Cursul V

Interactiunea dintre electronii

incidenti si atomii tintei
Interactiunea dintre electroni incidenti si atomii tintei
• Cinetica - > exista doua tipuri
de interactiune electroni –
atomi care produc radiatie X
=>
• Radiatia de franare –
interactiunea electronului
incident cu nucleul = efect
Bremsstrahlung

• Radiatia caracteristica –
interactiunea electronului
incident cu un electron din
invelisul atomic
Interactiunea dintre electroni incidenti si atomii tintei
Interacţiunea poate avea loc în două moduri de unde rezultă şi
două componente distincte ale spectrului energetic de fotoni X
radiaţi de tub:

•Radiaţie de frânare
– interacţiunea parţială dintre electron şi câmpul electric al
învelişului electronic al atomilor ţintei
– electronul este încetinit (frânat) şi deviat de la direcţia iniţială
de propagare.
– energia cinetica “furată” de la electron este radiată ca o
cuantă (foton) a cărei energie depinde de gradul de
interacţiune (unghiul de ciocnire) şi care are o valoare
distribuită continuu în spectrul energetic până la valoarea
maximă stabilită de tensiunea anodică.

4
Interactiunea dintre electroni incidenti si atomii tintei
• Radiaţie caracteristică proprie materialului anodului

• are loc atunci când energia electronului incident este suficient

de mare (>70 keV pentru wolfram) pentru a smulge un
electron de pe straturile interne ale învelişului atomic.
• acesta este înlocuit de electroni de pe straturile externe
vecine simultan cu eliberarea unui foton de energie egală cu
diferenţa de nivel energetic între straturile succesive
• fotonii astfel radiaţi au energii exact definite ceea ce se
manifestă prin linii spectrale discrete, caracteristice
materialului anodului, suprapuse peste spectrul continuu al
radiaţiei de frânare.
 Spectrul energetic de emisie a tubului
Röntgen
În mod normal, pentru obţinerea de imagini radiografice se foloseşte
spectrul de frânare filtrat corespunzător.
Doar în mamografie
(unde nivelul de
radiaţie este foarte
scăzut în domeniul
25  30 keV) se
foloseşte radiaţia
caracteristica a unui
anod de molibden.

Generarea radiaţiei X – Tubul

6 Radiografia convenţională
Röntgen
 Spectrul energetic de emisie a tubului
Röntgen
• Spectrul de bază al radiației de
frânare are o energie maximă a
fotonului care corespunde energiei
electronilor incidenti.

• Schimbarea KVP electronilor incidenti

va modifica în general spectrul
radiației de frânare

• Suprafața totală de sub curba spectru

reprezintă numărul de fotoni sau
cantitatea de radiație produsa

• Dacă filtrarea este prezenta, spectrul

este în esență un triunghi
 Spectrul energetic de emisie a tubului
Röntgen
• Efectul valorii KV electronilor incidenti asupra
spectrului fotonilor rezultati =>
• Valoarea KV influenteaza puternic producerea de
radiații caracteristice.
• Nicio radiație caracteristică nu va fi produsa în
cazul în care valoarea numerica a KV este mai
mica decât energia de legătură a electronilor K-
shell.
• Când KV este crescut peste acest nivel prag,
cantitatea de radiație caracteristică este în general
proporțională cu diferența dintre KV operare
incidenta și o valoarea KV prag.
Interacţiunea radiaţiei cu
materialul biologic
Interacţiunea radiaţiei cu materialul biologic

• Tipurile de interactii ale radiatiei X cu materialul

biologic
• Importanta/ Influenta tipurilor de interactii ale
radiatiei X cu materialul biologic
• Explicarea fenomenului fizic de interactie al
radiatiei cu tesutul biologic
• Implicatiile efectului fotoelectric/ Compton in
formarea imaginii radiologice
• Atenuarea si absorbtia diferentiala
• Obtinerea imaginii cu raze X
 Interacţiunea radiaţiei cu materialul
biologic
 Când o substanţă este radiată cu un fascicul de
raze X, aceasta îi cedează o parte din energie,
astfel încât intensitatea radiaţiei este atenuată
 Mecanismele prin care se cedează energie sunt:
efectul fotoelectric, efectul Compton şi
formarea de perechi electron-pozitron,
fotodezintegrare, imprastiere coerenta
 Predomină unul sau altul din aceste efecte în
funcţie de energia radiaţiei şi de numărul de
ordine al atomului cu care interacţionează.
 Interactia radiatiei cu tesutul biologic
• Importanta diferitelor tipuri de interactii ale radiatiei
X cu materialul biologic
• Imprastiere coerenta: nu este importanta/ relevanta
pentru niciun interval de energie
• Imprastiere Compton: importanta in radiologia de
diagnostic
• Absorbtia fotoelectrica: importanta in radiologia de
diagnostic
• Producerea de perechi electron pozitron: importanta
in radiologia terapeutica
• Fotodezintegrare: importanta in radiologia
terapeutica
http://fizicaonline.trei.ro/fizica_online/raze_x/absorbtia/absorbtia_X.htm
Imprastierea coerenta

