STRUCTURA NORMEI JURIDICE

Disciplină: Student:
Teoria Generală a Dreptului Sărac Andrei-Florin
 Cuprins

Introducere............................................................................................................................2
Capitolul 1- Definirea normei juridice, structura juridică și asptectele ei.............................2
Capitolul 2 - Elementele constitutive ale normei juridice......................................................4

Capitolul 3 - Structura formală a normei juridice................................................................11

Capitolul 4 - Interpretarea normelor juridice.......................................................................13

Capitolul 5 - Aplicarea normei juridice................................................................................15
Concluzii...............................................................................................................................15
Referințe bibliografice........................................................................................................16

1
 Introducere
Structura normei juridice este un pilon fundamental al sistemului juridic, de o
importanță covârșitoare în procesul de înțelegere și aplicare a legii. O normă juridică
reprezintă o regulă de conduită impusă de autoritățile competente într-o societate, care
clarifică drepturile și obligațiile individelor sau entităților. Aceasta se desparte în trei
componente cheie: ipoteza, dispoziția și sancțiunea.
Ipoteza stabilește condițiile sau circumstanțele necesare pentru ca norma să devină
aplicabilă, oferind o descriere a situației sau evenimentului la care se referă.
Dispoziția cuprinde regulile și instrucțiunile privind comportamentul indivizilor sau
entităților în cazul îndeplinirii ipotezei, specificând drepturile și obligațiile acestora.
Sancțiunea indică consecințele sau pedepsele care pot surveni în cazul încălcării
dispozițiilor normei, inclusiv amenzi, închisoare sau alte măsuri punitive.
Aceste trei elemente, unite, alcătuiesc structura normei juridice și reprezintă
instrumente cruciale pentru interpretarea și aplicarea legii în cadrul unui sistem juridic.

Capitolul 1 - Norma juridică

Norma juridică reprezintă o regulă de conduită impusă de autoritățile legale, care

guvernează comportamentul indivizilor sau entităților într-o societate, precum și
consecințele încălcării acestei reguli. Aceasta stabilește drepturile și obligațiile
cetățenilor și entităților, contribuind la menținerea ordinii și justiției în societate.
Normele juridice pot fi cuprinse în legi, regulamente, constituții sau alte acte normative
emise de autorități competente.
Structura normei juridice constă în dezvoltarea unei întelegeri clare și sistematice a
modului în care legile si regulamentele sunt formulate, interpretate și aplicate. Această
cunoaștere este crucială pentru funcționarea sistemului juridic, pentru asigurarea justiției si
pentru evitarea ambiguitatilor sau interpretarilor eronate ale legilor, contribuind astfel la
stabilitatea și predictibilitatea în societate.
Structura normei juridice este fundamentală în drept și are o importanță semnificativă în
funcționarea sistemelor juridice. Această structură constă în mai multe asptecte aspecte:

1. Claritate și previzibilitate - Structura normei juridice, care include o prevedere

generală și o prevedere specială, asigură claritate și previzibilitate în ceea ce
privește regulile și regulamentele juridice. Această structură permite persoanelor să
înțeleagă mai ușor ce li se cere sau ce este interzis într-o anumită situație.
2. Evitarea ambiguității - Prin specificarea unei prevederi generale și a unei prevederi
speciale, structura normei juridice ajută la evitarea ambiguității în interpretarea
legii. Aceasta reduce riscul de interpretări multiple și de conflicte în ceea ce privește
aplicarea legii.

