Optica

lumina… Avem nevoie de ea pentru că acționînd asupra  retinei produce la omul sănătos senzația
vizuală. Din punct de vedere fizic lumina este o undă electromagnetică .

Optica este o ramură a  fizicii care studiază proprietățile și natura  luminii , modul de producere a
acesteia, și legile propagării și interacțiunii luminii cu  subsatanța. Cuvântul „optică”provine de la
cuvântul grecesc optikos (relativ la vedere), înrudit cu optos (vizibil) și cu ops (ochi).

Optica se grupează pe trei mari secțiuni importante:

1. Optica geometrică, în care legile propagării luminii și formarea imaginilor optice sunt studiate
făcându-se abstracție de natura luminii.
2. Optica ondulatorie, în care se ia in considerare faptul ca lumina este o undă electromagnetică.
3. Optica fotonică , în care este evidențiat aspectul corpuscular, fotonic al undelor
electromagnetice.

Propagarea luminii

Mediile în care se propagă lumina pot fi omogene şi neomogene.

 Un mediu omogen din punct de vedere optic este acel mediu în care, în toate punctele, indicele
de  refracţie n are aceeaşi valoare. In aceste medii, lumina se propagă pe drumul cel  mai scurt,
adică în linie dreaptă.
 Traiectoriile după care se propagă lumina se numesc raze de lumină.
 Un mănunchi de raze de lumină formează un fascicul de raze, care pot fi: paralele, convergente
şi divergente
 La trecerea luminii printr-un mediu neomogen, la care indicele de refracţie variază continuu de
la punct la punct, razele de lumină se refractă necontenit şi se
propagă pe un drum curbiliniu. Propagarea luminii în astfel de medii este descrisă de un
principiu general numit principiul lui Fermat (1679) sau principiul drumului optic minim,
respectiv al drumului minim.Principiul lui Fermat poate fi formulat ca principiul timpului
minim: lumina se propagă între două puncte pe acel drum pe care timpul de propagare este
minim.

Consecinţă  – lumina care se propagă într-un anumit sens în lungul unei raze, se poate propaga în
sens contrar, în lungul aceleiaşi raze.– principiul reversibilității drumului razelor de lumină
 Principile opticii geometrice
1. principiul independenţei razelor de lumină: razele de lumină ce ajung simultan într-un punct se
propagă mai departe fără a se influenţa reciproc
2. principiul reversivităţii razelor de lumină: drumul parcurs de lumină de-a lungul unei raze de
propagare nu depinde de sensul de propagare a luminii
3. principiul fundamental al opticii geometrice (Fernat): lumina se propagă între două puncte dintr-un
mediu dat pe drumul care corespunde duratei minime
4. principiul propagării rectilinii a luminii: într-un mediu omogen si transparent lumina se propagă în
linie dreapt

Reflexia luminii
este fenomenul de schimbare a direcției de propagare a luminii la suprafața de separare a două medii,
lumina întorcându-se în mediul din care a venit. Apare la suprafața de separare intre două medii optice.

i = unghi de incidenţă (unghiul dintre raza de lumină incidentă şi normala la suprafaţă în punctul
de incidenţă)
r0 = unghi de reflexie (unghiul dintre raza de lumină reflectată şi normala la suprafaţă în punctul de
incidenţă)

Legile reflexiei
•Raza de lumină incidentă, raza de lumină reflectată şi normala în punctul de incidenţă sunt coplanare.
•Unghiul de reflexie r0 este egal cu unghiul de incidenţă i.

Reflexia dirijată (regulată) este reflexia pe o suprafaţă de separaţie netedă (razele de lumină

incidente paralele sunt reflectate aşa încât razele reflectate sunt şi ele paralele).
Reflexia difuză (neregulată) este reflexia pe o suprafaţă de separaţie neregulată (razele de lumină
incidente paralele sunt reflectate în toate direcţiile).

Numim dioptru suprafaţa de separare dintre două medii transparente.

Elementele dioptrului sunt

 V – vârful dioptrului
 C – centrul de curbură
 CV – axa optică principală
 R raza de curbură

Oglinzi sferice
O oglindă sferică reprezintă un dioptru în care cel de-al doilea mediu nu este transparent ci perfect
reflectător. Se defineşte focarul oglinzii F ca fiind punctul în care se întâlnesc razele de lumină care
cad pe suprafaţa oglinzii venind de la infinit, paralel cu axul optic principal, după reflexia pe oglindă.
Focarul unei oglinzi sferice se află la jumătatea distanţei dintre centrul oglinzii şi vârful acesteia, prin
urmare distanţa focală a oglinzii sferice este egală cu jumătatea razei de curbură a acesteia.

a) focar virtual  b) focar real

Refracția luminii

Refracţia luminii este fenomenul de schimbare a direcţiei de propagare a luminii atunci când

traversează suprafaţa de separare  a două medii transparente.

i = unghi de incidenţă (unghiul dintre raza incidentă şi normala la suprafaţa de separaţie dintre cele

două medii în punctul de incidenţă)

r = unghi de refracţie ( unghiul dintre raza refractată şi normala la suprafaţa de separaţie dintre cele
două medii în punctul de incidenţă)

Legile refracţiei

•Raza de lumină incidentă, raza de lumină refractată şi normala în punctul de incidenţă sunt coplanare.

