Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Raport laborator 1
Încălzirea unui conductor la trecerea curentului electric de
conducţie – Efectul Joule-Lentz

Manea Adina Andreea

Zăvoianu Diana Gabriela
Grupa 1446
N=5

Octombrie 2022
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Efectul Joule – Lentz

Încălzirea Joule reprezintă procesul prin care energia unui curent electric este convertită în
căldură pe măsură ce trece printr-o rezistență.
În special, atunci când curentul electric trece printr-un solid sau un lichid cu conductivitate finită,
energia electrică este convertită în căldură prin pierderi rezistive din material. Căldura este
generată atunci când electronii de conducere transferă energie atomilor conductorului prin
ciocniri datorate agitației termice.
https://www.comsol.com/multiphysics/the-joule-heating-effect

1. Conducția electrică
Pentru problema conducției electrice am creat în mediul de dezvoltare COMSOL un
pătrat cu latura de 1 metru și un cerc cu raza de 0.3 m cu centrul la intersecția diagonalelor
pătratului.

Am realizat diferența de potențial aplicând condițiile de frontieră, astfel: laturile de sus și

de jos și cele 4 arce de cerc din interior au primit condiția de a fi izolate electric, în timp ce
asupra laturii din stânga pătratului i s-a aplicat un potențial electric de V=0.15 [Vî (V=0.1+N/100
[V], unde N = 5), iar latura din dreapta are un potențial electric egal cu 0 V.

Prima dată au fost definite constantele (r0=1.754e-8, T0=293 și beta=0.0039) din meniul
Options, apoi a fost definită conductivitatea electrică ca funcție de temperatură (Scalar
expressions).

(1)

unde ρ0 este rezistivitatea electrică a materialului la temperature de referinţă, T0, β este

coeficientul de variatie a rezistivităţii electrice cu temperatură.

În figura următoare este reprezentată distribuția de potențial electric în placa de cupru.

Valoarea maximă a potențialului, de 0.15 V, încărcată pe latura din stânga este reprezentată în
culoare roșie. Potențialul scade succesiv odată cu aproprierea de latura din dreapta, regiune în
care se înregistrează valori minime, reprezentate în culoare albastră. Potențialul electric al acestei
laturi este setat ca fiind nul, fiind considerat „ground”.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Fig.1.1 Distribuția potențialului electric reprezentat prin harta de culori

Fig.1.2 Distribuția potențialului electric – CONTOUR

Folosind „arrow” și „ streamline“, am reprezentat densitatea totală a curentului electric J.

Se poate observa faptul că sensul curentului electric este de la borna pozitivă, unde potențialul
este mare, la cea negativă. Săgețile sunt mai proeminente în zona în care densitate de curent e
mai mare, aceasta fiind o consecință a îngustării plăcii din cauza cercului izolat electric.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Fig.1.3 Reprezentarea densității de curent electric J

Ulterior am reprezentat distribuția căldurii în placa de cupru printr-o hartă de culoare, evidențiind
efectul Joule. O temperatură mai mare, marcată cu culoarea roșie, a fost înregistrată în partea centrală a
semicercurilor de sus și de jos. Aceasta scade spre zonele de culoare albastră, adică extremitățile plăcii.

Fig.1.4 Distribuția căldurii în placa de cupru

 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Prin discretizare, utilizând funcția „Mesh Mode” se obține inițial un număr de 524 de
elemente. După o primă rafinare, se obțin 2096 de elemente apoi, la o a doua rafinare, numărul
elementelor crește la 8384. În imaginile de mai jos se pot observa cele 3 cazuri.

Fig.1.5 Mesh cu 524 elemente Fig. 1.6 Mesh cu 2096 elemente

Fig. 1.7 Mesh cu 8384 elemente

Pentru a de demonstra importanța rafinării rețelei în obținerea unui rezultat mai exact
am efectuat testul de acuratețe. În tabelul următor am înregistrat valorile obținute prin
integrarea intensităților de curent pentru fiecare dintre cele două laturi, stânga și dreapta, fiind
comparate prin realizarea unei diferențe, care reprezintă eroarea.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Tabel 1.1 Bilanțul nivelului de eroare

Număr elemente Js Jd ΔJ=|Js-Jd|

524 5,020897e-6 5,021562e-6 665
2096 5,01857e-6 5,018725e-6 155
8384 5,018122e-6 5,018159e-6 37

În graficul de mai jos putem observa că eroarea de calcul scade odată cu creșterea
rezoluției rețelei de calcul.

