SUBIECTE

1. Definirea mediului continuu (pag.2)

2. Conductia termiva. Ecuatiile diferentiale ale conductiei termice (pag, 36)
3. Definirea straturilor limita (pag.16). stratul limita termice (pag.1112)
4. Ecuatiile diferentiale ale straturilor limita (pag.15). Stratul limita termic (pag.18
22):
- ecuatia de bilant termic;
- figura;
- semnificatia fluxurilor.
1
DEFINIREA MEDIULUI CONTINUU
Transferul de cldur si mas n mediul continuu are o mare important n studiul
proceselor ce au loc n aparatele si instalatiile termoenergetice.
Mediul continuu poate fi definit ca interfata solid lichid, lichid - vapori sau lichid
gaze.
Conditiile la limit sau de contur definesc legtura corpului cu mediul ambiant.
Conditiile la limit de speta a treia cuprind cunoasterea temperaturii mediului ambiant si legea
dup care se desfsoar transferul de cldur ntre suprafata corpului si mediul nconjurtor.
Dac se consider o suprafat unitar pe suprafata corpului, conform legii conservrii
energiei, cantitatea de cldur transferat prin conductie prin corp care traverseaz suprafata
unitar este egal cu cantitatea de cldur preluat prin covectie de fluid de pe aceeasi
suprafat unitar:
q
p,cond
= q
p,conv
( )

_
,
t t
dt
dx
p f
p
Rezult gradientul temperaturii pe suprafata corpului, n directia x normal pe
suprafata acestuia (panta curbei de variatie a temperaturii prin corp):
( )
dt
dx
t t
p
p f

_
,

= - tg
Din ABC rezult:
tg
t t
x
p f


Deci:
2
t
Solid
Fluid
t
p
t
f
x


x

n masa fluidului se determin un punct D (x, t

p
- t
f
) prin care trebuie s treac toate tangentele
la curba de temperatur ntr-un punct de pe suprafata corpului. Punctul D se numeste punct
director, iar x este subtangenta la curba de temperatur, independent de forma si geometria
suprafetei corpului.
Stratul de fluid de grosime x se numeste strat limit termic.
Transferul de cldur are loc prin conductie, prin materialul corpului, convectie prin
fluid, fiind nsotit si de transfer de mas la interfata lichid vapori.
CONDUCTIA TERMICA
Procesul de transfer de cldur dintr-o zon cu temperatur mai ridicat ctre o zon
cu temperatur mai sczut n interiorul unui mediu solid, lichid sau gazos sau ntre medii
diferite n contact fizic direct, sub influenta unei diferente de temperatur, fr o deplasare
aparent a particulelor care alctuesc mediile respective.
Mecanismul transferului de cldur prin conductie se desfsoar diferit prin corpurile
solide, lichide sau gazoase.
a) la corpurile solide nemetalice (dielectrice), conductia termic se realizeaz prin
vibratia termic a retelei cristaline, care poate fi considerat ca o suprapunere de unde acustice
elastice. Astfel, dac un cristal are dou fete la temperaturi diferite, energia termic este
transferat prin fononi de la fata cald la cea rece prin radiatie acustic, n mod asemntor
propagrii energiei n spatiu prin unde electromagnetice (conceptul de fonon n conductia
termic este analog celui de foton din teoria radiatiei electromagnetice). La trecerea prin
material, fononii sunt atenuati datorit fenomenului de dispersie (mprstiere), atenuarea
undelor termoacustice fiind o mrime proportional cu rezistenta termic la conductie;
b) la corpurile solide metalice si semiconductoare, conductia termic se realizeaz prin
fononi si prin electronii liberi (de valent) considerati ca un gaz monoatomic perfect.
Transferul de energie prin electroni liberi este de 1030 ori mai mare dect cel prin fononi;
c) la corpurile lichide si gazoase, conductia termic se realizeaz datorit ciocnirilor
elastice din aproape n aproape ntre molecule sau atomi, pozitia reciproc a acestora
rmnnd ns aceeasi n spatiu, si prin deplasarea electronilor liberi.
Ecuatiile diferentiale ale conductiei termice.
Calculul proceselor de transfer de cldur prin conductie termic necesit cunoasterea
distributiei temperaturii n spatiu si timp, lucru care se obtine prin rezolvarea unor ecuatii
diferentiale specifice proceselor respective de transfer de cldur. Ecuatiile se stabilesc, de
regul, prin scrierea bilanturilor termice, n conformitate cu primul principiu al
termodinamicii, la elementele diferentiale de volum.
Conditiile generale de desfsurare a proceselor de conductie termic se refer la
stabilirea urmtoarelor elemente:
- materialul este omogen sau neomogen;
- materialul este izotrop sau anizotrop;
- materialul contine sau nu surse interioare de cldur cu o distributie dat;
- regimul termic este constant sau tranzitoriu;
- propagarea cldurii are loc uni, bi sau tridirectional.
3
Relatia de baz a transferului de cldur prin conductie termic a fost propus de
Fourier, exprimnd fluxul de cldur printr-un material cu conductivitatea termic :
Q = - . S . grad t , [W] ,
unde: Q, [W] este fluxul de cldur transmis prin conductie;
, [W/m.K] - conductivitatea termic a materialului;
S, [m
2
] - suprafata sectinuii de transfer de cldur msurat perpendicular pe directia
de propagare a cldurii;
grad t, [grd/m] - gradientul de temperatur n sectiunea considerat.
Fourier a stabilit aceast relatie pentru un material omogen, fr surse interioare de
cldur, n regim termic stationar, propagarea cldurii fcndu-se unidirectional.
Pe baza legii Fouriei se pot stabili ecuatiile diferentiale ale conductiei termice.
Ecuatia general a conductiei termice este ecuatia transferului tridirectional de cldur,
n regim transzitoriu, prin corpuri cu surse interioare de cldur. Reprezint ecuatia de bilant
termic aplicat unui element de volum ntr-un interval de timp dat:
Caldura acumulata
In corp
= Caldura transmisa de corp
Prin suprafetele exterioare
+ Caldura generata sau absorbita
De sursele interioare de caldura
dQ
1
= dQ
2
+ dQ
3
In vederea stabilirii ecuatiei generale a conductiei termice se fac urmtoarele ipoteze
simplificatoare:
- corpul este omogen si izotrop, deci conductivitatea termic este constant
x
= =
y
=

z
= constant;
- cldura specific, c
p
, si densitatea, , a materialului rmn constante n intervalul de
temperatur considerat;
- n interiorul corpului exist surse uniforme de cldur cu fluxul termic unitar
volumetric (densitatea volumetric) q
v
= constant.
4
z
y
x
dQ
x1
A
B
dQ
z2
B

dQ
y1
dQ
y2
A

dQ
x2
C
C

D D

dQ
z1
Din materialul corpului se consider un volum elementar dV = dx . dy . dz, n
coordonate rectangulare (fig.1.).
Cldura acumulat n corp, dQ
1
:
- n intervalul de timp d, variatia temperaturii este

t
d
:
dQ
1
= dm . c
p
.

