Capitolul 3

3.1. CÂMPUL MAGNETIC ÎN VID

Câmpul magnetic apare în vecin tatea conductoarelor parcurse de curent
electric, a corpurilor electrizate în mi care i a corpurilor aflate în stare de magnetizare.
Câmpul magnetic exercit ac iuni ponderomotoare (for e sau cupluri) asupra corpurilor
aflate în una din aceste st ri.
Studiul câmpului magnetic independent de câmpul electric este posibil numai în
regim sta ionar. În regim nesta ionar, câmpul electric i câmpul magnetic apar numai ca
aspecte ale unui sistem unic – câmpul electromagnetic – care poate exista independent
de corpuri.

3.1.1. INDUC IA MAGNETIC ÎN VID

Introducerea m rimii de stare care caracterizeaz câmpul magnetic în vid –

induc ia magnetic în vid – se face ca i în cazul câmpului electrostatic pe baza unui
experiment idealizat. Se consider un sistem de corpuri aflate în stare electrocinetic sau
în stare de magnetizare sta ionar , astfel încât câmpul magnetic în spa iul vid care le
înconjoar s fie constant în timp, ceea ce se constat prin constan a în timp a ac iunilor
ponderomotoare.
Pentru caracterizarea câmpului magnetic într-un punct n
A
se urm re te ac iunea ponderomotoare care se exercit asupra I n
unui corp de prob . Drept corp de prob se consider o mic A
spir , foarte sub ire, parcurs de curent, numit bucla de
curent (fig. 3.1). Bucla de curent se caracterizeaz din punct I
de vedere magnetic prin vectorul
mb I A I A n , (3.1) Fig. 3.1.
numit momentul buclei.
Dac bucla are N spire, atunci aria ei se consider A = NAS, AS fiind aria unei
spire. Aducând bucla într-un punct din spa iu unde exist câmp magnetic, asupra ei se
exercit un cuplu de for e dat de rela ia:
C m b Bv sau C I A Bv (3.2)
M rimea vectorial Bv se nume te induc ie magnetic în vid i în sistemul
interna ional de unit i de m sur (SI) se m soar în tesla (T). În sistemul de unit i
CGSem pentru induc ia magnetic este utilizat unitatea de m sur numit gauss (Gs),
1T = 104Gs.
Dac se examineaz toate punctele spa iului în care se presupune c exist câmp
magnetic ( Bv 0) , se pot construi ni te linii care au particularitatea c tangenta la

1
aceste linii are în orice punct direc ia local a vectorului induc iei magnetice Bv . Aceste
linii se numesc linii de câmp i totalitatea lor formeaz spectrul câmpului magnetic.
Liniile de câmp se numesc i linii de induc ie magnetic i au ecua ia vectorial
d s Bv 0 . (3.3)
Într-un sistem de coordonate carteziene, ecua ia liniilor de câmp este:
dx dy dz
. (3.4)
B vx B vy B vz
Câmpul magnetic este omogen dac în fiecare punct vectorul Bv are aceea i
valoare i orientare, liniile de câmp fiind paralele i echidistante.

3.1.2. FLUXUL MAGNETIC ÎN VID

Fluxul magnetic este o m rime derivat scalar care caracterizeaz proprie-

t ile câmpului magnetic în raport cu o suprafa S dat , fiind definit prin integrala de
suprafa a induc iei magnetice Bv (fig. 3.2).
d dA
S B v d A B v cos dA . (3.5) Bv
nS
Sr Sr
În câmp omogen i pentru o suprafa S plan de
arie A, fluxul magnetic este S
B v A cos , (3.6)
iar în cazul când suprafa a este ortogonal pe liniile de
câmp, rela ia devine
Fig. 3.2.
BvA . (3.7)
Unitatea de m sur pentru fluxul magnetic în sistemul interna ional de unit i de
m sur (S.I.) se nume te weber (Wb): 1Wb = 1T 1m2. Se mai utilizeaz i unitatea de
m sur numit Maxwell (Mx), 1Wb = 108Mx (sistemul CGSem).
În cazul unei bobine, conturul pe care se sprijin suprafa a S prin care se
calculeaz fluxul magnetic se ia de-a lungul conductorului bobinei. În acest caz apar
no iunile de flux magnetic fascicular i flux magnetic
M Bv
înl n uit sau total.
În figura 3.4 s-a reprezentat suprafa a elicoidal
(ha urat ) care se sprijin pe conductorul bobinei, dou
linii de induc ie magnetic i s-a notat cu U tensiunea
dintre bornele M i N ale bobinei.
Fluxul magnetic fascicular notat cu , este fluxul
magnetic care str bate por iunea de suprafa elicoidal
care se sprijin pe o singur spir a bobinei: U

BvdAk (3.8)
S k

Fluxul magnetic prin suprafa a total se calculeaz N

inând cont c fiecare linie de câmp intersecteaz de mai
multe ori suprafa a S .
Fig. 3.4.

