99

Cap 5
CONTROLUL CU RADIA}II PENETRANTE
5.1. PRODUCEREA RADIA}IILOR PENETRANTE

5.1.1. Scurt istoric

Imediat dup\ descoperirea radia]iilor X, acestea au fost utilizate în
medicin\ iar, dup\ anul 1915, odat\ cu cre[terea puterii aparatelor Röntgen, au
început s\ fie utilizate la controlul pieselor metalice. În ceea ce prive[te folosirea
radia]iilor gama, încerc\ri de control industrial s-au f\cut, înc\ înainte de
descoperirea radioactivit\]ii artificiale, cu surse de radia]ii naturale (radiu [i
radon). Nu au fost ob]inute rezultate mul]umitoare datorit\ pre]ului de cost ridicat
al surselor naturale cât [i intensit\]ii reduse a radia]iei. Abia dup\ al doilea
r\zboi mondial, în poligoanele de testare a armamentului nuclear, au rezultat
izotopi radioactivi artificiali cu energii mari [i cu stabilitate mare în timp (timp de
înjum\t\]ire de ordinul zecilor de ani) care au dezvoltat gamadefectoscopia.
La baza controlului st\ proprietatea radia]iilor X sau a radia]iilor gama de
a p\trunde prin orice material [i de a fi atenuate pe parcurs, mai mult sau mai
pu]in, în func]ie de propriet\]ile fizice [i grosimea materialului respectiv.
Controlul cu radia]ii penetrante are o utilizare larg\ în ]ara noastr\ [i în
str\in\tate. El se aplic\ la examinarea produselor turnate, laminate, forjate,
sudate etc. din font\, o]el, neferoase, materiale plastice, betoane [i altele.
Defectoscopia cu radia]ii penetrante este reglementat\ la noi în ]ar\ prin
STAS 10043-75 – terminologie, STAS 6606-86 – defectoscopie cu radia]ii
penetrante, STAS 10137-87 – indicatori pentru stabilirea calit\]ii imaginii, STAS
10138-75 – condi]ii de observare a radiografiilor, STAS 8299-89 – clasificarea [i
simbolizarea defectelor îmbin\rilor sudate cap la cap pe baza radiografiilor.

5.1.2. Natura [i propriet\]ile radia]iilor

Radia]iile X [i gama sunt radia]ii electromagnetice, asem\n\toare cu
lumina, având lungimea de und\ mai mic\ decât acesta [i decât radia]ia
ultraviolet\.
Principalele propriet\]i ale radia]iilor penetrante sunt:
➠-se propag\ în linie dreapt\, cu viteza luminii, f\r\ a fi deviate de
câmpuri electrice sau magnetice;
➠-sunt penetrante, adic\ sunt capabile s\ treac\ prin orice material;
➠-la trecerea prin substan]e, intensitatea radia]iei se reduce ca în fig.
5.1, în func]ie de natura [i grosimea acestora, dup\ legea atenu\rii radia]iilor
electromagnetice penetrante: Ix = Io e-µx
100
în care: Ix este intensitatea radia]iei într-un punct; Io – intensitatea
radia]iei incidente; µ – coeficientul total de atenuare care depinde de natura
materialului; x – lungimea drumului parcurs. Aceasta este proprietatea de baz\
a controlului cu radia]ii penetrante.
➠-impresioneaz\ pl\cile fotografice;
➠-ionizeaz\ gazele;
➠-provoac\ fluorescen]a unor compu[i chimici;
➠-au efect biologic, ac]ionând asupra
organismelor vii.
În fizica modern\ radia]iile sunt reprezentate ca
un fascicul de particule în mi[care. În aceast\ concep]ie,
radia]iile penetrante sunt formate din particule cu masa Fig. 5.1. Atenuarea
de repaos zero, fotonii. La trecerea fotonilor prin materie intensit\]ii radia]iei.
au loc o serie de procese care duc la atenuarea
(absorb]ia) fasciculului, la devierea (împr\[tierea) lui sau la ob]inerea unor
radia]ii secundare ca de exemplu efectul Compton, efectul fotoelectric, formarea
perechilor de electroni [i altele.
Ponderea acestor efecte depinde de energia fotonului incident [i de
materialul str\b\tut influen]ând defectoscopia cu radia]ii. Dac\ s-ar produce
numai absorb]ia pur\ a radia]iilor, examinarea [i interpretarea rezultatelor ar fi
foarte simple dar, din cauza împr\[tierii [i producerii radia]iilor secundare,
ter]iare, etc. apare estomparea imaginii radiante [i este necesar\ folosirea de
filtre, ecrane de amplificare, de contrast etc.

5.1.3. Principiul controlului cu radia]ii

Schema controlului cu radia]ii penetrante
se poate urm\ri în fig. 5.2. Asupra obiectului de
controlat 2 se trimite un fascicul de radia]ii
penetrante produse de sursa 1. La trecerea prin
pies\, intensitatea fasciculului se va modifica
dup\ varia]ia grosimii acesteia [i în func]ie de
defectele pe care le con]ine [i anume, în zonele
mai sub]iri sau cu goluri, intensitatea va fi mai
mare iar în zonele mai groase sau cu incluziuni
mai dense decât materialul de baz\, intensitatea
va fi mai mic\. Fig. 5.2. Principiul controlului
cu radia]ii.
Imaginea radiant\ 4, corespunz\toare într-un fel imaginii în grosime a
piesei, este invizibil\. Ea este transformat\ de c\tre detectorul de radia]ii 3, într-
o informa]ie sesizabil\ sau m\surabil\ pentru operator. Transformarea se face
de cele mai multe ori direct în imagine vizibil\, când se folosesc ca detectori
ecranele fluorescente, filmele fotografice etc. sau în semnale electrice în cazul
folosirii ca detectori a camerelor de ionizare sau a contorilor Geiger-Müler.
 101
5.1.4. Surse de radia]ii X
5.1.4.1. Lampa Röntgen
Este efectiv sursa de radia]ii X ce const\ dintr-un balon de sticl\ în care
se creeaz\ un vid avansat [i care con]ine doi electrozi. Modul de func]ionare se
poate urm\ri în schema de principiu din fig. 5.3. Catodul C format dintr-un
filament de wolfram alimentat la 6-15 V,
emite electroni care, accelera]i de câmpul
electric de înalt\ tensiune (Ua =
100.000...200.000 V) dintre electrozi,
bombardeaz\ anodul (]inta) T. Energia
cinetic\ pierdut\ de ace[tia se transform\
în c\ldur\ [i par]ial în energia razelor X.
Radia]ia X ob]inut\ poate fi reglat\
în intensitate, prin reglarea curentului de Fig. 5.3. Principiul de func]ionare
alimentare If al filamentului, [i în putere de al l\mpii Röntgen.
p\trundere (energie a radia]iei) X, prin
reglarea tensiunii de accelerare Ua dintre electrozi. Cu cât tensiunea de
alimentare este mai înalt\, cu atât radia]ia este mai “dur\” [i se pot controla
piese de grosimi mai mari.
5.1.4.2. Schema bloc a unei instala]ii Röntgen
O instala]ie se compune din totalitatea dispozitivelor [i circuitelor de
alimentare, comand\, protec]ie etc. a l\mpii generatoare. Într-un mod foarte
simplificat ne permitem s\ facem o reprezentare general\ ca în fig. 5.4 în care
distingem principalele p\r]i componente: A – generator; B – pupitru de comand\;
C – instala]ie de r\cire; D – anexe.

Fig. 5.4. Schema de principiu a unei instala]ii Röntgen.

A- Tubul generator reprezint\ elementul activ care produce radia]ia X.
Con]ine [i protejeaz\ lampa Röntgen LR [i transformatorul T de înalt\ tensiune
aflate într-un mediu izolator electric (ulei de transformator, gaze inerte). Lampa
Röntgen se compune din: 1 – catod; 2 – balon de sticl\; 3 – filament; 4 – ]int\
din metal greu fuzibil (wolfram); 5 – filtru de re]inere a radia]iilor de energie
redus\; 6 – anod confec]ionat din cupru pentru disiparea c\ldurii. Anodul poate fi
r\cit direct, prin interior, cu ap\ de r\cire. Aparatele Super Liliput [40] au
exteriorul anodului m\rit [i prev\zut cu g\uri (sau palete) prin care se face
102
circula]ia uleiului de c\tre un motor M cu elice. R\cirea uleiului este
f\cut\ cu o serpentin\ SR prin care circul\ apa recirculat\ de sistemul de r\cire.
R\cirea este foarte important\ în cazul lucrului cu autoredresarea
tensiunii de accelerare ca în schema prezentat\. Dac\ anodul (]inta) s-ar
supraînc\lzi, ar emite [i el electroni care, la perioada urm\toare minus – plus, ar
bombarda filamentul distrugându-l.
Generatorul este un recipient metalic (de obicei cilindric) capsulat,
anti[oc, prev\zut cu mufe pentru alimentarea cu energie electric\ [i cu [tu]uri de
racordare pentru apa sau aerul de r\cire. La capetele tubului sunt dispuse inele
metalice de protec]ie, manevr\ [i transport. Dup\ forma fasciculului de radia]ii,
tuburile generatoare pot fi (fig 5.5):
- direc]ionale, cu fascicul conic;
- panoramice, cu fascicul circular, de jur împrejur.

Fig. 5.5. Tuburi generatoare direc]ionale [i panoramice.

Tabelul 5.1. Caracteristici ale tuburilor generatoare [33].
Nr. Tub direc]ional tip: Tub panoramic tip:
crt. Caracteristica 1541 2121 2031 3011
1. Ua, kV 10...140 60...200 65...200 90...300
2. If, mA 1...10 1...8 1...5 1...5
3. S, ^n o]el, mm 20 40 35 60
4. Gabarit, D/L, mm 188/606 225/614 221/662 263/972
5. Greutate, kg 35 47 45 96
Instala]ii Röntgen portative Sunt fabricate de diverse firme din care
cit\m Andrex [i Skanray (Danemarca), Seifert (Germania), Balteau (Belgia),
Trakis (Ungaria). Tuburile generatoare difer\ prin tensiunea de accelerare
(grosimea maxim controlat\ în o]el ce poate ajunge la 70 mm) dar [i prin gabarit
sau greutate ca în tabelul 5.1, ajungând la lungimi de 1 m [i greutate de 100 kg.
B- Pupitrul de comand\ [i control B are forma unei casete (valiz\) sau a
unui aparat electronic portativ. Greutatea acestuia ajunge pân\ la 30 kg. Un
pupitru fabricat de firma Andrex, este prezentat în figura 5.6. Principalele func]ii
ale unui pupitrului sunt:
-alimentarea tubului Röntgen cu un curent de parametri constan]i;
 103
-reglarea [i m\surarea tensiunii înalte (50…300 kV) de
accelerare a tubului, pentru reglarea puterii de p\trundere a radia]iei în
concordan]\ cu grosimea îmbin\rii examinate;
-reglarea [i m\surarea intensit\]ii
curentului de alimentare (mA) a filamentului
tubului pentru reglarea intensit\]ii radia]iei;
-reglarea timpului de expunere (durata
de emisie a radia]iilor).
C- Instala]ia de r\cire. Tuburile
generatoare sunt prev\zute cu sistem de r\cire
al anodului, acesta înc\lzindu-se datorit\
bombard\rii cu electroni. Temperatura de lucru
a tubului este de 70-75oC, men]inându-se la
aceast\ valoare cu ajutorul instala]iei de r\cire Fig. 5.6. Pupitru de comand\.
cu ap\. Instala]ia este dotat\ cu o pomp\ de
4,5 litri/minut, la o presiune de max. 8 atm. Temperatura este controlat\ de un
termostat [i un întrerup\tor reglabil. Alimentarea la sursa de curent se face prin
pupitrul de comand\ [i control.
D- Anexele instala]iei Röntgen pot fi constituite din:
-cablul de alimentare la 220 V a pupitrului (10 m);
-cabluri de conexiune pupitru-tub (10-20 m);
-furtunuri pentru apa de r\cire (10 m);
-tij\ telescopic\ pentru materializarea [i m\surarea distan]ei focale;
-coliere pentru limitarea câmpului de iradiere;
-serviet\ pentru accesorii;
-supor]i pentru sus]inerea tuburilor generatoare.

Fig. 5.7. Standuri de sus]inere a tuburilor generatoare [33].

Sursele de radia]ii trebuiesc a[ezate, de o parte a piesei controlate, la o
distan]\ focal\de circa 0,7 metri, cu axa fascicolului de radia]ii orientat\ c\tre
centrul sec]iunii examinate, de regul\ dup\ o direc]ie perpendicular\ pe
suprafa]a piesei ([i filmului) conform schemei de iradiere adaptate.
104
Generatoarele Röntgen, având gabarit mare (lungime pân\ la 1 m [i
mas\ pân\ la 100 kg) necesit\ supor]i (capre) de a[ezare sau simple c\rucioare
(cadru din ]eav\ pe patru ro]i) mergând pân\ la dispozitive mobile ([asiuri)
hidraulice cu pozi]ion\ri pe diverse direc]ii. Este men]ionat\ chiar pozi]ionarea
cu ajutorul ma[inilor de ridicat [i transportat din sec]ie. Firma Andrex produce
standul hidraulic mobil din fig. 5.7a cât [i supor]ii din fig. 5.7, b [i c. Supor]ii
asigur\ distan]a focal\ optim\ fa]\ de suprafa]a pe care se a[eaz\ (orizontal\,
înclinat\, vertical\ cum vom vedea în fotografiile urm\toare), motiv pentru care
unele firme [41] fac “picioarele” telescopice (reglabile).

5.1.4.4. Betatroane
Aparatele prezentate pot fi folosite la grosimi, în o]el, de maxim 75-100
mm, atingându-se limita tensiunii de accelerare la 350.000 V din motive de
protec]ie electric\. Cre[terea energiei bombardamentului cu electroni ([i implicit
a durit\]ii radia]iei) poate fi îns\ ob]inut\ [i prin cre[terea distan]ei dinre filament
[i ]int\, construindu-se acceleratorii liniari care au îns\ un gabarit mai mare.
Un pas înainte a fost f\cut când
traiectoria de accelerare a fost modificat\
din liniar\ în circular\, ap\rând betatroanele.
Pe aceast\ linie se înscrie realizarea la
Institutul de Fizic\ Atomic\ (IFA) – Bucure[ti
a trei betatroane de 8, 15 [i 25 MeV.
Betatronul “Beti 1” de 15 MeV,
specializat pentru defectoscopie industrial\,
realizat de IFA, poate radiografia grosimi de
50…400 mm în o]el. El a fost utilizat la fosta
uzin\ Grivi]a Ro[ie pentru controlul unor Fig. 5.8. Schema de principiu a
piese din o]el groase de 220 mm. unui betatron.
Reprezentarea schematic\ a betatronului se
poate urm\ri în fig. 5.8 în care: 1 – film radiografic, 2 – pies\ de controlat, 3 –
electromagnet, 4 – camer\ de accelerare, 5 – injectorul de electroni, 6 – ]int\, 7
– pompe de vidare, 8 – baterie pentru compensarea factorului de putere, 9 –
circuite electronice pentru injectarea electronilor în camera de accelerare.
Electronii injecta]i în camera 4 sunt accelera]i [i, dup\ un num\r de rota]ii, ei
sunt devia]i pentru a lovi ]inta producând astfel radia]ii X foarte penetrante
(dure).

5.1.5. Surse de radia]ii gama

5.1.5.1. Izotopi radioactivi
Deoarece izotopii radioactivi naturali nu corespund din punct de vedere
al caracteristicilor lor (activitate sc\zut\ [i pre]ului de cost) folosim ca surse de
radia]ii gama izotopii radioactivi ob]inu]i artificial prin:
-activarea izotopilor stabili prin bombardarea cu neutroni în reactoare
nucleare; metoda este ieftin\, ob]inându-se marea majoritate a izotopilor cum ar
fi cobalt (Co – 60), iridiu (Ir – 192), thulium (Tm – 170);
 105
-din produse de fisiune nuclear\; metoda este complicat\ [i
costisitoare dar se ob]in surse cu o activitate foarte mare, ca de exemplu
cesiu (Cs – 137), stron]iu (Sr – 90) etc.
Caracteristicile principale ale surselor de radia]ii gama sunt:
-activitatea exprimat\ în Ci (Curie); arat\ num\rul de dezintegr\ri în
unitate de timp (1 Ci = 3,7. 1010 dez/s); activitatea surselor scade în timp;
-timpul de înjum\t\]ire; reprezint\ timpul dup\ care activitatea sursei se
reduce la jum\tate; permite calculul activit\]ii unei surse dup\ un anumit timp;
-activitatea specific\ în Ci/g; cu cât aceasta este mai mare, se pot ob]ine
surse mai mici, de o sensibilitate ridicat\;
-energia radia]iilor, în MeV; cu cât este mai mare, cre[te grosimea
pieselor ce pot fi controlate;
-intensitatea radia]iei, în Röntgeni pe unitate de timp (or\) la un metru
distan]\ de surs\; este important\ pentru determinarea [i asigurarea protec]iei
contra radia]iei.
Materia radioactiv\ este introdus\ în capsule (fiole, pastile) în form\ de
sfer\, cub sau cilindru (form\ predominat\), cu dimensiuni de câ]iva mm,
executate din aliaje de aluminiu sau de cupru.
Depozitarea [i transportul surselor se fac în containere special
concepute - ca form\, dimensiuni [i materiale - astfel încât intensitatea radia]iilor
la suprafa]a sau în apropierea acestora s\ prezinte un pericol cât mai redus, iar
greutatea [i gabaritul acestora s\ fie cât mai mici.
Caracteristicile surselor celor mai utilizate sunt prezetate în tabelul 5.2.
În ]ara noastr\ se utilizeaz\ izotopii Ir –192 [i Co –60, produ[i la IFA-Bucure[ti.

Tabelul 5.2. Caracteristicile unor izotopi radioactivi.

Izotop radioactiv tip:
Caracteristica Tm-170 Ir-192 Cs-137 Co-60
Timp de înjum\t\]ire 129 zile 74 zile 37 ani 5,3 ani
Energia radia]iei, MeV 0,084 0,31...0,47 0,667 1,17...1,33
Activitate specific\, Ci/g - 310 1 150
Utilizare în o]el, mm ≤10 5...60 15...75 30...150

5.1.5.2. Gamadefectoscoape
Instala]iile speciale, folosite în controlul sudurilor cu radia]ii gama, sunt
produse de diferite ]\ri într-o gam\ variat\ de tipuri, având dou\ componente
obligatorii (fig. 5.9):

Fig. 5.9. Principiul de lucru al unui gamadefectoscop.

106
-containerul cu sursa radioactiv\, cu rolul de a asigura atenuarea
radia]iilor emise de surs\ în timpul depozit\rii [i transportului;
-dispozitivul de comand\ al sursei cu rolul de a realiza, de la distan]\,
trimiterea sursei la locul de iradiere [i readucerea ei în container.
In ]ara noastr\ a fost concepute, produse [i furnizate (^ncepând din anul
1961) de c\tre IFA – Bucure[ti, diverse tipuri de Gama Defectoscop Portabil
G.D.P 1…6.
Gamadefectoscopul portabil GDP-6, echipat cu sursa radioactiv\ Ir-192,
este folosit la radiografierea pieselor din o]el, cu grosimea de 10…50 mm.
Defectul minim detectabil este de 1,5…3% din grosimea obiectului controlat.
Construc]ia aparatului este prezentat\ în figura 5.10.
1 – dispozitiv de antrenare a cablului; con]ine dou\ discuri conice între
care cablul flexibil este presat de zece role periferice;
2 – containerul sursei; protejeaz\ personalul operator împotriva iradierii
în timpul transportului [i depozit\rii;
3 – tub flexibil de ghidare; este executat dintr-un arc-spiral\ îmbr\cat
într-un furtun de cauciuc; are la capete piuli]e filetate de racordare;
4 – cablul flexibil de antrenare a sursei (arc spiralat);
5 – manivela dispozitivului de antrenare; prin rotirea acesteia cablul se
deplaseaz\ în tuburile de ghidaj;
6 – ]eav\ de iradiere; în vârful acesteia se opre[te sursa, în pozi]ia de
lucru necesar\ expunerii;

7 – tub flexibil de protec]ie [i înmagazinare a cablului de antrenare;

8 – suport de sus]inere a dispozitivului de antrenare; constituie [i un
cadru de înmagazinare a tuburilor flexibile în pozi]ia de transport a aparatului;
9 – indexor de pozi]ionare a dispozitivului de antrenare; lucreaz\ prin
tragere axial\.
Aparatul lucreaz\ prin scoaterea sursei radioactive din containerul de
lucru [i trimiterea ei în vârful ]evii de iradiere, prin interiorul tubului de ghidare,
cu ajutorul cablului flexibil de antrenare. Opera]ia de scoatere a sursei se face
manual, cu comanda de la o distan]\ de 5 m fa]\ de container, deplasarea
 107
sursei f\cându-se pe o distan]\ tot de 5 m. Se poate m\ri distan]a de
trimitere a sursei la 10 m, prin ad\ugarea a înc\ unui tub flexibil [i prin
schimbarea cablului cu altul mai lung (de
aproximativ 16 m).

