Sunteți pe pagina 1din 13

4.PROCEDURA DE INFRINGEMENT -sediul materiei art.

258-260 TFUE -obiectul este reprezentat de corijarea conduitei statelor membre care si-au incalcat obligatiile ce le incumba in virtutea dr comunitar -calitate procesuala activa: statele membre(oricare stat membru poate sesiza comisia, iar aceasta emite un aviz motivat, iar abia dupa aceea poate fi sesizata CJUE. Daca in 3 luni nu se emite nici un aviz, statul membru poate sesiza direct CJUE.) sau comisia -calitate procesuala pasiva: statele membre, pe care comisia le cheama in fata CJUE atunci cand este cazul -procedura are 2 etape: o etapa necontencioasa si o etapa contencioasa -etapa necontencioasa debuteaza cu sesizarea comisiei(din oficiu sau de particulari). In urma acestei sesizari, comisia efectueaza o investigatie preeliminara, si are o discutie cu statul membru , apoi se emite de catre comisie o scrisoare de notificare formala, prin care ii cere statului sa isi prezinte pozitia -daca explicatiile statului nu sunt convingatoare, comisia emite un aviz motivat -daca statul nu respecta recomandarile comisiei din cuprinsul avizului motivat, se trece la etapa a II-a , etapa contencioasa -pe tot parcursul acestei proceduri, statul are posibilitatea sa-si revizuiasca pozitia -etapa contencioasa debuteaza cu sesizarea curtii de catre comisie -curtea pronunta o hotarare cu caracter declarativ, pur si simplu constata ca statul si-a indeplinit sau nu obligatia. Daca curtea constata ca statul nu si-a indeplinit obligatiile, statul trebuie sa ia toate masurile care I se impun pentru a respecta hotararea curtii. Daca nu respecta hotararea curtii, comisia iar ii cere sa isi prezinte punctul de vedere, dupa care poate avea loc o noua sesizare a curtii, care de data aceasta va aplica statului membru o sanctiune cu caracter pecuniar, in limitele propuse de comisie. -motivele pentru declansarea procedurii de infringement: 1.omisiunea de a notifica masurile de transpunere sau de implementare a unei directive 2.neconformitatea legislatiei nationale cu cea comunitara 3.aplicarea necorespunzatoare a dr comunitar -toate aceste fapte pot fi savarsite atat prin actiune , cat si prin omisiune -raspunderea este obiectiva, independenta de culpa si nu este conditionata de producerea unui prejudiciu -obligatiile statelor membre pot fi atat pozitive cat si negative, de rezultat sau de mijloace -este suficient sa fie precise -pentru aceasta actiune, competenta are doar CEJ

Procedrurile de adoptare a actelor juridice ale UE Aspecte Evolutive -pana la intrarea in vigoare a tratatului de la Lisabona existau peste 52 de proceduri legislative, dintre care cele mai importante erau procedura consultarii, procedura cooperarii, procedura co-deciziei si procedura avizarii. Acestora li se adaugau, printre altele, procedura informarii si procedura delegarii. 1. Procedura consultarii -a fost prima procedura legislativa a comunitatilor europene, dar , dupa introducerea procedurii cooperarii si a procedurii co-deiciziei, a dobandit un rol subsidiar, aplicandu-se doar cazurilor ce nu erau supuse expres celorlalte doua proceduri. 2.Procedura cooperarii -a fost introdusa prin Actul Unic European(1986) -puterea de decizie apartinea in totalitate Consiliului, dar Parlamentul European putea influenta decizia prin faptul ca emitea un aviz 3.Procedura co-deciziei -a fost introdusa prin Tratatul de la Maastricht (1993) si a reprezentat un pas important in acordarea unei puteri legislative mai mari Parlamentului European -pe parcursul dezvoltarii constructiei comunitare rolul Parlamentului European a crescut, s-a trecut de la simpla consultare a acestuia la o colaborare intre Parlamentul European si Consiliu, apoi la co-deicizie -un alt pas a fost facut prin Tratatul de la Amsterdam(1997/99), care a ridicat co-decizia la rangul de regula generala 4.Procedura avizului conform -a fost introdusa prin Actul Unic European(1986) si reprezinta o modalitate de aprobare a unei propuneri a Consiliului de catre Parlamentul European. Era folosita, de exemplu, in cazul aderarii de noi state membre. -in prezent, sediul materiei este reprezentat de art. 289 298 TFUE -cf art. 289 TFUE, procedura legislativa ordinara consta in adoptarea in comun, de catre Parlamentul European si Consiliu, a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, la propunerea comisiei -in cazul in care tratatul prevede acest lucru, adoptarea unui regulament, a unei directive sau a unei decizii , se poate face de catre Parlamentul European, cu participarea Consiliului, sau invers -actele juridice adoptate prin procedura legislativa cosntituie acte legislative -in cazurile prevazute in tratate, actele legislative se pot adopta la initiativa unui grup de state membre, sau a Parlamentului European, la recomandarea BCE sau la solicitarea Curtii de Justitie sau a BEI Procedura legislativa ordinara: -debuteaza cu o propunere din partea comisiei , care este prezentata Parlamentului European si Consiliului