2
 Fluxul magnetic înl n uit sau total este fluxul magnetic care str bate suprafa a
elicoidal care se sprijin pe toate spirele bobinei

BdA . (3.9)
S
Dac bobina are N spire se observ c exist rela ia
=N , (3.10)
deoarece fiecare linie a câmpului magnetic str punge de N ori suprafa a elicoidal care
se sprijin pe toate spirele bobinei.
Dac fluxul magnetic fascicular nu este acela i pentru toate spirele, atunci se
consider o valoare medie a fluxului magnetic fascicular, denumit flux magnetic
fascicular mediu.

3.1.3. FOR E PARTICULARE ÎN CÂMP MAGNETIC

3.1.3.1. For a magnetic (for a Lorentz)

For a Lorentz sau for a magnetic este for a care se exercit asupra unui mic
corp înc rcat electric, aflat în mi care în câmp magnetic. Experimental s-a constatat c
asupra unui mic corp înc rcat cu sarcina electric dq care se deplaseaz cu viteaza v
într-un câmp magnetic de induc ie Bv (fig. 3.5), se exercit for a
Fmq q v Bv , (3.11) Fmq
având direc ia perpendicular , atât pe direc ia de deplasare,
cât i pe direc ia local a vectorului induc ie magnetic . Bv
În modul, for a magnetic este
v
Fmq = q v Bv sin (3.12) q
Din expresiile for ei magnetice (3.11) i (3.12) rezult : Fig. 3.5.
- asupra sarcinii aflate în repaus ( v 0 ) nu
ac ioneaz câmpul magnetic;
- dac sarcina se deplaseaz pe o direc ie perpendicular pe linii de câmp
magnetic ( v Bv ), for a este maxim ;
- dac sarcina se deplaseaz paralel cu liniile de câmp magnetic ( v || Bv ), for a
este nul .
Dac în domeniul considerat exist i câmp electric de intensitate E v , rela ia
lui Lorentz pentru for a total exercitat asupra sarcinii elementare este
Fq qE v q v Bv . (3.13)

3
 3.1.3.2. For a electromagnetic (For a Laplace)
Se nume te for electromagnetic sau for Laplace, for a care se exercit
asupra unui conductor parcurs de curent electric, aflat în câmp magnetic.
Experimental, se constat c for a care se exercit
asupra elementului de lungime ds a conductorului parcurs de
curentul i situat în câmpul magnetic de induc ie Bv (fig. 3.6) C
Bv
este dat de rela ia
ds
dFem i d s Bv . (3.16) dFem
For a care ac ioneaz asupra conductorului se
calculeaz prin integrare pe conturul C al acestuia
i

Fem i (d s B v ) . (3.17)
C Fig. 3.6.
Sensul for ei este dat de produsul vectorial ds Bv . For a este maxim dac
conductorul este perpendicular pe liniile de câmp d s Bv i este nul dac conductorul
este paralel cu liniile de câmp d s || Bv .

3.1.3.3. For a electrodinamic (for a Ampère)

Se consider conductoarele C1 i C2
filiforme, rectilinii, dispuse paralel la distan a d
mult mai mic decât lungimea lor i parcurse de i1 d
curen ii de conduc ie i1 i i2 (fig. 3.7). l
For ele lui Laplace F21 i F12 care se u12
exercit asupra unei por iuni de lungime l din firul i2
F21
1 i respectiv din firul 2, au urm toarele u 21
propriet ii: C1 F12
satisfac principiul ac iunii i reac iunii,
F12 F21 ;
dac curen ii au acela i sens for ele sunt C2
de atrac ie, iar dac au sensuri opuse, sunt de
Fig. 3.7.
respingere;
în valoare absolut for ele sunt egale, propor ionale cu produsul curen ilor i
invers propor ionale cu distan a d dintre conductoare
2 i1i2 l
F12 F21 m (3.18)
d
unde m este o constant universal ce se refer la propriet ile magnetice ale vidului,
având expresia:
0
m , (3.19)
4
În aceast rela ie este un coeficient de ra ionalizare, iar 0 este o constant universal
– permeabilitatea magnetic a vidului, 0 = 4 10-7H/m.
Se noteaz de obicei: 0 = 4 m , m = 10-7.
În sistemele de unit i ra ionalizate, = 1 i expresiile for elor se scriu:
ii l
F F µ . (3.20)
2 d