- Fotonul incident poate interactiona cu un electron atomic aducandu-l in oscilatie, cu

aceeasi frecventa ca a undei asociate fotonului incident. Electronul oscilant reemite
energia primita sub forma unui foton imprastiat, care are aceeasi frecventa si deci
aceeasi energie cu ale fotonului incident, dar o alta directie
- Efectul de imprastiere coerenta nu este important in studiul obtinerii imaginii cu raze
X, intrucat efectul are o probabilitate mica de aparitie (E < 10keV)
- Nu contribuie la formarea imaginii decat printr-o alterare f. redusa - neglijabilade
zgomot
Efectul fotoelectric

În urma interacţiunii unui foton X cu învelişul atomic al unui atom din ţesutul
străbătut de radiaţie, întreaga energie a fotonului (cuanta energetică) este
cedată electronului iniţial legat de atom, de regulă de pe straturile profunde.
- El este smuls din atom, care devine ion pozitiv.
- O parte din energia fotonului e consumată pentru extragerea electronului
(echivalentă cu energia de legătură), restul fiindu-i transmisă electronului
devenit liber sub formă de energie cinetică.
 Efectul fotoelectric
• Absorbţia fotoelectrică are loc predominant la fotoni care au o
energie relativ scăzută.
• Probabilitatea absorbţiei, şi deci factorul de atenuare al nivelului
radiaţiei iniţiale, depinde de densitatea ţesutului străbătut de
radiaţie şi este proporţională cu puterea a 3-a a numărului
atomic al atomilor componenţi.
• In concluzie, probabilitatea de aparitie a efectului fotoelectric
depinde de trei factori:
– Energia fotonului incident
– In cazul in care energia fotonului incident este mai mare decat energia de
legatura atunci probabilitatea de interactiune este maxima si scade
aproximativ cu radacina de ordinul trei a energiei fotonului incident
– probabilitatea de interacțiune este cu atat mai mare cu cat electronul este
cu atat mai strâns legate de invelisul atomic
=> probabilitatea de aparitie a efectului fotoelectric este direct proportionala cu:

3 3
Z / E
Efectul Compton e

Împrăştierea fotonilor din fasciculul primar apare în urma interacţiunii dintre un foton
de energie relativ mare şi un electron legat la învelişul atomic.
În urma interacţiunii fotonul cedează o parte din energia sa electronului (care
devine electron liber) şi îşi continuă drumul prin organism deviat de la direcţia iniţială
ca un nou foton (cuantă energetică) cu o energie şi frecvenţă reduse.
În cazul în care ciocnirea dintre foton şi atom este slabă sau dacă electronul are
energie foarte mare, are loc fenomenul de împrăştiere clasică în care fotonul este
deviat de la direcţia iniţială fără pierdere de energie şi fără a perturba atomul.
 Efectul Compton


Formarea de perechi
electron-pozitron

În câmpul electric intens din apropierea unui nucleu, fotonul se poate materializa
formând o pereche electron-pozitron, dacă energia fotonului este mai mare decât
1,022 MeV (2 x 0,511 MeV), energie echivalentă masei create.
Excesul de energie este cedat particulelor sub formă de energie cinetică.
Pozitronul, întâlnind un alt electron, se anihilează emiţând două cuante cu energia
0,511 MeV.
Fotodezintegrarea

Fotodezintegrarea este procesul prin care un foton este capturat de

nucleul unui atom urmat de emisia unei particule.
Procesul are loc la energii mari ale fotonului.
Interacţiunea radiaţiei cu materialul biologic