t
d
= . dV .

t
d
Cldura transmis de corp prin suprafetele exterioare, dQ
2
:
- se consider directia x: dac temperatura fetei ABCD este t iar gradientul
temperaturii este

t
x
, atunci temperatura fetei A

va fi
t
t
x
dx +

.
Cldura care traverseaz fata ABCD n timpul d se determin cu ecuatia Fourier
pentru conductie termic unidirectional:
dQ
x1
= -

t
x
dy dz dx d ,
unde, (dy . dz) este suprafata de trabsfer de cldur normal pe directia x considerat de
propagare a cldurii.
Cldura care traverseaz fata A

n timpul d se determin n mod analog:

dQ
x2
= -

_
,

x
t
t
x
dx dy dz d
Cldura care rmne n elementul de volum dV dup directia x va fi:
dQ
x
= dQ
x1
- dQ
x2
=

2
2
2
2
t
x
dx dy dz d
t
x
dV d
In mod analog, se pot scrie ecuatiile pentru directiile y si z:
dQ
y
=

2
2
t
y
dV d
Fig.1.
5
dQ
z
=

2
2
t
z
dV d
Cldura total transmis prin suprafetele exterioare ale volumului elementar va fi:
dQ
1
= dQ
x
+ dQ
y
+ dQ
z
=

+ +

1
]
1
1

2
2
2
2
2
2
t
x
t
y
t
z
dV d
Cldura generat sau absorbit de sursele interioare de cldur este:
dQ
3
= q
v
. dV . d
Sursele interioare de cldur pot fi reactii chimice exoterme sau endoterme, cldura
latent degajat prin schimbarea strii de agregare a materialului, curent electric, reactii de
fisiune nuclear etc.
In locuind aceste expresii n ecuatia bilantului termic se obtine:

+ +

1
]
1
1
+
2
2
2
2
2
2
t
x
t
y
t
z
dV d q dV d c dV
t
d
v p

t
c
t
x
t
y
t
z
q
c
p
v
p

+ +

1
]
1
1
+

2
2
2
2
2
2
Se noteaz:

c
a
p
, m
2
/s - difuzivitatea termic a materialului;

2
2
2
2
2
2
2
t
x
t
y
t
z
t + +

1
]
1
1

- laplacianul temperaturii.
Rezult ecuatia general a conductiei termice n coordonate rectangulare:
1
2
a
t
t
q
v
+

Difuzivitatea termic a, [m
2
/s], reprezint o proprietate termofizic a materialeloe,
definit ca raportul dintre conductivitatea termic, , [W/m.K] si propriettile materialului de
acumulare a cldurii, ( . c
p
), [J/m
3
.K]. Este o mrime ce apare n procesele nestationare si
caracterizeaz variatia n timp a temperaturii, fiind o mrime a inertiei termice a materialului
considerat. Cu ct viteza de variatie a temperaturii este mai mare, cu att difuzivitatea termic
este mai mare, deci inertia termic a materialului este mai mic. Lichidele si gazele au o
inertie termic mai ridicat, iar metalele, mai cobort.
Ecuatia general a conductiei termice prezint o serie de cazuri particulare:
- pentru regim nestationar prin corpuri fr surse interioare de cldur, q
v
= 0:
1
2
a
t
t

ecuatia Fourier
- pentru regim stationar prin corpuri cu surse interioare de cldur,

t
0
:
+
2
0 t
q
v

ecuatia Poisson
6
- pentru regim stationar prin corpuri fr surse interioare de cldur,

t
0
si
q
v
= 0:

2
0 t ecuatia Laplace.
Ecuatia general a conductiei termice se poate generatiza pentru cuprinderea tuturor
cazurilor practice, prin considerarea urmtoarelor ipoteze generale:
- corpul este neomogen si anizotrop, conductivitatea termic variind cu temperatura
= (x,y,z);
- cldura specific, c
p
, si densitatea, , a materialului depind de temperatur c
p
= c
p
(t)
si = (t);
- n interiorul corpului exist surse uniforme de cldur amplasate n punctele x
i
, y
i
, z
i
,
genernd sau absorbind cldur, q
vi
(x
i
,y
i
,z
i
), cu i= 1,2n.
In acest caz, ecuatia diferential devine:
( ) ( ) ( )

t c t
t
x
t
x y
t
y z
t
z
q x y z
p x y z vi i i i
i
n

_
,

_
,
+

_
,

, , ,
1
Laplacianul temperaturii,
2
t, poate fi scris n coordonate rectangulare, cilindrice si
sferice pentru procese uni, bi si tridirectionale de propagare a cldurii:
- coordonate rectangulare (fig.2.):
7
- procese unidirectionale:

2
2
2
t
t
x

- procese bidirectionale:
+
2
2
2
2
2
t
t
x
t
y

- procese tridirectionale:
+ +
2
2
2
2
2
2
2
t
t
x
t
y
t
z

- coordonate cilindrice (fig.3.):

Fig.2.
Fig.3.
8
z
t(x,y,z,
z
x
y
x
y
0
z
t(r,,z)
z
x
y

0
y
r - raza cilindrului;
- latitudinea punctului;
z - nltimea punctului.
x = r . cos
y = r . sin
z = z
Rezult:
r
2
= x
2
+ y
2
= arctg y / x
z = z
- procese unidirectionale: se consider simetrie axial, deci variatia temperaturii are
loc radial (suprafetele izoterme sunt suprafete cilindrice concentrice):
Se face schimbarea de variabil:
- axa OX:

t
x
t
r
r
x

2
2
2
2
2 2
2
t
x
t
r
r
x
t
r
r
x

_
,

+ ,
unde:

r
x
x
r
r
x
r
x
r
r
x r
x
r
y
r

2
2 2
2
3
2
3
1 1
Deci:

2
2
2
2
2
2
2
3
t
x
t
r
x
r
t
r
y
r
+
In mod analog, pentru axa OY:

2
2
2
2
2
2
2
3
t
y
t
r
y
r
t
r
x
r
+
Rezult:
+
2
2
2
1
t
t
r
r
t
r

- procese bidirectionale:
+ +
2
2
2 2
2
2
1 1
t
t
r
r
t
r
r
t

- procese tridirectionale:
+ + +
2
2
2 2
2
2
2
2
1 1
t
t
r
r
t
r
r
t t
z

9
CONVECTIA TERMICA.
Convectia termic este cel mai important mecanism de transfer de cldur ntre o
suprafat si un fluid (lichid sau gaz), ntre care exist contact direct si miscare relativ. Se
manifest prin actiunea combinat a conductiei termice, a acumulrii de energie intern si a
miscrii de amestec. Dac temperatura corpului este mai mare dect temperatura fluidului,
cldura se propag mai nti prin conductie de la corpul solid la particulele de fluid din
vecintatea acestuia (stratul limit termic). Energia transmis astfel, mreste energia intern a
fluidului, fiind transportat prin miscarea fluidului. Cnd particulele de fluid nclzite ajung
ntr-o regiune cu temperatur mai sczut, cldura este din nou transferat prin conductie
(amestecare) de la fluidul mai cald la fluidul mai rece.
Convectia este astfel un proces de transfer de energie, mas si impuls. Energie este
nmagazinat n particulele de fluid si transportat ca rezultat al miscrii acestora.
Mecanismul procesului nu depinde direct de diferenta de temperatur, dar efectul net este
acela al transferului de energie n sensul scderii temperaturii.
Exemple:
- la schimbtoarele de cldur cu dou sau mai multe fluide cu temperaturi diferite
este important transferul de cldur dintre fluide si suprafetele solide care le separ;
- calculul temperaturii unei palete la o turbin cu abur sau cu gaze: dac paleta este
rcit prin sistemul de injectie al unui fluid prin suprafata ei, transferul de cldur se
realizeaz prin convectie termic si masic;
- termometrul cu bandaj umed al unui psyhrometru utilizat la determinarea
caracteristicilor aerului umed - convectie termic si convectie masic;
- procesul de ardere n aer a unei substante volatile - convectie termic, convectie
masic si reactii chimice n zona de transfer.
Intensitatea procesului de transmitere a cldurii prin convectie depinde n foarte mare
msur de miscarea de amestec a fluidului. Ca urmare, studiul transferului convectiv de
cldur necesit cunoasterea caracteristicilor de curgere a fluidului.
Modelarea procesului de convectie.
a). Transferul de cldur.
Un fluid de vitez w si temperatur t
f
, curge peste o suprafat oarecare S. Considernd
temperatura suprafetei diferit de temperatura fluidului (t
p
> t
f
), densitatea de flux termic se
calculeaz dup legea lui Newton:
q
p
= . (t
p
- t
f
) , W/m
2
(1)
10
w,
t
f
dS
q
p
S,
t
p
Dac coeficientul de convectie nu depinde de diferenta de temperatur (t
p
- t
f
),
ecuatia (1) este liniar. In cele mai multe cazuri, coeficientul de convectie depinde de
diferenta de temperatur (t
p
- t
f
), deci ecuatia (1) este neliniar.
Fluxul termic total se obtine prin integrarea ecuatiei (1) pe toat suprafata:
( )

Q q dS t t dS
p p f
S S

(2)
Dac temperatura pe suprafata S este uniform (t
p
= const.), ecuatia (2) devine:
( ) ( )

Q t t dS S t t
p f p f
S

(3)
unde, este un coeficient mediu de convectie, calculat cu formula de mediere:

1
S
dS
S
, W/m
2
.grd (4)
b). Transferul de mas.
Un fluid de vitez w, n care concentratia
molar din componentul A este C
A,f
,
kmol/m
3
, curge peste o suprafat oarecare
S. Considernd concentratia molar din
componentul A pe suprafat, C
A,p
,
uniform si diferit de C
A,f
, densitatea de
flux molar, similar cu legea lui Newton,
se scrie:
n
A,p
=
m
. (C
A,p
- C
A,f
) , kmol/m
2
.s (5)
unde,
m
, m/s, este coeficientul de transfer de mas prin convectie (caracterizeaz sistemul din
punct de vedere dinamic).
Dac coeficientul
m
nu depinde de concentratie, ecuatia (5) este liniar. In cele mai
multe cazuri, coeficientul
m
depinde de concentratie, deci ecuatia (5) este neliniar.
Fluxul molar total se obtine prin integrarea ecuatiei (5) pe toat suprafata:
( ) ( )

, , , ,
n C C dS S C C
A A p A f m m A p A f
S

(6)
unde,
m
este un coeficient mediu de transfer de mas, calculat cu formula de mediere:

m m
S
S
dS
1
, m/s (7)
Obs. Componentul (specia) A reprezint de obicei vapori ce se transfer ntr-un curent
de gaz datorit evaporrii sau sublimrii pe suprafata unui lichid, respectiv, a unui solid.
In cazul transferului de mas se mai utilizeaz mrimile:
- flux masic unitar:
m
A,p
=
m
. (
A,p
-
A,f
) , kg/m
2
.s (8)
- flux masic total:
( ) ( )

, , , ,
m dS S
A A p A f m m A p A f
S

(9)
unde,
A
este densitatea masic a componentului A; se calculeaz cu relatia:
11
w, C
A,f
dS
n
A,p
S, C
A,p

A
= M
A
. C
A
, kg/m
3
(10)
cu M
A
, kg/kmol - masa molar a componentului A.
Utilizarea relatiilor de mai sus presupune cunoasterea valorilor C
A
sau
A
. Valorile lor
pot fi determinate pornind de la observatia c la interfata gaz-suprafat (lichid sau solid) se
instaleaz un echilibru termodinamic: temperatura vaporilor este temperatura suprafetei, t
p
, iar
vaporii sunt la saturatie. Din tabelele corespunztoare, se determin
A
(t).
In unele cazuri, se poate aproxima comportarea vaporilor cu cea a unui gaz perfect.
Concentratia molar a componentului A se determin din ecuatia de stare a gazului perfect:
( )
C
p t
R T
A p
sat p
p
,

