Alex Mihai Stoenescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alex Mihai Stoenescu (n. 2 octombrie 1953, București)

este un istoric, scriitor și politician român. Alex Mihai Stoenescu
Date personale
Născut 2 octombrie 1953 (67 de ani)
Cuprins Cetățenie România
Ocupație jurnalist
Date biografice istoric
Colaborator al Securității politician
Activitate
Activitate politică
Partid politic PCR
Scrierile istorice Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=Alex_Mihai_Stoenescu&action=edit&section=
Lucrări publicate 0)
Istorie
Beletristică
Referințe
Bibliografie
Lectură suplimentară
Legături externe

Date biografice
Alex Mihai Stoenescu, fiul lui Ioan și Susula Catina, s-a născut la data de 2 octombrie 1953, la București într-o
familie de intelectuali cu tradiție militară. Tatăl său, inginer și ofițer de aviație cu studii la Charlottenburg, îi
impune un regim de viață sever, de educație germană, din care nu lipsesc lectura organizată (curente literare,
genuri, specii) și preocuparea pentru istorie. A absolvit Facultatea de Utilaj Tehnologic din București (1978).
Conform propriilor declarații, în anul 1999 nu absolvise vreo facultate de istorie și nu deținea "o diplomă de
istoric" sau un "carton".[1]

Din 1979 începe să scrie proze scurte, care nu văd însă lumina tiparului.

La data de 15 iulie 1987, ca urmare a serviciilor aduse Securității, Stoenescu a devenit membru al Partidului
Comunist.[2]

După Revoluția din 1989 Stoenescu a părăsit Partidul Comunist ceea ce i-a înlesnit o scensiune rapidă în
funcții de încredere:

1991 - A fost numit secretar general de redacție la „Viitorul românesc", revista literară a
Asociației Foștilor Deținuți Politici din România;
1992 - Consilier de presă al Ministrului Apărării, șeful Biroului de informare internațională din
M.Ap.N.
 1997 - Subsecretar de stat în guvern (Departamentul Informațiilor Publice)
1997-1998 - Șeful Direcției de Relații Publice a Armatei.

De asemenea, a îndeplinit funcția de director general-adjunct al Teatrului Național „I.L. Caragiale" din
București (2003-2004). Este realizatorul documentarului istoric de televiziune „Nașterea unei națiuni". În anul
2006, a fondat Centrul de Istorie a Românilor „Constantin C. Giurăscu”.

Colaborator al Securității
Ca urmare a solicitării Directorului IRRD, Claudiu Iordache, CNSAS a inițiat în 2007 investigarea
apartenenței lui Stoenescu la structurile fostei Securități din timpul regimului comunist.[3] CNSAS a răspuns
solicitării Directorului IRRD, prin „Nota de constatare a Direcției Investigații CNSAS” Nr.
DI/I/3164/14.10.2009, prin care este recunoscută calitatea lui A.M. Stoenescu de colaborator al Securității.
„Recrutat înainte de Revoluție sub numele conspirativ „Gavrilescu Adrian”, istoricul Alex Stoenescu a primit
bani de la Securitate”.[4][5] Din datele Notei de constatare CNSAS, rezultă că sub numele de cod „Gavrilescu
Adrian”, în calitatea sa de colaborator al Securității, Stoenescu a furnizat din 1984 în 1987 nu mai puțin de 70
de note informative.[6] Conform dosarului CNSAS, calitățile sale de informator sunt elogiate de superiorii
ierarhici. Astfel, în data de 1 februarie 1986, căpitanul Sasu Dan, din Direcția a 2-a a Departamentului
Securității Statului, raportează despre Stoenescu:

„În perioada care a trecut de la recrutare, informatorul a desfășurat o activitate informativă

corespunzătoare, desfășurată cu pricepere și pasiune, concretizată în 43 de informații
scrise".[7] Același căpitan Sasu Dan, un an mai târziu, îi reconfirmă lui Stoenescu calitățile de
informator: „...Deosebit de dotat pentru activitatea de culegere de informații, cu spirit de
inițiativă și multă promptitudine în îndeplinirea sarcinilor trasate".[8]

