DREPTUL CETATENILOR EUROPENI DE A ADRESA

PETIȚII
 DREPTUL LA PETIȚIE

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la

Maastricht, orice cetățean al Uniunii Europene are dreptul
de a adresa petiții Parlamentului European, sub forma unei
plângeri sau a unei cereri, privind chestiuni ce țin de unul
dintre domeniile de activitate ale Uniunii Europene.
Petițiile sunt examinate de către Comisia pentru petiții a
Parlamentului European, care decide cu privire la
admisibilitatea acestora și este însărcinată să se ocupe de
ele.
 TEMEI JURIDIC

Articolul 20-„dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, de a

se adresa Ombudsmanului European, precum și dreptul de a se adresa
instituțiilor și organelor consultative ale Uniunii în oricare dintre limbile
tratatelor și de a primi răspuns în aceeași limbă.” și art. 227-„Orice
cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică având
reședința sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa
Parlamentului European, cu titlu individual sau în asociere cu alți cetățeni
sau cu alte persoane, o petiție privind un subiect care ține de domeniile de
activitate ale Uniunii și care îl privește în mod direct.”, ambele din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolul 44-
„Orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică care are
reședința sau sediul social întrun stat membru are dreptul de a adresa
petiții Parlamentului European.” din Carta drepturilor fundamentale a
UE
 Persoanele care au dreptul de a adresa o petiție
Parlamentului.
Dreptul la petiție aparține oricărui cetățean al UE și oricărei
persoane fizice sau juridice care are domiciliul sau sediul social într-un
stat membru, putând fi exercitat individual sau în asociere cu alte
părți.