4
 Pe baza for ei electromagnetice s-a definit unitatea de m sur a intensit ii
curentului electric ca unitate fundamental în S.I. de unit i: un amper fiind intensitatea
curentului electric care, circulând prin dou conductoare filiforme, rectilinii, infinit
lungi, situate paralele în vid la distan a de un metru, produce o for egal cu 2 10-7
newtoni pe fiecare metru de lungime a conductoarelor.
Notând cu u12 , respectiv u 21 versorii orienta i de la firul 1 la firul 2 i respectiv
de la firul 2 la firul 1, expresiile vectoriale ale for elor electrodinamice se scriu:
i1 i2 l i1 i2 l
F21 µo u 12 ; F12 µo u 21 (3.21)
2 d 2 d
Raportul dintre induc ia magnetic în vid Bv i permeabilitatea absolut a
vidului o reprezint intensitatea câmpului magnetic în vid
Bv
Hv . (3.22)
µo

3.1.4. TENSIUNEA MAGNETIC .

TENSIUNEA MAGNETOMOTOARE.
Se define te tensiunea magnetic între dou puncte din câmp Um12, m rimea
scalar egal cu integral de linie a intensit ii câmpului magnetic de-a lungul unei
curbe C între cele dou puncte (fig. 3.8):
2 2
Hv C
u m12 H v ds . (3.23)
1( C ) 1
În regimurile statice i sta ionare, tensiunea ds
magnetic este invariabil în timp i se noteaz Um12. Dac
Fig. 3.8.
este variabil în timp se noteaz um12 i se nume te tensiune
magnetic instantanee.
În câmp magnetic uniform, tensiunea magnetic um12 între dou puncte P1 i P2
situate la distan a d (fig. 3.11) nu depinde de forma curbei C:
2 2 P2 P2
u m12 H v ds H v cos ds H v d cos (3.24) d um12 = 0
1C 1C Hv
C
Dac P1 i P2 se g sesc pe aceea i linie de P1 P1
câmp, = 0 i tensiunea magnetic este pozitiv ,
dcos P1 um12 = Hvd P2
um = Hv d > 0. (3.25)
Fig. 3.3.
Dac punctele P1 i P2 sunt situate pe o dreapt
perpendicular pe liniile de câmp ( 2 ), tensiunea magnetic este nul .

5
 3.1.5. TEOREMA LUI AMPÈRE. SOLENA IA.
Efectuând experien ele asupra curentului continuu, Ampère a demonstrat c
tensiunea magnetomotoare în lungul unei curbe închise de o form oarecare este egal
cu intensitatea curentului de conduc ie înl n uit de aceast curb :
Hv
um H vds ik (3.26)
k S

În membrul drept intr to i curen ii înl n ui i de curba i1 i2 ds

închis , respectiv curen ii care trec prin suprafa a S i3
delimitat de aceast curb . Semnul acestor curen i se stabile te i5
dup regula burghiului drept în raport cu sensul de referin ales i4
pentru curba . Astfel, pentru situa ia ilustrat în figura 3.10,
avem: H v d s i1 i2 i3 i4 i5 . Fig. 3.10.

Tensiunea magnetomotoare um depinde numai de intensitatea curentului electric

de conduc ie pe care-l înl n uie curba închis i nu depinde de modul cum se
repartizeaz curentul în conductoare. Dac S este suprafa a deschis care se sprijin pe
curba trasat exclusiv prin vid, curentul total prin suprafa a S – iS – se nume te
solena ie i se noteaz cu S .
În cazul unei bobine cu N spire parcurs de curentul
electric de conduc ie i, solena ia bobinei S se refer la o suprafa i
S str puns de toate spirele bobinei (fig. 3.11). Este evident c
solena ia bobinei este dat de rela ia: N
S Ni . (3.27)
Unitatea de m sur a solena iei în S.I. este amperul, în
S
general, iar pentru o solena ia bobinei unitatea de m sur se = Ni
nume te ampersipr (Asp). Fig. 3.11.
Cu aceste preciz ri, teorema lui Ampère se enun astfel:
tensiunea magnetomotoare um în lungul unei curbe închise trasat exclusiv prin vid
este egal cu curentul total iS , respectiv cu solena ia curen ilor de conduc ie S prin
orice suprafa deschis S care se sprijin pe curba :

um H vds S . (3.28)

6
 3.2. CÂMPUL MAGNETIC ÎN SUBSTAN
3.2.1. Curen i moleculari (ampèrieni)

