UNIVERSITATEA TRANSILVANIA, FACULTATEA DE DREPT BRASOV

Agentul Guvernamental al
Drepturilor Omului
Protecția Europeană a Drepturilor Omului

ROFEL RALUCA GEORGIANA

6/4/2018
 CUPRINS

CAPITOLUL I ………………………………………………………………..2
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR
OMULUI ………………………………………………………………………2
1. Cadrul istoric al Curţii Europene a Drepturilor Omului ………………3
2. Organizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului…………………..3
3. Structura aparatului C.E.D.O……………………………………………4
CAPITOLUL II ……………………………………………………………….4
NOŢIUNEA DE AGENT GUVERNAMENTAL……………………………4
1. Reglementare …………………………………………………………….5
2. Atribuţii…………………………………………………………………......5
3. Procedura în faţa Curţii Europene a Dreptului Omului ……………..6
4. Procedura în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene …………….7
CAPITOLUL III ………………………………………………………………8
JURISPRUDENŢĂ ………………………………………………………….8
CAPITOLUL IV ……………………………………………………………..10
BIBLIOGRAFIE .....................................................................................10

1
 CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR
OMULUI

1. Cadrul istoric al Curţii Europene a Drepturilor Omului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) a fost instituită prin

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia
Europeană), semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare la 3 septembrie
1953.1
Pană la data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 a Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului , exista un organ bicefal jurisdicţional european de examinare a
violării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi anume: Comisia Europeană a
Drepturilor Omului şi Curtea Europenă a Drepturilor Omului. Comisia Europeană avea
rolul de a examina cazurile propuse de statele părţi, dar şi plângerile individuale contra
acelor state care acceptă o asemenea procedură printr-o declaraţie expresă, iar Curtea
Europeană examina litigiile care-i erau prezentate de Comisie.
După intrarea în vigoare a protocolului nr. 11 Comisia Europeana a Drepturilor
Omului şi vechea Curte Europeană a Drepturilor Omului îşi încetează existenţa,
instituindu-se o nouă Curte Europeană a Drepturilor Omului.
Posibilitatea unei fuzionări a Comisiei şi Curţii într-un organ unic a fost pentru
prima oară menţionată cu ocazia celei de-a 8-a reuniuni a Comitetului de experţi pentru
ameliorarea procedurii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în cursul unui schimb
de opinii cu reprezentanţii Comisiei. La 28 mai 1993, Comitetul Miniştrilor a adoptat o
hotărâre, prin care i se încredinţa Comitetului director pentru drepturile omului (CDDH)
pregătirea unui proiect de protocol de amendament la Convenţie, cu efect de
restructurare a mecanismului existent de supraveghere. Proiectul de protocol pregătit
de Comitetul de experţi pentru ameliorarea procedurilor de asigurare şi apărare a
drepturilor omului (DH- PR), pus la punct ulterior de către CDDH, a fost supus atenţiei
Comitetului de Miniştri, care a adoptat textul la reuniunea a 511-a a delegaţilor
Miniştrilor, ţinută la 20 aprilie 1994.Textul a fost deschis spre semnare statelor membre
ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenţiei Europene de la 11 mai 1994
Protocolul reglementează restructurarea mecanismului de control stabilit de
Convenţie în sensul redistribuirii responsabilităţii controlului care anterior era deţinut de
Comisie, Curte şi Comitetul Miniştrilor şi Consiliului Europei. Scopul era de a se conferi
noului mecanism un caracter obligatoriu.

