirU111e a ţări[ 76 de licee iteo-
retice, şcoli normale, licee mdustrîale, comerciale; gimmazii comercialP
şi industriale, şcoli de menaj pentru fet.e " în oare se propovăduia cu:
multă insistenţă misticismul şi concepţiile reacţion&-e despre Lume şi
viaţă. Taxele şcoJare se menţineau ridicate, iar bursele se acordau mai
degrabă favoriţiloc oamenilor politici aflaţi la putere, decit elevilor--
merituoşi. Guvennele burghew-moşiereşti au căutat să dea şcolii şi
educaţiei un conţinut mistic, retrograd, oultivind în rîndurile tirrlere-
tului cultul monarhiei, infiltrriind în sufletul lui naţionalismul şovin şf
militarismul războimic.
1
Arh. St. Craiov.:i, Prefectura Dolj, serv . .:idm., dosar 239/1938, f. 277.
:? i\rh. Sfat. Pop. al regiunii Oltenia, Insp. ~neral adm., reg. Craiova, dosar 6/ 10-1 r„
f. 57--·61.
9
Arh. St. Craiova, Prefectura Dolj, serv. adm., dosar 239/1932, f. 50 şi 51.
~ J\rh. Sfat. Pop. al regiunii Oltenia, Secţia de învăţămînt, inv. 167/1956, f. 262~
DEZVOLTAREA INVAŢAMINTULUI IN REGIUNEA OLTENIA 409 1
In ceea oe priveşte înfiinţarea unei ruITTiversităţi în Oltenia, toate

strădanii[e local!nicfilor au rămas timp de 34 de an·i zadarinice 1 • Me-
morii, audienţe, proiectJe, conferinţe şi alte promisLuni neîmplinite,
toate aVÎIIld dariul să scoaită- îin evti.denţă în ce măsură conducerea ţării a
dispreţuit Oltenia, socotind-o ibună doar pentru a prodUJCe vagoa111ele de·
griu oe luau drumu L exportului, pentru a mări veniturile exploatato-
rilor. Mai mult, nici traiul studenţilor, plecaţi din Oltenia la studii supe-
rioare, nu era fără gr:-iji ; dimpotrivă, cercul studenţesc doljan se străduia
să strîingă fonduri:le desti111ate ridJicării unui cămin din cîştigurhle rea-
lizate la cite un festiW!l artistic saJU la vreun bai!. Pe marginea acestei
iniţiative Arhivele Olteniei comell1itaiu vestea că la [nceputul anulllli 1924
guvernu.I hotărise să arun.oe pe drumuri 1200 de stu:denţi romîni, daţi
afară dim. cămine „probabil spre a echiHbra astfel bugetul şi a rriidica va--
loarea leulruri" 2.
Un asemenea tablou sumbru i[ prezenta Oltenia 111u numafi. în
domentul î.nvăţămînltuilu.i ci şi [n ceJ.eLa:tte raimuri ale vieţii oulturaJ.e.
în a1I11Ul 1938, de pildă, exisitau în judeţul Dolj următoaTele insti-
tuţii de cultlllră 3 :
1. - Fundaţia „PtriJnoiJpele Carol I" cu cămine oulturnle în 67 de
sate (judeţul avea J.a această dată 393 de sate - n.n.).
2. Centrala Caiselor Naţionale, cu o singură organizaţie la Fratoş-
tiţa.
3. - Llga Culturală, numai 1n Craiova.
4. - Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului, ilntreţinînd în judeţ
63 de cămine ml.turale săteşti şi 12 biblioteci.
în Craiova mai actrl.'V01U : Direcţia regională a Arhivelor Statului,
Institutul de arheologie oiLt.ean, Muzeul regional al Olt€1I1Jiei, Biblioteca
şi Muzeul Th. Aman, Societaitea Culturelă „Traian Demetrescu", Socie-
tatea „Prietenii ştiinţei", „Societatea scriitorilor olteni", „Gînd şi slovă
oltenească" şi două societăţi muzicale.
în aceeaşi vreme la T.r. Severin existau : Biblioteca I. G. Bibi-
cesou, un muzeu, Societatea cuJ.iturală „Dat:ima" şi societatea „Casa
Luminii" 4 •
La Tg. Jiu funcţiona un muzeu regional, o bibliotecă comunală,
Liga culturafă şi o societate corală 5, iar la Caracal, muzeul ·istoric aJ
LiceuJ.ud. Ioniţă Asan, muzeu1l de arn.tichităţi al Prefecturii Romamaţi
şi o oocietatJe corală 6.
In întreaga Olte111ie existau .în 1938 um număr de 298 de cămine
ou1turale 7, um n;umăr cu totul insuficient pentru cele cimei judeţe ale·
1 Arhivele Olteniei, nr. 43-44/1929, p. 206.

2
Ibidem, nr. 11/1924, p. 78-79.
1 Enciclopedia Romîni.ei, voi. II, p. 175.
' Ibidem, p. 695.

~ Ibidem, p. 681.
o Ibidem, p. 589.
7 După anuarul statistic al regiunii Craiova, 1960, p. 170.
410 ILEANA PETRESCU
sale, dacă ţinem seama, aşa cum s-a arătait mai ·înainte, că numai
judeţul Dolj cuprindea 393 de sate.
Tcate ace.ste instituţii de cultură, slujeau interesele burghezo-
moşierimii, promovind cu11rura domiinanită, cu caracter antidemocratic,
antipopular, reacţionar ; ele S(e străduiau să răspîndească o cultură mis-
t.ică, îmbîcsită de obscurantism, de concepţii fasciste şi fascizante.
Deoarece cultural.izMea maselor ar fi .îrrtlesnit trezirea şi creşte
rea conştiilnţei for revoluţionare, întregul· apaTat cultural al bU!rgheziei
nu urmărea <lecit un singur ţel : Lupta împotriva ideiloir democratice şi
revoluţionare, apologia sistemului capitalist şi a eJGP!oat.ării oamenilor
muncii.
în timp ce masele largi, mai ales cele ţăran.eşti, erau ţinrute în-
tr-o stare de incultură aproape tota·lă, oultura dmmnantă era apanajul
celor instăriţi.
La Biblioteca ,,Th. Aman" clin Craiova nu se iintra <lecit în schim-
bu 1 unei taxe. Biblioteca era frecventată de intelectuali şi un număr res-
trins de elevi, care citeau în majoritate cărţi şi peri.odice îri limba fran-
ceză; 90°. 0 din inveintarul volumelor achiziţionate intre ainii 1908-1944
erau în limba franceză.
De asemenea, în societăţile culturale existente, nu aveau acces
decit un mic număr dintre irntelectuiaJ.ii oraşelor, şedinţele şi întru-
nirile manifestind un spirit de castă.
Dar. alături de această cuJtură puitiredă, s-aiu dezvoltat şi o seriP
de elemente ale cult.w·ii progresiste, democratice, reprezentate prin inte-
lectualii cinstiţi, exprimînd, într-o formă saru. alta, interesele maselor
populare.
Printre reprezentanţii olteni ai acestei cu11ruri democraitice şi
popul~re se numărau scriitori, oameni de ştiinţă şi artişti ca: Traian
Dernetrescu, Elena Farago, prof. Gh. Ţiţeica, Ionesau-Siseşti, Ghiaţă,
Marius Bunescu, Const. Brinouş, şi ailţii.
Această ouUuri era însă frînată de condiţiile sociail-istOTice din
Rom.inia burghezo-moşierească, condiţii potrivnice, prin însăşi esenţa
kr. dezvoltă.Iii ştiinţei, arlei şi culturii.
* "' *
Victoria ÎJJlsurecţiei armate din august 1944, oirganizată şi con-
dusă de partidul comunist; a deschis o eră nouă iln istoI'ia poporullud
romin. Ea a marcat !Îinceputul revoluţiei populare, Îlil deruJrSul călreia
s-au produs profunde schimbări m viaţa sOOială şi Jrn conştilil.ţa maselor
de oameni ai muncii. Uria„c:;ele transformări din viaţa economică. şi poli-
tică, care au avut loc m cursul revoluţiei populare, au a.tras după sine
şi transfOII'mări radioal.e în ideologfa şi cultura societăţii. Revoluţia eul-
DEZVOLTAREA INVAŢAMINTULUI IN REGIUNEA OLTENIA 41 I
turală este o parte integrantă a revoluţiei, a construirii noii societălţi,

o necesitate obiectivă a construcţiei socialiste. Socialismul nu poate
id construit de oameni care nu ştiu carte; pentru înfăptuiirea noii
societăţi socialiste, oamenii muncii trebuie să posede o· înaltă cultură,
să-şi formeze o conştiinţă nouă, socialistă. In oursul. revoluţiei cultu-
raile, oare este l\.lJl1 proces de durată, oamenii mun:aii trebuie ajutaţi să
lichideze ideologia burgheză şi rămăşiţele ei, să se pregătească temeinic
din pltnct de vedere tehnic şi profesional, in scopul participării lor
actiive şi conştiente la construirea socialismului. Revoluţia culturală
înfăptuieşte un salt imens de la înapoierea culturală a majorităţii poporu-
lui la atingerea unui nivel spiritual dezvoltat, pentru a crea o nu-
meroasă intelectualitate, legată de popor.
Revoluţia populară di:n ţara noastră a avut 1n prima sa etapă
UIIl caracter agrar, antifeudal şi antiimperiiaJist, care au făcut oa pro-
cesul cultural dintre 1944--1947 să aibă specificul său. I:n această pe-
rioadă politica oultuiraJă promovată de P.C.R. a constat în răspîndirea
lairgă a marxism~lenimdsmuilui, combaterea ideologiei fasciste şi reacţio
nare, răspîndirea culturii democratice în mase, atragerea vechii intelec-
tualităţi de partea clasei mU!Ilcitoarre şi formarea unei noi in:be[ectualităţi,
dim. rlndul muncitorilor şi ţă:rarillor murnairtoci.
tn etapa socialistă, Î!Il condiţiile dictaturii pToletariatullUi, revo-
luţia culturailă s-a desfăşurat pe front Jarg, partidul punînd problema
făruririi urriei OUJ1tuai. ndi, sooiailiste Îll1 fond şi naţionale în formă.
încă de la Conferinţa naţională a P.C.R. din octombrie 1945 s-a
trasat ca 'sarcină noua orientare şi noua organizare a oultll['ii Îll1 patria
noastră, cerîndu-se, în primul rî.nd, lichidarea analfabetismului.
OI.tenia avea să lupte cu o grea moştenire a trecutului. In ainul
1948 deşi se făcuseră unii paşi spre Îll1grădirea şi lichidarea neşrtiill1ţei
de oarte, existau mcă şase sute de mii de analfabeţi 1 • Pentru lichi-
darea analfabetismului s-au Î!Ilfiiinţat :numeroase şcoli şi cercUTi de ailfd-
betizare in sate, m ocaşe şi !Îcrl. [ntreprinderi, unde oamenii de toate
viirstele veneau să se îm~ă din lumina ştiinţei de carte. O
1llfUII1.Că deosebi-tă au depus invăţătorii şi profesorii olteni, alături de
care au venit şi alţi oo.mend de cuiltură, dorniici să ocmtribuie la risipâirea
cit mai repede a Î!Iltunericu1ui neştiinţei de carte. Din cei peste 100 OOO
de analfabeţi, cîţi rămăsesera m anul 1953, cadrele didactice ale re-
girumii raportau că au mai rămas doar 6 390 de neştiutori de carte Îll1
Anuarul statistic al regiunii Craiova, !9GO, p. 23. După datele din Enciclopedia
1
Romîniei, voi. li, p. 175, 214, 280, 377 şi 512, rezultă că numai în judeţele Dolj şi Vîlcea
număruf ştiutorilor de carte depăşea cu cîteva zecimi procentul de 50%, în celelalte judeţe
era sub 50%.
412 ILEANA PETRESCU
anul şcolru- 1956/1957 1, pentru ca în scurt timp după această dată analfa-
betismul să fie lichidat complet în Oltenia.
Răspîndirea în mase a şti1nţei de carte a ;transformat II"adical
zeci şi zeci de mii de vieţi omeneşti. MU!Il.citorul fruntaş Constantin
Purea, de la sondele de petrol din Ţicleni, reprezintă un exemplu între
atîtea altele : 12 am slugă la moşierul Chinoreanu Î'11 BîrzeiUJ. de
Pădure, el a invăţat carte in anii regimului popular, s-a calirfioat şi a
devenit curîind fruntaş. In looul cărnăn.J.ţ.ei acoperită cu paie Î!l1 care
trăia mai înainte vreme, el are astăzi o casă nouă plină cu toate cel~
necesare UJJlUi .trai bun 2.
In oulturalizarea maselor şi mai ales pentru crearea runei inte-
lectualităţi noi, un rol d1ntre cele mai importante l-a avut şi contiinuă
să-l ai.bă învăţărnîntuJ., căruia partidull i-a acordat tot sprijinu:l, atît
pentru asigurarea unei baze marteriale corespunzătoarre, cit şi ÎIIl privinţ,a
conţinutului său nou.
Un moment important în dezvoltarea mvăţămintului l-a consti-
tuit reforma din 1948, reprezentînd un salt calitativ în istoria insbruc-
ţiunii din ţara noastră. S-a trecut de la un invăţămfilt ou caracter
burghez la un invăţămint de tip nou, pus -în slujba intereselor construirii
socialismului.
Reo1-ganizarea şi lărgirea învăţămintului. de toate gradele, asi-
gw.-aJ·ea bazei materiale - construirea de noi fooa[uri, laboraitOO!I"e, ate-
liere. cămine, cantine -, asigurarea şcolilor cu personalul didactic
nece.sa.i·, acordarea de burse, au creat mari. posibilităţi ca economia şi
cultura socialistă să dispună de cadre tot mai multe şi mai. bine pre-
gătite.
După cum cele mai înapoiate. regiuni ale ţării erau chemaite să-şi
dezvolte economia, aducind un aport Jnsemnat la venitul naţional, in
egală măsură ele au fost integrate uriaşei revoluţii culturale din patria
noastră.
Ca urmare a noii reforme, invăţămîntul de toate gradele a repur-
tat succese însemnate şi in regiunea Oltenia.
Invăţămîntul de cultură generală s-a dezvoltat într-un ritm viu.
El cuprinde : învăţămintul de 4 ani oa mvăţămîint general obligatoriu,
invăţămîntul de 7 ani obligatoriu în oraşe, centre mUrncitoreşti şi reşe
dinţe de raioane (cu tendinţa d~ generalizare şi la sate) şi învăţă
mintul mediu de cultură generala. Potrivit directivelor partidului, se
desfăşoară procesul de creare a condiţiiJ.or în vederea trecerii la inva-
ţămintul general de 8 ani şi la şcoaJa medie de 12 ani.
1
Arh. Sfat. Pop. al regiunii Oltenia, secţia de Jnvăţămînt, inv. 167, f. 9, în Darea.
de seamă pe anul şcolar 1956/1957.
2
„Jnainte", Craiova, nr. 4681/Hl60.
• DEZVOLTAREA INVAŢAMINTULUI IN REGIUNEA OLTENIA 413
Rezultatele obţinute Îll1 invăţăm&n.tuil. regiurui m anH puterii

