13.04.

2022

DREPTUL UNIUNII EUROPENE

Conf. univ. dr. Stefan Tarca

TEMA nr. 8

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

1. Consideratii generale

Instanță supremă în materie de drept european ce asigură respectarea interpretării

și aplicării tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Reprezintă instituția
jurisdicțională a UE și a Comunității Europene a Energiei Atomice (C.E.E.A) care își
regăsește temeiurile juridice în art. 34-45 dinTratatul C.E.C.O., art.4, 164-168 din
Tratatul C.E.E. Și ÎN ART.136-160 ALE Tratatului C.E.E.A.

Curtea de Justiție. Temeiul juridic—Articolul 19 din Tratatul privind Uniunea

Europeană (TUE), articolele 251-281 dinTratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(TFUE), articolul 136 Euratom șiProtocolul nr. 3 anexat la Tratatele privind Statutul
Curții de Justiție a UniuniiEuropene (denumit, în continuare, „Statutul#);—Regulamentul
(UE, Euratom) 2015/2422 al Parlamentului European și alConsiliului din 16 decembrie
2015 de modificare a Protocolului nr. 3 privind StatutulCurții de Justiție a Uniunii
Europene;—Bugetul UE (Secțiunea 4).

Deasemenea Curtea de Justiție a UE își exercită competențele așa cum acestea

sunt prevăzute în tratatele constitutive și în Conveția referitoare la unele instituții comune
ale Comunităților Europene ( din 25 martie 1957), în Portocoalele asupra statutului
Curții, in Protocolul privitor la interpretarea Convenției din 27 septembrie 1968 cu privire
la competență judiciară și la executarea deciziilor în materie civilă și comercială, în
Convenția asupra brevetului comunitar semnată la Bruxelles la 15 decembrie 1957, în
Actul Unic European, ș.a.

Curtea Europeană a Uniunii Europene asigură aplicarea uniformă a legislației UE

și soluționează litigiile dintre instituțiile UE și statele membre și împotriva instituțiilor
UE în numele persoanelor. Mai nou însă, cu puține excepții, CJUE răspunde și de
dosarele de chemare în judecată în primă instanță înaintate de statele membre ale
UE împotriva Comisiei Europene.

În temeiul principiului supremației, instanțele naționale sunt obligate să pună în

aplicare tratatele pe care statele membre le-au ratificat și, prin urmare, legile adoptate în
temeiul acestora, chiar dacă acest lucru le cere să ignore legea națională contradictorie și
chiar (în limite) prevederile constituționale.[128]

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ă făcut ca dreptul comunitar să

devină dreptul Uniunii Eurpopene iar sistemul jurisdicțional al Uniunii să se numească
Curtea de Justiție ă Uniunii Europene și că aceasta este compusă din două instanțe:
Curtea de Justiție și Tribunalul.
 În anumite circumstanțe, Curtea poate fi sesizată de persoane fizice,
întreprinderi sau organizații care doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții
UE pe care o suspectează că le-a încălcat drepturile.

Nu trebuie confundată Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cu sediul la

Luxemburg, cu Curtea Europeană de Justiție pentru Drepturile Omului (C.E.D.O.), cu
sediul la Strassbourg, care este o instituție a Consiliului Europei și nici cu Curtea
Internațională de Justiție, care este o instanță internațională, principalul organ
jurisdicțional al Organizației Națiunilor Unite cu sediul la Haga.

Sediul CJUE este la: Luxemburg.

2. Competențele CJUE

Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare. Cele
mai frecvente tipuri de cauze sunt:

1. interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale țărilor

UE sunt obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației europene, dar există
riscul ca instanțele din țări diferite să interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o
instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unui act
legislativ al UE, aceasta poate să solicite opinia Curții de Justiție. Același mecanism
poate fi utilizat și pentru a determina dacă un act legislativ sau o practică națională este
compatibilă cu dreptul UE.

2. respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau

proceduri de infringement) - este vorba despre acțiuni introduse împotriva unui guvern
național care nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste
acțiuni pot fi inițiate de Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara
vizată se dovedește a fi vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz
contrar, se poate introduce o a doua acțiune împotriva ei, care poate conduce la aplicarea
unei amenzi.

3. anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat

membru, Consiliul UE, Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul European
consideră că un anumit act legislativ al UE încalcă drepturile fundamentale sau tratatele
Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să anuleze actul respectiv. Persoanele fizice pot,
de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al UE care le privește în mod direct.

