Curtea de Justiție

1. Alcătuire și funcționare:
CJUE este formată din 2 instanțe:
o Curtea de Justiție - se ocupă de cererile de hotărâre preliminară adresate de
instanțele naționale și de anumite acțiuni în anulare și recursuri.
o Tribunalul - se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane
fizice, întreprinderi și, în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această
instanță se ocupă în principal cu legislația privind concurența, ajutorul de stat,
comerțul, agricultura și mărcile comerciale.
o Judecătorii și avocații generali sunt numiți de statele membre, de comun
acord, pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul
fiecărei instanțe aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani, care poate fi
reînnoit.
În cadrul Curții de Justiție, pentru fiecare caz se desemnează un judecător și un
avocat general. Cazurile fiind evaluate în două etape:

1. Etapa scrisă

o Părțile dau declarații scrise în fața Curții. Autoritățile

naționale, instituțiile UE și uneori persoanele fizice pot
transmite observații.
o Toate acestea sunt sintetizate de către judecătorul
raportor și apoi discutate în cadrul reuniunii generale a
Curții, care stabilește:
 numărul de judecători care se vor ocupa de caz:
3, 5 sau 15 judecători (întreaga Curte), în funcție
de importanța și de complexitatea cazului.
Majoritatea cazurilor sunt soluționate de 5
judecători. Sunt foarte rare situațiile în care se
implică toată Curtea.
 dacă este nevoie de o audiere sau de un punct
de vedere oficial din partea avocatului general.

2. Etapa orală - audierea publică

o Avocații ambelor părți pledează în fața judecătorilor și a

avocatului general, care le pot adresa întrebări.
o În cazul în care Curtea a decis că este nevoie de un
punct de vedere din partea avocatului general, acesta
este prezentat după câteva săptămâni de la audiere.
o Judecătorii deliberează și apoi pronunță verdictul.
 Procedura Tribunalului este similară, cu deosebirea că
majoritatea cazurilor sunt soluționate de 3 judecători și nu
există avocați generali.
 2. Competențe și aspecte specifice:
Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre
soluționare. Cele mai frecvente tipuri de cauze sunt:
 interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele
naționale ale țărilor UE sunt obligate să garanteze aplicarea
corespunzătoare a legislației europene, dar există riscul ca
instanțele din țări diferite să interpreteze legislația în mod diferit.
Dacă o instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea
sau valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta poate să
solicite opinia Curții de Justiție. Același mecanism poate fi
utilizat și pentru a determina dacă un act legislativ sau o
practică națională este compatibilă cu dreptul UE.
 respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii
obligațiilor sau proceduri de infringement) - este vorba despre
acțiuni introduse împotriva unui guvern național care nu își
îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană.
Aceste acțiuni pot fi inițiate de Comisia Europeană sau de altă
țară din UE. În cazul în care țara vizată se dovedește a fi
vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz
contrar, se poate introduce o a doua acțiune împotriva ei, care
poate conduce la aplicarea unei amenzi.
 anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) -
dacă un stat membru, Consiliul UE, Comisia sau (în anumite
condiții) Parlamentul European consideră că un anumit act
legislativ al UE încalcă drepturile fundamentale sau tratatele
Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să anuleze actul
respectiv.
Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea
unui act al UE care le privește în mod direct.
 garantarea unei acțiuni din partea UE (acțiuni în constatarea
abținerii de a acționa) - Parlamentul, Consiliul și Comisia au
obligația de a adopta anumite decizii în anumite situații. Dacă
nu fac acest lucru, guvernele statelor membre, celelalte instituții
ale UE și (în anumite condiții) persoanele fizice sau
întreprinderile pot înainta o plângere Curții.
 sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice
persoană sau întreprindere care a avut de suferit de pe urma
unei acțiuni sau a lipsei de acțiune din partea instituțiilor UE sau
a angajaților acestora poate introduce o acțiune împotriva lor
prin intermediul Curții.

3. Relații cu alte instituții

Colaborează cu instanțele din statele membre ale UE asigurând
aplicarea și interpretareea unformă a dreptului Uniunii.

Curtea de Conturi
1. Alcătuire și funcționare:
- Câte un membru reprezentant din fiecare țară a UE
 - În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea
Europeană de Conturi apără interesele contribuabililor din UE.
Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea de a îmbunătăți
gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeană și de a
raporta pe marginea situației financiare a Uniunii.
2. Competențe și aspecte specifice:
 Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă
fondurile au fost colectate și cheltuite corect, dacă au fost
utilizate în așa fel încât să producă valoare adăugată și dacă au
fost contabilizate corespunzător.
 Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează
fonduri UE, efectuând inclusiv controale la fața locului în
instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în țările
membre și în țările care primesc ajutor din partea UE.
 Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit,
destinate Comisiei Europene și guvernelor naționale.
 Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități
ilegale către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
 Elaborează un raport anual pentru Parlamentul
European și Consiliul UE, pe care Parlamentul îl examinează
înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în care
Comisia gestionează bugetul UE.
 Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii
politici să ia cele mai bune decizii pentru o utilizare cât mai
eficientă și transparentă a fondurilor europene.
Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care vor avea impact
asupra gestiunii financiare a UE, precum și documente de poziție, analize și publicații pe
teme legate de finanțele publice ale Uniunii.

3. Relații cu alte instituții

Curtea de Conturi îndeplinește rolul de auditor extern al UE ,
competențele e de audit fiind extinse în mai multe domenii de politică.
Principalele legături ale Curți de Conturi Europene sunt cele cu
instituțiile supreme de audit din țările membre sau din statele terțe. Cu
aceste instituții, Curtea de Conturi colaborează neîncetat în vederea
elaborării de standarde profesionale și de bune practici.