-propunerea poate sa fie inaintata si la initiativa unui grup de state membre , la recomandarea BCE sau la solicitarea Curtii de Justitie -in aceste situatii, Parlamentul European si Consiliul pot solicita un aviz din partea Comisiei -de asemenea, Comisia poate prezenta un aviz din proprie initiativa Etapele procedurii legislative ordinare: 1.Parlamentul European adopta pozitia sa si o transmite Consiliului(punctul de vedere pe care si-l formeaza asupra propunerii legislative din partea Comisiei) -in cazul in care pozitia Parlamentului European este aprobata de Consiliu, actul se considera adoptat -in cazul in care pozitia Parlamentului European NU este aprobata de Consiliu, acesta adopta propria pozitie si o transmite Parlamentului European, informandu-l si cu privire la motivele pentru care a procedat astfel. -Comisia informeaza si ea Parlamentul European cu privire la punctul sau de vedere 2. A) in 3 luni de la data transmiterii pozitiei Consiliului catre Parlamentul European -daca Parlamentul aproba pozitia Consiliului sau nu se pronunta, actul se considera adoptat -daca Parlamentul nu aproba pozita Consiliului cu majoritatea membrilor care il compun, actul NU este adoptat -daca Parlamentul propune modificari la pozitia Consiliului, textul modificat se transmite Consiliului si Comisiei, aceasta din urma emitand un aviz cu privire la modificarile propuse B) Daca propune modificari: -daca in termen de 3 luni de la primirea modificarilor propuse de Parlamentul European , Consiliul aproba aceste modificari, actul este adoptat -Consiliul trebuie sa hotarasca cu majoritate calificata -daca Consiliul nu aprob modificarile, Presedintele Consiliului, in consens cu Presedintele Parlamentului European, convoaca un comitet de conciliere, in termen de 6 saptamani -in cazul unui aviz negativ dinpartea Comisiei asupra modificarilor propuse , Consiliul hotaraste cu unanimitate C) Procedura Concilierii -din comitetele de conciliere fac parte membrii Consiliului sau reprezentantii lor si tot atatia membrii ce reprezinta Parlamentul European -comitetul are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui proiect comun cu majoritate calificata a membrilor Consiliului si cu majoritatea membrilor ce reprezinta Parlamentul European pe baza pozitiei Parlamentului European si a Consiliului din a II-a lectura -pentru aceasta, comitetul are la dispozitie un termen de 6 saptamani de la data convocarii -la lucrarile comitetului de conciliere participa si Comisia care trebuie sa incerce sa promoveze o apropiere intre pozitiile celor doua institutii -daca nu se aproba un proiect comun in termenul indicat, se trece la urmatoarea etapa: 3. Daca se aproba un proiect comun, Parlamentul European si Consiliul dispun fiecare de un termen de 6 saptamani de la aprobare pentru a adopta actul respectiv -Parlamentul European hotaraste de data aceasta cu majoritatea voturilor exprimate, iar Consiliul cu majoritate calificata

-in caz contrar, actul NU este considerat adoptat Procedura legislativa speciala: -are anumite particularitati: -Pentru adoptarea unui act, este necesara realizarea unanimitatii in cadrul Consiliului si obtinerea unei aprobari din partea Parlamentului European -statele dispun de un veritabil drept de veto in Consiliu, in timp ce membrii Parlamentului European nu mai detin aceleasi atributii ca in cazul procedurii legislative ordinare -rolul Comisiei NU este mentionat explicit, insa aceasta institutie are un rol sporit , deoarece poate interveni in cadrul procedurii, modificand unele elemente neesentiale ale actului propus -procedura legislativa speciala se aplica indeosebi in urmatoarele materii: 1.JAI 2.Fiscalitate 3.Unele aspecte in cadrul anumitor politici comune, spre exemplu masurile de mediu avand natura fiscala 4.ETC Aspecte comune ale celor doua proceduri: 1. actele juridice se motiveaza si fac trimitere la propunerile, initiativele, recomandarile si avizele prevazute in tratate 2. actele adoptate in conformitate cu procedura legislativa ordinara se semneaza de catre: Presedintii Parlamentului European si Consiliului. Cele adoptate in conformitate cu procedura legislativa speciala se semneaza de catre Presedintele Institutiei care le-a adoptat. 