23

Cap 3
CONTROLUL MAGNETIC
3.1. PRINCIPIUL CONTROLULUI MAGNETIC

Un câmp magnetic uniform poate fi reprezentat prin liniile sale de câmp

care, într-un mediu omogen, sunt paralele [i echidistante ca în fig. 3.1a. O
asemenea reprezentare este pur conven]ional\ deoarece liniile de for]\
magnetice nu sunt linii fizice reale.
Dac\ introducem în câmp un material feromagnetic (fig. 3.1b) acesta va
atrage [i va concentra liniile de câmp datorit\ permeabilit\]ii magnetice relative
✶
mai mari ca a aerului, iar în cazul unor materiale diamagnetice liniile de câmp
vor fi respinse, acestea ocolind obiectul din cauza permeabilit\]ii mai mici decât
a aerului. În ambele situa]ii observ\m c\, în câmpul magnetic terestru sau într-
un câmp local provocat inten]ionat, în vecin\tatea acestor obiecte rezult\ o
modificare a intensit\]ii câmpului. Aceast\ observa]ie st\ la baza depist\rii
obiectelor ascunse. Sunt astfel descoperite mine de c\tre geni[tii militari,
armament de c\tre vame[ii de pe aeroporturi [i tezaure numismatice de c\tre
c\ut\torii de comori.

a) b) c)
Fig. 3.1. Modificarea câmpului magnetic.
✶
Not\: Din punct de vedere al permeabilit\]ii magnetice relative fa]\ de
vid, materialele se denumesc:
-diamagnetice cu µr < 1, ex. cuprul [i aliajele sale;
-paramagnetice cu µr ≅ 1, ex. aluminiul (µr = 1,00002);
-feromagnetice cu µr >>1, ex. o]elul carbon (µr = 400…1.000).

Dac\ introducem în câmp o pies\ din material feromagnetic având o

discontinuitate (defect), acesta va fi ocolit de liniile de câmp din cauza
diferen]elor de permeabilitate magnetic\, creând un flux local dispersat (fig.
3.2b). Defectele din materiale nemagnetice nu pot fi sesizate (fig. 3.2c)
deoarece ^ntrega pies\ este ocolit\ de câmpul magnetic.
24

a) b) c)
Fig. 3.2. Perturbarea câmpului magnetic.
Formarea fluxului de sc\p\ri, în cazul câmpurilor magnetice circulare,
poate fi explicat\ pe baza schi]elor din fig. 3.3. Dac\ îndoim un magnet
potcoav\ ca în fig. 3.3a, în întrefier (spa]iul cu aer dintre capete) se formeaz\ un
flux de sc\p\ri datorit\ diferen]elor de permeabilitate. În cazul piesei inelare
corecte din fig. 3.3b câmpul este concentrat în interiorul materialului ie[ind la
suprafa]\ numai dac\ exist\ o fisur\ ca în fig. 3.3c.

a b c
Fig. 3.3. Câmpuri magnetice circulare.
Not\: Orientarea (sensul) liniilor de câmp este conven]ional\. La un magnet se
consider\ orientarea N-S, în interiorul magnetului.

Devierea liniilor de câmp de c\tre defecte constituie principiul de

baz\ al controlului magnetic, cu specificarea c\ acesta poate fi executat
numai la materiale feromagnetice ca o]eluri carbon, fonte, cobalt, o]eluri
inoxidabile martensitice (industriale) nu [i la materiale nemagnetice ca o]eluri
inoxidabile austenitice (alimentare), aliaje de aluminiu, cupru, sticl\, ceramice,
materiale plastice etc.
Un material necunoscut poate fi controlat doar dac\ magnetul sau
electromagnetul (jugul) este atras de c\tre acesta.
M\rimea fluxului local dispersat (deranjat) de c\tre defect, implicit
sensibilitatea controlului, depinde esen]ial de:
intensitatea câmpului magnetic; cu cât acesta va fi mai intens (deci
cu linii mai multe [i mai dese), cu atât vom avea o imagine mai clar\ [i mai
vizibil\ de la defecte mai mici ca ^n fig. 3.4, b comparativ cu a;
forma defectului; defectele volumice mici [i regulate (porii) nu
deranjeaz\ câmpul a[a cum o fac defectele mari, în special cele plane (fig.
3.4c [i d);
 25
m\rimea defectului; cu cât este mai mare cu atât imaginea
este mai vizibil\ ca în fig. 3.4b;
orientarea defectului; în cazul defectelor plane, deranjarea liniilor de
câmp este produs\ numai dac\ sunt înclinate sau perpendiculare pe direc]ia
câmpului magnetic.

Fig. 3.4. Formarea fluxului dispersat de c\tre defecte.

Re]inem necesitatea magnetiz\rii repetate (a controlului), pe cel pu]in
dou\ direc]ii aproximativ perpendiculare (de regul\ longitudinal [i respectiv
transversal), ca în fig. 3.4c [i d, pentru depistarea tuturor defectelor plane,
indiferent de orientarea lor.
~n principiu, controlul magnetic este foarte simplu [i comport\ numai
dou\ etape principale: magnetizarea [i respectiv eviden]ierea (vizualizarea)
fluxului local dispersat.
Magnetizarea constituie elementul de baz\ al controlului. Trebuie s\
“inject\m” sau s\ producem în interiorul materialului controlat un câmp magnetic
cât mai intens. Magnetizarea o]elurilor carbon controlate uzual se face cu
histerezis ca în fig. 3.5a, ap\rând induc]ia de satura]ie la 1,2…1,5T, pentru
valori ale câmpului magnetic de 2.000…3.000 A/m. Nota]iile Br, Bs reprezint\
induc]ia remanent\, respectiv de satura]ie [i Hs, Hc câmpul magnetic de
satura]ie, respectiv coercitiv .
Se consider\ c\ sunt îndeplinite condi]iile minime de magnetizare dac\
ob]inem în materialul controlat o induc]ie B = 0,72 T (m\rime greu sau imposibil
de m\surat) sau o intensitate a câmpului magnetic tangen]ial la suprafa]a piesei
controlate Ht = 2.400…6.000 A/m.
Observ\m în piesa controlat\ un câmp magnetic remanent de induc]ie
Br. Dac\ acesta ne deranjeaz\, este obligatorie demagnetizarea ca în fig. 3.5b,
folosind un impuls de curent Im oscilant – amortizat.
Eviden]ierea fluxului local dispersat se poate ob]ine prin mai multe
metode determinând [i denumirea variantei de control, astfel:
cu pulberi feromagnetice: control cu pulberi magnetice;
cu band\ feromagnetic\: control magnetografic;
cu ferosonde: control magnetic prin induc]ie.
26

Fig. 3.5. Magnetizarea [i demagnetizarea pieselor controlate.

3.2. CLASIFICAREA METODELOR DE MAGNETIZARE

a. Dup\ direc]ia câmpului magnetic introdus ^n piesa controlat\:

magnetizare longitudinal\, când direc]ia câmpului magnetic este
aproximativ paralel\ cu axa de simetrie a piesei sau cu lungimea acesteia;
magnetizare transversal\, când direc]ia câmpului magnetic este
aproximativ perpendicular\ pe axa de simetrie a piesei sau aproximativ paralel\
cu l\]imea acesteia.
b. Dup\ m\rimea zonei magnetizate:
magnetizare total\ (complet\) când întreaga pies\ controlat\, de
dimensiuni relativ mici, este sub ac]iunea câmpului magnetic;
magnetizare par]ial\ – executat\ succesiv la piese mari sau numai ^n
anumite zone ce ne intereseaz\ în mod deosebit. Exemplu: în cazul
ansamblurilor sudate mari se magnetizeaz\ [i se controleaz\ numai zona
sudurii.
c. Dup\ permanen]a câmpului magnetic:
magnetizare remanent\, cu câmp propriu. Se constat\ la o]elurile
carbon c\lite [i la unele o]eluri bogat aliate când induc]ia remanent\ este
suficient de mare pentru efectuarea controlului în absen]a câmpului provocator.
Se aplic\ la piese relativ mici (ex. scule a[chietoare) care dup\ magnetizare
sunt introduse timp de 1...3 minute în suspensii cu pulberi magnetice, sunt
scoase [i privite pentru observarea depunerilor de pulbere pe suprafe]e, numai
în dreptul defectului existent.
magnetizare temporar\, în câmp aplicat. Este cazul cel mai des
întâlnit mai ales la îmbin\rile sudate. Aceasta se aplic\ frecvent la o]elurile
 27
sudabile care au un procent de carbon redus (%C < 0,25), deci o
remanen]\ nesemnificativ\.
d. Dup\ curentul electric folosit la magnetizare (fig. 3.6):
1. – magnetizare în curent alternativ.
Prezint\ o sensibilitate mai mare la depistarea
defectelor superficiale datorit\ efectului
pelicular ce afecteaz\ atât distribu]ia curentului
cât [i a câmpului magnetic din conductoare.
Este sesizabil [i la frecven]e mici, de exemplu
în cazul unui o]el cu µr = 200 avem o adâncime
de p\trundere δ=1,8 mm la o frecven]\ de 50
Hz [2]. Alte avantaje constau în vibrarea u[oar\
a suprafe]elor u[urând deplasarea particulelor
magnetice semnalizatoare [i respectiv în
ob]inerea u[oar\ a curentului necesar cu un
simplu transformator. Fig. 3.6. Curen]i folosi]i la
2. – magnetizare în curent continuu. magnetizare.
Acest sistem este mai eficient la depistarea
defectelor interioare datorit\ repartiz\rii uniforme a câmpului pe sec]iune.
3. – magnetizare în impulsuri de curent cu valoare foarte mare, de ordinul
kA [i durat\ foarte mic\, de ordinul sutimilor [i zecimilor de secund\ (num\r
programat de alternan]e ale curentului alternativ cu T = 0,02 secunde). Se aplic\
la magnetizarea cu cabluri sau prin injec]ie de curent când folosim curen]i foarte
mari, cu valori de pân\ la 10.000 A.
4. – magnetizare în
curent pulsat, ob]inut din
curent alternativ prin redresare
simpl\, folosind numai
alternan]ele pozitive sau
negative. Se consider\ ca fiind
o variant\ intermediar\ între
curentul alternativ [i cel
continuu. Este solu]ia ideal\
pentru alimentarea unor
sisteme mixte de magnetizare
cu 2-3 circuite distincte ce vor
fi prezentate mai departe. Fig. 3.7. Reprezentarea schematic\ a
e. Dup\ dispozitivele
dispozitivelor de magnetizare.
folosite la magnetizare se
deosebesc variantele schi]ate în fig. 3.7 ^n care:
a, b – magnetizare cu jug magnetic [i respectiv electromagnetic;
c – magnetizare cu solenoizi (bobine);
d – magnetizare cu conductori (cabluri, tije);
e – magnetizare prin injec]ie de curent;
f – magnetizare prin induc]ie de curent.
28
Aceste metode de magnetizare vor fi studiate am\nun]it în
subcapitolul urm\tor datorit\ importan]ei [i complexit\]ii acestora.
f. Dup\ forma liniilor de câmp [i num\rul sistemelor de magnetizare
folosite:
magnetizare liniar\ (polar\). Liniile de câmp din zona controlat\ sunt
linii drepte, cu poli distinc]i. Se ob]ine cu ajutorul jugurilor [i solenoizilor (fig.
3.7a, b [i c)
magnetizare circular\. Liniile de câmp sunt de forma unor cercuri
închise, f\r\ poli distinc]i. Rezult\ în jurul conductorilor sau în jurul curentului
injectat direct în piesa de controlat (fig. 3.7d, e [i f).
magnetizare mixt\. Piesa de controlat este sub ac]iunea simultan\ a
dou\ sau mai multe câmpuri, pe direc]ii diferite, în scopul depist\rii “dintr-o dat\”
a tuturor defectelor, indiferent de orientarea lor [i indiferent de complexitatea
geometric\ a piesei controlate. De[i metoda pare simpl\, apar probleme în
leg\tur\ cu alimentarea complet separat\ a circuitelor. În fig. 3.8 am prezentat,
foarte simplist, magnetizarea combinat\ cu câmpuri reciproc perpendiculare
folosind câmpuri liniare [i circulare.