, kmol/m
3
(11)
unde, R = 8315 J/kmol.K este constanta universal a gazului perfect.
Studiul proceselor de convectie se efectueaz n scopul de a furniza metode si expresii
de calcul pentru fluxurile termice si de mas ce apar n aplicatiile tehnice. Determinarea
coeficientilor de convectie si
m
este n general dificil, deoarece depind de o multitudine
de factori: propriettile fluidului ( densitate, viscozitate, conductivitate, cldur specific),
geometria suprafetei (plan, cilindric, sferic, neted, nervurat), pozitia suprafetei
(orizontal, vertical, nclinat), caracteristicile curgerii (laminar, turbulent, grosimea
stratului limit, vitez) etc. Deci:
= f(, , , c
p
, L, w, t
p
, t
f
, ) (12)
Numrul mare de variabile independente de care depind coeficientii de convectie
apare din faptul c procesele de transfer la interfat sunt determinate de caracteristicile
straturilor limit de temepratur, vitez sau concentratie ce se formeaz la suprafata
stationar.
DEFINIREA STRATURILOR LIMITA
Stratul limit dinamic (de vitez).
Analiza curgerii unui fluid viscos peste un corp presupune utilizarea unor ecuatii
matematice complexe. Pentru cele mai multe aplicatii, este valabil teoria lui Prandtl conform
creia, viscozitatea se manifest preponderent ntr-o regiune extrem de ngust situat foarte
aproape de corp si c restul zonei de curgere poate fi tratat cu o bun aproximatie ca
neviscoas. Aceast regiune se numeste strat limit dinamic (de vitez). Poate fi analizat cu
metodele curgerii potentiale numai pe baza grosimii lui mici comparativ cu dimensiunile
corpului.
Se consider curgerea unui fluid viscos peste o suprafat plan semiinfinit. Cu
exceptia gazelor de foarte joas presiune, unde distanta liber medie dintre molecule devine
comparabil cu dimensiunile corpului, particulele de fluid din imediata vecintate a suprafetei
(aflate n contact cu suprafata) au vitez nul fat de corp. Aceste particule ncetinesc
miscarea particulelor din stratul nvecinat care, la rndul lor, ncetinesc miscarea particulelor
din stratul urmtor etc., pn cnd, la o distant x = de la suprafat, efectul de ncetinire
devine neglijabil.
12
Incetinirea fluidului n stratul limit este asociat cu efortul unitar de frecare care
actioneaz n plane paralele cu vectorul vitezei. Stratul limit dinamic numit si strat limit de
vitez sau de impuls, este definit ca regiunea n care viteza fluidului variaz de la valoarea
zero, la suprafata corpului, la valoarea corespunztoare regiunii n care nu se mai face simtit
prezenta corpului. Departe de corp, curgerea se numeste liber sau potential. In aceast
regiune, gradientii de vitez sunt practic nuli, deci efectele de viscozitate sunt neglijabile n
comparatie cu cele din interiorul stratului limit.
S-a notat cu u
f
valoarea vitezei fluidului n curgerea liber. Grosimea stratului limit
dinamic, , se defineste formal ca fiind distanta y fat de suprafata corpului la care u = 0,99 .
u
f
.
Variatia vitezei pe directia tangent la suprafat cu distanta fat de suprafat, u(y), se
numeste profilul de vitez din stratul limit. Pe msur ce creste distanta x fat de muchia
plcii, efectul viscozittii ptrunde mai adnc n curentul de fluid, determinnd cresterea
grosimii stratului limit ( creste cu x). Profilul vitezei n stratul limit dinamic este foarte
important pentru aplicatiile ingineresti deoarece permite calculul efortului tangential unitar de
frecare la suprafata unui corp aflat n miscare relativ fat de un fluid:
( )
( )

s y
x
u x y
y


,
0
, Pa
Acest efort tangential unitar de frecare la suprafata corpului conduce la calculul
coeficientului de frecare, C
fr
:
( )
( ) ( )
C x
x
u
u x y
y u
sr
s
f
y
f

2 0 2
2
1
2
,
Stratul limit termic (de temperatur).
In majoritatea aplicatiilor practice, n cazul transferului de cldur ntre un fluid si o
suprafat, cea mai mare parte a variatiei de temperatur apare ntr-o sectiune ngust foarte
aproape de suprafat. Prin analogie cu stratul limit dinamic, se defineste stratul limit termic.
13
y
x
u
f
u
f
(x)
(x)
Curgere liber
potential
Curgere viscoas
n stratul limit
u
f
(x,y)
Se consider un fluid de temperatur t
f
care curge peste o plac plan cu temperatura t
s
(t
s
t
f
). Particulele de fluid n contact cu placa ating echilibrul termic la temperatura
suprafetei plcii. Aceste particule schimb energie cu particulele de fluid din stratul vecin,
care la rndul lor schimb energie cu cele din stratul urmtor, astfel nct se stabileste un
gradient de temperatur n fluid. Regiunea din fluid n care se instaleaz gradientul de
temperatur se numeste strat limit termic (de temperatur). Grosimea acestui strat limit,
t
,
se defineste formal ca fiind distanta y de la suprafata de contact plac - fluid pentru care are
loc 99% din variatia temperaturii:
t t
t t
s
f s

0 99 ,
Grosimea stratului limit creste cu distanta x fat de muchis plcii pe msur ce
efectele transferului de cldur dintre plac si fluid se fac simtite mai adnc n masa de fluid.
Densitatea de flux termic care se transfer la suprafata de contact poate fi exprimat
prin legea Fourier, functie de conductivitatea termic a fluidului,
f
, si gradientul temperaturii
la suprafat (y = 0):
( )
( )
q x
t x y
y
s f y

,
0
, W/m
2
In afara stratului termic pur conductiv din imediata vecintate a suprafetei, acelasi flux
termic se transfer prin fluid prin conductie, dar mai ales, prin miscarea de ansamblu a
fluidului.
In consecint, transferul de cldur conductiv dintre suprafat si fluid exprimat prin q
s
poate fi estimat prin legea lui Newton, fapt care permite calculul coeficientului de convectie:
( )
( )
( )
( )
( )

x
q x
t x t
t x y
y t x t
s
s f
f y
s f

,
0
1
, W/m
2
.grd
Obs.: dac placa este izoterm, diferenta de temperatur (t
s
- t
f
) este independent de
coordonata x. Prin cresterea grosimii stratului limit
t
cu x, gradientul temperaturii n fluid
trebuie s scad cu cresterea lui x. In consecint, att q
s
ct si se micsoreaz cu cresterea lui
x.
14
y
x
t
f
t
f

t
(x)
Fluid de temperatur uniform
Strat limit
termic
t(y)
u
f
Stratul limit masic (de concentratie).
Exiatenta unei diferente de concentratie n componentul A ntre suprafata unui corp si
un fluid genereaz un transfer de mas convectiv n componentul A care se realizeaz
preponderent n imediata vecintate a suprafetei. Similar cu cazurile prezentate anterior,
regiunea din fluid n care se dezvolt gradientul de concentratie se numeste strat limit masic
(de concentratie).
Grosimea acestui strat limit,
m
, se defineste ca fiind distanta y de la suprafata de
contact plac - fluid concentratia n componentul A satisface relatia:
C C
C C
A A
s
A
f
A
s

,
, ,
, 0 99
Ca si n cazul energiei termice, trebuie fcut o distinctie ntre transferul de mas prin
difuzie (mecanism de transport la nivel molecular determinat de gradientul de concentratie) si
transferul de mas determinat de miscarea de ansamblu a fluidului.
Transferul de mas prin difuzie este exprimat prin legea lui Fick:
n D
C
y
A AB
C

