Cuprins

Capitolul I. Consideratii introductive privind conceptul de „ombudsman”

la nivelul Uniunii Europene

1.1.aparitia si evolutia conceptului la nivelul diferitelor state

1.2 Conceptul de „mediator european”- necesitate si importanta

Capitolul II. Statutul Mediatorului European

2.1. originalitatea institutiei. Trasaturile generale ale Ombusmanului

European

2.2. Domeniile de competenta ale Mediatorului European

2.3 Misiunea Mediatorului European

Capitolul III. Relatiile Mediatorului European cu alte organe si institutii

3.1. Relatiile dintre Mediatorul European si celelalte institutii UE

3.2. Cooperarea cu meditatori si organisme similare din statele membre ale

UE

Internal Use - Confidential

 Atribuțiile Mediatorului European

Mediatorul european sau Ombudsmanul European, cum mai este cunoscut, este o
instituţie ce a fost creată prin Tratatul de la Maastricht în 1995, ce are sediul la Strasbourg
(Franţa) lângă Parlamentul European. Parlamentul este cel ce stabileşte statutul şi condiţiile
generale ale funcţiei de Mediator, inclusiv bugetul, după avizul Comisiei şi cu aprobarea
Consiliului cu majoritate calificată. Mediatorul este numit de către Parlament după fiecare
alegeri, pentru un mandat de cinci ani, ce poate fi reînnoit.1
Persoana ce va îndeplini această funcţie este aleasă din rândul cetaţenilor europeni,
ce oferă toate garanţiile de independenţă şi îndeplinesc condiţiile necesare pentru a exercita
în ţara lor cele mai înalte funcţii jurisdicţionale sau posedă o competenţă notorie în
îndeplinirea activităţii de mediator.2 Pentru ocuparea funcţiei de Mediator European, este

1
A. Groza, Uniunea Europeană. Drept instituţional, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2008, p.329
2
Decizia Parlamentului European privind statutul şi condiţiile generale de exerciţiu a funcţiilor mediatorului(9
martie 1995, JO 113 din 4 mai 1994, p.15). Aceasta fiind modificată prin Decizia Parlamentului din 14 martie
2002(JO nr. L 92 din 9 aprilie 2002, p.13).

Internal Use - Confidential

 publicat în Jurnalul Oficial un apel la candidaturi. Pentru a putea fi admise, candidaturile
trebuie susţinute de cel puţin 32 de parlamentari, provenind din două state membre.
Mediatorul este desemnat după realizarea cu majoritatea voturilor exprimate, în condiţiile
unui cvorum de cel puţin jumătate din parlamentari. 3 Se poate spune că Mediatorul
reprezintă o alegere a Parlamentului European.
În prezent funcţia Mediatorului European este deţinută de Emily O’Reilly care în
2003 a fost aleasă primul Mediator femeie din Irlanda, fiind realeasă la data de 16 decembrie
2014 pentru 5 ani.
Încetarea mandatului Ombudsmanului European se produce prin ajungerea la termen,
deces, demisia voluntară sau demisia din oficiu. Aceasta din urmă poate fi pronunţată de
Curtea de Justiţie la solicitarea Parlamentului.4
Mediatorul îşi exercită atribuţiile ȋn mod independent, în interesul general al Uniunii
şi al cetăţenilor Uniunii. El se abține de la orice act incompatibil cu funcția sa, nu acceptă
instrucţiuni din partea nici unui organism şi nu poate exercita în cursul mandatului nici o altă
activitate profesionala remunerată sau nu. Înainte de a intra în exerciţiul funcţiei, Mediatorul
depune un jurământ solemn în faţa Curţii de justiţie, vizând exercitarea funcţiilor sale în
deplină independenţă şi imparţialitate şi respectarea în cursul mandatului şi după încheierea
acestuia, în special a obligaţiilor de onestitate şi de delicateţe privind acceptarea anumitor
funcţii sau avantaje.5
Biroul Ombudsmanului începe investigații după primirea unei plângeri sau din
proprie inițiativă. Ca organism imparțial, nu primește instrucțiuni din partea vreunui guvern
sau a vreunei alte organizații. În fiecare an, îi prezintă Parlamentului European un raport de
activitate. Uneori, este posibil ca Ombudsmanul să vă soluționeze problema informând, pur
și simplu, instituția vizată. Dacă este nevoie de mai mult, se fac toate eforturile necesare
pentru găsirea unei soluții amiabile. În caz de eșec, Ombudsmanul poate adresa
recomandări instituției în cauză. Dacă acestea nu sunt acceptate, Ombudsmanul poate
redacta un raport special pe care îl înaintează Parlamentului, iar acesta ia măsurile care se
impun.6
Mediatorul primeşte petiţii direct sau prin intermediul parlamentarilor europeni, de la
cetăţenii europeni precum şi de la orice persoană fizică sau juridică care îşi are domiciliul
sau sediul pe teritoriul Uniunii Europene, privind cazurile de proastă administrare. Astfel,