Domeniul de aplicare
Pentru a fi admisibile, petițiile trebuie să se refere la subiecte care
se încadrează în domeniile de activitate ale Uniunii Europene și care îi
privesc în mod direct pe autorii acestora. Această ultimă condiție este
interpretată în sens foarte larg.
Procedura
Procedura de examinare a petițiilor este stabilită prin Regulamentul de
procedură al Parlamentului European [articolele 215-218 și anexa VI (XX)],
care conferă responsabilitatea în domeniu unei comisii parlamentare, și
anume Comisiei pentru petiții.
 Admisibilitatea formală - Petițiile trebuie să indice numele,
naționalitatea și adresa fiecărui petiționar și să fie redactate într-una din
limbile oficiale ale UE. Ele pot fi transmise fie prin poștă, pe suport de
hârtie, fie prin mijloace electronice, prin intermediul Portalului pentru petiții
al PE.
Admisibilitatea materială - Petițiile care îndeplinesc aceste cerințe
formale sunt înaintate Comisiei pentru petiții, care decide mai întâi
dacă sunt admisibile. În acest scop, comisia verifică dacă subiectul
petițiilor se încadrează în domeniile de activitate ale Uniunii Europene.
Dacă această condiție nu este satisfăcută, petiția este declarată
inadmisibilă. Petiționarului i se comunică Decizia și motivele care au
stat la baza acesteia. Petiționarii sunt încurajați adesea să se adreseze
unei alte instituții naționale, europene sau internaționale. Analizând
statisticile privind petițiile, se observă că motivul principal pentru care
petițiile sunt declarate inadmisibile este că petiționarii confundă
competențele UE cu cele ale statelor membre, precum și
responsabilitățile UE și cele ale Consiliului Europei, ca și posibilitățile
de acționare și atac ce sunt disponibile la aceste niveluri diferite.
Examinarea petițiilor - Comisia pentru petiții solicită, în general, Comisiei
Europene să furnizeze informații pertinente sau să formuleze o opinie cu
privire la aspectele menționate de către petiționar. Comisia se adresează
uneori și altor comisii parlamentare, în special în cazul petițiilor prin care se
solicită modificarea dispozițiilor legislative în vigoare. Comisia pentru petiții
poate, de asemenea, să organizeze audieri (în cursul mandatului actual au
avut loc audieri pe teme legate de inițiativele cetățenești europene, dreptul
de a formula petiții, dizabilități, articolul 51 din Carta drepturilor
fundamentale, transparența și libertatea de informare, cetățenia Uniunii și
libera circulație) sau să trimită deputați pentru a efectua vizite de informare
la fața locului (în cursul mandatului actual au avut loc vizite de informare în
Regatul Unit, în Spania și în Slovacia). După ce au fost adunate suficiente
informații, petiția este înscrisă pe ordinea de zi a unei reuniuni a Comisiei
pentru petiții, la care sunt invitați să participe petiționarul, Comisia
Europeană și reprezentanții statelor membre. În cadrul reuniunii,
petiționarul își prezintă petiția, Comisia își expune oral punctul de vedere și
formulează comentarii privind răspunsul scris referitor la aspectele
menționate în petiție. Reprezentanții statelor membre implicate pot să ia
cuvântul dacă o doresc. Membrii Comisiei pentru petiții au apoi ocazia să
adreseze întrebări reprezentantului Comisiei Europene și petiționarului.
 Soluționarea - Aceasta diferă în funcție de natura cazului:
- dacă petiția se referă la un caz specific care necesită o examinare
individuală, comisia poate contacta instituțiile sau autoritățile
relevante sau poate interveni prin intermediul reprezentanței
permanente a statului membru implicat pentru a soluționa chestiunea;
- dacă petiția se referă la o chestiune de interes general, de exemplu
o situație în care Comisia sesizează o încălcare a legislației UE, se pot
iniția acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor; acestea pot
conduce la o hotărâre a Curții de Justiție la care petiționarul poate face
referire ulterior; -- - petiția poate determina Parlamentul sau Comisia
să ia măsuri la nivel politic.
În toate cazurile, petiționarul primește un răspuns care prezintă
detaliat rezultatele acțiunilor întreprinse.
 Transparență
Petițiile transmise Parlamentului devin documente publice. Rezumatele
petițiilor, împreună cu alte documente relevante, sunt publicate în toate limbile
oficiale ale UE pe Portalul online pentru petiții al Parlamentului după ce
Comisia pentru petiții a luat o decizie privind admisibilitatea lor.
Petiționarii sunt informați în scris cu privire la toate deciziile luate de
comisie cu privire la petiția lor și la motivele care stau la baza deciziilor
respective. Dacă este cazul, petiționarilor li se transmit documentele și
informațiile relevante după ce deciziile devin disponibile.
Există o serie de instrumente prin care se asigură faptul că, chestiunile
ridicate în petiții sunt abordate și soluționate: vizitele de informare, audierile
publice, comandarea de studii, crearea în 2016 a unei rețele pentru petiții prin
care să se asigure o cooperare mai bună între comisiile care se ocupă de petiții,
precum și cooperarea și dialogul cu parlamentele și autoritățile naționale, dar și
cu alte instituții ale UE (în special cu Comisia Europeană și cu Ombudsmanul
European). În 2014, Parlamentul a lansat, de asemenea, Portalul online pentru
petiții, care a permis îmbunătățirea și consolidarea publicității și a transparenței
petițiilor. Portalul permite participarea cetățenilor, a persoanelor fizice și a
rezidenților juridici din UE, care pot chiar interacționa cu UE prin intermediul
portalului, inclusiv prin sprijinirea unei petiții admisibile
 În concluzie,  dreptul de petitionare  implică posibilitatea noastră în calitate de
cetățeni ai UE, de a solicita în orice moment o explicație sau clarificare cu privire la o
norma sau cutumă, de a reclama anumite constrângeri care decurg dintr-o normă
aprobată la nivel național sau unional, de a face cunoscute încălcări ale normelor sau ale
altor drepturi și libertăți cetățenesți, precum și posibilitatea de a face propuneri pentru
îmbunătățirea climatului legislativ, p olitic, economic și social.
Pentru oricare din scopurile enumerate anterior, cetățeanul european trebuie să
depună o petitie adresata forului competent.
În răspunsul sau rezolvarea problemei ridicate, petiția va trebui să conțină datele de
identificare ale petentului, petitiile anonime nefiind acceptate. Autoritatea căreia i-a
fost adresată petiția are obligația ca in termen de 30 de zile de la primirea acesteia să
formuleze un raspuns. Daca problema ridicata se dovedeste dificil de solutionat sau
implică o instrumentare mai amănunțită, termenul până la care se formulează un raspuns
se poate prelungi la 45 de zile.
 De asemenea o prevedere foarte importantă și care din pacate nu este înțeleasă și
aplicată de multe instituții naționale române este aceea că în cazul în care petiționarul a
adresat altei instituții decât cea competentă în soluționarea cererii, organizația care a
primit petiția are obligația de a o redirecționa în termen de 5 zile autorității în drept și nu
de a respinge solicitarea pe motivul că nu este de competența sa.
Această prevedere generează un instrument conex al Dreptului de petitionare
si anume Dreptul de a ne adresa Ombudsmanului European pentu o administrarea
defectoasă de catre o instituție sau un organism al Uniunii Europene. Răspunsul
formulat de catre organismele petitionale va trebui să fie formulat in limba în care a fost
adresată solicitarea daca aceasta este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene.