Salagean - Contributii La Istoria Transilvaniei de Nord Secolele IX XI - 2006

https://biblioteca-digitala.
ro
TUDOR SĂLĂGEAN
łARA LUI GELOU

CONTRIBUłII LA ISTORIA TRANSILVANIEI DE
NORD ÎN SECOLELE IX-XI
https://biblioteca-digitala.ro
Regretatului Petru Iambor
(1939-2003),
în amintirea conversaŃiilor purtate
pe marginea acestui subiect
TUDOR SĂLĂGEAN
łARA LUI GELOU

CONTRIBUłII LA ISTORIA
TRANSILVANIEI DE NORD
ÎN SECOLELE IX-XI
ARGONAUT
2006
Seria:
● Documente ● Istorie ● Mărturii ●
Coordonator : Prof.univ.dr. Nicolae Bocşan
Lucrare apărută cu sprijinul financiar al

AutorităŃii NaŃionale pentru Cercetare
ŞtiinŃifică
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

SĂLĂGEAN, TUDOR
łara lui Gelou : ContribuŃii la istoria Transilvaniei
de Nord în secolele IX-XI / Tudor Sălăgean. – Cluj-
Napoca : Argonaut, 2006. – 234 p.
ISBN (10) 973-109-007-X ; (13) 978-973-109-007-8
623.1(498.4)”10/12”
© ARGONAUT, 2006
Editura Argonaut, Cluj-Napoca

Tel./Fax: 0264-425626
0746-752191; 0740-139984
editura_argonaut@yahoo.com office@edituraargonaut.ro
www.edituraargonaut.ro
Consilier editorial atestat: Emil POP
CUPRINS
Introducere ................................................................................. 7
1. Gesta Hungarorum şi autorul ei ........................................ 11
2. Notarul Anonim despre împrejurările cuceririi “łării
Ultrasilvane” ............................................................................ 58
3. Datarea campaniei împotriva lui Gelou ........................ 68
4. Cine a fost cuceritorul łării Ultrasilvane ? ................... 75
5. Întinderea łării Ultrasilvane ............................................ 91
6. Structura internă a łării Ultrasilvane........................... 130
7. EvoluŃia sistemului politic. ÎnŃelegerea de la Esculeu şi
consecinŃele sale … ............................................................... 168
8. Localizarea reşedinŃei lui Gelou .................................... 176
9. Vecinii łării lui Gelou...................................................... 191
Concluzii ................................................................................. 216
Abrevieri bibliografice ......................................................... 218
Bibliografie ............................................................................. 219
HărŃi ......................................................................................... 233
6
INTRODUCERE
Dintre cele trei formaŃiuni politice menŃionate de

Gesta Notarului Anonim al regelui Bela în regiunile de
la răsărit de Tisa, Terra Ultrasilvana condusă de Gelou,
dux blacorum este aceea care a ridicat în faŃa criticii
istorice cele mai dificile probleme de interpretare.
Acestea sunt departe de a se limita la controversa –
perfect inutilă, de vreme ce nu există nici un izvor
istoric medieval care să pună afirmaŃiile lui Anonymus
sub semnul întrebării – generată de menŃionarea
rolului conducător pe care românii (blaci, blachi) îl
deŃineau în cadrul respectivei formaŃiuni statale şi a
originii etnice a conducătorului ei (Gelou quidam
blachus). O serie de cauze specifice perioadei în care a
fost scrisă Gesta Hungarorum – ignorarea unor detalii
care nu îi mai erau îndeajuns de bine cunoscute
autorului ei; trecerea sub tăcere a unor realităŃi istorice
care ar fi putut afecta interesele monarhiei Arpadiene1;
dificultăŃile inerente pe care le prezenta reflectarea
trecutului unui teritoriu periferic, încă incomplet
controlat de către Regatul Ungar şi incomplet
cunoscut de funcŃionarii şi cronicarii de curte ai
acestuia – l-au împiedicat pe Notarul Anonim să ne
ofere o descriere a întinderii şi a limitelor teritoriale ale
acestei Ńări, aşa cum el o face, însă, în cazul
„ducatelor” lui Menumorout şi Glad, sau a stăpânirii
1 S. Brezeanu, „Romani” şi „Blachi” la Anonymus. Istorie şi

ideologie politică, în Revista de Istorie, 34, 7/1981, p. 1313-1340; A.
Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca,
2001, p. 19-25.
lui Salanus. El nu este în măsură să indice denumirea
cetăŃii de reşedinŃă a „ducelui” Gelou, oferindu-ne
doar o localizare aproximativă a acesteia (castrum
suum iuxta fluuius Zomus positum).
O reluare a analizei operei lui Anonymus şi a
contextului istoric pe care aceasta îl reflectă,
coroborată cu informaŃiile rezultate din cercetarea
unor izvoare istorice încă insuficient exploatate, ar
putea face însă posibilă reconstituirea realităŃilor
acestei epoci. O „Ńară” este o creaŃie umană ce aparŃine
„duratei lungi” a istoriei. Urmele sale supravieŃuiesc
întotdeauna mult timp după încetarea existenŃei sale,
chiar dacă formele de organizare politică care au
caracterizat-o nu se numărau printre cele mai evoluate.
Ele se păstrează, timp de mai multe secole, în toponimie,
în structura şi evoluŃia proprietăŃilor, în specificul relaŃiior
sociale din regiunea în care a funcŃionat respectiva
formaŃiune politică. Reflexe ale acestor realităŃi sunt,
de foarte multe ori, moştenite în structura sistemului
administrativ. Astfel au stat lucrurile în cazurile
„Ńărilor” HaŃegului, Maramureşului sau Oltului
(Făgăraşului), ale căror structuri politice au putut fi
reconstituite prin analiza unor informaŃii cu mult
ulterioare încetării existenŃei lor de sine stătătoare.
Principala lacună metodologică a cercetărilor
efectuate până în prezent asupra acestei „Ńării
ultrasilvane” a fost reprezentată de faptul că informa-
Ńiile referitoare la ea au fost, în general, căutate într-un
orizont cronologic mult prea întârziat: acela al
secolelor XVIII-XX, în care urmele sale se estompaseră
aproape cu desăvârşire. Cercetarea sistematică şi
riguroasă a izvoarelor documentare anterioare acestei
perioade, cu precădere a acelora din secolele XIII-XIV,
8
face însă posibilă regăsirea unei întregi serii de
informaŃii care demonstrează realitatea existenŃei unor
structuri teritoriale care pot fi puse în legătură cu o
mai veche organizare politică de tip statal. Ele ne
permit să reconstituim configuraŃia teritorială a acestei
formaŃiuni şi ne oferă repere asupra evoluŃiei sale
istorice, oferindu-ne, de asemenea, indicii preŃioase
asupra regiunii în care era situat nucleul său politic.
***
În absenŃa cercetărilor dedicate acestui subiect
de mai vechile sau mai noile generaŃii de istorici şi
arheologi, această lucrare ar fi avut, cu siguranŃă, mai
puŃine şanse de a ajunge la forma sa de astăzi. Istoria
este o disciplină a perseverenŃei şi acumulării, dar şi a
dialogului şi a comunicării. Doresc să mulŃumesc aici
tuturor specialiştilor care au avut bunăvoinŃa de a
medita asupra argumentelor pe care se bazează
această lucrare şi a concluziilor care decurg din ele,
care mi-au comunicat aprecierile lor favorabile sau
critice referitoare la diferitele aspecte ale acestei
cercetări şi care, într-un spirit cu adevărat academic,
mi-au oferit informaŃii, indicii şi sfaturi generoase şi
dezinteresate. Lista acestora ar putea deveni una
foarte lungă. Îi voi menŃiona, în consecinŃă, doar pe
aceia al căror rol a fost unul cu totul special: prof. dr.
Ioan-Aurel Pop, de la Universitatea „Babeş-Bolyai”,
membru corespondent al Academiei Române, dr.
Alexandru Madgearu, de la Institutul pentru Studii
Politice de Apărare şi Istorie Militară, cercet. dr.
Adrian Andrei Rusu şi dr. Călin Cosma, de la Institutul
de Arheologie şi Istoria Artei – Cluj-Napoca, lect. dr.
Ioan Marian łiplic, de la Universitatea „Lucian Blaga”
– Sibiu, dr. Adinel Dincă, de la Institutul de Istorie
„George BariŃ” – Cluj-Napoca.
Adresez, de asemenea, un gând de recunoştinŃă
şi apreciere memoriei lui Petru Iambor, plecat prea de
timpuriu dintre noi, cu care am avut fericita şansă de a
purta ample discuŃii pe marginea acestui subiect.
10
CAPITOLUL 1
GESTA HUNGARORUM ŞI AUTORUL EI
Când a fost scrisă Gesta Hungarorum? Datarea

operei Notarului Anonim şi identificarea autorului
acesteia au provocat îndelungate controverse, adeseori
influenŃate de perspectiva pe care încercau să o impună
reprezentanŃii oficiali ai celor două istoriografii preocu-
pate de acest subiect. PuŃinele informaŃii cunoscute
despre Anonymus sunt, deocamdată, cele pe care ni le
oferă el însuşi în prologul operei sale, unde se prezintă
ca fiind P. dictus magister ac quondam bone memorie
gloriosissimi Bele regis Hungarie notarius („magistrul zis
P., notar al prea gloriosului Bela, rege al Ungariei, de
bună amintire”). Pornind de la această menŃiune,
istoricii au încercat să stabilească care dintre cei patru
suverani maghiari purtători ai acestui nume a fost acela
pe care Anonymus l-a servit în calitate de notar.
Trecând peste o parte a detaliilor acestor dispute, vom
spune doar că identificarea regelui în cauză cu Bela al
IV-lea (1235-1270) – admisă, în trecut, chiar şi de
N.Iorga2 şi reluată, ocazional, de autori caracterizaŃi, în
general, printr-o cunoaştere superficială a contextului
istoric – ar trebui să fie, astăzi, eliminată din discuŃie3.
2 N. Iorga, Istoria românilor, vol. III, Ctitorii, ed. V. Spinei,

Bucureşti, 1993, p. 34-35.
3 DiscuŃia problemei la A. Madgearu, Românii în opera Notarului
Anonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 23-24; Idem, The Romanians in the

Anonymous Gesta Hungarorum. Truth and Fiction, Cluj-Napoca,
2005, p. 19-20.
Cea mai mare parte a cercetătorilor care s-au
pronunŃat asupra acestei chestiuni au considerat că
regele menŃionat de Anonymus a fost unul dintre cei
doi suverani purtători ai acestui nume de pe parcursul
secolului al XII-lea, adică Bela al II-lea (1131-1141) sau
Bela al III-lea (1172-1196). Critica istorică din ultimele
decenii tinde să îl favorizeze, în general, pe regele Bela
al III-lea, fără ca această opŃiune să poată fi însă probată
cu argumente concludente. Propunerile de datare a
Gestei la sfârşitul secolului al XII-lea – aşadar, după
domnia lui Bela al III-ea –, s-au bazat în principal pe
asemănările identificate între anumite pasaje ale aceste-
ia şi relatările unor izvoare occidentale referitoare la
Cruciada a III-a (în special Historia de expeditione
Frederici imperatoris a lui Eberhard, secretarul împăra-
tului Frederic I)4, nu pot oferi nici ele o rezolvare finală
a problemei. Încercări de stabilire a unor analogii între
pasaje cum ar fi Blasii et Sclavi, quia alia arma non
haberent, nisi arcum et sagittas („vlahi şi slavi, care nu
aveau alte arme în afara arcurilor şi săgeŃilor”), la
Anonymus, şi quadraginta milia Blacorum et Cumanorum
tenentius arcus et sagittas („patru zeci de mii de vlahi şi
cumani înarmaŃi cu arcuri şi săgeŃi”), din Historia lui
Eberhard, au fost deja, pe bună dreptate, criticate; critici
la fel de întemeiate au fost aduse şi ipotezei potrivit
căreia descrierea expediŃiei maghiare în Balcani, relata-
tă în capitolul 44 al Gestei, desfăşurată pe traseul celui
mai important drum dintre Europa Centrală şi
Constantinopole, nu ar fi putut avea altă sursă de inspi-
raŃie decât relatarea, preluată din izvoarele occidenta-
4 A. Madgearu, The Romanians, p. 155 şi n. 16.

12
le, a drumului urmat de cruciaŃi5. Ar fi, de asemenea,
riscant să luăm în considerare ca element de datare
menŃionarea de către Anonymus a asocierii cumanilor
cu bulgarii şi vlahii (adiutorio cumanorum et bulgarorum
atque blacorum)6 văzută ca o posibilă dovadă a
redactării Gestei la sfârşitul secolului al XII-lea, aşadar
după rebeliunea antibizantină a vlahilor şi bulgarilor
conduşi de fraŃii Petru şi Asan, care au beneficiat de
sprijinul cumanilor de la nord de Dunăre7. Nici
cumanii, şi cu atât mai puŃin bulgarii şi vlahii nu sunt
menŃionaŃi de Notarul Anonim doar în acest pasaj; în
ceea ce îi priveşte pe cumani, pare destul de bine
demonstrat faptul că Anonymus desemnează, sub
acest nume, o altă populaŃie türcică decât aceea
cunoscută sub acest nume după sfârşitul secolului al
XI-lea8. Simpla menŃionare a asocierii unor războinici
aparŃinând acestor trei popoare nu poate demonstra
prea multe, atâta vreme cât teritoriul care, potrivit
Gestei, era stăpânit de Glad şi regiunile învecinate
acestuia erau locuite de cele trei popoare amintite. Ar
mai fi, de asemnea, posibil să avem de-a face, în acest
5 Pentru analiza pasajelor în cauză vezi A. Madgearu, Românii,

p. 44; Idem, The Romanians, p. 16-17.
6 Anonymus 44.
7 D. Deletant, Ethno-History or Mytho-History? The Case of the
Chronicler Anonymus, în Idem, Studies in Romanian History,

Bucureşti, 1991, p. 337.
8 A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 137,
identifică această populaŃie cu kabarii, instalaŃi în preajma

anului 860 într-un teritoriu situat la nord-vest de Crişana.
Aceeaşi opinie la Horvath J., Anonymus és a Kassai Kódex, în
Memoria Saeculorum Hungariae. Középkori kútfıink kritikus
kérdései, Budapest, 1974, p. 96.
13
caz, cu o interpolare realizată de unul dintre copiştii
Gestei de la sfârşitul secolului al XII-lea sau începutul
celui următor.
Pe de altă parte, referirea pe care Anonymus o
face la acea parte a cursului Dunării asupra căreia
Árpád şi-ar fi afirmat drepturile suverane, „de la
Ratisbona în Grecia” (et aquam Danubii que a Ratispona
in Greciam descendit), nu este nici ea în măsură să ofere
un argument ferm în sprijinul redactării Gestei în
epoca lui Bela al II-lea – perioadă în care cursul
inferior al Dunării era încă dominat de Imperiul
Bizantin. Putem observa, astfel, că Diploma IoaniŃilor
(1247) menŃionează „Grecia”, alături de „Bulgaria” şi
„Cumania”, ca fiind teritorii învecinate cu łara
Severinului9; de asemenea, o serie de documente din
al treilea sfert al secolului al XIII-lea, referindu-se la
campaniile balcanice din epoca lui Bela al IV-lea şi
Ştefan al V-lea, ne arată că acestea ar fi fost purtate în
„Grecia”, cu toate că acŃiunile respective se desfăşurase-
ră, în afara oricărei îndoieli, în nord-vestul şi nordul
Bulgariei10. Cu alte cuvinte, până târziu în secolul al
XIII-lea regiunea nord-vestică a Bulgariei, situată la
hotarele Ungariei, continua să fie numită, arhaizant,
„Grecia”, la trei sferturi de secol după ieşirea ei din
sfera de dominaŃie a BizanŃului, în timp ce „Bulgaria”
din Diploma IoaniŃilor era, foarte probabil, vechea
themă bizantină cu acelaşi nume, localizată pe
teritoriul Serbiei actuale. Prin urmare, din perspectiva
cancelariei ungare, acestor regiuni balcanice continuau
încă să le fie atribuite, în secolul al XIII-lea, denumiri
9 DIR I. 329-333, 422-426.

10 DIR II. 101-103, 107-108, 124-125; Jakó I. 265, 268, 284.
14
geografice inspirate din configuraŃia politică existentă
în secolul anterior.
Un alt argument în sprijinul datării Gestei în
epoca lui Bela al II-lea a fost propus de Stelian
Brezeanu. Acesta porneşte de la constatarea că
Notarul Anonim cunoaşte în Boemia doar „duci”, nu
şi regi, considerând că această realitate ar face
plauzibilă datarea textului înaintea anului 1158, când
Boemia ar fi devenit regat11. Nici această ipoteză nu
rezistă, însă, în faŃa unei analize mai atente. Într-
adevăr, încoronarea ducelui Vladislav al II-lea ca rege
al Boemiei de către Frederic I Barbarossa, în 1158,
reprezintă un moment important, după care titlul
regal a început să le fie acordat frecvent Přemyslizilor.
Şi după această dată, însă, titlul regal a continuat să fie
unul personal, nu unul transmis ereditar. Trebuie să
spunem că cel dintâi reprezentant al acestei familii
investit vreodată ca rege al Boemiei a fost Vratislav al
II-lea, în anul 1085 (de către împăratul Henric al IV-
lea). Pe de altă parte, alternanŃa regilor şi ducilor la
conducerea Boemiei a continuat până în anul 1198,
când ducelui Otakar I Přemysl i-a fost acordat titlul
regal de către Filip de Suabia. Mai mult decât atât,
titlul regal le-a fost acordat în mod formal suveranilor
Boemiei doar prin edictul Confirmatio Regalis Dignitatis
Bohemiae (inclus în Bula de Aur din 1212), prin care
Frederic al II-lea transforma această Ńară în regat şi îi
acorda un statut special în cadrul Sfântului Imperiu,
iar caracterul ereditar al regalităŃii boemiene a fost
stipulat abia în 1216, prin Confirmatio Electionis Regis
11 S. Brezeanu, „Romani” şi „Blachi” la Anonymus. Istorie şi

ideologie politică, în Revista de Istorie, 34, 7/1981, p. 1317.
15
Bohemiae, edict promulgat de acelaşi împărat. Faptul
că Anonymus numeşte în Boemia doar „duci” poate
rămâne, aşadar, doar unul dintre numeroasele argu-
mente care exclud datarea Gestei în epoca lui Bela al
IV-lea; el nu permite, însă, realizarea unei diferenŃieri
convingătoare între ceilalŃi trei suverani anteriori,
purtători ai acestui nume.
Datarea Gestei în perioada care a urmat domniei
lui Bela I (1060-1063) nu a mai găsit, de multe decenii,
susŃinători de marcă12. Trebuie să observăm însă că, în
acest caz, unele dintre argumentele considerate în
trecut ca fiind hotărâtoare pentru respingerea acestei
datări nu mai sunt astăzi valabile. Astfel, în ceea ce
priveşte studiile făcute de Anonymus împreună cu
prietenul său N., vire venerabili et arte litteralis scientie
inbuto („bărbat venerabil şi învăŃat în arta ştiinŃei
literare”), la care acesta se referă în prologul operei
sale13, Alexandru Madgearu a pus recent în lumină o
realitate ignorată, până în acest moment, în
istoriografia noastră: nicăieri în Gesta nu ni se spune că
Anonymus şi-ar fi făcut aceste studii la Paris, aşa cum
s-a afirmat mereu până acum14. De fapt, numele
12 DiscuŃia la A. Madgearu, The Romanians, p. 15-16. Cel mai

recent susŃinător al datării Gestei în timpul lui Bela I este P. L.
Tonciulescu, Cronica Notarului Anonymus Faptele Ungurilor
(traducere de pe fotocopia originalului de la Viena), Bucureşti, 1996,
p. 4-7.
13 Dum olim in scholari studio simul essemus (“pe când ne aflam
împreună la studiul şcolar”).

14 Ipoteza a fost lansată de Hóman Bálint, A Szent László-kori
Gesta Ungarorum és XII-XIII. századi leszármazói, Budapest, 1925,

p. 44-46, fiind preluată de E. Jakubovich, îngrijitorul şi
prefaŃatorul ediŃiei din SRH, I, p. 24-25. Cea mai mare parte a
16
localităŃii în care el a studiat nu este nicăieri indicat15.
Anonymus s-ar fi putut pregăti în oricare dintre
centrele de învăŃământ din Europa epocii sale; cel mai
probabil, însă, în Italia16, unde artele liberale erau
studiate, cu siguranŃă, şi în secolul al XI-lea17. De altfel,
o serie de indicii prezente în textul Gestei sugerează cu
destulă claritate faptul că, dintre regiunile europene,
Anonymus cunoştea cel mai bine nordul Italiei şi,
eventual, anumite zone din Germania. Descrierea
campaniilor purtate de maghiari împotriva Occidentu-
lui european cuprinde ample referiri la realităŃi politice,
locuri, oraşe şi personaje istorice din nordul Italiei:
marca Lombardiei18, Friuli (Forum Julii), Padova,
Vercelli – cu descrierea uciderii episcopului Liutuardus
şi a capturării tezaurului episcopiei şi, de asemenea,
cu relatarea episodului uciderii lui Ştefan, fratele
comitelui Waldo19 –, Susa (Segusa), Torino –
caracterizat ca fiind o „cetate foarte bogată” (Taurinam
ciuitatem opulentissimam) –, câmpia Lombardiei (planam
autorilor care au urmat au tratat această ipoteză de lucru ca pe

un adevăr demonstrat.
15 A. Madgearu, The Romanians, p. 18.
16 Ibidem.
17 La Bologna, de pildă, dreptul roman era studiat cu mult timp
înaintea datei convenŃionale a întemeierii Studium-ului (1088);

pe la 1070 îşi începea aici activitatea didactică Irnerius (c. 1050-
c.1125), unul dintre magiştrii erudiŃiei juridice medievale; v.
L'Università a Bologna: Personaggi, momenti e luoghi dalle origini al
XVImo secolo, ed. O. Capitani, Bologna, 1987. Nimic nu ne obligă
însă să credem că Anonymus şi-a făcut studiile într-o
universitate; el putea studia, la fel de bine, într-una dintre
şcolile monastice ale epocii (v. infra).
18 Anonymus, 44, 53.
19 Anonymus, 53.
17
regionem Lambardie)20. Anonymus menŃionează, de
asemenea, regiuni şi populaŃii învecinate Italiei nordice
şi Germaniei: râpele senonilor (abrupta senonensium),
munŃii senonilor (montes senonum), alimanii (populos
alimonos)21, toate acestea localizate în estul FranŃei
actuale, dar în afara regatului francez din secolele XI-
XII. InformaŃiile pe care Anonymus ni le oferă cu
privire la expediŃiile maghiarilor împotriva FranŃei
(Francia, Gallia) sunt, în schimb, sumare şi neconcluden-
te, ele neconŃinând nici o referire la nume de locuri
sau persoane: în capitolul 55 el relatează în treacăt
cucerirea „Franciei şi Galliei” (!) de către Lelu şi
Bulsuu22, pentru ca în capitolul următor să ne
prezinte, în exact zece cuvinte, devastarea Galliei şi
jefuirea bisericilor sale de către maghiarii conduşi de
Botond, Zobolsu şi Ircund23. În mod evident, Gesta nu
oferă nici cel mai mic indiciu din care s-ar putea
deduce că autorul ei ar fi cunoscut FranŃa, şi cu atât
mai puŃin vreunul din care să reiasă că el ar fi studiat
mai mulŃi ani în această Ńară. ImportanŃa acordată de
Anonymus unor evenimente istorice desfăşurate la
Vercelli pare a oferi, în schimb, un argument în
sprijinul legăturilor sale cu acest vechi şi important
20 Anonymus, 56.
21 Ibidem.
22 Anonymus, 55: Hinc uero egressi Franciam et Galliam
expugnauerunt, et dum inde uictores reuertentur etc. (“Plecând de

aici [din Lotharingia] au cucerit Francia şi Gallia, şi când s-au
întors de aici victorioşi” etc. – s.n.)
23 Anonymus, 56: Vniuersam quoque Galliam attrociter affligentes,
ecclesias Dei crudeliter intrantes spoliauerunt (“Au lovit cu

sălbăticie şi Gallia întreagă, /unde/ au intrat plini de cruzime
în bisericile lui Dumnezeu şi le-au jefuit”).
18
centru episcopal pe lângă care funcŃiona, cel puŃin din
secolul al X-lea, o schola religioasă de prestigiu, care
pregătea inclusiv funcŃionari de cancelarie pentru
diferitele autorităŃi ecleziastice şi laice ale epocii. Doi
dintre episcopii de Vercelli din secolele IX-X,
Liutuardus şi Leo, au deŃinut, dealtfel, demnitatea de
„notari” (cancelari) ai împăraŃilor Carol cel Gros,
respectiv Otto al III-lea şi Henric al II-lea. Trebuie să
remarcăm, de asemenea, că în referirile sale la
devastarea Lombardiei de către maghiari Anonymus
foloseşte în două rânduri verbul „a veni”: ac in marciam
Lambardie se venire prepararent („să se pregătească a
veni în marca Lombardiei”)24, et in marchiam Lombardie
venerunt („şi au venit în marca Lombardiei”)25; dacă în
cazul celei de-a doua menŃiuni el ar putea fi eventual
suspectat de preluarea neatentă a formulării din
cronica lui Reginon de Prüm, prima dintre acestea îi
aparŃine, în schimb, autorului Gestei. În întreaga sa
operă, Anonymus foloseşte verbul venire doar în
contexte clare şi lipsite de echivoc: relatarea deplasării
maghiarilor şi asociaŃilor acestora către Pannonia, a
stabilirii lor în această Ńară, a sosirii în Ungaria a
diferitor personaje26; de asemenea, descrierea acŃiunilor
armate purtate împotriva maghiarilor sau a soliilor
24 Anonymus, 44.
25 Anonymus, 53.
26 Anonymus, 2: de terra scithica descendes cum ualida manu in
terram Pannonie uenit; 8: Almus dux cum omnibus suis uenientes

terram intrauerunt Ruscie; 11: duces cumanorum cum uxoribus et
filiis suis necnon cum magna multitudine in Pannoniam uenire
concesserunt; 13: Et sic uenientes per siluam Houos ad partes Hung
descenderunt etc.
19
primite de conducătorii acestora27. El priveşte lucrurile,
în mod evident, din perspectiva unui maghiar şi a
unui locuitor al Pannoniei, aceste menŃiuni subliniind,
după cum este şi firesc, ataşamentul său faŃă de un
popor şi faŃă de un spaŃiu geografic bine definite.
Trebuie să credem, prin urmare, că excepŃia reprezenta-
tă de folosirea acestui verb şi în cazul Lombardiei
indică cel puŃin existenŃa unei legături afective a
Notarului Anonim cu spaŃiul nord-italic, dacă nu chiar
eventuala localizare a autorului însuşi în momentul
redactării operei sale.
Ipoteza potrivit căreia folosirea de către Notarul
Anonim a denumirilor Galiciei şi Lodomiriei ar face
improbabilă o datare timpurie a scrierii28 nu este, nici
ea, uşor de susŃinut. MenŃionarea de către Anonymus a
Haliciului şi a Vladimirului din Volhinia nu ar putea fi
considerată nefirească nici măcar în cazul unui autor
activ în ultimele decenii ale secolului al XI-lea, şi cu atât
mai puŃin a unuia de la mijlocul secolului următor.
Data tradiŃională de început a istoriei haliciene este
considerată a fi anul 981, când, potrivit Cronicii Primare
Ruse, marele cneaz Volodimir al Kievului (980-1015) a
cucerit Przemyśl, Cerven şi alte oraşe29. Afirmarea
27 Anonymus, 9: Et dux de Kyeu cum exercitu suo obuiam processit

eis, et adiutorio cumanorum armata multitudine contra Almum
ducem uenire ceperunt etc.
28 Argumentul îi aparŃine lui Györffy Gy., Abfassungszeit,
Autorschaft und Glaubwürdigkeit der Gesta Hungarorum des

Anonymen Notars, în Acta Antiqua Academiae Scientiarum
Hungaricae, 20, 1-2/1972, p. 211, cf. A. Madgearu, Românii în
opera Notarului Anonim, p. 20; Idem, The Romanians, p. 16.
29 P. L. Magocsi, Galicia: A Historical Survey and Bibliographic
Guide, Toronto, 1983, p. 49-50.

20
Haliciului şi a Vladimirului din Volhinia a devenit una
semnificativă în secolul al XI-lea. În 1054, la moartea
marelui cneaz kievian Iaroslav I cel ÎnŃelept, întinsele
stăpâniri ale acestuia au fost împărŃite între cei cinci fii
ai săi; cel mai mic dintre aceştia, Igor, a primit Ńinuturile
apusene, cu reşedinŃa la Vladimir (Volhinia)30. Fiul
acestuia, Rostislav, a devenit cel dintâi stăpânitor al
Haliciului31. Cel târziu cu începere de la această dată
Vladimirul a devenit, prin urmare, unul dintre centrele
politice importante din spaŃiul rusesc, într-o anumită
măsură comparabil, din acest punct de vedere, cu
reşedinŃele celorlalŃi patru fraŃi ai lui Igor Iaroslavici:
Kiev, Cernigov, Pereiaslav sau Smolensk.
Unul dintre izvoarele narative medievale a căror
utilizare de către Anonymus a putut fi cu adevărat
demonstrată este Cronica universală a lui Reginon
(Regino) de Prüm (c.845-915), personalitate importantă
a culturii medievale, abate de Prüm (892-899) şi de
Trier (899-915); de asemenea, Notarul Anonim
utilizează Continuarea acestei cronici, realizată de un
monah anonim din Trier, identificat uneori cu
Adalbert, ajuns mai târziu arhiepiscop de Magdeburg
(m. 981)32. Este vorba, prin urmare, despre o scriere
încheiată în secolul al X-lea. Tipul de relaŃii dintre
omenii de litere ai acestei epoci este asemănător
aceluia practicat de Anonymus. Astfel, colecŃia de
canoane ecleziastice a lui Reginon de Prüm, dedicată
30 S. M. Soloviev, Istorija Rossii s drevneiskih vremen, I, Moskva,

1960, p. 351-352.
31 P. L. Magocsi, op. cit., p. 50-52.
32 F. Kurtze (ed.), Reginionis abbatis prumiensis chronicon cum
continuatione trevensis, în Monumenta Germaniae Historica.

Scriptores rerum germanicarum in usum scholarum, Hannover, 1890.
21
lui Hatto I, arhiepiscop de Mainz, a fost scrisă la cererea
prietenului şi patronului său Radbod, arhiepiscop de
Trier (m. 915)33, în acelaşi fel în care Anonymus îşi
scrie opera la cererea prietenului său, N.
Critica internă a textului Gestei – păstrată până la
noi doar într-o copie din secolul al XIII-lea – nu pare a
oferi, prin urmare, cel puŃin până în momentul de faŃă,
argumente decisive pentru datarea fermă a acesteia34.
SoluŃia ar putea fi reprezentată de deplasarea accentu-
lui dinspre texte către contexte; aşadar, de analiza
realităŃilor istorice reflectate de opera lui Anonymus,
în încercarea de a desprinde din acestea eventuale
elemente ce ne-ar îngădui să formulăm propuneri de
datare mai sigure.
În această privinŃă trebuie să remarcăm, din capul
locului, faptul că Anonymus nu face nici o referire, fie
ea directă sau indirectă, la vreun eveniment istoric
ulterior secolului al XI-lea35. Din punct de vedere
cronologic, cea mai târzie informaŃie indirectă eventual
utilizabilă este canonizarea regelui Ştefan I al Ungariei,
realizată în anul 1083. Într-adevăr, Ştefan este numit
întotdeauna sanctus sau beatus, fapt care ar părea să
sugereze că Gesta a fost scrisă după canonizarea sa.
Acest lucru este însă departe de a fi sigur: unicul
manuscris al Gestei ajuns până la noi datează din
secolul al XIII-lea, termenii referitori la sanctitatea
regelui Ştefan putând fi, prin urmare, adăugaŃi de
33 Libri duo de synodalibus causis et disciplines ecclesiasticis, în J. P.

Migne, Patrologia Latina, vol. 132.
34 Cea mai recentă discuŃie a diferitelor propuneri de datare a
Gestei lui Anonymus la A. Madgearu, The Romanians, p. 15-20.

35 Este unul dintre argumentele aduse în sprijinul unei datări
timpurii a Gestei; vezi mai recent P. L. Tonciulescu, op. cit., p. 4-6.

22
oricare dintre copiştii scrierii din secolele XII-XIII. Nici
un alt eveniment istoric la care face referire Gesta nu
este ulterior mijlocului secolului al XI-lea. Astfel, cel
mai târziu rege menŃionat de Anonymus este Andrei I
(1047-1061), fiul lui Ladislau cel Pleşuv, iar cel mai
recent eveniment istoric este moartea regelui Petru I
(Pietro Orseolo), în anul 104636. Într-un alt context, acela
în care ne vorbeşte despre descendenŃii lui Edunec şi
Edumenec, Anonymus face şi o referire la regele
Samuel Aba (1041-1044)37. După cum s-a mai remarcat,
Anonymus trece sub tăcere evenimentele domniilor lui
Bela I şi fratelui acestuia Andrei I, şi nu face decât
referiri indirecte la conflictele pentru succesiune care au
convulsionat scena politică a regatului la mijlocul seco-
lului al XI-lea. Este vorba aici despre o practică a autori-
lor medievali, care preferau uneori să evite referirile la
suveranii în timpul cărora trăiau sau la aceia pe care îi
serviseră. Ar fi, astfel, posibil ca, în momentul în care
Anonymus îşi scria opera, conflictele dinastice pentru
tronul Ungariei să nu fi fost încă soluŃionate, iar
diferitele ramuri pretendente să fi fost în continuare
active. Am putea chiar să ne întrebăm dacă Anonymus
însuşi nu a fost obligat să părăsească Ungaria în
momentul încetării din viaŃă a regelui Bela I şi a instală-
rii pe tron a reprezentantului partidei competitoare,
Solomon (1063-1074), fiul lui Andrei I.
Ipoteza potrivit căreia opera Notarului Anonim
ar fi fost realizată la mijlocul sau la sfârşitul secolului
36Anonymus 15.
37Anonymus 32: rex Samuel… qui pro sua pietate Oba vocabatur.
Sensul acestui nume, derivat din türcicul oba, „tată”, este
probabil acela de părinte/întemeietor al unui neam/unei
dinastii.
23
al XII-lea, autorul ei nefăcând decât să prelucreze un
arhetip de gestă din epoca lui Ladislau I (1077-1095)38,
nu ne ajută să înŃelegem motivele care l-ar fi putut face
pe acesta să treacă cu totul sub tăcere realităŃile istorice
apropiate epocii sale, fără a ne oferi nici cel mai mic
indiciu care să ne poată îndreptăŃi să afirmăm că le-ar
cunoaşte. Într-adevăr, dacă ar fi trăit în perioada 1150-
1200, Anonymus ar fi trebuit să facă un efort conside-
rabil pentru a înlătura din textul său orice referire la
realităŃi din perioada de cel puŃin un secol care precedă
redactarea operei sale. O asemenea desprindere totală
a autorului de realităŃile epocii sale nu este nici
comună, nici foarte plauzibilă, cu atât mai mult cu cât,
în acest caz, avem de-a face cu un personaj cu un
orizont cultural îndeajuns de larg şi, de asemenea, cu
un fost conducător al cancelariei regale a Ungariei. Cel
puŃin această din urmă calitate îl transforma pe
Anonymus în păstrătorul unui amplu volum de
informaŃii referitoare la epoca în care trăia, informaŃii
care ar fi fost de aşteptat să răzbată, sub o formă sau
alta, în scrierea sa.
Întregul context istoric descris de Anonymus
este, dealtfel, unul puŃin probabil pentru a doua
jumătate a secolului al XII-lea şi aproape imposibil
pentru începutul secolului al XIII-lea. El reflectă, cu
precădere, realităŃi istorice mai timpurii, care fac
plauzibilă datarea acestei opere cel mai târziu la
38 Hóman Bálint, A Szent László-kori Gesta Ungarorum és XII-XIII.

századi leszármazói, Budapest, 1925, p. 44; St. Brezeanu,
„Romani” şi „Blachi”, p. 1314-1315; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii
în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, ed. a
II-a, revăzută şi adăugită, Cluj-Napoca, 2003, p. 94-95.
24
mijlocul secolului al XII-lea, dacă nu chiar în ultimele
decenii ale secolului al XI-lea. Acest lucru este evident,
în primul rând, în ceea ce priveşte reflectarea de către
Anonymus a realităŃilor din Transilvania: această Ńară
intracarpatică este, pentru autorul Gestei, un teritoriu
încă incomplet asimilat în structurile politice ale
statului ungar, insuficient controlat de către o putere
regală care nu pare încă în măsură să îşi definească cu
exactitate drepturile asupra sa. Anonymus nu conside-
ră „Ńara ultrasilvană” ca făcând parte dintre stăpânirile
atribuite lui Attila39, indiciu al faptului că el îşi redacta
opera într-o perioadă în care conştiinŃa distincŃiei
dintre aceasta şi structura statală constituită de Árpád
în Pannonia era încă una îndeajuns de clară. Perspecti-
va lui Anonymus asupra Transilvaniei poartă încă
amprenta străvechii duşmănii dintre neamurile Árpád
şi Gyula, ale cărei ecouri nu se stinseseră încă în a
doua jumătate a secolului al XI-lea. Un notar regal
activ în epoca lui Bela al III-lea – epocă în care, ca
rezultat al unor transformări politice şi demografice
majore, Transilvania era deja ferm integrată în
structurile politice şi militare ale Regatului Arpadian –
nu ar fi putut manifesta asemenea ezitări şi reŃineri.
Este, de asemenea, un semn de întrebare dacă o astfel
de atitudine ar putea corespunde epocii lui Bela al II-
lea, în condiŃiile în care izvoarele istorice nu ne oferă,
nici pentru această perioadă, semnale referitoare la
vreo eventuală contestare a dominării Transilvaniei de
către regii Arpadieni. În cazul în care Notarul Anonim
ar fi activat la curtea unuia dintre aceşti ultimi doi
39 S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Controverse

istorice, Bucureşti, 2002, p. 169-175.
25
suverani, motivele care l-ar fi putut face să proiecteze
astfel de semne de întrebare asupra statutului
Transilvaniei devin greu de înŃeles.
În ultimul capitol al Gestei, descriind hotarele
regatului Ungariei, Anonymus nu face, în orice caz,
nici o referire la problematicele sale limite răsăritene.
Este greu de crezut că, dacă el ar fi trăit la sfârşitul
secolului al XII-lea, această omisiune ar mai fi putut fi
pusă pe seama dificultăŃii de a indica un reper
geografic care, în această epocă, era deja unul bine
conturat: acela al CarpaŃilor Orientali şi Meridionali.
Notarul Anonim pare a fi, mai degrabă, confruntat cu
dificultatea de a preciza statutul „Ńării ultrasilvane”,
de a soluŃiona dilema apartenenŃei sau nepartenenŃei
acesteia la Regatul Arpadian. AbsenŃa referirilor la
hotarele răsăritene ale regatului a fost, probabil,
adoptată ca o formulă de compromis, în interesul
respectării programului ideologic al monarhiei pe care
o servea. Dacă ar fi indicat ca limite ale Ungariei
pădurea Ygfon şi Porta Mezesina – pe care le consideră,
în schimb, hotarele vechii stăpâniri a lui „Attila”,
asupra căruia Árpád şi-ar fi afirmat dreptul de
moştenire – Anonymus ar fi pus, implicit, sub semnul
întrebării drepturile urmaşilor lui Árpád asupra
Transilvaniei, pe care autorul Gestei se străduieşte însă
să le promoveze şi să le argumenteze, în măsura în
care acest lucru îi era îngăduit de realităŃile timpului
său. Pe de altă parte, în contextul istoric în care îşi
redacta opera, Notarul Anonim nu se afla încă în
situaŃia de a putea afirma fără clipire că „Ńara
ultrasilvană” ar aparŃine Regatului Ungar pentru că,
foarte probabil, o asemenea afirmaŃie ar fi fost conside-
rată nerezonabilă de către contemporanii săi. Or, o
26
asemenea stare de lucruri nu este plauzibilă nici chiar
pentru epoca lui Bela al II-lea. Ea ne trimite mai
degrabă către o epocă mai timpurie, cu siguranŃă
anterioară mijlocului secolului al XII-lea, în care se
manifestau încă o serie de incertitudini referitoare la
statutul Transilvaniei.
Referirile pe care Anonymus le face la realităŃile
din regiunile de la limita dintre Transilvania şi
Ungaria par să confirme această ipoteză. MenŃionarea
Zyloc-ului, a PorŃii Meseşului (Porta Mezesina) şi a
porŃilor de piatră, în asociere cu linia de prisăci de pe
culmile Meseşului40, reprezintă tot atâtea indicii în
sprijinul cunoaşterii unor realităŃi locale care nu-şi mai
găseau corespondentul în perioadele istorice mai
târzii. O informaŃie prezentă în cronicile latino-
maghiare ale secolului al XIV-lea ne arată că, în
momentul atacului pecenego-cuman din 1068 –
aşadar, în perioada imediat următoare domniei lui
Bela I – linia de indagines de pe culmile Meseşului era
încă activă41. Nici un izvor istoric nu semnalează, însă,
continuarea funcŃionării sale în cursul secolului al XII-
lea; dacă ar fi trăit în acea epocă, Anonymus ar fi avut,
prin urmare, mai puŃine surse de inspiraŃie referitoare
la ea. O consolidare semnificativă a controlului regal
asupra teritoriilor „ultrasilvane” a avut loc în timpul
domniilor regelui Ladislau I (1077-1095) şi a
urmaşului acestuia Coloman I (1095-1116), cărora le
40 Anonymus, 22.
41 SRH I. 366: Post hec autem pagani Cuni a superiori parte porte
Meses ruptis indaginibus irruperunt in Hungariam /.../. Rex igitur
Salomon et dux Geysa cum fratre suo Ladizlao collecto exercitu
festinantissime acceleraverunt, per portam Meses transeuntes...
27
este atribuită extinderea în această direcŃie a sistemului
comitatens şi reorganizarea vieŃii ecleziastice42. Semnale
ale existenŃei în Transilvania a unei stări de instabilitate,
reflectată prin îngroparea de tezaure monetare, conti-
nuă să apară şi în primele decenii ale secolului al XII-
lea43. Este însă destul de clar că, dacă Anonymus ar fi
trăit în a doua jumătate a secolului al XII-lea, el nu ar fi
avut motive să se refere la Transilvania în felul în care
o face în opera sa.
Ar fi fost de asemenea de aşteptat ca, în cazul în
care Anonymus a fost conducătorul cancelariei lui
Bela al III-lea, Gesta să facă o oricât de sumară referire
la regele Ladislau I „cel Sfânt” al Ungariei (canonizat
în 1192) şi la miracolele săvârşite la mormântul său de
la Oradea. Însă nu doar că Anonymus nu face acest
lucru, dar el nu menŃionează, nicăieri în Gesta, nici
măcar numele Oradiei, fapt care pune sub semnul
întrebării datarea operei sale în secolul al XII-lea (şi, în
acelaşi timp, opiniile cercetătorilor care consideră că
Anonymus ar fi proiectat în trecut realităŃi din această
epocă). Cetatea de pământ şi lemn a Orăzii (Varadynum
de Byhar) a fost ridicată în ultimul deceniu al secolului
al XI-lea, adăpostind şi mănăstirea Sf. Fecioare, ctitorie
a regelui Ladislau I, devenită reşedinŃă episcopală în
locul celei de la Biharea44. Potrivit cronicilor latino-
42 P. Iambor, Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII),

Cluj-Napoca, 2005, p. 269-271; I. M. łiplic, ContribuŃii la istoria
spaŃiului românesc în perioada migraŃiilor şi evul mediu timpuriu
(secolele IV-XIII), Iaşi, 2005, p. 158-159; Kristó Gy., Ardealul
timpuriu (895-1324), Szeged, 2004, p. 125, 129-130, 137; I.-A. Pop,
Românii şi maghiarii, p. 191, 195;.
43 P. Iambor, loc. cit.
44Ibidem, p. 193.
28
maghiare ale secolului al XIV-lea, cel dintâi episcop al
Oradiei ar fi fost viitorul rege Coloman, fiul lui
Ladislau I (între c.1090-1093)45. Din 1111-1113 dispu-
nem, în orice caz, de prima atestare sigură a unui
episcop de Oradea (Sixtus, episcopus Waradiensis)46.
Pentru a lămuri mai bine lucrurile, să încercăm o
comparaŃie cu Legenda Sancti Ladislai Regis, realizată cu
certitudine la începutul secolului al XIII-lea47: vom
observa că această scriere ne vorbeşte mereu despre
Oradea (monasterium Waradiense48, Waradinum49,
Waradiensi episcopo50) fără a menŃiona, în schimb,
Biharea nici măcar o dată; Anonymus, dimpotrivă,
menŃionează Biharea (castrum Byhor) în repetate
rânduri51, fără a face însă nici o referire la Oradea,
făcându-ne, fireşte, să ne întrebăm dacă această din
urmă cetate exista în momentul în care el îşi scria
opera. Asemenea neconcordanŃe, pentru care ar putea
fi cu greu găsite explicaŃii satisfăcătoare, au fost fie
ignorate, fie trecute sub tăcere de cercetătorii care
consideră că autorii celor două scrieri ar fi fost
contemporani.
În aceeaşi ordine de idei, faptul că Anonymus
nu foloseşte nicăieri termenul „voievod”, pe care nu
dă nici un semn că l-ar cunoaşte, pune sub semnul
întrebării datarea Gestei în preajma anului 1200, când
45 SRH I. 432; pentru documentul emis de Coloman în acest

interval, în dubla sa calitate de duce şi episcop, v. Jakó I, 6.
46 DIR I. 2.
47 E. Bartoniek, în SRH II. 511.
48 SRH II. 519.
49 SRH II. 522, 523.
50 SRH II. 524.
51 Anonymus XIX, XX, LI, LII.
29
voievodul devenise un înalt demnitar al regatului,
mandatat de rege pentru a guverna Transilvania în
numele său.
Trebuie să remarcăm, de asemenea, că termenul
notarius, folosit pentru a-l desemna pe conducătorul
cancelariei regale, este inspirat din organizarea cancela-
riei imperiale germane într-o perioadă istorică care nu
depăşeşte secolul al XI-lea. Nu putem susŃine, fireşte,
că utilizarea acestui termen ar oferi un element de
datare indiscutabil: în regatul normand al Siciliei, de
pildă, conducătorul cancelariei regale purta încă titlul
de notarius şi în secolul al XII-lea52. În Ungaria, cea
dintâi atestare a notarilor curŃii regale datează din
anul 1055, în timpul domniei lui Andrei I53. MenŃiunile
reapar în epoca lui Bela al II-lea, când un Johannes
notarius filius Tybus este amintit între 1135-1137, princi-
pala sa însărcinare fiind aceea de deŃinător al sigiliului
regal54. Într-o diplomă regală din 3 septembrie 1138,
un Johannes filius Woth este menŃionat, pentru prima
oară în Ungaria, în calitatea de cancellarius, însărcinat
cu aplicarea sigiliului regal; redactarea aceluiaşi act
era realizată de un scriptor, în persoana lui Egidius,
capelanul ducelui Ladislau55. Cancelaria lui Geza al II-
lea a fost condusă, de-a lungul întregii sale domnii, de
52 Hugo Falcandus, Liber de Regno Siciliae, ed. G. B. Siracusa,

Roma, 1897, p. 101, 1; 109, 1, 4; 113, 5; 121, 9.
53 RA I. 12: Nicolao, qui tunc temporis vicem procurabat notarii in
curia regali.
54 RA I. 59, 61 (nostre impressionem regalis imaginis per Johannem
notarium apposuimus), 62.

55 RA I. 63: Cancellarius, qui hoc privilegium region consignavit
sigillo, Johannes filius Woth fuit, scriptor autem /…/ Egidius

capellanus Ladizlai ducis fuit.
30
către un anume Barnabas. Acesta este menŃionat între
1146 şi 1152 ca notarius regis, scriptor et sigillator56. Între
1152, alături de acest Barnabas notarius este menŃionat
un sigillator Nicolaus57, situaŃie regăsită şi la următoarea
menŃiune, cea din 1156, când Barnabas este însă
menŃionat într-o dublă calitate, de regis notarius şi
Albensis canonicus (canonic al catedralei din Alba
Regală)58. În sfârşit, ultimele menŃiuni din timpul
domniei lui Geza al II-lea, din anul 1158, ne dezvăluie
noua calitate a lui Barnabas, venită ca o încununare a
carierei sale: aceea de aule regis cancellarii (cancelar al
curŃii regale)59. Putem astfel sesiza un paralelism între
evoluŃiile cancelariilor lui Bela al II-lea şi Geza al II-lea:
în cazul ambilor, demnitatea de cancellarius este
menŃionată abia în ultimii ani ai domniilor acestora.
AtribuŃiile notarului regal sunt însă diferite: dacă în
timpul lui Bela ai II-lea acesta era un purtător al
sigiliului, sub Geza al II-lea această misiune este
preluată de către sigillator, notarul fiind acela care se
ocupa de redactarea documentelor.
EvoluŃia cancelariei regale în timpul domniei lui
Ştefan al III-lea (1162-1172) înregistrează noi modificări
la nivelul statutului funcŃionarilor acesteia. Notarul, în
persoana unui anume Becen (Bicenius)60, rămâne
personajul însărcinat cu redactarea documentelor, fiind
numit în unele documente şi scriba (scrib)61. Alături de
56 RA I. 73, 77, 78, 80, 81.

57 RA I. 82.
58 RA I. 84.
59 RA I. 91, 92.
60 RA I. 101, 104, 105, 106, 107, 116, 117, 120, între anii 1162 şi 1172.
61 RA I. 116-117, ambele din 1171.
31
Bicenius este menŃionat ocazional, în 1163, un notar pe
nume Hugo62, care funcŃiona în cancelaria lui Ştefan al
IV-lea (1162-1163), unchi şi coregent al lui Ştefan al III-
lea. DeŃinătorul sigiliului regal este, la începutul
domniei acestuia, capelanul regal. În 1164 este menŃio-
nată însă demnitatea de cancellarius regis, al cărei titular
era responsabil cu sigilarea documentelor regale63.
În sfârşit, la începutul domniei lui Bela al III-lea
este menŃionat, în calitatea de notar regal, un anume
Paul, prepozit de Buda (1177)64. CâŃiva ani mai târziu,
în 1181, probabil acelaşi Paul, acum episcop al
Transilvaniei, este acela care redactează un document
regal65. Din acelaşi an 1181 dispunem de menŃiunea
unui alt notar regal, pe numele său Wosea66 şi, într-un
alt document, de prima menŃionare a lui Galany
(Calanus), în calitatea sa de cancelar al curŃii regale67,
pe care şi-a păstrat-o şi în anii care au urmat68. Cu
începere din 1181, personajele menŃionate ca realizatori
ai documentelor regale poartă titlul de cancellarius, şi
nu pe acela de notarius. Acest Paul, prepozit de Buda,
apoi episcop al Transilvaniei a fost identificat de
numeroşi istorici cu acel P. dictus magister, autorul
Gestei Hungarorum. Această identificare ridică însă
câteva semne de întrebare. În primul rând, spre
62 RA I. 102.
63 RA I. 106.
64 RA I. 128: P. m. Pauli prepositi et eiusdem regalis notarii.
65 RA I. 130: Anno ab inc[arnatione] D[omini] 1181 hoc
cyrographum factum est a P[aulo] Ultrasilvano episcopo et eiusdem

veritatis testimonio corroboratum.
66 RA I. 131: notarium meum Wosea.
67 RA I. 133: Galany aule regie cancellarius.
68 RA I. 136: Calanus vero regis cancellarius (1186), etc.
32
deosebire de actul din 1177, documentul din 1181 nu
mai menŃionează calitatea pe care o deŃinea Paul în
cadrul cancelariei regale. Este posibil ca aceasta să fi
fost deja cea de cancellarius, mai potrivită cu rangul
episcopal şi atestată, după cum am văzut, în cursul
aceluiaşi an. Calanus a fost, foarte probabil, succesorul
lui Paul în această funcŃie. De asemenea, calitatea nou
dobândită de Paul, aceea de episcop al Transilvaniei,
era şi ea, cu siguranŃă, mai importantă decât aceea de
notar al regelui, funcŃie care, în epoca lui Bela al III-lea,
îşi pierduse importanŃa pe care o avusese până la
mijlocul secolului al XII-lea; această funcŃie nu mai era
una importantă nici pe plan european, şi prin urmare
nu i-ar fi produs nici o impresie deosebită prietenului
său „N”. Aşadar, dacă Anonymus ar fi fost cu
adevărat acest Paul, el s-ar fi descris pe sine însuşi fie
ca fost cancelar al regelui Bela, fie ca episcop al
Transilvaniei, şi nu în calitatea episodică de notar al
regelui, pe care o deŃinuse doar la începuturile carierei
sale. De asemenea, după cum s-a mai remarcat, este
extrem de improbabil ca un episcop al Transilvaniei,
cum a fost acest Paul, să fi putut da dovadă de
profundele carenŃe în cunoaşterea provinciei intra-
carpatice pe care ni le arată Anonymus69. Este greu de
crezut că un episcop transilvan din preajma anului
1200 ar fi putut să treacă cu totul cu vederea denumirea
reşedinŃei diecezei sale, stabilită de foarte multă vreme
la Alba Iulia70.
FuncŃia de notarius, cu care Anonymus se
mândreşte, a fost, în schimb, una cu adevărat importan-
tă în timpul domniilor lui Bela al II-lea, perioadă în
69 A. Madgearu, Românii, p. 23.

70 Ibidem.
33
care notarul era păstrătorul sigiliului regal, şi Bela I,
când cancelaria regală a Ungariei se afla la începuturile
organizării sale, iar demnitatea de cancellarius nu
fusese încă introdusă.
Gesta Hungarorum conservă o serie de informaŃii
referitoare la tradiŃiile precreştine ale maghiarilor şi la
sistemul lor de credinŃe din epoca stabilirii în
Pannonia care nu se mai regăsesc în alte izvoare
narative medievale. Pot fi citate în acest sens o serie de
exemple semnificative: naşterea miraculoasă a lui
Almus, a cărui mamă ar fi avut viziunea fecundării
sale de către un vultur (Anonymus, 3)71; jurământul
depus de conducătorii confederaŃiei tribale maghiare
„după obiceiul păgân” (more paganismo), prin
amestecarea într-un vas a câtorva picături din sângele
lor (Anonymus, 5); jertfa de animale făcută de ducele
Almus după cucerirea Hung-ului, în semn de
recunoştinŃă faŃă de zeii binevoitori (Anonymus, 13);
sacrificarea celui mai gras cal de către trei căpetenii
maghiare, în momentul luării în stăpânire a muntelui
Turzol (Anonymus, 16); înmormântările făcute după
obiceiul păgânesc (more paganismo) (Anonymus 15,
57). Putem remarca în acest context faptul că Notarul
Anonim evită să îi atribuie lui Árpád astfel de sacrificii
„păgâne”; pe seama acestuia este pusă doar
71Simon de Kéza afirmă că Árpád s-ar trage din neamul Turul;

potrivit aceluiaşi autor, imaginea păsării turul ar fi fost
reprodusă pe scutul lui Árpád. El ne confirmă astfel faptul că
elemente ale acestei legende erau încă prezente în memoria
colectivă a maghiarilor la sfârşitul secolului al XIII-lea – v. V.
Spinei, Marile migraŃii din estul şi sud-estul Europei, Bucureşti,
1999, p. 34-35. Episodul naşterii miraculoase a lui Almus este
însă relatat doar de către Anonymus.
34
organizarea de „ospeŃe”. Este o atitudine inspirată,
fireşte, dintr-un program ideologic caracterizat prin
efortul de a concilia faptele întemeietorului statului
ungar şi ale urmaşilor acestuia cu preceptele religiei
creştine şi cu voinŃa divină.
Trebuie remarcat, de asemenea, şiretlicul ritual
cu substrat magic prin care Árpád îşi arogă dreptul de
stăpânitor asupra Ńării lui Salanus, prin solicitarea de
a-i fi acordate, de către însuşi stăpânitorul ei, două
butelcuŃe de apă din Dunăre şi un mănunchi de
ierburi din prundişurile Olpar (Anonymus, 14).
Interesant este faptul că acest gest are pentru
Anonymus semnificaŃii legate de luarea în stăpânire a
unor teritorii, cu toate că, potrivit ritualului simbolic al
vasalităŃii din Occidentul medieval, un astfel de gest l-
ar fi transformat, de fapt, pe Árpád într-un vasal al lui
Salanus. Structura acestei relatări este, în mod evident,
specifică naraŃiunilor orale; trebuie să presupunem că
ea era încă povestită de barzii (ioculatores)72 epocii lui
Anonymus. Ni se spune chiar – motiv specific unor
asemenea naraŃiuni – că Salanus ar fi luat în râs
cererea lui Árpád, trimiŃându-i cele solicitate în
batjocură, fără a înŃelege semnificaŃiile ascunse ale
gestului său (Anonymus, 16). La momentul potrivit,
72 Termenul ioculator a avut, în evul mediu, înŃelesuri multiple.