, kmol/s.m
2
La orice distant y > 0 din interiorul stratului limit masic, transferul de mas n
componentul A are loc att prin difuzie molecular ct si prin miscarea macroscopic a
fluidului, adic prin mecanismul complex numit convectie masic. La suprafata plcii (y = 0),
unde particulele de fluid sunt n repaus relativ fat de plac, transferul de mas se realizeaz
exclusiv prin mecanismul de difuzie.
Deoarece fluxul masic nu se modific n lungul stratului limit, nseamn c, la orice
distant x de muchia plcii, fluxul masic unitar de suprafat este:
( )
( )
n x D
C x y
y
A
s
AB
A
y ,
,

0
, kmol/s.m
2
Coeficientul de transfer de mas prin convectie se calculeaz cu relatia:
15
y
x

C
A,f
C
A,f

m
(x)
Fluid de concentratie
uniform
Strat limit
de
concentratie

C
A
(y
)
u
f
C
A,s
(y)
( )
( )
( )
( )
( )

m
A
s
A
s
A
f
AB
A
y
A
s
A
f
x
n x
C x C
D
C x y
y C x C

,
, , , ,
,
0
1
, m/s
Coeficientul de transfer de mas prin convectie poate fi exprimat si functie de
densitatea componentului A la suprafata de contact,
A,s
, si n curentul ndeprtat de fluid,
A,f
:
( )
( )
( )
( )
( )

m
A
s
A
s
A
f
AB
A
y
A
s
A
f
x
m x
x
D
x y
y x

,
, , , ,
,
0
1
, m/s
ECUATIILE DIFERENTIALE ALE STRATURILOR LIMITA
Analiza matematic se bazeaz pe considerarea unui element de volum dV = dx.dy.l
(bidirectional) aflat n interiorul stratului limit considerat, pentru care se aplic ecuatiile de
conservare (conservarea masei, impulsului, energiei, componentelor).
De cele mai multe ori stratul limit termic sau masic nu are aceeasi grosime cu stratul
limit dinamic (
t

c
). Diferentele sunt determinate de valorile gradientilor de
temperatur, concentratie, respectiv, vitez, si de propriettile fluidelor de a transporta
energie, mas sau impuls (conductivitatea termic , viscozitatea dinamic , coeficientul de
difuzie D).
STRATUL LIMITA DINAMIC.
Ecuatia de continuitate (conservare a masei).
volum de elementul in volum de elementul
continuta masei Variatia prin masa de Fluxul
16
( ) ( )
( ) ( )

+ +

1
]
1
1
+

1
]
1
1


u dy v dx u
u
x
dx dy v
v
y
dy dx
dx dy
(1)
( ) ( )

+

+

u
x
v
y
0 (2)
Ecuatia de continuitate (2) se aplic n fiecare punct al stratului limit att pentru
fiecare component n parte ct si pentru ntregul amestec, indiferent de prezenta unor reactii
chimice ntre componenti sau a unei difuzii moleculare a componentilor.
Conservarea impulsului (legea a doua a dinamicii, legea lui Newton).
volum de ) iesire rare (int volum de element unui
elementul din fluidului volum de elementul prin ra sup a actioneaza ce
a impuls de Variatia impuls de natural Fluxul fortelor tuturor Suma

+
17
y
x
z
.u
.v
.v +
.u +
Fortele care actioneaz asupra fluidului din stratul limit sunt:
- forte volumice, F
v
, N/m
3
, proportionale cu volumul considerat; sunt generate de
cmpurile de tip gravitational, centrifugal, magnetic si/sau electric;
- forte de suprafat, F
s
, N/m
2
, proportionale cu aria suprafetei considerate; sunt
generate de gradientii de presiune static si de frecarea viscoas din fluid.
Fortele de frecare viscoas ce actioneaz pe unitatea de suprafat sunt descompuse n
dou componente:
- componente normale, , care actioneaz asupra suprafetelor normale pe directiile x
sau y (
x
,
y
);
- componente tangentiale, , care actioneaz asupra suprafetelor paralele cu directia x
sau y, dar normale pe directia x sau y (
xy
,
yx
).
Fortele de frecare viscoas actioneaz ntre straturi adiacente de fluid si se datoreaz
miscrii relative a acestora, precum si viscozittii fluidului:
F S
du
dy

, N (3)
18
y
x
z
p

x
P +

xy
+

xy

yx

y
p
P +

y
+

x
+

xy
+
Fluxurile de impuls prin elementul de volum considerat sunt:
Legea de conservare a impulsului pe directia x:
( )
[ ]
( )
[ ] ( )

x
yx
v x
x y
p
x
F
u u
x
v u
y
u
+ +

,
(4)
Prin introducerea ecuatiei de continuitate (2) si separarea variabilelor, se obtine:
( )

+ +

_
,
+ +
u
u
u
x
v
u
y x
p
y
F
x
yx
v x ,
(5)
Analog se poate stabili legea de conservare a impulsului pe directia y:
( )

+ +

_
,
+ +
v
u
v
x
v
v
y y
p
x
F
y
xy
v y ,
(6)
STRATUL LIMITA TERMIC.
19
y,v
x,u
z
(.u).u
(.v).u
(.v).u + [ ( ) ]

y
v u dy
(.u).u +
[ ( ) ]

x
u u dx
Variatia energiei
elementului de volum
Schimbul de energie
dintre elementul de
volum si exterior
Energia egenerat de
sursele volumetrice
interioare
- variatia n timp a energiei continute n masa de fluid din elementul de volum (dm =
.dx.dy.1), tinnd seama de energia intern, e si energia cinetic, cu w
2
= u
2
+ v
2
:

E
e
w
dx dy +

_
,

1
]
1
1
2
2
(7)
- fluxul de energie transportat prin curgere, pe directia x:

, ,
E E u e
w
dy u e
w
x
u e
w
dx dy
x
u e
w
dx dy
curg x curg x dx
+

_
,

_
,

+ +

_
,

1
]
1
1

'

_
,

1
]
1
1

+

2 2 2
2
2 2 2
2
(8)
- fluxul termic conductiv (difuzie termic molecular) prin elementul de volum, pe
directia x:

, ,
Q Q
t
x
dy
t
x x
t
x
dx dy
x
t
x
dx dy
cond x cond x dx

_
,

_
,

1
]
1

_
,

(9)
- fluxul de energie prin transfer de mas difuziv prin elementul de volum, pe directia
x:
20
y,v
x,u
z
E
curg,x
y
y+dy
.u +
E
tmd,x
Q
cund,x
E
curg,x+dx

Q
cond,x+dx
E
tmd,x+dx
P
E
gen

, ,
E E D
x
e dy
D
x
e
x
D
x
e dx dy
x
D
x
e dx dy
tmd x tmd x dx AB
A
A
AB
A
A AB
A
A AB
A
A