1
Gorning G,Dreptul Uniuni Europne,Editura C.H Beck,Bucuresti,2006

2
 Principalele modificări aduse de acest Protocol sunt:
- Comisia Europeană a Drepturilor Omului şi vechea Curte Europeană a
Drepturilor Omului îşi încetează existenţa, instituindu-se o nouă Curte Europeană a
Drepturilor Omului, care va funcţiona permanent şi va avea sediul la Strasbourg;
- Sistemul va fi raţionalizat şi toţi reclamanţii vor avea acces direct la noua Curte.
Cauzele care nu au nici o şansă de reuşită vor fi, după filtrare, retrase din sistem într-un
stadiu incipient, prin decizia unanimă a Curţii, care va hotărî aceasta, în cadrul unui
comitet format din trei judecători (ele vor fi declarate inadmisibile); În marea majoritate a
cazurilor, Curtea îşi va desfăşura activitatea în Camera de 7 judecători.
Numai în cazuri excepţionale, funcţionând ca Marea Cameră compusă din 17
judecători, se va pronunţa asupra celor mai importante probleme. Preşedintele Curţii,
preşedinţii Camerelor vor fi abilitaţi să facă parte din Marea Cameră în scopul de a
veghea la coerenţa şi uniformizarea jurisprudenţei. Judecătorul ales din partea statului
parte, aflat în discuţie, va avea de asemenea un loc în Cameră pentru a asigura o cât
mai bună înţelegere a sistemului juridic supus examinării;
- Toate reclamaţiile de încălcare a drepturilor omului vor fi supuse Curţii; -
Comitetul de Miniştri nu va avea competenţa de a se pronunţa asupra fondului
problemei, păstrându-şi rolul de a controla executarea;
- S-a hotărât că dreptul la recurs individual va fi obligatoriu şi Curtea va avea
competenţa jurisdicţionala asupra tuturor cauzelor juridice interstatale.2

2. Organizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instituita prin Convenţie în forma ei

amendata de Protocolul nr. 11, este alcătuită dintr-un număr de judecători egal cu cel al
statelor contractante. Nu exista nici o restricţie în ceea ce priveşte numărul de
judecători de aceeaşi naţionalitate. Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Parlamentară a
Consiliului Europei pentru un termen de 6 (şase) ani. Mandatul a jumătate dintre
judecătorii aleşi la primele alegeri a expirat după trei ani, astfel încât să se asigure
reînnoirea mandatului unei jumătăţi dintre judecători la fiecare trei ani3
Judecătorii îşi exercita funcţiile la Curte în nume propriu şi nu reprezintă nici un stat. Ei
nu se pot angaja în nici o activitate incompatibilă cu independenţa sau imparţialitatea lor
sau cu cerinţele unei funcţii permanente. Mandatul lor expira la atingerea vârstei de
şaptezeci de ani.
Curtea plenară îşi alege preşedintele, doi vicepreşedinţi şi doi preşedinţi de
secţiune pentru o perioadă de trei ani.3
Conform Regulamentului său, Curtea este împărţită în patru secţiuni, a căror
componenta, stabilită pentru trei ani, trebuie să fie echilibrată atât din punct de vedere
geografic, cât şi al reprezentării sexelor, ţinându-se cont, în acelaşi timp, de diferitele
sisteme de drept ale statelor contractante. Două secţiuni sunt prezidate de vice-
presedintii Curţii, iar celelalte două secţiuni sunt prezidate de preşedinţii de secţiune.
Preşedinţii de secţiuni sunt asistaţi şi, atunci când este necesar, sunt înlocuiţi de
vicepreşedinţii de secţiune, aceştia din urmă fiind aleşi de către secţiuni.

2
Fuerea Augustin,Manualul Uniuni Europene,Editia a III-a, Editura Universul Jurudic,Bucuresti,2006
3
Duculescu Victor si Duculescu Georgeta,Justitia Europeana,mecanisme,deziderate si perspective,Editura Lumina
Lex,Bucuresti,2002

3
 În cadrul fiecărei secţiuni sunt create comitete din trei judecători pentru o
perioadă de douăsprezece luni.
În fiecare secţiune sunt constituite camere în componenţa cărora intră șapte
membri după principiul rotaţiei, preşedintele secţiunii şi judecătorul ales din statul în
cauza fiind prezenţi de drept.
Dacă acesta din urmă nu este membru al secţiunii, judeca în calitate de membru de
drept al camerei. Membrii secţiunii care nu sunt membri titulari ai camerelor, judeca în
calitate de membri supleanţi.

Marea Cameră este alcătuită din şaptesprezece judecători. Preşedintele,

vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţiuni sunt membri de drept ai Mării Camere.

