MUZEUL JUDEŢEAN ARGEŞ

ARGESIS, STUDII I COMUN/CARI, seria ISTORIE, TOM XIV, 2005

ISTORIE ANTICĂ ŞI MEDIE

UN NOU VETERAN DE ORIGINE DACICĂ

DE LA ABRITTUS

FLORJAN MATEI-POPEScu·

Cu ocazia apariţiei excelentei lucrări a cercetătorului german Sven Conrad

I pre stelele funerare din provincia Moesia Inferior, a fost republicată o inscripţie 1
p na acum doar menţionată într-o lucrare, mai degrabă de popularizare2, ceea ce făcut
a să rămână aproape necunoscută lumii ştiinţifice . Inscripţia a fost refolosită, ca
li 1t rial de construcţie, în unul din turnurile zidului de incintă al fortificaţiei târzii de la
hrittus (Razgrad, Bulgaria). Este vorba de o stelă funerară, încadrată de S. Conrad în
ul stelelor de tradiţie romană Ic3• Pe fronton, este reprezentat un călăreţ în galop spre
th pta, cu o lance în mână, iar deasupra acestei scene o corona. În câmpul inscripţiei ,
I . upra primului rând al acesteia, sunt redate două personaje, unul fiind cel mai
I b bi! defunctul celălalt un vizitiu, aflate într-o căruţă, spre dreapta. Sub această
11 apare un câine, de asemenea redat spre dreapta. Cuvintele din inscripţie sunt
1 p rţite de hederae distinguentes. De asemenea, sunt folosite şi câteva ligaturi: r. I:
I 1 ; r. 4: M+A; N+T+H; r. 5: H+E. Textul inscripţiei este următorul:
T(ito) Ae/(io) Dama-
naeo vet(erano)
Atticus et
Amaranthus
5. /ib(erti) el her(edes) ex
t(estamento) f(ecerunt) .
După cum se poate observa, ne aflăm în faţa uriei banale inscripţii funerare,
I l fost ridicată în cinstea acestui veteran, de către liberţii şi moştenitorii săi, Atticus
111aranthus. În privinţa datării, S. Conrad, puternic influenţat, se pare, de criteriile
III I e, oferă o datare destul de curioasă: prima jumătate a secolului al III-iea p. Chr.,

1 I 111111 de Arheologie „Vasile Pârvan" Bucureşti.

'onrad, Die Grabstelen aus Moes/a Inferior. Untersuchungen zu Chronologie, Typologie und
• tcJplrle, Leipzig, 2004, p. 222-223, nr. 356, pi. 81, 1-2. A fost preluata, la fel tlrl1 nici un comentariu
lucr re care aduni! toate inscripţiile veteranilor din provinciile danubiene, K. Kr6lczyk, Tituli
11 oriirn. Veteraneninschriften aus den Donauprovinzen des R6mischen Relches, Poznan, 2005, p. 127.
I 11ov, S. Stojanov, Abritus. Geschlchte und Archliologie, Razgrad, 1985, p. 42 şip . 47.
I 111rnd, op. cit., p. 222: „Profilgerahmte Stele (Fonn Ic). Hybride Stelenfonn mit zwei Ubereinandcr
li n Giebcln und eincm figUrlichen Relief oberen Teii des lnschriftfeldcs". Despre stelele funerare de
1 mnn!1 încadrate în tipul Ic vezi în acccaŞi lucrare p. 44-45 : „Profilgerahmte Stelen mit
lcbcl, eingeschobenem Relietfeld, Inschriftfeld".
266 FLORIAN MATEI-POPESC'l 1