populare reies şi din următoarele date compairatirve : 1
Specificare A~ul şcolar

1 Anul şcolar
Tnvăţărnînt de cultură generală: 1950/1951 1959/1960

- şcoli de patru _ani 967 963
- şcoli de 7 ani 386 442
- şcoli de 11 ani 12 39
- elevi înscrişi 173.195 188.757
- cadre didactice 6.207 7.902
Invăţămîntul mediu tehnic: 1948/1949 1959/1960
- şcoli 37 15
~ elevi înscrişi 4.913 2.465
- absolvenţi 8.931
- cadre didactice 412 168
Tnvăţărnîntul profesional de ucenici : 19i8/!949 1959/1960
- şcoli 34 45
- absolventi 21.717
- cadre didactice 347 337
Invăţărnîntul tehnic şi tehnic de maiştri: 1958/1959 1959/1960
- şcoli 12 12
DilI1 cercetarea tabelului de mai s1...ls se despr-.Îll1d două aspecte

deosebite : âm primul rînd creşterea impetuoasă a numărului de şcoli
de cultUJră generală, ca rezultat al dezvoltării societăţii [}Oastre socia-
1.ă.srt:e ; ÎlI1 ail. doil.ea 1l'î.n.d, se observă că existenţa şoo1illor tehnice ·şi pro-
f esionail.e a fost determÎ!l1ată de C€rinţele economice în vederea acope ·
ririi cu cadre oa.Jifioote mai Î!n:1Jii a Olten:ei şi după aceea a regiunilor
mvooim.ate, î111 funcţie de necesdităţi'le lor.
Pe aceeaşi bază a politicii partidului şi guvernului nostru, privind
pregătirea cadrelor penitniu nevoile economiei naţiQ[laJe şi culturii, în
roncordanţă cu cerinţele vieţii, istoria regiunti Oltenia a ÎIIlScris în
paginile sale m.fmiţarea învăţămîn1tului superior ca o creaţie a regi-
mui1ui de democraţie populia:ră.
Îfl anul şcolar 1948/1949, ca rezultat al reforme<i. învăţământu1ui.,
.a luat fiilnţiă 1a. Craiova Lnstitutul Agronomic, denumit acum „Tudor
Vladimirescu", ou faou1tăţirle de agricu1tUJră şi de mecaniza.rea agricul-
turii. Instirtmtul a dat ca.drele caiLifimt.e necesare, care aru avut o marE>
i:nsemnătate iîn dezvoltarea socialistă a agriculturii regiunii.
1 Calculat după Anuarul statistic al regiunii Craiova, 1960, p. 154.,---158. Situaţiile
neîncheiate penJrJl absolvenţii de la învăţămîntul mediu tehnic şi de la învăţămîntul profe-

-sional de ucenici.
414 ILEANA PETRESCU
Dezvoltarea industriei electrotehnice în primii ani de plam:if.icare

ş1 m special în anii de început ~i primului plam cim.aimal, a co:nstiltuit-
condiţia funcţiorijirii unei facultăţi de electrotehnică iintre anii 1951-
1958 la Craiova, menită să dea i.lngimerii necesari Uzinei „Electro-
putere".
în anul 1959 a luat fiinţă, tot ·în Craiova, Institutul pedagogic de
3 ani d3.re a dat în 1962 prima promoţie de profesori de oul.tocă ge-
nerală pentru clasele I-VIII.
Faţă de anul şcolar 1948/1949, oind în regi11.Lne existau 374 stu-
denţi, în anul 195~/1960 numărul lor a ajuns la 1453, reprezentm
o creştere de aproape 4 ori 1 •
Lucră.lile conferimţei extraordimare a organizaţiei regionale de
partid, deschise im ziua de 8 martie 1960 la Craiova, au arătat că în
regiunea Craiova sareina Congresului al Ii-lea al P.M.R. - ca 900/o-
din copiii în vîrstă şcolară să mveţe în şcolile de 7 ani - a fost rea-
lizată şi depăşită.
tn această perioadă, partidul a acordat o atenţie tot mai mare
pregătirii politico-ideologice a cadrelor didactice ; ~irea. tezelor de
bază ale învăţăturii marxist-leniniste a influenţat favorabil asupra mU1I1cii
instructiv-educative pe care ele o desfăşoară.
Jn anul şcolar
1959/1960 nurn.ărul elevilor iin invăţămîntul de
cultură generală a crescut cu peste 16 000.
ln vederea bU111ei desfăşurări a învăţărnin1tufoli de ou~rură gene-
rală şi a muncii cultural-educative de masă, s-au îmbunătăţit condiiţiHe
materiale atit in şcoli, cit şi în urutăţiile ruJturale. Au fost date în
folosinţă 244 săli de clasă, 67 cămme ct.ultuiraile, 46 cenrtre de radio-
ficare cu aproape 50.000 difl\JZOOTe şi 23 ci:nema1x>grafe. ·
Numai in anul 1960 djn fondul central şi prin contriiibuţia volun-
tară s-au construit 64 de şcoli şi s-au dat în folosim<ţă 40 cămine cul-
turale.
hi acelaşi an, un număr de 2400 pionieri şi şcolari - fii ai
oamenHor muncii - au fost trimişi pe cheltuiala statului im ita.bere-
pentru a-şi petrece vacanţa de vară.
ln urma dezbaterilor ce au avut loc in întreprinderi, G.A.S.-uri,
S.M.T.-uri şi unităţi socialiste-cooperatiste de la sate, m am1ul 1960 peste
4000 de tineri au fost înscrişi la diverse forme de invăţămînt fără a fi
OOJŞi din producţie, iar 173 de oameni ai muncii, la facultăţii 2.
Cele relatate pină aici adeveresc cuvintele tovarăşului Gheorghe
Gheorghiu-Dej : „Una din cele mai de seamă cuceriri ale revoluţiei SO··
cialiste constă în aceea că cultura a devenit un bun al maselor populare,
a pătn.ms în viaţa lor de zi cu zi. Fiecare cetAţeam al ţării are posibi-
litatea să înveţe, să se cultive, să-şi dezvolte muJ.tiJlateral aptitudimile~
să..:.şi manifeste talentul şi capacitat.ea creatoare" 3.
1
Dupădatdc furnizate dt> Dircctia regională de statistică Oltenia.
2
„înainte", Craiova, nr. 4678/1960.
s Cih. GheorJ?hiu-Dej, Articole şi cuvîntări, 1959-1961, Ed. politică, 1961.
p. 450.
DEZVOLTAREA INVAŢ.A.MINTULUI IN REGIUNEA OLTENI.o\ 415·
------------·------
Una din funcţiile esenţiale aJ.e statului nostru democrat-popular

este aotivifatea ou~tuml-educa.tivă. Rolul mobmzator pe care l-au jucat
1
in rLndul maselor de oameni ai muncii instituţiile cultuiral-educatiw~ a în-

semnat o importantă coITTitriibuţie la transformările revoluţionare din
economie, la succesele construirii socialismului. Activitatea lor intensfr
a dus la răspîndirea rnarxism-leninăsmului m mase, a ştiinţei şi culturii
noi, la combaterea misticismului şi obscurantismului, şovinismului şi
naţionalismu:lui, Ia educarea sentiment.efor linalte ale patriotismului so-
cialist şi a:le frăţiei in:tre toţi oamenii muncii.
Reţeaua instituţiilor culturale de masă a fost reorganizată şi în-
continuu îmbumă.ităţită şi m regi;UJnea Oltenia, ca rezultat al politicii
partidului de largă .cuiLturalizare. Tabloul de mai jos redă, m cifi:re eloc-
vente, ritmul accelerat în care s-au dezvoltat unele din instituţiile cul-
tural-€ducative diin regiune : 1
·1 1938 1%0 1956 1959
Case de cultură 7 14
Teatre 2 2
Filarmonici
t\11sam&l uri 1
Muzee rcQ'ionale 1 2
fi \uzcc r;:iion;:ile 3 4 4
fi' llZCC săteşti 5
î.ămine. culturale 298 992 1074 1223
Biblioteci
- rcQ1onale 1 1
- raionale 4 17 19 19
- săteşti 94 158
·- la climinelc cultural(' săteşti 96 992 980
- la casc de citit 63 157 ' 1044
- la colţmi roşii ' 69 168 174
r.inemato12:rafe 11 24 82 163
Radio
- centre de radioamplificare 3 11
- centre de radioficare 31
-- studio radio
·- d1luzoare 28575
Titluri de ziare tipărite 3 5
1
Calculat după Arh. Sfat. Popular al regiunii Oltenia, Sccjia Tnvfr\ămînt şi Culturi'i~
inv. 167 /1956, f. 63, 101-102 şi după Anuarul statistic al regi_unii Craiova, 1960, p. 170•
şi mm. Situaţia neîncheiată pc anul 1959 pentru radio.
·416 ILEANA PETRESCU
Aşa cum se observă, o amplă extindere a luat acţiunea de orga-

nizare a bibliotecilor şi de intensifd.care a muncii politice-eduoative şi
culturale cu ajutorul cărţii. Neglijate de TegimU'l burghezo-moşieresc,
bibliotecile Olteniei s-au .îmnrulţit ca număr, şi-au îmbogăţit inventarul,
a crescut numărul cititorilor. De la cele 100 de mblioteci diJn 1938,
număJrul lor s-a ridicat, la sfîrşitul anului 1959, la 1 401. Cu fiecare zi.
cartea devine un prieten tot mai apropiat al maselor de oameni ai
muncii de la sate. Aceasta este o urmare firească a grijii manifestate
·de partidul clasei muncitoare pentru ridicarea nivelului cultural al
.oamenilor muncii, ţinuţi vreme inde1UI11gată în ignoranţă de către regi-
murile trecute.
Dacă în urmă cu 16 ani, în1. Oltenia numărul cărţilor depozitate
în puţinele biblioteci publice abia ajU1I1gea la 64. OOO volume, în1. prezent,
oa.menii muncii din regiunea Oltenia au la dispoziţie, în c001diţii
excepţionale, peste 2 OOO OOO de cărţi numai în reţeaua bibliotecilor din
sistemul Ministerului lnvăţămintului şi Culturii. Măsurile întreprinse
în cadrul revoluţiei culturale ce se desfăşoară oo ilnrt:ensitate Îlil oraşele
şi satele pah·iei noastre au stimulat contimiuu gustul de citit al ma-
selor, care solicită tot mai multe cărţi şi care iau parte activă la tot
mai multe acţiuni ou cartea.
Nu mai constituie o raritate în satele noastre existenţa de
biblioteci personale în casele oamenilor muncii. Cu sprijinul organelor
şi organizaţiilor de pB.['tid de la raioane şi de ila sate, antrenînd mase
largi de oameni ai muncii în acţiunea de difuza.re a cărţii, comisiile
raionale au la indernină nenumărate fonne şi mijloace de populariz&-e
a cărţilor, ca de pildă : simpozioane, consfătuiri pe teme, lecturi. artis-
tice, intilniri cu scriitorii, concursuri. „Cilile ştie, fol0seşte", baluri ale
cărţii, seri de întrebări şi răspunsuri etc.
S-a acordat toată atenţia muncii ou cartea la sate pentru a con-
tribui cu ajutorul cărţii politice, agrotehnice, literare şi de popularizare
a ştiinţei la opera de transformare socialistă a agriculturii şi de con-
tinuă întărire a sectorului agricol socialist, precum şi pentru a sprijini
conrtinua ridicare a nivelului politic şi cultural al oamenilor muncii de
la sate, printr-o largă populB.['izare şi difuzare a cărţii.
A.şa. de pildă, în comuna Săcelu din raionul Gilort au fost înfi-
inţate cinci biblioteci de masă; trei pe lîngă căminele culturale din această
'COITlUnă, una în cadrul şcolii elementare de 7 ani şi o bibliotecă comru-
naJ.ă cu bibliotecar salariat la centrul comunei. Fondul de cărţi al
acestor biblioteci se ridică la 10 OOO volume. Numai în cursul anului
1960 în inventarul lor au intrat pest:e 1 OOO volume. La biblioteca co-
munală numărul cititorilor m. anul 1960 a ajUlllS la 2000; ei au citit in
.acel an peste 6 300 volume 1 •
Colectiviştii din comuna Coroova, raionul Strehaia., au la biblio-
teca comunală 3670 volume. din care, m curs de opt luni, s-au cit.it
1
„lnainte", Craiova, nr. 4938/1961.
DEZVOLTAREA INVAŢAMINTULUI IN REGIUNEA OLTENIA 417
2765 volume. Colectiviştii citesc aitit cărţi agrotehnice, cîrt şi beletri-

stice 1.
Biblioteca, din comuna Podari, a început să f,ie tot mai mult
vizitată de ţăranii muncitori. Această bibliotecă este dotată cu un
număr de 5800 volwne, îin care sî.nt cuprimse cărţi tehnke, agricole,
literare şi politice. Există fişe pentru 7000 cititori ; s-au citit de c3.tre
ţăranii muncitori printre awte cărţi : „Macxism-lendmiismul despre reli-
gie", „Vecina noastră Luna", „Sfaturi pentru creşterea animalelor".
„Răscoala", ş. a.'.!.
Cerce'bî:nd la clubul „1 Mai" din oraşul Craiova cîteva fişe în
mod întîmplător, aflăm că mUJilcitorii de la Uzina „7 Noiembrie" din
localitate au d.Ut în CUJr&UJl anui1ui 1961 - prii:ntre ailte cărţi - urmă
toarele „Emilian Pugaciov", „Trecut întunecat", operele lui Mîhail
Sadoveanu, „Moromeţii", „Dulăii", „Desculţ" Etc. în afara cărţilor de
ideologie marxistă şi a cărţilor tehnice.
***
Succesele orînduirii democrat-populare în domeniul vieţii eco-
nomice, politice şi culturale, creşterea conştiinţei socialiste a mase'lcr
po.pu1are, sînt ÎII1tr-o legătuiră dialectică mlisoliubilă. După oum a sub-
liniat Congresul al III-lea al Partidl,LLui Muncitoresc RomÎln, complexi-
tatea problemelor puse de 111oua etapă în care a păşit ţara noastră face
necesară ridicarea pe o treaptă superioară a activităţii conştiente rt
maselor de milioane ale celor oe muncesc, ridicaxea conştiill1ţei lor b
nivelul sarcinilor desăvîrşirii construcţiei socialismului.
In vederea atingerii acestui ţel înalt, muncii cultural-educative
îi revine sardna de oilnste de a contirnm fOiiIIllairea omului nou, de a-i
ajuta pe toţi oamenii muncii să se ridice pe treapta conştiinţei so-
cialiste.
1 Tnain/e, Craiova, nr. 5142/19GL
1 Din caietul de evidenta cititorilor, Biblioteca Podari.
27 - Studii şi articole de istol':ie

