Fenomene ondulatorii in fizica clasica

Unitatea de nvare nr. 10

FENOMENE ONDULATORII IN FIZICA CLASICA
Cuprins
Obiectivele unitii de nvare nr. 10

Pagina

180

1.1

Teoria formala a undelor

180

1.2

Unde elastice

184

1.3

Unde electromagnetice

188

1.4

Suprapunerea undelor. Unde stationare.

1102

Lucrare de verificare unitatea de nvare nr. 10

11010

Rspunsuri i comentarii la ntrebrile din testele de autoevaluare

110

Bibliografie unitatea de nvare nr. 10

200

Fizica Curs i aplicaii

179

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

OBIECTIVELE unitii de nvare nr. 10

Principalele obiective ale Unitii de nvare nr. 10 sunt:
Familiarizarea cu notiunea de unda si cu diferitele tipuri
de unde intalnite in natura;
Familiarizarea cu ecuatia undelor si cu solutiile sale;
Sublinierea aspectelor practice clacul al vitezei undelor
in diferite medii in cazul undelor sonore;
Descrierea undelor electromagnetice cu ajutorul
vectorilor E si B.
Cunoasterea spectrului undelor electromagnetice;
Calcularea energiei si impulsului transportat de catre o
unda;
Determinarea amplitudinii undei rezultate prin
suprapunerea unor unde de aceeasi fecventa si
lungime de unda;
Determinarea frecventelor modurilor normale stabilite
intr-o coarda fixata la capete.

10.1 Teoria formala a undelor

Propagarea unei perturbatii intr-o regiune a spatiului se numeste unda. Un
exemplu este cel in care lasam sa cada o piatra in apa unui lac. Din locul in care a
cazut piatra pleaca valuri circulare care se indeparteaza cu o anumita viteza si a
caror amplitudine scade cu indepartarea. O frunza care pluteste pe apa va oscila
in sus si in jos fara a parasi locul in care se afla. Acesta este un exemplu de unda
mecanica: perturbatia se propaga fara a transporta si mediul prin care se propaga
(apa) odata cu ea. Dupa natura perturbatiei cunoastem undele elastice, produse
de perturbatii mecanice in medii substantiale, undele electromagnetice care
constau in propargarea unei perturbatii electromagnetice in medii substantiale sau
in vid, undele termice determinate de propagarea unei perturbatii de natura
termica, undele magnetohidrodinamice care au un character dublu, elastic si
electromagnetic, undele de probabilitate de Broglie, etc. Asa cum vom vedea
undele transporta energie, impuls si moment cinetic la distanta. Sursa unei unde,
perturbatia initiala care se transmite apoi mediului, ocupa un volum finit. Pe
masura ce unda se indeparteaza, acest volum devine mic in comparatie cu
distanta la care a ajuns unda si sursa va fi considerata punctiforma. Perturbatia
produsa de sursa intr-un mediu inseamna si modificarea unor marimi fizice:
presiunea, densitatea, intensitatea campului electric, etc. Vom numi unda, de
asemenea, multimea valorilor marimii fizice care descrie perturbatia in timp ce se
propaga in spatiu: (x,y,z,t).
Mediul prin care se propaga unda este liniar daca unda rezultata prin
suprapunerea mai multor unde satisface relatia:
180
Fizic Curs i aplicaii

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

( x, y, z , t ) = i ( x, y, z , t )

(10.1.1)

Daca relatia (10.1.1) nu este indeplinita mediul se zice neliniar. Un mediu disipativ
produce caldura la trecerea undelor, iar un mediu dispersiv are proprietatea ca
undele cu frecvente diferite au viteze diferite de propagare.
Se constata ca, indiferent de natura lor, undele satisfac aceeasi ecuatie de
propagare in medii liniare, nedisipative, nedispersive, omogene, izotrope:

2
x 2

2
y 2

z 2

1 2
v 2 t 2

=0

(10.1.2)

Ecuatia 10.1.2 se numeste ecuatia undelor. (x,y,z,t) se numeste functia de unda

si reprezinta una dintre marimile perturbate de unda. Ea poate fi o marime scalara
sau vectoriala. In situatiile mai simple v reprezinta viteza undei. Daca definim
operatorul matematic al lui Laplace:

= = =

x 2

2
y 2

2
z 2

, (10.1.3)

sau, mai mult, operatorul lui DAlembert:

1 2
v 2 t 2

(10.1.4)

ecuatia undelor poate fi scrisa intr-o forma mai concentrata:

sau

1 2
v 2 t 2

= 0,

(10.1.5)

= 0

(10.1.6)
Daca sursa undei este punctiforma, simetria problemei fiind sferica, vom trece de
la coordonatele carteziene (x, y, z) la coordonatele sferice (r, , ) cu originea in
sursa. Expresia operatorului lui Laplace 10.1.3 in coordonate sferice este:

