Andreea - Libera Circulatie A Fortei de Munca

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative
Facultatea de Administraţie Publică

Spațiul Public European
LUCRARE DE DISERTAȚIE
- Libera circulație a forței de muncă –
Coordonator: Conf.univ.dr. Popescu Radu
Absolvent: Cristescu Cezar Mihai
Bucureşti
2014
Cristescu Cezar Mihai - Libera circulație a forței de muncă-
Cuprins
Capitolul 1. Libera circulație a persoanelor în Uniunea Europeană...................................2
1.1 Dreptul cetăţenilor Uniunii şi al membrilor familiilor acestora la liberă circulaţie şi

şedere pe teritoriul statelor membre. Jurisprudența Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
...........................................................................................................................................................2
1.2. Legislația internă a României, armonizată privind libera circulație a persoanelor și a

forței de muncă..............................................................................................................................10
Capitolul 2. Libera circulație a lucrătorilor în Uniunea Europeană.................................15
2.1 Reglementările Comisiei Europene în materia liberei circulaţii a lucrătorilor ..............16
2.2 Implicarea Parlamentului European în materia ocupării forţei de muncă..........................19
2.3 Strategia europeană privind ocuparea forţei de muncă. Europa 2020.................................21
2.3.1. Proiectul ”Tineretul în mişcare” ..................................................................................23
2.3.2. ”Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă”.................................................24
2.3.3. ”Platforma europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale”.....................25
Capitolul 3. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia liberei

circulații a lucrătorilor în Uniunea Europeană....................................................................26
Capitolul 4. Concluzii.............................................................................................................32
Bibiografie...............................................................................................................................35
2
Capitolul 1. Libera circulație a persoanelor în Uniunea Europeană
”Orice cetățean al Uniunii are dreptul de circulație și de ședere liberă pe

teritoriul statelor membre.”1
Tema ” Libera circulație a persoanelor in UE” își regăsește izvorul în Articolul 45

al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și reprezintă ”un drept
fundamental al cetăţenilor Uniunii Europene (UE), garantat prin Tratate. Aceasta se
concretizează în Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere interne. Prin
eliminarea frontierelor interne, este necesară o mai bună gestionare a frontierelor externe
ale Uniunii, precum şi reglementarea intrării şi şederii cetăţenilor din ţările terţe, inclusiv
printr-o politică comună în materie de azil şi imigraţie.”2
În anul 1985 prin semnarea Acordului Schengen a fost formulată definiţia dreptului
fundamental ce îl reprezintă libera circulaţie a persoanelor, iar mai apoi prin Convenţia
Schengen din 1990 au fost eliminate controalele la frontieră între ţările participante,
ajungându-se astăzi la cooperarea Schengen între majoritatea statelor membre, precum și
țări terțe. De asemenea ” libera circulație a persoanelor în Comunitatea Europeană a fost
definită prin Actul Unic European (1987), drept una dintre cele patru libertăţi
fundamentale ale Pieţei Interne. Acest statut a condus la dezvoltarea procesului de
extindere a dreptului de liberă circulaţie asupra unor noi categorii de persoane precum
studenţi, persoane ce nu desfăşoară activităţi economice, dar au resurse necesare traiului.
1.1. Dreptul cetăţenilor Uniunii şi al membrilor familiilor acestora la liberă

circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre. Reglementări.
Uniunea a adoptat o directivă privind dreptul cetăţenilor Uniunii la liberă circulaţie

şi şedere în statele membre, care reuneşte măsurile separate din corpusul legislativ
complex care a guvernat până acum acest aspect. Printre altele, noile măsuri au menirea de
a încuraja cetăţenii Uniunii să îşi exercite dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul
statelor membre, de a reduce formalităţile administrative, păstrând doar aspectele lor
esenţiale, de a defini mai bine statutul de membri ai familiei, de a limita refuzul intrării în
1
Art.45 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
2
Europa.eu- Sinteze ale legislatiei UE > Justiţie, libertate şi securitate > Libera circulaţie a persoanelor, azil
şi imigraţie
3
ţară sau expirarea dreptului de şedere şi de a introduce un nou drept de şedere

permanentă.”3
Actul ce reglementează Dreptul cetăţenilor Uniunii şi al membrilor familiilor

acestora la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre il reprezinta Directiva
Parlamentului European şi a Consiliului 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 privind dreptul la
liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii
familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a
Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE,
75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE.
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/38/CE din 29 aprilie 2004

reuşeşte să producă o comuniune într-un singur instrument a întregii legislaţii privind
dreptul de intrare şi şedere pentru cetăţenii Uniunii. Se doreşte această simplificare atât în
interesul publicului general cât şi al autorităţilor publice, în exercitarea atribuţiilor şi
drepturilor acestora. Se urmăreşte şi reducerea la minimum a formalităţilor pe care trebuie
să le îndeplinească cetăţenii şi familiile acestora în exercitarea dreptului de şedere.
Dreptul de şedere pentru o perioadă de cel mult trei luni. ”Potrivit Directivei
2004/38/CE, cetăţenii Uniunii beneficiază de un drept de şedere pentru o perioadă de cel
mult 3 luni fără nici o altă formalitate, ci doar în baza unei cărţi de identitate sau paşaport
valabile. De acest beneficiu se bucură şi membrii de familie care nu au cetăţenia unui stat
membru însă însoţesc sau se alătura cetăţeanului Uniunii, dacă deţin paşaport valabil.”4
Înţelegem că nu se poate impune o viză de intrare în ţară, toţi cetăţenii Uniunii

având dreptul să intre în orice stat membru în baza unui act de identitate sau a unui
paşaport valabil. Statul gazdă poate solicita persoanelor în cauză să îşi anunţe prezenţa în
ţara într-un termen rezonabil şi nediscriminatoriu. Membrii familiei care nu au cetăţenia
unui stat membru beneficiază de drepturi egale cu ale cetăţeanului pe care l-au însoţit,
putându-se impune o cerinţă privind viză de şedere pe termen scurt, precizată în
Regulamentul (CE) nr. 539/2001, permisele de şedere reprezentând echivalentul vizei de
şedere pe termen scurt.
3
şi imigraţie
4
Luminita Dima- relatii de munca si industriale in UE, Bucuresti, CHBack, 2012, p.65
4
Dreptul la o şedere mai lungă de trei luni ridică cerinţe precum: solicitanţii
trebuie să fie angajaţi într-o activitate economică; ori să aibă calitatea de cursanţi şi să
deţină suficiente resurse şi o asigurare medicală pentru a nu devenii o povară pentru statul
gazdă; ori să fie membru al familiei unui cetăţean al Uniunii care îndeplineşte cerinţele
menţionate. O altă situaţie poate fii aceea în care ” sunt înscrişi într-o instituţie privată sau
publică, acreditată sau finanţată de către statul membru gazdă pe baza legislaţiei sau
practicilor sale administrative, cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare
profesională şi deţin asigurări medicale complete în statul membru gazdă şi asigură
autoritatea naţională competentă, printr-o declaraţie sau altă procedură echivalentă la
propria alegere, că posedă suficiente resurse pentru ei înșiși şi pentru membrii familiei,
astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru
gazdă în timpul perioadei de şedere”5
Directiva 2004/38/CE reglementează situaţia celor care au încetat să îndeplinească

în persoana lor, cerinţele necesare exercitării dreptului de şedere pe o perioadă mai mare
de 3 luni, în anumite circumstanţe neimputabile lor, recunoscându-le astfel dreptul de
şedere. În balanţă cu acestea, dreptul poate fii exercitat de cetăţenii Uniunii şi membrii
familiei sale atât timp cât nu reprezintă o sarcină pentru sistemul de asistenţă socială al
statului membru gazdă. În concluzie, decesul ori plecarea cetăţeanului Uniunii din statul
gazdă nu alterează, de regulă, dreptul de şedere al membrilor săi de familie ce nu au
cetăţenia unui stat membru. De asemenea, încetarea ori anularea căsătoriei, nu afectează
dreptul de şedere al membrilor de familie. Aceasta, vine în desăvârşirea liberei circulaţii
pe teritoriul statelor membre.
Jurisprudența Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
1. ”În această privinţă, Curtea a statuat că dreptul cetăţenilor unui stat membru, de
a intra pe teritoriul altui stat membru şi de a şedea acolo constituie un drept conferit direct
de Tratatul CE, acest drept fiind dobândit independent de eliberarea unui permis de şedere
de către autoritatea competentă statului gazdă. Statele membre sunt obligate să elibereze
permise de şedere oricărei persoane care dovedeşte prin documente corespunzătoare că se
încadrează într-una din categoriile prevăzute de directivă. Simpla neîndeplinire de către un
cetăţean al unui stat membru a formalităţilor referitoare la intrarea, circulaţia şi reşedinţa
străinilor nu este de natură a constitui prin ea însăşi un comportament care ar aduce
5
Luminița Dima- Relții de muncă și industriale în UE, București, CHBack, 2012, p.65
5
atingerea ordinii publice şi, prin urmare, nu poate justifică o măsură de expulzare sau de
reţinere. (Jean Noel Royer, C-48/75)”6
2. ”Curtea a stabilit că art.9 alin 1 şi art. 10 din Directiva 2004/38 se opune unei
reglementări naţionale potrivit căreia membrii de familie ai unui cetăţean al Uniunii care
au cetăţenia unui stat membru şi beneficiază de un drept de şedere în temeiul dreptului
Uniunii, în special în aplicarea art.7 alin.2 din această directivă, nu pot obţine un permis de
şedere de membru de familie al unui cetăţean al Uniunii pentru singurul motiv că sunt
autorizaţi în mod provizoriu să aibă reşedinţa în acest stat în temeiul legislaţiei statului
membru gazdă privind dreptul de azil (Deniz Sahin/Bundesminister fur Inneres, C-
551/07).”7
Amintim faptul că permisele de şedere au fost abrogate pentru cetăţenii Uniunii,