Fig. 3.8. Magnetizare mixt\ cu mai multe sisteme de magnetizare.

S\ analiz\m posibilit\]ile de alimentare ale celor dou\ circuite de
magnetizare din fig. 3.8a.
* Consider\m ambii curen]i de magnetizare Im1 [i Im2 ob]inu]i de la
aceea[i surs\ de curent continuu sau alternativ. Se produc simultan dou\
câmpuri H1 [i H2 , perpendiculare între ele (fig. 3.9a) care se compun între ele
dând un singur câmp rezultant Hrez cu direc]ia β (β= 45° dac\ H1 = H2 )
H rez = H 12 + H 22 tgβ = H 1 / H 2 (3.1)
deci avem o solu]ie gre[it\, deoarece explorarea defectelor atât longitudinale
cât [i transversale se face înclinat [i nu perpendicular.
* Dac\ folosim dou\ surse diferite de curent, Im1 curent continuu [i Im2
curent alternativ, câmpurile magnetice produse se compun între ele ca în fig.
3.9b. Ob]inem un câmp rezultant Hrez variabil în intervalul Hmin=H1 [i
H max = H 12 + H 22 având direc]ie variabil\. Putem s\ avem un unghi de baleiaj
mai mare de 90° dac\ β <45°, adic\ H2 >H1. De[i teoretic credem c\ este posibil
un control total, în cazul extrem de simplu [i concret al unei piese cilindrice ca în
fig. 3.8a, defectele longitudinale sunt corect examinate de H1 - vertical, îns\
 29
cele transversale sunt “privite” sub unghiul β de Hrez (H2 distinct nu
exist\). Pentru o solu]ie corect\ trebuie ca β s\ fie max. 20°…30°.

Fig. 3.9. Câmpuri magnetice produse de dou\ sisteme de magnetizare.

* Folosind redresarea curentului alternativ monofazat putem separa
alternan]ele [i putem alimenta circuitele numai cu alternan]e pozitive [i respectiv
negative (fig. 3.8b). Deci în material nu vom avea niciodat\ simultan dou\
câmpuri care s\ se compun\. În timpi succesivi de 0,01 secunde avem câmpul
vertical H1 , pauz\ [i apoi câmpul orizontal H2 ca în fig. 3.9c. Solu]ia este
corect\ [i aplicabil\ la orice combina]ie a dou\ sisteme de magnetizare
(inclusiv cea din fig. 3.8a).
Pentru alimentarea a trei sisteme de magnetizare se recomand\
redresarea curentului alternativ ca în fig. 3.8c.

3.3. DISPOZITIVE FOLOSITE LA MAGNETIZARE

Magnetizarea concret\ în scopul controlului poate fi realizat\ cu diverse

mijloace ca juguri, solenoizi, cabluri etc. care necesit\ surse de alimentare
pentru curentul de magnetizare, formând echipamente portative sau sta]ionare
de control. Reamintim condi]iile minime de magnetizare corect\: induc]ia B =
0,72 T în materialul de controlat sau câmpul magnetic tangen]ial la suprafa]a
acestuia Ht = 2.400…6.000 A/m. Performan]ele acestor echipamente trebuie
verificate cu ajutorul unor piese de prob\ sau a unor etaloane.

3.3.1. Magnetizare cu juguri

Jugul este un dispozitiv în form\ de U care este aplicat pe suprafa]a
piesei de controlat [i introduce în aceasta un cîmp magnetic liniar (polar). Jugul
poate fi:
➝magnetic
Jug ➝simplu
➝cu picioare articulate
➝electromagnetic
➝dublu
➝mobil (rotativ)
JUGUL MAGNETIC (fig. 3.10a) este de fapt un magnet permanent cu un
câmp continuu, foarte puternic, prezentând avantajele pre]ului redus de cost,
greut\]ii reduse [i a faptului c\ nu necesit\ surs\ de alimentare. Deoarece sunt
greu de m\surat parametrii minimi de magnetizare preciza]i mai sus, se admite
30
drept criteriu de apreciere a jugului for]a portant\ (for]a necesar\
desprinderii unei arm\turi de polii unui magnet). Condi]ia minim\ pentru
magne]ii [i electromagne]ii de curent continuu o constituie posibilitatea “de a
ridica cu ajutorul for]ei magnetice o pies\ din o]el feritic cu o mas\ de 18
kg”.
Firma Helling [34] livreaz\ magne]ii permanen]i “FLAW FINDER” ce
constau din dou\ piese cilindrice, conectate cu un cablu flexibil lung de 420
mm, având o greutate de 2 kg [i o for]\ portant\ de 30 daN, pentru o distan]\
între poli L = 150 mm.

Fig. 3.10. Jug magnetic: a – a[ezare corect\; b – închiz\tor flux;

c – a[ezare gre[it\.
O problem\ deosebit\ apare la prinderea [i desprinderea magne]ilor cu
o asemenea for]\ de aderare la suprafa]\. O solu]ie convenabil\ este dat\ de
folosirea unor dispozitive rotative de “t\iere” a fluxului magnetic ca în fig. 3.10b.
Dispozitivul, de forma unui cep cilindric cu un perete diametral din alam\,
permite trecerea fluxului prin material feromagnetic numai când peretele este
paralel cu liniile de câmp (pozi]ia deschis) [i avem câmpul ([i for]a) de valoare
maxim\. R\sucind cepul cu 90°, peretele diamagnetic oblig\ fluxul s\ treac\
prin aer, cre[te reluctan]a circuitului magnetic, scade intensitatea câmpului [i a
for]ei portante, jugul putând fi desprins. Solu]ia prezentat\ este aplicat\ la
supor]ii magnetici ai comparatoarelor sau la supor]ii de pozi]ionare ai surselor
gama.
Acest efect al “întrefierului” (spa]iu cu aer) asupra reducerii drastice a
câmpului face ca jugurile rigide s\ poat\ fi a[ezate corect numai pe suprafe]e
plane ca în fig. 3.10a nu [i pe suprafa]e denivelate (suprafa]a sudurii) sau
înclinate ca în fig. 3.10c.
Jugurile magnetice [i cele electromagnetice de curent continuu nu
sunt recomandate la controlul sec]iunilor mari. Datorit\ repartiz\rii uniforme
a fluxului pe sec]iune (f\r\ efect pelicular) scade induc]ia [i nu se atinge, la
suprafa]a piesei, valoarea minim necesar\ de 0,72 T.
JUGUL ELECTROMAGNETIC SIMPLU se compune dintr-un miez
^n form\ de U [i o bobin\ alimentat\, de regul\, în curent alternativ. El poate fi
a[ezat numai pe suprafe]e plane ca în fig. 3.11.
 31
Jugul simplu creeaz\ un câmp pe direc]ia polilor, mult mai extins
în lateral. Zona magnetizat\ efectiv se poate eviden]ia a[ezând pulbere
magnetic\ pe o foaie alb\ de hârtie.
Considerând “L” distan]a dintre axele polilor
(picioarelor) se ob]ine o zon\ de magnetizare
convenabil\ de l\]imea B = (0,5…1)L, unde L
este max. 200...300 mm.
Condi]ia de magnetizare minim\ a
unui jug în curent alternativ este de a
dezvolta o for]\ portant\ total\ de minim
45 N (adic\ s\ ridice o pies\ din o]el feritic cu Fig. 3.11. Jug electromagnetic.
masa de minim 4,5 kg). Aceasta este de circa
patru ori mai mic\ decât valoarea impus\ la câmpurile continue [i se explic\ prin
aceea c\ F este o for]\ eficace a unei valori alternative care ajunge la zero. Cu
toate c\ se accept\ o for]\ portant\ redus\, la suprafa]a pieselor ob]inem
induc]ia necesar\ controlului datorit\ efectului pelicular.
A[ezarea succesiv\ a jugului pe suprafa]a tablelor (pieselor) se face
]inând cont c\ aria controlat\ poate fi aproximat\ cu cercul înscris între poli (B =
L). În interiorul acestei arii sunt eviden]iate numai defectele perpendiculare pe
linia polilor.

Fig. 3.12. Deplasarea succesiv\ a jugului în timpul controlului.

În cazul îmbin\rilor sudate cap la cap a[ezarea succesiv\ a jugului în
pozi]iile 1, 2, 3 etc. se face în func]ie de orientarea defectelor c\utate. Pentru
defecte longitudinale deplasarea se face cu jugul aproximativ perpendicular ca
în fig. 3.12a, iar pentru defecte transversale se a[eaz\ cât mai înclinat,
deplasându-se plan paralel ca în fig. 3.12b sau prin r\suciri alternative ca în fig.
3.12c. Înclinarea este limitat\ de atingerea cu marginea polilor (picioarelor) a
marginii sudurii. Nu se permite ridicarea jugului pe suprafa]a îngro[\rii sudurii
datorit\ apari]iei întrefierului [i sc\derii drastice a intensit\]ii câmpului magnetic
injectat.
În cazul altor tipuri de îmbin\ri sudate ca în fig. 3.10c (suprapuse sau de
col]) sau la alte piese cu suprafe]e în trepte, înclinate etc. sunt necesare piese
polare sau adaosuri cu forme specifice care s\ asigure un contact corect, f\r\
întrefier, între jug [i pies\. Este comod a folosi jugul din fig. 3.13a [34] având
piese polare demontabile înclinate sau simplu articulate (greutate 2 sau 3 kg [i
for]\ portant\ 110 sau 160 daN). O form\ constructiv\ complet diferit\ observ\m
la varianta din fig. 3.13b.
32

a b
Fig. 3.13. Juguri cu piese polare ata[abile.