1 2
1
1 2
= 2 + 2 + 2 = 2 r
+
sin
+

sin 2 2
x
y
z
r r r sin
2

(10.1.7)
nu depinde de unghiurile si , din simetrie, ci doar de distanta r si de timpul t
si ecuatia undelor se simplifica:

1 2 1 2
=0

r
r 2 r r v 2 t 2

(10.1.8)

Prin derivare obtinem o noua forma:

1 2 (r ) 1 2
2 2 =0
r r 2
v t

(10.1.10)

Prin substitutia = r, ecuatia undelor sferice devine:

2
r 2

1 2
v 2 t 2

=0

(10.1.10)

Solutia generala a ecestei ecuatii contine doi termeni:

Fizica Curs i aplicaii

181

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

r
r
= f1 A t + f 2 B t +
v
c

(10.1.11)

unde f1 si f2 sunt functii a caror forma depinde de modul in care se produce

perturbatia, iar A si B sunt doua constante. Functia f1 descrie o unda care pleaca
din origine spre infinit: ea se numeste unda progresiva. Argumentul ei, A (t r / v),
se numeste faza undei. Daca fixam timpul, conditia ca faza sa fie constanta
conduce la r = constant, adica suprafetele de faza constanta sunt sfere
concentrice cu centrul in sursa. Ele se numesc suprafete de unda sau suprafete
echifaza. Daca diferentiem faza dt dr / v = 0 => v = dr /dt, adica v este viteza cu
care se indeparteaza suprafetele echifaza. Daca ne intoarcem la substitutia
facuta, gasim functia de unda progresiva:

1 r
= f1 A t
r r v

(10.1.12)

a carei amplitudine scade ca 1 / r.

Procedand la fel gasim ca functia f2 descrie o unda sferica regresiva, adica o
unda cu suprafetele de unda sfere concentrice cu centrul in origine, care se
strang in origine cu viteza v. Functia de unda regresiva devine:

1 r
= f 2 B t +
r r v

(10.1.13)

La distante foarte mari fata de sursa, diferenta dintre amplitudinile 1 / r si 1 / (r +

dr) a doua suprafete echifaza apropiate devine neglijabila in conditiile in care dr
<< r. Mai mult, doua calote sferice corespunzand aceleiasi raze, pe cele doua
sfere concentrice apropiate, sunt aproape plane si paralele. Ceea ce vrem sa
spunem este ca la distante mari de sursa, in domenii finite, suprafetele de unda
sunt aproximativ plane paralele (Figura 10.1.1):

Figura 10.1.1 In domeniul D suprafetele de unda sunt aproximativ

182
Fizic Curs i aplicaii

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

plane
Functia progresiva de unda, in acest caz, devine:

r
= constanta f1 A t
v

(10.1.14)

Suprafetele de unda sunt plane perpendiculare pe directia de propagare. Daca

forma functiei f1 este o functie armonica, de exemplu cosinus, unda se numeste
unda armonica plana. Considerand ca se propaga in lungul axei Ox, ea capata
forma:
(x,t) = A cos [(t x / v) + 0 ]
(10.1.15)
unde A, , 0 sunt constante. Undele armonice sunt importante prin faptul ca
orice perturbatie poate fi exprimata ca o suprapunere de unde armonice cu
frecvente diferite (prin integrala Fourier). Un alt avantaj consta in faptul ca prin
formula Euler: ei = cos + i sin, putem pune in corespondenta o functie
armonica (de exemplu cosinus) cu o exponentiala complexa. Ultima prezinta
avantajul ca usureaza anumite calcule matematice. In final putem extrage din
exponentiala complexa functia armonica:

i t + 0
x

~
( x, t ) = A cos t + 0 ( x, t ) = A e v (10.1.16)
v

Faza undei armonice plane progresive este:

x
v

= t + 0

(10.1.17)

0 reprezinta valoarea fazei la t = 0 in x = 0 si se numeste faza initiala. Derivata la

timp a fazei este frecventa unghiulara, numita si pulsatie:

2
= 2
T

(10.1.18)

Ea poate fi exprimata ca:

(10.1.110)

unde T este perioada iar este frecventa undei. Vectorul de unda, k , se defineste
prin:

r 2
2
2 1/ 2

=
+
+
+
=
k = = =
i
+
j
k
x
y
z

y
z
r
x r v x

r
= i cos + j cos + k cos = 1r =
v
v
v r

(10.1.20)
unde am considerat ca unda se propaga in directia definita de vectorul r. Daca se
Fizica Curs i aplicaii

183

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

propaga in lungul axei Ox, vectorul de unda e paralel cu aceasta axa. Modulul
patrat al functiei complexe de unda este o marime proportionala cu energia
transportata de unda si se numeste intensitatea undei. Radicalul extras din acest
modul patrat se numeste amplitudinea undei: A.
Unda 10.1.15 este periodica atat in timp cu perioada T = 2 / (Figura 10.1.2),
cat si in spatiu cu perioada = 2 v / = v T = 2 / k, numita lungime de unda
(spatiul parcurs de unda in timp de o perioada) (Figura 10.1.3):