2. Structura aparatului C.E.D.O

Secretariatul Consiliului Europei dispune de un staff de circa 1300 de unităţi care

acoperă toate domeniile aflate în competenţa acestora. Stafful este divizat în 4 categorii
(A, B, C, L). Staff-ul cuprinde atât poziţii permanente cât şi temporare.
Personalul Curţii este compus din jurişti, secretari, asistenţi administrativi, consilieri,
traducători, etc.
Juriştii angajaţi de Curte activează în cadrul grefei Curţii. Aceştia fac parte din
diviziuni juridice care funcţionează pe lângă organele de lucru ale Curţii. Ei au
naţionalitatea statelor membre la Convenţie. Juriştii îndeplinesc sarcinile privind
corespondenţa cu plăţile, completarea şi evidenţa dosarului, întocmirea raportului
preliminar şi supravegherea şi revizuirea traducerilor. Aceştia sunt asistaţi de secretari
care, de obicei, sunt cunoscători ai limbii statului respectiv şi cunoscători ai sistemului
legislativ naţional.
Juriştii sunt angajaţi prin concurs anunţat în prealabil de către Curte. Juriştii pot fi
angajaţi pe un termen nedeterminat sau pe o perioadă fixă (de obicei 2 sau 4 ani).
Poziţia de jurist este anunţată pentru fiecare stat membru în parte. Candidatul trebuie
să cunoască sistemul de drept al statului pentru care se anunţă poziţia.
Membrii aparatului Curţii au stătut de funcţionari internaţionali.

CAPITOLUL II
NOŢIUNEA DE AGENT GUVERNAMENTAL

Dezvoltarea relațiilor internaționale ale României, la nivel regional și la nivel

global, a făcut ca țara noastră să devină membră în diferite structuri și să accepte
anumite juridicții internaționale. Astfel, statul român a ajuns membru al Organizației
Națiunilor Unite (1955), Consiliului Europei (1993) și al Uniunii Europene (2007). Aceste
organizații cuprind propriile organe de jurisdicție: Curtea Internațională de Justiție (CIJ),
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), respectiv Curtea de Justiție a Uniunii
Europene (CJUE).

4
De fiecare dată când România este parte a unui litigiu de competența CEDO sau CJUE
sau care este tranșat la CIJ, guvernul nostru este reprezentat de un agent
guvernamental. În cele ce urmează, voi face vorbire despre noțiunea agentului
guvernamental, reglementarea și atribuțiile acestuia.

În România, instituția agentului guvernamental funcționează în cadrul Ministerului

Afacerilor Externe. Conform organigramei, există două direcții pentru activitatea
agentului guvernamental, în funcție de instanța internațională căreia i se adresează
România. De asemenea, agentul guvernamental pentru CJUE are rang de subsecretar
de stat, iar agentul guvernamental pentru CEDO are rang de director general
Instituția Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului
funcționează la Ministerul Afacerilor Externe din luna iulie 2003, fiind transferată de la
Ministerul Justiției prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 64/2003 privind stabilirea
unor măsuri privind înființarea, organizarea, reorganizarea sau funcționarea unor
structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de
specialitate ale administrației publice centrale și a unor instituții publice.4
Agentul guvernamental coordonează procesul de stabilire a poziţiilor naţionale şi
întocmeşte actele necesare în contextul activităţii de reprezentare. În acest scop, el
este sprijinit de Serviciul Contencios UE din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Agentul guvernamental este numit si eliberat din functie prin decizia primului-
ministru,la propunerea secretarului de stat care conduce Departamentul. Agentul
Guvernamental are nivel de subsecretar de stat, spre deosebire de majoritatea statelor
membre ale UE unde aceștia sunt desemnați din rândul reprezentanților ministerelor de
externe.Există și unele situații în care aceștia fac parte fie din Secretariatul de Stat
pentru relația cu UE(Spania,Portugalia),fie din Ministerul Economiei si
Finanțelor(Germania)

1. Reglementare

Instituția agentului guvernamental este reglementată atât în tratatele internaționale, cât

și în legislația națională

I. Convențiile internaționale

A. Curtea Internațională de Justiție. În ceea ce privește instituția agentului

guvernamental în fața CIJ, sediul materiei se regăsește în două acte: Statutul Curții,
care este anexat Cartei Națiunilor Unite (1945), și Regulamentul de procedură al Curții,
care a fost adoptat în 1978.

