Sunteți pe pagina 1din 7

Miopia reprezinta o tulburare de refractie a globului ocular, caracterizata prin faptul ca imaginea

obiectelor privite este focalizata in fata retinei - un dezechilibru intre puterea sistemului de lentile
ocular si lungimea axului anteroposterior al globului ocular, sau altfel spus, un exces de convergenta
(in mod normal, imaginea obiectelor este focalizata pe retina, intr-o zona de acuitate vizuala maxima,
denumita „pata galbena”).

Corneea si cristalinul reprezinta cele doua medii refractive ale globului ocular; dintre aceste
componente, corneea contribuie cel mai mult la formarea imaginii obiectelor privite, la nivelul retinei.

 Daca axul anteroposterior al globului ocular este prea scurt, imaginea obiectelor se va forma in
spatele retinei, situatie patologica, care se insoteste de scaderea acuitatii vizuale - aceasta
situatie mai este denumita si hipermetropie.
 Daca axul anteroposterior al globului ocular este prea lung, puterea refractiva a dioptrului
ocular (sistemul de lentile al ochiului uman) nu va fi suficienta, iar imagina va fi focalizata
inaintea retinei - aceasta tulburare refractiva este denumita miopie si este de asemenea insotita
de scaderea acuitatii vizuale.

Acuitatea vizuala se refera la capacitatea unei persoane de a distinge detalii fine ale obiectelor pe care
le priveste. O alta cauza de afectare a acuitatii vizuale o reprezinta astigmatismul; astigmatismul este
tot o tulburare de refractie, cauzata de asincronismul refractiv dintre cornee si cristalin. Din fericire,
aceste tulburari de refractie pot fi corectate prin purtarea de lentile aeriene, lentile de contact sau cu
ajutorul chirurgiei refractive.

Pacientul miop vede cu claritate obiectele care se afla in apropierea ochiului, insa atunci cand
priveste la distanta, vederea sa este incetosata; aceasta se intampla deoarece fie axul globului ocular
este prea lung, fie suprafata anterioara a corneei este prea curbata. La polul opus se afla tulburarea de
refractie denumita „hipermetropie” - corneea este prea aplatizata sau axul anteroposterior al globului
ocular este prea scurt, imaginarea formandu-se in spatele retinei. Miopia poate fi corectata prin
purtarea de lentile divergente (aceste lentile „deplaseaza” imaginea formata din fata retinei, chiar pe
retina).

Dioptrul ocular (mediile transparente si refringente ale globului ocular) este constituit din:

 cornee
 umoare apoasa
 cristalin
 corpul vitros.

Dintre acestea, capacitatea refractiva a cristalinului (lentila biconvexa) se poate modifica in timpul
procesului de acomodare (fenomen ce consta in modificarea curburii cristalinului, pentru a permite
focalizarea imaginilor pe retina, atunci cand obiectele sunt aduse la o distanta mai mica de 6 metri de
globul ocular). In ansamblu, dioptrul ocular poate fi comparat cu o lentila convergenta cu puterea de
60 dioptrii (corneea avand circa 40 D, iar cristalinul circa 20 D).

In mod normal, cristalinul si corneea functioneaza precum lentilele unei camere foto, sincronizandu-
se pentru a permite formearea pe retina a celei mai bune imagini (este vorba de o imagine clara a
obiectelor privite de aproape sau de la distanta). Pupila este asemenea unui diafragm si are rolul de a
regla cantitatea de lumina care ajunge la nivelul retinei. Retina reprezinta componenta globului ocular,
cu rol in transformarea stimulului luminos in impulsuri nervoase, ce vor fi transmise pe calea nervului
optic pana la nivelul cortexului vizual (regiunea occipitala), generand astfel senzatia luminoasa.

Pacientul cu miopie are vederea la distanta incetosata pentru ca imaginea (care se formeaza inaintea
retinei) trimite pe retina doar un con de lumina (cerc de difuziune). Frecventa miopiei in populatia
generala variaza foarte mult in functie de varsta pacientilor:

 statistic, aproape 5% dintre nou-nascuti sufera de miopie congenitala (miopie prezenta inca
de la nastere);
 mult mai frecvent, miopia afecteaza populatia adulta - aproape o treime dintre adulti prezinta
miopie.

Printre tarile cu cea mai ridicata prevalenta a cazurilor de miopie, putem enumera: China, India,
Malaezia si Marea Britanie. Recent au fost realizate studii in care a fost demonstrata legatura dintre
incidenta crescuta a cazurilor de miopie si nivelul de educatie al populatiei studiate: cu cat
preocuparile intelectuale ale unei populatii sunt mai intense, cu atat mai frecvente sunt cazurile de
miopie. Miopia afecteaza din ce in ce mai mult tarile din Europa de Vest; in ultimii 20 de ani, numarul
cazurilor de miopie la copii s-a dublat.

Patogenie si cauze
Factorul genetic joaca un rol foarte important in aparitia miopiei; miopia este cu atat mai frecventa cu
cat unul sau ambii parinti sunt miopi. Mediul in care persoana respectiva traieste si isi desfasoara
activitatea reprezinta de asemenea un factor determinant in aparitia miopiei (exista areale geografice in
care numarul cazurilor este alarmant). Numarul cazurilor de miopie se coreleaza strans cu numarul de
ore pe care indivizii unei populatii il petrec in fata calculatorului sau citind de aproape - cu cat efortul
vizual este mai intens, cu atat mai solicitata va fi musculatura globului ocular. Iluminarea slaba a
locului de munca faciliteaza si ea aparitia miopiei. Asadar, pentru ca miopia sa apara este nevoie de un
teren genetic predispozant, la care concura anumiti factori de mediu (precum cei enumerati mai sus).

De asemenea, miopia poate aparea secundar altor boli si sindroame:

 hipertensiune arteriala
 diabetul zaharat necontrolat
 sindromul Marfan
 sindromul Down
 homocistinurie
 ectopia lentis
 sindromul Turner
 sindromul dispersiei pigmentilor.
Daca in miopia simpla putem vorbi despre un viciu de refractie pur - asincronism intre lungimea
axului anteroposterior al globului ocular si puterea refractiva a dioptrului ocular (cornee, cristalin), in
miopia degenerativa este vorba despre leziuni ale globului ocular, induse genetic, care determina
alungire progresiva a axului antero-posterior si implicit scaderea marcanta a acuitatii vizuale. Oricare
ar fi tipul de miopia prezenta la un pacient, focarul de formare al imaginii (locul in care lumina
refractata de cornee si cristalin se strange) este plasat inaintea retinei. Ca o curiozitate, o alungire a
globului ocular axial sau anteroposterior cu doar 1 milimetru va determina o crestere a gradului de
miopie cu cel putin 3 dioptrii.

Semne si simptome
Din punct de vedere clinic putem vorbi despre trei categorii de miopie:

 miopia simpla sau miopia scolarului (tulburare de refractie)


 miopia degenerativa sau miopia forte
 miopia maligna.

Miopia mai poate fi clasificata in functie de valorea dioptrica:

 miopia mica - pana la 3 dioptrii;


 miopia medie - 4/6 dioptrii;
 miopia mare - peste 6 dioptrii,

sau dupa mecanismul de aparitie:

 miopia axiala
 miopia de curbura
 miopia de indice - este vorba de indicele de refractie.

Miopia axiala apare atunci cand lungimea axului anteroposterior al globului ocular este mult crescuta
fata de normal, in timp ce puterea de refractie a dioptrului ocular se pastreaza in limite normale.
Miopia de curbura apare atunci cand curbura fetei anterioare a corneei sau a cristalinului este mult
accentuata. Miopia de indice se datoreaza modificarii indicelul de refractie al cristalinului (care este
mult crescut), secundar unor boli (diabet zaharat, cataracta nucleara) sau ca urmare a consumului unor
medicamente (chimioterapice).