3. actele legislative se publica in jurnalul oficial al UE (JOUE) si intra in vigoare la data prevazuta in cuprinsul lor, sau, in lipsa, la a 20-a zi de la publicare, daca este vorba de regulamente si decizii care se adreseaza tuturor statelor membre. Daca discutam despre directive sau decizii care se adreseaza unui destinatar anume, acestea se notifica si produc efecte de la notificare Controlul de legalitate al actelor comunitare: 1.Izvoarele primare (tratatele) -sunt conventii internationale si sunt ratificate de catre toate statele membre care si-au exprimat astfel acordul de a deveni parte la o organizatie internatioanala de integrare -ratificarea se realizeaza potrivit procedurilor prevazute in dreptul intern al fiecarui stat membru -controlul de legalitate este unul indirect, prin faptul ca toate statele au ratificat acele tratate 2.Izvoarele derivate -un prim control de legalitate, indirect, se realizeaza prin faptul ca domeniile de competenta a UE sunt clar stabilite de tratate si UE poate actiona numai in aceasta sfera. Daca isi depaseste comeptenta, respectivele acte pot fi anulate pe calea actiunii in anulare. -cu ocazia elaborarii normelor care intra in cadrul izvoarelor derivate, actele trebuie motivate si trebuie indicat textul din tratat pe care se intemeiaza. Trebuie sa existe o motivare in

drept. -daca exista dubii asupra temeiului juridic, va decide CJUE in cadrul actiunii in anulare Ex: cauza 45/86 Comisia vs Consiliul. Comisia a chemat in judecata consiliul si a solicitat sa se anuleze 2 regulamente care priveau aplicarea de preferinte tarifare pt anumite produse. Argumentul comisiei a fost acela ca lipseste un temei juridic precis al adoptarii acestor acte si ca nu s a urmat procedura corecta. Comisia: indicarea temeiului juridic nu e precisa; din presambul, cele 2 regulamente nu ar furniza suficiente informatii pt care ar fi temeiul juridic. Curtea nu a fost de acord si a zis ca din ansamblul expunerii de motive s ar incadra ori in politica comerciala ori in politica pt dezvoltare. Daca am fi incadrat regulamentele in politica comercialamajoritate calificata in consiliul. Pt ajutorul pt dezvoltare unanimitate. Curtea, tinand cont de finalitatea si obiectul reglementarii, s a uitat in concret in ce domeniu se reglementa si a apreciat ca politica comericala comuna ar include si acele actiuni, acele masuri care vizeaza planul interntional. Prin extensie, ajutorul pt dezvoltare ar putea fi inclus in politica comericala comuna, si astfel a determinat care era temeiul juridic concret. CJUE a subliniat inca o data ca toate actele comunitare sa fie motivate in fapt sau in drept. CJUE a mai spus ca aceste acte trebuie sa cuprinda inclusiv referiri la avizele obligatorii de obtinut.(conforme si consultative). CJUE a mai spus ca alegerea temeiului juridic nu trebuie sa tina doar de convingerea institutiei, ci trebuie aplicate niste criterii obiective care sa fie susceptibile de analiza juridica. In cauza 300/89 CJUE a spus ca aceste criterii sunt scopul si continutul actului. Daca cele doua temeiuri presupun proceduri diferite, care nu pot fi indeplinite simultan, trebuie sa aleg una din ele. -dreptul de initiativa al cetatenilor, al Comisiei , al unui grup de state membre, al Parlamentului European, la recomandarea BCE, la solicitarea CJUE sau a BEI -un control implicit de legalitate se face si prin determinarea subiectelor care pot avea initiativa legislativa -Comisia detine monopolul -cu ocazia adoptarii izvoarelor derivare, mai avem un control care se realizeaza de PE si Consiliu, prin procedura legislativa ordinara, sau , dupa caz, speciala -cu ocazia aplicarii acestor acte, mai exista un control, care are mai multe dimensiuni: 1. Aplicarea principiului prioritatii dr comunitar de catre instantele nationale + posibilitatea judecatorului national de a formula intrebari preeliminare privind validitatea normelor comunitare si interpretarea actelor comunitare. Interpretarea se poate face si asupra tratatelor. 2.Comisia are rol executiv, este gardianul tratatelor, astfel ca ea supravegheaza aplicarea dr UE si are posibilitatea de a sesiza CJUE 3.Resortisantii UE, care au acces la documentele institutiilor UE, in limitele impuse de interesul public si pot sesiza Comisia in cadrul procedurii de infringement sau pot introduce actiuni in anulare daca justifica un interes. 4.Controlul politic exercitat de PE, care poate depune o motiune de cenzura impotriva Comisiei 5.Cetatenii pot adresa petitii ombudsman-ului european 6.CJUE este cea care asigura respectarea dreptului, in interpretarea si aplicarea tratatelor.