EDUCAŢIA ATEIST-ŞTIINŢIFICA ÎN CADRUL PREDĂRII
ISTORIEI IN ,ŞCOALĂ
de ELIZA BICHMAN
Desăvîrşirea construirii socialismului ·în ţara noastră este nedes-

părţită de însuşirea de către mase a concepţiei ştiirnţifice desip['e lum~
şi viaţă - concepţia comurustă - şi, în general, de înarmarea acestor.n
cu ştiinţa.
Conştiinţa nouă, socialistă - în care nu este loc pentru fideism
- este o pute:rmică fO!îţă motrice a societăţii socialiste. Această con-
ştiinţă se fămeşte treptat şi ne1nrtrerupt an întreg mediul social : in
producţie, în fami.Jlie, dar mai sistematic şi mai organizat în şcoală, îrn
procesul educaţiei comuniste a tinerei generaţii.
Partidul nostru ÎIIlcredin~ză educato.riJ.or sarcina de onoare ~i
de Illa['e ră&pW1.dere de a forma o generaţie nouă, lumiinată şi robustă,
pătrunsă de o ÎIIla.ltă morală, morala comunistă, care este diametral
opusă moralei religioase.
Morala comumistă dezvol.tă forţele creatoare ale omului, îi spo-
reşte îrnorederea 1n forţele propri~, îi dă optimism, formÎl11du-i convin-
gerea că el este stăpinul naturii şi al vieţii sale, că el este creatorul
conştient al îs.tor-iei.
in ~zi ţie cu ffi()['ail.a comunistă, morala religioasă, oare ibilnp de
mii de ani s-a strădu:iJt să facă dim om un rob supus şi neputincios,
cultivă acea stare de letargie care-[ împinge la pesimism, spaimă şi
deznădejde. Aceste rămăşiţe ale vechii conştiinţe sociale se mai resimt
în societatea noastră şi ele aduc prejudicii luptei pentru fericirea oame-
niloc, COl!1Sti1Juimd O firm ,ÎJJl mersul iilOStrl\.l. ÎIIllaIDie, Îiil reailiiziarea Wlit.ăţii
politico-morale a poporului nostru. „Partidul nostru - arată tovarăşul
Gh. Gheo!rghiu-Dej - ţine seamă de faptul că dezvoltarea condiţiilor vieţii
materiale ale societăţii merge înaintea schimbărilor m conştimţă, for-
marea conştiirnţei sociooste f.iind urn proces oare necesită timp şi
eforrturii ... " 1.
Conduclnd organizaţille obş.te~ti, sprijinit de cetăţenii ou nivel
ideologic-politic ridicat, printre care şi profesorii, partidul duce
o muncă intensă de educare a oamenilor muncii în spiritul ideo-
1 G h. G he org hi u-D e j, Articole şi cuvînfări, Ed. politică, 1959, p. 632.
420 ELIZA BICHMAN
logiei şi moralei comuniste, în care educaţia ateist-ş.tiililţifică ooupă un

loc import.ant.
Documentele de partid, presa, lucrările de specialitate, experien-
ţa 1I1oastră în munca de teren, ne arată că întărirea educaţiei ateist-
ştiinţifice este astăzi o necesitate stringentă. Misticismul şi obscuram.tis-
mul. moştenire ruşinoasă şi dăunătoare a orînduirii bazată pe exploataire
.;e manifestă cu diferite ocazii destui!. de eVidenJt, şi, ceea ce este
ingrijorător, ch~ar în mijlocul unei părţi a tinerei. generaţii.
La a doua Conferinţă pe ţară a U.A.S.R., tovarăşul Gh. Gheor-
ghiu-Dej. vorbind de acest lucru a arătat ce sarcini importante revin
organizaţiilor U.T.M. şi educatorilor pentru lichidarea oricăiror urme ale
misticismului şi obscuranbsmului din conştiinţa tineretului.
Deşi educaţia ateist-ştiinţifică constituie pentru o bună parte
a cadrelor didactice o preocupare, deşi s-au reailizat luoruri însemnate
m această direcţie, totuşi mai sînt încă multe de făcut. Indeosebi la
ţară, în unele împrejurări - eclipse, secetă şi alte calamităţi naturale -
dar mai ales în timpul sărbătorilor religioase, deficienţele educaţiei
ateist-şttinţifice î111 rîndurile cetăţ.enilor şi ale tineretului ies la lumină.
Acest fapt impune din partea educat.arilor o muncă mai susţinută şi
·nai sistematică pe această linie. Bogata ld.teratură cu conţinut a.Jteist- .
ştiinţific : operele clasicilor marxism-leninismului şi docume111tele de
partid, literatura ist.orică de propagandă ateistă, învăţă.mîntul ideologic,
..irganizarea unor activităţi social-culrturnile cit mai variate, ou teme le-
gate de această problemă, ne ajută să ne îndeplinim această sarcină.
Educaţia ateist-ştiinţifică, parte componentă a revoluţiei cul-
turale care se desfăşoară ,în ţara noastră, se realizează â:n fo:rnne variate:
şcolii ii revine însă - aşa cum am mai spus - rolul hot.ăritor. Edruca-
1x>rii, printre care în primele rînduri sint profesorii de istorie, trebuie
i;ă aibă me1·eu prezentă ideea că educaţia ateistă a tineretului (forima-
rea gindirii at.eist-ştiinţifioe şi a convill'lgerilor ateiste), nu ~te un
proces spontam, ci necesită pregătire, răbdare şi tact.
Educaţia ateist-ştiinţificA est.e sarcina tuttll"Or prof~rilor, dar
ea se desfăşoară în mod concret, la fiecare obiect de învăţă.mint, potrivit
specificului obiectului respectiv. Astfel, în cadruil predării obiectelor
privind ştiinţele naturii, aooentul cade pe formarea concepţiei materia-
list-dialectice despre natura şi pe comba tJerea tezelDr idealiste :referitoare
la fenomenele naturii, in ,timp oe, m cadrul predării ştii.ln:ţ.el.or sociale,
~ccentul cade pe foomarea concepţiei ştii.lnţi.fJice, materialiist-diallooti.ce
despre societate, pe oomba.terea t.eoriilor antiştiinţifice, reacţionare, mis-
tice, teiste despre originea omului, despre cauzele fenomenelor sociale,
precum şi pe demascarea cu ajutx>ru.l faptelor ist.orice concrete a rolului
nefast al religiei, al bisericii, de la apariţia lor şi pină astăzi.
Pentru a realiza o temeinică educaţie ateist-ştiinţifică, profesorul
de istorie trebuie să C'UiilOaSCă bilile aspectele teoretice ale problemef şi,
bineînţ.eles, să fie ateu convins. El trebuie să cunoască Îlll profitmzime
poziţia materialismului ist.orie faţă de religie, căile pe care el le indică
pentru lichidarea prejudecăţilor religioase, precwn şi aspectele concrete
EDUCAŢIA ATEIST-ŞTIINŢIFICA 421
dm lupta partidului nostru atit împotriva misticismului şi obscura.nibis-

mului cît şi împotriva persecuţiilor religioase.
Respectînd principiile pedagogice, profesorul de istorie trebuie
să transmită elevilor noţ1uni clare şi precise despre religie ; despre ori-
ginea, caraote:rul său istoric şi de clasă, despre esenţa sa antiştiinţifica
şi antidemocratică, despre formele ei diverse de manifestare prm puz-
deria. de culte şi desp:re carac,terul unic al cauzelor, sc9pu1ui şi al urmă
rilor adoptării oricărei :religii.
In acelaşi timp, peint:ru a realiza educaţia ateistă în cadrul pre-
dării istoriei, profesorul trebuie să puină mereu faţă [n faţă manifestă
riile religiei cu evoluţia gînddJri.i aiteiste, lupta lor înverşuinartă de-a lungu:i.
istoriei, conducîndu-i pe elevi să tragă ei înşişi C01I1cluziile fireşti şi le-
gîndu-le de sarcinile lor actuale.
***
Religia este una dm formele conştiin,ţei sociale şi anume o formă
inferioară. Istoria ne arată că, pe diferitele trepte ale societăţii, s-au
dezvoltat mai muJt anrumite forme ale conştiinţei sociale, dominîind
celelalte forme : 'În feudalism a predominat ideologia religioasă, m ca-
pitalism ideologia. politică şi cea juridică, în socialism se dezvoltă ştii!1-
ţele, arta, literatW'a. ·
Pe baza tezei materiaUsmuLui marxist, care arată că religia arf'
caracter istoric, că nu este iinseparaibHă şi necesară fiilllţei umane şi meii
ales că nu este o idee înnăscută, profesorul de istorie trebuie să sublinie-
ze la lecţiile privind orfalduirea comunei primitive că religia a apărut
nwna:i pe treapta superioară a paleoliticulrui 1.
Analizînd cauzele sociale, esenţa şi caracterul religiei, chiar de la
a.ce<ite lecţii, profesorul trebuie să conducă pe elevi să tragă concluzia
asupra perspectivei istorice a religiei în societatea comuinistă, dispa-
riţia ei.
Dar, analizînd citeva forme concrete ale religiei popoarelor vechJ,
- şi folosind metoda compar11ţiei, profesoruil trebuie să scoată în reLief
faptul că unele credinţe primitive ca : animismul (credinţa în spirite, în
suflet), magia (dtua~urile cu scopul îmb':ljînzirii presupuselor duhuri sfinte),
slîint preluate de religiile mai evoluate. Elevii vor arăta ei înşişi că „sfî1nibul
duh" în chlp de porumbel, mătăniile şi r:ugădulilile, acatistele şi ÎlilChi-
nairea la icoane şi moaşte smt crediinţe şi practici naive şi absurde şi
fac parte diin tradiţiile iI'etrograde ce trebuie părăsite.
La lecţid.le de istorie antică, demonstrtîndu-se elevilor că la rădă
c:i1I1ile gnoseologice ale religă.ei, în societatea cu clase antagoniste se
aidC1Jugă şi cele de clasă, aceştia vor 51I1ţelege că re1iigia este reru~tatul
e:xiploatării şi asupririi, incapacităţii omuil.ui de a înţelege şi deci de a
putea struni forţele sitihinice atît ale naturid. cit şi ale societăţii. .Astfe1
•
1
V. V. K e I Ie, M. K ova I so n, Formele co11:;tii11ţei sCJciale, E. S., I 961, pag. HI,
notJ 2.
422 ELIZA BICHMAN
pregătit terenul, profesorul le poat.e da elevilor mai :mari definiţia cla-