Acela de „bard”, pe care îl considerăm mai potrivit în contextul
operei lui Anonymus, poate fi bunăoară desprins din explicaŃia
pe care o oferă Thomas Cabham, arhiepiscop de Canterbury în
secolul al XIII-lea: qui dicuntur ioculatores, qui cantant gesta
principum et uitam sanctorum („cei care se numesc ioculatores,
care cântă faptele principilor şi vieŃile sfinŃilor”); v. R. Morgan,
jr., Old French „jogleor” and Kindred Terms. Studies in Medieval
Romance Lexicology, în Romance Philology, ed. Y. Malkiel, vol.
VII, 1953-1954, Berkeley & Los Angeles, p. 282-311.
35
însă (Anonymus, 38), Árpád le reaminteşte acest
episod solilor ducelui Salanus, afirmând fără înconjur:
„łara care se află între Dunăre şi Tisa, împreună cu apa
Dunării dintre Ratispona şi Grecia, am cumpărat-o din
avutul nostru, în timpurile în care eram nou veniŃi, şi ca
preŃ al ei am trimis doisprezece cai albi şi altele, ca mai
sus. Lăudând el însuşi bogăŃia Ńării sale, [Salanus] ne-a
trimis o legătură de ierburi din prundişul Olpar şi două
plosce cu apă din Dunăre. De aceea poruncim stăpânului
vostru, ducele Salanus, ca, părăsind Ńara noastră, să
apuce degrabă calea Ńării bulgarilor, de unde a venit
strămoşul său la moartea regelui Athila, strămoşul
nostru”. Ducele bihorean Menumorout, în schimb – pe
care Anonymus îl tratează cu mai multă consideraŃie,
datorită calităŃii sale de strămoş al regilor Arpadieni –
îşi confirmă statutul de stăpânitor înŃelept refuzând
cererile şirete ale lui Árpád („nu-i vom ceda pământ nici
cât încape într-un pumn”)73, evitând astfel să cadă în
capcana magico-rituală pe care conducătorul maghiari-
lor încerca să i-o întindă. SemnificaŃia simbolică a
acestei formule rituale de luare în stăpânire a unor
teritorii trebuie să fi fost încă cunoscută în epoca în
care Anonymus îşi redacta opera. PrezenŃa, în Gesta, a
acestui motiv presupune, cu certitudine, existenŃa
unui public avizat, capabil să înŃeleagă acest ritual în
sensul indicat de Anonymus, şi nu în acela specific
ritualului vasalic occidental.
Extrem de frecvent menŃionat de Anonymus –
spre deosebire de celelalte izvoare narative latino-
maghiare – este, de asemenea, obiceiul luării ca ostateci
a copiilor celor învinşi sau a acelora care se supuneau
73 Anonymus, 20: Nos autem nec propter amorem nec propter

timorem ei concedimus terram etiam quantum pugillus capere…
36
maghiarilor74. Această practică, care pare să fi avut o
amploare deosebită în epoca pe care el o cunoaşte, este
puŃin reflectată de izvoarele narative din secolele XIII-
XIV, când metoda nu mai era aplicată pe scară largă.
O altă caracteristică a operei lui Anonymus este
reprezentată de numeroasele referiri pe care el le face
la diferiŃi proprietari sau posesori de pământuri, la
originile şi condiŃiile în care aceştia obŃinuseră respecti-
vele calităŃi; de asemenea, la pământurile ca atare,
fiind în măsură să ofere informaŃii despre mai vechii
lor stăpânitori, indiferent dacă aceştia avuseseră sau
nu urmaşi, dacă aceste pământuri se aflau în continuare
în stăpânirea urmaşilor acestora sau reveniseră, între
timp, regelui. Elocvent în acest sens este exemplul din
capitolul al XV-lea, referitor la stăpânirile lui Ketel şi a
urmaşilor săi: este vorba despre un oştean al lui
Árpád care dobândeşte două stăpâniri relativ întinse,
una dintre acestea fiindu-i însă retrasă de către regele
Andrei I „fiindcă era folositor regilor pentru vânătoare”
şi „pentru că dorea ca în acele părŃi să locuiască soŃia
sa, pentru a fi mai aproape de pământul său natal”
(Haliciul)75. Exemple asemănătoare se regăsesc în
întreaga operă a lui Anonymus. Este vorba în general,
în pofida unor inadvertenŃe inevitabile, despre o
cunoaştere concretă şi lipsită de ezitări a unor realităŃi
complexe, despre redarea unor detalii care îi erau
familiare autorului ca rezultat al participării sale, în
calitate de notar regal, la diferite dispute şi proceduri
juridice. Mai mult decât atât, în această realitate poate
fi regăsit un alt indiciu care ne-ar putea conduce către
o perioadă istorică mai timpurie: potrivit cercetărilor
74 Anonymus 9, 10, 11, 18, 20, 21, 29, 33, 37, 42, 44, 45, 49.
75 Anonymus, 15.
37
recente, proprietăŃile aparŃinând regilor Ungariei,
împreună cu locuitorii acestora, au fost înscrise în
preajma anului 1060, de către un anume jude Sarchas,
într-o lucrare pe care istoricii au denumit-o „Hungarian
Domesday” şi care a fost, mai târziu, pierdută76. Or, o
importantă parte a informaŃiilor legate de drepturile
de proprietate pe care le cunoaşte Anonymus se referă
la stăpâniri ale regalităŃii ungare. Ar fi, prin urmare,
plauzibil ca el să fi avut posibilitatea de a consulta
acest „Domesday Book” al Regatului Ungariei, sau
poate chiar să fi participat la întocmirea sa.
O parte a informaŃiilor la care ne-am referit mai
sus nu se mai regăsesc la alŃi autori medievali ungari, şi
nu se poate afirma că Anonymus le-ar fi cules dintr-o
altă sursă cunoscută astăzi. Legenda maior şi Legenda
minor ale sfântului rege Ştefan şi Legenda Sancti Gerhardi
episcopi nu conŃin decât referiri imprecise şi succinte la
realităŃi pe care Anonymus le descrie în detaliu.
Datarea operei în epoca lui Bela I ar putea fi considerată
plauzibilă şi din acest punct de vedere, aceasta fiind
perioada în care Ungaria s-a confruntat cu una dintre
ultimele reacŃii populare de amploare împotriva
creştinismului77. Nu este greu de remarcat faptul că,
pentru Anonymus, „păgânismul” este încă o realitate
pe care pare să o cunoască foarte bine. Atitudinea sa
faŃă de adepŃii vechilor credinŃe este, fireşte, una de
distanŃare, însă nu una de ură sau oroare. El dă dovadă
de reŃinere în aprecierile pe care le face asupra diferitor
personaje ale istorisirii sale care nu îmbrăŃişaseră
76 M. Rady, Nobility, Land and Service in Medieval Hungary,

London, 2000, p. 64.
77 SRH I. 359-360 (Chronici Hungarici 95-96).
38
creştinismul. Pentru el, „păgân” nu înseamnă încă
„diabolic”, asociere care va apare abia în izvoarele
ungare mai târzii78. Aceasta ne îndeamnă să credem că
„păgânii” se numărau încă printre contemporanii săi,
fiind cunoscuŃi de Anonymus, cu părŃile lor bune şi cu
cele rele. Unii dintre aceşti adversari ai creştinismului
aparŃineau înaltei aristocraŃii gentilice; ba chiar mai
mult, printre ei putem număra chiar şi membri ai
familiei regale Arpadiene, care au încercat, uneori, să
fructifice din punct de vedere politic ataşamentul
manifestat de maghiari faŃă de vechiul lor sistem
religios. Astfel, dacă a trăit cu adevărat în epoca lui Bela
I, Anonymus a cunoscut cu siguranŃă faptul, relatat şi
de legenda Sfântului Gerard79, că ridicarea împotriva
regelui Petru a lui Andrei şi Levente, fraŃii viitorului
rege Bela I, a fost făcută cu sprijinul susŃinătorilor
reinstaurării „păgânismului” în Ungaria80. În ceea ce-l
priveşte pe Levente, cel puŃin, izvoarele afirmă cu
claritate că acesta era un susŃinător declarat al vechilor
credinŃe, având intenŃia de a reinstaura în Ungaria
„idolatria păgână”81. Până la moartea lui Levente, chiar
şi fratele său Andrei I a tolerat persecuŃiile şi asasinatele
împotriva ierarhilor creştini, printre cei martirizaŃi în
această perioadă numărându-se Gerhard, episcopul de
Cenad. Chiar dacă Legenda Sancti Gerhardi episcopi
afirmă că aceste violenŃe ar fi încetat odată cu încorona-
rea lui Andrei I82, putem presupune că acest rege a
78 SRH II. 501-503.

79 SRH II. 501 (Legenda S. Gerhardi episcopi).
80 SRH I. 337 (Chronici Hungarici 81).
81 SRH I. 344: si regni potestatem obtinuisset, sine dubio totam
Hungariam paganisma ydolatria corumpisset.

82 SRH II. 503.
39
continuat să privească măcar cu înŃelegere opŃiunile
religioase ale acelora care sprijiniseră urcarea sa pe tron.
Măsurile antipăgâne luate de regele Bela I au devenit
astfel necesare şi ca rezultat al atitudinii pe care fratele
şi predecesorul său, din raŃiuni politice, fusese obligat
să o adopte.
Anonymus este, fireşte, un creştin şi un
promotor al creştinismului, religie pe care şi-o asumă
şi de la care nu face, în nici un fel, concesii. El nu ezită,
însă, să facă tentativa de a concilia trecutul „păgân” al
maghiarilor cu reperele morale ale noii religii,
încercând chiar să proiecteze valorile creştine asupra
acestui trecut. Este, şi acesta, un indiciu al unui proces
de „încreştinare” aflat într-o fază activă, îndreptat
împotriva vechilor credinŃe precreştine ale maghiarilor.
O astfel de atitudine nu mai poate fi regăsită, cu
aceleaşi caracteristici, în scrierile secolelor XIII-XIV.
Imaginarul reflectat de opera lui Anonymus este
legat, la rândul său, de un context istoric cu trăsături
care nu pot fi considerate specifice secolului al XIII-lea.
Pe lângă preocuparea consecventă de a concilia vechile
tradiŃii religioase ale maghiarilor cu creştinismul trium-
fător, mai putem constata faptul că temele şi motivele
eroice reflectate de opera Notarului Anonim sunt, în
mod evident, circumscrise unui orizont cronologic în
care societatea maghiară resimŃea încă, cu intensitate,
nostalgia perioadei de glorie din prima jumătate a
secolului al X-lea, când raidurile îndrăzneŃe ale război-
nicilor ei înspăimântaseră întreaga Europă. Pe lângă
descrierea expediŃiilor către apus, ne sunt oferite aici
informaŃii legate de campaniile împotriva BizanŃului,
cu detalii care nu mai pot fi regăsite în alte scrieri.
Semnificativ este, în acest context, episodul pătrunderii
40
maghiarilor până la Constantinopole şi a crestării de
către Botond, cu barda sa, a „porŃii de aur” a acestui
oraş83. Este adevărat, Anonymus îşi exprimă propriile
rezerve faŃă de autenticitatea acestui episod, motivate
prin faptul că el îi era cunoscut nu din vreun „codice
al istoriografilor” (codice hystoriographorum), ci din
„poveştile false ale Ńăranilor” (falsis fabulis rusticorum).
Nu este însă mai puŃin evident faptul că această
consemnare este făcută cu o puternică notă de mândrie.
Surprinzătoare este, în special, referirea la această
imaginară „poartă de aur”, care ne arată că Anonymus
şi contemporanii săi trăiau încă mirajul unui
Constantinopol fabulos şi idealizat, la fel cum o făceau
autorii occidentali din epoca primei cruciade şi din
perioada anterioară acesteia84. Astfel de sentimente ar
putea fi considerate plauzibile pentru un autor de la
mijlocul secolului al XI-lea, când propaganda bizantină
era foarte intensă în Ungaria, fiind susŃinută prin
daruri spectaculoase şi costisitoare85 şi, de asemenea,
când suveranii maghiari nu stabiliseră încă relaŃii
politice şi familiale directe cu basileii şi aristocraŃia din
Constantinopole şi, ca urmare, nu dispuneau de
83 Anonymus, 42: Sed quidam dicunt eos iruisse usque ad

Constantinopolum, et portam auream Constantinopolis Botondium
cum dolabro suo incidisse.
84 Odon de Deuil, cronicar al celei de-a II-a cruciade, văzut
uneori ca o posibilă sursă a lui Anonymus (SRH I. 45), oferă

deja o imagine puternic demitizantă a metropolei de pe Ńărmul
Bosforului.
85 Printre care cele două coroane regale oferite regilor Andrei I
şi, probabil, Geza I (“Sfânta Coroană a Ungariei”) de către

împăraŃii Constantin al IX-lea Monomachos, respectiv Mihail al
VII-lea Dukas; v. D. Obolenski, Un Commonwealth medieval:
BizanŃul. Europa de Răsărit, 500-1453, Bucureşti, 2002, p. 178-180.
41
informaŃii nemijlocite asupra realităŃilor din marele
oraş. Cel dintâi rege al Ungariei căsătorit cu o
principesă bizantină a fost Geza I, pe la 1074/1075. În
secolul al XII-lea aceste legături au devenit frecvente:
Piroska, fiica lui Ladislau I, a devenit soŃia lui Ioan
Comnenul (1118-1143); Boris, fiul lui Coloman I, s-a
căsătorit pe la 1141-1143 cu ducesa Anna Dukaina;
regele Ştefan al IV-lea (1163) şi, mai târziu, principele
Geza (c. 1150-1210), fiul regelui Geza al II-lea, au fost
la rândul lor căsătoriŃi cu membre ale aristocraŃiei
bizantine, şi exemplele ar putea continua86. Ipoteza
adoptării unei asemenea viziuni hiperbolizante asupra
capitalei imperiale şi comorilor sale de către un notar
al lui Bela al III-lea este, însă, extrem de improbabilă:
anterior încoronării sale, principele Bela petrecuse nu
mai puŃin de zece ani în metropola de pe Ńărmul
Bosforului, fapt pentru care Simon de Kéza îl numeşte
chiar „Bela Grecul”87.
Trebuie să observăm, de asemenea, că Gesta
Hungarorum nu reflectă în nici un fel impactul pe care
Cruciadele l-au avut asupra mentalului colectiv al
creştinătăŃii occidentale; acest impact îşi găseşte, în
schimb, ecoul în Legenda Sancti Ladislai regis88, despre
care s-a afirmat că ar fi fost scrisă de un contemporan
al Notarului Anonim. Dintre operele hagiografice
86 Korai magyar történeti lexikon (9-14. század), Budapest, 1994,
p. 60-66, 111-113. Pentru relaŃiile bizantino-ungare în secolul al

XII-lea, a se vedea în special F. Makk, The Árpáds and the
Comneni. Politica Relations between Hungary and Byzantium in the
12th Century, Budapest, 1989.
87 SRH I. 183: post hunc regnavit Bela Graecus.
88 SRH II. 521: statuit igitur ire Ierosolimam et illic, si oporteret, mori
pro Christo etc.

42
ungare, cele mai apropiate de Gesta Hungarorum, din
punct de vedere al stilului şi al realităŃilor istorice pe
care le reflectă, sunt Legenda maior şi Legenda minor ale
regelui Ştefan I şi Legenda Sancti Gerhardi episcopi.
Toate aceste opere conŃin însă, în pofida caracterului
lor hagiografic, un număr semnificativ de informaŃii
istorice mai recente decât cele care pot fi regăsite în
Gesta Notarului Anonim.
La Anonymus nu apare încă perechea de eroi
eponimi Hunor şi Magor, prezentă în opera lui Simon
de Kéza şi în cronicile latino-maghiare ale secolului al
XIV-lea89, caracteristică etapei de afirmare a identităŃilor
naŃionale din această arie europeană. Inspirându-se
din istoriile populare despre Alexandru cel Mare,
Anonymus vorbeşte, în schimb, despre popoarele
scitice Gog şi Magog; de asemenea, despre Magog,
„primul rege al SciŃiei”, fără a clarifica însă relaŃia
acestuia cu poporul omonim, menŃionat în cadrul
aceluiaşi paragraf. Din acest rege – pentru care
Notarul Anonim propune o ascendenŃă vetero-
testamentară, aceea de fiu al lui Iafet – ar fi descins
poporul Moger, adică maghiarii epocii sale. Este,
fireşte, o genealogie insuficient elaborată şi stângace,
în care Anonymus îl strecoară, în plus, şi pe Attila,
pretinsul strămoş al lui Árpád; aceste caracteristici
oferă însă, la rândul lor, noi argumente în sprijinul
datării acestei scrieri într-o perioadă timpurie.
Perechea de fraŃi Hunor-Magor90, menŃionată în opera
lui Simon de Kéza, care propune şi o explicaŃie a celor
89 V. Spinei, Marile migraŃii, p. 35.

90 M. Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti, 1995, p.
149-170; R. Vuia, Legenda lui Dragoş, în Anuarul Institutului de
Istorie NaŃională, I, 1922, p. 300-309.
43
două denumiri sub care erau cunoscuŃi maghiarii,
pare a fi inspirată, în schimb, din legendele şi epopeile
antice şi medievale în care întemeierile statale sunt
puse pe seama unei perechi de fraŃi. Există, de
asemenea, diferenŃe evidente între modul mai puŃin
elaborat în care Anonymus argumentează drepturile
istorice ale maghiarilor şi ideologia naŃională dezvolta-
tă în opera lui Simon de Kéza91. Această realitate
pledează, în orice caz, pentru anterioritatea Gestei faŃă
de izvoarele narative la care ne-am referit mai sus.
Anonymus este, de asemenea, singurul autor
medieval ungar care cunoaşte vechiul nume al terito-
riului locuit de maghiari înaintea aşezării lor în
Pannonia: Dentumoger, Dent fiind numele sub care era
cunoscut Donul de către popoarele turanice. Această
denumire este menŃionată de Anonymus în nu mai
puŃin de cinci rânduri. Primul dintre aceste pasaje
identifcă Dentumoger cu SciŃia: Scithia igitur maxima
terra est que Dentumoger dicitur, „SciŃia este o Ńară
foarte mare care se numeşte Dentumoger”)92. O men-
Ńiune din capitolul 14 ne indică cu destulă claritate
faptul că Dent este numele anticului Thanais93.
Dentumoger ar însemna, prin urmare, „Donul
91 I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 113-116.

92 Anonymus, 1.
93 Anonymus, 14: ut mittat mihi /…/ duas langungulas plenas aqua
Danubij et unam sarcinam de herbis sabulorum Olpar, ut possim

probare si sint dulciores herbe sabulorum Olpar herbis scythicorum,
idest Dentumoger, et aque Danubij si sint meliores aquis Thanaydis
(„să îmi trimită /…/ două butelcuŃe pline cu apă din Dunăre şi
o legătură cu ierburi din prundişurile Olpar, pentru a putea
proba dacă ierburile prundişurilor Olpar sunt mai dulci decât
ierburile sciŃilor, adică cele din Dentumoger, şi dacă apele
Dunării sunt mai bune decât apele Thanaisului”).
44
maghiarilor” sau „Ńara maghiarilor de pe Don”, ultima
zonă de aşezare a maghiarilor înaintea venirii lor în
Pannonia. Această denumire a stepei nord-pontice
este consemnată doar în Gesta lui Anonymus, care
afirmă chiar că ea era încă folosită de către contempo-
ranii săi (locuitorii regiunii desemnându-se în acest fel
pe ei înşişi): Homines vero qui habitant eam vulgariter
Dentumoger dicuntur usque in hodiernum diem – „Iar
oamenii care o locuiesc se numesc, popular,
Dentumoger până în ziua de astăzi”94. În această formă,
denumirea nu mai apare în scrierile istorice ulterioare.
O amintire vagă a ei mai poate fi reîntâlnită în
cronicile latino-maghiare ale secolului al XIV-lea. În
această epocă, însă, denumirea, ieşită din uz şi lipsită
de înŃeles, devenise obiectul unor speculaŃii etimologice
fanteziste95.
De asemenea, aici este menŃionată, pentru prima
oară în cronistica ungară, varianta latină a denumirii
date Pontului Euxin de către popoarele stepei: Nigrus
Pontus96. Introducerea acestei denumiri a Mării Negre
nu trebuie considerată, însă, o inovaŃie a secolului al
XIII-lea97. Denumirea Kara Deniz, folosită de către
popoarele türcice, având nu doar semnificaŃiile de
94 Anonymus, 1.
95 SRH I. 254 (Chronici Hungarici): … vocamus eos Demptos, id est
exemptos ad omni potestate... Dicimus etiam Dentos a dentositate…
96Ibidem: uersus orientem finis cuius ab aquilonali parte extenditur
usque ad Nigrum Pontum („către răsărit hotarul ei se întinde din

părŃile nordice până la Marea Neagră”). V. şi cap. 44: ut totam
Macedoniam sibi subiugarent, a Danubio usque ad Nigrum Mare („şi
şi-au supus întreaga Macedonie, de la Dunăre până la Marea
Neagră”).
97 Aşa cum credea Gh. I. Brătianu, Marea Neagră, ed. V. Spinei,

45
„negru, întunecat” sau „mare, puternic, de temut”98,
ci, adăugăm noi, şi pe aceea de „îndepărtat, de
margine” (desemnând, aşadar, o mare situată la limita
vestică a stepei eurasiatice), trebuie să fi fost folosită cu
mult timp înaintea atestării sale scrise.
În general, se poate spune că Gesta Hungarorum
nu face nici un fel de referire la realităŃi înregistrate în
societatea maghiară cu începere, cel puŃin, de la
mijlocul secolului al XII-lea. Dacă unii dintre criticii lui
Anonymus l-au acuzat de necunoaşterea epocii descri-
se, argumentând aceasta prin absenŃa menŃionării
unor personalităŃi istorice din epoca pe care el o
tratează, trebuie să considerăm cu atât mai curios
faptul că Gesta nu reflectă realităŃi specifice epocii în
care aceiaşi exegeŃi consideră că ea ar fi fost scrisă.
Horvath János a insistat asupra faptului că situaŃia
politică şi socială reflectată de Gesta Hungarorum se
află într-o evidentă contradicŃie cu aceea reflectată de
Bula de Aur din 1222; el concluziona că scrierea lui
Anonymus fusese realizată la începutul secolului al
XIII-lea99, fără a putea produce însă nici o dovadă care
să se opună unei datări mai timpurii.
Inspirată, probabil, din diferite categorii de
scrieri, dar şi, poate chiar într-o mai mare măsură, din
tradiŃiile orale păstrate încă în epoca în care scria
Notarul Anonim, Gesta Hungarorum este o operă care
a fost transcrisă şi, poate, uşor modificată de către
copişti din secolele XII-XIII, pentru ca apoi să i se
piardă urma până la redescoperirea sa, în secolul al
XVIII-lea. Faptul că această operă pare să fi rămas
necunoscută istoriografiei ungare medievale s-ar putea
98 Ibidem, loc. cit.

99 Horvath J., Anonymus és a Kassai Kódex, p. 102.
46
datora, eventual, absenŃei autorului ei din Ungaria, în
perioada în care el îşi realiza scrierea. Ataşamentul
manifestat de Anonymus faŃă de Lombardia ar putea
indica, în acest sens, direcŃia înspre care s-ar putea
îndrepta cercetările viitoare; în absenŃa unor infor-
maŃii mai precise este preferabil să evităm însă, pentru
moment, alte discuŃii pe marginea acestui subiect.
Câteva dintre argumentele favorabile acceptării
datelor oferite de Notarul Anonim au fost de curând
rezumate de Ioan-Aurel Pop100: opera lui Anonymus
este cea mai veche lucrare de acest gen păstrată în
Ungaria şi, prin urmare, cea mai apropiată de eveni-
mente; ea este, de asemenea, singura cronică internă
păstrată din perioada în care a fost scrisă – indiferent
dacă ne referim aici la secolul al XII-lea sau la ultimele
decenii ale secolului al XI-lea; nu ne putem aştepta ca
fiecare dintre detaliile pe care Anonymus ni le oferă
despre structura etnică şi politică a Ungariei şi
Transilvaniei să fie confirmate sau infirmate de
izvoarele externe, acestea având tendinŃa firească de a
privi asemenea realităŃi dintr-o perspectivă cu mult
mai generală; informaŃiile pe care Anonymus le oferă
sunt, de multe ori, confirmate direct sau indirect de
celelalte surse istorice, atunci când există posibilitatea
confruntării cu acestea.
Indiferent dacă contextul istoric în care
Anonymus şi-a redactat opera aparŃine secolelor al XI-
lea sau al XII-lea, el este caracterizat printr-o trăsătură
extrem de importantă, care şi-a pus cu putere amprenta
şi asupra scrierii notarului cancelariei regale. Această
trăsătură este oralitatea.
100 I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 119.

47
TradiŃia eroică şi tradiŃia genealogică. O
întreagă serie de critici aduse Gestei Hungarorum au ca
punct de plecare dificultatea istoricilor de a aprecia la
adevărata sa valoare tradiŃia orală, dificultate izvorâtă
dintr-un complex, adeseori inconştient, de superioritate
caracteristic cercetătorilor care privesc trecutul exclusiv
din perspectiva documentelor scrise şi a vestigiilor
materiale. Dacă istoricii nu vor reuşi să se elibereze de
acest complex, sectoare importante ale trecutului vor
continua să le rămână inaccesibile. Criticii lui
Anonymus au desprins, în general, din acest ansamblu
al tradiŃiei orale doar una dintre componentele sale, şi
anume tradiŃia eroică. Aceasta – ale cărei elemente se
regăsesc, fireşte, şi în Gesta – are însă o tipologie uşor
de recunoscut. Răspunzând nevoii de autovalorizare a
unor comunităŃi sau indivizi, ea are o funcŃie propagan-
distică, împletită adeseori cu motive mitologice sau
fantastice, răspunzând nevoii de autodefinire a comu-
nităŃii şi a valorilor sale. TradiŃia eroică nu este aproape
niciodată preocupată de exactitate. Ea are tentaŃia de a
hiperboliza, de a trece sub tăcere eşecurile sau de a le
justifica. Ea deformează, modifică şi „ajustează” realita-
tea istorică; această deformare este, de multe ori, opera-
tă de înşişi participanŃii la evenimentele (sau succesiu-
nile de evenimente) relatate, fără a mai aştepta
trecerea uneia sau mai multor generaŃii. Identificarea
pasajelor în care naraŃiunea lui Anonymus prezintă
caracteristicile unei asemenea „oralităŃi primare”101 nu
prezintă dificultăŃi majore: este vorba, în general,
despre victorii obŃinute în expediŃii desfăşurate în
101W. J. Ong, Orality, Literacy, and Medieval Textualization, în

New Literary History. A Journal of Theory and Interpretation, 16,
1984-1985, p. 1-12.
48
afara Ungariei propriu-zise, în care discursul eroic are
în mod frecvent tendinŃa de a se împleti cu elemente
mitologice.
Într-o cultură bazată pe oralitate, „tradiŃia” este
însă o realitate mult mai complexă, care nu poate fi
redusă la acele elemente ale sale care, sub diferite
forme, continuă să supravieŃuiască într-o civilizaŃie a
scriiturii. DiferenŃele, extrem de semnificative, dintre
multiplele sale componente rezultă din funcŃiile speci-
fice ale acestora. Memoria „colectivă” a unei comunităŃi
iliterate are, în esenŃă, o structură apropiată aceleia a
unei „biblioteci orale”, împărŃită în diferite sectoare de
specialitate ale căror conŃinuturi sunt păstrate şi
transmise de „specialişti” sau grupuri specializate102.
O bibliotecă al cărei sistem de clasificare este realizat
după criterii care răspund, fireşte, necesităŃilor aceleiaşi
comunităŃi. Componentele sale sunt nu doar cele
lirice, epice, eroice sau fantastice, ci şi acelea tehnice,
ocupaŃionale, politice sau juridice. Pe aceeaşi cale şi
prin aceleaşi metode sunt trasmise şi păstrate toate
cunoştinŃele comunităŃii respective, de la cele astrono-
mice până la cele geografice, de la cele minerale până
la cele botanice, de la cele zoologice până la cele
anatomice.
În acest sistem de valori, tradiŃia juridică este, în
orice caz, mai apropiată de tradiŃiile tehnic-ocupaŃio-
nale decât de cele epic-eroice la care istoricii sunt
uneori tentaŃi să reducă întreg acest sistem complex.
Este vorba despre o formă a tradiŃiei care operează cu
metode clare, punând accentul pe exactitatea conŃinu-
102 Aurora Milillo, La vita e il suo racconto. Tra favola e memoria

storica, Roma, 1983, p. 17-43.
49
turilor semnificative, pe selecŃionarea şi memorizarea
acestora pe baza unor principii specifice. După cum
fiecare generaŃie preia de la cea precedentă un sistem
de cunoştinŃe tehnice şi de modalităŃi de operare cu
acestea, tot astfel fiecare generaŃie îşi întemeiază
drepturile de proprietate pe o sumă de cunoştinŃe
precise şi clare, cu modalităŃi de transmitere şi de
verificare reciprocă riguros definite. TradiŃia juridică
justifică, aşadar, drepturi de proprietate care erau încă
în vigoare, într-o foarte mare parte a Transilvaniei, în
epoca generalizării documentului scris. Întreg sistemul
memoriei juridice colective care funcŃiona încă în
secolul al XIII-lea a participat la păstrarea şi transmi-
terea sa. Acest sistem atât de bine articulat era unul
rezistent la înnoire. Într-adevăr, se pare că tentativele
regalităŃii şi ale instituŃiilor ecleziastice de a impune
folosirea documentului scris, manifestate încă din seco-
lul al XI-lea, nu s-au bucurat, anume din acest motiv,
de succesul scontat de iniŃiatorii lor. ImportanŃa
documentelor scrise şi rolul probator al acestora nu
erau încă bine înŃelese în cursul secolelor XI-XII.
Înaintea ieşirilor din indiviziune, înregistrate de la
sfârşitul secolului al XIII-lea, pământurile erau stăpâ-
nite în comun de către neamuri şi transmise de la o
generaŃie la alta. Hotarele şi stăpânitorii lor erau bine
cunoscute, iar drepturile de proprietate se dovedeau, în
primul rând, cu ajutorul mărturiilor orale103. Astfel,
chiar şi la mijlocul secolului al XII-lea, puteau fi încă
făcute donaŃii regale implicând schimburi complexe
de proprietăŃi fără ca acestea să fie consemnate în
103K. Vekov, Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele XIII-XVI),

Cluj-Napoca, 2003, p. 70.
50
vreun document scris104. Din aceste motive, precarita-
tea izvoarelor documentare păstrate din această perioa-
dă nu poate fi pusă în întregime pe seama distrugerilor
cauzate de tătari şi de turci în secolele care au urmat105.
Exactitatea transmiterii unor informaŃii avea o
importanŃă crucială nu doar în ceea ce priveşte
memorizarea hotărniciilor, ci şi în cunoaşterea tuturor
încrengăturilor familiale, pentru stabilirea posibililor
moştenitori106. TradiŃia genealogică devine astfel, într-
o civilizaŃie a oralităŃii, o asociată indispensabilă a
aceleia juridice, pe care o sprijină printr-o întreagă serie
de funcŃii care s-au estompat pe măsura generalizării
documentului scris şi, odată cu aceasta, a apariŃiei
altor forme de demonstrare a drepturilor de proprie-
tate107. Într-o societate iliterată, acest tip de tradiŃie
păstrează un număr de cunoştinŃe pe care se
fundamentează atât drepturile de proprietate ale unei
familii alcătuite din descendenŃi ai unui strămoş
cunoscut, cât şi drepturile succesorale ale diferitelor
ramuri ale aceluiaşi trunchi familial. Până în secolul al
XIII-lea, în Ungaria medievală, însăşi definirea statutu-
lui de nobil, exprimată, inclusiv simbolic, prin titlurile
prin care nobilii se refereau la ei înşişi, era legată de
104 M. Rady, Nobility, Land and Service, p. 64.

105 Ibidem.
106 Ibidem, p. 30
107 Sugestii în acest sens la M. T. Clanchy, Remembering the Past
and the Good Old Law, în History. The Journal of the Historical
Association, 55, 1970, p. 165-176; F. Bäuml, Varieties and
Consequences of Medieval Literacy and Illiteracy, în Speculum. A
Journal of Medieval Studies, 55, 1980, p. 237-265; H. Moisl, Anglo-
Saxon royal genealogies and Germanic oral tradition, în Journal of
Medieval History, 7, 1981, p. 215-148.
51
originea familiei acestora, de prezumtivul strămoş
care dădea numele întregului neam (genus)108. Dreptu-
rile de stăpânire a pământurilor care aparŃineau
„neamurilor”, în virtutea unei descendenŃe considerate,
pe măsura trecerii timpului, imemoriale, erau văzute
ca fiind mai complete decât posesiunile care aveau la
origine o donaŃie regală109. În acest fel, o bună cunoaşte-
re a strămoşului comun şi a genealogiei urmaşilor
acestuia, a epocii şi a împrejurărilor în care acesta
intrase în stăpânirea respectivei proprietăŃi deveneau,
fără îndoială, necesare. Un rege îşi putea permite să îşi
traseze origini legendare, fantastice sau biblice. O
familie de proprietari liberi trebuia, în schimb, să
cunoască foarte bine condiŃiile în care strămoşul ei
intrase în posesia unui pământ, întinderea acestuia,
pentru a stabili eventualele drepturi de moştenire în
cazul dispariŃiei unor ramuri mai îndepărtate şi, de
asemenea, pentru a putea participa în cunoştinŃă de
cauză la reconfirmările hotarelor şi la eventualele
diviziuni. Pentru o asemenea tradiŃie genealogică,
exersată în a reŃine datele semnificative referitoare la
posesiuni şi la modalitatea în care acestea fuseseră
obŃinute, o perioadă istorică ceva mai îndelungată nu
reprezintă, în mod necesar, un obstacol imposibil de
surmontat.
Asemenea tradiŃii erau păstrate nu doar de către
cei interesaŃi, ci şi de diverse categorii de specialişti ai
memoriei, deŃinători ai unor poziŃii sociale respectate.
Este vorba despre oameni a căror mărturie era obligato-
rie în orice tranzacŃie, şi care nu trebuie confundaŃi cu
108 M. Rady, op. cit., p. 58.

109 Ibidem, p. 60.
52
saltimbancii sau cu barzii110. ModalităŃile prin care
colectivităŃile păstrau şi transmiteau aceste informaŃii
în epoca medievală erau îndelung exersate şi complexe.
Dintre memorizatorii juridici specializaŃi trebuie să îi
reŃinem, în special, pe pristalzi (pristavi, crainici)111, a
căror mărturie autentificatoare era indispensabilă
pentru validarea oricărei acŃiuni juridice referitoare la
proprietăŃi. Principala funcŃie a pristaldului era aceea
de a acŃiona, în diferite proceduri juridice, în numele
judecătorilor, fie că era vorba de juzi locali sau de
reprezentanŃi ai curŃii regale. În acelaşi timp, însă,
pristaldul avea şi funcŃia de assertor veritatis, de om de
mărturie, de dovadă fizică adusă în cazul unei
dispute112. PrezenŃa pristalzilor era aceea care conferea
actului juridic caracterul de legalitate; aceşti reprezen-
tanŃi ai instanŃelor juridice aveau calitatea de martori
oficiali, care adevereau acŃiunile juridice la care
asistaseră113. Preocuparea faŃă de buna funcŃionare a
acestui sistem judiciar bazat pe mărturii orale este
reflectată de legislaŃia epocii. În legile emise de
Coloman I (1095-1116) era stipulată prevederea ca
judecătorul să răspundă cu propria sa avere în cazul
110 Diversitatea categoriilor de specialişti ai memoriei este

semnalată şi de M. T. Clanchy, op. cit., p. 175-177: în evul mediu
occidental, personajul însărcinat cu susŃinerea pledoariei în
cadrul unei dispute juridice era numit narrator (lat.) sau conteur
(fr.), el fiind la rândul său, la origine, un memorizator
specializat; printre calităŃile care îl făceau atât de solicitat se
numărau nu doar cunoaşterea procedurilor juridice, ci şi
abilităŃile sale de „povestitor” (narrator).
111 K. Vekov, Locul de adeverire, p. 74-78.
112 M. Rady, op. cit., p. 65-66.
113 K. Vekov, op. cit., p. 75.
53
comiterii unui fals de către pristaldul său; la rândul
lor, martorii răspundeau cu averea pentru veridicitatea
mărturiei lor114. Pristalzii, având statutul de iobagi
regali, erau asimilaŃi ca stare nobilimii mijlocii, decăde-
rea la un statut social inferior fiind înregistrată doar în
epoca Angevină.
Mărturia vecinilor a continuat să rămână, de
asemenea, un puternic instrument juridic în stabilirea
hotărniciilor şi drepturilor de proprietate chiar şi după
extinderea folosirii documentelor scrise, care nu
puteau lămuri încă orice aspect al oricărei dispute115.
Documentele vorbesc despre mărturiile depuse de
vecini în cazul hotărniciilor, despre mărturia iobagilor
cetăŃilor regale în legătură cu proprietăŃile şi tranzacŃiile
funciare, dar şi în legătură cu statutul familiilor
deŃinătoare de pământuri, indiferent de titlul acestor
deŃineri. Printre păstrătorii memoriei se numărau cu
siguranŃă clericii, chiar şi în perioada anterioară
obŃinerii de către unele instituŃii eclezistice a statutului
de locuri de adeverire. Asemenea realităŃi, reflectate în
izvoare, constituie partea vizibilă a unui sistem cu
mult mai complex, care includea, practic, întreaga
viaŃă socială a unor regiuni întregi, în care nobilii, cel
puŃin, ştiau tot ceea ce aveau nevoie să ştie despre
ceilalŃi posesori ai acestui statut, de această cunoaştere
depinzând, printre altele, succesul strategiilor lor
matrimoniale. O asemenea tradiŃie juridică orală,
verificabilă prin sisteme bine articulate, prin mărturii
individuale sau depuse în faŃa unor adunări, putea
înregistra, fără îndoială, numeroase sincope în trasmite-
114 Ibidem, p. 68.

115 M. Rady, op. cit., p. 63.
54
rea unor detalii. În general vorbind, însă, sistemul prin
care erau transmise aceste informaŃii era unul îndelung
exersat, mecanismul acestora fiind rodat şi bine pus la
punct. EsenŃială pentru verificarea credibilităŃii sale
este continuitatea înregistrată la nivelul factorilor
participanŃi la acest sistem. Aceasta putea fi în măsură
să ofere o serie de garanŃii legate, cel puŃin, de interesul
prezervării drepturilor de proprietate şi de participarea
la aceasta a diferitor categorii asociate.
În pofida unor viziuni catastrofiste116, par să
existe suficiente familii aristocratice şi nobiliare care îşi
pot demonstra continuitatea din secolul al X-lea până
în secolele XIII-XIV117, chiar dacă este adevărat şi
faptul că multe dintre neamurile „descălecătoare” au
dispărut, în timp, din diferite cauze. În general, putem
considera că o parte a nobililor din nordul Transilvaniei
au o origine timpurie, aflată în legătură cu „descăle-
catul” din epoca lui Árpád. Este puŃin probabil ca, în
secolul al XI-lea, Ştefan I şi regii care l-au urmat să fi
confiscat proprietăŃile acestor oameni, care le erau mai
mult decât de utili. În plus, Transilvania secolelor XI-
XII abunda încă în pământuri care puteau fi acordate
credincioşilor regilor ungari, fără ca prin aceasta să fie
afectate drepturile „neamurilor” aşezate aici din
vechime. Neamul Magloud, menŃionat în Gesta
Hungarorum, este unul dintre acelea care îşi reclamă
originea în epoca „descălecatului” ungar. Există însă şi
alte neamuri care îşi pot revendica aceeaşi origine,
amintite în alte surse – de exemplu nobilii din neamul
Ogmand, care stăpânesc încă proprietăŃi în apropierea
116 M. Rady, op. cit., p. 12-13, 23-25.

117 Pentru exemple v. Ibidem, p. 45.
55
Jucului, în secolul al XIV-lea118 – şi nu avem temeiuri
serioase pentru a crede că ei îşi asumaseră o identitate
pe care, dacă faptele din Gesta ar fi fost inventate, nu
ar fi avut de unde să o cunoască. Dacă în cazul
neamului Gyula-Zsombor acest lucru ar putea fi,
eventual, plauzibil119, el devine mai degrabă îndoielnic
în cazul neamului Ogmand. O parte a stăpânitorilor
de pământuri de pe văile Lonei, Lujerdiului, Borşei
sau Nadăşului îşi aveau proprietăŃile „din vechime”
(ab antiquo). Cu toate acestea, aşa cum putem deduce
din exemplele cunoscute, nimeni nu le-a contestat
stăpânirea şi statutul înaintea secolului al XIV-lea.
Legăturile dintre diferitele ramuri ale neamurilor erau
puternice, un exemplu în acest sens fiindu-ne oferit de
neamul Borşa: ridicat la funcŃia voievodală la sfârşitul
secolului al XIII-lea, Roland Borşa, reprezentant al
ramurii bihorene, nu a ezitat să îl numească
vicevoievod pe Ladislau de Sânmărtin, reprezentantul
ramurii transilvănene a familiei, mai puŃin influente şi
înstărite120.
Elementele eroice pe care le conŃine Gesta
Notarului Anonim sunt mai degrabă minimale.
Această operă îmbină, în general, relatarea epică cu
argumentarea istorică a unei tradiŃii juridice.
Această tradiŃie era chemată să justifice drepturile
nobilimii ardelene asupra pământurilor obŃinute „din
vechime”, ca urmare a primei cuceriri şi, în unele
cazuri, a stăpânirilor obŃinute la începutul secolului
al XI-lea.
118 Jakó II. 569.

119 M. Rady, op. cit., p. 23-24.
120 T. Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.
Afirmarea regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003, p. 197-234.

56
Este greu de crezut că nobilii transilvăneni ai
secolelor XI-XII nu îşi cunoşteau proprietăŃile, că
aveau îndoieli legate de întinderea acestora şi de
temeiurile care susŃineau drepturile lor, adică, implicit,
de modul în care înaintaşii lor le obŃinuseră; că
disputele lor asupra acestor proprietăŃi erau întemeiate
pe relatări ale unor fapte de arme imaginare, povestite
de barzi cu ocazia diferitor sărbători, sau că nu îşi
cunoşteau rudeniile din alte ramuri aparŃinând
aceluiaşi neam, în pofida faptului că, în cazul stingerii
uneia dintre ramuri, reprezentanŃii celorlalte aveau
dreptul recunoscut de a-i revendica stăpânirile121; că
nu erau siguri de locul pe care familiile lor îl deŃineau
în ierarhia societăŃii transilvănene, şi că îşi întemeiau
pretenŃiile la o poziŃie socială respectabilă doar pe
norocul de moment şi pe cântecele compuse de aceiaşi
barzi, adesea la cererea lor; că nu considerau importan-
te originile, faptele şi drepturile de stăpânire ale familii-
lor cu care îşi căsătoreau fiii sau fiicele. În absenŃa
argumentelor care să poată dovedi toate acestea, ar
trebui să recunoaştem tradiŃiei consemnate de Notarul
Anonim importanŃa pe care ea o are cu adevărat:
aceea de tradiŃie genealogică şi juridică, păstrată şi
transmisă prin intermediul mecanismelor bine
articulate ale unei societăŃi care trăia încă într-o epocă
a oralităŃii.
121 M. Rady, op. cit., p. 30-31.

57
CAPITOLUL 2
NOTARUL ANONIM DESPRE ÎMPREJURĂRILE

CUCERIRII „łĂRII ULTRASILVANE”
Analizele consacrate Gestei Notarului Anonim al

regelui Bela au subliniat existenŃa unor contradicŃii şi
neconcordanŃe între anumite pasaje ale acesteia.
Trebuie să fim, în orice caz, de acord cu constatarea că
Gesta Hungarorum are, printre altele, şi o funcŃie propa-
gandistică. Acest caracter al lucrării face, cu siguranŃă,
plauzibilă trecerea sub tăcere de către autorul ei a unor
realităŃi care ar fi putut afecta interesele regalităŃii
ungare. Autorul Gestei face o selecŃie personală a infor-
maŃiilor de care dispune, retuşând o serie de realităŃi
istorice mai puŃin convenabile122. Contestatarii
prezenŃei românilor în Transilvania în epoca cuceririi
ungare au speculat această trăsătură a lucrării, destul
de frecvent întâlnită în scrierile medievale, incluzând în
categoria „invenŃiilor” propagandistice totalitatea
menŃiunilor pe care Anonymus le face la români şi la
conducătorul lor, Gelou123. Dar, după cum s-a remarcat
în mai multe rânduri124, această ipoteză este lipsită de
122 I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 97-99, 114-121.

123 Györffy Gy., Formation d’Etats au IX-e siècle suivant les Gesta
Hungarorum du Notaire Anonyme, în Nouvelles études historiques,
I, Budapest, p. 30.
124 V. Pârvan, Românii în Cronica Notarului Anonim al Regelui
Bela. Cercetare comparativă cu celelalte cronici ungureşti şi Cronica

lui Nestor (1902), în Idem, Studii de istorie medievală şi modernă,
ed. L. Năstasă, Bucureşti, 1990, p. 47; V. Ciocâltan, ObservaŃii
vreo justificare logică, datorită faptului că Anonymus îi
consideră pe români şi slavi, din capul locului, ca fiind
adversari fără valoare. Dacă am accepta că relatarea lui
Anonymus nu este decât o ficŃiune, ar trebui să
identificăm în ea elemente care se supun logicii interne
a unor asemenea ficŃiuni. Victoria asupra unui adversar
considerat a fi lipsit de valoare este, din această
perspectivă, una lipsită de justificare, ea nefiind în
măsură să asigure o eroizare a învingătorului.
Există, în schimb, un motiv care nu a fost încă
discutat în acest context, în pofida faptului că el este,
în modul cel mai evident, susceptibil de a fi fost
introdus din raŃiuni propagandistice: este vorba despre
pretinsa permisiune acordată de către Árpád liderului
tribal Tuhutum pentru a cuceri „Ńara ultrasilvană”.
În relatarea pe care Anonymus o face acestui epi-
sod trebuie remarcat faptul că plecarea lui Tuhutum
către Ńara lui Gelou este făcută în toiul unui război aflat
în plină desfăşurare, a unei campanii de cucerire pe
care Tuhutum o purta, împreună cu Zobolsu şi Thosu,
împotriva ducatului lui Menumorout125. Pare destul de
evident faptul că Tuhutum i-a abandonat, de fapt, pe
ceilalŃi doi comandanŃi ungari înaintea unei etape
decisive a acestei campanii: asaltul împotriva zonei
centrale a ducatului bihorean. Mai mult decât atât,
defecŃiunea lui Tuhutum pare a fi fost una decisivă
pentru rezultatul întregului război: lipsiŃi de sprijinul
referitoare la românii din Cronica notarului anonym al regelui Bela,

în Revista de istorie, 40, 5/1987, p. 448-449; V. Spinei, MigraŃia
ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi contactele lor cu românii în
secolele IX-X, în Arheologia Moldovei, 13, 1990, p. 128; I.-A. Pop,
Românii şi maghiarii, p. 179.
125 Anonymus, 20-23.
59
acestuia, ceilalŃi doi comandanŃi ungari, Zobolsu şi
Thosu, au fost învinşi de bihoreni în lupta de la
Zeguholmu (Szeghalom), pe Crişul Repede; ei par să fi
fost apoi urmăriŃi de oştenii lui Menumorout până la
trecerea Tisei126. În aceste împrejurări, ar fi fost, poate,
mai firesc ca Árpád să dezaprobe iniŃiativa lui
Tuhutum, să o considere chiar o trădare, dar nicidecum
o întreprindere demnă de aprecierea sa. Anonymus ne
spune însă, dimpotrivă, că Árpád ar fi „lăudat
propunerea lui Tuhutum” şi că i-ar fi permis acestuia „să
meargă dincolo de păduri pentru a lupta împotriva lui
Gelou”127. El şi-ar fi dat, astfel, acordul pentru angajarea
lui Tuhutum într-o altă campanie de cucerire, diferită
de aceea împotriva lui Menumorout. Trebuie remarcat
însă faptul că formulările pe care le conŃine relatarea lui
Anonymus sunt cât se poate de interesante. Putem
observa, în primul rând, că nicăieri în Gesta nu se
afirmă textual că Árpád i-ar fi acordat lui Tuhutum
dreptul de a cuceri şi de a lua în stăpânire (!) „Ńara
ultrasilvană”. Permisiunea se referă, în mod evident,
doar la efectuarea unei campanii militare, la o cucerire
care ar fi urmat fără îndoială, din punctul de vedere al
lui Árpád, să se adauge acelora efectuate de ceilalŃi
comandanŃi din subordinea sa. Tuhutum – afirmă
Anonymus – i-a cerut conducătorului confederaŃiei
tribale doar permisiunea de a „se duce dincolo de păduri
pentru a lupta împotriva lui Gelou”, nu şi pe aceea de a
rămâne singurul stăpânitor al Ńării acestuia. Pe de altă
126 Anonymus, 28-29: „pe când treceau cu plutele peste râul

Tisa, au trimis înainte soli la ducele Árpád, pentru a vesti
bucuria salvării lor”.
127 Anonymus, 25.
60
parte, ni se spune că în timpul popasului de la PorŃile
Meseşului, atunci când Tuhutum a aflat despre
„bunătatea Ńării ultrasilvane”, el a luat în calcul şi
posibilitatea de a o obŃine „printr-o favoare din partea
ducelui Árpád”128. Anonymus nu merge însă până la a
afirma că Tuhutum ar fi îndrăznit într-adevăr să îi
solicite lui Árpád o asemenea „favoare”, sau că aceasta
i-ar fi fost acordată de către conducătorul maghiarilor.
Episodul explorării „Ńării ultrasilvane” de către
Ogmand conŃine, de asemenea, o aglomerare de
termeni şi expresii care ne arată că pregătirea acestei
campanii s-a desfăşurat în cel mai mare secret. Ambii
protagonişti ai acŃiunii, Tuhutum (vir astutus)129 şi
Ogmand (quendam virum astutum)130, sunt descrişi de
Anonymus ca fiind „bărbaŃi şireŃi”; trebuie accentuat
faptul că este vorba despre singurele două personaje
din Gesta Hungarorum care beneficiază de o asemenea
caracterizare. Despre Tuhutum ni se mai spune131 că
era vir prudentissimus („bărbat foarte înŃelept”); cel de-al
XXIV-lea capitol al Gestei, în care este relatată cercetarea
„Ńării ultrasilvane” de către Ogmand, este, de aseme-
nea, intitulat De prudentia Tuhuti („Despre înŃelepciu-
nea/prevederea lui Tuhutum”). Ogmand este trimis să
cerceteze Ńara lui Gelou „umblând pe ascuns” (furtive
ambulans), iar el face acest lucru „în felul vulpilor” (more
vulpino)132. Ambele expresii sunt, de asemenea, unice în
opera lui Anonymus. Mai mult decât atât, autorul ne
128 Anonymus, 24.

129 Ibidem.
130 Anonymus, 25.
131 Ibidem.
132 Ibidem.
61
spune aici care erau intenŃiile reale ale lui Tuhutum:
„Căci Tuhutum voia să câştige pentru el însuşi nume şi
pământ”. El adaugă la această afirmaŃie o referire la
cântecele barzilor, care pare a avea menirea de a explica
şi a justifica atitudinea cuceritorului Ńării lui Gelou:
„Cum spun barzii noştri: toŃi obŃineau pământuri şi
dobândeau un nume bun”133.
Întreg acest pasaj, cu toate omisiunile şi aluziile
pe care le cuprinde, are un înŃeles destul de evident:
intenŃia lui Tuhutum fusese, din capul locului, aceea
de a îşi crea o stăpânire proprie, pentru el însuşi şi
urmaşii săi, şi nu pentru Árpád, stăpânul său; şiret, el
i-a cerut lui Árpád permisiunea de a-l ataca pe Gelou,
convingându-l de foloasele pe care i le-ar aduce
cucerirea „Ńării ultrasilvane”; Árpád se declară de
acord cu această acŃiune, presupunând însă, fireşte –
nimic din textul Gestei nu ne lasă să înŃelegem altceva
– că este vorba despre o cucerire realizată în propriul
său interes; Tuhutum cucereşte „Ńara ultrasilvană”,
însă, urmărindu-şi obiectivele iniŃiale, o păstrează
pentru el însuşi şi urmaşii săi, care continuă să o
stăpânească până în timpul regelui Ştefan I. Avem de-
a face, prin urmare, cu o insubordonare, cu o desprin-
dere a cuceritorului „Ńării ultrasilvane” din sistemul
politic al lui Árpád, realizată cu începere din chiar
momentul cuceririi şi nu, aşa cum încearcă să ne
sugereze Gesta, doar ca urmare a unor divergenŃe
apărute în epoca lui Geula cel Tânăr.
133 Anonymus, 25: … nam volebat Tuhutum per se nomen sibi et

terram aquirere. Ut dicunt nostri ioculatores: omnes loca sibi
aquirebant, et nomen bonum accipiebant.
62
Anonymus pare să fi preluat, în acest caz, o sursă
(sau o serie de surse, fie acestea scrise sau orale) pe care
a modificat-o, aducându-i o serie de completări şi
corecturi menite să ascundă adevărata semnificaŃie a
acŃiunii lui Tuhutum şi să-i atenueze consecinŃele. El a
făcut acest lucru pentru a lăsa loc sugestiei că urmaşii
lui Árpád ar fi beneficiat, totuşi, de anumite drepturi de
stăpânire asupra Transilvaniei. Ar fi, de asemenea,
posibil ca Gesta să fi fost modificată fie de autorul ei – la
un anumit interval de timp după prima sa redactare,
poate ca urmare a anumitor evenimente desfăşurate în
această perioadă – fie, eventual, de un interpolator mai
târziu al acesteia.
Ne rămâne în orice caz, respectând logica internă
a naraŃiunii lui Anonymus, să încercăm să identificăm
motivele care l-ar fi putut îndemna pe Tuhutum să
întreprindă această acŃiune de cucerire „pentru sine şi
urmaşii săi” şi să se desprindă, prin aceasta, din
sistemul politic al confederaŃiei tribale conduse de
Árpád. Gesta Hungarorum ne oferă o singură situaŃie
comparabilă cu aceea la care ne-am referit mai sus:
este vorba despre permisiunea acordată de către
Árpád fraŃilor Zuardu şi Cadusa pentru a pleca în
„Grecia” şi a îşi constitui acolo o stăpânire de sine
stătătoare134. În acest caz, însă, Anonymus afirmă că,
înainte de a trece la acŃiune, cei doi fraŃi ceruseră şi
primiseră încuviinŃarea explicită a lui Árpád pentru a
lua în stăpânire teritoriile pe care urmau să le
cucerească: „Şi pe deasupra şi-au trimis solii lor ca să le
dea voie să meargă în Grecia şi să subjuge întreaga
Macedonie, de la Dunăre până la Marea Neagră... Iar ducele
134 Anonymus, 44-45.