deşi la sf!rşitul comentariului sllu precizează că veteranului sau unuia dintre inaintu~ll
săi ii fusese acordata cetăţenia de către Hadrian sau Antoninus Pius. Totuşi, este mnl
mult decât evident faptul cil personajul de faţă a primit cetăţenia romană de ln
Antoninus Pius (T. Aelius şi nu P. Aelius, cum ar fi apArut dacii. era vorba de Hadrio11).
dupll ce servise într-una din trupele auxiliare, din păcate nemenţionata în inscripllr
Această observaţie mă determini! sa datez această inscripţie mai degrabă în a demn
jumătate a secolului al II-iea, decât în prima jumătate a secolului Iii-lea.
O analogie interesanta întâlnim la Histria, unde într-o inscripţie, adusă cel mul
probabil din teritoriul cetllţii şi refolosită ca piatră de construcţie la marea basillrll
episcopală, apare veteranul T. Aelius Mucatra/is în anul 152 p. Chr., care servise în"'''
I Flavia Gaetulorum 4• La fel ca personajul de faţl!, acest Mucatralis, trac de origine, 11
primit cetăţenia romana de la Antoninus Pius după un serviciu într-o trupă auxiliarii 11•
a staţionat în Moesia Inferior'. Numele său de origine barbară a fost folosit ce 1111
cognomen, adăugat la numele imperiale, la fel ca în cazul acestui T. Ae/ius Damanaeu.ţ
Cu toate acestea, nu problemele legate de datare m-au ~cut să scriu aceaNlll
scurtă nota. Importanţa deosebit! a acestei inscripţii rezidă în menţionarea cognomc•11
ului acestuia: Damanaeus. Acest nume, folosit de această dată ca un cognomen atutn•
praenomen-ului şi nomen-ului roman, este de origine dacică.
Un anume Dida, fiul lui Damanaius, natione Daqus apare în Egipt ca eque.1· 111
ala Vocontiorum, la Al Muwayh, pe drumul ce lega Quift (Copios) de Al-Qusoyrn
Această inscr„ţie era cunoscut! de mai mult! vreme, dar etnicul soldatului fusese citit
altfel: Volqus . Destul de recent lectura a fost corectatA, dovedindu-se cil acest perso11111
este de origine dacicll.8• Mai mult decât atât, se pare că acelaşi soldat apare pe mai mull11
ostraka în limba greacă de la Krocodilo, în perioada domniei lui Traian 9, asigur6111I
astfel şi datarea acestei inscripţii. În acelaşi fort, într-un alt ostrakon apare un nll
Damanais, călăreţ în cohorta 11 /turaeorum, în jurul anului 118, la începutul domniol
lui Hadrianio. Un alt Damanaeus, fiul lui Burus, apare la Savaria, în Pannonln
Superior 11 . Ambele nume sunt dacice, pentru antroponimul Burus amintesc aici do111
12
toponimul Buridava, „oraşul lui Burus", care apare în Dacia . Foarte apropiat d11

4 Al. Suceveanu, ln „Pontica", 31, 1998, p. 109-114, nr. I• Annte Epigraphique (în continuare A1111fp1
1998, 1148.
1
F. Matei-Popescu, tn „Studii şi cercetllri de istorie veche şi arheologie'', 52-53, 2001-2002, p. 179-183, 111
3.
6
AnnEp 1996, 164 7 - C. C. Pctolescu, lrucrlplioru de la Dacle romalne. ln.scrlpllona externes co11cernu111 I
hlstolre de la Dacle romalne, (Ier - I/leme si~c/es), 1-11, Bucureşti, 1996-2000, (ln continuare IDRE), 420
7
AnnEp 1911, 121 ~ Dessau, H., lnscriptlones lallnae Selecrae, I - III, Berlin, 1954 - 1955 (rcimpri111111r1
(ln continuare ILS), 9142.
8
A. BOlow-Jacobsen, H. Cuvigny, ln „Bulletin de I' Institut Fren9ais d'Archtologie Orientale", 95, 199h. I'
103-107 • AnnEp 1996, 1647.
9
H. Cuvigny, Ostraca de Krocodllâ. la correspondance milita/re el sa cJrculation. Proesldla du d'nrl ,/ii
B,r,n/ce li, Institut Fran\:ais d'ArcMologie Orientale, Cairo, 2005, nr. 11, r. 12 (p. 41); nr. 12, r. 10 (p. 4J1
nr. 24, r. 3 (p. 59); nr. 30, r. 12 (p. 66); nr. 34, r. 3 (p. 71 ); nr. 36, r. 3 {p. 72).
10 Ibidem, nr. 87, r. 40 (p. 146). ·
11
AnnEp 1972, 411, av4nd ce ftati pe Blegissa (D. Dana, ln ,,Zeitschrift tllr Papyrologie und Epigraphlk".
143, 2003, p. 174, fonna iniţiala, atestata ln Egipt ar fi Blalklsa) şi Dlsdosl, alte nwne dacice tipice.
12
Nwnele acestei localitlli din Dacia apare, pentru prima datl, ln pridianul cohortei I Hlspanorum wt"'""'·
datat Intre 105-108, col. li, r. 28: Burldavae in vexillalione, R. O. Fink, Roman Mllitary Records 011 Papy1111
Philological Monogrephs of the American Philological Associalion 26, 1971, p. 217-227, nr. 6J, oh
 NOlf VETERAN DE ORIGINE DACICĂ DE LA ABRl1TUS 267