Stoenescu a declarat că această colaborare cu Securitatea s-a rezumat doar la expertize tehnice, efectuate în
1984, pe când lucra ca subinginer la o întreprindere din Băneasa.[9] De altă părere este fostul redactor al
postului de radio "Europa Liberă" Neculai Constantin Munteanu, care afirmă în baza notelor informative scrise
de Stoenescu, faptul că în trei ani de colaborare acesta a produs o sută de rapoarte, în a căror arie de interes se
aflau și cei care comentau la locul de muncă știri difuzate la Radio Europa Liberă. Tot Munteanu descrie
contribuția lui Stoenescu la prinderea unui individ care fotografia cozile la diferite magazine. Fotograful turnat
pentru că imortaliza cozi la carne, despre care Alex a dat relații la IGM, a fost anchetat și trimis instanță, acuzat
că intenționa să expedieze fotografiile la Europa Liberă. În același articol, intitulat Top 5: Cei mai scârboși
informatori, publicat de Munteanu la Europa Liberă, Alex Stoenescu este plasat pe locul 1 în acest top
personal, cu următoarea descriere: Locul 1. Alex Mihai Stoenescu. Seriozitate, pricepere, pasiune, vigilență,
patriotism fierbinte, disponibilitate totală și dotare deosebită pentru culegere de informații sunt câteva din
superlativele Securității la adresa informatorului Alex.[10]

La data de 25.09.2012, Curtea de Apel București a constatat[11] calitatea lui Alexandru Mihai Stoenescu de
colaborator al Securității, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat[12] acest lucru prin Decizia nr.
1677/1.04.2014 respingând recursul înaintat de acesta.

Activitate politică
În anul 1999, Stoenescu s-a aflat printre fondatorii Uniunii Forțelor de Dreapta și vice-președinte al acestei
uniuni, de unde, în urma insuccesului la alegeri, a demisionat[13] în august 2000 pentru a se înscrie în PNL.[14]
Pentru o scurtă perioadă de timp (octombrie 2006-martie 2007) a fost primvice-președinte, responsabil cu
doctrina, al Partidului Noua Generație - Creștin Democrat, un partid politic de dreapta, creștin, naționalist și
conservator, înființat la 20 martie 1999 de către un grup de 17 tineri licențiați în științe politice și juridice. La 10
ianuarie 2004, președinția partidului a fost preluată de George Becali[15], care l-a numit pe Stoenescu în grupul
de istorici însărcinați să scrie „istoria adevărată a României”[16]. În noiembrie 2007 Stoenescu, l-a abandonat
pe Becali, împreună cu un grup de membri.[17]

Scrierile istorice
Stoenescu s-a remarcat, în activitatea sa de istoric, ca un autor disputabil, chiar negaționist. Profesorul Michael
Shafir l-a descris drept „antisemit notoriu”.[18][19] Istoricul Florin C. Stan consideră că „...Abordarea
(holocaustului evreiesc) este marcată însă, pe alocuri, de parti-pri-uri și înserarea unor păreri personale (...) În
nu puține contribuții sinecdoca este la ea acasă (...) Lucrarea lui Alex Mihai Stoenescu, Armata, Mateșalul și
evreii [20] a fost criticată, între altele, pentru „afirmații globalizante” privind „vinovăția” evreilor...”.[21]

Lucrări publicate

Istorie
"Armata, mareșalul și evreii", 1998 (ediția I), 2010 (ediția a II-a), Editura RAO;
"Istoria loviturilor de stat din România", Vol. I - "Revoluție și francmasonerie", 2001 (ediția I),
2006 (ediția a II-a), 2010 (ediția a III-a), Editura RAO;
"Istoria loviturilor de stat din România", Vol. II - "Esecul democrației române", 2001 (ediția I),
2002 (ediția a II-a), 2010 (ediția a III-a), Editura RAO;
"Istoria loviturilor de stat din România", Vol. III - "Cele trei dictaturi", 2002 (ediția I), 2010 (ediția
a II-a), Editura RAO;
"Istoria loviturilor de stat din România", Vol. IV, part 1 - "Revoluția din Decembrie 1989 - o
tragedie românească", 2004 (ediția I), 2006 (ediția a II-a), 2012 (ediția a III-a), Editura RAO;
"Istoria loviturilor de stat din România", Vol. IV, part 2 - "Revoluția din Decembrie 1989 - o
tragedie românească", 2005 (ediția I), 2006 (ediția a II-a), 2012 (ediția a III-a), Editura RAO;
"Dinastia Brătianu", 2002, Editura RAO;
"Interviuri despre revoluție", 2004 (Ediția I), 2012 (Ediția a II-a), Editura RAO;
"Afacerea Carol:intrigi și iubiri", 2004, Editura Lumea Magazin;
"Din culisele luptei pentru putere. 1989-1990: prima guvernare Petre Roman", 2006 (Ediția I),
2007 (Ediția a II-a), Editura RAO;
"De la regimul comunist la regimul Iliescu", Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai
Stoenescu, 2008 (Ediția I), 2009 (Ediția a II-a), Editura RAO;
"România postcomunistă: 1989-1991", 2008, Editura RAO;
"În sfârșit, adevărul...", Generalul Victor Atanasie Stănculescu în dialog cu Alex Mihai
Stoenescu, 2009, Editura RAO;
„Cronologia evenimentelor din decembrie 1989”, 2009, Editura RAO[22]
„Istoria Olteniei”, 2011, Editura RAO[23]
"Introducere în studiul istoriei (Tratat de istoriografie)", Vol. 1, 2013, Editura RAO;
"Mari olteni", 2014, Editura RAO;
"Țiganii din Europa și din România", 2015, Editura RAO;

