NOTIUNI SI ELEMENTE DE FIZICA GENERALA

Natura marimilor fizice

- marimi scalare
- marimi vectoriale (reprezentare geometrica, reprezentare analitica)
- marimi tensoriale (reprezentare analitica)
Marimi fundamentale (lungime, masa, timp, intensitate de curent electric,
intensitate luminoasa, temperatura, numar de moli)
Marimi auxiliare (unghi, unghi solid)
Marimi derivate
Unitati de masura (SI, unitati tolerate)
Principii (axiome, uneori denumite impropriu legi)
Definitii / constante universale

EVENIMENTE IMPORTANTE IN ISTORIA MECANICII FIZICE

Antichitate
ARHIMEDE (287 - 212 .e.n)
- teoria prghiei
- teoria centrului de greutate (250 .e.n.)
- bazele hidrostaticii
Epoca renasterii
LEONARDO DA VINCI (1452-1519)
- teoria mecanismelor
- legile frecrii
- teoria planului nclinat
- definirea i aplicarea momentului forei
GALILEO GALILEI (1564-1642), iniiatorul dinamicii
- legea ineriei
- legile cderii corpurilor
- legile pendulului, etc.

EVENIMENTE IMPORTANTE IN ISTORIA MECANICII FIZICE

CHRISTIAN HUYGENS (1629-1695)
- pendul fizic
- moment de inerie
- noiunia de for centrifug
- moment de inerie
- centru de oscilaie
- tratat despre lumina
ISAAC NEWTON (1643-1727) carte: PHILOSOPHIAE NATURALIS
PRINCIPIA MATHEMATICA (1687).
- legile dinamicii
- construcia mecanicii teoretice
- legea atraciei universale aplicat la mecanica cereasc

Secolul VIII IX
LEONARD EULER (1707-1783)
JEAN DALEMBERT (1717-1783)
Mecanica rationala
JOSEP LAGRANGE (1730-1813)
WILIAM HAMILTON (1805-1865)
H. POINCARE (1854-1912) i M.A. LIAPUNOV
- Stabilitatea sistemelor dinamice
I.V. MESCERSKI (1859-1935) i T. LEVI-CIVITA (18731941)
- Dinamica corpului cu masa variabil
Contributii romane
ANGHEL SALIGNY
SPIRU HARET
ANDREI IOACHIMESCU
ION IONESCU
GH. EM. FILIPESCU
V. VLCOVICI
O. ONICESCU

LIMITELE MACANICII CLASICE (Newtoniene)

Conceptia falsa

Realitatea

Toate fenomelene naturii se pot

explica prin legile mecanicii

Fenomenele electromagnetice nu se pot reduce la

Macanica

Fenomenele din natura se pot

explica pe baza unui tablou
electromagnetic

Fortele nucleare nu se pot explica cu modelul

fenomenelor electromagnetice

Mecanica clasica este universal

valabil la toate dimensiunile si
toate vitezele corpurilor
implicate

Mecanica clasica (Newtoniana) poate explica

fenomenele la care participa corpuri suficient de
mari care se deplaseaza cu viteze mult mai mici
decat viteza de propagare a luminii in vid
(299.792.458 m/s).
La viteze apropiate de cea a luminii se aplica
relatiile a Recanicii Relativiste (A. EINSTEIN).
Sistemele fizice de dimensiuni atomice se supun
unor legi specifice (Mecanica Cuantica, E.
SCHRODINGER, W. HEISENBERG, L. de
Broglie, P.A.M. DIRAC, M. PLANK si altii)

Cinematica

Sistem
neconservativ

Statica

Sistem conservativ

Presiune hidrostatica

Forta de frecare
Vascozitatea fluidelor

Principii I , II ,
III
Iimpuls, forta,
energie cinetica si
potentiala
Dinamica fluidelor
(ec. Bernoulli)

Miscare rectilinie uniforma si

uniform variata

Notiunea de punct material

Mecanica

Dinamica

x
Sistem de referinta Dextrogir

Sistem de referinta Levogir

Procese reversibile
(procese de echilibru)

Notiuni de baza
Caldura (conventii)

Vapori
Diagrama vapor-lichid
Distilare / rectificare

Polimorfism cristalin
Topire (sistem eutectic / peritectic
etc.)
Sublimare / liofilizare

Solutii

Ecuatia temica si
calorica de stare

Solvatare
Crioscopie
Ebulioscopie
Osmoza (ec. vant Hoff)

Principii zero, I, II, III

Lichide

Transformari de faza / calduri latente

Solide

Calduri specifice (Cp ; Cv)

Lucru mecanic (conventii)
Variabile & functii de stare
Marimi extensive / intensive
Regula fazelor (Gibbs)

Modelul de
gaz ideal

Vascozitatea fluidelor
(ecuatia Poisseuille)

Procese ireversibile
(procese de neechilibru)

Difuzia (ecuatiile Fick)

Miscarea Browniana (ecuatia Langevin)

Fizica Moleculara

Ter m o d i n a mi c a - Ter mo s t a t i c a

Relatia Ohm
Notiuni de electrochimie
(potential de electrod,
voltammetrie, caracteristica
tensiune-curent)

Interferenta
Difractie

Optica ondulatorie

Purtatori de sarcina
- in conductori metalici
- in semiconductori
- in solutii si topituri

Optica geometrica

Curent alternativ

Optica

Reflexie
Refractie (refractometrie)
Lentile (microscopul)

Magnetism

Curent continuu

Electrodinamica

Sarcina electrica (punctiforma)

Relatia Coulomb

Electrostatica

Electricitate

Polarizarea
(plana / circulara)
a luminii
Polarimetrie
Domenii spectrale
Spectrofotometrie
- de absorbtie
- de emisie
- de reflexie
Caracterizarea
culorilor prin
coordonate de
cromaticitate

Fizica atomica

Izotopi / izobari

radiatii , ,

Radioactivitate

Unitati de masura a activitatii izotopilor

Legea dezintegrarii radioizotopilor
Timpul de injumatatire
Familii de dezintegrare radioactiva
Marcarea radioactiva a substantelor de
interes farmaceutic
Preparate radiofarmaceutice
Tehnica RIA (cu izotopi -activi si prin
scintilatie beta)

Adunarea / scaderea vectorilor (reprezentare geometrica)

Reprezentarea analitica a
vectorilor

Aplicatii - Descompunerea unui vector dupa doua directii date

Aplicatii Lucrul mecanic si momentul fortei

Aplicatii momentul fortei

Aplicatii baza reciproca a unei baze de vectori

(cristalografie)

Cinematica

Miscare rectilinie si uniforma

x3
x1 x 2

const ; x i v i t
t 2 t 3 t
Miscare rectilinie si
neuniforma

Miscare rectilinie si uniforma

Deplasarea x(t) este functie de timp
Viteza (v) este independenta de timp

dx ( t ) x ( t )
v

const
dt
t

Miscare rectilinie si
neuniforma
Atat deplasarea x(t) cat si viteza v(t)
este sunt dependente de timp

dx ( t )
dt

Viteza medie si viteza momentana

Viteza medie v(t1,t2) in

intervalul de timp (t1,t2)

x ( t 2 ) x ( t1 )
v ( t1 , t 2 )
t 2 t1
Acceleratia momentana
a(t) in momentul t