Experimental se constat c dac acelea i circuite, parcurse de aceea i curen i,

sunt a ezate într-o substan , nu în vid, sau dac cel pu in o parte din vecin tatea acestor
circuite este ocupat de o substan oarecare, induc ia magnetic este modificat de
prezen a substan ei. Aceast modificare a induc iei magnetice în prezen a unei substan e
se explic , la nivel microscopic, prin existen a în substan a a a-numi ilor curen i
moleculari sau amperieni (dup numele celui care i-a introdus). Ace ti curen i sunt
determina i de mi carea pe orbite închise i de dimensiuni submoleculare a purt torilor
lega i (mi carea orbital a electronilor), precum i de mi carea de rota ie proprie (de
spin) a particulelor elementare (mi carea de spin a electronilor).
Din punct de vedere magnetic, curen ii amperieni pot fi asimila i q-
unor mici bucle de curent la nivel atomic sau molecular (fig. 3.12).
iamper
În absen a unui câmp magnetic din exterior, orientarea q+
haotic a curen ilor amperieni (moleculari) nu produce un câmp A0
magnetic macroscopic rezultant. În cazul magne ilor permanen i
ace ti curen i moleculari sunt ordona i intrinsec dând na tere unui Fig. 3.12.
câmp magnetic macroscopic rezultant în substan .
Câmpul magnetic exterior influen eaz substan ele în sensul ordon rii curen ilor
moleculari. Suprapunerea câmpului magnetic al curen ilor moleculari peste câmpul
magnetic al conductoarelor parcurse de curen i d na tere unui câmp magnetic rezultant
în substan . Exist o categorie de substan e la care curen ii moleculari, sub ac iunea
unui câmp magnetic exterior, se ordoneaz în a a fel încât produc o intensificare a
câmpului magnetic rezultant. Aceste substan e se numesc paramagnetice. Exist i o
alt categorie de substan e, numite diamagnetice, la care curen ii moleculari se
orienteaz sub ac iunea unui câmp magnetic exterior în a a fel încât sl besc câmpul
rezultant din substan .

3.2.2. Momentul magnetic. Magnetiza ia.

Starea corpurilor care în câmp magnetic sunt ac ionate de for e i cupluri
suplimentare fa de cele condi ionate de starea lor electrocinetic , sau de starea de
înc rcare cu sarcin electric în mi care, se nume te stare de magnetizare, sau de
polarizare magnetic . Corpurile aflate în stare de magnetizare se numesc magnetizate.
Starea de magnetizare pentru corpuri de dimensiuni mici se caracterizeaz cu
m rimea vectorial m , numit moment magnetic, analog cu momentul buclei de curent.
Introducând într-un câmp magnetic omogen de induc ie B v mici corpuri
magnetizate, de exemplu buc i mici de fier, se constat c acestea se rotesc,
orientându-se în sensul vectorului induc ie B v dup o ax numit ax de magnetizare.
Cuplul care ac ioneaz asupra micului corp magnetizat este dat de rela ia:
Cm m Bv . (3.29)

7
 Prin fragmentarea macroscopic a unui corp magnetizat finit, fiecare fragment
de volum V are un moment magnetic m . Starea de magnetizare a unui corp finit se
caracterizeaz local prin m rimea vectorial egal cu densitatea de volum a momentului
magnetic numit magnetiza ie M :
d m dm
M lim . (3.30)
V 0 V dV
Momentul magnetic rezultant al corpului va fi:

m M dV . (3.31)
V

3.2.3. Magnetizare temporar i magnetizare permanent

Corpurile al c ror moment magnetic se anuleaz dup suprimarea câmpului

magnetic în care au fost aduse se numesc cu magnetizare temporar , iar m rimile care
caracterizeaz starea lor de magnetizare sunt: momentul magnetic temporar m t i
magnetiza ia temporar M t .
Corpurile care prezint o magnetizare chiar i în lipsa unui câmp magnetic
produs din exteriorul lor, sau care aduse într-un câmp magnetic p streaz o magnetizare
dup suprimarea câmpului excitator, se numesc cu magnetizare permanent . M rimile
ce caracterizeaz magnetizarea permanent sunt: momentul magnetic permanent m p ,
magnetiza ia permanent M p .
În general, se poate scrie deci:
m m t Bv mp
(3.32)
M Mt H Mp
unde H este intensitatea câmpului magnetic în substan .

3.2.4. LEGEA MAGNETIZA IEI TEMPORARE

Corespunz tor celor dou st ri posibile de magnetizare, temporar i
permanent , vectorul magnetiza ie are dou componente:
M M t (H) M p . (3.33)
Magnetiza ia permanent M p este independent de câmpul magnetic exterior,
iar magnetiza ia temporar M t depinde de intensitatea câmpului magnetic H în care se
introduce corpul supus magnetiz rii. Legea magnetiza iei temporare se refer la aceast
leg tur dintre magnetiza ia temporar M t i intensitatea câmpului magnetic H .
Experimental se constat c , atât în regim sta ionar, cât i în regim variabil în
timp, este satisf cut urm toarea lege de material: în fiecare punct i în orice moment,
magnetiza ia temporar este func ie de intensitatea câmpului magnetic:
Mt M t (H) . (3.34)

