Definitie

Piroliza reprezintă descompunerea termică la temperatură ridicată şi în absenţa

oxigenului a compuşilor chimici şi în special a compuşilor organici din reziduuri. Datorită
structurării diferite a substanţelor organice din deşeuri, în urma pirolizei rezultă
substanţe combustibile gazoase, lichide şi solide. Scopul tratării reziduurilor prin piroliză
este în principal producerea de combustibili gazoşi sau lichizi, obţinându–se totodată
neutralizarea deşeurilor.

Principalele tipuri de piroliza

 piroliză de temperatură joasă (400-600°C) şi de temperatură medie (600-
1000° C);

 piroliză de temperatură foarte înaltă (peste 2000°C);

 piroliză în baie de săruri sau metale topite;

 piroliză sub vid;

Caracteristicile procesului de piroliza:

 se reduce volumul deseurilor la 40%, fata de 10-30% in cazul incinerarii;

 proportia gazelor de piroliza este de 10%-20% din cantitatea gazelor care

rezulta la incinerarea deseurilor, ceea ce este foarte important pentru
epurarea gazelor;

 din capacitatea energetica a deseurilor, 2/3( cca. 2000kcal/kg) este folosita

pentru functionarea instalatiilor, iar restul de 1/3 este disponibila pentru
utilizari ulterioare.

În urma procesului de piroliza rezulta:

 gaze de piroliza precum: hidrogen (H), bioxid de carbon (CO2), oxid de carbon
(CO), amoniac (NH3), acid sulfuric (H2SO4) si alti produsi;

 zgura – care contine componente nedegradabile pe baza de metale;

 apa;

 hidrocarburi.

Acest procedeu se deosebeste net de incinerare, prin prezenta in zgura a

metalelor sub forma neoxidata si prin producerea unor cantitati mai mari de
deseuri solide.
Folosind procesul de piroliza volumul deşeurilor se reduce considerabil şi se
transformă într-o formă ce face posibilă depozitarea fără impact semnificativ
asupra împrejurimilor.

In ceea ce priveste protectia mediului ambiant, trebuie analizate produsele

obtinute, adica zgura si gazele. In privinta deseurilor solide este necesara
cunoasterea mai profunda a compozitiei zgurii. Gazele care se formeaza in timpul
pirolizei sunt supuse unei spalari in atmosfera umeda, in scopul eliminarii partiale
a componentelor gazelor toxice. In acest scop se pot aplica tehnologiile folosite la
producerea de gaze de cocserii, care nu ridica probleme de protectia mediului
inconjurator, cu exceptia probabil a mirosurilor.

Apele de spalare trebuie supuse unei tratari suplimentare. Deci, prin

piroliza, ca si prin incinerare se realizeaza un proces termic prin care se distrug
reziduurile. Dar, in timp ce prin incinerare se efectueaza o exploatare termica,
utilizarea energiei reprezentand un scop ulterior, prin piroliza se urmareste mai cu
seama extractia de combustibil gazos si lichid. Ambele procedee trebuie sa tina
seama de cerintele mediului inconjurator, ca o prima conditie.

Piroliza are avantajul ca produsele obtinute pot fi stocate, desi

combustibilii gazosi au anumite limite de inmagazinare.

Trebuie precizat că:

-gazul de piroliză (sau gazele) este combustibil având în general o putere
calorifică inferioară cuprinsă între (7000 - 20 000 kJ/Nm3), sărac în oxizi de azot;

-fracţia uleioasă este combustibilă (20 000 - 32 000 kJ/kg); ea poate fi încărcată
cu produse ce au în componenţa lor sulf şi clor, fapt ce necesită o epurare înaintea
combustiei;

-cocsul poate fi ars, devenind o sursă de energie (15 000 - 22 000 kJ/kg), dar în
acelaşi timp partea minerală a sa se regăseşte sub formă de zgură ce va fi
eliminată şi stocată într-un depozit controlat.

Valoarea energetică a produselor obţinute şi gradul de extracţie depind atât

de condiţiile de presiune şi temperatură create în reactor cât şi de compoziţia
materiei prime utilizate (deşeurile).

Următoarele deşeuri fac obiectul procedeelor de piroliză: deşeuri plastice,

cauciucuri, uleiuri uzate, deşeuri organice din industria chimică, deşeuri menajere
(fracţii organice) etc.