4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Agentul_guvernamental_la_CEDO_al_Guvernului_Rom%C3%A2niei

5
Statutul CIJ prevede, în art. 42, faptul că părțile diferendului (care sunt întotdeauna
state) sunt reprezentate de către agenți, care pot fi asistați de consilieri sau de avocați.
Traducerea în limba română a respectivului articol prevede că „statele se vor înfățișa în
fața Curții prin reprezentanți”5.

B. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Agentul guvernamental este cel care

reprezintă statul-parte în litigiul tranșat de CEDO în baza art. 35 din Regulamentul de
procedură al CEDO. La fel ca în cazul diferendelor soluționate de CIJ, și în fața acestei
instanțe internaționale agentul poate fi asistat de consilieri și avocați.

C. Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În ceea ce privește CJUE, atribuțiile agentului

guvernamental sunt prevăzute în Protocolul nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a
Uniunii Europene și în Regulamentul de procedură în fața CJUE. Conform acestora,
statul desemnează un agent pentru fiecare cauză în care este implicat.

II. Reglementarea instituției în România

A. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Trei acte normative constituie sediul materiei
instituției agentului guvernamental pentru CEDO:

 OG. nr. 94/1999 privind privind participarea României la procedurile în faţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei
şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de
rezolvare pe cale amiabilă;
 OG. nr. 868/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agentului guvernamental
pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului și
 HG. nr. 8/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor
Externe.

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 8/2013, în cadrul MAE funcţionează agentul

guvernamental pentru CEDO, cu rang de director general, subordonat ministrului

5
http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Carta_Organizatiei_Natiunilor_Unite_ONU_.pdf

6
afacerilor externe, şi o direcţie pentru activitatea agentului guvernamental. 6

2. Atribuţii

Atribuțiile agentului guvernamental sunt în mare parte aceleași. În următoarele rânduri

voi face referire la compentența agentului în funcție de instanța internațională în fața
căreia își reprezintă statul.

 Agentul guvernamental pentru CIJ are aceleași drepturi și obligații ca cele ale
unui avocat în fața unei instanțe naționale, susținând poziția statului pe care îl
reprezintă. Însă, dată fiind natura internațională a litigiului, agentul are și putere
de reprezentare diplomatică a statului pe care îl apără. Agentul colaborează cu
Grefa CIJ, în sensul că primește și trimite documente privind cauza de la și către
aceasta. Toate comunicările făcute agentului se consideră adresate însuși
statului-parte. În faza orală, agentul susține oral poziția statului pe care îl
reprezintă și poate pune întrebări agentului părții adverse7
 Agentul guvernamental pentru CEDO are atribuții asemănătoare. Conform OG
nr. 94/1999, acesta întocmeşte actele şi apărările necesare, înfăptuieşte orice
alte acte procesuale, ia măsurile necesare pe plan intern şi realizează orice alte
acte sau activităţi legate de reprezentarea intereselor statului la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului şi la Comitetul Miniştrilor (art. 3). În cazul unei
cauze interstatale, acesta, pe baza deciziei Guvernului României, sesizează
Curtea (art. 4). În situația în care reclamantul este un cetățean român, Curtea
comunică agentului plângerea, iar agentul poate solicita tribunalului competent
teritorial efectuarea unei expertize judiciare, care să constituie mijloc de probă în
cauza aflată pe rolul Curţii (art. 7). Agentul susține stingerea litigiului pe cale
amiabilă și poate încheia, în numele Guvernului, convenţia de rezolvare pe cale
amiabilă a cauzei. Pentru rezolvarea pe cale amiabilă a unei cauze, agentul
guvernamental solicită avizul consultativ al ministrului finanţelor, precum şi al
conducătorilor autorităţilor sau celorlalte structuri de la care provine pretinsa
încălcare a drepturilor reclamantului (art. 8). Mai mult, agentul guvernamental
poate exercita căile de atac împotriva hotărârilor Curţii, cu aprobarea ministrului
afacerilor externe (art. 9). În cauzele în care este pârât statul român, iar
reclamantul este un particular având cetăţenia/naționalitatea unui alt stat parte la
Convenţie, agentul guvernamental înştiinţează despre existenţa cauzei statul a
cărui cetăţenie/naţionalitate o are reclamantul, pentru ca acesta să poată
exercita dreptul de intervenţie (art. 13). Agentul guvernamental îl informează pe