Fig. Grafic de acuratețe pentru densitatea de curent

2. Transferul de căldură

Pentru rezolvarea problemei transferului de căldură, am ales modelul termic „Heat

Transfer by Conduction”, din meniul ‘Multiphysics’, iar pentru a realiza o legătură între
problemă electrică și cea termică, se stabilește sursa de căldură ca fiind „Q_dc ”. Ulterior, am
stabilit condițiile de frontieră din ‘ Physics/Boundary Settings’ pentru laturile pătratului și cerc
astfel: laturile din stânga și dreapta și cercului li se impune o temperatură constantă de 300 K, iar
restul rămân izolate din punct de vedere termic.

Pentru a simula problema am ales un interval de timp cu ajutorul funcției „range”, care
este setată la (0, 50, 2000), unde prima valoare reprezintă momentul de timp inițial, a doua
valoare este pasul de timp, iar ultima este momentul de timp final.

Datorită schimbului de temperatură cu mediul, se observă că în partea de sus și de jos a

cercului, unde Q_dc avea valorile cele mai pronunțate temperatura nu este mare.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Temperatura maximă este înregistrată în vecinătatea laturilor izolate și este marcată cu

culoarea roșie. În zonele neizolate, de culoare verde, temperatura este impusă la valoare de 300
K prin condițiile de frontieră.

Fig.2.1 Distribuția de temperatură reprezentată prin harta de culori

În Figura 2.3 este reprezentată distribuția temperaturii, săgețile având rolul de a indica
fluxul de căldură care este mai pronunțat în zonele în care efectul Joule este mai puternic. Fluxul
de căldură circulă de la temperatură mare la temperatură mică, adică de la laturile izolate spre
cele cu temperatura impusă.

Fig. 2.3 Distribuția fluxului de căldură

 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

În continuare a fost efectuat un test de acuratețe a fluxului de căldură pe latura de sus

pentru un număr diferit de elemente.

Tabel

NUMĂR DE ELEMENTE Q [W/M]

524 300,44
2096 52,657
8384 10,400

Din graficul de mai jos se poate observa că pe măsură ce rețeaua de elemente este mai
fină, fluxul de căldură (q) tinde către 0.

Fig.2.4 Grafic de acuratețe pentru fluxul de căldură

 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Pentru punctul de coordonate (0, 0.4) s-au realizat 2 studii parametrice: unul pentru un
material care față de cupru are rezistivitatea electrică mai mare și unul pentru un material cu
conductivitatea termică mai mică. Pentru a realiza aceste teste am ales mesh-ul intermediar de
2096 de elemente.

Pentru primul studiu se va mări rezistivitatea de 2,4 și 8 ori. În figura următoare se poate
vedea faptul că temperatura de regim staționar scade odată cu creșterea rezistivității materialului.
O rezistivitate crescută este asociată cu un material cu proprietăți izolatoare mai bune, de aceea
densitatea de curent și temperatura vor scădea.

Fig.2.5 Variația temperaturii de staționare raportată la rezistivitate

În cel de-al doilea studiu s-a diminuat conductivitatea termică de 2, 4 și 8 ori, iar înainte
de acestea se readuce valoarea rezistivității la valoarea inițială.

În figura 2.6, se observă că pe măsură ce conductivitatea termică scade, temperatura de

regim staționar crește. La valori ale conductivității diminuate de 4, respectiv 8 ori a fost necesară
mărirea timpului de simulare pentru a vizualiza atingerea regimului staționar. De aceea,
modificarea conductivității termice la o valoare mai mică va fi caracteristică unui material cu
proprietăți izolatoare mai bune.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Fig.2.6 Variația temperaturii de staționare raportată la conductivitatea termică a materialului

A fost realizat un test de acuratețe prin integrarea Q_dc pe subdomeniul plăcii și a

fluxului de căldură. În tabelul următor au fost înregistrate valorile obținute, fiind comparate prin
realizarea unei diferențe, care reprezintă nivelul de eroare. Se observă că diferența scade pe
măsură ce numărul elementelor discretizate crește.

Nr. elemente i1=∫ Q dc i2=∫ q Δi=|i1-i2|

524 5.956516e5 5.909414e5 4710.2

2096 5.956258e5 5.94205e5 1420.8
8384 5.956239e5 5.952374e5 386.5
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Fig.2.7