Figurile 10.1.2 si 10.1.3 Periodicitatea temporala si spatiala a undelor

armonice plane

10.2 Unde elastice

Figura 10.2.1 Deformarea unui mediu solid elastic in prezenta unei unde
longitudinale
184
Fizic Curs i aplicaii

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

Intr-o unda longitudinala marimea care oscileaza este paralela cu directia de

propagare a undei. In Figura 10.2.1 este prezentata vederea din lateral a unui
cilindru delimitat mintal intr-un mediu solid prin care se propaga o unda mecanica
longitudinala, de la stanga la dreapta. Cilindrul are aria bazei egala cu S, iar
inaltimea x. Punctele cu coordonate x diferite vor avea deformari (indepartari de
la pozitia de echilibru) diferite. In figura vedem cum punctele din planul de
coordonata x s-au deplasat cu spre stanga, iar cele din planul de coordonata x +
x s-au deplasat cu + spre dreapta. Deformarea totala a cilindrului este .
Legea lui Hooke referitoare la deformarile elastice afirma ca efortul unitar este
proportional cu deformarea relativa:
F / S0 = E / x = E = E / x
(10.2.1)
unde E reprezinta modului de elasticitate longitudinala a mediului (modulul lui
Young). Daca scriem principiul fundamental al mecanicii pentru cilindrul solid
descris, ma = F:

( Sx)

ma

=>

2
t 2

= S [ ( x + x + + ) ( x + )] =

= SE

=
x x + x + + x x +


2
2
= SE + 2 (x + + ) + 2 =
x x x
x x x
= SE

2
x 2

(x + ) SE

2
x 2

(10.2.2)
unde masa a fost notata cu Sx, fiind densitatea cilindrului nedeformat si unde
am aproximat:

+


2

x
x + x x

(10.2.3)

si am tinut cont ca << x. Din ecuatia 10.2.2 obtinem:

2
x 2

2
E t 2

(10.2.4)

adica ecuatia undelor. Coeficientul / E = 1 / v2 ne permite sa calculam viteza de

faza a undelor longitudinale in solid:

vl =

(10.2.5)

Un calcul analog pentru propagarea undelor transversale (elongatia oscilatiilor e

perpendiculara pe directia de propagare) ne ofera expresia vitezei de propagare a

Fizica Curs i aplicaii

185

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

undelor transversale:

vt =

(10.2.6)

unde G este modulul de forfecare. Pentru undele care se propaga intr-o coarda cu
densitatea liniara de masa , supusa unei forte de tensiune T viteza de propagare
este:

v=

(10.2.7)

Pentru undele sonore (in fluide avem doar unde longitudinale) viteza sunetului
este data de expresia:

v=

RT

(10.2.8)

unde este indicele adiabatic al gazului, R este constanta universala a gazelor

perfecte, T este temperatura absoluta, iar M este masa molara a gazului. La
temperatura camerei viteza sunetului este de aproximativ 340 m/s.
Fie unda plana longitudinala
(10.2.10)
= A cos (t kx + 0)
care se propaga in lungul axei Ox ( / v = k). Daca selectam un volum suficient
de mic din acest mediu, astfel incat viteza / t sa fie aceeasi peste tot si la fel
deformarea relativa si implicit tensiunea: / x, putem scrie energia cinetica a
acestui element de volum:

Wc =

2 t

(10.2.10)

Energia potentiala de deformare va fi [ k x2 /2, F = SE / x = k => k = SE / x

=> W p = SE( / x)2 x /2 = (EV/2) ( / x)2]:

EV
W p =

2 x

(10.2.11)

In expresia 10.2.11 inlocuim modulul lui Young cu viteza undei longitudinale,

10.2.5:

W p =

v 2 V
2

(10.2.12)

Insumand 10.2.10 cu 10.2.12 obtinem energia totala:

W =

2
V

+ v
2 t
x

Densitatea volumica de energie va fi:

186
Fizic Curs i aplicaii

(10.2.13)

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

2
2
W
2
= + v
w=
V 2 t
x

(10.2.14)

Daca derivam expresia 10.2.10 la timp si la pozitie si inlocuim in 10.2.14 obtinem

densitatea volumica de energie:

w = A 2 2 sin 2 (t kx + 0 ) (10.2.15)

unde am tinut cont de faptul ca vectorul de unda k = / v. Daca mediem in timp

expresia 10.2.15, stiind ca media temporala a functiei sinus la patrat este ,
obtinem:

w =

A 2 2
2

(10.2.16)

Suplimentul de energie adus de unda in mediu depinde de patratul amplitudinii si

de patratul frecventei undei. Definim fluxul de energie, transportata de unda, ca
energia care strabate o suprafata in unitatea de timp:

dW
dt

(10.2.17)

