CULTUL LUI SABASIUS LA APULUM ŞI IN DACIA *

In Dacia romanti compoziţiei eterogene a populaţiei îi corespunde o mare

varietate de curte şi zeităţi. Intre aceste două fenomene există o strînsă core-
laţie, primul determinînd, în cea mai mare parte, pe al doilea. Această situaţie
s-a impus de la început şi s-a menţinut tot timpul stăpînirii, de aproximativ
165 de ani (106-271 e.n.), a romanilor în Dacia .

• AA = Archăologischer Anzeiger.
AE = Archaeologiai Erlesito.
AEM = Archăologisch-epigraphische Jlilleilungen aus ăslerreich-l'ngurn.
AISC = Anuarul Inslitulului de Sludii Clasice. Cluj.
AK = Archaeologiai Kozlemenyek.
Ann. ep. = Revue d,~s publicalions epigraphiques relatives iI. I'anliquite romaine, in Revue
Archeologique.
BIAB = Bul/elin de l'Institut arclleologique bulgare.
B lin k e n b e r g ,= Chr. Blinkenberg, Archăologische Studien, Kopenhaga - Leipzig,
1904.
CIL = Corpus Illscriptionum Lalinarum.
CUlTI o n t = FI'. Cumont, Les religions orienlales dans le pagallisme romaill, ed. IV-a
Paris, 1929.
DA = Dictionllaire des antiqllites grecques et romailles.
DACL = Dictiollnaire d'archeologie chretienne et de liIurgie.
C. Dai c o vi c i li, La l'ralls, = La l'rallsylvanie dans l'Antiquite, Bucureşti, 1945.
EDR = Ephemeris Dacoromana, Allnuario delia SCllola Romella di Roma.
E i s ele = Sabazios, in Roscher's Lexikon.
Gre s s m a n 11 = H. Gre s s m a 11 11, Die oriellialischen Religiollen im hel/enistisch-
romischen Zeitalter, Berlin - Leipzig, 1930.
ILS = H. Des s il u, Inscriptiones Latillae selectae.
ăJh = Jahreshefle des oslerreichischell archăologischen Illstitutes ill Wien.
R-E = Real-Encyclopădie der classischen Altertumswissenschafl.
Rev. Arch. = Revue Archeologique.
Roscher's Lexikon = W. H. Ros c h e r, Ausfiihrliches Lexikoll der griechischen und
romischen Mythologie.
S c ha efe r = Sabazios, in R - E.
SCIV = Studii şi Cercetări de Istorie Veche, Bucureşti.
VDI = Vestnik Drevnei Istorii.
Vjesnik-Split = Vjesnik za arheologiju i hisloriju dalmatillsku (Buletin d'archeologie et
d'historie dalmate), Split.
W. Wa g 11 e r, Dislokation = Die Dislokation der romischen Auxiliarformatiollen in
den Provinzen Noricllm, Pannoniell, iUoesien und Dakiell von Augustus bis Gallienus, Berlin, 1938.
62 M. MACHEA

Sfîrşitul războaielor dacice din tilllpui lui rrraian a înselllnat biruinl,a

deplină a rOluanilor şi des[iin ţarea regatul u i dac. lJatori tii condi ţii lor deosebi t
de grele în care s-a efectuat cucerirea JJaciei, s-a creat un pu Lernic resentinH:nt
al rOluanilor faţă de daci, aceştia fiind puşi de la început înLr-o situa!je de
inferioritate Jllull luai netă decîL alte popoare supuse luai înainte şi înglobate
în illlperiu. Odalrt cu independenţa politică, populaţia auLohLonă din lJacia
a pierdul nu nUJllai siluapa ecollolllică pe care o avusese înainte, ci şi insti-
tu~iile proprii, de care erau legate forillele sale dp vială socială. Copleşită
şi eclipsală de eucerilori, populapa auLohLon{i s-a ridicaL cu greu din aCl'astă
siLua~ie ~i nUlllai intr-o lll[lsuri'i pe care abia o PUlClll preciza. J)unind sb1pinire
pe pălllînlul L)aciei, pentru a-i putea exploata bogă~iile iUlense, ronlanii
au populat-·o cu colonişti aduşi din toale părţile illlperiului, injinilae cnpiae
hominllm . .. ex toto' orbe Romano, CUIU se eXprilll:l Eutropius (VI II, G, 2). J{ela-
tarea lui esle [H' dep lin confirJna tă de onOlllas tica IJaciei, alcă lui lă pc baza
inscripţii101'.1
Colonizarea Iuasivă a Daciei îndată du pă cucerire, cu popula!je adusă
din afară, este un fapt caracterisLic pentru începuturile provinciei întellleiată
de 1'raian în nordul I)unării. Dar procesul colonizării in Dacia a continuat
şi după aceea, prin aflux neîncetat de populaţie străin~l, pînă spre 111ijlocul
secolului III, c ind situ aţia lnilitară a provinciei a devenJl t precară. Îrn prospă­
tarea continuă a populaţiei se face 1l1ai ales prin corpurile de trupă sau elemen-
tele lllilitare aduse necontenit cUn alte provineii 2 , apoi prin negustori şi
llleseriaşi, atraşi de fainla bogăţiilo'r provinciei şi a po~ibilităţilor de îmbo-
găţire, preclun şi prin funcţionarii din aparatul de stat, civili sau financiari,
ven iţi aici în sluj be.
Coloniştii alcătuiesc pătura stăpînitoare şi hogată din Dacia rOlnană.
Ei Îlllpînzesc întreagă Dacia, aşezîndu-se lllai ales în oraşele pe care le înte-
llleiază, dar şi în 1l1ediul rural, după cunl le -inlpun interesele. Datorită lor în
Dacia are loc o transforIllare rapidă şi profundă a stărilor econolnice şi sociale
existente înainte. f:i introduc şi illlpun forn1ele de viaţă noi, lllateriale şi
spirituale, specifice IUlnii rOIllane, în locul vechi lor stări de lucruri, în bună
parte patriarhale, existente în Dacia independentă. l~olllanizarea I)aciei
nu a urIl1al o cale lungă şi lentă, ca în alte provincii, ci ea s-a ill1lHlS cu vigoare
de la început, desă.vîrşindu-se într-un răstirnp relativ scurt.
Transforlnările produse sînt evidente atît în ordinea lllalerială - prin
construirea de drulnuri, de oraşe, de sate, de castele şi castre, prin intensa
ex p 1oatarea aur u Iu i din IVI un ţii .AP il seni, a fie ru 1II i, a să r ii, a p ~l duri lor, a
păşunilor, a terenurilor agricole şi a celorlalte bogăţii, prin dezvoltarea llleşte-

1 .A. 1" e r (' n y i, ])ie ]JersollCllllUlll('1l von lJa:ien, Budapesta, 1941 (Diss. Pann. 1,9)
şi 1. 1. H. U s s u, Onollulslicon lJaciae, în AISC, I\T, 1D41-1943, p. 18G-237 şi 'V, 1944-:18,
p. 282-301. CI. de aselnenea A . .A 1 f () 1 d i, Zll dem Schicksalen Siebenbiirgens im .Aller-
lunI., Budapesta, 19-tt, p. 1-60 şi C. 1) ai c o vie i li, La Trans., p.113, 11.1.
2 Privitor la trupele din Dacia şi rolul lor în procesul de rOlnanizare a Dacici yezi
c. 1) a i c o v ici lI, La Trans., p. 10~ţ şi unn., preculll şi \V. \V a g 11 e r, Die Dis-
lokulion, preculll şi 1). T !J <.1 o r, Oltenia rOlnanii, Bueure~li, 1058, p. 2(15 şi urn1., I. l( r l i g-
1 i k O v a, K Bonpocy o pOMaHII3au.HH ,UaEIIH (Cu privire la roma11izarea Dacici), V' DI, 3,
1947, p. 219 şi UrIll.
 3 CULTUL LUI SABASIUS LA APULUM ŞI IN DACIA G3

şugurilor şi a industriilor de tot felul, prin ilnpulsul viu al cOluerţului 1 -

cît şi în dOllleniul eulturii spirituale.
I)iversitatea po pulaţiei din J)acia rOlnană se oglindeş Le clar, în afară
de onoluastică, în varietatea credinţelor reI igioase, dOllleniu In care colonişlii
aproape singuri se lnanifes tă, n uillai ei fiind în slare să ridice LeHIple, 111onu-
Incnte şi dedicaţii :tn cins tea zeilor.
Dacia este provincia în care se înLîlnese şi coexistă cele luai diverse culte
religioase, originare din toate părţile illlperiului, pînă la regiunile cele ll1ai
îndepărtate. Locul de frunte îl ocupă în chip firesc cullele greco-rolnane, ale
religiei oficiale. La acestea se adaugă nu nUlllai cultele iLalice sau cele din
Illyriculll, ci şi altele originare din diferite regiuni alc IUlllii rOtnane, de la
cele cu o răspîndire luai generală în illlperiu l, pînă la cultele cu caracter loca1. 2
Astfel, după divinit~iţile pantheonului grec.o-roluan, foarte frecvente sînt în
Dacia, după CUIll se cunoaşte de lllult, cultele orientale, luicro-asiatice 3,
la care se adaugă cele egiptene 4, tracice 5, cel tice ti şi ce 1to-gerl11anice 7,
chiar nord-africane 8 , şi altele. Faţă de acestea în l)acia, spre deosehire de
alte provincii, vechile divinităţi dacice lipsesc aproape cu Lotul în inscriptii
şi lUOnUI11ente, ele fi ind doar bănuite C[l se ascund sub nun1Îrea unora dintre
zeităţile greco-ronlane, în sensul unei inlerprelaiio romana, constatată şi în alte
provincii.
Cei care au introdus în Dacia aceste culte străine au fost în prinlul rînd
coloniştii veniţi din locurile de origine ale diferitelor divini lăţi. 'Totuşi nu
întotdeauna închinătorii acestor divinităţi se dovedesc a fi originari din patria
unde s-au născut zeităţile pe care le adoră. l'oclnai începînd cu secolul II,
luai ales, în ilnperiul rOlnan s-au năruit stavilele ilnpuse pÎn{l aci şi s-au
deschis larg porţile pentru divinităţile populaţiilor supuse. Recunoscute
sau nu. oficial, aceste culte noi s-au ilnpus datorită luistere lor în care erau
învăluite, a practicilor religioase care le însoţeau şi a caracterului lor de divi-

1 C. Dai e o vie i lI, La Truns., p. 133 ~i urnI., iar pentru l)aeia Inferior, D. T u li o r
Oltenia rOlnană, p. 100 şi unn.
~ Singurul studiu de ansanlblu, Ulai lllUll slatistic, este acela al lui Leslie \\~ e b b e r
J o nes, The elllls 0/ lJacia, California, 1929, extras din Universit!/ oI California Pllbli-
cation in Classicl1.l P/zilologie, voI. 9, nI'. 8, p. 245--:305. A se consulla îns,\ ~i C. D a i-
c o vie i lI, La Trans., p. 149, şi urn1., D. T li doI', Oltenia rOlnană, p. 297 şi unu.
3 O. F loc a, 1 calU orientali nella Dacia, în EDH, VI, 19:33. p. 204-239. Vezi
şi C. Dai c o vie i lI, La Trans., p. 150, în noUl, cu bibliografia eitaLtl acolo.
4 F r. 1) r e x e 1, Der CUitllS der iigyplischen Gotllzeiten in den f)ol1auliindern, Leipzig
1890 şi D. O. P o p e s e ll, Le culte d'Isis el de Serapis en Dacie, În llJe/anges de l'Ecole
rOllmaine en ]i'rance, 192,', p. 159-209.
5 G. I. l( a zar o \v, Die Denknliiler des lhrakischen Reitergoltes in 13u19arien,
Budapesta, 1938 (Diss. Pallll, II, 19), D. Tu d o l', 1 cavalieri do.nubiani, în EIJR, \~II,
1937, p. 189 şi urm., VI [[ 1938, p. 445 şi urnI., i ti e 111, Zunz ]{ult ({('s tlzrukiscllen Heilers
in der Dacia Inferior, În Germania, 22, 1938, p. 245 sq., i el e ITI, Tâblite voliue din Tibis-
cum ale cavalerilor dunubieni, în Buletinul Corn. i\/on. Isi., XXXII, 19~H), p. 70 şi unTI.,
i d e n1, Jupiter Zbelsollrâos Il. Drobeta, în Revista Islorică R(}nzznă, XVI], 1947, p. 70 şi unTI.
6 L. \V e b b e r J o nes, T/ze elllls of lJacia, p. ~09 şi unu.; 1\1. 1\1 aer c a,
AI SC, \T, 1D-t·4-1948, p. '224, n. ~L
7 1\1. IVI aer e a, Cultele gennanice in Dacia, în AISC, V, lD-14-l8, p. 219 şi Ul'ln.
8 C. Dai e o vie i. u, Templul 1\ Iallrilor din Jliciu, în Sargetia, 11,1941, p. 127
şi unu., ~I. M aer e a, în AISe, V, p. 224, n. 2.
64 J\1. MACREA 4