• Tipurile de interactii ale radiatiei X cu materialul

biologic
• Importanta/ Influenta tipurilor de interactii ale
radiatiei X cu materialul biologic
• Explicarea fenomenului fizic de interactie al
radiatiei cu tesutul biologic
• Implicatiile efectului fotoelectric/ Compton in
formarea imaginii radiologice
• Atenuarea si absorbtia diferentiala
• Obtinerea imaginii cu raze X
Interactiile in
organism au loc a
nivel atomic

Atomi
Molecule
Celule
Tesuturi
Organe
Interactia radiatiei cu tesutul biologic

Fotonii care interactioneaza cu tesutul uman pot sa traverseze, sa fie absorbiti sau
sa produca radiatie imprastiata
Radiografia convenţională 22
 Interactia radiatiei cu tesutul biologic
• Nicio interactie; razele X trec
complet si nemodificate prin
tesut si sunt captate in totalitate
de dispozitivul de inregistrare al
imaginii – captatorul de imagine.

• Absorbtie completa; energia

razelor X este absorbita in
totalitate de tesut.

• Absorbtie partiala cu
imprasatiere; Fenomenul de
imprastiere presupune un
transfer partial de energie
tesutului cu radiatia imprastiata
rezultanta de energie mai mica si
traiectorie diferita. Radiatia
imprastiata rezultata tinde sa
degradeze calitatea imaginii si
constituie principala sursa de
expunere la radiatie pentru
operator si personal.
 Interactia radiatiei cu tesutul biologic
• Cele doua forme de interactiuni ale razelor X
importante pentru formarea imaginii de radiografie:
• Efectul fotoelectric – efect de absorbtie
• Fotonul este complet absorbit; Electronul inlaturat din atom este
numit fotoelectron si are nivelul de energie egal cu diferența
dintre fotonul incident și energia de legatura a electronului din
invelisul corespunzator.
• Efectul Compton - efect de imprastiere
• Electronul isi pierde toată energia sa cinetică prin procesul de
ionizare și excitație și cade într-o pozitie vacanta pe un strat
eliberat anterior de către un alt eveniment ionizant
Cele doua efecte: fotoelectric & Compton
Interacţiunea radiaţiei cu materialul biologic

• Tipurile de interactii ale radiatiei X cu materialul

biologic
• Importanta/ Influenta tipurilor de interactii ale
radiatiei X cu materialul biologic
• Explicarea fenomenului fizic de interactie al
radiatiei cu tesutul biologic
• Implicatiile efectului fotoelectric/ Compton in
formarea imaginii radiologice
• Atenuarea si absorbtia diferentiala
• Obtinerea imaginii cu raze X
 Interactia radiatiei cu tesutul biologic
• Implicatiile efectului Compton in formarea radiografiei

• Probabilitatea de aparitie a efectului Compton crește odată cu energia

fotonului incident; numărul atomic nu influenteaza șansele de aparitie ale
efectului Compton

• Efectul Compton este la fel de probabil să apară in cazul țesutului moale ca

in cazul tesutului osos.

• Compton influenteaza imaginea radiografica, dar nu într-un sens bun.

• Fotonii împrăștiati nu furnizează informații utile pentru diagnostic

• Radiația Compton produce o densitate optică uniforma (efect de incetosare)
pe radiografie care reduce contrastul imaginii

• Radiațiile împrăștiate in cadrul efectului Compton contribuie la cea mai

mare expunere de radiatie, în special în timpul procesului de fluoroscopie
 Interactia radiatiei cu tesutul biologic
• Implicatiile efectului fotoelectric in formarea radiografiei

• In cazul efectului fotoelectric, energia de legatura a electronului din invelis

este foarte importanta

• O energie incidenta a fotonului relativ mică (un kV mic) folosește toată

energia (absorbție completa), pentru a scoate un electron din invelisul
electronic , lăsând o pozitie vacanta.

• Efectul fotoelectric este mult mai probabil să apară în cazul elementelor

cu număr atomic mare (de exemplu, oase, substante de contrast) și
contribuie în mod semnificativ la doza de pacient intrucat toata energia
fotonica este absorbită de către pacient (și pentru acest ultim motiv, este
responsabil pentru producerea de contrast).

