Chimie Tot FAIMA

Universitatea POLITEHNICA din București
Facultatea de Chimie Aplicata și Știința Materialelor

Departamentul Știința și Ingineria Materialelor Oxidice și Nanomateriale
Chimie
Prof.habil.dr.ing. Anton FICAI (C)

Dr. Vladimir Lucian Ene (L)
Date contact:
Vladimir.l.ene@gmail.com (VLE)
Anton.ficai@upb.ro (AF)
2020-2021
Sistemul de notare
Ponderea aferenta diverselor etape:
• 40% Verificarea finala (examen)
• 40% Activitatea de laborator
• 20% Referat
Conditii de promovare:
• Minim 50% din punctajul de examen
• Minim 50% din punctajul total maxim (100pct)
Termen de predare referat: 31.12.2020 – prin intermediul platformei

MOODLE!
Principalele directii ale chimiei
Chimie generala
Chimie anorganica Chimie organica
Chimie analitica Biochimie
Chimia materialelor
Chimie Geochimie
Chimie fizica
Chimia fizica a starii solide Inginerie Chimica
Chimie alimentara Chimie tehnologica Chimia mediului

si tehnologia
produselor chimice
Chimia
Materia
Substante Substante organice + anorganice
Molecule si ioni Simple Complexe
Metale - 86 Acizi; Baze

Atomi
Nemetale - 18 Oxizi; Saruri
Semimetale - 7 ....…
Nucleu Invelis electronic

Proprietati
nucleoni electroni Fizice Chimice
Protoni Neutroni Densitate, culoare, Reactivitate diferita in

p.t.; p.f.; etc. reactiile de: schimb,
combinare, descom-
punere, redox. ...…
Rolul chimiei
Rolul chimiei
Chimia
Materia
Substante
Compozitie Structura Proprietati
Fizice
Chimica Structura microscopica
Chimice
Mineralogica Structura macroscopica
Biologice
Principalele aplicatii ale elementelor
Element Aplicaţii
1H Combustibil pentru rachete, hidrogenarea uleiurilor
2He Gaz pentru umplerea baloanelor, lasere, agent de răcire in reactoarele
nucleare; gaz purtător, gaz inert
3Li Aditiv in combustibilul de racheta, baterii, material in industria
aeronautica, antidepresante, sticle
4Be Fereastra tubului de raze X; industria aerospaţiala
5B Rachete de tenis, sticle rezistente la temperatura (boro-silicatice),
detergenţi
6C Cărbune medicinal, otel, fibre, diamant, industria energetica, mine de
creion …
7N Producere de amoniac, explozibili, ingrasaminte sintetice, gaz inert,
criogenie
8O Respiraţie, industria energetica (combustie-ardere), purificare ape
(ozon)
9F Inbogatirea uraniului, aditivi in apa, Aditiv in pasta de dinţi, producţia de
aluminiu
Principalele aplicaţii ale elementelor
Element Aplicaţii
10Ne Gaz in tuburile de Neon, tuburi tv, cititor de coduri de bare, laser
11Na Agent frigorific in reactoarele nucleare, sare de bucătărie, cosmetice,
săpunuri, airbag-uri (azida metalica 30-50% si azotat de sodiu sau
perclorat de potasiu 40-60%; la impact se produce gaz)
12Mg Industria aerospaţiala, pigmenţi, materiale de umplutura, protecţie
anodica pentru conducte
13Al Folii, tuburi, vesela, termopane, uşi, maşini, trenuri, industria
aerospaţiala, purificarea apelor
14Si Celule solare, microcipuri, sticle, ciment/beton, chirurgia estetica, adezivi
15P Materiale pirotehnice, ingrasaminte sintetice, pasta de dinţi, agenţi de
curatire, antioxidant, emulsificator, potentiatori de aciditate in sucuri
16S Baterii, producerea acidului sulfuric, vulcanizarea cauciucului, produse
cosmetice, conservant
17Cl Dezinfecţia apei, producerea HCl, PVC, freoni, înălbitori
18Ar Tuburi de descarcare, gaze pentru becuri/neoane; contor Geiger, laser,
cromatografie
Principalele aplicaţii ale elementelor
Element Aplicaţii
19K Ingrasaminte, sticle, lentile, praf de pusca, chibrite, substituent de sare
20Ca Metalurgie, baterii, ingrasaminte sintetice, plastifianti, ciment, aditivi
hartie, pictura
21Sc Detector de scapari de gaze, agenti de germinare
22Ti Schimbator de caldura, industria aerospatiala, proteze, substituenti de
os, pigmenti, catalizatori
23V Materiale de constructii, arcuri, picturi speciale, motoare, catalizatori
24Cr Acoperiri protective, oteluri aliate, catalizatori pt CH3OH, laser
25Mn Oteluri speciale pentru cai ferate, baterii, sticle, pigmenti (negru)
26Fe Magneti, poduri, masini, vapoare, trenuri, oteluri, agent de armare, …
27Co Sursa de radiatie γ, magneti permanenti, pigmenti, lame de ras, brici
28Ni Monede, catalizatori, tacamuri, mojare, placare cu Ni, baterii
29Cu Fire, cabluri, bronz, sculpturi, monede, catalizatori, obiecte de artizanat
30Zn Acoperiri rezistente la coroziune, baterii, coemetice, pigmenti albi
Distribuţia elementelor chimice in organism
Elementele chimice
Microelemente Macroelemente
< 0.1% > 99,9%
Esentiale Esentiale?? Alte elemente Toxice Esentiale

oligoelemente tolerabile
Fe, Co, Ni, Cu, Al, Br, Ba, C, H, O, N,

Zn, Cr, Mo, Mn, Sr, Rb, As, Sb, Au, Ag, Ti Hg, Pb, Cd P, S, Cl, Na,
V, Sn, Si, F, I, Se B, Li, K, Mg, Ca
118 elemente => 52 elemente in sistemele vii => 25 elemente esentiale (bioelemente)
Rolul elementelor in organism
Rolul major al bioelementelor Element/

specie
Constitutia dintilor si oaselor Ca, P, Mg, O, F
Calculi renali (pietre) Ca, C, N, O
Transportul si stocarea oxigenului Fe
Controlul presiunii si timpului de coagulare al sangelui Na, Cl, Ca
Contractia musculara, tonus muscular Ca, Mg
Respiratia Fe, Cu
Diviziunea celulara Ca, Fe, Co
Contractia intestinala Ca
Controlul pH-ului CO2, Zn, PO43-
Functionarea glandei tiroide I
Definitii
• Element esential:
– Deficienta fiziologica in cazul unei diete neadecvate
– Compensarea dietei cu elementul respectiv =>deficienta dispare
– Are functii specifice
• Element esential major

– C, H, O, N, P, S, Cl
– Na+, K+, Mg2+, Ca2+, Cl-, SO42-, PO43-
• Sensibilitate
• Rol in neutralitatea electrica
• Mentinerea volumului de sange si plasma
• Mentinerea presiunii osmotice
• Distributia ionilor inspre interiorul si respectiv exteriorul celulei
DEREGLERI => BOLI

Laureati ai premiului Nobel in chimie
An Laureat Tara Domeniu de cercetare
Jacobus H. Descoperirea legilor dinamicii chimice si a
1901 Netherlands
van't Hoff presiunii osmotice din solitii
Emil Hermann
1902 Germany Zaharuri; Purina
Fischer
Svante A.
1903 Sweden Theoria disocierii electrolitice
Arrhenius
Sir William
1904 Great Britain Descoperirea gazelor nobile noble gases
Ramsay
Adolf von
1905 Germany Compusi aromatici hidrogenati si coloranti
Baeyer
Eduard
1907 Germany Studii de biochimie; fermentatia artificiala
Buchner
Sir Ernest
1908 Great Britain Chimia substantelor radioactive; dezintegrarea
Rutherford
Laureati ai premiului Nobel in chimie
2007 Gerhard Ertl Germany Procese chimice de suprafata

Shimomura Osamu
Descoperirea GFP (green
2008 Martin Chalfie United States
fluorescent protein)
Roger Y. Tsien
Venkatraman Ramakrishnan United Kingdom
Structura si functionarea
2009 Thomas A. Steitz United States
ribozomilor
Ada E. Yonath Isreal
Marile descoperiri ale chimiei
1. Oxigenul
Descoperit de Joseph Priestley (1770); clarificari ulterioare Antoine Lavoisier. Priestley a
obtinut oxigenul si stabileste rolul acestuia in procesele de combustie si respiratie fiind apoi
completa si corectat de Lavoisier.
2. Teoria atomica
John Dalton (1808) a propus prima teorie care face legatura intre volumul de gaz
sau masa de mineral si asa numitii atomi. Conform acestei teorii, elementele pure
sunt alcatuite din atomi identici in timp ce, compusii sunt rezultati prin combinarea
mai multor elemente (atomi).
3. Atomii se combina in molecule

Chimistul italian Amedeo Avogadro (1811) descopera ca atomii se combina cu
formarea moleculelor. De asemenea, Avogadro postuleaza ca acelasi volum din
doua gaze diferite, in conditii identice de T si P, contin acelasi numar de molecule.
4. Sinteza ureii
Friedrich Woehler (1828) sintetizeaza accidental ureea pornind de la materii prime
anorganice, dovedind astfel ca ureea poate fi sinteizata si din substante nevii.
Aceasta ideea a fost deosebit de importanta deoarece dovedea faptul ca, sinteza
substantelor organice nu necesita existenta unor “forte vitale” prezente in plante si
animale.
5. Structura chimica
Friederich Kekule propune structura
benzenului (1860) si aduce in discuţie
studiul structurii moleculare, mult
diferita de structurile propuse de Dewar.
6. Sistemul periodic al elementelor

Dimitry Mendeleev realizeaza primul sistem periodic (1860-1870) compus din
63 elemente ordonate dupa masa atomica, proprietatile acestor elemente fiind
repetitive dupa anumite cicluri periodice. De asemenea a prezis existenta unor
elemente nedescoperite pana in zilele lui, trei dintre aceste elemente fiind
descoperite pe durata vietii lui (germaniu, galiu si scandiu).
7. Transformarea compusilor chimici sub influenta electricitatii

Compusii chimic se transforma sub influenta electricitaii (Humphry Davy, 1807
– 1810). Este primul care aplica campul electric produs de o pila electrica sa
separe sarurile printr-un proces cunoscut in prezent drept electroliza. Utilizand
mai multe baterii obtine separarea mai multor elemente K, Na, Ca, Mg, …
8. Electronul
J.J. Thomson (1897) descoperă particulele încărcate negativ, mai mici decât
atomul ce iau naştere in tuburile catodice si le-a numit “corpusculi”.
9. Corelaţia electroni legătura chimica

Niels Bohr (1913-) propune modelul structurii atomice care are la baza
electroni care migrează in orbitali specifici in jurul nucleului, proprietăţile
chimice ale elementelor fiind puternic influenţate de numărul de electroni din
orbiltalii externi. Aceste lucrări au permis înţelegerea influentei electronilor
asupra legăturii chimice.
10. Cuantificarea lumini emise sau absorbite de atomi

Gustav Kirchhoff si Robert Bunsen descoperă faptul ca fiecare atom
absoarbe sau emite lumina de lungime de unde specifica conducând la
spectre specifice.
11. Radioactivitate
Marie si Pierre Curie descoperă si izolează materiale readioactive. După
extragerea chimica a uraniului din zacamant, ei observa ca materialul
rezidual este mai activ decât uraniul pur, ceea ce duce la concluzia ca
zacamantul conţine ceva mai radioactiv decât uraniul pur. Pe baza acestor
observaţii, ei descoperă elementele Po si Ra.
12. Materialele plastice
John Wesley Hyatt propune utilizarea plasticelor pe baza de celuloza pentru
utilizarea acesteia in inlocuirea fildesului utilizat pentru constructia bilelor de
biliard. Materialele celulozice sunt materiale plastice sintetice utilizate ca
substituenti ieftini pentru fildes, chihlimbar, coarne, sau carapacea de testoasa.
Baekeland a inventat materialele plastice intarite, de tipul bachelitelor = izolator
electric. De asemenea importanta mare revin: PVC (1933), cauciucul vulcanizat
(1844), siliconului (1947->), polietilena de inalta densitate (1953), etc.
13. Fulerenele si nanotuburile de C

Robert Curl, Harold Kroto si Rick
Smalley descopera o clasa noua
de compusi pe baza de C cu o
structura de cusca, cunoscute
sub denumirea de
buckminsterfulerene sau simplu
fulerene (1985). Pornind de la
aceste descoperiri s-a descoperit
si nanotuburile de carbon. In
moleculele acestor structuri intra
doar C, avand forme specifice de
sfere, tuburi, elipsoizi, etc.
14. Antibioticele
Reprezinta o clasa de substante chimice care inhiba
si chiar omoara unele microorganisme (bacterii,
virusi, fungi, potozoare, etc ). Denumirea de
antibiotic provine din limba greaca (anti = impotriva
si bios = viata) (denumirea acestor substante este
data de Selman Waksman in 1942 desi primul care
prezice existenta acestor substante este Louis oxacilin
Pasteur si Robert Koch in 1877). Primul antibiotic
sintetizat este penicilina 1 (Alexander Fleming 1928)
amoxicilina
ampicilina
eritromicina
gentamicina
penicilina
15. Materialele compozite
Atom
Atom (greaca) = “ ce nu poate fi taiat”
Proprietăţi
• 10-10 m
• particulă materială;
• Invizibilă;
• în continuă mişcare;
• divizibilă prin procedee fizice (atom = nucleu (protoni + neutroni) +
invelisul electronic);
• neutră din punct de vedere electric;
• participă efectiv la reacţiile chimice.
Abundenta elementelor – Sistem Solar
Abundenta elementelor in univers
diferă foarte mult de abundenta Abundenta Abundenta
elementelor existente la nivelul Element
Pământului. La nivelul sistemului % molare) (% masice)
solar, ~99% (masic) este localizat la Hidrogen 91.2 71.0
nivelul Soarelui, preponderent
compus din hidrogen si heliu, Heliu Heliu 8.7 27.1
fiind rezultatul reacţiilor de fuziune
dintre moleculele de hidrogen. Oxigen 0.078 0.97
Carbon 0.043 0.40
Azot 0.0088 0.096
Siliciu 0.0045 0.099
Magneziu 0.0038 0.076
Neon 0.0035 0.058
Fer 0.030 0.014
Sulf 0.015 0.040
Abundenta elementelor in Sistemul Solar
Abundenta elementelor – Pământ
Crusta terestra: vezi figura Conţinut
Oceane: vezi tabel Element
%
Atmosfera: Azot (78.1%), oxigen (20.9%), argon
(~1%), carbon, hidrogen (sulf, fosfor, …) Oxigen 85.7
Hidrogen 10.8
Clor 1.9
Sodiu 1.05
Magneziu 0.1350
Sulfur 0.0885
Calciu 0.04
Potasiu 0.0380
Brom 0.0065
Carbon 0.0026
Abundenta elementelor
Abundenta elementelor la nivelul crustei in oceane si mari
Structura atomului
NUCLEU ATOMIC
• Zona centrala a atomului in care este concentrata aproape toata masa
atomului, este de dimensiuni reduse (10-14 - 10-15m),
• încărcată pozitiv din punct de vedere electric (+Ze);
• este format de nucleoni (protoni şi neutroni)
ÎNVELIŞ ELECTRONIC
• spaţiul din jurul nucleului atomic, în care se găsesc electronii unui atom
(probabilitatea de a se găsi electronii este maxima) şi care are sarcina
negativă (–Ze) asigurând neutralitatea atomului per ansamblu
1
PROTON 1p
• particulă din nucleul atomic cu masa şi sarcina relativă +1
NEUTRON 01 n
• particulă din nucleul atomic având masa relativă =1 şi neutră din punct
de vedere electric
0
ELECTRON 1 e
• particulă cu masa relativă zero şi sarcina relativă = -1
Particula Simbol Sarcina [C] Masa [kg]
Proton 1 +1,6 .10-19 1,67 .10-27
DE RETINUT +1 p
Neutron 1n 0 1,67 .10-27
0
Electron 0e -1,6 .10-19 9,11 .10-31
-1
NUMĂR ATOMIC, Z
• numărul protonilor din nucleul unui atom sau sarcina nucleară; numărul
electronilor din învelişul electronic al atomului; este numit şi număr de
ordine, indicând poziţia elementului în sistemul periodic
NUMĂR DE MASĂ, A
• suma dintre numărul protonilor din nucleul unui atom (Z) şi numărul
neutronilor din nucleu (N), deci numărul de nucleoni: A = Z + N
IZOTOPI
• specii de atomi ai aceluiaşi element chimic, care au acelaşi număr de
protoni (acelaşi Z) şi număr diferit de neutroni (A diferit):
• Exista 3 izotopi ai hidrogenului: 1H (protiu), 2H (deuteriu), 3H (tritiu)
• Exista 6 izotopi ai carbonului: 12C (98,89%) ; 13C (1,11%) ; 14C (urme).
NUCLID
• specia atomică a unui element chimic cu un anumit număr de protoni şi
de neutroni; se reprezintă prin simbolul elementului şi prin numărul de
masă-A, eventual şi numărul de ordine-Z:ZAE (exemplu nuclidul de 24He)
ELEMENT CHIMIC
• specie de atomi cu aceeaşi sarcină nucleară, deci acelaşi număr atomic
Z; substanţa a cărei atomi componenţi au acelaşi număr de sarcini
nucleare (substanţa elementară)
UNITATE ATOMICĂ DE MASĂ = u.a.m.

• unitate de masă din fizica atomică ce reprezintă a 12-a parte din masa
unui atom de carbon al nuclidului 126C
• 1 u.a.m. = 1/12.m(126C) = 1/12.19,923.10-27Kg= 1,66·10-27Kg=1,66·10-24g
MASĂ ATOMICĂ sau MASA ATOMICĂ ABSOLUTĂ (A)
• masa unui atom dintr-un element (g/atom sau Kg/atom); are valori mici,
cuprinse între:10-24–10-22g/atom, respectiv 10-27–10-25kg/atom
AH (11H) AC (612C) AO (816O) AAl (1327Al)
1,6732·10-27kg 1,9923·10-26 kg 2,6565.10-26 kg 4.481. 10-26 kg
MASĂ ATOMICĂ RELATIVĂ (Ar)

• mărime adimensională reprezentând numărul care arată de câte ori
masa unui atom este mai mare decât a 12-a parte din masa atomică a
izotopului 126C; raportul dintre masa unui atom dintr-un element (masa
atomică absolută) şi a 12-a parte din masa atomică a izotopului 126C
(u.a.m.)
MASĂ ATOMICĂ RELATIVĂ A UNUI ELEMENT

• Se calculează ca media ponderată a maselor atomice relative ale
izotopilor constituenţi:
Nr izotopi
Ar  E   n 1
%Izotop n  Ar(Izotop n)
Masa
Ponderea Relaţia de calcul a masei atomica
Element Izotopi
Izotopilor atomice relative a elementului relativa a
elementului
H 1
1 H 99,985%
99,985 0,015 0
2
1 H 0,015% Ar(H)= 1  2 3 1.008
100 100 100
(D) 0%
3
1 H (T)
75,4 24,6
Cl 35Cl 75,4% Ar(Cl)=  35   37
17 100 100 35,45
37Cl 24,6%
17
O* 8
16O 99,757% Ar(O)=
99,757
 16 
0,038
 17 
0,205
 18
17O 100 100 100
8 0,038 % 15,99
18O 0,205%
8
*Oxigenul are 13 izotopi cunoscuţi (812O – 824O), dintre care 3 izotopi naturali.
MASA MOLECULARĂ RELATIVĂ
• este mărimea care arată de câte ori masa moleculei unei substanţe
este mai mare decât u.a.m.; raportul dintre masa unei molecule şi a
12-a parte din masa unui atom al nuclidului 126C
• este suma maselor relative ale atomilor moleculelor:
Mr HCl = Ar H + Ar Cl = 1 + 35,5 = 36,5
MASA RELATIVĂ A UNITĂŢII STRUCTURALE

• raportul dintre masa unităţii structurale a unui compus şi a 12-a
parte din masa unui atom al nuclidului 612C este suma maselor
relative ale atomilor constituenţi ai unităţii structurale (totalitatea
ionilor sau atomilor indicaţi de o formula chimică în cazul
substanţelor ionice şi macromoleculare;cea mai mică unitate
structurală serveşte ca unitate ipotetică):
• este suma maselor relative ale atomilor constituenţi:
Mr MgCl2 = Ar Mg + Ar Cl = 24 + 2·35,5 = 95
MOL
• molul = cantitatea dintr-o substanţă, exprimată în grame, numeric
egală cu masa atomică sau moleculară şi care cuprinde 6,023.1023
atomi, ioni sau molecule
• numărul de moli n (sau ν) dintr-o cantitate de substanţă m se
calculează după relaţia:
m(g)

M(g / mol)
NUMĂRUL LUI AVOGADRO = NA

• este o constantă universală, cu valoarea 6,023·1023, care reprezintă
numărul de particule (atomi, molecule, ioni) care se găsesc într-un
mol de substanţă sau numărul de atomi din 12 g de izotop de
carbon 612C (sau dintr-un g de izotop de hidrogen 11H):
MASA MOLARĂ = M (sau μ)
• raportul dintre masa şi numărul de moli ai unei probe de substanţă
• unitatea de măsură este Kg/mol sau g/mol
• valoarea sa numerică, exprimată în g/mol, este egală cu valoarea
numerică a:
• masei atomice relative a unui element, Ar
• masei moleculare relative a unui compus, Mr
• masei relative a unităţii structurale a unui compus, Fr
VOLUMUL MOLAR = Vm
• Volumul ocupat de un mol al oricărui gaz în condiţii normale (t=0°C,
p=1 atm);
• Vm = 22,4 L/mol;
• Raportul dintre volumul V şi numărul de moli n ai unei probe de
substanţă;
• Unitatea de măsură: m3/mol sau L/mol
Legile fundamentale ale chimiei
LEGEA CONSERVĂRII MASEI
• LOMONOSOV - 1744, LAVOISIER – 1785
• În reacţiilor chimice, masa totală a produşilor de reacţie este
egală cu masa reactanţilor = într-o reacţie chimică masa de
substanta se conserva (la fel si numarul de atomi)
Ca(OH)2 + H2SO4 = CaSO4 + 2H2O

74 98 136 36
2Fe + 4HCl = 2FeCl2 + 2H2

172 172
2*56 4*36.5 2*127 2*2
258 258
LEGEA PROPORŢIILOR DEFINITE
• PROUST – 1799
• Fiecare substanţă are o compoziţie foarte bine definita, raportul de
combinare intre elemente este aceeaşi, indiferent de masa de
precursori de la care se porneşte; în acelaşi compus chimic,
elementele au acelaşi raport de combinare.
2H2 + O2 = 2H2O
Masa substanţelor Masa substanţelor după Raport de combinare
înainte de reacţie reacţie Hidrogen / Oxigen
Hidrogen Oxigen Hidrogen Oxigen Produs
4 32 0 0 36 1:8
32 32 28 0 36 1:8
32 4 31.5 0 4.5 1:8
LEGEA PROPORŢIILOR MULTIPLE
• Dalton 1808
• Elementele chimice se pot combina intre, in anumite condiţii, cu
formarea unor compuşi având raportul de combinare diferit, proprietăţile
acestor substanţe fiind net diferite
CH4 + 1/2O2  CH3OH

