CURS 7

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Organizare

❖ Formațiunile Curții

Curtea Europeană - are două categorii de formaţiuni:

- cele administrative;
- cele jurisdicţionale.

Formaţiunile administrative: Adunarea Plenară a Curţii, preşedintele, vicepreşedinţii,

secţiunile.

Formațiunile jurisdicţionale: Comitetele, Camerele şi Marea Cameră, formaţiunea

judecătorului unic.

Adunarea Plenară a Curţii

Atribuţii:
- alege, pentru trei ani, preşedintele, vicepreşedinţii;
- constituie Camere pentru o perioadă determinată;
- alege preşedinţii Camerelor Curţii;
- adoptă regulamentul Curţii;
- poate cere Comitetului Miniştrilor ca să aprobe, pentru o perioadă determinată,
reducerea numărului judecătorilor unei Camere (7-5)
- alege grefierul şi unul sau mai mulţi grefieri-adjuncţi.

Curtea are şi un Birou, compus din preşedinte, vicepreşedinţi şi din preşedinţii secţiunilor.

Biroul îl asistă pe preşedintele Curţii în îndeplinirea funcţiilor sale de conducere.

Atribuţiile acestor organe, precum şi ale grefei Curţii, sunt prevăzute de Regulamentul Curţii
Europene a Drepturilor Omului.

Judecătorul unic

Judecătorul unic va putea emite decizii de inadmisibilitate sau de radiere de pe rol, în

privinţa cererilor care nu impun o examinare suplimentară.

Preşedintele Curţii decide cu privire la numărul judecătorilor unici, numiți pentru 12 luni.

Instituirea acestei formaţiuni vizează doar unele state părţi, adică acelea împotriva cărora
există un număr mare de cereri.
Cauză de incompatibilitate cu calitatea de judecător unic - în cazul în care cererea este
îndreptată împotriva statului pentru care acesta a fost ales.

În cadrul procedurii în faţa Camerei, preşedintele secţiunii poate prelua rolul de judecător
unic.

Comitetele

Sunt formate din 3 judecători.

Constituite de Camerele Curţii, pentru 12 luni.

Fiecare comitet este prezidat de judecătorul cu cea mai mare vechime în cadrul Curţii.

Declară inadmisibilitatea unei cereri

Radiază o cerere de pe rol.

Declară o cerere individuală ca admisibilă şi o soluţionează pe fond când problema pusă de

cererea examinată „face obiectul unei jurisprudenţe bine stabilite a Curţii”.

Pentru a se emite o hotărâre, de către un comitet, într-o astfel de situaţie, este necesară
unanimitatea de voturi în cadrul comitetului, cu privire la toate aspectele cauzei:
- admisibilitate,
- fond,
- satisfacţie echitabilă.

Camerele

Camerele sunt formate din 7 judecători, între care, ca membru de drept, este şi judecătorul
ales în numele unui stat parte la litigiu.

Constituite pentru o perioadă determinată de trei ani.

Din Cameră fac parte preşedintele secţiei şi judecătorul naţional, precum şi alţi membri ai
aceleiaşi secţii, desemnaţi de preşedintele acesteia.

O Cameră se pronunţă concomitent asupra admisibilităţii şi asupra fondului cererii.

Marea Cameră
Marea Cameră este formată din 17 judecători şi din cel puţin 3 supleanţi: preşedintele Curţii,
vicepreşedinţii, preşedinţii secţiilor şi alţi judecători, judecătorul ales în numele unui stat
parte la litigiu.

Se constituie pentru o perioadă de trei ani.

Sunt incompatibili să facă parte din Marea Cameră judecătorii care au făcut parte din
Camera care a emis hotărârea atacată cu o cerere de retrimitere în faţa Marii Camere.

În cadrul Marii Camere funcţionează un colegiu de 5 judecători, care se pronunţă asupra

admisibilităţii cererii de retrimitere a unei cauze în faţa Marii Camere.

Nu poate face parte din colegiul Marii Camere judecătorul ales în numele unui stat parte
interesat sau cetăţean al acestuia.

Judecătorii ad-hoc

Preşedintele Curţii alege un judecător ad-hoc, care poate să participe la examinarea cauzei,
din rândul celor incluşi pe o listă depusă în prealabil de acel stat.

Lista conţine numele a 3-5 persoane care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Convenţie şi
de Regulament.

Judecătorii Curții

Ei sunt în număr egal cu acela al statelor părţi la Convenţie.

Eligibilitatea în această funcţie

Să se bucure de cea mai înaltă reputaţie morală

Să întrunească condiţiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcţii judiciare

Să fie jurişti de o competenţă recunoscută.

Judecătorii îşi exercită mandatul cu titlu individual, şi nu în reprezentarea statelor în numele

cărora au fost aleşi.

Judecătorii Curții

Pe durata mandatului, judecătorii nu pot exercita nicio activitate politică sau administrativă şi
nicio activitate profesională incompatibilă cu datoria lor de independenţă şi imparţialitate.

Un judecător nu poate fi eliberat din funcţie decât dacă ceilalţi judecători decid, cu o
majoritate de două treimi din numărul total al judecătorilor.
Funcţia de judecător al Curţii Europene mai poate înceta prin demisie. Aceasta se
înaintează preşedintelui Curţii, care o transmite Secretarului general al Consiliului Europei.

Mandatul unui judecător încetează de drept la împlinirea vârstei de 70 de ani, însă această
prevedere urmează a fi eliminată la intrarea în vigoare a Protocolului nr. 15.

Cauze de recuzare a judecătorilor

Un judecător nu poate participa la soluţionarea unei cauze în mai multe situații:

- are un interes personal în cauză (se află în relaţie de rudenie, sau are o altă legătură
de natură personală sau profesională cu una din părţi);
- a intervenit anterior în acea cauză, ca agent, avocat, consilier al uneia din părţi sau al
oricărei persoane interesate în cauză, la nivel naţional sau internaţional;

A exprimat în mod public opinii, prin intermediul mass-media, în scris, care sunt de natură să
îi pună la îndoială imparţialitatea.

Orice alt motiv care ar duce la existenţa unui dubiu privind independenţa sau imparţialitatea
sa.

Dacă un judecător aflat într-una din situaţiile menționate se abţine, trebuie să-l informeze
despre aceasta pe preşedintele Camerei.

În absenţa abţinerii, dacă preşedintele Camerei are vreo îndoială cu privire la existenţa
unuia din motivele de mai sus pentru recuzare sau abţinere, acesta va sesiza Camera, care
va decide, după ascultarea punctului de vedere al judecătorului în cauză.

Competența generală a Curții

Sub aspect material (ratione materiae)

Curtea este competentă să soluţioneze litigiile ce privesc fapte concrete prin care se
pretinde violarea unuia dintre drepturile prevăzute în Convenţie.

Tot sub aspect material, Curtea are şi o competenţă consultativă.

Curtea examinează sesizările din partea Comitetului Miniştrilor privind neexecutarea

hotărârilor definitive ale Curţii de către un stat parte.

Competenţa ratione personae vizează, pentru cauzele interstatale, litigiile în care ambele
părţi sunt state contractante, iar pentru cauzele individuale, acele litigii în care ca reclamant
figurează o „persoană aflată sub jurisdicţia unui stat parte”, iar ca pârât, statul parte
respectiv.

Ratione temporis, Curtea judecă doar acele litigii împotriva unor state care au ratificat
Convenţia până la data introducerii cererii, pentru fapte ce au avut loc după data acestei
ratificări de către statul pârât.
Competenţa materială contencioasă a Curţii se manifestă sub două aspecte:
- soluţionarea litigiilor interstatale;
- soluționarea cererilor individuale.

Avizele consultative sunt date, la cererea Comitetului de Miniştri, numai asupra problemelor
juridice privind interpretarea Convenţiei.

Curtea este competentă să controleze, sub aspectul conformităţii cu Convenţia, doar

acele fapte petrecute pe teritoriile statelor părţi.