sică a religiei formUil.aită de Engel.s : „Orice r:eligie" - s.pi.me Engels -
„nru este altceva decit ogliin.diirea fantastică în minţile oamenilor, a for-
ţelor ext.erioare care domină viaţa de toate zi.lele, o oglindire în care
forţele pămînteşti iau forma U!Ilor forţe supra pămînteşti" 1.
Este necesar să se adauge că, spre deosebire de şfilnţă şi de filo-
zofie, care reflectă realitatea sub formă de noţiuni şi legi, de artă, care
o reflectă sub forma imaginilor artistice, de morală care o reflectă sub
forma normelor de comportare, religia se abate de la realitate, defor-
mează realitatea, plăsmuind o lume fantastică, iluzorie, dar după chipul
celei 'părnînteşti. In lecţiile în care se formează noţiunea de reliigie este
important să fie subliniată şi argumentaită ideea că zeii, dumnezei.li. şi
profeţii lor au fost creaţi de oameni şi nu invers. De asemenea, trebuie.
subliniată ideea că în societatea bazată pe clase antagonice, religia.
a\'iÎJld în primul Jind rădăcini de clasă, este una din principalele arme
~.pirituale de dominare a claselor reacţionare, condamnat~ istoriceşte
la pieire.
Din toate lecţiile de _isterie care tratează aspect.e ale evoluţiei
religiei, trebuie să. rezulte, pe baza faptelor concrete, că orice forme de
cult a îmbrăcat religia : animism, păginism, budism, mozaism, creşti
nism, mahomedarusm, ea are aceeaşi esenţă : antişttinţifică şi antipopu-
lară. Antiştiinţifică fiindcă opune adevărului ştiilnţific şi exiperienţei re-
velaţia, dogmatismul, credinţa oarbă ; antipopulară fiindcă, predicind
supunerea şi fericirea „în viaţa viitoare", frilnează lupta revoluţionara
a maselor pentru făurirea fericirii reale, pe pămînt. De asemenea, este
anti.popul.ară pentru că îndeamnă la mtoleranţă, farnatism şi ură între
popoarele cu religii deosebite sau împotriva celor care şi-au lichidat
prejudecăţile religioase.
Aşadar. religia exprimă pe de o parte aspiraţiile iluzorii ale
maselor spre o lume mai bună - pe care ele nu o văd realizabilă pe
p.ămînt, ci numai într-o lum·e transcend.enta:lă, - pe de altă parte în soci.e-
tatea bazată pe clase antagoniste, ea justifică şi consfinţeşte robia de
clasă, printr-o pretinsă predestinare a nedreptăţi.J. sociale, izvorîtă din-
tr-un păcat originar, ce trebuie ispăşit în veşnicie.
In lucrarea sa ,,Socialismul şi religia", LeniJn a demascat cu ve-
hemenţA făţărnicia religiei : „Pe cel ce munceşte ş.i îndură lipsuri toată
viaţa, religia 'Îl învaţă să fie smerit şi irăbdător în viaţa pămintească,
mingiindu-1 cu speranţa in răsplata cerească. Iar pe cei care trăiesc din
munca altora, r~ligia ii învaţă să se ocupe cu binefaceri 1111 viaţa pămîn
tească, oferindu-le o foarte uşoară justif:oai·e a existenţei lor de ex-
ploatatori" 2.
Aceeaşi idee a refugierii în religie a fiinţei umane exploata~ o
exprimă foarte plastic Marx în „Contribuţiuni la critica filozofiei he-
.
geliene a dreptului" : „Religia este suspinul creaturii chinuite, sensibi-
1
F r. E n R c I s, 1l11ti-Diilrri11g, E.P.L.P., 1959, paj:!. 350.
:! V. I. Lenin, Socialismu/ şi religia, Opere, voi. 10, E.S.P.L.P., 19.56, pag. 69.
Htatea unei lumi lipsite de inimă" ... „este forma spirituală a wnei lumi
lipsite de spirit" 1.
Făcînd critica religiei, K. Mairx arată IÎJ1 acelaşi timp care trebuie
să fie ieşirea maselor dilil aceasitiă beţie iprirnejddloasă, care este politiw
partidului proletariatului faţă de religie : „Suprimarea religiei, a aces-
tei fericiri iluzorii a poporului este cerinţa adevăratei lui fericiri" 2.
Această indicaiţie a Lui Marx stă la baza luptei ideologice împo -
triva misticismului. Respectind partiC'Uil.arităţi,le de v:fu's.tă ale elevilot
şi Îil1 limita timpul ui d.IBponibil, socotim că, pentru a rnntări baza teore-
1
tică a educaţiei ateist-ştiinţifice a elevilor, profesorul de istorie le poak 1
da acestora (celor din clasele mai mari), unele din aceste pasagii di11
clasicii marxism-leruiJnismului atunci cÎilld se referă la II"eligie, bineÎillţ;eles
analizîndu-Je împreU!Ilă cu elevii.
Pentru a sădi în sufletul eleviiloc încrederea în forta ratiunii ome-
neşti, trebuie mereu făcută paa:-alela despre oare am mai amintirt - în-
tre istoricul evoluţiei religiei şi al g'indi.II"ii ateiste, paralelă care - din
păcate - se face destul de superficial la lecţiile de istorie. Astfel, pe mă
sură ce vorbim elevilor despre evoluţia religiei Îlil antichitate, în evul
mediu şi în epocile apropiate de noii., trebuie să le arătăm, că·, deşi reli-
gia a prins în mrejele ei milenii de-a rîndul mase mari de oameni, adap-
tindu-se, cu supleţe tuturoc orî.nduixilor, ea nu a ·dominat nestinghe-
rită, ci a fost treptat 1Îlnirîntă Îiil luptă cu gîndirea aţeistă. Mai ales la
lecţiile ou teme de cultuTă şi la lecţiile recapitulative, trebuie accentuată
cu tărie ideea că mintea iscodiJtoare a omulliui - simplu siaru cult - s....a
ridicat din cea mai adÎIIlCă antichitate împotriva minciunilor iI'eligioase,
rupind valmile misticismului şi prăvălind cu mînie sau cu sarcasm de
pe piedestalele lor pe zei, dumnezei, profeţi, s:fiinţi şi armatele închipuite
de tngeri şi diavoli.
A1:eismul a îmbrăcat forme vaa-iate, potrivit condiţiilor istorice
concrete în care a apăriut : spontan, iluminist, anarhist, împăciuitorist,
-ştii.nţ.ific.
Filozofii materialişti ai Chinei antice ca Ian-Hin-şun şi Van Ciun,
şroala filozofică materia.listă iindiaină loca1ata, marii fdlozofi greci şi ro-
mani : Thales, .Anaximene, Heraclit, Democ:rit, EpiCUT şi LuciI'etLus, carf:',
practiQind un materialism spontan, au negat nemurirea suf1lietului şi născo
cirile despre „lumea de apoi", trebuie prerentanţi cu căldură în lecţii.
Este necesar să se sublinieze că desoopeririJe geniale ale oame-
nilor de ştiinţă medievali, ca : N. Copernic, G. Brumo, I. Newton, Galileo
Gali!hl.ei, Spimoza, au oonstituilt ham ştiim:ţifd.că pe oare s-au sprijirut
materialiştii Renaşterii precum şi cei diin sec. al XVII-lea şi al XVIII-lea
în Lupta lor ap:rogă împotriva bisericii şi că viaţa şi opera lor au fost
proclamate de către biserică sacrilegiid, pentru că, priln OUJrajul ou care
au propovăduit ateismul, au străpuns IÎnl1lUllericul ignoranţei şi al rnisti-
1 I(. M ar x, Contribuţii la critica filozofiei hef!.cliene a dreptului în : M a r x-
E n IZ e I s, Despre reliţ;!ie, Ed. politicii, 1960, P- 38.
2 Ibidem.
424
cismului în caire era cufundată lumea medievală şi au ·făcut astfel să

ţ;~.nească lumina adevărului.
La lecţiile de istorie modernă, trebuie scoase in relief maril~
merite ale ateiştilor f.raru:ezi din secolul aJ XVIII-lea, pe caire Lenin
ii recomanda să fie folosiţi Îil1 propaganda antireligioasă, pentru ascuţi
mea lor de spirit, vehemenţa şi talentul deosebit cu care au demascat
caracterul antiştiinţifiic şi iraţional al religiei, paraziitismul, reacţiona
rismul şi desfriul clerul~ pentru cucajul de a fi proclamat că biserica
este „Teazimul despotismul.Jui şi duşmanul Jibertăţii".
In aceeaşi ordine de idei trebuie amintit elevilor că marii savanţi
şi filo:zo.fi iluminişti ruşi : Lomonosov, Radişcev, Belilnschi, Cemîşevschi,
au făcut un pas mai departe, legînd critic.a religti.ei ~e critica orinduirii
sociale.
Dar, scoţlilndu-se in relief aspeotele pozitive ale ateiştilor premar-
xişti, trebuie arătat că ateismul tuturor iluminiştilor avea caracter limi-
tat istoriceşte şi de clasă. Ateiştii bw-ghe21i reduceau ~upta împotriva
relig:ei la o „predică ilru.m.inistă abstractă", la o simplă culturalizare a
maselor.. fără a o lega de lupta de clasă, lupta care urmăreşte zdrobirea
rădăcinilor adinci ale religiei, exploatarea.
Pentru a întări aceste idei în mintea eleviil.or, se pot organiza
discuţii în cadrul unor activităţi în afara clasei sau la orele de dirigenţie
pe teme c.a : „Lupta intre ştiinţă şi religie în antichltate", „Lupta între
ştiinţă şi religie in evul mediu", „Aspecte ale poziţiei reacţiooiare a
bisericii in epoca modernă şi contemporană", „Lupta partidului nostru
împotriva mistioisrnuilui şi obsourafTlltisrn1uwU:i şi Lmpotriva persecuţiilor
religioase" etc.
Spre deosebire de pozJ.ţia li.mi.tată. a ateiştilor premarxişti, tre-
buie arătat elevilor m lecţiile de istorie modernă şi contemporaină că
ateismul marxist este ştiinţific-eonsecvent şi profund mHitant şi uma-
nist. Anal.Wn.d esenţa şi originea religiei, marxism-leninismul demoru::-
trează că sÎll1gUra cale pentru desfiinţarea robiei spirituale a religiei„
este desfiinţarea robiei materiale, a relaţiiJor de exploata.re, care o ge-
nerează şi o susţin. Mat.erialismu1-maxxist se întemeiază pe cuno~terea
şttilnţifică a naturii şi a societăţii, pe legile lor obieclive, pe datele ştiin
ţelor, iar religia se intemeiază pe supranaturail, pe revelaţie, pe „arbi-
trarul divin", pe credinţă oairbă. Religia explică lumea prin „ideea abso-
lută ·•, predicînd, împobiva bunului simţ şi a practicii, formele cele mai
grosolane ale agnosticismului, proclamind formule absurde c.a : „cred
deşi este absurd" (Tertulli..an), „crede şi nu cerceta", „rumeni nu pvate
cunoaşte căile domnului" etc., care dovedesc dispreţul faţă de raţiunea
umană.
Faţă de succesele mari ale ştiinţei acfJuale şi de pătrunderea în
masă a ideologiei marxiste, sociologii burghezi şi în special „social~tii
creştini", se străduiesc astăzi să demonstreze că ştiinţa şi socialismul
se pot împăca cu religia.
Caracterul miliJtant al aiteismului proletar, în opo~ţie cu carac-
tleruJ contemplaitiv al ateismului premarxist, constă în faptul că el de-
EDUCAŢIA ATEIST-ŞTIINŢIFICA 425·
monstrează oamenilor că transformarea societăţii nedrepte se poate

rrnliza aici i:e pămînt şi numai pe cale revoluţionară, nicidecum aştep
tJînd - „minumi" - şi „mîhtuitoci" trimişi de „cer". Ştiinţa marxist-
lendn.istă, pătrunsă tot mai adîrnc în masele largi populare le luminează
calea, înlătm--tînd treptat iluziile, credinţele în minuni, pentru că viaţa
nouă. soci:ailistă este astăzi o realitate. demonstrînd muncitorifor dm
întreaga lume că fericin:ea se poate crea pe pămînt şi că oamenii Lnşişi
săvîrşesc cele mai mari minuni.
* * *
Partidul nostru, călăuzit de i.nvăţătura marxist-leininistă, a luptat
consecvent împotriva: obsourarutisinului religios de la întemeierea sa şi
pînă astăzi. El a legat permanent lupta pentru ridicarea nivelului mase-
lor de lupta pentru desfiinţarea exploatărH. Proolamîrui libertatea con-
ştiillnţei, dema.roind caracteriul retrograd, medieval al persecuţhiJor re-
ligioase, partidul a Luptat neîncetat pentru luminarea oamenilor muncii,
pentru scoaterea lor de sub influenţa nefastă a ~a-ziselor m:inU!Ili de·
felul celei de la Maglavit, a cuHului mo['ţii şi al crimei, cult ridicat la
rangul de politică de stat de către legionari. Partidul l:Uptă ou tact ~i
ri}bdare împotriva ideiJor mistice care, în virtutea tradiţiei şi a igno-
-fânţei, mai stăpînesc pe unii oameni ai muncii şi chiar pe uini.Ji tineri.
Destiinţînd cauza socială a religiei - exploatarea - clasa muncitoare
din ţ.ara noastră - în frunte cu partidul - oferă maselor nenumărate
mijloace f>entru lichidarea definitivă a prejudecăţilor religioase.
Partidul nostru sădeşte [n conştiiinţa oamenrilor muncii convin-
gerea că feriafu-€a lor, împlinirea celor mai înalte năzuinţi sînt în pro--
priile lor mîini.
* * *
Am arătat la i111.Ceput, că educaţia ateist-ştiinţifică - ca part.:>·
!ntegraintă a educaţiei comuniste - se poate realiza în cadrul şcolii,
prim toate obieotele de învăţă.mint.
Istoria, ştiiJnrţă cu profu111d oaraoter millitant - pairthnic, oferă însă
cele mai la.rgi posibilităţi educative şi în această direcţie. Prin formele-
de activitate variate şi multiple ce se pot ocgainiza in cadrul predării ei
(lecţii, activităţi ÎII1 afara clasei şi extira.şcolare, cercuri cu elevi1i, lecto-
rate cu păTinţii, excursii etc.), prin conţinrutul ei viu, bazat pe fapte·
bogate şi dramatice, prin exemple din reahtăţile cele mai recente diu
cele două lagăre existente astăzi Îlil !lrume, istoria demonstrează convin-
gător că fericirea şi pacea pe .pămî!nt este opera măreaţă a comUll1!Îştilor·
atei, iair războaiele, mizeria şi umilinţa, astăzi ca şi Îl!l trecut, au fost
susţinute şi de cele mai multe ori provocate de biserică.
· In vederea realizării educaţiei ateist-ştitnţifice în cadrul predării
istoriei, profesorul trebuie să se folosească şi de cunoştinţele tnsuşite
de elevi la alte obiecte de 'învăţămint ca : biologia, geologia, socialismut
ştiinţific, literatura, astronomia etc.
Pentriµ a realiza o temeinică educaţie atetst-ştiiinţifică, profesorul·
de istorie trebuie să ţină seamă de oiJteva idei importante :
-426 ELIZA BICHMAN
1. Baza educaţiei ateist-ştiinţifice o constituie, formarea concep-