CH4 + O2  CH2O + H2O
CH4 + 3/2O2  HCOOH + H2O
CH4 + 2O2  CO2 + 2 H2O

LEGEA PROPORŢIILOR ECHIVALENTE
• WENZEL – RICHTER, 1791
• Masele elementelor care se combină (mA şi mB) sau se substituie
sunt proporţionale cu echivalenţii lor chimici (EgA şi EgB):
m A Eg A
=
m B Eg B
Echivalentul gram al unui element (substanţă) – cantitatea dintr-un
element (substanţă) exprimată în grame care, după caz, reacţionează sau
înlocuieşte 1 g de hidrogen sau 8 g de oxigen
CALCULUL ECHIVALENTULUI GRAM
M acid/baza
•Reactii de neutralizare: Eg=
nr. H + transferati
M specie redox
•Reactii de oxido-reducere: Eg=
nr. e- transferati
M
•Reactii de complexare: Eg=
nr. particule transferate
LEGEA ACŢIUNII MASELOR
• GULDBERG – WAAGE, 1867
• La echilibru, raportul dintre produsul concentraţiilor produşilor de reacţie
şi produsul concentraţiilor reactanţilor, la puterea coeficientilor
corespunzatori reactiei care are loc este o constantă (la o temperatură
dată) si se numeste constanta de echilibru (K):
[C]c [D]d
aA  bB cC  dD K= a b
[A] [B]
CH3COOH +C2 H5OH CH3COOC2H5 + H2O K=4

LEGEA LUI AVOGADRO
• Volume egale de gaze diferite în aceleaşi condiţii de temperatură şi
presiune conţin un număr egal de molecule;
• Un mol din orice gaz sau de sau de orice substanţă care poate fi
transformată în stare gazoasă fără a suferii reacţii chimice de orice
natura, în condiţii normale (temperatura de 0ºC sau 273K, şi
presiunea de 1 atm sau 760 mm coloană de Hg) ocupă acelaşi
volum, adică 22,4 L şi conţine Numărul lui Avogadro de particule
(NA = 6,023·10+23 particule (atomi, molecule);
• Volum molar (Vm = 22,4 l/mol).
LEGEA GAY-LUSSAC
• GAY-LUSSAC, 1808
• volumul ocupat de o masă
determinată de gaz variază
direct proporţional cu
temperatura absolută (într-o
transformare izobară); volumul
şi temperatura gazului variază
direct proporţional.
V  V1 V2 
= constant  = =constant 
T  T1 T2 
LEGEA BOYLE-MARIOTTE
• Robert Boyle 1662 și Edme
Mariotte 1676
• La temperatură constantă,
volumul unui gaz variază
invers proporțional cu
creșterea presiunii.
P1  V1 =P2  V2 =constant
LEGEA LUI CHARLES
• Presiunea unui gaz este direct P1 P2
proportionala cu temperatura acestuia = =constant
(la volum constant) T1 T2
LEGEA GAZELOR IDEALE (RELAŢIA LUI CLAPEYRON)
• Conţinutul de gaz este determinat de presiune, temperatura si
volumul acestuia; atunci când variază temperatura gazului o dată cu
modificarea presiunii are loc si o variaţie a volumului.
P  V= RT
P1  V1 P2  V2
sau  = =constant
T1 T2
P=cRT
unde
•P este presiunea în N/m2,
•v este numarul de moli de gaz (moli),
•T este temperatura absolută (K),
•R reprezintă constanta gazului respectiv (J/mol K).
Legătura chimică
Ionica Covalenta
• Transfer de electroni • Punere in comun de electroni
• Formare ioni (cationi si anioni) • Legatura covalenta polara sau
• Interactii electrostatice intre ioni nepolara
• Legaturi 100% covalente exista
doar in Xn
Metalica – caracteristica metalelor Legaturi van der Waals
in stare solida si lichida,
electronii pot fi considerati
comuni mai multor atomi Legaturi de hidrogen
Legatura chimica
Ionica Covalenta
• Transfer de electroni • Punere in comun de electroni
• Formare ioni (cationi si anioni) • Legatura covalenta polara sau
• Interactii electrostatice intre ioni nepolara
• Legaturi 100% covalente exista
doar in Xn
Metalica – caracteristica metalelor Legaturi van der Waals
in stare solida si lichida,
electronii pot fi considerati
comuni mai multor atomi Legaturi de hidrogen
Compuşii chimici
• combinaţie de două sau mai multe elemente intre care se dezvolta
anumite legături chimice; numărul de elemente care duc la formarea
unui compus chimic este dat de natura elementelor
Compusi covalenti Compusi ionici

• combinaţie de două sau mai • combinaţie de două sau mai
multe elemente intre care se multe elemente intre care se
dezvolta legaturi de natura dezvolta legaturi de natura
covalenta ionica
Nepolari: H2, O2, N2, Cl2, CH4 NaCl, CaO, KOH

Polari: H2O, HCl, NH3
Stabilirea formulei chimice
• Formula chimica se stabileşte in funcţie de numerele de oxidare ale
elementelor componente
• Număr de oxidare (stare de oxidare) = număr de electroni schimbaţi
yMx+ + xNy- = MyNz
y=??? H+1 + Cl-1 = HCl

zHy + yClz = HxCly
z=???
y=??? Fe+2 + 2Cl-1 = FeCl2
zFey + yClz = FexCly
z=??? Fe+3 + 3Cl-1 = FeCl3
y=???
zHy + yNO3z = Hx(NO3)y H+1 + NO3-1 = HNO3
z=???
y=??? 2H+1 + SO42- = H2SO4
zHy + ySO4z = Hx(SO4)y
z=???
Stabilirea numărului de oxidare (N.O.)
• Pentru ionii simplii: N.O. = valenţa
• Pentru ionii complecşi de tipul (EaBb)m
N
m   valentaelement  nratomi ai elementului respectiv
i 1
 NO 
3
m  ??
N 
5 2  m 5 231
O3
 SO 
4
m  ??
N.O. elemente=?
S O 
6 2 m 6  2 4 2
4
 PO  P O 
m  ??
5 2  m 5 2 4 3
4 4
 ClO 
m  ??
4  Cl O 
7 2  m 7  2 4 1
4
Reguli în stabilirea numerelor de oxidare
• Aceste reguli se stabilesc pe baza electronegativităţii elementelor şi
grupărilor şi a activităţii chimice a metalelor. Regulile generale de
stabilire a numerelor de oxidare sunt:
1. atomii si moleculele au NO = 0
2. fluorul are numărul de oxidare -1; nu există excepţii;
3. oxigenul are numărul de oxidare -2; excepţie fac combinaţiile cu fluor (ex.
OF6), peroxizii (ex. NaO–ONa, Na2O2) şi superoxizii (ex. KO2);
4. hidrogenul are numărul de oxidare +1; excepţie fac parte hidrurile
metalelor mai active chimic decât hidrogenul (Li, K, Ca, Na, Fe, Zn, etc.);
5. metalele alcaline (Li, Na, K, Rb, Cs, Fr) au numărul de oxidare +1; nu
există excepţii;
6. metalele alcalino-pământoase (Be, Mg, Ca, Sr, Ba, Ra) au N.O. +2; nu
există excepţii;
7. halogeni X (F, Cl, Br, I, At) au numărul de oxidare -1; fac excepţie
compuşii cu oxigen, compuşii cu I şi At ce conţin şi alte elemente mai
electronegative decât acestea;
8. în legăturile covalente ale carbonului (cazul frecvent al compuşilor
organici) apartenenţa electronilor la unul sau celălalt dintre atomii
implicaţi în legătură se stabileşte exclusiv pe baza electronegativităţii;
legăturile simple implică câte un electron din partea fiecărui element,
cele duble câte doi electroni iar cele triple câte 3 electroni; un caz
deosebit este cazul benzenului şi omologilor acestuia, în care
convenţional ordinul de legătură este 1.5.
Electronegativitatea elementelor
Electronegativitatea = capacitatea unui atom de a atrage spre el

electronii legături covalente formate.
  2  legatura (preponderent) ionica

 taria legaturii
Vă mulțumesc pentru atenție!
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor
Catedra Stiinta si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale
Reacții chimice in soluții apoase:

reacții de neutralizare (acid-baza)
si aplicații ale acestora.
Prof. dr. ing. Anton FICAI
1
2020-2021
Tipuri de reacţii chimice
• Reacţii de neutralizare
• Reacţii de oxido-reducere
• Reacţii de precipitare
• Reacţii de complexare
2
Reacţii de tip acid-baza
Acid + baza => produşi

• Reacţii de neutralizare Produşi = sare (+ H2O)
HCl + NaOH = NaCl + H2O
HCl + NH3 = NH4Cl
3
Reacţii de tip oxidant/reducător
• Reacţii de neutralizare Oxidant + reducător => produşi
• Reacţii de oxido-reducere 2CO + O2 = 2CO2

CH4 + 2O2 = CO2 + 2H2O
H2 + Cl2 = 2HCl
4
Reacţii ce duc la formarea

unui precipitat
• Reacţii de oxido-reducere Sare + Compus => Precipitat + …
Fe2+ + 2Fe3+ + HO- => Fe3O4
3Ca2+ + 2PO43- =>Ca3(PO4)2
Ca2+ + HPO42- =>CaHPO4
5Ca2++ 3PO43- + HO-=>Ca5(PO4)3OH
5
Reacţii de tip metal-ligand

• Reacţii de oxido-reducere Implica legături coordinative,
covalente si/sau ionice
Mm+ + xLn- =>MLx(m-nx)
Ag+ + 2NH3 => Ag(NH3)2+
Al3+ + 3HO- => Al(OH)3
Al(OH)3 + HO-exces=>[Al(OH)4]-
6
Definiţii
Acid/baza Lewis Acid/baza Bronsted
Acizi Orbital vacant In soluţie pune in libertate H3O+
AlCl3; BF3 HCl, H2SO4, HNO3
Baze Pereche de electroni In soluţie pune in libertate HO-
NH3; RNH2 NaOH, KOH, Ca(OH)2
Amfoteri acido-bazici Acţionează atât ca acizi cat si ca baze, funcţie de
partenerul de reacţie
NaHCO3; NaH2PO4, Na2HPO4, NaHC2O4,
pH = co-logaritmul concentraţiei ionilor de hidroniu; pH=-lg[H3O+]

pOH = co-logaritmul concentraţiei ionilor de hidroxil; pOH=-lg[HO-]
7
Definiţii
• Caracter tare • In soluţie reacţia de disociere este totala

HCl + H 2O  H 3O + + Cl 

NaOH  H 2O  HOaq + Na 
NaOH  Na + + HO 
• Caracter slab • In soluţie, reacţia de disociere este parţiala, taria

(gradul de disociere) fiind cuantificata de
constanta de disociere
CH 3COOH + H 2O CH 3COO- + H 3O +
NH 3  H 2O NH 4  + HOaq

8
Exemple
Acizi Baze
Tari Slabi Tari Slabe
HI, HCl, HF, H3PO4, KOH, NH3, RNH2,
HNO3, H3PO3, H2CO3, NaOH, R2NH, R3N, F-
HClO4, HCN, H2C2O4, LiOH, , CN-, S2-,
H2SO4, H2S, HOCl, Mg(OH)2, RCOO-,
HSbF6 HNO2, NH4+, Ca(OH)2 C2O42-,
fenoli, RCOOH
Amfoliti H2PO4-, HPO42-, HS-, HCO3-, HC2O4-,

9
acido-bazic
Constanta de disociere
+ 
 A +    B  
AB A +B Kd =
[AB]
10
Autoprotoliza apei; constanta de
disociere a apei; scala de pH
 H 3O+    HO  
H 2O + H 2O H 3O + + HO  K w(H2O) =
H 2O
 H 3O +    HO  
H 2O + H 2O H 3O + + HO  K w(H 2O) = =2  1016
H 2O 
In condiţii standard : 250 C  298K
 H 3O +    HO  
K w(H2O) = =2  1016   H 3O +    HO    K w  H 2O   10 14
H 2O 
 lg  H 3O +   lg  HO    14  pH  pOH  14
 H 3O +    HO  
   
pH  pOH  7
2 2
  H 3O +    HO    1014 
11
Constanta de aciditate
 H 3O +    A  
HA + H 2O H 3O + + A  Ka =
 HA 
 HO -    HA 
A  + H 2O HO - + HA Kb =
 A  
K a  K b   H 3O +    HO -   K w  pK a  pK b  pH  pOH  14
12
pH
13
Formule de calcul a pH-ului
14
Determinarea experimentala a pH-ului
• Determinarea aproximativa a pH-ului

–Se utilizează indicatori de pH
–Precizia măsurătorii este moderata
–Puternic influenţata de individ
• Determinarea precisa a pH-ului

–Se utilizează echipamente specifice;
cel mai utilizat fiind electrodul cu
membrana de sticla
–Precizia de măsurare este de ±0,01
15
Indicatori de pH
Indicator Virajul de culoare Interval de

De la – la Viraj pH
Acid picric incolor – galben 0,1 – 0,8
Albastru de timol roşu – galben 1,2 – 2,8
2,6 – dinitrofenol incolor – galben 2,0 – 4,0
Galben de metil roşu – galben 2,9 – 4,0
Albastru de bromfenol galben – albastru 3,0 – 4,6
Metiloranj roşu – galben 3,1 – 4,4
Metil purpură purpuriu-verde 4,80 – 5,40
Roşu de metil roşu – galben 4,2 – 6,2
16
Indicatori de pH
Indicator Virajul de culoare Interval de

De la – la Viraj pH
Roşu Congo albastru – roşu 3,0 – 5,0
Albastru de brom-timol galben – albastru 6,2 – 7,6
Roşu neutral roşu – galben 6,8 – 8,0
Roşu fenol galben – roşu 6,8 – 8,4
Turnesol roşu – albastru 5,0 – 8,0
Fenolftaleină incoloră – roz violaceu 8,2 – 10,0
Timolftaleină incoloră – albastru 9,4 – 10,6
Acid trinitro-benzoic Incolor portocaliu 12, 0-13,5
17
Determinarea exacta a pH-ului
Electrodul de pH
18
Electrod de sticla cu o joncţiune Electrod de sticla cu joncţiune dubla
Celula electrochimica
Reprezentarea schematica a celulei electrochimice
El.Ref.Ext1 proba(aH=?) membrana El.Ref.Ext2 (aH=constant)

εref,1 εj εm εref,2
lg aH  as   j unde k=f  ref ,1 , ref ,2 ,aH  (1)

RT
cel  k  2.303
F
Deoarece potentialul de jonctiune nu variaza pe parcursul determinarilor iar
potentialul de asimetrie este corectat in etapa de etalonare, ecuatia (1)
devine:
RT
cel  k`2.303 lg aH adica
F
RT
cel  k`2.303 pH, functia de etalonare a electrodului de sticla 19
F
Etalonarea/Calibrarea electrodului de
sticla
RT F F
cel  k`2.303 pH  pH =   cel  k`
F 2.303RT 2.303RT
 pH =a  cel  b
Etalonarea necesita minim 2 măsurători la pH cunoscut (standard de pH):
1. Reglaj de panta si
2. Reglaj de asimetrie
20
Standarde de pH
Standard de pH Conc. pH
g/L 15°C 20°C 25°C 30°C
Tetraoxolat de potasiu 12.61 1.67 1.68 1.68 1.68
Tartrat acid de potasiu Sol. sat. 3.56
Ftalat acid de potasiu 10.13 4.00 4.00 4.01 4.02
Fosfat diacid de potasiu + 3.39
6.90 6.88 6.87 6.85
Fosfat acid de sodiu 3.53
Tetraborat de sodiu,
3.80 9.28 9.23 9.18 9.14
decahidrat (Borax)
Bicarbonat de sodiu+ 2.09
10.12 10.06 10.01 9.97
carbonat de sodiu 2.64
21
Etaloane uzuale de pH
- K +
COO
CHOH
CHOH
COOH
Tartrat acid de potasiu
BORAX
Tetraoxolat de potasiu
22
Aplicaţii
• Determinarea pH-ului:
– Probelor biologice: sânge, urina, piele, saliva, …
– Alimentelor (controlul calităţii): apa potabila, băuturi, alimente, …
– Probelor de mediu (controlul calităţii): ape, soluri
– Produselor farmaceutice si cosmetice: pH-ul cremelor, pastei de dinţi, …
• Volumetria de neutralizare:
– Determinarea conţinutului de acizi sau baze din diverse produse:
• Determinarea conţinutului de NH3, HCl, CH3COOH, acidul
acetilsalicilic, ac citric din limonada, ac tartric din vin, etc
• Determinări indirecte: azotat (prin reducere la NH3), proteine din
brânza (prin metoda Kjedhal).
• Reglarea pH-ului: (soluţii tampon)

– Aplicaţii de mediu
– Industria chimica
23
Aplicaţii medicale
Variaţia pH-ului de-a lungul
tractului digestiv
In cazul pacienţilor care suferă de

cancer, pH-ul sângelui poate
atinge pana la 5.7
Domeniul normal al
pH-ului sângelui
Urina are pH-ul normal in 24

domeniul 6.5-7.5
Aplicaţii in medicina, industria farmaceutica,
cosmetica, sănătate
Specie pH mediu
porcul de Guineea 5,5
porc 6,3
cal 6,3
pisica 6,4
şobolan 6,5
câine 7,4
capra 8,1
25
Aplicaţii in industria
alimentara/alimentaţie
sănătoasa
26
pH
27
Volumetria
• Volumetria este o metodă analitică de determinare CANTITATIVĂ a
unui analit (A) pe baza reacţiei chimice dintre analit (A) şi reactiv de
titrare. În analiza volumetrică, determinarea speciei de interes (A) se
face pe baza legii echivalenţei conform reacţiei chimice:
aA + rR = Produşi de reacţie
• Pentru a se putea aplica legea echivalenţei trebuie acordată o

deosebită atenţie determinării precise a volumului de echivalenţă.
Cu alte cuvinte, sfârşitul titrării trebuie să coincidă cu punctul de
echivalenţă. Pentru a putea determina cu precizie punctul de
echivalenţă este recomandat ca titrarea să se efectueze în picătură,
paharul Erlenmayer în care se efectuează titrarea fiind agitat uşor,
prin mişcări circulare.
28
Determinarea punctului de echivalenţă
Determinarea punctului de echivalenţă se realizează prin două metode:
• Chimic/vizual (presupune utilizarea indicatorilor = sunt substanţe care
îşi schimbă o anumită proprietate (culoare, turbiditate, fluorescenţă,
etc.), în funcţie de valoarea unei anumite mărimi variabile (pH, e, etc.) a
sistemului de analizat. Această schimbare are loc în apropierea
punctului de echivalenţă)
• Indicatorii chimici, pentru a putea fi utilizaţi la determinarea punctului de
echivalenţă, trebuie să îndeplinească o serie de condiţii minime:
– să funcţioneze reversibil, cu viteză de transformare suficient de mare
(condiţie impusă datorită gradienţilor de concentraţie formaţi pe
parcursul titrării);
– schimbarea proprietăţii să se facă într-un interval de pH (în cazul
volumetriei bazate pe reacţii cu transfer de protoni), de pM (în cazul
volumetriei bazate pe reacţii de complexare sau precipitare), de e (în
cazul volumetriei bazate pe reacţii redox) cât mai mic;
– să fie solubil în mediul sistemului titrat (în general apă);
– să fie stabil în condiţiile de lucru date;
– virajul să fie suficient de intens astfel încât să se poată lucra cu
concentraţii mici de indicator.
• Instrumental sau fizico-chimic (presupune utilizarea unor aparate
specifice)
29
Clasificarea indicatorilor acido-bazici
Indicatori acido-bazici
Indicatori de Indicatori Indicatori de Indicatori de

culoare turbidimetrici absorbţie fluorescenţă
Simpli Micşti Universali
Unicolori Bicolori Policolori
30
Alegerea indicatorului optim
Pentru indicarea corectă a punctului de echivalenţă, indicatorul ar trebui să
vireze chiar în momentul atingerii punctului de echivalenţă. În realitate
însă, majoritatea indicatorilor îşi schimbă o anumită proprietate a lor
înainte sau după punctul de echivalenţă, punct numit punctul final al
titrării şi deseori notat pT. Datorită acestei diferenţe de pH rezultă aşa
numita eroare de indicator. Deoarece în majoritatea cazurilor nu este
posibilă utilizarea unui indicator care să vireze la echivalenţă, indicatorul
se va alege astfel încât eroarea să fie minimă.
La alegerea indicatorului optim, pentru o anumită titrare se impune
cunoaşterea:
• saltul de pH la echivalenţă, delimitat în funcţie de eroarea admisă şi pH-
ul punctului de echivalenţă (independent de indicator, depinde doar de
reacţia de neutralizare ce are loc) şi,
• mărimea domeniului de viraj şi pT-ul indicatorilor (independent de
reacţia de titrare, este o caracteristică a indicatorului).
• Indicatorul va fi ales de aşa natură, încât domeniul său de viraj să fie
cuprins în domeniul de salt la echivalenţă, iar pT-ul indicatorului cât mai
apropiat de pH-ul punctului de echivalenţă (în cazul ideal chiar egal).
31
Alegerea indicatorului optim
• Ca regulă generală, în cazul în care saltul la echivalenţă este mare

posibilitatea să se găsească un indicator care să aibă saltul de viraj
inclus în saltul la echivalenţă este mare. Acest lucru se întâmplă de
obicei în cazul titrărilor acizilor tari cu baze tari şi respectiv a bazelor tari
cu acizi tari; excepţie cazul de acizi/baze tari dar foarte diluate.
• În cazul în care saltul la echivalenţă este mic posibilitatea să se
găsească un indicator care să aibă saltul de viraj inclus în saltul la
echivalenţă se reduce substanţial. În acest caz se recomandă utilizarea
acelui indicator care cel puţin unul din limitele saltului de viraj inclus în
saltul la echivalenţă, celălalt fiind cât mai apropiat de saltul la
echivalenţă. Acest lucru se întâmplă de obicei în cazul titrărilor acizilor şi
respectiv a bazelor slabe şi uneori chiar şi în cazul titrării acizilor/bazelor
tari foarte diluate.
• În condiţiile în care nici un indicator nu corespunde caracteristicilor
impuse în ceea ce priveşte domeniul de viraj raportat la saltul la
echivalenţă se poate recurge la utilizarea unor amestecuri de indicatori.
32
Formele caracteristice principalilor
indicatori acido-bazici funcţie de pH
OH O
Paranitrofenol: + H2O + H3O+
N N
O O O O-
pH<5 pH>7
incolor galben
Metiloranj
CH3
-
O3S N N N +HCl
CH3
forma azoica - galben; pH>4,4
CH3
- +
O3S N N N
H CH3
33
forma indaminica - rosie; pH<3,1
Formele caracteristice principalilor
indicatori acido-bazici funcţie de pH
Fenolftaleina
OH OH OH OH OH O
+H2O OH + NaOH, -2H2O

O
-H2O OH +2H2O, +HCl O-
O O O
incolor rosu
34
Definiţii
• Prin punct de echivalenţă se înţelege momentul în care analitul s-a
consumat în totalitate reacţionând cu cantitatea echivalentă de soluţie de
titrant (fără ca titrantul să se acumuleze în sistem).
• Prin titrant se înţelege orice soluţie de concentraţie exactă sau
aproximativă cu factor de corecţie determinat, care este utilizată pentru
determinarea cantitativă a unui analit dintr-o soluţie necunoscută prin
procedeul de titrare.
• Prin titrat se înţelege orice soluţie care este supusă procedeului de titrare
în vederea determinării cantitative a unui (unor) analit din soluţie.
• Prin titrare se înţelege operaţia de adăugare treptată a reactivului de
titrare şi măsurarea volumului de titrant adăugat pentru a atinge punctul de
echivalenţă.
• Prin factor de corecţie, F, se înţelege un raport care arată de câte ori o
soluţie este mai diluată sau mai concentrată decât soluţia de concentraţie
exactă şi se exprimă matematic prin relaţia:
F= Tr/Tt = Cr/Ct = Vt/Vr, în care
Tr, Cr, Vr reprezintă titrul, concentraţia normală respectiv volumul real