63
a lăudat acŃiunea acestora şi a cedat lui Zuardu şi Cadusa
libertatea de a merge în Grecia şi de a lua în stăpânire
pământuri pentru ei înşişi”135. Trebuie remarcat faptul
că această expediŃie de cucerire a început doar după
capitularea lui Glad, şi nu în timpul expediŃiei
împotriva acestuia; din acest punct de vedere, ea nu
prezintă nici una dintre caracteristicile unei insubordo-
nări. Campania lui Zuardu şi Cadusa s-a încheiat,
potrivit Gestei, prin constituirea unei stăpâniri teritoriale
în regiunea dintre „cetatea Durasu” [Durazzo / Dürres,
Albania] şi „Ńara Rachy” [Rascia], prin căsătoria lui
Zuardu cu o localnică şi prin stabilirea definitivă a
maghiarilor în acea Ńară, motiv pentru care, ne spune
Anonymus, ei ar fi fost numiŃi de către greci „soba”,
adică „popor prost”136.
Mai important decât conŃinutul acestei relatări
este însă subtextul ei, care oferă indiciile necesare
pentru a descifra motivaŃia acŃiunii veleitare a lui
Tuhutum. Întrebările care pot fi puse aici sunt
următoarele: de ce mai întâi Tuhutum, iar apoi
Zuardu şi Cadusa s-au considerat îndreptăŃiŃi să îşi
creeze o stăpânire proprie, şi ce anume l-a împiedicat
pe Árpád să se împotrivească cererilor acestora din
urmă? Răspunsurile ne sunt sugerate de Anonymus
însuşi: în cel de-al XXXIII-lea capitol al Gestei, ni se
spune despre Hulec, tatăl lui Zuardu şi Cadusa, că ar
135 Et insuper legatos suos miserunt, ut eis licentiam daret in Greciam
eundi, ut totam Macedoniam sibi subiugare, a Danubio usque ad

Nigrum Mare… Dux uero opus eorum conlaudavit, et Zuardu ac
Caduse licentiam concessit liberam in Greciam eundi, et terram
preoccupandi sibi – Anonymus, 44.
136 Et ideo dictus est soba secundum grecos id est stultus populus –
Anonymus, 45.
64
fi fost „unchiul lui Árpád”; lucrurile se lămuresc mai
bine în cel de-al VII-lea capitol, în care Hulec ne este
prezentat ca fiind, în realitate, „unchiul lui Almus”,
tatăl lui Árpád. Zuardu şi Cadusa, fiii lui Hulec,
făceau parte, prin urmare, nu numai din acelaşi trib, ci
chiar din aceeaşi familie cu Árpád. Ei aparŃineau, de
asemenea, generaŃiei lui Almus, tatăl lui Árpád, având
asupra acestuia din urmă ascendentul pe care li-l
oferea vârsta şi experienŃa, dar şi relaŃia de rudenie
care îi putea eventual transforma, în împrejurări
favorabile, în pretendenŃi la conducerea confederaŃiei
tribale. Trebuie să reŃinem faptul că, potrivit lui
Anonymus, autoritatea supremă a lui Árpád avea încă
un anumit grad de electivitate. El nu se putea
manifesta cu totul discreŃionar faŃă de rudele sale sau
faŃă de ceilalŃi conducători tribali care îi sprijiniseră
alegerea. Sistemul relaŃiilor de înrudire îl putea împie-
dica, de asemenea, pe Árpád să exercite o autoritate
discreŃionară asupra rubedeniilor sale mai vârstnice,
care se puteau oricând transforma în contestatari ai
statului său de conducător. Este de presupus, prin
urmare, că desprinderile şi „plecările” rudelor condu-
cătorului confederaŃiei, sau chiar ale contestatarilor
alegerii acestuia, urmate, fireşte, de constituirea unor
stăpâniri proprii, reprezentau un fel de supapă de
siguranŃă, care împiedica „încălzirea” excesivă a unui
sistem politic încă insuficient de stabil.
Dacă aşa par să fi stat lucrurile în cazul fraŃilor
Zuardu şi Cadusa, rămâne să vedem dacă o asemenea
explicaŃie – sau una apropiată de aceasta – ar putea fi
posibilă şi în cazul lui Tuhutum, tatăl lui Horca. Gesta
nu ne oferă, în acest caz, nici un indiciu al apartenenŃei
sale la familia lui Almus. Dimpotrivă, spre deosebire
65
de Hulec, Tuhutum ne este prezentat de la bun
început ca fiind conducătorul unui alt trib şi, în această
calitate, membru al sfatului celor şapte (hetumoger)
care proceda la alegerea conducătorului confederaŃiei
tribale137. Există însă câteva necunoscute, prea
importante pentru a putea crede că erau complet
ignorate de Notarul Anonim, şi totuşi trecute de
acesta sub tăcere. Astfel, deşi Anonymus cunoaşte
numele ambilor părinŃi ai lui Almus, Ugek şi Emesse –
la fel şi pe acela al tatălui acesteia din urmă,
Eunedubelianus138 – el trece însă sub tăcere numele
soŃiei lui Almus – aşadar, a mamei lui Árpád (!) –,
despre care ne spune doar că era „fiica unui preanobil
conducător din aceeaşi Ńară [a SciŃiei]”139. Fără a
extinde prea mult discuŃiile şi supoziŃiile pe această
temă, trebuie să remarcăm, totuşi, că Anonymus nu şi-
a putut lua libertatea, într-un capitol atât de important
cum este acela al relatării naşterii fondatorului
dinastiei Arpadiene, să inventeze un nume oarecare
pentru mama acestuia. Este, prin urmare, posibil ca
acest nume să se fi păstrat în tradiŃia orală a epocii în
care el îşi scria opera, aşa cum se păstraseră multe
altele. Nu putem afirma cu siguranŃă că evitarea
menŃionării numelui mamei lui Árpád ar putea avea
vreo legătură cu libertatea de mişcare pusă mereu pe
seama lui Tuhutum şi cu lipsa de reacŃie faŃă de
defecŃiunea acestuia. Observăm însă că desprinderea şi
plecarea unuia dintre grupurile maghiare către „Ńara
ultrasilvană” s-a realizat, potrivit Gestei, la scurt timp
după alegerea lui Árpád şi, practic, la cea dintâi ocazie
137 Anonymus, 6.
138 Anonymus, 3.
139 Duxit sibi uxorem in eadem terra, filiam cuiusdam nobilissimi
ducis, de qua genuit filium nomine Arpad…– Anonymus, 4.

66
care i s-a oferit lui Tuhutum pentru a-şi câştiga
libertatea faŃă de noul conducător al confederaŃiei. Se
poate remarca, de asemenea, că în timp ce alegerea lui
Almus este făcută, potrivit Gestei, de cei şapte membri
ai hetumoger, desemnaŃi nominal de către Notarul
Anonim, alegerea lui Árpád este relatată în termeni
mai puŃin precişi, afirmându-se doar că s-a făcut prin
jurământul „tuturor alor săi”140. Indiferent care ar
putea fi soluŃia acestei dileme – la care trebuie să
adăugăm faptul că nu dispunem de nici o informaŃie
legată de părinŃii sau de soŃia lui Tuhutum – putem fi,
în orice caz, în măsură să afirmăm că poziŃia
conducătorului ungar care a cucerit „Ńara ultrasilvană”
în cadrul confederaŃiei tribale conduse de proaspăt
alesul Árpád era una îndeajuns de puternică pentru a
îi putea permite să conteste autoritatea supremă a
acestuia, şi că divergenŃele dintre Árpád şi Tuhutum
au putut constitui una dintre cauzele defecŃiunii
acestuia din urmă.
Pare, în consecinŃă, plauzibil ca „Ńara ultrasilva-
nă” să fi fost cucerită, pe cont propriu şi pentru sine
însuşi, de către un şef tribal maghiar aflat în divergenŃă
cu Árpád, şi care nu mai era probabil dispus să
recunoască autoritatea acestuia. Această interpretare
ar putea oferi, după cum se va putea vedea în cele ce
urmează, şi câteva soluŃii plauzibile a problemelor
legate de identificarea cuceritorului acestei Ńări.
140 Anonymus, 13.

67
CAPITOLUL 3
DATAREA CAMPANIEI ÎMPOTRIVA LUI

GELOU
O serie de argumente prezentate de Alexandru

Madgearu în recenta sa monografie consacrată Gestei
Notarului Anonim, par să pună sub semnul întrebării
datarea cuceririi „Ńării ultrasilvane” în preajma anului
900, datare acceptată de numeroşi cercetători141. Semna-
lând anacronismele existente în opera lui Anonymus,
Madgearu remarcă, pe bună dreptate, că acesta „a
mutat evenimente ceva mai târzii (dar tot din secolul
al X-lea) în timpul ducelui Árpád... Urmaşii lui Árpád
până la Ştefan I sunt pomeniŃi foarte sumar, tocmai
pentru a sublinia faptul că protagonistul operei este
Árpád. Pentru a-i construi un prestigiu dătător de
legitimitate, lui Árpád îi sunt atribuite toate cuceririle
şi raidurile victorioase întreprinse de războinicii
maghiari, deşi acestea au continuat mult timp după
907”142. Madgearu oferă în acest sens un număr de
exemple concludente, care arată că, într-adevăr, o serie
de evenimente atribuite de Notarul Anonim epocii lui
141 K. Horedt, Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în

Transilvania, în Idem, ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele
IV-XIII, Bucureşti, 1958, p. 115; P. Iambor, Aşezări fortificate, p.
261-262; Th. Nägler, Transilvania între 900 şi 1300, în I.-A. Pop, I.
Bolovan, coord., Istoria Transilvaniei, I, Cluj-Napoca, 2003, p.
209, 212.
142 A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 31-32;
Idem, The Romanians, p. 25.
Árpád au fost, în realitate, ulterioare acesteia. Astfel,
expediŃia desfăşurată de un grup maghiar la sud de
Dunăre şi stabilirea acestuia în zona râului Vardar, pe
care Anonymus o relatează ca fiind desfăşurată în
timpul domniei lui Árpád, trebuie datată, pe baza
datelor oferite de izvoarele bizantine, în anul 934143. În
ceea ce priveşte cucerirea ducatului lui Glad, o serie
de cercetători consideră că aceasta nu putea fi realizată
înainte de moartea Ńarului Simeon (927), ea părând a
se fi desfăşurat, cel mai probabil, în preajma aceluiaşi
an 934, în care maghiarii au întreprins expediŃia lor la
sud de Dunăre144. Este, de asemenea, foarte probabil
143 A. Madgearu, Românii, p. 32; Idem, The Romanians, p. 27.
Zuardu este menŃionat şi de cronica lui Liutprand, în legătură

cu expediŃiile din Italia din 922 şi 924, iar campania anti-
bizantină din 934 este relatată şi de una dintre versiunile
cronicii kieviene Povestea anilor trecuŃi – v. I.-A. Pop, Românii şi
maghiarii, p. 151. Pentru atacurile maghiarilor împotriva
Imperiului Bizantin v. V. Spinei, Marile migraŃii, p. 75-76.
144 M. Rusu, The Autochtonous Population and the Hungarians on the
Territory of Transylvania in the 9th-11th Centuries, în vol. Relations

between the Autochtonous Population and the Migratory Populations
on the Territory of Romania, Bucharest, 1975, p. 205-206; E. Glück,
Unele informaŃii provenite din cronicile medievale referitoare la zona
Aradului (sec. VIII-X), în Ziridava, 6, 1976, p. 81; Idem, ContribuŃii
cu privire la istoria părŃilor arădene în secolele IX-X, în vol. Studii
privind istoria Aradului, Bucureşti, 1980, p. 94; M. Rusu, Les
formations politiques roumaines et leur lutte pour l’autonomie, în
Revue Roumaine d’histoire, 21, 3-4/1982, p. 364; N. Edroiu,
FormaŃiuni statale pe teritoriul României (sec. VIII-XI), Cluj- Napoca,
1999, p. 78-79; Arad. Monografia oraşului de la începuturi până în
1989, Arad, 1999, p. 36-37; A. Madgearu, Românii în opera
Notarului Anonim, p. 143; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 151;
Th. Nägler, Transilvania între 900 şi 1300, în I.-A. Pop, I. Bolovan,
coord., Istoria Transilvaniei, I, Cluj-Napoca, 2003, p. 209, 212.
69
ca al doilea război împotriva ducatului lui
Menumorout şi, implicit, căsătoria ducelui maghiar
Zulta cu fiica ducelui bihorean să se fi desfăşurat doar
după încetarea din viaŃă a lui Árpád145.
Trebuie să acceptăm faptul că autorul Gestei
Hungarorum, urmând un imbold mitologizant firesc, a
cedat tendinŃei de a comasa cea mai mare pare parte a
evenimentelor pe care le cunoştea din epoca întemeierii
statului ungar în timpul domniei lui Árpád, căruia i-a
atribuit un important număr de cuceriri ulterioare
domniei acestuia.
Pe de altă parte, am comite un exces dacă am
cădea în eroarea de a crede că nici una dintre cuceririle
pe care Anonymus le atribuie epocii lui Árpád nu a fost
realizată în această perioadă. Árpád a fost, cu siguranŃă,
un personaj istoric real, iar insistenŃa cu care tradiŃia
istorică ni-l prezintă ca pe un întemeietor al statului
ungar ar fi cu totul nejustificată în cazul în care el nu ar
fi jucat, cu adevărat, un rol istoric major. TradiŃia
istorică îi atribuie un rol fundamental în instalarea
maghiarilor în Pannonia, iar această realitate nu poate fi
ignorată. Or, din moment ce conducerea maghiarilor
peste CarpaŃi şi instalarea lor în bazinul Tisei
superioare este atribuită de aceeaşi tradiŃie istorică lui
Almus, trebuie să admitem că meritele lui Árpád, fiul şi
urmaşul acestuia, ar trebui să fie într-adevăr legate de
realizarea unei serii de cuceriri importante, care au
consolidat stăpânirea maghiarilor asupra noii lor
„patrii”. Árpád nu ar fi putut fi prezentat ca un
145 A. Madgearu, Românii, p. 32-33; Idem, Voievodatul lui

Menumorout în lumina cercetărilor recente, în Analele UniversităŃii
din Oradea, Istorie-Arheologie, 11, 2001, p. 48-49.
70
întemeietor de Ńară şi un cuceritor exemplar dacă el nu
ar fi cucerit, de fapt, nimic.
Dealtfel, Alexandru Madgearu a argumentat
convingător posibilitatea existenŃei unui conflict
ungaro-bulgar, la care ar fi putut participa şi trupe
bizantine, cândva în perioada 906-907 – sau, într-o
datare ceva mai largă, în intervalul 904-917146. Pe baza
unor informaŃii documentare şi arheologice asupra
cărora nu insistăm în acest cadru, Madgearu crede că
informaŃiile pe care Gesta Hungarorum le oferă cu
privire la „ducele” Salanus sunt, în general, verosimile
şi că anacronismele care se regăsesc, inevitabil, în
relatarea episoadelor care-l privesc se referă la aspecte
formale sau secundare. Ar fi posibil, prin urmare, ca
un conflict de o anumită amploare al maghiarilor cu
bulgarii şi bizantinii să se fi desfăşurat încă din timpul
vieŃii lui Árpád. Acest conflict reprezenta, în orice caz,
o confruntare decisivă pentru destinul viitor al câmpiei
Pannonice. Este îndoielnic că Árpád ar fi putut obŃine
controlul părŃii de est a câmpiei şi, în consecinŃă, ar
mai fi putut fi considerat cuceritorul acesteia în
absenŃa unei victorii de o asemenea anvergură.
Dacă reconstituirea cronologiei absolute a
cuceririi „Ńării ultrasilvane” de către maghiari pune
încă o serie de probleme, datorită impreciziei şi
caracterului lacunar al izvoarelor147, lucrurile ar putea
deveni ceva mai limpezi dacă privim lucrurile din
perspectiva cronologiei relative. Anonymus pare
destul de sigur pe sine atunci când afirmă că luarea în
stăpânire a „Ńării ultrasilvane” de către Tuhutum ar fi
146 A. Madgearu, Românii, p. 35-36; Idem, The Romanians, p. 29-

30.
147 I. M. łiplic, ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc, p. 121.
71
fost o cucerire timpurie, realizată înaintea celorlalte, în
prelungirea uneia dintre primele campanii de cucerire
a maghiarilor, purtate în zona confluenŃei Someşului
cu Tisa. O încercare a maghiarilor stabiliŃi în nord-
estul Pannoniei de a-şi deschide de timpuriu drumul
către zăcămintele de sare din nordul Transilvaniei este
destul de logică, cu atât mai mult cu cât bazinul
Someşului Mic nu pare a se fi aflat sub influenŃa
Moraviei Mari sau a Bulgariei lui Simeon, principalele
puteri regionale ale epocii.
După cum am văzut deja, constituirea stăpânirii
incipiente maghiare de pe valea superioară a
Someşului Mic poate fi interpretată ca fiind o
consecinŃă a desprinderii din confederaŃia tribală a lui
Árpád a unui şef nemulŃumit cu conducerea acestuia.
O asemenea desprindere se putea realiza, în principiu,
oricând; este însă foarte plauzibil ca ea să se fi produs
la începutul domniei lui Árpád, la puŃină vreme după
alegerea acestuia, mai cu seamă datorită faptului că
Tuhutum, protagonistul cuceririi „Ńării lui Gelou” este,
potrivit datelor oferite de Gesta, mult mai în vârstă
decât succesorul lui Almus.
Pe de altă parte, acelaşi Alexandru Madgearu
aduce o serie de argumente în sprijinul ipotezei luării în
stăpânire de către Gyula „transilvăneanul” a aşa-
numitului „voievodat al Bălgradului” doar după moar-
tea Ńarului bulgar Simeon, când sistemul politic al
primului łarat Bulgar a traversat o perioadă de criză. El
observă de asemenea că, spre deosebire de valea
Mureşului mijlociu, teritoriile nord-transilvănene în
care era localizată stăpânirea lui Gelou nu fuseseră
72
supuse nici unei influenŃe bulgare demonstrabile148;
atacarea acestora de către maghiari nu putea avea, prin
urmare, vreo legătură cu diminuarea influenŃei în zonă
a łaratului Bulgar. În aceste condiŃii, datarea cuceririi
„Ńării ultrasilvane” în aceeaşi perioadă post 927 (sau,
mai exact, post 934) ca şi în cazul cuceririi ducatului lui
Glad şi a „voievodatului Bălgradului”, şi afirmaŃia că
„pătrunderea maghiarilor în Transilvania nu s-a putut
petrece decât după moartea lui Simeon”149 par mai
puŃin probabile. Ipoteza lui Alexandru Madgearu
prezintă şi un alt aspect contradictoriu: ea presupune o
cucerire foarte rapidă a întregii părŃi vestice a
Transilvaniei intracarpatice, realizată – eventual ! – în
două etape extrem de comprimate din punct de vedere
cronologic. În acest caz ar trebui căutată însă o altă
explicaŃie pentru specificul accentuat al prezenŃei
maghiare în bazinul Someşului Mic, subliniat în
repetate rânduri, ale cărui caracteristici – ce vor fi
discutate pe larg în cele ce urmează – includ prezenŃa
semnificativă a „neamurilor” maghiare vechi, existenŃa
unor structuri sociale şi teritoriale care nu se regăsesc în
centrul Transilvaniei, un specific dialectal pronunŃat şi
altele150. Asemenea caracteristici ne fac să credem că
instalarea maghiarilor în Transilvania nord-vestică a
precedat cu cel puŃin o generaŃie extinderea stăpânirii
lor înspre centrul provinciei.
Aceste date istorice pot fi astăzi completate cu
argumentele oferite de antropologie. Analiza schelete-
148A. Madgearu, Românii, p. 195-196.

149A. Madgearu, Românii, p. 143.
150 A se vedea observaŃiile lui Kristó Gy., Ardealul timpuriu,
Szeged, 2004, p. 176-177.

73
lor umane descoperite în necropola veche maghiară
de pe strada Plugarilor din Cluj151 a dus la semnalarea
prezenŃei, la craniile descoperite în această necropolă,
a unor pronunŃate trăsături mongoloide, care impun
încadrarea acestui grup în tipul antropologic B, potrivit
clasificării lui Éry152. Acest tip antropologic,
caracterizat, din punct de vedere taxonomic, printr-o
prezenŃă ridicată a europido-mongoloizilor, într-un
procent de 36%, superioară tuturor celorlalte tipuri, şi
prin frecvenŃa, în cadrul acestora, a elementului
uralian, este caracteristic zonei Tisei superioare şi, prin
urmare, etapei celei mai timpurii a prezenŃei maghiare
în Bazinul Carpatic. Avem acum, prin urmare, un nou
argument în sprijinul ipotezei desprinderii timpurii a
grupului de războinici aşezat în zona Clujului din
confederaŃia triburilor ungare, la puŃin timp după
traversarea CarpaŃilor, într-o etapă incipientă a
cuceririi noii „patrii”.
151 Marcsik Antónia, Studiu antropologic al scheletelor umane
descoperite în cimitirul de secol X din Cluj-Napoca, str. Plugarilor, în

Acta Mvsei Napocensis, 39-40/II, 2002-2003, p. 83-90.
152Ibidem, p. 89; Éry K., Regionális különbségek a magyarság X.
Századi embertani anyagában, în Antropólogiai Közlemények, 22,

1978, 77-86.
74
CAPITOLUL 4
CINE A FOST CUCERITORUL

„łĂRII ULTRASILVANE”?
Potrivit relatării Notarului Anonim, cuceritorul

Ńării lui Gelou ar fi fost un anume Tuhutum, tatăl lui
Horca, personalitate marcantă a confederaŃiei tribale a
maghiarilor, membru al grupului conducător alcătuit
din cei „şapte bărbaŃi” (hetumoger, literal „şapte
maghiari”), participant la alegerea lui Almus şi, se
presupune – Gesta nu este aici explicită – la alegerea
succesorului acestuia, Árpád. Anonymus ne spune că
Horca, fiul lui Tuhutum, ar fi avut la rândul său doi
fii, Geula şi Zumbor. Primul dintre aceştia, Geula
(numit şi „cel Mare” sau „cel Bătrân”, pentru a putea
fi diferenŃiat de succesorul său cu acelaşi nume din
preajma anului 1000), a avut două fiice, Carolta şi
Sarolta. Aceasta din urmă, ca rezultat al căsătoriei cu
ducele ungar Geza, a devenit mama primului rege al
Ungariei, Ştefan I cel Sfânt. Zumbor a fost, în schimb,
tatăl lui Geula Minor („cel Mic”, sau „cel Tânăr”),
adversarul regelui Ştefan I în războiul desfăşurat în
primii ani ai secolului al XI-lea. Geula „cel Tânăr” a
avut şi el doi fii, Bua şi Bucna, care au fost luaŃi în
captivitate de către regele Ştefan şi care, mai târziu, au
luat parte la tulburările politice şi religioase din prima
jumătate a secolului al XI-lea.
Şi în cazul lui Tuhutum şi a urmaşilor acestuia,
la fel ca în multe altele, o mare parte a informaŃiilor pe
care ni le oferă Gesta Hungarorum nu se regăsesc în alte
izvoare narative sau documentare, fiind, în consecinŃă,
dificil de verificat. Este vorba aici în special despre
datele legate de perioada cea mai timpurie a prezenŃei
maghiare în Transilvania, informaŃiile referitoare la cei
doi Geula şi la evenimentele din preajma şi de după
anul 1000 putând şi regăsite şi în alte surse. Criteriile
utilizate de istorici în interpretarea acestor informaŃii
au fost, la rândul lor, influenŃate de preconcepŃiile
acestora asupra istoriei medievale timpurii a
Transilvaniei153. Pe de altă parte, caracterul foarte
probabil lacunar al genealogiei oferite de Anonymus –
potrivit căruia, într-un interval de cca 100 de ani, „Ńara
ultrasilvană” ar fi avut un număr de doar patru
conducători: Tuhutum, Horca, Geula „cel Bătrân” şi
Geula „cel Tânăr”, dintre care primii doi participanŃi
direcŃi la cucerirea acesteia, următorii trebuind să
acopere, în consecinŃă, un interval cronologic de cel
puŃin trei sferturi de secol – a dat naştere unei alte serii
de speculaŃii istorigrafice, arareori întemeiate pe
argumente verificabile. Unii istorici au preferat, în
aceste condiŃii, să renunŃe la datele transmise de
Anonymus, manifestându-şi predilecŃia pentru o
informaŃie transmisă de cronica mult mai târzie a lui
Simon de Kéza. Acesta, fără a-l menŃiona pe
Tuhutum, ne spune că un conducător purtând numele
Jula, comandantul celei de-a treia oşti aflate în
subordinea lui Árpád, ar fi acela care s-a stabilit în
Erteuelu (Ardeal)154. Cronica Pictată de la Viena face
însă, în acest sens, precizarea că Gyula, „prinŃ mare şi
puternic”, a găsit, cu ocazia unei vânători în Ardeal, o
cetate care fusese construită în trecut de romani, iar
Chronicon Posoniense precizează că această cetate era
153 V. de ex Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 95, 107.

154 SRH I. 166.
76
civitas Alba in Erdeuel155. Kristó Gyula crede, în schimb,
că familia Gyula s-ar fi stabilit în Transilvania doar
după anul 970, stăpânirile sale anterioare fiind
localizate undeva în zona Tisei inferioare156. Un punct
de vedere extrem de interesant a fost promovat de
Petru Iambor, care considera posibil ca „vechii
cronicari” să fi „confundat numele unor persoane cu
cele ale demnităŃilor lor”157. Astfel, potrivit lui Iambor,
„Tuhutum putea fi tatăl unui harcas (a treia demnitate
la vechii unguri, după kende şi gylas)”, iar aşa-numitul
Gyula cel Tânăr ar fi fost de fapt un gylas, al cărui
nume era Prokuj158. Urmând logica acestei interpretări,
ar trebui să luăm în considerare şi varianta în care
Tuhutum ar fi fost, la rândul său, un deŃinător al
demnităŃii de gylas, cel puŃin cu începere din
momentul stabilirii sale în Transilvania, iar Simon de
Kéza, urmat de autorul Cronicii Pictate de la Viena, să fi
confundat această demnitate cu numele său.
O bună parte a cercetătorilor acceptă, în schimb,
relatarea Notarului Anonim, care îi atribuie calitatea
de cuceritor al Transilvaniei lui Tuhutum, tatăl lui
Horca. Printre aceştia îi putem cita pe autorii unor
cercetări monografice recente consacrate acestei perioa-
de, Nicolae Edroiu159, Stelian Brezeanu160 şi Ioan-
Aurel Pop161, care nu consideră că ar avea motive
155 A. Dragotă, Aspecte de multiculturalitate spirituală. Rit şi ritual

funerar în Transilvania şi în Europa Centrală şi de Sud-Est (secolele
IX-XI, Alba Iulia, 2006, p. 39-40.
156 Kristó Gy., op. cit., p. 99-108.
157 P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 264.
158 Ibidem, loc. cit.
159 N. Edroiu, FormaŃiuni statale pe teritoriul României, p. 82-89
160 S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 173-175.
161 I.-A. Pop, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV, p. 169-182.
77
pentru a pune sub semnul întrebării identitatea
cuceritorului „Ńării ultrasilvane”, aşa cum ne este
aceasta transmisă de către Notarul Anonim.
DiscuŃia asupra persoanei cuceritorului Ńării lui
Gelou ridică însă, cu certitudine, probleme de o mai
mare complexitate decât aceea referitoare la data la
care s-a desfăşurat această cucerire. Analiza consacrată
acestei chestiuni de către Alexandru Madgearu a pus
în evidenŃă o serie de întrebări care îşi aşteaptă încă
răspunsul.
În primul rând, Madgearu semnalează o anumită
incosecvenŃă a lui Anonymus în ceea ce priveşte pre-
zentarea genealogiei familiei conducătoare transilvăne-
ne din secolul al X-lea. Astfel, în capitolele 6 şi 20 ale
Gestei, Anonymus ne spune că Tuhutum era tatăl lui
Horca, care, la rândul lui, a fost tatăl lui Geula şi
Zumbor, din care se trage neamul Moglout. În capitolul
27 ni se spune, în plus, că Geula a avut două fiice,
Caroltu şi Saroltu, ultima dintre ele devenind, ca
urmare a căsătoriei cu principele Geza, mama regelui
Ştefan I cel Sfânt; fratele lui Geula, Zumbor, ar fi fost în
schimb tatăl lui Geula cel Tânăr162.
O reluare a lecturii Gestei ne va arăta însă că
presupusa inconsecvenŃă nu este decât una aparentă. În
capitolul 6 al Gestei se arată că cel de-al şaptelea
conducător care a depus jurământul faŃă de Almus a
fost „Tuhutum, tatăl lui Horca, ai cărui fii au fost Gyyla
şi Zombor, de la care descinde neamul Moglout”163.
Anonymus precizează aici, de asemenea – prin formula
ut inferius dicetur, „după cum se va spune mai jos” – că
A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 127-128.

162
Anonymus, 6: VII-us Tuhutum pater Horca, cuius filii fuerunt

163
Gyyla et Zombor, a quibus genus Moglout descendit...

78
se va referi mai pe larg la aceste personaje în continua-
rea lucrării sale. Aceste informaŃii sunt reluate, fără
modificări majore, în capitolul 20, în contextul descrierii
începutului expediŃiei împotriva lui Menumorout,
printre ai cărei conducători s-a numărat şi „Tuhutum,
tatăl lui Horca, bunicul lui Geula şi Zumbor, din care
descinde neamul Moglout”164. În sfârşit, în capitolul 27
al Gestei, după ce relatează cucerirea de către Tuhutum
a „łării Ultrasilvane”, Notarul Anonim îşi îndeplineşte
promisiunea făcută în capitolul 6, oferindu-ne informa-
Ńii mai ample asupra familiei conducătoare ardelene:
„Tuhutum a născut pe Horca, Horca a născut pe Geula
şi Zubor. Geula a născut două fete, din care una s-a
numit Caroldu şi alta Saroltu şi Saroltu a fost mama
sfântului rege Ştefan. Iar Zumbor a născut pe Geula cel
mic, tatăl lui Bua şi Bucna, în timpul căruia sfântul rege
Ştefan şi-a subjugat łara Ultrasilvană”165. După cum se
poate remarca, aici nu este vorba nici pe departe despre
„două genealogii distincte”, între care ar exista o
„contradicŃie”166, ci doar despre două versiuni – una
prescurtată, repetată de două ori, urmată de o alta mai
extinsă – ale uneia şi aceleiaşi genealogii. În capitolele 6
şi 20, unde Tuhutum este menŃionat ca participant la
diferite evenimente politice şi militare în care el nu juca
rolul principal, Anonymus ne oferă doar câteva date de
identificare minimale referioare la el şi la familia acestu-
164 Anonymus, 20: ...Tuhutum pater Horca avus Geula et Zumbor a

quibus genus Moglout descendit....
165 Anonymus, 27: Tuhutum vero genuit Horcam, Horca genuit
Geulam et Zubor. Geula genuit duas filias, quarum una vocabatur

Caroldu et altera Saroltu, et Sarolt fuit mater sancti regis Stephanis.
Zumbor vero genuit minorem Geulam, patrem Bue et Bucne tempore
cuius sanctus rex Stephanus subiugavit sibi terram ultrasilvanam.
166 A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 127-128.
79
ia, amânând declarat şi cu bună ştiinŃă prezentarea
detaliată a acestora pentru capitolele în care relatează
evenimente în care Tuhutum jucase rolul cel mai
important. Versiunea amplificată a genealogiei urmaşi-
lor lui Tuhutum este, prin urmare, prezentată la locul
potrivit, adică în cadrul – sau, mai exact, la finalul –
relatării victoriei asupra lui Gelou şi a luării în stăpânire
a „Ńării ultrasilvane”. Este adevărat, în această a treia
referire Notarul Anonim nu ne mai spune explicit că
Tuhutum şi nepoŃii săi s-ar afla la originea neamului
Mogloud. Această unică omisiune devine însă
explicabilă în condiŃiile în care, după cum am mai
arătat, există o serie de argumente care ne permit să
luăm în considerare posibilitatea datării Gestei cândva
în al treilea sfert al secolului al XI-lea. În acest caz, Bua
şi Bucna, urmaşii îndepărtaŃi ai lui Tuhutum, erau încă
personaje extrem de bine cunoscute lui Anonymus şi
contemporanilor săi, în calitatea lor de conducători ai
rebeliunii din 1046, al cărei obiectiv era aducerea pe
tron a fraŃilor Andrei, Levente şi Bela – acesta din urmă
nimeni altul decât unul dintre posibilii patroni ai lui
Anonymus, viitorul rege Bela I. În condiŃiile în care
celelalte elemente comune ale informaŃiilor genealogice
prezentate în capitolele 6, 20 şi 27 ale Gestei sunt
identice, suntem îndreptăŃiŃi să credem că Notarul
Anonim nu a mai considerat necesară menŃionarea
numelui neamului Magloud, din moment ce indicase
drept urmaşi ai lui Tuhutum două personaje notorii în
epocă, despre care se ştia că aparŃineau acestui neam.
Anonymus a considerat, probabil, că prin această
omisiune receptarea Gestei de către contemporanii săi
nu va avea nimic de suferit.
Unul dintre argumentele care ar putea pune sub
semnul întrebării identitatea cuceritorului “Ńării
80
ultrasilvane”, aşa cum ne este ea transmisă de Gesta
Hungarorum, este acela legat de absenŃa din toponimia
nord-transilvăneană a numelor lui Tuhutum şi Horca,
indicaŃi de Anonymus ca fiind cuceritorul „Ńării
ultrasilvane” şi, respectiv, fiul acestuia. AbsenŃa toponi-
melor derivate din numele lui Tuhutum şi Horca în
nord-vestul Transilvaniei a fost explicată în mod diferit
de către cercetători. Pentru Kristó Gyula, ea este o
dovadă concludentă a faptului că Tuhutum, Horka,
Zombor şi neamul Maglod „nu au nimic de-a face cu
istoria Ardealului”167. Anonymus i-ar fi atribuit lui
Tuhutum cucerirea Transilvaniei în mod arbitrar, din
pură întâmplare, datorită necunoaşterii realităŃilor isto-
rice şi a fanteziei sale prea bogate. Kristó Gyula crede că
Ardealul ar fi fost cucerit de către acel Gyula menŃionat
în opera lui Simon de Kéza, despre care cronicarul din
secolul al XIII-lea ne spune că ar fi descoperit ruinele
romane de la Alba Iulia în timpul unei vânători.
O interpretare aproape la fel de radicală îi aparŃi-
ne lui Alexandru Madgearu, potrivit căruia absenŃa
toponimelor menŃionate ar demonstra că „nici
Tuhutum, nici fiul său Horca nu au stăpânit în acea
zonă (nord-vestul Transilvaniei)”168. Spre deosebire de
Kristó Gyula, Madgearu face însă efortul de a descoperi
motivele pentru care Anonymus ar fi găsit de cuviinŃă
să îi menŃioneze pe Tuhutum şi Horca în acest context.
Potrivit interpretării sale, Notarul Anonim ar fi pus
cucerirea Transilvaniei pe seama lui Tuhutum din
raŃiuni propagandistice, pentru a trece sub tăcere
numele adevăratului cuceritor al Transilvaniei, nimeni
167 Kristó Gy., A 10. századi Erdély politikai történetéhez, în

Századok, 123, 1988, p. 18-20; Idem, Ardealul timpuriu, p. 94-95.
168 A. Madgearu, Românii, p. 128-129.
81
altul decât acel Jula / Gyula care este indicat în această
calitate de către cronicile mai târzii169. Cu alte cuvinte,
Ńara lui Gelou ar fi fost cucerită, în realitate, de un
purtător al titlului de gylas / gyula, al doilea personaj din
ierarhia politică a maghiarilor, pe care Anonymus l-ar fi
substituit în mod conştient cu un contemporan al lui
Árpád, Tuhutum, „un căpitan de mai mică
importanŃă”170.
De ce ar fi operat Anonymus această substituire,
realizată în interesul regalităŃii ungare şi a afirmării
drepturilor acesteia asupra Transilvaniei? Pentru că,
consideră Madgearu – fără a aduce însă argumente în
sprijinul acestei supoziŃii –, un purtător al titlului de
gyula nu ar fi avut nevoie de acordul lui Árpád pentru
a realiza cucerirea „Ńării ultrasilvane”. Gyula ar fi
cucerit Transilvania pe cont propriu, pentru sine şi
urmaşii săi, fără a cere încuviinŃarea celuilalt conducă-
tor al maghiarilor, purtător al titlului de kende. Astfel,
regalitatea ungară nu şi-ar fi putut afirma pretenŃiile
asupra Transilvaniei decât printr-o falsificare conştien-
tă a trecutului, adică prin substituirea lui Gyula cu un
comandant militar care, pentru a putea realiza campa-
nia împotriva lui Gelou, ar fi fost nevoit să solicite şi să
obŃină încuviinŃarea ducelui Árpád.
Ipoteza lui Alexandru Madgearu are o serie de
puncte insuficient argumentate. Referitor la demnitatea
de gylas /gyula, izvoarele epocii ne oferă o imagine
diferită de viziunea simplificatoare a istoricilor de
astăzi. Constantin Porfirogenetul ne spune, într-adevăr,
că gylas era un conducător cu atribuŃii militare, având
rangul al doilea în ierarhia politică a maghiarilor. Nici
169 Ibidem, p. 131.

170 Ibidem, p. 132.
82
el, nici celelalte izvoare istorice nu ne oferă însă vreun
indiciu legat de existenŃa unor titulaturi diferite în ceea
ce îi priveşte pe conducătorii fiecărui trib maghiar (sau
asociat maghiarilor) în parte. Este aşadar foarte plau-
zibil ca aceşti conducători să fi purtat, la rândul lor,
titlurile de kende, gylas sau harkas. Într-unul dintre
remarcabilele sale studii, Alexandru Madgearu a
demonstrat, de pildă, că acel Gylas menŃionat de isto-
ricii bizantini Skylitzes, Kedrenos şi Zonaras, creştinat
la Constantinopole în anul 953, era conducătorul unei
formaŃiuni teritoriale situate în zona de confluenŃă a
Mureşului cu Tisa171. Prin urmare, la mijlocul secolului
al X-lea avem cel puŃin două entităŃi politice distincte –
fără să discutăm, în acest moment, raporturile acestora
cu centrul politic al uniunii tribale maghiare – care erau
conduse de către două personaje istorice care purtau fie
numele Gyula, fie titlul de gyula. Este însă posibil ca
fenomenul multiplicării acestui nume propriu şi,
respectiv, scăderea corespunzătoare a importanŃei
titlului de gyula să fi început destul de timpuriu.
Numele propriu Gyula este, în Ungaria şi Transilvania
medievală, unul dintre cele mai răspândite. În momen-
tul primei sale atestări documentare ardelene (1213), el
îşi pierduse, cu certitudine, semnificaŃia iniŃială, nemai-
fiind în nici un fel asociat cu demnitatea din care
derivase172. Reconstituirea fenomenului multiplicării
acestui antroponim în evul mediu timpuriu este
dificilă, în absenŃa suportului documentar. Este evident
171 A. Madgearu, Misiunea episcopului Hierotheos. ContribuŃii la
istoria Transilvaniei şi Ungariei în secolul al X-lea, în Revista

Istorică, serie nouă, 5, 1-2/1994, p. 147-154; Idem, Românii în
opera Notarului Anonim, p. 132-134.
172 Jakó I. 52: fiii lui Casta, Gyula şi Forcos.
83
însă că, în epocile istorice pentru care documentarea
antroponimică ne este deja accesibilă, numele Gyula
este unul foarte răspândit, în timp ce alte nume deri-
vate din demnităŃile epocii „descălecatului”, respectiv
kende sau harcas, sunt foarte rar întâlnite. Pare prin
urmare posibil ca termenul gylas (gyula) să fi dobândit,
la un moment istoric dat, semnificaŃia generică de „şef
militar” al unei formaŃiuni oarecare, echivalentă, în
mediile slavofone, cu termenul de voievod. Acest fapt ar
putea explica, între altele, fenomenul preluării titlului
voievodal de către conducătorii transilvăneni purtători
ai titlului de gyula, dar şi acela al asimilării numelui
Gyula de către familii voievodale româneşti – aşa cum a
fost, de exemplu, cea a Giuleştilor maramureşeni. Nu
putem avea, prin urmare, nici o dovadă concludentă că
în preajma anului 900 ar fi existat un singur purtător al
titlului de gylas / gyula în întreaga confederaŃie tribală a
maghiarilor cuceritori. Am putea presupune, bunăoară,
că fiecare dintre triburi dispunea de propriul său gyula
(conducător militar), acesta fiind subordonat unui gyula
suprem, comandant al întregii oştiri confederate. În
orice caz, în situaŃia unui şef tribal desprins de sub
autoritatea conducătorului confederaŃiei, aşa cum pare
să fi fost Tuhutum, ipoteza preluării de către acesta a
titlului de gyula se impune aproape ca o necesitate.
Bazându-se pe o informaŃie transmisă de autorul
Thietmar de Merseburg, contemporan evenimentelor
(m. 1018), Kristó Gyula şi Petru Iambor consideră că
numele conducătorului transilvănean care s-a confrun-
tat cu regele Ştefan I ar fi fost, dealtfel, în realitate,
Prokuj, gyula nefiind decât titlul purtat de acesta173. Ar
173 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 104; P. Iambor, Aşezări

fortificate, p. 264.
84
putea fi, aşadar, posibil ca „Ńara ultrasilvană” să fi fost
cucerită de către un purtător al titlului de gyula, al cărui
nume să fi fost, de fapt, Tuhutum. În orice caz, faptul că
Gesta Hungarorum a lui Anonymus este, cu siguranŃă,
cel mai timpuriu izvor narativ referitor la această epocă
ne poate îndemna să presupunem că autorul acesteia se
afla în posesia unor informaŃii care nu mai erau la
dispoziŃia autorilor de cronici din epocile mai târzii. În
primul capitol al acestei lucrări am încercat, dealtfel, să
punem în lumină câteva dintre aceste informaŃii. Ar fi,
prin urmare, posibil ca Anonymus să fi regăsit, în
tradiŃiile genealogice păstrate încă în epoca sa, numele
real al cuceritorului „Ńării ultrasilvane”, uitat poate în
secolele care au urmat.
Pornind de la analiza modului de trai nomad,
bazat pe pendulări ritmice pentru păşunat, Victor
Spinei a oferit o altă explicaŃie pentru absenŃa din
nordul Transilvaniei a toponimelor derivate din nume-
le lui Tuhutum şi Horca. Potrivit interpretării sale, în
primele decenii după stabilirea în Pusta pannonică,
unele triburi maghiare ar fi sălăşluit în anotimpul
răcoros în şesurile de lângă Dunăre şi Tisa, şi ar fi urcat
în timpul verii, cu turmele şi hergheliile lor, de-a lungul
văilor Mureşului şi Someşului. Potrivit lui Spinei,
„deplasările cu caracter sezonier nu presupuneau o
staŃionare permanentă în cuprinsul cununii carpatice, la
aceasta ajungându-se pe măsură ce societatea maghiară
a avansat în procesul sedentarizării, în a doua parte a
secolului al X-lea”174. Cu toate că Tuhutum invadase
Ńara stăpânită de Gelou, el nu îşi fixase încă locurile de
păşunat sezonier de-a lungul marilor râuri transilvăne-
174 V. Spinei, Marile migraŃii din Estul şi Sud-Estul Europei în

secolele IX-XIII, Iaşi, 1999, p. 65.
85
ne; acest lucru se va întâmpla – crede Spinei – „abia în
timpul fiilor lui Horca, adică spre mijlocul secolului al
X-lea”175.
ExplicaŃia lui Victor Spinei este una rezonabilă.
Pentru o populaŃie cu un mod de viaŃă nomad,
teritoriul cucerit pe valea Someşului Mic nu putea fi
extrem de atractiv. În privinŃa relaŃiilor existente între
micul grup maghiar stabilit în nordul Transilvaniei şi
maghiarii din Pannonia dispunem, practic, de foarte
puŃine informaŃii, care nu ne pot ajuta să clarificăm
detaliile unei istorii îndelungate. Dacă defecŃiunea lui
Tuhutum şi plecarea sa către Transilvania s-au
datorat, după cum textul Gestei Hungarorum pare s-o
sugereze, unor nemulŃumiri ale acestuia faŃă de
Árpád, este posibil ca aceste divergenŃe să îşi fi pierdut
obiectul odată cu moartea primului conducător al
maghiarilor stabiliŃi în Pannonia şi a succesiunii fiului
minor al acestuia, Zulta. Realatarea lui Anonymus
sugerează că cei dintâi ani care au urmat dispariŃiei lui
Árpád au reprezentat o perioadă agitată. Aceste
împrejurări au făcut necesară, în cele din urmă, convo-
carea unei adunări a „tuturor fruntaşilor din Ńara sa”
(omnes primates regni sui), desfăşurată în momentul în
care Zulta avea doar 13 ani, în cadrul căreia ar fi fost
aleasă o conducere colectivă: „au numit câŃiva cârmui-
tori ai regatului, supuşi ducelui, care, prin aplicarea
dreptului consuetudinar, să aplaneze conflictele dintre
nemulŃumiŃi”176. În împrejurările date, această condu-
175 Idem, MigraŃia ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi contactele lor
cu românii în secolele IX-X, în Arheologia Moldovei, 13, 1990, p. 142.

176 Anonymus, 53: quosdam rectores regni sub duce prefecerunt, qui
moderamine iuris consuetudinis dissidentium lites contentionesque

sopirent.
86
cere colectivă instituită de o adunare generală cu
intenŃii pacificatoare nu putea fi alcătuită decât din
reprezentanŃi ai tuturor grupurilor maghiare cu o
anumită importanŃă – aşadar şi a aceluia stabilit în
Transilvania. Dacă conducătorul instalat în
Transilvania avusese statutul de membru al
consiliului celor şapte (hetumoger), după cum crede
Anonymus, pare extrem de plauzibilă dobândirea de
către el a unei poziŃii echivalente în noua formulă de
conducere colectivă menită să asigure pacea în timpul
minoratului succesorului lui Árpád. În acest caz,
existenŃa toponimelor derivate din numele lui
Tuhutum şi a lui Horca în apropierea Dunării, în
actualul comitat Pest – adică în zona în care, foarte
probabil, se întruneau aceste adunări – ar putea
deveni explicabilă. Toponimele Tétény şi Horca din
comitatul Pest sunt asociate toponimului Maglod, fiind
situate acolo unde se aflau domeniile familiei
Gyulazombor177.
Pe de altă parte, pare firesc ca numele cuceritoru-
lui nomad al unei „Ńări” să nu fie în mod necesar legat
de vreun loc anume de pe teritoriul acesteia. Locul în
care s-ar fi putut afla reşedinŃa conducătorului învins
de maghiari a primit – sau a păstrat – numele acestuia,
Gelou. Acest nume a supravieŃuit, probabil, datorită
apropierii sale fonetice şi, posibil, semantice178 faŃă de
177 Györffy, Gy., Formation d’Etats au IXe siècle suivant les „Gesta
Hungarorum” du Notaire Anonyme, în Nouvelles études historiques

publiées à l'occasion du XIIe Congrès international des sciences
historiques, I, Budapest, 1965, p. 46, n. 67; A. Madgearu, Românii
în opera Notarului Anonim, p. 128.
178 O sinteză a opiniilor la A. Madgearu, Românii în opera
Notarului Anonim, p. 135-138.

87
termenul gyula, reprezentând titlul purtat de conducă-
torii Transilvaniei în secolul al X-lea. Or, din moment
ce nici măcar această primă eventuală reşedinŃă a lui
Tuhutum nu îi mai păstrează numele, este greu de
crezut că ar mai putea face acest lucru vreo altă locali-
tate din teritoriul pe care el îl stăpânea. Nici toponime
legate de Árpád sau de alŃi membri ai familiei condu-
cătoare nu sunt, dealtfel, frecvent întâlnite în câmpia
pannonică. Ar putea fi, în schimb, considerată accepta-
bilă ipoteza păstrării numelui conducătorului transilvă-
nean în zona centrală a stăpânirii maghiare din
Pannonia, acolo unde Tuhutum şi urmaşii săi erau
prezenŃi în anumite perioade de timp – indiferent care
ar fi fost motivul acestei prezenŃe – şi unde aceştia
stăpâneau doar unul dintre multele teritorii mai
reduse ca întindere din această regiune, acordate de
către „ducii” maghiari diferitor conducători tribali. În
aceste condiŃii, era firesc ca fiecăreia dintre aceste mici
stăpâniri – prefigurări ale viitoarelor „domenii” – să-i
fi fost atribuit numele posesorului acesteia.
În acest context pot fi avute în vedere şi
observaŃiile formulate de Kristó Gyula asupra rapor-
turilor existente între formarea toponimelor şi proce-
sul de sedentarizare. Potrivit istoricului maghiar,
toponimele formate din nume de persoane ar fi
specifice nomadismului, deoarece „în condiŃiile de trai
ambulant putea fi căutat doar cineva, dar nu se putea
merge undeva”179. Însă, după cum observă Kristó
Gyula, „toponimele stabile” nu s-au putut forma decât
„împreună cu reŃeaua de aşezări stabile”, care au
apărut la maghiari nu mai devreme de a doua jumătate
179 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 88.