ţiei materialist-dialectice despre lUme şi societate. Această concepţie_
re formează prezentind dezvoltarea societăţii omeneşti ca un proces
unitar şi neîntrerupt, guver.nait de legi obiective, proprii naturii, ~e
tăţii şi gîndirii şi nu de fo:riţe străine, oculte, ce arr eJcista â!n afara 1umii
fJ.Zice („metafăzice"), sau carr-e s-ar desifă.şura la voia înibîmplăTii.
2. Educaţia ateist-ştiinţifică trebuie încadrată organic în lecţii şi
fa diferitele activităţi legate de predarea istoriei. Ea se realizează treptat
dar neîntrerupt, nu în forma U111or campanii şi în II1ici un caz numai în
perioada sărbătorilor religioase. Această muncă cere pregătire temei-
nică, tact şi răbdare, argumente ştiinţifice oit mai concrete, mai conv.iin-
gătoare şi mai aoc€Sibi.J.e, metode şi procedee variate şi atrăgăto&'-e, eare
trebuie însă să urmeze linia ştiinţifică trasată de partid.
3. Sarcina educării ateist-ştiinţifice este obligatorie pentru pro-
jesori. Educatorului nu-i este, îngăduită atitud.lnea „neutră" în această
chesti.W'le. („Propaganda noastră impU111e în mod necesar propagarea
ateismului", spune Lenin).
4. In această muncă edueativă, trebuie folosită des metoda con-
versaţiei care dă posibilitatea verificării de către profesor a msuşirii
temeinice de către elevi sau cetăţeni a cunoştinţelor, tezelor şi conviin-
gerilor ştiinţifice ateiste.
5. „Predicile", discursurile moralizatoare, ameninţările, inter-
zicerile nemotivate a unor practici religioase şi jignirile sîn.t contra-
indicate căci duc la efecte nedorite, la întărirea (prin reacţie) a senti-
mentelor şi convingerilor religioase. (Combătînd metodele „prusace",
preconizate de Duh.ring în educaţia ateistă, Engels arăta că ele dau
:religiei „posibilitatea unui nou martiriu, prelungindu-i astfel viaţa").
6. Urmărirea de către profesor a eficienţei educaţiei ateist-ştiin
ţif ice este absolut necesară, ea trebuie să. se facă neintrerupt, dar cu
tact, să nu ia aspectul unor suspiciuni şi oonstringeri, oum se observă
în unele cazuri în şcoală.
Ideea care trebuie să strabată ca un fir roşu întreaga predare a
istoriei în şcoală, şi care stă la baza educaţrl.ei ateist-ştiinţifice prin pre-
darea acestui obiect este aceea că munca şi gemul oIIlJl.JilJu.i - al sutelor
şi miilor de generaţii - au creat minunile te~ şi de artă din trecut
şi de astăzi .precum şi triumful societăţii socialiste drepte,· lipsite de
ex,ploatare, şi nicidecum vreo forţă ocultă, „divină", care ar interveni
în viaţa oamenilor. Intărirea acestei convingeri prÎ!ll argumente ştiin- ·
ţifice şi fapte concrete cit mai semnificative sădeşte în sufletul tine-
retiu1ui încrederea n~ m forţele omului, trespectul faţă de
rnW'lcă, optimism şi tărie de caracter, dragoste faţă de oameni, impor-
tante trăsătwi de caracter commriste.
Pentru aceasta, la baza fiecărei lecţii trebuie să stea nu numai
cwnoaşterea faptelor istorice, ci în primul rind cunoaşterea profundă a
materialismului dialectic şi istoric. Pe ham materialismulJui istoric se
poaite dovedi elevilor că nici una dilll ideologiile cu pretenţii sociale
d&" de. esenţă religioasă nu a reuşit să aducă fericire oinerurii. Ele nu
au ireuşit s~ aducă deaît ado:rmkea sau alinarea durerilor dar nu supri-

marea lor. „Relig.ia este opiJUrn pentru ipopor", aceasta este esenţa con-
cepţiei marxiste cu privire J.a religie şi acest lucru trebuie să reiasă di.n
concluzia leoţiilor oare se referă la această problemă.
***
De la primele lecţii de istorie, profesocul poate şi trebuie să pună
bazele educaţiei ateist-ştiiinţifice a elevilor. Astfel vorbillldu-le de apari-
ţia omului, folosind im.agillli ddJn căTţile de specialitate şi mai ales dia-
filmul care tratează această temă, siprijinindu-se şi pe cunoş.tilllţele în-
suşiite de elevi la lecţiile de biologie, mulţi profesori au condus pe elevi
să tragă ei IÎJ1.Şişi concluzi.a ştiinţifică asupra origiinii animail.e şi nu
aşa-zis divine a omului, asupra rolru1ui muncii în,procesul .transfoomării
maimuţei în om. (Unii profesori au folosit în acest scop un scurt refe,.
rat ou privire la lucrarea lui Engels cu acest 1titlu, precum şi lucrări
sovietice recente, cum ar fi „MHenii într-o zi", „A tr:ăirt oare Cristos ?''
şi al.tele).
Lecţiile de istorie antilcă, în special cele ou teme de cultură, oferă
ocazia de a se forma treptat concepţii şi convingeri ateist-şt:iIDţifice ele-
vilor. lin aceste lecţii trebuie scos în lumină, prill1 contrast, rolul impor-
tant în dezvoltarea g,fa1dărri:ii ştiinţifice, ail dezvolităriri forţelor de producţie
de către masele popuiaire, ,ro1ua. ideilor inaiJnitaite ale marilor filozofi
şi oameni de ştiinţă ai antichităţii rpreoum şi rolul negativ al . preo-
ţilor ca sprijinitori principali ai sta1Ju1ui sclavagist, ca principali ex-
ploatatori.
La lecţiile cu teme de culrtw-ă, de pildă, descriind marile temple
şi alte opere de i!nsp:ia:'aţie religioasă, trebuie să se atragă atenţia elevi-
lor (dJUpă ce se scot în relief elemente1e lor vâloroase) şi asupra urnlătoa
relor idei : Îln. aspecttil lor solemn, încărcat, copleşitor şi de cele mai
muJ.te ori .înfricoşător, Îll1 elementele lor antirealiste (proporţiile uriaşe
ale zei!lor, mUJl.ţimea capetelor şi membrelor statuhlor etc. care repre-
zintă pe zei) se reflectă scopul lor de clas.l : derutarea, înşelarea şi
parnili:mrea de spaiJII1ă şi 111epuitiinţă a maselor de oameni simpli. Trebuie
arătat că această sta~e de spirit ducea ila 2.dOI1IIlÎrr"ea raţiUIIlii.ii şi a senti-
mentru1ui demrutăţ.ii omeneşti.
Subli.Jniiind esenţa comună şi scopul unic al religihlor tuturor po-
poarelor antice, profesorul illlU trebuie să .preZÎlllte uniform şi schematiC'
această. problemă. Deşi este cea mai conserva;tOO['e formă a oonştiinţei
sociale, religia refilectă totuşi particularităţile istorice ale societăţii Îlil
care apare. Astfel, trebuie scoase m relief, fa lecţiile de istorie antică,
fie chiar 111umai în treacăt, deoseoirea între animism, zoomorfism şi antro-
pomorfism, m{)(Iloteism şi politeism. De asemenea, trebuie scoase în lu-
miJllă şi unele idei progresiste pe care le oonţine mitologia popoarelor
vechi, sensul etic al unor legende despre eroii populari şi semiZei ca :
Ghiilgameş, Herouil.e, Rrometeu etc., exiplioînd elevilor că aceSite elemente
pozitive se datoresc maselor populare oare le-au creat.
428 ELIZA BICHMAN
La lecţiile de istorie antică trebuie subliniată cu mai multă tărie

ideea că, cu toată ignoranţa în care era ţinut poporul, şi din I1indurhle
oamenilor simpli, s-au auzit glasuri de protest împotriva absurdităţilor
şi abuzuriJ.or religiei. Penlbru a întări această idee, este bine să analizăm
cu elevii conţinutul unor documente cum este cel al vechii inscripţii
egiptene care spune: „Veseleşte-te pe pămînt, căci nu se ştie cum este
dincolo; nimeni nu a venit de acolo să ne spUIIlă cum este". De asemenea
trebuie folosite din plin citate din marii ateişti ai antichităţii, cum
este afirmaţia lui Epicur : „Dacă zeil Ill1l pot imipiedioa ce este rău, ce
fel de zei sint aceştia ? Dacă ~1 tolerează, nu merită nici un respect" ş.a.
O mare importanţă m reailizaa-ea educaţiei ateist-ştiinţifice in
cadrul lecţiilor de ist.orie antică o p.rezilntă predarea temei: apari·ţi.:.l
şi rolul creştinismului. La această lecţie trebuie zugrăvite plastic condi-
ţiile istorice în care a apărut creşbnismul ·In sec. I e.n., OÎlnd mişcările
sclavilor, ale sărăcimii şi ale popoa:relor asuprite au fost înecate Wn. sînge,
o adincă deznădejde a cuprins popoarele. Conştiinţa tragică a neputin-
ţei de a schimba orînduielile J.iurnii sclavagiste prin focţe proprii a îm-
pÎllS pe dezmoşteniţii vieţii, masele exploatate şi asuprite, să caute
refugiu într-o altă lume „mai bună deaît cea pămîJrutească·', o ~urne
„de apoi", pe care aceştia şi-o imaginau aşa cum era zugrăvită de puzde-
ria de proroci, me;ia, mîntuitori şi de apostoli ce apăruseră î:n Imperiul
Roman. ln ace.ste condiţii s-a închegat şi s-a dezvoltat mitul despre Cris-
tos şi noua religie, creştinismul. „Cristos a biruit fiindcă Spartacus a
fost înfrint" 1, observă bine savantul comunist fil."'0!Ilcez, Ch. Haia:lcheliJn_
Pentru a destrăma aureola cu care a fost veacuri d~ rindul în-
văluit creştinismul, trebuie să se ro-ate elevilor că pretinsele fapt.e aile Jruli-
Iisus sînt legende care îşi au rădăcinile în miturile şi în cultele tainice
orientale. Li se va demonstra elevhlor pr~in analiza scurtă a cîtorva texte·
din evanghelii că autorii lor (care au trăit mai ti.rziu decit evenimentele
descrise), povestind faptele referitoare la presupusul Iisus, comit erori
şi confuzii la tot pasul. De asemenea este absolut necesar să se arate
că documentele din sec. I e.n. nu conffilmă existenţa lui Iisus. Pentru a
int.ări convingerea elevilor despre caracterul legendar ail Lui Orisitos, este
bine ca în activităţile in afara clasei să se organizeze discuţii pe baza
unor referate din lucrările care tratează această J>["Oblernă 2. ln con-
cluzia la tema referitoare la apariţia creştinismului trebuie subliniată
ideea că această religie nu a oferit maselor însetate de clTeptat.e (cum
nu oferă nici o religie) decit iluzia unei lumi drept.e „i111 cer". Indemil'lJÎnd
pe credincicşi să fie răbdători şi supuşi, creştinismul - chiar de la
apariţia sa - a avut deci un caracter antipopular şi reacţionar. lin finalul
aceleiaşi lecţii, mai trebuie arătat (pentru a dezvă!Jiui elevilor perspectiva
fenomenului) cum esenţa antipopulară a creştinismului s-a accentuat în
epocile istorice următoare, cind acesta s-a organizat şi a devenit religia
claselor domililallte.
1
C h. li ai n c he Ii n, Originea relif!iei, E.S.P.L.P., 1956, pag-. 139.
• K. L. Vor op a ev a, .4 trăit oare llrislos ?, Ed. militară, 1960, C h. Hain c he~
Ii n. OrifZinea rtliJ!iei, E.S.P.L.P., 1956.
In cadrul lecţiilor· de istorie antică trebuie demonstrat, pe baza

faptelor istorice concrete, oum se reflectă realităţile sociale în credin-
ţele religioase ale popoarelor vechi ; ierarhia sccială în „pantheon", pu-
terea nelimi1:ată ~ monarhUJ1ui orientail in zeificarea despotului, cum se
reflectă şi în formele şi tehnica UJI10r a.rrt:e etc.
Folosind experienţa şcolii sovietice în acest domeniu, la şcoala de
7 ani din Comarnic, profesorul de istorie a 011gainizat un „Cerc al ateis-
tului" la carie parUcipă elevi şi părinţi şi îin cadrul căruia se poart1.
disouţii vii în jurul unor conferinţe şi referate cu teme ca „Apariţia
omului pe pămillt", „Apariţia şi răspîndirea creştinismului" etc. Cercul
a dat rezultate pozitive în munca de întărh'e a educaţiei ateist-ştiinţifice
printre 12levi şi păiri!nţi, deşi la început a intî.mpinait greutăţi.
La Şcoala medie mixtă 111r. 1 din Babadag, profesoara de istorie
a organizat în oadrul ceTCului de istorie al elevi!lor o discuţie in juriu.I
problemei apariţiei creştinismului, porntndu-se de ila lucrarea „A trăit
oare Hristos" ? de K. L. Voropaeva. Ceroul a fost animat şi a contribuit
la consolidarea cunoştinţelor şi a convi1ngerilor ateiste 1nsuşite de către
€levi IÎn cadrul lecţiiJ.or de istorie.
în acelaşi scop IÎn rUlilele şcoli se folosesc (deşi des:tu~ de rar) şi
gazete de perete cu :aŢticole, întrebări şi răspunsuri precum şi serate
literare în jurul unor teme cu conţimut ateist-ştiirnţific 1. Şi mai rar este
folosită la noi metoda sovietică de educare atei.st-şti.i!Ilţifică a elevilor cu
ajutor!Ul unor reviste şcolare, al albumelor, expoziţiilor cu conţinut ateist,
al Colţului ateist, al Muzeului tî:năn}lui ateist în şcoală. In cadrul unor
asemenea manifestări s-ar putea folosi numeroase materiale ca : ima-
gini, tablouri, stampe, epigrame, alte versuri :privi'Ild istoria religiei şi
a ateismului, materiale 0C1.re pot fi apoi folosite şi ÎlI1 cadrul lecţii1or de
istorie. Tot cu ocazia unor asemenea forme de organizare pot fi utili-
zate citate din lucrările clasicilor marxi:sm-<leninismu1ui, din documen-
tele de paxtid, d1in beletristica cu conţinut at.eist-ştitnţific şi pot fi ex-
puse spre populari~e cărţi cu conţinut ateist.
Lecţiile de istorie medievală oferă profesorului nenumărate şi va-
1 iate pri1lejmi pentru a demonstra caracterul anti.rum.am. al religiei, rolJUl
său de frină a progresului sociiaJ.. La aceste lecţii este necesară folosirea
unui cit mai bogat şi sugestiv material demonstrativ : citate din afir-
maţiile ciinice ale „feţelor" bisericeşti (creştilile, musulmane etc.) ca :
citate din Toma d'Aquiino, Teritup.ian, Calvin, Luther, şi alţii, dilil enci-
clicele papilor, imagtni şi statistici privind acţi.U!llile de exterminare în
masă a celor care s-au ridicat OUJrajos împotriva bisericii, aspecte con-
oreţ.e despre ororile săvirş1te de ariu.ai.aţi la Ierusalim şi in Bizainţ, sau
de către Torquemada în SpanlÎia, de către ducele de Alba în Ţă.dle de
Jos, de oăitre Iinchizi.ţie şi în general de către papi şi episcopi împotriva
„ereticilor" şi a marilor învăţaţi, adevăraţi martiri ai ştimţei. Este bine
să fie analizate la lecţii tablouri şi texte literare care să airate prin
1
Z. M. H r a pc c n k o va (Serată ateistă în şcoală), Prepodovanic istorii v şcole,
nr. 3, 1960.
430 ELIZA BICHMAN
contrast luxul şi desfriul clemtlui şi mizer.ia .adâncă IÎil care era coborîtă
fiinţa umană de către religie, scene clin iră:zboaiele religioase, drin ma-
sacrarea aşa-zişilor vrăjitori, din execuţia unor eroi ai ştiinţei şi ai
luptei p2ntru libertate şi progres. hi lecţiile de istorti.e ;.medievală. trebuie
explicat de la început de ce în societatea medievală refilgia a devendit for-
ma dominantă a conştiinţei sociale, subortlomnd celelalte forme ale-
oonştimţei. Această idee este explicată de oătre Engels în „Răz
boiul ţărănesc german". Trebuie arăt.at elevilor că „funcţia de
călău" a staitului, după înfrîngerea puterii stăpînilo!I' de sclavi la s:ffiişi
tul orinduirii sclavagiste, s-a dovedit insuficientă IÎlil feudalism şi de
aceea, .alături de călău a ~.ipălrut- propovăduitorul în sutană. Clasele do-
min.ante îşi dădeau seama că esre mai avai111tajos să ascu1ndă exploatarea
maselor prin precept.ele religioase, care păbiund în t.oate aspect.ele vieţii
medievale ş.i au o deosebită .priză .în rimdul maselor .ignorante.
Trebuie reliefată, de asemenea, ideea că în societatea feudală, o
dată cu consolidarea relaţiilor feudale şi în condiţiile închegării popo.-'1-
reloc noi, se mt.ăresc şi se răspîrndesc religiile universale, creştiin.ismul.
mahomedanismul şi budismul şi că de răspindirea aceSltor religii este
legat valul uriaş de fanatism şi obscurantism care a ouprins întreaga:
lume medievală.
Pentru a trezi sentimente de indignare şi dispreţ împotriva. bi-
sericii se va arăta cum opere de seamă ale rulturii antice au fost dis-
truse de către conducătorii şi gloatele de fanatici, sub motivul că erau
„păgirne", şi oum gindirea liberă a fost zăgăzuită şi persecutată săl
batic. Filozofia şi ştiinţele au devenit în feudalism ,,slujnice" ale religiei.
Dar, în acelaşi timp trebuie arătat elevilor că ş.i în acest.e con-
diţii aprige, gîndi.rea ştiinţifică şi--a croit drum, datorită dezvoltării for-
ţelor de producţie şi datorită mariilor descoperiri ale îawăţaţiJ.or arabi,
chimezi, europeni.
Pentru a trezi sentiment.e de admiraţie faţă de lupta eroică a Îiil-
văţaţilor progresişti împotriva misticismului şi obSCUJrantisrnului, ura.
faţă de reprezentanţii odioşi ai bisericii medievale, profesorul J;rebwe
să-i determine pe elevi să-şi exprime ei înşişi părerea despre faptele
de.scrise de profesor, despre ideile care se desprind din mat.eria1uJ di-
dactic auxiliar, din beletristica recomandată ca lectură particulară, . (De-
cameronul, Infernul, Gargantua şi Panta.gruel, Goya de L. Feuchtwanger,
Vrăjit.oarele din Salem de A. Miller, Mutter CoW"age de B. Brecht şi
altele) clin filme (lan Hus, Alexandr Nevsk:i, Cavalerii Teutoni etc.)
Lecţiile privmd războaiele religioase, cruciatele, reforma, contra-
reforma şi altele, scot în evidenţă, prin însuşi conţinutul lor, rolul inu-
man al religiei, descriind plastic crimele, jafurile care s-au săv1rşit în
nwnele ei.
Toate aceste idei trebuie scoase în lumină prin discuţii cu elevii.
P.redînd la clasă cea mai mare revoluţie -cul:turaJ.ă de la sfîrşitul
evului mectiu, Renaşterea, trebuie să se scoată. din relief trăsătum ei do-
minantă : caracterul laic, realist, democratic (deşi ilirnitatt), spiritUJl. său
nou, mod€I'111. Trebuie arătat că „titanii" Renaşterii, promovaţi de ma-