nităţi teu1ute, dar salvatoare pentru credincioşii iniţiaţi. Scepticisn1ul reli-

gios, faţă
de divinit{tţile tradiţionale, a favorizat răspJ:ndirea noi lor culte.
Cele de Illai sus sînt adevărate, după CUl11 bine s-a rel11arcat, în prilllul
rînd pentru cultele orientale, ai căror adepţi din Dacia sînt departe de a fi
toţi autentici orientali. 1 Cu toate acestea cultele orientale ocupă un loc
il11portant în rîndul divinităţilor din Dacia, ele reprezentînd cel puţin o
cincime din nUl11ărul total al inseripţiilor sacre. 2
Apulum prin iluportanţa sa deosebită, ca cel lnai populat oraş al Daciei
rOITIane, centru luilitar, poli tic, econonlic, cOluercial a1 provinciei, cu cea
lllai întinsă zonă arheologică şi cu eel luai luare număr de inscripţii cunoscute,
lllereu în creştere prin descoperirea de noi luonulllente epigrafice, ilustrează
în modul cel mai elocvent diversitatea cultelor din provincia nord-dunăreană.
Printre cultele străine, neromane, locul de frunte îl ocup:l şi la Apulum divi-
nităţile orientale. La cele cunoscute pînă acunl, sînten1 în lnăsură să adăugăm
o nouă divini tate originară to t din Asia J.\;lică, anUlTIe cuI tul zeului frigian
Sabasius, corespunzător tracului ])ionysos.
Inscripţ.ia care dOCUlTIentează acesL nou cult la l\pululll a fost descoperită
încă din 1912, dar a rămas pînă aeum nepublicată, achiziţionarea ei de către
muzeul din Alba Iulia fiind doar consel11nată într-un raport afieial din aeeI
an. 3 Ea se păstrează în l\1uzelll din A..lha Iulia, În al cărei inventar (nr. 11002
din 1912 -- Inv. nou 159/1, fi~a 50) se precizează că a fost descoperită în 1912
la locul nUluit "lVlajorszollbtelep" pe proprietatea unui loeuitor, Crişan. Locul
descoperirii, in l\1ăierişte, se află la sud-est de Cetate, pe teritoriul colon iei
Apulum.
Monulllentul este o placă vnti'vă de piatră calcaroa~,ă cu inscript ie, din
care s-a păstrat nUlnai jUIllătatea din dreapta (fig. 1).
Din1ensiunile fragJnentlllui sînt următoarele: inălţ.imea 0,40 m, lungimea
păstrată 0,34 ITl, grosimea 0,058 m. Cîmpul inscripţiei (înă 1ţinlca 0,25 m)
e puţin adîncit şi încadrat de un chenar simplu cu dublă profilatură )i n1argine
netedă, neornalnentată, lată de 0,0-4· m. Din textul inseripţiei .se pă.strează
sfîrşitul celor 7 rînduri. Înălţi111ea literelor, îngrijit săpate şi păst.rînd slabe
urme de miniu, variază: 3,3 cm în r. 1,3 C1l1 în r. 2, 2,8 C111 în f. 3--7. Liga-
turi nUlTIai în r. 4, ~t\+ V şi M+A . Se111nele de separaţie, de formă triunghiu-
Iară, urmează după fiecare cuvînt, indiferent dacă este scris abreviat sau întreg.
Lectura textului păstrat se face cu uşurinţă, în schimb întregirea lui în
unele părţi, neesen-ţiale totuşi pentru importanţa dOCUl111entară a inscripţiei,
se poate face nUluai cu oarecare probabilitate. În r. 1 avelll fără îndoială
numele, la dativ, al divinităţii care nu poate fi alta decît Sabasius, din care
lipseşte doar litera S. Prin aceasta se asigură caracterul votiv al inscripţiei,
dedicată lui Sabasius, divinitate de origine frigiană, care în lumea romană

C. Dai c o v ici u, La Trans., p. 150, şi urme

1
C. Dai c o v ici u, La Trans. p. 151.
2

3 Az als6fehermegyei tort., rege es termeszettudomanyi egyesiilet 1912 evi milkodese,

XVII, 1913, p. 16. Printre alte obiecte arheologice achiziţionate prin cumpărare în acel an
e amintită şi o placă de piatră cu inscripţie închinată lui .Jupiter Sabasius. Notiţa e repro-
dusă, după Anuarul de mai sus, şi în l\Juzeumi es K onyvtdri Ertesit5, VII 1913, p. 141, unde
numele divinităţii apare în grafia Juppiter Sabazius.
5 CULTUL LUI SAIlASJlIS LA APULU~I ŞI IN DACIA 65

a fosi consecvent identi-

ficată cu zeul suprem
"upiLer.' Forme-le cele
JIlai frecvente ale nuull'lui
acestei divinităli, la au-
tori ~i în inscripţii, sint:
Sabazios-Sabazius
. si Sa- .
badios-Sabadius. Alături
de acestea Însil, datorită
incertitudinii pronuIlţ:1i'ii
numelui şi a semnifica-
~iei lui neclare chiar
pentru antici, se Întîlnesc
~i numeroase variante,
printre care în inscrip-
ţiile latine şi acea de
Sabasius. 2 Datorită iden-
tificării lui cu Jupiter,
în inscripţiile latine nu-
mele lui Sabasius estc
precedat aproape tot-
deauna de acela al zeului
suprem, fie sub forma lovi
Sabazio (cu varian tt'ie de
e· ;.... ţ f

grafie), care este cea mai .... .. ,/

frecventă", fie LO.M.

deo Sabadio (ClL VI, Fig. 1. - Placa votivii de la Apulum dedicaUI lui Sabasius.
31164) sau 1.0.iVI. Sa-
basio conservatori (CI L, XIII, 6708). în consecinţă putem întregi şi în
inscripţia de la Apululll: lovi sau 1.0.1\1. Sabasio, ceea ce constituie şi o
indicaţie în privinţa lungimii textului lipsă din partea stîngt[ a monumen-
tului. In r. 2-3 s-a păstrat () parte din numele, la genetiv, al unui împărat

1 Pentru principalele ştiri şi discuţii privitoare la această divinitate trimitem la

următoarele stmlii mai importante: F 1'. Cum o n t, .)abazills, in DA, I\', 929-930;
i de m, Les reI. orienl., p. 60 şi urm.; Ei s ele, c. 232-264; G. \\' i s s o w a, Reli-
gioll rllld Kullus der Ri'mer, el!. II-a, Mlinchen, 1912 p. 375 şi unn.; S c il a efe r, 1540-
1551, Gressmann, p. 110-123; N. Tur c h i, Sabazio, în Eilciclopediu Italiuna, XXX (1936),
p. 375, în care se găsesc bogate referinţe privitoare la izvoarele literare, epigrafice şi monu-
mentale, ca şi bibliografia mai veche.
2 CIL, XIH, 14IJ6 (Vichy), 6708 (~lainz) şi pe o dedica ~ie mai non(, l!escoperiUI
la Aenona, in Dalmaţia de nord, vezi Vjesnik-Split, LIH, 1950-1!l51 (1952). p. 233 şi
url1l. Variantă apropiaU estc şi cea de Zabasius dintr-o inscripţie de la Praeneste (CIL,
Xl\', 2894).
3 CIL, VI, 42D 30767, 430, Xl, 1323, XIII, 1496, XIV, 28D4, 4296, III, 12 42D,
0=

ILS, 0277, Ann. tip. 1908, nr. 141 (de la Eski-Dzumaia, in Moesia Inf.), ca şi pe o inscripţie
recent descoperită la Potaissa, in Dacia (vezi mai jos).

5 - StluJii şi cOUluJlicări
 66 M. MACREA 6

Antoninus, care~ poartă epitetele de pius, felix, iar în r. 4 aven1 o referinţă

la lnama acestuia. Ex voto-ul este deci dedicat lui Sabasius pentru sănătatea
înlpăratului Antoninus şi a mamei sale. Nurnele şi epitetele se potrivesc atît
lui Caracalla, cît şi lui Elagabal. Acesta din urlllă se exclude .însă atît din
cauză că el nu apare în inscripţii alăluri de n1aIna sa Iulia Soenlias, cît şi
pentru că suferind dalnnaiio memoriae nUlnele lui a fost lllartelat în inscripţii.
Răn1îne deci că dedicaţia a fost făcută pentru sănătatea lui Caracalla şi a mamei
sale Iulia Domna: [pro sal(uie) l]lnp(eratol'is) Caes(al'is) [l\J(al'ci) Aul'(elii)
Anto]nini pii jel(icis) [Aug(usii) ei luliae] Aug(ustae) mairis.
Luînd în considerare întregirea aproape sigură a textului în prirnele 4
rînduri, putenl adrnite că în partea pierdu tă lipsesc din fiecare rînd cîte 5-7
sau cel mult 9 litere, inclusiv senlnele de separaţie şi eventualele ligaturi.
Faţă de acest spaţiu disponibil, întregirea rîndului 5 oferă mai multe posibi-
lităţi. După epitetul maiel' al Iuliei DOlnna din r. 4, puteau să urmeze cuvintele
44.Ug(USti) ei cast(rorum) , obişnuite în inscripţii.1 Epitetul castrorum putea
însă să lipsească 2 şi în acest caz înainte de i] llSSUS fecil, expresie care, deşi
mai puţin frecventă decît iussu, illSSO sau ex iussu, ex iusso, se întîlneşte totuşi
în inscripţiile sacre 3, rămîne loc pentru o completare ca ab ipso sau a dea 4.
In r. 6 s-a păstrat numai cognomenul [J.\;I]ar~ianus al dedicantului. Nu
putem şti care va fi fost nOlnenul şi eventual praenonlenul acestuia. Faţă
de epoca din care datează inscrip"ţia ne-am putea gîndi la un Aurelius. In
ultimul rînd avelll sfîrşitul unui euvînt -icius, care trebuie să se refere la
calitatea dedicantului, probabil aedilicius, adică fost edil şi decurion al coloniei
Apulum.
In sensul celor de Inai sus, intregirea' probabilă a textului inscripţiei
de la Apulum ar fi următoarea:
[lovi sau I.O.lVI . S]abasio
[pl'o sal(ule) l]lnp(el'aioris) Caes(aris)
[111(arci) A urCelii) Ani] onini pii lel(icis)
[Aug(usli) el [uliac] Aug(uslae) matris
[ilu!7(usti) ab ipso sau a dea i]ussus leci:t
[L. Aurel(ius)? l~l]arcianus
[aedil] icius
l'raducere: lÂui Jupiter (sau prea bunului şi prea lnarelui Iupiter)
Sabasius, pentru săn~itatea Împăratului Caesar Marcus Aurelius Antoninus
piosul şi fericitul August şi a Iuliei Augusta lllama împ:lratului a .făcut din
porunca (zeului) (L. Aurelius?) M:arcianus, fost edil (al coloniei Apulum).

1 Cîteva exelnple din Dacia şi provinciile vecine: CIL. III, 1565, 7520, 7836, 8243,
10197, 13 805.
2 Ca în inscriptiile CIL. III, 1070, 3269 ş.a.