4. garantarea unei acțiuni din partea UE (acțiuni în constatarea abținerii de a

acționa) - Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în
anumite situații. Dacă nu fac acest lucru, guvernele statelor membre, celelalte instituții
ale UE și (în anumite condiții) persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o plângere
Curții.

5. sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau

întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei de acțiune din
partea instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate introduce o acțiune împotriva lor
prin intermediul Curții.

3. Componența/Structura CJUE

Puterea judiciară a UE - denumită oficial Curtea de Justiție a Uniunii Europene -

este formată din două instanțe: Curtea de Justiție și Tribunalul.

Curtea de Justiție -se ocupă în primul rând de cererile de hotărâre preliminară

adresate de instanțele naționale și de anumite acțiuni în anulare și recursuri și este
alcătuită din câte un judecător din fiecare stat membru UE, plus 11 avocați generali.
 Tribunalul -se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice,
firme și, în anumite cazuri, de guvernele UE și este alcătuit din 47 de judecători. În
practică, această instanță se ocupă în principal cu legislația privind concurența, ajutorul
de stat, comerțul, agricultura și mărcile comerciale.

În 2019, numărul acestora a crescut la 56 (câte 2 judecători din fiecare țară a UE).

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) se asigură că legislația UE este

interpretată și aplicată în același mod în toate țările UE. De asemenea, Curtea garantează
că țările și instituțiile UE se supun dreptului european. Pentru fiecare caz care se judecă
se desemnează un judecător („judecătorul raportor”) și un avocat general iar cazurile sunt
evaluate în două etape: etapa scrisă și etapa orală cu audiere publică.

Judecătorii și avocații generali sunt numiți de statele membre, de comun acord,

pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul fiecărei instanțe
aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit.

Cerințe (articolul 253 din TFUE și articolul 19 din TUE)—Judecători și avocații

generali trebuie să posede calificările necesare pentru a fi numiți în cele mai înalte funcții
jurisdicționale din țările lor sau să fie jurisconsulți cu competențe recunoscute și trebuie
să ofere toate garanțiile de independență.

Judecătorii și avocații generali care își încheie mandatul pot fi numiți din nou.

Judecătorii și avocații generali beneficiază de imunitate de jurisdicție. Pentru

actele realizate în exercițiul funcțiunii, ei continuă să beneficieze de această imunitate și
după încetarea mandatului. Judecătorii și avocații generali nu pot fi demiși din funcție
decât printr-o decizie unanimă a Curții.

Judecătorii și avocații generali:—depun jurământ (jurând independență,

imparțialitate, respectarea secretului) înainte de preluarea funcțiilor; nu pot exercita nicio
funcție politică sau administrativă și nici vreo altă activitateprofesională; se angajează să
respecte obligațiile ce decurg din mandat.

Curtea alege un președinte și un vicepreședinte din rândul membrilor săi, pentru

un mandat reînnoibil de 3 ani (articolul 9a din Protocolulnr. 3).
Președintele conduce lucrările Curții și prezidează audierile și deliberările Curții
întrunite în plen sau în Marea Cameră. Vicepreședintele asistă președintele înexercitarea
atribuțiilor sale și îl înlocuiește atunci când este necesar. Curtea numeșteun grefier.
Grefierul este secretarul general al instituției și se ocupă de managementul serviciilor
acestora, sub autoritatea președintelui Curții.
Curtea își stabilește Regulamentul de procedură, care este supus aprobării
Consiliului,ce hotărăște cu majoritate calificată.
Curea de Justiție se poate întruni în plen, cu 28de judecători, în complet de Mare
Cameră, cu 15 judecători, sau în camere cu trei saucinci judecători.
Instituția este finanțată de la bugetul UE, în cadrul căruia dispune de o secțiune
proprie (Secțiunea 4.

3. Cum lucrează CJUE?

I. În cadrul Curții de Justiție, pentru fiecare caz se desemnează un judecător

(„judecătorul raportor”) și un avocat general. Cazurile sunt evaluate în două etape:

1. Etapa scrisă

Părțile dau declarații scrise în fața Curții. Autoritățile naționale, instituțiile UE și

uneori persoanele fizice pot transmite observații.

Toate acestea sunt sintetizate de către judecătorul raportor și apoi discutate în

cadrul reuniunii generale a Curții, care stabilește:
 a. numărul de judecători care se vor ocupa de caz: 3, 5 sau 15 judecători (întreaga
Curte), în funcție de importanța și de complexitatea cazului. Majoritatea cazurilor sunt
soluționate de 5 judecători. Sunt foarte rare situațiile în care se implică toată Curtea.

b. dacă este nevoie de o audiere sau de un punct de vedere oficial din partea
avocatului general.