Tt, Ct, Vt reprezintă titrul, concentraţia normală respectiv volumul teoretic 35
Standardizarea soluţiilor aproximative;
definiţii
Prin soluţie etalon se înţelege soluţia obţinută pornind de la substanţe etalon
prin dizolvarea cantitativă a masei corespunzătoare în balonul cotat
corespunzător. Mai mult, pentru ca soluţia să poată fi considerată etalon,
aceasta nu trebuie să sufere nici o transformare în timp.
Soluţiile etalon, de concentraţie cunoscută, sunt folosite în analiza volumetrică

pentru stabilirea titrului soluţiilor de normalitate aproximativă.
Substanţele etalon sunt acele substanţe care îndeplinesc, simultan

următoarele condiţii:
• să aibă formulă chimică bine definită (inclusiv numărul de moli de apă de
cristalizare);
• să fie stabilă în condiţiile de lucru şi respectiv în solventul în care este
dizolvat (de obicei apă distilată);
• să aibă un echivalent cât mai mare pentru a evita erorile de cântărire;
• să fie suficient de pură sau prezenţa impurităţilor să nu interfere în
determinare;
• preţul de obţinere suficient de mic astfel încât să poată fi utilizat.
36
Substanţe etalon; Standardizarea
soluţiilor aproximative
• Dintre substanţele care îndeplinesc condiţiile necesare pentru a

putea fi considerate substanţe etalon se pot menţiona: acidul oxalic –
C2H2O4.2H2O, sarea Mohr – Fe(NH4)2(SO4)2·6H2O, dicromatul de
potasiu, bromatul de potasiu, clorura de sodiu, clorura de potasiu,
sulfatul de potasiu etc.
• Standardizarea unei soluţii aproximative se face prin titrare cu soluţia
etalon corespunzătoare sau, in lipsa acesteia cu o soluţie
aproximativa standardizata in prealabil
• Prin standardizare se înţelege determinarea factorului de corecţie
volumetric; factorul de corecţie volumetric se face pe baza legii
echivalentei:
Cb  Vb
Ca  Va  Fa  Cb  Vb  Fb  Fa   Fb
Ca  Va 37
Condiţii necesare si suficiente pentru o
determinare cantitativa
În analiza volumetrică se folosesc numai acele reacţii care îndeplinesc

câteva condiţii minimale:
• sunt cantitative (practic complete–conform stoechiometriei reacţiei)
şi conduc la un produs de reacţie stabil, cu compoziţie definită şi
fără reacţii secundare;
• decurg cu viteză mare (viteza se poate mări prin ridicarea
temperaturii, adăugare de catalizatori);
• punctul de echivalenţă se poate observă şi stabili exact;
• reactivul de titrare este stabil în timp.
38
Tipuri de metode volumetrice
Volumetrie bazată pe reacţii de neutralizare (cu transfer de protoni)
Volumetrie bazată pe reacţii redox
Volumetrie bazată pe reacţii de precipitare
Volumetrie bazată pe reacţii de complexare
39
Modalităţi de titrare
• titrare directă – a soluţiei de analizat cu
soluţie de concentraţie cunoscută;
• titrarea indirectă – soluţia de analizat nu

reacţionează cu soluţia titrată, de aceea
se adaugă în exces o altă soluţie titrată
ce reacţionează cu substanţa iar excesul
se retitrează cu soluţia de concentraţie
cunoscută;
• titrarea prin substituţie – soluţia de

analizat nu reacţionează cu soluţia de
concentraţie cunoscută, de aceea se
transformă într-o combinaţie chimică care
poate fi apoi titrată cu soluţia de
concentraţie cunoscută.
40
Volumetria bazata pe reacţii de neutralizare
• Reacţia de titrare cea mai des întâlnită în cazul titrărilor de

neutralizare poate fi scrisă după cum urmează:
aA + bB = sare (+ H2O)
• În care A reprezintă acidul iar B reprezintă bază

• Ca o regulă generală, cel puţin una din speciile participante în
reacţia de titrare trebuie să fie acid sau bază TARE.
La rândul ei, volumetria bazată pe reacţii cu transfer de protoni se

clasifică, funcţie de caracterul acido-bazic al titrantului sau a speciei
ce urmează a fi determinată. Astfel avem două subclase:
• ACIDIMETRIA (metodă volumetrică utilizată în vederea determinării
unor specii cu caracter bazic, reactivul de titrare folosit fiind un acid)
• ALCALIMETRIA (metodă volumetrică utilizată în vederea
determinării speciile acide, reactivul de titrare folosit fiind o bază)
41
Clasificare
În funcţie de tăria acido-bazică a speciilor care participă în reacţia de

titrare avem câteva cazuri distincte de curbe de titrare.
ACIDIMETRIE ALCALIMETRIE
1. baze tari cu acizi tari 1. acizi tari cu baze tari
2. baze tari cu acizi slabi 2. acizi tari cu baze slabe
3. baze slabe monovalente cu acizi tari 3. acizi slabi monovalenţi cu baze tari
4. baze slabe polivalente cu acizi tari 4. acizi slabi polivalenţi cu baze tari
5. baze slabe monovalente cu acizi 5. acizi slabi monovalenţi cu baze
slabi* slabe*
6. amestecuri de baze cu acizi tari 6. amestecuri de acizi cu baze tari
7. săruri cu hidroliză bazică cu acizi 7. săruri cu hidroliză acidă cu baze
* acizii slabi şi bazele slabe pot fi titrate cu baze slabe şi respectiv cu acizi slabi
numai în anumite condiţii
42
determinarea NaOH prin titrare cu HCl
43
determinarea HCl prin titrare cu NaOH
44
determinarea CH3COOH prin titrare cu NaOH
45
determinarea NH3 prin titrare cu HCl
46
Influenţa concentraţiei asupra curbei de
titrare
Curba de titrare BT+AT

14 C1=0,1M
12 C2=0,001M
10
domeniu de viraj recomandat C1
8 domeniu de viraj recomandat C2
pH
6
4
2
0
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
n
47
Aplicaţii uzuale ale volumetriei de
neutralizare
Determinarea concentraţiei/conţinutului de HCl, H2SO4, NH3, CH3COOH,

acidului boric, acidului oxalic, etc
Analiza sodei caustice comerciale
Determinarea carbonatului şi bicarbonatului de sodiu, în prezenţă
Determinarea azotaţilor
Determinarea fosfatului
Determinarea numărului de grupări hidroxilice din zaharuri
Determinarea indicelui de saponificare al grăsimilor şi uleiurilor
Determinarea conţinutului de proteină din brânză
Determinarea conţinutului de acid citric din citronadă sau sare de lamâie
Determinarea conţinutului de acid tartric din vin
Determinarea conţinului de aspirină din medicamente
Determinarea constantelor de aciditate
…………………………………………………………………………………………..
48
Aplicaţii. Reglarea pH-ului; Soluţii tampon
• Reglarea pH-ului este deosebit de importanta atât in cazul reacţiilor
biochimice cat si in cazul reacţiilor chimice clasice.
• Reglarea pH-ului se realizează prin intermediul soluţiilor tampon.
• Soluţia tampon este soluţia care conţine dizolvata cantităţi
echimolare (sau apropiate) de acid slab si respectiv baza slaba
conjugata.
• Puterea maxima de tamponare a unui sistem acid/baza slaba
conjugata revine soluţiei care are aceeaşi concentraţie de acid si
respectiv baza; pH-ul acestei soluţii fiind pH=pKa.
• Sisteme tampon deosebit de precise se pot regăsi si in natura. Spre
exemplu, pH-ul sângelui este păstrat constant de prezenţa
tamponului H2CO3/HCO3-; pH-ul ţesutului osos este păstrat constant
de prezenţa tamponului HPO42-/PO43- etc.
49
Aplicaţii. Sisteme tampon uzuale
Domeniu
Componente
de pH
HCl, citrat de sodiu 1-5
Acid citric/citrat de sodiu 2.5 - 5.6 Pentru un control fin se
Acid acetic acid/acetat de sodiu 3.7 - 5.6 pot utiliza amestecuri de
soluţii tampon, spre
K2HPO4/KH2PO4 5.8 - 8 exemplu, acid acetic/
Na2HPO4/NaH2PO4 6 - 7.5 acetat de amoniu.
Borax, hidroxid de sodiu 9.2 - 11
Pornind de la amestecuri relativ simple (acid

citric, fosfat diacid de potasiu, acid boric si acid
dietilbarbituric) se pot obţine soluţii tampon pe
întreg domeniul de pH de la 2,6 la 12,
50
acid dietilbarbituric
Aplicaţii: substanţe utilizate pentru
obţinerea soluţiilor tampon
pKa
Denumire la Domeniu de
Denumire completa
comerciala 25° tamponare
C
3-{[tris(hydroxymethyl)
TAPS 8.43 7.7–9.1 methyl] amino} propane
sulfonic acid
N,N-bis(2-hydroxyethyl)
Bicine 8.35 7.6–9.0
glycine
tris(hydroxymethyl)
Tris 8.06 7.5–9.0
methylamine
N-tris(hydroxymethyl)
Tricine 8.05 7.4–8.8
methylglycine
4-2-hydroxyethyl-1- 51
HEPES 7.55 6.8–8.2 piperazine
Aplicaţii: substanţe utilizate pentru
obţinerea soluţiilor tampon
pKala
Denumire Domeniu de
25° Denumire completa
comerciala tamponare
C
2-{[tris(hydroxymethyl)
TES 7.40 6.8–8.2 methyl]amino}
ethanesulfonic acid
3-(N-morpholino)propane
MOPS 7.20 6.5–7.9
sulfonic acid
piperazine-N,N′-bis(2-
PIPES 6.76 6.1–7.5
ethanesulfonic acid)
Cacodylate 6.27 5.0–7.4 dimethylarsinic acid
2-(N-morpholino)ethane
MES 6.15 5.5–6.7 52
sulfonic acid
Va multumesc pentru atentie
53
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor
Catedra Stiinta si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale
Reacţii chimice in soluţii apoase:

reacţii de oxido-reducere (REDOX)
si aplicaţii ale acestora.
Prof.dr.ing. Anton FICAI
1
2020-2021
2

HCl + NH3 = NH4Cl
3

CH4 + 2O2 = CO2 + 2H2O
H2 + Cl2 = 2HCl
4

unui precipitat
Fe2+ + 2Fe3+ + HO- => Fe3O4
3Ca2+ + 2PO43- =>Ca3(PO4)2
5Ca2++ 3PO43- + HO-=>Ca5(PO4)3OH
5

Ag+ + 2NH3 => Ag(NH3)2+
Al3+ + 3HO- => Al(OH)3
6
Definiţii
• Reacţia redox = reacţia chimică care decurge cu modificarea numărului
(stării) de oxidare adică are decurge cu transfer de electroni;
• N.O. – numărul de oxidare sau starea de oxidare (înlocuieşte noţiunea
de valenţă) este numărul care reprezintă sarcina electrică (pozitivă sau
negativă), pe care o are specia participantă la reacţia redox. Pentru
elementele chimice din compuşii ionici, N.O. reprezintă sarcini electrice
intregi (numere naturale pozitive sau negative).
• Oxidarea = procesul chimic care decurge cu creşterea numărului de
oxidare; procesul chimic care decurge cu cedare de electroni;
• Reducerea = procesul chimic care decurge cu scăderea numărului de
oxidare; procesul chimic care decurge cu acceptare de electroni;
• Agent oxidant = specie chimică care poate participa intr-o reacţie
chimică funcţionând ca un acceptor de electroni; specie chimică care
participă intr-o reacţie chimica si se reduce (numărul de oxidare scade);
• Agent reducător = specie chimică care poate participa intr-o reacţie
chimică funcţionând ca un donor de electroni; specie chimică care
participă intr-o reacţie chimică si se oxidează (numărul de oxidare
creste);
7
Reacţii REDOX
Semireacţia de reducere Semireacţia de oxidare
Ox1 + ne-  Red1 Red2  Ox2 + me-
mOx1 + m.ne-  mRed1 nRed2  nOx2 + n.me-
Reacţia redox globala se poate scrie:

mOx1 + nRed2 + n.me-  mRed1 + nOx2 + n.me- adică
mOx1 + nRed2  mRed1 + nOx2
Ox1, Ox2 formele oxidate ale speciilor 1,2

Red1, Red2 formele reduse ale speciilor 1,2
fenomenele de oxidare şi reducere sunt simultane

(în timp ce un element se oxidează, un altul se reduce);
8
Tipuri de reacţii redox
• Reacţia cu oxigenul (oxidare si/sau ardere):
4Fe + 3O2 => 2Fe2O3;
CH4+O2 = CO2 + H2O
• Reacţia metalelor cu acizii (reacţii de oxidare)
Fe + 2HCl => FeCl2 + H2;
3 Cu + 8 HNO3 => 3Cu(NO3)2 + 2NO + 4H2O
• Reacţia cu hidrogenul (reacţie de reducere)
CuO + H2 => Cu + H2O;
1/2O2 + H2 = H2O
• Reacţii de schimb (dublu schimb)
Zn + CuSO4 = ZnSO4 + Cu
• Reacţia metalelor cu apa
Na + H2O = NaOH + 1/2H2
Zn + 2H2O = Zn(OH)2 + H2
• Reacţia de deshidratare:
C6H12O6 => 6C + 6H2O
9
O
KMnO4/H+
H3C CH CH CH3 2 H3C C
OH
• Reacţiile de oxidare cu
KMnO4/H2O
agenţi oxidanţi H3C CH CH CH3 H3C CH CH CH3
OH OH
H2C CH2 + O2 H2C CH2

O
O3 O
H2C CH2 H2C CH2 2 CH2O
• Reacţia de ozonoliza O O O
O3
H3C CH CH CH3 2 H3C C
H
10
Reacţii biochimice
Rolul fierului in organism

•45mgFe/kg corp(F) şi 55mgFe/kg corp(B)
•este component al hemoglobinei şi mioglobinei (având rol în transportul şi
stocarea O2) şi al unor enzime oxidative;
•rolul său în organism este complex, în stările de oxidare +2 şi +3 intervenind
în reacţii de oxido – reducere, reacţii acido – bazice, reacţii de complexare.
•deficienţa în fier produce:
•Anemie
•întârzieri în creştere
•astenie şi oboseală musculară
•scăderea imunităţii
CH2 SH ox. enzimatica CH2 S S CH2

CH NH2 CH NH2 CH NH2
COOH COOH COOH
11
Seria de activitate
• Seria de activitate redox (seria Beketov Volta) - constituie o clasificare a
metalelor din punct de vedere electrochimic.
• Seria de activitate se poate exprima sub aspect calitativ, când speciile sunt
ordonate după capacitatea de a deplasa ionul unui alt metal din soluţie.
K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb H2 Cu Bi Sb Hg Ag Pt Au
• Cu cât metalul este situat mai la începutul seriei de activitate, cu atât

cedează mai uşor electroni, trecând la ionii corespunzători, adică este mai
activ; acceptarea electronilor de către ionii metalici, adică refacerea atomilor
din ioni, este mai accentuată, cu cât metalul se afla mai la sfârşitul seriei.
• Metalele aşezate înaintea hidrogenului îl pot înlocui din combinaţii, deoarece
atomii lor cedează electronii mai uşor decât atomii de hidrogen, metalele
sunt metale comune. Metalele care se gasesc dupa hidrogen, nu-l
înlocuiesc, deoarece atomii lor cedează mai greu electroni decât hidrogenul
– metale nobile (Ag, Pt, Au).
• În mod asemănător se comportă metalele faţă de acizi. Metalele situate la
începutul seriei, până în hidrogen reacţionează cu acizii diluaţi, punând
hidrogenul în libertate, iar metalele de la cupru spre sfârşitul seriei sunt
atacate numai de acizii oxidanţi (sulfuric şi azotic concentraţi).
12
Potenţiale standard la 298 K
E0(V) Reacţia E0(V) Reacţia
+2.87 F2(g) + 2e− → 2F−(aq) 0.000 2H+(aq) + 2e− → H2(g)
+1.61 Ce4+(aq) + e− → Ce3+(aq) −0.13 Pb2+(aq) + 2e− → Pb(s)
+1.51 MnO4−(aq)+8H+(aq)+5e−→Mn2+(aq) +H2O(l) −0.15 AgI(s) + e− → Ag(s) + I−(aq)
+1.50 Au3+(aq) + 3e− → Au(s) −0.76 Zn2+(aq) + 2e− → Zn(s)
+1.36 Cl2(g) + 2e− → 2Cl−(aq) −1.66 Al3+(aq) + 3e− → Al(s)
+1.23 O2(g) + 4H+(aq) +4e− → 2H2O(l) −2.07 AlF63-(aq) + 3e− → Al(s) +
+1.09 Br2(l) + 2e− → 2Br−(aq) 6F−(aq)
+0.80 Ag+ e− → Ag −2.25 H2(g) + 2e− → 2H−(aq)
(aq) + (s)
+0.77 Fe3+(aq) + e− → Fe2+(aq) −2.37 Mg2+(aq) + 2e− → Mg(s)
+0.52 Cu+(aq) + e− → Cu(s) −2.71 Na+(aq) + e− → Na(s)
+0.34 Cu2+(aq) + 2e− → Cu(s) −2.87 Ca2+(aq) + 2e− → Ca(s)
+0.22 AgCl(s) + e− → Ag(s) + Cl−(aq) −2.90 Ba2+(aq) + 2e− → Ba(s)
+0.07 AgBr(s) + e− → Ag(s) + Br−(aq) −2.93 K+(aq) + e− → K(s)
13
0.000 2H+(aq) + 2e− → H2(g) −3.03 Li+ (aq) + e− → Li(s)
Aplicaţii ale reacţiilor redox
• Volumetria redox
• Electroliza
• Surse de curent - Pile galvanice
• Electrodepunerea
• Coroziunea si protecţia anticoroziva
• Industria chimica
14
• Dispozitive specifice
Volumetria redox
Sistemele redox care stau la baza titrării sunt:
m Ox1 + m n e 
m Red1 E1 = 0 0,059
E1 + log
 Ox1 
n  Red1 
n Ox 2 + m n e  n Red 2 0 0,059
E2 = E2 + log
 Ox1 
m  Red1 
Iar reacţia de titrare:
m Ox1 + n Red 2 m Red1 + n Ox 2
15
Curba de titrare
Dacă se titrează un reducător (Red1) cu o soluţie de oxidant (Ox2), de
aceeaşi concentraţie (0,1 M) avem:
m Ox1 + n Red 2 m Red1 + n Ox 2
Până la punctul de echivalenţă,

E10 +
0,059 Ox1 
potenţialul redox este dat de E1 = log
potenţialul cuplului Red1/Ox1: n  Red1 
La echivalenţă, potenţialul n  E10 + m  E20

redox este dat de relaţia: E
mn
După punctul de echivalenţă,

E2 = E2 +00,059
log
 Ox 2 
potenţialul este dat
potenţialul cuplului Red2/Ox2:
de
m  Red 2 
16
Curba de titrare Fe2+ cu Ce4+
• Curba de titrare a Fe2+ de

concentraţie 0,1M cu Ce4+ de
aceeaşi concentraţie prezintă 3
zone caracteristice:
• Prima zonă, corespunde unui grad
de titrare < 100 %, potenţialul este
dat de potenţialul cuplului
Fe2+/Fe3+ ca urmare a excesului
de Fe2+ existentă;
• A doua zonă, corespunde unui
grad de titrare 100 %, adică
echivalenţă, potenţialul este dat
de potenţialele celor două cupluri;
• A treia zonă, corespunde unui
grad de titrare > 100 %, iar
potenţialul este dat de excesul de
Ce4+ din sistem. 17
Indicarea punctului de echivalenta in
cazul titrării redox
În funcţie de modul de determinare a punctului de echivalenţă avem trei
cazuri diferite:
1. Metode potenţiometrice – implică măsurarea diferenţei de potenţial

dintre electrodul de lucru şi electrodul de referinţă pe tot parcursul
titrării; punctul de echivalenţă fiind determinat pe baza curbei de
titrare redox obţinut.
2. Metode chimice (coloristice) – cuprind două cazuri distincte

1. Reactivul de titrare funcţionează drept indicator – poate fi ilustrat
prin cazul permanganatului de potasiu care datorită cuplului
cromofor MnO4-(violet)/Mn2+ (incolor).
2. Utilizând indicatori redox – punctul de echivalenţă se determină
prin intermediul indicatorilor redox (substanţe cu caracter
oxidant sau reducător).
18
Indicatori redox
Potenţial Culoarea formei
Indicatori REDOX, independenţi de pH
E0, V oxidate reduse
2+
2,2'-Bipiridina N N
+1.33 incolor Galben
(complex cu Ru)
Ru/3
2+
Sulfat de 5-Nitro N NO2
fenantrolina (complex Fe /3 +1.25 Cian roşu
N
cu Fe)
COOH
NH Violet-
Acid n-fenil antranilic +1.08 Incolor
roşu
19
Indicatori redox
2+
Sulfat de 1,10- N
Fe /3
Fenantrolina (complex N +1.06 Cian Roşu
cu Fe) – feroina
2+
2,2`-Bipiridina N N
+0.97 Cian Roşu
(complex cu Fe) Fe/3
2+
5,6-Dimetilfenantrolina N Me
Galben-
Fe /3
+0.97 Roşu
(complex cu Fe) N Me verzui
20
Indicatori redox

H2 N NH2
o-Dianisidina +0.85 roşu Incolor
MeO OMe
+
Sulfonat sodic de - rosu-
NH2 HSO4 +0.84 Incolor
difenilamina violet
N, N- NH NH
+0.76 violet Incolor
Difenilbenzidina
Difenilamina NH +0.76 violet Incolor
21
Indicatori redox
Indicatori REDOX dependenţi Potenţial (E0, V) la Culoarea formei

de pH pH=0 pH=7 oxidate reduse
2,6-Diclorofenol-indofenol sodic +0.64 V +0.22 V Albastru Incolor
o-crezol indofenol sodic +0.62 V +0.19 V Albastru Incolor
Tionina (Violetul lui Lauth) +0.56 V +0.06 V Violet Incolor
Albastru de metilen +0.53 V +0.01 V Albastru Incolor
Acid indigo-tetrasulfonic +0.37 V - 0.05 V Albastru Incolor
Acid indigo-trisulfonic +0.33 V - 0.08 V Albastru Incolor
Indigocarmin +0.29 V - 0.13 V Albastru Incolor
Acid monoindigosulfonic +0.26 V - 0.16 V Albastru incolor
Fenosafranina +0.28 V - 0.25 V Roşu incolor
Safranină T +0.24 V - 0.29 V Rosu-violet incolor
22
Roşu neutral +0.24 V - 0.33 V Roşu incolor
Utilizări ale volumetriei redox
Determinarea conţinutului de H2O2
Determinarea conţinutului de azotiţi
Permanganatometria (KMnO4) Determinarea conţinutului de H2C2O4
Bicromatometria (K2Cr2O7) Determinarea conţinutului de Fe2+
Tiosulfatometria (Na2S2O3) dintr-un amestec Fe2+ şi Fe3+
Cerimetria (Ce(SO)2)
Iodometria (I2)
Iodatometria (KIO3)
Bromatometria (KBrO3)
23
Determinarea Cr3+
Permanganatometria (KMnO4) Determinarea Pb2+, Ba2+
Bicromatometria (K2Cr2O7) Determinarea purităţii KClO3 comercial
Tiosulfatometria (Na2S2O3) Determinarea consumului chimic
Cerimetria (Ce(SO)2) de oxigen (CCO)
Iodometria (I2)
Iodatometria (KIO3)
24
Determinarea K2Cr2O7
Permanganatometria (KMnO4) Determinarea Cu2+
Determinarea acidului sulfuros
Bicromatometria (K2Cr2O7) şi a sulfiţilor
Tiosulfatometria (Na2S2O3) Determinarea sulfaţilor
Determinarea arseniaţilor
Cerimetria (Ce(SO)2) Determinarea perhidrolului (H2O2)
Determinarea oxigenului din apa –
Iodometria (I2)
metoda Winkler
Iodatometria (KIO3) Determinarea formaldehidei
25
Permanganatometria (KMnO4)
Bicromatometria (K2Cr2O7)
Tiosulfatometria (Na2S2O3) Determinarea conţinutului de Fe2+
dintr-un amestec Fe2+ şi Fe3+
Iodometria (I2) Determinarea nitriţilor
Iodatometria (KIO3)
26
Bicromatometria (K2Cr2O7) Determinarea As(III) şi Sb(III)
Tiosulfatometria (Na2S2O3) Determinarea hidrazinei