Viteza momentana v(t) in

momentul t

v( t )

dx ( t )
x ( t )
dt

dv( t ) d 2 x ( t )
a (t)

x ( t )
2
dt
dt

Viteza medie si viteza momentana

Drumul parcurs (x) in

intervalul de timp t

x v( t1, t 2 ) t

Drumul parcurs, x (t1,t2), in

intervalul de timp
t t = t2 t1
2

x ( t1 , t 2 ) v( t ) dt
t1

2L
2 v
t 2L
t 2L L 2
v
v
1200
t AB
300 s
4
1200
t BA
600 s
2
t AB t BA 900 s

t 2L

2400

800 s
3

t AB

v va

t AB t BA

; t BA

v va

L
L

v va v va

t AB t BA L

t AB t BA L

(v va ) (v va )
(v va ) (v va )

2v
v 2 v a2

Vit e za m e di e - e x e m p lu

Doua bile identice pornesc simultan de la reperul

(A) si se
rostogolesc fara frecare pe doua trasee
diferite
(traseul 1 si traseul 2). Care din cele doa bile

Vit e za m e di e - e x e m p lu

(tAC)1 = (tAC)2
(tAD)1 > (tAD)2
(tDA)1 = (tDA)2
(tAC)1 + (tAD)1 + (tDA)1 > (tAC)2 +
(tAD)2 + (tDA)2

(t)1 > (t)2

Miscarea rectilinie uniform variata

Variatia in unitatea de timp a vitezei la un moment dat = acceleratia
in momentul respectiv
Derivata in raport cu timpul a vitezei = acceleratia (a)
2

dv( t ) d x ( t )
a (t)

dt
dt 2
a ( t ) v ( t ) x ( t )

Miscare uniform accelerata: a > 0

Miscare uniform incetinita: a < 0
2

< a >SI = m/s

Daca miscarea este rectiline si acceleratia este constanta in timp,

miscare este rectilinie si uniform variata (a = const).

a const
v( t ) v( t 0 ) a t
1
x(t) x(t 0 ) a t 2
2

Combinand ultimele doua relatii

se obtine relatia Galilei

v( t ) 2 v( t 0 ) 2 2 a t

Exemple pentru miscare uniform variata Compunerea miscarilor

S v0 t
H

1
g t2
2

S2 v 02 t 2

Eliminand
timpul (t) din
ultimele doua
relatii:

2H
S v0
g

Aruncarea oblica a punctului material

x ( t ) t v 0 cos

Prin eliminarea variabilei t:

2
2
v

sin

cos

x
1
y 0
y( t ) t v 0 sin g t 2
2
2 v 02 cos 2
0
v 02 sin( 2 )
Daca y 0, atunci x S
g
S

Miscarea circulara uniforma viteza unghiulara

=rxv
s
lim
t 0 t

Viteza unghiulara, , este

(de fapt) un tensor
antisimetric de ordinul 2
Vectorul este
perpendicular pe
planul miscarii
circulare ()

Acceleratia centripeta

v t
s R v t ;
R
v
v
lim
t 0 t
t 0 t

a lim

v v t v 2
a lim

t 0 t
R
R

Tra n sm isii

1 2 3
v1 v 2

; 1 R1 2 R 2

v1 v 2 v 3

R1 R 2 R 3

Problema interesanta: importanta alegerii unui sistem

de referinta potrivit

Martin Gardner (1914

2010)

L = 48 km ; v = 600 km/ora
Pilotul (A) conduce avionul
spre
pozitia momentana a
avionului (B)
Pilotul (B) conduce avionul
spre
pozitia momentana a
avionului (C)
Pilotul (C) conduce avionul
spre
pozitia momentana a
avionului (D)

In fiecare moment cele

patru avioane se afla in
colturile unui patrat din
ce in ce mai mic rotit
progresiv fata de
pozitia initiala.
Daca observatorul s-ar
roti impreuna cu
patrate (sistem de
referinta rotitor), atunci
pentru el avioanele sar deplasa pe portiuni

2
v1cu
vvitezele

drepte
v 1:
2

2
v1 v
2
Fiecare avion se indreapta
spre centrul (O) cu aceasta
viteza (v1) si trebuie sa

2
2
2
BO L
2
2
CO L
2
2
DO L
2

parcurga distantele
AO L
avionul
(A):
avionul
(B):
avionul
(C):

AO L
48 km
T

0,08 ore 4,8 min
v1
v 600 km / h

avionul
(D):

Dinamica

Dinamica studiaza miscarea corpurilor impreuna cu cauzele

miscarii (forte)
Stabileste relatii intre spatiul parcurs intr-un interval de timp
dat si sub actiunea unui sistem de forte dat
Pr in c i p ii le
D in a m ic i i
Principiul I (principiul inertiei) Un corp isi pastreaza starea
de repaus relativ sau de miscare rectilie si uniforma, daca nu
actioneaza asupra lui nici o forta care sa schimbe aceasta stare
Principiul II (relatia dintre forta si acceleratie) Raportul
dintre forta care actioneaza asupra unui corp si acceleratia
corpului produsa de forta este constanta (caracteristica a
corpului respectiv). Acest raport este masa corpului
Principiul III (principiul actiunii si reactiunii) Daca
corpul (A) actioneaza asupra corpului (B) cu forta (F), atunci
si corpul (B) actioneaza asupra corpului (A) cu o forta egala
in modul cu (F) dar de sens opus cu aceasta

Studiul miscarii unui corp este raportat (frecvent) la un

sistem de referinta ales convenabil
Deplasarea, viteza de deplasare si acceleratia
depind de sistemul de referinta in raport cu care se
observa miscarea
Se impune deosebirea a doua tipuri de sisteme de
referinta:
- sistem
de referinta inertial
Principul I al
dinamicii:
In interiorul unui sistem
- sistem de refrinta neinertial
inertial, care nu comunica cu exteriorul, nu se poate decide
daca sistemul se afla in starea de repaus sau in starea de
deplasare rectilie si uniforma (nu exista miscare rectilinie
uniforma absoluta, independenta de vreun sistem de
referinta). Fara a ne raporta la un sistem de referinta nu are
sens aceasta diferentiere.

In interiorul unui sistem

neinertial, fara a comunica
cu exteriorul sistemului, se
poate decide, prin
experiente efectuate
potrivite, daca sistemul se
afla sau nu in miscare
variata (accelerata,
incetinita circulara etc.).

Sistem de referinta rotitor sistem

neinertial

Se poate depista caracterul neinertial al unui

sistem fara a comunica cu alt reper din afara
sistemului.

Principiul II (relatia dintre forta si acceleratie)

Raportul dintre forta care actioneaza asupra unui corp
si acceleratia corpului produsa de forta este constanta
(caracteristica a corpului respectiv). Acest raport este
masa corpului.

