Legile efectului

fotoelectric extern
si interpretare
Studiul efectului fotoelectric
Definirea fenomenului fizic

 Prin efect fotoelectric extern se înţelege

emisia de electroni de către corpuri sub
acţiunea radiaţiilor electromagnetice.
 Există şi efect fotoelectric intern, care constă în
generarea unor noi purtători de sarcină liberi în
interiorul unui semiconductor sub acţiunea
radiaţiilor electromagnetice.
 EFECTUL FOTOELECTRIC
Emisia de electroni de către un corp aflat sub acţiunea radiaţiei electromagnetice.
LEGI:
1. Intensitatea fotocurentului electric de
saturaţie este proporţională cu fluxul
radiaţiilor incidente, când frecvenţa este
constantă.
2. Energia fotoelectronilor emişi creşte
liniar cu frecvenţa radiaţiei
electromagnetice incidente, fiind
independentă de fluxul acestora.
3. Efectul fotoelectric se produce doar
dacă frecvenţa radiaţiilor incidente
depăşeşte o anumită valoare
caracteristică fiecărui element, numită
frecvenţă de prag (pragul roşu al
efectului fotoelectric).

4. Efectul fotoelectric are loc practic

instantaneu.
► Energia unui foton este dată de relaţia lui Planck:

unde: h=6,625.10-34 Js este constanta lui Planck, iar ν – frecvenţa radiaţiei respective.

► În procesul fotoelectric, fotonii vor fi absorbiţi de electronii din interiorul metalului.

Fiecare electron nu poate absorbi decât un singur foton, primind astfel energia dată
de relaţia (1).
► Dacă ν> νprag, o parte din această energie este utilizată pentru a învinge bariera
de potenţial, restul rămânând sub formă de energie cinetică fotoelectronului. Astfel
bilanţul energetic pentru procesul de ciocnire dintre foton si electron se scrie:
m0 v 2
h  Le 
2

► unde L= hνprag este lucrul mecanic de ieşire a unui electron din catod.

► Cu ajutorul acetei relatii, propuse de Einstein, pot fi explicate legile efectului

fotoelectric extern.
Pentru studiul legilor efectului fotoelectric extern se foloseste celula
fotoelectrica (fig. 1) alcătuită din: un balon de sticlă vidat; o buclă
metalică centrală ce constituie anodul, şi o suprafaţă metalică ce
constituie catodul.
Introducând celula în circuitul din fig. 2, se constată că în absenţa iluminării intensitatea
curentului este zero. Trimiţând un fascicul de radiaţii asupra catodului se observă apariţia
unui curent chiar dacă tensiunea aplicată celulei este zero. Aceasta se explică prin faptul
că electronii emişi prin efect fotoelectric au energie cinetică suficientă pentru a ajunge la
anod şi a închide astfel circuitul. Se constată că intensitatea fotocurentului depinde de
iluminarea fotocadului şi de tensiunea aplicată celulei: