CARE ESTE ROLUL ACESTEI CARTE?

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare

carta) protejează drepturile fundamentale de care se bucură cetățenii
în Uniunea Europeană (UE). Aceasta este un instrument modern și
cuprinzător al legislației UE, care protejează și promovează drepturile și
libertățile oamenilor, având în vedere schimbările din societate, progresul
social și evoluțiile științifice și tehnologice.

ASPECTE-CHEIE
Conţinut
Carta reafirmă - cu respectarea competențelor și sarcinilor UE și a
principiului subsidiarității - drepturile stabilite pe baza tradițiilor constituționale
și a obligațiilor internaționale comune ale statelor membre ale UE, care
includ Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, din Cartele sociale adoptate de UE și de către Consiliul
Europei, precum și din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și
a Curții Europene a Drepturilor Omului. Conferind drepturilor fundamentale
mai multă claritate și vizibilitate, carta instaurează securitate juridică în
interiorul UE.
Carta conține un preambul și 54 de articole, grupate în șapte capitole:

 capitolul I: demnitatea (demnitate umană, dreptul la viață, dreptul la

integritate al persoanei, interzicerea torturii și a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante, interzicerea sclaviei și a muncii
forțate);
 capitolul II: libertățile (dreptul la libertate și la siguranță, respectarea
vieții private și de familie, protecția datelor cu caracter personal, dreptul
la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie, libertatea de gândire, de
conștiință și de religie, libertatea de exprimare și de informare, libertatea
de întrunire și de asociere, libertatea artelor și științelor, dreptul la
educație, libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă, libertatea
de a desfășura o activitate comercială, dreptul de proprietate, dreptul de
azil, protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare);
 capitolul III: egalitatea (egalitatea în fața legii, nediscriminarea,
diversitatea culturală, religioasă și lingvistică, egalitatea între bărbați și
femei, drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă, integrarea
persoanelor cu handicap);
  capitolul IV: solidaritatea (dreptul lucrătorilor la informare și la
consultare în cadrul întreprinderii, dreptul de negociere și de acțiune
colectivă, dreptul de acces la serviciile de plasament, protecția în cadrul
concedierii nejustificate, condiții de muncă echitabile și corecte,
interzicerea muncii copiilor și protecția tinerilor la locul de muncă, viața
de familie și viața profesională, securitatea socială și asistența socială,
protecția sănătății, accesul la serviciile de interes economic general,
protecția mediului, protecția consumatorilor);
 capitolul V: drepturile cetățenilor (dreptul de a alege și de a fi ales în
Parlamentul European, dreptul de a alege și de a fi ales în
cadrul alegerilor locale, dreptul la bună administrare, dreptul de acces la
documente, Ombudsmanul European, dreptul de petiționare, libertatea
de circulație și de ședere, protecția diplomatică și consulară);
 capitolul VI: justiția (dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces
echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, principiile
legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor, dreptul de a nu
fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune);
 capitolul VII: dispoziții generale.

Domeniul de aplicare
Carta se aplică instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE în toate acțiunile
lor. Ea nu extinde competențele și sarcinile care le sunt conferite prin tratate.
Carta se aplică, de asemenea, statelor membre atunci când acestea pun în
aplicare legislația europeană.
Carta se aplică în corelare cu sistemele naționale și internaționale de protecție
a drepturilor fundamentale, inclusiv cu Convenția europeană a drepturilor
omului.
Rapoarte anuale
În fiecare an începând din 2010, Comisia Europeană publică un raport
anual care monitorizează progresele înregistrate în aplicarea cartei. Începând
din 2021, în urma strategiei de consolidare a aplicării cartei în UE (a se
vedea sinteza), raportul privind carta se concentrează în fiecare an pe un
domeniu tematic diferit de relevanță strategică reglementat de legislația UE.

CONTEXT

 În 1999, Consiliul European a concluzionat că drepturile fundamentale

aplicabile la nivelul UE trebuie consolidate într-o cartă, pentru a li se
conferi o mai mare vizibilitate.
  Carta a fost proclamată în mod oficial la Nisa, în decembrie 2000,
de Parlamentul European, de Consiliul Uniunii Europene și de către
Comisie.
 Carta a dobândit un caracter juridic obligatoriu odată cu intrarea în
vigoare a Tratatului de la Lisabona (a se vedea sinteza), în decembrie
2009, ea având acum o forță juridică egală cu a tratatelor UE.

Pentru informații suplimentare, consultați:

 Carta drepturilor fundamentale a UE (Comisia Europeană);

 Drepturi fundamentale şi justiție (Portalul european e-justiție);