F1 F2 F3

m
a1 a 2 a 3

m este o marime caracteristica

corpului, independenta de starea

de miscare (in mecanica
nerelativista) m masa corpului

In conformitate cu Principiul I, corpul are tendinta de a-si

pastra starea fara acceleratie, deci se opune accelerarii;
aceasta atitudine se manifesta printr-o forta care
actioneaza asupra corpului si se opune fortei
producatoare a acceleratiei (forta de inertie)

Forta de inertie (Fin) este egala in modul si orientata in

sens opus cu forta producatoare de ecceleratie:

Fin =

Energia unui sistem mecanic

- energia cinetica energia care se datoreaza faptului ca
corpul este in miscare)

valoarea

energiei de miscare depinde de sistemul de

referinta la care se rapotreaza miscarea
- energia potentiala energia care depinde de pozitia
unui corp fata de alte corpuri cu care se
afla in interactiune

valoarea

energiei potentiale a unui corp depinde de

pozitia corpului in cauza fata de un alt corp
(considerat a avea pozitia de referinta si
energia potentiala nula)
Referitor la conservarea energiei mecanice:

Marimi importante ale Dinamicii implicate in legi de

conservare ale miscarii corpurilor:
- Impulsul de miscare (cantitatea de miscare Newton)
- Energia unui sistem mecanic
- Lucrul mecanic efectuat de o forta
- Puterea mecanica lucrul mecanic efectuat in unitatea de
timp
Impulsul de miscare (p) este produsul dintre masa si viteza
de deplasare a corpului

impulsul unui corp este

dependent de sistemul de referinta la care se raporteaza

miscarea. Impulsul este o marime

vectoriala.

p mv

In termenii valoarii absolute (modului) a vectorilor implicati:

p = m.v

Legi de conservare referitoare la impulsul si

energia mecanica a sistemelor fizice
In sistemele conservative si izolate de mediul
inconjurator, in timpul proceselor mecanice se
conserva impulsul total si energia mecanica totala
(energia cinetica + energia potentiala) a sistemului.
In sistemele neconservative, in timpul proceselor
mecanice nu se conserva energia mecanica
totala (energia cinetica + energia potentiala) a
sistemului.
In sistemele neconservative si izolate de mediul
inconjurator, in timpul proceselor mecanice se
conserva ipulsul total al sistemului dar nu se
conserva energia mecanica totala (energia
cinetica + energia potentiala) a sistemului.

Energia
cinetica
a unui corp

Daca un corp de masa m , aflat initial in repaus, se

deplaseaza pe distanta r sub actiunea unei forte constante
F, atunci forta executa un lucru mecanic L:

L Fr

In timpul deplasarii corpului, viteza acestuia creste progresiv

de la vi = 0 la valoarea finala vf > 0. Corpul avand viteza vf
poseda o energie de miscare (energie cinetica, Ec) egala cu
lucrul mecanic efectuat de forta in timp ce a accelerat corpul

L F r m a r Ec

pana la viteza finala vf.

2

v 2 a r (Galilei) ;

v2
m v2
a r
Ec
2
2

Energia potentiala a unui corp

(caz particular: energia potentiala in
campul gravitational)
Campul gravitational al

Pamantului exercita o forta

(cvasi)-constanta asupra
corpurilor

in caderea

libera corpurile se misca uniform

accelerat (acceleratia
gravitationala g 9,81 m/s2)
Greutatea corpurilor: G = mg

Forta de frecare Ff
0

Forta de frecare Ff
=0

Ilustrarea diferentei dintre un proces in sistem conservativ si

neconservativ

Ciocnirea elastica a doua corpuri este un proces

conservativ ;
se conserva atat impulsul cat si energia cinetica totala
m A v1A m B v1B m A v 2 A m B v 2 B
a sistemului

m A v12A m B v12B m A v 22 A m B v 22 B

2
2
2
2
Daca se cunosc masele mA, mB si vizele initiale v1A si v1B,
prin rezolvarea sistemului de ecuatii se pot calcula
vitezele finale v si v

Ciocnirea inelastica a doua corpuri este un proces

neconservativ ;
se conserva numai impulsul dar nu si energia
cinetica
Q
reprezinta
m
m B v1B (m A m B ) v 2
A v1Aasistemului
totala

m A v1A m B v1B
v2
mA mB

energia cinetica

m A v12A m B v12B (m A m B ) v 22

Q
2
2
2

(transformata in

pierduta
caldura datorita
deformarii

de ce nu . . .
?

de ce nu . . .
?

Se aplica principiile conservarii impulsului si conservarii

energiei cinetice

N1 m v1 N 2 m v 2

N1 v1 N 2 v 2

1
1
N1 m v12 N 2 m v 22
2
2

N1 v12 N 2 v 22

N12 v12 N 22 v 22

Relatii intre impuls, forta, energie cinetica si timp:

F
p m v v F t
a
2
2
2
1
1
m

v
p
Ec m v2

2
2
m
2m

N1 v12

N 2 v 22

N1 N 2

(:
)

Dinamica m is c ar ii
ir c ucu
la re
Un corp solid si crigid,
un punct fix (centru), in absenta
interventiei unor forte, isi pastreaza starea de repaus relativ
(fara rotatie) sau de rotatie uniforma in jurul punctului fix.
Un asemenea corp se caracterizeaza printr-o inertie care se
manifesta prin a se opune modificarii starii sale de repaus (fara
rotatie) sau de rotatie uniforma, modificare produsa de
momentul unei forte. Aceasta inertie este exprimata de
momentul de inertie ( I ) al corpului in raport cu un centru
de rotatie.

Miscarea
Momentul
decirculara
inertie (o marime tensoriala) a fost definit de L.
uniforma
Euler
(1765)
a punctului material

Elementele cinetice ale miscarii

circulare:
R : raza traiectoriei circulare

: unghiul central asociat cu arcul de

cerc s
v : viteza tangentiala

Dinamica miscarii
circulare
Miscarea circulara uniforma
punctului material

Elementele dinamice ale

miscarii circulare:
I : momentul de inertie
(kgm2)
L : momentul impulsului
moment cinetic

In cazul punctului
material:
(kg
m2rad/s)
2

I mR

L mR2 I
2 v
L mR mvR
R
L p R (p : impulsul)

Dinamica miscarii
circulare
Momentul de inertie in
Momentul de inertie in raport
cu o axa de rotatie care trece
prin centrul de greutate al
corpului rigid

I dI r 2 (r ) dV
V

raport
cu axe paralele de
rotatie
(teorema Huygens Steiner)

I P IG M d 2

Momentul de inertie exemple

M M
Iz 1 2 D2
M1 M 2

M L2
Iz
12

M L2
Iz
3

Dinamica miscarii
circulare

2M R2
Iz
5

2M R2
Iz
3

M 2 2
I z r1 r2
2
M
I x I y 3 r12 r22 h 2
12

Corespondenta intre marimile

cinematice si
dinamice ale miscarii rectilinie
Punct material
Corp rigid
si circulara
vector de pozitie, r
unghi de rotatie,
viteza, v r
viteza unghiulara,

masa, m
moment de inertie, I
p mv
impuls,
momentul impulului
L I
Forta, F
momentul fortei,
M
I
M
m r F ecuatia de miscare,
ecuatia de miscare,
I
energie, m v 2
energie, I 2
2
2

Dinamica miscarii
circulare
Conservarea
momentului cinetic

I : momentul de inertie
(kgm2)
L : momentul impulsului
moment cinetic
(kgm2rad/s)

I m R2

L mR2 I
(A)

(B)

L A I A A ; L B I B B
L A L B ; I A A I B B
I A I B A B

Dinamica miscarii
circulare
Conservarea
momentului cinetic
Pisica intotdeaune cade in
picioare
In timpul caderii poate modifica
pe rand momentul de inertie al
partii din spate si a partii din
fata a corpului

http://www.youtube.com/watch?
v=RtWbpyjJqrU

A t r ac t i a g r a v it a t io n al a u n i v er sa la (Isa a c
Newton)