forma, sub care este redat numele acestui Damanaeus de la Abrittus, sunt numele a
doull personaje, Vipii Damanaei, de la Roma, unde la fel numele dacic a fost folosit pe
llOSt de cognomen, după un nomen imperial, de data aceasta al lui Traian 13 • Un alt
)amanaeus apare într-o diplomă militară din 22 decembrie 144, ca fost soldat (ex
edite) în cohorta V Delmatarum, ce staţiona în Mauretania Tingitana, şi în care se
14
pecifică faptul că este dac • Nu în ultimul rând amintesc aici şi pe Damanaeus, fiul lui
4mazenus, miles carcerarius legionis, într-o inscripţie descoperită în provincia Thracia,
n Cabyle, de unde personajul era origmar 15 • Din păcate nu este indicat şi numele
I iunii în care servise acesta şi în ce provincie.
Într-o diplomă militară extrem de interesantă din 31 iulie 13 I, copiată după o
onstituţie imperială acordată trupelor auxiliare din Mauretania Caesarensis, apare un
pedite, Diurdanus, fiul lui Damanaeus, care servise în cohorta I Flavia
ll.fulamiorum 16 • Din păcate menţionarea originii era făcută în acea parte ·a diplomei
11rc s-a pierdut. Cu toate acestea menţionarea numelor soţiei sale, Zispier Zurosi fi/ia,
I nle copiilor Decebalus, Dossachus, Comadicis (fii), Davappier şi Daeppier (fiice),
111 lasă nici un dubiu. Ne aflăm în faţa unei diplome militare acordate unui fost soldat
I origine dacică.
Forma iniţial! a acestui nume, pare a fi fost Damanais (atestată în Egipt) 17,
1rma Damanaeus fiind o forml1 latinizată. După numele Decebalus, antroponimul
•11manais este unul dintre cele mai bine atestate nume dacice 18•
Nu trebuie să ne surprindă prezenţa unui fost militar de origine dacică la sudul
11111ftrii, întrucât numele de origine dacică sunt destul de bine atestate în Moesia
111 rlor.
Astfel, spre exemplu, îi putem menţiona pe Aurelius Drigissa, veteran precum