Determinarea ionului mercuric
Iodometria (I2)
Determinarea ionului cupric
Iodatometria (KIO3)
Bromatometria (KBrO3) Determinarea sărurilor de Tl+
Determinarea sărurilor de Sn2+
27
Tiosulfatometria (Na2S2O3)
Determinarea conţinutului de H2O2
Iodometria (I2) Determinarea conţinutului de azotiţi
Iodatometria (KIO3) Determinarea conţinutului de H2C2O4
Bromatometria (KBrO3) Determinarea conţinutului de Fe2+
dintr-un amestec Fe2+ şi Fe3+
28
Tiosulfatometria (Na2S2O3)
Iodometria (I2) Determinarea As3+ şi Sb3+
Iodatometria (KIO3) Determinarea hidroxilaminei
Bromatometria (KBrO3) Determinarea fenolului
Determinarea diverşilor ioni metalici

prin intermediul oxinei
29
Pile galvanice
Sistemele capabile să transforme energia chimică în energie electrică se
numesc pile electrice sau elemente galvanice.
La cei doi electrozi se produc reacţii de oxidoreducere:
- la electrodul pozitiv (catod) au loc reacţii de reducere a ionilor metalici
din soluţie (depunerea Cu)
- la electrodul negativ (anod) au loc reacţii de oxidare (dizolvarea Zn).
Anod Catod
Are loc procesul Are loc procesul
de oxidare de reducere
Se produc electroni Se consuma electroni
Anionii migreaza in Cationii migreaza din
compartimentul anodic compartimentul catodic
Are semnul “-” Are semnul “+” 30
Pila Daniel
Procesele de electrod
31
Procesele de electrod (electrod inert)
Fig 18-9
Pg 872
Diagram of a galvanic cell

containing passive electrodes.
the two platinum electrodes
do not take part in the redox
chemistry of this cell. They
only conduct electrons to and
from the interfaces.
32
Tensiunea-forţa electromotoare a pilei E
F.e.m. a unei pile (E) se defineşte ca diferenţa de potenţial care ia

naştere între doi electrozi în circuitul deschis.
În cazul pilei Daniel, pentru reacţia:
(-) Zn + Cu2+ Zn2+ + Cu (+) E0celula = E0ox + E0red

se poate deduce ecuaţia lui Nernst:
RT a Cu 2
E  E0  ln
2F a Zn 2 
În general ecuaţia lui Nernst se scrie astfel:

RT a red 0,059 ared
E  E0  ln E  E0  lg
zF a ox 2 aox 33
Clasificarea bateriilor
Celule ireversibile
bateriile clasice
• După reacţia chimica:
Celule reversibile
Acumulatori
“baterii rechargeable”
Celule cu electrolit lichid “umede”
Celule cu electrolit solid

• După natura electrolitului:
Celule cu electrolit tip topitura
Celule de siguranţa/rezerva
34
Caracteristicile principale ale bateriilor
Celule cu electrolit lichid “umede”
• sunt primele tipuri de celule galvanice obţinute,
in prezent sunt foarte puţin utilizate; exista
riscul ca electrolitul sa penetreze pereţii drept
pentru care, în multe cazuri electrolitul lichid s-a
înlocuit cu gel;
• Cele mai cunoscute astfel de celule galvanice
sunt: pila Daniell, pila Leclanche, pila Grove,
pila Bunsen, pila pe baza de acid cromic, pila
Clark, pila Weston;
• Majoritatea aplicaţiilor practice ale acestor tipuri
de baterii au la baza sistemele Ni-Cd-KOH si
respectiv cele pe baza de Pb-PbO2-H2SO4;
• Exista atat sisteme reversibile cat si ireversibile;
• Pila Leclanche a fost rapid adaptat in obţinerea
celulelor cu electrolit solid. 35
Acumulatori auto
• Se mai numesc si baterii

reîncărcabile;
• Acumulatorii auto au la baza
Pb/PbO2 si electrolit lichid (H2SO4
~33%v/v);
• Probleme de mediu – reciclare
obligatorie a acestor baterii;
• Bateriile auto uzuale conţin 6/12
celule înseriate care produc
~12/24V.
(-) Pb(s)|PbSO4(s)|H2SO4(aq)||PbSO4(s), PbO2(s)|Pb(s) (+)
Pb(s) + PbO2(s) + 2H2SO4(aq) = 2PbSO4 (s) + 2H2O ε=2,10-2,13V/celula
36
Acumulatorii auto - regenerare
• In procesul de încărcare a bateriilor, reacţiile chimice care se petrec

sunt opuse reacţiilor ce au loc in condiţii de funcţionare (producere de
curent);
• Exista riscul exploziei, deoarece la tensiunile de regenerare apare
posibilitatea hidrolizei apei=> H2 si O2;
• Reacţiile chimice care au loc (la încărcare / regenerare) sunt:
– Anod (oxidare):
PbSO4(s)+5H2O(l)=PbO2+3H3O+(aq)+HSO4-(aq) ε0=1,685V
– Catod (reducere):
PbSO4(s)+H3O+(aq)=Pb(s)+H2O (aq)+HSO4-(aq) ε0=-0,356V
37
Celule cu electrolit solid

• Pila Leclanche a fost modificata, locul electrolitului lichid fiind luata de un
electrolit solid=>bateriile comerciale din zilele noastre;
• Printre cele mai utilizate baterii cu electrolit solid utilizate in zilele noastre
sunt bateriile Leclanche Zn-C;
Zn(s) + 2MnO2(s)+ 2NH4Cl(aq) = ZnCl2(aq) + Mn2O3(s) + 2NH3 + H2O ε=1.5V
38
Bateriile alcaline
• Bateriile alcaline sunt alcătuite, de obicei din: pulbere de Zn-anod (-)
(suprafaţă specifică mai mare => viteză de reacţie mai mare =>
densitate de curent mai mare) si MnO2-catod (+);
• Sunt foarte asemănătoare bateriilor Zn-C dar ca electrolit se foloseşte
KOH si mai rar NH4Cl sau ZnCl2;
• Exista si baterii alcaline reîncărcabile deşi majoritatea sunt destinate
pentru unică folosinţă;
• Superioare ca performanţă bateriilor de tip Leclanche (bateriile AA pot
asigură o capacitate de până la 3000mAh dar in timpul utilizării (spre
exemplu, in cazul unui aparat foto digital capacitatea poate scădea până
la 700mAh; tensiunea de lucru este de 1,1-1,3V iar tensiunea maximă
poate atinge 1,5-1,65V;
• Reacţiile chimice care au loc sunt:
(-) Zn(s) + 2OH−(aq) → ZnO(s) + H2O(l) + 2e−
(+) 2MnO2(s) + H2O(l) + 2e− →Mn2O3(s) + 2OH−(aq)
• Datorită KOH, peretele poate fi penetrat relativ uşor=>scurgeri de
electrolit
39
Baterii alcaline
Diverse tipuri de baterii alcaline

40
Celule cu electrolit tip topitura

• Baterii primare sau secundare (acumulatori) ce conţin drept
electrolit o sare sub forma de topitura;
• Deşi exista probleme de izolare pentru a menţine
temperatura, datorita densităţii de putere mari sunt potenţiale
surse de curent pentru maşinile electrice;
Celule de rezerva/siguranţa
• Aceste baterii pot fi păstrate pentru o perioada relativ mare de
timp fiind activate la comanda când are loc asamblarea
celulei (de obicei electrolitul nu se pune in contact cu cei doi
electrozi).
• Sunt utilizate in siguranţe electronice (la un soc mecanic,
capsula care conţine electrolitul se sparge si pune in libertate
electrolitul); baterii activate de apa, etc.
41
Accidente provocate de bateriile litiu-ion
42
Celula de concentrare
43
Electroliza: definiţii şi istoric
• Electroliza este fenomenul ce se petrece la trecerea curentului electric
continuu prin soluţia sau topitura unui electrolit; procesul de transport a
ionilor unui electrolit ce are loc la trecerea unui curent electric continuu
prin cei doi electrozi imersaţi in electrolit.
• Electrolit = orice substanţă care prin dizolvare sau topire se disociază în
ioni, permițând trecerea curentului electric.
• În procesul de electroliză, ionii pozitivi sau cationii sunt dirijaţi înspre
catod (pol negativ, -), iar ionii negativi sau anionii înspre anod (pol
pozitiv, +) unde își pierd sarcina și se depun sau intră în reacție chimică.
Specificăm că la anod există un proces de oxidare, în timp ce la catod
unul de reducere.
• Acţiunea curentului electric asupra unor solutii a fost observata inca din
1800 (W. Nicholson si A. Carlisle) insa aceste fenomene au fost studiate
abia in 1833-1834 de catre M. Faraday.
• Corelaţia dintre reacţiile chimice si curentul electric a fost observata încă
din 1789-Galvani si 1800-Volta insa relaţiile cantitative au fost
determinate abia in 1875-J.W.Gibbs si 1882-H. von Helmholtz. Abia
după ce s-a reuşit determinarea tensiunii electromotoare a pilelor (I.C.
Podendorff si du Bois Reymond-1862) si elaborarea teoriei osmotice a
pilelor (W. Nernst-1889).
44
Electroliza – clasificarea speciilor chimice
De specia I (metalici)
De specia a II-a (ionici)

Conductori
Substanţele De specia a III-a

(semiconductori)
Izolatori
45
Electroliza
Celula voltaica Celula de electroliza
46
Electroliza: Legile electrolizei
1. Cantităţile de substanţe depuse sau dizolvate la electrozi sunt

proporţionale cu cantitatea de electricitate ce trece prin electrolit.
2. Cantităţile de substanţe depuse sau dizolvate de aceeaşi cantitate

de curent sunt proporţionale cu echivalenţii electrochimici ai
substanţelor.
m  K  i  t  Kq
qE itM
E m 
F F vF
K
m=masa de substanta depusa sau dizolvata
Q=sarcina electrica M = masa molara
i = intensitatea curentului z = numar de electroni transferati
t = timpul de electroliza E = echivalentul chimic
F =numarul lui Faraday = 96,485 C mol-1 K = echivalentul electrochimic47
Aplicaţii practice ale electrolizei
Metode electrochimice pentru obţinerea: hidrogenului, oxigenului, clorului,
aluminiului, sodiului, hidroxidului de sodiu etc.
a) Obţinerea sodiului prin electroliza NaCl topite în prezenţa KCl sau CaCl2 ,
la 600ºC 2 NaCl electrolizã 2 Na + Cl2
b) Obţinerea hidrogenului şi a oxigenului prin electroliza apei acidulate cu
acid sulfuric unde:
H 2 O 
 H 2  1 2 O 2
electroliza
c) Electroliza soluţiei apoase de NaCl pentru obţinerea NaOH, Cl2 şi H2.

2NaCl + 2H2O -> H2 + Cl2 + 2NaOH
Metode electrometalurgice pentru obţinerea: Zn, Cd, Hg şi pentru rafinarea
electrolitică a unor metale ca: Ag, Au, Cu, Pb, Al
Rafinarea electrolitică a cuprului când se utilizează:
- anod din cupru brut (anod solubil);
- catod din cupru pur (foiţă subţire);
- o soluţie de CuSO4 acidulată cu H2SO4 (electrolitul)
Metode galvanotehnice pentru realizarea unor acoperiri metalice în scop
protector; Ex. Cuprarea fierului când se foloseşte anod din cupru şi catod
din fier, electrolitul este soluţie de CuSO4 0 -2e 2+
(+) Cu Cu
Metode de analiză bazate pe electroliză 2+
(-) Cu Cu 0 (pe fier)
- polarografia;
- electrogravimetria; 48
- electroforeza.
Electroliza apei
Courtesy Stephen Frisch
Fig 18-25 A photograph and schematic diagram of a cell for the

Anode: 6H O(l) 
electrolysis
2 of O (g)
water.
2 +
The 4H
reaction
3 O +(aq) + 4e-
generates hydrogen and
Pg 898 4H O (aq) + 4e-  2H (g) + 4H O(l)
Cathode: oxygen+in a 2:1 ratio.
3 2 2
2H2O(l)  2H2(g) + O2(g) 49
Electroliza topiturii de clorura de sodiu
50
Electroliza soluţiei de clorura de sodiu
2Cl- -> Cl2 + 2e- Eox=-1.36V Na+ + e- -> Na Ered = -2.71V

H2O -> O2 + 4 H+ + 4e- Eox=-1.23V 2H2O+2e- -> H2 + 2OH- Ered = -0.83 V
51
2 NaCl(aq) + 2 H2O(l) ->2Na+(aq) + 2OH-(aq) + H2(g) + Cl2(g)
Obţinerea aluminiului
Sursa majora de aluminiu este bauxita, Al2O3. Al2O3 anhidru se topeşte la peste
2000°C. Datorita temperaturii mult prea mari, obţinerea Al din bauxita se
realizează conform metodei propuse de Charles Hall. Aceasta metoda consta in
dizolvarea Al2O3 in criolit (Na3AlF6) topit (se topeşte la 1012 oC fiind un bun
conductor de electricitate. Drept anod se foloseşte grafitul care se consuma in
procesul electrolitic conform reacţiei:
2Al2O3 + 3C  4Al(l) + 3CO2(g)
52
Electrodepunerea
Fig 18-26 Pg 901
The electroplating of silver.
53
Pg 901
Courtesy International Silver

Plating, Inc.
54
Coroziunea si protecţia anticorozivă
Coroziunea = proces electrochimic spontan, de obicei, nedorit
De obicei procesul de oxidare are loc pe baza oxigenului atmosferic
55
COROZIUNEA METALELOR
Coroziunea este procesul de distrugere spontană a metalelor, aliajelor şi în general, a
materialelor sub acţiunea agenţilor chimici, electrochimici şi biochimici din mediu
Tipul de coroziune şi intensitatea distrugerii sunt determinate de:
-natura şi structura materialului;
-compoziţia mediului agresiv;
-condiţiile de desfăşurare a unui proces tehnologic.
Clasificare proceselor de coroziune după diferite criterii:
a) Mecanismul de desfăşurare: coroziune chimică; electrochimică; biochimică.
b) Aspectul distrugerii: coroziune generală (continuă); localizată (discontinuă).
c) Caracterul distrugerii în raport cu structura metalului: coroziune intercristalină;
transcristalină; selectivă.
Coroziunea chimică
.
Coroziunea chimică se produce la contactul metalelor cu aerul sau gazele uscate (O2, HCl,
H2S, oxizi ai clorului sau sulfului), îndeosebi la temperaturi ridicate, când se formează oxizi,
cloruri, sulfuri, săruri sau alţi produşi care rămân la locul interacţiunii.
Dacă pelicula formată la suprafaţa metalului este oxidică,
Vox
s-au făcut aprecieri cantitative pe baza raportului Vox 1 Vox
1
Vox
 1
VMe VMe VMe VMe
Coroziunea chimică este influenţată de:
• factori interni (natura, structura, compoziţia metalului sau aliajului);
56
• factori externi (natura agentului coroziv, temperatura).
Coroziunea electrochimică
Coroziunea electrochimică este procesul de distrugere a metalelor în prezenţa
electroliţilor. Mecanismul acestor procese se poate explica prin teoria micropilelor
locale în cazul unui metal sau aliaj care prezintă neomogenităţi în compoziţie sau
structură sau la contactul a două metale cu activităţi diferite.
(-) Me  Me z  sau  Me(OH) z  zH 
Me  zH 2 O -ze
- -
-ze
-oxidare anodică
 ze
() zH    z H 2 sau
-
z z
- reducere catodică 2 O 2  zH  

ze
 H 2O

4 2
Exemple de coroziune electrochimică pe suprafeţe eterogene
a)Tabla de cupru a unui rezervor nituită cu aluminiu în prezenţa unui electrolit (ape).
 Al3
-
(-) Al 
-3e
Cu(+) H2

1e
(  ) H    H 0 , H  H  H 2 (pe suprafata Cu) e-
2H*
3OH-
Al3  3OH -  Al(OH) 3

Al(-)
Al3+
e-
b)Fier acoperit cu zinc (tabla zincata) Cu Al(OH)3
(-) Zn  Zn 2 
-
-2e
H2 Zn2+
2e- 2H+ Zn(-)
( ) 2H    H 2 (pe Fe) 2OH-
Fe(+)
Zn 2  2OH -  Zn(OH) 2 2e Zn - protecţie anodică
-
c)Fier acoperit cu staniu (tablă cositorită ) 2H+ Fe2+

2
(-) Fe 
 Fe
-2e- H2 Sn(+)
2e
Fe(-)
( ) 2H   H 2 (pe Sn)
-
e-
57
Fe 2  2OH -  Fe(OH) 2
Coroziunea electrochimică
Exemple de coroziune electrochimică pe suprafeţe omogene
a)Procesul de coroziune acidă a zincului (cu depolarizare de H2)
 Zn 2
(-) Zn -2e

-
Zn 2  2Cl -  ZnCl 2
2e
() 2H   H 2
-
b)Coroziunea cu consum de oxigen (cu depolarizare de O2)

2 Fe 2  2OH -  Fe(OH) 2
(-) Fe 
 Fe
-2e-
2e 2Fe(OH) 2  1 2 O 2  H 2 O  2Fe(OH) 3

( ) H 2 O  1 2 O 2  2OH -
-
 H 2O
Fe(OH) 3   FeO(OH)
c) Proces de coroziune, de dizolvare a metalelor însoţite de separarea altui metal, reducerea
unui cation de la o valenţă superioară la una inferioară,reducerea unui alt oxidant.
Fe  Fe2 ( SO4 )3 
 3FeSO4
Sn  CuSO4   SnSO4  Cu
3Cu  8HNO3 
 3Cu ( NO3 ) 2  2 NO  4 H 2O
Factori care influenţează coroziunea electrochimica

a)Natura metalului
b)Structura şi starea suprafeţei metalului
c)pH-ul soluţiei
d)Concentraţia electrolitului
e)Concentraţia oxigenului dizolvat în soluţie
f) Temperatura
58
g) Viteza de curgere
Aprecierea distrugerii prin coroziune
Aprecierea cantitativă constă în determinarea vitezei de coroziune folosind metode:
a) În metodele gravimetrice viteza de coroziune se exprimă prin indicele gravimetric Kg.

m
v cor  K g  cor
S t
mcor - pierderea de masă prin coroziune (creşterea în greutate) în g
t - timpul de coroziune, în h, zi, an;
S - aria suprafeţei corodate în m2.
v  24  365 1
Dacă coroziunea este uniformă se calculează indicele de penetraţie p p  cor 
1000 ρ
b) In metodele volumetrice se măsoară volumul de H2 degajat sau de O2 absorbit. Viteza
de coroziune se exprimă prin indicele volumetric în unităţile: cm3 / m2h sau cm3 / m2zi.
c) În metodele electrochimice se evaluează cantitatea de metal corodată măsurând curentul
debitat în proces.
m A It A I
Viteza de coroziune: v cor  K -     
S t z  F S t zF S
I K-  z  F
Densitatea de curent este: i i
S A
unde z este valenţa ionului metalic care trece în soluţie.
59
Protecţia anticorozivă
• Acoperiri – depunerea unor filme subţiri de vopseluri, polimeri, etc.
• Galvanizarea – depunerea unor straturi metalice rezistente la coroziune
• Alierea cu metale care formează un strat protector, pasiv
• Protecţia catodică - cu electrozi de sacrificiu

- cu sursa externă de curent electric continuu
• Protecţia anodică - cu sursa externă de curent electric continuu

- cu reacţie catodică suplimentară
60
Protecţia anticorozivă a metalelor şi a aliajelor
• Protecţia anticorozivă a metalelor şi a aliajelor se clasifică în protecţie activă şi pasivă.
Protecţia anticorozivă pasivă se realizează prin aplicarea de straturi protectoare care pot fi:
- metalice
- nemetalice
- de natură anorganică.
• 1. Straturile protectoare metalice pot fi depuse prin: imersie în metal topit, placare,
pulverizare (metalizare), difuziune termică, pe cale electrochimică.
a) Acoperiri anodice (de exemplu Zn pe Fe sau oţel),când potenţialul metalului de bază (Fe)
este mai electropozitiv decât a stratul depus (Zn).
b) Acoperiri catodice (de exemplu Sn pe Fe),cănd potenţialul stratului depus (Sn) este mai
electropzitiv decât a metalului de bază (Fe).
Depunerea metalelor pe cale electrochimică se realizează prin electroliza soluţiilor apoase de
săruri simple sau complexe ce conţin ionul metalului ce trebuie depus
• 2. Straturile protectoare nemetalice organice sunt: peliculele de vopsele, grundurile, pelicule
de lacuri, acoperiri cu mase plastice.
• 3. Straturile protectoare de natură anorganică sunt: peliculele de oxizi sau fosfaţi obţinute
artificial
Protecţia anticorozivă activă se referă la acţiunea de modificare a sistemului de coroziune
care depinde de: materialul folosit, mediul coroziv şi condiţiile de corodare (temperatură, pH,
concentraţia în O2, presiune, durata de coroziune)
1. Tratarea mediului cu scopul de a micşora caracterul lui agresiv
a) Îndepărtarea agentului oxidant,
b) Modificarea pH-ului 61
c) Utilizarea inhibitorilor de coroziune
Protectia catodica a obiectelor metalice
62
• 2. Metode electrochimice de protecţie se bazează pe reducerea vitezei de coroziune a construcţiilor

metalice prin polarizarea lor realizată prin protecţie catodică şi anodică
a) Protecţia catodică
- cu sursă exterioară de curent prin polarizarea catodică a instalaţiei metalice de protejat cu o sursă de
curent continuu şi un anod auxiliar în circuitul de polarizare (a şi b).
- +
- +
Sursă de curent
continuu
Corp
metalic
+ Sol
Electrolit +
+
+
Anod
Anod
Conductă de
protejat izolata
a) b)
Protecţia catodică cu sursă exterioară de curent
63
- Protectie catodica cu anozi activi sau de sacrificiu, care se leagă la construcţie;drept anozi
se folosesc metale cu un potenţial mai electropozitiv decât al Fe cum sunt: Mg, Zn, Al.
Sol
Corp +O2+H2O4OH
metalic
Zn2+
Zn2+
Bloc de
zinc Anod
Zn2+ Anod Conductă
+O2+H2O4OH
a) b)
Fig. 4.14. Protecţia catodică cu anozi activi (de sacrificiu)
b) Protecţia anodică
Metalele trec din stare activă în stare pasivă prin deplasarea potenţialului, adică prin
polarizare anodică cu o sursă exterioară de curent
- ++
Catod
Vas de
Fig. 4.15. Protecţia anodica cu sursa exterioara de curent
protejat
Mediu
coroziv 64
Coroziunea la nivelul plombelor dentare
2+
Hg2 /Ag2Hg3 0.85 V
2+
Sn /Ag3Sn -0.05 V
65
66
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea de Chimie Aplicata şi Ştiinţa Materialelor
Catedra Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Oxidice şi Nanomateriale
Reacții chimice in soluții apoase: reacții

de precipitare si aplicațiile acestora.
1
2020-2021

HCl + NH3 = NH4Cl
2

CH4 + 2O2 = CO2 + 2H2O
H2 + Cl2 = 2HCl
3

unui precipitat
• Reacţii de oxido-reducere Compus+agent de precipitare=>Precipitat+
Fe2+ + 2Fe3+ + HO- => Fe3O4
3Ca2+ + 2PO43- =>Ca3(PO4)2
5Ca2++ 3PO43- + HO-=>Ca5(PO4)3OH
4