Libera circulatie a persoanelor Sediul materiei: Art 45-48 TfUE pt lucratori Art 49-55 Tfue pt dreptul de stabilire Art 56-62 TfUE pt servicii Regulamentul 1612/1968 cu modificarile ulterioare Directiva 2004/38 (Google it!) Beneficiarii liberei circulatii a persoanelor In principiu, cetatenii statelor membre se pot deplasa liber pe teritoriul acestora in conditiile Dir 2004/38. Conform prevederilor Tratatului si ale acestei Directive, sunt beneficiari ai liberei circulatii a persoanelor urmatorii: - lucratorii salariati; - lucratorii independenti (ei beneficiaza de dreptul de stabilire); - membrii de familie ai lucratorilor salariati si independenti, inclusiv daca sunt cetateni ai unor state terte. In aceasta din urma situatie au nevoie de o viza, care se elibereaza gratuuit si dupa o procedura accelerata. Art 2 din Directva defineste notiunea de membru de familie= sotul, partenerul cu care cetateanul UE a contractat un parteneriat inregistrat ce echivaleaza casatoriei potrivit legislatiei statului membru gazda; descendentii in varsta de cel mult 21 de ani sau care se afla in intretinerea cetateanului UE, precum si descendentii directi ai sotului sau ai partenerului; ascenedntii directi care sa afla in intretinere si cei ai sotului sau ai partenerului. Conform art 3, statele memre sunt obligate sa faciliteze intrarea si sederea urmatorelor persoane: 1. orice alti membri de familie, indiferent de cetatenia lor, care nu se incadreaza in definitiiile de la art 2 si care, in tara din care au venit, se aflta in intretinerea sau sunt membri ai gospodariei cetateanului UE sau daca, din motive grave de sanatate, trebuie sa fie ingrijiti personal de catre cetateanul UE. 2. Partenerul cu care cetateanul UE are o relatie durabila atestata corespunzator. - Persoanele care presteaza un serviciu sau sunt destinatarii unui serviciu si membrii lor de familie ; beneficiaza de libera circulatie a serrviciilor; - Persoanele juridice ; beneficiaza de libera circulatie a serviciilor; Lucratorii salariati si luratorii independenti Dreptul lucratorilor salariati la libera circulatie pp indeplinirea cumulativa a 2 conditii: sa aiba cetatenia unui stat membru; sa desfasoare o activitate profesionala. Prin lucrator intelegem o persoana care presteaza o activitate evaluabila din punct de vedere economic pentru si sub conducerea altei persoane in schimbul unei remuneratii. Aceasta def se regaseste in Cauza 357/1998 Raulin. Trebuie sa existe un contract de munca, care poate fi verbal sau scris. Nu prezinta relevanta numarul de ore efectiv lucrate pentru ca o persoana sa fie numita lucrator. De asemenea, nu conteaza cuantumul remuneratiei. Remuneratia trebuie sa existe. Nu are importanta daca persoana lucreaza in domeniul public sau privat, insa este necerar ca activitatea desfasurata sa fie una reala, efectiva,adica sa aiba o finalitate economica, sa nu fie

o activitate pur marginala sau auxiliara. (nu munca in folosul comunitatii in baza unui program de reabilitare ). Contractul de munca poate fi incheiat fie potrivit legii statului gazda, inclusiv daca lucratorului este detasat temporar in acest stat, fie potrivit legii statului in care se afla angajatorul. Si persoanele care se afla in cautarea unui loc de munca se circumsriu conceptului de lucrator si trebuie sa li se permita accesul pe teritoriul statului membru gazda cel putin pentru o perioada de 6 luni. Abia dupa trecerea celor 6 luni li se poate cere sa plece si asta daca nu fac dovada ca sunt in continuare in cautarea unui loc de munca si au sanse sa fie angajate. Chiar daca nu mai este lucrator, o persoana isi pastreaza acest statut daca: - este in capacitate de a munci. - este in somaj involuntar (persoana trebuie sa fi muncit cel putin un an si sa-si caute e lucru). - O alta situatie se intalneste atunci cand persoana incepe un stagiu de formare profesionala. - Decesul sau plecarea cetateanului UE, divortul, anularea casatoriei sau incetarea parteneriatului nu atrag pierderea dreptului de sedere al membrilor de familie, cetateni ai unui stat tert. - In cazul in care cetatenia a durat cel putin3 ani, inclusiv un an de sedere in statul gazda. - Sotul sau partenerul strain are custodia copilului. - Exista un acord intre soti sau hotarare judecatoreasca care ii da cetateanului statului tert dreptul de vizitare a copiilor, insa cu indeplinirea unei dintre conditiile anterioare. (Conditii nu Situatii!!!!) Statul membru gazda tebuie sa asigure egalitate de tratament privind accesul la munca, remunerarea, concedierea, reintegrarea profesionala etc. intre cetatenii sai si cetatenii altor state membre sialte asemenea masuri care nu sunt motivate de cauze obiective reale. Pot fi supusi insa unui test pentru a li se verifica atitudinile in vederea angajarii. Libera circulatie a lucratorilor presupune in principal urmatoarele reguli: 1. Dreptul de a accepta oferte reale de incadrare in munca. 