2
 3. Protecția drepturilor individuale - Structura normei juridice este esențială pentru
protejarea drepturilor individuale. Prevederile generale pot să ofere cadrul general al
legii, în timp ce prevederile speciale pot să ofere detalii specifice care protejează
drepturile și interesele persoanelor.
4. Eficiența sistemului juridic - Structura normei juridice ajută la eficientizarea
sistemului juridic, deoarece oferă un cadru clar pentru aplicarea legii. Avocații,
judecătorii și alte părți implicate în procesele judiciare pot să înțeleagă mai bine
ceea ce prevede legea și să aplice aceasta în mod corespunzător.
5. Coerența legislației - Structura normei juridice ajută la menținerea coerenței și
consistenței în legislație. Ea oferă un model pentru redactarea legilor, astfel încât
legile să fie compatibile între ele și să evite contradicții sau lacune.
6. Previne abuzul de putere - Prin specificarea atât a prevederilor generale, cât și a
celor speciale, structura normei juridice previne potențialul abuz de putere din
partea autorităților sau instituțiilor. Aceasta asigură că legile sunt aplicate în mod
echitabil și nediscriminatoriu.
Această, structura este esențială pentru asigurarea unei legislații clare, echitabile și
eficiente. Ea joacă un rol crucial în menținerea ordinii și dreptății într-o societate și în
protejarea drepturilor individuale.
Studiul normei juridicie are mai multe motivații importante după cum urmează:
1. Înțelegerea legii - Studiul normelor juridice este esențial pentru a înțelege ce este
permis și ce este interzis în societatea dată. Acesta oferă claritate asupra regulilor și
a sistemului legal.
2. Aplicarea legii - Pentru avocați, judecători și alți profesioniști din domeniul juridic,
cunoașterea normelor juridice este crucială pentru a aplica corect legea în diverse
cazuri și situații.
3. Protecția drepturilor și libertăților individuale - Normele juridice sunt adesea
concepute pentru a proteja drepturile și libertățile cetățenilor. Prin studierea
acestora, se poate asigura că aceste drepturi sunt respectate.
4. Prevenirea conflictelor - Prin cunoașterea normelor juridice, oamenii pot evita
potențiale conflicte și litigii, astfel încât să se comporte în conformitate cu legea.
5. Dezvoltarea și îmbunătățirea legilor - Studiul normei juridice contribuie la
dezvoltarea și îmbunătățirea legilor, astfel încât acestea să fie mai echitabile și să
răspundă mai bine nevoilor societății.
În general, motivația studiului normei juridice derivă din importanța sa în menținerea
ordinii și justiției într-o societate.

3
 Capitolul 2 - Elementele constitutive ale normei juridice

Norma juridică este un concept fundamental în dreptul unei societăți. Ea are

următoarele elemente constitutive:
Hipoteza (partea de presupunere): Acesta este primul element al normei juridice și
se referă la situațiile sau condițiile care trebuie să existe pentru ca norma să se
aplice. Aceasta indică cine sunt subiecții și ce acțiuni sau circumstanțe sunt
reglementate. De exemplu, într-o normă care reglementează viteză maximă pe
șosea, hipoteza ar fi "șoferii care circulă pe drumurile publice."
Dispoziția (partea de reglementare): Acesta este elementul care stabilește ce este
permis sau interzis în situația specificată în hipoteză. În exemplul normei despre
viteză, dispoziția ar fi "nu trebuie să depășească limita de viteză de 50 km/h."
Sancțiunea (partea de consecință): Acesta se referă la consecințele legale sau
pedeapsa care decurge din încălcarea dispoziției. De exemplu, "încălcarea limitei de
viteză poate duce la o amendă sau suspendarea permisului de conducere."
Elementul temporal: Acesta indică momentul sau perioada în care norma juridică
este aplicabilă. De exemplu, "această normă se aplică începând cu data de 1 ianuarie
2024."
Elementul spațial: Acesta specifică locul sau aria geografică în care norma se aplică.
De exemplu, "această normă se aplică pe teritoriul statului X."
Subiecții normei: Acest element indică cine sunt subiecții obligați să respecte
norma. Pot fi persoane fizice, persoane juridice, organisme guvernamentale sau alte
entități. De exemplu, "toți șoferii sunt obligați să respecte această normă."

a) Sursa normei juridice

 Legislația scrisă
Norma juridică este un concept fundamental în drept, iar legislația scrisă reprezintă una
dintre sursele principale ale acesteia. O normă juridică este compusă din mai multe
elemente importante, iar legislația scrisă contribuie la stabilirea acestora. Principalele
componente ale normei juridice sunt:
 Hipoza sau ipoteza: Acesta reprezintă situația de fapt la care se aplică norma
juridică. De obicei, este o descriere detaliată a circumstanțelor care declanșează
aplicarea legii.