88
a secolului al X-lea180. Această logică face, fireşte,
explicabilă absenŃa din Transilvania a toponimelor
formate din numele lui Tuhutum şi Horca, pe care
Anonymus îi indică ca aparŃinând primelor două
generaŃii de cuceritori ai „Ńării ultrasilvane”. Ea ne
ajută însă mai puŃin să înŃelegem formarea unor
asemenea toponime în câmpia pannonică, în
comitatul Pest de mai târziu.
În orice caz, importanŃa prezenŃei sau absenŃei
derivatelor antroponimice în formarea toponimelor
nu trebuie supraestimată. Formarea toponimelor nu se
realizează după reguli matematice; ea este, adeseori,
rezultatul unor preferinŃe sau unor sensibilităŃi întâm-
plătoare. Atât Anonymus, cât şi alŃi autori medievali
oferă numeroase argumente în acest sens. Interesant şi
exemplificator poate fi faptul că nici cel de-al treilea
personaj menŃionat în Gesta, Ogmand, nu a lăsat vreo
urmă în toponimia nord-transilvăneană, deşi prezenŃa
în regiune a descendenŃilor săi este confirmată de
izvoarele documentare181. Această situaŃie ar putea
explica, indirect, absenŃa toponimelor derivate din
numele lui Tuhutum şi Horca. Exemplul lui Ogmand
şi al urmaşilor săi este important şi dintr-un alt punct
de vedere. În secolul al XIII-lea, neamul Ogmand şi
familiile desprinse din el aveau doar o importanŃă
regională, transilvăneană, asemeni majorităŃii vechilor
familii din zona Dealurilor Clujului. Dacă Anonymus
ar fi trăit într-adevăr în preajma anului 1200 şi dacă el
ar fi inventat, de fapt, episodul cuceririi Ńării lui Gelou,
aşa cum cred mulŃi dintre criticii săi, devine foarte
180 Ibidem.
181 Jakó II. 569.
89
greu de imaginat modul în care el a ajuns să atribuie
un rol în cucerirea Transilvaniei strămoşului unei
familii aproape neînsemnate din punctul de vedere al
curŃii regale. Dacă admitem, în schimb, că Notarul
Anonim a adunat şi prelucrat, în cursul activităŃii sale,
o serie de tradiŃii genealogice pe care le-a folosit în
redactarea Gestei sale, între care, posibil, şi aceea a
descendenŃilor lui Ogmand, ne-am putea explica într-
un mod mai coerent cunoaşterea de către el a realităŃi-
lor nord-transilvănene şi, de asemenea, interesul mai
scăzut faŃă de celelalte regiuni ale provinciei
intracarpatice.
Semnele de întrebare formulate asupra persoanei
cuceritorului „Ńării ultrasilvane” sunt, în principiu,
justificate, şi trebuie păstrate mereu în vedere de către
cercetătorii acestei perioade. InformaŃiile de care
dispunem în această privinŃă sunt însă, deocamdată,
prea sumare pentru a permite respingerea celor
afirmate de Gesta Hungarorum. În absenŃa unor argu-
mente mai solide, îndoielile formulate asupra persoa-
nei cuceritorului „Ńării ultrasilvane” devin simple
exerciŃii de logică, care nu pot anula mărturia clară şi
explicită a unui izvor narativ care ne oferă un număr
semnificativ de informaŃii credibile. În consecinŃă, până
la clarificarea tuturor aspectelor acestei chestiuni,
rămâne preferabilă acceptarea – fie ea şi rezervată – a
relatării Notarului Anonim, potrivit căreia cucerirea
Ńării lui Gelou ar fi fost realizată de Tuhutum, tatăl lui
Horca.
90
CAPITOLUL 5
ÎNTINDEREA łĂRII ULTRASILVANE
Întinderea Ńării lui Gelou. Interpretări istorio-

grafice. În tentativele lor de a reconstitui întinderea
Ńării lui Gelou, istoricii s-au dovedit, de multe ori, mult
prea generoşi, considerând că terra ultrasilvana ar fi
acoperit fie întreg Ardealul, fie părŃile nordice ale
acestuia, şi că ea ar fi avut, în orice caz, o suprafaŃă
comparabilă cu aceea a „ducatelor” lui Menumorout
sau Glad. Primele tentative de valorificare a datelor
rezultate din cercetarea toponimiei în vederea
identificării limitelor acestei „Ńări” au fost făcute, cu
rezultate promiŃătoare, de Ladislau Makkai, care a
propus ca limită sudică a teritoriului transilvănean
cucerit iniŃial de maghiari (prin urmare, a Ńării lui
Gelou) înălŃimile dintre Cluj şi Turda182. În
remarcabilul său studiu consacrat etapelor cuceririi
Transilvaniei de către maghiari – asupra căruia vom
reveni în cele ce urmează – Kurt Horedt183 a
aprofundat investigarea toponimiei, inaugurând în
istoriografia medievistică transilvăneană o direcŃie de
cercetare care se anunŃa promiŃătoare.
Acest curs al cercetării, care reuşise să ofere
câteva rezultate credibile şi semnificative, a fost însă
abandonat în anii ’60 ai secolului al XX-lea, care au
182 L. Makkai, Erdély népe a középkorban [PopulaŃia Transilvaniei

în evul mediu], Budapest, 1934, p. 323.
183 K. Horedt, Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în
Transilvania, p. 109-131.
fost martorii unei entuziaste relansări a arheologiei
medievale din spaŃiul transilvan. Cercetătorii acestei
perioade şi-au îndreptat atenŃia asupra cetăŃilor de
pământ şi lemn din Transilvania centrală şi de nord;
dar, lipsiŃi încă de criterii metodologice ferme, ei nu au
avut prea multe ezitări în a data aceste obiective în
conformitate cu propria lor viziune asupra istoriei
acestei provincii, plasând aproape invariabil începutu-
rile acestora în secolul al IX-lea184. Mai mult decât atât,
ei au considerat, ca pe un lucru de la sine înŃeles, că
aşezările fortificate databile în această epocă trebuie să
fi aparŃinut stăpânirii lui Gelou, fără ca, aparent, să îşi
fi pus vreodată problema că lucrurile ar fi putut sta şi
altfel. S-a ajuns astfel la includerea în (sau, cel puŃin, la
sugerarea apartenenŃei la) teritoriul stăpânit de Gelou
184 M. Rusu, The Autochtonous Population and the Hungarians on

the Territory of Transylvania in the 9th-11th Centuries, în Relations
between the Autochtonous Population and the Migratory Populations
on the Territory of Romania, Bucharest, 1975, p. 201-218; Idem,
CetăŃile transilvănene din secolele IX-XI şi importanŃa lor istorică, în
Ziridava, 10, 1978, p. 159-171; Idem, ConsideraŃii privind situaŃia
social-economică şi politică a primelor formaŃiuni statale româneşti, în
ActaMN, 21, 1984, p. 181-195; R. Heitel, Unele consideraŃii privind
civilizaŃia din bazinul carpatic în cursul celei de-a doua jumătăŃi a
secolului al IX-lea în lumina izvoarelor arheologice, în Studii şi
Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie, 34, 1983, p. 93-115.
Cercetări la principalele obiective arheologice: Şt. Pascu, M.
Rusu şi colab., Cetatea Dăbâca, în ActaMN, 5, 1968, p. 153-202; P.
Iambor, Şt. Matei, Cetatea feudal-timpurie de la Cluj-Mănăştur, în
Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj, 18, 1975, p. 291-
304; P. Iambor, Şt. Matei, Incinta fortificată de la Cluj-Mănăştur
(sec. IX-XIV), în ActaMN, 16, 1979, p. 215-224; M. Rusu, Şt.
Dănilă, Cetatea feudală timpurie de la Şirioara, în File de istorie,
BistriŃa, 2, 1972, p. 47-66. Cetatea de la Cuzdrioara nu a fost
cercetată arheologic.
92
nu numai a cetăŃilor de la Cluj-Mănăştur sau Dăbâca,
dar şi a acelora de la Şirioara, Cuzdrioara,
Moldoveneşti, ba chiar a celor de la Moreşti, Dedrag şi
Chinari. Mai mult chiar, s-a sugerat apartenenŃa la
această stăpânire a cetăŃilor de la Moigrad şi Ortelec-
Zalău185, deşi Anonymus, care menŃionează această
din urmă localitate, îi indică cu destulă claritate
situarea în Ńara lui Menumorout186. În acest fel, s-a
putut afirma că Ńara lui Gelou se întindea „până la
marginea sudică şi estică a Podişului Transilvaniei”187,
ba chiar că ea ar fi putut include Bălgradul (Alba
Iulia)188 şi, în consecinŃă, aproape întreg teritoriul
voievodatului transilvănean din secolele centrale ale
evului mediu.
În ceea ce priveşte reşedinŃa fortificată a lui
Gelou (castrum suum), propunerile de localizare a
acesteia la Dăbâca sau la Cluj-Mănăştur nu au putut fi
întrutotul confirmate de rezultatele cercetărilor
arheologice desfăşurate în cele două aşezări189. Aceste
185 Lista cetăŃilor puse în legătură cu stăpânirea lui Gelou atinge

amploarea maximă la M. Rusu, The Autochtonous Population and
the Hungarians, p. 204. V. şi Th. Nägler, Românii şi saşii până la
1848 (RelaŃii economice, sociale şi politice), Sibiu, 1997, p. 22-23;
Idem, Transilvania între 900 şi 1300, în Istoria Transilvaniei, I,
(până la 1541), coord. I.-A. Pop, Th. Nägler, Cluj-Napoca, 2003,
p. 204-205; N. Edroiu, FormaŃiuni statale pe teritoriul României
(sec. VIII-XI), Cluj-Napoca, 1999, p. 84-87.
186 Et sic ascendentes usque ad Zyloc peruenerunt, contra eos nemine
manum leuante; qui dux Menumorout et sui non sunt ausi pugnare
contra eos sed fluuium Cris custodire ceperunt – Anonymus XXII.
187 Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1972, p. 31.
188 Ibidem, p. 46
189 Analiza acestora la A. Madgearu, Românii în opera Notarului
Anonim, p. 159-172. Aşezarea de la Dăbâca ar putea data din

secolul al VIII-lea; fortificaŃia nu pare a fi însă anterioară
93
ipoteze s-au sprijinit, de altfel, doar pe informaŃia
directă oferită de Gesta (iuxta fluuius Zomus positum) –
faŃă de care, trebuie s-o spunem, varianta Dăbâca este
una mai degrabă improbabilă. O formulare similară
din capitolul XI – castro suo iuxta Morisio, unde este
vorba despre Cenad, localitate situată pe cursul
Mureşului – ne oferă indicii asupra sensului pe care
Anonymus îl dă acestui adverb de loc. Castrul lui
Gelou ar trebui astfel căutat pe Someş sau în imediata
sa apropiere, şi nu la Dăbâca, aşezare situată pe o
valea laterală, a Lonei, la cca 11 km de vărsarea
acesteia în Someşul Mic190. Aceste ipoteze nu au Ńinut
seama de ansamblul operei lui Anonymus, de contextul
în care aceasta a fost redactată şi, mai cu seamă, de
calitatea de notar regal (!) al autorului acesteia. În
perioada în care a fost redactată Gesta, aceste două
localităŃi erau cu siguranŃă – prin funcŃiile lor adminis-
trative, militare şi ecleziastice, prin rolul lor economic
şi politic – cele mai importante centre din nordul
Transilvaniei. Ele se numărau de asemenea, alături de
Alba Iulia şi Turda, printre cele mai importante patru
localităŃi din întreaga provincie intracarpatică. În
consecinŃă, este extrem de dificil de acceptat ideea că
un fost notar regal – care se dovedeşte, pretutindeni,
excelent informat în legătură cu localităŃile mai mult
secolului al X-lea (p. 159-168). Pentru fortificaŃia de la Cluj-

Mănăştur este admisă şi posibilitatea datării în secolul al IX-lea;
datorită dimensiunilor sale relativ reduse, ea este considerată
însă doar una „de refugiu”, improprie pentru rolul de reşedinŃă
a conducătorului unei formaŃiuni statale (p. 168-172).
190 Alte argumente împotriva acestei localizări la I.-A. Pop,
Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV, p. 177; A. Madgearu, op.

cit., p. 165.
94
sau mai puŃin importante de pe întreg cuprinsul
regatului191 – ar fi putut să le ignore denumirea. Nu
există, practic, nici un alt loc în Gesta în care
Anonymus să treacă cu vederea denumirea reşedinŃei
fortificate a unui conducător local; de asemenea, nici
un alt loc în care el să ignore denumirea unui centru
de comitat din epoca sa. Aşadar, faptul că Anonymus
nu menŃionează numele cetăŃii (castrum) lui Gelou
pare a avea o singură explicaŃie plauzibilă: locul în
care fusese situată aceasta devenise atât de puŃin
important în perioada în care el îşi redacta opera încât,
cel puŃin din punctul de vedere al unui notar al
cancelariei regale, denumirea sa nu mai era cunoscută
şi nu mai prezenta interes.
După 1990 cercetătorii au revenit la poziŃii mai
prudente în legătură cu întinderea Ńării lui Gelou,
restrângându-şi referirile la aria geografică în care
sunt localizate toponimele şi hidronimele menŃionate
de Anonymus. Istoriografia nu a abandonat însă cu
totul mai vechile interpretări arheologice pe care noile
generaŃii de cercetători ai culturii materiale le privesc
cu destulă circumspecŃie. Fireşte, o cercetare arheologi-
că inspirată dintr-o anumită viziune asupra istoriei nu
îşi putea exercita în mod credibil rolul de martor
obiectiv al trecutului; ea nu putea accepta şi produce
decât concluzii favorabile propriei sale viziuni.
Alexandru Madgearu, în monografia consacrată Gestei
Notarului Anonim, reanalizând informaŃiile arheologi-
ce existente, a arătat că, pentru o semnificativă parte a
191 Pentru care oferă, uneori, şi denumirile trecute: v. cap. XI
(castrum Ohtum ... quod castrum nunc Sunad nuncupatur) sau XXI
(quod primo castrum Thosu nominatum fuit nunc uero Saruuar
uocatur).
95
aşezărilor fortificate incluse de cercetători între
hotarele „Ńării ultrasilvane”, datarea lor în secolul al
IX-lea nu poate fi considerată sigură. Potrivit opiniilor
sale, stăpânirea lui Gelou ar fi cuprins „actualul judeŃ
Cluj, precum şi părŃi din judeŃele limitrofe Sălaj,
BistriŃa-Năsăud şi Mureş”; el nu exclude însă
posibilitatea Gelou să fi controlat cetatea de la Şirioara
(având, eventual, funcŃia de „cetate de graniŃă”) şi
exploatările de sare de la Dej şi Turda192. În ceea ce
priveşte fortificaŃiile de la Moigrad şi Ortelec-Zalău,
Călin Cosma a restrâns recent datarea acestora la a
doua jumătate a secolului al X-lea – prima jumătate a
secolului al XI-lea193.
Notarul Anonim despre întinderea „Ńării

ultrasilvane”. Generozitatea de care istoricii au dat
dovadă în aprecierea întinderii „Ńării ultrasilvane” se
află într-o stridentă contradicŃie cu datele oferite de
Gesta Notarului Anonim. O serie de indicii foarte clare,
prezente în opera lui Anonymus, ne arată că „Ńara
ultrasilvană” cucerită de Tuhutum era una cu o
întindere modestă. Să analizăm, pe rând, aceste indicii:
1. Terra ultrasilvana este, potrivit Gestei, singura
formaŃiune statală cucerită de un singur conducător
tribal ungar (Tuhutum), şi aceasta ca urmare a unei
singure expediŃii armate.
Într-adevăr, nici o altă cucerire relatată de
Notarul Anonim nu pare să fi fost mai puŃin dificilă.
Pentru cucerirea Ńării lui Menumorout a fost nevoie de
192 A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 184;

Idem, The Romanians, p. 130.
193 C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României în secolele VIII-X dH,
Cluj-Napoca, 2002, p. 201, 210-212.

96
două războaie, desfăşurate la un interval de timp
apreciabil. Cea dintâi campanie împotriva „ducelui”
bihorean, având drept rezultat cucerirea părŃii nordice
a stăpânirii acestuia (a fluuio Zomus usque ad Crisium), a
fost purtată de trei dintre conducătorii ungurilor:
Thosu, Zobolsu şi Tuhutum. După plecarea lui Tuhutum
către „Ńara ultrasilvană”, petrecută la încheierea celei
dintâi faze a acestei expediŃii, Thosu şi Zobolsu, rămaşi
singuri, au eşuat în încercarea de a traversa Crişul
Repede, opriŃi fiind de oştenii lui Menumorout
(Anonymus, 28). Cea de a doua campanie împotriva
lui Menumorout a fost condusă de Usubuu şi Velec
(Veluc), nobilissimi milites ducis Arpad, aflaŃi în fruntea
unei oştiri puternice (cum ualida manu); imediat după
trecerea Tisei acestora li s-au alăturat şi secuii (siculi)
(Anonymus, 50, 51). ExpediŃia împotriva lui Zubur,
dux Nitriensis, a fost purtată de fraŃii Zuardu şi Cadusa
– fiii lui Hulec, unchi dinspre mamă al lui Árpád – şi
de Huba, unum de principalibus personis, cu o oaste
destul de numeroasă (Anonymus, 33, 35, 36). În prima
fază a campaniei, după cucerirea fortăreŃei Varod,
acestora li s-a alăturat un alt conducător tribal, Borsu
(Anonymus, 34). Cucerirea fortăreŃelor Hung (urmată
de spânzurarea lui Loborcy, duca, comes eiusdem castri)
şi Borsoa – aparŃinând stăpânirii lui Salanus – a fost
făcută cu întregul efectiv al ungurilor, sub comanda
directă a ducelui Almus (Anonymus, 13), respectiv a
succesorului său Árpád (Anonymus, 14). Marea
campanie împotriva lui Salanus, încheiată prin
victoria de la Portus Grecorum, a fost purtată, de
asemenea, de „întreaga armată a ducelui Arpad”
(totus exercitus ducis Arpad) (Anonymus, 39). Continua-
rea campaniei împotriva lui Salanus (traversarea
97
Dunării şi cucerirea Belgradului) este pusă pe seama
liderilor Lelu, Bulsuu şi Botond (Anonymus, 41).
Campania împotriva lui Glad a fost purtată de coman-
danŃii maghiari Zuardu (cu fratele său Cadusa) şi Boyta.
Campania a fost îndelungată şi dificilă, desfăşurându-
se în nu mai puŃin de patru etape. În relatarea sa,
Notarul Anonim vorbeşte despre o luptă sângeroasă
în câmp deschis, urmată de cucerirea succesivă a două
cetăŃi (Keuee şi Urscia) (Anonymus, 44). Luptele împo-
triva garnizoanei „romane” a cetăŃii Bezprem au durat
11 zile, campania fiind purtată de doi dintre liderii
confederaŃiei tribale: Usubuu şi Eusee (Anonymus, 48).
Multiplicarea acestor exemple este inutilă. Cu
excepŃia Ńării lui Gelou, nici o altă cucerire relatată în
Gesta nu a fost realizată de un singur conducător tribal
al ungurilor. Până şi victoriile asupra simplilor
comandanŃi de cetate sunt puse pe seama a cel puŃin
doi conducători maghiari. De asemenea, nici un alt
dux menŃionat de Notarul Anonim nu a fost definitiv
înfrânt ca urmare a unei singure lupte.
2. Dintre toŃi conducătorii de „ducate” menŃionaŃi
în Gesta, Gelou este singurul care iese personal în
întâmpinarea invadatorilor, imediat după încălcarea
hotarelor stăpânirii sale. În cazul „ducatelor” lui Salanus
şi Menumorout, maghiarii au avut de înfruntat,
succesiv, o întreagă serie de comandanŃi locali aflaŃi în
subordinea acestora. NominalizaŃi (cazul Loborcy) sau
nu, aceştia par să fi reuşit să creeze dificultăŃi
atacatorilor, provocându-le uneori chiar înfrângeri,
aşa cum a fost aceea suferită de Thosu şi Zobolsu în
încercarea de a traversa Crişul Repede (Anonymus,
28). Confruntarea directă cu Salanus şi, respectiv,
atacul împotriva Bihariei au loc mult mai târziu:
98
practic, doar într-un al doilea război purtat împotriva
fiecăruia dintre aceşti conducători. Confruntarea
directă cu Glad (la Vadum Arenarum) are şi ea loc abia
după cucerirea prealabilă a teritoriului dintre Mureş şi
Timiş (Anonymus, 44). Chiar şi campania împotriva
lui Zubur – a cărei relatare prezintă câteva elemente
comune cu aceea desfăşurată împotriva lui Gelou – a
fost precedată de cucerirea fortăreŃei Varod şi de
ridicarea cetăŃii Borsu (Anonymus, 34).
Prin comparaŃie, ieşirea lui Gelou însuşi în
întâmpinarea lui Tuhutum constituie un indiciu al
faptului că „Ńara ultrasilvană” avea, din punct de
vedere militar, un nivel de organizare aproape
rudimentar. Ea ne arată, de asemenea, că reşedinŃa lui
Gelou nu se afla la o distanŃă prea mare de hotarele
stăpânirii sale, şi că între ea şi aceste hotare nu exista
nici o fortificaŃie de acoperire.
3. Terra ultrasilvana este prima „Ńară” cucerită de
maghiari în întregul ei. Potrivit relatării lui Anonymus,
cucerirea acesteia s-a produs la scurt timp după
stabilirea maghiarilor în Pannonia, într-o etapă în care
ei nu luaseră încă în stăpânire decât teritorii periferice
ale „ducatelor” lui Salanus şi Menumorout. Abia mai
târziu, după consolidarea poziŃiilor lor în regiune,
maghiarii conduşi de Árpád se vor considera în măsură
să întreprindă expediŃii împotriva nucleelor stăpâniri-
lor lui Salanus, Glad, Zubur sau Menumorout. Tot
ulterior acestui episod se produc primele confruntări
(încununate de succes, potrivit Gestei) cu trupele
„romane” ale Regatului Franc Răsăritean. Aşadar,
cucerirea „Ńării ultrasilvane” s-a produs, potrivit
Notarului Anonim, într-o perioadă în care maghiarii
nu se simŃeau încă destul de puternici pentru a angaja
99
confruntări decisive împotriva unor formaŃiuni statale
cu o structură ceva mai complexă.
4. În cazurile celorlalte cinci formaŃiuni politice
amintite în Gesta, întinderea acestora este acoperită
aproape în totalitate de toponimele menŃionate de
Notarul Anonim. Chiar dacă Anonymus nu ar fi
descris explicit hotarele stăpânirilor lui Menumorout
sau Glad, aşa cum procedează în capitolul al XI-lea al
Gestei sale, întinderea acestora s-ar fi lăsat cu uşurinŃă
reconstituită prin cartarea toponimelor şi hidronimelor
pe care el le menŃionează194. Aceeaşi situaŃie în cazul
„ducatului” lui Zubur: chiar dacă reşedinŃa acesteia
este cucerită de maghiari într-o etapă timpurie a
campaniei, Anonymus nu uită să enumere celelalte
cinci castra – Stumtey, Colgoucy, Trusun, Blundus et Bana
– luate în stăpânire ulterior, împreună cu numeroase
alte toponime (Anonymus, 33-37). Or, în cazul „Ńării
ultrasilvane”, toponimele şi hidronimele menŃionate
de Notarul Anonim (fluuium Almas – râul Almaş;
fluuium Zomus – Someşul /Mic/; fluuium Copus – râul
Căpuş; loco... qui dicitur Esculeu – Aşchileu:
Anonymus, 26, 27) sunt situate într-o arie teritorială
foarte restrânsă. Prin comparaŃie, aceasta ar putea
sugera faptul că teritoriul „Ńării” nu putea depăşi cu
mult arealul în care acestea sunt cuprinse.
5. Gelou este considerat a fi minus tenax (et dux
eorum Geleou minus esset tenax), iar oamenii săi sunt
caracterizaŃi ca viliores. Este într-adevăr posibil, aşa
cum propun traducerile efectuate până în prezent, ca
sintagma minus tenax să se refere la „slăbiciunea”195 lui
194 Vezi I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p.127-184; hărŃile (între p.
128-129).
195 A.Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 145, nota 5.
100
Gelou, la lipsa sa de „putere”196, de „statornicie”197 sau
de „fermitate”198. Se impune însă precizarea că – spre
deosebire de Menumorout, de pildă, care abandonează
Biharea asediată pentru a se refugia în pădurea Ygfon
– „ducele” român este departe de a se dovedi lipsit de
curaj, el neezitând să iasă în întâmpinarea lui
Tuhutum şi să angajeze bătălia cu acesta. În aceste
condiŃii, minus tenax ar putea fi o caracterizare
referitoare nu atât la personalitatea lui Gelou, la
calităŃile sale individuale, cât la resursele de care el
putea dispune; prin urmare, la stăpânirea acestuia. De
altfel, în prima traducere a acestui pasaj în limba
română, încă neinfluenŃată de precedente, Gheorghe
Şincai dă termenului tenax sensul de „strângător”: „şi
povăŃuitorul lor, Gelou, nu e strângător şi nu are buni
ostaşi lângă sine”199. În acest caz, mai apropiat de
sensul relatării lui Anonymus ar putea fi cuvântul
românesc „cuprins”, variantă în care pasajul ar avea
următoarea traducere: „iar conducătorul lor, Gelou,
este puŃin cuprins şi nu are ostaşi buni pe lângă sine”.
În orice caz, utilizarea sintagmei minus tenax, oricare
ar fi traducerea pentru care optăm, face inacceptabilă
ideea stăpânirii de către Gelou a unui teritoriu
196 I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 170-171.

197 Anonymus Notarius, Gesta Hungarorum / Faptele ungurilor,
traducere, prefaŃă, introducere şi note de G. Popa-Lisseanu, ed.
a II-a, Bucureşti, 2001, p. 103: „şi ducele lor Geleou e puŃin
statornic”.
198 P. L. Tonciulescu, Cronica notarului Anonymus, Faptele
ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena),

Bucureşti, 1996, p. 55: „şi ducele acestora Geleou este mai puŃin
ferm”.
199 Gh. Şincai, Cronica românilor, ed. F. Fugariu, Bucureşti, 1978,
vol. I, p. 128.
101
comparabil cu acela al „ducatelor” lui Menumorout
sau Glad. Ea face, de asemenea, foarte puŃin probabilă
controlarea de către „conducătorul” român a unui
număr mai mare de cetăŃi.
***
Luate fiecare în parte, desprinse din contextul
operei, argumentele prezentate mai sus ar putea ridica
diferite semne de întrebare, referitoare mai cu seamă
la acurateŃea reflectării de către Anonymus a unor
realităŃi anterioare cu cel puŃin un secol şi jumătate
faŃă de momentul redactării Gestei sale. Luate însă
împreună, aceste afirmaŃii şi indicii converg cu
hotărâre spre o concluzie care nu lasă loc nici unui
echivoc: Gelou era conducătorul unei Ńări cu o
întindere modestă; învins fără dificultăŃi majore, de
către un lider tribal care nu putea dispune de efective
foarte mari, el nu era un stăpânitor „puternic” sau
„cuprins” (tenax); el dispunea, aparent, de un singur
castrum. Chiar dacă, din punct de vedere al statutului
său politic, Gelou este recunoscut ca dux, deŃinător al
unui dominium, el nu depăşea, prin forŃa şi resursele
sale, nivelul unui comandant de cetate din teritoriile
stăpânite de Menumorout, Salanus sau Zubur. Datele
pe care ni le oferă Notarul Anonim ne obligă, fără nici
o rezervă, la acceptarea acestei concluzii. Dimpotrivă,
în tot cuprinsul Gestei nu poate fi găsit nici cel mai mic
indiciu sau detaliu care ar putea sprijini o altă
interpretare.
Cel mai semnificativ element al relatării
Notarului Anonim, extrem de important pentru recon-
stituirea realităŃilor acestei epoci, este reprezentat de
faptul că maghiarii au cucerit „Ńara lui Gelou” în întregul
102
ei. Mai mult decât atât, stăpânirea acestora a fost
recunoscută de notabilii acestei Ńări. AfirmaŃia Notarului
Anonim ne conduce către următoarele constatări
preliminare: a) această „Ńară” şi-a păstrat, pentru o
anumită perioadă de timp, anumite structuri de bază
ale „statalităŃii” sale; b) ea a constituit nucleul
stăpânirii maghiare în Ardeal; c) structura sa socială a
păstrat o serie de elemente ale vechilor realităŃi.
Argumente toponimice. Cea mai importantă

contribuŃie la studierea liniilor întărite de tipul prisă-
cilor din Transilvania rămâne, până astăzi, lucrarea
Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în
Transilvania, aparŃinând istoricului şi arheologului
Kurt Horedt200. Concluziile sale sunt reluate – uneori
fără ca numele autorului lor să mai fie menŃionat – în
lucrări de referinŃă, sinteze, compendii şi manuale
şcolare. Kurt Horedt a fost cel dintâi care a aplicat în
cercetarea istorică românească o metodă de lucru
bazată pe studierea consecventă a toponimiei, care
reflectă existenŃa unor forme de fortificare a
frontierelor specifice evului mediu timpuriu. El a
urmărit deplasarea acestor linii fortificate dinspre
nord-vestul către sudul şi sud-estul Transilvaniei,
reuşind astfel să reconstituie în mod credibil
principalele etape ale cuceririi Transilvaniei de către
maghiari. Sporadicele reluări ulterioare ale problemei
nu au făcut decât să confirme actualitatea metodei
200 Publicată în K. Horedt, ContribuŃii la istoria Transilvaniei în

secolele IV-XIII, Bucureşti, 1958, p. 109-131. Lucrarea mai recentă
a aceluiaşi autor – Siebenbürgen in Frühmittelalter, Bonn, 1986 –
nu aduce contribuŃii suplimentare semnificative la cunoaşterea
liniilor de prisăci.
103
utilizate de K. Horedt, fără să îi aducă, însă, acele
finisaje metodologice care ar fi făcut posibilă obŃinerea
unui surplus de date istorice credibile. Chiar abordările
recente201, care aduc noi argumente în favoarea
originii slave a acestui tip de fortificaŃii şi contribuie la
precizarea traseelor şi organizării acestora, nu fac, cu
mici excepŃii, decât să reutilizeze toponimele
identificate de Kurt Horedt în 1958.
Metodei de lucru folosite de Kurt Horedt îi pot fi
aduse astăzi câteva inevitabile îmbunătăŃiri. Lista de
toponime oferită de acesta este, în mod evident, una
încă abia schiŃată. Ea cuprinde mai cu seamă toponime
majore (denumiri de localităŃi, cursuri de ape), şi mai
puŃin date din sfera microtoponimiei, pentru obŃinerea
cărora este necesară consultarea unor hărŃi mai detalia-
te, completată eventual prin cercetarea de teren. Condi-
Ńionat de stadiul în care se afla, în acel moment, publi-
carea izvoarelor medievale referitoare la istoria
Transilvaniei, el a fost nevoit să se mulŃumească cu
datele obŃinute din surse aparŃinând secolelor XIX-XX.
Cele mai semnificative informaŃii din acest domeniu
sunt însă oferite de izvoarele mai timpurii, care oferă
date de primă mână asupra unor realităŃi supuse, în
durata lungă a istoriei, unui proces de transformare.
O mare parte a toponimelor prezentate în cele ce
urmează au fost identificate în documentele secolelor
al XIII-lea şi al XIV-lea. Denumirile existente încă în
această epocă au fost, în general, uitate între timp,
locurile respective purtând astăzi nume diferite. Am
încercat, în limita posibilităŃilor existente, verificarea
201 I. M. łiplic, ConsideraŃii cu privire la liniile întărite de tipul
prisăcilor din Transilvania (sec. IX-XIII), în Acta Terrae

Septemcastrensis, 1, 2002, p. 147-164.
104
acestor date prin obŃinerea unor informaŃii din teren.
Am urmărit, în principal, toponimele consacrate202 –
kapu, gyepő, ör – fără a exclude altele câteva,
semnificative în contextul dat: reci, récse („şanŃ”)203,
indicând o formă timpurie de delimitare a unui hotar,
respectiv katona („oştean”), mărturie a specializării
militare a locuitorilor unei aşezări. Apropiată de
sensul termenului kapu ar putea fi denumirea Clujului,
derivată de o serie de autori din latinescul clusa204;
acesta ar putea desemna, în contextul istoric dat, un
loc de trecere străjuit.
Am extins căutarea acestor toponime în întreg
nordul Transilvaniei: bazinele Someşului Mic,
Someşului Mare, Almaşului, Agrijului, Ńinutul
Chioarului şi depresiunea Lăpuşului. Atestările sunt
însă concentrate, în exclusivitate, în bazinul Someşului
Mic şi în jumătatea răsăriteană a actualului judeŃ Sălaj.
La nord de cursul Someşului şi în cea mai mare parte a
actualului judeŃ BistriŃa-Năsăud nu au putut fi
identificate toponime din categoria celor menŃionate205.
202 Pentru care vezi, mai recent, Kristó Gy., Ardealul timpuriu
(895-1324), Szeged, 2004, p. 78-83, 163-165; S. Brezeanu,

IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 192-260, 274-282; I. M. łiplic,
ConsideraŃii cu privire la liniile întărite, p. 151-164; A. A. Rusu,
Castelarea carpatică. FortificaŃii şi cetăŃi din Transilvania şi teritoriile
învecinate (sec. XIII-XIV), Cluj-Napoca, 2005, p. 63-64, 296-299.
204 De unde provine şi termenul „clisură”, loc întărit între
munŃi. Pentru clusa – Cluj vezi S. Brezeanu, IdentităŃi şi

solidarităŃi medievale, p. 278; I. M. łiplic, ConsideraŃii cu privire la
liniile întărite, p. 157; A. Madgearu, Românii în opera Notarului
Anonim, p. 182.
205 Cu excepŃia Rodnei (sl. Rogna, „şanŃ” – Kristó Gy., Ardealul
timpuriu, p. 56); denumire dublată de toponimicul românesc

105
Kapu (Porta, Poarta): 1.1. PorŃ (Porcz). Derivat,
eventual, de la Porta Mezesina206. 1.2. Vaskapu („Poarta
de Fier”, azi Poarta Sălajului, SJ)207. Prima atestare:
Waskapw, 1525208. 1.3. Kopus, vale şi „munte”, în
hotărnicia posesiunilor Sânmihaiu Almaşului şi Sântă
Măria, SJ (1334)209. Ar putea fi identică cu o vale a
Căpuşului, situată la V de Sutor (Zutor), SJ, către
înălŃimile care despart văile Almaşului şi Agrijului210.
1.4. Poarta de Fier, deal situat la N de Huedin211. 1.5.
Kopus (Căpuşu Mare, CJ), poss. episcopală 1282212.
Pârâu care se varsă în Someş în apropiere de Gilău213.
1.6. Felkopusi (Căpuşu Mic, CJ), poss. episcopală
1219214. 1.7. Kaputat, pădure, în apropierea pârâului
Căpuş215. 1.8. Kopus, creastă (byrch), la hotarul nord-
vestic al posesiunii Băgara (Bogarteluk), aparŃinând
abaŃiei din Cluj-Mănăştur (1299)216. 1.9. Capul, deal
ŞanŃ, existent în imediata sa apropiere. Aceste toponime nu

prezintă însă interes pentru obiectul lucrării de faŃă.
206 K. Horedt, Etapele de pătrundere, p. 115.
207 Ibidem.
208 C. Suciu, DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania,
Bucureşti, 1967, II, p. 47; Petri M., Szilágy vármegye

monographiája [Monografia comitatului Sălaj], IV, Budapest,
1904, p. 768.
209 Jakó II. 806: ab illa valle [Almas] ascensus fieret supra quendam
montem Kopus nuncupatum.

210 InformaŃia ne-a fost furnizată de istoricul şi arheologul
Ştefan Matei, căruia îi mulŃumim şi pe această cale.

211 Repertoriul Arheologic al judeŃului Cluj, 1992, p. 234.
212 DIR II, p. 239-240.
213 K. Horedt, loc. cit.
214 DIR I, p. 87-88.
215 K. Horedt, loc. cit.
216 Prima meta incipit ex plaga occidentali in uno Byrch Kopus
nominato, ubi convicinatur cum possessione eiusdem domini abbatis

Egeres vocata: Wenzel V. 219-221; DIR II. 473-475; Jakó I. 591
106
între Hăşdate şi Săvădisla, pe cumpăna apelor dintre
valea Hăjdatei şi bazinul Someşului Mic217. 1.10.
Kerthvelykapus (1307), pe hotarul dintre Giula şi
Ciumăfaia218. 1.11. Kapus, toponim în hotarul fostei
localităŃi Someşeni219. 1.12. Kepus, posesiune (aşezare
dispărută) la SSE de Orman (CJ), pe actualul deal
Dumbrava, între văile Ormanului şi Ghiroltului
(1338)220. AparŃinea comitatului Solnocul Interior.
MenŃionat pentru prima oară în 1312, sub forma
Kepesteluk, între Ghirolt şi Orman221. În 1620 apare
(Kapus) în hotărnicia satului Ghirolt (CJ)222. 1.13.
Kapusvölgy, menŃionat în 1576 în hotărnicia satului
BonŃ (CJ)223. Reapare, ulterior, în hotărniciile satului
învecinat Hăşdate: 1715 – Kapus csereje; 1754 –
Kapustorok; 1898 – Kapus224. 1.14. Naghkapws, Kiskapws,
menŃionate în 1334 între Sic şi BonŃ225. Kapustetö,
menŃionat în 1754, într-o hotărnicie a localităŃii Sic
(consideră documentul un fals din secolul al XIV-lea, fapt care

nu afectează însă autenticitatea hotărniciei).
217 N. Beuran (coord.), Şt. Poenaru, Harta fizică şi administrativă a
judeŃului Cluj, 1:135.000.

218 Deinde vadit versus Chomafaya ad unum Zeek, abhinc ulterius
procedendo versus Chamafaya ad Kerthvelykapus et deinde

procedendo super Kurzberek versus occidentem inter Gyula et
Chomafaya pervenit ad unum Kerekdumb: DIR III. 57-58, 391 (1307,
oct. 6).
219 K. Horedt, Etapele de pătrundere, p. 115; L. Makkai, Erdély népe
a középkorban, p. 323.
220 DIR V. 461, 463-464; Bánffy I. 99-100, 100-101: et deinde, cum
ad faciem possessionis Kepus vocate...

221 DIR III. 204.
222 Kádár III, p. 539.
223 Kádár II, p. 239.
224 Kádár IV, p. 27.
225 Jakó II. 812.
107
(CJ)226. 1.15. locum Kapuus nominatum, menŃionat în
1350, între Suatu (CJ) şi łicud (Valea Largă, MS); este
străbătut de drumul dintre aceste două localităŃi,
„lângă pădurea ce Ńine de Arankuth”227. 1.16. Kapusd,
via, între Unguraş (Balwanus), (CJ), şi Malin (Malun),
(BN) (1334)228. Un deal Kapus este menŃionat în 1353229.
Ar putea fi identic cu un deal Kapus, semnalat de K.
Horedt „lângă pârăul Becleanului”230. 1.17. Kapus,
menŃionat în 1696 în hotarul localităŃii Sânmărtin
(CJ)231. 1.18. magnus Kapus (1329), între Buza (CJ) şi
Jimbor (BN)232. 1.19. Geuchkapusa, vale, menŃionată în
1326, în hotărnicia posesiunii GhiolŃ (Geuch)233. 1.20.
Kopur (Copru, CJ), 1329: terra Kopur234. 1.21. Kapus,
mons, menŃionat în 1329 între Wylak (Delureni, BN),
Septeer (Şopteriu, BN), Budateleke (Budeşti, BN),
Khychyd (Miceştii de Câmpie, BN), Wyzuliateleke
226 Kádár VI, p. 423.

227 DIR VI. 555-556; Bánffy I. 173-174: ...silvae suae hereditariae
Agaserdeu vocatae, a parte orientali iuxta silvam ad ...kuth
pertinentem existentem, a quandam viam incipiens, quae a parte
Zuath transit per quendam locum Kapuus nominatum versus
Cykud...
228 Jakó II. 808: quandam viam vulgo Kapusd nominatam.
229 Kádár III, p. 133.
231 Kádár VI, p. 432.
232 Jakó II. 644: et per idem Beerc vadit usque ad magnum Kapus,
quod separat a parte terre Sumbur ad terram Buza et per idem Beerc
vadit ad montem Lumpeyrthegese vocatum. DIR V. 280-281; Anjou
II. 394-401.
233 DIR IV. 180-181; Hazai okl. 196-199; Jakó II. 556: in quo Berch
per vallem Geuchkapusa descendit ad fluvium Zorwosthou, in quo

ascendit versus orientem ad quoddam molendinum, quod est in fine
ville Geke.
234 DIR V. 280-281; Jakó II. 644.
108
(Vişina, BN), Zentiwan (dispărut, CJ)235. 1.22. Căpuş,
deal, între Mociu şi Zorenii de Vale (CJ)236.
Gyepő (gepus, indagines, Presaca): 2.1. Presaca,

SJ, deal între vechile comitate Dăbâca şi Crasna237. 2.2.
Gyepesfar (1576), Gyepüsfar (1580), menŃionate în
hotărnicii ale satului BonŃ (Boncznyires, CJ)238. 2.3.
Gyepü, rét (1622), în hotarul satului Sântejude (CJ)239.
2.4. Gepusberche (1334), în hotarul posesiunii Ligyn
(Legii, CJ). Pe Gepusberche / „Dealul Prisăcii” se află
un semn de hotar capital (meta capitalis), de la care este
începută trasarea hotarelor240. 2.5. Gyapul, terra (1334),
aparŃinând domeniului cetăŃii Unguraş. Localizată în
apropierea hotarului cu Apanagyfalwa (Nuşeni, BN)241.
În 1756 este menŃionat, în hotarul Unguraşului,
toponimul Gyepüsajja242, a cărui localizare rămâne
incertă. 2.6. Gyepü, toponim menŃionat în 1754 în
hotarul localităŃii Strugureni (Veresegyháza, BN)243.
235 DIR V. 280-281; Jakó II. 644: et in eodem rivulo ascendit ad

montem Kapus, ubi ex utraque parte vie in ipso Kapus in Beerc sunt
due mete, quarum una dividit a terra Wylak et alia a terra Septer./.../
Abhinc tendit et currit in eodem Beerc usque ad priorem locum Kapus
vocatum et sic mete ipsius terre Budateleke terminantur.

238 Kádár II, p. 239.
239 Kádár VI, p. 341.
240 DIR V. 326-327, 578-579; Jakó II. 817: Prima enim meta capitalis
oritur seu incipit in loco Gepusberche vocato. /.../ Ab illo loco incipiens
pergit ad Gepusberche.
241 Jakó II. 808: terre Gyapul vocate pertinentis ad castrum Baluanus
prenotatum.
242 Kádár II, p. 133.
243 Kádár VII, p. 95.
109
Pare a fi localizat între văile Jimborului şi Meleşului.
2.7. Gepuserdeu (1326)244, silva Gepus (1336)245, Ńinând
de posesiunea Zenthguthard (Sucutard, CJ).
Recea (Reche). R.1. Recea, azi Recea-Cristur, CJ.

Până în secolul al XV-lea, Reche şi Keresztur erau două
localităŃi distincte, menŃionate ca atare în 1320: Paul de
Reche, Kereztur246. Cristurul (Sancta Cruce) avea în
1332 o parohie catolică şi deci, probabil, populaŃie
maghiară247. Nebeneficiind de asemenea atestări,
Recea era, cu siguranŃă, o localitate cu populaŃie
necatolică. Unificarea celor două localităŃi, atestată
pentru 1478248, a fost probabil realizată mult mai de
timpuriu. R.2. Recea, toponim în satul Berindu, com
Sânpaul, jud. Cluj249.
Ör (Eur, sl. straža, rom. straja): 3.1. Eurmezeu

(Szamosırmezı, Var, SJ), localitate situată la vărsarea
Almaşului în Someş. Prima atestare documentară:
1320250. 3.2. Wrtelek, aşezare dispărută. Potrivit
244 DIR IV. 180-181; Jakó II. 556: et ibi reflectitur versus
meridionalem et ascendit per montem seu Berch circa silvas
Keurusedeu et Gepuserdeu et abhinc protenditur versus occidentalem
et descendit ad duas aquas fluentes Ambuzthu nominatas et ibi
terminatur.
245 DIR V. 383, 585-586: quondam silvam suam Gepus nuncupatam
ad villam suam Zenthguthard vocatam pertinentem et prope ac in

vicinatu cuiusdam silve Kevruserdew ad villam Geke /.../ predictam
silvam Gepus simul cum fundo et terra in qua est situata...
246 Jakó II. 369.
247 Jakó II. 1066.
248 Reche-Keresztur, la Suciu II. 73.
249 V. Cosma, Cinci sate din Ardeal, Cluj, 1933, p. 103.
250 A. A. Rusu, Începuturile cetăŃii medievale de la Bologa, în
ActaMP, IV, p. 414-416; Jakó II. 362.

110
documentului din 19 aprilie 1320 era situată între
Miluad (Miluani, SJ) şi Kyuseskuleu (Aşchileul Mic,
CJ)251. În hotarul comunei Aşchileu, deasupra
izvorului Borşei, către Dolu (SJ), la cumpăna apelor
dintre văile Borşei şi Almaşului, există un deal cu
numele Ortelec252. 3.3. Orneghiu (İr-nagy, „straja
mare”), deal situat în hotarul comunei Sânpaul (CJ), la
vest de satul Sânpaul, între acesta şi „Dealul
CetăŃii”253. 3.4. Alewr, Al Ewr (Urişor, CJ). 1405: villa
hungaricalis Alewr; 1495: Al Ewr; 1582: Alsó-Eör254. 3.5.
Vrlman, Vrman, Orman (Orman, CJ). 1292: Vrlman;
1312: poss. Vrman; 1333: sacerdos de Orman255. 3.6. Eur
(Iuriu de Câmpie, CJ). 1320: villa Eur; 1392-1393: poss.
Eur (filiorum Beke de Ikloud); 1448 kenezius in Ewr
commorans; 1461: census quinquagesimalis de Ewr256. 3.7.
Straja Mică, Straja Mare – dealuri; Straja – sat. 3.8. Fel
Ewr, Felewr (Uriu, Uriu de Sus, CJ). 1405: villa Felewr;
1495: Fel Ewr257.
K. Katona, Cătina (CJ). Prima atestare: Kathana,

1327258. Denumirea, unică în spaŃiul transilvănean,
pledează pentru o întemeiere mai târzie a acestei
localităŃi, probabil într-o etapă de consolidare a acestei
linii fortificate, pe parcursul secolului al XI-lea.
Locuitorii acestui sat îndeplineau o funcŃie similară
251 A. A. Rusu, loc. cit.; Jakó II. 362.

252 InformaŃie oferită de istoricul şi arheologul Ştefan Matei.

254 Suciu II. 220.
255 Suciu II. 19; DIR II. 384, III. 204, V. 168.
256 Suciu I. 320.
257 Suciu II. 220.
258 Jakó II. 594; Suciu I. 129.
111
acelora din localităŃile, evident mai timpurii, care
poartă numele İr (sau un nume compus din acesta).
Localitatea a fost întemeiată, cu certitudine, pe un
pământ „regal”. Intrarea sa în posesia neamului Wass
s-a petrecut, odată cu întreaga vale a Fizeşului, nu mai
devreme de sfârşitul secolului al XII-lea.
Câteva remarci cu privire la originea acestor
toponime: persistenŃa denumirilor slave sau româno-
slave (slave ca origine, parŃial asimilate însă în limba
română: straja, presaca, recea), care coexistă cu cele
maghiare (neasimilate în româneşte) oferă argumente
solide în sprijinul preluării de la slavi şi români a
principiilor de delimitare şi a traseelor hotarelor. Este
interesant de observat că aceste toponime, atâtea câte se
păstrează în acest areal, sunt situate la vest de linia de
prisăci BonŃ-Mociu; ele nu se mai regăsesc pe această
linie de prisăci, sau pe aceea, ulterioară, dintre Unguraş
şi Cătina. În cazul Clujului, termenul care se află la
originea denumirii sale are o presupusă origine latină;
unicitatea acestui caz impune însă tratarea sa cu
precauŃie, până la obŃinerea unor eventuale confirmări.
Interpretare: cumpene de ape. Trebuie să

remarcăm, de la bun început, una dintre cele mai
semnificative caracteristici ale acestor toponime, extrem
de importantă pentru reconstituirea realităŃilor istorice
specifice evului mediu timpuriu: ele sunt situate pe
cumpenele de ape. Constatarea se referă atât la cele trei
linii de prisăci pe care le vom prezenta în cele ce
urmează, cât şi la locurile de trecere şi punctele de
strajă atestate în întreg acest teritoriu. Această realitate
implică existenŃa unor structuri teritoriale legate de
văi, al căror sistem de organizare a fost păstrat în
112
primele secole ale stăpânirii ungare. Vechile hotare ale
voievodatului Transilvaniei respectă şi ele acest
principiu.
Astfel, zona Călatei, situată la răsărit de izvorul
Crişului Repede, aparŃinea, în evul mediu, comitatului
Bihor. Este destul de evidentă, în acest caz, moştenirea
unor realităŃi din epoca anterioară cuceririi, reflectată
de numeroasele toponime care subliniază importanŃa
punctului de trecere („poartă”, kapu) situat în zona
Căpuşului (1.5, 1.6, 1.7). O altă cumpănă de ape este,
desigur, cea a Meseşului, limită tradiŃională a
Transilvaniei de-a lungul evului mediu. Toponimele
delimitează însă şi văile interioare: ele se regăsesc între
bazinele Agrijului şi Almaşului (1.2, 1.3), Almaşului şi
Nadăşului (1.8, 3.3), Almaşului şi Borşei (3.2),
Almaşului şi Lonei (R), Mărului-GhirolŃului şi
Ormanului (1.12, 3.5). Linia de prisăci BonŃ-Mociu
(2.2, 2.3, 2.4; 1.13, 1.14, 1.15) urmează, în principiu,
cumpăna de ape dintre afluenŃii Someşului Mic şi cei
ai Fizeşului; ea a fost împinsă însă, în anumite zone,
către est pentru a face posibilă cuprinderea
exploatărilor de sare de la Sic şi Cojocna. În sfârşit, cea
mai estică linie de prisăci din interiorul Transilvaniei
de Nord, aceea dintre Unguraş şi Copru/Cătina (2.5,
2.6, 2.7; 1.16, 1.17, 1.18, 1.19, 1.20, 1.21; K), delimitează
văile Fizeşului şi Meleşului.
Acest principiu de delimitare a fost păstrat până
în secolul al XII-lea. El poate fi regăsit în liniile de
delimitare dintre comitatele medievale Dăbâca şi Cluj,
pe traseul dintre văile Borşei şi Nadăşului şi, în
continuare, între cele ale Fizeşului şi Căianului; de
asemenea, între comitatele Cluj şi Turda şi, în
segmentul dintre izvorul Lonei şi cursul Someşului
113
Mic, între comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior,
această din urmă linie de demarcaŃie constituind,
dealtfel, până în secolul al XIII-lea, limita nordică a
Voievodatului Transilvaniei. Dincolo de linia de
prisăci dintre Unguraş şi Cătina, pe teritoriile intrate
efectiv în administrarea regalităŃii Arpadiene după
sfârşitul secolului al XI-lea, acest principiu de
delimitare nu mai este respectat. În nord-estul şi estul
Transilvaniei, liniile de demarcaŃie dintre comitatele
Solnoc şi Dăbâca, Cluj şi Turda, constituite pe
parcursul secolului al XII-lea, secŃionează cursurile de
ape, încetând să mai includă văile în întregul lor.
Delimitarea pe cumpenele de ape era practicată
şi pentru stăpânirile neamurilor nobiliare din nord-
vestul Transilvaniei istorice, înainte de ieşirea din
indiviziune a diferitelor ramuri ale acestora, petrecută
la limita dintre secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. În
hotărnicia posesiunii Gyula (Giula, CJ), din anul
1307259, este indicată diferenŃa dintre vechile hotare
capitale (meta capitalis), situate pe cumpenele de ape,
deasupra izvoarelor cursurilor de apă, şi semnele de
hotar obişnuite, care delimitau stăpânirile individuale
ale membrilor neamului. În formele lor mai vechi,
aceste hotare capitale puteau fi continue (meta
continua); ele aveau aspectul unor indagines mai puŃin
pretenŃioase, delimitând teritoriile stăpânite de diferiŃi
potentaŃi. Un astfel de exemplu poate fi surprins, în
aceeaşi regiune, în hotărnicia Deuşului (1280)260.
Linii de prisăci. Atestarea toponimică a liniei

apusene de indagines, cea de pe culmile Meseşului, nu
259 DIR III. 57-58, 391; Jakó II. 68.

260 DIR II. 251-253; Jakó I. 400.
114
este una impresionantă; este însă extrem de important
faptul că toponimele semnalate până în prezent,
Presaca (2.1) şi PorŃ (1.1), îşi au cu siguranŃă originea
într-o perioadă anterioară cuceririi maghiare. Acestora
li se adaugă un alt toponim din aceeaşi regiune,
Recea261, situat la rândul său pe cumpăna de ape dintre
văile Crasnei şi Zalăului, care marca limita administra-
tivă dintre comitatele Crasna şi Solnoc262. Linia de
prisăci de aici constituie, în schimb, o prezenŃă semnifi-
cativă în izvoarele narative medievale263. Culmile
Meseşului reprezentau, la sfârşitul secolului al IX-lea,
limita răsăriteană a stăpânirii lui Menumorout; pe
parcursul secolului al X-lea, acestea s-au transformat
în graniŃa dintre ducatul lui Árpád şi „Ńara
ultrasilvană” stăpânită de succesorii căpeteniei
maghiare pe care Anonymus o desemnează sub
numele Tuhutum.
Linia de prisăci de pe Meseş trebuie pusă în
relaŃie cu cetatea de la Ortelec-Zalău, fie aceasta identi-
că sau nu cu acel Zyloc menŃionat de Anonymus264. O
261 DIR IV. 259, Suciu II. 73: Reche (1326).

262 Toponimicul Ortelec (localitate înglobată astăzi în oraşul
Zalău) nu face parte din categoria acelora referitoare la liniile
de prisăci. Toate menŃiunile sale de până în secolul al XVI-lea
ni-l prezintă sub formele Varteleke (1411), Vartelek, villa olachalis
(1423), Warthelek (1437) etc.; el însemna, prin urmare, „satul
cetăŃii”, denumirea putând fi pusă în legătură cu cetatea de
pământ şi lemn care a funcŃionat în această localitate în secolele
X-XII.
263 Anonymus XXII; SRH, I, p. 366.
264 Identificare propusă de P. Iambor, Aşezări fortificate din
Transilvania (secolele IX-XIII), Cluj-Napoca, 2006, p. 95-96.

Rezerve faŃă de aceasta la C. Cosma, Vestul şi nord-vestul
României, p. 51.
115
linie de indagines devenea, fără îndoială, mai eficientă
în cazul în care era susŃinută de un centru fortificat de
o anumită anvergură. În 1211, în sud-estul
Transilvaniei, prisăcile vor fi asociate în mod insistent
cu cetăŃile (indaginibus castri Almage, indagines castri
Noilgiant)265, relaŃia prisacă-cetate fiind, de asemenea,
constatabilă şi cu prilejul atacului mongol din 1241266.
În cazul discutat aici, problema este reprezentată de
faptul că perioada de funcŃionare a cetăŃii de la Ortelec
a fost încadrată, potrivit ultimelor cercetări (încă
incomplet finalizate), între a doua jumătate a secolului
al X-lea şi prima jumătate a secolului al XI-lea267, ea
neputând fi pusă prin urmare, în stadiul actual al
cercetărilor, într-o relaŃie directă cu faza cea mai
timpurie, atestată de toponimie, a funcŃionării acestei
linii fortificate. Trebuie subliniat însă faptul că
izvoarele referitoare la atacul peceneg din 1068 ne
arată însă că şi linia de indagines de aici a continuat să
rămână activă până după mijlocul secolului al XI-
lea268, ea nefiind aşadar abandonată în perioada care a
urmat victoriei regelui Ştefan I asupra lui Gyula cel
Tânăr. Este greu de presupus că menŃinerea unei
graniŃe fortificate între Transilvania şi Ungaria, la o
dată la care dinastia lui Gyula sau ramurile sale
colaterale îşi pierduseră vechile drepturi de stăpânire
265 DIR I. 150-151, 369-370; Jakó I. 38.

266 A. A. Rusu, Castelarea carpatică, p. 63-64.
267 C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 48, 210-212. În
ceea ce priveşte încetarea funcŃionării acestei fortificaŃii, o

opinie similară – mijlocul secolului al XI-lea – este formulată de
P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 96.
268 SRH, I, p. 366: Post hec autem pagani Cuni a superiori parte porte
Meses ruptis indaginibus irruperunt in Hungariam...

116
asupra Transilvaniei, ar putea fi atribuită doar inerŃiei
legate de funcŃionarea unui asemenea sistem complex.
Ea pare a indica mai degrabă persistenŃa, până după
mijlocul secolului al XI-lea, a unei diferenŃe de statut
politic între Transilvania şi Ungaria care îşi aşteaptă
încă explicaŃiile.
Îngusta vale a Agrijului, cu o lăŃime medie de 10
km, ar putea fi considerată o aşa-numită „zonă de
prisacă” (gyepőelve, terra deserta), teritoriu controlat
de apărătorii liniei de indagines de pe culmile
Meseşului. Acest fapt ar fi în măsură să explice
prezenŃa unei „PorŃi de Fier” (Vaskapu) la limita
dintre văile Agrijului şi Amlaşului, cu toate că pe
înălŃimile dintre cele două văi nu au fost surprinse
toponime referitoare la prisăci. Este greu de crezut că
o asemenea zonă de control putea fi menŃinută în
întregime nelocuită269. PopulaŃia zonelor de prisacă
era însă, foarte probabil, una rarefiată270, aşezările de
aici fiind controlate cu stricteŃe de responsabilii acestui
sistem defensiv. Locuitorii lor puteau îndeplini
diferite prestaŃii legate de întreŃinerea „prisăcilor”; lor
le puteau fi încredinŃate, de asemenea, însărcinări
legate de supravegherea regiunilor învecinate.
Mergând de la vest spre est, cea de a doua linie
de prisăci, ale cărei urme pot fi surprinse pe traseul
BonŃ (2.2) – Sântejude-est (2.3) – Legii (2.4), completate
de toponimele care desemnează locuri de trecere
269 Aşa cum susŃin, între alŃii, K. Gündisch, Autonomie de stări şi
regionalitate în Ardealul medieval, în Transilvania şi saşii ardeleni în

istoriografie. Din publicaŃiile AsociaŃiei de Studii Transilvane
Heidelberg, Sibiu-Heidelberg, 2001, p. 37-38.
270 I. M. łiplic, ConsideraŃii asupra liniilor întărite, p. 152.
117
(kapu) şi puncte de strajă (ır) semnalate în fig. 1,
trebuie interpretată ca reprezentând limita răsăriteană
timpurie (cu siguranŃă din secolul al X-lea) a
stăpânirilor transilvănene a maghiarilor din grupul
Tuhutum-Gyula. Este posibil ca ea să fi fost constituită
pe traseul hotarelor răsăritene ale mai vechii stăpâniri
a lui Gelou. Acest lucru nu poate fi însă afirmat cu
siguranŃă, de vreme ce nu a fost posibilă identificarea,
pe traseul acesteia, a vreunui toponim paralel slav sau
româno-slav. Putem fi, în schimb, cât se poate de siguri că
stăpânirea lui Gelou nu depăşea această linie înspre răsărit
şi nord. Poate fi remarcat faptul că această linie lasă în
afara sa exploatările de sare de la Dej şi, de asemenea,
întreaga vale a Fizeşului; acestea nu făceau parte, prin
urmare, din stăpânirea cea mai timpurie a grupului
maghiar aşezat în Ardeal. Urmând cu destulă stricteŃe
cumpăna apelor dintre bazinele Fizeşului şi Someşului
Mic, această linie includea, în schimb, exploatările de
sare de la Sic şi Cojocna, importante resurse economice
ale acestei formaŃiuni statale. Ea includea, de asemenea,
întreaga vale a Căianului, unde linia de hotar – în
acest caz, se pare, una neîntărită cu prisăci – făcea o
cotitură spre apus, pe cumpăna de ape dintre bazinele
Someşului Mic şi Arieşului, unde este marcată prin
toponime care indică vechi locuri de strajă: Ewr (3.6),
dublat de forma româno-slavă Straja (3.7). Este aşadar
plauzibil ca, cel puŃin în această zonă, hotarele
stăpânirii maghiare să se fi suprapus, pentru o
anumită perioadă, peste vechea limită teritorială a
stăpânirii lui Gelou.
Pe traseul acestei linii, la Gădălin şi la Vişea,
dispunem de atestări documentare timpurii ale unor
păduri, legate, foarte probabil, de acest sistem de
118
delimitare a hotarelor. Astfel, „pădurea Gădălinului”
(silva Kedlen), este menŃionată în 1326271, pentru ca în
1332 localitatea să reapară sub forma terra seu possessio
Kedelenteluk („pământul sau proprietatea Gădălin”)272.
Cea dintâi informaŃie documentară despre Vişea
datează din 1326, dată la care este menŃionată silva
Visaerdei (”pădurea Vişea”)273. Localitatea reapare în
1332 (possessio Vizateluke)274. Fiind situată la limita
dintre comitatele Cluj şi Dăbâca, este posibil ca
arondarea administrativă iniŃială a localităŃii să nu fi
fost una foarte bine stabilită. În 1345, aceasta este
menŃionată ca făcând parte din comitatul Dăbâca
(terra seu possessio Vizouloteluk in comitatu Doboka
existens)275; ulterior, Vişea este menŃionată ca făcând
parte din comitatul Cluj.
De o descriere interesantă a unor locuri de
trecere dispunem de la Sic, într-un document ce
poartă data 25 iunie 1334, dar care pare să fie, potrivit
opiniei lui Jakó Zs., un fals din secolul al XVI-lea.
Acestea, două la număr, Naghkapws şi Kyskaphws,
situate înspre Săcălaia şi BonŃ, sunt descrise ca fiind
locum lapidinosum strictum („loc pietros şi îngust”),
respectiv locum alium similiter strictum, similem priori
(„alt loc, de asemenea îngust, la fel ca cel anterior”)276.
Cele două toponime se regăsesc şi astăzi în hotarul
comunei Sic. Astfel, „Nagy Kapu” („Căpăşu Mare”) este
271Suciu I. 252; DIR IV. 266, 570.