Definim densitatea fluxului de energie ca energia care trece in unitatea de timp

prin unitatea de suprafata perpendiculara pe directia in care se transporta
energia:

j=

W
=
S n tS n

(10.2.18)

Daca ne imaginam un cilindru cu baza Sn si inaltimea vt, adica distanta

parcursa de unda in timpul t, acesta contine energia: W = w V = w v t Sn.
Inlocuind in 10.2.18, obtinem:

j = wv

(10.2.110)

Aceasta expresie care exprima densitatea de curent de transfer al energiei se mai

numeste vectorul Poynting-Umov. El depinde de timp si de pozitie. Daca mediem
temporal 10.2.110 si inlocuim 10.2.16 obtinem:

j =

A 2 2
2

(10.2.20)

si numim aceasta expresie intensitatea undei in punctul respectiv.

In cazul sunetului, unda elastica longitudinala care se propaga prin aer cu o
frecventa situata in intervalul 16 - 20 000 Hz, expresia 10.2.20 devine:

P2
I=
2 v

(10.2.21)

unde P este amplitudinea presiunii (valoarea maxima a diferentei dintre presiunea

aerului in prezenta sunetului si presiunea atmosferica in absenta lui). Senzatia
auditiva creste in progresie aritmetica atunci cand intensitatea sunetului creste in
progresie geometrica. De aceea se defineste nivelul de intensitate sonora a unui
Fizica Curs i aplicaii

187

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

sunet:

N s = 10 lg

I
I0

(10.2.22),

unde I0 este o intensitate sonora de referinta de 10-12 W/m2, corespunzand celui

mai slab sunet ce poate fi auzit. Nivelul sonor se exprima in decibeli (db):

Sunetul
Prag de audibilitate
Soapte
Discutie normala
Trafic urban
Prag dureros

Nivel sonor (db)

0
20
65
70
120

Intensitate (W/m2)
10-12
10-10
3.1x10-6
10-5
1

Tabelul 10.2.1 Nivelul sonor al zgomotului produs de diferite surse

Urechea umana are o sensibilitate diferita pentru sunete cu frecvente diferite.
Sensibilitatea este maxima pentru sunete cu frecventa in intervalul 2000 3000
Hz. Daca frecventa depaseste 20 000 Hz intram in domeniul ultrasunetelor.
Undele ultrasonore pot fi produse ca fascicule orientate, asemenea luminii. Ele
sunt folosite pentru detectia submarina intr-un mod asemanator celui in care liliecii
se orienteaza pe intuneric emitand si receptionand semnale ultrasonore.

10.3 Unde electromagnetice

Undele electromagnetice au un spectru foarte bogat. Natura lor fiind aceeasi,
ele poarta denumiri diferite in acord cu frecventa (lungimea de unda), asa cum
putem vedea in Figura 10.3.1:

188
Fizic Curs i aplicaii

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

Figura 10.3.1 Spectrul undelor electromagnetice

Putem deduce ecuatia campului electromagnetic in vid pornind de la legea lui
Faraday pentru fenomenul de inductie electromagnetic si de la legea lui Ampere
completata de Maxwell. Cele doua ecuatii Maxwell ne spun, in esenta, ca un
camp magnetic variabil in timp produce un vartej de camp electric si reciproc.
Cele doua campuri se desprind de sursele lor si se propaga in spatiul vid cu
viteza c 3 x 108 m/s:

B
(10.3.1)
E =
t

E
(10.3.2)
B = 0 0

unde am considerat sursele, si j , nule. Un camp electromagnetic in vid, in

absenta surselor, sarcini si curenti, este o unda electromagnetica. Inmultim

vectorial la stanga prima ecuatie cu operatorul vectorial :

( E ) =
E + (E ) = ( B)
t
t

2E

E
E 0 0 2 = 0 (10.3.3)
E + ( ) = 0 0
0
t
t
t

1 2E
E 2 2 = 0
c t

Am obtinut ecuatia undelor pentru campul electric. Am notat 1 / c2 = 00 si am

folosit identitatea:

( )
( )

( )

a b c = b (a c ) c a b E = E ( )E =

= E E

) ( )

(10.3.4)

Putem repeta procedeul pentru a doua ecuatie. 10.3.2, si obtinem ecuatia undelor
pentru vectorul inductie magnetica B:

1 2B
B 2 2 = 0
c t

(10.3.5)

Ecuatiile 10.3.3 si 10.3.5 sunt inseparabile, ceea ce s-a observat din modul de
deducere a lor, si descriu propagarea in vid, cu viteza c, a ansamblului de
campuri E si B care oscileaza si se genereaza reciproc.
In cazul in care marimile E si B, care descriu campul, depend doar de o
coordonata, fie ea x, si de timp, avem o unda plana. Daca oscilatiile acestor
campuri sunt descrise de functii armonice unda plana se numeste armonica. In
cazul undei progresive cele doua campuri au expresiile:

E = E0 cos(t kx + 1 )

B = B0 cos(t kx + 1 )

(10.3.6)

Ele oscileaza in faza, in pe directii perpendiculare intre ele si pe directia de

propagare a undei (unda transversala):
Fizica Curs i aplicaii

189

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

Figura 10.3.1 Unda electromagnetica armonica se deplaseaza in lungul

axei Ox cu viteza c.

