Unitatea de învățare 12 (2 ore):

Tema VI – Procedurile legislative în UE

1. Procedura legislativă ordinară
2. Procedurile legislative speciale
3. Procedura bugetară

12.1. Introducere
Tratatul de la Lisabona abandonează expresia de lege, dar introduce distincția dintre
acte legislative și nelegislative. Potrivit art. 289 (3) din TFUE actele adoptate prin „procedura
legislativă” constituie acte legislative. Inițial, procedura legislativă era foarte simplă: la
propunerea Comisiei și după o eventuală consultare a PE Consiliul lua decizia statuând cu
majoritate cerută de articolele pertinente din TCEE. AUE a introdus procedura cooperării,
suprimată prin TL. Prin TM a fost introdusă procedura codeciziei. TL stabilește o distincție
între procedura legislativă ordinară (plo) și procedurile legislative speciale (pls), asociind PE,
Cons. și Cms. la aceste proceduri și confirmă monopolul de inițiativă al Comisiei.
Potrivit art. 289 (2) TFUE „În cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptarea unui
regulament, a unei directive sau a unei decizii de către Parlamentul European cu participarea
Consiliului sau de către Consiliu cu participarea Parlamentului European constituie o
procedură legislativă specială”.
În procedura bugetară Comisia Europeană are competenţa de a pregăti un proiect de
buget aprobarea căruia ţine de competenţa Consiliului şi a Parlamentului European.

12.2. Competenţe
C1: Identificarea etapelor în procedura legislativă ordinară.
C2: Identificarea etapelor în procedura bugetară.
C3: Caracterizarea competenţelor în cadrul procedurilor legislative şi bugetară.
C4. Utilizarea iniţiativelor cetăţeneşti în procedura legislativă.

12.3. Conţinut
Tratatul de la Lisabona exclude posibilitatea Consiliului European de a exercita o
funcție legislativă (art. 15 (1) TUE). De asemenea, este exclusă explicit adoptarea de acte
legislative în domeniul politicii externe și de securitate comună (art. 31 (1) TUE). TL instituie
o „clauză pasarelă” care permite Cns. Eur. să autorizeze trecerea de la o procedură legislativă
specială la o procedură legislativă ordinară.
Având în vedere monopolul Comisiei de inițiativă legislativă atunci când o dispoziție
nu precizează cine ia inițiativa adopției unui act legislativ, aceasta este adoptată la propunerea
Comisiei. Totuși, cf. art. 289 (4) TFUE: „În cazurile specifice prevăzute în tratate, actele
legislative se pot adopta la inițiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European,
la recomandarea Băncii Centrale Europene sau la solicitarea Curții de Justiție sau a Băncii
Europene de Investiții.”
Astfel, inițiativa poate veni:
- fie de la Comisie
 - fie de la un sfert dintre statele membre pentru adoptarea unor măsuri în domeniul
cooperării judiciare în materie penală, cooperării polițienești, cooperării
administrative pentru realizarea spațiului de libertate, securitate și justiție (art. 76
TFUE).
- de la PE când este vorba despre un proiect referitor la procedurile de alegere a
membrilor săi (art. 223 TFUE).
Măsurile de punere în aplicare a politicii monetare prevăzută la art. 129 (4) TFUE pot
fi adoptate fie la propunerea Cms. după consultarea Băncii Centrale Europene, fie la
recomandarea BCE după consultarea Cms.
Crearea de tribunale specializate se face la propunerea Cms. după consultarea CJUE
sau la cererea CJUE după consultarea Cms. (art. 257 TFUE). Prevederi valabile și pentru
modificarea dispozițiilor statutului CJUE.
Modificarea statutului Băncii Centrale de Investiții se face fie la propunerea Cms., fie
la cererea BCI (art. 308 TFUE).
Chiar dacă Cms. deține monopolul inițiativei ea este ținută să supună înainte
propunerile sale unor consultări largi părților pe care le privește viitorul act legislativ pentru a
se asigura că toate interesele au fost luate în considerare. Aceste consultări iau forme foarte
diverse : cărți verzi, cărți albe, comunicări, forumuri, ateliere, grupuri consultative
permanente, consultări prin internet.
Cons. poate cere Cms. să efectueze toate studiile pe care le consideră oportune pentru
realizarea unor obiective comune și să-i prezinte orice propunere corespunzătoare (art. 241
TFUE). PE are un drept asemănător cf. art. 225 TFUE.
TL consacră de asemenea un drept de inițiativă cetățenilor prin care „la inițiativa a cel
puțin un milion de cetățeni ai Uniunii, resortisanți ai unui număr semnificativ de state
membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuțiilor sale, o
propunere corespunzătoare în materii în care acești cetățeni consideră că este necesar un act
juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor” (art. 11 (4) TUE).