Atractia a doua
corpuri
punctiforme

Atractia a doua corpuri sferice

omogene

m m
Isaac Newton: (1689)
F1 F2 0 ; F1 F2 ; F1 F2 G 1 2 2 Philosophiae Naturalis
r
Principia Mathematica
11
G : constanta gravitationala 6.67410 Nm2kg-2
Cavendish
Extensii ale(1798)
relatiei Newton pentru atractia
gravitationala universala

m1 m 2
m1 m 2

r2
r3
m m
F k 1 2 2 exp( r )
r
m1 m 2

F k
1 3
2
r
r

F G

Laplace
(1790)
Decombes
(1913)

Sateliti
geostationari

m 2
Fcf
m 2 ( R h )
Rh
mM
Fg G
( R h)2

m 2
mM
G
Rh
( R h)2

Sateliti
geostationari
2
m
Fcf
m 2 ( R h )
Rh
m 2
mM
G
mM
2
R

h
(
R

h
)
Fg G
( R h)2

2
5 rad

7,2722 10
86400
s
R 6,378 106 m
G 6,674 1011 N m 2 kg 2
M 5,9722 1024 kg

h 35,786 103 m

GM
h
R
2

Mi sca r e p e r io d i c a - Osc il a t ii
el a st ic e

Fe k x ( t )
Fi m a[ x ( t )] m

d 2 x(t)
dt 2

Fe Fi 0
m

d 2 x(t)
dt

k x(t) 0

Forma solutiei ecuatiei

diferentiale:
x ( t ) A sin( t )

x ( t ) A cos( t )

k : constanta de elasticitate

SI

x ( t ) A 2 sin( t )

m A 2 sin( t ) k A sin( t ) 0
m 2 k ;

k
m

Miscare periodica - Oscilatii elastice

Reprezentare fazoriala

Se poate stabili o corespondenta intre oscilatia

punctului material si miscarea circulara a extremitatii
unui vector rotitor (fazor).
Extremitatea fazorului parcurge cercul asociat in sens
trigonometric

Miscare periodica - Oscilatii elastice

Reprezentare fazoriala

Compunerea a doua oscilatii cu aceeasi frecventa, dar cu

amplitudini si faze diferite, se reduce la adunarea
vactoriala a fazorilor oasociati cu oscilatiile individuale
fazorul oscilatiei rezultante

Mi sc a r e p e ri o d i c a - Pe n d u lu l
m at em a t i c
Ecuatia pendulului cu oscilatie
intretinute:
2

ms

d 2
dt 2

d
m g s sin A e cos(e t )
dt
= elongatia (functie de
timp)
Ae = amplitudinea
factorului de
intretinere a oscilatiei
e = frecventa factorului de
intretinere a oscilatiei
Ecuatia diferentiala corespunde
= coeficientul
de atenuare
unei
miscari periodice
nearmonice
s = lungimea pendulului
matematic
Ecuatia
de mai sus nu se poate
rezolva analitic nici chiar

Pe n d u l u l
m a t em at i c

Ecuatia pendulului cu elongatia

o
mica
(
=
6
)
sin
Daca se poate neglija atenuarea ( =
0), atunci:
Solutia acestei
ecuatii
diferentiale este:

d 2

0
2
s
dt
0
0 cos( t )
sin( t )

0 elongatia initiala
0 viteza unghiulara initiala
frecventa

2
g
s

; T 2
T
s
g

Pe n d u l ul
m a t em a t i c

2
g
s

; T 2
T
s
g
T = perioada oscilatiei
g = acceleratia
gravitationala a
Pamantului (g 9,81
m/s2)
La elongatii mici (< 6o)
pendululi matematic se
poate considera a fi
izocronic (perioada T nu
depinde de elongatia

s
T 2
g

max
1 maxima
9 ). 4 max

2 max
1 sin
sin

4 Pentru
2 elongatii
64

mai2 mari:

Actiunea unei forte asupra unui corp solid rigid

Corp solid cu centrul

de greutate (O) liber
Corpul executa atat o
deplasare (translatie)
cat si o rotatie

Corp solid cu centrul

de greutate (O) fixat
Corpul executa numai
o rotatie

P e n d u lu l
fi zi c

m g s sin I O

d 2

dt 2
pentru mic, sin
d 2

m g s

2
IO
dt
solutie este de forma :
( t ) A cos( t ) B sin( t )
m g s
unde
IO
O = punctul de fixare
G = centrul de
greutate

2
IO
T
2

m g s

Pe n d u lu l
fi zi c

2
IO
T
2

m g s
Conform teoremei Huygens Steiner ,
IO IG m s 2
deci
T 2
O = punctul de fixare
G = centrul de
greutate

IG
s

g m g s

Pa rg h i
i
Parghia este una din cele 6 masini
clasice simple utilizate pentru
tranmiterea si/sau modificarea directiei fortei (parghia, planul inclinat,
pana, surub, cilidru circular, scripete)
Parghia este formata dintr-o bara cu un punct de sprijin si doua puncte de
aplicatie asociate cu doua forte (forta activa si forta de rezistenta)
Parghia cu doua brate : Punctul de sprijin se gaseste intre punctele de
aplicatie ale fortelor
FA : forta activa
FR : forta de rezistenta
rA = bratul fortei active
parghie de
gradul I
rB = se
bratul
forteiinde
Parghia cu un singur brat : Punctul de sprijin
gaseste
afara
segmentului definit de punctele de aplicatierezistenta
ale fortelor

parghie de

parghie de
gradul III

Pa r g h i
i

punct
de
sprijin

forta de
rezisten
ta

forta
activa

(FA)
(FR)
Parghie
de gradul
I

Parghie de gradul
II

Parghie de gradul
III

Pa rg h i
i
Conditia de echilibru pentru parghii: Suma vectoriala a
momentelor fortei active si fortei de rezistenta, in raport cu
punctul de sprijin, este nula.

FR (OA) FA (OB)
FR rR FA rA

FR (OA) FA (OB)

FR (OA) FA (OB)

Cantarire cu balanta cu
brate inegale

m g ra m1 g rb
m 2 g ra m g rb
m m1

m2 m
m m1 m 2

(
)

Termodinamica (fenomenologica)

Mecanica vs. Termodinamica

Ec1 Ep1 Ec 2 Ep 2 ; Ec Ep 0

Ec1 Ep1 Ec 2 Ep 2 ; Ec Ep 0
Ec1 Ep1 U1 Ec 2 Ep 2 U 2 ; Ec Ep U 0

Termodinamica (fenomenologica)

Mecanica vs. Termodinamica

Mecanica studiaza :
- modificarea starii energetice a unui corp datorita . . .
- modificarii miscarii corpului ca intreg (energie cinetica)
- modificarii pozitiei corpului fata de alte corpuri (energie
potentiala)
Termodinamica studiaza :
- modificarea starii energetice a unui corp fara a fi necesara
modificarea starii de miscare a corpului intreg sau modificarea
pozitiri corpului fata de alte corpuri (energia termica, legata de
miscarea aleatoare a particulelor interne ale corpului
Starea energetica a unui sistem termodinamic se poate modifica
datorita . . .
- . . . schimbului de caldura (Q) cu un alt corp sau cu mediu
- . . . efectuarii de lucru mecanic asupra din partea sistemului
asupra mediului
(L > 0) sau din partea mediului asupra sistemului (L < 0)
- . . . modificarii compozitiei chimice a corpurilor