Ag+ + 2NH3 => Ag(NH3)2+
Al3+ + 3HO- => Al(OH)3
5
Definiţii
• Precipitarea este o reacţie chimică ce se desfăşoară in soluţie şi care
duce la formarea unui compus solid;
• Solubilizarea (dizolvarea) este procesul fizic sau chimic prin care o
substanţa solidă trece in soluţie;
• Solubilitatea reprezintă o măsură a cantităţii maxime de substanţă ce se
poate dizolva intr-un volum de apă, in condiţii date (in special
temperatură, tărie ionica, pH, presiune, …); este o constantă fizică
caracteristică pentru fiecare substanţă, in condiţii date;
• Soluţie saturată – soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă
dizolvată (echivalentul solubilităţii), in condiţii date; adăugarea unei
cantităţi suplimentare de substanţa in soluţia saturată duce la depunerea
acestuia sub formă de precipitat (nu se dizolvă);
• Soluţia suprasaturată este soluţia care conţine dizolvată o cantitate mai
mare decât cantitatea echivalentă solubilităţii;
• Soluţii concentrate / soluţii diluate sunt soluţiile care conţin dizolvate
cantităţi mari / mici de substanţă; nu există o regulă conform căreia
peste o anumită concentraţie o soluţie să fie considerată concentrată. 6
Reacţia de precipitare
Reacţia de precipitare poate fi scrisa ca o reacţie de dublu schimb:
AX + BY → AY ↓+ BX
A+X- + B+Y- → AY ↓+ B+X-
A+ + Y- → AY ↓
AgNO3(aq)+KCl(aq) → AgCl(s) ↓+KNO3(aq)

Ag+NO-3(aq)+K+Cl-(aq) → AgCl(s) ↓+K+NO-3(aq)
Ag+(aq) + Cl-(aq) → AgCl(s) ↓
7
8
Reacţia de disociere
Reacţia inversă precipitării este dizolvarea. Dizolvarea presupune

disocierea precipitatului in ioni. Reacţia de disociere este:
AY ↓ → A+ + Y- Ks = [A+].[Y-]
pKs = -lgKs
unde Ks este constanta de solubilitate; pKs este cologaritmul constantei
de solubilitate; [A+] si [Y-] reprezintă concentraţia molară a respectivelor
specii ionice (din soluţie)
In funcţie de Ks substanţele se pot clasifica in solubile (Ks >>) sau GREU

SOLUBILE (≠ insolubile) (Ks <<).
9
10
Reprezentarea schematica a procesului de
dizolvare a unei substanţe ionice, in apa
11
Constante de solubilitate
2
12
13
14
15
16
17
18
Relaţia dintre solubilitate si constanta
de solubilitate
AmBn mAn+ + nBm- Ks=[An+]m[Bm-]n

S mS nS
m n Ks
K s  (m  S)  (n  S)  K s  m  n  S
n m n m
 S  mn
mn  nm
Compus Ks S(mol/L) S(g/L)
NaCl ~38 ~ 6,1 359 g/L (250C)
AgCl ~1.8*10-10 ~1.34*10-5 ~1,9 mg/L
AgBr ~8,5*10-17 ~9,2*10-9 ~1,7 μg/L
Ag2S ~ 8*10-51 ~1.3*10-17 ~3,1*10-12 mg/L
19
Compuşi greu solubili
Compuşii greu solubili sunt acei compuşi care au o solubilitate

foarte mica intr-un anume solvent (Ks foarte mic; pKs mare).
Solubilitatea insa este foarte puternic influenţata de solvent. Spre
exemplu exista substanţe foarte solubile in apa si foarte greu solubile in
solvenţi organici sau viceversa. Un astfel de caz este NaCl care este
foarte solubil in apa, parţial solubil in metanol (14,9 g/L  0,25mol/L 
Ks ~ 0,065) si practic insolubil in eter etilic.
Exista câteva reguli care pot fi utilizate in stabilirea solubilităţii sau

insolubilităţii anumitor substanţe in apă in funcţie de clasă.
20
Compuşi ionici solubili
Clasa de compuşi Excepţii
Sărurile metalelor
alcaline precum si -
sărurile de amoniu
Nitraţi -
Acetaţi -
Cloruri Ag+, Hg22+ şi Pb2+
Bromuri Ag+, Hg22+ şi Pb2+
Ioduri Ag+, Hg22+ şi Pb2+
Sulfaţi Sr2+, Ba2+, Hg22+ şi Pb2+
21
Compuşi ionici insolubili
Clasa de Excepţii
compuşi
Sulfuri (S2-) NH4S; sulfurile metalelor alcaline (grupa 1–IA) precum si
sulfurile de Ca2+, Sr2+si Ba2+
Carbonaţi (CO32- Carbonaţii metalelor alcaline si (NH4)2CO3
)
Fosfaţi (PO43-) Fosfaţii metalelor alcaline si (NH4)2PO4
Hidroxizi (HO-) NH4OH; hidroxizii metalelor alcaline (grupa 1–IA) precum
si hidroxizii de Sr2+ si Ba2+ (Ca(OH)2 este parţial solubil)
Cromaţii (CrO42-) Na2CrO4, K2CrO4, (NH4)2CrO4 si MgCrO4
Sărurile de Ag+ AgNO3, Ag(C2H3O2), AgF (parţial solubil)
Fluorurile Fluorurile metalelor alcaline, NH4F, AgF (parţial solubil).
22
Solubilitatea compusilor ionici
23
Factorii care influenţează solubilitatea
Reacţia de precipitare este influenţată de mai mulţi factori. Dintre

acestea, cele mai importante sunt:
– Concentraţia speciilor implicate in reacţia de precipitare
– Influenţa ionului comun
– Temperatura de lucru
– pH-ul soluţiei
– Presiunea
24
Conţinutul maxim (din compusul AnBm) care
– Concentraţia speciilor se poate dizolva este dat de produsul de
implicate in reacţia de solubilitate; peste această cantitate,
precipitare compusul nu se mai dizolvă si rămâne ca
precipitat.
AgCl  Ag+ + Cl- Ks=[Ag+] [Cl-]
S S S dizolvare in apă
– Temperatura de lucru S` S` 1+S` dizolvare in KCl 1M
– pH-ul soluţiei
Solubilitatea poate fi de asemenea
influenţată de prezenţa unui ion comun.
– Presiunea Spre exemplu: solubilitatea in apă distilată a
AgCl este S=~1,9 mg/L in timp ce in soluţie
KCl 1M este de doar S`=~2,6*10-13 mg/L.
25
– Concentraţia speciilor
implicate in reacţia de
precipitare
– pH-ul soluţiei
– Presiunea
26
pH-ul soluţiei influenţează in special
– Concentraţia speciilor solubilitatea hidroxizilor si a acelor săruri
implicate in reacţia de care conţin grupări care pot participa
precipitare simultan si la diverse echilibre acido-bazice.
Mg(OH)2 Mg2++ 2HO- Ks=5,6.10-12
S S
– Influenţa ionului comun Ks=[Mg2+][HO-]2 =>S=Ks/[HO-]2
pH pOH S, mol/L pH pOH S, mol/L
3 11 5.6.1010 8 6 5.6
4 10 5.6.108 9 5 5.6.10-2
– pH-ul soluţiei
5 9 5.6.106 10 4 5.6.10-4
– Presiunea 6 8 5.6.104 11 3 5.6.10-6
7 7 5.6.102 12 2 5.6.10-8
* Este vorba de solubilitatea 13 1 5.6.10-10
Aparenta/teoretica a Mg(OH)2
in apa 27
pH-ul soluţiei influenţează in special
– Concentraţia speciilor solubilitatea hidroxizilor si a acelor săruri
implicate in reacţia de care conţin grupări care pot participa
precipitare simultan si la diverse echilibre acido-bazice.
– Influenţa ionului comun AgCH3COO Ag++CH3COO- Ks=1,9.10-3

S S [AcO-]
AcOH+H2O AcO-+H3O+ Ka= 1,7.10-5
– pH-ul soluţiei
Ks=S.[AcO-] K  10 -pH
Ka=([AcO-].10-pH)/[AcOH] => K a 
s
Ks
[AcOH]=S-[AcO-] S
– Presiunea S
Deci S=f(pH, Ka, Ks)
28
Influenţa presiunii asupra solubilităţii este
– Concentraţia speciilor importantă mai ales in cazul in care in urma
implicate in reacţia de disocierii si respectiv a reacţiilor care au loc
precipitare in soluţie se degajă o componentă gazoasă.
Astfel solubilitatea carbonaţilor poate fi
– Influenţa ionului comun corelată cu presiunea si temperatura, in
special in cazul unor pH-uri acide:
CaCO3  Ca2+ + CO32- Ks=6.10-9
CO32-  HCO3-  H2O.CO2↑ Ka1, Ka2
– pH-ul soluţiei ~bazic ~neutru ~ acid
– Presiunea
29
Aplicaţii ale reacţiilor de precipitare
Definiţie: Gravimetria este o metodă de
analiză cantitativă bazată pe transformarea
speciei de interes (analit) intr-un compus
• Gravimetria
greu solubil si măsurarea cu precizie a
masei de precipitat rezultate.
• Volumetria de precipitare Etapele analizei: se dizolvă proba
cântărită; printr-un procedeu adecvat se
• Depoluare înlătură speciile ce pot interfera în metoda
aleasă; se ajustează condiţiile
experimentale (pH, stare de oxidare,
• Biosinteza osului concentraţie); se adaugă agentul de
precipitare adecvat (organic sau
• Aplicaţii medicale anorganic); precipitarea se realizează la
cald; se separă precipitatul prin filtrare; se
spală precipitatul; se usucă, se calcinează
şi se aduce la masă constantă; se
calculează constituentul analizat din probă
conform reacţiei stoechiometrice. 30
Aplicaţii ale reacţiilor de precipitare:
Separarea cationilor pe grupe analitice
Reactivul de
Gr. Cationi Observaţii
grupa
NH4+; K+; Na+;
V -
Mg2+
(NH4)2CO3; pH=8-
IV 9; sol. tampon Ca2+;Sr2+; Ba2+
NH4Cl/NH3
(NH4)2S; pH=8-9 Ni2+;Co2+; Fe2+; precipita sub forma de sulfuri sau
III Sol. tampon Fe3+; Al3+; Cr3+; hidroxizi; precipitatele sunt solubile in
NH4Cl/NH3 Zn2+; Mn2+ mediu acid
Se obţin sulfuri greu solubile: CuS, CdS,
Cu2+, Cd2+; Hg2+;
Bi2S3, PbS, HgS sunt insolubile in
H2S, Bi3+; Bi5+; Pb2+;
II mediu alcalin in timp ce: Bi2S5, PbS2,
pH=0,5–1 Pb4+; As3+; As5+;
As2S3, As2S5, Sb2S3, Sb2S5 sunt solubile
Sb3+; Sb5+
in mediu alcalin
- Precipita cu HCl diluat, la rece cu
I HCl 2N Ag+; Hg22+; Pb2+
obţinere de precipitate albe 31
Schema generala de separare
a cationilor pe grupe analitice
Ag+; Hg22+; Pb2+; Cu2+, Cd2+; Hg2+; Bi3+; Bi5+; Pb2+; Pb4+; As3+; As5+; Sb3+; Sb5+; Ni2+; Co2+; Fe2+;
Fe3+; Al3+; Cr3+; Zn2+; Mn2+; Ca2+; Sr2+; Ba2+; NH4+; K+; Na+; Mg2+
HCl diluat
Precipita Grupa I Grupele II, III, IV, V

AgCl; PbCl2; Hg2Cl2
H2S, pH≈0,5
Precipita Grupa II: CuS, CdS; HgS; Bi2S3; Grupele III, IV, V
Bi2S5; PbS; PbS2; As2S3; As2S5; Sb2S3; Sb2S5
(NH4)2S, pH≈8-9
Precipita Grupa III: Grupele IV, V

NiS, CoS, FeS, Al(OH)3; Cr(OH)3, ZnS, MnS
(NH4)2CO3, pH≈8-9
Precipita Grupa IV: Grupa V: 32

CaCO3, SrCO3, BaCO3 NH4+, Na+, K+; Mg2+
• Gravimetria Utilizata in determinarea cantitativa a

halogenilor si a semihalogenilor (CN- si
• Volumetria de precipitare SCN-)
1. Metoda Mohr
Reacţia de precipitare este:
• Depoluare Cl  Ag  AgCl  K s =1,8 10 10
Reacţia de culoare
• Biosinteza osului 2Ag   CrO 24  Ag 2 C rO 4  K s(Ag 2CrO4 ) =1,7 10 12
• Aplicaţii medicale 2. Metoda Volhard

Se lucrează cu un exces de AgNO3 excesul
de AgNO3 fiind ulterior titrat cu KSCN, in
prezenta de Fe3+.
33
• Gravimetria
• Volumetria de precipitare
• Depoluare
• Biosinteza osului
• Aplicaţii medicale
Metalele grele sunt uzual pH
îndepărtate din ape prin reacţii 34
de precipitare.
Etapele procesului
de epurare a
apelor prin
procese fizico-
chimice
35
• Gravimetria Biosinteza ţesutului dur (oase, dinţi: smalţ

si dentina) are la baza reacţia de
• Volumetria de precipitare precipitare dintre Ca2+ si PO43- conform
reacţiei:
5Ca2+ + 3PO43- + HO- => Ca5(PO4)3OH
• Depoluare 3Ca2+ + 2PO43- => Ca3(PO4)2
5Ca2+ + 3PO43- + F- => Ca5(PO4)3F
Reacţiile de precipitare sunt intens utilizate
in obţinerea unor biomateriale:
• Aplicaţii medicale 2Fe3+ + Fe2+ + 8HO- => Fe3O4 + 4H2O
Al3+ + 3HO- => Al(OH)3
• Industria chimica 2Al(OH)3 => Al2O3 + 3H2O
36
• Gravimetria Sinteze de materiale industriale precum:

Si4+ + 4HO- => Si(OH)4
• Volumetria de precipitare Si(OH)4 =>SiO2 + 2H2O
MgSO4(aq)+Na2CO3(aq)→MgCO3(s)+ Na2SO4(aq)
• Depoluare
Zn2+ + S2- → ZnS
Ca(OH)2 + CO2 →CaCO3 + H2O
• Aplicaţii medicale
Pb4+ + 4HO- => Pb(OH)4
Pb(OH)4 => PbO2
37
Va mulţumesc pentru atenţie
38
Universitatea POLITEHNICA din București
Facultatea de Chimie Aplicata și Știința Materialelor
Departmentul Știința și Ingineria Materialelor Oxidice și Nanomateriale
Reacţii chimice in soluţii apoase: reacţii

de complexare si aplicaţiile acestora.
1
2020-2021

HCl + NH3 = NH4Cl
2

CH4 + 2O2 = CO2 + 2H2O
H2 + Cl2 = 2HCl
3

unui precipitat
Fe2+ + 2Fe3+ + HO- => Fe3O4
3Ca2+ + 2PO43- =>Ca3(PO4)2
5Ca2++ 3PO43- + HO-=>Ca5(PO4)3OH
4

Ag+ + 2NH3 => Ag(NH3)2+

Al3+ + 3HO- => Al(OH)3
5
Definiţii
• Combinaţia complexă (complex sau chelat) = ansamblu multiatomic

constituit dintr-un atom central (cation = acid Lewis) şi unul sau mai mulţi
liganzi coordinaţi (baze Lewis) la atomul central;
• Legătura coordinativă = legătura chimică ce ia naştere prin punere in
comun a 2e-, ambii provenind de la acelaşi atom;
• Legătura coordinativă este reprezentată astfel: M←L unde M este
atomul central (de obicei un cation) iar L reprezintă un ligand, săgeata
fiind întotdeauna îndreptată de la ligand la atomul central (adică de la
atomul donor către atomul acceptor = indica direcţia de deplasare a
electronilor);
6
Ligand
- provine din latinescul “ligare” = a lega
Ligand = orice specie (atom, anion sau un ansamblu mai complex) care are o
pereche de electroni neparticipanta disponibila pentru coordinare
Atomi: N, O, S, F, Cl, Br, I
Molecule : :NH3, :OH2, :SH2

−
Ioni:  
Cl-, Br-, I-, : C  N :
In funcţie de numărul de legaturi coordinative pe care un ligand le poate realiza

aceştia se clasifica in:
•Liganzi monodentaţi: Cl-, F-, HO-, H2O, NH3
•Liganzi bidentaţi: (hidrazina) NH2-NH2; ionul oxalat, ionul salicilat, …
•Liganzi polidentaţi: EDTA, EGTA, ….

7
Ligand

−
Ioni:  
Cl-, Br-, I-, : C  N :

•Liganzi monodentaţi: Cl-, F-, HO-, H2O, NH3
•Liganzi bidentaţi: (hidrazina) NH2-NH2; ionul oxalat, ionul salicilat,
•Liganzi polidentaţi: EDTA, EGTA, ….
8
Ligand

−
Ioni: 
Cl-, Br-, I-, : C  N :
O
•Liganzi monodentaţi: Cl-, F-, HO-, H2O, NH3HO O
OH
•Liganzi bidentaţi: (hidrazina) NH2-NH2; ionul oxalat, ionulOsalicilat, … N
N O
•Liganzi polidentaţi: EDTA, EGTA, …. HO
O 9 OH
O
Atomul central
Majoritatea cationilor metalici dau complecşi mai mult sau mai puţin stabili;
Numărul de coordinare arata numărul de legaturi ce se dezvolta intre
atomul central si ligand (liganzi);
Geometria atomului central este puternic influenţat de numărul de
coordinare.
Numar de coordinare 6 6 4 6 6 2 4 4 2
In cazul cianurilor
Cr, Mn, Fe2+, Fe3+, Co2+, Co3+, Ni2+, Cu+, Cu2+, Zn2+, Ag+
10
Compuşi coordinativi naturali
Compuşii coordinativi sunt de importanta vitala in atât in regnul

vegetal cât si in regnul animal.
Clorofila A
11
Reacţia de complexare
Mm+ + xLn- =>[MLx]m-nx
Cu (H2O )
2+
2+
Cuaq + 4H2O 4,aq
( )
2+
2+
Cuaq + 4NH3,aq Cu NH3
4,aq
12
Constante de formare
Complex Kf Complex Kf Complex Kf
[Ag(CN)2]– 5.6×1018 [Co(en)3]2+ 8.7×1013 [Cu(EDTA)]2– 5×1018
[Ag(EDTA)]3– 2.1×107 [Co(NH3)6]2+ 1.3×105 [Cu(en)2]2+ 1×1020
[Ag(en)2]+ 5.0×107 [Co(ox)3]4– 5×109 [Cu(CN)4]2– 1×1025
[Ag(NH3)2]+ 1.6×107 [Co(SCN)4]2– 1.0×103 [Cu(NH3)4]2+ 1.1×1013
[Ag(SCN)4]3– 1.2×1010 [Co(EDTA)]– 1×1036 [Cu(ox)2]2– 3×108
[Ag(S2O3)2]3– 1.7×1013 [Co(en)3]3+ 4.9×1048 [Fe(CN)6]4– 1×1037
[Al(EDTA)]– 1.3×1016 [Co(NH3)6]3+ 4.5×1033 [Fe(EDTA)]2– 2.1×1014
[Al(OH)4]– 1.1×1033 [Co(ox)3]3– 1×1020 [Fe(en)3]2+ 5.0×109
[Al(ox)3]3– 2×1016 [Cr(EDTA)]– 1×1023 [Fe(ox)3]4– 1.7×105
[Cd(CN)4]2– 6.0×1018 [Cr(OH)4]– 8×1029 [Fe(CN)6]3– 1×1042
[Cd(en)3]2+ 1.2×1012 [CuCl3]2– 5×105 [Fe(EDTA)]– 1.7×1024
[Cd(NH3)4]2+ 1.3×107 [Cu(CN)2]– 1.0×1016 [Fe(ox)3]3– 2×1020
[Co(EDTA)]2– 2.0×1016 [Cu(CN)4]3– 2.0×1030 [Fe(SCN)]2+ 8.9×102
13
Constante de formare
Complex Kf Complex Kf
[HgCl4]2– 1.2×1015 [PbI4]2– 3.0×104
[Hg(CN)4]2– 3×1041 [Pb(OH)3]– 3.8×1014
[Hg(EDTA)]2– 6.3×1021 [Pb(ox)2]2– 3.5×106
[Hg(en)2]2+ 2×1023 [Pb(S2O3)3]4– 2.2×106
[HgI4]2– 6.8×1029 [PtCl4]2– 1×1016
[Hg(ox)2]2– 9.5×106 [Pt(NH3)6]2+ 2×1035
[Ni(CN)4]2– 2×1031 [Zn(CN)4]2– 1×1018
[Ni(EDTA)]2– 3.6×1018 [Zn(EDTA)]2– 3×1016
[Ni(en)3]2+ 2.1×1018 [Zn(en)3]2+ 1.3×1014
[Ni(NH3)6]2+ 5.5×108 [Zn(NH3)4]2+ 4.1×108
[Ni(ox)3]4– 3×108 [Zn(OH)4]2– 4.6×1017
[PbCl3]– 2.4×101 [Zn(ox)3]4– 1.4×108
[Pb(EDTA)]2– 2×1018
14
Corelaţie constante de formare – coeficienţi
de distribuţie
2+ − + =
 PbCl 
 PbCl  = K  Pb Cl 
+
aq + 2+ −
+ Claq
 Pb Cl 
Pbaq PbClaq Kf 1 Kf1 aq f1 aq aq
2+ −
aq aq
 PbCl  ; 0
 PbCl Cl   PbCl  = K  PbCl Cl 

+ − =
2 ,aq
PbClaq + Claq 0
PbCl 2,aq Kf 2 Kf 2
+ −
0
2 ,aq f2
+
aq
−
aq
aq aq
 PbCl  = K K  Pb Cl Cl 

0
2 ,aq f2 f1
2+
aq
−
aq
−
aq
 PbCl  ; −
 PbCl Cl   PbCl  = K  PbCl Cl 

− −
0
PbCl 2,aq + Claq PbCl3,aq Kf 3 Kf 3 =
3,aq
− 0 −
0 − 3,aq f3 2 ,aq aq
2 ,aq aq
 PbCl  = K
−
3,aq f1  2+
K f 2 K f 3 Pbaq    
Claq− Claq− Claq−
2− 
PbCl 4,
−
PbCl3, −
+ Claq 2−
PbCl 4, Kf 4 Kf 4 =  aq 
;
aq aq −  − 
PbCl3,aq  Cl aq 