3 E.g. CIL. VI, 77, donllIn dedil iussus a numinae (sic) eius, 81, iUSSllS libens dedit,
30844, illSSUS Aesculapio ... , CIL. XIII, H488, a l\!ler(cllrio) iussus tecii el consecravit, 8162,
ViSSll iussu[s] , CIL, 1II, 7954, iussus ab ipsis tecii etc.
4 ef. ex imperio Iovi's Sabazi, pe o dedicaţie de la Ostia, CIL, XIV, 4296.
7 CULTUL LUI SABASIUS LA AI'ULUM ŞI IN DACIA 67

Astfel întregită inscripţia, rezultă că ori-

ginar placa voLivă avea dimensiunile aproxi-
mativ de 0,48 X 0,40 m, iar cimpul inscrip-
ţiei 0,33 X 0,25 m.
Datarea inscrip!)ei e asigurată de amin-
tirea împăratului Caracalla şi a mamei sale
Iulia Domna Augusta. Ea se datează sigur
' ..
după moartea lui Sept. Sever şi după uci-
derea lui Geta, care nu este menţionat în
textul epigrafic, deci intre 212-217 e.n.
Deşi prima în ordinea descoperirii, in-
scripţia de la Apulum nu a rămas singura
dedicaţie a lui Sabasius în Dacia. De curînd
I. 1. Russu a publicat un altar votiv găsit
la Turda, provenind din ruinele oraşului
antic Potaissa 1 (/ ig. 2).
Deşi mu tilat, altarul păstrează clar
";-~'.
"...:...
:.:.~
..'....... '

numele divinităpi căreia îi este închinat: .",7" • . . .

r~, . ~.
lovi Sabazio. Din numele dedicantului s-a ',.. t

păstrat numai gentiliciul Aur(elius), care :'.-'~

+\'.>
.., •• , . ' ',A.

urmează imediat după numele zeului. Prae- .i';'-

nomenul lipsea, iar cognomenul este întregit
ipotetic în [Marcelli]nus (?). Ultimele rînduri Fig. 2. - Altar votiv de la Potaissa
ale textului sînt cu totul şterse, partea de dedicat lui Sabasius.
jos a altarului lipsind.
Un al treilea monument, aparţinînd de asemenea cu toată certitudinea
cultului lui Sabasius, este o mină votivă dc bronz, descoperită pe la 1876 la
Jena (com. Găvojdia, r. Lugoj, reg. Timişoara), cu prilejul construirii liniei
ferate Timişoara--Orşova. A intrat şi se păstrează în colecpile Muzeului
Naţional din Budapesta (fig. 3-4).2
Ca de obicei este reprezentată mîna dreaptă, în mărimc mai mică decit
cea naturală (înălţimea 12,6 cm). Mîna ridicată în sus prezintă gestul spe-
cific lui Sabasius, al binecuvîntării-benedictio latina -, redat prin primele

1. Vin activitalea J1l1l:eelur noaslre, voI. 1, Cluj 1955, p. 102-3, cu fig. 2.

~. Semnalat,1 mai Întli pc scurt În Turl. es Neg. h·rl. a delmug!Jururszâgi lurl. e.~
reg. /Iluzewn lârslIlul, [I, 1876, p. 1&3 şi IVj 1818, p. 10, mîna volivii dc la Jcna a fost
publicatii cu ulJ comcntal' de J. Ham p e 1, În Al{, XIII, fasc. Il, 1880, p. 72-75
cu fig. 37-38 şi un desen, după care este descris,1 şi reprodusă dc B. Miile k e r,
DelmagYllrors:cig regiseglelelei, voI. II, Timişoara, 1899, p. 84-87. Dup,1 Ham pe 1, tot
f,II"\ a preciza că e vorba ue o mînă votiv,\ a lui Sabasius, mai eslc amintită dc G. T e-
g I â s, În AH, XVlll, 1898, p. 7 şi AH, XXlI, 18D9, jl. 112 şi de C. Pe t r a nu, lIeven-
dicărite artistice ale Transilvaniei, Arad, 1925, p. 134. B I Î n k e n b e r g, p. 79 şi urm.
o include mai intii În seria mîinilor votive deuicate lui Sabasius (E. 28 - fig. 37-38),
dup,\ care ea cstc amintit{\ apoi ca atare dc Ei s c l c, 242 şi Se h a efe 1', 15·1R. În
leg{ltul'<l cu cultul lui Sahasius, la aceasL't mÎml votiv,\ facc trimitere ~i C. Dai c u v i·
ci li, La l'rans., jl. 150.
l!ustrapile mîinii ue bronz de la Jena, pe CaJ'C le folosim În sludiul de fală, sînt
făcute după noile fotografii executate de Muzenl ?\alional din Budapesta şi trimise nouă
de L. Bar k ti c z i. căruia îi aducem cele mai vii mulţumiri.

5
68 8

N
g
.Q
9 CULTUL LUI SABASIUS LA APULUM ŞI iN DACIA 69

trei degete întinse, iar ultimele două îndoite şi închise. Pe degetul mare, ca
crescut din el, se află un con de pin. Mai jos pe podul şi pe dosul palmei sînt
figurate mai multe simboluri, toale în legătură cu cultul şi misterele zeului.
Mai întîi, pe podul palmei, un vultur cu aripile deschise şi cu capul întors
spre dreapta. El stă, se pare, pe un postament. Deasupra lui e reprezentat din
faţă un cap de berbec. Urmează, spre dreapta, o broasci'\ ţestoasă, apoi un

Fig. 4. - DesC1~ul simbolurilor de pe mîna votiVtt de brollz ele la Jcna.

şarpe care se rididl pe degetul mare. Lîngă el e figurat un caduceu cu aripi

şi terminat în partea superioară prin doi şerpi încolăciţi, în forma unui opt
deschis, cu capetele faţă-n faţă. Alături se află un obiect de formă patrulateră,
înfipt la capătul unei tije, pe care îl identificăm cu un liknon, ciurul sacru.
Deasupra e figurată o broască. Urmează un obiect mai mare, anume un coş
împletit, acoperit cu capac, iar lîngă el o şopîrlă. Coşul de nuiele este cista mistică.
în partea inferiioară mîna e prevăzută cu un inel ornamentat cu crestături
oblice, de fe lu 1ce lor care se văd şi pe tijele caduceului şi ale ciurului, ca şi pe cistă.
Acestea sînt cele trei monumente care fac pînă acum în mod cert dovada
răspîndirii în Dacia a cultului şi a credinţei lui Sabasius.
Sabasius este (1 veche divinitate a triburilor traco-frigiene. La origine el
era un zeu al naturii, al vegetaţiei, al fecundităţii şi al agriculturii. Renaşterea
lui anuală era sărbătorită prin zgomotoase procesiuni orgiastice, în timpul
cărora extazul era întretinut de o băutură ametitoare extrasă din orz si din
grîu (Ammian., XXVI, 8, 2). Chiar numele său: apropiat de illyricul S~baja,
bere, şi de acela de Savadai dat Silenelor în Tracia şi Macedonia, îl indica pe
Sabasius ca zeu al berii. 1 EI corespunde lui Dionysos trac, zeul vinului,

1. Ei s ci c, 233, Se il a efe r, 1541 şi mai ales Gre s s mall 11, p. 110.

70 M. ·MACREA 10

cu care a şi fost identificat. După o etinl0logie luai nouă Illunele zeului Saba-
si us (Sabadios-Sabazios) nu este decît un epitet (traco-frigian) al lu i Dio-
nysos, corespunzător gre Eleutherios şi lat. l..liber (nunle sub care e cunoscut
Dionysos în inscripţjile latine din Dacia şi din celelalte provincii ale Illy-
ricului şi însemnînd liber (slobod l ). De caracterul prilnar al zeului sînt legate
11listerele care îi însoţesc cultul. AIlinlalele, în prinlJ..ll rînd şarpele, taurul şi
berbecele ca şi arborii, luai ales pinul, sînt silnbolurile luj sacre. Ca divinitate
suprenlă a triburilor de ţărani din Frigia, puterea lui Sabasius se extinde şi
asupra oamenilor, el fiind considerat stăpîn pe viaţa şi pe soarta acestora,
creatorul şi, cel care asigură creşterea fiinţelor Ulnane. El este totodată şi zeul
nl0rţilor, la care se întorc sufletele.
Din Frigia, cultul lui Sabasius s-a răspîndit şi în alte regiuni ale Asiei
Mici, suferind variate transforlnări datorită apropierii lui de alte divinităţi
orientcJ1e (Men, i\ttis, Mitras, llelios, Baal etc.). Dar cea rnai puternică influ-
enţă a exercitat-o asupra cultlilui şi naturii lui Sabasius asenlănarea lui cu
Iehova Sabaot al evreilor, zeul o~tilor din biblie. La evreii colonizati de regii
Seleucizi ai Siriei, începînd cu Antioh cel Mare, în diferite regiuni ale Asiei
Mici printre care chiar în Frigia, s-a produs un sincretJSnl intre cele două
divinităţi. Re ligia prirnitivă a frigienilor se înlbogăţeşte şi devine 111ai ab-
stractă. Sabasius devine un zeu suprenl, dOlunul (Kyrios) prea înalt (I-Jypsistos)
şi sfînt (sanctus), atotputernic şi atotstăplnitor (Pankoiranos-r~antokrator),
reunind puterea şi atributele lllaÎ lunltor divinitfiţi.2
Începînd de prin secolul \" l.e.n. cultul lui Sabasius s-a răspîndit şi în
Grecia, unde, cu toate că a fost privit tot timpul ca un zeu barbar, a fost
asociat lui Dionysos, de care îl apropia nu numai natura lui prilnară, ci şi
misterele şi caracterul orgiastic al cultului său. Deluostene, în discursul său
despre coroană (259-·260), ne-a l:lsat cea lnai clară descriere a sărbătorii
în cinstea lui Sabasius şi a lnisterelor sale. Procesiunea, thiasos, avea loc
ziua şi la ea luau parte atît bărba1~i cît şi fe111ei. Cortegiul era hnpodobit cu
coroane de 11lo10tru şi de plop alb . El era condus de un preot care purta în
miini nişte şerpi, pe care îi agita deasupra capului. Adepţii extaziati inaintau
in sunetele flautelor, dansînd. şi strigînd şi invocînd nlJl11ele zeului: "Euoi
Saboi" şi "hyes Attes, Attes hyes", probabil un strigăt tracic de extaz, după
CUIn presupune Gressolann (p. 11·4). În procesiune ca şi în cultul lui lJionysos,
erau purtate ca obiecte de cult cista~, coşul sacru cu capac, in care se afla închis
şarpele, şi ciurul sacru, liknon. În s.chimb, 111isterele în cadrul cărora se făcea
iniţierea noilor adepţi avea loc noaptea, departe de ochi:l profanilor curioşi.
Novicii erau supuşi purificării. Ghel11uiţi la pălnînt şi acoperiţi cu piei de
cerb, erau frecaţi cu 11oroi şi cu tărîţe, după care se ridicau şj pronunţau for-
mula "anl scăpat de rău, a111 găsit binele", (EcpU)'OV xa:<ov, EUpOV a~Etvov).
La Ronla, Sabasius a fost cunoscut mai tîrziu decît în Grecia, nUll1ai
după expansiunea ronlanilor în Asia Mică, deci nu prin fi lieră elenică. Cea

1. lI. Gre goi re - G. n o 11 il a Il t e, în Annllaire de l' (Tniversitl~ libre de

Brllxelles, VII, p. 41 şi urm., cI. \Tl. G e o r g i c v, în studii r:lasice, II, 1960, p. 43.
2. Vezi mai ales, în aceast:I privinţe), F r. C U In o 11 t, Les re!. orient., p. 60-61
cu nota 60 şi 61, E i s ele, 263 şi urm. Gre S S In a 11 n, p. 115 şi turn.. H. L e ele r q
arte 1\lain, în DACI-, X, c. 1206 şi urm.
11 CULTUL LUI SABASIUS LA APULUM ŞI IN DACIA 71

luai veche aluintire a lui este aceea a lui Valerius Maxirnus (1, 3, 2), care rela-
tează că în anul 13H e.n. Cornelius Hyspanus, praetor peregrinus, i-a alungat
din Roma pe evreii care prin cultul lui Jupiter Sabasius au Încercat să strice
moravurile ron1ane: Iudaeos, qui Sabazi Iovis cultu Romanos injicere mores
conali erant, repelere domus suas coegit. Dar rezistenţa faţă de cultele străine
a slăbit cu tÎInpul şi încă din secolul I e.n. cultul şi 11listerele lui Sabasius
(sacra Savadia: CII" X, 5197) au prins teren la ROlna, de unde apoi s-au răs­
pîndit în Italia şi în provincii. La ROlna însă, spre deosehire de Grecia, Saba-
sius a fost de la început identificat cu Juppiter şi aşa s-a impus apoi în toată
lumea rOlnană.
Răspîndirea cultului său în imperiu este docu1l1entată de inscripţii, ca şi de
numeroase monumente figurate, statuete, reliefuri, tăbliţe, mîini votive etc. l
Dedicaţiile şi celelalte atestări epigrafice în limba latină ale cultului
lui Sabasius în imperiul roman nu sînt prea nUlueroase. NUlnărul lor, inclu-
zînd şi pe cele lnai nou descoperite sau publicate, în nlăsura în care ne sînt
cunoscute, este de aproximativ 20. După locul de descoperire ele se reparti-
zează astfel: Roma (7) 2 Italia (5) 3 Gallia (3) 4, Dalrna.ţia (1) 5, Moesia
Inferior (2) 6, Dacia (2) 7.
Cu toate că, ţinînd sealna de datarea monumentelor figurate, se constată
că la Roma şi în in1periul roman cultul lui Sabasius a prins teren începînd
din sec. 1 e.n. Dintre inscripţiile cunoscute pînă acun1 numai două au putut
fi datate, ambele în sec. III şi anUlne altarul de la Mogontiacum pus de M. Aure-
lius Germanus din Leg. XXII Primigenia pia jidelis Alexandriana 8, deci
în timpul lui Alexandru Sever (222-23E~), şi altarul de la Roma (CIL, VI
31164), închinat în anul 241 de către equites singulares recrutaţi din Ala