8
 Rela ia (3.34) caracterizeaz materialul, legea magnetiza iei temporare fiind o
lege de stare i de material a câmpului electromagnetic.
Dup modul explicit al acestei dependen e, materialele se clasific în: izotrope
sau anizotrope, liniare sau neliniare, cu sau f r histerezis.
Un material magnetic este izotrop dac sub ac iunea unui câmp magnetic având
orice orientare în corp, se magnetizeaz temporar în direc ia câmpului i este liniar
dac , local, magnetiza ia temporar instantanee M t r , t este propor ional cu
intensitatea instantanee a câmpului H ( r , t ) :
M t ( r, t ) m H( r , t ) (3.35)
Factorul de propor ionale m este o constant de material numit
susceptivitatea magnetic a mediului (m rime adimensional ). Pentru materialele
magnetice liniare, susceptivitatea magnetic este în general independent de H , dar
depinde de condi ii de natur nemagnetic cum sunt: temperatura, presiunea, etc. Spre
deosebire de susceptivitatea electric e , care este întotdeauna pozitiv , cea magnetic
m poate fi atât pozitiv (materiale paramagnetice), cât i negativ (materiale
diamagnetice).

3.2.5. LEGEA LEG TURII DINTRE INDUC IE,

INTENSITATE I MAGNETIZA IE

Experien a arat c în orice mediu i în orice regim al câmpului electromagnetic

este satisf cut ecua ia vectorial :
B 0 (H M) (3.36)
numit legea leg turii dintre induc ie, intensitate i magnetiza ie: în fiecare punct din
câmp i în fiecare moment, induc ia magnetic B este propor ional cu suma dintre
intensitatea câmpului magnetic H i magnetiza ia M , factorul de propor ionalitate fiind
permeabilitatea magnetic a vidului 0 .
Dac materialul este f r magnetiza ie permanent , utilizând legea magnetiza iei
temporare, rela ia (3.35) devine:
B 0 (H M t ) 0 (1 m )H 0 r H H (3.37)
în care m rimea adimensional r 1 m se nume te permeabilitatea magnetic
relativ , iar 0 r se nume te permeabilitatea magnetic absolut a mediului i se

m soar , ca i 0 , în henry pe metru [H/m].

9
 3.2.5. LEGEA FLUXULUI MAGNETIC

Fluxul magnetic printr-o suprafa închis oarecare, egal cu integrala de

suprafa a produsului scalar dintre induc ia magnetic i elementul de arie vectorial,
este în fiecare moment nul:

B dA 0 (3.38)

Întrucât în ecua ie nu intervin m rimi de material, legea fluxului magnetic este o

lege general i de stare a câmpului electromagnetic.
O consecin imediat a acestei legi este faptul c nu exist sarcini magnetice,
similare celor electrice.
Aplicând teorema Gauss-Ostrogradski integralei din membrul drept al ecua iei
(3.38) i inând seama c suprafa a i deci volumul V sunt arbitrare, rezult :
div B 0 . (3.39)
În fiecare punct din câmp i în fiecare moment, divergen a induc iei magnetice
este identic nul .
Consecin a faptului c div B 0 este c induc ia magnetic este un vector câmp
solenoidal – liniile de câmp magnetic sunt închise sau cvasiînchise (se închid la infinit).

10
 Capitolul 4

4.1. LEGEA INDUC IEI ELECTROMAGNETICE

Fenomenul induc iei electromagnetice, descoperit de M. Faraday în anul 1831,
const în apari ia unei tensiuni electromotoare într-un circuit în care exist o varia ie în
timp a fluxului magnetic.
În forma integral , enun ul legii este: tensiunea electromotoare e produs prin
fenomenul induc iei electromagnetice de-a lungul unei curbe închise este egal cu
viteza de sc dere în timp a fluxului magnetic S prin orice suprafa S care se
sprijin pe curba
d S
e . (4.1)
dt
d S
Propor ionalitatea dintre e i a fost stabilit de Faraday, iar semnul
dt
schimbat al acestei propor ionalit i a fost introdus de Lenz.
În cazul unei bobine cu N spire, curba se ia de-a lungul conductorului bobinei
i în expresia t.e.m. induse (4.1) intervine fluxul magnetic total, S N ,
d S d
e N . (4.2)
dt dt
Tensiunea electromotoare indus de fluxul magnetic variabil în timp este egal
cu integrala curbilinie a unei componente de câmp electric distinct de câmpul imprimat
E i i de cel electrostatic E c , numit câmp electric indus sau solenoidal E s :
d
e Es ds E ds B dA (4.3)
dt S

în care E s s-a înlocuit cu E deoarece E E s E c , iar tensiunea electromotoare a

câmpului coulombian este nul , E c ds 0.