5.1.5.3. Accesorii
La instala]iile noastre, elementul
ce determin\ pozi]ia sursei de radia]ie în
timpul expunerii îl constituie ]eava de
iradiere. Aceasta are peretele foarte Fig. 5.11. Colimatoare pentru
sub]ire (aprox. 0,2 mm) [i permite ie[irea limitarea fasciculului de radia]ii.
radia]iei pe toate direc]iile. Pentru
limitarea în spa]iu a fasciculului de radia]ie se recomand\ folosirea unui
colimator (cap de expunere) din uraniu inactiv, în locul ]evii de iradiere, ca în fig.
5.11.
Un alt aspect este dat de pozi]ionarea ]evii de iradiere sau a
colimatorului în timpul controlului, conform schemei de iradiere adoptat\. Se
recomand\ un dispozitiv de prindere [i pozi]ionare cu lan] (pentru prindere
exteriorul conductelor) ca în fig. 5.12.

Fig. 5.12. Dispozitiv de prindere – pozi]ionare pe conducte[40] .

Pentru prinderea pe pere]i metalici, se recomand\ folosirea unor stative

cu prindere magnetic\ (fig. 5.13a) identice cu cele folosite în industria
constructoare de ma[ini la prinderea comparatoarelor.

a) b)
Fig. 5.13. Dispozitiv magnetic de fixare [i
dispozitiv de centrare a sursei în interiorul conductelor.
108
În cazul radiografierii panoramice a unor suduri circulare la conducte,
]eava de iradiere se centreaz\ pe axul conductei cu ajutorul unor dispozitive cu
bra]e articulate extensibile la 1200 prev\zute cu roti]e deplasabile (fig. 5.13b).

5.2. METODE DE CONTROL

În practic\ se întâlnesc mai multe metode de control, diferen]iate dup\

tipul radia]iei folosite sau dup\ modul în care se face detectarea imaginii
radiante.
Dup\ tipul radia]iei folosite, se pot deosebi:
-controlul nedistructiv cu radia]ii X (control Röntgen);
-controlul nedistructiv cu radia]ii gama (gamadefectoscopie).
Dup\ modul de detectare a imaginii radiante, se deosebesc:
-controlul radiometric;
-controlul radioscopic;
-controlul radiografic.

5.2.1. Gamadefectoscopia
Comparând controlul gama cu cel Röntgen, se constat\ urm\toarele
avantaje ale gamadefectoscopiei;
-investi]iile necesare sunt mai reduse, costul aparaturii fiind mult mai mic
(de 5-10 ori) decât al aparatelor Röntgen;
-instala]iile nu necesit\ surse de curent electric [i nu au circuite electrice
sensibile, aspect deosebit de important pentru exploatarea în condi]ii de [antier;
-u[urin]\ în manipulare [i transport datorit\ gabaritului mic [i a lipsei
elementelor u[or deteriorabile;
-dimensiunile reduse ale surselor gama permit manipularea [i
amplasarea acestora în locuri restrânse, greu accesibile sau imposibile pentru
instala]iile Röntgen cu tuburi generatoare destul de voluminoase;
-se poate m\ri productivitatea controlului prin iradiere circular\ din
interiorul conductelor [i recipientelor sau prin controlul concomitent al mai multor
piese amplasate în jurul sursei deoarece aceasta emite radia]ii de egal\
intensitate în toate direc]iile (ulterior au ap\rut [i aparate Röntgen cu iradiere
panoramic\ sau de construc]ie special\, prezentate anterior);
-reprezint\ surse de radia]ie continu\, permi]ând utilizarea lor în orice
moment;
-exploatarea instala]iilor este simpl\, cu repara]ii reduse, ceea ce
mic[oreaz\ cheltuielile aferente;
-putere de p\trundere mai mare, ceea ce face posibil controlul pieselor
de o]el cu grosimi de 100-150 mm (cu sursa de Co-60) fa]\ de max. 70-90 mm
în cazul aparatelor Röntgen uzuale.
Controlul cu radia]ii gama prezint\ urm\toarele dezavantaje:
-durat\ de expunere mai mare datorit\ intensit\]ii mai reduse a
radia]iilor; din acela[i motiv nu se pot folosi ecrane fluorescente;
 109
-descre[terea activit\]ii sursei în timp, ceea ce necesit\ m\rirea
pe parcurs a duratei de expunere;
-imposibilitatea regl\rii energiei [i intensit\]ii radia]iei în raport cu
grosimea piesei controlate;
-sensibilitatea mai mic\ la descoperirea defectelor în piese cu grosimi
mai mici datorit\ puterii mari de p\trundere;
-pericol de iradiere mai mare la repararea [i exploatarea surselor gama
deoarece emit, în permanen]\ [i în toate direc]iile, radia]ii cu putere mare de
penetrare.
Din aceste considerente, gamadefectoscopia este recomandat\, în
special, în condi]ii de [antier datorit\ robuste]ei echipamentului lui, la controlul
instala]iilor greu accesibile datorit\ gabaritului redus sau în cazul grosimilor mari
datorit\ puterii superioare de p\trundere.

5.2.2. Controlul radiometric

Se bazeaz\ pe proprietatea radia]iilor gama de a ioniza gazele.
Detectarea radia]iei se face prin m\surarea curen]ilor de ionizare sau a
num\rului de impulsuri, cu ajutorul contorilor cu gaze (camere de ionizare) sau a
contorilor solizi (contori cu scintila]ie).

a b
Fig. 5.14. Schema controlului radiometric.

Principiul de lucru se poate urm\ri în fig. 5.14a. Sursa de radia]ii este

a[ezat\ într-un container de iradiere 1, de o construc]ie simpl\ care permite
ob]inerea unui fascicul îngust de radia]ii. Acesta str\bate piesa de controlat 2,
c\zând pe contorul 3 a[ezat în blocul de plumb 4. Ionizarea produs\ în contor
creeaz\, la ie[irea acestuia, un semnal electric care este amplificat în blocul de
amplificare 5 [i este apoi transmis la un sistem de electromagne]i 6. Ace[tia pot
marca pe suprafa]a piesei zona cu defecte [i pot face sortarea automat\ a
pieselor cu defecte.
Containerele de iradiere CI-Pb sau CI-Fc, executate la IFA Bucure[ti,
sunt reprezentate schematic în fig. 5.14b. Sursa radioactiv\ 2 se g\se[te în
centrul sferei 1 executat\, de regul\, din plumb. Pentru iradiere se ac]ioneaz\
mânerul 3. Rotind obturatorul cilindric 4, pân\ când orificiul acestuia vine în
dreptul sursei, se las\ s\ ias\ ^n exterior radia]ia neatenuat\. Containerele au
masa de 35 – 220 kg în func]ie de dimensiuni [i materialul folosit (cele din font\
cenu[ie erau cu mult mai grele).
110
Deoarece se folose[te un fascicul îngust de radia]ii, numai o mic\
por]iune a piesei este supus\ controlului; explorarea întregii lungimi a piesei, pe
o l\]ime redus\, se face prin deplasarea acesteia prin fasciculul de radia]ii. Este
evident c\ o zon\ ideal\ de controlat, de lungime mare [i l\]ime redus\, o
reprezint\ sudura.
La acest tip de control nu se ob]ine o imagine a zonei examinate [i, prin
urmare, nici determinarea tipului [i m\rimii defectului. Deoarece contorul
reac]ioneaz\ [i la varia]iile de grosime ale piesei, nu se pot controla decât suduri
cu suprafa]\ neted\, executate prin procedee automate. Controlul este îns\
expeditiv, cu un cost redus (nu se consum\ materiale fotografice [i substan]e
chimice); nu necesit\ m\suri de protec]ie severe contra radia]iei deoarece se
aplic\ automat, ^n locuri izolate aflate la cap\tul liniei de lucru.
Controlul radiometric se aplic\ în produc]ia de serie, a ]evilor sudate.
Reglajul nivelului de amplificare se face zilnic, cu piese etalon având defectele
minime neacceptabile.

5.2.3. Controlul radioscopic

Se bazeaz\ pe proprietatea radia]iilor de a provoca fluorescen]a
anumitor substan]e cu o str\lucire propor]ional\ cu intensitatea radia]iei
incidente. La acest control se utilizeaz\ numai radia]iile X, deoarece în cazul
surselor gama nu este posibil\ ob]inerea unei intensit\]i suficiente a radia]iei
care s\ impresioneze substan]ele fluorescente. Radioscopia const\ în
observarea cu ochiul liber a imaginii radiante dat\ de radia]ia X dup\
traversarea piesei [i convertit\ în imagine vizibil\ de c\tre un ecran fluorescent.
Schema de lucru se poate urm\ri în fig. 5.15. Diafragma din plumb
limiteaz\ suprafa]a iradiant\ a ecranului [i reduce radia]ia împr\[tiat\.
Operatorul este a[ezat într-o cabin\
obscur\ cu pere]i din plumb [i
urm\re[te imaginea de pe ecranul
fluorescent prin observare direct\
sau indirect\ (pe o oglind\ înclinat\
fa]\ de direc]ia radia]iei incidente).
Controlul radioscopic are
avantajul rapidit\]ii (rezultatul se
cite[te imediat, la fa]a locului) [i al
pre]ului de cost sc\zut (nu se
consum\ substan]e [i materiale
fotografice) îns\ prezint\
Fig. 5.15. Schema controlului dezavantajul sensibilit\]ii [i preciziei
radioscopic. reduse a controlului. Astfel, pentru a
putea fi vizibile pe ecran, defectele
trebuie s\ aib\ o întindere relativ mare, pe cca. 10% din grosimea materialului
cercetat, deci sensibilitatea este de 10% fa]\ de 1..1,3% în cazul metodei
radiografice. De asemenea, se pot controla numai piese sub]iri, în cazul o]elului,
de max. 10 mm grosime.
 111
Sensibilitatea sc\zut\ a ecranelor fluorescente se explic\ prin
aceea c\ str\lucirea acestora este de cca. 105 ori mai mic\ decât a
negatoscoapelor la care se examineaz\ filmele radiografice. Pentru cre[terea
sensibilit\]ii controlului, au fost g\site noi solu]ii care s\ duc\ la amplificarea
(intensificarea) imaginii [i anume:
ecrane electroluminiscente, cu schema de principiu din fig. 5.16.
Radia]iile X cad pe stratul fotoconductor 2 ce absoarbe fotonii [i emite electroni
care, excita]i de un câmp electric, formeaz\ imaginea vizibil\ în stratul 4 din
fosfor electroluminiscent; tensiunea de 0,5 – 1 kV, 420 Hz, este aplicat\ între
electrodul 1 din aur (depus prin evaporare în vid) [i electrodul 5, transparent, din
oxid de staniu. Ecranul mai are un strat izolator opac 3, pentru a împiedica
cuplarea optic\ între straturile 2 [i 4, [i o plac\ protectoare din sticl\ 6 pentru
observarea imaginii vizibile, f\r\ pericol de electrocutare ^n caz de atingere.
amplificatori de imagine
electronooptici, cu schema din fig. 5.17.
Fotoelectronii produ[i de radia]ia X în
ecranul 1 (compus dintr-un strat de
aluminiu, un strat fluorescent [i un
fotocatod) sunt accelera]i de un câmp
electric [i focaliza]i pe o pastil\ (]int\)
2, din fosfor, pe care formeaz\ o
imagine mic\, clar\ [i foarte
str\lucitoare. Aceast\ imagine este
m\rit\ de un sistem optic binocular 3.
Fig. 5.16. Ecran electroluminiscent. În felul acesta au putut fi controlate
îmbin\ri sudate din o]el cu grosimea de
20…30 mm, cu o sensibilitate de
detectare a defectelor pân\ la 2,5 %.
Cu aceste ecrane sau amplificatori au fost ob]inute imagini cu o
str\lucire de 1000 ori mai mare decât în cazul folosirii ecranelor fluorescente
obi[nuite.
În ultimul timp se extinde tot mai mult utilizarea în produc]ie a sistemelor
de prelucrare [i redare a imaginii radiante cu ajutorul televiziunii în circuit închis
( cu transmitere prin cablu). Sistemul, denumit TVX, ofer\ avantajele: se poate
ob]ine o sensibilitate de 2…6% la grosimi de o]el pân\ la 25 mm; productivitate
m\rit\ a controlului; str\lucirea [i
contrastul imaginii se regleaz\
electronic pe ecran, independent de
caracteristicile sursei de radia]ii;
imaginea poate fi urm\rit\ simultan
de mai multe persoane; se simplific\
problema protec]iei operatorilor
contra radia]iei deoarece ace[tia nu
mai lucreaz\ în aceea[i înc\pere cu
sursa de radia]ii. Fig. 5.17. Amplificator electronooptic.
112
Instala]ii TVX se
utilizeaz\ [i la noi în ]ar\.
Exemplific\m cu ~ntreprinderea
de }evi Sudate “ITS – ISPAT
Sidex Gala]i” care folose[te
dou\ instala]ii pentru controlul
automat, în fabrica]ia de serie, a
]evilor sudate pe generatoare
pentru gazoducte. ~n schema de
principiu prezentat\ ^n fig. 5.18,
am reprezentat foarte Fig. 5.18. Instala]ie TVX.
aproximativ câteva elemente
printre care : 1- sursa de radia]ii X; 2- piesa de examinat; 3- amplificatorul de
imagine electronooptic; 4- ocular; 5- obiectivul camerei video; 6- receptor TV; 7-
un dispozitiv pentru deplasarea piesei; 8- pupitru de comand\ al deplas\rii
piesei; 9- pupitru de comand\ al sursei de radia]ii X; 10- pupitru de comand\ al
amplificatorului [i sistemului TV.

5.2.4. Controlul radiografic.

Se bazeaz\ pe proprietatea radia]iilor X [i gama de a impresiona pl\cile
fotografice (efect fotochimic). Principiul de baz\ al procedeului se poate urm\ri
în fig. 5.19, în care detectorul de radia]ii este un film radiografic a[ezat într-o
caset\ pentru protec]ie fa]\ de
lumin\. Imaginea radiant\ este
transformat\ într-o imagine latent\,
invizibil\, ce reprezint\ rezultatul
modific\rilor fotochimice produse
prin ac]iunea radia]iilor asupra
emulsiilor sensibile ale radiofilmelor
[i care, dup\ tratarea (developarea)
filmelor, este converit\ în imagine
efectiv vizibil\ (radiografia). Fig. 5.19. Schema controlului radiografic.
Pe film imaginea fotografic\ va prezenta diferite densit\]i de înnegrire în
func]ie de intensitatea radia]iilor ajunse pe film [i implicit, în func]ie de diferitele
grosimi ale piesei [i de natura [i m\rimea defectelor existente. Diferen]a dintre
densit\]ile de înnegrire permite observarea [i detectarea zonelor cu defecte fa]\
de cele f\r\ defecte.
Lungimea de film care se poate iradia corect se alege astfel ca distan]a
maxim\ str\b\tut\ de radia]ie la extremit\]i s\ nu dep\[easc\ cu mai mult de
6..10% grosimea real\ a piesei. În cazul pieselor plane se poate examina la o
expunere o lungime mai mic\ decât distan]a focal\:
L ≤ 0,8 f.
Fa]\ de celelealte metode de control cu radia]ii, radiografia prezint\
avantajele unei sensibilit\]i ridicate [i a existen]ei unui document al controlului
dar [i dezavantajul pre]ului de cost mai ridicat [i timpului mai mare afectat
 113
controlului, dezavantaje legate de folosirea [i prelucrarea chimic\ a
materialelor radiografice.
În vederea cre[terii operativit\]ii [i sc\derii pre]ului de cost al
radiografiei au fost propuse în ultima perioad\ câteva variante de lucru printre
care:
radiografia Polaroid. Se utilizeaz\ hârtie fotografic\ cu caracteristici
speciale, cu developare uscat\, permi]ând furnizarea unei radiografii în 1-2
minute dup\ terminarea expunerii la radia]ii. Sensibilitatea ob]inut\ este
inferioar\ fa]\ de radiografia cu filme;
xeroradiografia. Se utilizeaz\ pl\ci xerografice ob]inute prin
depunerea seleniului pe un suport din aluminiu. Imaginea ob]inut\ poate fi
re]inut\ prin fotografiere sau prin transferare pe hârtie obi[nuit\ sau special\, cu
suport plastic, dup\ care placa se [terge, putându-se refolosi pân\ la 600 ori cu
rezultate satisf\c\toare.
Controlul radiografic cu film reprezint\ una dintre metodele de încerc\ri
nedistructive cu cea mai mare vechime (din 1920) [i cu cea mai larg\ utilizare
atât în ]ara noastr\ cât [i în str\in\tate. Deoarece se consider\ c\, în cazul
îmbin\rilor sudate, radiografia este cel mai extins [i cel mai sigur procedeu de
control, acesta va fi tratat separat, mai am\nun]it, în continuare.

5.3. CONTROLUL RADIOGRAFIC AL ÎMBIN|RILOR SUDATE

Se execut\ în mai multe faze succesive:

1-preg\tirea locului de munc\; 5-expunerea;
2-preg\tirea construc]iei sudate; 6-prelucrarea filmelor;
3-fixarea casetelor, ICI [i marcajului; 7-interpretarea radiografiilor;
4-amplasarea surselor de radia]ii; 8-stabilirea amplas\rii [i
m\rimii defectelor.
5.3.1. Preg\tirea locului de munc\
În cazul în care controlul este executat la fa]a locului [i nu în înc\peri
special amenajate, trebuie luate m\suri preventive speciale pentru protejarea
persoanelor str\ine împotriva radia]iilor. Zona în care se execut\ expunerea se
împrejmuie[te la o distan]\ la care debitul dozei de radia]ii este sub 0,2 mR/h [i
se marcheaz\ cu t\bli]e indicatoare “aten]ie radia]ii” în dreptul c\ilor de acces. În
timpul iradierii un operator trebuie s\ observe permanent perimetrul periculos
pentru interzicerea intr\rii oric\rei persoane. Se recomand\ efectuarea
radiografiilor în timpul nop]ii, în schimburi nelucr\toare.

5.3.2. Preg\tirea construc]iei sudate

Îmbin\rile sudate se cur\]\ de oxizi, stropi metalici, zgur\ etc. dup\ care
se execut\ controlul vizual. În cazul descoperirii unor defecte exterioare,
acestea se remediaz\ înaintea controlului cu radia]ii penetrante.
Un aspect specific metodei radiografice îl constituie întocmirea, la birou,
a planurilor de control. Acestea sunt desene ale ansamblului controlat pe care
se deseneaz\ la scar\ pozi]ia filmelor [i indicativul numeric (marcajul) de
114
identificare a acestora. Num\rul de filme trebuie s\ corespund\
procentului impus pentru lungimea controlat\. Se radiografiaz\ obligatoriu
intersec]iile de cordoane [i se continu\ cu zonele sudate în pozi]ii dificile, pân\
la completarea procentului impus.
Pentru a cre[te productivitatea expunerii, transpunerea planului de
control pe ansamblul real se face în timpul zilei, în schimburi lucr\toare normale.
Suprafa]a construc]iei sudate se marcheaz\ prin poansonare, în concordan]\ cu
planurile de control (planuri pe care se indic\ pozi]ia [i numerotarea filmelor),
astfel încât s\ se poat\ identifica precis pozi]ia radiografiei atât în timpul
execut\rii acesteia dar [i în vederea localiz\rii ulterioare a defectelor depistate.
Marcarea se poate face [i printr-un alt procedeu (de ex. vopsire), specificat în
documenta]ia tehnic\ a produsului, atunci când condi]iile de exploatare nu
permit poansonarea.

5.3.3. Fixarea casetelor, ICI [i marcajului

Pentru ob]inerea unei radiografii, sursa de radia]ii penetrante [i filmul
radiografic se a[eaz\ de o parte [i de alta a îmbin\rii. În scopul protej\rii
filmului, a ob]inerii unei imagini de calitate [i a identific\rii radiografiei, sunt
necesare o serie de elemente schematizate în fig. 5.20.

Fig. 5.20. Schema amplas\rii diferitelor accesorii la executarea radiografiilor:

1-surs\ de radia]ii; 2-diafragm\ de limitare a fasciculului; 3-marcaj de
identificare din simboluri din plumb; 4-indicator de calitate a imaginii (ICI);
5-piesa de controlat; 6-caset\ con]inând filmul radiografic [i ecranele
intensificatoare; 7-filtru posterior din plumb.

5.3.3.1. Filmele radiografice

Sunt filme speciale cu stratul de emulsie mai gros decât în cazul filmelor
fotografice obi[nuite, strat aplicat pe ambele fe]e ale suportului, deoarece
radia]iile penetrante impresioneaz\ emulsia într-o m\sur\ mult mai mic\ decât
lumina vizibil\. Emulsia este constituit\ din granule foarte fine de halogenur\ de
argint, dispersate uniform în gelatin\. Suportul emulsiei const\ dintr-o pelicul\
transparent\ de material plastic (acetat de celuloz\), cu o u[oar\ tent\ de
 115
albastru.
Înregistrarea imaginii vizibile se realizeaz\ în dou\ procese distincte:
-transformarea imaginii radiante în imagine latent\ a emulsiei ca urmare
a reac]iei chimice în halogenura de argint datorit\ expunerii la radia]ii;
-prelucrarea chimic\ a filmului expus, prelucrare în cursul c\reia se
ob]ine o înnegrire a filmului propor]ional\ cu intensitatea de iradiere, datorit\
ob]inerii de argint metalic în emulsie.
Filmele de diferite tipuri sunt livrate sub form\ de pl\ci cu dimensiuni
diferite (10 x 24, 10 x 48, 18 x 24 cm etc.) sau band\, de c\tre diferite filme
produc\toare ca Agfa-Gevaert (Belgia), Ferrania (Italia), Kodak (Anglia, Fran]a,
SUA), etc. Ele difer\ în func]ie de rapiditate, de contrast [i de m\rimea
granula]iei. Filmele cu granula]ie mare sunt mai rapide (necesit\ timp de
expunere mai mic) în schimb contrastul [i sensibilitatea lor sint mai sc\zute
decât la filmele cu granula]ie fin\.
P\strarea filmelor trebuie s\ se fac\ în înc\peri uscate, f\r\ gaze ce ar
putea ataca emulsia (bioxid de sulf, amoniac) [i f\r\ a fi în apropierea unor
surse de radia]ii penetrante.
5.3.3.2. Filtre
Radia]ia primar\ (incident\), la
trecerea prin materiale, este absorbit\ sau
împr\[tiat\ în urma ciocnirilor cu electronii
întâlni]i, ca în fig. 5.21. Radia]ia
împr\[tiat\ ia na[tere în grosimea
materialului [i, deoarece împreun\ cu
radia]ia reflectat\ impresioneaz\ filmul din
direc]ii diferite, duce la formarea unei
imagini cu aspect de voal peste imaginea
radiografic\ primar\ reducând astfel
contrastul.
Pentru reducerea radia]iei
Fig. 5.21. Tipuri de radia]ii:
împr\[tiate se pot utiliza foi metalice de
1- primar\; 2– împr\[tiat\; 3-
diferite grosimi (denumite filtre) din
reflectat\; 4- retro-împr\[tiat\.
aluminiu, o]el, cupru, plumb, a[ezate între
surs\ [i obiectul de controlat, în scopul
re]inerii radia]iilor de energie mic\. Au dezavantajul c\ duc la cre[terea timpului
de expunere.
Reducerea împr\[tierii se poate ob]ine [i prin restrângerea fasciculelor
de radia]ii numai la sec]iunea necesar\ pentru expunerea filmelor, restrângere
realizat\ cu ajutorul unui con de tabl\ din plumb (colimator) a[ezat între surs\ [i
pies\. Se poate folosi [i o diafragm\ ce const\ într-o tabl\ din plumb cu o
decupare dreptunghiular\ convenabil\. Se mai recomand\ încadrarea casetei,
pe partea dinspre surs\, cu platbenzi din plumb de 0,5..3 mm grosime.
Radia]ia retroîmpr\[tiat\, care provine de la obiectele aflate în spatele filmului,
se poate reduce complet plasând o plac\ de plumb de aproximativ 3 mm
grosime, în aceast\ zon\.
116
5.3.3.3. Ecrane intensificatoare
Numai 1% din radia]iile X sau gama care cad pe film, interac]ioneaz\ cu
emulsia producând efecte fotochimice. În scopul intensific\rii procesului de
impresionare a filmului se folosesc ecrane intensificatoare denumite [i folii.
Acestea pot fi din plumb sau din materiale fluorescente.
Ecranele intensificatoare din plumb sunt folosite, în special, în cazul
radia]iei gama. Sunt confec]ionate din plumb omogen sau un aliaj cu 6% Sb,
f\r\ defecte interne, laminate în foi]e [i lipite pe un suport de hârtie. Grosimea
optim\ a foliei se consider\ de 0,02…0,15 mm pentru ecranul fa]\ [i 0,2…0,3
mm pentru ecranul spate în cazul radia]iilor gama [i de 0,05 …0,1 mm (pentru
ambele ecrane) în cazul radia]iilor X.
Ecranele de plumb conduc la ob]inerea unei imagini mai clare [i
contrastante a imaginii pe film deoarece atenueaz\ radia]iile împr\[tiate [i
electronii liberi forma]i de radia]ia primar\ în piesa controlat\. Aceste ecrane
reduc totodat\ timpul de expunere datorit\ fotoelectronilor forma]i în plumb sub
ac]iunea radia]iei primare, fotoelectroni ce impresioneaz\ suplimentar emulsia
radiofilmului. Folosirea unor ecrane intensificatoare din plumb de grosimi mai
mari este gre[it\ deoarece duce la cre[terea timpului de expunere prin frânarea
în folie a acestor fotoelectroni forma]i.
Ecranele intensificatoare fluorescente sunt folosite la controlul cu radia]ii
X. Sunt formate dintr-un suport de carton pe care se depune o substan]\
fluorescent\ (wolframat de calciu, sulfat de plumb [i bariu etc.) acoperit\ cu un
strat protector transparent (gelatin\). Aceste ecrane reduc timpul de expunere
datorit\ emisiei de lumin\ vizibil\ sub ac]iunea radia]iei primare, impresionând
astfel suplimentar radiofilmul.
Ecranele fluorescente reduc considerabil timpul de expunere (de 5…20
ori), dar afecteaz\ în aceea[i m\sur\ claritatea imaginii fotografice estompând
marginile defectelor datorit\ dispersiei luminii în stratul luminofor. Exist\ ecrane
“fa]\” [i separat ecrane “spate” care con]in suplimentar s\ruri de plumb în
cartonul suport, pentru atenuarea radia]iei retroîmpr\[tiate.
Ecranele intensificatoare, indiferent de tipul lor, sunt t\iate la
dimensiunile filmului [i introduse odat\ cu filmul în casete.

5.3.3.4. Casete
Casetele au rolul de a proteja filmele radiografice în timpul manevr\rii [i
expunerii lor diurne.
Casetele se confec]ioneaz\ de obicei din cauciuc, material plastic, metal
(casete refolosibile) sau din hârtie special\ pentru a se putea mula dup\ piesa
controlat\; dimensiunile lor sunt corespunz\toare dimensiunilor filmelor;
închiderea se face prin îndoirea sau strângerea cap\tului cu ajutorul unor cleme,
benzi elastice, agrafe.
Se folosesc [i casete metalice rigide, la care fa]a îndreptat\ c\tre sursa
de radia]ii se confec]ioneaz\ din aluminiu cu grosime mic\.
În practic\ întâlnim dou\ situa]ii distincte de ^nc\rcare a casetelor.
 În cazul radia]iilor Röntgen folosim ecrane fluorescente.
117
Acestea fiind scumpe, se comand\ pereche (fa]\-spate) [i sunt refolosibile.
Exemplu ecranele Perlux din fosta R.D.G. Filmele sunt cump\rate separat, la
cutie, în num\r mare (ca [i hârtia fotografic\). În laborator, la lumin\ inactiv\, se
încarc\ caseta refolosibil\ cu un pachet format din carton, ecran fa]\, film, ecran
spate, carton.
În cazul radia]iilor gama nu se pune problema refolosirii foliilor de hârtie
metalizat\ [i nici a casetei. Filmul se g\se[te, între cele dou\ folii, într-o caset\
(plic) din hârtie impermeabil\ la lumin\, neagr\ la interior [i ro[ie la exterior
(exemplu filmele Structurix – Agfa Gevaert). Aceea[i firm\ produce film sub
form\ de band\, în role (tip Rollpac), în înveli[ de hârtie. Acesta u[ureaz\
controlul pe [antiere, a sudurilor circulare de la conducte. În cazul filmelor band\
se taie din rol\, la lumina zilei, lungimea necesar\ [i se acoper\ capetele cu
band\ adeziv\ sau se prind cu agrafe.
Fixarea casetelor este posibil\ cu ajutorul unor magne]i de sus]inere. În
cazul materialelor nemagnetice sau în lipsa magne]ilor casetele pot fi prinse pe
suprafa]\ cu benzi adezive, cu benzi elastice din cauciuc sau cu stinghii (popi de
sprijin). În toate cazurile, fixarea casetei trebuie s\ asigure o aderen]\ cât mai
bun\ a acesteia la suprafa]a piesei radiografiate.

5.3.3.5. Indicatori de calitate a imaginii (ICI)

Indicatorii de calitate a imaginii reprezint\ mici dispozitive care sunt
iradiate odat\ cu obiectul controlat astfel ca imaginea lor s\ apar\ pe film; sunt
confec]iona]i dintr-un material identic cu materialul de controlat sau dintr-un
material cu absorb]ia apropiat\; servesc la verificarea [i estimarea calit\]ii
imaginii radiografice [i la aprecierea defectului minim detectabil pe radiografie,
motiv pentru care mai sunt denumi]i uneori defectometre. În scopul ob]inerii unor
informa]ii cât mai complete despre forma [i dimensiunile defectelor, ICI sunt
prev\zu]i cu o serie de detalii ca: g\uri, trepte, canale, fire, etc. Ei sunt executa]i
în diferite forme, cu diferite grosimi, pentru a cuprinde un domeniu cât mai mare
al grosimilor de material ce pot fi radiografiate.
Dup\ detaliile pe care le posed\, tipurile uzuale de ICI sunt: cu canale,
cu trepte [i g\uri, cu fire; ultimele dou\ tipuri sunt recomandate de Institutul
Interna]ional de Sudur\.
ICI cu canale din fig. 5.22 au fost recomanda]i de instruc]iunile ISCIR C
20-65 (abrogate în 1971), întâlnindu-se înc\ în arhivele de filme.

Fig. 5.22. ICI cu canale.