 PbCl  = K
2−
4 ,aq f1 
2+
K f 2 K f 3 K f 4 Pbaq      15
Claq− Claq− Claq− Claq−
Example 2: A complex formed from a ligand and a metal
 PbCl  = K  Pb Cl 
+ 2+ −
 Pb 
aq f1 aq aq
2+
 PbCl  = K K  Pb Cl Cl 
0 2+ − −
o 
aq
 Pb 
2 ,aq f2 f1 aq aq aq
 PbCl  = K K K  Pb Cl Cl Cl 

−
3,aq f1 f2 f3
2+
aq
−
aq
−
aq
−
aq
aq ,all forms
 PbCl  = K K K K  Pb Cl Cl Cl Cl 

2−
4 ,aq f1 f2 f3 f4
2+
aq
−
aq
−
aq
−
aq
−
aq
 Pb aq ,all forms  =  Pb  +  PbCl  +  PbCl  +  PbCl  +  PbCl 

2+
aq
+
aq
0
2 ,aq
−
3,aq
2−
4 ,aq
 Pb  =  Pb  + K  Pb Cl  + K  Cl   Cl  

2 3
2+ 2+ − 2+ − 2+ −
aq ,allforms aq f1 aq aq f1 K f 2 Pb aq aq + K f 1 K f 2 K f 3 Pb aq aq + K f 1 K f 2 K f 3 K f 4 Pbaq
2
     
 1 + K Cl − + K K Cl −
     
+ K f 1 K f 2 K f 3 K f 4 Claq− 
2 3 4
Pbaq ,allforms = Pbaq2 +  f1 aq f1 f2 aq + K f 1 K f 2 K f 3 Claq−
0 =
 Pb  2+
aq
=
 Pb  2+
aq
 Pb   Pb  1 + K Cl  + K K Cl  + K K K Cl  + K

aq ,allforms
2+
aq f1
−
aq f1 f2
−
aq
2
f1 f2 f3
−
aq
3
f1 K f2 K f3 K f4 Cl 
−
aq
4


0 =
 Pb 
=
2+
aq 1
 Pb   1 + K Cl  + K K Cl  + K K K Cl  + K K K
aq ,allforms f1
−
aq f1 f2
−
aq
2
f1 f2 f3
−
aq
3
f1 f2 f3 K f4  
Cl −
aq
4


Predicts amt of total Pb as Pb2+ based only on [Cl-] 16
Same for 1 ,  2 ,  3 ,  4
 Pb aq ,all forms  =  Pb 2+
aq
 +  PbCl
 
+
aq   2 aq 
 + PbCl o + PbCl − + PbCl 2 −
3 aq 4 aq  
1
o 
 Pb 2+
aq
 PbCl 2−
 Pb   PbCl 
4 aq
0.9 4 
aq ,all forms
2 
0
2 aq  Pb
aq ,all forms 
0.8  Pb aq ,all forms 
0.7 1 
 PbCl  1+
aq
 Pb aq ,all forms 
0.6
Fraction
0.5
0.4
0.3
3 
 PbCl  −
3 aq
0.2  Pb aq ,all forms 

0.1
0
-2 -1 0 1 2 3 4 5
- pCl
17
 155,000 g Claq−   1moleCl   1gH2 O   10 3 mL 
     = 4.37 M
 10 gH2 O   35.45gCl   1mL   1L 
6
bio log ical H 2 S

9 km
100 ppm PbCl x2,−aqx
Recif de corali subteran
Pb 2 + + 3Claq− → PbCl3−,aq
CaCO3 − MgCO3,solid
PbCl x2,−aqx → Pb 2 + + xClaq−

10 ppm PbSO4,s
H2 S → 2 H + + S 2 −
Pb 2+ + S 2− → PbS s
155,000 ppm Claq−
CaCO3,s → Ca 2 + + CO32 −
Magma, vulcani, 2 H + + CO32 − → H2 CO183

Presiune, temp (350oC)
Aplicaţii ale reacţiilor de complexare
I. Intervine in diverse procese vitale: respiraţie; fotosinteza, metabolism, …
II. Aplicaţii industriale:
• În procedeul hidrometalurgic de obţinere a Cu din minereuri (dizolvarea selectivă
a cuprului).
• În procedeele industriale de obţinere a Au şi Ag din minereuri (dizolvarea
selectiva a acestor metale nobile cu NaCN).
• Pentru prepararea unor substanţe pure (impurităţile se pot transforma în
combinaţii complexe solubile sau insolubile în apă).
• În industria farmaceutică la prepararea unor medicamente: cisplatin, carboplatin,
oxalilplatin, vitamina B12, …..
III. Aplicaţii de mediu
• Depoluare: îndepărtarea metalelor grele, a cianurilor, …
• Determinarea durităţii apei;
IV. Aplicaţii medicale: detoxifierea organismului de Pb2+
V. Aplicaţii analitice
• Analiza calitativă: identificarea sau mascarea anumitor specii (atomi, ioni,
molecule)
• Volumetria bazată pe reacţii de complexare
• …………………………………………….
19
Intervin in diverse
procese vitale:
• Respiraţie
• Fotosinteza
• Metabolism
…
20
Intervin in diverse
procese vitale:
• Respiraţie
• Fotosinteza
• Metabolism
…
21
Intervin in diverse
procese vitale:
• Respiraţie
• Fotosinteza
• Metabolism
…
22
Aplicaţii industriale:
• dizolvarea
selectivă a Cu2+; CuS + 4NH3 => [Cu(NH3)4]2+ + S2-
• dizolvarea Ag=>Ag+;
selectiva Ag si Au; Ag+ + 2CN- => Ag(CN)2-
• pentru purificarea
anumitor
substanţe impure;
• în industria farma-
ceutică: sinteza
cisplatin,
carboplatin,
oxalilplatin,
vitamina B12, ....
23
Determinarea durităţii apei (1)
Duritatea apei este dată, în general, de sărurile de Ca2+ şi Mg2+ dizolvate
şi poate fi determinată titrimetric, prin titrare cu EDTA:
Mod de lucru: Se iau 50 mL apă, se adaugă 1 mL soluţie tampon

amoniacal pH=10 şi 30–40 mg negru eriocrom T drept indicator. Se
titrează cu EDTA 0,01 M până la virajul de la roşu la albastru pal. Dacă
apa nu conţine deloc Mg2+ atunci este indicat adăugarea a 0,1 mL
complex MgEDTA2- 0,1M înainte de adăugarea indicatorului.
Duritatea totală se va exprima ca fiind mg CaCO3/L apă.
1000
D T = ( C M  V  F ) EDTA 100  , [mg/L] (V se va exprima în mL)
50
Dacă apa conţine şi ioni care interferă, atunci în apă se vor adăuga 4 mL
soluţie tampon, 30 mg clorură de hidroxilamoniu şi 50 mg KCN (p.a.)
înainte de adăugarea indicatorului.
24
Determinarea durităţii apei (2)
Pentru a obţine un viraj mai clar se recomandă ca înainte de

determinare apa să fie acidifiată cu HCl diluat, fiert pentru câteva
minute pentru îndepărtarea CO2, răcit şi neutralizat cu NaOH urmat
apoi de adăugarea soluţiei tampon şi a indicatorului.
Duritatea permanentă: se iau 250 mL apă de analizat şi se fierbe la

foc moderat timp de 20 – 30 minute. După răcire, soluţia se
filtrează (fără ca filtrul să fie spălat), soluţia rezultată fiind adusă la
balon cotat de 250 mL. Se ia o cotă parte de 50 mL şi se
procedează ca în cazul durităţii totale.
Duritatea temporară: se determină ca fiind diferenţa dintre duritatea

totală şi duritatea permanentă, ambele exprimate ca mg CaCO3/L
apă.
25
Depoluare – îndepărtarea metalelor grele
26
Detoxifierea organismului de Pb2+
Se dau ?
40 ug/dL plumb in sange Concentartia molara Pb
3 L volume of blood
28.7 mg EDTA molaritatea EDTA
m.w. 374.28 Concentratia la echilibru
Kf = 1017.9
 1g   1mole 
(28.7mgEDTA) 103 mg   374.28g 
 EDTA =
EDTA  =
init
init = 7.66 x10 − 5 M
3L
 40gPb   10dL   1mole   1g 
 Pb 
init =  
 dL   L   207.2 g   10 g 
. x10 − 6 M
  6  = 193
27
EDTA  = 7.66x10
init
−5
M  Pb  = 193
init . x10 −6
M
2+ 2+ 4−
CaNa2 EDTAs →
 Ca aq + 2 Na aq + EDTAaq
4− 2+ → 2−
EDTAaq + Pbaq  PbEDTAaq K f = 1017.9 = 7.93x1017
Din EDTA ( )
7.66 x10−5 M ( 3L ) = 3.20 x10−4 moliPbEDTA
Din Pb (1.93x10 −6
)
M ( 3L ) = 5.79 x10 x10−6 moliPbEDTA Agent limitativ
 EDTAafter L.R.  =
3.20x10 − 4 − 5.79 x10 − 6
3L
= 7.467 x10 − 5  Pbafter L.R.  0
5.79 x10−6
 PbEDTAafter L.R.  = = 1.93x10−6 28
3L
EDTA4- Pb2+ EDTAPb2-
stoi 1 1 1
Init* 7.66x10-5 0 1.93x10-6
Change * +x x -x
Equil* 7.66x10-5 x 1.93x10-6
Aprox x<<<7.66x10-5 x<<1.93x10-6
*Consideram ca tot Pb2+ se transforma in complex cu EDTA si apoi o parte disociaza
K f = 7.93x1017 =
 PbEDTA  2−
 PbEDTA
aq ,eq
=
 − x  PbEDTA

2−

after L. R .
2−
after L. R .
 EDTA  Pb  ( EDTA  + x)x ( EDTA )x

4−
aq ,eq
2+
aq ,eq
4−
after L. R .
4−
after L. R .
2−
PbEDTAafter 
 L.R .  1.93  10−6
x= = = 3.17 x10−20
( 4−
EDTAafter 
L.R.  )
7.93 x 1017
7.467 (10 −5
) 7.93  1017
g 29
. x10 − 20 M = 6.79 x10 −13
x = 317
dL
5-10yrs
30
Volumetria bazată pe reacţii de complexare
Reactiv de titrare
4-
O O
C CH2 CH2 C
O O
N CH2 CH2 N O
O
C CH2 CH2 C
O O
EDTA
O
HO O
OH
O N
N O
HO
O OH
EGTA 31
O
Volumetria bazată pe reacţii de complexare
Indicatori
O O
HN NH
O N O NH4+
HN NH
Murexid O -O
NO2
Tampon 9,2
SO3 Na
pH
N
N
OH
0 H2In- 6,3 HIn2- 11,5 In3 14
OH -
Negru eriocrom T 32
Aplicaţii analitice ale complexonometriei
Determinarea directă a Ba2+ Determinarea directă a Bi3+

Determinarea durităţii totale a apei Determinarea Fe3+
Determinarea Ca2+ prin titrare de substituţie Determinarea Ni2+
Determinarea indirectă a Al3+ Determinarea indirectă a Ag+
Determinarea anionului fosfat Determinarea anionului sulfat
Determinarea Ca2+ şi Pb2+ în amestec Analiza unui oţel (Fe – Ni)
Determinarea Cr3+ şi Fe3+ din amestec Determinarea Cu2+
Determinarea Ca2+ şi Mg2+ în amestec Determinarea Fe2+
Determinarea Ca2+ în prezenţă de Mg2+ prin titrare cu EGTA

Determinarea Ca2+ în prezenţa Ba2+ prin titrare cu CDTA
Determinarea individuală a Mg2+, Mn2+ şi Zn2+ din amestec
Determinarea conţinutului de Fe, Ni, Cr dintr-un oţel
Determinarea halogenurilor şi a tiocianaţilor 33
Aplicaţii ale reacţiilor de complexare/
Analiza calitativă
Identificarea diverşilor analiţi poate fi pusa in evidenţa prin reacţii de
complexare:
•Fe3+ + xSCN => [Fe(SCN)x]3-x (ROŞU sânge)
•Co2+ + xSCN => [Co(SCN)x]2-x (albastru)
•Cu2+ + 4NH3 => [Cu(NH3)4]2+ (albastru intens)
•4Fe3+ + 3K4[Fe(CN)6] => Fe4[Fe(CN)6]3 (Albastru de Berlin)
•3Fe2+ + 2K3[Fe(CN)6] => Fe3[Fe(CN)6]2 (Albastru de Turnbull )
•2Ni2+ + K4[Fe(CN)6] => Ni2[Fe(CN)6] (verzui)
+1/3Fe3+ +H+
N N
OH O
Fe/3
34
Al(OH)2
O OH O O
OH OH
Al3+ + 3Cl- + + 3(NH4+ + HO-)
SO3 Na SO3 Na
O O
+ 3(NH4+ + Cl-)+H2O
S NH2 HS NH HS NH S NH S NH
n +n-1Ni2+ N N + nH+
S NH2 HN SH HN S S HN SH
HN
n
H
O O
H3C C N OH H3C N N CH3

2 + (Ni2+ + 2Cl-) + 2(NH4+ + HO-) Ni
+ 2(NH4+ + Cl-)+2H2O
H3C C N OH N N
H3C CH3
O O
H
Va mulţumesc pentru atenţie
36
Facultatea de Chimie Aplicata si Ştiinţa Materialelor
DepartamentulŞtiinţa si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale
Chimie
Chimia vieţii – Proteine, Peptide,
Aminoacizi
2020 – 2021 1
I. AMINOACIZI
 În natură se găsesc peste 400 de aminoacizi, însă organismele
utilizează doar un număr restrâns pentru biosinteza diferitelor
tipuri de protide.
 Amino-acizii sunt combinatii organice care contin in molecula
una sau mai multe grupe amino si una sau mai multe grupe
carboxil.
 Toţi aminoacizii care intră în structura protidelor sunt α-
aminoacizi.
 Atât gruparea funcţională amină primară –NH2 cât şi cea
carboxilică –COOH sunt grupate la acelaşi atom de carbon,
carbonul α.
 Diferenţierea aminoacizilor este determinată de natura
radicalului R. H
R C COOH
NH2
2
Aminoacizi: structura generală
• Grup carboxil
• Grup amino
• Un atom de hidrogen
Determină:
• Un radical (R)
- Polaritatea
- Încărcarea
- Acid / Bază
- Hidrofobicitatea / hidrofilicitatea
Interactii de respingere a Interactii de

apei atracţie a apei
3
CLASIFICAREA AMINOACIZILOR
• Dupa structura, amino-acizii se împart in doua mari categorii:
1. Alifatici: unde grupele funcţionale sunt legate de o catena alifatica.

2. Aromatici: unde grupele funcţionale sunt legate de un ciclu aromatic.
• După aşezarea relativa a grupelor funcţionale se deosebesc α-

amino-acizi, β-amino-acizi, γ-amino-acizi, etc. Dintre amino-
acizii alifatici, cei mai importanţi sunt α-amino-acizi, adică acei
amino-acizi care conţin grupele funcţionale legate de acelaşi
atom de carbon. Se deosebesc mai multe categorii mari de α-
amino-acizi alifatici:
1. monocarboxilici 4. tioamino-acizi
2. dicarboxilici 5. diamino-acizi
3. hidroxi-amino-acizi 6. amino-acizi heterociclici
4
Reprezentanti de seama ai aminoacizilor
5
IMPORTANTA AMINOACIZILOR
• Organismele îşi sintetizează din aminoacizi protidele proprii.
 Unii aminoacizi sunt transformaţi în substanţe cu rol biologic

important: hormoni, amine, cetoacizi, etc.
 Nu toţi aminoacizii sunt sintetizaţi de către organismul animal.
 Aminoacizii care nu pot fi sintetizaţi de către organismul

animal, dar care sunt absolut necesari pentru creşterea şi
dezvoltarea organismului = aminoacizi esenţiali.
 Aminoacizii esenţiali sunt: arginina, fenilalanina, histidina,

izoleucina, leucina, lizina, metionina, treonina, triptofanul,
valina
24
Proprietati fizico- chimice
 Aminoacizii sunt substanţe solide, cristalizate, solubile în apă
(cu excepţia cisteinei, cistinei şi treoninei).
• Au punct de topire şi fierbere relativ ridicate, peste 200°C.
• Cu excepţia glicocolului, atomul de carbon α din structura
aminoacizilor este asimetric. În consecinţă, aminoacizii prezintă
activitate optică, având capacitatea de a roti planul luminii
polarizate.
• Aminoacizii obţinuţi prin sinteză sunt racemici
• după poziţia grupării -NH2 faţă de atomii de carbon asimetrici
din catena hidrocarbonată, aminoacizii pot aparţine seriei L sau
seriei D.
R R
• Aminoacizii naturali
H NH2 H2N H
• prezenţi în structura
COOH COOH
• protidelor aparţin numai
D-aminoacid L-aminoacid
• formei L
25
Molecule în oglindă dar nu
identice (nu se pot suprapune
una peste cealaltă)
26
 Aminoacizii au caracter amfoter. R
+H N CH
 În soluţie aceştia se comportă ca 3
COO-
amfioni sau ioni bipolari datorită disocierii
Amfion
grupărilor funcţionale carboxil şi amină. (ion bipolar)
 Astfel, în funcţie de pH, aminoacizii pot exista în soluţie apoasă

sub trei forme: amfioni, cationi, anioni:
R R R
+ H+ + HO-
+H N CH +H N CH H2N CH
3 3
- -
COOH COO COO
Cation Amfion Anion

(ion pozitiv) (ion bipolar) (ion negativ)
 Datorită caracterului lor amfoter, aminoacizii se comportă în

mediul acid ca baze, iar în mediu bazic se comportă ca acizi.
 Datorită capacităţii lor de a disocia ca anioni sau cationi,
aminoacizii se pot deplasa sub acţiunea unui câmp electric,
astfel, în mediu acid, aminoacizii migrează spre catod, iar în
mediu alcalin spre anod. Punctul izoelectric se defineşte ca pH-
ul la care aminoacidul nu migrează în câmp electric.
27
PROPRIETATI CHIMICE
 Proprietăţi chimice ale aminoacizilor sunt determinate de:

- prezenţa grupării –COOH
- prezenţa grupării – NH2
- prezenţa altor grupări funcţionale (-SH, -OH)
- prezenţa simultană a celor două grupări funcţionale –COOH şi –NH2
 Proprietăţi chimice determinate de prezenţa grupării -COOH

- Reacţia cu alcoolii – cu formare de esteri
- Reacţia cu bazele – cu formare de săruri
- Reacţia de decarboxilare – cu formare de amine biogene (sub
acţiunea unor enzime specifice numite decarboxilaze)
- Reacţia de reducere energică – cu formare de aminoalcooli
28
 Proprietăţi chimice determinate de prezenţa grupării –NH2
a) Reacţia de alchilare (metilare) – cu formare de derivaţi cuaternari

b) Reacţia de acilare – cu formare de N-acil-derivaţi
c) Reacţia de dezaminare – cu formare de acizi nesaturaţi sau
saturaţi (sub acţiunea unor enzime specifice numite dezaminaze)
a) Reacţia cu aldehidele – cu formare de baze Schiff
R R
HC NH2 + O C R HC N C R
H - H2O H
COOH COOH
aminoacid aldehida baza Schiff
Bazele Schiff ale aminoacizilor au caracter acid şi se utilizează
pentru dozarea volumetrică a aminoacizilor. Prin această
proprietate gruparea funcţională bazică a unui aminoacid poate fi
blocată şi astfel aminoacidul poate fi titrat în mod obişnuit cu
hidroxizii alcalini (metoda Sorensen).
29
Proprietăţi chimice determinate de prezenţa grupării –NH2
e) Reacţia cu acidul azotos – cu formare de hidroxiacizi
R R
HC NH2 + O N OH HC OH + N2
- H2 O
COOH COOH
aminoacid
hidroxiacid
CH3 CH3
HC NH2 + O N OH HC OH + N2
- H2 O
COOH COOH
alanina acid lactic
Aminoacizii reacţionează aproape cantitativ cu acidul azotos. Din

volumul de azot care se degajă se poate stabili numărul grupărilor
aminice din molecula aminoacidului. Această proprietate stă la baza
dozării aminoacizilor prin metoda van Slyke.
30
Proprietăţi chimice determinate de prezenţa altor grupări
funcţionale (-OH, -SH)
Gruparea alcoolica (-OH) se poate fosforila (esterifica cu H3PO4).