Fig. 3.14. Jug cu picioare dublu articulate [37].

JUGUL CU PICIOARE ARTICULATE are ca destina]ie controlul unor
piese cu forme complexe ca în fig. 3.14. Datorit\ celor dou\ articula]ii de la
fiecare picior, for]a portant\ scade la 70 N pentru o greutate a jugului de 3,2 kg
[34]. Firma Namicon produce juguri asem\n\toare ca form\, alimentate la
tensiune joas\, cu baterii, în carcas\
din fibr\ de sticl\, disponibile [i în
versiune subacvatic\.
JUGUL DUBLU, prezentat în
fig. 3.15, se compune din dou\ juguri
simple, dispuse la 900, având bobinele
de magnetizare plasate pe picioare [i
alimentate cu circuite separate (vezi
magnetizarea mixt\). Elimin\
efectuarea controlului de dou\ ori, pe
dou\ direc]ii, ca ^n cazul folosirii
jugurilor simple. Având o mas\ destul
Fig. 3.15. Jug electromagnetic dublu. de mare (9 kg) este prev\zut cu role
pentru deplasare. For]a portant\ total\
este de 130 N [34].
JUGUL MOBIL elimin\ a[ezarea succesiv\ a jugului prin deplasarea
continu\, pe o singur\ direc]ie, a dispozitivului. Poate fi cu role de deplasare
sau rotative.
 33
Jugul mobil (deplasabil) din fig. 3.16a este un jug
electromagnetic obi[nuit. Prin intermediul rolelor de deplasare apare o distan]\
(întrefier) δ = 1…2 mm între partea frontal\ a jugului [i suprafa]a controlat\.

Fig. 3.16. Juguri mobile.

Jugul rotativ din fig. 3.16b este compus dintr-un miez sub forma a dou\
role presate pe un ax care se rote[te în interiorul bobinei de magnetizare, fiind
sprijinit pe dou\ lag\re. Poate fi realizat din magne]i permanen]i. Jugul rotativ
este prev\zut cu un mâner izolator [i are aspectul unui “rulou” de v\ruit ca în
figur\.
Jugurile rotative, se folosesc în cadrul defectoscoapelor magnetice
mecanizate sau automatizate din produc]ia de serie.

3.3.2. Magnetizare cu solenoizi (bobine)

Const\ în plasarea piesei de controlat (de regul\ piese zvelte ca bare,
]evi, axe etc.) în interiorul unei bobine parcurse de un curent electric ca în fig.
3.17. Aceasta produce, de regul\, un
câmp magnetic longitudinal permi]ând
detectarea defectelor perpendiculare pe
ax\ cu o toleran]\ de ± 30°.
Pentru magnetizare se folosesc,
în general, bobine rigide, tipice în
electrotehnic\, cu num\r mare de spire [i
curent de magnetizare redus,
schematizate ca în fig. 3.18a. Metoda se
aplic\ în special la piese relativ scurte, de
dimensiuni reduse, u[or de manevrat.
Fig. 3.17. Principiul magnetiz\rii Permite controlul unor piese având
cu bobine. capete de o form\ nepotrivit\ injec]iei de
flux magnetic cu juguri.
Tehnica magnetiz\rii cu bobine improvizate din cabluri flexibile (fig.
3.18b [i c) este mult folosit\ pe plan mondial în cazul controlului unor piese cu
capete inaccesibile (conducte continue, cilindri [i bare cu sec]iuni mari, arbori
simpli sau coti]i sprijini]i la capete etc.). O alt\ variant\ o constituie folosirea
cle[telui (f\lcilor) de magnetizare ca în fig. 3.18d. O falc\ a cle[telui con]ine
jum\t\]ile superioare ale spirelor iar cealalt\ jum\t\]ile inferioare. Prin închidere
34
se reconstituie bobina. Evident c\ în aceste cazuri cu num\r redus de
spire, sunt necesari curen]i de magnetizare foarte mari.

Fig. 3.18. Solu]ii de magnetizare cu bobine.

Exemplele prezentate se refer\ numai la magnetizare longitudinal\.
Este gre[it s\ credem c\ nu sunt posibile [i cazuri de magnetizare transversal\.
În fig. 3.19 se prezint\ folosirea unor bobine improvizate din cablu la
magnetizarea transversal\ a unor tuburi (buc[e) [i chiar a unor pl\ci (panouri)
sudate.

Fig. 3.19. Magnetizare transversal\ cu ajutorul solenoizilor improviza]i.

Magnetizarea cu bobine se recomand\ la piese zvelte, cu raportul între
lungimea [i diametrul piesei de controlat în domeniul 5≤ L/D ≤ 20. În cazul unui
raport L/D mic se recomand\ folosirea unor piese polare (prelungitoare) care s\
m\reasc\ artificial acest raport. În cazul pieselor lungi câmpul magnetic se
extinde circa 150…200 mm dincolo de capetele bobinei ca în fig. 3.20a, deci
controlul se va executa progresiv, pe por]iuni succesive de aproximativ 400 mm.

Fig. 3.20. Magnetizarea pieselor zvelte.

Un caz particular îl constituie îmbin\rile de col] ale elementelor cilindrice
(exemplu îmbinarea [tu]-virol\) când cablul poate fi înf\[urat pe una din
componente (fig. 3.20b) la o distan]\ X de sudur\: X = NI / 30, unde NI
reprezint\ num\rul de amperi-spire.
Pentru asigurarea magnetiz\rii minim acceptabile B = 0,72 T [i respectiv
B = 1,08 T se recomand\ o solena]ie
 35
NI =
32.000
( Asp) respectiv NI =
45.000
( Asp) .
L/ D L/ D
Condi]ia este stabilit\ pentru o pies\ cu D ≤ 132 mm a[ezat\ pe axa
bobinei [i magnetizat\ în curent continuu. Rela]ia este acoperitoare (ob]inând o
induc]ie real\ mai mare) dac\ piesa este a[ezat\ excentric în bobin\ sau
magnetizat\ în curent alternativ, cu efect pelicular [2].
Pentru a avea o idee asupra curen]ilor de magnetizare necesari
consider\m o pies\ de controlat cu raportul L/D = 10. Va rezulta pentru o bobin\
rigid\ cu N = 5.000 spire un curent necesar I = 0,64 A iar pentru o bobin\
improvizat\ cu N = 4 spire un curent I = 810 A. Din acest exemplu reiese
necesitatea realiz\rii bobinelor improvizate din cabluri groase (de sudur\),
având dezavantajul atât al manoperei repetate de facere-desfacere a bobinei cât
[i al utiliz\rii unor surse greoaie, capabile s\ debiteze curen]i de intensitate
mare.
~n scopul ^nlocuirii bobinelor improvizate, propunem un sistem original
de magnetizare cu bobine exterioare care s\ “se deschid\”, pentru
amplasare-scoatere rapid\ [i comod\, dar [i pentru utilizarea unor curen]i
redu[i. De fapt, vrem s\ ^nlocuim bobina rigid\ (coaxial\ cu piesa controlat\) cu
un sistem de bobine independente, exterioare, paralele cu axa piesei controlate.
Pentru a în]elege principiul, plec\m de la magnetizarea cu bobin\ rigid\ din fig.
3.21a, unde întreg fluxul magnetic produs trece prin piesa de controlat. Dac\
plas\m în exterior o bobin\ cu miez ca în fig. 3.21b, cea mai mare parte a
fluxului magnetic produs se va închide prin piesa de controlat, din material
feromagnetic, prin zona din vecin\tatea bobinei. Pentru uniformizarea fluxului la
periferia piesei, putem plasa pe exterior mai multe bobine rigide de mici
dimensiuni, cu num\r mare de spire, ce pot fi înglobate în semidiscuri pentru a
se deschide [i închide ca o falc\.

Fig. 3.21. Principiul magnetiz\rii cu bobine exterioare.

Folosind principiul de mai sus, a fost realizat\ varianta cu dou\ perechi
de semidiscuri de magnetizare prezentat\ în fig. 3.22. Prezint\ avantajul
eliber\rii zonei de controlat (sudura) pentru observare direct\.
Se compune din corpul 1, paramagnetic (din aluminiu), în care se
g\sesc bobinele clasice 2 cu miezurile 3. Semidiscurile sunt formate din pere]ii
exteriori 4, din material feromagnetic, [i cei interiori 5, din material nemagnetic,
aplicându-se ca ni[te f\lci pe ]eava sudat\ de controlat 6. Folosind miezurile 7,
36
comune [i lungi, ob]inem o cre[tere important\ a fluxului magnetic
(întreg circuitul este numai din material feromagnetic).

Fig. 3.22. Sistemul de magnetizare cu semidiscuri înguste [17].

3.3.3. Magnetizare cu conductori

Se cunoa[te faptul c\ un conductor parcurs de curent este înconjurat de
un câmp magnetic circular de intensitate
H = I/2πR [A/m]
^n care R este distan]a de la axa conductorului pân\ în punctul de m\surare.
Varia]ia câmpului produs de un conductor nemagnetic (Cu, Al) este prezentat\
în fig. 3.23, curba 1.

Fig. 3.23. Câmpul magnetic produs Fig. 3.24. Principiul magnetiz\rii

de un conductor cu un conductor.
Dac\ dispunem coaxial fa]\ de conductor o pies\ tubular\ din material
feromagnetic cu permeabilate µ, aceasta va concentra câmpul magnetic ca în
fig. 3.23 curba 2 [i constituie principiul de baz\ al magnetiz\rii cu cabluri flexibile
sau tije de cupru reprezentat schematic în fig. 3.24.
 37
Câmpul produs are form\ circular\ [i eviden]iaz\ defecte
longitudinale cu o abatere de ± 45° (conta]i sigur pe ± 30°) fa]\ de axa
conductorului.
Valoarea minim\ a curentului de magnetizare este: I = 7,5 D [A]
unde D reprezint\ diametrul piesei controlate în mm. Pentru construc]ii
aerospa]iale se recomand\ I = 28 D.
Plasarea coaxial\ a pieselor rezolv\ magnetizarea circular\ integral\,
pe întreaga periferie, îns\ necesit\ buc[e izolatoare suport ca în fig. 3.25.

Fig. 3.25. Dispunere concentric\ pies\ – conductor.

Plasarea excentric\ ca în fig. 3.26 este comod\ în cazul pieselor mici
dar [i extrem de favorabil\ la diametre mari deoarece pentru control sunt
necesari curen]i mult mai mici. În loc de diametrul exterior D se consider\ 2d,
unde d va fi distan]a de la centrul conductorului la suprafa]a exterioar\ de
controlat. Controlul se va efectua succesiv, pe por]iuni, numai în zone apropiate
de conductor, prin rotirea piesei în etape, pân\ la parcurgerea a 360°.

Fig. 3.26. Dispunere excentric\ a piesei pe tija conductoare.