_
,

_
,

1
]
1

_
,

(10)
Fortele de suprafat si de volum efectueaz un lucru mecanic asupra fluidului din
elementul de volum considerat, contribuind la un transfer de energie de la / ctre acesta.
Puterea net dezvoltat de fortele actionnd n directia x este:
( ) ( ) [ ] ( )
P F u dx dy
x
p dx dy
y
u dx dy
net x v x x yx , ,
+ +

(11)
In volumul de fluid se poate genera energie termic prin intermediul unor surse
termice volumetrice interioare (reactii chimice exoterme sau endoterme, reactii nucleare,
disipare de energie electric etc.). Contributia energetic a acestora pentru elementul
diferential de volum este:

E q dx dy
gen v

(12)
Conform legii conservrii energiei (primul principiu al termodinamicii) rezult:

_
,

1
]
1
1
+

_
,

1
]
1
1
+

_
,

1
]
1
1
+
+

_
,

_
,

_
,

+
e
w
dx dy
x
u e
w
y
v e
w
x
t
x y
t
y x
D
x
e
y
D
y
e
AB
A
A AB
A
A
2 2 2
2 2 2
( ) ( ) ( ) ( )
( )

_
,

+
+ + + + +
+ + +
F u F v
x
p u
y
p v
x
u v
y
v u q
v x v y x xy
y xy v
, ,

(13)
Combinnd relatia (13) cu relatiile (1), (2), (5), (6) si relatia de definire a entalpiei
specifice i = e + p/, se obtine:

+ +

_
,

_
,

_
,

1
]
1
+
+

_
,

_
,

1
]
1
+
+ + +

_
,

+ +
i
u
i
x
v
i
y x
t
x y
t
y
x
D
x
i
y
D
y
i
p
u
p
x
v
p
y
q
AB
A
A AB
A
A
v

(14)
21
Termenul . se numeste termen de disipare viscoas si reprezint lucrul mecanic
reversibil efectuat asupra mediului exterior prin destinderea masei din volumul de control
considerat (lucrul mecanic transformat ireversibil n energie termic datorit frecrii viscoase
din fluid). Este definit prin relatia:

_
,

_
,

_
,

1
]
1
1
+

_
,

'

u
y
v
x
u
x
v
y
u
x
v
y
2
2
2 2
2
2
3
, W/m
3
(15)
Forme particulare ale relatiilor (13) si (14):
- pentru un gaz perfect, cnd di = c
p
. dt, relatia (14) devine:

+ +

_
,

_
,

_
,

1
]
1
+
+

_
,

_
,

1
]
1
+
+ + +

_
,

+ +
c
t
u
t
x
v
t
y x
t
x y
t
y
x
D
x
i
y
D
y
i
p
u
p
x
v
p
y
q
p
AB
A
A AB
A
A
v

(16)
- pentru un fluid incompresibil ( = const.), cnd di = c
p
. dt + dp / , relatia (14)
devine:

+ +

_
,

_
,

_
,

1
]
1
+
+

_
,

_
,

1
]
1
+
+ + +

_
,

+ +
c
t
u
t
x
v
t
y x
t
x y
t
y
x
D
x
i
y
D
y
i
p
u
p
x
v
p
y
q
p
AB
A
A AB
A
A
v

(17)
In cele mai multe situatii;
- nu se realizeaz transfer de mas n volumul considerat (lipsesc gradientii de
concentratie ntr-un component A oarecare), deci
A
= 0 sau const.;
- propriettile termifizice ale fluidului sunt considerate constante si determinate la o
temperatur medie a fluidului n stratul limit, deci , c
p
, , = const.;
- la fluide, sursele interioare de cldur sunt mai rar ntlnite, deci q
v
= 0.
In aceste conditii, relatia (17) devine:

+ +

_
,

+ + c
t
u
t
x
v
t
y
t
x
t
y
p
2
2
2
2

(18)
Deoarece grosimea stratului limit termic este foarte mic, gradientii de temperatur n
directia y sunt mult mai mari dect n directia x, deci

t
y
t
x
>>
.
In aceste conditii, relatia (17) devine:
22

t
u
t
x
v
t
y
a
t
x
v
c
u
y
p
+ + +

_
,

2
2
2
(19)
Obs. Ultimul termen este semnificativ numai n curgerile supersonice sau n fluidele
foarte viscoase (uleiuri) care curg cu vitez foarte mare, n celelalte cazuri, el fiind neglijabil
n comparatie cu restul termenilor.
23
TRANSFERUL DE MASA.
Dac un sistem este alctuit din unul sau mai multi componenti n care concentratia
variaz de la un loc la altul, exist tendinta natural de echilibrare a concentratiei prin
transportul masei din zonele cu concentratii mai ridicate ctre cele cu concentratii mai reduse.
Intensitatea procesului depinde de gradientul concentratiei si de rezistenta opus de mediu
procesului de transfer.
Transferul de mas poate apare att n faza gazoas, ct si n faza lichid, n sistemele gaz-
lichid, vapori-lichid, lichid-lichid, cu sau fr transfer simultan de cldur si impuls.
Aplicatiile tehnice mai importante ale transferului de mas sunt absorbtia de gaz, absorbtia
unui lichid ntr-un solid absorbant, distilarea, extractia de lichid, umidificarea etc.
Transferul de mas se face n dou moduri:
- transferul de mas prin difuzie molecular, analog cu transferul de cldur prin
conductie termic sau cu transferul de I,puls n curgere laminar. Se datoreste tendintei
naturale de reducere a diferentei de concentratie dintr-un fluid prin miscarea dezordonat a
moleculelor sau atomilor care alctuesc fluidul;
- transferul de mas prin difuzie turbulent, analog transferului de cldur prin
convectie termic. Reprezint transferul de mas de la o suprafat solid ctre un fluid n
miscare sau ntre dou fluide nemiscibile n miscare relativ. Fenomenul depinde de
propriettile de transport ale fluidului si de caracteristicile hidrodinamice ale procesului.
Parametri caracteristici transferului de mas.
Concentratia unui component A este raportul dintre masa componentului si volumul
total al amestecului. Functie de felul n care se exprim masa componentului, avem:
- concentratia de mas:

A
A
m
V
, kg/m
3
,
cu m
A
, kg , masa componentului;
- concentratia molar:
c
M
A
A
A

, kmol/m
3
,
cu M
A
, kg/kmol , masa molar a componentului;
Gradientul concentratiei, definit n mod similar cu gradientul de temperatur,
reprezint variatia elementar a concentratiei componentului A cu distanta, pe directia sa de
difuzie:
grad
x
A
A

, kg/m
3
.m
Viteza. Fiecare component din amestec are o vitez de difuzie proprie care complic
problema determinrii vitezei amestecului. Se defineste:
24
- o vitez medie masic, functie de densittile masice,
i
si vitezele componentilor, w
i
,
ca o medie ponderat dat de relatia:
w
w
i i
i
n

