Procedurile de adoptare a deciziilor

la nivelul Uniunii Europene

Modulul VIII.Inițiativa legislativă în cadrul UE.

Cucută Octavian.
Subiectele :
  
1. Procedura legislativă ordinară și specială.

2. Proceduri non-legislative.
Procedura legislativă ordinară și
specială
 Tratatul de la Lisabona, 1decembrie
2009,face distincţie între procedura
legislativă obişnuită/ordinară (codecizia), care
plasează Parlamentul pe picior de egalitate cu
Consiliul, şi procedurile legislative speciale,
care se aplică doar în cazuri specifice în care
Parlamentul are doar rol consultativ.
Procedura legislativă ordinară și
specială
 Procedura legislativă ordinară acordă astfel
aceeaşi importanţă Parlamentului şi
Consiliului Uniunii Europene într-o gamă
largă de domenii (de exemplu: guvernanţă
economică, imigrare, energie, transport,
mediu şi protecţia consumatorilor). Marea
majoritate a legilor europene sunt adoptate în
comun de către Parlamentul European şi
Consiliu.
Procedura legislativă ordinară și
specială
 În ceea ce priveşte anumite chestiuni (cum ar
fi fiscalitatea), Parlamentul European nu emite
decât un aviz consultativ („procedura de
consultare”). În unele cazuri, Tratatul prevede
că procedura de consultare este obligatorie,
în temeiul bazei juridice, iar propunerea nu
poate dobândi forţă de lege decât dacă
Parlamentul şi-a dat avizul. În acest caz,
Consiliul nu are competenţa de a lua singur o
decizie.
Procedura legislativă ordinară
Articolul 294 TFUE (ex-articolul 251 TCE)
Comisia Europeană elaborează propuneri
legislative din proprie inițiativă:
 la solicitarea altor instituții europene sau a

statelor membre ale UE

 sau în urma unei inițiative cetățenești,

adesea ca urmare a unor consultări publice.

Procedura legislativă ordinară
 Parlamentul (cu majoritatea membrilor care îl
compun) poate solicita Comisiei să prezinte o
propunere în cazul în care consideră că este
necesară adoptarea unei legislații europene
pentru a contribui la punerea în aplicare a
tratatelor.
 Consiliul, hotărând cu majoritate simplă, poate

solicita Comisiei să efectueze toate studiile pe

care miniștrii le consideră oportune pentru
realizarea obiectivelor comune și să îi prezinte
orice propuneri corespunzătoare.
Procedura legislativă ordinară
 Propunere finală este transmisă simultan
Parlamentului European, Consiliului și
parlamentelor naționale și, în unele cazuri,
Comitetului Regiunilor și Comitetului
Economic și Social.
Procedura legislativă ordinară
 În următoarele cazuri foarte precise, tratatele permit
lansarea procedurii legislative ordinare:
 la inițiativa unui sfert dintre statele membre (cooperare

judiciară în chestiuni penale, cooperare polițienească);

 la recomandarea Băncii Centrale Europene (anumite articole

din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al

Băncii Centrale Europene);
 la cererea Curții de Justiție a Uniunii Europene (înființarea

unor tribunale specializate pe lângă Tribunalul Uniunii

Europene și stabilirea în primă instanță a anumitor categorii
de acțiuni și proceduri întreprinse în domenii precise,
anumite prevederi din Statutul Curții Europene de Justiție);
 la cererea Băncii Europene de Investiții.
Procedura legislativă ordinară
 Conform Protocolului nr. 1 privind rolul
parlamentelor naționale și Protocolului nr. 2 privind
aplicarea principiilor subsidiarității și
proporționalității anexate la Tratatul privind
Uniunea Europeană, parlamentele naționale dispun
de opt săptămâni pentru a prezenta un aviz
motivat, în cazul în care consideră că propunerea
de act legislativ nu respectă principiul
subsidiarității. Fiecare parlament național dispune
de două voturi. În cazul sistemelor parlamentare
bicamerale, fiecare dintre cele două camere dispune
de un vot.
Procedura legislativă ordinară
 În cazul în care cel puțin o treime din
parlamentele naționale consideră că
propunerea de act legislativ nu respectă
principiul subsidiarității, aceasta trebuie
revizuită (procedura „cartonașului galben”).
După revizuirea în cadrul
procedurii„cartonașului galben”, instituția
responsabilă (de obicei, Comisia) poate
decide să mențină, să modifice sau să retragă
propunerea.
Procedura legislativă ordinară
 Mai mult, în temeiul procedurii legislative
ordinare, în cazul în care o majoritate simplă a
parlamentelor naționale consideră că
propunerea de act legislativ nu respectă
principiul subsidiarității, aceasta trebuie
revizuită de către Comisie (procedura
„cartonașului portocaliu”). După revizuire,
Comisia poate decide să mențină, să modifice
sau să retragă propunerea. În cazul în care
Comisia decide să mențină propunerea, ea
trebuie să justifice poziția sa.
Procedura legislativă ordinară
 Parlamentul European și Consiliul trebuie să
examineze, înainte de a încheia prima lectură,
dacă propunerea respectă principiul
subsidiarității. În cazul în care Parlamentul,
prin majoritatea simplă a membrilor care îl
compun, sau Consiliul, prin majoritatea a 55%
dintre membrii săi, consideră că propunerea
nu respectă principiul subsidiarității, aceasta
este respinsă.
Procedura legislativă ordinară
 I Lectură Președintele Parlamentului European
transmite propunerea unei comisii
parlamentare, care numește un raportor
responsabil de întocmirea unui proiect de raport
care conține amendamente la textul propus.
Comisia votează acest raport și orice
amendamente la acesta depuse de alți deputați.
 Parlamentul European discută și votează apoi

propunerea legislativă în plen, pe baza

raportului și a amendamentelor prezentate de
comisia competentă în fond.
Procedura legislativă ordinară
 I Lectură Rezultatul este poziția
Parlamentului. Parlamentul poate accepta
propunerea fără modificări sau poate adopta
amendamente. În anumite cazuri rare,
Președintele poate solicita Comisiei să își
retragă propunerea. Poziția în primă lectură a
Parlamentului este transmisă Consiliului.
 Tratatul nu prevede niciun termen-limită

pentru prima lectură în Parlament.

Procedura legislativă ordinară
 I Lectură Lucrările pregătitoare din cadrul Consiliului
se desfășoară în paralel cu prima lectură din
Parlament, însă Consiliul nu poate proceda în mod
formal la prima sa lectură decât pe baza poziției
Parlamentului. Consiliul poate: (1) să accepte poziția
Parlamentului, caz în care actul legislativ este
adoptat, sau (2) să adopte modificări la poziția
Parlamentului, ceea ce duce la adoptarea poziției în
primă lectură a Consiliului, care este transmisă
Parlamentului pentru a doua lectură.
 La fel ca în cazul Parlamentului, nu există niciun

termen-limită pentru prima lectură în Consiliu.

Procedura legislativă ordinară
 II lectură Parlamentul European dispune de 3
luni (cu posibilitatea de prelungire la 4 luni)
pentru a examina poziția Consiliului. Poziția
Consiliului este transmisă mai întâi comisiei
competente în fond, care pregătește o
recomandare pentru a doua lectură a
Parlamentului. Supunerea la vot a
recomandării în cadrul ședinței plenare poate
include amendamente, însă acestea sunt
limitate.
Procedura legislativă ordinară
 A doua lectură se poate finaliza în 4 moduri: (1)
Parlamentul aprobă poziția Consiliului și actul este
adoptat; (2) Parlamentul nu reușește să adopte o
decizie în termenul prevăzut, caz în care actul este
adoptat, astfel cum a fost modificat de Consiliu în
prima lectură; (3) Parlamentul respinge poziția în
primă lectură a Consiliului, caz în care actul nu
este adoptat, iar procedura se încheie; (4)
Parlamentul propune amendamente la poziția în
primă lectură a Consiliului și transmite poziția sa
Consiliului pentru a doua lectură.
Procedura legislativă ordinară
 II lectură Consiliul dispune de 3 luni (cu
posibilitatea de prelungire la 4 luni) pentru a
examina poziția în a doua lectură a Parlamentului.
De asemenea, el este informat cu privire la poziția
Comisiei Europene referitoare la amendamentele în
a doua lectură ale Parlamentului. Consiliul fie (1)
aprobă toate amendamentele Parlamentului, caz în
care actul legislativ este adoptat, fie (2) nu aprobă
toate amendamentele. În acest ultim caz,
Președintele Consiliului, de comun acord cu
Președintele Parlamentului, convoacă comitetul de
conciliere.
Procedura legislativă ordinară
 În termen de 6 săptămâni (cu posibilitatea de
prelungire la 8 săptămâni) de la refuzul
Consiliului de a adopta poziția în a doua
lectură a Parlamentului, președinții Consiliului
și Parlamentului European convoacă comitetul
de conciliere, alcătuit dintr-un număr egal de
deputați și de reprezentanți ai Consiliului.
Procedura legislativă ordinară
 Comitetul de conciliere dispune de 6 săptămâni
(cu posibilitatea de prelungire la 8 săptămâni)
pentru a decide cu privire la un text comun pe
baza pozițiilor în a doua lectură ale
Parlamentului și Consiliului. În cazul în care
comitetul de conciliere (1) nu aprobă un text
comun, propunerea legislativă devine caducă,
iar procedura se încheie. În cazul în care
comitetul de conciliere (2) aprobă un text
comun, el este transmis Parlamentului
European și Consiliului pentru a treia lectură.
Procedura legislativă ordinară
 III lectură Textul comun este transmis
simultan Parlamentului și Consiliului spre
aprobare. Nu este prevăzută o ordine precisă
în care colegislatorii să se pronunțe. Ei au la
dispoziție 6 săptămâni (cu posibilitatea de
prelungire la 8 săptămâni, în cazul unei
decizii comune) pentru a hotărî și nu pot
modifica textul. În cadrul Parlamentului, votul
privind textul comun este precedat de o
dezbatere în plen.
Procedura legislativă ordinară
 III lectură În cazul în care Parlamentul și
Consiliul aprobă textul comun, propunerea
legislativă este adoptată. În cazul în care una
dintre instituții sau ambele resping textul sau
nu se pronunță în termenul stabilit,
propunerea de act legislativ devine caducă,
iar procedura se încheie. Aceasta poate fi
relansată doar printr-o nouă propunere a
Comisiei.
Procedura legislativă specială
 Articolul 289 TFUE
 (2) În cazurile specifice prevăzute în tratate,