Controlul cu tije rigide este comod de aplicat la piese tubulare. Putem
folosi cabluri flexibile (ca cele pentru sudur\) pentru controlul g\urilor [i
canalelor din piese de form\ complex\, în special din piese turnate, ca în fig.
3.27. În acest caz folosim un curent minim de
magnetizare:
I = 7,5 D sau I = 2,4 P [A]
unde D reprezint\ diametrul g\urii cilindrice,
iar P – perimetrul orificiului (ferestrei) de orice
alt\ form\.
Plasarea excentric\ a conductorului
din fig. 3.26 conduce la extinderea metodei [i
la controlul unor piese prismatice prin Fig. 3.27. Controlul g\urilor.
folosirea unui conductor dispus în apropierea
suprafe]ei de controlat ca în fig. 3.28. Conductorul nu se a[eaz\ direct pe
suprafa]a de controlat deoarece componenta tangen]ial\ Ht ar fi nul\. El se
a[eaz\ la distan]a d – folosind supor]i din lemn sau alte materiale nemagnetice
– [i asigur\ controlul unei zone de l\]ime B = 2d dac\ este parcurs de un curent
minim:
I = 30 d [A]
 38
Se eviden]iaz\ defecte aproximativ paralele cu direc]ia conductorului
(±30°… 45°) din paletele turbinelor hidraulice în exploatare, ro]i din]ate mari,
piese agabaritice. Conductorul se deplaseaz\ succesiv, pe suprafa]\, cu
distan]e mai mici de 2d.

Fig. 3.28. Magnetizare prin metoda conductorului adiacent.

În cazul sudurilor (fig. 3.28b) este comod\ plasarea conductorului pe
fa]a opus\, la r\d\cina sudurii. Metoda este indicat\ în special la controlul
straturilor de r\d\cin\ (rost incomplet umplut) deoarece linia de câmp urm\re[te
suprafa]a cordonului [i nu produce aglomer\ri de pulbere în marginea acestuia
ca în cazul magnetiz\rii cu juguri. În plus, folosind cablul de sudur\ (uneori chiar
[i sursa de sudare), execut\m magnetizarea dintr-o dat\ pe toat\ lungimea
cordonului, f\r\ a fi necesar\ deplasarea succesiv\ a jugului. Pentru stabilirea
curentului de magnetizare necesar putem folosi rela]ia: I = 30 d .

3.3.4. Magnetizare prin injec]ie de curent

Reprezint\ o extensie a magnetiz\rii cu conductori, folosind drept
conductor îns\[i piesa de controlat. Aceasta concentreaz\ câmpul magnetic
(curba 2 fa]\ de 1), datorit\ permeabilit\]ii magnetice ridicate, ca în fig. 3.29,
indiferent dac\ este plin\ sau tubular\. Curentul alternativ produce un vârf mai
accentuat (concentrare mai puternic\ a câmpului) datorit\ efectului pelicular.
Magnetizarea se realizeaz\ dup\ schema din fig. 3.30. Curentul de
magnetizare este introdus în piesa controlat\ cu ajutorul unor pl\ci din cupru
(electrozi plani) presate pe
suprafe]ele frontale în scopul
realiz\rii unui contact electric ferm.
Liniile de câmp formeaz\ curbe
închise în plane perpendiculare pe
direc]ia de trecere a curentului,
eviden]iind defecte paralele cu
direc]ia de trecere a curentului
(±30°… 45°).
Condi]ia de magnetizare
minim\ este aceea[i ca în cazul
folosirii conductorilor: I = 7,5 D
sau I = 2,4 P [A] unde D este Fig. 3.29. Distribu]ia câmpului magnetic
diametrul exterior al piesei cilindrice într-un conductor feromagnetic plin (a) [i
iar P – perimetrul sec]iunii de alt\ respectiv tubular (b) parcurs de curent.
 39
form\. ~n industria aeronautic\ se folosesc curen]i mai mari, I = 28 D.
În cazul pieselor plane (pl\ci) se folose[te injec]ia de curent cu ajutorul
unor electrozi de contact mobili ca în fig. 3.31. Ace[tia sunt prev\zu]i cu un
mâner izolator [i un microîntrerup\tor pentru comanda cupl\rii curentului de
magnetizare.

Fig. 3.30. Schema magnetiz\rii Fig. 3.31 . Principiul magnetiz\rii prin

prin injec]ie de curent injec]ie cu electrozi mobili.

Câmpul magnetic ob]inut se consider\ ca [i cum ar fi câmpul rezultant

produs de doi conductori paraleli lungi (electrozii) ce “în]eap\” suprafa]a de
controlat (aspect discutabil).
Electrozii de contact pot fi individuali sau grupa]i, pe aceea[i plac\
izolatoare, ca în fig. 3.32. ~n fig. 3.32a sunt cei produ[i de firma Helling [34] iar
^n fig. 3.32b cei produ[i de Andrex [33].

Fig. 3.32. Exemple constructive de electrozi mobili de contact.

Operatorul a[eaz\ succesiv perechea de electrozi pe suprafa]a de
controlat ]inând cont c\ va descoperi defecte aproximativ paralele ( ± 30° ) cu
direc]ia de trecere a curentului (linia ce une[te punctele de contact) [i de faptul
c\ zonele de contact nu pot fi controlate

Fig. 3.33. Succesiunea aplic\rii electrozilor mobili.

. A[ezarea succesiv\ pe suprafe]e plane poate fi f\cut\ ca în fig. 3.33,
distan]a d (mm) dintre electrozi [i forma zonei posibile de controlat (cerc, elips\)
40
alegându-se în func]ie de intensitatea curentului de magnetizare
disponibil.
Condi]iile minime de magnetizare sunt asigurate cu un curent de:
I = 7,5 d [A] – pentru o zon\ controlat\ având form\ circular\ cu
diametrul egal cu distan]a dintre electrozi ca în fig. 3.33a;
I = 4,7 d [A] – pentru o zon\ sub form\ de elips\ ca în fig. 3.33b;
I = 3,75 d [A] – pentru o zon\ controlat\ îngust\, de l\]ime aproximativ
egal\ cu diametrul electrodului.
Distan]a medie normal\ între electrozi este d = 250 mm fiind acceptat\
în intervalul d = 100…400 mm. Preciz\m c\ normele SUA pentru industria
aeronautic\ prev\d curen]i obligatorii mai mari [i distan]e mai mici între
electrozi, d = 75…200 mm.

Fig. 3.34. Amplasarea electrozilor mobili pe suprafa]a îmbin\rilor sudate.

În cazul îmbin\rilor sudate, electrozii se aplic\ numai de o parte [i alta a

sudurii. Dispunerea succesiv\, concret\, se face ca în fig. 3.34, invers ca în
cazul jugurilor. Depist\m defecte longitudinale dac\ linia ce une[te punctele de
contact (direc]ia de trecere a curentului) este înclinat\ sau în zigzag (fig. 3.34a [i
b) [i depist\m defecte transversale dac\ aceasta este aproximativ
perpendicular\ pe sudur\ (fig. 3.34c).
Un dezavantaj important al magnetiz\rii cu electrozi mobili îl constituie
apari]ia ”arsurilor” în punctele de contact. Acestea sunt produse prin
supraînc\lzirea, arderea sau topirea superficial\ a contactului ca urmare a
folosirii unor curen]i mari în condi]ii de contact electric slab (for]\ de presare
insuficient\), rezisten]\ de contact mare (suprafa]\ rugoas\ sau oxidat\) sau a
unor impurit\]i cu rezisten]\ electric\ mare (chiar pulberea magnetic\ folosit\
pentru eviden]ierea defectelor).
Un caz deosebit, particular, care nu este prezentat în literatura de
specialitate, îl constituie magnetizarea sudurilor lungi. Cum este mai bine? S\
 41
folosim magnetizarea cu un cablu dispus la r\d\cina sudurii ca în fig.
3.35a, s\ ne “chinuim” cu amplasarea succesiv\ a electrozilor ca în fig. 3.34a
sau b, s\ folosim electrozi la capetele cordonului de sudur\ ca în fig. 3.35b sau
s\ folosim “contacte ferme” (cleme de mas\) ca în fig. 3.35c?

a b c
Fig. 3.35. Variante de magnetizare transversal\ a sudurilor lungi.

Dac\ alegem varianta ultim\, nu mai apar arsurile din punctele de

contact, nu este necesar accesul la r\d\cina sudurii pentru instalarea cablului
deoarece îns\[i sudura este conductorul. Bineîn]eles c\ avem condi]ii de
magnetizare minim\ mai apropiate de cele de magnetizare cu cablu decât de
cele de magnetizare cu electrozi mobili. Pe baza acestui exemplu concret
consider\m c\ teoria “conductorilor paraleli care în]eap\ suprafa]a” (teorie ce
limiteaz\ distan]a dintre contacte la o valoare aflat\ ^n intervalul 100…400 mm)
trebuie schimbat\ în cazul distan]ei mari dintre contacte (peste 0,5 m) sau a
folosirii unor electrozi curba]i.
Obiec]ia c\ prin lungirea traseului ar sc\dea intensitatea curentului nu
este justificat\ deoarece valoarea acestuia depinde în primul rând de reglajul
sursei.

3.3.5. Magnetizare prin induc]ie de curent

Se urm\re[te transferul
curentului de magnetizare prin
induc]ie, f\r\ contactul mecanic care
produce arsuri. Metoda este adecvat\
la controlul pieselor de form\ inelar\,
ce constituie înf\[urarea secundar\ în
scurtcircuit a unui transformator ca în
fig. 3.36.
În practic\, metoda este pu]in
folosit\ [i aplicabil\ numai în cazul
unei produc]ii de serie care s\ justifice
construirea unui defectoscop Fig. 3.36. Principiul magnetiz\rii prin
specializat. induc]ie de curent.
Metoda ar putea fi îmbun\t\]it\
(actualizat\), ]inând cont de variantele actuale de induc]ie a unor curen]i foarte
mari (pentru sudare, tratament termic) prin utilizarea curen]ilor de înalt\
frecven]\ (CIF).
 42
3.4. INDICATORI DE FLUX

Reprezint\ mici dispozitive cu defecte artificiale cunoscute care sunt

a[ezate pe suprafa]a piesei în timpul controlului. Apari]ia imaginii de defect ne
d\ certitudinea corectitudinii controlului, a suficien]ei magnetiz\rii care, la
suprafa]\, are o valoare corect\ [i ne indic\ direc]ia (sau direc]iile) câmpului
interior. Le putem considera ca având un rol asem\n\tor (dar nu identic) cu
indicatorii de calitate a imaginii folosi]i la executarea radiografiilor.
Consider\m ca obligatorie folosirea indicatorilor de flux în cazul
magnetiz\rii mixte, cu mai multe circuite de magnetizare, caz în care
nefunc]ionarea unui circuit este greu sesizabil\ f\r\ indicatori. Exist\ mai multe
variante constructive din care prezent\m câteva.
Indicatorii AFNOR NF A 09-125 sunt executa]i din tabl\ cu procent
redus de carbon (Fier ARMCO), cu grosimea 1..2 mm, având forma [i
dimensiunile din fig. 3.37. AFNOR nr.1 are form\ p\trat\ (fig. 3.37a) [i un orificiu
central în care se introduce, cu joc de 0,1 mm, un disc confec]ionat din acela[i
material. Se acoper\ cu o folie de staniu de 0,2 mm. AFNOR nr.2 are form\
rotund\. În mijlocul discului se
face o perforare iar pastila se
reintroduce în aceea[i pozi]ie
prin presare. Se rectific\ pe
ambele fe]e. Pe o fa]\ se
aplic\ o folie de Cu de 0,5 mm
iar fa]a de control se vopse[te
cu un film sub]ire de vopsea.
Indicatorul se a[eaz\
pe suprafa]a de controlat cu
partea având foi]\ de staniu a b c
sau cea vopsit\ în sus ca în Fig. 3.37. Indicatorii de flux Afnor nr.1 [i 2.
desenele din fig. 3.37. Defectul
circular simulat nu este vizibil. Pres\rând pulberea feromagnetic\ [i efectuând
magnetizarea, consider\m c\ aceasta este suficient\ dac\ apar dou\
aglomer\ri în forma de arce de cerc ca în fig. 3.37c. Direc]ia ce une[te mijlocul
acestora arat\ direc]ia câmpului magnetic. În cazul magnetiz\rii mixte (pe dou\
direc]ii perpendiculare) trebuie s\ fie vizibil întreg cercul.