2.Etapa orală - audierea publică

a. Avocații ambelor părți pledează în fața judecătorilor și a avocatului general,

care le pot adresa întrebări.

o b.În cazul în care Curtea a decis că este nevoie de un punct de vedere din partea
avocatului general, acesta este prezentat după câteva săptămâni de la audiere.

c.Judecătorii deliberează și apoi pronunță verdictul.

II. Procedura Tribunalului este similară, cu deosebirea că majoritatea cazurilor

sunt soluționate de 3 judecători și nu există avocați generali.

4. Curtea de Justiție a Uniunii Europene și cetățenii

O persoană fizică sau o întreprindere care consideră că a avut de suferit de pe

urma acțiunii sau a lipsei de acțiune din partea unei instituții UE sau a angajaților
acesteia se poate adresa Curții în două moduri:

1. indirect, prin intermediul instanțelor naționale (care pot decide să înainteze

cazul Curții de Justiție)

2. direct, sesizând Tribunalul - dacă reclamantul a fost afectat direct și personal

de o decizie luată de o instituție a UE.
 În cazul în care considerați că autoritățile dintr-o țară a UE au încălcat legislația
europeană, trebuie să urmați procedura oficială privind depunerea unei plângeri.

5. Drepturi fundamentale

Tratatele declară că Uniunea Europeană însăși este "bazată pe valorile respectării

demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept și respectării
drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților ... într-o
societate în care pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea
între femei și bărbați prevalează".[132]

În 2009, Tratatul de la Lisabona a acordat putere juridică Cartei Drepturilor

Fundamentale a Uniunii Europene. Carta este un catalog al drepturilor fundamentale
împotriva cărora acțiunile UE pot fi judecate. Acesta consolidează numeroase drepturi
recunoscute anterior de Curtea de Justiție și provin din "tradițiile constituționale comune
ale statelor membre". Curtea de Justiție a recunoscut de mult timp drepturile
fundamentale și, uneori, a invalidat legislația UE bazată pe neîndeplinirea acestor
drepturi fundamentale.

Deși semnarea Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) este o condiție

pentru aderarea la UE, anterior, UE nu a putut să adere la Convenție, deoarece nu este
nici stat, nici nu are competența de a adera. Tratatul de la Lisabona și Protocolul 14
CEDO au schimbat acest lucru: primul obligă UE să adere la Convenție, în timp ce
Protocolul îi permite în mod oficial.

Deși UE este independentă de Consiliul Europei, ei împărtășesc scopuri și idei, în

special în ceea ce privește statul de drept, drepturile omului și democrația. Convenția
Europeană a Drepturilor Omului și Carta Socială Europeană, sursa legislației Cartei
drepturilor fundamentale, sunt create de Consiliul Europei. UE a promovat, de asemenea,
chestiuni legate de drepturile omului în întreaga lume. UE se opune pedepselor cu
moartea și a propus abolirea la nivel mondial. Abolirea pedepsei cu moartea este o
condiție pentru aderarea la UE.

6. Principiile fundamentale de funcționare ale Curții

În adoptarea hotărârilor sale CJUE se ghidează după următoarele principii

fundamentale și metode de bază.

 Principiul împuternicirii speciale limitate, ceea ce înseamna că aplicarea și

asigurarea respectării dreptului comunitar este în primul rând sau rămâne în continuare
misiunea instanțelor naționale, în timp ce CJUE revin numai competențele rezervate în
mod expres prin art. 220 și următoarele din Tratatul CE, competențe care sunt individual
determinate.
 Principiul interpretării unitare și autonome a dreptului comunitar în toate
statele membre. Mai mult, Curtea se străduie să interpreteze termenii juridici într-un sens
aparte comunitar, diferit de înțelesul lor național, cu scopul de a forma o ordine juridică
nouă, originală.
 Principiul efectului util sau principiul aplicării dreptului comunitar cu cea mai
mare eficacitate, pentru a se obține cea mai mare eficiență din actele normative
comunitare elaborate de cele mai multe ori de economiști, politicieni și în general de non-
juriști.
 Principiul dezvoltării dinamice a dreptului comunitar în corelație cu scopurile și
obiectivele de integrare europeană stabilite. Respectarea acestui principiu atrage după
sine adaptarea dreptului comunitar la modificările majore aduse de Actul Unic European,
de Tratatul de la Maastricht sau de Tratatul de la Amsterdam.
 Principiul interpretării dreptului secundar în conformitate cu dreptul
originar dar cu respectarea principiului implied powers ceea ce înseamnă că puterea
comunitară provine nu numai din tratatele de înființare, ci și din actele normative create
ulterior acestora de instituțiile comunitare.
  Principiul dreptului comparat sau cerința respectării principiilor de drept
fundamentale specifice statelor membre și sistemelor de drept europene pentru a
identifica principiile fundamentale de drept specifice, dar și pentru a putea prevedea
efectul unor hotărâri într-un anumit sistem de drept.