Termodinamica pastreaza cateva marimi fizice mostenite din

mecanica . . .
- forta (F)
- presiunea (forta aplicata pe unitatea de suprafata, F/S))
- densitatea (masa unitatii de volum, m/V)
- lucru mecanic (produsul scalar dintre forta si deplasarea
produsa de forta)
. . . dar introduce cateva marimi noi, anume . . .
- caldura (Q) (cal, kcal, J)
- temperatura (T) (scara Celsius, Kelvin, Fahrenheit,
Reaumur, Rankine etc.)
Starea
termodinamica
a unuimolala
sistem etc.)
este caracterizata . . .
- concentratia
(C) (molara,
- . . . prin marimi care se pot masura direct, anume . . .
- . . . valorile variabilelor de stare (presiunea,
temperatura, volumul, densitatea, compozitia
chimica etc.)
- . . . variabilelor de proces (lucrul mecanic, caldura)
- . . . prin functii de stare (se determina indirect
pentru variatia lor in timpul unui proces termodinamic
(entalpia, entropia, energia libera Gibbs, energia libera

Modificarea (i
f ) variabilelor si
functiilor de
stare depinde
numai de starea
initiala si finala,
dar nu depinde
de traseul
urmat (i 1
f ) sau (i 2
i-1 U +f )1-f U = i-2 U +
2-f U
Qi-1 + Q1-f

Qi-2 + Q2-f ; Li-1 + L1-f Li-2

i-1 H + 1-f H = i-2 H +

Diferentierea sistemelor
termodinamice

Conventii:
Q absorbita de sistem:
pozitiva
Q cedata de sistem:
negativa
L efectuat de sistem
asupra mediului:
pozitiv

Doua marimi importante (variabile de proces): lucru

mecanic si caldura
Starea
initiala

Starea
finala

Destindere: sistemul
efectueaza lucru mecanic

Comprimare: asupra sistemului

se efectueaza lucru mecanic

dL F dx ; dL p A dx ; dL p dV

Vf

p(V) dV

Vi

Doua marimi importante (variabile de proces): lucru

mecanic si caldura
Starea
initiala

C =
caldura
molara
c = caldura
Starea
finala

specifica
Sistemul primeste
caldura
dQ > 0

dQ C dT
dQ c dT

Tf

Sistemul cedeaza
caldura
dQ < 0
Tf

Q C (p, V, T ) dT ; Q c(p, V, T) dT
Ti

Ti

Interpretarea grafica a lucrului mecanic (in reprezentarea p V)

L AB

VB

p(V) dV

VA

L AB 0

L CD

VD

p(V) dV

VC

L CD 0

Proces ciclic (starea initiala

coincide cu starea finala)
- parcurgerea in sens orar:
L>0
- parcurgerea in sens
antiorar:
L>0

Gazul ideal: modelul cel mai simplu al sistemelor termodinamice

Ipoteze simplificatoare referitoare la modelul de gaz ideal:
- gazul ideal contine particule punctiforme (nu conteaza forma lor
proprie) aflate in miscare dezordonata
- intre particule nu exista interactiuni care sa se manifeste la distanta
- gazul ideal nu are forma proprie, in schimb ocupa intregul volum
disponibil
- datorita ciocnirii particulelor cu peretii sistemului, gazul exercita o
presiune pe peretii vasului
Starea termodinamica a unei cantitati fixe (numar de moli fix)
a gazului ideal este caracterizata prin trei variabile de stare:
- temperatura (Kelvin, K)
- presiunea (Pascal, N/m2)
- volumul (m3)

Transformarea
izoterma
a gazului ideal
(A) (B)
destindere izoterma
(T1)
(C) (D)
comprimare izoterma
(T2)
T1 > T2

p A VA p B VB

Transformarea izocora a
gazului ideal

La incalzire izocora gazul preia caldura de la mediu si creste

presiunea gazului

La racire izocora gazul cedeaza spre mediu si scade

presiunea gazului
pA pB

TA

TB

Transformarea izocora a
gazului ideal

pA pB

TA TB

pC pD

TC TD

(A) (B) incalzire

izocora

(C) (D) racire

izocora

La transformarea izocora gazul ideal nu efectueaza lucru

mecanic asupra
mediului si nici mediul nu efectueaza lucru mecanic asupra

Transformarea izobara a
gazului ideal

VA VB

TA TB

VC VD

TC TD

(A) (B)
incalzire
izobara

(C) (D)
racire
izobara

Transformarea generala
(pA , VA , TA) (pB , VB , TB) a gazului ideal

Ecuatia
p V n R T (Mendeleev Clapeyron)
termica
aR gazului
: constanta universala a gazului ideal (H.V. Regnault)
ideal
R = 8,3144 J mol-1 K-1 ; R = 0,08205 l atm K-1 mol-1

p A VA p B VB

TA
TB

Henri Victor Regnault

(1810-1878).

D.I. Mendeleev
(1834-1907).

R.E. Clapeyron
(1799-1864).

Caldura schimbata si lucrul mecanic efectuat de gazul

ideal
Lucrul mecanic efectuat de gazul ideal in conditii izoterme
Din ecuatia termica de stare a gazului ideal

n R T
V

La modificarea infinitezimala dV a volumului, lucrul mecanic infinitizimal,

dL, este:

n R T
dL p dV
dV
V

Pentru o variatie finita de volum (de la V1 la V2) lucrul mecanic (L1,2) se

obtine prin integrare:
V

L1, 2 n R T

V1

Pentru transformarea izoterma:

V2 p1

V1 p 2

L1,2

dV
V2
n R T ln
V
V1

p1
n R T ln
p2

Caldura schimbata si lucrul mecanic efectuat de gazul

ideal
Lucrul mecanic efectuat de gazul ideal in conditii izobare

L1, 2 p (V2 V1 )
Caldura schimbata de gazul ideal in conditii izobare si izocore
Intrucat gazul ideal este compresibil, relatia dintre cantitatea de caldura schimbata
si modificarea temperaturii direra pentru conditii izobare si conditii izocore.

d(Q ) V (C ) V dT ; d (Q ) p (C ) p dT
d(Q) V (c) V dT ; d(Q) p (c) p dT
Tf

Tf

Ti

Ti

(Q ) V (C ) V (p, T ) dT ; (Q) V (c) V (p, T ) dT

Tf

Tf

Ti

Ti

(Q ) p (C ) p (V, T) dT ; (Q) p (c) p (V, T ) dT

Transformarea adiabatica a
gazului ideal

La destindere adiabatica emperatura gazului

ideal scade

La comprimare adiabatica temperatura gazului

ideal creste

Ecuatia Poisson pentru transformarea

adiabatica a gazului ideal

p1 V1 p 2 V2 const.
T1 V1 1 T2 V2 1 const.
T1 p11 T2 p12 const.

Cp
CV

In practica este imposibil de realizat o transformare

perfect adiabatica (imposibil de eliminat perfect schimbul
de caldura cu mediu), precum este de asemenea dificil
S.D. Poisson
de realizat o transformare perfect izoterma.
(1781 1840)
In practica transformarile sunt politrope (intermediare
transformarilor izoterme si adiabatice). Ecuatia unei transformari politrope (de la starea
initiala 1 la starea finala 2) este:

p1 V1m p 2 V2m const.