adoptare a unui regulament, a unei directive

sau a unei decizii de către Parlamentul
European cu participarea Consiliului sau de
către Consiliu cu participarea Parlamentului
European constituie o procedură legislativă
specială.
Procedura legislativă specială
 Actul juridic este este adoptat de
Consiliul în unanimitate, existând o cerință
a obținerii consimțământului, sau, mai
frecvent, a consultării Parlamentului
European. În câteva cazuri, în special cele
referitoare la organizarea Parlamentului,
procedura legislativă specială înseamnă că
PE adoptă actul juridic după aprobarea
Consiliului.
Procedura legislativă specială
 Procedura de consultare
 Parlamentul European poate aproba sau

respinge o propunere legislativă sau poate

propune amendamente la aceasta. Consiliul
nu are obligația legală de a ține seama de
avizul Parlamentului, însă, în conformitate cu
jurisprudența Curții de Justiție, nu trebuie să
adopte o decizie în lipsa acestuia.
Procedura legislativă specială
 Procedura de consultare
 Această procedură se aplică în prezent într-

un număr limitat de domenii legislative, cum

ar fi derogările de pe piața internă și dreptul
concurenței. Consultarea Parlamentului, cu
titlu de procedură nelegislativă, constituie o
cerință și în cazul adoptării de acorduri
internaționale în cadrul politicii externe și de
securitate comune (PESC).
Procedura legislativă specială
 Procedura de aprobare
 Cunoscută anterior sub denumirea de „procedură de aviz
conform”, aceasta a fost introdusă în 1986 de Actul Unic
European în două domenii: acordurile de asociere şi
acordurile de aderare la Uniunea Europeană. Domeniul de
aplicare al procedurii a fost extins prin toate modificările
ulterioare ale tratatelor.
 Ca procedură legislativă, aceasta este utilizată şi în cazul
adoptării de noi acte legislative în domeniul combaterii
discriminării; procedura acordă în prezent Parlamentului
European drept de veto şi atunci când se aplică temeiul
juridic general privind subsidiaritatea, în conformitate cu
articolul 352 din TFUE.
Procedura legislativă specială
 Procedura de avizare în temeiul articolului 140 din Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene (uniunea monetară)
 Comisia şi Banca Centrală Europeană prezintă Consiliului rapoarte

privind progresele înregistrate în îndeplinirea obligaţiilor care le

revin pentru realizarea uniunii economice şi monetare de către
statele membre care fac obiectul unei derogări.
 După ce Parlamentul şi-a exprimat avizul, Consiliul, la propunerea

Comisiei, decide care dintre statele membre care fac obiectul unei
derogări îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea
monedei unice pe baza criteriilor stabilite la articolul 140 alineatul
(1) din TFUE şi pune capăt derogării acordate statelor membre
respective.
 În cadrul acestei proceduri, Parlamentul votează recomandările în

bloc şi nu poate depune niciun amendament.