2. Dreptul de a circula liber in acest scop pe teritoriul statului gazda. 3. Dreptul de sedere intr-un stat membru pentru a desfasura o activitate salarizata cu respectarea actelor cu putere de lege si a celor cu caracter administrativ ce reglementeaza incadrarea in munca a lucratorilor din statul gazda. 4. Dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa ce a fost incadrat in munca. Directiva detaliaza situatiile in care e permisa sederea pers dupa ce au fost incadrate in munca. Aceste dispozitii nu se aplica incadrarii in administratia publica. De asemenea, nici situatiile pur interne nu intra dub incidenta art de la 45 pana la 48 din TfUE, adica un stat membru poate lua masuri mai putin favorabile pt proprii cetateni in comparatie cu cetatenii altor state membre. Mai exista si alte situatii de excpetie prevaziute de art 4 alin 3 din TfUE de la pr lib circ a lucratorilor pt urmatoarele motive de: C 115 si 116/1981 ordine publica Siguranta publica Sanatate publica

Directiva 2004/68 - Marcheaza o evolutie a pr liberei circulatii a pers care se aplica acum nu numai lucratorilor ci tuturor cetatenilor UE. - Prevede dreptul de parasire a teritriului uni stat membru, dreptul de intrare pe teritriul altui stat membru si dreptul de sedere pe teritoriul statului membru respectiv. - Are in vedere 3 categorii mari de drepturi: 1. Drepturile persoanelor care stau cel mult 3 luni, drept care nu e conditionat de nicio formalitate, cu expectia cerintei de a avea o CI sau un pasaport valabil. 2. Drepturile persoanelor care stau peste 3 luni, dar pana la 5 ani inclusiv, situatie in care trebuie indeplinite anumite conditii: spre exemplu, persoana sa fie salariata, sa exercite o activitate independenta sau sa aiba suficiemte resurse pentru ea si membrii familiei astfel incat sa nu devina o povara pt sistemul de asigurari sociale; persoana mai poate sa efectueaza o perioada de studiu sau de formare profesionala sau sa fie membru de familie al unei persoane care insoteste sau se alaturaa unui cetatean al UE care indeplineste conditiile mentionate anterior. 3. Drepturile persoanelor ce stau mai mult de 5 ani. Situatie in care vorbim de rezidenta permanenta si pt aceasta situatie conditia este ca persoana sa aiba resedinta legala in statul gazda pe o perioada neintrerupta de 5 ani, cu uunele exceptii prevazute de directiva. Dreptul de stabilre (LUCRAtorii independenti si memnbrii lor de fam) Art 49 TfUE interzice restrictiile privind libertatea de stabilire a rresortisantilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru, inclusiv retrictiile privind infiintarea de agentii, sucursale sau filiale de cater resortisantii unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Paragraful 2 al art 49 prevede ca libertatea de stabilire presupune accesul la activitati independente si la exercitarea acestora precum si posibilitatea de a constitui si administra intreprinderi, in special societati. Societatea = acele entitati constituite in conformitate cu legislatia unui stat membru si care au sediul social, administratia centrala sau locul principal de desfasurare a activitatii in cadrul UE. Sunt incluse si societatile cooperative sau persoanele juridice derept public sau privat cu exceptia celor fara scop lucrativ. Pentru lucratorii independenti, acestia trebuie sa aiba cetatenia unui stat membru si sa desfasooare o activitate independenta. Daca cele 2 cond cumulative sunt indeplinite, ei vor avea acces la activitatile independente si la exercitarea acestora in conditiile fixate pt reesortisantii statului de stabilire. Si aici este intersiza discriminarea pe criterii de nationalitate sau cetatenie, prin introducerea unor obstacole nerezonabile sau a unor cereri de autorizatie si altor asemenea , daca nu sunt justificate de motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica. Notiunea de serviciu Este definita in tratat la art 57 = prestatiile furnizate in mod obisnuit in schimbul unei remuneratii in masura in care nu sunt reglemenetate de dispozitiile privind libera circulatie marfurilor, a capitalurilor si a persoanelor. Libera circulatie a serviciilor are in consecinta caracter subsidiar. Serviciile cuprind in special activitati cu caracter industrial, cu caracter comercial, activitati artizanale, activitati prestate in cadrul profesiilor liberale.

LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR A fost prevazuta prin T de la Roma si ulterior a fost dezvoltata prin norme de drept European derivat. Libera prestarea a serv este strans legata de libera circulatie a pers avand o serie de puncte comune: - ambele libertati concura la realizarea aceluiasi obiectiv, respectiv realizarea pietei comune(pietei interne); - ambele libertati se srpijina reciproc, astfel infiintarea unei filiale intr-un alt stat membru( libera circulatie a pers jur) nu presupune numai recurgerea la dreptul de stabilire prevazut de tratat, ci presupune si realizarea unei baze de plecare pentru serviciile care pot fi oferite in afara frontierelor unui stat membru; - dpdv juridic ambele libertati se adreseaza persoanelor fizice si juridice; - din modul in care sunt reglementate cele doua libertati in cadrul tratatului legiuitorul European le-a plasat sub aceleasi reguli comune; in present titlul IV din TFUE reglementeaza libera circulatie a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor; Libera prestare a serviciilor poate fi definite ca reprezentand dreptul de a oferi servicii persoanelor fizice si juridice care-si au resedinta pe teritoriul altor state membre, avandu-se ca baza un sediu/ o resedinta plasata in interiorul uniunii europene. Conform art. 57 TFUE serviciile reprezinta prestatiile furnizate in mod obisnuit in schimbul unei remuneratii in masura in care nu sunt reglementate de disp. privind libera circulatie a persoanelor, a marfurilor sau a capitalurilor. Conform prevederilor din tratat activitatile care pot fi exercitate in cadrul liberei circulatii a serviciilor sunt urmatoarele: 1. activitati cu caracter industrial 2. activitati cu caracter comercial 3. activitati artizanale 4. activitati prestate in cadrul profesiilor liberale In prezent, directiva 2006/123/CE privind serviciile in cadrul pietei interne reglementeaza libera prestare a serviciilor in interiorul UE. Directiva nu prevede activitatile care pot face obiectul liberei prestari a serviciilor, ci stabileste lista activitatilor care nu intra sub incidenta respectivei directive, respectiv: -serviciile de interes general cu caracter neeconomic; -serviciile financiare precum: serviciile bancare, de credit, de asigurari si reasigurari, pensii ocupationale si personale, valori mobiliare, fonduri de investitii, plati si consultanta pentru investii -serviciile si retelelede comunicatii electronice precum si resursele si serviciile associate acestora reglementate prin norme europene obligatorii; -serviciile in domeniul transporturilor, inclusiv serviciile portuare; -serviciile de angajare ale agentiilor de ocupare temporara a fortei de munca;

-serviciile medicale indiferent daca sunt sau nu asigurate in cadrul unor unitati sanitare si indiferent de modul in care sunt organizate si finantate la nivel national si indiferent de natura publica sau private a acestora; -serviciile autovizuale inclusiv serviciile cinematorgrafice, indifferent de modul lor de productie , distributie si transmisie precum si serviciile de radiodifuziune; -activitatile de jocuri de noroc care presupun pariuri cu o miza cu valoare pecuniara inclusiv loterie, jocuri de casino si tranzactii referitoare la pariuri; -activitatile associate exercitarii autoritatii pubice; -serviciile sociale precum cele privind asigurarea locuintelor sociale, privind ingrijirea copiilor si ajutorul acordat familiilor sau persoanelor aflate in nevoie in mod permanent sau temporar si care sunt furnizate de catre stat, de catre prestatori mandatari sau de organizatii caritabile ; -serviciile privind asigurare securitatii private; -serviciile prestate de catre notari si executori judecatoresti. Persoanele care pot beneficia de libera prestare a serviciilor: Tratatul nu furnizeaza o definitie a beneficiarului unui serviciu insa directiva 2006 prevede definitia beneficiarului( a destinatarului )unui serviciu respectiv : orice persoana fizica, resortizant al unui stat membru care beneficiaza de drepturi conferite prin norme de drept al UE sau orice persoana juridical stabilita