• Probabilitatea ca un anumit foton sa interacționeze fotoelectric depinde

de energia fotonica și numărul atomic al atomului
 Interactia radiatiei cu tesutul biologic

• Absorbtia
fotoelectrica reda
contrastul pe filmul
radiologic
 Interactia radiatiei cu tesutul biologic
• Efectul de imprastiere Compton • Efectul de absorbtie fotoelectric

• Rezultate blurate date densitati • Furnizeaza informatie utila pentru

optice uniforme
• Receptorul nu stie sa faca
diferenta dintre fotonii deviati prin
efect Compton si cei care redau
informatia utila
receptor prin faptul ca radiatia
incidenta este absorbita si nu
ajunge pe captatorul/ receptorul
de imagine
• prezintă contrast bun pentru
structuri anatomice cu
caracteristica de absorbție mare
de raze X, de ex.: structuri radio-
opace, țesut cu numar atomic
mare (tesut osos), sau de tesut cu
densitate mare masă
Interacţiunea radiaţiei cu materialul biologic

• Tipurile de interactii ale radiatiei X cu materialul

biologic
• Importanta/ Influenta tipurilor de interactii ale
radiatiei X cu materialul biologic
• Explicarea fenomenului fizic de interactie al
radiatiei cu tesutul biologic
• Implicatiile efectului fotoelectric/ Compton in
formarea imaginii radiologice
• Atenuarea si absorbtia diferentiala
• Obtinerea imaginii cu raze X
 Interactia radiatiei cu tesutul biologic
• Atenuarea = reducerea numarului de fotoni ramasi in
fasciculul de radiatie dupa traversarea tesutului in urma
procesului de radiatie

• Atenuarea = Absorbtie + Imprastiere

• Absorbtie diferentiala = diferentierea dintre razele X

absorbite si cele transmise Receptorului:
• Imprastiere Compton – nu prezinta informatie utila
• Absorbtie fotoelectrica - produce zonele luminoase pe
film - intrucat nu ating receptorul)
• Razele X transmise - produc zonele de gri/ negru pe filmul
radiologic in functie de capacitatea de penetrare a
radiatiei incidente
 Interactia radiatiei cu tesutul biologic
• Probabilitatea interactiunii radiatiei
depinde de densitatea tesutului/
numarul atomic, grosimea tesutului
investigat precum si energia
radiatiei incidente (kV aplicat)

• Materialele dense (ex. oasele și

substantele de contrast
atenuează mai mult razele X
comparativ cu materialele mai
puțin dense (muschi, grasime,
aer).

Observati capacitatea de absorbtie

• Rata diferențială de atenuare oferă fotoelectrica a razelor X in tesutul osos
contrastul necesar pentru comparativ cu tesutul moale.
formarea imaginii.
 Interactia radiatiei cu tesutul biologic
• Absortia diferentiala:

• Fundamentala pentru formarea

imaginii
• Se datoreaza fenomenelor de
absortie, imprastiere si transmisie a
razelor X
• Creste pe masura ce energia
incidenta (kV fotonilor incidenti)
aplicata scade
• Aproximativ 1% din fotonii din
fasciculul incident care
interactioneaza cu pacientul ajung
pe captatorul de imagine din care
doar 0.5% poarta informatia utila si
formeaza imaginea radiologica
Interactia radiatiei cu tesutul biologic
 Interactia radiatiei cu tesutul biologic
• Efectul Compton vs.
Efectul Fotoelectric
• Sub pragul de 60 kV
avem prdominant
absorbtie fotoelectrica
iar, peste 60 kV creste
probabilitatea de
aparitie a efectului
Compton
• Depinde de proprietatile
de atenuare ale
tesutului respectiv
 Atenuările diferitelor ţesuturi din organism relativ la 38

cea prin apă

Ţesut Atenuare relativa la
apa Rezultă de aici principiul
Aer →0 generării imaginii radiografice
care poate decela între ţesuturi
Plămân 0,1  0,8 organice diferite prin
Grăsime 0,8  0,98 măsurarea atenuării radiaţiei de
explorare la ieşirea din corpul
Sân femeie 0,9  0,95 pacientului.
Pancreas, 1,01  1,04
Intestin
Fiere 1,02  1,04
Splina, Rinichi 1,04  1,05
Inima 1,02  1,048
Sânge 1,03  1,06
Ficat 1,02  1,06
Tumoare 1,02  1,05
Interacţiunea radiaţiei cu materialul biologic