însă statul gazdă poate solicita înregistrarea la autorităţile competente să elibereze dovada
înregistrării pe baza unui paşaport valabil ori a cărţii de identitate şi dovada îndeplinirii
unei condiţii invocate mai sus.
Dreptul de şedere permanentă în statul gazdă membru UE poate fii dobândit

dacă pe o perioadă de cinci ani de rezidenţă juridică neîntreruptă nu a fost aplicată o
decizie de expulzare asupra cetăţeanului. Această regulă se aplică şi membrilor familiei
care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru, dar au locuit cu un cetăţean al Uniunii timp de
cinci ani. Acest drept se pierde numai dacă absentă din statul gazdă depăşeşte doi ani
consecutiv. În urma unei solicitări, cetăţeanul Uniunii vă primii un document care îi atestă
dreptul la şedere permanentă.
În primele trei luni de şedere pot beneficia de asigurare socială decât angajaţii sau
liber-profesionistii şi membrii acestora. De asemenea, statul gazdă nu este obligat să
acorde ajutor de studii ori cursuri de formare profesională înainte de dobândirea dreptului
de şedere permanentă.”Conform Directivei 2004/38/CE, pentru a se da relevanţa legăturii
efective şi de durată între indivizi şi statul gazdă, cetăţenii Uniunii care au avut reşedinţa
legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani
dobândeşte dreptul de şedere permanentă pe teritoriul acestui stat. Prin excepţie, dreptul de
şedere permanentă poate fi dobândit, prin derogare de la dispoziţiile anterioare şi într-o
perioadă mai scurtă de timp, în anumite situaţii strict determinate. Aceleaşi dispoziţii se
6
7
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:092:0010:02:RO:HTML
6
aplică şi în cazul membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru şi care şi-au
avut reşedinţa legală împreună cu cetăţeanul Uniunii în statul gazdă în cursul aceleiaşi
perioade. Odată dobândit, dreptul de şedere permanentă se pierde numai în cazul unei
absenţe din statul membru gazdă pe o perioadă care depăşeşte doi ani consecutivi.”8
”Cetăţenii Uniunii care întrunesc cerinţele pentru acordarea dreptului de şedere sau
a dreptului de şedere permanentă şi membrii familiilor acestora beneficiază, de asemenea,
de tratament egal cu cetăţenii ţării gazdă din zonele vizate de tratat.” 9
”Curtea a statuat că art. 23 din Directiva 2004/38/CE nu se opune ca un stat

membru să refuze unui cetăţean al unui stat terţ, care este soţul unui cetăţean comunitar
care nu şi-a utilizat dreptul la liberă circulaţie, să se prevaleze de normele comunitare
privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi libertatea de stabilire şi nu obligă
autorităţile competente ale statului membru căruia i se solicită autorizarea exercitării unei
profesii reglementate să ia în considerare totalitatea diplomelor, a certificatelor, şi a altor
titluri onorifice de calificare, chiar dacă acestea au fost obţinute în afara Uniunii Europene,
atunci când au făcut cel puţin obiectul unei recunoaşteri în alt stat membru, precum şi
experienţa relevantă a persoanei interesate, procedând la o comparaţie între, pe de o parte,
competenţele atestate de aceste titluri oficiale de calificare şi de această experienţă şi pe de
o altă parte, cunoştinţele şi calificările cerute de legislaţia naţională (Diana Mayeur/
Ministere de la sante et des solidarites, C-299/07)”10
Limitele dreptului la liberă circulaţie. Exercitarea dreptului de intrare şi şedere

cunoaşte restricţii ce pot acea motive care ţin de politică publică, siguranţă publică sau
sănătatea publică. Cetăţenii Uniunii şi membrii familiei pot fi expulzaţi din statul gazdă
din motivele enunţate. Aceste măsuri afectează libera circulaţie şi şedere, de aceea se
urmăreşte respectarea principiului proporţionalităţii şi să fie orientată exclusiv pe
comportamentul personal al individului în cauză, care trebuie să reprezinte o ameninţare
gravă şi pregnantă ce afectează interesele fundamentale ale statului. În justificarea
necesităţii de expulzare nu pot constitui argument principal condamnările anterioare
8
9
şi imigraţie
10
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:092:0010:02:RO:HTML
7
pentru infracţiuni şi nici simpla situaţie în care documentele de intrare, folosite de către
persoana vizată, au expirat. Statul gazdă are datoria de a lua în considerare factori mult
mai importanţi precum gradul de integrare şi situaţia familială, vârsta persoanei, legăturile
cu statul din care provine şi durata cât acesta a fost rezident al statului gazdă.
”Aceste restricţii au fost detaliate ulterior Tratatului CEE prin Directiva

2004/38/CE care a instituit noi standarde în materie, stabilind, pe de o parte, principiile în
baza cărora un stat poate refuza intrarea sau rezidenţa pe motive de ordine publică, de
securitate publică ori de sănătate publică, iar pe de altă parte, o serie de garanţii
procedurale care trebuie să fie respectate de autorităţi în expulzarea cetăţenilor unui stat
membru al Uniunii de pe teritoriul statului gazdă.
Jurisprudenţa Curţii de Justiţie este constantă în promovarea unei interpretări

restrictive a acestor limite.
În ceea ce priveşte excepţia bazată pe sănătatea publică, singurele boli care justifică
măsuri de restricţionare a liberei circulaţii sunt bolile cu potenţial epidemic (astfel cum
sunt definite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii), precum şi bolile infecţioase sau boli
parazitare contagioase, dacă acestea fac obiectul unor dispoziţii de protecţie ce se aplica
cetăţenilor din statul membru gazdă.
În timp ce noţiunile de securitate publică şi sănătate publică nu au ridicat probleme

de interpretare, înţelesul şi scopul noţiunii de ordine publică au necesitat interpretarea
Curţii de Justiţie.”11
1.” Într-o speţă, Curtea de Justiţie a stabilit că expresia ”sub rezerva limitărilor
întemeiate pe motive de ordine publică” din art.48 vizează nu numai prevederile legale
adoptate de fiecare stat membru pentru a limita pe teritoriul său libertatea de circulaţie şi
sejurul cetăţenilor altor state membre, dar şi deciziile individuale luate în aplicarea unor
astfel de prevederi legale.
Mai mult, în aceeaşi speţă, Curtea a statuat că restricţiile pe acest temei nu pot
afecta dreptul unui cetăţean al unui stat membru de a intra pe teritoriul altui stat membru,
11
8
să rămână şi să circule în acesta decât dacă prezenţa să constituie o ameninţare reală şi

suficient de gravă pentru ordinea publică.
În acest sens, ameninţarea trebuie să fie întemeiată exclusiv pe comportamentul

personal al individului. Simpla existenţă a unor condamnări penale nu poate justifica în
mod automat măsura expulzării sau refuzul de primire. Mai mult, aceste măsuri nu pot fi
luate în scopuri economice şi, în orice caz, ele trebuie să fie subordonate principiului
proporţionalităţii şi al nediscriminării.
Măsuri care limitează dreptul de sejur numai pentru o parte din teritoriul naţional
nu pot fi impuse de către un stat membru cetăţenilor altui stat membru cu excepţia acelor
situaţii şi circumstanţe în care astfel de măsuri pot fi aplicate şi cetăţenilor acestui stat.
(Roland Rutili c. Ministre de l interieur,C-36/75)”12
2. O altă speţă atrage atenţia, deoarece Curtea nu a acceptat decizia unui stat
membru de a expulza cetăţenii altor state care desfăşoară pe teritoriul său o activitate ce nu
este interzisă de către legea naţională. Astfel, reclamantele, două chelneriţe de
naţionalitate franceză au primit refuzul de acordare a permisului de şedere pe teritoriul
belgian, deoarece acestea practicau prostituţia, fapt considerat contrar ordinii publice de
către statul Belgian. Însă legea belgiană nu pedepseşte prostituţia, ci doar activităţi precum
proxenetismul, întreţinerea din venituri imorale şi deţinerea unei case de prostituţie.
Curtea a hotărât că atâta timp cât statul respectiv nu impune măsuri represive
asupra cetăţenilor săi ce desfăşoară astfel de activităţi, nu poate justifică refuzul acordării
permisului de şedere pe acest temei. Un astfel de comportament nu poate fi considerat
contrar ordinii publice şi nu poate fi considerat că având un grad suficient de gravitate
pentru a putea justifica limitarea dreptului discutat (Rezguia Adoui c. Belgian State and
City of Liege; Dominique Cornuaille c. Belgian State, C-115/81 şi C-116/8113)
Persoana căreia i se refuză permisiunea de intrare sau de şedere într-un stat

membru trebuie anunţată cu privire la decizia respectivă în aşa fel încât aceasta să îi poată
înţelege conţinutul şi efectele. Temeiul deciziei trebuie comunicat, iar persoana în cauză
trebuie informată cu privire la căile de atac pe care le are la dispoziţie. Cu excepţia
situaţiilor de urgenţă, subiectului deciziilor respective trebuie să i se acorde cel puţin o
lună pentru a părăsi statul membru.
12
13
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61981CJ0115:EN:HTML
9
”Directiva 2004/38 stabileşte, totodată, dispoziţii menite să protejeze pe cei ce vor

să-și valorifice drepturile de intrare şi de şedere în statele membre. Acestea se referă la:
a) Notificarea deciziilor
Persoanele interesate sunt notificate în scris cu privire la orice decizie adoptată în

situaţia lor, astfel încât să poată înţelege conţinutul notificării şi implicaţiile
acesteia (art.30 alin.1)
b) Motivarea deciziilor
Persoanele interesate sunt informate în mod precis şi complet cu privire la motivele

de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică pe care se bazează decizia
luată în cazul lor, cu excepţia situaţiilor în care acest lucru este contrat intereselor
de securitate ale statului (art.30 alin.2)
c) Dreptul la apărare
Notificarea precizează tribunalul sau autoritatea administrativă la care persoana

interesată poate face recurs şi, dacă este cazul, termenul acordat persoanei
respective pentru a părăsi teritoriul statului membru, care nu poate fi mai mic de o
lună de la data notificării (art.30 alin.3)
d) Garanţii procedurale
Persoanele interesate au acces, în statul gazdă, la căi de recurs judiciare şi ducă

este cazul, administrative, pentru a face apel sau a solicita o revizuire în legătură cu
o decizie luată împotriva lor din motive de ordine publică, securitate publică sau
sănătate publică (art.31 alin.1).
Persoanele care fac obiectul unei interdicţii de acces în teritoriu din motive de
ordine publică sau securitate publică pot prezenta o cerere pentru ridicarea interdicţiei
după o perioadă de timp rezonabilă, în funcţie de circumstanţe, şi în orice caz după trei ani
de la executarea hotărârii definitive de interdicţie care a fost pronunţată în mod valabil în
conformitate cu dreptul comunitar, aducând argumente ce atestă că s-a produs o schimbare
reală a circumstanţelor care au justificat decizia de interdicţie pronunţată împotriva lor
(art.32 alin.1).”14
14
Nicolae Voiculescu- Dreptul Muncii- Reglementari interne și comunitare, București, Walters Kluwer
România, 2007, p 275
10
În niciun caz nu se pot emite ordine de excludere pe viaţă. Persoanele vizate de

