E104- galben de chinolină

București
2020-2021

1
Cuprins

1. Introducere ................................................................................................................ 3

2. Istoria coloranților alimentari ................................................................................... 5

3. Coloranţi chinolinici ................................................................................................. 6

4. Date generale ............................................................................................................ 7

5. Sinteza galbenului de chinolină ................................................................................ 8

6. Potențialele afecte asupra sănătății ........................................................................... 9

7. Restricții și doze admise ......................................................................................... 10

8. Utilizări ................................................................................................................... 11

9. Concluzii ................................................................................................................. 13

10. Bibliografie ............................................................................................................. 14

2
 1. Introducere

Coloranții sintetici sunt folosiți pe scară largă în multe industrii, inclusiv în industria
cosmetică, textilă, farmaceutică, alimentară, fotografie și hârtie. Se estimează că peste 10.000 de
coloranți și pigmenți diferiți sunt utilizați industrial și că peste 7 × 105 tone de coloranți sintetici
sunt produși anual la nivel mondial. Cu toate acestea, nu există informații suficiente despre
riscurile lor potențiale pentru sănătate pentru oameni și mediu. Datele toxicologice disponibile
despre coloranții cosmetici au arătat efecte care variază de la alergiile de contact la diferite tipuri
de daune genetice, inclusiv genotoxicitatea, mutagenitatea și leucemie [1].

Consumatorii preferă de cele mai multe ori alimente care să fie atragatoare din punct de
vedere estetic cât și apetisante. Apetitul și sistemul digestiv sunt activate de astfel de influențe
psihologice și duc la plăcerea de a mânca și a bea. Un factor important este culoarea, aceasta fiind
asociată cu calitatea produsului de consum. De exemplu, consumatorii ar ignora roșiile și bananele
verzi ca fiind necoapte doar pentru că sunt colorate în verde. Culoarea alimentelor contribuie, de
asemenea, la recunoașterea și identificarea aromelor, în special la produsele care altfel ar fi
incolore ( de exemplu dropsurile, inghetata, bauturi nealcoolice). [2]

Figura 1 Varietate de coloranți alimentari

Principalele motive pentru care se adaugă coloranți alimentari sunt :

▪ pentru a restabili culoarea naturală pierdută în timpul procesării și depozitării;

▪ reducerea variației de la un lot la altul a produselor;
▪ pentru a suplimenta intensitatea culorilor naturale acolo unde acestea sunt slabe;
▪ să dea culoare produselor altfel incolore;
▪ să producă produse acceptabile și atractive pentru consumator.

3
 În ultimii 20-30 de ani au început să existe ingrijorări cu privire la siguranța coloranților
alimentari sintetici, întrucât au apărut tot mai multe cazuri de răspunsuri alergice la copii. Mulți
dintre coloranții sintetici selectați pentru utilizarea în alimente cât și modul în care sunt folosiți
lasă de dorit din punct de vedere al siguranței [2].

Cu toate acestea, coloranții sintetici rămân în continuare cel mai important grup de
coloranți utilizați în industria alimentară și a băuturilor, deși un studiu de literatură din ultimul
deceniu indică destul de clar o tendință spre utilizarea coloranților naturali. Acest lucru se
datorează parțial implicației că, fiind naturale, acestea sunt toxicologic sigure [2].

Tendința către utilizarea ingredientelor naturale în produsele alimentare continuă și acest

lucru este demonstrat de acceptarea de către consumatori a alimentelor „naturale” și a diferitelor
reglementări naționale care interzic complet sau selectiv ingredientele artificiale, în special culorile
din alimente. Instabilitatea anumitor coloranți sintetici adăugați produselor alimentare este un
fenomen bine cunoscut; produsele unor astfel de instabilități pot căpăta caracteristici nedorite și,
în cazuri extreme, pot fi toxice pentru consumator. S-au făcut multe încercări de raționalizare a
parametrilor care afectează stabilitatea culorii în alimente, dar întreaga zonă este atât de vastă încât
s-a realizat foarte puțin până acum [2].

4
 2. Istoria coloranților alimentari

Deși majoritatea alimentelor sunt colorate, adăugarea de substanțe colorate în alimente nu

este o invenție recentă. Legătura dintre aprecierea consumatorului pentru un aliment și aspectul
acestuia este cunoscută de secole. De exemplu, indienii tolteci din America Latină au folosit
coșenila (carmin ) drept colorant în secolul al X-lea d.Hr. Până la mijlocul secolului al XIX-lea,
singurele substanțe colorante disponibile erau cele derivate din surse naturale [2].