Fig. 3.38. Indicatori de flux Burmah – Castrol: a – prezentare;

b – pozi]ionare lâng\ sudur\; c – imagine cu pulbere fluorescent\.
 43
Indicatorii Burmah-Castrol [34] sunt prezenta]i în fig. 3.38.
Dimensiunile indicatorului sunt 0,15 x 12 x 50 mm. Pata rotund\ de pe pl\cu]e
este emblema fabricii înscris\ ^ntr-un cerc alb pe ambalaj. Folia central\
feromagnetic\ are trei discontinuit\]i (defecte) echidistante, lungi de 42 mm.
Acestea sunt vizibile numai în timpul controlului, ca în fig. 3.38c, unde a fost
efectuat\ magnetizare mixt\. Dac\ ar fi fost o magnetizare longitudinal\ ar fi
ap\rut numai liniile verticale, iar ^n cazul magnetiz\rii transversale numai cele
orizontale.
Indicatorii JIS G-0565 sunt de mare fine]e, realiza]i din folii cu grosime
de 50 µm sau 100 µm, având dimensiunile din fig. 3.39, fiind comod de aplicat
pe suprafe]ele curbe.

Fig. 3.39. Indicatori JIS G 0565.

Defectele artificiale de mare fine]e, nu se v\d cu ochiul liber. Marcajul
imprimat reprezint\:
A, B sau C – forma indicatorului cât [i a defectului;
1 sau 2 – starea materialului folosit: 1 – tratat termic; 2 – laminat la rece (mai
pu]in sensibil ca tipul 1);
frac]ia 7/50: adâncimea defectului 7 µm, 15 µm sau 30 µm; grosimea foliei
50 µm sau 100 µm.
Tipul C se fabric\ în varianta 1 sau 2 având grosimea foliei numai 50 µm
pe care se practic\ un defect lat de 50±8 µm [i adânc de 8±1 µm.
Indicatoarele se lipesc cu band\ adeziv\ sau dublu adeziv\. De în]eles
c\ cel cu defect circular este suficient unul singur, iar cele cu defectul liniar se
lipesc câte dou\, reciproc perpendiculare ca în fig. 3.38.

3.5 CORPURI DE PROB| (ETALOANE)

Reprezint\ corpuri cu defecte artificiale,
plasate la diferite adâncimi, utilizate la verificarea
calit\]ii materialelor folosite (pulberi magnetice), a
performan]elor echipamentelor sau pentru
reglajul defectoscoapelor în scopul ob]inerii unei
sensibilit\]i dorite a controlului.
Corpul de prob\ Helling nr.3 este cel
mai simplu mijloc de verificare a calit\]ii pulberilor
magnetice în suspensie. Are forma unui disc
g\urit, ca în fig. 3.40, [i este tratat termic pentru
ob]inerea unei re]ele fine de fisuri. Este Fig. 3.40. Corp de prob\
magnetizat [i prezint\ un câmp magnetic Helling nr. 3.
remanent suficient de puternic pentru testare
44
independent\, f\r\ dispozitive exterioare. O pulbere este cu atât mai
bun\ cu cât depisteaz\ mai multe fisuri, din ce în ce mai mici, pân\ la lungimi de
cca. 1 mm.
Corp de prob\ cu defect simulat reglabil. Este constituit dintr-un
pachet de pl\ci prelucrate îngrijit (rectificate) ca în fig. 3.41. Alegând
dimensiunile specificate pe desen, putem realiza valoarea dorit\ pentru:
-grosimea materialului controlat: a + b;
-plasarea în adâncime a defectului: b;
-l\]imea (deschiderea) defectului: d;
-în\l]imea defectului: h.
Corpul a fost folosit pentru
stabilirea sensibilit\]ii controlului
cu pulberi magnetice folosind
diferite metode de magnetizare,
tipuri de curen]i [i valori ale
curen]ilor de magnetizare. Este
poate discutabil\ influen]a
suprafe]elor de separa]ie asupra Fig. 3.41. Corp de prob\ din pl\ci
repartiz\rii câmpului pe sec]iune. suprapuse.
Corpul de prob\ Seifert
din fig. 3.42 imit\ defecte plane cu
diverse l\]imi [i “ascunse” sub suprafa]\, la o adâncime progresiv\. Este
constituit din mai multe lamele din o]el cu procent redus de carbon, sudate pe o
parte cu adâncime constant\, iar pe partea cealalt\ sudate pe o adâncime
variabil\ datorit\ prelucr\rii ini]iale, în V, a marginilor (fiecare canal are
adâncime zero la cap\tul A, crescând pân\ la valoarea înscris\ pe desen la
cap\tul B). Dup\ sudare ambele fe]e se prelucreaz\.

Fig. 3.42. Corpul de prob\ Seifert [i indica]iile liniare de defect.

 45
Pe suprafa]a corpului de prob\ apar ca indica]ii de defect mai
multe linii paralele de lungimi diferite ca în imaginea din figur\. Surpriza const\
în faptul c\ un defect este mai greu de observat cu cât este mai lat.
Corpul Seifert simuleaz\ (dup\ p\rerea noastr\) cel mai bine defectele
plane (fisuri, nep\trunderi) din îmbin\ri sudate cap la cap din table, putând oferi
indica]ii asupra adâncimii pân\ la care poate fi observat un defect plan de o
anumit\ l\]ime, folosind un anumit echipament.
Performan]ele relative ale unui material sau echipament testat sunt
superioare când ofer\ imaginea a mai multor linii sau a unor linii mai lungi.
Corpul de prob\ pentru injec]ie de flux are forma unei bare cu
sec]iune p\trat\ cu dimensiunile din fig. 3.43a, în care se practic\ orificiul Ø 1,5
mm sub suprafa]\. Se determin\, la juguri, valoarea magnetiz\rii pentru care
avem indica]ie de defect.
Corp de prob\ pentru magnetizare cu conductori. Are forma unui
disc ca în fig. 3.43b, cu un orificiu central pentru introducerea cablului de
conducere a curentului. În disc sunt practicate 12 g\uri Ø 1,8 mm la o distan]\
progresiv\, sub suprafa]\, de la 1,8 mm pân\ la 21,3 mm. Sensibilitatea
controlului este dat\ de num\rul maxim de indica]ii de defect formate pe
suprafa]a cilindric\ exterioar\.
Corp de prob\ pentru injec]ie de curent are forma unui arbore cu
trepte de diametru (fig. 3.43c). În discul central de diametru maxim se practic\
trei g\uri Ø 1 mm la o distan]\ de 1,5 mm, 2 mm [i 2,5 mm sub suprafa]\,
urmând s\ ob]inem imagini de defect de la acestea pentru diferite valori ale
curentului.

Fig. 3.43. Corpuri de prob\ specifice metodelor de magnetizare.

Pentru corpurile de prob\ prezentate mai sus exist\ reglement\ri prin

norme interna]ionale privind materialul din care sunt confec]ionate cât [i
toleran]ele foarte strânse de execu]ie
Piese de prob\. Piesele reale, cu defecte cunoscute sunt ideale pentru
verificarea performan]elor (limitelor de depistare a defectelor) sau pentru reglajul
parametrilor defectoscopului în cazuri concrete de control. Dificultatea evident\
const\ în selectarea dificil\ a unor piese cu defecte reprezentative, dar [i
aplicarea limitat\ la produc]ie de serie.
46
3.6. ECHIPAMENTE PENTRU MAGNETIZARE

Alegerea echipamentului depinde de tipul piesei de controlat [i de locul

unde se efectueaz\ controlul. Putem distinge mai multe variante de
echipamente, dup\ caracteristicile de gabarit [i greutate:
-echipamente portative; -echipamente sta]ionare;
-echipamente mobile; -echipamente improvizate.

3.6.1. Echipamente portative.

Au gabarit [i greutate relativ redus\. Sunt, în general, jugurile
electromagnetice înso]ite de unitate de alimentare, de regul\ un transformator
de separare (izolare) alimentat la 220 V cu tensiune de ie[ire 220 V, 110 V sau
42 V având greut\]i de 10…20 kg ca în fig. 3.44. Se includ flacoanele cu pulberi
magnetie diverse.

Fig. 3.44. Juguri electromagnetice ( [36] [i [34] )

Se consider\ echipamente portabile [i sursele de curent pân\ la 1.000
A pentru magnetizare prin injec]ie de curent sau cu tije (cabluri) ca în fig. 3.45
unde a – Detector TSW-1.000 [34] iar b – Handiflux M 1001 [33] având cca 20
kg.

a) b)
Fig. 3.45. Surse portabile de curent (max. 1.000 A).

3.6.2. Echipamente mobile

Reprezint\ surse de curent pentru metodele de magnetizare ce folosesc
curen]i în domeniul 2.000…10.000 A. Sunt deplasabile fiind prev\zute cu ro]i.
Echipamentele de tip CONTROMAG GT-3P, 6P sau 8P debiteaz\ curent
 47
pulsant de valoare maxim\ 3.000, 6.000 sau 8.000 A. Sunt prev\zute cu
priz\ de curent alternativ amortizat pentru demagnetizare. Firma produc\toare
[38] le recomand\ pentru controlul pieselor mari turnate, resorturi mari, trenuri
de aterizare, cilindri de laminor, turbine etc.
Echipamentele Namicon [37] sunt prezentate în fig. 3.46. Produc curent
continuu [i pulsant (semiund\), fiind caracterizate prin demagnetizare automat\
folosind întreruperea curentului prin amortizare oscilatorie automat\.
Produc\torul le recomand\ pentru controlul cu pulberi magnetice al pieselor
sudate, forjate, laminate etc. din industria chimic\ [i nuclear\, rafin\rii, structuri
civile metalice, nave, platforme, conducte etc.