I - Procedura legislativă ordinară (plo)

Cf. Tratatului de la Lisabona actele legislative sunt în mod normal adoptate în comun
de către PE și Cons. la propunerea Cms. (art. 289 (1) TFUE). Art. 294 TFUE distinge patru
etape în plo.

I – Prima lectură
Procedura începe prin prezentarea unei propuneri PE și Cons. de către Comisie.
Urmează prima lectură după care PE adoptă poziția sa în primă lectură și o transmite
Consiliului. În cazul în care poziția PE este aprobată de Cons., actul respectiv se adoptă cu
formularea care corespunde poziției PE.
În cazul în care poziția PE nu este aprobată de Cons., acesta adoptă poziția sa în primă
lectură și o transmite PE. Totodată, Cons. informează pe deplin Parlamentul asupra motivelor
care l-au condus la adoptarea poziției sale în primă lectură. Pe de altă parte Comisia
informează pe deplin PE cu privire la poziția sa.
II - A doua lectură
În cazul în care, în termen de trei luni de la data transmiterii, PE:
(a) aprobă poziția Cons. din prima lectură sau nu s-a pronunțat, actul respectiv se consideră
adoptat cu formularea care corespunde poziției Cons.;
(b) respinge, cu majoritatea membrilor care îl compun, poziția Cons. din prima lectură, actul
propus este considerat ca nefiind adoptat;
(c) propune cu majoritatea membrilor care îl compun modificări la poziția Cons. din prima
lectură, textul astfel modificat se transmite Cons. și Comisiei, care emite un aviz cu privire la
aceste modificări.
În cazul în care, în termen de 3 luni de la primirea modificărilor PE, Cons., hotărând
cu majoritate calificată:
(a) aprobă toate aceste modificări, actul respectiv este considerat aprobat;
(b) nu aprobă toate modificările, președintele Cons., în consens cu președintele PE, convoacă
comitetul de conciliere, într-un termen de șase săptămâni.
(9) Cons. hotărăște în unanimitate cu privire la modificările care au făcut obiectul unui aviz
negativ din partea Comisiei.

III - Concilierea
Comitetul de conciliere, care reunește membrii Cons. sau reprezentanții lor și tot atâția
membri care reprezintă PE, are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui proiect comun,
cu majoritatea calificată a membrilor Cons. sau a reprezentanților acestora și cu majoritatea
membrilor care reprezintă PE, în termen de șase săptămâni de la data convocării, pe baza
pozițiilor PE și ale Cons. din a doua lectură.
Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere și ia toate inițiativele necesare
pentru promovarea unei apropieri între pozițiile PE și ale Cons.
În cazul în care, în termen de șase săptămâni de la convocare, comitetul de conciliere
nu aprobă niciun proiect comun, actul propus este considerat neadoptat.

IV - A treia lectură
În cazul în care, în acest termen, comitetul de conciliere aprobă un proiect comun, PE
și Cons. dispun fiecare de un termen de 6 săptămâni de la această aprobare, pentru a adopta
actul respectiv în conformitate cu acest proiect, PE hotărând cu majoritatea voturilor
exprimate, iar Cons. cu majoritate calificată. În caz contrar, actul propus este considerat
neadoptat.
Termenele de 3 luni și 6 săptămâni prevăzute în art. 294 sunt prelungite cu cel mult o
lună și, respectiv, 2 săptămâni, la inițiativa PE sau a Cons.

II - Proceduri legislative speciale

Potrivit art. 289 (2) TFUE „În cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptarea unui
regulament, a unei directive sau a unei decizii de către Parlamentul European cu participarea
Consiliului sau de către Consiliu cu participarea Parlamentului European constituie o
procedură legislativă specială”.
 Pentru a cunoaște modalitățile precise a fiecărei proceduri legislative speciale se face
referire la fiecare caz pe bază juridică pertinentă. Fiind vorba despre acte legislative adoptate
de PE prin pls pot fi luate în considerare trei ipoteze.
1) PE fixează din proprie inițiativă statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor
de către membrii săi, după avizul Comisiei și cu aprobarea Cons. (art. 223 (2) TFUE).
2) PE determină din proprie inițiativă modalitățile de exercitare a dreptului de anchetă
după aprobarea Cons. și Comisiei (art. 226 TFUE).
3) PE fixează, din proprie inițiativă, statutul și condițiile generale de exercitare a
funcțiilor Ombudsmanului European (mediatorului) după avizul Comisiei și cu
aprobarea Cons. (art. 228 (4)).
Actele legislative adoptate de Cons. prin pls sunt mult mai numeroase. De cele mai
multe ori Cons. trebuie să statueze cu unanimitate. Câteva acte legislative sunt totuși adoptate
cu majoritate calificată, precum măsurile de coordonare și de cooperare necesare pentru
facilitarea protecției diplomatice (art. 23 al. 2 TFUE) sau programele specifice în materie de
cercetare și de dezvoltare (art. 182 (4) TFUE). În aceste cazuri rolul PE este unul de
consultare.

III – Procedura bugetară

Potrivit art. 314 TFUE procedura bugetară cuprinde următoarele etape:
I - Proiectul de buget
Anual, fiecare instituție a UE alcătuiește previziunile bugetului său până la data de 1
iulie. Comisia sintetizează aceste previziuni și pregătește proiectul de buget anual pe care îl
prezintă Parlamentului european și Consiliului cel târziu la data de 1 septembrie.

II - Poziția Consiliului
Consiliul adoptă poziția sa asupra bugetului, o motivează și o transmite Parlamentului
cel târziu la 1 octombrie. În același timp, comisiile parlamentare examinează proiectul de
buget și transmit avizele comisiei bugetare, căreia îi revine sarcina de a pregăti poziția
Parlamentului.

III - Poziția Parlamentului

Parlamentul dispune de 42 de zile pentru a aproba poziția Consiliului sau pentru a-l
amenda cu majoritate absolută a membrilor săi. Deputații votează în general pe durata unei
sesiuni plenare în octombrie, cu privire la poziția elaborată de comisia bugetelor și cu privire
la amendamentele depuse.
Dacă Parlamentul aprobă poziția Consiliului sau refuză să statueze, bugetul se
consideră adoptat. Totuși, cel mai des Parlamentul adoptă amendamente, iar proiectul astfel
modificat este transmis Consiliului.
În această situație Președintele Parlamentului va convoca fără întârziere comitetul de
conciliere. Acesta din urmă nu se reunește dacă, în termen de 10 zile, Consiliul informează
Parlamentul că aprobă toate amendamentele din proiectul transmis.

IV - Concilierea
 Comitetul de conciliere, care reunește un număr egal de reprezentanți ai Consiliului și
Parlamentului, dispune de 21 de zile pentru a ajunge la un proiect comun.

V - Adoptarea
Dacă comitetul de conciliere ajunge la un acord, Parlamentul și Consiliul dispun de
un termen de 14 zile pentru a aproba proiectul. Președintele Parlamentului semnează atunci
bugetul și îl declară adoptat definitiv.
Dacă procedura de conciliere eșuează sau dacă Parlamentul respinge proiectul comun,
noul proiect de buget va fi prezentat de către Comisie. Dacă proiectul comun este respins de
Consiliu, Parlamentul are totuși posibilitatea de a-l adopta.

12.4. Rezumat
Actele adoptate prin „procedura legislativă” constituie acte legislative (art. 289 (3)
TFUE). În unele cazuri specifice prevăzute în tratate, actele legislative se pot adopta la
inițiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European, la recomandarea Băncii
Centrale Europene sau la solicitarea Curții de Justiție sau a Băncii Europene de Investiții.
Chiar dacă Comisia deține monopolul inițiativei ea este ținută să supună înainte propunerile
sale unor consultări largi părților pe care le privește viitorul act legislativ pentru a se asigura
că toate interesele au fost luate în considerare.
Plo cuprinde patru etape (art. 294 TFUE): I – prima lectură; II – a doua lectură; III –
Concilierea; IV – a treia lectură.
Procedura bugetară cuprinde următoarele etape (art. 314 TFUE): I – definitivarea
proiectului de buget; II – poziţia Consiliului; III – poziţia Parlamentului; IV – concilierea; V –
adoptarea.

12.5. Test de autoevaluare

Subiecte:
1. Definiţi şi caracterizaţi procedura legislativă ordinară.
2. Caracterizaţi procedurile legislative speciale.
3. Definiţi şi caracterizaţi procedura bugetară a UE.
4. Numiţi instituţiile care pot avea iniţiative în diferite proceduri legislative.
5. Care sunt termenele în procedura bugetară?