Aur

.
Aur

Platină ← Aur → Mercur
Ag
 
Au
?Au
Rg

Tabelul complet • Tabelul extins

Informații generale

Nume, Simbol, Număr Aur, Au, 79

Serie chimică Metal tranzițional

Grupă, Perioadă, Bloc 1, 6, d

Densitate 19.300 kg/m³

Culoare galben auriu

Număr CAS 7440-57-5[1][2]  

Proprietăți atomice

Masă atomică 196,966569 u

 Rază atomică 135 pm pm

Configurație electronică 4f14 5d10 6s1

Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 32, 18, 1

Număr de oxidare 3, 1 (oxid amfoter)

Proprietăți fizice

Fază ordinară Solid

Punct de topire 1337,33 K K

Punct de fierbere 3129 K K

Energie de fuziune 12,55 KJ/mol kJ/mol

Energie de evaporare 324 KJ/mol kJ/mol

Informații diverse

Electronegativitate (Pauling) 2,54

Prima energie de ionizare 890 KJ/mol kJ/mol

A 2-a energie de ionizare 1980 KJ/mol kJ/mol

Cei mai stabili izotopi

Ed
Simbol AN T1/2 MD PD
MeV
Au
196
sin 6,183 d e

Aurul este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul Au și numărul

atomic 79. Se utilizează aliat cu cuprul sau argintul, pentru fabricarea de podoabe,
obiecte de artă, monede etc. Datorită proprietăților sale este considerat (alături de
argint) singura formă reală de bani.
 Generalități
Aurul este elementul cunoscut din cele mai vechi timpuri. Fiind răspândit în stare
nativă în natură, el se putea obține ușor în cantități mici. Se crede că aurul a fost
descoperit înaintea cuprului. Cules sub forma unor bucăți strălucitoare din nisipurile
râurilor și din depunerile aluvionare, aurul a fost dintotdeauna un metal de ornament,
apreciat pentru luciul său galben, dar mai ales pentru stabilitatea sa față de agenții
corozivi. Ușor de prelucrat, prin ciocănire, el poate lua forma diverselor obiecte de
podoabă sau de cult cunoscute în antichitate. Aurul pur (care este întotdeauna galben)
este prea moale pentru folosirea sa ca bijuterie. Metalele care se folosesc în amestec
cu aurul, pentru a-l întări, pot modifica culoarea acestuia, rezultând astfel un aur de
diferite nuanțe de galben, alb și roșu. Acest amestec determină numărul de carate al
aurului. Este unul dintre cele mai dense metale.

Mineralogie
Minereurile de aur pur, în afară de aurul nativ, sunt foarte rare. Aurul se găsește
majoritar în doar câteva minerale rare și într-o proporție mai mică în alte câteva. Uneori
acesta e întâlnit și sub forma de aliaj cu alte metale, în special argint.

Puținele minerale care acceptă în formula lor existența aurului fac parte dintr-o
subclasă a sulfurilor și sunt numite telururi. Foarte rar se găsesc telururi care să nu
conțină aur. Aceasta se explică prin faptul că telurul este singurul element de care aurul
se atașează foarte ușor. Printre telurile cele mai bogate în aur, și așa puține, se
numără : calaverit, silvanit și krennerit. De regulă acestea se prezintă sub formă de
minereuri de aur. Uneori se găsesc și în asociație cu aurul nativ.

Tot în grupa sulfurilor există și o sumă de minerale numite ‘Aurul Prostului‘, (cel
mai cunoscut fiind pirita), care și-au căpătat această denumire de la asemănarea cu
aurului în culoare și strălucire. Ce diferențiază totuși aurul de aceste minerale este
tocmai ductibilitatea acestuia, maleabilitatea și densitatea.

Minerale asociate: cuarț, nagyagit (săcărâmbit), calaverit, silvanit, krennerit, pirita și
alte sulfuri.

Indicatori de calitate: culoare, densitate, duritate, maleabilitate, ductibilitate.

 Curiozitate
Bacteria „Delftia acidovorans“ are capacitatea neobișnuită de a extrage
nanoparticule de aur dizolvate în soluții naturale și a le depune într-un agregat, care
devine din ce în ce mai mare. Este o măsură de autoapărare a ei, particulele de aur
fiind nocive pentru ea.