Fig. 3.46. Echipamente mobile Namicon.

3.6.3. Echipamente sta]ionare

Au aspectul unor bancuri de lucru prev\zute cu piese polare [i/sau
piese de contact deplasabile. Pot fi dotate cu sisteme de pulververizare a
pulberii, cu l\mpi cu ultraviolete, perdelu]e de izolare etc.

Fig. 3.47. Echipamente sta]ionare Namicon.

Echipamentele Namicon din fig. 3.47 sunt pentru magnetizare
longitudinal\, cu poli magnetici în curent continuu sau alternativ, cu lungime
de pân\ la un metru [i respectiv 2,5 m. Se asigur\ demagnetizare automat\,
varianta a doua având [i o bobin\ separat\ de magnetizare.
 48
Echipamentele CONTROMAG C 20- pulsmatic [i respectiv C
30 asigur\ controlul pieselor cu 0…940 mm lungime, magnetizare polar\
longitudinal\ cu for]\ magnetomotoare 20.000 Amperi-spire [i magnetizare
circular\ cu I = 4.000 A (iar pentru varianta C-30 valorile: 0…1500 mm, 30.000
Amp-spire, I = 8.000 A).

3.6.4. Echipamente improvizate

Unul din motivele r\spândirii limitate a controlului magnetic la noi în ]ar\
îl constituie absen]a echipamentului specializat necesar, adus din import. În
realitate, pentru cei ce lucreaz\ în domeniul tehnologiei de sudare, este foarte
u[or s\ realizeze dispozitive simple folosind ca surse de curent, în domeniul
100…1.000 A, sursele pentru sudare cu arc electric (transformatoare,
convertizoare, redresoare) iar între 2.000…15.000 A ma[inile de sudat electric
prin presiune. Acestea îndeplinesc majoritatea cerin]elor de baz\ prescrise în
STAS E 12704-88 pentru defectoscoape.
Ob]inerea unor curen]i alternativi de intensit\]i foarte mari este simpl\ [i
posibil\, cu ajutorul unor transformatoare, pe principiul (aplicat [i la pistoalele de
lipit) cunoscut de mult\ vreme. Transformatorul [i modul de reglare a curentului
pentru sudare cap la cap prin rezisten]\ au fost brevetate de E. Thompson,
patent USA No 444.926 din 20 ian. 1891 [16].
Transformatoare asem\n\toare cu n1 = 100…175 spire [i n2 = 1 spir\
având o tensiune în secundar de 2…4 V la o intensitate de pân\ la 7.000 A, sunt
foarte u[or [i simplu de executat, fiind folosite [i în prezent la ma[inile electrice,
prin rezisten]\ sau prin scânteiere, cu ac]ionare manual\.
O ma[in\ de sudat cap la cap poate fi folosit\ pentru injec]ie de curent
ca în fig. 3.48a, piesele de contact fiind chiar bacurile din cupru ale ma[inii.
Pentru magnetizare cu conductori (la controlul pieselor tubulare) prindem în
bacurile ma[inii o tij\ conductoare din cupru ca în fig. 3.48b.

Fig. 3.48. Folosirea unei ma[ini de sudat cap la cap prin presiune
pentru control magnetic.
~n ambele cazuri am folosit un curent de 2.500 A (pe treapta minim\ a
ma[inii). Zona defect\ a fost vopsit\ ^n alb (pentru contrast) cu developant
utilizat la controlul cu lichide penetrante. Curentul folosit a fost mai mare decât
cel teoretic minim necesar I = 7,5 d = 7,5 x 80 = 600 A. Faptul c\ s-a ajuns la
satura]ie este semnalat de “aranjarea” circular\ a pulberii pe suprafa]a corect\ a
piesei, dar [i pe foaia de hârtie a[ezat\ pe ghidajele ma[inii, pentru protec]ia
acestora.
 49
Pentru injec]ie de curent cu electrozi de contact mobili, pentru
magnetizare cu cablu adiacent sau cu cablu bobinat formând bobine
improvizate, putem s\ ne racord\m la ma[inile de sudat cap la cap sau în
puncte, folosind cabluri de sudur\. Dac\ ne deranjeaz\ c\derile de tensiune pe
conductori, putem s\ ne racord\m la sursele de sudare în puncte cu cle[ti
alimenta]i prin cablu ca în fig. 3.49 (acestea au tensiunea în secundar ceva mai
mare folosind trei spire în loc de una).
Electrozii folosi]i de noi sunt monta]i pe aceea[i plac\ izolant\, butonul
de comand\ a cupl\rii fiind inclus în mâner. Electrozii sunt dublu îndoi]i ([i nu
drep]i) în mod inten]ionat, pentru reglarea distan]ei dintre punctele de contact.
Prin acest sistem am ob]inut o sensibilitate mai mare a controlului unor îmbin\ri
sudate decât cu jugul electromagnetic (vezi nep\trunderea din fig. 3.49a).

a) b)
Fig. 3.49. Folosirea cle[telui de sudare dublu-punct la injec]ie de curent.
Imaginea din fig. 3.49b arat\ (pe o foaie de hârtie) câmpul magnetic ^n
momentul scurtcircuit\rii pe o plac\ de cupru. Acesta este circular ^n exteriorul
electrozilor, adun\ pulberea din apropierea punctelor de contact, iar ^ntre
electrozi este transversal pe direc]ia de trecere a curentului, ^ntre punctele de
contact.
Improviza]iile ar\tate, dar [i altele, ridic\ multe probleme în special legate de
omologare, reprezentând îns\ o solu]ie temporar\, u[or de aplicat în orice
sec]ie de sudur\ f\r\ nici un material de import. Putem folosi pulbere strâns\
cu un magnet de la orice polizor sau ma[in\ de rectificat, urmând prelucrarea
sumar\ a acesteia (sp\lare, calcinare, sortare).

3.7. METODE DE CONTROL MAGNETIC

A[a cum s-a mai precizat, în func]ie de modul în care se pune în

eviden]\ fluxul local dispersat de c\tre defecte, exist\ controlul cu pulberi
magnetice, magnetografic [i controlul prin induc]ie.
3.7.1. Controlul cu pulberi magnetice
Este reglementat la noi prin STAS 10.042–75 – terminologie, STAS
8539–85 – defectoscopie cu pulberi magnetice [i STAS E12704–88 – condi]ii
tehnice generale de calitate [43].
Depistarea cea mai u[oar\ a fluxului magnetic local dispersat se face cu
ajutorul pulberilor. Metoda se bazeaz\ pe capacitatea particulelor
feromagnetice, aflate în câmp magnetic, de a se deplasa [i a se orienta cu axa
50
magnetiz\rii în direc]ia cre[terii maxime a densit\]ii fluxului magnetic.
Rezult\ c\ folosind pulberile putem vedea de fapt r\spândirea fluxului magnetic
pe suprafa]a piesei controlate [i deci aglomer\rile de pulbere ne vor indica locul,
forma [i dimensiunea îngro[at\ a defectelor.
Pulberea magnetic\ trebuie s\ fie dintr-un material cu permeabilitate
mare [i remanen]\ mic\. Se poate ob]ine din arsura de fier de la laminare
(]under), oxidul ro[u de fier, magnetit\ sau a[chiile fine de la rectificare, toate
acestea fiind m\cinate fin [i calcinate. Cel mai des se folose[te ]under m\cinat
în mori cu bile [i cernut prin site cu 3600 ochiuri pe cm2 (sau sedimentat), pân\
se ob]ine o pulbere cu granula]ia de 1…10 µm pentru procedeul umed sau de
40…400 µm pentru procedeul uscat de control.
Pentru a se ob]ine un contrast mai puternic între suprafa]a metalului [i
pulbere, în scopul depist\rii mai u[oare a locurilor cu defecte, pulberea este
colorat\ în ro[u, galben-verzui, cenu[iu, alb, negru etc. sau este fluorescent\.
Colorarea se face cu pigmen]i sau înglobând în pulbere alte elemente
(combina]ii chimice) colorate, cu propriet\]i feromagnetice.
Pulberea trebuie s\ fie cât mai mobil\ pentru a se deplasa singur\,
aglomerându-se în zona defectului. Ea poate fi folosit\:
în stare uscat\, amestecat\ cu pigmen]i colora]i cu un coeficient
redus de frecare;
în stare umed\, în suspensie într-un lichid. Ca lichid se poate
folosi: uleiul (vâscozitate prea mare), petrolul lampant (vâscozitate prea
mic\), alcoolul (este scump dar se evapor\ repede), tetraclorura de carbon
(atac\ o]elul), apa, s\punada etc. sau amestecuri ale acestor lichide pentru
combinarea avantajelor [i dezavantajelor individuale.
STAS 8539-85 recomand\ pentru suspensie petrol, ap\ sau ulei special
cu condi]ia ca lichidul s\ nu aib\ o vâscozitate cinematic\ mai mare de 1…2° E
(1,0…11 cSt) la 20° C, dac\ nu se prev\d alte condi]ii.
Con]inutul de pulbere din suspensie se consider\ satisf\c\tor dac\ se
ob]ine o depunere de 1,2…2,4 cm3 în cazul pulberilor colorate sau de 0,1…0,7
cm3 în cazul pulberilor fluorescente prin centrifugarea a 100 ml suspensie timp
de 30 minute.
Controlul cu pulberi magnetice comport\ urm\toarele faze principale
schematizate în fig. 3.50:
a-preg\tirea suprafe]ei; d-examinarea;
b-magnetizarea; e-cur\]area [i demagnetizarea.
c-aplicarea pulberii;

Fig. 3.50. Etapele controlului cu pulberi magnetice.