1 , m/s ;
- o vitez medie molar, functie de concentratiile molare ale componentilor, c
i
:
W
c w
c
i i
i
n

1
, m/s ;
Fluxul masic, q
m
, este raportul dintre debitul masic, Q
m
, kg/s, si aria suprafetei de
transfer de mas, S, m
2
:
q
Q
S
Q
S
m
m m

, kg/m
2
.s
Fluxul masic unitar, n
Az
, kg/m
2
.s, raportat la un sistem fix de axe, are dou
componente:
- q
mA
= - . D
AB
. g
A
- fluxul masic relativ - contributia gradientului de concentratie;
- A . w = g
A
. (n
A
+ n
B
) - contributia deplasrii amestecului.
Rezult:
n
A
= - . D
AB
. g
A
+ g
A
. (n
A
+ n
B
)
Legea lui Fick.
Legea de baz a difuziei moleculare este legea lui Fick: fluxul de substant A care
difuzeaz ntr-un sistem izoterm si izobar este proportional cu gradientul concentratiei.
Pentru difuzia unidirectional n directia z, legea lui Fick este:
J D
dc
dz
Az AB
A
, kmol/m
2
.s ,
unde: J
az
- este fluxul molar n directie z, raportat la viteza medie molar;
dc
dz
A
- gradientul concentratiei molare n directie z;
D
AB
- factor de proportionalitate, numit coeficient de difuzie, pentru componentul A
care difuzeaz prin componentul B.
Semnul (-) arat c difuzia se face n sensul scderii concentratiei.
25
Ecuatia diferential a transferului de mas.
Pentru stabilirea ecuatiei diferentiale a transferului de mas, se scrie o ecuatie de bilant
de substant pentru un component ntr-un volum diferential de control.
Se consider un volum elementar dV = dx.dy.dz, ntr-un sistem de axe rectangulare,
prin care curge un amestec care contine componentul A.
Legea conservrii masei n volumul elementar arat c:
Viteza de variatie a
cantittii de component
A din volum
=
Variatia fluxului de
substant care strbate
suprafata volumului
+
Viteza de generare a
substantei n interiorul
volumului elementar
Viteza de variatie a cantittii de component A din volum este

A
dV .
Variatia fluxului de substant care strbate suprafata exterioar a volumului
elementar se determin lund separat fiecare suprafat de control:
- directia x: n
Ax
. dy . dz
x
- n
Ax
. dy . dz
x + dx
- directia y: n
Ay
. dx . dz
y
- n
Ay
. dx . dz
y + dy
- directia z: n
Az
. dx . dy
z
- n
Az
. dx . dy
z + dz
26
z
n
Az +dz n
Ay
n
Ax
n
Az
y
x
A
B
D
C G
H
F
E
dz

dx

dy
n
Ax +dx
n
Azy+dy
Viteza de generare a substantei n volumul elementar prin intermediul unor reactii
chimice sau nucleare este q
mv,A
. dV.
Rezult:

A
dV = n
Ax
. dy . dz
x
- n
Ax
. dy . dz
x + dx
+ n
Ay
. dx . dz
y
- n
Ay
. dx . dz
y + dy
+
+ n
Az
. dx . dy
z
- n
Az
. dx . dy
z + dz
+ q
mv,A
. dV
Imprtind cu volumul dV = dx.dy.dz si reducnd termenii asemenea, se obtine:
n n
dx
n n
dy
n n
dz
q
Ax x dx Ax x
Ay y dy Ay y
Az z dz Az z
A
mv A
+
+
+

+

+

,
0
relatie, care pus sub form diferential, devine:

x
n
y
n
z
n q
Ax Ay Az
A
mv A
+ + +
,
0
sau:
+ n q
A
A
mv A

,
0 - ecuatia de continuitate pentru componentul A.
In mod similar, se poate scrie ecuatia de continuitate pentru componentul B:
+ n q
B
B
mv B

,
0
Adunnd relatiile, rezult:
( )
( )
( )
+ +
+
+ n n q q
A B
A B
mv A mv B

, ,
0
Pentru un amestec de doi componenti, exist relatiile:
n
A
+ n
B
=
A
. w
A
+
B
. w
B
= . w

A
+
B
=
q
mv,A
= - q
mv,B
, deoarece generarea componentului A se face pe seama epuizrii
componentului B.
Se obtine ecuatia de continuitate pentru amestec:
( ) +

w 0 , ecuatie identic cu ecuatia de continuitate pentru curgerea

unui fluid omogen.
Transferul de mas convectiv.
Transferul de mas convectiv sau prin difuzie turbulent implic transportul de
substant ntre o suprafat si un fluid n miscare sau ntre dou fluide nemiscibile n miscare
relativ. Mecanismul transferului de mas convectiv necesit si transferul de mas prin difuzie
molecular prin stratul de fluid stagnant si, respectiv, prin stratul de fluid n miscare laminar.
Dac fluidul curge turbulent, exist o deplasare a unor particule de fluid transversal pe liniile
de curent care accelereaz transferul de substant. Rezistenta care controleaz intensitatea
procesului de transfer de mas este rezistenta de valoare maxim care se localizeaz n
procesul de difuzie molecular din filmul de fluid stagnant sau laminar.
27
Ecuatia de baz. Relatii criteriale.
Ecuatia de baz a transferului de mas convectiv (prin difuzie turbulent) este
asemntoare legii lui Newton pentru transferul de cldur prin convectie:
n
A
= k
c
. (
Ai
-
A
) , kg/m
2
.s ,
unde: n
A
- fluxul masic unitar de component A care prseste interfata solid-fluid;
k
c
, m/s - coeficientul de transfer de mas;

Ai
, kg/m
3
- concentratia substantei A care difuzeaz la interfat;

A
, kg/m
3
- concentratia substantei A n fluid la o distant de interfat egal cu
grosimea stratului limit de concentratie.
Pentru determinarea coeficientului de transfer de mas convectiv se folosesc patru
metode principale:
- analiza dimensional, urmat de cercetri experimentale;
- analiza exact a stratului limit;
- analiza aproximativ a stratului limit;
- analogia dintre transferul de mas, impuls si energie.
In calculul transferului de mas se utilizeaz o serie de criterii adimensionale, dintre
care cele mai importante sunt:
- criteriul Schmidt, Sc: raportul dintre difuzivitatea molecular a impulsului si
difizivitatea molecular a masei:
Sc
D D
AB AB

- analog criteriului Prandtl.