Derivata fluxului magnetic din membrul drept se calculeaz inând seama de

cele dou cauze ale varia iei fluxului: varia ia local în timp a induc iei magnetice i
deplasarea mediului, adic a curbei , respectiv a suprafe ei S .
Derivata fluxului magnetic în raport cu timpul se scrie:
d df B
B dA dA , (4.4)
dt S S
dt

11
 df B
unde reprezint derivata de flux a induc iei magnetice i are expresia
dt
df B B B
v div B rot ( B v ) rot ( B v ) , (4.5)
dt t t
în care s-a inut cont de legea fluxului magnetic, div B 0 .
Forma integral dezvoltat a legii induc iei electromagnetice se scrie:
B
e E ds dA rot ( v B) d A (4.6)
S
t S

Tensiunea electromotoare indus e con ine doi termeni:

tensiunea electromotoare indus prin pulsa ie, numit i tensiune
electromotoare static sau de transformare
B
e tr dA (4.7)
S
t

stabilit exclusiv prin varia ia în timp a induc iei magnetice, suprafa a S fiind fix ;
tensiunea electromotoare indus prin mi care:

e misc rot ( v B) d A (4.8)

S

stabilit exclusiv prin varia ia în timp a suprafe ei S , respectiv a curbei , induc ia

magnetic fiind constant în timp.
Aplicând membrului drept teorema lui Stokes, rezult :
e misc ( v B) d s (4.9)

Tensiunea electromotoare elementar de misc indus ds

în elementul de contur d s care se deplaseaz cu viteza v v ds
(fig. 4.1) este
de misc (v B) d s . (4.10)
Bv
Sensul de referin al tensiunii electromotoare
induse de misc este sensul de înaintare al burghiului drept Fig. 4.1.
care se rote te de la v spre B .
De exemplu, într-un conductor drept de lungime l
care se deplaseaz cu viteza v într-un câmp magnetic uni-
form de induc ie constant B (fig. 4.2) tensiunea electro- l v B
motoare indus este
e misc (v B) l v B l sin cos (4.11)
Tensiunea electromotoare indus , e misc , se anuleaz
v
dac doi dintre vectorii produsului mixt sunt paraleli: în B
consecin , tensiunea electromotoare indus prin mi care
este nenul numai dac conductorul în mi carea lui intersec- Fig. 4.2.
teaz liniile câmpului magnetic.

12
 4.2. GENERAREA TENSIUNILOR
ELECTROMOTOARE ALTERNATIVE
O'
Se consider o bobin dreptunghiular cu laturile 2a i b
(fig. 4.3). Bobina se rote te cu n rot/s în jurul axei proprii OO'
într-un câmp magnetic omogen de induc ie B constant în timp 2a
i perpendicular pe axa spirei.
Notând cu = 2 n viteza unghiular , unghiul format
la un moment dat de normala la planul bobinei cu induc ia B
magnetic este: = t. Fluxul magnetic fascicular este:
b
BdA BA cos 2ab cos t cos t , (4.12) A
m
S i

unde m 2abB este fluxul fascicular maxim. e

Tensiunea electromotoare indus în bobin este
O
d Fig. 4.3.
e N N m sin t E m sin t (4.13)
dt
unde cu E m N m s-a notat valoarea maxim sau amplitudinea acesteia.
Tensiunea electromotoare e variaz sinusoidal în timp cu frecven a
f / 2 (fig. 4.4). Valoarea efectiv a tensiunii electromotoare este:
Em 2
E N f m 4,44 N f m (4.14)
2 2
Dispozitivul pune în eviden principiul alternatorului monofazat.

e,
1
e
B
0 3 2 = t
3 2
2 2

Fig. 4.4. 4.5.

Dac în loc de o bobin , dispozitivul con ine trei bobine dreptunghiulare

identice, dispuse simetric pe acela i ax (fig. 4.5), fluxurile magnetice fasciculare prin
cele trei bobine vor fi:

1 m cos t
2
2 m cos t (4.15)
3
4
3 m cos t
3

13
iar tensiunile electromotoare rezult :

e1 E m sin t
e2 E m sin t 2 (4.16)
3
4
e3 E m sin t
3
Tensiunile electromotoare ob inute
sunt sinusoidale (alternative) i formeaz un e1 e2 e3
sistem trifazat simetric (fig. 4.6).
Dispozitivul prezentat pune în
eviden principiul de func ionare al unui 0 2 4 2
t
generator electric trifazat . 3 3

Fig. 4.6.

4.3. INDUCTIVIT ILE CIRCUITELOR ELECTRICE

4.3.1. Inductivitatea proprie

Se consider o spir conductoare filiform nedeformabil , de contur , parcurs

de curentul i, situat într-un mediu omogen, liniar, de permeabilitate (fig. 4.7).
Dac spira se afl în afara zonei de influen a oric ror
fluxuri magnetice exterioare, se define te inductivitatea B
proprie a spirei ca fiind raportul pozitiv dintre fluxul magnetic S dA
S prin orice suprafa deschis S care se sprijin pe curba
i intensitatea curentului i prin spira de contur :
d
S
L 0 (4.17)
i
În cazul unei bobine cu N spire, conturul se ia de-a
i
lungul conductorului bobinei (fig. 4.8) i fluxul magnetic total Fig. 4.7.
prin suprafa a S este dat de rela ia S = N , fiind fluxul
printr-o spir (fluxul fascicular). Inductivitatea proprie a i
bobinei se define te prin raportul dintre fluxul magnetic total
i intensitatea curentului i prin bobin :
d
u L
N
L (4.18)
i i
Inductivitatea proprie a unei bobine având caracteristici
liniare este independent de valorile curentului i fluxului, Fig. 4.8.
fiind o caracteristic a bobinei.
Unitatea de m sur în S. I. pentru inductivitate se nume te henry(H): un henry
fiind inductivitatea bobinei prin care curentul de un amper stabile te fluxul magnetic de
un weber.