4
  Dispoziția sau conținutul normei: Acesta este textul specific al legii sau regulii care
stabilește drepturile, obligațiile sau interdicțiile. Dispoziția trebuie să fie clară și
precisă.
 Subiectele normei: Normele juridice pot implica unul sau mai mulți subiecți.
Aceștia sunt persoanele sau entitățile cărora li se aplică norma. De exemplu,
normele pot fi adresate cetățenilor, agenților economici sau autorităților publice.
 Sancțiunile: Normele juridice pot include sancțiuni sau consecințe pentru
nerespectarea lor. Acestea pot fi sancțiuni civile, penale sau administrative.
 Teritoriul de aplicare: Unele legi se aplică doar în anumite zone geografice sau
teritorii specifice.
 Durata de valabilitate: Normele pot avea o durată de valabilitate limitată sau pot fi
permanente.
Legislația scrisă reprezintă textul oficial al legilor și regulilor, care conține aceste
elemente și este publicată în diferite surse, cum ar fi Monitorul Oficial. Această legislație
este adoptată de către autoritățile competente, cum ar fi parlamentul sau guvernul, în
funcție de jurisdicție, și oferă cadrul juridic pentru societate. Este important să menționăm
că aceste detalii pot varia de la o jurisprudență la alta și pot fi influențate de sistemul legal
specific.
În România, legislația scrisă constă dintr-o gamă largă de acte normative, incluzând
legi, ordonanțe, hotărâri de guvern, regulamente, și alte acte emise de autoritățile
competente. Aceste acte stabilesc normele juridice care reglementează diverse aspecte ale
societății și viața cetățenilor. Informațiile specifice legate de legislația scrisă din România
sunt:
 Constituția României: Este legea fundamentală a țării, care stabilește principiile și
valorile de bază ale statului român, precum și drepturile și libertățile fundamentale
ale cetățenilor.
 Legile: Acestea sunt acte normative emise de Parlamentul României și sunt cele mai
importante în ierarhia legislativă. Ele reglementează o gamă variată de aspecte, de la
drepturile și obligațiile cetățenilor la organizarea instituțiilor publice.
 Ordonanțele de urgență și de guvern: Aceste acte normative sunt emise de Guvern și
pot avea forță de lege în anumite condiții. Ordonanțele de urgență sunt emise în
situații extraordinare și ulterior aprobate de Parlament.
 Hotărârile de guvern: Acestea sunt emise de Guvern și au rolul de a aplica și detalia
legile emise de Parlament. Ele se concentrează asupra aspectelor practice ale
implementării legislației.

5
  Deciziile și hotărârile instanțelor judiciare: Aceste acte nu sunt emise de autoritățile
legislative sau executive, ci de instanțele judiciare. Ele reprezintă interpretări și
aplicări ale legii în cazurile individuale aduse în fața instanțelor.

 Regulamentele și directivele Uniunii Europene: România este membră a Uniunii

Europene, și astfel, legislația europeană are un impact semnificativ asupra legislației
românești. Regulamentele UE sunt direct aplicabile în România, în timp ce
directivele necesită transpunere în legislația națională.
Legislația scrisă poate suferi modificări și actualizări regulate, astfel încât cetățenii
și profesioniștii din domeniul juridic trebuie să fie la curent cu noutățile legislative. În plus,
România are o structură juridică complexă și o diversitate de domenii de reglementare, ceea
ce face ca legislația să fie vastă și variată.

 Jurisprudența
Jurisprudența normei juridice în România este un subiect complex și important în
domeniul dreptului. Norma juridică reprezintă o regulă generală și abstractă care
reglementează comportamentul în societate. Jurisprudența, pe de altă parte, se referă la
practica judiciară și la modul în care instanțele interpretează și aplică legile.
În România, jurisprudența normei juridice este influențată de mai mulți factori, printre care
se numără:
 Deciziile instanțelor: Curtea Constituțională, Înalta Curte de Casație și Justiție și
alte instanțe de judecată au un rol semnificativ în interpretarea și aplicarea normelor
juridice. Prin deciziile lor, aceste instanțe pot stabili precedentul, care poate
influența modul în care se înțelege și se aplică legea.
 Evoluția legislației: Schimbările legislative pot afecta jurisprudența normei juridice.
Modificările aduse legilor pot duce la interpretări diferite ale normelor juridice și
pot genera conflicte de jurisprudență.
 Practica profesională a avocaților și a juriștilor: Avocații și juriștii au un rol
important în dezvoltarea jurisprudenței. Modul în care aceștia interpretează și aplică
legea în cazurile lor poate influența jurisprudența în ansamblu.
 Influente internaționale: Integrarea României în Uniunea Europeană a adus cu sine
influențe din dreptul european. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene
poate avea un impact semnificativ asupra jurisprudenței normei juridice din
România.

6
 b) Subiectul normei juridice:

 Persoanele fizice
Norma juridică are mai multe elemente, iar printre acestea se regăsesc și persoanele
fizice. Persoanele fizice reprezintă individul sau cetățeanul în contextul legii. Prezentarea
câtorva aspecte importante despre persoanele fizice în cadrul normei juridice:

 Identificarea și statutul juridic: Persoanele fizice sunt indivizi cu identități unice.

