Hidrogen

Hidrogenul este elementul chimic în tabelul periodic al elementelor cu

simbolul H și numărul atomic 1. Este un gaz ușor inflamabil, incolor, insipid, inodor, iar în
natură se întâlnește mai ales sub formă de moleculă diatomică, H2. Având masa
atomică egală cu 1,00794 u.a.m., hidrogenul este cel mai ușor element chimic. Etimologic,
cuvântul hidrogen este o combinație a două cuvinte grecești, având semnificația de „a
produce apă”.
Hidrogenul elementar este principala componentă a Universului, având o pondere de 75%
din masa acestuia. În starea de plasmă, se găsește ca element majoritar în
alcătuirea stelelor. Hidrogenul elementar este foarte puțin răspândit pe Pământ.
Pentru necesități industriale există diferite procedee de producere, puse la punct din
punct de vedere tehnologic sau aflate în fază de laborator. Hidrogenul poate fi obținut
prin electroliza apei, procesul necesitând costuri mai mari decât cel de producere prin
procesarea gazelor naturale.
Cel mai răspândit izotop al hidrogenului este protiul, care este alcătuit dintr-un
singur proton în nucleu și un electron în învelișul electronic. În compușii ionici poate avea
sarcină negativă (anion cunoscut sub numele de hidrură, H-) sau sarcină pozitivă
H+ (hidron). Hidrogenul formează compuși chimici cu majoritatea elementelor
din sistemul periodic și este prezent în apă și în mulți dintre compușii organici. Are un rol
important în reacțiile acido-bazice, acestea bazându-se pe schimbul de protoni între
molecule. Fiind singurul atom pentru care soluția analitică a ecuației lui Schrödinger este
pe deplin cunoscută, prezintă un rol major în fundamentarea teoriei mecanicii cuantice.
Hidrogenul este un gaz puternic reactiv și își găsește aplicații datorită capacității sale
chimice de reducător. Hidrogenul se folosește în industria petrochimică la
producerea benzinelor, în industria chimico-alimentară pentru
hidrogenarea grăsimilor (de exemplu producerea margarinei), în prelucrările mecanice
ale metalelor și în tratamentul termic al acestora
Hidrogenul a fost testat pentru folosirea alternativă în vehiculele echipate cu motoare
cu ardere internă. Avantajul său principal constă în faptul că este ecologic, din arderea
sa rezultând vapori de apă. Dezavantajele constau în pericolul mare de explozie,
dificultatea stocării în vehicule și lipsa unei infrastructuri de stații de alimentare cu
hidrogen. Poate fi folosit pentru producerea directă a electricității, prin
intermediul pilelor de combustie.
In anul 2019 a fost descoperit primul compus format în univers la cca 300.000 ani
după Big Bang, ionul hidrură de heliu (HeH+) (în engleză „helium hydride ion”). Este o
combinație între un atom de heliu și un proton (atom de hidrogen fără electroni).
Descoperirea s-a făcut ajutorul observatorului astronomic SOFIA (Stratospheric
Observatory for Infrared Astronomy, plasat în stratosferă, o cooperare germano-
americană) în nebuloasa planetară NGC 7027.

Hidrogenul gazos (în stare de moleculă diatomică) este extrem de inflamabil și la

presiune atmosferică se aprinde în aer la concentrații volumetrice cuprinse între 4% și
75%, iar în contact cu oxigenul pur între 4,65% și 93,9%. Limitele între care apare
detonația sunt între 18,2% și 58,9% în aer, respectiv între 15% și 90% în
oxigen. Variația entalpiei în urma combustiei (puterea calorifică, căldura de ardere) este
de −286 kJ/mol:
Amestecul dintre oxigen și hidrogen în diferite proporții este exploziv. Hidrogenul se
autoaprinde și explodează în contact cu aerul în intervalul de concentrații cuprins între
4% și 75%, temperatura de autoaprindere fiind de 560 °C.[24] Flacăra unui amestec pur
hidrogen-oxigen emite radiații ultraviolete invizibile cu ochiul liber.
H2 reacționează cu toate elementele oxidante. Acesta poate reacționa spontan și violent
la temperatura camerei cu clorul și fluorul, formând HCl și HF.
Anual se înregistrează un consum mondial de hidrogen de peste 500 miliarde metri cubi
normali în diverse scopuri și în diferite domenii. În afara utilizării ca reactant,
hidrogenul are multe aplicații în inginerie și fizică. Se utilizează la sudură, iar datorită
bunei conductivități termice este folosit ca agent de răcire în generatoare
electrice din centralele electrice. H2  lichid are un rol important în cercetările
din criogenie, inclusiv în studiile legate de superconductivitate. Molecula de hidrogen,
având o densitate de 15 ori mai mică decât cea a aerului, a fost întrebuințată drept gaz
portant pentru baloane și dirijabile. De asemenea, este materie primă în diverse
tehnologii: de reducere a minereurilor, de fabricare a amoniacului și în procedeele de
hidrogenare. Hidrogenul are aplicații și în industria automobilelor, chimică, aerospațială și
de telecomunicații. Izotopii hidrogenului au aplicații specifice. Deuteriul din compoziția
apei grele este utilizat în reacțiile de fisiune nucleară ca moderator pentru încetinirea
neutronilor. Compușii acestuia se folosesc în cadrul studiilor ce urmăresc efectele
reacțiilor izotopice. Tritiul, produs în reactoarele nucleare, se folosește în producerea
bombelor cu hidrogen, în marcare izotopică și ca sursa de iradiere
pentru vopselele fosforescente.
H2 se obține în urma unor metabolisme anaerobe și este produs de
anumite microorganisme, de obicei prin cataliza enzimelor ce conțin fier sau nichel. Cu
ajutorul acestor enzime, numite hidrogenaze, se obține hidrogen în urma procesului
de fotosinteză. Gena introdusă ajută frunza să descompună molecula de apă în
elementele componente. Algele folosite sunt plante unicelulare care produc, în mod
natural, cantități mici de hidrogen în timp ce își extrag energia necesară din lumina
Soarelui. David Tiede, unul dintre inventatorii acestei metode, afirmă că algele produc
hidrogen ca să se apere de radicalii liberi rezultați în urma fotosintezei, care altfel le-
ar oxida părți vitale ale celulei. Dar, dacă hidrogenaza este stimulată chimic și dacă
algele sunt plasate în recipiente de sticlă și expuse luminii solare, ele produc mai mult
hidrogen, iar acesta poate fi recoltat, iar apoi îmbuteliat cu ajutorul
unei pompe. Profesorul Thomas Rauchfuss, de la Universitatea din Illinois, cel care a
propus tipul exact de proteină sintetică necesar procesului, a declarat: „Cultivarea
algelor modificate genetic, în care s-a introdus proteina sintetică, s-a dovedit a fi
extrem de stabilă. Algele nu degenerează și nu revin la specia anterioară. Procesul are o
mulțime de beneficii în comparație cu obținerea altor plante din care se
extrag biocombustibili. Algele pot fi crescute în recipiente transparente plasate
în deșert sau pe acoperișul caselor. Ele nu au nevoie de teren și nu intră în competiție cu
producția de alimente”. La unele specii de alge, cum ar fi Chlamydomonas
reinhardtii sau cyanobacteria, la întuneric, protonii și electronii sunt reduși pentru a
forma H2 gazos cu ajutorul hidrogenazei în cloroplast.