m nc:11 11p11re şi pc Tabula Peutlngerlana, sub forma: Burrldava, VI. Iliescu, V. C. Popescu, Gh. Ştefan,
~1r1/e privuind Istoria Romdniel. I. De la Hesiod la ltinerariul lui Antonlnus, Bucureşti , I 964, (în
11111111are FHDR I), p. 740-741.
1••1>us lnscriptionum latlnarum (ln continuare CIL) VI 29 I 61, inscriptia este pusa de Ae/la fusta, sotia sa
tir 11 nnume Vipla Procula, cel mai probabil fiica acestuia; AnnEp 1985, 97, U/pius Damanaeus pune,
1111 uni cu o anume Vipia Forlunata, o inscripţie funerara unei anume Vipia NA VIER. Praenomen-ul este
11 IJ rnt ln AnnEp:,,peut-etre une fautc de gr11vure pour Nau(c)ler(ae) „.". Intre timp, datoritll creşterii
~ •utloase a informat iii or pc care le detinem despre antroponimia dacica, se poate afirma ci ne aflAm în
1111111 nume dacic, Navler, terminatia - vier fiind foarte asemllnlltoare cu o terminatie, -pier, specificii
"lur fem inine de tipul Davappler sau Daeppler (W. Eck, A. Pangerl, în ,,ZCitschrift fllr Papyrologie und
''••nph k", IS3, 200S, p. 188-194). Pentru întreaga disculie asupra acestei inscriptii vezi acum, D. Dana, în
11-1111 11\ fllr Papyrologie und Epigraphik'', 154, 2005, p. 295-297.
11111' 11 1997, 1766 • P. Holder, în ,,Zeitschrift ftlr Papyrologie und Epigraphik", 149, 2004, p. 275-281.
t Ml htd lov, în Studia ln honortm K. Skorpil, Sofia, 1961, p. 209, nr. I - V. Velkov, în „Chiron", 8, 1978,
11 - AnnEp 1978, 730.
f'rk, A. Pangerl, în ,,Zeitschrift fllr Papyrologie und Epigraphik", 153, 2005, p. 188-194, cu discutiile
11 h11 ln p. 205-206. Atrag atentia în mod special asupra noilor nume Comadlcis, Dossachus, Sispler,
'l't'I" ş i Daeppier. Numele Decehalus este cel mai raspândit nume dacic, iar Zurosis apare pe o
4
111111 de la Roma L. Vihtus Zurozis, fiul tui Aptasa (CIL VI 28848 a= IPD 679 •IDRE I 72). Diurdanus
I I un nume dacic foarte rAspAndit (D. Dana, în ,,ZCitschrift ftlr Papyrologie und Epigraphik", 143,
1 11 176-177, cu toate atestarile), ml limitez în III aminti pe acel Diurdanus, fiul lui Decehalus, de la
11 u1, pentru a da un exemplu din Mocsia lnferioarll (AnnEp 1998, I 14 I •IDRE li 339).
ll•nll, tn ,,ZCitschrift tllr Papyrologie und Epigraphik", 143, 2003, p. 172· 173, cu toate atestllrile; vezi
t I ttcnlru clllllretul cu acest nume din Egipt.
r lff, p. 186, tnregistr11 9 atestari, Intre timp numllrul lor a crescut la I I. Spre comparatie pentru
./1• (Deceba/us) sunt 19 atestllri.
268 FLORIAN MATEI-POPESCU

personajul de faţă, care apare într-o inscripţie de la Securisca (Cerkovica). Unul dintre
fii săi se numeşte Aelius Sissa 19 • Ambele nume sunt tipic dacice. Un anume Durazis
apare la la Doina Be§ovica, purtând un nume ce ar putea fi dacic 20 • La Novae apar
Flavius Deceba/us, veteran al legiunii I Italica în timpul lui Severus Alexander2 şi
Aurelius Victor Perburidavensis qui el Buricodavensis11, ambii purtând nume de
origine dacică. La Uzen (Bulgaria), într-o listă a adoratorilor lui Bacchus apar
Crescens Decebali şi un posibil Va/erius [Buro]bustcl3. Tot pe teritoriul Bulgariei le
Obedinenie apare, într-o inscripţie în limba greacă un anume Dikebalos, fiul lui
Dikedos14 • La Dobroplodno, în apropierea Vamei, anticul Odessos, într-o inscripţie în
limba greacă, apar mai multe nume, dintre care măcar unul este cu siguranţă dacic
Eithia, fiica lui Dikebalis ,dar şi Batoudeis Dizi şi Thiti Tara, ar putea avea aceeaşi
origine 2'. La Durostorum printre copiii unui veteran apar şi Va/erius Decibalus şi
Va/erius Seiciper16 • Iar la Sacidava apare veteranul Diurdanus, fiul lui Deciba!us 17.Nu
în ultimul rând trebuie amintit şi acel Naieton, fiul lui Dekeba/os din inscripţiu
descoperită la Topraisar2 • Despre prezenţa dacilor în Moesia Inferior suntem informali
8