Raportul dintre E si B este constant:

E / B = c.
(10.3.7)
Energia transportata de o unda electromagnetica este compusa din doi termeni:
energia campului electric si cea a campului magnetic:

w=

0E2
2

B2 0E 2
E2
+
=
+
= 0E2
2
2 0
2
2 0c

(10.3.8)

In relatia 10.3.8 a densitatii volumice de energie electromagnetic am tinut cont de

10.3.7 si de relatia 1 / c2 = 00. Viteza transferului de energie de catre o unda
electromagnetic este descrisa de vectorul Poynting-Umov:

1
S=
EB

(W/m2)

(10.3.10)

Acesta reprezinta energia electromagnetic ce traverseaza in unitatea de timp

unitatea de arie transversala pe directia de propagare. Pentru o unda plana,
tinand cont ca E si B sunt perpendiculari si ca E / B = c, obtinem:

S=

EB =

E 2 cB 2
=
0c 0

(10.3.10)

Daca facem media temporala a intensitatii instantanee obtinem intensitatea undei

I:

E0 B0
E02
cB02
,
I= S =
=
=
2 0
2 0 c 2 0

(10.3.11)

unde am considerat ca media temporala a functiei cos (t kx + 1 ) este .

Cand facem media temporala a densitatii volumice de energie 10.3.8 obtinem:
2

190
Fizic Curs i aplicaii

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

w =

0 E02
2

B02
=
2 0

(10.3.12)

Comparand 10.3.11 cu 10.3.12 obtinem relatia dintre intensitatea undei si

densitatea volumica de energie, mediata in timp:
I = c <w>

(10.3.13)

Din invariantul relativist definit in teoria relativitatii restranse gasim ca intre

impulse fotonilor si energia lor exista relatia:

2 = p 2 c 2 + m02 c 4 = pc

(10.3.14)

unde este energia fotonului, p este impulsul, iar m0 = 0 este masa de repaus.
Intensitatea undei electromagnetice, definita ca energia medie in timp care
traverseaza perpendicular unitatea de arie in unitatea de timp ne ajuta sa
calculam forta medie care se exercita pe o suprafata pe care cade radiatia
electromagnetica:

1 dW
c dp
d p 1 d W AI
=I=
F=
=
=
A dt
A dt
dt c dt
c

(10.3.15)

Presiunea radiatiei, definita ca raportul dintre forta normala medie si suprafata, P

= <F> / A, devine: P = I / c in cazul absorbtiei si P = 2I / c in cazul reflexiei, cand
variatia de impuls e dubla.
Vom calcula, ca exemplu, energia solara captata de un acoperis.

Figura 10.3.2 Radiatia electromagnetica la suprafata Soarelui ere puterea

de 3.10 x 1026 W.
Sa aflam intensitatea radiatiei solare la suprafata Pamantului (Figura 10.3.2):
energia emisa de Soare in fiecare secunda trebuie impartita la suprafata sferei de
raza d = 1.5 x 1011 m ( 4d2). Se obtine o intensitate de 1.38 kW/m2 la suprafata
Pamantului. Daca inmultim aceasta intensitate cu suprafata de 200 m2 (10m x
20m) a acoperisului, pe care presupunem ca razele cad perpendicular, obtinem
276 000 W, suficient pentru consumul unei case. Problemele apar cand dorim sa
Fizica Curs i aplicaii

191

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

inmagazinam aceasta energie. Randamentul de 15% al celulelor fotovoltaice

reduce valoarea anterioara la 41 400 W. Alti factori care reduc din putere constau
in faptul ca razele cad perpendicular pe acoperis doar un interval scurt de timp, ca
unele zile sunt innourate, etc.

10.4 Suprapunerea undelor. Unde stationare.

Particulele se pot combina pentru a forma obiecte extinse, dar nu pot ocupa
simultan aceeasi pozitie. Doua unde pot ocupa simultan acelasi loc. Cand undele
se combina in sisteme cu conditii la limita, doar anumite frecvente sunt premise si
spunem ca frecventele sunt cuantificate.
Pentru a analiza suprapunerea undelor in acelasi loc din spatiu facem apel la
principiul superpozitiei: daca doua sau mai multe unde se deplaseaza intr-un
mediu, valoarea rezultanta a functiei de unda intr-un loc din spatiu este egala cu
suma algebrica a valorilor functiilor de unda ale undelor individuale. Undele care
satisfac acest principiu se numesc unde liniare. O consecinta a principiului
superpozitiei este aceea ca doua unde pot trece una prin cealalta fara a fi
alterate. Suprapunerea a doua unde intr-un punct din spatiu pentru a produce o
unda rezultanta se numeste interferenta. Vom exemplifica interferenta a doua
unde sinusoidale care calatoresc in aceeasi directive intr-un mediu liniar. Daca
undele au aceeasi frecventa, lungime de unda, amplitudine si difera doar prin faza
initiala, atunci unda rezultanta se poate scrie:

y = y1 + y 2 = A sin( kx t ) + A sin( kx t + ) =

= A[sin( kx t + sin( kx t + )] = 2 A cos sin kx t +
2
2
unde am folosit identitatea trigonometrica:

a b a +b
sin a + sin b = 2 cos
sin
.
2
2

Unda rezultanta are aceeasi frecventa si lungime de unda ca si undele care

interfereaza deoarece functia sinus contine acelasi si acelasi k. Amplitudinea
undei rezultante este 2A cos (/2), iar faza initiala este /2. Daca = 0,
amplitudinea devine 2A, deoarece cos 0 = 1. Spunem ca undele interfereaza
constructive. Acelasi lucru se intampla cand = 0, 2, 4, , deci cand
cos (/2) = 1. Daca este multiplu impar de , cos (/2) = 0 si amplitudinea
rezultanta este nula. Spunem ca interferenta este distructiva. Cand diferenta de
faza are o valoare diferita de 0 sau multiplii intregi ai lui , unda rezultanta are o
amplitudine cuprinsa intre 0 si 2A. Daca undele au aceeasi frecventa, lungime de
unda, dar amplitudini diferite, A1 A2 , rezultatul compunerii este asemanator,
amplitudinea rezultanta in cazul interferentei constructive fiind A1 + A2, iar in
cazul interferentei distructive fiind | A1 - A2 |.

192
Fizic Curs i aplicaii

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

Figura 10.4.1 Interferenta undelor

Sa consideram doua boxe situate la distanta de 3 m una de alta si excitate de
acelasi oscilator. Altfel spus, undele emise de ele au aceeasi frecventa, lungime
de unda, amplitudine si faza. Un observator se afla initial in O situat la distanta D
= 8m. Apoi se deplaseaza in P, aflat la distanta 0.350 m de punctul O, unde nu
mai aude nimic se afla in dreptul primului minim de interferenta. Dorim sa aflam
frecventa oscilatorului.

Figura 10.4.2 Experimentul de tip Young

Pentru a raspunde la intrebari trebuie sa aflam ecuatiile celor doua unde care
ajung in P, avand ca surse difuzoarele A si B. La surse cele doua oscilatii sunt in
faza. Deoarece parcurg distante diferite pana in punctul P intre ele apare un
defazaj:

Fizica Curs i aplicaii

193

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

y A = A sin t y AP = A sin (t kr1 );

y B = A sin t y BP = A sin (t kr2 );

y P = y AP + y BP = 2 A cos

k (r2 r1 )
k (r + r )
sin t 1 2
2
2

Locurile in care amplitudinea este minima sunt cele pentru care cos k(r2 r1)/2 =
0, adica cele pentru care:

k (r2 r1 ) = (2n + 1)

(r r ) = (2n + 1) r = r2 r1 = (2n + 1) ,
2 1
2

unde n = 0,1,2,...
In punctul P avem primul minim, deci n = 0 si r = / 2. Calculam acum r1 si r2:
2

r1 = x + D 2 =
2

(1.500 0.350m )2 + 8.00 2

= 8.08m;

(1.500 + 0.350m )2 + 8.00 2

= 8.21m

r2 = + x + D 2 =
2

Diferenta de drum este r2 r1 = (8.21 8.08) m = 0.13 m. Lungimea de unda va fi

= 2 r = 0.26 m. Frecventa sunetului se afla din definitia lungimii de unda
(distanta parcursa de unda intr-o perioada de oscilatie):

= cT =

343 m / s
= 1.3 kHz
0.26 m

Sa presupunem ca orientam cele doua difuzoare unul spre celalalt si consideram

interferenta intr-un punct P, situat intre ele:

Figura 10.4.3 Producerea undelor stationare

In punctul P se intalnesc doua unde armonice, cu aceeasi frecventa, lungime de
unda si amplitudine:

y AP = A sin( kx t ) si

y BP = A sin( kx + t );

y P = y AP + y BP = (2 A sin kx )cos t unde am tinut cont de

identitatea : sin (a b ) = sin a cos b sin b cos b

Rezultatul suprapunerii celor doua unde nu mai contine o functie de expresia (kx
t), deci nu mai este o unda. Punctele mediului oscileaza cu frecventa in
accord cu factorul cos t si cu o amplitudine care depinde de pozitia x: 2A sin kx.
Punctele care satisfac conditia sin kx = 0, adica cele in care kx = 0, , 2, au o
194
Fizic Curs i aplicaii

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

amplitudine nula a oscilatiilor si se numesc noduri. Pozitia acestor puncte pe

coarda este data de:

kx =

x = n xn = n

3
= 0, , , ,...
2
2
2

unde n = 0, 1, 2, 3,

Figura 10.4.4 Unde stationare intr-o coarda oscilanta.