272Suciu I. 252; DIR V. 104, 604.
273Suciu II. 252; DIR IV. 266, 570.
274Suciu II. 252; DIR V. 263, 426.
275Suciu II. 252.
276 Jakó II. 812.
119
situat în apropierea punctului culminant (cumpănă de
ape) a actualului drum comunal dintre Sic şi Săcălaia.
În acest punct, în apropierea drumului, există o
formaŃiune geomorfologică similară unei terase,
denumită de localnici „Várhegy” („Dealul CetăŃii”).
ÎnălŃimea sa relativă este de 20-25 m, fiind mărginită
de pante abrupte înspre vest, nord-vest şi sud. Pe
latura de est a terasei, cu o pantă mai lină, pare să fi
fost amenajat un şanŃ de apărare277. Nu foarte departe
de acest punct de trecere, către vest, în partea de hotar
„Vane Mari” (Nagyváné) au fost descoperite
fragmente ceramice databile din secolele XI-XII,
printre acestea numărându-se şi un fragment de cazan
de lut ars278. În ceea ce priveşte „Kiskapus”
(„Chişcapuş”), situat la o anumită distanŃă spre sud de
cel dintâi, în apropierea cumpenei de ape a văii
BistriŃei (Besztercevölgy) – de semnalat originea slavă
a hidronimului ! – acesta mai are şi un alt nume,
„Gyalogkapus” („Ghialogcapuş”)279, cu semnificaŃia „loc
de trecere pentru pedeştri”. Este vorba, aşadar, despre
o „poartă” mai puŃin importantă din punct de vedere
comercial şi militar. Şi în apropierea acestei „porŃi” a
fost semnalată existenŃa unui promontoriu care pare
să fi fost cândva întărit cu un şanŃ de apărare;
fragmentele ceramice aflate întâmplător pe pantele
acestuia sunt însă exclusiv preistorice280.
Posibila „zonă de prisacă”, a cărei existenŃă pare
destul de evidentă în cazul liniei de pe culmile
277 RepCj, p. 348, 20 (inf. I. Ferenczi).

278 RepCj, p. 350, 32-33.
279 RepCj, p. 344, 2.
280 RepCj, p. 346, 13 (inf. I. Ferenczi).
120
Meseşului, nu poate fi identificată aici cu aceeaşi
uşurinŃă. Este greu de crezut că o asemenea zonă de
control ar fi putut include întreaga vale a Fizeşului.
Nu trebuie exclusă însă posibilitatea existenŃei unei
zone de prisacă mai restrânse, care ar fi putut
cuprinde doar anumite sectoare din vestul acestei văi.
Este de asemenea problematică, în acest caz,
relaŃia linie de prisăci – cetate. Nu există argumente
arheologice ferme care să ne permită să afirmăm că
fortificaŃiile de la Dăbâca şi Cluj-Mănăştur ar fi fost
contemporane cu perioada de funcŃionare a acestei
linii fortificate. Chiar dacă am putea obŃine în acest caz
o soluŃie pozitivă, cele două cetăŃi par a fi prea
îndepărtate de linia de prisăci pentru a presupune o
eventuală asociere cu aceasta. Există însă, în această
zonă, şansa ca alte puncte fortificate să fie identificate
prin cercetări arheologice. Destul de numeroasele
circumvalaŃii sau toponime semnalate în diferite
puncte (Feiurdeni281, Gheorghieni282 ş.a.) au fost
considerate, în general, preistorice, fără ca vreuna
dintre ele să fi beneficiat de o cercetare arheologică
sistematică.
Cea de a treia linie de prisăci – şi, de asemenea,
cea mai răsăriteană dintre acestea – este, în acelaşi
timp, şi cea mai bine reflectată de toponimia istorică.
Aceasta, fireşte, datorită faptului că este mai recentă
decât celelalte două, urmele sale fiind mai bine
păstrate în izvoarele documentare. Traseul ei, care
urmează o altă cumpănă de ape, delimitează bazinele
hidrografice ale Someşului Mic şi Someşului Mare.
281 RepCj, p. 196-197, 3, 4.

282 RepCj, p. 208, 3.
121
Extrem de bine conturată, această linie include
exploatările de sare de la Dej şi cetatea de la
Cuzdrioara; de asemenea, pe traseul său pot fi
surprinse urme ale unor colonizări de populaŃie
relativ importante, care nu puteau fi operate decât de
către regalitatea maghiară, aşadar în epoca de după
integrarea Transilvaniei în Regatul Arpadian. Acestei
linii de fortificaŃii ar putea să-i aparŃină fortificaŃia de
la Feldioara (CJ), eventual reutilizată în această epocă,
care nu a beneficiat încă de o cercetare arheologică
sistematică283. Situată la limita dintre localităŃile
Feldioara şi Buza, această cetate putea avea rolul de a
străjui principalul punct de trecere dinspre bazinul
Someşului Mic către nord-estul Transilvaniei,
desemnat în documente sub forma Magnus Capus
(1.18).284 Alte puncte de trecere sunt semnalate la
Unguraş (CJ) (1.16), Sânmărtin (CJ) (1.17), GhiolŃ (CJ)
(1.19), Copru (CJ) (1.20) şi mons Kapus (BN, vezi nota
53) (1.21). Numeroasele „porŃi” existente la limita
sudică a acestei linii explică, dealtfel, necesitatea
apariŃiei unei localităŃi ai cărei locuitori aveau atribuŃii
283RepCj, p. 76.
284Pe aici trecea principalul drum între nord-vestul şi nord-estul
Transilvaniei, încă obligatoriu în secolul al XIV-lea – DRH XII. 46-
47: per viam Kalyan versus villas Buza, Teke, Regun, Sarpatak,
Monyorow et Forum Siculorum, dar şi spre Byztricia (drumul
Căianului, către Buza, Teaca, Reghin, Şarpotoc, Măierău, Târgu-
Mureş,... BistriŃa, 23 oct. 1361). Acest drum principal, constituit
pe parcursul extinderii teritoriale maghiare spre răsărit, reflectă
cu destulă fidelitate direcŃia şi etapele acesteia. Faptul că acesta, şi
nu altul, era principalul drum de la vest la est este reflectat cu
claritate de documentul citat: paradoxal, pentru a ajunge la
BistriŃa, negustorii din Dej sau Reteag erau obligaŃi să îl străbată,
achitând vama la BonŃida (!!!).
122
militare: este vorba despre Katona (Cătina, CJ) (K).
„Prisăcile” sunt atestate la Unguraş (2.5), Strugureni
(BN) (2.6) şi Sucutard (CJ) (2.7). Linia continua către
sud-vest, incluzând „poarta” (Kapu) de la Suatu-łicud
(1.15); documentul care o menŃionează indică cu
claritate faptul că aceasta era mărginită de două
„păduri” (vezi nota 45), sugerând, prin urmare,
existenŃa prealabilă a prisăcilor. „Zona de prisacă”
(terra deserta) pare să fi fost reprezentată, în acest caz,
de relativ îngusta vale a Meleşului, cu o lăŃime
similară aceleia a Agrijului. Partea superioară a acestei
văi era, dealtfel, inclusă în acest sistem fortificat, după
cum pare să o dovedească atestarea toponimică de la
Strugureni (2.6.).
Această linie de prisăci trebuie privită, în orice
caz, ca reprezentând limita răsăriteană a stăpânirilor
maghiare din nordul Transilvaniei în epoca
războaielor cu pecenegii. Ea a funcŃionat, cu siguranŃă,
pe parcursul întregului secol al XI-lea. În absenŃa
argumentelor care să ateste o instalare semnificativă
din punct de vedere numeric a maghiarilor în nord-
estul Transilvaniei, devine însă foarte plauzibilă
menŃinerea în funcŃiune a acestei linii de indagines
până în epoca colonizării „săseşti”.
În ceea ce priveşte momentul constituirii acestei
linii de prisăci, el este evident legat de unificarea, sub
una şi aceeaşi stăpânire, a două entităŃi politice care au
fost până la un moment dat distincte: pe de o parte,
terra ultrasilvana din bazinul Someşului Mic, iar pe de
alta, nucleul reprezentat de exploatările de sare de la
Ocna-Dejului şi de cetatea de la Cuzdrioara. Parado-
xul reprezentat de menŃinerea, în nordul Transilvaniei,
a unor importante drumuri de uscat pentru transpor-
123
tul sării285, de a căror existenŃă au fost asociate
numeroase privilegii, nu poate fi explicat decât prin
rolul istoric al acestora: ele îşi au originea într-o epocă
în care entităŃile politice din bazinul Someşului Mic
gestionau prin propriile forŃe extragerea şi comercia-
lizarea sării de la Cojocna şi Sic, asigurând transportul
acestui produs către centrele de desfacere din Câmpia
Tisei. Acest anevoios transport de uscat, grevat de
numeroase obligaŃii şi impuneri la străbaterea vămilor,
funcŃiona în paralel cu transportul pe apă al sării
extrase la Ocna Dejului. ForŃa tradiŃiei şi complexul
sistem de privilegii asociat acestei importante activităŃi
economice au asigurat menŃinerea drumurilor de
uscat ale sării şi în epoca Regatului Arpadian. Ele
reprezentau o afacere „transilvăneană”, legată aşadar
de privilegiile voievodatului autonom; importanŃa
transportului pe uscat al sării a început, astfel, să
scadă abia după alipirea la Transilvania a comitatului
Solnoc Interior – aşadar şi a Dejului şi a ocnelor sale –,
realizată în preajma anului 1260286. Este destul de
evident faptul că această dualitate în funcŃionarea
transportului sării reflectă o diferenŃă de statut politic,
existentă de timpuriu între aceste regiuni. Faptul că
această zonă situată la confluenŃa Someşurilor a rămas,
până târziu, o regiune exterioară Transilvaniei voievo-
285 Vezi P. Iambor, Drumuri şi vămi ale sării din Transilvania în
perioada feudalismului timpuriu, în ActaMN, 19, 1982, p. 75-86;

Cornelia MăluŃan, Drumurile sării din nord-vestul Transilvaniei
medievale, în AMP, 8, 1984, p. 249-255.
286 T. Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-
lea. Afirmarea regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003, p 108,

142-143.
124
dale constituie, fireşte, un argument suplimentar în
acest sens.
Un nucleu politico-militar de tipul aceluia de la
Cuzdrioara-Dej – acoperind o arie teritorială restrânsă,
protejat de trei puncte de strajă care au lăsat urme în
toponimie: Alewr, Urişor, CJ (3.4); Vrlman, Vrman,
Orman, Orman, CJ (3.5); Fel Ewr, Felewr, Uriu de Sus,
CJ (3.8) – nu putea funcŃiona decât în legătură cu un
centru politic situat la capătul traseului fluvial al sării,
aşadar în Câmpia Tisei. Astfel, sprijinindu-ne pe
vechea denumire a centrului fortificat (Kozar, Kozarvar,
„Cetatea Chazarilor”287), căreia i s-ar putea asocia
numele localiăŃii Chazarteluke (Cesariu), din apropiere
de łaga288, pe menŃiunea lui Anonymus289, pe datele
toponimice care atestă legătura dintre chazari şi Ńara
lui Menumorout290, vom ajunge, în mod firesc, la
ipoteza dependenŃei acestui nucleu faŃă de o eventuală
structură politico-teritorială ce controla extragerea şi
comercializarea sării din regiune, eventual subordonată
„ducatului bihorean”.
Mai sigur este faptul că pe parcursul secolului al
X-lea acest nucleu se afla deja sub controlul ducatului
ungar din Pannonia, de sub conducerea urmaşilor lui
287Jakó I. 175 [1234-1235].

288 Suciu I. 134; DIR IV. 102. Dispărută, pe teritoriul actualei
comune łaga (CJ).
289 Anonymus XI: et terram illam habitarent gentes cozar qui
dicuntur.
290 A. Madgearu, Voievodatul lui Menumorout în lumina
cercetărilor recente, în Analele UniversităŃii din Oradea, Istorie-

Arheologie, 11, 2001, p. 39-41; Idem, Românii în opera Notarului
Anonim, p. 137. Nu par să existe în schimb, până în acest
moment, evidenŃe arheologice ale unei prezenŃe chazare, v. C.
Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 38-42.
125
Árpád; hotarul dintre acest nucleu şi „Ńara ultrasilvană”
a lui Gyula, reflectat de toponimele indicate în fig. 1, a
fost moştenit în delimitarea administrativă dintre
comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior, care a constituit,
până în secolul al XIII-lea, şi limita nordică a
Voievodatului Transilvaniei. Este, aşadar, evident că
această linie de indagines unică, care proteja atât
teritoriul „transilvănean”, cât şi pe acela „ungar” de
pe teritoriul viitorului comitat Solnoc, a putut fi
realizată abia după integrarea „Ńării ultrasilvane” în
sistemul politic al statului ungar: în orice caz, nu mai
devreme de începutul secolului al XI-lea.
Argumente arheologice. Descoperirile arheologi-

ce vechi maghiare din nordul Transilvaniei sunt şi ele
localizate în exclusivitate în această arie teritorială.
Cele mai importante sunt cimitirele descoperite la
Cluj, în vecinătatea anticei necropole a oraşului roman
Napoca. Primele informaŃii despre cimitirul de
înhmaŃie de pe fosta str. Zapolya (ulterior Tunarilor,
Dostoievski, Vasile Milea în prezent General Traian
Moşoiu) datează din anul 1913291. Descoperirea acestei
necropole, realizată în anul 1911, a fost una
întâmplătoare, fiind realizată de proprietarul lotului
78, Simonffy Ákos, cu prilejul extracŃiei de nisip
pentru o construcŃie edilitară. Primele piese recuperate
de Simonffy Ákos şi donate de acesta Muzeului
291G. Nagy, Erdély a honfoglalás idejében a régészeti leletek világánál

(La conquéte de Transylvanie et les trouvailles), în Archeologiai
Értesitö, Budapest, 33, 1913, p. 272; A. Dragotă, Aspecte de
multiculturalitate spirituală. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi în
Europa Centrală şi de Sud-Est (sec. IX-XI p. Ch.), Alba-Iulia, p. 10.
126
Ardelean constau din piese de îmbrăcăminte, de
armament şi harnaşament292. Cercetările au fost
efectuate sub conducerea lui Balász Létay293, fiind
continuate de către Kovács István, care le-a şi
publicat294. Au fost descoperite cu această ocazie 11
morminte de înhumaŃie, dispuse pe trei şiruri: primul,
orientat NV-SE, include M2, M3, M4 şi M5, iar al
doilea, orientat NE-SV, cuprinde M1, M6 şi M7 – toate
acestea fiind descoperite în 1911295. În ultimul şir,
orientat E-V, sunt incluse mormintele de călăreŃi
descoperite de Gyula Lászlo în 1942; două dintre
acestea au fost deranjate296. DistanŃa între şiruri este de
aproximativ 8-9 m. Inventarul mormintelor era
alcătuit din piese de armament şi de podoabă specifice
războinicilor nomazi. Pe lângă pieile de cal depuse
lângă schelete, oasele lungi şi craniile cailor, au mai
fost descoperite săgeŃi de formă romboidală şi în
formă de Y, fragmente de tolbe, plăci de os de la arc,
săbii, scăriŃe, zăbale, cercei de argint în formă de
ciorchine de strugure, brăŃări, inele de buclă, inele
pentru deget, amnare, cremene, vase ceramice de
ofrandă de tip Saltovo297.
292 A. Dragotă, op. cit., p. 141.

293 Gall E., Stadiul săpăturilor şi publicaŃiilor despre bazinul
transilvan în secolul X, în Erasmus, p. 47; A. Dragotă, loc. cit.
294 Kovács I., A kolozsvári Zápolya-utcai Magyar honfoglaláskori
temetı, în Közlemények az Erdély Nemzeti Múzeum Érem –és

Régiségtárából, Kolozsvár (Cluj), p. 85-118.
295 A. Dragotă, op. cit., p. 141.
296 Ibidem.
297 P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 261-262; I. M. łiplic,
ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc, p. 123; A. Dragotă, op. cit.,

p. 142.
127
Piesele descoperite în această necropolă au un
caracter maghiar arhaic. Pandantivul descoperit în
mormântul 8 şi aplicile din mormântul 11 au evidente
analogii orientale. Aplicile de argint în formă de scut
descoperite în această necropolă – 7 bucăŃi care
împodobeau centura, trei fiind mai late şi mai
bombate, iar patru mai înguste, având pe spate câte
trei cuişoare pentru prindere – prezintă analogii la
Sered, în Slovacia, şi la Krylos, în GaliŃia, acestea din
urmă fiind însă confecŃionate din aur298.
Acelaşi tip de inventar a fost descoperit şi în cele
26 de morminte cercetate în anii 1985-1986 de către I.
Hica Câmpeanu în apropierea necropolei sus-
amintite, pe str. Plugarilor, la limita sud-vestică a
cimitirului roman. Mormintele erau situate în şiruri
ordonate, direcŃionate NV-SE. DefuncŃii erau aşezaŃi
culcaŃi pe spate, cu membrele alungite de-a lungul
corpului. Într-unul dintre morminte au fost găsite
urme de sicriu, iar în altele două resturi de materiale
organice identificate ca fiind piei de cai. Un alt mor-
mânt conŃinea craniul şi membrele unui cal, depuse
lângă scheletul uman, precum şi o găleată de lemn, cu
armătură şi toartă tot din lemn. Trei dintre bărbaŃii
înmormântaŃi aici aveau săbii cu mânere încrustate cu
argint. Au mai fost de asemenea descoperite amnare,
cremene, săgeŃi, topoare de luptă299.
298 Z. K. Pinter, A. Dragotă, I. M. łiplic, Piese de podoabă şi

vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec. VII-XII),
Alba Iulia, 2006, p. 81-82; A. Dragotă, Aspecte de
multiculturalitate spirituală, p. 105.
299 RepCj, p. 137; P. Iambor, op. cit., p. 262; Marcsik A., Studiu
antropologic al scheletelor umane descoperite în cimitirul de secol X

din Cluj-Napoca, str. Plugarilor, în ActaMN, 39-40, II/2002-2003,
p. 83 (informaŃii obŃinute de la dr. Ioana Hica).
128
Kurt Horedt consideră necropola de pe str.
Zapolya ca fiind una etalon pentru cel dintâi grup de
războinici maghiari care au pătruns în spaŃiul
transilvan în primii ani ai secolului al X-lea, pentru
care a introdus în literatura de specialitate denumirea
de grupul Cluj300. Cele două necropole cuprind, dealtfel,
cel mai mare număr de săbii datând din această epocă
din întreaga Transilvanie301, fapt care pledează pentru
caracterul războinic al acestui grup şi pentru o datare
mai timpurie a instalării sale. Mormintele de la Cluj
trebuie puse în legătură cu grupul de maghiari aşezaŃi
aici după cucerirea „Ńării ultrasilvane”, în apropierea
ruinelor anticei Napoca.
O diferenŃiere cronologică clară între piesele din
nordul şi centrul Transilvaniei este dificil de realizat302.
Privită prin prisma datelor arheologice, cucerirea
părŃii centrale a Transilvaniei de către grupul instalat
iniŃial în nordul provinciei a fost realizată într-un
interval cronologic relativ scurt, de câteva decenii –
eventual de două generaŃii succesive de cuceritori –
fără a putea fi aduse, în acest sens, precizări
suplimentare.
300 K. Horedt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, p. 80-87.

301 A. Dragotă, Aspecte de multiculturalitate spirituală, p. 110-111.
302 Pentru A. Dragotă, op.cit., p. 135, descoperirile din cele două
necropole de la Cluj-Napoca se situează pe acelaşi palier

cronologic cu cele de la Alba Iulia (StaŃia de Salvare, faza I; str.
Brânduşei; Izvorul Împăratului), Blandiana A/M2, Blandiana
B, Deva (Micro 15), Gâmbaş şi o parte a necropolei de la Orăştie
– Dealul Pemilor X2.
129
CAPITOLUL 6
STRUCTURA INTERNĂ A „łĂRII

ULTRASILVANE”
Numeroasele toponime „interioare” situate în

regiunea cuprinsă între culmile Meseşului şi „prisăcile”
de pe linia BonŃ-Mociu ne oferă repere pentru reconsti-
tuirea structurii interne a „Ńării ultrasilvane”. Aceasta
avea o organizare pe văi – sau, mai exact, pe grupuri
de văi –, comună, dealtfel, întregului spaŃiu românesc
medieval. Cele câteva unităŃi interne se lasă surprinse
cu destulă uşurinŃă:
I. Văile Someşului Mic şi Nadăşului. Bazinul

superior al Someşului Mic, cu afluenŃii acestuia,
împreună cu valea Nadăşului. Limita vestică este
marcată de toponimele din zona Căpuşului (1.5, 1.6,
1.7), care marchează, dealtfel, şi hotarul apusean al
Transilvaniei medievale. Limita nordică, marcată de
toponimele 1.3, 3.3 şi 1.10, va supravieŃui, la rândul ei,
în linia de demarcaŃie dintre comitatele medievale
Cluj şi Dăbâca. Spre sud, toponimul marcat cu 1.9 ar
putea fi considerat mai puŃin sigur; acesta se află însă,
la rândul său, pe hotarul dintre comitatele Cluj şi
Turda. Mai puŃin sigură este limita răsăriteană, pentru
determinarea căreia s-ar putea dovedi utilizabile doar
toponimele Clusa – Cluj şi Kapu (paralelă maghiară a
celei dintâi ?) din apropierea Someşeniului. Semnifica-
Ńia primului toponim nu poate fi, deocamdată,
considerată sigură, iar localizarea celui de-al doilea
este incertă: el se putea afla, în realitate, pe înălŃimile
de la limita nordică a fostului domeniu Someşeni, şi
mai puŃin probabil pe valea Someşului Mic. În acest
caz, această primă unitate se putea prelungi către est,
incluzând centrul de exploatare a sării de la Cojocna.
Regiunea superioară a văii Someşului Mic, unde
se află şi localitatea care şi-a luat numele de la condu-
cătorul român Gelou, este acoperită, aproape în
totalitate, de un domeniu al Gilăului care şi-a păstrat o
anumită unitate până în perioada premodernă303. Cele
dintâi informaŃii documentare despre acesta ni-l pre-
zintă ca pe o posesiune a episcopiei Transilvaniei304.
Ar fi posibil ca reşedinŃa cea mai timpurie a episcopiei
catolice a Transilvaniei, transferată ulterior la Alba
Iulia, să se fi aflat în aceeaşi zonă a Gilăului. Caracterul
iniŃial misionar al acestei episcopii – dovedit în primul
rând de denumirea sa, de episcopie „a Transilvaniei”,
fără analogii cu celelalte episcopii întemeiate în
Ungaria în secolul al XI-lea, care poartă numele
localităŃilor de reşedinŃă – face plauzibilă situarea sa în
apropierea unui centru politic important, a unui punct
nodal pe traseul liniilor de comunicaŃie ale epocii.
Întemeierea acestei episcopii de către Ştefan I,
susŃinută de diverşi autori305, nu poate fi deocamdată
demonstrată. Pare, de asemenea, puŃin probabil ca
sediul acestei episcopii să se fi aflat vreodată la
Dăbâca306; acest lucru s-ar fi putut petrece doar în
303 Jakó Zs., A Gyalui vártartomány urbáriumai, Cluj, 1944.

304 DIR I. 328; II. 239, 404, 513 ş.a.
305 Mai recent Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 118-119.
306 Aşa cum credea încă Kristó Gy., The bishoprics of Saint
Stephen, King of Hungary, în In honorem Paul Cernovodeanu,

Bucureşti, 1998, p. 58-59; Idem, Ardealul timpuriu, p. 124.
131
momentul în care cetatea de pe valea Lonei a devenit,
pentru o anumită perioadă, cel mai important centru
politic şi militar din nordul Transilvaniei, reşedinŃă a
unor demnitari regali însărcinaŃi cu respingerea
ameninŃării pecenego-cumane şi cu întreŃinerea
fortificaŃiilor de graniŃă care delimitau bazinul
Someşului Mic de Transilvania nord-estică. Această
afirmare a cetăŃii de la Dăbâca s-a produs, însă, tocmai
în perioada în care reşedinŃa episcopiei transilvane a
fost transferată, cu certitudine, la Alba Iulia307.
Este posibil ca, după anihilarea ameninŃării
pecenego-cumane şi extinderea controlului regal
asupra Transilvaniei de Nord, acest domeniu regal al
Gilăului să fi fost donat episcopiei Transilvaniei,
instituŃie ecleziastică pe care regii Ungariei, cel puŃin
cu începere din timpul lui Ladislau I, au considerat-o
un factor major în procesul de consolidare a
dominaŃiei regalităŃii Arpadiene asupra teritoriilor
intracarpatice. Aceste donaŃii teritoriale masive au fost
făcute simultan cu întemeierea şi înzestrarea cu
domenii – potrivit tradiŃiei, de către Ladislau I – a unei
alte instituŃii ecleziastice fundamentale pentru istoria
Transilvaniei medievale: abaŃia benedictină de la Cluj-
Mănăştur, aflată de asemenea, la începuturile sale,
într-o relaŃie evidentă, dar încă insuficient clarificată în
toate detaliile sale cu castrul regal din această
localitate. Este vorba despre domenii care se întrepă-
trund, despre localităŃi populate în care maghiarii
Ipoteza a fost formulată iniŃial de Karácsonyi J., A honfoglalás és

Erdély, în Katholikus Szemle, 10, 1896, p. 472, care credea chiar că
la Dăbâca s-ar fi aflat prima reşedinŃă a episcopiei întemeiate de
Ştefan I. Ecouri la P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 185.
307 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 127-132.
132
reprezintă o prezenŃă semnificativă. Însumarea acestor
domenii ne oferă imaginea unui amplu domeniu regal
constituit cu siguranŃă prin preluarea, în momentul
înlăturării dinastiei transilvănene a lui Gyula, a
stăpânirilor directe ale familiei acestuia; stăpâniri care,
la rândul lor, fuseseră constituite pe teritoriul cucerit
de la stăpânitorul lor anterior.
De la Gilău pornesc câteva drumuri importante,
asupra cărora regalitatea şi-a menŃinut controlul şi
după secolul al XI-lea. Semnificativ este, în acest
context, destinul istoric al drumului care se îndrepta
către ocnele de sare de la Turda, pe traseul căruia au
apărut aşezările maghiare de la Vlaha, Săvădisla,
Liteni şi Valea IerŃii (Băişoara), la care trebuie adăugată
Iara, cu un procentaj maghiar semnificativ, precum şi
cetatea regală de la Moldoveneşti, căreia îi era, se pare,
subordonat întreg acest domeniu. Dacă ridicarea incin-
tei de piatră a acestei cetăŃi datează într-adevăr de la
sfârşitul secolului al XI-lea sau începutul secolului al
XII-lea, aşa cum a propus Ferenczi István308, ar trebui
să remarcăm coincidenŃa cronologică cu presupusul
moment al cedării domeniului Gilăului către episcopia
Transilvaniei. Mai târziu, după încetarea funcŃionării
cetăŃii de la Moldoveneşti, acest domeniu regal,
păstrat încă aproape integral, a fost repus în valoare
308 Ferenczi I., Torda váráról, în vol. Emlékkönyv Jakó Zsigmond

születésének nyolcvanadik évfordulójára, Kolozsvár, 1996, p. 202.
Rezerve faŃă de această datare la A. A. Rusu, Castelarea carpatică,
p. 99-100. Pentru o datare mai timpurie, argumentată prin
analogia cu zidurile cetăŃii bizantine de la Păcuiul lui Soare, v.
M. Rusu, Castrum, urbs, civitas. CetăŃi şi „oraşe” transilvănene din
sec. IX-XI, în ActaMN, 8, 1971, p. 201-202; v. şi Istoria Românilor.
III. Genezele româneşti, Bucureşti, 2001, p. 89-91.
133
prin ridicarea cetăŃii Lita. Răspunzând necesităŃii de a
controla drumul dintre Gilău şi Turda, acest domeniu
este unul dintre puŃinele din zonă care nu respectă
principiul delimitării pe cumpenele de ape, fiind
constituit prin „încălecarea” înălŃimilor care separă
bazinele Someşului Mic şi Arieşului. Această situaŃie a
provocat, mai târziu, o serie de oscilaŃii în stabilirea
delimitării administrative a comitatelor Cluj şi Turda.
În aceste condiŃii, stăpânirile de pe valea su-
perioară a Someşului Mic aparŃinând unor căpetenii
maghiare subordonate conducătorilor Transilvaniei
nu aveau cum să fie foarte numeroase. Cele câteva
stăpâniri vechi nobiliare atestate în această zonă apar-
Ńin, potrivit informaŃiilor aflate la dispoziŃia noastră,
unor familii desprinse din unul şi acelaşi neam:
Kalotai (de Călata), probabil originar de pe valea
Călatei. Asupra originii acestui neam nu se pot face
astăzi decât supoziŃii; ipotezele care propun, în acest
caz, o origine veche maghiară pot fi considerate credi-
bile. În secolul al XIII-lea, din care deŃinem primele
informaŃii documentare sigure, neamul Kalotai stăpâ-
nea mai multe aşezări din comitatul Cluj, printre care
se numărau Dumbrava, Stana, Inuc, iar mai târziu
Someşeni şi Dezmir, dar şi, probabil, Mănăstireniul,
împreună cu un număr de aşezări învecinate. Din
acest neam s-a desprins familia Mikola309; întemeie-
torul acesteia, Mykola, fiul lui Fylpus, a fost răsplătit de
Ştefan, duce al Transilvaniei (1257-1258; 1260-1270),
prin anii 1262-1266 cu stăpânirile Sfăraşu şi Stylyteluk
şi cu o parte a satului Sumurduc310. În ultimele decenii
309 Pentru care vezi Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 343-344.

310 DIR II. 49-50; Jakó I. 238.
134
ale secolului al XIII-lea, urmaşii lui Mikola se aflau în
conflict cu episcopia Transilvaniei şi cu abaŃia
benedictină de la Cluj-Mănăştur, instituŃii care se
bucurau de sprijinul voievodului Roland Borşa (1282-
1294). Rădăcinile acestui conflict erau însă, probabil,
cu mult mai vechi. Duşmănia purtată de membrii
neamului Mikola celor două instituŃii ecleziastice (şi,
mai târziu, oraşului liber regal Cluj) va fi, de
asemenea, semnalată în repetate rânduri pe parcursul
secolelor al XIV-lea şi al XV-lea. Este vorba despre o
duşmănie constantă şi neînduplecată, transmisă din
generaŃie în generaŃie, care fusese probabil provocată
de un eveniment ai cărui protagonişti trăiseră,
probabil, cu mult timp înaintea primelor atestări
documentare ale acestor confruntări. Este posibil ca
unul dintre strămoşii neamului Kalotai să fi fost
deŃinătorul unei demnităŃi administrative sau militare
aflate în legătură cu acest domeniu al Gilăului, în
perioada în care el era încă regal; o demnitate
pierdută, fireşte, împreună cu beneficiile aferente, în
momentul în care regalitatea a renunŃat la o mare
parte a domeniilor sale din această zonă.
AbsenŃa atestărilor altor familii vechi nobiliare
reprezintă un alt argument al luării în stăpânire a
acestui nucleu politic de către un conducător tribal
important, care l-a putut păstra pentru sine şi urmaşii
săi; de asemenea, un indiciu al situării prealabile, în
acelaşi areal, a reşedinŃei unui conducător local de o
anumită anvergură. Faptul că Anonymus îl menŃio-
nează pe acest conducător sub forma Gelou, aflată în
evidentă legătură cu numele localităŃii Gilău, împinge
această ipoteză până aproape de limita certitudinii.
135
Valea Nadăşului a fost una dintre căile importante
de legătură între stăpânirea maghiară timpurie din
Transilvania şi „ducatul” Arpadienilor din Pannonia.
ImportanŃa drumului care o străbătea este pusă în
lumină şi de poziŃia privilegiată pe care a deŃinut-o
Clujul – aşezarea de pe nucleul vechiului oraş roman –
în perioada timpurie a stăpânirii maghiare, demonstra-
tă de existenŃa cimitirelor din epoca „descălecatului”.
O parte a localităŃilor de pe valea Nadăşului sunt
atestate, cu începere din secolul al XIII-lea, ca aparŃi-
nând abaŃiei benedictine din Cluj-Mănăştur şi episco-
piei catolice a Transilvaniei. În prima categorie, aceea
a posesiunilor abaŃiale, se înscriu Aghireşul (Egeres
1263, 1299311; Egheres 1431312) şi Leghia (1343313). Cea
de a doua, a posesiunilor episcopale, este mai bine
reprezentată. Din ea fac parte localităŃile: Băgara (villa
Bogarteluke, Bugutel, poss. Bogarthelke)314, cedată la
schimb de către episcopie, în anul 1299, abaŃiei din
Cluj-Mănăştur; DorolŃu (1427 poss. Daroch, 1509 poss.
episcopalis Darocz)315; Macău (1299 poss. Mako
episcopalis316, 1427 poss. Mako)317; Nădăşelu (Nadasd)318,
cedată la schimb, în 1299, abaŃiei din Cluj-Mănăştur;
311 DIR II. 473-475; Wenzel V. 219-221; Jakó I. 591

312 Csánki V. 303; Suciu I. 26.
313 DIR VI. 134.
314 DIR II. 469, 470, 474; ZW I. 212; Jakó 583. În hotărnicia
acesteia este menŃionată o creastă (byrch) numită Kapus, DIR II.

473-475; Wenzel V. 219-221; Jakó 591 (care consideră acest
document, datat 25 noiembrie 1299, ca fiind un fals din secolul
al XIV-lea).
315 Suciu I. 208.
316 DIR II. 474; Suciu I. 382.
317 Csánki V. 379-390.
318 DIR II. 468-469; ZW 212; Jakó 583; Suciu I. 421.
136
Viştea (1291 Vysta)319; Turea (1299 poss. Tyre
episcopalis)320. Trebuie să remarcăm faptul că toate
aceste localităŃi – poate cu excepŃia, nesigură, a
Nădăşelului – erau fie majoritar maghiare, fie cu un
procent semnificativ de populaŃie maghiară (Aghireşu).
Este vorba, se pare, despre localităŃi care, până cândva
la sfârşitul secolului al XI-lea sau începutul celui
următor, au făcut parte din domeniul regal, fiind
donate celor două instituŃii ecleziastice majore ale
Transilvaniei fie de către prezumtivul ctitor al abaŃiei,
Ladislau I, fie de unul dintre urmaşii acestuia.
Indicii ale apartenenŃei la fostul domeniu regal
apar şi în cazul localităŃii Baciu (Baach, Bach), menŃio-
nată în 1263 şi 1297321, ajunsă ulterior în stăpânirea
oraşului liber Cluj; de asemenea, a Berindului322, a
cărui denumire ne dezvăluie o instalare de populaŃie
aflată, probabil, în legătură cu paza unor hotare sau cu
supravegherea unor drumuri. Berendeii, de la care
derivă denumirea acestei localităŃi, erau o populaŃie
türcică înrudită cu uzii şi pecenegii, care a migrat spre
Europa Răsăriteană, venind dinspre Asia Centrală,
cândva în secolul al XI-lea323. În secolul al XII-lea îi
avem deja bine atestaŃi în slujba cnezatelor ruseşti de
Kiev, Halici şi Suzdal; intrarea unor grupuri ale lor în
serviciul regilor Ungariei s-a putut produce, de aseme-
nea, în această perioadă324. Instalarea unui grup de
319 DIR II. 367-368; ZW I. 176-177; Jakó I. 474.

320 DIR II. 473-475; Jakó I. 591.
321 DIR II. 438; V. 385, 587; Suciu I. 51.
322 Burund, 1372, Suciu I. 73; poss. Berend, 1423, Csánki V. 334.
323 V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, Bucureşti, 1982, p. 136-137.
324 Atestări onomastice şi toponimice ale berendeilor se
regăsesc în Ungaria, Slovacia, Bulgaria şi aproape toate

137
berendei pe traseul uneia dintre derivaŃiile drumului
de uscat al sării transilvănene pledează pentru faptul
că teritoriul de aşezare, poate încă împădurit în epocă,
avea încă statutul de proprietate regală.
Familii nobiliare cu posibile rădăcini foarte vechi
sunt atestate în mai multe localităŃi. Pot fi amintite aici
Mera, aflată, în secolele XIII-XIV, în stăpânirea unei
familii nobiliare desprinse, poate, dintr-un „neam” al
unei epoci timpurii325; Suceag, cu numeroşi proprietari
liberi de condiŃie nobilă, dar cu avere redusă, ca
urmare a repetatelor diviziuni a unei posibile unităŃi
iniŃiale a domeniului326; Nădăşelu (Nadas), unde sunt
amintiŃi, în 1314, nu mai puŃin de nouă nobili înrudiŃi,
ce stăpâneau doar o parte a acestei moşii327, în acelaşi
an înregistrându-se şi un conflict sângeros între nobilii
de aici şi cei din Mera328; Sânpaul, stăpânit la 1295 de
un comite Rudolf din neamul Borşa329; de asemenea,
Sumurduc, localitate ai cărei nobili, sărăciŃi în secolul
al XIV-lea, ajung să trăiască de pe urma diferitor slujbe
mărunte. Între proprietăŃile familiei Mikola, desprinsă
din neamul Kalotai, se numără aici Inucu330, o parte
din Sumurducu (fostul pământ al lui Mejhedey)331 şi,
regiunile carpato-dunărene (Moldova, Muntenia, Transilvania,

Maramureş) – Ibidem, p. 136.
325 DIR II. 470-471; DIR III. 177, 226, 405; Wenzel V. 217-218;
Teleki I. 29-30; Jakó I. 586.

326 DIR II. 368, 435; V. 146, 181; VI. 210, 631; Suciu II. 149.
327 DIR III. 225-226, Teleki I. 32-33.
328 DIR III. 226, 405.
329 DIR II. 414-415; Jakó I. 537; TFirnh 1. 189-190.
330 1270 terra Inukteluke, 1299 poss. Inokteluke, DIR II. 132, 474;
Jakó 591; DIR VI. 229, 648; Wenzel V. 219-221; Csánki V. 361;
Suciu I. 309.
331 DIR II. 49-50; Jakó I. 238.
138
de asemenea, Mihăieşti332, a cărei veche denumire a
fost, se pare, Humruk333.
Microstructura acestor aşezări va trebui să
reprezinte o temă de cercetare aparte. Modul în care
liderii comunităŃilor militare au ajuns să se aşeze în
fruntea acestora şi să le domine este dificil de urmărit.
Nu pot fi reconstituite cu uşurinŃă nici tipurile de
raporturi stabilite între cuceritori şi populaŃia locală.
Este admisibilă, în acest caz, ipoteza unei dislocări
masive a celor cuceriŃi, a împingerii lor către izvoarele
văilor laterale sau chiar dincolo de acestea, urmată de
reveniri ulterioare realizate sub presiunea nevoii de
rentabilizare a domeniilor. Atestări de români, cu
accent pe specializarea lor pastorală, avem în secolul
al XV-lea la Berindu334 şi Nadăşu335.
DiferenŃele de avere dintre familiile atestate în
această zonă trădează o ierarhizare socială căreia nu îi
putem stabili cu precizie originea. Este evident însă
faptul că zona este una a „neamurilor”, a stăpânirilor
„din vechime”, mai puŃin supuse mijloacelor de
intervenŃie ale autorităŃii regale. Singura stăpânire din
zonă confiscată şi reatribuită de un rege din epoca
Arpadiană este una nu foarte importantă. Suveranul
în cauză este Ştefan al V-lea, în perioada în care acesta,
rege asociat, era şi titularul demnităŃii de duce al
Transilvaniei336.
332 DIR III. 242-243; 411-412, Sancti Michaelis Theleky (1315).

333 Suciu I. 397; DIR VI. 147, 612: Humrukzenthmyhalteleke vocata
in comitatu de Kolus existentes (1343).
334 Pâclişanu 597.
335 pastores ovium de Valah Nadasd, volahales de Volahnadas (1431),
Csánki V. 386; Suciu I. 414.

336 DIR II. 49-50; Jakó I. 238.
139
Zona situată la confluenŃa Someşului Mic cu
Nadăşul şi în aval de aceasta, mai deschisă şi mai
fertilă, este una de aşezare timpurie a maghiarilor în
Ardeal. Necropolele descoperite aici sunt cele mai
timpurii şi mai importante din Transilvania; pe baza
acestor descoperiri, Kurt Horedt a acordat, dealtfel,
celei mai timpurii faze a culturii materiale maghiare
din Transilvania denumirea de grupul Cluj337.
Aşa cum era de aşteptat, această zonă strategică
din punct de vedere militar şi foarte importantă din
punct de vedere economic a fost, în secolele XI-XIII,
una dintre stăpânirile regale importante din
Transilvania de Nord. Castrul regal de la Cluj-
Mănăştur, ridicat probabil în secolul al XI-lea,
dispunea, cu siguranŃă, de un domeniu care includea
o mare parte a localităŃilor din această zonă de
confluenŃă, şi care a fost parŃial recuperat, într-o
perioadă mai târzie, de oraşul liber regal Cluj, după
episodul tranzitoriu al intrării sale între posesiunile
episcopiei de Alba Iulia (1275-1316). O succesoare a
acestui domeniu regal a fost, şi aici, abaŃia din Cluj-
Mănăştur, stăpânitoare a localităŃii cu acest nume, a
Chinteniului (1263 Kayanthow, 1283 Kajanto) şi a
Apahidei, localitate care a reprezentat una dintre cele
mai importante stăpâniri ale sale.
O origine dificil de determinat au, în schimb,
stăpânirile familiei Mikola de la Someşeni, Sânnicoară
şi Dezmir, atestate în acelaşi timp cu celelalte, adică în
secolul al XIII-lea. Amplasamentul acestor stăpâniri în
cadrul văii pare să pledeze pentru o dobândire
timpurie.
337 K. Horedt, Siebenbürgen in Frühmittelalter, p. 80-87.

140
În apropierea acestei zone avem, după cum am
mai arătat, o stăpânire a unui membru al neamului
Ogmand (de genere Ogmand), Buzusteleke – încorporată,
ulterior, în hotarul satului Jucu de Jos338 –, cu
importanŃă redusă în momentul atestării sale din
secolul al XIV-lea339. Familia nobililor de Jucu, Suki,
aproape sigur de origine germană, reprezintă în schimb
o intruziune târzie, din a doua jumătate a secolului al
XIII-lea, venită, probabil, împreună cu ducele Ştefan
după alungarea acestuia din Styria (1260). Pentru
originea germană a acestei familii pledează o serie de
caracteristici foarte evidente în primele decenii ale
prezenŃei sale în Transilvania: onomastica timpurie a
familiei, în care întâlnim nume cum ar fi Albert sau
Leonard, şi din care lipsesc cu totul prenumele specific
maghiare; organizarea şi administrarea eficientă a
domeniului, care urmează aproape cu stricteŃe un
model occidental340; consemnarea existenŃei, la Jucu, a
celei dintâi şcoli parohiale din Transilvania341; nu în
ultimul rând, hramul bisericii din Jucu, unic în
Transilvania, care este acela al Sfântului Leonard342.
Fără argumente, Kristó Gyula consideră această
familie ca fiind una de „nobili ardeleni băştinaşi”343.
338 Jakó II. 569.

339 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 342-343, atribuie acestui
neam o listă mai amplă de posesiuni răspândite în mai multe
comitate; unele dintre aceste identificări sunt însă îndoielnice.
340 DIR V. 264-266, 568-570; DRH XIII. 509-512 – cu informaŃii
preŃioase despre organizarea şi valoarea economică a

domeniului.
341 DIR V. 264-266, 568-570.
342 DIR V. 264-266, 568-570.
141
Spre deosebire de Jucu, BonŃida învecinată a fost
păstrată aproape în permanenŃă ca domeniu regal,
honor al voievodului Transilvaniei, în principal
datorită statutului său de punct vamal de importanŃă
excepŃională – cu siguranŃă cel mai important din
Transilvania de Nord.
II. Văile Borşei, Lonei, Lujerdiului şi Mărului,

de la izvoare până la vărsarea lor în Someşul Mic.
Limita vestică a unităŃii este marcată de toponimele
Ortelec (3.2) şi Recea (R1), iar cea nordică de Vrman
(3.5) şi Kapus (1.12). Şi în acest caz, limitele sudică şi
nordică au fost păstrate în hotarele comitatului medie-
val Dăbâca. După cum se poate constata, aşezarea
fortificată de la Dăbâca se află în centrul acestei unităŃi
teritoriale.
Pe valea Borşei, limita dintre domeniul regal de
pe cursul inferior al acesteia şi regiunile din amonte,
aflate în stăpânirea diferitor neamuri nobiliare, se afla,
se pare, în zona localităŃii Borşa. Vechea denumire a
acesteia, villa Borsahrazta (1315)344, Borsa Harasta,
Bursaharazta (1332-1333)345, conŃinând termenul
„haraszt” („desiş”), desemnează o formă de hotărnicie
care se putea apropia, eventual, de aspectul unei
„prisăci”. „Desişul” dispunea, fireşte, şi de câteva
puncte de trecere („kapu”), unul dintre acestea fiind
menŃionat în 1307, sub forma Kerthvelykapus, într-o
hotărnicie a localităŃii învecinate Giula346. Un semn de
344 DIR III. 244-246.

345 DIR V. 136, 141, 169.
346 DIR III. 57-58, 391. Toponimul este localizat la hotarul dintre
Giula şi Ciumăfaia.
142
hotar continuu (meta continua) este atestat în aceeaşi
regiune, în 1280, între Deuşul din bazinul Borşei şi
Chinteniul situat dincolo de cumpăna de ape, spre
valea Someşului Mic347. Potrivit aceluiaşi document
din 1315, deja citat, hotarul dintre Borşa şi Dăbâca,
dintre văile Borşei şi Lonei era marcat de trei coline
(Harumholm), ridicate probabil de mâna omului.
Structura stăpânirilor de pământuri de pe această
vale este una care a conservat, vreme îndelungată,
realităŃi dintr-o epocă mai timpurie. Ieşirea din indivi-
ziune a uneia dintre aceste familii este surprinsă, la
Giula, de un document din 1307348. Semnele de hotar
menŃionate cu această ocazie sunt de două categorii:
obişnuite şi capitale. Acestea din urmă (metas capitales
terre Gyula) sunt situate pe creste (”deasupra izvorului
râului Gyula”), aşadar pe cumpenele de ape, indiciu al
vechimii acestei delimitări. Oronimul Gyula ar putea
fi legat de existenŃa prealabilă a unui centru de putere,
a unei reşedinŃe a conducătorilor formaŃiunii
teritoriale de pe valea Borşei. Familia nobiliară Gyulai,
care stăpâneşte satul, ieşind din indiviziune în 1307,
este, în orice caz, una cu o vechime greu de definit.
Datele de care dispunem nu ne îngăduie să facem,
însă, nici un fel de speculaŃie asupra eventualei
înrudiri a acestei familii cu neamul Gyula, al conducă-
torilor Ardealului, sau, eventual, cu neamul Borşa,
posibil stăpânitor al văii într-un moment istoric dat.
Valea Borşei a contribuit la istoria nobilimii din
Transilvania medievală cu o serie de familii importante,
347 DIR II. 251-253; Jakó 400, îl consideră un fals din secolul al
XIV-lea, fapt care nu afectează însă credibilitatea hotărniciei.
348 DIR III. 57-58, 391.
143
pe care le găsim regrupate, la sfârşitul secolului al XIII-
lea şi începutul celui următor, în jurul valorilor
„transilvaniste” care au caracterizat regimul politic
patronat de Ladislau Kán. Familia nobililor de Deuşu
(Gyos), căreia i-a aparŃinut Ioan, vicevoievod al
Transilvaniei între 1294-1296349, şi-a extins, cândva în
secolul al XIII-lea, stăpânirile către Căianu. În preajma
anului 1300, după încetarea din viaŃă a vicevoievodului
Ioan, fiii acestuia Nicolae şi Ioan şi-au împărŃit cele
două domenii principale, Deuşu şi Căianu, acesta din
urmă stând la originea familiei nobililor „de Căianu”.
Legăturile strânse de rudenie existente între cele două
ramuri au făcut posibilă reintrarea fiilor şi nepoŃilor
lui Ioan de Căianu, în secolul al XIV-lea, în posesia
unor stăpâniri din Deuşu, localitatea de origine a
acestui neam350. Un indiciu al vechimii familiei ar
putea fi reprezentat de raporturile conflictuale existente
între aceasta şi abaŃia benedictină din Cluj-
Mănăştur351.
În această zonă, mai exact la Ciumăfaia şi în
localitatea învecinată Bizo, Bizoteleke (azi dispărută), a
fost situată, se pare, una dintre stăpânirile cele mai
timpurii ale familiei Wass352, ale cărei posesiuni s-au
extins considerabil, cândva în secolul al XII-lea, pe
valea Fizeşului. În orice caz, la sfârşitul secolului al
XIII-lea Nicolae Wass castelanul şi fratele său Ioan, fiii
349 DIR III. 242-243, 411-412.

350 DRH XI. 356, 470.
351 DRH XI. 47.
352 Kovács W. A., The History of the Wass de Czege Family,
Hamburg, 2005, p. 45. Autorul acceptă ipoteza originii acestei

familii în vestul Ungariei, în comitatul Vas, şi a stabilirii sale
mai târzii în Transilvania, v. p. 49-51.
144
lui Emuch, au redobândit pământul Bizov pe cale
judecătorească353, sprijiniŃi fiind şi de vicevoievodul
Ioan de Deuşu, cu care, probabil, se înrudeau354. De
asemenea, în 1315, la împărŃirea posesiunii Sântejude,
lui Ioan, fiul lui Tormach de Ciumăfaia i-a fost
recunoscut dreptul asupra a 2/3 din ea, cealaltă treime
fiind împărŃită între Iacob, fiul lui Choma şi Ioan, fiul
lui Emuch, în numele său şi al lui Nicolae Wass
Castelanul355. Ciumăfaia era, în orice caz, stăpânită de
o familie care nu ieşise încă din indiviziune până la
începutul secolului al XIV-lea şi ale cărei drepturi
asupra acestei localităŃi nu au fost contestate. În ceea
ce priveşte Bizoteleke, soarta acestei stăpâniri pare a fi
fost legată nu doar de Ciumăfaia, şi de o altă localitate
învecinată, Chidea, în care îşi avea originea o altă
veche familie nobilă. Pe la 1292 un anume Balas de
Ruzua pare să fi avut drepturi de stăpânire la Chidea
(Kydeu) şi Bizoteleke356; la 1304, însă, alŃi pretendenŃi la
stăpânirea acestei din urmă posesiuni, ale căror
drepturi sunt însă invalidate de judecata voievodală,
sunt numiŃii Karachin şi Pethe357. Familia nobililor de
Chidea, ai cărei reprezentanŃi sunt menŃionaŃi în mai
multe împrejurări pe parcursul secolului al XIV-lea,
avea un anumit prestigiu în zonă, dispunând însă de
stăpâniri nu foarte întinse.
Un grup relativ important de sate de pe această
vale, cinci la număr, sunt reunite, în epoca lui Ladislau
353 DIR III. 41, 387-388.

354 DRH XI. 356.
355 DIR III. 243-244; Anjou I. 387-389.
356 Jakó 514; v. DIR VI. 370, 663.
357 DIR III. 41, 387-388.
145
Kán, sub stăpânirea lui Ioan Theke, Nicolae Bothus şi
Andrei Wrduk (Ördög), fiii unui anume Mihail. Este
vorba, prin urmare, despre reprezentanŃi ai unei
familii locale care şi-au amplificat stăpânirile din zonă
sub patronajul acestui voievod, promotor al drepturilor
nobilimii transilvane împotriva aristocraŃiei din
Ungaria propriu-zisă, legată de anturajul curŃii regale.
Stăpânirile acestora sunt alcătuite dintr-un grup
compact de sate de pe valea superioară a văii Borşei:
Aşchileu Mare (Esculeu maioris), Cristorel (Kerestur),
Fodora (Fodot), şi Şoimeni (Solumku). Acestora li se
adaugă Zala, probabil identică cu actualul Făureni, şi
Sânmărtin (Sânmărtinul Măcicaşului)358, localităŃi
situate pe înălŃimile dintre văile Borşei şi Nadăşului,
dar aflate în continuitatea teritorială a celor dintâi. Am
putea presupune că acest grup de sate a reprezentat,
la un moment dat, stăpânirea unui neam, păstrată
până la începutul secolului al XIV-lea sau poate doar
reconstituită în epoca lui Ladislau Kán. InformaŃii mai
timpurii ne vorbesc despre Sumb şi Scega din Fodora
(Fodot), aflaŃi într-o dispută juridică cu un anume
Miros din Dragu (Dereg)359, sau despre un Beche dictus
de Zala, căsătorit în 1288 cu fiica unui anume comite
Dersyk, fiul lui Nicolae de Neema (Nima)360.
O altă veche familie nobiliară stăpânea
Vultureniul (Wyfalu, Borsaújfalu, Borşa Nouă). În
1314, un anume Pouch, fiul lui Grigore, zălogise două
părŃi din posesiunea Wyfalu vicevoievodului Ehelleus
358 A. A. Rusu, Începuturile cetăŃii feudale de la Bologa, AMP IV,

1980, p. 415-416.
359 DIR I. 61 (RO 80); Jakó I. 68.
360 Jakó I. 433.
146
Ákos, pentru o sumă pe care urma să o achite în trei
tranşe, cea dintâi, şi singura cunoscută nouă, fiind de
22 de mărci de argint361. Valoarea totală estimată a
domeniului ne oferă un indiciu asupra întinderii şi
rentabilităŃii sale. Documentul din 1314 menŃionează
şi o rudă a numitului Pouch, comitele Nicolae zis
Kugh, poate stăpânitorul celeilate treimi dintr-o posesi-
une a cărei valoare de piaŃă se situa, cu siguranŃă,
undeva între 50 şi 100 de mărci de argint. Uşor
surprinzătoare pare, în acest caz, încercarea lui
Ehelleus Ákos de a se introduce într-o zonă care
aparŃinea unei nobilimi cu o prezenŃă transilvăneană
cu mult mai veche decât aceea a familiei sale. Trebuie
să spunem, însă, că această tentativă nu pare să fi fost
încununată de succes. Nu dispunem, într-adevăr, de
nici o informaŃie ulterioară legată de stăpâniri ale
neamului Ákos în această localitate, fapt care ne face
să credem că nobilii locali au reuşit, într-o formă sau
alta, să se elibereze de această datorie.
Dacă Aşchileu Mare se afla la 1320 în stăpânirea
neamului Ördög, Aşchileu Mic (Kyuseskuleu) era, la
aceeaşi dată, în posesia unui anume Ştefan, fiul lui
LaurenŃiu Chunpas, precum şi a unui Ladislau şi a
fiilor acestuia362. Eventuala relaŃie de rudenie a
acestora cu stăpânitorii de la Aşchileu Mare este
posibilă, dacă nu chiar probabilă; ea urmează însă a fi
cercetată şi argumentată. Este posibil ca acest neam să
descindă din acela al nobililor din Giula; într-adevăr,
coincidenŃele de nume şi relaŃiile de rudenie care pot
fi desprinse din documentul din 1307 par să deschidă
361 DIR III. 220-221, 403.

362 A. A. Rusu, op. cit., p. 414-416.
147
o serie de perspective tentante. În acest caz, ipoteza
localizării la Giula a reşedinŃei conducătorilor văii,
într-o epocă mai timpurie, în care titlul de gyula putea
fi încă considerat echivalent aceluia de voievod,
conducător al unei văi, ar putea dobândi un punct de
sprijin mai consistent.
Printre familiile de o mai mică anvergură se
numără aceea a nobililor de Măcicaş. Un document
din 1307 îi menŃionează pe Petru, Iosif, Mihail şi
Dominic, fiii lui Ştefan de Măcicaş, vecini şi martori la
diviziunea şi hotărnicirea posesiunii Gyula, de care
stăpânirile lor sunt separate prin hotare capitale363.
Potrivit opiniei lui Stelian Brezeanu, denumirea
localităŃii şi-ar putea avea originea în termenul
românesc moş364, provenit din substratul dacic,
desemnând, potrivit dreptului românesc, o parte de
stăpânire iniŃial devălmaşă, transformată apoi în
stăpânire individuală, după ieşirea din indiviziune365.
Pare însă mai probabilă, în acest caz, derivarea acestui
toponim din maghiarul macska, „pisică” (cu siguranŃă
sălbatică, pisicile domestice fiind atestate în Europa
doar într-o epocă mai târzie), situaŃie în care am putea
avea de-a face cu un nume derivat dintr-o legendă de
întemeiere.
Este, cu siguranŃă, tentantă ipoteza provenienŃei
din această zonă a neamului Borşa, mai cunoscut prin
ramura sa bihoreană, dar originar cu siguranŃă de
undeva din această regiune. Stăpânirile ardelene ale
acestui neam, atestate în secolele XIII-XIV, sunt situate
363 DIR III. 57-58, 391.