•Raportul dintre sinusul unghiului de incidență și sinusul unghiului de refracție este o constantă
caracteristică celor două medii.

unde:

n21 –  este indicele de refracţie relativ al mediului 2 faţă de mediul 1

n – este indicele de refracţie absolut al mediului și reprezintă raportul dintre viteza de propagare a
luminii în vid și viteza de propagare a luminii în mediul considerat.      n > 1
Dacă n2 > n1 → r < i,  raza refractată se apropie de  normală.

Dacă n2 < n1 → r > i, raza refractată se departează  de normală.

Legea de refracție enunțată mai sus este valabilă doar pentru materiale izotrope ( materiale pentru care
proprietățile fizice se manifestă la fel în toate direcțiile ), nefiind respectată dacă este vorba de
materiale anizotrope (cum ar fi unele cristale), unde apare birefringența ( fenomen optic care apare la
trecerea luminii dintr-un mediu în altul constând în dublarea razei incidente ).

Odată cu creşterea unghiului de incidenţă, creşte şi unghiul de refracţie atunci când lumina trece dintr-
un mediu cu indice de refracție mare intr-un mediu cu indice de refracție mic. Valoarea maximă a
unghiului de refracţie este de 90° pentru o valoare a unghiului de incidență numit unghi limită – l.
Pentru unghiuri de incidenţă mai mari decât valoarea unghiului limită , lumina nu mai trece în mediul
al doilea. Fenomenul se numeşte reflexie totală.

sin l = n21

Lama cu fețe plane și paralele

Lama cu fețe plan paralele este un mediu tranparent mărginit de

două suprafețe plane și paralele , mărginite de ambele părți de un
mediu transparent .
O rază de lumină SI cade pe fața A în punctul de incidență I Raza
refractată II’ se apropie de normală pentru că lumina se propagă
dintr-un mediu mai puțin dens intr-un mediu mai dens n2 > n1
( lumina trece din aer in sticlă ). Raza care a suferit două refracții
succesive se numește rază emergentă , iar unghiul pe care-l
formează cu normala i’ se numește unghi de emergență . O rază de lumină
trecând printr-o lamă transparentă cu fețe plan paralele suferă o deplasare , raza emergentă rămânând
paralelă cu raza incidentă .
Prisma optică
O prisma optică este un mediu transparent și omogen  marginit de doua fețe plane care formează un
unghi diedru. Muchia de intersecție a celor două fețe ale prismei poartă numele de muchia prismei, iar
unghiul diedru dintre cele două fețe este numit unghiul prismei sau unghi de refringență, care se
noteaza cu A. Orice plan de secțiune perpendicular pe muchie poartă numele de plan principal.

După cum se observă din imagine raza incidentă suferă două refracții succesive fiind deviată spre baza
prismei.
Prisme cu reflexie totală
Presupunem o prismă a cărei secţiune principală este triunghi dreptunghic isoscel. Dacă lumina cade
perpendicular pe o faţă a prismei ea trece fără deviaţie prin aceasta i = 0 şi va ajunge pe cealaltă faţă
sub unghiul de incidenţă i= 450. Dacă prisma este din sticlă cu n=1,5, unghiul limită va fi l = 420,
atunci lumina se reflectă total ieşind prin cealaltă faţă a prismei tot perpendicular. Deci la această
prismă deviaţia fasciculului emergent este de 900 faţă de cel incident. Aceste prisme se folosesc la
aparatele de fotografiat cu prismă sau la periscopul sumarinelor şi au rolul de a transmite imagini în
unghi drept.

Deviația razei de lumină prin prismă este minimă atunci când raza care traversează prisma este paralelă
cu baza prismei. În acest ca unghiul de deviație este
Unghiul de deviaţie dm=2i-A;  i = ( dm+ A )/2.
Dacă raza de lumină este albă , la trecerea ei prin prismă se va obține descompunerea razei incidente în
7 radiații monocromatice , avțnd astfel loc fenomenul de dispersie
Dă clik pe imagine și vezi simularea fenomenului de dispersie
Curcubeul – dă clik pe imagine și ai să vezi cum se formează curcubeul

LENTILE. CLASIFICĂRI.

     Lentila reprezintă un mediu transparent limitat de doi dioptri sferici sau de un dioptru sferic şi unul
plan.