ordinele de excludere pot solicita reanalizarea situaţiei după trei ani. Directiva prevede, de
asemenea, o serie de garanţii procedurale. Mai concret, persoanele în cauză au acces la o
evaluare judiciară şi, dacă este cazul, la o evaluare administrativă în statul membru
gazdă.”15
În cazul abuzului de drepturi ori în caz de fraudă, precum ar fii căsătoriile de

convenţie, statele membre pot adopta măsuri restrictive, adică refuzul, încheierea sau
retragerea oricărui drept conferit de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului
2004/38/CE din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul
statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora.
Directiva nu limitează aplicarea legislaţiei naţionale sau a măsurilor administrative

ce prevăd un tratament mai favorabil.
1.2. Legislaţia internă României, armonizată privind libera circulaţie a

persoanelor şi a forţei de muncă.
”Una dintre libertăţile fundamentale ale dreptului comunitar o constituie libera

circulaţie a persoanelor şi a forţei de muncă.
Libera circulaţie a persoanelor urmăreşte, din punct de vedere economic, să creeze,
în primul rând, o piaţă unică a forţei de muncă, iar din punct de vedere politic să realizeze
o mai mare coeziune a popoarelor ce compun Uniunea Europeană.”16
Observăm că există legături strânse între libera circulaţie, ocuparea forţei de muncă
şi formarea profesională. ”În vederea asigurării exercitării efective a dreptului lucrătorilor
migranţi şi al familiilor lor la protecţie şi asistentă pe teritoriul oricărui alt stat membru,
statele membre se angajează:
- Să menţină sau să se asigure că există servicii gratuite corespunzătoare care să îi
sprijine pe aceşti lucrători şi, în special, să le furnizeze informaţii exacte şi să ia
toate măsurile utile, pe care le permit legislaţia şi reglementările naţionale,
împotriva oricărei propagande înşelătoare privind emigrarea şi imigrarea;
15
şi imigraţie
16
Nicolae Voiculescu- Dreptul Muncii- Reglementari interne și comunitare, București, Walters Kluwer
11
- Să favorizeze şi să faciliteze, în măsura în care este posibil, învăţarea limbii

materne a lucrătorului migrant de către copii acestuia;
- Să faciliteze, pe cât posibil, reîntregirea familiei lucrătorului migrant, autorizat să
se stabilească pe teritoriul său;
- Să permită, în cadrul limitelor fixate de legislaţie, transferul tuturor câştigurilor şi
al economiilor lucrătorilor migranţi, pe care aceştia doresc să le transfere.” 17
Directiva 38/2004 a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004

privind libera circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii Europene şi Membrilor de familie
pe teritoriul statelor membre a fost transpusă în dreptul intern prin intermediul
Ordonanţei de urgenţă nr. 102 din 14 iulie 2005 privind libera circulaţie pe teritoriul
României a Cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic
European, act normativ de o deosebită importanţă în ceea ce priveşte apropiata integrare
a forței de muncă autohtone în cea europeană.
”Intrarea, şederea pe/de pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii

Europene, precum şi a membrilor familiilor lor.
Intrarea cetăţenilor Uniunii Europene pe teritoriul României este permisă prin
Toate punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internaţional de persoane,
cu condiţia prezentării documentului naţional de identitate, a paşaportului sau a unui
document eliberat în condiţiile O.U.G nr.102/2005 pentru cetăţenii Uniunii Europene,
valabil, fără a se aplica ştampilă de intrate de către organele poliţiei de frontieră în oricare
dintre aceste documente (art.5 alin.1).
Aceştia beneficiază de un drept de şedere pentru o perioadă de 3 luni de la data

intrării în ţară, fără îndeplinirea vreunei condiţii suplimentare (art.12 alin1).
Cetăţenilor Uniunii Europene li se poate acorda un drept de rezidenţă, care se

acordă, conform art.13, pentru o şedere de peste 3 luni, dacă se află în una din următoarele
situaţii:
a) Desfăşoară pe teritoriul României activităţi dependente sau activităţi independente,

în condiţiile legii. Rezidentul care s-a aflat în această situaţie pentru o perioada mai
mare de un an şi ulterior a devenit şomer, în condiţiile legii beneficiază de dreptul
de rezidenţă pentru o perioadă de 6 luni de la data obtineriiacestei calităţi. De
17
Cristina Casian, Ana-Maria Vlasceanu- Drept social european, București, CHBack 2012, p13
12
asemenea, pe perioada în care rezidentul se află în incapacitate temporară de

muncă datorată unei boli sau unui accident, beneficiază, în continuare de dreptul de
rezidenta acordat;
b) Deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii lor de familie cel puţin la nivelul
minim garantat în România şi sunt asiguraţi în sistemul de asigurări sociale de
sănătate din România;
c) Sunt înscrişi la o instituţie din România acreditată în condiţiile legii, având ca

obiect de activitate principal desfăşurarea de activităţi de învăţământ sau de
perfecţionare a pregătirii profesionale, sunt asiguraţi în sistemul de asigurări
sociale de sănătate din România şi asigură autorităţile competente, printr-o
declaraţie pe propria răspundere, că deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi
membrii lor de familie cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România.
Rezidentul care nu se află în situaţia prevăzută la lit. a), dar care nu a devenit
şomer şi urmează un program de pregătire profesională la o instituţie mai sus-
amintita, beneficiaza, în continuare, de dreptul de rezidenţă acordat, doar dacă
pregătirea se desfăşoară în domeniul de activitate pentru care i s-a acordat acest
drept.
d) Sunt membri de familie ai unui rezident, dacă acesta îndeplineşte una dintre
condiţiile prevăzute la litera a), b), sau c).
Dreptul de rezidenţă are o durată determinată de perioada în care titularul acestuia

se află în mod efectiv în una din situaţiile menţionate mai sus.”18
”Condiţii pentru acordarea şederii pe termen lung. Pentru a obţine dreptul de

şedere pe termen lung trebuie să fi avut o şedere continuă pe teritoriul României în ultimii
5 ani. Şederea este considerată continuă atunci când perioada de absenţă de pe teritoriul
României este mai mică de 6 luni consecutive şi nu depăşește în total 10 luni şi dacă
împotriva dumneavoastră nu a fost dispusă nici o măsură de îndepărtare de pe teritoriul
naţional.
Perioada de şedere în scop de studii se calculează la jumătate pentru rezidenţă pe

termen lung şi nu se ia în calcul şederea conferită de viză de scurtă şedere, viză
18
Nicolae Voiculescu- Dreptul Muncii- Reglementări interne și comunitare, București, Walters Kluwer
13
diplomatică sau de serviciu şi nici cea obţinută pentru desfăşurarea de activităţi ca lucrător
sezonier.
Nu puteţi primi un drept de şedere pe termen lung în România dacă vă încadraţi în

una dintre următoarele categorii: aveţi un drept de şedere temporară pentru studii, sunteţi
solicitant de azil sau beneficiar al protecţiei umanitare temporare sau aveţi protecţia
temporară a statului român, vă aflaţi în România cu viză de scurtă şedere sau viză/drept de
şedere conferit de viză diplomatică sau de serviciu.”19
”Când încetează dreptul de şedere pe termen lung. Dreptul de şedere pe termen

lung încetează în următoarele situaţii: în cazul anulării sau revocării, în cazul obţinerii
unui drept de şedere pe termen lung pe teritoriul altui stat, în cazul absenţei de pe teritoriul
statului român pentru o perioadă mai mare de 12 luni consecutive, cu excepţia situaţiei în
care, în această perioadă, aţi beneficiat de un drept de şedere temporară într-un stat
membru al Uniunii Europene, în cazul absenţei de pe teritoriul statului român pe o
perioadă mai mare de 6 ani consecutivi, chiar dacă în această perioadă aţi beneficiat de un
drept de şedere temporară într-un stat membru al Uniunii Europene, la cerere, la
dobândirea cetăţeniei române sau în cazul absenţei de pe teritoriul statelor membre ale
Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, pe o
perioadă mai mare de 2 ani consecutivi, a rezidentului pe termen lung, posesor al unui
permis de Şedere pe termen lung cu menţiunea «Fost posesor de Carte albastră a UE», sau
a membrilor săi de familie cărora le-a fost acordat statutul de rezident pe termen lung.
În situaţia în care, la încetarea dreptului de şedere pe termen lung, vă aflaţi pe

teritoriul României, în termen de 30 de zile de la data comunicării, puteţi solicita
eliberarea unui permis de şedere temporară pentru scopurile şi în condiţiile prevăzute în
OUG 194/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
Dacă dreptul de şedere pe termen lung v-a încetat în condiţiile alin. (3) lit. b) sau c)
din OUG 194/2002 cu modificările şi completările ulterioare vi se poate acorda un nou
drept de şedere pe termen lung, în condiţiile ordonanţei de urgenţă, după o şedere legală şi
continuă pe teritoriul României de 12 luni.
Dreptul de şedere pe termen lung al unui fost posesor de Carte albastră a UE nu

încetează în cazul în care străinul poate face dovada că a lipsit de pe teritoriul statelor
19
Inspectoratul General pentru Imigrari- http://ori.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Sedere-pe-termen-lung-in-
Romania/79
14
membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei
Elveţiene, pentru a exercita o activitate economică în calitate de angajat remunerat sau de
lucrător independent, pentru a exercita o activitate pe bază de voluntariat sau pentru a
studia în ţara de origine.”20
În concluzie libertatea de circulație a fost și este una dintre pietrele de hotar ale
procesului de integrare europeană și ale pieței interne din UE. Este dreptul cel mai apreciat
de europeni, având în vedere că 14 milioane dintre ei studiază, muncesc sau își trăiesc
viața de după pensionare într-un alt stat membru. În fapt, libertatea de circulație este
dreptul cel mai mult asociat de către populație conceptului de cetățenie europeană.
Capitolul 2. Libera circulație a lucratorilor în Uniunea Europeană
În esență, ”libera circulație a lucratorilor face parte din conceptul mai larg al
libertății de circulație a persoanelor și este un drept fundamental al cetățenilor UE” 21
20
Inspectoratul General pentru Imigrari- http://ori.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Sedere-pe-termen-lung-in-
Romania/79
21
Andrei Popescu, Drept internațional al muncii, ed. CHBack, București, 2006, p.387
15
Lucrătorii sunt principalii beneficiari ai dreptului de liberă circulație. Capitolul I

al Titlului al III-lea din Tratatul asupra Comunităţii Europene, consolidat prin tratatul de la
Amsterdam în 1997 este denumit, sintetic, ”Lucrătorii”, art 39. (art.48, în Tratatul de
instituire a Comunității Economice Europene) dispunând ca, în vederea asigurării liberei
circulaţii în spaţiul comunitar, este necesară, eliminarea oricărei discriminări, bazată pe
cetăţenie, între lucrătorii statelor membre, în ce priveşte ocuparea locurilor de muncă,
remunerarea şi alte condiţii de muncă, sub rezerva respectării condiţiilor referitoare la
ordinea publică, securitate şi sănătate publică.”22
”Noţiunea de lucrător a fost conturată de Curtea de Justiţie a Comunităţii