14
 4.3.2. Inductivit i mutuale
Se consider dou bobine având spirile filiforme, nedeformabile i men inute în
aceea i pozi ie relativ în mediul de permeabilitate (fig. 4.9). Dac o parte din fluxul
magnetic produs de unul din circuite (bobina 1 sau bobina 2), trece prin suprafa a
delimitat de conturul celuilalt circuit, atunci circuitele sunt cuplate magnetic. Se spune
c între cele dou circuite (bobine) exist un cuplaj magnetic mutual.
Dac se presupune i1 0 i i2 = 0 i se noteaz cu
11 fluxul total produs de curentul i1 care trece prin
suprafa a S 1 care se sprijin pe conturul 1 al circuitului 1 1 i1
(fluxul propriu al bobinei 1) i cu 12 fluxul total produs de 1
curentul i1 ce trece prin suprafa a S 2 care se sprijin pe NN
1 1
conturul 2 al circuitului 2, se definesc:
inductivitatea proprie a bobinei 1
1
d =
L11 11
N1 11
0; (4.19) i2 12 u12
12

i1 i2 0 i1 i2 0
2
2
inductivitatea mutual sau de cuplaj între bobina 1 N
i bobina 2 2 N2

d
L12 12
N2 12
0. (4.20) Fig. 4.9.
i1 i2 0 i1 i2 0

În mod similar, dac se presupune i2 0 i i1 = 0, se definesc:

inductivitatea proprie a bobinei 2
d
22 22
L 22 N2 0; (4.21)
i2 i1 0 i2 i1 0

inductivitatea mutual sau de cuplaj între bobina 2 i bobina 1

d
21 21
L 21 N1 0. (4.22)
i2 i1 0 i2 i1 0

Inductivitatea proprie este totdeauna pozitiv , îns inductivitatea mutual este

pozitiv sau negativ , dup cum sensurile de referin ale contururilor 1 i 2 sunt
asociate dup regula burghiului drept în acela i sens, respectiv în sens opus în raport cu
fluxul prin S 1 i prin S 2 .
În schemele electrice, bobinele cuplate magnetic
au câte unul din capete marcate, de obicei cu " " L12 = L21>0 L12 = L21<0
("polarizate"). Dac sensurile curen ilor sunt la fel fa i 1 i 2 i 1 i2
* * * *
de capetele marcate, inductivitatea mutual este pozitiv
(fig. 4.10). L1 L2 L1 L2
Valorile inductivit ilor mutuale sunt în general
egale i valoarea lor comun se mai noteaz i cu
M L12 L 21 . Fig. 4.10.

15
 4.3.3. Inductivit i utile i de dispersie
În general, numai o parte din liniile de câmp ale fluxului magnetic fascicular
propriu produs de una dintre bobine trece prin cealalt bobin cu care este cuplat
magnetic – aceast parte se nume te flux magnetic fascicular util (prescurtat flux
fascicular util). Partea care se închide direct prin aer i care nu înl n uie cealalt bobin ,
se nume te flux de dispersie sau flux de sc p ri.
Notând cu 11 – fluxul fascicular propriu al bobinei 1, 12 – fluxul fascicular
produs de prima bobin printr-o spir a bobinei 2 i cu 12 – fluxul fascicular de

dispersie al bobinei 1 fa de bobina 2 rezult rela ia:

11 12 12 (4.23)
Similar, fluxul fascicular propriu al bobinei 2 se scrie:
22 21 21 (4.24)
Liniile induc iei magnetice care se închid prin alte domenii decât cele utile, se
numesc linii de dispersie sau linii de sc p ri.
Partea din inductivitatea proprie L11 a bobinei 1 corespunz toare fluxului de
dispersie fa de bobina 2, se nume te inductivitate de dispersie a bobinei 1 fa de
bobina 2:
d
12 11 12
L 12 N1 N1 N1 ,
i1 i1 i1
respectiv:
d
N1
L 12 L11 L12 0 (4.25)
N2
Similar, se dovede te c inductivitatea de dispersie a bobinei 2 fa de bobina 1
este:
d
21 N2
L 21 N2 L 22 L 0 (4.26)
i2 N1 21
Din compararea rela iilor (11.13) i (11.14) rezult c , în general, inductivit ile
de dispersie sunt diferite, L 12 L 21 .
Termenii
N1 N2
L u12 L12 0 i L u 21 L 21 0 (4.27)
N2 N1
se numesc inductivitatea util a bobinei 1 fa de bobina 2, respectiv, inductivitatea
util a bobinei 1 fa de bobina 2. Prin urmare, inductivitatea proprie a fiec reia dintre
bobinele cuplate magnetic se compune din inductivit ile util i de sc p ri în raport cu
cealalt bobin :
L11 L 12 L u12 ; L 22 L 21 L u 21 . (4.28)