1 Lista luonumentelor figurate aparţinînd cultului lui Sabasius, la E i s ele, 235

şi urm., şi S c h a efe r, 1542 şi urm. Pentru Thracia, vezi şi G·. IZ a zar o \v, în R-E,
vr A, 485 sq. şi 495. lJn nou nl0nument descoperit la Plovdiv a fost public~t recent de
D. T s o n t c h e v, Un monument du syncretisrne en Thrace, în ReLJ. Arch., XLIV, 1954,
p. 15-20. în registrul superior e reprezentat Sabasius, iar in cel inferior cavalerul trac.
La monuInentele nlentionate de Elsele şi Schaefer trebuie să se adauge şi importanta tăbliţă
de bronz, lucrată au repollsse şi argintată, descoperită la Ampurias în Spania (AA, 1912,
c. 454 şi urm. cu fig. 50). Deşi tăbliţa e parţial distrusă, scena foarte încărcată de figuri
şi simboluri nu se referă "sans aucune doute a la religion de Mithra", cum opina P. Paris,
care o publică, ci aparţine, cu toată certitudinea, cultului lui Sabasius, după cum uşor
se recunoaşte atît după figură şi ţinuta zeului, reprezentat din faţă, în costum oriental,
cu boneta frigiană pe cap, cu drepta făcînd gestul bine cunoscut al binecuvîntării, în stînga
ţinînd o lance, iar cu piciorul drept călcînd pe un cap de berbec, cît şi după numeroasele
simboluri figurate de o parte şi de alta a lui.
Tăbliţa de la AJmpurias, ca formă şi figuraţie, e sinli1ară telb 1iţelbr mai de mult
cunoscute, una anătoare în l\luzeul de la I{openhaga (Roscher's Lexikon, IV, 248, nI'. 17, cu
fig. 8), a doua în Antiq~larium de la Berlin (AA, 1892, p. 111).
2 CIL, VI, 142, 429-30767, 430, 30948, 30!)49, 30950, 31164.
3 ILS, 9277 (Fiano Romano), CIL, XIV, 4296 (Ostia), 2894 (Praeneste), CIL, X,
5197 (Casinum), CIL, XI, 1323 (Luna). Pe gîtul taurului de pe relieful mitriac de la Tibur,
inscripţia enigmatică nama Sebesio, CIL, XIV, 3566.
4 CIL, XIII, 1179 (Nanteuil, în Aquitania) , 1496 (Vichy), 6708 (1\Iainz).
5 Vjesnik-Split, LIII (1950-1951), p. 233 şi urm.
6 CIL, III, 12 429 (Pavlikeni), Ann. ep. 1908 nI'. 141 (Eski Dzumaia).
7 Apulunl şi Potaissa, vezi mai sui
8 C lL, XIII, ()708, ef. A. 1) o mas z e w ski, Die Rfligion des rom. I-Ieeres,
Trier, 1895, p. 41, nI'. 66.
72 M. MACREA 12

prima Dardanorlln1 din Moesia Inferior. 1 Dedicaţia de la i\pU lUIU este şi ea

databilă, anume în timpu 1 dOlnniei împăratului Caracal] a şi a 111anlei sale
Iulia DOlnna (212 -218), deci tot în sec. III, dar înaintea celor două inscripţii
datate de pînă aCUlTI. Dacă nUlllele Aurelius al dedicantului de pe al tarul de
la Potaissa ar fi sigur, atunci şi acesta s-ar data, fie la sfîrşitul sec. II, fie luai
degrabă, judecînd şi după scrierea puţin neîngrijită, în sec. 111. 2
Adepţii lui Sabasius, ca şi ai celorlalte culte orientale, se recrutau luai
ales din păturile de jos ale societăţii, oameni liberi sau sclavi, bărbaţi şi feluei,
dar şi dintre oalnenii nlai înstăriţi şi cu vază, cu IU era de pi Idă preotu 1 cuI tului
lui Sabasius (sacerdos sacrorum Savadiorum) din Casinllln, in LatiuIll, L. Luc-
cius L. f. Ter(entina tribu) Hiberus, printre altele luagistrat al coloniei (II
viI' iterunl quinquennalis, patronus)!1 căruia concetăţenii SăJl îi ridică un lTIOnU-
ment (Casinates publice oh merita eius d.d.).3 În sec. III cultul lui Sabasius
nu lllai cunoaşte nici o îngrădire. 4 El pătrunde şi în rîndurile soldaţilor,
care îi ridică altare, după cunl dovedesc cele două inscripţii de la Rorna şi
de la 1VIogontiaculu, 111enţionate lllai sus. 5
Inscripţia de la Apu lun1 este prilna dedicaţie a lui Sabasius făcu tă pentru
sănătatea unui llnpărat, antllne a lui Caracalla şi a Iuliei I)olnna. Cine va
fi fost acel Marcianus care a făcut dedicaţia nu putelll şti cu certitudine, dar
dacă cOlnpletarea ultinlului rind al inscripţiei este bună, el era lllagistrat al
coloniei ApululU. NUlnele său e rOlnau, ceea ce nu spune însă nilnic în pri-
vinţa originii sale etnice. El se pare să fie totuşi unul din nU111eroşii colonişti
aşezaţi în marele centru civil şi lllilitar de la Apulum, făcînd parte din ele-
luentele civile sau provenit din rîndurile arlllatei. Tot un lltllne rOluan, poate
Aurelius, pare să poarte şi dedicatul altarului de la Potaissa, al doilea centru
111ilitar ilnportant al Daciei, unde ~Lncepînd de prin anii 166 -167, îşi avea
garnizoana legiunea V Macedonica., Starea proastă de conservare a monu-
mentului epigrafic nu ne perlnite să ştiln dacă el era un luilitar, cunl bănuieşte
1. 1. Russu (loc. cil.) sau un civil.
În inscripţia de la Apulul11 se spune că Marcianus a făcut dedicaţia din
porunca zeului (iussus tecit). Precizarea este inlportantă şi selnnificativă pentru
natura şi puterea zeului frigian. Un alt ex-voto, săpat tot pe o lespede de
Inarmură descoperită într-un mic sanctuar rupestru la IOstia (), a fost de

1 Îşi avea probabil garnizoana la Arrubium (Măcin), dar urrue a lăsat în luai lluIlte
localităţi din I)obrogea, vezi 'V. \V a g Il e r, Dislokatioll, p. 33 şi unu.
2 eL r. 1. H. u s S u, loc. cit.
3 CIL, X, 5197.
4 În inscripţia CI L, X T, 1323, în eare se pare că e vorba de un SHnctual' închinat
lui Sabasius d~ St. ~Iettius Zethus, se arată că locul pentru ridicarea lnonumentului a fost
dat de sfatul oraşului (L.D.f).D.). Cu toate că majoritatea nl0nU111entelor referitoare la cultul
lui Sabasius aparţin se pare mai ales sec. 1- II, iar inscripţiile datate (vezi luai sus),
sînt numai din sec. r II, importanţ.a şi nlspîndirea cultului zeului frigian sporeşte pe luăsudl.
ce ne apropiem de sfîrşitul lumii antice, vezi S c h a efe r, 1543, cu bib liogI'afia citată acolo.
5 Cf. A. Dom a s z e \v ski, Die Religion des rom. Heeres, p. 63. Soldat în
legiunea II Parthica este şi Aur. l\1estrinos, dedicantul lui l<urios Sabazios din inseripţia
de la DragOITlanski Tepnik în Bulgaria (A EJI X, 1892, p. 239, nr . .3 = E. 1< ali n k u,
ilntike Denkmiiler in J111lgariPll, Sofia, 190(), nI'. 181).
6 E isele, 235-:Hl şi 256-7, ef. şi GressInann, p.l1[:1.
13 eULTUL LUI SA.BASIUS LA APULUM ŞI IN DACI A 73

asernenea dedicat ex imperio Iovis Sabazi (CIL, XIV, 4296), iar un alt domum
a fost dăruit lovi Sabazo oplimo ei Fortunaesanctae de către 1\1. Caerellius Sossius
ex visa (IlJS, 9277). Ca stăpîn al soartei oalTLenilor, Sabasius a exercitat o tira-
nică influenţă asupra adepţilor săi, cărora li se arăta în vis, fie în chip anlenin-
ţător, fie spre a le acorda sprijin şi ajutor la nevoie. În această credinţă, cul-
tivată cu grijă de preoţi, stătea adevărata putere şi întregul lnister al fiinţei
demonice a lui Sabasius, după cum rezultă din tradiţia literară antică şi din
InonuIllentele şi dedicaţiile naive ale credincioşilor săi. Dedicaţia de la
Apululll, fiind făcută pentru sănătatea lui Caracalla şi a Iuliei Domna, a putut
fi prilejuită tocIllai de prezenţa în1păratului în anul 214 în Dacia şi acţiunile
lui războinice întreprinse atunci la graniţele provinciei înlpotriva dacilor
liberi, a vandalilor, a marcomanilor şi a quazilor sau de plecarea lui în Orient,
de unde, după curTI se ştie, nu s-a l1lai întors niciodată.l
Ce anUl11e a făcut sau a dedicat lVlarcianus în cinstea lui Sabasius nu se
spune în inscripţie, iar lipsa de preciziuni cu privire la ruinele din l11ijlocul
cărora ea va fi ieşit la iveală de asenlenea nu ne serveşte în această privinţă.
Dar verbul lecit ar indica, cu toate că dirnensiunile rnonurllentului epigrafic
sînt reduse, că trebuie să fie vorba de o construcţie sacră, teJuplu (aedes) ,
sanctuar (sacelluln) sau aedicula, Jl1ai de grabă decît de un altar (ara) şi cu
atît luai puţin de o il11agine seu Ipturală a divinităţii sau de o simplă ofrandă
(donarium). Existent·a unor aselnenea sanctuare ale zeului frigian e cunoscută
din descoperirile arheologice, din inscripţii şi din au tori i antici. 2