Punctele in care amplitudinea este maxima, 2A, se numesc ventre si pozitia lor
reiese din conditia:

sin kx = 1 kx = (2n + 1)

x = (2n + 1)

xn = (2n + 1) ,
2
4

n = 0,1,2,...
Distanta dintre doua noduri consecutive sau dintre doua ventre consecutive este
/2. Distanta dintre un nod si un antinod este /4.
Sa consideram o coarda de lungime L, fixata la capete ca in figura:

Fizica Curs i aplicaii

195

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

Figura 10.4.5 Coarda de lungime L, fixata la capete

Ea ar putea fi coarda unui pian sau a unei viori. Deoarece capetele sunt fixe, ele
vor fi noduri prin definitie, in cazul in care in coarda se stabilesc unde stationare.
Acestea ar fi o continua suprapunere intre undele incidente si cele reflectate de
capete. Existenta conditiilor la capete determina reducerea numarului de
frecvente de oscilatie permise de coarda, situatie numita cuantificare a
fracventelor. Cuantificarea este o caracteristica intrinseca a microcosmosului in
care particulele legate au asociata o unda de probabilitate. Primul mod de
oscilatie corespunde situatiei din Figura 10.4.6:

Figura 10.4.6 Armonica intai sau modul fundamental

Lungimea de unda a acestui mod este cea mai mare posibila in conditiile date:
1 = 2L. Avem doar un ventru (n = 1) si doua noduri la capete. In al doilea mod
normal de vibratie, zis si armonica a doua, avem doua ventre:

Figura 10.4.7 Armonica a doua sau al doilea mod normal

196
Fizic Curs i aplicaii

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

In al treilea mod normal avem trei ventre:

Figura 10.4.8 Armonica a treia sau al treilea mod normal

Formula generala care ne da seria lungimilor de unda (armonicelor) premise de

coarda este:

n =

2L
, n = 1,2,3,...
n

unde indicele n se refera la numarul modului de oscilatie. Frecventele asociate

diferitelor moduri de oscilatie se deduc din relatia f = v / , unde viteza v este
aceeasi pentru toate frecventele de oscilatie:

fn =

=n

v
,
2L

n = 1,2,3,...

Se observa ca multimea frecventelor este discrete, frecventele fiind cuantificate

de numarul natural n. Deoarece viteza undelor intr-o coarda este data de relatia

v = T / , unde T este tensiunea din coarda si este densitatea liniara de

masa, putem exprima frecventele naturale intr-o coarda astfel:

fn =

n T
.
2L

Cea mai mica frecventa, f1, se numeste fundamental. Celelalte, f2 = 2f1, f3 = 3f1,
s.a.m.d. se numesc armonica a doua, a treia, etc. Frecventele care sunt multipli
intregi ai unei frecvente fundamentale formeaza o serie armonica. Acest lucru nu
se intampla la tobe, desi avem si acolo moduri normale de oscilatie. Ca sa
excitam doar o armonica intr-o coarda trebuie sa-I dam forma corespunzatoare
acelei armonici, prin ciupire (ca la chitara), frecare (ca la violoncel) sau lovire (ca
la pian), lucru dificil de realizat. De obicei coarda este distorsionata intr-o forma
nesinusoidala si persista doar undele care satisfac conditiile la capete, adica
fundamentala si armonicele sale. Frecventa unei coarde poate fi modificata
modificand tensiunea din ea sau lungimea ei.

Fizica Curs i aplicaii

197

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

De reinut!
O unda armonica plana progresiva este descrisa de ecuatia:

y ( x, t ) = A sin(kx t ) , unde A este amplitudinea, k =

este

vectorul de unda (=vT=v/f este lungimea de unda), v este viteza undei,

iar este frecventa unghiulara sau pulsatia undei (=2/T=2f), T fiind
perioada ei si f - frecventa. Aceasta solutie satisface ecuatia undelor:

2 y
x 2

1 2 y
v 2 t 2

= 0 , in cazul unei unde care oscileaza pe directia Oy si

inainteaza pe directia Ox (unda transversala). O unda longitudinal este

cea in care elementele mediului se misca parallel cu directia de
propagare a undei.
Viteza unei unde care se propaga intr-o coarda este v = T / ,
unde T este tensiunea din coarda iar este masa unitatii de lungime a
coardei.
O unda este partial reflectata si partial transmisa atunci cand ajunge
la suprafata de separate dintre doua medii la care viteza ei de
propagare sufera un salt. Daca se propaga intr-o coarda cu un capat
fixat unda se reflecta cu un salt de faza de 1800. Daca ajunge la un
capat liber, se reflecta fara salt de faza.
Puterea transmisa de o unda sinusoidala printr-o coarda intinsa este:
P = 2A2v/2.