Procedura legislativă specială
 Proceduri privind dialogul social Printre obiectivele Uniunii se numără şi
promovarea dialogului între partenerii sociali, în special în vederea
încheierii de acorduri sau de convenţii.

 În conformitate cu articolul 154 din TFUE, Comisia are misiunea de a

promova consultarea partenerilor sociali la nivelul Uniunii şi, înainte de a
prezenta propuneri Parlamentului, se consultă cu aceştia cu privire la
posibilele orientări ale unei acţiuni a Uniunii.

 Orice document elaborat de Comisie sau orice acord încheiat de partenerii

sociali se înaintează comisiei competente a Parlamentului. În cazul în care
partenerii sociali au ajuns la un acord şi au solicitat în comun ca acesta să
fie pus în aplicare printr-o decizie a Consiliului la propunerea Comisiei, în
temeiul articolului 155 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene, comisia competentă depune o propunere de rezoluţie
prin care recomandă adoptarea sau respingerea cererii.
Procedura legislativă specială
 Proceduri privind examinarea acordurilor voluntare
 Comisia informează Parlamentul cu privire la intenţia

sa de a recurge la acorduri voluntare ca alternativă la

legiferare. Comisia parlamentară competentă poate
întocmi un raport din proprie iniţiativă, în
conformitate cu articolul 48. Comisia informează
Parlamentul cu privire la intenţia sa de a încheia un
acord voluntar. Comisia parlamentară competentă
poate prezenta o propunere de rezoluţie, prin care
recomandă adoptarea sau respingerea propunerii şi
precizează condiţiile care trebuie îndeplinite în
vederea adoptării sau respingerii.
Procedura legislativă specială
 Articolul 297 TFUE
 (1)   Actele legislative adoptate în conformitate cu

procedura legislativă ordinară se semnează de

președintele Parlamentului European și de
președintele Consiliului.
 Actele legislative adoptate în conformitate cu o

procedură legislativă specială se semnează de

președintele instituției care le-a adoptat.
 Actele legislative se publică în Jurnalul Oficial al

Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data

prevăzută de textul lor sau, în absența acesteia, în a
douăzecea zi de la publicare.
 Proceduri non-legislative

 Ca procedură nelegislativă, consultarea se

aplică de obicei în cazul ratificării anumitor
acorduri negociate de Uniunea Europeană sau
în special în cazurile de încălcare gravă a
drepturilor fundamentale, în temeiul
articolului 7 din Tratatul privind Uniunea
Europeană (TUE) şi, de asemenea, în cazul
aderării unor noi state membre sau pentru
retragerea din UE.
 Procedura de executare

 Articolul 291
 (1) Statele membre iau toate măsurile de drept

intern necesare pentru a pune în aplicare actele

obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii.
 (2) În cazul în care sunt necesare condiții unitare

de punere în aplicare a actelor obligatorii din

punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte
conferă Comisiei competențe de executare sau,
în cazuri speciale și temeinic justificate, precum
și în cazurile prevăzute la articolele 24 și 26 din
 Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliului.
 Procedura de executare
 (3) În înțelesul alineatului (2), Parlamentul
European și Consiliul, hotărînd prin
regulamente, în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, stabilesc, în prealabil,
normele și principiile generale privind
mecanismele de control de către statele
membre al exercitării competențelor de
executare de către Comisie.
 (4) În titlul actelor de punere în aplicare se

introduc cuvintele „de punere în aplicare”.

 Procedura de delegare

 Articolul 290 TFUE

 (1)   Un act legislativ poate delega Comisiei

competența de a adopta acte fără caracter legislativ

și cu domeniu de aplicare general, care completează
sau modifică anumite elemente neesențiale ale
actului legislativ.
 (2)Actele legislative definesc în mod expres

obiectivele, conținutul, domeniul de aplicare și

durata delegării de competențe. Elementele
esențiale ale unui anumit domeniu sunt rezervate
actului legislativ și nu pot face, prin urmare,
obiectul delegării de competențe.
Procedura de delegare
 Actele legislative stabilesc în mod expres condițiile de
aplicare a delegării; aceste condiții pot fi următoarele:
 (a) Parlamentul European sau Consiliul pot decide

revocarea delegării;
  (b) actul delegat poate intra în vigoare numai în cazul în

care, în termenul stabilit prin actul legislativ, Parlamentul

European sau Consiliul nu formulează obiecțiuni.
 În înțelesul literelor (a) și (b), Parlamentul European

hotărăște cu majoritatea membrilor care îl compun, iar

Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
 (3)   În titlul actelor delegate se introduce adjectivul

„delegat” sau „delegată”.