Figura 2 Culegerea gândacului de coșenilă

Începând cu secolul al XII-lea, în Marea Britanie oamenii s-au delectat cu zaharurile

colorate în trandafir și violet importate din Alexandria. Materiile colorante folosite au fost cel mai
probabil Madder și Kermes, fiecare oferind o nuanță roșie și violet [2].

În 1856 s-a născut industria modernă de fabricație a coloranților sintetici, începând cu Sir
W. H. Perkin’s Mauve (Aniline Black), sintetizată din materii prime de gudron de cărbune. Deși
aceste culori „gudron de cărbune” au fost inițial destinate industriei textile, unele erau potrivite
pentru uz alimentar. Avantajele lor față de coloranții naturali au fost:
▪ Gama mai bună de culori;
▪ Raport mare de efect de colorare / masa;
▪ Stabilitate mai bună;
▪ Mai puține variații de la lot la lot;
▪ Pur și definit chimic;
▪ Relativ ieftin.

5
 3. Coloranţi chinolinici

Coloranții chinolinici se bazează pe structura naftalen-chinonă. Din perspectiva

farmaceutică, galbenul de chinolină este constituentul acestui grup. Galbenul de chinolină este un
amestec de săruri, în principal mono- și disulfonat [3].

Grupările metil din poziţiile 2 şi 4 ale ciclului chinolinic se bucură de o reactivitate

deosebită. Din acest motiv ele pot da uşor reacţii de condensare care, de cele mai multe ori, conduc
la substanţe colorate [4].

H H
5 4
H H 6 3

7 2
H N H N
8 1
H

Figura 3 Structura chinolinei

Printre acestea se găsește și galbenul de chinolină, utilizat în calitate de colorant de uz

farmaceutic și cosmetic, cât și alimentar.

O
O

NH
N
O
O

A B

Figura 4 Tautomeria galbenului de chinolină

În coloranții chinolinici sistemul cromoforic este chinoftalona sau sistemul inel heterociclic
2- (2- chinolil) -1,3-indandionă. În plus, coloranții chinolinici conțin invariabil o cantitate mică de
derivați izomerici de ftalil. Galbenul de chinolină este singurul colorant din acest grup de
importanță pentru utilizarea în colorarea alimentelor. Galbenul chinolinic este de obicei fabricat
prin condensarea chinaldinei (2-metilchinolinei) cu anhidridă ftalică prin fuziune la cca. 220°C în
prezența clorurii de zinc și sulfonarea produsului cu oleum la aproximativ 90°C. Sulfonarea are
loc la inelul chinolinei și predomină produsul disulfonat [2].

6
 4. Date generale

Galbenul de chinolină (E 104), este un colorant ce este comercializat ca un amestec de

derivați ai acidului mono-, di- și trisulfonic, cu următoarea formulă structurală [5]:

O
–
N S O +
Na
O O
O
S
– O
O +
Na

Figura 5 Structura chimică a galbenului de chinolină disulfonat

Galbenul chinolinic este utilizat ca aditiv alimentar galben verzui în anumite țări, desemnat
în Europa sub numărul E104. În UE și Australia, galbenul de chinolină este permis în băuturi și
este utilizat în alimente, cum ar fi sosurile, decorațiunile și glazuri. Galbenul de chinolină nu este
listat ca aditiv alimentar permis în Canada sau SUA, unde este permis în medicamente și produse
cosmetice și este cunoscut sub numele de D&C Yellow 10 [6].

Colorantul (Nr. CAS 8004-92-0, masa moleculară 477,38 g /mol ) este un unul solubil în
apă folosit pentru colorarea alimentelor galben / galben-verde și este stabil în condiții standard.
Poate exista sub trei forme, de obicei ca un amestec de monosulfonat (C18H9NNaO5S), disulfonat
(C18H9NNa2O8S2) sau trisulfonat (C18H9NNa3O11S3). Cu toate acestea, componenta principală este
forma disulfonat, cunoscută și sub denumirea de 2- (1,3-dioxoindan-2-il) chinolin-6,8-disulfonat
disodic. În scopuri de puritate, forma disulfonat trebuie să fie mai mare sau egală cu 70%.
Compușii necolorați, cum ar fi clorura de sodiu și sulfatul de sodiu, pot fi de asemenea prezenți în
acest amestec. Galbenul chinolinic poate fi într-o stare metilată sau nemetilată, iar datele
toxicologice ale oricărei forme sunt utilizate în evaluările de siguranță [6].

7
 5. Sinteza galbenului de chinolină

O alternativă de sinteză o constituie condensarea chinaldinei (2-metil chinolina) cu

anhidrida ftalică la 200oC in prezenţa ZnCl2. Se formează mai intâi ftalida ,care prin incălzire se
izomerizează dând compusul indantrionic A ,care prin tautomerie trece in colorantul B cu o nuanţă
galben stralucitoare ce include un cromofor apropiat de cel al indigoului [4].