(1 m )

Echivalentul mecanic al caldurii

Exprimarea cantitatii de caldura: cal & kCal, introduse de Nicolas Clement)
1 cal (caloria mica) = cantitatea de caldura necesara pentru a mari temperatura
unui gram de apa de la 5,5 oC la 4,5 oC
1 kCal (caloria mare) = cantitatea de caldura necesara pentru a mari
temperatura unui kilogram de apa de la 5,5 oC la 4,5 oC

Cantitatea de caldura este o forma de energie

demostrarea si stabilirea echivalentei:
James Prescott Joule (~1840) si
Julius Robert von Mayer (1842)
1 cal = 4,18400 J

James Prescott Joule

(1818-1889)

Julius Robert von Mayer

(1814-1878)

Principiul zero al Termodinamicii

Daca un sistem (A) si un sistem (B) sunt separat in echilibru termic cu un al
treilea sistem (C), atunci si sistemele (A) si (B) sunt in echilibru termic
(echilibrul termic este tranzitiv) explicarea notiunii de echilibru termic
Principiul I al Termidinamicii
Se cunosc numeroase formulari ale primului princiciu:
Ex. Diferenta dintre caldura primita de un sistem (Q) si lucrul mecanic efectuat
de acel sistem (L) intr-o transformare termodinamica este depinde numai de
starile initiala si finala si nu depinde de traseul urmat (adica de starile
intermediare prin care a trecut sistemul.
Consecinta 1) Exista o functie de stare (energia interna) a carei modificare
intr-o transformare depinde numai de starile initiala si finala si nu depinde de
traseul urmat (U = Q L)
Consecinta 2) Nu se poate construi un perpetuum mobile de speta I care sa
produca continuu lucru mecanic sau energie cinetica din nimic (enuntul dat de
Max Plank)

Consecinta 3) Intr-o transformare adiabatica (Q = 0) sistemul poate efectua

lucru mecanic numai pe seama energiei interne.
Consecinta 4) In cazul gazului ideal energia interna se concretizeaza numai
in miscarea termica a perticulelor (nu intervine energia de interactiune dintre
particule), deci energia interna a unui gaz ideal nu depinde de volum sau de
presiune, depinde numai de temperatura gazului (exp. Robert Mayer).
intr-o transformare izoterma (U = 0) caldura primita este egala cu
lucrul mecanic efectuat de gazul ideal (Q = L)

Gaz

Vid

Vf
(Q) T (L) T n R T ln
Vi
(Q) T (L) T n R T ln

Exp. Robert Mayer

pi
pf

Un corp sferic este suspendat cu un fir

foarte subtire. Un alt corp, identic cu
primul, este asezat pe un suport plan.
Initial ambele sfere au aceeasi
temperatura (T1). Ambelor sfere li se
comunica aceeasi cantitate de caldura (Q).
La care din cele doua sfere se constata o
crestere mai mare a temperaturii ?

La sfera suspendata in timpul dilatarii

centrul de greutate coboara, in timp ce
la cealalta sfera centrul de greutate
urca. In primul caz mediul executa
lucru mecanic, iar in cel de-al doilea
caz sistemul executa lucru mecanic.

Cateva functii de stare suplimentare,

utile caloric) - similar cu energia interna (U), entalpia (H)
Entalpia (H) (continutul
este o marime extensiva. Entalpia include energia de translatie (haotica) a
particulelor sistemului, energiile de vibratie si de rotatie a moleculelor, energiile
de interactiune dintre particule, energia electronilor moleculelor, energia
nucleelor atomice etc. dar, spre deosebire de energia interna (U), entalpia (H)
contine si lucrul mecanic asociat cu modificarea de volum (lucrul mecanic
volumic).
H U pV
Variatia infinitezimala a entalpiei: dH dU d ( p V ) dU p dV V dp
La modificarea infinitezimala a entalpiei in conditii izobare, atunci dp = 0, deci

dH dU p dV
La o transformare izobara, caldura (Q) schimbata este egala cu variatia de
entalpie a transformarii (in conditii izobare cantitatea de caldura schimbata
depinde numai de starile initiala si finala si nu depunde de traseul transformarii).

Q1, 2 U 2 U1 p (V2 V1 )
Q1, 2 U 2 p V2 ( U1 p V1 ) H 2 H1

Aceasta egalitate sta la baza

determinarii entalpiei de formare
a moleculelor prin calorimetrie

dH
Cp
dT
T2

H(T2 ) H(T1 ) C p dT
T1

dU
CV
dT

T2

U(T2 ) U(T1 ) C V dT
T1

Relatia Robert Mayer

dH d
U p V
Cp

dT dT
dU
dV
dV
Cp
p
CV p
dT
dT
dT

La gazul ideal:

dV
p
nR
dT
Cp CV n R

La gazul ideal ( f = grade de libertate):

gaz monoatomic:
gaz biatomic:
gaz poliatomic:

3
3
5
U n R T ; CV n R ; Cp n R
2
2
2
5
7
5
U n R T ; CV n R ; Cp n R
2
2
2
f
f
f 2
U n R T ; CV n R ; Cp
nR
2
2
2

Calorimetrie - determinarea cantitatii de caldura schimbata asociata cu o

transformare termodinamica, pe baza modificarii temperaturii
Masurarea temperaturii - cateva detalii
Scari termometrice - asociate cu transformari de faza (topire, firbere)
- scala Celsius (oC) (topirea ghetii: 0 oC ; fierberea apei la 760 mmHg: 100 oC)
- scala absoluta, Kelvin (K) (topirea ghetii: 273,15 K ;
fierberea apei la 760 mmHg: 373,15 K)
- scala Fahrenheit (oF)
- scala Rankine (oRa)
- scala Rmer (oR)
- scala Newton (oN)
- scala Delisle (oD)
- scala Raumur (oR)

40 = 313,15 oC = 104 oF = 563,67 oRa =

= 28,5 oR = 13,2 oN = 90 oD = 32 oR

Masurarea temperaturii - cateva detalii

Capacitatea calorica
a apei: Ca = maca
Capacitatea calorica
a termometrului: Ct

m a c a T Ta C t T Tt 0

C t T Tt
Ta T
ma ca

Ct 0
Ta T daca

ma

Calorimetrie - determinarea cadurii specifice a unui corp

(proba)

m a c a T Ta C t T Ta C c T Ta m p c p T Tp 0
cp

T Ta m a c a C t C c

T Tp

mp

Calorimetrie - determinarea cadurii de reactie chimica

C c T Ta C t T Ta C v T Ta

c X m X T Ta c Y m Y T Ta C c T Ta Q 0

Principiul II al Termidinamicii

Formularea W. Thomson: Nici o masina termica nu poate

functiona continuu, adica nu poate produce lucru mecanic intr-o
transformare ciclica daca dispune numai de o singura sursa
calorica.
Principiul II stabileste sensul de desfasurare spontana posibila a
transformarilor.
Consecinta: nu se poate construi un perpetuum mobile de speta
a II-a, care sa produca lucru mecanic continuu numai pe seama
caldurii absorbite de la o singura sursa calorica.