Fiecare persoană fizică are un set specific de caracteristici, cum ar fi nume, dată de
naștere, cetățenie, și altele, care o identifică în fața legii.
 Capacitatea juridică: Persoanele fizice pot avea diverse grade de capacitate juridică,
ceea ce înseamnă că pot să-și exercite drepturile și să-și asume responsabilitățile.
Aceasta poate varia în funcție de vârstă, abilități mentale sau alți factori.
 Drepturi și obligații: Persoanele fizice au drepturi și obligații prevăzute de lege. De
exemplu, au dreptul la viață, la proprietate, la exprimare liberă și multe altele. În
același timp, au obligații, cum ar fi respectarea legilor, plata taxelor și impozitelor,
și altele.
 Responsabilitate penală: Persoanele fizice pot fi trase la răspundere penală în fața
instanțelor de judecată pentru infracțiunile pe care le comit. Legea stabilește
pedepsele și procedurile pentru astfel de cazuri.
 Relații juridice: Persoanele fizice pot intra în diferite relații juridice, cum ar fi cele
contractuale sau familiale. Aceste relații sunt reglementate de lege și implică
obligații și drepturi pentru fiecare parte.
 Protecția datelor personale: Persoanele fizice au dreptul la confidențialitate și
protecția datelor personale. Legea stabilește reguli stricte cu privire la colectarea,
stocarea și prelucrarea datelor personale.
 Drepturile civile: Persoanele fizice au dreptul să intenteze acțiuni în justiție pentru
protejarea drepturilor lor civile. Acest lucru presupune că pot să-și aducă cauzele în
fața instanțelor de judecată pentru a-și apăra interesele.
 Înregistrarea civilă: Nașterea, căsătoria și decesul sunt evenimente importante în
viața persoanelor fizice care trebuie înregistrate de către autoritățile civile. Aceste
înregistrări sunt esențiale pentru determinarea statutului legal al persoanelor fizice.

 Persoanele juridice

7
 Persoanele juridice sunt entități recunoscute de lege care au capacitatea de a avea
drepturi și obligații în cadrul unei societăți sau în relațiile juridice. Normele juridice care se

aplică persoanelor juridice diferă de cele care se aplică persoanelor fizice, deoarece aceste
entități nu au existență fizică, ci sunt create și recunoscute de lege. Iată câteva aspecte
importante despre persoanele juridice în contextul normelor juridice:
 Definiție a persoanelor juridice: Persoanele juridice sunt entități create de lege care
au personalitate juridică distinctă de cea a persoanelor fizice. Aceasta înseamnă că
ele pot avea drepturi și obligații proprii, precum dreptul de a deține proprietate, de a
contracta, de a fi părți în procese judiciare etc.
 Clasificare a persoanelor juridice: Persoanele juridice pot fi clasificate în două
categorii principale: persoane juridice de drept public și persoane juridice de drept
privat. Persoanele juridice de drept public sunt de obicei entități guvernamentale,
cum ar fi statul, municipalitățile sau alte instituții publice. Persoanele juridice de
drept privat sunt, de obicei, societăți comerciale, organizații non-guvernamentale,
fundații etc.
 Condiții de înființare: Persoanele juridice sunt înființate în conformitate cu legea și
trebuie să îndeplinească anumite cerințe pentru a fi recunoscute oficial. Acest proces
implică înregistrarea și respectarea normelor legale specifice fiecărei entități.
 Drepturi și obligații: Persoanele juridice au dreptul să dețină bunuri, să încheie
contracte, să participe în procese judiciare și să aibă responsabilități fiscale. Ele pot
să-și administreze activele și să desfășoare operațiuni conform obiectului lor de
activitate.
 Responsabilitatea juridică: Persoanele juridice pot fi trase la răspundere în
conformitate cu legile și reglementările aplicabile. Acest lucru înseamnă că, în cazul
încălcării legii, ele pot fi supuse sancțiunilor legale, precum amenzi sau alte măsuri
disciplinare.
 Durata de existență: Persoanele juridice pot avea o durată de existență limitată sau
nelimitată, în funcție de tipul lor. De exemplu, societățile comerciale pot fi înființate
cu o durată de existență determinată, în timp ce instituții guvernamentale pot avea o
existență nelimitată.
 Înregistrare și documentație: Persoanele juridice sunt adesea obligate să mențină o
documentație adecvată și să fie înregistrate într-un registru oficial. Această
documentație include actul de înființare, statutul sau actul constitutiv, precum și
orice modificări ulterioare ale acestora.
 Monitorizare și supraveghere: Autoritățile guvernamentale pot supraveghea
activitățile persoanelor juridice pentru a se asigura că acestea respectă legea.