Test de autoevaluare 1.1

1. O statie seismica receptioneaza undele S si P ale unui cutremur
la un interval de timp de 17.3 s. Presupunand ca undele au
parcurs aceeasi traiectorie cu vitezele de 4.50 km/s si 7.80 km/s
aflati distanta dintre seismograf si focarul cutremurului.
2. Pentru o unda transversala distanta dintre doua creste succesive
este de 1.20 m. Opt creste trec printr-un punct dat in lungul
directiei de propagare la fiecare 12.0 s. Calculati viteza undei.
3. Valurile tsunami se produc la suprafata oceanului cu lungimi de
unda enorme: intre 100 km si 200 km. Viteza acestor valuri
depinde de adancimea oceanului dupa formula: v ghmedie
unde hmedie este adancimea medie a oceanului. Un cutremur
produs pe fundul oceanului in golful Alaska produce un tsunami
care ajunge in Hawaii la 4 450 km distanta dupa un interval de
198
Fizic Curs i aplicaii

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

timp de 10.5 h. Care este adancimea medie a oceanului?

Lucrare de verificare la Unitatea de nvare nr. 1

1. O unda sinusoidala intr-o coarda este descrisa de functia de
unda: y = 0.15 sin (0.80x 50t), unde x si y sunt dati in metri iar t
in secunde. Densitatea liniara de masa este de 12.0 g/m. Aflati
viteza undei, lungimea de unda, frecventa si puterea transmisa
de unda.
2. O unda produsa la suprafata apei se raspandeste sub forma de
cercuri. Aratati ca amplitudinea A la distanta r de sursa este
proportionala cu 1/ r . Indicatie: considerati energia transportata
de o unda pe masura ce se indeparteaza.
3. Crescand intensitatea sunetului de 100 de ori, sa se afle cu cat
creste nivelul sonor al acestuia: N s = 10 lg

I
.
I0

Rspunsuri i comentarii la ntrebrile din testele

de autoevaluare
1. Solutie: Cele doua unde parcurg aceeasi distanta in timpii: t1 = d / v1
si t2 = d / v2. Scazand cele doua relatii obtinem t = d (1 / v1 1 / v2).
De aici calculam distanta d = 17.3 s / (1 / 4.50 km/s 1 / 7.80 km/s) =
184 km.
2. Solutie: Distanta dintre doua creste succesive este egala cu
lungimea de unda: = 1.20 m. Distanta dintre cele opt creste care trec
printr-un punct in 12.0 s este de 7. Viteza undei va fi 7 / 12.0 s = 0.7
m/s.
3. Solutie: putem calcula viteza de propagare a valurilor tsunami:
v = 4 450 km / 10.5 h = 468.4 km/h. Din relatia v
determina
adancimea
medie
a

hmedie =

Fizica Curs i aplicaii

ghmedie putem
oceanului:

v 2 468.4 2 km 2 / h 2
=
= 1.73km.
g
9.8m / s 2

199

Fenomene ondulatorii in fizica clasica

Recapitulare
Intensitatea unei unde sonore periodice este egala cu energia
raportata la timp si suprafata: I =

<P>
. Nivelul sonor al undelor
S

sonore in decibel este: Ns =10 lg (I/I0). I0 este intensitatea de referinta,

de obicei pragul de audibilitate 1.00 x 10-12 W/m2, iar I este intensitatea
undei sonore in watti pe metro patrat.
Principiul superpozitiei specifica faptul ca daca doua sau mai multe
unde se suprapun intr-un punct din spatiu, valoarea functiei de unda
rezultante este egala cu suma valorilor undelor individuale. Undele
stationare se formeaza la suprapunerea a doua unde armonice cu
aceeasi frecventa, amplitudine si lungime de unda, care se deplaseaza
in sens contrar. Unda rezultanta stationara are expresia:
Y = (2A sin kx) cos t. Amplitudinea ei depinde de pozitie si oscileaza
intre valorile 2A, unde avem ventre, si 0, unde avem noduri. Distanta
dintre doua noduri (sau ventre) consecutive este de / 2.

Concluzii
Cand o unda este supusa unor conditii la capete doar anumite
frecvente sunt premise: spunem ca frecventele sunt cuantificate. Pentru
undele care se propaga intr-o coarda fixate la capete frecventele
naturale sunt: n =

n T
, n = 1,2,3,
2L

Bibliografie
-

200
Fizic Curs i aplicaii

Serway/Jewett, Physics for scientists and engineers, Seventh

Edition, Ed.Brooks/Cole;
Rusescu/Tudose, Modele si modelare in fizica, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica;
Arnold, Metodele matematice ale mecanicii clasice, Ed. Stiintifica
si Enciclopedica;
Smith, Idei matematice in biologie, Cambridge, 11068.