Europene în scopul de a evita limitarea câmpului de aplicare a principiului liberei circulaţii
a persoanelor şi a forţei de muncă. Legea nr 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă
defineşte noţiunea de lucrător cu care se operează în materia respectivă. Astfel, conform
art.5 lit a), lucrătorul este persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv
studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi
participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi
casnice”.23
Libera circulație a lucrătorilor, asupra căreia se concentrează lucrarea mea, îşi

găseşte esenţa în Tratatul de la Roma, instituind Comunitatea Economică Europeană, în
articolele 48-49.
În mod concret putem defini libera circulaţie a lucrătorilor, ca fiind dreptul de a

răspunde la oferta locurilor de muncă, ”de a se deplasa în acest scop pe teritoriul statelor
membre, de a rămâne pe teritoriul statelor membre pentru a desfăşura o activitate, precum
şi a rămâne pe teritoriul uneia din acestea după ce o persoană a desfăşurat o activitate.” 24
Progresul tehnologic, globalizarea comerţului şi îmbătrânirea populaţiei sunt cei

mai de seamă factori care influenţează evoluţia societăţii. Politicile europene vizează o
creştere durabilă şi o mai mare coeziune socială în cadrul societăţii europene, astfel ne
concentrăm resursele asupra segmentului de ocupare a forţei de muncă, afaceri sociale şi
egalitate de şanse.
22
Andrei Popescu, ”op. cit”, p.338
23
Andrei Popescu, ”op. cit”, p.339
24
Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, art.48, par.3
16
Uniunea Europeană deţine un rol de stimulare în domeniul social ce contribuie la

îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor, aceasta introducând un cadru juridic
menit să protejeze cetăţenii europeni. ”UE încurajează cooperarea între statele membre,
coordonarea şi armonizarea politicilor naţionale, precum şi participarea autorităţilor locale,
a sindicatelor, a organizaţiilor patronale şi a tuturor părţilor implicate.
Obiectivele prioritare ale acestei politici sunt creşterea gradului de ocupare a forţei
de muncă, îmbunătăţirea mobilităţii lucrătorilor, a calităţii locurilor de muncă şi a
condiţiilor de muncă, informarea şi consilierea lucrătorilor, combaterea sărăciei şi a
excluziunii sociale, promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei şi modernizarea sistemelor
de protecţie socială”25
2.1. Reglementările Comisiei Europene în materia liberei circulaţii a

lucrătorilor
Dreptul de a locui şi a munci într-o altă ţară, deci dreptul la libera circulaţie
reprezintă o mare responsabilitate a statelor membre, iar în susţinerea acestora Comisia
Europeană a adoptat un document programatic ce evidenţiază responsabilitatea comună a
statelor membre și a instituțiilor UE în ceea ce privește respectarea drepturilor cetățenilor
europeni. Documentul punctează cinci acțiuni concrete de consolidare a dreptului la libera
circulație, clarificând drepturile cetăţenilor UE privind libera circulaţie şi accesul la
prestaţiile sociale, întâmpinând totodată preocupările unor state membre în legătură cu
problemele pe care masele migratoare le-ar putea aduce autorităţilor locale.
László Andor, comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și
incluziune, a declarat: „Comisia se angajează să garanteze faptul că cetățenii UE sunt într-
adevăr în măsură să-și exercite drepturile de a munci și de a trăi în orice țară din UE.
Statele membre și UE trebuie să lucreze împreună pentru a se asigura că normele de liberă
circulație continuă să ofere avantaje maxime cetățenilor și economiilor noastre. Comisia
recunoaște că pot apărea probleme locale, create de un aflux brusc și de mare amploare al
unor persoane provenind din alte țări ale UE într-o anumită zonă geografică. Acest aflux
de persoane poate reprezenta o povară pentru sectoare cum ar fi educația, locuințele și
infrastructură. Prin urmare, Comisia este pregătită să se angajeze, alături de statele
25
http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/index_ro.htm
17
membre, pentru a ajuta autoritățile municipale, și nu numai, să utilizeze pe deplin resursele

Fondului Social European”.26
Desigur, cele susţinute de comisarul László Andor, reprezintă exact ceea ce îşi
asumă Comisia Europeană să impună în statele membre, însă nu trebuie omis faptul că
anumite state blochează sau limitează libertatea de a munci. Practic este o măsură de
protecţie socială pentru proprii cetăţeni, pentru ca aceştia să nu fie în situaţia de a nu îşi
mai găsi un loc de muncă, deoarece sunt posturile sunt ocupate de cetăţeni veniţi din alte
state. Probabil ca un stat să accepte în totalitate ideile Comisiei sunt necesare avantaje de
ordin economic, ci nu de împovărare a sistemului de ajutor social. Statistica susţine că
cetăţenii Uniunii care se mută într-un alt stat membru sunt motivaţi de idealul unui loc de
muncă. Acest fapt vine în susţinerea premisei ca aceştia sunt dispuşi să desfăşoare o
activitate economică în statul gazdă, iar şansele ca aceştia să solicite ajutor social sunt
reduse.
Ponderea cetăţenilor mobili ai Uniunii care beneficiază de prestaţii sociale este

scăzută, în raport cu cetăţenii proprii ai statului gazdă şi cei ai ţărilor terţe. Desigur, pentru
lucrătorul migrant este important să nu fie în situaţia de a nu avea asigurare în niciun stat,
dar să evite de asemenea situaţia în care ar putea fi asigurat simultan în două sau mai
multe state (conflict pozitiv de legi de securitate socială). Putem susţine că Uniunea
Europeană are cel mai eficient sistem de protecţie socială a lucrătorilor migranţi, având
deja o experienţă vastă în materie, care a debutat prin Tratatul instituind Comunitatea
Cărbunelui şi Oţelului din 18 aprilie 1951, care prin Regulamentele numărul 3 şi 4 au dat
fiinţă convenţiilor multilaterale generale, acoperind astfel în totalitate ramurile sociale şi în
genere toţi lucrătorii migranţi, resortisanţi ai statelor membre.
”Pentru a răspunde preocupărilor exprimate în unele state membre UE cu privire la

punerea în practică a normelor privind libera circulație, Comisia definește cinci acțiuni
pentru a ajuta autoritățile naționale și locale:
• să lupte împotriva căsătoriilor de conveniență: Comisia va ajuta autoritățile naționale să

pună în aplicare norme UE care să le permită să combată eventualele abuzuri ale dreptului
la libera circulație, prin elaborarea unui manual privind soluționarea problemei căsătoriilor
de conveniență;
26
http://ec.europa.eu/romania/news/25112013_libera_circulatie_a_persoanelor_ro.htm
18
• să aplice norme UE de coordonare a securității sociale: Comisia colaborează îndeaproape

cu statele membre pentru a clarifica, printr-un ghid practic ce va fi elaborat până la finele
anului 2013, „proba reședinței obișnuite”, prevăzută de normativa europeană privind
coordonarea securității sociale. Criteriile stricte aplicate în cadrul acestei probe garantează
faptul că cetățenii care nu lucrează pot avea acces la securitate socială într-un alt stat
membru doar după ce și-au deplasat cu adevărat centrul de interes în statul respectiv (de
exemplu, familiile);
• să soluționeze problemele legate de incluziunea socială: ajutând statele membre să
utilizeze mai eficient Fondul Social European pentru a aborda problema integrării sociale:
de la 1 ianuarie 2014, minimum 20 % din fondurile FSE ar trebui cheltuite pentru
promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei în fiecare stat membru;
• să promoveze schimbul de bune practici între autoritățile locale: Comisia va ajuta
autoritățile locale din întreaga Europă să facă schimb de cunoștințe, pentru a răspunde mai
bine provocărilor din sfera incluziunii sociale. Până la finele anului 2013, Comisia va
finaliza un studiu de evaluare a impactului liberei circulații în șase mari orașe, iar în
februarie 2014, ea va invita primarii să discute provocările și să facă schimb de bune
practici;
• să asigure aplicarea pe teren a normelor UE privind libera circulație: până la finele anului
2014, Comisia va elabora, în colaborare cu statele membre, un modul de pregătire online,
pentru a ajuta personalul autorităților locale să înțeleagă și să aplice pe deplin dreptul la
libera circulație al cetățenilor UE. 47% dintre cetățenii UE sunt astăzi de părere că
problemele cu care se confruntă atunci când se mută într-o altă țară din UE sunt cauzate de
faptul că funcționarii administrațiilor locale nu sunt suficient de bine familiarizați cu
dreptul la libera circulație al cetățenilor UE.”27
Din declaratiile comisarilor pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi

egalitate de şanse precum László Andor si Vladimír Špidla creionăm poziția pe care o are
Comisia, privind libera circulație a lucrătorilor.
Sunt ferm convins că lucrătorii mobili ce se mută acolo unde există locuri de
muncă disponibile şi condiţii atractive reprezintă un imbold, un suflu nou pentru economia
ţării gazdă.
27
http://ec.europa.eu/romania/news/25112013_libera_circulatie_a_persoanelor_ro.htm
19
Supun atenţiei situaţia lucrătorilor români şi bulgari. Suntem conştienţi cu toţii că

este logică din punct de vedere economic anularea restricţiilor în ceea ce îi priveşte pe
aceştia, deoarece ar ajuta la reducerea unor probleme cum ar fi munca nedeclarată şi falsa
activitate independentă. Cu siguranţă lucrătorii din România şi Bulgaria au contribuit la
creşterea economică durabilă prin acoperirea golurilor din piaţa forţei de muncă a statelor
gazdă. Există rare situaţii în care aceştia au împovărat sistemele naţionale de protecţie
socială, este slab susţinută de probe ipoteză conform căreia lucrătorii din noile state
membre reduc salariile ori îi înlocuiesc pe lucrătorii locali. Se observă o scădere a cererii
de forţă de muncă în interiorul UE. Scăderea ritmului de creştere economică din unele ţări
a dus la creşterea migraţiei de întoarcere.
Astfel conchid cu ideea că gradul de mobilitatea al forţei de muncă se autoreglează

deci lucrătorii se deplasează în zonele unde există cerere de forţă de muncă şi de asemenea
pot pleca mai departe atunci când condiţiile de ocupare devin mai puţin favorabile.
2.2. Implicarea Parlamentului European în materia ocupării forţei de muncă
Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să promoveze libertatea de circulaţie

a lucrătorilor drept o condiţie sine qua non pentru realizarea unei pieţe interne desăvârşite.
Din cercetarea pe care am făcut-o, rezultă fără semn de îndoială că Parlamentul