16
 4.1. ENERGIA CÂMPULUI MAGNETIC
Se consider un sistem de n circuite egk
(bobine) parcurse de curen ii electrici ik (k = 1, 2,
…,n), con inând sursele de tensiune egk (fig. 4.11). ik
Se consider circuitele formate numai din conduc- i1
toare liniare, izotope i omogene, iar tensiunile k
electromotoare egk pot fi variabile în timp. n
Dac se admite c circuitele sunt mobile sau eg1
deformabile, în intervalul de timp de la t la t + dt 1

ecua ia bilan ului energetic este

in egn
dWg Q L dWm (4.29)
unde: Fig. 4.11.
n

dWg egk ik dt – suma energiilor elementare debitate de surse,

k 1
n

Q R k i 2k dt – energia transformat ireversibil în c ldur pe rezisten ele Rk

k 1
ale circuitelor,
n

L X i dx i – lucrul mecanic efectuat de for ele generalizate Xi la o varia ie

i 1
dxi a coordonatelor generalizate xi.
dWm - varia ia energiei magnetice elementare localizat în câmpul magnetic al
celor n circuite.
Înlocuind în (4.29), se ob ine:
n n n

e gk i k dt R k i 2k dt X i dx i dWm (4.30)
k 1 k 1 i 1

În afara tensiunilor electromotoare egk ale surselor, în circuite se induc tensiuni

electromotoare ek date de legea induc iei electromagnetice:
d k
ek (4.31)
dt
Prin aplicarea legii lui Ohm fiec rui circuit în parte, se poate scrie:
egk + ek = Rkik sau egk = Rkik + d k (4.32)
dt
Înlocuind t.e.m. egk în ecua ia (4.213), ob inem succesiv:
n n n
2 d k 2
R i
k k ik dt R i dtk k X i dx i dWm ,
k 1
dt k 1 i 1

n n

dWm ikd k X i dx i . (4.33)

k 1 i 1

17
 Rela ia ob inut reprezint varia ia energiei magnetice elementare la varia ia
fluxurilor magnetice pentru circuite mobile.
Pentru calculul energiei magnetice, se consider mediul liniar din punct de
vedere magnetic i circuitele imobile în câmp (dxi = 0). Varia ia energiei magnetice este
dat exclusiv de varia ia fluxurilor magnetice:
n

dWm ik d k (4.34)
k 1

Se presupune starea ini ial identic nul ( ik 0 , k 0 ), iar starea final este
caracterizat de curen ii i fluxurile magnetice nota i cu ik i k . Dac mediul este
'
liniar din punct de vedere magnetic i se noteaz cu ik' i k curen ii i fluxurile
'
i k' k
magnetice pentru o stare intermediar , atunci raportul notat este
ik k

subunitar, iar i k' ik i d '

k k d . Pentru aceast stare, rela ia (4.6) se scrie:
n n

dWm' i k' d '

k ik k d (4.35)
k 1 k 1

Expresia energiei sistemului în starea final se ob ine prin integrare pentru

variind de la 0 la 1:
n 1 n

Wm ik k d 1 ik k (4.36)
k 1
2 k 1
0
n

Rela ia Wm 1 ik k reprezint expresia energiei magnetice a sistemului de

2 k 1

circuite (bobine) parcurse de curen i electrici de conduc ie sau, mai pe scurt, energia de
interac iune a curen ilor electrici.
Folosind rela iile lui Maxwell, adic explicitând fluxurile magnetice func ie de
n

inductivit i, k L jk i j , expresia energiei magnetice devine:

j 1
n n n n

Wm 1 L jk i jik 1 L i 2
jj j L jk i ji k (4.37)
2 k 1 j 1
2 j 1 j, k 1
( j k)

Pentru n = 1, se deduc expresiile energiei magnetice ale bobinei func ie de

inductivitatea proprie L, fluxul magnetic i curentul i:
2
Wm 1 i 1 Li 2 1 . (4.38)
2 2 2 L
Pentru n = 2, se ob in expresiile energiei magnetice a dou bobine cuplate
magnetic:
1 1
Wm L i2 L i 2 Mi1i2 . (4.39)
2 11 1 2 22 2

18