1 Vezi 1\'1. 1\1 a cre a, A.părarea graniţei (/{> vest .~i nord-est a Daciei pe timpul împă­
ratului Carac.alIa, în sef V, VIII, 1957, p. 215 ,i urme
2 În ruinele unui lnic sanctuar de la Ostia, aselnănător unui l\Iithraeunl, dar ser-
vind probabil cultului lui Sabasius, s-a găsit, s~pată pe o lespede de marnlură, asemenea
ph1.('ii votive de la Apulurn, dedicaţia lui Aemilius Eus(chenus) (GIL, XIV, 4296, cI.
H. 1) e s sau, în Eph. EpiRr., IX, 439 şi S c h a efe r, 1543). Tot aşa la Roma, în
ruinele unui alt sanctuar de la poalele Capitoliulu i au ieşit la iveală două monumente ale
lui Sabasius, o p Iacă de luarmură dedicată [Sa] nclo inviclo [S]abazi de către ~I. Furius
Clarus, pentru săn~ltatea fiilor săi (CfL, VI, 3094~~) şi o aedicula de Inarmură, cu imaginea
Victoriei, închinată Sanclo Deo Sabazi, de către Attia Celerina, per voce(m) ].1 egas.i -sacer-
do/ris) (CfL, VI, 30948).
În Bulgaria au fost recunoscute ruinele a doui"t sanctuare ale lui Sabasius, unul săpat
în stîncă la Dragolnan (R-E, 1 A, 1516), iar altul la Serdica (R-E, VI A. 485=E. IZ ali n k a,
iln like IJenkln. in rJlllgarien, nI'. 185), aşa preClUTI despre refacerea unui teluplu al lui Saba-
sius este vorba probabil şi în fragmentul de inscripţie de la I{ispitlii-Karanov (AEJI,
XVIII, 1895, nI'. 3G =- Ann. ep. 1908, nI'. 44; cf. R-E IA, 154fl şi VI A, 485).
!)e altfel existenţa unui telnplu circular al lui Sabasius în Thracia. pe colina Zihnissus,
e atestată direct de Alex. Pol. la l\1acroh. 1, 18, 11: Item, in Thracia ellndem haberi Solem
ac Liberum accipimus qaem illi Sebadillm nllncupantes magnifica religione celebrant, eique
deo in colle Zilmisso aedes dedicata est specie rotunda, cllius medium interpatet lectllm. (ŞtiIn
de aselnenea. că în Thracia Sol şi Liber sînt socotiţi unul şi acelaşi zeu, pe care (tracii)
îl nUlnesc Sebadius şi .tI sărbătoresc cu mare pompă; acestui zeu îi este închinat, pe colina
Zihnissus, un tenlplu rotund, al cărui acoperiş e Îlltredeschis la mijloc).
Aceste numeroase atestări epigrafice şi literare privitoare la cultul lui Sabasius în
Thracia dovedesc că atunci cînd, luai ales în epoca ronlană, străvechea divinitate tracă,
transplantati'l cu lnult înainte în Asia Mică, mai ales în Frigia, a revenit în ţara ei de origine
a găsit o primire deosebit de favorabilă, devenind populară şi fiind adorată alături de
celelalte dou~l principalle divinităţi naţionale ale tracilor, IJionysos, cu care se şi identificcl,
si Cavalerul trac (I-Ieros). În Sabasius tracii şi-au regăsit o veche divinitate a lor.
74 M. ~1ACREA 14

A treia mărturie despre cultul lui Sabasius în Daeia, mîna votivă de

bronz de la Jena, face parte dintr··o serie foarte numeroasă de aserrLenea pro-
duse ale artei industriale, bine studiate şi cert dovedite ca aparţinînd zeului
frigian de către Chr. Blinkenberg. 1 Ele datează din priulele secole ale impe-
riului şi s-au găsit atît în Asia Mică şi în partea de răsărit a in1periului, cît
şi la R0I11a, în Italia şi în provinciile apusene. Caracteristică, în primul rînd,
la aceste mîini votive este ţinuta specifică a degetelor, anume primele trei
întinse şi ridicate în sus, iar ultimele două închise şi îndo ite. Este m.îna însăşi
a zeului (manus dei) care acordă sprij in, protejează şi binecuvîntează pe fideli.
Gestul era folosit de preoţi în ceremonialul misterelor. Obiceiul de a con-
sacra mîini votive divinităţii există şi în religiile semitiee, de aceea s-a pre-
supus că el a trecut în cultul lui Sabasius prin intermediul iudeilor din Siria
şi Frigia. 2 Dar 11lîinile votive ale lui Jupiter Dolichenus, Heliopolitanus
sau ale altor divinităţi siriene nu prezintă gestul specific al protecţiei şi bine-
cuvîntării, care rărnîne caracteristic pentru cultul lui Sabasius. De aceea
originea lui pare să fie mai degrabă frigiană, mai ales ·că gestul era folosit
şi în misterele lui I)ionysos, aşa precum apare şi pe unele dintre reliefurile
cavalerului trac. 3 Gestul a trecut luai tîrziu de la misterele lui Sabasius
în li turgia creştină ca selnn al binecuvîntării - benedictio latina.
Pe mîna de bronz de la Jena, ca pe toate celelalte luîini votive aparţi­
nînd cultului lui Sabasius, sînt reprezentate mai multe silnboluri, care îşi
au sel11nificaţia lor, ulai mult sau lllai puţin cunoscută:tn misterele zeului.
Fructul de pin de pe degetul :mare este nelipsit de pe lnîinilevotive ca
şi de pe reliefurile lui Sab,asius. Pinul este arborele saeru al lui Sabasius,
iar conul de pin sirubolizează probabil fecunditatea naturii, care izvorăşte
din puterea zeului.
'Tot aşa şarpele este animalul sfînt al zeului frigian. El este incarnarea
zeului şi simbolul lui principal. JLa vederea lui adepţii. strigau "Sabazios"
(Teofr. Char., 16,4.). El joacă un rol il11portant în misterele lui Sabasius. Ini-
ţierea, după lnărturia lui Arnobios (V, 21) şi a lui Clemens Alex. (Protr. 2,16),
se făcea prin introducerea în sîn, pe la gît, a unui şarpe, c,are era scos apoi pe
la poalele hainei. Ritul simbolizează unirea sexuală sau ll1ariajul simbolic
al zeului cu adeptu1. 4 Şarpele este deci simbolul vieţii, care este un dar al
zeului.
Necunoscută este în schÎ1ub semnificaţia celorlalte animale, broasca
ţestoasă, broasca şi ş0pîrla care apar însă frecvent pe reliefurile şi ll1îinile

Capitolul narstellungen des Sabazlos llnd Denkmiiler seines Kultes, p. 68 şi urme

1
Vezi şi
E i s ele, 235 şi UrITI., S c h a efe r, 1542 şi urm. O mînă votivă de bronz desco-
perită mai demult (AH, XVIII, 1898, 4n) la Ravazd, în Pannonia, şi păstrată în Muzeul
din Gyor, pub1ir~l F. L el. Il g, în AH, s. III, voI. VII-IX, ln46-1948, p. 184, cu
pI. XXXV, 1.
2 B lin ~ e n b e r g, p. 123 şi urm., F r. Cum o n t, Les rele orient., p. 60
şi urm., cu Jl. 61, II. L e c 1 e r q, în l)ACL, X, p. 1207, F. L II n g, în AE', VII- IX,
1946-19 18-, p. 185.
1

3 H. Se y r i g, Bul. Corr. Iiell., LI,1927, p. 211 şi urm., (citat după Cumont),

Gre S s 111 a n 11, p. 114, G. 1< a zar o w, în R-E, V 1 A, 485.
4 eL Gre s s Jll a 11 11, p. 115, care arată că acest mit stă la baza multor povestiri
despre u11irea zeului în chip de şarpe cu zeiţe sau cu muritoare, care au dat naştere la eroi.
15 CULTUL LUI SABASIUS LA APULUM ŞI IN DACIA 75

votive ale lui Sabasius. Nu îndeajuns de lămurită este şi semnificaţia ber-

becului. El este totuşi aproape nelipsit pe reprezentările figurate ale zeului
şi pare S~l fie unul din animalele lui sacre.
Vulturul de asenlenea este un atribut obişnuit al lui Sabasius. El nu
a fost ÎInpru111utat de la Zeus sau de la Jupiter, ci 11lai degrabă a fost introdus
în cultul lui Sabasius sub influenţa credinţelor din Siria, unde vulturul figu-
rează ca atribut al lui Sol şi al diferiţilor 13aal-i (Jupiter Dolichenus, Jupiter
Heliopolitanus, Elagabal, Malacbel), ca şi pe lllonuluentele funerare, unde
el silnbolizează innlortalitatea sufletului. 1
Caduceul este stilizat într-o formă particulară, cu aripi, ale căror capete
sînt aplecate în jos, iar sus se ternlină, ca de obicei, printr-o figură de opt
deschis alcătuită din doi şerpi încolăciţi, ale căror cozi sînt unite în partea
superioară, iar capetele privesc faţă-n faţă . 1'ija este o bară lată, ornamentată
cu incizii scurte paralele. O reprezentare întrucîtva similară a caducelui avelll
şi pe tăbliţa de bronz de la Ampurias. Caduceul este elnblema lui Hermes,
care în accepţiunea sincretistă a lui Sabasius a fost asociată ca acolit al
zeului frigian 2 , cu misiunea probabil de însoţitor al sufletelor. 3
Interesante şi rare pe monumentele privitoare la Sabasi us sînt cele două
obiecte sacre, cista şi liknon. Ele joacă un rol însemnat în nlisterele lui Saba-
sius, fiind purtate, după 111ărturia lui Dernosthenes (vezi mai sus), în proce-
siunea Sabaziaştilor. Cista e reprezentată, ca deobicei pe monumente şi în
concordan-ţă cu ruerrţiunile literare, ca un coş de nuiele împletite acoperit -cu
capac. 4 În ea se păstra şarpele, întruchiparea vie a zeului, aşa cunl se vede
pe lTIonedele, nUll1ite cistophori, bătute în mai multe oraşe din Frigia şi din
alte regiuni ale Asiei Mici. 5 Ciurul sacru, liknon, este de asemenea foarte
rar reprezentat pe monumentele referitoare la cultul lui Sabasius. Cunoscut
nlai ales din scenele dionysiace, el simbolizează purificarea. De la instrumentul
folosit de agricultori pentru alegerea grîului şi a altor seminţe, în misterele
zeului frigian ciurul sacru a ajuns simbolul purificării omului de murdă­
ria ereditară.6
Mîinile de bronz, judecînd după numărul relativ mare de exemplare
descoperite, constituie obiectul unor ofrande oferite frecvent zeului frigian.
Ele erau expuse probabil În tenlple şi sanetuare. După cum rezultă din relie-
furile de pe un CippLlS de la Arime în Siria'?, ele erau fixate pe un postament,
de lemn probabil, şi depuse în nişe sau pe un altar, cum se vede pe tăbliţa
de bronz de la Ampurias (vezi mai sus). E posibilă însă şi o altă întrebuinţare.

1 F r. Cu ll1 o n t, J;;tlldes s!Jriennes, Paris, 1917, p. 56 şi urm.

2 Caduceul figurează printre numeroasele atribute de pe reliefuri (I{openhaga, Am-
purias şi Antiquariull1 Berlin), ea şi pe mîinile de bronz (Blinkenberg, fig. 35-36). Chiar
bustul lui Hermes apare uneori pe reliefuri (Ampurias) şi pe mîinile de bronz (A venehes,
la Eisele, 246, fig. 6). l)e asemenea în unele dediraţii epigrafice :Mercur figurează alături
de Sabazills: CIL, III~I 12429; Ann. ep., 190R, nI'. 141; CIL, VL 30940.
3 CL Gre s s m a n ll, p. 112 şi unu.
4 F r. L eno r rn a n t, în DA s.v .
5 Vezi de pildă E i s ele, 237, fig. 1.