sele din smul cărora s-au ridicat, aru IÎnfrint pentru un timp dicbatura
spirituală medievală a bisericii catolice sau a altor biserici. în lecţiile
referitoaire la· oul.tura medievală trebuie să ooupe un loc mai mare
anailiza creaţiilor populare ou 00111ţirnut ateist şi anticlerical (,,romanele".
alegorice, „fabliaux", faxselle, romai!l()€["OS, romanele şi nuvelele picareşti
etc.). Trebuie să se arnite că şi Îl!l operele de axtă plastică cu teme reli-
gioase, în pictură, sculptură şi chiar în arh1tectură şi-a făcut loc inspi-
raţia populară realistă şi antireligioasă, şi această inspiraţie, adesea
strălucită, ll~a făcut nemuritoare. 8_tatuile de sfinţi reprezentau ÎlI1 cele
mai bune opere de ar.tă oameni simpli, madonele, femei din popor, iar
în scenele ou teme religioase - în artele plastice ca şi în li tera tură (re--
prezentarea apocalipsului sau infernului de ex.) - apăreau atacuri vehe-
mente la adresa bisericii şi a clerului vremii. DecoraviiJe catedraleloc,
măJnăstirilor, „odoarele" bisericeşti si1nt pline de motive folclodce, fiind
opera meşterilor anonimi ieşiţi din popor. Aceste elemente valocoase
nu trebuie să fie lllÎ!I1imaJizate de către profesor, ci subliniate cu girijă.
Marele RUJblev şi alţi pictori iconari vor fi totdeauna preţuiţi, ca şi
constructorii „minunatelor catedrale medievaile" (K. Marx).
In leoţiile recapi.tulartive privind istoria evu1ui mediu, trebuie sâ
ocupe un loc important caracterizarea rolului bisericii în societatea
feudală. Relief'mdu-se în special rolul nefast al catoli:cismu1ui, trebuie·
să se arate că toate religiile au avut aceeaşi poziţie reacţionară. In
concluzia lecţiilor de istorie medie'vală, deschiz1nd elevilor perspectiva
urmărilor rolului bisericii în istoria popoarelor, se va arăta oum Spania,
Porlugalia, Italia şi al.te ţări aJU rămas în urmă, printre altele, datorită
:imilLuenţei puternice pe care a exercitat-o biserica asupra istoriei aces-
tora. De asemenea, se va ru·ăta că fasciştii au preamărit şi preamăresc
luptele de:znnăţate ale cavalerilor medievali bigoţi şi brutali şi disciplina
oarbă a ordiJnelor că1ugăreşti, copiază şi perf~ţionează mijloacele de
teroaire şi urni.Lire medievale, dispreţuiJnd în acelaşi timp luptele ţăra
nilor şi orăşell'.liilor împotriva bisericii, şi le califică „anarhice" şi „lipsite
de eroism".
Cu toate posibiJlităţi1e largi de realizare a educaţiei ateist-ştiin
ţifice în cadrul lecţiilor de istorie medievală, trebuie spus că acest lucru
nu se face destul de temeimic, pierzîndu-se foarte dese prilejuri de a
trage concluzii mobiliza·toare şi practice cu ajutorul clasei.
Un loc importarnt în cadrul realizării educaţiei ateiste îl ocup~
lecţiile de istorie modernă.
Revoluţiile blllrgheze din sec. al XVI-lea, al XVII-lea şi al XVIII-
lea oferă un bogat şi variat material î:n acest sens.
Folosind metoda comparaţiei, profesorul trebuie să arate că în
timp ce revoluţia burgheză di111 Anglia a îmbrăcat hatne religioase, (deşi
nu pe tot paroUJI"S'll.l ei) datorită condiţiiilor istorice specifice ale Angliei
la acea dată, II'evo1uţia bUI1gheză din Ftranţa s-a ridicat cu deosebită vi-
goare împotriva bisericii, care, după cum cerea Voltaire (unul diJn cei
-432 ELIZA BICHMAN
mai reprezentativi 1uptători arnticlericaili), trebuia să fie striv1tă oa