şi în celebra inscripţie de la Cetatea, lângă anticul Tropaeum Traiani, în care st:

vorbeşte de un conflict teritorial între Daci şi o civitas Ausdecensium, pe timpul
guvernatorului He/vius Pertinax (176-177 p. Chr.) 29 •
De asemenea, pe lângă aceste exemple, trebuie spus că toate diplomele
militare acordate unor veterani de origine dacică despre al căror loc de descoperire
avem informaţii, au fost descoperite pe teritoriul provinciei Moesia Inferior, mai precis
în acea parte a provinciei care se află acum pe teritoriul Bulgariei 30 •

19
CIL III 14421 ""ILB 133. Pentru alte atestlri ale antroponimului Drtglua, vezi sub o forml uşor coruplft
Drlgilsa, lntr-o inscriptie celebra de la Roma (CIL VI 1801 = ILS 854 = IPD' 688 - IDRE 169), care o atesll
pe o anume Zia, Tlati fi/la, Daca, raor Pleporl regia Colsslobocensls. lnscriptia funerari este ridiwt de
nepo\ii sli, Drig/lsa şi Naloporus (forml latinizata a antroponimului Natopor). De asemenea, vezi un onumc
T. Aurelius Drlglssa, legionar tn legiunea VII Claudia de la Viminacium şi original din colonia Ulpl11
Ratiarla (CIL III 14507 „ IPD' 649 =IDRE II 308).
20
CIL III 12392 = B. Gerov, lnscrlptlones IAtlnae ln Bulgaria repertae. Jnscriplionss Inter Oescum "'
latrum repertae, Sofia, 1989, (în continuare ILB) 155. Vezi, de asemenea, un nume extrem de apropiai.
Zourazl, cu mai multe atcstlri (D. Dana, în ,,Zeitschrift ftlr Papyrologie und Epigraphik", 143, 2003, p. 180-
181 ). Nu trebuie uitat numele lui Duras, regele dacilor înainte de Decebal, conform afirmaţiilor lui Cassiu~
Dio, LXVII, 6, I.
21
IDRE li 324.
12
ILB 317 = IDRE li 326.
11
CIL1116150 = 7437"" ILB 438=IDRE11327.
24
IDRE II 329.
2
' IDRE II 331.
26
CIL III 7477 = IPD4 87S - IDRE li 332. Pentru Selclper vezi acum numele feminin onalog Slspler ,W
Eck, A. Pangcrl, ZPE 153, 2005, p. 188-194.
27
IDRE II 339.
21
Maria Bllrbulescu, ln „Thraco-Dacica", 11, 1990, 1·2, p. 5-9 =IDRE 348.
29 CIL III 14437 2 = AnnEp 1957, 333 ~!PD' 843 :"IDRE II 338: Termin(/) pos(iti) I t(erritoril} c(lvltall.1)

Ausdec(enslum) I adver(sus) Dac(os) secwui(um) I act(a) c(tvitatis)„.; D. Tudor, în „Analele Univcrsitn111

Bucureşti", Seria Istorie, S, 1956, p. 50-57; Al. Suceveanu, Via/a economiccJ în Dobrogea Roma11/I,
Bucureşti, 1977, p. 74-75; Maria Blrbulcscu, Viaţa rura/6 în Dobrogea romand (sec. I -Jll p. Chr.).
Constanta, 2001, p. 125-126 şip. 193.
JO Spre exemplu: Dllgodeltzi (CIL XVI 13, din 9 februarie 71) şi Glava, regiunea Montana (M. M. Roxan, I'
A. Holder, Roman Mllitary Dlplomos , IV, Londra, 2004, 239, din 20 august 127), pentru a da doar doun
exemple de diplome al clror loc de descoperire se cunoaşte cu exactitate.
UN NOU VETERAN DE ORIGINE DACICĂ DE LA ABR11TUS 269