8
 În cazul societăților comerciale, aceasta poate implica raportarea periodică a
informațiilor financiare și a altor date relevante.
Persoanele juridice sunt subiecte de drept recunoscute oficial, cu capacitatea de a
avea drepturi și obligații în conformitate cu normele juridice care le guvernează. Ele sunt o
parte esențială a sistemului legal și economic, având un rol important în societate.

c) Conținutul normei juridice:

 Dispozițiile imperativ-executorii
Dispozițiile imperativ-executorii sunt un element important al normelor juridice și
definesc ceea ce este obligatoriu și ce trebuie realizat în conformitate cu legea. Acestea sunt

un tip de norme juridice care impun o anumită conduită sau acțiune, iar nerespectarea lor
poate duce la sancțiuni legale.
 Caracterul Imperativ: Dispozițiile imperativ-executorii sunt imperative în natura lor,
ceea ce înseamnă că ele impun un anumit comportament sau cerință pe care
subiecții trebuie să-l respecte fără excepție. Ele nu sunt opționale și nu pot fi eludate
sau evitate.

 Obligativitate: Aceste dispoziții creează o obligație legală pentru persoanele sau

entitățile vizate. Ele cer sau impun acțiuni sau abțineri, și nerespectarea acestor
cerințe poate atrage sancțiuni sau consecințe legale.

 Executivitate: Un alt aspect esențial al dispozițiilor imperativ-executorii este faptul

că ele sunt auto-executabile. Acest lucru înseamnă că, odată ce o astfel de dispoziție
a fost încălcată, aceasta va fi pusă în aplicare de autoritățile competente fără a mai fi
necesară o hotărâre judecătorească sau o cerere separată.

 Conținut Specific: Dispozițiile imperativ-executorii trebuie să fie formulate în mod

clar și să ofere indicații precise cu privire la ceea ce se solicită sau interzice. Aceasta
asigură claritatea și aplicabilitatea lor în practică.

 Sancțiuni: În cazul nerespectării dispozițiilor imperativ-executorii, legea poate

prevedea sancțiuni specifice, cum ar fi amenzi, pedepse penale sau alte măsuri
corective. Scopul acestor sancțiuni este să descurajeze încălcarea acestor norme.

 Interes Public: De obicei, aceste dispoziții sunt create pentru a proteja interesele
publice sau pentru a asigura un anumit nivel de ordine și siguranță în societate. Ele
pot acoperi domenii variate, cum ar fi siguranța publică, mediul înconjurător,
sănătatea sau drepturile civile.

9
  Aplicare Uniformă: Dispozițiile imperativ-executorii trebuie să se aplice în mod
uniform tuturor subiecților de drept care se află în situații similare. Astfel, ele
contribuie la asigurarea egalității în fața legii.
În esență, dispozițiile imperativ-executorii sunt o parte crucială a normelor juridice,
deoarece ele stabilesc standardele și cerințele legale pe care indivizii și entitățile trebuie să
le respecte în societate. Acestea sunt concepute pentru a asigura ordinea și justiția și pentru
a proteja interesele publice.

 Drepturile și obligațiile:
Norma juridică este un concept fundamental în drept și constă din două componente
importante: drepturi și obligații. Acestea sunt elemente esențiale ale legilor și
regulamentelor care guvernează comportamentul oamenilor într-o societate.

Drepturi:
Drepturile reprezintă prerogativele, beneficiile sau libertățile pe care le are un individ sau
o entitate legală în conformitate cu o anumită lege sau regulament. Acestea pot varia
considerabil în funcție de context și pot include dreptul la viață, dreptul la proprietate,
dreptul la liberă exprimare, dreptul la egalitate, dreptul la un proces corect și multe altele.

Drepturile pot fi subiective sau obiective, drepturile subiective sunt cele care pot fi
exercitate de către o persoană în mod individual (de exemplu, dreptul la vot), în timp ce
drepturile obiective sunt reguli generale care se aplică tuturor într-un mod uniform (de
exemplu, dreptul penal).

Obligații:
Obligațiile reprezintă datoriile sau responsabilitățile pe care indivizii sau entitățile legale
le au conform unei anumite legi sau regulamente. Ele pot implica acțiuni sau inacțiuni
specifice, precum obligația de a plăti impozite, de a respecta regulile de circulație sau de a
nu comite infracțiuni.
Obligațiile pot fi, de asemenea, subiective sau obiective. Obligațiile subiective sunt cele
care se datorează unui individ sau unei entități specifice (de exemplu, plata unui contract),
în timp ce obligațiile obiective sunt reglementări generale care se aplică tuturor (de
exemplu, obligația de a nu fura).
Într-o normă juridică, drepturile și obligațiile sunt strâns corelate. De obicei, atunci
când un individ are un drept, există o obligație corespunzătoare impusă asupra altcuiva sau
asupra societății în ansamblu. De exemplu, dreptul la proprietate al unei persoane implică
obligația celorlalți de a nu încălca acea proprietate.