6
http://abcjuridic.ro/institutia-agentului-guvernamental/#_ftn11
7
http://www.icj-cij.org/court/index.php?p1=1&p2=6

7
 ministrul afacerilor externe cu privire la modificările legislative care se impun în
urma evoluţiei jurisprudenţei Curţii (art. 14).
 Agentul guvernamental pentru CJUE are atribuții asemănătoare celui pentru
CEDO, însă speficitatea lor este dată de tipul procedurii corespunzătoare acțiunii
promovate în fața CJUE. În baza art. 121 din OUG 96/2012, în cadrul activităţii
de reprezentare, agentul guvernamental coordonează procesul de stabilire a
poziţiilor naţionale şi întocmeşte actele necesare. Astfel, agentul asigură
reprezentarea României în fața Curții, a Tribunalului și a celorlalte instituții ale UE
în cadrul procedurilor prevăzute în art. 2 alin. (1) pct. 43 din HG nr. 8/2013
raportat la art. 218 alin. (11), art. 256, art. 258-260, art. 263, art. 265 şi art. 267-
272 din TFUE, în legătură cu, după caz, etapele precontencioase şi
contencioase ale respectivelor proceduri, precum şi în faţa Curţii de Justiţie a
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (A.E.L.S.).

3. Procedura în faţa Curţii Europene a Dreptului Omului

Potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din O.G. nr 94/1999 privind participarea României la

procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) şi a Comitetului
Miniştrilor al Consiliului Europei şi regresul statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de
rezolvare pe cale amiabilă, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul
Afacerilor Externe este instituţia care exercită, în numele Guvernului României,
prerogativele de agent guvernamental în faţa CEDO, iar Agentul guvernamental pentru
CEDO este entitatea individualizată prin lege pentru a exercita acest rol de reprezentare
a statului român, conferit Ministerului Afacerilor Externe.
În acest caz agentul guvernamental poate crea cereri individuale cu anumite
prevederi relevante din Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
Condiţii pentru a putea creea aceste cereri individuale sunt:
- Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice
organizație neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde
victimă a unei încălcări de către una dintre Înaltele părți contractante a drepturilor
recunoscute în Convenție sau în Protocoalele sale
- Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne
- Curtea poate fi sesizată într-un termen de 6 luni de la data deciziei interne
definitive (ultima hotărâre definitivă a instanțelor din România)

Pentru a fi admisibilă, cererea trebuie:

 să nu fie anonimă;
 să nu fie în mod esențial aceeași cu o cerere examinată anterior de către Curte
sau deja supusă unei alte instanțe internaționale de anchetă sau de
reglementare, dacă ea nu conține fapte noi;

8
  să nu fie incompatibilă cu dispozițiile Convenției sau ale Protocoalelor sale;
 să nu fie în mod vădit nefondată sau abuzivă. 8

Toate aceste cereri se pot rezolva şi pe cale amiabilă şi pe declaraţii unilaterale.