364 S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi, p. 304
365 Ibidem, p. 305 sq.
148
la nord, vest şi sud de această vale, uneori în imediata
apropiere a acesteia. Dacă neamul Borşa şi-a avut cu
adevărat originea pe această vale, rămân încă de
explicat cauzele care au dus la dispariŃia stăpânirilor
sale de aici.
Domeniul regal din această zonă era localizat pe
cursul inferior al văii, până la Borsaharazta şi „poarta”
dintre Gyula şi Ciumăfaia. Nu există argumente care
ar putea susŃine extinderea sa în zona superioară a
văii Borşei.
Valea Lonei, pe care este situată cetatea de la
Dăbâca, nu pare a fi caracterizată prin existenŃa unui
domeniu regal extins, aşa cum ar fi fost de aşteptat în
cazul în care fortificaŃia ar fi avut de timpuriu statutul
de reşedinŃă a unui lider al cuceritorilor. Întinderea
redusă a domeniului regal de pe această vale face
puŃin plauzibilă localizarea la Dăbâca a reşedinŃei unei
formaŃiuni politice din epoca anterioară cuceririi
maghiare. În realitate, regăsim localităŃile de pe
această vale în disputele dintre diferite familii de
nobili, unele dintre acestea reclamând o origine mai
veche decât aceea a noilor susŃinători ai regalităŃii
ungare, instalaŃi în provincie prin donaŃii efectuate în
a doua jumătate a secolului al XIII-lea. O astfel de
situaŃie apare în cazul localităŃii Pâglişa (Puklustheluky),
recâştigată în anul 1306 de către un membru al
neamului Borşa (Ladislau de Sancto Martino), printr-
un duel judiciar, de la fiii banului Mykud din familia
nobililor de Dăbâca, care intrase în posesia lui,
împreună cu cetatea Dăbâca, în timpul domniei lui
Ştefan al V-lea366. Dulelul judiciar s-a desfăşurat în faŃa
366 Jakó II. 51.

149
congregaŃiei generale a Transilvaniei, la Oprişani (villa
Cruciferorum); trebuie remarcat faptul că participanŃii
la această congregaŃie au considerat argumentele
neamului Borşa, care susŃinea, fără alte probe, că
stăpânise respectiva localitate ab antiquo, ca fiind
echivalente cu acelea ale familiei Dobokai. Aşadar, la
începutul secolului al XIV-lea era general acceptat de
către nobilii Transilvaniei faptul că localitatea Pâglişa,
din imediata apropiere a Dăbâcii, aparŃinuse neamului
Borşa, înainte de a deveni proprietate regală şi de a fi
apoi donat, împreună cu cetatea regală, banului
Mykud din neamul Kökényes-Radnót.
Cu puŃine excepŃii, statutul celorlalte localităŃi
de pe valea Lonei nu pare să fie unul diferit. Dârja
(Dersa), cu o atestare relativ târzie, din 1340, este la
acea dată o posesiune nobiliară367. Cubleşul Someşan
(Kublus) este atestat pentru întâia oară în 1306, în
hotărnicia Pâglişei, cu ocazia punerii în posesie care a
urmat duelului judiciar mai sus menŃionat, statutul
localităŃii fiind, la această dată, acela de posesiune
nobiliară368. Din 1310 cunoaştem şi numele nobilului
care stăpânea aici, un anume Mihail, fiul lui LaurenŃiu
de Kublus369. În 1320, fiii acestui Mihail, adică Ioan zis
Theke, Nicolae Bothus şi Andrei zis Wrduk, stăpâneau
atât la Cubleşul Someşan, cât şi Recea-Cristur, Cătălina,
Sărata şi alte localităŃi dispărute, situate atât pe valea
Lonei, cât şi pe valea învecinată a Borşei, dar şi în alte
zone din Transilvania nordică370. Familia, cu o
367 DIR V. 537

368 Jakó II. 51-52.
369 Jakó II. 161.
370 Jakó II. 362; A. A. Rusu, Începuturile cetăŃii medievale de la
Bologa, în AMP, 4, 1980, p. 416-417.

150
puternică afirmare în epoca lui Ladislau Kán, provine
din vechea clasă de stăpânitori de pământuri din zona
Dealurilor Clujului. Existau însă şi ramuri secundare
aparŃinând, poate, aceluiaşi neam; una dintre acestea,
menŃionată în 1329, îi număra printre membrii săi pe
un anume Peteu de Kwblus şi pe fiii acestuia, Nicolae
şi Ştefan371. Statutul de centru nobiliar al localităŃii, cu
o populaŃie catolică relativ însemnată, este confirmat
de socoteala dijmelor pontificale din 1332, când
parohul Ioan de Kublus avea de achitat sume
comparabile cu celelalte localităŃi cu populaŃie
maghiară din arhidiaconatul Dăbâca372.
Pe această vale şi-a avut cu siguranŃă traseul
unul dintre drumurile de uscat ale sării, cel puŃin în
perioada în care cetatea de la Dăbâca avea rolul de
centru de comitat regal. La Sărata (Zoltheleke), situată
în apropierea limitei superioare a văii Lonei, se afla
probabil unul dintre punctele de vămuire a acestui
important produs, care îşi va fi pierdut însă funcŃia
după pierderea interesului regalităŃii ungare faŃă de
cetatea de la Dăbâca. În aceeaşi zonă, la Panticeu
(Cheh, 1314373), au vechi drepturi de stăpânire membri
ai unei ramuri transilvănene a neamului Aba. De
asemnea, la Recea şi la Cristur, localităŃi reunite în
secolul al XIV-lea în actuala Recea-Cristur, intrată în
posesia unui anume LaurenŃiu, fiul lui Paul de Reche
(Recea), îi este confirmată acestuia în 1320 printr-o
nova donatio acordată de regele Carol Robert374. Avem
de-a face, în acest caz, cu o formulă de confirmare a
371 Jakó II. 641, 643.

372 Jakó II. 1066.
373 Jakó II. 225.
374 DIR III. 355.
151
unor vechi stăpâniri aplicată de regalitatea angevină şi
în alte regiuni transilvănene, între care łara
HaŃegului. După cum i-o arată numele, Recea a făcut
parte, la un moment dat, dintr-o structură de
delimitare şi apărare a hotarului dintre văile Lonei şi
Almaşului. Această funcŃie a fost, foarte probabil,
exercitată într-o perioadă timpurie, înainte de apariŃia
comitatului regal.
În vecinătatea Dăbâcii, între aceasta şi Lona, un
document din 1315 menŃionează „casa iobagului
cetăŃii (iobagionis castri) pe nume Inok”375, argument al
rolului pe care această categorie socială intermediară l-
a jucat, până târziu, în structura socială a regiunii.
Satul numit astăzi Luna de Jos, iar în trecut Lona sau
Loona, localitate eponimă a văii, situată în apropierea
confluenŃei acesteia cu Someşul Mic, se afla deja în
1315, în momentul primei sale atestări, în posesia
nobilului Ioan, fiul lui Petru Fynta. Documentele nu
ne oferă informaŃii asupra statutului anterior al
localităŃii. Logica elementară şi situarea sa geografică
ne îndeamnă însă să afirmăm că aceasta aparŃinea,
până în a doua jumătate a secolului al XIII-lea,
domeniului cetăŃii regale Dăbâca.
Pe valea Lujerdiului, urmele domeniului cetăŃii
regale de la Dăbâca sunt întrucâtva mai persistente.
Localitatea eponimă a văii, Lujerdiu, este atestată în
1279 ca „pământ pustiu al cetăŃii Dăbâca” (terra vacua
castri de Doboka Lusad nuncupata)376. Localitatea IgriŃa
(Igey 1290377, Igrichy 1379, Igreczy 1405378) a cărei
375 DIR III. 245.

376 DIR II. 213.
377 DIR II. 316.
378 Suciu I. 306.
152
denumire este derivată din slavul Igrice, cu sensul de
„bard, ioculator”, dar şi Kuharke (alias Iztyen, 1306)379,
astăzi Stoiana, derivată dintr-un termen slav cu
înŃelesul de „bucătar”380, se află în legătură cu o mai
veche organizare de curte, legată de perioada de
funcŃionare a cetăŃii regale, eventual şi de o structură
locală de putere care o putea preceda pe aceasta.
Terminologia slavă a acestor funcŃii, păstrată în
toponimie, aruncă o nouă lumină asupra caracterului
specific al centrului politic, administrativ şi militar de
la Dăbâca şi asupra raporturilor interetnice din zona
teritorială controlată de acesta. Nobilii atestaŃi în
celelalte localităŃi ale văii (cei din Tiocu de Sus, de
exemplu, fiind menŃionaŃi documentar în anul 1280381)
îşi au probabil originea în categoriile sociale legate de
funcŃionarea cetăŃii regale şi a domeniului acesteia.
Pe valea Mărului, în schimb, îşi are originea
familia nobililor de Aluniş (Kecsed)382, despre care s-a
formulat supoziŃia, încă nu întrutotul demonstrată, a
desprinderii sale din neamul Ogmand383. Despre
celelalte localităŃi din zonă dispunem doar de
informaŃii mai târzii.
Cu toate acestea, aspectul general al văilor
sugerează fragmentarea acestora între numeroşi
stăpânitori mai mici. Indicii suplimentare ale integrării
localităŃilor din zonă într-un sistem defensiv sunt
379 DIR V. 179.

380 Kristó Gy, Ardealul timpuriu, p. 56.
381 Jakó I. 381.
382 Jakó I. 375.
383 Engel P., Magyarország világi archontológiája 1301-1457,
Budapest, 1996, II, p. 126.

153
oferite de prezenŃa comunităŃilor maghiare din
aşezările situate în apropierea cumpenei de ape care
desparte bazinul Someşului Mic de acela al Someşului
reunit. Se poate presupune, prin urmare, că a existat,
pe parcursul secolului al X-lea, o perioadă în care
entitatea statală transilvăneană a lui Gyula a simŃit
nevoia de a consolida limita nordică a stăpânirii sale,
prin ridicarea cetăŃii de la Dăbâca. EvoluŃia ulterioară
a microregiunii, după intrarea sa în stăpânirea
regalităŃii ungare, reprezintă o temă de cercetare a
cărei aprofundare va aduce rezultate benefice pentru
cunoaşterea evului mediu transilvan.
III. Valea Almaşului reprezenta, potrivit datelor

oferite de toponimie, o singură unitate de la izvoare
până la vărsare; hotarele sale sunt marcate către vest
(1.2, 1.3), sud (1.4), est (1.8, 3.3, 3.2, R1) şi nord (3.1),
fără a putea fi găsit vreun indiciu care să trădeze
existenŃa vreunei delimitări interioare. Trebuie să
reŃinem faptul că mai târziu, probabil în secolul al XI-
lea, valea Almaşului a fost împărŃită între trei comitate
(Bihor, Cluj, Dăbâca), vechea sa unitate fiind astfel
anulată. Din punctul de vedere al organizării
ecleziastice situaŃia a devenit chiar mai complicată,
teritoriul acestei văi fiind divizat între patru
arhidiaconate: Solnoc, Dăbâca, Cluj şi Călata, acesta
din urmă subordonat episcopiei de Oradea. Lipsa de
convergenŃă existentă între structurile ecleziastice şi
cele administrative constituite în această regiune
pledează pentru caracterul conjunctural al divizării
acestei văi de către factorii de decizie ai bisericii şi
statului medieval ungar. Este posibil ca aceste
diviziuni să fi Ńinut seama şi de traseul drumurilor
154
care străbăteau valea Almaşului pe direcŃia est-vest.
Astfel, punctul de trecere peste valea Almaşului de la
Hida (Hidalmas, SJ), a cărui importanŃă este subliniată
de preluarea şi păstrarea acestei denumiri, aparŃinea
în secolul al XIV-lea atât din punct de vedere
administrativ, cât şi ecleziastic, de comitatul, respectiv
arhidiaconatul Dăbâca. Localitatea se afla, cu certitudi-
ne, în prelungirea unui drum al sării care străbătea
valea Lonei şi care a avut cu siguranŃă la un moment
dat un punct de trecere la Sărata (CJ). În plus, faptul că
partea superioară a acestei văi – cea în care sunt locali-
zate cetatea şi mănăstirea Almaşului, centre de control
politic şi confesional în serviciul regalităŃii ungare – a
fost ataşată comitatului Bihor şi, respectiv, episcopiei
bihorene, prin intermediul arhidiaconatului Călatei,
pare a sugera faptul că divizarea acestei unităŃi politice
medieval-timpurii a fost realizată într-o perioadă în
care regalitatea ungară căuta încă soluŃii pentru a-şi
impune controlul asupra unor poziŃii cheie pentru
dominarea spaŃiului intracarpatic, aflându-se probabil,
încă, într-o anumită formă de competiŃie cu formaŃiu-
nea politică din Transilvania intracarpatică. Este semni-
ficativ faptul că, în acest caz, teritoriul situat din punct
de vedere administrativ în comitatul Bihor se suprapu-
ne cu exactitate aceluia al arhidiaconatului Călatei.
În zonele centrală şi inferioară a văii, în schimb,
arhidiaconatul de Solnoc preia o semnificativă parte a
unui teritoriu situat, din punct de vedere administrativ,
în comitatele transilvănene Cluj şi Dăbâca. În absenŃa
informaŃiilor documentare care ar putea elucida
această chestiune, considerăm plauzibilă o eventuală
impunere a controlului statului ungar asupra acestei
văi a Almaşului, foarte posibil în contextul vreuneia
155
dintre etapele impunerii controlului Regatului Ungar
asupra Transilvaniei în prima parte a secolului al XI-
lea. Posibilul reviriment „transilvănean”, concretizat
în preluarea administrării zonelor centrală şi inferioară
a acestei văi de către comitatele Cluj şi Dăbâca s-a
putut realiza, eventual, în perioada de afirmare a
Dăbâcii şi – la un nivel mai modest – a Cluj-
Mănăşturului din preajma anului 1100, sau poate
chiar mai târziu, în perioada tulbure care a urmat
invaziei mongole din 1241-1242384. Înainte de instaura-
rea în zonă a autorităŃii comiŃilor din Cluj şi Dăbâca,
partea inferioară a văii a depins, se pare, de structurile
militare şi administrative de pe teritoriul comitatului
Solnoc, responsabile pentru securitatea arterei de
circulaŃie fluvială a Someşului.
Statutul celei mai mari părŃi a văii Almaşului
întruneşte caracteristicile unei „Ńări” româneşti care
pare a fi reuşit să păstreze o parte a „libertăŃilor” sale
până către mijlocul secolului al XIII-lea. Nici o familie
nobiliară nu îşi are originea, potrivit cunoştinŃelor
noastre actuale, în spaŃiul acestei văi; pătrunderile
nobiliare sunt exterioare şi târzii, reprezentând, în cea
mai mare parte a lor, rezultatul unor acaparări din
perioada care a urmat invaziei mongole din 1241385
sau a unor donaŃii din epoca Angevină. Până la 1300
avem atestate aici stăpâniri ale neamurilor Borsa386 şi
384 În 1219 localitatea Cuzăplac (Cuzeploc), mai târziu în

comitatul Cluj, era încă menŃionată într-un context asociat
activităŃii comitelui Myska al Bihorului – Jakó I. 95, DIR I. 87-88.
385 De exemplu Fildu şi Almaş, acaparate de comitele de Solnoc,
Paul Geregye – DIR I. 335-337

386 DIR II. 414-415; Jakó I. 537.
156
Mikola387, ele fiind însă situate în zona superioară a
văii. LocalităŃile cu populaŃie maghiară sunt puŃine,
fiind grupate cu precădere în aceeaşi zonă superioară
a văii, de unde provin, dealtfel, şi cele mai timpurii
atestări documentare: Cuzăplac 1219, Almaşu
(monasterium de Almas) 1239, Fildu de Jos 1249, Sfăraşu
1262-1270, Stana 1288, Băbiu 1291-1294388. LocalităŃile
cu denumiri formate din hramurile bisericilor catolice
beneficiază de atestări târzii: Sâncraiu Almaşului 1345,
Sânpetru Almaşului 1350, Sânmihaiu Almaşului 1546,
Sântă Măria 1587-1589389. LocalităŃile nu sunt
menŃionate în registrele de dijme pontificale din 1332-
1335, două dintre acestea – Sâncraiu şi Sânpetru –
regăsindu-se pe lista din 1461, a satelor plătitoare a
cincizecimii oilor390. În harta Transilvaniei realizată de
Johannes Sambuccus în anul 1566, această regiune este
definită cartografic prin menŃiunea „villae volachalis”.
RezistenŃa vechilor privilegiaŃi a fost aici una
puternică; au existat, de asemenea, forme specifice de
cooperare între locuitorii români şi maghiari, aşa cum
ne arată, de exemplu, asaltul asupra posesiunilor
Sânpetru şi Hida ale nobililor de Dăbâca, efectuat în
1364 de voievozii români Negvoy, Maxin şi Roman,
împreună cu aproape şapte sute de oameni, români şi
maghiari deopotrivă (Olachis et Vngaris)391. Chiar dacă
387 DIR II. 49.

388 Suciu I. 186, I. 31, I. 238, II. 117, II. 143, I. 60.
389 Suciu II. 126, 132, 130, 133.
390 Z. Pâclişanu, Un registru al quinquagesimei din 1461, în FraŃilor
Alexandru şi Ioan I. Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani,

391 DRH XII. 402-404.
157
evenimentele din 1364 fac parte din categoria conflicte-
lor inter-nobiliare, fiind instrumentate de stăpânitorii
de domenii din regiune, rolul jucat de români în
cadrul acestora constituie, cu siguranŃă, expresia unui
statut special, a unei prezenŃe importante, a păstrării
unor tradiŃii şi obligaŃii militare specifice.
Este posibil ca alături de aceste trei unităŃi
principale să fi existat alte două. Acestea sunt însă
marginale, nesigure şi, în orice caz, nu foarte
importante. Este vorba despre:
IV. Valea Agrijului, datorită îngustimii sale,

poate să fi fost în realitate, după cum am mai remarcat,
o aşa-numită „zonă de prisacă”, un teritoriu aflat sub
supravegherea apărătorilor liniei de indagines de pe
culmile Meseşului. Poarta de Fier (Vaskapu), situată pe
drumul principal dinspre valea Almaşului, putea
reprezenta, în acest caz, o dublură a principalului
punct de trecere de la Porta Mezesina. Un argument
suplimentar în acest sens ne este oferit de faptul că
această vale va fi mereu o parte componentă a
comitatului Solnoc, aceasta chiar şi după ce valea
învecinată a Almaşului a intrat, parŃial, în subordinea
administrativă a comitatelor Cluj şi Dăbâca. Cea mai
timpurie atestare documentară este legată de satul
Românaşi (villa Egrug), menŃionată în contextul unei
adunări nobiliare desfăşurate aici în 1296, în prezenŃa
voievodului Ladislau Kán392. Este interesant de
observat faptul că Poarta Meseşului, indicată de
Anonymus ca limită răsăriteană a teritoriului aflat în
392 Jakó I. 550.

158
stăpânirea ducelui bihorean, nu mai corespundea din
punct de vedere administrativ unei asemenea funcŃii
în secolele următoare. Cu toate acestea, în 1310, în
aceeaşi localitate Românaşi (Egreeg)393, regele Carol
Robert este întâmpinat, cu prilejul vizitei sale în
voievodatul intracarpatic, de membrii familiei
nobililor de Dăbâca, fapt care ne îndeamnă să credem
că Meseşul îşi păstra încă, şi în această epocă, funcŃia
simbolică de hotar natural al Transilvaniei.
V. Valea Căianului, o formaŃiune marginală cu

o identitate destul de bine conturată, aflată însă, foarte
probabil, în relaŃie cu prima dintre unităŃile
menŃionate mai sus. ApartenenŃa văii Căianului la
unitatea teritorială din bazinul superior al Someşului
Mic este sugerată de includerea sa în interiorul liniei
de indagines din secolul al X-lea – care a continuat să
fie utilizată şi după anul 1000, în prelungirea aceleia
dintre Unguraş şi Cătina –, coroborată cu absenŃa,
până în acest moment, a oricărei mărturii legate de
existenŃa vreunei forme fortificate de delimitare a
acesteia faŃă de valea Someşului Mic. În acelaşi timp,
este destul de evidentă legătura existentă între
exploatările de sare de la Cojocna şi centrele politice
ale amintitei formaŃiuni. Reamintim faptul că, pe
hotarul sudic al acestei unităŃi, toponimele de origine
slavo-română Straja Mare şi Straja Mică sunt dublate
de cel de origine maghiară Iuriu (Ör); existenŃa
acestora pare să ofere un argument al anteriorităŃii
liniei de delimitare dintre bazinele Căianului şi
Arieşului faŃă de stăpânirea maghiară timpurie din
393 DIR III. 180-181, 394-395; Jakó II. 174; Suciu II. 82-83.
159
secolul al X-lea. Pe aici trecea unul dintre cele mai
importante drumuri dintre nordul şi centrul
Transilvaniei: atestat în secolul al XIV-lea, acesta purta
numele de „drumul voievodului”394.
În ceea ce priveşte Cojocna, trebuie remarcat
faptul că primele sale atestări, în care apare sub
formele Clus, Kolos395, îi dezvăluie strânsa legătură cu
Clujul, a cărui ocnă de sare era. Sub numele de
Clusakna, Kulusakna apare atestată de la începutul
secolului al XIV-lea396, moment în care localitatea
evoluase, îşi dobândise un statut care îi obliga pe
contemporani să îi ofere o denumire proprie. Legătura
dintre punctul de exploatare a sării şi localitatea care îl
patrona trebuie să fi avut, în orice caz, o anumită
vechime; Cojocna a fost cu siguranŃă, începând dintr-o
perioadă cu siguranŃă timpurie, dar dificil de
determinat, o „ocnă” subordonată centrelor politice
din zona Cluj-Apahida.
Un toponim interesant din apropierea localităŃii
este Horoşte (deal), provenind de la slavul horod; până
acum nu s-au descoperit, însă, în acest loc urme
identificabile ale vreunei localităŃi sau cetăŃi. Aceeaşi
origine veche slavă o are denumirea dealului Zăpedi
(de la zapad – „vest”) din apropiere de Corpadea,
indicând probabil limita occidentală a acestei unităŃi
teritoriale, văzută din perspectiva locuitorilor acesteia.
Centrul acestei unităŃi teritoriale pare să fi fost
situat iniŃial la Căianu, localitate eponimă a văii, cu o
394 DRH XIII. 170-173 (5 iulie 1366): quandam viam que vocatur
Woyadauta, iacentem ad plagam septentrionalem infra ad unum
montem qui apellatur [Woyada]hegefee.
395 DIR I. 15; DIR II. 376; Suciu I. 160.
396 DIR III. 74, 226; DIR IV. 186; Suciu I. 160.
160
poziŃie centrală în cadrul acesteia. Toponimul Căianu
este derivat de Kristó Gyula dintr-un termen slav care
ar desemna un „loc noroios”(?)397. Principalele
localităŃi ale văii (cu excepŃia Cojocnei, al cărei statut a
fost, evident, unul diferit), Căianu398 şi Suatu399, au în
secolele XIV-XV atestări duble, în cel dintâi caz cu
precizarea unor predominanŃe etnice diferite. Această
situaŃie ar fi putut rezulta, eventual, din instalarea în
hotarul acestor aşezări a unor locuitori cu funcŃii
militare. Atestările de cnezi din secolul al XV-lea
provin din partea superioară a văii: Căianu400,
Aruncuta401, Iuriu402. Ele ar putea fi puse, de
asemenea, în legătură cu funcŃionarea prealabilă a
unei structuri de frontieră, cu păstrarea târzie a
vestigiilor unor privilegii aflate în legătură cu o funcŃie
militară care fusese exercitată anterior403.
Stăpânire regală până în secolul al XIII-lea, Valea
Căianului nu a devenit decât târziu accesibilă intruziu-
nii nobiliare. În 1213, la Suatu erau atestaŃi castrensi,
aflaŃi în subordinea cetăŃii regale a Clujului404. Comuni-
tăŃile maghiare erau grupate în zona centrală a văii, la
Bărăi, la Vaida-Cămăraş, această din urmă localitate
dezvoltându-se în jurul unui punct de vamă pe
principalul drum care străbătea Transilvania de la vest
397 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, Szeged, 2004, p. 56.

398 Suciu I. 132: Magyarkalyan, Olahkalyan.
399 Suciu II. 148: Zowatt utraque.
400 Suciu I. 123: kenezius de Kalyan.
401 Suciu I. 46: kenez de Arankwth.
402 Suciu I. 320: kenezius in Ewr.
403 În ceea ce priveşte cincizecimea oilor, dare specific
românească, aceasta este atestată la Aruncuta, Bărăi, Căianu,

Gădălin, Ghirişu Român şi Iuriu de Câmpie – Pâclişanu, 599, 602.
404 DIR I. 53.
161
la est. FormaŃiune teritorială de hotar, care cuprindea
atât limita răsăriteană, cât şi o parte a celei sudice a
teritoriului cucerit iniŃial de maghiari, valea Căianului
a fost inclusă în comitatul Cluj, în momentul
constituirii acestuia. Pătrunderile nobiliare de aici sunt
târzii, mai cu seamă în ceea ce priveşte zona centrală şi
superioară a văii, şi s-au făcut în mod evident dinspre
vest spre est. Dacă la Gădălin (a cărui denumire
provine de la magh. kedvelt („a plăcea”)405 sau
Corpadea406 avem familii cu vechime în regiune,
localităŃile din centrul şi răsăritul văii oferă argumente
în sprijinul păstrării statutului lor de domeniu regal
până cel puŃin în a doua jumătate a secolului al XIII-
lea. Astfel, la Bărăi, primele pătrunderi nobiliare
datează din epoca lui Ladislau al IV-lea, când
localitatea ajunde în posesia nobililor din neamul
Tyukod407, apoi a unei fiice a banului Mykud408;
cândva în aceeaşi perioadă s-a realizat intrarea în
posesia nobililor de Deuşu a localităŃii eponime a văii,
Căianu409; la Aruncuta, intrarea sa în posesia noblilor
de Iclod410 nu poate fi mai timpurie de începutul
secolului al XIV-lea; în acelaşi secol al XIV-lea îşi are
originea pătrunderea în zonă a nobililor de Jucu, care
reuşesc, după 1320, să intre în posesia domeniului

406 DIR I. 71, 1213, Ceca din Corpadea (Curnad), judecat de
comitele de Cluj. Hotarul dintre posesiunea nobiliară Corpadea
şi Apahida, pe o creastă, lângă drumul spre Căianu, descris în
1360, DRH XI. 516-518.
407 Jakó I. 376-377.
408 Jakó I. 574; DRH XI. 23-25.
409 DIR III. 242-243, 411-412; DRH XI. 356, 470.
410 DIR VI. 323.
162
regal Suatu411. În secolul al XV-lea, familia nobililor de
Jucu (instalată în respectiva localitate în a doua
jumătate a secolului al XIII-lea) a încercat şi, într-o
anumită măsură, a reuşit să reconstituie vechea
unitate a văii Căianului, extinzându-şi controlul
asupra unei importante părŃi a acesteia412; efort
îndelungat şi semnificativ, ce pare a trăda păstrarea, în
evul mediu târziu, a anumitor tradiŃii şi structuri
identitare legate de această unitate teritorială.
Aceste linii de demarcaŃie internă, menŃionate
mai sus, au fost preluate, în foarte mare parte, de
limitele administrative ale comitatelor constituite în
secolele XI-XII. Această situaŃie nu poate avea decât o
singură explicaŃie logică: „Ńara ultrasilvană” nu era o
formaŃiune statală unitară, cu o organizare complexă
şi cu un grad accentuat de centralizare. Ea reprezenta
probabil, în epoca cuceririi maghiare, o uniune de
voievodate/cnezate de vale româno-slave, probabil
reunite – Anonymus ne spune acest lucru – în anumite
raporturi specifice, sub conducerea românului Gelou.
Structura şi suprafaŃa acestei uniuni de voievodate/
cnezate, de aproximativ 7.000 km2, se încadrează, de
altfel, în modelul general al statalităŃii medievale
româneşti incipiente, care poate fi exemplificat prin
situaŃia „Ńărilor” HaŃegului, Maramureşului sau Oltului
(Făgăraşului), în Transilvania, sau prin aceea,
reflectată în Diploma IoaniŃilor, a voievodatului oltean
al lui Litovoi. Nici o asemenea structură confederativă
nu putea reuni un număr prea mare de unităŃi
DIR IV. 281; CDHA II. 394-401.

411
412Jakó Zs., A Koloszmonostori konvent jegyzıkönyvei, Budapest,
1990, I., nr. 96, 1797.
163
componente; în cazul multiplicării acestora, un aseme-
nea sistem, lipsit de o autoritate centrală puternică, şi-
ar fi pierdut, fireşte, funcŃionalitatea.
ExistenŃa unei asemenea structuri este, de altfel,
confirmată de una dintre cele mai valoroase şi semnifi-
cative informaŃii pe care ni le oferă Gesta, asupra căreia
vom reveni pe larg cu un alt prilej: cea referitoare la
„alegerea” lui Tuhutum, învingătorul lui Gelou, ca
„domn” al „Ńării ultrasilvane” de către „locuitorii” aces-
teia. Iată desfăşurarea acestui eveniment în relatarea
Notarului Anonim: „Atunci locuitorii Ńării, văzând
moartea stăpânului lor, din propria lor voinŃă, dându-
şi dreapta, l-au ales domn al lor pe Tuhutum, tatăl lui
Horca. Şi în acel loc numit Esculeu şi-au întărit
credinŃa prin jurământ. Iar din acea zi locul acela este
numit Esculeu pentru că acolo au jurat. Iar Tuhutum
din acea zi a stăpânit acea Ńară cu pace şi cu fericire”413.
Trebuie să remarcăm că, potrivit acestei relatări, înce-
putul domniei lui Tuhutum este legat nu de momen-
tul victoriei asupra lui Gelou, ci de cel al „alegerii” sale
şi al primirii jurământului „locuitorilor”. Mai mult
decât atât, locul în care se desfăşoară această adunare
a notabililor „Ńării ultrasilvane” este unul excentric faŃă
de zona în care se desfăşuraseră operaŃiunile militare
dintre Tuhutum şi Gelou. Prin urmare, de ce Esculeu
(Aşchileu)? Consultarea hărŃii de la fig. 1 ne pune în
faŃa evidenŃei: Aşchileul se află, după cum se poate
413 Anonymus 27: Tunc habitatores terre uidentes mortem domini

sui, sua propria uoluntate dextram dantes, dominum sibi elegerunt
Tuhutum patrem Horca. Et in loco illo qui dicitur Esculeu fidem cum
iuramentum firmauerunt. Et a die illo locus ille nuncupatus est
Esculeu eo quod ibi iurauerunt. Tuhutum uero a die illo terram illam
obtinuit pacifice et feliciter.
164
constata, exact în locul de întâlnire a hotarelor celor trei
unităŃi teritoriale care alcătuiau „Ńara ultrasilvană”. Această
adunare de la Aşchileu pare să fi fost, prin urmare, o
instituŃie fundamentală a sistemului politic al „Ńării
ultrasilvane”; ea putea avea caracterul unei întâlniri
periodice a factorilor de decizie din cele trei
voievodate/cnezate. Potrivit Gestei, ea avea atribuŃii
elective, stăpânirea asupra întregii Ńări putând deveni
efectivă doar ca urmare a deciziei componenŃilor ei.
Rezultă, prin urmare, că luarea în stăpânire a
„Ńării ultrasilvane” de către Tuhutum s-a desfăşurat în
două etape. În prima dintre acestea, maghiarii l-au
învins şi ucis pe conducătorul român al acestei
structuri confederative, ocupând teritoriul aflat în
stăpânirea directă a acestuia. Acest voievodat sau
cnezat, care constituia nucleul „Ńării ultrasilvane”, a
intrat în stăpânirea nemijlocită a lui Tuhutum şi a
urmaşilor săi, în baza dreptului cuceritorului. Cele
câteva indicii oferite de Anonymus (fluuius Copus,
posibila asociere a antroponimului Gelou/Geleou cu
denumirea localităŃii Gilău) pledează deja pentru
identificarea nucleului „Ńării ultrasilvane” cu unitatea
teritorială existentă în zona izvoarelor Someşului Mic.
O serie de alte argumente transformă această localizare
într-una foarte greu de contestat.
În primul rând, în această regiune se află cel mai
mare număr de localităŃi maghiare sau cu populaŃie
predominant maghiară din întreaga zonă cercetată,
reunite într-o grupare extrem de semnificativă (vezi
fig. 2)414. Această aglomerare – care acoperă, cu câteva
414 B. Crăciun, I. Bolovan, Consignatio statistico topographica
singulorum in magno principato Transylvaniae (Transilvania la

165
prelungiri spre vest şi sud, regiunile accesibile şi fertile
ale unităŃii teritoriale din bazinul superior al
Someşului Mic (I., fig. 1) – ne indică, cu siguranŃă, cea
mai timpurie zonă de aşezare a maghiarilor în Ardeal. O
asemenea instalare masivă de populaŃie, având ca
rezultat constituirea de aşezări maghiare, era, fireşte,
posibilă doar ca urmare a dislocării populaŃiei locale.
Ea putea fi realizată, prin urmare, doar într-o zonă
luată în stăpânire ca urmare a unei victorii armate
complete, care să anuleze orice fel de drepturi ale
stăpânitorilor anteriori; o zonă asupra căreia maghiarii
dispuneau, aşadar, de un „drept al cuceritorului”.
Dimpotrivă, în celelalte două unităŃi teritoriale care
intrau în alcătuirea acestei „Ńări ultrasilvane” timpurii
localităŃile majoritar maghiare nu reprezintă decât
excepŃii. Grupurile maghiare prezente în câteva dintre
localităŃile unităŃilor II şi III (fig. 1) şi-ar putea avea
originea într-o perioadă ceva mai târzie, posibil în
legătură cu procesul de constituire a curŃilor nobiliare.
Pot fi remarcate, de asemenea, instalările de populaŃie
maghiară pe traseele liniilor de prisăci din secolele al
X-lea şi al XI-lea.
Este, de asemenea, firesc să presupunem că,
odată cu înlăturarea urmaşilor lui Gyula şi cu
ocuparea de către regalitatea ungară a teritoriilor
„ultrasilvane” pe care ei le stăpâneau, proprietăŃile
1829-1831), Cluj-Napoca, 2003; T. Rotariu, coord., Recensământul

din 1850. Transilvania, Cluj-Napoca, 1996; T. Rotariu, coord.,
Recensământul din 1857. Transilvania, ed. a II-a, Cluj-Napoca,
1997; T. Rotariu, coord., Recensământul din 1880. Transilvania,
Cluj-Napoca, 1997; T. Rotariu, coord., Recensământul din 1900.
Transilvania, Cluj-Napoca, 1999; T. Rotariu, coord., Recensământul
din 1910. Transilvania, Cluj-Napoca, 1999.
166
directe ale acestora au devenit domenii regale. Or, în
bazinul Someşului Mic, singurul domeniu regal întins
şi relativ unitar a fost acela din valea superioară a
Someşului Mic şi de pe valea Nadăşului (vezi fig. 3).
Pe la sfârşitul secolului al XI-lea, după extinderea
controlului regal asupra nord-estului Transilvaniei ca
urmare a victoriei asupra pecenegilor, acest domeniu
regal a fost donat unor instituŃii ecleziastice, în principal
episcopiei Transilvaniei şi abaŃiei benedictine întemeia-
te, în această perioadă, la Cluj-Mănăştur. Regalitatea a
păstrat în stăpânire doar cursul inferior al Someşului
Mic, în aval de Apahida; în această zonă ea controla,
însă, doar cursul propriu-zis al râului, şi foarte puŃin
din văile laterale.
167
CAPITOLUL 7
EVOLUłIA SISTEMULUI POLITIC.

ÎNłELEGEREA DE LA ESCULEU
ŞI CONSECINłELE SALE
Dextram dantes. În cea de a doua etapă a luării

în stăpânire a „Ńării ultrasilvane”, liderului maghiarilor
cuceritori i-a fost recunoscut statutul de dominus al
celorlalte unităŃi componente ale acestei structuri
confederative, pe baza unei înŃelegeri prin care părŃile
contractante îşi defineau reciproc drepturile şi
obligaŃiile. Trebuie să remarcăm aici două lucruri. În
primul rând, utilizarea formulei dextram dantes, unică
în întreaga operă a Notarului Anonim, sugerează mai
degrabă un raport de parteneriat decât unul de
subordonare; această interpretare este întărită de
importanŃa, subliniată fără înconjur, pe care Notarul
Anonim o acordă momentului „alegerii” lui Tuhutum.
Nu mai puŃin semnificativ este termenul iuramentum,
asociat „strângerii dreptei”: acesta apare în Gesta de
cinci ori, având două accepŃiuni. În capitolele 5-6, 10 şi
13, „jurământul” (iuramentum) este expresia unei
„datini păgâne” (more paganismo), fiind prestat de cei
şapte conducători ai ungurilor (Anonymus 5, 6), cei
şapte duci ai cumanilor (Anonymus 10), şi, în sfârşit,
de liderii reuniŃi ai confederaŃiei tribale conduse de
Almus la desemnarea ca succesor al fiului acestuia,
Árpád (Anonymus 13)415. În toate aceste cazuri,
415 ... inito consilio et accepto iuramento omnium suorum, dux
Almus, ipso vivente, filium suum Arpadium ducem et preceptorem

constituit.
jurământul este rezervat elitei conducătoare a ungurilor
şi asociaŃilor cu drepturi egale ai acestora, fiind în mod
evident legat de dreptul de a participa la alegerea
conducătorului confederaŃiei. În capitolul 37, în
schimb, jurământul are o semnificaŃie diferită: el este
prestat de foştii prizonieri de război slavi din ducatul
Nitrei, după eliberarea acestora de către Árpád şi
înzestrarea lor cu pământuri. În acest caz el are o
semnificaŃie specifică perioadei în care Anonymus îşi
redacta opera, reprezentând o obligaŃie asociată dreptu-
lui de stăpânire a unor proprietăŃi funciare. În pasajul
referitor la înŃelegelerea de la Aşchileu, termenul
iuramentum este, prin urmare, utilizat de Notarul
Anonim fie în asociere cu privilegiile de sorginte
precreştină recunoscute de Tuhutum notabililor Ńării
cucerite416, fie pentru – sau şi pentru – a reflecta
existenŃa unei clase autohtone de stăpânitori de
pământuri, care şi-ar fi păstrat privilegiile şi
stăpânirile în perioada care a urmat cuceririi
maghiare. Or, potrivit datelor de care dispunem în
acest moment, unitatea teritorială din văile Nadăşului,
Borşei, Lonei şi Lujerdiului reprezintă regiunea de
origine a majorităŃii familiilor nobiliare autentic
transilvănene atestate în evul mediu central şi târziu.
Vechimea acestor stăpâniri este, dealtfel, confirmată şi
416 Această interpretare ar putea fi susŃinută de etimologia

toponi-mului, derivat de unii cercetători (D. Pais, L. Rásonyi) de
la termenul de origine türcică ičkü, „a bea”, cf. A. Madgearu,
Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 121.
Potrivit lui S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Contro-
verse istorice, Bucureşti, 2002, p. 354-358, denumirea ar deriva însă
de la „şchiau/şchei” („ştiau/ştei”), etnonim care i-ar desemna pe
slavii cu care românii convieŃuiau la nord de Dunăre.
169
de extrema fragmentare a acestora, constatabilă deja în
preajma anului 1200.
Originile etnice ale acestor familii nu sunt întot-
deauna uşor de identificat. De această regiune sunt
legate, bunăoară, originile neamului Borşa, a cărui
posibilă ascendenŃă nemaghiară a fost deja discutată
în repetate rânduri417; stăpâniri ale membrilor acestui
neam sunt atestate, în secolul al XIII-lea, la limitele văii
Borşei sau în vecinătatea acesteia, pe văile Nadăşului,
Lujerdiului şi Almaşului superior. Localitatea
Ciumăfaia (Chomafaya, Chamafaya) şi aşezarea dispă-
rută Bizo/Bizoteleke, din hotarul satului Chidea, trebuie
considerate, pe baza informaŃiilor din 1304418, 1307419
şi 1315420, ca fiind locul de origine al familiei Wass, ale
cărei posesiuni au cunoscut, desigur în secolul al XII-
lea, o considerabilă extindere în direcŃia văii Fizeşului.
Nobilii din Căianu, cu o afimare destul de consistentă
pe parcursul secolului al XIV-lea, sunt o ramură a
familiei nobiliare din Deuş421, care a dat şi un
vicevoievod al Transilvaniei în epoca lui Ladislau
Kán422. În aceeaşi epocă a lui Ladislau Kán, favorabilă
nobilimii locale, a fost înregistrată spectaculoasa
afirmare a lui Ioan Theke, Nicolae Bothus şi Andrei
Ördög (Wrduk)423, ale căror stăpâniri se întindeau pe
417 Vezi T. Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al

XIII-lea. Afirmarea regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003, p.
197-198, 243-244.
418 DIR III. 41, 387-388; Jakó II. 43.
419 DIR III. 57-58, 391; Jakó II. 68.
420 DIR III. 243-244; Jakó II. 256-257.
421 DRH XI. 47, 356, 470.
422 T. Sălăgean, op. cit., p. 261, 397.
423 A. A. Rusu, Începuturile cetăŃii medievale de la Bologa, în Acta
Musei Porolissensis, IV, 1980, p. 415.

170
văile Borşei şi Lonei. În Chidea (Kyde, Kide)424, Giula
(Gyula)425, Măcicaş (Machkas, Mochkas), Mera426,
Nădăşelu427, Suceag sau Sumurduc428 întâlnim familii
deŃinătoare ale unor poziŃii respectate în comunitatea
nobiliară şi în structurile instituŃionale ale comitatelor
Dăbâca şi Cluj. Din aceeaşi zonă avem, de asemenea, o
atestarea sigură a unei stăpâniri a neamului Ogmand,
al cărui strămoş întemeietor este menŃionat în Gesta
Hungarorum. Demn de a fi remarcat este faptul că
această stăpânire se află pe cursul Someşului Mic, în
apropierea Jucului429, şi nu pe una dintre văile
afluenŃilor acestuia. Vechimea acestor stăpâniri este
evidenŃiată şi de extrema fragmentare a acestora,
constatabilă deja în secolul al XIII-lea.
Aceste familii şi altele câteva, deŃinătoare ale
unor drepturi străvechi – cu excepŃia lui Ştefan al V-
lea, în perioada ducatului său transilvănean, nici unul
dintre suveranii Arpadieni nu a făcut confiscări şi
reatribuiri de proprietăŃi în această zonă –, sunt cele
care au reuşit să se ridice la statutul nobiliar,
adaptându-se unei evoluŃii istorice sinuoase; sunt
vârfuri ale unor structuri privilegiate locale, ale unei
elite militare care şi-a afirmat rolul în secolele XI-XII,
extinzându-şi stăpânirile către centrul şi răsăritul
424 DIR VI. 170, 662.

425 DIR III. 57-58, 391; Jakó II. 68.
426 DIR II. 470-471; III. 226, 405; 177.
427 DIR II. 468-469; III. 225-226; 226, 405.
428 DIR II. 49-50; Jakó I. 238. DRH XI. 74-77, 245-247, 305-307,
436-437, 446-447, 495, 516-518, 534-535, 585. DRH XII. 183-185,

205-209, 247-252, 285-291. DRH XIII. 125-128, 299-300, 433-434,
546, 679-680.
429 Jakó II. 569.
171
Transilvaniei o dată cu expansiunea în această direcŃie
a hotarelor regatului. AlŃi reprezentanŃi ai vechii
categorii privilegiate din această zonă, integraŃi structu-
rilor castrelor regale – în regiunea la care ne referim
este localizată, de asemenea, singura menŃiune transil-
vană a „iobagilor naturali” (ioubagionum naturalium)
sau „iobagilor Sfântului Rege”430 – sau aparŃinând
categoriei micilor deŃinători de pământuri, nu au
reuşit să facă faŃă exigenŃelor epocii Arpadiene târzii şi
aceleia Angevine, ajungând, cu timpul, să fie asimilaŃi
categoriilor sociale lipsite de privilegii. RezistenŃa
acestei categorii deposedate, încercarea sa de a îşi
redobândi vechile libertăŃi constituie, în opinia noastră,
singura explicaŃie cu adevărat plauzibilă a marelui
conflict intern care a tulburat aceste regiuni în secolul
al XV-lea: este vorba despre răscoala de la Bobâlna,
ridicare a micilor nobili şi a reprezentanŃilor fostelor
categorii semiprivilegiate din această regiune care –
fapt fără nici un alt echivalent în istoria Transilvaniei
medievale – se definesc ca fiind o „obşte a locuitorilor
maghiari şi români” (universitas regnicolarum
hungarorum et valahorum). Aria de desfăşurare a acestei
mişcări, care se suprapune aproape până la detaliu
peste suprafaŃa „Ńării ultrasilvane” incipiente a cărei
configuraŃie am prezentat-o în lucrarea de faŃă, ne
îndeamnă să vedem în răscoala de la Bobâlna una
dintre consecinŃele îndepărtate ale „strângerii de
mână” de la Aşchileu.
Veridicitatea relatării referitoare la înŃelegerea de
la Aşchileu a fost pusă sub semnul întrebării într-o serie
de lucrări recente, ai căror autori au văzut în ea o licenŃă
430 Jakó I. 67.

172
propagandistică a lui Anonymus, alcătuită cu scopul de
a legitima dominaŃia ungară asupra teritoriului intra-
carpatic431. În afara argumentelor istorice care o pun
sub semnul întrebării, prezentate în rândurile de mai
sus, această interpretare suferă de o carenŃă logică
fundamentală: „strângerea dreptei” de la Esculeu nu
oferă nici un fel de argument pentru consolidarea unor
drepturi ale cuceritorilor; ea aparŃine, dimpotrivă, unei
categorii de înŃelegeri care recunosc drepturile şi
libertăŃile unor populaŃii supuse pe calea armelor. Din
aceeaşi categorie mai face parte, bunăoară, pacta
conventa „a regelui Coloman”, care reglementează
raporturile regalităŃii ungare cu aristocraŃia croată.
Acest document este un fals; cu toate acestea, după
cum se ştie, el ilustrează vechi drepturi şi realităŃi
istorice autentice, recunoscute ca atare de Regatul
Ungar. Acest fals nu a fost însă realizat în interesul
puterii suverană ci, dimpotrivă, în interesul acelora care
încercau să îşi asigure păstrarea sau redobândirea unor
vechi privilegii. În ceea ce priveşte înŃelegerea de la
Esculeu, relatarea Notarului Anonim prezintă aceleaşi
trăsături. Nimeni nu poate afirma, fireşte, că ea ar putea
avea caracterul unei descrieri exacte a unor evenimente
atât de timpurii. Acest episod este, probabil, repovestit,
sau poate chiar reinventat, pe baza unor informaŃii şi
tradiŃii existente în secolul al XII-lea. Aceste tradiŃii
aveau însă menirea de a justifica şi explica drepturile şi
libertăŃile păstrate (sau, poate, doar revendicate) în
această arie din nordul Transilvaniei de către urmaşii
celor cuceriŃi.
Vezi A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 126,

431
207; S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 174-175; I-A

Pop, Românii şi maghiarii, p. 183.
173
Adoptarea instituŃiei voievodale de către
cuceritorii maghiari. De statutul special al acestei
stăpâniri maghiare timpurii şi de raporturile specifice
stabilite între cuceritori şi cuceriŃi în această arie
teritorială trebuie legată adoptarea titulaturii şi a insti-
tuŃiei voievodale de către conducătorii Transilvaniei
medievale. Şi în acest caz, este mai puŃin important
dacă relatarea Notarului Anonim este o descriere
exactă a evenimentelor de la cumpăna secolelor IX/X
sau doar o expresie a modului în care aceste eveni-
mente erau percepute de contemporanii săi. Gesta
Hungarorum face, în orice caz, foarte clar faptul că, în
secolele XI-XII, momentului „alegerii” conducătorului
ungar de către notabilii Ńării cucerite îi era acordată o
importanŃă, practic, fundamentală. Acest fapt ar trebui
să presupună adoptarea de către Tuhutum, pe lângă
titlul de gyula, care îi conferea autoritatea asupra
grupului de războinici pe care îl conducea, a unei titu-
laturi care să ilustreze drepturile care îi fuseseră confe-
rite ca urmare a acestei alegeri şi autoritatea sa asupra
populaŃiei locale. În orice caz, din regiunile nord-
transilvănene – şi, mai cu seamă, din zona care a repre-
zentat nucleul comitatului medieval Dăbâca – provin,
la începutul secolului al XIII-lea, singurele atestări
cunoscute ale numelui propriu Voiouoda, purtat de
membri ai elitei locale: un comite de Dăbâca în 1214432,
un sutaş în 1219433. Transformarea tilului voievodal în
nume propriu a urmat, fără îndoială, un parcurs istoric
similar aceluia al titlului de gyula; în nordul
Transilvaniei acest proces a fost, probabil, simultan şi
432 DIR I. 60-61; Jakó I. 67.

433 DIR I. 95; Jakó I. 99.
174
paralel, lucru firesc pentru două instituŃii perfect echi-
valente. Elita acestei regiuni era, în orice caz, familiari-
zată cu ambii termeni; ea şi numai ea poate fi conside-
rată, pe baza datelor de care dispunem până în acest
moment, aceea care a realizat transmi-terea titlului
voievodal către conducătorii Transilvaniei medievale.
Modalitatea în care s-a realizat această transmite-
re şi data la care titlul voievodal a fost preluat de către
conducătorii Transilvaniei nu pot fi deocamdată decât
aproximate, în absenŃa unor repere documentare
certe. Este plauzibil ca dualitatea titulaturii să se fi
păstrat – sau poate chiar consolidat – ca urmare a
cuceririi Bălgradului; izvoarele sunt însă prea sumare
pentru a ne oferi vreun argument solid în acest sens.
Primul purtător al titlului de voievod al
Transilvaniei atestat documentar – Leustachius,
menŃionat în 1176434 – ar putea fi identificat cu un
anume Eustachius, atestat în 1164 în calitatea de
comite de Dăbâca435. Această identificare sugerează, la
rândul ei, legătura instituŃiei voievodale cu aria
teritorială nord-transilvăneană. Preluarea instituŃiei
voievodale de către conducătorii maghiari ai incipientei
„Ńări ultrasilvane”, asigurarea prestigiului regional al
acesteia şi transmiterea ei către demnitarul care
exercita, în numele regelui, atribuŃiile suveranităŃii
asupra Transilvaniei din evul mediu central şi târziu
nu se puteau realiza, în orice caz, decât în baza unei
înŃelegeri de tipul aceleia descrise de Notarul Anonim.
434 Jakó I. 12.

175
CAPITOLUL 8
LOCALIZAREA REŞEDINłEI LUI GELOU
Până după mijlocul secolului al XX-lea, o mare

parte a cercetătorilor care acceptau mărturia Notarului
Anonim au propus localizarea reşedinŃei ducelui Gelou
în zona actualei localităŃi Gilău. Vestigiile romane de
aici erau cunoscute încă din evul mediu. Din această
zonă provin numeroase monumente sculpturale,
inscripŃii, piese arhitectonice, o mare parte a acestora
aflându-se astăzi în colecŃiile Muzeului NaŃional de
Istorie a Transilvaniei. În 1943, castrul roman din
localitate a fost identificat pe teren, fiind cercetat
arheologic în 1951 şi 1956, apoi, de această dată
sistematic, în perioada 1976-1985436. În mod firesc, s-au
formulat supoziŃii referitoare la prezenŃa reşedinŃei lui
Gelou într-o zonă în care vestigiile romane sunt
abundente. Acestea nu au putut fi însă confirmate de
investigaŃiile arheologice efectuate până în prezent.
Cu începere din anii ’60 ai secolului al XX-lea, a
dobândit din ce în ce mai mult teren ipoteza localizării
reşedinŃei lui Gelou la Dăbâca, pe măsura extinderii
cercetărilor arheologice efectuate la acest obiectiv.
Pentru numeroşi cercetători, această ipoteză s-a
transformat aproape în certitudine. Însă, după cum
am mai arătat, identificarea cetăŃii de reşedinŃă a lui
Gelou cu fortificaŃia de la Dăbâca întâmpină numeroase
obstacole. În primul rând, cronologia absolută propusă
436 RepCj, p. 223.
de coordonatorii cercetărilor de la acest obiectiv
pentru primele două faze ale funcŃionării cetăŃii a fost
pusă adeseori sub semnul întrebării. Încercarea entu-
ziastă de a pune în legătură incendiul general care a
marcat sfârşitul primei etape a funcŃionării cetăŃii cu
războiul dintre Tuhutum şi Gelou437 s-a dovedit, în
orice caz, foarte greu de acceptat438. Sfârşitul primei
etape de funcŃionare a cetăŃii nu poate fi datat la înce-
putul secolului al X-lea, aşa cum s-a crezut la un mo-
ment dat, ci spre sfârşitul aceluiaşi secol sau începutul
celui următor. Ea ar trebui pusă, cel mai probabil, în
legătură cu expediŃia regelui Ştefan I împotriva ducelui
transilvănean Geula, desfăşurată în 1002 sau 1003439.
Pe de altă parte, amplasamentul cetăŃii de la
Dăbâca nu se potriveşte cu descrierea Notarului
Anonim, care ne spune că reşedinŃa lui Gelou era situa-
tă în imediata apropiere a Someşului. După cum am
mai arătat, Anonymus foloseşte adverbul iuxta pentru
a indica existenŃa unui contact nemijlocit între terme-
nii puşi în relaŃie prin intermediul acestuia. Or,
Dăbâca este situată pe valea laterală a Lonei, la 10-11
km distanŃă de cursul Someşului Mic, fără posibilita-
tea stabilirii unui contact vizual direct cu albia acestuia,
aşadar fără nici o relaŃie nemijlocită cu râul Zomus.
Dăbâca nu are, de asemenea, nici o legătură cu
zona de desfăşurare a operaŃiunilor militare descrise de
Notarul Anonim, faŃă de care are o poziŃie excentrică440.
437 P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 112-113.

438 A. Madgearu, Românii, p. 163; v. şi A. A. Rusu, Castelarea
carpatică, p. 82-83.
439 Ibidem.
440 A. Madgearu, Românii , p. 165; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii,
p. 177.
177
În plus, Dăbâca nu este situată în aria iniŃială de aşezare
a maghiarilor în Transilvania, zona în care aceasta este
situată părând să fi avut un alt statut decât teritoriul
preluat în stăpânire directă de „Tuhutum” şi urmaşii
săi. Reconstituirea domeniului acestei cetăŃi ridică
numeroase probleme, legate atât de întinderea acestuia,
cât şi de momentul constituirii sale. Procesul din 1306,
prin care un membru al neamului Borsa revendică un
sat, Pâglişa, care aparŃinuse cetăŃii, situat în imediata
apropiere a acesteia, sat pe care declară că l-ar fi
stăpânit ab antiquo, este unul dintre cazurile cele mai
frapante, cu atât mai mult cu cât congregaŃia nobiliară a
Transilvaniei acceptă această mărturie a Borşeştilor441.
O astfel de situaŃie nu poate fi întâlnită în zona Gilăului,
în care domeniile ecleziastice, succesoare ale marelui
domeniu regal care a existat aici până în epoca lui
Ladislau I sau Coloman I, nu au fost niciodată
confruntate cu asemenea contestări.
Se poate spune că nu mai există astăzi nici un
argument acceptabil în sprijinul localizării la Dăbâca a
reşedinŃei lui Gelou. Este, însă, posibil ca localitatea să fi
existat în perioada pe care o cercetăm, din moment ce
pe platoul din apropierea cetăŃii au fost descoperite
vestigii ale unei aşezări din secolul al VIII-lea. În cimiti-
rul acestei aşezări – necropolă de incineraŃie, aparŃi-
nând grupului Mediaş442 – a fost descoperită o aplică
de bronz turnată, de tip avar, din secolul al VIII-lea443.
441 Pataki J., Anjou királyaink és a két román vajdaság,
Cluj/Kolozsvár, 1944, p. 16-17; Jakó II. 51.