7. Caracteristicile semnificative ale Curții

Cu titlu de caracteristici semnificative ale CJUE sau ale actului jurisdicțional

comunitar ar putea fi amintite următoarele:

 CJUE controlează atât legalitatea actelor normative comunitare cât și ale

afacerilor administrative ale instituțiilor comunitare, supraveghind astfel atât legislativul
cât și executivul comunitar.
 CJUE poate soluționa atât litigiile juridice existente între organele comunitare,
între organe și statele membre, între statele membre, precum și litigiile juridice existente
între acestea și persoanele fizice sau juridice, respectiv între persoane fizice sau între
persoane juridice.
 Competența CJUE este una obligatorie, părțile în litigiu nu au posibilitatea
de a refuza jurisdicția Curții, cu excepția câtorva cazuri limitativ prevăzute.
 Deciziile Curții sunt definitive și au forță executorie, în cadrul limitelor teritoriale
comunitare fiind dispensate chiar și de procedura exequaturului sau de orice altă
aprobare din partea statului pe teritoriul căruia urmează să fie puse în executare.
 CJUE este abilitată să pronunțe inclusiv sancțiuni pecuniare împotriva oricărui
justițiabil, respectiv să modifice orice sancțiune pecuniară împotriva oricărui justițiabil,
respectiv să modifice orice sancțiune pecuniară stabilită în mod administrativ de celelalte
organe comunitare, mai ales cele aplicate de Comisie, dacă cuantumul acestora este
contestat de cel amendat.
 În unele situații CJUE intervine în procedura de ratificare a tratatelor de
drept internațional public încheiate de Comunitate, organele comunitare fiind obligate să
se consulte cu aceasta înainte de semnarea unor astfel de tratate.
  Ședințele de judecată, dezbaterile în fața CJUE sunt publice, respectându-se astfel
principiul publicității specific dreptului procesual comun sau clasic.
 Jurisprudența Curții, în lumina propriei sale aprecieri, deși nu este considerată
unanim și în mod expres ca izvor de drept, este acceptată ca sursă subsidiară a dreptului
comunitar, contribuind la complinirea lacunelor acestuia, precum și la lămurirea
formulărilor mai puțin clare ale actelor normative comunitare. Mai mult, în materia
acțiunilor în anulare, hotărârea Curții are autoritate absolută de lucru judecat, nu numai
inter partes.
 CJUE judecă în primă și ultimă instanță, dar în același timp este și instanță
de recurs, de cale de atac.
 CJUE este o instanță cu caracter permanent, cu sediul în Luxemburg.
 CJUE în general dispune de o competență exclusivă, deoarece potrivit articolului
292 din Tratatul CE statele membre sunt obligate în mod expres ca litigiile privind
aplicarea și interpretarea dreptului comunitar să nu reglementeze într-un mod diferit celui
prevăzut în tratat.
 Instanțele supreme ale statelor membre în UE sau mai bine zis instanțele naționale
de ultim grad de jurisdicție sunt obligate în materia interpretării sau stabilirii valabilității
normelor de drept comunitar să ceară părerea CJUE ori de câte ori apar neclarități în
acest sens, iar Curtea fără a prejudeca fondul printr-o prehotărâre, va tranșa problema pur
teoretică, de drept, ridicată de instanța națională.

8. Actele procesuale ale CJUE

În acțiunile formulate de Comisia Europeană (de ex. pentru încălcarea tratatului

UE) sau de alte organe comunitare și în acțiunile formulate de statele membre împotriva
altor organe decât Comisia Europeană, precum și pentru luarea deciziilor în acțiunile
prejudiciale) rămâne competentă tot Curtea Europeană de Justiție.