Beletristică
Drumul Olandei (1991);
 Câinii regăsiți (1992);
Patimile Sfântului Tommaso D'Aquino (1995);
Misiunea dominicană (1997);
Noaptea incendiului (2000).

Referințe
1. ^ Marius Tuca Show. „23.09.1999 - Despre PRM din perspectiva UFD, si invers - minutul 37:15”
(https://www.youtube.com/watch?v=2MaRHDE6_3g). Accesat în 26 aprilie 2019.
2. ^ Raport ce privește pe "Gavrilescu Adrian" din 04.08.1987, întocmit și semnat olograf de cpt.
Sasu Dan, Dir. 2, Serv. 1, Bir. 2, Aprobată de col. Alexandru, Dir. 2, din Nota de constatare
C.N.S.A.S., Direcția Investigații, Nr. DI/I/3164/14.10.2009, în Caietele Revoluției, loc.cit.
3. ^ Adresa C.N.S.A.S. Nr. P1200/07, din 21 decembrie 2010, în Caietele Revoluției, p. 57,
Editura IRRD, Nr. 1 (33)/ 2011, (ISSN 1841-6683).
4. ^ Cristian Andrei, în ziarul Puterea, 12 decembrie 2010 (http://www.puterea.ro/news13111/EXC
LUSIV-Recrutat-inainte-de-Revolutie-sub-numele-conspirativ-%E2%80%9CGavrilescu-Adria
n%E2%80%9D-istoricul-Alex-Stoenescu-a-primit-bani-de-la-Securitate.htm/)
5. ^ Jipa, Roxana: Alex Mihai Stoenescu, turnătorul plătit care voia să ajungă ofițer, 14 decembrie
2010, Kamikazeonline.ro (http://www.kamikazeonline.ro/2010/12/alex-mihai-stoenescu-turnator
ul-platit-care-voia-sa-ajunga-ofiter/).
6. ^ Nota de constatare C.N.S.A.S., Direcția Investigații, Nr. DI/I/3164/14.10.2009, în Caietele
Revoluției (ISSN 1841-6683), Nr. 1 (33)/ 2011, Editura IRRD, pp. 58-65
7. ^ Notă de analiză a informatorului „Gavrilescu Adrian” din 01.02.1986, op. cit.
8. ^ Notă de analiză a informatorului „Gavrilescu Adrian” din 10.06.1987, întocmită și semnată
olograf de ctp. Sasu Dan, Dir. 2, Serv. 1, Bir. 2, aprobată de lt. colonel Deaconu Ioan, Dir. 2,
Serv. 1, șef serviciu și de col. Alexandru, Dir. 2, din Nota de constatare C.N.S.A.S., Direcția
Investigații, Nr. DI/I/3164/14.10.2009, în Caietele Revoluției, Nr. 1 (33)/ 2011, Editura IRRD, p.
65
9. ^ Corlatan, Mirela: Alex Stoenescu se prezinta: sursa „Gavrilescu", în Cotidianul.ro (http://www.
cotidianul.ro/alex_stoenescu_se_prezinta_sursa_gavrilescu-17401.html/), 1 noiembrie 2006
10. ^ Neculai Constantin Munteanu - Top 5: Cei mai scîrboși informatori (http://www.europalibera.or
g/content/article/24378231.html), 01 noiembrie 2011, Radio Europa Liberă
11. ^ Curtea de Apel BUCUREȘTI - Informații dosar (http://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id
_dosar=200000000251596&id_inst=2)
12. ^ Detalii dosar - Înalta Curte de Casație și Justiție a României (http://www.scj.ro/1094/Detalii-do
sar?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=200000000251596)
13. ^ "Alex Stoenescu se inscrie in PNL" (http://www.ziua.net/display.php?data=2000-08-14&id=48
571), Ziua, 14 august 2000
14. ^ "Mare agitatie in PNL" (http://www.ziua.net/display.php?data=2000-08-17&id=48748), Ziua,
17 august 2000
15. ^ „Gigi Becali, colindat pe „euroi"" (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/423122/Gigi-Becali-c
olindat-pe-quoteuroiquot/), Evenimentul Zilei, 16 decembrie 2006
16. ^ „Elita lui Gigi", Cotidianul, 13 septembrie 2006, http://www.cotidianul.ro/elita_lui_gigi-
15452.html
17. ^ "Gigi Becali rămâne singur in Palat", Evenimentul Zilei, 20 noiembrie 2007,
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/468842/Gigi-Becali-ramane-singur-in-Palat/
18. ^ Shafir, Michael (2008). „From Historical to "Dialectical" Populism: The Case of Post-
Communist Romania”. Canadian Slavonic Papers. Informa UK Limited. 50 (3–4): 425–470.
doi:10.1080/00085006.2008.11092591 (https://doi.org/10.1080%2F00085006.2008.11092591).
ISSN 0008-5006 (https://www.worldcat.org/issn/0008-5006). „Nor had he (unlike Becali)
admitted into the party's ranks members of the New Right Group (who openly display
Codreanu's portrait on T-shirts) or notorious anti-Semites of the Hogea and Stoenescu sort.”
19. ^ Shafir, Michael (2012). „Polls and Antisemitism in Post-Communist Romania” (http://web.ceu.
hu/jewishstudies/jsa.pdf#page=70) (PDF). Journal for the Study of Antisemitism. 4 (#2): 387–
422. Accesat în 24 octombrie 2019. „When the list of PNG candidates for the 2007 European
Parliament elections was released, it included “historian” Alex Mihai Stoenescu and former
PRM parliamentary deputy Vlad Hogea. Both are notorious antisemites and Holocaust deniers
and/or trivializers; Hogea is also on record for racist positions targeting the Roma.”
20. ^ Stoenescu, Alex Mihai: Armata, Mateșalul și evreii. Cazurile Dorohoi, București, Iași, Odessa,
ed. I-a, București, RAO, 1998 și ed. a II-a revizuită și adăugită, 2010, care cuprinde un capitol
nou, Cap.XI: Între negaționism și propagandă sovietică, (pp. 680-789), unde răspunde la
criticile aduse.
21. ^ Stan, Florin C.: Situația evreilor din România între anii 1940-1944, pp. 27-28, Cluj-Napoca,
ed. Argonaut, 2012.
22. ^ Lansare eveniment: Cronologia evenimentelor din decembrie 1989, de Alex Mihai Stoenescu
- Cultura (http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-6565833-lansare-eveniment-cronologia-eveniment
elor-din-decembrie-1989-alex-mihai-stoenescu.htm), 26 noiembrie 2009, D. S., HotNews.ro,
accesat la 30 iunie 2012
23. ^ Alex Mihai Stoenescu lansează cartea „Istoria Olteniei“ la Slatina (http://www.adevarul.ro/loca
le/slatina/Alex_Mihai_Stoenescu_lanseaza_cartea_-Istoria_Olteniei-_la_Slatina_0_57654247
4.html), 21 octombrie 2011, Mihaela Lăutărescu, Adevărul, accesat la 30 iunie 2012