European creditează cu mare importanţă subiectele legate de ocuparea forţei de muncă şi
că sprijină demersul Comisiei de a îmbunătăţi piaţa internă.
”Parlamentul susține principiul conform căruia lucrătorii din alte state membre ar
trebui să fie tratați în același mod ca lucrătorii din țara-gazdă. Acest lucru a fost totuși
contestat de către Curtea de Justiție într-o serie de hotărâri recente cu privire la Directiva
96/71/CE privind detașarea lucrătorilor (în cauzele Viking, Laval, Rüffert și
Comisia/Luxemburg), în special în ceea ce privește libertatea de stabilire și libertatea de a
presta servicii. În aceste hotărâri, Curteaa încercat să echilibreze drepturile economice și
sociale în lumina dispozițiilor directivei.
Încă din 2006, în rezoluția sa referitoare la aplicarea Directivei 96/1971/CE privind

detașarea lucrătorilor, PE și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că dispozițiile
directivei menite să împiedice dumpingul social nu sunt puse în aplicare în mod adecvat în
20
unele state membre. În rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la Planul de acțiune
european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010), Parlamentul și-a reafirmat
angajamentul față de promovarea mobilității lucrătorilor și a reamintit importanța unei
strategii pe termen lung pentru mobilitate.
La 25 octombrie 2011, Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la

promovarea mobilității lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene [2010/2273(INI)], ca
răspuns la Comunicarea Comisiei pe aceeași temă, în care acesta reafirmă importanța
promovării mobilității lucrătorilor și abordează subiecte cum ar fi îndepărtarea
obstacolelor din calea mobilității, abordarea aspectelor administrative și juridice și
corelarea mobilității cu alte politici. La 15 decembrie 2011, Parlamentul a adoptat o
rezoluție referitoare la libera circulație a lucrătorilor în Uniunea Europeană, în care își
exprimă opinia că mobilitatea lucrătorilor în cadrul UE nu ar trebui niciodată considerată
ca o amenințare la adresa piețelor naționale ale muncii.” 28
”Mobilitatea generează beneficii economice și sociale. Creșterea mobilității forței

de muncă în interiorul UE va continua să crească posibilitățile de ocupare a forței de
muncă pentru lucrători și să ajute angajatorii să completeze posturile vacante mai bine și
mai repede. Acest lucru contribuie la dezvoltarea unei piețe europene a muncii cu un nivel
ridicat al ocupării forței de muncă (articolul 9 din TFUE). Mobilitatea forței de muncă în
interiorul UE este relativ scăzută comparativ cu dimensiunea pieței forței de muncă și a
populației active din UE. Mobilitatea anuală în interiorul fostei UE-27 este de 0,29 %, sub
rata celei din Australia (1,5 % între 8 state) și a celei din Statele Unite ale Americii (2,4 %
între 50 de state).”29
Mobilitatea forței de muncă între statele membre contribuie la reducerea

necorelărilor dintre competențele oferite și locurile de muncă disponibile, în contextul
unor dezechilibre semnificative pe piețele forței de muncă din UE și al îmbătrânirii
populației.
Libera circulație a cetățenilor este văzută ca unul dintre pilonii pieței unice și un
element central al succesului acesteia: aceasta stimulează creșterea economică,
permițându-le persoanelor să călătorească, să consume și să lucreze peste graniță, dându-le
companiilor ocazia să recruteze dintr-un rezervor mai bogat de talente.
28
Dr. Marion Schmid-Drüner, Fişe tehnică „Libera circulație a lucrătorilor”, 07/2013
29
OECD Economic Surveys European Union, March 2012
21
Încrederea cetăţenilor Uniunii Europene în ideea că libera circulație a persoanelor

în cadrul UE aduce beneficii globale la economia ţării lor, reiese şi din studiul făcut de
Eurobarometer 365 privind „Cetățenia Uniunii Europene”30.
2.3. Strategia europeană privind ocuparea forţei de muncă. Europa 2020
Un deziderat al Uniunii il reprezinta crearea de noi locuri de munca, mai multe si

mai bune decat cele de pana acum. Acest fapt isi regaseste rădacinile în Strategia Europa
2020; noua strategie privind cresterea economică, înglobează cinci obiective ce necesita a
30
Flash Eurobarometer 365 privind „Cetățenia Uniunii Europene”, p. 44
22
fi indeplinite pana în anul 2020. Obiectivele propuse se regasesc în domeniile: ocuparea

forței de muncă, incluziune sociala, educație și inovare precum climă/energie.
Strategia pe zece ani este creată cu dorinţa de a revitaliza economia astfel încât să
fie posibilă o creştere „inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii”, folosind ca
instrumente politicile naţionale şi europene. Cunoaştem ca această ”navă” numită Europa
2020 este lansată la apă după cea mai lungă şi gravă recesiune din istoria UE, aducând în
prim plan deficienţele unei economii slăbite de efectele globalizării, creşterea presiunii
asupra resurselor şi fenomenul de îmbătrânire a populaţiei. Va trebui să facem faţă acestor
provocări iar în susţinere Comisia susţine că toate aceste probleme pot fi soluţionate în
măsura în care Europa se îndreaptă pe drumul unei pieţe ecologice şi inovatoare, ce
consolidează bunăstarea socială. Astfel promovează activitatea industriilor cu emisii
scăzute de dioxid de carbon, elaborarea şi inovarea unor noi produse, modernizarea
sectorului educaţiei şi formării, precum şi dezvoltarea unei economii digitale.
”Strategia fixează cinci obiective precise, printre care se numără creşterea ratei de
ocupare a forţei de muncă până la cel puţin 75% (de la nivelul actual de 69%) şi creşterea
cheltuielilor în domeniul cercetării şi dezvoltării până la 3% din PIB - în prezent, bugetul
alocat acestui sector reprezintă doar 2% din PIB, fiind mult mai scăzut decât cel din SUA
şi Japonia.
Planul reia şi obiectivul „20/20/20” în materie de schimbări climatice - unul dintre

cele mai ambiţioase obiective din lume - şi propune o reducere cu 25% a nivelului
sărăciei, procent care s-ar putea traduce prin îmbunătăţirea condiţiilor de trai pentru circa
20 de milioane de persoane.
În ceea ce priveşte educaţia, Comisia recomandă amplificarea eforturilor menite să

conducă la reducerea ratei abandonului şcolar sub nivelul de 10% (faţă de 15%, cât este în
prezent) şi creşterea numărului absolvenţilor de studii superioare cu vârsta sub 30 de ani
(de la 31% la 40%).
Documentul invită guvernele să stabilească obiective naţionale care să ţină cont de
condiţiile existente în fiecare ţară şi să contribuie, în acelaşi timp, la realizarea obiectivelor
globale ale UE. Comisia va monitoriza derularea acţiunilor propuse şi va emite
avertismente în cazul eventualelor „reacţii neadecvate”. UE ţine deja sub observaţie
finanţele publice pentru a evita producerea unor dezechilibre care ar putea submina zona
23
euro. Noul plan va merge şi mai departe, propunând extinderea monitorizării şi la alte
domenii care ar putea avea consecinţe negative asupra competitivităţii europene.
Strategia identifică şapte iniţiative-pilot menite să consolideze creşterea economică

şi ocuparea forţei de muncă. Acestea includ programe vizând ameliorarea condiţiilor de
finanţare şi a accesului la fonduri în domeniul cercetării şi dezvoltării, facilitarea accesului
la internet de mare viteză şi utilizarea pe scară mai largă a surselor regenerabile de
energie.”31
În zona de interes a temei dezbătute, intră proiecte deosebit de interesante precum:
· Tineretul în mişcare; tratează calitatea sistemului european de educaţie şi formare,

astfel se doreşte a îl face mai atractiv şi mai performant prin plasarea studenţilor şi
stagiarilor pe piaţa forţei de muncă în celelalte state membre, căpătând astfel
experienţa ce le va înlesni găsirea unui loc de muncă.
· Agenda pentru noi competenţe şi locuri de muncă, este un proiect ambiţios ce vrea
să reformeze piaţa muncii. Se doreşte stimularea cetăţenilor europeni să
dobândească noi competenţe profesionale, practic se doreşte o reconversie
profesională a celor care nu îşi mai găsesc locul în activităţile prestate până la un
moment dat. De asemenea urmăreşte crearea de noi locuri de muncă şi o legislaţie
UE în domeniul muncii.
· Platforma europeană împotriva sărăciei şi excluziunii sociale urmăreşte atingerea
obiectivului principal al Uniunii, acela ca până în 2020, cel puţin 20 de milioane de
persoane să nu mai sufere de pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale, prin
stimularea muncii la toate nivelurile.
2.3.1. Proiectul ”Tineretul în mişcare” a fost lansat în 2010, pachetul face parte
din strategia Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii.
Acesta cuprinde un set de iniţiative politice în domeniul educaţiei şi al ocupării forţei de
muncă destinat tinerilor europeni, ce îşi propune ridicarea nivelului de educaţie şi
capacitatea de inserţie profesională, reducerea procentului de şomeri din rândul tinerilor.
Se integrează astfel în demersul Uniunii Europene de echilibra rata de ocupaţie a
populaţiei active în jurul valorii de 75%. Printre metodele folosite în desfăşurarea acestui
proiect amintim următoarele: încurajarea tinerilor să profite de burse europene, adaptarea
31
http://ec.europa.eu/news/economy/100303_ro.htm
24
metodei de învăţământ la cerinţele tinerilor şi înlesnirea trecerii de la calitatea de student

la cea de angajat. De asemenea aplicarea unor măsuri concepute special pentru tineri, cum
ar fi acțiunea pregătitoare „Primul loc de muncă Eures”, care vizează stimularea
mobilității forței de muncă în UE sau acordarea unui sprijin mai substanțial tinerilor
antreprenori prin instrumentul european de microfinanţare Progress.
Importanţa tinerilor în construirea Uniunii se regăseşte în cifre, ”aproximativ 5,5

milioane de tineri sunt şomeri, ceea ce înseamnă că 1 din 5 cetăţeni europeni sub vârsta de
25 de ani nu îşi pot găsi un loc de muncă, deşi ar dori.
Rata şomajului în rândul tinerilor este de peste 20%, dublu cât pentru toate
grupurile de vârstă la un loc şi de aproape 3 ori mai ridicată decât în cazul celor de peste
25 de ani. În prezent, 7,5 milioane de cetăţeni cu vârsta între 15 şi 24 de ani nu au un loc
de muncă şi nu urmează studii sau cursuri de formare profesională.”32
2.3.2. Obiectivul Comisiei, acela ca în anul 2020, 75% din populația activă (vârsta
cuprinsă între 20 şi 64 de ani) să aiba un loc de muncă își găsește ecoul în ” Agenda
pentru noi competențe și locuri de muncă”. Lansată în 2010, iniţiativa face parte din
strategia Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, care
va fi pusă în practică cel puţin în următorii 10 ani. Totodată, Agenda urmăreşte şi
atingerea altor obiective precum: scăderea ratei abandonului şcolar sub pragul de 10%,
obţinerea unui rezultat de 40% de tineri cu studii superioare sau tehnice, precum şi
reducerea numărului de persoane răpuse de sărăcie cu cel puţin 20 de milioane.
Metoda prin care Agenda îşi propune să atingă aceste obiective este conturată de
prin următoarele măsuri: calificarea cetăţenilor, prin obţinerea de competente necesare pe
o piaţă a muncii competitive, sprijinirea reformei flexisecurității, asigurarea unor condiţii
de muncă mai bune şi crearea de locuri de muncă.
Începând cu anul 2012, populaţia activă a început să scadă, astfel trebuie să ne
asigurăm de durabilitatea sistemelor noastre de protecţie socială, astfel numărul
lucrătorilor trebuie să crească, deoarece doar aşa economia noastră se poate dezvolta şi
menţine competitivă.
2.3.3 ”Platforma europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale” este

una dintre iniţiativele majore ale Strategiei Europa 2020 pentru creştere inteligentă,
32
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=950&langId=ro
25
durabilă şi favorabilă incluziunii, fiind elaborată pentru ajutorarea statelor membre în

procesul de scoatere a 20 de milioane de persoane de sub dominaţia sărăciei şi excluziunii
sociale.
Platforma acţionează în cinci domenii:
1. noi măsuri pentru: piaţa muncii, venitul minim garantat, îngrijirile de sănătate, educaţia,
locuinţele şi accesul la un cont bancar de bază;
2. o utilizare şi gestiune performantă a fondurilor UE alocate în sprijinul incluziunii

sociale;
3. furnizarea şi promovarea datelor reale ce demonstrează eficienţa ori lipsa acesteia în

materie de politica socială, înainte ca acestea să fie implementate la scară largă;
4. punerea în aplicare a reformelor politicilor sociale să se deruleze în parteneriate cu

societatea civilă, sporindu-i astfel eficienţa;
5. ”coordonarea consolidată a politicilor statelor membre a fost stabilită prin utilizarea

metodei deschise de coordonare în materie de protecţie şi incluziune socială (MDC în
domeniul social) şi, în special, prin intermediul Comitetului pentru protecţie socială.” 33
Este de apreciat măsura luată de toate statele membre ale UE, care au transpus
Strategia Europa 2020 în obiectivele naţionale, însă eforturile individuale ale acestora
trebuie să fie coordonate în vederea obţinerii impactului preconizat asupra creşterii şi
coeziunii. Monitorizarea măsurilor economice şi structurale ale membrilor se va face prin
intermediul semestrului european. Obiectivul Strategiei în materia reducerii sărăciei
impulsionează Comisia Europeană să acorde o atenţie deosebită investiţiilor sociale.
Capitolul 3. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

în materia liberei circulații a lucrătorilor în Uniunea Europeană
Calitatea de ”lucrător”. În opinia Curţii de Justiţie, prin simplul fapt că

reglementează libertatea de circulaţie a ”lucrătorilor”, art. 48-51 TCE a conferit acestui
termen influenţă la nivel comunitar. În cazul în care definirea acestui termen s-ar fi lăsat la
33
26
latitudinea legislaţiei naţionale, cu siguranţă fiecare stat membru ar fi conferit diferite

nuanţe înţelesului acestui concept de ”lucrător migrant”.
O astfel de modificare unilaterală a fost disputată în cauza 75 din 1963 (C-75/63,

Mrs M.K.H. Hoekstra (née Unger) v Bestuur der Bedrijfsvereniging voor Detailhandel en
Ambachten (Administration of the Industrial Board for Retail Trades and Businesses)),
unde în data de 19 martie 1964 s-a statuat că termenul de ”lucrător” are un sens comunitar
şi defineşte orice persoană care este acoperită de un sistem naţional de asigurare socială.
Curtea a susţinut că această calitate se atribuie unei persoane care desfăşoară activitate
economică autentică şi reală, cu excepţia activităţilor care ar putea fi considerate
marginale sau auxiliare.
”Conceptele de ”lucrător” şi ”activitate în calitate de persoană angajată” definesc

câmpul de aplicare a uneia dintre libertăţile fundamentale garantate de Tratatul CE şi ca
atare, nu trebuie să fie interpretate restrictiv. ( C-53/81, D.M. Levin c. Staatssecretaris van
Justiţie)”34. Astfel, Curtea a stabilit prin jurisprudenţa sa faptul că libera circulaţie a forţei
de muncă reglementată prin articolul 48, nu este esenţială numai să formeze o piaţă unică
în beneficiul economiei statelor, ci în plus aduce în prim plan dreptul lucrătorilor de a-şi
ridica standardul de viaţă. Faptul că lucrătorii beneficiază de sprijinul familiei sau
proprietăţi private pentru a-şi suplimenta veniturile nu afectează statutul său de lucrător
protejat în cadrul Comunităţii.
Curtea a statuat de asemenea, că domeniile în care se prestează muncă şi natura

raportului juridic dintre lucrător şi angajator, nu influenţează aplicarea art.48. Astfel
trăsătura esenţială a unui raport de muncă defineşte faptul că o persoană prestează
activităţi cu valoare economică în beneficiul altei persoane căreia i se subordonează,
primind în schimb o remuneraţie. (C-66/85, Deborah Lawrie-Blum c. Land baden-
Wurttemberg)35
Productivitatea persoanei, provenienţa remuneraţiei şi natura juridică a relaţiei

dintre salariat şi angajator nu au importanţă în stabilirea calităţii de lucrător, atâta timp cât
persoana desfăşoară o activitate reală şi efectivă. Acesta, face parte din jurisprudenţa
34
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61963CJ0075:EN:HTML
35
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?
uri=CELEX:61985CJ0066&qid=1400495563818&from=RO.
27
Curţii conform hotărârii pronunţate în 31 mai 1989 în C-344/87, I.Battray c.

Staatssecretarias van Justiţie.
O altă decizie a CEJ, stabileşte că activităţile desfăşurate pentru a menţine, restabili

sau dezvolta capacitatea de muncă a individului, în condiţiile unui proces de reabilitare ori
reinserţie socială, indiferent că reprezintă o activitate salarizată pe teritoriul unui stat
membru nu intră sub incidenţa noţiunii de lucrător în sensul art.48 şi nu se poate prevala
de prevederile liberei circulaţii a lucrătorilor. ( C-344/87, I. Bettray c Staatssecretaris van
Justiţie).
Curtea de Justiţie a mai stabilit ca un cetăţean al unui stat membru care a desfăşurat
o activitate pe o durată determinată de două luni şi jumătate pe teritoriul altui stat membru
unde nu este cetăţean, are calitatea de lucrător în temeiul articolului 48 TCE (art. 39 TCE
după modificare şi art. 45 TFUE) cu condiţia ca activitatea desfăşurată în calitate de
persoană angajată să nu poarte caracter marginal sau accesoriu, sarcină analizării situaţiei
de fapt revine instanţei naţionale (C-413/01).
O altă pronunţare cel puţin la fel de interesantă stabileşte că munca desfăşurată în

cadrul unei comunităţi religioase sau a unei comunităţi ce are la bază o altă formă
filosofică, ca parte a activităţilor comerciale ale comunităţilor respective, constituie
activitate economică, în condiţiile în care prestaţiile acordate de comunitate membrilor săi,
pot fi considerate o remuneraţie indirectă a muncii lor reale şi efective.( C-196/87; Udo
Steymann c. Staatssecretarias van Justiţie).
Libera circulaţie în cadrul Uniunii a fost recunoscută şi membrilor familiei

lucrătorului prin sensul prevederilor art. 45 TFUE (fost art. 39 TCE) şi a legislaţiei
derivate. Prin ”membru de familie” se înţelege:
- soţul;
- partenerul cetăţeanului Uniunii, cu care acesta a contractat un parteneriat înregistrat, în

temeiul legislaţiei unui stat membru, în ipoteza în care legislaţia naţională recunoaşte
parteneriatele înregistrate ca drept echivalente căsătoriei ;
- descendenţii direcţi în vârstă de cel mult 21 de ani sau ce se afla în întreţinerea acestuia,
precum şi descendenţii direcţi ai partenerului;
- ascendenţii direcţi care se află în întreţinerea acestuia precum şi ai soţului/partenerului.
28
Înţelegem astfel ca Directiva a incorporat în substanţă sintagmei ”membru de

familie” şi partenerul cu care cetăţeanul Uniunii a contractat un parteneriat înregistrat,
conform legislaţiei unui stat membru, cu condiţia ca legislaţia statului gazdă să asimileze
aceste parteneriate căsătoriei. Acesta este rezultatul practicii Curţii de Justiţie în cazul Ann
Florence Reed, C-59/85, prin care s-a statuat ca un lucrător care beneficiază de liberă
circulaţie a lucrătorilor trebuie să aibă dreptul la aceleaşi avantaje în privinţa partenerului
său, precum are dreptul un cetăţean al statului în care lucrătorul este angajat, cu stabilirea
anumitor condiţii, reliefate mai sus în lucrare.
Lucrătorul migrant are posibilitatea de a obţine pentru partenerul său cu care nu

este căsătorit, permis de şedere pentru a locui împreună, deoarece reprezintă o modalitate
de sprijinire a lucrătorului respectiv de a se integra social în statul membru gazdă,
contribuind astfel la exercitarea libertăţii de circulaţie a lucrătorilor. Curtea
concluzionează ca un stat membru care garantează un astfel de avantaj propriilor cetăţeni
nu poate refuza garantarea aceluiaşi avantaj lucrătorului care este cetăţean al altui stat
membru, deoarece ar reprezenta o discriminare pe motiv de naţionalitate, ce ar contraveni
art.7 şi art. 48 din Tratatul CE. (State of the Netherlands c. Ann Florence Red, C-59/85).
Aprofundăm cercetarea şi printr-o altă hotărâre (Blaise Baheten Metock c. Minister

forJustice, Equality and Law Reform, C-127/08) reiese că ”resortisantul unei ţări terţe, soţ
al unui cetăţean al Uniunii care locuieşte într-un stat membru a cărui cetăţenie nu o deţine,
care însoţeşte sau se alătură acestui cetăţean al Uniunii, beneficiază de dispoziţiile
directivei menţionate, oricare ar fi locul şi data căsătoriei lor, precum şi oricare ar fi modul
în care acest resortisant al unei ţări terţe a intrat în statul membru gazdă.” 36
Totuşi, Curtea de Justiţie apreciază ca membrii de familie ai lucrătorului, sunt