118
Sunt de form\ dreptunghiular\ pentru controlul sudurilor la table [i
de form\ rotund\ pentru controlul sudurilor la ]evi; au un num\r de canale
executate cu adâncimi diferite, în func]ie de tipul indicatorului; sunt executa]i în
trei tipuri dimensionale, fiecare marcat pentru identificare cu una, dou\ sau trei
g\uri; tipul I gros de 2 mm are cinci canale de 0,1; 02; 0,3;…(ra]ie 0,1 mm), tipul
II gros de 4 mm are opt canale de 0,2; 0,4; 0,6…(ra]ie 0,2 mm) iar tipul III gros
de 8 mm are adâncimea celor [ase canale de 1; 2; 3; … (ra]ie 1 mm).
ICI cu trepte [i g\uri, fig. 5.23, sunt standardiza]i prin STAS 10137-87.
Sunt executa]i sub forma unor pl\cu]e în trepte ale c\ror grosimi se înscriu într-o
progresie geometric\ cu ra]ia 10 10 (seria de numere R10); în fiecare treapt\ cu
grosimea mai mare de 0,63 mm este executat\ câte o gaur\ p\truns\ iar în
treptele cu grosimea mai mic\ de 0,63 mm câte dou\ g\uri, g\urile având
diametrul egal cu grosimea treptei.

Fig. 5.24. ICI cu fire.

Fig. 5.23. ICI cu trepte [i g\uri.

Tabelul 5.2. Dimensiunile ICI cu trepte [i g\uri.

Simbolul ICI Grosimea treptei sau diametrul g\urii, mm
FE 10/3,2 10 8 6,3 5 4 3,2
FE 3,2/1,0 3,2 2,5 2,0 1,6 1,25 1,0
FE 1,0/0,32 1,0 0,8 0,63 0,5 0,4 0,32

ICI cu trepte [i g\uri sunt realiza]i, ca în fig. 5.23 în model p\tratic (P),
triunghiular (T) sau hexagonal (H) cu diferite grosimi ale treptelor conform
tabelului 5.2. Pentru recunoa[terea lor sunt prev\zu]i cu marcaje (cifre) de
identificare din plumb. Pot fi executa]i cu protec]ie mecanic\ [i anticoroziv\, cu
protec]ie din plastic rigid sau flexibil.
ICI cu fire, fig. 5.24, sunt din OL, Al sau Cu. Fiecare ICI con]ine câte
[apte fire dispuse paralel, la distan]e mici unele de altele, lipite între dou\ foi]e
de material plastic sau cauciuc. Pentru recunoa[tere sunt prev\zu]i cu marcaje
din plumb ce arat\ utilizarea (Fe, Al, Cu) [i num\rul de ordine corespunz\tor
(tabelul 5.3) grosimii primului [i ultimului fir. De exemplu, 6 ISO 12 arat\ c\ ICI
 119
con]ine fire cu diametrul cuprins de la Ø 1 (nr.6) pân\ la Ø 0,25 (nr.12)
iar 10 ISO 16 con]ine fire de la Ø 0,4 (nr.10) pân\ la Ø 0,1 (nr.16).

Tabelul 5.3. Dimensiunile ICI cu fire.

Simbolul ICI Diametrul firului, mm
FE 1/7 3,2 2,5 2 1,5 1,25 1 0,8
FE 6/12 1 0,8 0,63 0,5 0,4 0,32 0,25
FE 10/16 0,4 0,32 0,25 0,2 0,16 0,125 0,1

Cu ajutorul ICI se poate determina:

-sensibilitate absolut\ (calitatea imaginii radiografice), în mm, arat\
grosimea celui mai mic defect ce poate fi depistat la controlul radiografic. Este
indicat\ de dimensiunea celui mai mic canal, gaur\ sau fir al ICI, vizibil înc\ pe
filmul radiografic;
-sensibilitate relativ\, în %, reprezint\ grosimea celui mai mic defect ce
poate fi depistat raportat\ la grosimea materialului cercetat; se determin\
raportând diametrul g\urii sau firului cel mai pu]in vizibil pe film la grosimea
metalului de baz\.
Sensibilitatea relativ\ este impus\ în norme sau în caietul de sarcini al
produsului pentru fiecare metod\ de control cu radia]ii penetrante, în func]ie de
grosimea metalului de baz\, dar [i tipul indicatorului ICI.
În mod obi[nuit se recomand\ o sensibilitate relativ\ minim\ de 5% în
cazul indicatorilor cu trepte [i g\uri [i respectiv de 3% în cazul celor cu fire.
Sensibilitatea este mai bun\ cu cât cifra este mai mic\, deci “vedem” defecte
mai mici la aceea[i grosime de material.
Indicatorii de calitate ai imaginii se a[eaz\ pe suprafa]a piesei, de
partea sursei de radia]ii, astfel ca imaginea lor s\ apar\ la extremitatea
radiografiei. Numai când acest lucru nu este posibil, se admite a[ezarea ICI, pe
partea filmului, pe caset\.
ICI cu trepte [i g\uri se a[eaz\ paralel cu sudura, astfel încât s\ nu
mascheze defectele din îmbinare, cu treapta cea mai sub]ire c\tre extremitatea
radiografiei.
ICI cu fire, se a[eaz\ peste sudur\.cu firele transversal pe îmbinare.
Fiecare radiografie trebuie s\ prezinte imaginea complet\ a indicatorului
de calitate. La controlul sudurilor circulare, folosind iradierea panoramic\ cu o
lungime continu\ de film sau cu filme suprapuse la capete, se pot utiliza cel
pu]in trei ICI dispu[i la distan]e egale.

5.3.3.6. Litere [i cifre marcatoare

Pentru identificarea radiografiilor se utilizeaz\ simboluri din plumb sub
form\ de litere [i cifre. Marcajul, compus din aceste simboluri, trebuie s\
reprezinte codul construc]iei sudate, num\rul cordonului de sudur\, num\rul
radiografiei, simbolul operatorului. Pe radiografiile executate dup\ remediere, se
va indica [i num\rul repara]iei (R1, R2).
120
Reperele în form\ de s\geat\, de cifre sau de litere sunt
executate din materiale puternic absorbante (de obicei plumb). Ele se
intercaleaz\ în timpul expunerii între film [i piesa controlat\ ob]inându-se pe film
imaginea lor. Dimensiunile lor (uzual: 5…17 mm în\l]ime [i 1,2…3 mm
grosimea) trebuiesc alese astfel încât marcarea s\ fie vizibil\ pe film [i s\ se
încadreze în dimensiunile acestuia f\r\ a împiedica observarea defectelor.
Por]iunile radiografiate vor fi delimitate succesiv, din 10 în 10 cm prin
cifre (10, 20, 30..) sau litere (A, B, C…), astfel încât defectele depistate pe
radiografii s\ poat\ fi ulterior localizate precis pe îmbinare. Imaginea cifrei sau
literei extreme trebuie s\ apar\ [i pe radiografia succesiv\ urm\toare pentru a
avea certitudinea c\ nici o por]iune a cus\turii nu a r\mas neexaminat\. În cazul
iradierii panoramice a sudurilor circulare se recomand\ marcajul începând din
punctul superior, cu A [i s\geat\, în sensul acelor de ceasornic.
Deoarece localizarea sudurii pe radiografie este eviden]iat\ de
îngro[area acesteia, în cazul când îngro[area este prea redus\ sau polizat\ la
nivelul tablelor, pentru localizarea sudurii pe radiografie se vor folosi repere din
plumb, ca în figura 5.28, sub forma unor s\ge]i a[ezate de-a lungul cus\turii, pe
ambele p\r]i ale acesteia.
Fixarea marcajului, compus din diversele simboluri, se face prin:
-introducerea simbolurilor în buzunare special amenajate pe caset\;
-introducerea simbolurilor în benzi de ghidare metalice, benzi a[ezate
pe pies\ sau pe caset\;
-lipirea direct\, pe pies\, a simbolurilor cu past\ vâscoas\, plastilin\,
band\ adeziv\ etc.

5.3.4. Amplasarea surselor de radia]ie

5.3.4.1. Geometria expunerii
Formarea corect\ a imaginii de defect pe filmul radiografic depinde
esen]ial de o serie de aspecte privind forma [i m\rimea (dimensiunile) sursei
reale ce emite radia]ii, a defectelor, a piesei de controlat cât [i a pozi]iei
reciproce a acestora. Consider\m o surs\ având diametrul d [i în\l]imea
(lungimea) h, amplasat\ fa]\ de suprafa]a piesei de controlat la o distan]\ focal\
F, (fig. 5.25).
Toate punctele fizice ale sursei emit radia]ii în toate direc]iile. Dac\ se
consider\ numai radia]iile ce intereseaz\ – date de punctele de la extremit\]ile
sursei – vom observa, ca în fig. 5.25a, formarea umbrei din spatele defectului,
dar [i a semiumbrei notat\ cu p. Din asem\narea triunghiurilor rezult\
p d ds
= sau p=
x F+s−x F
dac\ se consider\ valoarea maxim\ a penumbrei pentru cazul x = s, adic\
defectul situat lâng\ suprafa]a dinspre surs\.
Am neglijat distan]a posibil\ dintre film [i pies\, distan]\ care m\re[te
neclaritatea, considerând caseta a[ezat\ cât mai “lipit” de suprafa]\ conform
recomand\rilor anterioare. Penumbra, denumit\ [i neclaritate geometric\,
trebuie s\ fie cât mai mic\ deoarece determin\, ca în fig. 5.26c, defectul minim
 121
detectabil. Se recomand\ o valoare maxim\ admis\ a acesteia pân\ la
un milimetru.

a b c
Fig. 5.25. Aspecte geometrice la expunerea cu surs\ fizic\ real\.