Bibliografie
Oprea, Marian (2004). Conspirația Securității. București: Lumea Magazin. ISBN 973-86853-3-
8.

Lectură suplimentară
Michael Shafir, "Rotten Apples, Bitter Pears: An Updated Motivational Typology of Romania's
Radical Right’s Anti-Semitic Postures in Post-Communism" (http://www.jsri.ro/new/?download=
21_michael_shafir.pdf), Journal for the Study of Religions and Ideologies, 7, 21 (Winter 2008).
Michael Shafir, "Deflective Negationism of the Holocaust in Postcommunist East-Central
Europe (Part 1): The Germans Did It Alone (A)" in East European Perspectives, 2002, Vol. 4,
No. 18
Michael Shafir, Between Denial and "Comparative Trivialization": Holocaust Negationism in
Post-Communist East Central Europe (http://sicsa.huji.ac.il/shafir19.htm), Jerusalem, The
Hebrew University of Jerusalem, The Vidal Sasoon InternationalCenter for the Study of
Antisemitism, ACTA no. 19, 2002, 83pp. (ISSN 0792-9269) [ Între negare și trivializare prin
comparație: Negarea Holocaustului în țările postcomuniste din Europa Centrală si de Est, Iași,
Polirom, 2002, 158 pp. (ISBN 973-681-138-7)]

Legături externe
"Astăzi e ziua ta...": Alex Mihai Stoenescu (http://jurnalul.ro/vechiul-site/calendar/astazi-e-ziua-t
a-alex-mihai-stoenescu-104427.html), 2 octombrie 2007, Ramona Vintila, Jurnalul Național
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alex_Mihai_Stoenescu&oldid=13634245

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 septembrie 2020, ora 00:47.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.