 Sancțiuni:
Norma juridică este un concept fundamental în drept și este formată din două
componente esențiale: textul normei și sancțiunile prevăzute în aceasta. Sancțiunile normei

10
juridice reprezintă consecințele sau pedepsele prevăzute de lege pentru încălcarea sau
nerespectarea dispozițiilor normei. Aceste sancțiuni pot fi de diverse tipuri, în funcție de
natura și gravitatea încălcării.

Sancțiuni penale: În cazul încălcării normelor penale, sancțiunile pot fi sub forma
amenzilor, privării de libertate (închisoare) sau muncii în folosul comunității.
Sancțiuni civile: În dreptul civil, sancțiunile pot consta în despăgubiri sau obligații
de a face sau de a nu face ceva în favoarea părții vătămate.
Sancțiuni administrative: Legea poate prevedea sancțiuni administrative, cum ar fi
amenzi sau suspendarea unor drepturi (de exemplu, suspendarea permisului de
conducere în caz de încălcare a regulilor de circulație).
Sancțiuni disciplinare: În mediul profesional sau în instituțiile educaționale,
normele juridice pot prevedea sancțiuni disciplinare, cum ar fi avertismente,
suspendări temporare sau concedieri.

Capitolul 3 - Structura formală a normei juridice

a) Norme juridice generale și norme juridice speciale

Normele juridice generale și cele speciale sunt două categorii distincte de norme
legale în sistemul juridic.
Norme juridice generale:
Sunt legi sau reguli care se aplică în mod obișnuit sau general în întreg sistemul juridic, au
un grad mai mare de generalitate și abstractizare, aplicându-se la o gamă largă de situații.
De obicei, se regăsesc în coduri și legi generale care stabilesc principii generale ale
dreptului, cum ar fi Codul Civil sau Codul Penal. Ele creează cadrul general în care se
desfășoară activitatea juridică și sunt aplicate în mod obișnuit.
Norme juridice speciale:
Sunt legi sau reguli care se aplică unor situații sau domenii particulare. Sunt mai specifice
și detaliate, reglementând în detaliu anumite aspecte ale legii sau ale unei anumite materii.
Ele completează sau derogă de la normele generale în ceea ce privește anumite domenii,
cum ar fi normele de sănătate publică, reglementările privind mediul înconjurător sau
normele fiscale. De obicei, au un caracter mai specific și se adresează situațiilor sau
nevoilor particulare.
În general, normele generale oferă cadrul juridic fundamental, în timp ce normele speciale
sunt concepute pentru a reglementa în detaliu aspecte specifice ale dreptului sau ale vieții

sociale. Este important ca aceste două tipuri de norme să fie interpretate și aplicate
împreună pentru a asigura o funcționare corespunzătoare a sistemului juridic.

11
 b) Clasificarea normelor juridice:
Normele juridice pot fi clasificate în mai multe moduri, în funcție de diverse criterii.
Iată o clasificare a normelor juridice în funcție de diferite criterii:

Clasificare după forța lor obligatorie:

a. Norme juridice imperative: Acestea sunt norme cu caracter obligatoriu, care nu

pot fi derivate și trebuie să fie respectate sub sancțiunea legii.
b. Norme juridice dispozitive (facultative): Acestea sunt norme care pot fi
modificate sau eliminate de către părți, dacă există acord între ele.

Clasificare după domeniul de reglementare:

a. Norme de drept public: Reglementează relațiile dintre stat și cetățeni sau între
entități publice.
b. Norme de drept privat: Reglementează relațiile dintre persoane fizice și/sau
juridice în sfera civilă sau comercială.

Clasificare după sfera lor de aplicare:

a. Norme generale: Se aplică în mod obișnuit în toate situațiile similare.

b. Norme speciale: Se aplică doar în situații sau domenii particulare.

Clasificare după izvorul lor:

a. Norme de drept intern: Sunt elaborate și adoptate în cadrul unui sistem juridic
național.
b. Norme de drept internațional: Au ca sursă tratatele internaționale și sunt
aplicabile la nivel global sau între mai multe state.