Convenția de rezolvare pe cale amiabilă se încheie între Guvernul României,
reprezentat de Agentul guvernamental, și reclamant sau reprezentantul acestuia.
Convenția de rezolvare pe cale amiabilă poate fi semnată doar după ce Curtea
comunică Agentului guvernamental cererea reclamantului. Sumele stabilite prin
convenția de rezolvare pe cale amiabilă se plătesc în termenul prevăzut de convenția
de rezolvare pe cale amiabilă sau, dacă un asemenea termen nu este prevăzut, în 3
luni de la data semnării convenției de rezolvare pe cale amiabilă. O altă modalitate de a
pune capăt litigiului, în cauzele repetitive în care reclamantul nu acceptă soluționarea
amiabilă, o reprezintă formularea unei declarații unilaterale, prin care Guvernul
recunoaște încălcarea Convenției și se angajează să ia o serie de măsuri individuale și
generale pentru a repara prejudiciul material și moral cauzat victimei, precum și a
preveni apariția unor cauze similare în viitor. Această modalitate de soluționare a
litigiului este agreată de Curtea Europeană, care a radiat de pe rol o serie de cauze (cu
titlu de exemplu: Tahsin Acar împotriva Turciei, Meriakri împotriva Moldovei, Gergely
împotriva României, Kalanyos împotriva României), ca urmare a declarației unilaterale a
guvernului pârât, invocând art. 37 alin. 1 lit. c) din Convenție, care prevede că instanța
europeană poate radia o cerere de pe rol atunci când continuarea examinării cererii nu
se mai justifică.

4. Procedura în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

Potrivit art. 121 alin. (1) din OUG nr. 96/2012, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe
(MAE) funcţionează Agentul Guvernamental pentru Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene, care asigură reprezentarea României în cadrul procedurilor prevăzute la art.
2 alin. (1) pct. 43 din HG nr. 8/2013, respectiv:
 procedura reglementată de art. 218 alin. (11) TFUE privind avizul Curţii de
Justiţie a Uniunii Europene cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu
dispoziţiile tratatelor;
 procedurile reglementate de art. 256 alin. (1) TFUE privind acţiunile directe care
sunt în competenţa Tribunalului;
 procedurile reglementate de art. 256 alin. (2) TFUE privind acţiunile formulate
împotriva deciziilor tribunalelor specializate;
 procedurile reglementate de art. 256 alin. (3) TFUE privind cererile preliminare
care sunt în competenţa Tribunalului;
 procedurile reglementate de art. 258-260 TFUE privind etapele precontencioase
şi contencioase ale acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor;
 procedurile reglementate de art. 263 TFUE privind acţiunea în anulare;
 procedurile reglementate de art. 265 TFUE privind acţiunea în constatarea
abţinerii de a acţiona;

8
www.scribd.ro

9
  procedurile reglementate de art. 267 TFUE privind cererea având ca obiect
pronunţarea unei hotărâri preliminare;
 procedurile reglementate de art. 268 TFUE privind acţiunea în repararea
daunelor, în conformitate cu art. 340 TFUE;
 procedurile legate de aplicarea art. 270 TFUE privind litigiile dintre Uniune şi
agenţii săi;
 procedurile litigioase reglementate de art. 271 TFUE privind obligaţiile care
rezultă din statutul Băncii Europene de Investiţii, măsurile adoptate de Consiliul
Guvernatorilor Băncii Europene de Investiţii, măsurile adoptate de Consiliul
Directorilor Băncii Europene de Investiţii, precum şi în legătură cu îndeplinirea
de către băncile centrale naţionale a obligaţiilor care rezultă din aplicarea TFUE
şi a Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale;
 procedura prevăzută la art. 272 TFUE, atunci când CJUE este competentă să
se pronunţe în temeiul unei clauze compromisorii,
 procedurile jurisdicţionale înaintea Curţii de Justiţie a Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb.
Conform art. 121 alin. (7) din OUG nr. 96/2012, agentul guvernamental coordonează
procesul de stabilire a poziţiilor naţionale şi întocmeşte actele necesare în contextul
activităţii de reprezentare. În acest scop, el este sprijinit de Serviciul Contencios UE din
cadrul Ministerului Afacerilor Externe.9