A[ezarea invers\ a sursei ca în fig. 5.25b (adic\ extinderea pe vertical\)

modific\ foarte pu]in distan]a focal\ F [i determin\ o penumbr\ cu mult mai
mic\ decât în cazul precedent. De regul\, sursele gama au diametrul [i
lungimea egale.
Pentru a ne încadra în neclaritatea (lipsa de sensibilitate) maxim
admis\, analizând rela]ia 5.1 rezult\ c\ trebuie s\ mic[or\m d sau s\ m\rim F.
Diametrul echivalent “d” al sursei este o m\rime fizic\ real\ ce nu poate
fi modificat\. În cazul tuburilor Rontgen reprezint\ m\rimea petei focale de pe
]int\ [i este, de exemplu, 1,5 x 1,5 mm, ...3 x 3 mm, …4,8 x 4,8 mm, sau 2,0 x
5,5 mm [31]. In cazul surselor gama reprezint\ efectiv dimensiunile interioare
ale cartu[ului (fiolei) în care se afl\ izotopul. În mod obi[nuit este de 0,5 x 0,5
mm, 1 x 1 mm, ….4x4 mm, în func]ie de tipul izotopului dar [i de activitatea
cerut\ pentru surs\ [22 p.129].
Distan]a focal\ ar trebui s\ fie cât mai mare pentru cre[terea preciziei
(sensibilit\]ii) controlului îns\ scade intensitatea radia]iei incidente (cu p\tratul
distan]ei) [i cre[te prea mult timpul de expunere. Distan]a focal\ minim\ admis\
este
Fmin = 7,5 d s 2/3

pentru controlul normal sau dublul acesteia pentru un control de sensibilitate

ridicat\.
Revenim la fig. 5.25c în care defectul are proiec]ie zero pe film. El ar fi
vizibil doar dac\ ar fi mai aproape de film. Figura justific\ de ce se recomand\
a[ezarea ICI pe suprafa]a iradiat\ [i nu pe caseta cu film. A[ezat pe pies\, dac\
vedem gaura Ø 0,5 pe film, vom vedea imagini de defect egale sau chiar ceva
mai mici. A[ezat pe caset\, concluzia nu mai este valabil\.
122
5.3.4.2. Pozi]ionarea sursei
Sursele de radia]ii trebuiesc a[ezate de o parte a piesei controlate cu
axa fascicolului de radia]ii orientat\ c\tre centrul sec]iunii examinate, de regul\
dup\ o direc]ie perpendicular\ pe suprafa]a piesei ([i filmului)
La controlul Röntgen distan]a focal\ normal\ este de cca. 0,7 m, fiind
indicat\ clar de firma produc\toare în graficele de stabilire a timpului de
expunere. Putem folosi [i alte distan]e dar nu mai pu]in de 0,4…0,5 m.
Sursele radioactive gama se g\sesc în containere dar vor ajunge în
vârful ]evii de iradiere sau în colimatoare care vor trebui pozi]ionate cu ajutorul
unor dispozitive simple ca stative, supor]i magnetici etc., mult mai mici [i mai
simple ca la tuburile X. Acestea au fost men]ionate în cadrul accesoriilor
gamadefectoscoapelor [i pot fi rev\zute în fig. 5.18, 5.19 [i 5.20. Distan]a focal\
normal\ este de 0,3…0,4 m. Mic[orarea distan]ei sub 0,2 m înr\ut\]e[te
calitatea imaginii (dar [i sensibilitatea controlului) iar dep\[irea peste 0,5 m
m\re[te considerabil timpul de expunere. Diagramele pentru calculul timpului
de expunere folosesc distan]e focale între 0,1...0,6 m.

5.3.4.3. Scheme de iradiere

Amplasarea sursei [i a casetelor fa]\ de sudur\ (schema de iradiere)
difer\, de la caz la caz, în func]ie de forma îmbin\rii sudate, m\rimea
construc]iei [i condi]iile concrete de lucru (accesibilitate). Dup\ tipul îmbin\rii
sudate, se pot folosi schemele de iradiere descrise în continuare.

~mbin\ri cap la cap:

iradiere normal\
(perpendicular\), fig. 5.26a. Axa
fasciculului este orientat\ c\tre
centrul sec]iunii examinate dup\ o
direc]ie normal\ la suprafa]\ [i film în
acel loc.
iradiere oblic\ dup\ un
unghi α/2 ca în fig. 5.26b, atunci când
se urm\re[te s\ se pun\ în eviden]\
lipsa de topire lateral\. Este cazul Fig. 5.26. Iradierea îmbin\rilor
repet\rii unor radiografii normale, cap la cap.
discutabile, cu pete difuze în lateralul
sudurii. Axa fasciculului trebuie s\
urm\reasc\ direc]ia de prelucrare a
marginilor.

~mbin\ri prin suprapunere:

iradiere normal\, fig. 5.27a,
cu folosirea unor compensatori (C)
prelucra]i dup\ forma sudurii, astfel ca
Fig. 5.27. Iradierea îmbin\rilor
radia]ia s\ parcurg\ aceea[i grosime
suprapuse.
 123
de material în diferite zone ale îmbin\rii;
iradiere oblic\, fig. 5.27b, caz în care vom ob]ine pe film densit\]i de
înnegrire diferite de o parte [i de alta a sudurii.

Îmbin\ri de col]:
iradiere normal\, fig. 5.28, de pe o arip\ a îmbin\rii, cu sau f\r\
compensatori pan\; sunt [i compensatori prelucra]i dup\ suprafa]a sudurii;
iradiere oblic\, dup\ bisectoarea unghiului, folosind compensatori
unghiulari; la îmbin\rile în cruce (fig. 5.28d) nu se mai folosesc compensatori.

Fig. 5.28. Iradierea îmbin\rilor de col].

Suduri circulare la ]evi sau conducte:

iradiere din exterior printr-un perete, fig. 5.29. Pentru aceast\ schem\
este necesar accesul operatorului în interiorul conductei (rezervorului) pentru
plasarea casetelor cu filmul radiografic. Se aplic\ la ansambluri mari (exemplu:
conducta magistral\ pentru irigarea terasei Covurlui are diametrul de 3 m). În
cazul ramifica]iilor (fig. 5.29,b [i c) sursa se a[eaz\ pe elementul cu rostul
neprelucrat. Metoda are dezavantajul clar al scurt\rii lungimii filmului expus
odat\ cu sc\derea razei de curbur\.

Fig. 5.29. Iradiere din exterior, printr-un perete.

iradiere din interior cu surs\ pozi]ionat\ excentric ca în fig. 5.30. Se

aplic\ de asemenea, la ansambluri cu diametre mari, de peste 1,5 m (peste
dublul distan]ei focale) care s\ permit\ accesul sursei [i operatorului în interior.
Fa]\ de varianta anterioar\ are avantajul cre[terii lungimii filmului expus odat\
cu sc\derea razei de curbur\.
124

Fig. 5.30. Iradiere excentric\, din interior.

iradiere din interior cu surs\ pozi]ionat\ centric sau iradiere
panoramic\ ca în fig. 5.31.

Fig. 5.31. Iradiere centric\ din interior (panoramic\).

Este cazul ideal de iradiere a sudurilor

circulare deoarece pozi]ionând sursa exact pe
axa conductei putem expune filmele dispuse pe
întreaga circumferin]\ a sudurii (cu suprapuneri
de minim 10 mm), având acelea[i condi]ii de
atenuare [i aceea[i grosime parcurs\ prin
material. Expunerea se mai nume[te [i
circumferen]ial\.
Metoda poate fi aplicat\ la suduri
circulare cu raza în domeniul distan]ei focale
(0,4…0,7 m pentru radia]ii X [i 0,2…0,4 m
pentru gama). Putem expune panoramic mai
multe piese, relativ mici, dispuse circular în jurul sursei.
iradiere din exterior prin doi pere]i. Se aplic\ în cazul conductelor (sub
300….400 mm diametru) sau ]evilor care nu permit accesul interior al sursei de
radia]ii. La dimensiuni medii, sursa se a[eaz\ direct pe peretele conductei (ca în
fig. 5.32).
La diametre mai mici (pân\ la 90 mm) sursa se a[eaz\ distan]at. În
ambele situa]ii fix\m filmul curbat , aderent la suprafa]\. Sursa este plasat\
lateral fa]\ de planul sudurii încât radia]ia s\ treac\ întâi prin metalul de baz\
(f\r\ defecte, cu grosime constant\) [i apoi prin sudura de pe partea opus\. Se
nume[te proiec]ie simpl\ a sudurii, aceasta ap\rând pe film liniar\. Expunerea
se repet\, de regul\, de trei ori succesiv, la 1200, pentru radiografierea întregului
cordon.
 125

Fig. 5.32. Proiec]ie simpl\ prin doi pere]i.

La dimensiuni mici ale ]evilor, sub 90 mm, se utilizeaz\ tehnica cu
proiec]ie eliptic\ a sudurii ca în fig. 5.33a unde filmul este a[ezat plan. Pe film
întreaga sudur\ apare ca o elips\, îns\ este corect controlat\ numai partea
superioar\ [i cea inferioar\ (lateralele au o grosime aparent\ prea mare). Pentru
]evi normale (cu perete sub]ire) se fac numai dou\ expuneri la 900 ca în fig.
5.33b.

Fig. 5.33. Proiec]ie eliptic\ prin doi pere]i.

Fiind vorba de diametre mici [i de distan]e focale reduse, controlul se
face în special cu radia]ii gama folosind dispozitivele de pozi]ionare prezentate
anterior. Imaginea specific\ (eliptic\) a sudurii pe film poate fi observat\ în fig.
5.34 pentru dou\ ^mbin\ri diferite .

Fig. 5.34. Imaginea sudurii la proiec]ie eliptic\.

~n cazul proiec]iei eliptice, la interpretarea radiografiilor, trebuie s\ ]inem
cont de faptul c\ imaginea defectelor longitudinale este deformat\. A[a cum
imaginea sudurii este curb\ [i imaginea nep\trunderii sau a fisurii longitudinale
va fi curb\.
126
Reamintim, ^n schema de clasificare ce urmeaz\, posibilit\]ile
principale de iradiere a ]evilor [i conductelor.
➞Printr-un perete
Din exterior ➞ proiec]ie plan\
➞Prin doi pere]i
Iradiere ]evi ➞proiec]ie eliptic\
[i conducte
➞ Cu surs\ centric\
Din interior
➞Cu surs\ excentric\
5.3.5. Expunerea
Dup\ amplasarea sursei [i filmului, conform schemei de iradiere
adoptat\, urmeaz\ expunerea filmului la radia]ii un anumit timp, numit timp de
expunere. Stabilirea corect\ a timpului de expunere este o opera]ie foarte
important\ pentru ob]inerea unor radiografii corecte dar [i dificil\ datorit\
num\rului mare de factori ce influen]eaz\ acest timp, ca de exemplu:
caracteristicile filmului folosit, densitatea de înnegrire dorit\, grosimea piesei
examinate, intensitatea radia]iilor (activitatea sursei gama), distan]a focal\,
coeficientul de atenuare al materialului controlat etc.
Stabilirea timpului de expunere se poate face dup\ diferite formule, cu
ajutorul diagramelor livrate de firmele furnizoare de filme radiografice sau de
aparatur\ Röntgen, cu rigle de calcul de construc]ie special\, prin încerc\ri etc.
În cazul folosirii surselor gama, timpul de expunere trebuie mereu
corectat în sensul m\ririi lui pe m\sura sc\derii acitivit\]ii sursei, sc\dere cu atât
mai pronun]at\ cu cât timpul de înjum\t\]ire al sursei este mai mic. Diagramele
de calcul sunt asem\n\toare doar c\ produsul intensitate-timp se m\soar\ în
Curie×or\.