- criteriul Lewis, Le: raportul dintre difizivitatea molecular a cldurii si a masei:
Le
c D
a
D
p AB AB

- criteriul Sherwood, Sh: raportul dintre rezistenta la transferul de mas convectiv si

rezistenta la transferul de mas molecular al fluidului:
Sh
k L
D
c
AB

- analog criteriului Nusselt,
unde, L este lungimea caracteristic.
Ecuatiile criteriale utilizate sunt de forma:
Sh - f(Re, Sc) - pentru convectia fortat
Sh = f(Gr
*
, Sc) - pentru convectia natural, unde criteriul Grashof se calculeaz
cu relatia Gr =
L
A
3
2

.
28
Analogia dintre transferul de cldur, mas si impuls.
Problema proceselor turbulente de curgere este insuficient cunoscut pentru a permite
determinarea coeficientului de convectie printr-o analiz direct sau aproximativ a stratului
limit. In aceste conditii, s-a cutat descrierea mecanismului de transfer turbulent printr-un
model simplificat, potrivit cruia, o miscare de amestec ntr-o directie perpendicular pe
directia principal de curgere produce transfer de impuls, mas si energie, procese exprimate
prin ecuatii matematice similare.
Dup cum se cunoaste, n curgerea turbulent, peste viteza medie a fluidului sunt
ntotdeauna suprapuse variatii neregulate (fluctuatii) ale vitezei att n directia curgerii, ct si
n directie transversal, care nu pot fi descrise prin ecuatii simple. Aceste variatii
bidirectionale ale vitezei creeaz curenti turbulenti si sunt, n principal, cauza transferului de
cldur, mas si impuls n curgerea turbulent.
Au fost elaborate o serie de analogii ntre transferul de cldur si pierderea de
presiune.
Analogia Reynolds.
Ipoteze simplificatoare:
- considernd stratul laminar de lng perete de grosime neglijabil, n toat sectiunea
transversal curgerea este turbulent (viteza si temperatura sunt constante);
- lovindu-se de perete, particulele de fluid pierd toat energia cinetic corespunztoare
componentei vitezei paralele cu directia principal de curgere. Particulele de la perete sunt
antrenate de curgerea fluidului, fiind accelerate pn la atingerea vitezei medii de curgere.
Procesul este identic si pentru transmiterea cldurii: particulele de fluid lovindu-se de perete
ating temperatura acestuia si, la aceast temperatur, sunt antrenate de curentul de fluid;
- transferul de cldur si impuls nu se influenteaz reciproc, deci parametrii
termofizici sunt independenti de incint.
Se consider curgerea turbulent a unui fluid printr-o conduct de diametru d, lundu-
se n considerare si transferul de cldur (fig.1,a - profilul simplificat al vitezei, fig.1,b -
profilul simplificat al temperaturii).
Fig.1.
29
Asupra volumului de fluid continut ntre sectiunile 1 si 2 si suprafata S a peretelui, se
aplic teorema impulsului dup o directie y perpendicular pe directia x de curgere a fluidului
cu viteza w:

, (1)
unde: F = -R
l
, N - rezultanta fortelor de suprafat (de presiune si de viscozitate) cu care
mediul exterior actioneaz asupra suprafetei laterale a curentului de fluid:
, kg/m
3
- densitatea fluidului;
Q
v
, m
3
/s - debitul volumic de fluid;
w
1
, w
2
, m/s - vitezele medii n sectiunile 1 si 2;
F
p1
, F
p2
, N - fortele de presiune (de legtur) pe suprafetele 1 si 2;
G, N - greutatea fluidului cuprins n volumul delimitat.
Intre sectiunile 1 (stratul limit de lng perete) si 2 (zona turbulent), viteza
pulsatorie w
y
a miscrii transversale deplaseaz printr-o suprafat S debitul volumic de fluid:
Q
v
= w
y
. S (2)
Variatia impulsului pentru aceast mas de fluid, dup directia transversal y, este:
. Q
v
. (w
1
- w
2
) = . w
y
. S . (0 - w) = - . w
y
. S . w (3)
relatie n care w = 0, conform primei ipoteze.
Actiunea fluidului asupra peretelui conductei este reprezentat de forta de frecare
caracterizat prin efortul tangential
p
* si coeficientul de frecare f, legate prin relatia:

(4)
In directia y fortele de presiune se echilibreaz F
p1
= -F
p2
.
Neglijnd greutatea fluidului, G, relatia (1) devine:

p
* . S = - . w
y
. S . w (5)
de unde:
p
* = - . w
y
. w (6)
Rezult viteza pulsatorie:
w
y
=

(7)
Fluxul de cldur, Q, transferat ntre perete si fluid produce, conform ipotezei a doua,
nclzirea masei de fluid . w
y
. S cu temperatura t = t
f
- t
p
:

(8)
relatie din care se obtine coeficientul de convectie:

(9)
Prin prelucrarea relatiei (9), se obtine analogia Reynolds:

(10)
relatie valabil pentru fluide cu Pr = 1 (gaze) si tevi cu pereti netezi.
Pentru regimul turbulent de curgere, 5000 < Re < 2.10
5
, coeficientul de frecare se
calculeaz cu relatia:
f = 0,184 . Re
-0,2
(11)
Relatia (10) devine:
Nu = 0,023 . Re
0,8
. Pr (12)
Pentru Re > 5000 se mai recomand relatia Kraussold, determinat experimental:
30
Nu = 0,024 . Re
0,8
. Pr
n
(13)
Restrictia introdus de Reynolds ca Pr = 1 este o limtare major.
Analogia Prandtl.
Prandtl consider curgerea fluidului ca fiind format din dou zone:
- zona de lng perete, de grosime finit, cu curgere laminar, n care mecanismul
principal de transfer de cldur este molecular;
- zona exterioar, cu curgere turbulent, n care este valabil analogia Reynolds.
Relatia de calcul obtinut este analogia Prandtl, valabil pentru fluide cu 0,5 < Pr <
30:

(14)
Analogia Prandtl are un grad relativ mare de inexatitate datorit structurrii curgerii
numai n dou zone, cu trecere brusc de la cueferea pur laminar la curgerea complet
turbulent.
Analogia von Karman.
Von Karman consider curgerea fluidului ca fiind format din trei zone: un substrat
laminar, un strat de tranzitie (amortizor) si zona turbulent.
Relatia de calcul obtinut este analogia von Karman, valabil pentru fluide cu 0,5 < Pr
< 30:

(15)
Analogia Colburn.
Pe baza solutiei analitice exacte a curgerii laminare, Colburn propune o relatie mai
simpl:

(16)
Analogia Nunner.
Nunner stabileste o relatie general pentru transferul de cldur n tevi netede si
rugoase, stabilit teoretic si verificat experimental pentru gaze (pr = o,72):

(17)
unde: f - coeficient de frecare liniar n teava rugoas, pentru o valoare a criteriului
Reynolds;
f
0
- coeficient de frecare liniar n teava neted, pentru aceeasi valoare a criteriului
Reynolds.
31
32