CAPITOLUL III
JURISPRUDENŢĂ

Obiectul cauzei: Cerere de decizie preliminară adresată de Tribunalul Sibiu –

Interpretarea articolului 6 TUE, a articolului 110 TFUE, precum și a articolelor 17, 20 și
21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Principiile securității juridice
și interzicerii reformatio in peius – Restituirea taxei pentru emisiile poluante ale
autovehiculelor care este incompatibilă cu dreptul Uniunii – Limitarea cuantumului
restituirii din cauza modificării reglementării naționale.
Situația de fapt: Domnul N, resortisant român cu reședința în România, a achiziționat un
autovehicul de ocazie care a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania. Pentru
înmatricularea acestui autovehicul în România, domnul N a plătit, în temeiul articolului 4
din OUG nr. 50/2008, suma de 5.153 RON cu titlu de taxă pe poluare.
Domnul N a contestat taxa menționată în fața instanței de judecată. Printr-o primă
sentință, pronunțată la 3 mai 2012, Tribunalul Sibiu i-a dat câștig de cauză domnului N,
prin obligarea Administrației Fondului pentru Mediu la rambursarea taxei menționate,
pentru motivul că ea a fost instituită cu încălcarea articolului 110 TFUE, astfel cum a
fost interpretat de Curte în Hotărârea Tatu (C-402/09, EU:C:2011:219). În urma atacării
9
www.scribd.ro

10
cu recurs, sentința amintită a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare,
indicându-se, în vederea noii proceduri de judecată, că, în litigiile de acest tip, calitate
procesuală pasivă în cadrul acțiunii în restituirea taxei percepute cu încălcarea dreptului
Uniunii nu are numai beneficiarul taxei (în speță, Administrația Fondului pentru Mediu),
ci și colectorul acesteia, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu.
În litigiul aflat în prezent pe rolul Tribunalului Sibiu după trimiterea spre rejudecare,
instanța a constatat că în speță a devenit aplicabilă OUG nr. 9/2013 privind timbrul de
mediu pentru autovehicule, intrată în vigoare la 15 martie 2013, după reînscrierea
cauzei pe rol. În temeiul acestui act normativ, mai precis art. 12 alineatul (1), taxa pe
poluare deja achitată poate fi restituită exclusiv în cazul în care cuantumul ei este mai
mare decât cel al timbrului de mediu, restituirea fiind prevăzută limitativ și fiind redusă
doar la această eventuală diferență. Astfel, în speță, întrucât cuantumul timbrului de
mediu datorat de domnul N pentru autovehiculul său este mai mare decât cuantumul
taxei pe poluare achitate anterior, domnul N nu ar mai fi îndreptățit să recupereze taxa
pe poluare și dobânzile aferente, suma corelativă fiindu-i reținută de autoritățile fiscale
și de mediu cu titlu de timbru de mediu.
Decizia Curții (Marea Cameră): Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune
unui sistem de rambursare a unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii
precum cel în discuție în litigiul principal.
În motivarea hotărârii, Curtea a reținut că un sistem de rambursare prin compensație a
taxei pe poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008, precum cel în discuție în litigiul
principal, are ca efect, în cazul unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat
membru, limitarea și chiar, precum în cauza principală, eliminarea totală a obligației de
restituire a taxei pe poluare percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, ceea ce este de
natură să mențină discriminarea constatată de Curte în Hotărârile Tatu
(EU:C:2011:219) și Nisipeanu (EU:C:2011:466). În plus, sistemul menționat are ca efect
exonerarea autorităților naționale de obligația de a lua în considerare dobânzile datorate
contribuabilului pentru perioada cuprinsă între perceperea nejustificată a taxei pe
poluare și rambursarea acesteia.
În consecință, Curtea a apreciat că un astfel sistem de rambursare nu permite
exercitarea efectivă a dreptului la rambursarea unei taxe percepute cu încălcarea
dreptului Uniunii de care justițiabilii dispun în temeiul acestui drept.

11
CAPITOLUL IV
BIBLIOGRAFIE

1. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 94/1999;

2. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 96/2012;
3. https://www.scribd.com;
4. http://www.mae.ro
5. http://abcjuridic.ro
6. https://ro.wikipedia.org
7. Fuerea Augustin,Manualul Uniuni Europene,Editia a III-a, Editura Universul
Jurudic,Bucuresti,2006
8. Duculescu Victor si Duculescu Georgeta,Justitia
Europeana,mecanisme,deziderate si perspective,Editura Lumina
Lex,Bucuresti,2002
9. Gorning G,Dreptul Uniuni Europne,Editura C.H Beck,Bucuresti,2006

12
13