Delia-Cătălina Adăscăliței, Bianca-Elena

Apăscăriței
Centrul Județean de Excelență Botoșani, Botoșani
prof. îndrumător Marinela Hudișteanu
• Cum ne-a venit idea?
• Metalele ”lucrează în echipă”-Aliaje
Câteva generalități
Procedee de obținere
Care sunt principalele proprietăți?
Exemple și utilizări
Cu și multitudinea aliajelor sale
• Competiții între metale (Partea practică):
Fe-Cu (cum am procedat, ce am observat, fotografii).
Cu-Ag
Zn-Pb
• Concluzii
• Bibliografie
• Tabelul periodic al elementelor conține 80% metale,
dar în viața de zi cu zi nu se folosesc în stare pură, ci
sub formă de amestecuri, numite aliaje.

• Motivația activităților de documentare și experimentale

a fost curiozitatea și interesul pentru chimie.
• Câteva generalități:
• Valoarea aliajelor a fost descoperită în timpuri foarte
vechi; alamă ( aliaj Cu-Zn) și bronzul (aliaj Cu-Sn) erau
deosebit de importante.
• Acestea sunt materiale alcătuite din cel puțin două
elemente chimice diferite, dintre care cel puțin unul
este un metal

• Procedee de obținere a aliajelor

• Topirea împreună a elementelor componente care
după răcire formează o soluţie solidă.
• Prin prelucrarea directă a minereurilor.
• Introducerea unui metal în topitura altui metal.
• Care sunt principalele proprietăți?

• Temperatura de topire mai scăzute decât temperatura

de topire a metalelor componente.
• Densitatea intermediară față de densitățile metalelor
componente.
• Duritatea mai mare decât a fiecărui metal luat separat.
• Rezistența mecanică mai bună.
• Rezistența la coroziune crescută.
 Bronz Alamă 18k aur Oțel Duralumi Fonta
-aliaj Cu- – Cu-Zn -75% Au, - aliaj de niul -Fe-C,
Sn 25% Cu, Fe-C (Ni, -aliaj Al -Cu %C<2,06
corpuri
Statui, sanitare și NI și / sau Co) mici cantități Calorifere,
obiecte piese Zn Construcți de Mg. vase de
decorative prelucrate Bijuterii i, arcuri, Construcția gătit, plite
. cabluri, avioanelor.
obiecte de
uz casnic
• În laboratorul de chimie am realizat o ”competiție” între
Mg, Fe, Cu, Ag, Zn, Pb prin observarea transformărilor
chimice care au loc între metale și sărurile altor
metale.

• Am urmărit dacă pe suprafața metalului s-a depus sau

nu un alt metal și modificarea culorii soluției inițiale.
Am introdus cuie din Fe în soluție de CuSO4 și bucăți de
Cu în soluție de FeSO4.

Obsevații:
1. Pe cui s-a depus un strat roșiatic:
2. Culoarea soluției s-a modificat din albastru în albastru-
verzui
Concluzie:
Fe este mai puternic decât Cu pentru că îl substituie din
sarea sa, în timp ce transformarea inversă nu are loc.
Am introdus bucățele de Cu în soluție de AgNO3:
Observații:
Pe bucățele de Cu s-a depus Ag.

În concluzie Cu este mai reactiv.

• Am imersat o plăcuță din Zn în soluție de Pb(NO3)2.
• Se observă că plăcuța de Zn s-a acoperit cu un strat
buretos, cenușiu de Pb.

• În concluzie, Zn este mai reactiv.

Aliajele prezintă importanță practică mai mare decât
metalele pure, deoarece au proprietăți îmbunătățite în
comparație cu ale metalului de bază (cel aflat în cantitate
cea mai mare).

Reactivitatea este o proprietate chimică și experimental

se poate stabili ordinea descrescătoare a acestiua în
rândul metalelor.
1. Tache, C . “ Caiet de chimie pentru lucrări practice
de laborator”, Ed. Coresi, Bucureşti, 1992, pg.49
2. https://copperalliance.ro/despre-cupru/cupru-si-
aliaje-de-cupru/aliaje/
3. https://ro.eferrit.com/definirea-aliajelor-exemple-si-
utilizari/
4. Brăban, M.”Experimente de chimie –o abordare
europeana ” Erasmus+, Șimleu Silvaniei, 2017, pg. 95-98