De exemplu, serina duce la formare de fosforilserina (participă la
structura proteinelor din lapte)
H2C OH H2C O PO3H2
H2N CH H2N CH
+ HO-PO3H2
- H2O COOH
COOH
serina fosforilserina
Gruparea tiol (-SH) se poate oxida reversibil pentru a forma o

legătură disulfurica. Astfel, cisteina se poate cupla cu o altă
moleculă de cisteină ducând la formarea cistinei).
31
Proprietăţi chimice determinate de prezenţa simultană a celor
două grupări funcţionale –COOH şi –NH2
-reacţia de condensare intermoleculară – cu formare de dipeptide,

tripeptide, etc.
- doi sau mai mulţi aminoacizi reacţionează între ei cu eliminare

intermoleculară de apă între o grupare –COOH a unui aminoacid şi
o grupare –NH2 a altui aminoacid.
- legătura peptidică formată -CO-NH- stă la baza formarii

structurilor complexe de tipul peptidelor, polipeptidelor şi
proteinelor
32
II. PROTEINE
• Proteinele sunt componente de bază ale tuturor celulelor vii, alături

de lipide, zaharide, vitamine, enzime, apă si săruri anorganice,
formând împreună un sistem complex în cadrul căruia se petrec o
serie de reacţii chimice care asigură reproducerea, dezvoltarea şi
funcţionarea normală a fiinţelor vii.
• Sunt componente ale structurilor celulare şi au funcţii biologice

fundamentale: enzimatice, hormonale, imunologice. Proteinele sunt
substanţe cu activitate biologică pronunţata precum: enzimele,
pigmenţii respiratori, mulţi hormoni şi anticorpii. Substanţa
contractilă din fibrele musculare din cilii şi din flagelele organismelor
inferioare, care posedă proprietatea de a transforma energia
chimică în energie mecanică, este de asemenea o proteină. Ele
intră în structura tuturor celulelor şi ajută la creşterea şi refacerea
celulelor.
33
Definitie:
• Compuşi macromoleculari poliamidici rezultaţi din policondensarea α
aminoacizilor (n ≥ 50 ,..., 10000), conţin in molecula grupe peptidice
- (- CO- NH - )n –
• Toate proteinele conţin elementele: C, H, O, N şi S; în unele proteine

se mai găsesc, în cantităţi mici: P, Fe, Cu, I, Cl, şi Br
• 51-56% C ; 20-23% O ;15,5-18,5 % N ;6,7-7,5 % H ; 0,5-2 % S ; 0,1-

1%P
• Necesar zilnic 70-80 grame ( 40-45 g proteina animala )
34
Clasificarea proteinelor
• În funcţie de compoziţia lor chimică ele pot fi clasificate în:

• Holoproteine cu următoarele clase de proteine:
– Proteine globulare (sferoproteine) sunt de regulă substanţe
solubile în apă sau în soluţii saline: protaminele, histonele,
prolaminele, glutelinele, globulinele, albuminele.
– Proteinele fibrilare (scleroproteinele) caracteristice regnului
animal, cu rol de susţinere, protecţie şi rezistenţă mecanică:
colagenul, cheratina şi elastina.
• Heteroproteinele sunt proteine complexe care sunt constituite din
o parte proteică şi o parte prostetică; în funcţie de această
grupare se pot clasifica astfel:
– Glicoproteine
– Lipoproteine
– Nucleoproteine
– Metaloproteine
35
•După sursa de provenienţă:
- proteine de origine vegetală
- proteine de origine animală
•După solubilitatea în apă şi în soluţii de electoliţi:

- insolubile (fibroase)
- solubile (globulare)
•După produşii rezultaţi la hidroliza totală:

-proteine propriu-zise (dau prin hidroliză totală numai α- aminoacizi)
-proteine conjugate sau proteide (prin hidroliză totală se obţine, pe
langă α- aminoacizi, şi o altă substanţă, care în structura proteinei
apare ca grupă prostetică)
36
Proteinele fibroase
- se găsesc în organismul animal în stare solidă şi conferă

ţesuturilor rezistenţă mecanică (proteine de schelet) sau protecţie
împotriva agenţilor exteriori.
KERATINELE- proteinele din epidermă, păr, pene, unghii, copite

şi coarne se disting printr-un conţinut mare de sulf. Keratinele sunt
insolubile în apă atât rece cât şi caldă, precum şi în soluţii saline.
Din cauza aceasta keratinele prezintă o mare inerţie faţă de agenţii
chimici, precum şi faţă de enzime.
FIBROINA, componenta fibroasa din mătasea naturală, se

găseşte în acest material înconjurată cu o componentă amorfă,
cleioasă, sericina, care reprezintă cca. 30 % din greutatea totală. În
cele doua glande ale viermelui de mătase, proteinele sunt conţinute
sub formă de soluţie concentrată, vâscoasă.
37
Colagen
40
Compoziţia colagenului
Colagenul are la baza o compoziţie si secvenţa neobişnuita de

aminoacizi
• Glicina (Gly) – se repeta la fiecare ~3 grupări de aminoacizi
• Prolina (Pro) ~ 9% din molecula colagenului
• 2 Aminoacizi necaracteristici, care nu sunt rezultatul procesului de
translaţie ci, se obţin in etapa post-translaţie prin acţiunea a doua
enzime care funcţionează drept oxidaze si necesita vitamina C drept
cofactor
– Hidroxiprolina (Hyp), rezultat prin oxidarea prolinei.
– Hidroxilisina (Hyl), rezultat prin oxidarea lisinei (Lys).
41
Descoperirea tipurilor de colagen
47
Distribuţia tipurilor de colagen în ţesuturile
conjunctive
Tipul Structura Distribuţia
I Fibrile mari legate Piele, os, tendon
II Fibrile mici legate Cartilaj, corp vitros
III Fibrile mici legate Sistem vascular, piele făt
IV Reţea nefibroasă Membrana bazală, vitros, rinichi
V Fibrile mici legate Piele, tendon, os
VI Filamente, 100nm Piele, tendon, os
VII Fibrile cu dimeri antiparaleli Piele, placentă, uter
VIII Matrice hexagonală Membrană
IX Fibrilă tip II asociată Cartilaj, corp vitros
X Matrice hexagonală Cartilaj mineralizare
XI Fibre fine, copolimer cu tipul II Cartilaj
48
XII Fibră tip I, asociată Tendon
Elastina constituie
ţesutul fibros, cu o
elasticitate comparabilă
cu a cauciucului, a
arterelor şi a unora din
tendoane, cum este de
exemplu tendonul de la
ceafa bovinelor. Elastina
nu se transformă în
gelatină la fierbere cu
apă şi este digerată de
tripsina. Ca şi colagenul,
fibrele de elastină sunt
compuse din aminoacizi
simpli, mai ales leucină,
glicocol şi prolină.
49
Proteinele solubile sau globulare
-apar în celule în stare dizolvată sau sub formă de geluri hidratate.

Ele au însuşiri fiziologice specifice şi se subîmpart în albumine şi
globuline. Albuminele sunt solubile în apă şi în soluţii diluate de
electroliţi (acizi, baze, săruri), iar globulinele sunt solubile numai
în soluţii de electroliţi.
Exemple de proteine solubile:

- albuminele din ouă
- globulinele şi albuminele din sânge (hemoglobina, fibrinogenul)
- caseina din lapte
- proteinele din muşchi (miogenul şi miosina)
Structura unei
albumine
50
Hemoglobina - Toţi pigmenţii metalo-proteici (clorofila, hemoglobina,
citocromul, vitamina B12 ), leghemoglobina din nodozităţile Fabaceaelor),
au o structură porfirinică, fiind formaţi din patru nuclee, care alcătuiesc
un inel, în centrul (miezul) căruia se află un metal; magneziu, fier, cobalt,
cupru, vanadiu.
Construcţia proteinei respiratorii, porneşte de la hem, la care, în jurul
unui cation bivalent de fier se leagă cele 4 nuclee. Când hemul se leagă
de globină (proteină), rezulta hemoglobina.
51
• Văzută ca structură spaţială, hemoglobina se evidenţiază prin
"înfăşurările" globinei, care prinde în fiecare dintre " înfăşurările " celor 4
catene (α1, α2, β1, β2) câte o moleculă de hem.
Hemul este pigmentul propriu-zis a

hemoglobinei şi gruparea prosteică
a acesteia, în timp ce globina,
alcătuită în special din aminoacizii
lizină şi histidină, constituie partea
proteică a macromoleculei. Hemul
respirator se formează doar în jurul
fierului bivalent (ion feros - Fe2+),
ionul feric (Fe3+) fiind incapabil de a
fixa oxigenul gazos.
Globina este o proteină cu caracter bazic, care fereşte de la oxidare hemul şi

îi asigură un suport corespunzător. Globina are o structură asemănătoare
albuminelor şi prezintă specificitate, având o structură caracteristică şi
individuală pentru fiecare specie. Această protidă este formată din sute de
aminoacizi, care se grupează în 4 catene polipeptidice, identice între ele,
fiecare combinându-se cu câte o moleculă de hem. Se cunosc mai multe tipuri
52
de catene, dintre care cele α şi β sunt normale pentru eritrocitele postnatale
sănătoase.
Combinaţii ale hemoglobinei
• Carboxihemoglobina
Dacă în aer există monoxid de carbon (CO), hemoglobina se combină
preferenţial cu acesta (hemoglobina are o afinitate de 300 de ori mai mare
faţă de CO, în comparaţie cu O2), formându-se carboxihemoglobina. Din
carboxihemoglobină, hemoglobina nu se mai reface (reacţie ireversibilă) iar
funcţia de aprovizionare cu oxigen a celulelor se diminuează sau încetează,
instalându-se hipoxia (moartea).
Hb + CO ▬►HbCO
Carboxihemoglobina este o cromoproteină colorată roşu-deschis
(hemoglobina are o culoare roşie aprinsă).
Cantităţi mici sau moderate de carboxihemoglobină se formează la
fumători, la locuitorii marilor oraşe, la cei care lucrează sau trăiesc în zonele
cu fum sau cu gaze de eşapament. Când nivelul carboxihemoglobinei este
ridicat, aşa cum se întâmplă în cazul (intoxicaţii cu monoxid de carbon),
însăşi viaţa este ameninţată.
O concentraţie de 1,25 g de oxid de carbon la 1 mc de aer, poate produce
blocarea totală a hemoglobinei din sânge. Jumătate din acest nivel al
monoxidului de carbon se întâlneşte pe străzile foarte circulate de către
mijloacele auto. Carboxihemoglobina, chiar şi în concentraţii neasfixiante,
are efecte negative asupra organismului, determinând insuficienţă
coronariană, stenocardie, infarct, stres. În unele sarcini, carboxihemoglobina
poate fi letală pentru făt. 53
• Methemoglobina - in prezenţa unor oxidanţi (cianuri, acid cianhidric,
nitrozamine, nitraţi, nitril, acetaniliidă, fenacitină, sulfonamide, unele cloruri,
apă oxigenată, unele medicamente oxidante), fierul bivalent din hem, trece în
forma trivalentă rezultând methemoglobina. Methemoglobina este o formă
anormală de hemoglobină, în care cromoproteina se colorează în brun. Dacă
factorul oxidant dispare, după un timp, methemoglobina revine în forma ei
normală, în urma unor reacţii de reducere.
Creşterea acestei proteine

în sânge determină
methemoglobinemia, care
se manifestă prin cianoză
hemiglobinică, fatigabilitate,
ameţeli, cefalee, erupţii,
hipoxie. Prezenţa
methemoglobinei în sângele
copiilor mici declanşează
boala albastră.
54
Fibrinogenul - glicoproteina
• este un dimer alcatuit din două jumătăţi identice unite prin punţi
disulfidice; fiecare jumătate fiind alcătuită din 3 lanţuri
polipeptidice ce conţin fibrinopeptide A si B. Ele vor fi clivate din
molecula de fibrinogen sub acţiunea trombinei.
• principala sursa de fibrinogen plasmatic este hepatocitul, dar
fibrinogenul se găseşte si în granulele alfa ale trombocitelor.
• degradarea fibrinogenului se realizează atât în sistemul
macrofagelor cât si în ficat, produşii de degradare reprezentând
un stimul pentru o noua sinteza hepatica de fibrinogen.
Este principalul factor al cuagulării

Valori normale - 240 - 290 mg la 100 ml sânge
Coagularea este procesul definit ca o modificare a stării fizice a sângelui, care trece din starea
55
lichida în starea de gel (cheagul). Coagularea, prin mecanismul plasmatic realizează hemostaza
secundara definitiva.
Miozina
•Structura moleculara a filamentului gros de miozina. In figura sunt
prezentate lanţurile grele de miozina care se termina fiecare cu capul, de
care ataşate, se pot observa subunităţile esenţiale si regulatoare (desen
preluat din Elsevier Ltd. Boron & Boulpaep: Medical Physiology, Updated
Edition)
56
Acţiunea ionilor de calciu asupra subunităţii troponin C rezulta in
expunerea locurilor de prindere a capurilor miozinice si astfel in cuplarea
actinei cu miozina. (desen preluat din Elsevier Ltd. Boron & Boulpaep:
Medical Physiology, Updated Edition
57
Proteinele din sânge
Sângele este o suspensie a unor corpuscule mari, vizibile la

microscop, globulele albe şi roşii, într-un lichid omogen numit
plasmă. Globulele roşii conţin toată proteina colorată roşie,
hemoglobina. Plasma conţine în soluţie fibrinogenul, globuline şi
albumine. Lichidul rămas la îndepărtarea globulelor şi a
fibrinogenului se numeşte serul sanguin. Coagularea sângelui se
datorează transformării fibrinogenului într-un gel ireversibil, fibrina.
Globulinele din ser pot fi separate în trei fracţiuni, L-, B şi z.
O importanţă deosebită o constituie z-globulinele, care s-au dovedit
identice cu anticorpii din serul sanguin.
58
STRUCTURA PROTEINELOR
• este complexa iar explicarea ei se face cu ajutorul NOTIUNILOR

de:
I. Structura PRIMARA care presupune:

- identificarea aminoacizilor
- numărul aminoacizilor
- succesiunea (secvenţa) aminoacizilor
Determinarea structurii primare se face prin:

- hidroliza proteinei
- identificarea α-aminoacizilor
- determinarea cantitativa a α-aminoacizilor
- determinarea succesiunii (ordinii) α-aminoacizilor
59
II. Structura SECUNDARA
- se refera la: - orientarea spaţiala

- cauzele acestei orientări
- grupa proteica este PLANA :O: Cα

C—N:
Cα H
- structura α elicoidala (spirala) GLOBULARE
- seria L are pasul pe dreapta
- se formează legaturi de H in cadrul aceleaşi molecule
(intramoleculara) intre 2 grupe pe spirale diferite
- legătura de H se formează intre H de la N si perechea de electroni
de la :O:-ul carbonilic (amidic)
- structura β-pliata (incretită, panglica ondulata) FIBROASE
- legaturile de H se formează intre 2 grupe de la 2 macromolecule
diferite paralele (intermolecular)
60
III. Structura TERTIARA
- la enzime determina “cataliza”

- structura secundara ”dublata” de legaturile fizice sau chimice datorate
radicalului ”R”
- COO- si -NH3 – atracţie electrostatica (acid glutamic-lisina)
- O-H si - :NH2- sau 2 grupe – OH- se formează legaturi de H
- intre 2 grupe -CH(CH3)2 – leg. Van der Walls ex. Valina
- CH2-S-S-CH2– leg. prin punte de sulf – ex. cisteina
61
IV. Structura CUATERNARA
- asocierea unor macromolecule intr-o entitate cu rol biologic
- denaturarea – modifica structura terţiara si cuaternara
62
Catedra Ştiinţa si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale
Chimie
Chimia vieţii – Zaharide
2020-2021 63
Polizaharidele sunt hidrocarbonate compuse din mai multe
molecule de monozaharide ca de exemplu glucoza, fructoza care
sunt legate între ele în lanţuri cu lungimi diferite formând
polizaridele ca glicogen, chitină, amidon şi celuloză.
Formula generală a unui polizaharid este:
-[Cx(H2O)y]n- unde x are frecvent valoarea 5 şi 6 iar y valoarea “x-1”.
64
Seria D
Monozaharide
65
Anomerie α, β
66
67
Ciclul KREBS
68
69
Glicogenul
Structura :
Glicogenul este la organismul animal corespondentul amidonului

de la plante, fiind un polizaharid compus din mai multe molecule
de glucoză. Glicogenul serveşte la înmagazinarea energiei şi
detoxifierea organismului, o mare parte din glicogen se găseşte în
ficat. Desfacerea glicogenului în monozaharide ca glucoza se face
cu eliberare de energie necesară de exemplu contracţiei
musculare. Procesul de eliberare sau înmagazinare de energie fiind
reversibil şi se realizează cu ajutorul ATP-ului.
70
Amidonul
Amidonul este o substanţă organică ce se găseşte în
seminţele, fructele şi tuberculii plantelor şi care se foloseşte în
industria alimentară, chimică etc. Formula brută a amidonului,
determinată prin analiza elementară, este (C6H10O5)n, la fel ca a
celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece in D-glucoza, cu
randament cantitativ. Din punct de vedere al compoziţiei chimice,
amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină şi
amiloză, care diferă între ele prin structură şi reactivitate.
Amiloza este unul din cele 2 Amilopectina este unul din cele 2
polizaharide, ce intră în compoziţia polizaharide, ce intră în compoziţia
amidonului, fiind cea mai puţin amidonului, fiind cea mai răspândită
răspândită în natură (aproximativ în natură (aproximativ 70%). Aceasta
30%). Aceasta are o greutate are o greutate moleculară mai mare
moleculară mai mica decât cea a decât cea a amilozei, putând atinge
amilopectinei, putând atinge masa de masa de 1.000.000. În structura
100.000. Are o structură liniară. În acesteia, pe lângă legăturile 1,4 alfa-
structura acesteia, nu apar şi legături glicozidice, apar şi legături 1,6 alfa-
1,6 alfa-glicozidice. Cu iodul în reacţie, glicozidice. Cu iodul în reacţie, dă o
dă o culoare albastră. Amiloza este culoare violetă. Are aceeaşi formulă 71
şi
solubilă în apă. structură ca şi glicogenul.
Amilopectina
Proprietăţi:
Amidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deşi la contact

cu apa acesta se umflă. La recunoaşterea amidonului se foloseşte
iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare violet închisă la
rece.
72
Celuloza este o substanţă macromoleculară naturală din clasa glucidelor, fiind
constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este
polizaharidă care împreună cu lignina (un compus macromolecular aromatic)
şi alte substanţe, formează pereţii celulelor vegetale şi conferă plantei
rezistenţă mecanică şi elasticitate. Aceasta are aceeaşi formulă brută ca şi
amidonul (C6H10O5)n, unde n poate atinge cifra miilor.
Proprietăţi fizice:
Celuloza este o substanţă solidă, albă, insolubilă în apă şi ceilalţi solvenţi

organici, solubila in hidroxid de tetraaminocupru (II) numit si reactiv
Schweizer. Obişnuit, ea se obţine din lemn de conifere, de fag sau din
stuf si paie. Plantele au un conţinut variabil de celuloză: fibrele de
bumbac 85-90% în timp ce lemnul conţine 50% celuloză. 77
Catedra Ştiinţa si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale
Chimie
Chimia vieţii – Lipide
2020-2021 79
Lipide
Lipidele sunt substanţe organice grase, insolubile în apă, dar solubile

în majoritatea substanţelor organice (cloroform, eter, ..). Exista o mare
diversitate de lipide având structuri si funcţii diferite.
Acizi graşi
Detergenţi si săpunuri
Grăsimi si uleiuri
Ceruri
Fosfolipide
Terpene
Steroizi
Vitamine liposolubile 80
Acizi graşi
• Acizii graşi sunt componente esenţiale ale grăsimilor,
uleiurilor, cerurilor sau a fosfolipidelor.
• Lipide conţin esteri ai acizilor graşi cu catena

moderata.
• Acizii graşi pot fi puşi in libertate prin hidroliza acida

sau bazica (hidroliza catalizata de acizi sau de baze).
• Denumirea acizilor graşi (triviala) reflecta, in general,

sursa de obţinere a acestora.
• Sunt cunoscuti atât acizi graşi saturaţi cat si

nesaturaţi, acizii saturaţi având temperaturi de topire
superioare acizilor graşi nesaturaţi corespunzători.
81
Acizi graşi saturaţi
Denumire uzuala/
Formula chimica Punct de topire
triviala
CH3(CH2)10CO2H Acid lauric 45 ºC
CH3(CH2)12CO2H Acid miristic 55 ºC
CH3(CH2)14CO2H Acid palmitic 63 ºC
CH3(CH2)16CO2H Acid stearic 69 ºC
CH3(CH2)18CO2H Acid arachidic 76 ºC
82
Acizi graşi nesaturaţi
Denumire uzuala/ Punct

Formula chimica*
Triviala de topire
CH3(CH2)5CH=CH(CH2)7CO2H Acid palmit-oleic 0 ºC
CH3(CH2)7CH=CH(CH2)7CO2H Acid oleic 13 ºC
CH3(CH2)4CH=CHCH2CH=CH-
Acid linoleic -5 ºC
(CH2)7CO2H
CH3CH2CH=CHCH2CH=CHCH2
- Acid linolenic -11 ºC
CH=CH-(CH2)7CO2H
CH3(CH2)4(CH=CHCH2)4-
Acid arachidonic -49 ºC
(CH2)2CO2H
* Izomeri cis (Z) 83

Corelaţie p.t. - structura
Punctele de topire mai ridicate ale acizilor graşi saturaţi confirma
structurile spaţiale propuse. Legătura nesaturata CIS (Z) introduce in
molecula acidului gras un punct de inflexiune care duce la o
împachetare mai moderata a moleculelor. In cazul izomerilor trans,
deviaţia de la linearitate este foarte mica si ca urmare temperatura de
topire este mult mai apropiata de cea a acidului gras saturat
corespunzător, de exemplu in cazul acidului elaidic (izomerul trans al
acidului oleic) p.t.=45 0C.
Acid gras saturat
84
Acid gras nesaturat (CIS-Z) Acid gras nesaturat (TRANS-E)
Acizii polinesaturaţi esenţiali
• Acidul linoleic şi linolenic sunt considerate acizi graşi

esenţiali deoarece absenţa lor in dieta umana duce la boli
caracteristice de piele, împiedica creşterea precum şi o
deshidratare avansata. De asemenea aceşti acizi sunt
precursori de prostaglandine (familie de lipide cu rol in
reproducţie).
Acid linoleic: CH3(CH2)4CH=CHCH2CH=CH-(CH2)7CO2H
Acid linolenic: CH3CH2CH=CHCH2CH=CHCH2-CH=CH-(CH2)7CO2H
85
Acizi graşi naturali - necaracteristici
Acidul lactobacillic se regăseşte intr-o mare varietate de bacterii
(gram+ sau gram-) de la bacterii anaerobe si pana la cele aerobe
fiind deseori acompaniat de acidul cis-9,10-metilen-hexadecanoic si
omologii C14-C20. In Alicyclobacillus cycloheptanicus, acidul 11-
cicloheptilundecanoic, analogul hidroxilat: acidul 2-hidroxi,- 11-
cicloheptilundecanoic si 13-cicloheptiltridecanoic (alături de alţi trei
omologi minoritari), ~80% din totalul de acizi graşi este reprezentat
de aceşti acizi graşi. In uleiul vegetal Litchi chinensis, acidul gras
majoritar este acidul dihidrosterculic in timp ce uleiul vegetal de
Sterculia foetida conţine 65-78% sterculic acid.
86
Acizi graşi naturali - necaracteristici
Acidul gras Ladderane din bacteria Anammox
In anii ’80 s-a descoperit in Olanda o bacterie roşie care oxida anaerob
amoniacul la azot elemental.
NH4+ + NO2– => N2 + 2H2O
Mecanismul de oxidare este unul foarte complex care implica formarea
hidrazinei si a oxidului de azot. Reacţia are loc intr-un “compartiment”
special numit “anammoxosom” (liposom specific anammoxului),
hidrazina fiind un compus toxic si reactiv utilizat ca si combustibil de
rachete. Impermeabilitatea anammoxosomului este data de ciclurile
ciclobutanice ataşate glicerinei sau altor alcooli prin legături eterice sau
esterice.
87
Detergenţi si săpunuri
88
Surfactanţi
• Acizii carboxilici si sărurile acizilor carboxilici având catenă
hidrocarbonată lunga cu peste 8 atomi de carbon prezintă proprietăţi
specifice in apă datorită prezentei celor două grupări: gruparea hidrofila
(COO-) si gruparea hidrofoba (alchil) existenta in molecula. Asemenea
compuşi sunt cunoscuţi sub denumirea de amfipate sau amfifile.
• Acizii graşi cu >10 atomi de carbon sunt aproape insolubile in apa si,
datorita densităţii mici plutesc pe suprafaţa apei. Spre deosebire de
parafine sau alţi alcani, care au tendinţa de a se aglomera, aceşti
compuşi se dispersează in apa formând deseori filme unimoleculare
(vezi figura ataşata).
• Substanţele care se acumulează la suprafaţa apei si modifica
proprietăţile suprafeţei se numesc surfactanţi.
89
Formarea miceliilor
• Sărurile alcaline ale acizilor graşi sunt compuşi ce au solubilitate
mai mare decât acizii graşi de la care provin si datorita ionizării
grupei carboxilice au un caracter amfifilic mult mai puternic.
• Utilizarea surfactanţilor drept agenţi de curăţare are la baza
proprietatea acestor substanţe de a scădea tensiunea superficiala a
apei si implicit, permite sa penetreze si sa ude o varietate de
materiale.
• La dizolvarea in apa a unor cantităţi mici de surfactanţi se obţine o
dispersie dezordonata de surfactanţi. Cu creşterea concentraţiei de
surfactant insa, acestea se asamblează, reversibil, in agregate
polimoleculare numite micelii.
• Micelii au forma sferica, cilindrica sau chiar ramificata.
90
Formarea miceliilor
91
Detergenţi / săpunuri
Cei mai vechi agenţi de spălare amfifili cunoscuţi de om sunt săpunurile

fiind obţinute prin hidroliza bazica a grăsimilor animale (saponificare).
H2C OCO
+3NaOH
HC OCO
-3H2O
H2C OCO
- +
H2C OH COO Na
- +
COO Na
HC OH +
- +
COO Na
H2C OH
92
Detergenţi / săpunuri
Două dezavantaje majore ale utilizării săpunurilor pot fi identificate:

1.Aciditatea scăzută a acizilor graşi (pKa~4.9) ceea ce face ca pH-ul
săpunurilor alcaline să fie 8-10. Dacă apa de spălare este impurificata cu
acizi atunci acizii graşi precipita parţial si duce la depunerea unei cruste.
2.A doua problema legata de utilizarea săpunurilor alcaline este data de
duritatea apei ceea ce duce la depunerea unei cruste “murdare”.
Datorita acestor dezavantaje săpunurile sunt parţial înlocuite de detergenţi

sintetici mai puţin sensibili la variaţii de pH. Scăderea sensibilităţii la variaţii
de pH se poate realiza prin utilizarea unor grupări hidrofile mai acide (spre
exemplu grupări sulfonice). De asemenea, utilizarea detergenţilor sulfonaţi ca
detergenţi anionici conferă solubilitate mai mare a miceliilor, inclusiv in ape
dure.
Prin varierea grupelor amfifile s-au dezvoltat o serie de clase de detergenţi
precum detergenţii cationici sau neionici. Deseori, detergenţii cationici
prezintă si activitate germicida iar abilitatea acestora de a modifica pH-ul ii fac
deosebiţi de atractivi pentru fabricarea agenţilor de emoliere si condiţionare a
parului impunându-se pe piaţa in ultimele decade.
93
Grăsimi/uleiuri
Clasa de lipide provenita de la esterificarea glicerinei cu acizi graşi este

cunoscuta sub denumirea de grăsimi sau uleiuri fiind caracteristice atât
regnului animal cat si vegetal fiind una din componentele de baza a
dietei de zi cu zi. Trigliceridele solide sau semisolide (la temperatura
camerei) se numesc grăsimi in timp ce cele lichide se numesc uleiuri.
Grăsimile sunt caracteristice (cu precădere) regnului animal in timp ce
uleiurile sunt caracteristice plantelor cu excepţia trigliceridelor provenite
din peste care sunt preponderent lichide si implici, considerate uleiuri.
94
Compoziţia chimica a unor grăsimi/uleiuri
In compoziţia grăsimilor predomina acizii graşi saturaţi in timp ce in
cazul uleiurilor predomina acizii graşi nesaturaţi.
95
Hidrogenarea uleiurilor
Uleiurile pot fi convertite in grăsimi prin transformarea grupelor nesaturate
in grupe saturate. Acest lucru se realizează prin hidrogenare, mai ales
datorită faptului că, in multe state nord-europene si nord-americane
grăsimile sunt mai apreciate decât uleiurile. Apar insă unele probleme
legate de producerea unor produse secundare parţial hidrogenate dar care
suferă unele procese de izomerizare cis=>trans; izomerii trans insă sunt
responsabile, printre altele, de boli cardiace, cancer, diabet, obezitate,
probleme imunologice si potenţa.
O
H2C
O +3H2
O
HC
O
O
H2C
O
O
H2C
+3H2 O
O
HC
O
O 96
H2C
O
Ceruri
Cerurile sunt esteri ai acizilor graşi cu alcooli monohidroxilici cu catena

lunga. Cerurile naturale sunt deseori amestecuri ai acestor esteri, dar pot
conţine de asemenea si hidrocarburi. Câteva dintre cele mai cunoscute
ceruri sunt:
Ceara de balena Ceara de albine Ceara de palmier
Ceara este răspândita in natura. Frunzele si fructele multor plante au o

pelicula de ceara, care ii apără de deshidratare sau mici prădători. Penajul
pasărilor sau blana anumitor animale conţin de asemenea pelicule de
ceara care ii impermeabilizează de apa.
Ceara este de asemenea utilizata in diverse aplicaţii medicale sau
industriale: cosmetica, farmacie (unguent, excipienţi), industria textila
(prelucrarea pielii) etc.
97
Fosfolipidele
Fosfolipidele sunt componente de baza ale membranei celulare. Sunt

similare cu trigliceridele fiind esteri sau amide a glicerinei sau sfingozinei cu
acizi graşi si acid fosforic. La nivelul fosfolipidului, restul de acid fosforic este
la rândul sau esterificat cu etanolamina, colina sau serina. Resturile de acid
gras pot fi saturate sau nesaturate.
98
Formula chimica
a unor fosfolipide
99
Stratul dublu plan/liposomi
100
Terpene
Terpenele sunt una dintre cele mai mari si mai diverse clase de
compuşi naturali fiind caracteristice regnului vegetal (excepţie
scualenele si lanosterolii care sunt caracteristice animalelor). Terpenele
pot fi clasificate după mai multe criterii, cel mai utilizat fiind cel legat de
numărul de grupe de izopren (izopentan) care intra in alcătuirea
acestora.
Clasificare Unităţi izoprenice Număr de C

Monoterpen 2 C10
Sesquiterpen 3 C15
Diterpen 4 C20
Sesterterpen 5 C25
Triterpen 6 C30 101
Steroizi
Steroizii sunt o clasa importanta de lipide

provenite din terpene fiind caracterizate de
scheletul tetraciclicce consta in trei inele
ciclohexanice fuzionate si una pentaciclica
notate A-D. Gruparea R este adesea alchil
insa poate conţine si anumite grupări
funcţionale. Gruparea R ataşata ciclurilor A/B
este uzual CH3 sau H; cel de la C/D este
uzual metil iar radicalul R de la atomul C-17
este grupare funcţionala sau grupare alchil
mai mare. Grupările funcţionale sunt frecvent
ataşate la atomii: C-3, C-4, C-7, C-11, C12
sau C-17. Inelul A este aromatic sau alifatic
102
Steroizi
Steroizii sunt larg răspândiţi la nivelul regnului animal fiind asociaţi cu o
serie de procese fiziologice vitale.
Cortizonul este eliberat ca o reacţie a organismului la stres. De asemenea
duce la scăderea imunităţii organismului fiind administrat deliberat in
cazul bolilor autoimune sau in cazul unor intervenţii chirurgicale in scopul
prevenţiei respingerii implantului.
Noretindronul este un contraceptiv cu administrare orala, sintetica.
103
Steroizi
Colesterolul: Este o componenta esenţiala a membranelor celulare a
mamiferelor asigurând o permeabilitate si fluiditate adecvata acestora si
intervine in sinteza acidului colic, a hormonilor steroidieni, a vitaminelor
A, D, E, K. Este sintetizat din compuşi mai simpli in organism. Un om
(70kg) produce ~ 1g colesterol/zi, cantitatea de colesterol din organism
fiind de ~ 35g. Sursele de colesterol include brânză, ou (gălbenuş), carnea
de vita, porc, păsări si creveţi. Hipercolesterolaza poate fi asociata cu boli
cardiace, ateroscleroza in timp ce hipocolesterolaza este asociata cu
depresii, cancer si hemoragii cerebrale.
Acidul colic: Este produs de ficat din colesterol însumând 80% din
conţinutul de suc biliar (alături de alţi derivaţi de acid colic).
104
Steroizi
Progesteronul este implicat in ciclul menstrual, sarcina si embriogeneza
(om si animale) fiind produs la nivelul avarelor, de glandele adrenale si de
placenta (in timpul sarcinii), conţinutul de progesteron crescând in timpu
sarcinii.
Testosteronul este un hormon steroidian din grupa androgenilo
caracteristic mamiferelor, reptilelor, păsărilor ai a altor vertebrate fiind
principalul hormon sexual bărbătesc si un steroid anabolizant. Intervine
in formarea ţesutului sexual bărbătesc si promovează dezvoltarea uno
caracteristici bărbăteşti: creşterea masei musculare, masei osoase sau
creşterea parului; previne osteoporoza; un bărbat adult produce de aprox
10 ori mai mult testosteron decât o femeie adultă.
Estradiolul este un hormon sexual femeiesc fiind insa prezent si la bărbaţ
neavând un impact critic asupra funcţiilor reproductive/sexuale da
afectează in mod hotărâtor anumite organe (oase, de ex).
105
Vitamine liposolubile
Substantele esentiale numite vitamine uzual sunt clasificate in

hidrosolubile si liposolubile. Daca vitaminele hidroslubile se elimina
rapid din organism si necesita doze ridicate (pentru vitamina C doza
recomandata este de ~100mg/zi putand atinge chiar si 2-3g/zi),
vitaminele liposolubile se elimina incet ceea ce face ca doza
recomandata sa fie relativ micaputandu-se acumula usor si atinge
limita de toxicitate.
Vitamin A 0,8 mg ( max. cca. 3mg)

Vitamin D 5-10 μg (max cca. 2 mg)
Vitamin E 15 mg ( max cca. 1 g)
Vitamin K 110 μg (max ?????)
Din aceste date se observa faptul ca vitaminele A si D, desi esentiale in

concentratia adecvata poate deveni o otrava la supradoze. Vitamina D
spre exemplu este utilizat ca otrava pentru sobolani fiind de 100 de ori
mai toxica decat NaCN (la aceeasi doza).
106
Structura chimica a vitaminelor liposolubile
107
108
Departamentul Ştiinţa si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale
Chimie
Chimia vieţii – medicamente
2020-2021 1
Medicamente
• Medicamentele sunt substanţe naturale sau sintetice (mono- sau
multicomponent), de natura organica sau anorganica care
administrate pe diverse cai duce la vindecarea, ameliorarea sau
prevenirea unei (unor) boli.
• In majoritatea cazurilor, medicamentele conţin pe lângă substanţa
activa si alţi componenţi, având diverse scopuri (adjuvanţi).
2
Clasificare
Criteriile de clasificare ale medicamentlor sunt diverse, ele fiind

prezentate sintetic în cele ce urmează.
a.După modul de prezentare şi preparare, medicamentele pot fi

solide, semisolide, sub formă de gaze sau aerosoli.
La rândul lor medicamentele solide se clasifică în pulberi,
comprimate, capsule, pilule, supozitoare. În grupa medicamentelor
semisoide găsim unguentele. Acestea din urmă, în funcţie de
proporţia de apă, se clasifică în creme, cele care conţin mai puţină
apă şi paste, la care proporţia de apă este mai ridicată.
Medicamentele lichide sunt soluţiile, suspensiile, tincturile sau alte
preparate medicinale.
3
Clasificare
b. După modul de formulare se disting următoarele trei categorii:

oficinale, magistrale şi industriale (specialităţi).
Medicamentele oficinale sunt cele care se prepară în farmacie, după

formule fixe, prevăzute în farmacopee. Au, în general, o durată mai
mare de conservare şi de cele mai multe ori se găsesc gata
preparate în farmacie.
Medicamentele magistrale sunt preparate a căror formulare este
stabilită de medic, sub formă de prescripţie. Se prepară numai în
farmacii, la cerere, şi au o conservare limitată.
Medicamentele industriale (specialităţi farmaceutice sau tipizate) sunt
cele preparate în industrie sau în laboratoare farmaceutice, după
formule aprobate. Acestea sunt stabile, din punct de vedere chimic,
putând fi păstrate şi folosite mult timp după ce au fost produse.
4
Clasificare
c. După modul de administrare medicamentele se împart în:

medicamente pentru uz intern, extern şi parenteral.
Cele pentru uz intern se administrează pe cale orală sau bucală, “per
oral” sau “per os”.
Medicamentele pentru uz extern sunt cele care se aplică în cavităţile
naturale ale corpului (ovule, supozitoare), pe tegumente (unguente,
paste, pudre) şi pe mucoase (colire, loţiuni, picături pentru nas,
urechi).
Spre deosebire de celalate, medicamentele parenterale se administrează
prin injectare sau perfuzabil.
d. După calea de administrare, deosebim medicamente perorale,

parenterale, oftalmice, auriculare, etc.
e. După compoziţie medicamentele pot fi simple, cu o singură substanţă

activă sau compuse, cu două sau mai multe substanţe active.
5
Clasificare
f. După toxicitate medicamentele şi substanţele medicamentoase sunt
obişnuite (anodine), puternic active, toxice şi stupefiante.
Medicamentele obişnuite sau anodine sunt mai puţin active şi se pot

adminstra în cantităţi mari, fără a produce tulburări în organism. Se
etichetează cu litere negre, pe fond alb şi se păstrează în farmacie pe
rafturi obişnuite.
Medicamentele puternic active pot produce accidente grave la doze
depăşite, se etichetează cu litere roşii pe fond alb şi se păstrează la
“Separanda”.
Medicamentele toxice, în cantităţi mari peste dozele admise pot provoca
fenomene toxice, chiar moartea. Se etichetează cu litere albe pe fond
negru, trebuind să poarte etichetă cu cap de mort şi se păstrează la
“Venena’.
Stupefiantele sunt substanţe medicamentoase, care după întrebuinţări
repetate, duc la obişnuinţă (dependenţă) şi toxicomanie. În farmacie se
eliberează numai cu reţetă specială, vizată cu timbru sec. Se eliberează
doar doza maximă pentru trei zile. Se etichetează şi păstrează ca şi
substanţele toxice.
6
Clasificare
g. După concepţia terapeutică, medicamentele se împart în alopate şi
homeopate.
Medicamentele alopate reprezintă marea majoritate a preparatelor
folsite în terapie. La baza medicinii alopate stă principiul lui
Hippocrates conform căreia medicamentul acţionează asupra bolii
antagonist, neutralizând-o.
Medicamentele homeopate au la bază un alt principiu al lui Hippocrate:
conform careia un medicament homeopat este administrat pentru
combaterea unei boli dacă el provoacă omului sănătos aceleaşi
simptome cu ale bolii.
h. După modul de eliberare al substanţei active medicamente se

clasifică după cum urmează: cu efect prompt (injecţii, perfuzii), cu
efect obişnuit (comprimate), cu acţiune modificată (prelungită,
susţinută sa repetată), cu acţiune controlată şi cu efect la ţintă.
i. După modul de acţiune ele sunt: cu acţiune locală (cele de uz

extern), generală sau sistemică (cele de uz intern parenterale,
sistemele terapeutice transdermice).
7
Clasificare
j. În funcţie de repartizarea dozelor de substanţă activă în forma

farmaceutică, medicamentele pot fi unidoză (comprimate, pilule,
supozitoare), multidoză (soluţii, suspensii, emulsii, pulberi
nedivizate).
k. După originea substanţei active: naturale (vegetale, animale),

sintetice (chimice).
l. După acţiunea farmacologică: tonice, expectorante, anestezice,…
m. După domeniul de aplicare: uz uman şi uz veterinar.
n. După modul de eliberare din farmacie: etice, care necesită

recomandarea scrisă a medicului şi cele care se pot elibera la
cerere, fără prescripţie medicală (produse OTC).
8
Principalele clase de medicamente
Anestezice generale
Anestezicele generale inhalatorii pot fi gaze sau lichide cu diferite
structuri chimice. Acestea au ca efect înlăturarea reflexelor şi
permite intervenţia chirurgicală fără răspuns motor din partea
pacienţilor. Dintre cele mai cunoscute astfel de substanţe
menţionam: enfluran, sevofluran desfluran, metoxifluran, halotan,
eterul etilic, protoxid de azot (N2O), xenon etc.
Anestezicele generale intravenoase sunt anumite substanţe
administrate intravenos (i.v.) pentru a induce somnul = hipnotice
(barbiturice: thiopentalul sodic, metohexital; benzodiazepine:
diazepam, midazolam care au ca antagonist flumazenil; etomidat,
propofol) sau analgezie/sedare=opioidele (morfina, alfentanil,
fentanil, sufentanil, remifentanil, buprenorfină, petidină (mialgin),
pentazocină (fortral); ketamina*) ele permit o revenire rapiă din
anestezie prin administrarea de antagonişti
* în funcţie de doză, produce analgezie sau analgezie şi hipnoză
9
Anestezice generale
Cl O
F
Br
F H Cl N N
F CH3
halotan O fentanil
O N
ketamina
F F
Cl
H Cl N
H O
F F
F
enfluran
diazepam Morfină
10
Sinteza diazepamului – metoda 1
11
12
13
Hormoni
14
Diuretice si Antidiuretice
In funcţie de mecanism de acţiune avem:
•Diuretice de ansă
Diureticele substanţe la
sunt(acţionează care stimulează
nivelul procesul
segmentului de formare
ascendent a lui
al ansei
Henleurinei si acţionează
inhibând reabsorbţia
la nivelul
de Narinichiului.
+, K+, ClMedicamentele
-): furosemid, dinacidaceastă
etacrinic,
grupă sunt
bumetanid, folosite pentru eliminarea excesului de apă şi sare în stările
torsemid;
edematoase
•Diuretice prin (acţionează
tiazidice eliminarea unei urine abundente,
la nivelul ansei lui bogate
Henle în sare.
împiedicând
Mecanismele
reabsorbţia de Nade + şi acţiune
Cl- cu oale diureticelor
creştere se bazează
consecutivă pe influenţarea
a eliminării urinare de K+.
schimburilor
Efectul diuretic alionice de laeste
tiazidelor nivelul
mai membranei decât cel alşidiureticelor
puţin intensglomerulare tubulare. de
Primul
ansă): diuretic cunoscut
hidroclorotiazidă, dateazămetolazona;
butizida, din secolul XVI (Hg2Cl2).
•Diuretice antialdosteronice (acţionează prin blocarea receptorilor pentru
aldosteron (spironolactona), sau ca antagonişti ai aldosteronului
(TRIAMTEREN şi amilorid) ca urmare, scade reabsorbţia tubulară de Na+ şi
scad eliminarea urinară de K+);
•Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice (scade formarea de acid
carbonic, iar apoi scade disponibilul de ioni de hidrogen pentru schimburile
Na+/H+ la nivelul tubului contort distal şi la nivelul canalului colector):
acetazolamida;
•Diuretice osmotice (substanţe care filtrează glomerular, rămân în urină şi reţin
echivalentul osmotic de apă; provoacă eliminarea unei cantităţi mari de apă. 15
Sarea eliminată este uşor crescută faţă de o eliminare normală): manitol, uree.
Sinteza furosemidului
Furosemid
Urea 16
Principalele clase de medicamente:
Analgezicele
Analgezicele reprezintă o clasa de medicamente care calmează
temporar durerea. Combaterea durerii este realizată prin
mecanisme diferite de a reduce capacitatea senzorială nervoasă,
care poate fi făcută la nivel central sau periferic. Substanţele
analgetice pot fi diferenţiate astfel în narcotice şi anestezice locale,
această diferenţiere nu se poate face clar la unele din ele.
Clasificare:
• opioid-analgezice: morfină, codeina, oximorfona, hidromorfona,
oxicodona, hidrocodona, codetilina
• neopiod-analgezice: derivaţii acidului acetilsalicilic (salicilat de
metil); derivaţii acidului fenilic (diclofenac); ibuprofen - analgezic şi
antiflogistic
• Analgezice neacide: paracetamol, pirazolon, meloxicam
17
Analgezice
Fentanil
Codeina
Acid acetilsalicilic Paracetamol Ibuprofen
18
Diclofenac Piroxicam
Sinteza
paracetamolului si a acidului acetilsalicilic
20
Antibiotice
Antibioticele sunt o grupă de medicamente care se folosesc la tratamentul
bolilor infecţioase provocate de bacterii. Antibioticele sunt folosite datorită
acţiunii lor bactericide (omoară bacteriile / protozoarele).
Antibioticele sunt molecule relativ simple, sintetice sau naturale (produse

de mucegaiuri sau bacterii) care au capacitatea de a ucide sau de a frâna
dezvoltarea (în doze relativ mici a altor specii concurente). Antibioticele
pot acţiona:
• bacteriostatic (frânează înmulţirea bacteriilor): sulfonamidele,
tetraciclina, cloramfenicolul
• bactericid (omoară bacteriile): streptomicina, polimixina, etc
• bacteriolitic (produce liza membranei bacteriene si implicit moartea
acestora): penicilinele, cefalosporinele, etc.
21
Antibiotice
Peniciline
Denumirea
R7 R6 R6` R5 R
antibioticului
Clortetraciclină Cl OH CH3 H H
Demeclociclină Cl OH H H H
Streptomicina
Doxiciclină H H CH3 OH H
Minociclină NEt2 H H H H
Rolitetraciclina H OH CH3 H
Tetraciclină H OH CH3 H H 22
Sulfonamide
23

Chimie Tot FAIMA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chimie Tot FAIMA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea POLITEHNICA din București

Facultatea de Chimie Aplicata și Știința Materialelor

Prof.habil.dr.ing. Anton FICAI (C)

Termen de predare referat: 31.12.2020 – prin intermediul platformei

Chimie analitica Biochimie

Chimia fizica a starii solide Inginerie Chimica

Chimie alimentara Chimie tehnologica Chimia mediului

Substante Substante organice + anorganice

Molecule si ioni Simple Complexe

Metale - 86 Acizi; Baze

Nucleu Invelis electronic

nucleoni electroni Fizice Chimice

Protoni Neutroni Densitate, culoare, Reactivitate diferita in

Compozitie Structura Proprietati

Esentiale Esentiale?? Alte elemente Toxice Esentiale

Fe, Co, Ni, Cu, Al, Br, Ba, C, H, O, N,

Rolul major al bioelementelor Element/

• Element esential major

DEREGLERI => BOLI

2007 Gerhard Ertl Germany Procese chimice de suprafata

3. Atomii se combina in molecule

6. Sistemul periodic al elementelor

7. Transformarea compusilor chimici sub influenta electricitatii

9. Corelaţia electroni legătura chimica

10. Cuantificarea lumini emise sau absorbite de atomi

13. Fulerenele si nanotuburile de C

Atom (greaca) = “ ce nu poate fi taiat”

UNITATE ATOMICĂ DE MASĂ = u.a.m.

MASĂ ATOMICĂ RELATIVĂ (Ar)

MASĂ ATOMICĂ RELATIVĂ A UNUI ELEMENT

MASA RELATIVĂ A UNITĂŢII STRUCTURALE

NUMĂRUL LUI AVOGADRO = NA

Ca(OH)2 + H2SO4 = CaSO4 + 2H2O

2Fe + 4HCl = 2FeCl2 + 2H2

CH4 + 1/2O2  CH3OH

CH4 + 2O2  CO2 + 2 H2O

CH3COOH +C2 H5OH CH3COOC2H5 + H2O K=4

Compusi covalenti Compusi ionici

Nepolari: H2, O2, N2, Cl2, CH4 NaCl, CaO, KOH

yMx+ + xNy- = MyNz

y=??? H+1 + Cl-1 = HCl

• Pentru ionii complecşi de tipul (EaBb)m

Electronegativitatea = capacitatea unui atom de a atrage spre el

  2  legatura (preponderent) ionica

Reacții chimice in soluții apoase:

Prof. dr. ing. Anton FICAI

Acid + baza => produşi

Reacţii de tip oxidant/reducător

• Reacţii de neutralizare Oxidant + reducător => produşi

• Reacţii de oxido-reducere 2CO + O2 = 2CO2

Reacţii ce duc la formarea

Reacţii de tip metal-ligand

pH = co-logaritmul concentraţiei ionilor de hidroniu; pH=-lg[H3O+]

• Caracter tare • In soluţie reacţia de disociere este totala

• Caracter slab • In soluţie, reacţia de disociere este parţiala, taria

Amfoliti H2PO4-, HPO42-, HS-, HCO3-, HC2O4-,

• Determinarea aproximativa a pH-ului

• Determinarea precisa a pH-ului

Indicator Virajul de culoare Interval de

Indicator Virajul de culoare Interval de

El.Ref.Ext1 proba(aH=?) membrana El.Ref.Ext2 (aH=constant)

lg aH  as   j unde k=f  ref ,1 , ref ,2 ,aH  (1)

• Reglarea pH-ului: (soluţii tampon)