 Procedura în cazul încălcării tratatului UE (art. 226 Tratatul UE): Comisia

Europeană are dreptul – după încheierea unei proceduri preliminare – să acționeze în
judecată în fața CJUE statele membre ale UE. Curtea de justiție verifică întâi dacă acel
stat a încălcat sau nu obligațiile ce-i revin prin Tratatul UE. Pentru aceasta la CJUE
trebuie înaintată o cerere de chemare în judecată, care se publică parțial în Monitorul
Oficial al UE și se remite pârâtului. După cum e cazul, se poate trece apoi la
administrarea probelor și la judecata în fond. În finalul acesteia avocatul general
formulează cererile finale, în care sugerează sentința ce va fi pronunțată, fără însă ca
CJUE să fie obligată să țină cont de aceste sugestii. Conf. disp. art. 227 din Tratatul UE
există și posibilitatea ca un stat membru să acționeze în judecată în fața CJUE un alt stat
membru (după procedura preliminară în care intervine și Comisia Europeană conf. art.
227 alin. 2-4 din Tratatul UE).
 Procedura prejudicială (art. 234 din Tratatul UE): Instanțele naționale pot
(resp. trebuie, atunci când este vorba de ultima instanță cum ar fi Curtea Supremă de
Justiție, Curtea Constituțională, etc.) cere CJUE lămuriri cu privire la interpretarea
dreptului comunitar. În plus, aceste instanțe pot solicita CJUE să verifice dacă un anumit
act legislativ european este valabil. Acest lucru trebuie să asigure în primul rând aplicarea
unitară a dreptului comunitar de către instanțele naționale, care se ocupă de aplicarea pe
plan național a legilor europene. Pentru a putea solicita opinia CJUE judecata în fond
derulată la instanța națională trebuie să depindă (în mod decisiv pentru soluționarea
cauzei) de interpretarea, resp. valabilitatea legilor comunitare. Instanța va suspenda
judecata în fond până la primirea răspunsului de la CJUE. Cererea solicitată va fi întâi
tradusă în toate limbile oficiale și apoi publicată în Monitorul Oficial al UE. Acest lucru
oferă părților, statelor membre și organelor UE posibilitatea de a lua poziție în problema
respectivă. După care are loc o dezbatere în fond, cu pledoaria ținută de avocatul general
și apoi se procedează la pronunțarea sentinței. Instanța solicitantă este obligată să
respecte sentința pronunțată de CJUE.

O particularitate a CJUE este avocatul general. Acesta, după ce părțile au fost

audiate la judecata în fond, are rolul de a întocmi o propunere privind sentința ce urmează
a fi pronunțată. Avocatul general nu reprezintă însă interesele unei anumite părți, cererile
sale trebuind să aibă un caracter independent și neutru. CJUE nu este obligată să accepte
propunerile făcute de avocatul general, dar de obicei instanța respectă în proporție de ¾
cele solicitate de acesta.

9. Limba folosită în actele procesuale

 Limba folosită în timpul proceselor este una din limbile oficiale ale UE. Contează
în primul rând din ce țară provine partea care a formulat cererea de chemare în judecată și
din ce țară este pârâtul. Această regulă asigură oricărei persoane din UE posibilitatea de a
participa la actele procesuale în limba sa maternă. Intervențiile părților procesuale și ale
judecătorilor sunt traduse de interpreți, la fel ca și toate documentele care fac parte din
dosarul cauzei.

Limba folosită pe plan intern la CJUE este franceza. Acest lucru se explică prin
faptul că în momentul înființării Comunității Europene în anul 1957 majoritatea
populației din cele șase țări fondatoare (Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg,
Olanda) era vorbitoare de limba franceză.

La ora actuală tendința este de a folosi mai mult limba engleză, datorită faptului
că majoritatea juriștilor din țările recent aderate și-au urmat studiile parțial în limba
engleză și mai puțin în limba franceză.

Bibliografie

1. Irina Moroianu Zlătescu, Dreptul Uniunii Europene, Editura Universitară București

,2018,
2. Dragoș, Dacian Cosmin, Uniunea Europeană: instituții și mecanisme, Ed. a 2-a,
Editura All Beck, București, 2005
3. Diaconu Nicoleta, Dreptul Uniunii Europene, Editura Universitară București, 2018
4. Fuerea Augustin, Dreptul Uniunii Europene, Editura All Beck, București, 2017
5. Scăunaș, Stelian, Organizații internaționale și instituții europene: sinteze, Editura
Burg, Sibiu, 2008
6. Scăunaș, Stelian, Uniunea Europeană: construcție, reformă, instituții, drept, Editura
C.H. Beck, București,2018
******

Legături externe
 1.Situl web oficial al Curțíi de Justiție Uniunii Europene

NOTĂ. În cazul în care există nelămuriri, în legătură cu tema prezentată mai

sus, rog să fiu contactat la nr. de telefon- 0723321526 sau pe pag. de E-mail
tarcastefan@yahoo.com.