Rubidiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Rubidiul este un element chimic notat cu simbolul Rb
și care are numărul atomic 37. Rubidiul este un metal Rubidiu
alcalin moale, de culoare alb-argintie; în stare
elementară este foarte reactiv, cu proprietăți similare
altor metale alcaline, precum oxidarea rapidă în aer.
Rubidiul natural este un amestec izotopic: 85Rb,
singurul izotop stabil, cu o concentrație de 72%. Restul
procentelor, de 28% reprezintă izotopul radioactiv 87Rb
ce are timpul de înjumătățire de 49 miliarde de ani - mai
mult de 3 ori vârsta estimată a Universului.
Kripton ← Rubidiu → Stronțiu
Chimiștii germani Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff K Rb
37
descoperă rubidiul in 1861 datorită metodei Rb
spectroscopiei atomice.[1] Cs

Compușii rubidiului au diverse aplicații chimice și Tabelul complet • Tabelul extins

electronice. Rubidiul metalic este vaporizat ușor, având Informații generale
un spectru de absorbție bun și fiind utilizat în Nume, Simbol, Număr Rubidiu, Rb, 37
manipularea atomilor prin laser. Serie chimică Metal alcalin
Grupă, Perioadă, Bloc 1, 5, s
Acest metal nu este cunoscut ca având o funcție vitală Densitate 1,532 kg/m³
pentru organisemele vii. Cu toate acestea, a fost Culoare alb, argintiu
Număr CAS 7440-17-7
observat faptul că rubidiul ionic este asimilat de
Proprietăți atomice
organisme similar ionului de potasiu, fiind asimilat activ
Masă atomică 85,4678 u
de către celulele vegetale și animale datorită încărcăturii
Rază atomică 248 pm
similare. Rază de covalență 220±9
Rază van der Waals 303 pm
Configurație electronică [Kr] 5s1
Cuprins Electroni pe nivelul de
energie
2, 8, 18, 8, 1

Istoric Număr de oxidare +1, −1

Oxid bazic
Structură atomică Structură cristalină cubică
Izotopi Proprietăți fizice
Proprietăți Fază ordinară solid
Proprietăți fizice Punct de topire 39.31 °C (102.76
°F), 312.46 K
Proprietăți chimice 688 °C (1270 °F),
Punct de fierbere
961 K
Compușii elementului
Informații diverse
Compuși organici
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune
Răspândire normale dacă nu s-a specificat altfel.

Producere Modifică text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title

=Rubidiu&action=edit&section=0)
Preparare în laborator
 Producere la scară industrială
Utilizare
Medicină
Alte aplicații
Rolul elementului în biologie
Măsuri de protecție chimică
Toxicitate
Note
Bibliografie
Vezi și
Legături externe

Istoric
Rubidiul a fost descoperit îm 1861 de către chimiștii germani Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff.
Numele provine din latinul rubidus.[2]

Structură atomică

Izotopi

Proprietăți

Proprietăți fizice

Proprietăți chimice
În oxigen rubidiul arde formînd superperoxid:

4Rb + O2 = 2Rb2O

La temperaturi obișnuite sau la o mică încălzire rubidiul reacționează cu azotul, siliciul, sulful, halogenii
și alte nemetale:

6Rb + N2 = 2Rb3N
2Rb + H2 = 2RbH
2Rb + Cl2 = 2RbCl (se autoinflamează)

Rubidiul reacționează intens cu acizii minerali:

2Rb + 2HBr = 2RbBr + H2

Intens reacționează cu apa. Hidrogenul, care se degajă se autoinflamează:

2Rb + 2H2O = 2RbOH + H2

Rubidiul se dizolvă în amoniac lichid:

2Rb + NH3 = Rb2NH + H2

Oxidul de rubidiu este un oxid bazic. El poate fi primit pe cale indirectă:

RbO2 + 3Rb = 2Rb2O

El reacționează intens cu acizii, oxizii acizi și amfoteri:

Rb2O + H2O = 2RbOH

Rb2O + H2SO4 = Rb2SO4 + H2O

Hidroxidul de rubidiu este o bază puternică, bine solubilă în apă. El reacționează cu oxizii acizi și
amfoteri, acizii, sărurile metalelor grele și de amoniu, cu unele nemetale și a.

6RbOH + 3Br2 = 5RbBr + RbBrO3 + 3H2O (RbOH fierbinte)

2RbOH + CO2 = Rb2CO3 + H2O
3RbOH + Cr(OH)3= Rb3[Cr(OH)6]
2RbOH + ZnO = Rb2ZnO2 + H2O (la topire)
2RbOH + (NH4)2CO3 = Rb2CO3 + 2NH3 + 2H2O
3RbOH + FeCl3 = Fe(OH)3 + 3RbCl

Sărurile de rubidiu sunt substanțe stabile, ionice, bine solubile în apă. În soluțiile apoase ele disociază
complet. Ionul de rubidiu nu hidrolizează. Cu toate acestea, unii compuși ai rubidiului totuși hidrolizează
în apă. Acestea sînt sărurile acizilor slabi, hidrura de rubidiu, superperoxidul de rubidiu, nitrura, fosfura
și a.:

RbH + H2O = RbOH + H2

Rb3N + 3H2O = 3RbOH + NH3
2RbO2 + 2H2O = 2RbOH + H2O2 + O2

Ionul de rubidiu nu formează anioni complecși.

Compușii elementului

Compuși organici

Răspândire

Producere

Preparare în laborator

Producere la scară industrială

Utilizare

Medicină

Alte aplicații

Rolul elementului în biologie

Măsuri de protecție chimică

Toxicitate

Note
1. ^ Kirchhoff, G.; Bunsen, R. (1861). „Chemische Analyse durch Spectralbeobachtungen”.
Annalen der Physik und Chemie. 189 (7): 337–381. Bibcode:1861AnP...189..337K (http://ad
sabs.harvard.edu/abs/1861AnP...189..337K). doi:10.1002/andp.18611890702 (https://doi.or
g/10.1002%2Fandp.18611890702).
2. ^ Weeks, Mary Elvira (1932). „The discovery of the elements. XIII. Some spectroscopic
discoveries”. Journal of Chemical Education. 9 (8): 1413–1434.
Bibcode:1932JChEd...9.1413W (http://adsabs.harvard.edu/abs/1932JChEd...9.1413W).
doi:10.1021/ed009p1413 (https://doi.org/10.1021%2Fed009p1413).

Bibliografie
Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică
Română, 1974, p 423

Vezi și
Tabelul periodic al elementelor

Legături externe
ro Rubidiul pe sistemul-periodic.go.ro (http://www.sistemul-periodic.go.ro/elemente/rb.htm)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rubidiu&oldid=12375522

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 11 septembrie 2018, ora 13:15.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.