intr-un alt stat membru care utilizeaza sau intentioneaza sa utilizeze in scopuri profesionale un serviciu furnizat de un prestator. Beneficiari in sens larg pers fiz sau jur carora se aplica libera prestare a serviciilor; Prestatorul este orice persoana fizica, cetatean/ resortizant al unui stat membru sau orice persoana juridical stabilita intr-un stat membru care ofera sau presteaza un serviciu. Pers fizice care beneficiaza de principiu liberei circulatii a serviciilor trebuie sa aiba cetatenia unui stat membru , iar pers jur trebuie sa aiba sediul intr-un stat membru al UE. Beneficiarii unui serviciu pot fi lucratorii salariati, lucratorii independent, membrii de familie ai acestora sau chiar pers jur. Prestatorul unui serviciu poate fi o persoana fizica care are cetatenia unui stat membru si care desfasoara o activitate independent. Regula care guverneaza definirea beneficiarilor/destinatarilor unui serviciu este ca prestatorul se deplaseaza in statul membru in care se gaseste beneficiarul serviciului. Exceptia este ca beneficiarul/destinatarul unui serviciu sa se deplaseze intr-un alt stat membru in vederea beneficierii de un serviciu. In ceea ce priveste aplicarea privind libera circulatie a serviciilor aplicabila persoanelor juridice trebuie avut in vedere faptul ca tratatul reglementeaza in art. 54 TFUE libera circulatie a

societatilor prevazand ca societatile constituite in conformitate cu legislatia unui stat membru si avand sediul social administratia centrala sau locul principal de desfasurare a activitatii in cadrul UE sunt asimilate persoanelor fizice resortisante ale statelor membre. Trebuie facuta distinctia in ceea ce priveste libera prestare a serviciilor de catre persoanele juridice intre sediul principal, sediul secundar, sucursala si filiala unei persoane juridice. Sediul principal se caracterizeaza fie prin infiintarea unei societati, a unui cabinet sau unui sediu principal, fie prin transferul sau deplasarea sediului principal preexistent. Sediul secundar presupune existenta intr-un alt stat membru a unui sediu principal care va putea sa beneficieze de aplicarea liberei circulatii a serviciilor sub forma infiintarii de agentii, sucursale sau filiale. Elemente de drept concurential: Practici anticoncurentiale acte care sunt plasate in categoria celor de mai jos: -acordurile comericiale collective, exclusive intervenite intre prod nationali si cumparatori. -acordurile de adaptare respectiv ajustare a preturilor de import la nivelul preturilor nationale -acordurile de impartire a pietelor si a surselor de aprovizionare -practicile de reducere colectiva a cifrei de afaceri dintr-un stat -cresterile simultane de preturi -prescriptiile privind importurile -interdictiile ori restrictiile privind exporturile in sensul stabilirii unor cote la export -rabaturile de preturi -promisiunile de a nu contesta validitatea brevetelor si altele. Practicile concertate veritabile forme de coordonare intre intreprinderi care inlocuiesc cu buna stiinta riscul concurentei cu o cooperare practica intre acestea conducand la conditii de concurenta care nu corespund exigentelor unei economii de piata. Notiunea isi are origine in dr American incluzand acele forme de cooperare care nu se bazeaza pe conventiile traditionale afectand in acest fel concurenta reala. Pozitia dominanta acea conduita de forta economica in care se gaseste o intreprindere conduita practicata de aceasta si care ii ofera posibilitatea de a inlatura concurenta reala tocmai pentru a fi mentinuta intreprinderea pe o piata relevanta dandu-i posibilitatea de a se comporta independent fata de concurentii sai, fata de clienti si fata de consumatorii finali. Continutul dreptului concurential al UE Este relativ autonom si specific. Vizeaza in principal 2 axe : 1.reguli care se adreaza intreprinderilor 2.reguli care se refera la conduita statelor membre respectiv a autoritatilor publice. Sediul materiei: cele trei tratate institutive: TCECO (disp specifice relative la