3
A. Groza. Op. cit, p.329
4
Ioan Alexandru, Drept administrativ european, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2005, p. 125
5
A. Groza, Uniunea Europeană. Drept instituţional, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2008, p.330
6
www.europa.eu

Internal Use - Confidential

 petiţiile adresate nu pot avea ca obiect decât activitatea instituţiilor şi organelor Uniunii, cu
excepţia instanţelor Uniunii Europene, în exerciţiul atribuţiilor jurisdicţionale. Mediatorul nu
este competent să soluţioneze petiţii care incriminează situaţii de administrare defectuoasă
ale autorităşilor statelor membre, nici chiar în aplicarea dreptului Uniunii.7
Ombudsmanul investighează diferite tipuri de administrare defectuoasă, de exemplu:

 comportament abuziv

 discriminare

 abuz de putere

 lipsa de informații sau refuzul de a furniza informații

 întârzieri nejustificate

 proceduri incorecte

Pentru a rezolva problema, este uneori suficient ca Ombudsmanul să informeze pur şi

simplu instituţia în cauză despre plângerea primită.

În cazul în care situaţia nu este rezolvată în mod satisfăcător în cursul anchetei sale,
Ombudsmanul încearcă, în măsura posibilului, să găsească o soluţie amiabilă care să
remedieze cazul de administrare defectuoasă şi să permită obţinerea unui rezultat favorabil
pentru autorul plângerii. Dacă încercarea de conciliere eşuează, Ombudsmanul poate formula
o serie de recomandări în vederea rezolvării cazului. În cazul în care instituţia nu îi acceptă
recomandările, acesta poate întocmi un raport special adresat Parlamentului European.8
Plângerea adresată Mediatorului European trebuie făcută în termen de doi ani de la
data constatării situaţiei de administrare defectuoasă.
Mediatorul european poate deschide o anchetă şi din proprie iniţiativă, fără a mai fi
necesară existenţa unei plânderi prealabile. Trebuie să uzeze de această prerogativă cu
moderaţie şi în general atunci când frecvenţa plîngerilor legate de o anumită problemă
permit generalizarea. Principalele iniţiative pe care le ia pot viza: accesibiliatea
decumentelor, recrutarea în instituţiile Uniunii, procedurile de tratare a plângerilor