Miopia simpla apare de obicei in prima copilarie (5-10 ani), de aceea mai este cunoscuta si sub
denumirea de „miopia scolarului”. Scolarul apropie din ce in ce mai mult privirea de caiet, acesta nu
mai vede bine la tabla si solicita mutarea sa cu cateva banci mai in fata. De asemenea, el nu mai vede
bine scrisul de la televizor si tinde tot mereu sa se apropie cu privirea de el. Miopia scolarului este un
viciu de refractie pur, care se datoreaza lipsei de corelatie dintre lungimea axului anteroposterior al
globului ocular si puterea refractiva a dioptrului ocular (exces de convergenta). In rest, elementele
globului ocular sunt normal constituite. Factorul ereditate joaca un rol important in aparitia miopiei
simple, la care se supraadauga factorul comportamental declansator. Din cauza excesului de
convergenta, imaginea obiectelor privite se formeaza in fata retinei; apropierea obiectelor de ochi este
urmata in mod firesc de deplasarea focarului catre retina si de perceperea unei imagini mai clare.
Miopii au o vedere neclasa la distanta, aceasta deoarece globul ocular nu detine un mecanism
compensator asa cum se intampla in cazul hipermetropiilor. Pentru o persoana cu miopie, vederea de
aproape nu necesita un efort excesiv in ceea ce priveste acomodatia - de obicei miopii prefera meseriile
care implica utilizarea vederii de aproape: ceasornicar, bijutier.

Persoanele cu miopie simpla relateaza:

 scaderea acuitatii vizuale pentru distanta si chiar cefalee (dureri de cap);


 vederea la distanta poate fi imbunatatita prin micsorarea fantei palpebrale (inchiderea partiala a
ochilor);
 cu cat valoarea dioptrica a miopiei este mai mare, cu atat mai scazuta este acuitatea vizuala
pentru distanta.

Miopia scolarului debuteaza in copilarie, insa din fericire ea se stabilizeaza la varsta adolescentei (in
jur de 18 ani); sarcina poate conduce la agravarea acestei forme de miopie. Notam faptul ca, atunci
cand miopia debuteaza precoce in copilarie, cel mai probabil ca ea va evolua pe o perioada mult mai
mare de timp.

Persoanele care sufera de miopie simpla sunt supuse riscului de a dezvolta strabism divergent (din
cauza efortului de acomodatie minim). Popular, strabismul mai este cunoscut si sub denumirea de
„privire incrucisata”. Daca a debutat in copilarie, de obicei miopia scolarului are o evolutie lent-
progresiva (1-2 dioptrii), pana la varsta adolescentei; atunci cand s-a stabilizat, in foarte rare cazuri
miopia simpla depaseste 6 dioptrii (dioptria reprezinta unitatea de masura a puterii unei lentile).

Celelalte tipuri de miopie sunt mult mai rar intalnite (miopia degenerativa, miopia maligna). Ele se
datoreaza mai ales unor importanti factori genetici, care concura la aparitia unor anomalii congenitale
ale globului ocular (axul anteroposterior al globului ocular se alungeste progresiv). Adesea este vorba
despre o tulburare de refractie accentuata (de peste -10 dioptrii), prezenta inca de la nastere, care
progreseaza odata cu maturarea organismului (chiar si pana la -30 dioptrii). Desi mecanismele miopiei
degenerative sunt incomplet elucidate, s-a observat cum tunicile globului ocular sufera un deficit de
structura. Miopia degenerativa sau forte poate debuta precum o forma de miopie simpla, insa evolutia
acesteia este mult mai alerta.

Pacientul acuza grave tulburari ale acuitatii vizuale, vederea neputand fi corectata pe deplin cu ajutorul
lentilelor aeriene; de asemenea, se constata o reducere a campului vizual si alterarea simtului cromatic
(mai ales pentru culoarea albastra). Odata cu evolutia leziunilor degenerative se remarca si scaderea
progresiva a acuitatii vizuale.