6 F r. Cum o n t, Les rei. orient., p. 60 şi urm.

7 H. S e y r i g, Syria, XX, 1939, p. 189 şf urm. cu fig" 9, ef. F. L ă n g, in AE,
VII-IX, 1946-19·48, p. 186 şi urm., cu pl. X~~XV, 2.
76 M~. MACREA 16

Pe tăbliţa de bronz de la Kopenhaga o aselnenea mînă, schiţînd gestul bine-

cuvîntării, Încoronează sceptrul pe care îl ţine Sabasius în mîna stîngă. Bazîn-
du-se pe această reprezentare s-a presupus că un sceptru silnilar purtau şi
preoţii zeului frigian în exercitarea cultuluLl Asernenea destinaţie e reco-
lllandată de lipsa oricărei inscri pţii şi de faptul că unele lllîini, CUlll este cazul
celei de la Jena, sînt l11ai nlici decît Inărimea naturală, totdeauna goale în
interior,şi în partea de jos au un inel prin lnijlocirea căruia se puteau fixa
la capătul sceptru lui. 2
E probabil însă că lnîinile votive ale lui Sabasius, datorită atît credin-
ţelor despre natura salvatoare a zeului, care avea putere lYLîntuitoare şi dădea
ajutor supranatural celor bolnavi, cît şi numeroaselor atribute şi silnboluri
reprezentate pe ele, anilnale şi tot felul de ol)iecte, au primit cu till)pul şi un
caracter apotropaic, fiind folosite îOlpotriva deochiului, a bolilor şi a altor
rele. 3
Această destinaţie a unora dintre 111îinile votive ale zeului frigian pare
să rezulte şi din faptul că ele au ajuns să fie confecţionate nu nUlnai din bronz,
ci uneori şi din teracotă. O astfel de 11lină se află în M:uzeul Naţional din
Budapesta (fig. 5).4
l\lîna face gestul specific al binecuvîntării. Dar degetul arătător şi cel
Dlare lipsesc, ele fiind întregite. :Este confecţionată din lut ars, suprafaţa
fiind acoperit[l Cll un slnalţ de plulnb de culoare verde-cafenie închisă. tnăI­
ţÎlnea totală, inclusiv degetele întregite, este de 16,6 C111. în partea de jos
prezintă o gaură, prin lnijlocirea c:lreia Inina putea fi fixată pe o tije. Locul
de descoperire este necunoscut, dar ea provine probabil din Pannonia sau
dintr-o provincie învecinată. Pe dosul pahnei sînt reprezentate foarte sche-
111atic un şar.pe cu capul în sus, în stînga lui se pare o broască ţestoasă, în
dr,eapta probabil o şopîrlă, iar deasupra ei alţi doi şerpi în cruce, cu capetele
în jos. Reprezentări întrucîtva siulilare se cunosc de pe dosul mîinii votive
de bronz de la Bel'lin. 5
Abstracţie făcînd de Inîna votivă de lut din Muzeul de la Budapesta,
al cărei loc de descoperire este necunoscut, după CUln s-a spus, cele trei monu-
Inente descrise şi COlnentate mai sus, de la Apulum, Potaissa şi Caransebeş,
se referă cu toată certitudinea la religia lui Sabasius şi fac dovada neîndo-
ielnică a răspîndirii cultului său în :Oacia, cel puţin în sec. III, cînd se datează
cele două inscripţii, dacă nu şi în secolul precedent. Comunităţi religioase
grupînd pe adepţii zeului frigian existau sigur în două centre importante ale
IJaciei, la Apululll şi la Potaissa, anlîndouă locuri de garnizoană ale celor

: Blinkenberg, p. 86 şi 101,R. NoII, Oj!l., XXXI, 19:39, Beibl. 74,F.Lang,

în AR, VII- IX, 194G-1B48, p. 187.
2 Întelueindu-se pe constatarea că pe unele mîini votive e reprezentată o felueie
alăptîndu-şi copilul, Gre S s IT. a n n, p. 11 :l, e de părere că acest,ea sînt ofrande ale lău­
zelor, probabil drept 111ulţUluire că zeul le-a învrednicit s~i dea viată copiilor, asistîndu-Ie
Ia naştere. Şi pe tăbliţa de bronz de la .Alupurias e înfăţişat~"'t într:·un medalion o femeie
cu copil.
3 C{. F r. C II III o n t, Les reI. orient., )lI. XV, 2 si art. Fascinllm, în DA.
4 Fotografiile şi informaţiile privitoare la această mîn[t lui-au fost comunicate cu
aceeaşi bunăvoinţ[l tot de L. Bal' k 6 e '/. i.
5 ])A,·lI. p. HX5, fig. 288G.
17 CULTUL LUI SABASJUS LA APULUM ŞI tN DACIA 77

două legiuni ale Daciei. Presupunem deci că elementul militar va fi jucat un

ro 1 în in trod ucerea acestu i cult în provi ncia nord-dunăreană. Şi locul de des-
cOlJerire al miinii vo~ive de bronz se află nu dep~~Lt~ d~ mUllici.~iul .Ti,biscU.lll,
unde de aSl'IlIl'Ill'<t eXista llll castru de trupe aUXillall'. Adepţii lUI Sabasllls

Fig. J.-Mlnii yoliy[\ de lut a lui Sabasius, din i\luzcul !\alioual dc la Budapesta (mClrimca 1; 2).

însă, ca a i tuturor ee lorlalte di vi ni tă ţi orien ta le, vor fi a parţinu t fără îndo-

ială şi în Dacia şi altor categorii sociale. în privinţa originii etnice a credin-
cioşilor lui Sabasius, ei nu erau cu necesitate orientali. Crrt este că Închină­
torii celor două dedicaţii epigrafice, de la Apulul11 şi de la Potaissa, poartă
nume romane, ceea ce, fără să excludă, pledează mai degrabă pentru originea
lor neorientală, ei p tind fi originari din provinciile de limbă latină ale impe-

1 Aici, la Jupa, lingii Caransebcş, au staponat rohors 1 Viudelicorum, !\umerus

Maurorllm Tibiscellsiull1. şi Numerus Palmyrenorum Tibiseensium. eL \V. W a g u e r,
Dis lokalioll , p. 198, 20l) şi unu., 213.
78 M. MACREA 18

riului roman. La felmîi-

nile votive sînt destul de
nUJlleroase în lumea 1'0-
lllană" Aceste indicii,
ală tu ri de faptu I că pe ce le
două inscrippi zeul fri-
gian poartă nunH'lc de
Juppiter Sabasius, dove-
desc că în Dacia cultul
acestui zeu a venit nu aUt
direct din Asia Mică, cit
mai ales prin illterrlle-
di u1 eo loniştilor din Iu-
mea romană. Cum la
Roma însă, după cum s-a
arătat mai şus, zeul fri-
gian a pătruns după ce
el a fost contaminat de
alte culte orientale şi
identificat mai ales cu
Sabaoth al iudeilor, tre-
buie :,ă admitem că şi în
Dacia avem de-a face cu
un Sabasius sincretist.
La cele trei monu-
men te care aparţin neîn-
doielnic cultul ui 1ui Sa-
basius, putem adăuga un
Fig. 6. - Tflbliţa de bronz a lui Sabasius de la Caran- al patrulea care, cu toată
sebeş (Tibiscum"?) probabilitatea, se referă
tot la zeul frigian. Este
vorba de o tăbLiţă de bronz inedită (fig. 6), despre care informaţiile
ne-au fost date de către acad. prof. C. Daicoviciu, căruia îi aducem
mulţumirile noastre pentru permisiunea de a o publica. Tăbliţa se afla înainte
cu mai mulţi ani în posesiunea unui bijutier din Caransebeş care a achizi-
ţionat-o de la un localnic. Ea provine foarte probabil de la Tibiscum sau din
vreo altă aşezare romană din Dacia sudică. Unde se află asUizi micul monument
de bronz nu ştim. Noi ne servim de un clişeu fotografic după care s-a executat
reproducerea alăturată.
Dimensiunile tăbliţei sînt aproximativ cele ale reproducerii. Relieful
reprezintă o scenă nu prea complicată. în interiorul sau mai precis în faţa
unui templu sprijinit pe două coloane, cu fronton triunghiular, e înfăţişată
figura unei divinităţi, în picioare, cu barbă, ţinînd în mîna dreaptă un fulger,
iar în stînga un sceptru. Arhitrava descrie la mijloc un arc în care intră capul
zeului. La colţurile frontonului se disting două acroterii, alcătuite din cîte
două frunze de palmier, iar la vîrf un ornament în formă de rozetă, se pare.
Corpul zeului e nud, dar pe umeri şi pe spate poartă o haină, al cărei capăt
19 CULTUL LUI SABASIUS LA APUlUM ŞI IN DACIA 79

îndoit se vede pe unlărul stîng, de unde ea alunecă pe spate şi atîrnă în jos pe

după bra-ţul drept şi pe lîngă corp pînă lllai jos de genunchi. Sub mîna dreaptă,
în care ţine un fulger grosolan redat ca două săgeţi, o linie groasă în relief,
proiectată pe haină şi desfăşurată în _zig-zag, închipuie "probabil IUlllina ful-
gerului. În stînga zeului, paralel cu corpul, se vede un şarpe cu capul în sus.
în dreapta lui un vultur care-şi îndreaptă capul spre dreapta, părînd a privi
spre zeu. în ·cioc pare că -ţine o frunză sau o 11lică coroană. Execuţia întregului
relief este stîngace şi grosolană.
Figura~ atitudinea şi atributele principale ale zeului corespund tipului
clasic al lui Juppiter greco-rolllan. Dar şarpele este sÎ1nbolu 1 principal al lui
Sabasius. Cadrul în care apare zeul este de aseillenea întru totul analog faţa­
delor de temple cu fronton sub care e plasat Sabasius pe reliefurile de la Kopen-
haga şi Berlin. 1 Unele detalii ale reliefului de la Caransebeş pledează de
aselnenea pentru Jupiter Sabasius. În priIllul rînd este stilizarea orienta-
lizantă a frontului tenlplului. În al doilea rînd lunlina de fulger (?) de pe
haina zeului, sub trăznetul din Inînă, este aproape la fel redată şi în acelaşi
loc plasată ca şi pe relieful de la Kopenhaga. Vulturul apoi, deşi plasat la
picioarele zeului, ca în reprezentările lui Zeus-Jupiter, pare să ţină în cioc o
coroană de stejar, ea pe relieful de la Berlin de pildă.2 Chiar sceptrul face
impresia mai degrabă a unui thyrsos, avînd în vîrf un con de pin. Am avea
de-a face deci, pe relieful de la Caransebeş, cu o reprezentare a lui Sabasius
contaminată de tipul greco-ronlan al lui Jupiter. Există de fapt, după cum
au arătat Eisele şi Schaefer, o întreagă gru pă de reprezen tări ale lui Sabasius,
e adevărat puţin nUJmeroase, care, lipsite fiind de obişnuitele siInboluri, numai
pe baza inscripţiilor săpate pe ele au putut fi puse în legătură cu Sabasius.
Printre acestea cele mai sen1nificative sînt cele două tăbli-ţe de argint de la
Vichy în Galia, pe care Jupiter cu sceptrul şi vulturul la picioarele lui, fără
nici un alt atribut, apare de asemenea în faţa unui ten1plu cu fronton. 3 Cu
toate acestea cele două tăbliţe se referă sigur la Sabasius, după cum rezultă
din inscripţia săpată sub relief (CIL, XIII, 1949). De altfel sub trăsăturile lui
Jupiter greco-rolllan se prezintă Sabasius şi pe alte lIlonumente, statui,
busturi sau reliefuri, pe care însă Silllbolurile specifice ale zeului frigi an sînt
numeroase. Aceste eonsideraţiuni ne deterlnină să atribuin1 cu probabilitate
cultului lui Sabasius şi tăbliţa de bronz de la Caransebeş. Ea datează din
secolele II - III e.n. O asemănare frapantă trădează relieful de pe tăbliţa
de bronz de la Caransebeş cu o altă tăbliţ~i, tot de bronz, descoperită undeva
în 'rhracia Meridională, în ceea ce priveşte stilizarea tenlplului cu frontan,
în interiorul căruia se vede figura lui Zeus pe tron, ţinînd pe braţul drept
vulturul, iar cu stînga sprijinindu-se pe see.ptrul fixat pe. un altar (?). Sub
braţul drept o figură unlană de proporţii lnai lnici, iar pe fronton capul lui

1 E probabil ca şi scena de pe relieful de bronz de la .Alnpul'ias să fi fost plasat~

iniţial într-un aselnenea cadru.
2 O aSeInenea coroană ţine, în cioc sau în ghiare, vulturul de pe stelele funerare
de la I-lierapolis. Ea ar simboliza biruinţa sufletelor care au cîştigat iInortalitatea şi se
ridică la astre, F r. Cum o il t, Etlldes syriennes, p. 63 şi UrIn.
3 Cf. Ei se le, 242, nI'. 17,245, nI'. 5 şi Schaefer, 1548, nI'. 16 şi 1549.
80 M. MACREA 20

I-Ielios cu raze" S-ar pu tea ca nici acest relief să nu fie cu to tu l străin de

cultul lui Sabasius. 2 În orice caz aseluănarea între cele două reliefuri suge-
rează ipoteza că şi tăbli~a de bronz din Dacia a fost confrcţjnnată undeva
în sudul DunăriL
'Tăbliţele de bronz înfăţişînd pe Sahasius erau puriLate probabil, după
CUBI s-a presupus J , ca ornaluente fixate pe pieptul preotului. Ca şi o parte
cel puţin a lllîinilor votive, ele sînt deci obiecte de cult şi senIne distinctive
pentru preo-ţii lui Sabasius.
În sfîrşit, lllai alllinti1l1 un altar cu inscripţie în lilnba greacă de la Sarlni-
zegetusa, închinaL lui flzeos llypsislos epekoos. 4 I~irrşte că prin l~heos I~IypsisLos
trebuie să înţelege111 în prilllui rînd pe Jah\Te al iudeilor. IJar la evreii colo-
nizaţi în I~rigia şi în alle regiuni ale Asiei lVlici care nu au păstrat curată religia
lor, întrerupînd chiar legăturile cu teIllplul, s-a produs o apropiere şi un alnestec
sincretist Între Iahve şi alte divinităţi orienlale, printre care în priu1ul rînd
Sabasius (vezi lllai sus). Ca urInare epitetul de 'Theos l-]ypsislos a trecut şi
la alte zeităţi ca Sabasius, Jupiter l-Ieliopolitanus etc. I)e aceea 'Theos I-Iyp-
sistos nu este neapărat lahve. 5 i\lîini de bronz de tipul obişnuit pentru Saba-
sius sînt dedicate lui rrheos Hypsistos. Deosebit de sellluificativă i'n această
privinţă este apoi dedicaţia de la Pirot, în rrhracia, a unu i l~hiasos Se bazianos
către 'rheos epekoos hypsistos. 6 S-a presupus că şi dedicaţiile către aceeaşi
divinitate din 'I'anais şi din alte oraşe ale regatului bosforan s-ar referi la
Sabasius. 7 E positi 1 deci că şi în IJacia, la Sarnlizpgelllsa, să avelll o aselnenea
cOllluni La te reI igioasă i udeo-păgîn~i.
Prin cele eîleva lllonunlente prezentate şi cOluenlate în sludiul de faţă,
dintre care două aCllllla au fost publicate IHai întîi, răspîndirea cultului lui
Sabasius în Dacia este pe deplin dovedită. Faptul acesta al prezen'ţei zeului
frigian în provincia din nordul Dunării nu poate constitui o surpriză, deoarece
din harta de răspîndire a 1l1onullIenteior referitoare la cultul lui Sabasius în
iU1periui rOlnan se putuse observa că ea coincide în general cu răspîndirea
cultului lui l\lilhras şi a celorlalte divinităţi orientale.F) Din această hartă
nu putra lipsi nici l)aeia, de vrerne ce cultele orientale SÎIl t atîL de bine repre-
zentate.
1\1 lI-IAJL l\IACl=tEA.
1 HIAB, VII, lD32--1933, p. ·414, fig. 171.
2 Pandantul acestei t[lbliţe îl fonnează o a doua U'lbli~[l reprodus[l tot acolo în
fig. 172, al ccIrei relief e hnpărţit în două registre, unul înfăţişînd pe Cybele, celălalt pe
Anubis, fiecare în cîtc un tenlplu cu fronton. In aceeaşi revistă, la p. 105, fig. 158, se
publică "un OrIHUuent de bronz cu atributele lui Sabazios··, provenind din îlllprejurilnile
Vidinului. Pentru relieful cu Cybele şi r\nubis, din Tbracia, vezi Uibliţa de bronz din Anti-
quaritu de la Berlin (AA, 1912, p. 111 şi unu.), reprezentînd pe Cybele între Hennes şi
Attis, în interiorul unui telllplu. Ea era unită ca foile unei cărţi cu tăbliţa figurînd pe
Sabasius, pe care aIn alnintit-o luai sus.
3 S c h a e [ e r, Lj50, de acord cu BlinkenlJerg, p. 109 şi urn},
4 C. 1) a i c o vie i u, în AISC, 1, 1928-1932, p. 85 şi unu.
5 Gre s s tU a Il Il, p. 118 şi u rm .
6 .flEJI, X, 188G, p. 239, nI'. 2. CL O. W e i n r e \ c h, în A_ll1. l1Iill., XXVII,
1912, p. 18, nI'. 83 şi p. 43.
7. Lat y s c h e \v, 1 nscr. regn i llorsporall i, p. 246, ('L E i s ele, 239, nI'. g, O.
\V e i n l' e i c h, ibidan, p. 43 şi urme
8 E: i s ele, 241, S c h a efe l', 1548.
21 CULTUL LUI SABASIUS LA APULUM ŞI IN DACIA 81

KYJIbT fiorA SABASIUS B AnYJlE H B ,nAKHH

PE310ME

B pHMCKOH JlaKHH HeO,lI.HopO,ll.HOMy cocTaBy HaCeJIeHH51 COOTBeTCTBO-

BaJIO 60JIhIllOe qllCJIO KyJIbTOB H 60:tKeCTB, npOHCXO,lI.51LUHX H3 pa3HhIX KOHUOB
HMnepHH. 3a pHMCKHMH 60:tKeCTBaMH IlepBoe MeCTO 3aHHIVIaIOT BOCTOlJHhle
KyJIbTbI.
ApXeOJIOrHlJeCKlle MaTepHaJIbI H3 AnyJ][a - rOpO,II,CKOro, BoeHHoro, 3KO-
HOMHlJeCKOrO H ToprOBoro ueHTpa - 5lpKO cBH,lI.eTeJIbCTByIOT 06 3TOM pa3-
Ho06pa3HH KyJIbTOB B ceBepO-,lI.yHaHcKoH npoBHHUHH.
K BOCTOlJHhIM peJIHrH5IM, H3BeCTHbIM ,[(0 cHxrrop B ArryJIe H B JlaKHII,
rrpH6aBJI51eTCR Tenepb HOBoe, rrpoHCXO,lI.51Il.\ee H3 MaJIoii A3HH 60JKeCTBO, a
HMeHHO eppHrHHcKHH 60r Sabazius.
Ha,nnHcb, CBH,lI.eTeJIbCTByIOllJ,yIO 06 3TOM HOBOM KyJIbTe B AnyJIe, 06Hapy-
:tKHJIH B 1912 r. Ha TeppHTopHH 6bIBll1eH (~olonia Apulensis (AJIh6a-IOJIH5I),
HO ,no HaCT05lmerO BpeMeHH OHa He 6hlJIa ony6JIHKOBaHa. Ha,lI.TIHC'b HaXO,l(HTCH
Ha BOTHBHOH Ta6JIHue H3 H3BeCTH5lKa, 01' KOTOpOH COXpaHHJIaCb TOJIhKO npaBaH
CTopOHa (pHC. 1). 31rrHrpaepHlJeCKHH TeKCT COCTOHT H3 ceMH CTpOK. Ha,l(nHch
5IBJI5leTC5I IlOCB51llJ,eHHeM IOnHTepy Sabasius C npocb60H o HHCnOCJIaHHH 3,lJ.0-
pOBh5I HMnepaTopy J<apaKaJIJIe H ero MaTepH IOJIHH ,lloMHe. 113 HMeHH noc-
B51THTeJI51 COXpaHHJIC51 JIHWb KorHOMeH A1arcianus; rrOCB5lTHTeJIh 6hIJI, Be-
p05ITHO, Kor,lI.a"TO 3)~HJIOM (aedilicius) KOJIOHHH AnyJIa (CM. BOCCTaHOBJIeHHe
TeKCTa Ha,lI.nHCH Ha CTp.). HalJepTaHHe Sabasius, XOT5I H pe:tKe, qeM Sabazius
H.IIH Sabadius, BCTpe4aeTC5l eme B Tpex ,npyrHx Ha,lI.nHC51X. (CIL, XIII, 1496,
6708 H V)esnik-Split, LI, 1950-1951, CTp. 233). Ha,lI.IlHCb B AnyJIe ,l(aTHpy-
eTC5l BpeMeHeM rrpaBJleHH51 HMnepaTopa KapaKaJIJIhl (212---217 rr.). TaKHM 06-
pa30M, aHa 5lBJI5IeTC5J HaH60JIee ,npeBHeH ,lI.aTHpOBaHHoH Ha,lI.TIHChIO; ,lI.Be ,ZJ.pyrHe
H3 HHX orHa AJIeKcaH,Upa CeBepa (CIL, XIII, 6708), ,lI.pyra5l 241 r. (CIL, IV,
31. 164). DOJIee Tora, Ha,nTIHCb B AIlyJIe 51BJI5leTCH nepBbIM rrOCB5ImeHHeM
Sabasius, C IlpOCh6oH o HHCnOCJIaHHH 3,lI.OpOBb51 HMrrepaTopy. Bhlpa)KeHHe
iussus fecit (cp. ex inzperio lovis Sabazi, CIL, XIV, 4296 H ex. viso, ILS,
9277) HaMeKaeT Ha npHpo,lI.y 60ra, paccMarpHBaeMoro 13 KalJeCTBe co3,naTe.Jl5I
qeJIOBeqeCTBa H BJIa,lI.hIKH Ha,n )K1l3HbIO H cy,lI.b60H JIIO,lI.eH, KOTOphlM aH 5IBJIH-
eTC5I BO CHe JIH60 ,lI.JIH Toro, lJT06hI yrpO)KaTb HM, JIH60 )l,JI5I Toro, lIT06hI HM
nOM04h. f10BO,l(OM ,~JI5l IlOCBHmeHH5I B AnyJIe MOrJIO CJly:tKHTh npe6hIBaHHe
HMnepaTopa KapaKaJIJIhI B JlaKHH B 214 r. H.J1H ero OTbe3,ll. Ha BOCTOK.
fJIaroJI fecit YKa3bIBaeT Ha 1'0, lIro pelib H,lI.eT CKopee o nOCTpoeHHH
xpaMa, CBHTHJIHlI~a HJIH ilO KpaifHeif Mepe ~),l(HKYJIhI, qeM o TIOCBHmeHHH npoc-
. Tora aJITapH HJIH ,lI.pyroro npHHOllleHH51 (donarium).
XOT5I H nepBaH cpe,ll.H OTKphITHH, Ha,lI,nHCh B AnyJIe He 5IBJIHeTC51 e,ll.HH-
CTBeHHhIlVI nOCB5ImeHHeM Sabasius, H3BeC'PH.bIM B HaCT05Imee BpeMH B ,llaKHH.
He,ll.aBHO 6bIJI ony6JIHKOBaH BOTHBHbIH a.JlTapb, HaH)l,eHHhIH B f10TaHcce H
IlOCB51meHHhIM lovi Sabazio HeKHM ABpeJIHeM (pHC. 2).
K TOMy )Ke KY~lhTY Sabasius OTHOCHTCH 6poH30BaH BOTHBHa5I pyKa, HaM-
,ll.eIHHaH B 1876 r. B )KeHe, He,ll.aJleKO OT TH6HcKa, B IO)KHOM ,llaKHH

