Influenţa poluanţilor asupra organismelor vii

Poluanţii acţionează diferenţiat asupra

organismelor vii. Natura poluanţilor, prezenţa lor în
amestec, concentraţia lor, influenţele lor reciproce şi
durata de acţiune constituie o primă grupă de
influenţe. Condiţiile în care are loc poluarea, deci
temperatura, umiditatea, relieful, viteza de deplasare
a poluanţilor etc. produc asupra organismelor efecte
diferenţiate.

1
 O a treia grupă de influenţe este legată de
componentele biocenozei şi de caracteristicile lor
ca: natura şi numărul speciilor, vârsta indivizilor,
starea lor de sănătate, particularităţile lor,
rezistenţa la factorii de mediu etc.

2
 Diluarea biologică se produce în cazul în care
poluantul se repartizează uniform într-o plantă.
Aplicat la seminţe (ca în cazul Furadanului) timp de
două luni, planta mică devine toxică pentru animalele
ce o consumă. Apoi, prin creşterea fitomasei,
concentraţia în plantă scade sub limitele letale.
În privinţa acţiunii poluanţilor asupra
sănătăţii oamenilor, aceştia produc încărcarea
corporală cu substanţe toxice ce modifică aparatul
respirator și glandular. Dacă acţiunea poluantă
persistă apar tulburări ca: reflexe anormale,
scăderea capacităţii de muncă, a bunei dispoziţii,
somnul e afectat, se agravează starea de boală
3
 Starea următoare o constituie îmbolnăvirile
cronice (bronşită, emfizem, obstrucţie pulmonară) şi
acute (boli virotice respiratorii, otite etc.). Poluanţii
reduc funcţiile de producere a anticorpilor. La
concentraţii mari de poluanţi şi în condiţii meteo
speciale ce împiedică împrăştirea, se pot produce chiar
intoxicaţii în masă.

4
 Efectele poluanţilor asupra sănătăţii
populaţiei pot fi:

❖directe (poluanţii influenţând nemijlocit starea de

sănătate);
❖indirecte, prin intermediul condiţiilor de mediu
afectate de poluanţi.

La rândul lor, efectele directe pot apare

imediat sau după un timp mai îndelungat de contact
cu poluantul.

5
 Efectele imediate ale acţiunii poluanţilor se
manifestă prin iritaţii oculare, ale aparatului respirator
şi uneori prin creşterea mortalităţii, în caz de poluare
excesivă, în timp scurt. De exemplu, crescând
conţinutul de SO2 în aer peste 600 mg/m3 sau fumul
peste 300 mg/m3, s-au înregistrat agravări de
bronşită. Detergenţii din ape reziduale provoacă
moartea peştilor, prin spuma formată, care întrerupe
contactul cu oxigenul dizolvat în apă la nivelul
bronhiilor. Au acţiuni şi asupra vegetaţiei acvatice.
Efectele de lungă durată se produc prin contact
cu poluanţii cu agresivitate medie, un timp
îndelungat, ce favorizează acumulări în organism,
producătoare de fenomene patologice.
6
 După efectele provocate, poluanţii se clasifică
în:

a) Poluanţi iritanţi pentru mucoasa oculară şi

aparatul respirator. Aceştia produc bronşită cronică,
emfizem pulmonar, astm bronşic, conjunctivite. Din
această categorie fac parte: pulberile netoxice, SO2,
NO2, O3, Cl2, NH3 etc. Numai SO2 peste 200 μg/m3
sau fumul peste 150 μg/m3 favorizează dezvoltarea
cancerului pulmonar, prin reducerea capacităţii de
apărare a aparatului respirator.

7
b) Poluanţi fibrozanţi ce produc modificări fibroase la
aparatul respirator. De exemplu: SiO2, oxizi de fier,
compuşi de Ca, Ba, ce apar în mediu industrial în
special.

c) Poluanţi asfixianţi ce împiedică oxigenarea

ţesuturilor organice. Astfel acţionează CO, formând
carboxihemoglobina stabilă. La peste 60%
hemoglobină blocată se produce moartea. H2S
produce mai întâi pierderea mirosului, apoi paralizia
centrilor respiratorii şi decesul.

8
d) Poluanţi sistemici ce pot provoca leziuni la
organe sau sisteme.
Plumbul afectează sistemul nervos.
Intoxicaţia apare peste 0,1- 0,2 mg Pb/dm3, putând
produce arieraţie mintală la copiii de 7- 12 ani.
Fluorul se acumulează în ţesutul osos,
provocând leziuni osoase şi tulburări metabolice.
Micşorează duritatea dinţilor la concentraţii de
peste 1,5 mg F/dm3. Peste 5 mg/dm3, apar
anchiloze articulare, luxaţii, fracturi, curbarea
oaselor lungi etc.

9
e) Poluanţii alergenici acţionează asupra căilor
respiratorii, producând alergii. Pot fi de origine
naturală (cum sunt polenul, unele insecte, fungi,
praful), sau industrială (diferite produse chimice,
farmaceutice, insecticide). Chiar deşeurile solide
industriale depuse în halde pot fi transportate sub
formă de vânt şi produc alergii în masă.
f) Poluanţi cu efecte mutagene şi teratogene.
Compuşii organocloruraţi, fosforici, mercurici,
fluorurile, NOx au astfel de efecte manifestate asupra
urmaşilor, cu riscul apariţiei de malformaţii sau
întârzieri mintale.

10
g) Poluanţii cancerigeni. Hidrocarburile, în special
cele policiclice aromate, ca benzopiren,
benzoantracen, benzofluoranten etc., rezultate din
procesele de ardere se volatilizează şi se
condensează apoi pe particule în suspensie, ce
pătrund cu aerul în aparatul respirator, producând
cancer pulmonar. Azbestul, Cr, Be, Ni, Se,
provenite din industrie acţionează asupra
plămânilor. Epoxizii, nitrozaminele α şi β, naftil-
amina de la fabricile de coloranţi, produc cancer de
vezică urinară.

11
 Efectele indirecte manifestate de unii poluanţi
se concretizează în:

❖ alterarea florei, faunei, reducerea radiaţiei

solare, scăzând luminozitatea, favorizarea
apariţiei ceţii; degradarea construcţiilor,
vopselelor, ţesăturilor etc.;

❖ miros neplăcut, creând stare de disconfort.

12
Efectele iradierii pot fi: somatice sau genetice.

Efectele somatice se manifestă:

❖ imediat, prin convulsii, lipsă de coordonare sau
chiar deces;
❖ cronic, sub formă de înnegrirea pielii, cataracte,
sterilitate la bărbaţi;
❖ întârziat, prin scăderea duratei de viaţă şi cancer
epiteliar (la medicii radiologi).

13
 Efectele genetice apar datorită perturbării
codului genetic la nivelul genelor, sau al
cromozomilor (distrugere, alterare de funcţii,
rearanjare de gene etc.). Se produc mutaţii la
generaţia imediat următoare sau la alte generaţii.

14