Miopia degenerativa mai este cunoscuta si sub denumirea de „miopia forte”; ea poate conduce la
aparitia unor complicatii nedorite: cataracta (destul de frecventa, are o evolutie lenta), luxatii ale
cristalinului (spontane sau aparute in urma unui traumatism al globului ocular) si dezlipirea de retina
(cel mai frecvent sesizata - cauzata de fenomenele degenerative de la nivelul globului ocular - este o
complicatie foarte grava). Miopia forte se poate asocia cu malformatii genetice ale globului ocular, cu
toxoplasmoza si cu glaucomul cu unghi deschis (incercarea de tratare a glaucomului poate conduce la
agravarea miopiei degenerative si la scaderea si mai accentuata a acuitatii vizuale).

Diagnostic
Pentru diagnosticul formelor de miopie simpla (miopia scolarului) se va urmari evaluarea viciului de
refractie prin metoda denumita refractometrie, precum si realizarea diagnosticului diferential, prin
excluderea altor forme de miopie:

 miopia pilotilor de supersonice


 miopia nocturna
 miopia de curbura
 miopia de indice.

Refractia oculara poate fi apreciata utilizand metode subiective sau obiective. Ca si metoda obiectiva,
putem utiliza refractometrul. Astfel se poate determina refractia dioptrului ocular pe cele doua
meridiane principale, precum si inclinatia precisa a acestor meridiane; acest aparat se bazeaza pe
proiectia unor imagini si pe studiul luminii reflectate de catre retina pacientului examinat.

Miopia degenerativa poate fi diagnosticata prin examen oftalmoscopic (examinarea fundului de


ochi), care sa permita aprecierea statusului retinei, vaselor si nervului optic, cand examinatorul va
identifica la nivelul retinei, o formatiune denumita „conus miopic” (cu aspect de semiluna de culoare
alba). Aceasta formatiune apare ca urmare a distensiei structurilor globului ocular. Odata cu evolutia
leziunilor, la nivelul polului posterior al globului ocular vor aparea multiple hemoragii maculare, care
pot fi sesizate cu usurinta la examenul oftalmoscopic.
De asemenea, la nivelul maculei (zona de acuitate vizuala maxima de la nivelul retinei), putem observa
regiuni hiperpigmentate, ce apar ca urmare a resorbtiei unor mici hemoragii. Ulterior, zonele
hiperpigmentate vor alterna cu cele depigmentate, in timp ce reteaua de vase retiniene devine foarte
vizibila. Corpul vitros este si el afectat - apare o lichefiere precoce a vitrosului. Ca si complicatii ale
miopiei forte (degenerative), se pot instala cataracta, glaucomul cu unghi deschis, dezlipirea de retina.

Pe langa aceste modificari obiective ale structurilor globului ocular, se constata scaderea marcata a
acuitatii vizuale, acuitatea vizuala neputand fi corectata pe deplin prin purtarea ochelarilor. De
asemenea, pacientul prezinta grave deficite in ceea ce priveste vederea nocturna (acesta are o acuitate
vizuala foarte scazuta in amurg); un miop trebuie depistat precoce prin testari de rutina. Se recomanda
ca persoanele cu miopii grave sa evite conducerea automobilelor.

Tratament
Miopia scolarului (simpla) poate fi corectata cu ajutorul ochelarilor, al lentilelor de contact sau
apeland la chirurgia refractiva. De obicei, sunt preferati ochelarii cu lentile divergente (cea mai
mica lentila divergenta care ofera cea mai buna acuitate vizuala). Odata cu avansarea miopiei lentilele
trebuie schimbate, dupa realizarea unui nou consult oftalmologic. Lentilele au rolul de a corecta viciul
de refractie, insa ele nu pot opri evolutia bolii.

Metoda chirurgicala a miopiei simple poarta numele de fotokeratectomie (PRK sau LASIK); practic,
este vorba de utilizarea unui fascicul laser cu ajutorul caruia se aplatizeaza fata anterioara a corneei
(remodelarea acestei suprafete). Metoda chirurgicala cu laser are cele mai bune rezultate in cazul
miopiilor simple ce nu depasesc 8 dioptrii, insa noile lasere pot corecta pana la 11-12 D.