442 I. M. łiplic, Necropolele de tip Mediaş din Transilvania, în
ActaMN, 39-40/II, 2002-2003, p. 17.

443 K. Horedt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986, p. 61;
A. Madgearu, Românii, p. 164-165.

178
Chiar dacă ridicarea fortificaŃiei, în prima fază a
acesteia, pare să se fi produs candva pe parcursul
secolului al X-lea, mai probabil către mijlocul acestui
secol, nu este imposibil ca funcŃia de centru politic a
localităŃii să fi precedat şi să fi determinat ridicarea
cetăŃii. Dăbâca este situată în centrul uneia dintre
unităŃile teritoriale care alcătuiau „Ńara” stăpânită de
Gelou şi cucerită de maghiari la cumpăna dintre
secolele al IX-lea şi al X-lea. Ea putea avea, prin urmare,
rolul unui centru secundar de putere, subordonat
centrului politic principal situat în bazinul superior al
Someşului Mic.
O altă ipoteză a propus localizarea reşedinŃei lui
Gelou la Cluj-Mănăştur444, unde a fost cercetată
arheologic o fortificaŃie de pământ şi lemn de nu foarte
mari dimensiuni (cca. 220 x 98 m)445. Această cetate
este situată, într-adevăr, pe o terasă din imediata
apropiere a Someşului Mic, în interiorul celei mai
timpurii zone de aşezare a maghiarilor în Ardeal.
Cetatea a avut dealtfel, în secolele XI-XIII, funcŃia de
centru militar şi administrativ al comitatului Cluj,
până la distrugerea sa de către mongoli, la 11 aprilie
1241. Localizarea este sprijinită, prin urmare, de o
întreagă serie serie de argumente care-i lipsesc
Dăbâcii. Problema pare a fi reprezentată, în acest caz,
de insuficienŃa argumentelor arheologice clare care să
susŃină existenŃa acestei cetăŃi în perioada cuceririi
Transilvaniei de către maghiari. Petru Iambor, cel care
a efectuat, împreună cu Ştefan Matei, cercetarea
arheologică a incintei fortificate de la Cluj-Mănăştur, a
444 Şt. Pascu, în Istoria Clujului, Cluj-Napoca, 1974, p. 53, 56-61, 64.
445 P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 121-125.
179
ajuns în cele din urmă la concluzia că „prima
fortificaŃie” de aici „a fost ridicată la cumpăna
veacurilor al IX-lea şi al X-lea”446. Cele mai timpurii
materiale arheologice descoperite aici aparŃin însă mai
degrabă unei perioade ceva mai târzii a secolului al X-
lea, prima fază a aşezării părând a fi contemporană cu
etapa I a fortficaŃiei de la Dăbâca447.
Există, de asemenea, alte câteva posibile impedi-
mente care pun sub semnul întrebării această identifi-
care. La începuturile sale, aşezarea nu pare să fi fost
una îndeajuns de importantă pentru a fi potrivită
rolului de reşedinŃă a unui conducător448. Chiar dacă
am ajuns la concluzia că Gelou nu era un „duce”
foarte puternic, ne-am putea aştepta, totuşi, ca reşedin-
Ńa sa să ne ofere ceva mai multe semne de prosperi-
tate. De asemenea, dacă aceasta ar fi fost reşedinŃa lui
Gelou, ne-am putea aştepta să găsim semne ale unei
schimbări de statut a acestei fortificaŃii, ca urmare a
cuceririi maghiare. Or, cu excepŃia jumătăŃii superioare
a unei aplici de centură de bronz, databilă în prima
jumătate a secolului al X-lea449, nu dispunem de alte
indicii ale unei prezenŃe maghiare semnificative în
acest loc, după cum nu dispunem, de asemenea, nici
de semnale ale unei eventuale distrugeri sau
abandonări a fortificaŃiei. Pare, prin urmare, ceva mai
plauzibilă ipoteza ridicării acestei fortificaŃii în secolul
al X-lea, de către cuceritorii maghiari ai „Ńării

448 Opinia îi aparŃine lui A. Madgearu, Românii, p. 181: „această
fortificaŃie era doar una de refugiu, care nu ar putea fi

considerată reşedinŃă voievodală”.
180
ultrasilvane”. O eventuală clarificare a acestei situaŃii
ar putea fi adusă doar de reluarea cercetării arheologice
a acestei fortificaŃii. Până atunci, propunerea privind
localizarea reşedinŃei lui Gelou la Cluj-Mănăştur nu
poate fi respinsă cu desăvârşire.
O altă ipoteză tentantă, dezvoltată succesiv de
Kurt Horedt şi Alexandru Madgearu, propune locali-
zarea reşedinŃei lui Gelou pe locul anticului oraş
roman Napoca, ale cărui ruine erau încă vizibile în
evul mediu timpuriu. Ipoteza îşi are originea în cercetă-
rile lui Paul Niedermaier, care localizează castrum
Clus, reşedinŃă a comitatului cu acelaşi nume, atestat
la 1177, în zona aşa-numitei CetăŃi Vechi (Ovár), cea
mai veche incintă fortificată a Clujului medieval, cu o
suprafaŃă de aproximativ 5-7 ha, situată în zona PieŃei
Muzeului şi a străzilor înconjurătoare450. Niedermaier
crede, de asemenea, că acest castrum medieval ar fi
refolosit incinta unui castru roman de cohortă, care ar
fi putut fiinŃa aici înaintea constituirii municipiului
Napoca451. Un asemenea castru de cohortă nu a fost
însă identificat pe teren, nici în zona CetăŃii Vechi şi
nici în vreo alta de pe teritoriul Napocii romane. Nu
există nici o dovadă – ba este chiar foarte puŃin
probabil – că incinta acestui castru roman ar fi fost una
din piatră, şi nici că aceasta ar fi fost conservată după
constituirea municipiului Napoca. Reutilizarea sa în
epoca medieval-timpurie nu este, aşadar, decât o
simplă prezumŃie. Este adevărat, în schimb, că zidul
medieval de incintă al CetăŃii Vechi, pe latura sa
vestică, are temelia adosată, spre interior, zidului de
450 P. Niedermaier, Geneza centrului istoric clujean în lumina

planimetriei sale, în ActaMN, 16, 1979, p. 201-213.
451 Ibidem, p. 206.
181
incintă al oraşului roman, realizat din blocuri mari
fasonate, cu temelia mai adâncă cu 1 metru faŃă de cea
medievală452. Acest lucru dovedeşte că traseul zidului
roman era cunoscut în perioada ridicării incintei CetăŃii
Vechi, fără a ne oferi însă indicii asupra datării acesteia.
Pornind de la aceste supoziŃii, Kurt Horedt a
formulat ipoteza potrivit căreia reşedinŃa lui Gelou –
pe care, trebuie s-a spunem, Paul Niedermaier o
localizează la Cluj-Mănăştur453 – ar fi fost situată în
zona fostului oraş Napoca, cel mai probabil în zona
CetăŃii Vechi454. La rândul său, Alexandru Madgearu
a dezvoltat această ipoteză, aducând o serie de
argumente suplimentare în sprijinul ei. Astfel,
descoperea mormintelor maghiare de la Cluj,
aparŃinând primei generaŃii de cuceritori maghiari ai
„Ńării lui Gelou”, ar putea fi legată de existenŃa în
epocă, pe locul anticului oraş Napoca, a unei aşezări
de o anumită importanŃă. O asemenea localizare a
reşedinŃei în vale, mai puŃin uzuală în epocă, ar fi fost
impusă de rolul pe care această fortificaŃie şi l-ar fi
asumat, acela de a controla comerŃul cu sare455.
Astfel formulată, ipoteza nu a putut fi
confirmată de cercetările arheologice, care, trebuie s-o
spunem, au fost destul de ample în ultimii ani. În aria
CetăŃii Vechi, înspre care s-a îndreptat până acum
atenŃia susŃinătorilor acestei ipoteze, cel mai vechi
nivel medieval clar conturat nu este anterior secolului
al XIII-lea456. Argumentul referitor la aşezarea unui
452 RepCj, p. 130.

453 P. Niedermaier, op. cit., p. 206.
454 K. Horedt, Siebenbürgen, p. 132-133.
456 RepCj, p. 130, situaŃie confirmată de cercetările ulterioare.
182
grup maghiar la Cluj nu este nici el îndeajuns de
concludent. Nu avem nici o certitudine că aici avem
de-a face cu osemintele membrilor celui mai important
grup maghiar stabilit pe valea Someşului. Este posibil
să fie vorba doar de un grup de războinici care avea,
într-adevăr, misiunea de a controla comerŃul cu sare.
Nu poate fi exclusă însă cu desăvârşire existenŃa, pe
locul fostului oraş roman, a unei/unor localităŃi de o
anumită importanŃă, eventual chiar fortificate, în
perioada timpuriu-medievală, fără a putea fi aduse
însă, în stadiul actual al cunoştinŃelor, precizări referi-
toare la datarea şi la amplasarea teritorială a acestora.
Mormintele descoperite în PiaŃa Unirii, la nord-
vest de biserica Sf. Mihail, aparŃinând unei necropole
databile în secolele XI-XII457, ar putea fi eventual
asociate şanŃului postroman suprins la est de grupul
statuar dedicat regelui Matia Corvinul458. DiferenŃele
de nivel constatabile pe străzile situate de jur-împreju-
rul actualei PiaŃă a Unirii ar putea trăda existenŃa, în
zona acestei pieŃe, a unui obiectiv arheologic, posibil o
fortificaŃie medieval-timpurie, cu o suprafaŃă aparent
superioară aceleia a incintei fortificate de la Cluj-
Mănăştur459. În acest caz, prezenŃa în zona acestei
prezumtive incinte a unei necropole de sec. XI-XII –
situaŃie întâlnită şi în cazurile altor fortificaŃii de
pământ şi lemn (Ortelec-Zalău, Cuzdrioara, Cluj-
457 RepCj p. 128. Noi descoperiri au fost realizate de dr. Cosmin

Rusu (MNIT) în cursul cercetărilor din 2005-2006.
458 InformaŃii oferite de Carmen Ciongradi, Emilian Bota şi
Valentin Voişian (MNIT), autorii cercetării arheologice.

459 ObservaŃiile îi aparŃin conf. dr. Alexandru Diaconescu, de la
Facultatea de Istorie a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din Cluj-

Napoca, căruia îi mulŃumim şi pe această cale.
183
Mănăştur), după pierderea funcŃiei militare iniŃiale –
ar putea sugera că perioada de funcŃionare a acestei
presupuse fortificaŃii ar putea coborâ până în secolul
al X-lea. Nici această supoziŃie nu este, deocamdată,
susŃinută de probe arheologice concludente. Indiciile
existente nu pot fi însă cu desăvârşire ignorate. Pentru
clarificarea acestei situaŃii, reluarea cercetărilor arheolo-
gice sistematice din zona PieŃei Unirii ar fi, cu siguran-
Ńă, binevenită.
În sfârşit, o altă posibilitate ar fi aceea a localizării
reşedinŃei lui Gelou în chiar localitatea de care este
legat numele său: Gilău. Denumirea Gilăului, apropiată
fonetic şi, posibil, semantic de termenul gylas/gyula, ar
putea deriva fie de la titulatura, fie de la numele unui
conducător local. Numele românesc al localităŃii Gilău,
cu varianta Gelău, face trimitere directă la forma Gelou,
consemnată de Anonymus, faŃă de care forma
maghiară a toponimului, Gyalu, este mai îndepărtată460.
Potrivit analizei lui Virgil Ciocâltan, Gelău şi Gelou
redau grafic acelaşi cuvânt, în condiŃiile în care vocala
o din Gelou reprezintă transpunerea în textul latin a
sunetului românesc ă, ca în Copus pentru Căpuş,
menŃionat în acelaşi context461. Din punct de vedere
etimologic, numele Gelou a fost considerat de origine
maghiară, salvă, turcică, ba chiar şi latină sau gepidă
(aceste din urmă variante fiind însă mai puŃin
probabile)462. Mai recent, Stelian Brezeanu a propus
460 V. Ciocâltan, ObservaŃii referitoare la românii din Cronica
Notarului Anonim al regelui Bela, în Revista de istorie, 40, 5/1987,

p. 450.
461 Ibidem.
462 N. Drăganu, Românii în secolele IX-XIV pe baza topnimiei şi
onomasticei, Bucureşti, 1933, p. 428-432; V. Ciocâltan, op. cit., p.

184
derivarea numelui Gelou din rădăcina dacică gel-,
despre care se presupune că avea înŃelesul de „nestăpâ-
nit, puternic”463. Asocierea numelui unui conducător cu
cel al localităŃii sale de reşedinŃă este mai plauzibilă
decât aceea cu locul în care personajul respectiv ar fi
fost învins şi ucis. Cu toate acestea, nici această din
urmă variantă nu poate fi cu totul exclusă464.
În această perioadă timpurie Gilăul pare să fi
avut un rol economic perfect compatibil cu deŃinerea
funcŃiei de centru politic. Localitatea constituia, în
epocă, un punct nodal al drumurilor care legau exploa-
tările salifere şi aurifere de pe valea Arieşului şi din
zona Cojocna – Sic de Biharea, centrul ducatului lui
Menumorout. Principala cale de comunicaŃie dintre
valea Someşului Mic şi cea a Arieşului (cu salinele şi
exploatările sale aurifere) era, în această perioadă,
drumul dintre Turda şi Gilău. Pe traseul acestuia au
fost instalate, din vechime, o întreagă serie de aşezări
maghiare (sau cu un procentaj relativ important al
populaŃiei maghiare)465, a căror prezenŃă într-o aseme-
nea zonă ar fi, în alte condiŃii, greu de explicat. Este
vorba despre localităŃile Luna de Sus (prima atestare
terra et villa Louna 1298466), Vlaha (Olafanes, Olafernes,
450-451; A. Madgearu, Românii, p. 135-137; Idem, The

Romanians, p. 99-101; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 180-182.
463 S. Brezeanu, Jiu-Gelou. Istorie şi lingvistică, în Timpul istoriei, I,
Memorie şi patrimoniu. In honorem emeritae Ligia Bârzu, Bucureşti,

1997, p. 241-242.
464 I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 176.
465 T. Rotariu, coord., Studia Censualia Transsilvanica.
Recensământul din 1850. Transilvania, Cluj-Napoca, 1996, p. 100-
135.
466 DIR II. 439.
185
Olafenes, 1332-1334467), Săvădisla (Sanctus Ladislaus,
1332468), Liteni (Leta, 1322469), Valea IerŃii (parte compo-
nentă a localităŃii Băişoara, majoritar românească –
Banya 1426, Olahbanya 1438, Jarabanya 1461470), Iara
(Zara, 1288471) şi Moldoveneşti (Turdavar, 1291472).
Pentru protecŃia aceluiaşi drum a fost ridicată
cetatea de la Moldoveneşti, identificată cu castrum
Turda, cea dintâi reşedinŃă a comitatului omonim473,
menŃionată documentar în 1075, în legătură cu vama
sării care se percepea aici474. Situată pe Dealul CetăŃii
(Várhegy), în punctul în care Arieşul iese din defileul
MunŃilor Apuseni, pe un platou situat la aproape 200
de metri înălŃime faŃă de albia râului, această cetate
îndeplinea un rol care nu poate fi explicat satisfăcător
decât într-un context în care drumul dintre salinele de
pe valea Arieşului şi valea Someşului Mic avea o
importanŃă economică remarcabilă. Cetatea de la
Moldoveneşti, situată în centrul Ńării Arieşului,
îndeplinea, se pare, funcŃiile de centru regional prin
care era exercitat controlul asupra regiunilor saliferă şi
auriferă, dar şi asupra structurilor instituŃionale
aparŃinând populaŃiei locale din văile înconjurătoare.
Moldoveneştiul (cetatea Turda) era şi o vamă a sării,
467 DIR V. 130, 146, 211.

468 DIR V. 130, 146.
469 DIR IV. 48.
470 Suciu I. 62.
471 DIR II. 295.
472 DIR II. 355.
473 K. Horedt, Cea mai veche cetate feudală din Transilvania: cetatea
Turda de la Moldoveneşti, în idem, ContribuŃii la istoria

Transilvaniei în secolele IV-XIII, Bucureşti, 1958, p. 132-145.
474 DIR I. 1.
186
fapt atestat de diploma regală din anul 1075 – legătura
dintre cetate şi drum devenind, astfel demonstrabilă.
Este posibil ca importanŃa politică şi economică
a Gilăului să fi fost reflectată în organizarea timpurie a
vieŃii ecleziastice catolice din teritoriul intracapatic. O
tradiŃie a situării în această localitate a celui mai vechi
sediu al episcopiei catolice a Transilvaniei pare să fi
existat încă în secolul al XVI-lea, din moment ce
umanistul român Petru More a putut sugera – stârnind
reacŃia dezaprobatoare a lui Anton Verancsics – transfe-
rul la Gilău a scaunului episcopal din Alba Iulia475.
Pe baza datelor de care dispunem până în acest
moment, localizarea reşedinŃei celei mai timpurii a
episcopiei transilvănene în nordul Transilvaniei este
cel puŃin plauzibilă. Unul dintre argumentele cele mai
consistente în acest sens a fost adus de Kristó Gyula,
care a remarcat faptul că domeniile episcopale atestate
documentar până în secolul al XIII-lea erau localizate,
aproape în totalitatea lor, în nordul Transilvaniei, ele
lipsind, în schimb, aproape cu desăvârşire în împrejuri-
mile oraşului Alba Iulia476.
O analiză a distribuŃiei geografice a acestor
domenii ne arată, însă, că singurul dintre acestea
situat între hotarele „Ńării ultrasilvane” din secolul al
X-lea este tocmai domeniul Gilăului. Cea mai timpurie
informaŃie despre posesiunile episcopiei se regăseşte
în diploma regală din 1246. Aceasta menŃionează
existenŃa a şase domenii majore: Alba Iulia, în comita-
tul Alba; Herina şi Domneşti, în comitatul Dăbâca;
475 I.-A. Pop, NaŃiunea română medievală: solidarităŃi etnice

româneşti în secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1998, p. 124-126; v. şi A.
Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 139-140.
187
Gilău, în comitatul Cluj; Zalău şi Tăşnad, în comitatul
Solnoc477. O listă de posesiuni episcopale ceva mai
târzie, din 1282, cuprinde un număr de 13 domenii,
celor şase mai sus-citate adăugându-li-se Şardu (cmt.
Alba), Sâncraiu (cmt. Turda), Cluj, Căpuşu şi Izvoru
Crişului (cmt. Cluj), Ebes (cmt. Satu Mare) şi
Barátpüspöki (cmt. Bihor)478. Aşadar, singurul domeniu
episcopal cu o întindere apreciabilă despre care se
poate crede că ar data din perioada cea mai timpurie a
funcŃionării acestei instituŃii ecleziastice este cel din
bazinul superior al Someşului Mic, regiune pe care o
considerăm a fi nucleul central al „Ńării ultrasilvane”.
Acest domeniu şi-a păstrat, până târziu în epoca
modernă, denumirea de „domeniu al Gilăului”, fapt
care pare să pună în evidenŃă cea mai importantă
dintre localităŃile acestei regiuni.
Surprinzător, deşi indică cu precizie configuraŃia
domeniilor timpurii ale episcopiei transilvane, Kristó
Gyula acceptă localizarea „primei reşedinŃe” a
episcopiei la Dăbâca479, localitate în preajma sau în
apropierea căreia nu au existat niciodată domenii
episcopale. Sediul iniŃial al episcopiei trebuie căutat
acolo unde, în epoca arpadiană, se aflau domeniile
sale cele mai extinse: anume la Gilău, şi nu în altă
parte. În plus, afirmarea Dăbâcii pare să dateze dintr-o
perioadă în care transferul reşedinŃei episcopale la
Alba Iulia fusese deja realizat.
477Jakó I. 201; Kristó, op. cit., p. 119-120.

478Jakó I. 391; Kristó, op. cit., p. 120.
479 Kristó Gy., op. cit., p. 124. Ipoteza a fost lansată de
Karácsonyi J., A honfoglalás és Erdély, în Katholikus Szemle, 10,

1896, p. 472.
188
Marea problemă este reprezentată, în cazul
Gilăului, de precaritatea argumentelor arheologice
care ar putea sprijini această ipoteză. În această
localitate şi în apropierea ei nu au fost descoperite
urme arheologice clare care să dateze din această
epocă. Pe de altă parte, cercetările arheologice efectuate
pe platoul care domină centrul comunei, unde se afla
castrul alei Siliana şi unde a fost ridicat castelul episco-
pal de mai târziu, nu au fost încă finalizate. Continua-
rea acestora ar putea aduce informaŃii relevante asupra
locuirii medievale.
Este demnă de a fi menŃionată în acest context o
fortificaŃie medieval-timpurie situată în MunŃii
Gilăului, la 12 km de această localitate, pe valea
Someşului Cald. Este vorba despre un platou situat pe
un promontoriu al vârfului Fărcaşul, situat în hotarul
satului Lăpuşteşti, la confluenŃa pâraielor Râşca şi
Fărcaşu cu Someşul Cald. Pe teren sunt vizibile
urmele a două valuri de pământ şi a două impresio-
nante şanŃuri de apărare săpate în stâncă, adânci de 4
m şi late de 9, respectiv 11 m. PorŃiunea din platou
înconjurată de aceste elemente de fortificare este
etajată, partea cea mai înaltă având dimensiunile de 15
x 7.50 m. Sondajul realizat aici de specialiştii Muzeului
NaŃional de Istorie a Transilvaniei a adus la lumină,
pe lângă câteva fragmente preistorice, şi ceramică din
secolele VIII-IX (ornamentată cu mănunchiuri de linii
paralele şi ondulate) şi XIII-XIV480. Ceramica
medieval-timpurie descoperită aici este asemănătoare
480Ferenczi J., Ferenczi I., Ferenczi I., Aşezarea întărită feudal-

timpurie de la Lăpuşteşti (com. Râşca, jud. Cluj), în ActaMN, 31/I,
1994, p. 305-320; A. Madgearu, Românii, p. 197; P. Iambor,
Aşezări fortificate, p. 263, n. 169.
189
cu aceea din peşterile CălăŃea (com. Aştileu, jud.
Bihor, situată pe valea Crişului Repede) şi Sura de
Mijloc (sat Crăciuneşti, com. BăiŃa, jud Hunedoara)481,
iar utilizarea acestei fortificaŃii în perioada constituirii
şi existenŃei „Ńării ultrasilvane” poate fi considerată
sigură. Potrivit unor tradiŃii locale, această fortificaŃie
ar fi purtat numele de „Cetatea Someşului”.
Această fortificaŃie ar fi putut juca, eventual,
rolul de reşedinŃă a unui conducător local din
perioada de constituire a „Ńării ultrasilvane”, aşa cum
se prezenta ea în perioada cuceririi sale de către
maghiari. Nu este însă uşor de crezut că fortificaŃia de
la Lăpuşteşti şi-a păstrat această funcŃie şi după
afirmarea acestei formaŃiuni politice, care trebuie pusă
în legătură cu controlarea drumului de uscat al sării,
îndreptat către „ducatul” bihorean. Este de presupus
că reşedinŃa conducătorului unei asemenea entităŃi
politice a coborât către o poziŃie care să îi îngăduie
supravegherea acestui drum, posibil într-o locaŃie încă
neidentificată din zona actualei localităŃi Gilău sau,
poate, într-una dintre locaŃiile deja propuse de pe
teritoriul actualului municipiu Cluj-Napoca.

190
CAPITOLUL 9
VECINII „łĂRII LUI GELOU”
Am prezentat în capitolele precedente argumen-

tele care fac posibilă reconstituirea teritoriului Ńării
stăpânite de Gelou. Am arătat, de asemenea, că terra
ultrasilvana a fost cel dintâi teritoriu intracarpatic
(„transilvănean”) luat în stăpânire de către maghiari,
acesta reprezentând nucleul unei stăpâniri de sine
stătătoare dezvoltate pe parcursul secolului al X-lea şi
integrate, cândva după Anul O Mie, într-o Ungarie
devenită între timp regală şi creştină. Pentru a face
credibilă reconstituirea pe care o propunem am
considerat necesară extinderea acestei analize asupra
teritoriilor cu care se învecina formaŃiunea politică de
pe valea Someşului Mic. Vom încerca în cele ce
urmează, în măsura în care izvoarele ne îngăduie acest
lucru, să prezentăm câteva date şi să formulăm o serie
de ipoteze asupra statutului politic şi structurii acestor
teritorii, valorificând, în acest context, şi concluziile
rezultate din analiza formaŃiunii teritoriale nord-
transilvănene din aria Someşului Mic.
Valea Fizeşului pare să fi reprezentat o unitate

teritorială ce dispunea de structuri politice specifice.
Situată în afara sferei de autoritate teritorială a
stăpânirii ungare timpurii de pe valea Someşului Mic,
cel puŃin în primele decenii care au urmat constituirii
acesteia, valea Fizeşului nu a fost probabil inclusă în
mai vechea structură teritorială condusă, potrivit lui
Anonymus, de Gelou. Linia de indagines care desparte
văile Fizeşului şi Someşului Mic trebuie să fi fost
constituită pe parcursul primei jumătăŃi a secolului al
X-lea, ea reprezentând, în acel moment, limita răsări-
teană a teritoriului stăpânit de maghiarii stabiliŃi pe
valea Someşului Mic. Pe traseul acestei linii de
„prisăci” nu au fost identificate, până în prezent,
toponime de origine non-maghiară.
Integrarea văii Fizeşului în stăpânirea maghiară
a fost realizată printr-un salt al hotarelor către cumpăna
de ape dintre văile Fizeşului şi Meleşului. Linia răsări-
teană de prisăci, cea care desparte valea Fizeşului de
cea a Meleşului, marchează, fără îndoială, o etapă
ulterioare a extinderii teritoriale a stăpânirilor maghia-
re, realizată după integrarea stăpânirilor transilvănene
ale neamului Gyula în regatul ungar. Această linie de
delimitare constituie, de asemenea, un hotar firesc şi
natural; cu câteva abateri nesemnificative, ea reprezintă
şi astăzi limita administrativă dintre judeŃele Cluj şi
BistriŃa-Năsăud. Atestarea documentară este una
semnificativă, posibil indiciu al faptului că perioada
de funcŃionare a acestei lunii fortificate a fost una
relativ îndelungată. Linia de prisăci BonŃ-Mociu a
suferit, probabil, consolidări semnificative în perioada
războaielor ungaro-pecenege de pe parcursul secolului
al XI-lea. Lungimea acestei linii este una apreciabilă:
coborând către bazinul hidrografic al Mureşului, ea
descrie traseul unei frontiere care nu putea data, în
orice caz, dintr-o perioadă mai timpurie.
LocalităŃile cu un procent semnificativ al popula-
Ńiei maghiare de pe traseul acestei linii sau din zona
centrală a văii – Unguraş, Sânmărghita, Sânmărtin,
Nireş, Diviciorii Mari, Târguşor, Buza, Feldioara,
192
Cătina, Lacu şi Puini – şi-ar putea avea originea în
colonizările efectuate în perioada de consolidare a
liniei fortificate din secolul al XI-lea. Aceste aşezări de
populaŃie maghiară s-au produs, în cele mai multe
cazuri, la o dată destul de târzie faŃă de aşezarea
iniŃială a ungurilor pe valea Someşului Mic. Este
vorba despre o populaŃie cu rosturi militare, de
oameni cu atribuŃii de apărători ai graniŃei, distribuiŃi
într-o perdea de-a lungul acestei frontiere, în care pot
fi remarcate câteva puncte de concentrare strategice
(Unguraş, Buza). O menŃiune specială trebuie acordată
localităŃii Cătina, a cărei primă atestare datează din
1327, sub numele de Kathana – „soldat, militar”482.
Locuitorii acestei aşezări îndeplineau, probabil, o
funcŃie similară acelora din localităŃile, întemeiate mai
de timpuriu, care poartă numele İr (sau un nume
format din acesta). Denumirea este unică în spaŃiul
transilvănean, pledând pentru o întemeiere mai târzie.
Localitatea a fost întemeiată, cu certitudine, pe un
pământ „regal”. Intrarea sa în posesia neamului Wass
s-a petrecut, odată cu întreaga vale a Fizeşului, nu mai
devreme de sfârşitul secolului al XII-lea. În 1359,
Cătina (Katana) făcea încă parte dintr-un domeniu
destul de întins; împreună cu łagu (Cheegh) şi
Feldioara (Felduar), ea reprezenta, la data respectivă, o
quarta filialis a soŃiei magistrului Toma, fiul lui
Dionisie de Măierău (Monyorow)483 – nobila doamnă
fiind născută Wass. În această fază a cercetărilor, alte
date suplimentare sunt greu de obŃinut.
Câteva dintre localităŃile văii poartă denumirile
unor hramuri de biserici, argument în favoarea unor
482 Suciu I. 129; DIR IV. 223.

483 DRH, XI, 392-393.
193
colonizări ulterioare, realizate, eventual, pe parcursul
secolului al XII-lea. Aşezările de colonişti germani din
bazinul hidrografic al Fizeşului datează, se pare, din
aceeaşi perioadă. PuŃini numeroşi, aceştia par a fi fost
puternic afectaŃi şi de invazia mongolă din 1241-1242.
Cu excepŃia aşezării medieval-timpurii de la
łaga, zona nu a beneficiat de investigaŃii arheologice
sistematice. Cetatea de pământ care a dat numele
localităŃii Feldioara (dar care se află, în realitate, în
hotarul satului Buza), nu a fost cercetată arheologic;
descoperirile întâmplătoare nu au scos la lumină,
până acum, materiale arheologice medievale484.
Pentru Adrian A. Rusu, denumirea de Földvár
(„cetate de pământ”, magh.) ar desemna existenŃa
unei fortificaŃii deja părăsite în epoca medievală,
recognoscibilă însă în teren sub forma unei
circumvalaŃii de pământ485. Nu credem, însă, că
trebuie exclusă reutilizarea cetăŃii în secolul al XI-lea şi
integrarea sa în sistemul unei linii fortificate care avea,
cu siguranŃă, nevoie de susŃinerea unei fortificaŃii de
acest tip. Refolosirea cetăŃilor preistorice şi antice de
către medievali reprezintă în orice caz, potrivit
aprecierii aceluiaşi reputat specialist, un fenomen „cu
totul notabil”486. În contextul funcŃionării acestei linii
întărite trebuie semnalat tezaurul monetar descoperit
la Frata, alcătuit din 120 de denari de argint din
timpul lui Ladislau I, cel mai mare din această epocă
din nordul Transilvaniei487.
484 RepCj, p. 195-196.

485 A. A. Rusu, Castelarea carpatică, p. 79.
486 Ibidem, p. 76-77.
487 F. Pap, Repertoriu numismatic al Transilvaniei şi Banatului sec. 11-
20. Despre circulaŃia monetară în Transilvania şi Banat sec. 11-20,

194
Centrul politic al acestei formaŃiuni a fost,
probabil, situat în zona centrală a văii Fizeşului, acolo
unde se vor afirma, mai târziu, centrele de putere ale
familiilor nobiliare care o controlau. Una dintre cele
mai plauzibile candidate la acest statut este łaga,
localitate care îşi va lega numele de acela al familiei
Wass488 şi în care au fost făcute descoperiri arheologice
importante aparŃinând evului mediu timpuriu489.
Trebuie remarcat însă faptul că în localităŃile łaga, Năsal
şi Sântejude, populaŃia maghiară, potrivit datelor
recensământului din 1850, depăşeşte doar cu puŃin 10%
din numărul total al locuitorilor. După integrarea sa în
structura teritorială teritorială a stăpânirii maghiare şi
pe măsura expansiunii acesteia către răsărit, s-a
dezvoltat, în sudul regiunii, drumul dintre Căianu şi
Buza, cea mai importantă arteră de comunicaŃie între
vestul şi răsăritul Transilvaniei până în secolul al XIV-
lea. La aceeaşi limită sudică a văii, localitatea Palatca ar
putea să-şi datoreze numele, de origine slavă, unui
eventual statut de reşedinŃă a unui conducător local490.
Este interesant de remarcat faptul că, după
preluarea ei sub control ungar, această vale a fost
integrată în comitatul Dăbâca, şi a reprezentat, foarte
probabil, unul dintre primele domenii ale cetăŃii
regale de acolo. ComiŃii de la Dăbâca par să avut
atribuŃii legate de apărarea graniŃelor de atunci ale
Cluj-Napoca, 2002, p. 81. Tezaurul a fost descoperit întâmplător

în anul 1952. Monedele erau depuse într-un vas ceramic.
488 A. W. Kovács, The History of the Wass de Czege Family,
Hamburg, 2005, p. 43-65.

489 D. Protase, łaga. Două aşezări din perioada finală a etnogenezei
românilor (sec. IV-VI şi sec. VII-VIII), Cluj-Napoca, 2003.

195
regatului împotriva atacurilor pecenege. Linia de
indagines BonŃ-Mociu a fost realizată, probabil, sub
coordonarea lor, iar valea Fizeşului a devenit un
teritoriu supus direct autorităŃii acestora.
Nucleul teritorial de la confluenŃa Someşurilor.

La confluenŃa celor două Someşuri, în partea de vest a
localităŃii Cuzdrioara (municipiul Dej)491, se află o
circumvalaŃie cu diametrul de aproximativ 50 de metri,
înconjurată de un şanŃ cu o deschidere de cca. 16 m.
Valul de pământ, cu lăŃimea la bază de 7-9 m, destul
de bine păstrat, are astăzi o înălŃime care variază între
3 şi 6 m. Deasupra şi în miezul valului se observă un
strat de pământ ars de culoare roşie-cărămizie cu mult
cărbune, ce pare să provină de la un incendiu puternic
care a mistuit partea lemnoasă a fortificaŃiei492. După
distrugerea cetăŃii, interiorul incintei a fost transformat
în cimitir. În colecŃia Muzeului NaŃional de Istorie a
Transilvaniei se află câteva inele de tâmplă din bronz
cu capete apropiate, găsite cu ocazia săpării gropilor
de mormânt, care datează din secolul al XI-lea şi fac
parte din inventarul mormintelor descoperite în
această necropolă. Cetatea este cunoscută cu numele
de cetatea chazarilor (Kozar, Kozarwar), de la care şi-a
luat numele şi localitatea, atestată în documente în
anul 1235493. Este posibil ca fortificaŃia să fi constituit
la un moment dat centrul unei structuri teritoriale de
graniŃă, aparŃinând stăpânirii maghiare din Pannonia,
eventual încadrat cu luptători de origine chazară.
Situarea în această arie a unuia dintre centrele

492 Ibidem.
493 DIR I. 216, 227, 253.
196
viitorului comitat Solnoc ar putea fi considerată mai
plauzibilă decât alte ipoteze formulate până acum.
Comitatul Solnoc s-a dezvoltat din structurile militare
însărcinate cu apărarea drumului de apă al sării nord-
transilvănene, mai important din punctul de vedere al
statului ungar din Pannonia decât drumurile de uscat.
După cum s-a mai arătat, nucleul politico-militar
de la Cuzdrioara-Dej acoperea o arie teritorială restrân-
să, fiind protejat de trei puncte de strajă care au lăsat
urme în toponimie: Alewr, Urişor, CJ (3.4); Vrlman,
Vrman, Orman, Orman, CJ (3.5); Fel Ewr, Felewr, Uriu de
Sus, CJ (3.8). El nu putea funcŃiona decât în legătură cu
un centru de putere situat la capătul traseului fluvial al
sării, aşadar în Câmpia Tisei. Acest centru putea fi
reprezentat fie de ducatul lui Menumorout, dacă
configuraŃia teritorială a acestuia a corespuns descrierii
lui Anonymus, fie chiar de statul moravian. Nu pare
plauzibil ca moravienii primei jumătăŃi a secolului al
IX-lea – perioada de apogeu a afirmării istorice a
acestui stat timpuriu-medieval –, să se fi oprit la margi-
nea exterioară a regiunii salifere a Transilvaniei, în con-
diŃiile absenŃei unor obstacole redutabile care să împie-
dice pătrunderea lor în această direcŃie. Exploatările de
sare de lângă Dej, legate de teritoriile dominate de
moravieni prin artera navigabilă a râului Someş, nu
puteau fi, în orice caz, un obiect al pretenŃiilor nucleului
de dominaŃie bulgară din sudul şi centrul Transilvaniei.
PrezenŃa în regiune a chazarilor este susŃinută
de argumente toponimice – Kozar, Kozarvar, „Cetatea
Chazarilor” (Cuzdrioara)494, Chazarteluke (Cesariu)495 –
Jakó I. 175 [1234-1235].

494
495Suciu I. 134; DIR IV. 102. Dispărută, pe teritoriul actualei
comune łaga (CJ).
197
acesta din urmă reprezentând o posibilă dovadă a
influenŃei pe care structura teritorială de la confluenŃa
Someşurilor o putea exercita asupra văii Fizeşului.
La rândul său, Anonymus îi menŃionează pe
chazari printre supuşii lui Menumorout, sugerându-ne
chiar faptul că aceştia alcătuiau pătura conducătoare a
stăpânirii acestuia496. De asemenea, câteva date toponi-
mice şi arheologice par să confirme legătura dintre
chazari şi ducatul bihorean497. Pe parcursul secolului
al X-lea acest nucleu se afla, aproape neîndoilenic, sub
controlul ducatului ungar din Pannonia, de sub
conducerea urmaşilor lui Árpád; hotarul dintre acest
nucleu şi „Ńara ultrasilvană” a lui Gyula, reflectat în
toponimie, a fost moştenit de delimitarea administra-
tivă dintre comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior, care
a constituit, până în secolul al XIII-lea, şi limita nordică
a Voievodatului Transilvaniei.
Zona Călatei. Regiunea cuprinsă între izvorul

Crişului Repede şi MunŃii Pădurea Craiului a fost,
până în secolul al XV-lea, una exterioară Transilvaniei
propriu-zise. ApartenenŃa sa la comitatul Bihor şi
dependenŃa sa ecleziastică de episcopia de Oradea
sunt atestate de timpuriu, iar importanŃa şi persistenŃa
toponimelor Căpuş de la vestul Gilăului ne arată că, şi
în evul mediu timpuriu, această zonă aparŃinea
„ducatului” bihorean, şi nu „Ńării ultrasilvane” de pe
valea Someşului Mic. Dealtfel, după am am mai
496Anonymus XI: et terram illam habitarent gentes cozar qui dicuntur.

497 A. Madgearu, Voievodatul lui Menumorout în lumina
cercetărilor recente, în Analele UniversităŃii din Oradea, Istorie-
Arheologie, 11, 2001, p. 39-41; Idem, Românii în opera Notarului
Anonim, p. 137.
198
arătat, această dependenŃă se află în acord cu princi-
piile de delimitare teritorială ale epocii, care respectau
cu destulă stricteŃe liniile cumpenelor de ape. În zona
Călatei se regăseşte, de asemenea, toponimul
Marothlaka (Morlaca, CJ), care a fost pus în legătură cu
numele „ducelui” bihorean Menumorout şi a bunicului
acestuia, Morut498. În acelaşi timp, numele localităŃii
Kalatha, Kalata (Călata, CJ), care, prin extindere, a dat
numele întregii zone, provine de la termenul turcic
kal’at / kalaat, cu sensul principal de „cetate”499. Nu
avem, în această zonă, atestări ale pecenegilor sau
cumanilor; toponimul kalat ar putea avea, prin urmare,
o origine khazară sau kavară, prezenŃa acestor popula-
Ńii fiind atestată pe teritoriul ducatului bihorean.
Trebuie să remarcăm faptul, singular în Transilvania,
că acest toponim nu a suferit transformarea în GalaŃi,
specifică zonelor de convieŃuire româno-pecenegă.
Această realitate sugerează o suprapunere directă a
cuceritorilor maghiari peste un eventual grup khazar
(kavar) de păzitori ai hotarelor, cu excluderea, în acest
caz, a oricărei intermedieri româneşti. În ceea ce
priveşte posibila localizare a acestei cetăŃi, zona
Călatei este una destul de generoasă în oferte: un deal
CetăŃel, situat între Ciuleni şi CălăŃele, a fost
considerat de Şt. Ferenczi ca fiind propice pentru
ridicarea unei fortificaŃii, deşi periegheza efectuată
acolo nu a oferit urme arheologice500; toponime de
tipul „Cetate”, „Dealul CetăŃii”, „Măgura CetăŃii”,
498 L. Borcea, I. łepelea, Menumorut, Bucureşti, 1988, p. 95;

Marothlaka, 1493, v. Suciu I. 408.
499 Pentru care vezi S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale,
p. 131-145, care a scăpat însă din vedere acest toponim.

500 RepCj 113.
199
„Cetatea de pământ” sau „Cetatea Lupilor” sunt
atestate la Huedin, Bicălatu sau Bedeciu501. Trebuie să
reŃinem, de asemenea, şi posibilitatea ca prin termenul
kalat să fi fost desemnată, în realitate, o tabără întărită
sau o altă formă de fortificare ceva mai puŃin evoluată,
specifică unor războinici ai stepei, care să prezinte
doar asemănări minimale cu ceea ce înŃelegem astăzi
prin termenul „cetate” şi care să nu lase în teren urme
arheologice foarte evidente502. În ceea ce priveşte
denumirea maghiară a acestei regiuni, Kalotaszeg, ar
putea fi reŃinută eventual interpretarea pe care Stelian
Brezeanu o propune pentru termenul szeg („sec”):
acesta putea desemna, în evul mediu timpuriu, un
teritoriu aflat în legătură cu o prisacă sau cu o cetate, o
„pustie”, o zonă de frontieră militară aflată sub
controlul nemijlocit al regelui/suveranului503. Acesta a
fost, neîndoielnic, şi statutul acestei regiuni: la
începutul secolului al XIV-lea, în momentul ridicării
cetăŃii de la Bologa şi al constituirii domeniului
acesteia, cea mai mare parte a aşezărilor zonei Călatei
aparŃineau încă domeniului regal504. Originile acestui
statut datează dintr-o epocă în care aici au fost aşezaŃi
501 RepCj 54-55, 232.

502 Dacă acceptăm pentru kalat doar sensul de „cetate” de tip
tradiŃional (de pământ-lemn sau piatră), relaŃia cuvânt-lucru nu
poate fi demonstrată nicăieri în cazurile toponimelor GalaŃi din
Transilvania şi Banat. S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi
medievale, p. 135-136, poate oferi în acest sens doar toponime
foarte comune, de tipul „Cetatea Veche” (GalaŃi/Făgăraş), sau
atestări ale unui castrum sau forum (!) Byssenorum
(GalaŃi/Banat).
503 S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 198-260;
despre Kalothazegh, p. 210, 252.

504 A. A. Rusu, Începuturile cetăŃii feudale de la Bologa, în AMP, 4,
1980, p. 406-407, 420 (fig. 2).

200
locuitori cu rosturi şi privilegii militare, regiunea fiind
organizată ca o „marcă” de frontieră.
Nord-Estul Transilvaniei. Pecenegii. Este posibil

ca ameninŃarea pecenegă asupra Ńării lui Gelou,
menŃionată de Notarul Anonim, să fi fost o realitate
ceva mai târzie, specifică perioadei celei de a doua
cuceriri. În acest caz, am putea accepta ideea că
pecenegii s-au instalat în alte regiuni ale Transilvaniei
în acelaşi fel şi poate pe aceeaşi bază ca şi maghiarii în
nord-vestul acesteia. Cele două populaŃii au trăit în
condiŃii similare şi au avut sisteme de organizare
asemănătoare. Formele iniŃiale de stabilire a raportu-
rilor cu populaŃiile cucerite nu puteau să fi fost, la
rândul lor, foarte diferite.
În general, în întreaga parte de răsărit a
Transilvaniei (la Eresteghin, Odorheiul Secuiesc, BreŃcu,
Cozieni, Sf. Gheorghe, Dârjiu, Reci, Joseni) au fost
descoperite, izolat, morminte sau piese considerate a fi
„caracteristice culturii materiale vechi maghiare”, care
au fost puse în legătură cu campaniile purtate de
maghiari împotriva pecenegilor în acele părŃi505. Este,
însă, un semn de întrebare dacă atribuirea etnică este
corectă, şi dacă aceste piese şi morminte nu aparŃin, de
fapt, altor populaŃii pătrunse în spaŃiul intracarpatic în
perioada respectivă. Marele semn de întrebare în
legătură cu atribuirea acestora este dat de hiatusul
cronologic existent între aceste vestigii din secolul al
X-lea şi cele legate de colonizarea secuilor, în secolul al
XII-lea.
505 Erdély története, I, p. 205.

201
SituaŃia existentă în nord-estul Transilvaniei la
începutul secolului al X-lea nu este uşor de reconstituit.
Este firesc să presupunem existenŃa în regiune a unor
structuri teritoriale de tipul văilor şi grupurilor de văi,
la fel ca în celelalte zone ale Transilvaniei. Toponimia
este aici mai puŃin generoasă, datorită bulversărilor
produse în perioada finală a evului mediu timpuriu,
prin prezenŃa în zonă a pecenegilor, urmată de aşezarea
coloniştilor germani. Merită, totuşi, subliniată prezenŃa
la Rodna-ŞanŃ a unui toponim dublat: „rogna”,
însemnând „şanŃ” în slava veche, şi „şanŃ”, cuvânt
care are acelaşi înŃeles în limbile română şi maghiară.
La fel ca alte regiuni din estul şi sudul
Transilvaniei, în această zonă a fost înregistrată o
prezenŃă pecenegă, ale cărei urme se regăsesc în
toponimia regiunii. O villa Paganica, numită şi Besenew
alias Heidendorff (azi Viişoara, BN)506, este situată nu
departe de GalaŃii BistriŃei, localitate atestată în secolul
al XIV-lea sub formele Galoz, Golaz, Goloz, Galaz507.
Acest toponim este considerat de Stelian Brezeanu a fi
de origine pecenegă, derivat din termenul kalat,
„cetate”508. Până spre jumătatea secolului al XI-lea,
nord-estul Transilvaniei pare să se fi aflat încă în afara
controlului direct al regatul ungar, neputând fi exclusă
varianta prezenŃei în această zonă a unei elite
pecenege, similar situaŃiei din łara Oltului509. Bissenii
au fost însă, cu siguranŃă, încadraŃi şi în sistemul
506 Suciu II. 427; S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p.

135.
507 Suciu I. 250.
508 S. Brezeanu, op. cit., p. 134-135.
509 Pentru care vezi D.N. Busuioc-von Hässelbach, łara
Făgăraşului în secolul al XIII-lea. Mănăstrirea cisterciană CârŃa,

Cluj-Napoca, 2001, I, p. 171-338, II, p. 7-118.
202
militar de apărare a acestei frontiere regatului, până în
perioada colonizării germane510.
Cercetările arheologice de la Şirioara, întreprinse
în 1963, nu au reuşit să ducă la formularea unor
concluzii clare legate de data ridicării cetăŃii de
pământ şi lemn din această localitate511. Destul de
redusă ca suprafaŃă, fortificaŃia a avut două faze de
funcŃionare. Prima dintre acestea s-a încheiat prin
distrugerea şi incendierea cetăŃii în secolul al XI-lea,
probabil în legătură cu evenimentele din 1068, când, la
Chiraleş (Kyrieleys), localitate aflată la 2 km spre sud, a
avut loc o luptă între maghiari şi pecenegi. În
apropierea cetăŃii au fost surprinse urme de locuire
precare, aparŃinând unei aşezări modeste, cu materiale
arheologice datate, larg, în secolele X-XII512. Pe baza
informaŃiilor existente până în prezent, ridicarea
acestei cetăŃi nu poate fi în nici un caz datată înainte
de a doua jumătate a secolului al X-lea, neputând fi
însă exclusă nici apariŃia sa mai târzie.
A doua fază de funcŃionare începe din secolul al
XI-lea, când cetatea constituia, probabil, centrul unei
structuri militare de frontieră a regatului ungar, poate
un mic comitat de graniŃă aflat sub conducerea unui
comes confinii513. Urme ale organizării acesteia s-au
510 DiscuŃia recentă a problemei la A. Madgearu, Români şi

pecenegi în sudul Transilvaniei, în Z.K. Pinter, I.M. łiplic, M.E.
łiplic, RelaŃii interetnice în Transilvania (secolele VI-XIII),
Bucureşti, 2005, p. 111-120.
511 M. Rusu, Şt. Dănilă, Cetatea feudal timpurie de la Şirioara, în
File de istorie, 2, 1972, p. 42-66; P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 96-

99; A. Madgearu, The Romanians, p. 122.
512 P. Iambor, op. cit., p. 99.
513 Despre comitatele (mărcile) de frontieră în Ungaria
medievală v. Gy. Györffy, Die Entstehung der ungarischen

203
păstrat în toponimie (de ex. Bylokol, Bylok, vechea
denumire a localităŃii Domneşti, BN514), ele supravie-
Ńuind colonizării germane. Odată cu colonizarea
germană, acest comitat de frontieră a dispărut, funcŃiile
sale defensive fiind preluate de coloniştii germani din
Rodna şi BistriŃa. Ulterior colonizării, ceea ce mai
rămăsese din domeniul cetăŃii de la Şirioara – între
altele, localităŃile Herina şi Domneşti – a intrat, prin
donaŃie regală, în posesia episcopiei Transilvaniei.
Integrarea celei mai mari părŃi a Transilvaniei de
nord-est în comitatul Dăbâca reprezintă un argument
al faptului că extinderea fermă a autorităŃii regale
ungare în aceste regiuni s-a produs în secolele XI-XII,
în perioada de afirmare a cetăŃii de la Dăbâca, când
comiŃii care îşi aveau reşedinŃa aici erau cei mai
importanŃi demnitari regali din Transilvania de nord.
łara Arieşului. Dincolo de limita meridională a

„Ńării lui Gelou”, marcată de toponimele care se
regăsesc pe înălŃimile dintre Cluj şi Turda, se întindea
o „Ńară” a Arieşului care păstrează, la rândul ei,
caracteristicile structurale ale unităŃilor teritoriale
întâlnite în bazinul Someşului Mic. Reconstituirea
hotarelor acestei „Ńări”, păstrate, în bună măsură, în
limitele administrative ulterioare ale comitatului şi
Burgorganisation, în Acta Archaeologica Academiae Scientiarum

Hungariae, 28, 3-4/1976, p. 334-335. A. A. Rusu, Castelarea
carpatică, p. 95-96, admite, pentru Şirioara, un asemnea statut.
Pentru raporturile unor asemenea structuri cu liniile întărite
din Transilvania v. I. M. łiplic, ConsideraŃii cu privire la liniile
întărite de tipul prisăcilor din Transilvania (sec. IX-XIII), în Acta
Terrae Septemcastrensis, 1, 2002, p. 149-150.
514 Suciu I. 206.
204
arhidiaconatului Turda, nu prezintă dificultăŃi majore.
Aceste hotare respectau, de asemenea, principiul
cumpenei apelor. Asemeni comitatului Turda de mai
târziu, łara Arieşului se întindea, probabil, până la
izvoarele râului cu acelaşi nume; aici, ea se învecina,
pe crestele munŃilor, cu structurile politice existente în
zona bihoreană. Limita nordică a Ńării este marcată,
după cum am văzut deja, prin toponimele prezente pe
linia cumpenei de ape dintre bazinele hidrografice ale
Arieşului şi Someşului Mic.
Vechiul hotar dintre „Ńara Arieşului” şi „voievo-
datul Bălgradului” este marcat printr-un număr de
toponime extrem de interesante, care ne oferă indicii
asupra vechimii acestuia. La sud de valea Arieşului, la
limita bazinului hidrografic al acestui râu, întâlnim
toponimele Căpuş (deal, în hotarul satului
Moldoveneşti) şi Pânda Mare (deal, între Valea Plăieşti,
care se varsă în Arieş, şi valea Stejerişului, afluent al
Mureşului). În imediata apropiere a acestuia din
urmă, pe aceeaşi linie a înălŃimilor care delimitează
bazinele hidrografice ale Arieşului şi Mureşului
mijlociu, se află un Deal al Grinzilor. La o foarte mică
distanŃă de vărsarea Arieşului în Mureş sunt situate,
de asemenea, două localităŃi purtând numele Gerend
(Grind), iar la răsărit de lunca Arieşului, în apropierea
satului Urca, se află o Coastă a Grindului. Dacă aceasta
din urmă este, probabil, de pus în legătură cu unul
dintre cele două sate cu numele Gerend situate în
apropierea acesteia, o asemenea posibilitate poate fi
considerată exclusă în cazul toponimului din apropie-
rea satului Stejeriş.
Toponimul grind este, cu certitudine, unul de
origine slavă. El a fost preluat, din slavă, atât în limba
205
română, cât şi în maghiară. El desemnează, în acest
caz, o „îngrăditură”, un sistem de fortificare cu bârne
(grinzi) care închidea, probabil, accesul dinspre Mureş
către valea Arieşului, într-o epocă în orice caz
anterioară cuceririi ungare. Acest sistem de marcare a
hotarelor poate fi considerat o variantă a „prisăcilor”
situate pe înălŃimile împădurite.
Păstrarea acestor toponime în forma lor iniŃială,
nesubstituite de termenul maghiar gyepő, constituie
un foarte clar indiciu al faptului că maghiarii nu au
reutilizat această linie fortificată. Este posibil, prin
urmare, ca luarea în stăpânire de către maghiari a
Bălgradului să fi fost realizată fie la foarte scurt timp
după cucerirea văii Arieşului – fapt care făcea inutilă
reorganizarea acestei graniŃe fortificate – fie împreună
cu aceasta, în cazul apartenenŃei acestei Ńări la sistemul
politic al voievodatului Bălgradului.
În ceea ce priveşte limita răsăriteană a acestei
formaŃiuni teritoriale, ea este ceva mai greu de
surprins, datorită procesului de extindere către răsărit
a comitatului Turda. Punctul de trecere de la Căpuşul
de Câmpie (Kopus Superior, 1318; Kapus, 1335)515 a
apărut, bunăoară, într-o epocă mai târzie; el face parte
din linia de prisăci ridicată împotriva ameninŃării
pecenege dinspre răsăritul Transilvaniei – continuare
către sud a liniei Unguraş-Cătina. Indicii în acest sens
sunt oferite, de asemenea, de limitele răsăritene ale
arhidiaconatelor Cluj şi Turda, care nu au însoŃit
expansiunea către răsărit a comitatelor respective.
Un toponim semnificativ, aflat de această dată în
interiorul văii Arieşului, ne oferă un posibil indiciu
515 Suciu I. 126.

206
asupra structurii interne a acesteia. Este vorba despre
dealul numit „PorŃile de Fier”, situat la sud de cele trei
înălŃimi purtând numele de Straja şi de localitatea
Iuriu de Câmpie, în apropierea Turzii, între Valea
Sărată şi Valea Florilor. Acest punct marca locul
obligatoriu de trecere şi, deci, de încasare a vămii pe
aşa-numitul „drum al voievodului”516, menŃionat în
1366, în preajma hotarului dintre stăpânirile nobililor
de Rediu şi moşia Cean, în apropierea izvorului Văii
Sărate. Acest drum – cel mai important din zonă până
în perioada deschiderii drumului direct dintre Cluj şi
Turda – nu urma anticul traseu al drumului roman,
cum s-a crezut până acum, ci pe acela al actualei căi
ferate, îndreptându-se, pe la Straja Mare, către
Cojocna. Toponimul „PorŃile de Fier” nu se află în
legătură cu o linie de indagines; el pare să marcheze
limita nucleului central al „Ńării Arieşului”, a
teritoriului aflat sub controlul direct al stăpânitorilor
ocnelor de sare de la Turda. Dominarea salinelor de
către avari, bulgari, maghiari – în primele secole după
instalarea acestora din urmă în regiune – s-a exercitat
prin concentrarea pârghiilor de control într-o arie
restrânsă; ele sunt situate, practic, în lunca Arieşului,
dealurile împădurite din vecinătate reprezentând,
probabil, doar un teritoriu controlat de la distanŃă.
Localitatea Ceanu Mare517 (poate şi Ceanu Mic –
Thwrchan „Ceanu [de pe valea] Turului” –, deşi prima
516DRH XIII. 170-173: quandam viam que vocatur Woyadauta.