îndreptăţiţi numai în mod indirect la tratament egal acordat lucrătorului prin art. 7 din
Regulament. Beneficiile sociale, care garantează în termeni generali mijloace minime de
subzistenţă, revin membrilor de familie ai lucrătorului numai dacă beneficiile devin
avantaje sociale acordate lucrătorului însuşi. În concluzie, în cazul în care un lucrător,
cetăţean al Uniunii, a fost angajat pe teritoriul altui stat membru şi doreşte să rămână pe
teritoriul acestuia din urmă, descendenţii lui care au ajuns la vârsta de 21 de ani nu pot să
invoce dreptul la egalitate de tratament prevăzut de legislaţia europeană pentru a solicita
beneficii sociale pentru asigurarea mijloacelor minime de subzistenţă, deoarece beneficiul
36
Luminița Dima- Relaţii de muncă şi industriale în UE, Bucureşti, CHBack, 2012, p.58
29
nu reprezintă un avantaj social pentru lucrător. Statutul de membru de familie ce se află în

întreţinerea lucrătorului, reiese din faptul că lucrătorul îi oferă sprijinul, fără că motivele
pentru care a recurs la acest sprijin să aibă vreo importanţă ( Centre public d aide sociale
de Courcelles c. Marie-Christine Lebon, C-316/85).
Discriminările de orice fel trebuie să fie înlăturate, fie că acestea au ca sursă o

reglementare legală sau clauze contractuale.
Articolul 7 al Tratatului C.E.E consacra: ”în domeniul aplicării prezentului tratat şi

fără a aduce prejudicii dispoziţiilor particulare pe care acesta le prevede, este interzisă
orice discriminare pe baza naţionalităţii.”37
Dispoziţiile incluse în Titlul II al Regulamentului 1612/68 şi care sprijină articolele

7, 48, 52 şi 59 din Tratatul C.E.E, desfiinţează orice discriminare bazată pe cetăţenie între
lucrătorii statelor membre. Practic liberul acces la angajare primeşte sprijinul unor
principii fundamentale care acum se alătură, cel al nediscriminării şi al libertăţii de
circulaţie.
Egalitatea completă a cetăţenilor Uniunii, practic nediscriminearea, a făcut obiectul

unei vaste activităţi a Curţii de Justiţie. Aceasta priveşte atât pe cetăţenii unui stat
membru cât şi pe străini. În ipoteza în care un cetăţean al unui stat a obţinut o diplomă
într-un stat al Uniunii şi se reîntoarce în ţara de origine, nu i se poate opune o reglementare
naţională care n-ar fi opozabilă unui locuitor al unei alte ţări a Uniunii. Practic discutăm
despre necesitatea de armonizare a valorii şi nivelului diplomelor.
Curtea de justiţie a punctat această idee atunci când s-a pronunţat asupra
Regulamentului Uniunii Cicliste Internaţionale şi anume asupra dispoziţiilor de
compunere a echipelor de sportivi. Repetând cu acest prilej ca, interdicţia discriminărilor
bazate pe cetăţenie se impune nu numai acţiunii autorităţilor publice, ci şi reglementărilor
de altă natură ce vizează să reglementeze, într-o manieră colectivă, munca salarială.
Titlul III al Regulamentului Nr.1612/68 (art.10-12) conţine reglementări privind

membrii de familie ai lucrătorului migrant. Astfel sunt stabilite condiţiile în cazul
rezidenţei, angajării şi accesului copiilor la cursuri.
37
Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, articolul 7
30
Accesul la cursuri al copiilor unui cetăţean al uniunii, care este sau a fost angajat
pe teritoriul unui alt stat membru vor fi admişi în învăţământul general, precum şi la
cursuri de ucenicie şi profesionale, dispunând de aceleaşi condiţii cu cele ale cetăţenilor
statului respectiv, dacă copii respectivi îţi au rezidenţa pe teritoriul său (art.12). ”În
interpretarea acestui articol, Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a decis că un copil
al lucrătorului migrant are dreptul la un tratament naţional cu privire la toate formele
învăţământului de stat (C-42/87, Comisie c. Belgia).”38
Analizând jurisprudenţa Curţii, privind accesul copiilor la educaţie, remarc cazul

Moritz (C-390/87) prin care se dispută necesitatea unei continuităţi în educaţia copiilor,
astfel nu se va considera că se pierde statutul de ”copil din familie”ce beneficiază de
prevederile Regulamentului 1612/68 doar pentru faptul că familia s-a reîntors în statul de
origine. Totuşi reţinem ca în general, membrii familiei unui lucrător sunt numai indirect
beneficiari ai dreptului la tratament egal acordat lucrătorilor conform art.7 alin. 2 al
Regulamentului 1612/68. Avantajele sociale pot fi acordate membrilor de familie conform
acestui articol doar ca avantaje ale lucrătorului şi nu ale membrilor în mod direct. (C-
316/85 Lebon). De asemenea regăsim şi cauze precum Gravier, C-293/83 şi Forcheri C-
15/82, care asigură libera circulaţie a studenţilor în spaţiul comunitar.
”Curtea de Justiţie a marcat, la rândul său, importanţa principiului nediscriminării

subliniind că articolul 48 este direct aplicabil în sistemele juridice în fiecare stat membru
făcând inaplicabilă orice dispoziţie juridică naţională contrară (Comisia c. Republica
Franceza, C-167/73)”39
”Aşadar, de ce să deosebim noţiunile de discriminare şi de piedică? Mai multe

hotărâri ilustrează această problemă.
În Alevizos, Curtea consideră că o măsură grecească „ar putea avea ca efect acela
de face mai puţin atrăgătoare întoarcerea persoanei interesate” în Grecia (element al
definiţiei de piedică) dacă aceasta „se traduce prin consecinţe defavorabile cu privire la
situaţia, în materie fiscală, a muncitorilor care şi-au exercitat dreptul la liberă circulaţie”
(element al definiţiei de discriminare), deoarece „asemenea consecinţe ar fi susceptibile să
38
Nicolae Voiculescu, Dreptul muncii, Reglementări interne și comunitare, Wolters Kluwer România,
București, 2007, p. 269
39
Nicolae Voiculescu, ”op. cit.”, p. 260
31
îl descurajeze” pe acest muncitor în exercitarea dreptului său la liberă circulaţie (element

al definiţiei de piedică).
În Commission c. Danemark, Curtea consideră în acelaşi mod că o măsură daneză

impunând condiţia subscrierii unui plan de pensie pe lângă o instituţie de pensionare cu
sediul în Danemarca, riscă „să acţioneze mai ales în detrimentul ”resortisanţilor altor State
membre (element al definiţiei de discriminare) şi este de natură să „descurajeze asiguratul
să îşi mute reşedinţa în Danemarca” (element al definiţiei de piedică).” 40
Interdicţia de discriminare este, fără îndoială, unul din elementele esenţiale ale
dreptului european. Semnificaţia sa a evoluat totuşi, de douăzeci de ani, considerabil şi
rapid, atât în libertăţile fundamentale, cât şi în afara acestora. Poate că din cauza unei
abordări foarte centrate pe fiecare caz în parte, Curtea de justiţie pare să aibă din ce în ce
mai multe greutăţi în a păstra acestui concept o identitate clară şi s-a condamnat să recurgă
în interpretarea sa la artificii adesea discutabile pentru a putea ajunge la rezultatul dorit.
Toate cauzele analizate anterior reliefează rolul CEJ, de a asigura uniformitatea

interpretării şi aplicării dreptului comunitar şi competenţa acesteia de a soluţiona litigii
care implică statele membre, instituţii comunitare, companii sau persoane fizice din spaţiul
UE.
Capitolul 4. Concluzii
Libertatea de circulație a fost și este una dintre pietrele de hotar ale procesului de
integrare europeană și ale pieței interne din UE. Este dreptul cel mai apreciat de europeni,
având în vedere că 14 milioane dintre ei studiază, muncesc sau își trăiesc viața de după
pensionare într-un alt stat membru. În fapt, libertatea de circulație este dreptul cel mai
mult asociat de către populație conceptului de cetățenie europeană
”În condițiile în care peste 14 milioane de cetățeni UE au reședința stabilă în alt

stat membru, libera circulație – sau capacitatea de a trăi, de a lucra și de a studia oriunde în
40
Marc Fallon, Denis Martin, ”Deseneaza-mi o discriminare...”, www.revistadreptsocial.ro, februarie 2012.
32
Uniune – reprezintă dreptul UE cel mai prețuit de europeni. Principala motivație a

cetățenilor UE pentru a face uz de liberă circulație este cea de natură profesională, urmată
de motivele familiale. Dintre toți cetățenii UE care locuiau în altă țară a UE („cetățenii
mobili din UE”) în 2012, peste trei sferturi (78%) erau de vârstă activă (15-64 de ani), în
comparație cu un procent de aproximativ 66% în cazul resortisanților din țările gazdă. În
medie, rata de ocupare a forței de muncă în rândul cetățenilor mobili din UE (67,7%) a
fost mai mare decât cea a resortisanților din țările gazdă (64,6%).
Libera circulație a cetățenilor, consfințită în tratatele UE, este o componentă

