CHIMIE ORGANICĂ

VS.
CHIMIE
ANORGANICĂ
 Într-o perspectivă largă, chimia poate fi clasificată ca o
ramură a științei fizice care explică originea, structura și
comportamentul materiei și schimbarea materiei de la o
formă la alta. Chimia anorganică și organică sunt două
ramuri diferite ale chimiei care depind de natura
compușilor.
 Diferența principală între compușii organici și anorganici
este că compușii organici conțin întotdeauna carbon, în
 timp ce majoritatea compușilor anorganici nu conțin
carbon.
 CHIMIA ORGANICĂ

 În principal, majoritatea
moleculelor care se asociază
cu organismele vii sunt
organice, de exemplu:
carbohidrați, proteine, acizi
nucleici etc.
 Toate moleculele organice
conțin carbon, aproape toate
conțin hidrogen și pot
conține și oxigen.
 În afară de compuși organometalici (compuși care includ
o structură organică plus metale), există foarte puțină
suprapunere între chimia organică și chimia anorganică.
 Moleculele organice sunt fabricate din hidrocarburi. Prin
urmare, este foarte ușor să se facă distincția între un
compus organic și anorganic.
 Până in secolul al XIX-lea , s-a crezut că moleculele
organice erau naturale și pot fi extrase doar din natură.
Cu toate acestea, cea mai mare descoperire în chimia
organică a fost când Kekule a explicat existența structurii
benzenului.
 Miezul benzenului a devenit o parte esențială a chimiei
organice.
 Clasificarea și reacțiile compușilor organici depind de
grupurile lor funcționale.
 Lungimea lanțului de carbon ar defini pur și simplu
caracteristicile fizice ale compusului. Compușii organici
tind să se topească și să fiarbă, spre deosebire de
compușii anorganici.
 Metodele de spectroscopie sunt utilizate în principal
pentru analiza compușilor organici.
 Chimia organică este folosită în mare măsură în chimia
medicamentelor pentru descoperirea de noi
medicamente, chimie nutrițională, chimie de aromă și
parfum, petrol, etc.
 CHIMIA ANORGANICĂ
 Chimia anorganică este o ramură a chimiei care studiază
proprietățile elementelor chimice și a compușilor anorganici
(toți compușii chimici formați din aceste elemente, cu
excepția celor organici, care sunt subiectul chimiei organice).
 Interpretarea compușilor anorganici se face cel mai bine
prin modele calitative ale mecanicii cuantice.
 Această ramură are aplicații extrem de diverse în industria
chimică, prin studiul catalizatorilor, polimerilor, pigmenților,
surfactanților, combustibililor.
 In concluzie, este responsabilă pentru studiul structurii, a
compușilor anorganici, a comportamentelor și a
proprietăților, în special toți aceia care nu au molecule de
carbon sau carbon-hidrogen (CH) ca element principal al
producției.
 EXEMPLE DE COMPUȘI ANORGANICI

 Anorganicele includ sărurile, metalele, substanțele

obținute din elemente unice și orice alți compuși care
nu conțin carbon legat de hidrogen. Unele molecule
anorganice conțin, de fapt, carbon.
 Sare de masă sau clorură de sodiu, NaCI

 Dioxid de carbon, CO 2

 Diamant (carbon pur)

 Argint

 Sulf
 APLICAȚII DE CHIMIE ANORGANICĂ

 Chimia anorganică face parte, de asemenea, din viața de

zi cu zi. Să ne uităm la câteva exemple.
 METALURGIE

 Metalurgia include o gamă largă de teorii și tehnologii

științifice care permit mineralelor să fie extrase din depozite
și prelucrate pentru a obține metal finit, gata de lucru.
 Metalele sunt utilizate în diverse domenii de lucru: gătit,
construcții, electricitate, unelte, printre altele. Una dintre
caracteristicile metalelor este capacitatea lor de a renunța la
electroni, ceea ce le face predispuse la combinarea cu alte
elemente nemetalice, precum oxigenul și sulful.
 Pentru a utiliza metale, acestea trebuie mai întâi recuperate
și apoi transformate pentru utilizarea prevăzută. Iată aliaje
precum oțelul, care este un amestec de fier cu o anumită
cantitate de carbon, cu caracteristici de duritate și
rezistență care îl fac.
 ELECTRONICĂ

 Deoarece electronica se bazează în principal pe

metale și siliciu, chimia anorganică este aplicată la
fabricarea microcipurilor și a circuitelor integrate.
 NANOTEHNOLOGIE

 Odată cu inventarea microscopului de tunelare STM

( Scanning Tunneling Microscopy ), a fost deschis un nou
domeniu: nanotehnologia. Vizualizarea particulelor la
niveluri atomice (sub 100 nanometri = o milionime de
milimetru) nanotehnologia are aplicații în medicină,
materiale și mediu.
 DIAGNOSTIC ȘI TERAPIE

 Aplicarea radioizotopilor elementelor anorganice în

medicina nucleară, atât pentru diagnostic cât și pentru
tratament, s-a făcut eficient de la descoperirea
radioactivității.
 DIFERENȚA DINTRE CHIMIA
ORGANICĂ ȘI CHIMIA ANORGANICĂ
 Chimia organică studiază carbonul ca element
principal și derivații săi, cum ar fi sulful, oxigenul,
azotul etc. În timp ce studiile anorganice studiază
structura elementelor din tabelul periodic.
 Compusul principal al chimiei organice este carbon-
hidrogen (CH), atât de mult încât în ​anorganic sunt
prezentate toate elementele mesei periodice.
 Chimia organică studiază procesele ființelor vii care
sunt legate de biologie și biochimie, iar anorganica își
extinde ramurile datorită importanței sale pentru
dezvoltarea noilor tehnologii.
 În concluzie, chimia organică studiază carbonul găsit
în toți compușii studiați, devenind elementul
principal al acestei ramuri. Chimia anorganică
studiază restul elementelor în care carbonul este
puțin cunoscut.

Proiect realizat de:

• Sîmbotin Flavius-Ionuț
• Chirilă Mihai-Darius
• Antohi Alexandru
• Crețu Alexandra
• Negru Iulia