In ceea ce priveste miopia forte (degenerativa), terapia urmareste atat imbunatatirea acuitatii vizuale,
cat si oprirea leziunilor degenerative ale bolii. Tulburarea de refractie in cazul miopiei degenerative nu
poate fi corectata pe deplin cu ajutorul lentilelor divergente; pentru a obtine o vedere binoculara mai
buna, de obicei se realizeaza o subcorectie cu maxim 3 dioptrii. Lentilele de contact sunt mult mai
costisitoare, insa ele au avantajul ca largesc limitele campului vizual si permit o mai buna acuitate
vizuala.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical al miopiei degenerative se poate realiza prin implant de cristalin artificial,
dupa ce a fost inlaturat cristalinul nativ. Aceasta metoda nu este lipsita de riscuri, posibilele complicatii
care pot aparea in urma implantului de cristalin fiind glaucomul sau cataracta.
Din nefericire, nu exista un tratament cert fundamentat stiintific, care sa permita oprirea din evolutie a
miopiei forte.

Chirurgia miopiei, include urmatoarele procedee:

•  Keratotomia radiala este un procedeu prin care se urmareste realizarea unor incizii radiale (in
forma de stea), la nivelul fetei anterioare a corneei. Rolul acestor incizii este de a permite relaxarea
curburii corneene si implicit scaderea puterii refractive, sub actiunea presiunii intraoculare. Este un
procedeu destul de raspandit in sectiile de oftalmologie, iar cele mai bune rezultate s-au obtinut pentru
miopiile ce nu depaseau 5 dioptrii.

•  Keratomileusis miopic este un procedeu utilizat pentru corectarea miopiilor degenerative care
consta in excizarea, aplatizarea si ulterior reimplantarea portiunii anterioare a corneei (autogrefa). Este
un procedeu destul de costisitor, insa poate fi utilizat chiar si pentru corectarea miopiilor de circa 16
dioptrii.

•  Keratectomia fotoreactiva (procedeul LASIK) este metoda chirurgicala realizata cu ajutorul


laserului, cand se urmareste remodelarea fetei anterioare a corneei, pe o grosime de cativa microni.
Acest procedeu permite corectarea miopiilor de maxim 12 dioptrii (in functie de grosimea corneei);
procedeul poate fi utilizat si pentru tratamentul hipermetropiei, insa cu o limita maxima de 6 D.

•  Implantele Fakice reprezinta implantarea unui cristalin artificial in camera anterioara sau in camera
posterioara a globului ocular, pastrand cristalinul natural pe loc. Se adreseaza pacientilor cu miopii
extreme, de peste 12 dioptrii sau celor a caror cornee nu suporta un tratament laser.
•  Colagenoplastie (scleroplastie) este un procedeu care consta in introducerea de colagen in spatele
globului ocular, cu rolul de a stopa alungirea axului anteroposterior. Injectarea colagenului stimuleaza
cresterea si dezvoltarea celulelor de la nivelul sclerei si implicit consolidarea tunicilor globului ocular.

Ca o alternativa pentru tratamentul miopiei, au fost elaborate o serie de scheme terapeutice care
urmareau realizarea unor exercitii oculare. Din nefericire aceste teorii nu sunt suficient de bine
fundamentate stiintific pentru a putea fi aplicate pe scara larga, iar rezultatele obtinute nu sunt
spectaculoase.

Pentru a preveni miopia se recomanda utilizarea ochelarilor de citit, a picaturilor oculare, dar si
realizarea cat mai multor activitati in aer liber, evitand astfel suprasolicitarea vizuala, atat de des
intalnita in zilele noastre (munca de birou, munca in exces in fata computerului). Mai mult decat atat,
exista studii care atesta faptul ca lumina naturala joaca un rol important in prevenirea si stoparea
evolutiei miopiei.

S-ar putea să vă placă și