concentrarile intreprinderilor tinand cont de contextul eco si politic, respective de lupta impotriva cartelurilor siderurdice din zonda Ruhr-Rin), TCEE (contine reguli care se adreseaza atat intreprinderilor cat si statelor membre), Tde la Mastricht , T de la Amterdam , T de la Nisa si T de la Lisabona. Reguli pt intreprinderi Interzicerea intelegerilor art. 85, 81 TICE , 101 TFUE Interzicerea abuzului de pozitie dominanta art. 86 TCEE 82TCE, 102 TFUE Controlul prealabil al operatiunilor de concentrare care nu se gaseste inscris in tratate. 1.Interzicerea intelegerilor sunt incompatibile cu piata comuna : acordurile dintre intreprinderi, deciziile asociatilor de intreprinderi , practicile concertate care pot afecta comertul dintre state si care au drept obiect ori efect impiedicarea, restrangerea ori distorsionarea concurentei in cadrul pietei comune. Este vorba despre acele situatii in care: a)Direct sau indirect sunt stabilite preturile de vanzare sau de cumparare ori alte conditii comerciale b)se limiteaza ori se controleaza , productia, pietele, dezvoltarea tehnica ori investitiile c) se impart pietele ori sursele de aprovizionare d) se aplica unele conditii diferite tranzactiilro echivalente cu alti parteneri comerciali situandu-i in acest fel intr-un real dezavantaj concurential. e) se incheie contracte conditionand acceptarea de catre celelalte parti a unor obligatii suplimentare care prin natura lor sau potrivit uzantelor comerciale, nu au nicio legatura cu astfel de contracte. Sunt nule toate acordurile sau deciziile interzise potrivit enuntului de mai sus. Sunt inaplicabile prevederile care cad sub incidenta nulitatii mai sus precizate in cazul in care : a)Un acord sau categorie de acorduri dintre intreprinderi b)o decizie sau o categorie de decizii apartinand asociatiilor de intreprinderi c)o practica concertata ori categorie de practice concertate contribuind la perfectionarea productiei si a distribuirii marfurilor ori la promovarea progresului tehnic si economic atata timp cat urmeaza sa se aloce consumatorilor o parte echitabila a beneficiilor rezultate cu indeplinirea a 2 conditii: -nu impun intreprinderilor in cauza restrictii care nu sunt de neinlocuit prin realizarea acestor obiective -nu se ofera unor astfel de intreprinderi posibilitatea de a inlatura concurenta privitoare la o parte substantiala a produselor in discutie. Prin art. 85, 81, 101 se instituie o regula prohibitiva a carei nerespectare se sanctioneaza cu nulitate. Conditiile in care se aplica aceasta regula prohibitive sunt urmatoarele: a)subiectele acordurilor deciziilor sau practicilor interzise sa fie intreprinderi sau asociatii de intreprinderi b)trebuie sa existe o practica anticoncurentiala c) practica anticoncurentiala sa aiba drept obiect distorsionarea ori restrangerea concurentei

d) efectul practicii anticoncurentiale trebuie sa afecteze negativ comertul dintre statele membre. 2.Interzicerea abuzului de pozitie dominanta Este incompatibil cu piata comuna orice abuz de pozitie dominanta din partea uneia sau a mai multor intreprinderi pe piata comuna ori pe o parte substantiala a acesteia in masura in care abuzul de pozitie dominanta respectiv e de natura sa afecteze comertul dintre statele membre. Abuzul de pozitie dominanta consta in special din : -Impunerea in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau de cumparare inechitabile sau a unor conditii comerciale incorecte. -Limitarea productiei, a pietei de desfacere ori a devolatarii tehnice cu prejudicierea beneficiarilor. -Aplicarea unor conditii diferite, tranzactiilor echivalente incheiate cu alti parteneri comerciali situandu-i in acest fel intr-un real dezavantaj concurential determinarea incheierii de contracte sub conditia acceptarii de catre celelalte parti a unor obligatii suplimentare care prin natura lor sau potrivit uzantelor comerciale nu au legatura cu obiectul acestor contracte. Conditii de aplicare a art. 86,81,101 a)existenta unei pozitii dominante pe piata comuna sau pe o parte substantiala acesteia b)implicarea uneia sau a mai multor intreprinderi intr-o astfel de pozitie dominanta c)existenta unor relatii de cauzalitate intre abuzul dovedit si pozitia dominant.