• Tipurile de interactii ale radiatiei X cu materialul

biologic
• Importanta/ Influenta tipurilor de interactii ale
radiatiei X cu materialul biologic
• Explicarea fenomenului fizic de interactie al
radiatiei cu tesutul biologic
• Implicatiile efectului fotoelectric/ Compton in
formarea imaginii radiologice
• Atenuarea si absorbtia diferentiala
• Obtinerea imaginii cu raze X
 Obţinerea imaginii cu raze X
• Se măsoară atenuarea (r) a radiaţiei X
• Legea Lambert-Beer:
Sursă Obiect Detector
    x  dx
I0  e  I I0 Obiect I

Sursă raze X
• Imaginea radiologică corespunde
intensităţii radiaţiei transmise
Detector
(neabsorbite) de ţesutul străbătut
• Fascicolul de raze X are o formă conică:
– Aria iradiată este proporţională cu distanţa între sursă şi suprafaţa de
incidenţă iar intensitatea scade proporţional cu pătratul acestei distanţe
– În planul înregistrării imaginii se obţine o proiecţie conică, deci deformată
(eroare de paralaxă)
Principiul radiografiei
40 Radiografia convenţională
convenţionale
 Medierea atenuării
•O informaţie I / I0 rezultă din
integrarea pe o linie a atenuării Δd

materialului străbătut de fascicul, I0 I

respectiv din valoarea mediată <µ> pe
 e  1d  e   2 d  ...  e   6 d
o linie a atenuării µ
Semnificaţia imaginii înregistrate
 e    d
Valorile nivelurilor de gri trebuie să reprezinte atenuarea:
 Proiecţia zonelor cu atenuare mică (radio-transparente) va apărea luminoasă în imagine,
respectiv negru pe filmul radiologic
 Negru  ‘aer‘
µ mic  I mare ~ I0
 Proiecţia zonelor cu atenuare mare (radio-opace) va apărea întunecată în imagine, respectiv
alb pe filmul radiologic
 Alb  ‘plumb‘
µ mare  I mic
Principiul radiografiei
41 Radiografia convenţională
convenţionale
 Coeficientul de atenuare  42

•µ = µabsorbţie + µîmprăştiere
•µ = f(, )
– µ ~
– µ   (densitate)
– µ absorbţie  Z3 (numărul atomic)

•Exemplu:
– Ca (Z=20) dă un contrast
puternic al oaselor
 Aplicatii
I. Deteminarea adancimii de patrundere a razelor X
• Razele X sunt atenuate la trecerea lor prin tesutul
investigat.
• Intensitatea rezelor X scade odata cu inaintarea acestora
in tesut.
• Practic, fiecare interactie a unui foton de raze X cu un
atom din material inlatura raze X din fasciculul emergent.
• Scaderea fascicolului de raze X depinde de doi factori:
• - grosimea sau adancimea x
• - o caracteristica de material denumita coeficient de
absorbtie: A
• Intensitatea scade dupa o lege exponentiala:
• A = coeficient liniar de absorbtie
I  I 0  exp( Ax)
I  I 0  exp(     x)
A  
 Aplicatii
• In practica se regaseste proprietatea de material
- = coeficient de absorbtie de masa
• Cei doi coeficienti sunt legati prin factorul:
densitatea de material :
A


 Aplicatii
II. Determinarea marimii – lungimii atenuarii
• O alta aplicatie a legii Beer Lambert este de a determina distanta
parcursa in procesul de atenuare al razelor X.
• Lungimea de atenuare este definita ca adancimea parcursa in
material pana cand intensitatea razelor incidente a scazut pana la
37% (= 1/e)din valoarea initiala.
• I  I 0 * 37% => I  1
I0 e
I
Dar  exp(     x)
I0
 ln
1
 ln( )  (     x)
e
 1       x
1
 x

 Aplicatii
• De exemplu:
109
• Se da o sursa de raze X – un radioizotop Cd cu o
energie = 22.1keV;
• Cat de adanc va traversa o bucata de Fe (nr atomic Z =
26). Se cunoaste coeficientul de absorbtie de masa Fe
=18.1 cm2 /g.
• Se cunoaste Fe = 7.86 g/ cm3
1 1
x   0.07mm  0.007cm
cm2
g 1
18.1  7.86 3 142.266
g cm cm