 51
a. Preg\tirea suprafe]ei de cercetat. ~naintea începerii controlului,
suprafa]a pieselor va fi cur\]at\ [i degresat\ (dac\ este cazul) deoarece
]underul, zgura, rugina, gr\simile sau alte impurit\]i reduc sensibilitatea metodei
împiedicând deplasarea pulberii. Deoarece descoperim [i defecte obturate sau
situate sub suprafa]\, cur\]area poate fi f\cut\ oricum, prin sablare, polizare, cu
peria de sârm\ etc.
Piesele cu straturi protectoare nemagnetice (zincate, cromate, cadmiate
etc.) pot fi controlate cu pulberi numai dac\ grosimea stratului nu dep\[e[te
20…30 µm.
Pentru a se m\ri contrastul cu pulberea, se poate aplica un strat sub]ire
de vopsea alb\, de preferat, pe baz\ de oxid de magneziu sau titan.
În cazul prelucr\rii prin a[chiere, rugozitatea suprafe]ei controlate
trebuie s\ fie Ra ≤ 12,5.
b. Magnetizarea piesei controlate se face în func]ie de forma [i m\rimea
acesteia, de propriet\]ile magnetice ale materialului, de natura [i amplasarea
defectului c\utat [i de aparatura disponibil\ la un moment dat.
La îmbin\rile sudate mari se recomand\ magnetizarea par]ial\. În cazul
magnetiz\rii pe o singur\ direc]ie (liniar\ sau circular\) trebuie s\ se execute
controlul succesiv pe cel pu]in dou\ direc]ii aproximativ perpediculare
(longitudinal [i respectiv transversal) pentru a fi depistate toate defectele,
indiferent de orientarea lor.
c. Aplicarea pulberii magnetice se poate face înaintea magnetiz\rii, sau
în acela[i timp cu magnetizarea. Modul de aplicare depinde de tipul pulberii
folosite [i de m\rimea piesei.
Pulberea uscat\ se aplic\ prin pulverizare (cu un pistol sau o pompi]\
de mân\), prin sitare sau prin pres\rare. Suprafa]a piesei trebuie s\ fie perfect
uscat\ [i a[ezat\, de preferat, în pozi]ie orizontal\. Se recomand\ cioc\nirea
suprafe]ei pentru o deplasare mai u[oar\ a particulelor. Pulberea depus\ în
exces se îndep\rteaz\ prin suflare u[oar\ cu un jet de aer sau prin scuturare.
Pulberea umed\ se poate aplica prin imersarea piesei în suspensie sau
prin pulverizare.
Imersarea se aplic\ la piese mici [i se execut\ foarte u[or numai la cele
cu magnetism remanent. Rezervorul cu pulbere în suspensie este agitat [i l\sat
cca. 1 minut pentru decantarea particulelor grosolane. Piesele de cercetat,
magnetizate cu câmp remanent, sunt introduse în suspensie timp de 1…3
minute, în func]ie de intensitatea câmpului, astfel încât s\ nu se acopere cu un
strat prea gros de pulbere.
Pulverizarea suspensiei se aplic\ în orice pozi]ie a suprafe]ei. În alt\
pozi]ie decât orizontal\ se prefer\ aplicarea suspensiei în timpul magnetiz\rii
astfel încât pulberea s\ se deplaseze în dreptul defectului înainte de a se
scurge lichidul suspensiei.
d. Examinarea piesei [i interpretarea rezultatelor. În cazul folosirii
pulberilor colorate, observarea se face la lumin\ difuz\. Se recomand\ folosirea
unui tub fluorescent de 80 W la o distan]\ de cca. 1m sau a unui bec de 100W la
distan]\ de cca. 0,2 m. Sursa de lumin\ nu trebuie s\ produc\ pe suprafa]a
cercetat\ umbre sau zone str\lucitoare.
52
Aglomerarea pulberii într-o zon\ a piesei indic\ prezen]a
posibil\ a unui defect. Pentru a ne convinge c\ nu este vorba de o indica]ie
fals\, este recomandabil s\ se repete controlul urm\rind dac\ dup\ [tergerea
pulberii se formeaz\ depuneri în acela[i loc [i cu aceea[i configura]ie.
Interpretarea indica]iei de defect nu ridic\ probleme deosebite deoarece
imaginea format\ de aglomerarea de pulbere red\ destul de fidel forma [i
m\rimea defectului ca ^n fig. 3.51. Se depisteaz\, în general, defecte neregulate
ca fisuri, nep\trunderi, incluziuni mari [i mai pu]in defecte volumice mici ca pori
[i incluziuni de zgur\. Trebuie re]inut, de asemenea, c\ defectele deschise la
suprafa]\ apar mai intens [i mai bine conturate, în timp ce la defectele interioare
conturul devine din ce în ce mai difuz pe m\sur\ ce cre[te adâncimea la care
acestea sunt situate.
Revenim la fig. 3.51a ^n care sunt eviden]iate mai multe fisuri
transversale [i o nep\trundere interioar\ dintr-o sudur\, vopsit\ ^n alb pentru
m\rirea contrastului. (Fisurile sunt atât de fine ^ncât nu au ap\rut pe radiografia
probei sudate.) Am folosit magnetizarea cu jug pe dou\ direc]ii succesive
(transversal\ [i longitudinal\). Indicatorii de flux tip Afnor de lâng\ sudur\ au
fost a[eza]i demonstrativ [i succesiv pentru fiecare direc]ie de magnetizare.
Puteam folosi un singur indicator pentru ambele direc]ii, caz ^n care indicatorul
ar fi prezentat imaginea unui cerc complet. ~n fig. 3.51b observa]i fisurile din
vârful s\ge]ilor.

Fig. 3.51. Fisuri la o sudur\ [i la un bloc motor.

Sensibilitatea controlului cu pulberi magnetice depinde de o mul]ime de

factori (unii au mai fost aminti]i) printre care:
direc]ia câmpului magnetic;
felul [i m\rimea curentului folosit la magnetizare;
grosimea [i configura]ia geometric\ a piesei de controlat;
caracteristicile pulberii magnetice;
pozi]ia în spa]iu a suprafe]ei (de preferat orizontal\) etc.
Se consider\ mai sensibil\ indica]ia dat\ de pulberile fluorescente. În
cazul pulberilor uscate, de[i cele rotunjite se deplaseaz\ mai u[or, cele alungite
se rotesc pe direc]ia câmpului [i formeaz\ imagini mai vizibile.
 53
Dimensiunile defectelor depistate nu sunt precizate clar [i concis
în literatura de specialitate, depinzând de condi]iile concrete [i corpul de prob\
folosit. Putem prezenta câteva aspecte:
lungimea fisurilor este prezentat\ în m\rime natural\; fisuri de 1…2
mm lungime pot fi observate doar dac\ se prive[te cu aten]ie deplasarea
pulberii în timpul magnetiz\rii sau prin suflarea excesului de pulbere în timpul
magnetiz\rii;
l\]imea fisurilor, cu cât este mai redus\ (0,01…0,5 mm) produce un
câmp de dispersie mai accentuat, fiind mai u[or de depistat la adâncimi mai
mari folosind curen]i de magnetizare mai mici;
adâncimea defectului sub suprafa]a controlat\: se admite maxim 3
mm în cazul câmpului alternativ [i 7…10 mm în cazul câmpului continuu. {i
totu[i, noi am descoperit ^n curent alternativ, folosind curen]i mari, un defect plan
lat de 0,6 mm la o adâncime de peste 6 mm.
Înregistrarea pozi]iei [i formei defectului, pentru ob]inerea unui
document – martor al controlului, se poate face prin fotografiere sau prin
prelevarea amprentei cu ajutorul unei benzi adezive transparente.
Observarea trebuie f\cut\ cu aten]ie la marginea îmbin\rii pentru a nu fi
mascate unele defecte sau a se trage concluzii false, deoarece acolo se
acumuleaz\ în mod normal mai mult\ pulbere formând:
linii paralele la marginea cus\turii, chiar în lipsa unor crest\turi
marginale, datorit\ schimb\rii de sec]iune a materialului;
linii paralele în zona de trecere cauzate de apari]ia unor structuri de
c\lire în ZIT.
Examinarea cu lumin\ neagr\ (ca în cazul lichidelor penetrante
fluorescente) se face când folosim o suspensie fluorescent\. M\rirea
sensibilit\]ii este explicabil\ prin faptul c\ asupra clarit\]ii reproducerii nu mai
influen]eaz\ a[a de mult rugozitatea [i culoarea suprafe]ei. De asemenea, se
u[ureaz\ cercetarea locurilor greu accesibile ca g\uri, canale etc. observarea
f\cându-se la lumin\ slab\ sau întuneric, f\r\ m\suri speciale de izolare.
e. Cur\]area [i demagnetizarea se fac dup\ examinarea definitiv\ a
suprafe]ei îmbin\rii sudate. Îndep\rtarea pulberilor uscate este obligatorie dac\
se fac remedieri prin sudare. Pulberile colorate sau fluorescente umede trebuie
îndep\rtate deoarece pot cauza coroziuni ale suprafe]elor examinate.
Demagnetizarea pieselor controlate este necesar\ doar atunci când
acestea prezint\ un magnetism remanent ce deranjeaz\ în exploatare, ca de
exemplu piese montate în apropierea compaselor (busolelor) sau dispozitivelor
electronice de precizie, în cazul organelor de ma[ini, a pieselor din construc]ii
aerospa]iale.
Demagnetizarea se poate realiza fie în acela[i mod în care s-a produs
magnetizarea (cu solenoizi, juguri, fire etc.), cu condi]ia reducerii treptate a
câmpului magnetic ca în fig. 3.5b, fie prin deplasarea lent\ a piesei c\tre
periferia câmpului. Defectoscoapele moderne demagnetizeaz\ automat prin
întreruperea programat\ a curentului în impulsuri amortizate.
De remarcat c\ piesele magnetizate circular nu sunt vizibil magnetizate
decât la schimb\rile bru[te de sec]iune deoarece ele nu prezint\ poli distinc]i
54
(un cerc nu are un început [i un sfâr[it).
Controlul demagnetiz\rii se face cu ajutorul busolelor, aparatelor de
m\sur\ REMATEST sau, mai simplu, cu un l\n]isor din câteva zale din sârm\
de o]el, care nu trebuie s\ fie atras de piesa demagnetizat\.

3.7.2. Controlul magnetografic

În locul pulberii magnetice folosim o band\ feromagnetic\ de tipul folosit
frecvent la casetele video. Principiul de lucru este prezentat în fig. 3.52 în care 1
– sudura controlat\; 2 – defect; 3 – band\ feromagnetic\; 4 – jug circular; 5 –
bobin\ de magnetizare.

Fig. 3.52. Principiul controlului

Fig. 3.53. Controlul
magnetografic.
magnetografic static.
Metoda const\ în:
magnetizarea pân\ aproape de satura]ie a zonei îmbin\rii sudate
supus\ controlului;
imprimarea pe o band\ feromagnetic\ (band\ ce se deruleaz\ lipit
de suprafa]a îmbin\rii) a câmpurilor magnetice de dispersie determinate de
prezen]a defectelor; deci piesa de controlat are rolul capului de înregistrare de la
un magnetofon;
reproducerea înregistr\rilor de pe band\.
Controlul magnetografic se poate executa în variantele static [i dinamic.
Controlul static are faze de lucru distincte. Imprimarea benzii se face la
fa]a locului unde se afl\ obiectul controlat (obiectul st\ pe loc) iar “citirea” benzii
se face ulterior, într-un laborator special amenajat.
Imprimarea se poate face manual ca în fig. 3.53, cu ajutorul unui jug
rotativ având o rol\ presoare din cauciuc 1 aflat\ pe acela[i ax cu magne]ii
permanen]i circulari 2 (vezi [i fig. 3.16). Se realizeaz\ astfel presarea benzii 3
cât [i magnetizarea local\ a sudurii 4 [28]. Banda este citit\ pe l\]ime, ca la
video, cu capete speciale rotitoare iar semnalul electric de defect, amplificat [i
transmis la un tub catodic (osciloscop), d\ imagini de defect sub forma unor
denivel\ri ale spotului luminos.
Ne putem imagina [i un defectoscop de tipul unui casetofon portabil
care se deplaseaz\ pe suprafa]a îmbin\rii ca în fig. 3.55a. Ro]ile de deplasare
 55
constituie de fapt jugul electromagnetic rotitor iar banda se deruleaz\ pe
role obi[nuite. Citim indica]ia contorului la începutul fiec\rui cordon de sudur\.
Controlul dinamic se face cu piesa de controlat în mi[care,
defectoscopul stând pe loc. În principiu, putem folosi band\ magnetic\ în circuit
închis (f\r\ de sfâr[it) ap\sat\ pe sudur\ cu o rol\ presoare ca în fig. 3.54a sau
direct o rol\ feromagnetic\ ca în fig. 3.54b.