Clasificare după natura lor:

a. Norme de drept civil: Reglementează relațiile dintre persoane în domeniul civil,

cum ar fi contractele sau proprietatea.
b. Norme de drept penal: Reglementează infracțiunile și sancțiunile asociate
acestora.

c. Norme de drept administrativ: Reglementează relațiile dintre cetățeni și

autoritățile administrației publice.

12
 Capitolul 4 - Interpretarea normelor juridice

A. Metode de interpretare
Interpretarea normei juridice este un proces esențial în domeniul dreptului, deoarece
ajută la înțelegerea și aplicarea corectă a legilor. Există mai multe metode de interpretare a
normelor juridice, iar acestea pot varia în funcție de jurisdicție și context. Iată câteva dintre
cele mai comune metode de interpretare:
Interpretarea literală:
Această metodă implică analiza cuvintelor și a limbajului exact folosit în textul
legii. Interpretarea literală presupune că legea trebuie înțeleasă și aplicată în conformitate
cu cuvintele sale clare și sensul lor obișnuit. Această metodă este adesea folosită atunci
când textul legii este clar și nu lasă loc pentru interpretări.

Interpretarea teleologică:
Această metodă de interpretare se concentrează pe scopul sau obiectivul legii.
Interpretarea teleologică ia în considerare intenția legislatorului și scopul legii în sine. În
acest caz, interpretul poate ignora sensul strict literal al cuvintelor pentru a ajunge la o
înțelegere care să corespundă mai bine obiectivelor legii.
Interpretarea sistematică:
Această metodă implică examinarea contextului mai larg al legii și relațiile acesteia
cu alte legi sau cu sistemul juridic în ansamblu. Interpretarea sistematică urmărește să
asigure coerența și armonizarea normelor juridice în cadrul sistemului legal.
Interpretarea istorică:
Această metodă implică cercetarea originii și istoriei legii pentru a înțelege intenția
inițială a legislatorului. Interpretarea istorică se bazează pe studierea dezbaterilor
legislative, documentelor legislative anterioare și a contextului istoric în care legea a fost
adoptată.
Interpretarea prin analogie:
În cazul în care o lege nu acoperă explicit o situație dată, se poate recurge la
interpretarea prin analogie. Aceasta implică aplicarea unei legi sau a unui principiu juridic
similare pentru a rezolva situația. Acest lucru presupune găsirea unei situații asemănătoare
care este deja reglementată de lege și aplicarea aceleiași reglementări pentru situația
actuală.
Interpretarea jurisprudențială:
Uneori, instanțele de judecată dezvoltă jurisprudență sau practică juridică care
devine o sursă de interpretare a legii. Interpretarea jurisprudențială implică analiza
hotărârilor judecătorești anterioare pentru a ghida interpretarea legii într-un mod
consecvent.

B. Conflicte dintre norme juridice

13
 Conflitele dintre norme juridice sunt o parte importantă a teoriei dreptului și a activității
juridice. Aceste conflicte pot apărea din mai multe motive, și pot avea consecințe
semnificative în sistemul juridic. Iată o descriere detaliată a conflictelor dintre norme
juridice:

 Conflictul între norme de același nivel ierarhic:

Aceste conflicte apar atunci când două sau mai multe norme juridice cu același
nivel ierarhic, cum ar fi legi sau regulamente, intră în contradicție. De exemplu, o lege
adoptată de un parlament poate intra în conflict cu o altă lege adoptată de același parlament
sau cu un regulament emis de o agenție guvernamentală.

 Conflictul între norme de nivel ierarhic diferit:

Acest tip de conflict apare atunci când norme juridice de diferite nivele ierarhice
sunt contradictorii. De obicei, normele de nivel superior, cum ar fi Constituția, au prioritate
asupra celor de nivel inferior, precum legile obișnuite. Dacă o lege obișnuită intră în
conflict cu Constituție, de exemplu, este necesar să se respecte Constituția.

 Conflictul între norme temporale:

Acest tip de conflict apare atunci când norme juridice se modifică în timp. Poate
apărea o contradicție între norme vechi și norme noi. Soluționarea acestui tip de conflict
poate fi complexă și necesită înțelegerea efectelor retroactive sau prospective ale legilor.

 Conflictul între norme generale și speciale:

Normele generale sunt cele care se aplică în mod obișnuit, în timp ce normele
speciale sunt concepute pentru a reglementa situații sau domenii specifice. Dacă există un
conflict între o normă generală și una specială, cea specială va avea prioritate în situația
respectivă.