.„infamă".
Folosind interesanta literatură burgheză revoluţionară cu conţi
nut antireligios, din timpul revoluţiei din 1789-1794, literatură ["eco-
mandată de Engels şi de Lentn muncitoriilor, iprofesontl trebuie să scoată
ÎIJl relief caracterul ei propagandistic ateist, dair limitat istoriceşte (deci
incon~.ecvenţa burgheziei şi în acea.stă direcţie). Ataoînd cu vehemenţă
clerul şi biserica, iluminiştii au socotit că pentru popor religia este
totuşi necesară, negînd prin aceasta posibillitatea maselor popula.re de a
se emancipa de robia spirituală, de a fi morcle prin convingeri superi-
oare, raţionale. Cu prilejul lecţiilor referitcare l:i revoluţiile burgheze,
profesorul trebuie să arate că, în general, deşi burghezia este o clasă
purtătoare a unei tehnici avansate, deşi şi-a deschis ÎlI1 istorie calea
luptînd cu ideile obsrurantiste. totuşi, fiilnd o ol.asă exploatatoare, este:
inconsecvent ateistă, devenind treptat susţiaiătoarea r-eligiei. !noă din
timpul marilor descoperiri geografice, burghezia a folosit - ca şi astăzi
- misionarismul pentru ,.pacifkarea" populaţiei înrobite din colonii. Din
acest ptmct de vedere, conchistadorii medievali nu se deosebesc în cru-
zime de reprezentanţii de astăzi ai monopoliştilor diJil Congo, şi AIIlgola,
toţi ,.operînd" în spatele unor firme' religioase.
La lecţiile de istorie modernă trebuie scos jn relief rolul istoric
al apariţiei socialismului ştiinţific în zdrobirea ideologiei înapoiate
obscurantiste.
Apariţia socialismului ştiinţific a dat lovituri· mortale religiei, în
special centrului celui mai organizat al religiei în Europa, catolicismu-
lui. Acest lucru este scos în :relief în preambulul Manifestului Partidu-
lui Comunist şi din capitolele II şi III.
ln cadrul lecţiei „Comuna din Parls" vor fi comentate de către
elevi măsurile de separare a bisericii de stat ş.a.
La lecţiile de istorie contemporană trebuie cu mai multă tăr:e
subliniat rolul negativ al biser~ii în zilele noastre. In afară de acţiunile
deschise antidemocrate şi anti.umane ale bisericii şi in special ale Vati-
omului (ca susţinător important al reacţirunii mondiale), acţiuni oum au
fost: binecuvîntarea primului război mondial, bineouviiint.area (de către
Papa Pius al XII-lea) a tunurilor cotropirorilor fascişti caire au invadat
U.R.S.S. şi alt.e ţări, binecuvmtarea planului Marohall şi a răzhoiu1ui
din Coreea, adeziunea bisericii la Pactul Ml.a:n.ticului de Nord, spriji-
ni.irea războiului rece ; în afaJră de afacerile (camătă iJn stil mare, tra-
ficul ou acatiste et.c.) intrigile, spionajruil. şi dÎJVeI'Siunile naţionaliste pe
teme religioase, trebuie subliniată şi încerca.rea clerului de a aibate ma-
sele de pe ckumru1 drept al ştiinţei şi adevăru11ui prtn metode perfide
ca : iincercarea de a demonstra posibil:i.t.atee împăcării religiei ou ştiinţa,
a socialismulw cu religia., reluarea teoriei despre existenţa morală a lui
Cristos, reînvierea tomism.ului, încercarea de a intimida oamenii de
ştiinţă prÎln metoda medievală a excomunicării (cum este ~ exco-
munioă.rii sava.ntuilru.ii nalian Petniucci) ş.a.
~~~~~~~~~~~~~
D:ll", în epoca contemporană, oamenii mUIJl.Cii, care în procesul

marii industrii moderne îşi ridk.ă neînceto.it nivelul CIUiilOŞtinţelor, nu se
mai lasă uşor înşelaţi de opiumul religiei, devin în marea lor majovitate
atei convinşi şi demască fărădelegile bisericii.
Partidele comuniste şi InlUJil.citoreşti din ţlă!rile capitaliste aiu ob-
ţinut succese importante fin lupta de educare a maselor populare în spi-
ritul concept-ei ştiinţifice despre lume şi societate, al concepţiei rnarxist-
aeniniste, care pătrunde tot mai muilit .îa1 rîndmile oamenilor simpli. Ln
Franţa şi în Italia, aceste succese sînt apreciabile. Statisticile unor .înalţi
prelaţi dm S.U.A., Anglia, Franţa şi Italia asupra scăderii religiozităţii
muncitorilor, păturilor mijlocii şi initelectualilor îî alarmează pe ('ondu-
cătorii statelor capitaliste.
tn ţ.ă.J;ile lagărului socialist fiind stîrpite rădăcinile sociale ale
religiei, imensa majoritaite a popoarelor a devenit atee convinsă.
Educaţia ateist-şti..Îlll.ţifică se mtăreşte în cadruil. lecţiilor de istoria

patriei, pe baza cunoştinţelor deja obţinute de elevi, la lecţiile de istx:>rie
urniversală. Lecţii~e de istoria patriei trebuie să fie stra.bătute de ideea
că societatea omenească de pe lteritoriul R.P.R. a apă.roit şi s-a dezvoltat
de la forme inferioare La forme superioare, oa rezultat ail rondiţilllor isto-
rice materiale specifice ţ.ării noastre, ca wmare a muncii şi a luptei
maselor populare şi nu datorită vreUJilei forţe divine care air ~i predesti-
nat un anumit rol popo;ruilui nostru, aşa cum au !Încercat să arate unii
istorici hur:ghezi reacţionari.
Faptul că de-a lmigul OI1Îlnduirik>r sociale rpr.in care a trecut so-
cietatea de pe teritoriuJ. ţării noastre au apărut forme de credÎlnţe şi de
cult asemănătoare cu ale alto.:r popoare, întăreşte convÎlngerea ştiinţilfică
a elevilor oă religia a apărut în or:ioe foc şi iîn orice timp din aoeled.Şi
cauze, a imbrăcat forme aproape similare, are aceeaşi esenţă şi deci va
avea lllC€ea.şi soartă, dispariţia ei.
Tirebuie arătat elevilor că animismul daco-geţilor (adorarea Du-
nării, .a cerului senin) :nu se deosebeşte de animismul papoaxelor din
Asia sau Africa. Cred.Îlnţa dacilor î111 zeul suprem, Zamolxe, o:rigain~
ierarhiei preoţeşti iîn frunte cu Dece:neu âm vremea lui Burebista, im-
punerea unor reguli moral-ireliigioase poporului dac, reflectau mcepu-
tul cristalizării claselor soci.a1l.e şi a sta1Julru.i sclavagist dac incipient, şi
necesitatea organizării iprincipalulm său sprijin, reHgia şi 'Illll o iiruilimaţie
„innăooută" a poporului dac spre religiozitate; cum s-a susţinut cîndva.
1n explicarea aspectelor concrete ale evoluţiei ireligiei m istoria
ţării noastre, un loc imporitant il ocupă prezentarea ştiinţifică şi com-
bativă a apariţiei, de2Noltării şi rolului creştinismului la noi. Se va
arăta elevilor că în timpul stăpînirii romanilor m Dacia, c:reştiatlsmul
primitiv nru s-a răspîndirt în masa popuLaţiei, aşa cum au încercat să
arate istoricii burghezi, mnd să. dovedească că. sînitem „primul popor
c:reştiinait in această parte a Europei". In acea perioadă a domiJilat şi la
noi sincretismul, caracteristic şi avantajos dominaţiei Imperiului Ro-
man sclavagist. Pătrunderea creşit.Îlnisrnu!ui m m>rdul Dunării s-a făcut
434 ELIZA BICHMAN •
abia ÎJ11 sec. al !V-lea al e.n. Fenomenul avea la acea dată 'l.llil CM"acter
Limitat, primitiv, şi neorganizat şi s-a desfăşurat prim. intermediul lumii
greco-romane, şi nu prin apostolii şi predicatorii „barbari". OreştÎlnis
mul s-a altoit şi la noi - ca şi la alte popoare - pe credinţe vechi, păgîne,
dÎlntre care unele s-au păstrat pină în zilele noastre : datini, obiceiuri,
sărbători. Devenit religie dominantă în sec. IX-X, creştinismul a în-
depărtat definitiv pe vechii zei ai populaţiei autohtone şi slavone, deşi
a rămas, cum spunea Engels, ,,un amestec eclectic de superstiţii dintre
oele mai grosolane". Concretizarea acest.ei idei prin exemple contribuie
lla destrămarea aureolei cu care a fost invăluită de-a lungul istoriei re-
ligia creştimă ortodoxă.
Este necesar să atragem atenţia asupra explicării cit mai prin-
cipiale a ideii că în arniumite împrejurări istorice, biserica· ortodoxă şi
ereziile au avut un oarecare rol pozitiv. Trebuie arăltat elevilor că nu
prin ea însăşi, prin esenţa şi prin scopurile sale, biserica a stimulat
unele manifestări culturale şi politice cum au fost: crearea de şcoli,
înălţarea unor edificii mi.nUlllate, nu prin scopurile sale, ortod.oXIismrul
a contribuit fa unificarea politică. şi la apărarea independenţei ţăril
noastre. Asemenea realizări, înveşmîntate în haine religioase, se dato-
resc faptului că la un moment dat clasele dominante şi biserica erau
intei·esat.e să le stimuleze.
Dar, profesorul ar comite o eroare gravă, trezind în sufletul ele-
vilor dispreţ pentru unele opere de artă şi lLteratură valoroase (cărţi
vechi bisericeşti, monwnent.e etc.).
Vorbindu-li-se elevilor de manifest.ările de protest antisclavagiste
şi antifeudale, ale „ereticilor" şi sectanţilor, trebuie să se sublim.ieze
pe lingă caract.erul lor pozitiv, prot.estaitar, şi caracterul lor mărginit,
mistic, de unde şi efectul lor limitat progresist. (Această idee est.e nece-
sar să fie subliniată cu deosebire în şcolile din localităţile în care se
mai găsesc secte religioase. Argumentele convim.gătoare ale profesoru-
lui de istorie şi exemplele istorice concrete fac din elevil noştri propa-
gandişti in masa cetăţenilor care se mai află sub iln:fluenţa ideilor mis-
tico-obscurantiste ). Arătînd elevilor că la început creştinismul a jucat
la noi un oarecare rol pozitiv în unitatea politică a poporului, trebui.e
demonstrat însă că el a fost un spriji.in al clasei feudalilor, că a con-
tribuit la grăbirea procesului de feudalizare a societăţii romîneşti, dar
că aceasta s-a făcut în dauna maselor. Aşadar, profesorul trebuie să în-
tărească şi cu acest prilej idee.a că, de la apariţia sa şi pÎIIlă astăzi, creş
tinismul a avut şi la noi acelaşi rol negativ ca şi în alte ţări. Că biserica
ortodoxă nu a fost mai blindă la noi decit cea dÎlll apusul Europei, din
Bizanţ, Arabia, India sau din China, ne-o confirmă faptul (care trebuie
scos in relief la clasă), că încă din sec. X-XI-XII masele i-au opus re-
zistenţă sub forma ereziilor. Lupta de clasă în haină religioasă a bog~
milismului a cuprins şi ţara noastră şi poate fi s<>cotită prima formă de
manifestare a lupt.ei de clasă în feudalism fa noi 1. Ec1. avea un pro-
1 \". .\lelodica pred.Jrii istoriei patriei noastre, în ci. a VII-ca, E.S.D.P., 1959,
p:tJ:!. 44.
nunţat caracter economi.cxrsocial şi a dat mult de lucru clasei feudali-

lor în formare.
Răscoalele populare din sec. al XV-lea--XVI-lea şi pînă în sec.
XX-lea, care stirăbat istoria ţării noastre ca iUJ1 fi!I' roşu, au fost îndreptate
de cele mai multe ori impotriva bisericii. Biserica nu s-a impus deci
nici la noi prin pre~epte morale superioare sau metode mai blînde, ci
prin teroare şi iraţionail. sau prtln puterea tradiţiei. Ceea ce afilrmă Engeils
despre poziţia bisericii cato1ice feudaJe esrte viail.6bi.il şi p€1Ilit!I'u cea orto-
doxă : „Ea înveşmînta orînduielile feudale cu haruil divirn, ea îşi întoc-
mise ierarhia ei proprie după mode1ul f eudaJ. şi, în sfirşit, era cel mai
mare dintre seruorii feudali" 1.
Deţinînd monopolul asupra cul<turii feudale, biserica ortodoxă (ca
şi cea catolică şi musulmană), - „chintesenţă şi consfinţire a dominaţiei
feudaile existente" (Fr. Engels), a imprimat şi literaiturii noastre laice
de atunci : istorice, juridice, didactico-moralizatoa!I'e, precum şi artei,
conţinutul său ideolo_gic mjstic, anti.9:ttinţific. · antirealist şi antiuman.
Pravilele, letopiseţele, croruceJe, „:învăţăturile", apărau ou străşnicie
in primul rînd ori:înduielile feudale, deşi conţineau şi unele elemente
progresiste (ideea unităţii limbii şi poporului . romîn, apărarea ţării, a
„moşiei" contra cotropi:tovhl:or :,păgîni" ş.a.).
Pentru a demonSt:ra şi în cadrul lecţiilor de istorie a pat!I'iei rolul
antiuman, retrogrnd al bisericii ortodoxe este bine să se !reamimtească
~levilor că la judecarea iobagului, patronată de biserică, se foloseaJU şi
la noi sisteme ba!'lbare (de ex. sistemul ,pro'Oei ou focul, iar in Transil-
vania s-a folosit arderea pe rug a ereticilor). Blestemele cumplite din
hrisoavele domneşti pentru nerespectarea obligaţiilor feudale erau ci-
tite adesea în biserică şi paralizau de spaimă pe ţăranii ig111oranţi, ţi
nuţi în cumplită mizerie şi îi sileau să se supună. PredicÎll1d dm anvon
dragostea faţă de „semeni", reprezentanţii bisericii IDÎ!I1au sub biciul
vătafilor de pe moşiile marilor mănăstiri sute de mii de şerbi şi robi, care
trudeau din zori pînă în seară_ Chiar un reprezentant al clerului de jos
(care s-a alăturat luptei maselor populare), popa Şapcă, a carac-
terizat în 1848 muncile iobăgeşti „.robie faraonică". Şi la noi, clerul
superior se ocupa mai ales cu „afaceri lumeşti", cum sie vede din pro-
testele tîrgoveţilor din Roman, Curtea de Argeş şi C. Lung.
Clerul de la noi a fost mîna dreaptă a statclui, buOUrÎ!I1.du-se tot-
deauna de mari privilegii. Pentru apărarea intereselor lui de castă, cle-
rul superior feudal, în co~aborare cu domnii reacţionari, a dăruit unor
mănăstiri de peste graniţă o bună parte din bogăţiile ţării, prin închi-
narea averilor unor biserici şi mănăstiri. El s-a opus di~ răsputeri re-
formelor revoluţionare, de ex. în 1848, în 1859, 1863-64 (A. Şaguma.
Neofit ş.a.).
Biserica a fost reazemul reacţiunii şi în regimul burghezo-moşie
resc_ In răscoalele ţărăneşti din 1888 şi mai ales din 1907 preoţii au
1
K. f\\arx-fr. Engcls, Opere alese, E.S.P.L.P„ 1955, p. 1"06.
436 ELIZA BICHMAN
fost trimişi să „pacifice" ţărănimea revoluţionară, prin predici blinde

sau insinuări ameninţătoare.
In timpul celor două războaie mondiale, .preoţii binec-uvintau pe
ostaşii Ca!I"e duceau o luptă nedreaptă, şi-i înşelau cu loZÎIIlca mincinoasă.
că război.ul este voinţa şi pedeapsa lui dumnezeu 1.
In perioada întunecată a fascismului, o bună parte a clerului s-a
plasat fără rezerve de partea mişcării ilegionare şi cuziste, ridicÎlnd crima
şi cultul morţii la rangul de dogmă.
Vorbilild elevilor de perioada înltunecaibă. a fascismului trebuie deci
să se accentueze rolul deosebit al bisericii m regimul fascist. De exem-
plu să li se amintească faptul că patriarhul Miron Cristea, iregentul,
sprijinea mişcarea crimiLnală legionară şi era unul din numeroasele e-
xemple de venalitate şi desfrlu a clerului „limal.t". De asemenea este ne-_
cesar să se sublinieze ideea că, pentiu a crea diversiuni şi la noi, bise-
rica a aţiţat ura de rasă, naţionalismul şi şovinismul cel mai sălbatic.
Inourajată de conducerea de ~t.at, biserica a iînscenat în plin secol
al XX-lea aşa-zisa „minune de la Maglavit„, care aminteşte de cel mai
ilntµnecat ev mediu şi a a.probat crimele fasciste .săf\;irşite în timpul
rebeliunii şi 'in timpul invaziei în U.R.S.S., unii din criminali făcind
parte chiar din rindurile clerului.
Partidul Comunist din Rominia şi toate organizaţiile progresiste
s-au ridicat împotriva acestor înşelătorii grosolane şi crime im.potriva
umanităţii.
In ajunul criminalului război antisovietic chiar în şcoală şi în
universitate, in numele crucii se săv'irşeau ~barii şi erau momi,te ti-
neretul şi intelectualitatea să se alăture „cruciadei anticomuniste".
Aşadar, in general. în istoria patriei nu mic a fost rolul nefast
al bisericii.
Predirul istoria patriei, pentru a realiza educaţia ateist-ştiinţifici,
este necesar (aşa cum s-a mai arătat) - ca şi atunci cimd vo:rheşt.e de
unele acţiuni progresiste oare au irnbrăcat in istoria ţării noastre haină
religioasă (de ex. lupt.a im.potriva jugului otoman, impotriva catolicizării
fOI1ţBte etc.), profesorul să explice elevilor că latoca .progresistă a acelor