Exemple de aplicare in lume

Ca metoda de valorificare a deseurilor menajere, piroliza este inca in faza
initiala de aplicare in Romania. In SUA si in Japonia s-au construit instalatii de
piroliza in care se incalzesc deseurile la cca. 7000 C intr-un recipient ermetic spre a
se obtine urmatorii patru compusi:

 gaz comparabil cu gazul de iluminat

  o parte condensabila in hidrocarburi

 carbune solid, din care se pot extrage uleiuri

 metale si sticla, fara alte alterari insemnate care pot fi recuperate.

Din punct de vedere energetic, reacţiile de piroliză sunt în ansamblu endoterme şi

au ca efect:

- eliminarea şi transformarea (neutralizarea) deşeurilor menajere şi a altor deşeuri,

ţinând seama de condiţiile mediului înconjurător

- reducerea în volum şi în greutate a deşeurilor ce se tratează

- producţia de combustibili gazoşi şi lichizi

- compoziţia şi calitatea produşilor rezultaţi în urma acestui procedeu de tratare termică

depind de calitatea deşeurilor prelucrate, dar şi de condiţiile de funcţionare şi de
exploatare a instalaţiei de piroliză

- cu instalaţii adecvate, unele produse pot fi separate şi valorificate integral drept

combustibil sau materie primă pentru industria chimică

Avantaje si dezavantaje
Tehnologia de neutralizare prin piroliza are unele avantaje ca de exemplu:

 nivelul de temperatura poate fi foarte strict controlat şi deplasat în limite largi;

 prin controlul echilibrelor chimice, prin nivelul de temperaturi şi prin regimul

gazodinamic se poate reduce substanţial emisia de noxe (praf, produse sulfurice,
produse clorice, metale grele, etc);

 se pot obţine valorificabile energetic şi tehnic (abur, curent electric, păcură,

metale);

 se pot trata şi cantităţi relativ mici de deşeuri;

 metalele grele sunt mult mai uşor reţinute în cenuşa ce rezultă la piroliză, decât în
cea de la incinerare;

 procesul este neutru din punctul de vedere al emisiilor de CO2.

Principalele dezavantaje ale acestei metode de neutralizare sunt următoarele:

 costul procedeului este destul de ridicat;

 deoarece este endotermic, o cantitate considerabilă de input de energie de intrare
este necesară pentru a atinge temperaturile ridicate necesare pentru a volatiliza
compuşii organici;

 randamentul procesului de recuperare a energiei din deşeuri prin piroliză este

mult mai redus decât la incinerare.

Intrucat si incinerarea si piroliza prelucreaza aceleasi produse cu continut

identic, in ambele cazuri produsii finali de combustie sunt dioxidul de carbon si
apa. Lantul chimic al celor doua procedee se diferentiaza prin parcursul efectuat,
datorita caruia plecand de la un punct dat se ajunge la un scop determinat.
Randamentul global al procedeului in intregime, va trebui sa permita determinarea
sistemului care prezinta cele mai mari avantaje, tinandu-se seama si de
constructia instalatiilor.

Concluzii
La modul general, prin piroliza unei tone de deşeuri menajere se pot obţine
aproximativ:

 cca. 200 kg gaze de piroliză

 cca 170 kg păcură

 cca. 120 kg metale

 cca. 50 kg sticlă

 33% sunt alte reziduuri solide, care se refolosesc în reacţiile ulterioare.

Interesul pentru piroliza deşeurilor a început la sfârşitul anilor 1960. Acesta se

baza pe raţionamentul ca deşeurile municipale solide cu conţinut organic de 60%
sunt o materie primă foarte potrivită. La mijlocul anilor 1970, interesul pentru
piroliza ca metoda de producere a energiei a atins apogeul. Imediat, însă, o
combinaţie de probleme tehnice şi calcule economice eronate asociate cu piroliza
deşeurilor au dus la o scădere drastică a interesului şi aşteptărilor pentru
tehnologie. Lipsa de interes persista, dar cu toate acestea, în prezent, procesul
poate genera combustibil asemănător motorinei din deşeuri plastice sau
combustibili din biomasa.
Schema unei statii de piroliza a deseurilor solide