 Conflictul între norme de drept intern și drept internațional:

Acest tip de conflict apare atunci când normele de drept intern și cele de drept
internațional intră în contradicție. De regulă, normele de drept internațional au prioritate în
caz de conflict, dar există și excepții în funcție de ordinea juridică internă a fiecărui stat.

 Conflictul între norme de drept public și drept privat:

Normele de drept public reglementează relațiile dintre stat și cetățeni, în timp ce
normele de drept privat reglementează relațiile dintre cetățeni. Conflictul poate apărea
atunci când se aplică reguli diferite pentru aceeași situație.
Pentru soluționarea conflictelor dintre norme juridice, se folosesc diferite metode precum
principiul ierarhiei normelor (norma de nivel superior prevalează), principiul specialității
(norma specială prevalează), principiul cronologic (norma ulterioară prevalează) și altele.
Aceste metode sunt aplicate de către instanțe de judecată și autorități competente în funcție
de jurisprudența și legislația specifică a fiecărui sistem juridic.

14
 Capitolul 5 - Aplicarea normei juridice

Aplicarea normei juridice reprezintă procesul prin care o lege sau regulă legală este
pusă în practică pentru a reglementa un anumit aspect al vieții sociale. Acest proces este
esențial în sistemul juridic al unei țări și urmează, de obicei, o serie de pași specifici. Iată o
descriere detaliată a aplicării normei juridice:
 Identificarea normei juridice:
Primul pas în aplicarea normei juridice implică identificarea legii sau regulii relevante care
se aplică unei situații sau probleme juridice. Acest lucru necesită cercetarea legii, a actelor
normative, a jurisprudenței și a tratatelor internaționale, în funcție de contextul specific.
 Interpretarea normei juridice:
Odată ce norma juridică a fost identificată, următorul pas este interpretarea sa. Aceasta
implică înțelegerea semnificației termenilor și a prevederilor legii în contextul particular al
cazului sau situației.
 Aplicarea faptică:
După interpretarea normei juridice, se procedează la stabilirea faptelor relevante pentru
cazul în discuție. Este important ca instanța sau autoritatea competență să determine care
sunt circumstanțele esențiale care se încadrează în cadrul normei juridice.
 Evaluarea probelor:
În multe cazuri, este necesară evaluarea probelor sau a dovezilor pentru a stabili
adevărul faptic. Această etapă poate implica ascultarea martorilor, prezentarea
documentelor sau a altor mijloace de probă pentru a susține sau a infirma faptele invocate.
 Conformarea cu norma juridică:
După ce faptele au fost stabilite și probele evaluate, se determină dacă situația sau cazul
este în conformitate cu norma juridică. În cazul unui proces judiciar, instanța va decide
dacă părțile au acționat conform legii sau dacă există încălcări ale acesteia.
 Aplicarea sancțiunilor sau remedierilor:
Dacă se constată că o persoană sau o entitate a încălcat norma juridică, este necesară
aplicarea sancțiunilor sau a remedierilor corespunzătoare. Acestea pot include amenzi,
pedepse penale, ordine de restricție, despăgubiri sau alte măsuri legale.
 Monitorizarea și respectarea normei juridice:
Odată ce norma juridică a fost aplicată și sancțiunile sau remedierile au fost dispuse,
este important să se monitorizeze respectarea acesteia și să se asigure conformarea pe
viitor.

Concluzii
Concluzionând putem sublinia, că norma juridică este cea care ghidează și influențează
direct conduita și ordinea social care conține o totalitate de norme juridice obligatorii ce
consacră idei călăuzitoare ce ghidează şi oferă coloratura întregului nostru ansamblu de
ramuri de drept, întregului sistem social-politic al ţării. Aceasta reprezintă celula de bază a
intregului sistem de drept.

15
 Bibliografie:

- ENACHI, A. (2016). Structura normei juridice;

- Artiom, C. Raportul juridic;
- Ciongaru, E. (2013). Obligaţia cunoaşterii legii–prezumţie sau ficţiune
juridică. Conferința Internațională de Drept, Studii Europene și Relații Internaționale.
- Mocanu, V. (2020). Ierarhia actelor normative. In Integrare prin cercetare și
inovare;
- Gavrilescu, A. G. (2020). Unele aspecte privind clasificarea normelor de drept
civil. Analele universității,, Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu - seria științe juridice;
- Rebreanu, V. (2020). Teoria generală a dreptului;
- Avornic, G., & Postovan, D. (2014). Precedentul judiciar şi „dreptul
discreţionar”. Revista Naţională de Drept.

16