Fig. 3.54. Control magnetografic dinamic.

~n fig. 3.54c se prezint\ schema de principiu a unui defectoscop

FORSTER (1955) compus din: 1 – ]eav\ sudat\ de controlat; 2 – cap de
[tergere; 3 – disc feromagnetic pe care se imprim\ fluxul dispersat de
defecte; 4 – cap rotativ de citire; 5 – motor de antrenare a capului; 6 – zon\
controlat\; 7 – ecranul tubului catodic; 8 – cadru fix de magnetizare.

a b
Fig. 3.55. Scheme compacte de control: a – static; b – dinamic.

1 – band\; 2 – jug magnetic rotativ; 3 – piesa controlat\; 4 – rol\ presoare;

5 – role cu band\; 6 – tamburi de întindere; 7 – cap citire; 8 – cap [tergere.
Ne putem închipui defectoscopul [i ca un casetofon prin fa]a c\ruia
trece piesa sudat\, ca în fig. 3.55b. Banda curat\ este imprimat\ de c\tre
sudur\ cu fluxul local dispersat de c\tre defecte, trece prin dreptul capului de
citire, este întins\ de doi tamburi [i trece prin dreptul capului de [tergere înainte
de a ajunge din nou în contact cu sudura. Capul de citire poate transmite
semnalul la un tub catodic pentru vizualizarea defectelor sau poate comanda
56
dispozitive de inscrip]ionare a defectelor [i de sortare automat\ a pieselor
cu defecte.
Metoda magnetografic\ permite depistarea sigur\, la cus\turile cap la
cap cu grosimea pân\ la 15 mm, a unor defecte ca incluziuni grupate de gaze [i
zgur\, fisuri, lips\ de p\trundere, defecte situate la o adâncime de 5…10% din
grosimea pieselor controlate.
Metoda este foarte sensibil\ la defecte înguste cu margini ascu]ite ca
fisuri, lips\ de p\trundere.
Avantajele metodei sunt:
productivitate înalt\, de 8…10 ori mai mare decât în cazul
controlului radiografic;
pre] de cost redus deoarece banda magnetic\ este refolosit\ dup\
[tergere;
condi]ii de munc\ ned\un\toare pentru personalul de deservire;
posibilitatea automatiz\rii controlului.
Dezavantajele principale ale controlului magnetografic sunt:
influen]a exercitat\ de neuniformitatea cus\turii asupra preciziei
controlului, motiv pentru care metoda este recomandat\ în special la sudura
executat\ automat [i mai pu]in la cea manual\;
neclaritate în redarea defectelor fa]\ de controlul prin radia]ii.
Controlul magnetografic (cu vizualizare pe ecran) a fost mult aplicat
începând cu anul 1955, în URSS [26], la realizarea magistralelor de transport a
gazelor [i produselor petroliere. Au fost controlate peste 100.000 buc\]i de
conducte sudate automat sub strat de flux cu diametrul de 325…1.020 mm [i
grosimea peretelui de la 4 la 12 mm. Se precizeaz\ o productivitate de 50
conducte Ø 720 x 9 mm controlate într-un schimb.

3.7.3. Controlul magnetic prin induc]ie

Principiul acestei metode const\ în depistarea modific\rilor de flux
magnetic de la suprafa]a piesei controlate cu ajutorul unor bobine de detec]ie
denumite ferosonde. Cele mai uzuale ferosonde întâlnite în via]a cotidian\ sunt
capetele de redare de la magnetofon, capabile s\ “citeasc\” varia]ia câmpurilor
magnetice slabe, imprimate pe banda feromagnetic\ audio.
Ferosondele tehnice pot fi cu o singur\ cale magnetic\ (dou\ bobine pe
acela[i miez) sau, mai sensibile, cu dou\ c\i magnetice (dou\ perechi de
înf\[ur\ri identice pe miezuri identice), capabile s\ depisteze câmpuri
magnetice slabe, continue sau alternative. Descrierea, calculul [i performan]ele
acestor ferosonde sunt specificate în lucrarea [2].
Schema de principiu a controlului este prezentat\ în fig. 3.56. Între polii
jugului magnetic se afl\ o ferosond\.
~n cazul sudurii f\r\ defecte fluxul majoritar este Ø1. ~n cazul defectelor
interioare cre[te reluctan]a circuitului prin piesa de controlat, scade fluxul Ø1 [i
cre[te fluxul Ø2 sesizat de ferosond\. De re]inut principiul complet diferit al
controlului fa]\ de cel cu pulberi sau magnetografic, caz în care “atragem”
câmpul magnetic la suprafa]a piesei, construind un “pod” peste “pr\pastie”
(defect). Aceasta explic\ sensibilitatea mai mic\ a controlului prin induc]ie
 57
pentru defecte de suprafa]\ [i cu mult mai mare pentru defecte “ascunse”
în adâncime.

Fig. 3.56. Principiul controlului prin induc]ie.

Defectoscopul MD-138 [26] este compus dintr-un bloc de alimentare, un

amplificator [i un cap c\ut\tor, toate fiind elemente distincte. Capul c\ut\tor
con]ine un jug de magnetizare electromagnetic (clasic în form\ de U), sesizorul
(ferosonda) [i lampa de semnalizare; el este prev\zut cu patru roti]e [i se
deplaseaz\ de-a lungul cus\turii cap la cap.
Reglarea defectoscopului se face cu ajutorul unor pl\ci etalon cu
defecte artificiale ([an]uri cu diferite adâncimi [i l\]imi), astfel ca amplificatorul (
cu prag de sensibilitate reglabil) s\ intre în func]iune [i s\ activeze sistemul de
avertizare luminos sau/[i sonor începând de la m\rimea [i forma dorite ale
defectului.
Avantajele controlului prin induc]ie sunt:
controlul este rapid, simplu de executat [i eficace;
condi]iile de munc\ sunt îmbun\t\]ite deoarece nu se lucreaz\ cu
pulberi sau cu radia]ii periculoase pentru organism;
nu sunt necesare opera]ii speciale de cur\]ire a pieselor înainte sau
dup\ efectuarea controlului;
se depisteaz\ defecte dispuse pân\ la 20-25 mm, adâncime mai
mare decât în cazul pulberilor;
deoarece semnalul de defect este electric, controlul permite
înregistrarea automat\ a defectelor sau sortarea automat\ în cazul unei
produc]ii de serie.
Metoda de control magnetic prin induc]ie prezint\ dezavantajele:
nu indic\ forma, m\rimea [i locul exact de amplasare al defectului;
are sensibilitate mai redus\ la defecte de suprafa]\ în compara]ie cu
metoda cu pulbere magnetic\;
poate fi aplicat\ cu u[urin]\ numai la îmbin\ri cap la cap.
Controlul magnetic prin induc]ie se recomand\ a fi folosit în combina]ie cu cel
cu radia]ii penetrante ^n scopul m\ririi productivit\]ii [i reducerii pre]ului de
cost al celui din urm\. ~n acest caz, defectoscopul magnetic va indica zonele
de cus\tur\ cu defecte inadmisibile (defecte mai mari decât cele pentru care
a fost reglat aparatul), iar cercetarea acestor zone, în vederea remedierii sau
rebut\rii, se va face pe radiografii.
58

Cap 4
CONTROLUL ULTRASONIC

4.1. PRODUCEREA ULTRASUNETELOR

Se denume[te ultrasunet o und\ elastic\ cu frecven]\ superioar\

sunetului. O clasificare a undelor dup\ frecven]\ poate fi f\cut\ astfel:
0…10 Hz – infrasunete. Sunt vibra]ii acustice de frecven]\ inferioar\
celor ce produc o senza]ie auditiv\. Nu au domenii majore de utilizare.
Exist\ teorii contradictorii referitoare la influen]a acestora asupra psihicului
uman.
10…20.000 Hz – sunete (al]i autori men]ioneaz\ 16…16.000 Hz).
Produc senza]ie auditiv\.
2.104…1010 Hz – ultrasunete. ~n domeniul acesta deosebim, dup\
aplica]iile practice, dou\ zone:
50 – 200 KHz – aplica]ii diverse;
1 – 10 MHz – control materiale metalice.
Ultrasunetele din domeniul kHz au numeroase aplica]ii în medicin\
(tratament sau diagnostic – ecograf), în chimie (solu]ii coloidale, decant\ri), în
petrochimie (desprinderea depunerilor de pe pere]ii conductelor sau
rezervoarelor), loca]ie (depistarea submarinelor, a bancurilor de pe[ti, a reliefului
submarin), tehnic\ (cur\]irea suprafe]elor, sudare, m\sur\tori de grosimi),
metalurgie (determinare de propriet\]i) [i în alte domenii, printre care controlul
nedistructiv al materialelor nemetalice, cu viteze mici de propagare a US.
La noi în ]ar\, defectoscopia ultrasonic\ este reglementat\ prin STAS
6914-75 – terminologie, STAS 7802-79 – blocuri de calibrare pentru verificarea
[i reglarea defectoscoapelor, STAS 9552-83 – controlul US al îmbin\rilor sudate
cap la cap, STAS 10836-77 controlul îmbin\rilor sudate în col], STAS E 12671-
88 – controlul US al ]evilor de o]el, STAS 12377-85 – controlul plac\rilor, STAS
8866-82 – controlul US al laminatelor.

4.1.1. Propriet\]ile ultrasunetelor

Defectoscopia ultrasonic\ are la baz\ urm\toarele propriet\]i importante
ale mi[c\rii vibratorii :
propagarea ultrasunetelor (US) în medii omogene are loc în linie
dreapt\;
viteza de propagare a undelor US este o constant\ care depinde de
natura mediului în vibra]ie;
undele ultrasonice se transmit de la un mediu la altul respectând legile
reflexiei [i refrac]iei; constituie principul de baz\ al controlului, iar subiectul
va fi tratat separat, mai am\nun]it;