6 - Studii ~i COlllLLuidiri
82 M. MACREA 22

(pHC. 3-4). OHa BnepBble 6bIJIa ony6JIHKOBaHa )K. raMneJIOM (j\.rch. K6z1.,
XIII, 6hlrr, II, 1880, CTp. 72-75), HO K. BJI11HKeH6epr (Arch. Studien, 1904,
CTp. 79-80, pliC. ~37--38) BKJIIDqlIJI ee B ţHI,n BOTIIBHbIX pyK, nocBHw,eHHbIX
Sabasius. BpoH30BaH pyKa ,neJIaeT JI11TyprHllecKHH )t~eCT 6JIarOCJIOBeHH5I,
xapaKTepHbIH ,l1,JIH elJpHrHHcKoro 60ra. Ha JIa,lLOHH 11 Ha 06paTHOH CTopOHe
pyKH H306pa)Kt"HO HeCKOJIbKO aTpH6yTOB H CHMBOJIOB, HMeJOlil,I1X onpeneJIeH-
Hoe, 60Jlee HJIH MeHee I13Be~THoe 3HaqeHHe B lVIHCTepHHX 60ra: rOJ[OBa 6apa-
Ha, opeJI, llepenaxa~ 3lVle51; caduceus, CBHlil,eHHOe perneTO (liknon), JI511'ylllKa,
MlICTlILIeCKa5I Kop3HHa, 5llil,epI1ua 11, Ha 60JlbWOM naJIbU,e, COCHOBa51 WHWKa.
KaK H npyrHe aHaJIOrH4Hble naM51THHKH, 6pOH30Ba51 pyKa 113 )KeHhI
5lBJl51eTCH 06blKHOBeHHhIM rrpHHOLueHHeM y IlOKJIOHHI1KOB Sabasius. ()Ha npe,lI.-
CTaBJI51eT C060H pyKy 601'a. 3TH npHHOWeHH51 CK.J13J(bIBaJIHCb B xpaMax HJIH
B CB51THJII1lil,ax .;11160 B HHwe (cp. cippus i~p11MeH B CHpHI1), JIH60 Ha aJITape,
KaK )l,OKa3hIBaeT peJIbetj) AMnyplI5I B I1cnaHHlI (Arch. Anz., 1912, 454 II CJI.) ,
KOTOphIH OTHOCHTC51 He K KytnbTy MHTpbI, a K KyJIbTy Sabasius. 3TH npHHo-
WeHI151 M01'JI11 TaKllie CJIy)KHTb EaK KyJIbTOBble npe,lI.MeTbl, a I1MeHHO KaK
3aBepweHHe cKHnTpa, KOTOpBM HOC11tnH Bep051THO JKpeUhI Sabasius.
ECTh eme qeTBepTbIH rraM51THHK, OTHOC5ILUHHC51, rro HaweMy MHeHHIO,
TaK.lKe K Ky.nbTy Sabasius. PeLJb HJl.eT o 6POH30BOH Ta6.JIIPIKe (pliC. 6). TIo
CBe,lI.eHHHM, nO.J1y4eHHhIM OT np6qpeccopa 1<. ,UaHKOBYI4Hy, OHa HaXO,Z:(HJIaCh
HeCKOJIbKO tneT TOMy Ha3a,n y O,lI.H01'O IDBeJU1pa B 1(apaHce6ewe. OHa npo-
HCXO,lI.HT, Bep051THO, 1'13 TH6YICI<a . .PeJlbeep H306pa)l<aeT J()nHTepa rrepe,lI. xpa-
lVlOM C ,lJ.ByMfl KOKOHaMH H C TpexyrOtTIbHbIlVl epPOHTOHOl\1. Dor, 06H<:UKeHHbn1"
Ha C l\laHTHell Ha cnHHe, H306pam:eH CTOH; B rrpaBOH pyKe OH ,lI.ep.}KHT MOJI-
HHIO, a B JIeBOH CKHI1eTp HJIH, CKopee, thyrsos. Y ero Hor CHJ1.H1' OpeJI, ,Uep-
)KamHH B KJ1IOBe MaJIeHbKHi:I, Bep051THO, JLy60BhIH BeHOK. f10,lI. rrpaBOH pyKOH
60ra BblrryKJIa5I BOJIHI1CTa5I JIHHH5I H306pa)KaeT MOJIhHHK); 31'0 I1306pa)KeHHe
CXO,lJ,HO C TeM, KOTopoe .MOMHO BH)~eTb Ha peJIbeepe B KarreHra1'eHe. CJ1eBa 01'
601'a H306paMeHa 3MeH, fJIaBHbIH CHMBO.n 11 ,lJ,a)Ke BOrrJ10ln.eHHe Sabasius.
XOTfl 60r Il rrpe,lI.c1'aBtTIeH KaK KJIaCCl14eCKHH THn IOnHTepa, O,lJ,HaKO,
HaJIIFUie 3MeH, 0PtT13 C BeHKOM H XP3M3, nO,lI.06HOro xpaM3M, nepe,lJ, KOTOphIM
11306pa)KE:H Sabasius Ha 6epJIHHCKOJyl H KoneHfareHCKOM peJIheepax, YKa3bIBaeT
Ha 1'0, Q1'O peJIbeqJ 113 TH6HCKa TaK:fKe OTHOCHTC5I K KyJIbTy 31'oro eppHrHHCKofO
60.lKeCTBa. MeMJ~y rrp04HM, ,naMe 6op, H306paMeHHbICI B BH,lI.e KJIaCCI1QeCKOrO
IOrr11Tepa Ha cepe6p51HHhIX Ta6JIH4KaX B B111I1H, rrpeJ(CTaBJI5IeT C060H Sabasius,
a qeM rJIaCHT BblrpaBHpOBaHHa5I no,lI. peJIheepOM Ha,nrrHCb (CIL, XIII, 1946).
3TH Ta6JIHlJKH HCnOJIh30BaJIHCb Bep05ITHO .lKpeIJ,aMH Sabasius B Kal-IeC1'Be
Harpy,lI.HbIX yKpaweHHH H 5lBJIHJ1HCb OTJHIlIH1'eJlbHbIMH 3HaKaMH 3THX
.Il<peuoB.
4eThlpe, OTIHCaHHble H HCTOJIKOBaHHhle B ,lI.aHHOlVI HCCJle,nOBaHHH, rraMHT-
HHKa cBH,UeTeJIhCTByIOT o pacnpocTpaHeHHH KyJIhTa Sabasius B ,UaKHH. 31'0
He 5IBJIHe1'Cfl HeOlKH,[(aHHbIM OTKphITHeM, H60 KapTa pacnpOCTpaHeHH5I B
pHMCKOM MHpe rraM5ITHHKOB, OTHOC51I..UHXCH K KyJIhTy eppHfHHcKoro 60ra,
COBna,lI.aeT B fJIaBHhIX qepTaX C KapToH pacrrpOCTpaHeHHH KyJIhTa MHTpbI
H ,lJ.py1'Hx BOCT04HbIX peJ1H1'HH. I1lV[e5I B BH,ny, qTO BOCTOqHble KyJIb'TbI 6bIJIH
OqeHh pacnpOCTpaHeHhl B ,UaKll11, eCTeCTBeHHO, QTO 3,lJ.eCb lJ MeJI MeCTO il KyJIhT
Sabasius.
23 CULTUL LUI SABASIUS LA APULUM ŞI IN DACIA 83

LE CULTE DE SABASIUS A APULUM ET EN DACIE

Dans la Dacie romaine, il la composition heterogene de la population,

correspond une grande variete de cultes el de divinitcs originaires de toutes
les parties de l'elllpire. Apres les divinites romaines, les culles orientaux
occupenl la premiere place.
Par son illlportance toule parliculiere, en tanl que centre urbain, mili-
taire, economique el commercial, la ville d'Aplllum illllstre d'lIne maniere
tres eloquente cette diversite des cultes dans la province nord-danllbienne.
Aux religions orientales connues jusqu'il present il Apululll el en Dacie,
s'ajoute maintenant une nouvelle diviniLe originaire de l' Asie lVIineure, il
savoir le dieu phrygien Sabasills.
L'i.nscription qui atteste ce nouveau culte il Apulum fut decouverte des
1912 sur le territoire de la colonia Aplllensis (Alba-Iulia), mais elle est restee
inedite jusqu'il present. Le monument est une plaque votive de pierre calcaire,
dont ne se conserve que la moitie droite (fig. 1). Le texte epigraphique est
range sur sept lignes. L'inscription est une dedicace il. Juppiter Sabasius il
la sante de l'empereur Caracalla et de sa mere Iulia Domna. Du nom du dedi-
cant ne se conserve que le cognomen lVIarcianus, qui fut probablement edile
(aedilicillS) de la colonia Aplllensis (voir la restitution du texte de l'inscription
il la page 66). La graphie Sabasius, hien que plus rare que Sabazius ou Sahadius,
se rencontre aussi dans trois autres inscriptions (CIL, XIII, 1496, 6708 et
Vjesnik-Split, LI, 1950-1951, p. 233). L'inscription d'Apulum date du
regne de l'empereuf Caracalla (212-217). Elle est donc la plus ancienne
inscription datec de Sabasius, les deux autres dedicaces dalees etant de quel-
ques annees plus recentes, l'une du temps de Severe Alexandre (CIL, XIII, 6708),
l'autre de l'annee 241 (CIL, VI, 31164). De plus, l'inscription d'Apulum est
la premiere dedicace il. Sabasius faite il. la sante d'un empereuI'. L'expression
illSSllS fecit (cI. ex imperio Iovis Sabazi, CIL, XIV, 4296, et ex viso, ILS, 9277)
fait allusion il la nature du dieu, considere comme createur du genre humain
et maitre de la vie et du destin des hommes, auxquels il se montrait en reve,
soit pour les menacer, soit pour leul' venir en aide. La dCdicace d'Apulum
peu t etre occasionnee par la presence de l"empereur Caracalla en Dacie, il l'an
-21-1, ou par son depart pour l'expedition ci'Orient.
Le verbe tecit iindique qu 'il s'agit de la construction d'un temple, d'un
sanctuaire ou, au moins, d'une aedieula, plutOt que de la dedication d'un
simple autel ou ci'une autre offrande (donarillm).
Bien que la premiere dans l'ordre de la decouverte, )'inscription d'Apulum
n'est la scule dedicace il Sabasius que l'on connaisse il present en Dacie. Recem-
ment fut publie un autel votif trouve il. Potaissa et dedie il lovi Sabazio par
un certain Aurelius (fig. 2).
C'est egalement au culte de Sabasius qu'appartient la ma in votive de
bronze trouvee vers 1876 il Jena, non loin de Tibiscum, dans la Dacie 111l~ri­
dionale (fig. 3--4). Elle fut publiee d'abord par J. Hampel (Arch. KozI.,
XIII, f. II, 1880. p. 72-75), mais ce fut ChI'. Blinkenberg (Arch. Studien,
84 M. MACREA 24

1904, pp. 79-80, fig. 37-38) qui l'inclu,t dans la serIe des mains votives
dediees il Sabasius. La lllain de bronze fait le geste liturgique de la benediction,
propre au dieu phrygien. Sur la paulne et sur le revers de la 111ain sont figures
plusieurs attrib,uts et sYlnboles qui ont leur signification, plus ou llloins con-
nus, dans les mysteres du dieu: une tete de belier, l'aigle, la tortue, le serpent,
le caducee, le van sacre (liknon), une grenouille, la corbeille mystique, un
lezard et, SUf le pouce, une pomllle de pin.
Pareille aux autres 1110numents analogues, la lllain de bronze de Jena
est une offrande habituelle chez les Sabaziastes. Elle represente la 111ain Illellle
du dieu. Emmanchees d'une tige, ces offrandes etaient deposees dans les
temples ou dans les sanctuaires, soit dans une niche (cf. le cippus d'Arhne
en Syrie), soit sur un autel, it l'exemple du relief d'Alupurias en Espagne
(Arch. Anz., 1912, 454 sqq.), qui ne se rapporte pas it la religion de Mithras,
mais, selon toute certitude, a celle de Sabasius. Ces offrandes pouvaient servir
aussi comme objets de culte, en guise de couronnen1e~t de sceptre que, pa-
reillement au dieu, portaient probablelnent les pretres de Sabasius.
Un quatrienle monument appartient toujours, selon notre opinion, au
culte de Sabasius. Il s'agit d'une tablette de bronze (fig. 6) qui, selon les
informations fournies avec bienvei]llance par le professeur C. I)aicoviciu, se
trouvait quelques annees auparavent en possession d'un bijoutier de Caransebeş.
Elle provient tres probablement de Tibiscum. Le relief represente Juppiter
devant un temple â. deux colonnes et it fronton triangulaire. Le dieu, nu,
n1ais le dos recouvert d'un mantean, est figure debout, tenant le foudre il la
main droite et le sceptre ou plutot un thyrsos â. la 111ain gauche. A ses pieds
se trouva un aigle qui tient dans son bec une petite couronne probablement
de feuilles de chene. Sous le bras droit du dieu, une ligne ondulee en relief
figure l'cclair, pareil il ce qu'on voit sur le relief de Copenhague. Au cote
gauche du dieu on distingue le serpent, syn1bole principal et inearnation
lueme de Sabasius.
Bien que le dieu soit represente selon le type classiclue de J uppiter, le
serpent, l'aigle avec la couronne et le cadre architectonique similaire aux
fa~ades des temples it fronton devant lesquels se presente Sabasius sur les
reliefs de Copenhague et de Berlin, indiquent que le relief de TibiSCU111 se
rapporte egalen1ent it la religion du dieu phrygien. Du reste, IneIne le dieu
represente sous les traits classiques de Juppiter sur les tablettes en argent
de Vichy n'est autre que Sabasius, comme nous l'apprend explicitenlent l'in··
scription gravee sous le relief (CII~, XIII, 1496).
Ces tablettes furent utilisees probablelnent cornnle ornements pectoraux
par les pretres de Sabasius et constituaient leurs signes d.istinctifs.
Les quatre monurnents decrits et commentes dans la presente el-ude font
preuve de la propagation du culte de Sabasius en Dacie, ce qui ne peut consti-
tuer en aucun cas une surprise, parce que la carte des InonUlllents ayant trait
au culte du dieu phrygien dans le monde rOInain coincide en general avec
celle de la propagation du culte de Mithras et des autres religions orientales.
Vu que les cultes orientaux etaient tres repandus en Dacie, il etait tout naturel
que le culte de Sabasius ne pouvait y manquer.