Mecanismul acestor reacţii de condensare in cataliză acidă, se bazează pe adiţia

unui proton la azotul din ciclul 2-metilchinolinei urmată de eliminarea unui proton de la catena
laterală. Se formează astfel un intermediar nesaturat, o chinolon-metidă care se condensează cu
gruparea carbonil din secvenţa de anhidridă ciclică dupa mecanismul unei adiţii nucleofile
conducând la compusul hidroxilic iar apoi prin eliminare de apă (E1) la ftalidă, care prin
izomerizare generează compusul cosmetic B. Acelaşi produs rezultă şi prin condensarea
chinaldinei cu dietilftalat in prezenţa sodiului metalic sau prin incălzirea compusului A la 240-250
o
C cu etoxid de sodiu [4].

In schema următoare este prezentată succesiunea de reacţii implicate in sinteza colorantului

A.

O
+ +
-H
+H + O
+ H2C
H3C N H3C N NH
O
H
chinaldina
chinolon metida anhidrida ftalică
(2-metil chinolonă)

+
OH OH2
200°C +
+H -H 2O
ZnCl2 O N O N

O O
compus hidroxilic

8
 +
C C
+
O N -H O N
E1
O O
ftalida

O O
C C

C CH
N N
C C
O B-galben strălucitor O
A- compus indantionic incolor

Na (metalic)

COOC 2H 5
+
COOC 2H 5 H3C N

dietilftalat 2 metil chinolină

Figura 6 Succesiunea de reacţii implicate in sinteza colorantului

6. Potențialele afecte asupra sănătății

Galbenul de chinolină poate da o reacție adversă a sistemului imunitar al organismlui.

Simptomele specifice pot varia considerabil în rândul pacienților și pot varia de la forme ușoare la
severe. Pentru acest colorant, au existat unele dovezi ale activității cancerigene și genotoxicității.
E104 provoacă simptome alergice la persoanele alergice la aspirină. Consumul său după
administrarea aspirinei poate provoca urticarie, respirație grea, strănut sau mâncărime. E104 poate
duce la creșterea hiperactivității și scăderea capacității intelectule la copii, dacă este combinat cu
alți pigmenți sintetici. De asemenea, acesta prezintă o afinitate față de molecula de ADN, putând
avea astfel efecte mutagene asupra celulelor umane [3] .

9
 7. Restricții și doze admise

Evaluarea toxicologică a galbenului chinolinic ca aditiv alimentar a fost revizuită de mai

multe ori de către JECFA (Joint Expert Committee for Food Additives), cu prima sa analiză de
către comitet în 1964, la a 8-a reuniune. La această ședință, comisia nu a avut la dispoziție date noi
pentru examinare; cu toate acestea, au fost incluse studii nepublicate de toxicitate reproductivă pe
termen lung care nu au fost luate în considerare anterior [6].

Studiile experimentale de hrănire a șobolanilor și câinilor au arătat că rata de absorbție a

galbenului de chinolină este scăzută (aproximativ 3-4%), cu o proporție mare din culoarea
absorbită excretată în urină. Galbenul chinolinic neabsorbit se excretă prin fecale. Evaluările
toxicologice efectuate pe mai mulți subiecți au indicat faptul că galbenul de chinolină nu este
cancerigen sau genotoxic. Studiile generaționale la animale nu au indicat niciun efect advers
asupra reproducerii [6].

Expunerea alimentară la galbenul de chinolină într-o varietate de grupuri de populație a

fost estimată în Australia, Europa și Marea Britanie. S-a constatat că alimentele majore care
contribuie la această expunere sunt băuturile răcoritoare, produsele de panificație și deserturile.
Estimările expunerii dietetice la galbenul chinolinic în Australia au fost mai mici decât cele din
Marea Britanie sau Europa. JECFA a considerat această mare diferență ca fiind un rezultat al
abordării adoptate în estimarea expunerilor alimentare pentru diferite regiuni [6].

Utilizarea acestui colorant este supusă restricțiilor legale în vigoare, astfel :

• Nu este permisă folosirea acestuia în industria alimentară în Canada și SUA

• In UE este permisă utilizarea acestuia, cu menționarea pe etichetă ‘ galben de
chinolină (E104) poate avea efecte adverse asupra activității și atenției copiilor.”