Elementele principale ale unei lentile sunt:

-Razele de curbură, sunt razele sferelor din care fac parte cei doi dioptrii

-Centrele de curbură C1 şi C2 sunt centrele sferelor din care fac parte dioptrii

-Centrul optic este un punct situat în interiorul lentilei

-Axa optică principală este dreapta care trece prin centrele de curbură si centrul optic

-Axă optică secundară este orice dreapta care trece prin centru optic al lentilei
Lentilele sunt convergente dacă transformă un fascicul paralel de raze de lumină într-un fascicul
convergent şi divergente când transformă un fascicul paralel de raze de lumină într-un fascicul
divergent.

Focarele lentilelor sunt două puncte situate pe axa optica principală, de o parte si de alta a centrului
optic, la egală distanţă. Focarul din stânga F1 al lentilei convergente se numeşte focar obiect, iar focarul
F2 din dreapta lentilei se numeşte focar imagine. Lentilele convergente au focare reale deoarece se
obţin la intersecţia razelor de lumină iar lentilele divergente au focare virtuale deoarece se obţin la
prelungirile razelor de lumină
                  Construcţii de imagini în lentile
La construirea imaginilor trebuiesc respectate anumite proprietăţi:

-O rază de lumină care porneşte dintr-un punct A al obiectului paralel cu axa optică după refracţia prin
lentilă trece prin focarul imagine

-O altă rază de lumină ce porneşte din acelaşi punct A trecând prin centrul optic, nu este deviată.

-La intersecţia celor două raze se obţine imaginea A1 a punctului obiect A

-Imaginea este reală dacă se obţine la intersecţia razelor de lumină şi poate fi prinsă pe un ecran

-Imaginea este virtuală dacă se obţine la intersecţia prelungirilor razelor şi nu poate fi prinsă pe un
ecran
Formule fundamentale ale  lentilelor

1/x2-1/x1=1/f
unde x1 și x2 reprezintă distanța obiect lentilă, respectiv imagine lentilă
Mǎrirea liniarǎ transversalǎ pentru lentilele subţiri
β= y2/y1
β=x2/x1
Convergenţa lentilelor
C=1/fUnitatea de măsură pentru  convergenţă în  SI este dioptria. O dioptria este convergenţa unei
lentile cu distanţa focală de un metru: 1 d=1/1 m .Convergenţa este pozitivă C>0 în cazul lentilelor
convergente şi negativă  C<0 în cazul lentilelor divergente.Un sistem de mai multe lentile subţiri
alăturate este echivalent cu o singură lentilă subţire cu convergenţa egală cu suma algebrică a
convergenţei lentilelor.

Instrumente optice

– Instrumente care dau imagini reale (instrumente obiective), cum sunt obiectivele fotografice,
aparatele de proiecție etc., la care imaginea se formează, de exemplu, pe un ecran sau pe o placa
fotografică și astfel poate fi observată cu ochiul
– Instrumente care dau imagini virtuale (instrumente oculare), special adaptate pentru a se observa
imaginea cu ochiul, cu ajutorul unor oculare.

Ochii noștri sunt extrem de bine formați ca instrumente optice. Când ne uitam la un obiect, un sistem
de lentile din fața ochiului formează o imagine a obiectului pe retină – un țesut din spatele ochiului
care conține în jur de 125 de milioane de celule luminoase senzitive. Lumina care cade pe retină
impulsionează celulele pentru a trimite semnale electrice nervoase spre creier, iar aceasta ne dă
impresia vizualizării obiectului.

Sistemul de lentile al ochiului este alcătuit din lentile convexe cristaline, iar în fața acestora se află o
membrană transparentă numită cornee. Corneea are un rol important în focalizare. Ajustarea finală este
făcută de lentile, forma lor fiind schimbată de un inel de mușchi din jurul lor – acomodarea. Când din
cauza unor probleme cu acești mușchi ochiul nu mai poate realiza forma necesară, obiectul vizualizat
este neclar.

O simplă lentilă de ochelari împreună cu sistemul de lentile al ochiului formează o combinație care dă
posibilitatea ochiului să focalizeze majoritatea obiectelor. Miopii poartă ochelari cu lentile concave
(subțiri la mijloc) care ofera posibilitatea focalizării obiectelor la distanță. Hipermetropii poartă lentile
convexe (groase la mijloc) care permit vizualizarea clară a obiectelor din apropiere.

Lupa

Lupa este un sistem optic simplu, alcătuit din una sau mai multe lentile cu distanța focală relativ mică
(intre 10 și 100mm). Lupa se așează intre obiect  și ochi. Obiectul,  se află în apropierea focarului F
astfel încât imaginea virtuală , de lungime y2 să se afle la distanța vederii clare de 25cm.