Castelul Charlottenburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Castelul Charlottenburg este un castel care a aparținut foștilor

regi ai Prusiei și apoi împărați germani. Castelul se află în
cartierul Charlottenburg din sectorul Charlottenburg-
[1] [2]
Wilmersdorf, Berlin , Germania. . După abolirea monarhiei,
castelul se află în îngrijirea Fundației prusace pentru întreținerea
castelelor și grădinilor din Berlin-Brandenburg.

Castelul Charlottenburg
Cuprins
Istoric
Astăzi
Literatură
Legături externe
Note

Istoric
Intrarea în palatul Charlottenburg pe timp
de noapte
Castelul a fost construit în anul 1696, pentru Sophie Charlotte de
Hanovra, soția lui Frederic al III-lea, Prinț Elector de
Brandenburg, ca reședință de vară. Pe atunci era situat la
7 km de Berlin.

Prințul l-a însărcinat pe arhitectul Johann Arnold Nehring

cu construirea lui, dar acesta moare la câteva luni de la
începerea lucrărilor. Munca lui fiind continuată de Martin
Grünberg. Castelul era pe atunci mult mai mic. El a fost
extins spre sud de Andreas Schlüter. După încoronarea lui
Friedrich III ca rege al Prusiei, s-a continuat cu extinderea
castelului. Eosander von Göthe continuă construcția Palatul Charlottenburg, Orangerie
castelului, clădirea având acum trei aripi. Castelul fusese
inițial denumit Lützenburg, după satul din apropiere. El va fi redenumit, în anul 1705, Charlottenburg, după
soția regelui, la moartea acesteia. Între anii 1709 - 1712, clădirii i se vor aduce o serie de îmbunătățiri, printre
care construcția capelei și cupolei. În timpul domniei următorului rege prusac, Friedrich Wilhelm I, „Regele
Soldat”, care a dus o politică administrativă de reducere a cheltuielilor statului, castelul este complet neglijat. O
parte din castel a fost dăruit de rege ca material de construcție pentru o școală [3]. Restul a fost folosit doar în
scopuri diplomatice - e.g., aici se încheie o înțelegere cu George I al Regatului Unit. După moartea regelui
soldat, castelul va fi din nou refăcut de fiul lui, Frederic cel Mare, care va folosi castelul ca reședință, în
amintirea bunicii sale. Tot în timpul domniei sale va fi terminat castelul Sanssouci din Potsdam.
Forma în care se află castelul azi se datorește regelui Friedrich Wilhelm II.
Castelul a fost refăcut după distrugerile suferite din timpul războiului. El este
organizat ca un muzeu, aici fiind expuse o serie de opere de artă de valoare [4]. O
copie a părții centrale a castelului se poate admira la expoziția internațională din
1904 în St. Louis, SUA.

Sophie Charlotte von

Hannover

Peisaj cu panorama parcului castelului

Astăzi
Palatul și terenurile sunt o atracție majoră pentru vizitatori.

Pentru o taxă de admitere, părți ale interiorului palatului sunt deschise vizitatorilor, inclusiv
Palatul Vechi (Alte Schloss) și Noua Aripa (Neuer Flügel). Palatul Vechi conține mai multe
camere cu decor baroc și include o cameră numită Cabinet de porțelan, care deține mii de
obiecte de porțelan. Pe afișaj special se află bijuteriile din coroană și vasele de argint regal și
fin de porțelan.
Pentru o taxă de admitere, Mausoleul, Belvedere și Pavilionul Neue sunt deschise
vizitatorilor.[5] Mausoleul conține mormintele și memoriile membrilor familiei Hohenzollern.
Memorialul reginei Luise include efigia ei, care este făcută din marmură Carrara și a fost
proiectată de Christian Daniel Rauch.
De asemenea, sunt deschise publicului Belvedere, care conține o colecție de porțelan din
Berlin[6] și Pavilionul Neue, care găzduiește o colecție de arte și meserii din perioada când
Schinkel era activ.
Fosta Orangery găzduiește un restaurant și o cafenea.[5] Distrus în timpul celui de-al doilea
război mondial, Marea Oranjerie a fost reconstruită pe modelul clădirii baroce. Astăzi
strălucește din vechea strălucire. Sala de festivaluri inundate cu lumină oferă un cadru plăcut
pentru evenimente culturale, concerte și banchete.
În plus, o mare statuie ecvestră a lui Friedrich Wilhelm I este punctul central al curții palatului.
Aceasta a fost proiectată de Andreas Schlüter și a fost făcută între 1696 și 1700. Din 1703, ea
se afla pe Langen Brücke (acum Rathausbrücke), dar a fost mutată într-un loc de siguranță în al
 doilea război mondial. La întoarcerea sa după război, șlepul care-l purta sa scufundat și nu a
fost salvat până în 1949. În 1952 a fost ridicată pe locul său actual.[7]

