Efectul fotoelectric este un fenomen fizic în care electronii sunt emiși de un material atunci când este

expus la lumină sau la radiație electromagnetică. Acest fenomen a fost observat pentru prima dată de către
fizicianul german Albert Einstein în 1905 și a reprezentat o contribuție semnificativă la dezvoltarea teoriei
cuantice a luminii.

1. Emisia de electroni: Atunci când o suprafață metalică este iluminată cu radiație electromagnetică (cum ar fi
lumina vizibilă sau radiația ultravioletă), electronii pot fi emiși din această suprafață.
2. Dependența de frecvență: Numărul de electroni emiși și energia acestora depind de frecvența luminii
incidente, nu de intensitatea acesteia. Acest aspect contrazicea înțelegerea clasică a luminii, care sugera că
energia ar trebui să crească cu intensitatea luminii, nu cu frecvența.
3. Efectul imediat: Efectul fotoelectric se produce imediat ce suprafața este expusă la lumina adecvată și
încetează imediat ce lumina este oprită.
4. Funcția de lucru: Proprietățile materialelor influențează emisia de electroni. Un parametru important este
funcția de lucru, care reprezintă energia minimă necesară pentru a extrage un electron din material.
Celula fotoelectrica: O celulă fotoelectrică poate fi asimilată cu o diodă fotosensibilă, funcţionarea ei
bazându-se pe proprietăţile materialelor semiconductoare. Celula fotoelectrică permite conversia directă a
energiei luminoase în energie electrică. Principiul de funcţionare se bazează pe efectul fotoelectric. De fapt,
o celulă este constituită din două straturi subţiri de material semiconductor. Cele două straturi sunt dopate
diferit:

• Pentru stratul N, aport de electroni periferici

• Pentru stratul P, deficit de electroni.

Între cele două straturi va apare o diferenţă de potenţial electric. Energia fotonilor luminii, captaţi de
electronii periferici (stratul N) le va permite acestora să depăşească bariera de potenţial şi să creeze astfel
un curent electric continuu. Pentru colectarea acestui curent, se depun, prin serigrafie, electrozi pe cele
două straturi semiconductoare (Figura 1). Electrodul superior este o grilă ce permite trecerea razelor
luminoase. Pe acest electrod se depune apoi un strat antireflectorizant, pentru creşterea cantităţii de
lumină absorbită.

Acest efect are numeroase aplicații practice în diverse domenii. Iată câteva dintre ele:

1. Fotografia digitală: Senzorii fotoelectrici sunt utilizați în camerele digitale pentru a captura imagini. Acești
senzori transformă fotoni (lumina) în semnale electrice, care sunt apoi procesate digital pentru a forma o
imagine.
2. Senzori fotoelectrici: Efectul fotoelectric este folosit în diverse senzori, precum cei utilizați în iluminarea
automată a clădirilor, în detectoarele de mișcare, în echipamentele de Securitate sau in imagistica medicala.
3. Panouri solare: Celulele fotoelectrice transformă lumina solară în energie electrică utilizând efectul
fotoelectric. Acesta este un mod ecologic și durabil de producere a energiei electrice.
4. Aparatele fotoelectronice: Fotomultiplicatoarele și tuburile fotomultiplicatoare sunt dispozitive bazate pe
efectul fotoelectric, utilizate în diverse aplicații, precum spectroscopie, analize chimice și măsurători de
luminanță redusă.
5. Televiziunea cu tub catodic: În trecut, tuburile catodice din televizoarele vechi foloseau efectul fotoelectric
pentru a converti lumina în semnale electronice, care apoi formau imaginile pe ecran.
6. Detectoare de raze X: Efectul fotoelectric este folosit în detectoarele de raze X pentru a măsura intensitatea
radiațiilor X și pentru a produce imagini medicale.
7. Detectoare de fum: Unele detectoare de fum utilizează efectul fotoelectric pentru a detecta particulele fine
de fum. Când particulele de fum intră într-un fascicul de lumină, acestea pot cauza o schimbare detectabilă în
intensitatea luminii, semnalizând astfel prezența fumului.
 Curiozitati:

1. Descoperirea lui Einstein: Albert Einstein a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1921 pentru explicația
teoretică a efectului fotoelectric. Acest lucru a fost interesant deoarece Einstein este adesea asociat cu teoria
relativității, dar contribuția sa la teoria cuantică a fost la fel de semnificativă. Teoria cuantică a lui Einstein a
explicat efectul fotoelectric prin considerarea luminii ca o colecție de particule discrete numite fotoni. Fiecare
foton are o anumită energie în funcție de frecvența sa, iar electronii sunt emiși când acești fotoni
interacționează cu materialele și transferă energia lor electronilor din material.
2. Contradicția cu teoria clasică: Efectul fotoelectric a prezentat o contradicție semnificativă față de teoria
clasică a luminii. În teoria clasică, s-ar fi așteptat ca intensitatea luminii să determine energia electronilor
emiși, dar în schimb, frecvența luminii a fost factorul crucial conform teoriei cuantice.
3. Dualitatea undă-particulă: Efectul fotoelectric a contribuit la acceptarea și înțelegerea dualității undă-
particulă a luminii. Fotoni, particulele de lumină, manifestă comportamente atât de particulă, cât și de undă,
iar acest fenomen a fost ilustrat clar de efectul fotoelectric.
4. Contribuția la dezvoltarea cuanticelor: Efectul fotoelectric a fost unul dintre primii indicii care au condus la
dezvoltarea mecanicii cuantice. Acesta a deschis calea pentru o înțelegere mai profundă a comportamentului
particulelor la nivel subatomic.
5. Limitarea vitezei electronilor: În cadrul efectului fotoelectric, viteza electronilor emiși nu depinde de
intensitatea luminii, ci doar de energia fotonilor. Aceasta a fost o descoperire surprinzătoare și a demonstrat
încă o dată că lumina are caracteristicile particulare ale fotonilor.