Relatia caldura lucru mecanic

Masina termica vs. masina frigorifica

L Q1 Q 2

Q1
Q1

Q 2 Q1 Q 2

L
L

Randamentul unei masini termice, avand

drept material de lucru gazul ideal, care
functioneaza intre temperaturile absolute T1
si T2, este maxim daca functioneaza dupa
ciclul alaturat (Ciclul Carnot)

Nicolas Leonard Sadi Carnot

(1796 1832)

L Q1 Q 2 Q1 Q 2
Q

1 2
Q1
Q1
Q1
Q1
VD
VC
n R T2 ln
ln
VC T2
Q2
VD

V
Q1 n R T ln B
T1 ln VB
1
VA
VA
(BC) : T1 VB 1 T2 VC 1
(DA) :

T1 VA 1

VB

VA

T2 VD 1

VC

VD

( :)

 VB

VA

VC

VD

VC
VB
VD
ln
ln
ln
VA
VD
VC

VC
ln
Q 2 T2
T2
VD

V
Q1 T1 ln B
T1
VA
1

Q2
T
1 2
Q1
T1
Randamentul unei masini
termice care functioneaza
dupa ciclu Carnot, depinde
numai de temperaturile absolute
ale sursei calde si sursei reci.

Consecinta:

VC
Q 2 T2
T
VD

2
Q1 T1 ln VB
T1
VA
ln

Q 2 Q1

0
T2 T1
Suma algebrica a rapoartelor Q/T este
nula pentru o parcurgere completa a
ciclului Carnot.
Se poate dovedi ca in orice
transformare ciclica reversibila,

dQ
T (Q) 0
ciclu

Orice ciclu reversibil se poate descompune intr-o infinitate de cicluri Carnot

infinit mici.

Q
Valoarea raportului Q/T depinde numai de starea Q

initiala si finala si nu depinde de traseul urmat
T AXB T AYB
Rezulta, ca raportul Q/T se poate utiliza pentru carterizarea unei stari, adica este
o functie de stare. Aceasta functie de stare se numeste entropie (S).

dS

Q
T

Reprezentarea ciclului Carnot in sistemul T-S (temperatura-entropie)

La o transformare ciclica
reversibila,

ciclu

dQ
0
T (Q)

Intr-un sistem izolat, care se transforma reversibil, entropia ramane constanta

(transformarea este izentropica).
Intr-un sistem izolat, transformarile ireversibile se desfasoara cu crestere de
entropie.
Interpretarea: entropia unui sistem intr-o stare data caracterizeaza gradul de
dezordine al starii.

Sensul de parcurgere a ciclurilor

termodinamice
la masinile termice si masinile
frigorifice

Entropia unui sistem termodinamic este corelata cu gradul de

dezordine (numarul gradelor de libertate) interna a sistemului

Variatia temperaturii unei substante pure in timpul transformarilor de faza

(topirea si fierberea)

In timpul transformarii de faza temperatura ramane constanta (cu toate ca

sistemul primeste caldura si in acest timp) in timpul transformarii de faza
caldura este consumata pentru modificarea structurii interne a sistemului.

Variatia entropiei in cursul transformarilor de faza

Entalpia libera (G) (entalpia Gibbs) - similar cu energia interna (U) si cu

entropia (S), entalpia libera (G) este o marime extensiva.
G = H - T S
Variatia entalpiei libere indica sensul de desfasurare a unui proces: la presiunea si
temperatura constanta, un proces decurge spontan daca variatia entalpiei libere
este negativa: G = Gfinal - Ginitial < 0
Daca un proces a ajuns la echilibru, atunci G = 0
In cazul unei solutii entalpia libera se compara cu entalpia libera a unei stari
standard (concentratia de 1M), Go
Pentru o solutie de alta concentratie, G = Go + RTln(a) ; (a) - activitate
La o reactie chimica: X1 + X2 + . . . Y1 + Y2 + . . .

Yi

G G o R T ln i
G o R T ln K
X1
i

K : constanta de echilibru

Relatii intre functiile de stare

H = entalpie (J) ; U = energie interna (J) ; F = energie libera Helmholz (J) ;

G = entalpie libera Gibbs (J) ; S = entropie (J/K) ;
T = temperatura absoluta (K) ; p = presiune (Pa) ; V = volum (m3)
In conditii izobare: dQ = dH ; In conditii izocore: dQ = dU

Variatia entalpiei si entalpiei libere in functie de temperatura

Variaia entalpiei i entalpiei libere Gibbs n funcie de temperatura.
(A) n cazul unei faze omogene
(B) n cazul unei faze eterogene solid-lichid

Formele polimorfe ale Paracetamolului (polimorfism de impachetare)

Forma I
(sistem monoclinic)
(din solutie)

Forma II
(sistem ortorombic)
(din topitura)

Variaia entalpiei (A) i entalpiei libere Gibbs (B) n funcie de temperatura

n cazul unei faze eterogene solid-lichid cu polimorfism monotropic

Variaia entalpiei (A) i entalpiei libere Gibbs (B) n funcie de temperatura

n cazul unei faze eterogene solid-lichid cu polimorfism enantiotropic

G* R T * ln

S * (II )
S * ( I)

S* - solubilitate la
temperatura T*

In cazul solutiei unui compus (X) se defineste entalpia libera asociata cu starea
standard (avand entalpia libera G0) care se refera la concentratia [X] = 1 mol/l
a compusului X. Pentru o solutie foarte diluata ([X] foarte mica),

G G 0 R T ln[X]
Daca concentratia componentei X nu este foarte mica, atunci concentratia
molara [X] se inlocuieste cu concentratia efectiva (activitatea) a X a
solutului:
0

G G R T ln a X

La o reactie chimica:

X1M+ X2 + . . . + XN Y1 + Y2 + . . . + YM

G G 0 R T ln

Yi
i 1
N

Xi

G 0 R T ln K

i 1

Reactia se poate desfasura spontan in sensul indicat, la presiunea si

temperatura constanta, daca G < 0

Potential chimic ()
(entalpie libera partiala molara, entalpia Gibbs partiala molara)
- este o marime intensiva
- potentialul chimic al unei componente (Xj) exprima modificarea
entalpiei libere Gibbs (G) a unui sistem (format din mai multe
componente chimice) la adaugarea unui mol din compusul Xj la o
cantitate foarte mare a sistemului in timp ce presiunea (p),
temperatura (T) si numarul de moli al celorlalte componente (nij)
raman nemodificate.

G (p, T, n i )

n
j

; (i 1,2, , N)
p ,T , n i n j

Relatia dintre energia interna si

dU T dS p dV
variatia numarului de moli ai
componentelor (Gibbs)

i dn i
i 1

Potential chimic ()
Daca potentialul chimic al unei substante, in doi solventi,
diferiti este dominat de concentratiile substantei in cei doi
solventi, atunci solutul tinde sa treaca din compartimentul
cu concentratia initiala mai mare in compartimentul cu
concentratia initiala mai mica (trecerea spre concentratia mai
mica coincide cu trecerea spre potential chimi mai mic).
Daca potentialul chimic al unei substante, in
doi solventi, diferiti este dominat de
solubilitatea compusului in solventii respectivi,
atunci solutul tinde sa treaca din
compartimentul cu potential chimic mai mare
in compartimentul cu potential chimic mai
mic.

Potential chimic ()
(entalpie libera partiala molara, entalpia Gibbs partiala molara)

G
dn j j dn j
dG
n j

Valoarea absoluta a potentialului chimic nu este cunoscuta; in practica numai

modificarea lui este de interes
La presiunea si temperatura constanta, un proces se poate desfasura spontan
daca G < 0.
In cazul echilibrului G = 0

Potential chimic ()
(entalpie libera partiala molara, entalpia Gibbs partiala molara)
Caracterizarea compozitiei unui sistem complex (amestec) - fractia molara

xj

La gazul ideal (continand N componente):

p1 V n1 R T

nj
N

ni

; (0 x j 1)
N

xi 1

i 1

i 1

p2 V n 2 R T

pj V n j R T

pN V nV R T
N

V pi R T n i
i 1

i 1

(+)

Vpj n j R T
N

i 1

i 1

V pi R T n i
pj
N

pi
i 1

nj
N

ni
i 1

pj
p0

(:)

xj

Potential chimic ()
(entalpie libera partiala molara, entalpia Gibbs partiala molara)
La gazul ideal, potentialul chimic j al unei componente (Xj) la
temperatura T si presiunea p (considerand drept stare standard
(j0) starea componentei Xj pure la presiunea p0 = 1,013105 Pa)
pj
0
j j R T ln
este:
(*)
p0

j 0j R T ln x j
j0 = potentialul chimic standard al componentei Xj (J/mol)
xj = fractia molara a componentei Xj
In cazul unui gaz real (neideal), presiunea in relatia ( *)
este inlocuita cu fugacitatea (f)
(fugacitate = presiune efectiva, expr. Pa).

0j

R T ln

fj
f0

Stari de agregare si transformari de faza

Sistem termodinamic: - omogen (monofazic)
- neomogen (multifazic)
Faza: partea unui sistem termodinamic la care in fiecare punct variabilele
termodinamice au aceeasi valoare. Fazele sunt separate prin suprafete de
separare.
O faza poate fi formata dintr-un singur component chimic sau din mai multe
componente chimice.
Ex.

Legea fazelor (Gibbs)

. . . exprima conditia de echilibru pentru un sistem multifazic cu mai
multe componente la presiune si temperatura constanta.
Fie: K = numarul componentelor
F = numarul fazelor
S = numarul gradelor de libertate
La p = const. si T = const., toate cele K componente, prezente in F faze,
aflate in echilibru, trebuie sa verifice (F K) egalitati de potential chimic:

11 12

12 22 1K 2K

12 13

22 32 2K 3K

K(F-1) relatii

1F1 1F F21 F2 FK1 FK

Pentru caracterizarea unui sistem multifazic si multicomponent, aflat la
echilibru, se impune cunoasterea, pe langa presiunea si temperatura, fractiile
molare (x) ale celor K componente in F faze:

Legea fazelor (Gibbs)

p, T
x11 x12 x1F
x12

x 22

x F2

KF+2 relatii

x1K

x 2K

x FK

1
x
i 1
i 1
K

Dar in fiecare faza, suma

fractiilor molare ale
componentelor prezente
este = 1

Deci, in cautarea numarului de parametri

independenti (gradul de libertate), din KF+2
relatii se scad F relatii, rezultand KF+2 - F relatii.
In plus, se ia in considerare constantele de repartitie K i

2
x
i 1
i 1

F relatii

F
x
i 1
i 1

j,j+1

ale componentelor

( i = 1 , 2 , . . . , K ) intre doua faze invecinate ( j = 1 , 2 . . . , F-1 ):

K11, 2

x12
1
x1

K12, 2

x 22
1
x2

K12,3

x13
2
x1

K 22,3

x 32
2
x2

K1F1,F

x1F
F1
x1

pentru componenta 1

K F21,F

x F2
F1
x2

pentru componenta 2

K1K, 2

x 2K
1
xK

K 2K,3

x 3K
2
xK

K FK1,F

x FK
F1 pentru componenta K
xK

Deci din KF+2 - F relatii se mai scad K(F - 1) relatii pentru a obtine
numarul variabilelor independente (gradul de libertate, S) ale sistemului:
S = KF + 2 - F - K(F - 1) = K + 2 - F
S=K+2-F

Legea (relatia) fazelor dupa Gibbs

K(F - 1) relatii

Legea fazelor (Gibbs)

Legea fazelor (Gibbs)

Ex.

Faza 3

Faza 2

Faza 1
F=3; K=2
S=2+2-3=1

vapori
H2O

vapori

Faza 3

solutie
saturata

Faza 2

cristale
nedizolvate

Faza 1

H2 O

solutie
nesaturata

F=2; K=2
S=2+2-2=2

Ex.

Legea fazelor (Gibbs)

Josiah Willard Gibbs

(1839-1903)

F=4; K=6
S=6+2-4=4

Ex.

Diagrama de faze a apei

tT = 0,0098 oC

Ex.

Diagrama de faze a
carbonului
(diamant-grafit)

Proprietati coligative - crioscopie

Proprietate coligativa - depinde de numarul de particule ale unui solut in solutie
Crioscopie - in cazul solutiilor ideale (foarte diluate) temperatura de
solidificare/topire (Tt) este mai scazuta decat temperatura de solidificare/topire a
solventului pur. Modificarea temperaturii de topire Tt depinde numai de
molalitatea solutului si natura solventului (in prima aproximatie nu depinde de
natura solutului).

Tt Kdeterminarea
t bi
Aplicatie:
masei moleculare (relatia Bladgen):
Tt = Tt (solvent) - Tt (solutie) : modificarea temperaturii de topire
Kt : constanta crioscopica a solventului (la apa: Kt = 1,853 Kkg/mol)
b : molalitatea solutiei (mol solut / kg solvent)
i : factorul vant Hoff (ex. pt. NaCl, i = 2 ; pt. MgCl2 , i = 3)

Proprietati coligative - ebuliuoscopie

Ebulioscopie - in cazul solutiilor ideale (foarte diluate) temperatura de fierbere
(Tf) este mai ridicata temperatura de fierbere a solventului pur. Modificarea
temperaturii de fierbere Tf depinde numai de molalitatea solutului si natura
solventului (in prima aproximatie nu depinde de natura solutului).
Exceptii: uneori solutiile formeaza amestecuri azeotrope : Tf a unui amestec
azeotrop este mai mica decat a solutiei sau a solutului (lichid) ; ex. apa-etanol

Tf K f b i

Aplicatie: determinarea masei moleculare.

Tf = Tf (solutie) - Tf (solvent) : modificarea temperaturii de fierbere

Kf : constanta ebulioscopica a solventului
b : molalitatea solutiei (mol solut / kg solvent)
i : factorul vant Hoff (ex. pt. NaCl, i = 2 ; pt. MgCl2 , i = 3)

R Tf2 M
Kf
H v

Tf : temperatuta de fierbere a solventului

M : masa moleculara a solventului
Hv : etalpia molara de vaporizare a solventului

Amestec eutectic binar

TA temperatura de topire a
componentei pure A
TB temperatura de topire a
componentei pure B
PE punct eutectic
TE temperatura eutectic

n stare lichid (topitur) substanele A i B sunt miscibile n orice proporie,

dar n stare solid sunt nemiscibile (la solidificare se formeaz cristale de
componente A i B pure)

Eutectic binar Fenacetina acid p-aminobenzoic

xe(Fenacetina) = 0,6359
xe(ac. p-am. benz.) = 0,3641
Te = 116 oC