Este greu de stabilit dacă aceşti daci, atestaţi în secolul al Ii-lea pe teritoriul
provinciei Moesia Inferior sunt urmaşii acelor plura quam centum milliam ex numero
Transdanuviorum (printre care şi daci), menţionaţi de inscripţia lui Ti. Plautius
Silvanus Aelianus de la Ttbur, şi care au fost transferaţi la sudul Dunării 'între anii 57-
67 p. Chr., ad praestanda tributa, după cum glăsuieşte inscripţia31 • Sau, spre exemplu,
ş i mai nesigur este dacă printre ei putem identifica urmaşi ai celor 50.000 de geţi
t ransferaţi în jurul anului 4 p. Chr. de către Sex. Ae/ius Catus 32• Un lucru este cert, în
jurul anilor 45-46 p. Chr. existau daci la sudul Dunării, întrucât veteranul Tutio fiul lui
/Jutus, afirmă că este dac, într-o diplomă militară din 9 februarie 71 p. Chr. 33 • Însă, dacă
11ceastă prezenţă ar trebui pusă pe seama unor colonizări sau pur şi simplu existau daci
I deoparte şi de alta a fluviului, rămâne un mister încă greu de elucidat.
În concluzie, T. Aelius Damanaeus a fost un soldat de origine dacică, care
1lup!i terminarea serviciului militar s-a retras în zona oraşului Abrittus, ca de altfel şi
1111 veterani romani după cum rezultă dintr-o inscripţie descoperită acolo şi care
1l11t"ază din timpul aceluiaşi Antoninus Pius • Această nouă inscripţie de la Abrittus
34

Inc să îmbogăţească cunoştiinţele noastre asupra prezenţei dacilor şi în special a

uldaţilor sau veteranilor de origine dacică în Moesia Inferior.

A NEW ROMAN VETERAN OF DACIAN ORIGIN FROM ABRJTIUS

Abstract
ln this short note I discuss a funerary inscription from the town Abrittus
I 111grad, Bulgaria) little known to the scholars. The funerary inscription was raised for
th veteran T. Aelius Damaneus by bis freedmen and heirs, Atticus and Amaranthus.
I uhll hed for the first time some twenty years ago into a Bulgarian short introduction
1 th history and archaeology ofthis Roman town (see în the Romanian text note 2), it
r published, without a proper commentary by Sven Conrad în his brilliant book on
1 I oman funerary stelae from Moesia lnferior(see in the Romanian text note 1).
This monument bas been dated by S. Conrad in the first half of the third
ntury AD, based on stylistic ground. Given the name of this veteran I date this
t •1111mont a little early, în the second half ofthe second century AD and I suppose that
I · teran received his citizenship from Emperor Antoninus Pius.
But the most interesting fact about this inscription is veteran's surname,
111omaeus, on which S. Conrad makes no discussion. I assert that this surname was of
11111 origin, assertion sustained by numerous examples given în the Romania text.
1 lore, T. Ae/ius Damanaeus' inscription comes to enrich our knowledge on the
Ul' of Dacians and especially of Roman soldiers or veterans of Dacian origin in
I Inferior.

I IV 3608 = ILS 986 - IDRE I I 13

1 11,1 VII, 3, 10; FHDR, I; p. 236-237.
VI 13.
11 11 tVlS, 66: [Her]cult sacr(um) I {p]ro salute Antonl{nl] I Aug(ustl) Pii et Veri Caes(arls) / veterani
................,..1,-'-HLomanl) I el conslstentes I Abrit(t)o ad c[an(abas)] I posueru[nt].