Dozele maxime admise în industria alimentară privind E104 sunt:

• 10 mg/ kg aliment ( produse lactate fermentate, crème, brânzeturi)

• 30 mg/ kg aliment ( preparate din fructe, gumă de mestecat ) [7]

10
 8. Utilizări

Colorantul galben de chinolină (QY) este un derivat chinoftalic utilizat în compoziții

cosmetice pentru aplicare pe piele, buze și / sau suprafața corpului. S-a constatat că acest colorant
(cunoscut și sub denumirea de D&C Yellow nr. 11) induce dermatită alergică de contact; într-un
test de maximizare umană, 15 din 20 de subiecți au devenit sensibilizați. Datele de reglementare
privind genotoxicitatea și / sau mutagenitatea QY sunt încă controversate [1]. Exemple produse
alimentare în care se folosește galbenul de chinolină:

• băuturi (inclusiv • pastile colorate, • fructe şi legume

alcoolice), • bomboane, conservate
• brioşe, • îngheţată, • dulceţuri,
• brânză cremă, • condimente, • gemuri,
• produse lactate, • sosuri,

Figura 7 Exemple de produse ce conțin galben de chinolină

Alte utilizări: în UE şi în SUA, este permisă vopsirea tuturor produselor farmaceutice şi

cosmetice utilizate în spumă de baie, şampoane, săpunuri, produse de curăţat şi produse de spălat
vase, drept colorant pentru lână şi mătase [7].

11
 Colorantul de culoarea "soarelui" este adăugat generos nu numai produselor şi preparatelor
medicale. Este utilizat pe scară largă în fabricarea tuturor tipurilor de produse cosmetice şi produse
de igienă zilnică pentru a le oferi o nuanţă de aur plăcută, care se poate asocia cu prezenţa uleiului
de măsline sau a altor ingrediente naturale populare [2].

• rujuri; • vopsirea părului şi agent de îngrijire;

• pastă de dinţi; • şampoane;
• săpun; • spuma de baie.

Totuși acesta poate provoca alergii, astm, dermatite, sindrom de hiperactivitate si deficiență
de concentrare (ADHD). Se folosește în următoarele produse existente pe piață:

• Dalin Kids Banane 300ML

• Bilomag Forte
• Gumă de mestecat Hubba Bubba
• Lichior de caise
• Red square - bautura alcoolizata cu ginseng, vodca si tequila

Figura 8 Exemple de produse existente pe piață ce conțin galben de chinolin

12
 9. Concluzii

Galbenul de chinolină este un colorant sintetic care este utilizat în produsele alimentare ca
agent de colorare în cofetărie, băuturi răcoritoare și alte alimente și băuturi. Este permisă utilizarea
în alimente în Australia și Europa, cu toate acestea, nu este permisă în SUA sau Canada. Utilizarea
galbenului de chinolină în alimente a fost un domeniu de dezbatere recent datorită studiului
McCann care a pretins o legătură între hiperactivitatea la copii și expunerea alimentară la un
amestec de culori, inclusiv galbenul de chinolină.

Cu toate acestea, recenziile acestui studiu efectuate de diferite autorități științifice

independente au concluzionat că studiul nu a motivat modificarea limitelor actuale de siguranță
pentru acești aditivi alimentari. Recenzii recente efectuate de EFSA și JECFA nu au găsit nicio
dovadă nouă care să indice o îngrijorare cu privire la siguranța galbenului chinolinic.

Prin urmare, folosirea acestui colorant în produsele farmaceutice, cosmetice și alimentare

nu este afectată sănătatea umană, dacă se respectă cantitatea de 0-5 mg/ kg greutate corporală.

13
10. Bibliografie

[1] F. M. D. Chequer, "The cosmetic dye quinoline yellow causes DNA damage
in vitro," Mutation Research/Genetic Toxicology and Environmental Mutagenesis,
2014.

[2] A. P. Damant, Handbook of Textile and Industrial Dyeing Volume 2:

Applications of Dyes, vol. 2, United Kingdom: Woodhead Publishing Limited, 2011.

[3] M. Šuleková, "Organic colouring agents in the pharmaceutical industry,"

FOLIA VETERINARIA, 2017.

[4] V. M. G. F. R. M. M. C.N. Tărăbășanu Mihăilă, Coloranti organici de interes

alimentar și farmaceutic, București: Uni-Press București , 1997.

[5] E. F. S. A. (EFSA), "Scientific Opinion on the re-evaluation of Quinoline

Yellow (E 104) as a food additive," EFSA Journal, 2009.

[6] A. J, Encyclopedia of food safety, vol. 1, Y. Motarjemi, Ed., USA: Elsevier,

2014.

[7] C. Albu, Chimia culorilor, București: Editura Stiințifică București, 1967.

14