Literatură
Stiftung Preußische Schlösser und Gärten Berlin-Brandenburg: Sophie Charlotte und ihr
Schloss. München, London, New York 1999, ISBN 3-7913-2225-7.
Tilo Eggeling: Die Wohnungen Friedrichs des Großen im Schloß Charlottenburg. In: Berliner
Schlössern. Kleine Schriften 5. Verwaltung der Staatlichen Schlösser und Gärten, Berlin 1978.
Klaus von Krosigk: Neobarocke Gartentendenzen im 20. Jahrhundert – Versuch einer Bilanz
gartendenkmalpflegerischer Restaurierungsansätze. In: Nationalkomitee der Bundesrepublik
Deutschland (Hrsg.): Die Gartenkunst des Barock. (ICOMOS – Hefte des Deutschen
Nationalkomitees 28). Karl M. Lipp Verlag, München 1998, ISBN 3-87490-666-3, S. 144–157,
hier: S. 150f.
Margarete Kühn: Schloß Charlottenburg. (Denkmäler deutscher Kunst). Berlin 1955.
Michael Seiler: Hochrangiges Gartendenkmal inmitten einer Großstadt. In: Stiftung Preußische
Schlösser und Gärten in Berlin-Brandenburg (Hrsg.): Schloss Charlottenburg. Königin Sophie
Charlotte und ihr Musenhof. Porticus. Besuchermagazin, Neuauflage 2003, S. 20–22.
Martin Sperlich, Helmut Bösch-Supan, Tilo Eggeling: Der Weiße Saal und die Goldene Galerie
im Schloß Charlottenburg. In: Berliner Schlössern. Kleine Schriften 1. Verwaltung der
Staatlichen Schlösser und Gärten, Berlin 1986.
Stiftung Preußische Schlösser und Gärten Berlin-Brandenburg (Hrsg.): Schloss
Charlottenburg. Amtlicher Führer. 9. veränd. Aufl. Potsdam 2002.
Folkwin Wendland: Berlins Gärten und Parke von der Gründung der Stadt bis zum
ausgehenden neunzehnten Jahrhundert. (Das klassische Berlin). Propyläen, Berlin 1979,
ISBN 3-549-06645-7, S. 366–376.
Clemens Alexander Wimmer: Die Gärten des Charlottenburger Schlosses.
(Gartendenkmalpflege 2). 3. Aufl. Berlin 1987.

Legături externe
Schloss Charlottenburg (http://www.spsg.de/index.php?id=134) – Website der Stiftung
Preußische Schlösser und Gärten
Historische Pläne des Schlossgartens (http://www.berlin.de/ba-charlottenburg-wilmersdorf/org/
umwelt/natur/gruenanlagen-historische-plaene-schlossgarten-charlottenburg.html) – Seite der
Bezirksverwaltung Charlottenburg-Wilmersdorf
Initiative „Rettet den Schlosspark!“ (http://www.rettet-den-schlosspark.de/) – Bürgerinitiative von
Anwohnern gegen ein Eintrittsgeld und für den Erhalt als Erholungspark
Interaktives Panorama: Schloss Charlottenburg (http://www.panorama-welt.de/deutschland/Ber
lin/charlottenburg/charlottenburg.htm)

Note
1. ^ „Schloss Charlottenburg” (https://web.archive.org/web/20080511172115/http://www.berlin-tou
rist-information.de/cgi-bin/sehenswertes.pl?id=13357&sprache=english). Berlin Tourismus
Marketing. Arhivat din original (http://www.berlin-tourist-information.de/cgi-bin/sehenswertes.pl?
id=13357&sprache=english) la 11 mai 2008. Accesat în 16 iulie 2008.
2. ^ Editorial Fisa Escudo de Oro, S. A. (2006). All Berlin and Potsdam. Barcelona: Editorial Fisa
Escudo de Oro, S. A. pp. 67–69. ISBN 978-84-378-1532-9.
 3. ^ Historische Kommission zu Berlin (Hrsg.): Charlottenburg – die historische Stadt. Berlin 1986,
ISBN 3-87584-167-0, S. 92.
4. ^ unele din aceste tablouri au constituit obiectul unor furturi celebre
5. ^ a b Rimmer, Dave, ed. (2006). Time Out: Berlin. London: Ebury Publishing. pp. 109–112.
ISBN 978-1-904978-56-5.
6. ^ „KPM - Königliche Porzellan-Manufaktur Berlin I Manufacture | Philosophy | Belvedere
Palace” (https://web.archive.org/web/20120519050851/http://en.kpm-berlin.com/manufaktur/phil
osophie/schloss_belvedere/default.aspx). En.kpm-berlin.com. Arhivat din original (http://en.kpm
-berlin.com/manufaktur/philosophie/schloss_belvedere/default.aspx) la 19 mai 2012. Accesat în
15 august 2012.
7. ^ Hertzsch 1998, p. 18..

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Castelul_Charlottenburg&oldid=13534580

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 29 iulie 2020, ora 16:10.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.