517Atestat 1293, Chan (Suciu I. 129). Localitatea Ceanu Mic,
atestată mult mai târziu – 1489, Thwrchan, „Ceanu [de pe valea]
Turului” la Suciu I. 129 – nu .
207
atestare sigură a acesteia este mai târzie518) ar putea fi
pusă în legătură cu acest nucleu central al łării
Arieşului. O variantă etimologică admisibilă ar putea
deriva acest toponim de la cuvântul türcic khan (cu
sensul de „conducător”), indicând existenŃa unei
structuri militare subordonate fie stăpânitorilor
bulgari ai „Voievodatului Bălgradului”, fie, mai
probabil, acelora avari care îi precedaseră. Între cele
două localităŃi se află localitatea numită astăzi Aiton,
pusă de unii cercetători în legătură cu Ahtum / Ajton,
adversarul lui Ştefan I de pe valea inferioară a
Mureşului, sau cu urmaşi ai acestuia care s-ar fi
refugiat în Ardeal după înfrângerea lor de către
primul rege al Ungariei519.
În łara Arieşului pot fi sesizate, prin urmare,
două zone destul de clar delimitate, cu un statut
evident diferit: una situată în lunca Arieşului,
caracterizată prin prezenŃa stăpânitorilor care au
dominat regiunea din punct de vedere politic şi
economic, interesaŃi de exploatarea Ocnelor Turzii şi
de asigurarea transportului sării, şi o mai vastă zonă
împădurită, care prezenta un interes mai scăzut
pentru aceşti stăpânitori. În principal, sarea extrasă de
la Turda era transportată pe calea fluvială a
Mureşului, către regiunile balcanice şi central-
europene care reprezentau o importantă piaŃă de
desfacere pentru acest produs.
łara Arieşului se afla probabil, în secolul al IX-
lea, în legătură cu „voievodatul Bălgradului”, cu atât
mai mult cu cât cea mai importantă cale de exportare
518 Atestat sigur doar la 1489, Thwrchan (Suciu I. 129).

208
a sării extrase aici era Mureşul. Terminologia acestei
ocupaŃii a rămas până târziu în evul mediu una
slavă520, dovadă a amplorii pe care o luase comerŃul cu
sare în perioada anterioara cuceririi ungare. Această
„Ńară” avea însă o identitate proprie, argumente în
acest sens fiind oferite de existenŃa liniei de întărituri
de la limita sa sudică şi de atestarea toponimică a
funcŃionării unor instituŃii slave.
Cel mai semnificativ indiciu în acest sens ne este
oferit de numele localităŃii Sând (transformat în mod
stupid, după 1918, în Sănduleşti, CJ)521, termen care, în
slava veche, însemna „judecător” (de unde originea
cuvântului ”osândă”), şi care face trimitere la vechea
instituŃie medievală a sândiei, prezentă pe o arie destul
de vastă în sudul Transilvaniei, dar niciodată atestată
în nordul acestei provincii522. Este posibil ca acesta să
fi fost un vechi loc de judecată, centru politic sau loc
de desfăşurare a adunărilor judiciare din vechea
”Ńară” a Arieşului. Dealul şi valea Sândului îşi iau
numele, probabil, nu de la instituŃia ca atare, ci de la
aşezarea omonimă. Ele subliniază însă importanŃa
localităŃii, care şi-a impus denumirea asupra unei
înălŃimi importante şi a văi pe care este situată. Nu
putem să nu remarcăm în acest context faptul că,
520 AmbarcaŃiunile folosite pentru transportul sării pe Mureş,

menŃionate documentar în 1248 – Jakó I. 208, DIR I. 334-335,
426-427 – erau denumite cu termenul kerep, de origine slavă.
521 Suciu II. 106.
522 Despre instituŃia sândiei în sudul Transilvaniei vezi D.
Prodan, Despre sîndie, în Cercetări de lingvistică, Cluj, 7, 1/1962,

p. 143-147; V. Căliman, Sîndia în łara Bârsei, în Cumidava, 3,
1969, p. 151-155. V. şi V. Păcală, Monografia comunei Răşinari,
Sibiu, 1915, p. 44-45.
209
întâmplător sau nu, locul tradiŃional de reunire a
congregaŃiilor generale ale Transilvaniei atestate cu
începere de la sfârşitul secolului al XIII-lea, situat pe
valea Arieşului, la Villa Cruciferorum (Cristiş/
Oprişani, astăzi cartier al municipiului Turda), se află
la o distanŃă de doar cca 6 km de actuala localitate
Sănduleşti, şi la doar cca. 1 km de confluenŃa Arieşului
cu valea Sândului.
„Voievodatul Bălgradului”. În urmă cu mai

bine de o jumătate de secol, Kurt Horedt lansa în
istorigrafia românească ipoteza existenŃei unui aşa-
numit „voievodat al Bălgradului”, formaŃiune
teritorială pe care o punea în legătură cu o eventuală
stăpânire bulgară exercitată în zona Transilvaniei
centrale523. Realitatea existenŃei în secolele IX-X a unui
centru politic important în zona Alba-Iulia şi legăturile
sale cu łaratul Bulgar a fost argumentată de o serie de
lucrări recente524. Cercetările efectuate, bazate în
523 K. Horedt, Voievodatul de la Bălgrad – Alba Iulia, în Studii şi

cercetări de istorie veche, 5, 3-4/1954, p. 487-512.
524 A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 187-195;
Cs. Szalontai, Kritische Bemerkungen zur Rolle der Bulgaren im 9.

Jahrhundert in der Grossen Ungarischen Tiefebene und in
Siebenbürgen. / Kritikai észrevételek a bolgárok szerepéröl a 9. századi
Nagyalfölden és Erdélyben, în A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve.
Studia Archaeologica, 6, 2000, p. 263-286; A. Madgearu, The
Romanians, p. 132-141; Idem, Transylvania and the Bulgarian
Expansion in the 9th and 10th Centuries A.D., în ActaMN, 39-40/II,
p. 41-62; I. M. łiplic, ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc, p.
117-120, 137-190; A. Dragotă, Aspecte de multiculturalitate
spirituală, p. 27-46; Z. K. Pinter, A. Dragotă, I. M. łiplic, Piese de
podoabă şi vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec.
VII-XII), Alba Iulia, 2006, p. 44-48.
210
principal pe argumente arheologice, au reuşit să
reconstituie întinderea aproximativă a enclavei
teritoriale care constituia regiunea centrală a unui
nucleu politic interesat de controlarea exploatărilor de
sare din centrul Transilvaniei. Această enclavă – zonă
de instalare a cuceritorilor maghiari din secolul al X-
lea, care se suprapune peste aria teritorială controlată
anterior de bulgari, aceştia înlocuindu-i la rândul lor,
în aceeaşi regiune, pe mai vechii stăpânitori avari –
trebuie înŃeleasă ca reprezentând zona centrală a unei
structuri teritoriale mai ample, dominate mai mult sau
mai puŃin direct de către stăpânitorii Bălgradului,
alcătuită pe baza unor principii similare acelora
identificate în nordul Transilvaniei.
În ceea ce priveşte toponimia, o reluare a
analizei a acesteia ar putea completa informaŃiile
oferite deja de Kurt Horedt în 1958 – şi acestea, însă,
îndeajuns de relevante, în special în ceea ce priveşte
vechea demarcaŃie existentă pe cumpăna de ape
dintre bazinele Târnavelor şi Oltului transilvănean,
reprezentând limita nordică iniŃală a teritoriului de
colonizare săsesc. Alte toponime, puse recent în
evidenŃă: Agârbiciu – toponimul Straja (Wartberg,
Warteburg), unde s-a descoperit o circumvalaŃie necer-
cetată arheologic, dar atribuită epocii medievale525;
Boarta, com. Şeica Mare – punctul Straja, pe vârful
unui deal cu pante terasate artificial şi cu urme
arheologice preistorice526; Bogatu Român
(Nagykerék), com. Păuca – Dealul Presăcii, materiale
525 S. A. Luca, Z. K. Pinter, A. Georgescu, Repertoriul arheologic al
judeŃului Sibiu (situri, monumente arheologice şi istorice), Sibiu,

2003, p. 28.
526 Ibidem, p. 56.
211
arheologice preistorice şi dacice527; Brateiu – locul
numit Nisipuri-Prisacă, cu aşezare de bordeie din sec.
4-5, 5-8 şi 12-13528. De asemenea, trebuie menŃionată
localitatea Presaca (Székásgyepő, Kerschdorf), comuna
Păuca; prima atestare Kysseukuhna, „ocna mică”,
1280529.
Toponimele din sud-vestul Transilvaniei –
Presaca Ampoiului, Presaca / Lăpugiu de Sus,
respectiv Poarta de Fier (Vaskapu) – par să marcheze,
la rândul lor, vechiul hotar dintre structura teritorială
cu centrul la Bălgrad şi entităŃile politice din zona
cursului inferior al Mureşului. Trebuie să remarcăm,
în acelaşi context, faptul că limita răsăriteană a
arhidiconatului Cluj, foarte puŃin extinsă dincolo de
linia de indagines dintre Unguraş şi Cătina, este conti-
nuată spre sud de limita dintre arhidiaconatele Turda
şi Telegd, la rândul ei continuată de linia de demarcaŃie
dintre comitatul Târnava şi teritoriul secuiesc. în
pofida depăşirii sale în faza târzie a colonizării săseşti
(sec. XIII), această linie a constituit limita nordică
iniŃială a teritoriului de colonizare săsesc.
În ceea ce priveşte organizarea internă a
teritoriului care poate fi astăzi atribuit „voievodatului
Bălgradului”, putem remarca prezenŃa în această
regiune, pe lângă toponimului Sând de lângă Turda,
discutat mai sus, a Sâncelului de pe valea Târnavei, alt
argument în sprijinul prezenŃei instituŃiei sândiei,
specifică centrului şi sudului Transilvaniei şi legată cu
certitudine de o influenŃă sud-slavă (bulgară). Terme-
nul, de origine slavă, reprezentând traducerea exactă a
527 Ibidem, p. 59.

528 Ibidem, p. 65.
529 Ibidem, p. 168; ZW II. 56.
212
termenului „jude”, a suferit, în timp, o evoluŃie seman-
tică similară aceleia a jupanatului: de restrângere şi
degradare progresivă. IniŃial, sândul era, probabil, un
potentat de o anumită anvergură – un indiciu în acest
sens fiindu-ne oferit de vechea denumire a judeŃelor
din Oltenia (săd, sădstvo), regiune asupra căreia
influenŃa bulgară a fost una îndelungată şi constantă.
Faptul că cele două toponime se regăsesc în vecinătatea
viitoarelor centre ale comitatelor Turda şi Târnava
pare să îndreptăŃească ipoteza preluării şi integrării în
sistemul comitatens al unor structuri teritoriale locale,
care au funcŃionat, cu probabilitate, şi în primele
secole care au urmat cuceririi ungare.
În legătură cu cucerirea de către maghiarii din
grupul nord-transilvănean al lui Gyula a aşa-numitului
„voievodat al Bălgradului” nu există argumente că
aceasta s-ar fi realizat în mai multe etape progresive:
după cum am mai arătat, linia de demarcaŃie dintre
văile Arieşului şi Mureşului nu păstrează toponime
maghiare; liniile de indagines sunt dealtfel absente în
întreaga arie teritorială pe care o presupunem inclusă
în această entitate politică, pentru a apare însă la (sau
dincolo de) limitele exterioare ale acesteia. Am putea
presupune, prin urmare, că expediŃia de cucerire a lui
Gyula a fost îndreptată direct asupra Bălgradului,
cucerirea acestui important centru asigurându-i
controlul asupra întregii arii controlate de acesta.
În ceea ce priveşte adoptarea instituŃiei (şi a
titulaturii) voievodale către stăpânitorii maghiari ai
Transilvaniei, ipoteza asimilării acesteia de către elita
maghiară din nordul Transilvaniei, ca rezultat al unei
pacta conventa de tipul celei relatate de Gesta
Hungarorum, pare a fi mai logică. Este însă posibil ca şi
213
vechii stăpânitori ai Bălgradului să fi purtat, la rândul
lor, titlul de voievozi; această situaŃie nu putea decât
să consolideze asimilarea titulaturii voievodale de
către conducătorii din neamul Gyula. Este însă mai
greu de crezut – şi de argumentat – o preluare a
titulaturii de la stăpânitorii Bălgradului; în sprijinul
acestei ipoteze – reluată, recent, de Kristó Gy.530 – nu
pot fi aduse deocamdată argumente consistente.
Specificul zonei central-transilvănene – prin care
trebuie să înŃelegem bazinul hidrografic al Mureşului
transilvănean – din punctul de vedere al cuceritorilor
maghiari este ilustrat de argumentele lingvistice şi
istorice sintetizate de Kristó Gyula: peste 82% (128)
din toponimele pe care acest autor le consideră a fi de
origine maghiară, formate din nume de persoane, se
regăsesc în Ardealul de Nord (bazinul hidrografic al
Someşurilor), şi numai 17,5% (27) în centrul şi sudul
Transilvaniei531; aşezările de populaŃie maghiară de pe
Mureş şi Târnave sunt evident mai târzii decât acelea
din bazinul Someşului Mic532; cumpăna de ape dintre
bazinele Someşului şi Mureşului reprezintă cea mai
importantă limită dialectală a limbii maghiare vorbite
în Ardeal533; instalările şi stăpânirile celor mai vechi
neamuri maghiare sunt atestate în exclusivitate în
nordul Transilvaniei534etc. Luat în stăpânire la o dată
relativ târzie, de către un grup cuceritor probabil nu
foarte extins numeric, aşa-numitul „voievodat al

531 Ibidem, p. 91.
532 Ibidem, p. 176.
533 Ibidem, p. 177.
534 Ibidem, p. 339-346.
214
Bălgradului” a fost probabil controlat, ulterior, prin
mecanisme similare acelora utilizate de bulgari,
stăpânitorii săi precedenŃi. Schimbarea importantă a
statutului acestor teritorii s-a produs ca urmare
integrării Transilvaniei lui Gyula în regatul maghiar,
în prima parte a secolului al XI-lea, când ele au
devenit aproape în totalitate domenii regale. Marile
mutaŃii demografice din această regiune nu s-au
înregistrat însă imediat după instaurarea noii
stăpâniri, ci într-o etapă mai târzie.
215
CONCLUZII
Cel mai bun mijloc pentru a controla veridicitatea

unui izvor istoric (în cazul de faŃă: Gesta Notarului
Anonim al regelui Bela) este verificarea informaŃiilor
sale prin confruntarea lor cu surse cu totul independen-
te de acesta. Datele toponimice prezentate aici demon-
strează existenŃa, în nordul Transilvaniei, a trei linii
succesive de indagines, care marchează etapele progre-
selor teritoriale realizate de maghiari în această
regiune. Cea mai timpurie dintre aceste linii, situată
pe culmile Meseşului, este atestată în exclusivitate
prin toponime de origine non-maghiară. Teritoriul
iniŃial de cucerire din provincia intracarpatică, delimitat
de primele două linii de indagines, prezintă, din
punctul de vedere al structurii sale, trăsăturile unei
organizări pe văi, caracteristică formaŃiunilor politice
româneşti sau româno-slave. Limitele acestei structuri
politice confederative, alcătuite prin asocierea a trei
unităŃi majore, pot fi surprinse în toponimie; acestea
au fost parŃial păstrate în organizarea administrativă
şi ecleziastică a comitatelor şi arhidiaconatelor din
evul mediu central. Maghiarii au beneficiat de
drepturi directe de cucerire în doar una dintre aceste
trei unităŃi: cea situată în zona superioară a Someşului
Mic şi în valea unuia dintre afluenŃii acestuia, Nadăşul
– sigura în care se înregistrează constituirea unui grup
compact de localităŃi majoritar maghiare. Celelalte
două unităŃi teritoriale au avut, în perioada care a
urmat cuceririi, un statut diferit. Este, prin urmare,
perfect plauzibil ca prima dintre aceste unităŃi să fi
constituit stăpânirea directă a unui lider local învins
de maghiari pe câmpul de luptă. O serie de indicii
pledează pentru localizarea centrului acestei unităŃi
teritoriale undeva în zona Gilăului. În actualul stadiu
al cercetărilor, varianta Cluj-Mănăştur nu ar trebui să
fie nici ea cu desăvârşire exclusă. Nu acelaşi lucru
poate fi spus, în schimb, despre Dăbâca, pentru a cărei
identificare cu centrul de reşedinŃă al acestei structuri
confederative din perioada anterioară cuceririi nu mai
poate fi adus nici un argument acceptabil.
Luând în considerare datele prezentate în această
lucrare, ar putea fi formulate câteva ipoteze legate de
împrejurările în care s-a produs afirmarea stăpânirii lui
Gelou. Este posibil ca această „Ńară” să se fi afirmat în
condiŃiile dezvoltării comerŃului cu sare dintre exploa-
tările transilvănene de la Turda şi Cojocna şi ducatul
bihorean dezvoltat în Câmpia Tisei. Deschiderea
acestui drum de uscat oferă una dintre cele mai
plauzibile motivaŃii ale afirmării unui centru de putere
situat în zona Gilăului, punctul de convergenŃă al
drumurilor menŃionate. Creşterea importanŃei acestui
traseu comercial era însă, fireşte, condiŃionată de
dezvoltarea unui centru de absorbŃie al acestui produs
de tipul celui de la Biharea, care s-a putut afirma doar
după prăbuşirea puterii avare. În aceste condiŃii, este
greu de crezut că afirmarea „Ńării ultrasilvane” s-ar fi
putut realiza cu foarte mult timp înaintea primei
cuceriri ungare.
Dezvoltarea cercetărilor de toponimie istorică,
extinderea investigaŃiilor arheologice şi reinterpre-
tarea informaŃiilor referitoare la microstructurile econo-
mice şi sociale arhaice dintr-o perspectivă a „duratei
lungi” vor putea da o altă consistenŃă realităŃilor lumii
medievale, facilitând reconstituirea acestora.
217
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
ActaMN – Acta Musei Napocensis, Cluj (-Napoca).

DIR – Documente privind istoria României, C. Transilvania
DRH – Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania.
Jakó – Jakó, Zs., ed. Erdélyi okmánytár: Oklevelek, levelek és más
írásos emlékek Erdély történetéhez / Codex diplomaticus
Transsylvaniae: Diplomata, epistolae et alia instrumenta
litteraria res Transsylvanas illustrantia, I (1023-1300),
Budapest, 1997; II (1301-1339), Budapest, 2004.
RA – Szentpétery, I., (şi I. Borsa), eds., Az Árpád-házi királyok
okleveleinek kritikai jegyzéke /Regesta regum stirpis
Arpadianae critico diplomatica, Budapest, 1923–1943,
1961, 1987.
RepCj – Crişan, I.H., M. Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev, I.
Winkler, Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj, Cluj-
Napoca, 1992.
SRH – Szentpétery I. (ed.), Scriptores rerum Hungaricarum
tempore ducum regumque stirpis Arpadianae gestarum, I-
II, Budapest, 1937-1938.
Suciu – Suciu, C., DicŃionar istoric al localităŃilor din
Transilvania, 2 vol., Bucureşti, 1966-1968.
ZW – Zimmermann, F., Werner, C, Müller, G., Gündisch,
G., Gündisch, H., Gündisch, K.G., Nussbächer, G.,
Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen im
Siebenbürgen, 7 vol., Hermannstadt-Bukarest, 1892-
1991.
218
BIBLIOGRAFIE
IZVOARE
ANONYMI GEOGRAPHI Descriptio Europae Orientalis/ Descrierea

Europei Orientale, ed. G. POPA-LISSEANU (Izvoarele istoriei
românilor, I), Bucureşti, 1934.
ANONYMUS NOTARIUS, Gesta Hungarorum/ Faptele ungurilor,
ed. G. POPA-LISSEANU, (IIR, II), Bucureşti, 1934.
BAK, J. M., GY. BÓNIS, R. SWEENEY, eds., The Laws of the
Medieval Kingdom of Hungary. Decreta Regni Mediaevalis
Hungariae, vol. I (1000–1301), Bakersfield, 1989; vol. II
(1301-1457), Salt Lake City, 1992.
Chronicon pictum Vindobonense/ Cronica pictată de la Viena, ed.
G. Popa-Lisseanu (IIR, XI), Bucureşti, 1937.
DERCSÉNYI, D., ed., The Hungarian Illuminated Chronicle.
Chronica de gestis Hungarorum, facsimil şi traducere în
limba engleză, Budapest, 1969.
Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia, usque
ad annum 1400 p. Christum, curante E. Lukinich et
adiuvante L. Gáldi, eds. A Fekete Nagy et L. Makkai,
Budapest, 1941.
Documente privind istoria României, C, Transilvania, veacurile
XI, XII, XIII, I, Bucureşti, 1951; veacul al XIII-lea, II,
Bucureşti, 1952; veacul al XIV-lea, I-IV, Bucureşti, 1954-
1955.
DÖRY, F., G. BÓNIS, VERA BÁCSKAI, eds., Decreta regni
Hungariae. Gesetze und Verordnungen Ungarns. 1301–
1457, Budapest, 1976.
FEJÉR, G., ed., Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac
civilis, 11 tomuri, 43 volume, Buda, 1829–1844.
GOMBOS, F. A., ed., Catalogus fontium historiae Hungariae, 3 vol.,
Budapest, 1927-1938.
HURMUZAKI, E., N. DENSUŞIANU, eds., Documente privitoare la
istoria românilor, I/1, Bucureşti, 1887.
Izvoare privind istoria României.Fontes Historiae Dacoromanae, 4
vol., Bucureşti, 1964-1982.
219
JAKÓ, ZS., ed. A kolozsmonostori konvent jegyzıkönyvei. (1289–
1556), vol. 1-2, Budapest, 1990.
JAKÓ, ZS., ed. Erdélyi okmánytár: Oklevelek, levelek és más írásos
emlékek Erdély történetéhez / Codex diplomaticus
Transsylvaniae: Diplomata, epistolae et alia instrumenta
litteraria res Transsylvanas illustrantia, I (1023-1300),
Budapest, 1997; II (1301-1339), Budapest, 2004.
DE KEZA, SIMONIS, Chronicon Hungaricum/ Cronica ungurilor,
ed. G. POPA-LISSEANU (IIR, IV), Bucureşti, 1935.
KNAUZ, F., L. DEDEK, eds. Monumenta Ecclesiae Strigoniensis,
vol. 1-3, Esztergom, 1874–1924.
KRISTÓ, J., ed., Anjou-kori oklevéltár. Documenta res Hungaricas
tempore regum Andegavensium illustrantia, vol. 1–5., 7–9.,
11. Budapest - Szeged, 1990 sqq.
KUBINYI, F., ed.,Codex diplomaticus Arpadianus (1095–1301).
Pest, 1867.
MARCZALI, H., ed. Enchiridion fontium historiae Hungarorum/ A
magyar történet kútfõinek kézikönyve, Budapest, 1901.
MARSINA, R., ed. Codex diplomaticus et epistolaris Slovaciae, 2
vol., Bratislava, 1971–1987.
Monumenta Poloniae Historica, tomus III, Warszawa, 1961.
NAGY, I., Tasnádi Nagy Gy., eds. Anjoukori Okmánytár./Codex
diplomaticus Hungaricus Andegavensis. 7 vol., Budapest,
1878–1920.
NAGY, I. et al. eds. Hazai Okmánytár/Codex diplomaticus patrius.
8 vol. Gyõr–Budapest, 1865–1891.
SCHWANDTER, J. G., ed. Scriptores rerum Hungaricarum veteres
ac genuini, 3 vol., Viena, 1746–1748.
SEDLÁK, V., ed. Regesta diplomatica nec non epistolaria Slovaciae,
2 vol., Bratislava, 1980–1987.
SMIČIKLAS, T. et al. eds. Codex diplomaticus regni Croatiae,
Dalmatiae ac Slavoniae/Diplomatièki zbornik kraljevine
Hrvatske, Dalmacije i Slavonije. 18 vols. Zagreb, 1904–sqq.
SZABÓ, K., L. SZÁDECZKY, S. BARABÁS, eds., Székely Oklevéltár,
vol. I-V, VIII, Kolozsvár-Budapest, 1872-1934.
SZENTPÉTERY, I., (şi I. BORSA), eds., Az Árpád-házi királyok
okleveleinek kritikai jegyzéke./ Regesta regum stirpis
220
Arpadianae critico diplomatica. Budapest, 1923–1943, 1961,
1987.
SZENTPÉTERY, I., ed. Scriptores rerum hungaricarum tempore
ducum regumque stirpis arpadianae gestarum, 2 vol.,
Budapest, 1937–1938.
TEUTSCH, G. D., FIRNHABER, F., eds., Urkundenbuch zur
Geschichte Siebenbürgens, I., Wien, 1857.
THEINER, A., ed. Vetera monumenta historica Hungariam sacram
illustrantia. 2 vol., Roma, 1859–1860.
THEINER, A., ed. Vetera Monumenta Slavorum meridionalium
Historiam Illustrantia. 2 vol., Roma–Zagreb, 1863–1875.
WENZEL, G., ed. Codex diplomaticus Arpadianus continuatus, 12
vol., Pest, 1860–1874.
WENZEL, G., ed. Magyar diplomácziai emlékek az Anjou-
korból./Acta extera Andegavensia, 3 vol., Budapest, 1874–
1876.
ZIMMERMANN, F., C. Werner, G. Müller, G. Gündisch, H.
Gündisch, K. G. Gündisch, G. Nussbächer, Urkundenbuch
zur Geschichte der Deutschen im Siebenbürgen, 7 vol.,
Hermannstadt-Bukarest, 1892-1991.
LUCRĂRI
ANGHEL, GH., CetăŃi medievale din Transilvania, Bucureşti, 1973.

ANGHEL, GH., FortificaŃii medievale de piatră din secolele XIII-
XVI, Cluj-Napoca, 1986.
ANGHEL, GH., Despre evoluŃia teritorială a oraşului antic, medieval
şi modern Alba Iulia, în Apulum, 31, 1994, p. 283-302.
ARMBRUSTER, A., Dacoromania-Saxonica. Cronicari români despre
saşi. Românii în cronistica săsească, Bucureşti, 1980.
ARMBRUSTER, A., Der Donau-Karpatenraum in den mittel- und
westeuropäische Quellen des 10.-16. Jahrhunderts, Köln-
Viena, 1990.
ARMBRUSTER, A., Romanitatea românilor. Istoria unei idei, ed. a 2-
a revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1993.
221
BALTAG, GH., Sighişoara înainte de Sighişoara. Elemente de demo-
grafie şi habitat în bazinul mijlociu al Târnavei Mari din
preistorie până în sec. al XIII-lea d. Hr., cu privire specială
asupra zonei municipiului Sighişoara, Bucureşti, 2000.
BARTHA, A., Hungarian Society in the 9th and 10th centuries,
Budapest, 1975.
BĂCUEł-CRIŞAN, S., D. BĂCUEł-CRIŞAN, Cercetări arheologice pe
teritoriul oraşului Zalău. Descoperirile neo-eneolitice şi
medievale timpurii, Zalău, 2003.
BĂCUEł-CRIŞAN, D., Depresiunea Silvaniei în secolele VII-IX, în
Z. K. Pinter, I. M. łiplic, Maria E. łiplic, coord., RelaŃii
interetnice în Transilvania. Secolele X-XIII, Bucureşti, 2005,
p. 87-110.
BENKÖ, S. (ed.), Erdély a keresztény magyar királyságban, Cluj-
Napoca/Kolozsvár, 2001.
BRĂTIANU, GH. I., „Les assemblées d’état et les roumanis en
Transylvanie”, în Revue des etudes roumaines, 13-14, 1974,
p. 9-63; 15, 1975, p. 113-143.
BRĂTIANU, GH. I., TradiŃia istorică despre întemeierea statelor
româneşti, ed. V. Râpeanu, Bucureşti, 1980.
BRĂTIANU, GH. I., Marea Neagră, ed. V. Spinei, II., Bucureşti,
1985.
BRĂTIANU, GH. I., În jurul întemeierii statelor româneşti (I.), în
RI,4,1-2/1993, p. 139-173.
BREZEANU, S., IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Controverse
istorice, Bucureşti, 2002.
BUSUIOC-VON HÄSSELBACH, D. N., łara Făgăraşului în secolul al
XIII-lea. Mănăstirea cisterciană CârŃa, I-II, Cluj-Napoca,
2000.
CIOCÂLTAN, V., ObservaŃii referitoare la românii din Cronica
Notarului Anonim al regelui Bela, în Revista de istorie, 40,
5/1987.
CIUGUDEAN, H., Z. K. PINTER, G. T. RUSTOIU (coord.) – H.
CIUGUDEAN, G. T. RUSTOIU, A. DRAGOTĂ, Z. K. PINTER,
M. łIPLIC, M. BLĂJAN, V. DELEANU, T. SĂLĂGEAN, P.
SCROBOTĂ (autori), Habitat – religie – etnicitate: descoperiri
arheologice din secolele IX-XI în Transilvania. Catalog de
222
expoziŃie / Habitat – Religion – Ethnicity: 9th-11th Century
Archaeological Finds in Transylvania. Exhibition Catalogue,
Alba Iulia, 2006.
COSMA, C., ConsideraŃii privind aşezările rurale şi tipurile de
locuinŃe din Transilvania în secolele VIII-X, în Ephemeris
Napocensis, Cluj-Napoca, 6, 1996, p. 261-279.
COSMA, C., FortificaŃii din secolele X-XI din vestul şi nord-vestul
României. ConsideraŃii privind stadiul actual al cercetărilor,
în ActaMP, 23/I, 2000, p. 453-498.
COSMA, C., Vestul şi nord-vestul României în secolele VIII-X d. H.,
Cluj-Napoca, 2002.
COSMA, C., Political Status of West and Northwest Romania in the
9th and 10th Centuries A. D. Archeological Perspective, în
ActaMN, 39-40/II, 2002-2003, p. 23-40.
CRIŞAN, I.H., M. BĂRBULESCU, E. CHIRILĂ, V. VASILIEV, I.
WINKLER, Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj, Cluj-
Napoca, 1992.
CURTA, FL., Transilvania in jurul anului 1000, în EphemNap, 12,
2002, p. 267-288.
DECEI, A., Contribution a l’étude de la situation politique des
Roumains de Transylvanie au XIII et au XIV siècle, în Revue
de Transylvanie, VI, 2/1940, p. 194-232.
DELETANT, D., Studies in Romanian History, Bucureşti, 1991.
DIACONU, P., Les Pétchénégues au Bas-Danube, Bucureşti, 1970.
DRAGOTĂ, A., Aspecte funerare la Alba Iulia în secolele X-XI, în Z.
K. Pinter, I. M. łiplic, Maria E. łiplic, coord., RelaŃii
interetnice în Transilvania. Secolele VI-XIII, Bucureşti, 2005,
p. 157-170.
DRAGOTĂ, A., Aspecte de multiculturalitate spirituală. Rit şi ritual
funerar în Transilvania şi în Europa Centrală şi de Sud-Est
(sec. IX-XI p.Ch.), Alba-Iulia, 2006.
DRAGOTĂ, A., I. M. łIPLIC, Scurt istoric al cercetărilor privind
necropolele din Transilvania (sec. IX-XI), în Corviniana, 6,
2000, p. 126-137.
DRAGOTĂ, A., G. T. RUSTOIU, V. DELEANU, Necropola medieval
timpurie de la Alba Iulia – Str. Brânduşei. Cercetările
arheologice din anii 1997-2005, Alba Iulia, 2006.
223
DRĂGANU, N., Românii în secolele IX-XIV pe baza topnimiei şi
onomasticei, Bucureşti, 1933.
EDROIU, N., Procesul de constituire a formaŃiunilor statale pe
teritoriul României (secolele VIII-XI), Cluj-Napoca, 1999.
ENGEL, P., Magyarország világi archontológiája 1301-1457, I-II,
Budapest, 1996.
ENGEL, P., The Realm of St. Stephen. A History of Medieval
Hungary, 895-1526, London-New York, 2001.
ENTZ, G., Erdélyi épitészete a 11-13. században, Koloszvár/Cluj-
Napoca, 1994.
D’ESZLARY, CH., Histoire des institutions publiques hongroises, I-
II, Paris, 1959-1963.
FINE, JR., G.V.A., The Early Medieval Balkans. A Critical Survey
from the Sixth to the Late Twelfth Century, Ann Arbor, 1991.
FÜGEDI, E., Castle and Society in Medieval Hungary, Budapest,
1986.
FÜGEDI, E., The Elefánthy. The Hungarian Nobleman and His
Kindred, ed. D. Karbić, Budapest, 1998.
GÁLL, E., Stadiul săpăturilor şi publicaŃiilor despre bazinul
transilvan în secolul X, în Erasmus, 11, 2000, p. 46-64.
GÁLL, E., Tipologia mormintelor de secol X cu însemne de rang din
Bazinul Carpatic, în Buletinul cercurilor ştiinŃifice
studenŃeşti, 7, 2001, p. 121-150.
GÁLL, E., Sistemul cronologic al descoperirilor funerare din secolul
X în Bazinul Transilvan, în Apulum, 38, 2001, p. 1-14.
GÁLL, E., Burial Customs in the 10-11th Centuries in Transylvania,
Crişana and Banat, în Dacia, N.S., 48-49, 2004-2005, p. 335-
454.
GYÖRFFY, GY., Az Arpád-kori Magyarország történeti földrajza, I-
IV, Budapest, 1963-1997.
HEITEL, R., Unele consideraŃii privind civilizaŃia din bazinul carpa-
tic în cursul celei de a doua jumătăŃi a sec. IX în lumina
izvoarelor arheologice, în SCIVA, 34, 2/1983, p. 93-115.
HEITEL, R., Arheologia etapelor de pătrundere a maghiarilor în
Transilvania intracarpatică, în SympThrac, 5, 1987, p. 77-79.
HOMÁN, B., „La première période de l’historiographie
hongroise”, în Revue des études hongroises, III, 1925.
224
HOREDT, K., Voievodatul de la Bălgrad – Alba Iulia, în SCIV, 5, 3-
4/1954, p. 487-512.
HOREDT, K., ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII,
Bucureşti, 1958.
HOREDT, K., Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986.
HOREDT, K., Das frühmittelalterliche Siebenbürgen. Ein überblich,
Thaur/Innsbruck, 1988.
IAMBOR, P., În legătură cu localizarea cetăŃii Sânmiclăuş-Turda, în
ActaMN, XIV, 1977, p. 309-314.
IAMBOR, P., Drumuri şi vămi ale sării din Transilvania în perioada
feudalismului timpuriu, în ActaMN, XIX, 1982, p. 75-82.
IAMBOR, P., Cercetările arheologice de la Zalău-Ortelec, în Mat. şi
Cercet. Arheologice, XIV, 1986, p. 386-390.
IAMBOR, P., Şantierul arheologic de la Cluj Mănăştur, în Mat. şi
Cercet. Arheologice, XIV, 1986, p. 396-402.
IAMBOR, P., Izvoarele istorice şi terminologia privind aşezările forti-
ficate din sec. IX-XIII, în ActaMN, 26-30/II, 1994, p. 11-25.
IAMBOR, P., „Aspects de la socièté transylvaine au début du
Moyen Âge”, în Transylvanian Review, 5, 2/1996, p. 66-78.
IAMBOR, P., Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII),
Cluj-Napoca, 2005.
IAMBOR, P., ŞT. MATEI, „Cetatea feudal-timpurie de la Cluj-
Mănăştur”, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie
Cluj, 18, 1975, p. 291-304.
IAMBOR, P., ŞT. MATEI, „Incinta fortificată de la Cluj-Mănăştur
(sec. IX-XIV)”, în Acta Mvsei Napocensis, 16, 1979, p. 215-
224.
IORDAN, I., Toponimia românească, Bucureşti, 1963.
IORGA, N., Histoire des Roumains et de la romanité orientale, III,
Bucureşti, 1937.
IORGA, N., Istoria Românilor, III, Genezele româneşti, Bucureşti,
1937.
IORGA, N., Studii asupra evului mediu românesc, ed. Ş.
Papacostea, Bucureşti, 1984.
IORGA, N., Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, ed. G.
Penelea, Bucureşti, 1989.
225
KARÁCSONYI, J., A magyar nemzetségek a XIV. század közepéig,
Budapest, 1900.
KOVÁCS, I., A kolozsvári Zápolya-utca magyar honfoglaláskori
temetı, în Kızlemenyek az Erdélyi Múzeum Érem- és
Régiségtárából, Kolozsvár (Cluj), 2, 1/1942, p. 85-118.
KOVÁCS W. A., The History of the Wass de Czege Family,
Hamburg, 2005.
KÖPECZI, B., ed., Erdély története, I., A kezdetektöl 1606-ig (coord.
Makkai l., Mócsy A.), ed. a 2-a, Budapest, 1987.
KÖPECZI, B., ed., Histoire de la Transylvanie, Budapest, 1992.
KRISTÓ, GY., Magyarország története 895-1301, Budapest, 1986.
KRISTÓ, GY., A vármegyék kialakulása Magyarországon,
Budapest, 1988.
KRISTÓ, GY., Die Arpaden-Dynastie. Die Geschichte Ungarns von
895 bis 1301, Budapest, 1993.
KRISTÓ, GY., A korai Erdely (895-1324), Szeged, 2002, 326 p.;
trad. rom. Ardealul timpuriu, Szeged, 2004.
KRISTÓ, GY., coord., Korai magyar történeti lexikon (9-14. század),
Budapest, 1994.
LUCA, S. A., Arheologie şi istorie (I). Descoperiri din judeŃul Caraş-
Severin, Bucureşti, 2004.
LUCA, S. A., Arheologie şi istorie (II). Descoperiri din Banat,
Bucureşti, 2005.
LUCA, S. A., Arheologie şi istorie (III). Descoperiri în judeŃul
Hunedoara, Bucureşti, 2005.
LUCA, S. A., Z. K. PINTER, Der Böhmerberg bei Broos/Orăştie. Eine
archäologische monographie, Sibiu, 2001.
LUCA, S. A., Z. K. PINTER, A. GEORGESCU, Repertoriul arheologic
al judeŃului Sibiu (situri, monumente arheologice şi istorice),
Sibiu, 2003.
LUKÁCS, A., łara Făgăraşului în evul mediu (secolele XIII-XVI),
Bucureşti, 1999.
MADGEARU, A., Pinteni dataŃi în secolele VIII-X, descoperiŃi în
jumătatea de sud a Transilvaniei, în Mousaios, Muzeul
JudeŃean Buzău, 4, 1994, p. 153-163.
MADGEARU, A., Misiunea episcopului Hieroteos. ContribuŃii la
226
istoria Transilvaniei şi Ungariei în secolul al X-lea, în Revista
Istorică, serie nouă, 5, 1-2/1994, p. 147-154.
MADGEARU, A., „Gesta Hungarorum” despre prima pătrundere a
ungurilor în Banat, în Revista Istorică, serie nouă, 7, 1-
2/1996, p. 5-22.
MADGEARU, A., Geneza şi evoluŃia voievodatului bănăŃean din
secolul al X-lea, în Studii şi materiale de istorie medie, 16,
1998, p. 191-207.
MADGEARU, A., Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-
Napoca, 2001, 259p.; ed. lb. engleză, revăzută şi adăgită,
The Romanians in the Anonymous Gesta Hungarorum.
Truth and fiction, Cluj-Napoca, 2005, 218 p.
MADGEARU, A., Voievodatul lui Menumorout în lumina
cercetărilor recente, în Analele UniversităŃii din Oradea, 11,
2001, p. 38-51.
MADGEARU, A., Were the Župans Really Rulers of Some
Romanian Early Medieval Polities?, în Revista de istorie
socială, 4-7, 1999-2002, Iaşi, 2004, p. 15-25.
MADGEARU, A., Români şi pecenegi în sudul Transilvaniei, în în
Z. K. Pinter, I. M. łiplic, Maria E. łiplic, coord., RelaŃii
interetnice în Transilvania. Secolele X-XIII, Bucureşti, 2005,
p. 111-120.
MADGEARU, A., Salt Trade and Warfare: The Rise of the
Romanian-Slavic Military Organization in Early Medieval
Transylvania, în Fl. Curta, ed., East Central & Eastern
Europe in the Early Middle Ages, The University of
Michigan Press, 2005, p. 103-120.
MADGEARU, A., Transylvania and the Bulgarian Expansion in the
9th and 10th Centuries, în ActaMN, 39-40/II, 2002-2003, p.
41-62.
MARCSIK, A., Studiu antropologic al scheletelor umane descoperite
în cimitirul din secolul al X-lea din Cluj-Napoca, str.
Plugarilor, în ActaMN, 39-40/II, 2002-2003, p. 83-90.
MATEI, ŞT., FortificaŃiile de pe teritoriul Banatului în lumina
izvoarelor scrise, în Banatica, ReşiŃa, 5, 1979, p. 255-263.
MOGA, I., Les Roumains de Transylvanie au Moyen Age, Sibiu,
1944.
227
MOGA, I., Voievodatul Transilvaniei. Fapte şi interpretări istorice,
Sibiu, 1944.
NÄGLER, TH., Aşezarea saşilor în Transilvania. Studii, Bucureşti,
1981, 1992.
NÄGLER, TH., Românii şi saşii până la 1848 (relaŃii economice,
sociale şi politice), Sibiu, 1997.
NIEDERMAIER, P., Dezvoltarea urbanistică şi arhitectonică a
unor oraşe transilvănene din secolul al XII-lea până în
secolul al XVI-lea, în vol. Studii de istorie a naŃionalităŃii
germane şi a înfrăŃirii ei cu naŃiunea română, I, Bucureşti,
1976, p. 115-201.
NIEDERMAIER, P., Geneza centrului istoric clujean în lumina
planimetriei sale, în Acta Mvsei Napocensis, 16, 1979, p. 201-
213.
NIEDERMAIER, P., Die mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen,
im Banat und inm Kreischgebiet, Theil I, Die Entwicklung
vom Anbeginn bis 1241, Heidelberg, 1996.
OBOLENSKY, D., The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe
500-1453, London, 1974.
OLTEANU, ŞT., Societatea românească la cumpănă de milenii
(secolele VIII-XI), Bucureşti, 1983.
OLTEANU, ŞT., Societatea carpato-danubiano-pontică în secolele VI-
XI. Structuri demo-economice şi social-politice, Bucureşti,
1997.
OłA, S., PopulaŃii nomade de stepă din Banat (secolele XI-XV). I.
Pecenegii şi cumanii, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de
ani, eds. I. Cândea, V. Sârbu, M. Neagu, Brăila, 2004, p.
489-520.
OłA, S., The Graves and the Subsoil Resources in the Carpathian
Basin (10th Century A.D.), în Mousaios, Buzău, 10, 2005, p.
395-412.
PALL, FR., Romanians of Transylvania in the Middle Ages, Cluj-
Napoca, 1993.
PÁLÓCZI-HORVÁTH, A., Pechenegs, Cumans, Iasians. Steppe
peoples in medieval Hungary, Budapest, 1989.
PAPACOSTEA, Ş., Limbă şi identitate etnică în evul mediu
românesc, Bucureşti, 2001.
228
PASCU, ŞT., Voievodatul Transilvaniei, I - IV, Cluj, 1972 - 1989.
PASCU, ŞT., M. RUSU, P. IAMBOR, N. EDROIU, P. GYULAI, V.
WOLLMANN, ŞT. MATEI, Cetatea Dăbâca, în Acta Mvsei
Napocensis, 5, 1968, p. 153-183.
PASCU, ŞT., R. THEODORESCU (coord.), Istoria românilor, III,
Bucureşti, 2001.
PECICAN, O., Originile istorice ale regionalismului românesc.
Organizare prestatală şi stat la nordul Dunării în perioada
premodernă, vol. I, Cluj-Napoca, 2003.
PINTER, Z. K., S. A. LUCA, Necropola medieval-timpurie de la
Orăştie-Dealu Pemilor, punctul X2/1992-1993, în
Corviniana. Acta Musei Corviniensis, 1/1, 1995, p. 17-43.
PINTER, Z. K., Spada şi sabia medievală în Transilvania şi Banat
(secolele IX-XIV), ReşiŃa, 1999.
PINTER, Z. K., A. DRAGOTĂ, I. M. łIPLIC, Piese de podoabă şi
vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec. VII-
XII), Alba Iulia, 2006.
POP, I.-A., InstituŃii medievale româneşti. Adunările cneziale şi
nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI,
Cluj-Napoca, 1991.
POP, I.-A., Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza
statului medieval în Transilvania, ed. a II-a, revăzută şi
adăugită, Cluj-Napoca, 2003.
POP, I.-A., The Ethno-Confessional Structure of Medieval
Transylvania and Hungary, Cluj-Napoca, 1994.
POP, I.-A., TH. NÄGLER (coord.), Istoria Transilvaniei, I (până la
1541), Cluj-Napoca, 2003.
POP, I.-A., I. BOLOVAN (coord.), Istoria României. Compendiu,
Cluj-Napoca, 2004.
POPA, R., łara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti,
1970.
POPA, R., La începuturile evului mediu românesc. łara HaŃegului,
Bucureşti, 1988.
POPA, R., ObservaŃii şi îndreptări la istoria României din jurul
Anului O Mie, în SCIVA, 42, 3-4/1991, p. 154-188.
PROTASE, D., Cimitirul slav de la Ocna Sibiului (sec. VIII-IX),
Bucureşti, 2004.
229
PÉTER, L. (ed.), Historians and the History of Transylvania,
Boulder-New York, 1992.
RADY, M., Nobility, Land and Service in Medieval Hungary,
London, 2000.
Relations between the Autochtonous Population and the Migratory
Populations on the Territory of Romania, Bucharest, 1975.
RUSU, A. A., ConsideraŃii istorice asupra cetăŃilor medievale
timpurii din judeŃul Sălaj, în Acta Musei Porolissensis,
Zalău, 2, 1978, p. 89-103.
RUSU, A. A., Geneza domeniilor cetăŃilor din Transilvania (sec. XI-
XIV), în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj-
Napoca, 23, 1980, p. 57-76.
RUSU, A. A., Bibliografia fortificaŃiilor medievale şi premoderne din
Transilvania şi Banat, ReşiŃa, 1996.
RUSU, A. A., Castelarea carpatică. FortificaŃii şi cetăŃi din
Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV), Cluj-
Napoca, 2005.
RUSU, M., Note asupra relaŃiilor culturale dintre slavi şi populaŃia
romanică din Transilvania (sec. VI-X e.n.), în Apulum, 9,
1971, p. 713-726.
RUSU, M., Castrum, urbs, civitas. CetăŃi şi „oraşe” transilvănene
din sec. IX-XIII, în ActaMN, 8, 1971, p. 197-202.
RUSU, M., The autochtonous population and the Hungarians on the
territory of Transylvania in the 9th-11th centuries, în Relations
between Autochtonous Population and the Migratory
Populations, Bucharest, 1975, p. 201-217.
RUSU, M., Les formations politiques roumaines et leur lutte pour
l’autonomie, în Revue Roumaine d’Histoire, XXI, 1982, no.
3-4.
RUSU, M., ConsideraŃii cu privire la situaŃia social-economică şi
politică a primelor formaŃiuni statale româneşti, în ActaMN,
21, 1984.
SĂLĂGEAN, T., Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-
lea. Afirmarea regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003.
SĂLĂGEAN, T., Terra ultrasilvana. Structuri teritoriale şi realităŃi
politice în nordul Transilvaniei în secolele IX-XI, în ActaMN,
39-40/II, 2002-2003, p. 63-80.
230
SĂLĂGEAN, T., Dextram dantes. Note asupra specificului
raporturilor dintre cuceritorii maghiari şi populaŃia locală din
nordul Transilvaniei în secolele X-XIV, în Z. K. Pinter, I. M.
łiplic, Maria E. łiplic, coord., RelaŃii interetnice în
Transilvania. Secolele VI-XIII, Bucureşti, 2005, p. 121-132.
SFÂRLEA, V., TradiŃii locale despre voievodul Gelu în spaŃiul istoric-
geografic Gilău-Căpuşul Mare (judeŃul Cluj), în Acta Musei
Porolissensis, 23/1, p. 629-639.
STANCIU, I., Despre ceramica medieval timpurie de uz comun,
lucrată la roata rapidă, în aşezările de pe teritoriul României,
în Arheologia Medievală, III, 2000, p. 127-191.
STANCIU, I., Cercetarea arheologică a epocii migraŃiilor şi perioadei
de început a epocii medievale timpurii (sec. V-IX p. Chr) în
teritoriul nord-vestic al României, în Studia Archaeologica et
Historica Nicolao Gudea Dicata (eds. C. Cosma, D. Tamba,
A. Rustoiu), Zalău, 2001, p. 479-498.
STOICESCU, N., Continuitatea românilor. Privire istoriografică,
istoricul problemei, dovezile continuităŃii, Bucureşti, 1980.
SPINEI, V., Moldova în secolele XI-XIV, Bucureşti, 1980.
SPINEI, V., MigraŃia ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi
contactele lor cu românii în secolele IX-X, în Arheologia
Moldovei, 13, 1990, p. 103-148.
SPINEI, V., Incipient Forms of Statal Organisation with the
Romanians East of the Carpathians, în Transylvanian
Review, 5, 2/1996, p. 44-54.
SPINEI, V., Ultimele valuri migratoare la nordul Mării Negre şi al
Dunării de Jos, Iaşi, 1996.
SPINEI, V., Marile migraŃii în Estul şi Sud-Estul Europei în secolele
IX-XIII, Iaşi, 1999.
SUCIU, C., DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania, 2 vol.,
Bucureşti, 1966-1968.
TURCUŞ, Ş., Sfântul Gerard de Cenad sau despre destinul unui
veneŃian în jurul Anului O Mie, Bucureşti, 2004.
łIPLIC, I. M., ConsideraŃii cu privire la liniile întărite de tipul
prisăcilor din Transilvania (sec. IX-XIII), în Acta Terrae
231
łIPLIC, I. M., Caracteristici tipologice ale fortificaŃiilor din pământ şi
lemn din Transilvania sec. X-XIII, în Acta Terrae
łIPLIC, I. M., Necropolele medievale timpurii din Transilvania
(sfârşitul sec. IX – prima jumătate a sec. XII), în Z. K. Pinter,
I. M. łiplic, Maria E. łiplic, coord., RelaŃii interetnice în
Transilvania. Secolele VI-XIII, Bucureşti, 2005, p. 133-156.
łIPLIC, I. M., ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc în epoca
migraŃiilor şi evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Iaşi,
2005.
VEKOV, K., Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele XIII-XVI),
Cluj-Napoca, 2003.
VELTER, A. M., Transilvania în secolele V-XII. Interpretări istorico-
politice şi economice pe baza descoperirilor monetare din
bazinul Carpatic în secolele V-XII, Bucureşti, 2002.
ZSOLDOS, A., Az Árpádok és alattvalóik (Magyarország története
1301-ig), Budapest, 1997.
232
233
235
Comenzi
Str. Ciucaş, nr. 5, bl. L-1, ap. 15.

Tel. / Fax: 0264/425626,
Tel.: 0746/752191; 0740-139984; 0788-100248
O.P. nr. 1; C.P. 190, Cluj-Napoca,
E-mail: editura_argonaut@yahoo.com
office@edituraargonaut.ro
www.edituraargonaut.ro
Comanda 33 / 05.10.2006
Tiraj: 300 exemplare
236

Salagean - Contributii La Istoria Transilvaniei de Nord Secolele IX XI - 2006

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Salagean - Contributii La Istoria Transilvaniei de Nord Secolele IX XI - 2006

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

łARA LUI GELOU

łARA LUI GELOU

Lucrare apărută cu sprijinul financiar al

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

Editura Argonaut, Cluj-Napoca

Consilier editorial atestat: Emil POP

Dintre cele trei formaŃiuni politice menŃionate de

1 S. Brezeanu, „Romani” şi „Blachi” la Anonymus. Istorie şi

GESTA HUNGARORUM ŞI AUTORUL EI

Când a fost scrisă Gesta Hungarorum? Datarea

2 N. Iorga, Istoria românilor, vol. III, Ctitorii, ed. V. Spinei,

Anonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 23-24; Idem, The Romanians in the

4 A. Madgearu, The Romanians, p. 155 şi n. 16.

5 Pentru analiza pasajelor în cauză vezi A. Madgearu, Românii,

Chronicler Anonymus, în Idem, Studies in Romanian History,

identifică această populaŃie cu kabarii, instalaŃi în preajma

9 DIR I. 329-333, 422-426.

11 S. Brezeanu, „Romani” şi „Blachi” la Anonymus. Istorie şi

12 DiscuŃia la A. Madgearu, The Romanians, p. 15-16. Cel mai

împreună la studiul şcolar”).

Gesta Ungarorum és XII-XIII. századi leszármazói, Budapest, 1925,

autorilor care au urmat au tratat această ipoteză de lucru ca pe

înaintea datei convenŃionale a întemeierii Studium-ului (1088);

expugnauerunt, et dum inde uictores reuertentur etc. (“Plecând de

ecclesias Dei crudeliter intrantes spoliauerunt (“Au lovit cu

terram Pannonie uenit; 8: Almus dux cum omnibus suis uenientes

27 Anonymus, 9: Et dux de Kyeu cum exercitu suo obuiam processit

Autorschaft und Glaubwürdigkeit der Gesta Hungarorum des

Guide, Toronto, 1983, p. 49-50.

30 S. M. Soloviev, Istorija Rossii s drevneiskih vremen, I, Moskva,

continuatione trevensis, în Monumenta Germaniae Historica.

33 Libri duo de synodalibus causis et disciplines ecclesiasticis, în J. P.

Gestei lui Anonymus la A. Madgearu, The Romanians, p. 15-20.

timpurii a Gestei; vezi mai recent P. L. Tonciulescu, op. cit., p. 4-6.

38 Hóman Bálint, A Szent László-kori Gesta Ungarorum és XII-XIII.

39 S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Controverse

42 P. Iambor, Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII),

45 SRH I. 432; pentru documentul emis de Coloman în acest

52 Hugo Falcandus, Liber de Regno Siciliae, ed. G. B. Siracusa,

notarium apposuimus), 62.

sigillo, Johannes filius Woth fuit, scriptor autem /…/ Egidius

56 RA I. 73, 77, 78, 80, 81.

cyrographum factum est a P[aulo] Ultrasilvano episcopo et eiusdem

69 A. Madgearu, Românii, p. 23.

71Simon de Kéza afirmă că Árpád s-ar trage din neamul Turul;

72 Termenul ioculator a avut, în evul mediu, înŃelesuri multiple.

73 Anonymus, 20: Nos autem nec propter amorem nec propter

76 M. Rady, Nobility, Land and Service in Medieval Hungary,

78 SRH II. 501-503.

Hungariam paganisma ydolatria corumpisset.

83 Anonymus, 42: Sed quidam dicunt eos iruisse usque ad

uneori ca o posibilă sursă a lui Anonymus (SRH I. 45), oferă

şi, probabil, Geza I (“Sfânta Coroană a Ungariei”) de către

86 Korai magyar történeti lexikon (9-14. század), Budapest, 1994,

p. 60-66, 111-113. Pentru relaŃiile bizantino-ungare în secolul al

pro Christo etc.

89 V. Spinei, Marile migraŃii, p. 35.

91 I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 113-116.

Danubij et unam sarcinam de herbis sabulorum Olpar, ut possim

usque ad Nigrum Pontum („către răsărit hotarul ei se întinde din

Bucureşti, 1988, p. 90.

98 Ibidem, loc. cit.