Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Therapy
Laborator 3
Rugină Alina
Grupa 1446
1. Introducere
Cancerul reprezintă principala cauză a morții în zilele noastre. Numărul oamenilor care
decedează din cauza cancerului crește de la an la an. O problemă majoră în terapia cancerului
este faptul că, doza de medicamente chimioterapeutice necesare pentru a anihila toate celulele
unei tumori va cauza efecte secundare negative severe pacienților.
Folosirea nanoparticulelor magnetice este una dintre încercările de a depăși această
problemă. Se cercetează diferite metode de a folosi aceste particule pentru tratarea diferitelor
tipuri de tumori. Cele mai folosite sunt particulele superparamagnetice de Fe3O4 ca și
transportori de agenți chimioterapeutici. Aceste particule sunt biodegradabile și se mai folosesc
și ca agenti de contrast în imagistica cu rezonanța magnetică.
Scopul metodei Magnetic drug targeting (MDT) în terapia cancerului este de a concentra
medicamente chimioterapeutice în țesutul tumoral într-o doză mai redusă decat în cea
administrată în tratamentul normal cu citostatice.
Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul nanoparticulelor superparamagentice având
legate un agent chimioterapeutic. Aceste nanoparticule se administrează intra-arterial în
apropierea tumorii de tratat și sunt concentrate în aceasta cu ajutorul unui câmp magnetic
puternic.
2.Definirea modelului
Un magnet permanent;
Secțiune printr-un vas de sânge;
Țesut;
Aer.
Figura 1. Reprezentarea geometrică a modelului
Observații: Apar forțele de magnetizație sub acțiunea cărora particulele magnetice din
sânge vor fi atrase către zona de interes. Sângele este combinat cu ferofluid pentru a face posibilă
interacțiunea cu câmpul magnetic. Direcția forțelor de magnetizație este dată de săgețile negre.
Acestea se orientează către zona magnetului permanent, atragând după sine și particulele
magnetice și medicamentația propusă.
Distribuția forțelor de magnetizație în volumul vasului de sânge ilustrează forțe mai mari
(maxime) în zone unde gradientul densității de energie este mai mare, adică acolo unde aceasta
variază mult. Zonele cu gradient mare se regăsesc sub magnet, de aceea ne orientam spre un
câmp magnetic cât mai neuniform.
Figura 6. Distribuția forțelor de magnetizație în volumul vasului de sânge
(F_mg)
Figura 10. Efectul vâscos la peretele superior, dar și la cel inferior în timpul de 0.25 s
Figura 11. Forța de magnetizatie pe direcția y pentru peretele superior (verde) și pentru peretele
inferior (mov)
Observatii: În figura 11 se poate observa reprezentarea grafica a foretei exercitate atat
pe peretele superior ( catre magnet), cât și pe peretele inferior. Aceasta se poate reprezenta la
orice moment de timp, întrucat datele vor coincide. Curba peretelui superior este mai mare,
deoarece acesta este mult mai aproape de magnet, față de peretele inferior care este mai
îndepărtat.