5.3.6. Prelucrarea filmelor

Transformarea imaginii latente, ob]inut\ în urma expunerii, în imagine
vizibil\ se face printr-o prelucrare chimic\ adecvat\ a filmelor. Prelucrarea
filmelor – denumit\ developare – const\ dintr-o serie succesiv\ de faze [i
anume revelarea, sp\larea intermediar\, fixarea, sp\larea final\ [i uscarea.
Corectitudinea acestor opera]ii influen]eaz\ direct calitatea radiografiei.
Prelucrarea filmelor se face la lumin\ inactiv\ sau întuneric, manual în
laboratoare foto sau automat cu instala]ii speciale. De exemplu, instala]iile
Gevamatic-S [i Pakorol X RI – produse de Agfa Gevaert – permit prelucrarea
chimic\ automat\ cu o productivitate de 100 [i respectiv 200 de filme format
mediu pe or\.
5.3.7. Interpretarea radiografiilor
Interpretarea radiografiilor este o problem\ desoebit de important\ ce
trebuie f\cut\ de un operator cu experien]\ ^n domeniu. Înainte de a se stabili
calitatea îmbin\rii sudate, se urm\re[te calitatea filmului radiografic care trebuie
s\ îndeplineasc\ urm\toarele condi]ii:
 127
-s\ nu prezinte pete, zgârieturi, amprente sau por]iuni voalate
(neuniforme) din prelucrare chimic\;
-pe cli[eu s\ fie vizibile marcajul [i imaginea indicatorilor de calitate;
-sensibilitatea radiografiei, determinat\ cu ajutorul ICI, s\ fie cuprins\ în
intervalul valorilor impuse pentru construc]ia sudat\ controlat\.
Observarea radiografiilor se face la un negatoscop la care, prin
iluminarea filmului, se pun în eviden]\ detaliile acestuia pe baza transparen]ei
diferitelor zone ale saleInterpretarea radiografiilor presupune clasificarea
defectelor constatate, stabilirea m\rimii lor [i stabilirea calit\]ii îmbin\rii sudate
controlate.
Radiografia unei suduri f\r\ defecte, realizat\ manual, prezint\ pe
mijlocul ei aspectul unor solzi de pe[te, dispu[i liniar, de culoare mai deschis\
fa]\ de fondul filmului datorit\ supraîn\l]\rii cordonului. În cazul sudurii automate
nu mai apar “solzii”. Imaginea este foarte clar\ pe radiografiile gama [i l\ptoas\
pe cele X (executate cu ecrane intensificatoare fluorescente).
Peste imaginea sudurii putem observa defecte, de regul\, sub forma
unor pete sau linii cu densitate de înnegrire mai mare deoarece atenueaz\ mai
pu]in radia]iile. Fac excep]ie defectele care au material în plus ca excesul de
p\trundere [i stropii metalici (nu se clasific\) ce formeaz\ pete mai deschise ca
fondul sudurii. Defectele sunt clasificate [i simbolizate prin STAS 8299-78, alte
normative sau instruc]iuni ISCIR.
Suflurile (porii) formeaz\ pete mici închise cu contur neted, rotunde sau
alungite ca în fig. 5.35, putând fi izolate, grupate, aliniate, etc.

Fig. 5.35. Sufluri (pori).

Incluziunile solide (fig. 5.36) pot fi de zgur\, de flux, de oxizi [.a. Zgura
din sudura executat\ electric manual formeaz\ pete înnegrite cu contur
neregulat. Incluziunile de flux apar la sudarea automat\ sub strat de flux având
forme cu contur neted, asem\n\toare suflurilor îns\ cu dimensiuni mai mari.
Incluziunile de oxid apar, în special, la sudarea aliajelor de aluminiu [i au
imaginea asem\n\toare porilor uniform distribui]i.
Lipsa de topire lateral\ sau între straturi formeaz\ o pat\ de umbr\
ondulat\, difuz\, slab conturat\. Poate fi ca în fig. 5.37, dar ne putem convinge
doar dac\ repet\m radiografia cu iradiere oblic\, dup\ planul de prelucrare al
marginilor [i dac\ defectul apare ca o linie dreapt\, bine conturat\. Imaginea
poate reprezenta [i fisur\ sub cordon (curb\) sau lan] slab, liniar, de incluziuni.
Diferen]ierea se poate face doar cunoscând tehnologia de sudare. Oricum, nu
128 este esen]ial\ clasificarea exact\ a defectului deoarece orice ar fi el de
asemenea m\rime, trebuie remediat.

Fig. 5.36. Incluziune de zgur\ [i de flux (la sudare automat\).

Fig. 5.37. Lips\ de topire discutabil\.

Nep\trunderea formeaz\ linii cu înnegrire accentuat\, continue sau

întrerupte, cu grosime constant\, de regul\ pe mijlocul sudurii, ca în fig. 5.38.
Pot fi înso]ite de incluziuni de oxid, zgur\ sau gaze.
Sunt necesare ni[te preciz\ri foarte importante. Nep\trunderea
reprezint\ proiec]ia spa]iului nesudat dintre dou\ piese. Dac\ marginile acestora
sunt neregulate (ondulate, zim]ate) din cauza debit\rii imprecise, vom ob]ine o
linie neregulat\ ca ^n prima imagine. Dac\ sudura este nesimetric\ (deplasat\
lateral fa]\ de rost), linia apare deplasat\ fa]\ de axa sudurii ca ^n imaginea din
dreapta-sus. Dac\ marginile sunt perfect drepte (prelucrate mecanic), linia apare
dreapt\ [i uniform\ ca ^n figura din dreapta-jos.
Fisurile dau linii curbe sau tremurate, de grosime variabil\, ascu]ite la
capete. În fig. 5.39 sunt prezentate fisuri evidente. Observa]I plasarea acestora
^n noduri (intersec]ii) de sudur\. Fisurile fine de 1…3 mm lungime, observabile
pe film la negatoscop, sunt greu de reprodus prin tip\rire. Când sunt spa]iale,
tip “frunz\ uscat\”, apar ca linii umbrite.
Crest\turile formeaz\ pete la marginea sudurii, în metalul de baz\ ca în
fig. 5.40. De[i este un defect exterior ce poate fi observat vizual, trebuie
semnalat la controlul radiografic datorit\ periculozit\]ii sale (adâncimea lor este
limitat\ la h < 0,1 s, dar max. 1 mm).
 129

Fig. 5.38. Nep\trundere.

Fig. 5.39. Fisuri mari.

Fig. 5.40. Crest\turi.

Defectele de r\d\cin\ se semnaleaz\ în special la sudarea ]evilor [i

conductelor de diametru mic unde nu avem acces la r\d\cina sudurii. Poate
ap\rea retasura la r\d\cin\ sub forma unor pete difuze de umbr\ pe mijlocul
sudurii sau excesul de p\trundere (scurgere la r\d\cin\) sub forma unor pete
mai deschise (mai albe) ca fondul sudurii.
130
Defectele depistate trebuie clasificate [i notate, conform
normativelor, cu litere ce reprezint\ tipul [i varianta defectului [i cu cifre ce
reprezint\ m\rimea defectului comparativ cu grosimea sudurii [i respectiv
extinderea sau frecven]a de apari]ie.
Problema final\ a interpret\rii o constituie stabilirea clasei de calitate a
sudurii sau mai exact a accept\rii sau respingerii zonei radiografiate
(necesitatea remedierii). Se face de personal specializat, pe baz\ de schi]e
(poze) etalon, tabele cu suprafe]ele totale sau relative ale defectelor etc.,
precizate prin norme specifice. De exemplu, porii [i incluziunile cu diametrul d <
0,1s (dar max. 3 mm) în num\r de maxim 5 pe o lungime de referin]\ L= 10s,
sunt acceptate chiar [i în clasa I de calitate [i nu necesit\ remedierea.

5.3.8. Stabilirea amplas\rii [i m\rimii defectelor

Imaginea vizibil\ pe radiografie reprezint\ proiec]ia defectului pe planul
filmului în momentul expunerii deci, pe radiografie se poate m\sura aproximativ
doar extinderea în lungime [i l\]ime a defectelor.
Stabilirea m\rimii în adâncime [i a amplas\rii defectului fa]\ de
suprafa]a îmbin\rii, în scopul remedierii economice, constituie o problem\ destul
de dificil\ pentru care s-au propus diverse solu]ii din care prezent\m câteva în
continuare.
Executarea a dou\ sau mai multe radiografii cu diferite unghiuri de
iradiere. Prin acest procedeu se ob]ine proiec]ia defectului din diferite direc]ii.
Cunoscând unghiurile de iradiere, distan]ele focale, pozi]ia filmelor [i m\surând
deplasarea defectului pe film, se determin\
prin calcule geometrice, amplasarea
defectului în sec]iune (pentru a [ti din ce
parte poate fi îndep\rtat mai u[or în vederea
resud\rii). Mutând sursa din pozi]ia A în A1 ca
în fig. 5.41, defectul se deplaseaz\ din B în
B1. Din asem\narea triunghiurilor ACA1 [i
BCB1, rezult\ pentru d = 0:
BB1
x= ⋅f Fig. 5.41. Iradiere dubl\.
AA1 + BB1
Compararea intensit\]ii înnegririi defectului în raport cu înnegrirea
metalului de baz\. Aprecierea m\rimii în adâncime a defectului se face prin
fotometrarea radiografiei cu ajutorul unui densograf (microfotometru), aparat ce
m\soar\ gradul de înnegrire al filmului în diferite puncte ale sale. Deoarece
înnegrirea este invers propor]ional\ cu grosimea materialului str\b\tut (pentru
condi]ii egale de developare [i expunere la radia]ii), grosimea defectului y se
Do − D x
poate calcula cu rela]ia: y=K Do
s
în care K – coeficient de corec]ie (K = 1 pentru pori [i nep\trunderi, K = 1,2
pentru incluziuni de zgur\), Do – gradul de înnegrire al MB, Dx – gradul de
înnegrire al defectului, s – grosimea metalului de baz\.