esențială a pieței unice și un element central al succesului acesteia: ea stimulează creșterea
economică deoarece permite cetățenilor să călătorească și să facă cumpărături indiferent
de frontiere. De asemenea, libera circulație a lucrătorilor aduce beneficii nu numai
lucrătorilor implicați, ci și economiilor statelor membre, permițând o corelare eficientă a
competențelor cu posturile vacante pe piața forței de muncă din UE. În pofida crizei
economice, în prezent există aproximativ 2 milioane de locuri de muncă vacante în UE.” 41
Strategia pe zece ani este creată cu dorinţa de a revitaliză economia astfel încât să
fie posibilă o creştere „inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii”, folosind ca
instrumente politicile naţionale şi europene. Cunoaştem ca această ”navă” numită Europa
2020 este lansată la apa după cea mai lungă şi gravă recesiune din istoria UE, aducând în
prim plan deficienţele unei economii slăbite de efectele globalizării, creşterea presiunii
asupra resurselor şi fenomenul de îmbătrânire a populaţiei. Va trebui să facem faţă acestor
provocări iar în susţinere Comisia susţine că toate aceste probleme pot fi soluţionate în
măsura în care Europa se îndreaptă pe drumul unei pieţe ecologice şi inovatoare, ce
consolidează bunăstarea socială. Astfel promovează activitatea industriilor cu emisii
scăzute de dioxid de carbon, elaborarea şi inovarea unor noi produse, modernizarea
sectorului educaţiei şi formării, precum şi dezvoltarea unei economii digitale.
Cu siguranţă lucrătorii din România şi Bulgaria au contribuit la creşterea

economică durabilă prin acoperirea golurilor din piaţa forţei de muncă a statelor gazdă.
Există rare situaţii în care aceştia au împovărat sistemele naţionale de protecţie socială,
este slab susţinută de probe ipoteză conform căreia lucrătorii din noile state membre reduc
salariile ori îi înlocuiesc pe lucrătorii locali. Se observă o scădere a cererii de forţă de
41
http://ec.europa.eu/romania/news/
15012014_comisia_europeana_sprijina_libera_circulatie_a_persoanelor_ro.htm
33
muncă în interiorul UE. Scăderea ritmului de creştere economică din unele ţări a dus la
creşterea migraţiei de întoarcere.
Susţin că gradul de mobilitatea al forţei de muncă se autoreglează deci lucrătorii se

deplasează în zonele unde există cerere de forţă de muncă şi de asemenea pot pleca mai
departe atunci când condiţiile de ocupare devin mai puţin favorabile.
Importanţa tinerilor în construirea Uniunii se regăseşte în cifre, ”aproximativ 5,5

milioane de tineri sunt şomeri, ceea ce înseamnă că 1 din 5 cetăţeni europeni sub vârsta de
25 de ani nu îşi pot găsi un loc de muncă, deşi ar dori. Rata şomajului în rândul tinerilor
este de peste 20%, dublu cât pentru toate grupurile de vârstă la un loc şi de aproape 3 ori
mai ridicată decât în cazul celor de peste 25 de ani. În prezent, 7,5 milioane de cetăţeni cu
vârsta între 15 şi 24 de ani nu au un loc de muncă şi nu urmează studii sau cursuri de
formare profesională.”42
”Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă”, lansată în 2010, face parte din
strategia Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, care
va fi pusă în practică cel puţin în următorii 10 ani. Totodată, Agenda urmăreşte şi
atingerea altor obiective precum: scăderea ratei abandonului şcolar sub pragul de 10%,
obţinerea unui rezultat de 40% de tineri cu studii superioare sau tehnice
Aceasta are însă un domeniu de aplicare mult mai vast, care include
flexisecuritatea, calitatea locurilor de muncă şi condiţiile de lucru, precum şi crearea de
locuri de muncă. Aşadar, dezvoltarea competenţelor este doar unul dintre cele patru
domenii principale pe care le are în vedere iniţiativa majoră.
Consider că Uniunea Europeană deţine un rol de stimulare în domeniul social ce

contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor, aceasta introducând un
cadru juridic menit să protejeze cetăţenii europeni.
Instituţiile europene şi statele membre trebuie să promoveze libertatea de circulaţie

a lucrătorilor drept o condiţie sine qua non pentru realizarea şi împlinirea acestui proiect
de uniune economică şi politică numit Uniunea Europeană.
42
34
Bibliografie:
- Ana-Maria Vlasceanu, Cristina Casian, Drept social european, Bucureşti, CHBack, 2012
- Andrei Popescu, Drept internaţional al muncii, CHBack, Bucureşti, 2006
- Codul European al muncii şi securităţii sociale–adnotat, Walters Kluwer România,

Bucureşti, 2009
- Costel Gâlcă, Dreptul comunitar al muncii, Editura Rosetti, București, 2012
- Costel Gâlcă, Jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene în materia dreptului muncii,

Walters Kluwer România, Bucureşti, 2008
35
- Luminița Dima- Relaţii de muncă şi industriale în UE, Bucureşti, CHBack, 2012
- Nicolae Voiculescu, Dreptul muncii, Reglementări interne şi comunitare, Wolters

Kluwer România, Bucureşti, 2007
- Nicolae Voiculescu, Dreptul comunitar al muncii, Rosetti, Bucureşti, 2005
- Vasile Popa, Dreptul muncii-comparat, LuminaLex, Bucureşti, 2003
Alte publicații și documente oficiale:
- Art.45 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
- Marion Schmid-Drüner, Fişe tehnică „Libera circulație a lucrătorilor”, 07/2013
- Marc Fallon, Denis Martin, ”Deseneaza-mi o discriminare...”, Revista de Drept Social,

februarie 2012.
-Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, art.48, par.3
- Sursă, Flash Eurobarometer 365 privind „Cetățenia Uniunii Europene”, p. 44
Site-uri cu documente oficiale:
- Europa.eu- Sinteze ale legislatiei UE > Justiţie, libertate şi securitate > Libera circulaţie a
persoanelor, azil şi imigraţie
- http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/index_ro.htm
- http://ec.europa.eu/social
- http://eur-lex.europa.eu
- Inspectoratul General pentru Imigrări- http://ori.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Sedere-pe-

termen-lung-in-Romania/79
36
37

Andreea - Libera Circulatie A Fortei de Munca

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Andreea - Libera Circulatie A Fortei de Munca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Facultatea de Administraţie Publică

- Libera circulație a forței de muncă –

Coordonator: Conf.univ.dr. Popescu Radu

Absolvent: Cristescu Cezar Mihai

Capitolul 1. Libera circulație a persoanelor în Uniunea Europeană...................................2

1.1 Dreptul cetăţenilor Uniunii şi al membrilor familiilor acestora la liberă circulaţie şi

1.2. Legislația internă a României, armonizată privind libera circulație a persoanelor și a

Capitolul 2. Libera circulație a lucrătorilor în Uniunea Europeană.................................15

2.1 Reglementările Comisiei Europene în materia liberei circulaţii a lucrătorilor ..............16

2.2 Implicarea Parlamentului European în materia ocupării forţei de muncă..........................19

2.3 Strategia europeană privind ocuparea forţei de muncă. Europa 2020.................................21

2.3.1. Proiectul ”Tineretul în mişcare” ..................................................................................23

2.3.2. ”Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă”.................................................24

2.3.3. ”Platforma europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale”.....................25

Capitolul 3. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia liberei

Capitolul 1. Libera circulație a persoanelor în Uniunea Europeană

”Orice cetățean al Uniunii are dreptul de circulație și de ședere liberă pe

Tema ” Libera circulație a persoanelor in UE” își regăsește izvorul în Articolul 45

1.1. Dreptul cetăţenilor Uniunii şi al membrilor familiilor acestora la liberă

Uniunea a adoptat o directivă privind dreptul cetăţenilor Uniunii la liberă circulaţie

ţară sau expirarea dreptului de şedere şi de a introduce un nou drept de şedere

Actul ce reglementează Dreptul cetăţenilor Uniunii şi al membrilor familiilor

Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/38/CE din 29 aprilie 2004

Înţelegem că nu se poate impune o viză de intrare în ţară, toţi cetăţenii Uniunii

Directiva 2004/38/CE reglementează situaţia celor care au încetat să îndeplinească

Jurisprudența Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

Amintim faptul că permisele de şedere au fost abrogate pentru cetăţenii Uniunii,

Dreptul de şedere permanentă în statul gazdă membru UE poate fii dobândit

Jurisprudența Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

”Curtea a statuat că art. 23 din Directiva 2004/38/CE nu se opune ca un stat

Limitele dreptului la liberă circulaţie. Exercitarea dreptului de intrare şi şedere

”Aceste restricţii au fost detaliate ulterior Tratatului CEE prin Directiva

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie este constantă în promovarea unei interpretări

În timp ce noţiunile de securitate publică şi sănătate publică nu au ridicat probleme

Jurisprudența Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

să rămână şi să circule în acesta decât dacă prezenţa să constituie o ameninţare reală şi

În acest sens, ameninţarea trebuie să fie întemeiată exclusiv pe comportamentul

Persoana căreia i se refuză permisiunea de intrare sau de şedere într-un stat

”Directiva 2004/38 stabileşte, totodată, dispoziţii menite să protejeze pe cei ce vor

Persoanele interesate sunt notificate în scris cu privire la orice decizie adoptată în

Persoanele interesate sunt informate în mod precis şi complet cu privire la motivele

Notificarea precizează tribunalul sau autoritatea administrativă la care persoana

Persoanele interesate au acces, în statul gazdă, la căi de recurs judiciare şi ducă

În niciun caz nu se pot emite ordine de excludere pe viaţă. Persoanele vizate de

În cazul abuzului de drepturi ori în caz de fraudă, precum ar fii căsătoriile de

Directiva nu limitează aplicarea legislaţiei naţionale sau a măsurilor administrative

1.2. Legislaţia internă României, armonizată privind libera circulaţie a

”Una dintre libertăţile fundamentale ale dreptului comunitar o constituie libera

- Să favorizeze şi să faciliteze, în măsura în care este posibil, învăţarea limbii

Directiva 38/2004 a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004

”Intrarea, şederea pe/de pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii

Aceştia beneficiază de un drept de şedere pentru o perioadă de 3 luni de la data

Cetăţenilor Uniunii Europene li se poate acorda un drept de rezidenţă, care se

a) Desfăşoară pe teritoriul României activităţi dependente sau activităţi independente,

asemenea, pe perioada în care rezidentul se află în incapacitate temporară de

c) Sunt înscrişi la o instituţie din România acreditată în condiţiile legii, având ca

Dreptul de rezidenţă are o durată determinată de perioada în care titularul acestuia

”Condiţii pentru acordarea şederii pe termen lung. Pentru a obţine dreptul de

Perioada de şedere în scop de studii se calculează la jumătate pentru rezidenţă pe

Nu puteţi primi un drept de şedere pe termen lung în România dacă vă încadraţi în

”Când încetează dreptul de şedere pe termen lung. Dreptul de şedere pe termen

În situaţia în care, la încetarea dreptului de şedere pe termen lung, vă aflaţi pe