acţiuni o imprimau masele populare iar veşmîntul lor ['eligios nu
avea nimic progresist, fiind impus de atmosfera generală a epocii, inun-
dată de misticism şi obscurantism.
Dar, la lecţiile de istorie a patriei, est.e necesar să se arate că
şi gincli1'ea ateistă s-a dezvoltat în ţara noastră, p!"in lupta maselor
contra minchmilor clerului şi prin răspµ-idi.rea ideilor materialiste de
către savanţi ca : dr. V. Babeş, Leon, E. Racoviţă, V. Conta, G. Mari-
nescu, C. I. Parhon etc.2.
1
V. Metodica preddrii istouei patriei noastre în clasa a Vll-a, E.S.D.P., 1959 şi
L. V e Ii co\' ici, Cu crucea i11fr-o mină, cu bomba atomică în cealaltă, ed. militară, 1961.
2
V. Con ta spunea : „Dacă nc-o'.)m tine de reli,f;!ic şi nu de ştiinţă, ne-am întoarce
cu mii <le ani în urmă".
Mai tîrziu reprezentanţii de seamă ai clasei muncitoare, şi mai ales

comunişitii, au legat lupta contra religiei de lupta împotriva orîn-
duirii capitalisite. (Ilie Pintilie a fost unul diJil muncitorii care a pro-
testat cu indignare ·împotriva mascaradei de la M.aiglavit, demascîndu-1
.substratul de clasă).
Oamenii muncii de astăzi diJil pa.tria noastră socialistă nu se mru
lasă uşor înşelaţi de fantasmele religiei.
•*•
Pentru ca educaţ.ia ateist-ştiinţifică in cadrul predării istoriei in
·şcoală să
contribuie la educaţia comunistă, ea trebuie să fie sistematică,
fermă şi eficientă, să ducă la convirngeri ateiste şi să· a·etermine acţiuni
·corESpu:nzătoare.
In vederea formării unor convingeri trail!lice ateiste, elevii tre-
buie conduşi, pe baza discuţiilor bine argumentate,. să aprecieze ei
inşişi rolul negativ al religiei in trecut şi ast.ăzi, aşa cum rezultă din
faptele ·istorice concrete. 'Ei trebuie să fie oonvinşi că, pornind de la
;atjiilllili aparent nevinovate şi adesea frumos prezentate, biserica - fiind
in esenţă antidemocratică, antiştiinţifică şi retrogTadă - fiind împotriva
a tot ce este realist, luminos şi progresist, -- coboară şi degradează pe om.
Profesorii trebuie să a.rate elevilor că religiozi.tatea este incompa-
tibilă cu profilul tineretului nou şi că este profund dăUIIlătoare.
De asemenea, profesorii nu trebuie să piardă dm vedere rolul ne-
gait:iv pe oare-I joacă în educaţia ateist-ştiinţifică a tineretu1ui atmosfera
mistică din familie şi citeodată (din fericire destul de rar) reminiscenţe
ale misticismului pe care ei le observă chiar la educatori. Aceste inf,Iuenţe
dăUJilătoare, apropiate de ei, îi derutează, le creează nedumeriri şi neîncre-
dere în cei rnaJturi.
Părinţii trebuie lămuriţi că este în interesul fericirii capiilor lor
~a aceştia să fie instruiţi, luminaţi şi 'Încrezători în forţele proprii, tră
sături pe care le formează şcoala nouă. Trebuie să li se arate părinţilor
.!ă dJnocularea de către f amild.e a ideilor mistice, paralel cu ideiil.e ştiilinţifi
fice, sănătoase, transmise de şcoală, deformează caracterul copiilor, îi face
şovăielnici şi nesiJilceri 1n viaţă.
De aceea, munca de reeducare a părinţilor şi de autoeducare a
priofesorilor este o sarcină importantă necesară educării ateist-ştiinţifice
a noii generaţii.
In opera de educare ateistă joacă rol opiJnia colectivului : a clasei,
a organizaţiei de pionieri şi U.T.M., a colectivului de muncă, pe care
educatorii trebuie să le sprij.Lne.
Sub llndrumarea cadrelor didactice, origanizaţiile de fuleret trebuie
să prevadă m plaru.irile lor de muncă cit mai multe şi mai variate forme
de culturalizare a maselor pe linia educaţiei ateist-ştiinţifice : în cadrul
438 ELIZA BICHMAN
manifestărilor diill şcoală, din căminele culturale, în cadrul cercurilor de

c01I1Sfătuirile cu cititorii bibliotecilor populare etc.
citit, în
"' * *
Am încercat să arătăm cum contribuie predarea istoriei in şcoală
la formarea concepţiei şi convingerilor ateist-ştiinţifice a elevilor, care
sînt indisolubil legate de educaţia comunistă a acestora.
Plecînd din şcoală, elevii noştri trebuie să fie COnJVinşi că religia,
ca expresie a neştiinţei şi ca accesoriu spirii.tuail aJ. a.suipririi, continuă să
facă .apologia vieţii umilite şi mizere şi ccxnsideră că 1Uipta pentru imbu-
nătăţirea concliţiBor de viaţă ale omului este „deşertăci'UJI1e" (v. P. Po-
pescu - Neveanu: Morala şi religia, Ed. S.R.S.~. 1960). Ea este deci
duşmarui fericirii, este antiumană. Mora!le nouă, comtmistă - ateistă, i2lVO-
rîtă din lumina ştiinţei, din relaţiile :noi, frăţeşti şi libere dintre oameni
este izvorul celui mai înalt umanism, u:ma.rllsmul socialist.
Eliberarea totală de exploatare a oamenilor muncii din ţara noo.s-
tră a făcut ca eliberarea lor spirituală să capete astăzi caracter de masăp
Legăturile credincioşilor cu religia se mai menţin în mare pa.ne doar pe
linia <latinelor, a tradiţiilor şi a obiceiurilor de cult, care se transmit şi
copiilor.
Fără indoială că în. spatele tradiţiilor şi obiceiurilor de cult se mai
ascund şi idei şi sentimente religioase, deci noi trebuie să fim atenţi şi
faţă de aceste manifestări şi să luăm atitudine principiaJă. 1n activită
ţile şcolare şi extraşcolare trebuie să arătăm elevilor şi pfuinţilor oă inac-
tivitatea în timpul numeroaselor sărbători !religioase dăunează progresu-
lui societăţii noastre şi că atitudinea nouă faţă de muncă est.e principala
dovadă a devotamentului faţă de patrie.
• ~ principală - socială - a religiei - asuprirea şi exploata.Tea
- a dispărut şi de aceea religia, ca fenomen istoric. va dispare treptat
şi definitiv.
Cu toate acestea, educatorii trebuie să aibă mereu prezentă ideea
că, acolo unde nu este trează şi consolidată ideologia marxist.ă, îşi face loc-
ideologia burgheză ; că ideea religioasă nu este înnăscută dar, o dată îmă
dăcinată, nu dispare uşor şi de la sine ; că lupta consecventă şi fermă îm-
potriva religiei este o luptă ideologică permanentă, dusă prin cuvID.t'...il
nostiu viu sau scris, prin argumente ştiinţifice şi prin metode variate şi
nicidecum prin jigniTi, brut.alităţi sau măsuri administrative, luate împo-
triva credincioşilor.
Regimurile ,trecute impuneau cu fort.a religia clasei dom.ilnante şi
persecutau pe cei de alte credinţe. Această bruscare a conştiinţei umane
este străină comUilliştilor.
Constituţia noastră, profund democratică, acordă Hbertate deplilllă
a conştimţei, a practicării cultelor religioase care nu contravin interese-
lor statului socialist - precum şi deplina Hbertate a propagandei ateiste.
Lăsind deplina libertate a cultelor religioase, statul socialist, în in-
teresul poporului, ia măsuri împotriva unor practici religioase antiu-
mane, cum s1nt mutilarea (autoflagelarea ş.a.), împotriva unor practici

religioase puibl.ice, care stmjenesc Ji:niştea şi viaţa n-0rmaJă a majori.tăţii
®ăţenilor (pelerinajele la icoanele „făcătoare de minumi", cortegiile cu
moaşte, practicarea il.lll1or datini perimate retrograde şi dăiu.111ăt.oare şi
reprimă energic acţiumi'l.e SUJbversive sub hadmă reiliigioasă. Statuil demo-
crat-popular sprijină prm toate mijloacele (prin presă, radio, acţiuni va-
riate culturale) propaganda ştiinţific-ateistă, care corespunde interese-
lor de viaţă a·le poporului, lruminîindJu-i caJea spre fericirea reailă.
Prin propaganda ateistă, profesorul de istorie trebuie să wmă
-rească, să demonstreze pe bază de fapte concrete celor oare mai sînt .înt:ă
Sllib influenţa religiei, elevi sau cetăţeni maturi, conseCÎJn.ţele dăumătoare
ale acesteia asupra vieţii lor personale, asupra profilulrui lor moral, ca
cetăţeni sinceri şi loiali ai patriei noastrie noi, ca cetăţeni ou o morală
socialistă consecventă.
Cetăţenii R.P.R. - şi în primul :rffind educatorii - au datoria de a-şi
iace rum examen serios de conştiinţă, şi de a lupta neobosit prin metodele
indicate de partid împotriva rămăşiţelor religioase din propria lor con-
ştiinţă şi diJn conş.tiinţia altora.
Rrofesorii trebuie să-i convingă pe cei din jur, prin nenumăratele
€xemple din .realitate, că pacea şi fericirea popoarelor .constituie scopul
unic al comuniştilor şi că acest scop se realizează sub ochii noştri, aici pe
păm&nt.
Planul nostru economic de şase ani şi planul de perspectivă con-
stituie un program ştiinţific grandios, o Tealitate vie de construire a feri-
c.iri.i aici Îlrl patria socialistă.
Practicînd adevăratul umanism, umainismw socialist, partidul nos-
tru respinge teza „firăţiei" 1Îll1tre clase, între exploatatOiri şi exploataţi,
1
propovăduite de Teligie şi proclamă deschis ura dreaptă împotriva duş

manilor vieţii noi şi ai păcii pe pămÎII1t, împotriva propovăduitorilor răz
boiului, a uciga.c;;ilor fascişti, a celor care, persecutLnd pe comunişti ca
atei, îngăduie să-.şi desfăşoare liber propaganda puzderia de secte reli-
gioase itroglodite. asociaţii ca Kru-IGux-KJ.ian şi arurut să se publice Îll1 p1illl
secol al XX...J.ea afirmaţii abjecte ca aceea a preşediintelui Consi<liului bi-
sericii evanghelice germaJn.e din R.F.G., Dibelius, care declară: „Folosirea
bombei cu hkh'og€111 nu este un 1ucru chiar at1t de groaznic din punct de
vedere al creştinismului, deoarece noi nă:m1m cu toţii spre viaţa veşnică.
Şi dacii - de exemplu - o singură bombă cu hidrogen va ucide un milion
de oameni, victimele ei vor obţine cu atît mai repede viaţa veşnică" 1•
(Me111ţionăm că Îll1 februarie 1957, Dibelius a semnat o convenţie cu
Adenauer pentru trimiterea de preoţi propagandişti 1n Bundeswehr).
Asemenea materiale, la care pot fi adăugate multe similare, duc pe
elevi şi pe cetăţenii vîrstll1.ici la concluzia că religia, în epoca tehnicii care
a reuşit să înceapă explora.rea cosmosului, este un vestigiu ruşinos al
1
G. Ba dr u ş, Noua etapă 01 crizei generale a capitalismului, în „Lupta de clasă"
nr. 3/Hl61, pai!. 31.
440 ELIZA BICHMAN
trecutului şi nu-şi mai are locul decît la muzeul de antichităţi al

istoriei.
Elevii noştri trebuie să fie convinşi cu ajutorul lecţiilor de istorie.
de sen8ul adînc al tezei lru.i Marx : „Critica religiei este aşadar, în ger-
men, critica acestei .văi a plîngerii ... Suprimarea religiei, a acestei fericiri
iluzorii a poporu.Lui, este cerinţa adevăratei lui fericiri" 1,
„Noi comuniştii, spU!Ile tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej,
luptăm pentru a făuri fericil"0a pe pămiint. In activitatea noastră ne tn.te-
meiem pe cunoaşterea legilor naturii şi societăţii şi 111e călăuzim de ele în
interesul fericirii şi bunăstării oamenilor muncii" 2.
1 J\\ ar x-E n I? e I s, Despre religie, Ed. politică, 1960, paJ?. 38.

2 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi wvintări, E.S.P.L.P., 1955, paJ?:. 465.

004 Studii Si Articole de Istorie IV - 1962

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

004 Studii Si Articole de Istorie IV - 1962

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STUDII ŞI ARTICOLE DE ISTORIE

Acad. P. CONSTANTINESCU-IAŞI (redactor responsabil),

SOCIETATEA DE ŞfllNŢE ISTORJCE ŞI FILOLOGICE DIN R. P. R.

Dat la cules JJ.06.lllSZ. sun de tipar o:J.Jo.1114!

Tiparul executat sub comanda nr. 169ll la

.Acad. P. Constantinescu-laşi - Problemele de bază ale Tratatului de istoric a

Serf!.iu Columbeanu _,.. O condică de socoteli dintre anii 180-1-1839. 93

Liviu Patachi - Situaţi.'.! agrJrii a ţiiri1nimii dependente clin Tran-

D. Zaharia - Unele acţiuni revoluţion!!_re

de acad. PETRE CONST.'\NTINESCU-1:\ŞI

Ştiinţa romînească se îmbogăţeşte cu o nouă lucrare în domeniul

Munca a fost destul de grea, deşi, conform indicaţiilor Partidului,

. Prim~ volum se ocupă de istoria veche a Rominiei, care începe

tot cuprinsul de azi al Republicii Populare Romîne. Arheologii de pe

rnului rege dac cunoscut, Burebista, vorbeau de un „imperiu" dacic,

-capătă o rezolvare, se pare definitivă, după o îndelUJngată dispută în

Epoca m~ievală, care cupnnde materialul volumelor II şi III,

Vechea istoriografie romînească - exprimată prin operele lui A. D.

a fenomenelor vieţii feudale în ţările romine, de la_ primele ~ce?u:uri

Istoricii marxişti, ·autori ai tratatului, demască teoriile şovine şi

pînă Ia singe se răscoală sub corui1:1oerea lui~ Horea, CI~ şi ~n, in

Istoria modernă a Rominiei, de care se 1ocupă. volumele IV şi V

Istoriografia bUTgheză a căutat să discrediteze şi să minimalizeze

Autorii volumelor IV şi V au corectat şi unele teorii greşite cu

dominante, care au căutat să se îmbogăţească de pe urma alipirii Ar-

! - Studii st articole de istorie:

de N. ADANILOAIE şi ELVIRA PREDA

· Una din sarcinile de bază ale Societăţii de ştiinţe istorice şi

Studierea fenomenelor sociale pe baza învăţăturii marxist-le-

~ e I s. Opere alese. voi. li, ed. a 11-;:i, p. 17î. Bucureşti 1955,

Pină la apariţia materialismului dialectic, sociologia şi istodo-

cadrul procesului de producţie, de rolul şi ~mnă!-8tea .Produ~to~il~

en~ei educaţiei burgheze din conştiinţa oamenilor este tărimul prindpal

Numai studierea temeinică, numai pătrunderea în miezul învăţă­

pendent, sînt obligaţi ~ cunoască în primul :riînd stadiul şi rezultatele·

însemnări, memorii, opere literare etc. Multe din izvoarele doc~entare

19-1~. \"1)1 1-111.

A. Avramescu ş1 \'. Cin d ca, /11/roducere i11 doo1menlarea stii11ţifică Bucureşti

Toate acestea permit abordarea unor teme de istorie locală privind

Pentru adunarea materialului din izvoarele şi lucrările ist.orice

"2wna un document, sau se pot copia întoc:mai pasagiile mai edificatoare

' V. I. Lenin. Opere, voi. 23, pag. 270.

vitatea sa revoluţionară, neglijînd rolul maselo~ ; nu n~ :-'te . insă. în-

formă brută, nepreluarat în suficientă. măsură. Spcietatea a primit şi

ritelor instituţii, întreprinderi, asociaţii profesionale cu caracter ofi-

Incăînainte de a trece la strîngerea şi un·etarea critică a documen-

Ambii au diminuat amploarea răscoalei, căutind to1x>d.ată să justifice sin-

cern, cind se repetă ,,loc. cit.", p. etc. Cînd trimiteTile pe o pagma se

Problema originii ceangăilor a fost analizată în t.Tecut de numeroşi

in zilele noastre, Îiil măsură destUil de mare. elementele dialectale cean-

Aceasta desigur nu ne .îndreptăţeşte să conchidem că ceangăii nu

_ Origine:i pcn·ncgo-cuman.!I este combătută şi de faptul că la ce:inJ?ăii din Mol-

rezultă de aici şi faptul că despărţirea ceangăilrnr de restul populaţiei·

1 Aân:zi Geza. fl\agyar hangtiirtenet. Egyelcmi i\\agyar Nyelveszeti ftizckk,.

Este cunoscut faptul ca m cliferite perioade ale istoriei ţării

sarcini militare obligatorii 1. Este evident că Îlil cazul că secuii ar fi

1956. 3-4. p. 432.

t 929. p. 46-47. planşa de la p. 255.

~ I. Podea, Monol.!ralia Judeţului Braşov. 1938. p. 71.

act. nr. 230. p. 270.

ln marginea unei uliţe dosnice din comuna Valea Voievozii,

Dimensiunile sint identice cu ale celei de la Valea Voievozii, dar

I. + Adecă eu robu lui dumne- 1. + Adecă ci:ro robu lui dumnezeu

Numai studierea temeinică, numai pătrunderea în miezul învăţă

;potriva răsculaţilor. Pirocesul verbal al anchetei ccmsem.nează următoa

ln vremea domniei lui Ioniţă Sandu Sturza - oind pe moşia mă

mai participă la o mare afacere de negustorie în Turcia, afacere al că