Aplicatii medicale ale Efectului Joule

Introducere
Efectul termic, denumit i efectul Joule-Lenz, este reprezentat de
fenomenul disiprii cldurii ntr-un conductor atunci cnd acesta este
traversat de un curent electric. Acest fenomen este datorat interac iunii
sarcinilor purtatore de curent, electronii, cu atomii conductorului, ce opun
rezisten naintrii sarcinilor. Din interac iunea lor, electronii cedeaz
energie cinetic atomilor, marind astfel agitaia termic n masa
conductrului.
Cu alte cuvinte, cldura degajata ntr-un interval de timp, cnd un
conductor este traversat de un curent electric, de intensitate I, este
proporional cu ptratul intensitii curentului electric, cu rezistena
electrica i cu intervalul de timp considerat.

Legea se poate exprima: Q=I2*R*t

2. Q - caldur degajat , [J]
3. I - intensitatea curentului electric [A]
4. R rezistivitate electric[Ohm]
5. t timp [s]

In medicina Efectul Joule-Lenz este prezent la interventia a mai

multor aparate :
Electrochirugie cu bisturiu electronic
Funcia de bisturiu electronic este realizat de cureni de nalt
frecven,
care distrug esuturile prin efect termic local. Tierea (electrotomia),
coagularea, cauterizarea i uscarea se obin folosind frecvene de 250
kHz4 MHz, care dezvolt o energie termic W dat de forma local a
legii Joule-Lenz:

 W=tJ2.
n formula de mai sus J este densitatea de curent, rezistivitatea
esutului i t - timpul.
Principiul electrochirurgiei este prezentat n Figura 3, n care: (a)
sistem monopolar cu electrod neutru; (b) sistem monopolar fr electrod
neutru; (c) coagulare bipolar. n figur, 1 este esutul, 2 - electrodul
activ, 3 - electrodul neutru, 4 - pies auxiliar avnd comutatorul modului
de lucru, 5 - capacitate parazit, 6 - generator de nalt frecven, 7 - vas
de snge, 8 - penset bipolar. Electrodul activ este realizat din cauciuc
conductor sau oel inoxidabil i el poate avea form de cuit, scalpel,
sfer, ac sau bucl.
Practic, nclzirea lichidului celular produce un ir de microexplozii
care determin tierea esutului. Adncimea i durata tierii depind de
puterea semnalului, iar coagularea de puterea i gradul de modulaie al
semnalului de coagulare.

Transferul de caldura in tesut:

Ecuatia utilizata frecvent in modelarea transferului de caldura in tesutul
viu este ecuatia biocaldurii Pennes.Acest model de biocaldura a derivat
din masuratorile distributiei temperaturii la nivelul antebratului si include
contributiile din fluxul de sange si productia de energie termica
metabolica. Aceste contributii se neglijeaza deoarece efectul de racire a
sangelui in piele pe parcursul aplicarii impulsurilor electrice este foarte
mic,in comparatie cu contributia incalzirii rezistive.S-a demonstrat ca
aplicarea impulsurilor in timpul electroporarii determina reducerea rapida
si semnificativa a fluxului de sange in zona tratata.
Se foloseste ecuatia care descrie transferul de caldura prin
conductie,atat prin electrod,cat si prin tesut:
*c (k*T)=QDC, unde =densitatea materialului

impulsului

c=capacitatea caldurii specifice

k=conductivitatea termica
T=temperatura
QDC=incalzirea rezistiva generata in timpul

Stratul cornos trece prin mai multe faze de tranzitie induse termic,la
temperaturi ridicate.Au fost identificate patru tranzitii de faza:la
45C(ambalarea lipidelor,faza de
tranzitie), la 70C(topirea lipidelor,disparitia structurii bistrat), la
85C(poteina-

asociata tranzitiei lipidelor,proces ireversibil).Deci,este normal sa se

identifice modificari ale proprietatilor termice ale pielii,pe masura ce
temperatura creste in timpul aplicarii impulsului.O imagine schematica
a configurarii experimentale in vivo pe pielea de sobolan.Lungimea
acestui decupaj cuprinde grosimea pielii,plus un electrod.Porul din
stratul cornos si imprejurimile sale,constituie un model repetitiv de
astfel de pori in stratul cornos,sub electrozi.
Tensiunea de impuls(V0) a fost aplicata pe electrozi.Din cauza
simetriei pliului de piele,potentialul electric pe planul mijlociu al pliului
cutanat este jumatate din tensiunea aplicata(V 0/2).Izolarea electrica
reprezinta modelul infinit de pori(nu exista curent in tesut pe directia
paralela cu electrozii).De asemenea,nu exista schimb de caldura pe
directia paralela cu electrozii(izolare termica).
Temperatura-prag la care apar arsuri ale pielii este de 45C;cu toate
acestea,timpul de expunere a pielii la aceasta temperatura trebuie sa
fie ridicat(aproximativ o ora),in vederea aparitiei arsurilor cutanate.La
temperatura de 70C timpul in care se produce
arsura cutanata este de o secunda.Se observa,cu ochiul liber, o
oarecare roseata pe termen scurt,la cateva minute dupa aplicarea
impulsului.Aceasta este in mod constant mai mica pe partea de anod a
zonei tratate(in comparatie cu catodul),ceea ce arata ca aceasta
roseata tranzitorie poate fi atribuita modificarilor locale ale concentratiei
de ioni sau dezechilibrului pH-ului,deci nu este o consecinta a cresterii
temperaturii.
Figura 2.Schimbarile induse electric si termic de proprietatile de
material ale tesutului,la sfarsitul aplicarii impulsului electric.Culoare
inchisa in stratul cornos in jurul porilor:schimbare indusa termic de
expansiunea regiunilor de transport local.Gri inchis in epiderma
viabila:tesut electropermeabilizat.
Concluzii:
Este descrisa,teoretic,electropermeabilitatea pielii si cantitatea
de incalzire in interiorul si in jurul unui por creat electric in stratul
cornos al pielii.Modelul se adreseaza atat efectului electric,cat si
celui termic asupra tesutului cutanat.
Se analizeaza cantitatea de caldura din jurul si in interiorul porului
creat in stratul cornos al pielii pentru a evalua posibila deteriorare a

tesutului.Se observa ca nu a fost produs niciun efect nedorit asupra

pielii,in urma disiparii de caldura.
Deoarece cantitatea de caldura este diferita pentru fiecare aplicatie
in parte,efectul termic trebuie luat in considerare,deci simpla estimare
generala nu este suficienta in majoritatea cazurilor.

Bibliografie:
1.International Journal of Heat and Mass Transfer 54(2011), N.
Pavelj, D.
Miklavcic
http://www.sciencedirect.com
www.elsevier.com/locate/ijhmt