7
A. Groza. Op. cit, p. 330
8
www.institutiieuropene.ro

Internal Use - Confidential

 cetăţenilor referitoare la infracţiunile la dreptul Uniunii Europene şi întârzierile de plată ale
Comisiei Europene. 9
Rezultatele anchetelor întreprinse de Mediatorul European pot fi ilustrate cu un
exemplu: Parlamentul European a fost de acord să reclasifice câţiva oficiali portughezi,
chestiune aplicabilă din momentul numirii lor, după ce mediatorul a descoperit că aceştia au
fost victimele unei discriminari. Alţi candidaţi care au fost adminişi ȋn urma aceluiaşi
concurs de angajare fuseseră angajaţi pe o poziţie superioară.10
Aproape 70% din plângerile adresate Mediatorului European depăşesc câmpul său de
competenţă deoarece se referă la administraţiile naţionale, regionale sau locale ale statelor
membre cu privire la punerea în aplicare a numeroase aspecte de drept si politici ale Uniunii.
În acest caz Mediatorul european va ȋndruma plângerile către mediatorii şi organele similare
din statele membre. Din anul 1996, Mediatorul european a lansat cooperarea cu mediatorii
naţionali şi organele similare din ţările Uniunii Europene.11
Dacă plângerile sunt admisibile, Mediatorul organizează o anchetă şi sesizează
organul comunitar incriminat, încercând în primă instanţă o soluţionare amiabilă a cauzei.
Organul comunitar în cauză este obligat să furnizeze toate informaţiile solicitate şi să
permită accesul la dosarele utile în soluţionarea plângerii. De la acest principiu, sunt admise
excepţii întemeiate doar pe motive de secret bine justificate.
Dacă nu primeşte concursul respectivei instituţii sau organ, Mediatorul informează
Parlamentul, acesta fiind competent să adopte măsurile care se impun.12
În cazurile în care Mediatorul identifică un act de proastă administrare, informează
instituţia responsabilă, adresând si un proiect de recomandare. Instituţia dispune de un
termen de 3 luni pentru a-şi preciya punctul de vedere faţă de observaţiile Mediatorului.
Acesta nu poate impune însă o decizie respectivei instituţii.13
Mediatorul şi personalul său au o importantă obligaţie de confidenţialitate în jurul
informaţiilor şi documentelor cunoscute în urma anchetelor efectuate. În cazul faptelor de
natură penală sau disciplinară pe care le sesizează, mediatorul se adresează instanţelor
naţionale competente sau instituţiei Uniunii, în cadrul căreia persoana suspectă lucrează.14

9
Ioan Alexandru, Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2007, p. 229
10
Ioan Alexandru, Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2007, p. 229
11
Ioan Alexandru. Op. cit, p.300
12
A. Groza, op. cit, p.331
13
Instituţiile au adoptat în general o atitudine favorabilă faţă de recomandările Mediatorului European
14
www.curia.eu

Internal Use - Confidential

 De cele mai multe ori, Mediatorul este sesizat cu plângeri de abuz de putere, refuzul
informarii, întârzieri nejustificate, practici discriminatorii sau inechitabile, etc.15
Astfel putem spune că misiunea Mediatorului European este de a ataca „reţeaua
administrație” sau cu alte cuvinte administrarea incorectӑ.
Mediatorul European, dupặ consultarea cu mediatoarii naționali din statele membre a
propus urmatoare definiție: „existӑ o rea adminisție cȃnd un organism public nu acționeazӑ
ȋn conformitate cu o regulӑ de drept sau un principiu care ȋi este impus”.16

Bibliografie:

1. A. Groza, Uniunea Europeană. Drept instituţional, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2008
2. Decizia Parlamentului European din 14 martie 2002(JO nr. L 92 din 9 aprilie 2002)
3. Ioan Alexandru, Drept administrativ european, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2005
4. Ioan Alexandru, Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti 2007
5. Jacob Sȫderman – Le Médiateur de l’UE et la bonne administration, in Tribune de la
Gestion Publique, Bulletin bimestriel pour les practiciens del’administration publique des
pays d’Europe centrale et orientale, vol. VI, n. 1-2000, SIGMA-OCDE, Paris
6. www.europa.eu

15
http:/ombudsman.europa.eu/stats/fr/text.htm
16
Jacob Sȫderman – Le Médiateur de l’UE et la bonne administration, in Tribune de la Gestion Publique,
Bulletin bimestriel pour les practiciens del’administration publique des pays d’Europe centrale et orientale, vol.
VI, n. 1-2000, SIGMA-OCDE, Paris

Internal Use - Confidential

 7. www.institutiieuropene.ro
8. www.curia.eu
9. http:/ombudsman.europa.eu/stats/fr/text.htm

Internal Use - Confidential